TINERII ÎNTREABĂ, SUPRAVIEŢUITORII RĂSPUND

(1)

Prof. ADRIAN MIHĂILESCU, Şcoala nr. 2 Independenţa, jud. Galaţi

LIVIU BERIŞ – supravieţuitor Transnistria

n. la 27 noiembrie 1927 în localitatea Herţa, jud. Dorohoi

vicepreşedinte al Asociaţiei evreilor din România, victime ale Holocaustului (A.E.R.V.H)

http://www.romanianjewish.org/ro/Marturii.html

http://www.memoria.ro/?location=view_article&id=1524

A existat Holocaust în România?Da - se referă la exterminarea evreilor din teritoriile

aflate în acea perioadă sub autoritatea guvernului Antonescu, indiferent dacă acestea fac parte în prezent din alte state (Bucovina de Nord, Basarabia, Transnistria) sau se află în graniţele actuale ale României.

C:\Users\MM\Desktop\Problema evreiasca in stenogramele Consiliului de Ministri.doc

Caracteristici:- exterminarea nu a constat numai în acţiuni sistematice de

ucidere, ci, mai ales, din deportări în condiţii care au dus la exterminare;

- Politica românească în “chestiunea evreiască” a fost independentă de politica Germaniei ; Ion Antonescu, când şi-a dat seama că războiul este aproape pierdut, a decis sistarea deportărilor din sudul Transilvaniei şi din Vechiul Regat şi chiar începerea unor repatrieri din Transnistria.

“Anul roşu”- Cum şi de ce au devenit evreii principalii călăi ai regimului comunist?1940- 1941- anul de ocupaţie ruseascăInformaţiile care ne sugerează că evreii au fost

reprezentanţii regimului comunist în teritoriu sunt false, voit exagerate ;

dimpotrivă, evreii, ca şi restul populaţiei, au suferit consecinţele nefaste ale totalitarismului comunist: unele din principalele lor mijloace de a-şi câştiga existenţa- comerţul particular şi micile ateliere meşteşugăreşti- au fost anihilate.

De asemenea, dintre liderii comunişti care conduceau Basarabia în 1940-1941, 505 erau români şi numai 69 erau evrei. “În primul Soviet (Parlament) al Republicii Moldoveneşti creată în Basarabia despărţită de România, au fost “aleşi” 443 români, 212 ruşi, 96 ucrainieni şi numai 14 evrei.” (Alex Mihai Stoenescu: “Armata, mareşalul şi evreii”- Yed. RAO Intern. Publish. Co. Bucureşti, 1998, p.115)

Mareşalul Antonescu nu a contribuit la evitarea unui Holocaust pe teritoriul României?Mareşalul Ion Antonescu şi-a dat iniţial acordul pentru

deportarea evreilor din Banat, Transilvania de sud şi Vechiul Regat în lagărele naziste din Polonia. Ulterior, a revenit asupra deciziei şi a refuzat să transpună în practică această măsură. Prin aceasta el a salvat viaţa a sute de mii de evrei.

Explicaţia: Deciziile au fost luate în perioade diferite. Deciziile care au dus la exterminare au fost luate în prima fază a războiului, când mareşalul Antonescu era ferm convins de invincibilitatea Reich-ului nazist, incluzându-se şi pe sine ca aliat al “Marelui Reich”. Decizia de încetare a Holocaustului a fost luată în perioada când se întrevedea pericolul pierderii războiului. (dovezi: stenogramele Consiliului de Miniştri din acea perioadă)

Faptele şi documentele dovedesc gradul de independenţă al politicii româneşti în chestiunea evreiască.

Este Antonescu un criminal sau un salvator?! A ucide este şi rămâne o crimă, a nu ucide este ceva normal şi de aceea nu este un merit. Decide!

Mareşalul Antonescu – erou care a luptat pentru dezrobirea ţinuturilor româneşti cotropite în răsărit?!Rezultatul politicii lui a fost un dezastru pentru

România:1. Pierderi foarte mari de oameni pe frontul de răsărit;2. Petrolul şi alte materii prime livrate Germaniei la

preţuri de nimic (şi acelea rămase neachitate); 3. ocupaţia sovietică ulterioară;4. despăgubirile de război ce au trebuit plătite.A avut alternativă: avea promisiunea recăpătării

teritoriilor din răsărit folosind în acest scop doar petrolul şi alte materii prime de care avea nevoie maşina de război germană. (Memoriile de război ale gen. Franz Halder, şef de stat major, cu privire la Consfătuirea de la Marele Cartier General din 17.03.1941, ţinută în prezenţa lui Hitler)

Are poporul român vreo vină pentru ce li s-a întâmplat evreilor în timpul Holocaustului?Poporul evreu respinge tendinţa de învinovăţire

colectivă.Instituirea titlului de “Drept între popoare”

pentru neevreii care, riscându-şi propria viaţă, au salvat vieţile unor evrei în perioada Holocaustului, demonstrează şi subliniază responsabilitatea individuală pentru tot ceea ce faci, în bine şi rău.

Responsabilitatea aparţine mareşalului Antonescu, guvernului pe care l-a condus, autorităţilor civile şi militare şi unor indivizi care au participat direct la aplicarea politicii de exterminarea evreilor în timpul celui de al II-lea război mondial.

De ce şi de unde provine ura celor din jur(nu numai a românilor) împotriva evreilor; cum s-a menţinut de-a lungul timpului şi cum de s-a ajuns chiar până la politica de exterminare?

a. Citat din Ion Antonescu:1941, aprilie, 6 Şedinţa Consiliului de Miniştri[…]Dl. gen. Ion Antonescu, conducătorul

statului: […] va trebui să inspirăm românilor ura împotriva duşmanilor naţiei. Aşa am crescut eu, cu ură împotriva turcilor, jidanilor şi ungurilor. Sentimentul acesta de ură împotriva duşmanilor patriei trebuie împins până la ultima extremitate. Îmi iau această răspundere […] (stenogramele Consiliului de Miniştri)

Cine l-a”crescut”, l-a educat, cu această ură care a prins şi a dat un rod atât de bogat în viitorul mareşal? În mod cert părinţii, bunicii, învăţătorii şi alţi “educatori” au avut rolul lor. Dar şi societatea, mentalitatea colectivă a acestei societăţi, constituie un factor important, adeseori determinant, în educarea fiecărei generaţii de înaintaşi.

Trebuie să facem apel la trecutul îndepărtat, în care strămoşii tuturor etniilor se afla în stadiul de homo tribus. Tribul şi oamenii ce îl alcătuiau vedeau lumea ca pe un câmp de bătălie, luptau să-şi menţină propriul teritoriu pentru a supravieţui. Aşa au apărut frica de necunoscut, frica de străin, marcarea teritoriului, agresivitatea.

b. poporul evreu este un popor apărut în antichitate care a ajuns azi să reprezinte o identitate care a supravieţuit erei precreştine.

Rămaşi fără teritoriu, ca urmare a răscoalelor împotriva imperiului roman, răspândiţi între celelalte popoare , evreii au traversat spaţiul creştinătăţii, ca şi pe cel al islamului, păstrându-şi identitatea!

c. În orice societate, fiecare om se confruntă cu celălalt, Aceasta poate fi sursa unor posibile conflicte. Din acestea se nasc sentimente de invidie şi ură între indivizi. La nivelul fiecărui individ în parte, acesta ştie cine i-a făcut rău, şi reacţia lui se îndreaptă către acesta, dar o mulţime de oameni nu ştie cine i-a făcut rău, cine a făcut-o să sufere. Iar cei care conduc grupul, caută să dirijeze nemulţumirile spre “alţii”.

Istoria are nenumărate exemple în care vinovaţi pentru calamităţi naturale sau pentru apariţia unor epidemii (ciumă, holeră) au fost “vrăjitoarele” sau “evreii”.

d. De ce evreii? Pentru că erau cei mai la îndemână şi îndeplineau toate condiţile: peste tot unde se găseau, evreii erau un grup minoritar, diferit de majoritari prin religie, îmbrăcăminte, obiceiuri. Practicau profesii rămase libere, neocupate de autohtoni: meşteşugari, comercianţi, într-un cuvânt erau “străinii”, erau “necunoscutul”.

Iată factorii care au dus la naşterea de prejudecăţi (judecată înainte de a judeca).

Mai sunt de menţionat tensiunile inerente care apar în orice relaţie de vânzare- cumpărare. Contactul dintre evreu şi neevreu se reducea la întâlnirea de la târg, din piaţă, din micul atelier sau magazin. În rest, acţiona desconsiderarea pentru tot ce este “altfel”; acest tip de gândire avea succes mai ales la categoriile de oameni ce n-au reuşit pe scara socială: “eu sunt un nimeni, dar nu sunt evreu”.

e. “Evreii sunt vinovaţie de deicid”(uciderea fiului lui Dumnezeu).

FALS! În timpul lui Isus, când Israelul făcea parte din Imperiul roman, 70% dintre evrei trăiau în afara Israelului şi nu aveau cum să îl cunoască pe Isus!

Cei 30% care trăiau în Israel, nu trăiau cu toţii în Ierusalim!

Nu poate fi învinovăţit colectiv pentru deicid un întreg popor, când 70% din acesta nici nu trăia în Israel în epoca respectivă şi cu siguranţă, ceilalţi 30 % nu au fost martori, cu toţii, la evenimentul respectiv!

Se uită că:- evreii au fost cei care l-au întâmpinat cu osanale pe

Isus la intrarea în Ierusalim, în Duminica Floriilor;-apostolii care au împărţit învăţătura lui Isus erau

evrei.

f. la sfârşitul secolului XIX, se dezvoltă concepţia despre rase; apare astfel, mitul despre o rasă ariană, superioară celorlalte rase umane; sunt identificaţi ca aparţinând acestei rase ariene indivizii înalţi, blonzi, cu piele de culoare deschisă şi ochi albaştri.

Cine se declară arieni? Germanii. Dar toţi germanii corespund caracteristicilor mai sus menţionate? Nu. Dacă privim fotografiile unor conducători nazişti precum Hitler ş.a. vedem că nu sunt nici blonzi, nici cu ochii albaştri.

Conform aceleiaşi teorii despre rasele umane, există şi o rasă inferioară, “rasa semită”. Dacă ne uităm la diversitatea chipurilor de evrei din diferite zone ale lumii, putem foarte uşor că evreii nu sunt o “rasă”. De aici, însă, apare şi termenul de antisemitism, care exprimă ura împotriva evreilor, Așa se ajunge la rasism, apoi la exterminarea pe bază de criterii rasiale.

Sunt o altă rasă?!

Jon Stewart -- născut ca Jonathan Stuart Leibowitz -- (n. 28 noiembrie 1962, New York City) este un actor, autor, comic şi producător de televiziune american

Maia Morgenstern – n, 1 mai 1962, într-o familie evreiască, la Bucureşti; este o actriţă română de teatru şi film

g. Care este situaţia în prezent?Antisemitismul există şi în prezent, fiind folosit în special în scopuri politice.

Mulţi îşi exprimă mirarea că există antisemitism şi în ţări în care nu mai sunt evrei.

- Este un mod de gândire eronat, pentru că de fapt, nu evreii (ce fac, sau ce nu fac evreii) sunt vinovaţi de apariţia antisemitismului.

De ce, totuşi, există antisemitism? - Pentru că este o ideologie care “explică” totul într-un mod

accesibil tuturor: evreii sunt sursa a tot ce e rău. Care ar fi soluţia?- “Dispariţia evreilor.”

În Polonia înainte de război erau peste 3 milioane de evrei, acum mai sunt vreo 5000. Au dispărut din Polonia sărăcia și săracii, hoţii, beţivii?

În România au mai rămas acum în jur de 7000 de evrei din peste 750 000 câţi erau înainte de război. Prin plecarea evreilor au au devenit românii mai bogaţi, funcţionează mai bine justiţia?

OLIVER LUSTIG– supravieţuitor Birkenau- Auschwitz n. la 4 noiembrie 1926 în localitatea Şoimeni, jud. Cluj - este un scriitor român, autorul unui număr mare de cărţi

de despre cel de-al doilea război mondial. A luptat în cel de-al doilea război mondial. În anul 1965 a obţinut titlul ştiinţific

de doctor în istoria doctrinelor economice. A publicat o serie de cărţi, dintre care 12 pe tema Holocaustului, care au fost traduse în limbile germană, maghiară, italiană, portugheză şi engleză.

La data de 23 august 2004, colonelul în retragere Oliver Lustig din Ministerul Apărării Naţionale a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) în retragere.

A fost decorat cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Cavaler (2007), împreună cu alţi trei supravieţuitori ai Holocaustului.

Vă rog să ne creionaţi câteva portrete de SS-işti, pentru a ne putea imagina cum arătau acele bestii, cum gândeau acei criminali care s-au lepădat de tot ce-i omenesc, dar se considerau “oameni superiori”. Heinrich Luitpold Himmler

(7 oct. 1900- 23 mai 1945)

a fost comandantul SS-ului German şi unul dintre cei mai puternici oameni din Germania Nazistă, fiind al doilea ca putere, dupa Adolf Hitler, în ierarhia nazistă. El controla SS-ul şi Gestapo. Era unul din fondatorii lagărilor de concentrare naziste şi unul dintre ofiţerii însărcinaţi cu conducereaacestora; Himmler a avut responsabilitatea finală pentru anihilarea a milioane deoameni consideraţi că nu merită să traiască. Înainte sa moară, Himmler a fost suspectat ca ar fi complotat împotriva lui Adolf Hitler, Himmler oferind să capituleze Germania în faţa Aliaţilor cu condiţia ca acesta să nu fie anchetatca un lider nazist. În octombrie 1945, Himmler s-a sinucis administrându-şi cianură în momentul în care a fost capturat de către armata britanică, după ce Germania pierduse al doilea război mondial.

(http://ro.wikipedia.org/wiki/Heinrich_Himmler)

Oliver Lustig despre H. Himmler călău prin vocaţie, organiza asasinatele din pasiune şi calcul;Nu-i plăcea să se afişeze în public, să facă paradă de ranguri, titluri şi bogăţiile jefuite;Îşi privea subordonaţii cu ochi ficşi, acoperiţi de lentilele pince-nez-ului, şi le ordona –în timp ce-şi

mângâia mustăcioara- locul, proporţiile şi ritmul exterminărilor.Nu avea nici 30 de ani când, în 1929, s-a cocoţat în vârful SS-ului; în 1927, SS-ul cuprindea abia

280 membri, în 1929 numărul lor crescuse la 52000. A făcut din SS cea mai monstruoasă instituţie de teroare, un aparat de ucidere cu zeci şi zeci de ramificaţii, dispunând de o armată de ucigaşi ce ajunsese la câteva sute de mii. La baza SS-ului a pus două principii: selecţia rasială şi supunerea oarbă. Cel necredincios- fie numai cu gândul-, dispărea din lumea celor vii.

,

“Călău- şef” peste o armată de călăi, Himmler îşi asumase mai multe funcţii: Reichsführer SS, şef al Gestapo-ului, ministru de interne, Reichsletter al partidului nazist, comandant- şef al grupului de armate Vistula…, dar funcţia lui cea mai de temut pentru care toţi tremurau în faţa lui era “ochii, urechile şi biciul” lui Hitler.

Întocmea dosare despre toţi şi despre toate. Cine cu icne se întâlneşte, când, unde şi ce vorbeşte. Cine ce slăbiciuni avea, ce aventuri extraconjugale a avut, cui îi plac banii, cui jocurile de noroc, cui femeile. Cu aceste dosare, Himmler ţesea intrigi, şantaja, teroriza, stăpânea.

Marea lui pasiune, pe lângă treburile poliţieneşti, era apărarea “purităţii sângelui”. A conceput SS-ul ca “un centru de iradiere a rasei pure”. O fată, pentru a se putea căsători cu un simplu SS-ist, trebuia să îşi dovedească ascendenţa sa ariană până în 18oo, iar ca să devină soţie de ofiţer, până în 1750.

Pentru a grăbi înmulţirea rasei, a fost gata să introducă poligamia şi a aprobat ca la Birkenau, Häftling-ii (deţinuţii) să fie supuşi unor degradante şi chinuitoare experienţe ce urmăreau sporirea fertilităţii femeilor germane. Şi tot sub pretextul apărării sângelui şi rasei pure, s-a ocupat direct de organizarea lagărelor de concentrare, de buna funcţionare a tuturor fabricilor morţii.

A inspectat personal KZ Birkenau şi a urmărit prin vizetă cum se sufocă deportaţii în camerele de gazare; la Mauthausen a asistat la o execuţie în masă prin împuşcare.

Când Reich-ul s-a prăbuşit, Himmler a luat-o la fugă ca un iepure, a încercat să se ascundă ca un laş: şi-a ras mustăcioara, şi-a aruncat pince-nez-ul şi şi-a legat un ochi cu o bandă de pânză neagră, s-a îmbrăcat cu pantaloni civili, cu o tunică de simplu soldat al Wermacht-ului şi a pornit-o spre apus în mijlocul unui torent de refugiaţi. Ajuns în faţa unui post de control britanic s-a grăbit să întindă un bilet de liberă trecere, pe numele de Heinrich Hitzinger. Biletul era nou nouţ, tocmai acest lucru a stârnit suspiciune . Aproape toţi ceilalţi erau fără acte. Arestat, a zdrobit între dinţi o fiolă de cianură.

Numărul criminalilor de război care şi-au mânjit mâinile şi conştiinţa cu sângele a milioane de evrei nevinovaţi este extrem de mare. Pe “cea mai de sus”treaptă a josniciei şi mârşăviei stă Adolf Eichmann,locotenent –colonelul în SS, fostul şef al secţiei IV.B.4, însărcinat cu “rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti,A acţionat cu atâta convingere şi însufleţire, încât la apropierea prăbuşirii Reich-ului, când toţi încercau să îşi ascundă urmele fărădelegilor săvârşite, Eichmann declara emfatic: “Voi sări zâmbind în mormânt, cu satisfacţia că am pe conştiinţă 5 milioane de evrei”.

… Adolf Eichmann

Dimensiunile halucinante ale asasinatelor pe care le-a organizat

nemijlocit nu l-au speriat niciodată. Se liniştea şi îşi liniştea colaboratorii:

“O sută de morţi reprezintă o catastrofă; cinci milioane- o cifră statistică”.

• S-a pregătit pentru îndeplinirea macabrei misiuni cu sărguinţă: a făcut o călătorie în Palestina, în 1937, pentru a studia la faţa locului iudaismul, a solicitat fonduri pentru a învăţa ebraica cu un rabin. Devine principalul expert al Reich-ului în probleme evreieşti, şeful absolut al tuturor evreilor din Europa, având dreptul şi sarcina să-i descopere, să-i izoleze, să-i deporteze şi să-i lichideze pe toţi cei care trăiesc în Reich, în ţările cotropite de el şi în cele aflate sub influenţa acestuia.

• În 1941, Göring (al doilea om în Reich, după Adolf Hitler) solicita soluţii pentru “rezolvarea definitivă” a problemei evreieşti:

• Care să fie modalitatea exterminării?• Unde să aibă loc?• Cum să fie transportate victimele la locul supliciului?• Eichmann, ca împuternicit special al lui Heidrich pentru

“soluţia finală” le-a rezolvat pe toate trei!

A pus la punct exterminarea prin gazare cu Zyclon B, şi, din 1942 până în 1944, a asigurat cantitatea de gaz necesară asfixierii milioanelor de deportaţi.

A conceput şi a asigurat funcţionarea impecabilă a mecanismului exterminării în lagărele de concentrare, sincronizând cu sânge rece durata de asfixiere a unei serii în camerele de gazare şi capacitatea de absorbţie a lagărelor cu mărimea convoaielor de deportaţi şi posibilităţile de transport ale căilor ferate.

Pe baza ordinelor lui Eichmann, trenuri nesfârşite porneau din toate colţurile Europei spre Auschwitz, intrau în funcţiune camerele de gazare, se aprindeau focurile în crematorii .

Înainte de arestare, într-un interviu imprimat pe bandă de magnetofon, mărturisea: “…n-am fost un oarecare.[…] Am ştiut ce vreau. Am avut convingeri. […]I-am influenţat şi pe alţii. Rudolf Höss mi-a fost recunoscător că l-am ajutat şi îndrumat. I-am dat siguranţă. […]mi se impută că am aprobat introducerea gazării moderne în masă, dar nimeni nu se gândeşte pe câţi SS-işti […] i-am salvat de la veşnicele mustrări de conştiinţă, inevitabile în condiţiile asasinării rudimentare de dinainte de construirea crematoriilor la Birkenau.”La proces, a susţinut că a “fost doar o mică rotiţă în marele mecanism”.

n. în 1900, la 17 ani era cel mai tânăr subofiţer din armata Kaiser-ului, iar în 1923 era deja în închisoare pentru crimă.• În 1934 intră în SS. Începe de jos, dar ca toţi SS-iştii plini de zel criminal, cunoaşte o ascensiune fulgerătoare: în1940 este numit comandant al celui mai mare lagăr de exterminare: Birkenau- Auschwitz.• La închisoare, mărturiseşte cu satisfacţia lucrului bine făcut, cum a organizat el exterminarea pe bandă rulantă, ce perfecţionări substanţiale a adus în comparaţie cu procedeele primitive, insuficient de eficace pe care le-a studiat la Treblinka.

… Rudolf Höss

A înlocuit gazul monoxid cu Zyclon B, acid cianhidric cristalizat, mult mai puternic şi mai eficace; a construit camere de gazare de 10 ori mai mari (la Treblinka erau 10 camere de gazare în care intrau cel mult 200 de oameni, pe când într-una singură construită de el intrau deodată 2000)

Zilnic asista la execuţii, urmărea ordinea în care coloanele de deţinuţi se târau de la rampă spre camerele de gazare sau inspecta cum funcţionează crematoriile, apoi trecea la locuinţa sa aflată în incinta lagărului (după cum el însuşi recunoştea: “ … familiei mele i-a mers bine la Auschwitz. Fiecare dorinţă pe care au avut-o soţia şi copiii-cinci- mei le-a fost îndeplinită. Soţia mea a avut paradisul ei de flori… În timpul verii, copiii se scăldau în bazinul din grădină au stăteau în solar.”).

Pe măsură ce se apropia ziua execuţiei prin spânzurătoare – condamnat de Tribunalul de la Nürenberg în anul 1947- a început să se autoînduioşeze: “Puteţi să mă credeţi că nu era întotdeauna o plăcere să vezi munţi de cadavre şi să simţi în permanenţă mirosul trupurilor care ardeau.”

… Josef MengeleMedicul –şef al lagărului Birkenau- Auschwitz.Nu există nicio fotografie a acestui criminal, nu a fost prins şi

judecat; dar era singurul călău cunoscut de toţi cei peste 4 milioane de Häftling-i exterminaţi la Birkenau- Auschwitz, de toţi supravieţuitorii acestui lagăr.

Proaspăt- sosiţii în lagăr erau aliniaţi pe peron, căpitanul SS dr. Mengele, era cel care le hotăra, printr-un deget, soarta. Aproximativ 2/3 din aceştia erau exterminaţi în câteva ore. Cine şi câţi anume trebuia să meargă de pe peron direct în camerele de gazare stabilea de cele mai multe ori-indiferent câte trenuri soseau într-o zi sau într-o noapte- unul şi acelaşi: căpitanul SS dr. Josef Mengele.

Înalt, zvelt, prestant, venea de fiecare dată să selecţioneze pus la punct ca pentru o ceremonie: prospăt bărbierit, uniforma călcată impecabil, cizmele lustruite lună. Meticulos, niciodată grăbit, fredona o melodie şi, aproape zâmbind, indica, mişcând abia perceptibil arătătorul de la mâna dreaptă, cine să iasă din rând, din viaţă.

… Ilse KochSoţia lui Karl Otto Koch, comandantul lagăruluide la Buchenwald • A devenit cunoscută în toate lagărele de concentrare şi, ulterior, în Europa şi în întreaga lume sub numele: căţeaua de la Buchenwald.• Avea multe capricii; pe cât de extravagante, pe atât de

criminale; şi toate i-au fost satisfăcute: Îi plăcea aurul; soţul ei a furat asemenea cantităţi de

aur, provenit din dantura cadavrelor, şi-a însuşit atâtea inele din degetele victimelor şi atâţia cercei smulşi din urechile deţinutelor, încât până şi SS-ul s-a simţit obligat să îl aresteze, să-l judece şi să-l împuşte.

Era pasionată de bibelourile din piele de om tatuată; SS-iştii din comanda lagărului, vrând să-i intre în graţii, au dezvoltat o adevărată manufactură a acestor obiecte. Se confecţionau din piele de om învelitori de pudriere şi abajururi pentru veioze, coperte de cărţi şi portmonee, tocuri de bricege şi mănuşi de damă, fel de fel de suveniruri. Pieile jupuite de pe cadavre erau tăbăcite în baraca nr. 2. Obiectele confecţionate se ofereau cadou înalţilor oaspeţi din SS. Ele constituiau specialitatea lagărului- invenţia Ilsei Koch.

Pentru lampa de pe biroul soţului ei, Ilse a pus să se tăbăcească o suprafaţă mare de piele de om, să se tatueze şi să se confecţioneze din ea un abajur unicat. Drept suport, avea un femur.

Considera însă că tatuajul făcut pe o piele tăbăcită nu se poate compara cu cel natural, adică cu cel aplicat pe o “piele vie”. De aceea, în colecţia ei, nu admitea decât obiecte tatuate “pe viu”. Selecta deţinuţii după “scenele artistice” reprezentate de tatuaje. Preferinţa ei era fatală.

Umbla cu cizme de călărie în picioare, cu mănuşi din piele de om în mâna stângă, cu cravaşă în mâna dreaptă.

Condamnată la închisoare pe viaţă, s-a sinucis în 1967.

… AufseherinenGardienele din lagărele de concentrare;Când fostele prostituate, vagaboande, slujnice alungate din case

pentru furt, cu copii abandonaţi în parcuri, bucătărese dovedite a fi hoaţe de meserie se vedeau îmbrăcate pentru prima oară în uniforma gri- verzuie, impecabil călcată, simţeau brusc cum în venele lor zvâcneşte “sângele pur arian”.

Pentru trecutul lor murdar, pentru tot ce-au ratat, pentru toate umilinţele pe care le-au îndurat trebuiau să plătească deţinutele din lagăr.

Sadismul şi ferocitatea unui SS-ist nu puteau egala cruzimea unei Aufseherinen- gardiana. SS-istul care bătea un Häftling pentru a-şi domoli furia, după 20-40 minute obosea şi se calma. O gardiană nu cunoştea nicio limită. Nu putea trece pe lângă o deţinută să n-o înjure, să n-o izbească, să n-o umilească, să nu-i pricinuiască o durere.

Au rămas în analele crimelor naziste: gardiene precum Dorothea Binz (Rawensbrück) şi Marie Mandel (Birkenau- Auschwitz).

În ce consta teoria nazistă a rasismului? Ce propaga ea?Primordialitatea sângelui pur, a sângelui nordic, de arian;Superioritatea rasei germanice, rasă de stăpâni, singura

capabilă să degenereze supraoameni;Menirea acestei rase de a-şi impune voinţa, legile ei,

suboamenilor, degeneraţilor din rase corcite, inferioare. Spunându-le că sunt prototipul rasei superioare, menită să

domine Europa, naziştii, înregimentaţi în sute de divizii, au pornit să calce în picioare tot ce era curat, nobil şi măreţ, dar aparţinea altor popoare, considerate inferioare.

“ Noi vrem, declara Hitler, să selecţionăm o pătură de stăpâni noi, străini de morala milei, o pătură care va fi conştientă că, pe baza apartenenţei sale la rasa superioară, are dreptul să stăpânească şi va şti să-şi instaureze şi să-şi menţină fără şovăială dominaţia asupra masei largi.”

Care a fost cea mai teribilă şi constantă suferinţă în lagărele de concentrare prin care aţi trecut?SS-iştii au adunat, au provocat toate suferinţele care l-au

încercat pe om de-a lungul timpurilor şi le-au prăvălit peste deţinuţi, zdrobindu-le trupurile, strivindu-le sufletele. Toate erau insuportabile. Şi totuşi, una din ele s-a detaşat. Numele ei, Hunger. Foame.

Setea, oricât de chinuitoare, ţi-o puteai astâmpăra când ploua. Foamea, niciodată.

Bătăile erau cumplite, exista totuşi o limită, după care deţinutul leşina şi nu mai simţea nimic. Dar foamea era permanentă.

Umilinţa- dusă de SS-işti până dincolo de orice extremă - era greu, aproape imposibil de suportat. Mulţi şi-au pus capăt zilelor agăţându-se de sârma ghimpată prin care trecea curent de înaltă tensiune pentru că nu mai puteau suporta umilinţele.

Şi totuşi, noaptea, în somn, uitam umilinţa, unii se visau din nou liberi. Foamea, însă, nu înceta nici noaptea. Ne durea atât de tare, încât ne trezeam plângând în plină noapte.

Era o foame care îţi anihila raţiunea, te desprindea de speţa umană, te transforma în fiară: când o coloană de Häftling-i trecând pe lângă o clădire în care erau cazaţi SS-işti, zăreau nişte coji de cartofi aruncate la gunoi, se năpusteau asupra locului, sfidând orice pericol. Oricât de turbat lovea Kapo cu bâta lui noduroasă, ordinea nu se putea restabili până nu terminau de scotocit întreaga grămadă de gunoi.

Au murit de foame cu miile în toate lagărele de concentrare. De la înfiinţare şi până la prăbuşirea lor. Şi încă o noapte şi o zi după aceea… Pentru că, odată eliberaţi, deţinuţii s-au năpustit asupra magaziei de alimente a SS-iştilor. Au început să mănânce cu o lăcomie feroce. Nu mai aveau răbdare să mestece. Mulţi dintre ei, chinuiţi de crampe de o violenţă insuportabilă, până să vină Crucea Roşie, n-au mai fost în viaţă.

Descrieţi, vă rog, cum se desfăşura “selecţionarea” pentru camerele de gazare în lagărul în care aţi fost?

“O mie cincizeci şi doi de Häftling-i, tineri între 14 şi 20 de ani, stăm aliniaţi în rânduri de câte cinci, pe platoul din faţa barăcii nr.21 din lagărul E. Stăm dezbrăcaţi în pielea goală, în poziţie de drepţi. În faţa noastră, căpitanul SS dr. Mengele şi suita sa. Începe selecţionarea pentru crematoriu. Din noi au dispărut amintiri, gânduri, dorinţe. N-a mai rămas decât frica de moarte.

Sunt cel mai slab şi mai mic de statură din rând. Dacă rândul era selecţionat, ei vor pieri numai din cauza mea. Dacă luau un altul, mai în puteri şi un pic mai înalt, ar fi fost în afara primejdiei. Eu n-am vrust să stau cu ei, pornisem spre

cei la fel de slăbiţi ca mine. Dar ei nu m-au lăsat. M-au adus înapoi.

De regulă, dacă primul din rând e voinic, înalt, scapă tot rândul.”

• Dar nu întotdeauna selecţionarea se realizează astfel. Alteori,

Mengele ordonă defilarea deţinuţilor prin faţa lui, în pielea goală,

unul câte unul. În dreapta şi în stânga lui Mengele, SS-iştii au făcut

cordon. Cinci sunt în afara cordonului. Urmăresc arătătorul de la

mâna dreaptă a lui Mengele. O mică tresărire a degetului înseamnă

că cel ce trece în clipa aceea prin faţa lui, este selecţionat. Cei cinci

SS-işti sar spre el, îl înşfacă şi-l aruncă în spatele cordonului, soarta lui este pecetluită.• Selecţionarea se putea realiza oricând: la două zile, sau în fiecare zi, sau-în aceeaşi zi- dimineaţa şi seara. Depinde.

În lagărele prin care aţi fost, aţi întâlnit şi oameni aparţinând altor naţionalităţi? Dintre toate lagărele de concentrare naziste, cel mai cumplit a

fost KZ- Birkenau. Din zecile de lagăre aparţinând de Birkenau, în 1944, iadul l-a reprezentat lagărul E, Zigeunerlager, lagărul pentru ţigani.

200.000 de ţigani au căzut victimă nazismului, aproape 23.000 au fost duşi în lagărul E. În 1944, când evreii deportaţi din Ungaria au ajuns în lagărul E, mai erau în viaţă doar câteva mii de ţigani.

Într-o noapte din vara anului 1944,toţi rromii care mai erau în viaţă au fost gazaţi şi arşi de-a valma, copii, tineri, femei, bărbaţi.

N-a mai rămas nici un rrom, dar lagărului E i s-a spus în continuare Zigeunerlager, lagăr pentru ţigani.

Hărţi

Comemorarea Holocaustului 25 aprilie 2008Pe 25 aprilie se

comemorează Ziua Holocaustului. Şi în acest an fostul lagăr de concentrare de la Auschwitz a fost populat de cei ce nu vor să uite. Peste 8.000 de tineri evrei din toată lumea au fost prezenţi în fostul lagăr de concentrare, de unde au pornit un marş cunoscut sub numele “Marşul celor Vii”, marş ce s-a desfăşurat pe distanţa de 3 km, distanţa între lagărul Auschwitz şi satul Birkenau.

Bibliografie/ surse Asociaţia Evreilor din România victime ale

Holocaustului, HOLOCAUST: Tinerii întreabă, Supravieţuitorii răspund, Editura AERVH, Bucureşti, 2007

http://www.romanianjewish.org/ro/map1.htmlhttp://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/

2004/10/041012_holocaust_romania.shtmlhttp://www1.yadvashem.org/education/

yomEn2008/rationale.html