teza de licenta ,,controlul fiscal,.doc

Ministerul Afacerilor Interne alRepublicii Moldova

Academia „Ştefan cel Mare”

Facultatea de Drept

Secţia de zi

Catedra „Drept Civil”

Teză de licenţă

Tema: „Controlul fiscal”

Autor: Conducător ştiinţific:

Studentul anului IV, Doctor habilitat,plutonul 140 Profesor universitar,Cebotari Victor Ion Guceac.

Chişinău 2007PLAN:

1

INTRODUCERE……………………………………………………… 1

Capitolul I: Controlul fiscal din punct de vedere juridic.1. Contextul general şi necesitatea obiectivă a controlului fiscal în economia de piaţă..........................................................4

2. Obiectul, rolul şi funcţiile controlului fiscal................................73. Formele controlului fiscal..........................................................10 3.1. Controlul fiscal cameral.................................................10 3.2. Controlul fiscal la faţa locului........................................11

Capitolul II: Reguli de procedură, tehnici şi instrumente de control fiscal.

1. Procedura de efectuare a controlului fiscal………………........132. Procedee, tehnici şi instrumente de control fiscal………..........20

2.1. Verificarea faptică………………………………......…21 2.2. Verificarea documentară……..………………………..23 2.3. Verificarea totală…………......………………………..26 2.4. Verificarea parţială…………………...………………..31 2.5. Verificarea tematică……………….......………………32 2.6. Verificarea operativă……..…………………………...32 2.7. Verificarea prin contrapunere………………….......….33 2.8. Verificarea repetată…………………………………....413. Metode şi surse indirecte pentru estimarea obligaţiei fiscale....44

Capitolul III:Imperativitatea rezultatelor controlului fiscal.1.Actul de control şi întocmirea acestuia.......................................492.Procedura dezacordului pe actul de control................................553.Examinarea cazului de încălcare fiscală.....................................56

3.1.Modul de adoptare şi conţinutul deciziei asupra cazului de încălcare fiscală…………......……………………….563.2.Întocmirea formularului “RCF” privind rezultatele controlului fiscal............................................................593.3. Modul de prezentare şi examinare a contestaţiei…...…64

ÎNCHEIERE..............................................................68BIBLIOGRAFIE..........................................................70

2

INTRODUCERE

Este bine ştiut faptul că întro economie de piaţă,impozitele reprezintă una

din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi în acelaş timp, o

pîrghie destul de eficientă prin intermediul căreea statul poate stimula dezvoltarea

şi desfăşurarea activităţii economice (inclusiv poate orienta şi modela

comportamentul investiţional al agenţilor economici). La rîndul său ,un buget care

dispune de venituri suficiente devine un mijloc eficient în asigurarea echilibrului

general economic ,precum şi un mijloc de corectare a conjuncturii economice

(promovarea de măsuri cu efecte inflaţioniste cum ar fi majorarea cheltuelilor

publice pentru stimularea investiţiilor şi crearea noilor locuri de muncă; sau a

măsurilor cu efect deflaţionist –de exemplu cele de reducere privind reducerea

impozitelor).

Statul poate fi considerat un stat dezvoltat doar în cazul asigurării membrilor

lu i un nivel de trai decent şi al satisfacerii lor materiale. În acest scop el

trebuie să asigure o politică economică corespunzătoare, precum şi altă măsuri

care să susţină traducerea în viaţă a acestei politici. Pentru realizarea acestor

exigenţe ale v i e ţ i i sociale, statul are nevoie de un suport material să acopere

cheltuielile iminente, În perioada de tranziţie, unica sursă solvabilă şi eficientă

pentru bugetul de stat o constituie sistemul fiscal. Acest fapt accentuează

importanţa deosebită a încasării depline şi oportune a impozitelor atît de la

persoanele fizice cît şi de la cele juridice. Practica socială indică că natura umană

are întotdeauna tendinţa de a pune interesul particular înaintea celui general. De

aici şi dorinţa de eschivare de la un impozit ori altul.

Astfel, în sensul art. 129 p. 11 CF, controlul fiscal reprezintă verificarea

corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii

prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificare a altor persoane sub

aspectul

3

legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni

prevăzute de codul fiscal.

Prin intrarea în vigoare la 01.06.2002 a titlului V al Codului fiscal

„Administrarea fiscală”, a avut loc o sistematizare unică şi reuşită în opinia noastră

a normelor de drept fiscal.

În acelaşi timp, prin intrarea în vigoare a reglementărilor în discuţie, a fost

ab-rogate o serie de acte normative, cum ar fi Legea nr. 876-XII din 22.01.1992

cu privire la Serviciul Fiscal de Stat, Legea nr. 1198-XII din 17.11.1992 privind

bazele sistemului fiscal. Legea nr. 663-XIII din 10.11.1995 cu privire la modul de

urmărire a impozitelor, taxelor şi altor plăţi, capitolele I şi II din Legea nr. 1164-

XI11 din 24.04.1997 cu privire la administrarea impozitului pe venit şi pentru

punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.

În concluzie, actualitatea temei analizate în prezenta lucrare se bazează pe

două momente de bază:

• importanţa supravegherii vărsării la bugetul public naţional a plăţilor fiscale;

• intrarea în vigoare la 01.07.2002 a titlului V din Codul fiscal ce

reglementează "Administrarea fiscală", norme ce nu sînt încă, pe deplin,

comentate.

Prin urmare inovaţia lucrării constă în comentarea detaliată a prevederilor

legale din domeniul administrării fiscale prin contrapunere la actele normative

subordonate legii ce reglementează domenii speciale. În acelaşi timp, prin

comentariu se va încerca rezolvarea unor probleme concrete.

Scopul şi sarcinile lucrării constă în efectuarea pe baza teoriilor înaintate şi

practicii acumulate a unor investigaţii ample asupra controlului fiscal. Scopul

lucrării ar fi realizarea unui studiu amplu asupra cadrului legislativ privind

exercitarea controlului fiscal, în vederea perfectării instrumentelor de care dispun

organele de administrare fiscală, în acest sens.

Suportul metodologic al lucrării constă în aşa metode cum ar fi: metoda gno-

seologică, sistemică, gramaticală, logică, comparată, statistică.

4

În procesul investigării temei, a fost studiată şi analizată literatura ştiinţifică

de specialitate a doctrinarilor din mai multe state, dar un accent deosebit, s-a pus pe

nor-

mele respective ale legislaţiei fiscale, precum şi actele de ordin intern a organelor de

resort.Lucrarea este structurată in 3 capitole :

Capitolul I: În acest capitol voi încerca să redau necesitatea obiectivă a

controlului fiscal de asemenea voi încerca să relevez care este obiectul şi funcţiile

controlului şi nu în ultimul rînd voi relata care este rolul acestuia la etapa actuală

de dezvoltare a societăţii noastre şi ce forme îmbracă acesta.

Capitolul II: În acest capitol voi reda procedura de efectuare a controlului

fiscal, voi descrie cum are loc iniţierea controlului fiscal şi care sunt tehnicile şi

metodologia de efectuare a acestuia .

Capitolul III: În acest capitol voi analiza valorificarea rezultatelor

controlului fiscal prin descrierea actului de control şi a modului de întocmire a

acestuiea, prin relevarea procedurii dezacordului pe actul de control şi a

conţinutului deciziei asupra cazului de încălcare fiscală.

5

Capitolul I

Controlul fiscal din punct de vedere juridic.

1. Contextul general şi necesitatea obiectivă a controlului fiscal

în economia de piaţă.Datele istorice atestă că din cele mai vechi timpuri activitatea umană a fost

supusă controlului sub diferite aspecte. Controlul a fost şi continuă să fie unul

dintre factorii care au influenţat şi stimulat progresul. Întotdeauna oamenii au privit

cu admiraţie realizările predecesorilor şi contemporanilor săi, supunîndule unor

examinări riguroase ceea ce a dus la schimbare şi progres.1

Noţiunea de control provine din expresia “contra rolus” care înseamnă

verificarea actului după original după duplicatul care se încredinţează în acest scop

unei alte persoane. Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor

materiale care se efectuează anticipat executării acestora, concomitent, sau la surt

interval de la desfăşurarea acţiunilor.

Societatea noastră parcurge o perioadă de profunde prefaceri, generate de

trecerea de la un sistem social, politic şi economic centralizat la un sistem

democratic care preocupă atît economiştii, oamenii de acţiune-guvernanţi şi

politicieni-cît şi oamenii de ştiinţă, ceea ce pune în centrul întrebărilor ,şi implicit a

răspunsurilor, problematica economică.2

Trecerea Republicii Moldova la o economie de piaţă, al cărui fundament îl

constituie proprietatea privată şi al cărui mecanism presupune coroborarea şi

îmbinarea organică a legilor pieţii cu acţiunea acţiunea statului, se dovedeşte a fi

un proces complex şi su largi implicaţii, un proces dificil şi de durată. Economia de

piaţă nu este lipsită de inechităţi şi abuzuri ,iar unele dintre acestea sunt grave, dar,

în acelaşi timp, este evident faptul că intreprinderea particulară, modernă şi spiritul

întreprinzător, cuplat cu democraţia politică, oferă cea mai bună perspectivă de

1 Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM” ,pag.612 Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,pag.14

6

păstrare a libertăţii pe multiple planuri şi oferă cele mai accesibile căi de

dezvoltare economică şi prosperitate generală.

Autonomia agenţilor economici poate fi înţeleasă numai într-un sistem de

interacţiuni şi interdependenţe în care fiecare, indiferent de domeniul şi forma de

organizare a activităţii sale, are nevoie de ceilalţi, conduşi ei înşişi de propriile lor

interese. Într-o economie de piaţă ,în care activităţile economice se concretizează

în obţinerea profitului şi a satisfacţiilor, această libertate a agenţilor economici

trebuie înţeleasă ca o răspundere, ca o imensă responsabilitate pe care aceştea o au

faţă de sine, faţă de ceilalţi, faţă de societate.

Statul joacă un rol deosebit de important în conducerea ştiinţifică a

societăţii, în problemele pe care le ridică construcţia socio-economică a ţării, mai

ales la etapa actuală, în consecinţă, acţiunile întreprinse de statul de drept pentru

traducerea în practică a programului de dezvoltare economico-socială, trebuie să

corespundă legilor economice obiective, ceea ce presupune perfecţionarea continuă

a activităţii economice şi sociale, a formelor şi metodelor de conducere a întregii

economii, impunînd în acelaşi timp nu numai elaboirarea de directive, ci şi

organizarea unui control ferm, sistematic şi competent în toate sectoarele

economice şi sociale.Aceasta demonstrează cu prisosinţă că necesitatea acţiunii de

control este determinată de cauze obiective cum sunt: caracterul conştient al

procesului de transformări revoluţionare a societăţii, de particularităţile legilor

economice care acţionează în edificarea economiei de piaţă.3

Tratarea cu indiferenţă a controlului, de către factorii de răspundere, ar

aduce imense pagube economiei naţionale şi ar produce serioase dezechilibre

economico-financiare.

În societatea contemporană, economia de piaţă, ca formă de organizare a

vieţii economice, în care raportul dintre cerere şi ofertă determină principiile de

prioritate în organizarea producţiei şi realizarea bunurilor, are ca actor principal

agentul economic, de aceiea controlul asupra acestuiea este o funcţie primordială

pentru organele statale.4

3 L.Ţîţu, C.Şerbănescu şi alţii, “Fiscalitate de la lege la practică”,bucureşti 1998,pag.2294 Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,pag.15

7

Prin controlul fiscal, statul îşi asigură informarea dinamică, reală,

preventivă, care ridică valoarea concluziilor şi calitatea deciziilor. Controlul

pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea ştiinţifică şi

eficientă, sesizează aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca

tendinţă şi intervine operativ pentru prevenirea şi lichidarea cauzelor. Controlul nu

se rezumă să constate manifestarea neajunsurilor, ci şi pe previziunea desfăşurării

activităţii, a posibilităţilor apariţiei deficienţelor şi anomaliilor. Pentru obţinerea

rezultatului maxim, pe lîngă evaluarea rezultatelor în raport cu obiectivele şi

normele stabilite, controlul contribuie şi la prevenirea tendinţelor şi fenomenelor

care necesită decizii de corecţie. Controlul asigură perfecţionarea, creşterea

profitului în condiţii de concurenţă liberă şi loială.

Controlul, în accepţiunea lui semantică, este o analiză permanentă sau

periodică a unei activităţi, a unei situaţii pentru a urmări mersul şi pentru a lua

măsuri de îmbunătăţire. În acelaşi timp el semnifică şi o supraveghere continuă,

morală sau materială, ca şi stăpînirea unei activităţi, a unei situaţii. Aspecte

interesante relevă, însă, şi alte definiţii ,potrivit cărora controlul este o verificare ,o

inspecţie atentă a corectitudinii unui act sau o acţiune de supraveghere a cuiva ,a

ceva, o examinare minuţioasă sau puterea de a conduce, ca un instrument de

reglementare a unui mecanism, a unui proces.5

Activitatea de control mai poate fi definită ca funcţie a

conducerii ,instrument de conducere, mijloc de cunoaştere a realităţii şi de

corectare a erorilor. Deasemenea, controlul este definit ca fiind procesul prin care

se verifică şi se măsoară realizarea cantitativă şi calitativă a performanţelor, a

sarcinilor sau lucrărilor, pe care le compară cu obiectivele planificate şi indică

măsurile de corecţie ce apar ca necesare.

Indiferent pentru cine şi pentru ce scop s-ar efectua controlul ,el este ,în

acelaş timp, un proces de cunoaştere a trecutului ,de apreciere a prezentului şi de

descifrare a viitorului, în legătură cu activitatea agentului economic şi cu

performanţele lui economico-financiare. Totodată, controlul fiscal este un proces

5 Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM” ,pag.63

8

de cunoaştere, o practică ce incită la studiu, acţiune şi reflecţie. El constituie un

factor de securitate şi autonomie pentru societate, apare ca un instrument de

reglementare a activităţii agenţilor economici.

Controlul, şi în mod deosebit controlul fiscal, dacă nu satisface întotdeauna

interesele diverse şi uneori contradictorii, el serveşte intereselor economice, sociale

şi politice ale societăţii.

2.Obiectul, rolul şi funcţiile controlului fiscalConform art.129 al.11 CF RM prin control fiscal se înţelege –verificarea

corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii

prevăzute de legislaţia fiscală, inclusiv verificarea altor persoane sub aspectul

legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme şi operaţiuni

prevăzute de CF RM.

Aş spune că obiectul controlului fiscal îl formează actele şi operaţiunile

emise sau înfăptuite de către agenţii economici în relaţiile de respectare a

obligaţiilor de declarare şi calculare corectă, precum şi de plată la termenele legale

a impozitelor, a taxelor şi a altor vărsăminte obligatorii datorate bugetului de stat

bugetelor locale şi bugetelor fondurilor speciale, denumite în general obligaţii

fiscale.

Controlul fiscal cuprinde controlul declaraţiilor depuse de contribuabili, al

documentelor utilizate pentru stabilirea impozitelor şi a taxelor, precum şi

controlul altor documente depuse de contribuabili în scopul obţinerii unor reduceri,

restituiri sau rambursări.

Controlul fiscal se programează, se organizează şi se conduce in timpul

programului normal de lucru al contribuabilului şi pe cât e posibil, fară perturbarea

activităţii pe care acesta o desfăşoară în mod obişnuit. In toate cazurile, indiferent

dacă contribuabilul a fost sau nu înştiinţat în prealabil asupra vizitei de control,

inspectorul fiscal are obligaţia de a prezenta acestuia sau persoanei autorizate să-l

reprezinte documentele care atestă identitatea şi calitatea sa oficială, precum şi de a

face cunoscute încă de la început obiectivele controlului.6

6 Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,pag.15

9

În scopul exercitării controlului fiscal, inspectorul are dreptul de a intra în

orice incintă de afaceri a contribuabililor sau în alte incinte deschise publicului fără

o înştiinţare prealabilă. Accesul este permis în cursul orelor normale de serviciu,

iar in afara acestora - numai cu autorizarea scrisă a conducerii unităţii fiscale,

justificată de necesitatea controlului. In scopul determinării obligaţiilor de plată ale

contribuabililor, inspectorul fiscal are dreptul să intre şi în locuinţă, dar numai cu

consimţământul contribuabilului sau al proprietarului, după caz. iar în lipsa acestui

consimţământ - în baza unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa

judecătorească, la cererea conducerii unităţii fiscale, care este obligată să motiveze

necesitatea controlului în locuinţă.

În scopul desfăşurării controlului în condiţii optime, inspectorul fiscal

solicită ajutorul, cooperarea şi asistenţa contribuabilului sau al persoanei ce-l

reprezintă, pe care aceştia sunt obligaţi să le acorde.

Inspectorii fiscali din cadrul unităţilor fiscale, inclusiv persoanele care nu mai

deţin această calitate, sunt obligaţi să păstreze secretul asupra informaţiilor

referitoare la contribuabili, deţinute ca urmare a exercitării atribuţiilor de control.

Totuşi, informaţiile referitoare la contribuabili pot fi transmise numai în

următoarele circumstanţe:

• altor autorităţi cu atribuţii fiscale, în scopul îndeplinirii unor obligaţii care

decurg din aplicarea unor legi fiscale;

• unei autorităţi din domeniul muncii şi protecţiei sociale, care face plăţi de

asigurare socială sau plăţi similare;

• autorităţilor fiscale ale altor ţări, în baza unei convenţii pentru evitarea dublei

impuneri;

• autorităţilor juridice competente, potrivit legii;

• oficialilor guvernamentali, în scopul utilizării informaţiei la elaborarea

statisticilor sau în alte scopuri analitice, atâta vreme cât acesta nu identifică în

mod nominal contribuabilii;

• altei persoane numai cu consimţământul scris al contribuabilului.

10

Persoana care primeşte informaţii fiscale, în condiţiile prevăzute mai sus,

este obligată să păstreze secretul fiscal asupra informaţiilor primite.

Nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului fiscal se pedepseşte potrivit legii

penale.7

Pe parcursul desfăşurării controlului fiscal inspectorului îi este permis să ia

sau să facă copii după oricare documente sau înregistrare contabilă, precum şi să

reţină orice document sau document material care poate constitui o probă sau o

dovadă în determinarea obligaţiilor fiscale ale contribuabilului.

Funcţiile controlului fiscal :

Controlul fiscal reprezintă un mijloc de prevenire a faptelor ilegale, de

identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare pentru restabilirea

legalităţii.8

Statul joacă un rol deosebit de important în conducerea societăţii, în

rezolvarea problemelor pe care le ridică construcţia socio-economică a ţării, mai

ales în etapa actuală de tranziţie spre economia de piaţă. Aceasta demonstrează că

acţiunea de control este determinată de cauze obiective precum caracterul conştient

al procesului de transformări revoluţionare a societăţii şi de particularităţile

economiei de piaţă.

Prin modul de organizare şi exercitare, prin rolul şi obiectivele pe care le

urmăreşte, controlul fiscal îndeplineşte unele funcţii: funcţia de evaluare şi funcţia

educativ-preventivă. 9

Funcţia de evaluare are în vedere acte şi operaţiunile estimare a situaţiei

existente la un moment dat, a rezultatelor obţinute la sfîrşitul unei perioade, a

modului de desfăşurare a activităţii în condiţiile de normalitate, legalitate şi

eficienţă. Prin această funcţie a controlului se apreciază în condiţiile de realitate şi

legalitate, dificultăţile, abaterile, orientările în care îşi au izvorul factorii a căror

acţiuni tind spre rezultate negative.

7 Dan Drosu Şaguna, “Drept financiar şi fiscal”,pag 3058 Dan Drosu Şaguna, “Drept financiar şi fiscal”,pag 313

9 Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,pag.15

11

Este o funcţie de apreciere completă, reală, exactă şi concretă a ativităţii

controlate. Pe lîngă apreciere, această funcţie implică şi sugestii, propuneri,

precum şi stabilirea şi aplicarea măsurilor pentru îmbunătăţirea rezultatelor

activităţii controlate. Prin completarea evaluării rezultatelor cu măsuri de activităţi

perfecţionare, controlul contribuie activ la eliminarea cauzelor care au generat

abateri, îmbunătăţirea activităţii economico-sociale.10

O altă funcţie este cea preventivă, care constă într-o serie de măsuri luate de

organele de control, în vederea evitării şi eliminării unor încălcări fiscale, prin

identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau le favorizează.

Exercitarea acestei funcţii contribuie la prevenirea tendinţelor care necesită

decizii de corecţie. Această funcţie, derivă din faptul că, controlul are menirea de a

orienta atenţia spre obiective majore, într-o ordine de prioritate raţională, care să

prevină şi să înlăture încălcările de acest ordin, şi de a atrage la răspundere

persoanele care leau provocat.

3. Formele controlului fiscal

3.1. Controlul fiscal la oficiul organului de administrare fiscalăControlul fiscal la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu atribuţii

de administrare fiscală (denumit în continuare control fiscal cameral) constă în

verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente

prezentate de contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea

impozitelor si taxelor, precum şi a altor documente de care dispune organul fiscal

sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală.11

În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să

prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau taxă. Cu

excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat

să prezinte dări de seamă privind impozitele şi taxele, organului fiscal în care se află

10 Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM”, pag.67.

11 Codu fiscal al R.M.,art 215, al 1.

12

la evidenţă, iar privind impozitele şi taxele locale trebuie să le prezinte

inspectoratului fiscal de stat teritorial în a cărui rază se află obiectul impozabil.

Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau

persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare

fiscală, conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra

obiectivului vizat. Controlul în cauză urmează a fi efectuat în termen de cel mult 3

luni din ziua prezentării de către contribuabil a dării de seamă fiscală, a unui alt

document prevăzut de legislaţia fiscală.

Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de

răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de

lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.

Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior,

conţine o greşeală sau o omisiune, are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală

corectă, aceasta fiind versiunea dării de seamă fiscale precedente. La prezentarea

dării de seamă corecte, contribuabilului i se aplică, după caz, majorarea de

întîrziere (penalitate) pentru perioada respectivă, cu excepţia cazurilor cînd darea

de seamă depuse înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă

fiscale.

Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare dacă ea a fost

prezentată: a) mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea dării de seamă pe

perioada fiscală următoare dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel; b) după

anunţarea unui control fiscal; с) ре о perioadă supusă unei verificări documentare

sau după ea.

La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi

docu-mentelor prezentate, organul care a efectuat controlul, este obligat să

comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice

documentele respective în termenul stabilit.

De asemenea, la verificarea dărilor de seamă sau altor documente de acest

gen, organul de administrare fiscală sînt în drept să solicite de la alte persoane,

13

orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv,

efectuînd de facto, o verificare prin contrapunere.

3.2 Controlul fiscal la faţa loculuiControl fiscal la faţa locului – verificarea de către funcţionarii fiscali a

corectitudinii cu care contribuabilii execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii

prevăzute de legislaţia fiscală care se efectuează la locul aflării contribuabililor sau

în alt loc stabilit de organul fiscal;

În cadrul controlului fiscal la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele

cu funcţie de răspundere ale altor organe cu atribuţii de administrare fiscală, verifică

respectarea legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană supusa

controlului, la locurile aflării acestora. Conform prevederilor al. 2 art. 216 CF:

"Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a

conducătorului verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul

supus controlului are sau a avut raporturi economice şi financiare, pentru a se

constata autenticitatea acestora, se determină, de sinestătător, de către persoana cu

funcţie de răspundere care exercită controlul respectiv".

Termenul de efectuare a controlului fiscal la faţa locului

Termenul de efectuare a unui control fiscal se stabileşte de către şeful

direcţiei (secţiei) în dependenţă de tipul verificării, perioada de activitate supusă

controlului, volumul de tranzacţii economico – financiare a contribuabilului,

specificul activităţii acestuia şi numărul de funcţionari fiscali încadraţi în

efectuarea acestuia, precum şi în funcţie de alte criterii care ar permite

determinarea duratei de efectuare a controlului fiscal.12

Durata unui control fiscal la faţa locului, conform prevederilor art.216 al

Codului fiscal, nu trebuie să depăşească două luni calendaristice.

12 Hotărîrea Guvernului RM nr. 1081 din 25.10.2000 "Privind reglementarea controalelor asupra activitatea agenţiloreconomici". M.O. nr. 101-105/1562 din 25.11.2000

14

În cazuri excepţionale, la decizia conducerii organului fiscal controlul fiscal

la faţa locului poate fi efectuat în termen de maxim 5 luni calendaristice sau să fie

sistat controlul. În cazul în care efectuarea controlului fiscal depăşeşte termenul

stabilit de două luni calendaristice sau acesta urmează a fi sistat, funcţionarul fiscal

care efectuează controlul fiscal va întocmi în mod obligatoriu o Notă-raport în

adresa conducerii organului fiscal (care ulterior se va anexa la materialele

controlului), în care vor fi consemnate necesitatea şi motivele depăşirii termenului

stabilit şi termenul solicitat pentru prelungirea sau sistarea acestuia.

Dacă conducerea organului fiscal acceptă prelungirea termenului de

efectuare a controlului fiscal, atunci pe versoul DICF-lui va fi consemnat termenul

acordat adăugător pentru efectuarea controlului fiscal, fără ca acesta să depăşească

termenul limită de trei luni calendaristice. Totodată, rezultatele controlului vor fi

stipulate într-un singur act de control fiscal.

Termenul de efectuare a controlului fiscal se calculează din ziua începerii lui

până la ziua semnării actului respectiv, inclusiv, exceptând perioada sistării

controlului fiscal.

Despre prelungirea sau sistarea controlului fiscal ce urmează a fi efectuată de

către organul fiscal se aduce la cunoştinţa contribuabilului care este supus

controlului sub forma unei scrisori.

Controlul fiscal se efectuează în timpul orelor de lucru ale organului fiscal în

concordanţă cu regimul de lucru al contribuabilului. În afara programului normal

de lucru al contribuabilului, controlul fiscal este permis numai cu acordul în scris a

conducerii organului fiscal şi cu permisiunea contribuabilului

Capitolul II:

Reguli de procedură, tehnici şi instrumente de control fiscal.

2.1. Procedura de efectuare a controlului fiscal.

15

Referindu-ne la procedura de efectuare a controlului fiscal cameral putem

afirma că el se desfăşoară la oficiul organului fiscal sau la oficiul organului cu

atribuţii de administrare fiscală şi constă constă în verificarea corectitudinii

întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de contribuabil,

care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor si taxelor, precum

şi a altor documente de care dispune organul fiscal sau alt organ cu atribuţii de

administrare fiscală.13

În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să

prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare tip de impozit sau taxă. Cu

excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat

să prezinte dări de seamă privind impozitele şi taxele, organului fiscal în care se află

la evidenţă, iar privind impozitele şi taxele locale trebuie să le prezinte

inspectoratului fiscal de stat teritorial in a cărui rază se află obiectul impozabil.





luni din ziua prezen-tării de către contribuabil a dării de seamă fiscală, a unui alt





obiectivului vizat.





16


luni din ziua prezen-tării de către contribuabil a dării de seamă fiscală, a unui alt


Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de

răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-şi răspunderea prevăzută de

lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.14

Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior,

con-ţine o greşeală sau o omisiune, are dreptul să prezinte o dare de seamă fiscală

corectă, aceasta fiind versiunea dării de seamă fiscale precedente. La prezentarea

dării de seamă corecte, contribuabilului i se aplică, după caz, majorarea de

întîrziere (penalitate) pentru perioada respectivă, cu excepţia cazurilor cînd darea

de seamă depuse înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de

seamă fiscale.

Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare dacă ea a fost

pre-zentată: a) mai tîrziu de data stabilită pentru prezentarea dării de seamă pe

perioada fiscală următoare dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel; b) după

anunţarea unui control fiscal; с) ре о perioadă supusă unei verificări documentare

sau după ea.

La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi

docu-mentelor prezentate, organul care a efectuat controlul, este obligat să

comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice

documentele respective în termenul stabilit.

De asemenea, la verificarea dărilor de seamă sau altor documente de acest

gen, organul de administrare fiscală sînt în drept să solicite de la alte

persoane, orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul

respectiv, efectuînd de facto, o verificare prin contrapunere.

14 Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Gujuman Т., Tetelea F... Drept fiscal, Ed. Lumina Lex, Chişinău

2001,pag.78.

17

Atunci cînd apare necesitatea, că pentru verificarea datelor şi

informaţiilor dărilor de seamă, să fie cercetată descrierea rulajului mijloacelor

băneşti la contul contribuabilului, organul fiscal remite o citaţie bancară, instituţiei

financiare care deserveşte agentul economic supus contractului fiscal cameral. Prin

citaţia bancară, instituţiei financiare, îi poate fi solicitată să prezinte şi anumite

documente justificative a operaţiunilor efectuate de către contribuabil.

Documentele, în cazul prezentării acestora, trebuie să fie examinate în termen de cel

mult 10 zile.

O procedură mai complexă îl are controlul fiscal la faţa locului astfel

conform prevederilor al. 2 art. 216 CF: "Controlul fiscal la faţa locului poate fi

efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducătorului verificării prin

contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a

avut raporturi economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea

acestora, se determină, de sinestătător, de către persoana cu funcţie de răspundere

care exercită controlul respectiv". Astfel pentru început vom face o analiză asupra deciziei emise de

conducătorul verificării care poartă denumirea de ” Decizia privind iniţierea

controlului fiscal la faţa locului” ,în continuare “ DICF”15. DICF reprezintă

decizia scrisă a organului fiscal care autorizează funcţionarii fiscali la efectuarea

controlului fiscal la faţa locului. Aceasta este alcătuită din două părţi componente,

incluzând informaţii mai detaliate despre control:

1. Prima parte cuprinde următoarele poziţii ce urmează a fi completate:

- apartenenţa teritorial – administrativă a IFS teritorial care exercită controlul

fiscal;

- oficiul fiscal care exercită controlul fiscal;

- numărul DICF. Numerotarea lor se efectuează strict în ordine cronologică în

registru de evidenţă a DICF;


18

- data, luna, anul completării;

- denumirea completă a contribuabilului ce urmează a fi supus controlului fiscal;

- codul fiscal al contribuabilului ce urmează a fi supus controlului fiscal la faţa

locului;

- tehnica de efectuare a controlului fiscal la faţa locului;

- temeiul efectuării controlului fiscal la faţa locului. În cazul în care controlul fiscal

este efectuat în baza unei contestaţii, interpelări sau a unei cereri, la această poziţie

urmează a se indica numărul, data contestaţiei, interpelării sau cererii de efectuare

a controlului fiscal;

- numele, prenumele, numărul legitimaţiei şi funcţia deţinută de funcţionarii fiscali

desemnaţi pentru efectuarea controlului fiscal;

- perioada (perioadele) ce urmează a fi supusă controlului fiscal;

- data iniţierii şi finalizării controlului fiscal;

- semnătura şefului (şefului adjunct) organului fiscal respectiv;

- semnătura şefului direcţiei (secţiei) control fiscal;

- semnăturile funcţionarilor fiscali împuterniciţi de a efectua controlul fiscal;

- ştampila organului fiscal.

DICF aferente activităţii de control a Direcţiei Administrarea

Contribuabililor Mari a IFPS se semnează de către şeful (şeful adjunct) IFPS sau

de către persoana împuternicită de acesta prin ordin.

2. Partea a doua a DICF conţine următoarele poziţii:

- antetul (stema, rechizitele) organului fiscal respectiv;

- apartenenţa teritorial – administrativă a IFS teritorial care exercită

controlul fiscal;

- oficiul fiscal care exercită controlul fiscal;

- numărul DICF;

- data, luna, anul completării;

- denumirea completă a contribuabilului ce urmează a fi supus controlului

fiscal;

- codul fiscal al contribuabilului ce urmează a fi supus controlului fiscal;

19

- numele, prenumele şi funcţia deţinută de funcţionarii fiscali desemnaţi

pentru efectuarea controlului fiscal;

- perioada сe urmează a fi supusă controlului fiscal;

- semnătura şefului (şefului adjunct) organului fiscal respectiv;

- ştampila organului fiscal.

În cadrul iniţierii controlului fiscal partea a doua a DICF se detaşează de la

prima parte a acesteia, fiind prezentată de către funcţionarii fiscali contribuabilului,

concomitent cu prezentarea legitimaţiei de serviciu (fără a fi lăsate acestuia). Prima

parte a DICF fiind remisă şefului Direcţiei (secţiei) control fiscal. Dacă

contribuabilul cere un exemplar al părţii a doua, acestuia i se înmânează o copie.

Ulterior, partea a doua se anexează la primul exemplar al actului de control fiscal.16

Un alt aspect important în desfăşurarea contolului fiscal la faţa locului îl

reprezintă etapa de pregătire către iniţierea controlului fiscal la faţa locului,

astfel în procesul pregătirii către iniţierea controlului fiscal la faţa locului,

funcţionarul fiscal va întreprinde următoarele acţiuni:

1. Ridicarea şi analiza dosarului personal al contribuabilului. Funcţionarul

fiscal va face cunoştinţă cu conţinutul acestuia şi anume: documentele de

constituire, materialele controalelor precedente etc. Se va analiza dacă

contribuabilul în cauză a fost sancţionat în urma controalelor precedente şi în cazul

în care se va constata aplicarea acestora se va analiza motivul pentru care acestea

au fost aplicate.

2. Analiza informaţiei din Sistemul informaţional al Serviciului Fiscal.

2.1. În acest scop vor fi tipărite pe suport de hârtie fişa de înregistrare a

contribuabilului, în scopul analizei şi/sau verificării declarării de către el a

informaţiei privind sediul şi subdiviziunile lui (filiale, reprezentanţe, sucursale,

secţii, magazine, depozite, unităţi comerciale, etc.), şi fişa generalizatoare a

contului personal la momentul iniţierii controlului, în scopul analizei şi/sau

verificării situaţiei achitării obligaţiunii fiscale. Pentru examinarea sumelor plătite

16 Scrisoarea IFPS nr. 10-13-02/3-2409 din 02.07.1999 privind unele particularităţi ale controlului TVA

20

în plus şi tranzacţiilor cu semnul “-” se vor analiza fişele conturilor personale

corespunzător codurilor şi paragrafelor clasificaţiei bugetare.

2.2. În cazul în care se constată existenţa importului sau a exportului la

contribuabil se va tipări după caz pe suport de hârtie informaţia aferentă perioadei

ce urmează a fi supusă controlului întru analiza şi verificarea informaţiei cu datele

din evidenţa contabilă a agentului economic.

2.3. Suplimentar va fi analizată cifra de afaceri a contribuabilului, adică

volumul de livrări şi procurări de mărfuri şi servicii prestate în perioada ce

urmează a fi supusă controlului fiscal.

2.4. La compartimentul “TVA” vor fi analizate informaţiile despre facturile

primite şi livrate; informaţii privind blanchete de strictă evidenţă; lista agenţilor

economici care au prezentat declaraţiile privind “TVA”; etc.

2.5. La compartimentul “Venit” vor fi analizate informaţiile cu privire la

prezentarea declaraţiilor VEN, CET; forma IAL, IAS, etc.

Măsurile descrise au scopul de a crea o imagine despre contribuabilul ce urmează a

fi supus controlului, poziţiile asupra cărora urmează a fi atrasă o atenţie deosebită.

3. Dispunând de informaţiile aferente activităţii contribuabilului,

funcţionarul fiscal urmează să studieze actele legislative şi normative ce ţin de

specificul impozitării activităţii respective, necesitatea licenţierii, analizează actele

de control fiscal deja întocmite la contribuabilii ce practică genuri de activitate

similare contribuabilului supus controlului (în cazul în care acestea există) pentru

a-şi orienta eforturile asupra încălcărilor cele mai des comise.

4. Paralel cu analiza celor expuse mai sus, dar fără a se limita la acestea,

funcţionarii fiscali vor întreprinde măsurile de căutare a contribuabililor ce

urmează a fi supuşi controlului pentru anunţarea acestora despre controlul ce

urmează a fi efectuat. Excepţie fac verificările operative care se exercită inopinat

fără anunţarea contribuabilului.

5. În procesul efectuării controlului fiscal, funcţionarul fiscal trebuie să ţină

cont de drepturile şi obligaţiile contribuabililor precum şi a organului fiscal

stipulate în art.8, art.134 şi art.136 al Codului fiscal.

21

6. În cazul în care contribuabilul (inclusiv şi fondatorii) nu poate fi contactat

telefonic pentru a fixa data începerii verificării, în baza art.226 şi art.134 alin.(1)

lit.o) din Codul fiscal, funcţionarul fiscal expediază prin poştă citaţia fiscală (sub

forma unei scrisori recomandate), prin care acesta urmează a fi invitat la organul

fiscal.

7. Organul fiscal este în drept să ceară persoanei citate să prezinte

documentele existente, ne fiind însă în drept să ceară întocmirea şi/sau semnarea

de documente, cu excepţia procesului-verbal.

8. În cazul în care contribuabilul în baza citaţiei se prezintă la organul fiscal,

funcţionarii fiscali vor înmîna încă o citaţie contribuabilului în care vor fi stipulate

data iniţierii controlului, documentele concrete ce urmează a fi supuse controlului,

etc., în cazul cînd acestea nu au fost prezentate parţial sau integral în baza primei

citaţii.

9. În cazul în care contribuabilul ignoră cerinţele citaţiei funcţionarul fiscal

se deplasează pe adresa juridică specificată în documentele de constituire sau

documentele fiscale de care dispune organul fiscal pentru efectuarea controlului

fiscal. Dacă se constată că contribuabilul nu se află pe adresa declarată la organul

fiscal funcţionarul fiscal întocmeşte un act de constatare faptică, în care se descriu

clar datele (data, ora, locul, participanţii etc.) şi faptele real constatate.

10. În scopul determinării cine se află pe adresa indicată, precum şi pentru a

stabili alte fapte, se solicită ajutorul poliţistului de sector, a vecinilor. Actul de

constatare faptică se întocmeşte pe blanchete de strictă evidenţă şi se semnează de

către toţi participanţii, inclusiv martorii.

11. Dacă contribuabilul în baza citaţiei nu se prezintă fără motiv la organul

fiscal şi nu este găsit pe adresa juridică funcţionarii fiscali vor stopa eliberarea

blanchetelor de strictă evidenţă şi-i vor suspenda operaţiunile la conturile bancare

conform prevederilor art.229(2) al Codului Fiscal.

12. În cazul în care contribuabilul din motive obiective (boală, delegaţie,

concediu etc.) cere amânarea efectuării controlului fiscal pe o perioadă determinată

de timp, dacă nu există alte informaţii suspecte, în baza unei cereri oficiale,

22

amânarea termenului de efectuare a controlului fiscal poate fi acceptată de

conducerea organului fiscal respectiv. Acest fapt va fi consemnat în actul de

control fiscal cu anexarea cererii la materialele controlului.17

După această etapă urmează nemijlocit iniţierea controlului fiscal la faţa

locului. În cazul în care funcţionarul fiscal a întreprins toate măsurile expuse mai

sus şi alte procedee în dependenţă de caz, acesta va purcede la efectuarea

controlului fiscal propriu zis fiind obligat de a prezenta contribuabilului DICF şi

legitimaţia de serviciu.

În cazul în care contribuabilul nu dispune de sediu sau adresa juridică

coincide cu adresa domiciliului organul fiscal efectuează controlul fiscal în incinta

organului fiscal fiind ridicate documentele contribuabilului în conformitate cu

prevederile art.145 din Codul fiscal.

În cazul în care în cadrul controlului fiscal contribuabilul refuză de a

prezenta documentele solicitate de către funcţionarul fiscal pentru efectuarea

acestuia, se întocmeşte un act de control în care va fi specificat acest fapt, fiind

aplicate mai apoi de către organul fiscal a prevederilor art.253(1) din Codul fiscal.

În condiţiile în care se constată lipsa, sustragerea, pierderea sau distrugerea

documentelor contabile, care în consecinţă duce la imposibilitatea efectuării

controlului fiscal se va ţine cont de următoarele:

1. În conformitate cu prevederile art.26 din Legea contabilităţii nr.426-XIII

din 4 aprilie 1995, contribuabilul este obligat să le reconstituie în termen de două

luni de la constatare. Respectiv, organul fiscal nu este abilitat să acorde

contribuabilului termenul sus menţionat pentru reconstituirea evidenţei contabile,

aceasta fiind obligaţia agentului economic de a-şi restabili singur în termenul

stabilit documentele contabile.

17 Ordinul IFPS nr. 147 din 05.09.2000 "Privind aprobarea indicaţiilor metodice cu privire la metodologia

controlului fiscal privind impozitul pe venit la bănci şi ailor instituţii financiare".

23

2. În cazul în care în cadrul controlului fiscal este stabilit că la contribuabilul

supus controlului sunt pierdute, sustrase sau distruse documentele contabile, iar

acesta a întreprins măsurile prevăzute de legislaţie pentru astfel de cazuri şi

termenul de două luni de la constatare nu a expirat, organul fiscal va determina

posibilitatea exercitării controlului fiscal prin metode şi surse indirecte conform

prevederilor art.225 din Codul fiscal, cu efectuarea recalculărilor ulterioare

corespunzător prevederilor art.189 alin.(2) din Codul fiscal. În cazul în care

organul fiscal nu dispune de posibilitatea de a determina obligaţiile fiscale a

contribuabilului prin metode şi surse indirecte, urmează a fi sistat controlul fiscal

până la expirarea perioadei stabilite pentru reconstituirea documentelor.

3. În cazul furtului confirmat de poliţie a documentelor contabile, care nu au

fost restabilite în termenii stabiliţi, contribuabilul potrivit prevederilor art.257(5) al

Codului fiscal urmează a fi sancţionat cu amendă în mărime de la 18000 lei până la

25000 lei, iar materialele aferente controlului fiscal în conformitate cu prevederile

art.251(1) din Codul fiscal urmează a fi remise spre cercetare penală organelor

CCCEC.18

2.2. Procedee, tehnici şi instrumente de control fiscal

Prezentul compartiment conţine principiile generale de efectuare a

controlului fiscal cu descrierea tehnicilor principale prin care acesta poate fi

exercitat. Astfel, conform art. 214 alin.(3) al Codului fiscal, controlul fiscal la faţa

locului poate fi organizat şi efectuat prin următoarele metode şi operaţiuni:

verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială,

verificarea tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere,

verificarea repetată.

Reieşind din diversitatea metodelor descrise în Titlul V al Codului fiscal de

efectuare a controlului fiscal la faţa locului, se constată că în majoritatea cazurilor

efectuarea acestuia nu poate fi realizată strict numai după o anumită metodă.

18 Ordinul IFPS nr. 21 din 10.02.00"Instrucţiunii metodologice cu privire la întocmirea

formularului despre rezultatele controlului fiscal efectuat"

24

Respectiv în cadrul efectuării controlului fiscal printr-o anumită verificare poate să

apară necesitatea efectuării şi altei verificări, cum ar fi: efectuarea verificării

faptice implică nemijlocit efectuarea unei părţi considerabile din verificarea

documentară, verificarea operativă implică efectuarea unei eventuale combinări

dintre verificarea documentară şi cea faptică, etc. În cazul în care se impune

efectuarea controlului fiscal la faţa locului, urmează a fi specificată metoda de bază

de efectuare a controlului fiscal cu specificarea suplimentară, după caz şi altor

metode de verificări.

Oricare control fiscal la agentul economic se finalizează cu întocmirea şi

semnarea actului de control pe blanchetă de strictă evidenţă conform modului

stabilit, efectuând înregistrările respective în condica de evidenţă a controalelor a

agentului economic.

Organul fiscal are obligaţia să exercite controlul fiscal în aşa fel încât să

afecteze cât mai puţin desfăşurarea activităţilor curente ale contribuabililor. Pe

întreaga durata a controlului fiscal, organul fiscal are obligaţia de a acţiona cu

profesionalism, dovedind corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii

controlaţi şi cu celelalte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii

atribuţiilor de serviciu.

2.2.1 Verificarea faptică

Controlul fiscal prin verificare faptică, conform prevederilor art.217 din

Codul fiscal constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi fenomenelor, în

cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului

Obiectul controlului fiscal prin verificarea faptică constituie acţiunile şi

inacţiunile contribuabilului, adică ceea ce era obligat să efectueze şi nu a efectuat,

faptele reale aferente activităţii contribuabililor sub aspectul respectării (estimării)

obligaţiilor fiscale precum şi veridicitatea faptelor, procedeelor şi datelor declarate.

Subiectul verificării faptice îl reprezintă persoanele fizice şi/sau juridice care

desfăşoară activitate de antreprenoriat sau au în proprietate obiecte impozabile,

adică sunt deţinători şi/sau realizatori a obiectelor impozabile şi care, conform

25

legislaţiei, sunt supuse calculării şi achitării impozitelor, taxelor, altor plăţi

obligatorii la buget.

Verificarea faptică are sarcina de a constata faptele, poziţiile, situaţiile în

care contribuabilii nu furnizează organului fiscal date şi informaţii veridice, nu

reflectă în evidenţa contabilă toate tranzacţiile economico-financiare efectuate sau

le reflectă cu devieri faţă de realitate.

Controlul fiscal prin verificare faptică reprezintă constatarea la faţa locului a

obiectelor, operaţiilor şi faptelor reale sau lipsa lor şi respectiv este utilizată pentru

verificarea, stabilirea şi urmărirea unor situaţii concrete. Aceasta este efectuată de

către funcţionarii fiscali, prin deplasarea la locurile unde sunt desfăşurate

activităţile: sediu, secţii, ateliere, sectoare, laboratoare, magazine, birouri, depozite,

gestiuni etc.

În cadrul controalelor fiscale prin verificare faptică sunt verificate situaţiile

care sunt reflectate atât în documentele evidenţei contabile cât şi situaţiile care nu

rezultă din acestea şi anume:

dacă este prezentată, după caz, informaţia despre subdiviziunile structurale ale

contribuabilului (filiale, depozite, magazine, secţii de producţie, puncte

comerciale, etc.) şi veridicitatea acestor informaţii;

bunurile ce se produc, marfa ce se comercializează şi locul producerii sau

comercializării acestora;

volumul real al producţiei, mărfurilor, numărul de angajaţi etc.;

alte situaţii neclare care apar în procesul efectuării controlului fiscal.

Verificările faptice pot fi exercitate în procesul de efectuare şi a altor metode

de efectuare a controlului fiscal la faţa locului sau în cazurile în care se dispune de

informaţii aferente unor încălcări comise de către contribuabil, care în consecinţă

au contribuit la nerespectarea legislaţiei fiscale.

Controlul fiscal prin verificare faptică poate fi efectuat în scopul verificării

existenţei unui anumit post de activ cum ar fi, numerarul banilor în casă; dacă

mijloacele fixe, tehnica, diferite utilaje sunt folosite în activitatea de întreprinzător

26

şi nu în scopurile personale; existenţa de facto a acestora; darea în exploatare a

unor obiecte etc.

De regulă, pentru efectuarea verificării faptice este necesară participarea a

cel puţin doi funcţionari fiscali fiind efectuată în prezenţa persoanelor cu funcţii de

răspundere şi/sau persoanelor responsabile care la momentul verificării au în

obligaţiunile funcţionale răspunderea faţă de sectorul economico-financiar al

întreprinderii supus verificării faptice.

În cazul în care contribuabilul sau persoanele indicate lipsesc sau nu permit

accesul la efectuarea controlului fiscal, funcţionarii fiscali vor implica în mod

obligatoriu doi martori. Colaboratorii organelor de drept, de regulă poliţistul de

sector pot fi antrenaţi în calitate de martori. În caz dacă martorii nu pot fi găsiţi

atunci unul din funcţionarii fiscali întocmeşte actul, iar celălalt funcţionar fiscal

împreună cu şoferul sau alt angajat al Serviciului fiscal pot fi luaţi ca martori.

În caz de necesitate funcţionarii fiscali pot solicita explicaţii în scris de la

persoanele responsabile ale contribuabilului şi alte persoane (angajaţi, martori)

care ar putea să contribuie la clarificarea situaţiilor neclare ce apar în cadrul

controlului fiscal.

După efectuarea controlului fiscal prin verificare faptică se întocmeşte actul

de control în prezenţa şi cu participarea persoanelor cu funcţii de răspundere ale

contribuabilului.

Dacă în cadrul verificărilor faptice sunt depistate unele încălcări ale

drepturilor consumatorilor (calitatea produselor, termenele de valabilitate expirate,

termenele expirării licenţelor, etc.) funcţionarii fiscali vor consemna aceste

încălcări în actul de control cu informarea organelor competente. Dacă fenomenele

respective au influenţat la modificarea obligaţiei fiscale, atunci se indică şi norma

fiscală care a fost încălcată de către contribuabil.

În cazurile în care necesitatea efectuării verificărilor faptice a apărut în

procesul efectuării altor verificări, rezultatele verificărilor faptice se vor include în

27

mod obligatoriu la actul de control fiscal de bază şi vor fi reflectate printr-o decizie

unică.19

2.2.2 Verificarea documentarăVerificarea documentară, conform prevederilor art.218 din Codul fiscal

constă în confruntarea dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi

altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile

referitoare la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.

Obiectul verificării documentare constă în examinarea modului în care se

efectuează sau s-a efectuat calcularea şi achitarea impozitelor, taxelor şi altor plăţi

şi a modului cum se respectă principiile stabilite de ţinere a evidenţei contabile,

întru relevarea abaterilor, delapidărilor, deficienţelor ce au influenţat obligaţiunea

fiscală.

Subiectul verificării documentare îl reprezintă persoanele care sunt

înregistrate sau neînregistrate în modul stabilit de legislaţie şi practică activitate de

antreprenoriat sau alte activităţi, care duc la obţinerea unor venituri sau au drept

scop obţinerea unor venituri, adică sunt deţinătoare şi/sau realizatoare a obiectelor

impozabile şi care, conform legislaţiei, sunt supuse achitării impozitelor, taxelor,

altor plăţi obligatorii la buget.

Esenţa verificării documentare constă în verificarea şi confruntarea datelor

din dările de seamă fiscale aferente calculării şi achitării impozitelor, taxelor şi

altor plăţi obligatorii prezentate de contribuabili cu datele autentice obţinute de

către funcţionarii fiscali. Punctul de reper al verificării documentare îl constituie

compararea datelor reflectate în documentele prezentate de către contribuabil

organului fiscal cu datele obţinute de facto de către funcţionarii fiscali în cadrul

controlului fiscal din diferite surse.

Verificării documentare se supun documentele primare, registrele contabile,

documentele bancare, dările de seamă financiare, declaraţiile şi calculele fiscale,

informaţiile din alte surse (ale Departamentului Vamal, Departamentului Statistică 19 Ordinul IFPS, nr.035 ,din 05.10.2004 ,cu privire la” aprobarea metodologiei de efectuare a contolului fiscal la faţa locului.”

28

şi Sociologie, etc.) alte documente ale subiectului economic (ordine, planuri,

contracte, devize etc.) aferente determinării şi onorării de către acesta a obligaţiilor

fiscale. Totodată, în cadrul verificării documentare sunt utilizate şi alte informaţii

de care dispune organul de control în vederea stabilirii corectitudinii determinării

şi achitării de către subiectul supus controlului a obligaţiunilor fiscale la buget.

În cadrul verificării documentare se vor supune examinării toate

documentele justificative obţinute de către funcţionarii fiscali aferente

operaţiunilor examinate sau a mai multor în dependenţă de caz.

Controlul fiscal prin verificare documentară solicitat de către contribuabil

privind restituirea TVA, accizelor, impozitului pe venit din buget şi/sau lichidarea

acestuia, se efectuează în baza cererii oficiale depuse la organul fiscal.

În scopul aprecierii integrale a aspectelor ce influenţează verificarea

documentară funcţionarul fiscal verifică:

executarea de către contribuabili a obligaţiilor de înregistrare sau

modificare a întreprinderii ţinând cont de prevederile Legii nr.845-XII

din 03.01.92 “Cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi” şi Codul fiscal.

Se verifică dacă contribuabilul practică genurile de activitate determinate

de legislaţie ce necesită licenţiere în baza licenţei de stat pentru genul de

activitate corespunzător şi respectiv valabilitatea acesteia.

respectarea modului de organizare şi ţinere a contabilităţii conform

legislaţiei şi anume respectarea prevederilor art.257 din Codul fiscal,

Legii contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995 şi a Standardelor

Naţionale de Contabilitate aprobate prin Ordinul nr.174 din 25.,12.1997

al Ministerului Finanţelor.

toate contractele care au fost încheiate de contribuabil, fiind analizat

modul de întocmire a acestora denumirea şi obligaţiile părţilor, modul şi

termenele de realizare a contractelor, etc. şi corectitudinea reflectării

operaţiunilor economico-financiare aferente contractelor în evidenţa

contabilă sub aspectul determinării şi onorării obligaţiilor fiscale

29

respectarea de către contribuabili a prevederilor art.256 din Codul fiscal

privind reflectarea codului fiscal atribuit contribuabilului în documentele

contabile, dările de seamă fiscale şi financiare, etc. şi indicarea codului

fiscal în documentele de evidenţă primară care se eliberează altor

persoane.

respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului RM nr.294 din 17.03.1998

“Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui RM nr.406 din

23.12.1997” în partea ce ţine de evidenţa, eliberarea, păstrarea şi

utilizarea formularelor tipizate de documente cu regim special (primite,

utilizate şi cele din stoc).20

2.2.3 Verificarea totalăControlul fiscal prin verificare totală, conform prevederilor art.219 din

Codul fiscal, se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor

actelor şi operaţiunilor de determinare a obiectelor (bazei) impozabile şi de

stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal. Însă

ţinând cont de prevederile art.264 din Codul fiscal această tehnică de control

reprezintă analiza unei întregi activităţi a contribuabilului prin studierea şi

verificarea integrală a documentelor acestuia pe o perioadă determinată de

timp.

Această metodă de efectuare a controlului fiscal se va utiliza în special la

controalele fiscale în cadrul cărora este necesară verificarea integrală a

obligaţiunilor contribuabilului faţă de toate bugetele de toate nivelurile.

Controlul fiscal prin verificare totală va fi efectuat pe o perioadă de gestiune

de minim un an fiscal.Prin metoda verificării totale inspectorul este obligat să

verifice neapărat toate impozitele şi taxele de care contribuabilul este şi/sau a fost

plătitor.

Verificarea totală include şi particularităţi acelei documentare şi, în acelaşi

timp, faptice, etc. şi constă în verificarea modului în care contribuabilul execută

20 Ordinul IFPS, nr.035 ,din 05.10.2004 ,cu privire la” aprobarea metodologiei de efectuare a contolului fiscal la faţa locului.”

30

legislaţia fiscală. Totodată, în cadrul verificării totale, în funcţie de apariţia

necesităţii vor fi utilizate şi alte tipuri de verificări (spre exemplu: verificarea prin

contrapunere, operativă). Respectiv, la efectuarea verificării totale se va ţine cont

de prevederile stipulate aferente verificărilor prin intermediul cărora se exercită

aceasta.21

În materialele controlului efectuat vor fi reflectate toate poziţiile supuse

controlului cu specificarea rezultatelor separat pe fiecare poziţie supusă

controlului, fără a se mărgini la fraze de ordin general, cum ar fi: la TVA încălcări

nu au fost depistate. Este necesară descrierea succintă a operaţiunilor efectuate de

contribuabil specificând ulterior sumele aferente bugetului cu indicarea bazei

impozabile. În continuare sunt descrise unele din principalele momente obligatorii

care trebuie reflectate în actul de control fiscal pe fiecare impozit şi taxă în parte în

cazul în care nu sunt depistate încălcări:

1. Impozitul pe venit obţinut din activitatea de antreprenoriat. La acest

compartiment de către funcţionarul fiscal se va întocmi tabelul cu indicatorii

Raportului privind rezultatele financiare al contribuabilului pe perioada supusă

controlului, care se va reflecta obligatoriu în actul de control sau se va anexa la

acesta. Acest raport va conţine datele contribuabilului, datele controlului fiscal şi

devieri în corelare cu declaraţiile VEN descriind suma ajustărilor şi facilităţilor

acordate. În cazul în care agentul economic a activat în pierderi mai cu seamă ani

la rând, funcţionarul fiscal urmează să descrie concret cauza acestor pierderi

urmând să întreprindă în caz de necesitate următoarele măsuri:

- controale fiscale cu verificare prin contrapunere;

- inventarierea stocurilor de mărfuri şi materiale;

- efectuarea verificărilor relaţiilor cu persoanele interdependente;

- verificarea de facto a costului unei unităţi de producţie ţinând cont de volumul

de resurse energetice consumate, altor resurse şi materiei prime.


31

2. Impozitul pe venit reţinut la sursa de plată. La acest capitol funcţionarul

fiscal va descrie succint despre: corectitudinea acordării scutirilor la impozitarea

veniturilor salariale, numărul de angajaţi, impozitul reţinut la buget şi veridicitatea

notelor de informare prezentate şi ce urmau a fi prezentate în conformitate cu

prevederile art.92 al Codului fiscal verificând înscrierile din fişa personală a

agentului economic. Totodată, se va verifica corectitudinea reţinerii impozitului de

la sursa de plată din alte surse în conformitate cu prevederile art.89, 90 şi 91 ale

Codului fiscal, (dacă agenţii economici nu utilizează în activitatea sa diferite

brevete, dreptul de autor, nu a primit careva servicii şi dacă nu a achitat alte plăţi în

folosul persoanelor fizice rezidente sau nerezidente) şi/sau altor materiale

instructive-explicative care prevăd careva aspecte referitoare la reţinerea

impozitului pe venit de la sursa de plată. 22

3. Taxa pe valoarea adăugată. În toate cazurile funcţionarul fiscal în actul

de control fiscal va fixa momentul înregistrării contribuabilului ca subiect al

impunerii cu TVA, în baza cărui articol al Codului fiscal a fost înregistrat acesta la

organul fiscal ca plătitor al TVA, numărul certificatului de înregistrare, dacă se ţin

registrele de procurări şi livrări conform modului stabilit, etc. În cazul în care

există export/import de mărfuri şi servicii în act se va stipula ce volum, unde şi ce

fel de marfă sau grupuri de mărfuri au fost importate şi/sau exportate. De asemenea

în toate cazurile se va întocmi tabela privind corectitudinea calculării şi achitării în

buget a TVA, care se va anexa obligatoriu la actul de control fiscal. În act se vor

menţiona rezultatele verificării datelor evidenţei primare cu informaţiile din baza

de date a organului fiscal, specificând după caz dacă au fost efectuate verificări

prin contrapunere. În cazul lichidării contribuabililor ca plătitori ai TVA în act se

vor indica concret cauzele corespunzătoare cu referinţă la articolele respective din

Codul fiscal.

4. Accize. După caz, se va stipula în act data înregistrării ca subiect al

impunerii cu acciz, numărul certificatul de înregistrare, etc. Se va descrie volumul 22 Circulara IFPS nr.(17-2-09/2-904-4255)36 din 11.11.2003 “Privind stabilirea modului de perfectare a rezultatelor

controlului fiscal în partea ce se referă impozitului pe venit reţinut la sursa de plată”.

32

mărfurilor supuse accizelor, dacă se ţine registrul de evidenţă a mărfurilor supuse

accizelor, locul aflării încăperilor de acciz. În cazul exportului mărfurilor accizate

se va menţiona respectarea de către contribuabil a modului privind repatrierea

valutei.

5. Impozitul pe bunurile imobiliare. La acest impozit dacă contribuabilul

dispune de imobil, se va specifica care este suprafaţa, după caz, dacă imobilul este

dat în arendă se va stipula în baza cărui contract şi perioada preconizată de dare în

arendă a imobilului.

6. Impozitul funciar. Se indică datele privind suprafaţa deţinută în

proprietate a terenurilor de pământ, valoarea pământului din Certificatul de

proprietate şi datele din evidenţa contabilă referitoare la terenurile respective.

7. Plata pentru apă. În actul de control se va menţiona volumul de apă

captată de către contribuabil şi aprecierea respectării condiţiilor impuse de CR

“Apele Moldovei”.

8. Taxa percepută în fondul rutier. În caz dacă contribuabilul este plătitor de

taxa în fondul rutier se va specifica numărul de unităţi de transport care se

exploatează şi figurează la bilanţul întreprinderii verificând cu datele prezentate în

fondul rutier.

9. Taxa pentru amenajarea teritoriului. Funcţionarul fiscal în act va

specifica dacă contribuabilul supus controlului este plătitor ai taxei pentru

amenajarea teritoriului cu descrierea volumului fondului de retribuire a muncii şi

numărul mediu scriptic de salariaţi.

10. Taxa pentru amplasarea unităţilor comerciale. De asemenea în actul de

control fiscal se va fixa suma taxei stabilită pentru contribuabil conform deciziei

autorităţii publice locale.

11. Defalcările la bugetul asigurărilor sociale şi fondul asigurărilor

obligatorii de asistenţă medicală. Actul de control va conţine aprecierea

corectitudinii calculării de către agenţii economici a contribuţiilor de asigurări

33

sociale şi asistenţă medicală cu descrierea bazei impozabile şi a sumei totale a

contribuţiilor. 23

În cadrul controlului fiscal inspectorul obligatoriu va menţiona despre

corectitudinea verificării facilităţilor fiscale la impozitele, taxele şi plăţile anterior

descrise în cazul în care contribuabilul beneficiază de acestea.

În cazul în care sunt depistate derogări de la prevederile legislaţiei, în actul

de control fiscal vor fi descrise clar şi laconic fiecare încălcare, obiectul acesteia,

operaţiunile economico-financiare care confirmă comiterea încălcărilor prin modul

de reflectare a acestora în evidenţa contabilă, prevederile legale care au fost

încălcate cu specificarea detaliată a sumelor aferente acestor încălcări, precum şi

consecinţele aduse de încălcările depistate (sumele cu care a fost prejudiciat

bugetul). În cazul constatării încălcărilor fiscale inspectorul va solicita explicaţii

orale şi în scris de la persoanele cu funcţii de răspundere a contribuabilului, copiile

documentelor referitoare la acţiunile economice şi confirmări de la acele persoane

care nemijlocit au contribuit la îndeplinirea acestor operaţii care au fost reflectate

în evidenţa contabilă. 24

În cadrul controlului fiscal la faţa locului prin verificare totală de către

funcţionarii fiscali după necesitate se efectuează inventarierea bunurilor şi valorilor

contribuabilului.

Inventarierea este o modalitate specifică care reprezintă ansamblul

operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor de activ şi pasiv,

cantitativ-valoric sau numai valoric, după caz, în patrimoniul unităţii la data la care

aceasta se efectuează.

Înainte de începerea efectuării inventarierii de către persoana responsabilă de

depozit, încăperi comerciale, etc. se prezintă lista bunurilor.


24 Inspectoratul Fiscal de Stat al R.M. „îndrumar privind unele poziţii care trebuie verificate în procesul efectuării

controlului fiscal". 2002.

34

Inventarierea mijloacelor fixe, materiei prime, materialelor, producţiei finite,

mărfurilor, mijloacelor băneşti şi altor valori se efectuează de către funcţionarii

fiscali pe fiecare loc a aflării lor şi pe fiecare persoană responsabilă, în păstrarea

căruia se află aceste valori.

În cadrul inventarierii se va atrage atenţia asupra circuitului valorilor şi

bunurilor materiale, corectitudinii formării preţurilor acestora în dependenţă de

metodele prevăzute în politica de contabilitate a întreprinderii adoptată în

conformitate cu S.N.C. respective.

Verificarea soldurilor efective se efectuează cu participarea obligatorie a

persoanelor gestionare (casieri, administratori de gospodării, secţii, magazii,

puncte de achiziţionare, puncte de comercializare, etc.).

Dacă inventarierea valorilor nu este terminată pe parcursul unei zile, ea

trebuie să fie terminată pe parcursul zilelor următoare. În acest caz încăperile unde

se păstrează valorile, la plecare trebuie să fie sigilate. Pentru efectuarea

inventarierii sigiliile pot fi luate sub semnătură din cadrul direcţiei (secţiei)

urmărirea plăţilor a IFS teritorial sau IFPS pe parcursul căreia acestea se păstrează

la persoanele care efectuează controlul.25

Rezultatele inventarierii se înscriu într-un proces-verbal privind rezultatele

inventarierii. Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii conţine în principal,

următoarele elemente: denumirea contribuabilului, codul fiscal, data întocmirii,

numele şi prenumele persoanelor participante la inventariere, gestiunea

inventariată, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere, rezultatele

inventarierii, semnăturile persoanelor participante, etc. Rezultatele generalizate a

inventarierii se reflectă în actul de control fiscal, iar procesul verbal se anexează

obligatoriu la acesta.

După finalizarea inventarierii valorilor materiale şi mărfuri, funcţionarii

fiscali trebuie să verifice în evidenţa contabilă înregistrările în toate conturile

respective în comparaţie cu conturile corespondente. De exemplu, la mijloacele


35

fixe este necesară stabilirea dacă toate obiectele date în exploatare, sunt înregistrate

în evidenţa contabilă; la valorile de mărfuri şi materiale – dacă toate sunt primite şi

trecute în evidenţă; la producţia în curs de execuţie – dacă toate cheltuielile sunt

înregistrate în modul prevăzut de S.N.C..

În cazul stabilirii surplusurilor sau lipsurilor, fiecare persoană responsabilă

va prezenta lămurire în scris descriind motivele acestor diferenţe.

În cadrul controlului fiscal prin verificare totală vor fi verificate următoarele

situaţii şi anume:

soldul de blanchete de strictă evidenţă;

dacă cantitatea mărfii, producţiei de la depozit este înregistrată în plină măsură

în evidenţa contabilă precum şi existenţa soldurilor de facto a mărfii;

dacă sunt înregistrate, în plină măsură, în evidenţa contabilă rezultatele unor

activităţi de antreprenoriat desfăşurate de contribuabil;

dacă contribuabilul dat nu produce sau comercializează şi alte tipuri de mărfuri

în afară de cele înregistrate în evidenţa contabilă, precum şi efectuează activităţi

de antreprenoriat interzise sau fără a deţine licenţele respective;

respectarea condiţiilor de beneficiere a înlesnirilor fiscale (credite fiscale);

dacă materialele, semifabricatele eliberate de la depozit au fost utilizate

totalmente în procesul de producţie;

dacă la punctele de comercializare se realizează anume marfa, producţia care a

fost eliberată de la depozit conform documentelor de ieşire;

verificarea indicatorilor benzii maşinii de casă şi control cu datele evidenţei

contabile a contribuabilului;

formarea preţurilor mărfurilor efectuând după caz controale prin contrapunere;

alte situaţii care pot fi supuse controlului fiscal.26

2.2.4 Verificarea parţială


36

Verificarea parţială, conform prevederilor art.220 din Codul fiscal, constă

în controlul asupra corectitudinii achitării şi stingerii unor anumite tipuri de

obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia

fiscală dintr-o anumită perioadă, verificându-se, în tot sau în parte,

documentele sau activitatea contribuabilului.

Verificarea parţială reprezintă o verificare selectivă a datelor evidenţei

contabile şi se exercită în cazul în care apare necesitatea verificării unei părţi din

obligaţiile fiscale ale contribuabilului. Aceasta constă în verificarea de către

organul fiscal a calculării şi achitării unui sau mai multor impozite sau taxe de

către contribuabil.

În cadrul exercitării verificării parţiale se va ţine cont în mod obligatoriu de

prevederile stipulate la celelalte tipuri de verificări, precum şi de principiile

generale de exercitare a controlului fiscal .27

2.2.5 Verificarea tematică Verificarea tematică, conform prevederilor art.221 din Codul fiscal, constă

în controlul asupra corectitudinii calculării şi stingerii unui anumit tip de

obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia

fiscală, verificându-se documentele sau activitatea contribuabilului.

În cadrul exercitării verificării tematice se va ţine cont în mod obligatoriu de

prevederile stipulate la celelalte tipuri de verificări, precum şi de principiile

generale de exercitare a controlului fiscal şi de valorificare a rezultatelor acestuia .

Controlul fiscal la faţa locului solicitat de contribuabil care cuprinde numai

unele aspecte ale activităţii lui şi anume controlul privind restituirea sumelor taxei

pe valoarea adăugată şi accizelor din buget, etc. este un control fiscal cu ieşirea la

faţa locului care se efectuează în conformitate cu prevederile Instrucţiunii IFPS

“Privind restituirea sumelor taxei pe valoarea adăugată” nr.06 din 31 decembrie

27 Ordinul IFPS nr. 147 din 05.09.2000 "Privind aprobarea indicaţiilor metodice cu privire la metodologia

controlului fiscal privind impozitul pe venit la bănci şi ailor instituţii financiare".

37

2002, Regulamentul “Cu privire la restituirea sumelor accizelor”, nr.07 din 03

aprilie 2001 şi altor circulare a IFPS referitoare la aceste compartimente.

2.2.6 Verificarea operativă Verificarea operativă, conform prevederilor art.222 din Codul fiscal, se

aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observându-se procesele

economice şi financiare, actele şi operaţiunile aferente, pentru a constata

autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea

Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau

documentară. Respectiv, modalitatea efectuării verificărilor operative va fi similară

celei faptice, sau în caz de necesitate şi/sau documentară.

Pentru efectuarea verificărilor operative este obligatoriu întocmirea DICF. La

delegarea funcţionarilor fiscali pentru efectuarea verificărilor operative în străzi şi

pieţe, poziţia “denumirea contribuabilului ce urmează a fi supus controlului” a

DICF va fi completată în felul după cum urmează “contribuabilii care desfăşoară

activitate de antreprenoriat în piaţa “X”, strada “Y” sau primăria ”Z”” în care se

preconizează a fi efectuate aceste verificări.

În cazul în care se constată vreo încălcare a legislaţiei fiscale, iar verificarea

circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor

respective ale organului cu atribuţii de control fiscal pentru efectuarea unui control

fiscal prin alte metode tehnice.

În cazul în care agentul economic dispune de unităţi de comerţ (magazin,

cafenea, etc.) de către funcţionarul fiscal se va verifica operativ (inopinat)

respectarea legislaţiei în vigoare privind declararea acestora la organul fiscal,

aplicarea maşinilor de casă şi control la efectuarea decontărilor în numerar, precum

şi prezenţa licenţelor, autorizaţiilor necesare şi a timbrelor de acciz la mărfurile

necesare a fi supuse marcării. În procesul controlului este necesar să se verifice

datele benzilor maşinilor de casă şi control cu datele evidenţei financiare analitice

pe categoriile corespunzătoare de mărfuri. De verificat dacă marca aparatului de

casă al contribuabilului supus controlului fiscal este inclus în nomenclatorul de

aparate de casă existent.

38

În cazul în care se depistează divergenţe între datele care indică momente de

evaziuni fiscale funcţionarul fiscal urmează să întocmească o notă raport

conducerii organului fiscal fiind indicată necesitatea efectuării controlului fiscal la

faţa locului prin alte metode de verificare cu respectarea prevederilor art.214 şi 216

ale Codului fiscal.

2.2.7 Verificarea prin contrapunere

Verificarea prin contrapunere, conform prevederilor art.223 din Codul

fiscal, constă în controlul concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu

care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare, etc., pentru a se

constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.

În procesul efectuării controalelor fiscale, contribuabilii nu oferă întotdeauna

documente şi informaţii veridice aferente estimării obligaţiilor fiscale ale acestora,

ori apar îndoieli la veridicitatea calculării şi achitării obligaţiunilor fiscale

(estimarea bazei impozabile). Astfel, obiectiv apare necesitatea verificării

autenticităţii informaţiilor prezentate şi legalitatea tranzacţiilor efectuate prin

exercitarea verificărilor prin contrapunere.

Subiecţii verificărilor prin contrapunere îl reprezintă persoanele juridice şi/sau

fizice, inclusiv cetăţenii, care au avut (au), sau se presupune că au avut (au) relaţii

economico - financiare cu contribuabilul supus controlului fiscal de bază.

Funcţionarul fiscal care efectuează controlul fiscal de bază, determină de sine

stătător poziţiile necesare a fi supuse controlului utilizând verificările prin

contrapunere, stabilind situaţiile neclare sau care trezesc momente suspecte şi care

necesită a fi verificate.

În cazul în care funcţionarul fiscal stabileşte necesitatea efectuării unei verificări

prin contrapunere, acesta întocmeşte o notă raport în adresa şefului organului fiscal

prin care argumentează necesitatea efectuării acesteia. Dacă conducerea organului

fiscal acceptă efectuarea verificării prin contrapunere, va fi întocmită DICF.

Controlul fiscal prin verificare prin contrapunere poate fi efectuat şi în incinta

organului fiscal, invitând prin citaţie persoanele responsabile de activitatea unor

întreprinderi pentru a prezenta documentele concrete, a da mărturii şi lămuriri.

39

Criteriile mai distincte pentru selectarea poziţiilor ce urmează a fi supuse

verificărilor prin contrapunere sunt cazurile în care:

s-au efectuat careva tranzacţii, dar lipsesc documentele confirmative;

în facturile fiscale (de expediţie) preţul de realizare diferă vădit de preţurile de

piaţă;

în rezultatul unor operaţii economico-financiare agentul economic obţine

pierderi (venituri) mari;

marfa este realizată sau serviciile sunt prestate gratuit;

marfa procurată, după o perioadă de timp este returnată aceluiaşi furnizor;

în facturile de expediţie sunt corectări suspecte, înscrieri cu mai multe pixuri;

achitarea pentru marfa livrată este îndelungată;

contribuabilul a avut relaţii de afaceri o perioadă îndelungată de timp cu unul şi

acelaşi partener, care la un moment dat s-au rupt şi a început să ţină relaţii cu alt

contribuabil, fără a fi executate achitările corespunzătoare (datorii compromise)

cu întreprinderea iniţială;

contribuabilul a efectuat o singură operaţiune economică cu un partener, aceasta

fiind de o sumă mare;

se constată existenţa unor relaţii între subiecţii economici, aceştia având între ei

persoane interdependente;

tranzacţii de capital fără modificările corespunzătoare în documentele de

înregistrare a contribuabilului;

contribuabilul a practicat achitări prin numerar şi barter;

contribuabilul dispune de o evidenţă contabilă perfectă, are permanent volume

mari de livrări, dar în dinamică achită la buget impozite, taxe şi plăţi în sume

neesenţiale, obţinând totodată pierderi;

se analizează şi informaţia din baza de date informaţională (alte surse) în scopul

verificării şi constatării existenţei relaţiilor între conducerea, fondatorii

contribuabilului supus controlului fiscal de bază şi a altor contribuabili, fapt ce

serveşte la fel un criteriu de selectare a contribuabililor ce urmează a fi supuşi

verificărilor prin contrapunere.

40

În situaţiile în care în procesul controlului de bază, prin verificarea

documentelor prezentate de contribuabil nu sunt depistate încălcări ale

legislaţiei fiscale, însă agentul economic pe perioada supusă controlului a

efectuat tranzacţii economice în proporţii mari efectuarea verificărilor prin

contrapunere depistează fapte, acţiuni, inacţiuni ce influenţează şi modifică

considerabil obligaţiile fiscale.

alte cazuri care atestă necesitatea efectuării verificărilor prin contrapunere.

Funcţionarul fiscal, în cadrul efectuării controlului fiscal, nu trebuie să se

limiteze doar la documentele şi informaţiile prezentate de către contribuabilul

supus controlului. În cadrul controlului fiscal trebuie de obţinut argumente

concrete privind nerespectarea legislaţiei fiscale atât de către contribuabilul supus

controlului cât şi de către alţi contribuabili, care au avut (au) relaţii cu

contribuabilul supus controlului.28

La efectuarea verificărilor prin contrapunere se urmăreşte nu numai verificarea

autenticităţii unor documente, date, ci şi obţinerea argumentelor utile pentru

efectuarea controalelor fiscale la alţi contribuabili.

Preventiv, înainte de a efectua verificarea prin contrapunere, se recomandă

funcţionarului fiscal, în scopul facilitării efectuării controlului de a obţine diverse

informaţii de la contribuabil în vederea stabilirii autenticităţii datelor de care

dispune contribuabilul de bază, precum şi să-şi elaboreze un program de efectuare

a verificării prin contrapunere.

Acest program include preponderent poziţiile neclare sau suspecte (presupuse a

fi suspecte), apărute în cadrul controlului de bază şi care urmează a fi supuse

verificării, precum şi un chestionar (lista cu întrebări) întocmit pentru conversaţia

cu conducătorul, contabilul - şef al contribuabilului.

Totodată, în partea introductivă, programul trebuie să conţină o informaţie

detailată asupra contribuabilului la care se preconizează efectuarea verificării prin

contrapunere şi asupra faptelor ce necesită a fi verificate, şi anume: denumirea


41

contribuabilului la care este preconizată efectuarea verificării prin contrapunere;

codul fiscal al acestuia; adresa juridică (sediul); rechizitele bancare; documentele

ce confirmă tranzacţiile efectuate, inclusiv:

contractele, documentele de expediţie, facturile fiscale (TVA) cu anexele,

modul de achitare şi documentele ce confirmă achitarea,

data efectuării operaţiei, numărul şi seria documentelor, cantitatea, suma etc.

În scopul determinării veridicităţii şi corectitudinii informaţiilor primite de la

contribuabilul supus verificării prin contrapunere, chestionarul elaborat de

funcţionarul fiscal trebuie să conţină atât întrebări nemijlocit referitoare la poziţiile

necesare a fi verificate, cât şi întrebări suplimentare aferente altor tranzacţii, relaţii

etc.

Verificarea prin contrapunere începe cu conversaţia cu conducătorul şi

contabilul contribuabilului. În cadrul discuţiei funcţionarul fiscal, pe lângă

întrebările ce ţin nemijlocit de poziţiile ce urmează a fi verificate, discută şi asupra

altor întrebări din chestionarul anterior pregătit sau eventual apărute pe loc. Scopul

acestor acţiuni, constă în aceea că pe lângă verificarea autenticităţii unor

documente, date, pot fi stabilite şi eventualele poziţii, care urmează a fi verificate

ulterior.

În practica de control sunt întâlnite cazuri în care unele inspectorate fiscale

teritoriale se adresează altor inspectorate fiscale teritoriale cu solicitări de a efectua

verificări prin contrapunere la care sumele ce urmează a fi verificate sunt de o

mărime simbolică. În scopul evitării unor astfel de situaţii, care în rezultat duc la

sustragerea funcţionarilor fiscali de la alte controale etc., se recomandă ca

verificările prin contrapunere (exceptând unele situaţii particulare) să fie efectuate

în cazul tranzacţiilor în sumă de la 20 mii lei pe contribuabil, pe o perioadă de un

an.29

În funcţie de amplasarea teritorială a contribuabililor ce urmează a fi supuşi

verificărilor prin contrapunere, apar următoarele cazuri:


42

- contribuabilul se află în raza de deservire a aceluiaşi IFS teritorial;

- contribuabilul se află în raza de deservire a altui Oficiul Fiscal din cadrul

aceluiaşi Inspectorat Fiscal de Stat teritorial (în cazul IFS pe mun. Chişinău);

- contribuabilul se află în raza de deservire a altui Inspectorat Fiscal de Stat

teritorial,

- contribuabilul desfăşoară activitate în altă ţară cu care Republica Moldova are

încheiate Acorduri (Convenţii) de colaborare reciprocă în domeniul fiscalităţii.

În cazul în care contribuabilul care urmează a fi supus verificării prin

contrapunere se deserveşte la acelaşi IFS teritorial, controlul se efectuează de

regulă de către acelaşi funcţionar fiscal, care efectuează controlul de bază. În

situaţiile în care apare necesitatea efectuării verificării prin contrapunere

concomitent la mai mulţi contribuabili, la decizia şefului secţiei (direcţiei) control

fiscal pot fi implicaţi în verificări mai mulţi funcţionari fiscali.

Dacă contribuabilul la care urmează a fi efectuată verificarea prin contrapunere

se deserveşte la alt Oficiu Fiscal din cadrul aceluiaşi inspectorat fiscal teritorial,

efectuarea verificării prin contrapunere la contribuabilul respectiv se solicită printr-

o adresare înaintată la nivel de inspectorat fiscal teritorial (în cazul IFS pe mun.

Chişinău).

Este necesar de menţionat că în cazul în care contribuabilul se află la o distanţă

la care se pot deplasa funcţionarii fiscali care efectuează controlul de bază este

oportună efectuarea verificării prin contrapunere de către aceiaşi funcţionari fiscali.

În acest scop pentru efectuarea propriu-zisă a verificării prin contrapunere

funcţionarii fiscali se vor adresa la organul fiscal la care se deserveşte

contribuabilul ce urmează a fi supus verificării prin contrapunere pentru a li se

elibera DICF.

Adresarea înaintată trebuie să conţină complet şi să descrie clar următoarele

date:

- în care bază a apărut necesitatea efectuării verificării prin contrapunere;

- denumirea deplină a contribuabililor la care se solicită efectuarea

verificării prin contrapunere;

43

- adresa juridică, codul fiscal al acestora, rechizitele bancare;

- descrierea laconică a datelor deja constatate în procesul controlului fiscal

de bază, aferent poziţiilor ce urmează a fi verificate;

- ce informaţie este solicitată şi care sunt motivele, inclusiv: data, numărul

şi seria documentelor de livrare sau procurare a mărfurilor (prestării

serviciilor); modul de efectuare a achitărilor (cu indicarea documentelor

confirmative); data şi numărul contractelor; alte chestiuni interesate (după

caz);

- numele executorului şi telefonul.

La adresare de asemenea se anexează copiile documentelor ce confirmă efectuarea

operaţiunilor ce necesită a fi verificate.

Verificarea prin contrapunere la contribuabilii altor state se efectuează

nemijlocit prin intermediul Direcţiei analiza activităţii, relaţii externe şi publice a

Inspectoratului Fiscal Principal de Stat. În acest caz, solicitările urmează a fi

întocmite în conformitate cu prevederile indicaţiilor şefului Inspectoratului Fiscal

Principal de Stat ce reglementează modalitatea solicitării informaţiei sau efectuării

controalelor fiscale de către organele fiscale ale altor state. De asemenea la

întocmirea adresărilor funcţionarul fiscal urmează să ţină cont de indicaţiile,

scrisorile, acordurile şi convenţiile internaţionale care conţin anumite cerinţe

privind exercitarea controalelor în alte state.

Inspectoratele Fiscale de Stat teritoriale (Oficiile Fiscale) care au primit

solicitări de a efectua verificări prin contrapunere îşi vor concentra eforturile ca în

într-un termen cât mai restrâns să efectueze aceste verificări şi să acorde răspuns

solicitantului în mod cât mai operativ mai ales în cazurile ce ţin de restituirea

sumelor TVA şi accizului din buget.

Răspunsurile acordate la solicitările de efectuare a verificărilor prin

contrapunere vor include o scrisoare de însoţire, în care se reflectă acţiunile real

întreprinse cu elucidarea laconică a faptelor depistate, la care se anexează copia

actului de control, copiile documentelor respective, altă informaţie existentă.

44

De regulă, verificările prin contrapunere se efectuează la sediul contribuabilului

în prezenţa şi cu participarea contabilului şef, prin înştiinţarea conducătorului

contribuabilului la momentul iniţierii verificării prin contrapunere.

În procesul efectuării verificării prin contrapunere se contrapun toate

exemplarele unui document ce confirmă o tranzacţie, existente la unitatea supusă

controlului de bază şi la unitatea supusă verificării prin contrapunere, adică cu care

s-au efectuat decontări, de la care s-au primit sau au fost livrate materiale, produse,

mărfuri, alte valori, etc., spre exemplu:

originalul facturii existente la client se compară cu copia rămasă la furnizor;

extrasul din cont primit de la bancă cu copia existentă la bancă sau la

beneficiar,

copia chitanţei rămasă în carnetul chitanţier se compară cu originalul chitanţei

aflate la plătitor,

compararea datelor din conturile “Clienţi” şi “Debitori” la contribuabilul supus

controlului de bază cu cele din conturile “Furnizori” şi “Creditori” ale altor

contribuabili şi invers; etc.

În procesul efectuării verificării prin contrapunere pot să apară situaţii când una

şi aceeaşi tranzacţie (altă poziţie verificată), este reflectată diferit de către

participanţi, adică la un contribuabil în documentele ce confirmă efectuarea

tranzacţiei (altă acţiune) este reflectată o anumită sumă, iar la alt contribuabil este

reflectată cu totul o altă sumă.

În astfel de situaţii, documentele în original se ridică de la contribuabil şi întru

evitarea unor posibile cazuri de pierdere a documentelor, organul fiscal va face

copii la documentele originale ridicate, înainte ca acestea să fie transmise

organelor de drept pentru determinarea obligaţiilor fiscale în rezultatul cercetărilor

penale.

La ridicarea documentelor se întocmeşte proces-verbal de ridicare a

documentelor, respectându-se prevederile art.145 din Codul fiscal.

45

Pe lângă confruntarea autenticităţii documentelor supuse verificării prin

contrapunere se verifică şi momentele dubioase care pot apărea din discuţia

întreţinută cu conducerea, din alte documente şi informaţii.

La finalizarea verificării prin contrapunere este întocmit actul de control fiscal

în modul stabilit.

Dacă, în procesul efectuării verificării prin contrapunere, sunt depistate încălcări

ale legislaţiei fiscale de către contribuabilul supus verificării prin contrapunere,

funcţionarii fiscal vor indica în actul de control faptele real constatate cu indicarea

obligatorie a normelor legale încălcate.

Decizia asupra cazului de încălcare fiscală în rezultatul controlului fiscal cu

ieşirea la faţa locului pe marginea verificărilor prin contrapunere este adoptată de

organul fiscal în a cărui rază contribuabilul este luat la evidenţă cu excepţia

contribuabililor mari la care decizia asupra cazului de încălcare fiscală este luată de

conducerea IFPS..

Durata de efectuare a unei verificări prin contrapunere la un contribuabil, se

stabileşte în dependenţă de volumul de lucru, dar nu mai mult decât termenele

stabilite pentru efectuarea controalelor, adică cu respectarea prevederilor art.216

(4) din Codul fiscal .

Actul de control fiscal întocmit în rezultatul efectuării verificării prin

contrapunere se anexează la actul de control fiscal de bază, iar în cazul în care

controlul fiscal prin verificare prin contrapunere este efectuat de către alt IFS

teritorial (DACM a IFPS) copia actului de control fiscal se expediază printr-o

scrisoare oficială semnată de către conducerea organului fiscal respectiv, care de

asemenea se anexează la actul de control fiscal de bază.

Ţinând cont de prevederile art.216(4) din Codul fiscal, în cazul în care termenul

de efectuare a controlului fiscal de bază expiră şi nu sunt finalizate verificările prin

contrapunere aferente acestui control (din diferite motive), obligaţia fiscală a

contribuabilului supus controlului fiscal de bază, se calculează în baza datelor şi

informaţiilor existente prin adoptarea deciziei corespunzătoare, nu se aplică în

cadrul controalelor privind verificarea TVA şi accizelor destinate restituirii din

46

buget, care se finisează numai după prezentarea tuturor rezultatelor verificărilor

prin contrapunere solicitate.30

Până la adoptarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală la apariţia

rezultatelor verificărilor prin contrapunere, organul fiscal va întocmi actul de

control suplimentar, care va fi parte componentă a materialelor controlului fiscal,

în baza căruia se va adopta decizia corespunzătoare, nu se aplică în cadrul

controalelor privind verificarea TVA şi accizelor destinate restituirii din buget,

care se finisează numai după prezentarea tuturor rezultatelor verificărilor prin

contrapunere solicitate.

În cazul în care rezultatele verificărilor prin contrapunere vor fi primite de la

alt organ fiscal după ce a fost adoptată decizia asupra cazului de încălcare fiscală,

organul fiscal în baza acestor date (actul de control fiscal prin contrapunere)

urmează să iniţieze controlul fiscal prin verificare repetată, tematică în temeiul

DICF-lui fiind întocmit actul de control fiscal şi adoptată decizia respectivă. nu se

aplică în cadrul controalelor privind verificarea TVA şi accizelor destinate

restituirii din buget, care se finisează numai după prezentarea tuturor rezultatelor

verificărilor prin contrapunere solicitate.

2.2.8 Verificarea repetată Verificarea repetată, conform prevederilor art.224 din Codul fiscal, se

aplică dacă rezultatele controlului fiscal efectuat anterior sunt neconcludente,

incomplete sau nesatisfăcătoare, dacă ulterior au fost depistate circumstanţe

ce atestă existenţa unei încălcări fiscale în baza contestaţiilor şi, prin urmare,

se impune un nou control. Verificarea repetată se efectuează în baza unei decizii

(DICF) a conducerii organului care va exercita controlul fiscal.

Subiectul verificării repetate îl reprezintă contribuabilii care deja au fost supuşi

unui control fiscal, precum şi acţiunile funcţionarilor fiscali care au efectuat

controlul fiscal anterior.


47

Obiectul verificării repetate îl constituie documentele primare, registrele

contabile, documentele bancare, dările de seamă financiare, declaraţiile şi calculele

fiscale, informaţiile din alte surse, alte documente ale subiectului economic

(ordine, planuri, contracte, devize etc.) aferente determinării şi onorării obligaţiilor

fiscale, precum şi materialele controlului fiscal efectuat anterior.31

Scopul verificărilor repetate constă în aprecierea calităţii şi determinarea

corectitudinii controalelor fiscale efectuate anterior prin verificarea şi

contrapunerea rezultatelor controlului fiscal efectuat anterior cu rezultatele reale

constatate în urma verificării repetate.

În situaţia în care apare necesitatea de efectuare a verificărilor repetate de către

funcţionarii IFPS în vederea examinării materialelor controalelor fiscale efectuate

(inclusiv şi în baza criteriilor de risc) pentru soluţionarea dezacordurilor,

contestaţiilor, plângerilor şi litigiilor de diferit ordin apărute între contribuabili şi

organele fiscale, precum şi în cazul când se solicită implicarea în cadrul controlului

a funcţionarilor IFPS, DICF aferente acestor verificări se semnează de către şeful

(şeful adjunct) IFPS, fiind aplicată ştampila acestuia.

În cazul în care se preconizează efectuarea verificării repetate în cadrul

inspectării de către funcţionarii Inspectoratului Fiscal Principal de Stat a activităţii

organului fiscal teritorial, DICF se semnează la fel de către şeful (şeful adjunct)

IFPS, fiind aplicată ştampila acestuia, iar la poziţia unde se cere de indicat temeiul

efectuării verificării controlului se face menţiunea "planului de inspectare”.

Verificările repetate se exercită în cazul prezenţei următoarelor condiţii:

dispunerea de informaţii bine argumentate ce pun la dubiu calitatea şi

autenticitatea controalelor fiscale deja efectuate;

existenţa contestaţiilor fiscale, în cadrul examinării cărora apare necesitatea de

exercitare a verificărilor repetate;

necesitatea de a aprecia şi a verifica corectitudinea acţiunilor funcţionarilor

fiscali ce au efectuat anterior controale fiscale.


48

Verificarea repetată poate fi efectuată şi de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

sau la iniţiativa conducerii inspectoratului fiscal de stat teritorial ori a unui alt

organ cu atribuţii de control fiscal.

Verificarea repetată poate fi efectuată în cadrul examinării contestaţiilor fiscale şi

în alte cazuri, la decizia conducerii organelor fiscale.

Verificarea repetată poate fi exercitată de către inspectorii fiscali principali şi

superiori ai direcţiei (secţiei) control fiscal, precum şi de către funcţionarii fiscali

din cadrul IFPS în dependenţă de competenţa direcţiei în care îşi exercită funcţiile.

În cazul înaintării de către contribuabili a contestărilor fiscale şi la apariţia

necesităţii reale de efectuare a verificării repetate, la decizia şefului (adjunctului)

Inspectoratului Fiscal de Stat teritorial respectiv şi/sau IFPS, aceasta se exercită de

către funcţionarii fiscali ai direcţiei (secţiei) control fiscal cu implicarea în caz de

necesitate a funcţionarilor fiscali din alte direcţii (secţii) a organului fiscal

respectiv şi/sau IFPS, după caz.

La decizia şefului (şefului-adjunct) IFS teritorial sau IFPS, verificarea repetată,

va cuprinde toate poziţiile sau numai anumite poziţii din actul de control fiscal

precedent.

În dependenţă de situaţie, în vederea aprecierii şi argumentării acţiunilor

întreprinse, la efectuarea verificării repetate poate să participe funcţionarul fiscal

care a exercitat controlul fiscal anterior. Efectuarea verificărilor repetate de aceiaşi

funcţionari fiscali sau de acelaşi grup de control care au exercitat controlul fiscal

precedent, nu se admite.

Principiile generale, procedura şi ordinea de efectuare a verificării repetate este

similară cu cea a metodei prin care a fost exercitat controlul fiscal precedent, fiind

stabilită (în caz de necesitate) una sau mai multe metode suplimentare de efectuare

a acesteia.

Termenul de efectuare a verificării repetate este specificat în DICF şi nu poate

depăşi termenele stabilite de efectuare a unui control fiscal. În caz de necesitate, la

decizia şefului (şefului-adjunct) organului fiscal, termenul de efectuare a verificării

repetate poate fi prelungit. După finalizarea verificării repetate se întocmeşte actul

49

de control fiscal. Ordinea şi modalitatea de întocmire a actului de control fiscal în

rezultatul efectuării a verificării repetate este similară modalităţii de întocmire a

actului de control fiscal.

În actul de control fiscal întocmit de funcţionarii fiscali sunt descrise clar şi

deplin încălcările depistate în cadrul verificării repetate. Adică, în partea

constatatoare a acestui act nu se repetă toate poziţiile expuse în actul de control

fiscal precedent, ci se reflectă doar divergenţele depistate cu trimiteri argumentate

la documentele primare, de altă natură precum şi la actele legislative şi normative

care au fost încălcate.

Dacă în rezultatul verificării repetate, comparativ cu verificarea precedentă, s-

au depistat derogări de la prevederile legislaţiei fiscale (s-au calculat suplimentar

ori s-au micşorat careva sume, au fost depistate încălcări - altele decât cele

depistate iniţial), în baza actului de control fiscal se adoptă o decizie asupra cazului

de încălcare.

Decizia adoptată în rezultatul verificării repetate va reflecta de regulă diferenţa

dintre sumele calculate iniţial şi sumele respective, cu recalcularea sancţiunilor şi a

majorărilor de întârziere aferente acestor sume.

În situaţia în care în rezultatul controlului fiscal repetat nu se confirmă

încălcările indicate în decizia anterioară, urmează de a anula toate poziţiile

reflectate în decizia precedentă şi nu există calculări suplimentare, organul fiscal

va abroga aceasta din urmă printr-o nouă decizie asupra cazului de încălcare

fiscală.

Decizia asupra cazului de încălcare fiscală adoptată în rezultatul verificării

repetate se adoptă de către şeful (adjunctul) Inspectoratului Fiscal de Stat în raza

teritorială a căruia se deserveşte contribuabilul supus verificării repetate şi după

caz - de şeful (şeful - adjunct al) Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

2.3.Metode şi surse indirecte pentru esimarea obligaţiei fiscalePractica de lucru arată, că în procesul efectuării controalelor fiscale se

depistează cazuri de lipsă a evidenţei contabile sau din cauza ţinerii ei neconforme

din diferite motive, ce face dificilă aprecierea obligaţiei fiscale.

50

Estimarea obligaţiei fiscale a contribuabililor prin metode şi surse indirecte

poate fi aplicată, dacă în cadrul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care

urmau să fie vărsate la buget:

nu pot fi determinate din lipsa de evidenţă contabilă, sau

nu pot fi determinate din cauza ţinerii evidenţei contabile neconforme (inclusiv

şi în cazurtile cînd se deţin informaţii şi/sau documente justificative care nu şi-

au găsit reflectare sau reflectare parţială în evidenţa contabilă), sau

dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana cu funcţie de

răspundere a acestuia nu prezintă, în totalmente sau în parte documentele de

evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale (declaraţiile, calculele şi alte documente

fiscale). Ca urmare, în cadrul controlului, colaboratorii Serviciului Fiscal

trebuie să demonstreze prezenţa măcar a unuia din aceste motive, care în

consecinţă ar fi cauzat diminuarea obligaţiunii fiscale.

Obligaţia contribuabilului de a ţine evidenţa contabilă conform formelor şi

modului stabilit de legislaţie, de întocmire şi de prezentare organelor fiscale a

dărilor de seamă, prevăzute de legislaţie, de asigurare a integrităţii documentelor

de evidenţă contabilă este stabilită în conformitate cu prevederile art. 8 alin (2) lit.

c) din Codul fiscal.

Conform art.26 al Legii contabilităţii pierderea sau sustragerea documentelor

contabile, precum şi distrugerea intenţionată a acestora pînă la expirarea

termenului de păstrare, solicită reconstituirea lor în termen de 2 luni de la

constatare. Respectiv, organul fiscal nu este abilitat să acorde contribuabilului

termenul sus menţionat pentru reconstituirea evidenţei contabile, aceasta fiind

obligaţia agentului economic de a-şi restabili singur în termenul stabilit

documentele contabile. Contribuabilul este obligat să efectuieze inventarierea

patrimoniului, decontărilor, creanţelor şi datoriilor (ca regulă inventarierea se

efectuiază de către agenţii economici nu mai rar de 1 dată pe an) pentru

confirmarea şi verificarea corectitudinii şi veridicităţii datelor evidenţei contabile.

În cazul în care organul fiscal nu dispune de posibilitatea de determinare a

obligaţiilor fiscale a contribuabililor prin metode şi surse indirecte, poate fi sistat

51

controlul fiscal pînă la expirarea termenului de două luni prevăzut pentru

restabilirea documentelor. Dacă faptul de pierdere, sustragere sau distrugere

intenţionată a documentelor contabile a fost stabilit în cadrul efectuării controlului

fiscal, reluarea acestuia va fi admisă numai după 2 luni de la sistare.

Controlul fiscal efectuat prin metode şi surse indirecte poate fi iniţiat numai în

baza DICF (deciziei de iniţiere a controlului fiscal) iar rezultatele controlului sint

întocmite numai pe blanchetă de strictă evidenţă.

Luînd în consideraţie, că etapa de culegere a informaţiilor pentru determinarea

obligaţiilor fiscale decurge un timp îndelungat, controlul se întrerupe pînă la

momentul cînd se va acumula răspunsurile la solicitări şi, ulterior se va scrie o altă

DICF pentru a determina definitiv obligaţia fiscală.

În cadrul contolului, inspectorii fiscali, reieşind din situaţia creată, se vor

determina de sine stătător asupra evaluării obiectelor impozabile prin metode şi

surse indirecte, despre ce se va menţiona în actul de control.

În actul de control fiscal, de asemenea vor fi indicate concret cazurile de lipsă

de evidenţă contabilă, ori a ţinerii evidenţei contabile neconforme, ori

neprezentarea la conrol de către contribuabil în totalmente sau în parte a

documentelor de evidenţă, sau neprezentarea dărilor de seamă, care au adus la

necesitatea utilizării estimării obligaţiei fiscale a contribuabililor prin metode şi

surse indirecte, precum şi argumentele confirmative aferente lor. Totodată, în actul

de control se va menţiona care impozite şi taxe se vor estima prin metode indirecte.

Obligatoriu urmează a fi indicate metodele aplicate de organul fiscal întru

estimarea obligaţiunilor fiscale ale acestuia, informaţiile şi documentele care au

servit drept temei pentru recalcularea obligaţiilor fiscale.

La actul de control va fi anexat registrul privind documentele şi informaţiile

primite din diferite surse aferente obligaţiilor fiscale eschivate (diminuate DE

CONTRIBUABIL)

Scopul prezentului compartiment este reglementarea complexului de acţiuni

ale organelor fiscale la determinarea obligaţiilor aferente impozitului pe venit,

TVA, altor impozite şi taxe, prin aplicarea metodelor şi surselor indirecte.

52

La determinarea obligaţiilor fiscale cu utilizarea metodelor şi surselor

indirecte se aplică prevederile legislaţiei fiscale, mecanisme de calculare (cotele

impozitului; scutirile; facilităţile fiscale, etc.) aferente perioadelor fiscale cărora se

atribuie obligaţiunile fiscale respective.32

Procedura estimării obligaţiei fiscale prin utilizarea metodelor şi surselor

indirecte totalizează următoarele elemente:

a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;

b) mărimea capitalului contribuabilului;

c) vânzările nete ale contribuabilului;

d) numărul de angajaţi ai contribuabilului;

e) genul de activitate şi formele organizatorico-juridice a clienţilor

contribuabilului şi numărul lor;

f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei

prime, ale altor materiale procurate şi ale celor folosite în producţie;

g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;

h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;

i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale

contribuabilului;

j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;

k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii

similare cu cele ale contribuabilului;

l) alte informaţii care indică direct sau indirect estimarea incopletă de către

contribuabil a bazei impozabile

Întru asigurarea determinării elementelor obligaţiilor fiscale cu aplicarea

metodelor şi surselor indirecte organul fiscal este în drept să utilezeze informaţia

solicitată din următoarele surse:33



53

de la instituţiile financiare

birourile notariale, Agenţia de Stat Relaţii Financiare şi Cadastru (inclusiv şi

teritoriale), bursele de valori

informaţia de la Departamentul Vamal

Informaţiile de la Departamentul Statisticii şi Sociologiei

de la Departamentul Tehnologii Informaţionale

de la Centrul Republican Matriculare şi Examinare a Departamentului

Tehnologii Informaţionale

de la Departamentul Standartizare şi Metrologie

de la Camera Comerţ şi Industrie a Republicii Moldova

de la organele de stat:

- Camera de licenţiere

- Centrul medicinii preventive

- Inspecţia muncii

- Inspectoratul de Stat “Intehagro”

- Casa Naţională de Asigurări Sociale (CNAS)

- Compania Naţională de Asigurări în Medicină (CNAM)

- de la subdiviziunile structurale ale Ministerului Ecologiei, Agriculturii,

Industriei, Construcţiilor şi Dezvoltării Teritoriilor şi Inspectoratului Principal

de Stat pentru Carantină Fitosanitară

- de la Agenţia Moldovei Trafic Auto Internaţional (AMTAI)

- de la Direcţiile teritoriale

de la alte organe cu funcţii de control cum ar fi CCCEC, Curtea de conturi, IFS

teritoriale

datele despre contribuabilul de la întreprinderile, instituţiile, organizaţiile cu

care agentul economic supus controlului a avut sau are relaţii economico-

financiare

de la Monitorul Oficial

Pentru obţinerea informaţiilor de la organele enumerate, necesare pentru

efectuarea controlului la contribuabilul respectiv, se solicită printr-o adresare

54

oficială. Interpelarea înaintată trebuie să descrie clar ce informaţie se solicită şi

care sunt motivele de a o solicita. După caz, se indică: denumirea deplină a

subiectului economic, codul fiscal, adresa juridică, rechizitele bancare.

Capitolul III

Imperativitatea rezultatelor controlului fiscal

Prezentul compartiment are drept scop stabilirea unor modalităţi unice de

valorificare a rezultatelor controlului fiscal şi anume: întocmirea actului de

control fiscal, prezentarea şi examinarea dezacordului pe actul de control, în

cazul în care acesta este depus de către contribuabil, întocmirea şi executarea

deciziei asupra cazului de încălcare fiscală şi examinarea contestaţiei pe

decizia organului fiscal, la fel în cazul în care aceasta este depusă de către

contribuabil.

55

3.1.Actul de control şi întocmirea acestuea

La finalizarea controlului fiscal, conform art.216 alin.(5) din Codul fiscal, se

întocmeşte un act de control fiscal.

Actul de control fiscal este întocmit pe blanchete de strictă evidenţă în două

exemplare iar evidenţa acestora se ţine în Registrul de evidenţă a blanchetelor de

strictă evidenţă. Primul exemplar al actului de control fiscal rămâne la organul

fiscal care a efectuat controlul pentru a fi inclus în dosarul contribuabilului, al

doilea exemplar fiind înmânat (expediat) contribuabilului care a fost supus

controlului fiscal.

În cazul în care controlul fiscal este efectuat de către IFPS sau de către organul

fiscal teritorial cu raza de deservire teritorială alta decât cea în care se deserveşte

contribuabilul supus controlului fiscal, primul exemplar al actului de control fiscal

este remis organului fiscal în a cărui rază de deservire îşi are sediul contribuabilul

respectiv. În acest caz o copie va rămâne la organul fiscal care a exercitat controlul

fiscal.34

În cazul în care apare necesitatea prezentării (transmiterii) actului de control

altui organ, acestuia i se prezintă (transmite) copia autentificată prin ştampila

organului fiscal.

Structural, actul de control fiscal este constituit din trei părţi componente şi

anume: partea introductivă; partea constatatoare; concluziile asupra actului de

control.

1. Partea introductivă a actului de control - în partea introductivă a actului de

control sunt reflectate date de ordin informativ privind efectuarea controlului şi

datele cu caracter general despre contribuabilul supus controlului. La începutul

actului de control sunt indicate următoarele:

organul fiscal care efectuează controlul;

data actului de control;

numele, prenumele funcţia deţinută de funcţionarii fiscali care efectuează

controlul;

34 Ordinul IFPS ,nr.134 , din 16.10.2002,cu privire la “aprobarea formei unice a actului de control”

56

numărul şi data DICF. În cazul în care în cadrul controlului fiscal au fost

întocmite mai multe DICF urmează a fi specificate fiecare în parte cu descrierea

cauzelor care au dus la întocmirea acestora şi perioadele;

tipul controlului şi metoda sau metodele tehnice utilizate în procesul efectuării

controlului (după caz cu trimitere la scrisoarea de solicitare a efectuării acestuia

şi la solicitant);

denumirea şi informaţiile cu caracter general aferente contribuabilului supus

controlului;

codul fiscal;

adresa juridică (sediul) contribuabilului,

poziţiile concrete ale obligaţiei fiscale supuse controlului,

perioada sau perioadele supuse controlului;

data începerii şi data finisării controlului. În cazul în care durata stabilită de

efectuare a controlului a fost prelungită, vor fi indicate motivele acesteia;

în caz de sistare (întrerupere) a controlului se indică motivul acesteia şi

termenul sistării controlului fiscal.

O poziţie distinctă în partea introductivă a actului de control fiscal este destinată

descrierii respectării de către contribuabil a prevederilor actului de control fiscal şi

a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală precedente.

Actul de control fiscal trebuie în mod obligatoriu să conţină menţiunea dacă

controlul a fost efectuat cu prezenţa şi participarea conducătorului (cetăţeanului),

contabilului – şef, reprezentanţilor, altor persoane cu funcţii de răspundere a

contribuabilului.

2. Partea constatatoare a actului de control - în partea constatatoare a actului

de control se reflectă acţiunile şi faptele constatate în procesul controlului. În cazul

în care în procesul efectuării controalelor fiscale s-au depistat încălcări ale

legislaţiei fiscale, în actul de control se descriu obiectiv, clar şi exact încălcările

legislaţiei fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la

documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicându-se punctele,

alineatele, articolele din actele normative şi/sau legislative încălcate. În act se

57

reflectă fiecare perioadă fiscală în parte, specificându-se încălcările fiscale

depistate în ea. În astfel de cazuri, în act, mai întâi se descriu acţiunile

contribuabilului, cu explicarea modului (căii) de încălcare ce a adus la neonorarea

obligaţiei fiscale, apoi se expune modalitatea corectă pe care contribuabilul urma

să o efectueze. În actele de control se indică mărimea obiectului impozabil

diminuat şi respectiv obligaţia calculată.

În cazurile de efectuare a controalelor fiscale la faţa locului prin verificare

totală, în actul de control se reflectă corectitudinea şi plenitudinea calculării tuturor

impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii la buget, respectarea altor obligaţii

fiscale .

În actul de control trebuie specificată fiecare tip de obligaţiune fiscală

verificată în parte cu descrierea clară a metodelor utilizate, fără a se limita la fraze

generale.

Dacă se utilizează alte metode tehnice de control (tematice, faptice, parţiale

etc.) în act se reflectă strict poziţiile supuse verificării.

În cazul în care în procesul efectuării controlului fiscal nu sunt stabilite abateri

de la respectarea legislaţiei fiscale, în act se menţionează concret: nu s-au

constatat încălcări sau lipseşte obiectul impozabil, cu descrierea obligatorie a

poziţiilor verificate, şi anume indicatori concreţi care confirmă stabilirea

lipsei încălcărilor.

În cazul depistării derogărilor de la prevederile legislaţiei fiscale sub aspectul

corectitudinii şi plenitudinii calculării şi virării la buget a impozitelor, taxelor şi

altor plăţi obligatorii, în actul de control se indică sumele recalculate sau micşorate

ale obligaţiei fiscale cu referinţă concretă la perioada fiscală în care acestea s-au

admis.

Dacă în procesul controlului este stabilită neplata în termen a obligaţiilor

fiscale, conform legislaţiei în vigoare se calculează majorări de întârziere

(penalităţi) de la data din care contribuabilul trebuia să achite impozitele sau plăţile

respective. Penalitatea se reflectă în actul de control sau într-o anexă aparte la actul

de control fiind calculată până la data semnării actului de control (inclusiv).

58

Majorarea de întârziere care se calculează de la data semnării actului de control şi

până la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală urmează a fi

reflectată într-o anexă aparte la decizia respectivă. Din data adoptării deciziei şi

până la data achitării efective de către contribuabil a sumelor datorate bugetului se

calculează majorare de întârziere.

În partea constatatoare a actului de control, indiferent de tipul metodei tehnice

de control, se fixează şi situaţia la momentul controlului a decontărilor cu bugetul,

cu reflectarea restanţei sau a plăţii plătite în plus pe fiecare tip de obligaţie fiscală.

Este de menţionat că în cadrul controalelor fiscale pe lângă controlul

corectitudinii calculării şi achitării obligaţiilor fiscale de către contribuabil în

buget, funcţionarii fiscali verifică şi alte poziţii cum sunt: achitările cu alţi agenţi

economici; existenţa sau lipsa la contribuabil a licenţelor pentru anumite genuri de

activitate; evidenţa blanchetelor de strictă evidenţă. Astfel, vor fi descrise în actul

de control fiecare poziţie în parte cu descrierea clară a fiecăreia din acestea.

Concluziile asupra actului de control fiscal - în partea destinată concluziilor

la actul de control se descriu clar rezultatele controlului efectuat, obligaţiile

contribuabilului, materialele anexate la act, semnăturile părţilor participante la

control, confirmarea înmânării actului de control contribuabilului, alte însemnări,

după caz.

Rezultatele controlului fiscal efectuat - la acest compartiment se fixează

laconic încălcările depistate cu indicarea sumelor recalculate a impozitelor, taxelor

şi altor plăţi, inclusiv a majorărilor de întârziere (penalităţilor) calculate în

rezultatul controlului, cu specificarea lor în parte pe fiecare tip şi pe perioadă

fiscală în parte.

Obligaţiile contribuabilului - în actul de control se va indica obligaţia

contribuabilului prevăzută de art.216 alin.(8) din Codul Fiscal, care prevede că

contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al

său, este obligat după caz, să asigure condiţii adecvate pentru efectuarea

controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, iar în

59

caz de dezacord este obligat să prezinte în scris, în termen de 7 zile

calendaristice, argumentarea dezacordului, anexând documentele de rigoare.

La actul de control se anexează următoarele materiale: tabelul aferent situaţiei

economico – financiare a contribuabilului, după caz, copia politicii de

contabilitate, copiile contractelor, documentelor ce au provocat sau confirmă

abateri de la onorarea obligaţiilor fiscale, actele de evaluare a mărfurilor

(bunurilor) conform preţurilor de piaţă (în cazul depistării încălcărilor la calcularea

impozitului pe venit şi TVA), lămuririle contribuabilului, etc. În actul de control se

face în mod obligatoriu menţiunea referitoare la materialele anexate la el, ca fiind

parte integrantă a actului de control, cu numerotarea cronologică unică pe întreg

actul de control şi cu indicarea denumirii anexelor respective. În cazurile în care la

actul de control se anexează copii ale unor documente, calcule, acestea se

semnează de către funcţionarul fiscal, contabilul – şef, după caz, alte persoane

gestionare şi se autentifică cu ştampila contribuabilului indicând data.35

În cazul în care apare necesitatea de a proba prin documente încălcarea fiscală;

există probabilitatea dispariţiei acestora sau în alte cazuri expres prevăzute de

legislaţia fiscală organul fiscal şi funcţionarul fiscal, în baza prevederilor şi

modului stabilit de art.134 alin.(1) lit.f) şi art.145 din Codul fiscal, pot dispune

ridicarea documentelor de la contribuabil.

Funcţionarii fiscali pot ridica documentele indiferent de apartenenţă şi de locul

aflării lor, asigurând păstrarea lor în organul fiscal.

În cadrul efectuării procedurii de ridicare a documentelor de la contribuabil, de

către funcţionarii fiscali se vor întocmi în mod obligatoriu act de ridicare a

documentelor respective.

Controlul fiscal se consideră finalizat la momentul semnării actului de control

fiscal de către toţi participanţii la control (sau expedierii prin poştă în cazul

refuzului contribuabilului de a semna şi/sau primi actul de control). Totodată,

perioada dintre începerea controlului fiscal şi finalizarea acestuia nu va depăşi

termenele de efectuare a controlului fiscal stabilite în DICF.35 Ordinul IFPS ,nr.134 , din 16.10.2002,cu privire la “aprobarea formei unice a actului de control”

60

Dacă la momentul semnării actului de control conducătorul întreprinderii

lipseşte, actul se semnează de către locţiitorul acestuia sau persoana împuternicită

prin ordin sau contract de muncă, cu menţiunea respectivă.

Participanţii la control vor semna actul de control fiscal pe foaia care conţine

text (se interzice de a semna foaia curată).

Actul de control fiscal urmează a fi semnat de către contribuabil numai după

prezentarea de către acesta funcţionarului fiscal a actelor de identitate pentru

identificarea contribuabilului în persoana respectivă.

În partea finală a actului de control se face menţiunea “al II–lea exemplar al

actului de control am primit”, în dreptul căreia reprezentantul contribuabilului se

semnează şi indică data primirii actului.

În cazul în care contribuabilul sau persoanele cu funcţii de răspundere ale

acestuia refuză de a semna actul de control, funcţionarii fiscali stipulează sub

semnătură următoarele: “a refuzat semnarea actului de control”, cu indicarea

datei.

Dacă contribuabilii sau persoanele cu funcţii de răspundere ale acestora, din

diferite motive refuză de a primi sub semnătură al 2-lea exemplar al actului ce

control, funcţionarii fiscali vor nota sub semnătură acţiunile acesteia stipulând

următoarele: “a refuzat semnarea şi primirea actului de control. Exemplarul II

al actului de control se expediază prin intermediul oficiului poştal”. În astfel

de cazuri, actul de control este expediat contribuabilului nemijlocit prin

intermediul poştei, cu scrisoare recomandată. Chitanţa eliberată de oficiul poştal se

anexează la actul de control şi serveşte drept document justificativ ce confirmă

primirea de către contribuabil a actului de control.

Actul de control se prezintă nu mai târziu de ziua lucrătoare, care urmează după

ziua în care a fost semnat actul sau a fost refuzată semnarea acestuia şefului

(adjunctului) secţiei (direcţiei) control fiscal.Actele de control se înregistrează

cronologic în Registrul actelor de control. Fiecare subdiviziune a organului fiscal

(secţie, direcţie) care întocmesc acte de control vor ţine separat aceste registre.

61

Durata păstrării actelor de control în arhiva organului fiscal va fi de cel puţin 10

ani din data apariţiei lor.

3.2 Procedura dezacordului pe actul de control.

În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu conţinutul actului de control,

acesta este obligat să prezinte în scris, în termen de şapte zile calendaristice de la

data semnării actului dezacordul cu argumente care confirmă poziţia

contribuabilului, anexând la dezacord documentele confirmative respective.36

În cazul în care contribuabilul va prezenta dezacordul pe act fără respectarea

termenului stabilit de prezentare, acesta nu va fi luat în mod obligatoriu în

consideraţie la examinarea cazului de încălcare fiscală.

Dacă prin înaintarea dezacordului pe actul de control contribuabilul a prezentat

materiale sau probe adăugătoare, ce confirmă poziţia lui, funcţionarul fiscal care a

efectuat controlul examinează materialele prezentate, coordonându-le cu şeful

(adjunctul) secţiei (direcţiei) control fiscal şi conducerea organului fiscal respectiv.

În cazul în care argumentele prezentate prin dezacordul la act sunt întemeiate,

în urma examinării dezacordului pe actul de control se va întocmi un act de

control fiscal suplimentar în care va indica la care act de control este supliment,

iar în partea constatatoare se vor reflecta poziţiile modificate ale obligaţiei fiscale,

cu respectarea procedurii de întocmire a actului de control, inclusiv anexarea

documentelor, semnarea actului, trecerea în registrul de evidenţă a rezultatelor

controalelor etc. conform modalităţii expuse în prezentul capitol.

Este interzisă efectuarea rectificărilor în actul de control de bază ca urmare a

examinării dezacordului pe actul de control.37

Şeful (şeful - adjunct) secţiei (direcţiei) control fiscal examinează actul de

control precum şi dezacordul contribuabilului, actul de control suplimentar (dacă 36art.216 alin.(8) din Codul fiscal al R.M 37 Ordinul IFPS, nr.035 ,din 05.10.2004 ,cu privire la” aprobarea metodologiei de efectuare a contolului fiscal la faţa locului.”

62

acestea există), coordonând în mod obligatoriu elaborarea proiectului deciziei

asupra cazului de încălcare fiscală, aplicînd semnătura şi data respectivă pe

exemplarele actului(lor) de control şi a deciziei destinate pentru a fi păstrate la

organul fiscal.

3.3 .Examinarea cazului de încălcare fiscală3.3.1.Modul de adoptare şi conţinutul deciziei asupra cazului de încălcare

fiscală

Conform prevederilor art.216 alin.(5) din Codul fiscal, în cazul depistării

vreunei încălcări fiscale, organul care exercită controlul ia decizia corespunzătoare.

Deciziile asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă (adoptă) de către şeful

(adjunctul) organului fiscal teritorial, în raza căruia se deserveşte (activează)

contribuabilul supus controlului sau, după caz, de către şeful (adjunctul) IFPS.

Procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar

procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă:

- se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală;

- persoana căreia i s-a intentat procedura de examinare a cazului de încălcare

fiscală a fost lichidată sau a decedat.

Termenul de examinare a cazului de încălcare fiscală este de 15 zile din data:

- prezentării dezacordului la actul de control - dacă a fost prezentat la timp;

- expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau

dacă a fost prezentat cu întârziere. În cazul în care în cadrul examinării cazului de

încălcare fiscală există circumstanţe în rezultatul cărora apare necesitatea

prelungirii termenului indicat mai sus, acesta poate fi prelungit cu 20 zile în modul

prevăzut la art.246 (2) din Codul fiscal .38

Cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la

răspundere pentru săvârşirea încălcării. În acest scop organul fiscal anunţă


63

contribuabilul în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului de

încălcarea fiscală.

Citaţia privind examinarea cazului de încălcare fiscală se întocmeşte în 2

exemplare, unul dintre care se expediază contribuabilului, iar altul se coase într-un

dosar (mapă) de evidenţă a citaţiilor. Evidenţa citaţiilor privind examinarea cazului

de încălcare fiscală se ţine în „Registru de evidenţă a citaţiilor privind examinarea

cazului de încălcare fiscală”.

Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la

răspundere pentru săvârşirea încălcării numai dacă există confirmare că aceasta a

fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă

de la ea până la data stabilită pentru adoptarea deciziei nu a parvenit un demers

argumentat de a fi amânată examinarea.

La adoptarea deciziei este oportună participarea tuturor persoanelor, care au

semnat actul de control, iar la iniţiativa contribuabilului sau organului fiscal – altor

persoane responsabile: specialişti în domeniu şi/sau jurişti.

Contribuabilul, în cadrul examinării cazului de încălcare fiscală, ţinând cont de

prevederile art.242-258 al Codului Civil al RM poate să-şi exercite drepturile sale:

- în cazul persoanei fizice – personal, printr-un reprezentant sau de comun cu

reprezentantul;

- în cazul persoanei juridice – prin intermediul conducătorului sau al

reprezentantului său.

În cazul persoanei fizice împuternicirile reprezentantului (avocatului) trebuie să

fie confirmate printr-o procură sau printr-un document ce atestă funcţia ori

împuternicirile pe care le deţine.

Procura dată de persoana fizică se autentifică, după caz, de notar, de secretarul

primăriei satului (comunei), de administraţia (conducerea) persoanei la care

lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-profilactice

staţionare, în care mandantul se află pentru tratament, de comandantul (şeful)

unităţii militare – dacă mandantul este militar, sau de şeful locului de detenţiune -

dacă mandantul este în detenţiune.

64

Procura din partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei

(locţiitorul acestuia).

Împuternicirile avocatului se certifică printr-o ordonanţă emisă de biroul de

avocaţi.

În cazurile expuse mai sus în care este necesară prezenţa procurii sau a

împuternicirii, după prezentarea acesteia se va face o copie care va fi anexată în

mod obligatoriu la materialele controlului efectuat.

Cazul de încălcare fiscală este examinat la oficiul organului fiscal unde

contribuabilul se află la evidenţă sau asistenţă ori în alt loc stabilit de organul

fiscal.

După examinarea cazului de încălcare fiscală, de către organul fiscal se emite

decizia respectivă.

Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele

decizii privind:

- aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate

suplimentar, de majorare de întârziere.

- - clasarea cazului. Decizia privind clasarea cazului de încălcare fiscală este

pronunţată în cazul în care contribuabilul prin dezacordul la actul de control

prezentat în termenul stabilit la organul fiscal aduce argumente sau probe

întemeiate care dovedesc legalitatea acţiunilor sau inacţiunilor

contribuabilului .

- suspendarea cazului şi efectuarea unui control fiscal repetat. Decizia privind

suspendarea cazului de încălcare fiscală şi efectuarea unui control fiscal repetat se

va pronunţa numai cu condiţia respectării prevederilor art.214 alin.(6) din Codul

fiscal ,

Structural, decizia asupra cazului de încălcare fiscală este constituită din trei părţi

componente şi anume: introductivă, constatatoare şi decisivă.39

1. Partea introductivă a deciziei conţine următoarele elemente:

denumirea organului fiscal din al cărui nume se pronunţă decizia;39 Ordinul IFPS ,nr.045 , din 15.08.2002,cu privire la “modul de elaborare a deciziei pe actul de control”

65

numărul data adoptării deciziei;

denumirea completă a contribuabilului;

codul fiscal al contribuabilului;

adresa juridică a contribuabilului;

numele şi prenumele, funcţia persoanei care a emis decizia;

alţi participanţi la adoptarea deciziei;

remarcă despre participarea persoanelor care au săvârşit încălcarea fiscală

(reprezentanţilor lor), altor persoane cointeresate. În cazul în care decizia asupra

cazului de încălcare fiscală este luată fără participarea contribuabilului se va

înscrie următoarea menţiune ”fără participarea contribuabilului”;

remarcă despre materialele de control (nr. şi data actului de control, nr. şi data

dezacordului pe act, în cazul în care acesta există), în baza cărora se

examinează cazul de încălcare fiscală.

2. Partea constatatoare a deciziei cuprinde următoarele elemente:

descrierea încălcării fiscale cu indicarea articolelor, aliniatelor, punctelor din

actele normative şi/sau legislative care au fost încălcate (inclusiv cu indicarea

articolelor care prevăd obligaţiile contribuabilului, tipurile de încălcări etc.);

descrierea derogărilor de la legislaţie comise de către contribuabil cu

specificarea acestora pe perioade fiscale distincte şi pe tipuri de impozite, taxe

sau alte obligaţiuni şi a sumelor respective recalculate;

descrierea stării decontărilor cu bugetul public naţional restanţa a

contribuabilului la momentul pronunţării deciziei.

Trimiterea la actele legislative care acordă dreptul conducerii organului fiscal

de a examina cazul de încălcare fiscală şi a calcula obligaţiile fiscale ale

contribuabililor.

3. Partea decisivă a deciziei cuprinde următoarele elemente:

indicarea articolului, alineatului, punctului actului normativ şi/sau legislativ

care prevede răspunderea pentru încălcările depistate;

hotărârea adoptată asupra cazurilor, adică stabilirea obligaţiilor fiscale prin

indicarea sumelor impozitelor, taxelor, plăţilor recalculate şi a sancţiunilor

66

fiscale, majorărilor de întârziere aplicate;

termenul de transfer, conturile bancare şi trezoreriale la care urmează a fi

transferate sumele recalculate a obligaţiilor fiscale;

drepturile şi obligaţiile contribuabilului;

semnătura persoanei care a emis decizia şi ştampila organului fiscal ;

data şi semnătura contribuabilului precum că acestuia i-au fost aduse la

cunoştinţă drepturile, obligaţiile şi răspunderea şi a primit exemplarul II al

deciziei;40

3.3.2 Întocmirea formularului “RCF” privind rezultatele

controlului fiscal Formularul (“RCF” - rezultatele controlului fiscal) privind rezultatele controlului

fiscal efectuat se întocmeşte pentru toate controalele fiscale efectuate la faţa locului

Formularul se întocmeşte şi în cazul adoptării deciziei în rezultatul contestării

deciziei pronunţate asupra cazului de încălcare fiscală sau în temeiul prevederilor

art.236(2) al Codului fiscal. 41

În cazul în care nu sunt depistate încălcări formularul se întocmeşte în ziua

semnării actului de control sau în ziua următoare de către persoana ce a efectuat

controlul. În situaţia în care în rezultatul controlului au fost stabilite cazuri de

încălcare fiscală, formularul se întocmeşte în ziua pronunţării decizie

corespunzătoare sau în ziua următoare, de către persoana, care a efectuat controlul

fiscal şi a pregătit proiectul deciziei sau de altă persoană numită de către şeful

(şeful adjunct) inspectoratului, în cazuri de excepţie (lipsa inspectorului pe motiv

de boală, deplasare, etc.). Dacă deciziile pe marginea contestaţiei adoptate de către

IFPS modifică decizia asupra cazului de încălcare fiscală, acestea urmează a fi

expediate IFS teritorial în a cărui rază se deserveşte contribuabilul, pentru a fi

întocmit formularul “RCF” de către persoana care a întocmit primul proiect de

decizie. În cazul în care în cadrul examinării contestaţiei contribuabilului decizia

40 Ordinul IFPS ,nr.045 , din 15.08.2002,cu privire la “modul de elaborare a deciziei pe actul de control”

41 Ordinul IFPS ,nr.045 , din 18.09.2004,cu privire la “modul de completare a formularului RCF”

67

asupra cazului de încălcare fiscală nu se modifică, formularul “RCF” nu se

întocmeşte.

Dacă se adoptă o nouă decizie în baza unui control efectuat anterior, în

formularul-tip RCF urmează a fi completate toate celulele prevăzute, inclusiv data

începerii controlului şi data semnării actului.

Formularul “RCF” se completează după cum urmează:

1. Rândul “Nr. documentului de sistem” se completează de către persoana care

introduce în baza de date documentele şi nu de persoana care întocmeşte

formularul. El se atribuie în mod automat la introducerea în baza de date şi este

format din zece cifre, primele şapte cifre constituie numărul pachetului, iar

următoarele trei cifre reprezintă numărul documentului în pachetul dat.42

2. În celula “organul de control” se indică:

“0” – în cazul în care controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali;

“3” – dacă controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali împreună cu

colaboratorii altor organe;

“4” – în cazul în care controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali ai

Direcţiei Administrarea Contribuabililor Mari a IFPS;

“5” – dacă controlul este efectuat de către colaboratorii altor organe;

“6” – în caz, că controlul este efectuat de către funcţionarii fiscali împreună cu

colaboratorii Caselor Teritoriale de Asigurări Sociale.

3. Completarea punctelor 1-12 ale formularului se efectuează în modul următor:

Nr. deciziei – se indică numărul deciziei pronunţate în baza actului de control

cu privire la rezultatele controlului fiscal efectuat. Numărul deciziei se pune

strict cronologic conform registrului de înregistrare a deciziilor primite. În cazul

în care decizia nu a fost adoptată, celula respectivă nu se completează.

Data adoptării deciziei – se completează în cazul în care a fost primită decizia

şi se indică data pronunţării deciziei. Celula dată nu se completează, dacă în

rezultatul controlului fiscal efectuat nu a fost pronunţată decizia asupra cazului

de încălcare fiscală.42 Ordinul IFPS ,nr.045 , din 18.09.2004,cu privire la “modul de completare a formularului RCF”

68

Data începerii controlului – data când inspectorii delegaţi la efectuarea

controlului s-au prezentat la contribuabil pentru începerea acestuia, iar în caz de

efectuarea a controlului fiscal în incinta organului fiscal, data întocmirii actului

de ridicare a documentelor necesare de la contribuabil pentru efectuarea

controlului fiscal.

Data finisării controlului – data semnării actului de control de către toate

persoanele cu funcţii de răspundere (funcţionarii fiscali, conducătorul şi

contabilul-şef). În cazul în care persoanele cu funcţii de răspundere ale

contribuabilului au refuzat semnarea actului de control, se indică data înmânării

contribuabilului exemplarului 2 al actului de control sau data trimiterii prin

poştă.43

Numărul actului de control –se indică numărul blanchetei de strictă evidenţă

pe care se întocmeşte actul de control. În cazul în care organul fiscal a întocmit

actul de control pe mai multe blanchete de strictă evidenţă în celula dată

urmează a fi indicată prima blanchetă în care este scrisă data actului de control

şi pe care este aplicată stema organului fiscal.

Codurile inspectorilor – în celula dată se indică codul inspectorilor care au

participat la semnarea actului de control. Codul este format din cinci cifre,

primele două cifre constituie codul organului fiscal, următoarele trei cifre

reprezintă nemijlocit codul inspectorului fiscal ce a semnat actul.

În punctul 7 se indică – “1” în cazul în care controlul a fost planificat şi – “0” în

cazul când controlul nu a fost planificat prealabil.

Metodele şi operaţiunile de organizare şi efectuare a controlului fiscal vor

avea următoarele coduri:

0 Verificarea documentară

1 Verificarea totală

2 Verificarea parţială

3 Verificarea faptică

4 Verificarea tematică43 Ordinul IFPS ,nr.045 , din 18.09.2004,cu privire la “modul de completare a formularului RCF”

69

5 Verificarea prin contrapunere

6 Verificarea operativă

8 Verificarea repetată

În cazul în care în cadrul controlului fiscal se utilizează mai multe metode de

verificare se indică codul tuturor metodelor în ordine crescătoare.

În punctul 9 se indică care a fost codul iniţierii controlului sau adoptării

deciziei după cum sunt specificate în tabelul de mai jos.

01 Controlul este iniţiat de Oficiul Fiscal

02 Controlul este iniţiat de Inspectoratul Fiscal Teritorial

03 Controlul este iniţiat de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

14 Iniţiat la cererea organelor de drept

15 În temeiul informaţiilor altor organe ale Serviciului fiscal

16 Efectuat la interpelarea altor organe

L Control efectuat în baza cererii agentului economic pentru lichidare

R Control efectuat în baza cererii agentului economic pentru restituirea

impozitelor şi taxelor

F Reducerea amenzii conform prevederilor art.236(2) din Codul fiscal

C Examinarea contestaţiei împotriva organului fiscal

Sumele calculate suplimentar conform deciziei adoptate se indică în punctul 10

al formularului pe fiecare impozit, taxă sau plată fiscală în parte cu indicarea

perioadei supuse controlului fiscal în care acestea au fost calculate. Codul

impozitelor se specifică conform clasificării bugetare adoptate în anul curent

(adică în anul îndeplinirii formularului), respectând obligatoriu modificările

efectuate ulterior. Totodată, urmează a fi stipulat bugetul în care trebuie virate

sumele calculate suplimentar : bugetul de stat – “2”, bugetul unităţii

70

administrativ-teritoriale – “3”. În cazul impozitelor generale de stat se indică

bugetul “1” şi în cazul fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală

se indică „6”. Nici într-un caz nu se va specifica sume cu semnul “-”. În cazul

în care a fost micşorată suma calculată anterior se foloseşte operaţia respectivă,

atât pentru plăţi de bază, cât şi pentru penalitate şi sancţiuni. Dacă în rezultatul

controlului fiscal nu au fost stabilite cazuri de încălcare fiscală urmează a fi

specificată doar perioada care a fost supusă verificării.

La punctul 11 se menţionează numărul deciziei privind iniţierea controlului

fiscal la faţa locului.

La punctul 12 se indică numărul blanchetei de strictă evidenţă a procesului

verbal cu privire la contravenţiile administrative întocmit asupra

persoanelor cu funcţii de răspundere în baza încălcărilor stabilite în rezultatul

controlului fiscal. În cazul în care procesul verbal nu a fost întocmit se indică

cifra “0”.

4. Persoana care îndeplineşte formularul va stipula numele său şi pronumele, codul

său personal care de asemenea este alcătuit din 5 cifre, primele două sunt codul

teritoriului, iar următoarele trei reprezintă codul inspectorului nemijlocit, data

întocmirii formularului după ce acesta urmează să semneze de persoana în cauză.

5. Formularul “RCF” se întocmeşte în 2 exemplare identice fiind ambele sigilate,

dintre care primul se anexează la decizie sau la actul de control (în cazul când nu

se adoptă decizia), iar al doilea exemplar se transmite recepţionerului de

documente pentru a fi remis spre introducere în baza de date.

3.3.3 Modul de prezentare şi examinare a contestaţiei

În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu decizia adoptată de către

organul fiscal, acesta este în drept să prezinte contestaţie împotriva deciziei

organului fiscal sau împotriva acţiunilor funcţionarului fiscal.

71

Decizia organului fiscal sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată

numai de persoana vizată în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea

ori de reprezentantul ei.

Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal

făcută de alte persoane decât cele vizate în decizie sau de alte persoane decât cele

împotriva cărora a fost întreprinsă acţiunea (reprezentantul ei) va rămâne

neexaminată de organul fiscal. Respectiv, în cazul în care se constată prezentarea

contestaţiei împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunilor funcţionarului fiscal

de către alte persoane decât cele abilitate cu acest drept, contestaţia va rămâne

neexaminată de organul fiscal.44

Dacă contribuabilul nu este de acord cu acţiunile organului fiscal, el este obligat

să dovedească corectitudinea poziţiilor sale, adică obligaţia de a dovedi

incorectitudinea deciziei organului fiscal este atribuită persoanei care contestă.

Contestaţia împotriva deciziei organului fiscal sau acţiunii funcţionarului fiscal

poate fi depusă, în decursul a 30 de zile de la data primirii deciziei sau a

întreprinderii acţiunii contestate.

În cazul omiterii termenului stabilit pentru prezentarea contestaţiei din motive

întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau

împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de organul fiscal abilitat să examineze

contestaţia. În acest caz, contribuabilul va prezenta o cerere în adresa organului

fiscal, prin care va argumenta motivele omiterii termenului stabilit pentru

prezentarea contestaţiei, cu prezentarea documentelor justificative (în cazul în care

acestea există) care ar confirma argumentele aduse. Organul fiscal, în urma

examinării cererii va informa contribuabilul despre acceptarea sau refuzul de a

restabili termenul de depunere a contestaţiei.

Contestaţia depusă de către contribuabil după expirarea termenului stabilit de

depunere a contestaţiei, fără a fi solicitată restabilirea termenului de depunere a

contestaţiei, va rămâne neexaminată şi se va restitui reclamantului. În scrisoarea de


72

restituire adresată contribuabilului vor fi descrise termenele şi condiţiile necesare a

fi respectate şi care au fost încălcate de către acesta.

Contestaţia se depune la organul fiscal emitent a deciziei sau al cărei funcţionar

a întreprins acţiunea. În acest caz, contribuabilul în primul rând trebuie să conteste

decizia la organul fiscal care a emis decizia asupra cazului de încălcare fiscală.

Dacă contribuabilul va prezenta contestaţia direct la IFPS, aceasta va fi restituită

fără a fi examinată contribuabilului cu menţiunea că acesta nu a respectat

procedura de contestare a deciziilor. Astfel, în cazul în care, prin prezentarea de

către contribuabil a contestaţiei direct la IFPS fără a prezenta mai întâi la organul

fiscal emitent a deciziei, sunt depăşite termenele stabilite pentru prezentarea

contestaţiilor, aceasta va rămâne neexaminată de către organul fiscal.

Dacă după emiterea de către organul fiscal emitent al deciziei asupra cazului de

încălcare fiscală a deciziei pe marginea contestaţiei contribuabilul nu este de acord

cu aceasta, el o poate contesta la IFPS sau poate fi atacată în instanţa de judecată

competentă.45

In caz de adresare la IFPS, contribuabilul trebuie să prezinte contestaţia

organului fiscal emitent a deciziei, care la rândul său este obligat ca, în termen de

trei zile, să o remită IFPS, anexând la ea materialele de control şi deciziile

respective.

Organul fiscal abilitat cu dreptul de examinare a contestaţiei depuse de către

contribuabil examinează contestaţia în termen de 30 de zile din data primirii.

În cazurile în care apare necesitatea efectuării unor verificări, indiferent de

tipul acestora sau în alte cazuri întemeiate, conducerea organului fiscal emite o

decizie cu privire la prelungirea termenului de examinare a contestaţiei.

Decizia privind prelungirea termenului de examinare a contestaţiei va fi adusă

la cunoştinţă contribuabilului .

Termenul de examinare a contestaţiei prelungit prin decizia organului fiscal nu

va depăşi 30 de zile.


73

La examinarea contestaţiei poate fi invitat contribuabilul pentru a da lămuriri

în problemă, având dreptul să depună documente care ar confirma lămuririle sale.

După examinarea contestaţiei, conducerea organului fiscal emite o decizie pe

marginea contestaţiei. Decizia se întocmeşte în două exemplare dintre care primul

exemplar se păstrează la organul fiscal, care a examinat cazul, al doilea exemplar

se înmânează (se expediază prin poştă) contribuabilului. În cazul în care contestaţia

este examinată de IFPS, decizia pe marginea contestaţiei se întocmeşte în trei

exemplare, dintre care primul este transmis organului fiscal la care se deserveşte

contribuabilul care a depus contestaţia, al doilea exemplar este înmânat (expediat

prin poştă) contribuabilului, iar al treilea exemplar rămâne la IFPS.

În cadrul IFPS deciziile se păstrează în dosarul destinat deciziilor adoptate de

către IFPS.46

Pe marginea contestaţiei împotriva deciziei organului fiscal, poate fi emisă

una din următoarele decizii:

- Decizie privind respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei contestate

- Decizie privind satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea deciziei

contestate

- Decizia privind satisfacerea contestaţiei şi anularea deciziei contestate

- Decizia privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui

control repetat

În cazul în care contribuabilul prezintă contestaţie împotriva acţiunii

funcţionarului fiscal, aceasta va fi examinată de alt funcţionar fiscal decât cel vizat

în contestare cu coordonarea şefului (şefului adjunct) al secţiei (direcţiei) control

fiscal.

Modalitatea de depunere, examinare, termenele de depunere şi examinare a

contestaţiei împotriva acţiunilor funcţionarului fiscal sunt similare celor descrise

mai sus privind depunerea contestaţiei împotriva deciziei organului fiscal.

Pe marginea contestaţiei împotriva acţiunii funcţionarului fiscal poate fi emisă:


74

- Decizia privind respingerea contestaţiei

- Decizia privind tragerea la răspundere a funcţionarului fiscal în

conformitate cu legislaţia, cu restabilirea drepturilor lezate ale persoanei care

a contestat acţiunea funcţionarului fiscal. Un exemplar al deciziei va fi

anexat la dosarul personal al funcţionarului fiscal tras la răspundere.

Copia de pe decizia emisă de IFPS pe marginea contestaţiei se remite spre

executare inspectoratului fiscal de stat teritorial.

Contestarea deciziei organului fiscal în conformitate cu art.272 (2) al Codului

fiscal nu suspendă executarea deciziei contestate.

Persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să

execute prevederile acesteia în termen de 30 zile din data pronunţării.

După expirarea termenului de 30 zile, dacă nu a fost executată benevol,

decizia asupra cazului de încălcare fiscală este executată silit, cu aplicarea

măsurilor de executare silită a obligaţiei fiscale.

Încheiere

În rezultatul teoriilor înaintate şi practicii acumulate s-a ajuns la concluzia

unică că în cadrul reformei sistemului fiscal una din priorităţile principale este

codificarea legislaţiei fiscale în societate ,de asemenea că un sistem fiscal

dezorganizat dezechilibrează sistemul bugetar al statului, provoacă instabilitate

socială şi politică.

Modificările complexe, îndreptate spre sistematizarea şi raţionalizarea

sistemului fiscal, reprezintă la momentul de faţă o necesitate socială. Realizarea

acestor obiective va ajuta la întărirea sistemului financiar şi exercitarea unei

politici economice efective.

Codificarea legislaţiei fiscale moldave, presupune asigurarea deplinătăţii

reglementării relaţiilor fiscale, unicitatea şi evitarea contradicţiilor dintre

multitudinea de acte normative de domeniu ( ramurale ), îmbunătăţirea

procedeelor fiscale şi sistemei de răspundere, crearea condiţiilor benefice pentru

administrare fiscală eficientă.

75

Astfel, prin codificarea normelor de drept fiscal în mare parte s-a reuşit

atingerea scopurilor propuse. Cu toate acestea, neexactitatea şi contradicţiile dintre

norme aparte neînlăturate, duc la crearea condiţiilor favorabile pentru manipularea

cu normele de drept şi evaziunea fiscală legală, precum şi apariţia unor conflicte

între subiecţii relaţiilor fiscale.

Referindu-ne la această lucrare, putem face următoarele concluzii:

Că controlul fiscal într-o economie de piaţă reprezintă o necesitate obiectivă

pentru orice societate ,mai ales cînd este vorba de statul nostru ,care să

recunoaştem se află timp de cel puţin un deceniu într-o profundă criză economică,

şi la care principala sursă de venit rezultă din impozitarea populaţiei ,de aceea

consider că cel puţin pentru statul nostru de controlul fiscal sau mai bine spus de

eficienţa acestuea depinde într-o măsură oarecare creşterea sau descreşterea

bugetului naţional. Consider că tema dată este actuală la etapa de

dezvoltare a societăţii din care facem parte şi din prisma faptului că cunoaşterea

aspectului procedural al controlului fiscal ,mai ales în ceea ce priveşte cunoaşterea

drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor pe de o parte şi a contribuabililor pe

cealaltă ,ar limita abuzurile din partea funcţionarilor fiscali în raport cu persoanele

supuse verificării .

Sper că prin această lucrare am reuşit să redau într-un mod cît mai reuşit

noţiunea ,esenţa şi rolul controlului fiscal ,de asemenea cred că am descris destul

de bine formele ,procedura şi metodologia de efectuare a acestuea ,am descris care

este modalitatea de contestare pe actul de control şi modalitatea de examinare a

cazului de încălcare fiscală.

BIBLIOGRAFIE:

Acte normative

1. Constituţia RM. adoptată la 29 iulie 1994 M.O. al R.M., nrl - 1994.2. Codul fiscal al RM.

3. Legea R.M. cu privire la modul de urmărire a impozitelor taxelor şi altor

plăţi, r. 869-XIII din 7 iulie 1996/ M.O. al R.M. 1996 nr. 8-9-80.

76

4. Legea privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor, nr. 1214-X11

din 2 decembrie 1992/M.P. nr. 1 1993.

5. Legea RM nr. 332-XIV din 26.03.1999 "Privind acordarea de licenţe

pentru unele genuri de activitate". M.O. nr. 36-39 din 18.04.1999.

6. Legea RM nr.H04-XV din 0606.2002 cu privire la Centrul de

Combatere a Crimelor Economice şi a Corupţiei. M.O. nr. 55-57/1196 din

30.06.2002.

7. Legea contabilităţii nr.426-XIII din 04.04.1995, MO nr. 28, din

25.05.1995.

8. "Hotărîrea Guvernului RM nr.171 din 27.02.2001 despre formele si

metodele de lucru ale şefului IFPS privind ridicarea eficienţei activităţii

organelor fiscale în combaterea evaziunilor fiscale şi sporirea veniturilor la

buget", MO nr. 27-88/207 din 06.03.2001.

9. Hotărîrea Guvernului RM nr.1736 din 31.12.2002 cu privire la

reglementarea activităţii organelor Serviciului Fiscal de Stat M.O. nr. 190-

197/1887 din 31.12.2002.

10. Hotărîrea Guvernului RM nr.1081 din 25.10.2000 "Pr iv ind

reglementarea controalelor asupra activitatea agenţilor economici". M.O. nr. 101-

105/1562 din 25.11.2000

11. Decretul Preşedintelui a RM nr. 167 din 18.10.1993 "Despre aplicarea

maşinilor de casă şi control". M.O nr. 145-147 din 20.11.1993.

12. Inspectoratul de Stat al R.M., Regulamentul cu privire la

metodologia controlului fiscal privind taxa pe valoare adăugată, nr. 10-18-08-

206 din iunie 2000.

13. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 05/l-ef-06/88 din

23.12.1997 "Cu privire la reţinerea impozitului pe venit la sursa de plată".

14. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 17-10-13-02/1-1375

din 12.05.1999 privind "Unele precizări şi completări aferente întocmirii

Declaraţiei privind TVA".

77

15. Instrucţiunea Ministerului Finanţelor nr. 20 din 13.06.1995 "Cu

privire la modul de calculare şi achitare a accizelor"

16. Hotărîrea MF nr. 09-03-22 din 01 august 1995 "Instrucţiunii Provizorii

cu privire la modul de realizare a Timbrelor de acciz, marcarea cu ele a unor

mărfuri importate supuse accizelor şi vărsarea în buget a mijloacelor băneşii

obţinute de la realizarea lor". MO nr. 51-52/14 din 14 septembrie 1995

Practica Judiciară

1. Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a R.M. cu privire la practica

judiciară de aplicare a unor prevederi ale legislaţiei fiscale, nr. 13 din 1997/

Buletinul CSJ a R.M. nr.6, a. 1997.

Acte administrative de ordin intern

1. Ordinul IFPS, nr.035, din 05.10.2004, cu privire la” aprobarea

metodologiei de efectuare a contolului fiscal la faţa locului.”

2. Scrisoarea IFPS nr. 10-4-12/124-724 din 02.04.1998.

3. Scrisoarea IFPS nr. 10-13-02/3-2409 din 02.07.1999 privind unele

particularităţi ale controlului TVA.

4. Ordinul IFPS ,nr.045 , din 15.08.2002,cu privire la “modul de elaborare a

deciziei pe actul de control5. Scrisoare IFPS 10-2-09/1-3387 din 01.10.1999 "Cu privire la întrebările

principale care trebuie să fie examinate în procesul efectuării controlului privind

corectitudinea calculării impozitului pe venit”.

6. Scrisoare IFPS nr.40 din 15.03.2001 „Cu privire la procedura de totalizare

şi perfectare a rezultatelor controalelor fiscale”.

7. Scrisoare IFPS nr. 77 din 05.06.2000 "Privind metodologia

controlului fiscal privind taxa pe valoarea adăugată".

8. Ordinul IFPS ,nr.045 , din 18.09.2004,cu privire la “modul de completare

a formularului RCF”

78

9. Ordinul IFPS nr. 21 din 10.02.00 "Instrucţiunii metodologice cu privire

la întocmirea formularului despre rezultatele controlului fiscal efectuat".

10. Inspectoratul Fiscal de Stat al R.M. „îndrumar privind unele poziţii care

trebuie verificate în procesul efectuării controlului fiscal". 2002.

11. Ordinul IFPS nr. 147 din 05.09.2000 "Privind aprobarea indicaţiilor

metodice cu privire la metodologia controlului fiscal privind impozitul pe venit la

bănci şi ailor instituţii financiare".

Manuale şi publicaţii ştiinţifice:

1. Armeanic A., Volcinschi V., Rotaru A., Gujuman Т., Tetelea F...

Drept fiscal, Ed. Lumina Lex, Chişinău 2001.

2. Armeanic AL., Trăsăturile caracteristice ale titlului de creanţă

fiscală, revista „Studia" a Universităţii „Babeş-Bolyai", nr. 1/1996.

3. Bălan E., Dreptul Financiar, Curs universitar, Ed. BECK., Bucureşti

1999.

4. Brezeanu P Fiscalitatea: concepte, metode, teorii, mecanisme,

politici şi practici fiscale., Ed. BECK., Bucureşti, 1998.

5. Bujor V. Criminalitatea în drept fiscal, Ed. Epigraf, Timişoara, 2002.

6. Caraşciuc L. Economia subterană în R.Molmdova. Ed.Art Chişinău

2002.

7. Clocotici D., Ghiorghiu Gh., Dolul, frauda şi evaziunea fiscală,

Bucureşti, Lumina Lex, 1996.

8. Clocotici D., Ghiorghiu Gh., Evaziunea fiscală. Probleme juridice

ale răspunderii contravenţionale penale, Bucureşti, Ed. Lumina Lex, 1995.

9. Cuşnir V. Corupţia: reglementări de drept, activităţi de

prevenire şi combatere, Partea I, Ed.Art, Chişinău 1996.

10. Cuzmina O, Bazele conceptuale de instituire a sistemului fiscal

în economia de tranziţie, Ed.Art, Chişinău 2003.

79

11. Dobrinoiu A., Aspecte de evaziuni fiscale şi unele măsuri pentru

întărirea controlului fiscal. Finanţe publice şi contabilitate nr. 2, Ed. ALL

Bucureşti, 1992.

12. Ghiţă M., Control financiar, bancar şi fiscal. Ed. BACK Craiova,

1997.

13. Gladii Т., Ceban M., Garda Financiară şi dreptul, Ed. Epigraf, 2001.

14. Gliga I. Drept financiar , Ed. Argonaut, Cluj-Napoca, 2001.

15. Gliga I. Drept financiar public, Ed. BACK, Bucureşti 1994.

16. Martinciuc E., Caraşciuc L. Criminalitatea organizată şi

economia tenebroasă în R.Moldova. Conferinţa practico-ştiinţică, Ed.Art,

Chişinău 2002.

17. Matei Gh., Criteriile unui sistem fiscal optimal. Lumina Lex, Iaşi,

1999.

18. Mihai Toma, Gestiune, control, evaluare. Ed. „Oscar Prinţ",

Craiova, 1996

19. Minea M.Şt, Regimul juridic al finanţelor publice în România,

„Argonaut", Cluj-Napoca, 1998.

20. Şaguna D., Drept financiar şi fiscal, Ed. „Oscar Print", Bucureşti,

1994.

21. Şaguna D., Drept financiar şi fiscal, Ed. „Oscar Print", Bucureşti,

1997.

22. Şaguna D., Tutunghiu E., Evaziunea fiscală pe înţelesul tuturor,

Oscar Print, Bucureşti, 1995.

23. Toma M., Finanţe şi gestiunea frauduloasă, Bucureşti, Lumina

Lex, 1994.

24.Vizitiu Gh., Evaziunea fiscală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2001.

25.Victor Munteanu , “Control şi audit financiar” ,Bucureşti 1998,

26. Octavian Pop ,”Criminalitatea în domeniul fiscal”,Ed “.MIRTOM”

80

27. Vuşnir V., V. Berliba, Aspecte juridico-penale ale evaziunii fiscale

ale întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor. Academia „Ştefan el Mare" a

MAI al R.M. Chişinău 2002.

28.Бабаева.К., Налоговое полиция, Учевно-практическое пособие.

Москва, 1994.

29.Брызгалин А., Налоги и налоговое право, Изд. «Аналитика Прес»,

Москва, 1997.

30.Брызгалина А., Берника В., Налоги и налоговое право в схемах.

Аналитика Пресс, Москва, 1998.

31. Брызгалина А., Налоги и налоговое право, Практикум 1, Аналитика

Пресс, Москва, 1998.

32.Брызгалина А., Налоги и налоговое право, Учебное пособие,

Аналитика Пресс, Москва, 1997.

33. Дуканич Л.Д., Налоги и налогоожение. Ростов-на-ону, 2000г.

34. Князев В.Г, Черников Д.Г., Налоговые системы

зарубежных Изд. «ЮНИТИ», Москва, 1997.

35. Кучеров.И., Налоговое приступления, Москва 1998.

36. Ларичев Д., Преступление в сфере налогообложения, Москва 1998.

37. Пепеляев С.Г., Налоговое право, Изд. ИД ФБК

ПРЕСС, Москва, 2001.

38.Староверова О., Налоговое право, «ЮНИТИ», Москва, 2001.

39.Толстопятенко Г., Европейское налоговое право, Норма,

Москва, 2001.

Publicaţii:

1. Dennis Heikkila, consultant, Trezoria SUA, fenomenul „spălării" banilor

pe plan internaţional şi ţările care oferă refugiul tarifar / Materialele

81

conferinţei practico-ştiinţjfice cu genericul: Evaziunea fiscală: cauze,

consecinţe şi măsuri de combatere, Chişinău, 2001.

2. E.C.Dinga, N.Ioniţă, Evaziunea fiscală. Distincţii conceptuale / Tribuna

economică, nr. 22 din 3 iunie 1998, pag. 45-46.

3. Emil Călin-Dinga, De la evaziunea fiscală la fraudă fiscală / Tribuna

ecomnomică, nr. 10 din 10 martie 1999, pag. 65-67.

4. Emil Călin-Dinga, Nicolaie Ioniţă, Controlul fiscal: activitate economică

şi instrument economic / Tribuna economică, nr. 29 din 22 iunie 1,

pag. 44-45.

5. I.Ghionea, Evaziunea fiscală şi impunerea la plata sumelor datoare

statului. Practica instanţelor. / Tribuna economică, nr. 16 din 22 aprilie

1998, pag. 57-58.

6. N.Honţa, Control fiscal: activitate economică şi instituţie economică.

Tribuna economică nr. 20. in 20 august 2001.

7. N.T.Buzea, Obligaţii şi drepturi privind exercitarea controlului fiscal.

Tribuna economică nr. 32, 2003.

8. Ştefan Popa, Evaziunea fiscală prin creditatrea propriei firme / Tribuna

economică, nr. 3 din 17 ianuarie 2001, pag. 43-44.

9. V. Cuşnir, Rolul sistemului informaţional în modernizarea şi

perfecţionarea controlului fiscal.Chişinău 2001.

10. V. Cuşnir, Varietăţi de sancţiuni pentru delictele fiscale / Materialele

conferinţei practico-ştiinţifice cu genericul: Evaziunea fiscală: cauze,

consecinţe şi măsuri de combatere, Chişinău, 2001.

82

teza de licenta ,,controlul fiscal,.doc

Documents