CONTROLUL FISCAL

1. ISTORICUL CONTROLULUI FISCAL

Statul, indiferent de forma sa de organizare, şi-a creat întotdeauna un

sistem de control ale cărui principale obiective au vizat, în cele mai multe cazuri,

activitatea de urmărire şi de realizare a obligaţiilor financiare ale cetăţenilor faţă

de instituţiile sale.1

Începuturile sistemului de control fiscal

Primele mărturii ale existenţei structurilor de control ale statului, în spaţiul carpato-

danubiano-pontic, datează din secolul al XIV-lea. Statele româneşti nou înfiinţate dispuneau de

structuri de control fiscal formate de slujbaşi al caror principal rol era să asigure strângerea birurilor

şi a dijmelor de la populaţie. Situaţia a căpătat accente deosebite după instaurarea dominaţiei

otomane, ca urmare a instituirii de către aceasta a unui apăsător şi înrobitor regim fiscal constituit, în

principal, din obligaţia de plată a haraciului2 impus Principatelor Românesti.

În vederea satisfacerii exigentelor mereu sporite ale Porţii Otomane, atât a celor materiale cât

mai ales a celor financiare, domnitorii din Principatele Româneşti au fost constrânşi sa instituie o

foarte puternică structură de urmărire şi control a încasării, de la populaţie, a acestora.

Dezvoltarea statului a fost însoţită, o dată cu dezvoltarea structurilor sale, de perfecţionarea

aparatului de stângere a banilor înfiinţat pe lângă curţile domneşti.

O încercare de periodizare a activităţii de control financiar public

O prima perioadă de desfăşurare a activităţii controlului fiscal public este cuprinsa între

secolele al XVI-lea şi al XIX-lea, cand domnul3, fiind atotputernic, dispunea de veniturile ţării fără

să asculte de cineva, iar când recurgea la Adunarea obştească şi Sfaturile boierilor, o făcea numai

spre a se consulta. Neexistând o reprezentanţă naţională cu drepturi financiare, domnitorul nu era

controlat de nimeni asupra întrebuinţării veniturilor. Exista totuşi un control special al banilor

1 Viorel Munteanu, Control şi audit financiar-contabil, ed. Lumina Lex, Bucuresti, 2003, p.23-24.2 Tribut anual pe care țările vasale îl plăteau Imperiului Otoman.3 Este vorba de instituţia domnească din teritoriile româneşti.

1

domneşti exercitat în numele şi pentru interesul domnului, ca nu cumva cei însărcinaţi cu perceperea

veniturilor să comită jafuri sau abuzuri care să-l pagubească.

Stabilirea şi întrebuinţarea fondurilor se făcea la ordinul domnitorului după bunul său plac,

neexistând reguli clare, bine determinate. Aşadar, această perioadă se caracterizează prin lipsa unor

reguli de control privind întrebuinţarea veniturilor stâanse de la populaţie şi deci a inexistenţei unui

sistem financiar, respectiv a sistemului fiscal.

O altă perioadă este cuprinsă intre anii 1831-1832 şi 1858. Acestă perioadă este dominată de

aplicarea Regulamentelor Organice care, în Princioatele Române pun baza unei organizări

financiare; tot acum se stabilesc unele norme publice de control financiar. Prin introducerea noului

sistem financiar s-a acordat Adunărilor Obşteşti din cele două Principate dreptul de a încuviinţa

peceperea dărilor şi efecutuarea cheltuielilor, folosindu-se pentru prima dată noţiunea de ”buget”.

Ulterior, a luat fiinţă controlul obştesc care, in timpul anului putea să cerceteze orice cheltuială a

statului şi să “adevereasca “primirile. Acest organism a stat la originea controlului financiar in

Româania si a devenit ulterior Ministerul Controlului care exercita asupra conturilor de gestiune

controlul, insă nu în ansamblu, ci dispersat.

O a treia perioadă este cea cuprinsă între anii 1858 si 1944. în anul 1858 s-au pus în practică

principiile bugetare din Convenţia de la Paris, pe baza cărora s-a promulgat la 28 noiembrie 1860,

primul regulament al contabilităţii publice, care a contribuit la introducerea unei anumite ordini în

finanţele publice şi a faclitat efectuarea controlului acestora. Acest control se efectua administrativ

şi legislativ. Adimistrativ, controlul se realiza prin înregistrarea în contabilitatea ministerelor a

operaţiunilor legate de administrarea, mânuirea fondurilor şi bunurilor publice. Legislativ, controlul

obliga miniştrii să prezinte în fiecare sesiune socotelile operaţiunilor lor, efectuate în anul precedent,

care terbuia să fie sprijinite pe acte justificative.

În mai 1862 s-a creat serviciul Inspecţiei generale de finanţe, sub conducerea Ministrului

Finanţelor, cu sarcina de a face control inopinat asupra contabilităţii tuturor agenţilor aparţinând

Ministerului Finanţelor şi să semnaleze neregulile rezultate.

Din 1929, prin Legea contabilităţii este introdusă partida dublă, obligatorie pentru toate

administraţiile publice; înregistrările contabile şi încheierile de situaţii şi conturi privind executarea

bugetului şi mânuirea banilor publici, de acum, fac posibile controlul şi cunoaşterea situaţiei

financiare a ţării. Prin această lege se face diferenţiere între contabil şi mânuitor, putându-se

determina răspunderea in caz de fraudă.

După 1918 a fost înfiinţată Garda Financiară, care a fost apoi desfiinţată, pentru a fi

reînfiinţată în 1932 în întreaga ţară.

2

O altă perioadă este ce de după 1944, cu anumite delimitări. Între 1944 si 1947 are loc

etatizarea Băncii Naţionale a României, se introduc controlul economic, controlul creditelor şi de

recurge la o reformă monetară.

În 1948 ia fiinţă Direcţia controlului financiar în ministere iar în 1949 Comisia Controlului

de Stat.

Între 1950 si 1958 s-au adus unele modificări privind acticitatea organelor Ministerului

Finanţelor şi activitatea de control financiar intern.

Alte origanisme care s-au înfiinţat au fost Comitetul pentru preţuri, Consiliul Central de

Control Muncitoresc al Acticităţii Economice şi Sociale (1972) şi Curtea Superioară de Control

Financiar (1973).

Demersuri legislative de eficientizare a aparatului fiscal

Prima lege de urmărire a realizării veniturilor publice a statului, judeţelor şi comunelor, a

administraţiilor şi stabilimentelor publice şi de binefacere datează la noi de la 21 martie 1877. Legea

stipula clar facilităţile şi scutirile, dar mai ales faptul că orice contribuabil care nu-şi achita

impozitul până la data de 15 din luna mediana a trimestrului devenea urmărit fiscal. De aici

transpare într-o anumită măsură ceea ce astăzi este idea de prevenire şi combatere a evaziunii

fiscale, dată de necesităţile crescânde de resurse pentru stat în realizarea funcţiilor sale

(administrative, învăţământ, sănătate, aparare, ordine publică, protecţie socială etc.).

Preocuparea pentru organizarea unui sistem cât mai bun de impunere şi aplicare a celor mai

eficace mijloace de prevenire şi represiune a fenomenului de evaziune fiscală s-a manifestat în toată

perioada de la 1921 – anul introducerii marii reforme a impozitelor directe, până la 1947, când are

loc stabilizarea monetară dar şi celebra “lege 344” antievaziune. Inspăimaântătoare prin severitatea

ei, aceasta are şi o rezonanţă politică (de clasa), când, dat fiind contextul istoric, politic şi social, s-a

constituit în lovitura de graţie asupra moşierilor “dându-li-se posibilitatea” să-si lichideze obligaţiile

fiscale, chiar daca în trecut s-au sustras de la plata acestora.

Tot acum, faptele de evaziune fiscală sunt considerate “acte de sabotaj”, cele mai grave fiind

pedepside cu muncă silită de la 5 la 20 de ani.

În ceea ce priveşte controlul de tip fiscal, acesta se regăseşte într-o mare măsură printre alte

atribuţii ale slujbaşilor fiscali, chiar înainte de 1780. între dregatorii domneşti întotdeauna cei

financiari au fost consideraţi ca având un statut cu totul privilegiat; era cazul marelui vistiernic,

marelui vameş, al pârcălabilor şi ispavnicilor.

3

Depistarea necredinţei slujbaşilor domneşti (întalnită de obicei la cei de rang mic) se putea

solda cu aplicarea unor pedepse corporale sau chiar cu confiscări de averi.

După 1831, în concordanţă cu prevederile Regulamentului Organic, funcţionarii fiscali

prezentau vistieriei rapoarte asupra încasărilor şi plăţilor, care, odată ajunse la instituţia domnească,

erau supuse dezbaterii unui sfat alcătuit din 7 boieri împuterniciţi să ceară marelui vistiernic orice

documente şi lămuriri care s-au impus. Revederea ulterioară a proiectului Regulamentului Organic a

făcut să apară controlul obştesc (exercitat de 12 funcţionari) care au preluat atribuţiile de control ce

ţineau de competenţa vistieriei, ca la 1860 acest organism să se integreze Ministerullui Finanţelor,

iar la 1862 să se creeze “Inspectia de finante” – organism pus direct sub conducerea Ministerului de

Finanţe cu sarcina de a face verificări şi cercetări inopinate în contabilitatea tuturor agenţilor, iar

anul 1864 marchează europenizarea desăvârşită a controlului financiar prin înfiinţarea

Înaltei Curţi de Conturi, care, chiar dacă a suferit modificări referitoare la personal, competenţe,

proceduri şi ordine ierarhică între celelalte instanţe judecătoreşti, a reuşit să se menţină pe

firmamentul instituţiilor democratice timp de 84 de ani, până în anul naţionalizării. O instituţie de

inspiraţie europeană şi care corespunde direct necesităţii de combatere a evaziunii fiscale este Garda

Financiară.

4

2. ORGANIZAREA CONTROLULUI FISCAL

Fiecare formă de control finaciar poartă amprenta specificităţii domeniul în care

acţionează. Potrivit acestui fapt, controlul fiscal este organizat şi desfăşurat în concordanţă cu

necesitatea strângerii şi alocării de fonduri publice prin intermediul bugetelor locale sau a

bugetului de stat.

Această alocare poate avea loc în măsura în care pentru acoperirea cheltuielilor publice se

găsesc surse corespunzătoare. Aceste surse sunt reprezentate, în majoritatea statelor lumii dar

mai ales în cele dezvoltate, de veniturile fiscale încasate.

Astfel se desprinde în mod necesar din sfera controlului financiar în domeniul finanţelor

publice, controlul fiscal.

În acest context, sarcina supravegherii şi verificării legăturilor dintre previziunile

bugetului şi realizările de venituri fiscale, dintre masa impozabilă din economie şi volumul

veniturilor fiscale vărsate de contribuabili la trezoreria publică revine controlului fiscal.

2.1. Noţiunea de control fiscal

Misiunea principală a oricarei administrații fiscale este de a colecta suma corectă a

impozitelor și taxelor și a altor contribuții datorate de contribuabili bugetului public, cu minim de

costuri atat pentru administrație, cât și pentru contribuabil. Administrația fiscală este cea care

trebuie să asigure aplicarea și respectarea legislației financiar – fiscale de către contribuabili. În

acest context controlul poate fi definit și ca o funcție a administrației fiscale.

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea realitatii,

legalitatii şi sinceritatii declaratiilor, verificarea corectitudinii şi exactitatii indeplinirii, conform

legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de investigare şi constatare

a evaziunii fiscale. 4

Controlul fiscal este un control reglementat care serveşte necondiţionat politica fiscală a

statului, drept pentru care nu aplică norme profesionale de exercitare ci numai norme legale. Din

acest considerent, controlul fiscal este poate cea mai rigidă formă de control financiar.

În literatura de specilalitate, controlul fiscal a fost definit ca “activitate specializată

desfăşurată de organele fiscale competente pentru verificarea îndeplinirii, de către subiectele

pasive ale raportului de drept procedural fiscal, altele decât organele fiscale, a obligaţiilor ce le

incumbă în cadrul acestor raporturi.”5

4 Ordonanţa Guvernului, nr. 70/1997 privind controlul fiscal.5 Daniel Dascălu, Cătălin Alexandru, Explicaţiile teoretice şi practice ale Codului de procedură fiscală, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2005, p.247-248.

- 5 -

Subiecţi ai controlului fiscal, denumiţi contribuabili, sunt persoanele juridice şi fizice,

atât române, cât şi străine, precum şi asociaţiile fără personalitate juridică, cărora le revin,

potrivit legii, obligaţii fiscale, deci, orice entitate care are calitate de contribuabil, adică de

subiect al impunerii este şi subiect al controlului fiscal.

Telul oricărei administraţii fiscale moderne este aceea de realizare a unui grad cât mai

mare de conformare fiscală voluntară a contribuabililor. Activitatea de control fiscal, alături de

informarea şi educarea contribuabililor, reprezintă unul din principalele instrumente pentru

îmbunătăţirea conformării fiscale voluntare. În trecut, controlul fiscal era axat, în principal, pe

atragerea de sume suplimentare la bugetul de stat, fiind perceput de catre contribuabili ca un

mijloc coercitiv al statului asupra lor.

In ultimii ani, toate administratiile fiscale din tarile dezvoltate economic au trecut de la

latura cantitativa a controlului fiscal la latura calitativa. Acum, administratia fiscala trateaza

contribuabilii ca ,,parteneri de afaceri”, ei sunt priviti ca si ,,clienti” ai administratiei. In acest

sens, un rol important in relatia cu contribuabilii o are acordarea asistentei financiar-fiscale de

catre Ministerul Finantelor Publice si unitatile fiscale teritoriale.

2.2. Forme şi metode de control fiscal

Eficienţa controlului fiscal depinde în mare măsură de tehnicile, procedurile de control,

de mijloacele normativ-juridice sau de modalităţile de recuperare a veniturilor fiscale constatate

de control ca fiind sustrase de la plată. În funcţie de criteriile ce stau la baza analizei formelor de

control fiscal, se pot delimita mai multe clasificări.

• în funcţie de scopul pentru care se efectuează :

a) informativ, care are caracter educativ-profesional sau pentru informarea agentilor

economici nou înregistraţi asupra drepturilor şi obligaţiilor fiscale ce le revin;

b) de rutină, cu scopul menţinerii legăturii cu contribuabilii, urmăririi modului de

respectare de către contribuabili a obligaţiilor fiscale sau pentru înregistrarea

acestora ca plătitori de impozite şi taxe (de exemplu : constituirea şi plata

impozitului pe venit, constituirea şi plata accizelor, taxelor pentru desfăsurarea

activitaţilor de jocuri de noroc, etc);

• din punct de vedere al sferei de cuprindere :

a) general, caracterizat prin faptul că, controlul cuprinde toate impozitele şi taxele şi

contribuţiile datorate de contribuabili, verificându-se modul de aplicare de către

contribuabil a legilor şi reglementărilor financiar-fiscale, respectiv plata

obligaţiilor fiscale la termenele legale;

- 6 -

b) parţial/limitat, controlul fiscal efectuându-se cu referire numai la anumite

impozite şi taxe;

• din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului fiscal:

a) complet (de fond), controlându-se toate operaţiunile, documentele şi evidenţele

care au stat la baza constituirii şi stabilirii unui impozit, precum şi plata acestuia

la bugetul statului. Acest tip de control fiscal începe printr-un test de credibilitate,

ce include verificarea integritătii sistemului şi evidenţelor contabile. Controlul de

fond se realizează prin efectuarea verificărilor asupra: conturilor, documentelor

referitoare la achiziţii şi vânzări (prin sondaj) şi a conformităţii documentelor

justificative înregistrate în evidenţa contabilă, precum şi a sincerităţii şi

corectitudinii datelor din toate declaraţiile fiscale depuse de contribuabil la

organul fiscal competent;

b) selectiv (prin sondaj), când se controlează numai anumite operaţiuni, documente

sau perioade cu privire la constituirea şi stabilirea unui impozit. În cazul când

controlul selectiv relevă nereguli de fond, cercetarea fiscală continuă,

programându-se şi efectuându-se un control complet. Acest tip de control are ca

scop diminuarea evaziunii fiscale, în cel mai scurt timp posibil, prin axarea

controlului fiscal pe anumite activităti economico-financiare ale contribuabililor,

care prezintă un risc ridicat (de exemplu : în domeniul producţiei şi

comercializării alcoolului, produselor petroliere, etc - verificându-se în special

comercializarea acestora cu documente fiscale speciale, constituirea şi plata

accizelor aferente sau cu privire la munca la “negru” utilizată tot mai des de

angajatori).

c) documentar, examinandu-se forma şi conţinutul, a realităţii şi legalităţii

operaţiunilor economico-financiare efectuate de contribuabil.

Procedurile de control pot fi utilizate individual sau combinat, în funcţie de scopul,

obieectivele, complexitatea, dificultăţile, specificul activităţii desfăşurate şi de perioada

inspecţiei fiscale.

Perioada supusă inspecţiei fiscale este cuprinsă în cadrul termenului de prescripţie a

dreptului de a stabili obligaţii fiscale, fiind diferită, în funcţie de categoria contribuabililor,

astfel:

a) la contribuabilii mari, perioada supusă inspecţiei începe de la sfârşitul perioade

controlate anterior, cu condiţia să se efectueze în cadrul termenului de prescripţie

a dreptului de a stabili obligaţii fiscale;

- 7 -

b) la celelalte categorii de contribuabili, inspecţia fiscală se efectuează asupra

creanţelor născute în ultimi trei ani fiscali pentru care există obligaţia depunerii

declaraţiilor fiscale. Inspecţia se poate întinde pe perioada de prescripţie a

dreptului de a stabili obligaţii fiscale în urmăroarele trei situaţii:

1) există indicii privind diminuarea impozitelor,taxelor, contribuţiilor şi a

altor sume datorate bugetului general consolidat;

2) nu au fost depuse declaraţii fiscale;

3) nu au fost îndeplinite obligaţii de plată a impozitelor, taxelor,

contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat.

Organul de inspecţie fiscală, în funcţie de circumstanţele fiecărui caz în parte, decide

asupra formei şi întinderii inspecţiei fiscale, respectiv, generală sau parţială.

Inspecţia fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare obligaţie fiscală şi pentru

fiecare perioadă supusă impozitării. Prin excepţie, conducătorul inspecţiei fiscale competent

poate decide reverificarea unei anumite perioade dacă , de l adata încheierii inspecţiei fiscale şi

până la data împlinirii termenului de prescripţie, apar date suplimentare necunoscute

inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor sau erori de calcul care influenaţează

rezultatele acestora.

2.3. Procedura de control

Un rol esential în administraţia fiscală o are principiul declarativ – contribuabilii folosind

in acest sens declaratiile fiscale, controlului fiscal revenindu-i sarcina verificarii sinceritatii

declaratiilor, precum si corectitudinea si indeplinirea la termenele legale a obligatiilor fiscale de

catre contribuabili.

Obligatiile fiscale6 cuprind :

a) obligaţia de a declara bunurile si veniturile impozabile sau, dupa caz, impozitele

datorate, taxele, contributiile la fondurile speciale;

b) obligatia de a calcula si de a inregistra in evidentele contabile si de plata, la termenele

legale, a impozitelor, taxelor si contributiilor la fondurile speciale;

c) obligatia de a calcula, de a retine si de a inregistra in evidentele contabile si de a plati, la

termenele legale, impozitele care se realizeaza prin stopaj la sursa;

d) orice alte obligatii legale care revin contribuabililor persoane fizice sau juridice, in

aplicarea si executarea legilor fiscale.

6 Elena Dodre, Control financaciar, expertiză contabilă şi audit, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003, p. 174.

- 8 -

Controlul fiscal se exercită de către Ministerul Finanţelor Publice şi de unităţile sale

teritoriale prin aparatul fiscal si organele de control financiar abilitate de lege denumite organe

fiscale.

Organele de control fiscal îndeplinesc o funcţie ce implică exerciţiul autorităţilor de stat

prin Ministerul Finanţelor Publice. Pentru a putea organiza şi desfăşura un control fiscal eficient

si autoritar, a fost necesară reorganizarea acestuia la toate nivelurile si redefinirea şi delimitarea

strictă a atribuţiilor de control fiscal.

Potrivit dispoziţiilor legale care o reglementează, inspecţia fiscală are următoarele

atribuţii:

constatarea şi investigarea fiscală a tuturor actelor si faptelor rezultâand din

activitatea contribuabilului supus inspecţiei sau altor persoane privind legaliatea

şi conformitatea declaraţiilor fiscale, corectitudinea si exactitatea îndeplinirii

obligaţiilor fiscale în vederea descoperirii de elemente noi, relevante pentru

aplicarea legii fiscale;

analiza şi evaluarea informaţiilor fiscale în vederea confruntării declaraţiilor

fiscale cu informaţiile proprii sau din alte surse;

sancţionarea faptelor constatate şi dispunerea de masuri pentru prevenirea si

combaterea abaterilor de la dispoziţiilor legislaţiei fiscale.

Pentru a-şi putea duce la îndeplinire atribuţiile, inspecţia fiscala este obligată să efectueze

anumite acte si operaţiuni referitoare la examinarea documentelor aflate in dosarul fiscal al

contribuabilului, verificarea concordanţei dintre datele din declaratiile fiscale cu cele din

evidenţa contabilă a contribuabilului, discutarea constatărilor si constatarea de explicaţii scrise

de la reprezentanţii legali ai contribuabililor sau imputerniciţilor acestora, solicitarea de

informaţii de la terţi, stabilirea de diferenţe de obligaţii fiscale de plată, verificarea locurilor unde

se realizează activităţi generatoare de venituri impozabile, dispunerea măsurilor asiguratorii, in

condiţiile legii, efectuarea de investigaţii fiscale şi aplicarea de sancţiuni potrivit dispoziţiilor

legale.

Condiţiile necesare pentru realizarea în condiţii oprime a controlului fiscal sunt:

un cadru organizatoric care să definească responsabilităţile personalului cu

atribuţii de control precum şi garanţia îndeplinirii acestor atribuţii în afara oricăror

abuzuri din partea organelor de control fiscal sau imixtiuni din afara sistemului

fiscal;

- 9 -

un cadru legislativ cât mai simplu, mai complet şi mai elastic în sensul

perfecţionării rapide a acestuia atât în scopul aplicării facilităţilor fiscale acordate

de lege cât şi în scopul evitării evaziunii fiscale;

un personal calificat şi motivat care să realizeze controlul fiscal în mod competent

şi obiectiv, care să devină un spijin personal indirect al contribuabilului;

o dotare tehnică corespunzătoare cerinţelor de operativitate şi eficienţă a

controlului fiscal.

Activitatea de inspecţie fiscală se organizează şi se desfăşoară în baza unor programe

anuale, trimestriale şi lunare aprobate în condiţiile stabilite prin acte ale autorităţilor

administraşiei publice centrale şi locale, după caz.

Atât organele de control cât şi contribuabilii au o serie de drepturi şi obligaţii.

Drepturile şi obligaţiile organelor de control:

În exercitarea atribuţiilor ce le revin, organele de control fiscal sau, după caz, serviciile

de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale au dreptul:

-să solicite contribuabililor, informaţiile, justificările sau explicaţiile referitoare la

declaraţiile sau la documentele supuse controlului;

-să examineze orice înscrisuri, documente, registre sau evidenţe contabile, care pot fi

relevante pentru stabilirea corectă a impozitelor datorate şi pentru modul de respectare a

obligaţiilor fiscale de către aceştia;

-să solicite prezenţa contribuabililor sau reprezentanţilor legali ai acestora la sediul

organului de control fiscal sau, după caz, la sediul serviciilor de specialitate ale autorităţilor

administraţiei publice locale;

-să facă constatări faptice cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri

impozabile sau pentru identificarea bunurilor ori a surselor impozabile;

-să permită copii de pe orice înscris, document sau înregistrare contabilă;

-să reţină în scopul protejării împotriva înstrăinării sau distrugerii, în schimbul unei

dovezi scrise şi semnate de organul de control fiscal, orice document sau orice alt element

material care poate constitui o probă sau o dovadă referitoare la determinarea impozitelor

datorate de către contribuabil, pe o perioadă de maxim 30 de zile.

Dovada reţinerii oricărui document sau element material o constitue actul întocmit de

organul de control fiscal, în care sunt specificate toate elementele necesare individualizării

probei sau dovezii respective, precum şi menţiunea că aceasta a fost reţinută.

- 10 -

Actul se întocmeşte în două exemplare, semnate de către contribuabil şi organul de

control, din care un exemplar rămâne la contribuabil.Să intre în prezenţa contribuabilului sau

reprezentantului legal al acestuia ori în prezenţa altei persoane desemnate de contribuabil, în

orice incintă a sedilui în care îşi desfăşoară activitatea contribuabilul sau în locuri în care există

bunuri impozabile ori în care se desfăşoară activităţi producătoare de venituri.

În scopul determinării modului de respectare a obligaţiilor fiscale şi a stabilirii exacte a

impozitelor datorate, organele de control sunt în drept să solicite informaţii de la:

-persoane fizice sau juridice care deţin în păstrare sau administrare bunuri ori sume de

bani ale contribuabililor sau care au relaţii de afaceri cu aceştia;

-organele administraţiei publice centrale sau locale, instituţii publice sau de interes

public;

-instituţii publice private care înregistrează, sub orice formă, încheierile de contracte,

circulaţia mărfurilor pe căile de comunicaţie în orice fel, evidenţa populaţiei sau a bunurilor,

exploatarea proprietăţilor.

Solicitarea de informaţii se face în scris şi cuprinde:

-denumirea organului de control fiscal care face solicitarea;

-persoana, organul sau instituţia căreia i se adresează;

-datele de identificare cunoscute ale contribuabilului despre care se solicită informaţii;

-actele, evidenţele sau datele care fac obiectul solicitării;

-termenul în care se solicită furnizarea informaţiilor.

Toate aceste date şi acte obţinute de organele fiscale se depun la dosarul fiscal al

contribuabilului şi vor putea fi luate în considerare la recalcularea impozitelor datorate de acesta.

Faţa de toate aceste drepturi conferite de lege, organele fiscale au “obligaţia să exercite

controlul fiscal in aşa fel încât să afesteze cât mai puţin desfăşurarea activităţii curente a

controbuabilului. Pe toată durata controlului, organele fiscale au obligaţia să acţioneze cu

profesionalism, să dovedească corectitudine şi obiectivitate în relaţiile cu contribuabilii controlaţi

şi cu oricare alte persoane cu care vin în contact pe parcursul îndeplinirii atribuţiilor de servicii.”7

În baza constatărilor efectuate ca urmare a acţiunilor de control, organele de control au

dreptul:

-să stabilească în sarcina contribuabililor, diferenţe de impozite, precum şi să calculeze

majorări de întârziere pentru neplata la termenele legale a impozitelor datorate;

-să constate contravenţiile şi să aplice amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale;

-să dispună măsurile necesare îndeplinirii corecte de către contribuabil a obligaţiior

fiscale ce le revin.7 Elena Dodre, Control financaciar, expertiză contabilă şi audit, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003, p. 177.

- 11 -

Drepturile şi obligaţiile contribuabililor.

Înaintea desfăşurării unei acţiuni de control fiscal la sediu, domiciliul sau reşedinţa

contribuabilului, acesta are dreptul:

1)Să fie informat în legătură cu acţiunea care urmează să se desfăşoare prin transmiterea

unui aviz de verificare.(ANEXA 1)

2)Să fie înştiinţat în legătură cu drepturile şi obligaţiile sale.

“Avizul de verificare va cuprinde:

-denumirea unităţii fiscale care a dispus controlul fiscal;

-numele şi prenumele sau denumirea contribuabilului;

-adresa sediului, domiciliului sau a reşedinţei contribuabilului;

-codul fiscal şi numărul de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului;

-baza legală a transmiterii avizului de verificare şi a desfăşurării controlului fiscal;

-data la care este programat să se desfăşoare controlul fiscal;

-impozitele care vor fi cuprinse în verificare;

-perioada fiscală care urmează să fie supusă controlului fiscal;

-semnătura conducătorului unităţii fiscale.”8

De asemenea, în avizul de verificare se va menţiona obligaţia contribuabililor de a pune

la dispoziţia organului de control fiscal toate documentele şi evidenţele contabile, precum şi de a

asigura condiţiile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a controlului fiscal.

Avizul de verificare va fi însoţit de un extras din Cartea drepturilor şi obligaţiilor

contribuabililor pe timpul desfăşurării controlului. Avizul de verificare va fi comunicat

contribuabilului prin poştă, cu cel puţin 5 zile înainte de data începerii efective a acţiunii de

control fiscal.

Pe întreaga durată de control contribuabilii au dreptul:

-să fie informaţi asupra desfăşurării controlului fiscal şi asupra eventualelor situaţii

neclare;

-să fie primii solicitaţi, în cazul în care sunt disponibili, pentru a furniza informaţii,

explicaţii, justificări;

-să beneficieze de asistenţă de specialitate;

-să fie protejaţi pe linia secretului fiscal.

“Ca obligaţii, contribuabilii trebuie să pună la dispoziţia organului de control fiscal sau,

după caz, serviciilor de specialitate ale autorităţilor administraţiei publice locale, toate

8 Ionel Bostan, Controlul fiscal, Ed, Polirom, Iaşi, 2003, p. 69.

- 12 -

documentele tehnico-operative, contabile şi orice alte documente justificative, care stau la baza

calculării corecte şi în cuantumul legal a impozitelor datorate.”9

Documentele sau evidenţele ce nu sunt prezentate cu intenţie şi rea credinţă de către

contribuabil nu vor putea fi luate în considerare de către organul fiscal ulterior cu ocazia

soluţionării eventualelor obiecţiuni, contestaţii, plângeri împotriva actelot de control.

Potrivit legii, contribuabilii care organizează şi conduc contabilitatea proprie trebuie să

păstreze evidenţele contabile şi documnetele justificative la sediul social declarat cu ocazia

autorizării şi înregistrării la organul fiscal.

Evidenţele contabile şi documentele justificative se arhivează şi se păstrează într-un mod

adecvat care să permită desfăşurarea normală a controlului fiscal.

Reguli de procedură.

Controlul fiscal se desfăşoară la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului sau la

sediul organelor de control fiscal. Perioada afectată controlului fiscal este stabilită de organele de

control, în funcţie de obiectivele controlului şi nu poate fi mai mare de 3 luni.

Controlul fiscal la sediul, domiciliul ori reşedinţa contribuabilului sau la sediul organului

de control, se efectuează o singură dată pentru fiecare impozit şi pentru fiecare perioadă supusă

impozitării.

“Rezultatele controlului fiscal se consemneaza obligatoriu in procese-verbale de control

note de constatare, procese-verbale de constatare a contraventilor, note unilaterale.” 10

“Procesul verbal de control este un document bilateral, întocmit în două exemplare,

dintre care un exemplar se păstrează la dosarul fiscal al contribuabilului şi un exemplar rămâne

la contribuabil.”11 Procesul verbal de control (ANEXA 2) trebuie să aibe o structură unică pentru

toate verificările efectuate, fiind structurat în patru capitole.

Capitolul I va cuprinde date referitoare la:

-unitatea fiscală care a dispus controlul;

-datele inspectorului care a efectuat controlul;

-obiectivul controlului;

-perioada supusă controlului;

-durata desfăşurării controlului;

-tipul de verificare efectuată.

Capitolul II va cuprinde date generale despre contribuabil:

-date de identificare a contribuabilului supus controlului;

9 Elena Dodre, Control financaciar, expertiză contabilă şi audit, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2003, p.178.10 O.G. 70/1997 Privind controlul fiscal, art.20.11 Ionel Bostan, Controlul fiscal, Ed, Polirom, Iaşi, 2003, p.74.

- 13 -

-date de identificare a sucursalelor, filialelor dacă este cazul;

-forma de proprietate;

-tipul activităţii desfăşurate;

-cifra de afaceri, conform ultimului bilanţ contabil;

-capitalul subscris şi cel vărsat;

-persoana care asigură conducerea activităţii contribuabilului în timpul

desfăşurării controlului fiscal;

-persoana care răspunde de conducerea evidenţelor contabile;

-persoana desemnată de contribuabil să îl reprezinte în timpul controlului fiscal;

-numerele conturilor bancare, precum şi băncile la care acestea sunt deschise;

-datele privind clienţii, furnizorii stabili cu care contribuabilul are relaţii de

afaceri.

Capitolul III va cuprinde constatările efective ale inspectorului şi va fi structurat pe

impozitele care au făcut obiectul verificării.

Pentru fiecare impozit si taxa se evidentiaza urmatoarele elemente :

-baza legala pentru stabilirea, calcularea si varsarea impozitului/taxei;

-constatarile inspectorului cu privire la modul de stabilire, calculare si varsare a

obligatiei fiscale;

-dispozitiile legale incalcate (numar/data act normativ, articol, aliniat);

consecintele fiscale ale constatarilor;

-diferente de impozite si taxe stabilite (dispozitiile legale incalcate, erori de calcul

etc). Calculul detaliat va fi prezentat intr-o anexa a procesului verbal de control .

-majorarile de intarziere stabilite, calculul detaliat al acestora (in anexa la

procesul verbal de control);

-contraventii constatate si sanctiunile aplicate (prevederile legale incalcate,

numar/data procesului verbal de constatare a contraventiilor incheiat);

-termene de plata stabilite pentru achitarea fiecarui debit constatat;

-nume, prenume si functie a persoanelor raspunzatoare, justificarile si explicatiile

scrise ale acestora;

-masuri dispuse sau recomandari facute contribuabilului pentru remedierea

deficientelor si intrarea in legalitate;

-platile efectuate de contribuabil, in timpul controlului, daca este cazul.

Capitolul IV va cuprinde:

-situaţia sintetică a constatărilor efectuate(diferenţe de impozite şi taxe stabilite,

majorări de întârziere calculate, amenzi şi penalităţi aplicate);

- 14 -

-alte date şi informaţii care ar putea fi relevante;

-menţiunea că toate documentele puse la dispoziţia inspectorului au fost restituite.

Procesul verbal de control va conţine o serie de anexe:

a)O anexă generală în care vor fi sintetizate, pentru fiecare impozit în parte:

- diferenţe de impozit stabilite;

- majorări de întârziere calculate;

- amenzile şi penalitzăţile aplicate;

b)Anexe pentru fiecare impozit cu calculul detaliat al tuturor obligaţiilor.

c)Copiile de pe procesele verbale de constatare a contravenţiilor, dacă este cazul.

d)Notele de constatare întocmite.

e)Documentele, acte sau copii de pe acestea, precum şi note explicative sau informative

(ANEXA 3).

f)Actele întocmite de organul de control fiscal care reprezintă dovada reţinerii

documentelor sau elementelor materiale.

g)Acordul scris pentru accesul organului de control fiscal în afara programului normal de

lucru al contribuabilului.

“Procesul verbal va fi semnat de inspectorul care a efectuat controlul fiscal, precum şi de

contribuabil sau de reprezentantul acestuia, toate exemplarele procesului verbal de control,

împreună cu anexele sale, se înregistrează la regisratura contribuabilului controlat, imediat după

semnarea lui, dându-se acelaşi număr şi aceeaşi dată pe fiecare exemplar înregistrat.

Diferenţele de impozite şi taxe, majorările de întârziere şi penalităţile stabilite cu ocazia

controlului fiscal se plătesc în termen de 15 zile de la data comunicării rezultatului controlului.”12

Data comunicării către contribuabil a rezultatelor controlului fiscal este considerată data

semnării de către acesta sau de reprezentantului său legal a procesului verbal de control.

Procesul-verbal de control va fi înregistrat la registratura organului de control în termen

de 3 zile de la încheierea controlului fiscal.

Constatările cu privire la natura activităţilor producătoare de venituri impozabile se

consemnează în note de constatare. În cazul în care există divergenţe între organul de control şi

contribuabil, referitoare la constatările efectuate, stabilirea realităţii faptelor va fi realizată în

prezenţa unor martori. Nota de constatare se semnează de organul de control, de contribuabil sau

de un angajat al acestuia, ori după caz de martori.

12 Sorin Mihăescu, Controlul fiscal, Ed. Sedcom Libris, Iaşi 2002, p. 71.

- 15 -

2.3. Structura organizatorică

Organul de specialitate al Ministerul Finanţelor publice este reprezentat de Directia

controlului fiscal care exercită in teritoriu controlul fiscal, în baza legilor în vigoare, a

hotărârilor şi programelor Guvernului a sarcinilor Ministerului Finantelor Publice şi alimitelor de

competenţe stabilite.

Din punct de vedere metodologic, al organizării şi exercitării controlului, Direcţia

controlului fiscal se subordonează Direcţiei generale de îndrumare şi control fiscal din Ministerul

Finanţelor Publice.

Atribuţiile Direcţiei controlului fiscal sunt:13

- exercita controlul asupra respectarii de catre contribuabili a prevederilor legale privind

stabilirea, evidentierea si plata integrala si la termen a obligatiilor fiscale fata de bugetul de stat;

- verifica contribuabilii cu privire la respectarea dispozitiilor legale de organizare si desfasurare a

activitatilor economice producatoare de venituri impozabile sau bunuri supuse impozitelor si

taxelor;

- verifica documente, inscrisuri, registre sau evidente contabile ale contribuabililor, necesare

realizarii obiectului controlului;

- stabilesc în sarcina contribuabililor diferente de impozite si taxe si calculeaza majorari de

intarziere pentru neplata în termenele legale a impozitelor datorate;

- constata contraventiile si aplica amenzile prevazute de legile fiscale si dispune masurile

necesare îndeplinirii corecte, de catre contribuabili, a obligatiilor fiscale ce le revin;

- sesiseaza organele de cercetare penala in cazul constatarii de abateri care indeplinesc conditiile

de a fi infractiuni;

- confisca, in conditiile legii, bunurile sustrase de la plata impozitelor si taxelor, precum si

sumele in valuta dobandite ilicit;

- intocmeste si transmite organelor de executare silita titlurile executorii si celelalte documente

necesare pentru inceperea executarii silite;

- verifica organizarea si conducerea evidentelor contabile ale contribuabililor in vederea

stabilirii, inregistrarii si platii impozitelor si taxelor la bugetul de stat;

- actioneaza pentru identificarea si combaterea evaziunii fiscale;

- controleaza aplicarea normelor legale privind administrarea si gestionarea patrimoniului public

si privat al statului din regiile autonome, companiile si societatile nationale, societatile

comerciale unde statul detine participatii;

- primeste, analizeaza si rezolva direct sesizarile, reclamatiile si memoriile primite de la

persoanele fizice si juridice, privind fiscalitatea, administrarea si gestionarea patrimoniului

13 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 177 – 179

- 16 -

public si privat al statului, abaterile de la disciplina financiar-valutara si contabila, potrivit

prevederile legale;

- analizeaza necesitatea si oportunitatea solicitarilor formulate de organele de control privind

reverificarea unor perioade impozabile in cadrul termenului legal de prescriptie;

- verifica respectarea reglementarile financiar-valutare si bugetare;

- verifica respectarea prevederilor legale referitoare la constituirea si utilizarea fondurilor

speciale, subventiilor, realizarea investitiilor publice;

- verifica si avizeaza, conform legislatiei in vigoare, documentele justificative prezentate de

agentii economici prin care se solicita acordarea de subventii, prime, diferente de pret, de la

bugetul de stat;

- dispune suspendarea aplicarii masurilor care contravin reglementarilor financiar-contabile si

fiscale si urmareste realizarea acestora;

Structura organizatorică a Diecţiei controlului fiscal este urmatoare:

a) Serviciul (biroul) programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de control

fiscal la persoane fizice;

b) Servicii (birouri) de control fiscal la marii contribuabili;

c) Serviciul (biroul) de control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi privat al

statului;

d) Serviciul (biroul) informaţii fiscale, identificarea şi combaterea evaziunii fiscale.

În cadrul serviciilor de control fiscal pot fi organizate birouri, in funcţie de mărimea acestora,

numărul contribuabililor prepartizaţi, gradul de conformare voluntară şi disciplinară a

contribuabililor în achitarea obligaţiilor către bugetul de stat, raspândirea contribuabililor în

teritoriu ţi concentrarea acestora în anumite zone, oraşe şi municipii.

Concret, aceste servicii specializate au ca atribuţiuni principale14 următoarele:

a) Serviciul (biroul) programare, coordonare, sinteză şi îndrumare a activităţii de

control fiscal la persoane fizice are următoarele atribuţii principale:

Urmăreşte stadiul executării sarcinilor din programele trimestriale şi lunare de activitate

pentru personalul Direcţiei controlului fiscal din aparatul propriu şi al serviciilor de

control fiscal persoane fizice ale unităţii fiscale teritoriale;

14 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 179 – 183.

- 17 -

Verifică modul de respectare de către aparatul de control fiscal, a normelor privind

metodologia de control, respectarea prevederilor legislaţiei fiscale şi valorificarea

rezultatelor acestuia;

Elaborează tematici şi întocmeşte documentaţia necesară pentru conscursurile organizate

de direcţia controlului fiscal în vederea promovării personalului din aparatul propriu şi

angajării personalului din afara direcţiei generale a finanţelor publice;

Colaborează cu compartimente de specialitate din Direcţia Generală a finanţelor publice

pentru perfecţionarea pregătirii profesionale a apartului de control fiscal;

Elaborează lucrările de aplicare a normelor de evaluare a performanţelor profesionale

individuale şi de aplicare a criteriilor de determinare a salariilor de bază pentrul

personalul Direcţiei controlului fiscal;

Analizează şi propune soluţionarea solicitărilor altor instituţii, adresate direcţiei sau

repartizate acesteia, de a efectua unele verificări privind abateri de la legislaţia fiscală în

activitatea contribuabililor şi solicită aprobarea conducerii Direcţiei generale de

îndrumare şi control fiscal pentru acţiuni cerute de organele locale;

Întocmeşte periodic situaţia rezultatelor controalelor efectuate de Direcţia controlului

fiscal;

Întocmeşte rapoarte periodice privind activitatea Direcţiei controlului fiscal;

Urmăreşte aducerea la îndeplinire de către serviciile din Direcţia controlului fiscal şi

serviciile de control fiscal persoane fizice din unităţile fiscale teritoriale, a sarcinilor

stabilite de conducerea acesteia;

Întocmeşte lista agenţior economici ce urmează a fi controlaţi;

Îndrumă activitatea desfăşurată de aparatul de control fiscal la persoane fizice;

Îndeplineşte şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal privind

activitatea serviciului.

b) Serviciile (birourile) de control fiscal la marii contribuabili au următoarele atribuţii

principale:

Verifică realitatea declaraţiilor, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii conform legii a

obligaţiilor fiscale de către contribuabili şi stabilesc majorări de întârziere pentru neplata

în termen a acestora;

Efectuează controlul respectării regimului legal al activităţilor desfăşurate de producătorii

de alcool;

Acţionează în timpul controlului pentru a încasa operativ sumele stabilite în sarcina

contribuabililor ca diferenţă de impozite şi taxe;

- 18 -

Verifică contribuabilii privind respectarea dispoziţiilor legale de organizare şi de

desfăşurare a activităţilor economice producătoare de venituri impozabile sau pentru

identificarea bunurilor sau surselor impozabile;

Verifică modul de respectare a prevederilor legislaţiei contabile şi fiscale;

Confiscă în condiţiile legii bunurile sustrase de la plata impozitelor şi taxelor, precum şi

sumele în lei şi în valută dobândite ilicit;

Verifică documente, înscrisuri, registre sau evidenţe contabile ale unităţilor cotrolate sau

terţilor, necesare realizării obiectului controlului;

Organizează şi efectuează verificarea privind modul de aplicare a prevederilor legale

referitoar la constituirea, organizarea şi determinarea obligaţiilor fiscale la societăţile

comerciale din domeniul jocurilor de noroc, producători sau importatori de alcool, cafea,

tutun, precum şi cei ce comercializează bunuri alcoolice;

Constată contravenţiile şi aplică amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale;

Organizează acţiuni de control încrucişat privind justificarea provenienţei produselor

supuse autorizării;

Solicită conform legii, înfiinţarea măsurilor asiguratorii în vederea realizării creanţelor

bugetare ce se stabilesc prin acte de control;

Verifică bilanţurile contabile şi conturile de profit şi pierderi sub aspectul respectării

obligaţiilor fiscale şi concordanţa datelor înscrise în acestea cu cele din contabilitate;

Verifică societăţile comerciale din punct de vedere al încadrării în perioadele de scutire,

conform prevederilor legii în baza căreia au fost aprobate;

Analizează aspectele şi fenomenele rezultate din aplicarea legislaţiei fiscale şi informează

operativ directorul Direcţiei controlului fiscal asupra problemele deosebite constatate,

propunând măsurile ce se impun;

Asigură difuzarea operativă la organele pentru control fiscal persoane fizice din unităţile

subordonate, precizările şi soluţiile primite de la direcţiile (generale) de specialitate din

Ministerul Finanţelor Publice în legătură cu aplicarea unitară a legislaţiei fiscale;

Verifică solicitările contribuabililor privind rambursările de TVA repartizate serviciului,

potrivit prevederilor legale şi asigură transmiterea actelor de control la Direcţia

metodologiei şi administrarea veniturilor statului şi la compartimentele de administrare a

veniturilor statului din unităţile tertoriale pentru soluţionarea legală a acestor solicitări;

Răspunde soluţiile propuse pentru valorifiucarea constatărilor din actele de control;

Colaborează în realizarea sarcinilor cu serviciile din cadrul Direcţiei controlului fiscal şi

alte compartimente din cadrul Direcţiei generale a finanţelor publice;

- 19 -

Asigură şi păstrează confidenţialitatea informaţiilor, datelor şi documentelor privind

activitatea contribuabililor;

Prezintă conducerii propuneri de perfecţionare a legislaţiei fiscale şi măsuri de

conformare voluntară a contribuabililor;

Organizează şi conduc evidenţa rezultatelor acţiunilor de control şi urmăresc modul de

realizare la termen a măsurilor stabilite a măsurilor prin actele de control;

Dispun măsuri în vederea înlăturării şi prevenirii neregulilor constatate în activitatea

fiscală a agenţilor economici;

Propun conducerii Direcţiei controlului fiscal suspendarea aplicării măsurilor care

contravin reglementărilor fiscale;

Asigură predarea actelor de control la arhiva direcţiei;

Îndeplinesc şi alte sarcini primite de la conducerrea Direcţiei controlului fiscal.

c) Serviciul (biroul) de control al gestionării şi administrării patrimoniului public şi

privat al statului are următoarele atribuţii principale:

Verifică modul de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi financiare ale

regiilor autonome, societăţilor şi companiilor naţionale, societăţilor comerciale la care

statul este acţionar, precum şi la instituţii publice;

Verifică angajamentele şi creanţele interne şi externe ale statului şi modul de

constituire şi utilizare a rezervelor statului;

Verifică angajamentele şi derularea împrumuturilor externe garantate de către stat la

regiile autonome, societăţile, companiile naţionale şi societăţile comerciale cu capital

de stat şi alte persoane juridice;

Urmăreşte rambursarea împrumuturilor externe garantate, plata comisioanelor

cuvenite acestora precum şi cele cuvenite Ministerului Finanţelor Publice;

Informează operativ conducerea Direcţiei controlului fiscal despre lipsa

disponibilităţilor la plata ratelor şi dobânzilor şi comisioanelor, propunând, totodată,

măsuri în acest sens;

Verifică respectarea prevederilor legale referitoare la constituirea şi utiliyarea

fondurilor speciale şi subvenţiilor;

Dispune măsurile prevăzute de lege pentru prevenirea şi înlăturarea abaterilor şi

deficienţelor constatate şi aplică sancţiunile prevăzute de lege;

Verifică modul de aducere la îndeplinire a măsurilor stabilite de organele de control

fiscal în domeniul administrării şi gestionării activelor statului;

Verifică respectarea reglementărilor financiar-valutar şi bugetare;

- 20 -

Stabileşte în sarcina regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale,

societăţilor comerciale la care statul este acţionar, diferenţe de impozite şi taxe şi

calculează majorări de întârziere pentru neplata în termenele legale a vărsămintelor,

impozitelor şi taxelor la bugetul statului şi aplică penalităţile prevăzute de legile în

vigoare;

Efectuează constatări faptice cu privire la antura activităţilor producătoare de venituri

impozabile sau pentru identificarea bunurilor sau surselor impzabile;

Confiscă în condiţiile legii bunurile sustrase de la plata impozitelor şi taxelor, precum

şi sumele în lei şi în valută dobândite ilicit;

Verifică organizarea şi conducerea evidenţelor contabile şi financiar-fiscale la regiile

autonome, societăţile şi companiile naţionale şi societăţile comerciale la care statul

este acţionar;

Constată contravenţiile şi aplică amenzile şi penalităţile prevăzute de legile fiscale;

În timpul controlului întreprinde toate măsurile legale pentru încasarea creanţelor

bugetare ale agnetului economic verificat, în care scop solicită conform legii

înfiinţarea măsurilor asiguratorii şi sesizează în termen util compartimentele

specializate ale direcţiei generale în legătură cu eventualele intenţii ale

contribuabuluilui de a se sustrage de la plata acestora prin diverse metode (înstrăinări

de patrimoniu, lichidare voluntară etc.);

Întocmeşte informări şi rapoarte pentru conducerea Direcţiei controlului fiscal privind

acţiunile de control desfăşurate;

Verifică fundamentarea şi executarea bugetelor şi gestionarea patrimoniului public şi

privat al statului sub aspectul formării şi utilizării rezervelor băneşti, învasării

veniturilor şi efectuării cheltuielilor, constituirii şi utilizării fondurilor, a vărsării în

cuantumul legal şi la termen a obligaţiilor faţă de bugetul de stat;

Verifică utilizarea fondurilor acordate de stat pentru realizarea de investiţii de interes

general şi altor activităţi economice;

Verifică realitatea înregistrărilor prevăzute de lege şi de actele de constituire a

societăţilor comerciale pentru stabilirea corectă şi la termen a tuturor obligaţiilor

financiare;

Asigură predarea actelor de control la arhiva direcţiei;

Îndeplineşte şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal.

d) Serviciul (biroul) informaţii fiscale, identificarea şi combaterea evaziunii fiscale are

următoarele atribuţii principale:

- 21 -

Asigură culegerea, preluarea şi păstrarea informaţiilor privind comportamentul fiscal

al contribuabililor, primite de la contribuabili, alte persoane fizice sau juridice române

sau străine, instituţii ale statului;

Urmăreşte pe baza informaţiilor primite, evoluţia acţiunilor unor contribuabili,

orientate în direcţia păgubirii bugetului de stat, efectuează controale şi asigură luarea

măsurilor pentru depistarea evaziunii în fazele incipiente;

Furnizează seeviciilor de control fiscal informaţiile deţinute privind activitatea

contribbuabililor, în vederea formării unei imagini complete privind comportamentul

fiscal al contribuabililor, căile practicate de fraudare a bugetului de stat şi stabilirii

măsurilor pentru combaterea evaziunii fiscale;

Colaborează cu celelalte structuri ale Direcţiei generale ale finanţelor publice şi cu

organele Ministerului de Interne, cele de cercetare penală, instanţele judiciare, în

vederea cunoaşterii şi aprofundării mecanismelor fraudării bugetului de stat,

prevenirii şi diminuării evaziunii fiscale;

Realizează sarcinile privind centralizarea şi raportarea evaziunii fiscale, face

propuneri privind îmbunătăţirea sitemului informaţional referitor la evidenţa şi

raportarea evaziunii fiscale;

Analizează, evaluează şi valorifică informaţiile privind evaziunea fiscală, prezentând

conducerii rapoarte şi sinteze pe această linie, cuprinzând măsuri pentru

îmbunătăţirea activităţii de control fiscal, perfecţionarea legislaţiei fiscale şi creşterea

gradului de conformare voluntară a contribuabililor;

Efectuează analize, controale şi studii prinvind cauzele sustragerii sistematice de la

plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat, factorii care influenţează comportamentul

fiscal al contribuabililor, căile şi mijloacele de sporire a conformării voluntare a

contribuabililor;

Îndeplineşte şi alte sarcini primite de la conducerea Direcţiei controlului fiscal.

- 22 -

3. CONTROLUL FISCAL ASUPRA VENITURILOR BUGETELOR LOCALE

3.1. Informaţii generale

Autorităţile administraţiei locale sunt organizate şi funcţionează pe beza principiului

autonomiei locale şi al legibilităţii, principii care îşi găsesc consacrarea constituţională în legea

fundamentală a ţării precum şi în legi specifice.

În virtutea acestor principii generale, s-au acordat acestor autorităţi o largă competenţă şi

o responsabilitate în toate problemele de interes local, probleme care ţin de organizarea şi de

executarea lucrărilor edilitate şi de gospodărire comunală, de asigurare a funcţionării şi

dezvoltării reţelei de învăţământ, de sănătate, cultură şi artă, de creştere a gradului de urbanizare

a oraşelor şi municipiilor.

Toate aceste complexe şi multiple sarcini presupun mobilizarea unor însemnate resurse

financiare grupate în bugetele locale, un rol de mare importanţă având controlul fiscal în

gestionarea cu eficienţă şi în deplină legalitate a acestor fonduri băneşti-financiare.

Sursele de venituri ale bugetelor locale se constituie din venituri curente în care se includ

veniturile fiscale şi veniturile nefiscale, veniturile din capital, veniturile de echilibrare de la

bugetele superioare sau din împrumuturi.

Categoria cea mai importantă a acestor resurese bugetare o reprezintă impozitele şi taxele

locale, motiv pentru care fac obiectul unui control fiscal riguros, care vizează un ansamblu de

reglementări comune tuturor, printre care: subiectele plătitoare, modallităţile de aşezare, de

urmărire şi încasare, soluţionarea contestaţiilor, răspunderea contribuabililor.

La nivel local, controlul fiscal se exercită prin servicii specializate din structura

Direcţiilor Finanţelor Publice Locale, prin următoarele structuri:

1) Serviciul impunere, constatare, control fiscal pentru persoane juridice are următoarele

atrubuţiuni:15

Organizează, îndrumă şi controlează activitatea de constatare şi aşezare a

impozitelor şi taxelor la persoane juridice;

Urmăreşte întocmirea şi depunerea, la termenle prevăzute de lege a documentelor

referitoare la impunere de către contribuabili – persoane juridice;

Verifică, la persoanele juridice deţinătoare de bunuri sau venituri supuse

impozitelor şi taxelor, sinceritatea documentelor şi declaraţiilor privitoare la

imounere şi sancţionează nedeclararea în termenul legal al veniturilor, impozitelor

sau a bunurilor supuse impozitelor şi taxelor;

15 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 204 – 205.

- 23 -

Întocmeşte şi asigură gestionarea dosarelor fiscale şi a celorlalte documente

referitoare la impunerea persoanelor juridice;

Asigură evidenţa debitelor la impozite şi taxe, pe baza declaraţiilor de impunere

depuse de contribuabili;

Întocmeşte, după caz, borderourile de debit şi scăderi pentru impozitele şi taxele

datorate de persoanele juridice şi le transmite Serviciului Contabilitatea Venitului-

Buget;

Asigură întocmirea în termen a situaţiilor statistice şi a informărilor privitoare la

activitatea de constatare şi stabilire a impozitelor şi taxelor datorate de persoanele

juridice;

Asigură aplicarea unitară a legislaţiei cu privire la impozitele şi taxele datorate de

prsoanele juridice;

Efectuează acţiuni de control cu celelalte servici şi alte organe, în vederea

identificării şi impunerii cazurilor de evaziune fiscală;

Analizează aspectele şi fenomenele rezultate din aplicarea legislaţiei fiscale,

informează operativ conducerea asupra fenomenelor deosebite constatate, luând

sau propunând măsurile ce se impun;

Verifică modul în care agenţii economici - persoane juridice – ţin evidenţa,

calculează şi virează la termenele legale sumele cuvenite bugetului local, cu titlu

de impozite şi taxe;

Aplică sancţiunile, prevăzute de actele normative, persoaneleor juridice care

încalcă legislaţia fiscală şi ia măsurile ce se impun pentru înlătuurarea

deficienţelor constatate;

Întocmeşte documentaţia privind acordarea de facilităţi fiscale, conform legislaţiei

în domeniu;

Efectuează analize şi întocmeşte informări în legătură cu verficarea, constatarea şi

stabilirea impozitelor şi taxelor în sarcina persoanelor juridice, rezultatele

acţiunilor de verificare şi impunere, măsurile luate pentru nerespectarea legislaţiei

fiscale, cauzele care generează fenomenele de evaziune fiscală şi propune măsuri

pentru îmbunătăţirea legislaţiei de impozite şi taxe;

Colaborează cu Serviciul Urmărire, în vederea emiterii de titluri executorii,

stabilind creanţa ce urmează a fi încasată;

Participă la elaborarea listei privind restanţierii la plata impozitelor şi taxelor

locale, persoane juridice, şi a creanţelor de recuperat şi le înaintează Serviciului

Urmărire încasării Veniturilor – persoane juridice;

- 24 -

Eliberează certificate fiscale şi întocmeşte note de canstatare pentru persoanele

juridice ce înregistrează creanţe la bugetul local;

Îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducerea Direcţiei;

Se completează cu noi atribuţii ce vor rezulta din actele normative în domeniu;

Organiizează evidenţa şi încasarea contractelor de reclamă şi publicitate întocmite

în baza H.C.L.M., de către Direcţie Juridică;

Asigură evidenţa încasării taxelor pentru firmele instalate la locukl exercitării

activităţii, de către egenţii economici şi a taxelor de reclamă şi publicitate

conform declaraţiilor lunare depuse la D.F.P.L. de către agenţii economici

prestatori sau beneficiari ai acestor servicii;

Verifică pe teren corectitudinea delcarţiilor depuse de agenţii economici privind

taxele de firmă, reclamă şi publicitate şi urmăreşte depistarea celor ce se sustrag

de la plata acestor taxe, în vederea atragerii de noi surse de venit.

2) Serviciul impunere, constatare, control fiscal persoane fizice, are următorele atribuţiuni:16

Organizează, îndrumă şi controlează acţiunea de constatare şi stabilire a

impozitelor şi taxelor datorate de persoane fizice;

Întocmeşte borderourile de debite-scăderi, urmăreşte operarea lor în evidenţele

statistice şi analitice şi transmierea spre executare la organle de înacasare;

Urmăreşte întocmirea şi depunerea în termenele prevăzute de lege a declaraţiilor

de impunere de către contribuabili (persoane fizice);

Verifică periodic persoanele fizice deţinătoare de bunuri sau venituri supuse

impozitelor şi taxelor asupra sincerităţii declaraţiilor de impunere, modificările

intervenite, operând, după cay, diferenţele faţă de impunerile iniţiale, luând

măsuri pentru încasarea acestora la termen;

Aplică sancţiuni prevăzute de actele normative tututor contribuabililor care

încalcă legislaţia fiscală şi ia toate măsurile pentru înlăturarea deficienţelor

constatate;

Identifică, sancţionează şi impune persoanele ce desfăşoară activităţi clandestine,

prin acţiuni proprii sau în colaborare cu celelalte sercivii din cadrul unităţii,

propunând măsurile necesare pentru înlăturarea acestora;

Analizează, cereceteeză şi soluţionează cererile referitoare la stabilirea

impozitelor şi taxleo contribuabililor persoane fizice;

16 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 205 – 206.

- 25 -

Întocmeşte documentaţia privind înlesnirile la plată a unor impozite şi taxe, în

condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;

Efectuează analize şi întocmeşte informări în legătură cu verificarem constatarea

şi stabilirea impozitelor şi taxelor, rezultatelor acţiunilor de verificare şi

impunere, măsurile luate pentru nerespectarea legislaţiei fiscale, cauzele acre

generează evaziunea fiscală şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea legislaţiei de

impozite şi taxe;

Asigură aplicare unitară a legislaţiei cu privire la impozitele şi taxele datorate de

persoanele fizice;

Verifică permanent realitatea impozitelor şi taxelor în rolul contribuabililor şi le

pune în acord cu dosarul contribuabiluilui;

Verifică şi soluţionează obiecţiunile formulate de contribuabili, persoane fizice, în

legătură cu impozitele şi taxele locale;

Urmăreşte debitorii cu restanţe la plata impozitelor şi taxelor locale, potrivit O.G.

11/1996, completată şi modificată;

Îndeplineşte orice alte atribuţii repartizate de conducere;

Se completează cu noi atribuţii ce vor rezulta din actele normative în domeniu;

Întocmeşte lista de rămăşiţe;

Eliberează certificate fiscale la contribuabilii persoane fizice;

Îndeplineşte orice alte sarcini repartizate de conducerea D.F.P.L..

Din categoria bugetelor locale asupra cărorra se exercită un riguros control fiscal fac

parte:

o Impozitul pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale subordonate

consiliilor locale – se virează la bugetul consiliului local teritorial în care a fost prevăzut;

o Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane fizice – se depune în contul consiliului

local pe tritoriul căruia domiciliază plătitorii;

o Taxe asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane fizice;

o Taxe de timbru asupar succesiunilor şi alte taxe de timbru de la populaţie;

o Alte impozite şi taxe de la populaţie;

o Taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat – se datorează pentru terenurile

proprietetate de stat folosite de către regiile autonome, societăţi comerciale, precum şi de

către celelalte persoane juridice, în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură;

o Impozitul pe clădiri şi terenuri de la persoane juridice;

o Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de persoane juridice;

- 26 -

o Impozite pe spectacole(ANEXA 12);

o Taxe de timbru de la persoane juridice;

o Majorări şi penalizări de întârziere pentru veniturile nevărsate la termen.

Impozittele şi taxele locale constituie venituri proprii ale bugetelor unităţilor

adminstrativ-teritoriale.

„Persoanele fizice, persoanele juridice, asociaţiile familiale, unităţile economice

apparţinând unor persoane juridice, precum şi cele ale organizaţiilor politice şi obşteşti,

instituţiilor publice, fundaţiilor şi altele asemenea, instituţii de cult, filiale, sucursale şi

reprezentantele autorizate să funcţioneze pe teritoriul României, aparţinând persoanelor fizice şi

juridice străine, şi altele similare denumite contribuabili, au obligaţia de a plăti impozitele şi

taxele prevăzute prin Legea nr 27/1994.”17

Organele fiscale teritoriale au obligaţia de a verifica la persoanele fizice şi la persoanele

juridice realitatea declaraţiilor de impunere şi modul de aşezare şi încasare a impozitelor şi

taxelor datorate bugetelor locale.

A. Controlul fiscal privind impozitul pe clădiri

Controlul fiscal verifică dacă contribuabilii au depus declaraţii de impunere (ANEXA 4,

ANEXA 5) la organele fiscale teritoriale pe raza cărora îşi au domiciliul, sediul sau se află

bunurile impozabile, în termen de 30 de zile de la data dobândirii clădirilor şi construcţiilor sau

de la data de la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului.

Calitatea de debitotri ai obligaţiei de plată ai impozitului pe clădiri o au subiectele de

drept ce au în proprietate clădiri, şi anume: persoanele fizice şi persoanele juridice care

reprezintă o mare diversitate.

Pentru contribuabili persoane fizice, calculul valorii impozabile se efectuează prin

înmulţirea supafeţei clădirii cu valorile impozabile în sumă fixă pe metru pătrat, prevăzute pentru

mediul rural şi urban, după felul şi destinaţia clădirii. Cota de impozitare pentru acest tip de

contribuabili se stabileşte de către consiliile locale putând fi cuprinsă între 1,0 – 1,5%.

Pentru clădirile celorlalţi contribuabili valoare impozabilă este cea înscrisă în evidenţa lor

contabilă. Sunt supuse obligaţiei de plată a acestui impozit şi clădirile aflate în funcţiune, a căror

valoare a fost recuperată integral pe calea amortizării, precum şi clădirile care se află în rezervă

sau conservare. În acest caz, cota de impozitare este stabilită tot de consiliile locale, fiind

cuprinsă între 1,0 – 1,5%, fiind calculată la valoarea la care sunt înscrise clădirile în evidenţa

contabilă a acestora.

17 Sorin Mihăescu, Controlul financiar în firme, bănci, instituţii, Ed. Sedcom Libris, Iaşi, 2006, p. 210.

- 27 -

Un alt obiectiv al controlului fiscal îl reprezintă termenul de plată. Fiind un impozit

anual, impozitul pe clsădiri se calculează la începutul anului, obligaţiile de plată fiind stabilite

trimestrial, în rate egale. Obligaţia de plată a fiecăreu rate devine exigibilă la data de 15 a ultimei

luni din fiecare trimestru.

B. Controlul fiscal asupra impozitului pe terenuri

Impozitul se datorează pentru terenuri deţinute în municipii, oraşe şi comune, nu numai

pentru terenurile ocupate de clădiri şi alte construcţii.

În cazul blocurilor de locuinţe, obiect al impozitului pe teren în constituie suprafaţa de

terene atribuită, potrivit legii, apartamentelor aflate în proprietatea subiecţilor impunerii.

Nu sunt supuse impozitului pe teren suparfeţele de teren aferente curţilor neocupate de

clădiri, de până la 1000 metri pătraţi, inclusiv, situate în municipii, oraşe şi comune, aflate în

proprietatea contribuabililor persoane fizice, legea prevăzând în acest caz facilităţi fiscale sub

forma scutirii de impozit.

Controlul fiscal urmăreşte dacă declaraţiile de impunere (ANEXA 6) au fost depuse în

termen şi cuprind toate suprafeţele de teren impozabile, dacă impozitul pe teren a fost stabilit

anual, diferenţiat pe categorii de localităţi iar în cadrul localităţilor pe zone, stabilite de consiliile

locale.

Pentru asigurarea stabilităţii în cadrul anului fiscal, legea prevede că pentru oraşele care

trec în categoria municipiilor sau pentru comunele care trec în categoria aoraşelor, impozitele pe

teren se modifică corespnzător noii încadrări a localităţilor în care sunt situate terenurile,

începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

La control se urmăreşte şi dacă se respectă termenele legale de plată a impozitului pe

terenuri, trimestrial în rate egale pâna la data de 15 a ultimei luni din trimestru.

C. Controlul fiscal privind taxa asupra mijloacelor de transport

Taxa asupra mijloacelor de transport are natura unui impozit direct, instituit ca sursă a

bugetelor locale. Totodată, având în vedere obiectul său, aceasta poate fi considerată ca un venit

mixt, care are atât un impozit pe avere, cât şi o taxă pentru folosirea drumurilor publice

(ANEXA7) sau a apelor (ANEXA 8).

Au obligaţia de a plăti această taxă toţi contribuabilii care deţin mijloace de transport cu

tracţiune mecanică sau mijloace de transport pe apă.

Taxa asupra acestor mijloace se stabileşte anual în sume fixe, cu anumite particularităţi,în

funcţie de mijlocul de tansport: cu tracţiune mecanică sau pe apă.

- 28 -

În cazul mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică, baza de impozitare reprezintă

capacitatea cilindrică a motorului, pentru fiecare 500 centimetri cubi sau fracţiune de 500

centimetri cubi.

Taxa asupra mijloacelor de transport pe apă se stabileşte anual, diferenţiat, în sumă fixă,

pentru fiecare categorie de mijloace de trasport.

Taxa asupra mijloacelor de transport se plăteşte trimestrial, în rate egale, până la data 15,

inclusiv a ultimei luni din fiecare trimestru.

D. Controlul fiscal privind taxa pentru folosirea locurilor publice

Controlul fiscal privind evidenţa, încasarea şi vărsarea taxelor pentru folosirea locurilor

publice se efectuează de către organele fiscale, cel puţin o dată pe trimestru.

Controlul fiscal urmăreşte dacă contribuabilii plătesc taxa zilnică pentru folosirea

locurilor publice de desfacere în municipii, oraşe şi comune, diferenţiat în raport cu gradul de

dotare a spaţiilor puse la dispoziţia acestora, cu natura prduselor desfăcute, cu serviciile prestate

populaţiei şi cu suprafaţa ocupată.

De asemenea, controlul fiscal urmăreşte persoanele fizice şi juridice care ocupă temporar

sau permanent locuri publice, altele decât cele de mai sus, precum şi suprafeţele în faţa

magazinelor sau atelierelor de prestări servicii, plătesc taxele zilnice.

E. Controlul fiscal privind taxe pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi

autorizaţiilor în domeniul construcţiilor

Obiectul taxării îl constituie eliberarea certificatelor de urbanism, eliberarea autorizaţiilor

de construire (ANEXA 9), eliberarea avizului comisiei de urbanism şi eliberarea certificatului de

nomenclatură stradală şi adresă.

Organele fiscale verifiică periodic, cel puţin o dată pe an, compartimentele de arhitectură

şi urbanism din cadrul consiliilor locale, municipale, orăşeneşti şi comunale, dacă la eliberarea

actelor sau efectuarea lucrărilor pentru eliberarea certificatelor, avizelor şi autorizaţiilor în

domeniu construcţiilor, s-au perceput anticipat txele, diferenţiate în funcţie de valoarea

construciilor sau a instalaţiilor, de suprafaţa terenurilor şi de natura serviciilor prestate.

Valoarea autorizată a lucrărilor pentru care se percep taxe, se stabileşte pe baza

declaraţiilor solicitantului în cererea pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie.

De asemenea, organele fiscale verifică modul de percepere a taxelor la eliberarea

autorizaţiilor de funcţionare pentru activităţi lucrative şi dacă acestea sunt în cuantumul şi

limitele prevăzute de lege şi de către consiliile locale.

- 29 -

F. Controlul fiscal privind taxele pentru folosirea mijloacelor de publicaţie, afişaj şi

reclamă (ANEXA 10, ANEXA 11)

Contribuabilii, persoane fizice şi juridice, care folosesc mijloacele de publicitate prin

afişaj şi reclamă au obligaţia de a plăti taxele legale pentru asemenea servicii.

Controlul fiscal verifică baza de impozitare pe care o constituie dimensiunea mijlocului

de publicitate stabilită în metri pătraţi şi cota de impozitare care este stabilită în sumă fixă,

prevăzându-se o limită minimă şi o limită maximă.

Controlul fiscal verifică de asemenea dacă taxele au fost vărsate la bugetul consiliului

local, în raza căruia se realizează aceste activităţi, până la data de 10 a lunii următoare celei în

care taxa a devenit exigibilă şi respectiv încasată.

G. Controlul fiscal asupra taxei pentru folosirea terenurilor proprietatea de stat în alte

scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură

Această taxă se datorează de regiiile autonome, societăţile comerciale, precum şi de

celelalte persoane juridice pentru terenurile proprietate de stat aflate în administrarea sau

folosinţa acestora şi care sunt utilizate în alte scopuri decât pentru agricultură sau silvicultură.

Taxa este anuală, stabilită în lei pe metru pătrat de teren, diferenţiat pe categorii de

localităţi, iar în cadrul acestora pe zone.

Organele fiscale verifică dacă s-au impus declaraţiile de impunere pentru suprafeţele de

teren existente în evidenţă la începutul anului, declaraţiile de impunere depuse în luna ianuarie

sunt valabile şi pentru anii următori, în măsura în care nu intervin situaţii care să conducă la

majorarea sau diminuarea suprafeţelor de teren supuse taxei.

În cadrul verificării unităţii plătitoare, organelel fiscale vor avea de asemenea în vedere

dacă taxa stabilită este corect încadrată în categoria localităţii I, II, III şi IV şi în zona A, B, C

sau D în cadrul localităţii pentru localităţile urbane şi în zona de fertilitatea I, II, III, IV sau V

pentru localităţile rurale.

În situaţia în care organele fiscale teritoriale constată că o unitate a depus declaraţia

eronat, declaraţia respectivă poate fi corectată aplicându-se în mod corespunzător o amendă.

H. Controlul fiscal privind taxa pentru şederea în staţiunile turistice

Pentru o şedere, pe o durată mai mare de 48 de ore, în staţiunile declarate turistice se

instituie o taxă ce se percepe în localităţile respective.

- 30 -

Plătitorii aceste taxe sunt persoanele fizice în vârstă de peste 18 ani. Taxa se stabileşte de

către consiliile locale ale comunelor, oraşelor şi municipiilor care au statutul de staţiuni turistice

şi se încasează de către persoanele juridice prin intermediul cărora de realizează cazarea sau se

face tratamentul balnear, odată cu luarea în evidenţă a turiştilor şi se varsă la bugetele consiliului

local în termen de 10 zile de la această luare în evidenţă.

Sunt scutite de la plata acestei taxe persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele

aflate în deplasare în interesul serviciului, turiştii cazaţi la cabanele turistice aflate în afara

staţiunilor turistice, persoanele cu handicap, pensionarii de orice fel, precum şi elevii şi studenţii.

- 31 -

3.2. Controlul fiscal asupra veniturilor bugetului municipiului Iaşi

3.2.1. Introducere

Comunităţile locale reprezintă colectivităţi umane, delimitate teritorial din punct de vedere

politic şi administrativ, care au autorităţi publice diferite de cele ale statului. Autonomia financiară a

acestora este absolut necesară, deoarece autonomia administrativă nu ar fi posibilă fară autonomie

financiară, care-i asigură suportul material al funcţionării. Există şi un alt argument puternic, şi

anume acela, conform căruia, comunităţile locale îşi cunosc posibilităţile proprii privind resursele

băneşti de provenienţă publică şi, mai ales, nevoile privind cheltuielile ce trebuie acoperite pentru

producerea de servicii publice pe plan local.

Municipiul Iaşi, prevăzut în art. 10 din Legea nr. 2/196818 că se organizează în municipiu,

în conformitate cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale 19, este o

unitate administrativ–teritorială în care se exercită autonomia locală şi în care se organizează şi

funcţionează autorităţi ale administraţiei publice locale, şi anume: Consiliul local, ca autoritate

deliberativă, şi Primarul, ca autoritate executivă.

Potrivit celor menţionate mai sus şi având în vedere faptul că autonomia locală implică

dreptul autorităţilor administraţiei publice locale de a dispune de resurse băneşti, de a le utiliza şi de

a administra în vederea îndeplinirii atribuţiilor prevăzute de lege, de a elabora buget, de a urmări

execuţia bugetului denumită, uneori, autonomie financiară, în cadrul aparatului propriu al Primăriei

Municipiului Iaşi, organizat în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 215/2001 privind administraţia

publică locală, se regăseşte Direcţia economică şi finanţele publice locale, al cărui obiect de

activitate vizează, în principiu, activitatea economică şi activitatea de taxe şi impozite locale.

3.2.2. Prezentarea Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Iaşi

D.G.F.P.J. Iaşi este unitatea teritorială a Ministerului Finaţtelor Publice şi a Agenţiei

Naţionale de Administrare Fiscală, prin care se realizează în mod unitar fundamentarea şi

înfăptuirea politicii fiscale prevăzute prin Programul Guvernului în domeniul finanţelor

publice. Coordonarea la nivel central este asigurată de preşedintele ANAF,

Sorin Blejnar, iar la nivelul D.G.F.P.J. Iaşi, Directorul executiv este Anton Doboş.

Principalele atribuţii, sarcini şi răspunderi constau în :

18 Publicată în B.Of. nr. 17/17 feb. 1968.19 Publicată în M. Of. nr. 204 din 23 aprilie 2001.

- 32 -

- Evidenţierea, înregistrarea şi monitorizarea plătitorilor de impozite, taxe şi contribuţii

sociale, surse de venituri care formează bugetul general consolidat al statului;

- Reprezentarea intereselor statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile privind obiectul

de activitate al DGFPJ Iaşi;

- Colectarea veniturilor bugetului de stat reprezentând impozite, taxe şi alte venituri,

precum şi colectarea veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului asigurărilor

sociale de sănătate, bugetului fondului de şomaj, cât şi colectarea altor venituri;

- Analiza zilnică în structură a încasărilor bugetare, pentru abordarea dinamică a

recuperării arieratelor, în special prin intensificarea colaborării cu contribuabilii, prin executarea silită

şi combaterea evaziunii fiscale, pentru intensificarea acţiunilor care determină creşterea încasărilor ;

- Verificarea modului de constituire a bazelor de impozitare de către contribuabili şi

identificarea abaterilor, a diferenţelor de impozite şi taxe, aplicarea de sancţiuni acolo unde este

cazul ;

- Urmărirea debitelor fiscale ale contribuabililor persoanelor juridice şi persoane fizice şi

urgentarea încaării lor prin intensificarea măsurilor de executare silită şi acolo unde se impune,

stabilirea răspunderii solidare;

- Aplicarea unitară a prevederilor financiar-contabile şi fiscale care reglementează

veniturile bugetare şi activităţile contribuabililor;

- Administrarea conturilor de trezorerie, încasarea veniturilor bugetului consolidat al

statului, efectuarea decontării cheltuielilor şi plăţilor unităţilor din sectorul bugetar, încadrarea

acestora în creditele bugetare deschise şi în limita disponibilităţilor existente în conturi, precum şi

verificarea soldurilor de trezorerie;

- Urmărirea obiectivelor strategice, în principal a realizării valorilor indicatorilor de

performanţă şi creşterea gradului de responsabilizare la toate nivelurile;

- Prestarea serviciilor de calitate către toţi contribuabilii, prin îndrumare, asistenţă şi

colaborare, prin accentuarea îmbunătăţirii comportamentului funcţionarilor publici de a adopta o

atitudine prevenitoare şi profesionistă;

- Întărirea încrederii contribuabililor în respectarea şi păstrarea în siguranţă a datelor aflate

în bazele informaţionale ale DGFPJ Iaţi cât şi a confidenţialităţii informaţiilor oferite de către

aceştia;

- Identificarea de noi soluţii atât în ce priveşte creşterea disciplinei financiar-fiscale,

încurajarea conformării voluntare a contribuabililor, depunerea declaraţiilor şi efectuarea plăţilor

către bugetul consolidat al statului;

- 33 -

- Perfecţionarea managementului, prin îmbunătăţirea procesului de monitorizare

permanentă a activităţii, prin modernizarea modului de organizare şi printr-o transparenţă crescută

a rezultatelor obţinute;

- Aplicarea unui tratament echitabil tuturor categoriilor de contribuabili, atât persoane fizice

cât şi persoane juridice.

3.2.3.Activitatea de Inspecţie Fiscală

Activitatea de inspecţie fiscală s-a desfăşurat cu un număr mediu de 75 inspectori şi consilieri

activi care au verificat 2.330 de contribuabili, efectuând 2449 acţiuni de control.

Tabel nr.1. Situaţia verificărilor efectuate în anul 2009

Nr.

crt.Tip de acţiune Număr %

1 Inspecţii fiscale generale 484 19,76

2 Inspecţii fiscale parţiale 854 34,87

3 Controale inopinate 388 15,84

4 Controale încrucişate 325 13,27

5 Cercetări la faţa locului 398 16,26

6 Total acţiuni 2449 100,00

Sursa ANAF

Selecţia contribuabililor pentru inspecţii fiscale generale s-a efectuat în urma

analizelor de risc pe seama informaţiilor deţinute în bazele de date ale administraţiilor

financiare, precum: cifra de afaceri raportată, debite restante faţă de bugetul general

consolidat, depunerea cu întârziere a declaraţiilor, pierderi îregistrate în ultimii cinci ani fiscali,

societăţi neverificate în ultimii trei ani, domenii de activitate, solicitări de la Garda Financiară sau

alte instituţii ale statului, precum şi ca urmare a extinderii unor controale inopinate, inspecţii

fiscale parţiale sau verificarea unor sesizări ale contribuabililor.

- 34 -

Urmare a inspecţiilor fiscale şi verificărilor efectuate rezultă următoarele

informaţii reprezentative:

- Valoarea sumelor suplimentare atrase :

Tabel nr.2. Sume suplimentare atrase la bugetul general consolidat

- mii lei-

Indicator

Diferenţe de impozite, taxe, contribuţii

sociale

2008 2009

43276 48138

Accesorii (majorări şi penalităţi de

întârziere)

22607 24381

Amenzi 4907 1586

Valoarea bunurilor şi sumelor confiscate 64

TVA fără drept de rambursare 7098 16079

TOTAL sume suplimentare 77.952 90.184

Sursa ANAF

Din datele prezentate în tabel se observă că în anul 2009 s-au înregistrat sume

suplimentare atrase la bugetul general consolidat al statului în valoare de 90184 mii lei, în creştere

cu 12232 mii lei în 2009 faţă de 2008, (15,69%).

- Structura veniturilor atrase suplimentar stabilite în anul 2009 este următoarea:20

9 T.V.A = 58563 mii lei

9 Impozit pe profit = 23095 mii lei

9 Contribuţia la asigurările sociale = 2107 mii lei

9 Impozit pe dividende = 1609 mii lei

9 Amenzi = 1586 mii lei

9 Contribuţia la asigurările sociale de sănătate = 1310 mii lei

9 Alte impozite = 868 mii lei

9 Impozit pe venit de natură salarială = 729 mii lei

20 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judetului Iasi, Raport de activitate pentru anul 2009, p. 15.

- 35 -

9 Contribuţia la şomaj = 147 mii lei

9 Impozit pe veniturile persoanelor nerezidente = 100 mii lei

9 Impozit pe veniturile microîntreprinderilor = 70 mii lei

- S-au aplicat 1253 amenzi contravenţionale în sumă de 1586 mii lei, din care s-au încasat

în timpul controlului 123 amenzi în sumă de 241 mii lei.

Au fost înaintate organelor de urmărire şi cercetare penală pentru continuarea verificărilor şi

stabilirea persoanelor vinovate cât şi a gradului de participare al acestora la infracţiune, 36 procese

verbale de control, valoarea totală estimată a prejudiciului fiind de 41387 mii lei .

- Deasemeni, s-au efectuat 2.567 acţiuni de impulsionare în vederea maximizării încasării

obligaţiilor restante la bugetul general consolidat al statului, rezultând încasări în valoare totală

de 67.973 mii lei.

- Obligaţiile fiscale stabilite suplimentar au avut ca principale cauze nerespectarea de către

contribuabili a prevederilor legale care reglementează impozitele, taxele şi contribuţiile, dintre

acestea înregistrându-se în repetate rânduri abateri cum sunt:

- influenţarea bazei de impozitare cu unele cheltuieli nedeductibile fiscal;

- neînregistrarea în contabilitate a tuturor veniturilor impozabile;

- stabilirea incorecta a bazei de impozitare pentru accize şi TVA;

- calcularea şi înregistrarea eronată în evidenţa contabilă a unor impozite, taxe şi

contribuţii datorate bugetului general consolidat.

- La persoanele fizice autorizate au fost efectuate 720 acţiuni de control, în urma cărora s-au

atras suplimentar la bugetul general consolidat sume în valoare de 1840,45 mii lei, într-un singur

caz s-a înaintat organelor de urmărire şi cercetare penală pentru continuarea verificărilor şi

stabilirea prejudiciului un dosar penal cu o valoare estimată de 35 mii lei .

- În cursul anului 2009 s-au înregistrat şi 252 de acţiuni de verificare şi control

financiar la operatori economici din judeţul Iaşi, în urma cărora au fost stabilite venituri totale

atrase suplimentar la bugetul de stat în sumă de 3.999 mii lei.

Controalele efectuate au avut ca principale obiective:21

o verificarea modului de administrare şi gestionare a mijloacelor materiale şi resurselor

financiare la agenţii economici la care statul este acţionar;

21 Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judetului Iasi, Raport de activitate pentru anul 2009, p. 15.

- 36 -

o verificarea activităţii agenţilor economici la care statul este acţionar majoritar şi care au

raportat pierderi în perioada 2006-2008;

o verificarea şi avizarea subvenţiilor alocate de la bugetul de stat;

o controlul financiar ulterior privind modul de utilizare a sumelor reprezentând

transferuri şi subvenţii acordate de la bugetul statului;

o controlul modului de respectare a prevederilor legale privind regimul concesionării

terenurilor cu destinaţie agricolă, proprietate publică şi privată a statului, aflate în

administrarea Agenţiei Domeniile Statului;

o controlul modului de respectare a prevederilor legale privind taxa pentru activitatea de

prospecţiuni, explorare şi exploatare a resurselor minerale, precum şi redevenţa

minieră;

o controlul modului de efectuare a inventarierii bunurilor din patrimoniul public al

statului în conformitate cu prevederile Legii 213/1998 privind proprietatea publică;

o verificarea modului de constituire şi asigurare a surselor de rambursare a ratelor de

capital, plata dobânzilor, comisioanelor şi/sau a altor costuri aferente datoriei publice

guvernamentale;

o controlul modului de utilizare a sumelor alocate din fondul de contrapartida în

conformitate cu prevederile HG 794/1997 privind constituirea, administrarea şi utilizarea

fondului de contrapartidă.

-Soluţionarea contestaţiilor formulate de către contribuabili împotriva titlurilor de

creanţă, respectiv a deciziilor de impunere şi a actelor administrative fiscale, se

concretizează în datele prezentate conform tabelului următor:

- 37 -

Tabelul nr.3. Situaţia contestaţiilor

INDICATORI Nr. Dosare Capete de cerere Valoare (mii lei)

1. Sold la 1.01.200s9 14 32 643,97

2.Contestaţii înregistrare în 2009 88 119 7698,93

3.TOTAL 102 151 8342,90

4.Contestaţii soluţionate, din care: 90 130 6926,97

- admise 5 8 35,80

- respinse 69 94 5281,93

- desfiinţate 10 18 966,66

-alte soluţii (suspendări şi trimise altor

organe)

6 10 642,58

5.Contestaţii rămase în sold la data de

31.12.2009

12 21 1415,93

Sursa ANAF

Din datele prezentate în tabel , se observă că:

o 69 contestaţii (76,25%) sunt respinse ca neîntemeiate, nemotivate sau fără obiect,

precum şi datorită neîndeplinirii condiţiilor procedurale;

o 10 contestaţii (13,96%) reprezintă desfiinţări la capete generatoare de creanţe fiscale, cu

consecinţa scăderii obligaţiilor din evidenţele fiscale;

o 5 ( 0,52%) sunt contestaţii admise ;

o 6 (9,27%) sunt contestaţii cu alte soluţii : 4 renunţări, 1 trimisă altor organe spre

competentă solutionare, 1 suspendată până la soluţionarea laturii penale.

- 38 -

- 39 -

Concluzii

În concluzie, controlul fiscal este acea activitate de verificare a actelor şi operaţiunilor

referitoare la modul de formare, administrare şi întrebuinţare a banului public, ce aparţine atât

statului cât şi unităţilor administrativ-teritoriale în scopul realizării unei eficientizări a vieţii

economico-sociale şi a restabilirii ordinii de drept încălcate.

De asemenea controlul poate contribui nu numai la bunăstarea şi prosperitatea agenţilor

economici ci şi la creşterea economică, la progresul tehnic şi economico-social, la competitivitatea

şi deschiderea economiei româneşti.

În România controlul fiscal este realizat prin intermediul Direcţiei Controlului Fiscal din

cadrul Agenţiei Nationale de Administrare Fiscală, iar la nivelul administrativ-teritorial, prin

intermediul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice.

Organele de control fiscal, în exercitarea atribuţiilor cele revin au drepturi şi obligaţii clar

precizate de reglementările legale, ele realizând un control programat, cu o prealabilă înştiinţare a

contribuabilului despre intenţia sa printr-un aviz de verificare însoţit de un extras din Carta

Drepturilor şi obligaţiilor contribuabilului pe durata desfăşurării controlului.

Controlul fiscal pătrunde în esenţa fenomenelor şi contribuie efectiv la conducerea eficientă,

sesizând aspectele negative în momentul în care acestea se manifestă ca tendinţă şi intervine în mod

operativ pentru eliminarea cauzelor, asigurând perfecţionarea, creşterea profitului în condiţii de

concurenţă liberă şi loială.

- 40 -

Bibliografie:

1) Ţâţu Lucian, Şerbănescu Cosmin, Cataramă Delea, Nica Adrian, Fiscalitate. De la lege la

practică, ediţia a III – a, Editura CH Beck, Bucureşti, 2006.

2) Vintilă Georgeta, Fiscalitate. Metode şi tehnnici fiscale, ediţia a II – a revizuită, Editura

Economică, Bucureşrti, 2006.

3) Dobre Elena, Control financiar, expertiză contabilă şi audit, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003.

4) Mihăescu V. Sorin, Control financiar în firme, bănci, instituţii, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2006.

5) Oneţ Cristina, Procedura fiscală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2006.

6) Munteanu Victor (coordonator), Control şi audit financiar-contabil, Editura Lumina Lex,

Bucureşti, 2003.

7) Mihăescu V. Sorin, Coontrolul fiscal, Editura Sedcom Libris, Iaşi, 2002.

8) Bostan Ionel, Controlul fiscal, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

9) Dascălu Daniel, Alexandru Cătălin, Explicaţiile teoretice şi practice ale Codului de procedură

fiscală, Editura Rosetti, Bucureşti, 2005.

10) Ordonanţa Guvernului, nr. 70/1997 privind controlul fiscal.

11) O.G. 70/1997 Privind controlul fiscal, art.20.

12) Legea nr.2 din 16 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii

Socialiste România.

13) Legea nr.215 din 23 aprilie 2001 - Legea administraţiei publice locale.

14) Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judetului Iasi, Raport de activitate pentru anul 2009.

Site-uri:

15) www.anaf.ro

16) www.mfinante.ro

17) www.primaria-iasi.ro

- 41 -

ANEXE

ANEXA 1 – Avizul de control;

ANEXA 2 – Proces verbal;

ANEXA 3 – Nota explicativă;

ANEXA 4 – Declaraţie de impunere (impozit pe clădiri persoane fizice);

ANEXA 5 – Declaraţie fisala (impozit pe clădiri persoane juridice);

ANEXA 6 – Declaraţie fiscală pentu stabilirea impozitului pe teren (persoane juridice);

ANEXA 7 – Declaratie fiscala/Decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de

transport în cazul contribuabililor persoane fizice/persoane juridice;

ANEXA 8 – Declaratie fiscala/Decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe mijloacele de

transport pe apa în cazul contribuabililor persoane fizice/juridice;

ANEXA 9 – Cerere pentru emiterea autorizaţiei de contruire/ desfiinţare;

ANEXA 10 – Declaraţie fiscală pentru stabilirea taxei de afişaj cu scop de reclamă şi publicitate;

ANEXA 11 - Declaraţie fiscală pentru stabilirea taxei pentru servicii de reclamă şi publicitate;

ANEXA 12 – Impozit pe spectacole.

- 42 -