UNIVERSITATEA ROMÂNO-AMERICANĂFACULTATEA RELAŢII COMERCIALE ŞI FINANCIAR BANCARE INTERNE ŞI

INTERNAŢIONALEMASTER GESTIUNEA ŞI AUDITUL AFACERILOR

Controlul fiscal al operaţiilor generatoare de taxă pe valoare adăugată

Student Iliescu Florin-Viorel

An II, sem 1

Bucuresti 2009

1. Controlul fiscal - definire, rol, obiective, funcţii

Definiţia

Controlul este acţiunea de stabilire a exactităţii operaţiunilor materiale, care se

efectuează anticipat executării acestora, concomitent sau la scurt interval de la desfăşurarea

operaţiunilor. Controlul constă în a verifica dacă totul a fost efectuat în conformitate cu

programul fixat, după ordinile date şi principiile stabilite. De asemenea, poate fi considerată o

actiune de control, supravegherea sistematică şi continuă a unei activităţi. Controlul se poate

exercita personal sau cu ajutorul unor aparate speciale de control.

Prin rezultatele sale, controlul financiar contabil reprezintă una din acţiunile umane al

cărei rezultat oferă un sistem complex, complet şi continuu de informaţii în legătură cu starea

unui fenomen sau a unei activităţi dintr-un anumit domeniu economic de interes pentru

factorii de decizie.

Într-un sistem economic pot să apară unele disfuncţionalităţi în relaţiile pe care statul

le instituie, prin prevederi sau norme legale, între operatorii economici sau între acestia şi

organismele financiare. Aceste disfuncţionalităţi pot fi generate atât din cauze subiective, cum

sunt sustragerile deliberate ale operatorilor economici de la obigaţiile financiare şi fiscale faţă

de stat, cît şi din cauze obiective, determinate de situaţii care nu au putut fi prevăzute pentru a

putea fi preîntâmpinate.

Controlul financiar contabil prin efectele de prevenire sau de reglare a unora dintre

disfuncţionalităţile ce pot intervenii în activitatea economică este instrumentul financiar

contabil care serveşte în primul rând intereselor statului în realizarea politicii sale pe termen

lung în domeniul economic, în al doilea rând serveşte agenţilor economici, iar în al treilea

rând partenerilor.

Obiectivele

Obiectivele generale ale controlului financiar contabil organizat de stat sunt stabilite

prin prevederile legale şi se referă la stabilirea modului de folosire a mijloacelor materiale şi

băneşti aparţinând regiilor autonome, instituţiilor publice şi asupra capitalului social al

statului în societăţile comerciale.

În general, obiectivele controlului financiar contabil organizat de stat vizează, în

primul rând, verificarea modului de utilizare a tuturor mijloacelor financiare aflate în

administrarea organelor centrale şi locale, precum şi de respectare a reglementărilor financiar

contabile în activitatea desfăşurată de către regii autonome, societăţi comerciale şi alţi agenţi

economici în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor acestora faţă de stat.

Un obiectiv important al controlului financiar contabil îl constituie verificarea modului

de acordare a fondurilor de la buget şi a altor operaţiuni similare cu caracter financiar pentru

stabilirea modului de respectare a prevederilor legale privind gestionarea patrimoniului.

O altă categorie de obiective o formează cele ce vizează respectarea normelor legale

privind efectuarea încasărilor şi a vărsămintelor în corcondanţă cu rezultatele financiare.

De asemenea o categorie aparte de obiective ale controlului financiar contabil o

formează cele ce îşi propun verificarea dispoziţiilor legale privind numirea sau alegerea

administratorilor, comitetului de direcţie şi a cenzorilor.

Rolul

Importanţa şi necesitatea controlului financiar contabil în condiţiile economiei de piaţă

sunt unanim recunoscute.

Rolul controlului financiar contabil reiese pregnant în evidenţă, în toate fazele

proceselor de producţie, începând de la activităţile de proiectare, contractare şi până la

finalizarea acestora şi înregistrarea rezultatelor obţinute.

Funcţiile

Prin modul de organizare şi exercitare, precum şi prin modul şi obiectivele ce le

urmăreşte, controlul financiar îndeplineşte unele funcţii şi anume: funcţia de evaluare,

preventivă, de constatare, recuperatorie şi o funcţie pedagogică.

1. Funcţia de evaluare. Cuprinde acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei existete la un

moment dat, a rezultatelor obţinute la sfârşitul unei perioade de gestiune, asupra modului de

desfăşurare a activităţii în condiţii de normalitate, legalitate şi eficienţă, şi totodată, de

asigurare a tuturor categoriilor de colaboratori de solvabilitatea respectivului agent economic.

De asemenea, prin intermediul acestei funcţii, pe lângă constatarea stării reale, se efectuează

şi o apreciere a performanţelor unei acţiuni economice, precum şi a unor entităţi organizate ca

persoane juridice.

2. Funcţia preventivă. Constă într-o serie de măsuri luate de către organele de control, în

vederea evitării şi eliminării unor fraude, înainte de a se produce efectele negative ale

acestora, prin identificarea şi anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin această

acţiune, controlul are sarcina de a opri actele şi operaţiunile care nu sunt legale, în faza de

angajare a societatii comerciale de consiliu de administratie al acesteia. În acest sens, acţiunea

preventivă se manifestă înaintea emiterii actelor sau efectuării operaţiunilor, astfel încat să se

preîntâmpine eventualele prejudicii. Prin intermediul acestei funcţii, pe lângă legalitatea

actelor şi operaţiunilor se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea acestora.

3. Funcţia de constatare. Permite cunoaşterea proceselor care au loc în activitatea

economică, a rezultatelor activităţii din structurile economice, relevarea fraudelor şi

depistarea cauzelor acestora, precum şi identificarea acţiunilor eficiente pentru a fi

generalizate. Astfel, controlul participă nemijlocit la actul de conducere, furnizând date şi

informaţii pentru fundamentarea deciziilor economico-financiare.

4. Funcţia recuperatorie. Evidenţiază un aspect foarte important al controlului financiar,

deoarece ea nu se limitează la prevenirea şi aprecierea stării de fapt, dar acţionează şi pentru

descoperirea şi recuperarea pagubelor, precum şi pentru stabilirea, conform legii, a

răspunderii juridice. Pentru recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au

obligaţia de a stabili forma procedurală prin care urmează să se facă recuperarea, pentru

stabilirea integrităţii avutului public.

Formele procedurale legale de recuperare sunt: recuperarea pe cale executării silite,

recuperarea pe calea răspunderii materiale reglementată de legislaţia muncii, precum şi

recuperarea pe calea acţiunii civile in justiţie.

5. Funcţia pedagogică. Permite acţiuni de educare a celor care au drepturi şi obligaţii în

formarea şi utilizarea fondurilor publice. Controlul, prin rezultatele sale, contribuie la

formarea deontologiei profesionale, îndeosebi a celor implicate în administrarea fondurilor

publice. La rândul lor, persoanele care alcătuiesc corpul de control, prin nivelul de pregătire şi

atitudine civică, trebuie să reprezinte un model de comportament corect, dar şi intransigent.

Această funcţie se realizează şi în combaterea manifestărilor ilegale, prin depistarea şi

sanctionarea lor cu fermitate. Publicitatea realizata in jurul acestor cazuri va contribui şi va

favoriza îndeplinirea corectă, în deplina legalitate a atribuţiunilor de serviciu.

Formele controlului financiar

Pentru realizarea funcţiei sale de reglare a situaţiei patrimoniale a agenţilor economici,

controlul financiar se manifestă prin forme diferite, corelative cu conţinutul acesteia, care

reflectă realitatea, atât sub aspectul general şi esenţial, cât şi sub cel concret particular.

Dintre formele de control financiar amintim următoarele:

a) După momentul în care se exercită controlul, atât din punct de vedere al datei de

desfăşurare, cât şi din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului, acesta se manifestă

sub trei forme:

control preventiv;

control operativ-curent;

control ulterior.

Controlul preventiv contribuie la folosirea cu maximum de eficienţă a mijloacelor

materiale şi disponibilităţilor băneşti, la întărirea ordinii şi creşterii răspunderii în angajarea şi

efectuarea cheltuielilor, la respectarea stricta a legislaţiei de gestiune, la preîntâmpinarea

oricarei forme de risipă şi a eventualelor deficienţe înainte de a se produce efecte negative.

Controlul operativ-curent se desfăşoară în totalitate în acelaşi timp cu activitatea

economica a agentului economic. Prin acest control se urmăreşte atât modul în care se

gestionează patrimoniul agentului economic cât şi modul în care sunt îndeplinite sarcinile

curente. Desfăşurându-se zi de zi, această formă de control oferă posibilitatea surprinderii

fenomenelor economice negative, corectarea operativă ale acestora şi prevenirea pe viitor a

unor asemenea fenomene care au consecinţe uneori dezastruoase.

Sfera de cuprindere a acestui control este foarte largă, analizându-se toată activitatea şi

operaţiunile cu consecinţe financiare.

Controlul financiar ulterior se exercită după desfăşurarea activităţilor sau operaţiunilor

economico-financiare cu privire la gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective:

existenţa patrimoniului;

respectarea legislaţiei şi a disciplinei financiare;

stabilirea şi realizarea veniturilor;

efectuarea cheltuielilor;

analiza rezultatelor economico-financiare.

b) După organele care îl realizează controlul poate fi:

control exercitat de Ministerul Finanţelor Publice;

control exercitat de Autoritatea Naţională de Control;

control exercitat de Curtea de Conturi.

Controlul exercitat de Ministerul Finanţelor Publice are ca obiective:

administrarea şi folosirea fondurilor acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor

sociale şi bugetele fondurilor speciale pentru acoperirea cheltuielilor de funcţionare şi

întreţinere a organelor centrale şi locale ale administraţiei de stat şi a unităţilor

finanţate de la bugete;

administrarea şi utilizarea fondurilor acordate pentru realizarea de investiţii de interes

general;

constituirea, repartizarea şi utilizarea fondurilor pentru subvenţionarea unor activităţi

sau produse şi pentru alte destinaţii prevăzute de lege;

folosirea mijloacelor şi a fondurilor proprii în respectarea reglementărilor financiar-

contabile din activitatea regiilor şi companiilor autonome şi a societăţilor comerciale

cu capital de stat sau majoritar de stat;

exactitatea şi realitatea bilanţurilor contabile şi a conturilor de profit şi pierderi şi

îndeplinirea integrală şi la termen a tuturor obligaţiilor financiare şi fiscale faţa de stat.

Controlul exercitat de Autoritatea Naţională de Control are ca obiective principale:

verificarea respectării prevederilor legale în ministere, instituţii publice centrale şi locale şi la

alte organe de specialitate precum şi coordonarea activităţii corpurilor de control din cadrul

ministerelor şi autorităţilor publice centrale.

Controlul financiar exercitat de Curtea de Conturi urmăreşte îndeosebi:

formarea şi utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de

stat şi ale bugetelor unităţilor administrativ-teritoriale, precum şi mişcarea fondurilor

între aceste bugete;

formarea şi gestionarea datoriei publice şi situaţiei garanţiilor guvernamentale pentru

credite interne şi externe;

utilizarea alocaţiilor bugetare pentru investiţii, a subvenţiilor şi transferurilor şi a altor

forme de sprijin financiar din partea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale;

constituirea, administrarea şi utilizarea fondurilor publice de către autorităţile

administrative autonome şi de către instituţiile publice înfiinţate prin lege, precum şi

de organismele autonome de asigurări sociale ale statului;

situaţia, evoluţia şi modul de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi

al unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regiile autonome,

companiile şi societăţile naţionale, precum şi concesionarea sau închirierea de bunuri

care fac parte din proprietatea publică;

2. Metode, proceduri, tipuri de control fiscal

Multitudinea activităţilor din economie, intercondiţionarea acestora impune folosirea mai

multor procedee de control financiar.

Stabilirea procedeului de control este îndeosebi determinată în funcţie de natura şi

volumul activităţii ce urmează a fi controlate.

Dintre procedeele de control financiar folosite în practică, menţionăm: studiul

documentar, controlul contabil, controlul faptic, controlul total sau prin sondaj, analiza

economico-financiară etc.

Studiul documentar

Acest procedeu are ca scop cunoaşterea elementelor esenţiale şi specifice ale activităţii ce

urmează a fi controlate.

Documentarea poate fi de ansamblu sau de detaliu cuprinzând structura internă, trepte

ierarhice, competente acte normative care reglementează domeniul, instrucţiuni, norme

metodologice, ordine, etc.

Pe baza studiului documentar se stabilesc obiectivele de control ce urmează a fi cuprinse

în tematica de control, urmărindu-se:

înlaturarea neregulilor şi abaterilor financiare;

soluţionarea operativă a unor disfuncţionalităţi care creează probleme în utilizarea

fondurilor în creşterea rentabilităţii şi eficienţei economice;

soluţionarea unor nereguli privind perfecţionarea activităţilor economice.

Ca procedee de control financiar, studiul documentelor are ca principale obiective:

modul de constituire, organizare internă, competenţe şi răspunderi;

modul de organizare şi conducere a evidenţei contabile şi tehnico-operative;

rezultatele activităţii consemnate în dările de seama contabile şi factorii care au avut

influenţa negativă asupra acestora;

încălcările de lege constatate de organele care au efectuat anterior controlul,

menţionate în actele de control încheiate şi măsurile luate pentru înlăturarea lor;

sarcinile rezultate din normele interne cât şi din actele normative în vigoare care

reglementează domeniile de activitate, a căror cunoaştere asigură orientarea organelor

de control în stabilirea aspectelor care trebuie verificate.

Controlul contabil

Este procedura de control cel mai des utilizată în practică de organele de control, întrucat

aprecierea fenomenelor economice nu se poate realiza decât pornind de la analiza

documentelor justificative care au stat la baza înregistrarilor în contabilitate sau în evidenţa

tehnico-operativa.

Controlul contabil presupune verificarea atât a documentelor de dispoziţie care reflectă

declanşarea operaţiunilor economice cât şi a documentelor de execuţie care fac dovada

procedurii efective a operaţiunii economice.

Prin acest procedeu de control se stabileşte realitatea, legalitatea, oportunitatea şi

necesitatea operaţiunilor economice precum şi eficienţa acestor operaţiuni.

Controlul contabil poate avea un caracter preventiv atunci când se verifică documentele

care se primesc la contabilitate pentru înregistrare, caracter concomitent când se verifică

lucrarile premergătoare întocmirii bilanţului contabil sau ulterior când se verifică bilanţurile

contabile sau dările de seama contabile.

Controlul faptic

Este un procedeu de control utilizat pentru a stabili exactitatea şi existenţa mijloacelor

materiale şi băneşti necesare desfăşurării activităţii.

Principalele tehnici şi instrumente de control faptic sunt: inventarierea, expertiza tehnica

şi analiza de laborator, observarea direcţia şi inspecţia tehnica etc.

Inventarierea constituie modalitatea prin care se stabileste la un moment dat existenţa

stocurilor şi realitatea soldurilor conturilor contabile.

Inventarierea ca tehnică de control este diferită sau cel mult coincide parţial cu activitatea

de inventariere a întregului patrimoniu care se efectueaza cel putin o dată pe an şi constituie o

etapa premergătoare întocmirii bilanţurilor contabile.

Inventarierea de control presupune compararea soldurilor scriptice şi faptice pentru

operaţiunile care sunt considerate sau exista suspiciuni că au fost realizate cu încălcarea

normelor legale .

Expertiza tehnică şi analiza de laborator sunt modalităţi de control utilizate în controlul

financiar pentru studierea unui fenomen economic pentru care organul de control nu are

pregatirea necesară, aparatura necesară sau nu are competenţa legală de a efectua asemenea

operaţiuni.

Rezultatele expertizei tehnice şi analizei de control sunt utilizate ca probe în

instrumentarea controalelor organelor de control.

Observarea directă este o modalitate de control utilizată pentru urmărirea la faţa locului a

modului de organizare şi desfăşurare a muncii din diferite sectoare de activitate.

Inspecţia fizică este modalitatea de a constata existenţa sau inexistenţa unui post de activ,

a imobilizărilor sau a actelor justificative înregistrate în evidenţă.

Controlul total sau prin sondaj

Controlul total se efectuează în cazul unităţilor mici şi presupune verificarea tuturor

operaţiunilor economice pe o perioadă determinată, de regulă un an.

Controlul total ofera o imagine completă şi clară asupra întregii activităţi şi da

posibilitatea luării unor măsuri care să ducă la eficentizarea acesteia

Controlul prin sondaj, presupune verificarea unor anumite documente şi operaţiuni care

permit formularea unor concluzii cu caracter general asupra obiectivului urmărit.

Eficienţa controlului prin sondaj depinde de nivelul de pregătire profesională a

controlorului, de experienţa acestuia în a alege perioada supusă controlului, operaţiunile şi

documentele ce se controlează şi care dau posibilitatea generalizării concluziilor şi luarea

celor mai bune măsuri pentru înlaturarea fenomenelor negative.

De multe ori controlul prin sondaj se transformă în control total atunci când pentru a

stabili întinderea şi amploarea termenului se impune efectuarea unui control complex şi

atotcuprinzător.

Tehnicile şi modalităţile de control se întrepătrund în forme multiple şi variate cum ar fi:

controlul simultan este acel control care se efectuează la mai multe obiective similare;

controlul direct este şi un control simultan şi se efectueaza in timpul execuţiei

activităţilor respective;

controlul propriu este în acelaşi timp şi simultan şi se exercită în timpul execuţiei

lucrărilor cât şi pe măsura finalizării lor;

controlul periodic este cel organizat la intervale regulate şi cuprinde totalitatea

obiectivelor sau a faptelor de controlat care au drept caracteristică principală

repetabilitatea (controlul balanţelor lunare, controlul anual al stocurilor etc.).

Controlul periodic include şi controlul excepţional, sporadic, ocazional, indicat în cazul

când intervine un risc sau există ameninţarea unui pericol;

Analiza economico-financiară

Analiza economico-financiară este atât un procedeu de control, dar şi un instrument

metodologic, utilizat de controlul financiar prin care activitatea economică controlată este

descompusă pe elemente constitutive şi studiază raporturile existente între acestea.

Tehnica generală de analiză economico-financiară presupune determinarea elementelor

structurale a factorilor care influenţează direct sau indirect fenomenul economic, corelaţia

dintre aceşti factori şi fenomen, dintre cauza şi efect.

Analiza economico-financiară presupune cercetarea activităţii atât a aspectului calitativ

respectiv depistarea legăturilor cauzale între fenomene, dar şi cantitativ prin cuantificarea

influenţelor asupra fenomenului economico-financiar.

Tehnicile utilizate în analiza economico-financiară sunt multiple, printre cele mai des

întalnite enumeram:

divizarea;

gruparea;

corelaţia;

calculul matricial;

cercetarea operaţională.

Utilizarea unor anumite modalităţi, tehnici de control cu analiza economico-financiară a

activităţii este în funcţie de natura surselor de date, de modul lor de culegeri, înregistrare,

prelucrare şi păstrare.

Între analiza economico-financiară şi controlul contabil există o stransă corelaţie şi

interdependenţa deşi acestea pot fi separate atât din punct de vedere teoretic cât şi practic.

Analiza presupune utilizarea controlului contabil pentru a se asigura că informaţiile

folosite sunt exacte şi reale, iar controlul contabil foloseşte rezultatele analizei în scopul

orientării generale a activităţii şi descoperirii laturii negative ale acesteia.

Analiza utilizează date sintetice, centralizate, dări de seama contabile pentru a scoate în

relief legături cauzale dintre diverse fenomene, controlul contabil şi cel faptic utilizând date

din evidenţa analitică şi tehnico-operativă.

Un rol deosebit în analiza economico-financiară îl are instrumentul matematic. Utilizarea

instrumentelor matematice de calcul şi analiză în efectuarea controlului financiar este

dependenţa de folosirea lor în munca de organizare şi desfăşurare a activităţii economice.

3. Fapte generatoare de evaziune fiscală în domeniul calculului şi perceperii taxei pe

valoarea adăugată

În urma controalelor fiscale s-a constat că majoritatea faptelor de evaziune fiscală în

domeniul calcului şi perceperii taxei pe valoare adăugată sunt în general:

Aplicarea eronată a regimurilor deducerilor;

Necuprinderea unor operaţii ce intră în sfera T.V.A. în baza de calcul;

Neînregistrarea ca plătitor la atingerea plafonului de 35000 Euro anual, cifra de

afaceri;

Neevidenţierea şi nevirarea T.V.A. aferentă avansurilor încasate de la clienţi;

Aplicarea eronată a cotei zero;

Sustragerea de la plata T.V.A. prin declararea unor importuri ca fiind temporare.

4. Realizarea inspecţiei fiscaleInspecţia fiscală presupune derularea mai multor categorii de lucrări grupate în cadrul

a două etape: pregătirea inspecţiei fiscale inspecţia fiscală propriu-zisă.

4.1. Pregătirea inspecţiei fiscaleÎn cadrul acestei etape are loc:

selectarea contribuabililor care vor fi supuşi inspecţiei fiscale; colectarea informaţiilor generale despre contribuabil; întocmirea avizului de inspecţie fiscală şi comunicarea acestuia.

4.1.1. Selectarea contibuabililorSelectarea contribuabililor care urmează a fi verificaţi se realizează de către organul

fiscal teritorial competent, în a cărui rază teritorială acesta are domiciliul sau sediul.Procedura de selecţie nu poate fi contestată de către contribuabil. Principiile care stau

la baza selecţiei sunt:► Principiul eficienţei inspecţiilor fiscale. În activitatea de inspecţie fiscală se

porneşte de la realitatea că administraţia fiscală nu dispune de personal suficient pentru realizarea unor inspecţii la toţi contribuabilii, pe întreaga perioadă de impunere. Din acest motiv trebuie optimizate eforturile şi rezultatele inspecţiei fiscale. Astfel, cu efort cât mai mic trebuie obţinute rezultatele maxime. Prin urmare, eficienţa inspecţiei fiscale depinde de modul de selecţie a contribuabililor care urmează a fi verificaţi.

Atenţia organelor de control fiscal trebuie să se îndrepte cu precădere asupra contribuabililor care necesită efectuarea inspecţiei fiscale. Necesitatea efectuării inspecţiei fiscale la un contribuabil din această categorie se fundamentează pe următoarele elemente:informaţiile privind conformarea voluntară a contribuabilului, cuprinse în dosarul fiscal al acestuia;constatările făcute în urma inspecţiei fiscale precedente;existenţa unei cereri de inspecţie fiscală formulate de către însuşi contribuabil;existenţa unor indicii semnalate de către alte administraţii fiscale, alte instituţii cu atribuţii de control sau sesizări făcute de către terţi, precum şi în urma schimbului de informaţii dintre statele membre ale Uniunii Europene;contribuabilul prezintă un risc fiscal ridicat specific obiectului său de activitate.

Categoria de contribuabili amintită se impune a fi verificată în cadrul termenului de prescripţie.

Spre deosebire de aceştia, contribuabilii care prezintă risc fiscal redus, informaţiile din dosarul fiscal fiind pozitive, iar la verificările fiscale precedente constatându-se lipsa unor diferenţe la impozite şi taxe, respectiv cuantumul acestora nefiind semnificativ, nu trebuie să constituie o prioritate în vederea realizării inspecţiei fiscale.

► Principiul uniformităţii impunerii. Potrivit acestui principiu în cazul existenţei mai multor contribuabili cu aceleaşi riscuri fiscale, densitatea inspecţiilor fiscale trebuie să fie asemănătoare în toată ţara. Acest principiu este o consecinţă a egalităţii tuturor persoanelor fizice şi/sau juridice în faţa legii.

Dacă principiul eficienţei inspecţiilor fiscale se manifestă preponderent în pregătirea inspecţiilor fiscale parţiale (tematice), principiul uniformităţii impunerii se manifestă preponderent în cadrul inspecţiilor fiscale generale, selectarea contribuabililor realizându-se, în acest caz, aleator.

4.1.2. Colectarea informaţiilor generale referitoare la contribuabilul selectatEficienţa inspecţiei fiscale depinde, în cea mai mare măsură, de modul de colectare a

informaţiilor privind contribuabilul şi de analiza acestora. Principalele surse de informaţii privind contribuabilul sunt:

Caracteristicile sectorului de activitate; Documentele întocmite cu prilejul inspecţiilor fiscale precedente; Dosarul fiscal al contribuabilului; Elementele furnizate de către terţi.

1. Caracteristicile sectorului de activitate în care contribuabilul îşi desfăşoară activitatea sunt utile inspectorului fiscal în a fi ştiute, întrucât acesta îşi poate forma o părere cu privire la aspecte precum:

- gradul de risc al operaţiunilor specifice domeniului;- dinamica generală specifică domeniului de activitate, ilustrată prin indicatori precum:

cifra de afaceri medie, rata medie a profitului, viteza de rotaţie a stocurilor, creanţelor şi obligaţiilor.

Aceste informaţii pot fi obţinute din mijloacele de informare în masă sau prin discuţii cu colegii care au avut experienţă în domeniul de activitate respectiv, precum şi din alte surse.

2. Inspecţiile fiscale precedente pot furniza informaţii utile şi punctuale cu privire la contribuabilul verificat. Examinarea rapoartelor întocmite în cadrul inspecţiilor fiscale precedente constituie o sursă de informaţii, relative la contribuabil, cu privire la:

- comportamentul fiscal obişnuit al acestuia;- identificarea punctelor sale slabe;- modul în care măsurile dispuse în urma controalelor precedente au fost operate la

nivelul contabilităţii.Studierea acestor informaţii induc inspectorului fiscal o abordare mai mult sau mai

puţin circumspectă în inspecţia fiscală curentă, privind caracterul intenţionat sau neintenţionat fiscal la aprecierea că are de-a face sau nu cu cazuri de evaziune fiscală.

3. Dosarul fiscal este cea mai importantă sursă de informaţii relative la contribuabil, administrată de către unitatea fiscală în a cărei competenţă teritorială contribuabilul îşi are sediul.

Conţinutul informativ al dosarului fiscal rezultă din cel puţin următoarele elemente: actele constitutive ale contribuabilului şi modificările produse pe parcursul existenţei

sale; situaţiile financiare periodice; actele de inspecţie fiscală întocmite anterior; declaraţiile privind conturile bancare ale contribuabilului; notificările, somaţiile şi titlurile executorii trimise contribuabilului; deciziile de impunere remise contribuabilului.

Informaţiile din dosarul fiscal este recomandabil a fi completate cu cele existente în: „Fişa pe plătitor”.

4. Informaţiile furnizate de către terţi sunt uneori importante în aprecierea contribuabilului şi pot constitui, în mod frecvent, punctul de pornire în declanşarea inspecţiei fiscale. Acestea au drept sursă:

sesizările făcute de către alte persoane fizice sau juridice; controalele făcute de către alte instituţii; datele furnizate de către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, administraţia

publică locală, organele vamale, Garda Financiară etc.; datele furnizate prin internet, presă şi alte surse de informare.

4.1.3. Avizul de inspecţie fiscalăInspecţia fiscală începe prin comunicarea către contribuabil a intenţiei organului de

control fiscal de realizare a controlului. În acest sens, se va transmite contribuabilului un aviz de inspecţie fiscală.

A) Elementele avizului de inspecţie fiscalăElementele obligatorii ale avizului de inspecţie fiscală sunt:

baza legală a inspecţiei fiscale; data de începere a inspecţiei fiscale; obligaţiile fiscale şi perioadele care vor fi supuse inspecţiei fiscale; dreptul contribuabilului de a solicita amânarea inspecţiei fiscale; alte informaţii menite să asigure o bună desfăşurare a inspecţiei fiscale;

În avizul de inspecţie fiscală se vor face referiri şi cu privire la:

organul fiscal competent, emitent al avizului; contribuabilul căruia îi este destinat avizul de inspecţie fiscală cu precizarea

următoarelor elemente de identificare: domiciul fiscal; codul de identificare fiscală; reprezentantul legal, administratorul sau împuternicitul acestora, după caz.

Baza legală a inspecţiei fiscaleTemeiul juridic al inspecţiei fiscale este reprezentat de prevederile Codului de

Procedură Fiscală. Codul de procedură Fiscală defineşte obiectul şi atribuţiile inspecţiei fiscale.

Scopul inspecţiei fiscale este de a stabili corectitudinea obligaţiilor fiscale ale contribuabililor.

Data începerii inspecţiei fiscaleÎnceperea inspecţiei fiscale se realizează în intervale de timp diferite, de la

comunicarea avizului de inspecţie fiscală, după cum urmează: în termen de 15 zile pentru micii contribuabili; în termen de 30 zile pentru marii contribuabili.

Cele două termene curg nu de la data trimiterii avizului de inspecţie fiscală de către organul fiscal, ci de la data luării la cunoştinţă de către contribuabil.

Pe parcursul prezentului capitol ne vom ocupa mai în detaliu cu privire la aceste aspecte.

Obligaţiile fiscale, perioadele controlate şi prescripţiiVerificarea obligaţiilor fiscale are în vedere întregul circuit al prelucrării de către

contribuabil a informaţiei fiscale, de la documentele justificative până la stingerea obligaţiei fiscale:

Documentele justificative reprezintă prima consemnare a unei operaţiuni sau tranzacţii care generează elemente ce vor fi impozitate;

Registrele contabile vor centraliza elementele documentelor justificative, contabilitatea pregătind pe parcursul unei perioade datele care vor fi declarate la finalul acesteia;

Declaraţiile fiscale au drept sursă datele din registrele contabile şi prin depunerea lor generează obligaţia de plată a impozitului, taxei sau a contribuţiei, respectiv ia fiinţă creanţa organului fiscal faţă de contribuabil;

Stingerea obligaţiilor fiscale cel mai adesea se face prin plată, dar mai există şi alte modalităţi, toate fiind detaliate pe parcursul prezentei lucrări.Obiectivele inspecţiei fiscale sunt în strânsă legătură cu cele patru faze, pentru fiecare

din acestea avându-se în vedere elementele specifice.Sub formă grafică circuitul informaţiei şi prelucrarea sa în aceste faze, respectiv

inspecţia fiscală realizată pot fi reprezentate astfel:

Figura nr. 9 Controlul informaţiilor contabile şi fiscale

Aşadar, obligaţiile fiscale cuprind următoarele elemente: Obligaţia de a calcula şi înregistra în contabilitate şi în registrele fiscale impozitele,

taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului de stat; Obligaţia de a declara impozitele, contribuţiile şi taxele datorate; Obligaţia de a plăti la termenele legale impozitele, taxele şi contribuţiile datorate

bugetului de stat consolidat; Obligaţia de a plăti majorări de întârziere aferente impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi

altor sume datorate (dar neachitate la scadenţă), numite în continuare obligaţii de plată accesorii;

Obligaţia de a calcula, de a reţine, de a înregistra în contabilitate şi în registrele fiscale, de a declara, respectiv de a plăti la termenele legale impozitele reţinute prin stopaj la sursă;

Orice alte obligaţii care decurg din aplicarea reglementărilor fiscale şi cad în sarcina contribuabililor.Perioadele supuse inspecţiei fiscale se stabilesc diferit, în funcţie de felul

contribuabililor, astfel: la contribuabilii mari, de la sfârşitul perioadei anterior controlate, în termenul de

prescripţie de a stabili obligaţii fiscale şi până la sfârşitul lunii premergătoare datei inspecţiei;

la ceilalţi contribuabili, ultimii trei ani, privind creanţele fiscale pentru care aceştia aveau obligaţia depunerii declaraţiilor fiscale.

Relativ la prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale, ca termen şi moment de la care operează, sunt stabilite următoarele reguli:

dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, excepţie făcând cazurile prevăzute expres, altfel prin lege.

termenul de prescripţie începe să curgă de la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală şi obligaţia fiscală corelativă.

dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 10 ani în situaţia în care acestea rezultă din săvârşirea unor fapte care reprezintă infracţiuni sau sunt sancţionate ca atare printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă.

Cu toate acestea, inspecţia fiscală poate fi prelungită în perioada de prescripţie a dreptului de a stabili obligaţii fiscale, în următoarele circumstanţe:

existenţa unor indicii de diminuare a impozitelor, contribuţiilor, taxelor sau altor sume datorate bugetului statului;

INSPECŢIA FISCALĂ(controlul fiscal)

Documente justificative

Registre contabile

Declaraţii fiscale

Stingere obligaţii fiscale

nedepunerea declaraţiilor fiscale. În perioada de prescripţie se va realiza inspecţia fiscală până la luna următoare celei pentru care este depusă ultima declaraţie fiscală;

neachitarea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului de stat consolidat.

În avizul de inspecţie fiscală se precizează categoriile de obligaţii fiscale care vor fi verificate şi perioada supusă verificării.

Amânarea inspecţiei fiscaleÎn cazuri fortuite, de forţă majoră etc., contribuabilul poate solicita amânarea inspecţiei

fiscale. Motivul solicitării trebuie să fie întemeiat.Solicitarea trebuie să fie întocmită în scris şi să fie adresată organului fiscal competent

în termen de 5 zile de la primirea avizului de inspecţie fiscală.Solicitarea privind amânarea inspecţiei fiscale trebuie să conţină următoarele

elemente: Denumirea contribuabilului, codul de identificare fiscală, numărul de înregistrare la

Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi domiciliul fiscal; Numele şi prenumele administratorului, domiciliul acestuia şi numărul de telefon al

acestuia; Denumirea organului fiscal emitent al avizului de inspecţie fiscală; Numărul şi data de emitere a avizului de inspecţie fiscală; Data până la care este solicitată amânarea inspecţiei fiscale; Motivele invocate în argumentarea cererii de amânare şi justificarea acestora;

Temeinicia motivelor şi justificarea lor face ca solicitarea de amânare a inspecţiei fiscale să fie sau nu acceptată.

Reprogramarea inspecţiei fiscale, dacă solicitarea de amânare este acceptată, se va face prin emiterea unui nou aviz de inspecţie fiscală. Data prevăzută pentru începerea inspecţiei fiscale trebuie să fie ulterioară datei solicitate de către contribuabil.

O nouă solicitare de amânare nu este admisă. Dacă totuşi aceasta există ea va fi respinsă contribuabilului, fiindu-i recomandat numirea unui mandatar sau împuternicit care să reprezinte entitatea în raport cu organul fiscal în timpul inspecţiei fiscale.

În mod identic se procedează şi în situaţia în care motivul invocat în solicitarea de amânare este considerat a fi de natură să împiedice inspecţia fiscală.

Ataşat avizului de inspecţie fiscală se va afla „Carta drepturilor şi obligaţiilor contribuabililor” pe durata desfăşurării inspecţiei fiscale. Aşa cum rezultă din denumire, carta cuprinde atât drepturile cât şi obligaţiile contribuabilului pe parcursul inspecţiei fiscale.

Drepturile contribuabilului constau în: dreptul de a fi înştiinţat cu privire la inspecţia fiscală; dreptul de a fi verificat numai în interiorul termenului de prescripţie; dreptul de a solicita modificarea sau amânarea începerii inspecţiei fiscale; dreptul de a fi verificat o singură dată pentru fiecare impozit, taxă sau contribuţie şi

pentru fiecare perioadă; dreptul de a solicita legitimarea organelor fiscale; dreptul ca activitatea proprie să fie cât mai puţin afectată pe parcursul inspecţiei

fiscale; dreptul de a fi informat; dreptul de a fi primul solicitat pentru a furniza informaţii; dreptul de a refuza furnizarea de informaţii; dreptul de a beneficia de asistenţă de specialitate; dreptul de a fi protejat pe linia secretului fiscal; dreptul de a primi dovada scrisă în cazul reţinerii de documente; dreptul de a cunoaşte rezultatele inspecţiei fiscale; dreptul de a contesta decizia de impunere stabilită în urma inspecţiei fiscale.

Obligaţiile contribuabilului sunt următoarele:

obligaţia de a permite accesul în incintele de afaceri; obligaţia asigurării spaţiului şi a logisticii necesare desfăşurării controlului; obligaţia de a pune la dispoziţie toate documentele care stau la baza calculării

impozitelor; obligaţia de a colabora la desfăşurarea inspecţiei fiscale; obligaţia de a păstra şi arhiva evidenţele contabile şi fiscale; obligaţia furnizării informaţiilor fiscale şi contabile solicitate de către oraganul fiscal; obligaţia de a se prezenta la sediul organului fiscal pentru a da informaţii şi lămuriri; obligaţia îndeplinirii măsurilor dispuse de către organele fiscale; obligaţia de a plăti diferenţele stabilite la creanţele fiscale principale şi a accesoriilor

aferente acestora.Unele din drepturile şi obligaţiiile contribuabililor sunt prezentate în mod expres şi în

Codul de Procedură Fiscală.Redactarea avizului de inspecţie fiscală se realizează în trei exemplare, câte unul

pentru contribuabil, echipa de inspecţie fiscală şi organul fiscal care dispune inspecţia. Înainte de a fi trimis contribuabilului, avizul de inspecţie fiscală se avizează de către şeful serviciului de control şi va fi semnat de către conducătorul activităţii de control fiscal.

4.1.4. Comunicarea avizului de inspecţie fiscalăAvizul de inspecţie fiscală trebuie adus la cunoştinţă contribuabilului înainte cu 30,

respectiv 15 zile de la data începerii acţiunii de control după cum acesta se încadrează în categoria marilor sau micilor contribuabili. Organul de control fiscal trebuie să poată dovedi că avizul de inspecţie fiscală a fost primit de către contribuabil la timp. Acest fapt este de natură să protejeze din punct de vedere juridic organul de inspecţie fiscală în raport cu contribuabilul verificat care nu va putea pretinde că nu a fost anunţat la timp şi nu va putea prevala de vicii de procedură într-o eventuală acţiune în instanţă.

Comunicarea avizului se poate realiza printr-una din următoarele căi: prin persoanele împuternicite de unitatea fiscală, care îl vor preda administratorilor,

sub semnătură şi cu precizarea datei primirii, sau altor reprezentanţi legali ai contribuabilului care urmează a fi verificat;

prin poştă, întotdeauna făcând uz de o scrisoare recomandată cu confirmare de primire;

prezentarea contribuabilului sau a reprezentaţilor săi la sediul organului de control fiscal;

prin alte mijloace de comunicare, e-mail, fax etc., dacă acestea permit confirmarea primirii;

prin anunţ public în situaţia lipsei contribuabilului de la domiciliul fiscal sau a refuzului de a primi avizul. Modalităţile de a anunţa contribuabilul sunt:

publicarea anunţului într-un cotidian de largă circulaţie, un cotidian local sau în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a. Avizul de inspecţie fiscală se consideră comunicat în a cincea zi de la data apariţiei în cotidian;

prin afişarea anunţului de publicare concomitent la sediul unităţii fiscale şi pe pagina de Internet a Agenţiei Naţionale de Administraţie fiscală. Avizul se consideră comunicat în termen de 15 zile de la publicare.Indiferent de modul de publicare, anunţul trebuie să conţină următoarele informaţii:

denumirea şi adresa unităţii fiscale emitente; temeiul legal care prevede modul de comunicare prin anunţ a avizului de inspecţie

fiscală; denumirea actului administrativ comunicat (avizului de inspecţie fiscală); numele şi prenumele sau, după caz, denumirea contribuabilului; codul de identificare fiscală a contribuabilului;

precizarea că avizul de inspecţie fiscală poate fi consultat de către destinatarul său (contribuabil) la sediul organului fiscal care l-a emis;

precizarea intervalului de timp de la publicarea după care avizul se consideră a fi comunicat.Refuzul sistematic al contribuabilului de a permite realizarea inspecţiei fiscale, cu

toate că acesta a fost avizat cu respectarea tuturor condiţiilor impuse de lege poate fi un indiciu de sustragere de la onorarea obligaţiilor fiscale. Într-o asemenea situaţie, organul fiscal va sesiza organele de cercetare penală care vor fi în măsură să se pronunţe dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală.

Nu este necesară comunicarea avizului de inspecţie fiscală în următoarele situaţii: în vederea soluţionării unor cereri ale contribuabilului; în cazul unor acţiuni solicitate de către anumite autorităţi conform legii; în cazul controlului inopinat şi încrucişat; în cazul refacerii controlului ca urmare a existenţei unei decizii de soluţionare a

contestărilor unui contribuabil.Pe parcursul unei inspecţii fiscale declanşate la cererea contribuabilului, organul de

inspecţie poate decide extinderea controlului. Astfel, se poate recurge la o inspecţie parţială sau generală fără a mai fi necesară avizarea cu 30, respectiv 15 zile înainte, după caz. În această situaţie avizul de inspecţie fiscală se comunică contribuabilului pe parcursul controlului în vederea soluţionării cererii acestuia.

4.2. Caz practic de control fiscal privind taxa pe valoarea adăugatăAm ales ca şi caz practic un raport de inspecţie fiscala al Adminstraţiei Finanţelor publice pentru Contribuabilii Mijlocii Slobozia, Judeţul Ialomiţa, prin Serviciul de Inspecţie fiscală din data de 19.06.2007 .

4.2.1. Raport de imspecţie fiscală

Date despre inspecţia fiscală

S-a procedat la verificarea bazelor de impunere, a legalităţii şi conformităţii

declaraţiilor fiscale, corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii de către OSMET S.R.L. Slobozia,

în baza prevederilor ordonanţei de guvern numărul 92 din 2003 republicată.

Inspecţia fiscală a început la data de 06.06.2007, perioada supusă verificării fiind

01.01.2004-30.04.2007, şi s-a încheiat la data de 18-06.2007.

Date despre contribuabil

S.C. OSMET S.R.L. este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, Ialomiţa sub

nr. J21/107/2003, având cod de înregistrare în scopuri de TVA RO 15299050, cu sediul social

în localitatea Slobozia, judeţul Ialomiţa.

Evoluţia cifrei de afaceri şi a rezultatului financiar, conform ultimelor trei bilanţuri

anuale se prezintă astfel:

Bilanţul anual Cifra de afaceri -RON - Rezultatul exerciţiului financiar - RON -

2004 723.176 31.7742005 2.319.014 150.0422006 4.912.726 229.645

Cu privire la conducerea evidenţei documentelor cu regim special se constată că

societatea conduce evidenţa analitică a documentelor cu regim special, conform actelor

normative în vigoare.

Principalii furnizori sunt: S.C. Comprest Gim S.R.L. Bucureşti, S.C. UPS S.R.L.

Buzău, S.C. Profiland S.R.L. Galaţi.

Principalii clienţi sunt: S.C. Camusat Rom Telecomunicaţii S.R.L. Bucureşti, S.C.

Baduc S.R.L. Bucureşti, S.C. Camusat S.A. Franţa.

Constatări fiscale cu privire la TVA

Verificarea T.V.A.-ului s-a efectuat în baza actelor şi a documentelor puse la

dispoziţie de societate, respectiv facturi fiscale, avize de expediţie, documente de încasări şi

plaţi, jurnale T.V.A. de vânzări şi cumpărări, deconturi T.V.A., balanţe de verificare.

Verificarea s-a făcut cu respectarea Metodologiei de inspecţie fiscală a T.V.A.

transmisă de ANAF sub numarul 303271/27.12.2005(Fişa de analiză a TVA deductibilă se

regăseşte in anexa nr. X; Fişa de analiză a TVA colectată se regăseşte în anexa nr. X)

Situaţia taxei pe valoare adăugată în perioda verificată se prezinta astfel:

TVA colectată declarată de societate – 1.739.829 RON

TVA colectată stabilită la control – 1.740.285 RON

Diferenţă TVA colectată – 456 RON

TVA deductibilă declarată de societate – 1.666.978 RON

TVA deductibilă stabilită la control – 1.665.066 RON

Diferenţă TVA deductibilă – -1.912 RON

TVA de plată declarată de societate – 72.851 RON

TVA de plată stabilită de control – 2.368 RON

Diferenţa de TVA de plată în sumă de 2.368 RON provine din:

456 RON reprezintă TVA colectată rezultată din declararea eronată a TVA,

încălcându-se prevederile art. 80, alin. 3 din O.G. 92/2003 republicată şi actualizată;

1.912 RON reprezintă TVA fără drept de deducere stabilită la control astfel:

Suma de 1453 RON a rezultat din factura nr.08645950 emisă de S.C. Prodecor

S.R.L. reprezentând storno la factura nr.8645868 şi neoperată în evidenţa

contabilă şi jurnalul de cumpărări, încălcându-se prevederile art. 41, pct.2, lit.b

din legea 82/1991, republicată şi actualizată.

Suma de 400 RON reprezentând diferenţa înregistrată în plus pe TVA

deducibilă aferentă facturilor nr.2519812 şi nr.2520109 emise de S.C. Baduc

S.R.L., încălcându-se prevederile art. 41, pct.2, lit.b din legea 82/1991,

republicată şi actualizată.

Suma de 40 RON reprezintă înregistrarea dublă a facturii nr.8665890 emisă de

S.C. Store Exim S.R.L., încălcându-se prevederile art. 41, pct.2, lit.b din legea

82/1991, republicată şi actualizată.

Suma de 19 RON a rezultat din declararea eronată, încălcându-se prevederile

art. 41, pct.2, lit.b din legea 82/1991, republicată şi actualizată.

Pentru diferenţa în sumă de 2.368 RON s-au calculat, conform art.116 din O.G.

nr.92/2003, republicată, majorări în sumă de 1.739 RON, conform art.115 din O.G.

nr.92/2003, republicată, dobânzi în sumă de 250 RON şi conform art.121 din O.G.

nr.92/2003, republicată, penalităţi în sumă de 81 RON.

La terminarea controlului societatea are următoarele obligaţii de plată la bugetul de

stat:

TVA de plată în sumă de 2.368 RON

Majorări în sumă de 1.739 RON

Penalităţi în sumă de 250 RON

Dobânzi în sumă de 81 RON

Alte constatări

Contabilitatea financiară respectă normele privind organizarea şi conducerea acesteia

prevăzută de legera contabilităţii nr.82/1991, republicată, cu modificările şi completările

ulterioare.

Societatea a fost sancţionată contravenţional cu amendă în sumă totală de 1000 RON

pentru următoarele fapte:

Declararea eronată a TVA în luna februarie 2007, faptă care se sancţionează în

conformitate cu art.189, alin.1, lit.B, din O.G. 92/2003, republicată şi

actualizată.

Conform Legii contabilităţii nr.82/1991 republicată, registrele de contabilitate

obligatorii sunt: Registrul-jurnal, Registrul-inventar şi Carte mare.

Societatea verificată utilizează registrele de contabilitate în corcondanţă cu destinaţia

acestora şi astfel completate încât să permită identificarea şi controlul operaţiunilor contabile

efectuate.

Discuţia finală cu contribuabilul

Prin punctul de vedere prezentat de administratorul societăţii, inspecţia fiscală s-a

desfăşurat conform prevederilor legale, iar referitor la diferenţele stabilite suplimentar

menţionează ca nu are nimic de obiectat.

Reprezentantul legal al S.C. OSMET S.R.L. declară pe propria răspundere sub

sancţiunea faptei de fals în declaraţii, prevăzută de art.292 din Codul penal, că a pus la

dispoziţia organelor de inspecţie fiscală toate documentele şi informaţiile solicitate pentru

desfăşurarea inspecţiei fiscale şi răspunde de exactitatea, realitatea şi legalitatea acestora.

Sinteza constatărilor inspecţiei fiscale

Denumire impozit, taxă, contribuţie

Perioada verificată

Baza impozitabilă stabilită suplimentar

Impozit, taxă, contribuţie stabilită suplimentar

TVA 01.01.2004-30.04.2007

12.468 RON 2.368 RON

Dobânzi TVA 25.03.2005-31.12.2005

1.912 RON 250 RON

Majorări TVA 01.01.2006-18.06.2007

2.368 RON 1.739 RON

Penalităţi TVA 01.04.2005-31.12.2005

1.912 RON 81 RON

Amendă x x 1.000 RONTotal 5.438 RON

La terminarea controlului toate actele şi documentele puse la dispoziţia organelor de

inspecţie fiscală au fost restituite societăţii verificate.

4.2. Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de

inspecţia fiscală

1.Datele de identificare ale contribuabilului

Denumirea contribuabilului: OSMET S.R.L. Nr. ORC: J/21/107/2003

Domiciliul fiscal: Jud. Ialomiţa, Mun. Slobozia, Str. Avram Iancu.

2.Datele privind creanţa fiscală

2.1.1 Obligaţii fiscale suplimentare de plată

Nr.crt.

Denumire impozit, taxă, contribuţie / obilgaţii

Perioada verificată / perioada pentru care s-au calculat obilgaţii fiscale accesorii

Baza impoziabilă stabilită suplimentar

Impozit, taxă, contribuţie stabilit(ă)

Cod cont bugetar

fiscale accesorii -lei-

suplimentar de plată-lei-

de la data până la data

1. T.V.A. - lunar 01/03/2004 30/04/3007 12.468 2.368 2010010101

2. Majorări 25/03/2005 18/06/2007 2.368 2.070 20100103

3. Penalităţi -

2.1.2 Motivul de fapt

1. Diferenţa de T.V.A. de plată în sumă de 2368 RON provine din:

- 456 RON reprezintă T.V.A. colectată rezultată din declararea eronată a T.V.A.

- 1.912 RON reprezintă T.V.A. fără drept de deducere stabilită la control astfel:

- suma de 1.453 RON a rezultat din factura nr.08645950/13.10.2005 emisă de S.C.

Prodecor S.R.L. Slobozia, reprezentând storno la factura nr.8645868/28.02.2005 şi neoperată

în evidenţa contabilă şi jurnalul de cumpărări.

- suma de 400 RON reprezintă diferenţa înregistrată în plus pe T.V.A. deductibilă

aferentă facturilor nr.2519812/26.07.2005 şi 2520109/08.09.2005 emise de S.C. Baduc S.A.

Bucureşti.

- suma de 40 RON reprezintă înregistrarea dublă a facturii nr.8665890/13.10.2005

emisă de Store Exim S.R.L.

- suma de 19 RON a rezultat din declararea eronată.

2. Pentru diferenţele stabilite la control s-au calculat majorări de întârziere.

2.1.3 Temeiul de drept

1. Act normativ O.G.92/2003 art.80, alin.3 Contribuabilul are obilgaţia de a completa

declaraţiile fiscale înscriind corect, complet şi cu bună-credinţă informaţiile prevăzute în

formular, corespunzătoare situaţiei sale fiscale.

1. Act normativ LG.82/1991 art.41, alin.2, lit.b ...nu întocmeşte şi utilizează documente

justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate.

2. Act normativ O.G.92/2003 art.116, alin.1 Dobânzile se calculează pentru fiecare zi,

începând cu ziua imediat următoare termenului de scadenţă şi până la data stingerii sumei

datorate inclusiv.

3. Data comunicării

Data comunicării ”Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de

plată stabilite de inspecţia fiscală” reprezintă:

- data semnării de primire, conform condiţiilor legale stabilite de Codul de procedură

fiscală;

- data înscrisă de poştă la remitere, conform condiţiilor legale stabilite de Codul de

procedură fiscală;

- data la care expiră termenul de 15 zile de la data afişării anunţului publicitar, conform

prevederilor legale din Codul de procedură fiscală.

4.Termenul de plată

Diferenţa de impozit, taxă sau contribuţie constatată de organele de inspecţie fiscală şi

stabilită de plată precum şi obilgaţiile accesorii aferente acestora se plătesc în funcţie de data

comunicării prezentei, astfel:

- pâna la data de 5 a lunii următoare, când data primirii este cuprinsă în intervalul 01-15 din

lună.

5.Dispoziţiile finale

În conformitate cu prevederile legale din Codul de procedură fiscală împotriva

sumelor de plată şi/sau aprobate la rambursare prin prezenta se poate face contestaţie, care se

depune, în 30 de zile de la comunicare, la organul fiscal emitent, sub sancţiunea decăderii.

Prezenta reprezintă titlu de creanţă.