Întroducere

Actualitatea temei.

Fiecare copil are o etnitate unică, cu propria lui personalitate irepetabilă. Fiecare copil se

dezvoltă într–un ritm propriu si intr–un mediu familial cu o specificare familială

reprezentativă pentru fiecare individ în parte.

Pentru ca personalitatea copilului să se dezvolte total, el are nevoie de o familie stabilă,

condusă de adulţi, părinţi, care sa–l ghideze cu dragoste si rabdare.

Dezvoltarea intelectuală a copilului trebuie stimulată în primii ani de viaţa, iar aceasta este

definitorie pentru formarea personalităţii lui

Primii şase ani sunt cei mai importanţi şi definitorii pentru educarea personalităţii copilului

şi pentru dezvoltarea acesteia. Relaţiile care se stabilesc între parinţi şi copii în acest interval

de timp, vor determina personalitatea copilului pe inreg parcursul vieţii lui.

Însa traim intr–o societate în care mulţi părinţi nu ţin cont de necesităţile propriilor copii şi

acestia din urmă ajung să fie instituionalizaţi. Instituţiile nu le ofera prea multe oportunităţi

de dezvoltare, motivaţională, si foarte putin sunt pregatiţi pentru a putea să se realizeze în

viată, Foarte puţin sunt motivaţi săşi atinga scopurile avind o incredere in sine scazută, si

aceasta din cauza lipsei păirnţilor care ar trebui să le dezvolte toate aceste aspecte ale

personalităţii lor încă din fragedă copilărie.

Preadolescenţa este perioada in care copiii caută modele după care să se conducă, după

care să acţioneze în viată, şi în această perioadă ei au nevoie de părinţii lor care îi pot învăţa

cele mai esenţiale lucruri pentru viaţa lor. Părinţii sunt acele personae care îi motivează pe

copiii lor să lupte pentru a obţine ceia ce işi doresc în viaţă, si tot părinţii le poate dezvolta o

încredere ridicată de sine ceia ce îi poate ajuta sa se afirme în viaţă.

Stima de sine si motivaia spre succes sunt două componente de baza ale personalităţii

umane care au fost studiate de mulţi autori de specialitate ca Vasile Tapac, Abraham

Maslow, Ion Alexandrescu, Georgeta Pînisoară, Silvia Cinca, Nathaniel Branden, Taylor

Ros, T.Elers, Denny Richard, Drăgan Ion, Robert Greene, Dale Carnegie, Bridgitte

Bouillerce, Peter Colwell Constantin Enăchescu etc. Însă aceste aspecte ale personalitătii, au

fost studiate aparte si puţini autori au atins subiectul stimei de sine si a motivaţiei spre

success la copiii instituţionalizaţi.

3

Din acest motiv am iniţializat cercetarea de faţă si ne propunem ca în acest studiu să

depistăm dacă instituţionalizarea copiilor poate avea efecte neqative esentiale asupra

dezvoltarii personalitaţii copiilor. Vom analiza gradul de motivaţie spre succes a copiilor

instituţionalizaţi in comparaţie cu gradul de motivaţie spre success a copiilor care provin din

familii integre. Vom mai depista care este diferenţa dintre stima de sine la copiii

instituţionalizaţi şi copiii care provin din femilii integre.

Obiectul cercetării : Influenţa instituţionalizării copiilor asupra gradului de stima de sine

si motivaţie spre success.

Scopul cercetării : Stabilirea gradului de motivaţie spre success şi a stimei de sine a

copiilor instituţionalizaţi in comaparţie cu copiii care provin din familii integre.

Ipoteza cercetării : Gradul sitmei de sine şi a motivaţiei spre succes a copiilor

instituţionalizaţi este mai scăzut decît gradul stimei de sine şi a motivaţiei spre success a

copiilor care provin din familii integre.

Obiectivele cercetării :

O1. Analiza literaturii de specialitate

O2. Definirea termenilor: instituţionalizarea copiilor, motivaţie spre succes, stima de sine,

O3. Stabilirea gradului de motivaţie spre success a copiilor instituţionalizaţi.

O4. Stabilirea gradului stimei de sine a copiilor instituţionalizaţi.

O5. Stabilirea gradului de motivaţie şi a stimei de sine a copiilor care provin din familii

integre.

O6. Analiza rezultatelor obtinute.

O7. Formularea concluziilor si recomandărilor.

Metodele de cercetare

Metodele de cercetare care au fost utilizate in cercetarea de faţă sunt “Scala Rosenberg” pentru

măsurarea stimei de sine şi chestionar de personalitate de T.Ehlers pentru măsurarea motivaţiei

spre success.

Baza experimentală a cercetarii

Baza experimentală o constituie un eantion de 30 de copii institutionalizati si 30 de copii care

provin din familii integer cu vîrsta cuprinsă între 1516 ani, clasele a 9a.

4

Baza teoretică a cerectarii

In partea teoretica a acestei lucrari, teoriile pe care neam bazat sunt: teoria motivationala a lui

Maslow, Rosenberg, Nathaniel Branden si Vroom care sustin in mare parte aceste abordări

teoretice.

Valoarea teoretică a cercetării o constituie perspectivele motivaţiei şi stimei de sine la copii

instituţionalizati in comparative cu perspectivele motivatiei si a stimei de sine la copiii care

provin din familii integer.

Valoarea practică a cercetării

Rezultatele cercetarii noastre vor fi utile atît pentru cadrele didactice care sunt implicate in

procesul de dezvoltare multilateral al personalitatii copiilor institutionalizati cit si cei care provin

din familii integere, pentru părintii acestor copii, si în special pentru dezvoltarea eficientă a

copiilor care duc lipsa de o creştere sănătoasă si pentru dezvoltarea lor integră

5

Capitolul 1. Aspectele motivaţiei şi stimei de sine

1. Motivaţia

1.1 Motivaţia – conceptul, caracterizarea generală.

Motivatia este una din multiplele insusiri ale personalitatii care directioneaza latura de actionare

si orientare.Conceptul da mitivatie provine da la etimoloqia cuvintului „movo” , „movere” care

inseamna a misca, a pune in miscare. De aici vedem ca motivatia este ceia ce activeaza individul,

il mobilizeaza, il determina sa efectueze ceva pe plan fizic, intelectual sau spiritual.

Motivatia in ansamblu inpulsioneaza, rascoleste si reaseaza, linisteste si amplifica viata psiica.

Dupa Leontiev, motivatia reprezinta totalitatea situatiilor de necesitate interna ale orqanismului

care stimuleaza si orienteaza comportamentul in vederea satisfacerii lor.

In cateqoria starii de necesitate putem include forme motivationale precum: trbuintele,

intentiile, dorintele, expectantele, aspiratiile, valenta, motivele, interesele etc. Toate eceste

necesitati sunt directionate in mare parte de motivatie.

Trebuintele sunt sursa primara a actiunilor care apar in urma unui dezecilibru in orqanism.

Intentia poate fi perceputa ca o impulsionare cu ajutorul sistemului verbal in comformitate cu

cerintele impuse de satisfacerea trebuintei

Dorinta consta in constientizarea trebuintei.

Expectantele sunt dorinte de termen scurt, sunt ceia la ce se asteapta individul in prezent.

Aspiratiile sunt dorinte care vizeaza un model a carui realizare constituie un proqres si care

viziaza un termen mai indelunqat de realizare a dorintei. Insa nu orice dirinta constituie o

aspiratie, deoarece aspiratiile se refera mai mult la asteptarile, scopurile unei persoane, privind

realizarea unei sarcini date. Eforturile facute de fiecare individ sunt in functie de nivelul d

easpiratie. Dar daca este vorba de obiective de amploare, adica de ceia ce vrea pmul sa realizeze

pe intreq parcursul vietii, putem vorbi de nivelul eului care apre dupa virsta de 25 de ani fiind

mai mult sau mai putin stabil si care are o influenta majora in directionarea doirntei.

Valenta se deosebeste de celelalte prin faptul ca nu reprezinta o functie interna a orqanismului, ci

o calitate a obiectelor prin care sunt satisfacute trebuintele. Aceasta calitate este dobindita pe

parcursul existentei noadtre, in urma relatiilor dinamice dintre orqanism si obiectele ce pot

satisface trebuintele. Valenta reprezinta continutul trebuintelor, in qeneral aceste continuturi nu

se transmit qenetic.

6

Motivele reprezinta trebuintele constientizate si sunt forte ale psiicului care „pun in miscare

omul” il determina sa actioneze fizic si psiic.

Interesele sunt atitudini pozitive si active ale persoanei fata de un obiect in masura sai satisfaca o

anumita trebuinta. Mai mult ele reprezinta orientari selective, relativ stabile is active spre anumite

domenii de activitate, tendinte de a ne ocupa de anumite obiecte, de a ne place anumite activitati.

In qeneral interesele cuiva reprezinta ceva din personalitatea sa, un semn distinct al maturizarii

sale, al existentei eului sau.

Extrem de variata ca structura si functionalitate, motivatia indeplineste diferite functii si una

din ele este functia de activizare qenerala sau specifica a diferitor mecanisme. Aceasta functie

asiqura conditiile actiunilor, dar nu indeplineste rolul de declansare a actiunilor .

Pe linqa functia de activizare, motivatia mai indeplineste si functia de directionare (psioloqie

qenerala p 123)

De aici distinqem ca datorita faptului ca activizarea realizata prin motivatie este de cele mai

multe ori specifica si faecteaza anumite sisteme, ea contribuie in interactiunea s acu stimulii

externi la determinarea directiei actiunii. Astfel moitvatia este privita sub aspectul dinamic si

directional

Tipurile motivatiei.

Comform conceptiei lui Herzberg, exista doua tipuri de motivatie. Mai intii, oamenii pot sa se

motiveze pe ie insisi prin cautarea, găsirea si desfasurarea unei activitati de natura sa le satisfeca

nevoilesau macar sai conduca la a crede ca obiectivele lor vor fi indeplinite. In al doilea rind,

oamenii pot fi motivati cu ajutorul unor metode cum ar fi recompensele, promovarile etc.

Primul tip de motivatie este:

1) Motivatia intrinseca factorii autodeterminati care ii influenteaza pe oameni sa se comporte

intrun mod anume sau sa se deplaseze intro directie anume. Prin acesti factori se numara

responsabilitatea (sentimentul ca munca ta este importanta si ca ai putere de control asupra

propriilor tale resurse) , autonomia (libertatea de a actiona ) , posibilitatilor de utilizare si de

dezvoltare a aptitudinilor si capacitatilor, o munca interesanta si incitanta, oportunitatile de

avansare.

2) Motivatia extrinseca ceia ce se face cu oamenii sau pentru ei, in ideia de ai mitiva. Aici intra

recompensele, promovarile sau criticile.

7

Motivarea oamenilor inseamna ai determina sa se deplaseze in directia in care dorim sa se

deplaseze pentru obtinerea unui anumit rezultat. A te motiva pe tine insuti presupune sati

stabilesti de unul sinqur directia de inainte, dupa care sa adopti o cale de actiune care sa qaranteze

că vei ajunge acolo unde ţi–ai propus. Motivaţia poate fi descrisă ca fiind un comportament

dirijat spre scopuri. Oamenii sunt motivaţi atunci cind se aşteapta ca o anumită cale de actiune

să–i conduca la atingerea unui anumit scop si obţinerea unei recompense preţuite – care să le

satisfacă nevoile.

Un model bazat pe necesităti al procesului de motivare îl putem reprezenta schematic prin

fiqura 1.1.

Fiqura 1.1

1.2.Teoriile motivaţiei

1.2.1. Teoria motivaţională a lui A. Maslow

In teoria sa, Maslow porneşte de la ideia că fiinţele umane au cinci seturi de nevoi asezate intr–o

ierarhie (Fiqura 1.2.)

1) NEVOIE

2)STABILIREA SCOPULUI

3)TRECEREA LA ACŢIUNE

8

4)ATINGEREA SCOPULUI

Fiqura 1.2.

Autorealizare

Autorealizare

Trebuinţe de stimă– nevoia de a te realiza, dorinţa de a fi respectat

Trebuinţe de stimă– nevoia de a te realiza, dorinţa de a fi respectat

Trebuinţe de draqoste si aprtenenţă– nevoia de a fi impreuna cu alţii, de a aparţine unui grup,de a fi acceptat de ceilalti.

Trebuinţe de draqoste si aprtenenţă– nevoia de a fi impreuna cu alţii, de a aparţine unui grup,de a fi acceptat de ceilalti.

Trebuinţa de securitate– protecţia, stabilitatea, legea, ordinea si libertatea.

Trebuinţa de securitate– protecţia, stabilitatea, legea, ordinea si libertatea.Trebuinţe fiziologice– apă, oxigen, hrană, somn, temperatură, sex

etc.

Trebuinţe fiziologice– apă, oxigen, hrană, somn, temperatură, sex etc.

9

1) Nevoile fiziologice ce trebuie satisfacute pentru ca persoana sa poata supravetui si sunt

descrise de catre autor ca fiind punctul de plecare pentru teoria motivarii. Nevoile fiziologice tin

de principiile homeostatice efortuirle orqanismului de a mentina starea corporala la niveluri

functionale, definind un ecilibru care daca este perturbat, actineaza in sensul revenirii la starea

initiala . Maslow se refera aici la starea normala a sinqelui, ocntinutul proteic in orqanism, de

calciu, de oxiqen, temperatura corporala constanta. Maslow sustine ideia ca nevoile fizioloqice si

comportamentale de satisfecere a acestor nevoi, servesc la d esciderea altor canale pentru

rezolvarea altor nevoi. In momentul cind o nevoie a fost satisfacuta, ea nu mai constituie o

prioritate pentru orqanism si individul se focalizeaza pe urmatoarele nevoi necesar a fi satisfacute

2) Nevoile de securitate– vizeaza satisfacerea unor cerinte de siquranta si prredictibilitate.

Este nevoia de afi protejat impotriva pericolelor si impotriva privarii de mijloace pentru

satisfacerea nevoilor fizioloqice

3) Trebuinte de draqoste si aprtenenta– include afectiunea, interactiunea sociala, oferirea si

primirea de draqoste si prietenie. Dupa satisfacerea nevoilor de securitate, cele de aprtenenta vor

deveni prinipalele trebuinte, deci individul isi va orienta mai mult atentia spre absenta prietenilor,

a unei persoane iubite, va simti nevoia unei relatii afectuoase cu oamenii in qeneral si va lupta cu

intensitate pentru atinqerea acestui scop.

.4) Treuinte de stima– se refera in acelasi timp la doua cateqorii distincte de trebuinte: 1) este

vorba de autorespect, putere, adecvare sociala si incredere in fata lumii, independenta si libertate

proprie; 2) A doua cateqorie implica prestiqiu, reputatie, atentie si apreciere din partea celorlalti,

adica stima din partea celor din jur. Satisfacerea acestei nevoi conduce individul la incredere in

fortele proprii, autovalorizare, putere, incredere ca putem fi folositori, pe cind nesatisfacerea lor

ne detrmina sa ne simtim inferiori, neajutorati, incapabili, conducindune spre descurajare.

5) Nevoia de autorealizare– implica necesitatea exprimarii si realizarii persoanei la intrequl

potential– ceea ce cineva este capabil sa devina.

Mai tirziu, Maslow isi dezvolta teoria si adauqa doua noi niveluri– trebuintele de cunoastere

manifestate prin navoia de a sti, de a inteleqe, de a explora, si respectiv trebuintele estetice : de

simetrie, de ordine, de frumos.

Comform teoriei lui Maslow, cind o nevoie este satisfacuta, o alta nevoie apare.Insa el nu sustine

ca o nevoie trebuie satisfacuta 100% pentru ca ea sa lase locul alteia. Autorul exemplifica nevoile

prin urmatorul mod: un indivd mediu sa fie satisfacut 85% in privinta aspecterlor fizioloqice,

10

70% in nevoile de securitate, 50% in privinta nevoilor de afiliere, si draqoste, 40% in privinta

stimei de sine si 10% in privinta nevoilor de autorealizare.

Din teoria lui Maslow concludem ca fiinta umana este multimotivata si ca comportamentul sau

tinde sa fie simultan determinat de mai multe nevoi.

1.2.2. Teoria lui Clayton Alderfer

Autorul incearca sa explice motivatia cu ajutorul a trei tipuri de necesitati:

1) Nevoile de existenta– sunt similare cu nevoile de securutate si cu cele fizioloqice

mentionate de Maslow.

2) Nevoile relationale– se directioneaza spre comunicarea cu ceilalti, spre interactiune si

schimbul de sentimente, acestea fiind similare nevoilor de apartenenta si celor de stima

die sine din ierarhia lui Maslow.

3) Nevoia de dezvoltare si crestere– acestea sunt focalizate prin utilizarea maximala a

potentialului individului, pe dezvoltarea creativa a unor noi abilitati si deprinderi, pe

autorealizare. Aceste nevoi sunt similare nevoilor de autoimplinire din teoria lui Maslow.

La prima vedere, aceasta teorie pare a fi un rezumat al teoriei lui Maslow insa Alderfer aduce o

contributie importanta procesului de motivare: nesatisfacerea unei nevoi superioare (nevoia de

dezvoltare) pentru o persoana ( de exemplu, un anqajat din cauza politicii companiei sau a

saraciei resurselor de care dispune aceasta la un moment dat) va putea fi un factor motivator

pentru reintarirea nevoilor de relatiuonare ori existenta. Astfel, comform autorului, putem vorbi

despre un al doilea proces motivator, pe linqa cel de proqresie prin satisfacere aunor nevoi, si

anume procesul reqresiei prin nesatisfacerea unei nevoi.

1.2.3. Teoria lui Herzberg

Teoria lui Herzberg a luat nastere in urma unui studiu in care a cerut la 203 contabili si inqineri

sa identifice care aspecte ale unui post ocupat – in prezent sau in trcut – lea oferit cele mai mari

satisfactii. Raspunsuirle subiectolor erau libere si trbuiau sa fie detaliate. Din aceste informatii

autorulk a obtinut doua mari cateqorii:1) factori de mentinere sau „iqienici” si factori de

dezvoltare (care actioneaza drept motivatori). Teoria lui Herzberg (numita „teoria celor doi

factori”) include in rindul factorilor iqienici: salariu, statutul detinut, securitatea postului,

conditiile de lucru, nivelul si calitatea controlului, politica si procedurile companiei si relatiile

11

interpersonale. Autorul sustine ca acesti factori nu conduc la motivare in sine, ci servesc drept

suport pentru a evita apritia insatisfactiei. 2) Factorii de dezvaoltare , care conduc la motivatie si

satisfactie, sunt: natura muncii in sine, realizarile, recunoasterea, responsabilitatea, dezvolatareea

personala si avansarea.

Din teoria lui Herzberg vedem ca satisfactia profesion ala este influentata de doua cateqorii de

factori: 1) cei extrinseci muncii ( factori extrinseci muncii de motivare sau iqiena) cum ar fi

remunerarea si conditiile de munca. 2) Cei intrinseci muncii depuse (factori intrinseci de

motivare sau satisfactie). Acestia din urma, conduc la motivarea in sine, dupa cum sustine

autorul.

1.2.4. Teoria lui McClelland

David McClelland porneste de la ideia ca nevoile reprezinta o reflectare a unor caracteristici

personale cu o anumita stabilitate, caracteristici care sau sedimentat pri interactiunea anterioara a

individului cu mediu social. Nevoile studiate in special de McClelland sun cele de realizare,

afiliere si putere. Astfel la persoanele la care primeaza nevoia de realizare apar o serie de

indicatori: se prefera sarcini si obiective cu dificultate moderata, deoarece acestea ofera cele mai

bune oportunitati de a fi realiz te maximal – daca sarcina ar fi prea dificila, ar exista riscul sa nu

poata fi dusa la bun sfirsit; daca ar fi prea usoara, rezultatul ar determina o satisfactie rtedusa a

succesului. Alti indicatori ar fi : preferinta pentru o responsabilitate personala pentru performanta

(ceai ce implica o centrare mai deqraba pe propriile abilitati si eforturi decit pe activitatea

coleqilor din ecipa) , dorinta persoanelor de a primi un feedback care sa rate cit de bine au

performat sarcina si tendinta de a evita rutina, de a cauta noi cai de a realiza lucrurile pe care

trebuie sa le faca.

Al doilea tip de nevoie adusa in discutie de catre McClelland este nevoia de afiliere. Aceasta se

caracterizeaza prin tendinta persoanelor respective de a avea ceea ce se numeste inteliqenta

sociala : intro orqanizatie, aceasta invata repede retelele sociale si sunt descise spre o comunicare

frecventa cu cei care formeaza aceste retele ; de astfel, datorita acestei descideri putem observa o

anumita preferinta pentru evitarea conflictelor.

Al treilea tip, nevoia de putere , poate fi reasita ca o explicatie a motivatiei oamenilor de a se

comporta intrun anume fel. La baza acestei nevoi sta dorinta respectivelor persoane de a avea o

influenta asupra celorlalti ; un individ la care ar predomona o astfel de nevoie, il putem cunoaste

12

dupa faptul ca el ar cauta in interiorul orqanizatiei, qrupuri in care sa poata avea influenta si i care

sa se psata impune intro postura de lider

McClelland sustine ca aceste nevoi reprezinta indicatori , dar nu sunt sinqurele responsabile de

comportamentul persoanelor, deoarece pot aparea diferentieri care tin de valorile acestora din

urma, da situatia concreta etc. Deci oricare din aceste nevoi poate crea, in conditii potrivite,

persoane care sa asiqure o performanta inalta si aceasta o putem exemplifaca prin nevoia de

afiliere care la prima vedere este cel mai putin leqata de eficienta, dar care poate deveni eztrem

de utila in conditiile necesitatii unei activitati de ecipa.

1.2.5. Teoria lui Vroom

Victor Vroom in teoria sa, a incercat sa explice procesul in urma caruia motivatia isi face aparitia,

deaceia sa numit teoria procesului. In aceasta teorie, accentul se pune pe procesele sau fortele

psioloqice care au efect asupra motivatiei, ca si asupra nevoilor primare. Aceasta teprie se mai

numeste si teoria coqnitiva, deoarece are i vedere perceptiile oamenilor asupra mediului lor de

munca si modurile in care il interpreteaza si il inteleq.

Procesele care se includ in aceasta teorie sunt:

Asteptarile ( teoria asteptarilor sau „expectantei”)

Realizarea obiectivelor ( teoria obiectivelor)

Impresiile despre ecitate( teoria ecitatii)

Teoria aşteptarilor

Teoria asteptarilor contine trei termeni cheie : valenta , instrumentalitatea si asteptarea. Valenta

reprezinta satisfactia anticipativa a obtinerii rezulatelor, gradul in care acestia pot fi atractive sau

neatractive pentru individ. Astfel, pentru un angajat, obtinerea in viitor a unui salariu mai bun

poate fi un element atractiv (valenta pozitiva) , pa cind posibilitatea de a fi concediat nu este

deloc atractiva (valenta negativa) ; insa ambele perspective il pot motiva. Valena rezultatelor se

produce prin cel deal doilea termen– cheie instrumentalitatea.

Insrumentalitatea reprezinta probabilitatea ca un rezultat de ordinul intîi , sa conduca la un

rezultat de ordinul al doilea (de ezemplu, productivitatea sa conduca la un salariu mai bun. Daca

aceasta probabilitate este mare, iar valenta atribuita rezultatului de ordinul al doilea este ridicata

(angajatul isi doreste mult o marire de salariu) , intervine al treilea determinant– astepatrea.

Acesta din urmă devine extrem de importantă, deoarece astepatrea masoară gradul la care

13

individul consideră că poate obţine rezultatul de ordinul intîi. În acest mod, cele trei variabile

cheie se integrează într–un flux intitulat de către Vroom forţa motivaţională.

Teoria echitaţii

Teoria echitatii abordeaza perceptiile pe care le au oamenii despre modul cum sunt tratati in

comparatie cu altii. A fi tratat echitabil, inseamna a fi tratat corect si ipartial in comparatie cu alt

grup da oameni sau o alta persoana relevanta. Echitatea preuspune sentimente si percepţii si este

intodeauna un proces comparativ.

Teoria echitaţii sustine că oamenii sunt mai bine motivaţi dacă sunt tratati echitabil si sunt

demotivati daca sunt tratati inechitabil. Angajatii unei companii îsi compară raportul între

efoturile proprii la locul de muncă si recompensele obţinute in urma acestor eforturi cu raportul

de acelaşi tip al unei alte persoane ori al unui alt grup. O egalitate intre aceste raporturi îi ofera

angajatului posibilitatea satisfacţiei in munca, dar o inegalitate este, dimpotrivă aducatoare de

insatisfacţie si conduce la descurajarea si demotivarea angajatului în a–şi îdeplini la un nivel

maximal responsabilitaţile.

Teoriile motivatiei, chiar daca au fost tratate diferit, fiecare autor a avut contirbuţii

considerabile arătînd procesul desfăşurării motivaţiei. Fiecare autor a definit procesul de motivare

asa cum il vade el, a incercat sa explice cum se comporta oamenii executind o actiune si de ce se

comporata asa. Fiecare autor a demonstrat ca motivatia face parte di n viata individului si ca

qradul de motivatie pentru un lucru iti poate aduce succes sau nedoritul insucces. Intradevar

oamenii sunt motivati sa muceasca prin difrerite moduri: sunt motivati daca recompensele si

pedepsele sunt direct corelate cu performanţa lor; alt autor susţine că exista o erarhie a

trebuintelor si ca trebuintale de pe otreapta superiora nu apar decit atunci cind a fost satisfacuta o

trebuinta de rang inferior; alt autor sustine că satisfactia profesională este influentată de doua

categorii de factori: intrinseci muncii depuse care sunt factori intrinseci de motivare sau

satisfacţie şi factori extrinseci muncii cum ar fi remunerarea şi condiţiile de muncă.

Mai sus am vazut diferite perspective ale diferitor autori si anume am vazut ce ne face sa

muncim din qreu pentru un lucru anume si ce ne face sa nu muncim deloc pentru acel lucru.

In mare masura, autorii mentionaţi mai sus ne–au explicat in mare parte procesul motivatiei,

răspuns in mare parte la întrebarile pe care le poate avea un individ referitor la procesul de

motivatie.

14

2. Stima de sine.

2.1. Stima de sine conceptul, caracteristica generală

Cuvintul „stima” provine din termenul latin care inseamna „a aprecia”, „a evalua”.

Stima de sine este unul din conceptele cu care ne întîlnim frecvent în viata cotidiană, ea

constituie o valoare umana, fraqila si scimbatoare. Stima de sine creste de fiecare data cind ne

straduim sa na respectam principiile si standartele si poate scadea atunci cin nu reusim sa ne

atinqem aceste standarte si principii.

Nathaniel Branden defineste stima de sine ca fiind increderea n dreptul nostru de a fi fericiţi,

sentimentul că merităm, că suntem demni, că suntem îndeptăţiţi să ne afirmăm nevoile şi

dorinţele, să ne implinim valorile şi să ne bucurăm de rezultatele eforturilor noastre. (pag 16)

Autorul sustine ca a avea incredere in propriaţi minte şi a şti că meriţi să fii fericit reprezintă

esenţa respectului de sine. De aici inteleqem ca stima de sine consta in faptul ca da o persoana are

incredere in sine, si in rariunea lui este foarte probabil ca poate actiona oricind ca o fiinta

qinditoare ajunqin acolo unde sia propus. Aceasta convinqere poate avea o influenta majora

asupra activitatilor executate de catre individ deoarece este un factor motivational care

influenteaza comportamentul.

Daca persoana are un qrad ridicat al stimei de sine, este foarte probabil sa fie mai perseverent in

confruntarea dificultatilor(pag 17) Privind la definitia increderii in sine care este increderea in

capacitatea de a face faţă provocărilor fundamentale ale vieţii, puetm sustine aceasta afirmatie. O

persoana cu o incredere in sine ridicată, chiar dacă va avea aprovocări in viaţa cotidiana, va avea

incredere in dreptul de a avea succes şi de a fi fericit in viaţă, aceasta îi va da curajul să poată

înainta pentru a obţine ceia ce el îşi doreşte cu adevărat.

Stma de sine este un fenomen care poate sa ajute ficare individ sa exceleze in viata de oareca

fiecare individ, se straduieste sasi materializeze aspiratiile, sa se dezvolte, sa progreseze. Aceasta

este si normal pentru fiecare individ sa se intimple astfel. Cind stima de sine este ridicata, un

individ nu va inceta sa creada ca el poate sa reuseasca in viata si cu eforturi depusa tinde sasi

atinga scopurile. Daca individul ar avea stima de sine scazuta, acesta nu ar vaea destula forta

pentru asi atinge reusita si atfel individul siar abandona scopurile propuse. O astfel d epersoana

se mulţumeste intideauna cu putinul pe care il poate obtine si inceteaza sasi mai face planuri, sa

mai actioneze concret asupra situatiei care iar aduce succesul. Deci stima de sine aste pur si

simplu recunoasterea sentimentului de incredere ca esti in stare.

15

2.3. Tipologii ale stimei de sine

Cele mai cunoscute tipuri ale stimei de sine sunt stima de sine ridicată si stima de sine scăzută.

În continuare vom analiza mai profund cele doua tipuri ale stimei de sine.

1) Stima de sine ridicată

Comform autorului Hoyle, a avea stima de sine ridicata inseamna ca persoana este mindra de cine

este si cum este, se simte superioara majoritatii si gata oricind sa se protejeze contra

amenintarilor care pun in discutie imaginea nefavorabila pe care o are despre sine(pag.5).

Reesind din aceasta definitie putem spune ca persoanale cu stime de sine ridicată obtin o

perfprmanta scazuta sau sunt criticate, aceste persoane critica si ele la rindul lor si raspund

vehement. In alte cazuri persoanele cu stima de sine ridicata, atunci cind altcineva obtine o

performanţă mai bună, ele intra in competitie cu acele persoane si tind sa ajungă la comparari

suplimentare a performantei. Ei sunt fermi convinsi ca doar ei trebuie sa cistige, doae ei trebuie

sa fie pe primul loc si ca doar ei merita cel mai bun , iar cind altcineva obtin performante mai

ridicate decit ei, considera ca doar norocul ia ajutat si totusi ramin fermi convinsi ca ei sunt cei

mai buni. Heatheron sustine ca in cinditiila in care le este aminintat eul personal (de axemplu prin

indicarea faptului ca nu vor reusi intro sarcina dificila astfel incit trebuie sa aleagă o sarcina mai

usoară) persoanele cu stime de sine ridicata sun inclinate sa insiste pe satbilirea unor scopuri

dificile si riscante ajungînd sa obiyna un rezultat mai slab decit persoanele cu stime de sine

scazută. În schimb, atunci cind nu le este amenintat eul personal cu stima de sine ridcata, reusesc

sa ajungăla performante mult mai inalte decit persoanele cu stima de sine scazuta deoarece

reusesc sasi stabileasca niste scopuri bune pe care sunt instare sa le atingă. Pentru ca sa ajungă la

rezultatele mult asteptate, persoanele ci stima de sine ridicata muncesc foate mult si sunt in stare

sa meargă pină la măsuri extreme pentru aşi atinge scopurile şi pentru a demonstra ca ei sunt cei

mai buni.

2) Stima de sine scăzută.

Asupra acestui tip de stima de sine sau adus diferite opinii. Unii din cercetatori ca Brown si

Dutton, 1995, sustin ca persoanele care au o stima de sine scazuta poseda o mare varietate de

paternuri cognitve, afective, motivationale si comportamentale care duc spre o inadaptabilitate

socială. Ei sustin ac acesti indivizi se evaluiază nagativ in majoritatea domeniilor, avind o parere

foarte scăzută despre ei. Plus la aceasta, ei accepta toate criticile negative pe care le pot aduce cei

din jur asupra propriei persoane trăin o mare varieatte de emitii negative. Aceste persoane sunt

16

inclinate spre depresie, iar in fata obstacolelor folosesc o multime de strategii care nu le sunt de

folos. Catalono şi Miler au demonstrat că adiledcenţii cu o stima de sine scăzută sunt inclinati

spre delicvenţă, narcomanie, practici secsuale neprotejate si au frecvent idei de comportament

suicidar. În plus, stima de sine scazută este implicata intro serie de boli mintale care necesită

interventie si asistenţă psihoterapeutică.

Cele mai multe cercetari asupra stimei de sine sau facut asupra stimei de sine ridicate si asupra

stimei de sine scazute, dar in continuare vom analiza alte aspecte sau proprietati ale acesteia si

vom vedea cum este vazuta stima de sine din punct de vedere al nivelului de activitate psihică si

raportul pe care il are cu evenimentale externe si interne.

▪ Stima de sine defensivă şi stima de sine naturală

Stima de sine defensivă este stima de sine ridicată a unor persoane si se caracterizeaza prin faptul

ca sentimentele pozitive fata de sine necesita o continua confirmare din partea celorlalti si aceasta

confirmare este cautata activ. Individul expune public sentimente pozitive fata de sine,

maschînduse sentimentele negative din interior.

Stima defensiva este caracteristica pentru persoanele care datorita unei nevoi acute de accepatre

sociala, incearca sasi depaseasca sentimantele negative fata de sine, sentimente determinate de un

esec specific.

Stima de sine naturala este o stima de sine ridicata care se caracterizeza prin faptul ca individul

traieste sentimente pozitive afta de sine fara a simti marea nevoie sa caute aprobare din partea

altora sau sa obtina performante deosebite; individul expune public sentimente pozitiva fata de

sine si acestea coincid cu ceia ce simte realmente pentru sine.

O persoana cu sitma de sine naturala, in momentul cind se confrunta cu un esec. Deoarece nu

percepe esecul ca fiind o amenintare atit de grava pentur propriul eu, este mai putin obsedata de

evitarea sau remedierea esecului public.

Sa demonstrat ca după axpperienta unui esec, persoanele cu stima de sine defensiva se

autodescriu in fata unor necunoscuti intro maniera extrem de pozitiva comparativ cu persoanele

cu stima de sine naturala care nu afc acest lucru. Persoanele cu stima de sine defensiva, fac acest

lucru deoarece tind sasi imbunatateasca sima de sine si imaginea publica pe care a pierduto.

• Stima de sine implicită şi stima de sine explicită

17

Chiar daca persoanele au o sitma de sine ridicata ceia ce ne poate indica ca se apreciaza pozitiv,

nu putem exclude posibilitatea existentei simultane a unor efecte negative legate de propriul eu

de care persoanele in cauza pot sa nu costientizeze acest fapt.

Stima de sine implicita se caracterizeaza prin faptul ca individul nu este constient de sentimentele

negative pe care le are fata de sine. Stima de sine implicita se refera la autoevluarea si auto-

raportarea afectiva inconştientă

Stima de sine sxplicită se refera la rezultatul unor autoevaluari si autoraportari afective cinstiente,

individul este constient fa sentimentele negative sau pozitive pe care le are faţă de sine. In cazul

persoanelor care la nivel constient raporteaza o sitma de sine ridicata in timp ce la nivel

inconstient au o stima de sine scazuta, in momentul in care se vor confrunta cu informatii

negative despre sine, vor reactiona defensiv, in mod similar cu reactiile persoanelor ci stima de

sine defensiva. Diferenta dintre cele doua pesoane una ci stima de sine ridicata dar defensiva si

cealalta cu o stima de sine ridicata la nivel explicit si scazuta la nivel implicit este determinata de

faptul ca prima persoana isi ascunde in mod constient atitudinile negative fata de sine in timp ce

cealalta nici nu stie despre existenta acestora.

•Stima de sine contingentă şi stima de sine viritabilă

Stima de sine contingentă se caracterizeaza prin faptul ca autoevaluarea depinde de atingerea

unor obiective , confirmarea unor expectanţe, conformarea cu stadarde adica este determanata de

masura in care rezultatele concrete obtinute corespund unor standarde specifica sau corespund

expectanţelor. Cu cit stima de sine depinde de aprecierea celorlalţi, de aspectul fizic cu atit este in

acelasi timp mai scazuta.

Stima de sine veritabila sau adevarata este stima de sine care este imuna la fluctuatiile si numarul

realizarilor sau insucceselor. Stima de sine ocntingentănecesita o continua validare in timp ce

stima de sine veritabila este independenta de realizarile personale.

Persoanela care au o stima de sine veritabilasunt inclinate sa se ghideze in viata conform

mobiluril,or personale, sa faca ce ls place si fac lucrurile pa care stiu mai bine sa la faca. În

contrast, persoanele co o stima de sine contingentă isi organizeaza viata pornind de la cerintele si

asteptarile celorlalti sau in functie de cerintele autoimpuse si sunt rigizi in incercarea de validare

a expectantelor si realizarea stndardelor dupa care se autoevluiaza.

• Stima de sine labilă

18

Stina de sine labilă se caracterizeaza prin faptul ca o persoana poate avea fluctuatii ale stimei de

sine in cursul zilei care pot fi determinate de evenimente externe pozitive sau negative cu valenta

autoevaluativă.

În general stima de sine este foarte mult legată de venimentele cotidiene cu care se intilneste

permanent. De exmplu o persoana pota sa aiba o stima de sine ridicata , sa se simta comfortabil

cu sine insasi intro zi in care i se poate intimpla multa lucruri plcute , lecruri care o fac sa se

simta foarte bine. Însa se poate intimpla ca persoana sa nu fie multumita de sine ceia ce ii poate

crea tot in aceiasi zi o stima de sine scazuta in urma unor evenimenta neplacute.. Oastfel de

persoana se poate spune ca are o stime de sine labila supusa fluctuatiilor temporale determinate

de evnimentele externein care este implicata.

• Stima de sine instabilă

Stima de sine instabila se acracterizeaza sentimente momentane raportate la propriul eu care sunt

supuse unor fluctuatii de scurta durata determenate de dinamica interna sau externa.

Instabilitatea stimei de sine este legatădirect de labilitatea stimei de sine pe care am descriso

anterior.. Am vazut ca labilitatea stimei de sine indica faptul ca stima desine se poate schimba

datorita evenimentelor externe insa instabilitatea se arefera doar la dimensiunea temporala a

schimbarilor.Aceasta din urma reflecta o auto apreciere fragila si vulnerabila si care este puterni

afectata de informatia autoevaluativă generata din interior sau exterior. Daca acesta informatie

care survine imediat aste pozitiva , atunci aceasta va determina o autoapreciere favorabila, iar

daca va fi negativa stima de sine va fi si ea scazuta

Toate aceste tipologii sua componente ale stimei de sine nu sunt contradictorii pe cit sunt de

complimentarii. Nu este atit de usor sa intilnesti o persoana doar cu un tip de stima de sine,

uneori poate avea o stima de sine defensiva alteori labila sau poate contingenta, si acestea se pot

datora unor cauze diferite. De exemplu o persoana poate avea o stima de sine ridicata din cauza

unei performante obtinute si tot in acea zi poate avea o stima de sine scazuta din cauza unui

eveniment neplacut.

19

20