Miopia este una din cauzele frecvente de vedere neclara. Petru pacientii care au miopie iobiectele situate la distanta sunt neclare. Aceste persoane in efortul de a percepe obiectele aflate la distanta se incrunta sau pot privi cu ochii intredeschisi.Majoritatea cazurilor de miopie apar in urma unei modificari a globului ocular. Acesta la subiectii normali este rotund, dar la cei cu miopie este asemanator ca forma cu un ou. Din aceasta cauza lumina in loc sa focalizeze pe retina (membrana situata la nivelul polului posterior al globului ocular unde se gasesc celule ce receptioneaza semnalele luminoase, care sunt apoi transmise prin intermediul nervului optic la creier unde sunt transformate in imagini), se focalizeaza in fata ei. Mipia este de obicei o afectiune mostenita, iar un copil are mai multe sanse sa fie miop daca unul sau ambii parinti sufera de miopie.Mult timp s-a crezut ca miopia este produsa de activitatile ce implica utilizarea indelungata a vederii in activitati, precum cititul sau vizonarea programelor tv de la o distanta prea mica.Studii recente arata ca aceasta afirmatie este corecta demonstrand ca persoanele care lucreaza in posturi ce implica cititul pe perioade indelungate de timp sufera de miopie in stadii mai avansate decat alte persioane. Cauze rare ale miopieiIn afara de modificarea formei globului ocular mai sunt si alte cauze ale miopiei mai rar intalnite cum ar fi:Miopia patologica ce este o noala in care polul posterior al globului ovular se dezvolta in continuare dupa ce a atins dimensiunile normale.Miopia secundara apare ca urmare a altor afectiuni sau situatii patologice precum nasterea prematura sau sinfromul Down.Pseudomiopia sau miopia brusc instalata este o situatie in care miopia se agraveaza in ritm alert din cauza unei alte boli precum diabetul zaharat necontrolat cu dieta sau medicamente.Rar miopia poate sa fie produsa de afectiuni oculare precum cataracta sau keratoconus (protruzia anormala de forma conica a corneei; corneea reprezinta unul dintre invelisurile globului ocular care are doua portiuni: una anterioara transparenta si alta posterioara opaca).Nasterea prematura creste riscul de dezvoltare a miopiei la copil in special daca prezinta retinopatie de prematuritate. Persoanele care au un grad mare de miopie, numita miopie severa au un risc crescut pentru dezlipirea de retina sau pentru glaucom. Exista un risc crescut de miopie la persoanele de origine asiatica sau la cei cu miopie in familie. Femeile dezvolta mai epede miopie si, odata dezvoltata, au o forma mult mai severa decat barbatii. Simptomele miopieiMiopia este una din afectiunile ce produc vedere incetosata si neclara. Persoanele care sufera de aceasta boala pot sa prezinte: dificultati in vederea obiectelor situate la distanta, precum intelegerea scrisului de pe tabla, la scoala, intelegerea scrisului la televizor sau la cinematograf, reducerea performanelor sportive.Copii mai mici de 8-9 ani nu isi dau seama ca nu pot sa vada obiectele aflate la distanta, dar parintii sau profesorii isi pot da seama de asta daca copilul: priveste obiectele cu ochii usor intredeschisi sau cu fruntea incruntata, tine cartea sau alte obiecte foarte aproape de ochi, sta in fata la scoala, in randurile din fata la teatru sau sta aproape de televizor, nu este interesat de sport si alte activitati ce implica o vedere buna la distanta, are dureri frecvente de cap.Miopia incepe sa se dezvolte de obicei in copilarie sau la inceputul adolescentei, intre 8 si 14 ani. Majoritatea copiilor se nasc cu o usoara hipermetropie (dificultati in vederea la aproape) care este insa corectata de dezvoltarea normala a globului ocular in timpul copilariei.Dar daca ochiul creste mai mult decat este normal si lumina nu mai este focalizata pe retina ci se focalizeaza in fata acesteia copiii devin miopi.Avasarea miopiei se opreste de obicei in jurul varstei de 14-16 ani la femei si l aproximativ 25 de ani la barbati.Evolutia miopiei nu se poate opri dupa ce boala a debutat, ci se poate incerca corectarea vederii cu ochelari, letile de contact sau interventie chirurgicala. Cauzele strabismuluiStrabismul este o afectiune in care pozitia ochilor nu este paralela. Straismul poate fi la un ochi sau cel mai frecvent la ambii, si poate fi intermitent sau constanta.Anual se nasc 4-5% copii cu strabism dintre care 50% au ambliopie. Cauzele strabismului sunt:Ereditare: mai ales in cazul viciilor de refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism) in pana la 80% din cazuri.Afectiunile sistemului nervos.Antecedente neurologice neonatale: dismaturitate, infirmitate motrica cerebrala, meningita sau prematuritate.Traumatisme ale orbitei sau traumatisme craniene.Diferente de refractie intre ochiHipermetropia este asociata fregvent cu strabismul convergentModifcari congenitale ale oaselor orbiteiCataracta congenitala unilaterala sau ptoza unilaterala,Cauze necunoscute, foarte frecvebt intamplandu-se sa nu gasim o cauza a strabismului.Miscarile ochiului sunt asigurate de sase muschi pentru foecare ochi: doi muschi orizontali, doi verticali si doi oblici.Coordonarea pozitiei si miscarii globilor oculari este realizata de sistemul nervos central si guvernata de niste legi care fac ca strabismul sa afecteze in majoritatea cazurilor ambii ochi desi aparent este doar un singur ochi afectat.In ce consta operatia de strabism?Tehnica operatorie consta in slabirea muschilor hiperactivi si intarirea muschilor hipoactivi. Tehnicile moderne, utilizate doar in cetre sepcializate , folosesc incizii mici motiv pentru care recuoerarea are loc rapid. Exista si operatii speciale, complicate in strabismele mai putin obisnuite. Uneori trebuiesc operati mai multi muschi. Decizia apartine in totalitate chirurgului strabolog si planul preoperator poate fi modificat pe parcursul interventiei in functie de constatarile din timpul interventiei.Intervetia pentru strabism este o interventie delicata si este nevoie de un chirurg specializat in acest tip de chirurgie deoarece este posibil ca o necunoastere exacta a tuturor aspectelor sa duca la rezultate nedorite si uneori ireversibile. Varsta optima pentru operatie depinde de vartsa la care a aparut strabismul.Strabismul congenital apare in primele luni de viata si trebuie operat cat mai repede, pana la varsta de un an altfel copilul nu va putea dezvolta vedere binoculara normala.Strabismul este o afectiune complexa ce afecteaza mai multe perechi de muschi si pot fi necesare doua sau chiar trei operatii pentru a rezolva problemele.Strabismul aparatu mai tarziu, dupa ce se epuizeaza celelalte forme de tratament, se corecteaza chirurgical. Este udea ca operatia sa se faca inainte de varsta de 4 ani si jumatate, deoarece cu cat este mai scurta perioada de dezehilibru cu atat po fi mai bune rezultatele.Cand este necesara a doua operatie de strabism?Daca unghiul de strabism este mare, in ambliopie mare sau in strabisme paretice, dupa prima operatie este necesara corectarea unghiului restant, deci, este indicata a doua operatie efectuata pe alt muschi, fara ca aceasta sa insemne ca prima operatie a esuat,Operatia se face cu anestezie totala in conditii de maxima sterilitate. Dupa operatie copilul pleaca acasa fara pansament in cazul in care operatia s-a efectuat doar pe un muschi si doar la un ochi.Primul cotrol se face a doua zi si se intra in faza de tratament postoperator.In orice interventie chirugicala exista si riscuri ale anesteziei si operatiei. In strabism riscurile sunt minime: diplopia este tranzitorie, infectiile postoperatorii sunt prevenite prin instilatiile antiinflamatoae si pastrarea riguroasa a igienei ochiului si mainilor. Sse manifeste cu pleoapa usor inflamata, ochi rosu, secretie purulenta, etc.Daca totusi apar semne de infectie se incepe tratament pe cale generala cu antibiotice. antiinflamatoare, antialergice si aceste semne dispar.Supra sau sub corectii ale unghiului de strabism care necesita o alta interventie. Riscul este mai mare la strabismele complexe, cu unghi mare si la cele cu debut sub varsta de 6 luni. Uneori tratamentul chirurgical trebuie facut in etape datorita particularitatilor cazului.Nu se utilizeaza laserul pentru operatia de strabism deoarece nu are aplicatie. Laserul se utilizeaza in alte tipuri de intervetie.Ce este glaucomulGlaucomul este o afectiune grava, care conduce la orbire incurabila. In prezent stiinta cunoaste doar o singura cale de prevenire a glaucomului: diagnosticarea la timp si tratamentul corect.Glaucomul este afectiunea cronica a ochilor care se manifesta prin cresterea presiunii intraoculare, afectarea nervului optic si diminuarea vederii, pana la orbire.Orbirea provocata de glaucom este ireversibila deoarece nervul optic se distruge. Din pacate, glaucomul este o afectiune destul de raspandita. De aceasta boala sufera, in special, persoanele cu o varsta de peste 40 de ani. Insa glaucomul ii poate afecta si pe tineri (glaucomul juvenil) si chiar pe nou-nascuti (glaucomul congenital).Nu rareori ochiul uman este comparat cu un aparat d fotografiat, Rolul de obiectiv il indeplinesc corneea si cristalinul: acestea permit patrunderea razelor pe care le refracta. Rolul peliculei fotosensibile in are retina si defectarea sau deteriorarea unui singur inel din acest lant conduce la defectarea vederii.In cazul glaucomului are loc afectarea nervului optic ceea ce duce la ruperea legaturii intre creier si ochi, imaginea ce apare pe retina nu se mai transmite la creier.In mod normal in interiorul ochiului se produce un lichi transparent bogat in oxigen si substante nutritive. Presiunea intraoculara inalta prea puternic actioneaza asupra membranei externe a ochiului, care, la locul iesirii nervului optic, este cea subtire. Acest segment slab se curbeaza spre exterior, ceea ce conduce la strangularea (comprimarea) fibrelor nervoase.Un rol important in aparitie glaucomului il are si factorul ereditar.Cum apare glaucomul?In mod normal in interiorul ochiului se produce permanent un lichid intraocular special. Acest lichid este transparent, bogat in oxigen si substante nutritive. Lichidul intraocular spala si hraneste cristalinul, retina si corpul vitros. Cedand substantele nutritive si oxigenul, lichidul intraocular preia produsele de metabolism pe care le evacueaza.Circulatia lichidului are loc lent: in 24 de ore. Calea principala de evacuare a lichidului este unghiu cameei interioare.Nu confundati lichidul intraocular cu lacrimile. Lacrimile spala globul ocular pe dinafara; acestea sunt produse de glanda lacrimala si se scurg prin unghiul intern al ochiului in cavitatea nasului. Lichidul intraocular se produce in interiorul ochiului, spala globul ocular pe dinauntru si se scurge prin sistemul de drenaj in vasele venoase.In consecinta creste presiunea intraoculara. Presiunea intraoculara inalta sau prea puternica actioneaza asupra membranei externe a ochiului, care, la locul iesirii nervului optic este subtire. Acest segment slab se curbeaza spre exterior ceea ce duce la strangularea fibrelor nervoase. Presiunea ridicata in interiorul ochiului comprima si vasele oftalmice prin care are loc vascularizarea retinei si nervului optic. Cantitatea de sange care intra in ochi se micsoreaza si sunt afectate fibrele nervoase.