testare i sinteza psihodiagnoza inteligentei2008 finalpsihologica.pdf · teste de inteligenŃă...
TRANSCRIPT
1
PSIHODIAGNOZA INTELIGENTEI SI APTITUDINILOR (I)
Anul de studii III Semestrul I
Tematica cursurilor:
1. Notiuni introductive de psihodiagnoză
2. Moduri de abordare a intelectului şi definirea abilităŃilor intelectuale
3. Apecte privind interpretarea testelor de inteligenŃă
4. Teste de inteligenŃă (I): Matrici progresive Raven
5. Teste de inteligenŃă (II): Scalele Wechsler - W.A.I.S-R
6. Teste de inteligenŃă (III): Scalele Wechsler - W.I.S.C
7. Teste de inteligenŃă (IV): Testele Domino, Bateria factorială standard – Bonnardel
8. Evaluarea psihodiagnostica a vârstelor mici (I): testele de tip screening
9. Evaluarea psihodiagnostica a vârstelor mici (II): testele de dezvoltare
10. Evaluarea psihodiagnostica a vârstelor mici (III): teste de inteligenŃă pentru preşcolari
si şcolari mici
11. Teste de aptitudini specifice
12. Testele de atenŃie
13. Testele de memorie
14. Teste de creativitate
2
1. NOTIUNI INTRODUCTIVE DE PSIHODIAGNOZA
După Minulescu (2005:10) psihodiagnoza este: “activitatea specifică ce foloseste
intermedierea prin diferite tipuri de instrumente pentru a obŃine informatii valide despre
structura, dinamica psihică şi personalitatea unei persoane”.
Psihodiagnoza ca activitate sistematică de evaluare psihologică are următoarele funcŃii:
- Capacitatea de a surprinde corect trăsături si capacităŃi psihice individuale si de a
evidentia variabilitatea psiho-comportamentala intra-grupală versus grup de referinŃă
(eşantion);
- EvidenŃierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezentă – in special in
cazul disfuncŃiilor psihice;
- FuncŃia prognostică, privind anticiparea evoluŃiei probabile a comportamentului
persoanei in anumite condiŃii si situaŃii contextuale, in funcŃie de repere;
- FuncŃia de evidenŃiere a cazurilor de abatere in sens pozitiv sau negativ de la norma
(etalon) de dezvoltare psiho-comportamentală; se pune problema distincŃiei dintre
normalitate si anormalitate;
- Formarea unor capacităŃi de cunoaştere si autocunoaştere;
- Utilizarea psihodiagnozei in deciziile din consiliere si orientare vocaŃională;
- Sprijinul deciziilor de conduită in demersul din psihoterapie, asistenŃă, consultanŃă
psihologica;
- Verificarea unor ipoteze ştiinŃifice - testul fiind folosit ca instrument de cercetare.
Tendinte contemporane in psihodiagnoza
In prezent, testarea psihologică şi-a modificat semnificativ abordarea evaluării psihologice
intr-o nouă direcŃie. Metodele moderne tind să devină dinamice şi formative. Evaluarea
formativă se centrează pe relaŃia dintre invăŃare si potenŃial, invăŃare si performanŃă ca factor
fundamental pentru dezvoltarea si funcŃionarea proceselor cognitive. Evaluarea formativă are
ca scop decelarea acelor factori cognitivi sau de natura non-intelectuală care determină
calitatea adaptativă la o situaŃie problematică. In interpretarea rezultatelor la care ajunge
subiectul se urmareşte evidenŃierea potenŃialului de invăŃare si a modalităŃilor specifice de
procesare a informaŃiilor .
3
Deosebirile principale intre conceptul tradiŃional si cel modern de psihodiagnoză sunt:
- in psihodiagnoza traditională diagnoza capacităŃilor subiectului se finalizează printr-un
rezultat exprimat ca şi coeficient intelectual, nivel de performanŃă etc., care are un rol
constatativ şi pune accent pe produsul cognitiv; evaluarea formativă se centrează mai
ales pe proces si nu pe produs, iar rezultatul obŃinut este privit ca un ‘potenŃial de
invăŃare’.
- dinamismul are un dublu sens: dinamizarea relaŃiei examinator – examinat (subiectul
nu asistă pasiv la performanŃele sale) si dinamizarea testului evaluată prin măsurarea
câştigului cognitiv, prin distanŃa dintre pre-testare si post-testare.
Grilă exerciŃiu
1. Psihodiagnoza este domeniul care urmareste :
a) interventia in dinamica psihica si personalitatea personanelor evaluate
b) obtinerea de informatii despre dinamica psihica a persoanelor
c) obtinerea de informatii despre personalitatea unei persoane
ANS: B+C
2. MODURI DE ABORDARE A INTELECTULUI ŞI DEFINIREA ABILITĂłTILOR
INTELECTUALE
InteligenŃa, ca abilitate intelectuală generală, apare ca unul dintre cele mai
controversate, largi şi greu definibile concepte. Abordarea tradiŃională a inteligenŃei viza
inteligenŃa ca aptitudine şi măsurarea ei psihometrică. InconsistenŃele au condus la abordarea
măsurării din perspectiva prelucrării informaŃiei şi teoriilor cognitiviste. Acestor două
orientări li se adaugă conceperea inteligenŃei prin prisma fiziologicului şi a abordării
genetice.
Au existat trei criterii principale care au determinat trei orientări în construirea
probelor prin care se măsoară inteligenŃa şi abilităŃile cognitive: inteligenŃa ca dezvoltare,
inteligenta ca aptitudine şi inteligenŃa ca structură factorială.
InteligenŃa ca dezvoltare
Se bazează pe constatarea că rezultatele copiilor la aceeaşi sarcină sunt mai bune pe
măsura înaintării in vârstă. Acest criteriu este valabil cu condiŃia departajării unor sarcini
4
intelectuale care au valoare discriminativă mare între diferite nivele de vârstă, respectiv au
valoare genetică. Metoda se aplică în special în măsurarea inteligenŃei copiilor: scalele
metrice sau sca1ele de dezvoltare; testele de tip screening; testele operaŃionale bazate pe
experimentele lui Piaget care vizează identificarea caracteristicilor calitative ale inteligenŃei.
Aceste teste măsoară inteligenŃa în contextul comparării vârstei mentale cu vârsta cronolgică,
utilizând norme de dezvoltare sau conceptul de coeficient intelectual, Q.I.
InteligenŃa ca aptitudine
Are următoarele caracteristici: se bazează pe definirea inteligenŃei ca mod de a se
adapta la situaŃii noi (variaŃii); implică aptitudinea de a rezolva problemele; se referă la tipuri
de inteligenŃă care se pot măsura prin teste specifice. In psihometrie s-a definit inteligenŃa ca
aptitudine de a rezolva problemele. In functie de natura problemelor se pot masura diferite
tipuri de inteligenŃă:
- Caracterul concret al sarcinilor conduce spre rezultate sernnificative pentru
inteligenŃa concretă;
- Caracterul abstract, inteligenŃa abstractă;
- Caracterul verbal, inteligenŃa verbală;
- Caracterul nonverbal, inteligenŃa nonverbală etc.
InteligenŃa şi structura ei factoriala
In diferite abordări factoriale ale inteligenŃei s-a ajuns la rezultate variate în ceea ce
priveşte factorizarea capacităŃii intelectuale, mai ales privind numărul de factori şi modul cum
sunt pusi în relaŃie.
♦ Spearman (1927) – propune 2 factori: factorul general g si factori specifici. Abilitatea
reprezentată de factorul g permite perforrmanŃe la toate tipurile de sarcini intelectuale, în
timp ce factorii specifici sunt implicaŃi în sarcini unice. Spearman impreună cu alti
cercetatori au descoperit ca sarcinile de tip analogie masoara cel mai bine factorul de
inteligenŃă generală g; Dintre aceste teste fac parte: Matricile Progresive Raven, testele
Domino etc.
♦ Thurstone (1938) propune o viziune multifactorială asupra inteligenŃei prin 7 factori
primari: factor de inŃelegere verbală, factor de fluenŃă verbală, factor numeric, ·factor de
vizualizare spaŃială, factor de memorie, factor de raŃionament, factor de viteză (claritate)
perceptivă.
♦ Guilford (1967) propune modelul cuboid al intelectului, în care departajează experimental
iniŃial 120 de abilităŃi intelectuale şi mai recent (1982), 150 de abilităŃi. Fiecare sarcină
mentală va conŃine trei tipuri de ingrediente: unul dintre cele trei tipuri de operaŃii mentale
5
posibile (cogniŃie, memorie, gândire divergentă, gândire convergentă şi evaluare), unul
dintre cele 5 tipuri de continuturi (vizual, auditiv, simbolic, semantic, comportamental) si
unul dintre cele 6 tipuri de produse (unităŃi, clase, relatii, sisteme, transformari,
implicatii).
♦ Vernon (1971) propune un model ierarhic al inteligentei definind doi factori largi de grup
– abilitatea socio-educationala si abilitatea practica-mecanica-spatiala care la rândul lor
sunt descompusi in factori mai înguşti; primul factor se subcategorizeaza in fluenta
verbala si abilitate numerica, al doilea factor in comprehensiune mecanica, relatii spatiale,
abilităŃi psihomotorii.
♦ Guttman (1965) propune o structura radiala a inteligenŃei imaginată ca un cerc in care
fiecare test dintr-o baterie de teste de inteligenŃă poate fi plasat undeva in cerc – testele
mai apropiate de centru fiind cele care masoara abilităŃi mai centrale ale inteligentei.
♦ Sternberg (1981) a propus un model centrat pe componentele informationale si de
procesare ale inteligenŃei identificând trei componenete importante: metacomponente,
componente de performanŃă si componente de achiziŃionare de cunoştinte.
Grilă exerciŃiu
1. InteligenŃa ca aptitudine are următoarele caracteristici:
a) rezultatele obŃinute de subiecŃi la aceeaşi sarcină sunt mai bune pe măsura înaintării în
vârstă;
b) presupune capacitatea de adaptare la situaŃii noi şi de rezolvare de probleme;
c) este alcătuită din trei componente importante: metacomponente, componente de
performanŃă si componente de achizitionare de cunostinte.
ANS:B
3. APECTE PRIVIND INTERPRETAREA TESTELOR DE INTELIGENTA
Interpretarea datelor trebuie integrată în ansamblul personalităŃii subiectului. În afara
interpretării cantitative a indicelui de performanŃă care constă in numărul de itemi corect
rezolvaŃi în unitatea standard de timp, testele se pretează si la o analiză a indicelui numărului
de erori, indicelui de exactitate, respectiv numărul de itemi rezolvaŃi corect împărŃit la
numărul de sarcini parcurse. In situaŃiile in care testul nu este dat cu limită de timp pot fi
6
interpretate calitativ următoarele situaŃii: calitate înaltă în timp scurt; calitate înaltă, timp lung;
calitate scăzută, timp scurt; calitate scăzută, timp lung.
Controversa privind quotientul (coeficientul) de inteligenŃă, Q.l.
Această controversă priveşte probleme legate de natura coeficientului de inteligenŃă,
evaluarea şi interpretarea lui:
1. Q.I. se referă la o măsură a abilităŃii cognitive, a capacităŃii de a rezolva probleme
intelectuale: verbală, numerică, spatială, mecanică etc. In acest context, conceptul de
coeficient intelectual îşi pierde înŃelesul dacă nu îl interpretăm în relaŃie cu
instrumentul particular prin care a fost obtinut.
2. MulŃi practicieni au tendinŃa de a fi interesaŃi doar de număr în sine (exemplu, Q.I.
126, Q.I. 85 etc.). Izolat insă, numărul aproape că îsi pierde inŃelesul, deoarece relevă
doar gradul în care subiectul testat a performat sub sau peste nivelul „normalului” într-
o anumită zi, la un anume test şi în contextul de stresori particulari momentului. O
adevărată interpretare trebuie să se facă în termenii „felului în care a fost obŃinut Q.l.”,
ceea ce apropie examenul psihotehnic de un examen clinic. Informatii legate de
procesul de invăŃare, procesul de rezolvare de probleme, punctele puternice si cele
slabe care au intervenit in timpul examenului oferă o imagine mult mai amplă asupra
individului decât un număr izolat.
3. Q.I. este un concept stabil din perspectivă statistică, dar el se schimbă cu vârsta doar o
dată cu schimbările de la nivelul abilităŃilor rezolutive a1e subiectului. In caz de
tulburări sau boală, ex. anxietate ridicată, performanŃa la teste poate fi afectată si acest
aspect să se reflecte in deteriorarea Q.I. – care va reflecta schimbările intervenite la
nivelul abilităŃilor psihice.
4. Q.I.-urile rezultate din diferite teste nu sunt direct comparabile. Cel mai corect este să
comparăm Q.l. care provin de la acelaşi instrument atunci când vrem să facem
comparaŃii privind creşterea, deteriorarea sau stabilitatea in timp a performanŃei.
5. Interpretarea rezultatului la test se face numai pe baza standardelor si etaloanelor
realizate pe populatŃie similară cu subiectul testat in termenii variabilelor: nivelul
socioeconomic al populaŃiei, vârsta, originea etnică/rasială, localizarea geografică,
fundalul educaŃional.
6. Rezultatele la teste au interpretari diferite in functie de conceptele şi factorii propriu-
zişi pe care îi măsoară testul: un Q.I. de 109 obtinut dintr-un test verbal are o
interpretare diferita de un Q.I. similar obtinut printr-un test numeric.
7
Grilă exerciŃiu
1. Controversele legate de coeficientul de inteligenta se refera la:
a) Natura coeficientului de inteligenta
b) Evaluarea si interpretarea coeficientului de inteligenta
c) Denumirea stiintifica a coeficientului de inteligenta
ANS: A+B
4. TESTE DE INTELIGENTA (I):
Matrici progresive Raven
Matricile progresive se prezinta sub trei forme / nivele:
1. Matrix 1928 – PM38 – matricile standard pentru populatia generala, seriile ABCDE
2. Matrix 1947 – PM47 – matrici colorate pentru copii si examene clinice, seriile A, Ab,
B;
3. Matrix 47 / 62 – PMA - pentru studenti si cadre cu studii superioare, seriile I si II.
Matrici 38 / PM38
Pentru a construi testul, Raven s-a inspirat din tablourile cu dublă intrare (matrici
matematice) de dificultate crescândă.
Scopul testului este de a masura aptitudinile subiectului in perioada când rezolva proba:
- de a înŃelege figurile fără semnificaŃie definită,
- de a sesiza relaŃiile care există între ele,
- de a concepe natura figurii care urmează şi de a completa fiecare sistem de relaŃii
prezentat şi astfel,
- de a dezvolta un sistem de a raŃiona.
PM 38 conŃine 60 de probe (5 serii - A, B, C, D, E, a câte 12 probleme). Ordinea de
prezentare furnizează un antrenament metodic in modul de a rezolva aceste probleme. Testul
implică o ordine standardizată a modului de lucru. ContribuŃia fiecărei serii la nota totală
permite asigurarea coerenŃei şi validităŃii estimării. Testul are o saturatie in factorul g de .82.
Matricile 47 / PM47
Testul este folosit pentru copii, vârstnici , examinari clinice sau pentru persoane care
au suferit alterări ale inteligenŃei. Comparativ cu testul pentru adulŃi PM38 a fost introdusa o
nouă serie Ab ca probă de trecere intre seria A si B. Cele 3 scale - A, Ab, B – acoperă
8
ansamblul proceselor intelectuale de care sunt capabili în general copiii de aproximativ 11
ani. Forma conŃine planşe colorate şi exista şi o forma cu piese incastrate.
Dacă subiectul are formată capacitatea de a raŃiona prin analogie se vor utiliza
Matricile 38. Dacă s-a început cu seriile A, Ab, B. care se dovedesc a fi prea uşoare, se poate
continua direct cu C, D (se omite din nota total seria Ab).
Matricile 62 / PMA
Testul a fost realizat pentru persoane cu inteligenŃă medie sau peste medie. Această
formă prezintă două serii: seria A conŃine 12 probleme pentru prezentarea şi exersarea
metodei de rezolvare; seria B are 48 de probleme, care se aseamănă cu cele din seriile C, D şi
E din PM 38. Testul se poate aplica cu sau fără limită de timp: dat în timp liber ajută la
determinarea capacităŃii maxime de observaŃie şi raŃionament logic; dat în timp limitat ajută la
determinarea rapidităŃii cu care execută corect o muncă intelectuală. Rezolvarea testului
necesita cel puŃin ½ oră pentru subiectul cu capacitate intelectuală superioară.
Grilă exerciŃiu
1. Scopul testului Raven nu este:
a) de a masura aptitudinile subiectului in perioada cand rezolvă proba;
b) de a înŃelege figurile fără semnificaŃie definită, de a sesiza relaŃiile care există între
ele;
c) de a evalua factorul de comprehensiune verbală.
ANS: C
5. TESTE DE INTELIGENTA (II):
Scalele Wechsler – W.A.I.S-R
Scala de InteligenŃă pentru AdulŃi Wechsler – Revizuită (1939, prima revizuire în
1955, ultima în 1981), este un instrument complex psihometric, cuprinde seturi de sarcini şi
probleme standardizate pentru evaluarea potenŃialului persoanei de a realiza un comportament
rezolutiv, cu scop şi eficient.
• Este destinat măsurării unor abilităŃi mentale majore, cognitive, pentru a evalua
competenŃe de tip educaŃional, vocaŃional etc.
• InteligenŃa trebuie înŃeleasă ca o funcŃie a personalităŃii ca întreg.
9
• Factor = în psihometrie, anumite deprinderi cognitive cuprinse în definirile unor concepte:
gândire abstractăă, fluenŃă verbală, memorie spaŃială etc.
• Semnificative pentru valoarea şi utilitatea acestui instrument (WAIS) sunt datele din
cercetările extinse privind validitatea IQ în diferite arii de comportament: succes
academic, vocaŃional, realizare profesională, retardare mentală, factori prenatali şi
nutriŃionali etc.
• Studii de analiză factorială pe diferite grupe de vârstă -> 3 factori de bază:
1. factorul de comprehensiune verbală
2. factorul de organizare perceptivă
3. factorul de memorie
• testul este destinat persoanelor de la 16 ani în sus, cu norme până la grupa de vârstă 70 –
74
• timp de administrare de la 60 la 90 minute, într-o singură şedinŃă
• WAIS – R cuprinde 11 teste: 6 formează ScalaVerbală, 5 Scala de PerformanŃă
• Ordinea de prezentare şi administrare este, prin alternare, următoarea:
1. InformaŃie 2. Completarea imaginii
3. Serii de numere de memorat 4. Aranjarea imaginilor
5. Vocabular 6. Cuburi
7. Aritmetică 8. Asamblarea obiectului
9. Comprehensiune 10. Codare
11.Similitudini
Descrierea scalelor verbale
1. InformaŃia
Scala cuprinde 29 itemi ce acoperă o plajă largă de informaŃie despre care se presupune că
adultul are posibilitatea să o obŃină în cultura actuală; se evită cunoştinŃe specializate sau
academice; ordinea itemilor corespunde dificultăŃilor în creştere pentru populaŃia generală
studiată.
3. Serii de numere de memorat
Sunt prezentate oral serii de la 3 la 9 care trebuie reproduse oral de subiect. În continuare, i
se cere să reproducă alte serii formate de la 2 la 8 numere, dar în ordinea inversă a citirii.
Când subiectul eşuează la două serii consecutive, se întrerupe administrarea. Testul are
meritul de a indica rapid dacă subiectul posedă un minim necesar pentru reuşita bazală în
orice tip de activitate.
10
5. Vocabular
Cuprinde 35 de cuvinte de dificultate în creştere care sunt prezentate oral şi în scris.
Subiectul este rugat să definească pe fiecare dintre ele (se poate aprecia gândirea subiectului
şi mediul său cultural). Înregistrarea se face cuvânt cu cuvânt. Proba are şi valoare clinică.
CorelaŃia cu scala totală este foarte ridicată, la fel cu restul testelor.
7. Aritmetica
Cuprinde 14 probleme asemănătoare celor din şcoala elementară, fiecare este prezentată
oral şi trebuie rezolvată fără utilizarea creion – hârtie.Testul se corelează foarte strâns cu
inteligenŃa generală; cunoştinŃele nu depaşesc 7 clase.
9. Comprehensiune
Vizează gândirea obişnuită, având în vedere sensurile normale dar şi abilitatea de a emite
judecăŃi sociale în situaŃii practice, precum şi gradul în care persoana a fost expusă la cultura
dominantă. Clinic, testele de comprehensiune sunt utile în diagnoza psihopatiilor, a
schizofreniilor şi oferă informaŃii semnificative privind caracteristicile culturale şi sociale.
11. SimilarităŃi
Probele specifice solicită abilitatea de a vedea relaŃii dintre lucruri şi idei şi de a le
categoriza în grupe logice; măsoară capacitatea de a forma unităŃi conceptuale din materialul
verbal şi de a exprima aceste concepte în cuvinte. Este considerată una din cele mai bune
probe, în măsura în care nu este influenŃată de factorul limbaj şi este considerată saturată în
factor g.
Prezentarea scalelor de performanŃa
2. Completarea imaginii
Probele măsoară deschiderea persoanei la detaliile vizuale şi abilitatea de a prinde înŃelesul
detaliilor într-o imagine completă; este solicitată şi memoria vizuală.
După cuburile Kohs, este considerat cel mai bun test de performanŃă, util în evaluarea
nivelelor de inteligenŃă.
4. Aranjarea imaginilor
Probele cer persoanei să evalueze relevanŃa socială a situaŃiilor prezentate în imagini, să
anticipeze consecinŃele acŃiunilor şi să distingă esenŃialul de detaliile irelevante; înainte de a
se începe aranjarea, subiectul trebuie să înŃeleagă aspectul global, ideea generală.
6. Cuburi
Abilitatea de a analiza abstract figuri vizuale şi de a le construi din părŃile componente
=>abilitatea de a manipula relaŃiile spaŃiale.
11
8. Asamblarea obiectului
Proba evaluează capacitatea de a recunoaşte o imagine întregă a unui obiect familiar din
mulŃimea de părŃi separate prezentate şi de a asambla părŃile pentru a reface imaginea
obiectului întreg. Proba are o bună valoare clinică.
10. Cod
Proba măsoară viteza vizual – motorie, scorurile pot fi afectate de memoria vizuală, de
capacitatea de coordonare şi de abilitatea de a învaŃa un material nonverbal.
Conceptul de coeficient intelectual în evaluarea performanŃelor la scalele Wechsler
DiferenŃa principală între scalele de dezvoltare şi scalele Wechsler, o constituie
renunŃarea la conceptul de vârstă mentală şi utilizarea definiŃiei statistice a normalităŃii.
Wechsler nu concepe inteligenŃa ca pe o aptitudine specifică ci porneşte de la conceperea
inteligenŃei ca parte a personalităŃii globale, capacitate complexă a subiectului de a gândi
raŃional, de a acŃiona cu scop şi a relaŃiona adecvat cu mediul său.
Grilă exerciŃiu
1. Scalele Wechsler sunt instrumente psihometrice complexe care evaluează:
a) abilităŃi mentale majore, cognitive;
b) inteligenŃa nonverbală;
c) fluiditatea şi originalitatea gândirii.
ANS: A
6. TESTE DE INTELIGENTA (III):
Scalele Wechsler - W.I.S.C
• Este o extensie a WAIS – pentru copii, WISC 1949
• Sunt 6 scale verbale care permit măsurarea unui QI verbal, şi 6 scale de performanŃă, care
permit măsurarea unui QI de performanŃă
• WISC – test de inteligenŃă pentru copiii de la 5 la 15 ani. Considerat cel mai bun test
individual de inteligenŃă.
• Format din 12 subteste: 6 subteste verbale – totalizează un QI verbal
• Şi 6 teste de performanŃă – totalizează un QI de performanŃă
12
• Fiecare din rezultatele la cele 12 subteste duce la un scor brut: numarul de răspunsuri
corecte obŃinute de un subiect la fiecare dintre subteste.
• QI mediu (verbal, de performanŃă, total) este 100, deviaŃia standard pentru fiecare este 15.
• Forma testului este numită protocol; notele sunt confidenŃiale, nu sunt puse în dosarul cu
rezultatele subiectului.
• Testele WISC sunt instrumente psihologice ce intră sub incidenŃa codului deontologic.
Cer timp în formarea specialistului pentru administrare şi interpretare.
A. Subtestele verbale
1. InformaŃie: masoară cunoşinŃe învaŃate şi fapte generale
2. Comprehensiune: măsoară judecata, abilitatea raŃionării practice
3. Aritmetică: abilitatea numerică şi aritmetică
4. SimilarităŃi: abilitatea de rezolvare a problemelor verbal – abstracte
5. Vocabular: măsoară cunoştinŃe legate de cuvinte, verbalizare sau vocabular – bun
predictor pentru succesul şcolar.
6. Memorie: măsoară memoria secvenŃială auditivă de termen scurt, depinde de capacitatea
de concentrare.
B. Subtestele de performanŃă
1. Completare imagini: măsoară abilitatea de a identifica vizual detalii obişnuite zilnice,
abilitatea de a separa esenŃialul de neesenŃial.
2. Aranjare imagini: măsoară conştiinŃa socială, abilitatea de a gândi secvenŃial, de a
înŃelege comportamentul uman în termeni de cauză – efect.
3. Cuburi: abilitatea de a rezolva probleme abstracte, coordonarea vizual – motorie şi
relaŃiile spaŃiale; masoară inteligenŃa bazală nonverbală.
4. Asamblare obiecte: coordonarea vizual – motorie, relaŃiile spaŃiale şi abilitatea de a
potrivi părŃile unui întreg.
5. Codare: coordonarea vizual – motorie, dexteritatea manuală şi flexibilitatea (la schimbări
conceptuale), memoria vizuală.
6. Labirint: abilitatea de planificare şi anticipare, coordonarea vizual – motorie
Grilă exerciŃiu
1. Testul de inteligenŃă W.I.S.C. se adresează următoarelor categorii de vârstă:
a) 5 – 15 ani;
13
b) 16 – 70 de ani;
c) 5 – 70 ani
ANS: A
7. TESTE DE INTELIGENTA (IV):
Testele Domino, Bateria factorială standard – Bonnardel
Testele Domino
Testul Domino (D48) este pus la punct de P. Pichot si măsoară inteligenŃa generala
nonverbala. În cadrul administrării se dau 4 exemple şi 44 itemi de rezolvat care solicită
deductia corelaŃiilor pornind de la 3 elemente: descoperirea relaŃiei dintre A şi B, aplicarea
acesteia pentru C, gasirea unui element D care este pentru C asemeni lui B pentru A. SaturaŃia
testului D 48 în factorul g este .70.
In 1970 apare varianta D 70 cu un nivel de dificultate peste cel al primei variante, destinat
adulŃilor cu intelect superior.
Bateria factorială standard – Bonnardel
� Permite estimarea unui larg evantai de capacităti mentale in perioada orientării
profesionale şi de reorientare.
� A fost publicat în 1960 ca rezultat al cercetărilor psihologice de peste 20 de ani şi
examinării a peste 10.000 de persoane.
� Bateria este formată din 20 de probe psihologice, având în vedere 6 tipuri de dimensiuni.
1. Potentialul intelectual (PI) – contine 3 teste:
- B 53 măsoară inteligenŃa generală sub aspectul dinamicii;
- BV9 este un test verbal de inteligenŃă generală care conŃine 121 de itemi de dificultate în
creştere (raŃionament aritmetic simplu, arbore genealogic, perechi de cuvinte, serii de
litere, cuvinte străine, serii de cifre, mici probleme aritmetice, raŃionamente logice);
- BLS 4 este un test nonverbal de inteligenŃă ce cuprinde serii de imagini de completat, cu
dificultate în creştere.
2. Comprehensiune verbală (V) - contine 3 teste:
- BV 8 este un test de vocabular în care fiecare item cuprinde 6 cuvinte identice între care
există unul diferit de celelalte;
14
- BV 50 şi BV 16 cuprind fragmente de texte urmate de 4-6 propoziŃii din care trebuie
indicate 2 care se apropie cel mai mult, sau sunt cel mai depărtate, de înŃelesul textului
dat.
3. Inteligentă practiă (IPC) - contine 3 teste de performanŃă:
- B22 un test manipulativ de reprezentări spaŃiale;
- B 43 este un test în care se cere subiectului să reprezinte 10 modele de figuri utilizând 40
elemente de lemn;
- B 101 este un test de inteligenŃă crescută inspirat de cuburile Kohs (reproducere de
modele) cu ajutorul unor cuburi cu feŃe diferite.
4. Claritate perceptivă si mentală (CPM) - contine 5 teste:
- BV 4 cuprinde sinonime şi antonime;
- BG 3 şi BG 9 sunt teste de percepere a figurilor identice;
- BG 10 este un test de baraj (cercuri);
- B 2 C este un test de reperaj numeric (se determină prezenŃa anumitor cupluri de cifre
printre serii de cifre);
- BCV este un test de consoane - vocale prin care se stabileşte dacă în cadrul celor 99
cuvinte numărul vocalelor este mai mare, egal sau mai mic comparativ cu cel al
consoanelor.
5. Calculul aritmetic (CA) – conŃine 3 teste:
- BAD 15 are 40 de adunări, de rezolvat în 4 minute;
- BMV 16 are 25 înmulŃiri, în 4 minute;
- BPB 17 are 30 de probleme de dificultate crescută, de rezolvat în 5 minute.
6. Ortografie (BR) - conŃine 2 teste:
- BOR 18 este un test de vocabular care cuprinde 305 substantive obişnuite, unele prost
ortografiate;
- BOR 19 subiectului i se cere să recopieze o serie de fraze, corectând greşelile de reguli
gramaticale.
Administrare
� Administrarea se poate face prin bateria în totalitate sau prin utilizarea separată a testelor;
� În interpretarea completă se pot obŃine 6 note pentru cele 6 dimensiuni;
� Diferă de bateriile factoriale anterioare prin faptul că regrupează anumiŃi factori ce au o
relaŃie directă şi o semnificaŃie profesională relativ identică.
15
� Pentru fiecare notă pot fi utilizate mai multe teste pentru a diminua influenŃa unor variabile
moderatoare.
Grilă exerciŃiu
1. Testele Domino măsoară :
a) abilităŃi mentale majore, cognitive;
b) inteligenŃa nonverbală;
d) fluiditatea şi originalitatea gândirii.
ANS: B
8. EVALUAREA PSIHODIAGNOSTICĂ
A VÂRSTELOR MICI
Evaluarea vârstelor mici nu urmăreşte în mod strict aspectele cognitive (inteligenŃă,
memorie, limbaj), ci au un cadru mai larg, multiaxial urmărind motricitatea grosieră,
motricitatea de fineŃe (inteligenŃa este la origini senzorio-motorie şi acŃional-concretă, cum
arată Piaget), maturizarea socială şi afectivă, care dau un cadru de referinŃă larg profilului
psihocomportamental al copilului, pentru a repera mai uşor zona de intervenŃie.
EVALUAREA PSIHODIAGNOSTICA A VARSTELOR MICI (I):
Testele de tip screening
Testele de tip screening (triere)
Scopul testelor de tip screening este de a identifica copiii ce prezinta riscuri sau
intârzieri in dezvoltarea psiho-comportamentala. Scopul depistării este acela de a construi
programe de intervenŃie educational-terapeutica.
Caracteristicile testelor de tip screening:
- Etalonare pe baza unui esantion reprezentativ;
- Caracter multidimensional;
- UşurinŃă si rapiditate in dezvoltare;
- Instructiuni de aplicare foarte clare;
- Fidelitate si validitate inalte;
16
- Sisteme simple de scorare
- Folosesc mai mult decât o sursa de informaŃii: informatii privind auzul, văzul si in
general dezvoltarea psihomotorie; informatii de la părinŃi sau de la cei care ingrijesc
copilul; informaŃii recoltate direct de la copil.
Testul Denver (DDST-R)
Testul Denver urmăreste evidentierea achizitiilor de dezvoltare si este introdus si
experimentat in Romania de echipa condusa de N. Mitrofan in 1993-1994. Testul isi are
originea in tabelul de dezvoltare a lui Gessel, cuprinde 105 itemi si evalueaza 4 domenii de
comportament: comportament social, comportament de adaptare, comportament verbal,
comportament motor.
� Comportamentul motor : Motricitatea grosieră (poziŃia capului, cu şi fără sprijin, a
segmentelor corpului şi a corpului în ansamblu, care permit copilului să stea, să se caŃere,
să meargă de-a buşilea, să meargă singur, să urce scările, să pedaleze singur pe tricicletă
etc.); Motricitatea de fineŃe, adaptativă (mâini, pensa digitală, manualitate, funcŃiile de
fineŃe ca apucatul, înşiratul, construirea de modele din cuburi sau incastre, desenul, scrisul
etc.);
� Comportament cognitiv : receptivitate generala la stimuli; perceptia si reprezentarea;
memoria verbala; activitatea de constructie; activitatea de reproducere grafica ;
caracteristici calitative de vârsta.
� Comportament verbal : gângurit, pronuntia de silabe, limbajul pasiv, limbajul activ;
structura gramaticala a limbajului vorbit;
� Comportament socio-afectiv : diferentierea reactiilor afective ; imitatia si comunicativitatea
afectiva ; activitatea de joc cu copiii si adultii ; manifestari de independenŃă si autoservirea
(deprinderi de hranire, imbracare, igiena).
Grilă exerciŃiu
1. Printre caracteristicile testelor de tip screening (triere) se numără:
a) etalonarea pe baza unui esantion reprezentativ;
b) folosirea unei surse unice de informaŃii;
c) caracterul unidimensional.
ANS: A
17
9. EVALUAREA PSIHODIAGNOSTICA A VARSTELOR MICI (II):
Testele de dezvoltare
Scale de dezvoltare
In timp ce testele de tip screening sunt raportate la norme, testele de masurare a
dezvoltarii presupun compararea achizitiilor psiho-comportamentale ale copilului cu
obiectivele instructionale. Daca la primele performanta este raportata la un etalon, in cazul
testelor de dezvoltare, fara a exclude posibilitatea de a elabora norme, de regulă acestea nu
sunt standardizate. In urma testarii se propune un program de actiune, intervenŃie cu scop de
recuperare a deficienŃelor. Scopul testării porneşte de la concepŃia că depistarea timpurie a
unor deficienŃe ale copilului determină luarea unor măsuri imediate de tratament.
Un grup de instrumente din aceasta categorie s-a constituit cu scopul măsurării
condiŃiei psihice a nou-născutului: scala de măsurare a comportamentului neo-natal,
masurarea neurologică a copilului, chestionar pentru comportamentul copilului (ex. testul
Dubowitz L.& Dubowitz V., scala Brazelton).
Un al doilea grup de instrumente se adresează copiilor preşcolari atât pentru cei mici
cu vârsta intre 0-3 ani – evaluarea achiziŃiilor de dezvoltare timpurie, cât si pentru cei intre 3
si 6-7 ani.
Scala Bayley pentru dezvoltarea copilului
Testul măsoara dezvoltarea cognitiv-mentală şi motorie a copiilor cu vârste cuprinse între 1 -
42 luni. Cuprinde 3 subscale:
� Scala Mentală, ce culege un index de dezvoltare mentală prin măsurarea unor abilităŃi
precum: achiziŃii senzorial-perceptuale, constanta obiectului, memorarea, invăŃarea si
rezolvarea de probleme, vocalizarea si comunicarea verbală, reprezentarea mentală,
limbajul complex, formarea conceptului matematic.
� Scala Motrică, ce culege un index de dezvoltare psihomotorie prin măsurarea nivelului
controlului corporal, coordonarea musculară, controlul motric fin al mainilor si
degetelor, mişcarea dinamică, imitarea posturală.
� Scala de Evaluare a Comportamentului – cuprinde evaluări ale atenŃiei, orientării,
reglării emoŃionale si calităŃii motricităŃii.
Itemii sunt aranjaŃi in ordinea vârstelor, respectiv vârsta la care 50% din copiii testati reuşesc
la un anumit item. Pentru fiecare item sunt indicate vârsta Ńintă si limitele de vârsta intre care
este reusit de la 5% până la 95% dintre copiii testati. Examinatorul trebuie sa determine
18
vârsta de bază si vârsta plafon a copilului: vârsta de bază se determină prin numărul itemilor
succesivi la care reuseste copilul, iar vârsta plafon după numărul de itemi la care eşuează.
Grilă exerciŃiu
1. În cazul testelor de dezvoltare apar următoarele aspecte caracteristice:
a) aceste teste sunt raportate la norme;
b) se identifică eventuale deficienŃe ale copilului, cu scopul adoptării imediate de măsuri
terapeutice;
c) aceste teste măsoară exclusiv dezvoltarea cognitiv-mentală a copiilor.
ANS: B
10. EVALUAREA PSIHODIAGNOSTICA A VARSTELOR MICI (III):
Teste de inteligenta pentru prescolari si scolari mici
Scala de dezvoltare intelectuala Binet – Simon
Binet este autorul primei Scale Metrice a InteligenŃei (1905) care are meritul de a fi
adresat două probleme cruciale pentru orice constructor de teste: şi-a definit ceea ce vroia să
măsoare şi a creat itemi corespunzători acestui scop (Clinciu, 2005). Scala a fost revăzuta si
adaptată in limba româna de Stefanescu-Goangă.
Stabilirea nivelului mental:
Examinarea cu probele Binet incepe cu unul sau doi ani sub vârsta cronologică a
subiectului sau chiar cu o diferenŃă mai mare in cazuri de debilitate mintala, in functie de
gradul acesteia. Dacă subiectul rezolvă doar un test de la etatea mintală cu care am inceput,
examinarea coboară si mai mult, până se ajunge la etatea la care subiectul rezolvă toate
testele. Examinarea se continua in sus până la etatea la care subiectul nu mai rezolvă nici un
test, moment la care se opreşte testarea. Când un test revine la vârstele următoare sub o formă
mai grea continuăm cu testul respectiv până la etatea la care subiectul nu-l mai poate rezolva
(ex. Dacă un copil rezolvă toate testele de la etatea de 5 ani, trei teste de la 6 ani, două de la 7
ani si un test de la 8 ani, etatea sa mintală va fi de 6 ani mintali; la cei 5 ani de bază s-au
adăugat cele 6 teste rezolvate la celelalte vârste si care au fiecare o valoare de 2 luni mintale).
Stabilirea coeficientului de inteligenta:
Se obtine pe baza formulei: se imparte etatea mintală prin etatea cronologică, iar
rezultatul se inmulŃeşte cu 100 (Stern, 1912).
19
Intrucât inteligenŃa incetează a se mai dezvolat in medie peste vârsta de 15 ani, pentru
toti subiecŃii peste această vârstă se va utiliza in calcul etatea cronologică de 15 ani
considerată etatea mintală a omului adult (ex. Pentru un subiect de 40 ani care dovedeste o
etate mintală de 7 ani la test se admite că este inapoiat mintal nu cu 33 de ani (40-7), ci cu 8
ani mintali (15-7). Coeficientul de inteligenŃă se obŃine impărŃind etatea mintală cu cea
cronologică si inmulŃind cu 100.
Durata examinarii:
- pentru copiii cu vârsta 3 – 5 ani: 25-30 minute;
- pentru copiii cu vârsta 6 - 8 ani: 30-40 minute;
- pentru copiii cu vârsta 9 - 12 ani: 40-50 minute;
- pentru copiii cu vârsta 13 - 15 ani: 50-60 minute;
- pentru adulti: 60-90 minute.
Atitudinea examinatorului si instructajul testului se adaptează in functie de specificul
vârstei subiectului. In timpul examinării se urmăresc atent miscările copilului / adultului si
comportamentul său. In cazul copiilor care nu doresc să colaboreze si să faca testul se
reprogramează examinarea psihologică.
Scala de dezvoltare intelectuala Stanford - Binet
Se adresează mai multor nivele de vârsta si are ca obiective: măsurarea inteligenŃei
generale – globale prin sarcini variate de dificultate crescândă. Se adresează vârstelor
cuprinse intre 2 si 23 de ani. Contine 15 subteste centrate pe 4 arii largi de activitate
intelectuala:
1. Rationamentul verbal – include teste de vocabular, inŃelegere verbală, dezvoltarea
vocabularului, exprimare verbala, absurdităŃi si relaŃii verbale.
2. Rationamentul cantitativ - include teste de tip cantitativ (ex. deprinderea de calcul),
serii de numere, construirea egalităŃilor (ex. rationament inductiv).
3. Rationamentul abstract – vizual – include analiza structurii (ex. coordonare vizual-
motorie), copierea (ex. reprezentare vizuala), matrici (ex. atentia, concentrarea),
indoirea si tăiatul hârtiei (ex. abilitate spatiala).
4. Memoria de scurta durată – inlcude memorarea mărgelelor (ex. perceptia formelor),
memoria pentru propoziŃii, memoria pentru cifre, memoria obiectelor.
20
La fel ca in cazul versiunii Binet-Simon, se stabilesc două nivele: nivelul bazal – vârsta la
care copilul reuseste la toti itemii, si nivelul plafon - vârsta la care copilul eşuează la toti
itemii.
Scala de inteligenŃă Wechsler pentru copii preşcolari (The Wechsler Preschool Primary
Scale of Intelligence – Revised, WPPSI–R)
Bateriile Wechsler s-au născut din nevoia pe care o resimŃea autorul, în calitatea sa de
psiholog şef al clinicii Bellevue din New York, de a dispune de un instrument de măsurare a
deteriorării intelectuale in cazul maladiilor psihice. Rezultatul s-a concretizat astfel :
- în 1939 apare o primă variantă, concepută pentru adolescenti şi adulŃi, cunoscută sub
numele de Wechsler-Bellevue;
- in 1949 apare o extensie a scării pentru vârste mai mici - Scara Wechsler pentru copii
(Wechsler lntelligence Scale for children - WISC);
- In 1955 Wechsler revizuieşte scara pentru adulŃi, denumită W AIS (Wechsler Adults
Intelligence Scale);
- în 1967 Wechsler extinde probe la vârsta de 4- - 6 ½ ani ; apare astfel scara pentru
preşcolari WPPSI (Wechsler Preschool and Primary Scale for Intelligence);
- in 1974 se revizuieşte scara pentru copii – WISC-R, si ulterior scara pentru adulti
WAIS-R.
Bateriile de teste Wechsler cuprind două categorii de teste : teste verbale si teste de
performanŃă.
1. Testele verbale măsoară deprinderile verbale prin 6 probe de : informatii,
vocabular, aritmetică, similitudini, înŃelegere, propoziŃii ; in varianta
imbunătăŃită s-a adaugat proba « cuiele animalului », care nu participă la
ca1cularea coeficienŃilor de inteligenŃă.
2. Testele de performanŃă urmăresc evaluarea deprinderilor vizua1- spaŃiale prin
5 tipuri de probe: casa animalului, completare imagini, labirint, desen
geometric, testul de cuburi.
In urma analizei se obŃin : un coeficient de inteligenŃă verbală, Q.V., un coeficient de
inteligenŃă practică, Q.P., şi un coeficient de inteligenŃă generală, Q.l. Acestea se obŃin prin
transformarea scorurilor brute la teste în scorurile standard oferite de manual. Dispunem in
acest mod de o descriere mult mai nuanŃată a subiectului, a punctelor sale forte si a celor
slabe. Rezultatul poate fi folosit nu doar pentru a ‘eticheta’copilul, ci si pentru a iniŃia un
demers terapeutic compensator sau ca sprijin in procesul educativ.
21
Valoarea minimă a coeficientului de inteligenŃă este de 41, maxima de 160.
Nivelele de semnificatie Q.I. sunt aceleaşi pentru copii şi adulŃi :
- Peste 130 – coeficient de inteligenŃă deosebit de inalt ;
- 120 – 129 - coeficient de inteligenŃă superior ;
- 110 – 119 - coeficient de inteligenŃă peste medie ;
- 90 – 109 - coeficient de inteligenŃă mediu ;
- 80 – 89 - coeficient de inteligenŃă sub medie ;
- 70 – 79 - coeficient de inteligenŃă liminal, marginal
- sub 69 – deficienŃă mintală.
Caracteristicile psihometrice ale acestor instrumente le asigură un grad inalt de
obiectivitate si valabilitate in interpretarea datelor.
Testul nonverbal de inteligenŃă generală Dearborn
Urmăreşte surprinderea individului in toată complexitatea sa si a fost creat pentru
copii normali si copii deficienŃi cu vârste cuprinse intre 8 – 11 ani. Testul constă din probe
nonverbale care vizează investigarea capacităŃilor intelectuale. Majoritatea probelor sunt
simple si nu presupun cunoştinŃe şcolare, fiind situaŃii intâlnite in viaŃă.
Testul este constituit din 17 probe independente. Realizarea unora reclamă abilităŃi
motorii sau perceptiv-motorii, realizarea altora implică judecată şi abilităŃi de adaptare; altele
fac apel la cunoştinŃele anterioare; altele cer experienŃa de viaŃă. Probele cresc in dificultate,
desi sunt diferite si se adresează unor capacităŃi diferite.
Grilă exerciŃiu
1. Bateriile de teste Wechsler cuprind următoarele categorii de teste :
a) teste verbale;
b) teste de performanŃă;
c) teste verbale si teste de performanŃă.
ANS :C
22
11. TESTE DE APTITUDINI MECANICE
Testul de aptitudini mecanice MacQuarrie
� Testul a fost publicat de americanul MacQuarrie în 1925 ca test creion – hârtie nonverbal
care să nu depindă nici de inteligenŃa generală, nici de cunoştinŃele mecanice ale
subiectului si care să aibă o valoare predictivă bună pentru reuşita în profesiunile mecanice.
� Obiectivul testului: masoară aptitudinea mecanică manuală.
� Implică aptitudini specifice, precum coordonarea ochi - mână, rapiditatea miscării
degetelor si reprezentării spaŃiale.
Descrierea testului MacQuarrie
Testul de aptitudini mecanice MacQuarrie conŃine 7 subteste:
� Probă de trasaj
� Probă de tapping
� Probă de punctare
� Probă de copiere
� Probă de localizare spaŃială
� Probă de reprezentare spaŃială
� Probă de urmărire labirint
Descrierea probelor MacQuirre
� Probă de trasaj: se desenează o linie sinuoasă care trebuie să treacă prin deschiderile
liniilor verticale, fără să le atingă;
� Probă de tapping: trebuiesc puse 3 puncte in fiecare cerc;
� Probă de punctare: se pune un punct în fiecare din cerculeŃele situate de-a lungul unei
linii la intervale diferite;
� Probă de copiere: se copiază figurile formate din 4 segmente în spaŃiul punctat, din
dreapta fiecărei figuri;
� Probă de localizare spaŃială: trebuie identificate prin litere 5 puncte din 8 pătrate mici,
după un pătrat mare unde aceste puncte sunt reprezentate prin litere;
� Probă de reprezentare spaŃială: se identifică numărul de cărămizi cu care vine în contact
fiecare din cele 5 cărămizi notate cu x, din cele 6 grămezi ordonate;
23
� Probă de urmărire labirint: se indică, în cele 4 imagini, punctele de sosire a 10 linii
sinuoase care traverseaza fiecare imagine, de la stânga la dreapta şi sunt amestecate.
Aplicare
� Testul se aplică individual sau colectiv; fiecare subtest este precedat de un exerciŃiu;
exerciŃiile, ca şi probele propriu-zise, sunt date contra cronometru – limita de timp;
� Se aplică începând cu vârsta de 10 ani
� In domeniul şcolar a fost utilizat în studierea aptitudinilor debililor mintali;
� Este utilizabil în orientarea profesională pentru selecŃia dactilografelor, a muncitorilor cu
profesii mecanice, a tehnicienilor dentari etc.
Grilă exerciŃiu
1. Testul de aptitudini mecanice MacQuarrie măsoară :
a) inteligenŃa generală
b) aptitudinea mecanică manuală
c) cunoştinŃele mecanice ale subiectului
ANS: B
12. PROBELE DE ATENTIE
AtenŃia este implicată in orice activitate, sarcină, inclusiv in rezolvarea oricărui tip de
test. AtenŃia este o aptitudine nu foarte clar definită, fiind descrisă mai bine ca stare de
atentie.
Starea clară de conştiinŃă poate fi influenŃată de:
- procesul care se desfaşoară;
- intensitatea tensiunilor;
- forŃa stimulărilor.
AtenŃia poate fi involuntară, spontană sau voluntară. AtenŃia spontană nu presupune
mobilizare volitionala. AtenŃia voluntară este necesară chiar si atunci când este vorba de o
muncă interesantă, dar care durează un timp mai lung pentru a mentine tensiunea necesară si a
se impotrivi altor stimulări posibile. Date experimentale arată că atenŃia bună nu deprinde de
o voinŃă puternică.
24
In orientarea profesională au fost definite diferite tipuri de atenŃie in funcŃie de
solicitările practice, tipuri care au devenit repere pentru psihotehnică. Deci se preferă
definirea si testarea unor forme ale atentiei in functie de activitatea care cere atenŃie, pentru ca
atenŃia nu există in sine, ci se exprimă in funcŃie de diferite activităŃi.
Se testează următoarele tipuri de atenŃie:
1. Concentrarea atentiei – intr-un proces precis care să îi permită derularea in conditiile
cele mai favorabile si in forma sa cea mai intensă;
2. Capacitatea de rezistenta la distragerea prin perturbaŃii;
3. Distributivitatea atentiei – mentinerea unui câmp psihic liber pentru ca un eveniment
sa atinga cea mai mare eficacitate.
Pentru ca in testarea atentiei rezultatul să nu fie mijlocit de alte aptitudini specifice (de
exemplu inteligenŃa) si pentru a măsura cât mai bine concentrarea de energie si rezistenŃa la
distragere, testele de atentie se construiesc pe sarcini foarte simple; spre exemplu, testele de
baraj - baraj litere, baraj figure, pătrate sau cercuri etc. In astfel de sarcini se măsoara viteza
de lucru si exactitatea.
Tipul de atentie este puternic legat de personalitate. Metoda de lucru – lentă sau rapida –
este fluctuantă, dar, datorită faptului că exactitatea nu poate creşte cu viteza, creşte numărul
de erori. Deci, un număr de erori mare semnifică o viteză prea mare în raport cu atentia
disponibilă, si nu o aptitudine slabă.
In parctică, in testele de baraj de exemplu, subiectul trebuie adus la acea viteză care îi
corespunde capacităŃii de concentrare, examinatorul controlând exactitatea si incitând
subiectul prin instrucŃiunile pe care le dă la o muncă rapidă si precisă.
Specificul probelor de atentie:
• Sunt probe de performanŃă (măsurare a aptitudinii);
• Se aplică intotdeauna cu limită de timp;
• Probele conŃin material non-verbal, fie că includ cuvinte sau litere;
• PerformanŃa este analizată indeosebi sub aspectul rapidităŃii si vitezei de execuŃie a
sarcinii;
• Pot fi aplicate individual sau colectiv;
• Utilizate in domeniul profesional (ex. capacitate de muncă, rezistenŃa la oboseală),
educaŃional (ex. eşec şcolar), medical (patologie, alterare a câmpului perceptiv).
25
Administrare
• Instructajul, scris sau oral, trebuie să includă:
– Precizarea explicită, prescurtată sau voalată a aspectului psihic urmărit;
– Explicarea sarcinii ce urmează a fi rezolvată la nivelul de inŃelegere al celor examinaŃi;
– Exemple rezolvate / exerciŃiu de rezolvare
• După instructaj si exerciŃiu se intreabă subiectul asupra gradului de inŃelegere şi se lasă o
scurtă pauză de relaxare si pregătire psihică pentru intrarea in sarcină – in acest timp
subiectul nu are voie să vadă foaia testului!
• Se anunŃă inceperea probei şi se porneşte cronometrul
• La expirarea timpului se anunŃă ‘stop, incetaŃi; creioanele jos!’
• In timpul probei nu se fac observaŃii, incurajări, corecŃii; doar in caz de blocaj se susŃine
moral persoana.
Scorare si interpretare
• Corectarea probei se face in raport cu grila;
• Nota brută obŃinută se raportează la etalon;
• Se recomandă folosirea de etaloane specifice fiecărei categorii de vârsta si profesii;
• Baremele / etaloanele, atât naŃionale cât si profesionale, au valoare strict limitată la sarcina
practică dată
• Rezultatele au valoare practică, din punct de vedere teoretic doar relativă, orientativă.
Concluziile examinării atenŃiei se vor utiliza la fel ca in testarea memoriei, in sensul de a
nu trage concluzii generale plecand de la un singur test. Se cere prudenŃă in generalizarea
rezultatelor - ele fiind valabile pentru tipul de activitate similar activităŃii de test. De
exemplu, pentru testele de atenŃie de tip baraj valabilitatea este pentru munca intelectuală
simplă si monotonă.
Grilă exerciŃiu
1. Specificul probelor de atenŃie constă în faptul că :
a) pot fi aplicate doar individual
b) conŃin în exclusivitate material non-verbal
c) sunt probe de aptitudini
ANS: C
26
13. TESTAREA MEMORIEI
Diagnosticul mnezic este esenŃial în abordarea întregii procesualităŃi psihice. DefiniŃia
operativă a memoriei: este aptitudinea de a conserva lucruri bine delimitate, precizate si a le
reproduce in momentul dorit cât mai exact posibil.
Relatia inteligenŃă – memorie
InteligenŃa influentează in mare sau mică măsura rezultatele la probele de memorie, in
funcŃie de natura materialului probei. Pentru a delimita rolul inteligenŃei, trebuie să comparăm
rezultatele la testele de memorie cu rezultatele la testele de inteligenŃă si sa ne informăm
despre metoda subiectului de memorare, retinere.
Corelatiile intre diferite teste de memorie sunt, in general, putin semnificative, ceea ce
se datorează unor factori diversi cum ar fi: in fiecare performanŃă variatiile pot fi accidentale;
diversitatea materialului (cu sau fără sens; imagini sau cifre etc.; modalitatea de memorare;
dacă sarcina cere reproducere sau recunoaştere).
Diagnoza memoriei: Testele de memorie au fost dezvoltate si aplicate mai ales ca teste
clinice.
Scala clinica de memorie Wechsler
Cuprinde 7 dimensiuni:
1. date personale si informatii generale despre subiect;
2. orientarea spatio-temporală;
3. controlul mental: numărarea inversă, numărarea din 3 in 3 etc.
4. memoria logică – numărul de idei memorate dintr-un text;
5. memoria imediată a cifrelor;
6. memoria figurilor geometrice prin reproducere;
7. memoria cuvintelor perechi
Se poate calcula un coeficient de memorie – Q.M. si o măsură a deteriorarii mnezice
eventuale. De asemenea pot fi identificate calitati diferite ale memoriei.
Placutele Carrard – memorie vizuala
Testul se prezintă sub următoarea formă: o placă metalica pe care sunt gravate 16
căsuŃe ce cuprind figuri abstracte dintre care unele se aseamănă; o altă placa de metal pe care
sunt 16 casete goale; 16 plăcuŃe de dimensiunea casetelor pe care sunt gravate desenele primei
27
plăci. Subiectul are sarcina de a reconstitui prima placă dupa o expunere de 1 minut.
Experimentul se repetă de 3 ori, fără o nouă prezentare intre a doua si a treia reproducere. Se
cronometrează timpul de lucru, se inregistreaza numărul de plăcuŃe puse in primul minut,
numarul de plăcuŃe plasate corect, respectiv incorect (se acordă 1 punct pentru cele corecte si
½ punct pentru plasare buna, dar orientare gresita).
Proba permite si o analiza calitativa a: supleŃei si siguranŃei mişcării, capacităŃii de observare,
concentrării, exactităŃii, trebuinŃei de ordine si grijă, increderii in sine, constiinciozităŃii,
simŃului datoriei etc.
Testul de memorie topografica (Susane Pacaud)
Memoria topografica pune in evidenŃă posibilitatea subiectului de a se forma in unele
meserii care cer o astfel de aptitudine.
Testul consta in a prezenta subiectului un plan de oraş cu străzi principale care sunt
notate si cu amplasamente pentru magazine, centre comerciale, institutii publice. Subiectul are
la dispozitie pentru invăŃare 4 minute dupa care i se dă foaia de raspuns cu un plan golit care
cuprinde doar numele strazilor. Sarcina subiectului este de a fixa amplasamentul a 15 edificii.
Se coteaza doar raspunsurile exacte.
PrudenŃa in examinarea memoriei se cere la fel ca in cazul atenŃiei: un rezultat izolat
nu poate fi generalizat, putând fi condiŃionat de: situaŃia actuală; atenŃia subiectului; metoda
folosită; forma examenului; continutul examenului. In cazul memoriei scăzute trebuie căutate
cauzele, care uneori pot depinde de o lipsă de control a atentiei sau de forme patologice de
lipsă de memorie.
Testul de memorie auditiva (J. Royer)
Testul constă in citirea unui text. Subiectul va trebui să răspundă la un chestionar
privind nume, cifre, fapte cunoscute prin intermediul textului. Testul se aplică adolescenŃilor
de la vârsta de 11 ani in sus. Valoarea testului este de a arăta o inŃelegere nuanŃată a
divergenŃelor dintre aptitudinile reale si rezultatele scolare efective sau decelarea anumitor
handicapuri.
Testele de memorie Rey
Rey a creat o serie de probe mnezice si de invăŃare pentru studierea tulburărilor de
memorie. Testele sunt bazate pe cuvinte, semne grafice, figuri de completet, figuri
geometrice.
28
Grilă exerciŃiu
1. Rezultatul obtinut de un subiect la un test de memorie nu poate fi conditionat de:
a) apartenenta culturala a subiectului
b) metoda folosita
c) continutul testului
ANS: A
14. TESTELE DE CREATIVITATE
Testarea creativităŃii este recunoscută ca o componentă importanta educaŃională şi de
performanŃă profesionala. Testele de creativitate investigheaza factorii – abilităŃi si trăsături
de personalitate implicate in procesul creativ;
Modelul teoretic pe care se fundamenteaza apartine autorilor care l-au elaborat:
– Guilford (modelul tridimensional al inteligenŃei) măsoară ca factori ai gândirii creative:
facilitatea/fluiditatea cuvintelor, ideilor, flexibilitatea, elaborarea si originalitatea;
– Thurstone (modelul factorial al intelectului) – fluenŃa ideativă, raŃionament inductiv,
aptitudine receptiva faŃă de ideile noi;
– Torrance, E.P. – evalueaza abilităŃi factoriale ca: fluiditatea flexibilitatea, originalitatea
şi elaborarea.
Aceste teste identifica doar factorii care Ńin de abilităŃile gândirii divergente / creative, si
exclud aspecte precum: utilitatea, aspectul estetic etc.
Testul de gândire creativă E.P. Torrance
Bateria Torrance cuprinde:
– 2 baterii de teste verbale (formele A şi B) cu câte 7 teste; Ex: desene pe marginea cărora
subiectul trebuie sa răspundă la intrebări de genul : ce reprezintă personajele, obiectele,
ce s-a intâmplat, ce se va intâmpla in continuare etc; un desen cu un elefant care se cere
să fie făcut mai amuzant; idei despre ce se poate face cu o cutie goală de carton; ce aŃi
face dacă ar fi legate de nori fire şi ar atârna pâna la pământ;
– 2 baterii de teste figurative (formele A şi B) cu câte 3 teste fiecare. Ex: terminarea unor
desene incomplete si adăugarea si dezvoltarea unor povestiri; executarea unor desene
pornind de la 2 linii paralele, sau un cerc, adăugaŃi o povestire; adăugarea de elemente
29
pentru a face un desen si o poveste interesante, punerea unui titlu original si ciudat;
compuneŃi un desen dintr-o bucată de hârtie veche care se poate detaşa si lipi de o
pagină albă etc.
Dimensiunile de analiza si interpretare sunt:
• Fluiditate (Fl.) - aptitudinea subiectului de a produce un număr mare de idei; criteriu
prezent in toate testele verbale si testele figurale 2,3
• Flexibilitate (Fx.) - abilitatea de a produce răspunsuri foarte variate, ce Ńin de domenii
diferite (categorii diferite de răspuns); de evaluat in testele verbale 1-5, testele figurale 2,3;
• Originalitate (O.) – aptitudinea de a produce idei indepărtate de ceea ce este comun,
evident, banal; de evaluat pentru toate probele;
• Elaborare (El.) – aptitudinea de a dezvolta, lărgi şi îmbogăŃi ideile; numărul de detalii în
plus utilizate in elaborarea răspunsurilor; de evaluat in testele figurative.
Grilă exerciŃiu
1. Dimensiunile de interpretare şi analiză în testele de gândire creativă sunt:
a) flexibilitate şi originalitate
b) fluiditate, flexibilitate, originalitate
c) fluiditate, flexibilitate, originalitate şi elaborare
ANS: C
Bibliografie
1. Clinciu, A. (2005). Psihodiagnostic. Brasov: Editura Universitatii Transilvania.
2. Mitrofan, N. M., L. . (2005). Testarea psihologica. Inteligenta si aptitudinile. Iasi:
Editura Polirom.
3. Popescu-Neveanu, P. (2000). Psihodiagnostic - cadru teoretic si profesional.
Bucuresti: Editura Pro Humanitate.
4. Zlate, M. (1999). Psihologia mecanismelor cognitive. Iasi: Editura Polirom.