PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII (II)

PSIHOLOGIE

Anul de studii III Semestrul II

Tematica cursurilor:

1. Psihodiagnoza personalitatii - notiuni introductive

2. Teoria lui Eysenck privind structurarea personalitatii; Chestionarele Eysenck

E.P.I., E.P.Q.

3. Teoria factoriala a lui Cattell asupra personalitatii. Chestionarele Cattell

(16PF, H.S.P.Q.)

4. Chestionarele de tip „Big Five”. Chestionarul NEO PI (R)

5. Chestionarele de tip „Big Five”: Chestionarul ABCD-M (adaptarea

românească)

6. Inventarul de personalitate Myers – Briggs

7. Chestionarul de personalitate California: Teoria lui Gough privind evaluarea

personalitatii

8. Chestionare de investigare a tendintelor psihopatologice: Inventarul Multifazic

de Personalitate Minnesota (M.M.P.I.)

9. Tehnicile proiective in evaluarea personalitatii

10. Teste proiective de desen: Testul arborelui, Testul persoanei umane, Testul

familiei

11. Teste proiective ‚clasice’: Testele de aperceptie tematica (T.A.T, C.A.T),

Testul petelor de cerneala (Rorschach), Testul pulsiunilor (Szondi)

12. Bateria de examinare psihologică şi raportul psihologic

Titular curs,

Lect.univ.dr. Gabriela Dima

2

1. PSIHODIAGNOZA PERSONALITATII –

NOTIUNI INTRODUCTIVE

Personalitatea este definite ca o configuratie unica, relativ stabila de insusiri

psihice care sunt definitorii pentru o persoana si ii confera individualitatea. Probele

prin care se realizează investigarea personalităŃii sunt extrem de diverse - reflectand

multitudinea de definitii si caracteristici identificate de-a lungul timpului.

Concepte caracteristice

Psihodiagnoză = mai general, termenul este folosit pentru orice procedură de evaluare

psihologică sau de personalitate; in mod specific, termenul se referă la proceduri de

diagnosticare a anormalităŃilor psihologice, a tulburărilor mentale etc.

Teorii ale personalităŃii = în funcŃie de orientarea generală si modul in care

caracterizează termenul de personalitate, deosebim între: teorii tipologice si teorii

privind trasaturile. Teoriile tipologice pun accent pe clasificarea indivizilor în funcŃie

de tipuri (ex. Jung – introvert vs.extravert). Teoriile privind trasaturile operează pe

presupunerea că personalitatea unui om este un complex de trăsături sau moduri

caracteristice de comportament, gândire, de a simti sau reactiona. Teoriile recente

utilizează analiza factorială pentru a izola dimensiunile subiacente ale personalităŃii.

Abordările tipologice şi cele privind trăsăturile sunt complementare.

Test de personalitate = orice instrument profesionist pentru evaluarea personalităŃii.

Se disting în principal teste directe, care se adresează direct comportamentului

observabil sau care poate fi evaluat conştient, şi teste indirecte, sau proiective, care se

adresează întregului personalităŃii şi aspectelor inconştiente.

Chestionar de personalitate = în sens larg, un set de întrebări-itemi care se referă la o

temă (aspect al personalităŃii) sau un grup de aspecte învecinate acesteia; în sens

specific, un instrument de evaluare standardizat.

3

Trăsătură de personalitate = reprezintă o dispoziŃie sau caractenstică subiacenta care

poate fi folosita ca o explicaŃie pentru regularităŃile sau aspectele consistente ale

comportamentului acesteia; in sens mai larg, o descriere a modurilor de

comportament, percepere, gândire caracteristice pentru o persoana.

Factor = în general, orice aspect care are o influenŃă cauzală asupra unui fenomen; in

statistica, un produs al analizei factoriale, numere într-o matrice factorială. Există..o

tendinŃă mai ales când tehnica analizei factoriale se aplică inventarelor de

personalitate, să se identifice factorii care apar cu trăsăturile. Factorul nu este o

trăsătura; trăsătura este inferată pornind de la factorul obŃinut.

Analiză factorială = metodă statistică ce incearcă să pună în evidenŃă factorii comuni

unui ansamblu de variabile care au între ele anumite corelaŃii.

Analiză de item = analiza în detaliu a itemilor individuali ai unui test sau chestionar cu

scopul de a evalua fidelitatea şi validitatea fiecăruia; analizele se centrează pe

conŃinutul itemilor şi pe forma acestora. Se pot desfăşura cantitativ sau calitativ,

stabilind cât contribuie efectiv fiecare la fidelitatea generală şi validitatea testului;

analiza calitativă se preocupă şi de aspecte precum ambiguitatea, dificultatea etc.

Analizele moderne încearcă să reconsidere, într-o manieră sistematica nivele

ale problematicii chestionarelor in investigarea personalitatii, printre care: modul de

construire a itemilor, forma şi conŃinutul lor; tehnicilor statistice, prin care se

detecteaza surse de distorsionare. Limita principală a chestionarului de personalitate

este intrinsecă demersului de cuantificare a ceva ce in esenta nu a putut fi cunatificat -

psihismul viu.

Dintre dificultăŃile clasice avute în vedere sunt: „vizibilitatea” itemilor, gradul

de schimbare vs. constanŃă a comportamentului masurat, specificitatea mare a

răspunsurilor în sfera personalităŃii, ceea ce duce la dificultăŃi de grupare în categorii

bine definite de trăsături sau structuri ale personalităŃii.

O altă problemă majoră Ńine nu atât de construirea chestionarelor, cât de

interpretarea datelor:

1. Interpretarea factuala - literala se apropie foarte mult de situaŃia interviului

sistematizat; interpretarea psihologică - diagnostică - simptomatică este posibilă în

4

urma experimentării şi validării chestionarului, respectiv a stabilirii empirice a relaŃiei

dintre răspunsurile la itemi şi un criteriu specificat de validare.

2. DiscuŃii privind ce anume interpretăm atunci când interpretăm răspunsul la itemi

este faptul că există o inerentă ambiguitate a răspunsurilor, ceea ce conduce spre

posibilitatea unei game relativ largi de interpretări pentru fiecare răspuns. Formularea

mai specifica si mai clară a itemilor, precum şi formularea unor seturi de răspunsuri

specificate, pot conduce, pe de o parte, la scăderea gamei de posibilităŃi de

interpretare de către subiect a conŃinutului, dar, paradoxal conduc şi spre o

„vizibilitate” prea mare, care face ca răspunsurile sa poarte amprenta prea putemică a

efectului de faŃadă si a stărilor emoŃionale pe care le trăieşte sau le-a traversat de

curând subiectul.

2. TEORIA LUI EYSENCK PRIVIND STRUCTURAREA PERSONALITATII

CHESTIONARELE EYSENCK E.P.I., E.P.Q.

Eysenck, Hans Jurgen (n. 1916) – psiholog englez, născut la Berlin a fost profesor

de psihologie la Universitatea din Londra (1955 – 1983). Mare parte din munca sa, s-a

desfăşurat în domeniul cercetării psihometrice a personalitatii si inteligentei umane.

Adept al empirismului a intreprins numeroase studii experimentale şi de laborator; in

viziunea lui a te baza doar pe chestionare, evaluări sau autoevaluări ale

comportamentului înseamnă să depinzi de date ‘subiective’; sunt necesare informatii

factuale, obiective dintr-o varietate de surse: date anamnestice, biografice, determinari

fizice, masuratori fiziologice, autoevaluări, evaluari ale comportamentelor făcute de

altii (Eysenck, 1953) – abordarea ‘personalitatii intregi’.

Preocuparile principale merg spre o fundamentare biologica a comportamentului;

adept al teoriilor genetice care accentueaza rolul innascutului in determinarea

diferentelor psihologice dintre oameni;

Eysenck a dezvoltat un model factorial ortogonal tridimensional al personalităŃii;

cei 3 factori sunt conceputi ca un continuum de-a lungul caruia se pozitioneaza

persoanele, la una din cele doua extreme sau in puncte intermediare;

1. Extraversia (extraversie – introversie)

5

2. Nevrozismul (stabilitate – instabilitate emotională )

3. Psihoticismul (adaptabilitate – psihotism)

Analiza celor trei factori / dimensiuni de personalitate releva ‘tipul de personalitate’ –

cel mai inalt ca grad de generalitate – definit ca si “constelaŃii observabile sau

sindroame de trăsături”. Prin combinarea factorilor extraversie si nevrotism Eysenck

regăseşte şi dă o nouă întemeiere tipologiei hipocratice a temperamentelor: coleric,

sangvinic, flegmatic si melancolic

Cei 3 factori tipologici au o importanta contributie ereditara in gradientul de

normalitate – anormalitate.

1. Extraversia – introversia, unul dintre conceptele de bază ale teoriei sale a

fost teoretizat si impus inca de la inceputul sec.XX de catre C.G. Jung;

Eysenck explica acest construct prin teoria nivelului innascut al excitarii

nervoase, controlat de sistemul reticulat activator ascendent (SRAA):

a) introvertiŃii se nasc cu un nivel ridicat al excitaŃiei (de aceea evita

excitatia);

b) extravertii au nevoie de schimbări mai intense pentru a se declanşa

trezirea bioelectrică a creierului (de aceea cauta excitatia).

2. Nevrotismul (instabilitatea emotionala) – este legat de sistemul limbic si

activarea emotiilor la nivelul sistemului nervos automat (ariile

hipocampice şi amigdaliene ca sediu al emoŃiilor); ideea si-a gasit

numeroase confirmari ulterioare.

3. Psihoticismul – este pus in legatura cu sistemul hormonal androgin, cu

glandele ce dezvolta si mentin caracteristicile masculine (activismul şi

agresivitatea); ideea şi-a găsit mai puŃine confirmări ulterioare.

Cauzalitatea genetica apare ca ‘predispozanta’, defineste tendintele naturale de a

reactiona (aspectele genotipice); se masoara prin tehnici experimentale, de laborator;

Comportamentul observabil este rezultatul interactiunii cu mediul (aspectele

fenotipice) – se masoara prin chestionare.

6

CHESTIONARELE EYSENCK

Ca bază empirică, studiile sale au inceput in 1940, investigaŃiile originale

identificând doi factori: extraversia (E) si nevrozismul (N);

- Primul chestionar, Maudsley Medical Questionnaire (MMQ – 1952)

cuprindea doar o scară de nevrozism alcătuită din 40 de itemi;

- Maudsley Personality Inventory (MPI – 1959) conŃinea scala pentru

nevrozism şi extraversie;

- Eysenck Personality lnventory (EPI – 1964) adăuga: o scară L (Lie),

pentru a detecta minciuna, disimularea, se dezvolta si o forma paralela,

limbajul este mai accesibil nivelurilor mai putin educate;

- Eysenck Personality Questionnaire (EPQ - 1979) introduce variabila

psihoticismului;

- EPQ revizuit – 1985

- Chestionarul de impulsivitate IVE

INVENTARUL DE PERSONALITATE EYSENCK – E.P.I.

EPI masoara personalitatea prin 2 dimensiuni independente una de alta : extraversia si

nevrozismul, incluzand si o scala de minciuna (L – lie).

Scala extraversie – introversie (E): Notele mari sunt caracteristice extraversiunii,

notele mici introversiunii.

- Extravertul – este sociabil, ii plac activitatile distractive, are mulŃi prieteni, simte

nevoia de a discuta cu oamenii şi nu îi place să lucreze de unul singur; işi asumă

uşor riscul, îi place aventura şi se expune pericolelor; tinde spre emoŃii puternice,

doreşte agitaŃia şi este in general impulsiv; ii place să facă glume, este oscilant,

optimist, are tendinŃa de a fi agresiv şi işi pierde cu uşurinŃă stăpânirea de sine;

artistic, înclinat spre exterior; in creaŃia estetică, produce un desen împrăştiat,

7

adesea cu subiect abstract; tip alert, cu iniŃiativă şi bun organizator; tinde să se

supraaprecieze şi să accepte doar propriul punct de vedere

- Introvertul – este liniştit, retras, introspectiv, are o viaŃă interioara bogată; este

tipul gânditor, indicat pentru cercetare, posedă gândire abstractă, dar un spirit de

observaŃle mal puŃin dezvoltat căci este orientat spre interior şi oarecum rupt de

exterior; uşor tensionat, căci îi lipseşte uşurinŃa exteriorizării bogatelor trăiri

interioare; in relaŃiile sociale este rezervat şi distant, neîncrezător şi planificat

(non-impulsiv); inclinat spre un mod de viaŃă ordonat, nu agreează agitaŃia, îşi

domină agresivitatea şi nu-şi pierde uşor cumpătul; tinde să se subaprecieze.

Scala instabilitate emotionala (nevrotism) – stabilitate (N)

- Nevrotismul este caracteristic notelor ridicate; este definit de interrelaŃia dintre

trăsăturile de anxietate, depresie, autoapreciere scăzută, timiditate, toate datorate

lipsei de control emoŃional; reacŃiile emoŃionale puternice ale instabilului

interferă cu adaptarea sa scazuta la evenimentele de viată şi îl conduc spre reacŃii

emoŃionale iraŃionale, adesea rigide

- Stabilitatea emotionala – caracteristica notelor scazute, respectiv lipsei

emotionalitatii, apatiei; avem de-a face cu persoane extrem de greu de stimulat

emoŃional, reacŃiile emoŃionale sunt slabe ca intensitate, lente, intră greu în

atmosfera emoŃională şi au tendinŃa de a reveni la starea de apatie, calm “plat”

foarte repede după activarea emoŃională.

Scala de minciuna (L) - afirma comportamente sociale dezirabile, dar pe care marea

majoritate a populatiei le incalca in comportamentul informal; notele mici indica

sinceritatea raspunsurilor, in timp ce notele mari sunt masuri ale raspunsurilor

dezirabile, conformiste sau disimulative.

Scala L este orientativa in interpretarea rezultatelor chestionarului.

CHESTIONARELE DE PERSONALITATE EYSENCK E.P.Q. +I E.P.Q.-R

Include fata de EPI si o a patra scala ‘psihotism’.

Psihotismul - este definit de interrelaŃiile dintre trasaturile de agresivitate,

egocentrism, comportament antisocial şi lipsa de empatie;

8

- Cotele ridicate specifice psihotismului indica tendinŃa de a produce tulburări, a fi

solitar, a arăta cruzime, ostilitate fata de ce ceilalti, preferinta pentru lucruri

ciudate şi neobişnuite;

- Cotele scazute, specifice adaptabilitatii indica persoane socializate, cu tendinta de

a acorda un mare respect regulii sociale, convenŃiilor, drepturilor celorlalŃi; au

nivele de aspiraŃie adaptate la realitate.

Desi sunt utilizati termeni psihiatrici, semnificatia lor nu este in acest caz propriu-zis

clinica, intrucat se adreseaza persoanelor normale; din această perspectivă, doar la o

mică proporŃie de persoane care prezintă un nivel înalt de psihotism este posibil să se

dezvolte o condiŃie psihotică propriu-zisă. Schizofrenia este la un capăt extrem al

dimensiunii psihotism; include de asemenea nivele înalte de criminalitate, psihopatie,

tulburări de tip maniaco-depresiv.

Chestionarul E.P.Q.-R conOine cele 4 scale ale EPQ, care au suferit unele

modificari, totalizând un număr de 106 itemi:

� Scala E (extraversie) – 23 itemi

� Scala N (nevrotism) – 24 itemi

� Scala P (psihotism) – 32 itemi

� Scala L (minciună) - 21 itemi

În plus, au fost ataOaOi 6 itemi aferenOi la 2 scale noi:

� Scala A (AdicOie / dependenOă): scorurile mari indică probleme

legate de dependenOă

� Scala C (Criminalitate): este o combinaOie a itemilor extraOi din cele

trei scale de personalitate (E, N, P); predictor al delincvenOei Oi

recidivismului.

Există Oi o forma scurtă care măsoară cele 4 sclae principale Oi totalizează un număr

de 48 itemi (12 din fiecare scală – E, N, P, L).

În România este disponibilă doar scorarea computerizată, prin fax sau poOtă; scorarea

manuală nu este disponibilă.

E.P.Q. – R poate fi utilizat în mediul clinic (deOi nu este elaborat ca un chestionar

clinic, poate identifica predispoziOii nevrotice Oi psihotice, spre dependenOă sau

infracOionalitate), mediul educaOional, mediul industrial, medii de detenOie Oi

cercetare.

9

3. TEORIA FACTORIALA A LUI CATTELL ASUPRA

PERSONALITATII. CHESTIONARELE CATTELL (16PF, H.S.P.Q.)

Raymond B. Cattell (1905-1998) profesor la universitatile din Massachusetts,

apoi al Harvard, Illinois, este unul din cei mai prolifici psihologi ai secolului trecut.

Primul care a analizat sistematic trăsăturile prin analiza factoriala si a oferit o

clasificare detaliată a acestora sub forma factorilor de personalitate.

Pentru Cattell personalitatea are un sens direct diagnostic şi diferenŃial.

Cercetările lui Cattell asupra personalităŃii sunt nomotetice în măsura în care analiza

factorială include cercetarea unui mare număr de persoane şi nivelul de performanŃă la

diferite instrumente de cercetare. Rezultate în urma analizelor statistice, trăsăturile nu

au o existenŃă ca atare în psihologia fiecărei persoane. Cattell le consideră constructe

ipotetice sau imaginare inferate din observarea obiectivă a comportamentului deschis.

Există la Cattell câteva modalităŃi de taxonomizare a trăsăturilor.

Trăsături comune şi trăsături unice, distincŃie intalnita si la Allport.

- trăsătura comună este cea pe care o are fiecare om intr-un anume grad de

dezvoltare (ex. inteligenta, extraversia), intrucat toŃi oamenii au in comun un

anume fundal genetic;

- trăsăturile unice sunt cele care rar sunt împărtăşite de alŃii şi apar mal ales în

sfera intereselor şi atitudinilor;

Conform formei de manifestare trasaturile sunt grupate în:

- capacităŃi sau abilităŃi care determină cât de eficientă este persoana în a acŃiona

în vederea unui anumit scop (ex. inteligenta);

- trăsături temperamentale care definesc stilul sau tempoul de acŃiune (ex.

rapiditatea in actiune);

- trăsături dinamice, care sunt acele modalităŃi sau forŃe care activează şi conduc

comportamentele (ex. motivaŃiile).

DistincŃia între trăsături de suprafaŃă şi trăsături sursă:

- Trăsăturile de suprafaŃă sunt un set de caracteristici ale personalitatii care

corelează între ele fără a forma propriu-zis un factor, in măsura în care nu sunt

determinate de o aceeaşi trăsătura sursa; au o valoare în primul rând descriptivă,

10

asemeni sindroamelor clinice (ex. nevrotismului – diferite elemente de

comportament, precum anxietatea, indecizia, temerile irationale formează un

cluster de elemente alcătuind această trăsătura de suprafaŃă). Trăsăturile de

suprafaŃă apar mai puŃin stabile şi au o natură mai puŃin permanentă.

- Trăsăturile sursa sunt importante, stabile şi permanente pentru că sunt factori

unitari, fiecare dintre ele fiind sursa unui aspect al comportamentului. Factorii

primari care derivă din analiza factorială exprimă aceste trăsături sursă ca

elemente de bază ale personalităŃii. Trasaturile sursa se clasifica in doua tipuri:

- trăsături constituŃionale, isi au originea în condiŃiile interne ale

organismului (nefiind in mod necesar innascute) si depind de

fiziologia organismului (ex. alcoolul duce la influenŃe

comportamentale ce se pot descrie ca lipsă de griji, limbuŃie

etc.grupate de analiza factoriala ca trasaturi sursa);

- trăsături care Ńin de mediu, deriva din influenŃele cadrului socio-fizic

si grupează acele caracteristici sau modalităŃi de comportament

învăŃate care formează un model impus de mediu (ex. un cantăreŃ de

jaz este diferit ca trăsaturi sursă formate de mediul său, de un ofiŃer de

carieră).

Cattell mai ia in considerare pe langa aceste trasaturi si forŃele dinamice sau

motivationale si considera ca in psihicul uman exista două tipuri de trăsături dinamice

care se manifestă la nivelul atitudinilor:

- ergi – un erg este energia sursă pentru întreg comportamentul, unitatea de bază

a motivaŃiei si este direcŃionat spre scopuri precise (ex. curiozitatea,

sexualitatea etc.);

- sentimente, format prin învăŃare, poae fi in timp supus procesului invers, de

dez-învăŃare, astfel că poate dispare, nemaiavând importantă viaŃa persoanei;

pentru fiecare persoană există un model sau set de sentimente care va

funcŃiona ca un sentiment – master, si anume sentimentul de sine care este cel

mai important şi, virtual, se reflectă în toate atitudinile persoanei.

DiferenŃa dintre erg şi sentiment Ńine de durabilitatea diferită: ergul, fiind

constituŃional, este o structură permanentă şi niciodată nu va dispărea total din

psihicul persoanei, putand varia doar ca intensitate.

11

Cercetând longitudinal şi transversal personalitatea, Cattell a evidenŃiat 6

stadii pe care aceasta le traverseaza: (1) Mica copilarie, pana la 6 ani, considerata o

perioada de formare majora a personalitatii (formarea deprinderilor bazale,

structurarea atitudinilor sociale primare, stabilitatea si forta eului si supraeului,

sentimentul de securitate / insecuritate, atitudinea fata de autoritate si posibila tendinta

spre nevrotism); (2) Copilaria, pana la 14 ani, perioada de consolidare, inceputul

emanciparii si independentei fata de parinti, tendinta de a se identifica cu cei din jur;

(3) Adolescenta, pana la 23 de ani, cea mai plina de stres si probleme subiective cu

transformari ale trasaturilor de personalitate – unele dispar, altele apar; (4)

Maturitatea, 23 – 50 ani, perioada productiva, personalitatea tinde sa devina

stabilizata; (4) Maturitatea tarzie – include schimbari si adaptari in personalitate ca

raspuns la cele fizice, sociale, psihologice; (5) Batranetea, include problematica

adaptarii la o serie de pierderi, obisnuinta cu singuratatea si lipsa securitatii personale.

In functie de aceste stadii Cattell a construit mai multe instrumente de masura:

16 PF destinat vârstelor adulte, HSPQ, pentru 12-18 ani, CPQ pentru 8-12 ani şi

ESPQ pentru vârste de la 6 – 8 ani; Chestionar de Analiză Clinică (CAQ), chestionar

de anxietate etc.

CHESTIONARUL 16 FACTORI PRIMARI (16PF)

Cattell construieşte şi publică în 1950 chestionarul 16 PF denumit

„Chestionarul celor 16 factori ai personalităŃii” care evalueaza trasaturile identificate

de autor prin analiza factoriala.

Chestionarul masoara 16 factori: 12 trasaturi sursa si 4 factori de ordinul al

doilea, factori secunzi. Există şi itemi verbali sau numerici destinaŃi evaluării unui

factor de abilitate rezolutivă. Factorii evaluaŃi prin analiză factorială sunt constructe

bipolare care încearcă să cuprindă mulŃimea de manifestări comportamentale specifice

dimensiunii în mod gradat, de la unul dintre polii acesteia caracterizat printr-o

maximă exprimare în comportament a unei extreme a dimensiunii, spre celălalt,

caracterizat printr-o maximă exprimare a opusului. Cattell utilizeaza un sistem

standard de 10 clase. Se considera semnificative pentru comportamentul real al unei

persoane acele trasaturi care au o pozitie de la cota standard 7-10, sau de la cota 0-3.

Descrierea factorilor primari

12

Factorul A – Schizotimie vs. ciclotimie: de la comportamnet caracterizat prin (cote

scazute) schizotimie, orgoliu, spirit critic, opozanŃă, răceală şi indiferenŃă, suspiciune,

rigiditate, la (cote ridicate) comportament caracterizat prin ciclotimie: individul este

bun, amabil, prietenos, serviabil, cu interes pentru ceilalŃi, blând, încrezător, adaptabil

şi cald; nu rareori aleg profesii care inseamnă contacte interumane şi o tendinŃă spre a

se confonna convenienŃelor sociale.

Factorul B – Abilitate rezolutivă generală: de la (cote scazute) slabă abilitate

mentală, lipsa de interes pentru subiecte intelectuale, la (cote ridicate) inteligenŃa vie,

conştiinciozitatea şi perseverenŃa în rezolvarea problemelor. Scala nu are corelaŃii

semnificative cu testele de abilităŃi mentale obişnuite care tipic sunt probe psihologice

in timp limitat.

Factorul C – Instabilitate emotionala vs. stabilitate emoŃională: forŃa eului este

definită ca şi grad de realizare a integrării dinamice şi a controlului emoŃional

Factorul E – Supunere vs. dominanŃă: de la (cote scazute) polul comportamentului

supus, blând, dependent, la (cote ridicate) un comportament agresiv, combativ,

încăpăŃânat, sigur de sine.

Factorul F – Expansivitate vs. nonexpansivitate: este un constituent important al

extraversiei-introversiei. Factor care suportă influenŃa mediului de formare: cei

expansivi au avut în general un mediu mai facil, mai puŃin sever, creator de optimism,

dar şi cu aspiraŃii mai puŃin exigente; nonexpansivii sunt, în general, crescuŃi după

norme mai severe si tind spre un plus de moderaŃie.

Factorul G – Supraeu slab vs. forŃa supraeului: este legat, în principal, de energie

şi perseverenŃă; conform denumirii, factorul corespunde supraeului psihanalitic prin

accentul pus pe consideraŃia faŃă de normele morale, tendinŃa de a susŃine eul şi a

frâna impulsurile idului; se distinge de stabilitatea emoŃională măsurată de factorul C

prin faptul că rezultă dintr-o integrare dinamică adecvată de-a lungul vieŃii.

Factorul H – Threctia vs. parmia: factor puternic dominat de ereditate,

temperament constituŃional; Termenul de ‘threctia’ vine de la ‘threat’ – ameninŃare si

indica o corelaŃie ridicata cu reactivitatea ridicată a sistemului nervos autonom faŃă de

ameninŃare; timiditate şi sensibilitate la ameninŃare; opus, termenul ‘parmia’ indică

predominanŃă parsimpatică; curaj şi lipsă de sensibilitate;

Factorul I- Harria vs. premsia: factor din categoria celor formaŃi prin influenŃa

mediului si a culturii.

13

Factorul L – Alexia vs. pretension: de la (cote scazute) încredere, adaptabilitate,

cooperare, interes faŃă de ceilalŃi, la (cote ridicate) care reprezintă tensiunea, un mod

de a trăi neîncrezător, suspicios şi timid.

Factorul M – Praxernia vs. autia: de la (cote scazute) comportament practic şi

constiincios, spirit logic, expresiv, deschis ca interese, dar cu o relativă lipsă de

imaginaŃie, la (cote ridicate) ‘nonconvenŃionalul excentric’, imaginativ, boem, adesea

original, care isi urmează calea proprie.

Factorul N – Naivitate vs. subtilitate: (cote scazute) polul naivităŃii, indică un

comportament direct, naiv, uneori stângaci şi neîndemânatic, la (cote ridicate)

perspicacitate şi luciditate în opinii, spirit analitic, alură intelectuală, o viziune

nesentimentală asupra lucrurilor şi vieŃii.

Factorul O - încredere vs. tendinŃa spre culpabilitate: de la (cote scazute)

comportament calm, cu încredere în sine, senin, eficient, la (cote ridicate) indică lipsa

de securitate, un mod anxios, depresiv, agitat de a se raporta la existenŃă;

Factorii ‘Q’ - sunt derivati din analiza factoriala asupra celorlalti factori; sunt mai

putin clarificati dar au o buna valoare pronostica atunci cand sunt activi in

comportament.

- Factorul Q 1 – Conservatorism vs. lipsa de respect pentru convenŃii

- Factorul Q 2 – DependenŃa de grup vs. independenta personală: Factor

care se manifesta mai ales la nivelul atitudinilor interioare; contribuie la

factorul secund introversie.

- Factorul Q 3 -Sentiment de sine slab vs. sentiment de sine puternic:

factorul depinde de mediu; prezintă o corelaŃie substanŃială cu integrarea

pulsională care vizeaza menŃinerea unei adecvate imagini sine; contribuie la

factorul secundar anxietate.

- FactorulQ4 -Tensiune ergică slabă vs.tensiune ergică ridicată: factor

interpretat ca nivel de excitatie, tensiune, datorate pulsiunilor nedescărcate sau

frustraŃiei.

Factorii 16 PF secundari:

- Factorul I - Adaptare vs. anxietate:

- Factorul II- Intraversie vs. extraversie

14

CHESTIONARUL DE PERSONALITATE PENTRU ADOLESCENTI

( H.S.P.Q.)

HSPQ – (Hight School Personality Questionnaire) contine factorii masurati de

16 PF cu urmatoarele modificari: lipsesc L, M, N, Q1 si apar ca factori suplimentari D

si J.

TendinŃe în dezvoltarea personalităŃii in adolescenŃă (Sealy & Cattell):

- Factorul (A) Schizotimie / ciclotimie: de la 11 la 17 ani o creştere a

sociabilităŃii şi reducere a însingurării; la băieŃii de peste 18 ani o creştere a

obiectivitătii, scepticismului; la fete apare un declin slab spre ciclotimie.

- Factorul (B) InteligenŃă: creştere stadială de la 11 la 15 ani.

- Factorul (C) Forta eului: creşterea nu este semnificativă pentru nici unul

dintre sexe.

- Factorul (D) Flegmatic /excitabil: de la 11 la 17 ani, la ambele sexe se

notează o creştere a identităŃii şi suficienŃei personale, si o scădere a

excitabilităŃii şi nesiguranŃei.

- Factorul (E) Sumisiv/ dominant: la ambele sexe de-a lungul timpului creste

dominanta, dar in mod diferit: la fete are loc mai întâi o creştere între 11-17

ani; la băieŃi continuă creşterea intre 18-23 ani, în timp ce la fete se produce o

stagnare, chiar o uşoară tendintă spre submisivitate; in general scorurile fetelor

sunt mai scăzute.

- Factorul (F) Taciturn /expansiv: expansivitatea creşte intre 11-17 ani, apoi

apare o tendinŃă spre aplatizare intre 17 – 19 ani, urmata de decline.

- Factorul (G) ForŃa supraeului: nu apare nici o tendinŃă semnificativă;

- Factorul (H) Parmia /threctia: uşor declin al timidităŃii de-a lungul vârstelor.

- Factorul (I) Premisa /harria: scorurile pentru băieŃi apar mult mai scăzute

decât la fete; în adolescenŃa timpurie, băieŃii prezintă o creştere clară, devin

mai realişti, cu încredere în sine, mai hotărâŃi; creşterea la fete este mai

semnificativă între 15-18 ani.

15

- Factorul (J) Coasthenia /zeppia: intre 11-17 ani uşor declin în coasthenia pe

masură ce creşte participarea la grup; declinul la băieŃi apare mai mic.

- Factorul (L) Protension/ alexia: pentru fete apare un declin ordonat de-a

lungul adolescenŃei.

- Factorul (M) Autia/praxernia: tendinŃă de creştere în perioada 11 – 17 ani,

cu semnificaŃia de convenŃionalism, spirit practic, realism; la fete apare un

declin semnificativ în perioada următoare.

- Factorul (N) Naivitate /subtilitate: TendinŃă de creştere mai semnificativă

intre 15 - 23 ani.

- Factorul (O) Incredere / culpabilitate: tendinŃă generală de descreştere; la

fete tendinŃa spre culpabilizare înregistrează scoruri mai mari; băieŃii devin de-

a lungul adolescenŃei mai puŃin nelinistiti.

- Factorul (Q1)Conservator /radical: fetele sunt mai conservatoare, fără a fi

radicale; băieŃii (la colegiului) prezintă o tendinŃă spre creşterea

radicalismului;

- Factorul (Q2) DependenŃă /independenŃă: pentru fete, un declin

semnificativ de la 11-16 ani; după 11 ani apare la ambele sexe o creştere

semnificativă.

- Factorul (Q3) Controlat/necontrolat: creştere semnificativă doar la băieŃi în

prima parte a adolescenŃei.

- Factorul (Q4) Relaxare/tensiune: creştere la ambele sexe in adolescenta

timpurie; scădere semnificativă a tensiunii ergice intre 18-23 ani pentru (tinerii

de la colegiu).

4.CHESTIONARELE DE TIP ‚BIG FIVE’

Chestionarele de tip ‘Big Five’ (cinci superfactori ai personalităŃii) se

fundamenteaza pe teoriile psiholingvistice in abordarea personalitatii. Ipoteza lexicală

- presupune că la nivelul limbajului curent sunt encodate trăsăturile cele mai

pregnante confom cărora oamenii se evaluează unii pe ceilalŃi. Paradigma lexicala in

evaluarea dimeniunilor personalitatii porneste de la analiza dictionarului unei limbi

16

pentru a extrage descriptorii potentiali de personalitate, care sunt supusi unor criterii

de selectie. Majoritatea studiilor de acest gen s-au centrat pe adjective – au dus la

elaborarea de instrumente de evaluare de tip Lista de adjective (Goldberg, 1981,

Brokken, 1978, Angleitner, 1987 etc.); studii ulterioare au inclus si verbe si propozitii.

Cercetarile lui Cattell, Tuges & Christal asupra cuvintelor stabilesc existenOa a cinci

factori principali. De referinOa sunt cercetările lui Lewis Norman din anii ’70 care

ajunge la cinci superfactori cu mai multe faOete. Goldberg în anii ‘80 continuă

cercetările lui Norman Oi ajunge de asemenea la dimensiuni ortogonale: 5 externe sau

6 interne. După anii ‘80 s-au făcut cercetări similare în diferite spaOii culturale Oi

limbi (engleză, americană, itlaiană, franceză, maghiară,japoneză, filipineză, croată,

română) - toate au evidenOiat în urma analizei factoriale soluOii factoriale optime de

cinci suprafactori care conOineau sub-factori cu încărcături diferite.

ConOinutul celor 5 suprafactori:

1. Extraversia vs. Introversia:

� MiOcarea spre interior vs. exterior a energiei psihice (Jung);

� Factor de grup (Eysenck) – un continuum de la sociabilitate,

deschidere la retragere, închidere;

� Factor secundar (Cattell) la care contribuie mai mulOi factori primari;

� Costa & McCrae: căldura / entuzisamul, spiritul gregar, afirmarea,

activismul, căutarea excitării, calitatea pozitivă a stărilor emoOionale.

2. Stabilitate emoBională vs. Nevrotism

� Nevrotism, instabilitate emoOională: interrelaOia dintre anxietate,

depresie, autoapreciere scăzută, timiditate; reacOii iraOionale, uneori

rigide;

� Măsurat de chestionarele lui Eysenck (N), Cattell (factorii C, I, E, F);

� Stabilitate emoOională: Eu puternic, matur, calm;

� Costa & McCrae: anxietate, ostilitate, depresie, timiditate,

impulsivitate, vulnerabilitate.

� Predictor bun pentru succesul Ocolar Oi profesional.

3. Agreabilitatea este factorul cu cel mai scurt istoric;

� FaOete sunt regăsite Oi în alte chestionare;

� Cattell: factorul L – încredere, adaptabilitate, cooperare, interesul faOă

de ceilalOi;

17

� CPI: scala Gi – Impresie favorabilă: persoanele care doresc să facă

impresie bună, preocupate de părerea celorlalOi, de o bună

funcOionare socială, neagă agresivitatea;

� Termenul „agreabilitate” apare odată cu teoria Big Five – ca

dimensiune intepersonală: încredere, sinceritate în exprimarea

opiniilor, altruism, bunăvoinOă, modestie Oi blândeOe.

4. ConBtiinciozitatea:

� IniOial considerat un factor caracterial Oi o resursă pentru muncă;

� Jung diferenOiază între raOionalitate (gândirea Oi afectivitatea)

vs.iraOionalitate (senzaOia Oi intuiOia) în cunoaOtere Oi raportarea

la informaOie; Inventarul tipologic Myers-Briggs scala JP: Judecată

versus PercepOie;

� În sfera modelului Big Five: definit de nevoia de control Oi nevoia de

ordonare; faOete: competenOa, ordinea, simOul datoriei, dorinOa de

realizare, auto-disciplina, deliberarea.

5. Intelectul Bi Deschiderea spre experienBă:

� Factorul cel mai controversat: unele studii nu au reuOit să definească

acest factor, altele îl definesc foarte diferit ca faOete;

� Limitele modelului Big Five Oin în mare măsură de acest factor,

definit în culturi diferite ca: cultura / inteligenOă / imaginaOie /

deschidere la experienOă etc.

� Cattell – factorul B: tendinOă funcOională, interes pentru subiecte

intelectuale;

� Costa & McCrae: factor care nu Oine neapărat de inteligenOă sau

educaOie, cu faOetele: deschidere spre fantezie, deschidere în plan

estetic, deschidere spre modurile proprii de a simOi, deschidere în plan

ideatic Oi în planul valorilor.

Limitele modelului Big-Five Oin de :

A) Abordarea lexicală: lipsa unui cadru teoretic, corespondenOa dintre structura

limbii Oi structura personalităOii; reprezentativitatea Oi exhaustivitatea

termenilor, limite legate de taxonomie Oi de selecia variabilelor.

B) Structura Big-Five: decizia de a considera factorii independenOi; numărul

exact de factori (ex. Goldberg – factori suplimentari „Cultură” Oi „Valori”).

18

CHESTIONARUL NEO PI (R)

Autorii americani Costa şi McCrae au conceput şi experimentat mai multe

variante de chestionare de tipul ‘Big Five’ pentru masurarea celor cinci factori ai

personalităŃii, incluzand si continuturi din alte teste. NEO PI (NEO Personality

Inventory, 1985) include 3 factori - nevrotism, extraversie şi deschidere, dezvoltaŃi la

nivelul faŃetelor lor, si doi factori - agreabilitatea şi conştiinciozitatea, doar la nivel

global. Chestionarul NEO PI (R) cuprinde 240 de itemi, raspunsurile se dau pe o

scala in 5 trepte (total dezacord, dezacord parOial, neutru, acord parOial, acord total).

Versiuni NEO PI (R):

� Forma S pentru autoevaluare;

� Forma R pentru heteroevaluare (contine aceeasi itemi scrisi la persoana a treia,

pentru a permite evaluarea altei persoane);

� Exista o versiune prescurtata – NEP FFI (NEO Five-Factor Inventory) cu 60

itemi care masoara scalele doar global;

� Corelatele fatetelor scalelor din NEO PI R apar sub forma ACLC (Adjective

Check-List Correlates): câte 42 de adjective pentru fiecare factor, grupate câte

şapte pentru fiecare dintre faŃete.

Variantele NEO PI R pot fi utilizate pentru subiecŃi începând de la 17 ani, fara

tulburari.

Factorii NEO PI (R):

1. Nevrotism (N) - fatete: anxietate, ostilitate, depresie, constiinta de sine

(exagerata), impulsivitate, vulnerabilitate;

2. Extraversia (E) - fatete: caldura / entuziasm, spirit gregar, afirmare, activism,

cautarea excitarii, calitatea pozitiva a starilor emotionale;

3. Deschiderea (D) - fatete: deschidere spre fantezie, deschidere spre modurile

proprii de a simti, deschidere in planul actiunilor, deschidere in plan ideatic,

deschidere in planul valorilor;

4. Agreabilitatea (A) - fatete: incredere, sinceritate in exprimarea opiniilor, in

conduita, altruism, bunavointa, modestie, blandete

19

5. Constiinciozitate (C) - fatete: competenta, ordinea, simtul datoriei, dorinta de

realizare, auto-disciplina, deliberare.

Descrierea pe larg a scalelor:

1. NEVROTISM (N) - stabilitate emoŃională / adaptare faŃă de nevrotism/neadaptare

(Costa, McCrae 1992); dimensiunea reprezinta aspecte ale normalitatii.

� Scorurilor inalte - exprima risc de a dezvolta tulburări psihiatrice, dar nu

obligatoriu: tendinta generala de a trai teama, tristeŃe, jena, mânie, vinovăŃie,

dezgust, tendinŃa de a avea idei iraŃionale, scăderea capacităŃii de control al

impulsurilor, a capacităŃii de a face faŃă stresului;

� Scorurile scazute - stabilitate emotionala in fata stresului, calm, relaxare, cu un

temperament în general egal.

FaBetele nevrotismului:

N1: Anxietatea - tendinŃa de a trăi temeri, îngrijorări, nelinişti, nervozitate;

anxietate liberă, nefixată pe anumite conŃinuturi; pot aparea si temeri specifice,

fobii – specific nivelelor inalte; Nivelele scăzute reprezintă calmul, relaxarea.

N2: Ostilitatea – Nivelul înalt arata tendinŃa spre stări frecvente de mânie,

frustrare, înverşunare; există o corelaŃie între dezagreabilitate şi ostilitatea

înaltă. Polul opus arata tendinŃa de a nu se înfuria uşor, de a prezenta o stare

prevalentă de confort psihic.

N3: Depresia - cel mai bun predictor pentru starea de bine, de ‘fericire

generală’; polul depresiv - tendinŃa spre stări de vinovaŃie, tristeŃe, descurajare,

lipsă de speranŃă, singurătate; polul opus - inexistenta acestei tendinŃe, dar nu

şi predominarea stărilor de veselie şi lipsă de griji, aspecte care Ńin de

extraversie.

N4: ConştiinŃa de sine (exagerată) - factor de anxietate socială şi timiditate,

accentuarea starilor de ruşine, sensibilitate la ridicol, de a se simŃi încurcat în

prezenŃa altora, sentimente de inferioritate; polul opus indică faptul ca

persoanele se tulbură mai puŃin în situaŃii sociale penibile.

N5: Impulsivitate - incapacitatea de autocontrol a impulsurilor şi dorinŃelor:

dorinŃele (a fuma, a poseda, a mânca…) sunt percepute ca fiind prea puternice,

individul se simte incapabil să le reziste, iar ulterior poate regreta un anumit

comportament; polul opus prezintă capacitatea de a rezista la tentaŃii şi

frustrări.

20

N6: Vulnerabilitate - vulnerabilitatea fata de stres; polul ridicat -

incapacitatea de a face faŃă stresului, cu tendinŃa de a deveni panicat, lipsit de

speranŃă in situaŃiile de urgenta; polul scorurilor joase – autoapreciere de

competenta si stăpânire in faŃa stresului.

2. EXTRAVERSIA (E) – extravertul apare sociabil, se simte în largul său printre

oameni, este afirmativ, activ, vorbăreŃ, îi place ceea ce este excitant, stimulativ, are o

dispoziŃie generală veselă, energică şi optimistă; introversia: individul este rezervat,

dar nu neprietenos, este independent, liniştit, preferă să fie singuri, fara a fi nefericiŃi

sau pesimişti. Aceste date se distanteaza de unele dintre aspectele incluse tradiŃional

în această dimensiune (Eysenck, Cattell etc.).

FaBetele extraversiei:

E1: Căldură / entuziasm - fateta extraversiei indică un comportament

dominat de afectivitate şi prietenos; persoane care se apropie uşor de ceilalŃi,

se ataşează uşor; la polul opus apare un mod mai distant, formal, rezervat de

conduită.

E2: Spiritul gregar – definit ca preferinŃă pentru compania altora; polul opus

indică tendinŃa contrară, de a evita compania altora.

E3: Afirmarea - indică un comportament dominant, plin de forŃă, cu

ascendenŃă social, persoane care vorbesc cu uşurinŃă, fără să ezite şi devin de

obicei liderii grupurilor de apartenenŃă; la polul opus sunt cei care preferă să

rămână în fundal, să lase altora grija afirmării sau vorbirii.

E4: Activismul - se relevă printr-un tempo ridicat, plin de energie, nevoia de a

face mereu ceva; polul opus - preferinŃă pentru un tempo mai relaxat, fără ca

acestea să fie interpretabile ca lene, comoditate.

E5: Căutarea excitării - preferinŃă pentru stimulare, o viaŃă excitanta; preferă

culorile vii mediile zgomotoase, pericolul; la polul opus, preferă o anumită

monotonie pe care ceilalŃi ar putea-o considera plictisitoare; la extrem, factorul

poate fi un indiciu pentru comportamentul de tip psihopat (dupa MMPI).

E6: Calitatea pozitivă a stărilor emoŃionale - cea mai relevantă în predicŃia

stării de fericire; indica tendinŃa de a trăi stări emoŃionale pozitive precum

bucuria, veselia, fericirea, iubirea, excitarea; persoanele râd cu uşurinŃă, sunt

optimiste şi satisfacute de viaŃă; la polul opus, fără a fi cu necesitate nefericiŃi,

indivizii sunt mai puŃin exuberanŃi şi lipsiŃi de vervă.

21

3. DESCHIDEREA (O) - imaginaŃia activă, sensibilitatea estetică, atenŃia pentru

viaŃă şi sentimentele interioare, preferinŃa pentru varietate, curiozitatea intelectuală,

independenŃa în modul de a gândi lucrurile; nu se asociază in mod necesar cu educaŃia

sau cu inteligenŃa generală; polul lipsei de deschidere duce la un comportament

conservator, cu preferinŃă pentru familiar, cu o viaŃă afectivă ‘cu surdină’; lipsa de

deschidere nu înseamnă intoleranŃă sau agresivitate.

FaBetele deschiderii:

O1: Deschidere spre fantezie - imaginaŃie vie, visează nu pentru a scăpa din

situaŃie, ci pentru că astfel îşi creează o viaŃă interioară bogată şi plină; polul

opus, preferă ca mintea să le lucreze în ceea ce fac aici şi acum.

O2: Deschidere in plan estetic - apreciază profund arta şi frumosul, fără să

implice şi talent artistic sau bun gust; isi largesc cunoştinŃelor din domeniile

respective; la polul opus sunt cei fără interes pentru artă şi frumos.

O3: Deschidere spre modurile proprii de a simŃi - apreciere faŃă de trăirile

şi sentimentele interioare; emoŃiile sunt considerate ca o parte importantă a

vieŃii, prin urmare sunt foarte diferenŃiate şi mai profunde decât la ceilalti

oameni.

O4: Deschidere în planul acŃiunilor - dorinŃa de a încerca fel de fel de

activitati, locuri noi, mâncăruri noi, neobişnuite; încearcă tot felul de hobby-

uri; la polul opus, se manifestă nevoia de a se ancora în ceea ce este deja

încercat, de a nu se schimba nimic.

O5: Deshiderea în plan ideatic - ‘curiozitate intelectuală’ (Fiske, 1949) –

deschidere a interesului, a minŃii pentru noi idei, aspecte neconvenŃionale,

preferinŃa pentru discuŃii şi argumentări filosofice; nu implică în mod necesar

inteligenŃa inalt dezvoltată; polul opus indică curiozitate săracă, interese

limitate.

O6: Deschidere in planul valorilor - persoane gata mereu să reexamineze

valorile, fie ele sociale, politice, religioase; nu iau nimic ca garantat; la polul

opus sunt persoanele care tind să accepte autoritatea şi tradiŃiile preŃuite în

cultura respectivă, fiind în genere conservatori şi dogmatici.

4. AGREABILITATEA (A) - apare ca dimensiune pregnant interpersonală;

semnifica altruismul, un comportament cooperant, simpatetic, de ajutorare a altora, cu

22

tendinŃa de a-i considera pe ceilalŃi la fel de simpatetici; nivelele înalte semnifică şi

tipul de persoană dependentă. Opusul descrie un comportament dominant şi

antagonist, egocentric, sceptic faŃă de intenŃiile altora, competitiv; adesea reprezintă o

persoană narcisistă, antisocială.

FaBetele agreabilităBii:

A1: Încredere - dispoziŃie spre un comportament increzător, care îi consideră

pe ceilalŃi oneşti şi bine intenŃionaŃi; la polul opus apar cinicii şi scepticii, care

îi consideră pe ceilalŃi fie periculosi, fie lipsiŃi de onestitate.

A2: Sincer in exprimarea opiniilor, in conduită - se referă la un mod

deschis, sincer, franc şi ingenios de manifestare; la polul opus sunt cei cărora

le place să-i manipuleze pe ceilalŃi prin flatări, înşelăciune, minciuna,

considerand aceste tactici drept deprinderi sociale necesare, iar cei care nu le

au sunt naivi.

A3: Altruism - arata interes activ pentru binele altora, sunt generoşi, plini de

consideraŃie, gata să ajute; la polul opus sunt cei centraŃi pe propria persoană,

care ezită să se amestece în problemele altora.

A4: BunăvoinŃa - se manifestă mai ales la nivelul conflictului

interrelational: persoane care au tendinŃa să cedeze, să-şi inhibe agresivitatea,

să uite, să ierte; relevantă este blândeŃea şi amabilitatea; la polul opus,

agresivitatea, tendinŃa spre competiŃie şi exprimarea directă a mâniei,

enervării, furiei.

A5: Modestia - modeşti, umili, fără să le lipsească în mod necesar încrederea

în sine sau aprecierea; la polul opus sunt cei care se consideră superiori altora;

ceilalŃi îi consideră aroganŃi sau încrezuŃi; nivelul patologic al lipsei de

modestie face parte din sindromul narcisist.

A6: BlândeŃea - indică atitudini de simpatie si preocupare faŃă de semeni: sunt

sensibili la nevoile altora, la latura socială; la polul opus sunt cei mai duri, cu

inima ‘împietrită’, prea puŃin simŃitori si deloc miloşi; se consideră realişti,

raŃionali, conduşi de logica rece.

5. CONŞTIINCIOZITATEA (C) - se refera la autocontrol, sub aspectul capacităŃii

de autoorganizare, îndeplinire a îndatoririlor, planificării; sunt persoane care işi

definesc şi urmăresc scopurile, hotărâŃi şi cu voinŃa formată; oameni scrupuloşi, de

încredere, punctuali; autorii considera ca realizările de valoare din orice profesie Ńin

23

de acest superfactor; polul opus nu se caracterizează cu necesitate prin lipsa de simŃ

moral, dar apare o mai scăzută exactitate în aplicarea principiilor morale, o manieră

uşuratică de a-şi urmări sau îndeplini sarcinile.

FaBetele agreabilităBii:

C1: CompetenŃa - sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient;

oameni în general pregătiŃi pentru viaŃă; la polul opus sunt cei cu o incredere

redusă in propriile capacităŃi.

C2: Ordinea - indivizi bine organizaŃi, limpezi, clari, îşi păstrează lucrurile la

locul lor; polul opus indică o autoapreciere scăzută privind organizarea şi un

mod puŃin metodic de lucru; la extrema, factorul de ordine poate face parte din

sindromul compulsiv.

C3: SimŃul datoriei - persoane conduse de conştiinŃă, de responsabilitatea

asumării conştiente, care aderă strict la principiile etice şi urmaresc scrupulos

indatoririle morale; la polul opus comportamentul este mai degraba supus

intamplarii, nu te poti bizui si avea incredere intr-o astfel de persoana.

C4: DorinŃa de realizare - reprezinta nivelul de aspiratie si perseverenta in

realizarea lui; indivizi harnici care isi conduc viata dupa o anumita directie;

nivelele foarte inalte arata focalizarea vietii exclusiv in directia muncii,

carierei (sindromul ‘workahoolic’); la polul opus sunt cei mai care nu sunt

condusi de dorinta reusitei, le lipseste ambitia si scopul bine precizat, fara sa

traiasca insatisfactii pentru nivelul scazut al reusitei.

C5: Auto-disciplina - capacitatea de a incepe o sarcina si a o duce la bun

sfarsit, in ciuda monotoniei sau a altor distrageri ale atentiei; sunt oamenii care

se motiveaza si duc la sfarsit ceea ce incep; la polul opus sunt cei care au

tendinta de a amana inceperea actiunii, de a se descuraja cu usurinta, de a

abandona, deci o scazuta auto-disciplina.

C6: Deliberare - reprezinta tendinta de a gandi atent inainte de a actiona,

chibzuinta si precautie; la polul opus sunt cei pripiti, care actioneaza fara sa

judece consecintele.

ObservaOii:

� NEO PI R nu furnizează toate informaŃiile necesare unei evaluări cuprinzătoare a

personalităŃii; se vor corobora datele din interviuri anamnestice, examinări privind

24

starea mentală, examinări privind nivelul de performanŃă al diferitelor capacităŃi

cognitive;

� Proba nu conŃine scale de ‘validare’ a modurilor de răspuns la itemi (ca in

Eysenck, CPI etc.); prezentarea adecvata a testului este importanta pentru un

raspuns onest, ‘atitudinea de autodezvaluire’ (Johnson 1981);

� Aplicabilitatea este larga - in domeniul clinic, consilierii, educational, industrial.

� Datorita specificitatii înalte a acestor tipuri de instrumente pentru cultura limbii

respective, structura intrafactorială a celor 5 factori poate sa difere in diferite

spatii lingvistice; astfel adaptarea culturala este imperioasa pentru folosirea cu

succes a chestionarului.

5. CHESTIONARELE DE TIP „BIG FIVE”: CHESTIONARUL ABCD-M

Adaptarea romaneasca

Cercetarile romanesti asupra NEO PI R au inceput in 1995 sub coordonarea

M. Minulescu; s-a realizat o validare si etalonare a testului pe populatia adulta.

Cercetarile au condus spre un model factorial cu o specificitate anume in ceea ce

priveste compozitia factorilor si ierarhizarea lor, comparativ cu alte structuri

factoriale. Cei 5 mari factori in modelarea Big-Five in limba romana prezinta fiecare

cate 5 fatete; a rezultat un chestionar cu 5 scale principale si 25 de scale structurale:

Factorul I: Extraversie – Introversie

� E1: Activism vs. pasivitate

� E2: Optimism vs. pesimism

� E3: Umor vs. lipsa de umor

� E4: Abilitate interpersonala vs. fara abilitati sociale

� E5: Afirmare personala (cauta succesul) vs. dezinteres pentru afirmare

Factorul II: Maturitate, Adaptare normala - Imaturitate, psihopatie, agresivitate

� M1: Incredere in ceilalti vs. manipulativ, ostil

� M2: Adaptativ, conservator vs. rebel

� M3: Prietenos vs. despotism

� M4: Forta inhibitiei vs. excitabil, iritabil

25

� M5: Forta Eului vs. egocentrism

Factorul III: Agreabilitate - Lipsa agreabilitatii

� Altruism vs. egoism

� A2: Romantism, sentimentalism vs. insensibilitate

� A3: Caldura afectiva vs. raceala afectiva

� A4: Empatie vs. lipsa empatiei

� A5: Onestitate, corectitudine vs. lipsa onestitatii

Factorul IV: Constiinciozitate - Lipsa ordinii

� C1: Vointa, perseverenta vs. lipsa mobilizarii

� C2: Spirit de perfectionare vs. superficial

� C3: Rational, obiectiv vs. subiectiv

� C4: Planificare vs. risipitor

� C5: Control emotional vs. neliniste, anxietate

Factorul V: Actualizare (atitudine si motivatii generative) - Stagnare (nonevolutiv)

� Ac1: Aprofundare vs. platitudine intelectuala

� Ac2: Toleranta, deschidere vs. interpretativ

� Ac3: Rafinare personala vs. rudimentar

� Ac4: Independenta, flexibilitate vs. dependent, rigid

� Ac5: Creativitate vs. non-creativ

Chestionarul ABCD-M cuprinde un număr de 151 itemi cu cinci variante de

răspuns: TD (total dezacord), DP (parOial dezacord), N (neutru, nu mă pot decide,

uneori da, alteori nu), AP (acord parOial), TA (acord total). Timpul mediu de aplicare

este de 35 de minute. Scorarea poate fi făcută creion-hârtie (completare manuală pe

foaia de profil) sau computerizat, online. Scorarea online permite generare automată

a profilului, în timp ce la scoarea manuală se totalizează scorurile brute Oi se

completează fiOa de profil. Reprezentarea în note T dă posibilitatea comparării

cotelor pe scale diferite. În plus mai există o fiOa de prezentare sintetică a

rezultatelor, unde nota ridicată este T peste 65, nota medie este T între 45 – 55 Oi

nota scăzută este pentru T sub 44,

ABCD-M este un instrument de evaluare care poate fi aplicat în psihologia

organizaOională Oi resurse umane, psihologie clinică, consiliere psihologică Oi

educaOională.

26

6. INVENTARUL DE PERSONALITATE MYERS - BRIGGS

Teoria lui C.G. Jung privind tipologia de personalitate

Complementar abordării personalităŃii prin prisma trăsăturilor sau

dimensiunilor de bază, exista modelul tipologic al personalitatii. Există numeroase

tipologii, fiecare cu un sistem de categorizare pornind de la presupunerea că există

modele coerente de comportament, respectiv stiluri de acŃiune care sunt suficient de

stabile pentru a permite o clasificare a persoanelor de-a lungul acestor tipuri.

C.G.Jung descrie o tipologie bazata pe o viziune structurala asupra psihicului.

Jung este întemeietor al psihologiei analitice şi al modelului de analiză de profunzime

şi psihoterapie. Tipologia jungiană descrie reacŃii şi preferinŃe curente, aspecte forte

şi aspecte limitative pentru 8 tipuri principale în functie de orientarea şi funcŃia

dominantă la nivelul eului conştient: introvert senzorial, extravert senzorial, introvert

intuitiv, extravert intuitiv, introvert logic, extravert logic, introvert afectiv, extravert

afectiv.

Inventarul tipologie Myers-Briggs (forma G )

Myers-Briggs Type Indicator (Indicatorul tipologie Myers-Briggs, MBTI) este

un chestionar de evaluare a personalităŃii, care se fundamenteaza pe teoria jungiană a

tipurilor psihologice.

Chestionarul se adresează personalităŃii normale şi nu este conceput ca un test

clinic. S-au construit şi publicat cinci variante: forma F (166 de itemi), forma G (126

itemi), o formă abreviată de auto-evaluare, forma AV (50 itemi), forma MMTIC

(Murphy-Mesgeier Type Indicator Children – 70 itemi), şi, cea mai recentă, forma M

(93 de itemi) publicată în 1998.

Indicatorul de tipuri Myers-Briggs vizeaza tipologia de personalitate construită

de-a lungul dinamicii dintre atitudinea extraverta şi cea introvertă, dintre eul conştient

şi conŃinuturile inconştiente, şi a celor patru tipuri de funcŃii de cunoaştere: doua

rationale – functia logica, gandirea si functia afectiva - si doua irationale,

27

„perceptive” – functia senzoriala, legata de informatiile de tip perceptiv si functia

intuitiva, legata de cuprinderea unei situatii ca intreg. Din experienŃă rezultă că este

imposibil ca toate funcŃiile să se dezvolte in mod egal; funcŃia care în procesul de

diferenŃiere rămâne cel mai în urmă este numită de Jung „funcŃie inferioară”. Cel mai

adesea ne identificăm mai mult sau mai puŃin complet cu funcŃia cea mai privilegiată

şi de aceea cea mai dezvoltată. Aici îşi au originea tipurile psihologice. Teoria

tipurilor pleacă de la ideea că oamenii sunt născuŃi cu o predispoziŃie pentru

preferarea unei anumite funcŃii în faŃa celorlalte. Folosirea optimă a celor patru funcŃii

nu trebuie şi nu se poate obŃine prin egalizare, ci prin dezvoltarea selectivă a fiecăreia

în parte.

Descrierea scalelor MBTI

1. Scala EI: Extravertire – Introvertire - preferinŃa pentru focalizarea atenŃiei;

descrie modul cum este orientată energia la dispoziŃia eului.

2. Scala SN: Senzoria1itatea – IntuiŃia - preferinŃa pentru adunarea informaŃiei din

mediu; descrie modul cum este percepută informaŃia.

3. Scala TF: Gândirea logică – Afectivitatea - indica felul in care se iau deciziile.

4. Scala JP: Judecata - PercepŃia - preferinŃa pentru orientarea faŃă de lumea

exterioară; implică răspunsul la problema modului cum abordezi raŃional sau

iraŃional datele de informaŃie asupra realităŃii interioare sau exterioare.

FuncŃia dominantă

Dintre cele patru funcŃii (senzorială – intuitivă; logică – afectivă) două sunt preferate

deoarece sunt mai dezvoltate, iar una din ele este functia numarul unu – cea care

raspunde prima cand subiectul se afla in fata unei informatii noi. Functia dominanta

este cea mai familiara subiectului. FuncŃia dominantă se manifestă diferit la

extravertiŃi şi la introvertiŃi: la extravertiti se manifesta inspre afară, spre realitatea din

jur, aici si acum; la introvertiti funcŃia preferenŃială este menită construirii realităŃii

interioare.

Tipuri de temperamente

1. SJ (senzorial şi raŃional) – generează un dezvoltat simŃ al datoriei; persoane

aşezate,’ ascultătoare şi în primul rând soanele cu aceste litere sunt aşezate,

28

ascultătoare si doresc să fie de folos grupurilor sociale cărora le aparŃin; se

simt cel mai bine când au obligaŃii; vor să fie cei care poartă de grijă întregii

lumi; se simt mai bine atunci când dau decât atunci cand primesc.

2. SP (senzorial şi percep tiv ) – interes pentru bucuriile vieŃii şi distracŃie;

persoane care vor sa fie implicate, sa faca ceva, sunt frecvent plictisite de un

status quo, adesea sunt spontane, impulsive; preferă să lucreze mai ales cu

situaŃii de criză, pe care le conduc bine în practică, pe căi bine stabilite.

3. NT (intuitiv şi logic) - interes pentru putere si intelect; dorinŃa de putere, nu

neapărat putere asupra oamenilor, ci putere asupra mediului înconjurător; isi

doresc sa fie capabili să înŃeleagă, să controleze, să prezică şi să explice

realitatea. Doresc să fie cunoscuŃi pentru competenŃa lor.

4. NF (intuitiv şi afectiv) – se află în căutarea autenticităŃii şi auto-actualizării;

căutători naturali, în căutarea Sinelui, doresc să devină aşa cum sunt în

realitate; sunt cei mai idealisti si romantici; au mare capacitate de ascultare

empatică.

MBTI este utilizat preponderent in consiliere vocationala, selectia profesionala si

cercetare.

7. CHESTIONARUL DE PERSONALITATE CALIFORNIA:

TEORIA LUI GOUGH PRIVIND EVALUAREA PERSONALITATII

Harrison G.Gough - psiholog american, creatorul Inventarului de Personalitate

California – unul din cele mai populare inventare moderne de evaluare obiectiva a

personalitatii; are o larga aplicabilitate internationala, fiind tradus in peste 28 de limbi

(pana in 1990); chestionarul a fost supus unei serii de revizuiri si imbunatatiri;

adaptarea romaneasca a inceput in 1970.

CPI-ul a aparut ca un instrument simetric fata de MMPI - lnventarul

Multifazic de Personalitate Minnesota destinat psihopatologiei; trebuia construit un

29

instrument paralel pentru normalitatea psihica – pornind de la realitatile fiinŃei

normale, obişnuite, aflate in interrelatie.

Baza conceptuala

Gough este adeptul constituirii unui instrument de evaluare centrat pe

persoana; nu se urmareste in primul rand gasirea unei tipologii sau dimensiuni

generale a personalitatii.Sistemul conceptual a fost structurat prin anii 1940, avand ca

baza de pornire asa-numitele ‘concepte populare’ (folk concepts) – acei termeni

descriptivi pe care oamenii îi utilizează între ei pentru a-şi descrie modurile de a se

comporta, caracteristicile obisnuite, cotidiene, termei care fac parte din limbajul

cotidian si sunt pastrati in limba o durata mare de timp;

Gough se sprijina pe si cauta acele concepte care apar în interrelationarea sociala

in toate culturile şi societăŃile; scopul fiecărei scale este să reflecte cât de fidel posibil

un aspect, o anume temă a comportamentului interpersonal.

- Criticile cele mai dificile aduse ideii “conceptelor populare” constă în

problema dacă nu cumva cuvintele au dobandit conotatii diferite pentru

diferite persoane; Gough doreşte să evalueze tocmai constructul asa cum este

definit cultural, iar atuul il reprezinta faptul ca acestea sunt universale atat

cultural cat si in timp;

- Scalele CPI nu pot fi interpretate la fel ca scalele specifice inventarelor

construite pe modelul trasaturilor / modelul factorila; scalele CPI nu sunt

derivate prin analiza factoriala, ci pe baza utilizarii sistematice a analizei

conceptuale, care include validarea practica si de construct; astfel scalele CPI

se coreleaza una cu alta in aceeasi masura in care se coreleaza conceptele

populare (ex. independenta include multimire de sine, distanta, atunci si scala

‘Independenta’ trebuie sa se refere la aceste concepte);

CHESTIONARUL DE PERSONALITATE CALIFORNIA (C.P.I.)

Prima versiune apare in 1951 cu 15 scale, urmata de o versiune cu 18 scale,

varianta mai recenta - 1987 cuprinde 20 de scale şi un total de 462 de itemi.

Scalele pot fi grupate in 4 grupe / clase de semnificatii psihologice.

30

I. Stilul si orientarea interpersonala - indică dimensiunile personalităŃii ce

intervin in afirmarea persoanei, siguranŃa de sine, imaginea de sine şi

adecvarea interpersonala: dominanta (Do), capacitate de statut (Cs),

sociabilitate (Sy), prezenta sociala (Sp), acceptare de sine (Sa), Independenta

(In), empatie (Em);

II. Atitudinea fata de norme si valori – indică opŃiunile valorice si maturitatea

interrelaŃionala: responsabilitate (Re), socializare (So), autocontrol (Sc),

impresie buna (Gi), comunalitate (Cm), sanatatea (Wb), toleranta (To);

III. Eficienta intelectuala - măsoară mai ales nivelul motivaŃional, în sensul

potenŃialului de realizare personală şi al focalizării pe valorile intelectuale:

realizarea prin conformism (Ae), realizare prin independenta (Ai), eficienta

intelectuala (Ie);

IV. Rol si stil personal– surprind unele modalităŃi intelectuale ce modelează un

stil personal: intuitie psihologica (Py), flexibilitate (Fx), feminitate (Fe).

Descrierea scalelor C.P.I.

Scala I: Dominanta – Do (36 itemi) – este o masura a dominantei sociale.

Scala II: Capacitatea de statut – Cs (28 itemi) – masoara calitati asociate statutului

social.

Scala III: Sociabilitate – Sy (32 itemi) – identifica un comportament deschis, atasat

social.

Scala IV: PrezenŃa socială – Sp (38 itemi) – evalueaza echilibrul, spontaneitatea, si

siguranta de sine.

Scala V: Acceptarea de sine - Sa (28 itemi) – se adreseaza simtului propriei valori si

autoaprecierii.

Scala VI: Independenta – In (28 itemi) – masoara resursele şi distanta.

Scala VII: Empatie - Em (38 itemi) – orientarea spre intuitia afectiva si rezonanta

fata de alte persoane.

Scala VIII: Responsabilitatea – Re (36 itemi) – surprinde constientizarea regulilor si

abilitatilor de a convietui cu cei din jur.

Scala IX: Socializarea – So (46 itemi) – evalueaza gradul de interiorizare a valorilor

normative si culturale.

Scala X: Autocontrol – Sc (38 itemi) – indica pastrarea exigentelor normative si

respingerea reactiilor nevrotice.

31

Scala XI: Impresie bună – Gi (40 itemi) – indica raspunsurile caracterizate prin

dezirabilitate sociala (scor brut 31 si peste); identifica persoanele al care se prezinta

prin supraestimare a atributelor prosociale(prezentare favorabila).

Scala XII: Comunalitatea – Cm (38 itemi) – scala are doua functii: de a identifica

protocoalele cu prea multe raspunsuri neuzuale sau date la intamplare (scorurile brute

de 27 sau sub); in al doilea rand evalueaza pe un continuum gradul de

conventionalitate – neconventionalitate.

Scala XIII: Sanatatea / Stare personală de bine – Wb (38 itemi) – se refera la

starea fizica si psihica a persoanei; scorurile brute sub 20 sunt un indiciu al accentuarii

false pe probleme personale si suparari.

Scala XIV: ToleranŃa – To (32 itemi) – atitudini de toleranta, rabdare si lipsa a

prejudecatilor.

Scala XV: Realizare prin conformism - Ac (38 itemi) – evidentiaza potentialitatile

de realizare care functioneaza bine intr-un cadru bine definit si clar structurat.

Scala XVI: Realizare prin independenta - Ai (36 itemi) – evidentiaza

potentialitatile de realizare care functioneaza bine intr-un cadru deschis, minim

definit.

Scala XVII: Eficienta intelectuala - Ie (42 itemi) - reflecta gradul in care resursele

intelectuale sunt utilizate eficient.

Scala XVIII: Intuitie psihologica - Py (28 itemi) – masoara capacitatea de a discerne

ceea ce altii simt si gandesc.

Scala XIX: Flexibilitate - Fx (38 itemi) – identifica la un pol rezistenta la schimbare,

fata de fluiditatea si placerea schimbarii.

Scala XX: Feminitate / Masculinitate – F/M (32 itemi) – evalueaza pe un

continuum rolul social masculin la un pol si feminin la celalalt pol.

Modelul cuboid

Dupa anii ’70 s-au realizat cercetari care au grupat factorial itemii testului dezvoltand

un model ‘cuboid’ in functie de trei super-factori inalt semnificativi. Gough oferă un

model conceptual asupra structurii personalităŃii, utilizând ca axe cardinale trei

vectori:

- Vectorul 1 - semnifică stilul interpersonal,

- Vectorul 2 - semnifică raportarea la normele sociale,

- Vectorul 3 - semnifică sentimentul personal de competenŃă.

32

Din intersecŃia vectorului 1 (extraversia – introversia) şi a vectorului 2 (dependenŃa

independenŃa de norme) rezulta patru stiluri comportamentale, denumite de Gough cu

literele greceşti:

- Alfa - extravert şi dependent

- Beta - introvert şi dependent

- Gama - extravert şi independent

- Delta - introvert şi independent.

Aceste 4 stiluri comportamentala capata un specific prin raportarea la vectorul 3

(încredere – neîncredere în sine), rezultand 7 nivele diferite pntru fiecare din cele 4

stiluri. Polul superior este definit prin contribuŃia maximă a încrederii în sine, faŃă de

polul infenor, definit prin contribuŃia maximă a neîncrederii în sine.

În prezent, chestionarul de personalitate California este unul dintre :ele mai

bine experimentate instrumente psihologice de evaluare a personalităŃii. Este un test

profesionist, interpretabil doar de profesionişti care s-au format pentru interpretarea

acestei probe. CPI se foloseste predominant in domeniul orientarii si selectiei

profesionale.

8. INVENTARUL MULTIFAZIC DE PERSONALITATE MINNESOTA

(M.M.P.I.)

M.M.P.I. a aparut ca un instrument care avea ca scop distinctia intre normali şi

anormali si evaluarea şi diagnoza marilor dezordini psihiatrico-psihologice.

Chestionarul M.M.P.I este construit în mod deliberat “să evalueze acele

trăsături care sunt caracteristici comune ale anormalităŃii psihologice dizabilitante”

(Hathaway şi McKinley,1951). Inventarul este construit prin validare empirica –

autorii plecand in construcŃia itemilor şi scalelor de la categoriile nosologice ale

vremii: au selectionat 1000 de itemi din studii de caz, rapoarte psihologice, cărŃi de

specialitate, teste deja existente, retinand doar 550 de itemi consideraŃi a fi

independenŃi unul în raport ceilalŃi. Este un test multifazic pentru că are mai multe

subscale care au fost detreminate empiric, prin aplicarea lor unor grupuri de pacienŃi

33

psihiatrici deja încadrati in categorii definite de boli şi unor grupuri de control;

criteriul empiric a fost gradul de concordanŃă între diagnosticul prezumtiv pe baza

scalelor testului şi diagnosticul clinic.

Prima varianta MMPI a aparut in 1941, au urmat imbunatatiri ulterioare prin

cercetari, iar in 1989 apare forma a doua M.M.P.I. 2, re-standardizat prin aducerea a

zi a normelor, revizuirea itemilor depasiti, largirea bazei de intrebari, extinderea

constructelor.

Scalele de validare ale profilelor MMPI

Sunt construite de autori 4 scale de validare ‘?’, L, F, K: primele trei sunt

utilizate`pentru evaluarea globală a inregistrărilor la probă, iar dacă scorurile trec de o

valoare maxim admisă sunt suspectate înregistrările; Scala K are funcŃia unei

‘variabile normalizatoare’ calculate pentru a permite o corecŃie a scorurilor scalelor

clinice.

- Scala,,?” – numărul de itemi la care subiectul a răspuns ‘Nu ştiu’; când scorul

e foarte ridicat rezultatele întregului test nu sunt valide.

- Scala “L” – minciuna (15 itemi) – un rezultat ridicat indică o tendinŃă de

prezentare (conştientă sau cvasi-conştientă) sub o lumină favorabilă, ceea ce

conduce la o probabila subapreciere a notelor patologice; Scala nu invalideaza

profilul, dar indică o subestimare a notelor psihopatologice.

- Scala “F” - frecvenŃă (24 itemi) - răspunsurile corespunzătoare scalei sunt

relativ convenŃionale, subiecŃii neconventionali ajung să prezinte scoruri

ridicate între 10 şi 20; un scor brut superior lui 20 indică fie că subiectul nu a

înŃeles.

- Scala “K” - corecŃie - a fost construită pentru a corija o eventuală influenŃă a

atitudinii subiectului, dar poate evidentia şi unele simptome patologice;

subiecŃii cu un scor K ridicat tind să adopte o atitudine defensivă faŃă de

obiceiurile lor psihologice, astfel prezinta un profil “normalizat”; subiecŃii cu

scor scăzut au tendinŃa opusa, spre autocritică, admiterea unor simptome,

chiar dacă este nesemnificative.

- DiferenŃa F – K - elimină posibilitatea existenŃei unui “trucaj” deliberat al

răspunsurilor.

Scalele clinice MMPI

34

Scala ipohondrie (Hs): o notă Hs ridicată indică faptul că subiectul are tendinŃa de a

se plânge excesiv de boli fizice fără nici o bază organică.

Scala depresiei (D): este foarte sensibilă, se ridică imediat ce în simptomatologie

există o notă depresiva sau anxioasa; este ridicata într-un mare număr de stări

nevrotice sau psihotice.

Scala isteriei (Hy): cuprinde doua grupe: o scală de temperament isteroid,

caracterizând subiecŃi cu atitudini sociale naive care cer afecŃiune şi prezinta reacŃii

infantile când preteŃiile nu le sunt satisfăcute; o scala de simptome de conversie.

Scala de deviaŃie psihopată (Pd ): o nota ridicata ete caracteristica subiectilor

delincventi, care comit delicte de tipul minciunii, furturilor, alcoolismului,

toxicomaniei sau delicte sexuale.

Scala masclinitate (Mf): scala a fost validată pe un grup de homosexuali cu

personalitate feminină constituŃională. un subiect poate fi homosexual fara a avea o

notă ridicata. Scala are o relativă valoare diagnostica pentru aspectele patololgice.

Scala paranoia (Pa): scală ‘caracterială’ care detecteaza tendinŃe paranoide şi la

subiecŃi care n-au prezentat niciodată manifestări patologice.

Scala psihastenie (Pt): este o scală simptomatică, itemii se refera la simptomele

fobice si obsesionale.

Scala schizofrenie (Sc): autorii admit faptul că scala permite depistarea a 60% din

schizofrenii.

Scala hipomanie (Ma): itemii constituie 2 subscale: expansivitate si iritabilitate.

Scala introversiei sociale (S): scala nu este o scală clinică stricto sensu; scorurile

ridicate indică tendinŃa de a evita contactele sociale.

Scale suplimentare

Indicele de anxietate (Ai): masoara nivelul anxietăŃii.

Raportul de interiorizare (In): masoara tendinŃa spre ‘interiorizarea’ dificultăŃilor,

spre numeroase simptome psihosomatice sau subiective.

MMPI se foloseste predominant in domeniul clinic.

35

9. TEHNICILE PROIECTIVE IN EVALUAREA PERSONALITATII

Termenul de proiecŃie a fost folosit pentru prima dată în psihologie de S. Freud,

în lucrarea Psihonevrozele de Apărare (1894). ProiecŃia este ,,o operaŃie prin care

subiectul expulzează din sine si localizează în altul calitaŃi, sentimente, dorinŃe, chiar

obiecte pe care nu le cunoaşte sau le refuză în sine însuşi” (Laplanche &

Pontalis,1994). Diverşi autori au propus însă şi alte accepŃiuni ale proiecŃiei, trecând

dincolo de sensul ei primar de mecanism de apărare.

Definitie generala: “Termen utilizat într-un sens foarte general în neuro-fiziologie

şi în psihologie pentru a desemna operaŃia prin care un fapt neurologic sau

psihologic este deplasat şi localizat în exterior, fie trecând de la centru la periferie,

fie de la subiect la obiect.” (Vocabularul psihanalizei al lui Laplanche & Pontalis,

1994).

Definitie operationala: “proiecŃia este tendinŃa oamenilor de a fi influenŃaŃi de

trebuinŃele, emoŃiile si structura lor psihologică de ansamblu în interpretarea

realităŃii, ori de câte ori câmpul percetiv prezintă o anumită ambiguitate” (Exner,

1994 dupa Dumitrascu 2005).

ProiecŃia are loc în grade variabile şi intensitatea ei variază pe o axă începând cu

gradul zero - înŃelegerea obiectivă a realităŃii, până la gradul maxim - pierderea

limitelor personale şi invazia spre exterior a fantasmelor noastre care deformează

flagrant realitatea. Există momente în viaŃă când proiectăm mai mult sau mai puŃin şi

există persoane care, în general, proiectează mai mult sau mai puŃin în comparaŃie cu

ceilalŃi. Ca fenomen psihologic, proiecŃia este prezenta la aproape toate nivelurile

comportamentului nostru: in sfera relatiilor interpersonale, in alegerea profesiei, in

boala mentala, in joc, in arta, in plan macro-social etc.

Printre factorii care influenteaza intensitatea proiectiei fac parte: intensitate a

emoŃiilor sau a trebuinŃelor, gradul de ambiguitate a situaŃiei, forŃa şi integritatea

Eului.

Testele proiective

Testele proiective au inceput sa fie utilizate în psihologia aplicată începand cu anii

’30, ca metode de evaluare psihologică mai neconvenŃionale. Prezintă in general

următoarele caracteristici (Liebert & Spiegler, 1990 dupa Dumitrascu 2005):

36

- Sunt sarcini mai ambigue ca cerinŃe sau mai slab structuratea natură, care

perimit multiple răspunsuri din partea subiectului (‘open-ended tasks’);

- Subiectul nu cunoaşte semnificaŃia răspunsurilor sale, modul de codificare si

interpretare;

- Codificarea şi/sau interpretarea răspunsurilor conŃin în grade variabile o

anumita implicare subiectivă din partea psihologului.

Aparitia lor a starnit vii controverse si dezbateri furtunoase; partizanii abordării

psihometrice critica: lipsa cerinŃele psihometrice de bază ale unui test (fidelitate,

validitate, standardizare), subiectivismului psihologului in interpretare si scorare.

Termenul de ‘test’ este încă refuzat de unii autori, preferându-se mai curând cel de

‘tehnică’ proiectivă (Anastasi, 1988); termenii ‘test’ / ‘tehnica’ proiectiva sunt folositi

de multi autori ca echivalenti;

Testele obiective se disting de testele proiective prin:

- reprezintă sarcini bine structurate, prevăzute cu modalităŃi clare de raspuns

(Da-Nu, A-F sau tip grilă);

- sunt standardizate, valide si fidele;

- scorarea si interpretarea urmează reguli clare, care solicită la minimum

implicarea subiectivă a psihologului.

Exner (1994) aduce argumente care sa sustina ideea nefondarii impartirii testelor in

‘obiective’ si proiective’. DistincŃia test obiectiv - test proiectiv are la bază o

prejudecată: un test obiectiv poate conŃine itemi proiectivi, asa cum un test proiectiv

poate fi standardizat la nivelul unui test obiectiv (Dumitrascu, 2005).

Clasificarea testelor proiective

Fiecare tehnică proiectiva apelează preferenŃial la o anumită poartă proiectivă – un

limbaj prin care subiectivitatea noastră se proiectează (Dumitrascu, 2005):

Limbajul desenelor - “proiecŃia grafică” Ex. testele de desen: “Testul persoanei”,

“testul Arborelui”, “testul Familiei” etc;

Limbajul percepŃiei - “proiecŃia structurală” Ex. testele Rorschach, Holtzmann etc.,

la care subiectul trebuie să spună ce vede în nişte pete de cerneală;

Limbajul povestilor - “proiecŃia tematică” Ex. Testul de ApercepŃie Tematică

(T.A.T), Children Apperception Test (C.A.T.), la care subiectul trebuie să alcătuiască

povestiri plecând de la anumite imagini; fabulele Duss pentru copii, unde subiectul

trebuie să completeze povestiri neterminate;

37

Limbajul culorilor - “proiecŃia cromatică”: Ex. testul Luscher, unde subiectul trebuie

să selecteze nişte culori în ordinea preferinŃelor;

Limbajul pulsiunilor - “proiecŃia pulsională”: Ex. testul Szondi, la care subiectul

trebuie să aleagă din nişte fotografii pe cele care îi plac şi care îi displac cel mai mult;

Limbajul cuvintelor - “ proiecŃia asociativă”: Ex. testul de asociere verbală a lui

Jung, la care subiectul trebuie sa asocieze cât mai repede la stimulii verbali prezentaŃi

de examinator;

Limbajul frustrării – Ex. testul Rosenzweig, unde subiectul trebuie sa raspunda la

nişte situaŃii frustrante prezentate de test.

Avantaje şi dezavantaje ale tehnicilor proiective

Avantaje:

- Dificultatea subiectului de a trişa;

- Pot dezvălui aspecte mai profunde ale personalităŃii subiectului (temeri,

dorinŃe, conflicte inconştiente); trebuie mentionat ca nivelul de profunzime al

proiecŃiei diferă în funcŃie de tehnică şi de rezonanŃa subiectului la respectiva

tehnica;

- Majoritatea tehnicilor proiective pot fi aplicate pe subiecŃi cu aptitudini

verbale reduse sau defavorizaŃi cultural, cărora nu li se pot aplica, de exemplu,

chestionare de personalitate;

- Unele teste proiective (ex. testul culorilor sau testul pulsiunilor) cosumă un

timp minim de aplicare şi scorare si ofera rapid informaŃii despre eventuale

frustrări sau probleme afective.

Dezavantaje:

- Multe dintre ele sunt mai puŃin standardizate, au reguli mai puŃin clare de

scorare şi/sau interpretare, ceea ce implică un subiectivism mai mare în

codificarea şi interpretareare şi un risc mai mare de eroare; riscul scade

proporŃional cu nivelul de pregătire al interpretului în tehnica respectivă;

- Interpretarea tehnicilor proiective este mai dificila decat a altor tehnici de

evaluare;

- Majoritatea tehnicilor necesită un timp şi un efort mai mare de învăŃare, o

specializare intensivă (în alte Ńări, SUA, Canada, FranŃa, tehnici ca Rorschach,

T.A.T sau Szondi implică programe de instruire variind între 1-3 ani).

38

Domeniile de aplicare a tehnicilor proiective

- In psihologia clinică: majoritatea tehnicilor s-au născut în strânsă relaŃie cu

activitatea clinicianului, ca instrumente utile în clarificarea diagnosticulu şi

evaluarea structurii şiu dinamicii personalitătii pacientului; ele pot fi folosite

şi pentru aprecierea evoluŃiei pacientului în cursul unei psihoterapii, prin

aplicări repetate ale aceluiasi test.

- In psihologia şcolară: pot fi aplicate pe copii pentru a evalua aspecte ale

personalităŃii asociate cu eşecul şcolar, cu tulburări de conduită etc; necesita

aptitudini verbale minime.

- In psihologia organizaŃională: sunt folosite de o serie de autori in selectia de

personal, evaluarea grupurilor de munca, satisfactiei muncii sau stresului

profesional; exista critici vehemente la adresa folosirii tehnicilor proiective in

domeniul organizational, in evaluare si selectie.

- În psihologia militară şi în psihologia judiciara: pot oferi informatii

valoroase despre personalitatea criminalului (Gacono & Meloy, 1994, Szondi

1959, 1973).

PrecauŃii in utilizarea tehnicilor proiective

Selectarea ipotezelor plauzibile tine de familiarizarea cu testul, pregatirea

psihologului si de modul in care acesta poate intelege contextul de viata al subiectului.

Interpretarea rezultatelor se face intotdeauna in contextul altor informatii obtinute prin

interviu, anamneza, observatii, alte teste. Cea mai eficienta utilizare este in cadrul

unei baterii de testare compusa din teste ‘obiective’ si ‘proiective’: numai aplicarea

unei baterii face posibila completarea reciprocă sau amendarea unor caracteristici care

reies dintr-o probă sau alta (ex. testul Rorschach pune indirect in evidenta si

capacitatile intelectuale; dar, un individ anxios, inhibat poate da raspunsuri sarace,

limitate; testarea inteligentei lui ne indica nivelul intelectual).

39

10. TESTE PROIECTIVE DE DESEN: TESTUL ARBORELUI, TESTUL

PERSOANEI UMANE, TESTUL FAMILIEI

Desenul a reprezentat dintotdeauna o modalitate fundamentală de expresie a trăirilor,

atitudinilor şi modului de gândire. Pentru psihologia proiectivă desenul a devenit un

mod preferenŃial de analiză a personalităŃii individului.

TESTUL ARBORELUI

Arborele reprezintă un element al naturii foarte încărcat de semnificaŃii (ex.

simbol al verticalităŃii, ascensiunii, devenirii). Componentele arborelui pot fi cu

uşurinŃă asociate simbolic cu aspecte ale vieŃii psihice. Există astăzi mai multe

variante ale testului, cele mai cunoscute fiind ale lui K.Koch şi R. Stora.

Aplicarea testului necesită o coală de hârtie A4 şi un creion cu o mină nici

tare nici moale. Instructajul este următorul: „DesenaŃi un arbore, aşa cum vreŃi dvs.,

orice fel de arbore, dar să nu fie brad”. Bradul este foarte scheletic şi ar da

posibilitatea subiecŃilor rezistenŃi să se ascundă uşor prin acest desen.

Interpretarea desenului

Koch recomandă parcurgerea următoarelor etape în interpretarea arborelui:

a) Impresia de ansamblu

b) Analiza trăsăturilor grafice

c) Simbolismul spaŃiului grafic

d) SemnificaŃia componentelor desenului

a)Impresia de ansamblu

Impresia generală poate fi folosită ca ipoteză de lucru pentru analiză ulterioară a

desenului, ipoteză care va fi întărită sau amendată de această analiză. Koch (2002

citat în Dumitraşcu 2005) recomanda ca primul pas al interpretării să reprezinte

doar o privire contemplativă asupra desenului, pentru a ne forma o imagine

intuitivă, de ansamlu asupra acestuia (ex. arbore armonios / nearmonios,

40

schematic / cu detalii, plin de forŃă / fără energie, vesel / morbid etc.). Prima

impresie ne poate arată rapid unele trăsături ca nivel energetic, stare de spirit,

complexitatea psihologică, atotudinea faŃă de sine.

b)Analiza trăsăturilor grafice

Se referă la analiză liniilor desenului care pot dezvălui anumite caracteristici ale

subiectului (ex. linii moi, abia vizibile, fără vlagă indică lipsă de energie;

predominanŃa liniilor ascuŃite semnalează agresivitate, liniile ondulate arată

flexibilitate etc.). Este important să observăm dacă apar „forme primare” (Koch,

2002), o serie de caracteristici grafice primitive (ex. stereoptipii grafice,

schematisme, reprezentări naive, nerealiste, mâzgăleli) prezente în special la copiii

mici, care la vârste mai mari pot semnala o regresie afectivă şi / sau intelectuală.

c)Simbolismul spaŃiului grafic

Analiza spaŃiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului.

Koch (2002) afirmă că spaŃiul grafic al colii de hârtie deŃine nişte coordonate

simbolice care ne permit orientarea în lumea inteioară a subiectului. Astfel analiză

plasării în pagină se face după cordonatele: sus – jos şi stânga – dreapta (ex. zona

inferioară a foii este zona originii, a ceea ce este primit, inconştient, instinctual;

partea de sus a foii simbolizeaza ascensiunea, devenirea sau pierderea contactului

cu realitatea; partea stângă este asociată cu trecutul, cu mama, cu sinele; partea

drepată cu viitorul, deschiderea spre lume).

d)SemnificaŃia componentelor desenului

Componentele desenului precum linia solului, rădăcinile, trunchiul, coroana,

accesoriile au semnificaŃii simbolice.

Linia solului - este o minimă reprezentare a lumii în care se află arborele. AbsenŃa

ei dă impresia unui copac „aerian”, trăsătură asociată cu firile „aeriene”, visătoare,

fără contact prea ferm cu realitatea. Linia solului fuzionată cu baza arată rezervă,

prudenŃă.

Rădăcina – reprezintă ceea ce este necunoscut, ascuns, subteran, latura noastră

nevăzută, asociată cu dimensiunea bazală, pulsională a vieŃii omului. Rădăcina

asigură inserŃia şi stabilitatea arborelui, simbol al nevoii de ataşament, de spijin

sau dependenŃă.

41

Trunchiul – este elementul de stabilitate al arborelui, asemenea corpului uman.

Face legătuara între coroană şi rădăcină, adică între dimensiunea subterană şi cea

aeriană, simbolizând Eul subiectului, instanŃa care mediază între pulsiunile

inconştientului şi aspiraŃiile conştiente. Trunchiul este un indicator al vieŃii

afective.

Coroana - reprezintă raporturile cu mediul, aspiraŃiile (coroana urcă spre cer),

dorinŃa de dezvoltare personală, de devenire. Coroana este şi elementul mai fragil,

mai perisabil al arborelui, care îşi schimbă aspectul în funcŃie de anotimp.

Coroana este un simbol al vârstelor omului şi al dispoziŃiei afective (arbore cu

flori sau înfrigurat, dezgolit de frunze).

Accesoriile - sunt cele vegetale (frunze, flori, fruncte) şi alte elemente ale

desenului (arbore într-un peisaj, cuiburi, păsări etc.), cu semnificaŃii detaliate în

manualul testului.

Utilitatea testului

Avantaje:

- testul este o sarcină accesibilă subiecŃilor cu un nivel redus de instruire sau

deficienŃe cognitive;

- necesită un timp scurt de aplicare;

- oferă rapid o serie de informaŃii despre persoană;

- tehnică valoroasă mai ales dacă este inclusă într-o baterie de teste care pot

confirma, completa sau amenda ipotezele interpretative.

Limite:

- test mai puŃin standardizat ca interpretare, lasă loc subiectivităŃii;

- validitatea testului este controversată;

- bogaŃia informaŃiilor desprinse depinde de gradul în care subiectul s-a

proiectat în sarcină şi de nivelul de expertiză al psihologului care

interpretează.

42

TESTUL PERSOANEI UMANE (Testul Omului)

IniŃial F. Goodenough utilizaze tehnica desenului unei persoane pentru a evalua

dezvoltarea inteligenŃei la copii.

În accepŃiunea lui de tehnică proiectivă, testul pleacă de la principiul că „în

desenul unei siluete umane subiecŃii îşi proiectează modul în care se percep pe ei

înşişi , cu problemele sau conflictele specifice care Ńin de imaginea de sine” (Urban,

1967 în Dumitraşcu 2002:245).

Aplicarea testului necesită o coală de hârtie A4 şi un creion cu o mină nici tare

nici moale. Instructajul este următorul: „DesenaŃi o persoană în întregime”. După ce

subiectul a terminat, i se cere: „ÎntoarceŃi pagina şi desenaŃi acu o persoană de sex

opus primei persoane desenate”.

Interpretarea desenului

Interpretarea presupne parcurgerea următoarelor etape:

a) Criterii generale

b) Analiza formală

c) Analiza de conŃinut

a)Criterii generale: include o serie de aspecte de luat în considerare în prima etapă a

analizei, ce Ńin de aspectul de ansamblu, impresia holistă asupra desenului:

- PoziŃia sau atitudinea persoanei desenate (ex. siluată în acŃiune care

indică o fire dinamică, persoană înclinată, indicator al dezechilibrului etc.);

- DiferenŃele flagrante de mărime a personajului masculin faŃă de cel

feminin sau valorizarea diferită a siluetei masculine faŃă de cea feminină;

- ExpectanŃele de rol sexual legate de desenul persoanei de acelaşi sex cu

subiectul (ex. fetele desenează în general siluete feminine cu păr lung,

vestimentaŃie specific feminină; băieŃii desenează elemente ale

masculinităŃii, cum ar fi îmbrăcăminte, barbă etc.);

- Accentuarea, exagerarea, îngroşarea, haşurarea excesivă sau

multiplicarea unor elemente ale desenului – sugerează importanŃa pe care

subiectul o acordă elementului respectiv în viaŃa sa (ex. haşurarea excesivă

poate sugera nevoia de a ascunde, camufla asxpecte conflictuale din

43

imaginea de sine; accentuarea detaliilor sexuale - buze, sâni, copase –

indică dorinŃe erotice intense);

- Omiterea nejustificată sau tratarea superficială a unor elemente sugerează

conflicte în zona respectivă sau lipsă de implicare în sarcina, evadare.

Figura desenată schematic arată că subiectul a evitat să se implice în

ssarcină.

- Semne de bizarerie sau irealism grafic sugerează conflicte interioare

puternice, atitudine ludică, batjocoritoare sau pierderea simŃului realităŃii;

- Elemente distinctive, atipice, individuale (în comparaŃie cu vârsta, sexul

sau nivelul educaŃional al subiectului) sunt foarte importante, dezvăluind

ceva din lumea interioară a persoanei.

b)Analiza formală: include analiza trăsăturilor grafice (ex. liniile zimŃate exprimă

agresivitatea, liniile întrerupte sugerează nesiguranŃă, anxietate etc.) şi a spaŃiului

grafic. Analiza spaŃiului grafic se referă la plasarea în pagină şi la mărimea desenului,

simbolismul fiind asemănător celui discuat la analiza arborelui.

c)Analiza de conŃinut: ia în considerare modul în care sunt realizate diferitele

elemente şi detalii corporale (eventual accesoriile lor). Cea mai consistentă este

analiza zonelor corporale care se bazează pe funcŃiile biologice sau sociale pe care ele

le îndeplinesc în realitate:

- Capul: este sediul gândurilor, al emoŃiilor, al concepŃiei despre sine şi lume şi al

controlului organismului; este sediul conştiinŃei care ghidează adaptarea

individului la mediu.

o FaŃa - este principalul element al expresivităŃii emoŃionale;

o Gura – este organul de asimilare a hranei şi simbolic al experienŃelor

afective; participă la exprimarea emoŃiilor şi are semnificaŃie erotică

particulară;

o Ochii – „fereastra sufletului”, asigură expresivitatea feŃei şi funcŃia de

receptor al informaŃiilor din lume (ex. mici indică închiderea faŃă de

lume);

o Parul – element decorativ, asociat şi cu partea instinctuală a omului;

o Urechile – au semnificaŃie dată de funcŃia lor dde orientare în mediu

(ex. accentuate indică o stare de hiper-vigilenŃă);

44

o Nasul – simbol falic, dar legat şi de expresia unor afecte precum furia;

- Gâtul: are funcŃia de canal de comunicare între minte şi corp, între gândire şi

emoŃii, între planificare şi execuŃie, între inconştient şi conştiinŃă.

- Trunchiul: reprezintă zona impulsurilor vitale, expresie a forŃei şi a stabilităŃii

persoanei (ex. masiv indică dorinŃa de forŃă, masculinitate; desenat subŃire

sugerează sentimente de slăbiciune). Elemente de interpretare particulară sunt

umerii şi burta.

- BraŃele şi mâinile: componentă instrumentală care asigură manipularea obiectelor

din mediu în vederea adaptării; cu braŃele se exprimă dorinŃa de contact afectiv

sau respingerea sau agresarea celuilalt (degete ascuŃite);

- Picioarele: asigură deplasarea, echilibrul, autonomia persoanei;

- Accesoriile (îmbrăcămintea, cravata, pălăria, nastuii, cureaua, mănuşile, bijuteriile

etc.) au o importanŃă specifică în interpretare, în funcŃie de tipul şi de accentuarea

lor.

Utilitatea testului

Avantajele sunt similare testului arborelui: rapiditatea aplicării şi faptul că poate fi

utilizat pe grupuri de subiecŃi defavorizaŃi cultural. Principalul dezavantaj constă tot în

insuficienta validare prin studii specifice. Este recomandat să fie inclus într-o baterie

de examinare şi să nu fie folosit ca unică probă de inevstigare a personalităŃii.

TESTUL FAMILIEI

În raport cu alte teste de desen, unii autori au subliniat aportul specific al desenului

familiei. Cele mai vechi lucrări în acest sens aparŃin lui Cain şi Gomila (1953), care

au identificat 4 elemente de analiză a desenului familiei:

a) Numărul personajelor desenului în comparaŃie cu numărul de personaje al

familiei reale (personaje uitate, respinse etc.)

b) Ordinea de realizare şi legăturile dintre personaje;

c) Raportul figură – fond;

d) Aspectul dinamic al fiecărui personaj.

45

Studii ulterioare, precum Borelli-Vincent (1965), Stora (1963), Porot (1965) (în

Jourdan-Ionescu şi Lachance, 2005) studiază valoarea proiectivă a desenului familiei.

Aplicarea testului necesită o coală de hârtie A4 prezentată subiectului orizontal.

Se pun la dispoziŃie creioane colorate din lemn (nu carioci sau creioane cerate).

Instructajul este următorul: „Desenează o familie”. În funcŃie de obiectivele

administrării, consemnul poate fi modificat sau completat astfel: „Desenează familia

ta”. La terminarea desenului examinatorul solicită persoanei să dea un nume familiei

desenate şi să scrie pe desen deasupra fiecărui personaj numele, vârsta, sexul acestuia

şi relaŃia cu restul familiei. La sfarşit se solicită subiectului să arate cu cine se

identifică el sau ce persoanj i-ar place să fie el.

Interpretarea desenului familiei

Jourdan-Ionescu şi Lachance (2005) prezintă patru etape ale muncii interpretative:

1. Selectarea elementelor observate în desen, a conŃinutului manifest (grupate

în părŃile 1-5 ale grilei de cotare elaborate de autori);

2. Elaborarea convergenŃelor interne (conŃinutului latent): sunt puse în

legătură ipotezele presupuse şi se reŃin cele care reapar sau se repetă

(părŃile 6-7 ale grilei de cotare); ipotezele izolate sunt păstrate pentru

analiză la nivelurile următoare;

3. ConvergenŃe externe: confruntarea ipotezelor elaborate pe urma desenului

familiei cu observaŃii şi rezultate de la alte instrumente diagnostice (teste

de dezvoltare, intelectuale, personalitate etc.); astfel sunt confirmate sau

infirmate anumite ipoteze si generate altele;

4. ConvergenŃe cu istoria subiectului: punerea în legătură a datelor

diagnostice culese cu istoria subiectului. În acest moment final ipotezele

rămase izolate pot fi abandonate prin lipsă de validare.

Nu poate fi făcută o interpretare valabilă a desenului familiei decât tinând cont de

mediul şi realitatea subiectului. Anamneza permite considerarea ca fiind normale şi

relative a unor elemente care, în alte circumstanŃe ar semnificative patologic (ex.

dimensiunile foarte mici sau mari ale membrilor familiei ăn realitate; caracteristici ale

deficienŃei, bolii, moarte etc.).

46

Criterii de analiză şi interpretare:

a) ObservaŃii pe timpul administrării probei

b) CompoziŃia familiei desenate în raport cu familia reală

c) Aspectul dezvoltării

d) Aspectul global

e) Aspectul detaliat

f) Aspectul clinic

a)ObservaŃii pe timpul administrării probei

Se notează dacă subiectul este dreptaci sau stângaci, precum şi orientarea mişcării

grafice; se notează observaŃii asupra mimicii, gesticii, verbalizările subiectului; orice

altă observaŃie asupra manierei subiectului de a desena trebuie consemnată (ex.

progresia continuă sau discontinuă a desenului – cap, corp membre sau mai intâi capul

tuturoro personajelor etc.). Deasemenea timpul de execuŃie a desenului ofera

informaŃii asupra caracteristicilor psihomotrice şi afective.

b)CompoziŃia familiei desenate în raport cu familia reală

Caracteristicile legate de numărul persoanelor din desen, vârsta, sexul lor sunt

comparate cu caracteristicile familiei reale şi se analizează dacă vreun personaj a fost

omis sau adăugat, diferenŃele dintre caracteristici şi personajul cu care se identifică

subiectul.

c)Aspectul dezvoltării

Acest punct vizeaza stabilirea nivelului de dezvoltare a desenului personajului celui

mai bune executat. Pentru evaluarea în termeni de scală mentală poate fi folosită scala

lui Goodenough amintită la desenul persoanei umane.

d)Aspectul global:

- Amplasare: se verifică dacă foaia a fost păstrată sau întoarsă (opoziŃie faŃă

de consemn), situarea desenului în pagină (sus, jos, dreapta, stânga);

- ÎnălŃimea: dimensiunea fiecărui personaj este legată de importanŃa

investirii de către subiect; proporŃiile între desen şi pagină şi între desen ca

întreg şi detalii;

47

- Trasaj: continuu sau discontinuu, apăsat sau uşor, trasaj sigur, direct sau

reluat, striuri, umbre, tăieturi, haşuri, liniile curbe au drepte, linii frânte,

unghiulare sau buclate, accentuări, apect murdar, d ciornă sau exces de

precizie;

- Dispunerea: aliniamentul global al desenului, distanŃa între personaje,

gruparea, clasarea personajelor;

- Perseverarea: stereotipia majoră, rigidă, repetarea sistematică a mai

multor elemente sau stereotipia minoră, reproducerea diferenŃiată;

- Factori regresivi: regresia-simplificare (figuri primitive), fragmentarea

unui personaj, omisiuni, bizarerii (roboŃi, trăsături de animale etc.);

- Dispunerea fiecărui personaj: echilibrul, pezentarea siluetei (cu faŃa sau

din profil), poziŃia membrelor, postura şi mişcarea, simetria;

- Culoarea: alegerea culorilor este un indicator afectiv (culori calde sau reci,

multe sau puŃine etc.);

- Expresia: expresia chipului fiecărui personaj are o semnificaŃie clinică (ex.

are un aer fericit, trist).

e)Aspectul detaliat

Tipuri de detalii:

- Detalii corporale: părul, capul, expresia feŃei, sprâncene, ochii, privirea, nasul,

pomeŃii, gura, urechile, barba şi mustaŃa, bărbia, gâtul, trunchiul (umeri piept),

talia, organele interne, organele sexuale, braŃe şi mâini, gambe şi picioare;

- Sexualizare: ex. la fete feminitatea poate fi exprimată prin bijuterii, linia sânilor,

tocuri înalte etc.

- Adăugiri: îmbrăcămintea, mediul înconjurator

f)Aspectul clinic

- Valorizare sau devalorizare: tendinŃa este de a valoriza personajul de

acelaşi sex; valorizarea personajului special investit în plan afectiv (este

adesea desenat primul). Devalorizarea indică o realitate inacceptabilă sau

dureroasă: ex. omiterea unui personaj sau a unei părŃi a acestuia,

dimensiuni mai mici, personaj executat ultimul, mai în spate etc.

- Identificările: realiste, când subiectul se desenează în manieră realistă

(vârstă, sex); identificări ale dorinŃei, când subiectul îşi proiectează

48

tendinŃele într-un alt personaj; identificări de defensă, ale Supra-Eului,

identificare cu instanŃa punitivă.

- Organizarea personalităŃii: dă indicaŃii asupra unor trăsături ale

personalităŃii în funcŃie de maniera de a desena (ex.la tipul senzitiv,

senzorial, adeziv abundă culoarea; tipul raŃional denotă echilibru, rigoare);

- Analiza relaŃiilor dintre personaje: distanŃa dintre personaje este

semnificativă pentru relaŃia pe care o întreŃine cu aceştia în lumea sa

internă şi pentru dorinŃele inconşiente faŃă de ei.

11. TESTE PROIECTIVE „CLASICE”: TESTELE DE APERCEPTIE

TEMATICA (T.A.T, C.A.T), TESTUL PETELOR DE CERNEALA

(RORSCHACH), TESTUL PULSIUNILOR (SZONDI)

TESTUL DE APERCEPłIE TEMATICĂ (T.A.T.)

Publicat în 1935 de către H. Murray, medic şi biochimist, profesor la

Universitatea Harvard, S.U.A; apariŃia testului nu a avut de la început un ecou prea

larg, dar a proliferat odata cu curentul proiectiv si teoriile psihanalitice si a dus la

numeroase sisteme de scorare şi interpretare (peste 20 la ora actuala, dupa Exner,

1994). Testul are la baza o teorie despre motivatie: trebuintele unui om se pot

manifesta direct in comportament, fiind usor de identificat, dar si indirect, latent, fiind

mai greu de sesizat. Murray elaboreaza testul cu scopul de a masura aceste trebuinte si

trasaturi de personalitate; ca instrument foloseste productiile narative - povestirile

subiectilor pe marginea unor planse reprezentând diverse situaŃii interpersonale;

Principiul testului: o trebuinŃă latentă puternică ,,este aptă sa perceapă… ceea ce

doreşte. Un subiect aflat sub influenta unei trebuinŃe are tendinŃa de a «proiecta» în

obiectele inconjurătoare ceva din imageria asociată cu trebuinŃa respectiva” (Murray

1962 dupa Dumitrascu 2005).

Conceptul-cheie: APERCEPTIA este definită ca fiind “condiŃionarea experienŃei

perceptive de experienŃa anterioara a subiectului. Aceasta faciliteaza şi corecteaza

aspectele eventuale imprecise ale percepŃiei” (Dictionar de Psihologie, Schiopu

49

1997); aperceptia implica continutul perceptiv si continutul proiectiv (proiectiile

subiectului in interpretarea datelor reale). Principiul T.A.T. este ca povestind despre

personajele şi obiectele prezente în planse, subiectul povesteşte de fapt despre sine.

Testul T.A.T. este compus dintr-un numar de 31 de planşe dintre care 30 cu

imagini reprezentând personaje umane sau obiecte, si o plansa alba. Imaginile nu au

fost alese la întâmplare; ele redau scene cu un anumit grad de ambiguitate şi cu un

conŃinut esenŃial pentru problematica psihologică umană in general, permiŃând o gamă

largă de proiecŃii ale individului (ex. silueta unui bărbat (sau a unei femei) în faŃa unei

ferestre deschise; un băiat contemplă o vioară aflată pe o masă in fata lui etc.). Se

consideră că fiecare plansă activează o fantasmă specifică, adică are un “continut

latent” care se mobilizează la contactul cu percepŃia subiectului (Shentoub); alti autori

vorbesc de teme dominante sau comune ale fiecarei planşe care apar in povestirile

subiecŃilor (Rapaport et.al,1974, Stein, 1955). Plansele se aplica diferentiat in functie

de varsta si sexul subiectului; fiecarui subiect i se aplica doar 20 de planşe; pe spatele

planselor este numărul de ordine pe care il ocupa în serie, iar anumite planse au

trecute simbolul care arata categoria de subiecŃi la care se aplică: BM (boys-

males/baieti-barbati),GF (girls-females/fete-femei), MF (males-females/ barbati-

femei), BG (boys-girls/baieti-fete), B (boys),G (girls); planşele care nu prezintă

iniŃiale se aplică tuturor subiecŃilor, indiferent de sex sau vârstă.

Aplicarea testului:

Testul se aplica in două sedinte a cate 10 planse fiecare, necesitand aproximativ o

oră de sedinta (prima serie: 1-10, apoi 11-20, functie de varsta, sex, numarul plansei

in serie). Ultim fază de ancheta are scopul de a elimina eventualele neclarităŃi sau

confuzii narative si de a depista prin intrebari sursele povestirilor: experienŃa de viaŃă,

fantezia, producŃii literare sau artistice etc.; unii autori propun ancheta dupa ultima

povestire (plansa 20), altii să se realizeze chiar pe parcursul testării; uneori ‘ancheta’

este sacrificată din motive de timp.

Inregistrarea datelor:

Examinatorul trebuie să noteze cât mai fidel posibil povestirile subiectulul pe foaia de

protocol, inclusiv stilul de verbalizare sau particularităŃile discursive ale subiectului

(reveniri, poticniri, ezitări, lapsusuri etc.).

50

Interpretarea are în vedere două dimensiuni:

1. Interpretarea conŃinutului - se referă la conŃinutul propriu-zis al povestirilor:

personaje, ambiantă, acŃiuni, emoŃii ale personajelor, teme, deznodăminte,

simboluri etc.

2. Analiza formală – vizează cadrul formal al povestirilor: nivelul de

conceptualizare, coerenŃa discursului, particularităŃi ale limbajului, fineŃea

analizei psihologice, tonul afectiv al povestirii, resursele imaginative, gradul

de implicare in sarcina, etc.

Cele doua demersuri se integreaza intr-o singură interpretare a subiectului.

Analiza de continut este cea mai complexa forma de analiza a povestirilor;

trecerea de la conŃinutul manifest al povestirilor la personalitate si stiluri de

comportament, reprezintă un demers mai puŃin standardizat; naratiunea poate implica

perceptia de sine si a lumii, lumea fanteziei, aspecte inconstiente, negate ale

personalitatii, o forma metaforica a unor conflicte interne in care personajele sunt sub-

identiatile personalitatii subiectului etc.; cea mal dificilă sarcină a interpretului este de

a afla care dintre aceste variante este valabilă din povestirile individului.

Paşii de interpretare

1. Identificarea personajului principal – ‘eroul’ din fiecare povestire: dupa

Murray eroul are o semnificatie particulara, fiind personajul cu care subiectul

se identifica cel mai mult; eroul este personajul căruia i se acordă cea mai

mare atenŃie in naratiune, este protagonistul; de obicei are acelaşi sex şi/ sau

vârstă cu subiectul, dar nu întotdeauna.

2. Identificarea dorinŃelor, trebuintelor, aspiratiilor eroului - reprezinta intr-o

formă reală sau metaforică pe cele ale subiectului; se urmareste identificarea

tipului de trebuinte ale ‘eroului’ (ex.de iubire, agresivitate), intensitatea lor,

manifestarea directa sau indirecta in comportament; celelalte personaje ale

povestirii pot fi considerate sub-identităŃi ale subiectului; de obicei dorinŃele

acceptate de către subiect sunt atribuite Eroului, cele reprimate sau neintegrate

altor personaje sau obiecte;

3. Analiza interactiunii dintre Erou şi mediu, emoŃiile Eroului care rezultă din

aceste interacŃiuni – pot fi interactiuni favorabile sau nefavorabile, care arata

tipul ‘relatiilor obiectule’ ale subiectului, obiectele/persoanele foarte investite

afectiv, conflictele sau problemele interne ale individului.

51

4. Sinteza concluziilor partiale care derivă din această analiză, pentru fiecare

poveste;

5. Sinteza datelor – descriere a personalităŃii subiectului pe baza concluziilor

desprinse din fiecare poveste cu accent pe: teme frecvente, trăsături frecvent

atribuite Eroului sau derivând din comportamentul lui, emoŃii si

comportamente dominante, deznodăminte; in plus sunt relevante povestirile

foarte investite afectiv sau cu o temă neobişnuită pentru planşa respectivă.

Analiza formala - se refera la limbajul în care sunt elaborate naratiunile: coerenŃa,

concizia, bogăŃia detaliilor, realismul, stilul, tendinŃele descriptive. Acest tip de

analiză evidentiaza particularităŃi ale subiectului precum: inteligenŃa, claritatea

gândirii, aptitudinile verbale, creativitaea, intuiŃia psihologică, simŃul realităŃii.

Labilitatea afectivă devine evidenta atunci când subiectul reacŃionează afectiv excesiv

la o planşă, prin explicaŃii, critici, descrieri foarte emoŃionale, se tulbură afectiv pe

punctul de a plânge, se blochează din cauza emoŃiilor.

Avantaje si limite ale T.A.T.

T.A.T. este unul dintre cele mai sofisticate instrumente diagnostice şi unul dintre

cele mai răspândite în practica psihologica atât în Europa, cât şi în America; se bucura

de o popularitate comparabila cu Rorschach.

Avantaje:

- ofera informaŃii despre diversele paliere ale personalităŃii - stil cognitiv,

complexitatea gândirii, sfera afectivă şi motivaŃională, relaŃii interpersonale;

- are aplicabilitate larga, atât în clinică, cât şi în afara ei (ex. mediul educational

- evaluarea nevoii de reusita scolara);

- exista o varianta pentru copii C.A.T. (Children Apperception Test) care

foloseste poze cu animale (Bellak & Sorel), si o versiune pentru varsta a treia

S.A.T. (Bellak & Bellak).

Dezavantaje:

- necesită un timp mai mare de învăŃare si expertiza in utilizarea lui;

- necesita un timp mai mare de aplicare si interpretare.

52

TESTUL PETELOR DE CERNEALA (RORSCHACH)

Autorul testului - psihiatrul elveŃian Hermann Rorschach (1884-1922) porneste

elaborarea testului de la un joc de societate celebru în epoca, jocul Blotto: consta în

asocierea liberă în faŃa unor imagini formate prin plierea unei foi peste nişte pete de

cerneală; jucatorii trebuiau sa spuna ce vad. Rorschach dorea un instrument prin care

să poată discrimina schizofrenia de alte tulburări mentale şi de subiecŃii normali; intre

1916-1920 a elaborat şi testat o serie de astfel de pete de cerneală pe pacienŃii lui şi a

descoperit ca schizofrenii reacŃionau diferit de ceilalŃi pacienŃi si ca metoda releva o

serie de caracteristici psihologice şi la subiecŃii normali. Autorul publica descoperirile

sale in ‘Psihodiagnostic’ – vehement criticata de comunitatea stiintifica a vremii.

După moartea autorului (la 37 de ani), sansa testului este data de utilizarea sa de catre

colegii sai. Ajuns in America testul capata o amploare fara precedent in istoria

testelor. Dezvoltarea sa a fost influenŃata de teoriile psihanalitice la moda si de

apariŃia conceptului de “tehnica proiectivă” lansat de L. Frank. Tehnica “petelor de

cerneala” a proliferat într-o gamă impresionantă de şcoli de scorare şi interpretare; s-

au desfasurat numeroase studii, experimente, cercetari, s-au scris tratate, articole. In

prezent se foloseste “Sistemul Comprehensiv”, un sistem standard de scorare si

interpretare a autorului american John Exner Jr. care a reuşit să dea testului o bază

empirică solidă.

Testul constă în zece pete de cerneală simetrice - 5 policrome şi 5 alb-negru - care

sunt rezultatul ambiguu al plierii unei coli peste o pată de cerneală. Autorul a

selectionat aceste pete din multe altele după anumite criterii empirice (ex. Simetria -

unele sunt compacte, altele dispersate; criteriul culorii; gradul diferit de ambiguitate).

Caracteristicile petelor de cerneala asigură testului forŃa sa diagnostică, fiind capabil

sa suscite în subiect o varietate de reacŃii cognitive şi afective prin care işi dezvăluie

lumea interioară şi trăsăturile de personalitate. Testul este o sarcină perceptivă

nestructurata (nu o proba de imaginatie) la care se cere subiectului să spună ce ar

putea fi la fiecare planşă; proba implica un proces de interpretare a situatiei-stimul

(‘Formdeutung’); percepŃia este o construcŃie a lumii, pe care o elaborăm în acord cu

datele noastre interioare fundamentale.

53

Aplicarea Rorschach

Materiale necesare: cele 10 planse, cateva foi A4 si aşa-numita foaie de locaŃie,

folosită în faza de anchetă pentru localizarea răspunsurilor pe planşă. Aplicarea

testului implică două faze:

1. Faza de răspuns este prima etapa a aplicarii testului: se noteaza cuvant cu

cuvant tot ce spune subiectul, pastrand o atitudine neutra; raspunsurile care

nu sunt notate fidel nu pot fi codificate; inregistrarea se face pe o foaie A4

impartita in 2 coloane: in stanga se trec verbalizarile din faza de raspuns,

iar in dreapta explicatiile din faza de ancheta.

2. Faza de anchetă - se realizează după ce s-au dat toate răspunsurile la cele

l0 planse; scopul anchetei este de a clarifica ce a fost perceput în faza de

răspuns pentru a permite scorarea răspusurilor. Esential este ca

examinatorul vrea să vadă asa cum vede subiectul. Un răspuns este

considerat clarificat dacă, în urma anchetei, examinatorul a aflat cele trei

componente majore ale scorării: locaŃia (Unde este?), (2) determinanŃii

(Ce îl face să semene cu?) şi (3) conŃinutul (Ce este?).

Criterii de interpretare a Rorschach

A) Variabilele-cheie: scorurile L- ‘lambda’ şi EB- ‘tipul de rezonanta intima’ ne

dau informaŃii în lumina carora trebuie analizate cele patru clustere.

- Lambda - ne arată dacă subiectul tinde sa inteleaga lumea dintr-un

cadru ingust de referinŃă, simplificand excesiv situatiile cu care se

confruntă;

- EB - indica stilul de adaptare al subiectului / ‘tipul de rezonanŃă

intimă’ - arată dacă subiectul este orientat mai mult spre lumea

interioară, lumea externă sau ambele.

B) Clusterul cognitiv - in linii mari, arată efortul depus de subiect si

complexitatea operaŃiilor mentale desfăşurate în rezolvarea de probleme, cât

de bun este contactul cu realitatea sau dacă exista distorsiuni serioase la

nivelul gândirii.

C) Clusterul afectivitate – ne da informaŃii despre controlul emoŃional,

implicarea afectivă şi stresul resimtit pe plan afectiv.

54

D) Clusterul imaginii de sine – ne dă informaŃii despre modul în care subiectul

se percepe pe sine, inclusiv despre obsesiile sau fantasmele care invadeaza

imaginea de sine.

E) Clusterul interpersonal – se referă la natura si calitatea relaŃiilor

interpersonale ale subictului.

F) Interpretarea finală – reuneste informatiile desprinse din analiza clusterelor

si variabilelor-cheie si le integreaza intr-un tablou final privind: stilurile de

conduită, modul de a gândi si de a reacŃiona, dimensiunea emoŃională, stilul

lui de percepŃie a celorlalŃi şi de relaŃionare cu ei.

Avantaje şi limite ale testului Rorschach

Avantaje:

- Dintre toate testele proiective, Rorschach-ul se pare ca merita cel mai mult

termenul de ‘test’: ‘Sistemul Comprehensiv’ ofera o tehnica standardizată la

nivelul aplicării, scorării si interpretării unui test obiectiv; sistemul conferă o

anumită validitate şi siguranŃă scorării şi interpretarii;

- Testul măsoară o serie de aspecte foarte variate şi profunde ale personalitatii

subiectului si ofera un tablou integrat al personalitatii, nu divizat ca multe alte

teste;

- Are aplicabilitate larga intrucat masoara de la stiluri şi abilităŃi cognitive până

la stiluri afectiv-temperamentale şi interpersonale.

Dezavantaje:

- Necesită un timp mare de învăŃare pentru a putea fi utilă în practica evaluării

personalităŃii.

- Este consumatoare de timp: aplicarea dureaza in medie 30-45 de minute,

scorarea in jur de 20-30 minute, iar interpretarea in jur de 2 ore.

- Poate fi greu aplicabila in conditii limtate de timp sau numar mare de subiecti.

55

TESTUL PULSIUNILOR (SZONDI)

Leopold Szondi (1893-1986), de formatie medic endocrinolog, a fost unul dintre

cei mai originali gânditori din domeniul psihiatriei şi psihopatologiei, dar unul dintre

cei mai puŃin menŃionaŃi în manuale. Baza conceptuala: “Analiza destinului”

(Schicksalsanalyse) – introduce noŃiunea de ‘destin’ în cadrul ştiinŃelor umane şi

medicale. Dupa Szondi destinul este “un sir de alegeri fundamentale pe care le face

individul şi care îi marchează viata in principalele ei domenii: in iubire, prietenie,

profesie, boală şi moarte” (Dumitrascu 2005). Alegerile care conturează profilul

destinului se supun unei determinari familiale – o mostenire ereditara care impinge

persoana sa faca inconstient anumite alegeri; ca şi cum tendintele strămoşilor lui ar

continua să se manifeste si ii dirijeaza viata. Predispozitiile genetice familiale sunt

denumite ‘inconstient familial’ (Szondi) – situat la un nivel intermediar intre

‘inconstientul colectiv’ postulat de Jung şi ‘inconstientul personal’ descris de Freud.

Teoria sa face un salt de la ‘destin’ la ‘genele familiale’ si rolul genelor latente

recesive asupra reactiilor psihologice; urmeaza un alt salt, de la ‘gena’ la ‘pulsiune’:

genele se manifestă în viaŃa subiectului prin anumite pulsiuni a căror interacŃiune

asigură dinamismul psihic individual.

Spre deosebire de Freud, care spunea că nu se poate cunoaşte numărul pulsiunilor,

Szondi afirma că ele sunt în număr de patru, fiecare fiind compusă din doi factori

pulsionali complementari. Acest sistem pulsional descris de Szondi este considerat

general uman, iar in functie de incarcatura genetica / familiala pulsiunile se manifestă

în mod diferenŃiat de la om la om; astfel se pot explica formele maladive in care se

pot manifesta anumite pulsiuni puternice. Manifestarea intensă a unei pulsiuni nu

duce neapărat la dezadaptare; libertatea individului şi asumarea propriului destin

constă în capacitatea lui de a-şi conştientiza şi regla o anumită dispoziŃie pulsională

periculoasă.

Sistemul pulsional

1. Pulsiunea Sexuală - energia investită în activităŃile sexuale şi agresive;

compusa din:

56

- Factorul h (iniŃiala de la homosexualitate) -conturează latura feminină,

tandră a sexualităŃii;

- Factorul s (de la sadism) - se referă la latura masculină, dură a sexualităŃii.

2. Pulsiunea Paroxismală – energia prin care reactionam afectiv sau prin care ne

controlăm exprimarea emotiilor; compusa din:

- Factorul e (de la epilepsie) - se referă la tendinŃa de descărcare bruscă a

energiei afective;

- Factorul hy (de la isterie) - se referă la dorinŃa de exhibiŃionism.

3. Pulsiunea de Contact – energia investită relaŃia cu obiectele lumii (de căutare,

de păstrare, de ataşament); compusa din:

- Factorul d (de la depresie) – indică nevoia de căutare şi de păstrare a

obiectelor din mediu;

- Factorul m (de la manie) - se referă la nevoia de a cbŃine plăcere din aceste

obiecte.

4. Pulsiunea Eului – energia depusă de subiect pentru a regla şi a controla

celelalte trei pulsiuni, încât să se asigure un echilibru între satisfacerea lor şi

supravieŃuirea organismului; compusa din:

- Factorul k (de la catatonie) - nevoia de organizare a Eului ca entitate

distinctă de mediu;

- Factorul p (de la paranoia) - nevoia de fuziune a Eului cu lumea.

Testul Szondi a apărut din dorinŃa autorului de a da o baza empirică teoriei sale

despre schema pulsionala. Materialul testului: 48 de fotografii de bolnavi mental,

alese din multe altele, in baza unor cercetări empirice (inclusiv genealogice); fiecare

boală reprezinta câte un factor pulsional; majoritatea feŃelor provin dintr-un atlas de

psihiatrie din secolul al XIX-lea, al lui Wilhelm Weygandt, plus cateva figuri de

criminali sadici si altele ale unor pacienti a lui Szondi. Szondi alege figurile unor

bolnavi mental considerand ca nebunia este o forma extremă şi maladivă de

manifestare a genelor pulsionale, iar oamenii au tendinŃa de reacŃiona afectiv puternic

la alŃi oameni care prezintă acelasi tip de încărcătură pulsională (“genotropism”).

Sarcina subiectul este sa aleagă dintre fotografii pe cele care îi plac cel mai mult şi

cele care îi displac cel mai mult – reprezentand o situatie de alegere fortata prin care

57

subiectul isi exprima ‘alegerile’ pe care le face in viata reala. Principiul testului este

că dacă cunoaştem aceste alegeri, putem cunoaşte personalitatea subiectului.

Aplicare şi inregistrarea datelor

Cela 48 de fotografii ale testului sunt repartizate în sase serii echivalente de câte opt

fotografii. Pe spatele fiecarei fotografii apare:

- numarul seriei simbolizat printr-o cifră romană (I,II,III,IV,V,VI);

- locul fotografiei în seria respectivă notat cu o cifră arabă (de la 1 la 8);

- initiala - h (homosexualitate), s (sadism), e (epilepsie), hy (isterie), k

(catatonie), p (paranoia), d (depresie) sau m (manie) - indicand factorul la

care se referă poza respectivă, adica tipul de boală mentală pe care o

reprezintă.

Instructaj: “Vă voi arăta nişte persoane şi va trebui să-mi spuneŃi care dintre ele vă

plac cel mai mult şi care vă displac cel mai mult”. Se pun în faŃa subiectului cele opt

fotografii din prima serie, pe doua randuri de cate patru: “UitaŃi-vă la ele şi alegeŃi

două persoane care vă plac cel mai mult. Nu staŃi să vă gândiŃi prea mult, alegeŃi la

prima impresie”. O a doua etapa solicita: “Acum vreau să alegeŃi două persoane care

vă displac cel mai mult” şi “incă două persoane care vă displac din cele rămase”.

Observatie: Pentru a pune un diagnostic sau a avea o imagine consistentă despre

personalitatea subiectului, testul trebuie aplicat de cel puŃin şase ori; se recomandă să

avem zece profile ale subiectului, testat la intervale de minimum 24 de ore.

Dupa faza de inregistrare a alegerilor si respingerilor se trece la faza de elaborare a

profilelor pulsionale:

o Profil de fatada – in care intra alegerile, personele cele mai placute si

primele respingeri, cele mai antipatice; profilul pulsional de faŃadă

prezintă reacŃiile cele mai actuale care îi determină conduita;

o Profil complementar experimental sau de culise - in care intra a doua

transa de respingeri, iar pentru persoanele simpatice se iau ultimele 2

poze ramase in fiecare serie; profilul de culise arată tendinŃele latente

ale subiectului, care în anumite circumstanŃe se pot actualiza.

Principii generale de codificare si interpretare

58

Fiecare reacŃie din profilele pulsionale este codificată cu unul dintre următoarele patru

semne:

� ReacŃia pozitivă (+) - se notează cu ‘+’ reacŃia în care exista 2 sau mai multe

alegeri simpatice si maximum una antipatică (2/0, 2/1 ,3/0, 3/1, 4/0, 4/1, 5/0,

5/1, 6/0); reactia pozitiva indica o identificare constienta sau inconstienta cu

structura motivationala corespunzatoare acelui factor;

� ReacŃia negativă (-) - se notează cu ‘+’ reacŃia în care exista 2 sau mai multe

alegeri antipatice si maximum una simpatică (0/2, 1/2, 0/3, 1/3, 0/4, 1/4, 0/5,

1/5, 0/6); reactia negativa indica existenta unei atitudini negative, refuzul

identificarii cu pulsiunea acelui factor care tinde sa se exprime în

comportament într-o formă modificată sau disimulată.

� ReacŃia ambivalentă (±) – se notează cu ‘±’ reacŃia în care subiectul a ales

minimum două fotografii ale unui factor ca simpatice si minimum două ca

antipatice (2/2, 2/3, 2/4, 3/3, 3/2, 4/2); reacŃiile ambivalente exprimă un

conflict intre acceptarea si refuzul simutan al acelei trebuinte; reactiile

ambivalente sunt factori simptomatici subiectivi.

� ReacŃia nulă (0) - se notează cu ‘0’ reacŃie în care apare maximum o alegere

simpatică si maximum o alegere antipatică (0/0, 0/1, 1/0, 1/1); reacŃia nulă

arată că nu există momentan o tensiune dinamică în trebuinŃa respectivă;

reactiile nule sunt factori simptomatici obiectivi, observabili comportamental,

fie normal, fie patologic.

In interpretarea unui profil Szondi se analizeaza:

- Reactiile tensionate - apar atunci cand subiectul alege cel putin patru fotografii

in aceeasi directie (se notează câte un ‘!’ unde avem 4 alegeri, ‘!!’ la 5 si ‘!!!’

la 6 alegeri in aceeasi directie) ; factorii incarcati indica trebuintele cele mai

puternice care nu isi pot descarca energia fie din cauza extremei lor

intensitati, fie existenta unor bariere interne sau externe;

- Reactiile ambivalente

- Reactiile nule

- Pozitia si tensiunea factorilor din fiecare vector

- Combinatiile factoriale pentru fiecare vector in parte.

Avantaje şi limite ale testului Szondi

59

Avantaje:

- Testarea consuma putin timp, la fel si codificarea reactiilor;

- Poate oferi, la un nivel minimal al interpretarii, o orientare rapidă în

problematica subiectului; psihologul poate depista rapid disconfortul produs

de tensiunea unor trebuinŃe nesatisfăcute;

- Ca tehnica non-verbala este accesibila copiilor sau persoanelor cu un nivel

redus de instruire;

- Testul este mai putin vulnerabil la incercarile subiectului de a trisa, fiind o

sarcina putin transparenta pentru subiect.

Dezavantaje:

- Necesită un timp destul de mare de practică pentru a putea elabora o

interpretare complexa despre personalitatea subiectului;

- Dificultatea de a face trecerea de la semnificatia de baza a reacŃiilor pulsionale

la anumite trăsături de personalitate sau comportamente; este uneori dificil de

corelat reacŃiile factoriale şi vectoriale intre ele pentru a oferi o imagine

unitară şi dinamică a structurii subiectului.

12. BATERIA DE EXAMINARE PSIHOLOGICĂ ŞI

RAPORTUL PSIHOLOGIC

Evaluarea psihologică presupune utilizarea unui instrumentar psihodiagnostic

complex, capabil să surprindă o arie cât mai mare şi în acelaşi timp relevantă de

aspecte: abiltăŃi, aptitudini, trăsături, motivaŃii etc.; astfel examenul psihologic

presupune folosirea adecvată a întregului ansamblu de metode specifice psihologiei cu

nuanŃe de interpretare şi corelare specifice diagnosticului.

Bateria de examinare reprezinta o metodologie de evaluare care combina mai

multe probe în funcŃie de scopul testării pentru a creşte puterea de predicŃie a unor

instrumente. Cele mai frecvent folosite metode în psihodiagnostic sunt: anamneza,

observaŃia, chestionarul, interviul şi testul. Valoarea fiecărei metode este variabilă în

funcŃie de tipul de psihodiagnostic în care este implicat, astfel încât nu se poate anula

valoarea unei metode, dar nici absolutiza. Întotdeauna trebuie să se Ńină cont de

60

necesitatea folosirii unor metode diferite in evaluare; fiecarei metode i se acorda o

pondere şi valoare specifica în rezultatul final cu o interpretare corelată nuanŃată a

informaŃiilor obtinute din fiecare metodă. Din păcate, adesea studiul validităŃii

combinaŃiilor de teste nu se cunoaşte. Rămâne semnalată ca o necesitate validarea

bateriilor de examinare, pentru ca, combinaŃia de teste aleasă să aibe într-adevăr o

valoare predictivă, respectiv validitate ridicată (un exemplu de combinare a metodelor

de evaluare îl reprezintă centrele de evaluare, care s-au dovedit a avea o valoare

predictivă ridicată, mult mai bună comparativ cu utilizarea separată a probelor

incluse).

Alegerea metodelor de evaluare incluse intr-o baterie de examinare este

dependenta de (Horghidan 1997):

- Criteriul folosit la evaluare – de exemplu inteligenta se masoara folosind teste

si scale de evaluare, in timp ce complexele se evidentiaza prin observatie si

convorbire;

- Scopul evaluarii – de exemplu evaluarea potentialului cognitiv se face cu

precadere prin teste in cazul selectiei de personal, si preponderant prin scale de

evaluare atunci cand scopul este instituirea unui program educational-

recuperator;

- Varsta persoanei evaluate – unele metode nu sunt potrivite pentru evaluarea

copiilor, in timp ce altele nu pot fi aplicate pentru evauarea persoanelor

varstnice.

In procesul de decizie privind alegerea unui chestionar sau test in favoarea altuia

similar se tine cont de calitatile psihometrice ale probelor, pentru a asigura o valoare

ridicata a rezultatelor obtinute.

RAPORTUL PSIHOLOGIC

Raportul psihologic este expresia condensată a activităŃii de testare / evaluare

psihologică a unei persoane (client, consumator de servicii etc.) care răspunde cu

instrumentele ştiinŃei sale scopului pentru care a fost desfăşurată investigaŃia.

Raportul psihologic nu se confundă cu fişa psihologică, deoarece raportul rămâne la

client, iar fişa la psiholog; raportul „traduce” în termeni inteligibili informaŃia

61

prezentă în fişă, la care se adaugă obligatoriu capitole de interpretare, sumarizare

(concluzii) şi recomandări. Raportul psihologic nu exclude partea tehnică de

prezentare a datelor (notele brute şi notele standard ale testelor utilizate), dar

importantă este „traducerea” limbajului cifric într-o descriere narativă, într-un limbaj

accesibil clientului. Rapoartele se adapteaza nivelului de comprehensibilitate al

beneficiarului fiind redactat în termeni profesionişti, dar şi accesibili celui care a

comandat-o.

Forma pe care o ia raportul este de obicei direct legată de tipul de examen şi de

cerinŃele beneficiarului: raportul unui examen clinic diferă în amploare şi profunzime

a interpretărilor de raportul unui examen de selectie; raportul privind consilierea

educaŃională diferă în conŃinut şi tip de centrare pe probleme de raportul de expertiză

judiciară. Un psihodiagnostic profesional poate implica si elemente clinice; un

psihodiagnostic clinic poate evidentia carente profesionale. Cand se cere o evaluare

globala a unui subiect se insista frecvent asupra folosirii unui psihodiagnostic

complex care sa abordeze atat clinic, cat si educational / profesional un subiect.

Datorita resurselor de timp si numarului mare de subiecti ce trebuie adesea investigati,

psihodiagnosticul complex este mai putin raspandit - el implica un numar mai mare

de metode si instrumente folosite, are o durata mare de desfasurare, si o interpretare

mai complexa.

CondiŃiile şi principiile generale de întocmire a raportului se refera la:

- obiectivitate

- non-intruziune

- lipsa de ambiguitate şi subiectivism

- respectarea confidentialitatii

- neutilizarea unor termeni care nu sunt inteligibili beneficiarului

- explicarea semnificaŃiei rezultatelor prezente.

O deficienŃă constă în descriptivismul exagerat (privind comportamentul subiectului

in timpul examinarii) fara a oferi si comentarii asupra acestor prezentări. Rapoartele

descriptive compuse din copierea din manualul testului a propozitiilor

corespunzatoare unui scor sau ansamblu de scoruri la teste nu sunt decat o recolta de

concepte si idei disparate, uneori contradictorii, desprinse din fiecare test si servite

drept interpretare, fara vreun efort de intelegere si integrare din partea psihologului. În

raport se includ explicaŃii posibile, atenŃionând când acestea nu sunt certe (posibil,

62

risc pentru… etc.). În situaŃia unor rezultate contradictorii este important ca

psihologul să prezinte obiectiv constatările şi să încerce explicarea inconstanŃelor,

incertitudinilor, discordanŃelor dintre date.

Structura raportului psihologic

Structura unui raport psihologic trebuie să cuprindă (Clinciu, prelucrare după Richard

1988):

1. Date factuale si de identificare a subiectului - sunt datele care descriu

caracteristicile demografice principale pentru identificarea subiectului şi

includerea sa intr- o categorie; se referă la informaŃii precum: data naşterii,

data evaluării (care permit determinarea vârstei), sex, şcolarizare, ocupaŃie,

starea civilă etc. In cazul prezentarii unui studiu de caz in contextl

educational, universitar, la conferinte, seminarii, cercetari etc. se

anonimizeaza datele care pot duce la identificarea clientului / cazului din

motive de confidentialitate, deontologie profesionala.

2. Scopul evaluarii psihologice (motivul evaluării sau intrebarea de referinŃă /

reper) – indică cine a cerut evaluarea psihologică şi in ce scop.

3. Testele administrate si rezultatele obtinute (note brute si note standard) –

pentru anumite tipuri de teste pot exista foi de inregistrare / centralizare;

această secŃiune conŃine informaŃie de strictă specialitate şi vizează personalul

de specialitate in cazul in care raportul ajunge la alŃi psihologi sau categorii de

specialişti.

4. Anamneza sau istoria personala a cazului – care este ghidată de scopul

explicit al evaluării, astfel incât investigarea trecutului clientului să surprindă

elementele semnificative din viaŃa persoanei, relevante in legătură cu acest

scop (ex. evaluarea in vederea selecŃiei profesionale se interesează de evoluŃia

educaŃională şi profesională, dar nu de aspecte legate de famile / relaŃii de

famile).

5. Observatii relevante din timpul examinarii – care se referă la aspecte precum

conduita generală in timpul examenului, starea de mobilizare, fluctuaŃie a

atenŃiei datorate scăderii motivaŃiei, interesului sau epuizării, stilul de abordare

cognitivă, strategiile utilizate (mai ales la probele de performanŃă), aspecte

63

legate de autocontrol, impulsivitate, nivel de energie, comentariile cu care se

asociază reuşita / nereuşita, toleranŃa la frustrare etc.

6. Interpretarea rezultatelor – este cea mai complexă şi cea mai importantă parte

a raportului psihologic deoarece face sinteza datelor psihometrice cu cele de

anamneză, de observaŃie şi provenite din surse colaterale, cu scopul de a le da

un sens inteligibil pentru client, părinte, beneficiar, intr-o manieră obiectivă,

dar care să nu lezeze, informaŃia fiind explicită şi utilizabilă şi in alte contexte.

7. Sumarizarea – este secŃiunea in care se rezumă in unul-două paragrafe

rezultatele de ansamblu ale intregului examen.

8. Recomandari – sugestiile oferite sunt date in sensul potenŃării calităŃilor

insuficient puse in valoare şi a optimizării sau compensării aspectelor

deficitare.

Atât in literatura de specialitate, cât şi in practica curentă intâlnim formate foarte

diferite de rapoarte psihologice in funcŃie de scopul evaluării, metodele folosite in

evaluare, persoana căreia i se adresează raportul şi nu in ultimul rând persoana care

redactează raportul. De obicei intâlnim diferenŃe mari de format intre raportul

psihologic al funcŃiilor intelectuale şi cel al profilului de personalitate. Raporturile

descriptive merg cu un pas dincolo de raporturile de scoruri prin includerea

interpretărilor rezultatelor scală cu scală (in cazul testelor de personalitate). Important

de reŃinut este faptul că lungimea unui raport psihologic nu dă insă şi valoarea

acestuia.

Valoarea raportului psihologic este data de:

- Gradul de acoperire a scopului şi a aşteptărilor clientului;

- Măsura în care s-a operat cea mai potrivită selecŃie a testelor şi a procedurilor

disponibile la un moment dat, în raport cu solicitarea clientului;

- Faptul de a include datele cele mai pertinente reieşite din observatie, care au o

mare valoare diagnostică;

- Faptul dacă rezultatele sunt confirmate de timp fidelitatea test-retest), de alŃi

evaluatori (fidelitatea interscoreri sau interspecialişti), de faptele anticipate

(validitatea relativă la criteriu) sau de viaŃa însăşi aflată dincolo de peretii

cabinetului (validitatea ecologica);

- Faptul de a oferi altor specialişti (profesori, medici, sociologi etc.) puncte de

sprijin solide in deciziile sau în interventiile lor de specialitate;

64

- Faptul de a Ńine pasul cu cele mai noi si avansate standarde din domeniu,

furnizate de Ńările cu mare tradiŃie în testarea psihologică.

La final raportul psihologic se parafează, se datează şi semnează, moment in care

devine un document oficial cu consecinŃe posibile asupra clientului, document pentru

care psihologul işi asumă responsabilitatea.

Bibliografie selectiva

1. Clinciu, A. (2005). Psihodiagnostic. Brasov: Editura Universitatii Transilvania.

2. Cretu, R.Z. (2005). Evaluarea personalitatii. Modele alternative. Iasi: Polirom.

3. Dumitraşcu, N. (2005). Tehnicile proiective în evaluarea personalităŃii. Bucuresti:

Editura Tgrei.

4. Jourdan-Ionescu, C., Lachance. J (2005). Desenul familiei. Bucuresti: Editura

Profex.

5. Minulescu, M. (2005). Psihodiagnoza moderna. Chestionarele de personalitate

(Ed.II ed.). Bucuresti: Editura Fundatiei Romania de Maine.