CURS 1OBLIGATIA

Sens 1: Obligatia este acea legatura de drept pe temeiul careia suntem obligati sa savarsim o prestatie catre altul, conform dreptului.

Evolutia obligatiei:1. La inceput, obligatia avea o consistenta materiala. Debitorul era tinut in lanturile creditorului pana cand cineva platea datoria.2. Ulterior, debitorul este inlocuit cu un garant. Obligatia propriu-zisa isi pastreaza consistenta materiala, dar raspunderea devine o relatie nemateriala.3. Ulterior, creditorul obtine o promisiune religioasa din partea garantului => dispare legatura materiala si apare o legatura juridica.4. Dispare legatura religioasa si apare o legatura juridica.

Sens 2: Obligatia este un raport juridic civil in virtutea caruia creditorul poate pretinde debitorului o prestatie (a da, a face, a nu face ceva) la care acesta din urma nu ar fi fost tinut daca nu s-ar fi angajat in acest raport.

Obligatia are o structura comuna cu raportul juridic: subiecte (creditorul si debitorul), continut, obiect.

SubiecteSunt cazuri in care fiecare subiect are dubla calitate: creditor si debitor => obligatii bilaterale. (Ex: vanzare-cumparare => vanzator si cumparator, ambii fiind atat creditori, cat si debitori ai anumitor obligatii.)Cand este vorba de obligatii unilaterale, fiecare subiect de drept are o unica pozitie. (Ex: contractul de mandat => mandant si mandatar; contractul de comodat => comodant si comodatar)

Continutul= drepturile de creanta (activ patrimonial) si datoriile patrimoniale (pasiv patrimonial)

Obiectul= prestatia la care este indreptatit creditorul si la care este tinut debitorul.Prestatia poate fi pozitiva (a face, a da: actiune, activitate care trebuie desfasurata) sau negativa (abstentiune din partea debitorului: a nu face ce ar fi putut face in absenta angajamentului juridic)A da: a constitui sau a transmite un drept realA face: orice prestatie pozitiva cu exceptia celei de a daA nu face: prestatie negativaPestatie negativa generala:- pe taramul drepturilor reale- pe taram delictual

Clasificarea obligatiilor:a) dupa izvorul lor- nascute din acte juridice Unilaterale (de drept privat sau de drept public) Bilaterale Multilaterale- nascute din fapte juridice in sens restrans Licite Gestiunea de afaceri Plata lucrului nedatorat Imbogatirea fara justa cauza Ilicite (delicte civile)b) dupa obiectul lorA) - obligatii pozitive (a da, a face) - obligatii care au ca obiect o prestatie negativa (a nu face)Nu exista, de regula, obligatii de a da persistente in timp, se executa imediat prin chiar incheierea contractului.Exista si obligatii de a da persistente in timp in materie imobiliara. In momentul intrarii in vigoare a efectului constitutiv al inscrierii in carte funciara, drepturile reale se vor dobandi la intabulare, si nu la data incheierii contractului de catre parti. De asemenea, daca este vorba de bunuri de gen, transferul dreptului de proprietate se realizeaza la individualizare.

B) obligatii de rezultat (obiectul obligatiie include nu numai prestatia, ci si rezultatul, astfel incat obligatia nu e executata cat timp nu e atins rezultatul, chiar daca prestatia a fost savarsita) - obligatii de mijloace (de prudenta/de diligenta) (inclus doar prestatia, astfel incat debitorul va fi liberat daca savarseste prestatia, chiar daca rezultatul nu a fost atins)

Ex: - obligatia de a presta o lucrare = obligatie de rezultat, intrucat debitorul trebuie sa desfasoare nu numai munca, ci trebuie sa realizeze si efectiv lucrarea - obligatia de a trata un pacient = obligatie de mijloace

Neatingerea rezultatului:- in cazul obligatiilor de rezultat genereaza o prezumtie simpla de neexecutare, care are ca obiect de probatiune fapta ilicita a debitorului => da nastere prezumtiei simple de culpa (prezumtii asezate in scara)- in cazul obligatiilor de mijloace NU genereaza o prezumtie de neexecutare. Creditorul are sarcina de a dovedi neexecutarea obligatiei de catre debitor; trebuie sa dovedeasca cele elemente conform carora debitorul nu a depus toata diligenta specifica domeniului sau. Daca face dovada, se naste prezumtia de culpa.

Diferenta practica dintre cele doua categorii se situeaza pe taramul dovedirii faptei ilicite. In ce priveste cupa, nu exista nciio diferenta. Exista chiar situatii in care diferenta dintre cele doua tiprui de obligatii dispare: debitorul atinge rezultatul, dar creditorul face dovada ca rezultatul prezinta lipsuri cantitative sau calitative.Daca creditorul face dovada faptei ilicite, se naste prezumtia de culpa a debitorului.In cazul obligatiilor de rezultat, raspunderea debitorului are un caracter obiectiv.

c) dupa forta sanctiunilor juridice- obligatii civile perfecte (se poate apela la forta coercitiva a statului; e perfecta cand sanctiunea opereazza deplin)- obligatii naturale (imperfecte) (ex: plata efectuata dupa implinirea termenului de prescriptie; debitorul nu poate cere restituirea prestatiei => art. 2505 si art. 2506 (3))

d) dupa opozabilitate- obligatii civile propriu-zise- obligatii propter rem- obligatii scriptae in rem

e) dupa calitatea subiectelor (clasificare amendabila, pentru ca nu orice raprot juridic bilateral permite aplicarea regimuui juridic nascu din contractele sinalagmatice)- unilaterale- bilaterale

In NCC s-a adoptat conceptia monista cu privire la obligatii, s-a inlaturat distinctia dintre obligatii civile si obligatii comerciale, dintre contracte civile si contracte comerciale. Dar se pastreaza distinctia dintre obligatii civile (de drept privat) si obligatii fiscale (de drept public; au intotdeauna ca obiect o prestatie baneasca).

Izvoarele obligatiilorContractul => doua abordari:- una care are ca obiect notiunea generala de contract => teoria generala a contractului- una care are ca obiect speciile de contractAlte izvoare de obligatii vor fi tratate in mod exhaustiv:- actul juridic unilateral- fapul juridic licit- delictul civil (faptul juridic ilicit/raspunderea civila delictuala)

CONTRACTUL

Notiunea de contractArt. 1166 NCC: Contractul este acordul de voine dintre dou sau mai multe persoane cu intenia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic.= manifestare a principiului libertatii de vointa => autonomia de vointaEste preferabila notiunea de parte, intrucat o parte poate fi reprezentata de mai multe persoane.

Clasificarea contractelora) dupa modul de formare a contractului (art. 1174)- consensual: acordul de vointa al partilor, cu valoare ad probationem- solemn: indeplinirea unor formalitati legale, cu valoare ad solemnitatem (forma autentica notariala, hotararea judecatoreasca) => remiterea materiala a lucrului este o cerinta pentru incheierea contractului , acordul de vointa putand avea semnificatia unui anteontract; remiterea materiala = acrodul de vointa + predarea bunuluiCand vorbim de solemnitate, trebuie sa vedem cerinta impusa de legiuitor.

b) dupa reciprocitatea si interdependenta obligatiilor (art. 1171 NCC)- unilaterale- sinalagmatice

Interdepententa: Cauza: conditie de validitate a contractului Cauza are repercursiuni si asupra executarii contractului Fiecare parte isi executa obligatiile contractuale pentru ca si cealalta parte si le executa Interdependenta este determinanta pe taramul executarii contractului

Contracte sinalagmatice propriu-zise vs. Contracte sinalagmatice imperfecte- contractele sinalaglmatice imperfecte se nasc cu o structura unilaterala, dar, pe parcursul executarii lor, dobandesc o structura bilaterala- ex: contractul de depozit => depozitarul poate face cheluieli cu intretinerea bunului pe parcursul derularii contractului de depozit. Reciprocitate exista, dar nu exista inerdependenta. Izvorul obligatiei deponentului nu este contractul, ci un element exterior. Depozitarul face o gestiune de afaceri in numele deponentului.

c) dupa scopul lor (art. 1172 NCC)- cu titlu oneros (fiecare parte urmareste procurarea unui avantaj in schimbul beneficiului procurat de cealalta parte)- cu titlu gratuit

Ex: donatia cu sarcina = contract bilateral cu titlu gratuit, daca valoarea sarcinii nu se apropie de valoarea donatiei -> dupa echivalenta prestatiilor (criteriu subsidiar, folosit pentru asemenea cazuri). Echivalenta poate fi obiectiva (atunci cand imbraca forma economica) sau subiectiva (cand tinem seama de reprezentarea pe care partile o au asupra acestei prestatii).Cand e vorba de contracte cu titlu oneros, obligatiile pe care partile si le asuma sunt privite mai sever de catre legiuitor (obligatia de garantie pentru evictiune, spre exemplu).Cand e vorba de contracte cu titlu gratuit, se aplica anumite cenzuri de catre legiuitor pentru a evita excesul de liberalitati => reductiunea liberalitatilor excesive.

Contracte cu titlu oneros (art. 1173 NCC), dupa certitudinea existentei si/sau a intinderii prestatiei:- comutative - aleatoriiProblema leziunii nu se pune decat in cazul contractelor comutative.

Contracte cu titlu gratuit:- acte dezinteresate- liberalitatiSpre deosebire de liberalitati, actele dezinteresate nu determina micsorarea patrimoniului celui care face actul dezinteresat (ex: contractul de comodat; ca excetie, cand bunul dat in comodat se uzeaza, avem de a face cu o liberalitate).

d) dupa nominalizarea contractelor in legislatie (art. 1168 NCC):- numite (sunt reglementate in legislatie; ex: vanzarea-cumpararea)- nenumite

e) dupa dependenta- principale (de sine statatoare) cerintele de validitate sunt autonom analizate- accesorii (depind de cele principale) cerintele de validitate sunt analizate prin corelatie cu cele ale contractului principal

f) in functie de caracterul periodic/continuu al prestatiei:- contracte cu executare uno ictu (dintr-o data) !=executare instantanee- contract cu excutare succesiva/continua -> se repeta in timp => aceeasi prestatie, si nu parti din ea-> ex: plata chiriei: executare continua si succesivaLa contractele cu executare uno ictu, efectul desfintarii este, de regula, retroactiv. La contractele cu executare succesiva, efectul desfiintarii opereaza, de regula, pentru viitor.

g) dupa rolul vointei partilor la incheierea contractului (art. 1175 NCC)- contacte de adeziune- contracte negociate- contracte obligatorii (incheierea lor este impusa de legiuitor)

h) dupa efectele acordului de vointa (art. 1176 NCC)-contractul cadru: efectele nu sunt imediate, ci contractul cadru stabileste in mod generic pentru viitor cand se va incheia un contract de executare a contractului cadru

i) Art. 1177:- contracte incheiate cu consumatorii (profesionisti + consumatori)- contracte care nu au legatura cu consumul.

j) contracte constitutive de drepturi reale sau de drepturi de creanta - contracte declarative (constata drepturi preexistente; ex: de regula, contractul de tranzactie)

MECANISMUL INCHEIERII CONTRACTULUI

Nu trebuie sa confundam validarea contractului si mecanismul incheierii contractului. Pentru validitate, sunt necesare conditii de fond (consimtamant, cauza, capacitate, obiect) si conditii de forma.Mecanismul incheierii contractului are in vedere modul de intalnire a vointelor partilor contractante, pentru a realiza un acord. Intrucat cpontractul este un acrod bi sau multi-lateral de vointe, pentru a fi in prezenta unui contract nu e suficient ca fiecare parte sa isi exprime separat vointa, e necesar ca vointele tuturor partilor sa se intalneasca, realizand, astfel, acordul. Incheierea contractului are legatura cu consimtamntul. Exprimarea vointei inseamna tocmai consimtamantul. Dar ne intereseaza consimtamantul nu din perspectiva cerintelor de fond, ci din perspectiva intalnirii vointelor partilor.Incheierea contractului se infatiseaza fie intr-o forma simplificata, mai ales, in acest caz, vorbim de mecanismul incheierii contractului. Aceasta forma presupune cateva elemente:- oferta- acceptarea- momentul intalnirii ofertei cu acceptarea (momentul incheierii contractului)- locul incheierii contractului

In NCC, aceasta forma simplificata a incheerii contractului este desemnata prin sintagma acceptarea fara rezerve a unei oferte de a contracta(art. 1182 (1)). Distingem forma simplificata a incheierii contractului de forma negociata a contractului. In acest ulrim caz, incheierea contractului presupune 2 etape:- una precontractuala, in care partile negociaza o perioada de timp pentru a mdela vointele juridice in raport cu intentiile partilor, cu scopurile lor, astfel a in final aceste vointe sa se intalneasca in contract

Forma simplificata a incheierii contractului- presupune reguli care se pot aplica mutatis mutandis si in cazul formei negociate a incheierii contractului.Oferta de a contracta (colicitatiunea)Oferta de a contracta este manifestarea de vointa a unei parti prin care propune altei/altor parti incheierea unui contract.In acest sens, in art. 1188 (1) NCC se precizeaza ca o propunere constituie oferta de a contracta daca aceasta contine suficiente elemente pentru formarea contractului si exprima intentia ofertantului de a se obliga in cazul acceptarii ei de catre destinatar. Din aceasta definitie legala a ofertei, rezulta conditiile sale de validitate:- oferta trebuie sa indeplineasca toate conditiile consimtamantului (serios, constient, nevisiat, facut cu intentia de a produce efecte juridice)- oferta mai presupune cateva cerinte fie explicit prevazute in text, fie implicite Oferta trebuie sa fie completa, adica ea trebuie sa contina toate elementele care rpefigureaza viitorul contract, astfel incat prin simpla acceptare a ofertei de catre destinatar sa se ajunga la incheierea contractului Oferta trebuie sa fie ferma, adica ofertantul trebuie sa aiba intentia de a se angaja juridic. Daca propunerea de a contracta ar contine o rezerva din partea ofertantului, nu ar mai fi vorba de o oferta propriu zisa si nu ar mai duce la incheierea contractului. Oferta trebuie sa fie neechivoca, adica ea trebuie sa contina termeni clari, sa nu creeze un dubiu in mintea destinatarului in legatura cu natura si continutul contractului care urmeaza sa se incheie.OfertantulArt. 1188 (1) prevede 3 situatii:- ofertantul este partea care initiaza incheoierea contractului- ofertantul este partea care stabileste continutul contractului (este posibil ca o pesroana sa initieze incheierea, dar daca nu stabileste continutul, nu va fi ofertant) Ex: se incheie un contract de constructie, dar nu stabileste elementele contractului, car vor fi stabilite de beneficiar- ofertant este cel care stabileste ultimul element esential al contractului (este posibil ca initiatorul sau ambele parti, in cursul dioscutiilor, sa propuna diferite elemente din continutul contractului, iar ofertant va fi acela care propune si stabileeste ultimul elemtent esential al contractului)

Observam ca aceasta calitate de ofertant depinde de modul in care am formulat cerinta ofertei. Daca cel care beneficiaza de incheierea contractului formuleaza toate elementele contractului, acesta are calitatea e ofertant.

Destinatarul oferteiDestinatarul ofertei trebuie sa fie o persoana determinata sau determinanta. In acest sens, in art. 1189 (1): propunerea adresata unor persoane nedeterminate, chiar daca este precisa, nu valoareaza oferte, si dupa imprejurari, solicitare de oferta sau intentia de negociere.La art. 1190 este definita solicitare de oferta = > selectie de oferte.Sunt si situatii in care propunerea aderesara unor persoane nedeterminate valoreaza oferta. Cu toate acestea, propunerea valoreaz ofert dac aceasta rezult astfel din lege, din uzane ori, n mod nendoielnic, din mprejurri. n aceste cazuri, revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate produce efecte numai dac este fcut n aceeai form cu oferta nsi sau ntr-o modalitate care permite s fie cunoscut n aceeai msur cu aceasta. (art. 1189 (2)) Ex: taximetrist (primul venit, primul servit)

Forta juridica a ofertei de a contractaProblema incheierii contractului era reglementata in Vechiul Cod Comercial, forta juridica fiind controversata.In NCC, trebuie sa distingem intre oferta cu termen, oferta fara termen adresata unei persoane absente si oferta fara termen adresata unei persoane prezente.Daca oferta este cu termen, ea este irevocabila (art. 1191(1) fraza I). Oferta este irevocabila, chiar daca este fara termen, cand poate fi considerata astfel in temeiul acordului partilor, al practicilor statorniite intre acestea, al negocierilor, al continutului ofertei ori al uzantelor.Oferta devine irevocabila de la momentul la care este primita, acceptata.Oferta produce efecte din momentul in care este comunicata destinatarului, ceea ce inseamna ca ea are forta juridica din acest moment, ea devenind obligatorie. Precizarea este importanta pentru intelegerea art. 1191(2): declaratia de revocare a unei oferte nu produce nciun efect = > daca oferta nu a ajuns inca la destinatar, ea nu are forta juridica obligatorie si, ca atare, ea poate fi retrasa.Termenul de acceptare incepe sa curga din momentul in care oferta ajunge la destinatar.Destinatarul poate accepta oferta si astfel se poate ajunge la incheierea contractului.

In ceea ce priveste oferta ara termen adresata unei persoane absente, de cele mai multe ori contractele se incheie intre persoane prezente, de fata, dar sunt si situatii in care partile care contracteaza nu se afla in acelasi loc, in acelasi timp => incheierea contractului intre absenti.Daca oferta este adresaa unei persoane absente si nu are termen, ea nu mai este irevocabila. Desi nu are termen, oferta respectiva trebuie, conform art. 1193 (3) sa fie mentinuta un termen rezonabil, dupa imprejurari, pentru ca destinatarul sa o primeasca, sa o analizeze si sa ii expediee acceptarea. Astfel, desi oferta nu are termen, ea nu poate fi revocata pur si simplu intempestiv de catre o persoana. Obligatia de a mentine oferta un termen rezonabil exista din momentul in care oferta a ajuns la destinatar. Insa, in acest caz, ofertantul are dreptul de a revoca oferta. Revocarea ofertei impiedica incheierea contractului, acesta fiind efectul revocarii.Daca revocarea ofertei a fost anterioara, de regula, nu se mai incheie contractul. Dar destinatarul poate suferi o paguba ca urmare a revocarii intempestive a ofertei. In acest caz, ofertantul trebuie sa raspunda pentru revocarea intempestiva a ofertei. Controverse existe sub ceea ce priveste temeiul raspunderii. 193(3) precizeaza ca ofertantul raspunde pentru revocarea intempestiva inaintea expirarii termenului rezonabil.Teorii:- a intemeierii raspunderii pe actul juridic unilateral al ofertei (oferta = act juridic unilateral, actele unilaterale=acte obligatorii)- ideea existentei unui ante-contract intre ofertant si destinatar=>din momentul in care oferta ajunge la destinatar, intrucat este vorba de interesul destinatarului, se presupune ca in acel moment s-a incheiat un ante-zcontract in sensul ca ofertantul sa isi mentina oferta un termen rezonabil. Daca ofertantul revoca iferta in termenul rezonabil, a incheiat antecontractul. -> pleaca de la premisa inexacta ca oferta contine doua manifestari de vointa: o prima manifestare=oferta propiu-zisa privind incheierea contractului; o manifestare cu privire la incheierea unui contract in care sa se mentina oferta initiala.- a treia teorie intemeiaza raspunderea ofertantului pe savarsirea unui delict civil. S-a spus ca e aevarat ca oferta e revocabila, dar noit trebuie sa actuonam in asa fel incat sa nu ii prejudiciem pe altii. Daca revocam, raspundem civil. Obiectie: exercitarea unui drept este o imprejurare car inlatura caracerul ilicit al unei fapte, iar ofertantul are dreptul de a revoca oferta=>fapta nu are caratet ilicit, neputand fi angajata raspunderea civla.- ultima teorie intemeiaza raspunderea ape ideea abuzului de drept. Ofertantul are dreptul de a revoca oferta, drept care trebui sa fie neabuziv exercitat. Pana la urma, abuzul de drept este o forma particulara de raspundere delictuala, pentru ca exercitarea abuziva a unui dret nu mai inlatura caracterul ilicit al unei fapte

=> Art. 1193 (3) intemeiaza aceasta raspundere pe ideea abuzului de drept, desi nu prevede in mod expres acest lucru.

Cat priveste oferta fara termen adresata unei persoane prezente, NCC precizeaza in art. 1194 ca in aceasta situatie oferta e considerata ca fiind de indata acceptata de destinatar. Daca nu e de indata acceptata, ea ramane fara efect. Intr-o asemenea ipoteza, destinatarul trebuie sa accepte de indata oferta, pentru ca altfel ea ramane fara efecte. Nu se mai pune problema revocarii si nici raspunderii ofertantului.Ipoteza incheierii contractului intre persoane prezente este extinsa si pentru situatii asemenatoare, atunci cand se incheie contractul prin telefon, videoconferinta, teleconferinta, etc. Important este ca respectiva comunicare sa se realizeze simultan. In cazul telegrafului, scrisorilor este vorba despre persoane absente, despre o succesiune in timp.

Caducitatea oferteiArt. 1195(1) Oferta devine caduc dac:a) acceptarea nu ajunge la ofertant n termenul stabilit sau, n lips, n termenul prevzut la art. 1.193 alin. (1); => nu numai emiterea acceptarii trebuie sa fie facuta in termen, ci si ajungerea cceptarii la ofertant trebuie sa fie in termenb) destinatarul o refuz.(2) Decesul sau incapacitatea ofertantului atrage caducitatea ofertei irevocabile numai atunci cnd natura afacerii sau mprejurrile o impun.

Potrivit vechei reglementari, decesul sau incapacitatea determinau mereu caducitatea. Potrivit NCC, aceste efecte nu se produc mereu, ci numai atunci cand natura afacerii si imprejurarii o impun.

Revocarea ofertei vs. Retragerea oferteiPana sa ajunga la destinatar, neavand forta obligatorie, ea poate fi retrasa. Cel mai tarziu, ea poate fi retrasa anterior sau concomitent cu primirea ofertei de catre destinatar.Revocarea intervine in intervalul de timp in care oferta a ajuns la destinatar si pana la expirarea termenului. Revocarea a produce efecte in functie de caracterul irevocabil al ofertei. Inainte ca oferta sa ajunga la destinatar, ea poate forma obiectul retragerii, cu conditia ca retragerea sa ajunga la destinatar cel mai tarziu o data cu oferta.

Acceptarea oferteiSi in acest caz este vorba de o manifestare de vointa din partea destinatarului, in sensul de a incheia contractul cu ....Fiind un act juridic, fiind vorba de consimtamant, in plus fata de cerintele obisnuite, acceptarea trebuie sa fie concordanta cu oferta. Daca destinaarul propune schimbarea uno elemente din oferta, sntem in prezenta unei contra-oferte, rolul partilor schimbandu-se. Ca si in cazul oferti, acceptarea trebuie sa fie ferma, adica sa exprime intentia de a se angaja juridic.Acceptarea trebuie sa ajunga la ofertant in termenul stabilit de ofertant sau in termenul rezonabil.

Art. 1196 (2) precizeaza care este valoarea juridica a tacerii. Tcerea sau inaciunea destinatarului nu valoreaz acceptare dect atunci cnd aceasta rezult din lege, din acordul prilor, din practicile statornicite ntre acestea, din uzane sau din alte mprejurri. Tacerea are valoare juridica cand din toate aceste elemente rezulta sensul tacerii.Regula este ca tacerea nu are valoare juridica. Insa, uneori, pe langa limbajul obisnuit, putem folosi sisteme de semne care exprima sensuri ca si limbajul obisnuit. Ex: taximetrie, contractul de locatiune-prelungirea tacita.

-> Acceptarea taridivaART. 1.198 (1) Acceptarea tardiv produce efecte numai dac autorul ofertei l ntiineaz de ndat pe acceptant despre ncheierea contractului.(2) Acceptarea fcut n termen, dar ajuns la ofertant dup expirarea termenului, din motive neimputabile acceptantului, produce efecte dac ofertantul nu l ntiineaz despre aceasta de ndat.- aceasta situatie nu este imputabl acceptantului

-> Acceptarea necorespunzatoareART. 1.197(1) Raspunsul destinatarului nu constituie acceptare atunci cand:a) cuprinde modificari sau completari care nu corespund ofertei primite;b) nu respecta forma ceruta anume de ofertant;c) ajunge la ofertant dupa ce oferta a devenit caduca.(2) Raspunsul destinatarului, exprimat potrivit alin. (1), poate fi considerat, dupa imprejurari, ca o contraoferta.

Retragerea acceparii (art. 1198): solutia este identica celei din cazul retragerii ofertei. Revocarea acceptarii: in cazul acceptarii nu se pune problema revocarii

Momentul si locul incheierii contractuluiIn ce priveste momentul incheierii contractului, sub incidenta vechei reglementari, nefiind o colutie clara, au fost emise 4 teorii:- teoria emisiunii (contractul se incheie chiar in momentul in care se emite acceptarea)- teoria expedierii acceptarii (in momentul expedierii acceptarii)- teoria receptiunii (cand acceptarea ajunge la ofertant)- teoria informarii (cand ofertantul a luat cunostinta de continutul acceptarii)In NCC, in art. 1186 (1) Contractul se incheie in momentul i in locul in care acceptarea ajunge la ofertant, chiar daca acesta nu ia cunotina de ea din motive care nu ii sunt imputabile.NCC a vrut sa inlature incertitudinea in ceea ce priveste momentul incheierii contractului.Exista o exceptie de la aceasta regula inart. 1186 (2) De asemenea, contractul se considera incheiat in momentul in care destinatarul ofertei savarete un act sau un fapt concludent, fara a-l intiina pe ofertant, daca, in temeiul ofertei, al practicilor statornicite intre pari, al uzanelor sau potrivit naturii afacerii, acceptarea se poate face in acest mod.Momentul incheierii contractului este important pentru ca i functie de el nu se mai pune problema revocarii ofertei/acdeptarii, in functie de el se apreciaza conditiile de validitate a contractului, in functie de el se stabilesc legea aplicabila si curgerea termenului de prescriptie, precum si locul incheierii contractului.Cand contractul este incheiat intre absenti, potrivit art. 1186 (1), locul incheierii contractului este locul in care se afla ofertantul, pentru ca el primeste acceptarea. Cand suntem in ipoteza de la alin (2), locul incheierii contractului este locul in care se afla acceptantul.In materie de competententa teritoriala in materie civila, uneori, aceasta este alternativa, si un eleemnt pentru determinarea sa este locul incheierii contractului.

Forma negociata a contractuluiPresupune 2 etape:- precontractuala- etapa incheierii propriu-zise a contractuluiNegocierea presupune o durata in timp si intereseaza ce regim juridic au raporturile juridice dintre partile care negociaza. Contractual sau extra-contractual?

Faza precontractualaPartile au obligatii legale. Daca ele stabilesc reguli de negociere, ele vor respecta si reguli contractuale alaturi de cele legale.Reguli legale:- obligatia de buna-credintaDesi negocierea contractului este carmuita de principiul libertatii de a contracta, care este la nivel general recunoscut in art. 1969 (?) si in art. 1183, nu inseamna ca aceasta libertate este netarmuita. Ele pot initia incheierea unui contract, modificarea acestuia, dar nu in mod arbitrar. Din momentul inceperii si pana la sfaristul negocierlor, partile sunt tinute de obligatia de buna-credinta. Aceasta obligatie nu poate fi inlaturata si nici restransa prin acordul partilor. Regula are un caracter imperativ.Opereaza si in aceasta materie prezumtia de buna-credinta prevazuta in art. 14 (2) NCC. Cine invoca reaua-credinta trebuie sa faca dovada imprejurarilor din care rezulta reaua-credinta.Imprejurarile din care rezulta reaua-credinta (art. 1183 (3)): Este contrar exigenelor bunei-credine, ntre altele, conduita prii care iniiaz sau continu negocieri fr intenia de a ncheia contractul.

- obligatia de confidentialitateAceasta este prevazuta in art. 1184: Cand o informaie confideniala este comunicata de catre o parte in cursul negocierilor, cealalta parte este inuta sa nu o divulge i sa nu o foloseasca in interes propriu, indiferent daca se incheie sau nu contractul. Incalcarea acestei obligaii atrage raspunderea parii in culpa.

- obligatia de informare a celeilalte parti in legatua cu tot ceea ce are incidenta asupra incheierii si executarii contractuluiFiecare parte trebuie sa fie informata in legatura cu obiectul contractului, cu starea in care se fla acest obiect, etc.

Raspunderea partilor pentru incalcarea acestor obligatii legale este una delictuala extracontractuala.Daca in cursul negocierilor, parile incheie anumite acorduri prin care stabilesc reguli de negociere, suntem in prezenta unor acorduri preliminare de negociere. Astfel, partile ajung la un acord cu privire la anumite elemente ale contractului viitor => se contruieste vointa juridica din contract pe etape, elementele esentiale fiind stabilite in acordurile preliminarii.

Incheierea propriu-zisa a contractuluiDe regula, contractele negocite se incheie prin semnarea unui inscris in care se precizeaza data si locul semnarii. In forma negociata, vorbim de contracte scrise, chiar daca forma scrisa nu este o conditie de validitate.

Oferta vs. Pactul de optiune vs. Antecontractul (Promisiunea de a contracta)Pactul de optiune este un acord de vointa, adica un contract (art. 1278 NCC). Ceea ce este esential pentru pactul de optiune este dubla valenta a manifestarii de vointa dintre parti. O parte face o oferta de a contracta, dar, in acelasi timp, se obliga sa mentina oferta un anumit timp, iar cealalta parte isi da acordul la acest ultim aspect de manifestare de vointa a contractantului. Persoana care se obliga sa incheie viitorul contract nu poate reveni asupra acestei obligatii.Pactul de optiune se aseamana cu oferta irevocabila, diferenta rezidand in faptul ca acest caracter irevocabil e consolidat prin conventia realizata deja intre cele doua parti, care are un caracter prealabil. Consecinta este ca daca cel care a facut oferta isi incalca obligatia, va raspunde contractual. Totodata, efectul pactului consta in faptul ca in termenul precizat in pact, beneficiarul pactului poate sa incheie oricand contractul care a fost prevazut; pur si simplu accepta oferta respectiva.Regula este ca pactul de optiune trebuie sa contina un termen de valabiitate. Daca nu contine un asemenea termen, cel interesat poaate sesiza instanta de judecata pe cale de ordonanta presidentiala pentru a stabili acestea.Atat pactul de optiune, privit ca o conventie, cat si declaratia de acceptare a ofertei continute in pactul de optiune trebuie sa fie facute in forma in care se va incheia contractul final, forma ceruta de lege sau de parti.Cat priveste diferenta dintre pactul de optiune si promisiunea e a contracta, promisiunea este ea insasi un contract. Oferta este un act juridi unilateral.Partile inceie o promisiune de a contracta pentru ca:- in momentul in care incheie incheie promisiunea nu sunt indeplinite cerintele legale pentru incheierea contractului- nu exista un interes al partilor pentru a incheia un contractRaspunderea pentru incalcarea promisiunii de a contracta este una contractuala.Se face distincita intre promisiunea uni si bi-laterala.Cat priveste diferenta dintre pactul de otpiune si promisiunea unilaterala de a contracta, in cazul pactului de optiune nu mai e nevoie de incheierea unui pact in viitor, pe cand in cazul promisiunii, contractul viitr presupune inca o manifestare de vointa din partea unei parti in viitor.?????

CONTINUTUL SI INTERPRETAREA CONTRACTULUI

Contractul naste, modifica sau stinge raporturi juridice; naste drepturi si obligatii intre parti, le stinge sau le modifica.Nu trebuie sa confundam interpretarea contractului si caqlificarea sa. Ele au semnificatii diferite.Calificarea contractului presupune stabilirea apartenentei unui contract concret unei anumite specii de contracte: fie specii care rezulta din clasificarea contractelor, fie specii de contracte numite.Calificarea contractului presupune un proces prealabil de interpretare.Interpretarea este un proces realabil si ulterior calificarii contractului.Reguli de interpretare: art. 1266-1269, 1272, 1201-1203. Toate aceste reguli formeaza un sistem mixt de interpretare a ontractului. Se distinge intre sisteme obiective (intemeiat pe vointa interna a partilor) si sisteme subiective (intemeiat peelemente exterioare vointei exprimate a partilor) de interpretare. Cand acestea se combina=>sisteme mixte. Sistemul NCC este unul mixt: are prioritate vointa reala, dar sunt avute in vedere si elemente exterioare vointei partilor.Sistemul de interpretare este impartit in:- reguli generale* art. 1266 (1) Contractele se interpreteaza dupa voina concordanta a parilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor.* art. 1272 (1) Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar i la toate urmarile pe care practicile statornicite intre pari, uzanele, legea sau echitatea le dau contractului, dupa natura lui.

- reguli speciale: interpretarea sistematica (art. 1267), coordonata, un set de 5 reguli (art. 1268), in dubio pro reo (1269), daca e vorba de contracte de adeziune, ele se interpreteaza impotriv partii care a propus contractul de adeziune

Clauzele externe, clauzele standard, clauzele neuzuale (1201-1203)Clauzele extrne sunt clauze care nu sunt cuprinse in contract, dar la care trimite legea sau la care trimit partile. Fac parte din contract.Clauzele standard exista atunci cand intre aceleasi parti sau cand aceeasi parte are acelsi tip de raporturi contractuale si cu alte parti si care se repeta in timp. Din aceasta repetare in timp, rezulta aceste clauze. Si ele sunt considerate ca fac parte din contract in virtutea practicilor statornicite intre parti.Daca o anumita parte a spus de la bun inceput ca nu intelege sa accepte asemenea clauze standard, ele nu vor putea face parte din contract, dar este necesar sa comunice celeilalte parti acest fapt si atunci:- ori nu se incheie contractul- ori se incheie fara aceste clauzeAu prioritate clauzele negociate.Clauzele neuzuale sunt clauze standard, dar care sunt nefavorabile unei parti. Asemenea clauze nu vor produce efecte decat daca vor fi acceptate in scris de partea in defavoarea careia opereaza. Nu se mai accepta prezenta lor implicita in contract.

CURS 3

EFECTELE CONTRACTULUI

(arata spatiul in care se produc efectele contractului. Dar, uneori, aceasta sfera fie se restrange, fie se largeste. In primul caz, inseamna ca se ingusteaza sfera de actiune a principiului. In cel de-al doilea caz, inseamnaca se largeste acesta sfera. Daca principiul fortei obligatorii actioneaza in acesta sfera, principiul relativitati efectelor contractului contureaza chiar aceasta sfera. Cand se restrange sfera fortei obligatorii, este nevoie fie de o prevedere a legii, fie de acordul de vointa al partilor. Situatia este similara si in cazul largirii sale. Atunci cand se largeste sfera fortei obligatorii, ne aflam in prezenta unor exceptii de la relativitatea efectelor)Principiile care guverneaza efectele contractului:1. principiul fortei obligatorii Contractul este legea partilor. Pe langa normele juridice, care contureaza in egala masura spatiul de libertate si limitele acestei libertati, asigurand, in acelasi timp, securitatea acestui spatiu, mai exista si alte reguli care izvorasc chiar din vointa partilor. Conduita partilor unui contract va fi guvernata nu numai de normele juridice, ci si de regulile pe care partile le stabilesc in continutul contractului.In acest fel, prin vointa partilor contractante, pe de o parte se restrange spatiul lor de libertate, in sensul ca nu mai pot face ceea ce puteau face in absenta contractului, dar, pe de alta parte se consolideaza acest spatiu pentru ca regulile contractuale asigura fiecarei parti predictibilitatea comportamentului celeilalte parti. Regula contractul este legea partilor este inscrisa in art. 1270 alin. (1): Contractul valabil incheiat are putere de lege intre parile contractante.Odata reaizat acest acord de vointa, contractul are forta obligatorie, altfel spus: partile sunt legate prin drepturile si obligatiile nascute din contract. Nimeni nu mai poate schimba prin vointa sa unilaterala acest legamant. Tocmai aceasta idee confiorma forta obligatorie a contractului. Orice modificare sau incetare a contractului nu ar fi posibila decat prin acordul de vointa al partilor. Opereaza, asadar, principiul simetriei: Mutuus consensus, mutuus dissensus.Art. 1270 alin. (2) arata ca sunt posibile exceptii de la regula simetriei: Contractul se modifica sau inceteaza numai prin acordul parilor ori din cauze autorizate de lege.O prima exceptie consta in modificarea sau incetarea contractului ca urmare a impreviziunii. Incheierea contractului asigura celeilalte parti o anumita predictibilitatea a comportamentului celeilalte parti.In raport cu normele juridice si cu regulilele contractuale si in raport cu evenimentele care intervin in viata contractului dupa incheierea sa, trebuie facuta distinctia intre impredictibilitate si impreviziune.Imprevizibilul este mereu posibil. Impredictibilul.... Oricat de impredictibile ar fi evenimentele....Avem nevoie de reguli de drept predctibile si stabile, dar nu stim daca vom castiga jocul.Impreviziunea se manifesta in multiple feluri. Ne intereseaza doar aspectul care are un sens propriu, pentru ca elementele care intervin pe parcursul executarii au mai multe semnificatii. Aceste elemente determina problema riscului contractului. Intr-o asemenea situatie, elementele fortuite determina imposibilitatea totala sau partiala, temporara sau definitiva de executare a contractului. Daca un asemenea rezultat se produce, se pune problema riscului contractului. Alteori, asemenea factori fortuiti au alta consecinta: ei schimba echilibrul contractual. Asadar, nu mai exista acelasi raport intre prestatiile partilor din punct de vedere valoric, asa cum a fost el reprezentat de catre parti la momentul incheierii contractului. Dezechilibrul este independent de vointa partilor. Contractul poate fi executat, dar executarea sa este in defavoarea uneia dintre parti. Multa vreme s-a crezut ca, indiferent de aceste elemente care schimba echilibrul contractual, partile raman legate de principiul fortei obligatorii.Art. 1271: (1) Partile sunt tinute sa iti execute obliga.iile, chiar daca executarea lor a devenit mai oneroasa, fie datorita cresterii costurilor executarii propriei obligatii, fie datorita scaderii valorii contraprestatiei.Art. 1271 asigura principiul fortei obligatorii atata timp acest dezechilibru nu este alarmant.Cand acest dezechilibru devine alarmant, trebuie sa vedem ce situatie gasim pentru restabilirea situatie normale. In acest sens, art. 1271:(2) Cu toate acestea, daca executarea contractului a devenit excesiv de oneroasa datorita unei schimbari exceptionale a imprejurarilor care ar face vadit injusta obligarea debitorului la executarea obligatiei, instanta poate sa dispuna:a) adaptarea contractului, pentru a distribui in mod echitabil intre parti pierderile si beneficiile ce rezulta din schimbarea imprejurarilor;b) incetarea contractului, la momentul si in conditiile pe care le stabileste.

(3) Dispozitiile alin. (2) sunt aplicabile numai daca:a) schimbarea imprejurarilor a intervenit dupa incheierea contractului; si sa nu fi fost avuta in vedere de parti la momentul incheierii contractuluib) schimbarea imprejurarilor, precum si intinderea acesteia nu au fost si nici nu puteau fi avute in vedere de catre debitor, in mod rezonabil, in momentul incheierii contractului;c) debitorul nu si-a asumat riscul schimbarii imprejurarilor si nici nu putea fi in mod rezonabil considerat ca si-ar fi asumat acest risc;d) debitorul a incercat, intr-un termen rezonabil si cu buna-credinta, negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului.

Astfel, este necesar ca executarea contractului sa devina extraordinar de oneroasa pentru una din parti. Intr-o asemenea situatie, debitorul are obligatia de a incerca negocierea adaptarii rezonabile si echitabile a contractului. Astfel, legiuitorul indeamna partile sa realizeze mutuus dissensus. Daca dezechilibrul este deosebit de mare, debitorul se poate adresa instantei care:- fie adapteaza contractul pentru a restabili echilibrul contractual (judecatorul poate sa taie din obligatia uneia dintre parti sa sa intinda obligatia celeilalte parti)- fie decide incetarea contractului la momentul si in conditiile pe care le stabileste.In acest caz, cand intervine instanta, ne aflam in cazul unei veritabile exceptii de la principiul mutuus consensus, mutuus disensus. Judecatorul este abilitat de lege sa suplineasca vointa uneia dintre parti. De regula, insa, el nu are aceasta competenta, nu inlocuieste vointa partilor, ci doar judecat. Insa, cand legea ii permite, poate substitui vointa unei parti in mecanismul contractual. Este vorba de cazurile in care judecatorii pot pronunta hotarari care sa tina loc de contract.

O alta cauza autorizata de lege prin care se deroga de la principiul simetriei este denuntarea unilaterala a contractului. De regula, o parte nu poate prin propria vointa sa modifice sau sa inceteze contractul. Totusi, daca partile revad o asemenea posibilitate in contract sau daca legea prevede o asemenea posibilitate cu titlu de exceptie, este posibila denuntarea unilaterala.Pentru a vedea cand este admisibila denuntarea unilaterala, trebuie facuta distinctia intre contractele cu executare uno ictu si contractele cu executare succesiva, dar nedeterminata, ori determinata.In absenta unei clauze contractuale care sa permita denuntarea unilaterala, este exclusa o asemenea exceptie de la principiul fortei obligatorii. Este nevoie ca partile sa o prevada in cadrul contractului in mod expres. Ea nu trebuie sa imbrace forma unei conditii pur potestative din partea celui care se obliga. Daca in aceasta categorie de contracte este vorba numai de contracte cu executare uno ictu, denuntarea nu mai poate interveni daca a inceput executarea contractului.Daca este vorba de contracte cu executare succesiva pe o perioada determinata, chiar daca a inceput executarea, denuntarea este posibila cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. Chiar si in acest caz, denuntarea nu produce efecte cu privire la prestaiile deja executate sau in curs de executare (ex: contract de inchiriere care prevede podibilitatea de inchiriere. Daca o parte denunta contractul, trebuie sa ii ofere celeilalte parti un termen de aviz. Daca numai o parte si-a executat prestatia, cealalalta parte va putea fi obligata sa isi execute prestatia)In cazul contractelor cu executare succesiva pe o perioada nedeterminata, chiar daca partile nu au prevazut o asemenea clauza de denuntare, denuntarea este posibila, dar cu oferirea unui termen de preaviz. Intr-o asemenea situatie nu mai este nevoie de o clauza de denuntare unilaterala, deoarece o prestatie in favoarea unei parti nu este posibila in mod perpetuu, astfel incat oricare pparte poate denunta contractul cu respectarea unui termen de preaviz. => art. 1277.

!!!Nulitatea clauzei vs. considerarea unei clauze ca fiind nescrisa. -> e mult mai usor pentru cel care invoca o clauza considerata ca fiind nescrisa=> sanctiune foarte ferma.

Daca ne aflam in prima categorie de contracte, cand e posibila o clauza de denuntare, se poate stabili un anumit pret=> clauza de denuntare cu titlu oneros=> cel care denunta trebuie sa plateasca un pret. Art. 1276 alin 3: denuntarea produce efecte numai dupa plata ...

O alta excpetie este constiuita de obligatiile intuitu personae, care nu sunt transmise catre mostenitori.Insa, legiuitorul poate interveni in viata contractului si il poate modifica.0

O utlima exeptie: atunci cand evenimente fortuite intervin in viata contractului si fac imposibila definitiv sau temporar executarea contractului, atunci se produce incetarea sau suspendarea executarii contractului pentru durata in care activeaza cauza de suspendare.

2. principiul relativitatii efectelor juridice Principiul relativitatii efectelor contractelor contureaza sfera in care activeaza principiul fortei obligatorii.Art. 1280: Contractul produce efecte numai ntre pri, dac prin lege nu se prevede altfel.Exceptii:- in dreptul civil nu sunt admise exceptii de la acest principiu in ceea ce priveste datoriile. Nu se pot naste din contract datorii in sarcina unor terti.- in dreptul muncii este posibila nasterea unor asemenea datorii in sarcina angajatorului (?)

Acceptiile notiune de opozabilitateCand este vorba de un contract, intr-o prima acceptie, opozabilitatea ne spune ca drepturile si obligatiile se nasc numai intre partile contractuale; intr-o asemenea acceptie, opozabilitatea exprima efectele relativitatii efectelor contractului. Aceasta acceptie a fot criticata pentru ca este vorba despre executabilitatea obligatiilor, si nu despre opozabilitatea contractului.Intr-o a doua acceptie, opozabilitatea se refera la raporturile dintre arti si terti. Contractul este opozabil tertilor.nu spunem ca se nasc drepturi si obligatii intre parti, ci contractul este opozabil tertirlo, in sensul ca acestia trebuie sa respecte contractul ca faptul juridic in sens larg. Odata incheiat contractul, tertii nu au dreptul sa intervina pentru a stanjeni intr-un fel aceste raporturi contractuale => obligatia generala negativa de a nu pagubi pe altii. Sub acest aspect, opozabilitatea fata de terti a contractului nu mai porneste de la ideea contractului ca act juridic, ci de la ideea contractului privit ca realitate sociala. Contractul poate fi invocat fie de parti fataa de terti, fie de terti fata de parti.Ex: cumparatorul unei case poate invoca contractul de vanzare-cumparare impotriva unui tert care invoca posesia asupra casei (parte); tertii invoca un contract pentru a dovedi imbogatirea fara justa cauza a unei parti.

Cerinte ce trebuie indeplinite pentru invocarea opozabilitatii:- cerinte de publicitate sau- cerinta datei certe

Contractul ca act juridic -> daca o parte nu-si executa datoria, raspunderea sa fata de cealalta parte va fi contracuala; proba sa trebuie sa tina seama de exigentele din materia actelor juridiceContract ca fapt juridic in sens larg-> partea care nu isi executa prestatia va raspunde delictual; poate fi dovedit cu orice mijloc de proba: tertii nu vor fi tinuti de exigentele probatorii pe care trebuie sa le respecte partile

Domeniul de aplicare a principiului relativitatii:- parti: subiectele de drept care isi exprima vointa cu ocazia incheierii contractului. Aceasta vointa poate fi exprimata fie direct, fie prin reprezentant, fara ca acesta sa devina parte in contract.- terti (penitus extranei): cei care nici direct, nici prin reprezentant nu participa la incheierea contractului. In aceasta categorie, distingem intre tertii care nu au niciun interes legitim in legatura cu contractul si tertii care au un interes legitim in legatura cu contractul. Acestia din urma sunt tocmai succesorii cu titlu particulari si creditorii particulari.- succesori universali si cu titlu universali: de regula, se substituie partilor. Uneori, in mod exceptional, chiar succesorii universali si cu titlu, universal pot intra in categoria tertiilor interesati.- succesori cu titlul particular: regula este ca efectele contractului nu se produc si fata de acestia. Trebuie sa ne imaginam doua contracte incheiate de acceasi persoana. Po persoana incheie un contract de v-c cu X, dupa care aceeasi persoana vinde aceeasi casa catre Y. Cand vinde casa catre Y, cel care in primul contract era cumparatorul, nu transmite lui Y drepturi si obligatii din primul contract. Cand e vorba de drepturi, succesorul cu titlu particular ar putea sa dobandeasca anumite drepturi dobandite de autorul sau din alt contract, la incheierea caruia succesorul sau nu a participat. Ex: o persoana are o creanta impotriva lui B. Aceasta creanta este garantata cu o garantie pe baza unei garantii incheiate cu o alta persoana, C. A, care este creditor, vinde creanta si D devine titularul creantei. D, cesionarul de creanta, va dobandi si garantia care a fos primita de A din contractul incheiat cu C, desi nu a participat la incheirea acestui contract, pentru ca intre dreptul primit de D si dreptul de garantie este o stransa legatura, de la principal la accesoriu. Asadar, s-a spus ca succesorul cu titlu particular nu primeste alte drepturi de la autorul sau daca nu au legatura cu dreptul transmis. Daca au legatura cu dreptul sau, trebuie sa vedem cat de stransa este aceasta legatura. Definirea acestei legaturi, insa, poate sa fie mai restransa sau mai lejera. Daca dreptul transmis este principal, se transmite si dreptul accesoriu.In ccea ce priveste datoriile autorului, acestea nu se transmit catre succesorul cu titlul particular. Totusi, exista anumite nuante: Faptul ca autorul si-a restrans dreptul inainte de a-l transmite catre succesor, nu inseamna ca acesta din urma va dobandi mai mult decat autorul sau. (nemo plus...) Daca proprietarul unui bun ajunge la un dezmembramant, iar ulterior vinde nuda proprietate, cumparatorul nudei proprietati trebuie sa respecte dezmembramintele, dar nu pentru ca ar fi vorba despre o exceptie, ci despre aplicarea adagiului nemo plus iuris..... La fel in cazul obligatiilor scriptae in rem si propter rem- creditori chirografari

Principiul fortei obligatorii actioneaza intre parti si succesorii universali si cu titlu niversal.

Exceptii de la principiul relativitatii: suntem in prezenta unor asemenea exceptii ori de cate ori din contract se nasc drepturi si obligatii pentru terti:1. stipulatia pentru altulArt. 1284-art.1288ART. 1.284Efecte(1) Oricine poate stipula in numele sau, insa in beneficiul unui ter.(2) Prin efectul stipulaiei, beneficiarul dobandete dreptul de a cere direct promitentului executareaprestaiei.

ART. 1.285Condiiile privind terul beneficiarBeneficiarul trebuie sa fie determinat sau, cel puin, determinabil la data incheierii stipulaiei i saexiste in momentul in care promitentul trebuie sa ii execute obligaia. In caz contrar, stipulaia profitastipulantului, fara a agrava insa sarcina promitentului.

ART. 1.286Acceptarea stipulaiei(1) Daca terul beneficiar nu accepta stipulaia, dreptul sau se considera a nu fi existat niciodata.(2) Stipulaia poate fi revocata cat timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau lapromitent. Stipulaia poate fi acceptata i dupa decesul stipulantului sau al promitentului.

ART. 1.287Revocarea stipulaiei(1) Stipulantul este singurul indreptait sa revoce stipulaia, creditorii sau motenitorii sai neputandsa o faca. Stipulantul nu poate insa revoca stipulaia fara acordul promitentului daca acesta din urmaare interesul sa o execute.(2) Revocarea stipulaiei produce efecte din momentul in care ajunge la promitent. Daca nu a fostdesemnat un alt beneficiar, revocarea profita stipulantului sau motenitorilor acestuia, fara a agrava insasarcina promitentului.ART. 1.288Mijloacele de aparare ale promitentuluiPromitentul poate opune beneficiarului numai apararile intemeiate pe contractul care cuprindestipulaia.

In VCC, stipulatia pentru altul nu a fost reglementata, ea fiind dedusa din interpretarea VCC sau a altor acte normative.NCC reglementeaza contractul in beneficiul unei terte persoane. Este vorba despre un contract prin care o parte denumita promitent se obliga fata de o alta parte, denumita stipulant, sa execute o anumita prestatie fata de o a treia prestatie, denumita tert beneficiar. Asadar, avem doua parti in contract: stipulantul si beneficiarul si avem un tert fata de contract: tertul beneficiar, care nu participa la incheierea contractului. Astfel inteleasa, stipulatia pentru altul presupune intrunirea tuturor conditiilor de valabilitate, dar presupune si doua cerinte speciale:- sa existe animus stipulanti, adica sa rezulte in mod neindoielnic din contract atat vointa de a stipula din partea stipulantului, cat si vointa promitentului de a se obliga fata de tert.- persoana tertului beneficiar: art. 1225: tertul beneficiar poate sa fie o persoana determinata sau determinabila si trebuie sa existe in momentul in care promitentul este tinut sa isi execute obligatia. Daca tertul beneficiar nu exista, stipulatia profita stipulantului sau se va executa fata de tertul beneficiar de rezerva.

Raporturile dintre stipulant si promitent: - promitentul raspunde fata de stipulant, dar prestatia se executa fata de tertul beneficiar- stipulantul, daca promitentul nu executa obligatia fata de tert, poate cere obligarea in justitie a promitentului executarea fata de tert- daca stipulantul sufera un prejudiciu, poate cere de la promitent daune interese- daca raportul dintre promitent si stipulant are un caracter bilateral, in cazul neexecutarii prestatiei de promitent, stipulantul poate cere rezolutiunea.

Raporturile dintre tertul beneficiar si promitent:- in planul raporturilor dintre promitent si tertul beneficiar, observam ca promitentul trebuie sa execue prestatia catre tertul beneficiar, iar raspunderea pentru neexecutare prezinta anumite nuante tocmai ca urmare a raporturilor disjuncte: tertul are dreptul de a cere daune interese stiupalntului in caz de neexecutare; in schimb,tertul nu poate cere rezolutiunea contractului, intrucat el nu a participat la incheierea contractului, nu e parte in contract si, in orce caz, aspectul bilateral al raportului dintre stipulant si promitent nu il priveste.Vointa tertului nu are importanta in ceea ce priveste incheierea contractului.Insa, exista o manifestare de vointa in sensul acceptarii sau respingerii prestatiei ca act juridic unilateral. Contractul se considera incheiat prin simpla manifestare de vointa a stipulantului si promitentului. Manifestarea de vointa a terturlui=consolidarea sau desfintarea cu efect retroactiv a dreptului care s-a transmis prin stipulatie. De regula, dreptul se naste direct in patrimoniul tertului beneficiar; el nu se naste in patrimoniul stipulantului, in cazul acceptarii de tert a stipulatiei.In cazul neacceptarii, stipulatia va beneficia stipulantului sau unei alte persoane terte.Stipulatia poate fi revocata: art. 1287: numai stiopoulantul poate revoca stipulatia. Revocarea nu e posibila decat cu acordul promitentului in cazul in care sipulantul nu are intentia de a executa stipulatia. In acest caz, nu mai e vorba de o revocare, ci de un acord de vointa intre promitent si stipulatia. Stipulatia se poate realiza pana cand acceptarea sa fi ajuns fie la stipulant, fie la promitent.

Revocarea stipulatiei produce efecte din momentul in care revocarea stipulatiei ajunge la promitent. Si in acest caz, dreptul care nu mai profita tertului va profita fie stipulantului, fie inlocuitorului acestuia.

Natura juridica a stipulatiei pentru altul:Stipulatia pentru altul este o figura juridica sui-generis, care nu poate fi asimilata altei figuri juridice. Stipulatia pentru altul este un contract numit, care se suprapune fie peste figra juridica a unui contract numit, fie peste figura juridica a unui contract nenumit.De regula, stipulatia pentru altul se suprapune peste alt contract.Ex: donatia cu sarcina: donatorul da ceva donatarului si, prin contract, donatarul se obliga sa execute o prestatie in favoarea unui tert => stipulatia se suprapune peste donatie; c v-c, cumparatorul se obliga sa plateasca pretul, vanzatorul se obliga sa transmita dreptul catre o alta persoana decat cumparatorul.Desi este o figura juridica proprie, stipulatia pentru altul nu are autonomie juridica si se suprapune intotdeauna fie peste un contract numit, fie pentru un contract nenumit.

2. actiunile directeEste posibil ca, in masura in care legea prevede, un tert fata de contract sa aiba, totusi, la indemana o actiune directa in justitie impotriva unei parti contractante.Ex: in materia contractului de antrepriza, in art. 1856, se prevede o asemenea posibilitate: n msura n care nu au fost pltite de antreprenor, persoanele care, n baza unui contract ncheiat cu acesta, au desfurat o activitate pentru prestarea serviciilor sau executarea lucrrii contractate au aciune direct mpotriva beneficiarului, pn la concurena sumei pe care acesta din urm o datoreaz antreprenorului la momentul introducerii aciunii.+ in materia contracului de mandat: art. 2023 (6): In toate cazurile, mandantul are aciune directa impotriva persoanei pe care mandatarul i-a substituit-o. -> mandantul, desi e tert, are actiune impotriva submandatarului. Dreptul nu se naste direct din contractul de mandat, e nevoie si de un contract de submandat.

Exceptie aparenta: promisiunea faptei altuia (coventia de port-fort): art. 1283:(1) Cel care se angajeaza la a determina un tert sa incheie sau sa ratifice un act este tinut sa repare prejudiciul cauzat daca tertul refuza sa se oblige sau, atunci cand s-a obligat si ca fideiusor, daca tertul nu executa prestatia promisa.(2) Cu toate acestea, promitentul nu raspunde daca asigura executarea obligatiei tertului, fara a se produce vreun prejudiciu creditorului.(3) Intentia promitentului de a se angaja personal nu se prezuma, ci trebuie sa reiasa neindoielnic din contract sau din imprejurarile in care acesta a fost incheiat.=> tertul nu dobandeste nicio obligatie; nu se naste din promisiunea faptei altuia de a incheia contractul, ci se naste doar datoria debitorului de a-l dedtermina pe tert sa incheie contractul.Promisiunea faptei altuia are 3 importante trasaturi:- nu este o exceptie de la principiul relativitatii: tertul nu dobandeste nici drepturi, nic datorii din incheierea contractului- obligatia debitorului este obligatie de rezultat: daca rezultatul nu a fost atins, debitorul va raspunde prin aplicarea mecanismului specific obligatiilor de rezultat- daca rezultatul este atins, adica daca s-a incheiat contractul dintre tert si creditor, obligatia debitorului se stinge. De regula, debitorul nu garanteaza executarea obligatiei asuma de tert. Daca, insa, debitorul isi asuma si obligatia de a-l garanta pe tert, adica de a fi un fideiusor al tertului, atunci presupune consimtamantul debitorului.

Exceptie de la opozabilitatea efectelor contractului:Ori de cate ori contractul nu este opozabil tertilor, ne aflam in prezenta unei exceptii de la opozabilitate. In prezenta unei asemenea exceptii, tertul poate ignora contractul, pe langa faptul ca nu are drepturi si obligatii din acel contract:1. actiunea pauliana2. simulatia: art. 1289-art. 1294Simulatia este o operatie juridica prin care partile incheie un contract public si un acord simulatoriu, dublat, uneori, de un contract ascuns, fara ca aceasta ultima sitatie sa fie cunoscuta tertilor. Asadar, de esenta simulatiei sunt contractul public si existenta acordului simulatoriu.Uneori, acordul simulatoriu poate fi dublat de un contract ascuns. Operatia simulatei are scopuri multiple: unele licite, altele ilicite. Uneori, chiar daca smulatia este imorala, dar nu ilicita, ea este valabila. Important este ca ea sa fie licita.Cat timp urmareste un scop licit, simulatia este valabila.

Formele simulatiei:- simulatia prin act fictiv: presupune ca [artile incheie in public un contract si in acordul simulator precizeaza ca nu au incheiat nimicEx: doua persoane vor sa lase impresia ca un bun a iesit din patrimoniul unei persoane, dar in realitate, el a ramas in patrimoniul acesteia.- simulatia prin act deghizat: partile incheie in public un contract de v-c, iar in secret incheie un contract de donatie. In acest caz, contractul public este degizat; el este o deghizare a contractului secret.=> deghizare totala/esentiala, pentru ca priveste insasi natura contractuluiEx: in contractul de v-c se precizeaza un pret mai mare, iar in actul secret un pret mai mic- simulatia prin interpunere de persoane: mandatul fara reprezentare: mandatarul lucreaza in numele mandantului, dar mandantul nu este cunoscut; tertii cred ca mandatarul lucreaza in numele mandantului, dar lucreaza in nume propriu.

Efectele simulatiei:- intre parti, produce efecte actul secret sau aacordul simulatoriu; actul public e pur fictivDaca exista un accord secret, pentru a produce efecte, acesta trebuie sa fie valabil incheiat- intre parti si terti, regula este ca numai actul public produce efecte; contractul secret nu este opozabil tertilor. Sanctiunea simulatiei este inopozabilitatea fata de terti a contractului secret. Numai ca aceasta sanctiune opereaza numai daca tertii sunt de buna-credinta, adica ei nu au cunoscut existenta actului secret.- in raporturile dintre terti, pot sa apara uneori conflicteEx: contractul de v-c: creditorii ueni parti din contractul public pot avea interesul sa invoce contractul public; creditorii celeilalte parti pot avea interesul sa se intemeieze pe contractul secret=> vor avea castig de cauza tertii care se intemeiaza cu buna-credinta pe contractul public.Si succesorii cu titlu particular, si tertii pot invca contractul public daca sunt de buna credinta.Tertii in materia simulatiei = sucesorii cu titlu particulari + creditorii.

Inlaturarea simulatiei: se realizeaza prin aciunea in simulatie de catre una din parti sau de catre un tert. Dezvaluirea actului secre NU inseamna validarea actului secret. El trebuie sa fie valabil de la bun inceput.Cat priveste proba: intre parti se urmeaza regulile din materia actului juridic; intre terti se pot utiliza toate mijloaceleActiunea in simulatie este imprescriptibila.

CURS 3EFECTELE SPECIALE ALE CONTRACTELOR SINALAGMATICE

Cand vorbim de efectele obligatiilor, avem in vedere executarea lor.Problema efectelor obligatiilor este legata si de efectele contractului.Contractele sinalagmatice se disting, in primul rand, prin dubla valenta a notiunii de cauza: notiunea de cauza se manifesta nu doar pe terenul incheierii contractului, ci si pe terenul executarii acestuia. Mai exact, fiecare parte isi da acordul la incheierea contractului si intelege sa isi asume obligatii, intrucat are reprezentarea ca si cealalta parte isi va asuma obligatii corelative. La un moment ulterior incheierii contractului, fiecare parte isi executa propria datoria, intrucat are reprezentarea ca si partea cealalta isi va executa datoria. Aceasta idee subliniaza nu numai reciprocitatea obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice, ci si interdependenta lor. Din interdependeta obligatiilor decurge un principiu care guverneaza executarea obligatiilor: principiul simultaneitatii executarii oblugatiilor. Regula este ca partile trebuie sa isi execute simultan obligatiile reciproce.Principiul este consacrat in art. ART. 1.555:Ordinea executarii obligatiilor(1) Daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligatiile pot fi executate simultan, par.ile sunt .inute sa le execute in acest fel.(2) In masura in care executarea obligatiei unei parti necesita o perioada de timp, acea parte este tinuta sa execute contractul prima, daca din conventia partilor sau din imprejurari nu rezulta altfel. nuantare a aplicarii principiului simultaneitatiiPrincipiul anticipeaza si exceptii, pentru ca fie di lege, fie din conventia partilor, fie din imprejurari ar putea sa rezulte ca este inlaturata actiunea principiului simultaneitatii executarii obligatiilor nascute din contractele sinalagmatice.Potrivit alin 2, este posibil ca obligatiile recirroce, chiar daca sunt cu executare dintr-o data, sa presupuna, totusi, o anumita durata a executarii. De ex: in contractu de antrepriza, antreprenorul care plateste o casa => plata se face dintr-o data; si executarea antreprenorului este considerata ca fiind dintr-o data.Principiul este inlaturat atunci cand, de exemplu, se prevede in contract un anumit termen pentru executarea obligatiei uneia dintre parti. O parte va fi obligata sa execute obligatia inaintea celeilalte. Termenul poate rezulta din conventia partilor sau din lege. Cand este vorba de contracte sinalagmatice, tinand seama de interdependenta obligatiilor si de principiul simultaneitatii, rezulta cateva efecte specifice si pe terenul executarii obligatiilor:1. exceptia de neexecutare a contractului: daca o parte nu isi e xecuta datoria, cealalta parte este indreptatia sa amane executarea datoriei2. posibilitatea pe care o are partea care si-a executat obligatia sau urma sa si-o execute de a invoca rezolutiunea sau rezilierea contractului, daca cealalta parte nu isi excuta, la randul ei, obligatia. => neexecutare fara justificare. 3. daca este vorba despre o neexecutare determinara de un eveniment fortuit (imposibilitate fortuita de executare), intervine cel de-al treilea eveniment: riscul contractului, ceea ce poate presupune desfiintarea sau incetarea contractului, ori suspendarea executarii contractului, daca o parte nu isi executa obligatia.Aceste efecte presupun distinctia intre neexecutarea fara justificare si neexecutarea justificata.Cauze de neexecutare justificata:ART. 1.555Ordinea executarii obligaiilor(1) Daca din convenia parilor sau din imprejurari nu rezulta contrariul, in masura in care obligaiile pot fi executate simultan, parile sunt inute sa le execute in acest fel.(2) In masura in care executarea obligaiei unei pari necesita o perioada de timp, acea parte este inuta sa execute contractul prima, daca din convenia parilor sau din imprejurari nu rezulta altfel.

ART. 1.556Excepia de neexecutare(1) Atunci cand obligaiile nascute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre pari nu executa sau nu ofera executarea obligaiei, cealalta parte poate, intr-o masura corespunzatoare, sarefuze executarea propriei obligaii, afara de cazul in care din lege, din voina parilor sau din uzane rezulta ca cealalta parte este obligata sa execute mai intai.(2) Executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor i inand seama de mica insemnatate a prestaiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credine.- justificarea priveste faptul ca cealalta parte este indreptatita sa nu isi execute propria obligatie pana nu se paseste la executarea obligatiei de catre cealalta parte

ART. 1.557Imposibilitatea de executare (denumire corecta: imposibilitatea fortuita de executare)(1) Atunci cand imposibilitatea de executare este totala i definitiva i privete o obligaie contractuala importanta, contractul este desfiinat de plin drept i fara vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispoziiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile in mod corespunzator.(2) Daca imposibilitatea de executare a obligaiei este temporara, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii ori poate obine desfiinarea contractului. In acest din urma caz, regulile din materia rezoluiunii sunt aplicabile in mod corespunzator.+ art. 1634Notiunea de fortuit din art. 1557 cuprinde elementele enuntate de art. 1634: forta majora, cazul fortuit si alte evenimente asimilate acestora (art. 1352: fapta victimei sau fapta tertului sunt elemente care inlatura raspunderea, intocmai ca forta majora sau cazul fortuit). Elementele asimilate sunt tocmai fapta victimei si fapta tertului daca acestia au valoarea fortei majore sau a cazului fortuit.Ne vom afla in prezenta unei neexecutari fara justificare in cazurile in care nu actioneaza una dintre cele trei imporejurari de la art 1555-1557.De cele mai multe ori, neexecutarea fara justificare echivaleaza cu neexecutarea culpabila.Cand e vorba de domeniul contractual, art. 1548 precizeaza ca opereaza o prezumtie de culpa in sarcina debitorului. Asadar, ori de cate ori debitorul nu executa, se prezuma ca este in culpa. Pentru a rasturna prezumtia de culpa, el trebuie sa faca dovada ca opereaza una dintre cele trei cauze de justificare a neexecutarii. Daca nu justifica neexecutarea, dovedind imprejurarile de la art. 1555-1557, debitorul ramane in culpa, ceea ce inseamna ca neexecutarea fara justificare echivaleaza cu neexecutarea culpabila.Aceasta echivalenta nu opereaza cand legiuitorul, mai ales in materie delictuala instituie raspunderea obiectiva, adica o raspundere independenta de culpa. In asemenea situatii, sfera evenimentului fortuit se rastrange la forta majora si, eventual, la fapta victimei sau a tertului, daca acestea au ele insele valoarea juridica a fortei majore. Cazul fortuit nu mai este exonerator de raspundere. Altfel spus, sfera neexecutarii fara justificare se extinde, incluzand chiar cazul de neexecutare fara culpa, in timp ce sfera neexecutarii justificate se restrange, intrucat nu mai include acele cazuri in care debitorul nu e in culpa.In asemenea situatii, raspunderea este intemeiata doar pe cauzalitate, nu pe vinovatie.

Exceptia de neexecutareDaca nu este respectat principiul simultaneitatii executarii obligatiilor, iar o parte nu isi executa datoria sa, cealalta parte este indreptatita sa invoce exceptia de neexecutare. Ea nu va putea fi obligata sa execute silit datoria sa pana cand cealalta parte nu isi exeuta propriile obligatii.Rezulta din formularea alin. 1 art. 1356 ca exceptia de neexecutare poate fi invocata in cazul contractelor sinalagmatice, pentru ca in cadrul acestora obligatiile sunt reciproce si interdependente.Fundamentul e de n se afla tocmai in interdependeta obligatiilor, in simultaneintatea executarii lor.Pentru a putea fi invocata e de n, trrebuie indeplinite anumite cerinte:- trebuie sa fie vorba de o neexecutare suficient de importanta a unei parti pentru a fi cealalta indreptatita sa invoce exceptia. In acest sens, alin 2 art. 1556: executarea nu poate fi refuzata daca, potrivit imprejurarilor si tinand seama de mica insemnatate a prestatiei neexecutate, acest... daca neexecutarea este neinsemnata, ea nu justifica invocarea exceptiei. - neexecutarea trebuie sa fie fara justificare. - neexecutarea nu trebuie sa fie cauzata chiar de fapta celui care nvoca exceptia.-> este vorba de o idee mai generala, care spune ca orice creditor nu mai este indreptatit sa ceara satisfacerea dreptului sau daca el insusi cauzeaza impiedicare executarii datoriilor debitorului (art. 1517)- chiar daca neexecutarea este suficient de justificata pentru a justifica invocarea exceptiei, exceptia trebuie sa respecte principiul proportionalitatii (art. 1556 (1))- ede n nu presupune punerea in intarziere a creditorului- invocarea exceptiei de neexecutare se fce direct intre parti, nefiind necesara interventia instanei de judecata. Vorbim de interventia a priori a instantei. A posteriori, aceasta interventie este posibila, adica partea impotriva careia s-a invocat exceptia poate sesiza instanta, demonstrand ca nu erau indeplinite conditiile ca partea cealalta sa invoce exceptia si, in acest fel, sa oblice cealalta parte sa isi execute obligatia.

Posibilitatea unei parti de a invoca rezolutiunea sau rezilierea, in masura in care cealalta parte nu isi executa, fara justificare propria obligatieCand este vorba de rezolutiune, se cere desfiintarea cu efect retroactiv a contractului. Rezilierea presupune incetarea contractului pentru viitor. Rezolutiunea se poare invoca in cazul contractelor uno ictu, rezilierea cu executare succesiva.Toate regulile aplicabile rezolutiunii se aplica si rezilierii, cu exceptia momentului de la care isi produc efectele.S-a discutat daca r si r se pot aplica si in cazul contractelor unilaterale. Actuala formulare a 1529-1554: ...........cu ocazia redactarii codului civil, a existat o moivare facuta in Parlament, in sensul ca aceasta precizarea a fost inlaturata tocmai pentru a se aplica rezolutiunea si rezilierea si in cazul contractelor unilaterala. Aceasta largire a domeniului de aplicatie este doar aparenta. Nu este vorba de o reala largire a acestui domeniu, pentru ca niciun contract unilateral nu presupune rezolutiunea sau reziliere. Exista alte remedii specifice contractelor unilaterale, in ipoteza in care debitorul nu isi executa oblig.Domeniul de aplicare a r si r este conturat de contractele sinalagmatice.Cat priveste natura juridica a r si r, s-a spus ca acestea sunt sanctiuni, tocmai pentru ca acestea opereaza in cazul neeceutarii culpabile de catre debitor. Mai nou, se vorbeste despre remedii ale neexecutarii contractului. Ceea ce este important este sa vedem care sunt conditiile care justifica aplicarea celor doua. Ele presupun indeplinirea anumitor cerinte:- neexecutarea suficient de importanta a unei datorii. Neexecutarea unei datorii de mica importanta nu justifica aplicarea uneia dintre cele (art. 1551 (1))- neexecutarea trebuie sa fie fara justificare (prin fapta victimei in aceasta materie intelegem fapta creditorului: art. 1517)- trebuie sa fie un raport de cauzalitate intre activitatea sau inactivitatea debitorului si neexecutare. De regula, aceasta chestiune este presupusa, cand e vorba de obligatii repetate. Cand e vorba de obligatii individuale, atat fapta neexecutarii, cat si raportul de cauzalitate in raport cu paguba suferita de victima necesita eforturi probatorii.- e nevoie de punerea in intarziere a debitorului: aceasta cerinta e necesara cand debitorul nu e de drept in intarziere.Daca aceste cerinte sunt indeplinite, se justifica rezolutiunea contractului.Rezolutiunea opereaza potrivit regulilor din art. 1550.

Modul de operare(1) Rezoluiunea poate fi dispusa de instana, la cerere, sau, dupa caz, poate fi declarata unilateral decatre partea indreptaita.(2) De asemenea, in cazurile anume prevazute de lege sau daca parile au convenit astfel,rezoluiunea poate opera de plin drept

Sintagmele de drept si de plin drept genereaza confuzie. Inainte de intrarea in vigoare a MCC, aceste sintagme erau explicate in doctrina in legatura cu pactele comisorii si se spunea ca in cazul in care exista asemenea pacte, rezolutiunea opereaza de drept sau de pin drept. In realitate, aceste sintagme erau inselatoare: in niciun caz r sau r nu operau ca urmare doar a neexecutarii de catre creditor. In toate cazurile, creditorul avea un drept de optiune: putea invca r sau r, ori executarea silita. Creditorul are un drept potestativ de a invoca sau nu r sau r. Sintagmele de drept sau de plin drept au fos tinterpretate in legatura cu pactul comisoriu, in sensul ca daca era un pact comisoriu in contract nu mai era nevoie de interventia instaantei pentru a pronunta r sau r. Creditorul putea emite o declaratie de r sau r pentru a incea contractul.NCC lasa sa se inteleaga, in schimb, ca avem trei moduri de operare a r si r:- rezolutiune judicara- unilaterala- de plin drept: ca simplu efect al neexecutarii, fara ca sa mai aiba creditorul un drept potestativ. Aceasta interpretare nu poate fi acceptata; nu trebuie sa elimine dreptul de optiune al creditorului.Pentru a vedea care este sensul posibil, trebuie sa vedem ce este rezoluiunea unilaterala (art. 1552): are in vedere acele ipoteze in care nu este necesara interventia instante de judecata pentru desfiintarea sau incetarea contractului, fiind suficienta manifestarea de vointa a creeditorului printr-un act unilateral, denumit declaratie de resolutiune sau reziliere. Ne aflam intr-o situatie de exceptie in care justitia obisnuita este inlocuita cu cea privata. Acolo unde creditoul poate sa isi faca singur dreptate, legiuitorul ingaduie anumite acte de justitie privata; un asemenea act nu scapa, insa, in totalitate justitie obisnuite.In cadrul rezolutiunii judiciare, controlul este a priori.In cazul declaratiei de rezolutiune, controlul este a posteriori.Sunt 3 ipoteze in care e posibila declaratia de rezolutiune:- clauza in contract in acest sens: clauza rezolutorie/pact comisoriu-> + 1553: pact comisoriu: in art 1552 si 1532 e vb de acelasi lucru- debitorul este de drept in intarziere: crediotul poate, prin vointa lui, sa desfiinteze contractul- creditorul indeplineste formalitatile pentru punerea in intariere a debitorului si precizeaza in notificarea de punere in inarziere termenul in care ii cere debitorului sa execute; nu e vb de termen ca modalitate a obligatiei, ci de un termen de gratie pe care creditorul il da debitorului. Asadar, rezolutiunea unilaterala presupune fie doua elemente, fie trei elemente:- manifestarea de vointa a creditorului in sensul desfiintarii contractului- act procedural: comunicarea declaratiei de rezolutiune catre debitor; nu e suficient ca in pustiu creditorul sa isi manidfete vointa desfiintarii contractului; aceasta trebuie sa fie comunicata debitorului- conditie de ordin procedural, care nu opereaza in toate conditiile: punerea in intarziere a debitorului; daca ne aflam in cazul unei clauze rezolutorii, de regula, debitorul trebuie pus in intarziere. Nu e necesara daca se precizeaza in pactul comisoriu.Este posibil ca aceste trei acte uridice sa fie consemnate in 3 inscrisuri diferite, in doua sau in unul singur. Nu tb confundate manifestarile de vointa, negotium cu instrumentum probationis.

Alin 2 art 1552: declaratia de rezolutiune unilaterala trebuie sa fie facuta in termenul de prescriptie prevazut de lege pentru actiunea in executare. Actiunea in executare, de regula, este prescriptibila in 3 ani. Nu e vorba de o prescriptie a dreptului de a emite o declaratie de rezolutiune; e vorba de un drept potestativ imprescriptibil. Se stinge dreptul potestativ.Daca e v de un contract translativ de ddrepturi reale ,declaratia de rezolutiune trebuie sa fie inscrinsa in cartea funciara.Din momentul in care declaratia a fost comunicata debitorului ea este irevocabila, ceea ce inseamna ca pana atunci ea poate fi revoata.Chiar in prezenta unui pact comisoriu, punereea in intarziere....Punerea in intarziere prioduce efecte daca in ea se mentioneaa conditiile in care opereaza pactul comisoriu: trebuie prevazu termenul acordat de creditor debitorului.

Rezolutiunea judiciara presupune ca mai intai creditorul cere instantei de judecata sa desfiinteze contractul, pentru a eluda eventuala .... facuta de debitor....De cele mai multe ori, insa, creditorul va avea interesul sa recurga la un act de justitie privata.

Art. 1550 (2)-> situatie in care creditorul nu mai emite o declaratie de rezolutiune ca act substantial, ci doar invoca rezokutiunea printr-un act procedural de comunicare a acestui.. catre creditor.Momentul in care opereaza desfiintarea nu mai este cel al comunicarii declaratiei catre debitor, ci este momentul neexecutarii contractului.Cand e vb de un contract uno ictu, e vorba de desfiintarea contractului; cand e vb de executare succesiva incetarea contractului. In primul caz, partile vor fi puse in situatia anterioara. Cand e vb de reziliere, din moemntul incetarii contractului, partile nu mai sunt datoare sa execute reciproc ceva. Pana in acel moment, partile sunt datoare sa execute prestatiile reciproce, chiar daca nu lea-u executat pana in momentul pronuntarii hotararii/emiterii declaratiei de reziliere.Daca creditorul face si dovada unor daune interese, el va fi indreptati sa primeasca despagubiri de la debitor.

Riscul contractuluiAceasta problema se pune ori de cate ori neexecutarea este determinata de un eveniment...Imposibilitatea obiectiva de executarea are mai multe semnificatii:- cand e vb de c sinlagamatice, imposibilitatea de executare determina riscul in contract; cand e vb de c unilterale, imposibilitatea de executare determina stingerea raspunderii contractuale- cand ne aflam pe taramul raspunderii delictuale, imposibilitatea de executare poate sa puna problema lipsei vinovatiei sau a inlaturii raportului de cauzalitate.In functie de context vom distinge care este semnificatia ei.

Daca debitorul nu isi poate executa obligatia pt ca e impiedicat de un eveniment fortuit, ea ramane cu pierdere. Riscul contractului este suportat de ebitorul obligatiei imposibil de executat. Pana la intrarea in vigoare a NCC, desi aveam regula potrivit careia riscul contractului era suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, cand eera vb de contracte translative de proprietate, opera exceptia potrivit careia riscul contractului era suportat de creditorul obligatiei imposibil de executat.Ex: c v-c, daca dupa incheierea contractului vanzatorul nu putea sa predea obiectul vanzarii, solutia era aceea ca, totusi, el putea sa ceara pretul de la cumparator. Se face distinctie intre obligatia de a da, care se excuta prn simplul fapt al incheierii contractului si obligatia de a face. Chiar daca a pierit inainte de predare, bunul era in patrimoniul cumparatorului (res perit dominus). Cumparatorul era creditorul obligatiei de predare, care suporta riscul in contract. Aceasta solutie a fost criticaat pe NCC, care, in art. 1557 si in art. 1274, rezolva unitary problema riscului in contract.ART. 1.274Riscul n contractul translativ de proprietate(1) n lips de stipulaie contrar, ct timp bunul nu este predat, riscul contractului rmne n sarcina debitorului obligaiei de predare, chiar dac proprietatea a fost transferat dobnditorului. n cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligaiei de predare pierde dreptul la contraprestaie, iar dac a primit-o, este obligat s o restituie.(2) Cu toate acestea, creditorul pus n ntrziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar dac ar dovedi c bunul ar fi pierit i dac obligaia de predare ar fi fost executat la timp.Chiar daca e vorba de contracte translative de proprietate, riscul este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat (res perit debitorium). Alin. (2) introduce o nuanta. In aceasta situatie, punerea in intarziere are un efect energic.

ART. 1.557Imposibilitatea de executare(1) Atunci cnd imposibilitatea de executare este total i definitiv i privete o obligaie contractual important, contractul este desfiinat de plin drept i fr vreo notificare, chiar din momentul producerii evenimentului fortuit. Dispoziiile art. 1.274 alin. (2) sunt aplicabile n mod corespunztor.(2) Dac imposibilitatea de executare a obligaiei este temporar, creditorul poate suspenda executarea propriilor obligaii ori poate obine desfiinarea contractului. n acest din urm caz, regulile din materia rezoluiunii sunt aplicabile n mod corespunztor. !!!!- nu inseamna ca ne aflam in prezenta rezolutiunii, ci inseamna ca se aplica in mod asemanator regulile de la rezolutiune.=> drept de optiune asemanator celui de la rezolutiune, dar diferit celui de la rezolutiune; alege suspendarea sau desfiintarea.Contractul se desffiinteaza de drept: nu mai e nevoie de manifestarea de vointa a unei parti, nu mai putem vb de un drept de optiune a unei parti; cerinta este ca imposibilitatea de executare sa fie totala si definitiva, pentru ca daca este temporara, va opera suspendarea executarii contractului sau creditorul poate invoca aceasta suspendare sau chiar desfiintarea contractului. Creditorul nu poate cere executarea silita a contractului, pentru ca imposibilitatea e executare este fortuita.

ACTUL JURIDIC UNILATERAL

ART. 1324-1329 De regula, actele juridice sunt unilaterale in dreptul public. Dar chiar in dreptul privat, daca este vorba despre dreptri personale nepatrimonile, actele juridice care se incheie in legatura cu acestea sunt, de regula, acte unilaterale. Daca ne aflam in prezenta unor dreptui patrimoniale sunt de regula bilaterale. Multa vreme s-a contestat posibilitatea nasterii obligatiilor civile din acte unilaterale. Totusi, dupa multe controvesre, inainte de intrarea in vigoare a NCC s-a admis ca, in mod exceptional, actele unilaterale pot da nastere obligatiilor.

ART. 1.324NoiuneEste unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de voin a autorului su.

ART. 1.325Regimul juridicDac prin lege nu se prevede altfel, dispoziiile legale privitoare la contracte se aplic n mod corespunztor actelor unilaterale. (conditii de validitate; principiile fortei obligatorii, relativitatii, opozabilitatii)

ART. 1.326Actele unilaterale supuse comunicrii(1) Actul unilateral este supus comunicrii atunci cnd constituie, modific sau stinge un drept al destinatarului i ori de cte ori informarea destinatarului este necesar potrivit naturii actului.(2) Dac prin lege nu se prevede altfel, comunicarea se poate face n orice modalitate adecvat, dup mprejurri.(3) Actul unilateral produce efecte din momentul n care comunicarea ajunge la destinatar, chiar dac acesta nu a luat cunotin de aceasta din motive care nu i sunt imputabile

Actul unilateral nesupus comunicarii produce efect prin el insusi, nefiind nevoie sa fie comunicat destinatarului: legatul.Actele supuse comunicarii au un destinatar. Desi e un act unilateral, care presupune doar o manifestare de vointa, acea manifestare e facuta in considerarea destinatarului: oferta.

ART. 1.327Promisiunea unilateral=angajament unilateral (nu trebuie confundata cu promisiunea de a contracta, care este un contract)(1) Promisiunea unilateral fcut cu intenia de a se obliga independent de acceptare l leag numai pe autor.(2) Destinatarul actului poate s refuze dreptul astfel nscut.(3) Dac autorul actului nu a stipulat expres un termen, promisiunea se consider fcut pentru o anumit durat, potrivit cu natura obligaiei i cu mprejurrile n care a fost asumat.- avem in vedre un act juridic unilateral, facut cu intentia de a se obliga- obligatia se naste ca efect al actului juridic unilateral; acceptarea nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ, consolidand- actul unilateral este irevocabil in termenul care a fost prevazut in el sau, in absenta unui asemenea termen, intr-un termen rezonabilART. 1.328Promisiunea public de recompens caz special de act unilateral(1) Cel care promite n mod public o recompens n schimbul executrii unei prestaii este obligat s fac plata, chiar dac prestaia a fost executat fr a se cunoate promisiunea.=> dreptul se naste din actul unilateral, indiferent de acceptare sau nu + desi e vb de un act unilateral, desi dreptul se naste din el, totusi, mai este nevoie de un element: prestatia destinatarului. In cazul promisiunii publice de recompensa avem, pe de o parte, act unilateral, dar si un fapt unilateral: prestatia celui care doreste sa primeasca recompensa. In absenta prestatiei, nu se datoreaza recompensa. Insa, nu ne aflam in prezenta unui contract. Prestatia nu echivaleaza consimtamant.(2) Dac prestaia a fost executat de mai multe persoane mpreun, recompensa se mparte ntre ele, potrivit contribuiei fiecreia la obinerea rezultatului, iar dac aceasta nu se poate stabili, recompensa se mparte n mod egal. -> prestatie divizibila(3) Atunci cnd prestaia a fost executat separat de mai multe persoane, recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dinti rezultatul. - > prestatie indivizibila, care poate fi savarsita simultan de mai multe persoane.

ART. 1.329Revocarea promisiunii publice de recompens(1) Promisiunea poate fi revocat n aceeai form n care a fost fcut public sau ntr-o form echivalent.(2) Revocarea nu produce efecte fa de cel care, mai nainte de publicarea ei, a executat prestaia.(3) Dac revocarea a fost fcut fr just cauz, autorul promisiunii datoreaz o despgubire echitabil, care nu va putea depi recompensa promis, celor care nainte de publicarea revocrii au fcut cheltuieli n vederea executrii prestaiei. Cu toate acestea, promitentul nu datoreaz despgubiri, dac dovedete c rezultatul cerut nu putea fi obinut. -> promisiunea este revocabila, dar forma revocarii trebuie sa fie cea a promisiunii; in cazul revocarii, destinatarul are dreptul la restituirea unos sume pentru cheltuielile pe care le-a facut in consoderarea realizarii eventualei prestatii.(4) Dreptul la aciunea n despgubire se prescrie n termen de un an de la data publicrii revocrii.

CURS 5FAPTUL JURIDIC LICIT CA IZVOR DE OBLIGATII

Faptul juridic in sens restrans este acel eveniment sau fapta omeneasca de care legea leaga producerea de efcte juridice. Facem diferenta intre actele omenesti si actele juridice. Orice fapt omenesc presupune o vointa. Actul juridic presupune, pe langa elementul volitiv, si elementul intelectiv.Faptele juridice in sens restrans: fapte juridice licite si fapte juridice ilicite.Faptul juridic licit este un eveniment sau fapta omeneasca care nu contravine legii si de care legea eaga producerea de efece juridice. Astfel inteles, faptul juridic licit consta in: plata lucrului nedatorat, gestiunea de afaceri si imbogatirea fara justa cauza.

Gestiunea de afaceri (art. 1330-1340)Gestiunea de afaceri este o operatie juridica prin care o persoana (gerant) savarseste in mod voluntar si oportun acte materiale sau incheie acte juridice in folosul unei alte persoane, denumite gerat, fara a avea mandat din partea acesteia, operatie din care se naste un raport juridic intre gernat si gerat, cu drepturi si obligatii specifice.Astfel inteleasa, gesstiune de afaceri presupune 3 categorii de conditii:- conditii privind obiectul gestiuniiAsa cum rezulta din definitie, obiectul gestiunii include fie acte materiale, fie acte juridice. Subsanta gestiunii consta fie in actele materiale savarsite de gernat, fie in actele juridice pe care acesta le incheie cu tertii in interesul geratului. Cat priveste actele materiale, ele pot avea diverse infatisari: ingrijirea casei unui vecin care a plecat fara sa isi desemneze un mandatar si exista riscul ca acolo sa izbucneasca un incendiu; incendiu intreprinde masurile necesare.Cand e vorba de acte juridice incheiate de gerat cu tertii, ele trebuie sa se incadreze in categoria actelor juridice de administrare. Trebuie sa vedem ca si notiunea de acte de administrare are doua sensuri: daca privim actul de administrare numai in raport cu obiectul sau propriu, efectele sunt relevante in legatura cu acel obiect propriu. Putem sa privim asemenea acte si in contextul unui patrimoniu/ masa patrimoniala. Din aceasta perspectiva, ceea ce in sine este un act de dispozitie juridica, poate sa dobandeasca semnificatia administrarii. De exemplu: cel care administreaza o masa patrimoniala vinde un bun pentru a obtine banii necesari