TANATOPSIHOLOGIE

Prof. Dr. Doina Cosman

Tanatologia

• Disciplina relativ noua, fiind introdusa in cadrul invatamantului medical in a doua jumatate a secolului XX, in SUA (anii ’60, ca o consecinta a cartii publicate de Elisabeth Kubler-Ross, On death and dying)

• Tanatologia - Def. = disciplina care se ocupa cu studiul comportamentelor, conceptiilor si afectelor legate de comportamentul mortii.

• In cadrul acestei discipline se dezbat probleme precum: ingrijirea paliativa, asistenta acordata bolnavului terminal, dreptul la moarte si eutanasie, transplantul de organe.

Moartea – 4 cauze

1. Naturala

2. Accidentala

3. Sinucidere

4. Omucidere

Dg dif sinucidere /crima• In favoarea sinuciderii pledeaza:1. Locul leziunilor – reg. precordiala sau gatul pt folosirea

cutitului; capul (regiunea temporala dreapta sau urechea la dreptaci)

2. Absenta leziunilor de violenta extrema3. Cicatricile unor tentative anterioare de sinucidere4. Starea imbracamintei (cel mai frecvent ordonata, in caz

de sinucidere)5. Acte sau scrisori disperate, dar nu foarte explicite,

marturia anturajului6. Metoda folosita. Spanzurarea este cel mai putin

banuita de ascunderea unei crime, deoarece este foarte dificil de a agata un corp la inaltime, fara a provoca echimoze. Strangularea este insa aproape intotdeauna o crimaa. Imersia, inecul cadavrului este practicata destul de trecvent pentru a ascunde crima, in spatele supozitiei de sinucidere.

Dg. Dif sinucidere/accident

• Accidentele de vanatoare pun uneori astfel de probleme, in momentul in care se presupune o descarcare intamplatoare a armei de foc.

• In aceste cazuri anchetarea apartinatorilor constituie o veritabila “autopsie psihologica”, intentionalitatea mortii fiind deseori discutabila.

Clarificari conceptuale - Death and dying

• Moartea si procesul mortii (death and dying) nu sunt termeni sinonimi.

• S-a observat ca organismul incepe sa moara de cand se naste.

• In cursul vietii organismului, nivelurile inferioare traiesc si mor, inlocuindu-se necontenit, nefiind niciodata pentru mult timp aceleasi.

• Procesele continue de regenerare celulara, care se desfasoara la nivelurile inferioare, in mod coordonat si integrat, asigura regenerarea lor perpetua, si viata intregului macrosistem

Definitia mortii

• Definitia uzuala: incetarea permanenta si ireversibila a respiratiei, a batailor cordului si a functiei cerebrale cu disparitia cunostintei individului.

• Fiziologic – incetarea activitatii tisulare• Genetic – deconstructie programata, datorata acumularii

de erori de traducere,n mutatii capitale ai dereglari in sinteza proteinelor

• Biochimic – trecerea de la organic la anorganic• Biologic - forma de selectie naturala prin care se

elimina ceea ce nu este util speciei.• Filosofic – moartea este un fenomen natural, necesar si

universal.

Certitudinea diagnosticului de deces = moartea cerebrala

• Comisia pt Studiul Problemelor de Etica in Medicina (1821, SUA) declara ca mort – individul care prezinta o incetare irevocabila a functiilor circulatorii, respiratorii sau o irevocabila incetare a functiilor creierului.

• National Institut of Neurological Disease and Stroke – certifica moartea daca: persoana este in coma ireversibila, in apnee, fara ROT si cu aspect de linie izoelectrica pe EEG, care se mentine cel putin 6 ore de la debutul comei sau apneei.

Criterii de dgiagnistic al mortii cerebrale

• Imobilitate absoluta si atonie musculara completa• Midriaza fixa bilaterala• Insensibilitatea corneei, hipotonia oculara si absenta

luciului corneei – cele mai sigure semne – denota leziuni ireversibila ale bulbului cerebral.

• Oprirea respiratiei spontane pt mai mult de 5 minute.• Ritm cardiiac neinfluentat de atropina sau de compresia

globilor oculari• Prabusirea TA• Poikilotermie – scaderea ireversibila a tempperaturii la

35-30 grade celsius• Inconstienta completa.

Etapele trecerii de la viata la moarte

• Preagonia – manif psihice specifice, conditionate de factori individuali (Belis)

• Agonia – trecerea de la fen biologice la cele tanatologice (pierderea contactului cu realitatea, delir, retrairi onirice, haos vegetativ, anestezie)

• Moartea clinica – disparitia functiei respiratorii si a celei circulatorii, abolirea reflexelor, coma depasita, abolirea activitatii EEG

• Moartea reala cu semnele specifice – racirea, deshidratarea, lividitatea cadaverica, putrefactia.

Ingrijjirea muribundului

• 3 scopuri principale

1. Siguranta si protectie

2. Moarte demna

3. Moarte conforma dorintei persoanei

Cele 7 C-uri = 7 conduite esentiale in asistarea pacientilor terminali

• Concern – grija plina de intelegere si compasiune

• Competence – competenta• Communication – comunicare• Children – reintalnirea cu copiii• Cohesion – coeziunea familiei in jurul

muribundului• Cheerfulness – atitudine curajoasa• Consistency – atentie constant indreptata spre

nevoile pacientului

Asistarea psihologica a muribundului este centrata pe empatie

Exista 3 factori capabili de a usura suferinta bolnavului:

• Apelul la sentimentele religioase ale acestuia;• Prezenta rudelor apropiate (prieteni)• Auto(centrarea) asupra realizarilor din timpul

vietii Probleme psihologice reale ridica variantele opuse

celor mentionate mai sus: absenta convingerilor religioase, absenta suportului social real, lipsa sentimentului de autorealizare.

Un bun sfarsit al vietii nu se petrece daca nu se tine cont de caracteristicile fizice, psihologice, culturale, spirituale ale persoanei pe cand era in deplina posesie a constiintei de sine.

Concluzii….

• Moartea este un proces care parcurge o anumita dinamica (etapele mortii)

• Moartea ca eveniment universal, se intalneste in toate timpurile si la toate speciile. Longevitatea fiecarei specii si, in cadrul acesteia, a fiecarui individ este programata genetic.

• Medicul poate ajuta doar cand poate sa intarzie momentul mortii, tratand si vindecand un proces patologic.

Concluzii

• Ingrijirea pacientului terminal presupune o relatie terapeutica perfecta.

• Obiectivul principal al medicului si a familiei muribundului – grija pentru evitarea sau diminuarea la maximum a suferintei, a.i. nivelul calitatii vietii, al demnitatii, al libertatii vointei si spiritului persoanei sa nu decada din atributele umanitatii.