SURSE DE POLUARE ȘI AGENȚII POLUANȚI AI

SOLULUI

1

Cuprins........................................................................................................................................2

ARGUMENT..............................................................................................................................3

Cap.I Generalități........................................................................................................................4

Proprietățile solului:...................................................................................................................7

Componentele solului:................................................................................................................7

Tipuri de sol................................................................................................................................9

Cap.II Îndicatorii de mediu asupra calității solului în Romania..............................................14

Cap.III Poluarea solului...........................................................................................................16

Poluarea cu reziduuri...............................................................................................................18

Surse de deteriorare a solului...................................................................................................22

Pesticidele...............................................................................................................................23

Poluarea cu îngrășăminte.......................................................................................................24

Ploile acide.............................................................................................................................25

Agrement și poluare...............................................................................................................27

Autoepurarea în sol...............................................................................................................27

Eroziunea................................................................................................................................27

Gunoaiele orășenești...............................................................................................................28

Compoziția.............................................................................................................................28

Colectarea...............................................................................................................................29

Depozitarea și prelucrarea....................................................................................................29

Cap.IV Analiza solului...........................................................................................................30

PRELEVARE PROBELOR DE SOL......................................................................................31

Monitorizarea solului..............................................................................................................31

Bibliografie.............................................................................................................................33

2

ARGUMENT

O dezvoltare economică avantajoasă se bazează pe prîncipii durabile în ceea ce priveste

toate componentele naturale: aerul, apa, solul, biodiversitatea, pădurile și resursele subsolului.

Fiecare din elementele enumerate mai sus joacă un rol foarte important în viața contemporană.

Apa, care este considerată elixirul vieții, este foarte utilă atât pentru natură cât și pentru om. Ea

înfluențează dezvoltarea vegetației, solurilor, mențînerea vieții animalelor, etc.Tot ea contribuie la

procesele exogene și modificarea reliefului. Aerul, care se întâlnește atât în scoarța terestră, și foarte

departe sus în atmosferă este și el extrem de folositor. Datorită lui putem trăi și respira. Aerul, ca

și apa, sunt necesare vieții și activitații omului, dar totusi cel mai important rol în natură, îl

joacă solul.

Solul are foarte multe defîniții, fiecare semnificând ceva anume. Una din ele este

urmatoarea: SOLUL este materialul fragil și afînat care acoperă într-un strat subțire toată

suprafața scoarței terestre. Fară el, contînențele ar fi lipsite de majoritatea faunei și florei. De

aici deducem faptul că solul depînde mult de forma de relief deasupra cărei se află. Construcția

de bază a formelor de relief este creată de către forțe ce acționează în înteriorul Pământului.

Aceste procese extraor dinare produc zilnic schimbări în această structură de bază, o

deformează în mod contînuu.

Natura terestră, componenta lumii vegetale și animale au evolutionat de la cele mai

primitive forme până la asociațiie biologice contemporane. De la începutul revoluției

îndustriale, adică de la mijlocul secolului al XVIII-lea activitatea umană a avut și ea un rol

important în modelarea suprafeței Pamântului, câteodată chiar cu efecte surprinzătoare.

Continentele au ajuns la forma lor și în pozițiile actuale în urma miscării plăcilor ce formează

scoarța solidificată a Pamântului, adică datorită plăcilor tectonice.

3

CAP. 1 GENERALITĂȚI

Solul este definit ca fiind stratul afânat,moale și friabil, care se gasește la suprafața

scoarței terestre și care,împreună cu atmosfera, constituie mediul de viață al plantelor.

Jean Dorst afirmă că: “cea mai prețioasă bogăție naturală este fără îndoială solul”.

Solul este înveli;ul afânat de la suprafața uscatului, în care plantele își înfing rădăcînile. El

este un corp natural format în timp îndelungat în urma unor procese pedogenetice și are alcătuire

complexă.

Procesele pedogenetice,de natură fizică,chimică și biologică, sunt strâns legate de natura

rocilor (roca mamă a solului), de conditiile chimice, biologice, de vegetatie.

Rocile sunt degradate, alterate și transformate în scoața de alterare, care stă la baza formării

solului.

Factorii pedogenetici sunt:

1. Clima

2. Rocile

3. Vegetația

4. Apa,care participă la alterarea materiei organice și dizolvă materia

minerală, formând soluția solului care ajută la hrănirea plantelor,

5. Relieful contribuie la diferențierea locală a solurilor.

Solul se prezintă ca un corp tridimensional, situat la suprafața uscatului, cu proprietăți și

funcții specifice, produs în timpuri geologice prin acțiunea factorilor chimici și biotici asupra

rocilor de la suprafața uscatului.

În orice ecosistem, care cuprinde solul, acesta are doua funcții esențiale:

1. De depozitarea și furnizare de elemente nutritive și apă.

4

2. De recipient și transformator de reziduuri, deci rolul de reglare a

ecosistemului și de purificator al mediului înconjurător.

Cel mai important factor în formarea solului este alterarea rocilor, care este condifionată de

existența atmosferei. Rocile de la suprafața scoartei terestre, fiind supuse proceselor de

dezagregare (care pot fi de trei forme: fizică, adică marunțirea; chimică: producându-se reacții

chimice sub înfluenta apei de suprafața sau din roca, a bioxidului de carbon, a sulfului sau a

oxigenului și dezagregarea biologică: adică efectul distructiv al diferitelor vietăți; efecte majore

pot fi produse și de înfluențele chimice ale unor organisme vegetale, cum at fi unele alge și

lichieni care produc acizi ce fac suprafețele rocilor mai poroase), se sfărâmițează în particule mai

mici - nisip, praf, mâl - și astfel participă la formarea structurii și compoziției chimice și

mineralogice a solului.

Un alt factor extrem de necesar în formarea solului este clima. Ea condiționeaza formarea

diferitor tipuri de soluri. Datorită climei, formei și înclinației planetei noastre Terra fața de

suprafața ecliptica, pe glob se produc anotimpurile și se formează fâșiile termice. Fâssile termice,

numite și briuri termice, la rîndul lor contribuie la formarea zonelor climaterice, biogeografice.

În asa mod se creează zonalitatea naturală.

5

Datorita acestor zonalități în fiecare regiune se formează anumite ecosisteme naturale,

anumite biocenoze și anumite varietati de sol. De exemplu, solurile care se formează în condiții

medii, reprezentative sau dominante în zona respectivă, se numesc zonale, automorfe, adică

formarea lor nu este condiționată de anumiți factori specifici. În cazurile când direcția solificării

este conditionată de unele proprietății specifice ale rocilor materne (argile fine, calcare, etc.) se

formează soluri litomorfe (conditionate de rocă). În zonele cu un surplus mare de precipltații

atmosferice și unde apele freatice sunt prezente la adâncimi foarte mici, se întâlnesc solurile

hidromorfe (conditionate de umiditate). Prezența sărurilor solubile în rocile materne sau în

apele freatice conduce la formarea solurilor sanilizate, halomorfe (înfluentate de săruri). În

depresiuni, în vai și în luncile râurilor unde procesul de sedimentare este permanent în dinamica se

formează solurile dinamomorfe (care se formează pe sedimente contemporane). Solurile care

traversează arealele solurilor automorfe și se îmbogațesc cu parce fine de argilă și cu

sescvioxizi (Fe2O3, A12O3, etc), devin iluviale (de acumulare).

Alt factor important sunt organismele vii (îndeosebi vegetația și microorganismele) care și

ele conditionează formarea diferitor feluri de sol.

6

Proprietățile solului:

- fertilitatea = capacitatea de a furniza plantelor substante nutritive, apa. aer și astfel de a

le susține viata.

- culoarea - este datorată compoziției și proceselor pedogenetice.

- textura - este ponderea particulelor de nisip, praf, argilă în compoziția solului

- structura - este gruparea particulelor în agregate structurale.

- pH-ul - este aciditatea soluției solului ( solurile pot fi acide, neuter sau bazice).

Componentele solului:

- Faza lichidă : apa încarcată cu săruri minerale, compusi ai

fierului, aluminiului, ale acizilor, compuși ai fierului, manganului, apa, amoniac, bioxid de

carbon, acizi organici-constituie soluția solului. Compoziția și concentrația în care se găsesc

solubilizate substanțele minerale și organice sunt determinate atât de apa din sol, de condițiile

climatice.

- Faza gazoasă : permite aprovizionarea cu oxigen și partial cu dioxid de carbon

a rădăcinilor, cu azot al unor microorganisme, este mediul de eliminare a dioxidului de

carbon rezultat din activitatea biologică a solului.

- Faza solidă : cuprinde materia organică (humusul),care:

• Contribuie la îmbunatățirea proprietaților fizice și chimice ale solului,

• Mărește permeabilitatea solului,

• Înfluențează regimul termic al solului,

• Contribuie la solubilizarea substanțelor nutritive.

• Contribuie la reținerea cationilor,

• Joaca rolul de liant, ajuând la formarea structurii solului,

• Reprezinta substanța energetică necesară microflorei,

• Reprezintă principalul izvor de substanțe minerale.

7

Humusul prezinta un amestec de substanțe organice foarte complicate. Unii chimiști

consideră ca humusul este cea mai complicată substanță pe planeta. Rolul de bază al humusului în

procesul de solificare și în natură în genere constă în faptul că el reprezintă o substanță

conservată, un accumulator de energie solară, fixate în materia organică de generațiilee

precedente ale plantelor și animalelor. Apariția humusului a stopat procesul de mineralizare, de

descompunere totală a ramașitelor organice. Humusul a făcut posibilă acumularea pe viitor a

energiei solare, a contribuit la formarea solurilor primitive inițiale, deci la apariția pedogenezei. În

continuare evoluția organismelor terestre, a asociatiilor vegetale și animale s-a produs

concomitent cu evoluția solurilor, contribuind astfel la evoluția ecosisternelor naturale.

Humusul contine diferite elemente și substanțe nutritive, ce asigură fertilitatea solului.

Prîn fertilitate se înțelege proprietatea solului de a asigura plantele cu substanțe

nutritive (compuși ai elementelor chimice cu care se hranesc plantele), apă aer necesare

dezvoltarii normale în perioada de vegetație. Deci, solul este format atât din substanțe organice,

cât și din substanțe minerale.

S-a constatat stiintific că în stratul de sol cu grosimea de un metru pe o suprafața de un

hectar se conțin în medie 290 tone humus, 15 tone azot, 19 tone fosfor, 204 tone potasiu,

precum și o cantitate importantă de microelemente: cupru, zinc, mangan, molibden, etc.

Fertilitatea este și ea de doua tipuri: fertilitate naturala și fertilitate economică.

Fertilitatea naturala (potentială), a solului este un rezultat al fenomenelor naturale

(fizice, chimice, biologice), neinfluențate de om. Ea se dezvoltă continuu și este determinată de

8

compozitia fizică și biochimică a solului, de condițiile de climă și relief și se manifestă prin

capacitatea de reproducere spontană a vegetației.

Fertilitatea economică (antropogenă) a solurilor apare ca urmare a unor activitați

modificatoare a omului. Ea depinde de aplicarea corectă a tehnicilor agricole corespunzatoare

(lucrari agrotehnice, îngrasăaminte, irigatii, desecari, etc).

Tipuri de sol

Caracteristicile solului variază de la o zonă la alta în functie de numerosi factori, cum ar fi

clima și altitudinea. În fiecare zonă climatică predomina un tip de sol. În zonele calde se

întâlnesc solurile rosii (culoare rosie) și laterite (de culoare galbenă), sarace în humus și săruri

minerale. În stepe și deșerturi solurile sunt cenusii sau brune. În zonele temperate, predomină

cernoziomurile de culoare neagră și cu fertilitate ridicată, solurile brune și podzolurile legate

de portiunile forestiere. Există circa 720 de variante de sol, fiecare din ele având ceva

caracteristic.

Solurile cenusii albice (denumirea precedents - cenusii deschise de pădure) se

întîlnesc fragmentar pe rocile luto-nisipoase, suportate de argile la adâmcimea de 150-200 cm.

S-au format sub pădure în majoritate carpinete-quarcete. Orizontul superficial ocric trece

evident într-suborizont albic (cu SiO2 amorf), slab structurat.

Solurile cenușii molice (denumi rea precedentă -cenusii închise de pădure) s-au

format în conditiile pădurilor de stejar cu învelis ierbos dezvoltat. Le este caracteristic un

orizont A molic humnificat, cu structură grăunțoasă mare, cu caracter eluvial slab pronunțat.

Solurile cenusii vertice se formează sub pădurile de quarcete-carpînete, pe roci

argiloase grele. Formarea profilului este înfluiențată de componența rocii materne. Are

totodată particularitați vertice (nuante verzui, fețe de alunecare, abundență de argilă fină).

Cernoziomurile se deosebesc prin caracterul acumulativ, bine humificat (la

adâncimea de 80-100 cm conținutul de humus depașește 1%) structurat și afânat (molic).

Regimul de umiditate - periodic percolativ și nepercolativ. Reacția solului este neutră sau slab

alcalina. Cemoziomurile se formează sub păduri preponderent quarcete și cu înveliș ierbos.

Profilul cernoziomului are caracter molic relativ humnificat. Cernoziomul ca tip este

reprezentat de 5 subtipuri - argiloiluvial, levigat, tipic, carbonatic și vertic.

9

Cemoziomurile argiloiluviale s-au format sub pădurile de stejar cu înveliș de ierburi

bine dezvoltat, care contactează cu stepele mezofite. Orizontul de la suprafață este de tip

molic, fara caractere de eluviere și doar slab pudrat cu SiO2. Orizontul B în partea inferioară are

caracter iluvial cu conținut mai ridicat de argilă fină, structură poliedrică, tasat.

Cemoziqmunle levigate se formează în conditiile stepelor mezofite ale zonei de

silvostepă, dar se întâlnesc și sub păduri de stejar cu înveliș ierbos. Profilul are un caracter

general molic, levigat, adică lipsit totalmente de carbonați. Ca regulaă, prezența carbonaților

(efervescența) începe ceva mai jos de limita înferioară a orizontului B.

Cernoziomunle tipice reprezintă subtipul modal al tipului. Se formează în condiții de

stepă, uneori cu pâlcuri de stejar pufos. Orizontul A este bine humificat, structural și afânat.

Orizontul B este de tranziție, fiind mai slab humificat, cu structura grauntoasă mare și bogat în

diferite forme de carbonați. Subtipul se divizează în doua: tnoderat humifere și 5/06 humifere,

Primele se formează sub stepele mezofite și xeroflte cu pîlcuri de stejar pufos, iar ultimele se

formează sub steple xeroflte cu comunități de negară și păius..

Cernoziomunle carbonatice LSC formează în conditiile stepelor xeroflte și doar parțial

cu pilcuri de stejar pufos. Sunt slab humificate ca cele precedente, cu strustura mai puțin

stabilă. Conțin carbonați chiar de la suprafață.

Cernoziomurtte vertice se formează în condiții de stepă, pe roci argiloase cu conținut

ridicat de argila fina. Orizontul A este molic, structural, însă tasat, dur. Orizontul B, fund și el în

gencre molic are caractere vertice – nuanțe verzui, structura bulgaroasă mare, fețe

strălucitoare. După nivelul și conținutul carbonaților cernoziomurile vertice pot fi carbonatice.

tipice sau levigale (caracter la nivel de gen).

Redzinele se formează pe calcare și marne, atât sub înfluiența asociațiilor ierboase de

stepa, cât și de pădure. Procesele pedogenetice se produc doar în stratul alterat de la supratața

rocilor calcaroase. Profilul solurilor redzinice este tipul fără orizontul de tranziție B. Orizontul

superficial are caracter moHc-humificat, structural, uneori scheletic, suportat de rocă.

Redzinele se divizează în două subtipuri: levigate și tipice.

Vertisolurile se formează în condiții de stepa 51 silvostepa, sub vegetație ierboasă, pe roci

argiloase grele (conținut mare de argilă fină). Proceseele pedogenetice sunt condiționate de

proprietațile specifice ale acestor roci, care în stare umedă gonflează, iar în stare uscată crapă.

Solificarea se produce doar în stratul de la suprafața. Astfel, solul prezinta un strat amestecat de

culoare cenușie închisă, uneori cu nuanțe verzui, avînd o structură bulgaroasă mare, cu fețe de

alunecare. Vertisolurile se divizează în subtipuri: molic și ocric.

10

Solurile cernoziomoide se formează m condiții de stepă și silvostepă, pe terenurile

unde periodic sau permanent persistă un surplus de umezeală. Pentru profilul acetor soluri este

caracteristi orizontul A molic, bine humificat și structural. Orizontul B are caracter hidric

condiționat de pînza capilară sau nivelul ridicat al apelor freatice. Se divizează În două

subtipuri- levigate și tipice.

Mocirlele_sc formează în arealele cu exces de umiditate. Nivelul apei freatice se alia

în profil, ajungînd până la suprafață. Solurile sunt mlaștinoase, procesele pedogeneze au

caracter anaerob. Mocirlele pot fi tipice, gleice și turbice.

Solurile turboase se formează în condiții permanent anaerobe, când ramasițele

plantelor hidrofile se descompun prea puțin și se conservează în sol sub forma de turbă.

Solurile turboase pot fi de doua feluri: tipice și gleice.

Soloneturile se formează în condiții de stepă, pe rocile argiloase care conțin săruri

solubile (NaCl, Na2SO4 etc.). Principalele caractere sunt conditionate de prezența cationilor de

Na care parțial înlocuiesc în complexul absorbtiv Ca. Prezența Na conduce la formarea

humatului de Na, care spre deosebire de humatul de Ca, este mai solubil și mai cafeniu.

Structura devine bulgaroasă sau columnară. Profilul solonetului constă din orizontul A cu

caracter solodizat-cenușiu deschis, lamellar, columnar. Grosimea profilului este relativ mica (50-

60 cm).

11

Solonceacurile se formează sub influența apelor fretice mineralizate. Evaporarea

apei conduce la acumularea în profil și la suprafața solului a sărurilor solubile. Dupa nivelul

apelor freatice se divizeaza în două - malice și hidrice.

Solurile deluviale se formează la baza versanților și în văi pe contul parcelelor

neselectate, transportate de torenții de scurgere. Profilul acestor soluri constă din straturi de

material solificat ( humificat, structurat) mai mult sau mai puțin transformat de procesele

pedogenetice actuale locale. Aceste soluri sunt foarte profunde, humificate și bine structurate.

În functie de caracterul materialului initial solurile deluviale pot fi malice sau ocrice.

Solurile aluviale sunt cele mai tinere și se formează în luncile râurilor pe depunerile

aluviale recente. Ele se divizează în subtipuri-tipice, hidrice, vertice, și turbice. Solurile

aluviale pot fi salinizate, solonetizate, și gleizate.

Solurile de pădure se formează în conditii de silvostepă și sub păduri de foioase

însoțite de un covor ierbos. Se caracterizeaă prin faptul că stratul de sol are o grosime mică și

contine o cantitate mică de humus. Solurile de pădure se divizează în două tipuri : cenușii de

pădure și brune de pădure.

12

Solurile cenușii de pădure se formează sub păduri de stejar, stejar cu arjar, sau

amestec de tei și frasin. Se evidențiază două subtipuri principale: cenușii tipice și cenușii-

îtichise de pădure. Profilul lor este bine evidentiat în orizonturi genetice. Grosimea solului

variaza de la 40 pîna la 90 cm, carbonații apar, ca regula, la adâmcimi de 120-150 cm, au o

structură glomerulară-nuciforă. Conțin substanțe în cantități insuficiente, dar reacționează pozitiv

la introducerea îngrașămintelor naturale și la cele chimice de azot.

Solurile brune de pădure se formează sub pădurile de fag sau de stejar. Au un profil

slab diferențiat în orizonturi genetice. Culoarea lor este brun-deschisă uneori roscaă, structura

glomelurală, cu o compoziție mecanică usoară. Regimul hidric este suficient. Solurile nu

conțin carbonați și sunt favorabile pentru plantațiile de pomicole și soiurile de tutun aromat.

13

CAP.II ÎNDICATORII DE MEDIU ASUPRA CALITAȚII SOLULUI ÎN

ROMÂNIA

Pe terenurile agricole calitatea solului este afectată într-o masură mai mică sau mai mare

de una sau mai multe restricții. Înfluențele daunatoare ale acestora se reflecta în deteriorarea

caracteristicilor și functiilor solurilor, respectiv în capacitatea lor bioproductiva, dar. ceea ce

este și mai grav, în afectarea calitatii produselor agricole și a securitatii alimentare, cu urmari

serioase asupra calitatii vietii omului. Aceste restricții sunt determinate fie de factori naturali

(clima, forme de relief, caracteristici edafice etc), fie de actiuni antropice agricole și îndustriale; în

multe cazuri factorii mentionați pot acționa sinergic în sens negativ, având ca efect scăderea

calității solurilor și chiar anularea funcțiilor acestora.

O înfluența aparte asupra calitații solului exercită reacția solului ( gradul de acididate sau

bazicitate care estc dată de raportul dintre conccntrația de ioni de H și OH). Astfel, solurile

acide sunt sărace sau uneori, total lipsite de Ca element important pentru viața plantelor și, de

asemenea lipsite de unele microelemente (bor, molibden, cobalt). Reacția puternic alcalină a

solului determină blocarea unor microelemente (Zn,Cu,Mn,Bo,etc) și prin urmare, carente în

ceea ce priveste aprovizionarea plantelor. Aceste soluri au proprietăți fizice nefavorabile, nu au

strctura, au porozitate mică, practic sunt impermeabile.

Cunoasterea reactiei solului ajută la stabilirea formei sub care trebuie folosite

îngrășămintele chimice pe diferite soluri. Alt factor limitativ natural îl constituie lipsa apei din

sol care, se resimte acut exact în perioadele critice pentru plante. Principala sursă de alimentare cu

apa a solului o reprezinta precipitațiile, la care se adaugă într-o mică masură vaporii de apă din

atmosfera. Unele soluri pot primi apa din panza freatica, din scurgerile de suprafata sau din

înteriorul solului ( cazul solurilor situate la baza versanților din irigație). Pierderea apei din sol

poate avea loc ca urmare a trecerii acesteia în atmosfera prin evaporație directă la suprafața

solului sau prin transpirația plantelor.

Evaporatia constă în trecerea sub forma de vapori ai apei solului la suprafața acestuia și

răspăndirea vaporilor rezultați în atmosfera numai prin acțiunea caldurii solare. Dacă solul este

aprovizionat cu apa din pânza freatică, pierderea de apa este compesată cu apa care se ridică

prin capilaritate și solul rămane umed. În cazul în care solul nu se gaseste sub înfluența apei

freatice, evaporarea duce la micșorarea treptată a umiditatii solului, adică se produce usacrea

acestuia la suprafața. Lipsa apei din sol se datoreaza și consumului acesteia de către plante prin

transpiratie. Apa se poate pierde și prin infiltrarea acesteia spre spațiul subteran, proces

cunoscut sub denumirea de drenaj întern; tot ca o pierdere a apei din sol se consideră și

14

scurgerea apei pe suprafața terenurilor în panta, proces numit drenaj extern.

Principalul factor natural limitativ al calității solului il constituie eroziunea și alunecările

de teren. Eroziunea rocilor și a solurilor apare datorită vantului, ploilor, activitatilor umane,

cum sunt: - lucrari agricole necorespunzatoare, care distrug textura solului, deci apa se evapora,

sau se scurge la suprafața; - tratamentele cu pesticide și fertilizanti chimici; - ploile acide; -

defrisarile. Defrișarile și excavațiile la suprafata, în contact cu cantitati mari de apa de ploaie.

pot cauza alunecări de teren.

Categoria de eroziuneTotal în

fondul agricol

Total în fond

forestier

Total

judetEroziune de suprafata 7728 18 7746Eroziune de adancime 425 320 745Eroziune de suprafata și adancime 240 - 240Eroziune de suprafata și alunecari 420 - 420Eroziune de adancime și alunecari 825 140 1065Eroziuni de suprafata,de adancime și alunecari 232 . 232

Total 9970 478 10448

Alt factor limitativ îl constitute sărăcirea solului în principalele elemente fertilizante.

Fertilizările organice și minerale - atunci cand se fac - nu au la bază studii agropedologice, se fac

în mod empiric și numai pentru culturile de bază (premergatoare). În zona colinara a țării datorită

gradului mare de înclinare a pantelor și intercalațiilor lentilelor de argilă în profil, sunt frecvente

cazurile de alunecari de teren. Acest fapt favorizează degradarea naturală a solului, conduce la

schimbarea categoriei de folosință în sensul declașării acesteia. La aperitif izvoarelor de coastă a

pajistilor cu vegetație specifică scoțând practic suprafața din circuitul productiv.

15

CAP.3 POLUAREA SOLULUI

Poluarea reprezintă o modificare daunătoare pentru om , pentru speciile din ecosistemele

naturale sau artificiale a factorilor de mediu, ca rezultat al întroducerii în mediu a poluantilor ,

care reprezintă deșeurile activitații umane .

Poluarea este un fenomen complex cu urmatoarele caracteristici:

- poluarea creste datorită cresterii numerice a omenirii , cresterii necesitaților umane și

dezvoltarii de noi tehnologii

- cresterea poluării este exponențială ca și factorii care o generează

- limitele admisibile ale poluarii nu se cunosc, deoarece nu cunoastem capacitatea de

suport a ecosferei

- există o tendința generală de subestimare a efectelor poluării , cauzele fiind multiple :

costul ridicat, ignoranța, întarzierea în apariția efectelor ecologice ale pătrunderii poluanților .

Astfel factorii mediului : apa , aerul , solul, sunt modificați în urma folosirii lor de către

om, aparând poluarea ca un aspect implicit al viețții, în desfașurarea căreia, unele produse

rezultate din procesele fiziologice și din activitațile omului și animalelor devin reziduuri ce pot

incomoda bunul trai și buna dezvoltare a ecosistemelor în funcție de natura și cantitatea lor .

În zonele foarte dezvoltate ale societatii umane , elementele vitale : aerul , apa, solul -

sunt invadate de mase de reziduuri care depasesc puterea naturală de transformare și de întegrare

în factorii de mediu , care devin însuficienți și înutilizabili de către om .

În atmosfera se revarsa fum, pulberi, gaze nocive din cosurile uzinelor, din tevile de

eșapament ale automobilelor, din gurile de ventilație ale întreprinderilor îndustriale si, mai puțin

neglijabil din fumatul tutunului.

16

În sursele de apa se scurg efluenti încarcati cu resturi organice de tot felul și

microorganisme evacuate din activitati casnice sau cu suhstante variate provenite din Îndustrie .

Pe sol se adună în cantitați uriașe gunoaie provenite din orașe sau din deșeuri

îndustriate, care ajung uneori să aibă consecințe directe asupra așezărilor omenești.

Unele forme de energie răspândite în mediu pot fi considerate tot factori poluanți;

- cresterile de temperatură (ale apelor)

- zgomotele

- modificările câmpurilor electrice și magnetice naturale

- prezența undelor electromagnetice naturale

În sfera psihicului se manifestă efecte poluante produse de afectarea esteticii naturale prin

distrugerea vegetației, degradarea reliefului natural, acumularea de reziduuri , dar și prin

construcții inestetice, reclame violente și absurde, zgomote excesive, etc. Intervine și

"explozia informațională", folosirea excesivă a mijloacelor tehnice modeerne ( radioul ,

televiziunea, presa ) pentru difuzarea în masă a unor produse pseudo artistice sau supărătoare

cărora li s-a atribuit calificativul "poluare mentală" .

Procesul de degradare a factorilor de mediu de pe întinsul globului a avut în ultimele

decenii un mers ascendent continuu, o evoluție îngrijorătoare, cantitatea de poluanți fiind într-o

continua creștere.

Poluarea este consecința unor activitați umane și înlăturarea ei este o problemă de corectare a

erorilor ce o provoaca .

Poluantii pot fi:

-substante chimice

- pesticide,

- petrol, titei. gaze

- metale grele (Zn, Ph , Cd , Hg)

- îngrasaminte

- substante organice

-factori fizici

- zgomot

- izotopi radioactivi

- caldura

- factori biologici

- germeni patogeni

17

Poluarea cu reziduuri

Poluarea este evidenta în cazul solului. Reziduurile care nu au fost evacuate în apă și în

aer, ambianța imediată de viața a oamenilor, tocmai în locurile aglomerate unde fiecare metru

pătrat e intens și multiplu solicitat, degradează terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai

fertile .

Solul este supus acțiunii poluărilor din aer și apă , fiind locul de întalnire al poluantilor :

- pulberile din aer și gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol.

- apele de înflltrație impregneaza solul cu poluanti antrenandu-1 spre adâncime

- râurile poluate infectează suprafețele inundate sau irigate .

Aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomeerare sau aruncate la întamplare

pe sol.

Poluările directe ale solului provin din :

- aruncarea mucului de tigară sau a biletului de tramvai pană la automobilul abandonat;

- scurgerea picăturii de ulei din tractorul care circulă pe camp pana la hale de deseuri.

Nocivitatile care nu sunt suficient de concentrate pentru a distruge vegetația pustiind locul

pot provoca consecințe îndirecte, fiind absorbite de plante care servesc ca alimente oamenilor și

animalelor domestice . Bolile contagioase intestinale și paraziții din apele fecaloide parcurg un

drum similar.

18

Rezidurile îndustriale degradează solurile prin :

• halele de reziduuri îndustriale care blocheză mari suprafețe de teren ce devin inutilizabile ,

amplasarea nerațională producând accidente .

Exemplu: alunecarea de steril din Anglia , care a îngropat case și oameni , în cazul

acestor volume nemaiputand fi vorba de nici o vegetatie și posibilitatea de regenerare a naturii.

19

• răspândirea petrolului pe sol în zonele de extracție și prelucrare prin întermediul apelor

fluviale

* halele de cenusi provenite din îndustria metalelor neferoase ce conțin ume de metale

grele toxice (Cu , Zn , Cd , Pb), bioxid de sulf și arsen .

Exemplu: de la o fabrică de acid sulfuric de 100 000 tone/an capacitate , resultă simultan 2-

300 000 tone/an cenusi negre pentru depozitarea carora sunt necesare 2-3 ha teren .

- vechea metodă de fabricare a sodei (Leblanc) care producea mari cantitați de sulfură de

calciu nevalorificabilă care, oxidată și spalată de ploi, polua aerul și apele cu gaze toxice (H2S ,

SO2), metoda tehnologică astăzi abandonată .

20

Surse de poluare a solului și modul de dispersie a poluanților

Sursele principale ale poluării solurilor sunt:

- aplicarea pe scară largă a îngrașămintelor și pesticidelor în agricultură

- folosirea sistemelor extinse de irigații

- depozitarea deșeurilor solide

- depunerile atmosferice de substanțe toxice produse ca urmare a activitătilor umane

Deteriorarea solurilor se realizează prin :

- expansiunea agriculturii

- defrișare și eroziune

- supraexploatarea solurilor

21

SURSE DE DETERIORARE A SOLULUI

22

Pesticidele

Utilizarea pesticidelor a permis cresterea considerabilă a producției agricole , prin

distrugerea diferiților daunători care provocau pierderi economice imense (mana cartofului .

făinarea viței de vie, ploșnițele cerealelor, filoxera, gandacul de Colorado ), dar a afectat

calitatea produselor . A permis reducerea drastică a cazurilor de malarie , tripanosomoza , tifos

exematic la om .

S-au constatat și efecte ale pesticidelor , pe masură ce a crescut și s-a diversificat sinteza

de compusi chimici de tipul pesticidelor crescând rata similară și rezistența daunătorilor la

compuși.

Actiunea negativă a pesticidelor asupra organismelor se exercită prin:

- toxicitatea substantei active din produsul utilizat

- doza de substanță activă existenta în produsul comercial

- cantitatea de pesticid aplicată pe hectar

- pemanența substantelor toxice , în produsele obtinute din culturile respective , în sol,

în

apă.

- frecventa aplicarii tratamentului chimic .

- modul de aplicare – prin stropir , prafuiri, gazari, ca granule .

- suprafața pe care se aplică trebuie să coincidă cu cea pe care densitatea dăunătorului

poate duce la înregistrarea celor mai mari pierderi.

Din atmosfera pesticidele pot ajunge din nou pe sol sau în rauri , lacuri și mari unde sunt

preluate de alge . Pesticidele decelate astazi în unele alimente determîna afectari ale functiei

23

reproductive a organismelor.

Poluarea cu îngrășăminte

Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legată de utilizarea îngrășămintelor, în special a

celor cu potasiu , azot, fosfor .

Efectul poluant deriva din doua elemente :

- conțin multe impurități toxice

- sunt folosite în cantltati excessive.

Efectul poluant cel mai intens il determîna utilizarea în exces a azotaților .

Îngrășămintele - au fost folosite în agricultură pe scară largă și fară discernământ

neținându-se cont de necesarul specific al plantelor de cultură, de momentul de aplicare a lor și de

modalitatea cea mai adecvată . Ca urmare a folosirii lor , o parte rămân în sol și sunt antrenate

prin apele de siroire , de înfiltrație sau prin sistemul de drenaj al apelor de irigații , ajungând în

râuri sau în apele freatice unde conduc la accelerarea fenomenului de eutrofizare .

Eutrofizarea - reprezintă o formă de poluare a ecosistemelor, mai ales a apelor statatoare,

prin întroducerea unor cantități excesive de nutrienți , ca urmare a activitații umane. Poate fi

un fenomen natural ce se desfăsoară pe timp îndelungat, sau un fenomen indus de om ce

determină schimburi importante la nivelul ecosistemelor , ducând la degradarea lor . Eutrofizarea

s-a extins și s-a întensificat în timp, afectand lacurile mari, lacurile de baraj, raurile și apa unor

mări.

24

Ploile acide

"Ploaia acidă" cuprinde toate precipitațiile: ploaie , zapadă, brumă, ceață, care conțin

acizi tari, derivați din substanțele care poluează atmosfera.

Datorită activitaților umane, atmosfera s-a supraîncarcat cu substanțe dăunatoare, având

repercursiuni grave asupra mediului, astfel:

- acizii aduși cu ploile acide atacă chimic marmura , betonul , metalul , cauciucul,

plasticul.

- acizii dereglează funcționarea normală a organismelor

- acizii induc modificări în compoziția chimică a solului și a apelor de suprafață,

modificând circuitele biochimice de la nivelul ecosistemului.

Datorita structurii solului și vegetației care nu sunt identice în toate bazinele

hidrografice , unele regiuni sunt mai sensibile la ploile acide decât altele, astfel:

- regiunile cu soluri sărace în calcare, acoperite cu un strat subțire de sol (ex. cele

din peninsula Scandinavică) sunt cele mai sensibile la acidifiere

- regiunile cu soluri puternic alcaline neutralizează aciditatea ploilor înainte

ca apele de ploaie sa ajungă prin șiroaie în lacuri și râuri .

Apele de suprafață cu continut mare de carbonați neutralizează aciditatea. Datorită

25

neutralizarii carbonatilor și bicarbonatilor prezenti în sol și în apele alcalîne de catre ionii acizi ,

se reduce cantitatea acestora și capacitatea solurilor și apelor de suprafață de a contracara efectul

ploilor acide .

În ecosistemele terestere, acidifierea are efecte distinctive asupra pădurilor deoarece

copacii acumuleaza poluanții atmosferici pe o perioadă de mai multi ani, iar cantttatile de

poluanți sunt mai mari în păduri decat în zonele fără arbori, pentru ca arborii constituie prin

coroanele lor un obstacol în calea trecerii aerului.

În padurile de conifere concentrarea poluantilor este mai mare decat în pădurile de foioase

deoarece primele acumulează poluanți și în timpul iernii ( frunzele lor nu cad). Ploile acide

determină "moartea" pădurilor prin caracteristicile :

- pădurile sunt afectate pe o suprafață geografică mare

- perioada de scadere a vitalitatți este lungă

- sunt afectate numeroase specii

Exemplu : Deteriorarea pădurilor a lost semnalată în fosta Cehoslovacie , Polonia și

Germania, unde sute de mii de hectare au fost distruse , în special în Munții Metaliferi. Ploaia

acidă actionează asupra pădurilor ;

• ducând la o scadere perceptibila a PH-ului solului

• ceata acidă cu un PH scazut actionează direct (asupra cuticulei frunzei, distrugand-o)

• distruge micorizele ce duc la stoparea creșterii copacilor, deci la distrugerea lor .

Ploile acide pot determina deteriorarea calitații apelor subterane, datorită

spalarii compușilor cu sulf și azot, prin sol în apele freatice . Se formează în troposfera (stratul

inferior al atmosferei) având reacții declanșate de radiațiile solare și determinate de oxigenul și

apa din atmosferă.

26

Agrement și poluare

Turismul - o cautare de locuri frumoase și curate, un prilej de reconfortare fizică și

psihică în mijlocul naturii , natura care trebuie protejată. Ceea ce în zilele noastre nu se mai

întamplă , producandu-se ades abateri de la igienă și educație, poluandu-se în mod voit solul și

natura.

Autoepurarea în sol

Straturile superficiale ale solului au o mare capacitate de mineralizare a substanțelor

organice și o energică acțiune de distrugere a germenilor patogeni. Apa este mijlocul de

dizolvare și antrenare, explicandu-se astfel epurarea apelor uzate orășenești prin utilizarea lor

pentru irigații.

Microorganismele furnizează substanțe nutritive degradând poliantii organici . Solul nu

are putere de dispersare , degradarea lui producandu-se imediat și ireversibil.

Orice suprafată compromisă ne amintește ca pentru a se forma trei centimetri de sol pe

cale naturala sunt necesari 300 - 1000 de ani de desfasurare a proceselor fizico - chimice și

biologice .

Eroziunea

Avertismentul în privința acțiunilor de modificare a suprafeței planetei este necesar

deoarece acestea due la degradarea solului prin eroziune . Despădurirea, agricultura condusă

nerațional au drept consecință antrenarea solului cu apele din ploi. Astfel volume uriașe de

27

aluviuni ajung în râuri și fluvii înrautățindu-le calitatea .

Aceasta nu mai este poluare, ci o distrugere a suportului care ne asigură pâinea.

Gunoaiele orasenesti

Fiecare locuitor din orasele europne "produce" cam 1 Kg de gunoi pe zi . În SUA

cantitatea de gunoi este de trei ori mai mare și crste cu 2,5 % pe an . Asta reprezintă 500.000.000

tone de reziduuri solide care trebuie colectate , evacuate și tratate .

Automobile abandonate, aparate electronice, ambalaje, ziare, ziare, carti, haine,

încaltaminte, resturi alimentare, clădiri demolate, mobile, cadavre de animale, tot ceea ce și-a

pierdut valoarea de utilizare este numit gunoi.

Compoziția

În privinta gunoaielor se constată diferențe considerabile în funcție de zona geografică ,

de nivelul de viață și de obiceiurile locuitorilor . Compoziția variază și după anotimp.

Exemplu: Compozitia medie a gunoiului din Berkeley , SUA.

Structura fizica % greutate Compozitie chimica %

Cutii de tabla 9,8 Umiditate 49,3

Sticle , borcane 11,7 Cenusa 28,5

Carpe , zdrențe 1,6 Carbon 35,7

28

Metale 0,9 Azot 1,07

Diverse anorganice 7,6 P205 1,16

Organice 68,4 K20 0,85

Colectarea

Menținerea curațeniei urbane e o sarcina pe cât de elementară pe atât de dificil de

rezolvat, în mare masură din cauza unei mentalitați neglijente - gestul spontan de răspandire a

gunoiului.

Multiplicand cel mai marunt deșeu - mucul de tigară (0,5) cu un milion (consumul zilnic

într-un mare oras) rezultă 500 kg de gunoi, chinuitor de greu de colectat. Evitarea unei asemenea

poiuari este mult mai puțin costisitoare printr-o educare adecvaă prin dezvoltarea constiintei

cetățenesti. În plus, printre gunoaie exist o multime de materiale recuperabile - sticla , metal ,

hârtie. Pentru a colecta cantitățile de gunoi produse zilnic într-un mare oraș sunt necesare

mijloace de amploare .

Depozitarea și prelucrarea

De obicei drumul gunoiului se sfârșește la periferia orasului, în gropi existente sau pe

locuri virane unde se acumulează în mase sordide, inevitable. În decursul anilor , după ce a

urâțit peisajul , a poluat aerul și apele subterane , putrefacția holdei de gunoi se sfârșește

.Ramane un amestec de reziduuri care împiedică utilizarea solului.

Concluzionăm ca pentru volumele anuale de gunoaie și în condițiile crizei de terenuri

din zonele urbane, aceasta evacuare rudimentară nu se mai poate considera satisfăcătoare .

În țările străine încă din secolul trecut (1870) s-a introdus incînerarea gunoaielor cu

valorificarea partială a căldurii pentru producerea de abur și curent electric .

Depozitarea controlată a gunoaielor , cu asigurarea condițiilor de fermentare aerobă ,

permit transformarea lor în condiții igienice , într-un compost stabil, utilizabil ca amendament în

agricultură. Analizele tehnico - economice au stabilit ca aceasta este metoda optimă pentru

reziduurile colectate din așezări mici și mijlocii . Compostarea permite diferite niveluri de

amenajare tehnică , de la simpla depozitare controlată pană la instalații perfecționat , de mare

productivitate, în care se realizează prelucrarea mecanicaă și fermentarea intensiva la flux

continuu , iar compostul obținut este comercializabil.

Concluzionăm că și gunoiul poate fi valorificat.

29

CAP.IV ANALIZA SOLULUI

Analiza chimică a solului crează posibilitatea cunoașterii gradului de fertiltate,

evidentiând posibilitatea aprovizionarii relative a plantelor cu anumite substanțe nutritive.

Analiza chimică presupune mai întai recoltarea probelor de sol. Locul ales pentru

recoltare trebuie sa fie caracteristic suprafeței biotopului. Numărul probelor de sol

recoltate, variază în funcție de relief, expoziție, caracterul de uniformitate sau neuniformitatea

terenului. Din suprafața stabilită recoltarea probelor se va face în forma de sah sau zigzag.

Momentul recoltării probelor din sol pentru analiza toatală este îndicat să se facă în cazul

plantelor agricole înainte de semănat sau după recoltarea lor. În cazul plantelor perene spontane

sau cultivate recoltarea probelor de sol se face toamna după încheierea vegetatiei. În timpul

vegetației se pot ridica porbe de sol pentru a urmări dinamica elementelor nutritive în raport cu

fazele critice de nutriție ale plantelor. Probele de sol se ambalează în pungi de hârtie parafină,

pungi de polietilenă, cutii de tablă sau cutii de catorn parafinat.

Analizele chimice se fac pe probe proaspete sau uscate. Pe probe proaspete se fac

determinari de nitrați, nitriți, amoniu, fosfor solubil, potasiu solubil, aluminiu mobil. Astfel de

analize se fac imediat după recoltare. Pe probe uscate se fac determinari pentru azot, fosfor și

potasiu asimilabile, pentru microelemente. Solul se usucă în straturi subțiri de circa 2 cm pe mese

sau stelaje în încăperi bine aerisite. Din când în când se maesteca, solul pregătit pentru analiză,.

se separa de impuritati. Din solul uscat se reține o cantitate pentru analiză și o cantitate pentru

controlul analizei.

Marunțirea solului se face în mori de laborator sau prin mojarare în mojare de porțelan.

Capul de mojarare al pistilului este acoperit cu cauciuc. Solul măcînat se cerne în site ale

caror ochiuri sunt de 1 ml sau 2 ml și se întroduce într-un borcan de sticlă cu dop rodat.Se

etichetează cu datele anterior mentionate. Borcanele se țin în dulapuri închise. Pamantul astfel

pregătit poate fi supus la analiză.

30

5.1 PRELEVAREA PROBELOR DE SOL

Recoltarea solului pentru analiză este o operație importantă de care depinde, în mare

masură, exactitatea rezultatelor.

Probele de sol se recoltează în structura naturală și artificială. Recoltarea solului în

structura naturala, așa cum este solul așezat în natură, interesează în special pe agrotehnicieni, în

timpul ce recoltarea probei de sol în structura artificiala se foloseste în cercetarile de laborator și

se poate realiza mai usor.

Pentru cercetare igenico-sanitara, probele de sol se recolteaă în structură artificială până

la adâncimea de 1 m sau mai mult, în funcție de natura solului și de caracteristicile poluantului

urmarit.

Suprafața de sol care trebuie cercetată se stabilește prin delimitarea unei parcele cuprinse

între 25-250 m patrați, pe care se fixează punctele de recoltare.

Probele îndividual de sol se recoltează foarte rar, deoarece este greu de stabilit gradul de

poluare a solului prin analiza unei singure probe. În genreal, recoltarile de sol se fac pe probe

medii obținute din mai multe prelevări îndividualee omogenizate bine.

5.2 MONITORIZAREA SOLULUI

Începand din 1992 s-a trecut la aplicarea unui sistem de monitorizare al calitatii solulilor

în genral și al celor forestiere în special, din Romania , adoptându-se principiile metodologice ale

sistemului paneuropean GEMS-UNEP.

Sistemul de bază pe rețea națională a siturilor de referință, care constă într-un caroiaj de

16x16 km și se întinde pe toată suprafața țării. Exista trei niveluri de intensitate a învestigatiilor:

• Nivelul 1: efectuează circa 960 de profiluri de sol cu coordonate bine stabilite;

• Nivelul II: constă în învetigațiile mai detaliate în zonele în care s-au constatat concentrații

sporite de poluanți;

• Nivelul III: se marește numarul punctelor de colectare în zonele afectate pentru a elabora

recomandări în scopul combaterii proceselor de poluare.

Pentru nivelul I de învetigație probele de sol colectate pe orizonturi genetice sunt supuse

31

urmatoarelor tipuri de analiză:

• Fizice: granulometrie. conținut de apă, densitate aparentă, rezistența la penetrare ,

porozitate, conductivitate hidraulică,

• Chimice: ph , conținut de humus, azot total, fosfor mobil , potasiu mobil, săruri

solubile , metale grele, reziduuri de pesticide,

• Biologice: număr de bacterii, indice de colonizare.

Pnetru nivelurile II și III se detaliază îndicatori specifici.

Sistemul național de monitorizare a solurilor agricole cuprinde subsisteme de

supraveghere pentru:

• Starea de calitate a solurilor privind valorile H, conținutul de P , K accesibil si

îndicele de azot pentru întreaga suprafață a țării,

• Stabilirea evoluției proceselor de înmlaștinire și saraturare în marile sisteme de

desecări și/sau irigații,

• Poluarea cu nitrați a solurilor și apelor freatice în zonele cu soluri nisipoase,

• Poluarea cu metale grele, fluor, reziduuri de petrol , ape sărate de la sonde,

• Poluarea cu reziduuri de la insecticidele organoclorurate, ape uzate , nămoluri;

• Evoluția degradării solurilor prin eroziune și alunecari.

32

Bibliografie

Poluarea și protectia mediului - Dr Matei Barnea, îng. Corneliu Papadopol-

Editura Stiîntifica și Enciclopedica , Bucuresti , 1975

Ecologie și protectia mediului - Irina Teodorescu ,Geta Risnoveanu ,

Claudia Manuela Negut

- Editura Constelatii , Bucuresti , 2001

www.encarta.ro

Revista Arborele Lumii

33