SUPORT DE CURS pentru meseria LUCRĂTOR ÎN TRICOTAJE-CONFECŢII

TEHNOLOGIA MESERIEI :

M1 : Materii prime şi materiale din textile-pielărie

M2 : Tehnologii de obţinere a produselor din ţesături şi tricoturi

M3 : Desen tehnic şi artistic de specialitate

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Lucrătorul în tricotaje şi confecţii trebuie să cunoască tipurile de unelte folosite în industria confecţiilor, să cunoască procesul tehnologic de execuţie a cusăturilor manuale şi mecanice, să-şi formeze deprinderile practice privind modul de executare a cusăturilor mecanice, să execute mai multe faze tehnologice la maşina simplă de cusut şi la maşina triploc.

Specializarea are ca finalitate dobândirea priceperii şi competenţei de a lucra la maşinile de cusut folosite în industrie, dar şi aceea de a lucra individual la confecţionarea şi repararea costumelor, rochiilor, tuturor produselor textile din industrie precum şi a îmbrăcămintei sportive, măsurând, croind şi îmbinând bucăţile de îmbrăcăminte, dar şi de a ajusta şi pregăti maşinile de cusut de diferite tipuri. Practicarea acestei îndeletniciri presupune alături de calificare, îndemânare, simţ estetic, inventivitate si creativitate.

1

M1 : MATERII PRIME ŞI MATERIALE DIN TEXTILE-PIELĂRIE

CLASIFICAREA FIBRELOR TEXTILE

Din punctul de vedere al naturii lor , fibrele textile se clasifică în :

A. Fibre naturaleB. Fibre obţinute pe cale chimică

Fibrele naturale sunt luate din natură , ele fiind de natură vegetală , animală sau minerală.

Fibrele chimice sunt obţinute în fabrică prin diferite procedee tehnologice , din materii prime naturale sau sintetice.

A. Fibrele naturale pot fi :

a) Organice : • Vegetale : - de pe seminţe : bumbac

– din tulpini : in,cânepă,iută– din frunze : manila,sisal– de pe fructe : cocos

• Animale : - păruri : lână,păr de capră,cămilă,cal, Iepure

– produse ale glandelor : mătasea

b) Anorganice (nepolimere ) : azbestul

B. Fibrele chimice pot fi :

a) Din polimeri naturali :

• Celulozice : - hidratcelulozice : văscoză,celofibră, cuproamoniacale,polinozice

– estercelulozice : acetat• Proteice

b) Din polimeri sintetici :

• Reacţie de policondensare : poliamide,poliester• Reacţie de poliadiţie : poliuretani• Reacţie de polimerizare : poliacrilonitrilice,etc.

Alte fibre industriale sunt : nepolimerii : - sticlă

– metale

PROPRIETĂŢI GENERALE ALE FIBRELOR TEXTILE

2

1.PROPRIETĂŢI FIZICE

1.1 CULOAREA depinde de gradul de pigmentare naturală şi de substanţele secundare care însoţesc polimerul de bază.

▪ Fibrele naturale vegetale sunt pigmentate în alb-gălbui , galben , verde , maron. Fibrele liberiene sunt pigmentate mai intens decât bumbacul,deoarece conţinutul în celuloză este mai mic decât la bumbac.

▪ Fibrele naturale animale sunt pigmentate de la alb-gălbui (mătasea naturală , lâna fină) până la negru (lâna aspră). Mătasea naturală are culoarea alb-gălbuie , alb-verzuie din cauza sericinei colorate care acoperă fibroina. Lâna apare într-o varietate de culori : alb-gălbuie, cafenie,brună,roşcată până la negru,în funcţie de rasa animalului şi de produsele de secreţie ale glandelor sebacee şi sudoripare,ce se găsesc pe cheratină.

▪ Fibrele obţinute pe cale chimică sunt albe din fabricaţie. La aceste fibre,apariţia unui ton de galben este semnul unei fabricaţii defecte. Se pot obţine şi fibre colorate dacă se adaugă în soluţia/topitura polimerului un pigment.

1.2 LUCIUL fibrelor textile depinde de gradul de netezime sau de asprime a suprafeţei lor, care influienţează reflexia luminii. Fibrele textile se încadrează în următoarele trepte de luciu :

▪ fibre cu luciu mat : bumbacul cu fibre aspre

▪ fibre cu luciu slab : in , cânepă , bumbacul fin

▪ fibre cu luciu plin : mătasea naturală , bumbacul mercerizat

▪ fibre cu luciu puternic : mătasea naturală degomată

▪ fibre cu luciu foarte puternic : fibrele obţinute pe cale chimică.

Luciul fibrelor chimice poate fi modificat dacă se adaugă în soluţia/topitura polimerului un agent de matisare : dioxid de titan (TiO2) , care se depune pe suprafaţa fibrei şi,din cauza indicelui de refracţie diferit de cel al polimerului de bază,modifică luciul fibrei.

Luciul materialelor din fibre naturale se poate mări prin diferite tratamente chimice (mercerizarea,cotonizarea) sau mecanice (presarea) .

1.3 LUNGIMEA fibrelor se exprimă în milimetri. După lungime,fibrele se clasifică în :

• fibre scurte : bumbacul,azbestul,fibrele liberiene cotonizate• fibre de lungime medie : lâna• fibre lungi : inul,cânepa,iuta• fibre foarte lungi (filamentare) : mătasea naturală,fibrele obţinute pe cale chimică.

Lungimea fibrelor este una dintre caracteristicile de care se ţine seama la stabilirea procesului tehnologic de filare.Lungimea influienţează aspectul firelor produse şi rezistenţa acestora.

3

Lungimea principalelor fibre textile

Fibra Lungimea (mm)

Bumbac 5 – 56

In 300 – 750

Cânepă 300 – 1500

Lână 50 – 300

Mătase naturală 500.000 – 800.000

1.4 FINEŢEA reprezintă gradul de subţirime a fibrelor sau a firelor textile. Diametrul fibrelor textile este foarte mic şi se măsoară în microni. Deoarece diametrul fibrelor este variabil datorită golurilor interioare,răsuciturilor şi nodurilor prezentate de fibre,s-a convenit ca fineţea să fie apreciată prin indici de fineţe.

a. Indici direcţi : Densitatea de lungime sau titlul – exprimat în tex sau denier .

Titlul reprezintă raportul dintre masa şi lungimea fibrelor.

Texul constituie unitatea internaţională pentru fineţe şi reprezintă raportul dintre masa exprimată în grame şi lungimea de fibră sau fir de 1000 m.

Tt =

)1000(

)(

mL

gM

[tex]

Ex: Un fir de 1000 m şi masa 10 g are fineţea 10 tex.

Denierul reprezintă masa în grame a unui filament sau fir cu lungimea de 9000 m.

Td =

)9000(

)(

mL

gM

[den]

Ex: Dacă un fir de 9000 m cântăreşte 20 g , fineţea va fi de 20 den.

b. Indici indirecţi : Numărul metric reprezintă lungimea în metri a unei fibre,filament sau fir cu masa de 1 g.

)(

)(

gM

mLNm =

Ex: Dacă un fir de 100 m cântăreşte 1 g , fineţea va fi Nm 100.

Trecerea de al un sistem la altul se face cu ajutorul unor constante care se obţin din relaţiile de definiţie.

4

Relaţii de transformare :

Nm x Tt = 1000

Nm x Td = 9000

Td = 9 x Tt

1.5 Comportarea fibrelor la căldură

Comportarea fibrelor la temperatură prezintă interes deoarece finisarea produselor textile se realizează la temperaturi relativ ridicate. De asemenea , întreţinerea materialelor textile (spălarea , călcarea) are loc la temperaturi sub valori care pot produce degradarea acestora. În tabel este redată comportarea fibrelor textile la temperatură.

Fibra Temperatura maximă admisă

Temperaturi ridicate

Bumbac , in , cânepă Rezistă până la 140°C timp scurt

Se descompun

Lână La 80°C devine aspră(friabilă)

Se descompun

Mătase naturală Rezistă până la 110°C Se descompun

Vâscoza Rezistă până la 150°C Se descompun

Cuproamoniacale Rezistă până la 150°C Se descompun

Diacetat Temperatura de înmuiere (plastifiere) 140°C

La temperaturi ridicate se topesc

Triacetat Tp = 180°C Se topesc

Poliamidă Tp = 190°C 215°C – se topesc

Poliester Tp = 230°C 255°C – se topesc

Poliacrilonitrilice Tp = 80°C în mediu umed

Tp = 140°C în mediu uscat

Se descompun 300°C

Din tabel reiese că fibrele naturale şi fibrele hidratcelulozice la temperaturi ridicate se descompun. Fibrele acetat şi sintetice sunt termoplastice , adică la temperatura de plastifiere se înmoaie.

Comportarea la ardere diferă după specificul fiecărui tip de fibră , fapt care face posibilă folosirea arderii ca metodă de identificare.

Fibra Comportarea în procesul Mirosul Reziduul

5

de ardere

Celulozice Ard repede , cu flacără strălucitoare

Hârtie arsă Cenuşă de culoare deschisă

Proteice Ard încet , cu flacără luminosă , se umflă

Corn ars Cenuşă spongioasă de culoare neagră

Acetat Ard încet , întrerupt , cu flacără luminoasă , se

topesc

Oţet Spongios cu gămălie

Poliamidice Ard ţinute în flacără , se topesc

Aromatic Perlă de topire

Poliesterice Ard ţinute în flacără , se topesc

Aromatic Perlă de topire

Poliacrilonitrilice

Ard cu flacără , fumegă , se topesc

Dulceag Tare , casabil , de culoare neagră

1.6 Neşifonabilitatea

Neşifonabilitatea este proprietatea materialelor textile supuse la presări şi îndoiri de a reveni la forma iniţială. Neşifonabilitatea depinde de structura chimică şi macromoleculară a fibrelor precum şi structura produselor textile ( structura ţesăturii sau tricotului , torsiunea firelor şi fineţea firelor ).

1.7 Stabilitatea fibrelor faţă de lumina solară şi starea atmosferică

Acţiunea luminii şi a mediului înconjurător asupra fibrelor duce la scăderea alungirii la rupere şi a rezistenţei la tracţiune. Acţiunea luminii , şi în special a oxigenului din aer , produce un fenomen de cristalizare cu distrugerea macromoleculelor. Prin expunere la soare , fibrele pot pierde 50% din durata normală de folosire , după un număr de ore de expunere. Cele mai puţin stabile sunt fibrele de mătase naturală şi de vâscoză , iar cele mai stabile sunt fibrele poliacrilonitrilice. Rezistenţa la lumină prezintă o deosebită importanţă pentru produsele de îmbrăcăminte , foi de cort , prelate , năvoade etc.

1.8 Rezistenţa faţă de microorganisme

Unele produse textile , precum articolele de camping , prelate , filtre , articole maritime , articole de pescuit , articole militare , sunt frecvent supuse acţiunii degradante a microorganismelor. În funcţie de rezistenţa la putrezire , fibrele textile pot fi clasificate astfel :

• fibre cu rezistenţă mică la atacul biologic : fibre celulozice , lână , mătasea naturală;

• fibre cu rezistenţă medie la atacul biologic : triacetatul , azbestul;• fibre cu rezistenţă mare la atacul biologic : fibre sintetice

Deoarece fibrele celulozice constituie o materie primă mult folosită pentru articolele sus menţionate , se impune protejarea materialelor prin tratare cu substanţe antiseptice sau modificarea chimică a celulozei.

6

2. PROPRIETĂŢILE CHIMICE

Proprietăţile chimice reprezintă comportarea fibrelor textile la acţiunile agenţilor chimici folosiţi în operaţiunile de finisare textilă şi la întreţinerea produselor textile. Proprietăţile chimice depind de structura chimică şi macromoleculară a fibrelor.

2.1 Comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor alcaline

Substanţele alcaline cele mai folosite în finisajul textil sunt :

– NaOH – hidroxid de sodiu sau sodă caustică;– Na2CO3 – carbonat de sodiu sau soda de rufe;– săruri de sodiu ale acizilor graşi – săpunuri;– NH4OH – amoniac soluţie;– detergenţi.

Aceste substanţe se folosesc la :

• operaţii de curăţire;• pentru neutralizarea materialelor textile;• ca mediu de reacţie la operaţii de vopsire , imprimare , apretare.

Fibrele celulozice naturale prezintă stabilitate la acţiunea alcaliilor. Fibrele celulozice artificiale sunt mai sensibile la substanţele alcaline comparativ cu cele naturale. Deoarece se obţin pe cale chimică , sunt curate din fabricaţie şi nu necesită tratamente alcaline la concentraţii ridicate.

Fibrele proteice (lâna , alte păruri , mătasea naturală) sunt sensibile la acţiunea substanţelor alcaline. Lâna este dizolvată de o soluţie de 3% hidroxid de sodiu , la cald. Carbonatul de sodiu afectează lâna mai puţin , la temperaturi reduse.Mătasea naturală este mai rezistentă ca lâna la acţiunea substanţelor alcaline.

Fibrele sintetice sunt în general rezistente la acţiunea substanţelor alcaline. Soluţii alcaline diluate provoacă la cald îngălbenirea fibrelor poliacrilonitrilice.

2.2 Comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor acide

Cei mai folosiţi acizi în operaţiile de finisare a produselor textile sunt :

– HCl – acid clorhidric – acid anorganic;– H2SO4 – acid sulfuric ( sau sărurile sale ) – acid anorganic;– CH3COOH – acid acetic – acid organic;– HCOOH – acid formic – acid organic.

Se folosesc pentru :

• neutralizarea produselor textile care au necesitat un tratament alcalin;• ca mediu de reacţie la vopsire , imprimare , albire.

Acizii anorganici concentraţi dizolvă fibrele celulozice naturale, iar cei organici nu au acţiune distructivă.

7

Fibrele celulozice artificiale sunt mai sensibile decăt fibrele celulozice naturale. Fibrele acetat au rezistenţă faţă de acizi superioară faţă de fibrele celulozice naturale şi artificiale.

Fibrele proteice sunt rezistente la acţiunea acizilor. Acizii minerali diluaţi la rece nu au influienţă distructivă asupra lânii.

Mătasea naturală este mai sensibilă decât lâna la acizi minerali , acizii concentraţi o dizolvă la rece , iar cei diluaţi , la cald.

Fibrele sintetice sunt rezistente la acţiunea acizilor în concentraţii folosite în finisare. Fibrele poliesterice au stabilitate la acizi superioară tuturor fibrelor textile.

2.3 Comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor oxidante

Substanţele oxidante folosite în operaţii de finisare a produselor textile sunt :

– H2O2 – apă oxigenată;– NaClO – hipoclorit de sodiu.

Se folosesc :

• ca mediu de reacţie la operaţii de vopsire , imprimare,• la operaţia de albire.

▪ Albirea este operaţia de tratare a materialelor textile cu substanţe oxidante , în scopul îndepărtării pigmenţilor , transformarea lor în produşi incolori solubili în apă.

a. Fibrele naturale sunt sensibile la acţiunea substanţelor oxidante , deci se impune respectarea parametrilor de lucru (concentraţie , temperatură , timp) pentru a preveni degradarea fibrelor.

Hipocloritul de sodiu are o acţiune mai distructivă asupra fibrelor comparativ cu apa oxigenată. O soluţie de hipoclorit de sodiu dizolvă mătasea naturală , iar la lână se produce distrugerea solzilor , acţionând astfel ca agent de antiîmpâslire.

▪ Antiîmpâslirea este operaţia de fixare chimică a materialelor din lână prin distrugerea solzilor prin tratare cu soluţii ale substanţelor oxidante.

b. Fibrele sintetice sunt mai rezistente ca fibrele naturale la acţiunea substanţelor oxidante , cu excepţia poliamidei care este sensibilă şi la acţiunea oxigenului din aer.

FIŞA DE LUCRU NR.1

COMPARAREA MATERIILOR PRIME

1. Comparaţi fibra de bumbac cu fibra de in precizând : culoarea , luciu , fineţea , rezistenţa la agenţi chimici.

2. Ordonaţi crescător fibrele după lungime : bumbac , cânepă , in , lână , mătase naturală.

3. Notaţi în dreptul literelor corespunzătoare enunţurilor de mai jos litera A dacă apreciaţi că enunţul este adevărat şi litera F dacă apreciaţi că enunţul este fals :

8

a. Poliamida este fibra cea mai rezistentă la acizi.

b. Mătasea naturală este fibra cea mai sensibilă la lumină.

c. Fibrele celulozice sunt cele mai şifonabile fibre.

d. Poliacrilonitrilul este fibra cea mai sensibilă la intemperii.

e. Celofibra are lungimea mai mare decât vâscoza.

4. Diferenţiaţi fibra de lână fină de fibra de lână aspră în funcţie de următoarele criterii :

Criteriul Lână fină Lână aspră

Culoare

Luciu

Lungime

5. Realizaţi un studiu comparativ între fibra de bumbac şi fibra de vâscoză , urmărind criteriile :

Criteriul Bumbac Vâscoza

Natura fibrelor

Compoziţia chimică

Culoare

Luciu

Fineţe

Lungime

Comportare la temperatură

Comportare la ardere

9

FIŞA DE LUCRU NR.2

IDENTIFICAREA MATERIILOR PRIME UTILIZÂND METODE SPECIFICE

1. Studiaţi mostrele de fibre primite şi apreciaţi următoarele caracteristici : culoarea , lungimea , luciu şi tuşeu.

2. Utilizând flacăra unui bec de gaz , studiaţi comportarea la ardere a fibrelor primite.

3. Notaţi rezultatele obţinute într-un tabel de forma :

F

I

B

R

A

Aspectul fibrei Comportarea la ardere

Denumirea fibrelor

Culoare

Lungime

Luciu Tuşeu

Felul arderii

Miros degajat

Reziduul obţinut

F1

F2

F3

F4

F5

4. Analizaţi datele obţinute şi completaţi în tabel denumirea fibrei.

10

PIEI ŞI ÎNLOCUITORI DE PIELE

Materiile prime de bază pentru industria pielăriei sunt materialele din piele şi înlocuitori necesare pentru confecţionarea pieselor componente ale produselor.

Materiile prime care intră în componenţa produselor , pot fi grupate astfel :

piei înlocuitori de piele produse textile ( ţesături , tricoturi , neţesute ).

1. CLASIFICAREA PIEILOR

Pielea reprezintă învelişul exterior al animalelor. După sacrificarea şi jupuirea animalului , pielea obţinută , numită piele crudă , are caracteristici mecanice reduse , prezentând în acelaşi timp tendinţa de degradare ca orice produs animal.

Pentru păstrare , pieile se supun conservării prin uscare sau prin sărare . În această stare se numesc piei brute conservate.

După tăbăcire , care este un proces chimic complex , însoţit de o serie de prelucrări mecanice , se obţine pielea finită care se foloseşte în industria confecţiilor din piele. Pielea finită prezintă caracteristici mecanice ( rezistenţă şi alungire ) , care se păstrează nemodificate în timp , deoarece în această stare , pielea nu se degradează sub acţiunea factorilor externi.

A. În funcţie de provenienţa pieilor : piei de bovine , piei de caprine , piei de porcine , piei de canine, piei provenite de la animale sălbatice ( cerb , căprioară , etc.) , piei de reptile , piei de animale marine .

B. În funcţie de modul de tăbăcire :

piei tăbăcite mineral cu săruri bazice de crom , aluminiu , fier sau zirconiu piei tăbăcite vegetal cu materiale de tăbăcire extrase din plante piei tăbăcite cu tananţi sintetici piei tăbăcite cu compuşi chimici organici piei tăbăcite cu grăsimi piei tăbăcite combinat.

C. În funcţie de tipul finisării :

piei finite finisate cu faţa naturală – se păstrează aspectul natural al feţei pielii

11

piei finite finisate cu faţa corectată – se corectează faţa pielii care prezintă mici defecte de suprafaţă

piei finite finisate tip lac piei finite cu aspect velurat – pe faţa pielii sau pe partea cărnoasă a pielii.

D. În funcţie de caracterul lor şi de destinaţie :

▪ piei finite flexibile destinate confecţionării articolelor care trebuie să prezinte o anumită moliciune şi flexibilitate , cum ar fi : articole de îmbrăcăminte , feţe de încălţăminte , articole de marochinărie uşoară ( poşete , port-obiecte etc.) , mănuşi ;

▪ piei finite rigide destinate confecţionării articolelor care trebuie să prezinte rezistenţa mai bună , să aibă grosime mai mare , cum ar fi : articole tehnice şi curelărie , harnaşamente , piei pentru partea de jos a încălţămintei , articole de sport şi echipamente de protecţie.

2. ÎNLOCUITORI DE PIELE

Creşterea necesarului de piele pentru o serie de articole ( încălţăminte , marochinărie , curelărie ) a determinat găsirea unor materiale care să înlocuiească pielea , total sau parţial , în unele utilzări. Aceste materiale denumite înlocuitori de piele sunt produse obţinute prin procedee industriale , cu aspect şi caracteristici asemănătoare pieilor.

În funcţie de modul de comportare la îndoire , înlocuitorii de piele se clasifică astfel :

înlocuitori flexibili : - peliculă cu suport textil -peliculă fără suport textil

înlocuitori rigizi : - tip cauciuc - mase plastice - cu structura fibroasă ( exemplu carton ).

3. PROPRIETĂŢILE PIEILOR FINITE ŞI ÎNLOCUITORILOR DE PIELE

3.1 Grosimea constituie un criteriu de bază la alegerea materialului necesar confecţionării produsului. Grosimea are valoare aproximativ constantă în cazul înlocuitorilor de piele şi neuniformă în cazul pielii (între 0,6 şi 10 mm).

3.2 Permeabilitatea la apă este proprietate pielii sau înlocuitorilor de piele de a permite trecerea apei cu care vin în contact. Permeabilitatea la apă depinde de porozitatea materialului , iar în cazul pielii depinde de felul tăbăcirii , de caracterul finisării şi de ungere.

3.3 Permeabilitatea la vapori de apă este însuşirea materialului ( piele sau înlocuitori de piele) de a lăsa să treacă prin el vapori de apă , dintr-un mediu cu umiditate ridicată într-un mediu cu umiditate mai scăzută a aerului. Această proprietate este una din însuşirile preţioase ale pielii , caracterizând proprietăţile igienice ce se impun produselor de încălţăminte şi îmbrăcăminte.

3.4 Capacitatea de absorbţie a apei se determină în cazul pieilor tăbăcite vegetal folosite pentru talpă de uzură. Prin absorbţia apei se înţelege cantitatea de apă , exprimată în procente , pe care o absoarbe pielea cufundată în apă un anumit timp. Absorbţia apei se datorează în mare măsură porozităţii pielii. Ea mai depinde de felul tăbăcirii , de caracterul finisării şi de felul ungerii.

3.5 Proprietăţi mecanice : în timpul confecţionării şi utilizării produselor , materialul ( piele sau înlocuitor ) este supus la o serie de solicitări mecanice de întindere , comprimare ,

12

frecare , îndoire etc. Proprietăţile mecanice se referă la capacitatea materialului de a se deforma sub acţiunea acestor solicitări , de a reveni sau nu din deformare la anularea solicitării , de a se rupe sau nu sub acţiunea unei solicitări de o anumită valoare. Proprietăţile mecanice ale pielii finite şi înlocuitorilor de piele sunt: rezistenţa la tracţiune , rezistenţa la crăparea feţei , alungirea , elasticitatea şi plasticitatea , rezistenţa la uzură , rezistenţa la sfâşiere şi rezistenţa la vopsire.

Cunoaşterea acestor proprietăţi este necesară la alegerea materialelor din care se confecţionează diferite piese componente ale produselor din piele şi înlocuitori.

FIŞA DE LUCRU NR.3

După ce analizaţi imaginile din stânga paginii şi citiţi cu atenţie caracteristicile prezentate :

1. identificaţi provenienţa pielii

2. încercuiţi caracteristicile principale pentru fiecare tip de piele.

Imaginea feţei pielii Tipul de piele Caracteristici principale

1. se caracterizează printr-o structură mai rară , cu un ţesut mai afânat

2. porii se pot vedea clar şi pe partea inferioară a pielii , deoarece porii străbat pielea în întregime

1. se observă o repartizare regulată a porilor

2. structura deasă a membranei pielii

13

3. se întrebuinţează numai pentru confecţionarea articole - lor de protecţie

1. are o structură mult mai deasă şi mai compactă

2. se întrebuinţează pentru confecţionarea articolelor de piele mai puţin valoroase

3. părul este tare şi drept.

FIRE TEXTILE

DEFINIŢIE , CLASIFICARE , ÎNTREBUINŢĂRI , PROPRIETĂŢI

Firele constituie elementele de bazăale majorităţii produselor textile. Materia primă folosită pentru obţinerea firelor este constituită din fibre textile.

Firele sunt produse textile obţinute din fibre textile printr-un proces de filare.

Deoarece materialele fibroase textile au caracteristici diferite , după natura şi provenienţa lor , firele vor avea şi ele însuşiri diferite. Prin însuşirile lor , firele trebuie să răspundă unui număr mare de destinaţii.

1. CLASIFICAREA FIRELOR

A. În funcţie de materia primă folosită la obţinerea firelor :

fire de bumbac şi tip bumbac – obţinute din fibre de bumbac 100% , celofibră , amestecuri de bumbac cu celofibră , sau cu diferite fibre chimice ,

fire de lână sau tip lână - obţinute din fibre de lână 100% , celofibră tip L , fibre PAN , amestecuri de lână cu fibre chimice sau fibre chimice între ele ,

14

fire de in şi tip in şi cânepă – obţinute din fibre de in sau cânepă 100% , sau amestecuri de fibre de in sau cânepă cu diferite fibre chimice ,

fire de mătase şi tip mătase – obţinute din mătase naturală 100% şi din fibre chimice filamentare ( vâscoza , acetat , poliesterice , poliacrilice )

fire speciale obţinute din : hârtie , celofan , cauciuc , metale , sticlă , folii sintetice înguste etc. , folosite pentru obţinerea de articole cu destinaţii speciale.

B. În funcţie de destinaţie :

fire pentru ţesături ( urzeală şi bătătură ) fire pentru tricotaje fire pentru aţă de cusut fire pentru articole tehnice şi speciale ( sfori , frânghii).

2. ÎNTREBUINŢĂRILE FIRELOR

Tipul firelor Materia primă utilizată Întrebuinţăriale firelor

Fire de bumbac şi tip bumbac

→ bumbac

→ celofibra

→fibre poliesterice

→ bumbac în amestec cu fibre chimice

→ amestecuri de fibre chimice

→ ţesături fine şi tricoturi pentru lenjerie de corp

→ţesături pentru îmbrăcăminte exterioară

→ ciorapi , şosete

→aţe de cusut , de brodat , pasmanterie

→ articole casnice şi decorative ( feţe de masă , stofe de mobilă , cuverturi)

Fire de vigonie → materiale recuperabile din filaturile de bumbac

→ celofibră

→ ţesături groase pentru îmbrăcămintea exterioară , pături , cuverturi , stofe de mobilă

Fire de lână şi tip lână

→ fibre de lână fină sau semifină

→ celofibra tip L

→ fibre poliacrilonitrilice

→ lână în amestec cu fibre chimice

→ păruri animale

→ stofe

→ tricotaje pentru îmbrăcăminte exterioară

→ covoare , pături

→ stofe de mobilă

→ articole tehnice

Fire din in , cânepă şi tip in ,

cânepă

→ fuior de in sau cânepă fină

→ câlţi de in sau cânepă

→ ţesături pentru îmbrăcăminte exterioară

15

→ amestecuri de fibre de in sau câne- pă cu fibre chimice ( celofibră , PES , PAN , PA )

→ iută

→ amestecuri diverse cu fibre chimice

→ lenjerie de pat

→ ţesături casnice şi decorative

→ articole tehnice

→ aţă cizmărească

→ pânză pentru ambalaje

→ sfori , frânghii

Fire de mătase → fibre de mătase naturală → ţesături şi tricoturi fine pentru îmbră- căminte exterioară şi lenjerie de corp

16

FIŞA DE LUCRU NR. 4

PROPRIETĂŢILE FIRELOR

DETERMINAREA FINEŢII FIRELOR

Lucrarea pune în evidenţă importanţa cunoaşterii fineţii firelor , de care depinde aspectul ţesăturilor şi destinaţia lor.

I. Pentru determinarea fineţii firelor se foloseşte metoda jurubiţei , care presupune formarea unei jurubiţe (cu lungimea de 100 m pentru fire cu Nm 10 – 80 , sau cu lungimea de 200 m pentru Nm mai mare de 80 ) pe vârtelniţa pentru fir şi apoi cântărirea acesteia pe balanţa de fineţe , citindu-se direct fineţea în Nm sau tex.

II. Se continuă determinările , rezultatul final fiind media aritmetică a determinărilor individuale.

III. O altă metodă de determinare a fineţii firelor este metoda pe porţiuni scurte ; se determină lungimea firului analizat prin măsurare cu rigla , se realizează segmente de 0,5 m fiecare ; se determină masa segmentelor de fire folosind balanţa analitică ; se aplică relaţiile de calcul a fineţii firelor :

Tt =

)1000(

)(

mL

gM

[tex] ; Td =

)9000(

)(

mL

gM

[den] ;

)(

)(

gM

mLNm =

IV. Se compară determinările făcute prin cele două metode.

17

ŢESĂTURI

DEFINIŢIE , CLASIFICARE , ÎNTREBUINŢĂRI

Ţesăturile sunt produse textile obţinute prin încrucişarea perpendiculară a două sisteme de fire , în aşa fel încât , fiecare fir trece peste şi pe sub celelalte fire , indiferent de contextura folosită.

Firele aşezate pe orizontală , respectiv pe lăţimea ţesăturii , constituie bătătura , iar firele aşezate pe verticală , respectiv pe lungimea ţesăturii , formează urzeala.

1. CLASIFICAREA ŢESĂTURILOR

A. După natura materiei prime :

ţesături din fire bumbac şi tip bumbac ţesături din fire in şi tip in şi cânepă ţesături din fire lână şi tip lână ţesături din fire de mătase naturală ţesături din fire obţinute pe cale chimică

B. După destinaţie :

ţesături pentru îmbrăcăminte ţesături pentru prosoape de baie , halate de baie ţesături decorative şi pentru tapiţerie : stofe de mobilă , pături , perdele , draperii ţesături pentru furnituri : căptuşeli , întărituri ţesături pentru ambalaje şi articole de camping : pânză pentru ambalaje , saci ,

rucsacuri , corturi , prelate ţesături tehnice : postavuri , filtre , reţele cord , furtun incendiu , benzi

transportoare , curele de transmisie ţesături pentru articole medicinale : pansamante , comprese

C. După modul de finisare :

ţesături crude ţesături albite ţesături vopsite în bucată ţesături din fire mercerizate ţesături imprimate ţesături flauşate

18

ţesături impregnate.

2. ÎNTREBUINŢĂRILE ŢESĂTURILOR

Tipul de ţesătură Modul de întrebuinţare

Ţesături din fire de bumbac → lenjerie de corp şi de pat

→ îmbrăcăminte pentru copii

→ îmbrăcăminte subţire : rochii , fuste , pantaloni

→ ţesături semigroase pentru costume , pardesie , bluze de vânt

→ ţesături groase pentru jachete , pardesie , paltoane

Ţesături din fire de in şi cânepă → îmbrăcăminte pentru femei şi bărbaţi : rochii , fuste , bluze , jachete , costume

→ tapiţerii pentru mobilă , draperii , huse pentru mobilă

Ţesături din fire de lână → ţesături subţiri pentru rochii , fuste , pantaloni , costume

→ ţesături semigroase pentru fuste , pantaloni , costume , jachete , pardesiuri

→ ţesături groase pentru pardesiuri , paltoane , scurte

Ţesături din mătase → lenjerie de corp

→ rochii , bluze , fuste , cămăşi pentru bărbaţi , cravate

→ ţesături tip mătase pentru căptuşeli

Ţesături sintetice → lenjerie

→ rochii , bluze , fuste , pantaloni

→ jachete , pardesiuri , costume , paltoane

→ costume sport

19

FIŞA DE LUCRU NR.5

DETERMINAREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE ŢESĂTURILOR

Determinaţi pentru materialele prezentate următoarele caracteristici :

Nr. crt

Caracteristica Etapele de lucru Relaţia de determinare

Valoarea obţinută

1. Compoziţia fibroasă a. Se analizează aspectul ţesăturii

b.Se extrag fire de U şi de B şi se introduc în flacără

Felul arderii

Miros

Reziduul obţinut

Fibra :

................. U

.................B

2. Lăţimea ( cm ) Se măsoară cu metrul 1 m = 100 cm .................cm

3. Masa ( g/m2 ) a.Se măsoară suprafaţa ţesăturii (proba)

b.Se cântăreşte proba la balanţa analitică

c.Se fac calcule cu relaţia

L= .................cm

l=...................cm

m=.................g

mp=

10000⋅⋅ lLm

mp=.........g/m2

4. Masa pe metru liniar (g/m)

Se determină cu relaţia :

mp – valoarea înregistrată la punctul 3

20

L – valoarea înregistrată la punctul 2 , exprimată în metri

ml= mp

⋅L ml=..........g

/m

5. Desimea / 10 cm Varianta a :

Se foloseşte lupa textilă

Se numără firele de U şi de B

Varianta b :

Se decupează o suprafaţă mai mare de 1 cm2

Se elimină firele ce depăşesc 1 cm2

Se numără prin tragere separat fire de U şi de B

Nr.fire x 5

Nr.fire x5

Nr.fire x 10

Nr.fire x 10

U=........./10cm

B=........./10cm

U=........./10cm

B=........./10cm

TRICOTURI

DEFINIŢIE , CLASIFICARE , ÎNTREBUINŢĂRI

Tricotul este un produs textil alcătuit dintr-o înlănţuire de ochiuri obţinute prin buclarea succesivă sau simultană a unui fir sau a unui sistem de fire.

21

Elementul de bază al structurii tricotului este ochiul.

Ochiurile tricoturilor pot fi :

normale de tricot simplu ( din bătătură ) normale de tricot din urzeală ( închise sau deschise ).

Tricot urzit Tricot simplu

1. CLASIFICAREA TRICOTURILOR

A. După destinaţie deosebim următoarele tipuri de tricoturi :

tricoturi pentru articole de îmbrăcăminte exterioară tricoturi pentru articole tehnice tricoturi pentru articole medicale tricoturi pentru articole decorative

B. După materia primă din care sunt realizate tricoturile :

tricoturi din fire bumbac şi tip bumbac tricoturi din fire lână şi tip lână tricoturi din fire de mătase şi tip mătase tricoturi din fire obţinute pe cale chimică sau în amestec

C. După formă tricoturile pot fi :

tricoturi metraj , plane , sau tubulare , realizate pe maşini rectilinii sau circulare de tricotat

tricoturi panouri – bucăţi obţinute pe baza dimensiunilor viitorului produs tricoturi semiconturate – au o anumită formă , obţinută prin îngustări sau lărgiri

succesive ; după tricotare sunt necesare operaţii de încheiere , tăiere , coasere tricoturi conturate plan sub formă de detalii sau bucăţi , care primesc definitiv liniile

de contur ale detaliului prin îngustări şi lărgiri succesive tricoturi conturate spaţial – ciorapi , băşti , mănuşi.

22

2. ÎNTREBUINŢĂRILE TRICOTURILOR

Tricoturile sunt folosite pentru :

➢ articole de îmbrăcăminte : ● îmbrăcăminte uzuală : lenjerie , produse de corsetărie , îmbrăcăminte exterioară ● îmbrăcăminte pentru sportul de performanţă ● îmbrăcăminte cu destinaţie specială – care contribuie la menţinerea sau aducerea organismului purtătorului la parametrii normali de funcţionare , în condiţii de mediu atipice

➢ articole de uz casnic şi decorativ : perdele , covoare , produse de tapiţerie , cuverturi , carpete

➢ articole tehnice : filtre , inserţii➢ articole medicinale : ciorapi medicinali , corsete , vase sanguine , etc.

FIŞA DE LUCRU NR. 6

PROPRIETĂŢILE TRICOTURILOR

23

Tricoturile au următoarele proprietăţi :

1. Proprietăţi fizice

Lungimea

Lăţimea

Grosimea

Stabilitatea dimensională

2. Proprietăţi fizico-mecanice

Elasticitatea

Extensibilitatea

Deşirabilitatea

Contracţia

Rularea la margini

Fenomenul pilling

3. Proprietăţi igienico-funcţionale

Permeabilitatea la aer şi vapori

Capacitatea de izolare termică

Higroscopicitatea

I. Urmăriţi proprietăţile sistematizate mai sus pentru mostrele de tricoturi prezentate .

II. În enunţurile următoare precizaţi care dintre ele sunt adevărate şi care sunt false :

a. Tricotul are stabilitate pe direcţia şirurilor de ochiuri.

b. Tricotul din urzeală se deşiră mai uşor decât tricotul simplu.

c. Higroscopicitatea tricoturilor este o proprietate pozitivă.

d. Direcţia de tricotare a tricoturilor simple este cea longitudinală.

e. Rularea la margini este o proprietate pozitivă a tricoturilor.

24

MATERIALE AUXILIARE PENTRU CONFECŢII TEXTILE

Materialele de bază utilizate în confecţii sunt : ţesături , tricoturi , blănuri naturale sau artificiale , piei naturale sau înlocuitori de piele. Materialele auxiliare se aleg în funcţie de materialele de bază ce reprezintă faţa produsului. Materialele auxiliare prezintă o deosebită importanţă , deoarece completează din punct de vedere calitativ şi estetic însuşirile generale ale îmbrăcămintei.

Materialele auxiliare textile :

1. Căptuşelile dublează detaliile produselor , mărindu-le rezistenţa la purtare , şifonare , ajutându-le să-şi păstreze forma în timp. Căptuşelile se plasează în interiorul îmbrăcămintei , au suprafaţa lucioasă pentru a permite îmbrăcarea produsului cu uşurinţă. Ca materiale pentru căptuşeli se utilizează ţesături din fire de bumbac , fire artificiale sau sintetice.

2. Întăriturile contribuie la menţinerea formei produsului confecţionat , imprimă rezistenţă şi stabilitate la şifonare. Întăriturile pot fi : ţesături , materiale textile neţesute şi folii termoflexibile , care se pot aplica la gulere, mâneci , umeri , buzunare , betelii , piept.

3. Aţa de cusut este cel mai important material auxiliar folosit la confecţionarea îmbrăcămintei , de care depinde asamblarea corespunzătoare a detaliilor componente ale produselor. Ea se alege în funcţie de materialul de bază utilizat pentru confecţionarea produsului şi de felul operaţiei de coasere.

Aţa de cusut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :

➢ să corespundă din punct de vedere al rezistenţei cu cea a materialelor folosite la confecţionarea produselor

➢ să aibă o fineţe corespunzătoare cu destinaţia cusăturii şi grosimea materialului➢ culoarea aţei se stabileşte în funcţie de culoarea materialelor folosite sau , în cazul

unei cusături ornamentale , trebuie să fie asortată la culoarea materialelor. În general , culoarea aţei se adoptă cu o nuanţă mai închisă decât culoarea materialului de bază.

4. Furniturile produselor de îmbrăcăminte au funcţii multiple : măresc rezistenţa produselor , ajută la formarea şi la elasticitatea produselor. Dintre acestea se menţionează : vatelina , perniţe pentru umeri , rejansa , banda de protecţie , elasticul , furnituri folosite pentru încheierea , fixarea , decorarea produselor ( nasturi , copci , capse , catarame , fermoare ) , garnituri ( dantelă , şnur , colţişori , panglici ).

MATERIALE AUXILIARE PENTRU CONFECŢII DIN PIELE

1. Aţa de cusut pentru coaserea feţelor de încălţăminte , a articolelor de marochinărie din materiale flexibile poate fi : aţa de bumbac , aţa de mătase , aţa din fibre chimice , aţa de in şi cânepă.

Aţa este obţinută prin răsucirea a două sau trei fire sau prin cablarea a două sau trei fire răsucite. Produsele respective se numesc aţe răsucite sau aţe cablate.

2. Şireturile se folosesc pentru încheierea încălţămintei în timpul purtării.

25

3. Ţesăturile se folosesc ca detalii interioare pentru încălţăminte şi marochinărie , pentru feţe de încălţăminte şi pentru marochinărie , pentru căptuşeli de încălţăminte.

M2 : TEHNOLOGII DE OBŢINERE A PRODUSELOR DIN ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI

PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A PRODUSELOR TRICOTATE

Procesul tehnologic reprezintă un proces de fabricaţie , sau o parte a acestuia , care cuprinde totalitatea operaţiilor în decursul cărora materia primă , materialele , semifabricatele , se transformă în produs finit prin modificarea dimensiunilor , a formei , a aspectului sau a poziţiei lor relative.

Procesul tehnologic de fabricare a produselor tricotate cuprinde ansamblul de operaţii mecanice , fizice şi chimice la care sunt supuse firele până la transformarea lor în produs finit.

FORME DE TRICOTURI

Nr. crt.

Forme de tricot Denumirea formei din imagine

1. – metraj plan

2. – metraj tubular

3. – panou plan

26

4. – panou semiconturat

5. – tricot conturat spaţial

Procesul tehnologic este stabilit în funcţie de destinaţia tricotului sau produsului realizat din tricot. Principalele operaţii din procesul tehnologic de fabricare a produselor tricotate sunt următoarele :

Recepţia firelor

Bobinarea Pentru tricoturi din bătătură Urzirea ( simple )

Tricotarea

Controlul şi repasarea

Finisarea

Confecţionarea

1. Recepţia materiei prime presupune verificarea cantitativă şi calitativă a firelor , pentru a stabili dacă acestea corespund cu datele incluse în documentele de livrare , urmând luarea deciziei de acceptare sau neacceptare a intrării lotului în procesul de fabricaţie. Recepţia cantitativă se referă la activităţi de cântărire a firelor care vor intra în procesul de fabricaţie , iar recepţia cantitativă presupune determinarea principalelor caracteristici fizico- mecanice ale firelor ( fineţe , torsiune , neregularitate , rezistenţă la rupere , umiditate etc. ) cu ajutorul aparatelor de control.2. Bobinarea are ca scop :

a. trecerea firelor de pe formate mici (copsuri , ţevi) pe formate mari (bobine) , capabile să înmagazineze lungimi mari de fir care să asigure funcţionare neîntreruptă , îndelungată a maşinilor care prelucrează ulterior aceste fire – maşini de urzit sau maşini de tricotat;

27

b. eliminarea defectelor firelor produse în timpul filării (scame , noduri prea mari , porţiuni îngroşate , alte impurităţi aderente) , prin utilizarea curăţitoarelor de fir;

c. eliminarea porţiunilor slabe de fir (noduri slabe , porţiuni subţiate , netorsionate) , prin tensionarea firelor în timpul bobinării;

d. realizarea unei înfăşurări care să asigure parametrii de lucru corespunzători la maşinile următoare de pe flux (desfăşurare , lungime de fir depusă).

Tipuri de bobine : a. Cilindrică b. Tronconică c. Tronconică biconică

3. Urzirea constă în dispunerea uniformă şi paralelă a firelor pe o suprafaţă plană şi înfăşurarea acestora , cu tensiune constantă , pe un sul. Semifabricatul obţinut se numeşte urzeală.

Operaţia de urzire se realizează cu ajutorul maşinilor de urzit care sunt formate din două părţi distincte :

✔ rama pentru aşezarea ţevilor , bobinelor sau mosoarelor;✔ maşina de urzit propriu-zisă.

4. Tricotarea este operaţia de bază din procesul tehnologic de fabricaţie a tricotului şi constă în transformarea pe cale mecanică a firului în bucle şi a buclelor în ochiuri sub acţiunea simultană a organelor de formare a ochiurilor. Tricotarea poate fi realizată într-o singură fază ( pe o singură maşină ) sau în mai multe faze ( pe mai multe maşini de tricotat ). În majoritatea cazurilor , tricotarea se realizează într-o singură fază ; tricotarea în două sau maxim trei faze se întâlneşte numai în cazul realizării unor anumite tricoturi conturate ( ciorapi , şosete, mănuşi , detalii conturate ale unor produse de îmbrăcăminte ).

În urma operaţiei de tricotare se obţin tricoturi „ crude ” care nu pot fi folosite ca atare , urmând ca aspectul lor final să rezulte în urma finisării.

5. Repasarea este operaţia realizată după tricotare şi control având drept scop înlăturarea unor defecte (ochiuri scăpate , mici găuri ) apărute în timpul tricotării , în timpul transportului sau a altor operaţii ( încheiat , întors pe faţă etc. ). Pentru repasare se folosesc fire de aceeaşi culoare şi calitate cu cele din care s-a produs tricotul.

6. Finisarea cuprinde o succesiune de operaţii , cu caracter fizico-chimic sau mecanic , la care sunt supuse tricoturile obţinute de pe maşina de tricotat ( tricoturi „ crude ” ). Scopul acestor operaţii este înnobilarea tricoturilor în vederea satisfacerii cerinţelor de utilizare impuse de destinaţia produselor. Operaţiile de finisare pot fi :

28

operaţii de curăţare şi albire operaţii de colorare ( vopsire , imprimare ) operaţii de scămoşare operaţii de călcare ( aburire , calandrare ) etc.

7. Confecţionarea tricoturilor constituie un proces tehnologic unitar care se realizează într-o succesiune de operaţii a căror număr şu ordine depinde de produsul şi de forma tricotului din care se confecţionează produsul.

Pentru exemplificare se prezintă schemele unor procese tehnologice de confecţionare a unor produse din tricot :

Exemplu 1 : Schema procesului tehnologic de fabricaţie a articolelor de lenjerie şi îmbrăcăminte exterioară din fire de bumbac şi tip bumbac , pe maşini circulare de tricotat .

Exempul 2 : Schema procesului tehnologic de fabricaţie a perdelelor pe maşini de tricotat din urzeală.

FIŞA DE LUCRU NR. 1

TRICOTURI CU STRUCTURĂ GLAT ŞI PATENT

Structuri de tricoturi CaracteristiciPatent Este format din ochiuri normale de

tricot simplu cu aspect de faţă – spate pe ambele părţi ale tricotului. Se caracterizează prin alternanţa şirurilor de ochiuri pe faţă cu şirurile de ochiuri pe spate. Şirurile de ochiuri pe faţă acoperă şirurile de ochiuri pe spate.

Glat Este format din ochiuri normale de tricot simplu, cu aspect de faţă pe una din părţi şi cu aspect de spate pe cealaltă parte. Evoluţia firului pe fiecare rând este identică.Se rulează la margini.

29

Recepţie

Bobinareee

Tricotare

Control şi

Finisare

Depozitare

Croire confecţiona Finisare

Recepţi Urzir Tricotar Control şi Finisare

Glat cu ochiuri duble Este format din ochiuri reţinute care au pe lângă bucla de ac una sau mai multe bucle netransformate în ochiuri.

Glat cu ochiuri transferate Structură formată din ochiuri normale sau reţinute, care după realizarea lor sunt trecute pe ochiurile vecine la stânga sau la dreapta.Şirul se continuă cu o buclă de început.

FIŞA DE LUCRU NR.2

TRICOTURI PATENT CU RAPOARTE DE LEGĂTURĂ DIFERITE

Nr. crt.

Mostre de tricot Tipul de structurăşi raportul de legătură

30

1. Structură patent în raport 1:1

2. Structură patent în raport 3:3

3. Structură patent în raport 2:4

MAŞINI RECTILINII DE TRICOTAT

31

Tricotarea , ca operaţie de bază a procesului tehnologic de fabricare a produselor tricotate , se realizează pe o varietate de tipuri de maşini de tricotat , maşini care se clasifică după diverse criterii :

Nr. crt.

Criterii de clasificare Tipul de maşină rectilinie de tricotat

1. După numărul fonturilor – maşini de tricotat cu o fontură– maşini de tricotat cu două fonturi– maşini de tricotat cu trei fonturi

2. După destinaţia produselor – îmbrăcăminte exterioară– mănuşi– băşti– lenjerie de corp– articole ortopedice– articole tehnice

3. După tipul de acţionare – cu acţionare manuală– cu acţionare electromecanică

4. După gradul de automatizare – maşini semiautomate– maşini automate– maşini manuale

5. După sensul de deplasare – deplasare în două sensuri– deplasare într-un singur sens

DESCRIEREA MECANISMELE ŞI DISPOZITIVELE COMUNE MAŞINILOR RECTILINII DE TRICOTAT

32

ORGANE DE FORMARE A OCHIURILOR

Organul de formare a ochiului Denumire şi rolace cu limbă – susţine firul

şi ochiurile

conducător de fir – depune firul pe limba deschisă a

acului

Împingătoare – acţionează acul

LACĂTELE CU CAME

33

1234

Ansamblul cu came de acţionare a acelor poartă denumirea de LACĂT. Acestea sunt:⇒ came de ridicare (1)⇒ came de închidere (2)⇒ came de buclare (3)⇒ came de egalizare (4)

34

TEHNOLOGII DE OBŢINERE A PRODUSELOR TEXTILE DIN ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI

Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folsesc pentru apărarea corpului de intemperii şi în scop estetic. Ambele funcţii au determinat o varietate de produse şi modele care să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesităţi.

În etapa actuală , se întâlnesc diferite tipuri de îmbrăcăminte , care se pot clasifica după diverse criterii :

1. după materia primă folosită :

• îmbrăcăminte din ţesături• îmbrăcăminte din tricoturi• îmbrăcăminte din piele sau blănuri.

2. după destinaţie , îmbrăcămintea poate fi :

• lenjerie de corp – utilizată în toate anotimpurile de către toate categoriile de vârstă şi sex. Această îmbrăcăminte se produce din ţesături de bumbac şi tip bumbac capabile să absorbă cu uşurinţă transpiraţia corpului

• îmbrăcăminte exterioară sau de zi – această categorie vestimentară poate căpăta caracteristicile specifice anotimpului în care se poartă , prin adoptarea materialelor corespunzătoare în procesul de confecţionare. Îmbrăcămintea de zi se utilizează în activitatea zilnică a anului în casă , pe stradă sau cu ocazia unor festivităţi.

• îmbrăcămintea sport – este o îmbrăcăminte comodă şi uşoară având linia de croială corespunzătoare sportului practicat

• îmbrăcămintea de protecţie , folosită în procesul muncii ca mijloc de apărare a lucrătorului împotriva factorilor nocivi existenţi în procesul muncii. Această îmbrăcăminte se confecţionează din matewriale adecvate şi cu o linie de croială specifică locului de muncă şi factorilor de care trebuie apărat omul.

3. după modul de îmbrăcare a corpului , îmbrăcămintea poate fi :

• produse care îmbracă corpul în întregime ( rochii , pardesiuri , paltoane , combinezoane )

• produse care îmbracă partea de sus a corpului ( bluze , pulovere , sacouri )• produse care îmbracă partea de jos a corpului ( pantaloni , fuste ).

4. după linia de croială a mânecii :

• produse cu mâneci clasice• produse cu mâneci chimono ( croite împreună cu faţa / spatele )• produse cu mâneci raglan ( prelungite până la gât )

5. după silueta îmbrăcămintei :

• produse ajustate pe corp• produse drepte ( lăţimea este aceeaşi la bust , talie , şold , terminaţie )• produse evazate ( lăţimea produsului creşte de la bust spre terminaţie ).

35

1. FUNCŢIILE ÎMBRĂCĂMINTEI

Funcţii utilitare Funcţii informaţional - estetice

Fiziologico-igienice

De apărare

Informaţionale Esteticela acţiunea factorilor externi

la acţiunea mediului de producţie

-capacitate de izolare termică

-permeabilitate la aer

-capacitate de absorb –

ţie a transpiraţiei

-rezistenţă la murdărire

-rezistenţă la încărcare electrostatică

-asigurarea libertăţii

mişcărilor

-comoditate la purtare

-protecţie la umiditate

-protecţie la praf

-protecţie la vânt

-protecţie la frig

-protecţie la radiaţii solare

-protecţie la temperatură şi foc

-protecţie la leziuni mecanice

-protecţie la substanţe toxice

-protecţie la factori biologici periculoşi

-protecţie la substanţe radioactive

-informaţii asupra personalităţii purtătorului

-informaţii asupra gradului de cultură a purtătorului

-informaţii asupra poziţiei sociale a purtătorului

-informaţii asupra simţului estetic , stilului

-atenuarea unor defecţiuni de conformaţie sau ţinută

-accentuarea unor aspecte deosebite de conformaţie

-armonizarea ansamblului vestimentar cu aspectul purtătorului în privinţa :

▪ culorii produsului

▪ tuşeului , drapaju- lui , desenului materiei prime

▪ liniei de croială a produsului

36

Recepţia şi depozitarea materialelor

Control cantitativ si calitativPăstrarea materialelorPregătirea materialelor pentru

croit

Şpănuirea materialelorSecţionarea şpanuluiDecuparea reperelorPregătirea reperelorConfecţionarea produselorFinisarea produselorAmbalarea, lotizarea şi depozitarea produselor finiteControl, sortare, relaxareŞablonarea materialelorCroirea materialelor

2.PROCESUL DE PRODUCŢIE ÎN CONFECŢII

37

Ambalare, lotizare, depozitare

Finisarea produsului

Curăţirea de aţe şi scame; Călcarea finală

Prelucrarea reperelor

Asamblarea reperelor

1. Recepţia este etapa în care materiile prime de bază şi auxiliare sunt controlate din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Scopul acestor operaţii este acela de stabili dacă materialele răspund cerinţelor de calitate cerute de standarde , de solicitările beneficiarilor şi dacă a fost livrată cantitatea înscrisă în documentele de însoţire a mărfii.

Depozitarea se face în încăperi special amenajate în acest scop , în care sunt asigurate condiţii optime de păstrare a materiilor prime , pentru ca la introducerea în fabricaţie să corespundă din punct de vedere calitativ. Aceste condiţii se referă la umiditatea mediului , temperatură , ventilaţie , lumina solară.

2. Pregătirea materialelor pentru croit asigură eliminarea posibilităţii ca materialele necorespunzătoare să intre în procesul de confecţionare.

2.1 Controlul se realizează mai mult din punct de vedere cantitativ pentru a se cunoaşte dimensiunile reale ale fiecărui balot.

2.2 Sortarea este o operaţie specifică ţesăturilor şi se concretizează în separarea baloturilor în funcţie de diferenţele de lăţime constatate.

2.3 Relaxarea tricoturilor reprezintă o perioadă de odihnă a tricoturilor după călcare sau calandrare , în scopul revenirii acestora la dimensiunile iniţiale. Timpul de relaxare este de cel puţin 24 de ore , iar condiţiile de depozitare şi microclimat vor fi impuse de dimensiunile baloturilor şi de compoziţia fibroasă a tricotului.

2.4 Şablonarea este operaţia de aşezare a şabloanelor reperelor unui produs pe suprafaţa foii materialului de croit şi reproducerea lor prin conturare în scopul stabilirii consumului de material pe produs şi a traseului de croire.

3. Croirea este etapa în care materia primă de bază se transformă în semifabricate , care sunt reperele (detaliile) croite ale produsului ce urmează a fi confecţionat.

3.1 Şpănuirea este operaţia de aşezare a foilor de material , având dimensiunile foii de şablon , în straturi suprapuse în scopul realizării unui şpan , ce va permite croirea simultană a mai multor repere de acelaşi fel.

Şpan :

38

h l – lăţimea şpanului

L – lungimea şpanului

h – înălţimea şpanului

L

l

3.2 Secţionarea şpanului este operaţia de divizarea a şpanului în porţiuni mai mici , pentru a putea fi transportat cu uşurinţă la maşina de croit şi a se evita alunecarea foilor de material în timpul decupării.

3.3 Decuparea detaliilor este operaţia de separare a reperelor unui produs din şpan prin tăierea pe conturul acestora.

3.4 Pregătirea reperelor cuprinde mai multe operaţii :

3.4.1 rihtuirea reperelor reprezintă o operaţie de control a formei şi dimensiunilor reperelor croite şi de corectare dacă se constat abateri.

3.4.2 marcarea semnelor este operaţia de transpunere a unor semne ajutătoare pe suprafaţa sau marginea reperelor , care vor stabili anumite puncte de poziţionare a unor repere secundare , de asamblare , de montare a garniturilor sau accesoriilor etc.

4. Confecţionarea produselor este etapa cea mai complexă a procesului de fabricaţie cuprinzând un ansamblu de operaţii aplicate semifabricatelor pentru obţinerea produsului în forma cerută de documentaţia de proiectare.

39

Structura ierarhică de confecţionare

4.1 Operaţiile de prelucrare a reperelor se succed în următoarea ordine :

→ prelucrarea reperelor secundare

→ prelucrarea reperelor principale şi coaserea pe acestea a reperelor secundare ce le aparţin.

4.2 Operaţiile de asamblare a reperelor se succed într-o ordine logică şi au drept scop reunirea prin coasere a tuturor reperelor principale prelucrate ale unui produs , astfel ca în final să rezulte produsul confecţionat.

5. Finisarea produsului este etapa care conferă produsului prin operaţiile aplicate , statutul de produs finit , adică are forma , aspectul şi calitatea cerută prin proiectare. Operaţiile de finisare pot fi : curăţare de scame , aţe, călcare finală , coaserea nasturilor şi accesoriilor , etichetare.

6. Ambalarea produselor este operaţia de sortare a produselor pe mărimi , culori , sau după alte criterii , împachetarea lor şi introducerea în ambalaje ( pungi , cutii , pe umeraşe ).

3. COMPONENŢA PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE

40

În funcţie de complexitatea lui , fiecare produs confecţionat este alcătuit din repere ( detalii ) prelucrate şi asamblate între ele prin cusături.

Detaliile componente ale unui produs de îmbrăcăminte se împart în două categorii :

● principale – aceste detalii alcătuiesc faţa produsului şi nu lipsesc din componenţa unui produs ,

● secundare – se află fixate pe detaliile principale , având atât rol funcţional dar şi estetic , ele putând lipsi din componenţa produsului.

Pentru produsele cu sprijin pe umeri , detaliile sunt :

● principale : faţă , spate , mâneci , guler

● secundare : cordon , buzunare , manşete , şliţuri , clape etc.

FIŞA DE LUCRU NR. 3

1. Identificaţi produsele de îmbrăcăminte din imaginile de mai jos în funcţie de criteriile de clasificare a îmbrăcămintei

2. Comentaţi funcţiile îmbrăcămintei aşa cum sunt îndeplinite de produsele din imagini.

41

42

FIŞA DE LUCRU NR. 4

Analizaţi produsele prezentate.

a. Denumiţi produsele.

b. Identificaţi detaliile componente ale produselor şi denumiţile.

43

FIŞA DE LUCRU NR. 5

1. Completaţi în tabelul de mai jos etapele procesului de producţie din confecţii în ordine logică.

Nr.crt Etape Operaţii

1. • • •

2. • • • •

3. • • • •

4. • •

44

5. •

6. •

2. Analizaţi lista de termeni de mai jos , alegeţi pe cei ce denumesc operaţii ale procesului de producţie în confecţii şi aşezaţii în tabel la locul potrivit.

Depozitare produse finite , curăţare de aţe , recepţie calitativă , şpănuire , călcare finală , depozitare materii prime , tricotare , asamblare repere , şablonare , control , ţesere , coasere nasturi , lotizare , recepţie cantitativă, filare , secţionare şpan , etichetare , împachetare , sortare , torsionare , pregătire repere , control execuţie , relaxare , prelucrare piele , decupare detalii , introducere în ambalaj , control dimensional.

ÎMBINĂRI PRIN CUSĂTURI MECANICE

45

Cusătura mecanică reprezintă procesul de îmbinare a două sau mai multe detalii textileCusătura mecanică reprezintă procesul de îmbinare a două sau mai multe detalii textile

Caracteristici: Sunt realizate de maşini de cusut care funcţionează cu turaţii ridicate şi execută viteze ridicate de coasere

Rezistenţă mecanică superioară, proportională cu creşterea numărului de împunsături şi rezistenţa aţei de cusutAspect plăcut, datorat uniformităţii paşilor de cusătură şi presiunea uniformă a staturilor de material în timpul coaseriiDesimea împunsăturilor este variabilă şi poate fi reglată în funcţie de cerinţele tehnologiceSe pot executa cu precizie Se pot executa cu unul sau mai multe fire de aţă în funcţie de destinaţia şi aspectul produsului sau elasticitatea şi rezistenţa în timpul purtăriiPot fi utilizate la operaţiile procesului tehnologic: operaţii de prelucrare, asamblare, finisare.

Caracteristici: Sunt realizate de maşini de cusut care funcţionează cu turaţii ridicate şi execută viteze ridicate de coasere

Rezistenţă mecanică superioară, proportională cu creşterea numărului de împunsături şi rezistenţa aţei de cusutAspect plăcut, datorat uniformităţii paşilor de cusătură şi presiunea uniformă a staturilor de material în timpul coaseriiDesimea împunsăturilor este variabilă şi poate fi reglată în funcţie de cerinţele tehnologiceSe pot executa cu precizie Se pot executa cu unul sau mai multe fire de aţă în funcţie de destinaţia şi aspectul produsului sau elasticitatea şi rezistenţa în timpul purtăriiPot fi utilizate la operaţiile procesului tehnologic: operaţii de prelucrare, asamblare, finisare.

MAŞINA SIMPLĂ DE CUSUT

Maşina simplă de cusut este utilizată pentru executarea cusăturilor tighel , formate din două fire de aţă montate unul la ac şi celălalt la suveică.

46

a. Forma punctului de coasereCusături tighel –se realizează cu două fire de aţă, are acelaşi aspect pe ambele feţe ale materialului Cusături in lanţ –se realizează cu unul sau mai multe fire cu aspect de tighel pe faţă şi lănţişor pe dosul materialuluiCusături feston – cusături de surfilare, butoniere festonate, cheiţe, broderiiCusături ascunse – se realizează cu unul sau două fire invizibile pe faţa produsuluiCusături de montat nasturi şi accesorii – se realizează cu un fir de aţă vizibilă pe interior

a. Forma punctului de coasereCusături tighel –se realizează cu două fire de aţă, are acelaşi aspect pe ambele feţe ale materialului Cusături in lanţ –se realizează cu unul sau mai multe fire cu aspect de tighel pe faţă şi lănţişor pe dosul materialuluiCusături feston – cusături de surfilare, butoniere festonate, cheiţe, broderiiCusături ascunse – se realizează cu unul sau două fire invizibile pe faţa produsuluiCusături de montat nasturi şi accesorii – se realizează cu un fir de aţă vizibilă pe interior

Clasificarea cusăturilor mecaniceClasificarea cusăturilor mecanice

b. Numărul punctelor de coasere simultană

- Cusături simple cu un singur punct de coasere, la care se folosesc maşini cu un ac- Cusături cu două sau mai multe puncte de coasere

c. Scopul din procesul de confecţionare- Cusături de încheiere şi montare- Cusături de fixare şi aplatizare a detaliilor- Cusături de surfilare şi încheiere şi surfilare- Cusături de acoperire şi format tivuri- Cusături de încheiat ochi cu ochi

123457 7689101

00 0000

111213331415

47

Ca părţi principale se deosebesc : masa de lucru 1 care susţine corpul 2 ce încorporează organelle de lucru şi mecanismele funcţionale ale maşinii.

La masa de lucru , în partea dreaptă , se află montat suportul 3 ce susţine bobinele cu fir pentru ac şi suveică. Pe corpul maşinii este montat vizorul de ulei 4 având marcate nivelele 5 şi 6 şi orificiul 7 prin care se introduce ulei înreztervorul central. La partea inferioară , sub masa de lucru , se află montat motorul electric 8 , aflat în legătură cu cuplajul 9 ce transmite mişcarea de la motor la arborele principal al maşinii. Pentru cuplarea motorului cu arborele principal sunt prevăzute tijele 11 şi 12 . În partea dreaptă

48

a corpului maşinii se află tamburul gradat 13 prin care se reglează lungimea pasului de tighel , iar sub acesta este montată maneta de acţionare 14 care serveşte la coaserea înapoi. Decuplarea cuplajului se face automat cu un dispozitiv prevăzut cu arc. Pe corpul maşinii este montat bobinatorul de fir 15 care asigură depunerea firului pe mosorul suveicii.

Rolul maşinii simple de cusut în procesul de producţie este de a realiza cusătura tighel necesară coaserii la operaţiile de asamblare şi fixare a detaliilor îmbrăcămintei.

Cusatura tighel se obtine cu ajutorul masinii simple de cusut, care functioneaza cu doua sau trei fire de ata. Componentul structural al acestei cusaturi este pasul de tighel. El poate fi pozitionat în serie, în paralel sau în zigzag , rezultând cusatura tighel simplu, tighel în paralel sau tighel în zigzag. Dintre cele trei variante, cusatura tighel simplu este cel mai des utilizata în procesul de confectionare, datorita caracteristicilor sale.

P

Cusătura tighel simplu se formează din două fire de aţă care se depun pe ambele feţe ale materialului cusut. Cele două fire se împletesc prin puncte de legătură care se formează pe mijlocul grosimii straturilor ce se prelucrează. Între punctele de legătură ale celor două fire se formează pasul p , care are o lungime variabilă de la 0 la 5 mm. Cusătura tighel este caracterizată prin aspect identic şi dimensiuni egale pe ambele feţe ale materialului cusut.

ORGANE DE LUCRU LA MAŞINA DE CUSUT

Organele de lucru ale maşinii de cusut sunt cele care participă direct la formarea cusăturii. Aceste organe , care în timpul coaserii vin în contact direct cu firele de aţă sau cu materialele cusut , sunt desrise în continuare.

Organul de lucru Denumire Rol Mişcare

49

Acul - de a transporta firul superior prin material

şi de a forma bucla pentru împletire cu firul de la suveică

-de ridicare coborâre în

plan vertical

Conducător

de fir

-conduce firul de la ac

şi îl tensionează după ce a fost împletit cu firul de la suveică

-complexă, de forma cifrei opt

Transportor -transportă materialul în timpul coaserii

-complexă de ridicare ,

înaintare, coborâre şi

retragere

Suveica -alimentează maşina cu

firul inferior şi îl tensionează în vederea

formării cusăturii

nu are

50

Apucător - prinde bucla formată de ac şi o împleteşte cu firul de la suveică

-de rotaţie de la muncitor spre spatele

maşinii

Picioruş de

presare

-presează materialul pe

transportor în vederea

realizării transportului

-nu are mişcare; este

acţionat în sus şi în jos

pentru introducerea

materialului

51

MAŞINA DE CUSUT TRIPLOC

Maşina triploc face parte din categoria maşinilor special , care efectuează cusături de încheiat şi surfilat sau numai cusături de surfilat. Maşina funcţionează , în general , cu două apucătoare denumite apucător superior , montat în partea dreaptă , şi apucător inferior , montat în partea stângă a acului.

52

53

1233456 7 77

98101112131415

516

Maşina triploc se compune din două părţi principale şi anume : masa 1 şi corpul 2. Masa maşinii este montată pe suporturile 3 consolidate prin traversa 4 care mai susţine şi motorul electri 5. Pe axul motorului este montată o roată de fricţiune 6 care cuplează cu roata de fricţiune 7 atunci când se acţionează dispozitivul de cuplare. Pe axul roţii de fricţiune mai este montată roata de curea 9 prin care se acţionează arborele principal al maşinii. La partea inferioară sunt montate pedalele 13 şi 14. Pedala 13 este folosită pentru cuplarea roţilor de fricţiune 6 şi 7 în vederea acţionării maşinii. În acest sens , prin apăsarea pedalei 13 se acţionează tija 10 şi pârghia dublă 11 prin care sunt deplasate spre stânga roţile 7 şi 9 pentru a prelua mişcarea de rotaţie de la roata de fricţiune 6. Prin acţionarea pedalei 14 este trasă în jos pârghia 12 care este în legătură

54

cu picioruşul de fixare a materialului pe care îl ridică în funcţie de momentul tehnologic al operaţiei.

În partea dreaptă pe suportul mesei se află montat întrerupătorul 15 prin care maşina se cuplează la sursa de energie electric. Corpul maşinii încorporează mecanismele şi organele de lucru care participă la formarea cusăturii. În partea dreaptă a corpului se află volantul 16 şi vizorul 8 care indică nivelul uleiului în rezervor.

Cusăturile de surfilare se obţin prin puncte de coasere care se formează cu două sau trei fire de aţă ce se depun diferit în funcţie de tehnologia de coasere şi de operaţiile la care se aplică. Aceste cusături se aplică la marginea detaliilor necăptuşite şi pot fi executate prin coasere cu puncte de tighel în zig-zag sau cu puncte special din unul , două sau trei fire de aţă.

Surfilarea cu maşina triploc este realizată cu două – trei fire de aţă cu puncte de legătură special. La această cusătură , firul superior este alimentat de către ac , iar firele inferioare , de către apucătoare. Cusătura de surfilat realizată cu maşina triploc are elasticitate ridicată şi rezistenţă atât în procesul de confecţionare , cât şi în timpul purtării. Prin modul de dispunere al paşilor de cusătură , aceştia îmbracă marginea detaliilor pentru evitarea deşirării materialelor.

MAŞINI UTILIZATE ÎN CONFECŢIONARE ŞI TIPUL DE CUSĂTURĂ REALIZATĂ

55

Cusături Denumirea cusăturii

Denumirea maşinii Domenii de

utilizare

Cusătura tighel simplu

Operaţii de asamblare a produselor din ţesături

Cusătura tighel dublu

Operaţii de asmblare a produselor din ţesături

Cusătura tighel în zigzag

Surfilarea marginilor detaliilor, cusături de ornament

Cusătura triploc Surfilarea marginilor detaliilor, încheierea produselor

din tricot

56

FIŞA DE LUCRU NR. 6

Confectionarea produselor din tesaturi si tricoturi se realizeaza cu masinile de cusut.

1. Completati casetele din dreptul fiecărei imagini cu denumirea utilajului reprezentat.

2. Asociază fiecarei imagini, tipul de cusătură realizată.

57

FIŞA DE LUCRU NR. 7

Analizaţi mostrele de cusături din imagine. a. Identificaţi tipurile de cusături prezentate. b.Specificaţi rolul acestora în realizarea produsului de îmbrăcăminte c.Sarcină facultativă: Ataşaţi mostre din cusăturile identificate, realizate de voi, în cadrul orelor de instruire practică.

58

FIŞA DE LUCRU NR. 8

În imaginea de mai jos este prezentat produsul vestimentar ”BLUZĂ PENTRU FEMEI”. Acesta este confecţionată din ţesătură din fire de bumbac. În timpul procesului de confecţionare este supusă mai multor operaţii ale tratamentului umidotermic.

Cerinţe :

a. Identificaţi detaliile principale şi cele secundare care intră în alcătuirea acestui produs.

b. Numiţi cusăturile care trebuie executate în procesul de confecţionare a acestui produs şi maşinile de cusut care sunt folosite în acest proces.

59

FIŞA DE AUTOEVALUARE

I. Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect: 1. Cusătura tighel simplu se realizează cu: a. 1 fir de aţă b. 2 fire de aţă c. 3 fire de aţă 2.Cusătura tighel în zig-zag este realizată cu : a. maşina simplă b. maşina triploc c. maşina de cusut în zig-zag 3.Maşina simplă de cusut realizează o cusătură: a. ascunsă b. rigidă c. elastică II. În coloana A aveţi tipul de maşină (utilaj) utilizat în confecţionare , în coloana B cusătura realizată de fiecare utilaj. Asociaţi cifrelor din coloana A, literele corespunzătoare din coloana B. A B 1.- 1. maşina simplă a. tighel dublu

2.- 2. maşina triploc b. tighel simplu3.- 3. maşina de cusut în zig-zag c. de surfilare d. tighel în zig-zag

III. Identificaţi elementele structurale ale cusăturii tighel simplu. 3 1

2 P 4

p – 1 – 2 – 3 – 4 –

60

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE A FUSTEI

Nr. crt.

Denumirea operaţiilor Felul operaţie

i

Utilaj

1. Alimentarea locurilor de muncă m -

2. Înseamnă şi execută pensele la spate, taie aţele

M Maşina simplă de cusut

3. Surfi lează spatele fustei,taie aţele M Maşina de surfi lat

4. Înseamnă şi execută pensele la faţă, taie aţele

M Maşina simplă de cusut

5. Surfi lează cele două părţi ale feţei, taie aţele

M Maşina de surfi lat

6. Calcă pensele la faţă C Maşina de călcat

7. Calcă pensele la spate C Maşina de călcat

8. Încheie cusătura la faţă cu tighel, montează fermoarul, taie aţele

M Maşina simplă de cusut

9. Prelucrează şliţul la faţă M Maşina simplă de cusut

10. Aplică buzunarele la faţă cu tighel, taie aţele

m Maşina simplă de cusut

11. Încheie cusăturile laterale cu tighel, taie aţele

M Maşina simplă de cusut

12. Descalcă cusăturile laterale şi cea C Maşina de călcat

61

de la faţă

13. Surfi lează terminaţia fustei, taie aţele

M Maşina de surfi lat

14. Coase „betelia” M Maşina simplă de cusut

15. Calcă partea superioară a fustei C Maşina de călcat

16. Pune măsura în talie m -

17. Înseamnă şi calcă rezerva la terminaţie

C Maşina de călcat

18. Execută ştafir la terminaţie M Maşina de cusut ascuns

19. Înseamnă poziţia copcilor

Coase copcile

m -

20. Curăţă produsul de aţe m -

21. Calcă fusta complet, pune fusta pe umeraş

C Presa cu manechin

22. Sortează, etichetează, ambalează produsele după mărime

m -

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECTIONARE A BLUZEI DE PIJAMA

Procesul tehnologic de confecţionare reprezintă totalitatea operaţiilor şi fazelor tehnologice desfăşurate într-o ordine logică pentru confecţionarea bluzei de pijama model fără mânecă.Procesul de confecţionare cuprinde operaţii de prelucrare a detaliilor,operaţii de asamblare a detaliilor şi operaţii de finisare a produsului finit.

Nr.crt.

Denumirea fazei

Reprezentarea frontală a fazei Reprezentarea în secţiunea fazei

Utilaje şi dispozitive folosite

62

1 Prelucrarea feţ ei Surfilarea feţei pe toateliniile,mai puţin la delcoteu.

-maşina triploc

2 Prelucrarea spateluiSurfilarea spatelui pe toate liniile,mai puţin la răscroiala gâtului.

-maşina triploc

3 Prelucrarea benz ii textile -Surfilarea benzii pe latura exterioară şi linia umărului.

-maşina triploc

4 -Coaserea benzii prin tighelire pe linia umărului.

-maşina simplă de cusut

5 -Descălcarea -maşina 63

cusăturii. simplă de călcat

6 Asamblarea detaliilor-Coaserea feţei cu spatele pe linia umerilor.

-maşina simplă de cusut

7 -Descălcarea cusăturii.

________________ ____________ -maşina simplă de călcat

8 -Coaserea feţei cu spatele pe liniile laterale.

-maşina simplă de cusut

9 -Descălcarea cusăturii.

________________ ____________ -maşina simplă de călcat

10 -Îndoirea simplă şi tighelirea la terminaţia mânecii.

-maşina simplă de cusut

64

11 -Închiderea simplă şi tighelirea benzii la terminaţia inferioară.

______________________ ______________

-maşina simplă de cusut

12 -Fixarea benzii la decolteu cu primul tighel.

_____________________ ______________-maşina simplă de cusut

13 -Întoarcerea benzii spre interior şi călcarea.

______________________ ______________-maşina simplă de călcat

65

M 3 : DESEN TEHNIC ŞI ARTISTIC DE SPECIALITATE

1. SCOPUL ŞI IMPORTANŢA DESENULUI TEHNIC

Limbajul grafic este un limbaj fără frontiere. Formele geometrice care apar în tehnică şi în viaţa de toate zilele sunt , de regulă , forme complexe spaţiale. Ele rezultă însă din forme geometrice plane , simple , cărora li se ataşează grosimi. Această afirmaţie justifică preocuparea pentru formarea deprinderii de a desena figurile geometrice simple. Instrumentele obligatorii pentru realizarea unui desen grafic sunt : creioanele , guma , compasul , echerele, linia gradată , raportorul ( florarul , şablonul ş.a. ). Expresivitatea construcţiilor grafice este dată de diferitele forme şi grosimi ale liniilor utilizate. Toate construcţiile grafice sunt formate din elemente principale şi elemente ajutătoare. Pentru diferenţierea lor folosim :

– linia continuă groasă– linia continuă subţire– linia punct subţire.

Linia groasă este folosită pentru trasarea chenarului foii de desen pe care se realizează construcţia grafică, precum şi conturul tuturor figurilor geometrice. Linia subţire se utilizează pentru trasarea construcţiilor ajutătoare ale figurilor geometrice. Linia punct subţire se foloseşte la trasarea axelor de simetrie.

2. CONSTRUCŢII GEOMETRICE

a. Drepte paralele şi perpendiculare Două drepte distincte ( diferite ) a şi b conţinute în acelaşi plan , care nu au nici un punct comun se numesc drepte paralele. ( fig.1) Dacă la intersecţia a două drepte concurente unul dintre unghiurile ce se formează în jurul punctului lor de intersecţie este un unghi drept , atunci cele două drepte concurente se numesc drepte perpendiculare sau drepte ortogonale. ( fig.2 ) b’ a b a’

fig. 1 fig. 2

b. Unghiuri

Unghiul este figura geometric formată din două semidrepte care au aceeaşi origine. Cele două semidrepte care formează unghiul se numesc laturile unghiului , iar originea lor comună se numeşte vârful unghiului.

Unghi drept Unghi ascuţit Unghi obtuz

66

c. Racordarea a două drepte

Racordarea se face între două drepte , între o dreaptă şi un cerc , între două cercuri , între două curbe , trecerea de la un element la altul făcându-se printr-un arc de cerc.

Racordarea a două drepte paralele

Racordarea a două drepte perpendicular

3. SCOPUL INSTRUCTIV AL DESENULUI DE SPECIALITATE

Pentru activitatea de creaţie din industria textilă sunt necesare : cunoaşterea principiilor de bază ale desnului decorativ , cunoaşterea domeniilor de aplicare a acestora , stidierea culorilor , formelor , precum şi a diferitelor procedee şi tehnici de lucru. Pentru conceperea şi desenarea diferitelor modele , este necesar să fie cunoscute :

1. principiile de bază ale executării unui desen după natură sau ale unei compoziţii decorative ,

2. posibilităţile de combinare şi armonizare a culorilor ,3. procedeele de lucru folosite pentru desenare ,4. regulile privind stilizările şi organizarea compoziţională , 5. destinaţia formelor compoziţionale.

CONFORMAŢIA , TIPURILE ŞI ŢINUTA CORPULUI OMENESC

Antropometria este ştiinţa care se ocupă cu măsurarea corpului omenesc. Din punct de vedere antropometric , corpurile se impart în : corpuri cu conformaţie normal şi corpuri cu conformaţie anormală.

Din punctual de vedere al proporţiilor există următoarele tipuri de conformaţii care se deosebesc de tipul normal :

• tip longilin stenic , înalt , cu torace bine dezvoltat şi cu masa corporală mare,• tip longelin astenic , înalt , cu torace slab dezvoltat şi masă corporală mică în raport

cu înălţimea,• tip buvilin stenic , scund , robust ,• tip buvilin astenic , scund şi slab dezvoltat , masă corporală mică.

67

Ca ţinută se deosebesc : ţinută normală (a) , ţinută aplecată spre spate (b) şi ţinută aplecată spre faţă (c) .

a b c

STUDIUL CULORILOR

Noţiunea de culoare se referă simultan la două aspecte :

• proprietatea unui corp de a fi colorat• senzaţia de culoare pe care acesta o produce.

1. Clasificarea culorilor :

culori primare : roşu , galben , albastru

68

culori compuse de gradul I , rezultate din amestecul două câte două , a culorilor primare : verde (albastru +galben) , portocaliu (roşu+galben) , violet (albastru+roşu)culori compuse de gradul II , rezultate din amestecul celor de gradul I. De exemplu : maron (violet+verde).culori calde : roşu , roşu-gălbui , galben , galben-portocaliu şi nuanţele acestoraculori reci : albastru , albastru-verzui , violet , violet-albăstrui , indigo.

2. Expresivitatea culorilor şi estetica vestimentaţiei

Confecţionate cu gust , colorate armonios , confecţiile de toate felurile produc efecte care exprimă nivelul artistic şi gradul de cunoştinţe ale celor care le-au produs. Când se concepe un model ( rochie , palton , bluză , pantaloni ş.a.) se aleg şi culorile cele mai potrivite pentru a se reda specificul funcţional , ţinâdu-se seama de relaţiile dintre forme şi particularităţile personale , spre a se realiza o siluetă elegantă şi atractivă.

Alegerea culorilor în cazul îmbrăcămintei este importantă atât din punct de vedere al modei şi esteticii vestimentare , cât şi al gradului de confort pe care îl asigură , deoarece culoarea joacă un rol important nu numai în estetica îmbrăcămintei , ci şi ca apărător faţă de excesul de căldură din timpul verii sau de a atrage razele solare în anotimpurile reci. Deasemeni , nuanţele deschise măresc volumul unei persoane , iar cele închise minimalizează forma. Cu ajutorul culorilor se pot produce modificări pieselor vestimentare şi corecturi siluetei.

3. Efectul simbolic şi psihologic al culorilor

Culorile exercită asupra omului un însemnat rol psihilogic , producându-i impresii , sentimente şi numeroase alte stări affective.

Culoarea neagră este apăsătoare , sumbră , produce stări depressive , descurajante.

Culoarea roşie ridică tonusul muscular , irită , şochează , produce senzaţie de căldură , îndeamnă la acţiune , mobilizează , însufleţeşte.

Culoarea portocalie este iritantă , accelerează pulsaţiile inimii , produce optimism , veselie ; dă impresie de sănătate.

Culoarea galbenă este caldă , influienţează funcţionarea normal a sistemului cardiovascular , produce senzaţii de căldură , intimidate , satisfacţie , admiraţie , înviorare ; este cea mai veselă culoare , stimulează vederea şi calmează pe cei nervoşi.

Culoarea verde produce bună dispoziţie , linişte , odihnă , echilibru , contemplare ; este rece , dar plăcută , liniştitoare şi calmantă.

Culoarea albastră reduce presiunea sangvină şi tonusul muscular , calmează respiraţia şi reduce frecvenţa pulsului ; este o culoare foarte rece odihnitoare şi liniştitoare , îndeamnă la calm , reverie , linişte.

Culoarea violet intensifică activitatea cardiovasculară , accelerează respiraţia , influienţează pozitiv rezistenţa cardiacă şi pulmonară. Este iritantă când în ea predomină

69

roşul şi discretă când conţine mult albastru. Este o culoare rece , neliniştitoare , şi descurajatoare.

Culoarea albă dă impresia de linişte , uşurinţă , puritate , adesea răceală , pace , inocenţă , sobrietate.

FIŞĂ DE LUCRU

ACTIVITATE DE REZOLVARE A EXERCIŢIILOR ŞI DE CREAŢIE

Folosind instrumente potrivite şi alegând dimensiuni convenabile , rezolvaţi exerciţiile de mai jos :

1. Trasaţi pe foaia de desen paralele echidistante ( distanţa dintre paralele fiind aceeaşi ).

2. Trasaţi în alt spaţiu , perpendiculare pe dreptele desenate anterior.

3. Realizaţi pe o altă foaie desenele din figurile următoare. Utilizaţi linii groase şi subţiri , pentru a obţine modele plăcute.

70

4. Imaginaţi-vă modele care pot fi folosite la o bluză pe care aţi dori să o purtaţi.

71