lucrĂtor În tricotaje confecŢii - ecovas.roecovas.ro/reconciliere/tricotaje confectii...

S.C. AUDIT EXPERTCONT S.R.L.

1

SUPORT DE CURS

pentru meseria

LUCRĂTOR ÎN TRICOTAJE-CONFECŢII


2


3

SUPORT DE CURS pentru meseria LUCRĂTOR ÎN TRICOTAJE-CONFECŢII

TEHNOLOGIA MESERIEI :

M1 : Materii prime şi materiale din textile-pielărie

M2 : Tehnologii de obţinere a produselor din ţesături şi tricoturi

M3 : Desen tehnic şi artistic de specialitate

NOŢIUNI INTRODUCTIVE Lucrătorul în tricotaje şi confecţii trebuie să cunoască tipurile de unelte folosite în

industria confecţiilor, să cunoască procesul tehnologic de execuţie a cusăturilor manuale şi

mecanice, să-şi formeze deprinderile practice privind modul de executare a cusăturilor

mecanice, să execute mai multe faze tehnologice la maşina simplă de cusut şi la maşina triploc.

Specializarea are ca finalitate dobândirea priceperii şi competenţei de a lucra la maşinile

de cusut folosite în industrie, dar şi aceea de a lucra individual la confecţionarea şi repararea

costumelor, rochiilor, tuturor produselor textile din industrie precum şi a îmbrăcămintei sportive,

măsurând, croind şi îmbinând bucăţile de îmbrăcăminte, dar şi de a ajusta şi pregăti maşinile de

cusut de diferite tipuri. Practicarea acestei îndeletniciri presupune alături de calificare,

îndemânare, simţ estetic, inventivitate si creativitate.

M1 : MATERII PRIME ŞI MATERIALE DIN TEXTILE-PIELĂRIE

CLASIFICAREA FIBRELOR TEXTILE

Din punctul de vedere al naturii lor, fibrele textile se clasifică în :

A. Fibre naturale

B. Fibre obţinute pe cale chimică

Fibrele naturale sunt luate din natură, ele fiind de natură vegetală, animală sau minerala.

Fibrele chimice sunt obţinute în fabrică prin diferite procedee tehnologice , din materii

prime naturale sau sintetice.


4

A. Fibrele naturale pot fi :

a) Organice :

Vegetale :

o de pe seminţe : bumbac

o din tulpini : in,cânepă,iută

o din frunze : manila,sisal

o de pe fructe : cocos

Animale :

o păruri : lână,păr de capră,cămilă,cal, iepure

o produse ale glandelor: mătasea

b) Anorganice (nepolimere ): azbestul

B. Fibrele chimice pot fi :

a) Din polimeri naturali :

Celulozice:

o hidratcelulozice: văscoză,celofibră, cuproamoniacale, polinozice

o estercelulozice : acetat

Proteice

b) Din polimeri sintetici :

Reacţie de policondensare: poliamide,poliester

Reacţie de poliadiţie: poliuretani

Reacţie de polimerizare: poliacrilonitrilice,etc.

Alte fibre industriale sunt: nepolimerii: sticlă, metale.

PROPRIETĂŢI GENERALE ALE FIBRELOR TEXTILE

1.PROPRIETĂŢI FIZICE

1.1 CULOAREA depinde de gradul de pigmentare naturală şi de substanţele secundare

care însoţesc polimerul de bază.

Fibrele naturale vegetale sunt pigmentate în alb-gălbui , galben , verde , maron. Fibrele

liberiene sunt pigmentate mai intens decât bumbacul,deoarece conţinutul în celuloză

este mai mic decât la bumbac.


5

Fibrele naturale animale sunt pigmentate de la alb-gălbui (mătasea naturală , lâna fină)

până la negru (lâna aspră). Mătasea naturală are culoarea alb-gălbuie , alb-verzuie din

cauza sericinei colorate care acoperă fibroina. Lâna apare într-o varietate de culori: alb-

gălbuie, cafenie,brună,roşcată până la negru,în funcţie de rasa animalului şi de

produsele de secreţie ale glandelor sebacee şi sudoripare,ce se găsesc pe cheratină.

Fibrele obţinute pe cale chimică sunt albe din fabricaţie. La aceste fibre,apariţia unui ton

de galben este semnul unei fabricaţii defecte. Se pot obţine şi fibre colorate dacă se

adaugă în soluţia/topitura polimerului un pigment.

1.2 LUCIUL fibrelor textile depinde de gradul de netezime sau de asprime a suprafeţei

lor, care influienţează reflexia luminii. Fibrele textile se încadrează în următoarele trepte de

luciu:

fibre cu luciu mat : bumbacul cu fibre aspre

fibre cu luciu slab : in , cânepă , bumbacul fin

fibre cu luciu plin : mătasea naturală , bumbacul mercerizat

fibre cu luciu puternic : mătasea naturală degomată

fibre cu luciu foarte puternic : fibrele obţinute pe cale chimică.

Luciul fibrelor chimice poate fi modificat dacă se adaugă în soluţia/topitura polimerului un

agent de matisare : dioxid de titan (TiO2) , care se depune pe suprafaţa fibrei şi,din cauza

indicelui de refracţie diferit de cel al polimerului de bază,modifică luciul fibrei.

Luciul materialelor din fibre naturale se poate mări prin diferite tratamente chimice

(mercerizarea,cotonizarea) sau mecanice (presarea) .

1.3 LUNGIMEA fibrelor se exprimă în milimetri. După lungime,fibrele se clasifică în :

fibre scurte : bumbacul,azbestul,fibrele liberiene cotonizate

fibre de lungime medie : lâna

fibre lungi : inul,cânepa,iuta

fibre foarte lungi (filamentare) : mătasea naturală,fibrele obţinute pe cale chimică.

Lungimea fibrelor este una dintre caracteristicile de care se ţine seama la stabilirea

procesului tehnologic de filare.Lungimea influienţează aspectul firelor produse şi rezistenţa

acestora.


6

Lungimea principalelor fibre textile

Fibra Lungime (mm)

Bumbac 5 - 56

In 300 - 750

Cânepă 300 - 1500

Lână 50 - 300

Mătase naturală 500.000 - 800.000

1.4 FINEŢEA reprezintă gradul de subţirime a fibrelor sau a firelor textile. Diametrul

fibrelor textile este foarte mic şi se măsoară în microni. Deoarece diametrul fibrelor este variabil

datorită golurilor interioare,răsuciturilor şi nodurilor prezentate de fibre,s-a convenit ca fineţea să

fie apreciată prin indici de fineţe.

a. Indici direcţi : Densitatea de lungime sau titlul – exprimat în tex sau denier .

Titlul reprezintă raportul dintre masa şi lungimea fibrelor.

Texul constituie unitatea internaţională pentru fineţe şi reprezintă raportul dintre

masa exprimată în grame şi lungimea de fibră sau fir de 1000 m.

)1000(

)(

mL

gMTt [tex]

Ex: Un fir de 1000 m şi masa 10 g are fineţea 10 tex.

Denierul reprezintă masa în grame a unui filament sau fir cu lungimea de 9000 m.

)9000(

)(

mL

gMTd [den]

Ex: Dacă un fir de 9000 m cântăreşte 20 g, fineţea va fi de 20 den.

b. Indici indirecţi : Numărul metric reprezintă lungimea în metri a unei fibre,filament sau

fir cu masa de 1 g.


7

)(

)(

gM

mLNm

Ex: Dacă un fir de 100 m cântăreşte 1 g , fineţea va fi Nm 100.

Trecerea de al un sistem la altul se face cu ajutorul unor constante care se obţin din

relaţiile de definiţie.

Relaţii de transformare :

Nm x Tt = 1000

Nm x Td = 9000

Td = 9 x Tt

1.5 Comportarea fibrelor la căldură

Comportarea fibrelor la temperatură prezintă interes deoarece finisarea produselor

textile se realizează la temperaturi relativ ridicate. De asemenea , întreţinerea materialelor

textile (spălarea , călcarea) are loc la temperaturi sub valori care pot produce degradarea

acestora. În tabel este redată comportarea fibrelor textile la temperatură.

Fibra Temperatura maximă

admisă Temperaturi ridicate

Bumbac, in, cânepă Rezistă pînă la 140oC timp

scurt Se descompun

Lână La 80oC devine aspră (friabilă) Se descompun

Mătase naturală Rezistă până la 110oC Se descompun

Vâscoza Rezistă până la 150oC Se descompun

Cuproamoniacale Rezistă până la 150oC Se descompun

Diacetat Temperatura de înmuiere

(plastifiere) 140°C La temperaturi ridicate se

topesc

Triacetat Tp = 180°C Se topesc

Poliamidă Tp = 190°C 215°C – se topesc

Poliester Tp = 230°C 255°C – se topesc

Poliacrilonitrilice Tp = 80°C în mediu umed Tp = 140°C în mediu uscat

Se descompun 300°C

Din tabel reiese că fibrele naturale şi fibrele hidratcelulozice la temperaturi ridicate se descompun. Fibrele acetat şi sintetice sunt termoplastice , adică la temperatura de plastifiere se înmoaie. Comportarea la ardere diferă după specificul fiecărui tip de fibră , fapt care face posibilă folosirea arderii ca metodă de identificare.


8

Fibra Comportarea în

procesul de ardere Mirosul Reziduul

Celulozice Ard repede , cu flacără

strălucitoare Hârtie arsă

Cenuşă de culoare deschisă

Proteice Ard încet , cu flacără luminosă , se umflă

Corn ars Cenuşă spongioasă de culoare neagră

Acetat Ard încet , întrerupt , cu flacără luminoasă , se

topesc Oţet Spongios cu gămălie

Poliamidice Ard ţinute în flacără , se

topesc Aromatic Perlă de topire

Poliesterice Ard ţinute în flacără , se

topesc Aromatic Perlă de topire

Poliacrilonitrilice Ard cu flacără , fumegă,

se topesc Dulceag

Tare , casabil , de culoare neagră

1.6 Neşifonabilitatea

Neşifonabilitatea este proprietatea materialelor textile supuse la presări şi îndoiri de a

reveni la forma iniţială. Neşifonabilitatea depinde de structura chimică şi macromoleculară a

fibrelor precum şi structura produselor textile ( structura ţesăturii sau tricotului , torsiunea firelor

şi fineţea firelor ).

1.7 Stabilitatea fibrelor faţă de lumina solară şi starea atmosferică

Acţiunea luminii şi a mediului înconjurător asupra fibrelor duce la scăderea alungirii la

rupere şi a rezistenţei la tracţiune. Acţiunea luminii , şi în special a oxigenului din aer , produce

un fenomen de cristalizare cu distrugerea macromoleculelor. Prin expunere la soare , fibrele pot

pierde 50% din durata normală de folosire , după un număr de ore de expunere. Cele mai puţin

stabile sunt fibrele de mătase naturală şi de vâscoză , iar cele mai stabile sunt fibrele

poliacrilonitrilice. Rezistenţa la lumină prezintă o deosebită importanţă pentru produsele de

îmbrăcăminte , foi de cort , prelate , năvoade etc.

1.8 Rezistenţa faţă de microorganisme

Unele produse textile , precum articolele de camping , prelate , filtre , articole maritime ,

articole de pescuit , articole militare , sunt frecvent supuse acţiunii degradante a

microorganismelor. În funcţie de rezistenţa la putrezire , fibrele textile pot fi clasificate astfel :

fibre cu rezistenţă mică la atacul biologic : fibre celulozice , lână , mătasea naturală;

fibre cu rezistenţă medie la atacul biologic : triacetatul , azbestul;

fibre cu rezistenţă mare la atacul biologic : fibre sintetice


9

Deoarece fibrele celulozice constituie o materie primă mult folosită pentru articolele sus

menţionate , se impune protejarea materialelor prin tratare cu substanţe antiseptice sau

modificarea chimică a celulozei.

2. PROPRIETĂŢILE CHIMICE

Proprietăţile chimice reprezintă comportarea fibrelor textile la acţiunile agenţilor chimici

folosiţi în operaţiunile de finisare textilă şi la întreţinerea produselor textile. Proprietăţile chimice

depind de structura chimică şi macromoleculară a fibrelor.

2.1 Comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor alcaline

Substanţele alcaline cele mai folosite în finisajul textil sunt :

NaOH – hidroxid de sodiu sau sodă caustică;

Na2CO3 – carbonat de sodiu sau soda de rufe;

săruri de sodiu ale acizilor graşi – săpunuri;

NH4OH – amoniac soluţie;

detergenţi.

Aceste substanţe se folosesc la :

operaţii de curăţire;

pentru neutralizarea materialelor textile;

ca mediu de reacţie la operaţii de vopsire , imprimare , apretare.

Fibrele celulozice naturale prezintă stabilitate la acţiunea alcaliilor. Fibrele celulozice

artificiale sunt mai sensibile la substanţele alcaline comparativ cu cele naturale. Deoarece se

obţin pe cale chimică , sunt curate din fabricaţie şi nu necesită tratamente alcaline la

concentraţii ridicate.

Fibrele proteice (lâna , alte păruri , mătasea naturală) sunt sensibile la acţiunea

substanţelor alcaline. Lâna este dizolvată de o soluţie de 3% hidroxid de sodiu , la cald.

Carbonatul de sodiu afectează lâna mai puţin , la temperaturi reduse.Mătasea naturală este mai

rezistentă ca lâna la acţiunea substanţelor alcaline.

Fibrele sintetice sunt în general rezistente la acţiunea substanţelor alcaline. Soluţii

alcaline diluate provoacă la cald îngălbenirea fibrelor poliacrilonitrilice.


10

2.2 Comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor acide

Cei mai folosiţi acizi în operaţiile de finisare a produselor textile sunt :

HCl – acid clorhidric – acid anorganic;

H2SO4 – acid sulfuric ( sau sărurile sale ) – acid anorganic;

CH3COOH – acid acetic – acid organic;

HCOOH – acid formic – acid organic.

Se folosesc pentru :

· neutralizarea produselor textile care au necesitat un tratament alcalin;

· ca mediu de reacţie la vopsire , imprimare , albire.

Acizii anorganici concentraţi dizolvă fibrele celulozice naturale, iar cei organici nu au

acţiune distructivă.

Fibrele celulozice artificiale sunt mai sensibile decăt fibrele celulozice naturale. Fibrele

acetat au rezistenţă faţă de acizi superioară faţă de fibrele celulozice naturale şi artificiale.

Fibrele proteice sunt rezistente la acţiunea acizilor. Acizii minerali diluaţi la rece nu au

influienţă distructivă asupra lânii.

Mătasea naturală este mai sensibilă decât lâna la acizi minerali , acizii concentraţi o

dizolvă la rece , iar cei diluaţi , la cald.

Fibrele sintetice sunt rezistente la acţiunea acizilor în concentraţii folosite în finisare.

Fibrele poliesterice au stabilitate la acizi superioară tuturor fibrelor textile.

2.3 Comportarea fibrelor textile la acţiunea substanţelor oxidante

Substanţele oxidante folosite în operaţii de finisare a produselor textile sunt :

H2O2 – apă oxigenată;

NaClO – hipoclorit de sodiu.

Se folosesc :

ca mediu de reacţie la operaţii de vopsire , imprimare,

la operaţia de albire.

▪ Albirea este operaţia de tratare a materialelor textile cu substanţe oxidante , în scopul

îndepărtării pigmenţilor , transformarea lor în produşi incolori solubili în apă.


11

a. Fibrele naturale sunt sensibile la acţiunea substanţelor oxidante , deci se impune

respectarea parametrilor de lucru (concentraţie , temperatură , timp) pentru a preveni

degradarea fibrelor.

Hipocloritul de sodiu are o acţiune mai distructivă asupra fibrelor comparativ cu apa

oxigenată. O soluţie de hipoclorit de sodiu dizolvă mătasea naturală , iar la lână se produce

distrugerea solzilor , acţionând astfel ca agent de antiîmpâslire.

▪ Antiîmpâslirea este operaţia de fixare chimică a materialelor din lână prin distrugerea

solzilor prin tratare cu soluţii ale substanţelor oxidante.

b. Fibrele sintetice sunt mai rezistente ca fibrele naturale la acţiunea substanţelor

oxidante , cu excepţia poliamidei care este sensibilă şi la acţiunea oxigenului din aer.

FIŞA DE LUCRU NR.1

COMPARAREA MATERIILOR PRIME

1. Comparaţi fibra de bumbac cu fibra de in precizând : culoarea , luciu , fineţea, rezistenţa la

agenţi chimici.

2. Ordonaţi crescător fibrele după lungime : bumbac , cânepă , in , lână , mătase naturală.

3. Notaţi în dreptul literelor corespunzătoare enunţurilor de mai jos litera A dacă apreciaţi că

enunţul este adevărat şi litera F dacă apreciaţi că enunţul este fals :

a. Poliamida este fibra cea mai rezistentă la acizi.

b. Mătasea naturală este fibra cea mai sensibilă la lumină.

c. Fibrele celulozice sunt cele mai şifonabile fibre.

d. Poliacrilonitrilul este fibra cea mai sensibilă la intemperii.

e. Celofibra are lungimea mai mare decât vâscoza.

4. Diferenţiaţi fibra de lână fină de fibra de lână aspră în funcţie de următoarele criterii :

Criteriul Lână fină Lână aspră

Culoare

Luciu

Lungime


12

5. Realizaţi un studiu comparativ între fibra de bumbac şi fibra de vâscoză, urmărind criteriile:

Criteriul Bumbac Vâscoza

Natura fibrelor

Compoziţia chimică

Culoare

Luciu

Fineţe

Lungime

Comportare la temperatură

Comportare la ardere

FIŞA DE LUCRU NR.2

IDENTIFICAREA MATERIILOR PRIME UTILIZÂND METODE SPECIFICE

1. Studiaţi mostrele de fibre primite şi apreciaţi următoarele caracteristici : culoarea,

lungimea , luciu şi tuşeu.

2. Utilizând flacăra unui bec de gaz , studiaţi comportarea la ardere a fibrelor primite.

3. Notaţi rezultatele obţinute într-un tabel de forma :

Fibra Aspectul fibrei Comportare la ardere

Denumirea fibrelor Culoare Lungime Luciu Tușeu

Felul arderii

Miros degajat

Reziduul obţinut

F1

F2

F3

F4

F5

4. Analizaţi datele obţinute şi completaţi în tabel denumirea fibrei.

PIEI ŞI ÎNLOCUITORI DE PIELE

Materiile prime de bază pentru industria pielăriei sunt materialele din piele şi înlocuitori

necesare pentru confecţionarea pieselor componente ale produselor.


13

Materiile prime care intră în componenţa produselor , pot fi grupate astfel :

piei

înlocuitori de piele

produse textile ( ţesături , tricoturi , neţesute ).

1. CLASIFICAREA PIEILOR

Pielea reprezintă învelişul exterior al animalelor. După sacrificarea şi jupuirea

animalului, pielea obţinută , numită piele crudă , are caracteristici mecanice reduse, prezentând

în acelaşi timp tendinţa de degradare ca orice produs animal.

Pentru păstrare , pieile se supun conservării prin uscare sau prin sărare . În această

stare se numesc piei brute conservate.

După tăbăcire , care este un proces chimic complex , însoţit de o serie de prelucrări

mecanice , se obţine pielea finită care se foloseşte în industria confecţiilor din piele. Pielea finită

prezintă caracteristici mecanice ( rezistenţă şi alungire ) , care se păstrează nemodificate în

timp , deoarece în această stare , pielea nu se degradează sub acţiunea factorilor externi.

A. În funcţie de provenienţa pieilor : piei de bovine , piei de caprine , piei de porcine , piei

de canine, piei provenite de la animale sălbatice ( cerb , căprioară , etc.) , piei de reptile , piei de

animale marine .

B. În funcţie de modul de tăbăcire :

piei tăbăcite mineral cu săruri bazice de crom , aluminiu , fier sau zirconiu

piei tăbăcite vegetal cu materiale de tăbăcire extrase din plante

piei tăbăcite cu tananţi sintetici

piei tăbăcite cu compuşi chimici organici

piei tăbăcite cu grăsimi

piei tăbăcite combinat.

C. În funcţie de tipul finisării :

piei finite finisate cu faţa naturală – se păstrează aspectul natural al feţei pielii

piei finite finisate cu faţa corectată – se corectează faţa pielii care prezintă mici defecte

de suprafaţă

piei finite finisate tip lac


14

piei finite cu aspect velurat – pe faţa pielii sau pe partea cărnoasă a pielii.

D. În funcţie de caracterul lor şi de destinaţie :

piei finite flexibile destinate confecţionării articolelor care trebuie să prezinte o anumită

moliciune şi flexibilitate , cum ar fi : articole de îmbrăcăminte , feţe de încălţăminte,

articole de marochinărie uşoară ( poşete , port-obiecte etc.) , mănuşi ;

piei finite rigide destinate confecţionării articolelor care trebuie să prezinte rezistenţa mai

bună, să aibă grosime mai mare , cum ar fi : articole tehnice şi curelărie , harnaşamente,

piei pentru partea de jos a încălţămintei , articole de sport şi echipamente de protecţie.

2. ÎNLOCUITORI DE PIELE

Creşterea necesarului de piele pentru o serie de articole ( încălţăminte , marochinărie ,

curelărie ) a determinat găsirea unor materiale care să înlocuiească pielea , total sau parţial , în

unele utilzări. Aceste materiale denumite înlocuitori de piele sunt produse obţinute prin

procedee industriale , cu aspect şi caracteristici asemănătoare pieilor.

În funcţie de modul de comportare la îndoire , înlocuitorii de piele se clasifică astfel :

înlocuitori flexibili :

o peliculă cu suport textil

o peliculă fără suport textil

înlocuitori rigizi :

o tip cauciuc

o mase plastice

o cu structura fibroasă ( exemplu carton ).

3. PROPRIETĂŢILE PIEILOR FINITE ŞI ÎNLOCUITORILOR DE PIELE

3.1 Grosimea constituie un criteriu de bază la alegerea materialului necesar

confecţionării produsului. Grosimea are valoare aproximativ constantă în cazul înlocuitorilor de

piele şi neuniformă în cazul pielii (între 0,6 şi 10 mm).


15

3.2 Permeabilitatea la apă este proprietate pielii sau înlocuitorilor de piele de a permite

trecerea apei cu care vin în contact. Permeabilitatea la apă depinde de porozitatea materialului ,

iar în cazul pielii depinde de felul tăbăcirii , de caracterul finisării şi de ungere.

3.3 Permeabilitatea la vapori de apă este însuşirea materialului ( piele sau înlocuitori de

piele) de a lăsa să treacă prin el vapori de apă , dintr-un mediu cu umiditate ridicată într-un

mediu cu umiditate mai scăzută a aerului. Această proprietate este una din însuşirile preţioase

ale pielii , caracterizând proprietăţile igienice ce se impun produselor de încălţăminte şi

îmbrăcăminte.

3.4 Capacitatea de absorbţie a apei se determină în cazul pieilor tăbăcite vegetal folosite

pentru talpă de uzură. Prin absorbţia apei se înţelege cantitatea de apă , exprimată în procente ,

pe care o absoarbe pielea cufundată în apă un anumit timp. Absorbţia apei se datorează în

mare măsură porozităţii pielii. Ea mai depinde de felul tăbăcirii , de caracterul finisării şi de felul

ungerii.

3.5 Proprietăţi mecanice : în timpul confecţionării şi utilizării produselor , materialul (piele

sau înlocuitor ) este supus la o serie de solicitări mecanice de întindere , comprimare , frecare ,

îndoire etc. Proprietăţile mecanice se referă la capacitatea materialului de a se deforma sub

acţiunea acestor solicitări , de a reveni sau nu din deformare la anularea solicitării , de a se rupe

sau nu sub acţiunea unei solicitări de o anumită valoare. Proprietăţile mecanice ale pielii finite şi

înlocuitorilor de piele sunt: rezistenţa la tracţiune, rezistenţa la crăparea feţei , alungirea ,

elasticitatea şi plasticitatea , rezistenţa la uzură, rezistenţa la sfâşiere şi rezistenţa la vopsire.

Cunoaşterea acestor proprietăţi este necesară la alegerea materialelor din care se

confecţionează diferite piese componente ale produselor din piele şi înlocuitori.


16

FIŞA DE LUCRU NR.3

După ce analizaţi imaginile din stânga paginii şi citiţi cu atenţie caracteristicile

prezentate:

1. identificaţi provenienţa pielii

2. încercuiţi caracteristicile principale pentru fiecare tip de piele.

Imaginea feţei pielii Tipul de piele Caracteristici principale

1. se caracterizează printr-o structură mai rară, cu un ţesut mai afânat 2. porii se pot vedea clar şi pe partea inferioară a pielii , deoarece porii străbat pielea în întregime

1. se observă o repartizare regulată a porilor 2. structura deasă a membranei pielii 3. se întrebuinţează numai pentru confecţionarea articolelor de protecţie

1. are o structură mult mai deasă şi mai compactă 2. se întrebuinţează pentru confecţionarea articolelor de piele mai puţin valoroase 3. părul este tare şi drept.

FIRE TEXTILE

DEFINIŢIE , CLASIFICARE , ÎNTREBUINŢĂRI , PROPRIETĂŢI

Firele constituie elementele de bazăale majorităţii produselor textile. Materia primă

folosită pentru obţinerea firelor este constituită din fibre textile.

Firele sunt produse textile obţinute din fibre textile printr-un proces de filare.

Deoarece materialele fibroase textile au caracteristici diferite, după natura şi provenienţa

lor , firele vor avea şi ele însuşiri diferite. Prin însuşirile lor , firele trebuie să răspundă unui

număr mare de destinaţii.


17

1. CLASIFICAREA FIRELOR

A. În funcţie de materia primă folosită la obţinerea firelor :

fire de bumbac şi tip bumbac – obţinute din fibre de bumbac 100% , celofibră,

amestecuri de bumbac cu celofibră , sau cu diferite fibre chimice ,

fire de lână sau tip lână - obţinute din fibre de lână 100% , celofibră tip L , fibre PAN ,

amestecuri de lână cu fibre chimice sau fibre chimice între ele ,

fire de in şi tip in şi cânepă – obţinute din fibre de in sau cânepă 100% , sau amestecuri

de fibre de in sau cânepă cu diferite fibre chimice ,

fire de mătase şi tip mătase – obţinute din mătase naturală 100% şi din fibre chimice

filamentare ( vâscoza , acetat , poliesterice , poliacrilice )

fire speciale obţinute din : hârtie , celofan , cauciuc , metale , sticlă , folii sintetice înguste

etc., folosite pentru obţinerea de articole cu destinaţii speciale.

B. În funcţie de destinaţie :

fire pentru ţesături (urzeală şi bătătură)

fire pentru tricotaje

fire pentru aţă de cusut

fire pentru articole tehnice şi speciale (sfori , frânghii).

2. ÎNTREBUINŢĂRILE FIRELOR

Tipul firelor Materia primă utilizată Întrebuinţăriale firelor

Fire de bumbac şi tip bumbac

→ bumbac → celofibra →fibre poliesterice → bumbac în amestec cu fibre chimice → amestecuri de fibre chimice

→ ţesături fine şi tricoturi pentru lenjerie de corp →ţesături pentru îmbrăcăminte exterioară → ciorapi , şosete →aţe de cusut , de brodat, pasmanterie → articole casnice şi decorative (feţe de masă , stofe de mobilă, cuverturi)

Fire de vigonie → materiale recuperabile din filaturile de bumbac → celofibră

→ ţesături groase pentru îmbrăcămintea exterioară , pături , cuverturi , stofe de mobilă

Fire de lână şi tip lână

→ fibre de lână fină sau semifină → celofibra tip L → fibre poliacrilonitrilice → lână în amestec cu fibre

→ stofe → tricotaje pentru îmbrăcăminte exterioară → covoare, pături → stofe de mobilă


18

chimice → păruri animale

→ articole tehnice

Fire din in , cânepă şi tip in , cânepă

→ fuior de in sau cânepă fină → câlţi de in sau cânepă → amestecuri de fibre de in sau câne- pă cu fibre chimice (celofibră , PES , PAN , PA ) → iută → amestecuri diverse cu fibre chimice

→ ţesături pentru îmbrăcăminte exterioară → lenjerie de pat → ţesături casnice şi decorative → articole tehnice → aţă cizmărească → pânză pentru ambalaje → sfori , frânghii

Fire de mătase → fibre de mătase naturală → ţesături şi tricoturi fine pentru îmbră- căminte exterioară şi lenjerie de corp

FIŞA DE LUCRU NR. 4

PROPRIETĂŢILE FIRELOR

DETERMINAREA FINEŢII FIRELOR

Lucrarea pune în evidenţă importanţa cunoaşterii fineţii firelor , de care depinde aspectul

ţesăturilor şi destinaţia lor.

I. Pentru determinarea fineţii firelor se foloseşte metoda jurubiţei , care presupune

formarea unei jurubiţe (cu lungimea de 100 m pentru fire cu Nm 10 – 80 , sau cu lungimea de

200 m pentru Nm mai mare de 80 ) pe vârtelniţa pentru fir şi apoi cântărirea acesteia pe balanţa

de fineţe , citindu-se direct fineţea în Nm sau tex.

II. Se continuă determinările , rezultatul final fiind media aritmetică a determinărilor

individuale.

III. O altă metodă de determinare a fineţii firelor este metoda pe porţiuni scurte ; se

determină lungimea firului analizat prin măsurare cu rigla , se realizează segmente de 0,5 m

fiecare ; se determină masa segmentelor de fire folosind balanţa analitică ; se aplică relaţiile de

calcul a fineţii firelor :

)1000(

)(

mL

gMTt [tex] ;

)9000(

)(

mL

gMTd [den];

)(

)(

gM

mLNm

IV. Se compară determinările făcute prin cele două metode.


19

ŢESĂTURI

DEFINIŢIE , CLASIFICARE , ÎNTREBUINŢĂRI

Ţesăturile sunt produse textile obţinute prin

încrucişarea perpendiculară a două sisteme de fire , în aşa

fel încât , fiecare fir trece peste şi pe sub celelalte fire,

indiferent de contextura folosită.

Firele aşezate pe orizontală , respectiv pe lăţimea

ţesăturii , constituie bătătura , iar firele aşezate pe verticală ,

respectiv pe lungimea ţesăturii , formează urzeala.

1. CLASIFICAREA ŢESĂTURILOR

A. După natura materiei prime :

ţesături din fire bumbac şi tip bumbac

ţesături din fire in şi tip in şi cânepă

ţesături din fire lână şi tip lână

ţesături din fire de mătase naturală

ţesături din fire obţinute pe cale chimică

B. După destinaţie :

ţesături pentru îmbrăcăminte

ţesături pentru prosoape de baie , halate de baie

ţesături decorative şi pentru tapiţerie : stofe de mobilă , pături , perdele , draperii

ţesături pentru furnituri : căptuşeli , întărituri

ţesături pentru ambalaje şi articole de camping : pânză pentru ambalaje , saci ,rucsacuri,

corturi , prelate

ţesături tehnice : postavuri , filtre , reţele cord , furtun incendiu , benzi transportoare ,

curele de transmisie

ţesături pentru articole medicinale : pansamante , comprese

C. După modul de finisare :

ţesături crude

ţesături albite

ţesături vopsite în bucată

ţesături din fire mercerizate


20

ţesături imprimate

ţesături flauşate

ţesături impregnate.

2. ÎNTREBUINŢĂRILE ŢESĂTURILOR

Tipul de ţesătură Modul de întrebuinţare

Ţesături din fire de bumbac → lenjerie de corp şi de pat → îmbrăcăminte pentru copii → îmbrăcăminte subţire : rochii , fuste, pantaloni → ţesături semigroase pentru costume , pardesie , bluze de vânt → ţesături groase pentru jachete , pardesie , paltoane

Ţesături din fire de in şi cânepă → îmbrăcăminte pentru femei şi bărbaţi : rochii, fuste , bluze , jachete , costume → tapiţerii pentru mobilă , draperii , huse pentru mobilă

Ţesături din fire de lână → ţesături subţiri pentru rochii , fuste , pantaloni, costume → ţesături semigroase pentru fuste , pantaloni, costume, jachete , pardesiuri → ţesături groase pentru pardesiuri , paltoane , scurte

Ţesături din mătase → lenjerie de corp → rochii , bluze , fuste , cămăşi pentru bărbaţi , cravate → ţesături tip mătase pentru căptuşeli

Ţesături sintetice → lenjerie → rochii , bluze , fuste , pantaloni → jachete , pardesiuri , costume , paltoane → costume sport

FIŞA DE LUCRU NR.5

DETERMINAREA UNOR PROPRIETĂŢI ALE ŢESĂTURILOR

Determinaţi pentru materialele prezentate următoarele caracteristici :

Nr. crt

Caracteristica Etapele de lucru Relaţia de

determinare Valoarea obţinută

1. Compoziţia fibroasă a. Se analizează aspectul ţesăturii b.Se extrag fire de U şi de B şi se introduc în flacără

Felul arderii Miros

Fibra : ................. U .................


21

Nr. crt

Caracteristica Etapele de lucru Relaţia de

determinare Valoarea obţinută

Reziduul obţinut B

2. Lăţimea ( cm ) Se măsoară cu metrul 1 m = 100 cm .................cm

3. Masa ( g/m2 ) a.Se măsoară suprafaţa

ţesăturii (proba) b.Se cântăreşte proba la balanţa analitică c.Se fac calcule cu relaţia

L= .................cm l=...................cm m=.................g mp=

10000** lL

m

mp=.........g/m2

4. Masa pe metru liniar (g/m)

Se determină cu relaţia : mp – valoarea înregistrată la punctul 3 L – valoarea înregistrată la punctul 2 , exprimată în metri

ml= mp×L ml=..........g/m

5. Desimea / 10 cm Varianta a : Se foloseşte lupa textilă Se numără firele de U şi de B Varianta b : Se decupează o suprafaţă mai mare de 1 cm2 Se elimină firele ce depăşesc 1 cm2 Se numără prin tragere separat fire de U şi de B

Nr.fire x 5 Nr.fire x5 Nr.fire x 10 Nr.fire x 10

U=........./10cm B=........./10cm U=........./10cm B=........./10cm

TRICOTURI

DEFINIŢIE , CLASIFICARE , ÎNTREBUINŢĂRI

Tricotul este un produs textil alcătuit dintr-o înlănţuire de ochiuri obţinute prin buclarea

succesivă sau simultană a unui fir sau a unui sistem de fire.

Elementul de bază al structurii tricotului este ochiul.

Ochiurile tricoturilor pot fi :

normale de tricot simplu ( din bătătură )

normale de tricot din urzeală ( închise sau deschise ).


22

Tricot urzit Tricot simplu

1. CLASIFICAREA TRICOTURILOR

A. După destinaţie deosebim următoarele tipuri de tricoturi :

tricoturi pentru articole de îmbrăcăminte exterioară

tricoturi pentru articole tehnice

tricoturi pentru articole medicale

tricoturi pentru articole decorative

B. După materia primă din care sunt realizate tricoturile :

tricoturi din fire bumbac şi tip bumbac

tricoturi din fire lână şi tip lână

tricoturi din fire de mătase şi tip mătase

tricoturi din fire obţinute pe cale chimică sau în amestec

C. După formă tricoturile pot fi :

tricoturi metraj , plane , sau tubulare , realizate pe maşini rectilinii sau circulare de

tricotat

tricoturi panouri – bucăţi obţinute pe baza dimensiunilor viitorului produs

tricoturi semiconturate – au o anumită formă , obţinută prin îngustări sau lărgiri

succesive ; după tricotare sunt necesare operaţii de încheiere , tăiere , coasere

tricoturi conturate plan sub formă de detalii sau bucăţi , care primesc definitiv liniile de

contur ale detaliului prin îngustări şi lărgiri succesive

tricoturi conturate spaţial – ciorapi , băşti , mănuşi.


23

2. ÎNTREBUINŢĂRILE TRICOTURILOR

Tricoturile sunt folosite pentru :

➢ articole de îmbrăcăminte :

● îmbrăcăminte uzuală : lenjerie , produse de corsetărie, îmbrăcăminte exterioară

● îmbrăcăminte pentru sportul de performanţă

● îmbrăcăminte cu destinaţie specială – care contribuie la menţinerea sau aducerea

organismului purtătorului la parametrii normali de funcţionare , în condiţii de mediu

atipice

➢ articole de uz casnic şi decorativ : perdele , covoare , produse de tapiţerie, cuverturi , carpete

➢ articole tehnice : filtre , inserţii

➢ articole medicinale : ciorapi medicinali , corsete , vase sanguine , etc.


PROPRIETĂŢILE TRICOTURILOR

Tricoturile au următoarele proprietăţi :

1. Proprietăţi fizice

Lungimea

Lăţimea

Grosimea

Stabilitatea dimensională

2. Proprietăţi fizico-mecanice

Elasticitatea

Extensibilitatea

Deşirabilitatea

Contracţia

Rularea la margini

Fenomenul pilling

3. Proprietăţi igienico-funcţionale

Permeabilitatea la aer şi vapori

Capacitatea de izolare termică

Higroscopicitatea

I. Urmăriţi proprietăţile sistematizate mai sus pentru mostrele de tricoturi prezentate .


24

II. În enunţurile următoare precizaţi care dintre ele sunt adevărate şi care sunt false :

a. Tricotul are stabilitate pe direcţia şirurilor de ochiuri.

b. Tricotul din urzeală se deşiră mai uşor decât tricotul simplu.

c. Higroscopicitatea tricoturilor este o proprietate pozitivă.

d. Direcţia de tricotare a tricoturilor simple este cea longitudinală.

e. Rularea la margini este o proprietate pozitivă a tricoturilor.

MATERIALE AUXILIARE PENTRU CONFECŢII TEXTILE

Materialele de bază utilizate în confecţii sunt : ţesături , tricoturi , blănuri naturale sau

artificiale , piei naturale sau înlocuitori de piele. Materialele auxiliare se aleg în funcţie de

materialele de bază ce reprezintă faţa produsului. Materialele auxiliare prezintă o deosebită

importanţă , deoarece completează din punct de vedere calitativ şi estetic însuşirile generale ale

îmbrăcămintei.

Materialele auxiliare textile :

1. Căptuşelile dublează detaliile produselor , mărindu-le rezistenţa la purtare , şifonare,

ajutându-le să-şi păstreze forma în timp. Căptuşelile se plasează în interiorul îmbrăcămintei , au

suprafaţa lucioasă pentru a permite îmbrăcarea produsului cu uşurinţă.

Ca materiale pentru căptuşeli se utilizează ţesături din fire de bumbac , fire artificiale sau

sintetice.

2. Întăriturile contribuie la menţinerea formei produsului confecţionat , imprimă rezistenţă

şi stabilitate la şifonare. Întăriturile pot fi : ţesături , materiale textile neţesute şi folii termoflexibile

, care se pot aplica la gulere, mâneci , umeri , buzunare , betelii , piept.

3. Aţa de cusut este cel mai important material auxiliar folosit la confecţionarea

îmbrăcămintei , de care depinde asamblarea corespunzătoare a detaliilor componente ale

produselor. Ea se alege în funcţie de materialul de bază utilizat pentru confecţionarea

produsului şi de felul operaţiei de coasere.

Aţa de cusut trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :

➢ să corespundă din punct de vedere al rezistenţei cu cea a materialelor folosite la

confecţionarea produselor

➢ să aibă o fineţe corespunzătoare cu destinaţia cusăturii şi grosimea materialului


25

➢ culoarea aţei se stabileşte în funcţie de culoarea materialelor folosite sau , în cazul unei

cusături ornamentale , trebuie să fie asortată la culoarea materialelor. În general , culoarea aţei

se adoptă cu o nuanţă mai închisă decât culoarea materialului de bază.

4. Furniturile produselor de îmbrăcăminte au funcţii multiple: măresc rezistenţa

produselor , ajută la formarea şi la elasticitatea produselor. Dintre acestea se menţionează:

vatelina , perniţe pentru umeri , rejansa , banda de protecţie , elasticul , furnituri folosite pentru

încheierea , fixarea , decorarea produselor ( nasturi , copci , capse , catarame , fermoare ) ,

garnituri ( dantelă , şnur , colţişori , panglici ).

MATERIALE AUXILIARE PENTRU CONFECŢII DIN PIELE

1. Aţa de cusut pentru coaserea feţelor de încălţăminte , a articolelor de marochinărie

din materiale flexibile poate fi : aţa de bumbac , aţa de mătase , aţa din fibre chimice , aţa de in

şi cânepă.

Aţa este obţinută prin răsucirea a două sau trei fire sau prin cablarea a două sau trei fire

răsucite. Produsele respective se numesc aţe răsucite sau aţe cablate.

2. Şireturile se folosesc pentru încheierea încălţămintei în timpul purtării.

3. Ţesăturile se folosesc ca detalii interioare pentru încălţăminte şi marochinărie , pentru

feţe de încălţăminte şi pentru marochinărie , pentru căptuşeli de încălţăminte.

M2 : TEHNOLOGII DE OBŢINERE A PRODUSELOR DIN ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI

PROCESUL TEHNOLOGIC DE FABRICARE A PRODUSELOR TRICOTATE

Procesul tehnologic reprezintă un proces de fabricaţie , sau o parte a acestuia , care

cuprinde totalitatea operaţiilor în decursul cărora materia primă , materialele , semifabricatele ,

se transformă în produs finit prin modificarea dimensiunilor , a formei , a aspectului sau a

poziţiei lor relative.

Procesul tehnologic de fabricare a produselor tricotate cuprinde ansamblul de operaţii

mecanice , fizice şi chimice la care sunt supuse firele până la transformarea lor în produs finit.

FORME DE TRICOTURI


26

Nr. crt

Forme de tricot Denumirea formei din imagine

1.

metraj plan

2.

metraj tubular

3.

panou plan


27

Nr. crt

Forme de tricot Denumirea formei din imagine

4.

panou semiconturat

5.

tricot conturat spaţial

Procesul tehnologic este stabilit în funcţie de destinaţia tricotului sau produsului realizat

din tricot.

Principalele operaţii din procesul tehnologic de fabricare a produselor tricotate sunt

următoarele:


28

1. Recepţia materiei prime presupune verificarea cantitativă şi calitativă a firelor , pentru

a stabili dacă acestea corespund cu datele incluse în documentele de livrare , urmând luarea

deciziei de acceptare sau neacceptare a intrării lotului în procesul de fabricaţie.

Recepţia cantitativă se referă la activităţi de cântărire a firelor care vor intra în procesul

de fabricaţie , iar recepţia cantitativă presupune determinarea principalelor caracteristici fizico-

mecanice ale firelor ( fineţe , torsiune , neregularitate , rezistenţă la rupere , umiditate etc. ) cu

ajutorul aparatelor de control.

2. Bobinarea are ca scop :

a. trecerea firelor de pe formate mici (copsuri , ţevi) pe formate mari (bobine) ,

capabile să înmagazineze lungimi mari de fir care să asigure funcţionare neîntreruptă ,

îndelungată a maşinilor care prelucrează ulterior aceste fire – maşini de urzit sau maşini de

tricotat;

b. eliminarea defectelor firelor produse în timpul filării (scame , noduri prea mari ,

porţiuni îngroşate , alte impurităţi aderente) , prin utilizarea curăţitoarelor de fir;

c. eliminarea porţiunilor slabe de fir (noduri slabe , porţiuni subţiate, netorsionate)

, prin tensionarea firelor în timpul bobinării;

d. realizarea unei înfăşurări care să asigure parametrii de lucru corespunzători la

maşinile următoare de pe flux (desfăşurare , lungime de fir depusă).


29

Tipuri de bobine :

a. Cilindrică b. Tronconică c. Tronconică biconică

3. Urzirea constă în dispunerea uniformă şi paralelă a firelor pe o suprafaţă plană şi

înfăşurarea acestora , cu tensiune constantă , pe un sul. Semifabricatul obţinut se numeşte

urzeală.

Operaţia de urzire se realizează cu ajutorul maşinilor de urzit care sunt formate din două

părţi distincte :

✔ rama pentru aşezarea ţevilor , bobinelor sau mosoarelor;

✔ maşina de urzit propriu-zisă.

4. Tricotarea este operaţia de bază din procesul tehnologic de fabricaţie a tricotului şi

constă în transformarea pe cale mecanică a firului în bucle şi a buclelor în ochiuri sub acţiunea

simultană a organelor de formare a ochiurilor. Tricotarea poate fi realizată într-o singură fază (

pe o singură maşină ) sau în mai multe faze ( pe mai multe maşini de tricotat ). În majoritatea

cazurilor , tricotarea se realizează într-o singură fază ; tricotarea în două sau maxim trei faze se

întâlneşte numai în cazul realizării unor anumite tricoturi conturate ( ciorapi , şosete, mănuşi ,

detalii conturate ale unor produse de îmbrăcăminte ).

În urma operaţiei de tricotare se obţin tricoturi „ crude ” care nu pot fi folosite ca atare ,

urmând ca aspectul lor final să rezulte în urma finisării.

5. Repasarea este operaţia realizată după tricotare şi control având drept scop

înlăturarea unor defecte (ochiuri scăpate , mici găuri ) apărute în timpul tricotării , în timpul

transportului sau a altor operaţii ( încheiat , întors pe faţă etc. ). Pentru repasare se folosesc fire

de aceeaşi culoare şi calitate cu cele din care s-a produs tricotul.

6. Finisarea cuprinde o succesiune de operaţii , cu caracter fizico-chimic sau mecanic ,

la care sunt supuse tricoturile obţinute de pe maşina de tricotat ( tricoturi „ crude ” ). Scopul

acestor operaţii este înnobilarea tricoturilor în vederea satisfacerii cerinţelor de utilizare impuse

de destinaţia produselor. Operaţiile de finisare pot fi :

operaţii de curăţare şi albire


30

operaţii de colorare ( vopsire , imprimare )

operaţii de scămoşare

operaţii de călcare ( aburire , calandrare ) etc.

7. Confecţionarea tricoturilor constituie un proces tehnologic unitar care se realizează

într-o succesiune de operaţii a căror număr şu ordine depinde de produsul şi de forma tricotului

din care se confecţionează produsul.

Pentru exemplificare se prezintă schemele unor procese tehnologice de confecţionare a

unor produse din tricot :

Exemplu 1 : Schema procesului tehnologic de fabricaţie a articolelor de lenjerie şi

îmbrăcăminte exterioară din fire de bumbac şi tip bumbac , pe maşini circulare de tricotat .

Recepţie → Bobinare → Tricotare → Control → Finisare → Depozitare → Croire →

→Confecţionare → Finisare

Exempul 2 : Schema procesului tehnologic de fabricaţie a perdelelor pe maşini de

tricotat din urzeală

Recepţie → Urzire → Tricotare → Control → Finisare


TRICOTURI CU STRUCTURĂ GLAT ŞI PATENT

Structuri de tricoturi Caracteristici

Patent

Este format din ochiuri normale de tricot simplu cu aspect de faţă – spate pe ambele părţi ale tricotului. Se caracterizează prin alternanţa şirurilor de ochiuri pe faţă cu şirurile de ochiuri pe spate. Şirurile de ochiuri pe faţă acoperă şirurile de ochiuri pe spate.

Glat Este format din ochiuri normale de tricot simplu, cu aspect de faţă pe una din părţi şi cu aspect de spate pe cealaltă parte. Evoluţia firului pe fiecare rând este identică. Se rulează la margini.


31

Structuri de tricoturi Caracteristici

Glat cu ochiuri duble

Este format din ochiuri reţinute care au pe lângă bucla de ac una sau mai multe bucle netransformate în ochiuri.

Glat cu ochiuri transferate

Structură formată din ochiuri normale sau reţinute, care după realizarea lor sunt trecute pe ochiurile vecine la stânga sau la dreapta. Şirul se continuă cu o buclă de început.


32

FIŞA DE LUCRU NR.2

TRICOTURI PATENT CU RAPOARTE DE LEGĂTURĂ DIFERITE

Nr. crt.

Mostre de tricot Tipul de structură şi raportul de legătură

1.

Structură patent în raport 1:1

2.


3.



33

MAŞINI RECTILINII DE TRICOTAT

Tricotarea , ca operaţie de bază a procesului tehnologic de fabricare a produselor

tricotate , se realizează pe o varietate de tipuri de maşini de tricotat , maşini care se clasifică

după diverse criterii :

Nr. crt.

Criterii de clasificare Tipul de maşină rectilinie de

tricotat

1. După numărul fonturilor – maşini de tricotat cu o fontură – maşini de tricotat cu două fonturi – maşini de tricotat cu trei fonturi

2. După destinaţia produselor – îmbrăcăminte exterioară – mănuşi – băşti – lenjerie de corp – articole ortopedice – articole tehnice

3. După tipul de acţionare – cu acţionare manuală – cu acţionare electromecanică

4. După gradul de automatizare – maşini semiautomate – maşini automate – maşini manuale

5. După sensul de deplasare – deplasare în două sensuri – deplasare într-un singur sens

DESCRIEREA MECANISMELE ŞI DISPOZITIVELE COMUNE MAŞINILOR RECTILINII DE

TRICOTAT

ORGANE DE FORMARE A OCHIURILOR

Organul de formare a ochiului Denumire şi rol

ace cu limbă – susţine firul şi ochiurile


34

conducător de fir – depune firul pe limba deschisă a acului

Împingătoare – acţionează acul

LACĂTELE CU CAME

Ansamblul cu came de acţionare a acelor poartă denumirea de LACĂT. Acestea sunt:

came de ridicare

came de închidere

came de buclare

came de egalizare


35

TEHNOLOGII DE OBŢINERE A PRODUSELOR TEXTILE DIN ŢESĂTURI ŞI TRICOTURI

Îmbrăcămintea este un bun vestimentar pe care oamenii îl folsesc pentru apărarea

corpului de intemperii şi în scop estetic. Ambele funcţii au determinat o varietate de produse şi

modele care să satisfacă cerinţele omului în funcţie de necesităţi.

În etapa actuală , se întâlnesc diferite tipuri de îmbrăcăminte , care se pot clasifica după

diverse criterii :

1. după materia primă folosită :

o îmbrăcăminte din ţesături

o îmbrăcăminte din tricoturi

o îmbrăcăminte din piele sau blănuri.

2. după destinaţie , îmbrăcămintea poate fi :

o lenjerie de corp – utilizată în toate anotimpurile de către toate categoriile de

vârstă şi sex. Această îmbrăcăminte se produce din ţesături de bumbac şi tip

bumbac capabile să absorbă cu uşurinţă transpiraţia corpului

o îmbrăcăminte exterioară sau de zi – această categorie vestimentară poate

căpăta caracteristicile specifice anotimpului în care se poartă , prin adoptarea

materialelor corespunzătoare în procesul de confecţionare. Îmbrăcămintea de zi

se utilizează în activitatea zilnică a anului în casă , pe stradă sau cu ocazia unor

festivităţi.

o îmbrăcămintea sport – este o îmbrăcăminte comodă şi uşoară având linia de

croială corespunzătoare sportului practicat

o îmbrăcămintea de protecţie , folosită în procesul muncii ca mijloc de apărare a

lucrătorului împotriva factorilor nocivi existenţi în procesul muncii. Această


36

îmbrăcăminte se confecţionează din matewriale adecvate şi cu o linie de croială

specifică locului de muncă şi factorilor de care trebuie apărat omul.

3. după modul de îmbrăcare a corpului , îmbrăcămintea poate fi :

o produse care îmbracă corpul în întregime ( rochii , pardesiuri , paltoane ,

combinezoane )

o produse care îmbracă partea de sus a corpului ( bluze , pulovere , sacouri )

o produse care îmbracă partea de jos a corpului ( pantaloni , fuste ).

4. după linia de croială a mânecii :

o produse cu mâneci clasice

o produse cu mâneci chimono ( croite împreună cu faţa / spatele )

o produse cu mâneci raglan ( prelungite până la gât )

5. după silueta îmbrăcămintei :

o produse ajustate pe corp

o produse drepte ( lăţimea este aceeaşi la bust , talie , şold , terminaţie )

o produse evazate ( lăţimea produsului creşte de la bust spre terminaţie ).

1. FUNCŢIILE ÎMBRĂCĂMINTEI

Funcţii utilitare Funcţii informaţional - estetice

Fiziologico-igienice

De apărare

Informaţionale Estetice la acţiunea factorilor externi

la acţiunea mediului de producţie

-capacitate de izolare termică -permeabilitate la aer -capacitate de absorbţie a transpiraţiei -rezistenţă la murdărire -rezistenţă la încărcare electrostatică

-protecţie la umiditate -protecţie la praf -protecţie la vânt -protecţie la frig -protecţie la radiaţii solare

-protecţie la temperatură şi foc -protecţie la leziuni mecanice -protecţie la substanţe toxice -protecţie la factori biologici periculoşi -protecţie la substanţe radioactive

-informaţii asupra personalităţii purtătorului -informaţii asupra gradului de cultură a purtătorului -informaţii asupra poziţiei sociale a purtătorului -informaţii asupra simţului

-atenuarea unor defecţiuni de conformaţie sau ţinută -accentuarea unor aspecte deosebite de conformaţie -armonizarea ansamblului vestimentar cu aspectul purtătorului în privinţa : ▪ culorii


37

-asigurarea libertăţii mişcărilor -comoditate la purtare

estetic, stilului produsului ▪ tuşeului , drapaju- lui , desenului materiei prime ▪ liniei de croială a produsului

2.PROCESUL DE PRODUCŢIE ÎN CONFECŢII

1. Recepţia este etapa în care materiile prime de bază şi auxiliare sunt controlate din

punct de vedere cantitativ şi calitativ. Scopul acestor operaţii este acela de stabili dacă

materialele răspund cerinţelor de calitate cerute de standarde , de solicitările beneficiarilor şi

dacă a fost livrată cantitatea înscrisă în documentele de însoţire a mărfii.

Depozitarea se face în încăperi special amenajate în acest scop , în care sunt asigurate

condiţii optime de păstrare a materiilor prime , pentru ca la introducerea în fabricaţie să

corespundă din punct de vedere calitativ. Aceste condiţii se referă la umiditatea mediului ,

temperatură , ventilaţie , lumina solară.

2. Pregătirea materialelor pentru croit asigură eliminarea posibilităţii ca materialele

necorespunzătoare să intre în procesul de confecţionare.

2.1 Controlul se realizează mai mult din punct de vedere cantitativ pentru a se cunoaşte

dimensiunile reale ale fiecărui balot.

2.2 Sortarea este o operaţie specifică ţesăturilor şi se concretizează în separarea

baloturilor în funcţie de diferenţele de lăţime constatate.

2.3 Relaxarea tricoturilor reprezintă o perioadă de odihnă a tricoturilor după călcare sau

calandrare , în scopul revenirii acestora la dimensiunile iniţiale. Timpul de relaxare este de cel

puţin 24 de ore , iar condiţiile de depozitare şi microclimat vor fi impuse de dimensiunile

baloturilor şi de compoziţia fibroasă a tricotului.

2.4 Şablonarea este operaţia de aşezare a şabloanelor reperelor unui produs pe

suprafaţa foii materialului de croit şi reproducerea lor prin conturare în scopul stabilirii

consumului de material pe produs şi a traseului de croire.

3. Croirea este etapa în care materia primă de bază se transformă în semifabricate ,

care sunt reperele (detaliile) croite ale produsului ce urmează a fi confecţionat.

3.1 Şpănuirea este operaţia de aşezare a foilor de material , având dimensiunile foii de

şablon , în straturi suprapuse în scopul realizării unui şpan , ce va permite croirea simultană a

mai multor repere de acelaşi fel.


38

3.2 Secţionarea şpanului este operaţia de divizarea a şpanului în porţiuni mai mici ,

pentru a putea fi transportat cu uşurinţă la maşina de croit şi a se evita alunecarea foilor

de material în timpul decupării.

3.3 Decuparea detaliilor este operaţia de separare a reperelor unui produs din şpan prin

tăierea pe conturul acestora.

3.4 Pregătirea reperelor cuprinde mai multe operaţii :

3.4.1 rihtuirea reperelor reprezintă o operaţie de control a formei şi dimensiunilor

reperelor croite şi de corectare dacă se constat abateri.

3.4.2 marcarea semnelor este operaţia de transpunere a unor semne ajutătoare pe

suprafaţa sau marginea reperelor , care vor stabili anumite puncte de poziţionare a unor repere

secundare , de asamblare , de montare a garniturilor sau accesoriilor etc.

4. Confecţionarea produselor este etapa cea mai complexă a procesului de fabricaţie

cuprinzând un ansamblu de operaţii aplicate semifabricatelor pentru obţinerea produsului în

forma cerută de documentaţia de proiectare.


39

Structura ierarhică de confecţionare

4.1 Operaţiile de prelucrare a reperelor se succed în următoarea ordine :

→ prelucrarea reperelor secundare

→ prelucrarea reperelor principale şi coaserea pe acestea a reperelor secundare ce le aparţin.

4.2 Operaţiile de asamblare a reperelor se succed într-o ordine logică şi au drept scop

reunirea prin coasere a tuturor reperelor principale prelucrate ale unui produs , astfel ca în final

să rezulte produsul confecţionat.

5. Finisarea produsului este etapa care conferă produsului prin operaţiile aplicate,

statutul de produs finit , adică are forma , aspectul şi calitatea cerută prin proiectare. Operaţiile


40

de finisare pot fi : curăţare de scame , aţe, călcare finală , coaserea nasturilor şi accesoriilor ,

etichetare.

6. Ambalarea produselor este operaţia de sortare a produselor pe mărimi , culori , sau

după alte criterii , împachetarea lor şi introducerea în ambalaje (pungi , cutii , pe umeraşe).

3. COMPONENŢA PRODUSELOR DE ÎMBRĂCĂMINTE

În funcţie de complexitatea lui , fiecare produs confecţionat este alcătuit din repere

(detalii) prelucrate şi asamblate între ele prin cusături.

Detaliile componente ale unui produs de îmbrăcăminte se împart în două categorii :

● principale – aceste detalii alcătuiesc faţa produsului şi nu lipsesc din

componenţa unui produs,

● secundare – se află fixate pe detaliile principale , având atât rol funcţional dar

şi estetic , ele putând lipsi din componenţa produsului.


41

Pentru produsele cu sprijin pe umeri , detaliile sunt :

● principale : faţă , spate , mâneci , guler

● secundare : cordon , buzunare , manşete , şliţuri , clape etc.


1. Identificaţi produsele de îmbrăcăminte din imaginile de mai jos în funcţie de criteriile

de clasificare a îmbrăcămintei

2. Comentaţi funcţiile îmbrăcămintei aşa cum sunt îndeplinite de produsele din imagini.


42


Analizaţi produsele prezentate.

a. Denumiţi produsele.

b. Identificaţi detaliile componente ale produselor şi denumiţile.


43


1. Completaţi în tabelul de mai jos etapele procesului de producţie din confecţii în ordine

logică.

Nr.crt Etape Operaţii

1.

2.

3.

4.

5.

6.

2. Analizaţi lista de termeni de mai jos , alegeţi pe cei ce denumesc operaţii ale

procesului de producţie în confecţii şi aşezaţii în tabel la locul potrivit.

Depozitare produse finite , curăţare de aţe , recepţie calitativă , şpănuire , călcare finală ,

depozitare materii prime , tricotare , asamblare repere , şablonare , control , ţesere , coasere

nasturi , lotizare , recepţie cantitativă, filare , secţionare şpan , etichetare , împachetare , sortare

, torsionare , pregătire repere , control execuţie , relaxare , prelucrare piele , decupare detalii ,

introducere în ambalaj , control dimensional.


44

MAŞINA SIMPLĂ DE CUSUT

Maşina simplă de cusut este utilizată pentru executarea cusăturilor tighel , formate din

două fire de aţă montate unul la ac şi celălalt la suveică.

Ca părţi principale se deosebesc : masa de lucru 1 care susţine corpul 2 ce

încorporează organelle de lucru şi mecanismele funcţionale ale maşinii.

La masa de lucru , în partea dreaptă , se află montat suportul 3 ce susţine bobinele cu fir

pentru ac şi suveică. Pe corpul maşinii este montat vizorul de ulei 4 având marcate nivelele 5 şi

6 şi orificiul 7 prin care se introduce ulei înreztervorul central. La partea inferioară , sub masa de

lucru , se află montat motorul electric 8 , aflat în legătură cu cuplajul 9 ce transmite mişcarea de

la motor la arborele principal al maşinii. Pentru cuplarea motorului cu arborele principal sunt

prevăzute tijele 11 şi 12 . În partea dreaptă a corpului maşinii se află tamburul gradat 13 prin

care se reglează lungimea pasului de tighel , iar sub acesta este montată maneta de acţionare

14 care serveşte la coaserea înapoi. Decuplarea cuplajului se face automat cu un dispozitiv

prevăzut cu arc. Pe corpul maşinii este montat bobinatorul de fir 15 care asigură depunerea

firului pe mosorul suveicii.

Rolul maşinii simple de cusut în procesul de producţie este de a realiza cusătura tighel

necesară coaserii la operaţiile de asamblare şi fixare a detaliilor îmbrăcămintei.

Cusatura tighel se obtine cu ajutorul masinii simple de cusut, care functioneaza cu doua

sau trei fire de ata. Componentul structural al acestei cusaturi este pasul de tighel. El poate fi

pozitionat în serie, în paralel sau în zigzag , rezultând cusatura tighel simplu, tighel în paralel

sau tighel în zigzag. Dintre cele trei variante, cusatura tighel simplu este cel mai des utilizata în

procesul de confectionare, datorita caracteristicilor sale.

Cusătura tighel simplu se formează din două fire de aţă care se depun pe ambele feţe

ale materialului cusut. Cele două fire se împletesc prin puncte de legătură care se formează pe

mijlocul grosimii straturilor ce se prelucrează. Între punctele de legătură ale celor două fire se

formează pasul p , care are o lungime variabilă de la 0 la 5 mm. Cusătura tighel este

caracterizată prin aspect identic şi dimensiuni egale pe ambele feţe ale materialului cusut.


45

ORGANE DE LUCRU LA MAŞINA DE CUSUT

Organele de lucru ale maşinii de cusut sunt cele care participă direct la formarea

cusăturii. Aceste organe , care în timpul coaserii vin în contact direct cu firele de aţă sau cu

materialele cusut , sunt desrise în continuare.

Organul de lucru Denumire Rol Mişcare

Acul - de a transporta firul superior prin material şi de a forma bucla pentru împletire cu firul de la suveică

-de ridicare coborâre în plan vertical

Conducător de fir -conduce firul de la ac şi îl tensionează după ce a fost împletit cu firul de la suveică

-complexă, de forma cifrei opt

Transportor -transportă materialul în timpul coaserii

-complexă de ridicare , înaintare, coborâre şi retragere


46

Organul de lucru Denumire Rol Mişcare

Suveica -alimentează maşina cu firul inferior şi îl tensionează în vederea formării cusăturii

nu are

Apucător - prinde bucla formată de ac şi o împleteşte cu firul de la suveică

-de rotaţie de la muncitor spre spatele maşinii

Picioruş de presare -presează materialul pe transportor în vederea realizării transportului

-nu are mişcare; este acţionat în sus şi în jos pentru introducerea materialului

MAŞINA DE CUSUT TRIPLOC

Maşina triploc face parte din categoria maşinilor special , care efectuează cusături de

încheiat şi surfilat sau numai cusături de surfilat. Maşina funcţionează , în general , cu două

apucătoare denumite apucător superior , montat în partea dreaptă , şi apucător inferior , montat

în partea stângă a acului.

Maşina triploc se compune din două părţi principale şi anume : masa 1 şi corpul 2. Masa

maşinii este montată pe suporturile 3 consolidate prin traversa 4 care mai susţine şi motorul

electri 5. Pe axul motorului este montată o roată de fricţiune 6 care cuplează cu roata de

fricţiune 7 atunci când se acţionează dispozitivul de cuplare. Pe axul roţii de fricţiune mai este

montată roata de curea 9 prin care se acţionează arborele principal al maşinii. La partea


47

inferioară sunt montate pedalele 13 şi 14. Pedala 13 este folosită pentru cuplarea roţilor de

fricţiune 6 şi 7 în vederea acţionării maşinii. În acest sens , prin apăsarea pedalei 13 se

acţionează tija 10 şi pârghia dublă 11 prin care sunt deplasate spre stânga roţile 7 şi 9 pentru a

prelua mişcarea de rotaţie de la roata de fricţiune 6. Prin acţionarea pedalei 14 este trasă în jos

pârghia 12 care este în legătură cu picioruşul de fixare a materialului pe care îl ridică în funcţie

de momentul tehnologic al operaţiei.

În partea dreaptă pe suportul mesei se află montat întrerupătorul 15 prin care maşina se

cuplează la sursa de energie electric. Corpul maşinii încorporează mecanismele şi organele de

lucru care participă la formarea cusăturii. În partea dreaptă a corpului se află volantul 16 şi

vizorul 8 care indică nivelul uleiului în rezervor.

Cusăturile de surfilare se obţin prin puncte de coasere care se formează cu două sau

trei fire de aţă ce se depun diferit în funcţie de tehnologia de coasere şi de operaţiile la care se

aplică. Aceste cusături se aplică la marginea detaliilor necăptuşite şi pot fi executate prin

coasere cu puncte de tighel în zig-zag sau cu puncte special din unul , două sau trei fire de aţă.

Surfilarea cu maşina triploc este realizată cu două – trei fire de aţă cu puncte de legătură

special. La această cusătură , firul superior este alimentat de către ac , iar firele inferioare , de

către apucătoare. Cusătura de surfilat realizată cu maşina triploc are elasticitate ridicată şi

rezistenţă atât în procesul de confecţionare , cât şi în timpul purtării.

Prin modul de dispunere al paşilor de cusătură , aceştia îmbracă marginea detaliilor

pentru evitarea deşirării materialelor.


48

MAŞINI UTILIZATE ÎN CONFECŢIONARE ŞI TIPUL DE CUSĂTURĂ REALIZATĂ

Cusături Denumirea

cusăturii Denumirea maşinii

Domenii de

utilizare

Cusătura tighel simplu

Operaţii de asamblare a produselor din ţesături

Cusătura tighel dublu

Operaţii de asmblare a produselor din ţesături

Cusătura tighel în zigzag

Surfilarea marginilor detaliilor,

cusături de ornament

Cusătura

triploc

Surfilarea marginilor detaliilor,

încheierea produselor din tricot


49


Confectionarea produselor din tesaturi si tricoturi se realizeaza cu masinile de cusut.

1. Completati casetele din dreptul fiecărei imagini cu denumirea utilajului reprezentat.

2. Asociază fiecarei imagini, tipul de cusătură realizată.


Analizaţi mostrele de cusături din imagine.

a) Identificaţi tipurile de cusături prezentate.

b) b.Specificaţi rolul acestora în realizarea produsului de îmbrăcăminte

c) c.Sarcină facultativă: Ataşaţi mostre din cusăturile identificate, realizate de voi, în cadrul

orelor de instruire practică.


50


În imaginea de mai jos este prezentat produsul vestimentar ”BLUZĂ PENTRU FEMEI”.

Acesta este confecţionată din ţesătură din fire de bumbac. În timpul procesului de confecţionare

este supusă mai multor operaţii ale tratamentului umidotermic.


51

Cerinţe :

a. Identificaţi detaliile principale şi cele secundare care intră în alcătuirea acestui produs.

b. Numiţi cusăturile care trebuie executate în procesul de confecţionare a acestui produs

şi maşinile de cusut care sunt folosite în acest proces.

FIŞA DE AUTOEVALUARE

I. Încercuiţi litera corespunzătoare răspunsului corect:

1. Cusătura tighel simplu se realizează cu:

a. 1 fir de aţă b. 2 fire de aţă c. 3 fire de aţă

2.Cusătura tighel în zig-zag este realizată cu :

a. maşina simplă b. maşina triploc c.maşina de cusut în zig-zag

3.Maşina simplă de cusut realizează o cusătură:

a. ascunsă b. rigidă c. elastică

II. În coloana A aveţi tipul de maşină (utilaj) utilizat în confecţionare , în coloana B

cusătura realizată de fiecare utilaj. Asociaţi cifrelor din coloana A, literele corespunzătoare din

coloana B.

A B

1.- 1. maşina simplă a. tighel dublu

2.- 2. maşina triploc b. tighel simplu

3.- 3. maşina de cusut în zig-zag c. de surfilare

d. tighel în zig-zag

III. Identificaţi elementele structurale ale cusăturii tighel simplu.

p –

1 –

2 –

3 –

4 –


52

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECŢIONARE A FUSTEI

Nr. crt.

Denumirea operaţiilor Felul

operaţie Utilaj

1. Alimentarea locurilor de muncă m

2. Înseamnă şi execută pensele la spate, taie aţele M Maşina simplă de cusut

3. Surfilează spatele fustei,taie aţele M Maşina de surfilat

4. Înseamnă şi execută pensele la faţă, taie aţele M Maşina simplă de cusut

5. Surfilează cele două părţi ale feţei, taie aţele M Maşina de surfilat

6. Calcă pensele la faţă C Maşina de călcat

7. Calcă pensele la spate C Maşina de călcat

8. Încheie cusătura la faţă cu tighel, montează fermoarul, taie aţele

M Maşina simplă de cusut

9. Prelucrează şliţul la faţă M Maşina simplă de cusut

10. Aplică buzunarele la faţă cu tighel, taie aţele m Maşina simplă de cusut

11. Încheie cusăturile laterale cu tighel, taie aţele M Maşina simplă de cusut

12. Descalcă cusăturile laterale şi cea de la faţă C Maşina de călcat

13. Surfilează terminaţia fustei, taie aţele M Maşina de surfilat

14. Coase „betelia” M Maşina simplă de cusut

15. Calcă partea superioară a fustei C Maşina de călcat

16. Pune măsura în talie m

17. Înseamnă şi calcă rezerva la terminaţie C Maşina de călcat

18. Execută ştafir la terminaţie M Maşina de cusut ascuns

19. Înseamnă poziţia copcilor Coase copcile

m

20. Curăţă produsul de aţe m

21. Calcă fusta complet, pune fusta pe umeraş C Presa cu manechin

22. Sortează, etichetează, ambalează produsele după mărime

m


53

PROCESUL TEHNOLOGIC DE CONFECTIONARE A BLUZEI DE PIJAMA

Procesul tehnologic de confecţionare reprezintă totalitatea operaţiilor şi fazelor

tehnologice desfăşurate într-o ordine logică pentru confecţionarea bluzei de pijama model fără

mânecă.Procesul de confecţionare cuprinde operaţii de prelucrare a detaliilor,operaţii de

asamblare a detaliilor şi operaţii de finisare a produsului finit.

Nr. crt

Denumirea fazei

Reprezentarea frontală a fazei Reprezentarea în secţiunea fazei

Utilaje şi dispozitive

folosite

1. Prelucrarea feţei Surfilarea feţei pe toate liniile,mai puţin la delcoteu.

-maşina triploc

2. Prelucrarea spatelui Surfilarea spatelui pe toate liniile,mai puţin la răscroiala gâtului.

-maşina triploc

3. Prelucrarea benz ii textile -Surfilarea benzii pe latura exterioară şi linia umărului.

-maşina triploc


54

Nr. crt

Denumirea fazei



folosite

4. -Coaserea benzii prin tighelire pe linia umărului.

-maşina simplă de cusut

5. -Descălcarea cusăturii.

Maşina simplă de călcat

6. Asamblarea detaliilor -Coaserea feţei cu spatele pe linia umerilor.



________________ ________________ -maşina simplă de călcat

8. Coaserea feţei cu spatele pe liniile laterale.





55

Nr. crt

Denumirea fazei



folosite

10. -Îndoirea simplă şi tighelirea la terminaţia mânecii.


11. -Închiderea simplă şi tighelirea benzii la terminaţia inferioară.

________________ ________________ -maşina simplă de cusut

12. -Fixarea benzii la decolteu cu primul tighel.

________________ ________________ -maşina simplă de cusut

13. -Întoarcerea benzii spre interior şi călcarea.


M 3 : DESEN TEHNIC ŞI ARTISTIC DE SPECIALITATE

1. SCOPUL ŞI IMPORTANŢA DESENULUI TEHNIC

Limbajul grafic este un limbaj fără frontiere. Formele geometrice care apar în tehnică şi

în viaţa de toate zilele sunt , de regulă , forme complexe spaţiale. Ele rezultă însă din forme

geometrice plane , simple , cărora li se ataşează grosimi. Această afirmaţie justifică

preocuparea pentru formarea deprinderii de a desena figurile geometrice simple.

Instrumentele obligatorii pentru realizarea unui desen grafic sunt : creioanele , guma ,

compasul , echerele, linia gradată , raportorul ( florarul , şablonul ş.a. ).

Expresivitatea construcţiilor grafice este dată de diferitele forme şi grosimi ale liniilor

utilizate. Toate construcţiile grafice sunt formate din elemente principale şi elemente ajutătoare.

Pentru diferenţierea lor folosim :

– linia continuă groasă

– linia continuă subţire

– linia punct subţire.


56

Linia groasă este folosită pentru trasarea chenarului foii de desen pe care se realizează

construcţia grafică, precum şi conturul tuturor figurilor geometrice.

Linia subţire se utilizează pentru trasarea construcţiilor ajutătoare ale figurilor

geometrice.

Linia punct subţire se foloseşte la trasarea axelor de simetrie.

2. CONSTRUCŢII GEOMETRICE

a. Drepte paralele şi perpendiculare

Două drepte distincte ( diferite ) a şi b conţinute în acelaşi plan , care nu au nici un punct

comun se numesc drepte paralele. ( fig.1)

Dacă la intersecţia a două drepte concurente unul dintre unghiurile ce se formează în

jurul punctului lor de intersecţie este un unghi drept , atunci cele două drepte concurente se

numesc drepte perpendiculare sau drepte ortogonale. ( fig.2 )

b. Unghiuri

Unghiul este figura geometric formată din două semidrepte care au aceeaşi origine. Cele

două semidrepte care formează unghiul se numesc laturile unghiului , iar originea lor comună

se numeşte vârful unghiului.

c. Racordarea a două drepte

Racordarea se face între două drepte , între o dreaptă şi un cerc , între două cercuri ,

între două curbe , trecerea de la un element la altul făcându-se printr-un arc de cerc.


57

3. SCOPUL INSTRUCTIV AL DESENULUI DE SPECIALITATE

Pentru activitatea de creaţie din industria textilă sunt necesare : cunoaşterea principiilor

de bază ale desnului decorativ , cunoaşterea domeniilor de aplicare a acestora , stidierea

culorilor , formelor , precum şi a diferitelor procedee şi tehnici de lucru.

Pentru conceperea şi desenarea diferitelor modele , este necesar să fie cunoscute :

1. principiile de bază ale executării unui desen după natură sau ale unei compoziţii

decorative ,

2. posibilităţile de combinare şi armonizare a culorilor ,

3. procedeele de lucru folosite pentru desenare ,

4. regulile privind stilizările şi organizarea compoziţională ,

5. destinaţia formelor compoziţionale.

CONFORMAŢIA , TIPURILE ŞI ŢINUTA CORPULUI OMENESC

Antropometria este ştiinţa care se ocupă cu măsurarea corpului omenesc. Din punct de

vedere antropometric , corpurile se impart în : corpuri cu conformaţie normal şi corpuri cu

conformaţie anormală.

Din punctual de vedere al proporţiilor există următoarele tipuri de conformaţii care se

deosebesc de tipul normal :

o tip longilin stenic , înalt , cu torace bine dezvoltat şi cu masa corporală mare,

o tip longelin astenic , înalt , cu torace slab dezvoltat şi masă corporală mică în

raport cu înălţimea,

o tip buvilin stenic , scund , robust ,

o tip buvilin astenic , scund şi slab dezvoltat , masă corporală mică.

Ca ţinută se deosebesc : ţinută normală (a) , ţinută aplecată spre spate (b) şi ţinută

aplecată spre faţă (c) .


58

STUDIUL CULORILOR

Noţiunea de culoare se referă simultan la două aspecte :

proprietatea unui corp de a fi colorat

senzaţia de culoare pe care acesta o produce.

1. Clasificarea culorilor :

culori primare : roşu , galben , albastru

culori compuse de gradul I , rezultate din amestecul două câte două , a culorilor primare:

verde (albastru +galben) , portocaliu (roşu+galben) , violet (albastru+roşu)

culori compuse de gradul II , rezultate din amestecul celor de gradul I. De exemplu :

maron (violet+verde).

culori calde : roşu , roşu-gălbui , galben , galben-portocaliu şi nuanţele acestora

culori reci : albastru , albastru-verzui , violet , violet-albăstrui , indigo.

2. Expresivitatea culorilor şi estetica vestimentaţiei


59

Confecţionate cu gust , colorate armonios , confecţiile de toate felurile produc efecte

care exprimă nivelul artistic şi gradul de cunoştinţe ale celor care le-au produs. Când se

concepe un model ( rochie , palton , bluză , pantaloni ş.a.) se aleg şi culorile cele mai potrivite

pentru a se reda specificul funcţional , ţinâdu-se seama de relaţiile dintre forme şi

particularităţile personale , spre a se realiza o siluetă elegantă şi atractivă.

Alegerea culorilor în cazul îmbrăcămintei este importantă atât din punct de vedere al

modei şi esteticii vestimentare , cât şi al gradului de confort pe care îl asigură , deoarece

culoarea joacă un rol important nu numai în estetica îmbrăcămintei , ci şi ca apărător faţă de

excesul de căldură din timpul verii sau de a atrage razele solare în anotimpurile reci.

Deasemeni , nuanţele deschise măresc volumul unei persoane , iar cele închise minimalizează

forma. Cu ajutorul culorilor se pot produce modificări pieselor vestimentare şi corecturi siluetei.

3. Efectul simbolic şi psihologic al culorilor

Culorile exercită asupra omului un însemnat rol psihilogic , producându-i impresii ,

sentimente şi numeroase alte stări affective.

Culoarea neagră este apăsătoare , sumbră , produce stări depressive , descurajante.

Culoarea roşie ridică tonusul muscular , irită , şochează , produce senzaţie de căldură ,

îndeamnă la acţiune , mobilizează , însufleţeşte.

Culoarea portocalie este iritantă , accelerează pulsaţiile inimii , produce optimism ,

veselie ; dă impresie de sănătate.

Culoarea galbenă este caldă , influienţează funcţionarea normal a sistemului

cardiovascular , produce senzaţii de căldură , intimidate , satisfacţie , admiraţie , înviorare ; este

cea mai veselă culoare , stimulează vederea şi calmează pe cei nervoşi.

Culoarea verde produce bună dispoziţie , linişte , odihnă , echilibru , contemplare ; este

rece , dar plăcută , liniştitoare şi calmantă.

Culoarea albastră reduce presiunea sangvină şi tonusul muscular , calmează respiraţia

şi reduce frecvenţa pulsului ; este o culoare foarte rece odihnitoare şi liniştitoare, îndeamnă la

calm , reverie , linişte.

Culoarea violet intensifică activitatea cardiovasculară , accelerează respiraţia ,

influienţează pozitiv rezistenţa cardiacă şi pulmonară. Este iritantă când în ea predomină roşul

şi discretă când conţine mult albastru. Este o culoare rece , neliniştitoare , şi descurajatoare.

Culoarea albă dă impresia de linişte , uşurinţă , puritate , adesea răceală , pace ,

inocenţă , sobrietate.


60

FIŞĂ DE LUCRU

ACTIVITATE DE REZOLVARE A EXERCIŢIILOR ŞI DE CREAŢIE

Folosind instrumente potrivite şi alegând dimensiuni convenabile , rezolvaţi exerciţiile de

mai jos :

1. Trasaţi pe foaia de desen paralele echidistante (distanţa dintre paralele fiind aceeaşi).

2. Trasaţi în alt spaţiu , perpendiculare pe dreptele desenate anterior.

3. Realizaţi pe o altă foaie desenele din figurile următoare. Utilizaţi linii groase şi subţiri ,

pentru a obţine modele plăcute.

4. Imaginaţi-vă modele care pot fi folosite la o bluză pe care aţi dori să o purtaţi.

lucrĂtor În tricotaje confecŢii - ecovas.roecovas.ro/reconciliere/tricotaje confectii...

Documents