1

DOCTRINA ŞI DEONTOLOGIA

PROFESIEI CONTABILE

- suport de curs -

2

CUPRINS

1. Rolul contabilităţii în dezvoltarea economiei

2. Profesia contabilă: concept şi structură

3. Reglementarea profesiei contabile

4. Rolul profesioniştilor contabili

5. Şcoli, referenţiale şi sisteme contabile; organizarea profesiei contabile

6. Standarde şi reglementări contabile

7. Necesitatea şi rolul organismelor profesionale

8. Etica în profesia contabilă; principii fundamentale ale eticii în profesia contabilă

9. Organizarea şi funcţionarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi

din România (CECCAR)

3

TEMA 1.

ROLUL CONTABILITĂŢII ÎN DEZVOLTAREA ECONOMIEI

1. Locul contabilităţii în sistemul ştiinţelor economice

Localizarea contabilităţii în ansamblul cunoaşterii ştiinţifice trebuie făcută pornind de

la clasificarea ştiinţelor. După obiectul de studiu, disciplinele ştiinţifice pot fi clasificate în:

ştiinţe ale naturii şi ştiinţe sociale.

Având în vedere această delimitare, contabilitatea este o disciplină ştiinţifică din

domeniul ştiinţelor sociale, deoarece:

- este o creaţie a fiinţei umane ca răspuns la nevoi practice;

- reflectă fenomene, activităţi şi fapte sociale;

- se adresează diferitelor grupuri de utilizatori care fac parte integrantă din societate

(manageri, bancheri, acţionari, salariaţi, organisme fiscale, etc);

- produce situaţii financiare (bilanţ, cont de profit şi pierdere, situaţia variaţiei

capitalurilor proprii, tabloul fluxurilor de trezorerie, politici contabile şi note explicative) ce

furnizează informaţii pentru luarea deciziilor şi care au un impact asupra comportamentului

indivizilor;

- este influenţată de mediul economic, social, juridic şi politic, adică de fenomene

sociale.

Contabilitatea trebuie considerată ca o disciplină matură, cu mai multe teorii,

componentă a ştiinţelor de gestiune, abordare rezultată dintr-o nouă repoziţionare a

disciplinelor ştiinţifice din domeniul social.

În contextul evoluţiilor contemporane comunicarea financiară deţine un loc important

în viaţa economică. Indiferent de sectorul de activitate, mediul concurenţial, poziţia pe piaţă,

toate entităţile sunt obligate să comunice atât pentru a fi competitive, cât şi pentru a se face

cunoscute. Informarea asupra activităţii desfăşurate, asupra performanţelor, asupra produselor

şi tehnologiilor de fabricaţie reprezintă o necesitate justificată pentru a spori cota de piaţă,

pentru a atrage parteneri financiari şi industriali sau pentru a satisface dorinţele şi nevoile

pieţelor financiare.

4

În urma prelucrării, datele privind fenomenele şi procesele economice consemnate în

documente devin informaţii utilizate pentru luarea deciziilor.

Informaţia, ca element în jurul căruia se concentează toate acţiunile omului în context

social-economic, are în domeniul economico-financiar drept principal furnizor contabilitatea.

Operând cu informaţii, ca şi materie primă, contabilitatea este văzută ca fiind o tehnică de

ordin cantitativ, de colectare, prelucrare şi analiză a informaţiilor privind fluxurile economice

din activitatea unei întreprinderi. Astfel, în activitatea entităţilor o importanţă aparte o au

informaţiile contabile care sunt informaţii economice specifice rezultate din prelucrarea prin

metode, procedee şi instrumente proprii a datelor din contabilitate.

Informaţia contabilă este reală, precisă, completă, operativă, reprezentând tabloul de

bord, suportul deciziilor economice, financiare şi gestionare luate de manageri.

Contabilitatea oferă informaţii complexe privind valoarea activelor, datoriilor,

capitalurilor proprii, informaţii privind costurile produselor, lucrărilor executate şi a

serviciilor prestate, precum şi informaţii referitoare la cheltuieli, venituri şi rezultatele

exerciţiului financiar (profit sau pierdere).

Sistemul informaţional contabil poate fi definit ca fiind ansamblul mijloacelor,

procedeelor şi metodelor utilizate pentru colectarea, consemnarea, prelucrarea, transmiterea,

utilizarea şi stocarea informaţiilor contabile.

Contabilitatea este o sursă majoră de informaţii pentru conducerea oricărei entităţi, cu

cele două ramuri ale sale: contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune. Contabilitatea

furnizează informaţii cu privire la modul de gospodărire a resurselor de care dispune entitatea

(materiale, financiare, umane), evoluţia producţiei obţinute, costurile de producţie, veniturile

realizate etc.

Funcţia de informare a contabilităţii constă în furnizarea informaţiilor în scopul

fundamentării deciziilor. Contabilitatea are o funcţie de informare internă (pentru

managementul entităţii) şi o funcţie de informare externă (a terţilor). Informaţiile furnizate de

contabilitate stau la baza procesului decizional atât în interiorul cât şi în exteriorul entităţii.

Ca disciplină ştiinţifică contabilitatea trebuie să asigure două categorii de informaţii, şi

anume:

1) informaţii publice;

2) informaţii confidenţiale.

Informaţiile publice sunt de regulă sistematizate în situaţiile financiare, fiind destinate

în principal utilizatorilor externi (terţi), respectiv asociaţilor sau acţionarilor, clienţilor şi

5

furnizorilor, organelor financiare şi de credit, administraţiei de stat, îndeosebi celei fiscale şi

necesităţilor de agregare a soldurilor intermediare de gestiune în sistemul conturilor naţionale.

Anual, administratorii entităţilor economice trebuie să întocmească un set de situaţii

financiare în formă standardizată, compus din:

- Bilanţ: arată resursele unei entităţi la un moment dat,

- Cont de profit şi pierdere: cuprinde rezultatele activităţii desfăşurate de entitate pe

parcursul unei perioade de raportare,

- Situaţia modificărilor capitalului propriu: prezintă modificările capitalului propriu

între începutul şi sfârşitul unui exerciţiu financiar,

- Situaţia fluxurilor de trezorerie: indică modul în care a evoluat numerarul între

începutul şi sfârşitul unei perioade de timp,

- Politici contabile şi note explicative.

Furnizarea informaţiei publice constituie atributul principal al organizării şi conducerii

contabilităţii financiare, care are ca obiect înregistrarea cronologică şi sistematică a

fluxurilor reale, financiare şi monetare ale entităţilor patrimoniale cu exteriorul, precum şi

întocmirea periodică a situaţiilor financiare. Contabilitatea financiară este standardizată, adică

se bazează pe norme privind producţia, reprezentarea şi utilizarea informaţiilor contabile.

Informaţiile confidenţiale sunt sistematizate de regulă în documente şi analize

destinate uzului intern al managerilor entităţilor economice de la diferite nivele

organizatorice. Numai pe baza acestor informaţii este posibilă luarea în timp oportun a tuturor

tipurilor de decizii care să permită adaptabilitatea entităţii la condiţiile pieţei concurenţiale, la

contracararea factorilor perturbatori, exogeni şi endogeni ai fiecărei entităţi patrimoniale.

Furnizarea acestor informaţii constituie atributul principal şi scopul declarat al

contabilităţii de gestiune. Obiectivele sale fundamentale sunt cele privind cunoaşterea

costurilor produselor obţinute, lucrărilor efectuate şi serviciilor prestate, iar dacă rezultatele

nu sunt mulţumitoare, acestea oferă posibilitatea analizei cauzelor deficienţelor. Organizarea

şi fucţionarea contabilităţii de gestiune se bazează pe concepte şi principii pur interne al căror

conţinut este liber de standardizare, fiind definit în funcţie de propriile convenţii ale fiecărei

entităţi.

6

2. Obiectivele şi funcţiile contabilităţii.

Contabilitatea, ca ştiinţă şi activitate practică, are o serie de obiective:

a) pe plan conceptual

- să-şi definească grupul de fapte şi fenomene investigate, adică obiectul de studiu;

- să-şi precizeze metoda proprie de cercetare, mijloacele şi procedeele adecvate;

- să delimiteze normele, principiile care guvernează obiectul studiat;

- să opereze cu o terminologie sau cu un vocabular specific.

b) pe plan practic

- să ofere informaţii necesare fundamentării planurilor şi programelor de activitate –

bugetului de venituri şi cheltuieli;

- să asigure urmărirea şi controlul valoric al activităţilor desfăşurate;

- să ofere informaţii necesare nevoilor proprii ale societăţii şi ale terţilor;

- să asigure informaţiile necesare pentru redactarea documentelor de sinteză;

- să asigure controlul integrităţii patrimoniului;

- să asigure informaţiile necesare pentru obţinerea “unei imagini fidele, clare şi

complete a patrimoniului, situaţiei financiare şi rezultatelor obţinute”

În activitatea practică de conducere, contabilitatea îndeplineşte o seamă de funcţii

importante.

Funcţia de înregistrare constă în capacitatea ei de a reflecta, potrivit unor principii şi

reguli proprii, operativ, precis şi în complexitatea lor tranzacţiile economice ale unei entităţi,

care se pot exprima valoric, în scopul determinării periodice a situaţiei patrimoniale şi a

rezultatelor financiare.

Funcţia de informare rezidă în furnizarea de informaţii asupra structurii şi dinamicii

patrimoniului, a stadiului desfăşurării activităţii economice şi a rezultatelor obţinute la

sfârşitul unei perioade de gestiune în scopul fundamentării deciziilor. Această funcţie este

legată inseparabil de funcţia de înregistrare a tranzacţiilor economice prin folosirea unor

principii şi reguli proprii, contabilitatea având rolul de instrument de cunoaştere a realităţii.

Funcţia de control gestionar este o rezultantă directă a funcţiei de informare. Ea

constă în verificarea cu ajutorul datelor contabile a modului de păstrare şi utilizare a valorilor

materiale şi băneşti, de gospodărire a resurselor, verificarea gradului de realizare a

indicatorilor previzionaţi, a termenelor de achitare a datoriilor faţă de terţi şi de recuperare a

drepturilor, controlul respectării disciplinei financiare etc.

7

Funcţia juridică. Contabilitatea, prin instrumentele sale este un important mijloc prin

care se face dovada efectuării operaţiilor comerciale şi financiare şi existenţei elementelor

patrimoniale. Astfel, documentele justificative, registrele contabile şi situaţiile financiare sunt

documente oficiale ale entităţilor economice ce servesc ca referinţe de bază la reglementarea

răspunderilor în urma controlului financiar şi de gestiune. De asemenea, acestea servesc ca

mijloc de probă în justiţie pentru a dovedi realitatea unei operaţii, răspunderea materială,

respectiv vinovăţia sau nevinovăţia persoanelor care au participat la efectuarea ei.

Funcţia previzională. Contabilitatea furnizează informaţii ce reprezintă o sursă exactă

şi completă pentru analiza economico-financiară a activităţii şi a stabilirii rezultatelor, dând

posibilitatea identificării tendinţelor viitoare a fenomenelor şi proceselor economice, adică a

prevederilor şi a luării deciziilor curente şi de perspectivă. Datele ei servesc la elaborarea

bugetului activităţii generale, bugetelor pe activităţi şi a fundamentării programelor.

Funcţia socială. În prezent, contabilitatea constituie tot mai mult o miză socială

pentru diferiţi protagonişti sociali. Mulţi autori o consideră “ca un joc social cu actorii şi

regizorii săi, instanţele de normalizare şi reglementare”. Categoriile de actori sunt

următoarele:

- entităţile economice, mai precis conducătorii lor;

- contabilii care întocmesc situaţiile financiare şi cei care garantează credibilitatea

informaţiei contabile;

- utilizatorii de informaţii contabile care au nevoie de acestea pentru a determina situaţia

reală şi a lua decizii;

- instanţele de normalizare contabilă.

8

TEMA 2.

PROFESIA CONTABILĂ: CONCEPT ŞI STRUCTURĂ

Profesia contabilă poate fi definită ca totalitatea activităţilor care presupun cunoştinţe

în domeniul contabilităţii, a specialiştilor care le efectuează, precum şi organismele lor

profesionale.

Lista principalelor activităţi / servicii care compun profesia contabilă trebuie să

cuprindă:

1. Ţinerea contabilităţii;

2. Elaborarea, examinarea şi prezentarea situaţiilor financiare;

3. Auditul statutar;

4. Alte lucrări de audit financiar-contabil;

5. Managementul financiar-contabil;

6. Servicii fiscale (consultanţă, consiliere şi asistenţă fiscală);

7. Servicii de studii şi consultanţă pentru crearea întreprinderilor;

8. Evaluări de întreprinderi şi titluri;

9. Alte servicii contabile.

Sfera de activitate a profesionistului contabil acoperă:

Auditul statutar;

Auditul în sectorul public;

Contabilitatea;

Auditul fuziunilor şi achiziţiilor;

Auditul elementelor nemonetare;

Lichidări;

Insolvabilitate;

Expertize juridice;

Consultanţă;

Consiliere şi reprezentare fiscală;

Consiliere în investiţii;

9

Alte tipuri de consiliere cum ar fi organizarea, strategia, gestionarea şi

tehnologia ainformaţiei etc.

În funcţie de statutul juridic profesioniştii contabili se împart în:

- dependenţi, cu statut de angajaţi;

- independenţi sau liberi-profesionişti contabili, furnizori ai serviciilor

componente ale profesiei contabile.

Din punct de vedere al modului de organizare a activităţii liber profesioniştilor

contabili, aceştia pot să-şi desfăşoare activitatea:

- Individual;

- În forme asociative potrivit legislaţiei fiecărei jurisdicţii.

Activităţile componente ale profesiei contabile se pot organiza şi exercita:

- Prin compartimente proprii;

- Prin externalizare.

10

TEMA 3.

REGLEMENTAREA PROFESIEI CONTABILE

1. Profesia contabilă - o profesie reglementată

În timp ce membrii individuali ai unei profesii contabile au obligaţia de a servi

interesul public, organismele profesionale au o responsabilitate specifică şi un rol esenţial

care se regăsesc în următoarele trei obiective:

- Educaţia: asigurarea unei dezvoltări profesionale continue a membrilor lor;

- Etica: comportamentul deontologic al membrilor lor;

- Calitatea: certificarea calităţii serviciilor oferite de membrii lor.

Pentru a atinge aceste obiective, organismul profesional trebuie să reglementeze

activităţile şi conduita membrilor săi pentru a se asigura că responsabilitatea sa faţă de

interesul public este îndeplinită, chiar şi atunci când există o reglementare externă

semnificativă a profesiei din partea unei agenţii guvernamentale.

Reglementarea unei profesii este un răspuns precis la nevoia de standarde sigure, care

să fie îndeplinite de membrii acelei profesii.

Reglementarea este necesară pentru a certifica faptul că serviciile contabile de pe piaţă

sunt de calitate adecvată, ceea ce implică:

- Adoptarea de standarde profesionale, tehnice;

- Adoptarea de reguli etice;

- Nevoia de reprezentare a utilizatorilor necontractaţi ai serviciilor contabile, precum

investitorii, creditorii etc.

De regulă reglementarea profesiei contabile acoperă următoarele domenii:

- Cerinţele de acces şi certificarea sau autorizarea;

- Cerinţele referitoare la educaţia continuă;

- Monitorizarea comportamentului profesioniştilor contabili;

- Standardele profesionale şi etice pe care profesioniştii contabili trebuie să le

respecte;

11

- Sistemele şi procedurile disciplinare în cazul în care profesioniştii contabili nu

îndeplinesc cerinţele de mai sus.

Pentru a fi de calitate, reglementarea trebuie să fie:

- Proporţională;

- Transparentă;

- Să nu fie împotriva competiţiei;

- Nediscriminatorie;

- Precisă;

- Segmentată în funcţie de ţinta sa;

- Implementată consecvent şi just;

- Supusă unei examinări periodice.

Reglementarea este importantă, dar nu este suficientă şi nici nu poate fi pe deplin

eficientă decât dacă este însoţită de un comportament etic al profesionistului contabil, care, în

final, reprezintă garanţia bunelor servicii şi a calităţii acestora.

Sunt trei modalităţi de implementare a reglementării:

1. Autoreglementarea. Aceasta este specifică economiilor liberale. Organismul

profesional este recunoscut de guvern, care îi deleagă responsabilitatea de a reglementa

profesia;

2. Reglementarea externă. Profesia este reglementată de guvern, fie prin intermediul

unei agenţii guvernamentale, fie prin intermediul unei agenţii independente, căreia guvernul i-

a delegat sarcini de reglementare;

3. Coreglementarea. Aceasta reprezintă o combinare între autoreglementare şi

reglementarea externă.

Autoreglementarea şi reglementarea externă trebuie să se comporte în aşa fel încât

să fie complementare şi nu să se concureze.

Reglementarea profesiei contabile la nivel European:

Profesia contabilă este reglementată de Directiva 89/48/CEE înlocuită prin Directiva

2005/36/CEE cu privire la recunoaşterea calificărilor profesionale.

- Profesionistul contabil este definit ca fiind specialistul care a absolvit într-un stat

membru cel mai înalt nivel de pregătire şi formare cerut în acea ţară pentru

activitatea de profesionist contabil şi care are acces fără restricţii la toate serviciile

12

şi activităţile componente ale profesiei contabile, inclusiv, odată autorizat, la

activitatea de audit statutar.

- Aceşti profesionişti contabili au studii universitare, un stagiu practic de cel puţin

trei ani şi au susţinut şi promovat un test de aptitudini, iar calitatea profesională

obţinută are diferite denumiri, dar cu conţinut echivalent, cele mai des întâlnite

fiind cea de expert contabil (mai frecvent în ţările latino-continentale), chartered

accountant (în zona anglo-saxonă), contabil public autorizat CPA (în Statele Unite)

etc.

În materie de audit statutar reglementările sunt fixate prin Directiva 84/253/CEE,

cunoscută sub denumirea de Directiva a VIII-a, înlocuită prin Directiva 2006/43/CEE,

cunoscută sub denumirea de noua Directivă a VIII-a.

Principalele prevederi ale celei de-a VIII-a Directive se referă la:

Condiţiile de autorizare şi de retragere a autorizării unui profesionist contabil de a

efectua audit statutar.

Pentru ca o persoană fizică să efectueze audit statutar, condiţiile sunt:

- Să aibă studii universitare relevante sau un nivel echivalent;

- Să fi susţinut un examen de acces la calitatea de profesionist contabil;

- Să fi efectuat un stagiu de pregătire practică de cel puţin trei ani;

- Să fi promovat un examen de competenţă profesională;

- Condiţiile speciale privind independenţa auditorului, calitatea prestaţiilor de audit

statutar şi standardele aplicabile;

Crearea unui sistem de supraveghere publică asupra activităţii de audit statutar şi a

auditorilor statutari. Ca ultim apărător al interesului public, auditorul statutar trebuie să fie o

persoană independentă. Din raţiuni de costuri, dar şi legat de numărul şi categoriile de

utilizatori ai situaţiilor financiare, nu orice entitate poate fi obligată să fie supusă auditului

statutar; este cazul mai ales al microîntreprinderilor şi al întreprinderilor mici şi mijlocii.

Găsirea unor metode alternative de control cu o anvergură mult mai redusă decât cea a

auditului statutar este încurajată. Este cazul “micului audit” care există şi în ţara noastră sub

denumirea de „cenzorat” sau „comitete sindicale” în Italia.

13

2. Profesia contabilă între reglementare şi interesul public

Contabilitatea şi activităţile care presupun cunoştinţe din domeniul contabilităţii sunt

activităţi comerciale. Consumatorii acestor servicii pot să aleagă în mod liber furnizorii

acestor activităţi. Ca atare profesia contabilă este o profesie liberală.

Organismele profesionale care reglementează profesia contabilă au fost gândite ca

organisme de reglementare care să garanteze servirea interesului public.

Deşi marile scandaluri financiare din ultimii ani au fost provocate şi îşi au originea în

mediile respective de afaceri, totuşi, o parte din “costurile” acestora au fost transferate de

autorităţile publice şi asupra profesiei contabile, mai precis asupra activităţii de audit statutar.

La început în SUA, prin Legea Sarbanes-Oxley s-a introdus un sistem de supraveghere

publică.

Noua Directivă a VIII-a a introdus şi ea ideea de supraveghere publică. Până în luna

iunie 2008 aceste prevederi trebuiau introduse în legislaţiile naţionale.

Sistemul de supraveghere publică îşi asumă responsabilitatea finală a supravegherii, şi

anume:

- Autorizării (acreditării) şi evidenţei auditorilor statutari şi ale firmelor de audit;

- Adoptării standardelor de conduită profesională şi de control intern de calitatea

firmelor de audit, precum şi a standardelor de audit;

- Dezvoltării profesionale continue, asigurării calităţii şi sistemelor de investigaţii şi

sancţiuni disciplinare.

Supravegherea activităţii de audit este de mare ajutor în plină criză financiară, pentru

că profesia contabilă, în general, şi auditorii, în special, sunt cei chemaţi să dea credibilitate

informaţiei contabile, iar utilizatorii, mai ales bancherii, ţin cont de aceasta.

În cazul în care credibilitatea este pusă la indoială şi profesia contabilă

îşi pierde încrederea publică, se ajunge fără îndoială la evenimentele pe care le trăim astăzi.

Directiva Europeană 43/2006 modifică fosta Directivă din 1984 privind auditul statutar. Este

o continuitate a acesteia, îmbunătăţită cu prevederile legate de organismul de supraveghere a

activitatii de audit, supraveghere ce a devenit necesară ca urmare a celor întâmplate la nivelul

economiei mondiale.

Toate activităţile sunt oglindite cu ajutorul contabilităţii în situaţ iile financiare,

iar informaţiile se clădesc pe baza acestor date provenite din mediul de afaceri. Astfel,

contabilitatea trebuie sa furnizeze informaţii cât mai exacte, corecte şi oneste.

14

Transpunerea Directivei 2006/43/CE în legislaţia românească s-a realizat prin

intermediul OUG nr. 90/2008, privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al

situaţiilor financiare anuale consolidate, publicată în Monitorul Oficial din 30 iunie 2008. Prin

acest act normativ se înfiinţează Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit

Statutar.

Consiliul pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit

Statutar (CSPAAS) funcţionează pe lângă Ministerul Economiei şi Finanţelor până la data de

31 decembrie 2008 şi, începând cu data de 1 ianuarie 2009, pe lângă Cancelaria primului

ministru. OUG 78/ 24 iunie 2009 modifică această prevedere şi stabileşte că CSPAAS va

funcţiona pe lângă Ministerul Finanţelor Publice .

Directiva europeană 2006/43, care impune ţărilor membre crearea unei asemenea

instituţii de supraveghere a raportărilor financiare, a apărut ca reacţie la "Frauda Enron" din

2001, care a dus la prăbuşirea celui mai mare auditor al lumii din acel moment, Arthur

Andersen.

Consiliul este instituţie publică autonomă, cu personalitate juridică, infiinţată cu

scopul de a asigura supravegherea în interes public, potrivit principiilor cuprinse în Directiva

2006/43/CE din 17 mai 2006 a Parlamentului European şi a Consiliului privind

auditul statutar al conturilor anuale şi al conturilor consolidate, de modificare a

directivelor Consiliului 78/660/ CEE şi 83/349/ CEE şi de abrogare a Directivei

84/253/CEE a Consiliului.

Consiliul are, în principal, următoarele obiective:

a. supravegherea publică a activităţii de audit statutar, potrivit cerinţelor

directivelor europene în domeniu;

b. stabilirea planului strategic cu privire la activitatea de supraveghere publică a

activităţii de audit statutar;

c. monitorizarea şi coordonarea procesului de aplicare în România a ISA şi a Codului

etic;

d. promovarea şi urmărirea creşterii încrederii publice în activitatea de audit statutar al

situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate;

e. realizarea cooperării şi comunicării cu organismele internaţionale din domeniul ISA,

al auditului statutar şi al supravegherii publice şi cu alte organisme de profil implicate în

procesul de elaborare şi implementare a standardelor specifice domeniului auditului statutar,

precum şi crearea cadrului corespunzător pentru a răspunde solicitărilor acestora;

15

f. reprezentarea României, alături de organizaţiile profesionale, în cadrul

organismelor internaţionale din domeniul ISA, al auditului statutar şi al supravegherii publice,

prin participarea personalului de specialitate la reuniunile acestor organisme;

g. elaborarea propunerilor către Guvern, cu privire la modificarea şi completarea

Regulamentului de organizare şi funcţionare al Consiliului;

h. transmiterea de informări şi răspunsuri, la solicitările Comisiei Europene, în ceea ce

priveşte profesia de audit statutar şi supravegherea publică la nivel naţional a activităţii de

audit statutar.

Consiliul este condus de un Consiliu superior.

Activitatea Consiliului se desfăşoară în cadrul departamentelor de specialitate stabilite

prin regulamentul intern de organizare şi funcţionare, aprobat de către Consiliul superior.

În cadrul Consiliului se constituie şi funcţionează Comisia de disciplină.

Pentru a asigura interfaţa dintre departamentele de specialitate şi Consiliul superior şi

pentru a sprijini Consiliul superior în luarea deciziilor în domeniul auditului statutar şi al

supravegherii publice în acest domeniu, se constituie Comitetul executiv.

Comitetul executiv reprezintă structura operativă a Consiliului. Componenţa

Comitetului executiv este cea prevăzută în Regulamentul de organizare şi funcţionare al

Consiliului

În cadrul Consiliului funcţionează un secretariat care deserveşte structurile interne ale

Consiliului.

16

TEMA 4

ROLUL PROFESIONIŞTILOR CONTABILI

Profesiunea de economist contabil şi contabilitatea ocupă de multă vreme o

responsabilitate majoră în procesul angajării capitalului. Profitabilitatea unei faceri,

credibilitatea partenerului şi bonitatea întreprinderii sunt legitimate prin calculele

contabilităţii. Datorită acestui limbaj formalizat de comunicare, în lumea afacerilor s-a produs

o mutaţie esenţială: trecerea de la empirism la rigoare, de la aprecieri arbitrare la adevărul

economic şi la imaginea fidelă.

După incursiunea întreprinsă în lumea afacerilor şi asperităţile ei, constatăm serioase

preocupări pe linia „normalizării” comportamentului contabil. Arbitru al disputei desfăşurate

între diferiţi utilizatori prezenţi pe piaţa informaţiei, economistul trebuie să exprime într-un

limbaj formalizat, adevărul economic. Comanda socială reclamă informaţii reale, inteligibile,

pertinente, neutre, evident la un cost rezonabil.

Realizarea unui corp curent de norme nu se poate realiza decât prin punerea în valoare

a energiilor profesioniştilor contabili organizaţi pentru ca vocea lor să poată fi auzită de

mediul economic de afaceri şi de mediul social.

Rolul şcolii este de crea buni contabili, însă valorile nu se opresc la nivelul unei

pregătiri universitare. Perfecţionarea continuă este cerinţa unei bune stăpâniri a fenomenului

contabil. Expertul profesionist contabil este cel care a avut, are şi va avea întotdeauna un

cuvânt de spus în demersurile normalizării şi armonizării contabilităţii.

Pe de altă parte, nu trebuie neglijat rolul contabilului în „organizarea întreprinderilor

moderne, deoarece lui îi sunt încredinţate spre dirijare şi armonizare cifrele privind mişcarea

mijloacelor şi resurselor unei întreprinderi, care ordonate pe anumite categorii, după o schemă

bine stabilită, pot demonstra la un moment dat situaţia – oricât de complexă – a unei

întreprinderi.”

Profesia contabilă trebuie să-şi îndrepte mai mult atenţia spre eficienţa şi

monitorizarea riscurilor, neignorând însă latura formală, aceasta în condiţii de independenţă,

confidenţialitate şi transparenţă profesională.

Rolul contabililor a evoluat o dată cu evoluţia contabilităţii, de la tehnică de

înregistrare a schimburilor comerciale, până la mijloc de control, element probatoriu şi miză

17

socială. De-a lungul timpului, delegarea atribuţiilor privind producerea informaţiilor pe care le

oferă contabilitatea a creat premisele apariţiei unei profesiuni contabile de sine stătătoare, cu o

importanţă tot mai mare şi având drept scop legitimarea informaţiilor degajate de

întreprinderi.

Profesiunile liberale (sau libere) trebuie înţelese ca profesiuni independente,

noncomerciale, străine de orice spirit speculativ, constituite în ordine, corpuri, companii sau

camere, cu componenţe de autoreglementare şi disciplinare, recunoscute social prin

promovarea unor norme proprii de executare a misiunilor ce le sunt date în responsabilitate,

dar şi a unor norme de etică şi deontolgie profesională.

Organizarea profesiunii contabile este legată, în mod organic de sistemul contabil pe

care îl are drept referinţă, sistem care, în majoritatea cazurilor, este un sistem naţional.

Factorii şi demersul istoric care au condus la configurarea actualelor sisteme contabile

naţionale au influenţat, în mod decisiv, formarea şi dezvoltarea profesiunii contabile.

Apariţia şi dezvoltarea profesiunii contabile, în diferite forme de organizare, a urmat

drumul parcurs de sistemele contabile, încercând să răspundă solicitărilor acestor sisteme

vizavi de cerinţele de informare ale utilizatorilor informaţiilor financiar-contabile. De

asemenea, este tot atât de adevărat că această profesiune influenţează, la rândul ei, instituţiile

şi sistemele de contabilitate. Factorii care au influenţat apariţia diferitelor sisteme de

contabilitate, precum şi sistemele contabile înseşi, au influenţat în mod decisiv şi formele de

organizare ale profesiunii contabile.

Tehnologiile informaţionale joacă un rol vital în realizarea activităţii tuturor

organizaţiilor, orientate atât spre obţinerea de profit, cât şi spre activităţi non-profit.

Profesioniştii contabili trebuie să utilizeze pe scară largă variatele tipuri ale tehnologiilor

informaţionale. Ei trebuie să joace un rol activ de organizare, avizare şi evaluare a

procedurilor de adaptare, dezvoltare şi utilizare a tehnologiilor informaţionale de către

organizaţiile de toate tipurile şi mărimile.

Societatea contemporană aşteaptă ca profesioniştii contabili să dobândească nivelul

cerut de competenţă, pentru a efectua aceste servicii.

Profesiunea contabilă are o arie diversă de acţiune, profesioniştii activând în industrie

şi comerţ, ca liber-profesionişti sau în sectorul public. În această arie, ei îşi asumă diferite

roluri, precum acela de manager financiar, de membru al echipei care configurează sistemul

de producere a informaţiilor financiare, auditor intern, auditor extern sau expert contabil.

18

Profesioniştii contabili sunt chemaţi să contribuie semnificativ la crearea unui climat

de încredere între diferiţii protagonişti ai lumii afacerilor şi să ofere asigurări care să crească

încrederea în informaţiile financiar-contabile.

În anii de tranziţie, începând din 1990, reglementările legale care au vizat în mod

direct sau măcar tangent problemele legate de contabilitate şi de profesioniştii contabili, au

cunoscut mai multe modificări şi completări, astfel încât constatăm tendinţa de armonizare a

reglementărilor naţionale cu reglementările internaţionale în materie. Totuşi, mai există multe

puncte de referinţă care ne conduc la concluzia că, nu în toate cazurile, eforturile de

armonizare au dat rezultatele aşteptate. Modificarea periodică a prevederilor legale privind

organizarea şi conducerea contabilităţii, precum şi a celor privind activitatea profesioniştilor

contabili, stau dovadă în acest sens.

Pentru toată lumea de astăzi, contabilitatea este o activitate practică desfăşurată de

profesioniştii care au rolul de a furniza informaţii utile pentru luarea deciziilor la nivelul

organizaţiilor. Însă, mai puţini ştiu că practica reprezentării contabile a tranzacţiilor

economice are o istorie multimilenară şi este izvorâtă din nevoia omului de a-şi construi

mediul economic. Cu timpul, această practică a devenit apanajul unor oameni specializaţi,

care posedă anumite cunoştinţe pentru exercitarea profesiei lor. Altfel spus, a apărut

contabilitatea, în sensul modern al cuvântului, practicată astăzi de contabili care activează în

organisme profesionale constituite la nivel naţional şi internaţional, iar disciplina contabilităţii

este un domeniu ştiinţific care se studiază în universităţi şi oferă un câmp de cercetare

oamenilor de ştiinţă.

Contabilitatea este o formă de reprezentare a unei organizaţii (o întreprindere de

producţie, o bancă, o asociaţie caritabilă, o şcoală publică etc.). „Arta” acestei reprezentări se

practică de către persoane abilitate, profesioniştii contabili, care au o pregătire (universitară)

adecvată. În acest sens vorbim de contabilitate ca de o „o tehnică de gestiune” care permite

sesizarea (prin întocmirea documentelor primare), colectarea, prelucrarea şi analiza

informaţiei privind tranzacţiile şi evenimentele unei organizaţii.

Un profesionist contabil trebuie să-şi îndeplinească sarcinile profesionale în

conformitate cu normele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria

de a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile clientului, în măsura în care sunt compatibile cu

cerinţele de integritate, obiectivitate şi în cazul liber-profesioniştilor contabili, cu

independenţa. În plus, ei trebuie să se conformeze normelor profesionale şi tehnice emise de:

I.A.S.B., I.F.A.C., M.F.P., C.E.C.C.A.R. şi Camera Auditorilor Financiari.

19

Dincolo de orice diferenţe fireşti în nuanţarea sau formularea ideilor şi, implicit, în

stilul de exprimare, trebuie să ne unească esenţial adevăruri fundamentale şi elemente de

strategie comună.

Dintre acestea, în opinia mai multor autori, merită a fi reţinute în mod special:

Prin natura şi obiectivele ei, profesia contabilă deţine o mare responsabilitate în

universul complex al afacerilor. O contabilitate riguroasă este esenţială pentru

angajarea eficientă a capitalului şi implicit pentru credibilitatea pe care trebuie clădită

orice afacere. În consecinţă, o contabilitate performantă se autoimpune în praxis-ul

economic prin relevanţa ofertei sale informaţionale. Acesta este premisa

fundamentală pentru perceperea corectă a dimensiunilor profesiei contabile.

Profesiunea contabilă are pe alte meridiane un statut bine definit, o anumită „bonitate

bucurându-se de mai multă consideraţie în plan social. Cultura generală şi de

specialitate, realizată prin procesul unei instrucţii şi educaţii permanente, modifică

esenţial statutul profesiei contabile. Economistul nu mai poate fi un simplu şi docil

executant al unor operaţii de rutină. Comanda socială impune ca specialistul să fie

performant, dinamic şi creativ în gândire, mobil şi eficient în acţiunile sale.

Profesioniştii contabili au un rol important în societate.

Investitorii, creditorii, patronii şi alte sectoare ale comunităţii financiare, inclusiv

guvernul şi publicul contează pe profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiară şi

raportări corecte, pentru un management financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la

o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite. Atitudinea şi comportamentul

profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un impact asupra

bunăstării economice a comunităţii şi ţării lor.

Profesioniştii contabili pot rămâne în această poziţie avantajoasă numai continuând

să ofere publicului aceste servicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea

publicului este bine fundamentată. Este în interesul profesiunii contabile din România de a

face cunoscut utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili că ele sunt executate

la cel mai înalt nivel de performanţă şi în conformitate cu cerinţele etice asociate

acestor servicii.

20

Profesia contabilă se distinge de celelalte profesii, între altele, prin asumarea

responsabilităţii faţă de interesul public, respectiv faţă de toate părţile interesate

în activităţile desfăşurate de întreprindere: acţionari, salariaţi, furnizori-creditori,

bănci, buget, investitori, stat şi organismele sale, salariaţi, public etc.

Dacă în piaţa serviciilor orice alt profesionist prestează servicii pentru un client

determinat şi care este, în general, consumatorul final al serviciului respectiv,

profesionistul contabil, fie că elaborează, fie că auditează situaţiile financiare ale

întreprinderii se adresează unui număr mai mare de utilizatori (consumatori) ale

căror interese pot diferi de cele ale contractorului, dar care trebuie apărate.

Regulile contabile, ca şi profesioniştii contabili, sunt indispensabile bunului

mers al economiei. Avem în vedere măsurarea activităţilor economice, întocmirea

bugetelor, împărţirea roadelor activităţilor economice între proprietari şi angajaţi,

între muncă şi capital.

21

TEMA 5

ŞCOLI, REFERENŢIALE ŞI SISTEME CONTABILE

ORGANIZAREA PROFESIEI CONTABILE

1. Sisteme de organizare a contabilităţii

În sens larg, sistemul de organizare a contabilităţii reprezintă ansamblul concepţiilor,

teoriilor, principiilor, tehnicilor de înregistrare şi control, jurisprudenţei, al instituţiilor şi

mecanismelor care concură la obţinerea informaţiilor contabile.

Pe parcursul evoluţiei contabilităţii, ca ştiinţă şi practică, au fost create şi adoptate mai

multe sisteme de organizare a contabilităţii în funcţie de o serie de concepţii şi criterii majore,

între care cele mai importante sunt: concepţia de reprezentare a obiectului contabilităţii,

conceptul de organizare a conturilor şi obiectivele contabilităţii, cultura contabilă şi

armonizarea cu standardele.

Astfel, clasificarea sistemelor de contabilitate este următoarea:

1. După concepţia de reprezentare a obiectului contabilităţii

- sistemul contabil în partidă simplă;

- sistemul contabil în partidă dublă;

- sistemul contabil în partizi multiple

2. După conceptul de organizare a conturilor şi obiectivele contabilităţii

- sistemul contabil cu un singur circuit (monist);

- sistemul contabil cu dublu circuit (dualist)

3. După cultura contabilă şi armonizare cu standardele

- sistemul contabil continental (european)

- sistemul contabil anglo-saxon

Contabilitatea în partidă simplă se numeşte astfel pentru că în concepţia ei de

reprezentare o operaţie economică se înregistrează într-o singură partidă. De exemplu, intrarea

unei sume de bani în casierie se înregistrează în partida “Casa”.

Contabilitatea în partidă dublă conform căreia reprezentarea operaţiilor economice se

face în două partizi, concomitent, o partidă care arată originea şi o alta care indică destinaţia.

De exemplu, în cazul în care suma de bani intrată în casierie provine de la bancă, se va

22

înregistra în două partizi: partida “Banca” pentru a înregistra originea banilor şi partida

“Casa” pentru a evidenţia destinaţia acestora.

Sistemul de contabilitate cu un singur circuit (monist) organizează conturile într-un

singur flux în cadrul circuitului economic: capital – aprovizionare – exploatare – vânzare –

realizare, atât pentru relaţiile cu terţii (funcţiile externe), cât şi cele ale gestiunii interne

(funcţiile interne).

Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) organizează conturile astfel încât

delimitează în circuite distincte pe cele care au ca obiect înregistrarea tranzacţiilor economice

legate de schimburile şi relaţiile cu terţii, precum şi rezultatele, şi într-un alt circuit conturile

care înregistrează operaţiile gestiunii interne.

Potrivit acestei abordări, sistemul de contabilitate cuprinde două componente:

- contabilitatea financiară/generală;

- contabilitatea de gestiune

În condiţiile contabilităţii în dublu circuit, funcţiile acesteia se localizează pe fiecare

circuit.

Contabilitatea financiară are următoarele funcţii:

- funcţia de înregistrare completă a tranzacţiilor entităţii în scopul determinării periodice

a situaţiei patrimoniale şi a rezultatului global;

- funcţia de comunicare financiară externă (informarea terţilor);

- funcţia de instrument de verificare şi probă în relaţiile de natură juridică şi fiscală ale

entităţii;

- funcţia de gestiune a entităţii;

- funcţia de furnizarea de informaţii necesare pentru realizarea sintezelor

macroeconomice;

- funcţia de informare pentru analize financiare.

Contabilitatea de gestiune se organizează de către fiecare entitate patrimonială în

funcţie de necesităţi având drept funcţii:

- funcţia de determinare a costurilor pe produse, lucrări şi sectoare de activitate;

- funcţia de stabilire a rezultatelor şi a rentabilităţii produselor, lucrărilor şi serviciilor

executate;

- funcţia de generare şi furnizare de informaţii destinate întocmirii bugetului de venituri

şi cheltuieli pe feluri de activităţi;

23

- funcţia de urmărire şi control a execuţiei bugetului de venituri şi cheltuieli în scopul

cunoaşterii rezultatelor şi furnizării datelor necesare fundamentării deciziilor privind

gestiunea entităţilor.

- funcţia de generare şi furnizare de informaţii destinate actualizării indicatorilor de

gestiune din structura tabloului de bord a entităţii.

Sistemul de contabilitate în dublu circuit (dualist) este practicat îndeosebi în ţările

Comunităţii europene, în timp ce în ţările anglo-saxone şi în America predomină

contabilitatea într-un singur circuit (monistă, integrată).

Sistemul contabil continental (european) s-a constituit pe baza uneia dintre cele mai

vechi culturi contabile. Se caracterizează prin promovarea conceptelor de normalizare, fără

să-şi propună un cadru conceptual general şi este strâns legat de fiscalitate. Acest sistem

contabil este cel mai bine armonizat cu standardele contabile internaţionale.

Sistemul contabil anglo-saxon a fost creat în Anglia şi Statele Unite ale Americii, pe

baza unei culturi contabile ce s-a format sub influenţa afacerilor financiare. Acest sistem are

drept caracteristică de bază faptul că este constituit pe un cadru conceptual general, care

cuprinde un sistem coerent de obiective şi principii, fără să apeleze la norme şi reglementări

rigide. Reglementările fiscale nu au nici o influenţă asupra contabilităţii.

Sistemul contabil anglo-saxon operează în mică măsură cu standardele contabile

internaţionale.

2. Organizarea profesiei contabile

2.1. Organizarea profesiei contabile la nivel global

Federaţia Internaţională a Contabililor (IFAC): S-a înfiinţat în anul 1977 cu 63 de

membri fondatori din 51 de ţări. Astăzi cuprinde 164 de organizaţii membre şi asociate din

119 ţări, reprezentând peste 2,5 milioane de specialişti.

Misiunea Federaţiei Internaţionale a Contabililor (IFAC) este de a servi interesul

public, de a întări profesia contabilă la nivel mondial şi de a contribui la dezvoltarea unor

economii internaţionale puternice prin iniţierea şi promovarea aderării la standarde

profesionale de o înaltă calitate, a progresului convergenţei internaţionale a acestor standarde,

precum şi de a dezbate probleme de interes public, pentru care experienţa profesională

este extrem de relevantă.

24

Sediul IFAC este la New York. Profesia contabilă din România este reprezentată la

IFAC prin CECCAR, membru plin din anul 1996 şi CAFR, de asemenea membru cu

drepturi depline ( membru asociat din anul 2005).

Organizaţii şi grupări regionale ale profesiei contabile.

IFAC este recunoscută drept o organizaţie mondială a profesiei în general în ceea ce

priveşte stabilirea standardelor profesionale.

Organizaţiile regionale reprezintă profesia din regiunea respectivă în faţa

organismelor guvernamentale şi de dezvoltare din acea regiune şi, în anumite cazuri, în faţa

organizaţiilor internaţionale care sunt importante din punct de vedere regional.

Pentru a fi recunoscută de către IFAC organizaţia regională trebuie să demonstreze că:

- va subscrie obiectivelor IFAC şi va fi de acord să promoveze activ aceste

obiective, şi se va asigura că prin intermediul propriilor organisme membre sunt

promovate în regiune reglementările şi standardele IFAC şi IASC;

- are ca obiectiv dezvoltarea şi întărirea unei profesii contabile pe bază largă în

regiunea respectivă;

- constituie o regiune de ţări definită corespunzător şi care este în general

reprezentativă pentru profesia contabilă;

- conţine un număr suficient de organisme contabile care sunt deja membre ale

IFAC.

Principalele organizaţii şi grupări regionale care funcţionează în Europa sunt:

Federaţia Experţilor Contabili Europeni (FEE)

Este o organizaţie recunoscută de IFAC care gestionează profesia contabilă la nivelul

Uniunii Europene. Cuprinde organisme profesionale, admise conform principiului de ţară, din

cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene. CECCAR este membru FEE din anul 1996.

FEE are ca obiectiv întărirea profesiei contabile la nivelul Uniunii Europene şi aplicarea

standardelor internaţionale în domeniul contabilităţii şi auditului.

Pentru ca un organism profesional dintr-o ţară să devină membru FEE este

necesar:

- Să nu fie organism guvernamental;

- Să fie un organism stabil în cadrul profesiei contabile;

- Să fie recunoscut prin lege sau prin consens general;

- Să provină dintr-o ţară europeană.

25

Federaţia Experţilor Contabili Francofoni (FIDEF);

Federaţia Experţilor Contabili Mediteraneeni (FCM);

Comitetul de Integrare Latină Europa- America (CILEA);

Parteneriatul Sud-Est European pentru Dezvoltarea Contabilităţii (SEEPAD).

2.2. Organisme ale profesiei contabile la nivel naţional - Corpul Experţilor

Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România (CECCAR)

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România este persoană

juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte experţii contabili şi contabilii

autorizaţi, în condiţiile stabilite de Ordonanţa Guvernului nr.64/94 (actualizată),

având sediul în municipiul Bucureşti.

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi îşi constituie filiale, fără

personalitate juridică, în reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Organizarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România se

face pe două secţiuni:

- secţiunea experţilor contabili;

- secţiunea contabililor autorizaţi.

Organizarea şi funcţionarea secţiunilor se stabilesc prin Regulamentul de organizare şi

funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi are următoarele atribuţii:

a) organizează examenul de admitere, efectuarea stagiului şi susţinerea examenului de

aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil autorizat, în conformitate

cu prevederile legii. Programele de examen, în vederea accesului la profesia de expert

contabil şi de contabil autorizat, reglementările privind stagiul şi examenul de aptitudini se

elaborează de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România şi se

avizează de Ministerul Economiei şi Finanţelor, urmărindu-se armonizarea cu prevederile

directivelor europene în domeniu;

b) organizează evidenţa experţilor contabili, a contabililor autorizaţi şi a societăţilor

comerciale de profil, prin înscrierea acestora în Tabloul Corpului;

c) asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi;

26

d) elaborează şi publică normele privind activitatea profesională şi conduita etică a

experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi, ghidurile profesionale în domeniul financiar-

contabil;

e) asigură pentru experţii contabili buna desfăşurare a activităţii de evaluare pe baza

Standardelor Internaţionale de Evaluare;

f) sprijină formarea şi dezvoltarea profesională prin programe de formare şi dezvoltare

profesională adecvate;

g) apără prestigiul şi independenţa profesională a membrilor săi în raporturile cu

autorităţile publice, organisme specializate, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice din

ţară şi din străinătate;

h) colaborează cu asociaţiile profesionale de profil din ţară şi din străinătate;

i) editează publicaţii de specialitate;

j) alte atribuţii stabilite prin lege sau regulament.

Activităţile prevăzute pot fi desfăşurate numai de persoanele având calitatea deexpert

contabil, respectiv de contabil autorizat, înscrise în Tabloul Corpului Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi din România şi dovedită cu legitimaţia de membru, vizată anual.

Tabloul Corpului se publică anual în Monitorul Oficial al României. În tablou sunt înscrişi

toţi membrii, persoane fizice, experţi contabili, separat de contabilii autorizaţi, precum şi

persoanele juridice de profil, grupate în funcţie de criteriul teritorial.

Evidenţa persoanelor care au promovat examenul de admitere şi se află în perioada de

stagiu se organizează potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului

Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Membrii care nu exercită profesia

vor fi înscrişi în capitole distincte, în cadrul celor două secţiuni.

Organele de conducere ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi

sunt: Conferinţa naţională, Consiliul superior al Corpului şi Biroul permanent al Consiliului

superior.

La filiale, organele de conducere sunt: adunarea generală, consiliul filialei şi biroul

permanent al acestuia.

Organizarea şi funcţionarea Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi se

stabilesc prin Regulamentul aprobat de Conferinţa naţională, cu avizul

Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Justiţiei. Orice modificare şi/sau completare

a regulamentului se face numai în limita reglementărilor legale şi în conformitate cu

prevederile de mai înainte.

27

Conferinţa naţională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi se constituie din

membrii Consiliului superior al Corpului, membrii consiliilor filialelor Corpului Experţilor

Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, ai comisiilor de disciplină şi din

reprezentanţii Ministerului Economiei şi Finanţelor de pe lângă Consiliul superior al Corpului

şi consiliile filialelor, precum şi din câte un reprezentant la 100 de membri din fiecare filială

desemnat de adunarea general.

Camera Auditorilor Financiari din Romania (CAFR): Misiunea Camerei

Auditorilor Financiari din Romania este de a construi pe o baza solida, identitatea şi

recunoaşterea publică a profesiei de auditor financiar din Romania, având ca obiectiv

principal dezvoltarea susţinută a profesiei şi întărirea acesteia cu Standardele de Audit şi

Codul privind conduita etică şi profesională în domeniul auditului financiar, prin asimilarea

integrală a Standardelor Internaţionale şi a Codului de etică al IFAC, care să permită

auditorilor financiari, membri ai CAFR să ofere servicii de audit financiar de o înaltă calitate,

în interesul publicului, în general, şi al comunităţii de afaceri, în special.

Organigrama aparatului deliberativ este alcătuită astfel: Organul de conducere al

CAFR - Conferinţa CAFR

Conferinţa alege membrii Consiliului Camerei, precum şi membrii Comisiei de

auditori statutari şi ai Comisiei de apel ale CAFR.

Consiliul alege dintre membrii săi Biroul Permanent, respectiv persoanele care

îndeplinesc funcţiile de conducere în cadrul acestuia. Organele alese cu rol reprezentativ, de

conducere, decizie şi control ale Camerei sunt:

- Consiliul CAFR

- Biroul Permanent al Consiliului CAFR

28

TEMA 6

STANDARDE ŞI REGLEMENTĂRI CONTABILE

Standarde internaţionale ale profesiei contabile

1. Standarde Internaţionale de Educaţie

Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Educaţie Contabilă al IFAC elaborează

standarde internaţionale de educaţie pentru cotabilii profesioniţti care prevăd referinţele

pentru educaţia contabilă.

IFAC emite trei tipuri de documente:

- Standarde Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IES);

- Îndrumările Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IEG);

- Documentele Internaţionale de Educaţie pentru Profesioniştii Contabili (IEP).

Raportul între cele trei tipuri de documente este următorul: Standardele sunt mai

autorizate decât Îndrumările, iar acestea din urmă sunt mai autorizate decât Documentele.

Până în prezent, IFAC a emis opt Standarde Internaţionale de Educaţie pentru

Profesioniştii Contabili (IES-uri):

- IES 1 - Cerinţe de intrare într-un program de educaţie contabilă profesionistă;

- IES 2 - Conţinutul programelor de educaţie profesională;

- IES 3 - Aptitudini profesionale;

- IES 4 - Valori profesionale, etică şi atitudini;

- IES 5 - Cerinţe de experienţă practică;

- IES 6 - Evaluarea capacităţilor profesionale şi competenţei;

- IES 7 - Dezvoltarea profesională continuă;

- IES 8 - Cerinţe privind competenţa profesioniştilor contabili din domeniul

auditului.

2. Standarde Internaţionale de Calitate

Controlul calităţii este abordat la trei niveluri:

I. La nivelul misiunii - control intern;

II. La nivelul cabinetului (firmei) - control intern;

29

III. La nivelul organismului profesional - control extern.

Sistemul de control al calităţii la nivelul cabinetului (firmei) trebuie să includă politici

şi proceduri care să se refere la fiecare dintre elementele următoare:

a) Responsabilităţile conducerii pentru calitatea din interiorul cabinetului (firmei)

constau în:

- Stabilirea de politici şi proceduri al căror scop este de a promova o cultură internă

bazată pe recunoaşterea faptului că în realizarea misiunilor calitatea este esenţială;

- Stabilirea structurilor sau persoanelor care îşi asumă responsabilitatea finală pentru

sistemul de control al calităţii în cadrul firmei;

- Persoanele care au atribuţii cu privire la sistemul de control al calităţii în cadrul

firmei trebuie să deţină experienţă şi capacităţi suficiente şi adecvate, precum şi

autoritatea necesară.

b) Cerinţele etice constau în stabilirea de politici şi proceduri care să-i ofere firmei asigurarea

rezonabilă că firma şi personalul acesteia respectă cerinţele etice relevante: integritatea,

obiectivitatea, competenţa profesională, confidenţialitatea, profesionalismul şi independenţa.

c) Acceptarea şi continuarea relaţiei cu clienţii şi misiuni specifice presupun:

- Stabilirea de politici şi proceduri pentru acceptarea clienţilor;

- Stabilirea de politici şi proceduri pentru continuarea relaţiilor cu clienţii şi pentru

retragerea din misiune sau din relaţiile cu clienţii.

d) Resursele umane se referă la:

- Stabilirea de politici şi proceduri pentru a oferi asigurarea rezonabilă că firma

deţine suficient personal cu capacităţile şi competenţele necesare, care se referă la:

recrutarea personalului, evaluarea performanţei, capacităţile, competenţa,

dezvoltarea carierei, promovarea, stimulentele etc;

- Stabilirea echipelor pe misiuni.

e) Realizarea misiunilor presupune stabilirea de politici şi proceduri pentru:

- Asigurarea realizării misiunilor în conformitate cu standardele profesionale şi cu

cerinţele legale;

- Modul de acordare a consultaţiilor;

30

- Modul de soluţionare a divergenţelor de opinii în cadrul echipei misiunii sau dintre

echipă şi celelalte structuri ale firmei;

- Examinarea independentă a controlului de calitate;

- Documentarea misiunilor.

f) Monitorizarea presupune stabilirea de politici şi proceduri pentru:

- Asigurarea rezonabilă că politicile şi procedurile cu privire la sistemul de control

al calităţii sunt: relevante, adecvate, funcţionează eficient şi sunt respectate în

practică;

- Analiza şi evaluarea continuă a sistemului de control al calităţii;

- Inspecţia periodică a unor misiuni deja încheiate.

Pentru misiunile de audit şi servicii conexe, IFAC a emis Standardul Internaţional de

Audit (ISA) 220 şi Standardul Internaţional de Contol al Calităţii (ISQC) nr.1.

Obligaţia membrilor IFAC cu privire la asigurarea calităţii se referă la:

- Existenţa unui program obligatoriu de examinare şi asigurare a calităţii;

- Depunerea celor mai susţinute eforturi pentru încurajarea celor responsabili să

implementeze prevederile Standardelor Internaţionale de Calitate, atunci când

Guvernul sau alţi reglementatori au atribuţii pe linia calităţii serviciilor contabile.

3. Standarde Internaţionale de Etică

Consiliul pentru Standarde de Etică pentru Contabili (IESBA) din cadrul IFAC a emis

Codul etic al profesioniştilor contabili care cuprinde standarde de înaltă calitate, precum şi

alte prevederi pentru profesioniştii contabili din întreaga lume.

Codul etic IFAC stabileşte principiile fundamentale ale eticii profesionale pentru

profesioniştii contabili şi furnizează un cadru conceptual şi îndrumări pentru aplicarea acestor

principii.

Obligaţiile organismelor profesionale membre IFAC se referă la următoarele:

- Organismele membre nu trebuie să aplice standarde mai puţin stringente decât cele

stipulate în Codul etic IFAC;

- Acolo unde responsabilităţile elaborării codurilor naţionale de etică revin terţilor,

organismele membre trebuie să urmărească convergenţa codului naţional cu codul

IFAC, depunând cele mai susţinute eforturi pentru ai convinge pe cei responsabili

31

cu elaborarea codurilor naţionale să încorporeze Codul IFAC. În România, Codul

etic IFAC a fost adoptat, cu unele mici modificări, drept Cod etic naţional al

profesioniştilor contabili, încă din 2002.

4. Standarde Internaţionale de Contabilitate

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul

Public (IPSASB), emite Standarde Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public

(IPSAS), iar Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate (IASB) emite

Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS).

Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu standardele internaţionale de

contabilitate se referă în principal la depunerea celor mai susţinute eforturi pentru:

- Încorporarea cerinţelor IPSAS-urilor în cerinţele naţionale de contabilitate pentru

sectorul public sau, acolo unde responsabilitatea elaborării cerinţelor naţionale de

contabilitate pentru sectorul public revine guvernelor sau altor terţi, convingere a

acelor responsabili să se conformeze IPSAS-urilor;

- Asistenţă la implementarea IPSAS-urilor sau a standardelor naţionale de

contabilitate pentru sectorul public care încorporează IPSAS-urile;

- Conformarea sau convergenţa standardelor naţionale cu IFRS-urile;

- Asistenţa la implementarea IFRS-urilor sau a standardelor naţionale care

încorporează IFRS-urile.

5. Standarde Internaţionale de Audit

IFAC, prin Consiliul pentru Standarde Internaţionale de Audit şi Asigurări (IAASB),

emite următoarele categorii de standarde:

- Standardele Internaţionale de Audit (ISA);

- Standardele Internaţionale pentru Misiunile de Examinare (ISRE);

- Standardele Internaţionale pentru Misiunile de Certificare (ISAE);

- Standardele Internaţionale pentru Serviciile Conexe (ISRS).

IAASB emite, de asemenea, Declaraţii aferente de practică, norme metodologice şi

îndrumări pentru profesioniştii contabili.

32

Obligaţiile organismelor membre IFAC în legătură cu aceste standarde şi alte

documente se referă la depunerea celor mai susţinute eforturi pentru:

- Încorporarea standardelor internaţionale şi a celorlalte documente emise de IAASB

în standardele naţionale, sau, acolo unde responsabilitatea emiterii

standardelor naţionale revine terţilor, convingerea acestora să încorporeze în

standardele naţionale standardele şi celelalte documente emise de IAASB.

- Asistarea la implementarea standardelor internaţionale sau a standardelor naţionale

care încorporează standardele internaţionale;

- Implementarea unui proces care să furnizeze membrilor la timp traducerea corectă

şi completă a standardelor internaţionale şi a celorlalte documente emise de

IAASB.

33

TEMA 7

NECESITATEA ŞI ROLUL ORGANISMELOR PROFESIONALE

1. Criterii de recunoaştere a unui organism al profesiei contabile

Pentru a fi recunoscut de autorităţile publice şi de organismele internaţionale, un

organism naţional al profesiei contabile trebuie:

- să fie un organism necomercial şi neguvernamental;

- să fie acceptat şi recunoscut de membrii săi;

- membrii săi să fie profesionişti contabili;

- să se bucure de bună reputaţie în rândul autorităţilor publice şi al publicului;

- să aibă capacitatea de a dezvolta sau influenţa standardele profesionale şi contabile

(etica, disciplina, practica profesională, controlul calităţii);

- membrii săi trebuie să fie autorizaţi să desfăşoare, la cel mai înalt nivel posibil,

activităţile tradiţionale efectuate de profesioniştii contabili;

- să aibă capacitatea de administrare şi resursele necesare pentru îndeplinirea

misiunii şi obiectivelor sale.

2. Înfiinţarea unui organism profesional de contabilitate

Nu există un model unic valabil pentru un organism profesional de contabilitate. Sunt

însă anumite principii de care trebuie să se ţină seama.

Mobilul de înfiinţare a unui organism profesional de contabilitate poate fi:

- O iniţiativă de guvern pentru promovarea unei abordări naţionale a reglementării

profesiei, şi

- O iniţiativă a unui grup de profesionişti contabili care doresc determinarea unei

identităţi clare activităţilor lor.

Obiectivele generale ale profesiei contabile sunt:

- Protejarea interesului public prin asigurarea faptului că membrii respectă cele mai

ridicate standarde de conduită profesională şi etică;

- Obţinerea unei recunoaşteri publice a unei game largi de servicii pe care contabilii

profesionişti le pot oferi;

34

- Promovarea, menţinerea şi sporirea cunoştinţelor, abilităţilor şi competenţei

membrilor organizaţiei şi stagiarilor;

- Promovarea şi protejarea obiectivelor şi sustenabilitatea organizaţiei şi profesiei de

contabil;

- Păstrarea drepturilor legitime ale membrilor;

- Asigurarea independenţei profesionale a contabililor indiferent de locul ocupat;

- Avansarea teoriei şi practicii de contabilitate;

- Determinarea criteriilor de eligibilitate pentru apartenenţa la organism;

- Dezvoltarea şi păstrarea unor relaţii eficiente de lucru cu administraţia, cu alte

organisme naţionale, regionale şi internaţionale de contabilitate.

- Pasul următor îl constituie efortul de a se ajunge la un consens cu privire la

activităţile organizaţiei propuse şi a aspectelor structurale pe care aceasta le va

avea.

- Urmează apoi activitatea de elaborare a documentelor oficiale de organizare

(statutul, actul constitutiv şi regulamentele).

- Urmează colaborarea cu guvernul pentru protejarea interesului public.

În legătură cu reglementările organismului, acestea constau în:

- O lege a contabililor care să recunoască organismul profesional ca entitate legală

care reprezintă profesia şi care îi poate conferi putere legală pentru reglementarea

membrilor;

- Un statut şi regulamente proprii;

- Cerinţe de admitere şi un registru al membrilor;

- Reguli de conduită profesională şi etică în afara cadrului legal (de exemplu, reguli

cu privire la independenţă). Aceste reguli trebuie să se bazeze pe Codul etic al

IFAC;

- Standarde contabile şi de audit;

- Sisteme disciplinare pentru membrii care nu respectă regulile de conduită ale

organismului;

- Cerinţe de autorizare pentru auditori şi alte funcţii;

- Sisteme de monitorizare pentru membri.

Organul principal de conducere al organismului profesional de contabilitate este

Consiliul. Componenţa Consiliului este în general aleasă de membri, de obicei pe un termen

35

specificat, care poate fi reînnoit o dată sau de mai multe ori. Consiliul răspunde în faţa

membrilor.

Consiliul este în mod normal condus de un preşedinte.

Consiliul este responsabil cu conducerea organismului pentru realizarea obiectivelor şi

pentru asigurarea ca organismul să funcţioneze efectiv şi eficient.

Comitetele Permanente sunt structuri ale Consiliului care generează o judecată logică

de grup, asigură continuitatea gândirii şi ajută la consolidarea cunoştinţelor şi experienţei

membrilor.

În legătură cu finanţarea organismului, dacă la început finanţarea poate fi făcută din

surse externe, mai târziu organizaţia trebuie să genereze suficiente venituri pentru a-şi acoperi

toate costurile de exploatare şi pentru a permite unele investiţii în dezvoltare.

Marketingul eficient este esenţial pentru succesul pe termen lung al organizaţiei.

36

TEMA 8

ETICA ÎN PROFESIA CONTABILĂ

La nivelul României funcţionează ca organizaţie profesională CORPUL

EXPERŢILOR CONTABILI ŞI A CONTABILILOR AUTORIZAŢI din ROMÂNIA

(C.E.C.C.A.R).

Acesta a fost înfiinţat în baza OUG nr.65 şi Legea nr. 42 şi este membru al

FEDERAŢIEI INTERNAŢIONALE A EXPERŢILOR CONTABILI (I.F.A.C.) .

I.F.A.C. crede că datorită diferenţelor de cultură lingvistice, legislative şi sociale

sarcina pregătirii unor cerinţe etice detaliate revine în principal organismelor membre din

fiecare ţară care au responsabilitatea introducerii şi îmbunătăţirii acestor cerinţe.

I.F.A.C. numără în prezent peste 164 organisme membre din peste 119 de ţări;

numărul membrilor care au calitatea de experţi contabili este de peste 2 ,5 milioane.

De aceea I.F.A.C. crede că identitatea profesiunii contabile este caracterizată la nivel

mondial de strădania ei de a realiza un număr de obiective comune şi respectarea

anumitor principii fundamentale în acest scop. Prin urmare I.F.A.C. recunoscând

responsabilităţile profesiunii contabile şi considerând că rolul său este de a oferi principiile

călăuzitoare, încurajând continuitatea eforturilor şi promovând armonizarea, a considerat

necesar să stabilească un cod internaţional al eticii pentru profesioniştii contabili, care să

constituie baza pe care să fie fundamentate cerinţele etice din fiecare ţară, pentru

profesioniştii contabili din fiecare ţară.

Acest cod internaţional este menit a servi ca model pe care să se bazeze principiile

etice din fiecare ţară.

Codul stabileşte standarde de conduită pentru contabili profesionişti şi formulează

principiile fundamentale care trebuie respectate de contabili profesionişti în vederea

realizării obiectivelor comune.

Profesioniştii contabili din întreaga lume acţionează în medii diferite, culturi şi

reglementări diferite, scopul de bază al codului trebuie însă întotdeauna respectat.

În cazul în care o prevedere naţională este în conflict cu o prevedere din codul etic al

I.F.A.C. cerinţa naţională trebuie să prevaleze.

37

Pentru acele ţări care doresc să adopte codul etic al I.F.A.C. drept cod naţional,

I.F.A.C. a dezvoltat un limbaj care poate fi utilizat pentru a indica autoritatea şi

aplicabilitatea în acea ţară. Limbajul este conţinut în declaraţia de politică a consiliului

I.F.A.C. prefaţă la cerinţele etice ale organizaţiei membre.

Codul se bazează pe aceea că dacă nu se prevede în mod special altceva, obiectivele şi

principiile fundamentale sunt egale pentru toţi contabilii profesionişti indiferent dacă

practică în domenii diferite (industrie, comerţ, sectorul public, învăţământ).

În ţara noastră la elaborarea codului etic naţional al profesioniştior contabili din

România s-au avut în vedere recomandările I.F.A.C. în legătură cu faptul că

C.E.C.C.A.R. are responsabilitatea pregătirii unor cerinţe etice detaliate a introducerii

şi îmbunătăţirea acestor cerinţe.

Codul etic naţional din România stabileşte normele de conduită pentru profesionişti

contabili şi formulează principiile fundamentale care trebuie respectate de aceştia în

vederea realizări obiectivelor comune

Profesioniştii contabili din România acţionează în diferite entităţi şi ramuri ale

economiei naţionale ca liberi profesionişti sau angajaţi, scopul de bază al codului

trebuie însă respectat.

Codul etic operează cu o serie de termeni care sunt definiţi astfel :

Publicitate: Comunicarea către public a unei informaţii despre serviciile sau abilităţile

profesioniştilor contabili independenţi, în vederea obţinerii de angajamente profesionale.

Clientul: Partea responsabilă este (sunt) persoana de certificare (sau persoanele) care:

a) într-o misiune directă de raportare este responsabilă de subiectul în cauză; sau

b) într-o misiune pe bază de declaraţii este responsabilă de informaţiile cu privire la

subiectul în cauză şi poate fi responsabilă pentru subiectul în cauză (Pentru un client al

certificării care este un client al auditului situaţiilor financiare, a se vedea definiţia clientului

auditului situaţiilor financiare.)

Misiune de certificare O misiune în care un profesionist contabil independent

exprimă o concluzie al cărui scopeste de a spori gradul de încredere al grupului de utilizatori

vizaţi, alţii decât partea responsabilă cu rezultatul evaluării sau măsurării unui subiect în

cauză pe baza unor criterii.

38

Echipa de certificare

a) Toţi membrii unei echipe de certificare pentru misiunea de certificare;

b) Toate celelalte persoane dintr-o firmă care pot influenţa în mod direct rezultatul

unei misiuni de certificare, inclusiv:

(i) cei care recomandă compensarea sau care supervizează direct, gestionează

sausupraveghează în alt mod partenerul misiunii de certificare, cu privire la

performanţa misiunii de certificare. Din punctul de vedere al misiunii de audit al

situaţiilor financiare aceştia includ persoanele de la toate nivelurile succesive

superioare, la un nivel mai înalt decât cel al parteneruluide misiune dintre executivul

superior al firmei;

(ii) cei care oferă consultanţă cu privire la aspecte tehnice sau de specialitate,

tranzacţii sau evenimente pentru misiunea de certificare; şi

(iii) cei care oferă control al calităţii pentru misiunea de certificare, inclusiv cei

care efectuează examinarea controlului calităţii misiunii pentru misiunea de

certificare; şi

c) Din perspectiva clientului de audit al situaţiilor financiare, toţi cei care sunt într-o

reţeade firme care pot influenţa în mod direct rezultatul misiunii de audit al

situaţiilor financiare.

În mod clar nesemnifîcativ O problemă care nu poate fi decât insignfiantă şi care nu

are consecinţe.

Afini Un părinte, copil sau frate/soră care nu face parte din membrii apropiaţi ai

familiei.

Onorariu contingent

Un onorariu calculat pe o bază predeterminată cu privire la rezultatul sau produsul

unei tranzacţii sau cu privire ia rezultatul activităţii realizate. Un onorariu care este stabilit de

către o instanţă sau altă autoritate publică nu este contingent.

Interes financiar direct

Un interes financiar:

- deţinut direct de către şi sub controlul unui individ sau al unei entităţi (inclusiv

acelea gestionate pe o bază discreţionară de alte persoane); sau

- deţinut ca beneficiu printr-un vehicul de investiţii colectiv, proprietate imobiliară,

fond sau alte mod intermediar controlate de către entitate sau individ.

39

Director sau funcţionar

Aceia însărcinaţi cu guvernarea unei entităţi, indiferent de titulatura acestora, care

poate varia de la ţară la ţară.

Partenerul de misiune

Un partener sau altă persoană din firmă care este responsabilă de misiune sau de

efectuarea acesteia şi de raportul care este emis în numele firmei şi care, atunci când este

necesar, deţine autoritatea adecvată din partea unui corp profesional, legal sau de

reglementare.

Examinarea controlului calităţii misiunii

Un proces al cărui scop este de a oferi o evaluare obiectivă, înainte de

emiterea raportului, asupra raţionamentelor semnificative pe care le face echipa misiunii şi a

concluziilor la care aceştia au ajuns în formularea raportului.

Echipa de misiune

Tot personalul care efectuează o misiune, inclusiv orice experţi contractaţi de către

firmă în legătură cu aceea misiune.

Profesionist contabil existent

Un profesionist contabil independent care deţine în prezent o misiune de audit sau care

prestează servicii contabile, fiscale, de consultanţă sau alte servicii similare pentru un client.

Interes financiar

Un interes într-un instrument de capitaluri proprii sau de altă garantare a

obligaţiunilor, de împrumut sau de îndatorare al unei entităţi, inclusiv drepturile şi obligaţiile

de achiziţionarea unui astfel de interes şi a instrumentelor direct derivate, aferente unui astfel

de interes.

Situaţii financiare

Bilanţurile, situaţiile veniturilor sau conturile de profit şi pierdere, situaţiile

modificărilor poziţiei financiare (care pot fi prezentate într-o varietate de moduri, de exemplu,

ca situaţie a fluxurilor de trezorerie sau ca o situaţie a fluxurilor de fonduri), note şi alte

situaţii şi materiale explicative care sunt identificate ca făcând parte din situaţiile financiare.

Clientul auditului situaţiilor financiare

O entitate cu privire la care o firmă realizează o misiune de audit al situaţiilor

financiare.Atunci când clientul este o entitate cotată, clientul auditării situaţiilor financiare va

include întotdeauna şi entităţile sale legate.

40

Misiunea de audit al situaţiilor financiare

O misiune de certificare rezonabilă în care un profesionist contabil independent îşi

exprimă o opinie cu privire la faptul dacă situaţiile financiare sunt sau nu întocmite, din toate

punctele de vedere, conform cu cadrul de raportare financiară identificat, cum ar fi omisiune

efectuată conform cu Standardele Internaţionale de Audit. Acestea includ un Audit Statutar

care este auditul unei situaţii financiare solicitat de legislaţie sau de reglementări.

Firmă

a) Un practician individual, partener sau corporaţie de profesionişti contabili;

b) O entitate care controlează astfel de părţi; şi

c) O entitate controlată de astfel de părţi.

Membrii apropiaţi ai familiei

Soţ/soţie (sau echivalentul) sau persoanele dependente.

Serviciile profesionale

Servicii care solicită aptitudini contabile sau aferente prestate de un profesionist

contabil, care includ servicii de contabilitate, audit, fiscalitate, consultanţă şi management

financiar.

Entitate legată

O entitate care are oricare dintre relaţiile de mai jos cu clientul:

a) o entitate care controlează, direct sau indirect, clientul cu condiţia ca acest client să

fie semnificativ pentru entitate;

b) o entitate care deţine un interes financiar direct in client cu condiţia ca o astfel de

entitate să exercite o influenţă semnificativă asupra clientului, iar interesul în client să fie

semnificativ pentru entitate;

c) o entitate controlată, direct sau indirect, de către client;

d) o entitate în care clientul, sau orice entitate aferentă clientului conform punctului (c)

de mai sus, deţine un interes financiar semnificativ care îi conferă o influenţă semnificativă

asupra unei astfel de entităţi, iar interesul este semnificativ pentru client şi pentru entitatea sa

aferentă de la punctul (c); şi

e) o entitate care se află sub control comun cu clientul (prin urmare o „entitate-

soră") cu condiţia că această entitate şi clientul să fie amândoi semnificativi pentru entitatea

care controlează atât clientul, cât şi entitatea-soră.

41

Codul

Recunoaşte că obiectivele profesiunii contabile sunt stabilite să îndeplinească cele mai

înalte standarde de profesionalism, să atingă cele mai înalte niveluri de performanţă şi să

răspundă cerinţelor interesului public. Realizarea acestor obiective presupune satisfacerea a

patru cerinţe de bază:

Credibilitate: în întreaga societate există nevoia de credibilitate în informaţie

şi însistemele de informaţii.

Profesionalism: există o necesitate pentru clienţi, patroni şi alte părţi

interesate de aputea fi clar identificate persoanele profesioniste în domeniul

contabil.

Calitate a serviciilor: este nevoie de asigurarea că toate serviciile obţinute

dinpartea profesionistului contabil sunt executate la standardul cel mai ridicat

de performanţă.

Încredere: utilizatorii serviciilor profesioniştilor contabili trebuie să se poată

simţiîncredinţaţi că există un cadru al eticii profesionale care guvernează

prestarea acestor servicii.

Un semn distinctiv al profesiei contabile îl constituie asumarea responsabilităţii de a

acţiona în interes public. Aşadar, responsabilitatea unui profesionist contabil nu constă

exclusiv în a satisface nevoile unui client sau unui angajator individual. Acţionând în interes

public un profesionist contabil ar trebui să respecte şi să se conformeze prevederilor etice ale

acestui Cod.

Publicul profesiunii contabile este format din clienţi, donatori de credite, guvernanţi,

angajatori, angajaţi, investitori, comunitatea oamenilor de afaceri, a finanţatorilor şi alte

persoane care se bazează pe obiectivitatea şi integritatea profesioniştilor contabili pentru

amenţine funcţionarea corespunzătoare a economiei. Această încredere impune profesiunii

contabile o răspundere publică. Interesul public este definit drept bunăstarea colectivă a

comunităţii şi a instituţiilor deservite de profesionistul contabil.

Standardele profesiei contabile sunt puternic determinate de interesul public, de

exemplu:

- auditorii financiari independenţi ajută la menţinerea integrităţii şi eficienţei

situaţiilor financiare prezentate instituţiilor financiare ca suport parţial pentru

împrumuturi şi acţionarilor pentru a obţine capital;

42

- directorii financiari au atribuţii în diverse domenii de management financiar şi

contribuie la utilizarea eficientă şi efectivă a resurselor entităţii economice sau

publice;

- auditorii interni furnizează asigurarea în privinţa existenţei unui sistem de control

intern corect, care sporeşte încrederea în informaţiile financiare externe ale

entităţii;

- experţii în impozite ajută la stabilirea încrederii şi eficienţei, precum şi la aplicarea

corectă a sistemului de impozitare;

- consultanţii manageriali au o responsabilitate faţă de interesul public în susţinerea

luării unor decizii manageriale corecte.

Profesioniştii contabili au un rol important în societate.

Investitorii, creditorii, patronii şi alte sectoare ale comunităţii financiare, inclusiv

guvernul şi publicul contează pe profesioniştii contabili pentru o contabilitate financiară şi

raportări corecte, pentru un management financiar eficient şi sfaturi competente referitoare la

o varietate de aspecte legate de afaceri şi impozite. Atitudinea şi comportamentul

profesioniştilor contabili atunci când prestează astfel de servicii au un impact asupra

bunăstării economice a comunităţii şi ţării lor.

Profesioniştii contabili pot rămâne în această poziţie avantajoasă numai continuând

să ofere publicului aceste servicii unice la un nivel care să demonstreze că încrederea

publicului este bine fundamentată. Este în interesul profesiunii contabile din România de a

face cunoscut utilizatorilor serviciilor oferite de profesioniştii contabili că ele sunt executate

la cel mai înalt nivel de performanţă şi în conformitate cu cerinţele etice asociate

acestor servicii.

Circumstanţele în care acţionează profesioniştii contabili pot permite apariţia

unor ameninţări la adresa conformităţii cu principiile fundamentale. Este imposibil de definit

fiecare situaţie care lasă loc unor astfel de ameninţări şi de specificat măsurile care trebuie

luate pentru a le diminua. Mai mult, natura misiunilor şi sarcinile de serviciu pot varia, aşadar

pot exista ameninţări diferite, care cer aplicarea unor alte tipuri de măsuri deprotecţie. Un

cadru conceptual care îi cere profesionistului contabil să identifice, să evalueze şi să răspundă

acestor ameninţări conform principiilor fundamentale, şi nu doar pentru arespecta un set de

reguli specifice ce pot fi arbitrare, este, aşadar, în interesul publicului.

Codul oferă un cadru general ce îl poate asista pe profesionistul contabil în

identificarea, evaluarea şi depăşirea acestor ameninţări în conformitate cu principiile

43

fundamentale. Dacă ameninţările identificate sunt altfel decât în mod clar nesemnificative, un

profesionist contabil ar trebui, dacă este cazul, să aplice măsuri de protecţie pentru a le

elimina sau reduce la un nivel acceptabil, astfel încât conformitatea cu principiile

fundamentale să nu fiecompromisă.

Un profesionist contabil are obligaţia de a evalua orice ameninţări la adresa

conformităţii cu principiile fundamentale atunci când are cunoştinţă sau se preconizează că

are cunoştinţă de circumstanţe sau relaţii ce pot compromite conformitatea cu principiile

fundamentale.

Un profesionist contabil trebuie să ia în calcul atât factorii calitativi, cât şi cantitativi

atunci când apreciază importanţa unei ameninţări. Dacă un profesionist contabil nu poate pune

în practică măsuri de protecţie adecvate, atunci profesionistul contabil va trebui să refuze să

mai furnizeze serviciul profesional respectiv, sau dacă este cazul, să renunţe la clientul

respectiv (în cazul unui profesionist contabil independent) sau la organizaţia angajatoare (în

cazul unui profesionist contabil angajat).

Un profesionist contabil poate să nu respecte involuntar prevedere a acestui Cod.

Oasemenea violare a Codului poate să nu compromită conformitatea cu principiile

fundamentale enunţate, dacă odată ce încălcarea a fost descoperită ea a fost corectată prompt

şi s-au luat măsurile de protecţie necesare.

Conformitatea cu principiile fundamentale poate fi, teoretic, ameninţată de o mare

varietate de situaţii. Multe ameninţări se încadrează în următoarele categorii:

a) Ameninţarea generată de interesul propriu apare atunci când profesionistul contabil

sau un membru al familiei acestuia are un interes financiar sau de alt gen;

b) Ameninţarea generată de autoexaminare (autocontrol) poate apărea atunci când un

raţionament anterior trebuie să fie reevaluat de către profesionistul contabil responsabil de

acel raţionament;

c) Ameninţarea generată de favorizare poate apărea atunci când un profesionist

contabil promovează o poziţie sau o opinie până la un punct în care obiectivitatea sa poate fi

compromisă;

d) Ameninţarea generată de familiaritate poate apărea atunci când, în virtutea unei

relaţii strânse, un profesionist contabil simpatizează prea mult cu interesele altor părţi; şi

e) Ameninţarea generată de intimidare apare atunci când un profesionist contabil poate

fi împiedicat să acţioneze obiectiv prin intermediul unei ameninţări, reale sau presupuse.

44

Măsurile de protecţie ce pot elimina sau reduce la un nivel acceptabil acest gen de

ameninţări se împart în două mari categorii:

a) măsuri de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementări;

b) măsuri de protecţie în mediul de muncă.

Măsurile de protecţie create de profesie, legislaţie sau reglementări includ, dar nu sunt

limitate la:

cerinţe educaţionale, de formare şi experienţă la intrarea în profesie;

cerinţe de dezvoltare profesională continuă;

reglementări de guvernare corporativă;

standarde profesionale;

proceduri disciplinare şi de monitorizare profesională sau reglementară;

examinarea externă a rapoartelor, evaluărilor, comunicatelor sau informaţiilor

unui profesionist contabil de către o terţă parte împuternicită prin lege.

Unele măsuri de protecţie pot creşte probabilitatea de identificare sau de eliminare a

comportamentului lipsit de etică. Astfel de măsuri de protecţie, care pot fi generate de

profesia contabilă, de legislaţie, reglementări sau de organizaţia angajatoare, includ dar nu

sunt limitate la:

- sisteme de reclamaţii eficace, gestionate public de către compania angajatoare, de

către profesie sau un organism de reglementare, care îi împuterniceşte pe colegi,

angajatori sau reprezentanţi ai marelui public să atragă atenţia asupra unui

comportament neprofesional sau lipsit de etică.

- o obligaţie explicită de a raporta încălcări ale prevederilor etice.

În iniţierea unui proces de soluţionare fie formal, fie informal, un profesionist contabil

trebuie să ia în considerare următoarele, fie individual, fie împreună, ca parte a unui proces de

soluţionare:

- fapte relevante;

- chestiuni etice implicate;

- principii fundamentale legate de problema pusă în discuţie;

- procedurile interne implementate; şi

- modalităţi de acţiune alternative.

Luând în considerare aceste chestiuni, un profesionist contabil trebuie să determine

modalităţile adecvate de acţiune care respectă principiile fundamentale identificate.

45

Profesionistul contabil trebuie, de asemenea, să ia în calcul consecinţele fiecărei modalităţi

posibile de acţiune în parte. Dacă problema rămâne nerezolvată, profesionistul contabil

trebuie să se consulte cu alte persoane din cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare

pentru a obţine sprijin în obţinerea unei soluţii.

Când o chestiune implică un conflict cu o organizaţie sau în cadrul unei organizaţii un

profesionist contabil trebuie,de asemenea, să ia în considerare consultarea cu persoanele

însărcinate cu guvernarea organizaţiei, precum consiliul de administraţie sau comitetul de

audit.

Este în interesul profesionistului contabil să documenteze fondul economic al

problemei şi detaliile privitoare la discuţiile avute sau la deciziile luate, cu privire la

respectiva problemă.

Dacă un conflict important nu poate fi rezolvat, un profesionist contabil poate dori să

obţină sprijin profesional de la organismul profesional relevant sau de la consilierii juridici,

pentru a obţine îndrumări pe probleme etice, fără a încălca clauza de confidenţialitate. De

exemplu, un profesionist contabil poate întâlni un caz de fraudă, prin raportarea căruia ar

încălca clauza de confidenţialitate. Profesionistul contabil trebuie atunci să ia în considerare

consilierea juridică pentru a determina dacă este obligat să raporteze acest lucru.

Dacă, după epuizarea tuturor posibilităţilor relevante, conflictul etic rămâne

nerezolvat, un profesionist contabil ar trebui, dacă acest lucru este posibil, să refuze să mai

continue asocierea cu problema care a generat conflictul. Profesionistul contabil poate

determina că, în situaţia respectivă, este mai indicat să se retragă din echipa misiunii sau

dintr-o sarcină specifică, sau să renunţe la acea misiune, companie sau organizaţie

angajatoare.

Uneori profesioniştii contabili se întâlnesc cu situaţii care pot da naştere la conflicte de

interese. Asemenea conflicte pot apărea într-o mare varietate de aspecte, de la dilema relativ

neînsemnată, până la cazul extrem de fraudă şi activităţi ilegale similare. Nu este posibil să se

încerce întocmirea unei liste detaliate cu potenţialele cazuri în care ar putea apărea conflicte

de interese. Profesionistul contabil trebuie să fie în permanenţă conştient de aceasta şi să fie

prudent în faţa factorilor care pot da naştere la conflicte de interese. Trebuie notat faptul că o

diferenţă onestă de opinie între un profesionist contabil şi o altă parte nu constituie o

problemă etică în sine. Oricum, faptele şi împrejurările fiecărui caz necesită o investigaţie din

partea celor interesaţi.

46

Se recunoaşte, totuşi, că pot exista factori specifici care intervin când responsabilităţile

unui profesionist contabil pot intra în conflict de interese cu cerinţele interne sau externe de

un tip sau altul. Prin urmare:

- poate exista pericolul presiunii din partea unei autorităţi superioare, director sau

partener; sau atunci când există relaţii personale sau de familie care pot da naştere

posibilităţii exercitării unei presiuni asupra lor. într-adevăr, trebuie descurajate

relaţiile sau interesele care ar putea influenţa sau ameninţa integritatea

profesionistului contabil.

- unui profesionist contabil i se poate cere să acţioneze contrar normelor

profesionale şi/sau tehnice.

- poate apărea o problemă legată de loialitate care trebuie să se împartă între

Superiorul profesionistului contabil şi normele profesionale de comportament care

îi sunt impuse.

- poate apărea un conflict când este publicată o informaţie înşelătoare, care poate fi

în avantajul angajatorului sau ai clientului şi de care poate beneficia sau nu

profesionistul contabil, ca rezultat al acelei publicări.

La aplicarea normelor generale de comportament etic profesioniştii contabili angajaţi

pot întâlni situaţii legate de identificarea unui comportament care nu este etic sau de

rezolvarea unui conflict etic.

Când se confruntă cu probleme etice importante, pentru a rezolva acest conflict,

profesioniştii contabili trebuie să respecte politicile stabilite de către

organizaţia(întreprinderea) la care este angajat.

Dacă asemenea politici nu rezolvă conflictul etic, trebuie să se ţină cont de

următoarele:

- să se analizeze problema conflictuală cu superiorul ierarhic imediat. Dacă

problema nu este rezolvată cu superiorul ierarhic imediat şi profesionistul contabil

se decide să meargă la nivelul superior următor de conducere, superiorul ierarhic

imediat trebuie să fie înştiinţat despre această decizie. Dacă se descoperă că şeful

ierarhic superior este implicat în problema conflictuală, profesionistul contabil

trebuie să prezinte problema la nivelul imediat superior din conducere. Când şeful

ierarhic superior este şeful compartimentului următoarele niveluri superioare care

47

pot controla activitatea urmează să fie directorii de resort, Consiliul de

administraţie sau Adunarea generală (după caz).

- să se solicite consultanţă sau consiliere, pe bază confidenţială, de la un

consilier independent sau de la organismul profesional contabil, pentru a obţine o

înţelegere a posibilelor evoluţii ale situaţiei.

- dacă conflictul de etică mai există încă după epuizarea completă a

tuturor posibilităţilor de control intern, în ultimă instanţă profesionistul contabil nu

poate avea altă soluţie la unele probleme semnificative (de ex. frauda) decât să-şi

dea demisia şi să prezinte un memorandum informativ unui reprezentant

corespunzător al acelei organizaţii (întreprinderi).

Orice profesionist contabil într-un post superior de conducere trebuie să încerce să se

asigure că, în cadrul organizaţiei (întreprinderii) pentru care lucrează, sunt stabilite anumite

politici în vederea rezolvării conflictelor. Organismelor membre ale IFAC li se recomandă cu

insistenţă să se asigure că membrii lor care se confruntă cu conflicte de etică au acces la

activităţi confidenţiale de consiliere. În acest sens în cadrul CECCAR funcţionează Comisia

de etică profesională, comisiile de apel, Tribunalul de arbitraj şi comisiile de disciplină.

Un profesionist contabil care prestează servicii profesionale în domeniul fiscalităţii

este îndreptăţit să propună cea mai bună soluţie în favoarea unui client sau a unui angajator cu

condiţia ca prestaţia să fie efectuată cu competenţă, în nici un caz nu trebuie să fie diminuate

integritatea şi obiectivitatea, iar opinia profesionistului contabil trebuie să fie conform legii.

Dubiile pot fi rezolvate în favoarea clientului sau a angajatorului dacă există elemente

rezonabile pentru soluţia respectivă.

Un profesionist contabil nu trebuie să dea unui client sau unui angajator asigurarea că

declaraţia fiscală şi consultanţa în materie fiscală sunt dincolo de orice îndoială. Profesionistul

contabil trebuie să se asigure că angajatorul sau clientul este conştient de limitele legate de

serviciile şi consultanţa fiscală şi că nu interpretează greşit exprimarea opiniei drept o

afirmare a existenţei unui fapt real.

Un profesionist contabil care întreprinde sau asistă la pregătirea unei declaraţii fiscale

trebuie să informeze clientul sau angajatorul că responsabilitatea pentru conţinutul declaraţiei

revine în primul rând clientului sau angajatorului. Profesionistul contabil trebuie să ia

măsurile necesare pentru a se asigura că declaraţia fiscală este corect întocmită pe baza

informaţiei primite.

48

Consultanţa fiscală sau opiniile referitoare la consecinţa materială date clientului ori

unui angajator trebuie să fie exprimate sub forma unei scrisori sau într-o notă în dosarul de

lucru.

Un profesionist contabil nu trebuie să fie asociat cu nici o declaraţie sau comunicare în

care exista motiv să se creadă că:

a) ar conţine o declaraţie falsă sau înşelătoare;

b) ar conţine declaraţii sau informaţii furnizate neglijent sau fără nici o cunoaştere

reală a faptului ca ele sunt adevărate sau false; sau

c) ar omite sau ascunde informaţia cerută a fi prezentată şi o asemenea omitere saua

scundere poate induce în eroare autorităţile fiscale.

Un profesionist contabil poate pregăti declaraţiile fiscale implicând folosirea

estimărilor dacă o asemenea practică este în general admisă sau dacă circumstanţele date nu

permit obţinerea de informaţii exacte. Atunci când sunt folosite estimările, ele trebuie să fie

prezentate în aşa fel încât să nu lase impresia că aceste date sunt exacte. Profesionistul

contabil trebuie să fie convins că sumele estimate sunt rezonabile în această situaţie.

Un profesionist contabil, în mod obişnuit, se poate baza în pregătirea unei declaraţii

fiscale pe informaţia furnizată de client sau angajator, în cazul în care informaţia pare

rezonabilă. Cu toate că nu se cere examinarea sau revizuirea documentelor, ori a altor

evidenţe în sprijinirea informaţiei, profesionistul contabil trebuie să încurajeze, atunci când

este cazul, furnizarea acestor date.

In plus, profesionistul contabil:

- trebuie să folosească atunci când este posibil declaraţiile fiscale ale clientului din

anii anteriori;

- este necesar să facă în mod rezonabil verificări, atunci când informaţia prezentată

pare să fie incorectă sau incompletă;

- este încurajat să facă referiri la registrele şi înregistrările operaţiunilor respective.

Când un profesionist contabil descoperă o eroare sau o omisiune în declaraţia fiscală a

anului anterior (cu care poate să fie asociat sau nu profesionistul contabil) sau că nu s-a

completat sau nu s-a înregistrat declaraţia fiscală cerută, el trebuie:

să îl sfătuiască prompt pe client sau angajator în legătură cu eroarea sau omisiunea

şi să recomande informarea autorităţilor fiscale. În mod normal profesionistul

contabil nu este obligat să informeze autorităţile fiscale, iar aceasta nu poate fi

făcută fără permisiunea clientului sau angajatorului;

Dacă clientul sau angajatorul nu corectează eroarea, profesionistul contabil:

49

- trebuie să informeze clientul sau angajatorul că nu este posibil să lucreze

pentru ei în legătură cu acea declaraţie sau cu alte informaţii prezentate

autorităţilor; şi

- trebuie să ia în consideraţie dacă continuarea misiunii sale cu clientul sau

angajatorul este în concordanţă cu responsabilităţile sale profesionale;

Dacă profesionistul contabil ajunge la concluzia că poate fi continuată relaţia

profesională cu clientul sau cu angajatorul, trebuie luate toate măsurile rezonabile

pentru a se asigura că eroarea nu este repetată în declaraţiile fiscale viitoare în

împrejurarea în care profesionistul contabil a încetat să mai acţioneze pentru client

sau pentru angajator el trebuie să comunice decizia sa clientului sau angajatorului

şi nu trebuie să dea informaţii terţilor, fără consimţământul clientului sau al

angajatorului, cu excepţia cazului în care aceasta i se cereprin lege.

Conformitatea cu principiile fundamentale reglementate de Cod poate fi ameninţată şi

în următoarele situaţii:

1. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenţii economici sau pentru

instituţiile la care au şi calitatea de salariat, indiferent de natura şi durata

contractului de muncă.

2. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenţii economici sau pentru

instituţiile cu care angajatorii profesionistului contabil se află în raporturi

contractuale, ca de exemplu:

a) profesionistul contabil angajat în industrie, comerţ, educaţie etc. sau într-o

societate de expertiză prestează servicii profesionale pentru o entitate care se

află în relaţie contractuală cu angajatorul său;

b) profesionistul contabil angajat într-o instituţie publică prestează

servicii profesionale pentru o entitate cu care instituţia se află în raporturi

juridice de drept comercial, fiscal etc.

3. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenţii economici sau pentru

instituţiile cu care angajatorii profesionistului contabil se află în concurenţă.

4. când profesionistul contabil efectuează lucrări pentru agenţii economici sau

instituţii,sau persoane fizice, în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul

patru inclusiv sau soţi ai administratorilor.

50

5. când profesionistul contabil efectuează lucrări în situaţia în care există elemente

care atestă starea de conflict de interese. Există conflict de interese în următoarele

situaţii:

a) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert înţr-o cauză, dacă:

o expertul sau un membru al familiei sale se află într-o relaţie de muncă, de

familie, comercială sau de altă natură cu una din părţile cauzei;

o expertul a avut calitatea de angajat sau a avut relaţii contractuale de orice

fel cu una din părţi în ultimii 2 ani;

o expertul are cunoştinţă sau ar fi trebuit să ştie, în virtutea funcţiilor pe care

le deţine în structurile alese şi executive ale Corpului, că în cauza

respectivă au existat sau există litigii în curs la comisia de disciplină sau la

alte organe şi instanţe ale Corpului, privind un membru al Corpului.

b) acceptarea numirii sau desemnării în calitate de expert în mai multe faze

succesive ale aceleiaşi cauze, cum ar fi:

o expert în faza de cercetare şi în faza de judecată;

o expert numit într-o fază şi expert (consilier) al unei părţi în altă fază;

o obţinerea de lucrări în împrejurări legate de exercitarea funcţiilor şi

atribuţiilor aferente calităţii de organ ales sau numit în structurile de

conducere şi de execuţie ale filialei CECCAR;

o participarea la acţiuni, fapte sau cauze în rol dublu: e profesionist în

practică publică şi de organ ales sau numit în structurile de conducere şi de

execuţie ale filialei Corpului, ca de exemplu: luarea de hotărâri, decizii şi

semnarea de corespondenţă în numele filialei său a comisiei de disciplină,

dacă în cauza respectivă un membru a lconsiliului filialei sau al comisiei de

disciplină a efectuat lucrări sau a participat în vreun fel în calitate de liber-

profesionist contabil;

o judecarea în cadrul comisiei de disciplină a filialei a unor fapte în legătură

cu cauze la care au participat în vreun fel, în calitate de liber-profesionişti,

membrii consiliului filialei, membrii comisiei de disciplină, cenzorul sau

vreun angajat al filialei respective.

6. când profesionistul contabil efectuează lucrări în situaţia în care există elemente

care atestă starea de incompatibilitate

51

Integritate

Principiul integrităţii impune ca obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a fi

drepţi şi oneşti în relaţiile profesionale şi de afaceri. Integritatea implică, deasemenea,

tranzacţii corecte şi juste.

Un profesionist contabil nu trebuie să se asocieze cu rapoartele, evidenţele,

comunicatele sau alte informaţii când apreciază că acestea:

- conţin o declaraţie în mod semnificativ falsă sau care induce în eroare;

- conţin declaraţii sau informaţii eronate;

- omit sau ascund inforrnaţii, atunci când aceste omisiuniinduc în eroare.

Nu se vă considera că un profesionist contabil încalcă prevederile de mai sus dacă el

furnizează un raport modificat pentru a respecta cerinţele de mai sus.

Obiectivitate

Principiul obiectivităţii impune o obligaţie tuturor profesioniştilor contabili de a nu îşi

compromite profesia din cauza unor erori, conflicte de interese sau din cauza influenţei

nedorite a unor alte persoane.

Un profesionist contabil poate fi pus în situaţii în care obiectivitatea îi este

afectată.Este imposibil ca toate aceste situaţii să fie definite şi descrise. Relaţiile care aduc un

plus de confuzii sau influenţează în mod negativ raţionamentele profesionale ale

profesionistului contabil ar trebui evitate.

Profesioniştii contabili îşi desfăşoară activitatea în multe domenii diferite şi trebuie să-

şi demonstreze obiectivitatea în împrejurări diferite. Liber-profesioniştii contabili realizează

rapoarte de certificare, prestează servicii fiscale şi alte servicii de consultanţă managerială.

Alţi profesionişti contabili angajaţi întocmesc situaţii financiare fiind subordonaţi altora,

execută serviciile de audit intern şi servesc îndiferite funcţii financiare de conducere din

industrie, comerţ, sectorul public şi educaţie. De asemenea, unii profesionişti contabili

pregătesc şi instruiesc pe cei care aspiră să intre în profesie. Indiferent de poziţie sau serviciul

prestat, profesioniştii contabili trebuie să protejeze integritatea serviciilor profesionale şi să

menţină obiectivitatea în raţionamentul profesional.

In selecţionarea situaţiilor şi practicilor de care se vor ocupa în mod specific potrivit

cerinţelor etice legate de obiectivitate trebuie acordată atenţia corespunzătoare

următorilor factori:

- Profesioniştii contabili sunt expuşi unor situaţii în care asupra lor se pot exercita

presiuni ce le pot diminua obiectivitatea.

52

- Este practic imposibil să se definească şi să se descrie toate situaţiile în care ar

exista aceste posibile presiuni, în stabilirea standardelor pentru identificarea

relaţiilor care pot ori par să afecteze obiectivitatea profesionistului contabil trebuie

să domine un caracter rezonabil.

- Trebuie evitate relaţiile care permit ca idei preconcepute, părtinirea ori influenţele

altora să încalce obiectivitatea.

- Profesioniştii contabili au obligaţia de a se asigura că personalul angajat pentru

serviciile profesionale contabile şi-au însuşit principiul obiectivitătii.

- Profesioniştii contabili nu trebuie să accepte sau să ofere cadouri sau invitaţii (Ia

mese, spectacole) care pot fi considerate a avea o influenţă importantă şi

dăunătoare asupra raţionamentului lor profesional sau asupra acelora cu care

negociază.

Competenţa profesională şi prudenţa

Principiul competenţei profesionale şi al prudenţei impune următoarele obligaţii

profesioniştilor contabili:

- menţinerea cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale la nivelul necesar astfel încât

clienţii sau angajatorii săi să fie siguri că primesc servicii profesionale competente;

şi

- să acţioneze cu prudenţă în conformitate cu standardele tehnice şi profesionale,

atunci când oferă servicii profesionale.

Serviciile profesionale competente necesită un raţionament solid în aplicarea

cunoştinţelor şi aptitudinilor profesionale în furnizarea unor astfel de servicii.

Competenţa profesională poate fi împărţită în două faze separate:

a. obţinerea unui nivel de competenţă profesională;

b. menţinerea unui nivel de competenţă profesională.

Menţinerea unui nivel de competenţă profesională necesită o permanentă

conştientizare şi înţelegere a evoluţiilor relevante pe plan profesional tehnic şi în mediul de

afaceri. Dezvoltarea profesională continuă elaborează şi menţine capacităţile care îi permit

unui profesionist contabil să desfăşoare o activitate competentă într-un mediu profesional.

Seriozitatea include responsabilitatea de a acţiona în conformitate cu prevederile unei

sarcini, cu atenţie şi meticulozitate, ţinând cont de un interval de timp.

53

Un profesionist contabil ar trebui să se asigure treptat că cei care îşi desfăşoară

activitatea sub tutela unui profesionist contabil beneficiază de instruire şi supervizare

adecvată.

Dacă este cazul, un profesionist contabil ar trebui să îi atenţioneze pe clienţi,

angajatori şi alţi utilizatori de servicii profesionale de limitele inerente serviciilor pentru

a evita înţelegerea eronată a unei opinii exprimate drept afirmarea unui fapt.

Confidenţialitatea

Principiul confidenţialităţii impune ca obligaţie profesioniştilor contabili de a se abţine

de la:

- Dezvăluirea de informaţii confidenţiale în afara firmei sau organizaţiei angajatoare

ca urmare a unei relaţii profesionale sau de afaceri, cu excepţia cazului în care a

fost autorizat în mod special să facă publică o anumită informaţie sau dacă există o

obligaţie legală sau profesională de a face publice acele informaţii;

- Folosirea informaţiilor confidenţiale dobândite în timpul executării sarcinilor de

serviciu în avantajul personal sau în avantajul unei terţe părţi.

Un profesionist contabil trebuie să respecte întotdeauna confidenţialitatea, chiar şi

într-un mediu social. Profesionistul contabil trebuie să fie conştient de posibilitatea unor

scurgeri de informaţii, în special în situaţii ce implică o asociere de afaceri pe termen lung cu

un asociat sau cu un afin.

Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să menţină confidenţialitatea în

prezentarea de informaţii către un posibil client sau angajator.

Un profesionist contabil trebuie, de asemenea, să ia în considerare menţinerea

confidenţialităţii în cadrul firmei sau al organizaţiei angajatoare.

Un profesionist contabil trebuie să facă tot posibilul pentru a se asigura că personalul

aflat sub controlul său şi persoanele care îi furnizează consultanţă sau asistenţă

respectă principiul confidenţialităţii.

Obligaţia de confidenţialitate continuă şi după încheierea relaţiei dintre profesionistul

contabil şi client sau angajator. Când profesionistul contabil schimbă organizaţia angajatoare

sau obţine un nou client el are dreptul să utilizeze experienţa anterioară. Profesionistulcontabil

nu ar trebui, totuşi, să folosească sau să divulge informaţii confidenţiale primite sau obţinute

dintr-o relaţie profesională sau de afaceri.

54

În următoarele situaţii profesioniştii contabili sunt sau pot fi obligaţi să divulge

informaţii confidenţiale:

Atunci când divulgarea este autorizată de către client sau angajator;

Atunci când divulgarea este autorizată prin lege.

Exemplu:

- pentru a furniza documente sau alte probe în cursulunor proceduri judiciare; şi

- pentru a aduce la cunoştinţa autorităţilor publice în măsură eventuale încălcări

ale legii.

Atunci când există o obligaţie profesională sau un drept de a le divulga atunci când nu

este interzis prin lege:

- pentru a se conforma controlului calităţii unui corp membru sau al organismului

profesional;

- pentru a răspunde unei anchete sau unei investigaţii din partea organizaţiei

membre sau a unui organism normalizator;

- pentru a proteja interesele profesionale ale unui profesionist contabil în cursul

procedurilor judiciare; şi

- pentru a respecta standardele tehnice şi cerinţele etice.

Atunci când profesionistul contabil a determinat că informaţia confidenţială poate

fidivulgată trebuie avute în vedere următoarele aspecte:

- Dacă interesele tuturor părţilor, inclusiv ale terţelor părţi ale căror interese ar putea

fi afectate, ar fi prejudiciate în cazul în care clientul sau angajatorul consimt ca

profesionistul contabil să divulge informaţii;

- Dacă sunt cunoscute; sau nu toate faptele semnificative şi dacă pot fi susţinute cu

dovezi, în măsura în care acest lucru este posibil; când situaţia implică fapte sau

opinii nefondate trebuie să se recurgă la raţionamentul profesional pentru a se

determina tipul de prezentare care trebuie făcută, dacă este disponibil; şi

- Ce tip de comunicare este preconizată şi cui i se adresează; mai exact,

profesionistul contabil trebuie să fie convins că părţile cărora li se adresează

comunicarea sunt destinatarii adecvaţi şi că au responsabilitatea să reacţioneze ca

atare.

55

Comportamentul profesional

Principiul comportamentului profesional impune ca obligaţie profesioniştilor contabili

de a se conforma legilor şi reglementărilor relevante şi de a evita orice acţiuni care pot

discredita profesia contabilă. Acestea includ acţiuni pe baza cărora o terţă parte raţională şi

informată, la curent cu toate informaţiile relevante, ar concluziona că este afectată în mod

negativ buna reputaţiea profesiei. În cadrul strategiei de promovare şi de marketing a lor şi a

activităţii pe care o efectuează, profesioniştii contabili nu trebuie să furnizeze informaţii

eronate despre profesia lor.

Profesioniştii contabili trebuie să fie cinstiţi şi loiali şi nu trebuie:

- să facă revendicări exagerate pentru serviciile pe care le oferă, calificările pe care

leposedă şi experienţa pe care o deţin;

- să ofere referinţe compromiţătoare sau comparaţii lipsite de fundament privind

munca desfăşurată de alţii.

Respectul faţă de normele tehnice şi profesionale

Profesionistul contabil trebuie să-şi îndeplinească sarcinile profesionale în

conformitate cunormele tehnice şi profesionale relevante. Profesioniştii contabili au datoria de

a executa cu grijă şi abilitate instrucţiunile clientului sau patronului în măsura în care

sunt compatibile cu cerinţele de integritate, obiectivitate şi, în cazul liber-profesioniştilor

contabili, cu independenţă, în plus, ei trebuie să se conformeze normelor profesionale şi

tehnice emise de: IFAC, IASB, CECCAR,CAFR şi legislaţia relevantă.

56

TEMA 9

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA CORPULUI EXPERŢILOR

CONTABILI ŞI CONTABILILOR AUTORIZAŢI DIN ROMANIA

Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, denumit în

continuare Corpul, este persoană juridică de utilitate publică şi autonomă, din care fac parte

experţii contabili şi contabilii autorizaţi, în condiţiile prevăzute de lege.

Corpul, prin delegaţia primită din partea autorităţii publice, acordă şi retrage dreptul de

exercitare a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat şi are dreptul să controleze

competenţa şi moralitatea membrilor săi.

Membrii Corpului, potrivit actului normativ de înfiinţare, îşi aleg organele de

conducere care să îi reprezinte în faţa autorităţii publice, precum şi în raporturile cu

persoanele fizice şi juridice din ţară şi străinătate.

1. Organele de conducere şi de control ale Corpului

Organele centrale de conducere ale Corpului sunt:

- Conferinţa Naţională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, denumită în

continuare Conferinţa Naţională,

- Consiliul Superior al Corpului, denumit în continuare Consiliul Superior, şi

- Biroul permanent al Consiliului Superior, denumit în continuare Biroul permanent.

Conferinţa Naţională este organul superior de conducere şi de control al Corpului.

Conferinţa Naţională este constituită din membrii Consiliului Superior, membrii consiliilor

filialelor Corpului, ai comisiilor de disciplină, reprezentanţii Ministerului Finanţelor de pe

lângă Consiliul Superior şi consiliile filialelor, precum şi din reprezentanţi din fiecare filială a

Corpului, desemnaţi de adunările generale, conform normei de reprezentare de 1/100.

Conferinţa Naţională este legal constituită, dacă este asigurată participarea majorităţii

membrilor, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Dacă la

prima convocare nu se întruneşte numărul necesar, este convocată din nou Conferinţa

Naţională, care este legal constituită cu participarea a cel puţin 30% din numărul membrilor şi

57

reprezentanţilor, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi

Conferinţa Naţională este ordinară şi extraordinară.

Conferinţa Naţională ordinară se întruneşte anual prin grija Consiliului Superior,

care alege locul de desfăşurare şi are loc în cel mult două luni de la încheierea exerciţiului

financiar. Convocarea Conferinţei Naţionale ordinare se face cu cel puţin 20 de zile înaintea

datei de desfăşurare a acesteia.

Conferinţa Naţională ordinară are următoarele atribuţii:

a) aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili

şi Contabililor Autorizaţi din România, modificările şi completările acestuia,

avizate de Ministerul Finanţelor şi de Ministerul Justiţiei, precum şi Codul privind

conduita etică şi profesională a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi;

b) stabileşte direcţiile de bază şi ia măsurile necesare pentru asigurarea bunei

exercitări a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat;

c) examinează şi aprobă, prin vot deschis, raportul de activitate prezentat de Consiliul

Superior pentru exerciţiul financiar expirat şi raportul cenzorilor asupra gestiunii

financiare a Consiliului Superior;

d) aprobă, prin vot deschis, bilanţul contabil, execuţia bugetului de venituri şi

cheltuieli pentru exerciţiul financiar încheiat, precum şi bugetul de venituri şi

cheltuieli al exerciţiului financiar viitor, prezentate de Consiliul Superior;

e) aprobă, prin vot deschis, organigrama Consiliului Superior, sistemul de salarizare

pentru anul următor, precum şi principiile şi criteriile de organizare şi de salarizare

a aparatului propriu şi a consiliilor filialelor;

f) aprobă, prin vot deschis, sistemul de acordare şi cuantumul cheltuielilor de

deplasare şi reprezentare în consiliile filialelor Corpului pe anul următor, la

propunerea preşedintelui Consiliului Superior;

g) alege şi revocă preşedintele şi membrii Consiliului Superior şi ai comisiei de

cenzori a acestuia; alege şi revocă preşedintele şi doi membri ai Comisiei

superioare de disciplină;

h) aprobă raportul Consiliului Superior referitor la rezultatul alegerilor privind

reînnoirea mandatelor membrilor consiliilor filialelor Corpului, inclusiv revocarea

celor aleşi;

i) aprobă, prin vot deschis, nivelul indemnizaţiilor pentru organele alese ale Corpului

şi al taxelor de înscriere în evidenţa Corpului;

58

j) hotărăşte asupra propunerilor de sancţionare disciplinară a membrilor Consiliului

Superior şi ai consiliilor filialelor, formulate de Comisia superioară de disciplină;

k) stabileşte anual cotizaţiile pe tranşe de venit, datorate de membrii Corpului;

l) aprobă planurile anuale de activitate ale Consiliului Superior şi ale consiliilor

filialelor;

m) confirmă lista cuprinzând membrii de onoare ai Corpului;

n) stabileşte măsurile necesare şi urmăreşte îndeplinirea altor atribuţii prevăzute de

actele normative, precum şi a propriilor hotărâri.

Conferinţa Naţională extraordinară are loc numai în cazuri deosebite şi se convoacă

cu cel puţin 15 zile înaintea datei fixate pentru desfăşurarea ei, de către Consiliul Superior, pe

baza ordinii de zi stabilite de acesta din proprie iniţiativă sau la propunerea filialelor

reprezentând peste o cincime din totalul membrilor Corpului.

Cu ocazia Conferinţei Naţionale extraordinare pot fi organizate "zile de studii"

(seminarii, colocvii etc.), ca urmare a unor lucrări executate şi expuse de experţi contabili şi

contabili autorizaţi şi, eventual, cu concursul unor persoane şi personalităţi din afara Corpului,

sub conducerea unui raportor general, desemnat de Consiliul Superior dintre membrii săi.

Consiliul Superior exercită drepturile Corpului aferente statutului său de persoană

juridică de utilitate publică; în mod esenţial, are ca atribuţie reprezentarea profesiunii în faţa

autorităţilor publice prin preşedintele său şi coordonarea acţiunilor consiliilor filialelor

judeţene.

Consiliul Superior cuprinde maximum 24 de membri, inclusiv presedintele, şi 8

supleanţi. Reprezentarea experţilor contabili şi a contabililor autorizaţi se stabileşte în funcţie

de procentajul experţilor contabili în raport cu totalul membrilor Corpului la nivelul ţării,

conform tabelului următor: Stabilirea locurilor aferente celor două categorii profesionale se

face, potrivit alin. 1, de către Biroul permanent, cu 3 luni înaintea datei stabilite pentru

alegeri.

Funcţiile membrilor Consiliului Superior nu sunt remunerate; aceştia însă beneficiază

de decontarea cheltuielilor de deplasare şi reprezentare. De asemenea, pot primi indemnizaţii

pentru activităţile efectiv prestate pentru Corp, în limitele şi condiţiile aprobate de Conferinţa

Naţională.

Membrii titulari şi supleanţi ai Consiliului Superior sunt aleşi prin vot secret, pentru 4

ani. Pentru asigurarea continuităţii activităţilor Corpului mandatele a jumătate din numărul

celor aleşi sunt reînnoite la fiecare 2 ani.

59

Locurile vacante în Consiliul Superior provin, de regulă, din încetarea mandatului

celor care au împlinit patru ani în cadrul acestuia; de asemenea, mandatul membrilor care se

află în situaţia prevăzută la alin.4 al pct.98 încetează.

Membrii cărora le încetează mandatul pot să îşi depună candidatura şi să fie realeşi

după o perioadă cel puţin egală cu cea a mandatului îndeplinit.

Alegerile pentru Consiliul Superior se fac prin vot secret; sunt declaraţi aleşi candidaţii

care au obţinut minimum 2/3 din numărul voturilor exprimate. În cazul în care candidaţii nu

întrunesc această majoritate se organizează al doilea tur de scrutin, la care sunt declaraţi aleşi

cei care au întrunit majoritatea simplă a voturilor exprimate.

Consiliul Superior se convoacă cel puţin o dată pe semestru de către preşedintele său şi

ori de câte ori este necesar; de asemenea, poate fi convocat la cererea Biroului permanent, a

majorităţii membrilor Consiliului Superior, precum şi la cererea Comisiei superioare de

disciplină. Hotărârile Consiliului Superior sunt valabile dacă au fost luate cu 2/3 din numărul

membrilor săi, care trebuie să reprezinte cel puţin 3/4 din numărul membrilor acestora. Dacă

nu s-a întrunit acest număr de voturi, al doilea tur de scrutin are loc în cursul unei alte şedinţe,

cu o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor, cu aceeaşi ordine de zi şi făcând

obiectul unei convocări speciale în termen de 15 zile. În acest caz, hotărârile se iau cu

majoritatea voturilor membrilor prezenţi. La paritate de voturi, votul preşedintelui de şedinţă

este hotărâtor.

Deliberările Consiliului Superior au caracter strict secret; hotărârile sunt date

publicităţii în revista editată de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi.

Consiliul Superior are următoarele atribuţii:

a) alege dintre membrii săi 5 vicepreşedinţi ai Consiliului Superior: 4 dintre aceştia sunt

aleşi dintre experţii contabili, iar unul, dintre contabilii autorizaţi;

b) asigură elaborarea şi completarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a

Corpului, solicitând avizele Ministerului Finanţelor şi Ministerului Justiţiei;

regulamentul de organizare şi funcţionare nu va fi înaintat pentru aprobare fără avizele

favorabile ale celor două ministere;

c) asigură elaborarea şi completarea Codului privind conduita etică şi profesională a

experţilor contabili şi contabililor autorizaţi;

d) asigură administrarea şi gestionarea patrimoniului Corpului;

e) deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert contabil şi de

contabil autorizat;

60

f) veghează ca Regulamentul privind dobândirea calităţii de expert contabil şi contabil

autorizat să fie strict aplicat;

g) asigură coordonarea activităţii consiliilor filialelor; stabileşte metodologia de elaborare

a bugetului de venituri şi cheltuieli al Corpului;

h) aprobă statele de funcţii ale Corpului şi filialelor;

i) asigură participarea membrilor săi în cadrul unor comisii de studii şi cercetări

destinate a face să progreseze profesia şi ştiinţa contabilă sau în diverse grupe de lucru

din cadrul instituţiilor guvernamentale şi neguvernamentale, la solicitarea acestora;

j) decide în termen de 30 de zile asupra contestaţiilor făcute împotriva hotărârilor luate

de Comisia superioară de disciplină;

k) aprobă normele privind desfăşurarea activităţii curente a compartimentelor şi verigilor

organizatorice ale Corpului;

l) ia toate măsurile necesare pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii de acordare

a vizei anuale pentru exercitarea profesiei şi a celei de asigurare a riscului profesional

de către toţi membrii Corpului;

m) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, regulament şi hotărârile Conferinţei

Naţionale a experţilor contabili şi contabililor autorizaţi.

Biroul permanent al Consiliului Superior este compus din preşedinte, ales de

Conferinţa Naţională, şi din vicepreşedinţi, aleşi de Consiliul Superior.

Preşedintele Consiliului Superior este şi preşedintele Biroului permanent.

Vicepreşedinţii Biroului permanent sunt aleşi prin vot secret dintre membrii

Consiliului Superior. Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a 2/3 din numărul

celor prezenţi, care trebuie să fie de cel puţin 3/4 din numărul membrilor Consiliului superior.

La un al doilea tur, candidaţii sunt aleşi pe baza majorităţii simple, dintr-o participare de cel

puţin 40% din numărul membrilor; la egalitate de voturi, este ales cel mai în vârstă. După

expirarea mandatului, vicepreşedinţii Biroului permanent pot fi realeşi după o perioadă egală

cu cea a mandatului deţinut.

În cazul când postul devine vacant sau dacă un membru este în imposibilitate de a-şi

îndeplini mandatul, se procedează la o nouă alegere.

Biroul permanent al Consiliului Superior se întruneşte lunar şi ori de câte ori este

necesar şi ia decizii cu votul majorităţii simple a membrilor săi. Deciziile emise de Biroul

permanent între şedinţele Consiliului Superior se prezintă acestuia pentru validare.

61

Biroul permanent, cu două luni înaintea începerii anului, stabileşte normativele de

cheltuieli la nivelul Corpului şi al filialelor ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetului,

privind:

- cheltuielile de deplasare în ţară şi străinătate;

- cheltuielile de reprezentare la reuniunile Biroului permanent, secţiunilor şi ale

invitaţilor acestora;

- cheltuielile ocazionate de demersurile, sarcinile şi obligaţiile diverse ce revin

membrilor Consiliului Superior, ţinând seama de funcţiile acestora.

Preşedintele Consiliului Superior este ales de Conferinţa Naţională dintre membrii

Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România pentru un mandat de 4

ani. Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie numai dacă îşi desfăşoară

activitatea în domeniul cercetării sau în învăţământul universitar de profil şi se bucură de

autoritate profesională şi morală deosebită.

Pentru asigurarea continuităţii, în primul an de mandat preşedintele ales îşi

îndeplineşte atribuţiile prevăzute de lege şi de regulament, putând solicita şi sprijinul fostului

preşedinte.

Preşedintele Consiliului Superior asigură executarea hotărârilor Consiliului Superior şi

a deciziilor Biroului permanent şi coordonează activitatea curentă a Corpului.

Preşedintele Consiliului Superior are următoarele atribuţii:

a) convoacă şi conduce şedinţele Consiliului Superior şi ale Biroului permanent;

b) conduce şi coordonează dezbaterile;

c) prezintă anual Consiliului Superior, spre adoptare, proiectul de buget pentru exerciţiul

viitor;

d) aprobă angajarea şi efectuarea cheltuielilor în cadrul bugetului aprobat de Conferinţa

Naţională;

e) prezintă bilanţul contabil spre adoptare Consiliului Superior şi spre aprobare

Conferinţei Naţionale;

f) numeşte şi revocă, cu respectarea statelor de funcţiuni aprobate de Consiliul Superior,

personalul propriu al Corpului şi îi stabileşte salariile, cu aprobarea Biroului

permanent;

g) reprezintă Corpul în faţa autorităţilor publice, a terţilor sau organizaţiilor naţionale şi

internaţionale, apărând prestigiul şi independenţa profesională a membrilor săi;

h) îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de Conferinţa Naţională, Consiliul Superior şi

Biroul permanent.

62

Preşedintele Consiliului Superior, cu acordul Biroului permanent, are acces la lucrările

consiliilor filialelor, secţiunilor şi departamentelor Corpului, participând la dezbateri fără

drept de vot.

Preşedintele Consiliului Superior poate să delege un membru al acestuia pentru o

acţiune sau activitate determinată.

Preşedintele Consiliului Superior, cu acordul Biroului permanent, are competenţa să

reunească la sediul uneia dintre filialele Corpului pe preşedinţii consiliilor filialelor sau pe

reprezentanţii lor, în vederea examinării unor probleme deosebit de importante ale apărării

unor interese generale ale profesiei, de studiere a oricăror măsuri de ordin colectiv. Aceste

reuniuni au numai un caracter de informare.

Preşedintele Consiliului Superior îşi desfăşoară activitatea la sediul Corpului, în

program normal de lucru, cel puţin două zile pe săptămână.

Fiecare vicepreşedinte al Consiliului Superior conduce activitatea unei secţiuni,

comisii sau departament, potrivit celor stabilite de Biroul permanent al Consiliului Superior.

Vicepreşedinţii, cu acordul Biroului permanent, au acces la lucrările consiliilor

filialelor, participând la dezbateri fără drept de vot.

Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de patru ani, de Conferinţa Naţională ordinară,

prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din Consiliul Superior, şi anume:

doi din cadrul experţilor contabili, unul din cadrul contabililor autorizaţi. Cenzorii nu pot

îndeplini mai mult de două mandate consecutive.

Cenzorii au ca atribuţii verificarea gestiunii financiare a Consiliului Superior pentru

exerciţiul financiar încheiat, a concordanţei dintre operaţiunile înregistrate în contabilitate şi

cele aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, raportând Conferinţei Naţionale în legătură

cu regularitatea şi sinceritatea bilanţului şi a execuţiei bugetare. De asemenea, cenzorii

controlează respectarea condiţiilor privind convocarea Conferinţei Naţionale.

Cenzorii îşi desfăşoară activitatea potrivit propriului regulament aprobat de Consiliul

Superior.

2. Organizarea activităţtii Corpului

Activităţile Corpului se desfăşoară în cadrul: secţiunilor, comisiilor, departamentelor

şi Secretariatului general, subordonate Biroului permanent al Consiliului Superior al Corpului.

63

Secţiunile Corpului se organizează pe categorii profesionale, şi anume:

- Secţiunea experţilor contabili şi

- Secţiunea contabililor autorizaţi.

Atribuţiile acestora se stabilesc prin norme aprobate de Consiliul Superior al Corpului.

Conducerea fiecărei secţiuni este asigurată de cel mult 5 membri, desemnaţi din cadrul

Consiliului Superior, dintre care: un preşedinte, desemnat dintre vicepreşedinţii Biroului

permanent, un supleant şi 1-3 membri. La propunerea vicepreşedinţilor de resort, în funcţie de

necesităţi, secţiunile se completează, prin decizia preşedintelui Consiliului Superior, cu

specialişti, chiar din afara Corpului, cunoscuţi pentru calificarea, competenţa şi lucrările lor;

aceştia au în cadrul secţiunilor vot consultativ.

Secţiunile Corpului au următoarele atribuţii principale:

a) organizează examenele de admitere pentru accesul la profesia de expert contabil şi

contabil autorizat, conform regulamentului elaborat de Consiliul Superior, avizat de

Ministerul Finanţelor şi de Ministerul Educaţiei Naţionale şi aprobat prin hotărâre a

Guvernului; ţin evidenţa persoanelor care au promovat examenul de admitere şi se află

în perioada de stagiu, potrivit normelor aprobate de Consiliul Superior;

b) organizează examinarea persoanelor fizice străine care urmează să exercite activitatea

de expert contabil sau contabil autorizat în România asupra cunoaşterii legislaţiei

naţionale în domeniile fiscal, contabil şi al organizării şi funcţionării societăţilor

comerciale;

c) organizează activitatea de stagiu şi examenul de aptitudini pentru dobândirea calităţii

de expert contabil şi contabil autorizat, potrivit regulamentului aprobat de Consiliul

Superior, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor;

d) elaborează, potrivit legii, normele privind activitatea şi conduita etică a experţilor

contabili şi a contabililor autorizaţi, pe care le dă publicităţii;

e) asigură respectarea normelor legale de către experţii contabili şi contabilii autorizaţi ce

îşi desfăşoară activitatea individual, ca asociaţi într-o societate comercială de expertiză

contabilă sau ca salariaţi/colaboratori ai societăţii de expertiză;

f) urmăresc modul de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei, conform

normelor emise de Consiliul Superior, prezentând rapoarte în acest sens Biroului

permanent al Consiliului Superior;

g) colaborează la elaborarea planului tematic al revistei Corpului şi a planului tematic al

publicaţiilor proprii de specialitate;

64

h) verifică respectarea, de către filialele Corpului, a condiţiilor legale de înscriere în

Tabloul Corpului a persoanelor fizice şi juridice, pe baza documentelor transmise de

către acestea;

i) soluţionează, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestaţiile formulate de către

membrii Corpului, referitoare la:

- respingerea de către filiale a cererii de înscriere în Tabloul Corpului;

- autorizarea încetării provizorii a calităţii de membru al Corpului;

- radierea din Tabloul Corpului, în cazurile prevăzute de regulament;

- neînregistrarea în Tabloul Corpului de către filiale a sediilor secundare ale

societăţilor comerciale de expertiză contabilă recunoscute de Corp.

Procedura de luare a unei decizii de către secţiune pentru îndeplinirea acestor atribuţii

obligă la audierea celui interesat, care va fi încunoştiinţat în scris despre data audierii

sale, cu cel puţin 15 zile înainte. Neprezentarea acestuia la termenul fixat nu împiedică

adoptarea deciziei. Deciziile secţiunilor trebuie motivate şi se adoptă cu majoritatea

simplă a voturilor celor prezenţi. La egalitate de voturi cel al preşedintelui este

hotărâtor. Deciziile se comunică prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire,

celui interesat, consiliului filialei şi reprezentantului Ministerului Finanţelor de pe

lângă acesta. Ele pot fi contestate la Consiliul Superior al Corpului Experţilor

Contabili şi Contabililor Autorizaţi în termen de 15 zile de la comunicare.

j) îndeplinesc alte activităţi stabilite prin acte normative sau hotărâri ale organelor de

conducere ale Corpului, potrivit profilului lor de activitate.

Activitatea secţiunilor, departamentelor şi comisiilor Corpului se desfăşoară pe baza

programelor de activitate aprobate de Consiliul Superior al Corpului.

Membrii secţiunilor şi ai departamentelor Consiliului Superior şi ai consiliilor şi

secţiunilor filialelor, în exercitarea funcţiilor lor, sunt răspunzători pentru păstrarea secretului

profesional.

Toţi membrii Consiliului Superior care, fără o motivare valabilă, refuză sau se abţin de

la îndeplinirea obligaţiilor profesionale sau de la efectuarea lucrărilor care le sunt impuse de

funcţionarea normală a acestuia, sunt consideraţi, de drept, demisionaţi din calitatea lor de

membri ai consiliului. De asemenea, sunt consideraţi demisionaţi membrii Consiliului

Superior care au fost sancţionaţi disciplinar. Constatarea renunţării unui membru la funcţiile

pentru care a fost ales se face prin decizia motivată a Consiliului Superior.

65

Sub coordonarea directă a preşedintelui Biroului permanent, funcţionarea

administrativă a Consiliului Superior se realizează prin Secretariatul general al Corpului,

condus de un secretar general salariat, numit de Consiliul Superior, care răspunde de buna

funcţionare a compartimentelor administrative.

Secretarul general are următoarele atribuţii:

a) execută hotărârile şi deciziile privind activitatea compartimentelor administrative;

b) pregăteşte, analizează şi centralizează proiectele de buget ale filialelor; elaborează

proiectul de buget al Corpului; după însuşirea acestora de către Biroul permanent, prin

preşedintele acestuia, le prezintă Consiliului Superior pentru adoptare, cu cel puţin o

lună înainte de începerea exerciţiului financiar;

c) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli, prezentând informări periodice

Biroului permanent; în acest sens, asigură şi răspunde de organizarea şi ţinerea

contabilităţii la nivel central şi teritorial, potrivit legii;

d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat pentru Conferinţa

Naţională, Consiliul Superior, Biroul permanent, secţiunile şi departamentele

Corpului;

e) organizează şi asigură evidenţa centralizată a experţilor contabili şi a contabililor

autorizaţi înscrişi în Tabloul Corpului de către filiale;

f) asigură publicarea anuală în Monitorul Oficial al României a Tabloului Corpului;

g) organizează, asigură şi urmăreşte publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de

expert contabil şi de contabil autorizat, în interesul profesiei membrilor Corpului;

propune Comisiei superioare de disciplină pe cei care se fac vinovaţi de încălcarea

reglementărilor privind publicitatea;

h) asigură publicarea în revista Corpului a bilanţului contabil şi a contului de gestiune

anual, după aprobarea lor de către Conferinţa Naţională;

i) asigură condiţiile materiale pentru desfăşurarea activităţilor Consiliului Superior, ale

membrilor şi ale organelor subordonate;

j) propune preşedintelui Biroului permanent, anual, o dată cu proiectul de buget, schema

de funcţii şi de salarizare a sectoarelor administrative şi a salariaţilor din subordine;

k) participă, fără drept de vot, la şedinţele Biroului permanent, luând cunoştiinţă de

deciziile adoptate.

În subordinea secretarului general funcţionează compartimentele administrative care

asigură funcţionarea curentă a Corpului. Atribuţiile, competenţele, structura de personal şi

66

relaţiile dintre compartimente se stabilesc prin norme aprobate de Consiliul Superior, la

propunerea secretarului general.

Secretarul general şi personalul din subordine sunt obligaţi să păstreze secretul

profesional şi de serviciu.

3. Organe care activează pe lângă Consiliul Superior al Corpului

A. Comisia superioară de disciplină

Comisia superioară de disciplină are următoarea competenţă:

a) analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică şi profesională ale

membrilor Consiliului Superior şi ai consiliilor filialelor, făcând propuneri de

sancţionare a acestora Conferinţei Naţionale care hotărăşte;

b) soluţionează plângerile referitoare la abaterile de la conduita etică şi profesională a

preşedinţilor Consiliului Superior şi consiliilor filialelor, precum şi a persoanelor

fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert

contabil sau contabil autorizat în România şi aplică, după caz, sancţiunile prevăzute în

art. 16 din O.G. nr. 65/1994, aprobată şi modificată prin Legea nr.42/1995, cu

modificările şi completările ulterioare;

c) rezolvă contestaţiile formulate împotriva hotărârilor disciplinare pronunţate de

comisiile de disciplină ale filialelor.

d) aplică sancţiunea interzicerii dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau

contabil autorizat membrilor Corpului care au săvârşit abateri grave prevăzute la pct.

125 din regulament.

Comisia superioară de disciplină este formată din 5 membri titulari şi 5 membri

supleanţi, astfel:

a) preşedintele şi 2 membri, experţi contabili, aleşi de Conferinţa Naţională dintre

membrii Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România, care se

bucură de autoritate profesională şi morală deosebită;

b) 2 membri desemnaţi de ministrul finanţelor.

În aceleaşi condiţii sunt desemnaţi supleanţii.

Mandatul membrilor comisiei este de 4 ani.

67

Pot face contestaţii la Comisia superioară de disciplină împotriva hotărârilor comisiilor

de disciplină ale filialelor toţi cei interesaţi, precum şi consiliile filialelor. Termenul de

contestare este de 30 de zile de la data comunicării hotărârii comisiilor de disciplină ale

filialelor.

În perioada de judecare a contestaţiei se suspendă aplicarea prevederilor hotărârii de

sancţionare, pentru lucrările începute.

Pregătirea, audierea, deliberarea, natura şi comunicarea hotărârilor se fac în aceleaşi

condiţii ca şi cele prevăzute pentru faptele de competenţa de judecată a comisiilor de

disciplină ale filialelor.

Raportorul dispune de cel mult 30 de zile pentru a pregăti raportul şi pentru a-l susţine

în faţa Comisiei superioare de disciplină la termenul stabilit.

În cazurile prevăzute la punctul a), hotărârea de sancţionare se supune dezbaterii

Conferinţei Naţionale, care o poate confirma sau infirma. Contestarea sancţiunilor hotărâte de

Conferinţa Naţională se face la secţia de contencios administrativ a curţii de apel, în termen

de 30 de zile de la data înştiinţării oficiale a celui în cauză.

Membrii Comisiei superioare de disciplină sunt răspunzători de păstrarea secretului

profesional în exercitarea mandatului lor.

Hotărârile Comisiei superioare de disciplină pot fi contestate la Consiliul Superior al

Corpului, în termen de cel mult 15 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă. Contestaţia nu

suspendă aplicarea hotărârii.

Pentru constituirea jurisprudenţei disciplinare, Comisia superioară de disciplină

întocmeşte o culegere cu toate soluţiile proprii pronunţate, cât şi cu cele pronunţate de

comisiile de disciplină ale filialelor, publicându-le anual în revista Corpului.

B. Reprezentantul Ministerului Finanţelor pe lângă Consiliul Superior al

Corpului

Reprezentantul Ministerului Finanţelor pe lângă Consiliul Superior al Corpului

participă la lucrările Conferinţei Naţionale, la şedinţele Consiliului Superior, ale Biroului

permanent şi ale Comisiei superioare de disciplină, fără drept de vot.

În acest sens:

- primeşte convocările la lucrările Conferinţei Naţionale, Consiliului Superior,

Biroului permanent şi Comisiei superioare de disciplină, materialele supuse

dezbaterii fiindu-i trimise cu 7 zile înainte;

68

- este înştiinţat de secretarul Comisiei superioare de disciplină despre toate

contestaţiile primite de această comisie;

- sesizează Consiliul Superior asupra hotărârilor adoptate de Comisia superioară de

disciplină pe care le consideră nelegale;

- sesizează pe ministrul finanţelor, ori de câte ori hotărârile şi măsurile adoptate de

Corp contravin reglementărilor legale şi trimite, spre înştiinţare, Biroului

permanent, o copie a sesizării. Hotărârile respective devin aplicabile numai după

pronunţarea ministrului finanţelor.

4. Organele teritoriale ale Corpului

A. Organele de conducere şi de control ale filialelor

În reşedinţele de judeţ şi în municipiul Bucureşti, Corpul îşi constituie filiale fără

personalitate juridică.

Organele de conducere ale filialelor sunt:

- adunările generale,

- consiliile filialelor şi

- birourile permanente ale acestora.

Controlul activităţii filialei se exercită de către cenzori.

Consiliul filialei cuprinde maximum 14 membri titulari, inclusiv presedintele, şi 6

membri supleanţi.

Repartiţia locurilor între experţii contabili şi contabilii autorizaţi variază de la o filială

la alta, în funcţie de procentajul experţilor contabili în raport cu numărul total al membrilor

Corpului la nivelul ţării şi după cum numărul membrilor înscrişi în filială este superior sau

inferior totalului de 500 de membri. La filialele care au sub 100 de membri, consiliul filialei

este format din 4 membri titulari, dintre care 3 experţi contabili, şi 2 membri supleanţi, unul

expert contabil şi celălalt contabil autorizat.

Funcţiile membrilor consiliului filialei nu sunt remunerate; sunt acoperite însă

cheltuielile de deplasare şi de reprezentare. De asemenea, membrii consiliului filialei pot

primi indemnizaţii în limitele şi condiţiile aprobate de Conferinţa Naţională.

69

Membrii titulari şi supleanţi ai consiliului filialei sunt aleşi prin vot secret pentru o

perioadă de 4 ani. Pentru asigurarea continuităţii activităţii mandatele a jumătate dintre

membrii aleşi încetează după 2 ani.

Locurile vacante în consiliul filialei provin, de regulă, din încetarea mandatului celor

care au împlinit patru ani de activitate în cadrul consiliului; mandatul membrilor care au fost

sancţionaţi disciplinar încetează.

Membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeşi după o perioadă cel puţin egală cu

cea a mandatului îndeplinit.

Consiliul filialei este convocat de preşedintele său ori de câte ori este nevoie şi cel

puţin o dată pe trimestru. Convocarea, la cererea majorităţii membrilor săi, este obligatorie,

data şi ordinea de zi comunicându-se cu 10 zile înainte.

Consiliul filialei nu poate delibera decât asupra problemelor ce sunt în competenţa sa

şi sunt înscrise pe ordinea de zi, cu excepţia celor care, datorită urgenţei lor, sunt supuse în

şedinţă de către preşedinte.

Hotărârile consiliului filialei sunt valabile dacă întrunesc un număr de voturi mai mare

de 1/2 din numărul membrilor săi. Dacă această majoritate nu a fost asigurată, al doilea tur de

scrutin va avea loc într-o altă şedinţă, la care majoritatea voturilor celor prezenţi va fi

suficientă, dintr-o participare de cel puţin 40% din numărul membrilor consiliului. La

egalitate de voturi, votul preşedintelui este decisiv.

Preşedinţii consiliilor filialelor se reunesc la intervale de timp regulate, sub preşedinţia

preşedintelui Consiliului Superior, în vederea realizării unei informări reciproce şi armonizării

poziţiilor lor adoptate la nivelul filialelor, în domeniul competenţelor descentralizate.

Deliberările consiliului filialei au caracter strict secret; hotărârile însă sunt date

publicităţii în revista editată de Corp.

Consiliul filialei are următoarele atribuţii:

a) supraveghează asupra modului de exercitare a profesiilor de expert contabil şi de

contabil autorizat în raza de activitate a filialei;

b) asigură apărarea intereselor filialei şi administrarea bunurilor acesteia;

c) asigură prevenirea şi concilierea tuturor contestaţiilor sau conflictelor de ordin

profesional;

d) hotărăşte în ceea ce priveşte înscrierea în Tabloul Corpului sau asupra modificărilor ce

se aduc acestuia, potrivit precizărilor Consiliului Superior;

e) urmăreşte încasarea cotizaţiilor profesionale datorate de membrii filialei;

70

f) sesizează Consiliul Superior cu propuneri şi sugestii privind exercitarea profesiilor de

expert contabil şi de contabil autorizat;

g) sesizează comisia de disciplină a filialei cu abaterile profesionale constatate în sarcina

membrilor Corpului;

h) efectuează sau autorizează pe întreg teritoriul filialei toate formele de publicitate

colectivă considerate utile intereselor profesiei, conform hotărârii Consiliului

Superior;

i) pronunţă radierea din Tabloul Corpului în cazurile prevăzute de regulament, precum şi

încetarea provizorie a calităţii de membru al Corpului, la cererea celui interesat;

j) analizează şi adoptă proiectul bugetului filialei, potrivit normelor emise de Consiliul

Superior;

k) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, de hotărârile şi deciziile

organelor de conducere ale Corpului.

Biroul permanent al consiliului filialei este compus din 2-4 membri: un preşedinte şi

1-3 vicepreşedinţi; când sunt mai mulţi vicepreşedinţi, unul dintre aceştia este ales din cadrul

contabililor autorizaţi.

Preşedintele consiliului filialei este şi preşedintele biroului permanent.

Preşedinţii şi vicepreşedinţii filialelor nu pot fi în acelaşi timp preşedinte sau

vicepreşedinţi ai Consiliului Superior.

Vicepreşedinţii Biroului permanent sunt aleşi prin vot secret, dintre membrii

consiliului. Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a 2/3 din numărul celor

prezenţi, care trebuie să reprezinte cel puţin 3/4 din membrii consiliului filialei. Dacă un al

doilea tur este necesar, votul majorităţii simple este suficient dintr-o participare de cel puţin

40% din membrii consiliului. La egalitate de voturi, este ales cel mai în vârstă.

Biroul permanent se întruneşte lunar şi ori de câte ori este necesar şi ia decizii cu votul

majorităţii membrilor săi.

Biroul permanent urmăreşte întocmirea proiectului bugetului filialei potrivit normelor

emise de Corp şi înaintarea acestuia în termen la Consiliul Superior al Corpului.

Preşedintele consiliului filialei este ales de adunarea generală dintre membrii filialei

Corpului pentru un mandat de 4 ani. Persoana respectivă poate să cumuleze această funcţie

numai dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul cercetării sau în învăţământul universitar de

profil şi care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită. Pentru asigurarea

continuităţii, în primul an de mandat, preşedintele ales îşi îndeplineşte atribuţiile prevăzute de

lege şi de regulament, putând solicita sprijinul fostului preşedinte.

71

Preşedintele Biroului permanent al filialei asigură executarea hotărârilor Consiliului

Superior şi ale consiliului filialei, ca şi buna desfăşurare a activităţii membrilor filialei, având

următoarele atribuţii principale:

a) convoacă consiliul filialei şi conduce dezbaterile acestuia;

b) reprezintă consiliul filialei pe lângă Consiliul Superior şi pe lângă membrii Corpului;

c) reprezintă Corpul în faţa reprezentanţilor autorităţilor publice şi ai colectivităţilor

diverse din cuprinsul teritoriului filialei sale, pe baza împuternicirilor stabilite de

Consiliul Superior;

d) angajează cheltuielile în cadrul bugetului aprobat;

e) face propuneri de angajare a salariaţilor din structurile executive ale filialei şi de

stabilire a salariilor acestora, în limitele statului de funcţii aprobat; propunerile se

înaintează preşedintelui Consiliului Superior spre aprobare;

f) poate accepta sponsorizări şi donaţii acordate filialei, în limitele stabilite de Consiliul

Superior şi în condiţiile legii;

g) organizează alegerile în consiliile Corpului, potrivit prevederilor anexei nr.1 la

prezentul regulament;

h) supune spre aprobare adunării generale execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli pe

anul expirat;

i) arbitrează eventualele litigii dintre membrii filialei şi clienţii acestora, în cazul când

aceştia din urmă acceptă acest arbitraj;

j) supune adunării generale anuale propunerile pentru acordarea de distincţii onorifice;

k) răspunde solidar cu consiliul filialei de încasarea cotizaţiilor profesionale datorate de

membrii filialei;

l) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege, de regulament, de hotărârile şi deciziile

organelor de conducere ale filialei şi ale Corpului.

În cazul în care un membru al Corpului este confruntat cu o dificultate particulară,

îndeosebi pe plan etic, acesta poate cere sprijinul colegial al preşedintelui consiliului filialei;

intervenţia preşedintelui este de natură numai de a aplana aceste dificultăţi.

În caz de deces al unui membru al Corpului, preşedintele poate, la cererea celor

îndreptăţiţi, să desemneze un coleg care să asigure administrarea profesională provizorie a

lucrărilor acestuia. O asemenea măsură poate fi luată, la cerere, şi în cazul incapacităţii

temporare.

72

În cazul când Comisia superioară de disciplină sau comisia de disciplină a filialei

sancţionează un membru al Corpului cu suspendarea dreptului de a exercita profesia,

preşedintele consiliului filialei desemnează pe unul sau mai mulţi dintre membrii filialei

Corpului, sub rezerva acceptării clientului interesat, să execute misiunile încredinţate celui

suspendat, oricare ar fi durata suspendării.

Preşedintele desemnează pe unul dintre vicepreşedinţi ca înlocuitor de drept pe

perioada cât el absentează sau în caz de demisie. Vicepreşedintele desemnat ca înlocuitor de

drept poate fi, la rândul său, înlocuit cu un alt vicepreşedinte desemnat în acest sens sau, în

cazul în care şi acesta este nevoit să lipsească, de cel mai în vârstă membru al consiliului

filialei.

Sub conducerea preşedintelui Biroului permanent al filialei, funcţionarea

administrativă a consiliului filialei se realizează de secretarul filialei, angajat la propunerea

consiliului filialei, salariat, responsabil cu buna funcţionare a compartimentelor

administrative.

Secretarul filialei are următoarele atribuţii:

a) execută hotărârile consiliului filialei;

b) elaborează proiectul bugetului filialei, conform normelor emise de Consiliul Superior;

c) asigură execuţia bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat;

d) asigură executarea tuturor lucrărilor administrative şi de secretariat ale filialei;

e) organizează şi asigură evidenţa experţilor contabili şi contabililor autorizaţi în cadrul

Tabloului Corpului existent la filială;

f) asigură elaborarea documentelor primare şi a situaţiilor necesare ţinerii contabilităţii,

conform reglementărilor legale şi normelor emise de Consiliul Superior;

g) propune anual consiliului filialei schema de funcţiuni şi salarizarea personalului

necesar, care urmează a fi supuse aprobării Consiliului Superior;

h) participă, fără drept de vot, la şedinţele Biroului permanent al filialei, luând la

cunoştinţă deciziile adoptate;

i) îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute în actele normative, precum şi în hotărârile şi

deciziile organelor de conducere ale filialei şi ale Corpului.

Secţiunea experţilor contabili este condusă de un vicepreşedinte expert contabil, iar

Secţiunea contabililor autorizaţi este condusă de vicepreşedintele contabil autorizat.

73

B. Organizarea activităţii filialelor

Activităţile desfăşurate de consiliul filialei se organizează pe următoarele verigi:

- secţiunea experţilor contabili;

- secţiunea contabililor autorizaţi;

- sectorul audit legal.

Conducerea secţiunilor este asigurată de 3 membri desemnaţi din cadrul consiliului

filialei, dintre care: un preşedinte desemnat dintre vicepreşedinţii Biroului permanent şi 2

membri.

În funcţie de necesităţile secţiunilor, Biroul permanent al consiliului filialei, prin

decizia sa, poate completa secţiunile cu specialişti apreciaţi pentru competenţa şi lucrările lor;

aceştia au în cadrul secţiunilor drept de vot consultativ.

Şedinţele secţiunilor se ţin cu respectarea prevederilor anexei nr. 2 la prezentul

regulament. Desemnarea membrilor Secţiunii experţilor contabili se face din categoria

experţilor contabili, membri ai consiliului filialei, iar a membrilor Secţiunii contabililor

autorizaţi, pe cât posibil, din categoria contabililor autorizaţi, membri ai consiliului filialei.

Atribuţiile secţiunilor sunt:

- asigură înregistrarea membrilor în Tabloul Corpului la nivelul filialei;

- asigură buna desfăşurare a activităţii experţilor contabili şi contabililor autorizaţi;

- asigură, împreună cu preşedintele Biroului permanent al filialei, îndeplinirea

atribuţiilor acestuia privind organizarea alegerii organelor de conducere ale filialei

şi ale Consiliului Superior al Corpului.

C. Înscrierea în Tabloul Corpului

Înscrierea în Tabloul Corpului se face la cererea experţilor contabili şi a contabililor

autorizaţi cu domiciliul sau sediul social în raza teritorială a filialei respective.

Candidatul depune, la secţiunea categoriei profesionale de care aparţine, dosarul

cuprinzând cererea sa şi documentele justificative din care rezultă îndeplinirea condiţiilor

cerute de lege pentru exercitarea profesiei de expert contabil sau contabil autorizat, respectiv

pentru înscrierea în Tabloul Corpului a persoanei juridice de profil.

Dosarul este verificat de unul dintre membrii secţiunii respective în ceea ce priveşte

îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru exercitarea profesiei de expert contabil sau

contabil autorizat, respectiv, pentru înscrierea în Tabloul Corpului a persoanei juridice de

profil, precum şi în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de Codul de conduită

74

etică şi profesională. Acesta întocmeşte un raport cu constatările sale care este supus secţiunii

respective pentru aprobarea sau respingerea cererii de înscriere în Tabloul Corpului.

Punctul de vedere al secţiunii se transmite consiliului filialei, care va hotărî asupra

cererii, în termen de maximum 30 de zile.

Hotărârea privind înscrierea în Tabloul Corpului se trimite compartimentului

administrativ însărcinat cu aceasta.

În vederea garantării drepturilor de apărare, înaintea hotărârii de respingere a cererii,

cel interesat are acces la dosar, inclusiv la raportul de verificare şi este convocat, dacă este

cazul însoţit de un avocat sau un coleg, pentru a fi audiat în şedinţa consiliului filialei

respective.

Hotărârea privind refuzul de înscriere în Tabloul Corpului trebuie să fie temeinic

motivată; cel interesat o poate contesta la secţiunea respectivă din cadrul Consiliului Superior,

în termen de 30 de zile de la comunicare, prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire.

Tabloul Corpului este împărţit în opt părţi, cuprinzând membrii activi ai Corpului, cu

dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat, şi anume:

Partea întâi - experţi contabili care îşi exercită profesia cu titlu independent,

individual, în cadrul propriilor cabinete;

Partea a doua - experţi contabili străini, autorizaţi de Consiliul Superior să îşi

exercite profesia în România, cu titlu independent, individual, în cadrul propriilor

cabinete;

Partea a treia - experţi contabili, salariaţi ai Corpului sau ai unor membri ai

Corpului, persoane fizice sau juridice;

Partea a patra - persoane juridice de profil:

A. firme în reţele internaţionale sau în parteneriat mixt (român şi străin).

B. firme cu capital autohton.

Partea a cincea - contabili autorizaţi care îşi exercită profesia cu titlu independent,

individual, în cadrul propriilor cabinete;

Partea a şasea - contabili autorizaţi, salariaţi ai Corpului sau ai unor membri ai

Corpului, persoane fizice sau juridice;

Partea a şaptea - experţi contabili de onoare;

Partea a opta - contabili autorizaţi de onoare.

75

Evidenţa persoanelor care au calitatea de expert contabil sau de contabil autorizat

inactive, se ţine în cadrul secţiunilor Experţi contabili şi Contabili autorizaţi, pe întreaga

perioadă de inactivitate.

D. Drepturi şi obligaţii ce decurg din înscrierea în Tabloul Corpului

Înscrierea în Tabloul Corpului conferă dreptul la exercitarea profesiunii pe întreg

teritoriul ţării. Atunci când un membru al Corpului transferă activitatea sa într-o altă filială, el

trebuie să ceară transferarea dosarului său şi înscrierea în Tabloul Corpului la filiala pe

teritoriul căreia s-a transferat; la fel se va proceda şi în cazul societăţilor comerciale de

expertiză contabilă.

Societăţile comerciale de expertiză contabilă, membre ale Corpului, au obligaţia să

comunice filialelor de care aparţin toate modificările intervenite în: componenţa asociaţilor

sau acţionarilor lor şi/sau în obiectul de activitate al acestora.

După înscrierea în Tabloul Corpului, experţii contabili şi contabilii autorizaţi depun, în

formă scrisă, jurământul.

În exercitarea profesiei, experţii contabili şi contabilii autorizaţi răspund disciplinar,

administrativ, civil sau penal, potrivit legii şi prezentului regulament.

Este interzisă efectuarea de către experţii contabili şi contabilii autorizaţi de lucrări

specifice profesiei pentru agenţii economici sau pentru instituţiile unde sunt salariaţi sau

pentru cei cu care acestea sunt în raporturi contractuale sau se află în concurenţă.

De asemenea, le este interzis să efectueze lucrări pentru agenţii economici, în cazul în

care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv sau soţi ai administratorilor.

Experţii contabili şi contabilii autorizaţi nu pot să îşi exercite atribuţiile conferite de

această calitate pe durata în care desfăşoară orice activitate salarizată în afara Corpului sau

activitate comercială, cu excepţia cadrelor didactice din învăţământul de profil; de asemenea,

cumulul este permis şi cu activitatea literară şi publicistică în domeniu, precum şi cu

îndeplinirea unei funcţii de demnitate publică în calitate de parlamentar, consilier local sau

judeţean.

Consiliul filialei pronunţă radierea unui membru din Tabloul Corpului în următoarele

situaţii:

a) când membrul Corpului a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni

care, potrivit legislaţiei în vigoare, interzice dreptul de administrare şi gestiune a

societăţilor comerciale;

76

b) nedepunerea la bugetul statului a impozitului asupra onorariilor încasate de la

persoanele fizice;

c) neplata cotizaţiei profesionale pe o perioadă de un an;

d) membrul Corpului a fost sancţionat cu interzicerea dreptului de exercitare a profesiei.

Orice membru al Corpului poate cere încetarea provizorie de a mai face parte din

acesta. La cererea adresată consiliului filialei, prin scrisoare recomandată ori prin depunere la

secţiunea de resort, cu semnătură de primire, se arată motivele şi data de la care doreşte să

înceteze de a mai fi membru al Corpului.

Întreruperea provizorie a activităţii se pronunţă, în mod obligatoriu, în cazul în care

consiliul filialei estimează că noua activitate a profesionistului este incompatibilă cu calitatea

de membru al Corpului.

Faptul că cel interesat a cerut încetarea provizorie de a mai face parte din Corp nu îl

exonerează de răspunderea disciplinară pentru abaterile comise anterior cererii sale.

Începând cu ziua în care i s-a comunicat acceptarea cererii, cel în cauză încetează de a

mai fi membru al Corpului şi nu mai figurează în Tabloul Corpului. El nu mai este supus

disciplinei Corpului şi nici regulilor sale; de asemenea, nu mai poate exercita profesiunea de

expert contabil sau de contabil autorizat.

Cel interesat poate, atunci când doreşte şi când sunt îndeplinite condiţiile necesare

stabilite de Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului, să obţină reînscrierea sa în

Tabloul Corpului, dând curs procedurii prevăzute pentru înscriere.

Orice membru al consiliului filialei care, fără motive temeinice, refuză sau se abţine de

la îndeplinirea obligaţiilor personale sau de efectuarea lucrărilor care îi sunt impuse de

funcţionarea normală a consiliului poate fi revocat din funcţie, fără ca aceasta să împiedice

acţiunea disciplinară al cărei eventual subiect ar putea fi. Revocarea se dispune de către

Consiliului Superior, prin hotărâre.

Dacă urmare a demisiei, a refuzului de a participa la deliberări sau a altor situaţii

similare, membrii consiliului filialei provoacă prin aceasta imposibilitatea funcţionării

corespunzătoare a structurilor organizatorice ale filialei, precum şi în situaţia în care cu ocazia

alegerilor generale sau parţiale nu se prezintă nici o candidatură, atribuţiile consiliului filialei

vor fi exercitate de un administrator provizoriu desemnat de Consiliul Superior din rândurile

membrilor filialei respective, până la organizarea de noi alegeri, generale sau parţiale.

Exercitarea atribuţiilor provizorii menţionate nu implică acte care să angajeze finanţele

consiliului filialei şi nici luarea de decizii definitive privind personalul.

77

Cheltuielile de funcţionare a consiliului filialei sunt asigurate prin bugetul anual al

Corpului. Acest buget este alimentat din surse legal prevăzute, conform normelor aprobate de

Conferinţa Naţională.

În cazul în care bugetul filialei nu a fost votat în timp util sau în cazul neaprobării încă

a bugetului, prevederile ultimului buget aprobat sunt luate în considerare, până la aprobarea

noului buget.

Organigrama structurii administrative a filialei este prezentată spre aprobare adunării

generale ordinare a filialei de către preşedintele Biroului permanent al consiliului filialei, pe

baza recomandărilor făcute de Consiliul Superior al Corpului.

Personalul administrativ este obligat să păstreze secretul profesional.

5. Adunarea Generală a Filialei

Adunarea generală este organul de conducere şi control al filialei şi este compusă din

toţi membrii acesteia înscrişi în Tabloul Corpului şi care sunt la zi cu plata cotizaţiilor

profesionale. Un membru al Corpului nu poate participa decât la adunarea generală a filialei

de care aparţine.

Adunarea generală ordinară se convoacă anual, în primele două luni ale anului, iar în

cazuri excepţionale, se convoacă adunarea generală extraordinară. Convocarea adunării

generale se publică într-un ziar local de mare tiraj, cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată

pentru desfăşurării adunării.

Adunarea generală este legal constituită dacă sunt prezenţi cel puţin jumătate plus unu

din numărul membrilor înscrişi în Tabloul Corpului şi care sunt la zi cu plata cotizaţiilor

profesionale.

Nu este admisă participarea prin delegare a membrilor.

Dacă la prima convocare nu se întruneşte numărul necesar, se convoacă din nou

adunarea generală, prin aceleaşi mijloace, şi se consideră legal constituită prin participarea a

cel puţin 30% din numărul membrilor. înscrişi în Tabloul Corpului şi care sunt la zi cu plata

cotizaţiilor profesionale.

Hotărârile adunării generale sunt valabile, dacă sunt adoptate cu majoritatea celor

prezenţi.

78

Adunarea generală are următoarele atribuţii:

a) ia cunoştinţă, dezbate şi aprobă prin vot deschis raportul consiliului filialei pentru

exerciţiul financiar expirat şi raportul cenzorilor asupra gestiunii financiare a

consiliului filialei;

b) aprobă, prin vot deschis, bugetul de venituri şi cheltuieli al filialei pentru exerciţiul

financiar viitor şi execuţia bugetului pentru exerciţiul financiar expirat;

c) ia cunoştinţă de raportul consiliului filialei privind rezultatul analizei activităţii

profesionale a experţilor individuali şi a societăţilor comerciale controlate, în vederea

asigurării bunei exercitări a profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat pe

teritoriul filialei. Adunarea generală aprobă lista experţilor individuali şi societăţilor

comerciale ce vor fi analizate în anul următor.

d) alege şi revocă preşedintele şi 2 membri ai comisiei de disciplină a filialei;

e) alege şi revocă preşedintele şi membrii consiliului filialei şi ai comisiei de cenzori;

f) propune, dintre membrii săi, candidaţi pentru funcţia de preşedinte şi de membru al

Consiliului Superior al Corpului;

g) adoptă lista cuprinzând membrii de onoare ai filialei;

h) îndeplineşte orice alte atribuţii prevăzute de lege, regulament, Codul privind conduita

etică şi profesională sau hotărâte de Consiliul Superior al Corpului.

În cazuri excepţionale sau atunci când trebuie luate hotărâri urgente care depăşesc

competenţa consiliului filialei, prin grija preşedintelui acestuia, se convoacă adunarea

generală extraordinară, folosindu-se procedura de convocare pentru adunarea generală anuală.

Cenzorii sunt aleşi pentru o perioadă de 4 ani de către adunarea generală, prin vot

deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din consiliul filialei, şi anume: doi din

cadrul experţilor contabili şi unul din cadrul contabililor autorizaţi. Cenzorii nu pot îndeplini

mai mult de două mandate consecutive.

Cenzorii au misiunea de a verifica şi de a raporta adunării generale asupra gestiunii

financiare a consiliului filialei pentru fiecare exerciţiu financiar din perioada pentru care au

fost aleşi, asupra concordanţei dintre operaţiile înregistrate în contabilitate şi documentele

aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli, atestând regularitatea şi sinceritatea bilanţului şi

a execuţiei bugetare.

Cenzorii controlează respectarea condiţiilor privind convocarea adunărilor generale ale

filialei.

79

6. Organele care activează pe lângă Consiliul Filialei

A. Comisia de disciplină a filialei

Comisia de disciplină a filialei este formată din 5 membri titulari şi 5 membri

supleanţi, astfel:

a) un preşedinte şi 2 membri aleşi de adunarea generală dintre membrii filialei, experţi

contabili, care se bucură de autoritate profesională şi morală deosebită;

b) 2 membri desemnaţi de ministrul finanţelor.

Membrii supleanţi sunt desemnaţi în aceleaşi condiţii, o dată cu titularii.

Mandatul membrilor comisiei este de 4 ani.

Comisia de disciplină de pe lângă consiliul filialei este competentă să sancţioneze

abaterile disciplinare săvârşite de experţii contabili şi contabilii autorizaţi, membri ai filialei,

cu domiciliul în raza teritorială a acesteia, chiar dacă abaterile au fost săvârşite în raza

teritorială a altei filiale.

Fac excepţie plângerile privitoare la fapte săvârşite de membrii Consiliului Superior şi

ai consiliilor filialelor, de preşedinţii Consiliului Superior şi ai consiliilor filialelor, precum şi

de persoanele fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert

contabil sau contabil autorizat în România, care se depun la Comisia superioară de disciplină.

Toate reclamaţiile privind fapte susceptibile de a antrena răspunderea disciplinară

îndreptate contra unui membru al Corpului sau al unei societăţi comerciale recunoscute de

Corp, se adresează comisiei de disciplină de care aparţine cel reclamat. Aceasta înştiinţează pe

preşedintele consiliului filialei şi pe reprezentantul Ministerului Finanţelor despre reclamaţiile

primite. Fac excepţie reclamaţiile îndreptate împotriva membrilor Consiliului Superior, a

membrilor birourilor permanente ale filialelor sau a profesioniştilor şi societăţilor străine care

se adresează Comisiei superioare de disciplină.

Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Corpului se adresează consiliului

filialei din care face parte acesta, cu excepţia situaţiilor în care competenţa aparţine Comisiei

superioare de disciplină, pentru care plângerile se depun la Consiliul Superior. Plângerea

astfel primită se transmite în termen de 48 de ore preşedintelui comisiei de disciplină, care va

desemna ca raportor pe unul dintre membrii titulari ai comisiei, aleşi de adunarea generală.

Procedura de judecată disciplinară este reglementată prin Regulamentul comisiilor de

disciplină, aprobat de Consiliul Superior al Corpului.

Fapta săvârşită de un membru al Corpului, prin care se încalcă dispoziţiile legii, ale

Regulamentului de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor

80

Autorizaţi din România, ale Codului de conduită etică şi profesională a experţilor contabili şi

contabililor autorizaţi, hotărârile organelor de conducere ale Corpului, constituie abatere

disciplinară.

Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:

a) comportament necuviincios faţă de membrii Corpului, reprezentanţii Ministerului

Finanţelor sau faţă de alţi participanţi la reuniunile de lucru ale organelor de

conducere şi control ale Corpului;

b) absenţa nemotivată de la întrunirea adunării generale a filialei sau de la Conferinţa

Naţională;

c) nerespectarea dispoziţiilor Codului privind conduita etică şi profesională a experţilor

contabili şi contabililor autorizaţi din România referitoare la publicitate;

d) absenţa nejustificată de la cursurile de pregătire şi perfecţionare profesională

reglementate prin normele emise de Corp;

e) prestarea de servicii de contabilitate fără contract scris încheiat cu clientul sau pe

baza unui contract în care nu a fost înscrisă calitatea profesională a celui care îl

încheie: expert contabil sau contabil autorizat;

f) nerespectarea obligaţiei de păstrare a secretului profesional;

g) nedeclararea sau declararea parţială a veniturilor, în scopul sustragerii de la plata

cotizaţiei prevăzută în prezentul regulament;

h) fapta membrului Corpului de a nu depune în termenul stabilit la filiala de care

aparţine, fişa pentru persoane fizice sau juridice; pentru persoanele juridice

răspunderea incumbă preşedintelui consiliului de administraţie sau administratorului

unic, după caz;

i) refuzul de a pune la dispoziţia organelor de control ale Corpului documentele privind

activitatea profesională;

j) declaraţii neconforme realităţii, în relaţiile cu Corpul sau cu terţii, în vederea

producerii de consecinţe juridice, precum şi orice alte încălcări ale conduitei etice şi

profesionale.

La stabilirea şi aplicarea sancţiunilor disciplinare se va ţine seama de gravitatea

încălcării şi urmările acesteia, precum şi de persoana celui în cauză.

Următoarele abateri disciplinare se sancţionează astfel:

81

Învinuirea Sancţiunea

1 2

(a) Neplata cotizaţiei profesionale sau /

şi a celorlalte obligaţii băneşti, la

termenele stabilite la pct. 150, în

cursul unui an calendaristic.

Suspendarea dreptului de exercitare a

profesiei până la plata efectivă, dar nu mai puţin

de 3 luni şi nici mai mult de un an.

b) Condamnarea definitivă pentru

săvârşirea unei infracţiuni care,

potrivit legii, interzice dreptul de

gestiune şi de administrare a

societăţilor comerciale.

Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei.

(c) Încălcarea, cu intenţie, prin acţiune

sau omisiune, a normelor de lucru

elaborate de Corp privind exercitarea

profesiei, dacă fapta a avut ca urmare

producerea unei prejudiciu moral sau

material.

Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei.

(d) Practicarea profesiei de expert

contabil sau contabil autorizat fără

viza anuală pentru exercitarea

profesiei, legal acordată.

Interdicţia dreptului de exercitare a profesiei.

Acţiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data

săvârşirii faptei.

Membrii Corpului suspendaţi sau radiaţi din Tablou vor fi înlocuiţi, cu acceptul

beneficiarilor, în lucrările în curs de executare, din oficiu sau la cererea părţii interesate.

Beneficiarii au dreptul să retragă membrilor Corpului care au fost suspendaţi sau radiaţi din

Tabloul Corpului lucrările ce le-au fost încredinţate, fără despăgubiri de vreo parte, dar cu

obligaţia, pentru membrii Corpului, de a restitui toate documentele, precum şi sumele primite,

care nu reprezintă rambursarea unor cheltuieli deja efectuate.

Membrii Corpului radiaţi din Tabloul Corpului trebuie să plătească salariaţilor lor,

care îşi încetează activitatea, o indemnizaţie de concediere în condiţiile prevăzute de lege.

Membrul Corpului care a fost suspendat trebuie să plătească salariaţilor săi, pe durata

suspendării sale, salariile şi indemnizaţiile de orice natură prevăzute de contractele

individuale sau colective de muncă şi de dispoziţiile legale în vigoare.

În cazul suspendării, preşedintele consiliului filialei desemnează imediat pe membrul

sau membrii Corpului, însărcinaţi să continue executarea lucrărilor încredinţate

profesioniştilor care fac obiectul acestei măsuri, sub rezerva acceptării lor de către clienţi.

Sunt nule toate actele, contractele şi convenţiile care încearcă să permită, direct sau

indirect, exercitarea profesiei de expert contabil sau de contabil autorizat de către persoanele

82

care nu au exerciţiul dreptului de a practica profesia de expert contabil sau contabil autorizat,

conform legii şi prezentului regulament.

Membrul Corpului supus de către comisia de disciplină a filialei la o sancţiune

disciplinară este obligat la plata cheltuielilor care rezultă din acţiunea angajată împotriva lui,

cu excepţia cazului în care Comisia superioară de disciplină decide că nu trebuie aplicată nici

o sancţiune celui în cauză.

Aplicarea unei sancţiuni disciplinare trebuie să fie adusă la cunoştinţa publicului prin:

a) afişarea unui extras al hotărârii de sancţionare la sediul filialei Corpului, al direcţiei

generale a finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene, rspectiv a

municipiului Bucureşti, şi al tribunalului, însoţită de publicarea acestuia întrun ziar

local de largă circulaţie;

b) comunicarea măsurii, în scris, direcţiei generale a finanţelor publice şi controlului

financiar de stat judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi tribunalului, în cazul

aplicării sancţiunilor prevăzute în art. 16 lit. "c" şi "d" din Ordonanţa Guvernului nr.

65/1994, aprobată şi mdificată prin Legea nr.42/1995, cu modificările şi completările

ulterioare.

În cazul aplicării sancţiunii de suspendare a dreptului de exercitare a profesiei, cel în

cauză este obligat să depună, sub luare de semnătură, la consiliul filialei de care aparţine,

carnetul de expert contabil sau contabil autorizat şi parafa; acestea îi vor fi restituite la

expirarea termenului de suspendare.

Aceeaşi obligaţie există şi în cazul aplicării măsurii de interzicere a dreptului de

exercitare a profesiei.

Membrul care refuză să se conformeze va fi radiat din Tabloul Corpului.

Membrii comisiilor de disciplină sunt obligaţi să păstreze secretul profesional în

exercitarea funcţiilor lor.

C. Reprezentantul Ministerului Finanţelor

Reprezentantul Ministerului Finanţelor pe lângă consiliul filialei are următoarele

atribuţii:

- participă, fără drept de vot, la lucrările adunării generale, ale consiliului filialei, ale

Biroului permanent şi ale comisiei de disciplină; materialele ce se dezbat se vor

transmite cu 7 zile înainte de data întrunirii;

83

- sesizează Biroul permanent al Consiliului Superior al Corpului cu privire la

aprobarea sau refuzul de înscriere în Tabloul Corpului de către consiliul filialei, pe

care le consideră nelegale;

- sesizează Comisia superioară de disciplină cu privire la hotărârile comisiei de

disciplină a filialei pe care le consideră nelegale;

- sesizează reprezentantul Ministerului Finanţelor de pe lângă Consiliul Superior

asupra hotărârilor şi măsurilor consiliului filialei care contravin reglementărilor

legale, precum şi cu privire la cazurile prevăzute mai sus.

7. Exercitarea profesiei de expert contabil şi contabil autorizat

Expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să fie şi să se manifeste liber faţă de

orice interes care este incompatibil cu integritatea, obiectivitatea şi, în general, cu

independenţa profesională.

Exercitarea profesiei de expert contabil şi de contabil autorizat se face cu respectarea

principiului independenţei profesiei, fiind incompatibil cu acesta orice mandat comercial, cu

excepţia mandatului de administrator sau director în societăţi comerciale recunoscute de Corp;

expertul contabil şi contabilul autorizat nu trebuie niciodată să se găsească în situaţia ca

relaţia contractuală cu clientul său să îl pună în situaţia de a i se aduce atingere independenţei

profesionale.

Relaţiile experţilor contabili, contabililor autorizaţi şi societăţilor comerciale de profil

cu clienţii se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părţi.

Profesia de expert contabil sau de contabil autorizat poate fi exercitată individual, în

cabinete, sau printr-o societate comercială de profil, potrivit legii.

În exercitarea profesiei, experţii contabili şi contabilii autorizaţi, răspund disciplinar,

administrativ, civil sau penal, după caz, potrivit legii.

Pentru onorariile stabilite prin contract încheiat cu agenţii economici se emit de către

societăţi, la terminarea lucrărilor, facturi sau chitanţe, potrivit legii.

Potrivit legii, obligaţia calculării şi vărsării impozitului aferent sumelor plătite

experţilor contabili şi contabililor autorizaţi individuali drept onorarii de societăţile

comerciale revine acestora.

Încasarea onorariului se va face de executantul lucrării direct de la beneficiar, în cazul

că acesta este persoană juridică, după ce s-a reţinut impozitul pe venit spre a se vărsa la buget.

84

În cazul în care onorariul se încasează de la o persoană fizică, expertul contabil sau contabilul

autorizat este obligat la stabilirea impozitului datorat pentru onorariul încasat şi la depunerea

acestuia la organismul autorizat să-l încaseze.

Societăţile comerciale de expertiză pot fi constituite din unul sau mai mulţi asociaţi

sau acţionari. Acestea execută întreaga gamă de lucrări prevăzute de lege, cu respectarea

dispoziţiilor legale.

În cazul în care experţi, membri sau colaboratori ai unei societăţi comerciale de

expertiză sunt solicitaţi şi numiţi să efectueze expertize judiciare, operaţiuni de audit sau

mandatul de cenzor, beneficiarii respectivi vor depune sau vor vira costul acestor lucrări,

inclusiv TVA şi regia, în contul acestei societăţi. Aceasta este răspunzătoare, alături de

membrul sau colaboratorul său, de calitatea lucrării pe care o vizează. În acelaşi timp, este

obligată să reţină şi să vireze impozitul legal datorat bugetului.

Contractele de muncă se încheie în formă scrisă, între titularul cabinetului individual,

respectiv administratorul societăţii comerciale de expertiză, şi fiecare expert contabil sau

contabil autorizat în parte.

Lucrările ce se pot executa, fără a fi limitative, de către experţii contabili, în cadrul

contractelor de prestări servicii, sunt:

a) ţinerea sau supravegherea contabilităţii şi întocmirea bilanţului contabil;

- acordarea asistenţei privind organizarea şi ţinerea contabilităţii, inclusiv în

cazul sistemelor informatice;

- elaborarea şi punerea în aplicare de: procedee contabile, planul de conturi

adaptat unităţii, contabilitatea de gestiune, tabloul de bord, control de gestiune

şi control prin buget, în baza şi cu respectarea normelor generale;

b) efectuarea de analize economico-financiare, ca:

- analiza structurilor financiare;

- analiza gestiunii financiare şi a rentabilităţii capitalului investit;

- tehnici de analiză şi de gestiune a fondului de rulment;

- sisteme de credit-leasing, factoring etc.;

- determinarea situaţiilor financiare şi de gestiune prin rapoarte procentuale;

- elaborarea de tablouri de finanţare şi planuri de trezorerie;

- elaborarea de tablouri de utilizări şi resurse;

- asistenţa în prevenirea şi înlăturarea dificultăţilor unităţii;

c) efectuarea de audit financiar-contabil, ca:

- diagnostic financiar - creşterea, rentabilitatea, echilibrul şi riscurile financiare;

85

- audit intern - organizarea sau controlul regularităţii şi sincerităţii sistemului;

- studii, asistenţă pentru realizarea de investiţii financiare;

- audit şi certificarea bilanţului contabil;

d) efectuarea de evaluări patrimoniale:

- evaluări de bunuri şi active patrimoniale;

- evaluări de întreprinderi şi de valori mobiliare, pentru vânzări, succesiuni,

partaje, donaţii sau la cererea celor interesaţi;

- evaluări de elemente intangibile;

e) efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de

persoane fizice ori juridice în condiţiile prevăzute de lege, ca:

- expertize amiabile (la cerere);

- expertize contabil-judiciare;

- arbitraje în cauze civile;

- expertize de gestiune;

f) executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:

- întocmirea de situaţii periodice;

- consolidarea conturilor şi bilanţului;

- întocmirea de planuri de finanţare pe termen mediu şi lung;

g) executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:

- studii şi consultaţii pe probleme de ordin fiscal;

- participarea la întocmirea şi depunerea declaraţiilor fiscale;

- asistenţă în probleme de T.V.A. şi impozite;

- fiscalitate imobiliară;

- asistenţă în aplicarea tarifului vamal;

- asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;

h) efectuarea de lucrări de organizare administrativă şi informatică, cum ar fi:

- organigrame, structuri, definiri de funcţii;

- legături între servicii, circulaţia documentelor şi informaţiilor;

- mecanizarea şi automatizarea prelucrării informaţiilor, alegerea

echipamentelor;

- analiza şi organizarea fluxului informaţional;

- alegerea soft-urilor necesare;

- formarea profesională continuă;

- contribuţii la protecţia patrimoniului unităţii;

86

i) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute în mandatul de cenzor la societăţile comerciale,

conform prevederilor legale;

j) îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege în procedurile de reorganizare judiciară şi

faliment.

Lucrările ce se pot executa de către contabilii autorizaţi în cadrul contractelor de

prestări de servicii, individual sau prin societăţi comerciale, sunt:

- ţinerea contabilităţii financiare şi de gestiune;

- întocmirea bilanţului contabil;

- verificarea şi certificarea bilanţului contabil, numai de către contabili autorizaţi

cu studii superioare;

- îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de cenzorii numiţi în societăţile comerciale,

numai de contabili autorizaţi cu studii superioare

8. Veniturile şi cheltuielile Corpului

Corpul, având statut de persoană juridică de utilitate publică autonomă, îşi constituie

veniturile din activităţile stabilite potrivit prevederilor legale, acoperindu-şi cheltuielile în

întregime din aceste venituri.

Contabilitatea patrimoniului şi a activităţilor desfăşurate de Corp se organizează şi se

conduce potrivit legii.

Înregistrarea veniturilor în contabilitate se face pe baza documentelor legale care vor

atesta crearea dreptului de încasare sau în momentul încasării efective a acestora.

Contabilitatea sintetică şi analitică a cheltuielilor se organizează distinct, potrivit

bugetului aprobat.

Înregistrarea cheltuielilor se face pe baza documentelor justificative vizate pentru

controlul financiar preventiv şi aprobate de preşedintele Consiliului Superior sau de

preşedinţii consiliilor filialelor.

Preşedinţii consiliilor filialelor au obligaţia ca, după aprobarea de către adunarea

generală ordinară a filialei, să transmită preşedintelui Consiliului Superior o copie de pe

contul de execuţie a bugetului de venituri şi cheltuieli.

Preşedintele Consiliului Superior asigură centralizarea conturilor de execuţie ale

filialelor, împreună cu aceleaşi documente de sinteză ale Consiliului Superior.

87

Veniturile Corpului se formează din:

a) taxe de înscriere la examenul de expert contabil şi, respectiv, de contabil autorizat;

b) taxa de înscriere în Tabloul Corpului;

c) cotizaţii anuale asupra veniturilor realizate de către membrii Corpului care îşi exercită

profesia individual sau de către societăţi comerciale recunoscute de Corp;

d) donaţii, încasări din vânzarea publicaţiilor proprii şi alte venituri.

Taxa de înscriere în Tabloul Corpului:

Taxa de înscriere în evidenţa Corpului este datorată şi se achită o dată cu admiterea

cererii de înscriere. Sunt exoneraţi de la plata taxei de înscriere membrii onorifici ai Corpului.

Expertul contabil sau contabilul autorizat care a fost radiat din Tabloul Corpului şi solicită

reînscrierea este obligat să plătească taxa de înscriere cuvenită.

Taxa de înscriere în Tabloul Corpului se stabileşte în valori absolute, anual, de către

Conferinţa Naţională ordinară.

Cotizaţiile profesionale anuale, datorate de membrii Corpului, persoane fizice şi

juridice, sunt variabile, pe tranşe de venit, fiind stabilite anual de Conferinţa Naţională, pe

baza metodologiei aprobate de Consiliul Superior.

Condiţiile şi termenele de achitare a cotizaţiilor se stabilesc prin normele de acordare a

vizei anuale pentru exercitarea profesiei, aprobate de Consiliul Superior.

Cheltuielile Consiliului Superior sau ale consiliilor filialelor se pot efectua numai pe

bază de documente justificative, legal întocmite, în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli,

cu respectarea dispoziţiilor legale.

88

Bibliografie

1. Ordonanţa Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză

contabilă şi a contabililor autorizaţi, republicată în Monitorul Oficial nr. 13 din 08

ianuarie 2008, art. 18-44.

2. Regulamentul de organizare şi funcţionare a Corpului Experţilor Contabili şi

Contabililor Autorizaţi din România, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al

CECCAR nr. 1/1995, republicat în Monitorul Oficial nr. 601 din 12 august 2008 –

integral.

3. *** , Codul etic naţional al profesioniştilor contabili, ediţia a V-a, revizuită şi

adaugită, Editura CECCAR, Bucureşti, 2011, pp. 1-45.

4. Toma M., Potdevin J. – Elemente de doctrina şi deontologie a profesiei contabile,

Editura CECCAR, 2008

5. Ministerul Finanţelor – Norme metodologice pentru întocmirea şi utilizarea

formularelor comune privind activitatea financiară şi contabilă şi modelele acestora;

6. Feleagă N., lonaşcu I. - „Tratat de contabilitate financiară” , Editura Economică, 1998

7. Standardele Internaţionale de Contabilitate, Editura Economică, Bucureşti, 2003