subiecte pt fundamentele sociologice ale dreptului:

1.Definirea stiintei si modul in care este analizata.Intr-un enunt general, stiinta poate fi definita ca reprezentand totalitatea cunostintelor accumulate de omenire in decursul timpului. Dupa exprimarea profesorului Nicolae Popa, stiinta este un sistem de cunostinte despre natura, societate si gandire, cunostinte obtinute prin metode corespunzatoare si exprimate in concepte, categorii, principii si notiuni. La randul sau, Adrian Gorun, arata ca stiinta reprezinta un sistem de cunostinte despre existenta respectiv despre realitatea fizico-naturala, socio-umana si spirituala, cunostinte dobandite prin metode adecvate si exprimate in concepte, categorii, principii si legi. In sine, stiinta constituie o parte a activitatii umane, prin insasi natura ei fiind mereu in schimbare. Incepand cu sec. al XVII-lea, stiinta a dobandit o pozitie independenta, care pe viitor s-ar putea sa dispara, tocmai datorita patrunderii cunoasterii si a metodelor stiintifice, in intreaga viata sociala.Stiinta nu trebuie studiata unilateral, ci ea trebuie privita si ca:- institutie, in sensul de organizatie de oameni care indeplinesc anumite roluri.- ca metoda cu sensul de procedee, mijloace si tehnici prin care se dezvaluie aspecte noi ale lumii si in care se regasesc si reminiscente cu valoare traditionala.- ca factor pentru dezvoltarea productiei, in sensul ca exercitiul repetat conduce la acumularea tot mai mare si mai sistematizata de experiente.- ca izvor de idei generale, adica prin intermediul ei se reliefeaza corelatiile si interdependentele dintre realizarile concrete ale stiintei si aplicatiile sale practice.- ca fenomen social distinct, reprezentand o forma specifica de activitate umana ce se gaseste intr-o permananta dezvoltare si care constituie o sursa perena de noi cunostinte ca valori sociale.- ca sistem; existenta materiala si spirituala a omului, viata sociala insasi, nu pot fi concepute decat in contextul unui sir infinit de relatii de natura variata.

2. Subsistemul stiintelor despre existentaSe identifica doua subsisteme ale stiintei:- subsistemul stiintelor despre existenta- subsistemul stiintelor actiunii I. Subsistemul stiintelor despre existenta, este alcatuit din urmatoarele 3 subsisteme:a. Subsistemul stiintelor despre naturab. Subsistemul stiintelor despre societatec. Subsistemul stiintelor despre gandire

3. Subsistemul stiintelor actiunii este alcatuit din:a. Subsistemul stiintelor organizationaleb. Subsistemul stiintelor tehnicec. Subsistemul stiintelor instructiv-educationale

4. Sistemul stiintelor socio-umaneŞtiinţe despre societate – scopul acestora: de a cunoaşte legile generale ale existenţei şi ale dezvoltării societăţii, de a studia formele de organizare socială şi diversele componente ale realităţii sociale (politicul, eticul, juridicul).Ştiinţa dreptului aparţine ştiinţelor despre societate (ştiinţă socio-umană).Sistemul ştiinţelor sociale:1. Ştiinţe de tip nomotetic – au ca obiect activităţile umane (economia, politologia, psihologia, sociologia, demografia).2. Ştiinţe istorice – îşi propun reconstituirea şi interepretarea trecutului.3. Ştiinţele juridice – studiază aspectele normative ale activităţii umane.4. Cercetarea epistemologică a ştiinţei – disciplină filosofică care cercetează activitatea cognitivă, ca activitate esenţial umană.In limbajul stiintelor juridice, se intalnesc formulari de opinii care pot avea un continut cognitiv si apreciativ. Spre doesebire de opinie care angajeaza subiectul in descrierea faptelor, ipoteza il exclude in totalitate si de aceea, ipotezele dispun de grade de plauzibilitate in functie de conformitatea lor cu observatia. Pentru ca o propozitie sa aiba valoare de cunostinta se impune ca ea sa intruneasca in mod cumulativ, doua trasaturi: sa fie temeinica si a fie veridica.

5. Enumerati paradigmele dezvoltarii sociale.

Teoria modernizarii Acest model îsi concentreaza atentia asupra modernizarii, un proces cultural, economic si social care transforma o societate preindustriala într-una industriala. Aceste schimbari au fost cauzate în mare masura de progresele tehnologice care au sporit productivitatea economica si au modificat, foarte mult, stilul de viata sociala. În aceasta teorie, societatile moderne au dezvoltat structuri economice care promoveaza dezvoltarea, încurajeaza inovatia si folosesc tehnologia, ca sa îmbunatateasca eficienta si productivitatea. Traditia este înlocuita de ratiune, ca un principiu social calauzitor (Weber), si se pune mare accent pe învatamântul formal pentru a dobândi deprinderi tehnice necesare în societatea moderna. Teoria modernizarii implica ideea ca tarile din Lumea a Treia trebuie doar sa urmeze modelul societatile occidentale ca sa realizeze acelasi scop.

Teoria dependenţei, cu o perioada de apogeu în anii ‘60-’70 ai secolului trecut, ofera o perspectiva macrostructurala articulata în jurul ideii ca dezvoltarea capitalista a dat naştere unei ordini globale marcata de existenţa unui centru, ţarile industrializate, care dezvolta relaţii asimetrice,impunând structural dependenţa statelor mai puţin dezvoltate (periferia). Din perspectiva acestei abordari, procesele care domina spaţiul internaţional şi intern, sau capitalismul global “dezvolta subdezvoltare”.

Teoria capitalului social.Conform teoriei capitalului social, succesul în depăşirea dilemelor acţiunii colective depinde de contextul social. Cooperarea voluntară se realizează mai uşor într-o comunitate care a moştenit o parte importantă de capital social, sub forma normelor reciprocităţii şi a reţelelor de angajament civic. Capitalul social presupune caracteristici ale societăţii, ca încredere, norme şi reţele, care pot îmbunătăţi eficienţa societăţii prin facilitarea acţiunilor colective. De exemplu, „într-o comunitate ţărănească unde uneltele se împrumută între ţărani, capitalul

social permite fermierilor să aibă succes în munca lor cu mai puţin capital fizic”.Cooperarea spontană a oamenilor este facilitată de capitalul social, dar crearea capitalului social este un ciclu.

6. Geneza paradigmei dezvoltarii sociale.- in cazul programelor de dezvoltare au format strategii. si organizatii active colective pentru realizarea acestora . In Romania in aceasta perioada au dominat preocuparile referitoare la identificarea a strategiilor de liciatare , a decolajului de dezvoltare.7. Dezvoltarea participativa si dezvoltarea sociala a organizatiilor.

Implicarea cetăţenilor în luarea deciziilor şi în soluţionarea problemelor la nivel de comunitate este un factor important

8. Enumerati etapele procesului dezvoltarii sociale proiectate.

Etapele dezvoltarii sociale proiectate, sunt in numar de 8, dupa cum urmeaza:1. Identificarea si diagnoza problemelor sociale2. Stabilirea prioritatilor si adoptarea obiectivului, efortului de actiune si dezvoltare3. Formularea modalitatii de actiune, a startegiei de atingere a obiectivelor de actiune

Social-democratia, considera ca reducerea saraciei trebuie realizata in principal prin dezvoltarea unui sistem de ridicare a nivelului veniturilor, pentru cei cu venituri mici. Neoliberalismul a adoptat o alta strategie: scaderea cheltuielilor sociale publice, prin reducerea taxelor si a contributiilor sociale, presupunandu-se ca astfel se va stimula relansarea economiei, se vor oferi mai multe locuri de munca, diminuandu-se astfel saracia.

4. Operationalizarea strategiei intr-un plan de actiune sociala, ce cuprinde o pluritate de sub-obiective, esalonate pe perioade de timp, cu tinte intermediare si care impreuna, conduc la atingerea obiectivului global.

5. Implementarea planurilor de actiune, ca raspuns la presiunea de actiune. Elaborarea si adoptarea acestor planuri, relaxeaza presiunea de actiune si necesita tehnici special precum antrenarea adeptilor, mobilizarea resurselor financiare si motivarea participarii la aplicarea planului.

6. Monitorizarea implementarii planului, are in vedere urmarirea realizarii permanente a sarcinilor trasate in procesul de implementare a planului.

7. Monitorizarea dinamicii obiectivului de realizat, are in vedere urmarirea continua a problemelor de solutionare (ex. nivelul abandonului scolar)

8. Evaluarea strategiei sau a planului, impune identificarea factorilor responsabili de un eventual esec sau de eficacitate scazuta si trebuie efectuata in toate fazele

9. Acceptiunile conceptului de institutie

- Conceptul de instituţie are două accepţiuni, una extinsă, care vizează societatea înansamblu, şi una restrânsă, care vizează organizaţiile.În prima accepţiune, prin instituţie, adică prin crearea instituţiilor, o colectivitate socială trece de la o stare naturală la o stare socială.În accepţiunea largă a conceptului, în sociologie, instituţia desemnează regulile de influenţare şicontrol social asupra comportamentelor individuale ca şi modele stabilite de organizare şi desfăşurare a interacţiunilor dintre indivizi şi grupuri sociale

10. Enumerati directiile dezvoltarii institutionale.

Directiile dezvoltarii institutionale sunt reprezentate de : formarea unei culturi puternice institutionale si

organizationale Obiectivele dezvoltării instituţionale. Planificarea acţiunilor de dezvoltare instituţională . Direcţiile de activitate. Priorităţile de politici

11. Precizati elementele in care se concretizeaza cultura institutionala.

Elementele in care se concretizeaza cultura institutionala sunt reprezentate de: valori, viziuni, norme, limba de lucru, sisteme, simboluri,credinte.

12. Definiti cunoasterea institutionala si distinctia acesteia fata de cunoasterea stiintifica.

Cunoasterea institutionala este o cunoastere conectata, reprezentand situatia cea mai activa de impletire a cunoasterii practice, interne cu cea stiintifica. In literatura de specialitate, Marx a introdus termenul de practica sociala, referindu-se in mod special la acest tip de cunoastere. Actualmente, toate institutiile dezvolta cunostinte constructive. Astfel, managementul este o stiinta ce s-a dezvoltat pe baza experientei organizatiilor.Cunoasterea institutionalizata se deosebeste de cunoasterea stiintifica prin mecanismele ei de conducere si prin orientarea lor. Cea stiintifica are ca obiectiv solutionarea unor problem de dezvoltare a cunoasterii, fiind mai relaxata, mai putin sub presiunea timpului si a finalizarii. Cea institutionalizata este orientata spre rezolvarea de probleme concrete, de strategii, de programe si in acelasi timp, vizeaza evaluarea solutiilor pe care le-a adoptat si dezvoltat.Herbert Simon a lansat asa numita teorie a rationalitatii limitate, conform careia persoanele si in special instituitiile se confrunta deseori cu probleme de complexitate superioara capacitatii lor de deprindere si de aceea, institutiile respective se construiesc din aproape in aproape. In conceptia lui Simon, organizatiile sunt mari producatoare de cunoastere si mecanisme complexe de decizie.

13. Semnificatii ale notiunii de ordine sociala.

Ordinea sociala are 2 semnificatii principale : 1 succesiunea regulata a unor evenimente , fapte si relatii sociale dintr-o societate .2 Natura organizarii politice si a regimului politic dintr-o societate, cu ideologice deoarece presupune conformarea neconditionata si constransa a indivizilor la regulile supuse de puterea politica.

14. Sensuri ale notiunii de ordine sociala.- Diversele teorii si conceptii sociologice au evidentiat o serie de acceptiuni si sensuri ale notiuni de ordine sociala. ordinea sociala se refera la existenta unor constrangerii ale dreptului si indatoririlor dintr-o societate - odinea sociala include elementul de predictiblitate indiviziilor nu pot actiona social in mod retional decat atunci cand sunt siguri de reactiile celorlati.

15. Fundamentele ordinii sociale.

cuprinde 3 elemente:

1 un ansamblu de mijloace de presiune, constrangere si contral social menit sa evalueze pozitiv sau negativ modul in care actorii sociali isi realizeaza valorile prescrise sau invatate prin norme. 2 un sistem de institutii. sociale care sa isi asigure transmiterea si invatarea normelor, cat si concordanta sau neconcordanta dintre rolurile prescrise si jucate de indivizii

3 Reguli, uzante ,cutume practici morale in culturale , capabil sa regl. si sa orienteze act. actorilor sociali .

16. Ordinea sociala si ordinea normativa.

Definitia normativa a actiunii sociale. nu poate fi conceputa in afara unei ordini sociale menite sa asigure coeziunea relatiilor si cooperarea sociala dintre diversi indivizi .De accea in orice societate ,ordinea sociala. este dublata de ord. juridica de ord. de drept. ord. consta in sistem ierarizat de norme ,reguli si prescriptii care carmuiesc sau reglementarile, actiunilor subiectiilor pe baze normative

17. Constrangerea si controlul social.

in orice societate ordinea sociala nu este nici spontana, nici initiativa este rezultatul a unor presiuni psiologice , sugestii si persuasiune cat si a unor influente normative si culturale prin interm. institutiilor si factori institualizaci. Controlul social contribuie la mecanismul socializat de reglementari. de sociale. si normative si se reflecta relativ.

18. Dimensiuni si sensuri ale controlului social. sunt 3 modalitati:

- impunerea anumite reguli de conduita sau anumite roluri sociale. pe care trebuie sa indeplineasca indivizii in diverse situatii sociale. in care sunt antrenati

. - permiterea anumite roluri si permanente in limita normelor sociale si fara a leza drept. celorlalti.

- interzicerea anumite roluri si comp. care incalca si tranverseaza norme sociale

19. Control social,conformitate si devianta.

Pentru a explica comportamentul social . a unui subiect nu este suficienta luari in considerantie doar a motivatie sale interioare si ci a modului in care se accepta si se respecta cerintele impuse de normele si tacticile sociale.

20. Sensurile in care este conceput fenomenul deviantei.

devianta reprezinta non apartenenta fata de un set de norme care sunt impartasite si acceptate de majoritatea indiviziilor dintr-o comunitate sau societate.