doctrine sociologice

57
UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”BRASOV FACULTATEA DE DREPT SI SOCIOLOGIE SPECIALIZAREA SOCIOLOGIE, anul II DOCTRINE SOCIOLOGICE 1

Upload: oanabideac

Post on 23-Jun-2015

378 views

Category:

Documents


6 download

TRANSCRIPT

Page 1: Doctrine Sociologice

UNIVERSITATEA „TRANSILVANIA”BRASOVFACULTATEA DE DREPT SI SOCIOLOGIESPECIALIZAREA SOCIOLOGIE, anul II

DOCTRINE

SOCIOLOGICE

Prof. univ. dr. Stefan Ungureanu

1

Page 2: Doctrine Sociologice

BRASOV

CURSUL 18. X. 2004

KARL MARX

Este ganditorul cu cea mai controversata gandire a secolului 19, influentand sec. 20. Neindoielnic, nu se poate contesta impulsul umanitar al discursului lui Marx. S-au costruit societati totalitare pe baza discursurilor marxiste. I se pot imputa lui Marx actiunile lui Stalin.Marx este un ganditor politic, opera sa cuprinzand si aspecte filosofice, economice si sociologice. Unele lucrari nu se potrivesc teoriei marxiste (ex. Ideologia germana ). In incoerenta lui Marx gasim sursa dezacordurilor,dezbaterilor, interpretarilor diverse (scrierile sale acopera 50 de ani)- au avut loc schimbar

o In 1848 – scieri filosoficeo Dupa 1848 – scrieri economice si sociologice.

La baza, Marx este un filosof convertit la stiinta. Orice este o scriere exacta sau invers se poate modifica-se schimba limbajul. Scrierea filosofica in timp devine interpretabila. Apar probleme de echivoc ale discursului. Calitatea scrierilor se modifica.Pana in 1989, sociologia romaneasca nu a fost marxista, ci functionalista.A avut o tentatie a totalitatii (sa cuprinda toate societatile capitaliste). A avut nevoie de constanta economica.

Prin Marx, sociologia se indeparteaza de o viziune psihologica a vietii sociale.

Natura istoricista a conceptelor marxiste. Conectarea intelegerii prezentului de predictie a fenomenelor sociale,

legate de actiune. textul nu se preteaza la definitiile interpretarii (e simplu pt. cei simpli, si

complex pt. ceilalti ).Marx a avut un public diferentiat. exprima un model romantic al omului care e om de actiune. Ca sa poti

face o schimbare trebuie sa controlezi legile de acoperire, de dezvoltare sociala. De la ideea de predictie la cea profetica e un pas. Marx e nobil scapatat, a dus o viata boema in saracie, s-a dezis de familie, era prieten cu Engels, a trait pt. o idée.

2

Page 3: Doctrine Sociologice

Scrieri pana la 1848

Teze fundamentale   : a) « viitorul inseamna progres »b) « cheia progresului sta in autonomia prezentului fata de trecut si in

contradictiile prezentului ». c) « conflictul sta la baza societatii ».d) Marx considera ca daca lasam asa societatile se distinge o nevoie de

interventie sociala.Tema dominatiei   :

Caracteristica inevitabila a societatii apare prin diviziunea muncii si tehnologie si se exercita datorita proprietatii private; nu se poate realiza fara progres tehnic, fara revolutionarea neincetata a mijloacelor de productie.Mecanismul de perfectionare a mijloacelor de prod. Apartine schemei dominatiei. (ex: internetul).Exista o legatura intre dominatie si conflict.Progresul tehnic- dominatie- conflict in sistem( intre forte de productie si relatiile de productie -de proprietate- si intre burghezie si proletariat)Societatea intra in criza profunda deoarece are loc revolutia proletariatului - succesul revolutiei inseamna sfarsitul dominatiei si posibilitatea crearii unei societati fara clasa.Revolutia nu va fi a unei minoritat, ci al majoritatii in interesul intregii societatii. Prin schimbarea relatiilor de proprietate se consemneaza sfarsitul caracterului politic, al puterii care a fost pana atunci o putere organizata a unei clase pt. oprimarea alteia.

Politicul   : o epifenomeno in cazul revolutiei, el devine f. important

In societatea fara clasa conteaza individul. Emanciparea individului se face la Marx in opozitie cu Hegel, prin anularea politicului nu in contrapondere la el. La Marx nu avem societate civila; la Tocqville societatea civila e in contrapondere cu politicul.

3

Page 4: Doctrine Sociologice

Scrieri dupa 1848

o Contributia la critica economiei politice :Relatiile sociale corespund nivelelor de dezvoltare a fortelor de productie,- natura relatiilor sociale sunt expresia gruparii de dezvoltare a fortelor de productie (scheme de reprezentari date de harti cognitive ;omul traieste prin mass-media).o Ansamblul relatiilor de proprietate : productia formeaza structura economica

a societatii pe baza careia se ridica un edificiu politic si juridic.Fortele de productie se innoiesc si relatiile soc. raman in urma. In perioada revolutiei un grup social se ataseaza unor relatii de productie care sunt corespondente unor forme de relatii de proprietate, iar alt grup social sustine noi tipuri de relatii de productie care faciliteaza la maxim dezv. fortelor de productie.Schema grup social- forta de productie se aplica in epoca feudala, dar o foloseste in orice perioada istorica.Marx cand vorbeste de forte de productie in comunism cauta realitati care nu exista.Modul de productie al vietii materiale determina dezvoltarea vietii economice, politice. Nu constiinta determina existenta, ci existenta determina constiinta. Niciodata o societate nu inceteaza sa existe inainte sa nu fi dezvoltat toate fortele productive pe care le are, iar omenirea nu-si propune decat sarcini pe care le poate realiza.

Consecinte ale discursului: Ei nu stiu,dar o fac - oamenii intra in relatii determinate, necesare,

independente de vointa lor. Referintele individului nu conteaza, nici modul de raportare la realitate.

Istoria traita nu e istoria reala .- e un plan ascuns al lucrurilor. Viata cotidiana nu are importanta ca fapt istoric.

Istoria marxista nu are viata cotidiana.Anuleaza ideea de liberalism si pe cea a veridicitatii vietii individuale.Weber:Ce facem cu viata noastra in acest ansamblu?Ce mai conteaza un om? Cat de puternic e individul in acest mecanism?(fatalism).Dialectica relatiilor si fortei de productie sugereaza o teorie a revolutiilor care nu sunt accidente politice, ci necesitati istorice. Prin dialectica se produce mersul istoriei.Viziunea marxista asupra istoriei e influentata de pers. Hegelian.Istoria e dezvoltarea a ceva real ca atare conform filosofiei identitatii nationale.

4

Page 5: Doctrine Sociologice

Istoria parcurge etape date:-asiatic, antic, feudal, burghez.Modul de productie Asiatic e caracterizat prin subordonarea totala a individului fata de stat => exploatarea omului de catre stat no de societate .Celelalte moduri de productie: sclavie, serbie, munca salariata, expusa exploatarea omului de catre om, iar cel capitalist e ultimul in istorie.

“Capitalul”

Este vazuta ca o carte economico-politica, fie ca una fenomenologica(filosofica) aplicata economiei.

Pleaca de la un repros (facut economistilor: de a considera legile economiei capitaliste ca legi universal valabile). Fiecare regim economic are propriile legi economice, se defineste printr-o structura sociala.

Marx incearca sa justifice modul de functionare capitalist, structura sociala si istoria regimului capitalist.

Puncte de plecare:*esenta capitalismului: profitul*teoria schimbului: marfa-bani-marfa =>schimb direct al marfii (clar, inteligibil care nu aduce profit si in care actorii sunt in raport de egalitate). bani-marfa-bani => la sfarsitul tranzactiei sa ai mai mult decat la inceput, e generator de profit si un schimb misterios- profitul provine din plus valoare.

Exista 3 teorii:a valorii, a salariului si a plus valorii.

5

Page 6: Doctrine Sociologice

CURSUL 215. X. 2004

MARX (continuare)

Valorile de intrebuintare nu pot fi evaluate in functie de utilitate. Sunt diferite de la producator la producator.Valoarea muncii se masoara ca valoarea oricarei marfi.Salariul este contrapartea fortei de munca, adica echivalentul cantitatii de munca necesara pt. a produce marfurile indispensabile vietii muncitorului si familiei sale. Nu putem estima cantitatea de munca necesara pt. a produce un muncitor (regresie infinita)Marx sustine ca valoarea fortei de munca = valoarea marfurilor de care are nevoie muncitorul pt. el si familie (schema nu e foarte sigura ).Problemele timpului de munca necesar :

o pe care omul il consuma pt. producerea marfurilor de care el are nevoie e inferior duratei efective a muncii (aici avem sursa plus valorii – sursa de crestere: cresterea duratei efective + cresterea productivitatii muncii, a timpului necesar)

o munca e singura sursa de crestere a plus valorii in societateo leaga mecanismul economic de cel sociologic al dominatiei

In “Capitalul” utilizeza: “ capital constant”- valoarea marfurilor si materialelor utilizate in

productie care se transforma in marfuri. “ capital variabil”- munca salariilor (+ valoarea e legata de capital

variabil)Termeni:

“compozitie organica a capitalului”- indicator al raportului capital constant si capital variabil “rata exploatarii”- raportul capital variabil si capital constant

6

Page 7: Doctrine Sociologice

rata profitului se calculeaza ca fiind prin raportare la intregul capital (c+v)

Marx: capitalismul nu ar putea functiona daca rata profitului s-ar putea calcula doar la capitalul variabil ( e nevoie de intreg capitalul )=> s-ar obtine rate variate ale profitului in economie.In economie, se constata o rata medie a profitului care se formeaza datorita concurentei. Concurenta – profitul spre o rata medie. Rata profitului e in functie de plus valoarea intregii economii. ( profitul merge spre sectoare unde + valoarea e ridicata). Plus valoarea se produce prin raportare la munca salariata.Se ajunge la o cantitate globala de profit care se reporteaza intre sectoare in functie de capitalul constant si cel variabil - “ legea de baza tendentiala a ratei profitului” – duce la TEORIA DEVENIRII.

Schema:Gratie progr. tehnic raportul dintre capitalul circulant si cel variabil se modifica (scade ponderea capitalului variabil si ponderea + valorii, dar scade si rata profitului pt. ca exista concurenta) . Cu cat societatea se tehnologizeaza , cu atat castigul e mai mare si se autodistruge – sistemul se indreapta prin bogatie la autodistrugere . Conjugarea analizei functionarii soc. cu analiza devenirii soc. arata schema lui Marx.Fiecare actor isi urmeaza logica, efectele de grup sunt perverse (se compun forte contradictorii). La Marx, actorii “ nu stiu dar o fac “. Nu se spune de la ce rata a profitului nu mai functioneaza societatea. Manifestul de la 1848 anticipeaza criza de subproductie din 1929.Conceptul: « pauperizare generala » => explica de ce chiar daca exista bogatie ea nu poate fi absorbita de clasele muncitoare ( decalaj intre cerere si oferta) pt. ca scade ponderea capitalului variabil. Astfel Marx leaga th. economica de th. sociologica ( lupta de clasa ). Pt. ca, daca, val. muncii e in functie de cantitatea de valoarea produselor obtinute, salariul trebuie sa creasca ; dar el nu creste pt. ca avem multi muncitori ( tehnologia scoate fortele de munca ). E posibil ca nivelul de viata sa se ridice pana cand se va ridica rata exploatarii.Criza apare pt. ca oamenii au salarii mai mici, pt. ca sunt multi, pt. ca tehnologia i-a scos din capitalul de productie. Bogatie mai mare – muncitorul no castiga mai nimic.

Tema omului.

7

Page 8: Doctrine Sociologice

Viata e altceva decat viata, ea are o semnificatie. Devenirea are semnificatie filosofica (Hegel). Istoria trebuie sa realizeze vocatia omului ca totalitate, ca fiinta generica, omul universal. (care nu e marcat de diviziunea muncii sociale). Marx preia ideea lui Hegel : societatea civila impiedica accesul la universalitate; il limiteaza pe om.

o Hegel - omul poate fi universul in plan politic.o Marx - omul trebuie sa fie universal in planul muncii. Omul e

conditionat de procesul muncii.Solutia: omul sa nu mai fie dependent de diviziunea sociala a muncii (mutilat de specializare).In comunism s-ar produce aceasta universalitate in munca, omul ar trebui sa faca activitati care ii pun in valoare umanitatea. Se ajunge la conceptual de munca ( munca imbogatita, largita , cu continut creativ).Noua societate este o constructie a diviziunii muncii care nu permite activitati care sa-l dezumanizeze pe om.

Tema alienariiAlienarea spiritului (Hegel) care produce tot ansamblul edificiului intelectual, spiritual si social. La Marx alienarea spiritului are conotatie sociologica, prin ea se produce societate. Conceptul e critic la adresa ordinii sociale.Formele de alienare:

alienare de produsul muncii -//-//-//- de ceilalti oameni -//-//-//- de sine insusi

Tema ideologiei-are semnul de denaturare a realitatii -se exprima interesele dominatiei unei clase asupra alteiaDominatia apare in plan simbolic ( concepte, ganduri, sunt produse ideologice)Ideile unei epoci sunt ideile clasei dominante. Noi simtim fenomenul de dominatie simbolica (ex: razboiul din Irak – definirea lui, de a vedea lucrurile intr- o directie). Exista un monopol informational.

Teoria claselor socialeDilema: cum sa faca cunoscut rolul actoruluiExista 3 criterii de definire a claselor

locul in cadrul raportului de productie ( circulatia, distributia, bogatia) participarea la antagonismele sociale care se manifesta in lupta pt puterea

politica

8

Page 9: Doctrine Sociologice

constiinta de clasa : constiinta de sine, constiinta propriilor interese, constiinta de sine, de clasa (obiectivelor commune)

Schema structurii sociale la Marx e construita pe dualitatea proletariatului si burgheziei. Daca proletariatul are constiinta de sine comuna el va fi motorul istoriei, singura clasa capabila sa emancipeze intreaga societate dar si pe sine. Ptr. a ajunge la constiinta de sine, proletariatul trebuie sa instaureze dictatura proletariata, sa centralizeze fortele, mijloacele de productie in norma statului, sa distruga dominatia de clasa care va conduce la disparitia statului.Avem o problema morala:Daca ceea ce s-a intamplat in vestul Europei –moartea oamenilor nevinovati poate fi corelata cu responsabilitatea lui Marx. Nu I se poate imputa nimic lui Marx in plan umanitar.

Echivocurile teoriei marxiste Modul de explicare al mecanismului economic aproximeaza cel mai bine

modul in care societatea functioneaza. Modelul a presupus relatii cauzale stricte care il face dificil de aplicat, greoi. Se incearca salvarea notiunilor de structura, inflastructura (activ umana), suprastructura.

Problema omului: Marx ne indeparteaza de psihologism. Exista o viziune sociologica (omul se autoproduce prin activitate) si una psihologica (om generic, un dat anume). Ele s-ar exclude, dar Marx le foloseste pe ambele=> realizarea istorica e conditionata de realizarea omului).

In tezele asupra lui Feuerbach : esenta umana e ansamblul relatiilor istorico-sociale determinate ( dezvoltarea fortelor de productie modifica fiinta umana ). Accentul cade pe verbul « a face », nu « a fi » ; exista ambivalenta asupra muncii-forma de reprezentare a omului . Omul sa se implineasca prin munca sau sa se implineasca inafara muncii.

Problema alienarii depinde de proprietatea privata, e data de diviziunea muncii, si exista si in comunism. Se pun urmatoarele intrebari: « atunci de ce mai e nevoie de schimbare ? Daca nu este asa de ce a existat in comunism ? »

Problema rolului competitiei - inseamna ca actorii sa introduca progres tehnologic si scaderea ratei profitului. O parte din burgheziei devine proletara. Jocul de suma nula (ce pierd unii, ce castiga altii), nu s-a adeverit.

Societatea e joc de suma nenula.E adevarat ca unii burghezi realizeaza produse de calitate superioara (prin tehnologie), iar unii nu, dar fac mecanisme de persuadare ( au costuri mai mici).Nemultumitii se schimba intre ei, experimenteaza doar putine produse in timpul vietii. Mecanismul de piata in stil liberal burghez, are nevoie de institutii din afara jocului pietii (sanctioneaza diferenta de calitate). Paradoxul este ca, competitia mentine producatori de proasta calitate, ci nu ii inlatura. Producatorii slabi sunt interesati de competitie , si deci nu are loc fenomenul de pauperizare generala. De

9

Page 10: Doctrine Sociologice

aceea se explica de ce societatea nu se polarizeaza intre burghezi si proletari si exista o puternica de clasa de mijloc.

Teoria organizatieiNationalizarea proprietatii private e o solutie optima pentru Marx (a vorbit de

nivel macro si individual, sectorul mezzo la eludat, cu toate ca nici nu existau multe resurse).

Esecul marxist in plan practic .Progresul social se produce prin reorganizari la nivel de institutii, organizatii, proiecte.Teza marxista: scopul organizatiilor capitaliste ar fi maximizarea profitului-proprietarul e cel care ia banii, dar managerul e interesat de reproducerea pe termen lung al firmei, e interesat de problemele angajatiilor.

Valoarea oricaror marfuri este dependenta de cantitatea de munca medie incorporata in el. Pretul variaza in jurul valorii. Poti produce lucrul scump si sa-l vinzi prost in functie de cerere si oferta. Daca nu are valoare de intrebuintare, chiar daca valoarea lui e mare, nu are valoare.

Cantitatea de munca inclusa in marfa este singurul element cuantificabil al marfii. Valorile de intrebuintare nu pot fi evaluate in functie de utilitate.

10

Page 11: Doctrine Sociologice

CURSUL 3 22.X.2004

CRITICI LA ADRESA TEORIEI MARXISTE

Critica legata de teoria claselor sociale Teza lui Marx: burghezia a reprezentat in sistemul feudal rolul de clasa dominanta, purtatoare

de noi forte de productie, in mod similar in care proletariatul ar fi in capitalism, clasa dominanta, purtatoare de noi forte de productie.

Critica: nimeni nu a putut identifica care sunt fortele de productie al caror „investitor” ar fi proletariatul. Ideea burgheziei – clasa dominanta in feudalism, este partial contestata: pozitia ei nu a fost una marginal (eventual, doar politica). Burghezia detinea un control asupra unor institutii sociale importante, diverse grupuri sociale depinzand de ea.

Se contesta ideea paralelismului si se considera ca teoria marxista a devenit mit, pretext pentru actiunea reala, exprimand interese, decat miscare istorica (cine a vrut sa-si puna o baza dominanta s-a consolidat pe teoria marxista).

Marx: incercarea de legitimare istorica – exista o identificare intre aspecte care tin de economia moderna, (un regim particular al celei urbane) si caracterisici legate de o teza a cresterii economice.

Notiunile lui Marx despre epoca, sisteme, desi se aplica la realitati diferite isi pastreaza validitatea initiala. Popper il denumeste istoricism:conceptele inlocuiesc realitate; deriva pe de-o parte pe credinta ca profetia istorica reprezinta un mod stiintific de abordare a fenomenelor, iar pe de alta parte, ca „viitorul e prezent in trecut”.

Profetia istorica a lui Popper: exista un amestec de predictie si judecata de valoare; imbina stiinta si etica.

Relatia dintre regimul economic si cel politic:a) Statul reprezinta un instrument de dominatie a unei clase asupra alteia.

b) Statul are si alte functii decat cea de exprimare a intereselor de clasa. Daca am acepta acest rol al statului nu l-am putea justifica in socialism (este purtator al unor interese particulare).

Critica problemei ideologiei Marx: numai proletariatul are o ideologie corecta, „adevarata constiinta”; celelalte clase

ar avea o constiinta falsa.Critica: toate ideologiile sunt partial false si partial adevarate, inclusiv cea a

proletariatului.

MARXISMELE DUPA MARX

11

Page 12: Doctrine Sociologice

Marxismul utopic (LENIN)Statul este conceput ca un instrument de opresiune, aflat in mainile clasei dominante si care

trebuie sa dispara in urma unei revolutii armate. Disparia statului presupune si disparitia democratiei burgheze.

Reformismul societatii cu ajutorul statului (LASALLE)Nici o clasa nu dispune de un sentiment al intereselor sale; proletariatul nu are constiinta

faptului ca e exploatat de burghezie; toate clasele au avut o constiinta falsa de clasa si doar in capitalism ar exista posibilitatea ca proletariatul sa dobandeasca constiinta adevarata de clasa ( in sensul in care, proletariatul prin actiunea de confruntare cu burghezia, ar putea vedea societatea ceea ce este; burghezia dobandeste constiinta pozitiei sale).

Lassale transfera discursul din planul economic in cel sp[iritual, in zona simbolizarii. Gransci critica marxismul ca fiind mecanicist fatalist; pune accentul pe faptul politic. Faptul

ca muncitorii nu ajung la constiinta de clasa reflecta importanta intelectualilor – masele au nevoiede clasele sociale.

Conceptul de hegemonie – praxis (in cadrul ei se manifesta sistemele de dominatie); conducerea culturala exercitata de clasa conducatoare in contrast cu coercitia ca expresie a puterii din societate. Realizam o serie de practici in fiecare dintre acestea existand o actiune care contine …Schema este sa construiesti aceste practici.

Realizarea revolutiei nu inseamna numai controlul economiei, ci si al aparatului de stat, a conducerii culturale.

Directia reformista (EBERNSTEIN, KANTSKY)Considera democratia ca factor de precipitare si dezvoltare a socialismului. Statul democratic poate depasi interesele de clasa si poate devia sensul istoriei. Actiunea social-democrata tb. sa fie una politica, deci pasnica sau revolutionara.Kantsky respinge folosirea violentei in actiunea politica, considerand ca clasa muncitoare nu are capacitatea naturala de a-si cuceri propia emancipare ( decat intr-un regim democratic se poate vorbi de o eventuala emancipare).

Marxismul hegelian ( LUKACS, GRANSCI)Contributia la teoria marxista a acestor ganditori sta in 2 directii:

a) ideea de reificareb) constiinta de clasa

Lukacs pleaca de la conceptul de „marfa”- exprima relatiile sociale; ia o forma obiectiva. Oamenii sunt producatori de marfa, dar cred ca valoarea acesteia este data de piata, adica de un mecanism independent de om. Acest fenomen este numit fetisismul marfii – reificarea societatii (toate aspectele vietii le vedem sub forma unui lucru); marfa are propia ei viata si ajunge sa aiba un caracter obiectiv. Plecand de la aceasta idee se poate concluziona ca nu are rost sa se produca schimbarea. Omul ajunge sa creada ca e obiect si nu subiect al evenimentelor.

Constiinta de clasa – sistemul de credinte impartasite care ocupa aceleasi pozitii de clasa in societate.

12

Page 13: Doctrine Sociologice

Sociologia economiei neomarxiste ( BARAN, SWEEZY, BRAVERMAN)

Se pleaca de la ideea capitalismului monopolist intrevazut de Marx - a pus accentul pe cel competitiv.

Monopolul exprima controlul capitalistilor asupra unui sector al economiei; fundamentele competitiei in monopol se estompeaza. Firmele nu mai trebuie sa intre in competitie – ea se duce numai in domeniul vanzarilor. Directionarea dinspre competitia preturilor spre competitia vanzarilor reprezinta o parte a unui proces de rationalizare progresiva. Competitia preturilor ar fi dus la haos, faliment, pe cand cea a vanzarilor pastreaza preturile la un nivel inalt, micsorand riscurile.

O data cu monopolul, se schimba natura puterii-din mana antreprenorului in cea a managerului.

Problema centrala a capitalismului monopolist este abilitatea sistemului de a genera si utiliza surplusul economic, definit ca diferenta intre ceea ce societatea produce si costurile productiei. Problema este modul in care celelalte institutii sociale absorb surplusul economic.

Managerii sunt victimele propiului lor succes; pot fixa preturile care le convin, dar incearca sa reduca costurile asociate muncii muncitorilor prin proceduri de rationalizare; se obtine un surplus economic important. In pofida consumului ostentativ, surplusul nu poate fi consumat in intregime.

O alta cale de a consuma surplusul este obtinerea de tehnologii imbunatatite care au ca efect obtinerea de surplus. Cu cat firma reuseste sa-si mareasca vanzarile, cu atat se va confrunta cu un surplus si mai mare. Singura solutie ramane risipa prin cresterea numarului de functionari, aparatori, programe etc.

Critici: - referitoare la surplus: in realitate, statele au probleme cu fondurile. -rationalizarea : cand esti intr-o functie de conducere deciziile sunt repetari, ci nu o schema originala

Braverman sustine ca in capitalismul monopolist creste numarul celor care lucreaza in servicii in defavoarea celordin sectoarele productive.se modifica sensul notiunii de clasa muncitoare.

Conceptul de „potential uman”: munca este caracterizata de unitatea conceptie-gandire/executie-actiune. Capitalimul rupe aceasta unitate dintre gandire si executie. Acest proces de rupere a unitatii este reprezentant de cumpararea fortei de munca.Capitalistul poate cumpara forta de munca normala, dar nu si pe cea mentala. Pentru a controla forta de munca a specialistilor, munca trebuie proletarizata, adica sa fie similara muncii normale (lucru posibil prin divizarea muncii intelectuale) =specializare.

Daca diviziunea muncii sociale poate duce la dezvoltarea individuala, specializarea duce la dezvoltarea capitalului, a organizatiilor. Cu cat organizatia se dezvolta, cu atat potentialul uman este anulat. Are ca model economic modelul Taylor – munca la banda rulanta=standardizare, segmentare; poate functiona cand nu ai productie de serie mare. Ideea de productie mare: tb. sa se faca schimbari in functie de cererile clientilor – nu se mai poate imparti sarcina; cu cat sarcina e mai specifica, specializata creste controlul.

13

Page 14: Doctrine Sociologice

. CURSUL 4

29. X. 2004

TEORIA CRITICA Scoala critica sau Scoala de la Frankfurt

Scoala de la Frankfurt a realizat o critica a societatii si a diferitelor sisteme de cunoastere; reprezentantii ei au criticat determinismul economic prezent in conceptii marxiste acordand atentie faptului cultural, precum si societatile socialiste edificate pe marxism. S-a realizat de asemenea si o critica a pozitivismului stiintei sociale datorita pretentiilor acesteia la certitudine si exactitate, a faptului ca eludeaza problema valorilor in actiunea politica si conduce o viziune asupra realului ca fapt cultural, conducand la o reificare a lumii. Astfel ei si-au propus limite clare, anume de a nu conduce la transcenderea lumii date.

Critica se constituie ca forta conservatoare in cunoastere si implicit si in domeniul social.O critica la adresa sociologiei este de a reduce orice fapt uman la unul social. Este

generata insa, o problema: nu trebuie sa schimbam lumea, ci doar sa o intelegem; sociologii ignorand motivul, eludeaza problema unei lumi mai bune. Eludam individul pentru ca nu vrem sa intram in conflicte. Sociologia nu devine o piesa a innoirii, ci o piesa a dominatiei. Este foarte mult formalism in sens de pozitivism, de proceduri.

Aceasta critica este una realizata la nivelul cultural al societatii (individul e reprimat cultural).Reprezentanti:

Adorno: „Dialectica iluminismului” From: „Fuga de libertate”, „Arta iubirii” Horckheimer: „Stiinta si tehnica ca ideologie” Marouse: „Omul unic dimensional”Scoala critica are la baza influenta weberiana – represiunea produsa de rationalitate (nu este

legata de exploatarea economica ca in teoria marxista)*rationalitatea formelor – rationalitatea substantelor

adecvarea mijloacelor la scopuri,indiferent de calitatea, valoarea scopurilor Rationalitatea ar trebui evaluata in termeni de valori – „producerea” unei vieti mai bune,

mai rezonabile.Exista o irationalitate a rationalizarii formale, care e sociala – distruge individul,

nevoile, abilitatile lui.Reprezentantii „Scolii critice” s-au orientat asupra tehnologiei – un pas spre totalitarism,

realizand un control din ce in ce mai mare. Sinele si lumea interioara a omului au fost invadate de tehnologie, ca mijloc de dominatie; numai revolutia ar face ca tehnologia sa redevina in slujba scopurilor si nevoilor omului.

14

Page 15: Doctrine Sociologice

Schiller sustine ca omul dezvolta nevoile gratie dezvoltarii fiecarei functii sociale; lumea nevoilor e lumea sociala; individul nu va mai cauta binele, ci confortul.

Lumea interioara este e un produs al dezvoltarii sociale (e definita social). Traim intr-un sistem de nevoi fabricate care sprijina economia; suntem permanent conditionati. Civilizatia nu este un pericol uman, ci doar un produs uman.

Subiectivitatea este contributia scolii critice fundamentata pe ideea marxista; va recupera din marxism „Manuscrisele…”, dar si ideea controlului individului prin ideologie, cultura (sfera a dominatiei).

Notiunea de dominatie este una „rafinata”, apare ca un fapt natural, indispensabil, care intra in logica lucrurilor. Din cauza acestei dominatii, constiinta maselor poate fi controlotata – actorii nu au capacitatea unei constiinte revolutionare, a schimbarii.

Pentru recuperarea individului se face apel la psihanaliza; se preia notiunea de: „structura psihologica individuala”(importul negativ al societatii asupra individului), „psihopatologii”, „eliberare psihica”(are legatura cu notiunea de eliberare sexuala a lui Freud – sexualitatea este vazuta ca eliberare de nevoi false; dominatia ajunge pana se impune mecanismul de sexualitate).

Dialectica – cacentrare asupra totalitatii sociale, ci nu ca centrare asupra aspectului economic. Dialectica in 2 persoane:

sincronica – relatia dintre toate componentele sociale cu intregul. diacronica – problema devenirii

Problema dominatiei este rezultatul unei dezvoltari specifice, si nu reprezinta o caracteristica a devenirii, nu este un fapt inevitabil si natural.Elementul natural – discursul „imbraca” 2 aspecte:

a) legat de autenticitate- se opune comunicarii distorsionate si i-ar ajuta pe oameni sa se elibereze.

b) legat de eliberarese sustine ideea legarii teoriei de practica; restaurarea acestei legaturi presupune ca practica sa fie modelata de teorie, iar aceasta din urma sa fie informata de practica. Scindarea teoriei de practica reprezinta o functie a dominatiei: teoria este delegata unui grup (nu are legatura cu realitatea) – practica altui grup (nu are orientare valorica). In acest sens, K. Popper sustinea ideea ca o practica exceptionala este cea mai buna teorie.

1. J. Habermas

Relatia dintre cunoastere si interese reprezinta un aspect mai larg intre subiect si obiect. cunoastere= obiect

interese= subiecta) Stiinta analitica (pozitivism logic) – sistemul de interese e dat de sistemul de control ce

poate fi aplicat mediului social , oamenilor.b) Cunoasterea – intelegerea trecutului poate ajuta la explicarea prezentului. Interesul sta in

autointelegere si intelegerea mutuala; nu este opresiva eliberarii.c) Cunoasterea critica are ca scop emanciparea omului, obtinerea cunoasterii de sine a

oamenilor ca baza a emanciparii lor; pentru a realiza aceasta emancipare se pleaca de la notiunea marxista a „activitatii umane sensibile”- se distinge intre fiinta care lucreaza (realizeaza o actiune orientata spre scop) si „interactiune simbolica” sau „actiune comunicativa”. Se face distinctia intre munca si comunicare, inexistenta la Marx.

15

Page 16: Doctrine Sociologice

In cadrul muncii, Habermas introduce distinctia intre actiune instrumentala (cand actorul foloseste cele mai bune mijloace pentru a-si atinge scopul) si actiune strategica (poate implica mai multi actori care isi coordoneaza actiunile comportamentale). Obiectivul celor doua actiuni e dominatia instrumentala – un control al situatiei prin armonizarea planului de actiune pe baza unei definitii unice. Diferenta: daca scopul muncii este atingerea unui scpo, in cadrul actiunii comunicative, scopul este intelegerea. Elementul specific uman este actiunea comunicativa, ci nu munca. Critica societatii nu este critica muncii a productiei, ci critica comunicarii distorsionate, a barierelor de comunicare, de unde necesitatea eliberarii acesteia.

Habermas propune o terapeutica critica – o forma de argumentare care serveste la clarificarea autodeceptiei sistematice – oamenii trebuie ajutati sa-si elibereze barierele de comunicare.

La Habermas, antidotul la procesul de rationalizare pecare il presupune munca este actiunea comunicativa, realizarea unei comunicari deschise, indepartarea restrictiilor de natura ideologica si care parvin din necesitatile de legitimare.

La nivelul normelor sociale, actiunea de eliberare implica descresterea represiunii normative; trebuie creat un sistem in care ideile trebuie aparate impotriva criticismului.

Cerintele care trebuie aplicate in comunicare:1. legate de validare – de validitatea asertiunilor, avertizarilor; nu sunt obiecte exclusive

ale discutiei (nu il intrebi pe celalat pe ce se bazeaza cand spune ceva).2. participantii, temele, contributiile nu sunt restrictionate.3. nu se exercita nici o forta cu exceptia aceleia a unui argument mai bun (nu vii in

comunicare cu o pozitie de putere).4. toate motivele sunt excluse, exceptand pe acelea ale cercetarii cooperante asupra

adevarului ( tip de comunicare libera – sunt organizatii in care adevarul reprezinta traditie, este un proces negogiat intre indivizi).

Lumea actiunii comunicative este cea a situatiei ideale de vorbire in care forta puterii nu determina care argument e valid sau adevarat.

Habermas introduce teoria consensului adevarului – e o parte a actiunii comunicative. Consensul se detine cand sunt recunoscute 4 cerinte:

1. exprimarile sunt comprehensibile (cu inteles).2. propozitiile vorbitorului sunt adevarate.3. vorbitorul este o persoana demna de incredere4. vorbitorul are dreptul de a face publice asemenea propozitii.

Nu exista consens daca una dintre cerinte este amenintata.

5.XI.2004

Conceptul de lume a vietii la Habermas

Sursa conceptului este fenomenologia lui Shutz. Societatea este conceputa din perspectiva subiectului ce actioneaza – lumea vietii si actiunea comunicativa sunt fenomene complementare.

Lumea vietii=contextul formelor in producerea intelesului. Lumea vietii implica presupozitii asupra unor intelegeri mutuale care trebuie sa existe pentru ca comunicarea sa aiba loc (acordarea creditului reciproc, luarea in considerare a celuilalt, ascultarea cu atentie).

16

Page 17: Doctrine Sociologice

Cu cat lumea vietii devine devine mai rationala, cu atat comunicarea devine si ea mai rationala-in sensul de rational motivatamutual (intelegerea construitape baza celui mai bun argument).

Ratiunea lumii vietii inseamna o progresiva diferentiere a elementelor componente: personalitatea, cultura, societatea. In societatile arhaice ele 3 subsisteme erau strans corelate; modernizarea le diferentiaza.

Este vorba de o influenta de tip Parsons – functionalism. Influenta de marxism –functionalism duce la ideea de legi de dezvoltare (creaza o sinteza a celor doua).

Sistem – societatea vazuta din perspectiva externa -observator neimplicat – se vede modul in care actiunile se conecteaza/interconecteaza, semnificatia functionala a actiunilor – contribuie la mentinerea sistemului.

Desi sistemul isi are radacinile inlumea vie, el ajunge sa-si dezvolte propriile caracteristici structurale: familia, statul, sistemul judiciar, economia. Fiecare din aceste subsisteme se dezvolta si se indeparteaza de lumea vietii prin diferentiere si complexitate; ele „cresc” si capata putere asupra lumii vietii, se se indeparteaza de premisele consensuale ale oamenilor. Cu cat se dezvolta ele ameninta comunicarea si intelegerea prin controlul pe care il exercita asupra acestor procese.Problema: integrarea celor 2 strategii (lumea vietii si sistemul) prin:

Integrare sociala: vizeaza lumea vietii si modul in care actiunea sistemului este interpreata prin conses normativ garantat si realizat comunicativ.Cercetatorii din domeniu ar trebui sa adopte o perspectiva hermeneutica asupra modelului in care oamenii inteleg lumea vietii si se relationeaza unii cu altii. Din aceasta viziune, reproducerea continua a societatii este vazuta ca rezultat al actiunii sustinuta de membrii lumi vietii de a-si mentine structurile simbolice.Integrarea sociala se realizeaza prinprocesul formarii consensului in limbaj; se descrie lumea din punct de vedere al modului in care se comunica (consens lingvistic pe baza caruia se intemeiaza organizatiile).* viziune individualista (practicile). Integrarea de sistem: se centreaza pe ideea controlului extern asupra deciziilor indivizilor care nu sunt coordonate sibiectiv; societatea se poate regla de la sine.* viziune rationalista.

Observatia externa nu ajunge la nivell paternurilor structurale care pot fi intelese doar din perspectiva membrilor lumi vietii.

Asistam la puterea sistemului asupra lumii vietii; aceasta putere se manifesta prin coplesirea capacitatilor de comunicare si intelegere; comunicarea de la nivelul cotidian difera de comunicarea de la nivelul de sistem.

Sistemele economice si politice folosesc forme de comunicare foarte diferentiate si care inlocuiesc limbajul cotidian; viata devine din ce in ce mai birocratizata si institutionalizata; rationalitatea ce caracterizeaza sistemele sociale este definita de rationalitatea lumii vietii si prin urmare intra in conflict cu ea.

Sistemele sociale care s-au dezvoltat au devenit complexe, au inceput sa se caracterizeze prin ratiune instrumentala; lumea vietii este supusa aceluiasi proces de rationalizare in bazele cunoasterii, in sfera adevarului, a binelui, intr-un proces de secularizare si institutionalizare a normelor reflexivitatii si criticismului.

17

Page 18: Doctrine Sociologice

Secularizare= trecerea dintr-un patrimoniu privat intr-unul public; normele trec din spatiul privat in cel public; devin elemente ale spatiului public sau institutionalizat. Institutiile devin dependente de modul de a fi, au o dilema a responsabilitatii.

Prin integrarea lumi vietii si sistemelor, dar si permitand fiecarui sistem sa-si urmeze viata am putea ajunge la o lume bogata in care exista control asupra mediului, dar si o lume a adevarului, a esteticii, binelui – suntem deprivati de imbogatirea vietii.

Habermas vede in modernitate un proiect neterminat si deci, nu ne putem gandi la o societate postmoderna.

Decuplarea sistemului de lumea vitii a reprezentat o conditie de trecere de la o societate feudala la una bazata pe clase economice.

Schema capitalista de modernizare a produs o deformare, o reificare a structurilor lumii vietii sub imperativele subsistemelor economice, financiare, politice. Aceasta deformare nu are caracteristicile de clasa, ci este generala. Se asista la puterea ratiunii instrumentale (stat, economie) asupra ratiunii substantiale (viata omului).

Solutia: recuplarea celor 2 ratiuni; dezvoltare in sensul ca ambele trebuie sa se imbogateasca mutual; colonizarea lumii vietii; miscare spre o mai mare egalitate; pastrarea mediului, pace.

CURSUL 55.XI.2004

M. WEBER -raspuns la problema lui Marx-

Proleme epistemologice in sociologie1. Ce este sociologia

Sociologia este o stiinta comprehensiva si explicativa; intelegere prin interpretare activitatea societatii.

Sursa weberiana este DILTITEY – separarea metodelor stiintelor naturii de cele ale stiintelor gandirii. Specificul celor din urma este confruntarea cu fiinte inzestrate de constiinta care actioneaza in functie de valori, credinte, reprezentari si care nu se marginesc sa reactioneze la stimulii mediului inconjurator.

Stiintele umane trebuie sa adopte metoda comprehensiva- reconstruirea sensului pe care indivizii il atribuie activitatii lor.

Aplicand metoda […], sociologul nu mai considera fenomenele sociale ca o expresie a cauzelor exterioare ce actioneaza asupra oamenilor.

Actiunea sociala este produsul deciziilor pe care indivizii le iau si dau ei insisi sens actiunii lor.

Weber sustine ca stiintele umane „au pornit la drum” din considerente practice, din nevoia de a evalua masurile economice, politice ale statului; ele nu au reusit sa faca o separare de principiu

18

Page 19: Doctrine Sociologice

intre cunoasterea a ceea ce este si cunoasterea a ceea ce ar trebui sa fie. Aceasta distinctie are un anumit suport normativ in planul cunoasterii.

o Considerarea legilor economice ca fiind dictate de legi naturale imuabile – idealul ar coincide cu fiintarea (ce este).

o Plasarea legilor sub imperativul unui principiu de dezvoltare […] – idealul ar coincide cu existenta in devenirea sa inevitabila.

Weber apreciaza ca, concomitent cu trezirea simtului istoric s-a impus in stiinta noastra o combinatie formata din evolutionism etic si un relativism istoric. Aceasta combinatie urmarea sa elibereze normele etice de caracterul lor formal pentru ca, prin includerea valorilor culturale in domeniul eticuli sa-i stabileasca acesteia continutul si astfel sa inalte pe baze empirice economia politica la demnitatea unei stiinte etice (Marx solicita stiintei sa fie morala).

Am avea pretentia ca fiecare stiinta sa se preteze standardelor morale; nu am avea dreptul sa cunoastem si sa actionam daca nu indeplinim moralitatea. Putem considera moralitatea ca un proiet uman moral?Istorie – civilizatia este proiectul unor incercari si erori.

Weber conchide ca nici o stiinta empirica nu trebuie sa stabileasca norme (sa existe cerinte morale) pe baza carora sa se poata indeplini retete de aplicare practica. Progresul in cunoastere s-a datorat libertatii. Ideea de stiinta eticaar duce la aplicarea asupra idealurilor culturale a pecetei eticului. Weber respinge acest punct de vedere.

Stiinta empirica nu poate solicita nimanui ce trebuie sa faca, ci numai ce poate sa faca, ce vrea sa faca. Ea nu va putea solicita oamenilor cum sa traiasca sau sa invete societatea cum trebuie sa se organizeze (critica la adresa lui Durkheim). Nici o stiinta nu va putea invata cunoasterea care este viitorul sau. (critica la adresa lui Marx).

CURSUL 612. XI. 2004

WEBER (continuare)

„Nici o stiinta nu poate invata umanitatea care este viitorul sau”. Orice ideal se fundamenteaza pe judecati de valoare-sunt apreciative, personale,

subiective, distingandu-se de judecatile de refeinta-raportate la valori. Judecata de valoare are in centrul ei libertatea individului pentru anumite valori. Pentru o judecata raportata la valori, libertatea pare ca un subiect in jurul caruia exista o disputa, adica tb. sa identificam sensul interesului pt. care oamenii traiesc, dar tb. sa ne debarasam de propiul nostru interes. Savantul pentru a elabora obiectul studiului sau este obligat sa faca o alegere; trebuie sa produca o selectare a faptelor si punerea in forma a conceptelor print-o procedura de tipul: raportare la valori.

Selectarea este necesara pentru ca suntem incapabili sa avem informatiile necesare; fie sunt prea multe, fie nu exista. In cazul stiintelor stiintelor umane nu putem folosi sisteme ipotetico-deductive ca in cazul stiintelor exacte, ci un sistem de interpretari. Orice elaborare stiintifica incepe printr-o justificare subiectiva; se pune problema: „care este validitatea rezultatelor in acest context?”

19

Page 20: Doctrine Sociologice

Weber considera ca propozitiile istorice si sociologice se raporteaza asupra faptelor observabile si vizeaza sa atinga o realitate diferita: conduita oamenilor-in semnificatia pe care o dau autorii insisi (semnificatia traita).

sens al stiintelor umane: comprehensiunea sensului sens al stiintelor umane: stiinta cauzala: pentru ca analiza cauzala este una din

procedurile ce garanteaza validitatea universala a rezultatelor stiintei.Cercetarea cauzala are 2 directii:

1. cauzalitate istorica:determina circumstantelor unice ce au provocat un anumit eveniment.

2. cauzalitate sociologica: cauta sa stabileasca relatiile dintre 2 fenomene (fenomenul A determina inevitabil fenomenul B).

Pentru a realiza demersul trebuie: sa construim individualitatea istorica: sa determinam cu precizie

caracteristicile evenimentelor. sa analizam fenomenul istoric prin natura complexa a elementelor sale (nu

se stabileste o relatie cauzala la nivel de totalitati, ci la nivel de evenimente istorice si date anterioare).

daca se considera decat o consecinta singulara trebuie sa presupunem ca unul dintre elementele anterioare s-a produs diferit.

sa comparam devenirea teoretica ireala astfel obtinuta, plecand de la ipoteza modificarii unuia dintre antecedente, cu evolutia reala – pt. a conchide ca elementul modificat prin gandire, a fost una dintre cauzele caracterului individual istoric retinut in punctul de plecare al anchetei.

sa comparam ceea ce ar trebui sa se intample cu ceea ce s-a intamplat in mod real.

Schema presupune cunoasterea a ceea ce niciodata nu se va sti cu certitudine – cunoasterea irealizabila; e criticata in punctul ca nu se stie cu precizie ce s-ar fi intamplat

Ceea ce a fost trecutul nostru a fost viitorul altor oameni; daca viitorul este nedeterminat, atunci si trecutul este nedeterminat-nu avem nici o explicatie in istorie.

Analiza cauzal istorica: distingem care au fost la un moment dat circumstantele generale, eficacitatea unui accident sau rolul unei persoane.

Pentru ca indivizii si accidentele au un rol in istorie, directia devenirii nu este fixata dinainte; o analiza istorica a trecutului fixeaza responsabilitatea asumata de anumiti oameni in momentul cand o decizie a fost luata; istoria s-a orientat intr-o directie sau alta. Prin acest demers, Weber salveaza rolul omului politic. Intrucat viitorul este incert si pentru ca oamenii pot sa-l forteze, politica este o activitate nobila a umanitatii.

Se pune intrebarea: „cum este posibila o derulare ireala teoretica a istoriei?”Raspunsul: nu este necesar a reconstrui in detaliu ceea ce s-a intamplat ; este suficient ca

plecand de la realitatea istorica sa determinam daca un anumit antecedent ar fi fost altul sau nu s-ar fi intamplat, atunci alementul pe care ar fi trebuit sa-l explicam ar fi fost altul. E posibilsa gasim mijlocul de a face probabila o alta evolutie a fenomenului.

Analiza istoric-cauzala va fi cu atat mai riguroasa cu cat istoricul va dispune de mai multe propozitii generale ce permit fie a construi evolutiile ireale, fie de a preciza probabilitatea unui anumit eveniment in functie de un anumit antecedent.

20

Page 21: Doctrine Sociologice

Weber identifica o relatie intre cauza istorica si cea sociologica, ambele infatisandu-se sub forma de probabilitate, sansa; sunt partiale, nu globale (un fapt al realitatii influenteaza alt fapt al realitatii).

„Nu exista o determinatie unilaterala a ansamblului social printr-un element, fie el economic, politic sau religios”. Nici un element actual nu poate asigura determinatiile sociale viitoare.

Stiintele realitatii sunt stiinte in masura in care sunt capabile de a stabili propozitiile generale, chiar daca vizeaza singularul.

Este nevoie de a construi tipul ideal.Sociologia este, dupa Weber, stiinta interesata in intelegerea interpretativa a actiunii

sociale si in explicarea cauzala a cursului, actiunii si a consecintelor.Intelesul este vazut sub 2 aspecte: intelesul existent intr-un caz concret (media intelesurilor atribuite la o pluralitate de

actori): sociologia intelesul definitla un tip pur teoretic: dreptul, etica, estetica.Multe din experientele lumii nu pot fi intelese daca o persoana nu le-a trait in mod direct.

Receptarea experientei reprezinta un factor important pt. o intelegere cu acuratete, dar nu o preconditie absoluta pt. interpretarea ei. O intelegere rationala se produce cand avem de-a face cu propozitii logice, matematice. Pe de alta parte, cu cat difera valorile ce stau la baza actiunii de propiile noastre valori, cu atat mai dificila va fi intelegerea. Ar fi necesar, deci, sa tratam toate elementele irationale afectiv determinate ale comportamentului ca factor de deviere de la un tip pur conceptual de actiune rationala. Numai in acest mod putem sa evaluam semnificatia, factorii emotionali in realizarea respectivei devieri.

Notiunea de tip ideal - pt. a arata cum functioneaza intelesul istoric; are valente legate decunoastre si de intelegere a devenirii.

Weber recunoaste ca nu toate actiunile umane sunt definite prin sens: omul nu adapteaza mereu mijloacele la scop; ascunde anumite circumstante.

Intelegerea poate fi de 2 feluri: direct observabila a intelesului subiect a unui act – analiza expresiilor verbale; explicativa: cand ne referim la motive pe care actorul le ataseaza actiunilor.Contextele in care intelesul implica sirprinderea interpretativa pot fi: inteles intentionat pt. o actiune concret individuala (abordari istorice). o medie, aproximatie la intelesuri intentionate actualmente. inteles corespondent la un tip pur ideal formulat stiintific al unui fenomen comun.Fie vedem intelesul in raport cu o actiune concreta a persoanei, fie motivatia acesteia, fie

construim tipul ideal.Daca sociologia se ocupa cu formularea de concepte tip side uniformitati generalizate ale

faptelor empirice, istoria se ocupa de analiza cauzala si explicarea actiunilor individuale a structurilor si persoanelor ce poseda anumite semnificatii culturale.

Conceptelor soiologice le lipseste un continut concret. Acest dezavantaj poate fi compensat printr-o mai mare precizie conceptuala.

Investigatia sociologica incearca sa surprinda si fenomene irationale (actiuni profetice, mistice, afective) prin constructia tipului ideal. Pentru a pune in valoare elementele de irationalitate, trebuie sa elaboram tipuri ideale care implica un inalt grad de integrare logica.

Constructia tipului ne-ar permite sa identificam care este cursul actiunii daca eaar fi pur rationala si care este rolul celorlalti factori care concureaza la realizarea actiunii.

21

Page 22: Doctrine Sociologice

Cu cat constiinta de tip ideal este mai precisa, cu cat mai abstract este acest tip ideal, cu atat este el mai capabil sa-si realizeze functiile in formularea terminologiei (clasificari, ipoteze), cu atat mai generoase ar fi explicatiile cauzale asupra devierilor observate.

Tip ideal nu este o ipoteza, o expunere a realului, ci o idee – se obtine printr-o analiza a unor puncte de vedereoferite pentru a construi o imagine mintala omogena.

O asemenea reprezentare nu poate fi gasita prin mijloace empirice pentru ca puritatea conceptuala nu se afla in faptul concret; cercetarea istorica are rolul de a determina in fiecare caz cat de mult se apropie sau se indeparteaza realitatea de acest tip ideal.

Constructia „tip ideal” este logica, este un instrument, un scop in sine care trebuie sa puna in valoare continutul conceptului si relatiile cauzale ale fenomenului.

CURSUL 719.XI.2004

WEBER (continuare)

Despre stiinta

Stiinta este un proces de rationalizare, specific societatilor occidentale. Weber sustine ca in alte culturi nu exista un proces similar al unei intelegeri rationale a modului in care functioneaza societatea; aparitia stiintei in occident are legatura cu procesul de rationalizare a vietii sociale. Stiinta este o actiune rationala orientata spre un scop – adevarul.

Stiinta are 2 caracteristici: obiectivitatea: definita prin validitatea stiintifica pt. toti care cauta acest tip de adevar;

savantul nu proiecteaza propiile valori de judecata. incompletitudinea: stiinta este „stiinta in devenire”; modificarea societatii inseamna si

modificarea sistemului de valori. Societatea pune noi intrebari potrivit sistemului de valori.

Unele stiinte sunt condamnate sa ramana pururi tinere (in aceasta categorie incadrandu-se si sociologia)- reconstruirea in permanenta a conceptelor.

Dupa Weber, construirea conceptelor depinde de modul de a pune problema – evolutia civilizatiei, continutul acesteia- viziune critica a conceptelor.

Stiintele umane difera de cele naturale prin 3 caracteristici: sunt comprehensive, istorice, se raporteaza la cultura.

Daca in stiintele naturii trebuie sa ne explicam fenomenele prin propozitii confirmate prin experienta pt. a le intelege (intelegera este mediata de concepte si relatii) in stiintele umane noi suntem capabili de a da socoteala de fenomene singulare fara a trece prin intermediul propozitiilor generale.

Weber sustine ca exista o legatura intre inteligibilitatea intrinseca a legaturilor umane si orientarea istorica a stiintelor umane; acest singular pe care il studiem are o valoare istorica.

Sociologia si stintele istorice se ocupa de fenomene singulare, acest lucru apropiindu-le. Stiintele umane se ocupa de institutiile publice, analiza regimurilor politice, se raporteaza la

22

Page 23: Doctrine Sociologice

orizontuturile culturale ale respectivei societati. Toate creatiile umane sunt creatoare si purtatoare de valori, inclusiv cele care fac obiectul cercetarii stiintifice.

Despre actiunea sociala

Actiunea sociala se defineste prin orientarea catre ceilalti, indiferent daca aceste orientari au in vedere prezentul, trecutul sau viitorul.

Prin actiune orientata se intelege actiune cu scop.Actiunea sociala ne se identifica cu actiunea realizata de mai multe persoane; actiunea

maselor in contextul in care indivizii actioneaza similar intr-o situatie, nu este actiune sociala. Acest aspect il diferentiaza pe Weber de Gustav le Bon. De asemenea, actiunea de imitatie propusa de G. Tarde nu este o actiune social.

Exista 4 tipuri de actiuni:1. actiune rationala prin raportare la scop: este determinata de asteptarile fata de de

comportamentul obiectelor si alte fiinte din mediu. Asteptarile sunt utilizate drep conditii si mijloace pentru atingerea scopurilor calculate si urmarite rational (le internalizezi, le incadrezi intr-o schema).

2. actiune rationala prin raportare la valoare:este definita printr-o incredere in valoare de dragul ei-nu are legatura cu sansele de succes. Oamenii isi pun in practica convingerile a ceea ce le apare o cerinta legata de datorie, onoare, estetic, loialitate; este vorba de o schema a importantei cauzei indiferent de cat costa ea.

3. actiunea traditionala determinata de obisnuinta.4. actiunea afectiva: se distinge de actiunea orientata catre valoare printr-o clara formulare

autoconstienta a valorilor ultime ce guverneaza actiunea si prin planificarea consistenta a cursului actiunii fata de aceste valori. Ceea ce este specific celor 2 tipuri de actiuni – se definesc prin ele insele nu printr-un element exterior sau prin rezultat.

Weber considera ca cu cat valoarea spre care actiunea este orientata, este ridicata la statutul de valoare absolute, cu atat este mai irationala actiunea. Cu cat o persoanana e devotata unei valori absolute, cu atat ea este mai indiferenta fata de consecintele actiunii.

Evaluarea mijloacelor in raport cu scopul; Analiza scopului in raport cu consecintele secundare; Importanta relativa a unor scopuri posibil diferite;

Intre actiunea orientata catre scop si cea orientata catre valoare, diferenta se micsoreaza in cazul actiunii definite prin utilitatea marginala; cand avem de-a face cu un actor care ia propriile dorinte drept scopuri - le aranjeaza potrivit unei scale - orienteaza actiunea in funtie de aceasta scala.

23

Page 24: Doctrine Sociologice

CURSUL 826. XI. 2004

WEBER (CONTINUARE)

Notiunea de relatie socialaExprima o pluralitate de comportamente in sensul ca, actiunea unui actor este orientata spre celalalt actor, fiind o actiune cu sens. Aceasta definitie se aplica si in cazul statului-doar actiunea statului asupra indivizilor si nu si invers.Relatiile sociale pot fi asimetrice – asteptarile nu sunt echivalente; sunt nota dominanta a ratiunilor sociale.Semnificatia subiectiva a unei relatii sociale se poate schimba; se poate trece de la o relatie bazata pe solidaritate la una bazata pe conflict de interes. Acest lucru este caracteristic relatiilor de tip scop si celor de tip valoare.Exista 3 tipuri de orientari ale actiunii:

uzaj=actiunea se petrece regulat obicei=actiunea este de lunga durata interes de sine=cand comportamentul autorului este orientat spre scop (instrumental).

Uzajul include si moda; baza acesteia este calitatea de a fi nou, in contrast cu obiceiul-se distinge de conventie si lege, pentru ca este o actiune in afara oricarei sanctiuni externe.Conformarea in obicei nu este ceruta in mod explicit. Este posibila trecerea de la obicei la lege, dar in mod gradual.Weber sustine ca multe dintre uniformitatile din cadrul actiunii sociale nu sunt determinate de orientarea la o norma valida-nici nu rezida pe obicei, ci deriva din faptul ca tipul de actiune sociala, cel mai bine adaptat intereselor normale ale actorilor, asa cum sunt ei constienti de ele, se gaseste in natura (actiuni economice care se desfasoara pe piata). Cu cat mai strict rationala este actiunea de acest tip, cu atat oamenii tind sa reactioneze similar in aceeasi situatie.Schema genereaza uniformitatile in comportament: actiunile clare vor fi recompensate, iar ceilalti vor adopta aceasta „ordine sociala spontana”=regularitati sociale. „Efectul mainii tremurande”-societatea este un produs spontan, ci nu un proiect.prin aceasta idee Weber se detaseaza de Marx care trata societatea ca un produs uman.Capacitatea umana de a schimba societatea este redusa de Weber la ideea de societate deschisa. Apar uniformitatile in atitudinile si actiunile oamenilor sunt mai stabile decat in cazul unui sistem de norme si indatoriri. Pentru a schimba societatea trebuie sa schimbi rationalitatea actiunii. Orientarea actiunii in termenii interesului de sine poate conduce la rezuiltate similare celor induse de ordinea normative. Weber identifica in acest caz, fenomenul de rationalizare – substituirea acceptarii negandite a obiceiului cu adaptarea deliberata la situatii in termenii interesului des sine.O orientare spre interesul de sine pote duce la neglijarea interesului fata de ceilalti-oamenii isi afecteaza propriile interese. Schimbarea weberiana este sa poti inlocui obiceiul cu actiunea rationala care sa produca o uniformitate.

Notiunea de ordine legitimata

24

Page 25: Doctrine Sociologice

Validitatea unei ordini legitimate inseamna mai mult decat o simpla uniformitate a actiunii sociale-comportamentul uman este definit de ceea ce Weber numeste maxime determinabile=existenta unor elemente de obligatie sau exemplaritate.O ordine construita pe interes este mai putin stabila decat una construita pe obisnuinta, care la randul ei este una mai putin stabila decat una legitimata.Exista sensuri diferite pe care indivizii le acordanotiunii de ordine; este posibil ca o persoana sa acorde sensuri contradictorii notiunii de ordine, pt ca este posibil ca oricarei ordini sa-i fie contrapusa o alta ordine.Exemplu: cazul infractorului=tata exceptional/fura; o persoana care incalca ordinea, de fapt o si recunoaste. Infractorul este coparticipant in actul de sanctiune; sistemul juridic tine cont de aceasta realitate; i se acorda asistenta psihologica, este vatamator si parte vatamata.Tipuri de ordine legitimata: „conventia si legea”:

-legitimarea unei ordini poate fi garantata in 2 feluri:a) subiectiv

o legimarea afectiva rezultata dintr-o capitulare emotionala (nazismul are radacini psihologica Fromm).

o ratiune orientata spre valoare-credinta in validitatea absoluta a ordinii ca fiind expresia unor valori ultime (etic, estetic)-un anumit tip de fundamentalism (ex: noi suntem buni, ei sunt rai). Comunismul a venit peschema aceasta-este lipsit de etica ca unii sa castiga mult, iar altii mai putin.

o de natura religioasa-idea de salvare prin expunere la ordine (munca, ca salvare).b) se construieste pe asteptari definite prin notiuni de interes; acceptam ordinea social pt ca

ne reprezinta interesele-modernitate. Tocqueville: „in democratie nu se poate produce revolutie”; democratie-bogat si daca ar fi o revolutie; multi s-ar impotrivi pt ca ar pierde.Marx: revolutia in contextul unor mari dezvoltari social-economice (Anglia)Lenin: „daca societatea este bogata vor fi putini care ar vor dori schimbare”; revolutia apare in veriga slaba a capitalsmului.O ordine poate fi denumita:

conventionala= atata timp cat validitatea este garantata in mod extern deprobabilitatea ca devenirea de norma va genera intr-o reactie de dezaprobare. Sanctiunea nu este urmarita de un staff (aparat), iar incalcarea poate duce la un boicot general din partea celorlalti membrii ai societatii.

legala=daca devierea atrage de la sine sanctiune fizica pt obtinerea supunerii sau razbunarii valorii; se caracterizeaza prin existenta unui staff, boicotul fiind mai redus.

Despre orasIn categoria fenomenelor ce exprima o dominatie nelegitima, apare in afara regulilor sociale ale dominatiei legitime.Este o asezare relativ inchisa si nu insumare de locuinte separate.Se caracterizeaza prin absenta unei recunoasteri interpersonale; socialitatea nu se defineste prin … cum este cea la nivel de grup.Presupune o viata comuna economica-comert, meserie.Orasul=piata de schimb regulat de marfuri; ca sa existe o piata, trebuie sa existe un hinterland (un spatiu de dincolo, inconjurator) care sa sustina. Piata satisface atat pe cei din oras, cat si pe cei cu care se face schimbul, comertul.

25

Page 26: Doctrine Sociologice

Nobilii isi faceau castelele pe drumuri, la poalele acestuia dezvoltandu-se orasele (impozite pt cei care fac comert asigurandu-le securitatea).Burghez-cei care deserveau orasul, castelul.Orasele princiare: sa fie echipat cu fortificatii; sa aiba piata; sa dispuna de propria curte legislativa9lege autonoma).; sa existe o structura asociativa in oras; sa existe autonomie partiala si autocefala.Weber sustine ca orasul-comunitate nu exista in Asia: nu gasim autonomie. Orasele din Arad sparg dominatia: nu avem boieri si serbi, ci comercianti, targoveti.In India, orasul-sedii regale: structura de casta impiedica mecanismul de fortificare sociala; nu se obtine structura asociativa.Mecca – apartineau unor familii; traiaudin comert, proprietarii de pamant, se ocupau cu comertul de sclavi.Asezarile asociative se desprind; exista asociatii de clanuri si de ocupatii, dar nu reiese ca ar exista asociatii de oraseni, chiar in orase foarte mari .Diferenta cea mai mare dintre orasul occidental si cel asiatic este statutul acordat persoanei-oras legal.Burghezii orasului occidental au fost angajati in politici de autonomie in raport cu principele; desi exista acorduri intre nobili si oras acestea au fost incalcate pt ca refugiatii sa nu aiba drepturi in oras.Honoratiores – nobilimea urbana creata prin sistemul de alegeri libere, egalitate in drepturi; functii publice-consiler.Weber: nobilimea urbana nu a fost recunoscuta de cea regala. In adunari, nobilii oraseni nu stateau alaturi de cei feudali, ci langa breslasi.Nobililor urbani li se neaga dreptul la turnire-intareste notiunea de cetatenie.Dezvoltarea orasului occidental a fost marcata de:

nivelarea juridica a diferentelor de status: egali in fata legii. diferentierea interna a straturilor sociale.

26

Page 27: Doctrine Sociologice

CURSUL 93.XII.2004

WEBER(continuare)

Relatii comunitare/asociative.Relatii deschise/inchise.Conceptul de religie la Weber.

1. Relatiile comunitare/ asociativeO relatie sociala este comunitara daca pe baza sentimentului subiectiv (care poate fi de

natura afectiv/traditional) se defineste apartenenta.Relatia asociativa se bazeaza pe orientarea actiiunii sociale definita de interese motivate

rational indiferent daca baza judecatii reprezinta valori absolute sa ratiuni de utilitate.In relatiile sociale definim relatii pe baza de valori sau utilitare.Relatia rezida pe credinta rationala a increderii-in sentimentul obligatiei sau pe asteptarile

rationale ca cealata parte se va ridica la nivelul ei.Relatiile asociative:o schimb rational de piata libera-bazat pe interse opuse, dar complementare.o asociere pur voluntara-bazata pe incredere de sine; centrata pe promovarea intereselor

specifice economice, noneconomice a membrilor. o asociare voluntara-bazata pe interesele de sine, prin aderenta la un set comun de valori

absolute (ex. sectele- elementu emotional serveste drept scop ).Weber afirma ca exista o intrepatrundere intre realtiile comunitare si cele asociative. Relatiile

de comuniune pot avea orientare spre utilitate. Tipul comunitar de relatii este cea mai radicala antiteza a conflictului; acest lucru nu exclude coercitia ca fapt comun in cele mai intime relatii de comuniune (cand una dintre parti este am,i slaba decat cealalta); relatiile asociative pot consta in compromisuri.

Simpla existenta a unor calitati comune, a unei situatii, moduri de comportament comune nu implica automat relatii de tip comunitate. Ca sa existe comuniune trebuie sa existe un sentiment care conduce la o orientare mutuala a comportamentului. Pe baza sentimentului sec creaza o orientare unul catre celalat, decat orientarea spre mediu; atata timp cat apare sentimentul de apartenenta putem vorbi de relatii de comuniune. Orientarea spre regulile limbii comune este o conditie a comunicarii, dar nu un continut al relatiilor sociale.

2. Relatii deschise/inchiseO relatie poate fi considerata deschisa daca nu se impiedica participarea unei persoane

care doreste.O relatie poate fi considerata daca participarea este exclusa, limitata, supusa unor anumite

conditii.

27

Page 28: Doctrine Sociologice

O relatie fie inchisa, fie deschisa poate fi:o traditionala o afectivao rationala – valori/utilitateDaca participanntii unui grup se asteapta ca admiterea altor membrii conduce la

imbunatatirea situatiei lor in termeni de securitate/satisfactie atunci vor tine relatia deschisa. Intr-o relatie deschisa se mentin avantajele partilor sub forma unor drepturi de proprietate care pot fi mostenite. Fie ca vorbim de o relatie comunitara, fie de una asociativa, putem asista la un mecanism de trecere de la o faza de expansiune la exclusivitate (relatii deschise – relatii inchise; ex. breslele).

Cresterea numarului de membrii este asociata imbunatatirii securitatii, a pozitiei de putere, in timp ce limitarea participarii exprima protejarea pozitiei monopliste.

Relatiile deschise/inchise se amnifesta si la nivel de limbaj. O relatie poate fi inchisa la exterior, dar deschisa in interior: nu primesc membrii, dar in cadrul ei exista competitie.

Principalele motive pentru mentinerea unei relatii de tip inchis:a) mentinerea calitatii combinarii cu interese in prestigiu (faci parte dintr-un grup select) si

oportunitati ce deriva din profit, reputatie (ex. breslele de meserii, ordinele monahice).b) Contractarea avantajelor in relatiile cu nevoile de consum (ex. satul, monopolul).c) Insuficienta in crestyere a oportunitatilor de achizitie.

3. Religia„ In ce masura comportamentul economic al diviziunii sociale a avut in spate o conceptie

religioasa?”Consecinta logica in afirmatia lui Weber: conduitele umane nu se dovedesc inteligibile

decat la raportarea la conceptele generale pe care o au oamenii asupra existentei.Protestantismul exclude misticismul. (capacitatea omului de a avea o relatie directa cu

Dumnezeu).In esenta, viziunea antimistica este antiritualista, implica recunoastwerea unei ordini

naturale pe care stiinta ar putea sa o exploateze.Weber vorbeste de fenomenul de desfermecare=fenomen de artionalizare a vietii

sociale. Cu cat societatea este mai rationala, cu atat suntem mai condamnati la alienare si prin urmare, ceea ce ar trebui mai presus de toate salvator ar fi drepturile omului=avem sansa de a avea o existenta autentica.

In fata mecanismului generalizat al desfermecarii trebuie sa-i acordam omului drepturile sale la o relatie pur interioara; viata omului sta in decizia sa. Intrucat nu exista arbitru sau judecator, o singura atitudine este conforma identitatii: alegerea solitara a fiecaruia in fata constiintei sale. Omul trebuie sa aiba o constructie interioara potrivita cu provocarile lumii exterioare.

Prin munca omul incearca sa se salveze – derivatia sociala a unei ontologii care salveaza individualismul; distinctia dintre interes si idee apare ca golita de sens; interesul nu poate fi rupt de perceptia individului – definit intr-un sens cultural mai larg. Interesul este definit intr-o relatie de simbolizare.

Exista 2 tipuri de rationalisme: rationalismul chinezesc – oamenii traiesc potrivit unei reprezentari a unei ordini

cosmice; stilul de viata este dinainte fixat; scopul este atingerea starii de fericire sau

28

Page 29: Doctrine Sociologice

echilibru. Nu exista nici o ratiune de a o modifica. Ritualismul conduce la problema identitatii.

rationalismul indian – s-a produs in cadrul unei religii ritualiste=transmigratia sufletului=forma de compensare a limitelor sociale mpuse de caste (mobilitatea sociala se realiza spiritual). Lumea indiana este si ea o lume vrajita.

Schimbarea sociala are o legatura cu ruperea de ritualism; acesta a putut fi salvat doar de profetism: desparte sacrul de profan, lucrul de charisma, sparge conservatorismul si ritualismul, deschizand calea fiecarui camp de realitate – incompatibilitate intre valori.

Diviziunea muncii conduce la contradictii profunde intre sistemele de valori, intre stiinta si religie.

„Stiinta fugareste sacrul din universul ei strict si ne-a lasat un cosmos utilizabil, dar golit de sens” (Weber)unei cunoasteri demonstrate, dar nedesavarsite i se opune o cunoastere nedemonstrata, dar care ofera raspuns la chestiunile esentiale. Weber anticipeaza ideea unei lumi nefragmentate. Se pune urmatoarea intrebare: „daca exista un Dumnezeu unic cum este posibil raul?”

Aceasta problema a naturii lumii este sursa dezvoltarii religiilor.

CURS 1010. X. 2004

FERDINAND TÖNNIESLucrari:

„Gemeinschaft si Geselschaft” –„Comunitate si societate”(1887) „Critica opiniei publice” „Obiceiuri”

Se resimte influenta lui Marx.

Interpretarea notiunii de comunitate-2 perspective:

1) perspectiva Parsons in care comunitatea si societatea reprezinta tipuri ideale de relatii concrete.

2) perspectiva Nisbet, potrivit careia comunitatea si societatea reprezinta faze istorice ale dezvoltarii sociale.

Prezentarea teorieiComunitatea=definita prin viata reala si organica; tine de incredere, ea

insemnand umanitate.Societatea=vointa virtuala si mecanica; tine de public.

29

Page 30: Doctrine Sociologice

Ne nastem in comunitate si intram in societate ca intr-un taram strain; comunitatea este veche, in timp ce societatea este noua.Formele embrionare ale comunitatii:

raport mama-fiu raport barbat-femeie ca sot si sotie raport frati-surori ca, copii ai aceeasi mameRaportul matern este cel mai profund pt ca se fundamenteaza pe instinct,

placere. Se produce trecerea de la o asociere corporala la una spirituala, iesindu-se din sfera rea.

Relatia initiala (dorintele, obisnuintele, amintirile, relatiile cu obiectele) o transferam asupra lumii exterioare. Comunitatea se infiltreaza in societate (ca in schema breslasului: cand termina produsul si trebuie sa-l vanda, plange dupa el). Se stabilesc diferite comuniuni care blocheaza aparenta. Comunitatea pregateste indivizii pt confruntarea lor cu lumea reala.

Paternitatea fundamenteaza ideea de dominatie, nu in sens de aservire. Paternitatea exprima plenititudinea fortei tatalui care este invatata de copil inca de la nastere. Pretitundini forta masculina este orientata catre lucruri exterioare, iar cea a femeii catre viata interioara. Echilibrul de forta=echilibrul intre imaginatie si realizare, directionare si supunere. Tot ce apare intr-o parte trebuie sa fie echilibrat in partea cealalta printr-o actiune mai puternica. Aceasta relatie este amenintata de aparitia orgoliului si cruzimii. Puterea este echilibrata de tendinta de a face bine-elementul moral la Tonnies: „placerea celor puternici de a-i apara pe cei slabi”.

Putem vedea cerintele unui model al actiunii: „elitele au aceasta tendinta?”Ex: rolul elitelor manageriale: se pune in slujba angajatilor de a le face bine

Forta exercitata de superiori asupra inferiorului este numita demnitate-cand ea este exercitata pt binele celuilalt-teoria dreptului: elitele au mai multe obligatii decat drepturi (propozitie de tip Popper). Daca aceasta forta va genera teama, ea va fi refuzata.Tipuri de comunitate:

de sange-familia de loc-vecinatatea de spirit-prietenia:

Comunitatea de spirit-prieteniase formeaza ca o specie de legaturi invizibile, o reuniune mistica animata de o institutie si de o vointa creatoare. Relatiile dintre prieteni sunt de natura mentala.Ex: comunitatile virtuale: 1984-prima comunitate virtuala „Well”-comunica pe net; capacitatea de a comunica in termenii limbii lor; se pot ajuta si in realitate

Comunitatea nu presupune egalitate sociala, dar inegalitatea sociala afecteaza comunitatea.

30

Page 31: Doctrine Sociologice

Raporturile dintre comunitate si libertate sunt de interconditionare; o libertate prea mare sau prea mica ameninta comunitatea.Comunitatea exista prin comprehensiune, al carui organ este limba; ea este inventata nu pentru a fi un mijloc de comunicare, ea insasi fiind un acord viu prin continut si forma. Comprehensiunea este expresia cea mai simpla a existentei intime si a adevarului.

Societatea care se bazeaza pe conventie, contract reprezinta o unitate fabricata, o promisiune reciproca, o perspectiva, o acceptare reciproca de actiuniviitoare care tb sa fie exprimate in concepte clare (apartinad limbii).

In comunitati, indivizii sunt legati organic in pofida oricarei separari (in societati, indivizii sunt separati in pofida oricarei unitati); in societati nu exista nici o activitate ce ar putea fi derivata dintr-una apriori; fiecare este pt sine si in tensiune fata de toti ceilalti.

Societatea se costruieste pe schimb si are la vedere o utilitate (da pt a obtine ceva). Ca sa xiste shimbul, tb ca bunurile sa fie separate, fiind insusite prin tranzactie. Ca sa existe tranzactia, tb sa existe vointa de tranzactie (de a stii si de aprimi). Ca vointa comunitatii sa puna in miscare in obiecte, tb sa coincida in acelasi timp, sa exprime diferit aceasta gandire. In masura in care exista aceasdta vointa actul particular devine public.

Contractul este deci, rezultatul a 2 vointe divergente ce se lega la un moment dat.

Schimbul produselor este conditionat de masura in care fiecare tine marfa sa la dispozitia tuturor, iar oamenii sunt capabilisa creeze acelasi produs, (fiecare limitamdu-se la fabricarea cea mai facila a produsului).

Societatea este doar in aparenta constituitadin indivizi separati, caci ei actioneaza pt toata societatea-in timp ce ei par actiona doar pentru ei („efectul mainii tremurande).

In schimb, fiecare se debaraseaza de valorile pe care nu le utilizeaza pt a-si insusi o valoare egala pe care o poate utiliza. Acest schimb marfa contra marfa reprezinta dependenta fiecaruia de societate-dependenta ce contine totusi o superioritate relationala asupra societatii (el dispune de societate).

Posibilitatea unui raport social nu presupune nimic altceva decat pluralitatea persoanelor capabile sa produca si in consecinta sa promita.

Valoarea fiecarui om sta in capacitatea lui de a fi o promisiune”.Fiecare persoana cauta in avantajul sau si nu-i aproba pe ceilalti decat in

masura si in timpul in care doresc acest avantaj-raportul unei persoane cu alta poatefi inteles ca o ostilitate, ca un razboi latent. Aceste lucru este o traducere a viziunii lui Hobess – starea de natura; la Tonnies este o stare de societate.

Societatea este o fuziune a intereselor care se realizeaza printr-un compromis si care nu inlatura conflictul latent.

31

Page 32: Doctrine Sociologice

Conceptul de societate nu exclude elementele institutionale.Acest compromis de interese nu se poate realiza in totalitate decat in sfera

relatiilor contractuale. Este nevoie sa existe anumite reguli institutionale care sa regularizeze contractele (influenta marxista-suprastructura).

In societatile contractuale, indivizii isi definesc actiunile pe baza de scopuri. In comunitati, chiar daca am accepta ideea de scop, ea este de un tip special, cai scopul ar fi compus dintr-o multitudine de subscopuri-este foarte greu de ierarhizat.Ex: „ce cauti in magazin?”, „de ce il iubesti?”-sunt mai multe raspunsuri, scopuri.

o In relatiile societale-partile au obligatii morale care sunt insotite de sanctiuni, dar limitate la termenii contractului.

o In relatiile de comunitate, obligatiile partilor sunt nespecifice si nelimitate.Cand abordezi relatia in termeni contractuali comunitatea se termina.Comunitatea este garantata de alte relatii de comunitate-ex=cu nevasta: amanta,

mama, sora. Iti limitezi acsot comuniunea fata de sora, caci obligatii etice fata de copil si sotie. Intri in conflict de valori: intre relatii (ex: mama care e pe moarte tb sa nasca: pe cine salvezi?-dileme morale).

In relatiile societale, normele institutionale constituie un corp de reguli, iar ele vizeaza mijloacele, scopurile si conditiile actiunii.

In relatiile de tip comunitar, nu exista nici un sistem de control institutional care sa reglementeze relatiile. In zona aceasta a comunitatii, exista o normativitate formala sau actiunile sunt informale si vizeaza atitudini de cat comportamente; in societati, este vorba de comportamente formale (contactul).

Intr-o relatiile comunitara, identificam o atitudine, ceea ce nu gasim in societate.Ex: familia-comuniune si contract; divortul se realizeaza prin contract, nu prin comuniune; cauzele acestuia: metoda comunitatii=analiza calitativa; metoda societatii=analiza cantitativa.Comuniuni simbolice:

o legate de un produso identifica indivizii cu firmao marketing simbol (sa-ti faci clienti simbol)

patrunderea comunitaii in societate-cand vrei ca sotia sa faca aceladi fel de mancare ca cel pe care il pregatea mama acasa-recreezi lumea, o transferi.

32

Page 33: Doctrine Sociologice

CURSUL 1117. X. 2004

EMIL DÜRKHEIM*este important in sfera culturii organizationale.*din punct de vedere metodologic-orientare pozitivista.

„Despre diviziunea muncii sociale”Trateaza modul in a care se constituie si functioneaza societatea atat in plan real, cat si in planul reprezentarilor intr-un tot care sa aiba sens.Notiuni: solidaritate mecanica si organica; sunt de natura supraindividuala-pleca de la ansamblu de indivizi.

Solidariate mecanica: solidaritate prin similititudini; in societatea in care exista acest tip de soldaritate, indivizii sunt putini diferiti; ei se aseamana pt ca marturisesc aceleasi valori, sentimente, impartasesc acelasi sacru. Societatea este coerente pt ca indivizii nu sunt diferentiati.

Solidaritate organica : solidaritate in care consensul se obtine prin diferentiere; caracterizeaza societatea moderna.

Cele doua sensuri pot fi luate ca modele ideale si reale. Opozitia dintre cele doua solidaritati se bazeaza pe opozitia dintre o societate segmentara si o societate bazata pe diviziunea muncii sociale.Segmentara=organizare care isi e suficienta siesi insasi; are putine comunicatii cu exteriorul. Este in opozitie cu diviziunea sociala a muncii, dar poate subezista si in cadrul acesteia-forme de solidaritate mecanica ce pot aparea si exista si in cadrul solidaritatii organice.La nivel de constiinta putem vorbi de constiinta colectiva=anamblul credintelor si sentimentelor comune la mediei membrilor unei societati; are propria sa viata, dar nu exista decat prin sentimentele si credintele prezente in constiinta individuala. Deci, ea functioneaza prin indivizi, dar este relativ independenta-ceea ce face ca ea sa nu depinda de o singura generatiile, ci leaga generatiile unele de alltele.In cadrul solidaritatii mecanice, constiinta colectiva acopera cea mai mare parte a constiintei indivizilor. Forta constiintei colective sta in expansiunea sa, iar aceadta forta se manifesta prin rigoarea pedepselor acelora ce violeaza interdictiile.Extensiune:

cupridere

33

Page 34: Doctrine Sociologice

detaliu: forta constiintei colective in solidaritatea mecanica rezida in efectul asupra detaliului (il ataci).

In cadrul solidaritatii organice, constiinta colectiva isi reduce sfera de acoperire; este mai slaba fata de violarea interdictiilor si lasa o marja mai mare de libertate personala.Exemplu: unde legea devine comanda*daca am lege generala-ma orientez dupa principiile legii generale*daca am lege comanda-spatiul se restrange la toti, problema este ca nu stiu.Legile trebuie sa fie putine pt a le putea cunoaste si actiona conform lor-a avea putere asupra lor.Primatul societatii asupra individului – are un sens legat de prioritatea istorica a societatii, a indivizilor, bazate pe solidaritatea mecanica (indivizii sunt pierduti in intreg, in raport cu societatile bazate pe solidaritatea organica in care oamenii au constiinta responsabilitatii lor). Durkheim arata ca numai atunci cand societatea este diferentiata este posibil contractul, si nu pt ca acesta ar solicita diferentierea.Contractul-exista mai intai societatea care impune o forma de relationare a indivizilor.

-este derivat al structurii sociale (viziune contrara lui Hobbes, Locke)Intrucat solidaritatea mecanica o precede pe cea organica, Durkheim sustine ca nu se pot explica fenomenele de diferentiere sociala si solidaritate organica, plecand de la indivizi; deci, nici notiunea de diviziune a muncii plecand de la notiunea de interes si de individ.Specializarea este o consecinta a unor conditii de existenta si un scop legat de productivitatea muncii; este similara ideii marxiste. Acest lucru conduce la ideea ca studiul unui fenomen social tb facut din exterior, adica obiectiv.Opinia nu este fapt.Un element de studiu este dreptul-Durkheim identifica 2 tipuri de drept:

represiv caracteristic solidaritatii mecanice ce sanctioneaza incalcarile si violorarile. El actioneaza cu forta asupra detaliului in toate cazurile in care actele ranesc direct constiinta colectiva.

restitutiv a carui scop nu e de a sanctiona incalcarea regulilor, ci de a repune lucrurile in starea lor initiala ( de a reface cooperararea, de a reorganiza coexistenta regulata si ordonata intre indivizii)-aceasta idee apare si la M. Foucault.

In dreptul modern, insusi violatorul – inculpatul, participa la refacerea regulii: ca mb al societatii, el a legitimat puterea care sa sanctioneze violarea; are dubla pozitie.Teoria etichetarii-cand o constiinta colectiva considera ca fost lezata apare sanctiunea; aceasta nu are scop refacerea lumii, ci ofera satisfactie constiintei colective lezate si care a solicitat o reparatie.

34

Page 35: Doctrine Sociologice

Exemplu: Stalin-reprezentant al puterii, participa direct la executii, procese.Cauzele solidariatii mecanice: nu este cautarea fericirii-cei din soc moderna nu sunt mai fericiti decat cei din soc arhaice, chiar daca au placeri mai numeroase si mai subtile. Diferentierea placerilor este rezultatul diferentierii sociale (placere nu este identic cu fericire).Ceea ce explica solidaritatea organica si diviziunea muncii este combinarea a 3 criterii:

volum=nr de indivizi ce apartin unei colectivitati densitate materiala=nr de indivizi pe suprafata densitate morala=intensitatea comunicatiilor si a schimburilo intre indivizi..

!!! cu cat avem indivizi mai numerosi si schimburi mai numeroase, cu atat densitatea morala e mai mare.La baza realitatii sociale sta conceptul „lupta pt viata”. Cu cat volumul si densitatea materiala sunt mai mari, cu atat lupta pt viata este mai mare. Durkheim sugera modalitati de a da o rezolvare pacifista a luptei pt viata –este o diferentiere sociala. Fiecare inceteaza sa mai fie in competitie cu toti-este in competitie doar in masura in care este capabil sa indaplineasca o functie.Solidaritatea meacnica-omul ar tb sa-i indeparteze pe toti.Solidaritatea organica-omul are o functie; indivizii sunt diferiri-contribuie la viata sociala. Acest miodel de explicare arata ca diferenta sociala este conditia creatoare a libertatii individuale. Cu cat o societate se dezvolta mai mult, cu atat ar tb sa creasca libertatea.. ne indreptam spre o societate individualista, iar problema este sa mentinem un minim de constiinta colectiva, in lipsa careia solidaritatea organica va antrena dezintegrarea sociala-de aceea soc moderne nu pot fi stabile decat respectand justitia.Dpdv metodologic, Durkheim arata ca orice fenomen social se explica printr-un fenomen social, iar unul global printr-unul global.Un alt studiu ce confirma primatul soc asupra individului este cel al sinuciderii:

sinuciderea egoista: indivizii nu sunt integrati in grup, dorintele nu se ridica la nivelul obligatiilor impuse de grup.

sinuciderea altruista: individul isi da viata pt imperative sociale; nu isi valorifica dreptul la viata. Ex: sinuciderea eroilor-mor pt tara

sinuciderea anomica:varaza in functie de fazele ciclului economic; este frecventa in perioadele de criza economica, dar si de prosperitate; scade dupa perioade de crize politice.

Siniciderea este un act individual, dara le carui cauze sunt sociale. Societatea este traversata de curente sinucidogene-nu afecteaza orice individ (sunt anumite caracteristici specifice de personalitate). In societatea moderna individul este mult mai sensibil si mai vulnerabil.Problema integrarii sociale: prin grup

35

Page 36: Doctrine Sociologice

familial-functiile familiei sunt in declin religios politic-ese departe de individ

Nici unul nu poate asigura integrarea.Relatiile moderne se caracterizeaza printr-un grad mare de abstractizare. Aceste relatii solicita indivizilor sa-si transcenda (depaseasca) pasiunile lor, sa amane satisfactia; trebuie sa se propuna legi spirituale – sunt vagi si nu precizeaza obligatiile sau regulile carora oameni sa se supuna. Avem nevoie de elemente concrete morale. Dupa cum afirma Durkheim, singurul grup care ar putea sa realizeze integrarea este corporatia:

este grupul de munca o sinteza intre organizarea contractuala si una comunitara este un grup profesand care intra patron, angajat; oamenii sunt apropriati

unul de altul, incat pot forma scoli de disciplina si suficienti in individualitatea lor pt a beneficia de prestigiu si autoritate.

ideea corporatista ar fi raspunsul la dilema confortului si a relatiei cu alte fiinte umane. Ea a fost abandonata de socialisti din cauza orientarilor catre stat, dar si de liralisti din cauza orientarior individualiste.

36