Străjer în caleafurtunilor

MMaarreeşşaalluull

AAlleexxaannddrruu

AAvveerreessccuu,,

uunn oomm

ppeennttrruu

iissttoorriiee

Magazin al Fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”

Anul III, nr. 5, 9 martie 2009

http://www.jointophq.ro

Cadran militar buzoian

150 de ani de la naştere

Adresa:Buzău, str. Independenţei nr. 24

Tel. 0238.717.113www.jointophq.ro

Director : gl. bg. Dan Ghica-RaduCOLECTIVUL DE REDACŢIERedactor-şef:

Redactor-şef adjunct: mr. Romeo FeraruSecretar de redacţie:col. (r) Constantin DinuRedactori:- col (r) Mihai Goia- col. (r) Mihail Pîrlog- preot militar Alexandru Tudose- Emil Niculescu- Viorel FrîncuDepartament economie:lt. col. (r) Gherghina OprişanDepartament difuzare:plt. adj. Dan Tinca

Tipar:

ISSN: 1843-4045

Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţine exclusiv autorilor, conform art. 205-206 Cod penal. Reproducerea textelor şi fotografiilor este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.

Revista pune la dispoziţia celor interesaţi spaţii de publicitate.

Numărul curent al revistei se găseştepe site-ul fundaţiei, în format pdf.

Revista se difuzează la toate structurile militare din judeţul Buzău, la asociaţiile şi fundaţiile militare locale, precum şi la instituţiile civile interesate de conţinutul său.

------------------- Străjer în calea furtunilorMagazin trimestrial

Numai generaliicare fac jertfefolositoarepătrund în sufletul maselor.

- 2 -

------------------- Străjer în calea furtunilor

Numai generaliicare fac jertfefolositoarepătrund în sufletul maselor.

Pro domoEvocarea unor personalităţi ale istoriei naţionale, rescrierea biografiei

lor, radiografierea epocii şi, mai ales, a faptelor săvârşite de ei, precumşi consemnarea acestor întâmplări în documente, jurnale, memorii şiiconografie, contribuie, esenţial, la o mai atentă evaluare a ceea ce amreprezentat şi, încă, mai reprezentăm în această parte a Europei.

Un caz exemplar, din toate unghiurile de vedere, îl constituie MareşalulAlexandru Averescu (n. 1859 – m. 1938), personalitate distinctă şi com-plexă a vieţii militare, politice şi culturale, care, mai bine de cinci decenii,a dominat scena socio-politică a României prin gesturile şi faptele sale,ce au fost înregistrate, corect, iar, multă vreme, neglijate sau, chiar, de-naturate de o anume istoriografie.

Astăzi, opera şi biografia lui Alexandru Averescu se cercetează şi sestudiază cu interes, dragoste şi pasiune şi, îndeosebi, se reaşează întoposul ce i l-a rezervat istoria, pe care a gândit-o şi a şi înfăptuit-o, cutena-citate, cu perseverenţă şi cu o abilitate specifică marilor strategi.

La 9 martie, sărbătorim împlinirea a 150 de ani de la naşterea “militaru-lui, omului, legendei” Averescu. Fundaţia care-i poartă numele a luat ini-ţiativa organizării unor activităţi ştiinţifice, culturale şi de popularizare apersonalităţii mareşalului, precum şi editarea unei ediţii speciale a revistei“Străjer în calea furtunilor”, ca manifestare a credinţei, respectului şi ad-miraţiei faţă de “marele soldat”.

Alexandru Averescu s-a născut la 9 martie 1859 la Ismail. A absolvitŞcoala Divizionară de la Mănăstirea Dealu, a fost student al Şcolii Supe-rioare de Război din Torino. A ocupat importante funcţii militare, dintrecare: comandant al Şcolii Superioare de Război din Bucureşti şi profesorde tactică, ataşat militar la Berlin, şef al Secţiei Organizare din MareleStat Major, şef al Marelui Stat Major, comandant al Corpului 1 Armată, alArmatei a 2-a şi şef al Grupului de Armate Sud.

Pe plan politic, a fost preşedintele Ligii Poporului (1918). A deţinut înaltefuncţii de stat: prim-ministru şi ministru ad-interim la externe, ministru deinterne, al industriei şi comerţului, preşedinte al Consiliului de Miniştri,ministru secretar de stat şi consilier al Coroanei.

În calitate de şef al Marelui Cartier General al Armatei Române, în celde-al Doilea Război Balcanic a planificat şi a coordonat forţe şi acţiuni denivel strategic pe teren necunoscut, în adâncimea dispozitivului inamic.În perioada neutralităţii României (1914-1916), a rămas comandant decorp de armată. A susţinut necesitatea angajării grosului forţelor românepe frontul de sud împotriva Bulgariei. La intrarea României în prima con-flagraţie mondială, a obţinut, cu Armata a 2-a de sub comanda sa, o seriede succese în Carpaţii Meridionali, printre care eliberarea Braşovului.

A propus un proiect de reorganizare a întregii armate, elaborând, înacest scop, scenariul "Manevrei de la Flamânda", rămasă în istorie dreptcea dintâi operaţie de anvergură de forţare a unui mare curs de apă, de"răsturnare" de fronturi. Punctul culminant al carierei sale l-au constituitbătliile de la Mărăşti şi Oituz.

Ca gânditor militar, a elaborat o serie de lucrări şi de studii, dintre careamintim: Tactica. Teorii şi aplicaţiuni, Studii geografo-militare, Operaţiilede la Flamânda. A fost membru de onoare al Academiei Române, redac-tor al “Revistei Armatei” şi reînfiinţator şi director al noii ediţii a revistei“România Militară” (1891).

General de brigadă Dan Radu-Ghica,preşedintele Fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”

- 3 -

AVERESCU, MILITARUL

- 4 -

- 1 DECEMBRIE 1918 -

Armata şi Marea Unire (4)

Anul 1918 : “ceasul cel mai amar al vieţii mele”Alexandru Marghiloman şi Marea Unire (6)

Mari figuri din galeria făuritorilor Unirii de la 1 Decembrie 1918Generalul Traian Moşoiu (II) - (pag. 12)

- 25 OCTOMBRIE, ZIUA ARMATEI ROMÂNIEI -

Forţele Aeriene Regale RomâneCorpul 1 Aerian român în zilele lui octombrie 1944 (18)

- FORŢA SPIRITULUI -

Dumnezeu este alături de soldat, oriunde va merge (21)

- TEATRELE DE OPERAŢII -

Subofiţeri şi maiştri militari buzoieni în misiuni internaţionale (23)

- TEORIE MILITARĂ -

Impactul globalizării asupra securităţii în secolul XXI (33)

Zona extinsă a Mării Negre şi provocările noului mediu internaţional de securitate (II) - (pag.38)

- ISTORIE, CULTURĂ -

Evocat de pana unui discreditator de talent Mareşalul Averescu văzut de C. Argetoianu (41)

File de istorie buzoianăMoşnenii din Nenciuleşti şi procesele lor (45)

După 65 de aniAerodromul Mizil şi misiunea „Tidal wave“ (49)

Al doilea război mondialIerarhi buzoieni căzuţi eroic pe frontul de est (52)

Pe fronturile celui de de al doilea război mondialCombatanţi buzoieni distinşi cu Ordinul “Mihai Viteazul” (55)

- EVENIMENT -

De Ziua Armatei, expoziţiaDatorie şi onoare, pagini de istorie militară buzoiană (60)

Aviatori şi paraşutişti pe cerul buzoianÎnvingătorii cerului (63)

Comemorarea marelui soldat (65)

Memorialul “General Grigore Baştan” (66)

- AREALUL BUZOIAN -

Clubul paraşutiştilor „Şoimii” Buzău (69)

Eroi au fost, eroi sunt încă…. (72)

Vulturul Ilie, mascota aerodromului militar din Buzău ? (73)

Traiectorii diferite în cariera militară

La data declanşării conflagraţieimondiale, Alexandru Averescu şiConstantin Prezan erau personal-ităţi militare bine conturate şi cucarieră remarcabilă în spate. Ambiierau generali de divizie şi coman-danţi de corp de armată, cea maiînaltă structură organizatorică a ar-matei române în timp de pace.Alexandru Averescu era coman-dantul Corpului 1 armată, cu sediulla Craiova, iar Constantin Prezanpe o funcţie similară la Corpul 4, dela Iaşi. Dar drumul lor în ierarhiamilitară, până la acest nivel, a fostîn mare parte, diferit. AlexandruAverescu s-a născut la 9 martie1859, în satul Babele, de lângă Is-mail, în sudul Basarabiei, teritoriuce fusese retrocedat Moldovei prinTratatul de pace de la Paris (1856)ce punea capăt războiului Crimeii(1853-1856). După studii în locali-tatea natală şi Bucureşti, el s-a în-

scris ca voluntar în războiul de in-dependenţă, dar calităţile şi perfor-manţele sale pe câmpul de luptăau fost cu totul modeste, astfel că,la sfârşitul ostilităţilor, el a hotărâtsă renunţe la haina militară. În celedin urmă, la sugestia căpitanuluiNegel, fostul său comandant, s-aangajat ca subofiţer, dar, nici înaceastă postură, nu a ieşit în evi-

denţă. În anii 1879-1881 a urmatŞcoala divizionară pentru subofiţeri,la Mânăstirea Dealu, pe care a ter-minat-o ca şef de promoţie. Nevoiade cadre a determinat ca au-torităţile de atunci, în baza unei legispeciale, să acorde gradul desublocotenent absolvenţilor acesteişcoli. La 15 iulie 1881, proaspătulsublocotenent Alexandru Averescu

- 5 -

Averescu - Prezan

Dispute în vreme de război ---------------------------------------------- Petre Otu

Alexandru Averescu şi Constantin Prezan sunt cele mai ilustre personalităţi militare româneşti dinprima jumătate a secolului al XX-lea, afirmate plenar în timpul Primului Război Mondial. Recunoscândmeritele şi valoarea lor deosebită, regele Carol al II-lea i-a avansat, în iunie 1930, la gradul de mareşal,treapta cea mai înaltă în ierarhia militară. Dar, de-a lungul carierei lor, cu deosebire în anii războiului, ceidoi generali au fost într-o permanentă dispută. Ea a avut ca obiect opinii şi soluţii divergente faţă deunele probleme strategice ale României în acei ani de mari încercări, dar animozităţile au plecat şi de lastructura sufletească şi caracterele atât de diferite ale celor doi protagonişti. Din ecuaţie nu trebuie omisănici o anumită influenţă a factorului politic, Alexandru Averescu fiind apropiat, o vreme, cercurilor con-servatoare, iar liberalii având o încredere mai mare în generalul Constantin Prezan.

a fost repartizat la Regimentul 1roşiori din Constanţa, după care afost mutat la Regimentul 6 călăraşidin Focşani. Timp de doi ani (1884-1886), a urmat cursurile Şcolii Su-perioare din Război din Torino,obţinând rezultate foarte bune. ÎnItalia a cunoscut-o pe pe ClotildaCaligaris, care i-a devenit, ulterior,o devotată şi discretă soţie.

Reîntors de la studii, AlexandruAverescu a avansat în grad (căpi-tan - 1889; maior - 1894; locote-nent-colonel - 1898; colonel -

1901), ocupând diverse funcţii înMarele Stat Major sau în unităţi mi-litare. Cea mai importantă dintreele a fost cea de comandant(direc-tor) al Şcolii Superioare deRăzboi(1894-1896), instituţie de în-văţământ superior creată în 1889.Stagiul aici l-a propulsat ataşat mi-litar la Berlin(1896-1898), post im-portant, întrucât România eramembră, din 1883, a Triplei Alianţe,formată din Germania, Austro-Un-garia şi Italia. Revenit în ţară, a fostnumit la comanda Regimentului 4roşiori şi apoi a Brigăzii 1 roşiori.

Intrarea în viaţa politică a gener-alului Alexandru Averescu (fuseseavansat în acest grad la 10 mai1906) a avut loc într-un momentdramatic- marea răscoală din

1907. În acel moment la putere seafla Partidul Conservator, condusde Gheorghe Gr. Cantacuzino, cugeneralul Gheorghe Manu laRăzboi. Depăşiţi, conservatorii aucedat locul unui guvern liberal, înfrunte cu D.A. Sturdza, la internefiind Ion I. C. Brătianu. În aceastăformulă guvernamentală, generalulAlexandru Averescu a fost impusde regele Carol I ca ministru derăzboi. Cu spiritul său metodicAverescu a reuşit să redreseze lu-crurile, fapt ce i-a adus o primă şi

importantă recunoaştere naţională,el fiind considerat de mulţi, ca sal-vator al patriei şi al dinastiei, am-bele trecând printr-un momentfoarte greu. Dar, în acelaşi timp, caurmare a acestei acţiuni, Averescunu a fost scutit de reproşuri în cari-eră, mai ales în cea politică, şiacuze în posteritate. În timpul man-datului său, Alexandru Averescu apromovat şi o reformă a armatei,reducând serviciul militar şi re-nunţând la structurile teritoriale, de-venite anacronice. Incomod pentruliberali, el a fost debarcat fărămenajamente de Ion I. C. Brătianu,noul lider ce l-a înlocuit pe D.ASturdza la şefia P.N.L.

Se părea că steaua lui Averescupălea, dar venirea conservatorilor

la putere, îl va propulsa în funcţiade şef al Marelui Stat Major, pecare a exercitat-o în perioada 1911-1913. În această calitate, el a orga-nizat campania armatei române lasud de Dunăre(1913), prin care s-apus capăt celui de la Doilea RăzboiBalcanic. Trei concluzii a trasAverescu din aceşti ani. Prima din-tre ele era că postura de şef alMarelui Stat Major i se potrivea celmai bine, el făcând eforturi pentrua reveni în fruntea acestei instituţii.În al doilea rând, el a păstratconvingerea că destinul militar alRomâniei se va împlini printr-o acţi-une în Balcani. De aceea, în pe-rioada neutralităţii, Averescu vasusţine ca lovitura principală a ar-matei române să fie dată, la in-trarea în Marele Război, la sud deDunăre, şi nu la nord. În al treilearând, relaţia cu principele moşteni-tor Ferdinand, comandant supremal armatei în campania din 1913,a fost rece, temperamentele şi car-acterele celor doi fiind diferite.Acest fapt a avut repercursiuni im-portante asupra carierei militare ageneralului Alexandru Averescu,după ce Ferdinand a ocupat tronul.

De partea cealaltă, ConstantinPrezan, mai tânăr cu doi ani, fiindnăscut la 27 ianuarie 1861, în satulSterianul de Mijloc, comuna Buti-manu, plasa Snagov, districtul Ilfov.A urmat şcoala primară în satulnatal, apoi a studiat la Şcoala fiilorde militari din Iaşi, pe care o ab-solvă în anul 1878. S-a înscris,apoi, la Şcoala de ofiţeri de infan-terie şi cavalerie, obţinând treselede sublocotenent doi ani mai târziu,la 1 iulie 1880. În toamana anului1880, împreună cu alţi 20 de colegiinfanterişti, Constantin Prezan afost mutat la Batalionul 2 geniu dinBucureşti. Timp de aproape douădecenii, el a urmat o carieră înaceastă armă de care a fost foartelegat. Conform reglementărilor dinepocă, tânărul Prezan a urmat timpde doi ani (1881-1883), Şcoalaspecială de ofiţeri de artilerie şigeniu, recent înfiinţată. Directorulinstituţiei, colonelul Dumitru Du-

AVERESCU, MILITARUL

- 6 -

� Mareşalul Constantin Prezan la manevrele regale din 1932.

mitrescu-Maican, îl aprecia, la 1noiembrie 1882, ca fiind "un ofiţerserios, activ, inteligent. Exact laserviciu/…/ Promite a deveni unprea bun ofiţer. Merită şi însuşeştetoate condiţiunile spre a fi înaintatla alegere cu nr."

În urma unui concurs, ministrulde război, nimeni altul decât Ion C.Brătianu, care era şi primul ministrual ţării, a propus regelui Carol I,trimiterea lui Constantin Prezan,din Regimentul 1 geniu (fusesemutat în această unitate la 1 aprilie1882), la studii în Franţa. Timp detrei ani, Prezan a urmat cursurileŞcolii de aplicaţii de artilerie şigeniu de la Fontainebleau delângă Paris

Demn de semnalat este faptulcă, în aceiaşi perioadă, s-a aflat laParis, la studii, mai întâi ca elev alliceului "Sainte Barbe", timp de unan, apoi al Şcolii Politehnice (1884-1886) şi Şcolii de poduri şi şosele(1886-1889), Ion I.C. Brătianu, vi-itorul mare om politic şi prim min-istru liberal. Pe timpul şederii înFranţa, Constantin Prezan şi IonI.C. Brătianu s-au cunoscut, ceeace va uşura colaborarea lor atât defructuoasă din anii Primului RăzboiMondial.

Revenit în ţară (1886), Constan-tin Prezan a urcat treptele cariereimilitare, fiind avansat succesivcăpitan (1887), maior (1892), lo-cotenent-colonel (1895), colonel(1901), general de brigadă (1907).A fost profesor la Şcoala Specialăde Ofiţeri de artilerie şi geniu, co-mandant de batalion în cadrul Reg-imentului 1 geniu, şef de sector la"Cetatea Bucureşti". În perioada1895-1901 a fost ofiţer adjutant alCasei Regale, detaşat pe lângăprincipele moştenitor Ferdinand,după care a preluat comanda Reg-imentului 7 Racova nr. 25, cu sediulla Vaslui. Era legat de aceste locurideoarece achiziţionase, în 1897,de la avocatul A. Livaditi, moşiaSchinetea din comuna Dumeşti,judeţul Roman. A comandat succe-siv Brigada 13 infanterie, Divizia 10infanterie, Divizia 7 infanterie, pri-

mind, în 1914, comanda Corpului 3armată şi, apoi, a Corpului 4 ar-mată, mare unitate pe care a co-mandat-o în timpul neutralităţii.

Opinii strategice divergente

La declanşarea războiului,potrivit Planului de campanie(Ipoteza "Z") s-au format patru ar-mate, dintre care trei (1, 2, de Nord,devenită ulterior IV) au fost dispusepe aliniamentul Carpaţilor. Alexan-dru Averescu şi Constantin Prezan

au preluat comanda Armatei 2 şi,respectiv, de Nord, Armata 1 fiindcondusă de generalul Ioan Culcer.Armata 3, ce avea în frunte pe gen-eralul Mihail Aslan, a fost dizlocatăpe linia Dunării şi pe frontieraromâno- bulgară din Cadrilater.

Misiunea celor trei armate careoperau pe sectorul nord-vestic şinordic era de a dezvolta ofensivaîn Transilvania şi Banat, de a dabătălia generală în zona Ciucea(nord) şi Caransebeş (sud), de adebuşa, prin cele două „porţi”, aSomeşului şi a Mureşului, încâmpia Tisei, a ocupa Budapesta,

obiectiv ce urma a fi atins în 29-a zide la decretarea mobilizării şi de-clanşarea ostilităţilor.

În primele zile ale războiuluicele trei armate române au obţinutimportante succese, dar înfrân-gerea severă de la Turtucaia a bul-versat planurile iniţiale. Pentruevaluarea situaţiei militare şigăsirea soluţiilor de redresare afost convocat, la Periş (2/15 sep-tembrie 1916), sediul MareluiCartier General, un Consiliu deRăzboi la care au participat regele

Ferdinand, primul ministru Ion I.C.Brătianu, generalul Dumitru Iliescu,şeful Marelui Cartier General şi ceitrei comandanţi de armată - generaliiIoan Culcer, Alexandru Averescu,Constantin Prezan. Reuniunea,prima de acest fel din cursulrăzboiului, a fost dominată de dis-puta dintre Averescu şi Prezan,care au avut opinii opuse asuprasituaţiei strategice a României..

Alexandru Averescu era adeptulopririi ofensivei în Transilvania şi aorganizării unei ample operaţii lasudul Dunării, care ar fi avut dreptscop nimicirea forţelor germano-

- 7 -

� Regele Ferdinand I şi generalii Averescu şi Văitoianu analizând situaţia frontului la Grozăveşti.

bulgare de dincolo de fluviu. Suc-cesul obţinut aici ar fi permis să seînainteze către sud , pentru a seface legătura cu armata aliată de laSalonic, condusă de generalulSaraill. După scoaterea Bulgarieidin conflict şi degajarea teatruluibalcanic, forţele ar fi fost îndreptatespre nord pentru eliberarea Transil-vaniei. Generalul Constantin Prezanconsidera, dimpotrivă, că o acţiuneîn sud este riscantă şi lipsită deorice perspectivă de succes. El aapreciat că înfrângerea de la Tur-tucaia reprezenta un eşec careslăbise numai forţa morală a ar-matei, fără a micşora capacitateaei de luptă. Prin urmare, generalulPrezan aprecia că singura soluţieviabilă era respectarea Planului decampanie(Ipoteza "Z"), ceea ce im-punea continuarea energică aofensivei peste munţi în vedereaatingerii liniei Mureşului, obiectivulprimei etape. Pentru aceasta în-tărirea Armatei de Nord era o nece-sitate, ceea ce semnificaschimbarea bazei de operaţii dinMuntenia în Moldova. De aseme-nea, Constantin Prezan a cerutconcentrarea de noi forţe în terito-riul dintre Dunăre şi Mare pentru aputea păstra Dobrogea, aceastaavând o importanţă strategică de-osebită.

După opinia lui Prezan, schim-barea bazei de operaţii din Munte-

nia în Moldova şi concentrareaefortului la vest de munţi crea ar-matei române o serie de avantaje,care, în ansamblu, puteau să-i îm-bunătăţească situaţia generală. Înprimul rând, inamicul nu mai aveaposibilitatea să-şi concentrezeforţele în această regiune ceea ceîi crea mari greutăţi în materi-alizarea planului sau de a ataca perând cele trei armate române. Apoi,se scurta foarte mult frontul trupelorromâne, de la 600 la 350 km, şi selărgea considerabil zona lor de op-eraţii. Prin stăpânirea platouluitransilvan, posibilităţile de manevrăale marilor unităţi române deve-neau mult mai mari, ele beneficiind,în plus, şi de avantajele stabiliriidispozitivului de apărare pe râulMureş, un obstacol natural foarteimportant. În al treilea rând, ele seputeau sprijini mult mai eficient unape cealaltă, înlăturându-se, astfel,dezavantajul acţiunilor paraleleduse până atunci. În al patrulearând, se creau posibilităţi mai maripentru sprijinirea ofensivei ar-matelor de sub conducerea gener-alului Brusilov, aflate la flanculdrept al Armatei de Nord .

Consiliul de Război de la Perişnu a adus clarificările necesare,hotărându-se două lucruri care seexcludeau -continuarea ofensiveiîn Transilvania şi organizarea uneimari operaţii la sudul Dunării.. Ul-

terior trioul regele Ferdinad, Ion I.C.Brătianu, Alexandru Averescu adecis oprirea ofensivei la nord şivest de munţi şi organizarea uneiample acţiuni în sud. Operaţia de laFlămânda (18 septembrie/1 oc-tombrie-23 septembrie/6 octombrie1916), în pofida ingeniozităţii ideiistrategice, a fost un eşec, astfel căîn următarea perioadă Românias-a trezit atacată atât la nord cât şila sud de trupele Puterilor Centrale.

La Periş a avut loc prima în-fruntare dintre cei doi valoroşi co-mandanţi, fiecare având propria saconcepţie strategică. Balanţa a fostînclinată de factorul politic(regeleFerdinand, primul ministru Ion I. C.Brătianu), care a acceptat soluţiapropusă de Alexandru Averescu,aceea de a se organiza o amplăoperaţie ofensivă pe Frontul desud. Schimbarea Planului de cam-panie, în plin război, sub presiuneaenormă a inamicului, care îşirevenise din surpriza iniţială, areprezentat o mare greşeală, ce aavut consecinţe grave asupra în-tregii campanii. Din acest punct devedere, soluţia avansată de gener-alul Prezan, chiar dacă avea uneleinconveniente, era mult mai viabilăîn condiţiile de atunci. S-ar fi evitat,probabil, suita de înfrângeri umili-toare, pierderile de vieţi omeneşti,distrugerile de bunuri materiale,gesturile de abdicare morală petimpul evacuării şi retragerii înMoldova etc.

Subordonare contestată

După Consiliul de Război de laPeriş şi operaţia de la Flămânda,Armate de Nord, comandată degeneralul Prezan a continuat acţi-unile la vest de munţi, asigurându-şi, în perioada 21 august / 3septembrie - 28 august / 10 sep-tembrie 1916, controlul asupravăilor superioare ale Oltului şiMureşului Ulterior, până la 13/26septembrie 1916, comandamentularmatei a urmărit să-şi consolidezeflancul drept pentru a realiza coo-perarea cu vecinul de aici - Armata

AVERESCU, MILITARUL

- 8 -

� Regele Ferdinand I, Principele moştenitor Carol şi generalul Averescu primind defilarea trupelor diviziei 3 la Verdea. 1917.

9 rusă. În acelaşi timp, având învedere că Armata 2 a angajatbătălia de la Olt, Armata de Nord aprimit misiunea să continue acţiu-nile ofensive la flancul său stângpentru a fixa cât mai multe forţe aleadversarului şi a realiza joncţiuneacu vecinul din stânga. Chiar dacăs-a conformat ordinului primit, gen-eralul Constantin Prezan n-a maiputut sprijini eficient Armata 2, cares-a retras treptat pe vechea fron-tieră. Acelaşi lucru l-au făcut şimarile unităţi ale Armatei de Nord,care, la sfârşitul lunii septembrie,au trecut la apărare pe aliniamentulde plecare la 15/28 august 1916.Ca o apreciere generală, Armatade Nord a fost singura din celepatru care şi-a îndeplinit, în ceamai mare măsură, misiunile încred-inţate. Generalul Prezan şi statulsău major nu au făcut greşeli se-rioase, conducerea marilor unităţifiind asigurată în condiţii corespun-zătoare pentru vreme de război.

Cât despre Averescu, dupăîncheierea operaţiei de la Flămân-da, a revenit în fruntea Armatei 2,condusă dezastruos de generalulGrigore Crăiniceanu. El a reuşit sărestabilească disciplina şi moralul,astfel că trupele din subordine aurezistat tuturor atacurilor inamicedin lunile octombrie-noiembrie1916. Pe timpul "bătăliei trecăto-rilor", Marele Cartier General acreat, la 1/14 octombrie 1916, onouă structură de comandament-Grupul de armate "Nord", compusdin Armata 2 şi Armata de IV (deNord), comandant fiind desemnatgeneralul Alexandru Averescu. Oasemenea măsură, care făcea dingeneralul Prezan subordonatul luiAverescu, nu putea fi eficientă peplan militar, disputa dintre cei noicunoscând noi episoade fierbinţi.Ea nu se justifica, din punct devedere al situaţiei operative, celedouă armate acţionând pe direcţiidivergente. Armata IV, dispusă înCarpaţii Orientali, apăra Moldova,iar Armata 2 acoperea Capitala şisudul ţării. Între ele erau MunţiiVrancei şi un interval de circa 100

de km, fapt care făcea dificilă coop-erarea. Măsura, se pare, a fost dic-tată de necesitatea protejăriiorgoliului lui Alexandru Averescu,care, în săptămânile anterioare,fusese comandant al Grupului dearmate "Sud". După încheierea op-eraţiei de la Flămânda, el a revenitla comanda Armatei 2, iar princrearea noii structuri s-a doritmenţinerea poziţiei anterioare, ceade comandant al unui grup de ar-mată.

Pentru coordonarea acţiunilorAverescu s-a întâlnit, la Bacău, cuPrezan, fapt, în sine, semnificativ,întrucât şeful s-a deplasat la subor-donat şi nu invers. De altfel, gener-alul Prezan se considera, încontinuare, subordonat MareluiCartier General şi evita conlucrareacu Averescu. Acest procedeu l-anemulţumit profund pe comandan-tul Grupului de armate "Nord",care, la 8/23 octombrie 1916, anotat în jurnalul său: "Am cerut ex-plicaţiuni Armatei de Nord asuprasituaţiunii şi asupra procedeului dea raporta direct Marelui CartierGeneral, fără ca să am cea maimică cunoştinţă de cele petrecute.Generalul Prezan s-a formalizat, şi-mi răspunde, în termeni înţepaţi,lăsând a se înţelege că el ca, co-mandant de armată şi pe baza or-dinelor ce are, poate corespundedirect cu cartierul general şi eudacă voiesc să ştiu ce se petrecela armata lui, (care, momentan, erapusă sub comanda mea) să măadresez Marelui Cartier." (sublin-iere în textul original-n.n)

De data aceasta generalul Ave-rescu avea dreptate, acţiunea luiPrezan putând fi catalogată dreptinsubordonare după toate regulilemilitare. El avea obligaţia legală săse adreseze superiorului său, in-diferent de sentimentele faţă de co-mandantul Grupului de armată.Diagnosticul pus de AlexandruAverescu, deşi venea din parteaunui "rebel", era absolut corect. "Săne mai mirăm, scria el, de de-străbălarea care domneşte în rân-duri?!... Este o stare de lucruri

generală tristă, foarte tristă, tocmaipentru că este generală!..." (Ibi-dem, p. 51.) Să mai menţionăm căpeste câteva luni, în timpul bătălieide la Mărăşti, va fi rândul luiPrezan să se plângă de insubor-donarea lui Averescu. Trebuiespus că de această situaţie ne-dorită s-a făcut vinovat şi MareleCartier General, care a continuatsă lucreze direct cu armatele,lăsând impresia că Grupul de ar-mate "Nord" este doar o structurăde circumstanţă. Acest fapt a sporitbănuielile comandantului Armatei 2că este permanent "lucrat" de maimarii zilei, favoritul acestora fiindPrezan.

Şefia Marelui Stat Major, obiect de dispută

Spargerea frontului la Jiu decătre trupele germane şi forţareaDunării de către gruparea condusăde von Mackensen au creat o situ-aţie foarte grea pentru România. Înatari condiţii, după îndelungi de-liberări s-a ajuns la organizareaapărării Capitalei, printr-o inge-nioasă manevră pe direcţii inte-rioare. Organizarea "BătălieiBucureştiului" sau a operaţiunii depe "Neajlov-Argeş", cum a mai fostdenumită, a fost încredinţată gen-eralului Prezan. GeneralulAverescu nu a fost consultat înprivinţa acestei bătălii hotărâtoare,cum o numea I.G.Duca, şi a avutaprecieri critice asupra ideii. El con-sidera că angajarea majorităţiiforţelor de care dispunea Româniaera riscantă, iar planul operaţiei l-aconsiderat utopic.

Pe acest fond, disputa dintre ceidoi a înregistrat un nou episod, cuprilejul schimbării şefului MareluiStat Major, generalul Dumitru Ili-escu, care girase funcţia pânăatunci, fiind total compromis.La3/15 decembrie, în această funcţiea fost numit rivalul său, ConstantinPrezan, decizia fiind luată deregele Ferdinand, Ion I.C. Brătianuşi generalul Henri Mathias Berth-elot. Aceştia cunoşteau bine ambiţi-

- 9 -

ile politice ale lui Averescu, dorinţasa de a ieşi totdeauna în prim plan,nemulţumirile vechi faţă de primulministru care îl înlăturase din gu-vern într-un mod total inadecavat,relaţiile inamicale cu Misiunea Mil-itară franceză şi şeful acesteia.Revolta sa din Notiţe este cât sepoate de evidentă. „Chiar şi acum –scria Averescu – când apa a trecutşi de gât, se numeşte un şef deStat Major al armatei, un ofiţer mer-ituos în armata geniului, dar carenu a servit măcar o zi în Statul Major“.

Examinând lucid situaţia, apre-ciez că înlocuirea lui Dumitru Ili-escu din funcţie şi aducerea luiConstantin Prezan au fost soluţiibinevenite în acel context. Gener-alul Prezan nu avea studiile, cul-tura şi talentul lui AlexandruAverescu, dar s-a dovedit un militardestoinic. În fond, campania din1916 a impus două personalităţimilitare – Averescu şi Prezan.Ambii au fost comandanţii cu celemai bune rezultate, armatele lorneînregistrând insuccese mari pefront. Ambii au fost în fruntea unoriniţiative majore de a schimba cur-sul nefavorabil al evenimentelor.Averescu a organizat manevra dela Flămânda, iar Prezan a condus

armatele române în „bătălia Bu-cureştilor“. Ambele au avut la bazăidei ingenioase şi ambele au fostpierdute, din cauza situaţiei ge-nerale a frontului, dar şi a unor eroride execuţie – neluarea măsurilorpentru nimicirea flotei austro- un-gare, în cazul manevrei de laFlămânda, pierderea planului deoperaţii în cazul bătăliei Bu-cureştilor, la care s-a adăugat com-portarea lamentabilă a Diviziei 2/5,comandată de Alexandru Socec.Confruntarea dintre cei doi valoroşigenerali s-a terminat cu un rezultatde egalitate, catastrofal pentruRomânia. Trebuie spus că gener-alul Constantin Prezan a dovedit întoată perioada cât a condus MareleStat Major (Marele Cartier General)reale calităţi de comandant şi destatmajorist. Măsurile luate de eldupă terminarea campaniei dintoamna anului 1916 şi pregătireacelei din vara anului 1917 s-audovedit eficiente. În pofida acesteirealităţi, nerecunoscută vreodatăde Alexandru Averescu, supărareaşi ranchiuna faţă de nedreptateacomisă la adresa persoanei sale aurămas constante, nu numai pe pe-rioada războiului, ci şi în anii urmă-tori.

Manevră divergentă, opinii asijderea

Stabilirea Planului de operaţiipentru frontul român în vara anului1917, a oferit prilejul unor noi rundede confruntări între cei doi generali.La 15/28 august 1917, regele Fer-dinand a avut o lungă discuţie cuAverescu şi Preza, pe tema vi-itoarei ofensive de vară a trupelorromâne şi ruse. Generalul Prezana propus crearea unei noi armate,Armata 1, care, împreună cu Ar-mata 6 rusă, urma să dea lovituraprincipală în sectorul Nămoloasa.Ulterior, Armata 1 urma să con-veargă spre Râmnicu-Sărat, iar Ar-mata a 6-a rusă spre Brăila. Câtpriveşte Armata a 2-a, ea urma săpătrundă în Transilvania, prin trecă-toarea Oituz, obiectivul fiindBraşovul. În mod aproape firesc,ţinând seama de rolul secundaroferit Armatei 2, AlexandruAverescu nu a fost de acord cu in-terlocutorul său, având o viziuneproprie.

După opinia sa, rolul principal tre-buia să revină Armatei a 2-a care,întărită cu două divizii, trebuia săînainteze spre Putna-Focşani-Râmnicu-Sărat, împingându-l peinamic în câmpie. Concomitent cuaceastă lovitură principală, ar fi de-clanşat ofensiva şi Armata 1, ceeace l-ar fi determinat pe inamic să-şireplieze frontul spre Râmnicu-Sărat sau chiar Buzău. S-ar fiajuns, astfel, la deplasarea frontuluipe aliniamentul Cricov-Ialomiţa.Principalul neajuns al planuluischiţat de Constantin Prezan eramanevra divergentă, ceea ceducea la împrăştierea forţelor şi,fapt grav, după opinia lui Averescu,la descoperirea flancurilor celordouă armate. Ideea lui Prezan căva acoperi acest interval cu masede cavalerie l-a indispus, deoareceera greu să-i spulberi pe nemţi cuunităţi de cavalerie. Aprecierile luiAverescu la adresa lui ConstantinPrezan sunt, din nou, caustice:

AVERESCU, MILITARUL

- 10 -

� Generalul de corp de armată Constantin Prezan, şeful Marelui Cartier GeneralRomân, primind ofiţerii din Corpul voluntarilor transilvăneni şi bucovineni la Iaşi. 1917.

„Nici până azi nu a priceput carac-terul războiului actual şi nu a par-venit să-şi dea seama de adevăra-ta valoare a duşmanului ce avemîn faţă“.

În acele zile de maximă tensiune,determinată de evenimentele dinRusia, unde izbucnise revoluţia şide pregătirea ofensivei, cei doigenerali erau preocupaţi de deco-raţii, dovedindu-se că şi oameniimari au meschinăriile lor, nu o datăridicole. Alexandru Averescu a fostdecorat cu Ordinul „Mihai Viteazul“,clasa a III-a, regele spunându-i căl-a remarcat pentru solida rezis-tenţă, care reprezintă şi ea un faptde arme. El a fost nemulţumit că is-a conferit această înaltă deco-raţie, abia acum, când, practic, nufăcuse nimic, şi nu în campania dintoamna anului precedent. Gene-ralul H.M. Berthelot i-a conferit„Legiunea de Onoare“ în gradul demare ofiţer. Cu toate aceste dis-tincţii, Alexandru Averescu erafoarte nemulţumit pentru că nu aprimit şi ordinul rus „Sf. Gheorghe“.Ion I.C. Brătianu fusese în Rusia şia adus de acolo două cruci, date luiPrezan şi lui Eremia Grigorescu. Înplus, Constantin Prezan a fost dec-orat cu Ordinul „Mihai Viteazul“înaintea sa, respectiv, prin ÎnaltulDecret nr. 3027, din 14 octombrie 1916.

La 30 mai/12 iunie 1917 s-a des-făşurat la Iaşi consiliul de război învederea viitoarei ofensive. Au luatparte regale Ferdinand, prinţulCarol, generalii Şcerbacev,Golovin, Prezan, Christescu şiAverescu. Generalul Averescu şi-amenţinut ideile anterioare, prop-unând ca lovitura principală să fiedată la joncţiunea dintre cele douăfronturi ale inamicului, respectiv înzona Oituz, pentru a disloca flanculstâng al adversarului spre TârguSecuiesc şi cel drept spre RâmnicuSărat. Lovitura principală trebuiadată de Armata a 2-a pe direcţiaRâmnicu Sărat. Apreciez că şiplanul propus de AlexandruAverescu avea lacunele sale. Eravorba, în realitate, de două acţiuni

distincte pe teatre diferite – în Tran-silvania şi în Câmpia Munteană.Cele două grupări de forţe erau de-spărţite de bariera Carpaţilor, ceeace ar fi reprezentat un obstacol se-rios pentru manevra forţelor de peo direcţie pe alta .

Biruinţe, insubordonări, gelozii

În vara anului 1917 au avut locconfruntări acerbe pe frontul dinMoldova., trupele române ,susţinute inegal de cele ruse,obţinând victorii de mare prestigiula Mărăşti Mărăşeşti şi Oituz. Acţi-unile au fost deschise conformplanului de ofensiva Armatei 2române, comandată de AlexandruAverescu în sectorul Mărăşti. Dupădouă zile de bombardament al arti-leriei, atacul s-a declanşat îndimineaţa zilei de 11/24 iulie şi acontinuat şi în ziua următoare –12/24 iulie – cu un succes deplin.

Dar, în plină ofensivă victorioasă,Marele Cartier General a decis săoprească acţiunea Armatei 2.Această decizie s-a datorat situaţieice s-a creat pe frontul de nord. La6/19 iulie, trupele austro-ungare autrecut la ofensivă obţinând succeseimportante, între care ocuparea, la12/25 iulie, a oraşului Tarnopol. În-tregul dispozitiv româno-rus dintreCarpaţi şi Prut era în pericol să fieîntors, ceea ce a impus măsurirapide şi hotărâtoare. Ofensiva Ar-matei 1 române şi a Armatei 6 ruseîn sectorul Nămoloasa a fost oprită.De pe front urmau a fi scoase oserie de mari unităţi ruse, ele fiinddeplasateulterior în nord pentru aopri înaintarea armatelor austro-ungare.

Ordinul opririi ofensivei l-a indis-pus profund pe Alexandru Averescu.După opinia sa, pericolul din nordar fi impus, dimpotrivă, continuareaacţiunii armatei sale, pentru a ex-ploata succesul deja obţinut.Apreciind că nu poate opri atacul,deoarece aliniamentul pe careajunseseră trupele nu era favorabil

apărării, Averescu s-a adresat gen-eralului Constantin Prezan cerândcontinuarea acţiunii. Răspunsul şe-fului Marelui Stat Major a fostevaziv; a subliniat necesitateaopririi ofensivei, dar a lăsat deciziala latitudinea comandantului Ar-matei 2. Interpretând acestrăspuns ca o aprobare, AlexandruAverescu a continuat atacul şi înzilele de 13/26-14/27 iulie 1917. Înseara zilei de 14/27 iulie 1917,Marele Cartier General a dat Or-dinul de operaţii nr. 36, prin care adecis, în mod practic, oprirea ofen-sivei Armatei 2. În perioada 15/28iulie-19 iulie/1 august 1917 acţiu-nile au avut un caracter local.

La Marele Cartier General,nemulţumirea faţă de comandantulArmatei 2 era foarte mare. „Defapt, Averescu – scria I.G. Duca –era preocupat exclusiv de gloria luipersonală“. Generalii ruşi au fostcontrariaţi de insubordonarea luiAverescu, Golovin spunându-i luiGheorghe Gh. Mârzescu, ministruîn guvernul Brătianu, că româniitrebuie să instaureze disciplinaprintre generali, iar ei, ruşii, o vorpune în rândul soldaţilor. La rândulsău, generalul H.M. Berthelot acerut ca, pentru acest gest de in-subordonare, Alexandru Averescusă fie demis de la comanda Ar-matei a 2-a. Era o măsură radicală,pe care regele, sfătuit de primulministru Ion I.C. Brătianu, a refuzatsă o ia.

Generalul Alexandru Averescuera foarte popular în armată şi înopinia publică, iar victoria de laMărăşti îi sporise această popular-itate. Demiterea sa, a doua zi dupăvictorie, ar fi părut drept o dovadăde rea-credinţă şi ar fi fost rău prim-ită de armată şi de cetăţeni. Deasemenea, comandantul Armatei a2-a avea întinse legături cu oa-menii politici conservatori, parte-nerii de guvernare ai liberalilorcare, în cazul demiterii favorituluilor, ar fi protestat şi s-ar fi ajuns lagreutăţi pe acest plan. Averescu arămas comandant al Armatei 2 şi

- 11 -

AVERESCU, MILITARUL

- 12 -

şi-a savurat succesul dobândit, de-venind, aşa cum arată I.G. Duca,tot mai independent în fieful său dela Bacău.

Cât priveşte pe generalul Prezanel avea să constate, acum în pos-tura de şef, ce înseamnă actul denesupunere a unui subordonat.Continuarea de către AlexandruAverescu a ofensivei de la Mărăştia contribuit la subţierea frontului şila descoperirea flancului său drept,ceea ce a fost, într-un anume fel, oinvitaţie adresată austro-ungarilorsă atace în acest punct slab. În tim-pul bătăliei de la Oituz, generalulConstantin Prezan era foartenemulţumit de gestul lui AlexandruAverescu, învinuindu-l că a provo-cat, în parte, ofensiva trupelor aus-tro-ungare din sectorul Oituz..„Când Averescu – îi spunea Prezanlui Duca – îmi tot cere rezerve, îmivine să-i răspund de ce nu m-ai as-cultat când îţi ceream după Mărăştisă te opreşti şi să nu-ţi dezorga-nizezi frontul. Acum, ca să-l scapdin încurcătură sunt bun, atunciînsă eram colegul care din gelozienu vrea să-l lase să culeagă lauriimarilor sale izbânzi“. ConstantinPrezan are dreptate până la un an-umit punct, dar Alexandru Averescunu poate fi totuşi învinovăţit de de-clanşarea ofensivei în valeaOituzului, planificată de mult timpde Puterile Centrale.

Armistiţiul. Despărţirea apelor

Pe frontul român situaţia a de-venit dramatică, după izbucnirearevoluţiei bolşevice de la Petrograd(25 octombrie/7 noiembrie 1917),noile autorităţi ruse pronunţându-se pentru încheierea păcii separatecu Puterile Centrale. Aceiaşi iniţia-tivă a avut-o şi generalul Şcer-bacev, comandantul forţelor rusedin Moldova, care, la 20 noiem-brie/3 decembrie 1917, a cerutfeldmareşalului von Mackensen şiarhiducelui Josef, iniţierea trata-tivelor pentru încheierea unuiarmistiţiu cu trupele ruse şi

române. Ca loc al discuţiilor, el apropus oraşul Focşani. Pe cale deconsecinţă, la 21 noiembrie/4 de-cembrie 1917 guvernul şi-a modifi-cat poziţia adoptată cu câteva zileîn urmă şi a decis să adere laaceastă propunere. Având învedere situaţia deosebită, prin Înal-tul Ordin de zi nr. 44, din 21 noiem-brie/4 decembrie, regale Ferdinanda trecut comanda supremă a ar-matei române generalului Constan-tin Prezan, pentru ca suveranul sănu fie implicat în semnareaarmistiţiului.

Aflând de această decizieAlexandru Averescu l-a rugat perege să-l desărcineze de la co-manda Armatei 2, pe motiv că nuputea să fie subordonat generaluluiConstantin Prezan, rivalul său ire-ductibil, mai tânăr ca vârstă şi mainou în grad. Suveranul l-a rugat sărămână la postul lui, dar Averescua cerut concediu, ceea ce suver-anul nu a acceptat în primă in-stanţă. În cele din urmă, Ferdinanda fost de acord cu un concediutacit, fără a face nici o formalitate,spunându-i " Linişte, tăcere, con-cediu". Acceptând sfatul regal,Averescu l-a desemnat succesor lacomandă pe generalul Arthur Văi-toianu, unul dintre militarii care auconfirmat pe deplin în timpul Primu-lui Război Mondial.

Referitor la această situaţie,neclară din punct de vedere juridic,Constantin Argetoianu aprecia căgeneralul Averescu „a continuat săocupe mai departe localul rezervatcomandantului armatei, a continuatsă uzeze de automobilele şi toatecomodităţile ce-i stau la îndemână,cu un cuvânt, să facă mai departepe potentatul, dar, neacceptând săfie sub ordinele lui Prezan, a re-fuzat să îndeplinească şi îndatorir-ile postului ce ocupă. În orice altăarmată ar fi fost împuşcat, sau celpuţin arestat. La noi, Marele CartierGeneral, regele şi guvernul nunumai că au încasat fără cea maimică observaţie, fără cel mai micmurmur acest act de ne-maipomenită insubordonare şi

anarhie, dar, după şase săptămâni,s-au mai şi grăbit să facă din gen-eralul răzvrătit şi primul ministru alţării".

De la această dată, drumurilorcelor doi generali s-au despărţit,deşi între ei au mai fost momentede confruntare şi tensiune. Con-stantin Prezan a rămas şef alMarelui Stat Major al ArmateiRomâne, până la 1 aprilie 1918,fiind scos din această funcţie la in-sistenţele lui Alexandru Maghilo-man, devenit prim ministru, care îisuccedase lui Alexandru Averescu.A revenit la comanda armatei înnoiembrie 1918, odată cu rein-trarea României în război. Va con-duce operaţiile armatei române deapărare a actelor de unire cu Ţarade la de la Chişinău, Cernăuţi şiAlba Iulia. A demisionat din armatăîn martie 1920, când rivalul său de-venea a doua oară prim ministru.

Alexandru Averescu, bucurându-se de o popularitate ieşită dincomun, a intrat în politica militantă,fiind considerat omul providenţial alRomâniei întregite. A fost, dupărăzboi, prim ministru în două rân-duri, 1920-1921 şi 1926-1927, darmai mult prin voinţa lui Ion I. C. Bră-tianu şi a liberalilor. N-a reformatsistemul politic românesc, sfârşindprin a se integra exigenţelor aces-tuia. În politică a rămas un naiv,părăsit de toţi, pe măsura cesteaua lui pălea.

Odată cu trecerea anilor dis-putele celor doi mareşali au intratîn surdină, opinia publică consi-derându-i pe drept, cele mai impor-tante personalităţi militare alePrimului Război Mondial. Con-fruntarea lor din acei ani dramaticinu a influenţat decisiv mersul evenimentelor militare, dar nu lăsat in-diferentă nici armata, nici factorulpolitic. Acesta din urmă s-a doveditincapabil să tranşeze cearta lor,mulţumindu-se cu păstrarea unuiechilibru, ale cărei consecinţe sunt,în continuare, de descifrat.

- 13 -

După apariţia sa, în 1864, graţie unui grup de tineri ofiţeri aiproaspăt închegatei armate române, revista România Militarăşi-a întrerupt apariţia în 1866, pentru a renaşte, asemeni le-

gendarei păsări Phoenix, la începutul anului 1891, la iniţiativa şisub conducerea căpitanului, pe atunci, Alexandru Averescu.

În noua formulă redacţională, Averescu a făcut parte din comitetulde conducere al revistei, comitet care număra 31 de membri, şi aîndeplinit de mai multe ori funcţiile de preşedinte sau secretar alacestuia, fiind în acelaşi timp unul dintre colaboratorii principali airevistei.1

Convins de necesitatea difuzării cunoştinţelor militare în cadrulcorpului de comandă al oştirii române, Averescu s-a preocupat,încă din primele numere ale revistei, de publicarea unor studii caresă rezolve unele aspecte referitoare la teoria şi practica militară.

Astfel, în articolul publicat în numărul 2 pe anul 1891 al acestei re-viste, intitulat “Studii geografo-militare”, Averescu aprecia: “Armataeste făcută pentru război şi toate studiile sale speciale trebuesc săaibă în vedere războiul şi aproape, aproape numai războiul.

Căpitanul Alexandru Averescu şi studiile geografo-militarepublicate în revista România Militară (1891)

----------------------------------------------- Colonel dr. Mircea TĂNASE, Alina PAPOI, Statul Major General

Considerat, pe bună dreptate, unul dintre cei mai iluştri comandanţi pe care i-a avut oştirea română,mareşalul Alexandru Averescu şi-a înscris numele, în mod fericit, şi în registrul ştiinţei militare, lucrărilesale constituind, în momentul redactării lor, adevărate revelaţii ale gândirii militare a timpului, iar astăzi,la ceasul evaluării operei sale, impresionante prin larga deschidere doctrinară şi, mai ales, dimensiuneapredictibilă a enunţurilor.

Opera sa, deosebit de vastă, a fost şi va fi cu siguranţă în atenţia teoreticienilor militari, care i-au stabilitdeja locul pe scara axiologică a gândirii militare româneşti.

În acest sens, am considerat că ar fi de interes să relevăm contribuţia militarului Alexandru Averescula revigorarea şi susţinerea unui spaţiu de afirmare a ştiinţei militare, şi anume revista România Militară.Apărută în 1864 (iată, deci, o altă aniversare, 145 de ani de la apariţia acestei promotoare a ceea ce esteastăzi revista Gândirea Militară Românească), publicaţia are, cu câteva mici întreruperi, generate deevenimentele care au marcat profund spaţiul geopolitic românesc şi, inclusiv, organismul militar, ceamai mare longevitate în publicistica militară românească şi chiar, îndrăznim să credem, se află printre de-mersurile editoriale cu cea mai mare anduranţă din publicistica românească. Autorii.

� Căpitanul Alexandru Averescu, avansatla 30 august 1889.

AVERESCU, MILITARUL

- 14 -

Războiul se manifestează în partea sa materială prino serie multiplă de operaţiuni, începând cu adunareaelementelor de forţă şi mergând până la actul final,bătălia. Toate aceste operaţiuni au ca elemente esen-ţiale: personalul, materialul, terenul” 2.

Referindu-se la teren, autorul subliniază că acesta“nu presintă condiţiuni identice, sub orice raport ar fi,pe deosebitele sale puncte” 3, concluzionând că“această singură consideraţiune (influenţa terenuluiasupra operaţiunilor militare, n.n.), fără a mai merge laaltele, ne permite să ne dăm seama de ce mare impor-tanţă este pentru militar cunoaşterea perfectă aterenului şi înrâurirea ce poate avea diferitele detaliigeografice asupra operaţiunilor” 4.

Mai departe, autorul se întreabă retoric: “În realitate,adică pe calea practică, ce ne trebue nouă de la ge-ografie ?”, dar ne oferă imediat şi răspunsul: “Ne tre-buie să posedăm destule cunoştinţe pentru ca la unmoment dat să ştim să apreciem, în adevărata ei val-oare, o dată regiune geografică, servindu-ne pentruaceasta de orice. Această apreciere ne va pune înstare să determinăm influenţa ce vor exersa diferiteleelemente geografice asupra operaţiunilor şi, prinaceasta, vom putea hotărî modul cel mai raţional de ale conduce, precum şi măsurile de luat pentru ca elesă se dezvolte cât mai favorabil nouă şi mai vătămătorinamicului.

Avem nevoie de ceva mai mult ?[…] Vom fi întotdeauna în stare de a aprecia o

regiune geografică atunci când vom şti ce valoare audiferitele elemente geografice din care se compune oregiune şi în ce mod trebuiesc examinate, pentru aface să resulte înrâurirea fiecăreia din ele asupra ope-raţiunilor militare.

Ne vom putea făli întotdeauna şi cu drept cuvânt dea cunoaşte geografia militară a unei ţări, atunci cândvom fi aplicat acest studiu la acea ţară faţă cu eventu-alităţile politico-militare cele mai probabile” 5.

Concluzionând asupra acestui “ordin de idei”,Averescu încearcă să formuleze o “definiţiune” a geo-grafiei: “studiul raţional al elementelor geografice, deorice natură, din punct de vedere al înrâurirei ce poateavea el asupra operaţiunilor militare” 6.

Referindu-se la “metodul” de studiere a geografiei,căpitanul Averescu, proaspăt absolvent al Şcolii Su-perioare de Război din Turin (Torino, Italia, n.n.), apre-ciază că noua direcţie a studiilor geografice promovatăde austriacul Haimerle şi italianul Perrucchetti estecea mai în măsură să răspundă pretenţiilor formulate:“ei pornesc de la situaţiunea politică a ţărilor dinregiunea considerată şi dezvoltă studiile geografo-mili-tare în raport cu o anumită ipoteză de război care dinraporturile reciproce dintre state pare să aibă probabil-itate într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat” 7.

Şi “iată în rezumat în ce constă acest metod”, în con-cepţia lui Averescu:

“Se consideră mai întâi întregul teritoriu a două ţări

vecine şi, luând ca bază raporturile actuale, fie întreele, fie între ele şi ţările vecine, se determină teatrulde operaţiuni într-un eventual război. Se face o priviregenerală asupra elementelor geografice din acestteatru şi se stabilesc subdiviziunile sale, în eşichere şifronturi de operaţiune.

Se trece apoi la studiul analitic al fiecăreia din acestediviziuni, examinând element cu element, până la celemai mici amănunte; iar după aceea, printr-o lucrare in-versă de sinteză, recapitulând şi condensând toaterezultatele cercetărilor analitice, se face o concluziunegenerală, din care să reiasă importanţa diferitelor ele-mente studiate, influenţa ce vor exercita ele asupraoperaţiunilor, direcţiunile probabile pe care se vor dez-volta aceste operaţii, precum şi modul cel mai nimeritde a profita de avantajele şi a ocoli dificultăţile cepresintă terenul.

Studiul analitic al fiecărui element geografic consistădin două părţi: o descripţie şi o apreciere. Descripţiaenumeră toate detaliurile ce presintă importanţă din

- 15 -

punctul de vedere militar, iar aprecierea rezumeazăvaloarea acestui element faţă cu ipoteza admisă.

În consideraţiunile generale asupra teatrului de ope-raţiuni, pe lângă îmbrăţişarea (înfăţişarea, n.n.)formelor terenului se reamintesc şi toate acele ele-mente ce conţine o regiune geografică şi care sunt înlegătură directă sau indirectă cu operaţiunile militareca: populaţie (număr, rasă, caracter), climă, resurse,viabilităţi etc.” 8.

În finalul expunerii sale, Averescu îşi motiveazăhotărârea de a publica în paginile revistei studiile salegeografice:

“Geografia militară a ţării este foarte necesară uneiarmate, şi noi până acum nu avem sub acest raportdecât prea puţin material. Lucrul se explică foartelesne dealtfel. Pe de o parte nu avem nici chiar o hartăcomplectă şi la curent, iar pe de alta, geografia militarăindigenă nu poată să tragă mare folos din literaturamilitară străină.

Fortificaţia, strategia, tactica chiar sunt cam aceleaşipentru toate ţările civilizate; fiecare însă are o ge-ografie a sa proprie.

Sub acest raport deci nu putem propăşi de cât prinmunca noastră proprie, şi de aceea cred că oricestudiu geografic, relativ la ţara noastră, oricât de

mediocru, este o piatră mai mult la monumentul ce oa-menii iubitori de geografie nu va întârzia să ridice” 9.

Motivat, aşadar, să-şi expună aceste studii din con-siderentele de mai sus, dar şi, aşa cum menţionează,“la insistenţele unora dintre camarazii mei cărora amavut ocaziunea să le expun ideile mele relative la ge-ografie, sau care mi-au făcut onoarea de a-mi cetinotele de la cursul de geografie militară ce profesezla şcoala de cavalerie” 10, căpitanul Alexandu Averescuîşi începe publicarea, în paginile revistei RomâniaMilitară, a unei serii de studii geografice consistente,dintre care cel mai amplu este cel privitor la Teatrul deoperaţii austro-român. Mai mult, studiile respective,deşi, aşa cum însuşi recunoaşte Averescu, nu suntopere originale (puternic influenţat de şcoala italiană,mai târziu a fost chiar acuzat de plagiat, în special înceea ce priveşte studiile sale referitoare la tactica mil-itară !) 11, după apariţia lor în paginile sus-amintitei re-viste, au fost tipărite şi în volumul “Studiigeografo-militare. Teatrul de operaţiuni austro-român”,apărut în acelaşi an 1891, la Bucureşti, la Tipografia“Voinţa Naţională”. Lucrarea respectivă este, de altfel,prima dintr-o amplă serie cu care, de-a lungul anilor,Alexandru Averescu s-a impus nu numai ca un marestrateg, comandant militar şi om politic, ci şi ca un teo-retician militar de prim rang, care, aşa cum afirmă is-toricul Petre Otu, a făcut figură aparte în disputeleprivind problemele presante ale armatei române:“Studiile în Italia, cunoaşterea a cinci limbi de circulaţieinternaţională (italiana, franceza, engleza, rusa şi ger-mana), pasiunea pentru studiu, concretizată în lecturifoarte întinse, funcţiile importante pe care le-a în-deplinit de-a lungul carierei şi experienţa căpătată cuacest prilej, contactul cu realităţile militare inter-naţionale i-au permis să fie permanent informat şi săelaboreze, pe această bază, lucrări valoroase, care aufăcut o adevărată «şcoală» în armata română” 12.

Remacabilă este, în acest sens, previziunea luiAverescu, bazată pe un studiu atent al ipotezelor posi-bile, că România şi Austria vor ajunge la un momentdat în stare de război, miza fiind, evident, Transilvania,care nu putea fi eliberată decât străpungând arculcarpatic, prin frontul Carpaţilor Meridionali (Alpii Tran-silvaniei) sau cel al Carpaţilor Meridionali, ambele di-recţii convergând spre valea de mijloc a Mureşului.

În acest sens, el menţionează, încă o dată, căstudiul unui teatru de operaţii nu se poate face lamodul profitabil decât dacă este determinat în raportcu cazurile cele mai probabile, ţinând cont de situaţiapolitică a ţărilor considerate, atât în raporturile lor reci-proce, cât şi cu ţările vecine, în toate ipotezele posibilea se adeveri în perspectiva timpului.

Astfel, în ceea ce privea un viitor conflict între Româ-nia şi Austria, Averescu sublinia faptul că România nuar fi fost în măsură să susţină singură lupta cu ImperiulAustro-Ungar, “care nu mai departe de 66 (războiulaustro-prusian şi războiul austro-italian din iunie-iulie

� Alexandru Averescu, sublocotenent de roşiori.A primit tresele gradului la 15 iulie 1881, absolvind Şcoala

divizionară de la Mânăstirea Dealu ca şef de promoţie.

AVERESCU, MILITARUL

- 16 -

1866, n.n.), a avut destule forţe spre a face faţă ladouă armate cu mult mai puternice decât armatanoastră; noi nu vom putea intra deci în luptă decât încazul unei complicaţiuni între Austria şi vreo altă put-ere care ar judeca folositor să apeleze la ajutorul nos-tru. În acest caz, intrarea României în luptă depindede negocierile politice şi în mare parte de voinţa noas-tră proprie” 13.

Astfel, ipotezele pe care Averescu le-a examinat înlucrarea sa erau următoarele:

1. un război între Austria şi Rusia, caz în care Româ-nia n-ar fi făcut decât să accepte, în urma unor conce-siuni sau constrângeri politice, să-i fie folosit teritoriul;

2. un război între Rusia şi Turcia, în care Austria săfie aliată sau binevoitoare cu Turcia, iar România aliatăcu Rusia.

În prima ipoteză, în care Rusia s-ar fi aflat în ofen-sivă, Averescu considera că forţele austriece ar fi tre-buit să se concentreze înapoia Carpaţilor. În cazul încare România ar fi fost aliată cu Rusia 14, ar fi trebuitsă intervină, dar numai în Transilvania, unde ar fi pututameninţa flancul apărării austriece, putând chiar să în-toarcă acest flanc.

În situaţia în care România s-ar fi declarat de la în-ceput neutră, Averescu considera că această neutra-litate n-ar fi putut dura la nesfârşit, pentru că Rusia,interesată de căile noastre de comunicaţie, ar fi fostnevoită să negocieze pentru a le folosi sau şi-ar fiimpus voinţa prin forţa armelor. Averescu respingeatotuşi ideea că Rusia ne-ar fi atacat pentru a trece cuun corp secundar prin Transilvania pe flancul forţelorprincipale ale inamicului, dar admitea această ipotezăca studiu teoretic.

În cazul în care Austria s-ar fi găsit în ofensivă,dorind să pătrundă cu forţele sale în inima imperiuluirus, ar fi avut în faţă două direcţii: una care ducea sprePetersburg şi Moscova, în care ar fi angajat forţeleprincipale, iar cealaltă spre Kiev. În acest caz, Româ-nia, ca aliată a Rusiei, ar fi ocupat o poziţie de flancfaţă de direcţia de înaintare a forţelor austriece, aces-tea fiind nevoite să-şi acopere acest flanc în Bucovinasau să-şi lase un detaşament în Transilvania, “spre ane ţine la respect” 15. Dacă România ar fi avut şi înacest caz o atitudine neutră, Averescu credea că “estecu putinţă ca Austria să nu se ocupe de noi; se poateînsă, ca măsură de prudenţă, să-şi asigure şi în acestcaz flancul printr-un detaşament lăsat în faţa noastrăca să ne observe” 16, dar va fi gata să treacă la ofen-sivă imediat ce ne-am fi mişcat spre Galiţia. Şi, con-cluzionează Averescu, România ar fi la adăpost de oinvazie austriacă numai dacă ar avea o continuă neu-tralitate armată.

În cea de-a doua ipoteză, un război între Turcia şiRusia, drumul natural al ruşilor în peninsula balcanicăar fi fost prin România, drum deschis, de asemenea,prin alianţă sau prin forţa armelor. În cazul în care ar fiintervenit şi Austria în conflict, ca aliată a Turciei sau

cu o atitudine contrară Rusiei, operaţiunile militare arfi putut să se dezvolte pe două fronturi: unul în Galiţiaşi altul în Bulgaria. Totuşi, arată autorul, indiferent în ceteatru de operaţii am fi fost chemaţi să luăm parte,acesta va avea un caracter principal numai în ceea cene priveşte, “căci, pentru noi, este teatru de operaţieprincipal acolo unde sunt în joc destinele ţării şionoarea armatei noastre; faţă însă cu situaţiunea ge-nerală, aceste operaţiuni vor fi secundare şi, chiar deaceea, chiar de-am fi ajutaţi de aliaţii noştri, acesteajutoare nu vor fi de mare însemnătate, încât sămărească simţitor efectivul armatei noastre. […] Ar-mata noastră, pentru a se găsi în bune condiţiuni, nupoate opera pe un front mai întins de 60-100 kilometri.Aşa încât este aproape imposibil să admitem că arputea să opereze pe întregul arc al Carpaţilor, să pro-fite de forma frontierei noastre şi să învăluiască pe ina-mic. De asemenea, şi Austria, chiar de ar voi săopereze ofensiv, ea nu va dispune de multe forţe con-tra noastră (fiind preocupată cu mult mai serios deRusia) spre a opera pe toată frontiera deodată, ci va finevoită să ne atace pe una dintre laturile unghiului,deoarece chiar prin unghi lipsesc, după cum vomvedea, comunicaţii” 17.

În concluzie, Averescu susţine că operaţiile între-prinse cu grosul forţelor vor gravita în Muntenia, pefrontul strategic al Alpilor Transilvani ori în Moldova,pe frontul strategic al Carpaţilor Meridionali sau, ca oa treia variantă, spre nordul Moldovei şi Bucovinei, peun front strategic nedeterminat de un obstacol natural.

Datorită faptului că România avea la momentul res-pectiv forma unei fâşii de teren îndoită în unghi drept,care învăluia extremitatea de sud-est a Imperiului Aus-tro-Ungar, frontiera politică dintre cele două ţăritrecând pe crestele Carpaţilor, configuraţia terenului(şes în jumătate din Moldova, zonă coliniară practica-bilă în cea mai mare parte a Moldovei şi lanţuri şigrupuri de munţi în formă neregulată în Transilvania)indica această din urmă regiune ca reprezentândcondiţii favorabile defensivei, din care cauză a fostnumit şi reduitul transilvan. Însă, şi în cazul unei ofen-sive spre Câmpia de mijloc a Dunării, Transilvania nuar putea fi ocolită, ca atare, teatrul de operaţii în cazulunui război româno-austriac s-ar reduce la MasivulTransilvaniei şi la versantul exterior al Alpilor Transil-vani (pentru acţiuni în Muntenia) şi al Carpaţilor Ori-entali (pentru Moldova şi Bucovina). Acestea fiindconcluziile la care a ajuns din punctul de vedere alipotezelor posibile, Averescu trece în continuare la oanaliză geografico-militară amănunţită a acesteiregiuni care interesează în studiul teatrului de operaţieromâno-austriac, adică “partea din teritoriul nostru cese întinde în lungul frontierei dinspre Austria împreunăcu Bucovina şi porţiunea din teritoriul austro-ungarcuprinsă în unghiul format de lanţul Carpaţilor, adicăTransilvania” 18.

Analizând cu mare atenţie orografia şi hidrografia

- 17 -

generală, căile principale de comunicaţie, populaţia,clima, resursele, în încheierea studiului său AlexandruAverescu subliniază că, în ipoteza unei ofensive dinpartea României, frontul din Bucovina nu va fi alesdecât în mod excepţional, în cazul în care ar fi fostoportună o intervenţie rapidă a forţelor române în Gali-ţia Orientală. În toate celelalte cazuri, operaţiunile voravea ca obiectiv ocuparea Transilvaniei, fie prin frontulAlpilor Transilvani, fie prin cel al Carpaţilor Orientali,către valea mijlocie a Mureşului. În ceea ce priveşteipoteza unei ofensive a austriecilor, Averescu apreciacă străpungerea frontului Alpilor Transilvani le-ar per-mite acestora accesul direct spre obiectivul principal,Bucureştii, iar străpungerea Carpaţilor Orientali ar fifost aleasă doar în varianta în care Austria şi-ar pro-pune să ocupe şi Moldova, însă linia Focşani-Galaţiar fi fost un obstacol greu de trecut în cazul în care şi-ar îndrepta atenţia spre Bucureşti. În ceea ce priveştevarianta de pătrundere prin nordul Moldovei, acestfront ar fi fost agreat doar în ipoteza că s-ar fi doritgarantarea flancului unei armate concentrate în GaliţiaOrientală.

Dacă au avut sau nu substanţă aprecierile căpitan-ului Alexandru Averescu la 1891, putem afla doar anal-izând planul de campanie al Marelui Cartier Generalromân pentru anul 1916, aşa-numita Ipoteza Z, care,aşa cum ştim, prevedea desfăşurarea unei ofensivegenerale pe arcul carpatic şi ieşirea, într-o primăetapă, a celor trei armate destinate în acest scop, pecursul mijlociu al Mureşului.19

-----------------------------Note:

1. ***, Din trecutul României Militare, 1866-1938, Bucureşti, 1939, p. 89.2. Alexandru Averescu, Studii geografo-militare, în revista România Militară, nr. 2/1891, p. 42.3. Ibidem4. Ibidem.5. Ibidem, p. 44. 6. Ibidem, p. 457. Ibidem, p. 49.8. Ibidem, p. 50.9. Ibidem, p. 51.10. Ibidem.11. Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu, militarul, omul politic, legenda, Editura Militară, Bucureşti, 2005, p. 38.12. Ibidem, p. 33. 13. Revista România Militară, nr. 5/1891, p. 47.14. Ibidem, p. 49.15. Ibidem, p. 50.16. Ibidem.17. Ibidem, p. 52.18. Ibidem, p. 54.19. Petre Otu, Teofil Oroian, Ion Emil, Personalităţi ale gândirii militare româneşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 1997, p. 100.

AVERESCU, MILITARUL

- 18 -

Generalii Henri Berthelot şi Alexandru Averescu la Oneşti, mai 1917.

- 19 -

Consideraţiile generaluluiAlexandru Averescucu privire la rolul Misiunii Militare Franceze----------------------------------------------- Gl. bg. (r) prof. univ. cons. dr. Nicolae Ciobanu

Intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei a determinat solicitarea, din partea gu-vernului român în frunte cu premierul Ion (Ionel) I.C. Brătianu, aliaţilor, pentru trimiterea unor misiunimilitare în scopul împărtăşirii experienţei câştigate de aliaţi în primii ani de război.

Treptat, în România, începând cu toamna anului 1916, au sosit o serie de misiuni militare din parteaFranţei, Marii Britanii, Italiei şi Rusiei. Ulterior, odată cu intrarea Statelor Unite ale Americii în vâltoareaPrimului Război Mondial, a sosit în România şi o misiune militară americană.

Cea mai numeroasă şi performantă dintre acestea a fost Misiunea militară franceză, condusă de gene-ralul Henri Mathias Berthelot (născut la 7 decembrie 1861 şi decedat la 28 ianuarie 1931).

Misiunea franceză a avut, ini-ţial, o compunere mai re-dusă. La data de 3 (16)

octombrie 1916, când generalulBerthelot a fost întâmpinat în staţiade cale ferată de la Periş, aceastaavea o formulă limitată la generalulH.M. Berthelot, 12 ofiţeri superiori– cu precădere locotenent-colonei– şi un număr de ofiţeri inferiori.

Întâmpinat de premierul românIon (Ionel) I.C. Brătianu, acesta is-a adresat: „Fiţi binevenit Domnulegeneral. Salut în Dumneavoastră,dacă acceptaţi, şeful Statului MajorGeneral al Armatei române”. Pemoment, generalul francez, oare-cum surprins de propunerea pre-mierului român, nu a dat niciunrăspuns. Ulterior însă, şi-a declinataceastă răspundere de onoare,rezervându-şi locul de consilier.

În ceea ce priveşte efectivele

Misiunii militare franceze, acesteaau crescut treptat, fiind completatecu ofiţeri, subofiţeri, medici, tehni-cieni din toate armele şi special-ităţile, numărând în total (înfebruarie 1918, când Misiunea afost nevoită să părăsească Româ-nia) 430 de ofiţeri – dintre care 74de medici – şi 1150 militari şi civilide diferite arme şi specialităţi.

Şeful Misiunii militare franceze sebucura de un anume prestigiu, atâtîn rândul armatei franceze, cât şi înrândul ofiţerilor români. El în-deplinise o serie de misiuni încadrul armatei franceze, ca Secre-tar al Comitetului de Stat Major(1907), subşef al Marelui StatMajor (1914-1915), comandant alSectorului „Soissons” (1914-1915),comandant al Diviziei 33 infanterierezervă (1915) şi al Corpurilor 3 şi32 armată franceze, în anii 1915-1916.

Generalul Alexandru Averescu,comandantul Armatei 2 române înanul 1916, a avut un contact directcu şeful Misiunii militare franceze,încă de la sosirea acesteia înRomânia. Iniţial, ofiţerii superiori aiMisiunii franceze au fost trimişi lacomandamentele de armată şi cor-puri de armată ca ofiţeri de legă-tură, dat fiind numărul lor limitat (12ofiţeri superiori).

Ulterior, odată cu retragerea ar-matei noastre de pe frontul dinTransilvania, generalul Berthelot asolicitat guvernului francezcreşterea numărului de militarimembri ai Misiunii. Astfel, întoamna anului 1916 au mai sositîncă 12 ofiţeri superiori, 200 deofiţeri inferiori şi 60 de medici militari.

Analizând rolul Misiunii militarefranceze, generalul AlexandruAverescu, aflat în diferite funcţii

AVERESCU, MILITARUL

- 20 -

(comandant de armată, comandantal Grupului de armate „Sud”, co-mandantul Armatei 2 române în o-peraţia ofensivă de la Mărăşti –11(24) iulie – 19 iulie (1 august)1917, şeful guvernului român din24 ianuarie (8 februarie) 1918), afost direct în legătură cu Misiuneamilitară franceză, prilej cu care aputut formula o serie de conside-raţii privind rolul acesteia şi ati-tudinea unor guvernanţi românifaţă de aceasta.

Astfel, generalul Averescu,referindu-se la rolul Misiunii militarefranceze, consideră că pentru a-ldefini „trebuie să privim distinctrolul şefului Misiunii, separat demembrii componenţi ai misiunii. Înce priveşte rolul generalului Berth-elot, iniţial (în aparenţă), rolul săuera de consilier ataşat persoaneiRegelui – Comandantul de căpete-nie al Armatei române. Acest rol acrescut însă şi a luat proporţii care,în special în prima parte a cam-paniei (armatei române din anul1916 – n.a.), conduceau la o sub-stituire a Comandantului de căpe-tenie. «Notele» pe care şefulMisiunii le supune regelui se trans-formau în ordine executorii”.

Critica viitorului mareşal alRomâniei merge şi mai departe, elsubliniind faptul că „această substi-tuire, fără nici o răspundere în faţaconsecinţelor aşa-ziselor sugestii,îşi are originea, pe de o parte înactul lipsit de demnitate şi inexplic-abil... al primului ministru care,oferind generalului Berthelot, lasosirea în ţară, şefia Statului MajorGeneral al Armatei noastre, a datacestuia măsura sferei sale de in-tervenţie... iar de pe altă parte, deinteresul pe care Franţa îl avea, dea menţine energic prin acţiunea mi-siunii, interesele franceze de peFrontul Oriental, care constau înpăstrarea echilibrului necesar înBalcani şi în opunerea sa la ohegemonie, oricare ar fi fost ea,având ca mijloc Armata română”.

Continuând analiza rolului pecare îl îndeplinea generalul Berthe-lot, generalul Averescu nu sesfieşte a considera că „... şeful Mi-

siunii franceze, în calitatea sa deajutor al Comandantului de căpete-nie (Regele Ferdinand – n.a.), lucrape deasupra Marelui Cartier Gen-eral, a făcut ca aprecierile genera-lului Berthelot privind ofiţerii românisă fie adesea hotărâtoare, sau săcreeze cel puţin o atmosferă nefa-vorabilă acestora”.

Este sever criticat modul de lucrual generalului Berthelot, generalulAverescu constatând că „spiritulacţiunii şefului Misiunii a fost trans-mis şi membrilor Misiunii de pelângă comandamente, unde însănu au găsit întotdeauna acelaşiecou”.

Analizând modul de lucru alofiţerilor francezi ataşaţi pe lângăcomandamentele marilor unităţiromâne (armate, corpuri de ar-mate, divizii), generalul român con-stată că „Rolul acestora a îmbrăcattrei forme (de acţiune – n.a.) binedistincte. În prima parte a cam-paniei (din anul 1916 – n.a.), mem-brii misiunii au jucat rolul de ofiţeride legătură şi informatori ai MareluiCartier General. Unii ofiţeri franceziau primit ordin de a se deplasa ladiviziile care erau atacate şi de aasigura executarea ordinului caacestea să nu se retragă sub niciun motiv. Prin aceasta mareleCartier General român crea organede comandament – fără răspun-dere şi având grade inferioare co-mandanţilor de divizii – în afară deacelea ce în mod natural trebuiausă conducă operaţiile în spiritul in-tenţiilor Marelui Cartier General.Această deformare a concepţieiexecuţiei actului de comandă areconsecinţa firească, pe de o partea presiunii şefului Misiunii şi pe dealta a slăbiciunii Marelui CartierGeneral român”.

Cea de-a doua formă a moduluide acţiune a ofiţerilor Misiunii mili-tare franceze a fost constatată înperioada refacerii şi reorganizării,reînzestrării şi instruirii armateiromâne. Astfel generalul Averescusesizează faptul că: „În primajumătate a anului 1917, când ar-mata română se reorganiza şi cândMisiunea militară franceză întărită

avea ofiţeri până la corpurile detrupă (regimente, batalioane, şcolişi centre de instrucţie etc. – n.a.),rolul ofiţerilor francezi era de alucra la refacerea unităţilor şi la in-struirea trupei şi cadrelor, deci rolde instructori şi consilieri tehnici”.Activitate pe care viitorul mareşal oconsideră ca fiind în deplină con-cordanţă cu misiunea ce reveneaofiţerilor şi tehnicienilor francezi.Această a doua manieră de acţiunea militarilor şi tehnicienilor Misiuniimilitare franceze a fost cea maibenefică. În procesul de instruire şicunoaştere a armamentului şitehnicii de luptă introduse în înzes-trarea armatei române, s-a stabilito mult mai mare legătură întreofiţerii români şi cei ai Misiunii. Lafixarea unor asemenea sentimentede camaraderie au contribuit, pe deo parte, faptul că o mare parte dinofiţerii armatei române vorbeau flu-ent limba franceză (la admiterea înşcolile militare de ofiţeri a tinerilorbacalaureaţi se susţinea un exa-men de cunoaşterea unei limbistrăine de circulaţie internaţională– cu precădere limba franceză); pede altă parte, cunoaşterea culturiifranceze, în special a celei militare(Napoleon I Bonaparte fiind idolulmultor ofiţeri români) dar şipregătirea militară a acestora audeterminat o legătură sufleteascăîntre ofiţerii români şi cei ai Misiunii.Nu puţine au fost situaţiile cândîntre ofiţerii francezi şi români s-austabilit strânse relaţii de prieteniecare au dăinuit în timp, dupăîncheierea acestei prime mari con-flagraţii a secolului XX. Să nu uitămcă pe diferitele câmpuri de luptă depe teritoriul României au căzut, ală-turi de militarii români şi ofiţeri,medici şi tehnicieni ai Misiunii mil-itare franceze.

Cea de-a treia etapă se mani-festă „Cu începere de la 7 (20)iunie 1917, rolul de mai sus a fostextins la acela de controlori ai ac-tivităţii comandanţilor, care erauobligaţi să-i ţină la curent cu tot cevine în legătură cu organizarea,pregătirea şi executarea operaţiilor”.

O asemenea acţiune este con-

- 21 -

siderată de generalul Averescudrept una lipsită de respect faţă deofiţerul armatei române, actul decomandă asupra soldatului românfiind doar un atribut al ofiţerului ceconduce unitatea, respectiv mareaunitate.

Şi totuşi, generalul Averescu con-stată că „Felul cum ofiţerii francezişi-au îndeplinit rolul ce le reveneaa variat după temperamentulfiecăruia şi după puterea deapreciere a situaţiei delicate în carese găseau, ca o consecinţă a or-dinelor Marelui Cartier General,date sub inspiraţia directă a şefuluiMisiunii”.

În final, generalul Averescu,cunoscător al situaţiei din alte mariunităţi române conchide: „Acei(ofiţeri – n.a.) care au fostprezumţioşi, au trezit în sufletelenoastre sentimente ce natural tre-buiau să provoace o asemenea at-itudine; acei care au avutdiscernământul şi tactul necesar,au făcut să nască sentimenteopuse şi au lăsat impresii din celemai bune”.

În ceea ce priveşte relaţiile gene-ralului Alexandru Averescu pe liniede comandament cu şeful Misiuniimilitare franceze, generalul Berthe-lot, acestea au fost, în general,destul de distante. Între cauzele ceau determinat asemenea stare delucruri considerăm că ar fi, pe de oparte unele tendinţe ale unor ofiţerifrancezi, detaşaţi în calitate de con-silieri pe lângă marile unităţi româ-ne operative şi tactice, de a seamesteca în actul de comandă alofiţerilor români – sub influenţa şe-fului Misiunii militare franceze, câtşi, pe de altă parte, atitudinea desuspiciune şi neîncredere a gene-ralului Averescu faţă de încrederea„excesivă” acordată generaluluiH.M. Berthelot, la nivelul MareluiCartier General român.

De fapt, viitorul mareşal alRomâniei recunoaşte într-una din-tre anexele lucrării sale „Notiţe zil-nice din războiu 1916-1918”:„Raporturile dintre mine şi şeful Mi-siunii militare franceze, dacă aupăstrat întotdeauna aspectul de

curtenie, au fost în schimb destulde reci”.

Analizând sorgintea acestei stăride lucru, generalul Averescu aratădeschis ce l-a nemulţumit şi careau fost cauzele acestei stări de lu-cruri. Fără a încerca să arunce vinaasupra generalului H.M. Berthelot,el învinuieşte partea română şi, înprimul rând, pe premierul românIon (Ionel) I.C. Brătianu şi MareleCartier General român care, înopinia sa, era aservit generaluluifrancez.

Arătând factorii ce au determinatasemenea relaţii, generalul Al.Averescu susţine: „Explicaţiunease găseşte de pe o parte în rezis-tenţa ce am depus faţă de acţiuneade dominare a ofiţerilor francezi, pede alta şi mai ales în conflictul depăreri asupra conducerii operaţiilorşi în fine atmosfera defavorabilăcreată mie de către şeful guvernu-lui. Dacă la Marele Cartier Generalromân, generalul Berthelot a reuşitcu o surprinzătoare uşurinţă sădomine complet şi definitiv situaţia,nu acelaşi lucru i s-a întâmplat cumine. Eu nu puteam acceptaamestecul ofiţerilor francezi în ex-ercitarea Comandamentului (actu-lui de comandă – n.a.). Acestamestec era nejustificat, deoarecepregătirea comandanţilor noştri demari unităţi era mult superioarăofiţerilor francezi ataşaţi pe lângăstatul lor major şi era imorală, fi-indcă nu se împărţeau şi răspun-derile”.

Pentru a-şi justifica cele mai desus, aduce o serie de argumente,dintre care ne vom referi doar lacâteva exemple pe care generalulAverescu le pune pe seamaamestecului şefului Misiunii militarefranceze în actul de comandă alMarelui Cartier General român.Astfel, generalul român susţine că:„Generalul Berthelot a fost inspira-torul continuu al operaţiilor ce auavut loc de la sosirea sa în Româ-nia, nu a avut să suporte nici o con-secinţă din rezultatele nefaste ceau urmat acestei inspiraţiuni (sacri-ficarea Detaşamentului «Cerna»,bătălia de pe Neajlov – n.a.). Istoria

va îngriji ca această responsabili-tate să revină acelor care, în doct-rina exercitării comandamentului,aveau obligaţiunea să conceapă şisă conducă operaţiile. Eu – con-tinuă generalul Averescu – nu amputut accepta domnia medioc-rităţilor, nici chiar când acesteaerau franceze. Conflictul de păreria început cu Bătălia de la Bucureşti(12 (25) noiembrie – 20 noiembrie(3 decembrie)1916 – n.a.), pentrua continua crescând în concepţiaoperaţiilor ofensive din 1917 şi cutriunghiul morţii”.

Continuând analiza disensiunilorsale cu Misiunea militară franceză,în special cu generalul Berthelot,viitorul mareşal al României arată:„Bătălia de la Bucureşti a fost inspi-rată de generalul Berthelot, contraconcepţiei Marelui Cartier Generalromân, care în locul unei acţiuniofensive, dăduse ordin de rezis-tenţe succesive, până la Neajlov,ca să acopere concentrarea Cor-pului 30 armată rus, după care săse procedeze potrivit situaţiei.Când mi s-a cerut părerea asupraacestei operaţii în proiect, răspun-sul meu a fost: este o bătălie pier-dută înainte de a fi angajată.Această părere a fost apoi confir-mată de realitate”.

Nu trebuie omis faptul că în relaţi-ile viitorului mareşal al României cugeneralul H.M. Berthelot, unanume rol în existenţa unor ani-mozităţi l-a deţinut şi mândria ge-neralului român dusă, uneori, pânăla a se manifesta orgolios în raportcu şeful misiunii militare franceze.

Aceste animozităţi probabil că arfi luat altă turnură, după 26 ianuarie(8 februarie) 1918, când generalulAlexandru Averescu a devenitprim-ministru, şeful guvernuluiromân de la Iaşi. Lucrurile s-au pre-cipitat în continuare însă, în contex-tul presiunilor făcute dereprezentanţii Puterilor Centraleasupra României de a semna câtmai repede „tratatul de Pace”impus de acestea României.

La scurt timp, Misiunea militarăfranceză a părăsit România, înluna februarie 1918.

AVERESCU, MILITARUL

- 22 -

Personal consider că legăturilenemijlocite de colaborare între co-mandanţii de unităţi şi subunităţi aiarmatei române şi personalul Misi-unii militare franceze au fost, înansamblu, de camaraderie şi re-spect reciproc. Istoria acelor anigrei a consemnat numeroase ma-nifestări de sincere camaraderie,de participare efectivă la lupte amilitarilor francezi alături de ceiromâni, dând chiar jertfe de vieţiomeneşti, care au produs o puter-nică impresie asupra trupelor noas-tre. Între cei ce au făcut supremulsacrificiu se numără şi mediculClunet – savant de renume mon-dial. În memoria jertfelor membrilorMisiunii militare franceze, a tuturorcelor ce au căzut în luptele de peteritoriul românesc, recunoscător,poporul român a ridicat un frumosmonument în parcul Cişmigiu, aflatîn centrul Capitalei.

Nu au lipsit nici acele situaţii încare anumite atitudini de aroganţăale unor cadre ale Misiunii Militarefranceze au umbrit, temporar,bunele raporturi dintre aliaţi.Asemenea episoade neplăcute,mai frecvente în prima parte arăzboiului, aveau să lase locul,după aprigele încleştări de laMărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, unorentuziaste aprecieri elogioase laadresa vitejiei şi spiritului combatival comandamentelor şi trupelorromâne.

Şi la nivel mai înalt s-au produs,pe parcursul cooperării cureprezentanţii armatei franceze,unele distanţe – între care se în-scriu şi relaţiile dintre generaliiAverescu şi Berthelot – re-proşându-se mai ales şefului Misi-unii militare franceze intervenţiile înluarea deciziilor de către MareleCartier General român.

Una dintre cauzele care au deter-minat aceste disensiuni este re-cunoscută cu francheţe degeneralul H.M. Berthelot, care adeclarat că „fusese trimis pe frontulromân să apere propriile intereseale ţării sale şi să determine Româ-nia să lupte până la capăt, indife-rent de pierderi, alături de Antantă”.Pe linia acestor îndatoriri care seconjugau cu incontestabile senti-mente de admiraţie pentru Româ-nia şi poporul său, el însuşi făcuseelogiul ostaşului român decla-rându-l „cel mai viteaz ostaş dinlume”.

În încheiere considerăm că ati-tudinea generalului Averescu a fostun act de demnitate, de apărare apoziţiei ofiţerului român, de vertical-itate faţă de oricare alt omolog alsău cu care este chemat să coo-pereze în luptă.

Generalul Averescu împreună cu generalul Berthelot (prim plan), ofiţeriromâni şi francezi, aşteptând sosirea Regelui Ferdinand I. (august 1917)

- 23 -

Cu cinismu-i specific, regele Carol al II-lea, lanumai câteva zile de la venirea pe tronulRomâniei, şi-a atribui, la 14 iunie 1930, rangul de

mareşal, în calitatea sa de comandant al armateiromâne, înainte de crearea cadrului legal, consfinţitabia la 19 şi 21 iunie.

Celor doi generali, veterani ai Primului Război Mon-dial, demnitatea de mareşal le-a fost acordată la 25octombrie 1930, la Sighişoara, în cadrul unui ceremo-nial militar special, desfăşurat în prezenţa regeluiCarol al II-lea.

Aşadar, cele două personalităţi militare ale armateiromâne, care în timpul războiului „au nutrit unul faţăde altul o antipatie evidentă”,[2] prelungită pentru totrestul vieţii, au primit demnitatea de mareşal pentru ajustifica sau acoperi ceea ce Carol al II-lea îşi atribuisepe nedrept, cât şi pentru a-i atrage de partea sa în cazcă situaţia ar fi impus-o.

La peste 90 de ani de la evenimentele politice şi mil-itare care i-au pus faţă în faţă pe cei doi generali ai ar-matei române, disputa acestora privinţa aspecteloroperaţionale ale structurilor de nivel strategic şi oper-ativ, necesită o abordare şi analiză obiectivă, pentru avalorifica ceea ce azi, poate prea „elevat” numim ex-perienţă acumulată şi lecţii învăţate.

Primul Război Mondial în general, Războiul de În-tregire a României în special, au scos în prim planul

evenimentelor politice şi militare o serie de personal-ităţi care au avut un rol hotărâtor în planificarea şi con-ducerea operaţiilor la nivel strategic.

Situaţiile des schimbătoare, necesitatea luării unordecizii rapide pentru găsirea soluţiilor adecvate mo-mentelor dificile create în desfăşurarea operaţiilor şiluptelor, au adus la masa discuţiilor, pentru a fi consul-tate şi a expune un punct de vedere, personalităţi pu-ternice, ambiţioase, orgolioase, care îşi „justificau”atitudinea prin argumente mai mult sau mai puţinsolide, dar aveau în vedere trecutul lor considerat glo-rios şi un atu faţă de partenerii de dialog.

În ceea ce priveşte armata română, Războiul de În-tregire s-a dovedit a fi nu doar o confruntare dură întregrupările de forţe angajate de la Nistru până laDunărea Mijlocie, ci şi de o continuă dispută, uneoriobiectivă, alteori subiectivă, un prilej de plată a unorpoliţe mai vechi sau mai noi, un teren de manifestarea ambiţiilor, pe plan militar, orgoliilor generate de fireanaturală sau exacerbate dorinţa de a fi în prim planulevenimentelor care prevesteau o glorie binemeritatăsau asumată.

Chiar dacă în anii războiului disputele în plan politicau ţinut capul de afiş al vieţii multor fruntaşi ai ţării,casta militară nu a fost scutită de asemenea mani-festări.

Dacă disputele politice erau la vedere, mediatizate

Disputa generalilor----------------------------------------------- Col. (r) prof. univ. dr. Ion GIURCĂ

Generalii Alexandru Averescu şi Constantin Prezan, ridicaţi la rangul şi demnitatea de Mareşal alRomâniei, au fost singurii care au meritat de drept această onoare şi recompensă, acordată de cătreregele Carol al II-lea ,imediat după venirea pe tronul României, la 8 iunie 1930.

Ideea acordării gradului şi demnităţii de Mareşal comandanţilor armatelor române, din perioada războiu-lui (1916-1918), a fost exprimată la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 de către regele Ferdinand I, cu ocaziaprimirii cărţii de mareşal din partea generalului Eremia Grigorescu. Cu acel prilej, suveranul României,adresându-se celor prezenţi, între care se aflau şi generalii care comandaseră armatele române în cam-paniile din anii 1916 şi 1917, a spus, între altele, că „se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandatarmate în războiul nostru, să fiţi înălţaţi la rangul de mareşal”[1]. Erau vizaţi, atunci, generalii AlexandruAverescu, Constantin Prezan, Eremia Grigorescu, Constantin Cristescu şi Ioan Culcer.

Dintre aceştia, în anul 1930, mai erau în viaţă doar generalii în rezervă Alexandru Averescu şi ConstantinPrezan, adversari nedeclaraţi ai lui Carol al II-lea, în anul 1918, ca urmare a dezertării din armată şi căsă-toriei cu Zizi Lambrino, prin încălcarea cutumei Casei Regale.

AVERESCU, MILITARUL

- 24 -

în presa de diferite orientări, disputa din interiorulcastei militare, pe care am putea să o numim, fărăteama de a greşi, disputa generalilor, era discretă,puţin cunoscută în mediile formatoare de opinii.

Documentele emise în perioada războiului şi memo-rialistica vremii sunt azi izvoare istorice care, fără în-doială, confirmă această dispută la nivelul generalilor,aflaţi în posturi de conducere şi comandă importante.

Studiile de caz dedicare Războiului de Întregire aRomâniei relevă că unul din exemplele edificatoare,privind disputa dintre două personalităţi militare, îl con-stituie cea dintre generalii Alexandru Averescu şi Con-stantin Prezan.

La intrarea României în război, în august 1916,ambii generali, aflaţi în timp de pace în poziţia de co-mandant de corp de armată: Alexandru Averescu laCorpul 1 armată, iar Constantin Prezan la Corpul 4 ar-mată, au fost numiţi în funcţia de comandant de ar-mată.

Dacă pentru generalul Constantin Prezan numireala comanda Armatei de Nord a constituit o promovare,pentru generalul Alexandru Averescu noua postură eraconsiderată una modestă, în raport cu ambiţiile sale,având în vedere antecedentele favorabile – ministrude război (13/26 martie 1907 – 3/16 martie 1909) şişef al Marelui Stat Major (18 noiembrie/1 decembrie1911 – 2/15 decembrie 1913).

Obiectivitatea abordării problemei şi realităţile de lasfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului alXX-lea, impune să scoatem în evidenţă câteva as-pecte privind parcursul în carieră a celor doi generali.

Generalul Alexandru Averescu, titrat la Şcoala Su-perioară de Război din Torino, a fost profesor şi co-mandant al Şcolii Superioare de Război din Bucureşti,şef de secţie în Marele Stat Major, autor al unorproiecte de operaţii pentru apărarea părţii de sud aţării.

Dar, poate cel mai mult, era veteran al Războiului deIndependenţă (1877-1878) şi al celui de Al DoileaRăzboi Balcanic (1913).

Cu toate acestea, o parte a ofiţerilor superiori şi ge-neralilor armatei, nu-i puteau „ierta” lui AlexandruAverescu faptul că nu urmase o şcoală de ofiţeri activi,fiind avansat ofiţer după absolvirea unei şcoli di-vizionare, urmate de către militarii activi cu gradul desergent.

De cealaltă parte, generalul Constantin Prezan ab-solvise o şcoală militară de ofiţeri activi, proveneadintr-o armă tehnică (geniu), dar nu era brevetat ofiţerde stat major.

Cu toate acestea, aflat succesiv la comanda Brigăzii12 infanterie, diviziilor 3 şi 7 infanterie (cu ultima în aldoilea război balcanic), al corpurilor 3 şi 4 armată, ge-neralul Constantin Prezan făcuse dovada capacităţiisale de organizare şi conducere.

Spre deosebire de Alexandru Averescu, ConstantinPrezan era concentrat exclusiv pe cariera militară, ne-

fiind în situaţia de a-şi dispersa efortul fizic şi intelec-tual, aşa cum o făcea cu multă energie ambiţiosul săuadversar din anii care au urmat.

Cert este că implicarea în politică a generaluluiAlexandru Averescu nu i-a adus beneficii în aniiRăzboiului de Întregire, fiind privit cu răceală disimu-lată, atât de către regele Ferdinand I, cât şi de cătreliderul vieţii politice româneşti din acea perioadă, I.I.C.Brătianu.

De altfel, în memorialistica vremii, dacă ar fi să-icităm doar pe Alexandru Marghiloman şi I.G. Duca,simpatiile şi antipatiile sunt clare: Alexandru Averescu,simpatizat de către conservatori, Constantin Prezan,de către liberali.

Rapiditatea intrării ţării în război, succesele iniţialeale armatei române în Transilvania, au scos în evi-denţă calităţile de lideri militari ale celor doi generali.

Şi totuşi, inevitabil, disputa între cei doi comandanţide armate şi-a avut începutul, în limitele decenţei, laînceputul lunii septembrie 1916, după căderea Turtu-caiei şi retragerii trupelor române din Cadrilater.

În ziua de 2/15 septembrie 1916, regele Ferdinand Iconvocase la Scroviştea pe comandanţii armatelor dinTransilvania, pe generalul D. Iliescu şi pe Ion I. C. Bră-tianu, pentru examinarea situaţiei de pe front şi luareaunei decizii pentru redresarea acesteia.

În cadrul Consiliului de Război, invitat să-şi expunăpunctul de vedere, generalul Alexandru Averescu apropus retragerea forţelor din Transilvania pe baza deplecare la ofensivă din Carpaţii Orientali şi Meridionali,constituirea unei grupări de forţe puternice în zonaFlămânda, forţarea Dunării şi executarea unei lovituriîn flancul şi spatele trupelor inamice pătrunse în Do-brogea.

Replica generalului Constantin Prezan nu s-a lăsataşteptată. I.G. Duca descrie simplu şi clar mesajul şiconcepţia generalului Constantin Prezan, care „a com-bătut cu hotărâre această părere (a generaluluiAlexandru Averescu n.n.), a susţinut menţinerea pla-nului iniţial, sporirea forţelor Armatei de Nord, spre aînvălui pe inamic şi a-l obliga să se retragă dupăMureş. Odată ajunşi pe linia Mureşului, frontul fiindconsiderabil scurtat, dânsul era de părere să ne forti-ficăm şi să aşteptăm iarna. Iar în Dobrogea defensivă”[3].

În cele din urmă, fără a se renunţa complet la ofen-siva din Transilvania, punctul de vedere al generaluluiAlexandru Averescu a triumfat, dar, din păcate, nu şiacţiunea din zona Flămânda pe care a pregătit-o cuminuţiozitate şi care a fost executată parţial.

Analiza propunerii lui Alexandru Averescu duce clarla concluzia că aceasta a fost greşită. Afirmaţia nu arela bază rezultatul acţiunilor planificate şi executate decătre Grupul de armate „Sud”. Punctul de vedere algeneralului Constantin Prezan a fost unul corect,bazat pe respectarea şi aplicarea legilor şi principiilorrăzboiului şi luptei armate, asigura cel puţin ipoteticscopul general al războiului stabilit prin planul de cam-

- 25 -

panie, care era „realizarea întregirii neamului, princucerirea teritoriilor locuite de Români, ce erau înglo-bate în monarhia austro-ungară” [4].

Oprirea operaţiunilor militare din cadrul aşa numitei„Manevra de la Flămânda”, desfiinţarea Grupului dearmate „Sud” şi revenirea acestuia la comanda Ar-matei 2 pot fi considerate un eşec personal pentru am-biţiosul şi orgoliosul general.

Totuşi, pentru a nu răni orgoliul celui care eşuase înîncercarea de redresare a situaţiei pe Frontul de Sud,Marele Cartier General a găsit de cuviinţă să constituieGrupul de armate „Nord”, format din Armata de Nordşi Armata 2, sub comanda generalului AlexandruAverescu.

Procedeul adoptat, o structură pentru un om, a fosto eroare din cel puţin două motive.

Structura era neviabilă din punct de vedere alnevoilor operaţionale şi a posibilităţilor de conducere şicooperare, având în vedere specificul caracteristicilorgeografico-militare ale zonei montane, între trecătorileOituz şi Buzău, cât şi posibilităţile tehnice de realizareşi asigurare a legăturilor de conducere şi cooperare.

În al doilea rând, trecerea generalului ConstantinPrezan în subordinea lui Alexandru Averescu, chiar

formal, a fost o eroare, care putea avea urmări dintrecele mai nedorite.

Dacă tot s-a dorit o reparaţie morală pentru gener-alul Alexandru Averescu, aceasta putea fi înfăptuităprin trecerea în subordinea sa a Armatei 1, al cărei co-mandant nu era la înălţimea responsabilităţilor care îireveneau, iar problemele operaţionale şi de conducereerau aproape similare cu cele cu care se confruntastructura creată.

Revenit pe frontul din Carpaţi, generalul AlexandruAverescu a primit sarcina să prezinte regelui Ferdi-nand I un proiect de operaţiuni pentru Armata 2 şi Ar-mata de Nord, să expună un punct de vedere înlegătură cu acţiunile viitoare.

Pe fondul noii misiuni încredinţate, la 1/14 octombrie1916, la Bacău, a avut loc o întâlnire între generaliiAlexandru Averescu şi Constantin Prezan, desfăşuratăîntr-un cadru sobru, reţinut, fără manifestări ostile di-recte, dar suficient de rece şi prevestitoare de contrereciproce între cei doi comandanţi de armate.

Atacurile inamicului pe frontul din Carpaţi, la în-ceputul lunii octombrie 1916, impunea conlucrareaîntre cei doi generali, dar, previzibil, acest lucru nus-a produs.

Regele Ferdinand I, generalii Alexandru Averescu, Eremia Grigorescu şi Constantin Prezan participând la un ceremonial religios la Sascut.

AVERESCU, MILITARUL

- 26 -

Practic, Constantin Prezan nu-i recunoştea luiAlexandru Averescu poziţia de şef, astfel că lucra di-rect cu Marele Cartier General. Acest aspect este re-latat de către AlexandruAverescu în „Notiţe zilnice derăzboi”, în care prezintă succint diferendul: „Am cerutexplicaţiuni Armatei de Nord asupra situaţiunii şiasupra procedeului de a raporta direct Marelui CartierGeneral, fără ca să am cea mai mică cunoştinţă decele petrecute. Generalul Prezan s-a formalizat şi îmirăspunde, în termeni înţelepţi, lăsând a se înţelege căel, ca comandant de armată şi pe baza ordinelor ceare, poate corespunde direct cu cartierul general şi eudacă voiesc să ştiu ce se petrece la armata lui (caremomentan era pusă sub comanda mea), să măadresez Marelui Cartier” [5].

În lipsa unui punct de vedere al generalului Constan-tin Prezan, în privinţa colaborării cu AlexandruAverescu, este destul de greu de apreciat cine aveadreptate în acest caz, deoarece, deşi numit în frunteanoii structuri, comandantul Armatei 2 primea ordinedoar pentru executarea misiunilor de către forţeleromâne ce acţionau între Valea Buzăului şi culoarulRucăr-Bran.

Fiecare armată primea ordine direct de la MareleCartier General, în consecinţă ordinele trebuiau exe-cutate ca atare.

De fapt, constituirea Grupului de armate „Nord” afost o decizie, după părerea noastră, în dezacord cusituaţia concretă, cu realităţile de pe frontul român.

Armata de Nord şi Armata 2 erau separate de MunţiiVrancei, între acestea existând un interval de peste100 km, ceea ce făcea imposibilă orice coordonare aacţiunilor.

În plus, fiecare armată trebuia să apere câte o di-recţie importantă, care conducea spre zone de valoarestrategică: Valea Prahovei cu zona petrolieră şi ba-zinul carbonifer-petrolier Moineşti – Comăneşti.

Ruptura între cei doi generali era amplificată şi deaprecieri, uneori nefondate, referitoare la acţiunile Ar-matei de Nord, despre care generalul AlexandruAverescu a scris într-un memoriu adresat regelui Fer-dinand I, că aceasta s-a retras atât datorită situaţieigenerale de pe frontul român, cât şi din cauza lipseide vigoare pentru a lupta contra forţei superioare.

Aprecierea comandantului Armatei 2 era, însă, încontradicţie cu cea a Marelui Cartier General care,într-o telegramă trimisă acestei mari unităţi, arăta că:„Armata de Nord, într-o situaţiune mai dificilă, şi în faţaatacurilor unor forţe superioare a contraatacat zecezile de-a rândul şi a reuşit să izgonească pe inamicpeste frontieră (referire la luptele de la Oituz, din primadecadă a lunii octombrie 1916, nn). Aştept acelaşilucru de la Armata a II-a. Vă fac personal şi directrăspunzător de neexecutarea, până la limitele puteriiomeneşti, a ordinului de faţă” [6].

Fermitatea manifestată, în telegrama semnată de în-suşi regele Ferdinand I, era determinată de înaintareaîn aceeaşi perioadă, a forţelor germane şi austro-un-gare în lungul trecătorilor Rucăr-Bran şi Buzău.

Este drept, valoarea cantitativă şi calitativă a forţelorcu care se confrunta Armata 2 era net superioară celorce acţionau în fâşia Armatei de Nord.

Tocmai aceasta l-a iritat pe generalul AlexandruAverescu, care a considerat telegrama ca pe un ordinobservator, determinându-l să trimită un memoriu, în-soţit de documente de luptă, prin care „să dovedescRegelui cum conduc eu armata .... în care se vede lă-murit hotărârea fermă de a rezista, cu orice preţ şipână la ultima extremitate”.[7]

În memoriul adresat regelui Ferdinand I, generalulAlexandru Averescu arăta, pe bună dreptate, că situ-aţia din zona sa de responsabilitate se datora faptuluică la reluarea comenzii a găsit-o „în plină retrageredezordonată, cu unităţi cuprinse de panică în urma în-frângerilor suferite, iar pe de altă parte faptul că de 20de zile, unităţile necontenit în luptă, nu au primit încăoamenii necesari pentru împlinirea golurilor”.[8]

Pentru a fi mai concret şi elocvent, orgoliosul gen-eral făcea o prezentare comparativă a situaţiei celordouă armate: „după datele ce le am de la acel coman-dament, chiar în ziua de 3 octombrie, erau: Divizia 7-28353 oameni, Divizia 8 - 23262 oameni şi Divizia 14- 28360 oameni, pe când la Armata a II-a .... o bunăparte din batalioane de abia numără 250-300 oameni,iar Divizia 21 a avut în front ieri numai 2400 luptători”.[9]

Se pare că, cei care au formulat telegrama, in-tenţionat sau involuntar, nu au avut în vedere cunos-cută, de acum, adversitate dintre cei doi generali. Cusiguranţă, dacă din conţinutul telegramei lipsea ele-mentul de comparaţie dintre acţiunea celor două ar-mate, reacţia generalului Alexandru Averescu ar fi lipsitsau ar fi fost de altă natură.

A fost un moment care a exacerbat relaţiile dintre ceidoi comandanţi de pe frontul din Carpaţi.

Zilele următoare nu au avut menirea să-l linişteascăpe generalul Alexandru Averescu. Noi imputaţii asupraacţiunii Armatei 2, altă comparaţie cu Armata de Nord,ceea ce l-a determinat pe Alexandru Averescu sănoteze „Înţeleg să aibă cineva simpatii şi antipatii, nuînţeleg însă denaturarea faptelor, care, oricum le-ai în-toarce, rămân fapte” [10].

Desfăşurarea nefavorabilă a acţiunilor armateiromâne în Valea Jiului şi apoi în Oltenia şi în ValeaOltului, a impus Marelui Cartier General să constituieGrupul de armate „General Prezan”, cu misiunea de aopri înaintarea inamicului spre Bucureşti.

Înştiinţat asupra concepţiei operaţiei din CâmpiaRomână, generalul Alexandru Averescu nota „ ...amcăpătat convingerea că operaţiunile proiectate nuaveau la bază realitatea stării de lucruri”.[11]

Evoluţia situaţiei militare, în ultima decadă a luniinoiembrie 1916, a confirmat previziunea comandan-

- 27 -

Mareşalii Averescu şi Prezan împreună cu Regele Carol al II-lea.

AVERESCU, MILITARUL

- 28 -

tului Armatei 2. Bătălia pentru Bucureşti a fost pier-dută. Capitala a fost evacuată fără luptă, a începuttragica retragere a armatei spre Moldova.

Situaţia creată, criza de comandament la nivelulMarelui Cartier General, a impus importante schimbări.

În legătură cu acestea, generalul AlexandruAverescu nota, la 2/15 decembrie 1916: „De câtevazile circulă zvonul unei noi cârpeli; azi am căpătat con-firmarea lor. Extraordinar. Eu voi rămâne deocamdatăcomandantul Armatei a II-a, care se va compune dinceea ce a mai rămas în stare de a mai fi întrebuinţat.

Generalul Prezan va fi şeful de Stat Major al Armateiromâne. Iată unde am ajuns, din cauza dorinţei de ainventa oameni.

Chiar şi acum, când apa a trecut de gât, se numeşteşef de Stat Major al armatei un ofiţer merituos în armageniului, dar care nu a servit măcar o zi în StatulMajor”.[12]

Chiar dacă nu a spus-o direct, imediat, AlexandruAverescu a fost afectat de noile numiri în funcţii lanivelul Marelui Cartier General.

În perioada următoare, a căutat să determine, pediferite căi, o serie de oameni influenţi, să acţioneze îndirecţia numirii sale într-o funcţie de răspundere.

Edificatoare, în acest sens, a fost propunerea pecare i-a făcut-o, la 25 ianuarie /7 februarie 1917, luiBarbu Ştirbei, pe care o găsim în „Notiţe zilnice derăzboi”....”să fiu trimis la armată, creându-mi-se acolosituaţiunea pe care a avut-o Cernat în 1877, adicăRegele să ia Comandamentul Armatelor aliate dinRomânie, iar eu să comand Armata Română”.[13]

Generalul Alexandru Averescu „a găsit” şi soluţiapentru întrebuinţarea lui Constantin Prezan: „sărămână pe lângă rege, în calitatea sa de azi, ca şef deStat Major prin raporturile dintre Comandamentul fron-tului şi Armata Română”.[14]

Aşadar, în viziunea lui Alexandru Averescu, Con-stantin Prezan urma să joace un rol cu totul secundarîn ierarhia militară românească, să fie deposedat deorice prerogative în conducerea armatei române.

Deşi dorea din tot sufletul să evite o subordonarefaţă de generalul Constantin Prezan, AlexandruAverescu gândea: „Sunt sigur că propunerea va fi răuprimită de camarila de la Marele Cartier General şi înspecial de misiunea franceză”.[15]

Prima jumătate a anului 1917 a cuprins amplul şicomplexul proces de reorganizare a armatei române,în care cei doi protagonişti au fost implicaţi direct, darcu responsabilităţi diferite.

În această perioadă generalul Averescu a exploatatorice disfuncţionalitate în activitatea Marelui CartierGeneral, a combătut sau şi-a exprimat alte păreriasupra modului de desfăşurare a acestui proces.

Ironic, Alexandru Averescu nota, la începutul luniifebruarie: „Prezidă la organizarea armatei noastreadevărate capacităţi! Ceea ce s-ar fi putut face în 2cel mult 3 luni, prevăd că nu se va termina nici în 6luni. Pentru armata mea sunt însă sigur că, cu toată

reaua voinţă de sus, voi fi gata la finele lui aprilie”.[16]

Aprecierea îl viza, evident, pe generalul ConstantinPrezan. Totuşi, câtă dreptate avea cel care la Bacău,unde îşi instalase comandamentul, transformasereşedinţa sa într-un „focar politic” sediul unei ade-vărate opoziţiuni şi nu cartierul unei armate!?

Trebuie subliniat, însă, că problema reorganizării ar-matei era sarcina de bază a Marelui Cartier General,căreia generalul Constantin Prezan şi colaboratorii săinemijlociţi îi acordau atenţia cuvenită.

În timp ce generalul Alexandru Averescu avea timp,chiar îl găsea, în mod special, pentru intrigi politice,generalul Constantin Prezan s-a consacrat total în-deplinirii misiunii ce i s-a încredinţat.

Cu toate divergenţele dintre Alexandru Averescu şiConstantin Prezan sau nemulţumirile expuse înrapoarte şi memorii adresate Marelui Cartier General,comandantul Armatei 2 s-a conformat întrutotul or-dinelor primite, a reuşit să reorganizeze forţele dinsubordine în condiţii corespunzătoare, aducându-le lao capacitate combativă ridicată.

Un alt moment al confruntării între cei doi generalil-a constituit întâlnirea, la 15/28 martie 1917, a regeluiFerdinand cu Constantin Prezan şi AlexandruAverescu, consacrată stabilirii modului de acţiune aarmatei române în cadrul operaţiunilor în curs depregătire pe frontul din Moldova.

Divergenţele au apărut ca urmare a punctelor devedere, total diferite, în privinţa ofensivei din PoartaFocşanilor.

Generalul Constantin Prezan a opinat că Armata 1trebuie concentrată în zona Nămoloasa, de unde, îm-preună cu Armata 6 rusă, să declanşeze ofensiva spreRîmnicu Sărat şi Brăila, Armata 2 trebuind săacţioneze ofensiv prin trecătoarea Oituz spre Braşov.

Apreciind că planul propus de generalul ConstantinPrezan ar fi dus la acţiuni pe direcţii divergente,Alexandru Averescu propunea ca Armata 2 să înain-teze în Valea Putnei, apoi spre Focşani, RâmnicuSărat, pentru „a împinge pe inamic din munţi spre şesobligându-l a lua front, orientat cu flancul drept sprefrontul nostru de pe Siretul de Jos”.[17]

Comandantul Armatei 2 aprecia că acţiunea forţelorsale ar fi favorizat trecerea la ofensivă a Armatei 1,obligându-l pe inamic să se apere pe aliniamentelesuccesive pe râurile Rîmnic, Buzău sau chiar Cricov-Ialomiţa.

Ca de fiecare dată, Alexandru Averescu făcea prop-uneri care aveau în vedere ca rolul principal să revinăforţelor din subordinea sa, neglijând ansamblul situ-aţiei şi scopurile generale ale operaţiunilor viitoare.

Şi de această dată, aprecierile la adresa lui Con-stantin Prezan sunt caustice: „Nici până azi nu a pri-ceput caracterul războiului actual şi nu a parvenit să-şidea seama de adevărat valoare a duşmanului ceavem în faţă. Peste putinţă să ne înţelegem. Vorbimdouă limbi diferite. Regele mi-a făcut impresia că în-clină înspre ideile mele, deşi cu siguranţă este îndoc-

- 29 -

trinat în cealaltă direcţie”.[18]

În perioada următoare, spre regele Ferdinand I şiMarele Cartier General, au „curs” rapoarte şi memoriiale generalului Alexandru Averescu, prin care justificaideile sale şi insista ca ele să fie însuşite.

Spre deziluzia sa, nici la întrunirea din 13/26 mai1917, la care au participat toţi factorii de deciziepolitică şi militară, generalul Alexandru Averescu nu şi-a putut impune punctul de vedere.

Participanţii au adoptat, în final, concepţia prezen-tată şi justificată de către generalul Constantin Prezan.

Generalul Alexandru Averescu rămânea cu satis-facţia că armata sa va declanşa prima acţiunile mi-litare, de succesul acestora depinzând trecerea laofensivă în sectorul Nămoloasa.

Ofensiva Armatei 2 la Mărăşti a fost un real succes,marile unităţi pătrunzând până în Valea Putnei, contrarordinului Marelui Cartier General, din 12/25 iulie 1917de a se opri pe aliniamentul cucerit.

Pătrunderea adâncă a forţelor de la flancul stâng adeterminat rămânerea unităţilor de la flancul drept multînapoi, în faţa Măgurii Caşinului.

Declanşarea de către Armata austro-ungară a ofen-sivei în Valea Oituzului, la 26 iulie/8 august 1917, aimpus replierea forţelor principale ale Armatei 2 pealiniamentul pe care se găseau la 12/25 iulie.

A fost rândul generalului Constantin Prezan să-latace pe Alexandru Averescu.

Într-o discuţie cu I.G. Duca, în timpul luptelor de laOituz, Constantin Prezan îi arăta ministrului liberal.„Avem destule greutăţi, dar ce mă doare e că peaceasta ne-am pricinuit-o singuri. Dacă Averescu neasculta, dacă pentru a-şi face reclamă nu înainta laMărăşti mai mult decât trebuia .... germanii nu s-ar figândit să concentreze forţele lor în acest punct slab.... Când Averescu îmi tot cere rezerve, îmi vine să-irăspund: de ce nu m-ai ascultat când îţi ceream dupăMărăşti să te opreşti şi să nu-mi degarniseşti frontul.Acum ca să-l scap din încurcătură sunt bun, atunciînsă eram colegul care din gelozie nu vrea să-l lasesă culeagă laurii marilor sale izbânzi”.[19]

Cu toate disfuncţionalităţile apărute în vara anului1917, cele două armate române şi celelalte forţe depe front, şi-au îndeplinit misiunile cu prisosinţă.

Cum era de aşteptat, generalul Alexandru Averescunu a scăpat nicio ocazie pentru a minimaliza rezul-tatele acţiunilor Armatei 1, căutând să dovedească,statistic, rolul principal al Armatei 2 pe timpul operaţiilorşi luptelor din iulie-august 1917.

În condiţiile încheierii armistiţiului ruso-german de laBrest-Litovsk, la 22 noiembrie/5 decembrie 1917, gu-vernul român a fost nevoit să semneze, patru zile maitârziu, la Focşani, un acord de încetarea focului cuPuterile Centrale.

Pentru a nu fi implicat în această acţiune, regele Fer-dinand I a predat Comanda Supremă a armatei gen-eralului Constantin Prezan.

Ce altceva mai trebuia făcut pentru o nouă tresărire

de orgoliu a generalului Alexandru Averescu?Invitat să dejuneze la Palatul regal din Iaşi, la 22

noiembrie/5 decembrie 1917, nu a rezistat, după cumînsuşi nota, şi „am rugat pe rege să mă desărcinezede comandamentul armatei, deoarece nu pot rămânesub comanda generalului Prezan”.[20]

În cele din urmă între rege şi Averescu s-a ajuns laun compromis, Ferdinand I i-a acordat un concediutacit, spunându-i generalului „linişte, tăcere, concediu”.

Au urmat două luni de linişte, perioadă în careAverescu era preocupat de viitorul său politic, în timpce Prezan era sufocat de complexele probleme pecare le avea de rezolvat armata: preluarea frontuluipărăsit de armata rusă, restabilirea ordinii întreCarpaţii Orientali şi Prut, apoi între Prut şi Nistru.

La 29 ianuarie/11 februarie 1918, AlexandruAverescu şi-a văzut visul împlinit. A fost desemnatPreşedinte al Consiliului de Miniştri.

A fost cel care a negociat preliminariile păcii de laBuftea, semnate de Constantin Argetoianu la 20 feb-ruarie/5 martie 1918.

În perioada primei sale guvernări, generalul Alexan-dru Averescu a avut, totuşi, satisfacţia de a-şi impuneunele puncte de vedere, faţă de generalul ConstantinPrezan, prin invitarea acestuia la unele şedinţe aleConsiliului de Miniştri.

Menţionăm doar întâlnirea dintre cei doi generali, cuocazia şedinţei Consiliului de Miniştri din 18 febru-arie/3 martie 1918, în cadrul căreia a fost discutatăproblema posibilităţilor şi rezultatului unei reluări a op-eraţiunilor.

Făcând aprecieri sarcastice faţă de punctul devedere exprimat de către generalul Constantin Prezanîn cadrul şedinţei, Alexandru Averescu nota cu satis-facţie modul cum a concluzionat asupra problemei îndiscuţie: „Am rezumat cele spuse în aceea că rezis-tenţa este posibilă, dar va fi de durată limitată şi se vatermina prin nimicirea armatei”.[21] Prin urmare, gener-alul Constantin Prezan nu putea să întreprindă nimic,pacea trebuia încheiată.

În istoriografia românească se vorbeşte de mareapopularitate a generalului Averescu în perioadarăzboiului. Aceasta s-ar fi datorat, după apreciereamultor autori, succeselor sale militare. Se pare că re-alitatea era cu totul alta.

Mihail Manolescu, ilustrul economist din perioada in-terbelică, cel căruia soarta i-a hărăzit să semneze Dic-tatul de la Viena, la 30 august 1940, ne dă o explicaţieîn „Memoriile” sale.

Ne permitem să reproducem câteva din aprecierilelui Mihail Manolescu care, contemporan cu eveni-mentele, consemna: „Pentru istoricul viitor, şi mai alespentru cercetătorul psihologiei populare, va fi nespusde instructiv să cerceteze care, au fost originile realeale popularităţii imense a generalului Averescu. Eu,personal, socotesc că valoarea sa de conducător deoaste a fost poate componenta cea mai mică a popu-larităţii sale. Cel dintâi element al popularităţii lui a stat

AVERESCU, MILITARUL

- 30 -

în persecuţia sistematică care s-a îndrep-tat împotriva generalului din partea luiIonel Brătianu şi în special în obstinatulrefuz al acestuia de a-l numi comandantsuprem al războiului nostru.”[22]

Din punctul de vedere al autorului susmenţionat, Pacea de la Bucureşti, „a fostprivită de masele populare ca un mareoftat de uşurare, iar generalul Averescua ajuns şi mai popular şi mai iubit decâtera, fiindcă a adus mult aşteptatapace”.[23]

Aşadar, la sfârşitul lunii ianuarie 1918,drumurile celor doi generali au luat o di-recţie total opusă.

Generalul Averescu a intrat în viaţapolitică, căreia i s-a consacrat până la 4iunie 1927 când, aşa cum nota MihailManolescu „s-a încheiat fără bărbăţie şifără glorie”[24].

Generalul Prezan a rămas un fidel alinstituţiei în care s-a format şi a parcurstoate treptele ierarhiei militare.

Începând cu toamna anului 1918,revenit în fruntea Marelui Cartier Gen-eral, a condus operaţiile armatei româneîn Basarabia, Bucovina, Transilvania şiUngaria, a apărat frontiera de est a ţăriiîmpotriva atacurilor bandelor bolşeviceruseşti şi ucrainiene, până la 20 martie1920 când armata a fost demobilizată.

Divergenţele între cei doi generali în anii războiuluinu au fost de natură să influenţeze decisiv desfăşu-rarea operaţiunilor militare, dar nici nu a fost benefică.

În mod normal asemenea situaţii trebuie evitate saustopate, ele putând degenera şi influenţa negativbunul mers al acţiunilor în toate planurile şi la toatenivelele.

Aflaţi în atenţia responsabililor politici cei doi generaliau fost trataţi inegal, fiecăruia i s-au recunoscutmeritele şi li s-au dat responsabilităţi majore.

Au fost, în cele din urmă, două personalităţi cu ca-ractere distincte, cu rol important în ducerea luptelor şiîndeplinirea scopului Războiului de Întregire.

Implicarea generalului Alexandru Averescu înpolitică, domeniu pentru care nu era croit, ca structurăpsihică, nici pregătit, rămânând toată viaţa, prin com-portament, un militar cu o rigoare şi un mod de mani-festare care l-au făcut, în cele mai multe cazuri,antipatic adversarilor, celor neutri şi chiar unor colab-oratori apropiaţi, s-a dovedit a fi un angajament nein-spirat pentru cel care, cu toate tarele sale, rămâne opersonalitate marcantă şi controversată în istoria mil-itară şi politică a României.--------------------------------

Note:[1] Apud, Mareşalii României, Editura Academiei de Înalte StudiiMilitare, Bucureşti, 1999, p. 8.[2] Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu, militarul, omul

politic, legenda, Editura Militară, Bucureşti, 2005, p. 366.[3] I.G. Duca, Memorii, vol. 3, Editura Machiavelli, Bucureşti,1994, p. 41.[4] România în războiul mondial 1916-1919, vol. 1, ImprimeriaNaţională, Bucureşti, 1934, p. 97.[5] Mareşalul Alexandru Averescu, Notiţe zilnice din război, vol. 2,Editura Militară, Bucureşti, 1992, p. 50-51.[6] Ibidem, p. 53.[7] Ibidem.[8] Ibidem, p. 54.[9] Ibidem.[10] Ibidem, p. 73.[11] Ibidem, p. 91.[12] Ibidem, p. 99.[13] Ibidem, p. 110.[14] Ibidem.[15] Ibidem.[16] Ibidem, p. 113.[17] Ibidem, p. 121.[18] Ibidem, p. 120-121.[19] I.G. Duca, Op. cit., p. 271.[20] Mareşal Alexandru Averescu, Op. cit., p. 213.[21] Ibidem, p. 256.[22] Mihail Manoilescu, Memorii, vol. 1, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1993, p. 28.[23] Ibidem, p. 29.[24] Ibidem, p. 93.

- 31 -

Generalul Mihail I. Buttescu,fostul Comandant al Regi-mentului 2 Vânători „Regina

Elisabeta”, s-a născut, la 3 noiem-brie 1878, în satul Agapia, dinjudeţul Neamţ. Tatăl său, preotulIancu Butescu, a fost „slujitor 57 deani în altarele Sfintei MânăstiriAgapia”, aşa cum scrie pe cruceade piatră a mormântului său, iarmama – presvitera SmarandaButescu – era fiica preotului TeodorTeodorescu, păstor al credincioşilordin parohia satului Lunca din co-muna Vânători Neamţ.

Memoriile sale, scrise într-ocaligrafie impecabilă, într-un stil de-scriptiv care vădeşte apropiereageografică şi, în parte, temporalăcu Mihail Sadoveanu sau cu hu-muleşteanul Ion Creangă, acoperăpeste 1.200 pagini, pe trei caiete,fiind finalizate la 17 noiembrie1948. Ne aflăm, aşadar, în faţaunei extraordinare abundenţe şi di-versităţi de informaţii, dintr-o epocăîn care Regatul României şi orga-nismul său militar se lanseazăhotărât pe calea modenizării, dupămodel occidental, sub ocârmuireasuveranului Carol I.

Revenind la autorul memoriilor,pe care le-am dori publicate într-unviitor apropiat, cu sprijinul EdituriiMilitare, aflăm că el a absolvitclasele primare la Târgu Neamţ,unde „tata mi-a pus şi un profesorparticular de limba franceză”, aurmat apoi cursurile LiceuluiNaţional din Iaşi (1890 – 1895) şi

cele ale Şcolii Fiilor de Militari(1895– 1898), unde i-a avut profesori,printre alţii, pe A. D. Xenopol, la is-torie, pe prof. univ. Ralet, la mate-matici, iar ca director de studii pemaiorul de stat major, Arthur Văi-toianu, viitor Ministru de Război.Figura şi ţinuta vestimentară a pe-dagogului său, locotenentul EugenBotez (Jean Bart) aveau să-isădească în suflet dorinţa nemăr-turisită de multe ori de a deveniofiţer de Marină.

Se înscrie, în 1898, la Şcoala deArtilerie, Geniu şi Marină din Bu-cureşti şi, după numai o lună decursuri, este selecţionat pentru aurma Şcoala Militară în Germaniaşi, fireşte, optează pentru Marină.Ajuns la Berlin, la sediul LegaţieiRomâniei conduse de AlexandruBeldiman, este întâmpinat de unofiţer în uniformă germană care seprezintă ca fiind Alexandru D. Sturdza,locotenent în Batalionul Pionieri deGardă, ofiţer în armata ÎmpăratuluiGermaniei.

Din păcate, înscrierea tânăruluiMihail Butescu la Marină nu s-amai putut face, decât dacă se maiaştepta un an, fapt pentru care ac-ceptă repartizarea la Regimentul IGardă al Ducelui de Nassau cusediul la Mainz.

La 27 ianuarie (de Ziua Împăra-tului) 1899, a fost înaintat subofiţerşi de la 1 aprilie, anul următor, în-cepe cursurile Şcolii de Război dinAnklam în calitate de „Degenfähn-rich”(ofiţer-aspirant) pentru ca, la

27 ianuarie 1900, să fie avansat, laMainz, „Leutenant al ÎmpăratuluiPrusiei”.

După o serie de călătorii de studiiîn Elveţia şi Italia, revine în ţară,este primit la Peleş, de RegeleCarol I şi repartizat apoi, cu gradulde Sublocotenent, la Regimentul 2Vânători „Regina Elisabeta”, dislo-cat atunci cu un batalion în garni-zoana Constanţa. De remarcatprezenţa sa alături de alţi ofiţeri custudii în Occident: căpitanulAlexandru D. Sturdza; căpitanulHarhas, fost şapte ani la stagiu înarmata austriacă; locotenentulGheorghe (Zizi) Cantacuzino, ab-solvent al Şcolii Militare de la Saint-Cyr; locotenentul Vasiliu-Năsturel,fost doi ani la stagiu în armata aus-triacă ş.a.

La 10 mai 1904 este avansat lo-cotenent, la excepţional, şi numitdirector şi profesor instructor alGrupei 1 ofiţeri („arme străine”) dincadrul Şcolii de Unificare a In-strucţiei pentru ofiţerii subalterni şisubofiţerii Corpului 2 Armată, co-mandat de Principele moştenitor,Ferdinand.

După stagii la comanda Batali-onului de Grăniceri, din sectorul defrontieră Burdujeni (1 apr. 1905 –15 iulie 1906), apoi la Regimentul23 „Ialomiţa”, dislocat la Călăraşi(15 iulie – 15 sept. 1906), la Regi-mentul 32 „Mircea” din Ploieşti(15sept. 1906 – 1 iunie 1907), estenumit profesor secund şi instructorde tragere la Şcoala de Tragere a

Alexandru Averescuîn memoriile generalului Mihail Buttescu----------------------------------------- Comandor (r) Gheorghe Vartic

AVERESCU, MILITARUL

- 32 -

Infanteriei de la Dadilov (azi, MihaiBravu), comandată de maiorul Gh.Mărdărăscu (1 iunie – 1 sept.1907). Adjutant la Brigada 9 Infan-terie de la Ploieşti (1 sept. – 1 apr.2008), revine prof. titular în loculcpt. Gh. Dabija la Şcoala deTragere a Infanteriei de la Dadilov,mutată la Slobozia.

La 10 mai 1909, e avansat căpi-tan şi, în 1911, e numit comandantde companie la Regimentul 6Vânători din Bucureşti, comandatde locotenent-colonelul AlexandruD. Sturdza.

La 30 septembrie 1912, echemat la Palatul Regal, împreunăcu locotenent-colonelul AlexandruD. Sturdza, şi li se încredinţează,de către Regele Carol I, instruireaPrinţului Carol, în cadrul Regimen-tului 6 Vânători. La 1 octombrie1913, este numit comandant decompanie şi profesor de „educaţiemilitară, tactică şi arme portative” laŞcoala Militară de Ofiţeri de Infan-terie.

Pregătirea teoretică şi practică înşcolile militare germane şi în ar-mata prusiană, cunoaşterea lim-bilor germană şi franceză, pe carele vorbea fluent, l-au făcut respec-tat în rândul tinerilor dornici săurmeze cariera militară, cărora le-a împărtăşit din experienţa sa şi pecalea elaborării unor lucrări de spe-cialitate. A reuşit să publice 14 vo-lume, din care reţinem:

- Carnetul ofiţerului instructor derecruţi (sept. 1904);

- Teoria infanteristului (oct. 1904);- Experienţa unui comandant de

regiment din armata austro-ungară(traducere din germană – 1908)

- Sfaturi pentru instructorii detragere (1909);

- Instrucţia individuală de luptă(1910);

- Instrucţia de luptă a grupu-lui(1910);

- Tragerile de luptă (1910);- Mitralierele infanteriei (1910);- Curs de educaţie militară a

elevilor ofiţeri (1913).Intrarea României în Primul

Război Mondial îl găseşte pemaiorul (avansat la 1 aprilie 1916)Mihail Buttescu, la comanda Regi-

mentului 2 Vânători „Regina Elisa-beta”, cu care va participa la lupteledin zona Câmpulung, Bran, Şer-caia, Făgăraş, Cincu Mic, CincuMare, Zărneşti şi, apoi, în re-tragere, de la Tabla Buţii, dintoamna anului 1916, regimentcare, alături de Regimentul 30 In-fanterie, constituise Grupul „Bran”,în compunerea Diviziei 3 Infanterie(general Marin Niculescu) din Cor-pul 2 Armată (general DumitruCotescu) al Armatei a II-a, coman-date de generalul AlexandruAverescu, având ca şef de statmajor pe generalul Gh. Mărdărăscu.

După stabilizarea frontului, lasfârşitul anului 1916, maiorul MihailButtescu a fost numit, din ordinulgeneralului Al. Averescu, ofiţer de

legătură între Armata a II-a românăşi Armata 9 rusă, care înlocuise Ar-mata de Nord a generaluluiPrezan. Era, indiscutabil, o re-cunoaştere a meritelor sale, dar şio dovadă a încrederii de care sebucura comandantul Regimentului2 Vânători „Regina Elisabeta” înfaţa comandantului Armatei a II-a,care îi spunea: „Te-am ales pe D-ta pentru o misiune delicată... Nueste clarificată încă chestiuneaÎnaltului Comandament comunpentru teritoriul României, gene-ralul Alexeev ori M.S.Regele; iarcolaborarea acestor armate vaprezenta şi unele chestiuni deli-cate... D-ta le vei sesiza... şi mă veiţine la curent, printr-un cifru specialpentru noi doi”.

� Mareşalul Averescu în vizită pe câmpul de luptă de la mărăşti

- 33 -

La 1 aprilie 1917 este înaintat lagradul de locotenent-colonel şireadus la comanda Regimentului 2Vânători „Regina Elisabeta”, cucare avea să se afle în fâşia deofensivă a Diviziei 3 Infanterie înmarea operaţie de la Mărăşti con-dusă de generalul Averescu. În cur-sul nopţii de 10/23 spre 11/24 iulie1917, asaltul vânătorilor Regimen-tului 2 „Regina Elisabeta” creazăprima breşă în poziţia de apărareinamică de pe creasta DealuluiMărăşti, eliberând localitateaomonimă şi cucerind linia a doua ainamicului de pe Dealul Teiuşului.Acţiunea a fost precedată de o mi-siune de cercetare, executată de ogrupă de ostaşi condusă personalde locotenent-colonelul MihailButtescu. Pentru faptele de vitejiedin acele zile , Regimentul 2 Vână-tori „Regina Elisabeta” şi coman-dantul său au fost decoraţi de cătreRegele Ferdinand cu Ordinul„Mihai Viteazul”.

În economia memoriilor gener-alului Mihail Buttescu, participareasa şi a ostaşilor săi la campania dinBulgaria, din vara anului 1913, dar,mai cu seamă drumul de luptă alRegimentului 2 Vânători, în Războ-iul de întregire a neamului ocupălocul cel mai important. Suntdezvăluite, totodată, relaţiile de co-mandament din structura Armatei aII-a, divergenţele de opinii, animoz-ităţile dintre ofiţerii români şi ceifrancezi, dizolvarea structurală aarmatei ruse, sub influenţa conta-minării bolşevismului etc.

Figura centrală la care se ra-portează mereu memorialistul este,fără îndoială, generalul AlexandruAverescu, comandantul Armatei aII-a, un adevărat idol al său, căruiai-a fost leal, atât ca ostaş, în vre-muri de război, cât şi ca om politicîn timp de pace. În viziunea co-mandantului Regimentului 2 Vână-tori, pusă uneori ca opinie a unorofiţeri rezervişti din anturajul său,generalul Averescu era omul prov-idenţial, singurul care ar fi pututsalva ţara dacă ar fi avut puterea şin-ar fi fost, în repetate rânduri, ţintaliberalilor.

„O altă parte a rezerviştilor mei –

scrie generalul Mihai Buttescu – semirau că tocmai acum nu s-a pusla conducerea Statului Major Ge-neral un om de o valoare bine rep-utată şi experimentată ca generalulAverescu. Prin concepţia şi energiaacestui general, ţara a fost ferită deintervenţia armatelor austro-ungareşi ruseşti în timpul evenimentelorinterne din 1907; prin concepţia şifulgerătoarea ei executare, con-dusă de acest general, ţara a paci-ficat Balcanii şi lumea în anul 1913,sporindu-şi hotarele şi acuma sănu fie chemat? Tocmai acuma!

Ei făceau răspunzători deaceasta pe liberali, care în 1909 audebarcat din Minister pe acest ge-neral, trimiţându-l la o Divizie în Tr.Severin, pentru că nu s-a înscris înpartidul lor. Regele, când l-a întâl-nit, i-a spus în 1911 - abia începuserăzboiul balcanic – că «nu vamerge în război fără generalulAverescu la dreapta sa». Era CarolI, care, în 1913, s-a ţinut de cuvântşi n-a greşit.

În noiembrie acelaşi an, cândconservatorii lui Titu Maiorescu,care realizaseră, cu Averescu,Pacea lumii, trebuiau aruncaţi de laguvern, de liberali. Averescu, dupăsfatul Regelui, îşi ceru mutarea dela Stat Majorul General al armatei;ca să nu fie aruncat şi el, de acolo,de liberali !

Iar, la planul de înzestrare ur-gentă a oştirii, prezentat deAverescu, Regele Carol I, careavusese întrevederea, cu şase luniînainte, cu fiul împăratului Wilhelm,îi spuse: «Să ştiţi că pentru vreocinci ani vom avea linişte în Eu-ropa». Adică, până în 1918. Eveni-mentele s-au precipitat, deci, cupatru ani înainte.

Ce bine ar fi fost să se fi lăsatAverescu să desăvârşească el aşacum propusese înzestrarea ar-matei ! Nu în pripă, aşa cum aîncercat s-o facă Iliescu”.

Dacă astfel de discuţii aveau loc,la 20 august 1916, în tren, pe tim-pul deplasării Regimentului spreCâmpulung, după două săptămâni,aşteptând introducerea în luptă,pentru forţarea Oltului la Şinca,maiorul Buttescu regreta lipsa gen-

eralului Averescu de la conducereaArmatei a II-a, lăsată pe seamageneralului Mărdărăscu, a cărui ca-pacitate profesională, în opiniamemorialistului, era îndoielnică:

“Auzisem că generalul Averescua fost luat de la noi şi a fost trimispe Frontul de Sud! Oare era nevoieacolo de el, ori aicea ca s-o îm-pungem înainte la Budapesta ? N-or fi venit încă ruşii acolo, undetrebuiau să fie ! Ori, vor fi venit şinu pot face nimic ! Nedumerire. Înfine, aflarăm că s-a instalat laCodlea, aici în Ardeal, Comanda-mentul Armatei a II-a cu şeful deStat Major, generalul Mărdărescu,persoană cunoscută bine de mine;mi-am zis: «o să iasă prost, dacănu-i aici comandantul Averescu».Cum însă şeful biroului Operaţiilorera colonelul Gheorghe Dabija,iarăşi bine cunoscut de mine, m-am liniştit; inteligenţa şi orizontul luide vederi erau o bună garanţie”.

Situaţia precară la care seajunsese în fâşia Armatei a II-a, înprimele zile ale lunii noiembrie, înzona Câmpulung, şi, în general, peîntregul front din Carpaţi eracauzată, după părerea maioruluiButtescu, de amestecul conduceriipolitice, reprezentate de premierulI.I.C. Brătianu, în problemele ar-matei, dar şi de intervenţiile, în ne-cunoştinţă de cauză, ale MisiuniiBerthelot. Şi într-un caz, şi în altulrezultatul era marginalizarea ge-neralului Averescu:

“La noi se petreceau lucrurile cala omul gâtuit de nevoi. Căpeteniilese frământau şi se ciocneau cap încap: Averescu era ostracizat şi deIliescu şi de Prezan, puşi de Bră-tianu, prin cumnatul său, maiorulRosetti Radu de la Marele CartierGeneral; era amărât foc, dar dârz,cu atât mai mult. Prinţul Carol pusde Rege abia putea să-i împace;iar misiunea franceză, Berthelot,care nu cunoştea realitatea desărăcie a fronturilor în tot ce trebuierăzboiului, influenţa luarea unormăsuri nepotrivite, care au agravatsituaţii decisive”.

Întotdeauna intervenţia hotărâtăa generalului Averescu se dovedeaa fi salutară, în pofida “sfaturilor”

generalului Berthelot, care-l con-silia pe Suveran. Iată un exemplu:

“Regele, sfătuit de Berthelot, în-trebă pe Averescu dacă n-ar fi maibine să se atace la Câmpulung şicu Divizia a 11-a.

Dacă s-ar fi procedat aşa, nemţiide pe Valea Prahovei ar fi ajuns laPloieşti, înainte ca cei de laNămăeşti să fi ajuns la Piteşti ori laTârgovişte.

Averescu, la Câmpulung, a restabilit situaţia aşa cum ştia el” .

Contribuţia Regimentului 2 Vână-tori “Regina Elisabeta” la succesulBătăliei de la Mărăşti desfăşuratăde Armata a II-a, în vara anului1917, a fost remarcabilă, dar mâh-nirea generalului Averescu, oprit deM.C.G. să exploateze acest succesal trupelor sale, este împărtăşită delocotenent-colonelul Buttescu:

“Generalul Averescu a fostchemat la Iaşi, unde Regele,decorându-l, avu o consfătuire lacare au participat şi generaliiPrezan şi Scerbacev, Prinţul Carolşi I.I.C. Brătianu, privitor la evac-uarea Moldovei şi fixarea locului deretragere a armatei române la unadin direcţiile: Cherson, Poltava,Charkov ! Era în ziua de 21 Iulie –abia zece zile de la marea Victoriede la Mărăşti ! Câtă demoralizareîn spatele frontului ! Câtă frică demoarte acolo ! Câtă nepăsare demoarte aici !

A treia zi (24 Iulie), GeneralulAverescu e nevoit să ordone re-tragerea cu centrul până la Vizan-tea. Apoi el este din nou chemat laConsiliul de Miniştri a lui Brătianu,unde era şi Prezan, tot în problemaevacuării Moldovei !

Noi, victorioşi şi ei, înfrânţi!” După cum se ştie, sfârşitul anului

1917 a adus înrăutăţirea situaţieiRomâniei, care, din cauza ieşiriiRusiei din război, e nevoită săîncheie armistiţiul de la Focşani, la26 noiembrie/9 decembrie. Soluţiasalvatoare este iarăşi generalulAverescu, care – “obosit şi con-trariat de evenimentele din 1917”,îşi luase un concediu – “se pomeni

cu o avalanşă de atenţii din parteaşefului guvernului, Ionel Brătianu,începând cu frumoase urări de anulnou 1918, cu o invitaţie la consfă-tuire în casa D-lui Brătianu, în ziuade 3 Ianuarie, invitaţie la dejun înziua de 4 Ianuarie, apoi consfătuirela Brătianu în ziua de 20 Ianuarie,alta la 24 Ianuarie, dejun la 25 Ia-nuarie”.

Solicitat de liberali să constituieun nou guvern, după demisia luiI.I.C. Brătianu, la 26 ianuarie/8 feb-ruarie, generalul Averescu se an-gajează la îndeplinirea uneia dincele mai grele misiuni ale vieţiisale, pe care Buttescu o descrieastfel:

“N-a existat niciodată un guvernmai chinuit ca acesta; şi de ger-mani cu pretenţiile şi presiunile lor,şi de francezi cu groaza lor de a filuaţi captivi de germani, şi de Fa-milia regală îngrozită, şi de actul cese cerea semnat, prevăzând muti-larea ţării”.

Încercând să câştige timp pentruoccidentali, generalul a asiguratplecarea în siguranţă ofiţerilor Mi-siunii Militare franceze, apoi, “fărăa semna tratatul de pace, lăsă loculliber guvernului Marghiloman, la 5martie 1918”.

În pofida semnării odiosului tratatde pace din mai, cursul eveni-mentelor internaţionale din anul1918 aduce Unirea Basarabiei cuRomânia – nesperată să re-cunoaştem, la începutul războiului,– Unirea Bucovinei, remobilizareaşi reluarea operaţiilor armateiromâne, în condiţiile deschideriiofensivei de la Salonic, UnireaTransilvaniei şi refacerea integralăa unităţii nemului românesc. Gu-vernul Brătianu revine la putere,Regele şi Regina intră victorioşi înBucureşti, armata trece Carpaţii,angajându-se mai departe în ope-raţii până la Budapesta. Artizanulmarii izbânzi de la Mărăşeşti esteuitat…

“Averescu nu fu chemat la nimic,nici de Brătianu, nici de Rege şi eu,la fel, am rămas în concediul meu.

N-a mai fost nevoie de operaţiunimari împotriva unor fugari; efectivularmatei era redus şi cei care serepezeau la «plăcinte înainte» eraudestui, bine conservaţi la serviciileinterioare”.

Bolnav de icter, comandantulRegimentului 2 Vânători “ReginaElisabeta” îşi înaintează demisiadin armată, care îi este aprobatăodată cu avansarea la gradul decolonel. Se alătură orientăriipolitice a veneratului său şef, in-trând în “Liga Poporului” şi creândun puternic nucleu al acestei orga-nizaţii, la Târgu Neamţ.

Pe când generalul Averescu pe-trecea sărbătorile Crăciunului la Pi-atra Neamţ, în mijlocul membrilorfilialei “Ligii Poporului” de aici,colonelul Mihail Buttescu, însoţit desimpatizanţi ai “Ligii” din TârguNeamţ, este primit de fostul său co-mandant, în casa Principesei Suţu.Întrucât sora memorialistului năs-cuse un fiu, la 17 decembrie 1918,generalul Averescu şi DoamnaClotilda general Averescu s-auhotărât să-l boteze, la TârguNeamţ, în ziua de 24 ianuarie1919, când se împlineau 60 de anide la Unirea Principatelor.

Ceremonialul a început cu simu-larea unei partide de vânătoare înpădurile Mânăstirii Secu, urmatăde primirea familiei generaluluiAverescu şi a Principesei Şuţu labiserica din Humuleşti, unde s-aoficiat botezul pruncului căruia is-a dat numele de Neculai, şi apoila Catedrala oraşului Târgu Neamţ.Popularitatea generalului Alexan-dru Averescu era extraordinară, pemăsura marilor sale fapte. Iată de-scrierea acestui eveniment:

“La ora fixată, când sosirăm de laSecu şi Principesa era lângă prunc,cu preoţii respectivi, uralele entuzi-aste ale mulţimii de afară, primeaupe General, care a coborât înmulţime, iar soţia sa îşi urmă dru-mul la Comitetul de Doamne dinoraş.

În fruntea acestor cinci mii de oa-meni, mergând pe jos, am însoţit

AVERESCU, MILITARUL

- 34 -

- 35 -

Mareşalul Averescu primind un baston decorat cu frunze destejar din argint pe care sunt gravate locurile unde s-au purtat

bătălii sub comanda sa.

cu prietenii mei, pe GeneralulAverescu şi prietenii din Piatra-Neamţ, trecând podul Ozanei,privind cucernicele ziduri ale CetăţiiNeamţului, care de secole nu-şimai văzuseră Hatmanii şi Logofeţiide Gloată în fruntea PlăieşilorNemţeni.

În piaţa centrală din faţa Cate-dralei oraşului, unde se adunăstrăzile din patru direcţii, mulţimeaaceasta fu sporită de toată suflareaoraşului, care timp de două ore nuşi-a întrerupt ovaţiunile, încât dis-cursurile au devenit inutile; era su-ficientă persoana Generalului celmai iubit de pe front. Poporul nuvoia decât să-l vadă şi să-lovaţioneze ca şef al Ligii lui.

Când şi Doamna ClotildaAverescu a terminat constituireaComitetului de Ajutorare dinaceastă regiune, musafirii au ple-cat, lăsând în urma lor o neuitatăamintire. A fost cel dintâi Prim Mi-nistru şi unicul, care s-a coborât înmijlocul populaţiei pentru că fuseseşi cel dintâi General al celui maimare război”.

Colonelul Mihail Buttescu şi-aurmat cu credinţă comandantul,bucurându-se de a fi fost ales, îndouă legislaturi, senator al judeţuluiNeamţ şi apoi al oraşului Bucureştidin partea Partidului Poporului, alecărei baze ideologice fuseserăpuse de generalul Averescu.

În anul 1940, a fost reprimit înrândul cadrelor active ale armatei,avansat la gradul de general şinumit commandant al garnizoaneiSlatina, apoi comandant militar alUzinelor “Malaxa-Rogifer”.

La 1 aprilie 1944 e trecut în re-zervă.

A supravieţuit bravului Regiment2 Vânători “Regina Elisabeta”, des-fiinţat de regimul comunist, care adispus şi arderea drapelului său.Episodul i-a fost adus la cunoştinţă,în 1959, de către ultimul coman-dant, colonelul Traian Iliescu, fostsergent copil de trupă în gardadrapelului, “ultimul paznic al aces-tui drapel, în calitate de ultim co-mandant al regimentului cel maiglorios din toate războaieleRomâniei, care îşi uşura sufletul cu

ochii în lacrimi, împărtăşindu-şidurerea fostului său ofiţer-model,fostului comandant în bătălii al glo-riosului Regiment”.

Pruncul Nicolae, născut la 17 de-cembrie 1918, şi botezat de gener-alul Averescu, a îmbrăţişat carieramilitară, ca şi “Moş Mihai”, unchiulsău, şi-a desăvârşit cariera militarătot în Germania, a participat la alDoilea Război Mondial ca ofiţer alAeronauticii Române, fiind “răs-plătit”, ulterior, cu îndepărtarea abuzivădin armată.

Repus în drepturi, după 1989,este astăzi, generalul (ret) ingineraviator Neculai Bancea, vicepreşe-dintele filialei Sectorului 1 Bucureştia ANVR.

Îi doresc sănătate şi îi exprim în-treaga recunoştinţă pentru încred-inţarea memoriilor celui care, pânăla 24 decembrie 1963, a fost gene-ralul Mihail Buttescu şi îşi doarme,astăzi, somnul de veci, alături depărinţii săi, la Mânăstirea Agapia.

- 36 - - 36 -

Regele Ferdinand I împreună cu generalulAlexandru Averescu, analizând situaţia câmpului de luptă de la Mărăşti.

- 37 -

Personalitate complexă, Alexandru Averescu este greu de prezentat în şabloane. Cariera militară şirezultatele pe care le-a obţinut în diverse funcţii îndeplinite în armata română (comandant de subunitate,ofiţer de stat major, director al Şcolii Superioare de Război, ataşat militar la Berlin, comandant de brigadă,de divizie, de armată, şef al Marelui Stat Major1 ) au fost excepţionale.

Afirmarea teoreticianului militar Alexandru Averescu2 a început, în 1892, când era profesor la Şcoalade Ofiţeri de Cavalerie şi comandant al escadronului de elevi, perioadă din care datează şi lucrarea în treivolume consacrată tacticii. 3 A studiat modelele războiului Crimeei şi războiului de independenţă alRomâniei, ce au deschis în arta militară mondială tactica şi strategia războiului de poziţii, cu tranşee şicazemate savant proiectate şi articulate, ceea ce a dus la utilizarea asaltului terestru asupra acestora,urmat de lungi perioade de inactivitate. De aceea, se punea problema supravegherii inamicului şi a reglariitirului artileriei terestre cu mijloace aeriene. De altfel, la sfârşitul secolului al XIX – lea, s-au folosit înscopuri militare pe scară tot mai largă aerostate. În armatele multor state din vestul Europei s-au creatsubunităţi de aerostaţie militară, având ca principale misiuni observarea câmpului de luptă şi reglareatirului artileriei. 4

AAlleexxaannddrruu AAvveerreessccuuşi începuturile întrebuinţării în luptă a aviaţiei militare române

----------------------------------------------- Căpitan-comandor doctor Marius-Adrian NICOARĂ

Între războiul de independenţă şi primul război mon-dial, gândirea militară românească a cunoscut unremarcabil progres şi datorită lui Alexandru

Averescu. Studiile, lecturile întinse, funcţiile importantepe care le-a îndeplinit de-a lungul carierei, experienţa,

contactul cu realităţile militare internaţionale, i-au per-mis acestuia să fie permanent informat,5 să aibă ogândire militară realistă, modernă şi să anticipeze roluldiferitelor genuri de arme, deci şi potenţialulaerostatelor şi avioanelor pentru fenomenul militar.

AVERESCU, MILITARUL

- 38 -

Pentru el, concluziile reieşite din activitatea coman-damentului român în războiul de independenţă au fosttemeinice, conturându-i-se cum trebuie să se facăpregătirea şi care să fie structura forţelor armate aleRomâniei. Astfel, “armata de operaţii” trebuia alcătuitădin trupele regulate şi teritoriale, sporind numărul deunităţi organice şi creând eşaloane noi de comandă lanivel de brigadă şi divizie (care nu funcţionau pe timpde pace). Dificultăţile reieşite din funcţionarea aces-tora în războiul de independenţă, au făcut ca, în-cepând cu 1882, prin “Legea asupra organizăriicomandamentelor armatei,” să se înfiinţeze corpul dearmată ca eşalon, tactic–operativ, şi să se transformedivizia în mare unitate tactică. În acest context, la în-ceputul secolului XX, Alexandru Averescu a abordatîn lucrările sale o multitudine de aspecte referitoare lateoria şi practica militară cu privire la: tactică, strategie,fortificaţii, rolul armelor şi serviciilor, serviciul de statmajor, geografie militară, războiul de coaliţie etc.6 Îm-bunătăţirea cooperării între arme, tehnica asaltării şicuceririi poziţiilor fortificate, au fost ideile generoasesusţinute de el, afirmându-se atât în rândul armatei câtşi în opinia publică românească prin activitatea ştiinţi-fică, cărţile publicate şi conferinţele ţinute, ceea ce i-asporit notorietatea de gânditor militar.

Ca participant la războiul la independenţă, a înţelescă apărarea devenise foarte puternică, ca urmare asusţinut necesitatea perfecţionării lucrărilor genistice,a întrebuinţătii armamentului de infanterie şi a gurilorde foc ale artileriei. Se dovedise şi că ruperea apărăriia fost posibilă numai pe direcţii, unde acestea eraumai slabe şi s-a constatat că numărul tunurilor dinînzestrarea unităţilor trebuie să fie mare pe câmpul deluptă, iar piesele de artilerie să fie de calibru mare,apte să spargă lucrările de fortificaţie. În lucrarea sa dereferinţă ,,Tactica. Teorii şi aplicaţiuni’’, AlexandruAverescu scria că armamentul ,,influenţează asupraformelor de luptă şi, ca o consecinţă, asupra esenţeitactice”.7

Cu privire la strategie, Alexandru Averescu susţineacă era necesară coordonarea acţiunilor, bazate pe origuroasă evaluare a doi factori esenţiali: timpul şi miş-carea. După opinia sa, factorii tehnici trebuiau utilizaţipână la ultimele resurse, dar elementul hotărâtorrămânea, în orice război, omul.8 Binomul om–tehnicăa constituit subiectul unor aprinse dezbateri, Averescupoziţionându-se alături de cei care apreciau că bătăliacerea organizarea tuturor resurselor materiale şiumane ale unei naţiuni, dar omul rămânea factorulhotărâtor pe câmpul de luptă.

Alexandru Averescu a avut meritul de a fi sesizatrolul sporit al armamentului şi a celorlaltor mijloace deluptă în desfăşurarea bătăliei. Profesor, ani de zile, înşcolile militare, el a avut posibilitatea de a forma nu-meroase promoţii în spiritul receptivităţii faţă de pro-gresele tehnico–tactice şi al aplicării lor, printr-oinstruire temeinică, cât mai apropiată de realitatea

războiului, subliniind necesitatea unor unităţi şi mariunităţi ,,de mai multe arme’’ şi realizarea cooperării pecâmpul de luptă, îndeosebi între infanterie şi artilerie.El a impus un spirit nou deoarece, alături de întărireadisciplinei, a promovat atât iniţiativa comandanţilor câtşi a fiecărui luptător. Războiul de reîntregire, mai alesîn a doua sa parte, va releva importanţa şi modul cre-ator în care aceste principii au fost aplicate pe câmpulde luptă.

Generalul Averescu a tras concluzii valoroase legatede definirea rolului diferitelor genuri de armă şi demodalităţile de întrebuinţare a lor (cu reflecţii privindtactica navală, întrebuinţarea aviaţie şi aerostaţiei, aautomobilelor etc.). Extrem de importante au fost di-recţiile privind intensificarea sprijinului reciproc întreunităţi şi subunităţi, micşorarea sectoarelor destinateunităţilor tactice, potrivit evoluţiei mijloacelor de luptă,şi conceptualizarea luptei de întâlnire, socotită drept,,prototipul bătăliei moderne’’ ş.a.

În Armata Română, proaspăt organizată, dar şi ver-ificată în luptă, s-a pus problema modernităţii bazatăpe experienţa directă a marilor victorii din războiul deindependenţă, valorificată corect de arta militară. Înacest context, au fost gândite rolurile noilor genuri dearme. Reamintim că, încă din anul 1891,9 în ţaranoastră s-au executat ascensiuni cu balonul, la Bu-cureşti şi Turtucaia, având în nacelă ofiţeri. Prima sub-unitate de aerostaţie militară română s-a înfiinţat înanul 1893 10, fiind comandată de locotenentul EugenAsaki.11 Aerostaţierii militari au fost instruiţi, iniţial, caobservatori din balon, pentru supraveghere aeriană,în folosul trupelor destinate apărării forturilor din jurulBucureştiului.

Să reţinem şi că, fiind ataşat militar la Berlin, maiorulAlexandru Averescu a fost un observator atent alevenimentelor militare din Germania şi din Europa. Lu-crările sale despre organizarea armatei germane şimanevrele acesteia au avut, după cum apreciază doc-umentele din epocă, ,,multă valoare sub toate as-pectele’’. Atunci, Alexandru Averescu a stabilitexcelente relaţii personale cu numeroşi ofiţeri germani,între care remarcăm pe August von Mackensen.12

Germania a fost, în epocă, şi model de organizare,concepţie, sistem de instrucţie şi legislaţie militară, dara şi înzestrat cu armament (puşti, carabine şi mitralieretip „Maxim“, model 1910, tunuri şi obuziere „Krupp“ dediferite calibre, începând din anul 1886) şi tehnică deluptă (60 aparate de tranmisiuni de fabricaţie germanătip „Siemens“, iar, din anul 1908, cu trei staţii ra-diotelegrafice tip „Telefunken“) armata română. Aero-nautica a fost dotată cu cinci aparate de aerostaţie tip„Drachen“ de 630 m.

În paralel, în perioada 1907 – 1911, personalulsecţiei de aerostaţie militară şi-a completat pregătirea,dovedindu-şi utilitatea în cadrul forţelor armate, în tim-pul manevrelor militare organizate şi executate înzonele: Murfatlar, Ghimpaţi, Bucureşti, Slatina şi

- 39 -

Roman. În anul 1912, aerostaţierii români au luat parteşi la exerciţii militare de cooperare cu trupele de uscat.Rezultatele acestora au determinat conducerea ar-matei române să achiziţioneze, în anul 1913, încă treibaloane–zmeu cu accesoriile aferente. Cu aceastăocazie, a fost înfiinţată prima companie de aerostaţiemilitară.

Pentru aviaţie, guvernul liberal, condus de Ion I.C.Brătianu, a acordat tot sprijinul inginerului Aurel Vlaicu,pentru a construi, după un proiect original, avionul“Vlaicu nr. 1 model 1910,” primul ministru ordonândministrului de război, generalul Grigore Crăiniceanu,să asigure toate condiţiile pentru realizarea aparatului.Banii au fost puşi la dispoziţia inventatorului de cătrearmată. La manevrele militare din anul 1910, din sudulţării, Aurel Vlaicu, prin zborul executat, de la Slatina laPiatra Olt, în serviciul armatei, a demonstrat impor-tanţa aviaţiei în sistemul militar. A început, astfel, săse contureze rolul pe care aviaţia urma să-l aibă într-un conflict militar. La manevrele militare din octombrie1911, din zona Roman, a participat şi aviaţia13. Reuşitaparticipării aviaţiei în cadrul manevrelor militare din oc-tombrie 1911 a determinat conducerea armatei săceară sprijinul regelui Carol I în direcţia înfiinţării uneişcoli de zbor care să fie subordonată Ministerului deRăzboi.

Un puternic curent reformist s-a manifestat, în aceavreme, în domeniul militar. O importantă iniţiativă afost promovarea unei noi legi pentru organizarea ar-matei, adoptată de cele două camere ale Parlamentu-lui, în martie 1908, când promotorul legii, generalulAlexandru Averescu, a subliniat nevoia imperioasă a

reformării sistemului militar românesc şi alinierii lui lastandardele de performanţă existente pe plan euro-pean. Reformele s-au implementat puternic când şefal Marelui Stat Major a devenit chiar generalul Alexan-dru Averescu (1 decembrie 1911 – decembrie 1913),iar ministru de război Nicolae Filipescu. Înnoirile pro-movate în aceşti ani în organismul militar au vizat suc-cesul în război prin: organizarea şi calitatea trupelor,susţinerea factorului moral şi întrebuinţarea unor noigenuri de armă.

În pofida greutăţilor şi lipsurilor obiective, generatede stadiul de dezvoltare a ţării, armata română a fostajutată de receptivitatea la nou a regelui Carol I, dedeschiderea ministrului Nicolae Filipescu şi de com-petenţa generalului Alexandru Averescu, ce au înnoitplanul gândirii şi practicii militare, conform evoluţiilorinternaţionale. În acest context, şi întrebuinţarea aero-nauticii în scopuri militare de către armata română adevansat concepţia armatelor multor state europene,14

odată cu înfiinţarea la Ministerul de Război a şcolii dela Cotroceni,15 ceea ce a însemnat înfiinţarea aviaţieimilitare române (aveam o şcoală de zbor, una de aero-statie, şi construiam avioanele necesare oştirii), re-spectiv începea o politică aerienă coerentă, sprijinităatât de liberali cât şi de conservatori.

Înaltul Decret Regal 1953, din 27 martie 1912, sem-nat de ministrului de război conservator Nicolae Fil-ipescu şi contrasemnat de regele Carol I, decreta laarticolul I: “Pe ziua de 1 aprilie 1912 … se creează unaşcoală şi un parc de aviaţiune, cu reşedinţa la Bu-cureşti, depinzând ca administraţie şi comandamentde batalionul de căi ferate militare, iar din punct de

� Escadrila “Farman 5” . Decorarea aviatorilor români şi francezi.

AVERESCU, MILITARUL

- 40 -

vedere tehnic de inspectoratul general al geniului.“Exact la un an după înfiinţarea Şcolii Militare de Pilotaj,la 1 aprilie 1913, a fost votată legea care a pus bazeleaeronauticii militare, ca armă de sine stătătoare înRomânia,16 Ambele realizări au fost, cu siguranţă,binevăzute şi susţinute de şeful Marelui Stat Majorgeneralul Alexandru Averescu. Conducerea Şcolii Mil-itare de Pilotaj a elaborat imediat şi a prezentat spreavizare două documente importante pentru viitorulsău.17

Foarte repede însă, s-a declanşat cel de-al doilearăzboi balcanic (27 iunie – 28 august 1913), iar aero-nautica română a şi primit botezul războiului. Coman-damentul Armatei Române în campania contraBulgariei a avut în compunere pe Regele Carol I,Principele Ferdinand, Prinţul Carol şi generalulAverescu. Aceştia au fost răsplătiţi pentru spiritul lorvizionar cu privire la aeronautică, ca factor important înprocesul de modernizare a armatei României. Ati-tudinea României şi comportarea armatei sale pe tim-pul războaielor balcanice au atras atenţia asuprarolului pe care factorul militar românesc îl putea jucaîntr-un viitor conflict armat internaţional, rol apreciat totmai mult în cercurile politice şi militare importante cafiind hotărâtor pentru raportul de forţe de pe teatrul de

operaţii sud – est european.Primele misiuni de luptă ale aviaţiei militare române

au fost cele îndeplinite pe timpul celui de-al doilearăzboi balcanic. Aceasta a avut în compunere douăsecţii: secţia I a Şcolii Militare de Pilotaj cu 7 piloţii şi5 avioane (2 avioane biplane "Farman" şi 3 avioanemonoplane "Bleriot", "Nieuport", "Morane" şi a folositaerodromul de la Corabia) şi secţia II a Ligii NaţionaleAeriene, cu 10 avioane pregătite pentru a sprijini tru-pele terestre (avioanele purtau numele oraşului saujudeţului donator de exemplu Iaşi, Botoşani, Mehedinţi etc.).

A fost unul din primele teste pe plan mondial în careaviaţia şi-a demonstrat practic şi convingător utilitateaîn acţiuni de război, prin misiuni de recunoaştere (in-clusiv fotografii aeriane) dar şi ca mijloc de difuzare aunor materiale de propagandă adresate populaţieicivile din tabăra adversă.18 De altfel, oficiosul sofiot“Vecerna Posta” recunoştea că: “românii posedăcâteva aeroplane şi câţiva ofiţeri bine instruiţi – piloţi –care la manevrele din anul acesta au operat foartereuşit. Afară de aceasta, românii mai au şi o şcoalăspecială pentru pregătirea piloţilor.” Iată primeleefecte, primele aprecieri internaţionale. Reuşitele mi-siunilor de recunoaştere şi observare au făcut ca tre-cerea Dunării şi marşul energic către Sofia să fie o

� Piloţi români şi francezi din personalul escadrilei “Farman 5” pe aerodromul de la Slobozia Conachi.

- 41 -

mare reuşită, deoarece informaţiile dublate de fo-tografii aeriene au arătat realitatea tactică, operativăşi strategică a frontului româno-bulgar. Datorită aces-tor date valoroase, armata română a ajuns rapid laSofia şi a urgentat încheierea celui de-al doilea războibalcanic.

Rezultatele campaniei au fost bine apreciate. Mobi-lizarea şi concentrarea, dar, mai ales, trecerea Dunării,marşurile, rezistenţa extraordinară la efort şi în condiţi-ile unor lipsuri logistice consistente, au evidenţiat ceeace, în vreme, a fost apreciată ca: “o campanie deviteză echivalentă cu o izbândă militară.” 19 ConduitaRomâniei şi comportarea exactă şi eficientă a trupelorsale în operaţii au determinat reevaluarea substanţialăa factorului românesc în spaţiul sud–est european.Creşterea statutului internaţional al României, dupăcel de-al doilea război balcanic, este şi astăzi imag-inea cea mai elocventă a valorificării imediate a puteriiaeriene în putere armată, dar, mai ales, fundament alpoliticii internaţionale, ce a aşezat România în prim-planul actorilor geopolitici din centrul şi sud-estul Eu-ropei.

Aeronautica devenise o proiecţie de categorie deforţe a armatei române, iar, ca urmare a frumoaselorreuşite din cel de-al doilea război balcanic, ş-a regle-mentat modul de brevetare a piloţilor şi observatoriloraerieni, condiţiile de admitere în şcoală, drepturile ab-solvenţilor, înfiinţarea primelor financiare pentru orelede zbor, crearea unui corp al aeronauţilor, pe bazaunui angajament de trei ani, facilităţi şi recunoaşteriavizate şi de şeful Marelui Stat Major, generalulAlexandru Averescu.

Izbânda a dat avânt României în acţiunile viitoare şia creat ascendentul moral necesar armatei pentru acţi-unile ce urmau să vină şi care nu s-au lăsat multaşteptate. La 15/28 august 1916 armata română a fostmobilizată având în compunere şi cele 4 escadrile deaviaţi, cu 28 de avioane, ale Şcolii Militare de Pilotaj,precum şi o companie de aerostaţie.

Impasului politic al legăturilor secrete cu PuterileCentrale odată depăşit, i-a urmat schimbarea prepar-ativelor militare, deoarece, după 30 de ani de pregătiri,alături de germani împotriva ruşilor, (care au constat îneducaţie militară germană, admiraţie faţă de aceasta,lucrări de apărare cunoscute şi inspectate de militariigermani, căi ferate şi şosele gândite şi construite pen-tru a înlesni concentrările împotriva Rusiei), totul tre-buia urgent regândit într-un uriaş salt, sub presiuneaevenimentelor.

Cea mai importantă cantitate de armament şi mu-niţie a fost acum contractată în Franţa, ţară cu care s-au semnat două convenţii, la 8 martie 1915 şi la 7ianuarie 1916. Între altele, se prevedea cumpărarea a40 de avioane.20 Din armata operativă 9/10 erau trupecombatante, iar 1/10 servicii divizionare. Din trupelecombatante 81% aparţineau infanteriei, 4% cavaleriei,4% geniului, 9% artilerie, 1% marinei, 0,4 % jan-

darmeriei, 0,2 aviaţiei.21

La 15 august 1916, România s-a alăturat Antantei şia intrat în Marelui Război cu dorinţa de a-şi îndepliniidealul de unitate naţională. Pentru a-şi realizamenirea, Şcoala Militară de Pilotaj şi Şcoala Militarăde Observatori Aerieni s-au operaţionalizat, par-ticipând la declanşarea operaţiilor militare. Mai multdecât atât, ca urmare a îndeplinirii ordinului de dislo-care în Transilvania la Braşov, la forţele comandate degeneralul Averescu,22 în data de 16 august 1916,primul aviator care a trecut Munţii Carpaţi în zbor, în-deplinind visul de aur al lui Vlaicu, a fost locotenentulIoan Peneş, comandant de escadrilă în şcoală. Co-mandaţi de căpitanul Constantin Fotescu, piloţii-in-structori precum: locotenenţi Haralambie Giossanu,Athanase Enescu, Constantin Beroniade23, PanaitCholet, Scarlat Ştefănescu, Ovid Ratescu, Paul Mu-muianu, la comanda escadrilelor şcoală sau ca luptă-tori aerieni, şi-au adus o preţioasă contribuţie laîndeplinirea exemplară a misiunilor de luptă în zbor,înscriind numeroase fapte de eroism în istoria aviaţieiromaneşti. Piloţii Escadrilei F-2 au executat, la în-ceput, misiuni de recunoaştere, în zona geograficăBraşov – Făgăraş, şi, ulterior, pe timpul replieriiunităţilor Armatei 2 Română, în zona de nord Cîmpu-lung Muscel, Curtea de Argeş, Bran, Valea Teleajenului.

Prima misiune de recunoaştere a fost încredinţatăechipajului format din locotenentul pilot AtanaseEnescu şi fotograful Gheorghe Marcovici, chiar a douazi după mobilizarea armatei, respectiv la 16 august1916. Echipajul a pătruns în spaţiul aerian inamic, lasud de Dunăre în zona Rusciuc-Razgrad şi a făcut fo-tografii aeriene, din care M.C.G.R. a putut constata cănumeroase coloane de trupe inamice se aflau în de-plasare de la Razgrad spre Nord.

Impetuozitatea inamicului, superior în tehnică, afăcut ca armata română să se retragă de pe frontuldunărean şi de pe arcul carpatic. După o ofensivă vic-torioasă în Transilvania, armata română, datorită con-textului strategic nefavorabil şi a nepregătirii materiale,a fost nevoită să se retragă. În ziua de 4 septembrieaviaţia română a pierdut, în luptă, primele avioane şiechipaje din istoria sa. La Tălmaci, a fost doborât, decătre artileria antiaeriană inamică, avionul pilotat delocotenent aviator Petre Creţu, observator sublocote-nent aviator Cociu, aflaţi într-o misiune de legătură înzona Sibiu, ordonată de către comandantul Armatei 1Română. În aceeaşi zonă, a fost lovit şi un avion alcărui echipaj era format din locotenentul aviatorMărăţescu cu locotenentul observator Anghelian, aflaţiîn misiune de legătură în folosul Armatei 2 română.

Nu este locul prezentării frumoasei, eroicei şi, înfinal, glorioasei epopei a Armatei Române în MareleRăzboi, ci doar al celor legate de Alexandru Averescuîn speţa alăturată aeronauticii române.

Generalul Averescu a acordat, la rându-i, un rol im-portant aviaţiei în timpul pregătirii şi executării oper-

AVERESCU, MILITARUL

- 42 -

aţiei din sudul ţării. M.C.G.R. a întărit Grupul de ar-mate Sud cu avioanele ce se aflau disponibile în zonaCapitalei, pentru misiuni de recunoaştere şi observare.Sunt de menţionat misiunile executate pe frontul desud, la 23 august, de către locotenent aviator V. Alec-săndreanu (ce a executat recunoaşteri şi supravegheri,în zona capului de pod de la Turtucaia, iar, ulterior, pefrontul Dunării şi în Dobrogea), cele de recunoaştere,executate, în 24 august 1916, de către locotenentulaviator Gheorghe Negrescu (având la bordul avionuluiun soldat înarmat cu o carabină ,,Manlicher’’ la sud –vest de Silistra, la altitudinea de 2500 m). Aceştia auadus preţioase informaţii privind concentrările de trupeinamice şi direcţiile de deplasare a coloanelor, acesteaducând la aprobarea unor măsuri cu caracter operativde mare importanţă. Pentru felul în care şi-a îndeplinitmisiunea, locotenentul Gheorghe Negrescu a fost dec-orat cu Ordinul ,,Steaua României’’ cu spade, în gradulde cavaler, iar plutonierul t. r., aviator Nicolae Tănase,a fost decorat cu ,,virtutea militară’’ clasa a II - a.24 Înmisiunile de recunoaştere, observare, bombardamentşi legătură executate, echipajele române au fost ata-cate de avioanele inamice.

Din nou, generalul Alexandru Averescu părea săbeneficieze de sprijinul nemijlocit al aviaţiei, când, pe15/28 şi 16/29 septembrie, aviaţia română raporta căla Rusciuc şi Turtucaia, erau doar mici garnizoane, iarpe o adâncime de 30 km. nu erau trupe inamice,25

generalul sperând în realizarea surprinderii. Deşi an-gajarea luptei aeriene nu era posibilă, datorită lipseide armament26, piloţii noştri au dovedit înaltă măiestrieîn executarea manevrelor de pilotaj, sustrăgându-segloanţelor adversarilor, reuşind să determineavioanele inamice să renunţe la luptă sau la încer-carea distrugerii podului.27 Aşa s-a întâmplat, la 19septembrie 1916, în timpul trecerii trupelor române lasud de Dunăre pe podul de la Flămânda, când căpi-tanul Constantin Beroniade, care primise misiunea săexecute supravegherea trupelor, patrulând la altitudinejoasă în zona podului, a fost interceptat de un avionde recunoaştere inamic. Manevrele agresive, cura-joase, executate de căpitanul Beroniade au determinatavionul german să se îndepărteze.28 Contraofensivaduşmană a fost puternică pe frontul de sud. Stau măr-turie luptele de la Amzacea, Topraisar,29 Tuzla,30 sauCobadin.

În cronica relatiilor militare ale Romaniei cu altestate, la loc de cinste se situeaza colaborarea româno-franceză. Sosirea Misiunii Militare Franceze,31 con-dusă de generalul Henri Mathias Berthelot înRomânia, la mijlocul lunii octombrie 1916, a avut locîntr-un context strategic nefavorabil pentru armataromână, care înregistrase grave insuccese, atât pefrontul de sud în Dobrogea, cât şi pe cel de nord, dinCarpaţii Orientali şi Meridionali.

Nu e mai putin adevărat că, pe parcursul colaborăriiau apărut, îndeosebi la nivel superior, unele fricţiuni;

cazul Averescu (ofiţer ambiţios, bine pregătit şi cuconştiinţa valorii sale) - Berthelot este celebru, re-proşându-i-se şefului misiunii franceze frecventelesale intervenţii în luarea deciziilor de către M.C.G.R.La începutul lunii noiembrie 1916, a sosit la Pipera oescadrilă franceză, care a fost pusă la dispoziţiaM.C.G.R., fiind încadrată cu observatori români şifrancezi. 32 În componenţa Misiunii Militare Franceze,pentru aeronautică au sosit 147 militari dintre care 87de piloţi, 10 observatori, 7 aerostieri, iar restul de altespecialităţi.

Amploarea operaţiilor militare desfăşurate în toamnaanului 1916, desele schimbări de situaţii, efectuareaunor mari concentrări de forţe de către inamic, atât înpodişul Transilvaniei, cât şi la sud de Dunăre, au nece-sitat obţinerea unor informaţii precise şi oportune pen-tru M.C.G.R. Toate acestea au făcut ca aviaţia derecunoaştere să fie, în mod deosebit, solicitată, es-cadrilele destinate armatelor fiind obligate să executeacţiuni de bombardament, de legătură şi chiar lupteaeriene.

În primele luni ale anului 1917, pe frontul român acţi-unile militare au scăzut simţitor în intensitate. Perioadade calm a permis comandamentului român ca, la adă-postul aliniamentului jalonat de Carpaţii Orientali,râurile Putna şi Siret, localităţile Focşani, Nămoloasa,Galaţi şi de Dunăre până la vărsare, apărat de Armata2 Română şi Armatele 4 şi 6 Ruse, să procedeze larefacerea armatei.33

În aşteptarea primăverii, cele două alianţe adverseşi-au teoretizat situaţiile militare proprii, Puterile Cen-trale organizându-şi defensiva, dispunând forţele înadâncime, scurtând liniile de apărare, pentru pregăti-rea sprijinului rezervelor în punctele ameninţate. An-tanta a preluat spiritul militar ofensiv, conformpreceptului lui Petain: „artileria cucereşte, infanteriaocupă, având legătură în spaţiu prin avioane şi operdea de foc care să se mişte în faţa trupelor.” 34

Completarea armamentului şi tehnicii de luptă pen-tru toate armele s-a făcut pe baza convenţiilorîncheiate cu Franţa şi Anglia, inclusiv la aeronautică.35

În iarna anului 1916 şi primăvara anului 1917, aviaţiaromână a cunoscut un amplu proces înnoitor. Ţinândseama de personalul navigant existent – piloţi românişi francezi (personalul escadrilei engleze plecase laînceputul anului 1917), precum şi de numărulavioanelor disponibile, la 17 decembrie, cu ordinul nr.4122, şeful M.C.G.R. a aprobat propunerea generalu-lui Berthelot de a se crea o Direcţie Aeronautică, subconducerea locotenent–colonelului De Vergnette. Încadrul Direcţiei au fost înfiinţate două servicii, unulpentru aviaţie, condus de maior Rouse şi, ulterior, demaior Constantin Fotescu, şi un altul de aerostaţie co-mandat de căpitanul Laudet, căruia i-a urmat maiorulIarca. S-a prevăzut constituirea unui parc central cumateriale şi a unei rezerve generale de aviaţie, a 3Grupuri de aviaţie, 2 Escadrile independente, 3 sub-

- 43 -

unităţi de aerostaţie, un serviciu foto aerian, un servi-ciu de aerologie şi un Centru de Instruire, cuprinzândşcolile de pilotaj şi de observatori aerieni.36 Principiulavut în vedere la reorganizare a fost acela de a aveala fiecare armată câte un Grup de aviaţie, iar, laM.C.G.R., o rezervă. Fiecare Grup avea atâtea es-cadrile de observare câte corpuri de armată din com-punerea armatei respective se aflau în luptă. În ceeace priveşte numărul escadrilelor de vânătoare şi debombardament, faptul de care s-a ţinut seama a fostcel al importanţei frontului pe care armata îl avea deapărat. În general, în compunerea fiecărui grup au in-trat câte 2–3 escadrile de categorii diferite.

Faţă de organizarea aviaţiei în campania anului

1916, noua organizare a cuprins escadrile omogene,formate din avioane de acelaşi tip, cu aceeaşi desti-naţie: de observare (escadrile Farman), de vânătoare(escadrile Nieuport), de bombardament (escadrileBréguet – Michelin). Această concepţie a dus lamărirea randamentului unităţilor de aviaţie, o bună în-treţinere a aparatelor, precum şi posibilitatea delimităriispaţiului aerian afectat fiecărui Grup de aviaţie.

Aerostaţia militară, în noua organizare, constituia osecţie în M.C.G.R., care avea în subordine un statmajor, condus de maiorul Iarca, 5 companii deaerostaţie, o uzină de hidrogen şi o companie depozit.Baloanele Caquot sosite din Franţa aveau stabilitate întimpul ascensiunii până la o viteză a vântului de 20m/s. Cu un singur observator în nacelă balonul puteafi ridicat până la 1800 m, iar cu doi oameni (observa-torul şi telegrafistul cu armamentul de bord respectiv)până la 1200 m. Cablul pentru manevrarea balonuluiavea o grosime de 7 mm cu o rezistenţă de 3600 kg.Companiile de aerostaţie au fost puse la dispoziţia ar-matei 1 Române şi subordonate ulterior Grupului 2

Aviaţie.37 Fiecare companie a avut în înzestrare câteo trăsură macara pentru ridicarea şi coborâreabaloanelor.

Observatorii aerieni din balon au avut în dotareparaşute. Fiecare companie a primit câte trei mitralierepentru apărarea antiaeriană a balonului şi câte opuşcă mitralieră, pentru observatorul aerian dinnacelă. Ca măsură de protecţie, s-a hotărât ca aviaţiade vânătoare a grupului respectiv să facă apărareabaloanelor împotriva atacurilor aeriene inamice. Misi-unile care au revenit companiilor de aerostaţie, în1917, constau în reglarea tirului artileriei grele şi ob-servarea câmpului de luptă; acestea se executau întot cursul zilei.

Cu toate că în timpul iernii, şi chiar la începutulprimăverii, vremea a fost cam nefavorabilă zborurilor,generalul Alexandru Averescu a valorificat la maxi-mum componenta forţelor sale aeriane. Piloţii Es-cadrilei 2 Farman, din Grupul 1 Aviaţie subordonatArmatei 2 Române (comandaţi, până în martie, de lo-cotenentul aviator Gheorghe Negrescu, apoi de lo-cotenentul aviator Panait Cholet), au făcut dovadaunor adevărate virtuţi de zburători. Numai în cursullunii ianuarie, echipajul format din locotenentul aviatorIoan Peneş şi sublocotenentul observator Adrian Du-mitriu, a executat zeci de recunoaşteri la inamic, real-izând 23 de ore de zbor şi câteva lupte aeriene. Pentruactivitatea sa, locotenent Ioan Peneş a fost decorat cu,,Crucea de război’’ (,,Croix de guerre’’) cu menţiunea,,pentru bravură în luptele aeriene’’.38

Echipajul format din căpitan aviator Mircea Zorileanuşi locotenent observator Ştefan Sănătescu s-a spe-cializat în misiuni de bombardament. Dintre acesteavom aminti pe cele executate, pentru lovirea centruluide aprovizionare inamic de la Oituz, a unui punct de

� Generalul Eremia Grigorescu la escadrilele Grupului 2 aeronautic pe frontul Mărăşeştilor.

AVERESCU, MILITARUL

- 44 -

� Avion inamic doborât pe front în anul 1917.

comandă de divizie, a gărilor Breţcu, Covasna şiBraşov şi a unor aerodromuri inamice. Executareaunor astfel de acţiuni, cu un avion tip Farman, im-punea trecerea unor obstacole cu înălţimi de peste1500 m., orientarea şi menţinerea direcţiei de zbor, înplină noapte, identificarea şi lovirea precisă a unorobiective, într-o perioadă când avioanele erau lipsitede aparatura necesară pentru navigaţie şi bombarda-ment, a fost considerată o mare performanţă. Colab-orator apropiat al căpitanului aviator Mircea Zorileanu,Constantin Gonta l-a însoţit, adesea, ca observator.Cei doi zburători au executat şi numeroase misiuni derecunoaştere şi observare, totalizând 45 de ore dezbor. Pe lângă recunoaşterile executate, echipajul atotalizat, numai în cursul primei jumătăţi a lui mai 1917,30 de ore de zbor în misiuni de bombardament.

La rândul lor, piloţii Escadrilei Farman – 6, coman-dată de căpitan aviator Scarlat Ştefănescu, pe lângărecunoaşterea dispozitivului inamic, au executat, ca şipiloţii Escadrilei Farman – 4, misiuni de bombarda-ment şi chiar lupte aeriene. Astfel, o formaţie alcătuitădin 5 avioane, pilotate de sublocotenentul aviator F.Raguier, locotenent aviator D. Naidinescu şi adjutantaviator Lafarge, împreună cu observatorii: locotenentaviator Lataste, sublocotenent aviator Darian, caporalSmirnă, sublocotenent N. Nicolau şi sublocotenent C.Bădulescu, au bombardat, în 19 mai 1917, depozitele

de materiale şi barăcile cu tehnică de luptă inamicădin gara Cîmpurile. Echipajul format din locotenentaviator P. Ioanin şi locotenent observator I. Darian,deşi se găsea într-o misiune de recunoaştere, a fostnevoit să angajeze, în ziua de 9 mai 1917, lupta aeri-ană cu un avion inamic, pe care a reuşit să-l doboare.Acesta a fost primul echipaj român care doboară unavion inamic în luptă aeriană.

O activitate deosebit de fructuoasă au desfăşurat, îniarna şi primăvara anului 1917, piloţii celor trei es-cadrile de vânătoare. Escadrila Nieuport – 1, coman-dată, iniţial, de căpitanul René Chambe şi, ulterior, decăpitanul Charles De Micheletty. S-au executat, înfolosul unităţilor Armatei 2 Române, zeci de misiunipentru: protecţia avioanelor, recunoaştere, patrulare,şi interzicere a pătrunderii aviaţiei inamice deasupratrupelor proprii. În cadrul misiunilor de protecţie, o for-maţie de patru avioane ale acestei escadrile a escortatîn ziua de 19 mai, formaţia Farman-2, care a executatbombardarea depozitelor de materiale din gara Cîm-purile. 39

Escadrila Nieuport – 1, a efectuat şi numeroase mi-siuni, în special în sectorul Brăila şi în zona de nord aDobrogei. S-au remarcat, prin curajul şi spiritul de sac-rificiu dovedit, locotenent aviator Vasile Craiu, sublo-cotenent aviator Marin Popescu (care, în 14 mai 1917,a doborât un avion inamic) şi plutonier aviator Paul

- 45 -

Pauchert. De un curaj demn de remarcat, a datdovadă, în repetate rânduri, locotenent Vasile Craiu,brevetat ca pilot militar cu numai un an înaintea intrăriiRomâniei în război. În zilele de 27 şi 28 martie 1917,acesta a angajat lupte aeriene cu două avioane ger-mane. La 19 aprilie 1917, Vasile Craiu a angajat (înzona oraşului Galaţi) o luptă aeriană cu trei avioaneinamice, pe care le-a atacat cu hotărâre, înde-părtându-le din zonă, iar în 21 aprilie 1917 a luptat cumult curaj cu alte două avioane inamice. La 12 mai1917, locotenent Craiu a atacat, în zona localităţii Bar-boşi (jud. Galaţi), un hidroavion german, ce a amerizatpe râul Siret. În timpul unei lupte aeriene, cu trei avia-tori duşmani, Craiu, deşi rănit la mâna dreaptă, a con-tinuat să piloteze aparatul aterizând în apropierea linieifrontului.

În ziua de 24 martie 1917, o formaţie de 10 avioanegermane a bombardat prin surprindere aerodromulTecuci, fără însă să producă mari avarii. Câteva zilemai târziu, în zorii lui 1 aprilie 1917, piloţii noştri aubombardat, de la mică înălţime, cu o formaţie de treiavioane de Escadrila Farman – 7, aerodromul inamicde la Focşani, sub acoperirea aviaţiei de vânătoare.În după amiaza aceleiaşi zile, ca ripostă, aviaţia inam-ică a trecut Siretul cu intenţia de a ataca aerodromulTecuci; piloţii Escadrilei Nieuport – 3 au interceptatînsă formaţia inamică. Numai trei avioane germane aureuşit să ajungă până la marginea aerodromului de laTecuci şi să arunce bombele, fără să producă pagube.Pe 6 aprilie, 3 avioane din Escadrila Farman – 7 aubombardat din nou aerodromul inamic de lângăFocşani.40

Succinta enumerare a acţiunilor aviaţiei, din primaparte a campaniei anului 1917, scoate în evidenţăcreşterea forţei combative a tuturor escadrilelor, ca ur-mare a noilor aparate de zbor intrate în dotare, a orga-nizării mai bune şi în special a pregătirii personaluluinavigant. M.C.G.R. condus de generalul ConstantinPrezan împreună cu generalii Constantin Cristescu şiAlexandru Averescu, comandanţii Armatelor 1 şi 2Române, generalul Berthelot şi comandanţii Armatelor4 şi 6 Ruse.

Devansând pregătirile inamicului, tunurile Armatei 2română instalate pe malul stâng al Siretului şi pedealurile Vrancei, au marcat, la 9 iulie 1917, începutulluptelor din ,,Triunghiul eroic’’: Mărăşeşti, Mărăşti,Oituz, la care au participat şi cele 2 escadrile de avi-aţie române alocate pentru asaltul poziţiilor inamicedin zona Mărăşti.41

În vederea marilor bătălii ce se întrevedeau, pentruvara anului 1917, în conformitate cu ordinul M.C.G.R.nr. 1247, din 9 iunie 1917, în organizarea Grupului 1Aviaţiei, afectat Armatei 2 Române, n-au intervenitmodificări Misiunile ce au revenit aviaţiei, prin ordinulde operaţii nr. 1638, din 20 iunie 1917, dat de gene-ralul Alexandru Averescu, comandantul Armatei 2Române, în vederea ofensivei de la Mărăşti, erau con-

cretizate astfel: ,,Cât va dura lupta, cel puţin douăaparate de recunoaştere vor fi, atât cât condiţiile at-mosferice vor permite necontenit în zbor pentru a ţinepe comandantul corpului de armată, prin telegrafiefără fir şi prin rapoarte aruncate în anumite locuri lacurent cu mersul acţiunii şi cu modificările survenite însituaţia inamicului. Numărul de aparate posibil a sedestina artileriei, va fi de asemenea în continuă activ-itate pentru ca tragerea noastră să se facă în cele maibune condiţii de eficacitate. Escadrila de luptă va pro-teja avioanele noastre care vor fi în zbor şi va ataca pecele duşmane. Restul de avioane disponibile se va în-trebuinţa pentru recunoaşteri în spatele liniei de luptăduşmane şi pentru atacuri cu bombe’’.42 Este, poate,citatul cel mai reprezentativ al modului în care gener-alul Alexandru Averescu înţelegea să valorifice forţaaviaţiei sale în luptă. Tactica întrebuinţării în luptă aaviaţiei prevedea: cercetarea îndepărtată până la oadâncime de 80–100 km; însoţirea infanteriei în timpulatacului la mică înălţime, asigurând informaţii asupraliniei infanteriei inamice; bombardarea obiectivelor, in-clusiv cu avioanele de observare, care puteau lua labord câte 5 proiectile de 75 mm de artilerie, dupălansarea bombelor avioanele urmând să continue mi-siunile de cercetare;43 plasarea aerostatelor la 5–7 kmîn spatele primelor linii, fiind destinate în specialreglajului tirului de artilerie grea (observarea făcându-se între orele 4.30 şi 21.00, cu o singură oră de între-rupere, necesară schimbării observatorilor).

Grupul 1 Aviaţie, deşi dotat cu mai puţine mijloace şifără nici o companie de aerostaţie la dispoziţie, a exe-cutat 171 misiuni, din care 72 de vânătoare, 5 de bom-bardament, 6 de legătură, 17 supraveghetori desector, 28 de reglaje pentru artilerie şi restul de re-cunoaştere. Referindu-se la înfrângerea de la Mărăşti,comandantul Armatei 1 Austro–Ungare arată că unadin cauzele acestei înfrângeri ,,a fost o admirabilă co-operare între infanteria, artileria şi aviaţia română“44.Bătălia de la Mărăşti a rămas în analele istoriei militaredrept un model pentru pregătirea şi ducerea unei o-peraţii ofensive, studiată mereu de generaţiile care auurmat. Este rezultatul cel mai temeinic al militaruluiAlexandru Averescu în războiul de întregire purtat deRomânia în anii 1916 – 1918.45 Observaţiile coman-dantului Armatei 1 Austro–Ungare confirmă buna apli-care a amintitului principiu a lui Petain de cătreexperimentatul general Averescu.

În timpul bătăliei de la Oituz, echipajele Grupului 1Aviaţie au executat numeroase misiuni printre care:peste 90 de recunoaştere şi observare, 7 de bombar-dament, 117 de protecţie şi interceptare, efectuate deescadrila de vânătoare, 68 de reglaje. S-au executat,între 25 iulie şi 14 septembrie, 289 misiuni, ceea ce,pentru cele 32 de zile favorabile zborului, a reprezen-tat o medie de 9 ieşiri pe zi.46

Aviaţia de vânătoare şi chiar cea de observare auangajat numeroase lupte aeriene cu inamicul. Printre

AVERESCU, MILITARUL

- 46 -

piloţii care şi-au doborât adversarii în astfel de acţiunis-au remarcat sergentul major Ştefan iliescu (4 august1917), sublocotenentul aviator Brullard şi echipajul for-mat din locotenent Gheorghe Stâlpeanu şi plutonierNicolai Cicei (13 august 1917)47. Un alt avion a fostdoborât de artileria antiaeriană. Locotenentul Gheor-ghe Stâlpeanu a fost decorat cu Ordinul ,,MihaiViteazul’’ cl. a III –a ,,pentru vitejia şi avântul cu carea executat mai multe zboruri primejdioase pe câmpulde luptă în august 1917. S-a distins în mod strălucit, înziua de 13 august, când aflându-se într-o re-cunoaştere îndepărtată în liniile inamice şi fiind atacatde trei avioane, a primit această luptă inegală cu unsânge rece remarcabil, a doborât pe unul din ele, silindpe celelalte să se retragă’’48.

S-au remarcat în aceste acţiuni căpitanul aviatorMicheletty, locotenent P. Ioanin, locotenentul C.Mincu, plutonierii I. Mănescu, Şt. Bucur şi D. Rossetişi observatorii căpitan Măicănescu, loctenent Darian,sublocotenet C. Gonta şi locotenent Gh. Stâlpeanu.49

După încheierea acţiunilor de amploare, care au in-trat în istorie sub denumirea bătăliile de la Mărăşti,Mărăşeşti şi Oituz, activitatea aviatorilor români s-adesfăşurat, în continuare, cu acelaşi elan şi spirit desacrificiu, până la încheierea ostilităţilor, în toamna an-ului 1917. Misiunile ordonate de comandamente aufost îndeplinite cu aceeaşi promptitudine şi curaj.M.C.R. şi comandamentele celor două armate româneau fost continuu ţinute la curent cu activitatea inam-icului. Se pot aminti asamblajele fotografice executatepe întregul front inamic de către echipajul format dinplutonier L. Gjebovici şi sublocotenent ConstantinNicolau.

Aviaţia de vânătoare a susţinut numeroase lupteaeriene. Numai în intervalul 1 septembrie – 20 noiem-brie 1917, au fost doborâte în luptele aeriene 9avioane inamice. Primul pilot de vânătoare român cea doborât un avion inamic (14 mai 1917) a fost sublo-cotenentul Marin Popescu. La 25 iulie 1917, el a reuşitsă doboare un al doilea aparat. Pentru curajul şi vir-tuozitatea sa a fost decorat cu ordinele ,,MihaiViteazul’’ şi ,,Virtutea aeronautică”, clasa cavaler.

În cursul unei lupte aeriene, în ziua de 25 octombrie,plutonier Ioan Muntenescu a executat trageri precisede la mică distanţă şi, manevrând cu multă măiestrieaparatul său, a doborât două avioane inamice. Înaceeaşi zi, plutonier Paul Magîlea a doborât un avioninamic şi s-a angajat într-o luptă inegală cu alte trei.Alături de sublocotenentul Marin Popescu, plutonierulIoan Muntenescu şi locotenentul Vasile Craiu, plu-tonierul Paul Magîlea va rămâne în istoria aviaţiei caunul dintre cei mai buni aviatori militari din primulrăzboi mondial, ,,pentru vitejia şi avântul cu care a ex-ecutat un mare număr de zboruri periculoase în timpulcampaniei din 1916–1917’’ se menţionează în decretul

nr. 830 de decorarea a plutonierului aviator PaulMagîlea cu ordinul ,,Mihai Viteazul’’ clasa a III – a.

La 17 noiembrie 1917, plutonierul Ioan Muntenescu,împreună cu sublocotenent Egon A. Nasta şi locote-nent Vasile Craiu, a interceptat trei avioane inamicede tip Fokker. Unul dintre acestea a fost doborât, înapropierea localităţii Răcoasa, iar celelalte au fostpuse pe fugă. Întorcându-se la aerodrom, aparatul pi-lotat de plutonier Ioan Muntenescu s-a prăbuşit, brusc,de la înălţimea de 50 m. pe aerodromul Tecuci, pilotulpierzându-şi viaţa.

În lunile care s-au scurs după bătălia de laMărăşeşti, aviatorii români au executat câteva în-drăzneţe misiuni speciale. Astfel, în noaptea de 16 oc-tombrie 1917, la orele 20, un echipaj, format din maiorConstantin Cristescu şi maistrul de marină DumitruRosseti, şi-a luat zborul din sudul Moldovei spre Bu-cureşti, aflat sub ocupaţia cotropitorilor. Dând dovadăde multă stăpânire de sine, calm şi măiestrie în con-ducerea aparatului şi orientarea pe timpul nopţii, ceidoi bravi aviatori au ajuns cu bine deasupra Capitalei,unde au lansat pachete întregi cu manifeste, carechemau la luptă locuitorii oraşului, pentru grabnicaalungare a ocupanţilor din ţară. La întoarcerea din mi-siune, avionul s-a prăbuşit la numai o sută de metri delinia frontului românesc. Pentru modul cum şi-a în-deplinit misiunea, echipajul a fost decorat. În decretulprin care i se conferea maiorului Constantin Cristescu,din Grupul 1 Aviaţie, Ordinul ,,Mihai Viteazul’’ clasa aIII – a se arăta: ,,Pentru curajul excepţional, devota-mentul şi abnegaţia cu care, deşi suferind, s-a oferitsă execute şi a executat ca observator un raid denoapte de 6 ore în nişte condiţii extrem de defavora-bile. Plecând în seara de 16 octombrie 1917 la ora19.47, a urmat itinerariul Floreasca, Focşani, Rîm-nicu–Sărat, Buzău, Ploieşti, Bucureşti, Ploieşti, Buzău,Brăila, Galaţi, focşani, Rîmnicu–Sărat, şi a căzut cuavionul la ora 1.35 noaptea la Strejescu, în linia ina-mică şi numai la 100 m departe de frontul român, dincauza unei pane de motor, a lipsei semnalelor lumi-noase şi a tăierii comenzii de direcţie de către unul dingloanţele duşmane. A aruncat scrisori şi manifeste deîncurajare la Bucureşti şi a rezistat cu onoare şi tărietuturor încercărilor făcute de tabăra inamică, pentru a-l face să-şi calce jurământul faţă de patrie.”

O misiune asemănătoare a fost executată şi deechipajul constituit din locotenent Constantin Mincu şiRadu Cuţarida, care a trecut Munţii Carpaţi în zbor şia lansat manifeste în câteva localităţi din partea desud – est a Transilvaniei.

La 26 noiembrie/9decembrie 1917, s-a încheiat, laFocşani, armistiţiul între armatele ruse (de pe frontulromânesc) şi române şi armatele Puterilor Centrale.De asemenea, încetau şi operaţiile aeriene50. În numaidouă luni şi jumătate (1 septembrie – 20 noiembrie

- 47 -

� Avionul “Nieuport” pilotat de căpitanul Vasile Craiu.

1917), aviatorii români au executat un total de 621 mi-siuni.

Ce putem spune astăzi despre ,,mitului Averescu’’ şilegăturile personajului real cu aeronautica. Ceva dinimensa popularitate, de la începutul anilor ’20, maiales în ceea ce priveşte dimensiunea militară a per-sonalităţii sale, s-a păstrat în conştiinţa publică. Laaceasta a contribuit, fără îndoială, acordarea graduluide mareşal, în anul 1930, de către regele Carol al II –lea, ca recunoaştere binemeritată a faptelor de armedin al doilea război balcanic, dar, mai ales, din primulrăzboi mondial.

În ceea ce priveşte aeronautica, cu siguranţă, el aintuit valoarea acesteia în luptă, într-o perioadă în careîntrebuinţarea aviaţiei în operaţii militare nu era clară,ea evoluând la noi în paralel cu elaborările teoreticeprivind folosirea acestui nou mijloc de locomoţie şiarmă în statele cele mai avansate din Europa.

Alexandru Averescu a susţinut afirmarea aviaţiei mil-itare române, folosind-o în numeroase misiuni deluptă, o însemnată pondere având-o studierea poziţii-lor şi dispozitivelor inamicului, prin recunoaşteri per-manente, efectuarea reglajelor focului artileriei asupraobiectivelor inamicului dispuse în adâncime, re-cunoaşteri îndepărtate în spatele frontului inamic, pen-tru a identifica rezervele acestuia, efectuarea unorbombardamente aeriene asupra aglomerărilor detrupe şi aerodromurilor inamice, iar contribuţia teoreti-cianului şi practicianului militar, în ce priveşte uti-

lizarea acestei arme, fiind unanim recunoscută.

------------------------------------------------Note:

1. Otu, Petre, colonel doctor, „Mareşalul Alexandru Averescu,militarul, omul politic, legenda,” Editura Militară, Bucureşti, 2005,passim p 7 - 11.

2. Nota autorului, Alexandru Averescu a avut un rol activ şi înconducerea unor importante reviste militare ale vremii ca redac-tor şi mai apoi prim–redactor mai întâi a ,,Revistei Armatei’’ pu-blicaţie înfiinţată în 1883 şi apoi la ,,România Militară’’ ce aapărut în perioada 1864 – 1866.

3. Otu, Petre, colonel doctor, Op. cit, Editura Militară, Bu-cureşti, 2005, p 18

4. n.a,: Folosirea baloanelor încărcate cu materiale explozibiles-a înregistrat la sfârşitul sec. al XVIII – lea. Primii care au recursla acest mijloc de luptă au fost francezii în luptele de la Fleuresîn 1774, apoi de ruşii în 1812 în bătălia de lângă Moscova îm-potriva trupelor lui Napoleon. Au urmat austrieci la asediulVeneţiei în 1848. In fapt, baloanele erau purtate de vânt, iar ma-terialul explozibil aflat în nacele, era detonat atunci când se afladeasupra adversarilor, fiind prima formă de război aerian. Deaceea, în 1899 prima Conferinţă de pace de la Haga a încercatsă reglementeze folosirea aparatelor mai uşoare decât aerulprin ,,Declaraţia relativă la interzicerea pe o perioadă de cinciani a lansării de proiectile şi explozive din înaltul baloanelor’’.

5. Otu, Petre, colonel doctor „Op. cit,” Editura Militară, Bu-cureşti, 2005, passim p. 21 – 25.

6. Ibidem, p 33 – 34, “La împărţirea tacticii în două domeniidistincte, formulele cele mai utilizate fiind ,,tactica mare’’, sau,,tactica generală’’, şi ,,tactica mică’’ sau ,,tactica elementară’’.Alexandru Averescu a admis că tactica generală este strategia

AVERESCU, MILITARUL

- 48 -

câmpului de luptă, iar tactica elementară se ocupă cu modul deacţiune al armelor, izolate sau combinate. După opinia sa, tac-tica generală ,,îmbrăţişează bătălia în mod complesiv (înansamblu – n.n.)’’, fără a se ocupa de detaliile luptei (modul deacţiona al diferitelor arme în parte sau reunite. Este domeniulcare se va numi în deceniile următoare, ,,arta operativă’’. Câtpriveşte tactica elementară, ea trebuia să studieze, aşa cum amprecizat, ,,acţiunea celor trei arme (infanteria, cavaleria, artileria)luate mai întâi izolat şi în urmă combinate în diferite moduri posi-bile’’

7. Ibidem, p 37.8. Idem, p. 35.9. n.a. Alexandru Averescu avea în acest an gradul de căpitan

şi lucra la Marele Stat Major în cadrul Secţiei 3 operaţii, unde acunoscut valoarea practică a folosirii baloanelor.

10. Tănăsescu, A., Naviagaţie aeriană, Bucureşti, 1909, p177.

11. XXX, „Istoria aviaţiei române” Editura ştiinţifică şi enciclo-pedică, Bucureşti, 1984, p. 64.

12. Otu, Petre, colonel doctor, Op. cit, p. 2313. n.a. Au executat misiuni de recunoaştere în folosul ar-

matei, prinţul G. V. Bibescu, locotenentul Mircea Zorileanu,sublocotenenţii Gheorghe Negrescu, Ştefan Protopopescu,Nicolae Capşa şi Ion Istrate, precum şi primul pilot civil, tânărulîn vârstă de 18 ani Polihroniade Vacas, ce învăţase pilotajul laşcoala de zbor de la Chitila, dar nu primise brevetul de pilot în-trucât era minor, dar a primit permisiunea să execute zboruri încalitate de voluntar.

14. n a, România se situează pe locul 2 în lume după Franţaprin zborul lui Aurel Vlaicu din toamna anului 1910 la manevrelemilitare ale armatei române

15. “Aviaţiunea”, nr. 3 /1912, în articolul “Aviaţiune în Româ-nia” preciza: “Pentru a se restabili armonia pe câmpul Cotroce-nilor, s-a primit demisiunea din armată a cpt. av. G. V. Bibescu.Ca o consecinţă imediată, s-a desfiinţat şi nostima diviziune apiloţilor militari. Simptomatic este şi faptul că soldaţii mecanici aifostelor tabere “duşmane” au început să-şi dea mâna”.

16. Monitorul Oficial, nr. 15, 20 aprilie 1913.17. n.a. “Regulamentul Şcolii militare de aviaţie” şi “Normele

pentru urmarea cursurilor teoretice şi practice”, care stabileauprograma de învăţământ, dar, pentru prima dată, se specificafaptul că viitorii piloţi vor folosi aeroplanele în misiuni de bombar-dament şi de fotografiere din avion. Practic, se întrezăreau ca-tegoriile de aviaţie: de recunoaştere, de bombardament şi devânătoare.

18. Macuc Mihai şi Avram Valeriu, Pe cerul Balcanilor, în“Document”, nr. 2/1999, pag 8-10.

19. Kiriţescu, Constantin, „Istoria războiului pentru întregireaRomâniei 1916 – 1919” Ediţia a II. – a, Editura Casei Şcoalelor,Bucureşti, 1921, p. 106.

20. Otu, Petre, colonel doctor, Op. cit, p. 123.21. Ibidem, p. 145.22. Kiriţescu, Constantin, Op. cit., p. 220.23. Arhivele Ministerului Apărării Nţionale, Fond Marele

Cartier General, Dosar nr. 114, f. 178.24. Brevet nr. 3026 din 14.X.191625. Kiriţescu, Constantin, Op. cit, p. 45426. Ibidem, p. 458 „piloţii francezi,…escadrila rusă…

aparatele române, concentrate în acelaşi scop, 2 Nieusport şi 4Voisin, n-au putut apăra cu eficacitate podul, fiind mai puţine şide tipuri mai slabe decât aparatele străine. Astfel fiind, aparateleinamice au virat timp de patru ceasuri deasupra podului şi aluncii făcând numeroase victime şi producând panică şi în-târzierea lucrărilor”.

27. Ibidem, p. 456

28. XXX, „Istoria aviaţiei române” Editura ştiinţifică şi enciclo-pedică, Bucureşti, 1984, p. 96

29. Kiriţescu, Constantin, Op. cit, p. 476 „Formidabila bom-bardare a poziţiei române de la Topraisar întrecea tot ce sevăzuse până atunci pe frontul dobrogean…..Tirul era dirijat deo escadrilă de 5 aeroplane, care virau deasupra adăposturilornoastre, lăsându-se uneori jos de tot”.

30. Ibidem, p.479 „O masă de 20 de aeroplane inamicearuncă necontenit bombe asupra serviciilor dinapoia frontului;satele din această regiune sunt distruse şi evacuate; fântânele,sleite de adăparea oamenilor şi cailor, nu mai conţin decât noroi.Legăturile cu comandamentele au fost distruse”.

31. n.a. Activitatea Misiunii Militare Franceze, a constat în re-organizarea armatei române în direcţia organizării instrucţiei,aprovizionării, elaborării programelor de pregătire a cadrelor, aplanurilor de operaţii, îmbinând aspectul teoretic cu cel practic,de cunoaştere şi mânuire a armamentului şi tehnicii de luptă cucare fuseseră dotate marile unităţi, cu ofiţeri şi tehnicieni dintoate armele şi specialităţile - aviaţie, marină, intendenţă, statmajor, serviciu medical etc. În această perioadă, în dotarea ar-matei române au intrat următoarele cantităţi de armament şitehnică de luptă: 1.500 tunuri, obuziere şi mortiere de diferitecalibre, 280.000 puşti, 7.200 puşti mitraliere, 3.400 mitraliere,500.000 căşti, 800.000 măşti contra gazelor, 300 avioane (Far-man, Nieuport, Candron, Breguet - Michelin), 25 baloane,grenade de mână etc. Misiunea franceză a părăsit România laînceputul lunii martie 1918, în condiţiile când se semnaseră pre-liminarile păcii la Buftea. Prezenţa ei pe teritoriul românescreprezintă un episod semnificativ al războiului de coaliţie dus destatul român în anii 1916-1917.

32. Arhivele M.Ap.N. , Fond M.C.G., Secţia informaţii, Dosarnr. 530, f. 207.

33. Ioaniţiu, Al., “Războiul României (1916 – 1917)”, Bu-cureşti, 1929, p. 283.

34. Kiriţescu, Constantin, Op. cit, p.106.35. Cupşa, I., “Armata romana în campanile din anii 1916-

1917,” Editura Nilitară, Bucureşti, p. 200.36. Arhivele M.Ap.N., Fond 485, Dosar nr. 14, f. 37.37. Cupşa, I., Op. cit., p. 307.38. Arhivele M.Ap.N., Fond 949, Dosar nr.111, f. 15.39. Arhivele M. Ap. N., Fond M..C.G, Dosar 17, f.5.40. Journal de bord de l’escadrille franco-roumaine Nieuport,

Biblioteca Muzeului Militar Central, cota 196, p.15.41. I. Cupşa, Op.cit., p. 216.42. XXX, „Istoria aviaţiei române” Editura ştiinţifică şi enciclo-

pedică, Bucureşti, 1984, p. 114.43. H. Giossanu şi S. Rădulescu, “Curs de întrebuinţare tac-

tică a aeronauticii”, Bucureşti, 1926, p.37.44. Raportul nr. 3214 al Grupului de Armată 4; G. Dabija, Ar-

mata română în războiul mondial 1916 – 1918, Bucureşti, p.130.45. Otu, Petre, colonel doctor, Op.cit., p. 184. 46. Arhivele M.Ap.N., Fond M.C.G., Dosar 17/4/a, p.46, Dosar

19/1-4/d, f.17 şi 34.47. Anuarul Ordinului Militar Mihai Viteazul, 1916 – 1920,

p.193.48. Ibidem, p. 109 (Decret nr. 667 din 23.03.1918).49. Ibidem.50. Otu, Petre, colonel doctor „Mareşalul Alexandru Averescu,

militarul, omul politic, legenda” Editura Militară, Bucureşti, 2005, p.197.

- 49 -

Vom jalona, răsfoind istori-ografia militară românescă,traseul acestei proeminente

personalităţi militare, uneori contro-versată, de care sunt legate eveni-mente istorice ce se întind ca timpmai bine de o jumătate de secol.

S-a născut, la 9 martie (3 aprilie –stil nou) 1859, într-un sat de lângăoraşul Bolgrad, judeţul Ismail (dinsudul Basarabiei), într-o familie deromâni. După absolvirea Şcoli deArte şi Meserii, din Bucureşti, la 10martie 1876, se înrolează voluntarîn escadronul de jandarmi-călăridin Ismail. Cu această unitate par-ticipă la războiul ruso–româno–turc(războiul pentru IndependenţaRomâniei) din 1877 – 1878. În sep-tembrie 1876, este înaintat lagradul de brigadier, iar în 1877,devine sergent. După Războiul deIndependenţă, în care a fost deco-rat pentru faptele sale de arme cu :Trecerea Dunării, Apărătorii Inde-pendenţei şi medalia Comemora-tivă de campanie rusă, îl găsim, înanul 1879, ca sergent reangajat înEscadronul 3 Călăraşi din Con-stanţa. Peste alţi doi ani, în 1881,

devine şef de promoţie al şcolii di-vizionare de ofiţeri, arma cavalerie.Înaintează în grad, conform statu-tului ofiţerilor de atunci, ajungând,la vârsta de 47 de ani, general debrigadă, după ce trece sccesiv pela comanda unor unităţi şi mariunităţi, pe la catedră, la conduc-erea Şcolii Superioare de Război,fiind şi ataşat militar. Până la de-clanşarea Primului Război Mondial,va fi ministru de război şi de şef alStatului Major General.

La 17 august 1916, generalulAlexandru Averescu este numit co-mandant al Armatei a II - a. Înaceastă calitate obţine succese pefronturile din Carpaţii Meridionali şidin Moldova. În 1917, conduceacţiunile de la Mărăşti şi Oituz.Pentru ,,compentenţa şi destoiniciacu care a condus operaţiile armateisale, în timpul Campaniei 1916-1917’’ este decorat de către regeleFerdinand I cu Ordinul Militar,,Mihai Viteazul’’ clasele I , II şi III.

Dacă faima militară a generaluluiAverescu s-a născut în primii ani aisecolului şi s-a consolidat în timpulmarelului război pentru întregirea

neamului, anvergura sa politică aînceput după Marea Unire.

La 26 ianuarie 1918 generalulAlexandru Averescu este însărcinatde către regele Ferdinand I cu for-marea unui nou guvern, într-o situ-aţie deosebit de grea pentru ţară.

Cariera militară a generaluluiAlexandru Averescu în această pe-rioadă a luat şfîrşit, însă de acumva începe adevărata carierăpolitică a celui ce, pretutideni, eraaclamat pentru faptele sale debravură din timpul războiului şi încare poporul vedea una dintresperanţele de mai bine. Ca ompolitic, Alexandru Averescu promi-tea ţării un regim nou întemeiat pe,,muncă, cinste, legalitate’’, pe re-spectul fiecărui individ, indiferentde treapta socială pe care se afla.

,,Taica Averescu” era pe buzeletuturor sătenilor, foşti sau nu com-batanţi în campania întregirii.Cunoscând nevoia ţăranilor depământ, generalul promitea împro-prietărirea fiecărei familii de ţăranicu 5 ha. de teren arabil. A avut înatenţie şi problemele de muncă şiocrotire socială, astfel că, la prop-

Alexandru Averescu

De la voluntar, la mareşal, prin muncă, cinste şi legalitate-------------------------------------- Colonel (r) dr. Mihai GOIA

Napoleo Bonaparte “preconiza” că în raniţa fiecărui soldat există un virtual baston de mareşal, ca unuldintre efectele meritocraţiei care guvernează armata. Istoria modernă şi contemporană – română şi uni-versală – atestă figuri de mari comandanţi care la origine au fost soldaţi. Neamul românesc se poate mân-dri, printre alţii, cu mareşalul Alexandru Averescu, care probează această rarisimă probabilitate întreargumentele ascensiunii sale militare şi politice, fiind şi acela de a fi dorit să dea ţării sale un regim nou,întemeiat pe muncă, cinste şi legalitate.

AVERESCU, MILITARUL

- 50 -

unerea sa, ca preşedinte al Consil-iului de Miniştri, Averescu înfi-inţează, prin decret-lege, în martie1920, Ministerul Muncii şi Ocrotir-ilor Sociale.

În 1887 se căsătoreşte cuClotilda Cagliari, pe care ocunoscuse la Torino, în timp ceurma cursurile şcolii de război dinoraş. Au fost uniţi şi prin aceleaşipasiuni : muzică, literatură şi acţiunifilantropice.

Mareşalul, fost prim comandantal Armatei a 2-a (1916-1918), şiomul politic de apoi, înfiinţează laBucureşti căminul de stundente,,Spiru Haret’’, orfelinatul de laBacău şi sanatoriul de la PiatraNeamţ. A fondat revista ,,RomâniaMilitară’’ (1891), devenind, în 1923,membru de onare al AcademieiRomâne.

Gânditor militar fiind, tactica esteramura pe care o abordează cu celmai larg interes, conţinutul lu-crărilor elaborate devenind rele-vante în acest sens: Tactica. Teoriişi aplicaţiuni, 3 volume (1888-1891), Teatru de operaţiuni Austro– Român (1891) Lecţiuni de ge-ografie (1895), Jocul de război(1903), Călăuza ofiţerului (1903),Operaţiile de la Flâmânda (1924),Notiţe zilnice de război (1937).

Au fost şi intervaluri istorice încare personalitatea mareşaluluiAlexandru Averescu a fost pusă înumbră; ,,momentul’’ Mărăşti 1917era tratat cu o oarecare de-schidere, lucru acceptat, având învedere că oamenii sunt sub vre-muri. Între faptele încriminate puseîn sarcina lui Alexandru Averescu,se numără reprimarea brutală arăscoalei ţărăneşti din anul 1907,an când acesta era ministru derăzboi în guvernul Dimitrie A.Sturza (12 martie 1907 – 27 de-cembrie 1908), intervenţia în forţăşi arestarea delegaţiilor participantila lucrările Congresului General alPartidului Socialist din România(Congresul I al P.C.R.), întâlnirileavute în anii 1924 şi 1926 cu liderulfascist al Italiei, Benito Mussolini şisemnarea, împreună cu acesta, a,,Pactului de amicitie dintre Italia şiRomânia’’, care avea şi uneleprevederi ce vizau atitudinea co-mună faţă de guvernul sovietic.

Carol al II - lea l-a privit tot-deauna cu suspiciune pe general,dar, la vremea respectivă era in-teresat să câştige de partea sa petoţi oamenii politici ce puteau să-lsprijine pentru a-şi dobândi şi con-solida tronul.

La 14 iunie 1930, regele a înfi-inţat demnitatea de mareşal alRomâniei.

Ca o dovadă a recunoaşteriimeritelor sale în cele trei războaieîn care a fost actant, AlexandruAverescu a fost distins cu peste120 de decoraţii române şi străine,iar, în anul 1930, pe data de 27 oc-tombrie, la Sighişoara, suveranulCarol II l-a investit pe fostul generalcu demnitatea de ,,Mareşal alRomâniei’’.

După o viaţă extrem de zbuciu-mată, pusă în slujba neamuluiromânesc, Alexandru Averescu sestinge din viaţă în Bucureşti, înnoaptea de 2/3 octombrie 1938. Afost înmormântat în cripta constru-ită pe locul unde a spart frontul ger-man la Mărăşti, în mausoleul ridicatprin străduinţa sa, pentru a cinstipe eroii bătăliilor din vara anului1917.

Ca militar a contribuit la făurireastatului naţional unitar român, iarca om politic s-a implicat la consol-idarea şi impunerea acestuia pearena vieţii europene. Cu prisosinţăca numele său să se întipăreascăîn mentalul naţional şi să figurezeîn galeria marilor bărbaţi ai ţării.

� Mareşalul Averescu la intrarea pe câmpul istoric de la Mărăşti.

Alexandru Averescu este unadintre personalităţile remarca-bile ale vieţii publice din

România primei jumătăţi a veaculuide curând încheiat. Cariera militarăstrălucită îl plasează, fără nici orezervă, în galeria marilor coman-danţi care, prin gând şi faptă aufost alături de idealurile naţionaleromâneşti. Nu mai puţin interesanteste însă personajul politic Alexan-dru Averescu.

Viaţa politică i-a atras atenţiageneralului de pe vremea când eraîncă militar activ, fără ca asta să-l fidus cu gândul la „un rol politic” pecare avea să-l joace după război.

Prin jocuri de culise, gândite detandemul Brătianu – Barbu Ştirbei,Averescu a fost adus în fruntea gu-vernului în 26 ianuarie / 8 februarie1918, fără să-şi fi dat seama că elnu reprezenta decât o soluţie tran-zitorie pentru situaţia politică şi mil-itară complexă a ţării. Dimpotrivă.

Este de mirare faptul că un ominteligent de talia lui Averescu nu aînţeles jocul făcut de Brătianu „ad-versarul” său pe care nu ezita să-lcritice de fiecare dată şi să-l facărăspunzător de situaţia în careajunsese ţara. Brătianu nu aveanici să uite şi nici să ierte o aseme-nea atitudine şi un asemenea com-portament.

În acelaşi timp, fascinat de put-ere, Averescu a văzut în funcţia în-credinţată o posibilitate de a se

impune în planul politicii, singurulcare-i oferea şanse sporite de a-lcombate pe adversarul său IonelBrătianu.

Experienţa politică precară aveasă se îmbogăţească substanţial petimpul scurtului său mandat, deru-lat într-o perioadă în care atât în in-terior cât şi în exterior România erasupusă unor presiuni extreme.

O primă piatră de încercare a noiiguvernări a fost negocierea păciiseparate cu Puterile centrale.

Bazat pe o relaţie de prietenie dedouăzeci de ani cu Mackensen,Averescu a precipitat negocirile,deşi tactica cerută de Brătianu erade a tergiversa cât mai mult unasemenea demers. După ce Puter-ile centrale ocupaseră două treimidin teritoriul naţional, lucrurile seschimbaseră foarte mult în relaţiacu Germania, astfel încât, în cadrulcelor două întâlniri de la Buftea(5/18 februarie, 10/23 februarie1918) dintre Averscu şi Mackensen(însoţit de doi diplomaţi germani)acesta nu a putut îmbunătăţicondiţiile în care s-ar fi acceptatîncheierea păcii.

Pus într-o astfel de situaţie gen-eralul şi-a prezentat, în două rân-duri, demisia fără ca regele să i-oaccepte.

A urmat un nou moment dificil alprim-ministeriatului Averescu:semnarea acordului cu Rumcero-dul condus de Cristian Racovski, în

februarie 1918. Generalul eraacuzat atunci, ca şi mai târziu, căprin acest acord a cedat Basarabiasovieticilor, fără ca argumentaţia sasă fie ascultată şi înţeleasă. Acuza-ţiile erau pe fond incorecte, pentrucă, la data respectivă, Basarbia eraun stat independent, nu aparţineaRomâniei, iar convenţia semnatănu avea decât conotaţii militare.Pentru cine era dispus să înţe-leagă. Pentru Regele Ferdinand şiatotputernicul Brătianu, secondatde Barbu Ştirbei, mandatul gener-alului se apropia de însă de final.Din cauza faptului că între suveranşi generalul Averescu „nu mai erafluid”, demisia acestuia din urmă afost, de această dată, acceptată.

Pe 5/18 martie 1918, generalulAverescu contrasemna decretul denumire a noului şef de cabinetAlexandru Marghiloman.

Audienţa de rămas bun de laregele Ferdinand a clarificat şiproblema carierei militare a gene-ralului.

Deşi la numirea în funcţia poli-tică, generalul nu-şi prezentasedemisia din armată, aşa cum ar fifost normal, pentru a nu complicaşi mai mult raporturile cu sever-anul, generalul a acceptat să seconsidere demisionat din momen-tul preluării înaltei demnităţi. Fărănici o consolare din partea regelui,a dinastiei pe care o salvase în faţaameninţărilor germane, generalul

- 51 -

Alexandru Averescu,contextul unuiînceput politic----------------------------------------------- Colonel dr. Vasile POPA

părăsea armata căreia i se dedi-case cu toată priceperea şi devota-mentul său.

Momentul respectiv îmbracă şiconotaţii pozitive pentru generalulAverescu pentru care nu mai ex-ista nici o oprelişte în calea de-venirii sale în plan politic la carevisase în mai multe rănduri.

Acum îşi putea pune sabia în cuişi intra în arena politică „pentru atrage la răspundere pe autorii ma-teriali şi morali ai dezastrelor noas-tre”. O misiune deloc uşoară, încare generalul a depus aceeaşidăruire ca şi pe frontul de luptă.

Deşi nu se implicase în modul celmai direct, „şurubăriile” politicii re-sorturile şi pionii vieţii politiceromâneşti îi erau cunoscute.

În primăvara lui 1918 sistemulpolitic românesc era zdruncinat demultiple probleme, încrederea pop-ulaţiei în capacitatea vechilor par-tide de a găsi soluţii rezonabile fiindla cote minime. Nici conservatorii,nici liberalii nu se mai bucurau deîncredere, opinia piblică fiind în-credinţată, asta şi cu sprijinul unorreprezentanţi conservatori, că estenevoie de un organism politic nou.

Încă din luna martie a anuluiprecedent, o parte din elita conser-vatoare retrasă la Odessa, în fruntecu Ion Grădişteanu, luase în dis-cuţie chemarea la conducerea par-tidului pe care-l reprezenta a luiAlexandru Averescu, care urma să-l înlocuiască pe Take Ionescu,impus în toamna precedentă în îm-prejurări forţate. Din discuţia dintreGrădişteanu şi P.P.Negulescu,rezulta că generalul avea de peatunci intenţia să demisioneze dinarmată, la momentul încheieriipăcii.

În opinia acestora Averescu erapersoana potrivită pentru o acţiunepolitică de proporţii chiar mai maridecât cea de refacere a ţării, dupădezastrul războiului.

În aprilie 1917 parlamentarii con-servatori aflaţi răspândiţi prin Rusia(Cherson, Rostov, Ecaterinoslav,Kiev, Odessa), înainte de a se

prezenta la Iaşi unde fuseseră con-vocaţi în sesiune extraordinarăpentru votarea reformelor consti-tuţionale, s-au întâlnit pentru oconsfătuire prealabilă, la hotelulPetrograd de pe bulevardul Nicolaedin Odessa.

Disputa a apărut între a vota re-formele promise de Suveran, astaînsemnând apărarea guvernuluiliberal, considerat vinovat de deza-strul ţării, sau a nu vota aceste re-forme, poziţie care ar fi condus lacăderea acestuia.

În acest din urmă caz apărea în-trebarea: ce se putea pune în loc încondiţiile în care atât liberalii cât şiconservatorii îşi pierduseră încre-derea maselor?

Răspunsul a venit din partea pro-fesorului P.P.Negulescu care asubliniat că este nevoie de un par-tid nou care să poată inspiramaselor populare mai multă în-credere decât partidele vechi, com-promise, incapabile şi dezinteresa-te de schimbare.

Noul partid, „moderat în concepţiişi curat ca moravuri” se impunea şipentru faptul că masele popularetrebuiau ferite de influenţacurentelor extremiste venite dinrăsărit, propaganda socialistă asoldaţilor ruşi fiind în creştere.

Partidul Constituţional astfel gân-dit, care şi-a schimbat denumireaîn Partidul Reînnoirii (Renaşterii)Naţionale s-a dovedit neadecvat înraport cu amploarea deoseibită acurentului popular care cereaschimbarea.

În noile condiţii, când reformeleagrară şi electorală şi-ar fi produsefectele, peisajul politic urma săcapete dimensiuni apreciabile, prinparticiparea a milioane de oamenibeneficiari ai celor două reforme.Efortul acestora trebuia concentratspre o nouă construcţie socială şiasta o putea face numai o structurăpolitică foarte puternică.

O schiţă a noului partid a fost în-tocmită de acelaşi P.P.Negulescu,în locuinţa căruia au avut loc şiprimele consultări ale unor membri

ai viitorului partid al poporului.Schiţa şi proiectul mesajului către

ţară au fost expediate, în septem-brie 1917 la Iaşi, trimisul fiind însăr-cinat să-l contacteze neapărat pegeneralul Averescu, care trebuiaconvins de necesitatea de a seaşeza în fruntea acestei construcţiipolitice, singura care ar fi pututcăpăta simpatia maselor populare.

Aşadar cu aproape un an înainteca misticismul popular apărut înjurul generalului Averescu săcapete dimensiuni greu de imagi-nat pentru oricare doctrină şi oricelider politic din epocă, ideile lansateîn cercul unor fruntaşi conservatoriaflaţi la Odessa au înfrăţit peterenul unei nevoi de reconstrucţiesocială, a maselor largi, aduse încâmpul politic de reformele pro-puse de suveranul Ferdinand.

Dinspre general, se poate sesizade asemenea existenţa unei dor-inţe de primenire politică şi socială,fără de care societatea româneas-că ar fi rămas anchilozată înneputinţă, într-o perioadă deadânci prefaceri internaţionale. Numai vorbim de hotărârea sa de a sebate pentru aplicarea reformelorpromise soldaţilor pe front. La mo-mentul despărţirii de trupe, în or-dinul de zi nr. 6956/31.01.1918,este menţionat un adevărat anga-jament în acest sens: „Să mai ştiţi –sublinia generalul Averescu – căuna din grijile mele de căpetenie deaici înainte, va fi ca răsplata vir-tuţilor şi jertfelor noastre să fie în-făptuită aşa cum s-a hotărât şi cumva fost chezăşuit prin viul grai alMajestăţii Sale Regelui”.

Nici măcar formula consacratăde partid nu a fost acceptată, con-siderându-se ca fiind învechită şiinsuficient de largă pentru a facefaţă adeziunilor de mase, asoci-aţii şi organizaţii care aveau să seînscrie în noul parcurs politic. S-aconvenit asupra unei denumiri noi– Ligă a Poporului – care, în opiniainiţiatorilor oferea un cadrul mailarg, popular de participare la viaţapolitică.

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 52 -

Programul urma să includă unset de măsuri promise de toate par-tidele, dar uitate imediat după ceacestea se instalau la putere: apli-carea reformelor agrară şi elec-torală, respectarea legilor,repunerea în drepturi a Constituţiei,stabilirea răspunderilor şi a sancţi-unilor pentru cei vinovaţi de stareaţării.

Pentru ca impactul asupra mase-lor să fie cât mai puternic trebuiafolosit capitalul de simpatie şi în-credere pe care îl reprezenta co-mandantul Averescu, acumulatîntr-o carieră militară de excepţie.S-a decis astfel ca iniţiativa înfi-inţării legii să-i aparţină.

După discuţii clarificatoare careau durat până în martie 1918 întreAlexandru Averescu, ConstantinArgetoianu şi Matei Cantacuzino(uneori a fost invitat şi A.C.Cuza) s-a ajuns la o schiţă de act constitutiv

cu trei idei directoare: reintrarea înlegalitate, punerea în practică a re-formelor şi stabilirea răspunderilorcelor vinovaţi de soarta ţării.

Prin titlul ziarului noii construcţiipolitice – ÎNDREPTAREA – sedorea, de asemenea, transmitereaunui puternic mesaj exprimat prinideea de corectare a inechităţilortrecutului, stabilirea vinovaţilor şitragerea lor la răspundere.

Programul noii formaţiuni s-aînchegat destul de greu abia în de-cembrie 1918, când statul naţionalunitar român devenise realitate.Tezele acestuia continuau şi dez-voltau pricipiile iniţiale şi ideile dinactul constitutiv. Militarul şi coman-dantul Averescu, cel care de la în-ceputul şi până la sfărşitulrăzboiului nu se desprinsese delinia frontului, cel ale cărui ideistrategice fuseseră deseorirespinse, cel care se considera în-

dreptăţit să fi condus MareleCartier General român, avea acumocazia să se exprime cu asprime laadresa celor pe care-i considera vi-novaţi de starea de dezastru încare ajunsese ţara.

Ideile exprimate în cadrul noii for-maţiuni, care subliniau în fondnevoia de justiţie socială, au fostîmbrăţişate de mase largi de oa-meni, iar soluţiile propuse pentruîndreptarea răului creat erau deasemenea aşteptate, susţinute.

Personajul militar Averescu deve-nea un personaj politic de primrang de la care se aştepta izbăvirea.

Din păcate numai personalitateageneralului nu putea ţine loc de ostructură puternică de partid caresă reziste în timp, să aibă forţa dea lupta cu un sistem inechitabildominat de interese politice şi degrup.

Furat poate de mirajul puterii

- 53 -

� M.S. Regina Maria şi Alexandru Averescu în vizită la sanatoriul “În Carpaţi” (1917)

preşedintele politic Averescu nu aavut suficient discernământ în a se-lecta membrii legii. De vreme ce înrândurile acesteia întâlnim foşticonservatori, ofiţeri rezervişti carear fi vrut şi o carieră politică, politi-cieni fără un mare nume proveniţide la diverse partide, puţini intelec-tuali etc. este clar că practic nu auexistat criterii de selecţie, iar carac-teristica de mozaic politic sepotriveşte foarte bine Ligii Poporu-lui.

Pentru faza de început a exis-tenţei Ligii Poporului acest lucru nua contat foarte mult. Entuziasmulpopular, speranţa celor care fus-eseră în tranşele războiului alăturide general, spiritul de nemulţumiriquasigenerală faţă de modul în

care fusese guvernată ţara şi în-crederea în capacitatea acestuiade a aduce schimbarea au asiguratun mare succes noii formaţiunipolitice. Nu trebuie omis nici modulinteligent în care generalul a partic-ipat la alegerile din 23 – 27 mai1918 când şi-a depus propria can-didatură în mai multe colegii, chiardacă formaţiunea politică înansamblul ei nu a participat laaceste alegeri fiind încă în faza or-ganizării.

Chiar şi în aceste condiţii LigaPoporului a obţinut patru mandateîn Adunarea Deputaţiilor şi douămandate în Senat, ceea ce con-firma încrederea populară de carese bucura generalul Averescu.

Odată cu intrarea în morişca

politicii, Partidul Poporului este pussub lupă de toţi de toţi cei care-şisimţeau ameninţate poziţiile şi i sescot în evidenţă tot mai multe de-fecte, reale dealtfel.

Acuzaţiile liberalilor sunt printrecele mai dure. „Cu oamenii oli-garhiei – se sublinia în ziarul liberalMişcarea, de exemplu – generalulAverescu îşi propune să combatărăspunderile, nenorocirile acestei ţări”.

O retorică pe care am mai întâl-nit-o şi în interbelic şi după cel de-al doilea război dar şi dupăevenimentele din decembrie 1990,drept pentru care mă întreb şi văîntreb: Să fie acesta păcatul perenal politicii româneşti?

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 54 -

Mareşalul Alexandru Averescu întruchipa, alături de Nicolae Iorga, un simbol autoritar şi credibil la care ceimai mulţi apelau şi, totodată, raportau modul în care dezideratele lor deveneau realităţi incontestabile.

Efigia acestui „domn de oaste“, cum atât de sugestiv l-a evocat Nicolae Iorga, necesită, încă, evaluări şireevaluări spre a constata drama celui care credea, cu sinceritate, că politicienii pot să devină, sub privirile luireci şi neechivoce, oameni cinstiţi, corecţi şi disciplinaţi, care să asculte de glasul celor mulţi, precum şi deglasul pământului.

S-a înşelat şi s-a retras în singurătatea lui, de unde a meditat la destinul acestui popor, pe cât de bun şi in-teligent, pe atât de frustrat şi marginalizat chiar de cei cărora le dãduse girul sãu.

- 55 -

Venit la conducerea ţării în mar-tie 1920, având concursul Par-tidului Naţional Liberal, guver-

nul prezidat de generalul Al.Averescu a intrat în conflict cu IonI.C. Brătianu. Prevalându-se depopularitatea relativ mare pe careo avea în rândurile opiniei publiceromâneşti, şeful Partidului Poporu-lui a luat pe plan intern o serie demăsuri economice, care erau înneconcordanţă cu acordul iniţialîncheiat şi afecta vizibil intereselemarelui capital liberal. Cea mai im-portantă măsură în acest sens afost legea de naţionalizare a soci-etăţii „Reşiţa”, potrivit căreia capi-talul intern deţinea numai 40% dinacţiuni, faţă de 60% cât avea celstrăin. Acest lucru era în flagrantăneconcordanţă cu politica econom-ică “prin noi înşine” promovată deP.N.L.1

Dispunând de un număr relativredus de deputaţi şi senatori, libe-ralii nu ar fi putut pune în dificultatePartidul Poporului, care se bucurade o largă majoritate în CorpurileLegiuitoare. Ion I.C. Brătianu acreat “o diversiune” recurgând laorganizarea unei “greve parla-mentare”, reuşind să atragă departea sa “Federaţia DemocraţieiNaţionale şi Sociale”, alcătuită dinPartidele Naţional Ţărănesc şiNaţionalist-Democrat. La 28noiembrie 1921, când a fost de-

schis Parlamentul de către su-veran, reprezentanţii opoziţieilipseau. Martoră a tumultoaselorevenimente, Regina Maria nota înmemoriile sale din acea zi că “La12 am deschis Parlamentul. DeşiCamerele erau slab reprezentate,întrucât opoziţia era în grevă, amfost primiţi cu multă căldură”.2

“Federaţia” dispunea de 37 demandate în Adunarea Deputaţilor şicritica destul de dur guvernulaverescan.3 Încă din primăvara a-nului 1921, grupul parlamentar al“federaţiei” a depus o moţiune deneîncredere în cabinetul prezidatde Al. Averescu şi s-a retras pentruprima dată de la lucrările CorpurilorLegiuitoare, declarând ilegale şe-dinţele majorităţii.4

După începerea noii sesiuni par-lamentare, în vara anului 1921,conflictul creşte în intensitate. Lamijlocul lunii iunie a avut loc un in-cident provocat de C. Argetoianu înCamera Deputaţilor, care a fost va-lorificat cu multă promptitudine deliberali. Astfel, în timp ce deputatulţărănist Virgil Madgearu aducea,pe un ton ponderat, reproşuri înprobleme de natură economică şifinanciară guvernului, fruntaşulaverescan menţionat întrerupe şiplasează o replică indecentă sec-retarului general al Partidului Ţără-nesc. Incidentul a dat naştere, deşinu prevestea acest lucru, la o ade-

vărată criză în Parlament. Înaceeaşi zi, în afară de deputaţii so-cialişti, la îndemnul liberalilor, toţireprezentanţii opoziţiei au părăsitCorpurile Legiuitoare.5 Se încercaîn felul acesta prăbuşirea cabinetului.

În faţa frământărilor apărute laParlament, Al. Averescu a încercatsă rezolve situaţia. El a intrat înlegătură cu formaţiunile politice aicăror deputaţi au plecat din Parla-ment. Destul de receptiv s-adovedit Partidul Ţărănesc, care şi-a dat seama că după cum bine se-siza unul din liderii săi, Constantin

Decembrie 1921

Împrejurările părăsirii puteriide către guvernul condusde Alexandru Averescu---------------------------------------------- Dr. Constantin I. Stan

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 56 -

Stere: “în situaţia dată nu este în in-teresul democraţiei răsturnarea gu-vernului Averescu, pentru că înacel moment ar fi chemat la cârmăPartidul Liberal”.6 Tratativele s-aupurtat între dr. N. Lupu şi C. Arge-toianu în vara anului 1921.Ţărăniştii au cerut: 1) votarea legiielectorale şi a legii de unificare asistemului fiscal a lui Nicolae Tit-ulescu; 2) suspendarea măsurilorexcepţionale; 3) demisia din gu-vern a lui C. Argetoianu; 4) votareagrabnică a unui proiect de legeelectorală având concursul ţărăniş-tilor; 5) dezvoltarea Parlamentuluişi organizarea de noi alegeri, încadrul cărora cele două partide sălupte în comun. C Argetoianu arespins aceste cereri, iar tratativeles-au întrerupt.7 Ele au fost reluatepe 8 noiembrie 1921 şi s-au purtattot între N. Lupu şi C. Argetoianu.De data aceasta s-a ajuns la unacord semnat de cei doi oamenipolitici, dar şi medici: 1) C Arge-toianu va cere scuze lui VirgilMadgearu; 2) deputaţii ţărănişti sisenatorii vor reintra în CorpurileLegiuitoare; 3) Parlamentul va ţineo sesiune scurtă în care se vor votaproiectul legii electorale şi cel refer-itor la organizarea alegerilor comu-nale.8

Revenirea ţărăniştilor în Parla-ment a fost un succes al averes-canilor. Adepţii lui Ioan Mihalachenu Ion Mihalache nu agreau însă ocolaborare cu Partidul Poporului.Însuşi N. Lupu a făcut o declaraţieîn Cameră, în care a subliniat că“gestul nu echivalează cu o solidar-itate cu guvernul generalului Al.Averescu”.9 Această reintrare afost provizorie, căci într-o convor-bire confidenţială cu un fruntaşţărănist, Al. Averescu afla că pesteo “conlucrare în opoziţie împotrivaP.N.L., raporturile dintre cele douăpartide nu se puteau adânci”.10

Reintrarea parlamentarilor Par-tidului Ţărănesc în Parlament nu i-a împiedicat pe liberali să-şicontinue politica lor de pregătire aterenului pentru revenirea la con-ducerea ţării. Astfel, la congresulacestui partid, ţinut chiar în ajunul

redeschiderii Corpurilor Legiui-toare, Ion I.C. Brătianu declara:“Partidul Naţional Liberal este înstare să ia răspunderea îndreptăriiacestei situaţii”, în timp ce alt frun-taş al acestei formaţiuni, MihailPherekyde a prezentat o moţiuneîn care cereau “imediata schimbarea guvernului şi imediata dizolvare aParlamentului”.11 Zilele cabinetuluiaverescan erau numărate.

Liberalii au luat legătura şi cuparlamentarii Partidului NaţionalRomân, profitând de relaţiileproaste pe care ardelenii le aveaucu şefii Partidului Poporului.

În faţa acestei situaţii, chiar la de-schiderea Parlamentului, un grupformat din 22 de deputaţi şi sena-tori ai partidului aflat la guvern i-aucerut premierului, printr-un memo-riu, să înceapă o acţiune de dislo-care a bazei economice aliberalilor.12 Acţiunea se va dovediînsă o mare greşeală politică, eaconstituind practic începutul sfârşi-tului cabinetului prezidat de Alexan-dru Averescu.

Conducătorii Partidului Poporuluiau început să strecoare în presănumeroase aluzii la relaţiile lui IonI.C. Brătianu cu Regele Ferdinand,punând astfel bazele unui începutde criză în relaţiile dintre suveranişi generalul Al. Averescu. Şeful gu-vernului a declarat, în cadrul uneiconsfătuiri parlamentare din Senat,că va părăsi puterea “numai cu re-

spectul formelor constituţionale,astfel cum am venit. Oricine va în-drăzni să nu respecte normele con-stituţionale ale ţării se va izbi dinpartea noastră de o rezistenţă fărăprecedent, până astăzi“.13 Ati-tudinea primului ministru a fost in-terpretată de liberali ca fiind oîncercare de a trece peste puterearegelui, invocând drepturile consti-tuţionale.14 De altfel, suveranul eranemulţumit de politica promovatăde averescani. Regele consideracă guvernul nu mai face faţă situ-aţiei. În proiectul de mesaj, şefulstatului a introdus un pasaj careavea următorul conţinut: “Timpurilesunt însă atât de grele încât ţaraare nevoie de concursul oamenilorde seamă din toate partidele.” 15

Afişarea problemelor consti-tuţionale de către averescani anemulţumit şi mai mult pe liberali.Tensiunea politică creştea în inten-sitate. Martoră a evenimentelor,Regina Maria consemna în jurnalulsău destul de lapidar însăconvingător, pe 6 decembrie 1921,că “situaţia politică continuă să fieneplăcută, e clar că nu trăim în vre-muri bune. Toţi sunt îngrijoraţi”.16

În noile condiţii create, generalulAl. Averescu a avut două audienţela rege, în ultimele zile ale luniinoiembrie 1922, a negat versiunealiberală, gest care a fost urmat deo declaraţie de fidelitate faţă decoroană şi principiile consti-

- 57 -

tuţionale, făcută în plenul CamereiDeputaţilor.17 Acest fapt l-anemulţumit pe rege, contribuinddecisiv la închiderea definitivă aproblemei. Relaţiile dintregeneralul Al. Averescu şi Palat audevenit mai glaciale. Premieru eranemulţumit şi de faptul că actul în-coronării de la Alba Iulia a fostamânat. Aflat atunci în preajma şe-fului cabinetului, Constantin Arge-toianu sublinia în amintirile sale că,înainte de plecarea lui Al. Averescula Kissingen pentru băi “regele i-adat însă o lovitură din care seputeau trage cele mai precise con-cluzii: a amânat Încoronarea ! (…)Generalul vedea în actul încoro-nării nu numai ca toţi românii apo-teoza Unirii şi Întregirii Neamului,dar încă un fel de legătură misticăce s-ar fi pecetluit între Rege şidânsul, o chezăşie de o lungă, de onesfârşită guvernare.” 18

Partidul Ţărănesc a încercat săprofite de frământările politice şi adepus un proiect de lege elec-torală, care urmărea extindereadreptului de vot asupra femeilor şiprevedea garantarea libertăţiialegerilor, stabilind sancţiuni maiaspre pentru cei care ar crea tul-burări ori fraude.19 Tot acum, depu-taţii ţărănişti au înaintat un altproiect de lege care interzicea gu-vernului să mai poată emite de-crete lege.20 Regele Ferdinand nua fost de acord cu votarea acestorlegi şi de aceea a manevrat pentrugrăbirea demisiei cabinetuluiaverescan. El l-a atras pe TakeIonescu căruia i-a promis, încă din30 noiembrie 1921, că va fi numitprim-ministru. Şeful Partidului Con-servator Democrat a făcut joculregelui şi, la 11 decembrie 1921, şi-a depus demisia din funcţia de min-istru al afacerilor străine, cu toateinsistenţele lui Constantin Arge-toianu.21 Alături de T. Ionescu apărăsit cabinetul şi Mihai An-tonescu, care deţinea portofoliuljustiţiei. Nemulţumit era şi NicolaeTitulescu, deoarece reforma finan-ciară prconizată de el nu a fostaprobată de guvern.22 Combătândatitudinea lui T. Ionescu, C. Arge-

toianu reitera în memoriile sale cuironia-i binecunoscută, urmă-toarele: “Primind să facă jocul luiBrătianu, Take Ionescu s-a sinucispolitic şi chiar dacă n-ar fi murit detifos (în realitate a fost altă boalăn.m.) la Roma, în primăvara anului1922, e puţin probabil că ar mai fiputut juca un rol important. Ar fi tre-cut şi el în magazinul de accesoriial lui Brătianu utilizabil ca şiAverescu pentru scurte interimate.” 23

În aceste împrejurări nu tocmaifavorabile, Partidul Poporului aveaprestigiul şi popularitatea slăbită. Elera acum izolat pe arena politicăromânească şi nu se mai bucurade încrederea Suveranului. Ferdi-nand i-ar fi declarat, de altfel, luiDuiliu Zanfirescu, referitor la rapor-turile sale cu generalul Averescu :“Nu pot lucra cu generalul… Omulacesta mă îngheaţă.”24 Premieruls-a văzut nevoit, pe 13 decembrie1921, să prezinte demisia cabine-tului său Regelui Ferdinand, faptcare a marcat lichidarea crizei celuide-al 45-lea guvern al Românieimoderne.25

Conform uzanţelor, generalul Al.Averescu l-a desemnat ca succes-sor pe generalul ConstantinCoandă. Martor al evenimentelor,C. Argetoianu afirmă în memoriilesale că premierul “şi-a schimbatpărerea şi a hotărât să-i trimită(regelui n.m.) demisia Cabinetuluiînscris, s-a dus de-a derptul laSenat, la consfătuirea majorităţilor.Cum era de aşteptat, toată lumeas-a solidarizat cu dânsul şi şefii deplutoane şi-au vărsat credinţa. (...)Şedinţă s-ar fi terminat frumos,dacă generalii noştri n-ar fi avut pi-cioare şi nu s-ar fi grăbit să le punăîn străchini. Emoţionat, generalulAverescu a mulţumit celor de faţăpentru devotamentul lor şi a de-clarat că va recomanda Regelui peCoandă ca succesor.” 26 Şeful stat-ului roman nu a agreat soluţia gu-vernamentală şi l-a numit pe TakeIonescu ca preşedinte al Consiliuluide Miniştri.27 Acesta din urmă de-venea premier, pentru întâia datăîn lunga sa carieră politică. Guver-nul a hotărât însă amânarea lu-

crărilor Parlamentului pe o pe-rioadă de 30 de zile, practice pânăla 17 ianuarie 1922. Era clar că elpregătea venirea la conducereaţării a lui Ion I. C. Brătianu.28

Demisia l-a marcat pe generalulAl. Averescu. Regina Maria notea-ză în însemnările sale, chiar în ziuade 13 decembrie 1921, că“Averescu şi-a trimis demisia,Nando a acceptat-o şi guvernul acăzut. Nando i-a cerut lui Take săformeze un guvern.” Această mar-toră a evenimentelor arată că l-aîntâlnit pe Averescu la MarucaCantacuzino şi nu se afla într-oformă grozavă: “El este, desigur,dărâmat şi spune că aceasta îl facesă-şi piardă încrederea în rege, în-trucâ nu mai poate fi sigur că nu vafi lovit pe la spate. Îşi apără şi îşijustifică toate acţiunile întreprinse.Nu este însă furios. El se considerăun om al ordinii şi doreşte sărămână aşa.” Ferdinand i-a oferit,prin intermediul soţiei sale, Ordinul“Mihai Viteazul” clasa I. “Dupăaceea – conchide suverana –Maruca, Martha şi alte doamneatrăgătoare s-au strâns în jurul luiastfel încât căderea lui să fie maiuşoară.” 29

Noul guvern s-a constituit la 17decembrie 1921 şi avea un charac-ter eterogen. Contemporan alevenimentelor, C. Argetoianunotează în memoriile sale că “înziua de sâmbătă 17 decembrie,Take a ajuns în fine să alcătuiascăun Minister, fără dizolvare, fărăardeleni, fără majorităţi parla-mentare compus din câţiva takiştimărunţi şi buimăciţi la care seadăugaseră Bogos Basarabeanul,Mitea Dumitrescu şi GhiţăMironescu, furaţi de la noi, G. Lu-casievici, oferit de Grigore Fil-ipescu şi inginerul Cindariuîmprumutat de Iorga.” 30

Partidul Poporului, prezidat degeneralul Al. Averescu, a făcut, fărăsă vrea, jocul liberalilor. Astfel,înalţii funcţionari din ministere,prefecţii aparţinând averescanilorşi-au prezentat, la cererea conduc-erii centrale a partidului, demisiile.31

Totuşi, noul prim-ministru, care,

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 58 -

---------------------------------------------------------------------------------

Note:

1. Vezi Gheorghe I. Florescu, Naţionalizarea Societăţii „Reşiţa” şi implicaţiile ei politice (1920-1922), în „Banatica”, IV /1977, pp. 361-372.2. Maria, Regina României, Însemnări zilnice (ianuarie 1921 – decembrie 1921), vol. II, Traducere de Sanda Racovi-ceanu, Bucureşti, 2006, p. 364.3. Vezi Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), fond Casa Regală. Principele Carol, dosar 1/1921,passim.4. “Adevărul”, XXXIII, nr. 11343, din 25 martie 1921.5. “Dezbaterile Adunării Deputaţilor” (în continuare se va cita D.A.D.), Şedinţa din 16 iunie 1921, pp. 3976-3980.6. Constantin Stere, Documentări şi lămuriri politice. “Preludii. Partidul Ţărănesc şi Cazul Stere”, Bucureşti, 1930, p. 67.7. Ioan Scurtu, Schimbările de guvernare de la sfârşitul anului 1921 şi începutul lui 1922, în Analele Universităţii Bu-cureşti, istorie, XXI; nr. 2/1972, pp. 93-94.8. “Patria”, Cluj, XII, nr. 271, din 2 decembrie 1921.9. “D.A.D.”, Şedinţa din 2 decembrie 1921, pp. 4-5.10. Biblioteca Academiei Române, Secţia Manuscrise, arh. Al. Averescu, mss. 74, f. 3.11. “Viitorul”, XIV, nr. 4110, din 24 noiembrie 1921.12. A.N.I.C., fond Casa Regală Ferdinand, dosar 9/1921, f.1 şi urm; Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu, militarul,omul politic, legenda, Bucureşti, 2005, p.32.13. “Adevărul”, XXXIII, nr. 11552, din 1 decembrie 1921.14. Primul ministru în revoltă contra coroanei, în “Viitorul”, nr. 4115, din 30 noiembrie 1921.15. “D.A.D.” Şedinţa din 28 noiembrie 1921, p.1.16. Maria, Regina României, op. Cit., vol. II, p. 370.17. “Adevărul”, XXXIII, nr. 11555, din 4 decembrie 1921.18. Constantin Argetoianu, Memorii. Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor de ieri, vol. VI/6 (1919-1927), ediţiede Stelian Neagoe, Bucureşti, 1996, p. 263.19. “D.A.D.”, Şedinţa din 10 decembrie 1921, p. 115.20. I. Scurtu, Istoria Partidului Ţărănesc (1918-1926), Bucureşti, 2002, p. 108.21. Biblioteca Naţională a României, Colecţii Speciale, fond Saint Georges, arh. T. Ionescu, pachet XCVIII, dosar 9, f.140-141.22. “Adevărul”, XXXIV, nr. 11521, din 25 noiembrie 1921.23. C. Argetoianu, Op. cit., vol. VI, p. 281.24. Cf. Mircea Ştefan Chioroiu, O viaţă de prestigiu. Alexandru Averescu, mareşal al României, Bucureşti, 1938, p.169.25. Dimitrie Costescu, Fazele ministeriale în România. 1862-1930, Bucureşti, 1930, p. 146.26. C. Argetoianu, op. cit., vol VI, p. 28727. B.N.R., Colecţii Speciale, fond Saint Georges, Arh. T. Ionescu, pachet XCVIII, dosar 9, f. 145.28. C. I. Stan, Sfârşitul carierei politice a lui Take Ionescu. Fuziunea Partidului Conservator Democrat cu PartidulNaţional Român, în “Anuar de ştiinţe istorice”, Ploieşti, IX/1997, p. 151.29. Maria, Regina României, op. cit., vol II, p. 378-379.30. C. Argetoianu, op. cit. vol VI, p. 289.31. “Îndreptarea”, IV, nr. 292, din 18 decembrie 1921.32. N. Iorga, Orizonturile mele. O viaţă de om. Aşa cum a fost., vol III, Bucureşti, 1934, p. 71.33. B.N.R. Colecţii speciale, fond Saint Georges, Arh. T. Ionescu, pachet XCVIII, dosar 9, f. 106.34. Alexandru Vaida Voevod, Memorii, vol. II, ediţia de Al. Şerban, Cluj-Napoca, 1995, p. 96.35. D.A.D., Şedinţa din 17 ianuarie 1922, p. 246; Gheorghe I. Bodea, Octavian Goga. O viaţă, un destin, vol. II, ClujNapoca, 2007, p. 78.

cum plastic se exprima NicolaeIorga în amintirile sale, simţea “do-goritoarea patimă de stăpânire a luiIon I. C. Brătianu”,32 a desfăşurat oactivitate intensă pentru a-şi măripopularitatea şi forţa parlamentară.În acest scop, T. Ionescu a căutatsă ia unele măsuri economice, înprimul rând contactarea unui îm-prumut extern, având sprijinul fi-nanţei occidentale.33 În preajmazilei de 17 ianuarie 1922, când pre-

mierul trebuia să se prezinte în faţaParlamentului pentru a-i solicitavotul de încredere, întrucât expiratermenul de prorogare a CorpurilorLegiuitoare, partidele politice, fiindconvinse de căderea cabinetului“takist”, au avansat mai multesoluţii: fie un guvern prezidat de N.Iorga, ori unul condus de Al.Marghiloman. În ziua fatidică, para-doxal, potrivit lui Al. Vaida Voevod“O. Goga a propus la tribună votul

de neîncredere, el care atât în tim-pul stăpânirii maghiare cât şi ulte-rior, la Paris, era satelitul cel maibugetofag al fondurilor lui TakeIonescu şi aderentul cel mai gălă-gios în consecinţă.” 34 Moţiunea deneîncredere propusă de Goga afost aprobată cu 190 voturi pentruşi 81 contra din 271 de deputaţiprezenţi.35 Drumul spre putere allui Ion I.C. Brătianu era acum de-schis.

- 59 -

Secţia Buzău a PartiduluiPoporului…

La 1 aprilie 1918, la Iaşi, la iniţia-tiva unui grup de politicieni de-sprinşi din Partidul conservator şi aunui cerc de ofiţeri superiori înfrunte cu generalul AlexandruAverescu, a luat naştere o nouăformaţiune politică - „Liga poporu-lui” - care, la Congresul de la Sibiu,din 15/16 aprilie 1920, s-a trans-format în „Partidul Poporului”. Încăde la început, noul partid a avut oputernică aderenţă în rândul elec-toratului, mai ales că avea la bază„prestigiul militar şi personalitateageneralului Averescu” şi „impulsiv-itatea şi brutalitatea cinică a d-luiArgentoianu”,1 dar şi o platformăprogram ce făgăduia instaurareaunui „regim nou” de „cinste şi drep-tate socială”, de intrare în legalitateşi de tragere la răspundere şipedepsirea celor vinovaţi de „deza-strul” în care se găsea ţara, imediatdupă încheierea primei conflagraţiimondiale.

Constantin Al. Garoflid, econo-mist, agricultor şi agronom, mareproprietar, fost deputat şi senator,ministru, se apropie de AlexandruAverescu, în anul 1918, şi se în-scrie în Partidul Poporului, înfi-inţând la Buzău o secţie judeţeană.

În februarie 1919, apare publi-caţia Drapelul, „Organ al «LigeiPoporului, secţia Buzău»”, devine

„Organ al Partidului Poporuluisecţia...” (cu an II, nr. 20). Auapărut 32 de numere, cu pauză:febr. 1919–23 martie 1921 şi 24oct. 1921–1924. Comitetul deredacţie era format din personalităţide vârf ale partidului, unii dintreaceştia fiind aleşi în Senat şi Cam-era Deputaţilor: C. N. Chiriţescu, F.Senter, G. M. Teodorovici, C. To-mulescu, P. P. Oprişoreanu, prof.Petre Zaharescul etc.

Ziarul anunţa, în martie 1919,componenţa Comitetului SecţiuniiBuzău a Ligii Poporului şi aComitetului de conducere al aces-tei organizaţii pentru ca tot înaceeaşi lună să publice Programulpolitic ce prevedea vot universal,egal, direct şi secret pentru toţi

cetăţenii de la 21 de ani, libertatea(autonomia) comunelor şi judeţelor.Aceeaşi publicaţie scrie, în aprilie1919, că „Petre Zaharescul a fostnumit prefect”. În această situaţie,Comitetul secţiunii Ligii Poporuluiera compus din: ArtemeMoldoveanu, Petre Constantin To-mulescu, Constantin Negoescu şicol. Alexandru Jecu. Sub titlul„Grandioasele întruniri ale Partidu-lui Poporului...”, Drapelul anunţă în-trunirile Organizaţiei Judeţene aPartidului Poporului din Pogoanele,Mihăileşti, Vintilă Vodă, Buzău,Mizil, Buzău, Pătârlagele şiPârscov 2, precum şi candidaţiiacestui partid la Camera Dep-utaţilor - Arteme Moldoveanu, col.Gogu Iliescu, Petre Popescu–Oprişoreanu, Anton A. Bărdescu,Matei Postelnicescu, Cazan Culin– şi Senat - Constantin Negoescu,Constantin Tomulescu şi col.Alexandru Jecu; semnul electoral:un drapel.3 Publicaţia îşi va încetaapariţiile în 22 febr. 1922.

Trei luni mai târziu, la 14 mai1922, la Buzău va apare o altăpublicaţie, Steaua, „Organ al Par-tidului Poporului, secţiaBuzău”,„sub conducerea unuicomitet” (3 nr.). Pe frontispiciul pub-licaţiei era înscrisă deviza: „Muncă,cinste, legalitate”, girant-respons-abil fiind Arteme Moldoveanu.Gazeta, deşi a apărut doar până la3 decembrie 1922, s-a dovedid

Alexandru Averescu,Partidul Poporuluişi presa din judeţul Buzău *-------------------------------------- Viorel FRÎNCU

�Constantin Garoflid,ministrul Agriculturii

foarte incisivă, atacând, în peisajulpolitic al epocii, atât pe liberali câtşi pe ţărănişti, pentru atitudinea an-tidemocratică pe care au dovedit-oîn timpul alegerilor.

În acelaşi an, la 1 iulie, aparepublicaţia Steaua poporului, „Or-ganul Partidului Poporului de subpreşedinţia generalului [„Mareşalu-lui”, cu an VIII, nr. 6] Averescu –secţia Buzău”, având ca girant-resp. pe Nicolae Rădulescu. (din1925, Alecu Roman). Cea mailongevivă gazetă a Partiduluipoporului, va edita, la an VII, nr. 5,suplimentul Buletinul economic alziarului «Steaua Poporului», SecţiaBuzău.

În primul număr, abundă arti-colele politice de organizare asecţiei Buzău: „Reorganizarea Par-tidului Poporului”, „Vizita d-lui g-ralCoandă”, „O mişcare preţioasă” şiatacuri puternice antiliberale. Toatearticolele sunt în nota dominantă apresei averescane. Îşi înceteazăapariţia cu an IX, nr. 1/ 24 mai1931, când inserează un apel cătrealegători, printre candidaţi aflându-se Gogu Iliescu, Petre Zaharescul,Spiridon Georgescu etc.

După plecarea lui C. Argentoianudin partid, a avut loc şi la Buzău oruptură în cadrul organizaţiei,comitetul judeţean al formaţiuniipolitice excluzând doi membri defrunte, Arteme Moldoveanu şi CulinCazan, adepţii disidentului.4 Deşifusese ales preşedinte. şi se ocu-pase personal de organizareasecţiei Buzău a partidului, C. Al.Garoflid va fi înlocuit din funcţie, în1923, în locul acestuia fiind ales oaltă personalitate politică şi mili-tară, generalul Constantin Coandă.Acesta constata cu bucurie că, înBuzău, „Partidul poporului posedăuna din cele mai tari organizaţii”.5

La alegerile parlamentare din mai1926, la Buzău, Partidul Poporuluiobţinea 6 mandate în Camera Dep-utaţilor (31.873 voturi din 38.949),dar după căderea guvernului con-dus de Averescu (iunie 1927),acesta intră în declin. Desele dez-ertări din partid, printre care cea alui Petre Zaharescul (10 decembrie

1925), îl obligă C. Al. Garoflid săpreia şefia secţiei Buzău, alături deGogu Iliescu.6 De altfel, ziarul „În-drumarea”, din ianuarie 1928,anunţa, sub titlul „Averescanii sereorganizează”, că preşedinteleOrganizaţiei Judeţene a partiduluiPoporului, Constantin Garoflid, fostministru al Agriculturii, a numit unconsiliu judeţean format din C.Bascovici, Gogu Iliescu şi MateiPostelnicescu, membri fiind: av. Al.Macedonescu, Muşat Bivolaru, far-macistul Ferdinand Sentner, dr.Spiridon Georgescu, av. Nelu Şte-fănescu şi pr. Gh. Marinescu.7

Cele două guvernări ale averes-canilor (martie 1920 – decembrie1921, respectiv, martie 1926 – iunie1927), manipulate de liberali înfavoarea lor, conduc la un declinputernic al partidului. În acestecondiţii, la 10 martie 1929, Con-stantin Garoflid părăseşte PartidulPoporului şi întemeiază LigaAgrară, deşi la congresul de laBuzău, din 15 ianuarie 1928, fus-ese desemnat preşedintele organi-zaţiei.8 În locul său este alespreşedinte C. Bascovici, fost sena-tor, care încearcă să ia măsuriferme pentru revitalizarea activităţiipartidului, convocând, la 25 de-cembrie 1929, Consiliul judeţean,la Clubul Partidului Poporului.

În 1932, averescanii buzoieniobţin rezultate destul de bune laalegerile parlamentare, deşi s-ausituat în urma ţărăniştilor, liberalilorşi agrarienilor, însă acestea au fostşi ultimele zvâcniri, partidul fiinddeja pe un traiect descendent.

…şi Secţia Râmnicu Sărat

Aflat la Iaşi, Constantin C.Brăiesku, avocat, politician şiziarist, fiul col. C. Brăiesku, fostaghiotant al lui Al. I. Cuza, aderădin primul moment la „Liga Poporu-lui” şi, odată stabilit la RâmnicuSărat, înfiinţează, în acelaşi an1918, secţiunea Partidului Poporu-lui, care se va dovedi una din celemai puternice din ţară. C. C.Brăiesku, la vârsta de 28 de anifusese ales deputat, iar pe parcur-

sul carierei sale politice a ocupatfuncţiile de secretar şi vicepreşed-inte al Camerei Deputaţilor, decanal baroului râmnicean. Printre celemai importante lucruri înfăptuite deacesta amintim: demersurile făcutepentru stabilirea la Râmnicu Sărata reşedinţei Regimentului 9 infan-terie, din Divizia 6, Corpul III Ar-mată, înfiinţarea Camerei decomerţ, a liceelor de băieţi şi defete, a unei şcoli de meserii, iar înanul 1927, în calitate de vi-cepreşedinte al Camerei Dep-utaţilor, a respins proiectul de legeprivind desfiinţarea judeţului Rm.Sărat.9

La 9 decembrie 1918, seeditează publicaţia Glasul poporu-lui, „Organ al «Ligei poporului» dinR. Sărat, de sub Preşedinţia Gen-eralului Averescu”, având ca direc-tori pe Gh. Grigoriu-Sihlea şi Gh.Christodorescu (nr. 1-3). Încă dinprimul număr, în gazetă se in-serează un „Apel către alegătoriidin judeţ”,unde se argumentează:„Am decis scoaterea acestui ziarde propagandă a principiilor ce în-sufleţesc pe marele general şi de-mocrat [Al. Averescu] care stă înfruntea înălţătoarei mişcări”.10

Anul următor, în nr. 9, 7/20aprilie, în paginile gazetei este pub-licat un amplu reportaj despre„Vizita d-lui General Averescu laRâmnicu Sărat”. Deşi Al. Averescu

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 60 -

�C.C. Brăescu,deputat de Rm. Sărat şi vi-cepreşedinte al Camerei

a refuzat să participe la alegerileorganizate în noiembrie 1919, laRâmnicu Sărat, candidaţii Partidu-lui Poporului s-au înscris pe lista deindependenţi obţinând o victoriezdrobitoare, cu 4 mandate în Senatşi două în Camera Deputaţilor,urmat de P.N.L., cu un singur man-dat. Istoria se va repeta şi laalegerile din februarie 1920, ceeace demonstrează că electoratulavea încrederea în fondatorul par-tidului, generalul Averescu. Dupăce la 6 aprilie 1924, publicaţia aveasă-şi încetze apariţiile, anul urmă-tor, la 2 mai, va ieşi o nouă serie aGlasului poporului, „Organ al Par-tidului poporului de sub preşedinţiad-lui General [„Mareşal”, cu an V,nr. 7] Averescu – organizaţiajudeţului Râmnicu Sărat”. Iată cumexplică redacţia reapariţia organu-lui de presă: „După o suspendaredestul de lungă”, iese pentru caopinia publică „să fie lămurită şi in-formată în mod cinstit şi exact cuprivire la situaţiunea politică gener-ală şi locală”, şi la evenimentele „cese vor desfăşura în scurtă vreme”(nr. 1). Şi de data aceasta, cel maiincisiv redactor este tot ConstantinC. Brăiesku, gazeta intrând în deseşi ample polemici cu simpatizanţiirâmniceni a lui N. Iorga („D. Iorgala R. Sărat”).11 În paginile gazeteise mai publică rubrici precum,„Situaţiunea politică locală”, „Cron-

ica externă”, „Săgeţi şi suliţi” etc.De asemenea, se inserează „Dis-cursul d-lui deputat [al P.P.] Const.C. Brăiesku la validarea alegerilorde la R. Sărat”. Publicaţia îşi vaînceta apariţiile la 24 mai 1931.

Pentru revigorarea partidului, înseptembrie 1930 este convocatcongresul judeţean al PartiduluiPoporului din Râmnicu Sărat, darproblemele cu care se va confruntaformaţiunea politică şi jocurile deculise ale liderilor marilor partidevor conduce, încet dar sigur ladezagregarea sa. Ca dovadă, la 7aprilie 1932, apare un singurnumăr din publicaţia Constituţia,„Ziar oficial al organizaţiei Partidu-lui poporului din R. Sărat de subpreşedinţia d-lui mareşalAverescu”, „sub conducerea unuicomitet”.Degringolada pare să fipus stăpânire pe organizaţia râm-niceană, mai ales că, la 10 aprilie1932, Octavian Goga se despartede mareşalul Averescu şi înfi-inţează Partidul Naţional Agrar. În-treaga organizaţie râmniceană aPartidului Poporului, în frunte cu C.C. Brăiesku, i se alătură, iar la 17aprilie se editează o nouă gazetăce va adânci şi mai mult deruta înrândul averescanilor. Publicaţia, cutitlul Glasul poporului, aducea am-inte de celelalte două serii apărute,dar subtitlul - „Organ al Partiduluinaţional-agrar de sub preşedinţiad-lui Octavian Goga, organizaţia R.S.” – lămurea indubitabil al cui era.Nu însă şi articolul program, careanunţa: „Partidul poporului şi-a alesun nou şef, în locul d-lui MareşalAverescu (sic!), [pe] marele poet alneamului, strălucitul luptător politicOctavian Goga, […] act istoric sortitsă aibă o influenţă hotărâtoareasupra întregei noastre vieţepolitice”. Evident, era o diversiunepolitică pentru ai atrage în noua for-maţiune politică şi pe averescaniiindecişi.

Spre sfârşitul anului 1931 estetipărit Anuarul Partidului Poporului,organizaţiunea judeţului Râmnicu-Sărat pe anul 1931, de altfel, ultimapublicaţie a respectivei formaţiuni

politice, în care erau inserate listelecu membrii Comitetului judeţean şiai Sectoarelor.

De menţionat faptul că, unul dinziarişti buzoieni care a lucrat pen-tru presa averescană a fost A.A.Bardescu,12 din 1918, director alziarului Îndreptarea (14 aprilie 1918– 6 octombrie 1938), organ centralde presă al Partidului Poporului;născut în 1887 la Buzău, doctor îndrept la Paris, fost deputat, de la1926 vicepreşedinte al SindicatuluiZiariştilor Bucureşti.

Note

----------------------------------

* Pentru perioada de referinţă, actu-alul teritoriu al judeţului era împărţitdin punct de vedere administrativ îndouă judeţe: Buzău şi Râmnicu Sărat.

1. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu,Viaţa politică în România (1918-1929), Editura Politică, ediţia a II-a,completată, Buc., 1976, p. 236.

2. „Drapelul”, an II, nr. 24, 15 mai1920, p. 2

3. Idem, an III, nr. 5, 12 febr. 1922, p.1..

4. „Steaua poporului”, 15 octombrie1923.

5. Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, op.cit., p. 236.

6. „Steaua poporului”,, 19 mai 1929.7. Valeriu Nicolescu, Politica bu-

zoiană reflectată în presa locală din primajumătate a secolului trecut, în: Opinia,din 22 august 2006, p. 8.

8. Petre Otu, Mareşalul AlexandruAverescu, militarul, omul politic, leg-enda, Editura Militară, Bucureşti,2005, p. 370.

9. Almanahul Râmnicului Sărat.1933, (ediţie anastatică), EdituraRafet, Rm. Sărat, 2008, p. 147.

10. Alexandru Oproescu, Presa bu-zoiană şi râmniceană (G-N), Vol. 1,Buzău, 1997, p. 59-60.

11. „Glasul poporului”, an I, nr. 6, 23aug. 1925, p. 1.

12. Lucian Predescu, EnciclopediaRomâniei. Cugetarea. Material româ-nesc. Oameni şi înfăptuiri. ediţieanastatică, Editura “Saeculum I. O.” şiEditura “Vestala”, 1999, p. 82.

- 61 -

� Anton Bardescu,directorul ziarului

“Îndreptarea”

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 62 -

Personalitatea generalului Alexandru Averescu s-afăcut simţită, în primul rând, printre militarii careau activat sub comanda sa, apoi s-a extins cu ra-

piditate la nivelul populaţiei, care l-a perceput ca unsalvator al patriei. În pofida lipsurilor în materie de mi-jloace de comunicare, faptele de arme, actele cari-tabile, cuvintele de îmbărbătare şi încurajare devenitememorabile au fost difuzate într-un timp foarte scurtla nivelul locuitorilor din mediul urban şi rural. Un roldeosebit în acest sens l-au avut soldaţii, care au fostfascinaţi de generalul Averescu, iar o dată demobilizaţiau răspândit, cu unele exagerări inerente, acesteopinii, cu deosebire în lumea rurală.

Popularitatea câştigată în perioada 1916 – 1918 l-aurcat pe scena politică, iar apoi l-a condus către înfi-inţarea unui partid politic,1 cu scopul de a transpune şiîn administraţia civilă ordinea, corectitudinea şi disci-plina promovată şi implementată în structurile militare.Din nefericire, generalul Averescu nu a confirmat, înplan politic, aşteptările celor mulţi, iar imaginea sapublică a avut de suferit, în pofida celor trei guverne pecare le-a condus, deoarece nu a reuşit decât în micămăsură să-şi respecte promisiunile electorale.

La finalul primului război mondial numele şi imag-inea generalului Averescu au fost utilizate, cu sau fărăvoia sa, de către diverse instituţii şi societăţi ca em-blemă a curajului şi demnităţii, a eroismului şi a drep-tăţii. Una dintre acestea a fost Societatea Cooperativă«General Averescu», care a cuprins gradele infe-rioare, invalizi din Războiul de Întregire. Aceasta a fostconstituită, la 8 noiembrie 1918, de către NicolaePopescu, Ion Vasilescu şi Atanase Plopeanu, cu aju-torul avocatului I. C. Negrea. La data respectivă, So-cietatea a fost înregistrată la Tribunalul ComercialBucureşti prin depunerea unei dovezi de depuneri a2000 lei, adică 30% din capitalul social înscris, statutulsocietăţii şi actul constitutiv. Membrii onorifici ai soci-etăţii au fost trecuţi generalul Averescu, preşedinte de

Generalul Alexandru Averescuîn sprijinul invalizilor dinrăzboiul de întregire (1916 – 1919)---------------------------------------------- Drd. Alin Spânu

onoare, Lizeta Greceanu 2 şi generalul Gheorghe Văl-leanu3, iar Al. Scărlătescu, D. Vasilescu, Ion Baba,Stan Zanfir şi G. Bădin reprezentau membri în consiliulde administraţie. Alături de aceştia mai activau treicenzori 4, trei cenzori supleanţi 5, un administrator de-legat 6 şi un procurist 7. Firma a fost înregistrată la Tri-bunalul Ilfov cu nr. 5/1919, având declarateurmătoarele scopuri: „depuneri, economii şi împrumut;deschiderea de cooperative; cumpărare şi vânzare deefecte mobiliare şi imobiliare, urbane şi particulare, op-eraţiuni ipotecare şi de scont; o secţie de plasare pen-tru invalizi; o secţie de arendare de moşii şi a luaîntreprinderi comerciale de la Stat şi particulari”8. Co-tizaţia lunară a fost stabilită la 3 lei, iar conducerea eraexercitată de un comitet (15 persoane) „supushotărârii” 9 Adunării Generale.

Activitatea acestei societăţi de interes public s-a aflatîn atenţia Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale10

(DPSG), instituţie abilitată a monitoriza, printre altele,evoluţia instituţiilor de acest gen din societatea civilă,apărute în număr foarte mare după primul război mon-dial. DPSG nu a făcut rabat de la sarcinile profesion-ale, în pofida rezonanţei numelui celui care a onorataceastă societate de binefacere. Brigada I-a Informaţiia întocmit, la 13 iunie 1919, un referat privind evoluţiaCongresului acestei societăţi desfăşurat în zilele de 8

şi 9 iunie 1919 la Bucureşti. Congresul şi-a deschisporţile în sala Eforie din b-dul. Elisabeta nr. 78, deunde cei circa 500 de participanţi, dintre care uniiaveau placarde cu „Mărirea pensiilor” şi „Cerem drep-tate”, au urmat traseul Calea Victoriei (Piaţa Teatrului– statuia lui Mihai Viteazul) – biserica Sf. Gheorghe –restaurantul Bordei. La biserica Sf. Gheorghe a fostsfinţit drapelul societăţii, la statuia marelui voievod av-ocatul Niculescu a ţinut un discurs asupra doleanţelorcelor infirmi, iar la localul Bordei s-a desfăşurat „o micăserbare câmpenească” 11 şi s-a servit o gustare. Adoua zi, tot în sala Eforie, au fost discutate propunerileasupra programului de urmat în continuare, cu exclud-erea discuţiilor politice, a fost întocmit un memoriucătre primul ministru şi ministrul de război 12 în care s-a cerut îndeplinirea revendicărilor invalizilor 13. Con-gresul Societăţii Cooperative «General Averescu» s-aîncheiat fără ca ilustra personalitate să-şi facăprezenţa „după cum se anunţase” 14 anterior de cătreorganizatori.

Agentul nr. 116 din Brigada Specială de SiguranţăConstanţa a raportat, la 5 iulie 1919, despre adunareagenerală a filialei Societăţii «General Averescu», pe-trecută în aceeaşi zi, pe strada Dorobanţi nr. 18, laberăria „Carpaţi”. Prezidiul adunării a fost alcătuit dinavocat căpitan (r) Gheorghe Berea, preşedinte deonoare, sublocotenent Gheorghe Savu, preşedinteactiv, caporal invalid M. Rădulescu, secretar şi invalidIsac Bercovitz, casier, iar în sală au fost prezenţiaproximativ 200 de invalizi, foşti combatanţi înRăzboiul de Întregire. Cei prezenţi au elaborat şi ausemnat un memoriu 15 în ideea de a fi prezentat M. S.Regelui Ferdinand, prin care soarta celor năpăstuiţi pecâmpurile de luptă să fie îmbunătăţită. Memoriul a fostînmânat la 6 iulie 1919 prefectului de judeţ, în vedereacunoaşterii realităţilor şi doleanţelor, dar şi pentru aameliora situaţia celor suferinzi. La reuniune a luat cu-vântul Ionaşcu, invalid de război şi funcţionar la Ad-ministraţia Financiară, care a citit un material despre„neajunsuri şi mizeria”16 la care sunt supuşi cei careau luptat pentru ţară. Materialul a fost expediat gener-alului Averescu pentru a fi publicat în ziarul „În-dreptarea”,17 tribuna sa oficială în presa scrisă. Înaceeaşi zi, 6 iulie 1919, s-a oficiat un parastas înmemoria celor care s-au jertfit în Războiul de Întregire,susţinut de un sobor de preoţi la biserica din stradaGriviţei.

Într-o altă regiune a ţării, Oltenia, Societatea Coop-erativă «General Averescu» şi-a deschis filiale în maimulte oraşe, care au acţionat în conformitate cuprevederile statului adoptat la înfiinţare. În data de 21septembrie 1919, filiala societăţii din Craiova a primitaprobare să organizeze, împreună cu alte organizaţiisimilare, o serbare în parcul Bibescu şi să parcurgăun traseu prestabilit cu muzică. Itinerarul a cuprinsbulevardul Carol I – bulevardul Justiţiei – bulevardulUnirii până la sediul societăţii „Smârdan”, unde a fost

- 63 -

depus drapelul, iar muzica militară şi-a încheiatrecitalul şi s-a retras către cazarma de bază. Unnumăr de aproape 100 de persoane, în frunte cucolonelul Toplicescu, au continuat manifestarea petraseul strada Dima Popovici – strada Mihail Kogăl-niceanu – bulevardul Justiţiei, oprindu-se la berăria„Niţă Dumitrescu” unde fusese pregătită „o agapă” 18.Faţă de cei prezenţi, colonel Toplicescu a prezentatregretele lui Constantin Argetoianu19, transmisetelegrafic, care nu a putut veni personal „din cauzaevenimentelor” 20, însă şi-a exprimat solidaritatea cucei prezenţi şi cu doleanţele acestora. A urmat la cu-vânt Constantin Gardu, secretarul societăţii „Smâr-dan”, Langa, preşedintele Societăţii Invalizilor dinCraiova, Cantorichi, reprezentant al Societăţii «Gen-eral Averescu» şi avocatul Virgil Potârcă 21, membrude onoare al Societăţii Invalizilor. Toţi au abordatsubiecte privind faptele de arme din Războiul de Între-gire şi au evidenţiat meritul celor care s-au sacrificatpe câmpurile de luptă, „toastând în persoana d-lui.general Averescu” 22 şi a luptătorilor care au participatla făurirea României Mari. Raportul informativ, semnatde Caton Călugăreanu, prefectul Poliţiei şi Al. Stă-nescu, şeful Brigăzii de Siguranţă Craiova, amenţionat că întâlnirea de la berărie a luat sfârşit „în

linişte” 23 la ora 15.00, când participanţii s-au despărţitpentru a se reuni o oră mai târziu în parcul Bibescu.

În perioada 1919 – 1922 Societatea Cooperativă«General Averescu» a deschis 23 de filiale în diferiteoraşe, însă din obiectivele stabilite prin statut „nu sevede aproape nimic” 24, conform unei analize efectuatede DPSG la sfârşitul anului 1922. În schimb, în pofidaprevederilor din statut, a fost închiriată de la LeonidaNegreanu o sală în strada Amzei nr. 26 unde au avutloc „întruniri politice şi scandaloase” 25, care au afectatliniştea vecinilor şi ordinea publică şi au creat agitaţiicontra guvernului. Sub „scutul societăţii” 26, unii invalizis-au remarcat prin „diferite scandaluri” 27 în pieţele şigările din Capitală, dar nici o autoritate nu a îndrăznitsă intervină datorită numelui celui care a patronataceastă instituţie. Prin asemenea acte imaginea omu-lui integru a fost erodată şi redusă la nivelul negativ alclasei politice autohtone. Peste ani, un alt mareşal alRomâniei, Ion Antonescu, a analizat într-o şedinţă aConsiliului de Miniştri situaţia fostului comandant al Ar-matei a 2-a din primul război mondial: „Poţi să-ţi facidatoria faţă de mulţime şi totuşi să pierzi popularitatea.Am comparat aceasta cu o statuie care stă pe un calşi căreia îi dispare calul de sub picioare. Aşa i-a dis-părut Mareşalului Averescu popularitatea şi n-a maiputut s-o regăsească. [...] Acesta este un lucru con-statat, cum se apropie popularitatea cu o muncă de o

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 64 -

viaţă întreagă şi cum sepierde în câteva minute. Poţialerga după ea toată viaţa şinu o mai prinzi” 28. O altăanaliză, mai profundă, aaparţinut, în anii ’50, lui Con-stantin Papanace29, care asintetizat extrem de lucidsituaţia socială din perioada1918-1919: „Elanul«tranşeelor» era colectat,prin prestigiul dobândit întimpul războiului deMareşalul Averescu, în tipar-ele mai mult decât dubioaseale Ligii Poporului spre a-ldescompune prin stagnaresau a-l compromite la mo-mentul oportun” 30. Gener-alul Averescu a fost un omcorect, animat de intenţii bune şi a sperat să poatămodifica ceva din mentalul colectiv bazându-se pe val-oarea sa ca militar şi pe popularitatea obţinută cu marieforturi. Din păcate, contactul cu viaţa politică şi, maiales, dorinţa de a reforma administraţia şi moravurileautohtone au fost zădărnicite şi n-au avut rezultatulscontat.

-------------------------------------------

Note:

1. Formaţiunea politică s-a intitulat, iniţial, Liga Poporului, apoi s-atransformat în Partidul Poporului (aprilie 1920) şi a activat înperioada 1 aprilie 1918 – 30 martie 1938 având ca deviză„Muncă, cinste, legalitate”.2. Eliza (Lizeta) Greceanu, fiica lui Constantin Ghica, s-acăsătorit cu Paul Greceanu, om politic conservator, fiind re-cunoscută pentru actele de caritate şi donaţiile generoaseîn favoarea celor nevoiaşi. În prezent funcţionează Şcoalacu clasele I – VIII „Lizeta – Paul Greceanu” în comuna Al-beşti-Paleologu, judeţul Prahova, fondată de cei doi.3. Generalul Gheorghe Vălleanu (n. 12/25 februarie 1864,Bucureşti – d. 26 ianuarie 1948, Bucureşti) a absolvit ŞcoalaMilitară de Ofiţeri din Bucureşti, Şcoala Politehnică din Parisşi Şcoala Militară de Artilerie de la Fontainbleau. A devenitprofesor la Şcoala Militară de Artilerie din Bucureşti şi laŞcoala Superioară de Război. A deţinut funcţia de guverna-tor al Cetăţii Bucureşti, comandant al Direcţiei superioare defortificaţii, al Corpului 6 Armată (la 15 august 1916), al Ar-matei 3 (1916), al Corpurilor 4 (în timpul bătăliei de laMărăşti) şi 2 Armată (1917-1918). A evoluat în carieră de lagradul de sublocotenent (1 iulie 1884), la locotenent (1 ian-uarie 1887), maior (8 aprilie 1895), colonel (10 mai 1907),general de brigadă (1 aprilie 1912) şi general de divizie (1septembrie 1917). A demisionat din armată (1918) şi s-a în-cadrat în Partidul Poporului, fiind ales senator în două rân-duri (1920-1921 şi 1926-1927) şi numit ministru la Lucrări

Publice (13 martie – 13 iunie 1920) şi la Comunicaţii (13iunie 1920 – 17 decembrie 1921 şi 30 martie 1926 – 4 iunie1927).4. Aceştia erau: G. Barbu, G. Niculescu şi M. Constanti-nescu.5. Aceştia erau: I. Simionescu, F. Linculescu şi Şt.Smochină.6. Acesta a fost Nicolae Popescu.7. Acesta a fost Vasile Andronescu.8. Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare se vacita ANIC), fond Direcţia Generală a Poliţiei (în continuarese va cita DGP), dosar 19/1919, f. 6.9. Ibidem, f. 6.10. Pentru mai multe detalii despre înfiinţarea, organizareaşi activitatea Direcţiunii Poliţiei şi Siguranţei Generale a seconsulta Alin Spânu, Prima structură informativă şi contrain-formativă a României în secolul XX/Direcţiunea Poliţiei şiSiguranţei Generale în revista Dosarele Istoriei nr. 5/2003, p19-28.11. ANIC, fond DGP, dosar 19/1919, f. 1.12. La data respectivă funcţiona cabinetul condus de Ion I.C. Brătianu (29 noiembrie 1918 – 26 septembrie 1919) şi încare portofoliul Ministerului de Război a fost deţinut de gen-eral Arthur Văitoianu.13. ANIC, fond DGP, dosar 19/1919, f. 2. Acestea au pre-văzut:a) Să se mărească pensia şi ajutorul ce se dă astăzi inval-izilor;b) Să se facă un sanatoriu pentru invalizi;c) Să se decoreze toţi invalizii cu „Virtutea Militară”;d) Să se termine cât de urgent formalităţile pentru pensie;e) Să se dea pământ sau răsplată în bani tuturor invalizilor;f) Să se scutească de către Stat, judeţ sau comună, de tim-bru fiscal, consumaţie precum şi de rechiziţii, corvezi etc.;g) Autorităţile civile şi militare, din ordin, să respecte pe in-valizi;h) Să se plaseze invalizii la toate instituţiile de Stat undefuncţionează doamne măritate sau domnişoare cu părinţi,având cine le întreţine;i) Parcurgere gratuită pe CFR şi tramvaiele comunale;

- 65 -

- 66 -

AVERESCU, OMUL POLITIC

j) La licitaţii diferite de Stat, judeţ sau comună, să se deapreferinţă la preţuri egale invalizilor;k) Cantinele de la regimente, bufetele de la diferitele instituţii,restaurantele CFR, tutungeriile şi halele comunelor fără lic-itaţii să se dea invalizilor;l) Comerţul liber pentru toţi invalizii;m) Să se acorde în mod excepţional un număr de brevetepentru băuturi spirtoase;n) Să se acorde acestei Societăţi un fond global anual;o) Să se acorde un local gratuit Societăţii;r) Să se pună la dispoziţie, contra cost, alimente, stofe dindepozitele armatei;s) Să se înfiinţeze un azil pentru invalizii fără mijloace caren-au familii, în care să primească mâncare, îmbrăcăminte şihaine gratuit;t) Tot pe lângă acest azil să fie şi o secţie pentru creştereacopiilor rămaşi orfani după urma războiului şi copiii rămaşifără mame a invalizilor lipsiţi de mijloace, pentru creşterealor;u) Să se facă o şcoală numai pentru copiii invalizilor întreţin-ută de Stat, cu mai multe secţiuni, în care să primească pelângă cursul urban şi cursul secundar complect.14. Ibidem, f. 1.15. Ibidem, f. 3. Doleanţele acestora au prevăzut:1) Să se dea invalizilor de război material în mod gratuit pen-tru reconstituirea/reconstruirea locuinţelor distruse de in-amic;2) Să se dea vitele de pripas adunate de primării în păs-trarea invalizilor, iar să nu fie acaparate de primării, notari şiprieteni politici;3) Să dea de urgenţă invalizilor unelte agricole;4) Să se plătească fără întârziere dobrogenilor despăgubiride război 20%;5) Să se facă exproprieri şi împroprietăriri de urgenţă, înprimul rând în folosul invalizilor de război;6) Să se dea invalizilor brevete pentru desfacerea pro-duselor RMS [Regia Monopolurilor de Stat] la sate şi înoraşe, şi cu mai mare grabă ca până în prezent;7) Invalizii de război să fie primiţi la Eforia de la Techirghiolsub îngrijire şi în serviciu, iar la Eforiile de copii tuberculoşisă fie primiţi şi invalizii tuberculoşi;8) Să se aprobe liber parcurs invalizilor pe CFR, NFR şiSMR;9) Să se dea invalizilor brevete de băuturi spirtoase în co-mune, din acele a căror proprietari în timpul ocupaţiei [Do-brogei] au servit interesele duşmanului;10) Să se deschidă credite garantate de stat invalizilor pe labănci populare sau Banca Naţională, pentru întreprinderi;11) La funcţiuni de la stat şi comune să fie domnişoarele în-locuite cu invalizi;12) Să se dea ajutoare băneşti invalizilor pentru între-prinderi;13) Mărirea pensiilor şi ajutoarelor care să se dea la invalizi;14) Să se dea invalizilor îmbrăcăminte în mod gratuit de laatelierele de confecţii a corpurilor de trupă din Dobrogea oride câte ori vor avea nevoie;15) Copiii invalizilor de război să fie admişi fără alte formal-ităţi ca bursieri în şcolile respective.16. Ibidem, f. 3.17. Cotidianul „Îndreptarea” a fost fondat de generalulAverescu la Iaşi, în 14 aprilie 1918, fiind organul oficial al

Partidului Poporului. Conducerea sa a fost încredinţată luiAl. Kiriacescu, iar apariţia sa s-a încheiat la 6 octombrie1938, după decesul fondatorului.18. ANIC, fond DGP, dosar 19/1919, f. 4.19. Constantin Argetoianu (n. 3 martie 1871, Craiova – 6 feb-ruarie 1955, penitenciarul Sighet) a fost fiul generalului IonArgetoianu, licenţiat în drept şi litere, dar şi doctoratul, toatela Paris. Deşi s-a înscris în Partidul Conservator (1913), în1918 s-a alăturat generalului Averescu în Partidul Poporului,deţinând portofoliile Justiţiei (29 ianuarie-27 februarie 1918),Finanţelor (13 martie-13 iunie 1920) şi Internelor (13 iunie1920-13 decembrie 1921). Ulterior, s-a desprins din PartidulPoporului şi s-a afiliat Partidului Naţionalist Democrat,rezultând Partidul Naţionalist al Poporului (mai 1924).20. ANIC, fond DGP, dosar 19/1919, f. 4.21. Virgil Potârcă (n. 16 iulie 1888, Craiova – d. 10 mai 1954,penitenciarul Sighet) a absolvit Facultatea de Drept la Paris(1914), apoi a practicat avocatura în judeţul Dolj. A publicatstudii de agronomie i a fost ales preşedinte al UniuniiCamerelor Agricole. A aderat la Partidul Poporului, fiind alesdeputat (1920), însă ulterior a trecut la Partidul Ţărănesc.22. ANIC, fond DGP, dosar 19/1919, f. 5.23. Ibidem, f. 5.24. Ibidem, f. 6.25. Ibidem, f. 6.26. Ibidem, f. 6.27. Ibidem, f. 6.28. Stenogramele şedinţelor Consiliului de Miniştri. Gu-vernarea Ion Antonescu, vol. IX (februarie-decembrie 1943),ediţie de documente întocmită de Marcel-Dumitru Ciucă şiMaria Ignat, Bucureşti, 2006, p. 258. Afirmaţia a fost făcutăîn cadrul Consiliului de Miniştri Economic desfăşurat la 1iulie 1943.29. Constantin Papanace (n. 15 septembrie 1904, Selia,Grecia – d. 7 aprilie 1985, Salo, Italia), originar din regiuneaVeria (Macedonia), a urmat studii liceale la Salonic şi Acade-mia Comercială din Bucureşti (specializarea economiepolitică şi finanţe), a aderat la mişcarea legionară (1930), afost ales deputat de Caliacra (1937) şi a fost numit subsec-retar de stat la Ministerul de Finanţe în perioada 14 septem-brie 1940 – 24 ianuarie 1941. În procesul intentat mişcăriilegionare de generalul Antonescu a fost condamnat, în con-tumacie, la 12 ani închisoare corecţională (16 iunie 1941). În1946 a fost judecat în procesul intentat guvernului An-tonescu, primind pedeapsa capitală. În exil a contestat legit-imitatea lui Horia Sima la conducerea mişcării legionare, s-astabilit la Salo şi s-a declarat continuator al tradiţiei co-dreniste. A publicat şi editat mai multe lucrări de ideologielegionară, memorialistică şi filosofie.30. Constantin Papanace, Destinul unei generaţii (Geneza şiurmările lui 10 Decembrie 1922), în colecţia Biblioteca Verdenr. 5, Editura Armatolii, Cetatea Eternă (Roma), 1952, p. 8.

AVERESCU, OMUL POLITIC

- 66 -

AVERESCU, ECOURI DIN CONTEMPORANEITATE

- 73 -

Un cavaler buzoian al Ordinului “Mihai Viteazul”

După 1989 încep să revină în ţară scrierile din exilale lui Pamfil Şeicaru, născut la 18 aprilie 1894, laBeceni, judeţul Buzău, şi petrecut din viaţă, în 1980,după treizeci şi cinci de ani de când fusese condamnatla moarte în contumancie de către cei ce se puseserăîn slujba ocupantului sovietic; fusese asimilat crimi-nalilor de război, pentru activitatea sa publicistică, des-făşurată, pe timpul participării armatei române larăzboiul împotriva U.R.S.S.-ului, în calitate de directoral ziarului “Curentul”.

Încă din anii şcolarităţii buzoiene, tecucene şi bârlă-dene, viitorul publicist istoric şi memorialist este ben-eficiarul unei epoci de avânt economic şi edilitar alurbei, amintindu-şi că, de la casa părintească, aflatăpe locul unde astăzi e Poşta veche, lângă tribunal, îiauzea cântând pe pietrarii italieni care meştereau laridicarea Palatului Comunal (1898-1901), şi creşte încultul unui fervent patriotism, - încă nu se uitaserămarşurile diferitelor arme ce făcuseră Războiul Inde-pendenţei (Roşiorul mândru / Şi frumos ca crinul, /Când pe mal se-arată, / Tremură Vidinul ).

Educaţia l-a determinat, pe Pamfil Şeicaru, conformunei credinţe exprimată, mai târziu, într-o epistolă dinexil către colonelul I.M. Lupoaie – Cine îşi iubeşte pa-tria, să o şi dovedească - să fie, înainte de a ajungeziarist, un oştean; într-o monografie, ce îl focalizează,prin diligenţa unui al exilat al epocii ceauşiste, regre-tatul Victor Frunză, născut la Râmnicu Sărat, notează:Luptase în tranşeele Războiului “cel mare” (ale Primu-lui război mondial), ca sublocotenent în regimentul 17Mehedinţi. În portretul pe care îl făcea lui Al. Busuio-ceanu, Şeicaru trasa o geografie cu denumiri avîndsemnificaţii răscolitoare pentru ostaşul din el: Cerna,malurile Neajlovului, Momâia, Cireşoaia… De laOrşova până la Oituz. Regele Ferdinand l-a decoratcu Crucea de cavaler al Ordinului “Mihai Viteazul”, iargeneralul Berthelot i-a conferit ordinul “La Croix deGuerre”. Ordinul semnat de regele Ferdinand suna

astfel: “Acord Ordinul Mihai Viteazul pentru vitejia şiîndârjirea cu care a comandat compania de mitraliereîn luptele de la cota 771 Cireşoaia, la 27, 28 şi 29 au-gust 1917.” Fiind implicat într-o luptă din care nu sperasă mai scape cu viaţă, sublocotenentul Pamfil Şeicaruse angajează în faţa lui Dumnezeu, ca supravieţuind,să zidească pe acel loc o mânăstire. A scăpat teafăr şişi-a respectat jurământul, zidind biserica Sfânta Ana,aflătoare pe locul prinsoarei cu divinitatea, la Orşova.Şi mânăstirile mo-derne au aşadar legendele lor!

Aproape de Mărăşeşti, la o încrucişare de drumuri,se află statuia unui ostaş român, care nemaiavândgloanţe, se bate cu disperare, folosind puşca dreptciomag. Statuia este ridicată pe cheltuiala lui PamfilŞeicaru.1

Despre împrejurările acordării celei mai înalte deco-raţii române de război, Ordinul “Mihai Viteazul”, pentrucomandantul de mitraliori, narează, în nişte amintiri de

Mareşalul Alexandru Averescuevocat de Pamfil Şeicaru-------------------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

AVERESCU, ECOURI DIN CONTEMPORANEITATE

- 74 -

detenţie politică, fiul viitorului gen-eral Constantin Pantazi, ministrude război, şi o altă victimă a carcer-alităţii comuniste, locotenentul (dinal doilea război mondial, Ion Pan-tazi; la amintita cotă 771, plutonulde mitraliere al sublocotenentuluide rezervă Şeicaru a avut de înfrun-tat un regiment bavarez, iar compa-nia care era aşezată călare pe cotăera comandată de căpitanul Rom-mel, celebrul Feld Mareşal de maitârziu!; Ervin Rommel, supranumit“Vulpea deşertului”, care, în cel deal doilea război mondial, a fost co-mandant al Afrika Korps. La cere-monia de înmânare a ordinului, decătre însuşi Ferdinand cel Loial, aufost decoraţi cu aceeaşi distincţiemilitară căpitanii Constantin Pantazişi Emil Pălăgeanu care, după de-capitarea armatei regale, va fi ucisla Canal de cismele miliţienilor. 2

După ce şi-a servit patria cu armape câmpurile de luptă ale războiului întregirii naţionale,căpitanul în rezervă Pamfil Şeicaru a devenit unul din-tre cei mai reprezentativi exponenţi a ceea ce scriitorii,ei înşişi sub arme (Camil Petrescu, Gib Mihăescu, Vic-tor Ion Popa etc.), au numit “generaţia tranşeelor”,continuînd să fie un luptător al condeiului. Implicatmajor în viaţa politică interbelică, gazetarul a avutocazia să-l cunoască pe generalul AlexandruAverescu, nu numai ca pe un glorios şi popular arhi-tect de victorii militare, ci şi ca om politic. Rodul acesteifocalizări va apărea mai pregnant în scrierile din exil,când, lipsit de instrumentele de documentare “clasice”din ţară (Biblioteca Academiei Române, arhive militareetc.), dar graţie unei memorii pe care cunoscuţii nu auavut reticenţe în a o compara cu aceea a lui NicolaeIorga, a putut contura un portret de o mare veridicitateal mareşalului.

De la operaţiunea “Flămânda”, la Mărăşti

În exil, la 1968, Pamfil Şeicaru tipăreşte la Paris, înfranceză, volumul România în Marele război, apreciatde Victor Frunză drept un compendiu de istorie a Tran-silvaniei, începând cu perioada proto-romană şi pânăla Marea Unire din 1918. (…) Autorul demonstrează şicalităţile de istoric al acţiunilor diplomatice, apoi mil-itare(…). Istoricul nu permite combatantului nici oieşire personală la rampă. Rigoarea sa este de o con-secvenţă exemplară. 3

După Turtucaia, la conferinţa ţinută la Cartierul Gen-eral Român, generalul Averescu propune o soluţiecunoscută mai apoi ca “manevra de la Flămânda”, cepresupunea a se combina acţiunea frontală din Dobro-gea cu un atac, de forţa a cinci divizii de infanterie şi

una de cavalerie, executat prin trecerea Dunării, la 25km. nord-est de Giurgiu, manevrându-se în spatele Ar-matei a 3-a bulgare, acţiune programată pentru 18septembrie 1916. Vor interveni o succesiune de eveni-mente care vor zădărnici această manevră: o furtunăputernică şi o ploaie torenţială au inundat sectorul detrecere. Podul, distrus de furtună a fost reparat în tim-pul nopţii şi a doua zi două divizii de infanterie cu arti-leria lor au putut trece. Artileria instalată de îndată pemalul nordic al fluviului a forţat vapoarele austriece săse retragă. La toate aceste dificultăţi, făcând obsta-colul realizării îndrăzneţului proiect, trebuie săadăugăm un element nou: Armata a 9-a germană in-cepuse ofensiva în Transilvania, obligând comanda-mentul român să îndrepte spre acest front diviziiledestinate operaţiunii “Flămânda.(…) Generalul Toşev(comandantul Armatei a 3-a bulgară, în memoriilesale, n.m.) era în măsură să cunoască dificultăţileluptei împotriva românilor, ca şi situaţia strategică.Putea deci să întrevadă consecinţele reuşitei acesteioperaţii. Mărturia sa constituie cel mai frumos elogiuadus concepţiei militare a generalului Averescu, deşiîmprejurările au obligat Marele Stat Major român sărenunţe la operaţie în faza sa preliminară.4

În timpul dureroasei retrageri a armatei românecătre Moldova, combatantul Şeicaru va fi impresionatde fluxul de încredere şi admiraţie pe care îl aveau faţăde comandantul Armatei a 2-a oştenii: Prima datăcând am auzit pronunţându-se, în timpul războiului,numele generalului Averescu, a fost în retragere, pedealul Sarului, lângă Piatra Olt; un soldat mi-a spus căde pe dealul Sarului nu ne vom mai retrage deoareceva veni generalul Averescu şi îi va da peste cap pegermani. Ceea ce m-a impresionat era că această

� Regele Ferdinand decorând cu ordinul “Mihai Viteazul” pe sublocotenentul Pamfil Şeicaru, distins în luptele de la Oituz (29 aug.1917).

La solemnitate erau prezenţi regina Maria şi generalul Averescu.

- 75 -

credinţă era împărtăşită de toţi soldaţii din companiape care o comandam. Era pe la sfârşitul lui octombrie1916.5

Mai apoi, în menţionata istorie a războiului de între-gire naţională, Şeicaru va aminti raportul de forţe creatîn sectorul Armatei a 2-a, în bătălia de la Mărăşti, cu ominuţiozitate de stat-majorist: inamicul avea 25 debatalioane, cu 155 de mitraliere, 36 de escadroane cu97 de mitraliere şi 142 tunuri, dintre care 6 grele.

Armata a doua a generalului Averescu dispunea de56 de batalioane cu 448 mitraliere, 14 escadroane,228 de tunuri, dintre care 5 grele, şi 21 de avioane. Ar-mata 2 română avea asupra inamicului o superioritatede 2,7 / 1 la infanterie şi de 1,6 / 1 la artilerie. În plus,moralul trupelor române era excelent, iar dotarea, re-alizată în iarna şi primăvara anului 1917, cu ajutorulaliaţilor occidentali, la care un major aport l-a avut mi-siunea franceză, mult îmbunătăţită. De aici şi impresiaunei bătrâne care, privind eliberatorii, riscă o naivă dardureroasă confuzie: Văzând că treceau soldaţi cu căştişi uniforme albastre, a început să plângă şi am auzit-o tânguindu-se: “Bieţii noştri soldaţi, s-au prăpădit cutoţii… Acum, vin să ne elibereze francezii!”6

Desigur, generalul care spărsese frontul, eliberând30 de sate şi recuperând 500 de kilometri pătraţi de lainamic, n-ar fi fost măgulit de această senectă mistifi-caţie, întrucât, când rămăsese numai om politic, prin1931, păstra, încă, oarecari reticenţe faţă de fracofili,parte întemeiate, după cum nota Grigore Gafencu: Întimpul războiului a suferit de pe urma politicii liberalecare a întrebuinţat toate mijloacele împotriva lui7 în-deosebi cele mai josnice intrigi pe lângă St. Aulaire şiBerthelot, Greşeala Misiunii Franceze a fost că s-alăsat indusă în eroare de aceste intrigi.7

Perioada în care generalul Alexandru Averescu afost prim ministru, consemnează Pamfil Şeicaru, nueste una dintre cele mai faste ale omului de arme; ne-gocierea cu Puterile Centrale pentru o pace separatăîncepută la Buftea se suprapune cu evenimente denatură să complexizeze situaţia; la 26 ianuarie 1918,la cererea conducerii politice a Basarabiei, Divizia 11română intră în Chişinău, în sud pătrunde Divizia a 13-a, în timp ce Divizia 2 cavalerie asigura legătura întresudul şi nordul vechii provincii româneşti răpite la1812. Lucrurile se precipită: la 26 februariebasarabenii I. Inculeţ şi Ungureanu au fost primiţi degeneral, pe care l-au informat despre starea de spirita românilor dintre Prut şi Nistru. Acesta îi consiliazăsă temporizeze diligenţele de unire cu ţara mamă, învederea aşteptării unui moment mai propice. Pre-mierul român îndemna la temperanţă, având în vederenegocierile de la Buftea: Puterile Centrale îşi mărturi-siseră intenţia de a lua Dobrogea, oferind Basarabia încompensaţie. La această propunere generalulAverescu a răspuns: “Vreţi să ne luaţi Dobrogea, cene aparţine şi să ne daţi în schimb Basarabia care nuvă aparţine”. Generalul n-a acceptat ideea ca Basara-bia să fie obiect de compensaţie. El voia ca unirea

acestei provincii moldoveneşti cu România să se facăpe baza principiilor de autodeterminare, aşa cum fermdoreau basarabenii. Generalul Averescu ţinea cont deevoluţia războiului după intervenţia Statelor Unite,ceea ce compensa din plin pacea de la Brest-Litovsk.8

A urmat să continue tratativele de pace GuvernulAlexandru Marghiloman. Dar generalul nu a uitatmanevra politicianistă a lui Brătianu, care încercase,cunoscând pupularitatea militarului, să-l utilizeze ca“manta de vreme rea”, tocmai pentru a îi ştirbi dinprestigiu. Motiv pentru care învingătorul de la Mărăştiporneşte o ofensivă împotriva liberalilor, cei care erauresponsabili de dolcele farniente din timpul neutral-ităţii, când armata ar fi fost necesar să fie dotată multmai corespunzător, şi, prin recul, de înfrângerile dintoamna anului 1916. Aflat, pe vremea aceea, la Iaşi,Pamfil Şeicaru va aminti campania de presă antibră-tienistă a lui Averescu, atunci când, în exil, va face oistorie a presei naţionale: Când generalul Averescu ascos “Îndreptarea”, la sârşitul lui martie 1918, pub-licând primul articol din seria intitulată “Răspunderile”,nu s-au putut tipări decât 25.000 de exemplare, deşicerinţele erau de zece ori mai mari. Orice atac îm-potriva lui Brătianu şi a guvernului liberal avea succes.La Iaşi tipografiile nu aveau rotative, iar maşinile planenu puteau tipări decât 1800 de exemplare pe oră, maitoate fiind puse în mişcare cu mâna. Mihail Condrus,pe atunci partizan al generalului Averescu, işi dezvoltamuşchii învţrtind roata unei maşini plane.9

Modul în care se sorbeau cuvintele tipărite ale gen-eralului era îndrituit cu asupra de măsură, după măr-turia marelui gazetar buzoian: Era firesc, deci, să seproducă în conştiinţa celor care făcuseră războiul oputernică reacţie contra celor care purtau răspundereaunei risipe de vieţi; economie la material, risipă de vieţiomeneşti, aceasta a fost doctrina militară a războiului.

În vâltoarea luptelor politice

Într-un portret din pribegie făcut fostului învăţător şisublocotenent de rezervă din campania 1916-1918,Ion Mihalache, fruntaşul ţărănist din perioada interbe-lică, sfârşit în detenţie la Râmnicu Sărat, ca şi gener-alul Constantin Pantazi, Şeicaru rememoreazăatmosfera ieşeană din primăvara anului 1918 şi propri-ile sale începuturi gazertăreşti: Începuse să seformeze mitul Averescu. Ion Mihalache era impre-sionat de popularitatea generalului. Demobilizaţiamândoi, aflam timp să adâncim problemele care nise puneau. Eu încercam să fac o apropiere între pop-ularitatea lui Averescu şi aceea a generaluluiBoulanger. Reciteam romanul lui Maurice Barres, “L’Appel au soldat”, de fapt o cronică a boulangismului.Prin iunie am publicat în “Arena” câteva articole carese resimţeau de proaspăta lectură a lui Barres. Ion Mi-halache pleca în aprecierea pe care o făcea, de la orealitate: imensa popularitate a generalului şi-l preocu-parea ei pentru realizarea partidului ţărănesc, aşa cum

îl concepea el. Ostilitatea partidului liberal împotrivalui Averescu era un argument în plus pentru Mihalachede a-l privi cu o adâncă simpatie. Îi inspira o serioasăîngrijorare acea tendinţă a foştilor conservatori de ase grupa în jurul generalului. Vedea o posibilitate de aanula aceste prezenţe reacţionare printr-o intrare înmasă a învăţătorimii în “Liga Poporului”. Atmosfera s-ar fi schimbat şi Averescu ar fi devenit şeful unui partidcare ar fi reprezentat năzuinţele clasei ţărăneşti.10

În neaşezarea şi mişcarea, uneori browniană, a ori-entărilor şi tendinţelor politice de după război, Alexan-dru Averescu, în pofida popularităţii sale sau tocmaide aceea, şi-a procurat câţiva noi adversari, între careunul redutabil şi bucurându-se, datorită prestigiuluicărturăresc şi verbului publicistic (revista sa, “Neamulromânesc”, apăruse şi în timpul restriştilor şi nădăj-duirilor conflagraţiei la care ţara fusese părtaşă ) –Nicolae Iorga. Sinuoasa receptare a generalului decătre savantul, dar de către scriitorul pătimaş şi vani-tuos, care a fost istoricul, este surprinsă de Pamfil Şe-icaru, care, la Madrid, în 1957, văduvit de posibilitateaunei documentări la Billioteca Academiei Române, darsperând că, odată, se va putea întoarce acolo într-oRomânie liberă, fără politrucul santinelă lîngă căli-mară, îi face o schiţă de portret, apărută la edituramadrilenă “Carpaţii”.

Şi de această dată, fostul sublocotenent ce se con-fruntase cu Rommel va avea o conduită nepărtini-toare, reliefând scăderile pe care le-a avut, când şicând, cel pe care îl vedea ca pe un exemplar unic deenergie spirituală închinată neamului românesc (…)anahoret al unui cult, istoria românilor, care, pre-supunea, nu fără temeiuri, va rămâne în amintireageneraţiilor viitoare grandios şi neverosimil.

Faţă de direcţiile de oarecare notorietate ce-şi dis-putau adeziunile electoratului şi viitoarea scenăpolitică a ţării, istoricul avea o variată şi, uneori, con-trariantă poziţie în presă: Pe socialişti, N. Iorga îi com-bătea în note scurte în care ironia se rezuma laîntrebuinţarea cuvântului “tov”, în loc de tovarăş, fărăsă deosebească tendinţele, curentele care îşi dis-putau ralierea maselor. Împotriva “Ligii Poporului”, N.Iorga a luat, de la început, atitudine prin atacurile piez-işe servite generalului Averescu. În timpul războiului,N. Iorga publicase în “Neamul Românesc” un articolintitulat “Generalul Averescu”. O emoţionantă sintezăa tuturor speranţelor ce se legau de acest general demare prestigiu contra căruia lucra conspirativa ostili-tate a lui Ionel Brătianu; acesta nu uitase articolele luiConstantin Mille împotriva represiunii răscoalelorţărăneşti (“Ororile inutile”) care se bazaseră pe docu-mentarea furnizată secret de generalul Averescu. Îiera ostil şi regele Ferdinand sub influenţa regineiMaria şi a camarilei, care nu iertau generaluluiAverescu atitudinea lui demnă, respingerea organicăa tot ce era laşitate şi făţărnicie de curtean.11

Dacă Pamfil Şeicaru îl compara pe viitorul Mareşalcu generalul Boulanger, vulcanicul Iorga va alege tot o

comparaţie din istoria militară şi politică a Franţei, darcare să distoneze, prin modestie, cu anvergura popu-larităţii averescane, ce putea deveni un puternic argu-ment politic: Atunci când generalul Averescu a devenitsimbolul idealurilor din tranşee, N. Iorga a suferit ca şicând i s-ar fi încălcat un drept şi atacurile au apărut în“Neamul Românesc”. În anul 1918 a publicat un arti-col, “Chanzy”, în care evoca figura generalului francezcare în 1871 a rezistat, a contraatacat şi a ieşit tot-deauna biruitor în faţa atacurilor impetuoase şi bineplănuite ale armatelor germane. Ales deputat în 1871,Chanzy s-a ferit să-şi facă din laurii gloriei, culese pecâmpurile de luptă, un capital politic. Evocarea eroicu-lui general francez era un pretext să atace iniţiativapolitică a generalului Averescu prin întemeierea “LigiiPoporului”. Deci nu era de imaginat o colaborare posi-bilă între N. Iorga şi generalul Averescu, deoarece sepunea problema de întâietate la conducerea acţiuniipolitice. Cu alte cuvinte, istoricul reclama crearea uneiadânci tranşee, a unei demarcări cu sârmă ghimpată,dacă nu chiar a unei linii Maginot, între gloria militarăşi gloria politică, o strictă “diviziune a muncii”, fără ase osteni să-şi imagineze că postura de savant, deanahoret al bibliotecii şi aceea de politician ar putea fiuşor incompatibile; în afară, desigur, de postura de “în-văţător al neamului”, care se rosteşte la fel de compe-tent şi de la masa de scris şi de la tribunaparlamentară.

Referitor la scurtissimul guvern Averescu, desemnatsă trateze cu inamicul la Buftea, Şeicaru se pronunţăasupra portretului politic al unuia din apropiaţii deatunci ai generalului - “Constantin Argetoianu: diletantşi zeflemist (1871-1952)”. Aici se învederează lipsa de“cadre” de o anumită anvergură care au format garni-tura trenului de Buftea: Majoritatea miniştrilor fuseserărecomandaţi de Ionel I.C. Brătianu. Matei Cantacuzinofusese convins să accepte intrarea în guvernulAverescu de ginerele său, Grigore N. Filipescu, care,în acea vreme, credea în necesitatea politică de afolosi popularitatea generalului Averescu spre a formaun nou partid politic răsărit din tranşeie. C.I. Arge-toianu era singurul ministru ales de general, fiind fiulgeneralului Argetoianu, fost comandant al Corpului 1de armată Craiova pe când generalul Averescu era co-mandantul diviziei 1 de la Turnu Severin. În afaraacestui “argument”, mai mult sentimental şi de castă,credea că, prin atribuţiile pe care “recrutatul” său le în-deplinise pe la Ministerul de Externe, secretar delegaţie la Roma şi consilier de legaţie la Viena,cunoaşte destule “machiaverlâcuri”, ce, compensândcaracterul franc al militarului care îi era şef, să aibă oanumită pondere în negocierile cu Puterile Centrale.Mai târziu, când, şi datorită persuasiunilor lui Arge-toianu, se hotărăşte să ia mai în serios “carierapolitică”, o va face cam fără program şi fără a reuşi săse subordoneze ambiţiilor de ascensiune politică alecolaboratorului: Generalul Averescu avea oroare departide, de aceea el a preconizat formarea unei Ligi,

AVERESCU, ECOURI DIN CONTEMPORANEITATE

- 76 -

un fel de asociaţie de bune intenţii, amestec disparatde personalităţi bine definite, fără să fie unite printr-oideie comună sau printr-o unitate de concepţie în ceeace priveşte structura statului. Existau totuşi, uneleafinităţi între cei care îşi dăduseră adeziunea: ostili-tatea faţă de partidul liberal şi revolta contra moduluicum fuseseră folosiţi cei doi ani de neutralitate pentruînzestrarea armatei. La acest al doilea punct de con-fluenţă, o importantă combustie o realizase seria dearticole denominate “Răspunderile”, un rechizitoriu ceasigura generalului Averescu proiecţia unui provi-denţial interpret al voinţei politice a ţării, dar nu puteaforma programul unei acţiuni de durată.

În iarna lui 1918 Averescu refuză să implice “Ligapoprului“ în alegeri, înlesnind ascensiunea ţărăniştilor,factor nou în viaţa politică a ţării. In organizaţiile localeau existat insubordonări dovedind ataşamentul elec-toratului faţă de general: La Râmnicul Sărat, şeful or-ganizaţiei, C.C. Brăescu, nu a ţinut seama decomunicat şi şi-a pus lista în numele generaluluiAverescu; lista a fost aleasă în întregime, cu o strivi-toare majoritate. Se verifica marea greşeală aabţinerii.12

Alegerile din aprilie 1920 au constituit, noteazămemorialistul, un atestat de democraţie şi simţ civic,iar scurta guvernare care a urmat a avut o echipă deînalt nivel: Matei Cantacuzino la Justiţie, P.P. Neg-ulescu la Instrucţia publică, Take Ionescu la Externe,Octavian Goga la Culte, Argetoianu la Ministerul de In-terne, iar preşedinte al Camerei era Duiliu Zamfirescu.Lucrările au fost, în absenţa agenţilor electorali, unelede înaltă ţinută. Pe timpul acestei guvernări, în mai1921, afişând o bunăvoinţă şi o permisivitate extremă,aprobând prelungirea congresului socialiştilor cu treizile, fiindcă nu sosiseră chiar toţi delegaţii din teritoriu,Argetoianu arestează întreg plenul, condus deCristescu “plăpumarul”, tocmai când dezbaterile aces-tuia se transformaseră într-o apologie a revoluţieibolşevice, urmând să se decidă afilierea la Internaţion-ala a III-a. Aceasta ar fi însemnat că, dacă mareşalulnu s-ar fi petrecut dintre cei vii, în 1938, sub regimulcomunist ar fi împărtăşit detenţia politică împreună cuoctogenarul Argetoianu.

Elocventă este, pentru această posibilă postură,mărturia scriitorului Pericle Martinescu, cel ce, între1936 – 1976, a ţinut un jurnal intim reflectând cu fideli-tate temperatura epocii; în 1950, la verificările mem-brilor de partid, un membru P.C.R. este“demascat”cum că în regimul trecut ar fi deţinut funcţiade prefect, chestiune recunoscută : “În timpul gu-vernării Partidului Poperului al lui Averescu” a răspunsinculpatul, crezând că prin aceasta capătă o circum-stanţă atenuantă, deoarece la bete noire a tuturor con-siliilor de verificare o constituiau legionarii, ţărăniştii,liberalii şi titeliştii. Despre celelelte partide nu prea seaducea vorba. “- Averescu!” a exclamat preşedintelecomisiei de verificare. “Criminalul ăla care a ucis

11000 de ţărani la 1907, care a fost unealta burghezo-moşierimii…” “Iertaţi-mă, tovarăşe preşedinte, re-cunosc că am fost membru al partidului lui Averescu,şi că am fost chiar prefect. Numai prefect. Dar în ace-laşi partid şi în acelaşi guvern, actualul nostru prim-ministru, tovarăşul Petru Groza, a fost ministru, aşacă…” Fostul Prefect a fost dat afară din P.R.M. cubrio.13 Într-adevăr, în Partidul Poporului, figurau, ca“miniştri ai ţinuturilor eliberate”: P. Grozea (cu altăgrafie, dar, cum se zice, era aceeaşi Marie, sub o altăpălărie) pentru Ardeal, Doru Popovici pentru Bucov-ina, şi Sergiu Niţu pentru Basarabia; albumul în carese făcea prezentarea îl recomanda călduros: “prietenşi tovarăş politic al lui Octavian Goga, a rămas cred-incios partidului poporului în ceasurile cele mai grele.(…) Azi e unul din reazemele cele mai puternice alepartidului în Ardeal şi omul cu inteligenţa subtilă caresă rezolve problemele dificile ale unificării durabile…”14

Reevaluînd imaginea lui Alexandru Averescuînchegată, până la o eventuală ediţie mai completă /complexă a scrierilor şeicariene, mai ales prin oglindi-rea personalităţii acestuia în raport cu alţi oameni aiepocii, suntem oarecum contrariaţi de tratamentul deexcepţie pe care i-l rezervă cel ce a fost supranumit“un Talleyrand al Balcanilor”; pare a se trăda pe sine,un scrutător foarte puţin indulgent al istoriei şi contem-poranilor dar care a crezut cu tărie, şi în cele mai vit-rege conjuncturi, în “linia ascendentă a neamului”.Într-o exegeză asupra pamfletului naţional, GeorgeNiţu îi rezervă, în imediata vecinătate a lui Arghezi, unsubcapitol, intitulat “Un demon al polemicii – PamfilŞeicaru (1894-1980)”, celui care, între 1918 şi 1944, afost confidentul multor oameni politici şi adversarul vit-riolant al panslavismului, bolşevismului şi revizionis-mului; i se recunosc virulente campanii de presă,proprii unui demolator de mituri, de destine şi decariere de tot soiul. Fire incomodă, iconoclast şi pam-fletar de temut, dominat de demonul polemicii, Şeicarudevine cronicarul, comentatorul politic cel mai vestitdin peripoada interbelică, mai ales de când în anul1928 va edita ziarul “Curentul”…13 Denunţând impos-tura şi cupiditatea unor politicieni şi afacerişti (între1919-1924, el conduce, împreună cu Cezar Petrescu,săptămâmalul “Hiena”, revistă de polemică literarădedicată denunţării ideilor moarte), deschidea, cumconsemna, într-o postfaţă, Vasile C. Dumitrescu, luptaîmpotriva celor ce considerau România Mare o vacăde muls.14

Regimul de excepţie acordat mareşalului AlexandruAverescu de către cel care, după Victor Frunză, a fostcel dintâi publicist, şi istoric şi scriitor politic condamnatla moarte pentru că şi-a apărat patria cât a trăit, cuarma de foc şi arma de cerneală, credem că se da-torează competenţei profesionale a marelui coman-dant, apropierii sale de cei care au luptat pentruRomânia Mare – a fost girantul promisiunii regelui Fer-dinand de a face o nouă reformă agrară, una dintre

- 77 -

- 78 -

cele mai radicale din Europa -, caracterului cav-aleresc, lipsei de mlădiere curtenească în varianta eibalcanică dusă până la grotesc, dezinteresării materi-ale aproape donquijoteşti, într-o ţară unde în faţa unuicomplet de justiţie ce îi “analiza” matrapazlâcurile, unpolitician, Constantinescu-Porcu, meritându-şi cu pris-osinţă porecla, se recomanda: fost şi viitor ministru.De o modestie salutară, la vârful unei cariere militare,nu lipsită de ordine şi distincţii din cele mai înalte,mareşalul rememora: am fost însumi voluntar înrăzboiul pentru independenţa României moderne.Decoraţiunea cea mai scumpă cu care mi-am îm-podobit pieptul a fost Crucea “Trecerii Dunării” şi ga-loanele care mi-au produs cea mai mare bucurie aufost cele de lână galbenă la care am avut dreptul cabrigadier, şase luni după înrolarea mea ca voluntar.

Un necrolog al mareşalului, publicat de Pamfil Şe-icaru, în “Curentul” ( nr. 3835, din 5 octombrie 1938),semnalat în monografia datorată lui Petre Otu, îi con-turează cu pregnanţă “efigia”, cu totul neasemănă-toare, între contemporani: Mareşalul Averescu areprezentat o fiinţă cu totul singulară în gama sensibil-ităţii româneşti. Nu avea acea facilă comunicativitate,acea volubilitate şi expresivitate specifică tempera-mentului românesc. (…) A fost un ostaş de mare şti-inţă militară, de îndrăzneaţă concepţie, unund o lucidăviziune a desfăşurărilor logice cu cea mai migăloasăgrijă pentru amănunt.(…) A fost cel mai strălucit capitolde prestigiu ce a străbătut cele mai vitrege împrejurări,fără să se clatine şi unei îndoieli măcar, în conştiinţasubordonaţilor. (…) A fost cdea mai splendidă in-teligenţă militară; o aspră, rece, concentrată voinţă os-

tăşească. A fost un ostaş.17

Neîmpăcatul pribeag care, în ziarul “Chemarea”, la30 octombrie 1951, rememora campania publicisticăaveresciană - Răspunderile – 1918 – începe să se în-toarcă, prin scrierile sale, acasă aducând în raniţa sade luptător şi o veridică imagine a primului comandantal Armatei a 2-a, învingătorul de la Mărăşti.

------------------------------------------Note:

1. Victor Frunză, Destinul unui condamnat la moarte, Pamfil Şe-icaru, Editura Victor Frunză, 2001, p. 69.

2. Ion Pantazi, Am trecut prin iad, Sibiu, Editura Constant, 1992,p. 219.

3. Victor Frunză, Op. cit., p. 254.4. Pamfil Şeicaru, România în marele război, Editura Eminescu,

1994, p. 2655. Pamfil Şeicaru, Scrieri din exil, Vol.2. Portrete politice, Editura

Saeculum I.O., 2002, p.116.6. Pamfil Şeicaru, România… p. 306.7. Grigore Gafencu, Însemnări politice 1929 – 1939, Editura Hu-

manitas, 1991, p.47.8. Pamfil Şeicaru, România…, p. 332.9. Pamfil Şeicaru, Istoria presei, Editura Paralela 45, 2007, p. 280.10. Pamfil Şeicaru, Scrieri… p. 283.11. Pamfil Şeicaru, Nicolae Iorga, Editura Clio, 1990, p.69.12. Pamfil Şeicaru, Scrieri… p. 111; 117; 119.13. Pericle Martinescu, 7 ani cât 70. Pagini de jurnal (1948-1954),

Editura “Vitruviu”, 1997.p.400.14. Mihai Hottineanu, Un partid şi un om, Album, Editura “Scrisul

Românesc”, (f.a.), p..47-48,.15. George Niţu, Pamfletul în literatura română, Editura de Vest,

1994, p.285.16. Pamfil Şeicaru, Scrisori din emigraţie, Editura Europres, 1992,

p.125.17. Petre Otu, Mareşalul Alexandru Averescu. Militarul, omul

politic, legenda, Editura Militară, 2005, p. 404-405.

AVERESCU, ECOURI DIN CONTEMPORANEITATE

Generalul Averescu în mijlocul ofiţerilor din comandamentul Armatei a II-a.

În timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878, plutonierulAlexandru Averescu, a aplicat o nouă tactică de luptă la cucerirea re-dutei Griviţa 1. Această tactică reducea pierderile infanteriei, care

ataca, aproximativ de cinci-şase ori. Dar din păcate, această tactică, careva salva de la moarte zeci de mii de soldaţi şi ofiţeri, n-a fost introdusă înarmată ca un element de comportament pe câmpul de luptă. În schimb,peste câţiva ani, această tactică de luptă, elaborată şi aplicată de Alexan-dru Averescu, a fost folosită de armata germană, fiind însă deja numită“tactică germană”, utilizată şi astăzi în toate armatele din lume.

Pentru curaj şi iscusinţa militară, demonstrată în luptele cu turcii, Alexan-dru Averescu a fost decorat cu o medalie rusească şi cu altele douăromâneşti.

Remarcabil gânditor militar, de largă deschidere doctrinară, ilustru co-mandant de oşti, mareşalul Alexandru Averescu este, fără îndoială, unadintre cele mai prestigioase personalităţi militare, pe care le-a dat neamulromânesc.

Descrierea biografică romanţată, cu care se deschide cartea pe care opunem la dispoziţia cititorilor, întitulată “Patria mea, dragostea mea…”cuprinde anii 1876 – 1906, o perioadă practic necunoscută, nestudiată dinbiografia acestui mare fecior al neamului românesc, perioadă, în careAlexandru Averescu a participat la războiul de Independenţă, care s-a fi-nalizat cu formarea statului român independent.

Alexandru Averescu a desfăşurat o bogată activitate militară şi diplo-

- 79 -

Alexandru Averescu

Remarcabil gânditor militar--------------------------------------------- Mihai NICEAINICU, Chişinău

Mihai Babele, sau MihaiNiceainicu (adevăratul săunume) e originar din comunade naştere al Mareşalului –Babele, Ismail. Este cunoscutîn primul rând ca autorul ro-manului-trilogie “Jurnalul unuiKGBist” de larg răsunet printrecititorii CSI, sub pseudonimulMaikl Babili, devenit în scurttimp o raritate bibliografică.

Babele e un sat mare care,cu tot efortul constant al au-torităţilor sovietice, iniţial, apoişi ucrainene ulterior, de a-imodifica memoria istorică, îşipăstrează identitatea. De alt-fel, tot din acest sat, sau dinapropiere provin şi o serie dealţi militari de elită - mareşalulTimoşenco, Ministrul Apărăriial URSS, generalii Arthur şi

Mareşalul Alexandru Averescu s-a născut la trei aprilie 1859, în vechea comună românească Babele (din1920 – comuna General Averescu, din 1939 – Mareşal Averescu), judeţul Ismail, aşezată pe malul pitores-cului lac Ialpug, în familia slugerului domnesc Constantin Averescu.

Mama lui, Casuca Averescu, era o femeie foarte religioasă, aşa l-a educat şi pe micuţul Alexandru.În stepele nesfârşite ale Bugeacului, împreună cu prietenul său, Nikola Kolev, au primit primele lecţii

de călărie. Nikola Kolev, viitorul comandant al armatei Bulgare, era feciorul unui moşier bulgar din preaj-ma Ismailului.

Constantin Averescu era un om de o vastă cultură, fiind considerat cel mai mare cărturar din împre-jurimi. Era stimat nu numai de ţărani, dar şi de nobilii din împrejurime. În încăperile care-i aparţineau, adeschis o şcoală primară, la care împreună cu soţia sa, lucra şi ca învăţător. Soţia mai era şi moaşă încomunele din împrejurimi, având studiile medicale necesare.

- 80 -

AVERESCU, ECOURI DIN CONTEMPORANEITATE

matică. A fost trimis de Rege ca ataşat militar în mai multe ţări din Europa.Vorbea cinci limbi europene. A scris câteva volume de tactică militară, înlimbile română, franceză şi germană, dar şi nuvele. Ca scriitor a fost maipuţin cunoscut. În 1906 a fost avansat la gradul de general.

1907 – 1920 au fost ani de mari frământări şi încercări morale, de re-muşcări, mai ales după înăbuşirea răscoalelor ţărăneşti. Crescut în sânultărănimii, el cunoştea condiţia ţăranului, ştia cât de mult sunt exploataţiţăranii, şi nu numai nemijlocit de boierime, dar şi de reprezentanţii lor,majoritatea în acea perioadă evrei. De altfel, răscoala ţărănească care aizbucnit în nordul Moldovei avea la început un accentuat caracter anti-semit.

La ordinul Regelui, în 1907, a tras în ţărani. A tras, fiind conştient căaceastă operaţiune n-o să-i aducă glorie, ci ura poporului. Era însă mili-tar… Ordinele trebuiau executate. Argumentul de îndreptăţire la care aapelat a fost că ”Primejdia nestăvilită acum, mâine poate fi fatală pentruţară.“ Poate că avea dreptate…

Războaiele balcanice din 1912-1913 au scos în evidenţă calităţile gene-ralului Averescu. Nu numai că a respins atacurile trupelor bulgare, con-duse, de altfel, de prietenul său de copilărie, generalul Nikola Kolev, darprintr-o manevră militară strălucită, a ajuns cu armata româna la porţilecapitalei Bulgariei, oraşul Sofia. Regele Bulgariei a cerut urgent pace.România a alipit la Dobrogea ţinuturile sudice.

În 1916 România a întrat în război de partea Antantei. Averescu era îm-potriva acestei decizii, dovedind că ţara nu este pregătită pentru un războicu Puterilor Centrale. Tragedia ce a urmat a demonstrat cine avea drep-tate. România şi-a pierdut aproape întreg teritoriul său, inclusiv capitala.Nordul şi Vestul României era atacat de armata germană şi austro-un-gară, iar la sud de armata germano-bulgaro-turcă. Averescu, numit deRege comandant al Armatei de Vest, a oprit înaintarea trupelor PuterilorCentrale. Totodată, în sud s-a format o situaţie catastrofală, ca urmare aînaintării forţelor unite germano-turco-bulgare în frunte cu feldmareşalulvon Mackensen. Regele l-a trimis urgent pe Averescu să stabilizeze Fron-tul de sud. Averescu nu numai că a oprit înaintarea trupelor lui von Mack-ensen, dar a pregătit şi a realizat o strălucită manevră militară, cunoscutăîn istorie ca” Manevra de la Flămânda “. Acţiunea prevedea încercuirea

Alexandru Văitoianu, eroiibătăliei de la Mărăşti, Ioan Răş-canu, comisarul general pentrusecuritatea Basarabiei ZahariaHusarescu, înteme-ietorii Ar-matei bulgare gene-raliiStoianov şi Kolev.

“Patria mea, dragosteamea…” este titlul cărţii lui MihaiNiceainicu, publicată de curândcu sprijinul Editurii Mi-litare.

Primul capitol cuprinde oserie de referinţe la personali-tatea Mareşalului Averescu da-torate unor personalităţi deprim-rang al epocii – NicolaeTitulescu, Constantin Arge-toianu, dar şi recente – GeorgeCiorănescu, Neagu Djuvara, is-torici.

Cartea continuă cu o bi-ografie romanţată (dar strictdocumentară) care se opreşteîn prima ei parte la 1906, şicare cuprinde perioada de lanaştere şi până când “fostul”Sandu Averescu ajunge gen-eral celebru al Armatei române– o perioadă în principiu de for-mare. Urmează intervalul detimp cel mai important şi, toto-dată, cel mai controversat şicare, obiectiv vorbind, este ex-trem de complicat pentru a firedat prin instrumentarul strictal unei biografii romanţate, fărăriscul de a omite, de a simpli-fica, de a fi prea subiectiv. Aiciîntâmplarea face să-i fi oferitsemnatarului cărţii soluţia ceamai bună (pentru moment), celpuţin: autorul a descoperit unexemplar dintr-un mare jurnalal mareşalului întitulat “Notiţezilnice din războiu”. Apărut înanul 1937, acesta a fostpregătit pentru tipar şi avizatchiar de autor – cu toate notelede subsol, sublinierele de textetc. prezente. Jurnalul este într-adevăr extraordinar (cititorii sevor convinge). E şi cu ade-vărate calităţi artistice dar şi cutot arsenalul de date, fapte,evenimente capabile să se con-stituie într-un tablou în bunăparte necunoscut al României

� Casa in care s-a născut mareşalul Averescu, demolată de autorităţile sovietice.

- 81 -

trupelor lui von Mackensen şi nimicirea lor. Ulterior, această manevră afost folosită de generalii sovietici la încercuirea şi nimicirea trupelor ger-mane sub Stalingrad. După stabilirea Frontului de sud, a fost chemat laRege, la Iaşi, şi numit Comandantul Armatei a II-a, care se retrăgea înMoldova. Averescu a oprit înaintarea trupelor Puterilor Centrale pe liniade apărare Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz. Totodată, Regele a pus sub co-manda lui Averescu Armata de Nord, care, distrusă, se retrăgea. AceastăArmată era condusă de şeful Marelui Stat Major, favoritul Regelui, ge-neralul Prezan. Din acest moment Averescu a devenit se pare cel maimare rival al lui Prezan.

Regele Ferdinand s-a adăpostit la Iaşi şi se pregătea să se mute laOdesa, urmând de fapt să-şi părăsească ţara şi armata. Odată cu nu-mirea lui Averescu comandant al forţelor unite, Armatele română şi rusăau fost oprite din retragerea lor în dezordine, şi pregătite de ripostă.Averescu a reorganizat trupele. Atunci când forţele unite ale PuterilorCentrale au fost sleite de apărarea bine organizată de Averescu, acestaa comandat trecerea în ofensivă, care s-a finalizat cu victorie pentru ar-mata română.

Mai târziu, Regele va rosti cuvintele, pe care le ştia fiecare român dinacea perioadă “Dacă nu era Averescu, nu era România”.

În toiul ofensivei, generalul Prezan a comandat oprirea ei. Averescu afost categoric contra. De aceeaşi părere erau şi aliaţii, generalii ruşi. Era,în viziunea lor, o crimă să opreşti trupele în plină ofensivă. Una cu sorţicerţi de victorie. Trupele germano-austro-ungare se retrăgeau în panică.Biruinţa definitivă în acest război era aproape. Orice dovadă a luiAverescu s-a lovit însă de recalcitranta lui Prezan.

Generalul Prezan va argumenta oprirea ofensivei nu cu vreun fel de ati-tudine ostilă faţă de Averescu, ci că Vladimir Lenin, care după lovitura destat comunistă a devenit conducătorul Rusiei, a dispus ca armata rusăsă-şi înceteze luptele contra germanilor. Acest Vladimir Lenin, căruiaKaizerul German i-a dat patru sute milioane de mărci, aur, ca să desta-bilizeze situaţia din Rusia, şi astfel s-o scoată din război, n-avea nici o au-toritate asupra generalilor ruşi, care l-au încredinţat pe Averescu că vorlupta până la biruinţă.

Totuşi ofensiva a fost oprită. În favoarea Puterilor Centrale.Bătălia de la Mărăşti, după tactica aplicată de generalul Averescu, nu-

şi are asemănare în tactica militarămondială şi este studiată în institu-ţiile de profil din toată lumea.

După bătălia de la Mărăşti, trata-tivele de pace cu Puterile Centraleau fost purtate de generalulAverescu. Kaizerul Germaniei i-apropus lui Averescu să-l detronezepe rege şi să preia conducerea sta-tului. Contemporanii şi istoricii suntunanimi în opinie că generalulAverescu era cea mai bună candi-datură ca şef de stat, el avândsusţinerea armatei şi experienţă caom de stat.

Credincios jurământului şi Coroa-nei Regale, el a respins propunereaKaizerului, cucerind până la urmă,simpatia acestuia. După puţin timp,regele Ferdinand l-a trădat peAverescu, înlocuindu-l la tratativelede pace cu Puterile Centrale cu

din perioada respectivă – unadintre cele mai complicate şimai decisive pentru destinele ei.

Textul este însoţit de o seriede fotografii de epocă, iar al-tele, recente, legate de satul debaştină Babele.

Cititorii nu vor regreta clipelepetrecute în compania acesteicărţi scrisă şi adunată cu unefort şi cu o dăruire demne de,cel puţin, toată admiraţia.

Mihai Babele e de fapt unscriitor de limbă rusă, pe careavizaţii o consideră la el unaaproape perfectă. Respectivacarte însă a ţinut s-o scrie înromână, în limba lui maternă.Gestul şi la dorit ca o încercarede revenire la origini. Acesta nua putut să scrie despreMareşalul Averescu, despre“Tăticul Averescu”, cum îispuneau soldaţii, într-o altălimbă. Evident, nu e un gest deexcludere ci doar de compen-sare. De necesară compen-sare, de recuperare a cevasimţit ca necesar. Fie şi cu în-târziere.

General Nicolae Petrică, consăteanul autorului şi al

mareşalului Averescu.

� Căminul cultural ridicat în memoria mareşalului de studenţi români în vara anilor1939 -1940. A funcţionat pâna la ocuparea Basarabiei.

AVERESCU, ECOURI DIN CONTEMPORANEITATE

- 82 -

politicianul filogerman Alexandru Marghiloman, care rămăsese sub ocu-paţie şi colaborase cu ocupanţii. Marghiloman, pe care regele l-a primitdin nou la curte, l-a jignit profund pe Averescu ca patriot, ca cetăţean,determinându-l să-şi prezinte imediat demisia.

Ca om politic a încercat de nenumărate ori să împarte pământ ţăranilor.Dar opozitia din partea boierimii mari şi a unor partide politice, care oserveau, nu i-au permis sa facă acest lucru în măsura în care trebuia săfie satisfăcut ţăranul român.

A împărţit ţăranilor pământul care-i aparţinea, în speranţa că v-a fi urmatşi de alţii. Dar a greşit…

După opinia mea, dacă în iulie 1917 generalul Averescu nu câştigabătălia de la Mărăşti, românii din Transilvania vorbeau probabil acummaghiara, sau poate întreaga Românie nu mai exista, fiind împarţită şialipită la alte state. Ungaria ar fi ocupat Ardealul, Oltenia, Bucovina, sârbiiBanatul, bulgarii Dobrogea, iar ruşii Basarabia şi întreaga Moldovă.

Generalul Averescu nu numai că n-a cedat nici o palmă de pământromânesc, dar prin alipirea, prin aducerea la trupul Patriei a Ardealului,Bucovinei şi Basarabiei, prin contribuţia sa nemijlocită la acest act, a for-mat un nou stat, luat în consideraţie în Europa – România Mare.

Carol al II-lea ia acordat în anul 1930 cel mai înalt grad militar alRomâniei – Mareşal al României, grad care a fost meritat de Averescu pecâmpul de luptă, prin activitatea sa ca organizator al Armatei. De fapt,Averescu ar fi meritat să primească acest grad de la Regele Ferdinand.Dar intrigile politice ale fostului său rival, Constantin Prezan, care avea omare influenţă asupra Regelui Ferdinand, au îndepărtat acest moment.

Alexandru Averescu a fost distins cu “Steaua României” şi “CoroanaRomâniei”, cele mai înalte ordine din România de atunci, cu alte peste osută douăzeci de decoraţii române şi străine. Nici un român până laAverescu, şi nici după, nu a avut această onoare.

În comuna Babele s-au mainăscut: regizorul de cinemasovie-tic Nicolae Ghibu, scriitorulşi poetul Valeriu Babansky, doc-tori habilitaţi, chirurgi de elită caŞtefan Chiriac, conducătorulşantie-rului naval din Giurgiuleşti,Vasile Moraru, profesori, juriştirenumiţi, ca Ion Muruianu,preşedintele Curţii Supreme deJustiţie, iar din Ismail sunt origi-nari generalii Arthur şi AlexandruVăitoianu, bine cunoscuti în istorie.

În prezent, mareşalul Averescueste mai bine cunoscut în MareaBritanie, Franţa, Germania, Italia,decât în România, fiind practic unanonim în Republica Moldova.Regimul comunist, care s-amenţinut la putere aproape cinci-zeci de ani, a dat special uităriiacest nume. În timpul vieţii şi ac-tivităţii sale politice, Averescu adispus de câteva ori arestareamembrilor acestui partid mari-onetă, care se supuneau şi exe-cutau comenzile Moscovei şi“kominternului”.

M.B.

� Placă comemorativă instalată în Babele, şcoala din sat, cu ajutorul Societăţii "Pro Basarabia şi Bucovina", fililala Galaţi, preşedinte - inginerul Radu Motoc.

Schimbările de la sfârşitul sec-olului XX au creat o lume străbă-tută de tendinţe contrarii, din ce înce mai complexă şi eterogenă,marcată de ambiguităţi şi contro-verse. Începutul secolului actualeste marcat de transformări pro-funde ale mediului de securitate,lumea fiind tot mai complexă şi in-terdependentă, iar fenomenul glob-alizării se afirmă activ ca fiindireversibil. Riscurile apariţiei uneiconfruntări militare de amploare pecontinentul european sau la nivelmondial s-au diminuat semnificativ.Totuşi, persistă fenomene de insta-bilitate şi criză la nivel subregionalşi tendinţe de fragmentare, margin-alizare sau izolare a unor stateconfruntate cu probleme econom-ice, sociale şi politice asociate pro-cesului de tranziţie spre societateabazată pe principiile democraţiei şiale economiei de piaţă, care potgenera riscuri şi ameninţări cuefecte nebănuite la adresa secu-rităţii statelor din regiune. Desigur,orice studiu asupra surselor şi na-turii conflictelor la începutul secolu-lui XXI trebuie să analizeze şi săţină cont de impactul crizelor dinperioada istorică anterioară, cu oextindere temporală mai mică saumai mare. Astfel, „Războiul Recepoate fi considerat ca o luptă pen-tru dominaţie militară şi un testpentru două soluţii concurente desoluţionare a pretenţiilor de

bunăstare ale popoarelor celordouă coaliţii aflate în competiţie”1,transformându-se treptat într-unconcurs între cele două modele dedezvoltare globală susţinută. Îngeneral se consideră că testulRăzboiului Rece „oferă un teren dejoc neutru, pe care aceste modeledisputate să poată concura pentrua se obţine adeziunea şi susţinereaîn înţelegerea şi explicarea secu-rităţii în prezent”.2

Forţa, violenţa şi ameninţările, îndecursul secolelor, au fost es-enţiale pentru construirea şi extin-derea unui sistem de securitateglobal.

Dincolo de aceste considerente,actualul mediu de securitate inter-naţională este puternic influenţatde consecinţele Războiului Rece,aşa încât extensia instabilităţiidevine direct proporţională cunecesarul de import de stabilitateglobală.

Decenii de criză de la al doilearăzboi mondial la începutulsecolului XXI

La sfârşitul celui de-al doilearăzboi mondial, omenirea era con-fruntată cu două probleme majore,care aveau să domine relaţiile in-ternaţionale pe parcursul secoluluiXX şi începutul secolului XXI.Prima, şi poate cea mai importantă,era problema armelor nucleare,

care – după ce au fost utilizate „cusucces” de către SUA asupraoraşelor Hiroshima şi Nagasaki dinJaponia, au rămas apoi o perma-nenţă a procesului de planificare aacţiunilor militare pentru toate con-flictele ce au urmat. A doua prob-lemă era colaborarea, începutăîncă din timpul războiului dintreSUA şi URSS care, prin anii ’60avea să fie marcată de paritateanucleară, ca o consecinţă logică aaplicării conceptului „descurajăriireciproce”. „Urma această colabo-rare – se pune întrebarea – şi chiarprietenia să continue şi în perioadade după război, sau urma ca difer-enţele ideologice majore dintre ceidoi aliaţi să ducă la confruntare şiconflict ?”.3 Privind retrospectiv,acum pare evident, ceea ce mulţioameni politici contemporani ca şimulţi analişti apreciau că nu va fiposibilă o colaborare viitoare.4 Înacelaşi timp, cu siguranţă că, dacăar fi continuat colaborarea din tim-pul războiului, rezultatul ar fi putut fiun mediu de securitate, mult maisigur şi mai stabil, în beneficiul în-tregii omeniri.

Ca fundal de descriere a mediu-lui operaţional specific acestuiteatru al Războiului Rece, este utilsă amintim că, începând cu secolulXV, statele Europei si-au extinspermanent graniţele imperiale şi si-au impus dominaţia asupra altorpopoare. Cu timpul disputele locale

TEORIE MILITARĂ

- 83 -

Sursele şi natura conflictelor laînceputul secolului xxi---------------------------------------------- General de brigadă Dan GHICA-RADU,

Colonel dr. Adrian TONEA

sau regionale au fost globalizatedupă cum au demonstrat-o douărăzboaie mondiale şi un războirece, lupta pentru supremaţiemutându-se dincolo de arena euro-peană. În timp ce alianţa U.R.S.S.cu democraţiile occidentale a asig-urat înfrângerea Germaniei şiJaponiei, aspirante la hegemoniamondială, interesele politice dupărăzboi nu s-au putut concilia, Coal-iţia dezmembrându-se imediatdupă încheierea ostilităţilor, iar Eu-ropa avea să fie divizată de o „cort-ină de fier”, după cum a afirmatWinston Churchil. Această divizarea avut drept consecinţă o acumu-lare fără precedent de armamenteconvenţionale şi nucleare în Eu-ropa, securitatea europeanăbazându-se pe strategiile de des-curajare ca elemente integrante aleurmăririi globale a dominaţiei.

Confruntarea dintre cele douăblocuri militare s-a desfăşurat celmai intens în spaţiile statelor asiat-ice şi africane, şablonul politiciiamericane fiind în acelaşi registruca şi astăzi: promovarea dezvoltăriieconomice, drepturile omului, ex-portul de democraţie, soluţionareaconflictelor emergente şi cooper-area multilaterală, deseori S.U.A.fiind percepute ca un instrument alneocolonialismului, mai curânddecât un apărător al lumii libere.Mai mult chiar, „în momentul încare dinţii de fier ai RăzboiuluiRece s-au încleştat în întreagalume, toţi cei care aveau o oare-care libertate de acţiune doreau săevite să se alăture vreuneia dincele două sisteme de alianţe, adicăsă evite să participe la cel de-altreile război mondial de care setemea toată lumea”.5

Războiul din Coreea a oferit unstimul fără precedent faţă de am-biţiile comuniste şi o reacţie evi-dentă faţă de ocupaţia Europei deEst şi exportului de comunism decătre Uniunea Sovietică ambiţioasăşi dotată cu armament nuclear,concomitent partidele comunistedin Europa Occidentală devenind o

ameninţare politică şi militară laadresa democraţiei. Asfel, celedouă blocuri militare şi-au încru-cişat nu numai retorica, dar şi forţaîn confruntări indirecte, amintindparcă de strategia lui Lidell Hartsau, de ce nu a marelui gânditormilitar chinez Sun Tzu.

În Orientul Mijlociu, prima mani-festare a apărut în Iran în 1953,când, o dată cu creşterea partiduluide stânga, Tudeh, în timpul man-datului primului ministru Muham-mad Mossadeh, administraţiaamericană, în cooperare cu eternulaliat – Marea Britanie, l-au adus laputere pe şah, ca surogat pentruanticomunismul din regiune.Douăzecişicinci de ani mai târziu,şahul este înlăturat, militanţii is-lamişti luând şi 53 de ostatici amer-icani, iar retorica americană arevoluţiei islamice este ţinută minteşi astăzi în politica iraniană.

La sfârşitul războiului din Coreeaşi după eşecul din Iran, S.U.A. auiniţiat în 1954 încheierea unei seriide tratate care urmau să blochezeaccesul U.R.S.S. în Asia, printrecare Tratatul Asiei de Sud-Est(SEATO) este cel mai important, însensul că îşi propunea să închidăcercul NATO şi poziţiile strategiceamericane din Japonia. Ulterioracestor eforturi şi acţiuni, douăameninţări mai serioase aveau săzguduie interesele occidentului lanivel global: acţiunile sovietice maiagresive în Orientul Apropiat şiopoziţia S.U.A. faţă de ataculfranco-anglo-israelian asupraSuezului în 1956. De aceea,reacţia S.U.A. s-a materializat înurmătorii ani, prin organizareaPactului de la Bagdad, incluzândMarea Britanie, Irakul, Turcia, Pak-istanul şi Iranul, cu scopul de alimita influenţa sovieticilor înregiune şi de a redirecţiona atenţiaarabilor, în special a Irakului, din-spre Israel către ameninţarea co-munistă. Efectele acestei iniţiativeau fost că India şi-a intensificat dis-puta cu Pakistanul asupra Kash-mirului, la New Delhi pactul trezind

suspiciuni în legătură cu motiveleamericane de a susţine militar şi fi-nanciar Pakistanul, iar în Irak areprezentat cel puţin unul din fac-torii care au subminat monarhiahaşemită şi au condus la revoluţiadin 1958 şi ulterior la venirea la put-ere a lui Saddam Hussein, cu con-secinţe vizibile şi astăzi.

Pe continentul asiatic, în In-dochina, francezii şi-au pierdutpozitia din Vietnam, care a condusla intervenţia S.U.A. care consideracă ameninţarea tot mai mare pecare o reprezenta Vietnamul deNord pentru Sudul anticomunistavea să afecteze şi celelalte naţiunidin regiune, devenind o acţiune es-enţială în lupta împotriva „comunis-mului global”.

În anii 60, obsesiile anticomu-niste aveau să fie exacerbate deameninţările sovietice şi chineze laadresa noilor state din Africa,grupările procomuniste din acestspaţiu fiind combătute prin acţiuniclandestine şi războaie prin inter-mediari ale căror efecte sunt evi-dente şi astăzi. Doar crizarachetelor din Cuba avea să abatăatenţia faţă de acest spaţiu cen-trifug, concomitent cu reacţia faţăde aşa-zisele ameninţări şi tendinţestângiste din Guatemala, Chile, ElSalvador şi Honduras.

Fără îndoială, cea mai gravă din-tre consecinţele neprevăzute aleRăzboiului Rece a rezultat din aju-torul militar şi financiar acordat decătre S.U.A. mujahedinilor afgani înurma intervenţiei sovietice din1978, ca o reacţie la posibilitateaca Moscova să-şi realizeze visul dea obţine acces la Golful Persic. Ast-fel militarismul musulman a servitluptei impotriva sovieticilor, dardupă retragerea acestora din 1989,acest efort de a instrui şi incurajaforţele musulmane, concomitent cucreşterea influenţei lui OssamaBen Laden şi a mişcării Al-Qaedas-a transformat în una din cele maigrave consecinţe neintenţionateale competiţiei bipolare.

Temerile tipice Războiului Rece

TEORIE MILITARĂ

- 84 -

legate de înaintarea comunismului,au fost înlocuite în anii 90 de risculca Saddam Hussein să devină unlider al lumii arabe renăscute şi sădomine regiunea bogată în petrol,iar primul război din Golf avea săaibă o consecinţă imprevizibilă –consolidarea Al-Qaeda şi creşterearesentimentelor lumii arabe faţă deprezenţa americană în Golf.

La începutul secolului XXI neconfruntăm cu ameninţările teroris-mului, cu antagonismele din lumeamusulmană şi cu suspiciunileprivind motivele intervenţiei ameri-cane în Irak, dar şi cu atitudini faţăde politicile globale din Asia, Africaşi America Latină. Multe dintrerădăcinile unor astfel de problemese regăsesc în acţiunile şi politicileamericane din ultima jumătate asecolului XX, precum şi în con-secinţele Războiului Rece care autransformat S.U.A. în „singura su-perputere mondială”. Interesanteste că numai după trei mari at-acuri teroriste ale Al-Qaeda – celde la World Trade Center din 1993,cel împotriva ambasadelor ameri-cane din Nairobi şi Dar es Salammdin 1998 şi asupra portavionuluiU.S.S. Cole în anul 2000 – s-au re-alizat adevărata implicare a lui BenLaden şi gravitatea ameninţării AlQaeda, ca un preambul la aten-tatele din septembrie 2001 asupraS.U.A. şi a celor ulterioare de pecontinentul European.

Astăzi concluziile sunt altele. Is-toria şi adevărurile ei scot în evi-denţă alte răspunsuri, în care seregăsesc anumite caracteristici aleRăzboiului Rece şi confirmă celedouă probleme amintite mai sus.Conflictul coreean din 1950 a fost„evenimentul militar care a înlăturatorice îndoială cu privire la faptul cănoua caracteristică a mediului desecuritate urma a fi confruntareaîntre foştii aliaţi din timpul celui de-al doilea război mondial, şi nu co-laborarea dintre ei. După ce URSSa testat cu succes prima sa bombănucleară, în anul 1949, problemapericolului utilizării armelor nu-

cleare s-a adăugat tabloului carac-teristic a ceea ce devenise deja sis-temul internaţional specificrăzboiului rece”.6 Printre caracter-isticile acestui sistem internaţionalse disting cele imprimate deRăzboiul Rece, care a fost o com-petiţie: a) politică şi militară acerbăşi atotcuprinzătoare; b) pe termenlung; c) globală.

Asemenea caracteristici s-auconturat pe fondul unei imagini amediului de securitate internaţion-ală, dată de existenţa crizelor, înmai toate domeniile de activitate,îndeosebi în mediul economic şipolitico-militar.

Crizele economiceşi politico-militare

Sfârşitul celui de-al doilea războimondial a adus cu sine nu numaipacea, ci şi un lung şir de schimbăriîn viaţa economică, socială, politicăşi spirituală care vor face ca lumeade după război să nu mai semenecu cea de dinainte. Marile puterieuropene, spre deosebire de SUA,ieşiseră din această uriaşă încer-care serios afectate. Germania,Italia şi Japonia înfrânte în război,ruinate economic, nu maireprezentau aproape nimic înecuaţia de putere. Franţa şi Angliadeveniseră puteri de categoria adoua şi erau neputincioase în efor-tul de reechilibrare a raportului deputere pe continentul european,având în vedere că URSS a ieşitvictorioasă şi relativ întărită dinconflagraţia mondială.

Economia şi finanţele apăreau lasfârşitul războiului complet dezor-ganizate. Distrugerile de tot felul auantrenat, în mod incontestabil, oparalizie a activităţii economice.Europa suferise un recul puternicîn economia mondială, nu mai eraun pol dominant al comerţului mon-dial (în 1947 mai reprezenta doar37%, faţă de 46% cât era pondereasa în anul 1937). Moneda forte –lira – care domina economia ante-belică nu mai reprezenta aproape

nimic în raport cu dolarul.7 Japonianu mai conta industrial în primii anide după război pentru piaţa asiat-ică. Economia URSS nu a fost ca-pabilă să joace un rol similar celuipolitico-militar în zonă datorităstructurii ei, supercentralizate şineperformante.

Singura economie care a ieşit în-tărită din război a fost cea ameri-cană. SUA concentrau la sfârşitulconflagraţiei o forţă productivă caredeţinea jumătate din capacitateamondială. Dolarul domina piaţamondială deoarece reprezentadouă treimi din stocul monetar in-ternaţional.

Ieşirea din dezordinea econom-ică, generată de război, cerea săfie puse la punct instituţii capabilesă restabilească ordinea econom-ică. Sistemul Monetar Internaţional(SMI) definit, în iulie 1944, la Bret-ton Woods, statua două importanteprincipii:1.libertatea în materie denavigaţie şi tranzacţie internaţion-ală; 2.liberul acces la sursele dematerii prime. Din această per-spectivă se preconiza întoarcereacât mai rapidă la libera convertibil-itate a tuturor monedelor între eleşi faţă de dolar devenind devizacheie a noului sistem.8

Pentru a gira noul sistem şi a seveghea la respectarea regulilor sta-bilite, la Bretton Woods s-a creatun Fond Monetar Internaţional(FMI), prin cotizarea tuturor ţărilorsemnatare, în raport cu importanţalor economică. Mărimea cotelor adeterminat gradul de influenţă alfiecărui participant. Acest fondmonetar era destinat ajutorăriiţărilor în dificultate, cu condiţia uneirestabiliri rapide a echilibrelor lorstructurale, printr-o gestiune sănă-toasă. Cel de-al doilea pilon al lib-eralizării relaţiilor economice a fostAcordul General pentru Tarife şiComerţ (GATT), semnat la Genevaîn anul 1947 de 23 de ţări. Acestapreconiza renunţarea la pârghiilevamale protecţioniste şi respectulreciprocităţii avantajelor constituitedupă principiul deja vechi al clauzei

- 85 -

naţiunii celei mai favorizate.Alte organisme care au condus la

apariţia noii ordini economice auapărut sub egida sau în strânsă co-laborare cu ONU. Organismul Naţi-unilor Unite pentru Reconstrucţie şiAsistenţă (UNRRA) a acordat pop-ulaţiilor sinistrate peste un miliardde dolari şi peste 20 milioane toneproduse, de primă necesitate.România a beneficiat, în urma se-cetei din 1946, de un asemeneaajutor.

Noua ordine economică va aveaca protagonist şi principal agentSUA. Era singurul stat care a ieşitdin război mai bogat decât intrase.Venitul naţional crescuse de pestedouă ori. Ajutorul pe care SUA îlputea da Europei a fost indispens-abil pentru refacerea economieimondiale. URSS şi-a refăcut infra-structura până în 1948 cu ajutoruluriaşelor prelevări din economiastatelor învinse sau „aliate”, însă atrebuit să aştepte până în anul1952 ca să atingă din nou nivelulantebelic de performanţă.

Reconstrucţia Europei s-a făcutcu un maxim ajutor american. Defapt acesta nu a încetat după ter-minarea războiului. Ţările eu-ropene au continuat să obţinăcredite, condiţionat, de la SUA.Scopul politic era acela de apropaga ideologia şi modul de viaţăamerican în rândurile unei societăţicare ar fi putut risca să fie influ-enţată de socialism. Tot SUA aufurnizat în Germania, controlată deAliaţi, gratuit materii prime şi altebunuri pentru relansarea economică.

În acest context, puţin după ală-turarea miniştrilor comunişti din gu-vernele italian şi francez (mai1947) a fost lansat Planul Marshall.

Propunerea de ajutorare a vizatîntreaga Europă, însă a fostrespinsă de URSS pe motiv căaduce atingere suveranităţiinaţionale.9 La presiunea Moscovei,ţările satelit au făcut acelaşi lucru.Totuşi, 16 ţări din Europa Occiden-tală, în timpul celei de a doua Con-ferinţe de la Paris (12-15 iulie), au

decis să îi dea curs şi au constituit„Organizaţia Europeană de Coop-erare Economică”(OECE). Aceastava lua naştere oficial pe 16 aprilie1948 cu scopul repartizării PlanuluiMarshall. Derulat pe o perioadă depeste trei ani, acesta va fi de peste10 miliarde de dolari, principaliibeneficiari fiind Marea Britanie –26%, Franţa – 20%, Germania deVest – 11% şi Italia – 10%. Organi-zaţia Europeană pentru CooperareEconomică va facilita, în mare mă-sură, schimburile lor comerciale şifinanţarea reciprocă în diferite sec-toare.

În anii 1959 – 1961 OECE se vatransforma în „Organizaţie pentruCoordonare şi Dezvoltare Econom-ică” (OECD), căreia i se vor alăturaSUA şi Canada. După admitereaJaponiei (1964), Finlandei (1969) şiAustraliei (1971), OECD a devenitun loc de concentrare a politiciloreconomice ale ţărilor dezvoltate dinlumea capitalistă, acestea obţinândcreşteri constante în producţia in-dustrială, atingând indici impresion-anţi faţă de anul 1938.10 Însă, în adoua jumătate a anilor ’60 auapărut semne premonitorii la crizacare urma să vină, începând cuapariţia unui şomaj moderat şitendinţa de creştere a preţurilor înţările industrializate.

Încă din 1967, SIM intra într-ofază de criză acută, datorită uneiputernice devalorizări a lirei sterlineşi a incapacităţii SUA de a finanţasimultan războiul din Vietnam şicucerirea cosmosului. Pentru arestabili situaţia, SUA recurg lamărirea cu de cinci ori (1971) acantităţii de dolari, pe piaţă, faţă denecesar (10 miliarde). Aceştia „aumigrat” pe piaţa internaţională, maiales în Europa, sub forma „eu-rodolari”-lor. Crearea în 1969 aunui nou instrument de plăţi subforma Drepturilor Speciale deTragere (DST), emise de FMI şisub controlul acestuia, n-a reuşit săindiguiască „mareea” eurodolarului.

Primul „şoc petrolier” şi criza din1975 au fost generate de nemulţu-

mirea principalilor exportatoriasupra câştigurilor. Acestea se or-ganizează într-un Cartel OPEC(Organizaţia Ţărilor Exportatoarede Petrol) în scopul opririi de-gradării veniturilor lor. Războiularabo-israelian oferă CarteluluiOPEC pretextul de a folosi petrolulca armă politică şi măresc, în patruluni, preţul petrolului de patru ori,provocând un „şoc petrolier”. Acestşoc declanşează efectiv un mecan-ism de criză, printr-un dublu efect,în aparenţă contradictoriu.

Ţările industriale, care adop-taseră deja măsuri de austeritatepentru a opri puseul inflaţionist din1972-1973, se văd constrânse în1974 să reducă importurile depetrol devenit prea scump. Aceastaduce la o severă recesiune,creşterea şomajului şi scădereanivelului de trai. Mecanismul crizeise autoîntreţinea. După con-sumarea şocului, preţul petroluluis-a temperat, ajungând în jurulcifrei de 15 dolari/baril, ceea ce apermis „locomotivelor” economieimondiale (SUA, Germania,Japonia) să cunoască o relansareeconomică.

Revoluţia islamică din Iran a de-clanşat cel de-al doilea „şocpetrolier”, care a provocat o crizăeconomică gravă, deoarece a fostînsoţită de o politică financiară re-strictivă. Întreruperea livrărilor depetrol de către Iran a condus ladublarea preţului în numai un an.La sfârşitul anului 1980, preţul bar-ilului era de aproximativ 32 dolari.11

Aşa după cum s-a anticipat,statele nu au fost afectate în ace-laşi mod de efectele celor douăşocuri petroliere. Ţările mari pro-ducătoare de petrol devin princi-palele beneficiare. Acestea auacumulat rezerve globale de„petrodolari”, estimate la 400 mil-iarde în 1981 şi s-au implicat încreditul internaţional sau mai exact,reinvestirea eficientă a acestora.

După vara lui 1990, o nouă rece-siune a venit să întrerupă lungacreştere a ţărilor industrializate.

TEORIE MILITARĂ

- 86 -

Declanşată printr-o creştere a rateidobânzilor în ţările anglo-saxone,ea s-a generalizat ulterior în ţăriledezvoltate, apoi în cele ale lumii atreia. Manifestările acestei crize aufost clasice: reculul PNB; rata anu-ală mică de creştere, în principaleleţări industrializate; creşterea şoma-jului. Aceasta arată că înnoirile şipoliticile economice lansate lanivelul anilor ’80 au avut limite şicarenţe. Prosperitatea fără prece-dent a activităţii financiare sebazează, în realitate, pe gravedezechilibre, în special pe ocreştere generală a datoriilor carevor duce la frânarea creşterii eco-nomice.

Crizele economico-financiareprezentate au influenţat puternic di-mensiunile politico-militare şi îm-preună au avut un impact majorasupra mediului de securitate inter-naţională. Adevărul arată că întrediferitele crize - economică, social-politică, spiritual-morală - de-osebite ca manifestări şi implicaţii,există atât note de identitate, cât şiinterdependenţe. Totodată, trebuieţinut cont şi de faptul că, nu oriceperturbaţie, contradicţie sau con-flict dintr-un domeniu sau altul,reprezintă o criză sau poateprovoca obligatoriu o criză în toatecelelalte domenii.

Din această perspectivă dinam-ică rezultă că starea de criză so-cial-politică este cea mai gravăpentru existenţa unei societăţi, în-trucât afectează funcţionarea sis-temului social în integralitatea sa.

O criză social-politică apare pefondul unei crize economice, darnu se reduce la aceasta. În plus,faţă de cea economică, ea implicădezechilibrul acut al unor zone largiale societăţii civile.

Simptomul caracteristic cel maigrav al crizei social-politice estecriza de identitate şi autoritate a in-stanţelor puterii (statului). Legile,normele şi deciziile autorităţilordevin inoperabile şi astfel seajunge la paralizia centrului de de-cizie politică, dar nu se confundă,

spre exemplu, cu instabilitatea gu-vernamentală, insuficienţaaparatelor de stat, corupţia, clien-telismul etc.

De asemenea, criza social-politică dintr-un stat are impactasupra unui fragment sau uneizone ale relaţiilor internaţionale,poate chiar şi asupra dimensiunilorglobale. Destabilizarea situaţieieste primul simptom al acestui im-pact, care poate evolua spredezechilibru, sau chiar dezinte-grarea sistemului. Un exemplusemnificativ, în acest sens, a fostoferit de fosta URSS prin situaţiasa din anii 1990-1991, produsă decombinarea unor factori obiectivi cuo politică dezechilibrată.

Stările de criză catastrofice îndomeniul social-politic sunt cu multmai grave pentru mediul de securi-tate, pentru viaţa internaţională.Acestea pot să producă conflicte şiexplozii, atunci când criza de au-toritate se combină cu instabilitateasau perturbarea raporturilor in-teretnice, interconfesionale, intra şiintercomunitare. De regulă, crizelecatastrofice izbucnesc în zonelesistemului caracterizate de o marevulnerabilitate. Exemplul tipic, înacest caz, poate fi cel al statu-quo-ului european, cu bruscheţeaschimbării lui, dacă ţinem cont denepregătirea unei tranziţii adec-vate. La scară mai redusă, Româ-nia poate fi un exemplu similar prinsituaţia sa din anii 1989-1991.

În cadrul cel mai larg al crizelorsocial-politice şi ceva mai restrânsal crizelor politico-militare, prin par-ticularităţile lor se disting crizelemilitare. După importanţa şiefectele produse asupra ordinii in-ternaţionale, acestea pot fi grupate,în opinia noastră, în două categorii:crize de centru şi crize periferice.

Crizele de centru12 pun în dis-cuţie schimbarea naturii raporturilordintre principalii actori de pe scenainternaţională, una (unele) dintrepărţi dorind să le modifice, iarcealaltă (celelalte) să menţină unanumit statu-quo, la momentul re-

spectiv. Asemenea crize se mani-festă chiar în inima sistemului inter-naţional, afectează caracteristicilesale de bază şi pot avea con-secinţe majore asupra comporta-mentului actorilor, fiind astfelpericole grave pentru stabilitatea,securitatea şi pacea internaţională.

Crizele periferice sunt de re-dusă amploare şi au consecinţemai mici asupra ordinii inter-naţionale. Manifestarea lor, de reg-ulă între actorii secundari (eventualîntre unul principal şi altul (alţii) se-cundar(i), pot afecta uneori intere-sele marilor puteri, dar nu justificăapelarea la măsuri extreme, la uti-lizarea forţei armate.

Pe timpul Războiului Rece,omenirea s-a confruntat cu crizedin ambele categorii şi vomprezenta, pe parcurs, câteva dintreacestea, pe care le-am apreciat cafiind semnificative, prin modul demanifestare, amploare şi efecteleproduse asupra ordinii inter-naţionale. Într-o ordine cât de câttemporală, acestea au începutchiar din primii ani ai RăzboiuluiRece, pornind de la blocada Berlin-ului (1948-1949) şi Criza Coreeană(1950) şi continuând cu altele deru-late de-a lungul fiecăruia dindeceniile următoare. Din anii �50amintim reprimarea revoluţiei dinUngaria şi Criza Suezului. Deceniulurmător poate fi exemplificat prin„criza rachetelor” (Cuba 1962) şiCriza de la Praga (1968). Agendaanilor �70 cuprinde crize cu duratemai mari (între patru şi nouă ani) cacele din Afganistan, Coreea, Viet-nam, precum şi cele din OrientulApropiat dintre Israel şi ţările arabe.Deceniul al IX-lea începe cu CrizaMalvinelor şi continuă cu debutulcrizelor din Europa de Est, care sevor extinde şi în anii �90 ai secolu-lui XX.

Într-adevăr, după criteriul lui Du-four13 preluat şi de specialiştiiromâni (crize de centru şi per-iferice) în prima categorie se în-cadrează Blocada Berlinului şiCriza rachetelor, celelalte exem-

- 87 -

plificate fiind crizele periferice, chiardacă au escaladat şi s-au transfor-mat în războaie.14

Războiul Rece s-a generalizat re-pede după ce a început şi s-a în-rădăcinat în Europa – împărţităprin „Cortina de Fier” şi s-a milita-rizat prin constituirea celor douăblocuri militare opuse – ajungândîn Asia (criza coreeană - 1950), înmarginea continentului african(Criza Suezului - 1956), american(criza rachetelor - 1962), în OrientulMijlociu etc.

Prin crizele exemplificate sepoate demonstra că, la început,Războiul Rece avea la bază obipolaritate foarte strânsă şi sederula prin confruntare directă,între SUA şi URSS (apoi întreblocurile militare), fiecare superput-ere având un control puternic,amănunţit asupra evenimentelordin propria alianţă, iar apoi a ajunsla o bipolaritate stabilă, caracteri-zată mai mult de concepţie, decâtde înfruntare. Desigur, perioadacrizelor a urmat şi după ce s-aîncheiat Războiului Rece, conti-nentul cel mai zguduit fiind Europa.De fapt, la începutul anilor ’90 s-adiscutat şi s-a scris mult pe tema„Crizele Europei”.15

Îndeosebi schimbările din estulcontinentului (prăbuşirea regimuri-lor dictatoriale) au însemnat şiprăbuşirea bruscă a vechiuluistatu-quo european. Arealul săucuprinde exemple tipice de crize deautoritate ale statului în cazurilefostei URSS şi Iugoslaviei, ex-primând cel mai grav dezechilibru,cel de ordin politic. Cazul crizei so-vietice este de asemenea relevant,în orice analiză şi pentru că oferăcea mai evidentă asimetrie dintreforţa economică şi cea militară,care avea să împingă întregul sis-tem într-un impas grav. Eforturileanterioare în planul puterii militare,pentru a se echilibra cu cea a SUA,nu se bazau pe o economie capa-bilă să asigure reînnoirea arsenalu-lui militar şi evident, criza militarăce a urmat nu putea fi evitată. Pres-

tigiosul istoric american P. Kennedya prevăzut şi descris acest impas,încă înainte de 1989.16 Era clarătendinţa cheltuielilor militare, de acreşte mult mai rapid decât PIB,care pe termen lung ducea la strân-gerea sau chiar blocarea econo-miei cu implicaţiile sale interne(cererile militarilor, motivate de im-perativul securităţii, aspiraţiile pop-ulaţiei pentru un nivel de trai ridicat,necesitatea capitalurilor investite înmodernizarea economico-socială,inclusiv în materie de apărare),17

dar cele mai îngrijorătoare erauconsecinţele previzibile asuprapoziţiei URSS în relaţiile inter-naţionale. Deţinând doar 12-13%din PIB mondial, URSS era mult înurma SUA şi Europei occidentale,dar istoricul american îi mai lăsacam 30 de ani să fie depăşită deJaponia şi China. Comparaţia eraelocventă: faţă de anul 1913,atunci când producţia Rusiei într-ooră era de 3,5 ori mai mare decâtcea a Japoniei, iar în anii ’80 ascăzut la doar un sfert din cea aJaponiei.18 Impactul crizelor eu-ropene era însă mult mai mare şise asemăna cu cel al relaţiilor inter-naţionale atât după primul, cât şidupă cel de-al doilea război mon-dial – reflectând criza relaţiilor deputere pe plan mondial.

Natura conflictelorînceputului de mileniu

În anii de după încheiereaRăzboiului Rece au avut loc„reaşezări tectonice” de o amplitu-dine pe care, uneori, nu o întâlnimnici la încheierea războaielor pro-priu-zise. S-a prăbuşit un imperiucare dura de 300 ani şi al căruiultim nume a fost Uniunea Soviet-ică. Spaţiul socialist, aflat sub influ-enţa directă a fostei UniuniSovietice – Europa Centrală şi deEst – a optat pentru o nouă cale dedezvoltare. Germania de Est s-aunit cu Republica Federală Ger-mană, formând, în centrul Europei,cel mai puternic stat al continentu-

lui, „locomotiva economică” a Uniu-nii Europene. La începutul deceni-ului trecut, George Bush aproclamat instituirea unei noi ordinimondiale19 cu o singură superput-ere în frunte, SUA. După o pe-rioadă de bipolarism care, la rândulsău, venea după secole de practicădiplomatică bazată pe echilibrulputerilor, noua situaţie apărea cutotul neobişnuită. Într-adevăr, SUAdominau net toate domeniile careintrau în componentele unei puteri:militar, tehnologic, economic, cul-tural, financiar.

De aici până la proclamarea uneilumi unipolare nu a fost decât unpas, făcut cu repeziciune de către oserie de autori. „Astăzi, - spunRobert Kagan şi William Kristol20 -,sistemul internaţional este construitnu în jurul unui echilibru al puterii,ci pornind de la hegemonia ameri-cană”.

După prăbuşirea comunismului,cea mai dezbătută temă a fost,neîndoielnic, problematica noii or-dini internaţionale, cu toate cono-taţiile sale. De ce nu pot astăzi SUAsă domine lumea chiar dacă sunt,de departe, cea mai puternică ţarăa lumii? Pentru că există putericare, prin forţă, poziţie, perfor-manţă în anumite domenii (Europaşi Japonia în sfera economică,Rusia în cea militară, China în ceaeconomică şi, mai de curând, mili-tară), aspiră în mod legitim să iaparte la gestionarea problemelorinternaţionale.

Situaţia de astăzi nu maiseamănă cu cea de la sfârşitulcelui de-al doilea război mondial,când PIB-ul american reprezentaaproape o jumătate din cel mon-dial. Mai ales în plan economic aavut loc un proces de apropiereîntre „cei mari”, iar noua realitatetrebuie să îşi găsească şi o expre-sie politică. Pe de altă parte, înlumea de astăzi sunt regiuni demare complexitate economică, so-cială, culturală, cum ar fi lumea is-lamică, diversele zone alecontinentului asiatic, a căror

TEORIE MILITARĂ

- 88 -

evoluţie interesează întreaga plan-etă. Orientarea lor către o cale de-mocratică solidă şi durabilă nupoate fi decât rodul eforturilor con-jugate ale tuturor statelor dez-voltate şi ale democraţiilor mature.

În sfârşit, lumea de astăzi esteconfruntată cu două probleme ex-trem de grave: sărăcia şidegradarea mediului. Ambelecunosc o evoluţie nedorită şi gravă,chiar pe parcursul ultimilor 10-15ani; împreună se extind şi reprez-intă ameninţări foarte serioase laadresa securităţii globale. Stopareaşi orientarea lor pe un făgaş cât decât promiţător, nu se vor putea real-iza decât tot printr-un efort corelat,desfăşurat pe baza unei strategiiconvenite şi asumate de întreagalume dezvoltată.

După sfârşitul Războiului Rece,securitatea colectivă a devenit unconcept cheie, inclusiv NATOmutându-şi abordarea strategicăde la „apărare colectivă” către „se-curitate colectivă”. Prăbuşirea co-munismului a generat un numărimpresionant de conflicte în spaţiulex-comunist. Totodată, statele sedovedesc de multe ori lipsite deputerea de a ţine sub control con-flictele etnice şi de a anihila rival-ităţile istorice şi animozităţileinteretnice. Războiul etnic dintreArmenia şi Azerbaidjan, care a avutloc în 1993, a creat o foarte puter-nică tensiune între Rusia, Turcia şiIran, aducându-le la un pas de con-flict armat.21 Revolta separatistă aminorităţii abhaze din Georgia,având drept scop crearea unui statabhaz independent, a prognozatnoi tulburări şi conflicte interetniceîn diferite alte zone, anul 2008aducând în prim plan acest conflictaparent îngheţat, dar care a readusîn atenţie iminenţa unui nou RăzboiRece, dar şi un motiv ce-l poateface posibil în orice clipă – reîn-vierea aroganţei fostelor superput-eri competitoare.

Invadarea Kuweitului de cătretrupele irakiene la 2 august 1990 şitransformarea acestuia într-un gu-

vernorat al Irakului a declanşatcriza din Golful Persic, cu implicaţiişi consecinţe pentru securitateaglobală.

Menţinerea stării conflictuale dinOrientul Mijlociu a fost determinată,în special, de împletirea intereselormai multor puteri militare, având caprotagoniste pe cele două mari put-eri în această zonă de importanţăstrategică din punct de vedere mil-itar şi economic, precum şi escal-adarea, fără precedent, a curseiînarmării ţărilor arabe din regiune.Conducerea politico-militarăirakiană a scontat pe lipsa de coez-iune atât între principalele puteri cuvalenţe mondiale, cât şi în cadrullumii arabe, care ar fi diminuatefectul unor sancţiuni. Dacă în priv-inţa lipsei de coeziune a lumiiarabe Saddam Hussein nu s-aînşelat prea mult, în schimbralierea URSS la poziţia adoptatăde comunitatea internaţională nu aintrat în calculele sale.

Scopul declarat al războiului, înconformitate cu Rezoluţia Consiliu-lui de Securitate al ONU (nr. 678din 29.11.1990) a fost eliberareaKuweitului şi reinstaurarea guver-nului emirului Al Sabah, aflat în exil.Scopurile nedeclarate ale marilorputeri occidentale au fost:reaşezarea echilibrului strategic re-gional prin anihilarea sau reduc-erea substanţială a potenţialuluimilitar al Irakului; înlăturareapreşedintelui Saddam Hussein şiinstaurarea unui guvern democratcu orientare pro-occidentală;apărarea propriilor interese strate-gice în zonă, prin controlul asupraextracţiei şi preţului petrolului; ex-tinderea influenţei şi prezenţei lormilitare în zonă.

Ultimul război din Irak (2003) areliefat o poziţie accentuată întrenucleul dur al Europei (Franţa, Ger-mania) şi Coaliţia de Forţe condusăde SUA. Vechiul orgoliu europeana explodat pentru prima dată, dupăCriza Suezului (1956 – ultima man-ifestare deosebită a politicii externea marilor puteri europene), in-

dicând o voinţă crescândă pentruanihilarea statutului de subor-donare faţă de superputereatransatlantică.

Efectele globalizării au începutsă se resimtă. În schimb, amenin-ţările transnaţionale (terorismul, mi-graţia, traficul de droguri şimateriale strategice, crima organi-zată), profitând de permeabilitateafrontierelor, mai au multe şanse dea se propaga la scară planetară.Accesul diferenţiat al statelor laresurse afectează relaţiile dintreacestea. Deşi numărul şi am-ploarea conflictelor care au la orig-ine dispute teritoriale a scăzut, s-auamplificat şi diversificat modalităţilede rezolvare prin forţă a diver-genţelor de natură etnică şi reli-gioasă.22

După unele statistici, în perioada1990-2000 au avut loc, pe planmondial, 56 conflicte armate ma-jore, localizate în 44 de zonediferite. Cele mai multe dintre aces-tea s-au produs în perioada 1990-1994, când numărul anual alconflictelor armate majore s-a sit-uat între 30 şi 33, iar cel mai micnumăr s-a înregistrat în anii 1996 şi1997, cu 23, respectiv 19 conflicte.Din totalul menţionat mai sus, pen-tru perioada 1990-2000 doar treiconflicte au avut caracter inter-statal: conflictul dintre Irak şiKuweit (1990); conflictul dintreIndia şi Pakistan (2000); conflictuldintre Eritreea şi Etiopia (2000). Încelelalte 53 de cazuri a fost vorbade conflicte interne, determinate delovituri de stat sau de expediţii mil-itare, vizând cucerirea unui anumitteritoriu. Într-un număr de 14 cazuris-a consemnat şi intervenţia unorforţe străine în sprijinul uneia dintrepărţi. Anul 2001 a fost marcat de at-acul terorist de la 11 septembrie2001 asupra SUA, precum şi dedeclanşarea războiului global îm-potriva terorismului în două teatrede operaţii – Afganistan (2001) şiIrak (2003) cu puternice semnifi-caţii geopolitice şi geostrategice.De altfel, episodul militar al inter-

- 89 -

venţiei Coaliţiei de Forţe condusede SUA asupra Irakului s-a consti-tuit în prima materializare a con-ceptului atacului preventiv, enunţatîn Strategia de Securitate Naţion-ală a SUA din 2002. Efectele aces-tui episod au fost triple. Pe de oparte, el a condus la înlăturarearegimului opresiv, de dictatură mil-itară, al lui Saddam Hussein. Pe dealtă parte, a „inflamat” o regiune -şi aşa deosebit de sensibilă - şi arepus în discuţie tensiunile pe unplan mai larg dintre lumea musul-mană şi Occident. Nu în ultimulrând, ideea de „atac preventiv” acreat un precedent potenţial pericu-los, deoarece şi alte state ar puteainvoca în viitor un asemenea argu-ment pentru a justifica recurgereala folosirea forţei.

Conflictele menţionate au pre-zentat o serie de trăsături specifice,dintre care le menţionăm pe celemai relevante:

• producerea de victime în rân-durile civililor, chiar dacă acestlucru a îmbrăcat explicaţia aparentobiectivă a „victimelor colaterale”.În 1990, circa patru milioane de oa-meni au pierit în războaie, 90% din-

tre ei fiind civili. Pe de altă parte,peste 18 milioane de oameni dinîntreaga lume şi-au părăsitlocuinţele sau ţările de origine dincauza conflictelor;

• escaladarea confruntărilor ar-mate dintre triburi, grupări reli-gioase sau etnice, datorită, înspecial, erodării structurilor statale.Aceste confruntări au condus laameninţări implicite sau explicite decătre anumite grupuri de interese,sau chiar de către unele autorităţicentrale, scopurile acestor tipuri deconflicte fiind mai puţin militare şimai mult orientate spre obiective şiinterese ale unor comunităţi locale;

• creşterea riscului înarmării şiproliferării armelor de distrugere înmasă;

• creşterea volumului comerţuluiinternaţional cu arme conven-ţionale, în special arme mici şiuşoare, precum şi „migrarea” aces-tora spre noi agenţi conflictuali,adesea nedispuşi să respecte reg-ulile internaţionale în domeniu;

• amplificarea riscului utilizării(mai ales în scopuri teroriste) asubstanţelor radioactive (bombemurdare), substanţelor biologice

sau chimice;• proliferarea conflictelor gener-

ate de competiţia pentru controlulsurselor de petrol şi gaze, alocarearezervelor limitate de apă ale unorrâuri care traversează mai multeţări sau pentru monopolul exportu-lui unor materii prime şi minerale;

• apariţia unui risc nuclear ex-plicit, datorită programului Coreeide Nord de înarmare nucleară;

La încheierea celui de-al doilearăzboi mondial, două superputeriau jalonat evenimentele la nivelplanetar asemenea unor coloşi de-sprinşi, parcă, din tiparele vechilorimperii. Fiecare dintre ele avea ali-aţii, sateliţii şi propriile lor tribune desuporteri, echilibrându-se reciprocîntr-o competiţie acerbă pentruobţinerea puterii globale. Şi totuşi,concluzia evidentă care se de-sprinde este că în lumea de dupăRăzboiul Rece „nu există nicioprovocare ideologică semnificativăşi cu atât mai puţin vreo con-fruntare geostrategică importantă,aproape fiecare situaţie fiind un cazspecial”.23

TEORIE MILITARĂ

- 90 -

-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Note

1. Eduard A.Kolodziej, Securitatea şi relaţiile internaţionale, Editura Polirom, Iaşi, 2007, p. 105.2. Ibidem, p. 107.3. Teodor Frunzeti, Soluţionarea crizelor internaţionale, Institutul European, Iaşi, 2006, p. 17.4. Paul R. Viotti, Mark V.Kauppi, International Relations and World Politics, second edition, Prentice Hall, Upper Saddle River, New

Jersey, 2001, p. 65.5. Eric Hobsbaum, Secolul extremelor, Editura Lider, Bucureşti, 1994, p. 415.6. Teodor Frunzeti, op. cit., p. 20.7. Pierre Milza, Serge Berstein, Istoria secolului XX. Lumea între război şi pace. 1945-1973, vol.II, Editura All, Bucureşti, 1998, p. 219.8. Ibidem.9. Constantin Hlihor, Armata Roşie în România. Adversar. Aliat. Ocupant. 1940-1948, vol. I, Editura Militară, Bucureşti, 1996, p. 67.10. Prof. univ. dr. Zorin Zamfir, Istoria universală contemporană, vol. II, Editura Oscar Print, Bucureşti, 1999, p. 143-144.11. Ibidem, p. 152.12. Teodor Frunzeti, op. cit., p. 56-57.13. Jean Louis Dufour, Crizele internaţionale, Editua Corint, Bucureşti, 2002.14. Teodor Frunzeti, op. cit., p. 58-74.15. Florin Radu, Crizele Europei, Editura Institului de teorie socială al Academiei Române, Bucureşti, 1992.16. P. Kennedy, Naissance et déclin des grandes puissances, Payot, Paris, 1991, p. 551.17. Ibidem, p. 554.18. Ibidem, p. 569-570.19. George Bush, Toward a New Workd Order. Public Papers of the Presidence of the United States, în Gearoid 6, Tuathail, Simon

Dalby, Paul Routledge (eds), p. 131-134.20. Robert Kagan, William Kristol, The Present Dange, National Interest, summer 2000.21. Teodor Frunzeti, Naţionalismul etno-politic, www.actrus.ro.22. Col (r) dr. Grigore Alexandrescu, Mutaţii în paradigma securităţii arealului Mării Negre Extinse, în Surse de instabilitate la nivel globalşi regional. Implicaţii pentru România, Editura UNAp, Bucureşti, 2004, p. 357.23. Henry Kissinger, Diplomaţia, Editura ALL, Bucureşti, 2007, p. 699.

În lumina noilor evoluţii ale lumii în care trăim, poz-iţionarea geografică a statelor la Marea Neagră devinedin ce în ce mai importantă. De la Alfred ThayerMAHAN, care considera, în lucrarea „Influenţa puteriimaritime în istorie”, că stăpânirea mărilor reprezintă ocondiţie pentru obţinerea poziţiei dominante, şi până înzilele noastre, când se consideră că aşezarea unuistat la litoralul maritim crează condiţii favorabile pentrudezvoltarea sa şi a zonei adiacente, zona maritimă aunui stat a avut o influenţă covârşitoare în evoluţiastatului respectiv. „Marea prin ea însăşi nu poate aveao funcţiune geopolitică importantă decât dacă existălegături între cele două maluri”1 şi dacă actorii dinvecinătatea ei sunt conexaţi prin raporturi de interese.

1. Perspective teoretice

Pentru definirea intereselor naţionale, ştiinţele nor-mative utilizează un concept definit ca atare încă de laformarea sistemului modern de state, respectiv a sis-temului internaţional, la mijlocul secolului al XVII-lea, şianume conceptul de „raţiune de stat”. Acest concept s-a impus ca principiu normativ superior, deasupraoricăror interese individuale sau de grup, şi a devenitprincipiul regulator al comportamentului internaţionalal oricărui stat.

„Raţiunea de stat” a dat naştere la „interesul de stat”şi, în consecinţă, la întreaga galerie de interese alestatului. El are consistenţă atâta timp cât în conţinutulsău sunt integrate o serie de aşteptări şi dezideratesociale, numite valori: identitate, bunăstare, libertateşi, bineînţeles, securitate.

„Interesele sunt expresia unei cristalizări istorice aresurselor ideaţionale ale unei naţiuni, a stilului degândire colectiv, transferat instituţiilor politice care ad-ministrează chestiunile unei epoci sau alteia”.2 În sec-olul al XIX-lea, interesul statului român a fost acela de

a-şi câştiga independenţa politică şi de a-şi defini iden-titatea naţională. De atunci încoace, interesul nostrunaţional a fost, este, şi va continua să rămână, încă obună perioadă de timp, acela de a consolida aceastăconstrucţie politică şi naţională.

Interesul naţional se materializează şi în politica desecuritate a statului.

Securitatea este esenţială vieţii indivizilor, colecti-vităţilor şi statelor. Practic, orice domeniu al vieţii indi-viduale şi sociale are nevoie de securitate.Normalitatea socială înseamnă securitate.3 Ometodologie de construire a sectoarelor securităţiieste prezentată în Tabelul nr. 1.

Toată lumea este de acord că securitatea este nece-sară. Dar unanimitatea se opreşte aici, neexistând ounitate de opinie cu privire la ceea ce înseamnă se-curitatea, aşa cum rezultă şi din studiul O.N.U. – „Con-cepte de securitate”, elaborat în 1986.

Securitatea este „situaţia în care cineva sau ceva nueste supus niciunui pericol, niciunui risc de agresiunefizică, de accident, de furt, de deteriorare. (…), secu-ritatea este situaţia cuiva care se simte la adăpost depericol, cineva care se simte în siguranţă”.4

Dicţionarul Oxford dă o definiţie mai completă secu-rităţii, aceasta fiind considerată: starea de a fi liber faţăde orice ameninţare sau pericol; siguranţa unui statsau organizaţie împotriva activităţilor criminale pre-cum: terorism, furt sau spionaj; procedee urmate saumăsuri luate pentru asigurarea stării de siguranţă.5

Sintetic, securitatea poate fi definită ca „faptul de afi la adăpost de orice pericol; sentiment de siguranţăpe care îl dă cuiva absenţa oricărui pericol”.6

P. J. KATZENSTEIN, în „The Culture and NationalSecurity, Norms and Identity in World, Columbia Uni-versity Press, New York, 1966”, consideră că existădoi determinanţi importanţi ai politicii de securitatenaţională care definesc şi structurează interesele de

- 91 -

Manifestarea intereselor desecuritate ale româniei în zonaextinsă a Mării Negre (III)

-------------------------------------- Comandor Costel AVRĂMESCU,şef de stat major al Comandamentului Operaţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu”

securitate: contextul cultural-instituţional al politicii şiidentitatea construită a statelor, guvernelor şi a altoractori politici. „Interesele sunt generate pe cale cultur-ală, ceea ce ne sugerează existenţa unor interese atâtde natură materială, cât şi spirituală. Rezultă că secu-ritatea este un compozit de interese materiale şi spiri-tuale”.7

Înţelesul tradiţional politico-militar al termenului de„securitate” este legat de condiţiile necesară şi sufi-cientă pentru supravieţuirea unor entităţi, cum sunt

statele, guvernele, teritoriile şi societatea. Natura spe-cială a pericolelor care le pot submina solicită şi apli-carea unor măsuri extraordinare care să le prevină orisă le rezolve. Tocmai din acest motiv, orice regimpolitic trebuie să opteze pentru utilizarea forţei legit-imând-o, dar şi pentru mobilizarea unor forţe supli-mentare de către stat, pentru solicitarea unorcompetenţe sporite, evident în vederea abordării peri-colelor de securitate.

O structură a intereselor, prezentată schematic în

TEORIE MILITARĂ

- 92 -

Sectoarelesecurităţii

Obiectulameninţat

Obiectul dereferinţă

Actorii desecurizare

Actoriifuncţionali

Militar Stat Stat

Stat;Grupuri de presiune;Servicii de informaţii

Guverne;Forţe armate;

Industria de apărare;Servicii de informaţii

PoliticSuveranitate/

ideologie(idee de stat)

Stat;Forme incipiente de

suprastat;Triburi;

Minorităţi;Clanuri;Caste;Mişcări

transnaţionale

Lideri de stat;Reprezentanţi oficiali;

Guverne

Partide politice;Organizaţii de lobby;Servicii de informaţii;

Mişcări politice;Conspiraţii

Societal Identitate Identităţilecolective

Stat;Forţe politicede opoziţie;

Mişcări sociale;Grupuri intelectuale;

Lideri religioşi

Mass-media;Academii;Institute;Biserici

Economic

Companii/sectoarede stat Companii/stat

Indivizi;Asociaţii profesionale;

Companii;Patronate;Sindicate;

Administraţia publică

Bănci;Burse;

Companii;Mass-media

Mediu Mediulînconjurător

Mediulînconjurător

Stat;Organizaţii ecologiste;

Actori nestatali;Activişti civici

Corporaţii transnaţionale;Companii de stat;

Industrii chimice şi agri-cole;

Centrale nucleare;Organizaţii internaţionale;

Mass-media

Sursă: Ionel Nicu SAVA, Studii de securitate, Editura Centrului Român de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 43

Tabelul nr. 1. Metodologia de construire a sectoarelor securităţii

- 93 -

Tabelul nr. 2, este propusă de Hans Morgenthau.8

Acesta a imaginat două niveluri de interese (vital şisecundar), prin prisma admiterii sau nu a negocierii şicompromisului, şi a construit o taxonomie bazată pepatru aspecte principale (importanţa, durata, concen-trarea, compatibilitatea), ulterior fiind adăugat al cin-cilea aspect (influenţa).

Particularizând, la Zona Extinsă a Mării Negre, oanaliză din perspectiva intereselor de securitate relevătrei categorii de interese fundamentale: ale Vestului,împărţite explicit între Statele Unite ale Americii şi poz-iţiile marilor state europene continentale, ale Rusieipost-sovietice şi ale Turciei, puteri statu-quo zonale,şi ale statelor mici, destul de deosebite între, dar careîmpărtăşesc multe interese şi trăsături comune.

Din această ultimă categorie, face parte şi România,(auto)percepută „o insulă de latinitate” într-o „mareslavă”, aspect care o plasează într-o postură mai ex-plicit pro-atlantică comparativ cu celelalte state fost-comuniste sau ex-sovietice şi care face eforturi deredefinire a locului său în plan regional, dispunând deo serie de atuuri strategice importante, ca de exemplu:potenţialele demografic, economic, ştiinţific, cultural,militar, poziţia geografică şi relieful, precum şiresursele naturale. Toate aceste elemente dau consis-tenţă intereselor sale de securitate şi le definescconţinutul.

Aşadar, prin prisma intereselor, securitatea naţionalăreprezintă capacitatea României de a-şi menţine şi

promova identitatea naţională şi integritatea funcţion-ală. Pe plan intern, statul furnizează cadrul de definireşi organizare a intereselor de securitate, iar pe planextern, el promovează relaţii favorabile acestor in-terese.

2. Consideraţii asupra conţinutului intereselorde securitate ale României în Zona Extinsă aMării Negre

O politică de securitate se bazează pe conceptecare sunt selectate dintr-o mulţime coerentă şi actual-izată de cerinţe interne şi externe. Principalele con-cepte luate în considerare pentru România sunt legatede prevenirea, descurajarea şi rezolvarea pe calepaşnică a intereselor naţionale şi a valorilor statului.Interesele naţionale fundamentale sunt imuabile şigeneral valabile în timp. Totuşi, diferite orientări de gu-vernare clasifică şi reclasifică grupul intereselornaţionale, eliminând sau adăugând unele elemente,însă cel mai adesea procedurile vizează ierarhizareaşi reierarhizarea acestora.

În promovarea şi apărarea intereselor naţionale,acţiunile prioritare se realizează prin diferite mijloace:politice, diplomatice, economice, sociale, militare, derelaţii publice, de informaţii, prin cooperare cu altestate şi organizaţii internaţionale.9

Pentru a avea o bază de plecare în reliefareaconţinutului şi importanţei intereselor de securitate ale

Interese Nivel CaracterAspect

Importanţă Durată Concentrare Compatibilitate Influenţă

SecuritateLibertate

IndependenţăProtejareainstituţiilorAfirmareavalorilorproprii

Vitale Nu admitcompromisul Primară Permanentă Primară Primară Primară

Ordineinternaţională

favorabilăPromovareaprincipiilor

democraticePromovareapieţei libereÎncurajarea

transparenţeiDrepturile

omului

SecundareAdmit

compromisulşi negocierea

Secundară Conjuncturală Secundară Complementară Temporară

Tabelul nr. 2. Piramida intereselor (adaptare după MORGENTHAU)

TEORIE MILITARĂ

- 94 -

României, am pornit de la interesele naţionale gen-erale ale ţării. Documentul oficial, în care am întâlnit,pentru prima dată, definite şi precizate aceste interesea fost „Strategia de Securitate Naţională a României”,adoptată prin Hotărârea nr. 36, în şedinţa comună acelor două camere ale Parlamentului României, din 18iulie 1999, apoi în proiectul noii strategii de securitate,din 17 aprilie 2006.

Documentul din 2001 defineşte interesele naţionaleca fiind: „acele stări şi procese, bazate pe valorile asu-mate şi promovate de societatea românească, princare se asigură prosperitatea, protecţia şi securitateamembrilor ei, stabilitatea şi continuitatea statului”. Pen-tru promovarea şi apărarea intereselor naţionale,statul român se bazează pe principiile de drept inter-naţional şi pe dezvoltarea dialogului şi cooperării cuorganizaţiile internaţionale şi statele interesate în re-alizarea stabilităţii şi securităţii.10

„Strategia de Securitate Naţională a României-2006”aduce, ca noutate, conceptul de „valori naţionale”, de-finite ca „elemente definitorii ale identităţii româneşti,prin protejarea, promovarea şi apărarea cărora seasigură condiţiile esenţiale ale existenţei şi demnităţiicetăţenilor şi statului român, în conformitate cuprevederile Constituţiei”. Aceste valori au fost identifi-cate ca fiind:

• democraţia, libertatea, egalitatea şi supremaţialegii;

• respectul pentru demnitatea omului, pentru drep-turile şi libertăţile sale fundamentale;

• responsabilitatea civică;• pluralismul politic;• proprietatea şi economia de piaţă;• solidaritatea cu naţiunile democratice;• pacea şi cooperarea internaţională;• dialogul şi comunicarea între civilizaţii.11

Definirea conceptului de „interese naţionale”, înacest ultim document, se realizează în legătură cu ter-menii de „securitate şi prosperitate”, aceste interese„reflectând percepţia dominantă, stabilă şi instituţion-alizată cu privire la valorile naţionale şi urmăresc pro-movarea, protejarea şi apărarea - prin mijloacelegitime - a valorilor pe baza cărora naţiunea românăîşi făureşte viitorul, prin care îşi garantează existenţaşi identitatea şi, pe temeiul cărora, se integrează în co-munitatea europeană şi euro-atlantică şi participă laprocesul de globalizare”.

Interesele naţionale ale României, în etapa actuală,sunt:

• integrarea deplină în Uniunea Europeană şiasumarea responsabilă a calităţii de membru alAlianţei Nord - Atlantice;

• menţinerea integrităţii, unităţii, suveranităţii, inde-pendenţei şi indivizibilităţii statului român;

• dezvoltarea unei economii de piaţă competitive, di-

namice şi performante;• modernizarea radicală a sistemului de educaţie şi

valorificarea eficientă a potenţialului uman, ştiinţific şitehnologic;

• creşterea bunăstării cetăţenilor, a nivelului de trai şisănătate a populaţiei;

• afirmarea şi protejarea culturii, identităţii naţionaleşi vieţii spirituale, în contextul participării active la con-strucţia identităţii europene.12

Prin natura lor, aceste interese vizează întregulspectru al vieţii naţiunii: politic, civic şi social, diplo-matic, economic, cultural şi spiritual, ecologic, militarsau de altă natură.

Prin aria lor de manifestare, ele se adresează, înprimul rând, cetăţenilor patriei ce trăiesc pe teritoriulnaţional, dar şi, în egală măsură, tuturor celorlalţi oa-meni aflaţi în România, precum şi românilor ce trăiescsau îşi desfăşoară activitatea în afara graniţelor ţării.

Deşi interesele tuturor naţiunilor conţin viziuniasemănătoare şi anumite puncte de coincidenţă, ex-istă totuşi deosebiri fundamentale asupra modului deabordare a acestora în funcţie de puterea economică,politică şi militară a fiecărei naţiuni, de conjunctura in-ternaţională şi de gradul de implicare a factorilornaţionali de decizie în definirea şi promovarea intere-selor proprii.

Pornind de la definirea şi precizarea intereselornaţionale, de la considerentele anterioare şi fiind conş-tient că, de cele mai multe ori, este foarte dificil să sefacă o delimitare strictă între interesele naţionale şiobiectivele sau căile îndeplinirii lor, uneori existândposibilitatea confundării acestora, am încercat să iden-tificăm şi să evidenţiem un punct de vedere relativ lainteresele de securitate ale statului român, pe care săle integrăm zonei extinse a Mării Negre şi să le ra-portăm la particularităţile acesteia.

În ultima perioadă de timp, bazinul Mării Negre şizonele adiacente acestuia atrag, tot mai pregnant, in-teresele politic, economic şi militar ale organizaţiiloreuropene şi transoceanice, care, la rândul lor, definescinteresele de securitate ale statelor din acest areal ge-ografic, şi se constată o mai atentă abordare a„chestiunilor” acestora de către statele europene şi nunumai. Dacă ar fi să ne referim succint la principaleleprovocări şi oportunităţi care, din punctul de vedere alintereselor de securitate, influenţează poziţia, dez-voltarea, atitudinea şi manifestarea României în carulzonei extinse a Mării Negre, merită să fie evidenţiateurmătoarele:

• zona reliefează potenţialul continuării procesuluide transformări profunde în plan democratic şi eco-nomic pe care spaţiul central-european le-a începutimediat după 1989. Astfel, recentele evoluţii din Geor-gia („Revoluţia Rozelor”) sau Ucraina („Revoluţia Por-tocalie”) sunt privite drept oportunităţi pentru

extinderea „frontierelor libertăţii” şi a transformărilordemocratice şi economice implicite dincolo de spaţiulEuropei Centrale. Deşi UE pare la fel de nepregătităacum pentru a răspunde unor astfel de provocări, aşacum era Comunitatea Europeană în 1989, va trebui ca„Politica Vecinătăţii Europene” să definească, în vi-itorul apropiat, abordări şi proiecte care să vină în în-tâmpinare şi să sprijine evoluţiile şi aspiraţiileeuropene din această zonă;

• zona aduce cu sine şi provocările „conflictelorîngheţate”, precum cele din: Transnistria, Abhazia, Os-etia de Sud sau Nagorno-Karabah;

• integrarea României şi Bulgariei aduce, efectiv,Marea Neagră la graniţa Uniunii Europene;

• extinderea Uniunii Europene duce, de asemenea,la extinderea spaţiului de interfaţare cu Rusia şi intere-sele acesteia. Aceasta implică extinderea oportu-nităţilor de cooperare în domeniul economic (înspecial, comercial şi energetic), dar şi coliziunea cuatitudinea reziduală a Rusiei, de continuare a uneidominaţii economice şi de securitate asupra regiunii;

• regiunea reprezintă, în acelaşi timp, şi o puntecătre Orientul Mijlociu Extins, care cuprinde, dincolode aria tradiţionala a Orientului Mijlociu, întreagapaletă de provocări/crize şi oportunităţi de colaborare;

• ceea ce este şi mai interesant, este faptul căregiune reprezintă şi un spaţiu de intersecţie cu unvector de interes strategic prioritar al Statelor Unite aleAmericii, determinat de:

- dorinţa avansării unei agende democratice cătreestul Europei;

- lupta împotriva terorismului, proliferării armelor dedistrugere în masă şi a criminalităţii transfrontaliere;

- interesul pentru accesul la resursele de energie dinzona Caspică;

- rolul regiunii de punte către Orientul Mijlociu.Din aceste considerente, este explicabil de ce

România continuă să-şi identifice şi să-şi construiascăliniile directoare ale propriei sale politici de promovareşi susţinere a intereselor de securitate, manifestând oatitudine de echilibru şi armonizare între politicile şi in-teresele Uniunii Europene şi cele americane.

3. Modalităţile de afirmare a intereselorde securitate ale României în Zona Extinsăa Mării Negre

Poziţia României, în imediata vecinătate a unor zoneactive de insecuritate, chiar dacă (nu) ne îngrijorează,trebuie să ne oblige la asumarea responsabilităţilor in-dividuale şi colective de contributor de securitate înregiunea extinsă a Mării Negre.

Din perspectiva securităţii, se poate aprecia că, înaceastă zonă, există un cumul de riscuri, pericole,ameninţări şi vulnerabilităţi la adresa securităţii şi sta-

bilităţii regionale.Analizând prolema din această perspectivă, putem

aprecia că afirmarea intereselor zonale de securitateale României se manifestă în domeniile:

• delimitării şi securizării frontierelor naţionale şi aspaţiilor maritime cu statele vecine;

• securităţii energetice;• luptei împotriva terorismului internaţional stratificat;• soluţionării conflictelor îngheţate;• prevenirii şi contracarării criminalităţii transfrontal-

iere;• prevenirii şi contracarării armelor de distrugere în

masă;• securităţii ecologice;• întăririi cooperării internaţionale şi regionale.

(va urma)

----------------------------------------------

Note:

1. Aymeric CHAUPRADE, Francois THUAL, Dicţionar degeopolitică, Grupul Editorial Corint, Bucureşti, 2003, p. 452.

2. Ionel Nicu SAVA, Studii de securitate, Editura CentruluiRomân de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 155.

3. Ibidem, p. 9;4. Le petit Larousse en couleurs, Dicţionar enciclopedic,

Edi-tura Laorusse, 1995, Paris, Franţa, p. 926.5. The New Oxford Dictionary of English, Oxford Univer-

sity Press, editat de Judy Pearsll, Oxford, Marea Britanie,2001, p. 1681.

6. Dicţionarul enciclopedic ilustrat, Editura CartierChiţinău, Republica Moldova, p. 913.

7. Ionel Nicu SAVA, Studii de securitate, Editura CentruluiRomân de Studii Regionale, Bucureşti, 2005, p. 159.

8. Hans MORGENTHAU, „Another Great Debate. The Na-tional Interest of the United States”, în American Political Sci-ence Review, nr. 46, 1952, p. 973, şi The Impasse ofAmerica Foreign Policy, Chicago University Press, Chicago,1962, p. 191, preluat după lucrări mai recente, cum este P.H. LIOTTA, „Still worth dying for national interests and thenature of strategy. Research and Debate”, în Naval War Col-lege Review, 2003. LIOTTA introduce un aspect suplimentar,influenţa, la structura de interese a lui MORGENTHAU.

9. Gabriel I. NĂSTASE, Mihai-Micador NICOLAE,Provocări ale mileniului III - elemente ale reformei armateiRomâniei şi ale reconversiei industriei de apărare, Soci-etatea Scriitorilor Militari, Editura Ion Basgan, Bucureşti,2006, p. 75.

10. Strategia de Securitate Naţională a României, EdituraMonitorul Oficial al României, 2001, p. 6.

11. Strategia de Securitate Naţională a României, EdituraMonitorul Oficial al României, 2006, p. 5.

12. Ibidem, p. 6.

- 95 -

TEORIE MILITARĂ

- 96 -

Evoluţia omenirii de după Primul Război Mondial aconferit o nouă încărcătură proceselor care privesc re-laţia pace – război şi a conferit o nouă încărcăturăunor concepte care au fost alăturate securităţiinaţionale: securitate colectivă, securitate globală, se-curitate regională, transatlantică etc. Instrumenteleproceselor de securitate, indiferent dacă ne referim laforţe armate, concepte, proceduri sau resurse, au fostsupuse unor etape succesive de modernizare iaraceste realităţi au avut percepţii şi explicaţii diferite dinpartea statelor şi alianţelor dar şi din partea corporaţi-ilor şi organizaţiilor neguvernamentale, din parteapoliticienilor şi a teoreticienilor.

Pacea şi stabilitatea relative care au urmat dupăRăzboiul Rece au făcut posibile şi necesare eforturisusţinute pentru identificarea căilor de consolidare aliniştii europene, de dezvoltare a democraţiei şi pros-perităţii pe continent şi mai ales pentru intensificareacooperării între statele care au fost despărţite zeci deani de Cortina de Fier. Conştienţi că înlăturarea con-fruntării armate e benefică, actorii mediului de securi-tate pun acum accent pe „o colaborare în problemecomune, pentru că în momentul de faţă conflictele mil-itare între state sunt pur şi simplu prea periculoase”.1

Diversitatea viziunilor asupra viitorului omenirii şimodul diferit de percepţie şi înţelegere a realităţilor in-ternaţionale insistă asupra diversităţii şi mobilităţiidiferenţelor care trebuie gestionate.

Conceptul de diferenţă socială devine integrativ so-cial prin abordarea interdisciplinară, prin corelareaabordării din perspectivă sociologică cu abordarea dinperspectivă geopolitică.

Specificitatea diferenţelor socio-strategice derivă dinfaptul că termenii relaţiei sociale sunt actorii politicilorde securitate (state, alianţe, coaliţii etc), iar conţinu-turile acestor procese sociale sunt cele cu care se op-erează în analiza geostrategică: „puterea şi modulcum aceasta este folosită în relaţiile internaţionalecontemporane, interesul pe care actorii îl promovează/dispută pe diferite spaţii şi percepţia pe care o are ac-torul despre celălalt în mediul internaţional”.2

Principalul actor în mediul de securitate rămâne, încontinuare, statul. Alături de stat, devin termeni ai re-laţiei sociale de diferenţă şi, în acelaşi timp al acţiuniiinternaţionale, actori non-statali cum ar fi ONU, NATO,OSCE, Banca Mondială şi Fondul Monetar Inter-naţional, companiile multinaţionale sau transnaţionalecare sabotează statul, organizaţii non-guvernamentaleşi, nu în ultimul rând, colectivităţile etnice, politice saureligioase şi chiar opinia publică mondială.

Conţinutul diferenţelor socio-strategice este dat derelaţia specifică de putere faţă de resursele socio-strategice. Acestea pot avea caracter spaţial, tempo-rar, energetic, informaţional, simbolic (drapele de stat,imn, sigiliu de stat, stemă) etc.

Trăsăturile specifice ale relaţiilor de diferenţă dintreactorii sociali sunt date atât de individualitatea aces-tora, cât şi de modul în care se raportează la resurselestrategice enumerate, atât în ceea ce priveşte posesiaşi accesul, cât mai ales capacitatea de procesare, devalorificare şi de consum.

Diferenţele socio-strategice vizează practic,resursele fundamentale ale vieţii în ambele valenţe alesale, individuale şi comunitare. De aceea, modul încare acestea sunt gestionate constituie unul dintre fac-torii esenţiali ai securităţii naţionale.

Managementul diferenţelor se sprijină pe capaci-tatea României şi a organizaţiilor din care face partede a gestiona diferenţele. În înţelegerea acestuimecanism pornim de la câteva idei care se pot consti-tui într-o adevărată grilă de evaluare a managementu-lui diferenţelor în procesele de securitate.

În primul rând, în situaţiile în care relaţia dintre ter-menii care alcătuiesc universul diferenţelor este con-vergentă şi coezivă, procesele care au loc şi efecteleacestora sunt de natură securizantă, generând stăride securitate.

O a doua idee vine să evidenţieze faptul că atuncicând statele sau organizaţiile internaţionale inter-statale sunt incapabile să gestioneze adecvat difer-enţele interne sau cele de conexiune (care rezultă dinraportarea la ceilalţi actori individuali ai mediului de se-

Managementul diferenţelorşi Strategia de SecuritateNaţională a României

----------------------------------------------- Col. drd. Dumitru Lăudatu, mr. Gabriel Ciupitu

- 97 -

curitate) diferenţele socio-strategice tind să evoluezespre conflicte iar riscul insecurităţii devine real.

O a treia subliniere are în vedere faptul că lumeaglobală este în echilibru iar securitatea internaţionalăeste reală doar atunci când gestionarea diferenţelorse realizează pe versantul conlucrării comunitare şicoeziunii umane. În schimb, gestionarea beligenă adiferenţelor la nivel mondial sau evoluţia conflictualăliberă a diferenţelor dintre state sau coaliţii genereazăinsecuritate şi conflict.

Complementaritatea abordărilor şi a soluţiilor identi-ficate pentru raportul intern – extern în planul proce-selor securităţii ne dezvăluie faptul că strategia desecuritate nu dezvoltă o competiţie între logica inte-grării europene şi euroatlantice şi logica diferenţierii,a căutării şi afirmării identităţii naţionale. Proiectândcăile construcţiei unui ”viitor sigur şi prosper pentruromâni”, Strategia de securitate este în acelaşi timpatât o strategie de management a diferenţelor deconexiune pe versantul conlucrării comunitare, cât şiuna de gestionare coezivă a diferenţelor interne. Ra-portările frecvente la termeni cum sunt colaborare, co-operare, comunitate europeană şi euroatlantică pe deo parte, şi la naţional, român, identitate, intern, etc pede altă parte, ne direcţionează spre o astfel deînţelegere.

Convergenţa termenilor diferenţelor este condiţion-ată în plan extern de procesele de perfecţionare a ca-pacităţii Uniunii Europene şi OrganizaţieiNord-Atlantice de a reconstrui securitatea prin cooper-are, parteneriat strategic şi bună vecinătate. Româniaîşi asumă un rol „activ şi constructiv” în organizaţiileinternaţionale astfel încât în plan regional şi european„să fie o punte de legătură între civilizaţii, interese eco-nomice şi culturale diferite” 3 confirmând încă odatădorinţa de depăşire a expresiei statistice dată de di-mensiunea economică, demografică sau militară a ţăriinoastre în arhitectura de securitate.

Şi în procesele de securitate avem de a face cu „unechilibru dinamic al raportului dintre identitate şi difer-enţă în care termenii nu pot fi actualizaţi şi virtualizaţiîn mod absolut” 4.

România îşi propune să participe la construcţia se-curităţii naţionale prin măsurile interne de valorificarea potenţialului pozitiv, evolutiv al diferenţelor care-iprezervă identitatea naţională şi asigură existenţa sig-ură a statului român. Totodată, participă activ la ges-tionarea afacerilor globale concentrându-se pe ceeace este vital şi relevant pentru securitate, special-izându-se pe roluri strategice. Contextul extern estecel al cooperării pentru construcţia securităţii europeneşi regionale în cadrul oferit de integrarea euroatlantică.Asemenea Strategiei Europene de Securitate, Strate-gia Naţională vizează cooperarea prin adoptarea demăsuri pro-active şi dezvoltarea capacităţii de antici-pare, de preîntâmpinare, prevenire şi combatere efi-cientă a noilor riscuri şi ameninţări.

În cazul eşuării soluţiei coezive a situaţiilor conflict-

uale – practic în situaţia alunecării spre o soluţie beli-genă a complexului de diferenţe – se prevede uti-lizarea forţei. Aceasta este însă ultima soluţie („înultimă instanţă”) şi alături de legalitate („conform cu lit-era şi spiritul dreptului internaţional”) trebuie să în-deplinească şi criteriul proporţionalităţii („cu natura,urgenţa şi caracteristicile riscurilor şi ameninţăriloridentificate”).

Strategia de securitate naţională prevede con-tracararea eficientă a ameninţărilor şi pericolelor „in-diferent de distanţa faţă de frontiere/, ... /inclusiv înzonele generatoare de terorism”. Această opţiune deangajare pro-activă este reflectarea obligaţiilor rezul-tate din calitatea de membru al comunităţii europeneşi euroatlantice, dar rezultă şi din nevoia de a-şi orga-niza adecvat securitatea şi apărarea naţională.

Construcţia identităţii europene şi euroatlanticeporneşte de la dublul statut de ţară membră a UE şiNATO. Procesul istoric de integrare ridică problemede găsire a echilibrului optim între ceea ce trebuie sădevină comunitar şi ceea ce trebuie să rămână identi-tar şi să fie consolidat în acest sens.

În domeniul securităţii şi apărării, România sebazează pe două certitudini derivate din dubla poziţiede membru al NATO şi UE. Aceasta înseamnă, înprimul rând, responsabilitate în adoptarea unei atitu-dini raţionale de raliere la punctele de vedere vest-eu-ropene sau americane.

În Strategia de Securitate Naţională se recunoaşteNATO ca „principala structură de apărare colectivă ca-pabilă să garanteze securitatea democratică în spaţiuleuroatlantic” 5 , România beneficiind de efectele soli-darităţii transatlantice, deci de cele mai solide garanţiide securitate din istoria sa. Totodată, prin dezvoltareaşi consolidarea cooperării, România vede Politica Eu-ropeană de Securitate şi Apărare ca principalul cadrueuropean de gestionare a diferenţelor transatlantice.

Procesele de integrare trebuie să utilizeze capaci-tatea evolutivă a mecanismelor diferenţelor care săconserve diversitatea nu ca pe o condiţie asupravieţuirii naţionale, ci ca pe o expresie de sintezăa contribuţiei specifice la o Europă a naţiunilor.

România recunoaşte absenţa unei strategii a orga-nizaţiilor euroatlantice pentru Europa centrală, de estşi de sud-est, lipsă datorată faptului că „europenii dinvestul continentului manifestă adesea, faţă de fraţii lorrăsăriteni, aroganţă civilizatoare şi ignoranţă ge-ografică” 6.

Manifestările beligene din proximitatea estică aRomâniei şi din Balcanii de Vest pot fi explicate atâtprin diferenţele culturale, etnice, psihosociale,îngheţate istoric şi reactivate, cât şi printr-o abordaregeopolitică, în zonă apărând un vid de securitate la în-ceputul anilor ’90.

Accentuând rolul activ al ONU, UE şi OSCE în zonă,România propune o nouă strategie de gestionare adiferenţelor în care „prioritară este înlăturarea bloca-jelor în calea soluţionării diferendelor şi a stărilor de

TEORIE MILITARĂ

- 98 -

tensiune, criză şi conflict”7.Efectele gestionării coezive a diferenţelor socio-

naţionale şi socio-culturale din regiune devin vizibileîn respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentaleale omului, întărirea încrederii, dezvoltarea cooperăriiregionale şi promovarea multiculturalismului. Strategianaţională îl menţionează ca valoare pe care culturaeuropeană o ridică la rangul de valoare perenă aoricărei proiecţii de Europă viitoare.

Democratizarea regiunii, securitatea şi prosperitateavor putea deveni realităţi numai prin dezvoltarea ca-pacităţii organizaţiilor şi statelor de a gestiona difer-enţele socio-strategice fiind vizate, în primul rând,resursele spaţiale, informaţionale, comunicaţionale şisimbolice.

Regiunea Mării Negre, privită ca un coridor cu unfurnizor de securitate şi consumator de energie – co-munitatea euroatlantică la un capăt, şi un furnizor deenergie şi consumator de securitate - arealul OrientulMijlociu - Regiunea Caspică - Asia Centrală la celălaltcapăt, reprezintă un „conector de importanţă strate-gică” în managementul resurselor europene. În acestsens, se afirmă în Strategia de Securitate că Româniava fi o ţară cu un „profil strategic distinct în cadrulNATO şi UE”/, cu o /„vocaţie de contributor activ, sub-stanţial şi predictibil la securitatea internaţională şi re-gională”8.

Mecanismul diferenţelor ce se structurează îmbracătoate cele patru ipoteze: posesia, accesul, procesareaşi valorificarea şi consumul resurselor energetice.

Regiunea este un „virtual poligon periculos” 9 de ex-perimentare a noilor riscuri şi ameninţări şi în actualulcontext socio-istoric, caracterizat „printr-un importantdeficit democratic şi incapacitatea exercitării plenarea atribuţiilor conferite statelor suverane” 10 de a-şi ges-tiona politicile publice interne, în zonă se manifestă în-treaga gamă a diferenţelor sociale. Gestionareaacestor diferenţe este o „responsabilitate primordialăa statelor riverane Mării Negre” care prin „politici in-terne, externe şi de securitate capabile să centralizezefenomenele negative în interiorul propriilor graniţe”,11

dar şi prin abţinerea de la sprijinirea separatismului,extremismului, terorismului şi activităţilor infracţionale,îşi asumă responsabilitatea propriei securităţi.

Patrimoniul comun de valori, interese şi obiective,principiile şi normele împărtăşite şi trăirea în comun aistoriei fac ca diferenţele interne să poată „tinde asimp-tomatic către identitate”.12 Atât complexitatea proce-selor, cât şi sensibilitatea şi vulnerabilitateadomeniului, datorate adresabilităţii directe, centrată peindivid, transformă managementul diferenţelor interneîntr-un important exerciţiu strategic.

Privite prin prisma calităţii şi capacităţii de acţiune aadministraţiei publice, fluxurile de integrare sunt în faptpolitici de gestionare a diferenţelor pentru asigurareacapabilităţii funcţionale cu Uniunea Europeană. Acce-sul la resurse este complementar accesului la pieţeleinternaţionale, iar rezistenţa la fluctuaţiile economicemajore este strâns legată de reducerea decalajelorfaţă de media europeană, ca efecte ale unui manage-ment performant al diferenţelor socio-economice, darşi al diferenţelor socio-strategice, îndeosebi cele carevizează resursele temporale sau energetice.

Prin raportarea la „libera concurenţă” şi la „solidari-tatea socială”, strategia reflectă importanţa gestionăriidiferenţelor pe întregul spectru care începe cu gener-area şi exploatarea divergenţei între termenii diferenţeipână la limita păstrării capacităţii evolutive a difer-enţelor şi, în cealaltă extremă, „cuprinde procese devalorificare a convergenţei, a armoniei dintre termeniidiferenţei”13 până la păstrarea capacităţii sociale dediferenţiere.

Transformarea apărării vizează valorificareaefectelor pozitive ale procesului de reformă, modern-izare şi restructurare străbătut astfel încât să se asig-ure îndeplinirea cerinţelor de integrare în NATO şiUniunea Europeană. Transformarea ArmateiRomâniei devine astfel un important exerciţiu politico-militar, calendarul proceselor de integrare şi raportarela solicitările „apărării comune” şi la cerinţele PoliticiiEuropene de Securitate şi Apărare derulându-se con-comitent cu îndeplinirea misiunilor încredinţate.

Procesul complex de gestionare a diferenţelor socio-strategice cuprinde atât resursele temporale, („să par-curgă la timp etapele planificate” „în conformitate cupriorităţile”, forţe rapid dislocabile), pe cele spaţiale(aflate la confluenţa trecerii de la apărarea teritorială lacea colectivă şi participarea la misiuni internaţionaleconcomitent cu asigurarea „credibilităţii apărării terito-riului naţional”14), cât şi pe cele energetice (unde efici-entizarea utilizării resurselor capătă un rol deosebit).

Resursele simbolice sunt vizate atât de „păstrareaidentităţii etnice şi culturale a românilor de pretutin-deni”, de conexiunile reflectate în buna vecinătate, câtmai ales de tot ceea ce reprezintă valori şi interesenaţionale, securitatea naţională şi manifestareaRomâniei în plan regional şi global, practic tot ceea ceinclude şi rezultă din identitatea naţională.

Calendarul proceselor de interconectare la reţele eu-ropene şi euroatlantice de infrastructură (de transport,energetică, de comunicaţii) şi de management reprez-intă un obstacol major în racordarea ţării noastre lafluxurile europene de persoane, bunuri şi energie. Înstrategie un loc aparte îl ocupă preocuparea guver-nanţilor pentru accesul la resurse prin construcţia deautostrăzi, modernizarea rapidă a infrastructurii fer-oviare, dar şi prin realizarea de noi reţele deaprovizionare cu energie pe rute alternative.

Strategia de Securitate Naţională a României esteo veritabilă strategie de management coeziv al dife-renţelor sociale, acoperind primele trei etape ale in-vestigării şi gestionării diferenţelor, respectiv „definireaindicatorilor de diferenţă; monitorizarea câmpului so-cial (diagnoza) şi evaluarea diferenţelor (a sensului decoagulare a evoluţiilor posibile şi a principalelor cer-inţe)”.

Pe drumul aceleiaşi interpretări, Strategia reprezintăşi baza conceptuală pentru celelalte două etape: ela-borarea unor politici publice de gestionare a dife-renţelor şi managementul diferenţelor prin acte deguvernare.

În edificarea securităţii naţionale, se pleacă de lapremisa că „apartenenţa ţării noastre la comunitateaeuroatlantică reprezintă principala garanţie de securi-tate” cu singura condiţie ca cetăţeanul să se comporteparticipativ şi responsabil, conferind prin trăirea în tri-

- 99 -

nomul democraţie – securitate – prosperitate „ade-vărata substanţă a patriotismului civic, autentic şi pro-fund” .

În încheiere putem concluziona că din perspectivaincidenţei teoriei diferenţelor asupra proceselor de se-curitate, Strategia de Securitate Naţională a Românieireprezintă o proiecţie a managementului diferenţelorpentru a asigura atingerea obiectivelor dezvoltării in-terne şi îndeplinirea angajamentelor externe asumate.

În acest sens, România are un rol dublu: este atâtmanagerul unor diferenţe cât şi unul din termenii core-laţiei sociale de diferenţă pe care organizaţiile şialianţele din care face parte sunt chemate să le ges-tioneze.

-------------------------------------------Bibliografie

1. Claval, Paul. (2001). Geopolitică şi geostrategie. Bucureşti, Ed-itura Corint,

2. Coutaut-Begarie, Herve. Unitatea şi diversitatea culturilor strate-gice în Europa, în Impact Strategic nr.4(21)/2006

3. Georgiu, Grigore. (1997). Naţiune. Cultură. Identitate. Bucureşti:Editura Diogene

4. Hlihor, Constantin. (2005). Geopolitică şi geostrategie în analiza

relaţiilor internaţionale contemporane. Bucureşti: Editura Univer-sităţii Naţionale de Apărare

5. Iacob, Maria. Iacob, Dumitru. (2006). Un model posibil de re-alizare a securităţii şi apărării naţionale prin gestionarea corelaţiilorsociale fundamentale, în volumul Securitatea şi apărarea spaţiuluisud-est european, în contextul transformărilor de la începutul mile-niului III, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare

6. Iacob, Maria. Iacob, Dumitru. (2005). Un model explicativ alsurselor de insecuritate în lumea globală, în volumul Provocări laadresa securităţii şi strategiei la începutul sec.XXI – Comunicare şirelaţii publice, Bucureşti: Editura Universităţii Naţionale de Apărare

7. Kissinger, Henry. (2002). Diplomaţia. Bucureşti: Editura BIC All8. Kissinger, Henry. (2007). Bucureşti: Interviu în Cotidianul nr.263

(4995) din 17.12.20079. Kolodziej, Edward A. (2007) [2005] Securitatea şi relaţiile inter-

naţionale10. Urs, Altermatt. (2000). Previziunile de la Sarajevo. Etnonaţion-

alismul în Europa. Iaşi: Editura Polirom11. Strategia Europeană de Securitate, Bruxeles, (2003).

www.iss.europe.eu12. Strategia de Securitate Naţională a României, (2006). în

http:presidency.ro13. The OSCE Strategy to Address Threats to Security and Sta-

bility in the Twenty-first Century, Maastricht Ministerial Meeting,2003, în Impact Strategic (18)/2006

Rolul şi funcţiile resurselorumane în cadrul securităţiinaţionale

“Nu există probleme.Există doar soluţii.Spiritul omului inventează după aceea probleme”

ANDRE GIDE

---------------------------------------------- Locotenent-colonel drd. Elena PERICLE

Mediul strategic de securitate în secolul XXI

Modificările din mediul strategic de securitate, carac-terizat de schimbări majore şi de o dinamică rară, pre-cedat de evenimente numeroase, greu previzibile şide o evoluţie periculoasă a tensiunilor, provocărilor şiriscurilor care generează conflicte, reprezintă totatâtea elemente determinante pentru analiştii politicişi militari, conducerile statelor şi diferitelor organizaţii

în a redefini strategiile acestora asupra securităţii şiapărării, în care un loc important revine aspectelor ac-tuale şi de perspectivă ale soluţionării diferitelor con-flicte.

Eforturile individuale sau colective ale statelor şi or-ganizaţiilor internaţionale în direcţia menţinerii stabil-ităţii şi securităţii regionale au la bază dialogul,utilizarea mijloacelor paşnice, nonviolente, de naturăpolitică, diplomatică şi econo¬mică, ce se dovedesc

Începutul mileniului trei este marcat de transformări majore şi profunde ale mediului de securitate.Lumea a devenit tot mai complexă. Fenomenul globalizării se afirmă tot mai mult ca fiind ireversibil.Sporirea vitezei de reacţie la stimuli interni şi externi se datorează interconectării tot mai accentuate aeconomiilor naţionale atât în sisteme economice regionale, cât şi în cadrul celui global. Acest fenomengenerează modificări importante în planul perceperii stării de securitate la nivel naţional şi internaţionalde către liderii politici, opinia publică şi mass-media din diferite state ale Europei şi de pe alte continente.

tot mai eficiente. Totuşi, instrumentele militare, înformele lor de manifestare extremă, inclusiv războiul,rămân ca o soluţie de ultimă instanţă pentrurezolva¬rea disputelor în care sunt implicate atâtstatele, organizaţiile interguvernamentale, cât şi actoriinonstatali.

Securitatea statelor europene, ca parte componentăa securităţii globale, nu mai este ameninţată de izbuc-nirea unui conflict militar de proporţii. Se menţin totuşinumeroase focare de tensiune şi criză, fiind posibilăizbucnirea unor conflicte locale de mică intensitate. Peviitor, accentul se va deplasa tot mai mult de lariscurile de natură militară la cele asimetrice, de naturănemilitară.

Procesul de globalizare, care poate fi definit ca inte-grare transnaţională, este în continuă dezvoltare, as-pect demonstrat de cele două procese istorice deextindere petrecute în anul 2004, a celor două organi-zaţii de securitate, NATO şi UE, precum şi de perspec-tiva evoluţiei raporturilor dintre acestea.

În cadrul acestora se manifestă o serie de tendinţede „globalizare a securităţii" prin mecanismele de im-plicare militară ale SUA, coaliţiilor, precum şi a NATOîn diferite regiuni ale lumii. Aceste evoluţii ale măsurilorde securitate se dezvoltă pe două dimensiuni princi-pale, respectiv una „reactivă" (prin declanşarea şi an-gajarea în intervenţii militare împotriva unor stategeneratoare de riscuri) şi o alta, relativ nouă, „anticipa-tivă şi preventivă", legată de abordarea într-o manierăextinsă a surselor de risc, prin lansarea unor formulede parteneriat.

Fenomenul globalizării este caracterizat de incapac-itatea eliminării inegalităţilor sociale şi de dezvoltareeconomică, iar proiectele de asistenţă internaţionalăîn zonele aliate în dificultate vor fi extinse.

Mediul actual de securitate este definitoriu pentruconstruirea şi întreţinerea stării de securitate, întrucâteste caracterizat de fenomene şi procese social-politice care relevă un grad ridicat de instabilitate, im-previzibilitate, manifestarea unor noi riscuri şiameninţări, mai ales asimetrice, redefinirea relaţiilordintre marile puteri precum şi creşterea libertăţii deacţiune a actorilor statali şi non-statali.

Neliniştitor şi impredictibil, noul mediu de securitatenecesită o abordare concretă şi determinată a noilorameninţări şi riscuri transfrontaliere şi asimetrice. Întimpul războiului rece şi în perioada următoareprăbuşirii Uniunii Sovietice, problematica ameninţărilorla adresa securităţii era tratată din perspectiva naţion-ală, cu accent pe pericolul reprezentat de inamicicunoscuţi, clar identificaţi; chiar şi problemeletransnaţionale - terorismul, crima organizată, prolifer-area, traficul de droguri - erau abordate din perspec-tiva statului. Această viziune a orientat politicanaţională de securitate a marilor puteri către acţiunidestinate influenţării comportamentului şi atitudiniicelorlalte state prin intimidare, demersuri, sancţiunieconomice, asistenţă militară etc, punându-se accen-

tul pe puterea militară, ca garanţie a securităţiinaţionale. În prezent, acest mod de abordare aameninţărilor din perspectiva statului rămâne necesar,dar nu suficient, întrucât nu mai acoperă întregul spec-tru de ameninţări.

Globalizarea a creat noi condiţii, care minimalizeazăimportanţa graniţelor naţionale, iar ameninţarea bipo-lară a fost înlocuită de un set divers şi multipolar deameninţări, generate şi de situaţiile de conflict.

Se poate argumenta că procesul de globalizare a în-ceput să spargă organizarea pe verticală a culturilor.Cele care par să ia naştere sunt culturi orizontale,provenite din reţele transnaţionale, iar în unele cazurisunt bazate pe interese şi scopuri a căror coagulare şiconcretizare ar constitui ameninţări la adresa secu-rităţii statale şi stabilităţii regionale sau globale. Astfel,reţeaua de fond a principalelor riscuri şi ameninţări laadresa securităţii statale, regionale şi chiar globaleeste formată prin dezvoltarea activităţii unor grupuriconstitute în jurul unor interese specifice, divergenteori antagoniste în raport cu interesele naţiunilor în in-teriorul cărora acţionează, fiind, astfel, periculoasă şipentru alte state. Grupurile cele mai periculoase suntorganizate după regulile activităţii clandestine -criptare şi securizare a comunicaţiilor. Aceste structuritind să prolifereze şi să se dezvolte preluând dinpotenţialul de putere al statelor în care s-au constituit,prin parazitarea diverselor paliere ale vieţii sociale,politice şi economice.

Tot pe parcursul ultimului deceniu s-a asistat la o re-naştere a terorismului, pe o arie de acţiune şi cu ungrad de violenţă cu adevărat internaţionale, având caprincipal motor extremismul islamic. Susţinătorii şi par-tizanii acestui tip de înţelegere a Islamului sunt, înprezent, activi în mai multe regiuni, printre care senumără America de Nord, Europa, Orientul Mijlociu,Africa de Nord, Asia Centrală şi, într-o măsură maimică, America Latină. Iniţiativele internaţionale în luptaîmpotriva terorismului ar putea avea consecinţe vastepentru unele dintre aceste regiuni, pe măsură ce efor-turile nu se vor mai concentra asupra Afganistanuluişi Irakului.

În prezent, terorismul atacă mecanismele lumii civi-lizate, fiind un fenomen mult mai complex chiar decâtrăzboiul, care trebuie studiat şi aprofundat nu doarpentru a-i limita efectele şi a-i pedepsi pe cei vinovaţi,ci îndeosebi pentru a-i înţelege şi a-i eradica mecan-ismele şi cauzele.

În cazul în care evoluţiile actuale îşi vor păstra cur-sul, în lipsa intervenţiei unor factori exogeni cu rol reg-ulator, se anticipează mai multă instabilitate, ale căreiefecte se vor resimţi la nivel global prin migraţie şicriminalitate, mai multe „state eşuate”, cum a fost Af-ganistanul, mai multe acte teroriste, intensificarea pro-liferării armelor de distrugere în masă şi a traficuluiilegal cu armament convenţional - întrucât reprezintăsurse de câştig şi de putere.

De asemenea, principalele tendinţe în ceea ce

TEORIE MILITARĂ

- 100 -

- 101 -

priveşte stabilitatea mondială rămân globalizarea,schimbările democratice, dezvoltarea rapidă a tehnicii,proliferarea, conflictele etnice, resursele limitate, ur-genţele umanitare. Globalizarea, desfăşurându-seconcomitent cu afirmarea unor noi lideri planetari, fa-vorizează apariţia şi proliferarea unor ameninţări şiriscuri asimetrice ale căror efecte negative sunt res-imţite de numeroase ţări, de aceea soluţionareaameninţărilor ce au caracter global necesită un gradsuperior de concertare internaţională.

Cu cât lumea se diversifică şi se ierarhizează, cuatât mai numeroase şi mai acute devin ameninţărilede tip asimetric. Pentru că asimetrie înseamnă difer-enţă, adică posibilitatea de a acţiona şi de a reacţionadiferit, cu scopul de a surprinde, a distruge, a câştigainiţiativa strategică şi libertatea de acţiune şi, în con-secinţă, de a învinge.

În acest context, este posibil să prolifereze „teroris-mul nesângeros”, terorismul cibernetic, cel psihologicşi cel mediatic. Acest tip de terorism nu mai este „armasăracului”, ci, dimpotrivă, arma omului foarte bine in-struit, dar cu ambiţii nesatisfăcute, nemulţumit demodul cum evoluează lumea sau de rolul pe care-ljoacă el în viitorul „sistem de comandă” şi control alplanetei. De aceea, este posibil ca, în procesul mon-dializării economiei, informaţiei şi culturii, acţiunile detip terorist să vină nu numai din partea lumii interlopeşi a crimei organizate, ci şi din partea unor grupuri deinterese.

De asemenea, deosebit de actuală este amplificareaterorismului cu caracter etnic şi religios, aflat la orig-inea unui mare număr de incidente care s-au produsîn lume în decursul ultimilor ani.

Un alt fenomen generator de ameninţări la adresasecurităţii naţionale şi globale îl constituie crima orga-nizată.

Efectele insidioase şi de importanţă crescândă alecriminalităţii transfrontaliere sunt resimţite în lumea în-treagă. Aceste organizaţii deţin puterea şi mijloacelenecesare pentru a exercita o influenţă specifică om-niprezentă. Nici o frontieră nu este impenetrabilă pen-tru aceste reţele organizate, care eludează oriceelemente de suveranitate naţională.13 Aceste puter-nice asocieri cu caracter criminal şi fluxurile financiaresubterane pe care le generează prin activităţi ilegaleconstituie una dintre principalele ameninţări la adresasiguranţei oricărui stat sau regiuni.

Adâncirea decalajelor economice dintre statele dez-voltate occidentale şi celelalte state se produce maiales la nivelul globalizării producţiei, comerţului, fi-nanţelor. Pericolele care însoţesc acest fenomen sereferă la dezechilibre interne în statele Uniunii Eu-ropene, la creşterea ratei infracţionalităţii şi scădereagradului de siguranţă a populaţiei, la extinderea activ-ităţii reţelelor crimei organizate de la est spre vest, pre-cum şi la costuri suplimentare deosebite pentrusecurizarea frontierelor. Astfel, migraţia ilegală reprez-intă o importantă ameninţare asimetrică în contextulproliferării terorismului internaţional.

Confruntările recente au evidenţiat schimbări pro-funde în fizionomia conflictelor, evidenţiindu-se tot maiclar asimetria acestora şi aplicarea extinsă atehnologiilor informaţionale de către marile puteri. În

prezent, dominarea spectrului informaţional este la felde critică precum era în trecut ocuparea terenului saudominarea spaţiului aerian. Din acest motiv, actoriitradiţionali ai relaţiilor internaţionale, căutând să-şiasigure noi mijloace pentru a-şi promova interesele,au dezvoltat conceptul de război informaţional capotenţial instrument de putere în relaţiile interstataleactuale.

Războiul informaţional vizează structurile de-cizionale ale adversarului, nu atât pentru a le distrugesau paraliza, cât mai ales pentru a le influenţa proce-sele decizionale. Astfel, se face trecerea de la stadiulde violenţă organizată la cel de influenţare ostilă.

În prezent, nici o ţară din lume, nici chiar SUA, nu-şimai poate asigura securitatea prin forţe proprii.Susţinerea exclusiv prin forţe proprii a eforturilor des-tinate prezervării securităţii naţionale, ca şi aplicareaprincipiilor echilibrului puterii, au făcut loc, din ce în cemai mult, eforturilor bazate pe cooperare internaţion-ală în scopul promovării stabilităţii zonale, regionale şimondiale.

Progresele procesului de globalizare nu au dus ladiminuarea sau chiar disoluţia rolului statului naţional,aşa cum se credea înainte de încetarea războiuluirece. Statul-naţiune va constitui în continuare un ele-ment de referinţă pentru oameni, pentru că este un locîn care oamenii simt o legătură firească, reciprocă,deoarece împărtăşesc aceeaşi limbă, aceeaşi religie,acel ceva suficient de puternic încât să-i lege şi să-ifacă să se simtă diferiţi faţă de alţii. Statul este osoluţie pentru criza de identitate.

În acelaşi timp, chiar dacă considerăm viabilă, într-un anumit orizont temporal, teza conducerii la nivelglobal, trebuie să admitem că în acest moment doarEuropa are posibilitatea de a ajunge la un sistem post-stat-naţiune.

Raportat la evoluţiile de pe scena internaţională, laglobalizarea economiei - determinată de emergenţapieţelor, la menţinerea în continuare a intereselor desecuritate naţională şi la impactul factorilor de mediu,apreciem că pe termen scurt şi mediu vor continua săse manifeste, în paralel, conceptele de „securitate in-ternaţională”, respectiv de „securitate globală”.

Climatul de „securitate globală” va fi astfel determi-nat de necesitatea unor eforturi comune ale actorilorinternaţionali - statali şi nonstatali - de a răspundeameninţărilor asimetrice, determinate de factorii de-mografici, pauperizarea populaţiei, factorii de mediu,diminuarea resurselor energetice ale globului, im-pactul asupra economiei mondiale - determinate deevoluţiile imprevizibile ale acestora.

Resursele umane şi zonele de intereseopolitic şi geostrategic pentru România

Geopolitica1, în toate timpurile, a fost construită, priv-ită şi tratată în termeni de poziţie, de putere, de interesşi de confruntare pe un spaţiu geografic şi pentru unspaţiu geografic. Nu există geopolitică acolo unde nuexistă interes de putere, raporturi de putere şi confrun-tări pentru putere şi influenţă.

Marii geopoliticieni ai lumii au fost, în principal, ger-

mani, britanici şi americani. Unii au creat teoria spaţi-ului vital (Friedrich Ratzel), alţii pe cea a germanităţii,mai exact, a spaţiului de viaţă (Karl Haushofer), alţiipe cea a pivotului geografic, a heartland-ului (Harold F.Mackinder) şi, legat de aceasta din urmă, teoria roluluimarginilor (rimland), ca îngrădire, îndiguire şi limitarea puterii pivotului, chiar de distrugere a acestuia.

În lucrarea sa intitulată Spaţiul vital, publicată în1902, Friedrich Ratzel identifica şapte legi referitoarela expansiunea unui stat:

- creşterea spaţială este determinată de dezvoltareaculturii, ceea ce justifică expansiunea în detrimentulpopoarelor vecine mai puţin avansate;

- întinderea spaţială a unui stat este proporţionalăcu puterea economică şi comercială a acestuia şi sejustifică prin ideologia sa, în sensul că expansiuneaeste o problemă de mijloace şi de voinţă;

- dezvoltarea spaţială se autoalimentează; ea se re-alizează prin absorbirea unor entităţi politice mai puţinimportante;

- frontiera unui stat este vie; ea marchează limiteletemporare ale statului respectiv între două faze de ex-pansiune;

- logica geografică este predominantă faţă de ori-care alte consideraţii în procesul de expansiune a unuistat;

- expansiunea este favorizată de proximitatea unorentităţi politice mai puţin importante (statul nu se poateextinde, nici dezvolta, dacă vecinii săi sunt egali în put-ere cu ei);

- mişcarea este alimentată de generalizarea expan-siunilor teritoriale (cuceririle teritoriale ale statelor ri-vale accentuează necesitatea expansiunii statuluirespectiv)2.

Aceste sensuri date de Ratzel geopoliticii, prin legileenunţate de el, creează de la început o viziune unila-terală, simplistă a acestei discipline. Chiar dacă nu e-xistă geopolitică acolo unde nu există interes deputere, trebuie să subliniem că interesul nu se exprimănumai în puterea ofensivă, în puterea expansionistă,cuceritoare, ci şi în puterea de a se opune expansiunii,în puterea de a reacţiona. Deşi, de-a lungul mileniilor,puterea expansionistă, cuceritoare nu s-a diminuat, ci,dimpotrivă, s-a amplificat, chiar dacă obiectivele ei,azi, sunt exprimate în alţi termeni, s-a amplificat, înaceeaşi măsură (dar nu suficient pentru a opri nouaexpansiune geografică) şi puterea de reacţie la expan-siune.

Puterea de reacţie la expansiune este de două feluri:puterea ofensivă (expansionistă) de reacţie şi putereaidentitară de reacţie.

Puterea ofensivă de reacţie este, deopotrivă, expan-sionistă şi identitară, în timp ce puterea identitară dereacţie este doar identitară.

Karl Haushofer este cel căruia se consideră că i sedatorează interzicerea geopoliticii în perioada 1948-1980, datorită faptului că ideile sale cu privire la ger-manitate (Deutschtum) şi la spaţiul de viaţă

(Lebensraum, termen pe care unii l-au tradus, în modgreşit, prin conceptul de spaţiu vital), au fost folositepentru expansiunea hitleristă. Haushofer a fost gen-eral în armata germană, pe care a părăsit-o, profunddezamăgit, în 1918. De atunci, s-a preocupat degeopolitică, pe care a definit-o ca pe o „conştiinţă ge-ografică a statului”.

Haushofer considera că statul trebuie să-şi material-izeze în mod liber şi eficient virtuţile sale. Pentruaceasta, statul trebuie să fie suficient de puternic dinpunct de vedere economic (să fie autarhic econom-iceşte), pentru a-şi permite o neîngrădită libertate deacţiune. Expansiunea statului trebuie să se facă, înconcepţia sa, pe seama statelor mai puţin dezvoltatedin punct de vedere demografic şi economic, ceea ceexprima, de altfel, viziunea lui Ratzel. Desigur,Haushofer, frustrat de deznodământul Primului RăzboiMondial, viza, prin concepţia sa geopolitică, expansi-unea Germaniei, realizarea Germaniei mari. De aici,până la planurile necugetate ale lui Hitler nu mai eradecât un singur pas.

Astăzi, conceptele de putere, de expansiune, despaţiu de viaţă par a nu se mai pune în aceiaşi termenica acum aproape un secol. Este doar o aparenţă. Lao analiză atentă, se poate constata că interesele vitaleale puterilor ofensive ale planetei nu s-au schimbat, cidoar s-au nuanţat, s-au adaptat adică la noua filozofiede reţea pe care o impune globalizarea informaţiei,economiei şi relaţiilor internaţionale, precum şicreşterea funcţiei disuasive a armamentului strategicnuclear şi non-nuclear.

Pentru a identifica concret şi corect rolul factoruluiuman în raport cu zonele de interes şi zonele de in-teres în raport cu noua fizionomie a relaţiilor inter-naţionale, este necesar să se facă referiri, mai întâi,pe scurt, la principalele tipuri de interese care se man-ifestă, la ora actuală, în lume şi pe continentul euro-pean.

Toate interesele, indiferent de domeniul la care s-arreferi, sunt de natură politică. Evident, este vorba denuanţarea politicii, în sensul că, orice domeniu al acţi-unii umane are o componentă politică.

Unele dintre aceste interese sunt exprimatetranşant, în cadrul unor documente oficiale alestatelor, alianţelor, coaliţiilor, organizaţiilor şi organis-melor internaţionale şi regionale. Desigur, nu tot-deauna aceste interese exprimate tranşant sau maisubtil în cadrul unor politici adecvate coincid în în-tregime cu cele reale. De regulă, nu este dată public-ităţii întreaga paletă a acestor interese sau, în unelecazuri, formularea lor este făcută în aşa fel încât săcreeze încredere şi siguranţă, dar să nu elimine şi alteposibile formulări, în cadrul aceleiaşi arii sau în zoneadiacente.

De fapt, adevărata confruntare a entităţilor umanede pe planetă se duce zi de zi în sfera intereselor. Eaeste mereu aceeaşi, doar mijloacele diferă.

Printre principalele interese globale, în actualele

- 102 -

TEORIE MILITARĂ

- 103 -

conjuncturi, avându-se în vedere provocările, peri-colele, ameninţările, vulnerabilităţile sistemelor şi pro-ceselor actuale şi viitoare, riscurile asociate, asumate,impuse sau aleatoare, în dinamismul acestora, arputea fi situate, fără îndoială, şi următoarele:

- controlul şi gestionarea eficientă a oricărei situaţiigeneratoare de violenţă haotică, extensibilă, ce arputea degenera într-o confruntare de mare amploare,cu folosirea armelor de distrugere în masă;

- reducerea conflictualităţii, prin parteneriate strate-gice, extinderea Alianţei Nord-Atlantice şi a Uniunii Eu-ropene, prin creşterea rolului organizaţiilor şiorganismelor internaţionale şi regionale;

- identificarea şi prevenirea provocărilor, pericolelor,ameninţărilor asimetrice, îndeosebi a celor de naturăteroristă şi insurgentă, a celor care agresează şi punîn primejdie viaţa şi fiinţa umană, precum şi a vulner-abilităţilor şi riscurilor legate de acestea;

- protecţia mediului, a litosferei, hidrosferei, atmos-ferei şi ionosferei;

- realizarea unor sisteme de prevenire, acţiune,reacţie şi supravieţuire în caz de calamităţi şi dezastre,protejarea fiinţei umane şi a valorilor create deomenire etc.

După cum se deduce, aceste interese globale sunt,în acelaşi timp şi interese vitale pentru omenire.

Mulţimea intereselor regionale, naţionale şi trans-frontaliere (internaţionale) se înscrie în aceeaşi arie cucele enunţate mai sus, dar conţine şi unele intereseparticulare sau speciale, legate de zona sau de zonelerespective.

Interesele generale şi vitale ale Uniunii Europeneconţinute atât în Politica Europeană de Securitate şiApărare şi în Strategia Europeană de Securitate, darşi în alte documente, cuprind, în afară de celeenunţate mai sus, şi următoarele:

- integrarea spaţiului european şi realizarea unităţiidepline a continentului european;

- gestionarea focarelor de crize şi conflicte şi, înfinal, anihilarea completă a acestora;

- accesul la sursele de energie şi la sistemul depieţe;

- realizarea unei vecinătăţi prietenoase şi non-con-flictuale;

- consolidarea monedei unice europene.Interesele generale şi vitale ale tuturor ţărilor se în-

scriu, în principiu, în aceeaşi arie care cuprinde urmă-toarele elemente:

- stabilizarea mediului de securitate, controlul con-flictualităţii şi prevenirea războiului;

- integrarea în circuitul mondial al informaţiei,tehnologiei şi valorilor;

- accesul la resurse şi la pieţe;- consolidarea unităţii şi securităţii arealului.Interesele vitale ale României pot fi identificate atât

în documentele oficiale ale statului român – Consti-tuţia, Strategia Naţională de Securitate, programele deguvernare, Strategia militară etc. –, cât şi în sistemul

de legi şi reglementări naţionale, dar şi internaţionalela care ţara noastră este parte.

Printre interesele generale şi vitale ale statuluiromân ar putea fi situate şi următoarele:

- păstrarea şi consolidarea integrităţii teritoriale aţării, concomitent cu integrarea deplină şi benefică înUniunea Europeană;

- menţinerea unităţii şi suveranităţii ţării asupra pat-rimoniului, teritoriului şi valorilor;

- dezvoltarea economică a statului, asigurareabunăstării şi securităţii cetăţeanului;

- păstrarea şi dezvoltarea patrimoniului naţional;- protejarea şi valorificarea raţională a resurselor in-

terne;- accesul la resurse şi la pieţe;- dezvoltarea unor relaţii de bună vecinătate, partic-

iparea, în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Eu-ropene, la elaborarea şi materializarea efectivă apoliticilor şi strategiilor de prevenire a războiului şi aoricărei alte forme de confruntare violentă armată înproximitatea frontierelor româneşti şi europene şi, pecât posibil, în întreaga lume;

- participarea efectivă la realizarea şi consolidareaunei filosofii şi unei fizionomii de reţea, ca suport al se-curităţii şi securizării mediului strategic de interes pen-tru Uniunea Europeană, Alianţa Nord-Atlantică şipentru România.

Chiar dacă ţara noastră este una dintre zonele sta-bile din punct de vedere al securităţii din centrul şi sud-estul Europei, vulnerabilităţile ei sunt încă foarte marişi îmbracă toată gama, de la cele economice şigeopolitice la cele asimetrice.

După 1989, aceste vulnerabilităţi s-au accentuat.Căderea dramatică a economiei, dezvoltarea unorreţele de traficanţi, dezastrul din agricultură, dis-trugerea infrastructurilor, inclusiv a celor critice aucreat o situaţie extrem de gravă de nesiguranţă so-cială cu efecte pe termen lung în ceea ce priveşte de-mografia, natalitatea, speranţa de viaţă, stabilitateapopulaţiei, structura profesională, siguranţa şi securi-tatea socială.

Evident, în aceste condiţii, interesul naţional esteacela de a menţine statutul României de zonă stabilăşi ca factor generator de securitate şi stabilitate în ariade proximitate geografică, prin întărirea autorităţii sta-tului şi a instituţiilor sale.3

Determinări ale evoluţiei strategice şi arteimilitare asupra resurselor umane.

Identificarea, selectarea, pregătirea şi folosirearesursei umane reprezintă una dintre cele mai impor-tante componente – de fapt,cea mai importantă com-ponentă a strategiei forţelor – ale strategiei militare, înspecial, şi ale artei militare în general. Determinărilestrategice ale resursei umane sunt esenţiale, întrucâtfixează orizontul axiologic militar al Forţei, nivelurile deaşteptare, scopurile şi obiectivele efortului din per-spectiva resursei umane. Prin excelenţă, strategia mi-litară este, deopotrivă, o strategie a forţelor, o strategie

a mijloacelor, o strategie a acţiunilor (operaţională) şio strategie a resurselor. Într-o formă sau alta, toateaceste tipuri de strategii – de fapt, componente alestrategiei militare – se raportează, în final, la strategiaforţelor, dându-i acesteia consistenţă, forţă, resurse şivaloare.

Strategia forţelor nu este o strategie a forţelor, îngeneral, ci, la rândul ei, şi ea se împarte, în strategiea forţelor terestre, strategie a forţelor aeriene şi strate-gie a forţelor navale. Pentru fiecare dintre aceste tipuride forţe, se impun anumite principii, anumite reguli,anumite determinări. Ele ţin, pe de o parte, de cer-inţele respectivei categorii de forţe şi, pe de altă parte,de orizonturile de aşteptare politică şi militară (strate-gică, operativă şi tactică) de la aceste categorii deforţe. Tendinţa către întrunire a forţelor, chiar către in-tegralitatea sistemelor militare nu diminuează speci-ficitatea strategică a fiecărei categorii de forţe, ciintroduce doar noi criterii de conexiune, întrucât spaţiulluptei se prezintă, în noile condiţii ale războiului înalttehnologizat, în speţă, ale Războiului bazat pe Reţea,ca un spaţiu integrat.

Cerinţele strategice generale cu privire la resursaumană pot fi împărţite, în opinia noastră, în trei cate-gorii mari: structurale; funcţionale şi acţionale.

Cerinţele structurale rezultă din tipurile de structuride forţe necesare pentru îndeplinirea misiunilor sta-bilite prin constituţie, prin conceptele strategice, prinatribuţiile în cadrul Alianţei Nord-Atlantice şi în cel alUniunii Europene. Fiecare structură îşi creează unmodel de luptător, iar acesta impune anumite reguli deidentificare, selectare, recrutare, pregătire, folosire,perfecţionare şi reconversie a resursei umane. Criteri-ile structurale impuse de categoriile de forţe sunt, con-siderăm noi, de două feluri: cantitative şi calitative.Cele cantitative ţin de necesarul de resurse umane şidefinesc potenţialul demo-militar, înţeles ca numărulmaxim (sau ca procentul) de tineri încorporabili (caprofesionişti) pentru instituţia militară din masa mare atuturor tinerilor. Acest procent este în scădere şi, deşiefectivele armatei s-au redus, probabil că, în viitorulapropiat, dacă nu se iau măsuri foarte serioase, bazade selecţie şi de recrutare se va apropia de un pragcritic. Această tendinţă va fi amplificată şi de lipsa deatractivitate a profesiei militare, ca profesie de risc ex-trem, prost plătită, în raport cu alte profesii mai sigureşi mult mai bine plătite.

Cerinţele funcţionale se referă la ceea ce trebuie săfacă unităţile militare şi militarii profesionişti, cu sis-temele de arme, mijloacele şi resursele puse la dis-poziţie, adică la rolul şi locul armatei în procesul degestionare a crizelor şi conflictelor, în construcţia şidezvoltarea unui mediu de securitate politică, econom-ică, socială şi militară stabil. Definirea foarte exactă afuncţiilor, competenţelor şi atribuţiilor instituţiei militare,în general, şi ale fiecărei categorii de forţe şi, evident,ale fiecărei unităţi are mare importanţă în stabilirea cri-teriilor şi standardelor de selectare, recrutare,pregătire şi folosire a resursei umane.

Cerinţele acţionale sunt, de fapt, cele care au rolulcel mai important în managementul strategic, operativşi tactic al resursei umane. Dacă, spre exemplu, cer-inţele esenţiale ale misiunii unei unităţi sau ale unei

mari unităţi sunt centrate pe expediţionarism, re-crutarea şi pregătirea resursei umane vor fi efectuatedupă anumite criterii, altele decât cele necesare pen-tru resursa umană ale unei unităţi sedentare.

Criteriile de selectare, recrutare, pregătire, folosireşi reconversie a resursei umane vizează toatenivelurile domeniului militar, de la cel al deciziei politiceşi strategice, la cel al acţiunii din spaţiul luptei, adicădin teatrul de operaţii. În esenţa lor, aceste criterii suntde nivel strategic.

----------------------------------------

Note:

1. Termenul geopolitică a fost folosit pentru prima oară, într-un ar-ticol publicat în 1901, de suedezul Rudolf Kjellen. Prin lucrarea saStatul ca o formă de viaţă, publicată în 1916, el a conturat deja sen-sul şi aria de cuprindere a acestei noi discipline. Termenul degeopolitică a fost preluat şi de alţii, îndeosebi de germanii KarlHaushofer şi Friedrich Ratzel, acesta fiind, de fapt, primul care ateoretizat geopolitica.

2. www.stratisc.org/cours_lizellmann_tdm.html, Alain Litzellmann,Géopolitique du Pacifique. (curs ţinut la Şcoala de Înalte Studii In-ternaţionale din cadrul Şcolii Superioare de jurnalism, Universitateadin Paris. Colonelul (r) Alain Litzellmann este specialist în relaţii in-ternaţionale. Vorbeşte rusa şi chineza. A condus Departamentul derelaţii internaţionale la şcolile Saint-Cyr-Coetquidan, apoi cursul degeopolitcă şi de strategie la Colegiul Interarme de Apărare, care re-grupează „vechile şcoli de război” care asigură perfecţionarea ofiţer-ilor din Forţele terestre, Forţele aeriene, Forţele navale şiJandarmerie, precum şi ofiţeri din 70 de state.

3. Hotărâre nr. 196 din 17/03/2005 privind aprobarea StrategieiMinisterului Administraţiei şi Internelor de realizare a ordinii si sigu-ranţei publice, pentru creşterea siguranţei cetăţeanului şi prevenireacriminalităţii stradale, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 243din 23/03/2005

Bibliografie

LEFTER V., MANOLESCU A., Managementul resurselor umane,Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995;

NICOLESCU O., VERBONCU I.- Management, Editura eco-nomică, 1999

NICOLESCU O. – Management comparat, Editura economică,1997;

• BARBU, VICTOR, Managementul resurselor umane din ArmataRomâniei în procesul de integrare în NATO, Vol. 2 – Negocierea şiratificarea protocolului de aderare, Editura Printeuro, Ploieşti, 2005.

• COVEY, S., R., Managementul timpului sau cum ne stabilimpriorităţile, Editura Alfa, Bucureşti, 2000.

• DUŢU, PETRE, MOŞTOFLEI, C., SARCINSCHI, ALEXANDRA,Profesionalizarea Armatei României în contextul integrării în NATO,Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti,2003.

• EPPERSON,A.RALPH, Noua ordine mondială, Editura Alma,Bucureşti,1997.

• FISCHER, C., D., Human Resource Management, HoughtonMiffin Company, Boston, 1996.

TEORIE MILITARĂ

- 104 -

Primul Mareşal român, dar al armatei imperiale ruse, a fost regele Carol I(Domn al României, în perioada 10 mai 1866 – 14 martie 1881 şi Regeal României în perioada 14 martie 1881 – 27 septembrie 1914).

Regelui Carol I i s-a conferit demnitatea de Mareşal al armatei imperialeruse, la 17 septembrie 1912, cu ocazia aniversării a 50 de ani de aparte-nenţă a regelui Carol I la R. II Dragoni al armatei prusiene, regiment carepurta numele de „Împărăteasa Alexandra a Rusiei”.

În telegrama pe care ţarul Nicolae al II-lea o trimite regelui Carol I, seconsemnează: „Astăzi, cu prilejul aniversării a 50 de ani de serviciu alMaiestăţii Voastre Regale, împins de un sentiment de sinceră recunoşti-inţă pentru serviciile pe care Ţara Voastră le-a adus Rusiei în gloriosul an1877, când Maiestatea Voastră, în fruntea vitezei sale armate, a luptatalăturea de neuitaţii mei tată şi bunic, pentru aceaşi cauză atât descumpă ambelor noastre naţiuni şi recunoscând înaltele capacităţi mil-itare ale Maiestăţii Voastre, îi confer bastonul de mareşal al armatei mele,ca o recunoscătoare amintire a frăţiei de arme dintre popoarele noastreşi ca semn de adânc respect pentru vechiul nostru aliat. NICOLAE”.

După cum se ştie, Domnitorul Carol a fost comandantul forţelor româno– ruse pe frontul de la Plevna, având ca şef de stat major pe generalul rusP.D. Zotov şi ca ajutor pe generalul român Alexandru Cernat, comandantal trupelor române de operaţii (≈ 38.000 de ostaşi).

ISTORIE, CULTURĂ

- 105 -

Demnitari şi demnităţi

Mareşali românişi însemnele acestora---------------------------------------------- Col. (r) Ştefan SAMOILĂ,preşedintele Secţiei Braşov a Societăţii Numismatice Române

În decursul zbuciumatei sale istorii militare, România, a avut şapte Mareşali, din care şase ai armateiromâne: Regele Ferdinand I, Regele Carol al II-lea, Generalul Alexandru Averescu, Generalul ConstantinPrezan, Regele Mihai I, Generalul Ion Antonescu (în ordinea atribuirii acestei demnităţi) şi unul al armateiimperiale ruse, Regele Carol I. Dintre personalităţile străine, demnitatea de „Mareşal al României” i-a fostatribuită numai Regelui Alexandru I al Iugoslaviei.

În Europa, demnitatea de mareşal 1 a fost instituită pentru prima dată în Franţa, în timpul domniei lui FilipII August (1180 – 1223), calitate ce a fost desfiinţată, în 1793, în timpul primei Republici franceze(21.09.1792 – 27.07.1794), şi reînfiinţată de Napoleon I (1769 – 1821), împărat al Franţei (1804 – 1814 şi1815) care a investit cu aceast prestigiu conducătorii armatelor sale (Augereau, Bernadotte, Berthier,Brune, Davout, Jourdan, Lannes, Marmont, Murat, Ney, Soult).

� Carol I

� Ferdinand I de România

- 106 -

ISTORIE, CULTURĂ

Solemnitatea înmânării bastonului de mareşal, de către marele duceNicolae Mihailovici, s-a desfăşurat la Palat Regal din Bucureşti, în ziua de28 noiembrie 1912.

Gradul de mareşal al armatei imperiale ruse - în fapt, cu titulatura exac-tă de feldmareşal 2 - reprezenta cel mai înalt grad din cele 13 clase degrade existente la aceea dată în Rusia. A fost înfiinţat de Petru cel Mareîn 1699 şi acordat doar pentru 30 de personalităţi între care comiteleSeremetieff (primul căruia i s-a acordat demnitatea, pentru că s-a evi-denţiat în războiul ruso-suedez din 1700), ducele de Wellington (dupăbătălia de la Waterloo din 18 iunie 1815), Frederic Wilhelm al Germaniei(după războiul franco-prusian din 1870) şi Moltke, feldmareşal german.

Gradul de mareşal este cea mai înaltă expresie a ierarhiei militare,corespunzându-i distincţia civilă de cancelar al Imperiului.

Însemnul de mareşal constă din două bastoane de metal încrucişate şiaplicate pe epoleţi. Bastonul de mareşal are formă cilindrică, cu lungimeade 48,5 cm şi un diametru de 4,5 cm, este din aur, fiind înconjurat, spi-ralat, cu şiruri în relief de ramuri (intercalate) de stejar şi laur, în smalţverde. La ambele capete prezintă câte două inele din câte un întreit şir dediamante. Între aceste inele, pe o parte, este reliefat – tot în diamante –câte un vultur bicefal rus, pe pieptul căruia este reprezentat, pe un fondde smalţ roşu, icoana Sfântului Gheorghe, iar pe partea opusă se aflăcâte o cunună de lauri, în diamante şi smaralde.

În România, demnitatea de mareşal a fost instituită la Iaşi, în toamnaanului 1918. În acest an, Guvernul generalului Coandă hotăra ca RegeleFerdinand I, în calitatea sa de Comandant Suprem al Armatei Române înRăzboiul de întregire naţională (1916 – 1918), să fie înălţat la rangul demareşal. 3

Solemnitatea înălţării la gradul de mareşal va avea loc în 18 noiembrie1918, pe Dealul Mitropoliei din Bucureşti, unde în asistenţa mulţimii, aînalţilor demnitari, a Mitropolitului Pimen al Moldovei, a generalului Berth-elot, a comandanţilor de armate, generalul Eremia Grigorescu (eroul dela Mărăşeşti), în calitatea sa de ministru de război, dădea citire primeiCărţi de mareşal 4, concepută după modelul hrisoavelor, a Regelui Fer-dinand I al României:

„Neamul românesc şi oştirea au luptat sub înalta conducere a MărieiTale, spre a întrupa visul nostru strămoşesc.

Pentru vitejia cu care au stat dârz în fruntea eroilor de la Carpaţi, Do-brogea, Cerna, Olt, Neajlov, Oituz, Mărăşeşti şi Mărăşti.

Pentru neclintita credinţă ce ai avut în biruinţa planurilor noastre, înzilele de grea cumpănă.

Pentru înţeleapta cârmuire a treburilor dinăuntru şi din afară din vremeaacestui cumplit război.

Pentru dragostea şi dreptatea de bun părinte ce ai dovedit prin faptefaţă de ţărănimea obijduită.

Armata ta te ridică pe tine, cel dintâi Domn şi stăpânitor de veci al tu-turor pământurilor româneşti la cea mai înaltă treaptă ostăşească, care îngraiul marilor popoare, nouă prietene şi sprijinitoare, se cheamă Rang deMareşal”. 5

Acordarea demnităţii de Mareşal Regelui Ferdinand I, nu a fost un sim-plu act politic, ci a reprezentat o recunoaştere şi o încununare a eforturilordepuse de acesta în conducerea ţării şi Armatei române în Războiul pen-tru întregirea neamului românesc.

Mareşalul Ferdinand I de România, s-a născut la 24 august 1865 încastelul Sigmeringen (Germania). A urmat cursurile Şcolii Militare din Kos-sel, după care urmează o bogată carieră militară pornită de la gradul desublocotenent în Regimentul 3 linie din Bucureşti (14 noiembrie 1886)până la gradul de general de corp de armată (7 aprilie 1911). A fost Co-

� Coperta cărţii de mareşala lui Constantin Prezan

� Detaliu de cifru almareşalului

Constantin Prezan

� Cartea şi bastonul de mareşal

- 107 -

mandantul Suprem al Armatei Române în Războiul Balcanic (1913) şi înRăzboiul de reîntregire (1916 – 1918). A fost Regele României în pe-rioada 28 septembrie 1914 – 20 iulie 1927.

În cuvântul de răspuns, rostit cu ocazia primirii demnităţii de mareşal,Ferdinand I spune: „Se cuvine şi dumneavoastră celor ce aţi comandat ar-mate în războiul nostru să fiţi înălţaţi la rangul de mareşal”.

Această dorinţă a regelui Ferdinand I avea să prindă viaţă în anul 1930când, Senatul şi Camera Deputaţilor vor vota Legea nr. 199, relativă lacrearea demnităţii de „Mareşal al României”, lege amendată prin DecretulRegal nr. 2451 din 1 iulie 1930 prin care se înfiinţează începând cu 14iunie 1930 „demnitatea onorifică” de „Mareşal al României”.

Legea prevedea:„Articol unic. – Se înfiinţează pe ziua de 14 iunie 1930 demnitatea de

<<Mareşal al României>>.Această demnitate este onorifică şi se poate conferi generalilor, care,

în gradul de general de corp de armată, au condus cu succes operaţiunilearmatei române, în funcţie de şef al marelui cartier general sau de co-mandant titular al unei armate, în războiul pentru întregirea neamului.

Mareşalii României vor lua parte la şedinţele Consiliului Superior alApărării Ţării, la care vor fi invitaţi de M.S.Regele.

Un statut va preciza uniforma, insignele şi celelalte detalii de ordin pro-tocolar.” 6

Conform statutului menţionat mai sus, însemnul de Mareşal erareprezentat prin trei însemne.

Primul însemn era cartea de mareşal, executată somptuos – coperteîmbrăcate în piele, cifrul posesorului aplicat pe o creangă de laur metal-ică, chenare aurii, pergament desenat cu tuş roşu şi negru, împodobit cumotive decorative, forzaţ de mătase, documentul consemnează meritelecelui care primea cartea şi avea semnatura olografă a regelui. Concepţiaartistică i-a aparţinut lui G. Chiriac, iar execuţia firmei „Socec”.7

Al doilea însemn, bastonul de mareşal, preluat ca idee după modelulfrancez. Ornamentele au fost create de Costin Petrescu (1872 – 1954),care a pictat şi Catedrala Încoronării de la Alba Iulia, Marea Frescă a Nea-mului Românesc de la Ateneul Român şi fresca de la sediul ziarului „Uni-versul”. Bastonul, de 35 cm lungime, a fost turnat şi cizelat la Casa debijuterii Falise din Paris. Are formă tubulară, acoperit de catifea vişinie pecare erau brodate acvile şi capete de bour cu fir auriu tip canetil, avea ter-minaţii tronconice din aur. Pe capacul superior apăreau stema mare aRomâniei şi deviza „NIHIL SINE DEO”. Pe cel inferior erau emailatecrucea ordinului „Mihai Viteazul” cu cifrul regelui.8

Al treilea însemn era reprezentat prin două bastoane încrucişate fixatepe paspolul epoletului de general de corp de armată.

În baza legii de mai sus, prin Decretul Regal nr. 2457 din 3 iulie 1930 9,semnat de regele Carol al II-lea, erau înălţaţi, începând cu ziua de 14iunie 1930, la demnitatea de „Mareşal al României”, primii doi militari decarieră: generalii de corp de armată Alexandru Averescu şi ConstantinPrezan. La aceeaşi dată a primit demnitatea de „Mareşal al României” şiregele Carol al II-lea.

Solemnitatea investirii cu demnitatea de „Mareşal al României” a regeluiCarol al II-lea, în calitatea sa de cap al oştirii, şi a generalilor de corp dearmată Alexandru Averescu şi Constantin Prezan, pentru servicii aduseţării în războiul de întregire a neamului, a avut loc la Sighişoara în 27 oc-tombrie 1930, printr-o ceremonie militară cu totul deosebită. Înmânareaînsemnelor de mareşal (bastonul) şi citirea Cărţilor de „Mareşal alRomâniei” a fost făcută de Ministrul Armatei, Generalul Nicolae Con-deescu.

Regele Carol al II-lea, devine „Mareşal al României”, în calitatea sa de

- 108 -

ISTORIE, CULTURĂ

Comandant Suprem al Armatei Române. Cu toate că nu îndeplineacondiţiile prevăzute de Legea 199 din 1930, acesta se (auto)intitulează„Mareşal al României”, singura justificare găsindu-se în art. 88 din Con-stituţia României din 1923 (alin. 10, „Regele este capul puterii armate”;alin. 11, „Regele conferă gradele militare în conformitate cu legea”).

O altă posibilă justificare ar fi existenţa „precedentului”, respectiv „pro-cedura” înălţării regelui Ferdinand I la demnitatea de „Mareşal alRomâniei”, numai că regele Ferdinand I a fost militar de carieră, avândgradul de general de corp de armată, şi a comandat Armata Română îndouă războaie (1913 şi 1916 – 1918).

În Cartea de „Mareşal al României” a Regelui Carol al II-lea semenţionează: „Neamul românesc, în fireasca lui întregire, şi oastearomânească se află azi sub ocrotirea Măriei Tale, întâiul Rege născut pepământul patriei. Pentru conştiinţa înaltă a datoriei pe care Măria Ta aiarătat-o şi insuflat-o tuturor ostaşilor ţării, pentru virtutea pe care ai sădit-o în sufletele tinerelor vlăstare ale neamului, înălţându-te la vitejescsimţământ de ţară, la dragostea de aproape şi la pornire spre jertfă, pen-tru vitejia pe care ai arătat-o în războiul cel mare, când în fruntea ostaşilortăi în Carpaţi şi pe Tisa ai sădit credinţa în izbândă, pentru râvna şi muncaneobosită cu care ai întemeiat şi oţelit oastea munţilor şi a văzduhului. Ar-mata prin mine smerit sfetnic al Măriei Tale te roagă pe tine Fiu şi Părinteal Ţării, Domn şi stăpânitor al tuturor plaiurilor româneşti, să primeşti dreptprinos al ei de recunoştinţă şi devotament însemnele rangului deMareşal.” 10

Mareşalul României Carol al II-lea, s-a născut la Sinaia, în castelulPeleş, în 3 octombrie 1893. Urmează cursurile Şcolii Militare (1902) iar la3 octombrie 1909 este înălţat la gradul de sublocotenent în Batalionul 1Vânători din Craiova. Avansează în grade până la gradul de colonel(1919), comandant al Regimentul 1 Vânători de Munte. Este Rege alRomâniei în perioada 8 iunie 1930 – 6 septembrie 1940, când abdică înfavoarea fiului său Mihai.

În Cartea de „Mareşal al României” a generalului de corp de armatăAlexandru Averescu se menţionează: ”Oastea românească pornită pecăile izbândei de către regele întregitor de neam, Ferdinand I, a fostcălăuzită pe câmpurile de bătălie grele şi hotărâtoare momente de căpe-tenii, cari prin bărbăţia lor, au adus la îndeplinire porunca nestrămutată apoporului românesc. Printre aceste căpetenii de oşti, cronicile vremii auînscris întru glorioasă şi neperitoare pomenire – numele dumitale, caresimbolizează închinarea unei vieţi pentru binele şi propăşirea oştirei, prinîndeplinirea până la capăt a datoriei.

Luptător din primele clipe ale tinereţei, voluntarul din războiulneatârnărei, pregătea pe gloriosul general de mai târziu, precum şi pedascălul luminos al ofiţerimii noastre în mintea şi inima căreia a ştiut săsădească ştiinţa războiului şi hotărârea de a învinge.

În campania anului 1913, armatele înălţătorului avânt au fost cu iscu-sinţă îndrumate prin prevederea şi pilduitoarea ştiinţă ce ai dovedit ca şefal statului major general al armatei. La începutul marelui război pentruîntrgirea neamului, datorită domniei tale, Armata a 2-a a fost dusă dincolode crestele Carpaţilor. Comandant al grupului de armate de sud ai stăvilitofensiva cotropitoare a oştilor germano-bulgare din Dobrogea. Mai apoi,Armata a 2-a în fruntea căreia te-ai regăsit a înscris în cartea neamuluicrâncena rezistenţă de pe coamele însângerate ale Carpaţilor, TablaBuţii, Predeal, Predeluş şi Dragoslavele – sforţări supraomeneşti, bineîntrebuinţate de ferma domniei tale conducere, graţie căreia s-a înregis-trat în analele ştiinţei militare clasica pildă a unei retrageri în permanentăluptă cu vrăjmaşul, iar în a doua parte a campaniei, alesele domniei taleînsuşiri le-ai crestat pe răbojul luptelor de la Caşin, Tg.-Ocna, Cireşoaia,

- 109 -

pentru ca apoi să înscrii pe lespezile de granit ale vitejiei româneşti mem-orabila victorie de la Mărăşti. Pentru marile însuşiri ostăşeşti şi faptemăreţe cu care ai împodobit izbânda noastră naţională te înalţ la rangulde Mareşal drept care îţi înmânez – spre cinstea oştirii şi răsplata perso-nală însemnele acestei înalte demnităţi.” 11

(...datele biografice au fost scoase din text - n.r.)Cartea de „Mareşal al României” a generalului de corp de armată Con-

stantin Prezan menţionează: „Oastea românească pornită pe căile izbân-dei de către Regele întregitor de neam, Ferdinand I i-a fost călăuzit pecâmpurile de bătaie în grele şi hotărâtoare momente, de căpetenii, careprin bărbăţia şi virtuţile lor au adus la îndeplinire porunca nestrămutată apoporului românesc. Dintre acestea cronicile vremii au înscris întru glo-rioasa şi nepieritoarea pomenire numele domniei tale, care simbolizeazăînchinarea unei vieţi pentru binele şi propăşirea oştirii, prin îndeplinireapână la capăt a datoriei. În campania anului 1913 trupele de sub co-manda domniei tale au ajuns până la poalele Balcanilor, iar în marelerăzboi, Armata a 4-a în capul căreia te găseai în momentul intrării noastreîn acţiune, a fost condusă cu bărbăţie şi hotărâre din victorie în victoriepână în inima Ardealului. Mai apoi sub urgia nesfârşitelor străduinţi decotropire ale vrăjmaşului, ai ridicat zăgaz de neînvins pe vechiul hotar alMoldovei. Comandant al grupului de armată din Muntenia, graţie min-unatei forţe morale a domniei tale s-a putut înscri glorios în istoria noastrămarea bătălie de pe Argeş şi Neajlov, pildă de supraomenească înco-radare în preajma retragerii. Ca şef de stat major general al Armatei şiprim sfetnic al gloriosului meu părinte, prin priceperea şi hotărârea dom-niei tale s-au putut stăpâni şi învinge împrejurările tragice din iarna anului1916 şi primăvara anului 1917, iar din încercatele armate române a răsăritacea minunată oaste care a câştigat victoria de la Mărăşti.

Încheind mai apoi epopeea neamului prin victoria de la Tisa, pentrumarile însuşiri şi fapte măreţe cu care ai împodobit izbânda noastrănaţională, te înalţ la rangul de Mareşal drept care îţi înmânez acum sprecinstirea oştirii şi răsplată personală însemnele înaltei demnităţi.” 12

Mareşalul Constantin Prezan s-a născut în satul Butimanu, jud. Dâm-boviţa, la 27 ianuarie 1861. Urmează Şcoala Fiilor de Militari din Iaşi(1874 – 1878), Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi Cavalerie din Bucureşti(1878 – 1880), Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu din Bucureşti (1883)şi Şcoala de Aplicaţie de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau, Paris (1886- 1888).

Sergent în anul 1879, general de corp de armată la 1 decembrie 1916,îndeplinind diferite funcţii conform gradului avut, de la comandant de plu-ton în Regimentul 7 Infanterie până la Şef al Marelui Cartier General (28noiembrie 1918 – 1 aprilie 1920)

În ultima funcţie avută „a condus cu îndrăznelă şi pricepere campaniaArmatei române din anii 1918 – 1919 împotriva Armatei roşii a RepubliciiUngare a Sfaturilor”. 13

Se stinge din viaţă la 27 august 1943, fiind înmormântat în comunaSchinetea.

Al cincelea Mareşal al României a fost Regele Mihai I, investit înaceastă demnitate, la 10 mai 1941, cu ocazia Zilei Naţionale a Românieiîn baza Decretului – Lege nr. 1354 din 9 mai 194114, de către generalulIon Antonescu, în calitatea sa de cap al oştirii.

Mareşalul Mihai I de România s-a născut la Sinaia în 25 octombrie1921. Urmează Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu(1930) şi Şcoala Militară Tehnică a Aeronauticii din Mediaş (1931), cursulŞcolii de sergenţi a Batalionului de Gardă (1936) şi anul întâi al Şcoliipregătitoare de Ofiţeri (1936).

În anul 1937 este înălţat la gradul de sublocotenent şi numit comandant

� Ordinul militar „Mihai Viteazul”,model 1916

(de sus în jos, clasa III, II, I)

- 110 -

ISTORIE, CULTURĂ

al plutonului 1 din Batalionul 1 Vânători de Munte. În anul 1940 esteavansat general de divizie. Este Rege al României de la 6 septembrie1940, până la 30 decembrie 1947, când este silit să abdice.

Ultimul Mareşal român a fost generalul Ion Antonescu, care a primitaceastă demnitate, începând cu ziua de 22 august 1941, de la regeleMihai I, prin Decretul Regal nr. 2352, din 21 august 194115, pentru: „ser-vicii aduse Patriei şi tronului pe câmpul de bătălie în conducerea operaţieide eliberare a Basarabiei”. 16

Generalul Ion Antonescu era la acea dată, Conducătorul StatuluiRomân şi Comandantul de Căpetenie în exerciţiu al Armatei Române.

Mareşalul Ion Antonescu s-a născut la Piteşti în 14 iunie 1882. A urmatcursurile Şcolii Fiilor de Militari din Craiova (1898 – 1902), Şcoala Militarăde Infanterie şi Cavalerie (1902 – 1904) şi Şcoala Superioară de Război(1909 – 1911). Este sublocotenent în 1 iulie 1904 şi general de armată în18 februarie 1941. A fost Conducătorul Statului Român (6 septembrie1940 – 23 august 1944). Este judecat de comunişti şi condamnat lamoarte. a fost executat la Jilava la 1 iunie 1946.

Singurul „Mareşal al României” care nu a fost român a fost Regele Iu-goslaviei, Alexandru I, înălţat la această demnitate prin Decretul Regalnr. 2764 din 11 noiembrie 1933 de către regele Carol al II-lea, pentru:

„Art. 1 - Înălţăm la rangul de Mareşal al Armatei Române pe MajestateaSa Regele Jugoslaviei, care în campania din 1913 şi în războiul cel marea dovedit extraordinare însuşiri ostăşeşti, luptând pentru cauza comună.

Prin aceasta, a ajutat România şi a contribuit la cimentarea frăţiei dearme a celor două armate sârbă şi română, manifestată pe PământulRomânesc prin remarcabila acţiune a Diviziei Sârbe în Dobrogea.(toamna anului 1916).”

Acordarea demnităţii de „Mareşal al României” celor trei suverani: Carolal II-lea, Alexandru I şi Mihai I, a avut un pronunţat caracter protocolar, niciunul nu întrunea prevederile stipulate în Legea 199 din 1930.

Într-un mod sau altul, toţi „Mareşalii României”, au fost şi Cavaleri aiOrdinului „Mihai Viteazul”, cel mai important ordin militar românesc.Acesta a fost conceput şi instituit de Regele Ferdinand I al României, prinDecretul Regal nr. 2968 din 26 septembrie 1916. La 21 decembrie 1916,Regele Ferdinand I al României, promulga prin Înaltul Decret Regal nr.3249 „Legea pentru înfiinţarea ordinului militar de război „Mihai Viteazul”,cu trei clase (clasa a III-a, clasa a II-a şi clasa I), fiind conferit „exclusivpentru fapte excepţionale de război ofiţerilor, care, s-au distins în faţa in-amicului.” 17 Ordinul se conferea numai în ordine crescătoare, începândcu clasa a III-a.

În perioada când acest ordin a fost acordat, respectiv 26 septembrie1916 – 30 decembrie 1947, au existat patru modele distincte şi anume:

- modelul „1916”, conferit în perioada 26 septembrie 1916 – 19 decem-brie 1918 şi 10 februarie 1938 – 8 octombrie 1941;

- modelul „1938” (modelul 1916 cu spade), realizat în câteva zeci de ex-emplare pentru fiecare clasă dar, nu a fost conferit nimănui;

- modelul „1941”, conferit în perioada 8 octombrie 1941 – 23 august1944;

- modelul „1944 cu spade”, conferit în perioada 23 august 1944 – 30decembrie 1947.

În tot acest timp, au fost conferite 2.171 de Ordine „Mihai Viteazul” 18,unor mari personalităţi politico-militare româneşti şi străine şi unor unităţişi mari unităţi din ţară şi străinătate.

„Mareşalii României” au fost decoraţi cu Ordinul „Mihai Viteazul” astfel:- Mareşalul Ferdinand I al României, cu toate cele trei clase în calitate

de Cap al Ordinului Militar „Mihai Viteazul”;- Mareşalul Carol al II-lea al României, a fost decorat de Regele Ferdi-

� Trei din „Mareşalii României”,militari de carieră,

Alexandru Averescu (1859 – 1938),Constantin Prezan (1861 – 1943)şi Ion Antonescu (1882 – 1946),medalie comemorativă emisă de

numismaţii Cercului Militar Naţional(avers.

- 111 -

nand I cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a în 6 octombrie 1917, prinÎnalt Decret Regal nr. 1148, pe când era locotenent-colonel în Regimen-tul1 Vânători „Regele Ferdinand”;

- Mareşalul Alexandru I al Jugoslaviei, cu toate cele trei clase;- Mareşalul Mihai I al României, cu toate cele trei clase, acordate si-

multan, în 8 noiembrie 1941, printr-un Jurnal al Consiliului de Miniştri;singurul mareşal, care la acordarea acestei demnităţi, nu era Cavaler alOrdinului militar „Mihai Viteazul”, chiar dacă avea calitatea de „Cap al Or-dinului”;

- Mareşalul Alexandru Averescu a fost decorat de Regele Ferdinand I,astfel:

- clasa a III-a, în 22 martie 1917, „pentru bravura şi destoinicia cucare a condus operaţiunile Armatei a 2-a”; 19

- clasa a II-a, în 21 iulie 1917, „pentru destoinicia cu care a condusoperaţiunile armatei sale, în luna Iulie 1917”; 20

- clasa I, „proprio motto”, în 15 decembrie 1921, „pentru competenţaşi destoinicia cu care a condus operaţiunile Armatei sale, în timpul cam-paniei 1916 - 1917”. 21

- Mareşalul Constantin Prezan a fost decorat de Regele Ferdinand Iastfel:

- clasa a III-a, în 14 octombrie 1916, „pentru repetate acte de vitejieşi destoinicie în conducerea trupelor”; 22

- clasa a II-a, în 21 iulie 1917, „pentru modul cum a conceput şi pen-tru destoinicia cu care a pregătit operaţiunile, în luna Iulie 1917”;23

- clasa I, în 5 februarie 1920, „pentru competenţa cu care a dat –chiar pe câmpul de luptă – directive, în calitate de Şef de Stat Major alÎnaltului Comandament şi care au avut ca rezultat ocuparea Budapestei,în 4 august 1919”.24

- Mareşalul Ion Antonescu, a fost decorat de Regele Ferdinand I (clasaa III-a) şi de Regele Mihai I (clasa a II-a şi I), asfel:

- clasa a III-a, în 31 decembrie 1919, „pentru concursul eficace datpe câmpul de luptă, Înaltului Comandament, în calitate de şef al birouluioperaţiilor al Marelui Cartier General, în timpul ofensivei din 1919, care s-a terminat cu intrarea glorioasă a armatelor Române, în Budapesta”;25

- clasa a II-a, în 7 august 1941, „pentru modul strălucit cum a pregătitşi condus – în calitate de Comandant de Căpetenie al Armatelor româno-germane – operaţiunile militare, care au dus la redobândirea pământuluistrămoşesc al Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi pentru bravura person-ală arătată în repetate rânduri, dând la faţa locului îndrumări Coman-danţilor şi unităţilor din primele linii, îmbărbătându-i prin prezenţa şiexemplul său”;26

- clasa I, în 21 august 1941, „pentru merite cu totul excepţionale încomanda Armatelor române, în cursul marilor lupte dintre Nistru şi Bug –pentru continuarea războiului sfânt - care au condus la zdrobirea trupelorbolşevice şi eliberarea de sub tirania sovietică a populaţiei transnistrene,cât şi pentru curajul şi spiritul de jertfă manifestat în situaţiile cele maigrele, când prin prezenţa sa în primele linii şi dispoziţiunile date pe câm-pul de luptă, a dus la victoria unităţilor cele mai greu încercate”.27

În concluzie, putem aprecia că înalta demnitate de Mareşal a răsplătitpe cei care au condus Armata română pe câmpurile de luptă ale războiulde independenţă, de întregire naţională sau în campaniile de refacereaintegrităţii naţionale: Mareşalii Carol I, Ferdinand I, Alexandru Averescu,Constantin Prezan şi Ion Antonescu, şi a fost conferită, cu un pronunţatcaracter protocolar, regilor: Carol al II-lea, Alexandru I al Jugoslaviei şiMihai I.

Aceeaşi apreciere este valabilă şi pentru cei decoraţi cu cea mai înaltădistincţie militară de război, Ordinul militar „Mihai Viteazul”. De menţionat

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

*** Mareşalii României, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1999.*** Mic dicţionar enciclopedic, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1978.*** Decoraţii româneşti de război, Bucureşti, Editura Universitaria, 1993.*** Istoria militară a poporului român, Editura militară, Bucureşti, 1987.*** Enciclopedia României, Bucureşti, vol. I, 1938.- Comandanţi militari, C. Căzănişteanu, V. Zodian, A. Pandea, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983.- Decoraţii româneşti 1860 – 1947, Nicolae Lelescu.- Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, Col. Eugen Ichim, Bucureşti, Editura Modelism & Jertfa, 2000.- Cavaleri ai Ordinului „Mihai Viteazul”, E. Stănescu, I. Stănescu, G. Preda, Ploieşti, Editura Universal Cartfil, 1996.- Însemne ale rangului de Mareşal al Armatei Române, Pliant al Muzeului Militar Naţional din Bucureşti

Note___________________________

1 - Cel mai mare grad militar2 - Cel mai mare grad militar în armatele de uscat ale unor state (Germania, Rusia, Anglia, etc.)3 - Buletinul Muzeului Militar Naţional, anul I, nr. 1, Bucureşti – 1937 – Prima Carte de mareşal – de General ConstantinMilitiade, p. 414 - Documentul care motivează ridicarea la gradul de mareşal5 - Buletinul Muzeului Militar Naţional, anul I, nr. 1, Bucureşti – 1937 – Prima Carte de mareşal – de General ConstantinMilitiade, p. 426 - Publicată în Monitorul Oficial nr. 144 din 2 iulie 19307 - Însemne ale rangului de Mareşal al Armatei Române, Pliant al Muzeului Militar Naţional din Bucureşti8 - Însemne ale rangului de Mareşal al Armatei Române, Pliant al Muzeului Militar Naţional din Bucureşti9 - Publicat în Monitorul Oficial nr. 147 din 5 iulie 193010 - Colectiv - Mareşalii României – Comisia Română de Istorie Militară, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bu-cureşti, 1999, p. 1111 - Colectiv - Mareşalii României – Comisia Română de Istorie Militară, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bu-cureşti, 1999, p. 1112 - Colectiv - Mareşalii României – Comisia Română de Istorie Militară, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bu-cureşti, 1999, p. 1113 - Idem, p. 16414 - Conform Monitorului Oficial nr. 109 din 10 mai 194115 - Conform Monitorului Oficial nr. 200 din 22 august 194116 - Colectiv - Mareşalii României – Comisia Română de Istorie Militară, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bu-cureşti, 1999, p. 17017 - Din Monitorul Oficial nr. 223 din 25 decembrie 191618 - Ordinul militar de război „Mihai Viteazul”, Col. Eugen Ichim, Editura Modelism & Jertfa, Bucureşti, 2000, p. 51-23819 - Înaltul Decret Regal nr. 247 din 22 martie 191720 - Idem, nr. 759 din 21 iulie 191721 - Ibidem, nr. 3505 din 27 octombrie 192122 - Ibidem, nr. 3027 din 14 octombrie 191623 - Ibidem, nr. 759 din 21 iulie 19124 - Ibidem, nr. 372 din 5 februarie 192025 - Ibidem, nr. 5454 din 31 decembrie 191926 - Înaltul Decret Regal nr. 2240 din 7 august 194127 - Idem, nr. 2352 bis din 21 august 1941

- 112 -

ISTORIE, CULTURĂ

că fostul Rege al României, Mihai I, este singurul „Mareşal al României”în viaţă.

Această comunicare a fost prezentată în plenul celui de al XXIV-leaSimpozion naţional de numismatică, desfăşurat la Bucureşti, în pe-rioada 19 – 20 mai 2005.

Ilustraţiile şi comentariile aparţin autorului şi au fost preluate de pe:http://digitalin.ro/numisbrasovia/index.php

Obârşiile buzoiene

Unul din ceasurile astrale ale literaturii române şi-aavut sorocul, la 4 februarie 1809, când s-a născut celdintâi cavaler al poeziei noastre moderne, VasileCârlova, care, prin destinul său exemplar pentru men-talitatea unei epoci de renaştere naţională şi primenirea simţirii, de abolire a fasonului cultural fanariot, aveasă fie recunoscut de generaţii succesive, de la I. He-liade Rădulescu, la Nichita Stănescu, drept un începă-tor de nouă vibraţie, un descălecător şi desţelenitor alcuvântului, în meteorică trecere lumească, astfel cumpoetul “necuvintelor” îl vede: Întemeietor nu de stat cide limbă Cârlova este. Geniul lui e o pricină de per-petuă tristeţe naţională. Tristeţe de a-l fi rupt destinul.Tristeţe de a fi plecat din sânul naţiunii, limbii şi vorbiriiromâneşti, cel mai apt de a vorbi vorbirea ţării. Cinciflori ne-a lăsat şi un miliard de absenţe. Acesta eraDomnul. El era singurul căruia i-am spus noi toţi Dum-neavoastră. Când a plecat noi nu eram născuţi. Nenaştem greu în vorbire pentru că el, grăbitul, a plecat.Cum era Cârlova? Ttrebuie că era ca şi Shakespeare.Ce este mai frumos în vorbirea noastră, trebuie că arfi spus Cârlova. Bărbat tânăr, băiat suav, ofiţer. 1

Locul naşterii sale a fost revendicat de două dinvechile cetăţi de scaun ale Ţării Româneşti, Târgov-iştea şi Bucureştii, mai apoi, pe firul stirpei şi alcercetărilor, ajungându-se la Verneştii de Buzău, laNişcov; temeiul acestei din urmă adeveriri a fost pusde istoricul şi genealogistul I.C. Filitti, el însuşi descen-dent al unui episcop de Buzău, Dositei, pe la 1757, celcare, publică, în revista “Convorbiri literare” (nr. 4,1923), studiul “Vlădica Luca, strămoş al poetului bu-zoian Vasile Cârlova”, retipărit, în într-o broşură, subtitulatura “Neamul poetului Cârlova”(1935). Dupăacesta, înaintaşul cel mai cunoscut pe linie băr-bătească al poetului a fost un frate al lui Luca Cipriotul,

episcop de Buzău, sfetnic al lui Mihai Viteazul şi, maitârziu, mitropolit al Ungrovlahiei. În linie curgătoare, seajunge la Ioniţă II Cârlova, medelnicer şi ispravnic deBuzău, la 1809, descendent din al unei familii de boier-naşi (Cârlomanii / Cârlovanii) cu posesiuni la Verneşti;după mamă, se trăgea din familia Lăcustenilor, din Lo-custeni – Dolj. Acest traiect îl vor gira şi membri ai fam-iliei – Ion Cârlova, fiul fratelui vitreg al poetului,Constantin Cârlova, în “Genealogia familiei Cârlova”(1939) – şi cercetători ulteriori, între care amintim, peprofesorul şi monograful Liceului “B.P. Hasdeu”, IonMoldoveanu (“Vasile Cârlova şi neamul său”), Alex.Oproescu, în “Scriitori buzoieni. Fişier istorico literar”(1980), Valeriu Nicolescu şi Constantin Petcu, autoriai dicţionarului “Buzău – Râmnicu Sărat. Oameni deieri. Oameni de azi”, Vol.1 (1999).

Lucrări de sinteză şi prestigiu, de la “Dicţionarul lit-eraturi române de la origini până la 1900” (EdituraAcademiei, 1979) până la “Dicţionarul scriitorilorromâni”(1995), coordonat de Mircea Zaciu, Marian Pa-pahagi şi Aurel Sasu, îl restituie pe Cârlova meleaguluibuzoian; o legitimaţie de bronz, statuia poetului ofiţer,operă a sculptorului Gheorghe Coman (1972) găz-duită, un timp, de parcul “Crâng”, actualmente fiindadăpostită în curtea comună a Muzeului de Istorie şi aTeatrului “G. Ciprian”, pecetluieşte “retrocedarea”.

După timpuria moarte a părinţilor, 1816, va trece, îm-preună cu cele două surori, sub tutela unei mătuşe,soţia stolnicului Nicolae Hiotu, locuind la Târgovişte şiBucureşti; are preceptor particular şi învaţă franceza şielena, împreună cu viitorul ofiţer şi poet GrigoreAlexandrescu. După încercăde versificare în greceşte,la îndemnul lui Ioan Voinescu II, va scrie stihuri înlimba română.

În 1827 a scris Păstorul întristat, poezie publicată în“Curierul Românesc”, de I. Heliade Rădulescu, la 8mai 1830; la 19 ani dă tiparului Ruinurile Târgoviştei,

Doi secoli, la aniversare

Cârlova,cercetaş călare

“…întâiul cocon de viţă al poeziei noastre”Marin Sorescu

----------------------------------------------- Emil Niculescu

- 113 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 114 -

apărută în aceeaşi gazetă, cu o prezentare a direc-torului publicaţiei, care îl menea unui strălucit viitor lit-erar: geniul său cel poetic făgăduieşte mult pentrulimba românească, cea atât de frumoasă subt panalui. Dacă poezia Înserarea va fi publicată, tot de Heli-ade, postum (1838), faima sa literară antumă va sporiprin faptul că, la 1830, revista ieşeană “Albinaromânească”, ghidată de literatul şi inginerul Gheo-rghe Asachi, îi va reproduce versurile dedicate vestigi-ilor trecutului de glorie strămoşească.

Chemarea armelor

În aprilie 1830, în urma războiului ruso-turc şi a păciide la Adrianopole, ce stabilea instituirea protectoratuluiţarist asupra principatelor române, relerezentat pringuvernatorul general Pavel Kiselef, se aoptă Regula-mentul Organic şi se decide formarea unor miliţii(straje ) naţionale, cu un efectiv de 4673 de oameni, înValahia, şi 1091, în Moldova, echipaţi şi înarmaţi dupămodelul oştirii ruseşti. Cavaleriştii munteni, grupaţi înşase escadroane erau dotaţi cu pistoale, săbii“Zlataust”, cu lama dreaptă lungă (1,3 m.) şi lănci. Întrecei care aleargă să îmbrace uniforma se aflau, ob-servă Nicolae Iorga, printre ofiţeri şi “iuncări” (aspiranţila gradul de ofiţer, n.m.) şi pe unii dintre principaliireprezentanţi ai tineretului înnoitor al literaturii şi alvieţii politice: în Muntenia, un Cârlova, poetul ruinelorTârgoviştei, un Grigore Alexandrescu, slăvitorulDrăgăşanilor, dar şi evocator al lui Mircea vodă os-taşul, un Nicolae Bălcescu, învietorul epopeii lui MihaiViteazul, şi chiar, dintre cei mai tineri, Nicolae Golescu,I.C. Brătianu, iar în Moldova, poetul Hrisoverghi şi, maiales, Mihail Kogălniceanu, aşteptând pe AlexandruCuza. Spiritul romantic de care era însufleţit corpul detineri ofiţeri al armatei ruseşti – de la Lermontov la Tol-stoi – avusese, pe lângă curentul general de re-naştere, venitţi din apus, o influenţă asupra acesteinobile stări de spirit.2

Junele poet se număra printre cei care vedeau înaceastă armată de tip nou, cu totul diferită de arnăuţiidomnilor fanarioţi, un mijloc de emancipare naţională,astfel că este între primii tineri ofiţeri care se înroleazăîn rândurile multvisatei miliţii naţionale alături de alţivoluntari a cătror listă a fost publicată în “CurierulRomânesc” din 6 iulie 1830, numărul 33, devenind, dinseptembrie, sublocotenent de cavalerie, în garnizoanadin Craiova. Este un merit al acelei generaţii de a fifolosit cu inteligenţă “oportunităţile” oferite de protecţiarusească şi care, în ideia “ofertantului”, nu vizau re-deşteptarea noastră naţională. Istoria presei naţionale,redactată de Pamfil Şeicaru, consemnează: Cu scopulde a-şi servi scopurile proprii, armata de ocupaţie au-torizăm apariţia primului jurnal românesc tipărit la Bu-cureşti, la 8 aprilie 1829, sub titlul “Curierul românesc”,redactat de I. Eliade Rădulescu. În acelaşi an, la 13mai, apăru şi la Iaşi un jurnal asemănător, “Albinaromânească”, redactat de Gheorghe Asachi. De la

primele numere aceste jurnale au pătruns peste tot peunde se afla populaţie românească; ele au ajuns chiarpână la Paris şi s-au răspândit mai ales în rândurileromânilor din Transilvania. Create, la început, ca or-gane oficiale ale rmatei de ocupaţie, aceste două ziareşi-au depăşit în curând caracterul lor iniţial, deveninddouă tribune ale spiritului eroic românesc, plin de spe-ranţe, de elanuri de lupte şi frământări ce anticipaurevoluţia naţională de la 1848, şi, prin aceasta, consti-tuirea statului român modern.3

Tot astfel s-a întâmplat şi cu miliţiile naţionale, dupăcum relatează în memoriile sale, mai târziu, colonelulGrigore Lăcusteanu, cavalerist şi văr al lui VasileCârlova; prima înfăţişare a armatei române moderne,în Bucureşti , a avut loc, în 1830, decemvrie în 5, ziuaonomastică a Autocratului Rusiei, Nicolae Pavlovici(…) Generalul Chiselev, însoţit de o suită numeroasăde generali şi ofiţeri superiori, precum şi de toţi boieriicare veniseră să-l feliciteze pentru aniversarea Impe-ratorului, s-a dat jos în curte. Generalul a ordonat săfac exersisul de companie, care l-am executat cumultă exactitate, căci la fiecare mişcare a companieiîmi mulţumea, când ruseşte, când franţuzeşte, cândromâneşte, strigând: “Haraşo!”, “Tres bien!”, “Binecopii!”. Comanda o făceam în limba rusească.4. Era unînceput de protointegrare europeană şi mândrienaţională, fără discriminări de scară socială şi gener-aţie, narează acelaşi locotenent / parucic (în rusăn.m.) de altădată: Boierii şi poporul era entuziast.Când ieşeam pe uliţă, cu anevoinţă străbăteam uliţele.Într-un cuvânt, bătrâneţea ne binecuvânta, iartinereţea ne îmbrăţişa.

În ce-l priveşte pe Cârlova, alegerea carierei militareeste, pentru N. Iorga, un impuls de cavaleresc dezin-teres personal, mai mult unul de altruism propriu leat-ului său: Nu ca să aibă o carieră, nici ca să semândrească cu haine frumoase, încă mai puţin pentrua petrece mai bine şi mai slobod, nu pentru acesteaîmbrăcară mondirul de tăietură rusească cu pompoşiiepoleţi de aur, cu lănţujelul de la gât şi tresele de lamâneci, nu de aceea puseră pe capul tuns scurt “uşo-tul coif voltigeur” cu soarele în faţă, fiii celor mai bunefamilii, şcolarii celei mai nobile şcoli, ucenicii celei maifolositoare direcţii literare – de la maiorii cu nume maripână la cei care trebuiau să aibă o parte de căpetenieîn alcătuirea altei Românii.5

În anul oştenirii sale, poetul va traduce piesa lui Mu-saios, “Hera şi Leandru” , şi un act al tragediei “Zaira”de Voltaire. Cel din urmă an al vieţii sale, 1831,adaugă versurilor sale Marşul (oştirii române), care acirculat tipărit pe foi volante, fiind reprodus în “CurierulRomânesc” , în octombrie 1839. La 18 septembrie,poetul ofţer se stinge din viaţă, la Craiova, fiind înmor-mântat în curtea bisericii Madona Dudu, iar, înnumărul din 11 octombrie al “Curierului…”, Heliade îipublică un necrolog în care-i deplânge dispariţia: cumare pagubă a patrii şi a literaturi(i) rumâneşti.

Sfârşitul lui Cârlova comportă mai multe variante,

între care una, consemnată de Nicolae Ţincu,creionează o intrigă romantică: Iubita lui Cârlova semărită cu-n altul. Aflând de aceasta, nebun de durere,veni din Craiova, unde se afla atunci în garnizoană,asistă la nunta ei, apoi imediat seîntoarse. După undrum de trei zile cu olacul, cum se făcea călătoria peatunci, zdrobit de oboseală şi bolnav, îşi mângâie calulşi, presimţindu-şi pieirea, îl dăruieşte soldatului de or-donanţă; după trei zile, se stinge din viaţă.6 Vărul său,Lăcusteanu indică drept cauză a morţii una mai proza-ică – fiind în lagărul Craiovii s-au bolnăvit de disin-terie.7 Un cercetător buzoian, Petre Ştefan, în siajulcreat de confesiunea de mai sus, opinează: Cârlovase îmbolnăvise de holeră, într-o aglomeraţie, balulprobabil. Perioada de incubaţie a bolii este de la 3 la14 zile, iar manifestările, cele constatate la Cârlova deLăcusteanu. O cercetare simplă în epocăpoate dovedică poetul nu fusese deloc un caz izolat. Boala trans-formase ţara într-un peisaj de coşmar, secerând numaiîn Bucureşti200-300 de vieţi pe zi, în luna septembrie.Toate garnizoanele fuseseră mutate în corturi. Peisajulrefăcea, în detalii şi mai cumplite, momentul ciumei luiCaragea.8

Urma meteoricei iviri

Pantazi Ghica, născut în 1831, precursor al roman-tismului românesc, locotenent de cazaci otomani înrăzboiul Crimeii, va tipări, în 1858, nuvela “O lacrimăa poetului Kîrlova”, proză interesantă, în pofidaclişeelor romanţioase, pentru modul în care se reflectăpersonalitatea poetului în ochii unei generaţii imediaturmătoare şi prin felul în care legenda despre viaţa şimoartea acestuia a lucrat, încă de timpuriu. Analizândzorii liricii naţionale, Mircea Scarlat observă simpatiasubiacentă ce I-a fost acordată: Contemporanii au in-tuit vocaţia artistului, al cărui nume s-a impus rapidgraţie unui accident biografic. Cârlova reprezintă în is-toria literaturii române moderne mai mult decât oprezenţă poetică, şi anume un destin exemplar pentruo mentalitate artistică. Epoca avea nevoie de destinede artişti (talent, recunoaştere timpurie care sugereazăideea damnării, regrete justificate ş.a.m.d.), şi sem-nalarea de către contemporani a trecerii poetului prinviaţă se face cu accente patetice.9

Recuperarea, în posteritate, a poetului nu a încetatsă funcţioneze, în pofida faptului că moştenirea sa li-terară constă în (numai!) cinci poezii; intuiţia poetuluiîn a depista o nouă sensibilitate şi un mod particularse comunicare a ei pot face cât o bibliotecă. Mihai Em-inescu, în “Epigonii”, la un bilanţ al “scripturilorromâne”, îl evocă în dubla ipostază de militar şioştean: L-ale ţării flamuri negre Cîrlova oştireacheamă / În prezent vrăjeşte umbre din al secolilorplan. Evocarea prin “Marşul” şi “Ruinurile Târgoviştei”este îndrituită de însăşi sensibilitatea eminesciană, deefuziunile sale (în “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”apar acele arme de tărie, celebrate şi de cercetaşul

de la 1831 – Ce privire dulce mie! Steagul fâlfâie învânt,/ Armele lucesc veriunde, slava iese din mormânt-, excavaţiile pe care, însuşi, le va intreprinde în trecu-tul istoric naţional. Acest text, “Marşul”, este cumva încontrast firii sublocotenentului, aşa cum este ea per-cepută de Eugen Simion: Sensibilitatea lui Cârlova nueste făcută pentru jeluireaofetică. Ea se instaleazăîncă de la început în tonurile joase ale melancoliei, aletristeţii “dulce”, învăluitoare şi caută un obiect ocrotitor.Ruinurile, natura, istoria sunt locuri de evaziune şiadăpost: “Ş’intocmai cum păstorul ce umblă precâmpi,/ La adăpost aleargă când vede vijălii;/ Aşa şieu acum, în viscol de dureri, / La voi spre uşurinţă cuvin păreri…”10 Obişnuit cu sonuri şi instrumente maipastorale sau camerale şi mai puţin cu alama fanfarei,poetul va realiza, potrivit lui D. Popovici, în exegezadespre romantismul românesc, un tur de forţă: Poeziaaceasta, care de la un capăt până la celălalt estenumai mişcare şi fior, nu trebuie coborâtă comparând-o cu poezii inferioare cum este aceea a lui IancuVăcărecu. Ea este, alături de “Deşteptarea României”a lui V. Alexandri şi de “răsunetul “ lui AndreiMureşanu, ror ce s-a creat în literatura română înacest gen şi poate fi comparată fără rezerve cu “Mar-seilleza” sau cu “Imnul revoluţionarilor greci” de RigasValestinis, el însuşi inspirat de “Marseilleza”.11 Deadăugat, premoniţia “marşului” în ce priveşte alianţelemilitare, continuat şi mult după aceea: Cerul vouă vădeschide un drum foarte lăudat,/ Ca să mergeţi cu pasmare către slavă nencetat./ Vie-vă, copii, aminte/ CăEuropa însuşi simte/ În ce cale aţi intrat.

Polifonia acestei succinte ieşiri în lumea literară deacum 180 de ani şi reverberaţia ei de durată, faţă cusubţirimea unei “arhive” asupra vieţii poetului, ade-verite încă de la cea de a 85-a aniversare, în 1894,când, pe coperta publicaţiei “Revista nouă”, artistulConstantin Jiquide iî imaginează portretul, în lipsaunuia “original”, va fi compensată prin acuitatea priviriipe care călăreţul o aruncă spre viitor, cum îl ipostazi-ază Marin Sorescu: Aşezat “pe muchea cea mai înaltî”a rimei preeminesciene, contemplând desfăşurarea deverzi “livejui” şi ogoare literare încă nedesţelenite,Cârlova este primul poet care nu mai încape în odăjdi-ile chirilicelor.

Cea de a şasea poezie este însăşi viaţa sa, în-cepută.12

La două olacuri, de câte un veac, de la botez, încăneepuizat, cum poetul Dan Verona îl percepe (Aveaatât de multă poezie în el/ încât trupul său devenisepericulos:/ un zăcământ de uraniu), Vasile Cârlovaduce în coburi prospecţiunile unor exploatări din acăror forare a avut de prosperat întreaga poezieromână modernă, tot frontul literelor cu caracter latin.

Note:1. Nichita Stănescu, Cartea de recitire, Editura “Cartea

Românească, 1972.2. Nicolae Iorga, Istoria armatei româneşti, Editura Militară, 1970,

p.399.

- 115 -

3 Pamfil Şeicaru, Istoria presei, Editura “Paralela 45”, 2007, p.321.

4. Amintirile colonelului Lăcusteanu, ediţie de Sande Virjoghe,prefaţă de Petru Creţia, comentarii de Ioan C. Filitii, Editura “Porto-Franco” şi Muzeul Literaturii Române, 1991, p.26.

5 Nicolae Iorga, Istoria literaturii româneşti din veacul al XIX-lea,6 Virginia Muşat, Vasile Cîrlova, Editura “Albatros”,1981, p.96.7 Marşul oştirii române. Antologie, note şi cuvânt înainte de Ileana

Manole, Editura Militară, 1982, p.98.8 Petre Ştefan, Vasile Cîrlova între legendă şi adevăr, în: Alex

Oproescu, Scriitori buzoieni. Fişier istorico-literar, Buzău, 1980,p.183.

9 Mircea Scarlat, Istoria poeziei româneşti, Vol.1,Editura “Min-erva”, 1982, p.

10 Eugen Simion, Dimineaţa poeţilor, Editura “carteaRomânească”, 1980, p.

11 Dimitrie Popovici, Romantismul românesc, Editura Tineretului,1968, p. 168.

12 Cîrlova, Ruinurile Târgoviştii, Ediţie îngrijită şi prefaţa de MarinSorescu, Editura “Scrisul românesc”, 1975, p. 11.

ISTORIE, CULTURĂ

- 116 -

JUNKERUL CÂRLOVA ÎN BRONZ

L-ale ţării negre flamuri Cîrlova oştirea cheamăMihai Eminescu

În cisme, cu călcâie ca-n reglement lipite,Vibra, prin simpatie, la sunete-alămite –Duminical, fanfara de garnizoană da unConcert şi, din trompete, cu ţipete de faun,Urcau în arbori, mult mai iute decât Tarzan peLiane de la tropici, zburând în salturi ample,Şi se-aruncau de-acolo notele de pe ştimeÎn heleşteul plin de lintiţi şi broscărime.Trist consemnatul lângă oloagele lichideTuns scurt, milităreşte, ca-n schiţa lui Jiqide,De pe la Sfântul Gheorghe, pân-la Sfântul Dumitru,Nota, iar garda spadei îi servea de pupitru,Perechi de liceeni ce, brusc, părăseau aleeaCu-n interes botanic suspect, pe timpii-aceia.Bătut de ploaie toamna, prins apoi de aroma-nCare se complac teii, bronzul, semnat: Gh. Coman,A urmărit, în vreme, o sumă de promoţii,Până când, într-o noapte, îl dezarmară hoţii:Din spadă, numai garda, ca toarta de ulcică,Mai rămăsese, lama-i lipsea. La o adică,În condicuţă nu îi mai vrednicise mânaSă-i însemneze pe-ăi de i-au luat-o cu-anasâna.Erau vremuri de criză, preţul la nefieroase,Şi el, cu macaraua inflaţiei urcase.În curte la muzeu, azi,, are,-n sfîrşit, cazare,Un paznic cu T.T.-u îl are în apărare;Cum cheltuieli cultura nu poate să-şi permită,I-au pus spadei o limbă din lemn, de recuzită.În elegant mundiru-i, silit e a privi laRufele din balcoane, nu flamura cu-acvila.Când este foarte sigur că nu-l vede ilotul,Poetul, descendentul lui Luca Cipriotul –Episcop de Buzău şi sfetnic lui Mihai Bravul –,Ca unul ce nu-şi uită aşa uşor năravul,Notează, fără-a şti că e statistician,Câte plutoane vin la Teatrul “G. Ciprian”Şi-ncearcă, foarte-adesea, secret care se ştie,Să îşi reamintească a şasea poezieSau, poate, exersează, astfel cum alţi insistă,O poezie nouă, marcat postmodernistă.

Emil Niculescu

- 117 -

Colonelul Radu Dinulescu faceparte din generaţia care a trăitîn perioada ambelor războaie

mondiale şi a traversat persecuţiaregimului comunist. S-a născut la20 ianuarie 1898 într-o familie deagricultori, cu 10 copii, în comunaCândeşti, pe valea Buzăului.

Cele mai multe date despre viaţaofiţerului le aflăm din memoriilesale, pe care Cristian Troncotă le-aadus la lumină şi documentele dearhivă ce le-a pus la dispoziţia pub-licului.

Tatăl, pentru a-i întreţine pe ceide acasă, şi a-i trimite la şcoală,lucra la diverşi proprietari dinjudeţul Brăila.

După absolvirea şcolii primare,urmează liceul la Buzău, apoi seînscrie la Şcoala de ofiţeri de infan-terie din Bucureşti, pe care a ab-solvit-o, la 1 iulie 1916, obţinândgradul de sublocotenent.

O lună mai târziu, tânărul ofiţer,repartizat la Regimentul 11 Infan-terie, a fost rănit în luptă, rămânândcu o uşoară invaliditate la braţuldrept, şi luat prizonier.

În 1918, după încheiere osti-lităţilor militare, se întoarce la regi-mentul său şi participă la campaniadin 1919, din Ungaria. Apoi a în-deplinit diferite funcţii de comandă.

Între anii 1923 – 1925, a urmatcursurile Şcolii Superiore deRăzboi, iar în octombrie 1927,având gradul de maior, a fost în-cadrat ca ofiţer stagiar în secţia I a

Statului Major General; în 1929este trimis la Şcoala de aplicaţie ainfanteriei de la Versailles. Este şiprima întâlnire a sa cu lumea infor-maţiilor: „La plecare, noteză Cris-tian Troncotă, subşeful secţiei adoua din cadrul Statului Major Gen-eral l-a informat şi instruit pentru aţine legătura cu agenţii care lucraupentru Seriviciul de informaţii al ar-matei. Mesajele erau predate luiTătăranu, ataşatul militar din capi-tala Franţei, care le trimitea princurier la Bucureşti.”1

În perioada mai 1930 – aprilie1932 a fost ajutor al ataşatului mi-litar la Paris. Din această vreme,apar o serie de întâmplări insolite.Una din amintiri se referă la ofiţeriiromâni care îl vizitau pe regeleCarol al II-lea, la Paris, deşi or-dinele erau altele: „Mi-a spus că înziua precedentă, la Carol fuseselume multă, tot soiul de oamenipolitici în treceri prin Paris, careţineau să se ploconească în faţaprinţului, în speranţa că, dupărestaurare, vor fi răsplătiţi din plinpentru acest act de fidelitate.”2

Altundeva, dezvăluie modul încare a cunoscut o tânără viet-nameză, experienţă demnă de unroman cu James Bond.

A revenit în ţară în iunie 1932,motivul oficial fiind desfiinţareafuncţiei. Din lipsă de fonduri a fostnumit la comanda unui batalion, iardin aprilie 1938 a lucrat la Biroul destudii din Statul Major General; a

devenit, la 25 iunie 1940, şef alBiroului Informaţii din Secţia a II-a.

O primă amintire se referă lasosirea primului un grup de militarigermani (160 de oameni), ce se re-comandau drept membri ai uneifanfare, trecând Dunărea pe laGiurgiu: „Muzicanţii erau, de fapt, ounitate de paraşutişti germani, careau preluat, tot în haine civile, pazainstalaţiilor petroliere de pe ValeaPrahovei.” Consemnează şi fastuloficial al primirii Misiunii militaregermane în România, şi împreju-rarea prin care, după înfrângerearebeliunii legionare, pe 22 ianuarie1941, a fost numit şeful Secţiei a II-a.

În această postură, memorialistulnarează asupra colaborării apropi-ate cu serviciul de informaţiinemţesc. Colonelul Kinzel, dinsecţia de informaţii a Comanda-mentului Suprem German, îispune, la Berlin, în 1942, desprebătălia de la Stalingrad: „Floareaarmatei germane a pierit atunci…Comandamentul german a trebuitsă dea un ordin nemaiîntâlnit înanalele unei armate moderne:fiecare să lase tot ce are în dotareşi să se salveze cine poate….Pierderile suferite în toamna şiiarna anului 1941 n-au mai putut finiciodată recuperate.” 3

O importantă mărturie acolonelului Dinulescu, ne confiazăCristian Troncotă, se referă laevenimentele petrecute după ocu-parea Odessei de către trupele

Militari buzoieni

ColonelulRadu Dinulescu

----------------------------------- Col. (r) Mihail Pîrlog

române şi germane. După ce clădi-rea Comandamentului militar a fostaruncată în aer, s-au ordonatrepresalii: „pentru fiecare ofiţer vic-timă a unui atac terorist să fie evac-uaţi 150 de cetăţeni, iar pentrufiecare soldat, câte 50.” De faptaceşti oameni au fost executaţi, iarRadu Dinulescu îşi exprimă profun-dul dezgust faţă această cruzime.

În februarie 1942 „comandamen-tul german ordonase unei diviziiromâneşti, din cele trei care asigu-rau siguranţa teritoriului dintre Bugşi Nipru, să intre în luptă în zonaHarkov şi alteia să treacă istmulPerekov şi să intre în luptă”, fărăştirea comandamentului românesc,ceea ce constituia un abuz, înpofida camaraderiei de arme.

Între mai 1942 şi februarie 1945,îl aflăm ataşat militar la Stockholmşi Helsinki. Însemnările din aceas-tă perioadă sunt preponderentreferitoare la activitatea de infor-maţii, la întâlnirile pe care le-a avut,potrivit funcţiei deţinute, pentru pre-venirea activităţii de spionaj. De-spre atmosfera de la Stockholmface următoarea apreciere: „eracentrul unei intense activităţi in-formative mondiale. Aici, pe terito-riu neutru, toate statele din lume îşiaveau reprezentanţe diplomatice şipe lângă ele, servicii informativefoarte dezvoltate…” 4 Un episodpriveşte stoparea unei afaceri princare 50 de camioane germane re-condiţionate de o firmă suedeză arfi trebuit să fie cumpărate de ar-mata română.

După desfiinţarea postului deataşat militar din Suedia, estechemat în ţară şi vine prinU.R.S.S., în februarie 1945. La 26martie 1945 este trecut în rezervă,cu gradul de colonel.

Pentru activitatea sa în cadrul ar-matei române a fost decorat cu„Crucea comemorativă”, „CoroanaRomâniei claca a V-a cu spade şifrunze de stejar”, Ordinul „SteauaRomâniei clasa a V-a cu panglicaVirtuţii Militare” şi Medalia „Victo-ria”, acordată de sovietici.

A fost arestat şi condamnat deTribunalul Militar, în 1957, “pentruactivitate intensă contra clasei

muncitoareşimişcării revoluţionare”.5Fiul său Nicolae menţionează

într-un memoriu, de după 1990, cătatăl ar fi fost căutat de doireprezentanţi ai P.C.R., care iaupropus să colaboreze cu ei. Înurma refuzului a fost arestat de maimulte ori, sfârşind prin a fi con-damnat (sentinţa din 24 ianuariedin 1957), casată post-mortem prindecizia Curţii Supreme de Justiţiedin 30 martie 1998.

După eliberarea din închisoare s-a angajat grădinar la preventoriulde copii Mogoşoaia, iar, din 1964,a lucrat ca traducător la serviciultehnic al Institutului de Proiectări înConstrucţii şi Materiale de Con-strucţii, de unde s-a pensionat.

Radu Dinulescu a avut o bogatăactivitate publicistică, ce a cuprinsun mare număr mare de lucrări şistudii, între care relevăm: „Armatamodernă. Concepţiuni moderne înorganizarea armatelor” (1930) pre-miată de Academia Română şi„Războiul germano-polonez. Des-făşurare şi comentarii”, (1939), încolaborare cu căpitanul GheorghePătraşcu.6

Destinul său este aproape tipicpentru cei care au contribuit cuarma în mână la crearea RomânieiMari, au străbătut fronturile celuide-al doilea război mondial şi ausfârşit prin a deveni, după decap-itarea armatei regale, persecutaţi airegimului comunist.

-------------------------------Note:

1. Cristian Troncotă, Radu Dinulescu,Amintiri de la Biroul II, Magazin Istoric, nr.8/2000, p.57.2. Ibidem, p.58.3. Cristian Troncotă, Radu Dinulescu,Amintiri de la Biroul II, Magazin Istoric, nr.9/2000, p 44.4. Cristian Troncotă, Radu Dinulescu,Amintiri de la Biroul II, Magazin Istoric, nr.10/2000, p 77.5. Valeriu Nicolescu, Buzău-Râmnicu. Oa-

meni de ieri, oameni de azi, vol. II, partea 2,Editura “Evenimentul românesc”, 2001, p.98.6. Petre Otu, Teofil Oroian şi Ion Emil, Per-sonalităţi ale gândirii militare româneşti,vol. I, Editura Academiei de Înalte Studii Mil-itare, 1997, p. 144.

Generalul-maior Ştefan Guşă(25.09.1986-28.12.1989)

este singurul militar buzoiancare face parte din galeria şe-filor Statului Major General.

S-a născut la 17 aprilie 1940în comuna Costeşti. A urmat

Şcoala Militară de Ofiţeri Ac-tivi de Tancuri şi Auto de laPiteşti, Academia MilitarăGenerală, Facultatea MilitarăTehnică. La 22 august 1960, is-a acordat gradul de locote-nent în cadrele active aleForţelor Armate. A îndeplinitfuncţiile de comandant al Plu-tonului 2 tancuri din Companiaa 4-a a Regimentului 68 Tan-curi şi Autotunuri precum şi decomandant al Regimentului 6Tancuri "Ion Buteanu".

La 25 septembrie 1986, afost promovat în funcţia deprim-adjunct al ministruluiapărării naţionale şi de şef alMarelui Stat Major, perioadă încare au fost elaborate noi re-gulamente privind desfăşu-rarea acţiunilor de luptă ladiferite eşaloane, instrucţiuni şidispoziţii specifice epocii şisituaţiei geopolitice a României.

La 28 decembrie 1989 a fosteliberat din functia de şef alMarelui Stat Major şi numit şefde stat major la Armata a 4-a,după care, la scurt timp, a fostnumit comandant al Armatei a2-a.

A murit în anul 1994.

- 118 -

ISTORIE, CULTURĂ

- 119 -

În legătură cu răspândirea creştinismului în regiunilede la est de Carpaţi, este cunoscut faptul căizvoarele scrise sunt destul de puţin numeroase şi,

în multe cazuri, lapidare şi echivoce, uneori chiar con-tradictorii. Totuşi, ele lasă să se întrevadă existenţa,aici, a unei opere de propovăduire a Evangheliei, încădin primele secole ale erei creştine, iar, ulterior, pe mă-sură ce Biserica se organizează şi se întăreşte în nu-meroase centre ale Imperiului Roman de Răsărit, chiaro creştere progresivă a numărului creştinilor şi o totmai temeinică organizare a vieţii religioase. Acesteaau fost strâns şi nemijlocit legate de Imperiu şi aurămas astfel şi după retragerea lui la sudul Dunării.1

În ceea ce priveşte începutul răspândirii creştinis-mului la nordul Dunării de Jos şi în teritoriul de la estde Carpaţi, unele informaţii scrise au înregistrat şitransmis tradiţia potrivit căreia noua religie s-ar fi di-fuzat, în aceste părţi ale Europei, din primul secol alerei creştine ca urmare a activităţii de misionar a Apos-tolului Andrei.2 Activitatea lui misionară a fost contes-tată de unii istorici 3, s-a arătat că ea poate fi totuşi, cudestul temei, luată în consideraţie, pe baza informaţi-ilor scrierilor patristice 4.

Populaţia nord-dunăreană (daco-romană) a primitcreştinismul pe cale „populară”, neoficială şi amenţinut relaţiile cu Imperiul.5 De acolo au venit aicimisionari - despre activitatea acestora în ScynthiaMinor şi în răsăritul Daciei, aflăm de la Epiphanie dinSalomina (320 – 403 d. Hr.) care, ne transmite amă-nunte despre activitatea sectei audienilor în acestelocuri 6. Epiphanie relatează: „pe când Audios 7 se

afla acum de o bucată de vreme în Scitia… şipătrunsese adânc acolo în interiorul ţării goţilor … el aîntemeiat, în aceeaşi ţară a goţilor, şi mănăstiri însânul cărora a înflorit regula călugărească, de-prinderea de a trăi în fericire şi o asceză deosebit deseveră” 8. Menţionăm în zona Buzăului şi martirul „Sf.Sava” 9.

Coroborând ştirile „scrise” cu cercetările de teren,considerăm că multitudinea schiturilor din munţiiBuzăului poate reflecta momentele de început ale vieţiicreştine pe aceste meleaguri.

Utilizarea acestor locaşuri, veacuri la rând, a dus ladistrugerea multor date consemnate prin înscrieri mu-rale. Deşi s-au făcut câteva periegheze şi chiar săpă-turi organizate, datele adunate nu sunt foarteconvingătoare şi nici numeroase. Zona împădurită şi,probabil, reîmpădurită natural ascunde numeroasedovezi, ceea ce ne face să privim cu speranţe spre unviitor norocos.

Cele mai vechi ştiri despre viaţa monahală dinaceastă zonă le avem din consemnările documentaredin secolul al XVI-lea, care se referă la donaţii şi înch-inăciuni către schitul Agaton: un document10 de la Mi-hnea Turcitul, din 18 iulie 1587, şi altul din 29 august1582 – donaţia lui Stanciu către mănăstirea Pinu11 saudocumente ce se referă la judecata dintre Antonieegumenul de la schitul Aluniş, şi Sibicieni12. Cea maiveche atestare – menţiune documentară a schiturilorde pe raza comunei Bozioru este făcută într-un docu-ment, din 1580, – de la Mihnea Turcitul, care vizitaaceste meleaguri în vederea căsătoriei cu Doamna

Schituri rupestredin zona Buzăului---------------------------------------------- dr. Doina CIOBANU,

Muzeul Judeţean Buzău

În nordul judeţului Buzău, la altitudini cuprinse între 650 – 1100 m se găseşte cea mai mare concentrarede schituri şi locuinţe monahale din spaţiul românesc. În zona Aluniş – Nucu – Fişici – Ruginoasa, aflatepe raza comunelor Colţi, Bozioru, Brăieşti, precum şi în localităţile Cozieni, Cătina sau Pietroasele aufost descoperite un număr mare de complexe rupestre, unele locuite din preistorie, altele folosite dreptchilii de sihastri sau amenajate ca lăcaşuri de cult creştin.

Câteva dintre aceste complexe rupestre au fost săpate intenţionat în blocurile masive de stâncă, pentrua se construi mici biserici sau chilii. Ele au devenit adevărate centre cu o intensă activitate religioasăcreştină.

Neaga din Cislău 13.Toate acestea confirmă aici o bogată viaţă reli-

gioasă, care a continuat fără întrerupere până la mi-jlocul secolului al XIX-lea, când, prin reforma deîmproprietărire, populaţia din Pinu a primit pământ înBărăgan şi s-au mutat formând satul, devenit comunaMunteni – Buzău, moment în care au luat şi bisericacu hramul Sf. Gheorghe, aflată astăzi în judeţul Ilfov.Putem confirma că acest mod de viaţă – pustnică – acontinuat în zona Buzăului, până în anii 1985, ultimulcălugăr cunoscut fiind Ambrozie, de pe dealul Istriţa,com. Pietroasele, care a locuit în grotă până în anii 80.

Din zonă sunt consemnate puţine descoperiri cumar fi un inel de tâmplă, aflat în inventarul MuzeuluiJudeţean Buzău, mileniul III î.Hr., descoperit întâmplă-tor pe dealul Ziguri de tatăl lui Nicolae Corbu, când s-a construit antena de radio-emisie.

În Colecţia Muzeală Colţi se găseşte o jumătate derâşniţă din tuf vulcanic de Ruşchiţa – donată colecţieide un cetăţean din Colţi, care a descoperit-o îngospodărie – (La Ziguri, Valea Cireşului, de tatăl luiNicolae Corbu).

În zona Bozioru circulă legenda unui palat aflat pemalul Bălănesei, unde Andrei Drăgnescu - 49 ani, ghidlocal, a găsit o cruce din bronz.

Ştirile sunt fragmentare şi este greu de concluzionat.Concluzii Deşi s-a scris destul de mult despre aceste

lăcaşuri, nu au fost rezolvate problemele privinddotarea şi rolul avut, aceasta întrucât sunt plasate înlocuri dificil de atins, iar localizarea multora dintre elese poate face numai cu ajutorul ghizilor locali. Fiecaredintre monumente trebuie pus în legătură cu celelalte,între ele existând probabil o legătură şi o contempo-raneitate, în ce priveşte activitatea religioasă şi funcţi-ile îndeplinite. În toată zona sunt o mulţime de crestede piatră, pe care se găsesc urme şi însemne precreş-tine: Piatra Însemnată – Brostari, com. Colţi; PiatraRotarii – com. Cătina; Piatra cu Semne – Aluniş, com.Colţi; Piatra Ghiocii – Ruginoasa, com. Brăieşti şi altele.

Piatra Rotării, Piatra Ghiocii şi Alunişul IV suntaşezate pe nişte platouri cu largă deschidere spreaceleaşi puncte cardinale (spre vest) ceea ce punemulte semne de întrebare (cercetările vor continua).Această formă de suprapunere a locurilor încreştinatepeste cele păgâne este o practică ce se regăseşte întot spaţiul din nordul Mării Negre – spaţiul Pruto –Nistrean14.

În jurul acestor locuri există o mulţime de legende şipoveşti care măresc atracţia şi miracolul, vizitarea loreste, totuşi, o problemă, întrucât multe se află în locurigreu de atins, practic inatacabile. Spaţiul a devenit oatracţie turistică şi, odată cu aceasta, a apărut şi „polu-area culturală” care poate duce la distrugerea lor.

-------------------------------------------------

Note:

1. Dan Gh. Teodor, Creştinismul la est de Carpaţi. De la originipână în secolul al XIV-lea, Iaşi, 1991, p. 12.

2. Idem, p. 50.3. V. Pârvan, Contribuţii epigrafice la istoria creştinismului daco-

roman, Bucureşti, 1911, p. 2 – 3; M. Pipide, Contribuţii la istoriaveche a României, Bucureşti, 1980, p. 54 – 56; Dan Gh. Teodor, op.cit., 1991, p. 50.

4. M. Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Galaţi, 1996,p. 12 – 13; vezi. N. Zugravu, Geneza creştinismului popular alromânilor, Bucureşti, 1997.

5. Dan Gh. Teodor, op. cit., 1991, p. 49.6. Dan Gh. Teodor, op. cit., 1991, p. 55; Emilian Popescu, Creş-

tinismul în Eparhia Buzăului până în sec. al VII-lea, în „Spiritualitateşi Istorie”, Buzău, 1985, p. 267.

7. Episcopul Audios şi discipolii săi au fost exilaţi din Mesopota-mia de către împăratul Constantinus (337 – 361) în regiunile gurilorDunării din Sciţia, din cauza ideilor eretice, antropomorfice şi moni-heiste. Deşi doctrina era considerată eretică, pentru ortodoxie, scri-itorul menţionează „fără îndoială, felul de viaţă al comunităţiloraudiene este cu totul vrednic de admiraţie”.

8. Dan Gh. Teodor, op. cit., 1991, p. 55; după Epiphanios, Carteatuturor ereziilor, F.H.D.R. – Fantes Historiae Daco-Romaniae, II,Bucureşti, p. 173 – 175.

9. Epifanie Norocel, Pagini din Istoria Veche a Creştinismului laRomâni, Buzău, 1986; St. Olteanu, Societatea Carpato-Danubiano-Pontică în secolele IV – XI, Bucureşti, 1991, p. 229 – 242; G. Timus,Epistola bisericii Goţiei pentru martirul Sf. Sava, în „B.O.R.”, 1891,p. 817 – 825.

10. D.I.R. – B veac XVI, vol. V, DOC. 330, p. 316 – 317.11. D.I.R. – B veac XVI, vol. V, doc. 78, p. 75 – 76.12. D.I.R. – B veac XVI, vol. V, doc. 275, p. 262.13. Arh. St. Bucureşti, S.I. 1.354.14. G. Postică, Civilizaţia medievală timpurie din spaţiul Pruto-

Nistrean (sec. V-XIII), Bucureşti, 2007, p. 188 – 189.

� DIONISIE TORCĂTORULDatare – evul mediu

ISTORIE, CULTURĂ

- 120 -

- Domnule Adelin Petrişor, sunteţi absolvent al fa-cultăţii de drept, dar aţi ales profesia de jurnalist. Ce v-a determinat să faceţi această alegere?

- Încă din primul an de facultate, am început să lu-crez în presă. Mai întâi la Radio media, în Buzău, ul-terio, m-am mutat la Bucureşti. De la radio am trecutla televiziune şi ... am rămas să lucrez la ştiri.

- De ce jurnalist de război?- De ce nu? În 1996 am fost, pentru prima dată, într-

o zonă de război, în Sudul Libanului. Experienţa mi

s-a părut interesantă şi am continuat: Albania, Algeria,Kosovo, Fosta Iugoslavie, Irak, Afganistan, Israel...

- O experienţă deosebită. Aţi accesat cele maifierbinţi zone de conflict din lume. Există un momentdificil prin care aţi trecut şi care v-a marcat în mod de-osebit?

- Au existat momente dificile, în mai toate de-plasările. Rămâi marcat mai ales de dramele civililorcare se luptă să trăiască într-o zonă cu probleme.Copiii sunt cei care m-au impresionat cel mai tare. Am

- 121 -

Adelin Petrişor este unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti români de război. S-a născut la Buzău, înanul 1975. A absolvit Liceul “B.P Haşdeu” şi Facultatea de Drept. Cariera de jurnalist a început-o în anul1994, ca reporter la postul de radio 2M+.

Este reporter special în echipa Realitatea TV, dobândind experienţă şi în echipele redacţionale ale altorteleviziuni (Tele 7 abc, TVR şi Antena 1 ş.a.).

Adelin a fost prezent în cele mai fierbinţi zone de conflict din lume: Irak, Afganistan, Liban, Israel, Al-geria, Albania, Iugoslavia, Gaza şi Cisiordania. A realizat interviuri, în exclusivitate, cu Yasser Arafat,Ehud Barak şi Beniamin Nethaniahu, ayatolahul Mohammad Fadlallah sau cunoscutul terorist sârb Arkan.

A fost alături de militarii români din teatrele de operaţii din Irak, Afganistan şi Balcani. Adelin Petrişor are în palmares patru premii ale Asociaţiei Profesioniştilor de Televiziune, dar şi titlul

"Corespondentul anului" din parte MAE şi CNA, primit în 2003.

Armata, un profit de imagineexternă

Jurnalişti buzoieni în teatrele de operaţii

filmat în Irak, într-un spital militar, câţiva micuţi arşi înurma unei explozii... Au fost, probabil, imaginile celemai dure.

- Se spune că Armata este al doilea Minister de Ex-terne al ţării noastre. Aţi simţit acest lucru în activitateadumneavoastră?

- Este clar, pentru oricine, că prezenţa ArmateiRomâne, pe fronturile din Irak şi Afganistan, a adusbeneficii pe plan extern. Nu ştiu dacă armata este aldoilea minister de externe, însă, cu siguranţă, MApNa făcut foarte multe lucruri pentru cei care se ocupăde politica externă a României.

- Aproximativ 1800 de militari români execută misi-uni în afara teritoriului naţional. Aţi fost alături de ei înteatrele de operaţii din Irak, Afganistan şi Balcani, cajurnalist de război. Ce v-a impresionat în mod deosebitla ei?

- Am fost impresionat de faptul că, militarii români, înciuda dotării precare, încearcă să facă faţă misiunilor.În rest, oamenii nu fac altceva decât să-şi facă datoria.Ştiau unde pleacă, ştiau ce fac în zonă, ştiau care-spericolele. Cred însă că mult mai greu este pentrufamilii, decât pentru cei din teatru.

- Ce credeţi că ar trebui făcut pentru a-i sprijini maieficient pe militarii români care execută misiuni demenţinere a păcii?

- Dotarea e o problemă. Începând de la bocanci şipână la armamentul individual ar trebui schimbatemulte lucruri. Din nefericire, ai noştri nu au sistemeperformante de ochire, sisteme de vedere pe timp denoapte individuale şi aşa mai departe. Un semn bun afost schimbarea bătrânelor TAB-uri cu performantelePiranha.

- Sunteţi unul din cei mai experimentaţi corespon-denţi din zone de conflict şi primul jurnalist care a făcutun reportaj despre forţele pentru operaţii speciale înmisiune în Afganistan. Ce mesaj i-aţi transmite unuitânăr care ar dori să aleagă cariera militară?

- Să se gândească bine înainte. Riscurile sunt marişi, din păcate, răsplata nu este întotdeauna pe ma-sură. Este jenant că statul nu a găsit o soluţie să-iajute, într-un fel, pe soldaţii care, la 40 de ani, suntscoşi din sistem şi nu au măcar o pensie.

- Pentru că v-aţi născut la Buzău, nu pot să nu văîntreb dacă aţi întâlnit, în teatrele de operaţii, şi militaridin oraşul nostru. Pentru noi este o onoare, dar şi omare responsabilitate faptul că militarii care executămisiuni externe sunt conduşi de Comandamentul Op-eraţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu”.

- Am întâlnit foarte mulţi buzoieni şi în Irak şi în Af-ganistan, lucru care m-a bucurat de fiecare dată.

- Fundaţia ,,Mareşal Alexandru Averescu” sprijinăactivităţile Comandamentului Operaţional Întrunit şi,implicit, familiile militarilor aflaţi în misiuni externe. Aţiîntâlnit şi la alte armate astfel de organizaţii, pe lângămarile comandamente pentru a veni în sprijinul mili-tarilor?

- Toate armatele ţărilor dezvoltate au astfel de fun-daţii, care ajută familiile soldaţilor. Nu noi am inventatroata. Şi la britanici, dar şi la americani poţi întâlni ast-fel de organizaţii, care sunt în permanenţă alături defamiliile celor plecaţi în misiuni externe.

- Cunoscându-vă ca un jurnalist activ, puteţi să nespuneţi care sunt proiectele dumneavoastră de viitor?

- Sunt multe. Să vedem care vor ieşi, şi care nu. Nu-mi place să vorbesc despre proiecte, înainte ca ele săse concretizeze.

- În încheiere, vă rog să transmiteţi câteva gândurimilitarilor, în special celor aflaţi în teatrele de operaţii.

- Să dea Dumnezeu să se întoarcă TOŢI sănătoşiacasă!

- Vă mulţumesc pentru interviul acordat şi vă urezsucces în activitatea de jurnalist de război.

A consemnat maiorul Romeo Feraru, ofiţerul de relaţii publice al

Comandamentului Operaţional Întrunit

- 122 -

TEATRELE DE OPERAŢIII

Propunerea de a însoţi militarii români care vor pre-lua ştafeta de la cei care se aflau, deja, de şase luni,în teatrul de operaţii din Irak, a fost o provocare la felde mare ca o misiune în sine. În ţară era un februariegeros, care începuse, pentru mine, ca reporter,promiţător.

Ca orice om de presă, aveam nevoie de multe infor-maţii despre locul unde urma să ajung. Aşadar, am în-trebat, am citit, însă nimic din ce aflam nu avea să-midezvăluie atmosfera pe care aveam să o găsesc lafaţa locului. Când, în final, am primit ok-ul de la toţi fac-torii de decizie şi am aflat că voi pleca a doua zi,aveam inima strânsă, pentru că nu ştiam dacă voi facefaţă drumului şi, mai apoi, situaţiei din baza militarăunde erau militarii noştri. Călătoria cu avionul militarde tip Hercules era, ea însăşi, o noutate pentru mine.Zborul de noapte, de peste 6 ore, alături de cei careaveau să reprezinte România în Irak a fost primul hoppe care l-am trecut destul de greu. Am ajuns, în zori,pe aeroportul din Tallil, unde diferenţa de temperatură,de cel puţin 10 grade, şi furtuna de nisip, m-au făcut sărealizez cât de puţin sunt pregatită pentru ceea ce erape cale să vină.

Pe aeroport am găsit o parte dintre militarii care sepregăteau să se întoarcă, cu aceeaşi aeronava ce neadusese. Trecuseră prin şase luni grele, însă totul eratrecut cu vederea, pentru că se întorceau acasă. Amprimit echipamentul pe care oricine trebuia să-l poarte,ca să fie protejat. Casca şi vesta de protecţie cân-tăreau, laolaltă, în jur de 15 kg, cred. Am fost ajutatăsă ridic de jos şi să îmbrac vesta antiglonţ. Aflu atunci,că testele care se făcuseră cu vestele antiglonţromâneşti au evidenţiat că plăcile care erau aşezatepe piept şi la spate se dovediseră a fi impenetrabile -moment în care m-am liniştit şi mi-am spus că, deşiera extrem de grea, vesta mă va proteja şi mi-amimpus să o port ca şi ceilalţi militari, fără să mă vait cămă doare spatele.

Drumul de la aeroport la baza militară unde erau mil-itarii noştri a durat peste trei ore, vreme în care am

văzut locuri şi lucruri pe care cu greu mi le-aş fi imag-inat dacă îmi povestea cineva. Convoiul a ajuns, înfine, la bază, în Al-Hillah.

Primirea delegaţiei de la Ministerul Apărării, a noas-tră, a militarilor care urmau să le ia locul celor aflaţi la-finalul misiunii, a fost emoţionantă. După ce ne-aminstalat, cum era firesc, au început întrebările. Aşa amaflat că militarii români, geniştii, au refăcut toateclădirile din bază, după ce fuseseră distruse în primafază a războiului, în urma atacurilor din aer sau de lasol. Fusese cazarma în care-şi instruise militarii şi oa-menii de încredere, Udai, unul dintre fiii lui Saddam.Înainte de sosirea militarilor români în Irak, totul eraacolo în paragină, ruine pe care le-am văzut şi eu într-o anumită parte a locaţiei.

Prin bază se circula de regulă cu maşina, erau aleilate, asemenea unor străzi, locul având aspectul unuicartier cu tot ceea ce este necesar traiului: duşuri, can-tină, chiar şi un magazin de unde puteai să-ţi cumpericâte ceva din cele necesare. Clădirea în care am fostcazaţi era situată la mijloc, de-a dreapta şi stânga eierau alte două blocuri, cu parter şi etaj, în care se aflaumilitari ai altor ţări care îşi trimiseseră trupe în Irak.

Compania militarilor noştri era un prilej, pentru mine,să aflu cum şi-au petrecut timpul departe de casă, într-o lume străină şi total diferită de a noastră. Mi-aupovestit că, în primele două luni, le-a fost greu să seadapteze la temperatura de peste 50 de grade deafară, la umezeala din aer, la furtunile de nisip.

În una din zilele şederii mele în Irak, am participat lao confe-rinţă de presă susţinută de comandantul Di-viziei multinaţionale, din care făceau parte militariiromâni. Am fost realmente încântată să aud, dinpartea generalului polonez, cuvinte de laudă la adresaromânilor. Ei au făcut multe aici, spunea comandantul,au refăcut drumuri, clădiri, spitale, şcoli. Sunt iubiţi decivili pentru că se poartă frumos, a încheiat oficialul.

Ce mi-au auzit mie urechile atunci, le-a fost dat săaudă şi jurnaliştilor străini. Şi, apropos de asta, unuldintre ziariştii de la un post de televiziune din Babil

- 123 -

Proba de foc a războiului---------------------------------------------- Antonia IONIŢĂ,

corespondent TVR

(Babylon) ne-a şi dat un interviu, în care le mulţumearomânilor pentru ceea ce fac pentru ei.

De departe însă, dintre toate activităţile la care amparticipat, pe durata şederii în Irak, două au fost eveni-mentele care m-au marcat. Cel dintâi, un accident demuncă. Un militar, care ajunsese odată cu noi şi înce-puse munca, a suferit traumatisme grave, după ce uncontainer pe care-l ridica cu macaraua s-a răsturnatpeste cabina lui şi aproape că l-a strivit.

Am relatat, prin telefon, în ţară, pentru TVR, eveni-mentul şi am urmărit evoluţia stării de sănătate a aces-tuia până când a fost transferat în Germania, la unspital militar.

Două zile mai târziu, dimineaţa, am trăit cu adevăratcele mai cumplite clipe din viaţa mea de până atunci.Abia ce făcusem ochi, eram încă în patul de cam-panie, când m-am trezit cu geamul făcut ţăndări pestemine, cu o bubuitură asurzitoare şi o zgâlţâialăzdravănă. A urmat, în câteva minute, o a douabubuitură şi o nouă zdruncinătură. Am văzut moarteacu ochii. Am căutat să-mi îmbrac echipamentul de pro-tecţie, care era lângă pat, şi să vorbesc cu cineva.Starea de panică s-a accentuat când am auzit sirene,elicoptere survolând zona şi când i-am văzut pe militarialergând spre adăpostul de la parterul clădirii. Nu eradeloc uşor. Îmi număram clipele, mă bucuram că trăi-

esc însă nu ştiam dacă va mai urma o altă explozie. Între timp, informaţia a ajuns şi la noi. Nu trecuse

mai mult de o oră. Fusese un atentat asupra bazei, cudouă maşini capcană încărcate ochi cu aproape o miede kg de trotil. Am ieşit din clădire şi am văzut pentruprima dată în viaţa mea un om sfârtecat, sau, mă rog,ce a mai rămas dintr-un om ciopârţit de explozibil. Ammers lângă punctul de observaţie, de unde un militarmongol, santinela, i-a împuşcat pe terorişti.

Nu-mi puteam crede ochilor, dar toată starea deteamă a fost învinsă, pe loc, pentru câteva clipe cândm-am aşezat în faţa camerei de filmat şi am început săpovestesc ce s-a întâmplat. Nu-mi era la îndemână,însă ştiam că trebuie să-mi fac meseria.

Am transmis românilor, într-o corespondenţă tele-fonică mai întâi, la jurnalul orei 14, despre grozăvia dinIrak. Am spus atunci soţiilor şi copiilor militarilor, careerau în bază alături de mine, că ai noştri erau bine şinu suferiseră de pe urma atentatului. Ştiam că şi fiicamea, pe atunci elevă la liceu, şi soţul meu mă vor auzişi se vor linişti.

Am trăit la maxim momente pe care doar militarii letrăiesc atunci când îşi aleg să-şi servească ţara subdrapel. Pentru relatarea din Irak, la rândul meu, amprimit de la colegii din TVR recunoaşterea meritului dea fi corespondent de război.

- 124 -

TEATRELE DE OPERAŢIII

Marţi, 24 februarie a.c., a avut loc la Buzău, cere-monia de plecare în teatrul de operaţii Kosovo a uneisubunităţi aparţinând Batalionului 60.

Cei 86 de militari din Detaşamentul Naţional deForţe – ROFND XVIII – comandaţi de maiorul IonuţGheorghe, vor executa misiuni în cadrul Grupului deLuptă Multinaţional de Vest.

Este prima misiune în teatrele de operaţii la careparticipă o structură din cadrul batalionului.

Paraşutiştii buzoieni vor îndeplini, timp de şase luni,alături de militari italieni, activităţi specifice de escortă,control trafic şi patrulare. Ei vor avea în dotare şi şapteautovehicule tip URO VAMTAC, care vor fi folositepentru prima dată în acest teatru de operaţii.

La ceremonie au participat prietenii şi familiile mili-tarilor, reprezentanţi ai Ministerului Apărării Naţionale,administraţiei publice locale şi ai mass-media.

Şeful Statului Major al Fortelor Terestre, generalullocotenent doctor Teodor Frunzeti, a trecut in revista

formaţia detasamentului si a urat succes militarilor.Dupa efectuarea apelului, militarii au primit binecu-vântarea preotilor, care au oficiat un scurt ceremonialreligios.

Generalul de flotilă aeriană Liviu Burhală, locţiitorulcomandantului Comandamentului Operaţional Întrunit,a dat citire extrasului ordinului de misiune pentru de-taşamentul ROFND XVIII. Comandamentul Opera-ţional Întrunit din Buzău exercită comandaoperaţională asupra structurilor aflate în misiuni înafara teritoriului naţional.

Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea detaşamentu-lui cu noua tehnică de luptă.

În continuare s-au dat interviuri presei, s-au făcut fo-tografii cu familiile, s-a vizitat muzeul paraşutiştilor şicapela unităţii.

Să le urăm succes, în misiune, paraşutiştilor bu-zoieni şi să se întoarcă sănătoşi acasă!

A consemnat maiorul Romeo FERARU

EVENIMENT

- 125 -

Militari Batalionului 60 Paraşutişti „Băneasa-Otopeni”au pleacat în Kosovo

EVENIMENT

- 126 -

EVENIMENT

- 127 -

Asociaţiile pensionarilor militari buzoieniGarnizoana Buzău are o îndelungată tradiţie mili-

tară, determinată de aşezarea geografică, la orăscruce de drumuri, ce leagă trei mari provinciiromâneşti: Transilvania, Moldova şi Muntenia, cea cea făcut ca pe aici să se rostogolească toate primejdiileşi războaiele istoriei zbuciumate a românilor.

Această stare de fapt a determinat ca, la Buzău, săexiste, din vremuri străvechi, oameni sub arme, înprezent fiind a doua garnizoană din ţară, ca număr demilitari activi. Dar, în afara acestora sunt şi foarte mulţipensionari militari, care desfăşoară o viaţă activă încadrul celor cinci asociaţii reconstituite sau constituitedupă 1989.

Asociaţia Naţională „Cultul Eroilor” s-a înfiinţat îndata de 08.12.1997, şi este continuatoarea nobilelortradiţii ale „Aşezământului Naţional Regina Maria pen-tru Cultul Eroilor”, desfiinţat prin decretul 48 din 29 mai1948, şi ale Comitetului Naţional pentru Restaurarea şiîngrijirea Monumentelor şi Cimitirelor Eroilor. Asociaţiecare are filiale în toată ţara.

La Buzău, filiala „Cultul Eroilor” s-a înfiinţat, la 18iulie 2001, ca o necesitate impusă de starea dedegradare, neglijare şi părăsire în care se găseau omare parte din monumentele comemorative din războişi din cimitirele eroilor şi din nevoia refacerii şi îngrijiriiacestora.

Asociaţia Naţională a Veteranilor de Război – filiala„Mihai Viteazul” - Buzău şi-a desfăşurat activitatea înbaza statutului, acţionând permanent pentru re-cunoaşterea şi obţinerea drepturilor legal cuvenite vet-eranilor, invalizilor, văduvelor de război şi văduvelorveteranilor de război, membri ai asociaţie şi pentruasigurarea protecţiei sociale a acestora. Un obiectivprioritar îl constituie sprijinul şi îmbunătăţirea condiţiilorde viaţă a membrilor rămaşi fără familie şi asigurareaasistenţei lor.

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervăşi în Retragere – filiala „Mareşal Averescu” – Buzău, s-a reînfiinţat, la 22. 01 1991, şi are ca principal obiectivapărarea interesului şi drepturilor membrilor săi, alefamiliilor acestora în relaţiile cu autorităţile şi instituţiile

publice locale, fiind, totodată, preocupată de întărirearelaţiilor de cooperare şi colaborare cu acestea. Pe24.02.2009, preşedintele filialei a prezentat bilanţul ac-tivităţii filialei, pe o perioadă de patru ani, în prezenţapreşedintelui asociaţie la nivel naţional, generalul (r)Mihail Iliescu, şi a reprezentaţilor autorităţilor locale.Activitatea s-a finalizat cu alegerea noului comitet ex-ecutiv, care îşi va desfăşura activitatea în următoriipatru ani. De menţionat faptul că asociaţia numărăpeste 600 de membri.

Aceste meleaguri reprezintă leagănul zborului arip-ilor aviatorilor şi al cupolelor paraşutelor româneşti.

Asociaţia Română pentru Propagandă şi Istoria Avi-aţiei, filiala locală, a fost înfiinţată în mai 1990. Deatunci a organizat numeroase activităţi, care sunt con-semnate în registrul istoric şi în albumul asociaţiei. Labilanţul, care a avut loc în luna ianuarie 2009, s-a ev-idenţiat faptul că obiectivele propuse au fost îndeplin-ite cu rezultate foarte bune. De remarcat faptul căARPIA este singura asociaţie care editează o revistă,„Aripi buzoiene”, din resurse proprii.

Cea mai „tânără” asociaţie o reprezintă ClubulParaşutiştilor „Şoimii” Buzău, înfiinţată la 09.02.2006,care s-a prezentat, la bilanţul anual, desfăşurat în feb-ruarie a.c., cu rezultate pozitive, în îndeplinirea plani-ficărilor anterioare. În acest an, asociaţia are în atenţiesă participe activ la educarea tinerilor în spirituldragostei şi respectului faţă de profesia de paraşutist,iar, ca obiectiv prioritar, şi-a propus inaugurarea unuimonument închinat paraşutiştilor. Ca particularitate aacestei asociaţii, o parte din membri săi sunt militariactivi (paraşutişti), realizându-se, în acest fel, o coop-erare mai apropiată cu unităţile militare care executăpregătirea şi prin paraşutare.

Între asociaţiile pensionarilor militari buzoieni existăo strânsă colaborare, scopurile acestora fiind în ceamai mare parte comune. Pentru 2009, acestea îşipropun să aibă disponibilitatea de a participa la eveni-mentele comemorative, aniversare şi festive locale,dar şi la cele naţionale, în limita posibilităţilor.

Col. (r) Mihail Pîrlog

AREALUL BUZOIAN

- 129 -

În calendarul de prăznuire al Bisericii Ortodoxe, ziuade 9 martie are o semnificaţie deosebită: pomenireacelor 40 de soldaţi martiri. Un mucenic sau un martireste, în sine un erou, al credinţei, pătruns de un sfântideal: unirea sa cu Dumnezeu. Există o strânsă legă-tură între Patria de pe pământ şi Patria din cer. Nenaştem pe acest pământ, de unde începe drumul sprecer. Patria înseamnă casa Părintelui ceresc, cât şi vatrastrămoşească. Acela care are Patrie, îl are şi pe Dum-nezeu. Cine se leapădă de Dumnezeu, înseamnă că atrădat, deja, Patria. Iubirea de Patrie înseamnă a te an-gaja la păstrarea fiinţei spirituale a unui popor, a te dăruipe altarul unităţii de neam. Patria este o realitate com-plexă în care se cuprinde nu numai locul natal ci şi ţaraîn care s-au născut părinţii, rudele, prietenii şi con-cetăţenii, într-un cuvânt tot poporul, cu care avem con-tinuitate de neam, de teritoriu, de limbă, de credinţă, detradiţie, de cultură, de spiritualitate, de care ne leagăacelaşi trecut şi acelaşi ideal.

Măreţia unui popor, valoarea unei opere sunt date decâtă iubire de Patrie se întruchipează în adâncul fiinţeiumane, de câtă iubire jertfelnică de sine este străbătutsufletul unui om. Poetul Ioan Alexandru spunea că: „Celmai adânc vede cel ce-şi iubeşte mai mult Patria.”

Cine iubeşte cu adevărat Patria de pe pământ, credeşi nădăjduieşte şi în Patria de sus. În poeziile sale, Grig-ore Vieru – un mare român din Basarabia trecut decurând la cele cereşti – spunea: „într-adevăr, Patria dincer este mai bună, de vreme ce Hristos s-a mutat înea.”

Biserica Ortodoxă a promovat, întotdeauna, iubireade Patrie şi iubirea de Dumnezeu. Sfinţii din calendarulBisericii sunt cele mai convingătoare mărturii.

Pomenirea celor 40 de mucenici soldaţi, pe data de 9martie, ne oferă cea mai vie şi dinamică lecţie intitulată:„De la eroismul pentru Patrie la martirajul credinţei înDumnezeu.”

Aceşti 40 de martiri soldaţi au făcut parte din armataimperiului roman şi au trăit în secolul IV, pe timpul îm-păratului păgân Diocleţian, care a declanşat cele maisângeroase persecuţii împotriva tuturor creştinilor. Pen-tru acest împărat nu conta ce profesie avea un creştin,

ce rezultate bune avea în meseria sa sau cât de impli-cat era în viaţa socială sau culturală a unui popor. Înparanoia sa, se considera pe sine a fi un zeu coborât pepământ, nu accepta deloc existenţa lui Dumnezeu şi,cu atât mai mult, a Mântuitorului Iisus Hristos. Avea înel o ură diabolică faţă de tot ce era legat de religia creşt-ină. Niciodată, un om bun la inimă, în suflet, nu poateface rău cuiva sau să creeze discriminare religioasă,etnică sau socială. În inima unui om bun încape tot Uni-versul, toţi oamenii. Idealul unui creştin este bunătatea,a-L imita pe Hristos, a trăi pe pământ la fel ca Mântu-itorul de la care avem această poruncă: „iubiţi pe vrăj-maşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă,faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei cevă vatămă şi vă prigonesc. Ca să fiţi fiii Tatălui vostruCelui din ceruri, că El face să răsară soarele peste ceirăi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şipeste cei nedrepţi.” (Matei 5, 44-45).

Cei 40 de soldaţi creştini făceau parte din garnizoanamilitară a Capadociei, situată în Asia Mică, unde co-mandant era Agricola. Acest conducător de oşti călcaîntocmai pe urmele împăratului păgân Diocleţian. Îlcopia în toate purtările sale rele. Era lipsit de discernă-mântul în a separa binele de rău. Un comandant cred-incios are multă înţelepciune şi credibilitate în faţasoldaţilor. În armată, cel mai important lucru este su-portul moral, spiritual, religios. Credinţa vie, pu-ternicăîn Dumnezeu îţi dă credibilitate, forţă, curaj, răbdare,toleran- ţă, jertfelnicie etc. La revenirea în garnizoanalor din Capadocia, pomeniţii 40 de soldaţi, plini de vitejiepentru apărarea imperiului roman, comandantul Agri-cola le-a cerut, insistent, să se lepede de Hristos şi săaducă numaidecât jertfe de mulţumire zeilor păgâni,pentru victoriile câştigate în luptă. Soldaţii creştini aurespins categoric lepădarea de Mântuitorul Hristos. Co-mandantul, înfuriat de acest refuz, a încercat, mai întâi,pe cale diplomatică, să-i înduplece, spunându-le că leva oferi atât grade şi decoraţii militare, cât şi podoabestrălucitoare din aur şi pietre scumpe, dar ei au refuzat:„Aceste podoabe sunt strânse din sudoarea meşterilor,iar leneşii se laudă cu ele; voi nu ştiţi ce este dreptatea

Cei 40 de sfinţi martiri:

De la eroismul pentru patrie, la martirajul credinţei----------------------------------------------- Pr. prof. dr. Mihail MILEA, Buzău

AREALUL BUZOIAN

- 130 -

şi munca cinstită, ne oferiţi ceva ce voi nu sunteţi înstare să faceţi.” Atunci comandantul lor a zis: „voi nusunteţi oameni şi nu meritaţi să trăiţi între ei.” În mod-estia lor, au răspuns: „Tocmai, nu suntem, dar vrem săfim cu adevărat oameni curajoşi, cu suflet viu, nu niştelucruri vorbitoare ca voi, pentru că inima voastrătrăieşte din minciună şi întuneric, de aceea vă închinaţila lucruri făcute de mână omenească.” La auzul acestorreplici, comandantul Agricola, mânios, a chemat un plu-ton de execuţie pentru a-i supune mai întâi la chinuridupă care să-i omoare. Creştinii nu s-au opus, ci, dim-potrivă, au primit cu bucurie aceste martirajul, ştiindbine că sunt condamnaţi pe nedrept. Singura lor vinăera că îl iubeau pe Iisus Hristos şi pe toţi din jurul lor. Petot timpul stagiului oştenescv, cei 40 au dat dovadă demult eroism, de fapte măreţe în lupte şi de un înalt com-portament moral, aşa cum cere Evanghelia lui Hristosde la fiecare creştin.

La vestea că cei 40 de soldaţi au fost condamnaţi laînchisoare de către comandantul Agricola, foarte mulţidin garnizoană s-au revoltat cerând eliberarea lor. Lapresiunea multor militari şi ofiţeri, aceştia sunt eliberaţide Agricola, care-i duce în mijlocul garnizoanei,lăudându-i pentru toate faptele de vitejie şi le promiteeliberarea de tot, dacă ei, acum, se vor lepăda, măcarformal, de Hristos. Unul din cei 40 de soldaţi creştini,pe nume Candit, cu mult curaj, a spus comandantului:„Dumneavoastră nu puteţi înţelege că iubirea noastrăpentru Hristos nu are nimic comun cu jertfele voastreaduse înaintea zeilor făcuţi de mâini omeneşti; noi jert-fim Dumnezeului nostru inima cea plină de dreptate, decinste, omenie, până la topirea acestui trup, cu ajutorulcăruia noi primim podoabele cerşti: bunătatzea, sfinţe-nia, pacea şi mila divină... Ochii tăi comandante, nu potvedea decât bogăţie, ură, răzbunare şi demnităţi fărăde merit.” Fiind făcut de ruşine în faţa garnizoanei, co-mandantul a ordonat să fie întemniţaţi şi supuşi la multeşi grele chinuri pentru a-i determina să-şi abjure cred-inţa: au fost dezbrăcaţi de hainele militare, au fost în-fometaţi, bătuţi cu multă cruzime, însă ei, şi mai mult,s-au întărit în credinţă. Agricola a încercat, din nou, săle ofere daruri mari, pentru a se lepăda de credinţa înIisus Hristos, dar ei şi mai mult l-au mărturisit pe Dum-nezeu: „noi, comandante, nu avem nevoie de nimic dele tine, noi ne iubim Patria, locul de naştere al părinţilornoştri, iubim pe toţi oamenii acestei patrii şi suntemgata să ne jertfim pentru ei aşa cum a făcut şi Mântu-itorul Hristos care S-a jertfit pe Cruce pentru salvareaneamului omenesc. Credinţa în Dumnezeu ne dă put-erea să ne jertfim pentru adevăr. (1 Petru 3, 13, 17). Acrede în Dumnezeu înseamnă a-ţi da viaţa pentru ade-văr, a iubie pe oameni, a le alina suferinţele, a-i simţica pe propria ta fiinţă (Ioan 16, 13-17). Voi vă închinaţizeilor născociţi de voi din frică şi din înşelarea minţiivoastre, vă înjosiţi mai mult decât orice vietate, chiar văînchinaţi necuvântătoarelor, păsărilor, copacilor, apelor,etc, pentru că nu vi le puteţi explica. (Galateni 4,8). Noi,

cu cât cunoaştem mai mult pe Dumnezeu îl iubim atâtpe El cât şi icoana Lui de pe pământ care este orice omde pe pământ.”

Aceste cuvinte, în loc să-l înduplece şi să-l imbunezepe comandant, dimpotrivă, l-au înrăit şi mai mult. A datordin ca toţi cei 40 de soldaţi creştini să fie aruncaţi înlacul Sevasta, ţara Armeniei, în plină iarnă, ca să moarăprin îngheţ. Lângă acel lac au improvizat şi o baie cuapă caldă, pentru cei care se vor lepăda de Hristos.După o noapte foarte geroasă, unul din soldaţii creştinia cedat, cerând să fie băgat în baia cu apă fierbinte dara murit la scurtă vreme. Peste cei 39 de soldaţi creştiniaflaţi în apa îngheţată s-a pogorât din cer nişte coroanestrălucitoare, încât toţi oamenii care asistau ca la unspectacol în aer liber s-au mirat de minunea acestora.Unul din paznicii lacului Sevasta, văzând că una dintrecoroane plutea deasupra lacului, în locul unde acelostaş a renunţat la credinţa creştină, s-a aruncat ime-diat în apă, cerând să devină şi el creştin. Numele luiera Aglaie. După ce toţi soldaţii creştini dimpreună cuacest paznic devenit creştin, au îngheţat bine în apă aufost scoşi aproape morţi de frig şi urcaţi într-o căruţă casă fie arşi în apropiere. În felul acesta, soldaţii creştiniau fost martirizaţi pentru credinţa în Hristos.

Mama unuia dintre soldaţii ce s-au jerfit pentru cred-inţa lor a împărţit, în ziua morţii lor, la cei nevoiaşi, pâinecu miere de albine şi miez de nucă. De atunci esteaceastă frumoasă tradiţie populară, să se împartă, înziua de 9 martie, măcinici fie fierţi în apă clocotită, fiecopţi în cuptor peste care se pune miere de albine şimiez de nucă. Ei au forma cifrei 8, care înseamnădesăvârşirea şi infinitul devoţiunii. Martirajul este jertfasupremă pe care cineva o poate face în numele luiDumnezeu, pentru o cauză dreaptă, cinstită şi demnă.

Martirajul este un act de eroism al credinţei. Sinu-ciderea este un act de laşitate, de trădare în lupta vieţii.Martirajul este un act de curaj, de bărbăţie şi de în-credere în nemurirea sufletului. La martiraj ajung doarcei credincioşi cu adevărat, cărora nu le este frică demoarte. De la marele poet naţional Grigore Vieru –luceafărul de dincolo de Prut al Limbii Române, ne-arămas o frumoasă poezie de suflet: „nu am, moarte, cutine nimic./ Eu nici măcar nu te urăsc/ Cum teblesteamă unii, vreau să zic,/ La fel cum luminapârăsc./ Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi/ De ai aveamamă şi ar muri/ Ce-ai face tu şi cum ai fi/ De ai aveacopii şi ar muri?!/ Nu am, moarte, cu tine nimic./ Eu nicimăcar nu te urăsc.”

Pe locul de martiraj a acelor soldaţi creştini, s-a con-struit mai târziu o frumoasă biserică. Câteva părticeledin moaştele sfinţilor martiri se află, în Bucureşti, lamânăstirea Antim, şi la mânăstirea Neamţ.

Martirii sunt călăuze de viaţă, pentru fiecare din noi,de aceea pomenirea lor este de mare actualitate. În ar-mată, cât şi în viaţa civilă, avem mereu nevoie de mod-ele autentice. Aceştia sunt sfinţii din calendarul Bisericii.

Mare este Dumnezeu!

CE PUTEM FACE CU 2% DINIMPOZITUL PE VENIT

Contribuabilii persoane fizice pot redirecţiona 2% din impozitulpe venit către ONG, asociaţii non-profit şi biserici. Salariaţii şipersoanele care obţin venituri din alte surse precum cedareafolosinţei bunurilor, drepturi de autor etc. pot contribui la spri-jinirea unei asociaţii non-profit, ONG sau chiar a unei bisericidacă aleg ca 2% din impozitul pe venitul realizat în 2009 să fieredirecţionat în scopuri caritabile. Acţiunea nu îi costă nimic, iaroperaţiunea se rezumă la completarea câtorva rânduri într-odeclaraţie de la administraţia fiscală.

Cine poate beneficia Contribuabilii pot sprijini pe această cale asociaţiile profesion-

ale şi de afaceri (precum cele ale militarilor, medicilor, dascălilor,jurnaliştilor, managerilor etc.), asociaţiile şi fundaţiile caritabile,culturale, de artă şi de recreere, cele de cooperare internaţion-ală, de dezvoltare economică şi socială, de drepturi civile şicetăţeneşti, de învăţământ, educaţie şi cercetare, de protecţiea mediului, de sănătate, cele din domeniul media, servicii so-ciale sau care aparţin diverselor culte religioase active în Româ-nia precum şi unităţi de cult.

Ce trebuie făcutPentru ca 2% din impozit să ajungă la una din asociaţii sau

fundaţii este nevoie de parcurgerea câtorva paşi. Primul estealegerea beneficiarului, opţiunea fiind liberă pentru fiecare con-tribuabil. Dacă acesta nu ştie pe cine să sprijine, se poate in-forma şi decide accesând site-ul www.doilasuta.ro. Aici găseşteo etichetă “baza de date/caută în baza de date” care îl conducela câteva câmpuri ce îl ajută să aleagă judeţul de unde ar vreasă provină acea organizaţie şi domeniul ei de activitate.

La fiecare astfel de organizaţii sunt trecute numele complet,codul de identificare şi contul în format IBAN. Aceste date suntnecesare pentru pasul următor, acela al completării declaraţieide venit.

Dacă respectivul contribuabil obţine venituri doar din salariiva completa formularul 230 “Cerere privind destinaţia sumeireprezentând până la 2% din impozitul anual“

În situaţia în care contribuabilul obţine venituri şi din alte sursedecât cele din salarii va trebui să completeze declaraţia 200privind veniturile realizate. Contribuabilul trebuie să completezetoate capitolele din formulare, mai puţin suma aferentă de lacapitolul B (formularul tip nou) care va fi calculată de organelefiscale şi spaţiile rezervate organului fiscal.

Declaraţiile 200 şi 230 se depun fie prin poştă (scrisoare re-comandată, ştampila poştei să indice cel mult data de15.05.2009), la adresa administraţiei fiscale unde este înregis-trat contribuabilul, fie direct la respectiva instituţie. Termenul lim-ită este de 15 mai.

Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”

Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”Buzău, str. Independenţei nr. 24

Tel. 0238.717.113www.jointophq.ro