organizarea excursiilor - usem.md · 1 universitatea de studii europene din moldova alexandru...

100
1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ NOTE DE CURS Chişinău, 2018

Upload: hoangtu

Post on 29-Aug-2019

369 views

Category:

Documents


4 download

TRANSCRIPT

Page 1: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

1

Universitatea de Studii Europene din

Moldova

Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG

Corina GRIBINCEA

ORGANIZAREA EXCURSIILOR

ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

NOTE DE CURS

Chişinău, 2018

Page 2: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

2

CZU 811.133.1:338.48 (075.8)

G 81

Recomandat spre publicare de către Senatul USEM.

Autori:

Alexandru GRIBINCEA, dr. hab., prof. univ.

Cristina COSCIUG, dr., conf.univ.

Corina GRIBINCEA, dr., cercetător

Recenzenți:

Nicolae PLATON, dr., conf.univ., ASEM

Elena SAVA, dr., conf.univ., Stil Tur

Descrierea CIP a Camerei Naționale a Cărții

Gribincea, Alexandru, Coșciug Cristina, Corina Gribincea.

ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ : Note de curs /

Alexandru Gribincea, C. Cosciug, Corina Gribincea; USEM. – Chișinău: USEM,

2018. – 92 p.

100 ex.

G 81

© Gribincea Alexandru, Coșciug Cristina, Corina Gribincea, 2018

ISBN .

Page 3: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

3

SUMAR

INTRODUCERE............................................................ 6

Capitolul 1 LOCUL ȘI ROLUL EXCURSIOLOGIEI ÎN SPAȚIUL TURISTIC

………………………………………………. 10

1.1.Obiectivele cursului ”Organizarea excursiilor şi tehnici de ghidaj” ............. 10

1.2. Dezvoltarea științifică a activității excursioniste în domeniul serviciilor

turistice .................................................................. 10

1.3. Esența şi particularitățile excursiei ......................................... 10

Capitolul 2 REPERE ISTORICE PRIVIND DEZVOLTAREA EXCURSIOLOGIEI

... 12

2.1.Evoluţia excursiilor şi dezvoltarea turismului în plan istoric. 12

2.2.Misiunea firmelor turistice în promovarea excursiilor ............ 12

2.3.Teoria şi practica activității excursioniste la etapa contemporană ..... 15

Capitolul 3 CLASIFICAREA EXCURSIILOR ............................................ 18

3.1Tipologia excursiilor.................................................................. 18

3.2.Clasificarea excursiilor după conținut....................................... 19

3.3.Clasificarea excursiilor după componenta şi numărul participanților ........... 20

3.4.Clasificarea excursiilor după locul de desfășurare………….. 21

3.5.Clasificarea excursiilor după tipul de transport utilizat 21

3.6. Clasificarea excursiilor după forma de desfășurare .……. 21

Capitolul 4 METODOLOGIA EXCURSIONISTĂ ŞI CĂILE DE

PERFECŢIONARE A EI 23

4.1.Conţinutul şi cerințele metodologiei excursioniste ………. 23

4.2.Obiectul şi tipurile de procedee metodologice …… 24

4.3.Perfecţionarea metodologiei excursioniste 26

Capitolul 5 TEHNOLOGIA PREGĂTIRII EXCURSIEI............................. 29

5.1.Etapele principale de pregătire a excursiei …… 29

5.2.Studierea şi selectarea obiectelor excursioniste ..........…. 30

5.3.Completarea cartelei obiectului turistic ................................ 31

5.4.Elaborarea traseului excursionist ............................... 32

Capitolul 6 TEXTUL DE CONTROL ŞI TEXTUL INDIVIDUAL AL EXCURSIEI

…………………… 38

6.1.Conceptul Harta tehnologică. Definiția şi funcțiile principale ale ei 34

6.2.Cerinţele de redactare, volumul şi structura hârții tehnologice … 35

6.3.Conţinutul hârții tehnologice a excursiei .................................. 35

Capitolul 7 CONŢINUTUL EXCURSIEI ...................................................... 38

7.1.Tipuri de texte ale excursiei şi metode de expunere ……… …… 38

7.2.Conţinutul, volumul şi cerințele faţă de textul control al excursiei 38

7.3.Conţinutul, volumul şi structura textului individual al excursiei... 38

7.4.Tipuri de treceri logice şi rolul lor în expunerea textului excursiei ...........

.... 40

Capitolul 8 COMPLETAREA „PORTOFOLIULUI GHIDULUI” ........... 41

8.1.Definiţia, funcțiile şi destinația „Portofoliului ghidului”........... 41

8.2. Conținutul „Portofoliului ghidului” ......................... 41

8.3.Criterii de selectare a materialului ilustrativ pentru „Portofoliul ghidului” ... 42

Capitolul 9 METODE DE DESFĂŞURARE ŞI EVALUARE A EXCURSIILOR DE

PROBĂ …………………………….. 43

9.1.Componenţa comisiei de aprobare....................... 43

9.2.Documentaţia obligatorie pentru pregătirea unei noi teme a excursiei 44

Page 4: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

4

9.3.Cartela de audiere a excursiei ca bază a evaluării nivelului de pregătire a

ghidului................................................................... 45

Capitolul 10 PROCEDEE METODICE DE DESFĂȘURARE A EXCURSIILOR

.......................................................

47

10.1.Clasificarea procedeelor metodice de desfășurare a excursiilor . 47

10.2.Procedee metodice de demonstrare a obiectelor turistice ....... 48

10.3.Procedee metodice de expunere a textului excursiilor ........ 50

Capitolul 11 PROCEDEE METODICE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA UNEI

EXCURSII ...........................................

57

11.1.Procedeul de documentare ..................................…….. 53

11.2.Procedeul de cercetare …………….. 53

11.3.Procedee de depășire a crizelor de atenție ........................ 54

Capitolul 12 TEHNICA DESFĂŞURĂRII EXCURSIEI ………………… 57

12.1.Particularităţile conlucrării ghidului cu grupul de excursioniști 57

12.2.Tehnica expunerii materialului în timpul deplasării autocarului 58

12.3. Pauzele în excursii şi rolul lor în asimilarea materialului expus 59

Capitolul 13 SPECIFICUL PREGĂTIRII ŞI DESFĂȘURĂRII EXCURSIEI ÎN

BISERICILE ORTODOXE 60

13.1. Scopul şi obiectele excursiilor în bisericile ortodoxe 60

13.2. Rolul cunoașterii tradițiilor şi obiceiurilor bisericii ortodoxe în

organizarea programului excursionist 60

13.3. Obiectele principale de demonstrare în bisericile ortodoxe 61

Capitol 14 PREZENTAREA UNEI STAŢIUNI TURISTICE

14.1.Tipuri de stațiuni turistice

14.2.Particularitățile prezentării stațiunii de litoral

14.3.Particularitățile prezentării unei stațiuni de munte

14.4.Particularitățile prezentării unei stațiuni balneare

Capitolul 15 PREZENTAREA UNUI MUZEU

15.1.Funcțiile principale ale muzeului și principiile de activitate

15.2.Metode utilizate în efectuarea excursiei în muzeu

5.3.Etapele prezentării unui muzeu

Capitolul 16 PROFESIONALISMUL GHIDULUI.........................................

16.1.Calităţile personale şi profesionale ale ghidului........................

16.2.Arta oratorică și cultura vorbirii ghidului ................................

16.3. Rolul mijloacelor de comunicare extra verbale în desfășurarea excursiei

Capitolul 17 INSTITUIREA, APROBAREA ŞI ÎNREGISTRAREA RUTELOR

TURISTICE

17.1.Principii generale referitor la elaborarea rutei turistice. ...

17.2. Omologarea rutei turistice

17.3. Înregistrarea rutei turistice

BIBLIOGRAFIE.............................................................................

Page 5: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

5

INTRODUCERE

Notele de curs „Organizarea excursiilor şi tehnici de ghidaj” sunt recomandate

studenților universitari de la specialitatea 1013. Servicii hoteliere, turism și agrement /1013.

Tourism, lesure, hotels (812.1 „Tourism”) pentru studierea materiei la disciplina „Teoria și

practica excursionistă”, fiind stipulate în concordanță cu curriculumul disciplinar, programat

pentru 75 de ore academice de contact direct (15+15).

Notele de curs sunt concepute întru formarea studenților – viitorii lucrători ai industriei

turismului, ghizi, însoțitori de grup prin:

▪ Utilizarea bazelor teoriei turistice, cunoștințelor și informației din alte discipline, ca:

management, marketing, cunoașterea istoriei plaiului natal, publicitate și comunicare, arta

oratorică, etica, persuasiune și practici excursioniste privind organizarea proceselor

specifice, aferente domeniului din „industria fără fum”;

▪ Aplicarea tratării complexe a proceselor de organizare a excursiilor, estimării itinerarelor

turistice;

▪ Comportamentul practic, ce atestă formarea profesională a ghidului;

▪ Utilizarea metodelor și tehnicilor din alte științe întru asigurarea calității excursiilor şi

ajustarea activității la cerințele excursanților;

▪ Utilizarea eficientă a timpului alocat cu o expunerea informațională optimală, completă.

OBIECTIVELE GENERALE ALE DISCIPLINEI

Din motive că viata nu stă pe loc, ci este în continuă evoluție, studenții trebuie instruiți în

concordanță cu cerințele timpului, globalizării, mobilității extinse, nivelului înalt de

informatizare și cunoaștere. Astăzi este dificil de-al uimi cu ceva pe turist, din care considerente

ghidul turistic trebuie să fie dotat cu anumite cunoștințe, deprinderi și intelect. La finalizarea

studierii acestui curs de organizare a excursiilor şi tehnicilor de ghidaj, studenții vor fi capabili:

La nivel de cunoaștere şi înțelegere:

✓să reproducă concepte-cheie, definiții, noțiuni de bază din cadrul Legii cu privire la

organizarea şi desfășurarea activității turistice în Republica Moldova, nr.352 din 24.11.2006,

(Publicat: 02.02.2007 în Monitorul Oficial nr. 14-17, art nr. 40), Codul Global de Etică în Turism

(UNWTO - www. ethics. unwto. org) etc. pe perioada desfășurării activității excursioniste;

✓să cunoască, să aplice și să expună date informative din domeniul evoluţiei activității

excursioniste în plan global;

✓să aplice eficient particularitățile, funcțiile şi modul de organizare a excursiilor în concordanță

cu programul și doleanțele excursanților.

La nivel de aplicare, un bun ghid trebuie sa dețină următoarele caracteristici:

▪ să analizeze specificul și să pregătească portofoliul pentru fiecare tip de excursie;

Page 6: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

6

▪ să determine cerințele metodologice în organizarea şi desfășurarea excursiei;

▪ să compare situaţia privind dezvoltarea excursionistă în diferite țări şi în diferite perioade

istorice;

▪ să aplice tehnologii şi strategii moderne în activitatea practică a ghizilor.

▪ să fie o persoană organizată și responsabilă pentru a-i putea organiza pe alții;

▪ să fie o persoană comunicativă și sociabilă: este imperios să posede abilități de comunicare,

de transmitere a informației, dar și să formeze o legătura logică între ele, să pregătească

excursanții pentru a vedea și a trăi evenimentele ulterioare;

▪ să cunoască bine traseului pentru a captiva interesul turiștilor prin aplicarea legendelor,

miturilor, informațiilor interesante despre obiectivele de vizitat, plus cele standard.

▪ să poată improviza, reușind astfel să gestioneze anumite situații imprevizibile și incomode;

▪ să fie o persoană agreabilă și amabilă – în acest mod îi va face pe excursanți să devină amici

cu ghidul, adică mai mult decât simpli vizitatori. Acest lucru presupune, însă, să fie un bun

ascultător pentru a înțelege solicitările turiștilor;

▪ să fie o persoană profesionistă – trebuie ca excursanții să devină prieteni, dar cu menținerea

unei bariere între cele două aspecte, ceea ce se poate face doar cu mult tact și profesionalism;

▪ să posede capacitatea de a lua decizii rapide în situații de stres – astfel de situații apar

inevitabil, uneori când se așteaptă mai puțin și gestionarea lor depinde, în mare parte, de

capacitatea fiecăruia de a acționa în condiții de stres;

▪ să reușească să transforme excursia într-o experiență memorabilă – este important să rămână

cu amintiri de neuitat, iar excursanții să-și reamintească mereu cu drag despre experiența

trăită. Excursanții vor memora experiența fericită, fapt confirmat prin readresarea la ghid cu

privire la următoarea excursie, iar la sfârșit mulțumesc cu zâmbetul pe buze.

▪ La nivel de integrare:

✓ să efectueze expertiza proiectelor ce vizează itinerarele excursiilor;

✓să elaboreze diverse produse specifice activității ghizilor: harta tehnologică, cartela de audiere,

portofoliul ghidului, dosarul de organizare a excursiilor etc.;

✓ să evalueze calitatea portofoliului ghidului;

✓ să utilizeze eficient metode şi tehnici de cercetare, manageriale şi de comunicare în

activitatea excursionistă;

✓ să elaboreze decizii de alternativă în procesul de organizare şi desfășurare a activităților

excursioniste;

✓ să-şi dezvolte competențe de artă oratorică, specifică ghidului;

✓să coopereze în vederea asigurării calității excursiilor şi ajustării activității la cerințele

clientului (fără a politiza istoria, evenimentele etc.).

Conținutul cursului prezintă fundamente cu privire la bazele organizării activității

excursioniste; evidențiază etapele istorice majore în dezvoltarea activității excursioniste; analiza

procedeelor metodice utilizate de către ghizi în pregătirea, desfășurarea şi rezumarea rezultatelor

programelor pentru excursii. O atenție deosebită în cadrul cursului este acordată particularităților

de deservire a diferitelor categorii de turiști şi ale tehnicilor, ce permit desfășurarea unor excursii

Page 7: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

7

cât mai eficiente. Astfel, sunt enunțate recomandări pentru desfășurarea unei serii de excursii

specializate, inclusiv a excursiilor în lăcașuri sfinte, muzee, locuri de glorie istorică, locuri

deosebite antropice și peisagistice.

Notele de curs sunt întocmite în baza studiului minuțios al numeroase izvoare

bibliografice atât cu orientare teoretică îngustă, cât şi științifică generală. De asemenea, sunt

utilizate observații proprii şi experiența autorilor în sfera activității excursioniste.

Dincolo de ceea ce-și imaginează majoritatea oamenilor despre meseria de ghid de

turism, acel job în care ajungi în cele mai frumoase locuri din lume pentru a însoți turiștii în

aventuri, se ascund lucruri mai puțin fascinante.

Page 8: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

8

CAPITOLUL 1

LOCUL ȘI ROLUL EXCURSIOLOGIEI ÎN SPAȚIUL TURISTIC

Subiecte propuse:

1.1. Obiectivele cursului „Organizarea excursiilor şi tehnici de ghidaj”

1.2. Dezvoltarea ştiinţifică a activității excursioniste în domeniul serviciilor

turistice

1.3. Esenţa şi particularităţile excursiei

1.1.Obiectivele cursului „Organizarea excursiilor şi tehnici de ghidaj”

Activitatea de prestare a serviciilor turistice se dezvoltă accelerat și actualmente este

dificil de imaginat o excursie turistică într-o ţară necunoscută fără un program excursionist bine

stabilit, din care motive, excursiei îi revine un loc semnificativ. Anume, programele

excursioniste creează o imagine corespunzătoare ţării-destinaţie, motivează turiştii să viziteze

noile obiecte turistice. Drept dovadă a faptului că Guvernul Republicii Moldova pune un accent

deosebit pe dezvoltarea turismului intern şi pe poziţionarea potenţialului turistic al ţării prin

intermediul ghizilor este cap. III, articolul 15, alineatul (b) al Legii „Cu privire la organizarea şi

desfăşurarea activităţii turistice nr. 352-XVI din 24. 11. 2006”, care se referă la includerea

obligatorie în statele de personal a turoperatorilor din cadrul direcţiei turism a ghidului turistic,

autorizat în condiţiile legii.

Piaţa turistică modernă necesită o nouă abordare privind organizarea excursiei, ca fiind

unul dintre principalele produse turistice. Scopul cursului „Teoria şi practica activităţii

excursioniste ” este studierea bazelor teoretice, metodice şi practice ale activităţii excursioniste.

Obiectivele cursului sunt:

- identificarea esenţei excursiei;

- studierea metodelor de pregătire şi desfășurare a excursiei;

- familiarizarea cu procesul de elaborare a unei excursii;

- studierea abilităților profesionale ale ghidului;

- excursia ca proces pedagogic.

1.2. Dezvoltarea ştiinţifică a activității excursioniste în domeniul serviciilor turistice

Activitatea excursionistă constă din trei componente constituente: teoria, metodica şi

practica excursionistă.

Baza excursiei este teoria excursiei, care definește esența excursiei, formulează legităţile

şi particularităţile excursiei. Metodica excursiei reprezintă prin sine totalitatea normelor şi

cerinţelor concrete faţă de excursie. Principalele obiecte ale metodicii excursioniste constau în

acordarea sprijinului turiştilor să vadă, să audă şi să perceapă materialul relatat. Obiectul

metodicii excursioniste constă în cercetarea, sistematizarea, formularea şi aplicarea unor metode

de instruire şi educaţie în practica excursionistă, studierea mijloacelor şi metodelor tehnice, prin

intermediul cărora ghizii îşi desfăşoară activitatea profesională.

Ghidul de turism este persoana care acompaniază un grup de turiști pe durata sejururilor

turistice, a vacantelor, circuitelor, croazierelor, excursiilor sau tururilor de oraș.

Page 9: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

9

În raport cu atribuțiile pe care le are față de turiști, un ghid se poate încadra într-una din

următoarele categorii:

1. Ghid însoțitor pe toată durata călătoriei;

2. Ghid de sejur, persoana care reprezintă interesele tour-operatorului și ale turiștilor în

stațiuni sau localități, pe toată durata unui sejur într-o localitate;

3. Ghid local, persoana angajată a unor muzee, parcuri sau a altor instituții cu statut de

obiective turistice incluse în patrimoniul turistic, desfășurându-și activitatea numai în localitățile

vizitate.

De regulă, ghidul local însoțește grupul de turiști pentru câteva ore sau cel mult o zi. EI

poate însoți și persoane individuale sosite în scopuri turistice sau de afaceri. Ghizii locali pot fi

utilizați, de asemenea, și pentru efectuarea transferurilor de la aeroport sau gară până la hotel sau

stațiunea turistică. În cazul în care ghidul local se află la dispoziția turiștilor pe toată durata unui

sejur, asigurând asistența turistică, el se numește ghid de sejur.

Atribuțiile concrete ale ghidului de turism se stabilesc de către organizatorul acțiunilor

turistice (tour-operator sau agenție de turism), sarcinile ghidului diferă în funcție de categoria

pentru care posedă atestat și de specificul acțiunii turistice care urmează a se derula.

Momentul nașterii mersului pe munte în România poate fi considerat anul 1873, când a

apărut ”Siebenbuergischen Alpenvereins in Kronstadt” (SAV – Clubul Alpin Transilvănean din

Brașov), prima asociație a iubitorilor muntelui din țară.

Câțiva ani mai târziu, această asociație a devenit secțiunea Brașov a ”Siebenbuergischer

Karpatenverein” (SKV – Asociația Carpatină Ardeleană a Turiștilor), club înființat la Sibiu în

anul 1880 [http ://www. scritub. com/ geografie/turism/Ghidul-de-turism54832.php].

Abia după evenimentul din 1873, munţii din România au început să fie umblaţi tot mai

mult și mai des de „domnii de la oraş”, ce veneau la munte pentru relaxare, iar după acel an, au

început să apară primele adăposturi pe munte, dedicate special turiştilor (cabane și refugii) și

primele călăuze selectate dintre localnici.

Aceste „călăuze” (încă nu se folosea termenul de „ghid”) aveau rolul de a însoți grupurile

pe potecile de munte cunoscute de ei (poteci de ciobani sau de vânători, mai ales), precum și de a

organiza logistica ascensiunilor (cazare, transport).

Evident, construirea adăposturilor pe munte și, ulterior, formarea acestor călăuze de către

SKV nu a fost o invenție locală, ci pur și simplu s-a copiat modelul de organizare din Alpii estici

(zona de limbă germană), unde deja exista o asemenea infrastructură.

În România, primele călăuze oficiale de munte au fost recunoscute în anul 1884 dintre

localnicii de la poalele muntelui. Mai târziu s-au eliberat primele carnete şi ecusoane ale

profesiei [Istoria profesiei în România. http ://ghizimontani. org/ sglm -in -romania/istoria-

profesiei-in-romania]. Începând cu anul 1891, secţia Sibiu a SKV-ului s-a ocupat constant de

pregătirea şi formarea călăuzelor de munte, acestea fiind selectate cu precădere din rândul

populaţiei din zona montană.

Acest sistem de formare a ghizilor montani în cadrul asociațiilor turistice era un lucru

generalizat în toate țările din Alpi. De exemplu, până la începutul secolului al XX-lea, toți ghizii

care lucrau în Alpii francezi erau formați în cadrul Clubului Alpin Francez. Ulterior, odată cu o

mai bună auto-organizare și creștere a importanței profesiei lor, ghizii din zona Mont Blanc au

început să-și formeze separat, în Chamonix, propria școală de formare și pregătire.

Page 10: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

10

În anul 1906, în cadrul SKV-ului a apărut o casă de pensii şi de întrajutorare pentru

călăuzele de munte, precum:

– zona Bistrița: Constantin Sandul, Ion Uşieru, Ion Moldovan;

– zona Bucegi: Ion Stănilă senior (unul din primii ghizi din Bucegi) şi fiul său Ion Stănilă

junior;

– zona Făgăraș: Ion Tarcea, Gheorghe Popp (Cârţişoara), Savu Drăguţ (Savu), Ion

Coţofană (Făgăraş).

În zona Bucegi, spre deosebire de zona transilvăneană, călăuzele au apărut în mod

natural, fără nici o formare sistematizată, în micile sate de-a lungul văii Prahovei: Bușteni,

Sinaia, Secăria, Comarnic.

În afară de membrii familiei Stănilă din Râșnov, care, timp de peste 100 de ani au lucrat

ca ghizi sau cabanieri (perioada 1870-1982), în Bușteni, faimoase călăuzele au devenit Nicolae

Gelepeanu (1860-1923) şi Nicolae Butmăloi, amândoi fiind vânători la origine.

Butmăloi a fost pentru mai mulți ani și cabanier la Omu și Peștera, tot el fiind și autorul

primului „manual” de mers pe munte din România, apărut în 1927 sub numele de „Călăuza

Mică”.

La începutul secolului XX, de numele călăuzelor montane, însoțite sau nu de turiști

(precum Nestor Urechia, Mihai Haret), sunt legate primele explorări turistice în abruptul

prahovean al Bucegilor, primele trasee amenajate, precum și diferite toponime, precum: Brâul

Caraimanului, Hornul lui Gelepeanu, Brâna Coștilei…

Odată cu anii 30, profesia de călăuză își pierde din atractivitate în rândul localnicilor de la

poalele Carpaților. Motivul este simplu: lipsa de cerere și interes pentru serviciile de călăuză și

de porter pentru bagaje.

În același timp, activitatea de ghid montan devine interesantă și atractivă în rândul

tinerilor de la oraș, practicanți pasionați ai mersului pe munte.

Unul din cei mai cunoscuți ghizi din perioada interbelică este brașoveanul Carl Lehmann

(1894-1990), membru SKV Brașov și nepotul altei călăuze din versantul brănean al Bucegilor pe

nume… Karl Lehmann. Din anul 1936, C. Lehmann a lucrat ca ghid angajat al ONT Brașov.

Printre multe alte realizări (C. Lehmann a fost un fotograf pasionat și a amenajat numeroase

poteci de munte), în echipă cu Edwin Csallner a realizat și premiera de iarnă a crestei Pietrei

Craiului, pe care a parcurs-o în februarie 1927. [Istoria profesiei în România. http

://ghizimontani. org/ sglm -in -romania/istoria-profesiei-in-romania].

Ca și în Alpi, în toți acești ani de pionierat, ghizii de munte din Carpați au fost implicați

în amenajarea diferitelor poteci, precum: Cantonul Jepi – cab. Peștera (N. Butmăloi) sau La

Prepeleac – cab. actuală Mălăiești (C. Lehmann).

După schimbarea regimului politic în România, la finalul anilor ᾿40, profesia liberală de

ghid montan a dispărut cu totul, mersul pe munte fiind transformat în două tipuri diferite de

activități:

– cățărarea pe stâncă și alpinismul, activități apărute recent în Carpați (anii 30), au fost

transformate în activități sportive, iar începând cu 1953, au fost incluse într-un sistem

competițional controversat, care a fost desființat abia în 1996 (!);

– drumeția montană a rămas în continuare ca o formă turistică, fiind gestionată de

Ministerul Turismului sau organizații similare ale statului comunist.

Page 11: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

11

Meseria de ghid montan, al cărui reprezentant

supraviețuitor în anii comunismului era Carl

Lehmann, a reapărut oficial după anul 1968, odată cu

înființarea Biroului de Turism pentru Tineret (BTT).

Ghizii BTT au fost formați la nivel local (județean),

exclusiv pentru activitatea de drumeţie montană

(singura considerată turistică). Din păcate, însă, cu

puține excepții notabile, nivelul de profesionalism al

ghizilor BTT a fost foarte scăzut. Acest lucru a fost

scos în evidență de numeroase incidente și accidente montane din Carpați, în care au fost

implicate grupuri conduse de ghizi.

Unul din cei mai cunoscuți și faimoși ghizi, formați în această perioadă, este

bucureșteanul David Neacșu. El a devenit cunoscut mai ales după 1989, ca urmare a

numeroaselor expediții în afara României și mai ales a implicării în comerțul cu echipament

montan.

Meseria de ghid montan a funcționat conform regulilor BTT până după 1989, când, odată

cu prăbușirea sistemului comunist, s-a prăbușit și organizarea turistică din România.

În haosul anilor ᾿90, meseria de ghid montan a fost reorganizată în cadrul unei asociații

private cu sediul în Brașov. Astfel a luat ființă, în anul 1997, Asociația Ghizilor Montani din

România (AGMR). În ciuda mai multor probleme interne, această asociație a reușit să organizeze

primul curs de ghizi montani – în 1998, al doilea – în 2002 și al treilea – în 2004. După acest an

și după reorganizarea cadrului legal de formare profesională, AGMR-ul a început să organizeze

anual cursuri de ghid montan.

Societatea Ghizilor și Liderilor Montani (SGLM) s-a înființat informal în 2010, din

inițiativa mai multor ghizi montani activi profesional, pentru dezvoltarea și perfecționarea

meseriei de ghid montan conform cerințelor internaționale din prezent.

Astăzi, SGLM (Societatea Ghizilor și liderilor Montani) este membru al Union of

International Mountain Leaders Associations – UIMLA, organizație profesională ce

reglementează la nivel mondial profesia de „Lider internațional de munte (International

Mountain Leaders – IML)”. Un semn că ghizii montani din România (membrii SGLM cel puțin),

care activează pe specificul geografic al munților Carpați, sunt la fel de bine pregătiți ca cei din

celelalte țări membre UIMLA.

După 130 de ani de când au apărut primele călăuze în Carpații românești și după un sfert

de secol de la schimbarea regimului comunist, în sfârșit, ghizii români fac parte, astăzi, din

marea comunitate internațională a profesioniștilor montani.

Formarea profesională a ghizilor montani azi

Deși are o veche tradiție în România, ghidul montan nu a reușit să se impună ca un

adevărat profesionist în domeniul turismului montan din Carpați, nici la nivel național și, cu atât

mai puțin, internațional. Sunt mai multe cauze ale acestui lucru, dar printre cele mai esențiale

sunt:

– discontinuitatea și lipsa unei coerențe în formarea profesională;

– ruptura artificială realizată în anii ᾿50, între diferitele forme de mers pe munte, unele

fiind considerate „turism” (drumeția), altele doar „sport” (alpinism, cățărarea pe stâncă);

– lipsa totală de coordonare și colaborare internațională în acest domeniu.

Page 12: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

12

După schimbarea regimului politic din 1989, în noul context socio-politic din România,

meseria de ghid montan a renăscut, astăzi fiind conectată și la comunitatea profesională

internațională.

Ca asociație profesională românească afiliată internațional, Societatea Ghizilor încearcă

să crească standardul de pregătire și organizare profesională din țară, la un nivel comparabil cu

cel al colegilor din alte țări. Acest lucru înseamnă multă muncă și seriozitate.

Din punct de vedere teoretic, Ghidul Montan este un om pregătit pentru a merge pe

munte, pe trasee de drumeţie, cățărare, alpinism sau schi, capabil să instruiască clienţii în cadrul

şcolilor, dar şi să-i conducă efectiv în ture pe trasee.

Conform definiției, Ghidul Montan merge prin zone de risc, specifice muntelui, cu

parteneri mai slab pregătiți. Datorită experienţei pe care trebuie să o posede pe toate planurile,

ghidul montan trebuie să fie capabil să iasă în siguranţă cu întreaga echipă. Este un om cu

pregătire complexă, capabil să se descurce pe munte, indiferent de situaţia apărută.

Experienţa complexă a ghidului montan nu se învaţă la o şcoală sau la un curs de ghizi!

Este utopic să se creadă că o profesie se poate învăţa de-a lungul câtorva întâlniri pe munte. Ea

se acumulează în ani de zile de mers pe munte, ca amator, iar, mai apoi, ca ghid montan în curs

de formare profesională (aspirant).

SGLM este autorizată să organizeze cursuri de formare profesională.

Astăzi, la nivel internațional, există două categorii de ghizi:

– ghizi montani de drumeție: International Mountain Leader, Accompagnateur,

Bergwanderfuhrer.

Organizația internațională reprezentativă este UIMLA (Union of International

Mountain Leader Associations / Uniunea Asociațiilor de Lideri Montani Internaționali);

– ghizi montani de altitudine: High Mountain Guide, Guide de Haute Montagne,

Bergfuhrer.

Organizația internațională reprezentativă este UIAGM (Union Internationale des

Associations de Guides de Montagnes).

1.3. Esenţa şi particularităţile excursiei

Termenul „excursie” provine de la cuvântul latin ”excur-sio”. În limbile română şi rusă

acesta a pătruns în secolul al XIX-lea şi însemna „a fugi afară, raid militar, iar apoi – ieşire,

călătorie”.

Prima interpretare a acestui termen (a. 1812) este dată în dicţionarul explicativ al lui V.

Dali: „Excursie – plimbare, mers pe jos, pentru a găsi ceva, pentru plante aromatice etc.”.

O definiţie mai modernă a excursiei este dată de „Enciclopedia turistică”, publicată în

„Marea Enciclopedie Rusă“ în 1993: „excursia este călătoria colectivă sau individuală prin

locurile frumoase, muzee etc. în scopuri educative sau cultural-educative, sub îndrumarea

ghidului”.

Teoreticianul şi organizatorul activităţii excursioniste din Rusia B. V Emelyanov (1985)

înţelege excursia ca esenţa „procesului de cunoaştere intuitivă a lumii înconjurătoare”, legate cu

obiectele turistice selectate şi programate din timp, care vor fi studiate la locul lor. O altă

definiţie este că „Excursia este un proces de percepere a realităţii, constituit la confluenţa

impresiilor vizuale şi conceptuale”.

Din definiţiile de mai sus ale excursiei devine clar faptul că specificul oricărei excursii

constă în unitatea demonstraţiei şi expunerii, pe primul loc fiind pusă demonstraţia. Totodată,

Page 13: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

13

însă, lipsită de o analiză aprofundată, explicaţie, excursia va fi pur şi simplu o vizitare a

obiectelor turistice. Esenţa excursiei este unitatea între demonstrare şi expunere.

Unul dintre teoreticienii activităţii excursioniste, autorul monografiei cu acelaşi nume,

discipol şi adept al teoriei lui B. Emelyanov, G. Dolzhenko subliniază că în excursie, adică în

procesul organizat de cunoaştere a mediului înconjurător, un rol important îl are partea

emoţională, care este componentul de bază al fiecărei excursii. Ceea ce a fost văzut şi auzit

trebuie să trezească sentimente de sensibilizare: admiraţie, furie, bucurie etc. Excursia nu este un

simplu amuzament, este o activitate intelectuală în petrecerea timpului liber sau de învăţământ,

care necesită eforturi fizice şi spirituale.

Datorită vizibilităţii, clarităţii, emotivităţii, excursia este o formă extrem de eficientă de

împărtăşire a cunoştinţelor cu excursioniştii, ea contribuie la asimilarea factorilor prezentaţi,

exercită o influenţă puternică asupra formării aspectului spiritual al omului. Fiecare excursie are

anumite atribute, fără de care nu poate fi considerată ca atare. B. V. Emelyanov (1976) a

evidenţiat principalele şase semne ale excursiei:

1. durata, de obicei, de la 1 ora academică până la o zi;

2. prezenţa grupului excursionist (din câteva persoane, 15-30 de persoane);

3. prezenţa ghidului specializat înalt calificat;

4. examinarea obiectelor excursioniste, primele impresii vizuale;

5. cunoaşterea (familiarizarea) obiectelor în timpul deplasării şi în staţiuni, în special, la

ieşirile din autobuz;

6. tema bine definită – element de bază, care dictează direcţia acestor examinări.

Un alt moment important, prin care se caracterizează excursia, este scopul şi obiectivele

ei, care dictează alegerea obiectelor turistice pentru programul excursionist, dat fiind elaborarea

traseului, căutarea literaturii, ilustraţia imaginilor etc. pentru portofoliul ghidului.

Însă, principala caracteristică a excursiei este aplicarea obligatorie a unei metode de

excursie, adică unitatea de demonstrare şi expunere.

Fig. 1.1. Funcțiile excursiilor

Excursia îndeplineşte mai multe funcţii care contribuie la dezvoltarea intelectuală a

turiştilor şi la poziţionarea imaginii ţării (Fig1.1), precum:

- funcţia de propagandă ştiinţifică, care promovează opinii politice, filozofice,

ştiinţifice, artistice;

Page 14: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

14

- funcţia de informare, care oferă informaţii despre un anumit compartiment al

cunoştinţelor: realizările istoriei, medicinii, biologiei etc.;

- funcţia de organizare a activităţilor de agrement cultural;

- funcţia de formare a intereselor umane.

Fiecare excursie poate îndeplini, concomitent, câteva funcţii, fapt ce depinde de modul în

care este condusă şi de structura grupului de turişti. Pentru copii şi tineri aceasta îndeplineşte

funcţia de lărgire a orizontului de cunoştinţe a viziunii tehnico-culturale; pentru adolescenţi –

alegerea profesiei; pentru turiştii străini – funcţia de informare etc.

Page 15: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

15

CAPITOLUL 2

REPERE ISTORICE PRIVIND DEZVOLTAREA EXCURSIOLOGIEI

Subiecte propuse:

2.1. Evoluţia excursiilor şi dezvoltarea turismului în plan istoric

2.2. Misiunea organizaţiilor de turism în dezvoltarea excursiologiei

2.3. Teoria şi practica activităţii excursioniste la etapa contemporană

Există mai multe puncte de vedere cu privire la momentul apariţiei activităţilor

excursioniste. Unii cercetători au ajuns la concluzia că bazele activităţii excursioniste puteau fi

descoperite chiar în antichitate (M. Birzhakov).

Alţii, dimpotrivă, atribuie apariţia activităţii excursioniste ultimului sfert al sec. al XVIII-

lea, adică perioadei când s-a intensificat mişcarea pedagogilor, care pledau pentru asimilarea

activă a cunoştinţelor prin intermediul desfăşurării împreună cu elevii a plimbărilor şi excursiilor

în natură (B. A. Emelyanov).

O altă pleiadă susţine că excursia, în sensul adevărat al cuvântului, a apărut la sfârșitul

sec. al XIX-lea – începutul sec. al XX-lea, odată cu evidențierea turismului ca industrie (G.

Dolzhenko).

De exemplu, în Grecia antică îşi au originea excursii-călătoriile sportive – Jocurile

Olimpice. În Evul Mediu creşte factorul religios, ce intensifică călătoriile – închinarea la locurile

sfinte ale Creştinismului şi Islamului. Epoca Renaşterii şi Iluminismului intensifică caracterul

individual şi educativ al călătoriilor. Reformele lui Petru I în Rusia au fost legate cu „Grand

Tururi” obligatorii pentru nobilii tineri, având ca obiectiv educaţia şi sporirea nivelului cultural,

anticipând implicarea în cariera profesională sau politică.

Călătoriile contribuiau la îmbogățirea cunoştinţelor, necăutând la faptul că erau elitare în

legătură cu primitivismul mijloacelor de circulaţie.

2.1. Evoluţia excursiilor şi dezvoltarea turismului în plan istoric

Excursiile de afaceri în Europa devin un fenomen important în a doua jumătate a sec. al

XVIII-lea. Aceasta s-a întâmplat în momentul, când profesorii şi educatorii au optat, în mod

repetat, pentru importanţa organizării plimbărilor şi excursiilor în natură cu elevii. Astfel, în

„Regulile colegiilor populare”, în 1786, şi „Regulile şcolii”, aprobate în 1804, a fost reiterată

necesitatea de a „organiza” nu doar plimbări şi excursii în natură, dar şi pentru a face cunoştinţă

cu manufacturi, ateliere de lucru ale meşteşugarilor şi alte întreprinderi.

Justificări teoretice în favoarea utilizării în procesul de învăţământ a excursiei ca predare

pentru copii găsim în lucrările fondatorului pedagogiei ştiinţifice – Constantin Ushinskii, care a

criticat metodele scolastice de predare, practicate de şcoala europeană în secolul al XIX-lea şi a

oferit metode noi, la baza cărora a stabilit idei naţionale şi cerinţe de dezvoltare la studenţi a

abilităţilor de observare a fenomenelor realităţii înconjurătoare.

Unul dintre primii organizatori şi entuziaşti ai activităţii excursioniste cu copiii a fost

decabristul I. D. Yakushkin. În perioada aflării sale în exil, el a lucrat în şcoala pentru fete, unde

practica călătorii de vară şi excursii cu elevele sale, pentru a explora lumea plantelor.

Un alt binecunoscut profesor din Transcaucazia N. P Zaharov, care a condus popularul

colegiu „Alexandru” din Tiflis, considera excursiile ca un element important, care consolidează

cunoştinţele primite în auditoriu.

Page 16: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

16

La sfârşitul sec. al XIX-lea – înc. sec. al XX-lea, deja într-un număr considerabil de

instituţii de învăţământ din Rusia, profesorii au conştientizat necesitatea de a include excursiile

în curriculum, înţelegând că excursia este o formă eficientă de învăţare şi un mijloc important de

educaţie patriotică.

Un rol important în dezvoltarea excursiilor studenţeşti în Rusia l-au jucat următoarele

măsuri:

1. Apariţia primelor organizaţii obşteşti, care unesc amatorii de călătorii.

2. Rezoluţia Ministrului Educaţiei Publice, care obliga organele respective de a organiza

excursii în timpul vacanţei de vară; de a introduce un tarif special pentru transportul elevilor în

excursii-educaţionale.

3. Începutul alocării fondurilor pentru excursii (după 1910) de către centrele raionale. În

conturile de plată apare un compartiment special – „Excursii şcolare”.

4. Crearea comisiilor excursioniste speciale (în anii ᾿10 ai sec. al XX-lea), care ajutau

şcolile în organizarea diferitor excursii.

5. Înfiinţarea organizaţiei excursioniste principale neformale în Rusia – Comisia

Excursionistă Centrală, care elabora tematica excursiilor, verifica calitatea lor, stabilea reguli

pentru excursionişti.

6. În organizarea activităţii excursioniste se implică şi Biserica Ortodoxă Rusă (la înc.

sec. al XX-lea), care propune călătorii prin locurile sfinte, tipăresc ghiduri speciale pentru

excursionişti, de exemplu „Ghidul în lavra Troiţa-Serghieva”.

7. Începutul elaborării bazei teoretice a activităţii excursioniste (înc. sec. al XX-lea) –

apar tot mai multe articole, cărţi (de exemplu, „Excursii şcolare, semnificaţia lor şi organizarea”

(în 1910), scrisă de un grup de profesori ai Colegiului Comercial de Pădurari din Petersburg,

editată de B.E. Raikova şi G.N Bocha), în care sunt oglindite principiile de bază ale metodologiei

şcolare şi introducerea excursiei în cerinţele programului şcolar. Au început să fie editate trei

reviste speciale, dedicate lucrului excursionist: „Jurnalul excursionist” din Moscova,

„Excursantul Rus” din Yaroslav şi „Excursii şcolare şi muzeul şcolar” – în întregime dedicate

excursiilor şcolare.

8. Dezvoltarea turismului şi excursiilor este recunoscută ca o activitate de importanţă

statală şi începe a apărea în agenda diferitor congrese. Astfel, în materialele I-lui Congres Rusesc

privind îmbunătăţirea localităţilor curative (1915), (Petrograd, 7-11 ianuarie 1915) se remarca

faptul că, prin intermediul excursiilor prin Rusia, era necesar de a distrage atenţia unui număr

însemnat de călători ruşi de la călătoriile şi tratamentele de peste hotare şi, astfel, de a păstra

sume enorme de bani în interiorul ţării.

2.2. Misiunea organizaţiilor de turism în dezvoltarea excursiologiei

(sf. sec. al XIX-lea - înc. sec. al XX-lea)

De-a lungul istoriei sale, turismul a prezentat mai multe forme. Misiunea turismului la

început era variabilă și depindea de viziunile prezente în societate la acel timp. Funcția globală a

turismului a fost plasată ei în cadrul socio-economic, pe fundalul istoric al diferitelor perioade

traversate de umanitate. Din aceste motive definirea obiectivelor era diferită. Definiția logică a

noțiunii este călătoria fără un anumit motiv. Primii călători exercitau deplasările în scopuri

cognitice, comerciale sau tratament și recreere. Pelerinii, de exemplu, căutau să-și izbăvească

Page 17: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

17

sufletele, conchistadorii doreau să cucerească noi teritorii. Călătoriile în scop comercial au fost

considerate foarte importante încă de la începuturile civilizatiei. Portul Lothal (sudul Indiei) a

fost un centru comercial esențial, situat între civilizatiile de pe valea Indului și cele sumeriere.

În prima jumătate a secolului al XVII-lea și este o consecință directă a principiilor

Renașterii. Sub conducerea reginei Elisabeta I, tinerii învățăcei de la curtea Marii Britanii sunt

încurajați să părăsească regatul și să-și continue studiile în diferite alte orașe sau țări, pentru a

dobândi experiență sau pentru a învăța alte limbi și obiceiuri. Mai târziu, această tradiție devine

una comună, o persoană bine educată fiind obișnuită să călătorească perioade mai lungi,

împreună cu un tutore, completând un Grand Tour. Călătoriile de placere apar laolaltă cu cele în

scopuri educaționale, aristocrația și chiar pătura de jos a societății doresc să vadă civilizații sau

orașe, precum: Veneția, Paris sau Florența. Până la sfarșitul secolului al XVIII-lea, turismul/

excursiile așa cum îl cunoastem astăzi, se dezvoltă în etape, ocupând locul celui educațional.

Activitatea turistica/excursionistă este inhibată de începerea Razboaielor Napoleoniene, pentru

aproximativ 30 de ani, marcând, astfel, sfârșitul modei Grand Tour.

Dezvoltarea SPA-urilor. SPA-urile prezintă anumite forme din cele mai vechi timpuri,

băile romane sau terapiile englezești sunt asociate cu o stare de sănătate mai bună. Astfel,

resorturile de gen de pe uscat se aglomerează, permițând celor de pe malul mării să ia avânt.

Introducerea vapoarelor cu aburi din secolul XIX înseamnă lărgirea orizontului turistic,

resorturile de la mai mare departare devenind, cel puțin pentru perioada verii, un loc de întâlnire

pentru mulți nobili.

Turismul în secolul XX. Primul razboi mondial a permis acumularea la scară largă de noi

informații privind teritorii mai puțin cunoscute, crescând curiozitatea potențialilor turiști.

Emigrarea masivă spre Statele Unite ale Americii dă startul unui turism permanant, noii căutători

de terenuri sau de aur mișcându-se constant pe continentul nord-american. Pe vechiul continent,

apariția mașinilor permit călătoriile cu distanțe mai lungi, într-un timp mult mai scurt, astfel,

resorturile de pe malurile mărilor devenind destinații populare. Mai târziu, în secolul XX, apar

avioanele și vapoarele de croazieră care definitivează produsul turistic. Apar noi oportunități de

afaceri, noile zone turistice beneficiază de investiții din ce în ce mai mari. Destinațiile exotice,

precum insulele din Pacific sau Asia de sud-est, se dezvoltă laolaltă cu cele mai puțin

convenționale, precum: Patagonia, Tibet sau Alaska. Turismul (excursiile) se diversifică și ia

amploare, ajungând în forma în care îl cunoaștem astăzi cu ajutorul internetului și a colaborării

internaționale.

Printre asociaţiile voluntare ale turismului aveau un rol special în dezvoltarea excursiilor,

promovate de două cluburi: Clubul de munte Crimeea-Caucaz şi Asociaţia obştească a turiştilor

din Rusia.

Page 18: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

18

Clubul de munte Crimeea-Caucaz a fost fondat în anul 1890 la Odessa ca şi Clubul de

munte din Crimeea. În anul 1902 a fost redenumit în Clubul de munte Crimeea-Caucaz. Scopul

principalul al Clubului constă în cercetarea ştiinţifică a munţilor Taurus şi distribuirea

informaţiilor colectate despre acestea şi încurajarea vizitării şi studierii acestor munţi, cât şi

facilitarea condiţiilor de cazare.

Baza activităţii clubului a fost organizarea excursiilor. De la fondarea sa, Clubul şi-a creat

birouri în mai multe oraşe și regiuni: Odessa, Sevastopol, Yalta, Ekaterinoslav, Chişinău, Baku şi

ultimul în Riga, ceea ce ne mărturiseşte despre popularitatea clubului din Rusia. Clubul de munte

Crimeea-Caucaz şi-a adus următoarele contribuţii la dezvoltarea excursiilor:

1) a elaborat un număr foarte mare de programe pentru variate excursii;

2) pentru prima dată în Yalta o filială a clubului a început să efectueze excursii în peşteri

şi a creat în acest scop primul din Rusia adăpost în Chatyrdag;

3) începând cu anul 1902, a pornit pregătirea conducătorilor de excursii şi printre

învăţătorii din şcoli;

4) pentru prima dată, a fost organizată o excursie-pedagogică pentru profesorii din

Odessa, districtul şcolar din Crimeea.

Activităţile Clubului de munte Crimeea-Caucaz au format o bază solidă pentru activitatea

excursionistă.

Asociaţia turiştilor din Rusia a apărut în 1895 în Sankt-Petersburg, căpătând o

popularitate rapidă în Rusia şi, deja în 1903, număra în rândurile sale 2061 de persoane din 174

de oraşe ale Rusiei. Printre membrii săi serau înregistrați şi cetăţeni din Tunisia, Italia, Coreea şi

Japonia. Principalele sarcini ale Asociaţiei constau în organizarea misiunilor comune ale

membrilor săi în proximitatea oraşelor de reşedinţă, organizarea hotelurilor în diferite oraşe din

Rusia pentru primirea turiştilor.

Asociaţia turiştilor din Rusia (ATR) a adus următoarele contribuţii la dezvoltarea

excursiei:

1) Meritul ATR este publicarea revistelor „Turistul rus”, „Dorojnik” şi „Anual”, ce

prezentau în sine ghiduri-îndrumări pentru turişti.

2) Clubul a devenit un propagandist al ciclismului pentru organizarea turelor concepute

pentru persoanele, care nu dispun de mijloace suficiente pentru a face călătorii lungi pe

cont propriu.

3) Clubul a devenit renumit pentru că a început să organizeze la nivel profesionist

excursii pentru membrii săi de peste hotare.

4) Clubul a creat o comisie specială „Tururi educaţionale prin Rusia”, care se ocupa cu

problemele legate de excursii pentru elevii din oraşele mari din Rusia.

5) Comisia a deschis cursuri de formare pentru conducători (ghizi) de excursii, la care se

citeau lecţii pe ciclul de învăţământ general, ţinând cont de cunoştinţele pentru ruta dată.

Cu ajutorul Asociaţiei turiştilor din Rusia, zeci de mii de cetăţeni tineri din Rusia au făcut

cunoştinţă cu patria sa.

Page 19: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

19

2.3. Teoria şi practica activităţii

excursioniste la etapa contemporană

Etapa actuală de dezvoltare a turismului poate

fi divizată în două perioade:

1. 1945 – anii '90 ai sec. XX;

2. anii '90 ai sec. XX – până în prezent.

În prima perioadă de dezvoltare a turismului

au fost obţinute realizări notabile.

Încă până la terminarea celui de-al doilea

Război Mondial, în aprilie 1945, Consiliul

Central al Sindicatelor a luat decizia de

reluare a activităţii excursionist-turistice în

ţară. Astfel, a fost iniţiat procesul de renaştere a administraţiei turistice, de planificare a

reconstrucţiei bazei tehnico-materiale a turismului:

1. Au fost reorganizate bazele turistice vechi şi deschise altele noi, care în timpul

războiului au activat în calitate de spitale.

2. Au început să apară numeroase rezoluţii privind problemele turismului, în care

sarcinile de dezvoltare a excursiilor şi activităţilor turistice în ţară nu sunt puse numai în

responsabilitatea sindicatelor, dar şi a organelor de partid şi de stat, a ministerelor (Hotărârea

comună a Comitetului Central al Partidului Comunist al URSS, Consiliului de Miniştri al URSS

şi Prezidiumului „Sindicatelor” din 30 mai 1969 „Despre dezvoltarea durabilă a turismului şi

activităţilor excursioniste din ţară”).

3. O mare atenţie se acordă ideilor de orientare politică şi cognitive, valorii excursiilor,

îmbunătăţirii activităţii metodice a ghizilor turistici, de formare profesională (Decretul special al

Prezidiului: „Despre măsurile de îmbunătăţire a activităţii excursioniste” (iulie 1971).

4. S-a extins diapazonul turelor tematice. Astfel, un rol important l-au avut temele

militaro-patriotice.

5. A fost creat Consiliul Principal Central pentru turism şi excursii, condus de B. V

Emelyanov (sfârşitul anilor '70 – prima jumătate a anilor '80), care pregăteau un număr mare de

îndrumări metodice cu privire la probleme majore ale excursiilor, cum ar fi: „Pregătirea şi

desfășurarea turelor”, „Bazele excursioniste ” ş.a.

6. Se planifica dezvoltarea turismului pe termen lung (Decretul CC al PCUS, Consiliului

de Miniştri, Sindicatelor şi Comitetului Central al Komsomolului „Cu privire la măsurile de

îmbunătăţire a deservirii turistice-excursioniste în ţară în anii 1986-1990 şi în perioada până în

anul 2000”).

A doua perioadă în dezvoltarea turismului (anii 90 ai sec. XX – până în prezent) este

marcată de schimbări majore:

1. Sfârşitul anilor '80 – începutul anilor '90 marchează perioada întregii industrii

turistice: dispare Comitetul Central al turismului şi excursiilor, iar odată cu acesta şi biroul, care

conducea activitatea turistică în toată ţara.

2. După proclamarea independenţei, turismul din Republica Moldova devine o sferă

comercială în mediul de afaceri.

3. Începe formarea unei noi tematici turistice. De exemplu, sunt reînnoite şi larg

distribuite excursiile pe teme religioase. Ele sunt organizate de către organizaţii de turism,

agenţii guvernamentale, servicii religioase, eparhii, mănăstiri.

Page 20: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

20

4. Renasc centrele pentru pregătirea specialiştilor – ghizilor. În Republica Moldova,

acestea sunt pregătite de Centrul Naţional de Perfecţionare a Cadrelor din Industria Turismului

etc.

5. Se introduce o cerinţă indispensabilă pentru turoperatorii din Moldova privind

includerea obligatorie în statele de personal a ghidului turistic, autorizat în condiţiile legii

(Capitolul III, articolul 15, punctul b)).

6. Apar instituţii de specialitate pentru formarea profesională în domeniul activităţii

excursioniste.

În baza acestor schimări, concluzionăm că excursiile, chiar şi în cele mai dificile

momente, au fost şi vor fi întotdeauna o parte integrantă a călătoriilor – funcţie de bază a

activităţii turismului.

„Pe vremuri se faceau niste cursuri foarte serioase, se dădeau examene de atestare. Mai mult, în

fiecare an se dădea examen de reatestare. Cănd ți se dadea o acțiune ân străinatăte, referentul care

însotea ghidul îl întreba înainte să plece pe teren unde se duce, îl punea să-i povestească tot ce știa

despre locul respectiv. Dacă nu aveai temele făcute, te întorceai, dădeai examen din nou, ca să poți să

pleci. Acum, ghizii care se dau ghizi pleacă cu grupul cu informatii luate de pe Internet. Traiasca

Google-ul". Natașa Gavrilescu.

Fig. 2.1. Una din destinații turistice din Moldova

Page 21: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

21

CAPITOLUL 3

CLASIFICAREA EXCURSIILOR

Subiecte propuse:

3.1. Tipologia excursiilor

3.2. Clasificarea excursiilor după conţinut

3.3. Clasificarea excursiilor după componenţa şi numărul participanţilor

3.4. Clasificarea excursiilor după locul de desfăşurare

3.5. Clasificarea excursiilor după tipul de transport utilizat

3.6. Clasificarea excursiilor după forma de desfăşurare

Societatea modernă prin dinamismul

său și prin flexibilitatea sa, deschiderea spre

inovații, solicită un model al personalității

umane, care ar fi capabilă să facă față

cerințelor secolului XXI, care s-a anunțat ca

un mileniu al schimbărilor continue. Educația

devine imboldul progresului social,

exigențele timpului an de an apar

cu noi abordări și valorificări ale științelor psihologice, politice, sociale, economice în scopul

formării unei generații tinere capabile să asigure în continuare un nivel de bunăstare a vieții, o

interacțiune socială sporită, condiții optime pentru dezvoltarea umană. Orientarea esențială este

democratizarea învățământului, asigurarea calității învățământului fiind o necesitate a

modernizării.

3.1. Tipologia excursiilor

Clasificarea reprezintă distribuirea obiectelor, fenomenelor, conceptelor pe clase,

departamente, niveluri de calitate, în dependenţă de caracteristicile lor comune.

Problema clasificării excursiilor a fost permanent în centrul atenţiei ghizilor şi lucrătorilor

ştiinţifici din sfera turismului. Primele încercări de a soluţiona această problemă se atribuie

sfârşitului anilor '20 ai sec. XX. Savantul-excursionist V. A. Gerd a fost unul dintre primii care a

propus divizarea excursiilor în grupe şi subgrupe. Gerd considera, că o astfel de divizare ar ajuta

conducătorul să se orienteze în toate problemele şi aspectele de dezvoltare a lor.

Divizarea excursiilor pe grupe este clar definită şi are o importanţă mare pentru

activitatea practică. Clasificarea excursiilor oferă condiţii pentru o mai bună organizare a lucrului

ghidului, facilitează specializarea acestuia, luând în consideraţie cunoştinţele şi înclinaţiile

Page 22: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

22

personale. Respectarea legităţilor de efectuare a excursiilor dintr-o anumită grupă contribuie la

faptul că fiecare excursie să devină cât mai eficientă.

Fig. 3.1.Clasificarea excursiilor

La mijlocul anilor '70 ai sec. XX a fost adoptată clasificarea excursiilor, care rămâne

neschimbată până în prezent. Potrivit acesteia, întreaga diversitate a excursiilor se clasifică după

următoarele caracteristici:

- conţinut;

- componenţa participanţilor;

- locul desfăşurării;

- modul de derulare;

- modul de deplasare;

- forma de desfăşurare.

3.2. Clasificarea excursiilor după conţinut

După conţinut, excursiile se divizează în generale şi tematice. La rândul lor, cele

tematice se segmentează în următoarele grupe:

- istorice;

- istorico-revoluționare;

- religioase;

- militaro-istorice;

- de producţie;

- studiul/savurarea naturii;

- studiul și valorile artei;

- literare;

- de arhitectură şi urbanism.

Page 23: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

23

Fiecare din aceste grupe tematice se împarte, la rândul său, în subgrupe (Dyakova,

Emelyanov, Pasecinii, 1985). Tururile istorice pot fi împărţite în subgrupe, care oglindesc o

anumită perioadă istorică a regiunii. În plus, ele se divizează în istorico-regionale, arheologice şi

etnografice.

Excursiile istorico-militare se divizează în următoarele subgrupe: în locuri memorabile,

unde s-au desfăşurat acţiuni militare, cu prezentarea fortificaţiilor militare şi a cetăţilor,

turnurilor, podurilor, şanţurilor de apărare, terasamentelor etc.; în locuri legate cu fapte ale

eroilor naţionali; istorico-militare şi muzee memoriale.

Excursiile industriale se divizează în istorico-industriale, economico-industriale, tehnico-

industriale şi de orientare profesională.

Grupa excursiilor naturaliste includ: excursiile generale, geografice, geologice,

hidrologice, pedologice, botanice, zoologice, excursii la monumente naturale unicate, excursii

ecologice, tematice, în muzee ale naturii locale.

Excursiile artistice îmbină următoarele subgrupe: teatrale, istorico-muzicale cu precizări

privind creaţia compozitorilor şi muzicienilor, excursii cu vizitarea operelor de sculptură sau

pictură monumentală, excursii în galerii de artă, muzee, ateliere ale pictorilor şi sculptorilor,

expoziţii de meşteşuguri populare, prin locurile de trai şi activitate ale artiştilor şi pictorilor

renumiţi.

Tururile literare sunt, de obicei, grupate în felul următor: biografico-literare în locuri –

care amintesc de viaţa şi activitatea unor scriitori sau dramaturgi; istorico-literare – care

dezvăluie anumite perioade de dezvoltare a literaturii; excursii în locuri care sunt descrise în

operele unui sau altui scriitor; excursii în muzee memoriale.

Excursiile arhitectural-urbanistice au următoarea grupare: excursii legate de vizitarea

monumentelor arhitecturale din anumite perioade; excursii ce vizează munca de creaţie a unui

arhitect; excursii de familiarizare privind planificarea şi dezvoltarea oraşelor.

Grupa excursiilor cu tematică religioasă este împărţită în pelerinaje şi excursii-religioase.

Fig. 3.2. Clasificarea excursiilor după forma de derulare

3.3. Clasificarea excursiilor după componenţa şi numărul participanţilor

După componenţa participanţilor la excursie, acestea se subdivizează în următoarele:

- pentru adulţi (combinarea diferitor grupuri de persoane, grupe profesionale etc.);

Page 24: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

24

- pentru copii de vârstă diferită (preşcolari, elevi ai şcolilor primare, elevi ai gimnaziilor

şi liceelor);

- pentru populaţia locală;

- pentru străini.

După numărul de participanţi, excursiile se împart în individuale şi de grup.

Clasificarea excursiilor după structura participanţilor constituie baza evidenţierii

particularităţilor grupului de turişti la desfăşurarea excursiei.

3.4. Clasificarea excursiilor după locul de desfăşurare

După locul desfăşurării există excursii: în mediul urban, în mediul rural, industriale, în

muzee, mixte (care îmbină câteva elemente).

Excursiile urbane pot fi general tematice, uneori – complexe, incluzând pe durata

excursiei vizitarea unui muzeu.

Excursiile în mediul rural pot fi atât pedestre, cât şi cu autobuzul şi sunt fi de mai multe

tipuri:

1) excursii la faţa locului în punctul final (pădure sau reşedinţă rustică, cunoscută prin

obiectele sale istorico-culturale);

2) excursii desfăşurate în cadrul autobuzului aflat în mişcare, demonstrând obiectele

turistice ce se află în cale;

3) îmbinarea excursiei desfăşurate pe traseu cu o excursie desfăşurată la faţa locului.

Drept locuri sau destinaţii pentru desfăşurarea excursiilor industriale pot fi uzine, fabrici,

construcţii, instituţii de învăţământ etc. Itinerariile excursiilor industriale pot cuprinde atât

întreprinderile în totalitate, cât şi unele sectoare aparte, laboratoare.

Excursiile muzeistice reprezintă prin sine cea mai răspândită grupă de excursii.

3.5. Clasificarea excursiilor după tipul de transport utilizat

După tipul de transport putem evidenţia următoarele excursii – pe jos şi cu utilizarea

diverselor tipuri de transport.

Avantajul excursiilor pe jos constă în crearea unui mediu favorabil pentru prezentare şi

expunere.

Excursiile cu utilizarea mijloacelor de transport (preponderent autobuz) constau din două

părţi: analiza obiectelor excursioniste (de exemplu, a monumentelor istorice şi culturale) la

staţionare şi expunerea în timpul mişcării autobuzului de la un obiectiv turistic la altul.

Fig. 3.3. Tipuri de autotransport pentru turiști

Page 25: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

25

Unele agenţii utilizează pentru excursii diferite tipuri de transport: troleibuze, tramvaie,

nave fluviale şi maritime, helicoptere etc. Durata excursiei variază de la o oră academică (45

min) până la câteva zile. Călătoriile pe termen scurt (de la 1 până la 3-4 zile) se numesc tururi de

week-end. Acestea cuprind câteva excursii cu durată diferită, cu utilizarea unei game variate a

mijloacelor de transport.

3.6. Clasificarea excursiilor după forma de desfăşurare

Formele de desfăşurare a excursiilor pot fi diferite:

- excursie în masă. Membrii excursiei sunt plasaţi în 10-20 de autobuze, în fiecare

autobuz operând un ghid. Astfel de excursii pot include spectacole masive de teatru, festivaluri

de folclor etc.;

- excursie-plimbare, combină elemente de cunoaştere cu elemente de relaxare,

desfăşurate în pădure, parc, mare, râu etc.;

- excursie-lecţie (expunerea domină prezentarea);

- excursie-concert, dedicată unei tematici muzicale, cu audierea lucrărilor muzicale în

salonul autobuzului;

- excursie-spectacol, o formă de organizare a excursiei artistico-literare, la baza căreia

stau lucrări artistico-literare concrete etc.

Excursia poate fi privită ca o formă a activităţii de instruire pentru diferite grupuri de

turişti. Aceasta poate fi:

- excursia-consultare, care indică răspunsuri vizuale la întrebările turiştilor, este una

dintre modalităţile de instruire;

- excursia-demonstrativă, aceasta este cea mai eficientă formă a cunoaşterii fenomenelor

naturale, proceselor de producţie etc.;

- excursia-lecţie, este o formă de relatare a cunoştinţelor în conformitate cu programul

de învăţământ, în funcţie de instituţia de învăţământ;

- excursia de instruire (pentru un public special), reprezintă modalitatea de instruire şi

de formare profesională;

- excursia de testare, reprezintă faza finală de lucru individual cu privire la pregătirea şi

desfăşurarea excursiilor, formă de verificare a cunoştinţelor studenţilor sau ghizilor la pregătirea

de către ei a unei tematici excursioniste noi;

- excursia-demonstrativă, o formă a excursiei de instruire, care are ca scop demonstrarea

unui exemplu de metodologie pe un anumit obiect, pentru a putea dezvolta o anumită subtemă

etc.;

- excursia de promovare.

Divizarea excursiilor în grupe poartă, în practică, un caracter ipotetic, însă joacă un rol

important pentru activitatea instituţiilor excursioniste. Clasificarea corectă a excursiilor

contribuie la o mai bună organizare a lucrului ghidului cu turiştii, facilitează specializarea,

creează baza activităţii secţiilor metodice.

Page 26: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

26

CAPITOLUL 4

METODOLOGIA EXCURSIONISTĂ ŞI CĂILE

DE PERFECŢIONARE A EI

Subiecte propuse:

4.1. Conţinutul şi cerinţele metodologiei excursioniste

4.2. Obiectul şi tipurile de procedee metodologice

4.3. Perfecţionarea metodologiei excursioniste

4.1. Conţinutul şi cerinţele metodologiei excursioniste

Metodica excursionistă este un set de reguli şi cerinţe impuse practicii de excursii,

precum şi sumarea metodelor de predare, formare şi desfăşurare a diferitor tipuri de excursii, pe

diverse teme şi pentru diferite grupuri de persoane.

Metodica excursionistă are mai multe aspecte: constituie baza competenţei profesionale a

ghidului; un mecanism de perfecţionare continuă şi abilitate de prezentare a materialului; un

proces de raţionalizare a activităţii ghidului. Subiectul metodicii excursioniste este un studiu

direcţionat spre sistematizarea, formularea, explicarea şi aplicarea în practică a mijloacelor şi

metodelor de instruire, precum şi a tehnicilor de pregătire, prin care angajaţii agenţiilor de turism

îşi realizează activitatea. Metodica excursionistă generalizează experienţa în realizarea

excursiilor, dezvoltă şi oferă tehnici metodologice care s-au afirmat în practică şi asigură cea mai

eficientă percepere a subiectului.

Fig. 4.1. Conţinutul şi cerinţele metodologiei excursioniste

Îndeplinind funcţiile metodicii private, metodica excursionistă se ocupă cu diverse

abordări din practica excursiilor, concomitent îndeplinind funcţia metodei de bază. Acest fapt are

loc în cazurile, când apare necesitatea utilizării în cadrul excursiilor a principiilor şi a cerinţelor

generale pentru toate formele de muncă ideologice şi educaţional-vizuale, ştiinţifice, sistematice,

accesibile, convingătoare etc.

Page 27: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

27

În practică, metodica excursionistă reprezintă totalitatea anumitor abilităţi şi priceperi de

lucru: elaborarea unei noi excursii, pregătirea desfăşurării excursiei următoare, desfăşurarea

excursiei conform tehnologiilor recomandate, consolidarea şi perfecţionarea cunoştinţelor

excursioniştilor obţinute pe parcursul excursiei.

Metodica excursionistă de lucru răspunde la următoarele întrebări:

1. Pentru ce a fost pregătită şi desfășurată excursia (scopul, sarcina ei)?

2. Punctele principale ale excursiei, care necesită să fie elucidate în timpul desfăşurării

acesteia (care este conţinutul ei).

3. Cum urmează a fi desfăşurată o excursie (procedeele metodice)?

4. Cum să atragi şi să menţii atenţia turiştilor?

4.2. Obiectul şi tipurile de procedee metodologice

Obiectul metodologiei excursioniste este cercetarea, analiza, sistematizarea, formularea

şi aplicarea unor metode de instruire şi educaţie în practica excursionistă.

Metodologia excursionistă este formată din câteva părţi independente, dar legate între ele:

- metodologia elaborării unei noi teme pentru biroul excursionist;

- metodologia elaborării de către ghid a unei noi tematici pentru el, dar deja elaborate în

biroul excursionist;

- metodologia instruirii ghidului pentru desfăşurarea excursiei ordinare;

- metodologia pentru efectuarea excursiilor;

- metodele de lucru după efectuarea excursiei.

Cea mai avansată şi practicată este metodologia desfăşurării excursiilor. Această metodă

este divizată în două părţi: metoda de prezentare (vizualizare, arătare) şi metoda de expunere

(povestire). În metodele de prezentare (vizualizare) pot fi evidenţiate în calitate de părţi

independente următoarele metode: utilizarea „portofoliului ghidului”; utilizarea mijloacelor

tehnice de propagandă, de supraveghere, de studiu şi facilităţi de cercetare. Prezentarea şi

expunerea sunt elementele-cheie ale excursiei, două aspecte de bază ale metodologiei

excursioniste.

Metodologia excursionistă, ca o combinaţie de părţi independente are propriile

caracteristici cu privire la tipurile de excursii (urbane, suburbane, industriale, de muzeu), precum

şi la fiecare subiect. Aceste caracteristici sunt determinate de sarcinile, care sunt puse înaintea

excursiei, precum şi de scopul lor (de exemplu, extinderea cercului cultural al adulţilor sau

orientarea profesională a adolescenţilor). Caracteristicile sunt definite, de asemenea, prin tipul

excursiei, tematica şi componenţa grupului. Există deosebiri între metodele de desfăşurare a

excursiei pentru grupurile ordinare, de masă şi pentru ascultătorii sferei economice, începători

Page 28: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

28

sau profesionişti; de asemenea îşi au specificul său de desfăşurare excursiile pedestre sau cele cu

ajutorul mijloacelor de transport etc.

Metodologia prezentării (demonstrării) reprezintă în sine o bună parte din metodologia

excursionistă după volumul şi complexitatea procedurii de pregătire şi punere în aplicare.

Metodologia expunerii (povestirii) este o parte mai mică a metodologiei, care se subordonează

primei. Metoda prezentării (demonstrării) este mai dificilă, după cum s-a menţionat anterior, şi

este originală în dependenţă de metoda expunerii şi nu se aplică sub nici o formă ideologică. Prin

urmare, este exclus împrumutul procedeelor metodice din alte metode.

Toată activitatea ierarhică la pregătirea şi desfăşurarea excursiei trebuie să fie bazată pe

următoarele cerinţe ale metodologiei excursioniste:

1. Necesitatea selectării corespunzătoare a obiectelor excursioniste. Este necesară

selectarea obiectelor, care au o atribuţie directă la subiect; urmează să rămână cele mai tipice şi

reuşite obiecte pentru crearea unui traseu; trebuie să evităm acele obiecte care, deşi conţin un

subiect, sunt plasate incomod (sunt îndepărtate, vizibilitate redusă ş.a.). Metodologia presupune

o succesiune logică în prezentarea şi vizualizarea obiectelor pe traseu, o ascendenţă continuă în

obiectele prezentate şi disponibilitatea punctului culminant (momentul culminant în desfăşurarea

subiectului). Este important să se evite monotonia obiectelor demonstrate etc.

2. A doua cerinţă a metodologiei excursioniste este asigurarea unei excursii continuie,

ca proces de asimilare a cunoştinţelor. Deci, acţiunea materialului excursionist asupra turiştilor

pe parcursul excursiei trebuie să fie completată cu suma obiectelor prezentate, expunerea,

pauzele între subteme şi întrebările-cheie la respectivul subiect. Subordonarea materialului

excursionist după schema dată sporeşte nivelul cognitiv şi educaţional al materialului

excursionist.

3. A treia cerinţă a metodologiei excursioniste este ca toate obiectele de bază şi

desfăşurarea subtemelor la subiect să constituie un tot întreg.

4. Următoarea cerinţă a metodologiei excursionistă este neutralizarea factorilor iritabili

(zgomotul străzii, conversaţii străine, obiecte care nu sunt incluse în subiect etc.), de exemplu,

situarea (poziţia) grupului la obiectul propus de ghid.

5. A cincea cerinţă a metodologiei excursioniste este prezenţa unei tranziţii logice între

percepţia vizuală a două subiecte, altfel spus, prezentarea unei treceri verbal-vizuale.

6. Cerinţa a şasea a metodologiei excursioniste este interacţiunea între prezentare

(demonstrare) şi expunere, prevăzând într-un caz – combinarea acestora, în altul – alternanţa, în

al treilea – absenţa ambelor elemente.

La întrebările privind raportul dintre demonstrare şi expunere, cât şi despre ordinea

derulării lor, metodica răspunde ferm: de la demonstrare la expunere. Se va începe cu

Page 29: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

29

prezentarea, cu impresiile vizuale sau alte impresii (tactile, olfactive), după care se va trece la

expunere.

Există patru variante cunoscute de prezentare şi expunere, care sunt caracteristice practic

pentru fiecare excursie:

• I-a variantă – vizitatorii examinează obiectele în cauză;

• a II-a variantă – expunerea evenimentelor istorice, caracteristica generală a localităţii;

• a III-a variantă – analiza detaliată, cercetarea, investigarea obiectelor sub

supravegherea şi îndrumarea ghidului;

• a IV-a variantă – analiza obiectelor turistice de sine stătător.

Metodologia prevede şi percepţia materialului. Şi aici există câteva reguli care urmează a

fi luate în consideraţie pentru a se asigura percepţia:

1. Povestirea, expunerea continuă este inacceptabilă. Sarcina de bază a expunerii este

pregătirea turiştilor pentru analiza obiectului.

2. Este necesară utilizarea corectă a pauzelor, care trebuie planificate în funcţie de

traseu.

3. Este necesară abilitatea de a neutraliza momentele de depăşire a crizei de atenţie, care

la ascultătorii lecţiilor/excursiilor, după cum susţin cercetătorii, apar la a 14-cea, 25-ea, 34-a

minută etc.

Metodica excursionistă, în momentul, când atenţia ascultătorilor începe să slăbească, se

recomandă:

1. procedeul metodic de trecere la o tematică nouă: se introduce un nou obiect pentru

prezentare, povestirea unor fapte neobişnuite, audieri, vizionarea înregistrărilor video şi a

prezentărilor, utilizarea mijloacelor vizualizate din „portofoliul ghidului”;

2. procedeul metodic de adresare-întrebare a ghidului către grupul de vizitatori

(propuneri, întrebări neaşteptate, care pot fi retorice şi pot fi adresate publicului);

3. procedeul metodic al efectului sonor asupra ascultătorilor (schimbarea tonului,

amplitudii vorbirii etc.).

4.3. Perfecţionarea metodologiei excursioniste

Metodologia excursionistă se refera la ansamblul de tehnici și metode prin care teoria

existentă este verificată, pentru a dobândi o mai bună cunoaștere a acesteia (conținutul

conceptelor, relațiilor), a utilității acesteia (verificarea aplicabilității), a dezvoltării (noi

ințelesuri, noi utilități, direcții de adâncire).

Este un set de metode și tehnici de utilizare a oricărei activități excursioniste. Această

activitate include diverse tehnici definite ca sarcini de activitate în timpul excursiei și

Page 30: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

30

caracteristicile publicului, care necesită metode specifice și tehnici. Cele mai frecvente dintre

acestea sunt metode de inducție și deducție (expunerea conținutului excursiei astfel încât, în mod

emoțional, prin mijloace psihologice, emotive, oratorice, exemplificare etc., ghidul pregătește

excursia, pregătește material interesant, expunerea lui reeșind din specificul social-cultural,

național, profesional, de vârstă al excursanților.

Există diferite căi de îmbunătăţire a calităţii lucrului metodologic:

1) actualizarea sistematică şi reînnoirea cunoştinţelor ghizilor şi metodiştilor, formarea

profesională continuă a acestora în cadrul instituţiilor de învăţământ superior, cursurilor

profesionale, participarea la seminare, conferinţe teoretice, conferinţe metodologice şi ştiinţifico-

practice etc.;

2) elaborarea unei astfel de documentaţii metodologice (textului de control al excursiei,

indicaţiei metodice, „portofoliului ghidului”), care va servi ca bază pentru desfăşurarea calitativă

a excursiilor;

3) elaborarea detaliată a tehnologiei de utilizare a tehnicilor metodice de demonstrare şi

expunere, ţinând cont de particularităţile tematicii excursioniste şi diferenţierii grupurilor de

excursionişti;

4) asimilarea practică a tehnicilor metodice de organizare a excursiei de către ghid,

utilizarea eficientă a tehnicilor recomandate pe itinerar şi în procesul unei excursii concrete;

5) perfecţionarea clară a tehnicilor de desfăşurare a excursiilor;

6) asimilarea şi menţinerea contactului între ghid şi grupul de excursionişti; posedarea

cunoştinţelor de bază despre anumite ştiinţe, precum sunt psihologia şi logica.

Prin urmare, tehnicile menţionate au ca scop ameliorarea calitativă a metodologiei

excursioniste, adică a ştiinţei despre metodele şi tehnicile de organizare a excursiilor, care au un

impact semnificativ asupra calităţii excursiilor şi eficienţei punerii lor în aplicare.

În turism, scopul cognitiv este determinant, folosindu-se forme speciale de examinare,

care condiționat pot fi împărțite în primare și secundare.

Forma principală este excursia – o formă de învățământ, dedicată unui anumit subiect,

legat de istoria și viața contemporană a țării, folosind serii vizuale. Cele mai populare sunt turul

orașului (autobuz, drumeții, vapor, elicopter), care sunt împărțite în general și tematice (specifice

subiectului planificării istorice, arhitecturale, urbane, literare, muzicale etc.); museistice (vizite la

muzee, expoziții, galerii, monumente, situri memoriale, moșii, rezervații naturale) și de producție

(întreprinderi, instituții, instituții de învățământ și medicale etc.).

Ca forme suplimentare de cunoaștere sunt seratele, întâlnirile profesionale, spectacole

teatrale pe baza muzeelor sau a monumentelor istorice și arhitecturale. Organizarea de întâlniri

ale turiștilor străini cu publicul, este necesar să fie interesante și substanțiale, realizate de către

Page 31: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

31

specialiști calificați într-o limbă străină clară. În activitatea excursionistă se folosesc diverse

combinații de tehnici de spectacol și de poveste: un spectacol fără poveste nu dă o închipuire

clară despre oraș sau o expoziție, iar o poveste fără spectacol transformă excursia într-o

prelegere, spectacolul fiind unul din componentele obligatorii ale excursiei, deoarece creează o

stare, dispoziție bună, antrenează memorie imaginativă vizială.

Demonstrarea se realizează în mișcare și la staționări. Excursia în mișcare este mai

dificilă, deoarece trebuie de început povestirea din timp, istoric, iar când se ajunge la obiect deja

se arată și se povestește starea actuală.

Metoda și ritmul de expunere, ca element integrant al oricărei excursii, este legată în mod

logic de metodele de prezentare, distanță, numărul de obiecte și volumul de prezentare. Călătoria

de la obiect la obiect în timpul unui tur al orașului sau într-un muzeu adaugă excursiei dinamică,

îmbunătățește percepția materialului, ghidul determinând ritmul mișcării și volumul expunerii.

Excursia cu ghid în autocar, la bordul navei etc. trebuie din timp coordonată cu șoferul (viteza

deplasării, ruta, staționări pe diferite tronsoane ale traseului etc.

Ghidul nu trebuie să „învețe viață”, să dea povețe excursanților, să-și expună opiniile sale

despre politică, religie și moralitate etc. Oamenii merg în excursie să se odihnească, să învețe

ceva nou, dar nu să vă cunoască opiniile politice sau opiniile religioase. În tonul conversației nu

ar trebui să existe presiune sau agresiune.

Trebuie întotdeauna de ținut cont că excursia nu este:

■ propagandă;

■ moralizare;

■ prelegere;

■ predică;

■ opinie personală.

Excursia reprezintă colectarea informații din diverse surse de încredere și grupate astfel,

încât ascultătorilor să le fie cel mai comfortabili să înțeleagă și să memorizeze.

Page 32: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

32

CAPITOLUL 5

TEHNOLOGIA PREGĂTIRII EXCURSIEI

Subiecte propuse:

5.1. Etapele principale de pregătire a excursiei

5.2. Studierea şi selectarea obiectelor excursioniste

5.3. Completarea cartelei obiectului turistic

5.4. Elaborarea traseului excursionist

Excursia este un serviciu privind organizarea vizitei (cunoaștere) unui obiect de interes

turistic, a unui grup de turiști supravegheați de ghid (însoțitor sau translator), pe o durată sub 24

de ore, fară cazare. Ca obiecte ale demonstrării excursioniste pot fi: muzee, locuri istorice,

clădiri și construcții, vestigii istorice, obiecte de cultură, arhitectură, artă, arheologie, obiecte ale

naturii, obiecte antropice, întreprinderi industriale și altele, care pot fi demonstrate excursanților.

5.1. Etapele principale de pregătire a excursiei

Pentru prima dată conceptul „etapele de pregătire a excursiei” a fost introdus în uz în anul

1976, fiind determinate și cincisprezece etape:

1. definirea scopului şi a obiectelor excursiei;

2. selectarea temei;

3. selectarea literaturii;

4. identificarea surselor materialului excursionist. Noţiuni de bază, exponate şi colecţii

de muzeu la tema respectivă;

5. selectarea şi studierea obiectelor excursiei;

6. planificarea traseului excursiei;

7. deturnarea sau ocolirea traseului;

8. pregătirea textului de referinţă;

9. achiziţionarea „portofoliului ghidului”;

10. determinarea tehnicii de pregătire a excursiei;

11. definirea tehnicii de desfăşurare a excursiei;

12. pregătirea dezvoltării metodologice;

13. pregătirea textelor individuale;

14. primirea (predarea) excursiei;

15. aprobarea excursiei.

Pentru a dezvolta o nouă temă a excursiei se creează o echipă de ghizi, de obicei din 3-6

persoane, iar cel mai experimentat şi erudit din ei devine lider.

Dar cel mai important în pregătirea excursiilor este distribuirea în conformitate cu

atribuţiile deţinute a anumitor subteme. Fiecare membru al echipei de creaţie urmează să

pregătească materialele proprii, care apoi vor fi fuzionate şi editate de manager. La selectarea

subtemelor pentru excursii, pentru o eficienţă sporită se va ţine cont de interesele şi pregătirea

profesională a ghidului.

Activitatea de elaborare a unei noi rute turistice începe cu definirea clară a scopului

acesteia, fapt care va ajuta autorii în organizarea activităţii pe viitor.

Page 33: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

33

Scopul excursiei constă în informarea excursanților privind obiectele de interes turistic.

Expunerea ghidului este subordonată aceluiaşi scop final.

Sarcinile excursiei poartă un caracter mai concret decât scopul. Acestea sunt concepute

pentru a atinge scopul excursiei prin dezvoltarea mai largă a temei.

O excursie poate conţine mai multe sarcini, cum ar fi: demonstrarea rolului istoric al

oraşului şi familiarizarea cu caracteristicile sale arhitecturale. Însă, includerea a mai mult de trei

scopuri într-o excursie este iraţională, deoarece există riscul de a nu atinge nici unul.

Fiecare excursie are tema sa specifică, determinată de motivul, care stă la baza ei şi în

conformitate cu care este construită şi are loc rularea expunerii. Acesta este criteriul de selectare

şi studiere a obiectivului turistic, care determină conţinutul povestirii unui ghid, în special atunci,

când se demonstrează mai multe obiecte de diverse genuri.

Tema este de multe ori înţeleasă din denumirea excursiei, de aceea este important, ca

titlul acesteia să fie clar, expresiv şi memorabil pentru turişti. De exemplu, „Chişinău – capitala

Republicii Moldova”, „Taina caretei de aur” (excursia spre Orheiul Vechi), „Soroca – Riviera

Moldovei” etc.

La stabilirea denumirii excursiei trebuie evitate:

1) folosirea diferitor slang-uri (ansamblu de cuvinte și expresii de origine populară pe

care le folosesc în vorbirea curentă), care dezumanizează subiectul;

2) utilizarea abrevierilor;

3) utilizarea cuvintelor străine, care pot provoca asociaţii nedorite.

Cerinţele generale pentru denumirea excursiilor sunt următoarele:

1) personalitatea;

2) exactitatea;

3) imaginaţia;

4) uşurinţa în procesul de memorizare şi de reproducere;

5) consonanţa;

6) absenţa unor asocieri negative;

7) semnificaţia.

Scopurile şi obiectivele excursiei determină selectarea finală a obiectelor turistice, a

itinerariului excursiei, a conţinutului materialului pentru expunere, selectarea mijloacelor vizuale

din portofoliul ghidului, dispoziţia emoţională a excursiei şi a părţilor sale individuale. Astfel,

fără definirea obiectelor şi sarcinilor nu poate fi concepută elaborarea unei noi rute turistice, în

care sunt concentrate funcţiile de învăţământ, de formare şi educare.

Pentru realizarea scopului, sarcinilor şi lucrului asupra textului excursiei este necesar de

alcătuit lista cărţilor, broşurilor, articolelor publicate în ziare şi reviste, ce se referă la tema

respectivă. Scopul listei constă în stabilirea limitelor aproximative privind studierea diverselor

izvoare, necesare ghizilor în utilizarea materialului pentru elaborarea textului excursiei. În cazul

unui număr mare de surse literare, lista poate fi divizată în două părţi: „Literatura de bază” şi

„Literatura adiţională”.

Pe lângă publicaţiile imprimate, pot fi folosite şi alte surse: arhive naţionale, muzee, filme

documentare ştiinţifice şi artistice, care conţin materialul necesar pentru elaborarea textului

excursiei, enciclopedii electronice, amintiri ale participanţilor şi martorilor evenimentelor

istorice etc.

Pentru expunere este necesar de a selecta surse de încredere, cu fapte şi informaţii

veridice.

Page 34: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

34

5.2. Studierea şi selectarea obiectelor excursioniste

Selectarea corectă a obiectelor, a numărului acestora, consecvenţa demonstrării exercită o

influenţă mare asupra calităţii excursiei.

Obiectele excursioniste sunt clasificate:

- după conţinut – de plan unic (unidimensionale) (o pictură, un râu, plante, animale,

case) şi multidimensionale (ansamblu arhitectonic, pădure, teren, stradă, zonă a oraşului);

- după scopul funcţional – de bază, sunt temelia desfăşurării subtemei şi adiţionale, care

sunt demonstrate în timpul transferurilor (tranziţiilor) între obiectele principale;

- după starea lor de păstrare – total conservate, care au ajuns până în zilele noastre cu

schimbări semnificative şi parţial conservate.

Selectarea corectă a obiectelor va asigura baza percepţiei vizuale a materialului

excursionist şi o profunzime a temei excursiei. Nu este binevenită a repeta aceleași obiecte de la

o excursie la alta. În măsura posibilităţilor, fiecare temă trebuie să includă obiectele proprii.

În pregătirea excursiilor, la selectarea obiectelor, urmează să se ia în consideraţie

importanţa acestora pentru dezvoltarea subiectului ales. Evaluarea obiectelor are loc prin

următoarele criterii:

- valoarea cognitivă a obiectului;

- popularitatea obiectului;

- exclusivitatea obiectului, unicitatea lui;

- expresivitatea;

- păstrarea, starea curentă a obiectului;

- locul amplasării;

- restricţii temporare de vizitare a obiectului.

Excursia nu trebuie să fie supraîncărcată cu un număr mare de obiecte vizitate.

Excursioniştii percep nu mai mult de 15-20 de obiecte din acelaşi grup (de exemplu, monumente

de arhitectură) şi din multe grupuri (locuri memorabile, obiecte istorice, clădiri rezidenţiale,

obiecte naturale). Grupul de obiecte depinde de tema excursiei, conţinutul acesteia, componenţa

grupului de turişti. Va fi incorect, de exemplu, bazarea întregii excursii în exclusivitate doar pe

demonstrarea monumentelor sculpturale. Este necesar de a evita monotonia în formarea razei

vizuale.

5.3. Completarea cartelei obiectului turistic

În urma evaluării obiectelor excursioniste şi a studiului surselor literare asociate cu

acestea, pentru fiecare obiectiv se întocmeşte o cartelă excursionistă, care este o descriere

cuprinzătoare a acestuia, include o fotografie, cu numele de origine şi data elaborării. Cerinţele

privind cartela excursionistă au fost elaborate de Conducerea Excursionistă. Acestea includ

următoarele elemente:

1. Numele obiectului. În cazul în care obiectul este redenumit, de exemplu, cum ar fi:

strada, numele în original.

2. Evenimente istorice asociate cu acest obiect, datele desfăşurării lor.

3. Locul unde se află obiectul (adresa).

4. Descrierea obiectului (scurtă descriere a caracteristicilor exterioare, autor, data

edificării, materiale de fabricaţie, dimensiuni, texte cu inscripţii).

Page 35: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

35

5. Informaţii istorice despre obiecte şi evenimente asociate cu acestea (descrierea

bibliografică a materialelor literare şi de arhivă).

6. Starea obiectului (păstrarea şi conservarea lui).

7. Securitatea obiectului (cui aparţine responsabilitatea, decizia respectivă).

8. Fotografii sau alte materiale ilustrative.

9. Data elaborării cartelei obiectivului turistic, numele autorului.

Punctele menţionate ale cartelelor obiectelor excursioniste pot fi completate sau

modificate, mai ales, dacă este vorba de obiecte turistice naturale.

Studiul obiectelor excursioniste se recomandă de a se finisa cu elaborarea unei hărţi

schematice a teritoriului (scara 1 : 25000, 1 : 10000, 1 : 5000), unde va fi desfăşurată excursia,

cu indicarea simbolurilor tuturor obiectelor identificate. În general, un sistem de simboluri ale

obiectelor în excursie, unanim acceptat nu există. Acesta trebuie elaborat de către participanţii

(ghizii) grupului creativ.

5.4. Elaborarea traseului excursionist

Circuitele turistice reprezintă un mod eficient de a-ţi organiza un concediu, dar şi un

prilej de a descoperi altfel ţara în care trăieşti. Traseul excursionist este o rută urmată de un grup

de turişti, care va spori dezvăluirea subiectului. Trebuie să tindem spre o expunere a materialului

cât mai compactă, pentru a evita distanţele mari şi căile de acces prea lungi între obiectele

demonstrate. Traseele sunt formate pe principii cronologice, tematice sau integrate. Din cauza

dispersării obiectelor din oraş, deseori este imposibilă respectarea principiului cronologic în

procesul de pregătire a traseului excursionist. Prioritate se acordă principiului tematic, având în

vedere, că cele mai multe excursii sunt tematice. Principiul tematico-cronologic se aplică la fel

de des, în special atunci, când se pregătesc tururi prin oraş. În cadrul acestora, periodicitatea

cronologică a obiectelor şi expunerea poate fi menţinută numai în cadrul intern al unor subteme

aparte.

Elaborarea traseului excursiei se bazează pe următoarele cerinţe:

- obiectele demonstrative trebuie să fie aranjate într-o anumită ordine logică, evitându-

se pasajele repetate, inutile în aceeaşi secţiune a traseului (stradă, piaţă, pod etc.);

- disponibilitatea accesului la obiect;

- distanţa dintre obiecte nu trebuie să depăşească 10-15 minute, pentru a evita pauzele

prea mari în timpul expunerii;

- prezenţa confortului, inclusiv a punctelor sanitare, precum şi a locurilor prevăzute

pentru parcarea vehiculelor.

În momentul excursiei se recomandă de prevăzut mai multe opţiuni pentru circulaţia

grupului. Este necesar de a schimba ruta în unele cazuri, provocate de traficul îngreunat,

„ambuteiaje”, lucrări de reparaţie pe străzile oraşului. Toate acestea trebuie să fie luate în

consideraţie la stabilirea diferitor opţiuni pe traseu. Elaborarea traseului de autobuz se finalizează

cu aprobarea şi coordonarea paşaportului şi a planului de rută, de către poliţia rutieră (în

Republica Moldova aprobarea la poliţia rutieră nu este obligatorie), se calculează kilometrajul şi

termenul de transportare.

Ocolirea (by-pass) traseului este una din etapele importante ale dezvoltării unei teme

excursioniste noi. Organizarea ocolirii rutei prevede anumite obiecte:

1) revizuirea structurii traseului, străzilor, pieţelor, pe care este planificată ruta

excursionistă;

Page 36: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

36

2) concretizarea locului în care este situat obiectivul, precum şi a locului destinat parcării

autobuzului sau a grupului de turişti;

3) studierea posibilităţilor de acces al autobuzului spre obiectele turistice;

4) cercetarea cronometrării timpului necesar pentru demonstrarea obiectelor şi a

caracterizării lor verbale;

5) testarea utilităţii obiectelor planificate pentru demonstrare;

6) selectarea celui mai bun punct pentru demonstrarea obiectelor turistice;

7) identificarea zonelor potenţial periculoase pentru siguranţa circulaţiei turiştilor de-a

lungul traseului excursionist.

Astfel, o importanţă deosebită pentru succesul elaborării unei excursii noi o au obiectele

turistice. Ele formează materialele tematice, care reprezintă în sine baza vizuală a desfăşurării

subiectului șiargumentul principal în dovezile ghidului.

Un traseul turistic montan este o cale de circulație turistică prestabilită și omologată

conform legislației în vigoare, ce prezintă interes și face legătura între două sau mai multe

obiective, accesibil atât vara cât si iarna, evită zonele favorabile producerii avalanșelor de

zăpadă, alunecărilor de teren sau căderilor masive de pietre, nu necesită construirea prea multor

amenajări și permite îmbunătățirea potecii și nu traversează zone întinse de grohotișuri sau

de mlaștini. Scopul Potecilor turistice este să asigurare accesul la cabane, precum și să pună în

valoare peisajul natural sau al unor obiective deosebite, de interes turistic. În general, potecilor

turistice sunt astfel concepute și amenajate, încât să asigurare circulația turiștilor în condiții de

securitate înaltă.

Fig. 5.1. Turiștii, în timpul excursiei, trebuie protejați de soare și alte intemperii

Page 37: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

37

CAPITOLUL 6

HARTA TEHNOLOGICĂ A EXCURSIEI

Subiecte propuse:

6.1. Conceptul Harta tehnologică. Definiţia şi funcţiile ei principale

6.2. Cerinţele de redactare, volumul şi structura hărţii tehnologice

6.3. Conţinutul hărţii tehnologice a excursiei

Moto:

„Ţara mea, Moldovă-mamă.

Vatra doinelor străbune!

Ca un strugure de poamă

Stai pe harta Uniunii”.

(P. Zadnipru)

6.1. Conceptul Harta tehnologică. Definiţia şi funcţiile ei principale

Harta tehnologică a excursiei (planul metodic al excursiei) reprezintă un document, care

defineşte modul în care se va efectua excursia dată, ce metode şi procedee de referinţă trebuie să

se aplice, pentru ca excursia să fie desfăşurată în mod eficient.

Totodată, harta tehnologică a excursiei este un document de bază, care este necesar

pentru licenţierea firmei turistice, care pretinde la desfăşurarea activităţii excursioniste.

Metodologia stipulează cerinţele excursiei metodice, ţinând cont de particularităţile

obiectelor, prevăzute pentru demonstrare şi conţinutul materialului expus. Aceasta disciplinează

ghidul şi trebuie să corespundă următoarelor cerinţe:

- orientarea ghidului pentru desfăşurarea temei;

- echiparea lui cu cele mai eficiente metode de demonstrare şi expunere;

- includerea recomandărilor clare privind organizarea excursiilor.

În variantele Hărţii tehnologice pot fi reflectate vârsta, profesia şi alte interese ale

excursioniştilor, în special metoda de punere în aplicare a planului.

Fig. 6.1. Conținutul tehnologic al excursiei

Page 38: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

38

Harta tehnologică a excursiei este formată din trei părţi: introducere, partea principală şi

încheiere. Introducerea şi încheierea nu sunt conectate cu obiectele turistice şi sunt plasate în

harta tehnologică a excursiei înainte şi după partea principală a excursiei. Totodată, este necesar

de ţinut cont şi de foaia de titlu, pentru redactarea căreia sunt prevăzute anumite cerinţe.

6.2. Cerinţele de redactare, volumul şi structura Hărţii tehnologice

Întocmirea Hărţii tehnologice a excursiei urmează a fi realizată în modul următor:

➢ în primul rând, se întocmeşte foaia de titlu, în care sunt incluse datele: denumirea

agenţiei de turism, tema excursiei, forma excursiei, lungimea traseului, durata în ore

academice a excursiei, componenţa grupului turistic, numele persoanelor, care au

elaborat excursia dată şi data aprobării excursiei de către persoana responsabilă;

➢ în al doilea rând, se redactează lista, unde se indică scopul şi obiectele excursiei

(schema rutei, cu indicarea obiectelor turistice, prevăzute pentru demonstrare şi

punctele de staţionare pe parcursul turului).

➢ în al treilea rând, se redactează partea introductivă, cu părţile informativă şi

organizaţională.

➢ în al patrulea rând, se redactează cea mai mare parte a hărţii tehnologice – partea

principală a excursiei – sub formă de tabel cu 7 coloane.

➢ în al cincilea rând, se redactează încheierea (generalizarea) sub formă de rezumat.

Introducerea şi concluzia nu se includ în tabelul hărţii tehnologice a excursiei.

În partea organizaţională a introducerii, ghidul salută grupul de turişti, anunţă denumirea

firmei turistice şi companiei de transport, care participă la organizarea acestei programe

excursioniste, se prezintă pe sine şi şoferul, aminteşte excursioniştilor despre regulile de conduită

în autobuz.

În partea informaţională a introducerii se indică tema, ruta, durata călătoriei, ora sosirii la

destinaţie şi ora revenirii grupului din excursie.

Volumul hărţii tehnologice depinde de numărul obiectelor turistice prevăzute pentru

demonstrare pe parcursul excursiei, numărul de subteme, durata excursiei şi lungimea traseului.

Volumul elaborării: 6-12 pagini de text.

6.3. Conţinutul hărţii tehnologice a excursiei

Eficacitatea planului metodic depinde de completarea lui corectă. Conţinutul hărţii

tehnologice, care este alcătuită sub formă de tabel, divizat în 7 coloane, depinde de tema, scopul,

sarcinile excursiei şi de obiectele turistice, prevăzute pentru demonstrare.

Coloana „Traseul excursionist” include punctul de începere a excursiei şi finisarea

primei subteme.

În coloana „Locuri pentru staţionări” se indică punctele traseului, unde se prevăd ieşiri

din autobuz sau examinarea obiectelor turistice prin geamurile autobuzului fără ieşirea afară, sau

staţionarea pentru excursia pe jos. Prin urmare, nu sunt acceptate astfel de înregistrări inexacte,

cum ar fi: „malul râului Bâc” sau ”bd. Ştefan cel Mare”. Corect ar fi: „Râul Bâc, la biserica

Mazarachi”, „bd. Ştefan cel Mare, la Teatrul Mihai Eminescu”.

În coloana „Obiecte de demonstrare” se enumeră acele locuri memorabile, obiecte de

bază şi suplimentare, care se vor demonstra grupului la staţionarea sau pe parcursul deplasării

autobuzului.

Page 39: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

39

În excursiile din suburbii, drept obiecte ale demonstrării pot fi: un oraş întreg, sat,

localitate de tip orăşenesc, iar în momentul deplasării autobuzului pe rută – de la distanţă putem

observa obiectele mai îndepărtate (o clădire înaltă, turn, clopotniţă etc.). Într-o excursie prin oraş

obiecte ale demonstrării pot servi: o stradă, piaţă etc.

În coloana „Durata” se specifică durata de care este nevoie pentru demonstrarea

obiectelor turistice şi expunerea ghidului (inclusiv şi în părţi, în care nu există nici o

demonstrare), precum şi mişcarea grupului de turişti de-a lungul traseului spre următoarea staţie.

Neapărat trebuie ţinut cont şi de timpul necesar pentru deplasarea turiştilor în apropierea

obiectelor şi între obiecte.

Capitolul „Teme principale şi secundare pentru relatare” conţine denumirea scurtă a

subtemelor, care urmează a fi dezvăluite într-un anumit segment al traseului, la o anumită

perioadă de timp, pe baza obiectelor, enumerate în coloana a 3-a. Aici, se formulează

principalele întrebări, stabilite la desfăşurarea temei. De exemplu: într-o excursie „Tur prin

oraşul Chişinău”, una din subteme se numeşte „Chişinău - oraş istoric”. Principalele întrebări,

incluse în această subtemă, care dezvăluie subtema dată sunt:

1. Etimologia cuvântului Chişinău.

2. Chişinău – oraşul culturii tolerante.

3. Rolul arhitecturii religioase în procesul de formare a aspectului istoric al Chişinăului.

4. Biserica Mazarachi – rolul său în formarea istoriei oraşului.

Numărul subtemelor-întrebărilor în cadrul unei subteme nu trebuie să depăşească cinci.

În coloana „Indicaţii organizatorice” se scriu recomandări privind circulaţia grupului,

asigurarea siguranţei turiştilor pe rută şi îndeplinirea cerinţelor sanitar-igienice, regulile de

conduită a turiştilor la memoriale şi monumente istorice şi culturale. De asemenea, se stabilesc

anumite cerinţe către turişti privind ocrotirea naturii şi normele de siguranţă antiincendiară. În

această coloană se includ toate întrebările, care intră în conceptul „Tehnica desfăşurării

excursiei”. Ca exemplu pot servi următoarele înscrieri: „Grupul este aranjat în aşa fel, încât toţi

turiştii să vadă intrarea în clădire”; „În acest moment, turiştilor li se oferă timp pentru a

fotografia”; „Când se lucrează cu grupuri de copii, se iau măsuri de precauţie la traversarea

străzii”.

În excursiile suburbane, această coloană cuprinde îndrumări privind staţionările sanitare,

recomandări pentru protecţia naturii, regulile de circulaţie a turiştilor pe străzile auto, în special,

în apropierea magistralelor auto cu scopul de a garanta securitatea acestora.

În cazul efectuării excursiei industriale şi vizitarea instalaţiilor de exploatare, se dau

indicaţii cu privire la instrucţiunile de securitate, extrase din indicaţiile administraţiei obiectelor

industriale, norme de conduită obligatorie pentru turişti la întreprindere, se numesc locurile unde

se vor face pauze în procesul expunerii şi demonstrării.

Compartimentul „Indicaţii metodice” determină orientarea întregului document, defineşte

cerinţele de bază pentru ghidul turistic cu privire la modul de organizare a excursiei, prevede

indicaţii cu privire la utilizarea unor anumite tehnici. De exemplu, în harta tehnologică a

excursiei „Tur prin oraşul Chişinău”, la obiectul „Monumentul luptătorilor bulgari pentru

libertate” se dau indicaţii metodice: „La dezvăluirea temei se vor utiliza tehnicile de comparaţii

verbale” şi „Povestirea despre lupte se face cu utilizarea tehnicii de vizualizare a locurilor, în

care au avut loc luptele”.

Este necesar de indicat unde şi cum se aplică metodele şi tehnicile de conducere a

excursiei. În această coloană, de asemenea, se descrie o variantă de trecere logică la următoarea

Page 40: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

40

subtemă şi se oferă recomandări pentru utilizarea portofoliului ghidului – a materialelor

demonstrative, ce cuprind sfaturi cu privire la îndrumarea turiştilor spre obiecte, tehnici de

pregătire (de exemplu, „după demonstrarea obiectivului şi expunerea ghidului turiştii pot

continua familiarizarea cu obiectivul de sine stătător”, „Ghidul trebue să explice termenii…”

etc.).

După elaborarea hărţii tehnologice a excursiei, este necesar de a cere opinia profesională

cu privire la calitatea acesteia, iar excursia pregătită urmează a fi aprobată prin ordinul

conducătorului agenţiei de turism.

Fig. 6.2. Republica Moldova, în topul celor mai vizitate destinații din Europa în 2017

Page 41: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

41

CAPITOLUL 7

TEXTUL DE CONTROL ŞI TEXTUL INDIVIDUAL

AL EXCURSIEI

Subiecte propuse:

7.1. Tipuri de texte ale excursiei şi metode de expunere

7.2. Conţinutul, volumul şi cerinţele faţă de textul de control al excursiei

7.3. Conţinutul, volumul şi structura textului individual al excursiei

7.4. Tipuri de treceri logice şi rolul lor în expunerea textului excursiei

7.1. Tipuri de texte ale excursiei şi metode de expunere

După aprobarea traseului începe lucrul de creaţie asupra textului excursiei. Există două

tipuri de texte: de control – un text, care conţine materialul de bază necesar pentru elaborarea

excursiei, pregătit de echipa de creaţie şi textul individual, creat în baza celui de control, care

descrie materialul în ordinea, în care va fi prezentat de către fiecare ghid pe traseul stabilit.

Astfel, textul excursionist poate fi expus în două moduri:

1) în ordine cronologică;

2) în funcţie de localizarea obiectelor turistice pe traseul excursionist şi dezvăluite după

ordinea subtemelor.

Prima metodă de expunere – în ordine cronologică – este rar utilizată în practică,

deoarece nu este întotdeauna posibilă demonstrarea obiectelor turistice într-o succesiune

cronologică. Teoretic, aceasta este baza pentru formarea textului de control al excursiei.

A doua metodă de expunere a textului excursiei – în funcţie de localizarea obiectelor pe

traseu – este cea mai frecvent întâlnită şi serveşte drept bază pentru toate textele individuale ale

excursiilor.

7.2. Conţinutul, volumul şi cerinţele faţă de textul control al excursiei

Ca bază pentru textul individual al excursiei serveşte texul de control, elaborat de către

membrii echipei de creaţie.

În textul de control se efectuează următoarele:

a) se planifică modul de expunere a materialului;

b) se selectează factorii de bază;

c) se generalizează formatul;

d) se formulează concluziile;

e) se indică sursele de informare utilizate;

f) se indică, de asemenea, materialele care pot forma conţinutul introducerii,

concluziilor, trecerile logice între subteme.

Totodată, pot fi incluse informaţii despre obiectele, care nu sunt prevăzute la elaborarea

excursiei, dar legate de subiectul dat.

În practică s-a stabilit că volumul textului de control pentru o călătorie de trei ore cu

autobuzul este de 40-50 de pagini, culese la calculator (tipar 14, interval 1,5), pentru o călătorie

pedestră – 25-30 de pagini.

Printre cerinţele obligatorii şi formale privind redactarea textului de control este necesară

pagina de titlu, unde se va specifica denumirea agenţiei de turism, care a elaborat excursia,

denumirea temei, componenţa echipei de creaţie, data aprobării textului.

Page 42: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

42

Toţi membrii echipei de creaţie, iar mai târziu alţi ghizi, care intenţionează să efectueze

un turneu la tema dată, pregătesc textul individual. Acesta trebuie să corespundă textului de

control al excursiei, iar materialul trebuie se fie expus în ordinea, în care obiectele sunt dispuse

pe traseu.

7.3. Conţinutul, volumul şi structura textului individual al excursiei

După cum s-a menţionat anterior, toţi membrii echipei de creaţie, iar ulterior, alţi

operatori turistici, care intenţionează să efectueze un turneu la o anumită temă, îşi pregătesc

textul propriu individual. Acesta trebuie să corespundă textului de control. Volumul textului

individual pentru o excursie cu autobuzul, durata căreia este de trei ore, trebuie să fie de 80-100

de pagini, cules la calculator (tipar 14, interval 1,5), pentru o excursie pedestră – de 50-60 de

pagini.

Principala diferenţă între textul individual şi textul de control este faptul că textul

individual reflectă structura excursiei şi este construit în conformitate deplină cu indicaţiile

metodice ale excursiei (harta tehnologică a excursiei). Materialul în textul individual este

prezentat în ordinea, în care se află obiectele turistice pe traseu şi are o divizare clară în părţi.

Structura textului individual constă din trei părţi: introducere, partea principală și

concluzii.

Introducerea este împărţită în subdiviziuni: partea organizaţională şi partea

informaţională. Aceasta nu trebuie să dureze mai mult de 5-7 minute şi este recomandat să se

efectueze înainte de începerea deplasării pe traseu.

În partea organizaţională ghidul întreprinde următoarele acţiuni:

1) se prezintă;

2) prezintă agenţia, pe care o desemnează;

3) face cunoscut grupul cu şoferul autobuzului;

4) anunţă tema excursiei;

5) informează despre traseul care va urma şi durata excursiei;

6) informează despre staţiile obligatorii şi durata staţionărilor;

7) efectuează instructajul privind normele de comportament în autobuz.

În partea informaţională, ghidul face un rezumat al conţinutului excursiei, anunţă

obiectele cele mai importante, pe care le vor vizita turiştii, câteva subteme cu care turiştii se vor

familiariza pe parcursul excursiei.

Partea principală a excursiei se bazează pe aşa aspecte, cum ar fi:

1) combinarea expunerii şi a demonstraţiei;

2) combinarea subtemelor separate asigurând o legătură logică între ele;

3) concluzii la fiecare subtemă.

În concluzii ghidul va:

1) rezuma cele expuse;

2) face concluzii la tema excursiei;

3) acorda răspunsuri la întrebările turiştilor (răspunsurile nu se includ în textul individual

al excursiei).

Există un şir de cerinţe privind elaborarea textului individual al excursiei:

1) nu se permite relatarea unor fapte fără datarea lor, trimiterea la sursele respective;

2) nu se admit abrevieri sau estimări ale valorii esenţei evenimentelor istorice;

3) este inacceptabil de a omite logica desfăşurării evenimentelor;

Page 43: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

43

4) materialul trebuie să fie expus în mod clar şi memorabil.

După conţinut, ambele texte (de control şi individual) coincid, dar ghizii pot modifica

diferite forme ale expunerii, pot explica faptele recomandate, cifrele şi exemplele într-o

succesiune diferită. Individualitatea excursiei constă în faptul, că ghizii, care conduc excursia la

acelaşi subiect, au diferite caractere emoţionale. Ei pot să utilizeze diferite metode de

demonstrare şi de expunere, aflându-se tot timpul lângă unul şi acelaşi obiect. Aceeaşi situaţie

poate fi ilustrată prin exemple diferite. Textul excursiei trebuie să fie scris la prima persoană şi să

exprime individualitatea ghidului.

7.4. Tipuri de treceri logice şi rolul lor în expunerea textului excursiei

Scopul echipei de creaţie a excursiei este de a lega conţinutul tuturor subtemelor într-un

ansamblu coerent. Aceasta se realizează cu ajutorul unor treceri (legături) logice, care trebuie

considerate ca părţi importante ale excursiei, prin urmare neavând caracter independent. Trecerea

logică este o tehnică, care leagă conţinutul subtemelor alăturate.

Trecerea logică rezultă din conţinutul subtemei anterioare şi ajută pentru a trece la

următoarea prezentare. Trecerile logice pot purta caracter:

a) de generalizare;

b) de comparaţie;

c) de completare.

Trecerile logice pot fi formale (structurale) şi neformale (tematice).

Trecerile logice formale prezintă în sine treceri care nu sunt legate cu conţinutul

excursiei, nu sunt o punte de legătură, „de trecere”, de la o parte a excursiei la alta. Ele

orientează turiştii la familiarizarea cu obiectivul următor şi se aplică în cazurile în care

deplasarea între obiecte este numai de câteva secunde. De exemplu: „Acum priviţi aici” sau „Vă

rog, să acordaţi atenţie monumentului, situat în apropiere”). Astfel de treceri sunt inevitabile în

timpul examinării exponatelor în muzee şi expoziţii, atunci când sălile, secţiunile principale şi

standurile individuale, dedicate diferitor subteme, sunt situate nu departe unul de altul.

După cum vedem, durata de trecere logică este, de obicei, egală cu timpul de mişcare (de

trecere) a grupului de la un obiect la altul.

Trecerile logice neformale (tematice) reprezintă treceri care sunt legate cu caracteristicile

obiectelor de excursie, cu tema şi conţinutul excursiei şi direcţionează turiştii de a se familiariza

cu obiectivul următor. Acest tip de trecere logică este mult mai eficient, deoarece trecerile logice

bine concepute asigură excursiei atât stabilitate, cât şi coerenţă în prezentarea materialului şi sunt

o garanţie că următoarele subteme vor fi tratate cu interes.

Page 44: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

44

CAPITOLUL 8

COMPLETAREA „PORTOFOLIULUI GHIDULUI”

Subiecte propuse:

8.1. Definiţia, funcţiile şi destinaţia „Portofoliului ghidului”

8.2. Conţinutul „Portofoliului ghidului”

8.3. Criterii de selectare a materialului ilustrativ pentru „Portofoliul ghidului”

Prin portofoliul ghidului de turism înţelegem totalitatea documentelor cu specific

turistic, logistic şi financiar pe care le posedǎ ghidul pentru buna desfǎşurare a activitǎţilor sale şi

a programului turistic în care este angrenat.

8.1. Definiţia, funcţiile şi destinaţia „Portofoliului ghidului”

„Portofoliul ghidului” este denumirea convenţională a setului de materiale vizuale,

folosite în timpul excursiei, care trebuie să completeze şi să asigure veriga ce lipseşte în gama de

vizualizare. Aceste materiale sunt, de obicei, plasate într-un dosar sau într-un portofoliu de

dimensiuni mici. Unul dintre obiectivele „Portofoliului ghidului” este de a completa părţile

absente în demonstrare. În timpul excursiilor deseori se întâmplă că nu toate obiectele necesare

pentru desfăşurarea temei s-au păstrat. De exemplu, vizitatorii nu pot vedea: clădiri istorice,

ruinate în timp; sate distruse în timpul Războiului pentru Apărarea Patriei etc. Prin urmare, există

necesitatea de a sublinia ideile despre forma şi aspectele originale ale acestora. Anume în acest

scop se utilizează conţinutul „Portofoliului ghidului”, de exemplu, fotografii vechi cu înfăţişări

din trecut sau machete ale viitorului apropiat.

Uneori, în timpul excursiilor este necesar de a demonstra fotografiile personalităţilor, care

au tangenţă cu obiectul sau evenimentul dat.

Sarcina portofoliului ghidului este de a face excursia cât mai convingătoare prin

demonstrarea documentelor, mostrelor, manuscriselor şi a operelor literare.

O altă sarcină importantă a mijloacelor vizuale din portofoliul ghidului este de a face o

reprezentare vizuală a obiectului (plante, roci, fotografii, machete, modele).

8.2. Conţinutul „Portofoliului ghidului”

Conţinutul „Portofoliului ghidului” include: fotografii, hărţi, diagrame, planuri, desene,

mostre ale produselor întreprinderilor industriale, ierbare, mostre geologice, înregistrări audio şi

video și alte materiale ilustrative. Aceste „portofolii” sunt, de obicei, pentru fiecare subiect. Ele

reprezintă un „ghid al ghidului”, care ajută ca orice excursie în trecut şi prezent să fie cât mai

interesantă şi utilă.

Conţinutul „portofoliului” este dictat de tematica excursiei.

Lista materialelor vizuale, incluse în „portofoliu”, trebuie să fie permanent concretizată şi

coordonată la elaborarea unei excursii noi.

Este necesar de memorizat că, portofoliul ghidului este o denumire convenţională, care

prezintă în sine setul de materiale vizuale, folosite în timpul excursiei, care trebuie să completeze

şi să asigure veriga ce lipseşte în gama de vizualizare și diferă de set de documente, necesare

pentru organizarea excursiei, acestea fiind următoarele:

a) documente cu specific turistic reprezentate prin:

Page 45: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

45

-fișa de documentare;

-fişa tehnicǎ a traseului/circuitului;

-note asupra traseului (obiective, etape, descrieri);

-elemente de animaţie (jocuri, cântece, bancuri, anecdote);

-programul voiajului/sejurului (pe date, etape, ore).

b) documente cu caracter logistic constituite din:

- tabele nominale cu participanţii la activitatea turisticǎ respectivǎ;

- vauchere pentru cazare şi masǎ;

- contracte încheiate între agenţia de turism şi transportatori;

- procurǎ din partea pǎrinţilor pentru turiştii minori;

- cazier judiciar;

- paşapoartele turiştilor, lista tuirștilor;

- asigurǎrile de sǎnǎtate ale turidtilor;

- declaraţia pe proprie rǎspundere din partea fiecǎrui turist.

c) documente de tip financiar:

- carduri bancare;

- facturi;

- chitanţe;

- analize de preţ;

- deconturi;

- cash.

(structura setului de documente a ghidului conform Ioan Bâca. Ghidaj turistic. Bistrița)

8.3. Criterii de selectare a materialului ilustrativ pentru „Portofoliul ghidului”

Există mai multe criterii pentru selectarea materialului inclus în „Portofoliul ghidului”:

1. necesitatea şi posibilitatea utilizării acestora;

2. valoarea cognitivă;

3. neobişnuinţa;

4. expresivitatea (capacitatea de a acorda ajutor ghidului la dezvăluirea temei);

5. păstrare;

6. confort în timpul demonstrării. Mijloacele vizuale ale „portofoliului” trebuie să fie

folosite cu uşurinţă;

7. număr redus de materiale propuse pentru demonstraţie.

Metodologia demonstrării mijloacelor vizuale din portofoliul ghidului se verifică pe

traseu, apoi recomandările privind utilizarea materialelor de „portofoliu” se includ în elaborarea

metodică.

Pentru fiecare ilustraţie, inclusă în portofoliu, se anexează o foaie cu explicaţii. Uneori

aceste explicaţii sunt lipite pe partea din spate a exponatului. Această adnotaţie este materialul de

Page 46: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

46

pornire al ghidului la demonstrarea exponatului. Un mare ajutor agenţiilor în selectarea

materialelor vizuale pentru portofoliu este oferit de muzee, expoziţii, arhive.

Fotografiile, hărţile, schemele urmează a fi realizate din carton şi dimensiuni nu mai mici

de 18x24cm, clar şi uşor citite. Mijloacele vizuale, destinate afişării în autobuz, trebuie să fie cu

dimensiuni de până la 24x30cm, astfel încât acestea să fie văzute din rândurile din spatele

autobuzului. Lista materialelor vizuale din portofoliul ghidului nu rămâne neschimbată pe

parcursul existenţei sale, dar dimpotrivă, ea se completează şi se modernizează.

Page 47: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

47

CAPITOLUL 9

METODE DE DESFĂŞURARE ŞI EVALUARE

A EXCURSIILOR DE PROBĂ

Subiecte propuse:

9.1. Componenţa comisiei de aprobare

9.2. Documentaţia obligatorie pentru pregătirea unei noi teme a excursiei

9.3. Cartela de audiere a excursiei ca bază a evaluării nivelului de pregătire a

ghidului

9.1. Componenţa comisiei de aprobare

În cazul unei aprecieri pozitive a textului de control, a hărţii tehnologice a excursiei, a

„portofoliului ghidului” completat, precum şi a hărţii schematice a itinerariului (în Republica

Moldova nu este obligatoriu), se indică data aprobării unei noi excursii. Predarea excursiei se

efectuează de conducătorul echipei de creaţie. În absenţa acestuia, pe motiv de boală sau alte

motive justificate, excursia este predată de către unul dintre membrii echipei de creaţie. La

aprobarea excursiei participă conducătorii instituţiei (biroului) de excursii, colaboratorii

metodişti, membrii echipei de creaţie şi secţiei metodologice, unde s-a pregătit excursia, precum

şi şefii altor secţii.

Predarea (aprobarea) excursiei poartă un caracter de afaceri şi se desfăşoară sub forma

unei discuţii creative, cu schimb de opinii şi identificarea lacunelor. Participanţii la aprobarea

excursiei trebuie să fie în prealabil familiarizaţi cu textul de control al acesteia şi îndrumările

metodologice, schema itinerariului, conţinutul „Portofoliului ghidului”, lista literaturii utilizate

etc.

În baza concluziilor pozitive asupra textului de control şi a îndrumărilor metodologice,

precum şi în baza calculului costului şi determinării ratei de profit a noii excursii de către

conducătorul instituţiei (biroului) de excursii, se emite ordinul privind aprobarea noii teme

excursioniste şi lista ghizilor, admişi către desfăşurarea acesteia.

În activitatea de aprobare sunt admişi ghizii care au participat activ la dezvoltarea temei

excursiei, audiate pe traseu sau în timpul convorbirii (dezbaterii). Concluziile asupra convorbirii

sunt elaborate de către metodistul Departamentului metodic-excursionist.

Toţi ceilalţi ghizi, care pe viitor vor pregăti independent acest subiect, vor efectua în mod

obişnuit o excursie de probă. Ghizii (indiferent de stagiul de lucru) la desfăşurarea excursiilor la

o temă nouă sunt admişi numai în cazul în care aceştia dispun de textul individual al excursiei

deja audiate şi după emiterea ordinului corespunzător.

Componența (posibilă)

Consiliului experto-metodic privind acreditarea ghizilor

Președinte Reprezentantul:

- Ministerului Educației, Culturii și Cercetării

-Agenției Turismului

-Comitetului pentru investiții

-Proiectelor strategice

Vice-președinte Reprezentantul:

Consiliului de experți pentru evaluarea programelor, proiectelor sau

acțiunilor culturale, Comisiei Naţionale a Muzeelor şi Colecţiilor,

Consiliului Naţional pentru Monumente de For Public, Consiliului

Page 48: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

48

Naţional al Monumentelor Istorice, Comisiei Naţionale Arheologice,

Patronatului industriei turismului RM, Asociației ghizilor RM, Școlii

Superioare a Turismului RM, Asociației Naținale a Agențiilor de Turism

RM

Membrii comisiei: - conducătorii unor întreprinderi de stat de cultură

- Ministerul Economiei și Infrastructurii; Comitetul de investiții și

proiecte strategice

- reprezentantul Comitetului culturii

- reprezentantul Direcţiei cultură, Primăria Municipiului Chişinău

- reprezentantul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din

Chișinău

- reprezentantul Muzeului Satului, Chişinău

- reprezentantul Muzeului Naţional de Artă al Moldovei

- reprezentantul Muzeului Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei

- reprezentantul Casa-muzeu „Alexei Sciusev”, or. Chişinău.

- reprezentantul Muzeului de Istorie al or. Chişinău.

- reprezentantul Complexului muzeal „Conacul Balioz” (Мuzeul

Meşteşugurilor Populare), Ivancea, Orhei

- reprezentantul Conacului familiei Lazo, satul Piatra, Orhei., Complexul

muzeal „Orheiul Vechi”, Orhei. Casa-muzeu „A. Donici”, satul Donici,

raionul Orhei.

- reprezentantul Asociației ghizilor, lectorilor și translatorilor din

Republica Moldova

- reprezentantul instituțiilor de învățămând cu profil servicii, turism,

hotelerie, alimentație publică

- reprezentantul Centrului de Informare Turistică (CIT) RM

- reprezentantul firmelor turistice (turoperatori, agenții de turism)

9.2.Documentaţia obligatorie pentru pregătirea unei noi teme a excursiei

Pregătirea unui nou subiect al excursiei este un proces destul de complex. Acest lucru

este considerat finalizat atunci când vor fi pregătite toate documentele necesare. Documentaţia

privind tematica excursionistă se păstrează în cabinetul metodic.

Documentaţia necesară pentru fiecare temă

Nr. Denumirea documentului Conţinutul documentului

1. Lista literaturii la temă Se indică toate publicaţiile (broşuri, articole) care au fost

utilizate la pregătirea excursiei.

2. Cartele, paşapoarte ale

obiectelor incluse în itinerar

Informaţii ce caracterizează obiectul excursionist: aspect,

denumire, evenimente legate de evoluţia acestuia, locul

amplasării, descriere succintă, autor şi data inaugurării,

surse de informare.

3. Textul de control al

excursiei

Materialul selectat şi verificat pe surse bibliografice ce

dezvăluie subiectul dat. Conţinutul textului relevă sub-

temele şi problemele-cheie, serveşte ca bază pentru

introducere, concluzii, trecerile logice.

4. Textele individuale ale

ghizilor

Materialul expus individual de către un ghid trebuie să fie

în conformitate cu îndrumările metodice, structura

excursiei şi traseul acesteia. Caracteristica obiectelor şi

Page 49: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

49

evenimentelor.

5. Schema (harta) itinerariului

Pe o foaie aparte este reprezentat traseul deplasării

grupului. Sunt indicate punctele de pornire şi final al

itinerariului, obiectele destinate prezentării, locurile de

vizualizare a acestora, locurile sau staţiile de ieşire a

grupului la obiecte.

6. „Portofoliul ghidului”

Mapa cu fotografii, scheme, hărţi, desene, reproduceri,

copii ale documentelor, mulaje ale producţiei unor

întreprinderi, alte materiale didactice.

7. Îndrumările metodice la

tema excursiei (harta

tehnologică a excursiei)

Recomandări privind desfăşurarea excursiei. Se indică

metodele şi procedeele metodice ale expunerii şi

demonstraţiei, se determină ordinea de prezentare a

obiectelor, materialele didactice, tehnicile de conducere

a excursiei în funcţie de modul diferenţiat de abordare a

excursioniştilor.

8. Materialele excursiei Materiale la temă: referate, rezumate, referinţe, tabele,

materiale electronice, extrase din documente, copii, citate

din opere literare.

9. Lista ghizilor excursionişti,

care efectuează excursii la

temă

Această listă se completează în dependenţă de admiterea

către desfăşurarea noilor excursii.

9.3. Cartela de audiere a excursiei ca bază a evaluării nivelului de pregătire a

ghidului

Invitaţilor la excursia de probă li se pune la dispoziţie cartela de audiere a excursiei, cu

ajutorul răspunsurilor la întrebările cartelei se va aprecia calitatea excursiei. Organizaţiile

turistice pot utiliza acest model ca bază pentru elaborarea variantei sale.

Cartela de audienţă a excursiei include:

1. denumirea excursiei;

2. tipul excursiei;

3. durata excursiei;

4. conţinutul excursiei: corespunderea scopului propus, expunerea exhaustivă a

materialului, raportul dintre materialul de bază şi cel local (particular), generalizări pe

subteme;

5. metodica de desfăşurare a excursiei: structura excursiei (introducere, partea

fundamentală, concluzii), abilităţi privind repartizarea corectă a timpului pe obiecte şi

subteme, contactul ghidului cu grupul, trecerile logice, procedeele metodice

excursioniste de demonstrare şi expunere, materiale didactice, utilizate în cadrul

excursiei;

Page 50: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

50

6. tehnicii de conducere a excursiei: alegerea locului pentru vizualizarea obiectelor,

amplasarea grupului la obiect, utilizarea microfonului, răspunsuri la întrebări,

contactul ghidului cu conducătorul autocarului.

7. cultura vorbirii ghidului: alfabetizarea, precizia datelor, logica, inteligibilitatea,

imaginaţia, afectivitatea;

8. concluzii asupra audierii: corespunderea conţinutului excursiei textului de control al

biroului şi hărţii tehnologice, aprecierea excursiei în totalitate.

9. recomandări ghidului.

La finele excursiei se organizează dezbaterea acesteia, se apreciază calitatea conţinutului,

tehnicile de conducere, cultura vorbirii ghidului și se identifică lacunele. Printre acestea, mai

frecvent se evidenţiază: pronunţarea şi memorizarea slabă a demonstraţiei, predominarea în

cadrul excursiei a trecerilor logice formale, caracterul neconvingător al părţii informative a

introducerii, relaţia proastă privind actualitatea etc.

După dezbaterea excursiei, grupului de creaţie i se pune la dispoziţie timp pentru

înlăturarea neajunsurilor, după care se efectuează predarea repetată a acesteia. În cazul unei

aprecieri pozitive din partea comisiei, de către conducătorul instituţiei turistice-excursioniste se

emite un ordin despre aprobarea excursiei şi includerea acesteia în planul de lucru al organizaţiei.

Evaluarea pozitivă a nivelului de pregătire a ghidului este influențată de modul cum utilizează în

transmiterea materialului informațiile actualizate din domeniul turismului național. Un exemplu

de astfel de informații este următoarea selecție:

Lista câștigătorilor în domeniul turismului, 2016 din R.Moldova

✓ Cea mai recomandată destinație turiștilor străini este Orheiul Vechi.

✓ Carla’s Dreams a ocupat prima poziție la categoria Ambasador al turismului în Republica

Moldova.

✓ Ziua Vinului a fost numit evenimentul care generează cel mai mare flux de turiști străini.

✓ Titlul pentru Cea mai bună agenție de turism receptor din țară i-a revenit agenției

Tatrabis.

✓ Cea mai bună agenție de turism emițător a devenit Voiaj International.

✓ Cele mai bune spații de cazare din Chișinău – Hotelui Radisson Blu Leogrand.

✓ Cele mai bune spații de cazare din afara Chișinăului le oferă Casa de sub Stâncă din

Butuceni.

✓ Omul turismului receptor a fost desemnată Tatiana Lazăr.

✓ Omul turismului emițător a devenit Anatolie Poiată.

✓ Cel mai bun meșter popular care promovează Republica Moldova este olarul Vasile

Goncear.

Page 51: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

51

✓ Cea mai bună vinărie – Asconi

✓ Cel mai recomandat vin turiștilor – Negru de Purcari.

✓ Cel mai bun brand care promovează turismul în țara noastră este Wine of Moldova.

✓ Cel mai apreciat restaurant cu un meniu din bucate tradiționale a fost desemnat

restaurantul Vatra Neamului.

✓ Cel mai bun proiect de dezvoltare a turismului din Republica Moldova – Castelul MIMI

✓ Cel mai bun ghid din țară – Nicolae Bulat.

✓ Cel mai bun transportator de avion – Turkish Airlines

✓ Cei mai bun transportator auto pentru turiști – pasager.md.

✓ Cea mai bună sursă media ce promovează turismul a devenit www. orheianca. eu.

Fig. 9.1. Pomul Vieții, simbolul complex al culturii naționale, reprezintă valorile și

specificul turismului din Republiva Moldova

Page 52: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

52

CAPITOLUL 10

PROCEDEE METODICE DE DESFĂȘURARE A EXCURSIILOR

Subiecte propuse:

10.1. Clasificarea procedeelor metodice de desfășurare a excursiilor

10.2. Procedee metodice de demonstrare a obiectelor turistice

10.3. Procedee metodice de expunere a textului excursiilor

10.1. Clasificarea procedeelor metodice de desfășurare a excursiilor

Metodologia de desfăşurare a excursiilor este orientată spre a ajuta excursioniştii să

înţeleagă conţinutul excursiei. Aceasta se realizează cu ajutorul procedeelor metodice.

Sarcina procedeelor metodice constă în asigurarea unei mai bune aplicări a metodelor

excursioniste de transmitere eficientă a cunoştinţelor unui auditoriu. Procedeele metodice pot fi

tratate sub mai multe aspecte: ca modalitate optimă de întreprindere a anumitor acţiuni; ca mijloc

de transformare a unor examinări pasive într-o observaţie activă şi aprofundată de către

excursionişti; ca bază a procesului de transformare a informaţiilor verbale în cele vizuale; ca

bază a analizei şi sintezei excursiei ş.a.

Folosirea corectă a procedeelor metodice constituie una din pârghiile de bază ale

profesionalismului unui ghid, procedee utilizate nemijlocit în conducerea excursiilor (expunerii

şi demonstraţiei); procedee orientate spre crearea condiţiilor pentru desfăşurarea eficientă a

excursiilor.

Procedeele metodice se divizează în câteva grupe, în funcţie de destinaţia acestora:

a) procedee de conducere nemijlocită a excursiilor (se împart în procedee de demonstrare

şi expunere);

b) procedee, orientate spre crearea condiţiilor pentru desfăşurarea eficientă a excursiilor.

Astfel, în clasificarea procedeelor metodice se evidenţiază următoarele grupuri:

1. Procedee de demonstrare, din care se remarcă: procedee, prin intermediul cărora se

organizează observaţia (studierea, cercetarea) obiectelor şi care permit evidenţierea obiectului în

mediul înconjurător sau pe fon general; procedee, scopul cărora este bazat pe imaginaţia

excursioniştilor, constau în formarea perceperii vizuale a schimbărilor din aspectul exterior al

obiectului; procedee, care permit perceperea obiectelor în modul necesar, bazate pe mişcarea,

apropierea sau depărtarea grupului excursionist de obiecte, deplasarea paralel cu acestea.

2. Procedeele de expunere sunt procedee bazate pe explicarea caracteristicilor obiectului,

descrierea părţii interioare a acestuia, care provoacă excursioniştilor asociaţii vizuale; procedee

ale intervievării, care permit perceperea schimbărilor în obiectul supus observaţiei.

3. Procedee metodice, sarcina cărora constă în a ajuta ghidul excursionist de a stabili

contacte strânse cu excursioniştii: procedee, sarcina cărora constă în atingerea unei atenţii

susţinute ale auditoriului asupra obiectului observaţiei; procedee ce atrag atenţia asupra

expunerii, trezind excursioniştilor interesul asupra unor întrebări concrete; procedee ce asigură

percepţia vizuală a materialului excursionist.

Procedeele metodice, de asemenea, pot fi împărţite în:

1. Generale, aplicate în cadrul tuturor excursiilor, indiferent de cele demonstrate sau

povestite;

2. Individuale, proprii unui singur tip de excursie (de producţie, muzeistică, naturală);

Page 53: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

53

3. Unice, folosite pentru observarea unui obiect unic (de exemplu, observarea unui obiect

într-o zi frumoasă de vară, în cazul în care imaginea acestuia se reflectată în oglinda apei unui

lac adiacent). De regulă, astfel de procedee sunt considerate o descoperire a unui ghid şi nu pot fi

aplicate de către toţi cei care desfăşoară astfel de excursii; procedee utilizate în anumite perioade

(anotimpuri) ale anului sau părţi ale zilei.

În utilizarea procedeelor metodice, ghidul trebuie să ia în consideraţie nivelul de

pregătire a grupului (de exemplu: familiarizarea cu stilurile de arhitectură, diversitatea

sculpturilor). Unii ghizi utilizează în practică toate procedeele, în timp ce alţii se limitează la

două sau trei.

10.2. Procedee metodice de demonstrare a obiectelor turistice

Cea mai mare grupă de procedee aparţine demonstraţiei, care permite facilitarea

observării unui obiect, evidenţiază caracteristicile sale speciale, care nu sunt vizibile în timpul

unei examinări simple, permite excursioniştilor de a medita asupra obiectului şi asupra părţilor

sale constituente, ajută să inventeze detaliile pierdute, să sesizeze ceea ce nu există în prezent.

1. Procedeul abstractizării reprezintă procesul cognitiv de evidenţiere a unor părţi

componente dintr-un întreg, cu scopul unei examinări aprofundate ulterioare. Acest procedeu

metodic permite excursioniştilor de a dezvălui acele caracteristici ale obiectului (monument

istoric şi cultural, sculptură), care servesc drept bază pentru dezvăluirea temei (subtemei).

Procedeul abstractizării este constituit din observaţia: a) unui obiect, cu ajutorul sustragerii

cognitive a atenţiei de la celelalte obiecte amplasate alături, pe acelaşi plan sau stradă; b) a părţii

unui edificiu (etaj, balcon, acoperiş ş.a.) prin sustragerea de la celelalte componente ale acestuia

mai puţin esenţiale sau chiar inutile.

2. Procedeul comparaţiei vizuale evidenţiază acele caracteristici şi particularităţi ale

obiectului, care demonstrează originalitatea acestuia prin comparaţie. În metodologia

excursionistă se utilizează diverse tipuri de comparaţii: vizuală, verbală, comparaţia percepţiei

vizuale a obiectului cu cea imaginară, reconstruită sau anterior formată.

Procedeul dat este constituit pe baza suprapunerii vizuale a diferitor obiecte sau părţi ale

unui şi aceluiaşi obiect cu altele, aflate în vizorul excursioniştilor.

Utilizarea procedeului comparaţiei vizuale permite excursioniştilor de a-şi închipui

dimensiunile reale ale obiectului (de exemplu, înălţimea unui monument, lungimea zidurilor unei

cetăţi, lăţimea unei străzi), permite micşorarea numărului de cifre utilizate în expunere, numărul

faptelor şi a exemplelor, reduce timpul pentru explicaţii.

Una din sarcinile acestui procedeu metodic constă în faptul că, efectuând unele

generalizări asupra observaţiei, ghidul numeşte elementele asemănătoare sau deosebirile dintre

două obiecte.

3. Procedeul integrării (restabilire, completare) constă în asocierea unor părţi aparte ale

obiectului observat într-un tot întreg. Demonstrând un edificiu sau loc monumental, ghidul alege

calea integrării, adică gruparea diferitor părţi, detalii, proprietăţi într-un obiect unic.

Acţiunea procedeului metodic al integrării în cadrul excursiei este legată de metoda

sintezei – îmbinarea unor părţi aparte, detalii, generalizarea unor fapte dispersate într-un tot

întreg. Spre exemplu, această metodă ar putea fi utilizată în demonstrarea unui ansamblu

arhitectonic. Iniţial, se face cunoştinţă cu fiecare edificiu în parte, după care ghidul îmbină

(integrează) impresiile vizuale, căpătate de către excursionişti. La etapa finală a demonstraţiei,

Page 54: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

54

grupul examinează ansamblul ca un întreg din obiecte aparte. Ghidul formulează concluzii şi

generalizări necesare, caracterizând ansamblul în întregime.

4. Procedeul analogiei vizuale este bazat pe acţiunea unuia dintre procedeele comune de

cunoaştere ştiinţifică – metoda analogiei. Acest procedeu este constituit în baza comparaţiei: a)

obiectului dat cu o fotografie sau desenul unui obiect similar şi b) a obiectului observat cu

obiectele care excursioniştii le-au examinat anterior. Mecanismul de acţiune a acestui procedeu

constă în faptul, că ghidul „pune” la dispoziţia excursioniştilor două obiecte, însă doar unul

dintre ele este prezent fizic în faţa acestora. De exemplu, în excursia „Monumente arhitecturale

ale Chişinăului” le oferă spre comparaţie obiectele aflate în faţa turiştilor: Clopotniţa Catedralei

se compară cu Clopotniţa bisericii Sfântului Andrei din Sankt Petersburg (Rusia); Catedrala din

Chişinău se compară cu Catedrala din oraşul Belgorod (Ucraina) (pe baza demonstrării

fotografiilor).

Procedeul analogiei vizuale este mult mai complex decât procedeul comparaţiei vizuale.

În cazul comparaţiei vizuale se suprapun între ele două asemănări ale unei clădiri, edificiu,

monument, plantă, loc memorabil, portret, aflate în momentul dat în faţa excursioniştilor. Sarcina

ghidului, ce utilizează acest procedeu în demonstrarea unui obiect, constă în atragerea atenţiei

turiştilor în căutarea activă a unei analogii, iniţierea în memoria acestora a aspectului exterior al

unui obiect similar, pe care le-au văzut în excursiile anterioare. Fiecare excursionist poate avea o

analogie proprie.

Procedeul analogiei vizuale uneori este denumit şi procedeul asocierii. Mai puţin se

utilizează asociaţiile opuse sau contrarii (negru – alb, rece – cald, lumină – întuneric), în funcţie

de unicitatea amplasării obiectului sau desfăşurarea evenimentelor istorice.

5. Procedeul tranziţiei atenţiei permite de a înţelege mai bine obiectul observat iniţial

după trecerea la contemplaţie şi observarea unui alt obiect. În aşa mod, prezenţa contrastului

îmbogăţeşte imaginaţia excursioniştilor cu noi impresii (de exemplu, îndreptarea privirii de la

casa construită la începutul secolului trecut spre clădirea contemporană multietajată sau trecerea

de la observarea unei panorame a oraşului la observarea obiectelor naturii).

6. Procedeul metodologic al deplasării (mişcării). Trebuie de remarcat diferenţa dintre

aceste două noţiuni: „deplasare” – caracter distinctiv al excursiei şi „deplasare” – procedeu

metodic, care reprezintă diferite lucruri.

Deplasarea în excursie, ca procedeu metodic, reprezintă prin sine deplasarea

excursioniştilor în apropierea obiectului cu scopul unei observaţii mai bune a acestuia. Se

diferenţiază următoarele variante de utilizare a procedeului de deplasare în timpul excursiei:

a) încetinirea deplasării autobuzului în jurul complexului de obiecte;

b) deplasarea pedestră a unui grup în cazul demonstrării unei panorame;

c) deplasarea în jurul obiectului turistic (edificiu, complex, monument);

d) deplasarea în direcţia obiectului turistic (monument);

e) deplasarea individuală a grupului paralel cu mai multe obiecte turistice, pentru

percepţia dinamicii unui eveniment concret (de exemplu, examinarea zidurilor unei

fortificaţii de-a lungul unei linii tehnologice la o uzină ş.a.).

În pregătirea profesională a ghizilor se utilizează forme şi variante de deplasare în

excursie, asigurându-se astfel asimilarea mai eficientă a materialului.

7. Prezentarea plăcilor comemorative – procedeu ce permite reconstruirea evenimentelor

legate de vizitarea unui anumit obiectiv excursionist. În aşa mod, ghidul, în primul rând, începe

Page 55: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

55

expunerea asupra obiectivului turistic, care dispune de o placă comemorativă şi numai după

aceasta atrage atenţia asupra plăcii în cauză.

În cazul în care placa comemorativă este vizibilă excursioniştilor care deja au citit

inscripţia de pe ea, ghidul nu trebuie să repete inscripţia de pe aceasta.

Divulgarea subtemei excursiei ar putea fi începută cu o placă comemorativă în cazul în

care aceasta este instalată pe o clădire (construcţie, Memorial), construită în locul unde s-a

produs evenimentul istoric, cu alte cuvinte, obiectul despre care este vorba nu s-a păstrat în timp.

Fig. 10.1. Conținutul activității ghidului

Sursa: investigațiile autorilor

10.3. Procedee metodice de expunere a textului excursiilor

Procedeele metodice ale expunerii constituie elementele flexibile ale unui discurs, sarcina

principală a cărora este de a prezenta fapte, exemple, evenimente, astfel încât excursioniştii să

obţină o imagine generală despre desfăşurarea unor fapte şi să poată vedea o mare parte din cele

relatate de către ghid.

Procedeele expunerii se pot diviza în două grupuri mari:

Primul grup îmbină procedee legate cu formele expunerii (referinţa, descrierea,

reportajul, citarea (reproducerea)). Aceste procedee au ca sarcină transmiterea conţinutului

expunerii excursioniştilor, contribuie la structurarea informaţiei, asimilarea, reţinerea, păstrarea

şi reproducerea acesteia în gândirea excursioniştilor.

Al doilea grup îmbină procedeele descrierii, explicaţiei, întrebări şi răspunsuri, trimiteri

către martori oculari, sarcini, montajului verbal, coparticipării, inducţiei şi deducţiei. Aceste

procedee conturează imaginea exterioară a evenimentelor şi acţiunilor unor personaje concrete.

Procedeul referinţei excursioniste reprezintă un procedeu prin intermediul căruia se

cunosc date generale despre obiectul prezentat. Acesta se utilizează în îmbinare cu procedeele

reconstrucţiei vizuale, localizării, abstractizării. Ghidul expune informaţia privitor la data

construcţiei (restaurării), autorul proiectului, dimensiuni, destinaţie etc. În timpul examinării

obiectelor suplimentare acest procedeu este utilizat individual, în cazul în care, expunând

materialul de fond, ghidul finalizează familiarizarea grupului cu obiectul. După conţinutul şi

structura sa acest procedeu se aseamănă cu turul de informare excursionistă.

Procedeul descrierii îşi propune ca sarcină reprezentarea cognitivă corectă la turişti

(formă, dimensiune, material constituent, amplasarea faţă de obiectele înconjurătoare). Pentru a

descrie un obiect este necesară precizia şi corectitudinea. Acest procedeu presupune

familiarizarea într-o anumită ordine cu trăsăturile specifice ale aspectului exterior al obiectului.

De asemenea, se utilizează în descrierea monumentelor arhitecturale, evenimentelor istorice, în

cadrul tuturor demonstraţiilor atât cu /cât şi fără ieşirea excursioniştilor din autobuz.

Page 56: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

56

În excursia cu autobuzul procedeul descrierii se utilizează în cadrul tuturor tipurilor de

demonstraţii cu ieşirea excursioniştilor din autobuz sau fără ieşirea acestora (observarea

obiectelor prin geamul autobuzului la staţionare sau în timpul deplasării pe itinerar).

Procedeul caracterizării este bazat pe determinarea trăsăturilor distinctive şi a calităţilor

obiectului, fenomenului, personajului. În timpul excursiei se face o caracteristică verbală a

obiectelor sau „subiecţilor” excursiei.

Spre deosebire de procedeul descrierii, procedeul caracterizării constă în enumerarea

particularităţilor şi trăsăturilor, totalitatea cărora formează o imagine mai completă despre

obiectul dat, permite înţelegerea mai clară a esenţei acestuia. Procedeul descrierii se referă doar

la părţile exterioare ale obiectului, neatribuindu-se la cele interioare sau la proprietăţile calitative

nevăzute ochilor. La utilizarea acestui procedeu se apreciază părţile calitative ale obiectului, cum

ar fi: importanţa ştiinţifică, originalitatea ideii autorului, iscusinţa picturii, expresivitatea,

integritatea ş.a.

Procedeul explicaţiei este o formă de expunere a materialului, în care, paralel cu

referinţele despre evenimentele istorice, se divulgă esenţa şi cauzele derulării acestora. Destul de

frecvent, acest procedeu este utilizat în excursiile economice de producţie şi cele naturale, unde

în expunere sunt explicate interacţiunile proceselor şi fenomenelor.

Procedeul comentării. În excursii, procedeul metodologic al comentării se aplică de către

ghid prin redarea materialului ce explică esenţa evenimentului sau intenţia autorului

monumentului istoric şi cultural, care, în momentul dat, este examinat de excursionişti.

Uneori comentariile se utilizează în excursiile cu tematică arhitecturală sub forma unor

observaţii critice privind aspectul exterior al edificiului, construcţiei, particularităţilor invenţiilor

inginereşti ş.a. Procedeul comentării se aplică pe larg în prezentarea exponatelor din muzee şi

expoziţii.

Procedeul reportajului reprezintă un mesaj scurt al ghidului despre fenomene şi

evenimente, martori ale cărora sunt excursioniştii. Expunerea are loc pe marginea obiectului,

care se află în câmpul lor de vedere (de exemplu, o bandă de transportare în mişcare, asamblarea

autovehiculelor). Acest procedeu este eficient numai atunci, când obiectul este prezentat în

mişcare, observându-se schimbarea acestuia, iar, în final, generarea a ceva nou.

Dificultatea utilizării acestui procedeu constă în faptul că, în mare parte, ghidul nu-şi

pregăteşte textul din timp, acesta nefiind o parte componentă a textului individual al excursiei,

dar poartă mai mult un caracter de improvizare, adică ghidul improvizează conţinutul expunerii

din zbor în timpul observării şi derulării faptelor.

Procedeul citării (reproducerii). Procedeul citării sau reproducerii unei expresii dintr-un

anumit text sau ale cuvintelor ce aparţin unei persoane. La acest procedeu se recurge în

următoarele cazuri: pentru a confirma ceva, pentru a sublinia expresivitatea vie şi convingătoare

a gândirii sale, pentru păstrarea integrităţii limbii şi a coloritului unei anumite perioade istorice,

reproducerea imaginii unui eveniment, cunoaşterea unei opinii celebre.

Procedeul trimiterii către martori oculari. Utilizarea acestui procedeu oferă posibilitatea

reconstruirii imaginare a evenimentului.

Procedeul actualizării materialului constă în faptul că, în procesul expunerii la temă, se

relatează fapte şi exemple necunoscute excursioniştilor. Acest procedeu se utilizează de către

ghid în momentul când este necesar de a atrage atenţia grupului asupra obiectului, pentru o

percepţie mai eficientă.

Page 57: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

57

Procedeul coparticipării. Scopul acestui procedeu este de a ajuta excursioniştii să devină

participanţi la evenimentul dedicat excursiei. Acest lucru se realizează prin adresarea către grup:

„Imaginaţi-vă că noi ne aflăm la moment pe terenul de atac al trupelor inamice”. Apoi, folosind

procedeul reconstrucţiei vizuale, se recurge la reconstruirea imaginii luptei.

Procedeul situaţiei de discuţii este înlocuirea formei monologice de expunere a

materialului printr-un dialog deschis cu abordarea de către ghid a unor poziţii, care provoacă

situaţie de discuţii. Opiniile cu privire la situaţie sunt expuse de doi sau trei turişti. Apoi ghidul,

însumând cele spuse, face concluziile necesare.

Procedeul versiunilor contradictorii se utilizează în expunerea ghidului atunci când se

evaluează anumite evenimente istorice, numele oraşului (râu, lac, areal).

Procedeul situaţiei-problemă constă în faptul că ghidul abordează în expunerea sa

problema legată de tema acestei excursii. Formularea problemei faţă de turişti, îi face pe aceştia

să mediteze asupra ei, motivându-i să găsească o alternativă a soluţiei propuse. În anumite cazuri

excursioniştilor li se propune o alternativă de rezolvare a situaţiei-problemă.

Procedeul abaterii constă în faptul că în procesul expunerii ghidul deviază de la temă:

recită o poezie, aduce exemple din viaţa personală, povesteşte despre conţinutul unei opere de

artă sau spune un banc. Acest procedeu este legat direct de conţinutul excursiei, de aceea este

numit de către unii metodişti „exemplul unei abateri înviorătoare”. Sarcina acestuia constă în

înlăturarea oboselii. Însă, utilizând acest procedeu, nu este necesar de a scurta timpul desfăşurării

excursiei, reducând astfel din materialul la tema respectivă.

Procedeul lecţiei ilustrative se foloseşte la conducerea excursiilor în muzee. Astfel,

predomină comunicarea conducătorului, exponatele fiind utilizate doar în calitate de ilustraţii.

Metodica desfăşurării excursiilor în muzee îşi are particularităţile sale specifice.

Procedeul inducţiei se utilizează în expunere, când este necesară o trecere logică de la

cazurile sau faptele particulare la o imagine generală, concluzii generale, iar în demonstraţie,

când ghidul trece de la caracteristica unui monument la caracterizarea integrală a ansamblului

sau sistemului ingineresc de edificii.

Procedeul metodic al deducţiei reprezintă un procedeu, prin intermediul căruia, în

procesul raţionamentului, ghidul efectuează o tranziţie de la general la particular (individual).

Procedeul 1 - presupune o astfel de expunere a materialului excursionist, încât la început

se fac cunoscute informaţii şi fapte mai puţin captivante şi importante, apoi trecându-se la cele

semnificative şi interesante.

Procedeul 2 - constă în faptul că expunerea materialului începe cu cele mai interesante

fapte şi exemple, dar finisează cu cele mai puţin importante.

În indicaţiile metodice privind activitatea excursionistă se redau şi alte procedee:

utilizarea cifrelor şi faptelor, argumentări logice, interacţiunea intereselor, retrospectiva,

utilizarea proverbelor şi zicătorilor, literatura artistică etc. Nu pot fi enumerate toate procedeele

metodice de conducere a excursiilor din cauza lipsei unor caractere necesare.

Page 58: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

58

CAPITOLUL 11

PROCEDEE METODICE SPECIFICE PRIVIND EFECTUAREA UNEI EXCURSII

Subiecte propuse:

11.1. Procedeul de documentare

11.2. Procedeul de cercetare

11.3. Procedee de depăşire a crizelor de atenţie

11.1.Procedeul de documentare

Paralel cu procedeele metodice ale demonstraţiei şi expunerii, în cadrul excursiilor se

folosesc şi procedee care contribuie la o mai bună asimilare a conţinutului materialului.

Un loc aparte printre procedeele date îl ocupă cele ce fac excursia mai documentată şi

mai demonstrativă.

Întâlnirea cu participanţii la diferite evenimente – scriitori, artişti, savanţi, fruntaşi în

producţie etc. cu scopul unei cunoaşteri mai aprofundate de către excursionişti a conţinutului

excursiei.

Audierea înregistrărilor audio – procedeu ce include în timpul desfăşurării excursiei a

unui fragment din operele renumiţilor cântăreţi, actori, poeţi. Acest procedeu este utilizat

frecvent în practica ghizilor.

În excursii se utilizează şi procedeul demonstrării materialelor didactice, inclus în

„Portofoliul ghidului”, care permite de a prezenta cât mai ilustrativ materialul expus şi de a

ilustra starea obiectivului excursionist.

De exemplu, expunerea ghidului asupra florei şi faunei ţinutului este însoţită de o

demonstrare a fotografiilor plantelor şi animalelor.

Procedeul elementelor de ritual se utilizează în excursiile cu tematică istorico-militară în

cazul vizitării locurilor memoriale ale luptelor pentru independenţa Patriei.

Pentru ca ritualul să atingă valoarea sa educativă, ghidul este obligat în prealabil să

pregătească grupul de excursionişti către acesta; convingerile în necesitatea înfăptuirii acestui

ritual trebuie să se transmită excursioniştilor. Numai în aşa condiţii poate avea loc realizarea

acestuia.

11.2. Procedeul de cercetare

Constituind în sine un proces didactic de cunoaştere a lumii înconjurătoare, excursiei îi

sunt caracteristice o serie de procedee de studiere (cercetare).

Procedeul experimentului constă în îndeplinirea unor sarcini simple de studiu, rezultatele

cărora confirmă cele spuse de către ghid. Se utilizează frecvent de către ghid în activitatea cu

grupurile de copii indiferent de vârsta acestora. De exemplu, în excursiile la grădina botanică se

poate de pus sarcina – calcularea numărului de internoduri la un brad pentru a determina vârsta

aproximativă a acestuia etc.

Procedeul metodic al cercetării contribuie la activizarea activităţii de cunoaştere a

excursioniştilor, ajută la o mai bună percepţie a conţinutului excursiei.

Procedeul sarcinilor reprezintă un tip al procedeului metodic al cercetării, esenţa căruia

constă în adresarea ghidului către grupul excursionist cu însărcinări, cereri, îndeplinirea cărora

contribuie la activizarea atenţiei excursioniştilor, contribuie la o percepţie mai aprofundată de

către aceştia a conţinutului excursiei, deoarece are loc antrenarea acestora în procesul

Page 59: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

59

excursionist de creaţie. La fel ca şi procedeul cercetării, procedeul sarcinilor se utilizează mai

frecvent în activitatea cu grupurile de copii.

Procedeul metodologic al întrebărilor-răspunsurilor reprezintă un procedeu orator

special de atragere a atenţiei auditoriului.

Utilizând acest procedeu, ghidul meditează în glas asupra problemei puse, adresează

întrebări auditoriului, la care răspunde singur, înaintează posibilele probleme şi obiecţii, le

clarifică şi ajunge la anumite concluzii.

Ca procedeu metodic al întrebărilor-răspunsurilor pot fi considerate întrebările retorice,

care reprezintă o afirmaţie în formă de întrebare. Acestea înviorează vorbirea şi accentuează

atenţia asupra unei idei a ghidului.

11.3. Procedee de depăşire a crizelor de atenţie

Un volum mare de informaţii, deşi captivante, duce la diminuarea atenţiei şi la apariţia,

aşa numitei crize de atenţie, problemă cu care ghidul trebuie să înveţe a le depăşi.

Periodicitatea şi durata acestora pot depinde de o multitudine de cauze: informaţii

neactuale prezentate de către ghid, care deja sunt cunoscute; insuficienţa expresivităţii vorbirii

sau starea emoţională a ghidului, lipsa unei demonstraţii bine evidenţiate; legătura slabă cu

textul; expunerea materialului într-un timp ce depăşeşte 10-15 minute; specificul grupului

excursionist, neidentificat încă de către ghid.

Cercetătorii au stabilit că există o anumită legitate în ceea ce priveşte momentul

intervenirii crizei de atenţie:

- prima criză de atenţie la ascultători intervine după 14-18 minute;

- a doua – peste 14 minute după prima;

- a treia – după 9-11 minute;

- a patra – după 8-9 minute, iar ulterior intervalele între crizele de atenţie formează 4-5

minute.

Primele cifre arată timpul de intervenire a crizei de atenţie la un auditoriu constituit din

tineri, a doua – la ascultătorii maturi.

Pentru depăşirea crizelor de atenţie şi menţinerea acesteia la excursionişti la un nivel

destul de înalt se recomandă următoarele procedee metodice:

Page 60: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

60

Primelor şi celor mai esenţiale este necesar de atribuit – repartizarea în proporţii egale a

duratei de prezentare a obiectelor excursioniste . Conform îndrumărilor metodice de desfăşurare

a unui tur prin oraş cu durata de 3 ore, în acesta pot fi incluse pentru prezentare până la 30 de

obiecte turistice, ceea ce înseamnă că fiecărui obiectiv îi va reveni în medie o expunere cu durata

de circa 4 minute. Ţinând cont de cele expuse mai sus privitor la crizele de atenţie, 4-5 expuneri,

corespunzător unei demonstraţii, pot fi considerate ca un normativ mediu orientativ în activitatea

asupra excursiei

O altă modalitate de depăşire a crizelor de atenţie la excursionişti este utilizarea

materialelor didactice din „Portofoliul ghidului”. Utilizarea acestora este esenţială pe acele

sectoare ale rutei, unde numărul obiectelor turistice ce urmează a fi prezentate este insuficient,

iar ghidul vorbeşte încontinuu mai mult de 10-15 minute. În acest răstimp, este necesar de

utilizat materiale didactice. Aceste materiale pot fi prezentate în toate tipurile de excursii.

Cu scopul depăşirii crizelor de atenţie, în textul excursiei se recomandă de a include fapte

elocvente, impresionante, care ilustrează o parte sau alta a excursiei (spre exemplu: Palatul Top-

Kapî (Turcia) este puţin mai mare decât Vaticanul şi puţin mai mic decât statul Monaco).

Un rezultat bun în lupta cu crizele de atenţie poate fi obţinut pe baza glumelor şi

umorului în expunere. Umorul ameliorează încordarea fizică a excursioniştilor, oferă relaxare,

odihnă, întotdeauna creează emoţii pozitive la ascultători. Valoarea umorului constă în faptul că

acesta creează o atmosferă spirituală şi o încredere reciprocă între ghid şi grupul de excursionişti,

ceea ce oferă posibilitatea de a induce reacţia dorită la excursionişti pentru a aproba cele spuse

de către ghid.

Exemple reuşite ale organizării atenţiei la excursionişti este metoda întrebărilor-

răspunsurilor de prezentare a materialului.

Există următoarele tipuri de întrebări:

1. Întrebări închise. Acestea sunt întrebările la care se aşteaptă răspuns („da” sau „nu”).

Sunt utilizate pentru confirmarea unor fapte şi activizarea atenţiei excursioniştilor.

2. Întrebări deschise, la care nu se poate răspunde „da” sau „nu”, care necesită anumite

explicaţii. Acestea sunt întrebările de tipul „ce?”, „”cine?”, „cum?”, „cât?”, „de ce?”. Sunt

utilizate pentru determinarea motivelor şi poziţiilor interlocutorilor, activează publicul, oferă un

element de concurenţă.

3. Întrebări retorice, la care nu se dă un răspuns direct, deoarece scopul acestora constă

în provocarea noilor întrebări, indicând asupra nesoluţionării problemei. Se utilizează de către

ghid pentru orientarea gândirii interlocutorului în direcţia cuvenită.

Există o serie de procedee metodice, menite să concentreze atenţia excursioniştilor asupra

programului excursionist. Printre acestea se evidenţiază:

1. Procedeul efectului primelor impresii, conceput pentru a asigura un rezultat pozitiv al

programului excursionist, orientat spre transmiterea informaţiilor calitative şi satisfacerea

examinării şi prezentării obiectelor turistice (îmbrăcăminte, atractivitate fizică, expresii ale feţei).

În cazul formării primelor impresii, există o regulă cunoscută 90/90. Esenţa constă în faptul că

90% a reprezentărilor despre cineva se formează în primele 90 secunde de comunicare.

2. Procedeul prezentării constă în abilitatea de a concentra, iniţial, atenţia celor din jur

asupra aspectelor îndoielnice ale unei sau altei destinaţii turistice, unde se desfăşoară programul

excursionist şi a distrage atenţia ascultătorilor de la neajunsuri.

3. Procedeul empatiei constă în priceperea sau iscusinţa ghidului de a prezenta emoţional

faptele, de a provoca la ascultători o reacţie psihologică puternică de răspuns.

Page 61: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

61

4. Procedeul contactului vizual, prin intermediul căruia percepţia conştientă a altei

persoane are loc cu ajutorul contactului vizual direct. Dacă contactul vizual nu este respectat,

interlocutorul se simte ignorat sau chiar ofensat.

5. Procedeul schimbării tonalităţii şi tempoului vorbirii, prin intermediul căruia

schimbarea indusă a tonalităţii vocii de la tare la încet sau încetinirea ritmului vorbirii permite de

a focusa atenţia ascultătorilor asupra faptelor expuse.

6. Procedeul complimentului reprezintă o exagerare a aspectelor, pe care fiecare doreşte

să le vadă la sine însuşi. Se aplică integral grupului de excursionişti şi se utilizează de către ghid

pentru crearea unei stări pozitive de spirit şi orientarea atenţiei spre sine şi destinaţia turistică

unde se desfăşoară excursia.

Cu toate acestea, trebuie de reținut că un compliment funcționează numai atunci când

respectă regulile de mai jos:

1. Concentrarea atenţiei asupra calităţilor interne, spirituale ale interlocutorului.

2. Atragerea atenţiei asupra aspectelor ascunse ale interlocutorului şi nu asupra celor

evidente.

3. Sinceritatea complimentului.

4. Claritatea complimentului. Se poate realiza cu ajutorul cuvintelor „deoarece…” cu

descrierile ulterioare concrete a propriilor observaţii.

Trebuie de ţinut cont de dependenţa complimentului de particularităţile de vârstă ale

auditoriului.

În aşa mod, capacitatea ghidului de a utiliza o diversitate de procedee metodice permite

mai uşor de a transmite materialul demonstrat, de a oferi plăcere estetică şi intelectuală

excursioniştilor.

Page 62: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

62

CAPITOLUL 12

TEHNICA DESFĂŞURĂRII EXCURSIEI

Subiecte propuse:

12.1. Particularităţile conlucrării ghidului cu grupul de excursionişti

12.2.Tehnica expunerii materialului în timpul deplasării autocarului

12.3. Pauzele în excursii şi rolul lor în asimilarea materialului expus

12.1. Particularităţile conlucrării ghidului cu grupul de excursionişti

Pentru tehnicile de conducere a excursiei pot fi atribuite următoarele caracteristici:

cunoaşterea ghidului cu grupul de excursionişti; amplasarea corectă a grupului la obiectul

excursionist; ieşirea excursioniştilor din autobuz şi întoarcerea la autobuz (alt mijloc de

transport); utilizarea microfonului de către ghid; respectarea timpului destinat excursiei în

general, cât şi cunoaşterea subtemelor în parte şi a răspunsurilor la întrebările excursioniştilor.

Cunoaşterea ghidului cu grupul de excursionişti. La urcarea în autobuz, ghidul nu începe

să vorbească deodată; apare o pauză, care durează 10-20 secunde, după care începe să facă

cunoştinţă cu grupul. Adică, trece la partea organizaţională a introducerii în timpul căreia el se

salută, prezintă firma turistică şi compania de transport care deservesc excursia, se prezintă pe

sine şi conducătorul autobuzului, îi familiarizează pe excursionişti cu normele de comportament

în timpul excursiei. Apoi ghidul trece la partea informativă a introducerii: descrie tema excursiei,

câteva subteme, monumentele şi locurile importante care vor fi vizitate, pentru a cointeresa

turiştii menţionează ruta, durata, locul începerii şi finisării excursiei.

Tema excursiei trebuie să fie cunoscută excursioniştilor din timp. Este important, ca

activitatea publicitară şi procurarea pachetului turistic să fie efectuată cu 2-3 zile înainte de

excursie. Aceasta este important din motivul, că în acest răstimp va avea loc predispunerea şi

echilibrarea psihologică a excursionistului.

Ghidul atrage o atenţie deosebită pregătirii şi discursului introducerii, care formează o

anumită predispunere excursioniştilor pentru stabilirea unor contacte mai uşore.

Locul ghidului în autobuz. Introducerea este ţinută de către ghid, care se află în partea

anterioară a autobuzului, stând în picioare cu faţa spre excursionişti, înainte de începutul

deplasării. După care, îşi ocupă locul său de lucru în rândul din dreapta, de unde şi expune ceea

ce văd excursioniştii prin geamurile din dreapta şi stânga ale autobuzului. Normele în vigoare nu

prevăd ca ghidul în mod obligatoriu să conducă excursia aflându-se cu faţa spre excursionişti.

Ieşirea din autobuz şi deplasarea excursioniştilor. În staţiile, unde este preconizată

ieşirea grupului pentru observarea obiectivului, ghidul trebuie să anunţe ieşirea şi să

preîntâmpine excursioniştii despre ora exactă de întoarcere înapoi la autobuz. Ghidul este obligat

să coboare primul din autobuz, după care, deplasându-se la o anumită distanţă de acesta, aşteaptă

întreg grupul de excursionişti. Deplasarea excursioniştilor de la autobuz spre obiectivul turistic,

cât şi între obiectele turistice şi înapoi spre autobuz se efectuează în mod cât mai compact. Locul

ghidului este în fruntea grupului; acesta trebuie să urmărească atent deplasarea excursioniştilor

pentru a exclude extinderea grupului. Distanţa dintre primii şi ultimii excursionişti nu trebuie să

depăşească 7-10 m.

Numărul de staţionări cu ieşiri ale grupului se recomandă de a le aduce la cunoştinţa

excursioniştilor încă în cuvântul introductiv, explicându-le importanţa acestora, pentru a trezi

interesul pentru caracterul exotic şi neobişnuit al obiectelor.

Page 63: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

63

Amplasarea grupului la obiectul excursionist. Amplasarea grupului la obiectul turistic

prezentat, în primul rând, trebuie să asigure securitatea excursioniştilor. Aceasta se referă

îndeosebi la locurile în jurul cărora se petrec lucrări de construcţie, există trafic intens de

transport, cât şi în secţiile de producere în timpul excursiilor de producţie.

La elaborarea excursiei, de regulă, se determină câteva variante de amplasare a grupului

pentru observaţiile asupra obiectului excursionist. Se efectuează aceasta pentru cazurile în care

locul proiectat din timp pentru amplasarea grupului este deja ocupat de un alt grup sau în cazul în

care factorii meteorologici intervin împiedicând observaţiile asupra obiectului.

Trebuie respectată distanţa în cazul poziţionării mai multor grupuri excursioniste în jurul

unui obiectiv turistic. Apropiindu-se de obiect, ghidul nu începe discursul dintr-o dată, dar după

ce se adună grupul integral.

Întoarcerea excursioniştilor la autobuz. În timpul deplasării grupului, acesta este însoţit

de către ghid. La urcarea grupului în autobuz, ghidul stă în partea dreaptă a intrării şi pe

neobservate numără excursioniştii, care intră în salon. Fiind încredinţat în faptul că s-au adunat

toţi participanţii excursiei, ghidul urcă în autobuz ultimul şi face semn conducătorului

autobuzului pentru a începe deplasarea.

Este necesar de a evita enumerarea excursioniştilor care deja şi-au ocupat locurile în

autobuz. Aceasta duce la crearea unei stări de încordare psihică, uneori – a unor situaţii comice,

perturbând, astfel, mersul excursiei.

Respectarea timpului pe parcursul excursiei. Trebuie de respectat strict timpul destinat

pentru desfăşurarea excursiei. În îndrumările metodice se indică timpul exact pentru divulgarea

subtemelor excursiei sau a principalelor întrebări. Abilităţile privind încadrarea în timpul propus

se formează la ghid pe parcursul activităţii de lucru. Aceasta necesită o practică bogată, inclusiv

desfăşurarea excursiilor cu ceasul la mână.

În baza unui asemenea cronometraj, ţinând cont de observaţiile auditoriului, ghidul

introduce corecţiile corespunzătoare în expunerea sa. Din excursie este necesar de exclus totul ce

este în plus, ceea ce contribuie la irosirea timpului.

Reacţia la faptele neprevăzute. Aceasta trebuie să fie calmă, asemenea apariţiei unui

obiectiv excursionist suplimentar, care nu ar contribui cu nimic la divulgarea temei excursiei, dar

şi nicidecum nu ar putea fi omis din expunerile ghidului.

Faptele neprevăzute în timpul desfăşurării excursiilor pot fi de ordin diferit. Acesta poate

fi un alai gălăgios al unei celebrări, care, nemijlocit, pentru un anumit timp, va sustrage atenţia

excursioniştilor, sau trecerea pe alături în viteză a unui vehicul de pompieri cu lumină giratorie şi

sirene, sau apariţia pe neaşteptate a unei haite de câini. Cum ar trebui să procedeze ghidul în

astfel de cazuri? În primul rând, ghidul poate prin aparenţe să demonstrăm că nu am observat

nimic. Corect se va proceda dacă excursia se va întrerupe în expunerea materialului pentru un

anumit timp, până când factorul iritant extern va dispărea sau deja nu va mai interesa

excursioniştii, după care se va continua excursia. Cea mai reușită metodă este când ghidul face

comentarii succinte la cele întâmplate. De exemplu, va povesti despre numărul de nunţi jucate în

oraş în anul precedent, despre cea mai senzaţională celebrare a unei nunţi. Faţă de cele

întâmplate trebuie de luat o atitudine nepăsătoare.

12.2. Tehnica expunerii materialului în timpul deplasării autocarului

Expunerea în timpul deplasării autobuzului trebuie să fie condusă de către ghid prin

intermediul microfonului, care se deconectează în timpul pauzelor. Succesul excursiilor deseori

Page 64: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

64

depinde de microfon. Lipsa abilităţilor de utilizare a unui concret tip de microfon din dotarea

autobuzului sau a unui microfon defectat poate reduce la net toate eforturile depuse de către

ghid. Trebuie de reţinut, că sunetul, transmis prin amplificator, deseori devine neclar, iar timbrul

vocii se denaturează. Uneori apar efecte sonore suplimentare, unele consoane se triplează,

îndeosebi ”t”, ”p”, ”s”, ”ş”, ”c”, uneori sunetul vibrează.

Neajunsurile, apărute la utilizarea microfonului, pot fi înlăturate doar parţial cu ajutorul:

a) unei articulaţii exacte; b) coborârea tempoului vorbirii; c) menţinerea unui flux constant de aer

asupra microfonului; d) atingerea expresivităţii pe baza modificării nuanţei expresivităţii şi nu a

puterii vocii.

În autobuze sunt instalate diferite tipuri de microfoane, de aceea ghidul, încă până la

începutul excursiei (până la sosirea excursioniştilor) cu ajutorul conducătorului autocarului

trebuie să verifice calitatea funcţionării microfonului şi particularităţile utilizării acestuia,

pronunţând astfel câteva fraze şi identificând distanţa optimă dintre microfon şi gură. Pentru

respectarea siguranţei şi a igienei în urma contactului microfonului cu faţa sau buzele, acesta

poate fi învelit într-un şerveţel de unică folosinţă.

Microfonul uşurează posibilitatea ghidului de a utiliza înscrierile succinte ale textului său

individual, acest fapt complicându-se în lipsa microfonului. Trebuie de reţinut, că după

demonstrarea materialelor din „Portofoliul ghidului” nu este necesar de a transmite exponatele

excursioniştilor pentru a se familiariza cu acestea mai detaliat, deoarece i-ar sustrage de la

continuarea expunerii.

Principala regulă de lucru cu întrebările – oferirea răspunsului nu se admite în timpul

desfăşurării excursiei, dar după finisarea acesteia. Conţinutul răspunsurilor nu trebuie să poarte

un caracter problematic, adică să provoace la excursionişti dorinţa de a discuta unele fapte sau de

a continua subiectul atins de întrebare.

12.3. Pauzele în excursii şi rolul lor în asimilarea materialului expus

Pauzele în excursie constituie o parte componentă a acesteia şi trebuie planificate din

timp. Acestea sunt binevenite în părţile excursiei, unde, conform itinerarului, lipsesc obiectele

pentru prezentare, legate de tema excursiei.

Pauzele în excursii au următoarele sarcini:

1. Semnificative, când pauza este folosită pentru a reflecta asupra celor auzite de la ghid

şi privite cu ochii proprii; pentru fixarea materialului factologic în memorie, formularea

propriilor concluzii şi reţinerea celor văzute. Este important, ca paralel cu timpul destinat

ascultării şi observaţiilor, excursioniştii să dispună la fiecare obiect excursionist de timp liber

pentru observaţiile proprii, pentru percepţia a ceea ce a fost demonstrat şi expus.

2. Pentru odihna de scurtă durată a excursioniştilor după discursul ghidului se oferă

posibilitatea de a discuta cu vecinul faptele interesante. Aceasta nu poartă un caracter semantic,

şi este importantă, îndeosebi, pentru cei, care încă nu sunt obişnuiţi cu o astfel de formă de

activitate culturală şi educaţională, ca excursia.

3. Ca timp liber, pentru procurarea suvenirelor, materialelor poligrafice, potolirea setei,

pentru staţionările sanitare în excursiile îndelungate.

Pauzele în excursiile extraurbane sunt combinate cu odihna, care în corespundere cu

normele existente se acordă ghidului: 15 minute pentru fiecare oră lucrată (pentru ghid o oră de

muncă constituie 45 de minute).

Page 65: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

65

Page 66: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

66

CAPITOLUL 13

SPECIFICUL PREGĂTIRII ŞI DESFĂȘURĂRII EXCURSIEI

ÎN BISERICILE ORTODOXE

Subiecte propuse:

13.1 . Scopul şi obiectele excursiilor în bisericile ortodoxe

13.2 .Rolul cunoaşterii tradiţiilor şi obiceiurilor bisericii ortodoxe în organizarea

programului excursionist

13.3 . Obiectele principale de demonstrare în bisericile ortodoxe

13.1. Scopul şi obiectele excursiilor în bisericile ortodoxe

Scopul principal al unui program excursionist-religios este cunoaşterea bazelor spirituale

şi etice ale ortodoxismului (catolicismului, protestantismului, monofizitismului – doctrină

creştină, care susţine uniunea divină şi umană a lui Christos într-o singură natură,

nestorianismului – secte religioase, care neagă natura divină a lui Christos).

Așadar, trebuie de făcut o diferenţiere între pelerinaj şi excursiile în locurile sfinte şi

centrele religioase.

Scopul turismului de pelerinaj constă în participarea la acţiunile de ritual.

Printre sarcinile, care sunt puse în faţa pelerinilor, se pot evidenţia următoarele:

1) dorinţa de a se ruga unei icoane miraculoase;

2) vindecarea bolilor;

3) mărturisirea în locurile puternice în plan religios;

4) activităţi de caritate, de îmbunătăţire a lăcaşului;

5) prestarea unei donaţii;

6) participarea la o sărbătoare religioasă.

Necătând la aceasta, toţi participanţii la turul de pelerinaj sunt adepţii unei şi aceleiaşi

confesii.

Scopul turismului excursionist-religios este vizitarea mănăstirilor, bisericilor, muzeelor şi

expoziţiilor cu tematică religioasă pentru familiarizarea cu acestea.

Un asemenea grup turistic poate fi constituit din adepţi ai mai multor confesii sau ateişti.

Ei manifestă interes faţa de vizitarea obiectelor, ce se referă la o confesie sau alta.

Printre sarcinile, care sunt puse în faţa participanţilor la turismul excursionist-religios se

pot evidenţia:

1) demonstrarea rolului bisericii ortodoxe în istoria Moldovei;

2) explicarea semnificaţiei ritualurilor şi tradiţiilor bisericii ortodoxe moldave.

Page 67: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

67

Fig. 13.1. Vedere generală a bisericii ortodoxe (s.Gașpar)

13.2. Rolul cunoaşterii tradiţiilor şi obiceiurilor bisericii ortodoxe în organizarea

programului excursionist

Cunoaşterea de către ghid a ritualurilor şi tradiţiilor bisericii ortodoxe este obligatorie în

toate tipurile de excursii enumerate mai sus. Un moment semnificativ este acel fapt că

creştinismul este strâns legat cu viaţa şi activitatea apostolică a lui Isus Christos.

Creştinismul conţine ideea păcatului şi a salvării. Toţi oamenii sunt păcătoşi şi au

posibilitatea de a se salva, motiv din care reiese că toţi sunt egali înaintea lui Dumnezeu,

indiferent de naţionalitate, statutul social sau nivelul de trai.

Un loc important în creştinism îi aparţine venerării crucii. Imaginea răstignirii lui Isus

Christos pe cruce a apărut abia în secolul al VIII-IX-lea. Cartea „Legea lui Dumnezeu” spune că

Christos cu crucea sa (suferinţele şi moartea pentru păcatele oamenilor) a învins atât păcatul, cât

şi moartea. El a înviat din morţi, iar crucea a devenit o armă de victorie asupra păcatului şi

morţii. Cartea sacră a creştinismului este Biblia, ce constă din Testamentul Vechi şi Testamentul

Nou. Testamentul Vechi reflectă o perioadă, care a precedat venirea lui Isus Christos, şi cuprinde

50 de cărţi.

Testamentul Nou expune învăţămintele lui Christos şi a apostolilor săi şi constă din 27 de

cărţi.

Majoritatea creştinilor acceptă două dogme importante: Sfânta Trinitate (Dumnezeu este

unic în 3 feţe: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt) şi două naturi ale lui Christos (divină şi umană), care

sunt echivalente.

În creştinism s-au format 7 taine sacre:

- botezul (Taina Sfântului Botez);

- miruirea (Taina Sfântului Mir);

- împărtăşirea (Taina Sfintei Euharistii);

- mărturisirea (Taina Pocăinţei);

- căsătoria (Sfânta Taină a Nunţii);

Page 68: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

68

- tămăduirea şi iertarea păcatelor (Taina Sfântului Maslu);

- preoţia (Harul Preoţiei).

În timpul desfăşurării acestor taine, credincioşii, în mod mistic, se ataşează harului lui

Dumnezeu. Toate cele 7 taine sunt recunoscute şi de către catolici şi ortodocşi, cu toate că la

desfăşurarea acestora există diferenţe.

La desfăşurarea excursiei într-o biserică ortodoxă, ghidul este obligat să amintească

turiştilor despre regulile de comportament, printre care principalele sunt următoarele:

- înainte de intrarea în biserică bărbaţii sunt obligaţi să-şi scoată chipiul, femeile,

dimpotrivă – să-şi acopere capul cu o basma sau un alt acoperământ;

- îmbrăcămintea excursioniştilor trebuie să corespundă codului etic al complexului

ortodox vizitat. Acesta se referă la fustele lungi la femei şi pantaloni – la bărbaţi;

- comportamentul turiştilor în biserică trebuie să fie respectabil. Vorbirea în glas,

râsetele, discuţiile la telefon, ascultarea muzicii din afară şi alte activităţi incompatibile cu

statutul bisericii ortodoxe sunt inacceptabile;

- ghidul trebuie să sublinieze, că aplicarea semnului crucii nu este obligatoriu pentru

reprezentanţii altor confesii sau ateişti.

Fig. 13.2. Vedere generală, planul bisericii ortodoxe

Sursa: investigațiile autorilor

13.3. Obiectele principale de demonstrare în bisericile ortodoxe

Excursia la o biserică ortodoxă include numeroase obiecte ale demonstraţiei, inclusiv

clopotniţa adiacentă, morminte în ograda bisericii, izvoare sacre, sculpturi ale povestirilor biblice

şi altele.

Principalul obiect al prezentării este însăşi lăcaşul de cult (biserică, mănăstire), edificarea

căruia trebuie elucidată excursioniştilor.

Lăcaşul Bisericii ortodoxe se delimitează în trei părţi:

1. pridvor (tindă);

2. însăşi biserica (partea de mijloc);

3. altar.

Unu. În pridvor, cândva, stăteau cei care se pregăteau pentru botez şi cei care temporar

erau îndepărtaţi de la împărtăşanie. În mănăstiri pridvorul deseori era folosit ca sală pentru ospăţ.

Doi. Biserica propriu-zisă este spaţiul destinat pentru credincioşi.

Principalele obiecte ale prezentării în biserică sunt:

Page 69: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

69

Icoanele, ce constituie picturi pe lemn a chipului lui Isus Christos, a născătoarei de

Dumnezeu şi sfinţilor. Paralel cu icoanele pictate, mai există şi icoane lucrate în lemn şi metale.

Fresce – picturi murale cu vopsea, pe pereţi, tavan sau arcadele bisericii. Scenele din

picturile murale sunt evenimente din Vechiul şi Noul Testament.

Răstignirea constituie o cruce mare din lemn cu basorelief, ilustrând pe Christos răstignit.

Crucea este fixată pe un suport sub forma dealului Golgota, pe care este reprezentat craniul lui

Adam.

Racla (sicriul) – sicriu special, sub sticla căruia se păstrează o parte din moaştele –

sfinţilor bisericii ortodoxe, rămase intacte după moartea acestora.

Trei. Altarul este partea principală a bisericii, loc sfânt, în care nu pot intra cei neiniţiaţi.

Însă, ghidul trebuie să cunoască structura acestuia.

Cel mai important loc în altar este tronul, care reprezintă o masă iluminată de formă

pătrată, decorată cu două mantii: inferioară – albă din pânză şi superioară – din brocart. Se

consideră, că pe tron, în mod invizibil, se află Christos, de aceea, de el se pot atinge numai

preoţii. Pe tron se află întotdeauna antimisul, Sfânta Evanghelie, crucea, tabernaculul şi chivotul.

Antimisul – principalul obiect sacru al bisericii, reprezentând o pânză cu imaginea lui

Christos în mormânt, pe care se aşează pâinea sfinţită şi potirul (cupa).

Tabernaculul este o cutie nu prea mare de forma unei biserici. Aici se păstrează darurile

sfinte pentru împărtăşania celor bolnavi, iar pentru împărtăşirea acestora la domiciliu, preotul

pleacă cu chivotul.

Pe altar, după iconostas, lângă peretele de nord, se află o masă specială, numită Sanctuar

– o masă, pe care se pregăteşte pâinea şi vinul pentru împărtăşanie. Pentru pregătirea solemnă a

acestora în timpul ceremoniei pe sanctuar se află:

- potirul – cupa sacră, în care se toarnă vinul şi apa (simbolul sângelui lui Christos);

- prescura – pâinişoara rotundă sau în formă de cruce, făcută din aluat dospit, din care se

pregăteşte cuminecătura şi se taie anafura (simbolul trupului lui Hristos);

Altarul este despărţit de restul spaţiului bisericii prin intermediul iconostasului

(catapetesmei), în faţa căruia se află o ridicătură nu prea mare numită solie.

Solia – o incintă ridicată în faţa altarului (din grec. „ridicătură în mijlocul templului”),

partea de mijloc a căreia se numeşte amvon (din grec. „urca, înălţa”), de unde se predică sau se

citeşte Evanghelia, cât şi locul împărtăşaniei. Amvonul are şi o importanţă simbolică mare,

deoarece acesta a fost muntele de pe care Isus îşi ducea predica, reprezintă peştera din Betleem

unde s-a născut, locul de unde îngerul lui Dumnezeu a adus la cunoştinţă despre înălţarea lui

Isus.

Pe ambele părţi laterale ale soliei spre pereţii bisericii se află:

Cafasul – locul pentru corul bisericesc. În jurul acestuia se află Prapurii (steaguri

bisericeşti) – icoane pe materii fixate de hampe din lemn, utilizate la procesiuni.

Altarul reprezintă cerul unde locuieşte Dumnezeu, iar biserica – pământul.

Iconostasul (catapeteasma) reprezintă un obiect important al prezentării în timpul

excursiilor religioase. Acesta delimitează altarul de restul spaţiului bisericii. În limitele

iconostasului există 3 uşi. Intrarea din mijloc este cea mai mare şi poartă denumirea de Porţile

Împărăteşti, care sunt decorate cu icoanele Blagoveşteniei şi imaginile a patru evanghelişti.

Deasupra acestor porţi este dispusă icoana ce prezintă Cina cea de taină.

Prin Porţile Împărăteşti nu poate trece nimeni, cu excepţia slujitorilor bisericeşti. În afara

uşilor, porţile împărăteşti sunt acoperite cu perdea, de regulă, de culoare roşie.

Page 70: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

70

În bisericile mari, iconostasul este constituit din cinci şiruri sau 5 rânduri de icoane.

Aceste şiruri sunt asamblate într-un tot întreg.

1. Şirul de jos sau rândul de jos poartă denumirea de local, deoarece în acesta se găseşte o

icoană locală, adică icoana sfântului în cinstea căruia este edificat lăcaşul. În partea de mijloc a

şirului local, după cum s-a menţionat mai sus, se află Porţile Împărăteşti. În dreapta acestora se

află icoana Salvatorului Isus Christos, apoi icoana locală. În extremitatea dreaptă se află, de

regulă, intrarea sudică, pe care se reprezintă icoana unui arhanghel. În dreapta intrării sudice se

pot afla şi alte icoane. În stânga Porţilor Împărăteşti, de regulă, se află icoana Fecioarei Maria,

apoi şi alte icoane.

2. Şirul al doilea este dedicat sărbătorilor. Pe acesta se află amplasate icoanele a 12

sărbători.

3. Al treilea şir, în dreapta şi în stânga se află icoanele sfinţilor şi arhanghelilor.

4. Al patrulea rând, dedicat prorocilor, în cadrul căruia se află icoanele prorocilor din

Vechiul Testament – Isaia, Ieremia, Daniel, David, Solomon ş.a.

5. Rândul cinci – patriarhal, patriarhi ai poporului lui Israel, aşa cum: Avraam, Iacov,

Isaac, Noe.

Aceasta este structura tradiţională a iconostasului. Frecvent se întâlnesc şi alte structuri,

de exemplu, şirul dedicat sărbătorilor poate fi amplasat mai sus faţă de celelalte sau poate lipsi în

totalitate.

Astfel, cunoaşterea atributelor, ritualelor etc. bisericeşti ajută ghidului să informeze clar

şi interesant turiştii despre esenţa unei anumite religii, importanţa unui sau altui obiect religios.

Fig. 13.3. Vedere din centrul or. Chișinău

Page 71: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

71

CAPITOLUL 14

PREZENTAREA UNEI STAŢIUNI TURISTICE

(Elaborată de conf. univ. Coşciug C.)

Subiecte propuse:

14.1.Tipuri de stațiuni turistice

14.2.Particularitățile prezentării stațiunii de litoral

14.3. Particularitățile prezentării unei stațiuni de munte

14.4.Particularitățile prezentării unei stațiuni balneare

14.1. Tipuri de stațiuni turistice

Staţiunea turistică este localitatea sau partea din localitate cu funcţii turistice specifice,

dotată cu resurse turistice naturale şi cu structuri necesare valorificării şi practicării turismului.

Indiferent de modul în care turiştii fac cunoştinţă cu staţiunea turistică, prin sejur sau prin

tranzitare, ghidul de turism va face o prezentare a acesteia în funcţie de timpul pe care îl are la

dispoziţie, insistând asupra elementelor caracteristice ale fiecărui tip de staţiune.

Tipuri de staţiuni turistice din Republica Moldova și România

- staţiunea de munte – localitate care dispune de ambianţa montană pitorească şi

nepoluată, cu factori naturali de mediu, structuri de primire turistice şi dotări specifice realizării

programului turistic de tip montan;

- staţiunea balneară – localitate care dispune de factori naturali de cură (ape minerale,

lacuri şi nămoluri terapeutice etc.) şi ambientali, recunoscuţi ştiinţific, beneficiind şi de structuri

de primire turistice, dotări tehnice şi mijloace necesare realizării produsului „vacanţe de

sănătate”;

- staţiunea de litoral – localitate sau parte a unei localităţi amplasată pe litoralul Mării

Negre, care beneficiază de sursele naturale specifice, de structurile de primire turistice şi de alte

dotări pentru realizarea produsului turistic sejur pe litoral”.

14.2. Particularitățile prezentării stațiunii de litoral

Există diferența între prezentarea stațiunii turiștice și agenților economici, care sunt

încadrați în turism.

Pentru agenți economici are importanță demonstrarea infrastructurii: tipurile structurilor

de primire turiștice cu funcțiuni de cazare și de servire a mesei; tipurile și numărul de camere în

cadrul acestor instituții; tipurile de servicii, care pot fi oferite turiștilor; existența mini-cluburilor,

meniul specializat pentru copii; politica de prețuri etc.

Pentru turiști este important să fie oferită și informația generală utilă, cum ar fi: așezarea

geografică a zonei; distanța fața de orașele apropiate; unde se află complexe comerciale și altele.

Page 72: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

72

Prezentarea Stațiunii turistice de litoral se efectuează de către ghidul turistic după

următorul plan:

Denumirea staţiunii: ____________________________

Aşezare: zonă, distanţe faţă de oraşele apropiate

Căi de acces: feroviare, rutiere, navale

Plaja: lungime, situare, lăţime, caracteristici

Scurt istoric: anul de dare în funcţiune, început, dezvoltare pe parcurs, în prezent

Capacităţile de cazare: total, hoteluri, categorii

Gama de servicii oferite în staţiune:

▪ restaurante cu specific baruri şi cofetării;

▪ complexe comerciale;

▪ posibilităţile de tratament şi ce afecţiuni se tratează:

▪ teatre, spectacole în aer liber, cinema;

▪ parcuri de distracţii;

▪ terenuri de sport;

▪ piscine;

▪ sporturi nautice;

▪ excursii pe litoral, în ţară şi peste hotare.

14.3. Particularitățile prezentării unei stațiuni de munte

Prezentarea stațiunii de munte pentru agenții economici și pentru turiști are

particularitățile sale.

Agenții economici în timpul prezentării pun accent pe înfarstructură: tipurile structurilor

de cazare; hotel/cabana etc., dispune de parcare acoperită; dacă există piscină; școala pentru

începători amatori de schi; echipamentul pentru munte în arendă și garderoba specializată pentru

acest echipament; prețurile la schi-passuri.

Prezentarea unei stațiuni de munte pentru turiști se efectuează de către ghidul turistic

după următorul plan:

Denumirea staţiunii ___________ _____________

Regiunea _____________ Altitudinea _________

Aşezare: zona, relief, cadru natural

Staţiunea se recomandă pentru ................................ ................

Căi de acces: cale ferată; rutiere, cu autoturisme proprii

Principalele caracteristici ale staţiunii:

Page 73: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

73

• Clima

• Temperatura (medie .............. iarna ............... vara .................. )

• Grosimea stratului de zăpadă

• Durata stratului de zăpadă

Condiţii de cazare şi masă:

• Cazare ......................... (total nr. locuri; hoteluri; vile; grad de confort)

• Masa, tipul alimentației

Pârtii de schi: denumire, grad de dificultate, lungime, diferenţă de nivel

Pârtii de săniuş şi patinoare: localizare

Instalaţii de transport pe cablu:

• Denumire;

• lungimea traseului;

• diferenţele de nivel;

• durata transportului;

• capacitatea mijlocului de transport;

• capacitatea de transport pe oră.

Şcoala de schi şi patinaj.

Centre de închiriere material sportiv.

Agrement: discoteci, restaurante multifuncţionale, jocuri, cinema, video.

Excursii (drumeţii montane, excursii cu autocarul sau trenul).

14.4. Particularitățile prezentării unei stațiuni balneare

Indiferent de importanţa staţiunilor balneare naţionale sau locale, se impune necesitatea

prezentării unei imagini de ansamblu asupra fiecăreia, pentru ca, în funcţie de afecţiunile ce pot

fi tratate, să se dea informaţii privind indicaţiile terapeutice ale factorilor de cură. Trebuie de

avut în vedere, ca agenții economici neapărat să obțină informația referitor la tipurile structurilor

de cazare.

O schemă metodologică de prezentare a unei staţiuni balneoclimaterice ar fi în felul

următor:

Numele staţiunii ___________________________

Regiunea ______________ Altitudinea ________

Caracterizare:

• staţiune permanentă sau sezonieră

• balneară sau climatică

Page 74: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

74

Aşezare:

• zonă, relief, cadru natural;

• localităţile importante mai apropiate, distanţa în km.

Căi de acces: căi ferate (ruta, gara); căi rutiere (DN, DJ)

Climatul:

• temperatura;

• vânturile;

• precipitaţiile;

• aerul (ozonat, tonic etc.);

• caracteristica climatului (excitant, sedativ etc.).

Factori naturali de cură:

• ape minerale;

• nămoluri;

• mofete (izvoare cu apă carbogăzoasă);

• alte mijloace terapeutice.

Indicaţii terapeutice:

• tratarea afecţiunilor principale;

• tratarea afecţiunilor asociate.

Instalaţii de tratament: hidroterapie, electroterapie, piscine, săli de gimnastică medicală,

cură de teren şi altele corespunzător realităţii.

Cazare: structuri de cazare şi tipul de alimentație

Agrement: excursii, sport, reţea comercială.

Fig. 14.1. Karlovy Vary – cea mai veche şi cea mai importantă staţiune balneară din Boemia de Vest

Page 75: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

75

CAPITOLUL 15

PREZENTAREA UNUI MUZEU

Subiecte propuse:

15.1.Funcțiile principale ale muzeului și principii de activitate

15.2.Metode utilizate în desfășurarea excursiei în muzeu

15.3.Etapele prezentării unui muzeu

15.1. Funcțiile principale ale muzeului și principii de activitate

Cuvântul „muzeu” provine din latinescul museum (la plural musea), care, la rândul său, a

fost preluat din greaca veche, mouseion, semnificând un loc sau un templu dedicat muzeelor,

divinități patronatoare a artelor și literelor în Grecia Antică. Ca atare, mouseion era, pentru grecii

antici, o clădire special dedicată studiului și creației. Spre exemplu, unul dintre primele muzee

înființate pe parcursul istoriei a constituit o structură de cercetare filozofică din biblioteca or.

Alexandria sub auspiciile lui Ptolomeu I, anul 280 până la Hristos.

Clasificarea muzeelor constă în gruparea acestora pe principalele teme esențiale pentru

organizarea și dezvoltarea rețelei muzeale și pentru implementarea activităților muzeale.

Museologia modernă cunoaște mai multe sisteme de clasificare a muzeelor: după aria cuprinderii

(muzee centrale, regionale, locale); după forma de proprietate (de stat, publice, departamentale,

private); după criteriul administrativ-teritorial (republicane, regionale, zonale, orășănești,

raionale etc.). În plus, există o clasificare după tip. Selectarea tipului are loc în funcție de

impactul muzeului asupra societății și a priorității lor în activitățile sale. În conformitate cu

această clasificare, muzeele sunt grupate în profil de cercetare, educație, de formare,

conștientizare. Muzeele de cercetare (muzeele academice) sunt create cel mai adesea pe lângă

instituții științifice. Un astfel de muzeu are nevoie, în primul rând, de colecții care servesc drept

bază pentru organizarea cercetării științifice. Formarea fondurilor și studiul lor (adică realizarea

de funcții științifico-documentare, de securitate și de cercetare științifică) este principalul lucru în

activitatea sa. Un astfel de muzeu poate să nu aibă spațiu de expunere și expoziție, să nu

organizeze expoziții sau să organizeze expoziții.

Muzeele educaționale urmăresc să rezolve, în primul rând, funcția educațională. De

regulă, acestea sunt create pe lângă școli, universități și alte instituții de învățământ, uneori cu

departamente (în special militare, MAI, vamă etc.), unde este nevoie să se dezvolte competențe

speciale pentru angajați. Muzeele din școli, universități formează colecții care îi ajută să

dobândească abilitățile necesare în procesul de învățământ și, de asemenea, să contribuie la

implementarea curriculei și tehnicilor pedagogice. Dar muzeele educaționale se referă adesea la

muzee închise: expunerile lor sunt accesibile unui număr limitat de vizitatori. Cum ar fi Muzeul

Page 76: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

76

vamal din Ciop, Yokohama: printre exponate sunt valize cu fund false, pantofi cu tocuri goale,

păpuși și alte jucării, care servesc ca containere, cărți, în coperta căreia sunt lipite bancnote. Este

puțin probabil ca astfel de informații să fie puse la dispoziție pentru uz general.

Muzeele educaționale sunt destinate vizitatorilor de toate vârstele, grupurilor sociale etc.

Principalul lucru în activitatea sa este organizarea lucrărilor cu vizitatorul (prin expoziții,

organizarea accesului cercetătorilor la colecții muzeale, desfășurarea activităților de recreere

etc.). Activitatea unui muzeu educațional, ca regulă, este legată de împlinirea întregii varietăți de

funcții sociale ale unui muzeu modern. Primul muzeu educațional pentru copii se consideră

Muzeul Brooklyn (1899).

Profilul muzeului este atribuția muzeului către disciplina profilului, complexul de științe,

tipul de artă, cultura sau sectorul de producție. Poate avea de asemenea limite teritoriale,

cronologică, în care documentele muzeului fenomenelor sociale (de exemplu, noul muzeu de artă

face parte din muzee de artă, dar este limitat în activitățile sale în colectarea de obiecte numai

arta contemporana, arta clasica, meserii (meșteșugării).

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei Muzeul Istoriei oraşului Chişinău

Dezvoltarea științei, culturii și producerea conduce la evidențierea de noi profiluri,

specialități, domenii ale culturii, noi industrii, care, prin urmare, se reflectă în clasificarea pe

această bază - grupuri specializate. Clasificarea de profil separă muzeele în grupuri mari, care la

rândul lor pot fi împărțite în subgrupuri mai restrânse. Ulterior, aceste subgrupe pot fi

transformate într-un nou profil de muzee (Muzeul catofilor prajiti "Frietmuseum" de la Bruges,

"Currywurstmuseum" din Berlin, "Salami & Paprikamuseum" din Ungaria și un muzeu al

taițeilor la Yokohama (Japonia). Cu toate complexitățile de a crea o clasificare deplină după

profil, se pot distinge următoarele grupuri de muzee:

1. Muzeele istorice:

Page 77: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

77

a) istoric general (istoria umană la general);

b) istoria națională (istoria unor țări aparte);

c) istoria regională (istoria unor regiuni);

d) istoria unor perioade sau evenimentele istorice, fenomene (istorice și revoluționare,

istoria religiei sau ateismului etc.);

e) specializat îngust (arheologic, etnografic, numismatic, militar-istoric, etc.). Muzeul

Cinegetic al Carpaților găzduit de palatul Bibescu de la Posada, cu exponate de factura

cinegetica, colecții de trofee și obiecte cu specific vânătoresc, arme de vânătoare.

2. Muzeele anumitor domenii culturale (în sensul strict al cuvântului):

a) muzee de artă;

b) muzee literare (Muzeul Literaturii „M. Kogălniceanu”);

c) muzee muzicale (Muzeul de Instrumente Muzicale din Bruxelles, Anvers, Viena,

Atena, București, Muzeul Muzicii din Lisabona este adăpostită într-un stabiliment mai curând

surprinzător, anume, în staţia de metrou Alto dos Moinhos, ocupând două nivele), (muzeul

George Enescu – localitatea Tescani, jud. Bacău);

d) muzee de teatru (Muzeul Teatrului - inaugurat la 14 decembrie 1976, când se

împlineau 160 de ani de la prima reprezentație teatrală în limba română, în casa, care a aparținut

vornicului Vasile Alecsandri și în care a copilărit poetul;

e) muzeele de cultură fizică și sport (Muzeul Olimpic din Lauzanne este cel mai vestit din

lume și vizitat -160 000 până la 210 000 vizitatori anual.

3. Muzee educaționale (Muzeul Pedagogic din Chișinău. Muzeul a fost înfiinţat în anul

1974 în cadrul Institutului Ştiinţelor Pedagogice, str. Kogîlinceanu, 60).

4.Muzeele naturii (Muzeul de Istorie Naturală din Iași este primul astfel

de muzeu înființat în Principatele Române. A fost înființat la 4 februarie 1834 și deține în prezent

peste 300.000 de exemplare, cele mai valoroase fiind colecțiile de insecte, moluște, amfibieni,

reptile, păsări, minerale și plante).

5. Muzeele industriale:

a) muzeele de comerț, industrii și meserii;

b) muzeele de tehnologie (muzee ale industriilor);

c) muzeele întreprinderilor individuale.

6. Muzeele agricole.

7. Complexe.

În timp ce muzeele din alte epoci aveau tendința de a fi universale, muzeele moderne se

concentrează pe un subiect particular sau chiar aparțin uneia sau mai multor categorii, precum

artă, artă modernă, arte vizuale, arte aplicate, arheologie, antropologie și etnologie, etnologie și

Page 78: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

78

folclor, filatelie, istorie, istorie culturală, istorie militară, istorie naturală, numismatică,

tehnologie și știință. În cadrul acestor subiecte de interes, muzeele se pot specializa și mai

departe devenind muzee de agricultură, geologie, istorie locală, istoria aviației, pedologie sau

petrografie etc.

Muzeul este instituţia care se ocupă cu strângerea, păstrarea şi expunere obiectelor care

prezintă interes istoric, ştiinţific, artistic etc., este o clădire în care sunt expuse şi păstrate astfel

de obiecte. Există mai multe tipuri de muzee: de arta de istorie, de etnografie şi folclor, de ştiinţe

ale naturii etc., toate create cu acelaşi scop de a aduce la cunoştinţa publicului anumite trăsături,

caracteristice; definitorii ale unui popor (naţiuni).

Funcțiile principale ale muzeului sunt următoarele:

a) constituirea științifică, administrarea, conservarea și restaurarea patrimoniului muzeal;

b) cercetarea științifică, evidența, documentarea, protejarea și dezvoltarea patrimoniului

muzeal;

c) punerea în valoare a patrimoniului muzeal în scopul cunoașterii, educării și recreerii.

Sursele de finanţare a muzeului sunt alocaţiile în dependența de forma proprietății: bugetul

de stat/finanțarea din partea proprietarului şi veniturile extrabugetare.

Veniturile extrabugetare ale muzeului pot fi obţinute din:

comercializarea prin chioşcul muzeului a publicaţiilor proprii sau ale unor terţi din

domeniul de specialitate (monografii, cataloage, pliante, ilustrate, afişe etc.), a

reproducerilor şi obiectelor de artizanat;

executarea de lucrări de restaurare-conservare a bunurilor culturale aparţinând

terţilor;

efectuarea expertizelor de specialitate;

confecţionarea de replici şi copii după lucrări din patrimoniul muzeului;

acordarea dreptului de reproducere a imaginilor, a altor drepturi de autor;

executarea de lucrări de redactare, tehno-redactare, editare-tipărire;

perceperea taxelor de fotografiere sau filmare;

încasări din manifestări cultural-artistice şi ştiinţifice;

vânzarea biletelor de intrare pentru vizitarea expoziţiilor;

închirierea spaţiilor sau bunurilor proprietate publică, aflate în administrarea

muzeului;

sponsorizări sau donaţii din partea unor instituţii, întreprinderi, organizaţii sau

persoane fizice din ţară şi din străinătate;

alte surse de venituri legale.

Orice muzeu are o colecție de fond de obiecte și/sau artefacte selecționate din domeniul

Page 79: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

79

specific de reprezentare. Toate piesele muzeelor sunt catalogate și inventariate, având o evidență

a achiziționării și provenienței lor. De asemenea, periodic, sunt supuse analizei stării lor

de conservare și trecute regulat printr-un proces de menținere și restaurare. Colecțiile tematice au

fiecare cel puțin câte o persoană responsabilă de menținerea, păstrarea, conservarea și expunerea

artefactelor.

Pregătind vizita la un muzeu, ghidul de turism trebuie să găsească o cale logică de

prezentare a acestuia, în funcţie de cum sunt prezentate exponatele în interior pentru a-şi alcătui

un discurs interesant, atractiv, uşor de urmărit. În continuare prezentăm cele mai întâlnite metode

15.2. Metode utilizate în desfășurarea excursiei în muzeu

Metoda tematică este folosită doar acolo unde ghidului de turism i s-a cerut să arate doar

anumite particularităţi (ex.: o anumită colecţie aparţinând cuiva, doar sala cu costume populare

provenind din mai multe zone ale ţării din cadrul unui muzeu etnografic). Această metodă este

specifică muzeelor care prezintă acelaşi tip de exponate sau muzeelor care urmăresc o anumită

tematică principală în totalitatea obiectelor expuse, de exemplu cele care reprezintă viaţa şi

obiceiul de la ţară, muzee etnografice, case memoriale, muzeul muzicii.

Metoda cronologică este folosită pentru a prezenta obiectivele unui muzeu în ordine

cronologică. Cu ajutorul acestei metode, ghidul de turism trebuie să-şi construiască prezentarea

astfel încât turistul să înţeleagă transformările survenite de-a lungul vremii şi cauzele care au dus

la aceste transformări. Este întâlnită, de obicei, la muzeele de istorie și ştiinţele naturii.

Metoda vizitei generale este un tur de muzeu unde ghidul de turism va prezenta obiectele

expuse în ordinea în care sunt aranjate, urmând traseul prestabilit.

În general, muzeele sunt găzduite în interiorul unor palate, castele, case renumite prin

arhitectura lor deosebită sau clădiri special construite, cu sisteme de securitate performante, care

adăpostesc obiecte de mare valoare (tezaure, bijuterii, picturi sau sculpturi) sub cerul liber.

Indiferent de metoda folosită, înainte de prezentarea exponatelor din muzee, ghidul de

turism poate face scurte referiri la clădirea în care acestea se găsesc, şi anume: cui a aparţinut,

destinaţia iniţială, anul de construcţie, arhitectura etc.

15.3. Etapele prezentării unui muzeu

Înainte de a părăsi punctul de plecare, ghidul se va asigura că toţi turiştii sunt prezenţi şi

pregătiţi pentru vizitarea obiectivului respectiv.

1 Plecarea spre muzeu va fi un prilej pentru ghid să familiarizeze turiştii cu obiectivul de

vizitat, subliniind, totodată, şi importanţa acestuia. De asemenea, ghidul poate face referire

la clădirea muzeului și împrejurimi.

Page 80: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

80

2 Sosirea la muzeu presupune informarea turiştilor despre condiţiilor de participare, precum:

• recunoaşterea autocarului (ex.: după sigla agenţiei de turism);

• stabilirea unui loc de întâlnire în cazul în care turiştii se pierd de grup;

• modalităţile de ajungere la hotel;

• cine plăteşte taxa de intrare;

• utilizarea garderobei;

• durata vizitei;

• interzicerea atingerii exponatelor;

• regulile privind folosirea camerelor de luat vederi şi a aparatelor de fotografiat în

interiorul muzeului.

În interiorul muzeului, ghidul va ţine grupul cât mai restrâns, separat de alte grupuri,

urmărind în principal:

• menţinerea interesului turiştilor prin informaţiile oferite;

• conducerea turiştilor prin sălile muzeului;

• opririle să se organizeze astfel încât să nu blocheze circulaţia altor vizitatori;

• prezentarea să fie făcută folosind una din metodele prezentate anterior;

• să fie suficient timp pentru vizitarea fiecărei săli;

• să nu beneficieze de explicaţiile oferite şi alte persoane străine de grup;

• să fie satisfăcută curiozitatea turiştilor în legătură cu vizita desfășurată;

• în limita posibilităţilor, să se organizeze o pauză;

• oferirea altor informaţii şi detalii pentru a le spori atenţia (date comparative, legende

referitoare la anumite exponate, construcţia clădirii, provenienţa etc.);

• anunţarea sfârşitului vizitei (ex., cu ocazia ultimei săli vizitate).

Încheierea vizitei presupune ca ghidul:

1 să invite turiştii să cumpere diverse amintiri (cataloage, ilustrate);

2 să supravegheze preluarea lucrurilor de la garderobă;

3 să conducă turiştii la autocar;

4 să verifice dacă toţi turiştii sunt prezenţi;

5 să mulţumească pentru participare.

Este ştiut că muzeul reprezintă o resursă fundamentală pentru funcţia turistică a marșului

(în cadrul turismului cultural). Astăzi, rolul unui muzeu este perceput ca un parc tematic, al

shopping-mall-ului, al centrelor comerciale decât al realităţii artistice, oarecum exclusiviste. Prin

urmare, rolul muzeului revine activ şi este propus cu insistenţă potenţialilor vizitatori sau

turiştilor, această oportunitate este creată de rolul pe care muzeul îl are în societate, pierzând

treptat imaginea de loc unde sunt depuse piese de artă, tablouri, colecţii, pentru a deveni o

Page 81: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

81

instituţie care se propune activă, plină de viaţă, care se prezintă ca o atracţie în cadrul unui sistem

urban mai complex. Chiar şi în aceste condiţii, doar oraşele mari, cu importante fluxuri de turişti,

îşi pot permite includerea marilor muzee în oferta turistică. Astfel, muzeul nu se mai limitează la

a fi doar un produs primar (oferta care determină motivaţia de vizitare a unui oraş) sau de

susţinător al imaginii, ci în contextul actual, muzeul a început să joace un rol tot mai important

pe piaţa produsului secundar, în concurenţă cu alte servicii care intervin în facilitarea vizitării

unui oraş: restaurante, baruri, hoteluri etc. De exemplu, în muzeele englezeşti accesul la

diversele servicii din interiorul muzeului nu este condiţionat de vizitarea muzeului, magazinele şi

spaţiile amenajate din interiorul muzeului devenind locuri unde se pot petrece câteva ore liniştite

printre cărţi şi albume. Mai nou, muzeele englezeşti oferă chiar şi locuri de cazare (fiind posibilă

cazarea la British Museum). De asemenea, oferta poate cuprinde şi alte servicii conexe care au o

legătură mai mult sau mai puţin directă cu activitatea muzeului. Astfel, anumite persoane,

localnici sau turişti, pot obţine calitatea de membru al muzeului, beneficiind de o serie de

facilităţi:

• prezentarea ofertei de expoziţii temporare şi vizitarea lor gratuită, participarea la diverse

simpozioane sau conferinţe pe teme specializate, în calitate de spectator sau cu

posibilitatea expunerii unor opinii personale;

• organizarea unor întruniri sau evenimente deosebite în interiorul muzeului, oferindu-se

diverse facilităţi în funcţie de cerinţă: cocktail party, cină festivă, întâlniri de afaceri,

nunţi etc.;

• organizarea şi prezentarea unor spectacole care au diverse teme legate de exponatele din

muzeu (ex., realizarea unei serate cu tema „Societatea Londoneză în secolul XVIII -

Istorie şi Tradiţie”).

Deşi pare de neconceput, în acest fel produsul muzeal intră în competiţie cu magazinele, cu

sectorul de catering, dar şi cu cel hotelier, oferind servicii complexe pe un teren destul de

discutabil.

Adițional la ceea ce înseamnă produs turistic clasic (cazare + vizită la muzeu), în mod

curent, se organizează şedinţe de lectură în grup urmate de comentarii asupra textului, referiri la

biografia autorului, susţinute de critici de specialitate. La fel, pot fi organizate prinzuri, cine

festive, discuţii asupra operei unui pictor sau sculptor, cu comentarii la cele expuse în muzeu etc.

Aceste noi oferte extind cu mult rolul normal al muzeului, dar se poate afirma că este

vorba mai ales de muzee care încearcă să anticipeze o nouă tendinţă, sub forma unei oportunităţi

sau provocări oferite de piaţa turistică.

Page 82: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

82

15.1.Vedere la intrare Luvru

Regulile de comportament al vizitatorilor în muzeu

1. Pentru a vizita Muzeul, vizitatorii sunt divizați în grupuri de 10-25 de persoane, în

frunte cu conducătorul (liderul) grupului – persoana responsabilă.

2. Un grup de elevi vizitează Muzeul însoțiți de doi profesori / educatori.

3. Vizitatorii merg la Muzeu fără sacoșe, saci, serviete, pachete, care trebuie lăsate la

locul de păstrare.

4. În muzee se interzice fumatul, sticle cu băuturi, alimente, înghețată și guma de

mestecat.

5. Conducătorii de echipă sunt responsabili pentru menținerea ordinii și curățenia în săli,

inviolabilitatea exponatelor.

6. Vizitatorii Muzeului sunt ghidați pe traseul de consultanți-ghizi, însoțiți de un angajat

al muzeului – un ghid.

7. În muzee nu se permite cercetarea nesistematică a exponatelor muzeale fără sprijinul

personalului științific al muzeului.

8. Vizitatorii se pot fotografia pe fundalul expozițiilor muzeului. Fotografiile de grup se

recomandă să se facă pe fundalul unor obiecte deosebit de mari, cum ar fi: un mamut, yurtă etc.

9. Vizitatorii nu trebuie să facă zgomot, vorbească cu voce tare în sălile muzeului, să

întrerupă ghidul, să se certe între ei și cu personalul Institutului.

10. Vizitatorii nu ar trebui să intervină cu replici între ei atunci când inspectează

exponate, blocându-și părerile reciproce, aglomerându-se în jurul unei expoziții sau a unui stand

de informare.

11. Este interzis să atingeți exponatele cu mâinile, să atingeți și să deschideți ferestrele, să

mergeți în spatele gardurilor, să intrați în partea administrativă a camerei.

Page 83: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

83

12. Este interzis alergarea pe scări, urcarea pe balustradă, răsucirea de pe rampe.

13. Conducătorii, liderii și membrii grupului în timpul excursiei trebuie să respecte

reglementările de siguranță în general și siguranța împotriva incendiilor.

14. Conducătorii de echipă sunt pe deplin responsabili pentru respectarea de către

vizitatorii muzeului a Regulilor de Conduită și Instrucțiuni pentru siguranța vizitatorilor.

15. În caz de alarmă, vizitatorii muzeului execută instrucțiunile personalului.

Vizitatorii și conducătorii echipelor sunt responsabili:

1. Pentru infracțiunile săvârșite în timpul vizitei muzeului – în limitele stabilite de actuala

legislație administrativă, penală și civilă a Republicii Moldova.

2. Pentru provocarea prejudiciilor materiale persoanele poartă responsabilitate în limitele

stabilite de legislația în vigoare.

În muzee este interzis:

✓ a vizita muzeul în stare de alcool, intoxicare cu droguri sau sub influența altor mijloace;

✓ în sălile muzeului de a aduce și a consuma băuturi alcoolice și alimente, precum și

substanțe narcotice, explozive, inflamabile, otrăvitoare, pirotehnice, precum și alte

obiecte care pot dăuna vizitatorii sau echipamentele expuse, bunurile muzeului;

✓ fumatul în incinta muzeului;

✓ a intra în spațiul de birouri;

✓ a urca pe sculpturi și elementele arhitecturale ale clădirii;

✓ a face inscripții, a lipi sau distribuie pliante, buclete, anunțuri, afișe și alte produse de

publicitate sau alte informații;

✓ comercializarea produselor, desfășurarea oricăror activități comerciale fără permisiunea

scrisă a administrației;

✓ vizitarea muzeului însoțit de animale.

Page 84: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

84

Casa-muzeu A.S.Pușkin, 1948

Casa-muzeu A.S.Pușkin actualmente

Sursa: https ://www. prospect. md/ ro/ history/ muzee-istoria-muzeelor/ casa- muzeu- a-

spuskin. html

Page 85: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

85

Exemplu de manifestări culturale în muzee:

MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

Casa-Muzeu „A. S. Pușkin”

Conceptul organizării evenimentului literar-muzical

„Inițierea liceenilor"

„Inițierea liceenilor” este un eveniment-sărbătoare, desfășurat prin intermediul

programelor literar-muzicale în multe muzee care poartă numele „A. S. Pușkin”. Recent, în

Țarscoe Selo din Rusia, lângă Sankt-Petersburg, elevii estonieni au fost inițiați în liceeni. Casa-

Muzeu „A. S. Pușkin” din Chișinău încă nu inițiază elevii din alte țări, în schimb foarte frecvent

sunt inițiați liceeni din alte localități ale Moldovei. Acest eveniment are mare succes, profesorii

au pregătit generații în trecut și continuă cu altele noi în prezent.

Deși ai impresia că sărbătoare este dublă: 1 septembrie – Ziua cunoștințelor, dar, de fapt,

ea creează o punte de legătură dintre trecut și viitor, comparând generațiile anterioare,

participanți la primul și cel mai bun liceu „Pușkin” pentru a deveni mai buni primind misiunea

de onoare cu denumirea „LICEAN”.

În prezent, Moldova, mai mult ca oricând, are nevoie de cetățeni inteligenți, informați, cu

un stil activ de viață, persoane cu o viziune nouă, care vor conduce țara spre progres și vor

instaura egalitatea cu țările vecine: Europa și Asia. Timpul reformelor prezente este similar cu

cel al reformelor din Rusia din secolul al XIX-lea! Aplicând experiența liceului „Pușkin” din

Țarscoe Selo, Casa-Muzeu „A. S. Pușkin” din Chișinău contribuie la motivarea elevilor spre

alegerea rațională a obiectivelor educației și a căilor de obținere a acestuia.

Obiectivele evenimentului:

- A ajuta elevii „să devină liceeni“: parcurgerea evenimentului de inițiere – inițierea

solemnă într-o nouă categorie de vârstă, de experiență și colectivă.

- A contribui la educarea sentimentului de patriotism și dorința de a fi util societății prin

muncă „Pentru binele comun“ (motto-ul Liceului Pușkin din Țarscoe Selo).

- A motiva liceenii spre selectarea genului de activitate care corespunde, în mare măsură,

aptitudinilor omului și cerințelor societății.

Sarcinile evenimentului:

- A demonstra necesitatea selectării raționale a treptelor liceene ca oportunitate de

instruire/educație pentru atingerea succesului în viitor.

Page 86: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

86

- A prezenta, în baza exemplului generațiilor anterioare, actualul sistem de învățământ ca

o verigă în continuitatea experienței umane pentru dezvoltarea ulterioară.

- A demonstra, prin creativitatea și experiența lui Pușkin și a prietenilor săi, cele mai

optime condiții de obținere a succesului: preocuparea pentru sănătate, planificarea rezultatelor

prin crearea unui algoritm ideal (semnificativ) al acțiunilor, necesitatea depunerii eforturilor

pentru perseverență, muncă serioasă și îndelungată asupra unui anumit obiect etc.

- A aproba ideea cu privire la necesitatea utilizării timpului destinat pentru studiile în

liceu, după necesitate, pentru crearea relațiilor de prietenie, consolidarea experienței în baza

realizărilor și greșelilor, crearea modalităților, datorită cărora, ulterior, pe parcursul vieții, vor fi

dobândite noi cunoștințe și bogată experiență „pentru a deveni un secol de educație în condiții

egale“, cu scopul de a atinge obiectivul principal – o viață fericită și prosperă a omului și

societății în care trăiește – în țara noastră, Republica Moldova.

- Implicarea tinerei generații în activități interactive pentru a arăta că experiența lor

actuală deja poate și trebuie să fie aplicată în interesul său spre binele comun.

Desfășurarea evenimentului (variază pentru fiecare grup în funcție de pregătire și

necesități, exprimate de liderii grupului celor inițiați):

- Salutul de bun venit în incinta muzeului, apelarea la scopul evenimentului prin

intermediul dialogului.

- Inițierea cu privire la etapele sistemului modern moldovenesc de educație și învățământ,

ca parte integrantă a verigei comune, detașată din experiența sistemelor educaționale anterioare.

- Prezentarea programului pregătit de muzicieni – pauză de odihnă și demonstrarea

posibilităților de obținere a rezultatelor muncii serioase la orice vârstă, cu condiția aplicării

corecte a eforturilor.

- Istoria Liceului Țarscoe Selo – o experiență eficientă în sistemul educațional mondial.

- Citirea poeziilor sau demonstrarea propriului program literar-muzical al liceenilor.

- Apelul către liceeni prin intermediul versurilor lui Pușkin: „Mesaj pentru Chaadaev“,

drama „Boris Godunov“, „Scrieri despre educație“, poeziile „19 Octombrie“ din diferiți ani

pentru a contribui, prin intermediul experienței lui Pușkin, la „rezolvarea“ enigmei unui studiu de

succes în liceu.

- Pregătirea pentru evenimentul de inițiere și rostirea „Jurământului liceanului“ – al

muzeului sau propus de liceu.

- Felicitări pentru liceenii inițiați.

Autor și executor al programului:

Muzeograful M.V. Podlesnaia

Chișinău, 2017

Page 87: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

87

Fig. 15.2. Palatul Dolmabahce din Istanbul, comoara sultanilor de pe Bosfor

Palatul Dolmabahce este cel mai impozantă și luxoasă reședință din Turcia: amplasată pe

15.000 de metri pătrați, este prezentată de 285 de camere, cu încăperi axiliare: băile, holurile și

anexele. În palat se întâlnește opulența orientală a celor șase sultani care l-au locuit (ultimii

conducători ai Imperiului Otoman) cu rafinamentul occidental. De altfel, palatul seamănă mai

mult cu o reședința imperială franceză sau austriacă, decât cu locațiile din 1001 de nopți.

Page 88: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

88

CAPITOLUL 16

PROFESIONALISMUL GHIDULUI

Subiecte propuse:

16.1.Calităţile personale şi profesionale ale ghidului

16.2.Arta oratorică și cultura vorbirii ghidului

16.3. Mijloace de comunicare extraverbale în desfăşurarea excursiei

6.1.Calităţile personale şi profesionale ale ghidului

Ghidul excursionist este figura centrală a unei activităţi excursioniste. De calităţile

personale şi profesionale ale acestuia depinde aprecierea mentalităţii populaţiei, care locuieşte în

ţara-destinaţie turistică.

Un rol major în modelarea personalităţii ghidului îl joacă vocaţiile (înclinaţiile) acestuia.

Vocaţii – particularităţi sau aspecte anatomio-fiziologice ale sistemului nervos, creierului:

memorie, spirit de observaţie, imaginaţie, creativitate.

Caracteristic este faptul că pe baza unor şi aceloraşi înclinaţii, în funcţie de tipul de

activitate selectată, se pot dezvolta diferite abilităţi – profesor, lector, ghid turistic.

La ghid, sub influenţa activităţii practice, se formează o serie de abilităţi speciale.

Abilităţile sunt definite ca trăsături individuale de personalitate şi sunt condiţii subiective

pentru realizarea cu succes a unui anumit tip de activitate. Ele se descoperă prin rapiditatea,

profunzimea şi durabilitatea stăpânirii metodelor şi tehnicilor oricărei activităţi.

Pentru un ghid sunt caracteristice patru tipuri de abilităţi:

1) constructive;

2) organizatorice;

3) de comunicare;

4) analitice.

1. Abilităţile constructive constau în capacitatea selectării şi aranjării în mod

corespunzător a materialului pentru excursie, prezentarea clară şi convingătoare, iar, în caz de

necesitate, restructurarea planului de desfăşurare a excursiei, a schemei de utilizare a tehnicilor

de conducere. Acest tip de abilităţi constituie baza activităţii mentale ale ghidului.

2. Aptitudinile organizatorice sunt exprimate în capacitatea gestionării grupului

excursionist, direcţionării atenţiei turiştilor asupra obiectelor necesare, precum şi în capacitatea

asigurării realizării programului pentru turiştii şi vizitatorii, care au sosit din alt oraş.

3. Abilităţile de comunicare sunt exprimate în capacitatea stabilirii relaţiilor de afaceri cu

grupul de turişti şi păstrarea acestora pe durata comunicării, construirea corectă a relaţiilor cu

şoferul de autobuz, lucrătorii din muzeu şi expoziţii, cu metodiştii biroului de excursii, cu

Page 89: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

89

conducătorii secţiilor metodologice, cu alţi ghizi, conducătorii de grupuri turistice şi

organizatorii călătoriilor şi excursiilor.

4. Abilităţile analitice servesc drept bază pentru analiza autocritică a activităţii sale,

evaluarea obiectivă a calităţii excursiei efectuate, utilizarea eficientă a tehnicilor metodologice.

Nu toţi ghizii posedă în egală măsură abilităţile menţionate.

Componentele de calificare profesională ale unui ghid depind de următoarele aspecte:

Temperamentul ghidului. Manifestarea temperamentului este rezultatul unei culturi

umane comune, comportament, care poate şi ar trebui să fie subordonat voinţei sale şi depinde de

capacitatea controlului emoţiilor, ceea ce reprezintă o componentă esenţială a meseriei de ghid.

Cunoştinţe: erudiţie, cunoştinţe de specialitate, cunoştinţe din teoria excursionistă,

posedarea tehnicilor de conducere a excursiilor, cunoştinţe din psihologie şi pedagogie,

competenţe oratorice de bază, logică şi etică.

Competenţe: formularea cunoştinţelor, exprimarea gândurilor sale înainte de călătorie (în

text), lărgirea cercului de persoane prin expunere şi cultura vorbirii, utilizarea în timpul

desfăşurării excursiei a procedeelor metodologice, aducerea la cunoştinţa publicului a

informaţiilor şi gestionarea acestora, transmiterea convingerilor sale şi activitatea în echipă.

16.2. Arta oratorică și cultura vorbirii ghidului

În timpul desfăşurării excursiei se utilizează următoarele cinci procedee ale artei

oratorice. Fiecărui procedeu îi este caracteristic un vocabular specific propriu:

1) cuvântul sau discursul – scurtă prezentare orală pe un anumit subiect;

2) raportul – un discurs public pe un anumit subiect, conţine materialul analitic pentru

discuţii suplimentare;

3) referatul – un rezumat asupra conţinutului întrebării, bazat pe date ştiinţifice,

revizuirea şi analiza surselor bibliografice, de arhivă ş. a.;

4) lecţia – declaraţie publică orală, în care se prezintă detaliat orice subiect;

5) forme mici de exprimare orală – o replică (consimţământ, obiecţie, observare), ca

răspuns la discursul oratorului, ajutor în timpul discursurilor, întrebare retorică, răspuns direct la

întrebare.

Orice excursie bine pregătită şi ghidată este o sinteză a formelor artei oratorice.

Ghidul trebuie să posede cultura vorbirii, care se caracterizează prin bogăţia

vocabularului utilizat, folosirea extensivă a construcţiilor gramaticale, expresivitate artistică,

armonie logică, oportunitate de gesturi şi mimici. Profesorul V.A. Artemov, în cartea sa „Cultura

vorbirii” (Moscova: Ştiinţa, 1986) include în acest concept cultura pronunţării, formele

gramaticale şi sintaxa de exprimare, cât şi stilistica culturii de exprimare.

Page 90: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

90

În pregătirea unor teme concrete și elaborarea expunerilor ar fi adecvat ca ghidul să-şi

concentreze atenţia asupra tempoului vorbirii. Tempoul rapid al vorbirii – 75 de cuvinte pe

minut, mediu – 60 de cuvinte, lent – 45 de cuvinte. Vorbirea precipitată (80 sau mai multe

cuvinte pe minut) este inacceptabilă, aceasta împiedică asimilarea materialului excursionist,

extenuează rapid ascultătorii.

Ghidul trebuie să înţeleagă importanţa limbii şi vorbirii, dar şi a interdependenţelor dintre

ele. Vorbirea ghidului reprezintă prin sine activitatea orientată spre realizarea posibilităţilor

limbajului. Succesul acestei abordări depinde de faptul, câtă atenţie acordă ghidul îmbunătăţirii

competenţelor sale vocale. Importantă este practica continuă. Pentru un ghid această constă în

asimilarea diferitelor forme de înviorare a vorbirii, pentru altul – lupta cu cuvintele-parazite,

pentru un al treilea – identificarea şi eliminarea erorilor limbii, pentru mulţi – eliminarea

tautologiei (folosirea unor cuvinte identice sau similare ca sens, a expresiilor ce se dublează), în

discurs prin căutarea cuvintelor şi expresiilor similare în cărţi de referinţă, enciclopedii,

dicţionare.

16.3. Rolul mijloacelor de comunicare extraverbale în desfăşurarea excursiei

Ghidul este un angajat din zona de contact, astfel încât, paralel cu posedarea limbii, îi

sunt necesare cunoaşterea mijloacelor extraverbale de influenţă asupra turiştilor.

O formă de influenţă extraverbală este gesticularea – o mişcare a mâinii sau o altă

mişcare a corpului, care are o anumită semnificaţie. Gestul ghidului accentuează atenţia

ascultătorilor asupra conţinutului materialului prezentat, subliniază cele mai importante lucruri,

confirmă cele spuse.

O particularitate principală a unui gest în cadrul unei excursii constă în faptul, că acesta

este legat nu atât de expunere, cât de demonstraţia obiectului, fiind o parte componentă a

prezentării.

Gesturile în excursii sunt împărţite în trei grupe: gesturi care stau la baza perceperii

vizuale a obiectelor; gesturi care constituie o parte componentă a demonstraţiei; gesturi care

consolidează expunerile excursiei.

În demonstraţie se utilizează gesturi în forma lor cea mai simplă – de semnalizare. Ghidul

indică cu mâna o anumită clădire. Acest gest este utilizat, de asemenea, pentru comutarea atenţiei

excursioniştilor de la un obiect la altul.

Mai puţin frecvent este utilizat gestul spaţial, care oferă idei despre limitele obiectului

examinat. Se foloseşte acesta şi în examinările panoramice ale oraşului, ale ansamblurilor

arhitecturale, diferitor medii, în care se produc evenimente. Ghidul prin intermediul unui gest

limitează obiectul, determină dimensiunile acestuia.

Page 91: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

91

O largă răspândire au căpătat-o gesturile ilustrative, care ajută turiştii în determinarea

înălţimii şi lăţimii obiectului observat. Ghidul face un gest cu mina de jos în sus sau de la stânga

la dreapta, subliniind cuvintele spuse.

Gesturile constructive subliniază particularităţile şi aspectele morfologice (convexitate,

concavitate etc.) sunt utilizate în excursiile arhitecturale şi urbane.

Gesturile de reconstrucţie ajută turiştii la vizualizarea imaginară a aspectului exterior al

clădirilor dispărute în timp, evidențiind completările mai târzii ale clădirii. Aceste gesturi sunt

utilizate de către ghizi în procedeele metodice de reconstrucţie vizuală. Ele constituie o parte a

procedeului metodic, ce urmăreşte ca scop crearea imaginii despre forma iniţială sau originală a

obiectului.

Gesturile de stimulare nu sunt legate de demonstraţie şi poartă un caracter organizaţional.

Cu ajutorul acestora ghidul propune de a coborî din autobuz sau de a ocupa locurile în salonul

autobuzului, poziţionează grupul la obiect, solicită turiştilor trecerea la obiectul următor.

Gesturile emoţionale exprimă sentimentele ghidului, starea sa psihologică într-un

moment dat.

Gesturile folosite în expunere sunt clasificate ca gesturi, care subliniază importanţa

materialului prezentat, dezvăluie conţinutul ideilor ghidului, explică esenţa expunerii, clarifică

conţinutul discursului ghidului. Gesturile, care însoţesc expunerea, trebuie să fie semnificative,

orientative, concise, informative şi emoţionale. Uneori gestul este văzut ca o imagine grafică a

ideii ghidului.

Fig. 14.1.Denumirea degetelor mânii

Exista unele exemple care pot fi înțelese diferit de diferite popoare:

Page 92: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

92

Dacă degetul mare formează cu degetul arătător un inel (ok!)

– pentru americani și europeni semnifică că totul este bine, pe când

pentru brazilieni – semnifică un cuvânt indecent, pentru japonezi –

bani, pentru tunisieni – agresiune.

Degetul mare ridicat în sus, în America, Anglia, Australia,

Noua Zeelandă are trei semnificații. De obicei, semnifică dorința de

a opri o mașină de ocazie pe drum. A doua semnificație – totul este

în ordine. În cazul trei, în Turcia, Africa, Orientul Mijlociu – dacă

degetul se ridică brusc în sus – este o propunere nedelicată. În Grecia

semnifică „închide-ți gura”.

Dacă rotim cu degetul la tâmple: italianul își exprimă

satisfacerea de cineva, spaniolul – dă de înțeles că mult vorbești, în

Europa de Est - semnifică neajunsuri mentale.

Fig. 14.2. Semnificația gesturilor cu degete

Deficienţele în utilizarea gesturilor în cadrul excursiilor sunt gesticulaţiile excesive,

înlocuirea cuvintelor cu gesturi, inutilitatea acestora în demonstraţia obiectelor (reţinere în timp),

decalajul între gest şi vorbire, inexactitatea gestului. Un neajuns al metodicii existente este lipsa

normelor ştiinţifice de folosire a gesticulaţiei expresive şi eficiente în excursii.

Page 93: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

93

O manifestare a culturii emoţionale a ghidului este mimica – mişcarea muşchilor faciali,

care exprimă starea de spirit, sentimentele trăite de persoană, dispoziţia acesteia. În unele cazuri,

mimica este capabilă să exprime mult mai multe, decât limba. Mimica şi gestul sunt inseparabile.

Poziţia (poza) ghidului. Poziţia corpului în timpul lucrului este un element important în

comportamentul său, indiferent de faptul, dacă el se află în picioare sau în poziţie aşezată în faţa

grupului. Poziţia trebuie să fie naturală, confortabilă şi relaxată. Poza ghidului – extravaganţa în

îmbrăcăminte şi în alte detalii ale aspectului exterior (mini-fustă, decolteu, o mulţime de

bijuterii, machiaj) nu trebuie să sustragă atenţia turiştilor sau să devină un obiect al observaţiilor

lor.

Astfel, cunoştinţele şi abilităţile ghidului, calităţile profesionale şi personale ale acestuia

sunt temelia succesului oricărui program excursionist, chiar şi în lipsa de abundenţă a obiectelor

turistice interesante, destinate prezentării.

Fig. 14.3. Ghidul în activitate în diferite perioade istorice

Page 94: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

94

CAPITOLUL 17

INSTITUIREA, APROBAREA ŞI ÎNREGISTRAREA

RUTELOR TURISTICE

Subiecte propuse:

17.1.Principii generale referitor la elaborarea rutei turistice

17.2.Omologarea rutei turistice

17.3.Înregistrarea rutei turistice

17.1. Principii generale referitor la elaborarea rutei turistice

Elaborarea un nou traseu turistic este necesar pentru a diversifica produsul turistic în

scopul de a menține permanent interesul clienților, pentru a se diferenția de la companii turistice

concurente. Nu este un secret faptul că excursiile interesante adesea sunt preluate de către

concurenți, folosind un lucru imens depus de autorii rutei turistice noi. Pentru a proteja drepturile

de autor și pentru a crea un traseu turistic de calitatea, Agenția turismului RM a elaborat

normele metodologice privind instituirea, aprobarea şi înregistrarea rutelor turistice în

conformitate cu 3 acte legislative:

1. Legea cu privire la organizarea şi desfăşurarea activităţii turistice în Republica

Moldova nr. 352, art. 6 lit. n).

2. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 338 din 19 mai 2014 cu privire la

aprobarea Strategiei de dezvoltare a turismului „Turism 2020”

3. Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia în anii 2014-2016.

Scopul Normelor metodologice este de a stabili cerințele și mecanismul privind

elaborarea, omologarea și înregistrarea rutelor turistice, precum și crearea Registrului rutelor

turistice omologate din Republica Moldova (în continuare – Registru).

Rutele turistice sunt elaborate de către ghizii de turism ori cu asistenţa nemijlocită a

acestora, din inițiativă proprie sau la solicitarea persoanelor fizice sau juridice.

La elaborarea rutelor vor fi respectate următoarele principii:

1) prezentarea veridică și obiectivă a informației privind obiectivele turistice;

2) respectarea normelor de protecție a patrimoniului cultural și a mediului înconjurător;

3) respectarea normelor de securitate a turiștilor pe parcursul rutei turistice;

4) respectarea principiilor de nedescriminare și incluziune socială.

La elaborarea rutelor trebuie respectate următoarele cerințe:

1) fiecare rută trebuie să conțină Fișa tehnică, pașapoartele obiectivelor incluse în rută și

textul de control al rutei;

Page 95: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

95

2) descrierea obiectivelor rutei să posede caracter narativ;

3) conținutul informației să fie accesibil publicului larg, evitând utilizarea abundentă a

terminologiilor de specialitate;

4) obiectivele incluse în rută să fie însoțite de imagini;

5) în rută să fie incluse doar unități de cazare clasificate;

6) la includerea posibilităților de alimentație se va da prioritate unităţilor de alimentaţie

care propun bucătăria tradițională (regională şi locală);

7) la elaborarea rutei se va lua în considerație posibilitatea valorificării potențialului

cultural: evenimente culturale (festivaluri, spectacole de dans şi muzică populară, de teatru

popular); ateliere de artizanat şi mică industrie locală; târguri sau tarabe de artizanat cu

posibilitatea de a procura suvenire şi obiecte de artizanat şi meşteşuguri locale etc.

Un element important al elaborării rutei turistice este Fișa tehnică a programului

excursionist, care trebuie sa conține următoarele elemente obligatorii:

1) denumirea rutei;

2) itinerarul;

3) tipul traseului: liniar, radial, circular;

4) tematica rutei (cultură, istorie, arheologie etc.);

5) lungimea rutei;

6) durata: se indică durata în timp (de la… până la… ore și min.), pentru fiecare obiectiv

inclus în rută și kilometrajul între obiective);

7) beneficiarii (grupurile-țintă);

8) scopul rutei (cunoașterea multiplelor culturi, care au existat în această zonă, a

aspectelor istorico-arheologice și de cult ale teritoriului, familiarizarea cu habitatul localnicilor:

tradiții și obiceiuri, artizanat și autenticitate etc.);

9) program / descrierea itinerarului include, la alegere: vizitarea muzeului, mănăstiri

rupestre, atelierelor meșterilor populari, cramei vinicole, drumeție, picnic în pădure, servicii de

alimentație, servicii de agrement, program folcloric, munci agricole etc.;

10) lista obiectivelor turistice incluse în rută;

11) complexitatea rutei (se va descrie nivelul de dificultate: mersul pe jos în km ca

exemplu 0,1 km sau 0,5 km de drumeție, relieful: deal, câmp, podgorie, pădure, iaz, râu,

coborâri, urcușuri etc.);

12) vestimentația recomandată: tipul de îmbrăcăminte sau încălțăminte, eventual

echipament special;

13) transport (se specifică tipul transportului: autocar, microbuz, automobil etc.);

14) localități de tranzit;

Page 96: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

96

15) posibilități de cazare (se indică denumirea, amplasarea și datele de contact: telefon,

web, e-mail-ul unităților de cazare din zonă, recomandate de autorii rutei);

16) posibilități de alimentaţie (se indică denumirea, amplasarea și datele de contact:

telefon, web, e-mail-ul unităților de alimentație din zonă, recomandate de autorii rutei);

17) posibilități de agrement (se indică tipurile de agrement recomandate de autori,

eventual cine le organizează și datele de contact ale organizatorilor);

18) centre de informare turistică;

19) schema rutei (prezentare grafică);

20) autorii.

Pentru obiectivele turistice incluse în rută este necesar să fie elaborat pașaport.

Paşaportul obiectivului turistic trebuie să conține obligatoriu următoarele componente:

1. denumirea completă a obiectivului turistic, conform actelor înregistrate oficial;

2. anul fondării;

3. tipologia – tipul obiectivului şi valoarea istorică (monument de istorie, arhitectură,

arheologie etc.; muzeu, rezervaţie naturală, culturală, peisajistică, științifică etc.);

4. amplasarea geografică (adresă, distanţa de la Chişinău și de la alte centre urbane

importante);

5. posibilități de acces (rutier, aerian, feroviar, acvatic);

6. date de contact: telefon, web, e-mail;

7. perioada de funcţionare pe parcursul anului şi programul de vizitare (dacă există);

8. taxa de vizitare (se indică intrare liberă sau cu plată);

9. fotografia (format 21 x 15 cm, hârtie 120 mg);

10. comentarii/note/ legende;

11. data elaborării pașaportului.

17.2. Omologarea rutei turistice

Rutele turistice sunt omologate şi înregistrate de către Agenția Turismului.

Pentru omologarea rutelor, Agenția Turismului creează, prin ordin, o Comisie de

omologare a rutelor turistice constituită, ca regula, din 7 membri, reprezentanţi ai Agenţiei

Turismului, Ministerului Culturii, Academiei de Științe și asociațiilor de specialitate.

La prima şedinţă este necesar de ales preşedintele Comisiei. La necesitate, este

desemnat un membru nou al Comisiei în baza propuneri entităţii de resort. Pentru schimbarea

susmneționată, Agenţia Turismului efectuează un ordin în termen de până la o lună de la data

apariție vacansiei.

Page 97: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

97

Pentru omologarea rutelor pot fi atrași reprezentanți ai autorităților publice locale și ai

instituțiilor de profil (cultură, istorie, arhitectură, arheologie, creație populară etc.). Cheltuielile

de transport pentru deplasarea Comisiei în teritoriu și pentru lucrările de secretariat sunt

suportate de către Agenția Turismului.

Pentru a omologa și înregistra ruta turistică, persoanele fizice sau juridice depun la

Agenţia Turismului dosarul rutei, care include:

1) cererea de înregistrare a rutei, conform anexei nr. 3 la prezentele Norme metodologice;

2) fişa tehnică a rutei;

3) pașapoartele obiectivelor turistice incluse în rută, însoțite de poze pe hârtie;

4) textul de control al rutei;

5) copiile actelor ce confirmă dreptul de autor asupra denumirii rutei (dacă dreptul de

autor este înregistrat oficial).

Agenţia Turismului, în termen de 30 zile lucrătoare de la data primirii setului complet de

documente, organizează convocarea Comisiei de omologare a rutelor turistice.

Comisia evaluează ruta în 2 etape:

Prima etapă conține:

a) evaluarea administrativă a dosarului rutei de către secretarul Comisiei și completarea

formularului de verificare a dosarului rutei (anexa nr. 4 la prezentele Norme metodologice);

b) transmiterea dosarului membrilor Comisiei pentru verificarea textului de control;

c) verificarea veridicității textului de control și elaborarea avizului Comisiei.

A doua etapă se desfășoară în perioada 1 mai - 30 septembrie. Această etapă conține

verificarea la fața locului a accesului la obiectivele turistice și amenajarea turistică a obiectivelor

incluse în rută.

În rezultatul evaluării rutei, Comisia adoptă decizia privind înregistrarea sau

neînregistrarea rutei turistice. Decizia Comisiei servește temei pentru emiterea ordinului de

înregistrare a rutei turistice. În baza deciziei Comisiei, Directorul general al Agenţiei Turismului

emite ordinul de înregistrare a rutei turistice în Registru.

În cazul deciziei de neînregistrare a rutei, Comisia argumentează decizia sa și indică căile

de înlăturare a neajunsurilor.

17.3. Înregistrarea rutei turistice

În termen de 7 zile lucrătoare de la data recepționării avizului Comisiei, Agenţia

Turismului emite ordinul respectiv, înscrie ruta vizată în Registru şi eliberează solicitantului

Certificat de înregistrare a rutei turistice.

Page 98: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

98

Termenul de valabilitate a înscrisului în Registru și a Certificatului de înregistrare a rutei

turistice este de 10 ani. După expirarea perioadei de valabilitate, înscrierile sunt radiate din

Registru. Persoana fizică sau juridică care a solicitat înregistrarea unei rute poate solicita

prelungirea termenului de valabilitate a înscrisului în Registru și eliberarea unui nou Certificat.

Solicitarea se efectuează printr-o cerere adresată Agenției Turismului, în care confirmă

actualitatea informației prezentate anterior.

În cazul modificării informației din rută, inclusiv a datelor de contact, persoana care a

solicitat înregistrarea rutei turistice înaintează în scris Agenției Turismului o cerere de rectificare

a informației. Agenția Turismului operează modificările în rută în termen de 10 zile din data

înregistrării cererii.

Solicitarea de înregistrare a unei rute care conține obiective turistice din rutele deja

înregistrate poate fi acceptată, dacă se respectă următoarele condiții minime:

1) ruta propusă spre înregistrare nu conține mai mult de 20% din obiectivele turistice ale

unei rute deja înregistrate;

2) ruta propusă spre înregistrare nu conține mai mult de 50% din localitățile de tranzit,

unitățile de cazare și unitățile de alimentare ale unei rute deja înregistrate.

Astfel, instituirea, aprobarea şi înregistrarea rutelor turistice se subordonează unor norme,

respectarea cărora favorizează formarea unor programe excursioniste, motivarea către călătorii,

sporesc fluxul de excursanți, tentați să cunoască obiecte turistice noi, în care s-a materializat

istoria meleagurilor natale.

Fig. 17.1.Muntele „Elefant” din Guilin (China)

Page 99: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

99

BIBLIOGRAFIE

1. Chiriac Alexandra, Luca Constantin. Manualul ghidului de turism. Bucureşti: “Gemma

Print”, 2002.

2. Cosciug C. Curs de prelegeri la disciplina „Teoria și practica activității excursioniste”

pentru studenții specialității 812.1. „Turism”. Chișinău: 2011

3. Draica Constantin. Ghid practic de turism internaţional şi intern. Bucureşti: Editura All

Beck, 1999.

4. Lupu Nicolae, Titan Emilia, Tigu Gabriela, Stanoiu Felicia. Lexicon de termeni turistici.

Bucureşti: “Oscar Print”, 2002.

5. Nistoreanu Puiu, Dinu Vasile, Nedelea Alexandru. Producţia şi comercializarea serviciilor

turistice. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică, 2004.

6. Александров Ţ.Н. Подготовка и проведение экскурсий: Методические

рекомендации. М.: ЦРИБ «Турист», 1974.

7. Алехина И. Имидж и Этикет в бизнесе. М.: 2005.

8. Бороздина A.В. Психология делового общения. М.: 2002.

9. Бурмистрова Н.Д. Требования к методической разработке экскурсии: Методические

рекомендации. М.: ЦРИБ «Турист», 1979.

10. Введенская Л.А., Павлова Л.Г. Культура и искусство речи: Современная риторика.

Ростов н/Д: Изд-во «Феникс», 1998.

11. Власова Т.И. , Данилова М. М., Шарухин А. П. Профессиональное и деловое

общение в сфере туризма. Санкт-Петербург: 2005.

12. Гецевич Н.А. Основы экскурсоведения: Учеб. пособие. Минск: Изд-во

«Университетское», 1988.

13. Дмитриев Э.Г. Особенности подготовки и проведения обзорных (многоплановых)

экскурсий. М.: ЦРИБ «Турист», 1975.

14. Долженко Г.П. История туризма в дореволюционной России и СССР. Ростов н/Д:

Изд-во Рост, ун-та, 1988.

15. Долженко Г.П. Экскурсионное дело. Москва-Ростов-н/Д: 2005.

16. Доценко Е.Л. Психология манипуляции. М.: 2000.

17. Дьякова Р.А., Емельянов Б.В., Пасечный П.С. Основы экскурсоведения: Учеб.

пособие. М.: Просвещение, 1985.

18. Емельянов Б.В. В помощь экскурсоводу. М.: Профиздат, 1976.

19. Емельянов Б.В. Основы экскурсоведения: Учеб. пособие. М.: ЦРИБ «Турист», 1985.

20. Емельянов Б.В. Профессиональное мастерство экскурсовода: Учеб. пособие. М.:

ЦРИБ «Турист», 1986.

21. Емельянов Б.В. Экскурсоведение. Учеб. пособие. М.: 2004.

22. Кузьмин Э.Л. Дипломатическое и деловое общение: правила игры. М.: 2005.

23. Малышев А.А. Методические рекомендации по использованию элементов

психологии в экскурсиях. М.: ЦРИБ «Турист», 1980.

24. Мчедлов М.П. , Филимонов Э.Г. Религиозный фактор в формировании экономики //

Вестник Российской академии наук, 1996. Т. 66. №9.

25. Орехов Д. Святые иконы России. СПб.: Изд. дом «Невский проспект», 2000.

26. Панкратов В.Н. Манипуляции в общении и их нейтрализация. М.: 2001.

27. Панкратов В.Н. Психотехнология управления людьми. М.: 2001.

Page 100: ORGANIZAREA EXCURSIILOR - usem.md · 1 Universitatea de Studii Europene din Moldova Alexandru GRIBINCEA, Cristina COSCIUG Corina GRIBINCEA ORGANIZAREA EXCURSIILOR ŞI TEHNICI DE GHIDAJ

100

28. Савина Н.В. Экскурсоведение: Учебно-практическое пособие. Минск: 2001.

29. Садохин А.П. Введение в теорию межкультурной коммуникации. М.: Высш. шк.,

2005.

30. Сичинава В.А. Экскурсионная работа: Пособие для учителей. М.: Просвещение,

1981.

31. Соломонов О. Искусство управлять людьми. М., 2005.

32. Тарзавина А.В. Городская обзорная экскурсия: Методические рекомендации. М.:

ЦРИБ «Турист», 1975.

33. Форсайт П. Успешные переговоры. М.: 2004.

34. Холопова Т.И., Каменская Е.Н. Психология и этика делового общения. Ростов на

Дону: 2004.

35. Христов Т.Т. Религиозный туризм. М.: «Академия», 2005.

36. Чернихова Е.Я. Учебные экскурсии по географии. М.: Просвещение, 1980.

37. Norme Metodologice privind instituirea, aprobarea şi înregistrarea rutelor turistice,

adoptate prin Ordinul Agenţiei Turismului nr.11 din 30.04.2015