Străjer în calea furtunilor

ZIUA EROILOR

Din cuprins:

România, vector generatorde securitate şi stabilitate

Înălţarea Domnului, Ziua Eroilor

Vă mulţumesc pentru onoareade a fi numit erou !

Luptător erou şi artistPoetul Ioan Grosaru

Ziua Veteranilor de Război

Gl. lt. dr. Florian PinţăCea mai mare realizare

Ziua cea mare a trecerii în ,,Armata de Rezervă”

Coloanele permanenţei135 de ani de existenţă a armeitransmisiuni

Magazin al Fundaţiei “Mareşal Alexandru Averescu”

Anul II, nr. 3, iunie 2008

http://www.jointophq.ro

Cadran militar buzoian

www.jointophq.ro

Buzău, Str. Independenţei nr. 24

Tel. 0238.717.113www.jointophq.ro

Revistă editată de Fundaţia “MareşalAlexandru Averescu”, Buzău.

COLECTIVUL DE REDACŢIERedacţiaDirector : gl. bg. Dan Ghica-RaduRedactor-şef: col. dr. Mircea TănaseManager IT: lt. col. Cristian SerescuDepartament manageriat:Col. (r) dr. Mihai GoiaDepartament economie:Lt.-col. (r) Gherghina GaborăDepartament difuzare:Mr. Aurel DavidDepartament imagine:Mr. Romeo FeraruManager proiecte:Lt.col. Constantin Dinu

Tipar:

ISSN: 1843-4045

Cei interesaţi de publicitate în paginilerevistei îi rugăm să ne contacteze..Responsabilitatea pentru conţinutulmaterialelor publicate aparţine exclusivautorilor, conform art. 205-206 Codpenal. Reproducerea textelor şi fotografiilor este permisă numai în condiţiile prevăzute de lege.Manuscrisele nu se înapoiază.

Revista pune la dispoziţia celor intere-saţi spaţii de publicitate.

Numărul curent al revistei se găseşte pesite-ul fundaţiei, în format pdf.

Revista se difuzează la toate structurile militare din judeţul Buzău, la asociaţiile şi fundaţiilemilitare locale, precum şi la instituţiile civile interesate de conţinutul său.

Sumar

Editorial: Ziua Eroilor (3)

România, vector generator de securitate şi stabilitate (4)

- EVENIMENT -

Înălţarea Domnului, Ziua Eroilor (8)

Vă mulţumesc pentru onoarea de a fi numit erou ! (10)

Luptător erou şi artistPoetul Ioan Grosaru (11)

Ziua Veteranilor de Război (14)

General-locotenent dr. Florian PinţăCea mai mare realizare (16)

Ziua cea mare a trecerii în ,,Armata de Rezervă” (19)

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere18 ani de fiinţare (22)

Coloanele permanenţei135 de ani de existenţă a armei transmisiuni (23)

- TEORIE ŞI ŞTIINŢĂ MILITARĂ -

Strategia de securitate Naţională a României şi gestionarea diferenţelorsocio-strategice (25)

Zona extinsă a Mării Negre şi provocările noului mediu internaţional desecuritate (28)

- UNITĂŢILE GARNIZOANEI -

Centrul Militar Judeţean Buzău (33)

Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene “Traian Vuia“Ştiinţă, onoare, curaj (36)

Batalionul 3 Construcţii (38)

Batalionul 60 Paraşutişti (40)

Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii SpecialePe traiectoria istoriei (42)

Batalionul 200 Stat Major şi DeservireNecesitate, sprijin, performanţă, rezultate (44)

- CULTURĂ -

Arhivele şi cercetarea istorică (45)

Cu crucea în mână şi cu credinţa în suflet pe linia frontuluiParticiparea preoţilor militari buzoieni în cel de al doilea război mondial (49)

Evoluţia şcolii aripilor româneşti de la Ziliştea-Boboc, BuzăuPe coordonatele artei militare aeronautice (51)

Portul Mizil şi regimentul pierdut (53)

Mari artişti buzoieni - pictorul Gheorghe CiobanuCreator de stil (58)

3

editorial

Ziua EroilorEroii n-au mai apucat să plângăS-au închinat cu mâna stângăÎn dreapta-şi ţineau dragostea de ţarăAu apucat doar să se închine şi să moară.

Nu m-am îngrijorat niciodată, participând la diferite manifestări cu caracter omagial, evocator, că voi asista lasituaţii în care versuri ca cele de mai sus vor „produce” în sufletele sau atitudinile audienţei alte sentimentedecât compasiune, respect şi consideraţie faţă de cei care s-au jertfit în slujba patriei, indiferent de circum-stanţele care au determinat actele lor de eroism. Cu atât mai puţin atunci când participanţii se aflau într-uncadru oficial unde trebuiau, mai mult sau mai puţin obligaţi de împrejurări, să respecte un protocol specific şisă adopte o anumită atitudine.

In cazul acţiunilor informale, însă, mi-am făcut întotdeauna griji, mai ales că am constatat că în astfel de situaţiiapar indivizi care, considerându-se „liberi” de orice constrângere socio-comportamentală se manifestă aşa cumle dictează propria conştiinţă, în cele mai dese situaţii contrar aşteptărilor!

Sunt intrigat, de aceea, de faptul că o manifestare copleşitoare prin semnificaţia ei, cum este aniversarea ZileiEroilor, este pe punctul să alunece în desuetudine.

Să fie, oare, tributul anilor grei de comunism care au schimonosit şi au scos în afara credibilităţii Eroismul pro-priu-zis, reuşind din plin să-l reducă la dimensiunile unui cuvânt? Sau, deloc mai puţin credibil, consecinţelenecontrolate ale fenomenului educaţional din anii tinerei noastre democraţii care au impus valenţe diferite, u-neori contradictorii, asupra noţiunii de patriotism?!

Răspunsul nu va putea fi dat într-o pagină de editorial, dar efectul este cel pe care, probabil, îl percepem cutoţii - o doză consistentă de blazare emoţională a unora dintre semenii noştri, vis-a-vis de această sărbătoarenaţională.

Nu intenţionez câtuşi de puţin să mă erijez într-un ilustrator pesimist al timpurilor prezente, un acuzator radical,în tonuri de negru şi gri, al acestora. Vreau mai degrabă să atrag atenţia asupra şanselor reale pe care le aueroii, de a dăinui în conştiinţa generaţiilor viitoare în această stare de fapt.

Iar aceste şanse trebuie să existe! Mai ales că, în tradiţia majorităţii popoarelor, ziua dedicată eroilor este o Zia Amintirilor, a comemorărilor şi a recunoştinţei purtate acestora, astfel ca, gândurile şi sentimentele transmisemai departe copiilor şi nepoţilor să dăinuie peste timp.

Nu sunt de acord cu afirmaţiile unei jurnaliste care, făcând referire la tarele societăţii româneşti actuale, scriaacum câţiva ani că „letargia nu naşte eroi”. Întâi de toate pentru că noi, românii, ca popor, nu suntem letargici.Apoi, pentru că în această perioadă am asistat la adevărate lecţii de eroism, născute din sublimul existenţeinoastre cotidiene.

Toţi cei care şi-au jertfit viaţa în teatrele de operaţii din afara graniţelor ţării, în misiuni internaţionale, sunt in-dubitabil Eroii zilelor noastre, zămisliţi din curaj şi altruism. În pofida unor voci pe care din lipsă de consideraţienu mă străduiesc să le calific, şi care tind să diminueze sacrificiul lor, ei sunt eroi, eroii noştri, ai marii familii aArmatei României şi ai naţiunii române.

De aceea, Armata, chiar dacă trece printr-un proces de transformare fără precedent, anevoios şi de durată, maiales în planul formării şi afirmării conştiinţei generaţiei tinere, are obligaţia să susţină prin fapte semnificaţiaacestei zile, menită să ne menţină identitatea şi să ne fortifice ca naţie şi popor.

Glorie şi recunoştinţă veşnică eroilor neamului! Aşa să ne ajute Dumnezeu!

General-locotenent (r) dr. Florian Pinţă

Mediul actual de securitate estecaracterizat de un ridicat grad de in-stabilitate şi imprevizibilitate, demanifestarea unor noi riscuri şiameninţări, mai ales a celor cu ca-racter asimetric, de redefinirea re-laţiilor dintre marile puteri, precum şide creşterea libertăţii de acţiune aactorilor regionali statali şi non-statali. Provocările viitorului în do-meniul apărării şi securităţii sunt totmai diversificate, de la lupta împo-triva ameninţărilor teroriste la insta-bilitatea statelor din vecinătateaapropiată, proliferarea armelor dedistrugere în masă şi alte riscuri denatură internă şi externă, toatenecesitând consolidarea tuturor in-stituţiilor şi resurselor disponibilepentru o acţiune eficientă şi unitarăîn plan internaţional. Diversitatea şicomplexitatea ameninţărilor vor pro-duce schimbări în natura conflictelorviitoare şi vor solicita permanenteadaptări ale forţelor, conceptelor şicapabilităţilor pentru combatereaacestora.

Modificările produse în mediul desecuritate după aderarea Românieila NATO, ca urmare a evoluţieiriscurilor asimetrice în zona de in-teres, au determinat regândirea con-tribuţiei Armatei la îndeplinireaobiectivelor politicii de apărare,acestea constând în asigurareaunor capacităţi militare întrunite,echilibrate şi rapid dislocabile, capa-bile să combată ameninţări clasiceşi asimetrice, pentru menţinerea in-tegrităţii teritoriale, păstrarea unităţii,suveranităţii şi independenţei statu-lui român, consolidarea statutului demembru NATO.

Armata României trebuie să inte-

4

Articol de fond

România - vector generator de securitateşi stabilitate

Foto: plt.maj. Valentin Ciobârcă

www.jointophq.ro

greze cerinţele invocate prin inter-mediul procesului de transformare,elaborând strategii care să conducăla modernizarea şi adaptareaforţelor, în context cu cerinţele expri-mate de Alianţă. Pregătirea unorforţe cu un pronunţat caracter expe-diţionar, instruite să acţioneze înmediu ostil, în grupări multinaţionaleşi întrunite, capabile să se susţină înteatrele de operaţii şi să-şi asigureprotecţia, reprezintă nu numai undeziderat specific Alianţei, ci o nece-sitate prioritară în dezvoltarea puteriiarmate. Mobilitatea şi flexibilitateade a se adapta rapid la schimbări,interoperabilitatea cu alte forţe, pre-cum şi capacitatea de a interacţionacu autorităţile civile, organizaţiile in-ternaţionale sau alte agenţii careacţionează în teatru, le pot creaavantajele de care au nevoie pentruîndeplinirea mandatului acordat.

Obiectivele operaţiilor întrunitemultinaţionale sunt subordonatescopurilor politice şi sunt influenţatede conceptele şi exigenţele lumii ci-vilizate privind drepturile omului şiformele de guvernare democratică.Ele vizează soluţii umanitare şipolitice stabile, în conformitate cu

Declaraţia Drepturilor Omului şi in-teresele majore ale Comunităţii In-ternaţionale.

În concordanţă cu obiectivele depolitică externă şi aranjamentele in-ternaţionale asumate, Armata Ro-mâniei trebuie să fie capabilă săpregătească, desfăşoare şi susţinăparticiparea unor forţe la operaţii depace, în scopul soluţionării situaţiilorde criză care afectează intereselenaţionale şi ale comunităţii inter-naţionale. În cazul unei agresiunimilitare împotriva României, cât şiîmpotriva unui stat partener, aliatsau a unui grup de state faţă de carestatul român şi-a asumat obligaţii desprijin, Armata României trebuie săfie în măsură să participe la operaţiicomune cu caracter multinaţional.

Participarea României la operaţiimultinaţionale vizează:

• sprijinul comunităţii inter-naţionale în asigurarea păcii şi se-curităţii în lume;

• afirmarea rolului României degenerator de securitate şi stabilitate;

• dezvoltarea şi diversificareacooperării cu toate statele;

• instruirea şi pregătirea unităţilorşi efectivelor participante, corespun-

zător particularităţilor mediului inter-naţional şi al modului de acţiune înzonele reale de conflict şi război;

• realizarea criteriilor de standar-dizare şi interoperabilitate cu ar-matele ţărilor membre NATO.

Prezenţa contingentelor militareromâneşti în misiuni internaţionaledesfăşurate pe trei continente, an-gajarea de structuri militare în teatrelede operaţii din Irak şi Afganistan şide subunităţi în misiunile din Balcaniconstituie o experienţă acumulatăcare contribuie la construcţia apărăriieuroatlantice.

În momentul de faţă, angajareaArmatei României în principalelezone de conflict de pe glob a atinscote foarte ridicate şi reprezintă unefort substanţial raportat la resurseleumane, materiale şi financiare decare dispunem. Armata Românieiparticipă cu forţe şi mijloace la ope-raţii conduse de NATO, UE, ONUsau operaţii de tip coaliţie în teatrelede operaţii din Balcani, Afganistan,Irak şi Africa. În acelaşi timp, ArmataRomâniei este angajată în iniţiativede cooperare regională şi globală,care au avut sau au ca obiectivmajor constituirea unor unităţi multi-

5

Foto: plt.maj. Valentin Ciobârcă

naţionale sau a unor rezerve deforţe destinate participării la operaţiiîn sprijinul păcii.

Cooptarea Armatei României încadrul Forţei de Pace din Afganistana reprezentat o recunoaştere atât apoziţiei României faţă de flagelulterorismului contemporan, cât şi oconfirmare a încrederii pe careAlianţa o are în profesionalismul mi-litarilor români.

În anul 2008, România are des-făşurate în diferite zone de pe globcontingente însumând aproximativ1200 de militari, angajaţi în misiunicomplexe.

În Afganistan, un batalion de ma-nevră execută misiuni în cadrul ope-raţiei în sprijinul păcii sub comandăNATO - ,,ISAF”, având ca principalesarcini interzicerea infiltrării forţelorinsurgente în provincia Zabul şi spri-jirea autorităţilor locale pentru apli-carea Programului de Pace alGuvernului Afgan.

În cadrul misiunii ,,ENDURINGFREEDOM” - operaţie în sprijinulpăcii de tip COALIŢIE, România par-ticipă cu Detaşamentul ANA TRAINING,având ca sarcină principală instru-irea şi asigurarea de asistenţă mili-tară unor subunităţi ale armateinaţionale afgane.

În Irak, România contribuie la mi-siunea ,, IRAQI FREEDOM” - opera-ţie în sprijinul păcii de tip COALIŢIE,cu un Batalionul de Infanterie. Mili-tarii acestui batalion asigură paza şisecuritatea podului strategic pestefluviul Eufrat, desfăşoară acţiuni depatrulare în zona de responsabilitateşi instruiesc militarii Forţelor de Se-curitate Irakiene. Acţiunile de coope-rare civili-militari evidenţiază impli-carea noastră în efortul general dereconstrucţie a Irakului. Dhi Qar,provincia în care acţionează batal-ionul românesc, este, la ora actuală,pe primul loc în dezvoltarea şi fi-nalizarea proiectelor de recon-strucţie la nivel local, care apropiecomunităţile locale şi forţele CoaliţieiMultinaţionale. Nu doar distribuireade ajutoare umanitare readuce zâm-betul pe chipurile copiilor irakieni, cişi reconstruirea şcolilor, a instalaţii-lor de purificare a apei şi a infra-structurii. Putem afirma că militariiromâni au un merit deosebit în re-alizarea acestor proiecte, fapt re-cunoscut de toţi partenerii noştri deCoaliţie. Liderii comunităţilor locale

din zona de responsabilitate îiprimesc cu căldură, acasă la ei, pereprezentanţii Armatei române şioricine ar avea posibilitatea să vor-bească cu ei, s-ar convinge că aceş-tia au doar cuvinte de laudă laadresa militarilor noştri. Apreciereapopulaţiei locale este un semn cămunca lor nu trece neobservată.

Prezenţa trupelor româneşti înspaţiul ex-iugoslav este de natură săsublinieze rolul strategic de factor desecuritate şi stabilitate al Românieiîn zonă, fiind practic singura ţarăcare participă la toate misiunile însprijinul păcii din Regiunea Bal-canică, considerată dintotdeauna,,butoiul cu pulbere" al Europei.

Un pluton de Poliţie Militară par-ticipă în Bosnia – Herţegovina la mi-siunea ,,,ALTHEA” - operaţie însprijinul păcii sub comanda UE,având ca sarcini asigurarea pro-tecţiei forţelor coaliţiei şi controlulmulţimilor în aria de responsabilitate.

În Kosovo, o zonă marcată de pu-ternice frământări în ultima perioa-dă, România participă un detaşa-ment de nivel companie de infan-terie. În cadrul operaţiei ,,KFOR” –operaţie în sprijinul păcii sub co-manda NATO, militarii români exe-cută misiuni de observare, patrulareîn aria de responsabilitate, activităţilogistice şi acţiuni de control al traficului.

Conducerea operaţională a tuturorcontingentelor naţionale dislocate înteatrele de operaţii se exercită prinComandamentul Operaţional Întrunit„Mareşal Alexandru Averescu” -Buzău. Aceasta cuprinde activităţi şimăsuri de planificare, organizare şicoordonare ce constau în: evalu-area nivelului de pregătire în vede-rea îndeplinirii misiunilor specificedin teatrul de operaţii; planificarea,organizarea şi executarea trans-portului în şi din teatrele de operaţii;soluţionarea problemelor apărute petimpul misiunii; monitorizarea re-spectării normelor de drept inter-naţional, a prevederilor înţelegerilortehnice la care România este parte,a procedurilor şi standardelor opera-ţionale naţionale şi ale fiecărei misi-uni în parte.

Prin urmare, Comandamentul O-peraţional Întrunit „Mareşal Alexan-dru Averescu” asigură conducereaoperaţională asupra contingentelornaţionale participante la misiuni înafara teritoriului statului român, de la

evaluarea lor în vederea introduceriiîn teatru de operaţii şi până ter-minarea operaţiilor externe.

Totodată, acest comandamentasigură monitorizarea participării cupersonal din Armata României în co-mandamente multinaţionale consti-tuite pentru conducerea misiunilorNATO, UE, coaliţiilor ad-hoc, iniţia-tivelor de cooperare regională şi cuofiţeri de legătură, observatori mili-tari şi monitori de frontieră în cadrulmisiunilor ONU şi OSCE. De aseme-nea, un aspect important îl repre-zintă faptul că această structură or-ganizează şi execută repatriereamilitarilor răniţi sau decedaţi pe tim-pul îndeplinirii misiunilor, înainteazăStatului Major General propuneripentru decorarea personalului cares-a distins în misiune şi organizeazăfestivitatea de conferire. La înapo-ierea efectivelor din teatrele de ope-raţii, Comandamentul OperaţionalÎntrunit „Mareşal Alexandru Averescu”transferă autoritatea asupra aces-tora către şeful categoriei de forţecare a pus la dispoziţie pachetul deforţe.

Participarea la asemenea operaţiia permis statului român să-şi mo-deleze conduita, în funcţie de con-junctura externă, astfel încât să-şicâştige şi să-şi menţină statutul deactor credibil şi furnizor de securi-tate în sistemul internaţional. Politicapragmatică şi reforma în domeniulmilitar, adecvate noii ecuaţii de inte-grare şi securitate euroatlantică, auasigurat valorificarea şi probareapotenţialului militar, prin angajarea şiparticiparea la operaţii în sprijinulpăcii şi de asistenţă umanitară îndiferite părţi ale lumii.

Linia de demarcaţie a noilor in-terese strategice a constituit-o anul1994, anul semnării Parteneriatuluipentru Pace, care a marcat desprin-derea de vechiul construct de secu-ritate, strategic şi militar, devenitdeja revolut.

De atunci, România şi armata şi-au adecvat treptat politicile, orien-tându-se fără echivoc pe caleavalorilor şi reformelor care au des-chis drumul spre NATO şi UE, înscopul participării active la con-strucţia noii arhitecturi de securitatea lumii contemporane. Conştien-tizând rolul operaţiilor în sprijinulpăcii, în cadrul noului context de se-curitate, precum şi eforturile comu-

6 www.jointophq.ro

Articol de fond

nităţii internaţionale pentru stingereaşi gestionarea focarelor de conflict,România şi-a stabilit ca una dintrepriorităţile fundamentale ale politiciimilitare externe, participarea încadrul forţelor multinaţionale desti-nate pentru asemenea operaţii, con-form Cartei ONU sau rezoluţiiloraltor organizaţii cu vocaţie inter-naţională şi regională recunoscută.Situaţia prezentată cu privire la misi-unile în sprijinul păcii, în care ArmataRomâniei este angajată, evidenţiazăacest lucru.

Din punct de vedere militar, partici-parea la aceste operaţii este apreci-ată ca o etapă strategică indispen-sabilă în procesul pregătirii pentruintegrarea deplină în structurile eu-roatlantice, constituind un instru-ment al pregătirii forţelor şi un vectoresenţial care să evidenţieze capabi-lităţile şi disponibilităţile de interope-rabilitate ale Armatei. România, caţară membră a Alianţei Nord-Atlantice ademarat un proces de transformarefundamentală a structurii de forţeavând ca scop adaptarea ArmateiRomâniei la mediul actual şi viitor.Se înscriu, în acest context, nunumai măsurile legislative şi abor-dările doctrinare privind procesul deinstruire, planificare şi înzestrareconform standardelor NATO, de-marate şi implementate în armată, cişi mutaţiile în gândire şi acţiune, fără

de care integrarea în procesul decomandă şi control, în ciclul de-cizional şi de acţiune de tip NATO,nu ar fi fost posibilă.

Un alt element de ordin strategic îlconstituie faptul că aplicarea stan-dardelor operaţionale NATO, într-oprimă etapă, numai în unităţile par-ticipante la aceste misiuni, a permisidentificarea căilor şi modalităţiloreficiente de implementare a aces-tora la nivelul întregii armate, asigu-rându-se astfel „vocabularul“ militarşi operaţional comun, necesar pen-tru eficientizarea relaţiilor funcţionaleîn cadrul structurilor militare multi-naţionale. Participarea la misiunileîn sprijinul păcii a furnizat, de ase-menea, elemente importante privindmecanismele necesare pentru ges-tionarea unor situaţii de criză, orien-tări pragmatice şi de experienţă înpregătirea şi angajarea forţelor, ge-nerând planuri operaţionale viabileşi eficiente.

Capabilităţile şi deprinderile per-sonalului militar român, dobânditeodată cu participarea la asemeneamisiuni, au constituit baza ridicăriinivelului de profesionalism necesarpentru planificarea şi ducerea acţiu-nilor militare într-un cadru multi-naţional, în condiţii diferite de ordingeopolitic, de relief şi climă, detradiţie şi civilizaţie, aspect deosebitde semnificativ al participării

României la efortul de apărare colec-tivă în cadrul Alianţei Nord Atlanticeşi la construcţia dimensiunii militarea Uniunii Europene. Valoarea corpu-lui de cadre militare şi capabilităţilorprobate ale întregului personal auîntrunit aprecierea unanimă a facto-rilor de decizie din ţările membreNATO, precum şi a personalităţilormilitare, care consideră ArmataRomâniei ca un partener credibil şide nădejde, pe care se poate contaoricând în alcătuirea forţei multi-naţionale participante la astfel demisiuni.

Disponibilitatea manifestată deRomânia pentru angajarea în ase-menea operaţii menţine, totodată,conectarea permanentă a comanda-mentelor şi unităţilor la evoluţiile„fierbinţi“ din anumite zone ale glo-bului, ceea ce generează preocupăride studiu, analiză, pregătire şi con-ceperea aplicaţiilor şi antrenamen-telor de stat major din aceastăperspectivă.

Putem aprecia că, în perioada pecare o parcurgem, cu provocări totmai diverse, este foarte dificil pentruun stat să mai rămână în expecta-tivă ca un simplu spectator. Răspun-sul la aceste provocări trebuie să fieunul categoric şi determinant, iar Ar-mata României trebuie să fie partea acestui răspuns.

Căpitan Tudorel Popa

7

Foto: plt.maj. Valentin Ciobârcă

8 www.jointophq.ro

Eveniment

SărbătoareNaţională a poporuluiromân

Începând din 1920,comemorarea eroilor căzutiîn război - Ziua Eroilor - se or-ganiza în fiecare an, de ZiuaÎnălţării Domnului, la 40 dezile după Sfintele Paşti, îngeneral în luna mai, "cândfloarea este mai bogată", aşacum preciza decretul din 4mai 1920. Toate actele nor-mative ulterioare, până înanul 1948, au menţinutprevederea sărbătoririi ZileiEroilor în Ziua Înălţării Dom-nului şi au acordat acesteizile statut de sărbătoatrenaţională.

Legiferarea acestei come-morări a fost determinată atâtde tradiţia creştină, propriepoporului român, cât şi deprevederile unor articole aleTratatului de pace de la Ver-sailles care, printre altele,impuneau naţiunilor foste be-ligerante întreţinerea mor-mintelor tuturor ostaşilorîngropaţi pe teritoriile statelorrespective.

Ziua Eroilor era sărbătorităatât pe teritoriul ţării, cât şi înstrăinătate de autorităţileromâne, în mod demn, prinorganizări de Te-Deum-uri,procesiuni şi serbări cu unînalt caracter naţional şi patri-otic, la care participau toateinstituţiile de stat şi particu-lare, fără deosebire de religiesau etnie.

Programul festivităţilor erapropus de societatea "Mor-mintele eroilor căzuţi înrăzboi" - din 1927 denumităsocietatea "Cultul Eroilor"- încolaborare cu autorităţile lo-cale şi aprobat chiar de Con-siliul de Miniştri.

În anii dintre cele douărăzboaie mondiale, pentrucinstirea celor căzuţi şicomemorarea glorioaselor

Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh. Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inimavoastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Măşi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şizicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând debucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dato bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintealor. Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încăîmpreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mineîn Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea ca săpriceapă Scripturile. Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimeascăHristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi. Şi să se propovăduiască în numeleSău pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de laIerusalim. Voi sunteţi martorii acestora. Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţaTatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere desus. Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvân-tat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei,închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toatăvremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.

Înălţarea Domnului Hristos, legată inseparabil de Sfânta Înviere sunt cei doistâlpi pe care se zideşte eterna sa dumnezeire şi credinţa mântuirii noastre.E praznicul spiritualităţii pure şi absolute a creştinătăţii îndumnezeite prin viaţaexemplară a Fiului Omului, care se Înalţă la ceruri pentru a sta de-a dreaptaTatălui.

De pe culmile absolutului religios, semnificaţia triumfului permanent al ide-alului creştin se coboară lin în valea relativităţii, pe plaiurile scumpe ale pămân-tului nostru şi se întegrează perfect şi total în istoria naţională ca zi a eroilor.

Ce tainică şi fericită înrudire de sublim şi de răscolitoare momente! În timpce Înălţarea la cer a Domnului încoronează opera de izbăvire şi mântuire câşti-gată de Mântuitorul lumii, cu infinite lupte, renunţări şi jertfe trecute dincolo debariera morţii, ziua şi cultul eroilor simbolizează culmea măririi, a luminii, ajertfei şi a gloriei la care s-au ridicat, peste veacuri, aleşii neamului, ca săaducă întregirea, dezrobirea, pacea şi libertatea după care am însetat deveacuri.

Mai presus de toate, neamul nostru o dată cu Înălţarea Domnului îşi ser-bează istoria eroismului său legendar personificat prin eroi. Este istoria sufle-tului românesc împodobit cu bogate realizări ale virtuţilor de bărbăţie şi vitejiestrăbună prin care s-a clădit viaţa României de azi şi se plămădeşte Româniade mâine.

De aceea toţi cei buni la inimă, iubitori de neam, se adună şi se vor adunacât va fi lumea, în jurul sfintelor morminte ale marilor noştri înaintaşi, ca să iatărie de credinţă, de luptă şi de biruinţă. Orice popor îşi reazimă fiinţa pemorminte de eroi şi îşi toarce istoria din caierul jertfei acelora, care în clipe degrea încercare au o mare putere de dăruire şi sacrificiu.

În ceasurile grele şi hotărâtoare, la Posada, Rovine, Chilia, Podul Înalt,Călugăreni, Plevna, Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti, Odesa, Timişoara, Bucureştietc. ei au înţeles că viaţa noastră nu trebuie să se măsoare cu lungimea anilor,cu bogăţia plăcerilor, cu umilinţă şi robie, ci cu puterea de muncă, cu luptă, cujertfă, cu eroismul, cu dragostea şi cu afirmarea idealului ce trebuie slujit.

Înălţarea Domnului,Ziua Eroilor

9

acte de eroism naţional, s-auconstruit monumente şi plăcicomemorative, în aproapetoate localităţile ţării, iar înBucureşti s-a construit un e-dificiu comemorativ alrăzboiului de întregire naţion-ală - MORMÂNTUL OS-TAŞULUI NECUNOSCUT -inaugurat în luna mai a anului1923.

Manifestările dedicate ZileiEroilor nu reprezentau numaiîndeplinirea unei îndatoriri depietate şi recunoştinţă faţă decei căzuţi, ci şi de concen-trare a acestor pilde în locuride onoare, cu valoare educa-tivă pentru tânăra generaţie.

Prin Decretul nr. 71/1948,Ziua Eroilor a fost stabilităpentru data de 9 mai, ab-rogându-se astfel prevederileanterioare care stabiliseră caZiua Eroilor să fie sărbătorităîn Ziua Înălţării Domnului.

Decretul nr. 117/1975 pri-vind regimul mormintelor şioperelor comemorative a pre-luat reglementarea careprevedea sărbătorirea ZileiEroilor în data de 9 mai "con-comitent cu sărbătorirea in-dependenţei de stat aRomâniei şi a victoriei asuprafascismului".

Revenirea la tradiţia sărbă-toririi Zilei Eroilor în ZiuaÎnălţării Domnului s-a re-alizat în anul 1995 prinadoptarea Legii nr. 48 privindproclamarea Zilei Eroilor.Art.1 al acestei legi prevedea:"Se proclamă Ziua Eroilor,sărbătoare naţională apoporului român, cea de-apatruzecea zi de la SfintelePaşti - Ziua Înălţării DomnuluiIisus Hristos -, potrivit tadiţieiromâneşti".

Prin adoptarea Legii nr.379/2003 privind regimulmormintelor şi operelorcomemorative de război afost abrogată Legea nr.48/1995, dar data sărbătoririiZilei Eroilor a rămas ne-schimbată, fiind stabilită prinprevederile art. 39 al nouluiact normativ tot în ZiuaÎnălţării Domnului Iisus Hristos.

Redacţia.

Suntem convinşi că visul milenar înfăptuit prin ei, ne cheamă să apreciemspiritul lor de sacrificiu şi să ne apropiem cu sfinţenie, ca să luăm tărie de cred-inţă, de luptă, de jertfă şi de biruinţă.

Căci prin ei, prin jertfa lor se face un punct de întâlnire cu istoria neamuluişi cu oamenii şi în acelaşi timp jertfa lor constituie semnul vizibil al faptului căviaţa noastră devine o cruce şi o înviere, un punct de întâlnire, sprijinit dedragoste şi nădejde fără de care sufletul nostru ar fi sărac şi pustiu, lipsit defirul ce îl leagă de istoria şi credinţa întregului neam.

În fiinţa lor se află nişte comori sfinte, truda şi jertfa înaintaşilor din care sehrăneşte neîntrerupt prezentul şi viitorul nostru.

În ei stă, într-o exprimabilă legătură, ceea ce este vremelnic cu ceea ce esteetern în făptura omului. Ei formează cartea de dăinuire a neamului din care aurăsărit veac după veac în vatra zămislirii lui. Sunt brazde adânci în istoria nea-mului din care au răsărit idealuri şi împliniri măreţe - jertfa lor a fost motivatăde faptul că cine luptă pentru dreptate, cinste, libertate luptă pentru Dum-nezeu, apără familia, moşia, cultura, limba, legea, neamul.

Ei sunt născuţi din credinţa, hărnicia, truda şi jertfa poporului. Ei au crezutîn fiinţa neamului, pe altarul căruia au adus cea mai sublimă jertfă: Viaţa!Graiul pământului românesc din adâncuri şi pe o arie tot mai întinsă dă mărturiisfinte despre adevăraţii lui stăpâni, care l-au lucrat cu sudoarea frunţii lor şi aupecetluit dreptul asupra lui şi Libertăţii cu sângele de eroi şi martiri. Din jertfalor, în ceasurile noastre de îndoială, ne vin îndemnuri, mustrări şi sfaturi, ca săpricepem ce este viaţa şi scopul unui sublim ideal.

Ei s-au jertfit pentru idealuri atât de înălţătoare cum sunt acelea pe care lereprezintă Sfânta Cruce şi tricolorul naţional. Pilda lor de slujire necondiţionatăşi jertfa neprecupeţită pe altarul pământului strămoşesc, ne dau în aceste mo-mente statornicia şi viitorul ţării şi ne asigură biruinţa pe care o dorim.

E lung, nesfârşit de lung pomelnicul de eroi şi martiri ai neamului românesc.Ei îşi dorm somnul în nădejdea învierii alături de strămoşii şi părinţii noştri şilasă ca pe osemintele lor de jertfă să se ridice măreţul edificiu: România! Pen-tru aceasta Ziua Eroilor, care se sărbătoreşte în această zi sfântă, sim-bolizează culmea jertfei, a bucuriei şi gloriei la care s-au ridicat peste veacuri,aleşii neamului, ca să ne aducă întregirea, dezrobirea, pacea şi libertatea dupăcare am însetat! Dintre atâtea zile de reculegere, Ziua Eroilor este şi una dincele mai sfinte sărbători care ne poate da prilej de aducere aminte, căci prinjertfa lor au devenit pentru noi toţi un adânc legământ sufletesc şi înălţare.

Să ne unim ca un snop de grâu - pentru a simţi şi împlini datoria noastrăfaţă de noi şi de neamul nostru. Să preţuim valorile neamului şi să le cultivămcu grijă şi să le punem în practică prin fapte bune, care se cer acum mai multca oricând.

Eroii reprezintă jertfa de veacuri a unui neam! Dar nu-i de ajuns numai să neaducem aminte de ei cu respect şi recunoştinţă! În această sfântă zi, ei cer dela noi să ne schimbăm firea prin înnoirea minţii, schimbarea mentalităţii, şi orecâştigare a gândirii sfinte care să ne ducă spre o renaştere, o reînnoire a su-fletelor noastre în a deveni mai buni, mai cinstiţi, mai muncitori, plini deînţelegere şi dăruire.

În a ne contopi cu sufletul, viaţa, durerile şi nevoile întregului popor. Se vorbeşte de o lume nouă! Duhul eroilor vrea de la această lume o slujire

nouă, un ideal nou de viaţă plin de demnitate, de muncă cinstită, iubire, dejertfă şi istorie. Să căutăm a ne ridica cu viaţa şi faptele noastre la înălţimeaVirtuţilor lor.

Ei nu se jelesc, ei cer să fie urmaţi pe calea muncii, a faptelor şi a idealuluide lumină din care să răsară pentru noi toţi o viaţă mai bună, liberă, cinstită,plină de pace, dragoste şi demnitate naţională. Cinstirea faptelor lor eroicele-o vom arăta şi dovedi nu prin simple discursuri şi confesiuni retorice, ci prinînălţarea noastră la măreţia şi strălucirea jertfei lor! Făclie de lumină şi deînălţare, eroii neamului ne cer astăzi un stil de viaţă nouă şi devotament cudăruire pe altarul neamului. Să plecăm genunchii şi inimile noastre pentrupioasa reculegere în faţa eroilor noştri, ctitori ai veşniciei româneşti şi să lăsămsă cadă o lacrimă de recunoştinţă,în rugăciunea noastră pentru veşnica lorodihnă! Dormiţi în pace scumpi Eroi, şi pomenirea Voastră să fie în veci! Amin.

Preot militar Alexandru TUDOSE

Mă simt onorat să primesc toate aprecierile dumneavoastră, dar măsimt copleşit de toate aceste onoruri. Sunt educat pentru a-mi serviţara şi de accea consider că mi-am făcut doar datoria de militar. Şi înliceul militar, şi în academia militară ni s-a insuflat respectul faţă detradiţiile militare ale poporului român şi în special faţă de sacrificiul mili-tarilor care s-au jertfit în războaiele purtate de-a lungul timpului. Amplecat în teatrul de operaţii Afganistan doar cu hotărârea de a-mi în-deplini cât mai eficient misiunea încredinţată. Am participat în perioada15 iulie 2007-15 ianuarie 2008 la Misiunea ISAF III din Afganistan în-deplinind funcţia de comandant pluton infanterie în cadrul Batalionului33 Vânători de Munte „Posada”. În după-amiaza zilei de 6 septembrie2007 militarii americani au raportat implicarea într-un incident, unul din-tre autovehiculele lor trecând peste un dispozitiv exploziv improvizat, şiau cerut intervenţia forţelor româneşti. La locul evenimentului a fosttrimis un pluton românesc QRF (Quick Response Force), condus demine, pentru securizarea zonei şi aducerea transportorului americanavariat în bază. Coloana românească, formată din trei transportoare, atrecut peste un dispozitiv similar. Primul TAB, în care mă aflam, a fostdistrus în urma exploziei. Cu arsuri grave, fracturi şi luxaţii, mi-am con-dus militarii din subordine pentru încă 30 de minute, stabilindperimetrul (siguranţa circulară) şi coordonatele pentru cooperarea cutrupele americane pentru evitarea fratricidului, după care am intrat înşoc. Sergentul major Aurel Marcu, mecanicul conductor al TAB-ului, acăzut la datorie. Eu şi fruntaşul Alex Octavian Zafiu am fost transportaţide urgenţă, cu un elicopter MEDEVAC, la spitalul militar din Kandahar.Sergenţii majori Mircea Solomon şi Marius Enescu, aflaţi în acelaşitransportor, au primit asistenţă medicală la spitalul militar din bazaQalat. Pentru spiritul de sacrificiu dovedit în această misiune, am fostdecorat de Preşedintele României cu Ordinul Naţional „Serviciul Cred-incios” în grad de Cavaler cu însemne de război, de ministrul apărăriicu Emblema de Onoare a Armatei României şi de comandanţii NATOcu medalia „NATO Non-article 5.”

Mă consider un om norocos, am privilegiul de a face în viaţă ceea cemi-am dorit şi pentru acest motiv voi continua să mă pregătesc pentruo carieră militară de succes. Militarii români au modele demne deurmat, pe adevăraţii eroi care au făcut posibil ca România să fie astăziîn alianţe puternice, să aibă parteneri egali, care respectă valorile aut-entice ale democraţiei.

Cinste tuturor eroilor patriei.

Cu respect, locotenent Nicolae GRIGORE

10 www.jointophq.ro

Vă mulţumescpentru onoareade a fi numiterou !Locotenentul Nicolae Grigore,

comandant de pluton paraşutişti.

Date privind serviciul militar:• 15 iulie 2000 – absolvent al Liceu-lui Militar “Mihai Viteazul” din AlbaIulia;• 9-16 iunie 2004 – exerciţiulNATO/P.f.P. “International SurvivalCamp”, Universitatea Naţională deApărare “Zrinyi Miklos” din Ungaria;• 30 iulie 2004 – absolvent al Acad-emiei Forţelor Terestre “Nicolae Băl-cescu” din Sibiu;• 30 iulie 2005 – absolvent al Şcoliide Aplicaţie pentru Operaţii Specialedin Buzău ca şef de promoţie;• 30 iulie 2005 – 1 mai 2006 – co-mandant pluton paraşutişti, Batali-onul 60 Paraşutişti, Buzău;• 1 mai 2006 – comandant plutoncercetare, Batalionul 60 Paraşutişti,Buzău;• 30 iunie - 4 octombrie 2006 – ab-solvent al cursului “Commando-Ranger” din Fort Benning, SUA;• 15 iulie 2007 – 15 iunie 2008 – par-ticiparea în cadrul misiunii ISAF IIIîn Afganistan.

Distincţii:- Ordinul Naţional “Serviciul Credin-cios” în grad de “Cavaler”, pentrumilitari, cu însemne de război, însemn de recunoştinţă şi aprecierepentru înaltul profesionalism, spiritulde sacrificiu, devotamentul şi curajuldovedite pe timpul desfăşurării unormisiuni în Teatrul de Operaţii Afganistan;- “Emblema de Onoarea ArmateiRomâniei”;- Medalia “NATO – Non Article 5”pentru serviciul în cadrul NATO petimpul misiunii ISAF III în Afganistan.

� Summit-ul NATO 2008. Ceremonia de comemorare a eroilor din ţările membre NATO căzuţi în Teatrele de Operaţii ale Alianţei. În dreapta imaginii se află preşedintele SUA, George W. Bush. (În uniformă albă de ceremonie, locotenentul Nicolae Grigore)

11

Luptător erou şi artist

Poetul Ioan Grosaru

Caporalul Ioan Groşaru şi-a pierdut viaţa în ziua de 21 septembrie 2007. Transportorul amfibiu blindat, încare se afla împreună cu alţi cinci militari români de la baza militară Talil din Irak, a trecut peste o mină ar-tizanală. După ce TAB-ul a trecut peste dispozitivul improvizat, caporalul Ioan Grosaru s-a grăbit să îşisalveze colegii. A rămas ultimul în vehiculul în care muniţia de război s-a aprins şi a explodat. Ioan Grosaruavea 35 de ani, era necăsătorit şi mai executase o misiune în Afganistan, în 2005, fiind decorat cu medaliaNATO. El a fost avansat post mortem la gradul de sublocotenent şi a fost decorat cu Ordinul Naţional “SteauaRomâniei” în grad de Cavaler, cu însemn de război.

Pentru mulţi dintre cei care nu l-au cunoscut, Grosaru a fost şi poet. În semn de preţuire şi pentru a neaminti de militarul erou Ioan Grosaru, vă invităm să-i citiţi o parte din scrieri.

12

In memoriam

Moartea călătorului(Poetului Gh. Pruncuţ)

Plânge toamna prin cuvinte, goana astrelor amareCântărind prin umbra nopţii raze care nu mai cresc Ard în focul stors din calea nevăzută către soare Şi adorm răpuşi de somnul zorilor ce se ivesc.

Printre umbre aşternute peste pajişti ce nu sunt Călătorul- un străin ce venea din amăgireBarba sa- povara vieţii, părul său- demult cărunt Poposea lipsit de vlagă cu ochii spre nemurire.

Nu mai chinuie abstracte, nu mai tinde spre migrare Glasul nopţilor îngână setea de necunoscut Şi străinul nu-l pricepe obosit de căutare Doar durerea amăgirii: iată ce a priceput.

Nestârnind macabrul sunet, ce se naşte din uimire Universul şterge urma tunetului recules, Nu râvneşte la plăcere, nu râvneşte la iubire,Nici măcar la o idee de-a se face înţeles.

Undeva, copiii nopţii-mbrăţişaţi la poarta firii Plâng cu lacrimi de-ntuneric, apăruţi de nicăieri,Aşezaţi ca pentru jertfă sug reversele iubiriiÎndemnaţi ca să rămână mai puternic în tăceri.

Trecători pe cerul umed stăruind cuprinsuri vaste Prometei căzuţi din umbre peste aspre condamnări Vor percepe înlesnirea imprimând-o în contraste Ce n-au loc nici în cuvinte, nici arzând în lumânări.

Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor veni toţi lupii zării în bucăţi să se sfâşie Şi însângeraţi pe creştet nu vor mai urca pe cer.

Printre gânduri colbuite şi abstracte fără sens Călătorul frânge luna cu privirea-i obosită Stele plâng cu raze moarte, meteori se-opresc din mers Şi privesc cu-nfrigurare la cărarea şerpuită.

Stă cu buzele-amândouă încleştate în cuvânt Doar un sunet, mort şi el, căzu ca o picătură, Negăsind o înviere, negăsind nici un mormânt,Doar un vânt de nicăierea speriat de căzătură.

Manuscrise scrise-n grabă au căzut din trupu-i mortCălătorului ce ochii ţintuieşte în eterÎnsă cerul nu mai naşte, norii au făcut avort,Şi din vina ce-au purtat-o nu au mai păşit pe cer.

Nu se mai hlizesc abstracte, nu mai sunt păsări de lut,Închegate pe o cracă ce foşnea a lâncezeală Doar un vultur poleit altfel decât chipu-i slut, Alungat din zări încoace, a murit de plictiseală.

Saltimbancii joacă-n chipuri, legi şi umbre şi morminte Demoni savurând plăcerea stăpânirii astei lumi Înlesnesc frumoase clipe de-a pătrunde în cuvinte Umbra nervilor albaştri prefăcută în tăciuni.

Şi s-a stins în amintire călătorul ce pribeag Însemna abstracte linii ne-nţelese în mărime Era când un tânăr trist, când un fericit moşneag Ori iubit cu ochiul morţii, ori sorbit de înălţime.

Doar cărarea colbuită suflă-n urmă-i amintirea Ponegrindu-l înc-o dată mort în pierderea de sine Cufundat în amăgire ca să guste amăgirea, Mort din orice amintire, se renaşte în ruine.

Muribundul

Cu ochii-ntredeschişi priveşteMai multe căi a căror cale duceCătre perete unde-o sfântă cruceO altă transformare-i prevesteşte.

Poate demult a dominat în falăIubirea sau trăirea ca destinSau poate umbra l-a curtat la chinŞi-a cântărit abstractul cu migală.

Poate-a migrat ca un necunoscutRupând fâşia zorilor ca vamăS-o pună palid peste-eterna ranăDe-a fi mereu un simplu chip de lut.

Dar intuind în teama de luminăPrin bezna firii astrelor din vidÎn ochii nopţii raze se deschidChemând albastrul ca un chin să vină.

Orice-ar fi strâns în suflet cu iubireSau a pătruns veninul cu durereAzi la sfârşit de drum, e doar tăcereŞi-n urma sa o simplă amintire.

De am pătruns în amintire

De am rămas mai mult de-un ceas la masa ta din amintireNu m-alunga flămând afară şi nu-mi lua din farfurieAm coşul rupt şi cana spartă, nu am venit să fur iubire Dar lasă-mă măcar o clipă să gust din ce n-o să mai fie.

De am cântat din imnul nostru refrenul care ţi-a plăcutNu îmi închide microfonul şi nu-mi bruia din melodieÎn gama notelor târzii nu am să pot să dansa tăcutMăcar un pic să termin versul, apoi ce o mai fi, să fie.

De am răspuns la întrebări care demult au fost confuzeNu îmi opri din exprimare chiar dacă-acuma e târzieCe rău mai poate să îţi facă un sunet ce-a ieşit pe buzeVa fi închis în amintire şi doar acolo o să fie.

De am pătruns în amintire la masa ta, sunt doar în treacătDin dragostea cândva apusă să tai o singură felieApoi ieşind din încăpere voi pune peste uşă lacătSă nu mai intru niciodată şi chinul meu n-o să mai fie.

13

După înmormântarea soldatu-lui erou Ioan Grosaru în satulnatal, într-o discuţie particularăcu mama lui, aceasta şi-a expri-mat dorinţa de a intra în pos-esia poeziilor scrise de Ioan. Euam făcut tot posibilul să-i rezolvrugămintea de suflet.

Mulţumesc preotului militarMihalcea Florin care mi-a trimisdin Irak, în copie, volumul depoezii „Corabia din furtună.”

15 ianuarie 2008, Preot militar Alexandru Tudose

Prea cucernice părinte,Au trecut aproape şase luni de la trecerea la cele veşnice a tânărului sublocotenent post-mortem Ioan

GROSARU, căzut la datorie în Irak, vineri 21 septembrie 2007.Fiu al plaiurilor istorice bucovinene, şi fiu duhovnicesc al sfinţiei voastre, Ioan s-a născut cu virtuţi morale şi spi-

rituale rare. Amintim blândeţea sa cu care dezarma pe mulţi oameni, credinţa, curajul, demnitatea. Impresiona,deasemenea, prin sănătatea morală. El s-a remarcat şi prin valorile spiritual-culturale, întâlnite la mulţi locuitori aiBucovinei, pe care le-a pus în practică cu un talent poetic vrednic de admirat.

Dumnezeu l-a înzestrat cu harul poeziei, fapt pentru care scria bine, scria frumos, scria cu pasiune, scria ceeace simţea, dând ascultare libertăţii sufletului său.

Opera sa poetică atinge subiecte diverse, dintre care amintim: dragostea (Vulturul), omul, aflat într-o continuăluptă (Lupta vieţii, Corabia din furtună, Mergi…), tensiunea omului după Infinit (Pasărea de ceară) etc.

În timpul ce s-a scurs de la moartea sa eroică, noi am adunat poeziile lui în acest volum intitulat “Poeziile sol-datului erou Ioan Grosaru”. Considerăm aceasta ca o misiune testamentară pe care Ioan ne-a cerut-o tocmai dinînaltul cerului, aceea de a-i face cunoscută creaţia poetică în întrega Armată Română şi, totodată, răspundemunei rugăminţi de suflet, venită din partea mamei lui, Ecaterina Grosaru, care şi-a dorit să aibă poeziile fiului său.

Acest volum de poezii apare la Buzău prin strădania unor preoţi şi a unui grup de elevi seminarişti, la EdituraFundaţiei Sfântul Sava. Menţionez că poeziile lui Ioan GROSARU se află în lucru la Trustul de Presă al Armatei.Sperăm să apară cât mai curând şi acolo. De asemenea, ziarul Observatorul militar publică săptămânal poezii careau aparţinut poetului militar erou.

Pentru că a plecat dintre noi cu simţul datoriei ostăşesti, şi pentru că a fost un mare suflet şi un mare creator şiiubitor de frumos noi, camarazii, nu l-am uitat.

Vă rog, Prea Cucernice Părinte, să citiţi această scrisoare în Biserica parohiei Păiseni, în faţa credincioşilor şia familiei lui.

General-locotenent dr. Florian PINŢĂ

Stimată Doamnă Ecaterina Grosaru,Am deosebita plăcere de a vă trimite poeziile scrise de fiul dumneavoastră, Ioan GROSARU, un mare militar şi

un foarte talentat scriitor, care după moartea sa eroică în teatrul de operaţii din Irak lasă în urma sa o operă demare valoare artistică.

Timp de de aproape şase luni am reuşit să adunăm toate poeziile care au aparţinut lui IOAN şi să vi le trimitemca o ofrandă pe care el a lăsat-o Armatei Române, dar şi ca un gest de mângâiere pentru sufletul dumneavoastrăde mamă, pentru fiice, gineri, nepoţi şi chiar pentru întrega comunitate din satul Păiseni, comuna Cornu-Luncii,judeţul Suceava.

Harul poetic al fiului dumneavoastră începe să fie cunoscut oamenilor în uniformă, şi nu numai, să sensibilizezeşi să impresioneze până la lacrimi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă mângâie sufletul! General-locotenent dr. Florian PINŢĂ

Mergi...

Dacă mergi pe drum de piatră Dacă mergi pe drum de apă Dacă mergi pe scurtătură Dacă mergi cu cei ce sapă Dacă mergi pe drum de sare Dacă mergi pe drum de ceaţă Dacă mergi plângând în cale Mergi pe drumul tău în viaţă.

Dacă mergi cu robi sau regi Viaţa e-nainte, mergi!

Pentru prima dată, în acest an, la 29 aprilie, ca semn de recunoaştere a meritelor deosebite pentru apărareaindependenţei, suveranităţii, integrităţii teritoriale şi a intereselor României, s-a sărbătorit Ziua Veteranilorde Război. Cu acest prilej, în garnizoana Buzău, la Mausoleul din Cimitirul Eroilor, s-a organizat un ceremo-nial militar şi religios cu depuneri de coroane şi jerbe de flori. La această activitate au participat veterani derăzboi, oficialităţi ale administraţiei publice locale, reprezentanţi ai partidelor parlamentare şi neparla-mentare, militari activi şi în rezervă. De asemenea, au fost prezenţi reprezentanţi ai mass-media locale şicetăţeni ai municipiului Buzău. Manifestarea comemorativă s-a încheiat cu defilarea gărzii de onoare.

14

Eveniment

Ziua Veteranilor de Război

În fiecare an se sărbătoreşte, cuprilejul Înălţării Domnului, ZiuaEroilor, conform Legii 48 din

1995. Dacă la constituirea ANVMR,în 1990, erau în ţară peste 700.000veterani, în prezent numărul aces-tora s-a redus cu peste 60%. Unscurt bilanţ al realizărilor arată căîncă de la înfiinţare ANVR s-a bucu-

rat de sprijinul nemijlocit al Minis-terului Apărării Naţionale, veteraniidispun de Legea 44/1994 de pelângă Legea 49/1991, care regle-mentează drepturile şi facilităţile decare beneficiază invalizii, veteranii şivăduvele de război precum şi ur-maşele necăsătorite ale veteranilorde război. Naţiunea română nu şi-a

uitat eroii care şi-au sacrificattinereţea şi sănătatea, în urmă cumai bine de şase decenii, pentrueliberarea şi reîntregirea României.Totuşi trebuie să se cunoască faptulcă o mare parte din veterani se con-fruntă acum, la crepusculul vieţii lor,cu problemele sociale grele:agravarea sănătăţii, greutăţi de ne-

justificat în obţinerea medicamen-telor, mulţi singuri cu pensii foartemici, cu imposibilităţi în achitarea în-treţinerii sau în procurarea unor ali-mente necesare şi combustibililorpentru încălzit etc. Mai sunt veteranidecoraţi pe front care au optat pen-tru bani în locul terenului la careaveau dreptul să fie împroprietăriţi şicîţiva care deşi doresc teren, nu l-auprimit.

S-au depus la Guvern, Senat şiCamera Deputaţilor de către ANVRBucureşti completări la Legea44/1994, la care încă nu s-a primitnici un rezultat. S-a cerut majorarearentei pentru medalia "Crucea co-memorativă a celui de-al doilearăzboi mondial 1941-1945" de la25% cât este în prezent la 50% dinsolda de grad a unui sublocotent.Nu s-a clarificat încă problema scu-tirii de taxe şi impozite de care tre-buie să beneficieze veteranii.

Ar fi de dorit ca, la 63 de ani de laterminarea războiului, veteranii derăzboi, cu prilejul Zilei Veteranilor deRăzboi, să poată să spună că auapucat să trăiască o perioadă maiînfloritoare, cu o bunăstare generalăşi un apus de soare frumos, în caresă se reflecte şi contribuţia de luptăîn război şi de muncă în timp depace, a lor. Din păcate au parte devremuri tulburi, prevestiri de vremurigrele asemănătoare anilor dinaintede 1941.

Cu toate acestea veteranii dinBuzău îşi exprimă loialitatea şi res-pectul faţă de PreşedinteleRomâniei, Parlament şi Primul Mi-nistru, faţă de Ministerul Apărăriipentru sprijinul dat organelor cen-trale şi locale în înfăptuirea tuturormăsurilor menite să asigure dezvol-tarea economico-socială aRomâniei, creşterea nivelului de traia populaţiei, intrarea cu demnitate în

Uniunea Europeană. Este adevăratcă Ţara i-a ajutat pe măsura puteriisale economice. Veteranii nuaşteaptă altceva decât puţin maimultă atenţie şi respect, ca cei maivârstnici ostaşi ai Ţării. Acum, ei îşifac o datorie de onoare din a evocaamintirea camarazilor căzuţi pecâmpurile de luptă din Est şi dinVest, ori pe pământ străin, eroi aiPatriei veşnic pomeniţi pentru jertfasfântă întru apărarea fiinţeinaţionale, a integrităţii teritoriale aRomâniei. Cinstesc deopotrivă peeroii altor popoare căzuţi pe pămân-tul României. Celor care s-au jertfitpentru veşnicia Ţării şi pentruonoarea armatei române, în aceastăsfântă zi a Înălţării Domnului, să leaprindem în suflet candela recunoş-tinţei.

Col. (r) Nicolae Oncescu

15

Ştiaţi ? "Ziua Veteranilor" în SUA era iniţial o zi consacrată veteranilor din primul război mondial şi se numea"Ziua armistiţiului", recunoscută ca sărbătoare naţională în Statele Unite în 1938; din 1954, după sfârşitul celuide-al doilea război mondial şi după războiul din Coreea, a devenit o zi a veteranilor americani din toaterăzboaiele şi pentru toate armele.

Generalul de brigadă Dan Ghica-Radu, noul comandant al Comandamentului Operaţional

Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu”Generalul de brigadă Dan Ghica-Radu a fost învestit vineri, 16 mai, în

funcţia de comandant al Comandamentului Operaţional Întrunit “MareşalAlexandru Averescu”, în cadrul unei ceremonii militare de predare-primirea comenzii şi a drapelului de luptă, desfăşurată în prezenţa locţiitoruluişefului Statului Major General, general-locotenent dr. Mihail Orzeaţă.

Numirea în funcţie a generalului de brigadă Dan Ghica-Radu s-a făcutprin ordin al ministrului apărării.

Generalul de brigadă Dan Ghica-Radu a îndeplinit, de-a lungul carierei,funcţii de comandant de pluton, de companie, şef de stat major de regi-ment, comandant de batalion, comandant de brigadă, ofiţer specialist înDirecţia Informaţii Militare a Statului Major General şi în ComandamentulArmatei 1. În anul 2006 a fost numit comandant al ComandamentuluiForţelor Terestre, iar din noiembrie 2007 a îndeplinit funcţia de şef al Di-recţiei Structuri şi Planificarea Înzestrării din Statul Major General.

A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Infanterie, Facultatea de ArmeÎntrunite şi Tancuri din Academia Militară, Colegiul Superior de Stat Major,Colegiul Naţional de Apărare şi Colegiul de Apărare NATO (Roma).

În perioada noiembrie 2006 - iunie 2007, generalul de brigadă DanGhica-Radu a îndeplinit funcţia de locţiitor pentru operaţiile Coaliţiei al

şefului de stat major al Forţei Multinaţionale din Irak.Joi, 22 mai, în şedinţa Consiliului Director, Dan Ghica-Radu a fost ales preşedinte executiv al Fundaţiei Mareşal

Alexandru Averescu.Compartimentul relaţii publice

16

– Aţi luat decizia să treceţi în rez-ervă. Este punctul final al uneicariere cu repere profesionale ce in-dică o ascensiune bazată pe calităţişi succese recunoscute în timp.Puteţi să vă referiţi la câteva dinacestea?

– Într-adevăr, am luat această de-cizie ca urmare a transformării Co-mandamentului 2 OperaţionalÎntrunit Mareşal Alexandru Averescu,pe care l-am comandat până la 30aprilie a.c., dintr-o structură militarăcu trei stele într-una cu două stele.N-a fost o hotărâre intempestivă,cum s-ar putea înţelege, ci una nor-mală, în limitele moralei care trebuiesă guverneze actele şi faptele unuigeneral al Armatei Române, ţinândcont de unul din principiile care staula baza procesului de transformarea organismului militar – asigurareacorespondenţei dintre grad şi funcţie.

De altfel, sincer vorbind, Armata– instituţia pe care am servit-o timpde 35 de ani – mi-a oferit până înacest moment tot ce se putea maibun ca evoluţie profesională: cursuride carieră şi de specializare în ţarăşi în străinătate, funcţii importantepe linie de comandă şi stat major lamajoritatea eşaloanelor, misiuni di-verse şi provocatoare, mai ales în

General-locotenent dr. Florian Pinţă

Cea mai mare realizare

Începând cu 1 mai a.c., Comandamentul 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu” s-a reorganizatşi şi-a schimbat denumirea în Comandamentul Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu”, conformprevederilor Strategiei de transformare a Armatei României.

Misiunile comandamentului rămân neschimbate, acestea fiind următoarele:- exercitarea comenzii operaţionale asupra unită-ţilor/detaşamentelor naţionale şi asupra personalului partici-

pant la operaţii multinaţionale în afara teritoriului statului român;- planificarea şi conducerea operaţiilor întrunite la nivel operativ, pe teritoriul naţional, până la preluarea aces-

teia de către comandamentul NATO stabilit;- organizarea şi conducerea exerciţiilor naţionale şi multinaţionale de tip întrunit.Comandantul Comandamentul 2 Operaţional Întrunit “Mareşal Alexandru Averescu”, general locotenent doctor

Florian Pinţă a trecut în rezervă la cerere, prin decretul prezindenţial nr. 465 din 22 aprilie 2008. Până în data de 16 mai, comanda Comandamentului Operaţional Întrunit a fost asigurată de către locţiitorul

comandantului, general-maior Ion Chirănescu.

Compartimentul Relaţii Publice

Comandamentul Operaţional Întrunit

Un nou moment istoric

17

mediul internaţional şi, bineînţeles,grade – pe măsură!

Un curs pe care-l consider esen-ţial a fost cel de învăţare a limbii en-gleze, urmat în Canada, în anul1997. Fără această inedită şi extremde utilă experienţă în societatea depeste Ocean, n-aş fi avut şansa par-ticipării active la procesul consistentpe care Armata României l-a de-clanşat pentru aderarea la structurileeuroatlantice. Prin urmare, nu aş fiputut să urmez cursurile NATO despecialitate care mi-au schimbat filo-zofia de viaţă şi sistemul de valori îndomeniul teoriei şi practicii militare;să iau parte la reuniunile şi exerciţi-ile internaţionale din perioada pre- şipostaderare; să discut eficient cu lid-erii militari şi civili din comanda-mentele aliate sau de coaliţie,cărora li se subordonează trupelenoastre aflate în misiuni inter-naţionale.

Dintre funcţiile pe care le-am ocu-pat succesiv după Revoluţie, ceadeterminantă pentru viitorul meu înechipele de comandă din care amfăcut parte a fost aceea de şef destat major de divizie la una dintrecele mai importante mari unităţi deacest tip din perioada anilor ‘90-‘93.

De ce? Mai întâi, pentru că m-aobligat la o muncă asiduă de echipă,eu fiind în rol de lider şi coordonatorprincipal. Apoi, deoarece mi-a oferitşansa învăţării pe viu a lecţiei pu-terii. Inclusiv a evitării capcanelor pecare aceasta ţi le poate întinde, maiales în funcţii de conducere din ce înce mai înalte ale ierarhiei militare!

N-am renunţat niciodată, din acelmoment, la niciuna din aceste lecţii,indiferent de funcţiile care au urmat,iniţial simplu lucrător, şef de birou oride secţie, ulterior, şef de statmajor/director, locţiitor, ori coman-dant la diverse eşaloane, până laStatul Major General inclusiv. Astaîn condiţiile în care drumul cariereinu a însemnat întotdeauna o linieascendentă, chiar dacă trendul afost pozitiv, ceea ce mi-a întăritconvingerea că pentru a performa înachiziţionarea competenţelor deconducere este nevoie să ţii perma-nent legătura cu realitatea! Deci, sănu te autosuspenzi într-o iluzoriestare de beatitudine...

În privinţa gradelor militare, aşspune că am fost un norocos! Ex-ceptând gradul de maior, pe care l-am primit la termen, toate celelaltemi-au fost acordate la excepţional,

ceea ce mi-a conferit poziţia de celmai tânăr colonel din promoţia mea.Paradoxal, aceasta nu a creat au-tomat premisele avansării la gradulde general de brigadă, lucru cares-a întâmplat zece ani mai târziu,dar mi-a dat posibilitatea să măafirm în unele din funcţiile menţionateanterior.

Consider acordarea gradului decolonel drept cea mai mare realizarea carierei mele şi cea mai înaltădemnitate la care am putut să aspirca ofiţer! Ulterior, am fost avansatpână la gradul de general-locote-nent, în raport de funcţiile pe care le-am îndeplinit, fapt firesc în sistemeleNATO din care, iată, facem parte,deja, de patru ani.

Pentru aceste realizări, sunt re-cunoscător tuturor acelora care m-au onorat cu încrederea lor,contribuind de-a lungul anilor la for-marea şi promovarea mea. În modspecial, mulţumesc subordonaţilor şicolaboratorilor mei, fără de care –declar cu toată convingerea – n-aşfi putut aspira la o astfel de carieră!

Sursa: Observatorul militar nr. 18(7 - 13 mai 2008)

La data de 15 mai a.c., generalul maior Ion Chirănescu, locţiitorulcomandantului Comandamentului Operaţional Întrunit, a trecut înrezervă.

Generalul-maior Chirănescu a îndeplinit funcţii de comandă îndiferite unităţi de paraşutişti, în perioada 1999 - 2005 a fost coman-dant al Brigăzii 2 Paraşutişti. Din 2005 a îndeplinit funcţia de locţi-itor al comandantului Comandamentului 2 Operaţional Întrunit,având în responsabilitate coordonarea activităţilor trupelorromâneşti din teatrele de operaţii, precum şi planificarea şi condu-cerea exerciţiilor naţionale şi multinaţionale de tip întrunit.

În august 2006, generalului Chirănescu i-a fost înmânat Drapelulde luptă al Comandamentului 2 Operaţional Întrunit "MareşalAlexandru Averescu", decorat cu Ordinul naţional pentru merit îngrad de cavaler, pentru militari, de către preşedintele Românie, Tra-ian Bă-sescu.

A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Infanterie în anul1978, Academia Militară în 1987 şi a urmat cursuri de perfecţionarepostuniversitare.

Compartimentul Relaţii Publice

18 www.jointophq.ro

Eveniment

www.jointophq.ro

Locţiitorul comandantului Comandamentului Operaţional Întrunit a trecut în rezervă

Fie-ne îngăduit să acordăm onorul meritat de domnul Ion Chirănescu, un general călit la şcoala paraşutiştilormilitari. Pensie lungă, sănătate de fier şi “Cer senin !”. Redacţia

19

Începând cu luna lui Florar anulcurent camarazii: general-locote-nent dr. Florian Pinţă, general-

maior Ion Chirănescu, col.dr. MihaiGoia, col. Horia Filipescu, lt. col.Cătălin Alexandru, lt. col. GherghinaGabora, col. Florin Olteanu, lt. col.Radu Mircea, mr. Nicuşor Grosu, mr.sing. Sorin Pîrvescu, mr. Tiberiu An-dronicescu, mr. Liviu Stoica, lt. cdor.Dan Berbece, plt. maj. Marian Ivandin Comandamentul 2 OperaţionalÎntrunit ,,Mareşal Alexandru Averes-cu” au decis că este momentul de atrece în ,,Armata de Rezervă” ca ur-mare a reorganizării comandamentului.

Asemeni înaintaşilor precum şiactualilor camarazi, domnii generali,ofiţeri, subofiţeri trecuţi în rezervăînainte de legiuta vârstă la mijloculacestei frumoase primăveri, au venitsă slujească Armata română nu cu,,ordin de chemare”, ci sub imboldul- fie el şi în subconştient - al vocaţieide militar.

Viaţa acestor oameni desfăşuratăsub drapel a fost marcată de cinsteşi onoare, de munca organizată şibine făcută, de punctualitate şi con-fidenţialitate, solicitudine, de cinsteşi modestie, spirit de corp şi de sac-rificiu.

Ziua ieşirii la pensie are o măreţieşi o frumuseţe unică, trecerea în re-zervă reprezentând un epilog al bi-ografiei profesionale, este începutulpoveştii despre ceea ce nu va mai fi.Totodată, reprezintă şi o formă deemoţie colectivă, o formă de re-

cunoaştere a reprezentativităţii celorce trec cu fruntea sus în ,,Armata deRezervă”.

Fiecare camarad a luat aceastădecizie după auditarea propriei per-soane, propriei cariere, pe baza uneicombinări de performanţă, vechimeşi alte criterii care îi aparţin.

Pentru unii, profesia militară poateînsemna o carieră pe termen lung,pe viaţă atunci când nu bate vântulrestructurării şi al transformării, pen-tru alţii o perioadă de activitate maiscurtă, urmată de o carieră civilă încare abilităţile şi calificările deprinseîn armată vor asigura succesul şi in-tegrarea rapidă în alte domenii deactivitate. Pentru cei mai tineri, darnu numai pentru ei, trebuie să-şimaximizeze şansele de avea suc-ces pe piaţa muncii, având abilităţi,,transferabile”.

Indiferent de drumul ales, de gân-durile cu care plecăm, instituţia ,,Ar-mata” ne-a provocat la o întrecerepermanentă cu noi înşine şi cuceilalţi, ne-a menţinut într-o formăfizică de invidiat, ne-a oferit unmediu de muncă dinamic, organizatşi competitiv.

Experienţa de viaţă şi profesionalăacumulată în armată, dar mai cuseamă în Comandamentul 2 Oper-aţional Întrunit ,,Mareşal AlexandruAverescu“ a fost dată de provocăriletrăite în misiunile din ţară şi în parti-ciparea la actul conducerii de cătrecomandament a misiunilor dinteatrele de operaţii din Irak, Afga-

nistan, Balcani, de numeroaseocazii de a călători, de a vizita locurinoi şi de a cunoaşte noi culturi, darşi de numeroasele contacte umane,de viaţă şi lucrul în echipă, de pri-eteniile bazate pe camaraderie şisolidaritate umană.

Grjile şi îndoielile fac parte inte-grantă din aproape toate deciziilelegate de a rămâne s-au de a plecadintr-un sistem. Ne putem folosi dedecizia noastră de a ne pensiona şide a rămâne totuşi în activitate la felcum o fac cei căsătoriţi atunci cândîşi reînnoiesc jurămintele şi intră înfaza următoare a vieţii lor cu forţenoi, cu mai multă vigoare, cuhatărâre şi cu motivaţie.

Trebuie să ne administrăm viaţa înmod activ tot timpul. Şi după pen-sionare oamenii trebuie să ştie cănoi existăm. ,,Moartea” pensionarilormilitari ca profesionişti este lentă şidureroasă, nimeni nu vrea să re-cunoască acest lucru, dar ei trăiescumilinţe care arată cum stau lu-crurile de fapt. Sunt ,,omişi” din ce înce mai mult, se vorbeşte din ce în cemai puţin despre ei şi devin din ce înce mai irelevanţi. Cel dintâi lucru pecare trebuie să-l facem după ce amieşit la pensie este acela de a con-tinua să ne instruim. Trebuie săridicăm mâna pentru mai multă in-struire chiar dacă trebuie să facemvoluntariat pentru a o obţine.

Există la nivelul garnizoaneiBuzău filiale ale ANCMRR, CultulEroilor, Fundaţia ,,Mareşal Alexan-

Ziua cea mare a treceriiîn ,,Armata de Rezervă”------------------------------------------------ Colonel (r) dr. Mihai GOIA

Sunt numeroase motivele pentru care în viaţa de militar ţi-ai putea pune în-trebarea ,,Mai rămân, schimb garnizoana sau mă pensionez ?”, motive perso-nale, ori legate de carieră, de oportunităţi, poate şi de mândria sau povara dea purta blazonul de militar, în această vreme a restructurării, transformării şitranziţiei îndelugate.

dru Averescu “, ARPIA, unde trebuiesă ne facem simţită prezenţa. Deasemenea, înscrierea la Biroul dereconversie profesională din cadrulCMJ Buzău poate permite perso-nalului disponibilizat găsirea unui locde muncă existent în mediul civil.

Viaţa de oştean este frumoasă,grea dar şi dură. La ieşirea la pensienu trebuie să existe niciun fel de re-

semnare, niciun motiv care să neîmpiedice să comunicăm, sărămânem în viaţa cetăţii, să ne de-schidem propria afacere s-au săfacem alte 101 lucruri, pentru cănumai prin fapte putem influienţaevenimentele.

Pensionarea sau schimbarea ac-tivităţii impune şi schimbarea modu-lui de gândire. Sunt unul, şi ca mine

cred că sunt mulţi, dintre cei carecred că averea nu să măsoară înbani, ci reprezintă abilitatea de asupravieţui în pace sufletească unnumăr mare de ani de acum înainte.

Urez tinerilor pensionari colegiadaptare uşoară la situaţia de viitor,să o ducă mai bine, pensie lungă,multă sănătate şi să se bucure deviaţă în preajma celor dragi !

20 www.jointophq.ro

Eveniment

Numire în funcţie

Generalul de flotilă aeriană Liviu Burhală a fost numit în 27 mai a.c. locţiitoral comandantului Comandamentului Operaţional Întrunit „Mareşal Alexan-dru Averescu”.

Generalul de flotilă aeriană Liviu Burhală s-a născut în localitatea Răteşti -Berca, judeţul Buzău. A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Aviaţie Boboc înanul 1979 şi a urmat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare în perioada1989–1991.

În perioada 2007- 2008, a fost şef al Resurselor la Statul Major al ForţelorAeriene, iar între 2004 şi 2007 comandant al Şcolii de Aplicaţie pentru ForţeleAeriene „Aurel Vlaicu”, Boboc. Este pilot clasa I şi a zburat pe toate avioaneledin dotarea forţelor aeriene române, dar şi pe avioane aparţinând armatelorpartenere. Compartimentul Relaţii Publice

În fiecare an, la 24 mai, camarazii noştri din cadrul In-spectoratului General pentru Situaţii de Urgenţă îşicomemorează eroii căzuţi la datorie, în 2004, în locali-tatea Mihăileşti, judeţul Buzău.

La ceremonialul militar şi religios organizat în acestan, au participat Victor Paul Dobre, secretar de stat laMIRA, generalul Vladimir Secară, comandantul Inspec-toratului General pentru Situaţii de Urgenţă, generalulde brigadă Dan Ghica-Radu, comandantul Comanda-mentului Operaţional Întrunit Mareşal Averescu, GabrielBalaban, prefectul judeţelui Buzău, reprezentanţi ai ad-ministraţiei publice din judeţul Buzău şi, nu în ultimulrând, rudelele celor decedaţi.

În dimineaţa zilei de 24 mai 2004, explozia unui au-totren încărcat cu azotat de amoniu a ucis 18 oameni,între care doi jurnalişti, 7 pompieri militari, 9 localnici şipersoane aflate în trecere prin zonă, precum şi peşoferul autotrenului, rănind grav alte 13 persoane.

Nu cred că vom putea uita curând tragedia petrecutăatunci datorită numărului mare de morţi şi de răniţi, darşi situaţiei inedite. Amestecul de azotat de amoniu şimotorină a devenit un veritabil exploziv, care datorităcăldurii degajate de flăcări, a detonat. Ce a rezultat?Familii distruse care suferă şi îşi plâng morţii şi acum, in-

valizi, oameni cărora nu le-a mai rămas decât să li sefacă dreptate în justiţie.

Aşa cum militarii noştri căzuţi la datorie în teatrele deoperaţii devin eroi, şi pompierii militari „ucişi” de foculluptei, devin eroi. Atunci au plecat dintre noi militari dincadrul Inspectoratului Situaţiilor de Urgenţă Buzău.Maiorul postmortem Doru-Mihai Mihalache şi sublocote-nenţii postmortem Romeo Necula, Valentin CezarManta, Nicolae Jianu, Silviu Stan, Georgian Medeleanu,Florentin Valentin Oprea şi-au dat viaţa în încercarea dea o salva pe a altora.

Eroi sunt şi cei doi jurnalişti de la Antena 1, ElenaPopescu - sora unui militar care, în acea perioadă, sepregătea să plece în misiune în Afganistan - şi IonuţBarbu. Ei au vrut să fie primii la „locul luptei”, pentru atrasmite opiniei publice informaţii despre accident. Şipentru că i-am cunoscut, mi-au rămas în memorie ca„doi copii cuminţi”, mereu alături de militari prin relatărilelor obiective despre „viaţa” garnizoanei Buzău.

Un nou „Mihăileşti” nu trebuie să mai existe. Cei dis-păruţi la 24 mai 2004 vor rămâne pentru totdeauna înmemoria noastră. Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Maior Romeo Feraru

21

Comemorare la patru ani de la catastrofă

Eroii de la Mihăileşti

22

Arealulbuzoian

Revoluţia din decembrie 1989,precum şi evoluţia ulterioară aţării în direcţia asigurării drep-

turilor democratice, inclusiv a drep-tului la libera asociere, au creatposibilitatea înfiinţării de cătrecadrele militare în rezervă şi în re-tragere a unor organizaţii care să leapere interesele de orice natură şisă-i reprezinte în societate. Astfel la31 mai 1990 s-a constituit uncomitet de iniţiativă format din ofiţeriîn rezervă şi în retragere proveniţidin Ministerul Apărării Naţionalecare-şi propunea să reia tradiţia deasociere a cadrelor militare ce apar-ţineau acestei categorii sociale şicare fusese întreruptă cu brutalitateîn anul 1948.

Comitetul de iniţiativă constituit la31 mai 1990 şi-a ales un birou exec-utiv format din 9 membri în frunteacărora era ales atunci generalul lo-cotenent în rezervă Popescu Stelianca preşedinte, iar col.(r) GramaToma, unul din membrii de bază albiroului executiv a fost împuternicitsă pregătească proiectul de Statut alorganizaţiei ce urma să se consti-tuie, să pregătească şi să depună lajudecătorie documentele necesarelegalizării, să coordoneze înfiinţareafilialelor teritoriale şi în final săpregătească prima Conferinţă Naţio-nală. S-a convenit atunci, ca organi-zaţia ce urma să se constituie săpoarte denumirea de Liga Naţionalăa Ofiţerilor în Rezervă şi în Re-tragere, care a fost înregistrată la tri-bunal al 20 septembrie 1990 cuaceastă denumire. În primele lunis-au întocmit toate documentelenecesare legalizării organizaţiei.

Între 20 septembrie 1990 şi 15 fe-bruarie 1991 întregul efort a fost di-recţionat pentru întocmirea docu-mentelor organizatorice şi înfiinţareaa 38 de filiale judeţene şi a 28 secţi-

uni în alte garnizoane decât celereşedinţă de judeţ.

În intervalul februarie - aprilie 1991s-a desfăşurat în teritoriu o activitateintensă, bine coordonată de la cen-tru, pentru alegerea organelor deconducere locale şi a delegaţilorpentru Conferinţa Naţională.

Pregătirea propriu-zisă a Confe-rinţei Naţionale a Ligii Naţionale aOfiţerilor în Rezervă şi în Retrageres-a desfăşurat în perioada aprilie– mai 1991, perioadă în care au foststabilite şi măsurile concrete princare Ministerul Apărării Naţionale seobliga să sprijine activitatea LigiiNaţionale prin O.G.nr. 12/1991.

Sprijinul urma să se concretizezeprin acordarea unor spaţii de lucrucu dotările necesare tuturor struc-turilor Ligii, realizarea unei bune co-laborări cu comandanţii de garni-zoane, de unităţi şi mari unităţi, ac-cesul cadrelor în rezervă şi în re-tragere în stabilimentele din patri-moniul armatei, reglementări privindasistenţa medicală şi asigurareamedicamentelor, posibilitatea înain-tării în grad în mod excepţional,asigurarea locurilor de înhumare încimitirele militare etc.

În toamna aceluiaşi an O.G. 12 afost înlocuit cu O.G. 41 îmbunătăţitsubstanţial pe baza propunerilor fă-cute de către conducerea centrală aU.N.C.M.R.R., aleasă la prima saConferinţă Naţională care a avut locîn Bucureşti, la Cercul MilitarNaţional în ziua de 31 mai 1991.

Cu această ocazie s-au dezbătutşi aprobat Statutul şi Regulamentulde funcţionare, precum şi alte docu-mente organizatorice, iar la prop-unerea participanţilor la acest forum,s-a hotărât schimbarea denumirii or-ganizaţiei din Liga Naţională în "Uni-unea Naţională a Cadrelor Militareîn Rezervă şi în Retragere

(U.N.C.M.R.R.), denumire sub carea funcţionat până la ConferinţaNaţională din mai 2007, dată la careUniunea Naţională a luat denumireade Asociaţia Naţională a CadrelorMilitare în Rezervă şi în RetragereAlexandru Ioan Cuza. În statut s-aprevăzut că deviza Asociaţiei este :Patrie, Onoare, Demnitate.

La Buzău grupul de iniţiativă a fostformat din : general de brigadă LupuIon - preşedinte, col. (r) CorbuleacIon, col. (r) Soroş Florian, col. (r)Gheorghe Gheorghe, col. (r) Cră-ciun Vasile, col. (r) Istrate Constan-tin, col. (r) Purcel Constantin, col. (r)Gogan Drăgan, col (r) Radu Con-stantin. Liga la Buzău a luat fiinţă la22 ianuarie 1991 sub denumirea deMareşal Alexandru Averescu. În de-cursul celor 18 ani de la înfiinţare,Asociaţia se prezintă ca o organiza-ţie democratică, puternică, binestructurată şi orientată, cu realizăriremarcabile, reuşind să unească unnumăr mare de cadre militare în re-zervă şi în retragere în jurul unorcrezuri, idealuri şi interese comune,să conserve formaţia lor profesio-nală, să protejeze statutul lor social,să cultive în rândurile lor sentimentulcamaraderiei, solidarităţii, al onoareişi demnităţii militare.

Multiplele intervenţii făcute deconducerea centrală a Asociaţiei laParlament, Guvernul României, laMinisterul Apărării, precum şi la alteministere şi organizaţii centrate, aucondus la îmbunătăţirea vizibilă acondiţiilor de viaţă pentru cadrelemilitare în rezervă şi în retragere şiale familiilor acestora.

Se poate afirma că în decursulacestor ani au fost rezolvate favora-bil o serie de probleme de impor-tanţă majoră, care au îmbunătăţit încele din urmă calitatea vieţii tuturoracelora care timp de 3-4 decenii au

Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere

18 ani de fiinţare--------------------------------------------- Col. (r) Ion STANCIU,Preşedintele Filialei judeţului Buzău a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere

23

Data de 14 iulie reprezintă în calendarul militarromânesc, ziua armei transmisiuni, armă care nudemult şi-a schimbat numele pentru a fi în con-

cordanţă cu evoluţia tehnicii, numindu-se acum comu-nicaţii şi informatică.

Conştiinţa ne obligă în orice moment şi cu precăderela ceas aniversar, să ne îndreptăm gândurile către ceicare au contribuit cu mintea şi nu de puţine ori cuviaţa, la făurirea istoriei de 135 de ani a armei trans-misiuni. De la prima secţie de telegrafişti militari înfi-inţată în cadrul unui batalion de geniu la 14 iulie 1873,după multiple căutări şi abordări teoretice şi practice,specialitatea militară de transmisiuni se conturează totmai pregnant ca specialitate distinctă ce ajunge săcuprindă până în anul 1916 subunităţi de telefonişti,telegrafie fără fir, curieri etc.

Generaţii întregi de transmisionişti au contribuit la în-tărirea poziţiei acestei arme, fiind numiţi de drept,,inima armatei’’ datorită importanţei vitale pe care oau în conducerea sistemului militar.

La 1 iulie 1942 ia fiinţă Comandamentul transmisiu-nilor prin transformarea Brigăzii de transmisiuni. Laaceeaşi dată se înfiinţează şi Centrul de instrucţie altransmisiunilor.

După încheierea celui de-al doilea război mondial,structurile de transmisiuni din armata română ausuferit numeroase transformări cantitative şi calitative.Ca elemente de conducere, până în 1989 au existatsuccesiv: Brigada Transmisiuni, ComandamentulTransmisiunilor şi Comandamentul Trupelor de Trans-misiuni. Acestea au avut rol de reglementare a dome-niului (regulamente, instrucţiuni, dispoziţiuni, manualeetc.) pentru întreaga armată cât şi rol executiv, opera-tiv pentru organizarea, realizarea şi exploatarea sis-temelor de transmisiuni de la toate eşaloanele. Întoate structurile au funcţionat elemente de cercetare şidezvoltare, cu rol esenţial în asigurarea unei înzestrărila un nivel acceptabil cu tehnică modernă.

După 1989, odată cu reforma armatei române, şi tru-pele de transmisiuni s-au transformat, schimbându-se

Coloanele permanenţei

135 de ani de existenţă a armei transmisiuni----------------------------------------------- Locotenent-colonel Cristian Serescu, comandantul Batalionului 47 Comunicaţii şi Informatică ,,General Nicolae Petrescu”

Cei 135 de ani ai transmisiunilor militare, ce se împlinesc pe 14 iulie, sunt mai mult decât suficienţi pentrua certifica capacitatile unei specialităţi militare aflate într-un amplu proces de modernizare. Într-o epocă încare sintagma "un om informat face cât doi" a devenit sinonimă cu modernizarea permanentă, transmisiunile,într-un mod alert, şi-au modificat atât structura, cât şi baza materială, toate acestea pentru a putea răspundecerinţelor unei armate mobile şi eficiente.

servit cu credinţă patria sub drapel.Mai sunt încă foarte multe problemede rezolvat, pe linie medicală în moddeosebit, dar şi în alte domenii carereclamă unitatea noastră, a tuturorpensionarilor militari, de toate arme-le şi de toate gradele în această or-ganizaţie democratică şi de utilitatepublică, pe baza căreia conformLegii nr. 26/2000 asociaţia benefici-ază de un set de drepturi şi de obli-gaţii.

Filiala noastră colaborează foartebine cu organele de conducere lo-cale, cu Comandamentul Ope-raţional Întrunit Buzău, cu

conducerea co-menduirii de garni-zoană, unde ne desfăşurăm activi-tatea, cu celelalte structuri şiorganizaţii locale, cu veteranii derăzboi, Cultul eroilor, dar în mod de-osebit, am putea spune, cu Primăriamunicipiului Buzău, personal cudomnul primar inginer ConstantinBoşcodeată, care vine din când încând în mijlocul nostru, răspunzândla întrebările puse de camaraziinoştri şi clarificând problemele re-spective.

Conducerea centrală a Asociaţieinoastre acţionează în continuarepentru realizarea unor legături strân-

se cu toate organele conducerii destat, ta nivelul preşedinţiei, parla-mentului, guvernului, conduceriiMinisterului Apărării şi a StatuluiMajor General în scopul de a le facecunoscute preocupările pe liniacreşterii calităţii vieţii pensionarilormilitari.

La 18 ani de existenţă, AsociaţiaNaţională a Cadrelor Militare în Re-zervă şi în Retragere, se prezintă cao organizaţie reprezentativă în soci-etatea românească, având în com-punerea sa un număr mare demembri, a căror calitate şi onoarefac cinste oştirii române.

24

Arealulbuzoian

modul de organizare, instruire şi mai ales schim-bându-se dotarea tehnică. O etapă importantă în re-alizarea reformei a fost implementarea unui sistem detrasmisiuni cu totul nou care să se bazeze pe echipa-mente digitale, capabile să ofere mult mai multe posi-bilităţi şi la o calitate mai bună decât tehnica vecheanalogică. Aşa a luat naştere Reţeaua Militară Naţio-nală de Comunicaţii (RMNC) în cadrul căreia putemvorbi de flux de date, reţele locale de calculatoare in-terconectate între ele, de comunicaţii prin satelit, deechipamente fax secretizate, de staţii radio cu salt defrecvenţă, de echipamente de secretizare, de video-teleconferinţă şi altele.

Transmisiunile au fost şi rămân una dintre armelecare lucrează continuu, sunt caracterizate printr-unînalt grad de tehnicitate şi complexitate şi au un rol de-cisiv pentru asigurarea comenzii şi controlului acţiu-nilor militare.

Oraşul Buzău este un reper important pe hartaunităţilor de transmisiuni din armata română prinBatalionul 47 comunicaţii şi informatică ,,GeneralNicolae PETRESCU’’. Acest batalion se poate mândriîn cei 76 de ani de existenţă, cu o bogată tradiţie încadrul armei transmisiuni, prin participarea la cam-paniile militare din cel de-al doilea război mondial, la

aplicaţiile mari cu trupe organizate de eşalonul supe-rior sau la exerciţiile tehnice de specialitate organizatede Direcţia comunicaţii şi informatică din Statul MajorGeneral.

În prezent, batalionul asigură oportun canale delegătură de calitate necesare eşalonului superior pen-tru exercitarea comenzii, canale ce pot furniza serviciide comunicaţii tip voce şi date, secretizat sau nese-cretizat.

Pe plan local, militarii batalionului au participat ală-turi de alte unităţi militare şi la ajutarea populaţiei civilepentru îndepărtarea urmărilor calamităţilor naturale(inundaţii, înzăpeziri).

Militarii batalionului sunt gata oricând să îndeplin-ească aceste misiuni sau cele de bază de realizare alegăturilor continuându-şi totodată drumul pe caleaperfecţionării pregătirii după standardele N.A.T.O. şimodernizării sistemelor de transmisiuni.

� 1933 – staţie mobilă de transmisiuni.

� 2008 – container radioreleu� 2008 – instrucţie de specialitate (comutator CD

141 – de la 60 până la 960 abonaţi)

� 1958 – instrucţie de specialitate (centrala telefonică cu 30 numere)

25

Teorie şi ştiinţămilitară

Strategia de securitateNaţională a României şi gestionarea diferenţelorsocio-strategice------------------------------------------------- Colonel Dumitru Lăudatu

Este neîndoios faptul că pentru România se impune o abordare realistă şi responsabilă a cerinţelor şi exi-genţelor rezultate din dubla calitate de membru al UE şi NATO şi depăşirea studiului declaraţiilor de intenţieşi a angajamentelor formale.

Strategia de Securitate Naţională a României – 2006 ţine cont de transformarea profundă a mediului de se-curitate înregistrând totodată angajamentele şi responsabilităţile după aderarea la NATO şi accederea înUniunea Europeană. În comparaţie cu versiunile precedente din 2000 şi 2001, actuala formă înlătură defi-cienţele raportării programatice la Politica Europeană de Securitate şi Apărare şi Identitatea Europeană deSecuritate şi Apărare şi reflectă angajarea României la proiectele de construcţie europeană şi euroatlanticăa securităţii.

Totodată, sunt evidenţi paşii făcuţi în definirea intereselor şi obiectivelor de securitate într-un mediu de se-curitate definit mai realist în care România îşi găseşte locul ca „parte integrantă a civilizaţiei euroatlantice”.1

Strategia de Securitate Naţională reflectă profilulstrategic distinct al României în cadrul NATO şi UniuniiEuropene. Pentru a înţelege complexitatea şi multidi-mensionalitatea binomului securitate naţională – secu-ritate colectivă ne propunem o scurtă comparaţie întrestructura şi conţinutul Strategiei de Securitate aRomâniei şi ale Strategiei Europene de Securitate.Aceasta prezintă interes pentru cercetarea noastră dincel puţin trei motive: primul este faptul că armonizareacelor două documente reprezintă o formă de gestionarecoezivă a diferenţelor dintre Uniunea Europeană şiRomânia; al doilea este eliminarea conceptuală a posi-bilităţii operaţiei de noi diferenţe; iar al treilea este dat denecesitatea identificării de soluţii şi instrumente pentrugestionarea vechilor diferenţe dintre statele Uniunii Eu-ropene şi din mediul naţional intern.

Structura celor două documente ne dezvăluie atât olegătură dată de raportare a strategiei naţionale lagradul de generalitate mai ridicat al Strategiei Europenede Securitate, cât şi o recunoaştere programatică a con-stituirii securităţii naţionale ca parte integrantă a secu-rităţii europene şi euroatlantice.2

Comparând conţinutul celor două strategii, dincolo desimilitudini şi areal de acoperire geografică a viziunilor

de securitate, este evidentă voinţa de integrare de secu-ritate, în toate planurile. Dacă din punct de vedere eu-ropean provocările şi ameninţările sunt analizate caavând sorginte preponderent extracontinentală, abor-darea românească evaluând prin prisma „caracteruluiindivizibil al securităţii globale”3 evidenţiază apariţiaunor fenomene negative ale căror manifestări, amplifi-cate de existenţa unor vulnerabilităţi şi disfuncţionalităţi,afectează securitatea naţională.

Strategia de Securitate reflectă preocuparea Românieica în actualul context internaţional tensionat şi complexsă-şi dezvolte capacitatea de anticipare şi de acţiunepro-activă şi să-şi consolideze capacitatea de reacţie şiadaptare. Strategia de Securitate oferă în acelaşi timpinstrumentele procedurale prin care diferenţele sociale,aparţinând atât mediului de securitate intern cât şi celuiextern, pot fi identificate, monitorizate şi gestionate.

Din acest punct de vedere „Strategia de SecuritateNaţională reprezintă un factor integrator de sinteză...”4

menit „să prevină şi să contracareze eficient riscurile şiameninţările ce pun în pericol valorile şi intereselenaţionale, precum şi valorile care dau identitate şi uni-tate construcţiei europene”5

Această strategie pune bazele politicilor publice în

26

Teorie şi ştiinţămilitară

domeniul securităţii şi apărării, fundamentând fluxurilede integrare pe care le reprezintă efortul naţional, con-jugat cu cel al aliaţilor, „în consonanţă cu prevederilestrategiei de securitate a Uniunii Europene şi ale con-ceptelor strategice ale Alianţei Nord-Atlantice”.6

Prin această abordare se elimină atât deficienţele deraportare la Politica Europeană de Securitate şi Apărareşi Identitatea Europeană de Securitate şi Apărare, ca-racteristice variantelor precedente ale strategiei, cât şiposibilitatea conceptuală de a genera noi diferenţe princarenţele agregării în organizaţiile de securitate şiapărare din care România face parte.

Reprezentând un răspuns al statului la nevoia de aafirma şi proteja valorile şi interesele naţionale vitale,Strategia de Securitate reprezintă politica publică cu celmai înalt grad de generalitate prin care guvernanţii „tre-buie să construiască şi să protejeze un numitor socialcomun (cuprinzând valorile de securitate ale vieţii –viaţa ca atare, demnitatea umană şi dezvoltarea comu-nitară) şi să gestioneze adecvat, să protejeze diversi-tatea naturală a vieţii (diferenţele sociale)”.7

În acest sens, la baza construcţiei securităţii Românieisunt aşezate următoarele valori: „democraţia, libertatea,egalitatea şi supremaţia legii; respectul pentru demni-tatea omului, pentru drepturile şi libertăţile sale funda-mentale; identitatea naţională şi responsabilitateacivică; pluralismul politic; proprietatea garantată şieconomia de piaţă; solidaritatea cu naţiunile democra-tice; pacea şi cooperarea internaţională; dialogul şi co-municarea dintre civilizaţii”.8

Aici cred că se impun trei observaţii. Prima este de-plasarea centrului de greutate de pe stat şi societatespre cetăţean, spre individ, chiar dacă ambele sunt „le-gitimităţi ale construcţiei europene”.9

O a doua observaţie este că aceste resurse identitarepe care le reprezintă valorile naţionale enumerate nusunt diferite de cele europene. Chiar dacă în StrategiaEuropeană de Securitate nu sunt explicit afirmate, legăsim foarte asemănător formulate în tratatele consti-tutive ale Uniunii Europene şi au fost temei de apreciereunanimă în dezbaterile pe marginea abandonatuluiTratat Constituţional care, în partea a II-a, „Carta drep-turilor fundamentale ale Uniunii”, cuprindea şi valorileîmpărtăşite de europeni.

Al treilea element pe care dorim să-l evidenţiem îlreprezintă identificarea acestor valori ca premise socio-culturale ale relaţiei armonioase multidirecţionate indi-vidual – naţional – european şi temei pentru activarea şimultiplicarea potenţialului constructiv al acestora.

Ca viziune globalizatoare asupra unor politici publicede gestionare coezivă a diferentelor interne şi de cone-xiune Strategia de Securitate Naţională a României ev-idenţiază că interesele naţionale vizează promovarea,protejarea şi apărarea valorilor care garantează identi-tatea în procesele de integrare şi de globalizare. Rezul-tat al acestei abordări coezive şi a procesului complexde promovare şi garantare a valorilor şi intereselornaţionale, ecuaţia „progresul, prosperitatea şi securi-tatea naţională”10 este văzută în strânsă legătură cu in-tegrarea reală şi deplină, concomitent cu asumarearesponsabilă a calităţii de membru UE şi NATO.

Astfel, „cadrul unional european” este văzut ca o di-

versitate în care se manifestă diferenţele naturale con-stând în „afirmarea şi protejarea culturii, identităţiinaţionale şi vieţii spirituale a românilor”11 pe versantulconlucrării comunitare şi coeziunii umane.

Mediul de securitate de la început de mileniu în carese prefigurează să se realizeze şi să se manifeste secu-ritatea naţională reprezintă un peisaj pluriform şi dife-renţiat de stări şi procese marcate de „coexistenţa şiconfruntarea unor tendinţe pozitive majore cu altele caregenerează riscuri şi ameninţări”.12 Mediul de securitateeste astfel „un continuum în care cuvântul cheie estediferenţa”13 populat în mod natural de diferenţe fără decare nu ar putea exista şi nu am putea înţelege individ-ualul statal sau identitarul naţional. Riscurile şiameninţările apar ca urmare a gestionării deficitare adiferenţelor geostrategice.

Aceste diferenţe, ca mod de exprimare a diversităţiiactorilor mediului de securitate, pot tinde asimptoticcătre identitate (naţională, europeană), sau pot evoluacătre alcătuire explozive, beligene, insecurizante (difer-ende, crize, războaie).

Deşi după Războiul Rece lumea a intrat într-o etapăde construcţie a unei noi arhitecturi de securitate, earămâne, ca posibilitate, puternic conflictuală. Aceastase datorează diferenţelor care se manifestă activ îndouă mari domenii. Unul este cel al „accesului laresurse, la mecanismele de distribuţie a acestora şi lapieţele de desfacere”14 iar celălalt este „cel al difer-enţelor identitare de natură civică, etnică, religioasă, cul-turală sau ideologică”.15

Faza actuală de evoluţie a lumii este marcată de difer-enţele generate de „coexistenţa şi confruntarea unortendinţe pozitive majore cu altele care generează riscurişi ameninţări”16

Lumea începutului de mileniu „complexă, dinamică şiconflictuală”17 este dominată de diferenţele majore din-tre democraţie şi totalitarism, care se manifestă în-deosebi prin agresiunea terorismului internaţionalîmpotriva statelor democratice. În acest mediu „con-fruntarea principală are loc între valori, credinţe şi per-cepţii fundamental diferite”.18

În Strategia de Securitate tendinţele majore în mediulde securitate sunt văzute ca perechi de procese contra-dictorii. Astfel, procesului „de globalizare şi de integrareregională” i se opun „acţiuni având ca finalitate frag-mentarea statală” în timp ce eforturile de structurare aunei noi arhitecturi de securitate sunt subminate detendinţele anarhice din unele regiuni. Totul are loc pefondul unei lupte acerbe între statele şi actorii nestatalişi al capacităţii lor diferite de a determina dinamica rela-ţiilor internaţionale.

Manifestările acestor diferenţe afectează valorile şi in-teresele naţionale şi comune, generează noi riscuri şiprovocări, creând tot atât îngrijorări cât şi oportunităţi.Globalizarea, ca fenomen care influenţează mediul desecuritate contemporan, face ca securitatea să-şi mani-feste caracterul indivizibil şi, totodată, să apară noişanse de dezvoltare. Statele, în schimb, au capacităţidiferite de a „exploata programatic şi eficient astfel deoportunităţi”19 şi, prin urmare, efectele globalizării se vorrăsfrânge diferit asupra acestora. La nivel global „regiuniîntregi sunt afectate de stări de tensiune, instabilitate,

27

conflict, de sărăcie şi frustrare”20 iar în regiunea vecinăRomâniei „persistă sau sporesc în intensitate diferite destări de tensiune şi situaţii determinate de vechi disputede natură etnică sau religioasă, teritoriale sau sepa-ratiste”21 care practic sunt diferenţe socio-strategice de-fectuos gestionate la nivel naţional sau manifestări aleunor politici publice de agregare defectuos conceputeşi aplicate, astfel încât au devenit surse de insecuritate.

Pentru securitatea naţională a României premisele fa-vorabile create de racordarea ţării la zona de prosperi-tate şi securitate euroatlantică, coroborată cu situaţia sageopolitică, se transformă în oportunităţi strategice im-portante. Aceste stări şi procese se constituie în oportu-nităţi doar în condiţiile în care managementuldiferenţelor de raportare la ceilalţi termeni ai relaţiei so-ciale se realizează prin procesele de integrare în NATOşi UE, în cadrul politicilor sociale de atingere a intero-perabilităţii „instituţiilor de securitate şi apărare aleRomâniei în structurile similare ale statelor membre aleAlianţei Nord-Atlantice şi Uniunii Europene”.22

Riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale,din perspectiva studiului nostru, pot fi analizate ca rezul-tat al unui management defectuos al diferenţelor, dar şica diferenţe de percepţie a acestora.

Majoritatea ţărilor europene fiind membre ale NATOşi UE, pericolul evoluţiei diferenţelor de la deosebirespre opoziţie, separaţie şi conflict devine din ce în cemai puţin posibil. Se păstrează însă posibilitatea mani-festării unor diferenţe conflictuale în imediata vecinătatea graniţelor României care constituie în acelaşi timp şifrontierele estice ale celor două organizaţii. Aceasta se

datorează şi faptului că „Proximitatea naşte întotdeaunareflexe de diferenţiere, de iritare şi ostilitate”.23

În condiţiile în care agresiuni militare convenţionalesunt din ce în ce mai puţin probabile, diferenţe socio-comunicaţionale şi cele de context organizaţional potevolua spre forme conflictuale asimetrice, de natură mi-litară şi non-militară.

Asemeni strategiei europene de securitate, strategiade securitate românească identifică principalele riscurişi ameninţări care ar putea pune în pericol siguranţacetăţeanului: „terorismul internaţional structurat în reţeletransfrontaliere; proliferarea armelor de distrugere înmasă; conflictele regionale; criminalitatea transnaţionalăorganizată; guvernarea ineficientă”.24

Caracteristica de „strategie naţională” chiar în contex-tul împărtăşirii unor valori şi interese europene comune,îşi pune amprenta şi asupra evaluării acestor riscuri şiameninţări şi a modului în care sunt percepute implicaţi-ilor lor asupra securităţii globale, regionale şi naţionale.

În concluzie, putem afirma că diversitatea şi complex-itatea diferenţelor socio-strategice interne şi de ra-portare necesită un amplu efort de identificare şi degestionare coezivă pentru asigurarea stării de securitateşi a progresului naţional.

În aceste sens, Strategia de securitate naţională şi po-litica de apărare direcţionează acţiunile de gestionareinstituţională a acestor diferenţe şi de proiectare a ca-pacităţii de reacţie a comunităţii naţionale în situaţiile încare este pusă sub semnul întrebării starea de securi-tate a naţiunii.

Note:

1. Elemente preluate din studiul realizat în 2005 de Directoratul General pentru Politica de Securitate din Ministerul Apărăriidin Austria; Institutul pentru Studii de Securitate şi Apărare din Ministerul Apărării din Republica Slovacă, Centrul de StudiiStrategice de la Universitatea de Apărare Zrinyi Miklos din Budapesta şi Institutul de Studii Strategice de la Universitatea dinBrno prezentat în Institutul Strategic nr.2 (23)/2007, pp.50-572. Strategia de Securitate Naţională a României, 2006, Bucureşti: prezentarea preşedintelui Traian Băsescu, p.4 3. Strategia de Securitate Naţională a României, 2006, Bucureşti: prezentarea preşedintelui Traian Băsescu, p.54. Ibidem, p.55. Ibidem, p.56. Strategia de Securitate Naţională a României, p.87. Maria Iacob, Dumitru Iacob, Un model posibil de realizare a securităţii şi apărării naţionale prin gestionarea corelaţiilor so-ciale fundamentale, în volumul Securitatea şi apărarea spaţiului sud-est european, în contextul transformărilor de la în-ceputul mileniului III, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti, 2006, p.5398. Strategia de Securitate Naţională a României, p.89. Iordan Gheorghe Bărbulescu, UE de la economic la politic, Editura Tritonic, Bucureşti, 2005. p.40210. Strategia de Securitate Naţională a României, p.911.Ibidem, p.912. Ibidem, p.913. Maria Iacob, Dumitru Iacob, Câteva observaţii privind contextul relaţiilor publice militare, în vol. Provocări la adresa secu-rităţii şi strategiei la începutul sec.XXI – Comunicare şi relaţii publice, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, Bucureşti,2005, p.53814. Strategia de Securitate Naţională a României, p.10.15. Ibidem, p.1016. Strategia de Securitate Naţională a României, p.9.17.Ibidem, p.1018. Ibidem, p.1019. Ibidem, p.1120. Ibidem, p.1121. Ibidem, p.1122. Strategia de Securitate Naţională a României, p.12.23. Jean Marie Domenach, Europe: le defi culturel. Paris. La decouverte, 1991, p.12, apud Grigore Georgiu, Naţiune. Cul-tură. Identitate. Editura Diogene, Bucureşti, 1997, p.74.24. Strategia de Securitate Naţională a României, p.13.

28

Teorie şi ştiinţămilitară

Zona extinsă a Mării Negre şi provocările noului mediuinternaţional de securitate (I)--------------------------------------- Comandor Costel Avrămescu,,şef de stat major al Comandamentului Operaţional Întrunit „Mareşal Alexandru Averescu”

Considerată, succesiv, o „mare uitată” de navigatorii lumii libere, un „avanpost” al comerţului mondial lagurile Dunării, Donului sau Niprului, o „mare practic închisă” sau o veritabilă „placă turnantă” între Europa,Asia Mică şi stepele Rusiei, Marea Neagră (re)vine, cu forţă, în actualitate.

„Pontus Euxinus”, în vechile documente cartografice şi istorice, Marea Neagră este situată între blocul con-tinental al Europei Centrale şi de Sud-Est şi cel al Asiei Mici-Caucaz, fapt ce-i conferă atributul de „mare detip intercontinental”.

De-a lungul secolelor, din punct de vedere geopolitic şigeostrategic, importanţa Mării Negre s-a bazat, în princi-pal, pe rolul pe care regiunea l-a avut la intersecţia intere-selor dintre fostele puteri şi imperii şi care, în funcţie degradul de implicare şi stăpânire, au împrumutat numelelor zonei, în anumite perioade de timp. „Ea a fost, simul-tan, o punte de legătură şi o frontieră, o zonă tampon şiuna de tranzit între Est şi Vest, între Sud şi Nord”.1 Înplus, Marea Neagră a reprezentat, reprezintă şi, probabil,va continua să reprezinte, pentru mult timp, un punct delegătură pentru circuitele comerciale şi regiunile bogateîn resurse energetice.2

Zona a prosperat cel mai mult în perioadele când nu afost izolată şi s-a racordat la comerţul mondial.

Mutaţiile geopolitice şi geostrategice, survenite în bazi-nul Mării Negre după destrămarea Uniunii Sovietice,apariţia, uneori după o absenţă multiseculară, a unorvechi state riverane, întregul spectru de probleme cu carese confruntă şi includerea spaţiului pontic între zoneleplanetare de însemnătate strategică au impus, ca o nece-sitate obiectivă, abordarea „chestiunii” acesteia într-uncontext mai larg, care cuprinde şi spaţiile adiacenteconectate prin logica interesului.

Din păcate, nu există o accepţiune uniformă a delimităriigeografice a Zonei Extinse a Mării Negre (ZEMN). Dacăavem în vedere strict criteriul geografic, atunci ea includecele şase state riverane. Totuşi termenul „extins” se referămai degrabă la o zonă politico-economică, decât la unageografică. Din acest considerent, nu putem să nu luămîn calcul importanţa politică, economică şi strategică aunor ţări precum Armenia, Azerbaidjan, Grecia, Repub-lica Moldova etc. Prin urmare, după părerea noastră,ZEMN se întinde de la Balcani până la Marea Caspică,devenind una din cele mai dinamice zone din perioadapost-Război Rece şi post-Uniunea Sovietică. Ea este flan-cată la vest de Balcani şi la est de Caucaz, două spaţii cu

un potenţial conflictual foarte ridicat. De asemenea, nuputem să nu evidenţiem importanţa coridorului energeticeuro-asiatic, ce uneşte marii consumatori ai Occidentuluide bogatele rezerve energetice din zonele Mării Caspiceşi Asiei Centrale.

1.1 Zona extinsă a Mării Negre în contextual geopolitic actual „Popoarele se schimbă, aşezămintele de stat capătă

altă înfăţişare, ideile care domină omenirea nu mai suntaceleaşi, dar marile probleme regionale persistă”. Acestecuvinte, scrise de Nicolae Iorga la începutul secolului, ex-plică, în mare parte, de ce reperele geopolitice, în pofidamutaţiilor pe plan politic, economic sau social, vin ca ade-vărate constante ale istoriei. Şi poate că nici un caz nueste mai relevant, în acest sens, decât cel al Mării Negreşi al regiunilor adiacente ale acesteia.

Referiri privitoare la Marea Neagră şi zonele învecinaterăzbat încă din zorii istoriei, când Iliada şi Odiseea, celedouă mari epopei ale Greciei antice, prezintă, sub formăde legendă, episoade dramatice ale pasiunilor stârnite deasigurarea supremaţiei în zona stâmtorilor Bosfor şi Dar-danele, precum şi a libertăţii de navigaţie pe „PontosAxeinos (marea cea întunecată sau sumbră)” ori „PontusEuxinus (marea cea primitoare)”3. Este, de fapt, perioadaîn care Marea Neagră începe să capete interes, mai alesîn rândul grecilor, la aflarea veştilor că ţinuturile din jurulacestui spaţiu spre nord şi est sunt bogate în grâne, vitemari, peşte, miere, ceară, aur, iar locuitorii lor erau oameniprimitori şi amabili gata să schimbe produsele lor cu vinul,măslinele, untdelemnul şi stofele grecilor.

De-a lungul istoriei multimilenare, existenţa acesteizone a cunoscut perioade de înflorire economică,stagnare sau chiar regres, marcate de manifestarea in-teresului diferitelor cetăţi, imperii, populaţii migratoare,popoare pentru supremaţia controlului acestei importante

29

căi de comunicaţie, libera circulaţie, accesul la oceanulplanetar prin cele două strâmtori, controlul comerţului înzonă, supunerea aşezărilor umane aflate pe ţărmurilemării sau pe malurile fluviilor.

La sfârşitul primului război mondial, toate statele dinjurul Mării Negre erau creaţii relativ recente. „Toate seconfruntau cu dificultatea de a integra noi teritorii, de a re-construi ţări devastate de război ori de a-şi apăra su-veranitatea şi independenţa în faţa mai multor pericole”4.La fel ca în restul Europei, războiul a produs şi aici schim-bări geopolitice profunde. Ca atare, relaţiile internaţionaleîn zona Mării Negre se reduceau la închegarea unui sis-tem de alianţe care să ţină la distanţă pericolul bolşevic şila consolidarea independenţei şi a graniţelor noilor statecreate prin tratatele postbelice.

Sub presiunea evenimentelor, mai multe figuri politicemarcante ale acestor state antibolşevice s-au aliat într-omişcare reprezentând prima încercare modernă de agândi Marea Neagră ca unitate politică distinctă. Obiec-tivul vizat era crearea unei comunităţi a statelor mici carear fi garantat stabilitatea frontierelor şi independenţa faţăde orice încercare de a instaura controlul pe mare şi înjurul ei.

Proiectul „Prometeu” (sau Prométhée, cum era cunos-cut, pornind de la revista în jurul căreia s-a coagulat) esteastăzi aproape uitat de istorici, dar în perioada interbelică,părea un plan bine gândit de construire a unei alianţe astatelor de la Marea Neagră. El rămâne unic prin viziuneaimportanţei mării şi zonelor învecinate în relaţiile inter-naţionale din sud-estul Europei. Marea Neagră era, pen-tru reprezentanţii grupului care au conceput acest proiect(emigranţi ruşi stabiliţi la Paris care urmăreau nu numaieliberarea popoarelor captive ale Uniunii Sovietice, ci şistimularea cooperării împotriva hegemoniei regionale abolşevicilor), cheia de boltă a întregii „chestiuni orientale”.După eşuarea proiectului, pe măsură ce anii treceau,ideea unei comunităţi a Mării Negre apărea ca o fixaţie aunor anticomunişti fervenţi, dar sfârşitul războiului receavea să o readucă la viaţă.5

După schimbări dramatice de situaţii, cel de-al doilearăzboi mondial a fost urmat de o pace dificilă, în carecompetiţia strategică între ţărmurile nordic şi sudic am-intea de vechea ostilitate care dominase ultimii două sutede ani. În februarie 1945, Churchill, Roosevelt şi Stalins-au întâlnit în staţiunea Ialta, din Peninsule Crimeea,pentru a reface harta regiunii şi a stabili ceea ce a devenitlinia de demarcaţie între sferele de influenţă sovietică şioccidentală. Conferinţa a declanşat în zona Mării Negre,din Balcani şi până în Caucaz, un proces de integrarepolitică, economică şi culturală fără precedent. Statele dinpartea nordică au devenit „democraţii populare” şi au fostrapid incluse în sistemul militar şi economic sovietic, iarţărmul sudic a rămas în afara acestui aranjament, intrândsub umbrele de securitate occidentală.

Zona Mării Negre devine, în timpul războiului rece, unloc important al confruntării Est-Vest, pe acest spaţiu în-tâlnindu-se membrele celor două pacte militare ale tim-pului: Organizaţia Tratatului de la Varşovia şi OrganizaţiaTratatului Atlanticului de Nord.

„Sfârşitul Războiului rece redeschide dosarul ponticîntr-o manieră aproape explozivă”.6 Cei 18 ani, care nedespart de evenimentele ce au marcat încheierea ereibipolare, sunt martorii a două conflicte majore ce au în-cadrat şi continuă să încadreze regiunea.

La vest, la începutul anilor ’90, au început conflictelecircumscrise spaţiului ex-iugoslav, cu întreg cortegiul deafectări ale mediului de securitate local şi a securităţiistatelor vecine acestuia, cu instabilitate şi insecuritate,generate de perpetuarea sa pe durata a mai bine de undeceniu.

La est, spaţiul caucazian, fie că este vorba de fostele re-publici sovietice (Armenia, Azerbaidjan, Georgia), fie deteritoriul Federaţiei Ruse (Cecenia), consemnează evoluţiiviolente şi focare de conflict legate de renaşterea şi re-construcţia naţiunilor din regiune sau dispute etnice şi teri-toriale consecutive disoluţiei Uniunii Republicilor SovieticeSocialiste, care se perpetuează până în zilele noastre.

De asemenea, conflictul transnistrean, declanşat în1992, după declararea independenţei Republicii Moldova,este tipic perioadei post-sovietice, având resorturi de-clanşatoare şi explicative ce-şi situează originea în politi-ca de implantare masivă şi de modificare a realităţii etnicedin teren, dusă de fostele autorităţi sovietice. Conflictul afost îngheţat de intervenţia Rusiei, în calitate de mediatorşi furnizor de forţe de menţinere a păcii, interpusă întrepărţile în conflict.7

Pe fondul colapsului URSS şi al vidului relativ de putereinstalat în zonă, Turcia a construit, în primii ani de după1991, o politică externă cu dimensiuni şi pretenţii de put-ere politică regională structurată,8 cel puţin la nivel declar-ativ, în jurul ideii de regrupare şi susţinere a statelorturcofone independente nou apărute.

Nici fosta putere dominantă în acest areal, FederaţiaRusă, nu a acceptat cu seninătate rolul şi locul ce i se rez-ervau în noua ecuaţie de securitate, încercând, prin toatemetodele şi pe multiple planuri, o recâştigare a poziţiilorpierdute. Doctrina militară a Federaţiei Ruse cu al săuconcept de „străinătate apropiată” şi crearea ComunităţiiStatelor Independente au reprezentat, la începutul pe-rioadei de după disoluţia URSS, o materializare a efor-turilor de recâştigare a poziţiilor pierdute şi de remodelarea intereselor în acest areal.

Ucraina, una dintre ţările mari ale Europei, prin dimen-siunile sale, demografică (48 de milioane de locuitori) şiteritorială (peste 600.000 km2), alimentează, din plin, sen-timentul unei viitoare mari puteri, fără a avea o economiepe măsură, dar care ar dori ca vocea ei să fie auzită înzonă şi chiar pe continent.

România este o ţară central-europeană care ocupă pecontinent locul al 10-lea, din punct de vedere al populaţiei,şi locul al 13-lea, ca suprafaţă. Printre puţinele ţări dinZEMN care a rezolvat relaţia cu NATO şi UE, ea are prob-leme care-i afectează interesele de securitate în zonăchiar cu vecinii ei, generate de nedelimitarea spaţiilormaritime (platoul continental şi zonele economice exclu-sive) cu Bulgaria şi Ucraina, decizia unilaterală a Ucraineide a remodela cursul Dunării prin construirea CanaluluiBâstroe şi tentativa de internaţionalizare a navigaţiei peBraţul Chilia.

Din perspectivă geopolitică, ZEMN se poate identificacu limitele de manifestare ale puterii în dimensiunile salegeografice şi ale litoralului. Marea Neagră, a treia mare aEuropei, după Marea Mediterană şi Marea Nordului,reprezintă, din punct de vedere economic, o adevărată„mină de aur”, în ultimii ani descoperindu-se aici însem-nate zăcăminte de petrol şi gaze naturale, de fier, titan,cărbune etc. Alături de Marea Neagră, zona este determi-nată şi de suprafeţele statelor care se învecinează cu

30

Teorie şi ştiinţămilitară

aceasta, astfel : Turcia, Bulgaria, Republica Moldova,Ucraina, Federaţia Rusă, Georgia şi Armenia. Dintreacestea, cea mai mare întindere a litoralului pontic oposedă Turcia, Ucraina şi Federaţia Rusă.

ZEMN reprezintă una dintre zonele care conexeazăAsia de Europa, oferind consistenţă conceptului geopoliticEURASIA. Spre ea, converge o serie de linii de comuni-caţii deosebit de importante, care o leagă de alte zone şispaţii de interes geopolitic, cum sunt: Marea Nordului, Eu-ropa Occidentală, Europa Centrală, Mediterana de Est,Orientul Mijlociu, spaţiul caucazian şi central-asiatic,spaţiul caspic, spaţiul balcanic, Rusia Centrală, spaţiulbaltic.

Din perspectivă geopolitică, ZEMN se află în relaţii decomplementaritate cu o parte din zonele menţionate, con-stituind adevărate continuum-uri spaţiale de interes atâtpentru statele aferente acestora, cât şi pentru altele aflatela mari distanţe de ele. Astfel, în plan european, zonaMării Negre este conexată cu zona Europei Centrale, acelei Occidentale, cu spaţiul balcanic şi cu cel baltic.Conexiunea cu primele două este realizată de linia de co-municaţie fluvială Rhin, canalul Main–Dunăre, Dunăre şicanalul Dunăre-Marea Neagră, ce uneşte Rotherdamulde cel mai mare port al Mării Negre, Constanţa. Legăturazonei Mării Negre cu cea a Mării Baltice este realizată deculoarul ponto-baltic, sintagmă devenită clasică în limba-jul geopolitic, îndeosebi în prima jumătate a secolului XX.

O legătură deosebită a zonei Mării Negre este realizatăcu spaţiile caucazian şi balcanic, deoarece cele trei spaţiisunt într-o relaţie de strânsă complementaritate. Acesteaformează un tip de compact geopolitic balcano-ponto-caucazian, ca interfaţă a continentului european cu celasiatic. Din această perspectivă, spaţiul caucazian poatefi considerat ca o prelungire, ca o proiecţie a celorlaltedouă către Asia. În acelaşi timp, ele intră în contact cuspaţiul caspic care posedă toate trăsăturile definitorii unuispaţiu geopolitic de tip asiatic. Spaţiul caucazian poate ficonsiderat ca un „spaţiu balama” între spaţiul pontic, caspaţiu de tip european, şi spaţiul caspic, ca spaţiu de tipasiatic.

Repere geoistorice, mai îndepărtate sau mai recente,demonstrează că există adevărate constante geopolitice,care se menţin în actualitate în pofida mutaţiilor în planpolitic, economic sau militar. Poziţiile cheie la gurileDunării, strâmtorile Mării Negre, Peninsula Crimeea sauInsula Şerpilor sunt adevărate constante ale istoriei careconstituie şi astăzi „armătura” de susţinere a edificiuluigeopolitic al Mării Negre. Controlate de cele două super-puteri, după al doilea război mondial, care au asigurat oumbrelă nucleară, punctele strategice, menţionate maisus, au transformat o zonă maritimă marcată de nu-meroase războaie, în secolul al XIX-lea, Marea Neagră,într-o zonă de stabilitate politico-militară în beneficiulstatelor riverane.

Anul 1989, anul marilor schimbări în Europa Centralăşi Răsăriteană, a generat fenomene şi elemente denatură politică care au apărut şi s-au dezvoltat în aceastăzonă geografică strict delimitată, dar şi în spaţiul ge-ografic, mult mai larg, pe care aceasta îl poate influenţa,fenomene şi elemente care pot constitui motive pentruatenţia deosebită care se acordă zonei Mării Negre înplanul relaţiilor internaţionale:

• „ruptura de sistem”, din anii 1988-1990, din EuropaCentrală, de Est şi Sud-Est, a determinat, prin des-

prinderea din sistemul sovietic, prin dizolvarea Tratatuluide la Varşovia şi a CAER, a fostelor state membre,apariţia unei prime breşe în bazinul Mării Negre, dominatîn mare parte politic, militar, economic şi comercial, pânăla acel moment, cu excepţia zonei turceşti, de UniuneaSovietică;

• dispariţia Uniunii Sovietice şi naşterea, pe ruinele ei,a 15 state independente, în locul fostelor republiciunionale, ceea ce a făcut să apară la litoralul Mării Negre,în proximitatea lui sau în zona Asiei Centrale sovietice ţărica Rusia, Ucraina, Georgia, respectiv Republica Moldovaşi Armenia, precum şi Azerbaidjan, Kazahstan, Turk-menistan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Kârgâstan;

• apariţia problemelor Rusiei în relaţie cu micile republiciautonome caucaziene, cu ponderi importante ale popu-laţiei islamice în ansamblul populaţiei acestora, criticăfiind în acest sens, de mai bine de un deceniu, situaţia dinCecenia;

• proclamarea, de către administraţia Bush, a „războiu-lui împotriva terorismului” cu o primă localizare a acestui„adversar” neconvenţional şi dificil de definit din punct devedere politic şi militar, în Afganistan. Războiul pregătit şideclarat de Statele Unite împotriva acestui stat a datbrusc o importanţă strategică ieşită din comun nu numairelaţiei speciale stabilită punctual pe acest caz cu Rusia,pe baza interesului comun, ci şi statelor vecine cu Afgani-stanul (Turkmenistan, Uzbekistan, Tadjikistan), dar şicelor din imediata apropiere (Kazahstan, Kârgâstan) sauunor state aflate la mai mică sau mai mare depărtare, dardispuse să devină parte în conflict, precum România şiBulgaria;

• extinderea, de către Statele Unite ale Americii (chiardacă fără argumente solide), a „războiului împotriva tero-rismului” în Irak, a menţinut interesul pentru toate acestestate. A apărut, în acest context, interesul şi pentru statea căror proximitate faţă de noua zonă de război le reco-mandă ca suport pentru acesta (Azerbaidjan, Georgia, Ar-menia);

• apariţia (evident provocată şi controlată) de tensiuniîn Georgia, între populaţia de origine georgiană şi cea deorigine rusă, din enclavele din Osetia de Nord şi de Sud,care a condus la înlăturarea de la putere a lui Eduard Şe-varnadze şi înlocuirea lui cu proamericanul Saakaşvili. Sepune apoi problema dezafectării bazelor militare ruseştidin Georgia şi eventuala lor transformare în baze ameri-cane;

• extinderea proiectului „revoluţionar” cu „revoluţia por-tocalie”, cu succes, cel puţin parţial, în Ucraina;

• încercarea de dezvoltare a efectului de domino al „re-voluţiei portocalii” în Uzbekistan, Kârgâstan, Azerbaidjan,Belarus;

• reculul din Uzbekistan, care, ca urmare a acuzaţiei deimplicare americană în tulburările interne şi în încercareaeşuată de rebeliune militară, a somat Statele Unite aleAmericii să-şi desfiinţeze facilităţile militare care-i fuse-seră acordate pentru atacarea Afganistanului;

• ieşirea, din poziţia de expectativă, a Rusiei care în-cepe să reacţioneze, nu atât mai făţiş şi mai dur, cât maieficient, la acest tip de scenarii;

• după „rezolvarea problemei Irak” (Saddam Hussein),tendinţa administraţiei Bush de a „rezolva” similar „pro-blema Iran” şi „problema Siria” ar face ca toată zona di-rectă a Mării Negre şi cea extinsă, din bazinul MăriiCaspice, să devină foarte active şi „fierbinţi”, chiar inde-

31

pendent de implicarea directă a unora dintre statele careaparţin acestei zone geografice largi.

Un al doilea grup de motive, pentru care această zonărămâne una de maxim interes, îl reprezintă poziţia ei privi-legiată, aspect care nu trebuie omis acum, cu atât maimult cu cât el nu a fost trecut cu vederea de-a lungul is-toriei. În relaţie cu acest grup de motive, evidenţiem:

• poziţia de zonă de tranzit între trei continente (Europa,Asia, Africa). Aceasta include Rusia, state membre NATO(Turcia, România, Bulgaria) sau ale Uniunii Europe (Gre-cia, România, Bulgaria), viitoare state membre NATO(Ucraina, Georgia) sau ale Uniunii Europene (Turcia);

• se află la unul dintre capetele relaţiei maritime: MareaNeagră, Bosfor, Dardanele, Marea Mediterană, Suez,Marea Roşie, Oceanul Indian;

• facilităţile temporare obţinute şi bazele militare stabilitede Statele Unite ale Americii în unele dintre ţările din zonă(România şi Bulgaria) o fac să se afle şi la unul dintrecapetele podurilor aeriene care, pornind de pe aeroporturidin zona Mării Negre, pot ţinti, astfel, direct şi fără escale,orice destinaţie din partea nord-estică a Africii şi, cu es-cale pe parcurs, practic orice destinaţie africană;

• zona se află pe traseul tuturor conductelor existentesau posibil de imaginat în viitor pentru transportul ţiţeiului,produselor petroliere şi al gazelor naturale din perimetrelede exploatare din Rusia şi fostele republici sovietice tran-scaucaziene către Europa Occidentală;

• include (avantaj decisiv pentru România) cursul infe-rior al Dunării, scurtat considerabil prin canalul Dunăre-Marea Neagră, care asigură tranzitul fluvialtranseuropean şi legătura dintre Marea Neagră şi MareaNordului.

Un al treilea grup de elemente care determină impor-tanţa zonei îl constituie cele de natură economică, finan-ciară şi comercială, iar un al patrulea grup îl reprezintăcele legate de proiecţia elementului demografic în stateleacestei zone, aşa cum rezultă acesta la orizontul anilor2050, respectiv 2090-2100, conform prognozelor Organi-zaţiei Mondiale a Populaţiilor, agenţie specializată a Orga-nizaţiei Naţiunilor Unite.

Printre numeroasele probleme comunitare, de impor-tanţă prioritară pentru Uniunea Europeană şi care implicăaceastă zonă, este problema energetică. Aceasta vizeazăamplificarea surselor şi a reţelelor de transport, antrenândca într-un carusel toate statele din zonă pentru atragerea,pe teritoriul lor, a traseelor strategice de legătură întresursă (Caucaz-Marea Caspică) şi destinatar (comunitateaeuropeană).9 Apropierea relativă de zona de maxim in-teres din acest punct de vedere, a Golfului Persic şi adi-acentă, face ca statele din vecinătatea acestui spaţiu săprezinte o importanţă deosebită ca spaţii de tranzit cătrecentrul şi vestul Europei pentru ţiţeiul, produsele rafinatesau gazele naturale extrase sau produse în cele trei ariicitate, sau ca zone de operaţii pentru asigurarea accesu-lui la aceste resurse sau chiar controlul acestora.

De aceea, se are în vedere, în analiză, un spaţiu extinsal Mării Negre, în care au fost înglobate statele riveraneMării Caspice (Azerbaidjan, Iran, Turkmenistan, Kazah-stan, ca şi a Uzbekistanului, aflat în imediata apropiere).Din aceleaşi considerente, sunt incluse în analiză Tadjik-istanul, Kârgâstanul, dar şi Grecia care a fost implicată înbazinul Mării Negre încă din antichitatea timpurie şi estefoarte activă şi în prezent, politic, militar, economic, finan-ciar şi comercial. De asemenea, Iranul, actor pe această

scenă încă din antichitate, atât prin tentativele proprii dea o aduce sub stăpânire, cât şi prin cele în sens invers,ale regatului macedonean, încununate de succes în vre-mea lui Alexandru cel Mare, poate fi considerat insepara-bil de zona bazinului Mării Negre,

Pornind de la elementele definite ca fiind semnificativepentru stabilirea importanţei unei zone, vom analiza unprim set de date de maximă sinteză pentru statele dinzona extinsă a Mării Negre.

Statele incluse în ZEMN însumează o suprafaţăaproape dublă cât suprafaţa Europei (cca. 15% dinsuprafaţa globului) şi o populaţie de 314 milioane delocuitori (peste 5% din populaţia globului). Relativ la pro-dusul intern brut (PIB), valoarea lui este destul de mică încomparaţie cu potenţialul demografic. Nivelul scăzut seexplică prin faptul că toate statele din zonă, cu excepţiaTurciei şi Greciei, au cunoscut, după marea ruptură desistem, din anul 1989, o veritabilă prăbuşire economicăpe termen lung. Perioada neagră în evoluţia economică aacestor state a luat sfârşit, pentru că toate înregistrează,după anul 2000, rate medii anuale de creşteri economiceimportante, ceea ce crează condiţii pentru o evoluţierapidă a economiilor, în anii următori. Din analiză, reiesecă zona produce 2,5% din PIB-ul mondial, valoarea fiindfoarte mică, reprezentând o pondere de 2,9 ori mai micădecât ponderea în ansamblul populaţiei mondiale, pentrua nu mai vorbi de amploarea resurselor de care dispune.

Aprofundând analiza, se observă că importanţa zoneicreşte substanţial. Datorită prezenţei, în această zonă, aRusiei, zona Mării Negre şi zona Mării Caspice cu Kazah-stanul şi Iranul deţin ponderi impresionante la exploatareaunor minerale: 85,6% din producţia de minereu de fier aEuropei; peste 50% din producţia de minereu de cupru aEuropei şi 25% din producţia de minereu de cupru a Asiei;95% din producţia de minereu de nichel a Europei; peste55% din producţia de bauxită a Europei; 25,7% din pro-ducţia de minereu de crom a Europei şi 61,2% din pro-ducţia de minereu de crom a Asiei; 95,8% din producţiade minereu de cobalt a Europei şi 67% din producţia deminereu de cobalt a Asiei. Datele sunt pentru anul 2001 şiputem continua cu exemple despre producţiile de minereude zinc, de staniu, de mangan, de tungsten, de molibden,de vanadiu, de stibiu, de mercur, de argint, de uraniu, deaur.10

Unele analize arată că producţia totală de energie astatelor din zona Mării Negre (categoria statelor riverane)reprezintă 50% din producţia de energie a Europei în anul1999, ceea ce conferă acestor ţări o poziţie de foartemare importanţă în economia Europei. În ceea ce priveşteproducţia totală de energie a statelor din zona MăriiCaspice, ea reprezenta în anul 1999, 13,7% din producţiatotală de energie a Asiei. Numai ţările incluse efectiv înzona Mării Negre contribuiau la producţia totală de en-ergie a lumii cu o pondere de 12,5%, a opta parte din en-ergia lumii fiind produsă de cele opt state din aceastăzonă. O parte importantă din volumul PIB-ului mondial de-pinde, în mod direct, de energia produsă în zona MăriiNegre şi, în general, de resursele acestei zone. Stateledin acest spaţiu au exportat, în anul 1999, un volum deenergie total de 861.166 mii de tone echivalent petrol.

Aceste date s-ar putea modifica simţitor în următorii ani,din următoarele motive :

• recent Turcia a anunţat că a descoperit, în platoul con-tinental al Mării Negre, zăcăminte importante de gaze na-

turale. Punerea în exploatare comercială a acestorzăcăminte ar putea determina ca Turcia să devină dintr-unproducător modest de energie primară, unul substanţial,cu impact potenţial negativ asupra României, de-scoperirea acestor zăcăminte determinând argumente înfavoarea Turciei pentru alegerea traseelor viitoarelor con-ducte de transport al gazelor extrase din Asia Centralăcătre Europa Occidentală, care ar putea fi dirijate, înaceste noi condiţii, prin teritoriul Turciei, în daunatraseelor care ar putea străbate România;

• la orizontul anului 2015, extracţiile din perimetreleaflate în curs de prospecţiune, în Kazahstan (unele dintreele aflându-se în concesiunea PETROM) ar putea sămodifice ponderea actuală (15,9%) a Kazahstanului înansamblul producţiei de energie primară a zonei a II-a şisă modifice ponderea zonei Caspice în producţia de e-nergie primară a Asiei;

• surprize pot proveni şi din România. Conform unorspecialişti, sub zăcămintele de ţiţei şi de gaze naturaledescoperite până în prezent şi aflate în exploatare s-arafla, la adâncimi mai mari, zăcăminte cu mult mai impor-tante. În plus, o rezoluţie favorabilă a Curţii Internaţionalede Justiţie de la Haga în problema delimitării platouluicontinental şi a zonelor economice exclusive aleRomâniei şi Ucrainei ar spori aceste zăcăminte prin cu-mularea celor submarine. O astfel de eventualitate ar re-echilibra balanţa în favoarea României, în ceea cepriveşte traseele viitoarelor conducte de transport al ţiţeiu-lui şi gazelor naturale.

Dincolo de aceste evoluţii, statele din ZEMN, eterogenedin multe puncte de vedere, cu opinii diferite relative larezolvarea unor probleme comune şi interna ţionale, auîncercat şi, în cea mai mare parte, au şi reuşit săgăsească propriile răspunsuri la multiplele aspecte ale re-configurării mediului de securitate regional.

Astăzi, interesul pentru bazinul Mării Negre capătă noidimensiuni, de la cele regionale la cele globale. Impli-

carea unor state, prin intermediul unor alianţe sau uniuni,va fi din ce în ce mai profundă. Devenind graniţă NATO şiUE, Marea Neagră intră, de fapt, într-o zonă de mare in-teres, la confluenţa celor două axe: Nord-Sud şi Est-Vest.

(va urma)Note:

1. Alexandra SARCINSCHI, Cristian BĂHNĂREANU, Redimen-sionări şi reconfigurări ale mediului de securitate regional, EdituraUniversităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, Bucureşti, 2005, p. 7. 2. George Cristian MAIOR, Noii aliaţi şi dinamica de securitate înzona Mării Negre, în Observatorul militar, nr. 9, 2004.3. Charles KING, Marea Neagră, o istorie, în româneşte de DorinBRANEA şi Cristina CHEVEREŞAN, Editura Brumar, 2005, p.11. 4. Ibidem, p. 328. 5. Charles KING, Marea Neagră, o istorie, traducere de DorianBRANEA şi Cristina CHEVEREŞAN, Editura Brumar, 2005, p.328-333.6. Mihai IONESCU, Regiunea extinsă a Mării Negre între con-strângerile tradiţiei şi provocările noului mediu politic internaţionalde securitate, Securitate şi stabilitate în bazinul Mării Negre, a V-a sesiune ştiinţifică internaţională, 21-22 noiembrie, Bucureşti,Editura Universităţii Naţionale d Apărare „Carol I”, Bucureşti,2005, p. 38.7. Ibidem, pp. 37-39.8. Nasuh USLU, The Russian Caucasian and Central Asian As-pects of Turkish Foreign Policy in the Post Cold War Period, în„Alternatives Turkish Journal of International Affairs”, vol. 2, nr. 3& 4, Fall & Winter, 2003, p. 164-187. 9. Gheorghe VLĂSCEANU, Aspecte ale geopoliticii actuale aleţărilor din NV Mării Negre, material prezentat la sesiunea anualăde comunicări ştiinţifice a Universităţii Naţionale de Apărare„Carol I”, 13-14 aprilie 2006, Securitatea şi apărarea spaţiuluisud-est european, în contextul transformărilor de la începutulmileniului III, Secţiunea 2, Istorie, geopolitică şi geostrategie, Edi-tura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, pp. 23-30.10. Industrial Commodity Statistics Yearbook 2001, ProductionStatistics 1992-2001, United Nations, Department of Economicand Social Affairs, Statistics Divizion, New York 2003; op.cit.pag.183.

32

Teorie şi ştiinţămilitară

� Delimitarea Zonei Extinse a Mării Negre (ZEMN)

33

Centrul Militar JudeţeanBuzău

Organele militare teritoriale constituie o componentăimportantă a armatei, care execută în principal ac-tivităţi de recrutare - încorporare şi de mobilizare a

armatei.Acestea au parcurs un drum ascendent, ele fiind dez-

voltate şi perfecţionate de la formele arhaice până lacele moderne, în concordanţă cu dezvoltarea şi per-fecţionarea organismului militar.

Un punct de referinţă în evoluţia acestora îl constituieanul 1830, an în care a fost elaborat pentru fiecare prin-cipat câte un act normativ, care cuprindea printre alteleşi dispoziţiuni referitoare la efectuarea recrutării.

Astfel, a apărut „Legiuirea pentru recrutarea miliţiei

pământene a Valahiei”, conform căreia tinerii necesaripentru unităţile de miliţie erau recrutaţi prin înrolări debunăvoie şi, la neajungeri, prin chemări obligatorii, du-rata serviciului militar fiind stabilită la şase ani în ambeleprincipate; se întocmeau tabele de evidenţă pe bazaregistrelor de născuţi din fiecare plasă; activitatea de re-crutare propriu -zisă fiind organizată şi condusă de Mini-sterul de Interne. Modalitatea de stabilire normală atinerilor care urmau să îndeplinească serviciul militar eraînsă diferită.

Unirea Principatelor Române a pus problema uni-formizării principiilor re¬crutării. Una din reglementărilede bază stabilite în această etapă a fost aceea a obli-

Ca urmare a noii organizări admi nistrative a terito riului naţio nal, la jumă tatea lunii februarie 1968 lua fiinţăCentrul Militar Judeţean Buzău, creat prin conto pirea Comisariatelor Mili tare de Raion din Buzău, RâmnicuSărat, Cislău şi a unei parţi din instituţia similară de la Mizil. Au trecut 40 de ani şi CMJ Buzau a cunoscutmutaţii de ordin calitativ care au vizat îmbunătăţirea siste mului de comple tare cu resurse a unităţilor militare,adaptarea siste mului de rechiziţii şi prestări de servicii la cerinţele econo miei de piaţă şi per fecţionarea sis-te mului de recrutare-încorporare.

� Centrul Militar Judeţean Buzău a sărbătorit, în februarie a.c., 40 de ani de la infiinţare. Manifestările dedicate aniversării au începutcu o slujbă religioasa, urmată de un simpozion pe tema "Trecut, prezent şi viitor în activitatea centrelor militare". Ziua s-a încheiat cuconferirea de diplome, plachete aniversare, precum şi cu înmânarea de însemne specifice acestui eveniment. La manifestare au par-ticipat reprezentanţii autorităţilor locale şi judeţene, foşti comandanţi ai CMJ şi cadre militare de înalt rang din garnizoană şi din ţară.

Unităţilegarnizoanei

gativităţii îndeplinirii serviciului militar de către toţicetăţenii români de sex masculin. Măsura luată de Al. I.Cuza de a înlocui sistemul de recrutare existent, cuobligativitatea tragerii la sorţi de către toţi tinerii, indife-rent de clasa socială de care aparţineau, a avut o influ-enţă pozitivă în rândurile populaţiei.

În anul 1864 a apărut "Legea pentru recrutarea ar-matei" care stabilea noi principii, cel mai important fiindimplicarea Ministerului de Război în efectuarea repar-tiţiei numărului de recruţi pe districte, pe baza tabelelorîntocmite şi de necesarul de completat al unităţilor. Deasemenea, noua lege prevedea că fiecare putea exe-cuta serviciul militar fie personal, fie prin substituire sauînlocuire. Îndeplinirea serviciului militar era consideratăca obligativitate patriotică şi, ca urmare, nici un tânăr nuera admis în funcţii publice, de stat, până la împlinireavârstei de 29 de ani, dacă nu justifica faptul că a satis-făcut obligaţia tragerii la sorţi.

Între 1864 şi 1913 sarcina de pregătire şi efectuare arecrutării tinerilor a revenit consiliilor de revizie, com-puse din prefect, ca preşedinte, un membru al consiliuluijudeţean şi un ofiţer numit de către domn, prin decret.S-a creat, totodată, un organ specializat, de sine stătă-tor, care să se ocupe de efectuarea recrutării şi încor-porării - birou de recrutare - care funcţiona în fiecarejudeţ şi era subordonat regimentului de infanterie din lo-calitatea de reşedinţă a judeţului.

La începutul secolului XX (1907-1908) au luat fiinţăcercurile de recrutare care preluau atribuţiile teritorialede la regimentele de infanterie.

În anul 1913 a apărut o nouă lege pentru recrutareaarmatei care reglementa mai bine această activitate.S-au constituit consilii de recrutare cu o altă compo-nenţă decât cea anterioară, dar şi consilii de revizie alerecrutării.

După primul război mondial, în urma concluziilor traseşi a noilor cerinţe, a apărut o nouă lege a recrutării caredefinea în mod distinct activitatea de recrutare şi încor-porare. Totodată s-a anulat sistemul tragerii la sorţi pen-tru stabilirea ordinii de încorporare.

Această lege a fost modificată în 1940, datorităagravării situaţiei politice din ţară, însă structurile terito-riale nu au fost modificate. Transformarea acestora s-afăcut prin Decretele nr. 3/1951 şi nr. 468/1957 corespun-zător cerinţelor noii etape şi organizării teritorial admi-nistrative. S-au înfiinţat atunci comisariatele militare deregiune şi de raion care şi-au desfăşurat activitatea înstrânsă colaborare cu organele administrative publiceteritoriale precum şi cu cele ale Ministerului de Interne.

Evoluţia social-politică a României din perioada urmă-toare a dus la apariţia Legii 14/1972 şi a Legii 46 / 1996,legi în care s-a prevăzut că toţi bărbaţii, cetăţeni români,au dreptul şi obligaţia să apere ţara, iar serviciul militareste menţinut obligatoriu (cu anumite excepţii). În acti-vitatea C.M.J. a fost implicată mai mult comunitatea lo-cală, prin includerea în cadrul consiliilor de specialitatea delegaţilor Consiliului Judeţean, ai Poliţiei, a medicilorcivili şi prin suportarea cheltuielilor aferente de la buge-tul local.

Centrul Militar Judeţean Buzău, ca organ militar teri-torial, a luat fiinţă prin ordinul ministrului Forţelor Armateal Republicii Socialiste România, nr. M-10/17.02.1968,

care a desfiinţat comisariatele militare şi statele majoreale Apărării Locale Antiaeriene (A.L.A.), în urma reorga-nizării administrativ-teritoriale a teritoriului.

Indicativul de identificare a fost stabilit ca fiind U.M.02519 Buzău, acesta menţinându-se şi în prezent. Cen-trul Militar Judeţean Buzău s-a creat prin comasareaComisariatului Militar Raion Oraş Buzău, ComisariatuluiMilitar Raion Râmnicu Sărat, Comisariatului MilitarRaion Cislău şi o parte din Comisariatul Militar RaionMizil. A fost subordonat iniţial prim adjunctului ministruluiForţelor Armate şi şef al Marelui Stat Major, iar din 1969Comandamentului Militar Teritorial Bacău. Primul co-mandant al unităţii a fost actualul general de brigadă(rez) Neamţu Rustic.

Garnizoana de reşedinţă a fost stabilită în municipiulBuzău, în trei clădiri proprietate I.G.C. Buzău situate pestrada Bistriţei nr. 45 şi pe strada Crizantemelor nr. 2.

În organigrama sa erau prevăzute o structură de co-mandă şi opt birouri. Efectivele iniţiale au fost de 84 lu-crători, din care 57 de militari şi 27 civili.

De-a lungul timpului instituţia, în consens cu evoluţiasocietăţii şi a mediului politico-militar internaţional, asuferit unele modificări structurale care au adus dupăsine şi modificări ale ariei şi domeniilor de responsabil-itate.

În anul 1973 statul major al A.L.A a ieşit din organicacentrului militar judeţean, trecând în subordinea directăa Consiliului Popular al judeţului Buzău.

Centrul Militar Judeţean Buzău s-a transformat în Co-mandamentul Militar Judeţean Buzău în 1990, luând însubordine statul major al Gărzilor Patriotice (ulteriorGărzile Naţionale) şi statul major al Apărării Civile. Înaceastă formulă a funcţionat până la 1994, când a rede-venit Centrul Militar Judeţean.

Din 2002 unitatea a fost, pe rând, în subordinea Cor-pului 1 Armată Teritorial Bucureşti, a Centrului MilitarZonal Vrancea, iar din ianuarie 2007 în cea a CentruluiMilitar Zonal Brăila.

În prezent Centrul Militar Judeţean Buzău are o zonăde responsabilitate care din punctul de vedere al impor-tanţei şi prezenţei militare în garnizoană o situează pelocul doi în ţară, după capitală, având drept consecinţăun volum de muncă şi o solicitare a personalului propriumult peste media centrelor militare din ţară.

Principalele domenii de responsabilitate ale instituţieisunt următoarele:

- Promovarea profesiei militare şi recrutarea de can-didaţi pentru instituţiile militare de învăţământ şi pentrusoldaţi-gradaţi voluntari;

- Evidenţa cetăţenilor cu obligaţii militare;- Completarea cu resurse umane şi cu resurse mate-

riale prin achiziţii şi rechiziţii a instituţiilor cu atribuţii îndomeniul apărării şi securităţii naţionale în situaţii decriză, la mobilizare şi la război;

- Consilierea şi reconversia profesională a personalu-lui armatei.

RECRUTARE-ÎNCORPORARE, PROMOVAREA PROFESIEI MILITAREPână în anul 2006 îndeplinirea serviciului militar era

obligatorie (cu unele excepţii prevăzute în lege). Re-crutarea reprezenta activitatea de verificare amănunţită

34

Unităţilegarnizoanei

35

a tânărului din punct de vedere medical, psihologic şi alsituaţiei şcolare şi socio-profesionale. Se executa la îm-plinirea vârstei de 19 ani.

În principiu erau recrutaţi toţi tinerii dintr-un contingent(născuţi în acelaşi an).

Încorporarea reprezenta activitatea de reverificaresumară a stării de sănătate şi de retestare psihologică;în principiu se finaliza cu o "valiză de lemn" şi un ordinde prezentare la unitate. Vârsta de încorporare începeade la 20 ani.

Între anii 1968 şi 1990 cifrele de încorporare eraufoarte mari; practic un contingent recrutat urma să fieîncorporat aproape în întregime. Anual se încorporauaproximativ 3.000 recruţi.

După anul 1990, odată cu reducerea şi redimensio-narea structurilor militare, necesarul de încorporat s-aredus continuu, astfel că în anul 2000 acesta era deaproximativ 900 de recruţi. Prin procesul de profesio-nalizare a armatei au apărut militarii angajaţi prin con-tract (m.a.c). Activitatea de recrutare s-a desfăşurat încontinuare, în fiecare an fiind chemat la verificări un în-treg contingent, plus absenţii de la recrutările anterioare.

Intrarea României în NATO şi UE a schimbat concep-tual modul de îndeplinire a serviciului militar. În prezentprin recrutare se înţelege atragerea tinerilor către servi-ciul militar voluntar.

Vechea activitate de recrutare a devenit sarcină deluare în evidenţă a tinerilor ca cetăţeni încorporabili.

Pe parcursul existenţei sale C.M.J. Buzău a recrutatpeste 180.000 tineri şi a încorporat mai mult de 120.000recruţi, care s-au instruit în toate armele şi specialităţilemilitare ale Ministerului Apărării şi ale celorlalte instituţiicu atribuţii în domeniul apărării şi securităţii naţionale.

Pentru profesionalizarea armatei şi ca o consecinţă asuspendării serviciului militar obligatoriu, pe timp depace, a fost înfiinţat Biroul Informare Recrutare carefuncţionează din 1999 ca structură executivă a sistemu-lui de promovare, recrutare şi selecţie a resurselorumane pentru apărare. Începând cu 2007 acest biroufuncţionează în structura Centrului Militar JudeţeanBuzău.

- Creată ca un răspuns al Armatei Române la una dinprovocările majore ale societăţii moderne, respectivcreşterea calităţii resursei umane profesionalizate,structura de informare-recrutare are ca obiective pro-movarea profesiei militare, recrutarea personalului mil-itar şi reconversia personalului militar disponibilizat.

COMPLETAREA CU RESURSE UMANE ŞI MATERIALECentrul Militar Judeţean Buzău a asigurat unităţile mi-

litare din zona de responsabilitate în medie cu 30.000rezervişti şi 2.700 mijloace auto şi tehnică de construcţii.Pe parcursul redimensionării organismului militar acestecifre s-au diminuat treptat începând cu anul 1995. Înprezent aceste cifre reprezintă mai puţin de 25% dincifrele iniţiale.

Din anul 1968 şi până în prezent C.M.J. Buzău a par-ticipat la executarea unui număr de şapte antrenamentemajore de mobilizare cu aducere de rezervişti şi con-centrare de 30 de zile (aprox. 15.000 rezervişti) şirechiziţii de mijloace tehnice timp de cinci zile (aprox.

900 autovehicule). Unitatea a participat, de asemenea, la peste 800 de

aplicaţii şi antrenamente de stat major, fiind apreciatăde fiecare dată cu calificative maxime.

CONSILIERE ŞI RECONVERSIE PROFESIONALAProcesul de transformare a armatei, iniţiat în anul

1997, a condus la diminuarea numărului de militari,ceea ce a impus luarea unor măsuri de protecţie socialăspecifice. Astfel, a fost creat un sistem de reconversieprofesională cu un reprezentant în fiecare centru militar.

Reconversia profesională reprezintă procesul princare personalului disponibilizat din armată i se acordă,la cerere, sprijin instituţionalizat în vederea reintegrăriiprofesionale în mediul civil.

Măsurile de reconversie profesională se asigură decătre Ministerul Apărării în colaborare cu MinisterulMuncii, Familiei si Egalităţii de Şanse şi cu alte structuriguvernamentale şi neguvernamentale implicate în pro-cesul de ocupare a forţei de muncă, pe baza acordurilorsau protocoalelor încheiate în acest scop.

Componentele reconversiei profesionale sunt:a) serviciile de preconcediere;b) măsurile de stimulare a ocupării forţei de muncă

care se referă la :- instruirea prin cursuri de calificare/recalificare profe-

sională ;- sprijin în vederea plasării pe piaţa muncii ;- consiliere şi asistenţă pentru deschiderea unei afaceri;- orice alte măsuri de natură să stimuleze reintegrarea

profesională.Reconversia profesională a devenit o necesitate în

momentul intrării în vigoare a Ordonanţei de Guvernnr.7/1998 când din cauza desfiinţării, transformării sauredimensionării unor structuri militare s-a diminuatnumărul de funcţii prevăzute în statele de organizare întimp de pace.

În anul 2001 s-a încheiat Acordul de colaborare dintreMinisterul Apărării şi Ministerul Muncii, Solidarităţii So-ciale şi Familiei, respectiv Agenţia Naţională pentruOcuparea Forţei de Muncă, în baza căruia au început săse deruleze programele de măsuri active de protecţiesocială prin Agenţiile Judeţene de Ocuparea Forţei deMuncă (AJOFM). Serviciile de măsuri active pentru per-sonalul militar disponibilizat s-au implementat în confor-mitate cu « Procedurile şi Criteriile » stabilite de BIRD.

Pentru a facilita accesul cadrelor militare disponibi-lizate pe piaţa civilă a muncii, în perioada 2003-2007s-au organizat, în colaborare cu AJOFM Buzău, patruBurse de locuri de muncă speciale, s-au întocmit peste250 de CV-uri, scrisori de intenţie şi scrisori de recoman-dare. Din 2005 când a intrat în vigoare Hotărârea deGuvern nr. 485 s-au eliberat 112 adeverinţe deechivalare a funcţiilor militare cu cele civile şi s-au în-tocmit documentele necesare pentru obţinerea de la Di-recţia Management Resurse Umane a 133 adeverinţede echivalare a studiilor militare.

Apreciem ca 40% din cei care au beneficiat de ser-viciile de reconversie profesională au obţinut un loc demuncă sau au iniţiat o afacere.

Colonel Sorin Botezatu

36

Unităţilegarnizoanei

Misiune: Formează maiştri militari şi subofiţeri pe filiera directă şi indirectă ca specia-lişti, experţi în exploatarea, intreţinerea şi repararea tehnicii şi armamentu-lui, ca lideri ai structurilor de la baza ierarhiei militare şi ca luptători.

Evoluţie:- 1920 - S-au pus bazele "Şcolii Militare de Meseriaşi Militari ai Aeronau-ticii" pe aerodromul Pipera-Bucureşti;- 1921 - Efectivele şcolii se mută la Mediaş;- 1 septembrie 1927- "Şcoala Tehnică a Aeronauticii" se mută într-ocazarmă nouă situată pe un teren donat şcolii de către autorităţile localemedieşene;- 1939 - Ia fiinţă " Şcoala Militara de Ofiţeri Activi de Artilerie contra Aero-navelor " în compunerea căreia există o şcoala de subofiţeri;- 1954 - Şcolii Militare Tehnice de Aviaţie i se atribuie numele "TraianVuia";- 1960 - Ia fiinţă, la Braşov, "Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri de Arti-lerie Antiaeriană şi Radiolocaţie";- 1 octombrie 2001 - La această dată cele două şcoli de tradiţie aleForţelor Aeriene se comasează într-o singură entitate, Şcoala Militară deMaiştri şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene "Traian Vuia", instituţie de prestigiua învăţământului militar românesc.- 15 septembrie 2004 - Ca urmare a restructurării invăţământului militar,Şcoala îşi schimbă locaţia de la Mediaş la Boboc - Buzău pe aceeaşiplatformă cu Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene "Aurel Vlaicu".

Şcoala Militară de Maiştri Militari şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene "TraianVuia" este subordonată Statului Major al Forţelor Aeriene şi funcţioneazăîn aceeaşi locaţie cu Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene, care îiasigură suportul logistic, iar din punct de vedere al ariei curriculare estearondată Inspectoratului Şcolar Judeţean Buzău.

Şcoala dispune de un valoros corp de cadre didactice, de o bogată bazămaterială şi de condiţii deosebite de cazare, echipare şi hrănire, care per-mit o pregătire temeinică pentru viitoarea carieră militară. De asemenea,este dotată cu aeronave şi motoare de aviaţie, armament de bord de avi-aţie, muniţii, rachete şi sisteme de salvare, sisteme electromecanice şiautomatizări de bord, radioelectronică de bord de aviaţie, radare dediferite game, sisteme de artilerie antiaeriană şi rachete sol-aer.

Şcoala Militară de Maiştri şi Subofiţeri a ForţelorAeriene “Traian Vuia“

Ştiinţă, onoare, curajCum profundele transformări social-economice ce au urmat revoluţiei din 1989 nu s-au încheiat încă, condiţile uneistabilităţi a învăţământului militar nu este rezolvat nici pe departe. Totuşi, obiectivele reformei învăţământului militartrebuie să fie urmărite cu perseverenţă, iar adoptarea şi materializarea acestora reprezintă o datorie de onoare şirespect a factorilor de decizie faţă de moştenirea şi valorile transmise peste ani de înaintaşii noştri. Din acest motiv,evoluţia Şcolii Militare de Maiştri şi Subofiţeri a Forţelor Aeriene din ultimii ani dă speranţa unei perspective reale,iar acest lucru a fost posibil prin profesionalismul colectivului de cadre didactice al şcolii şi printr-un managementadecvat obiectivelor realiste de atins, cu resursele puse la dispoziţie, conforme cu evoluţiile din sistemul militar.

Comandor Constantin Stanciu,comandant SMMSFA :

În decursul timpului, aceastăşcoală a dăinuit în faţa nenumă-ratelor încercări şi vicisitudini is-torice, a impresionat prin eforturilecomandanţilor, generaţiilor de in-structori şi profesori militari, acelor 81 de promoţii de tehnicienimilitari (peste 8500 de ofiţeri,maiştri şi subofiţeri tehnici absol-venţi) şi a reuşit să se afirme ca oprestigioasă instituţie de în-văţământ, unică prin profilul ei înspaţiul naţional şi în învăţământulromânesc.

Toate aceste eforturi au fostrăsplătite de-a lungul anilor cu:

- absolvenţi eminenţi şi perso-nalităţi marcante ale României,dintre care cu mândrie îi enume-răm pe: Mihai I, rege alRomâniei, înscris în şcoală îndata de 26 Iulie 1931, şi Dr. IonMoraru – (co)laureat al Premiului

Descoperiri pas cu pasAjungi, îi pătrunzi tainele şi înveţi să nu mai vrei

decât să te desăvârşeşti prin cunoaştere... o per-spectivă a „începutului” în Şcoala Militară de Maiştrişi Subofiţeri a Forţelor Aeriene „TRAIAN VUIA”.

Copil încă, păşeşti timid şi treci de prima poartă şiţi se desluşeşte în faţa ochilor, în depărtare, conturulunui avion. Înaintezi pe urmele predecesorilor, iarVuia, Vlaicu şi Coandă îţi împărtăşesc din secretele

lor. Treptat cazi pradă pasiunii pentru tehnică şi înveţi că în spatelerimei perfecte a poeziei zborului spre zările albastre stau scrise cusfinţenie versuri matematice concepute la sol, acolo unde poezia secontopeşte cu partea tehnică din aviaţie. Percepi lucrul în echipă şieternitatea secundei ţi se va părea insesizabilă.

Pregătirea de specialitate a elevilor pentru îndeplinirea profesiona-lizată a sarcinilor pe care le vor îndeplini în cadrul Forţelor Aeriene e mi-siunea de bază a Şcolii Militare de Maiştri şi Subofiţeri a ForţelorAeriene „TRAIAN VUIA”. Aici, din primele clipe eşti instruit pentru a-ţiînsuşi deprinderile militare necesare îndeplinirii cu stricteţe a acti-vităţilor zilnice. Ponderea cea mai mare în programul orar o are însăpregătirea de specialitate.

Motoarele sau armamentul de aviaţie, staţiile de radiolocaţie sau alerachetelor sunt noţiuni care ţi se dezvăluie pas cu pas şi astfel la ab-solvirea celor doi ani de studiu deprinderile practice de lucru la tehnicăvor fi temeinic consolidate; construcţia, funcţionarea, exploatarea, în-treţinerea, repararea şi întrebuinţarea în luptă a tehnicii din dotarereprezintă fundamentul meseriei de maistru militar.

M.m. Ionela Balanişcu

37

Nobel pentru pace;- personalităţi marcante ale

vieţii tehnice româneşti: savantulHermann Oberth – omul de ştiinţăromân care a pus bazele teore-tice ale navigaţiei spaţiale şi aconceput racheta cu combustibillichid ca model funcţional;

- personalităţi militare care auabsolvit, condus şi asigurat dez-voltarea continuă şi recunoaş-terea internaţională a acesteişcoli: general inginer VictorŞoima, general Constantin Zăr-nescu – fost comandant al AviaţieiMilitare, general inginer MihailFenici, general inginer MihailPopescu, general doctor inginerDemostene Ionescu, şi nu în ul-timul rând, cu emoţie amintim nu-mele celor doi elevi eroi ai şcolii –elev plutonier adjutant aviator Za-haria Dinică şi elev caporal avia-tor Decebal Popescu -, ale căror„acte de eroism înălţător” aurămas adânc întipărite în memo-ria cadrelor didactice şi a elevilorşcolii peste timp.

Conducerea Şcolii Militare deMaiştri şi Subofiţeri a ForţelorAeriene „Traian Vuia” a urmăritpermanent îndeplinirea în primulrând a obiectivului generalasumat de formare a viitorilormaiştri militari şi subofiţeri, con-cretizată în disponibilizarea tu-turor resurselor umane, materialeşi financiare pe direcţiile de acţi-une proiectate, concomitent cuarmonizarea cu-rricum-ului edu-caţional cu cel european cu posi-bilitatea formării de maiştri militari,subofiţeri sau personal tehnic civilîn specialităţi de aviaţie pe filierădirectă pe o perioadă doi ani, saupe filieră indirectă, în sistem mod-ular, la zi pe o perioadă scurtă detimp sau numai la unele modulesolicitate de beneficiari, funcţie denivelul de pregătire al cursanţilorşi ale echivalărilor conform foilormatricole deţinute.

Suntem pe deplin convinşi căpiatra de temelie a performanţeiinstituţiei noastre de învăţământ oreprezintă VALOAREA, simbol cea dăinuit peste timp, a fost re-cunoscut la nivel naţional şi mon-dial, amintit în memoriile vetera-nilor de război piloţi militari şitehnicieni, a personalităţilor şi aleoamenilor de ştiinţă din România.

� Activitatea de învăţământ urmăreşte formarea şi consolidarea deprinderilor practice delucru la tehnică, prin studierea disciplinelor de specialitate referitoare la construcţia,funcţionarea, exploatarea, întreţinerea, repararea şi întrebuinţarea în luptă a tehnicii de avi-aţie, radiolocaţie, artilerie antiaeriană şi rachete sol-aer.. Pentru aviaţie elevii sunt pregătiţiîn următoarele specialităţi: aeronave şi motoare de aviaţie; armament de bord de aviaţie, mu-niţii, rachete şi sisteme de salvare; electromecanică şi automatizări de bord; radioelectronicăde bord de aviaţie; rachete şi artilerie sol-aer; radiolocaţie;

Tradiţiile istorice ale Batalionului 3 Construcţii aurădăcini adânci în Regimentul 3 Geniu, unitate care aluat fiinţă la data de 1 iunie 1969, în baza Hotărârii Con-siliului de Miniştrii al Republicii Socialiste România nr.2776 din 18 decembrie 1968 şi a “ Ordinului MinistruluiForţelor Armate ale Republicii Socialiste România nr. M20 din 16 aprilie 1969 “, în garnizoana Buzău.

Secretarul de stat şi şef al Marelui Stat Major, a acor-dat Regimentului 3 Geniu, în 1994, prin Ordinul nr. S/BM.G. – 1, denumirea “General Constantin Poenaru”.

Regimentul 3 Geniu s-a transformat, în anul 2002, înBatalionul 3 Geniu. Acesta din urmă s-a transformat înBatalionul 3 Construcţii, în baza ordinului ministruluiapărării naţionale nr. MS 179 din 2004 privind ,,Desfi-inţarea, transformarea, resubordonarea, reorganizarea,redislocarea şi înfiinţarea unor comandamente, mariunităţi, unităţi, subunităţi şi formaţiuni din compunerea

de pace a Armatei României în perioada 01.01-31.12.2005’’.

Din 1969 şi până în prezent, militarii unităţii au parti-cipat la multiple activităţi în industrie, agricultură, cât şila ajutorarea populaţiei civile în urma unor situaţii de ur-genţă, astfel :

- începând cu 1969 şi până în 1989 unitatea a parti-cipat la campanii agricole în diverse localităţi din ţară;

- pentru combaterea efectelor inundaţiilor din primă-vara anului 1970, în perioada 27.05-21.06.1970 unitateaa intervenit cu un pluton construcţii poduri şi un completde batere piloţi pe 4 autocamioane în Insula Mare aBrăilei. Înfruntând stihiile naturii, militarii acestei sub-unităţi au lucrat zi şi noapte reuşind ca într-un timp scurtsă consolideze 7 km de dig prin batere a 3260 piloţi.Această activitate a fost oglindită şi în ziarul «Scînteia»din 21.06.1970;

38

BBaattaalliioonnuull 33 CCoonnssttrruuccţţiiii

Ultimele conflicte armate au oferit o altă perspectivă armei geniu. În special, după conflictele din Irak, caurmare a angajamentelor asumate prin Parteneriatul NATO, şi ulterior, ca membri ai NATO, Armata Românieia trimis în mod repetat detaşamente de genişti în teatrele de operaţii, care au contribuit la procesele de re-construcţie ale unor zone. Batalionul 3 Construcţii se află în subordinea Brigăzii 10 Geniu ,,Dunărea de Jos”,cu misiunea de a menţine ridicat nivelul capacităţii sale operaţionale, astfel încât, să fie în măsură să îndepli-nească sarcinile de sprijin planificat, desfăşurând o gamă largă de activităţi specifice.

- după seismul din 4 martie 1977, Regimentul 3 Geniua participat cu un detaşament de militari la evacuareafamiliilor şi valorilor materiale din imobilele grav avariatedin municipiul Buzău. Din data de 19. martie 1977, de-taşamentul unităţii s-a mutat la U.M. 01046 Bucureşti,pentru a continua acţiunea de înlăturare a urmărilorseismului ;

- participarea la construcţia unor obiective civile şi in-dustriale :

- în 1978, cu un detaşament de 50 de militari în ter-men, de ciclul II, se detaşează la Trustul Petrolier «Bor-dei Verde»;

- conform ordinului nr.03005 din 31.05.1980, şefulMarelui Stat Major a ordonat ca începând cu data de20.06.1980, Regimentul 3 Geniu să treacă la exe-cutarea unor lucrări la Canalul Dunăre – Marea Neagra,sector – Km.45 – 55, repartizaţi în cadrul ŞantieruluiNaţional al Tineretului ;

- participarea în toamna anului 2004, cu o grupă (5militari angajaţi cu contract şi 2 civili) din Compania Dru-muri Poduri, pentru executarea, în judeţul Vrancea, aconstrucţiei a două poduri P.J.M. pe suporţi din lemn,unul în localitatea Năruja, în lungime de 120 m.l şi altulîn localitatea Câmpineanca, de 50 m.l. Specificul misi-unii, executată în regim de prestări servicii, l-a reprezen-tat lucrul în condiţii izolate, autoconducerea, autocon-trolul, precum şi cooperarea cu societatea titulară decontract ;

- în urma inundaţiilor din primăvara anului 2005, uni-tatea a participat cu un detaşament la construirea a 4poduri militare metalice - P.J.M. 60 şi P.J.M. 72 - pesterâul Buzău, folosite pentru traficul rutier uşor de pe dru-mul european E-85, deoarece podul rutier civil a fostafectat de revărsările de ape.

Militarii batalionului s-au remarcat nu numai prin activi-tăţile desfăşurate în ţară, ci şi în misiunile executate în

teatrele de operatii. Încă de la începutul participăriiRomâniei cu trupe la misiuni de menţinere, imple-mentare şi stabilizare a păcii, personalul batalionului afost o prezenţă constantă în cadrul acestora, aducându-şi contribuţia la recunoaşterea internaţională a ArmateiRomâniei, şi implicit a armei geniu pe plan internaţional,astfel :

- în perioada 1996–2007 în Bosnia-Hertzegovina (mi-siunile IFOR, SFOR şi EUFOR) :

- în cadrul batalionului (detaşamentului) de geniu ; posturi în cadrul comandamentului (HQ SFOR,HQ EUFOR);

- în perioada 2000–2003 în Bosnia-Hertzegovina (mi-siunea SFOR NL) :

- o echipă E.O.D. în cadrul Detaşamentului Naţional ‘’OLANDA’’ ;

- în perioada 2003–2006 în IRAQ ( misiunea ‘’IRAQIFREEDOM’’) :

- în cadrul detaşamentului de geniu.Alte misiuni la care au participat militari din cadrul

unităţii :- 1993 cu ‘’Spitalul Militar de Campanie’’ în Somalia,

cu specialişti tehnici şi conducători auto;- 1996 în Batalionul de Menţinere a Păcii ‘’UNAVEM 3’’

în Angola, cu personal tehnic;- 1999–2000 în Batalionul de Menţinere a Păcii

‘’KFOR’’ în Kosovo, cu personal tehnic;- 2000–2003 în Detaşamentul Naţional ‘’OLANDA’’, în

cadrul plutonului transport, în Bosnia-Hertzegovina, dincadrul ‘’SFOR NL NSE’’ şi ‘’EUFOR NL NSE’’, cu con-ducători auto;

- 2004–2007 în Batalionul de Infanterie în Afganistan,din cadrul misiunilor ‘’ENDURING FREEDOM’’ şi“ISAF”, cu mecanici conductori.

Căpitan Laura TOMA

39

Lt.-col.Adrian Iloiu,comandantul unităţii.

Mr. Adrian Chiroiu,locţiitorul comandantului

� Misiuni în frig şi ploaie - Exerciţiul MILREX 07, Cincu.

40

Unităţilegarnizoanei

Batalionul 60 ParaşutiştiBăneasa-Otopeni este, deaproape 58 de ani, continua-

torul tradiţiilor de luptă ale primeisubunităţi de paraşutişti din ArmataRomână, constituită la 10 iunie1941.

Istoria paraşutismului militar româ-nesc începe la data de 10 Iunie1941 când la ordinul Mareşalului I.Antonescu se înfiinţează la Popeşti-Leordeni prima subunitate deparaşutişti din Armata României subforma unei companii; iar în martie1942 se constituie primul batalion deparaşutişti.

Încă de la început, militarii care în-

Pentru tinerii pasionaţi de "arta armelor", activitatea paraşutistilor buzoieni este unexemplu de aventură şi dinamism. Pe lângă participările la parade militare, militariiunităţii execută exerciţii bilaterale cu militarii altor state. O subunitate a batalionuluia mers în vara anului trecut în Grecia pentru un stagiu de pregătire, apoi elenii auvenit în România. Paraşutiştii români şi colaboratorii greci au urmat un program deantrenament care a combinat metode de instruire şi tactici utilizate în cele două ţări.Tot anul trecut, buzoienii au participat la un exerciţiu comun cu militarii SUA în zonaBabadag, la Mihail Kogălniceanu. Americanii şi românii au folosit aceleaşi metode deantrenament. Pentru a creşte interoperabilitatea dintre cele două armate românii şiamericanii au fost pregătiţi pentru a putea folosi armele şi dotările aliaţilor. Exerciţiileau fost executate într-o zonă necunoscută nici de români şi nici de americani.

Batalionul 60 Paraşutişti

cadrau batalionul beneficiau de opregătire specială, fiind instruiţi înarta supravieţuirii în teren necunos-cut, tehnici de culegere de infor-maţii, luptă apropiată, trageri cudiferite tipuri de armament şi erau i-niţiaţi în conducerea diferitelor mij-loace de transport.

Evenimentele de la 23 August1944 consacră pe deplin Batalionulde paraşutişti, acesta luptând eroicîn acţiunile pentru apărarea aero-dromului Boteni, cucerirea aerodro-mului Băneasa şi nimicirea forţelorgermane dispuse în jurul Bucureş-tiului. Au căzut la datorie 19 militarişi au fost răniţi alţi 54.

La 1 martie 1945 Comisia Aliată deControl a dispus desfiinţarea Batali-onului de paraşutişti.

În baza ordinului ministruluiForţelor Armate, la 1 noiembrie 1950a luat fiinţă în garnizoana Tecuci, pelângă Centrul de Instrucţie al Avi-aţiei, Batalionul 1 Paraşutişti. Lascurt timp, în 1951, Batalionul a fosttransferat la Buzău, în cazarma ac-tuală, cazarmă la a cărei construcţiea contribuit întreg efectiv de atuncial batalionului.

Transformată la 1 octombrie 1952în regiment de paraşutişti, unitateaa primit la 2 octombrie 1954 Drapelulde luptă, iar la 21 octombrie 1974denumirea onorifică „Băneasa-Otopeni”.

Timp de aproape 40 de ani, Regi-mentul de Paraşutişti a fost o unitateunicat în peisajul Armatei României.

Continuator al tradiţiilor de luptă alprimului batalion de paraşutişti înfi-inţat în 1941, Regimentul de Para-şutişti a fost până în 1980 singuraunitate de profil din armata română,din personalul său constituindu-senucleele de încadrare a celorlaltetrei regimente nou înfiinţate în acel an.

În 1990, Regimentul 60 Paraşutişti

a fost transformat în Batalionul 60Paraşutişti, o parte a personaluluisău încadrând o serie de noi struc-turi create după Revoluţia din De-cembrie 1989: Centrul de Perfec-ţionare a Pregătirii Cadrelor din Tru-pele de Paraşutişti, Brigada 3Paraşutişti, Batalionul 500 MisiuniSpeciale, Batalionul 489 Paraşutişti,Comandamentul Trupelor de Paraşutişti.

În Revoluţia din Decembrie 1989,paraşutiştii buzoieni au fost angajaţiîn unele din cele mai fierbinţi puncteale acesteia: aerodromul Caranse-beş, Aeroportul militar Otopeni,diferite puncte din oraşul Buzău. Acăzut eroic la datorie căpitanul post-mortem Laurenţiu Purcherea, co-mandant de pluton paraşutişti încadrul unităţii.

La 1 noiembrie 1995, la sărbători-rea a 45 de ani de la reînfiinţareaunităţii, s-a acordat Batalionului 60Paraşutişti denumirea onorifică„Băneasa-Otopeni”.

În anul 1996, prin decret preziden-ţial a primit noul Drapel de Luptă.

În anul 1998, prin desfiinţareaBrigăzii 3 Paraşutişti, Batalionul 60Paraşutişti „Băneasa-Otopeni” intrăîn subordinea nemijlocită a Coman-damentului Trupelor de Paraşutişti.

Începând cu 15.02.2000, unitateaa trecut la o nouă organizare şi s-asubordonat Brigăzii 2 Aeromobile„Maior Teodor Dobre”. De la29.05.2002, Batalionul 60 Paraşu-tişti „Băneasa-Otopeni”, se subor-donează Corpului 1 Armată Teritorial„General Ioan Culcer”. În toatăaceastă perioadă unitatea a partici-pat la aplicaţii, exerciţii demonstra-tive, cursuri şi alte activi-tăţi departeneriat cu armatele ţărilor mem-bre NATO în vederea asigurării in-teroperabilităţii cu aceste armate şiintegrarea ţării noastre în structurile

euroatlantice. La 23 august

2004, ca o re-cunoaştere ajertfei paraşu-tiştilor militari înapărarea părţiide nord a Capi-talei în august1944, a fostdecorat prin De-cretul Prezi-denţial numărul639 din 12 au-gust 2004, con-

ferindu-i-se Ordinul Naţional „Servi-ciul Credincios” în gradul de Cavaler(cu însemn pentru militari).

În prezent Batalionul 60 Paraşutişti„Băneasa-Otopeni” este angrenatcu tot potenţialul în efortul de re-structurare şi de modernizare a Ar-matei României. Este în măsură săîndeplinească, în deplină compatibi-litate şi interoperabilitate cu parte-nerii NATO, misiunile care îi vorreveni.

În anul 2007 batalionul a desfăşu-rat o serie de activităţi de pregătire,pentru îndeplinirea obiectivelor deinstruire în comun, exerciţii tactice,împreună cu militarii eleni din forţelespeciale şi cu militarii americani-paraşutişti, a participat cu rezultatedeosebite la concursuri aplicativ mil-itare de paraşutism în ţară şi străină-tate

Anul 2008 aduce o activitate multmai intensă şi în acest sens trebuiesă ne pregătim pentru a realiza câtmai multe obiective în vederearidicării nivelului de pregătire. Pre-ocuparea primordială a comenziiunităţii şi a subunităţilor este legatăde trecerea întregului personalaeronavigant, din batalion, la uti-lizarea unui tip de tehnică nouă şianume PSP-1 (paraşuta standardpentru personal) şi PSD-2M(paraşuta specială pentru desantmodernizată), învăţarea unei limbistrăine şi, de asemenea, menţinereacapacităţii de luptă. Gânduri multesau puţine, cine stă să judeceacum? La anul, însă, vom căuta să,,povestim” din nou despre paraşu-tişti, iar între timp ne vom încânta in-imile cu îndrăzneala şi puterea lorfără să-i uităm sau şi mai rău, să-iignorăm…

Locotenent Adriana Alecu.

41

� Colonel Corneluş Mardare,comandantul unităţii.

-----------------------------------------

Paraşutismul militar din Româniaa luat naştere pe linia continu-ităţii unei tradiţii româneşti in-

contestabile în aeronautica militară,în contextul politico-militar al în-ceputului celui de-al II-lea războimondial. România a fost astfel oblig-ată să se alinieze la fenomenul gen-eral european de modernizare astructurilor militare, în vederea recu-perării teritoriilor pierdute în vara an-ului 1940 prin Ultimatumul sovietic şiDictatul de la Viena.

La 10 iunie 1941, în baza Decretu-lui-Lege al Mareşalului Antonescu,pentru înfiinţarea, organizarea şifuncţionarea unităţilor de InfanterieAeriană, în cadrul Aeronauticii Mil-itare, s-a înfiinţat pe lângă Centrulde Instrucţie al Aeronauticii, Şcoalade Paraşutişti, denumită ulteriorCompania de Paraşutişti dislocată laPopeşti Leordeni, în cadrul Flotilei 1Aerostaţie.

La 31 martie 1942, a luat fiinţă ceade-a doua companie de paraşutişti,constituindu-se astfel Batalionul deparaşutişti.

În 1943 Mareşalul Ion Antonescua dispus înfiinţarea unui Corp deParaşutişti al Aeronauticii Militarecare să cuprindă unităţi luptătoare(batalioane, regimente, mari unităţi)şi un Centru de Instrucţie al Paraşu-tiştilor cu şcolile de specializarenecesare. Datorită schimbării cursu-lui evenimentelor politico-militare,acest deziderat nu a fost realizat.

Batalionul nu a fost întrebuinţat înluptă decât începând cu 23 august1944, când forţele acestuia au fostangajate pentru îndeplinirea unormisiuni cu un grad ridicat de risc:apărarea aerodromului Boteni şi in-terzicerea aterizării aeronavelor ger-mane pe acesta, cucerirea aerodro-mului Băneasa şi nimicirea forţelorgermane dispuse în sateleHerăstrău şi Băneasa, nimicireaforţelor germane dispuse în zona lo-calităţilor Pipera şi Otopeni.

În luptele din august 1944 aucăzut la datorie 19 ofiţeri, subofiţerişi militari în termen, iar alţi 54 au fostrăniţi. Comandantul batalionului,maiorul Teodor Dobre, a fost distinscu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa aII-a cu spade.

La 1 martie 1945 Comisia Aliatăde Control (sovietică) a dispus des-fiinţarea Batalionului de Paraşutişti.

La 1 noiembrie 1950, în baza or-dinului ministrului Forţelor Armate nr.00123299 din 27.10.1950 la Centrulde Instrucţie al Aviaţiei din garni-zoana Tecuci, a luat fiinţă Batalionul1 Paraşutişti, dislocat, mai apoi, în1951 la Buzău. La 01.10.1952Batalionul de Paraşutişti s-a trans-format în regiment de paraşutişti,primind la 02.10.1954 drapelul deluptă, iar la 21.10.1974 denumireaonorifică Regimentul 60 Desant-Paraşutare „Băneasa-Otopeni”.

Timp de aproape 30 de ani, Regi-mentul de Paraşutişti a reprezentat

o adevărată „Şcoală a paraşutismu-lui militar” pentru că, până în anul1980 unitatea a avut şi misiunea deinstruire (brevetare) a tuturorparaşutiştilor din armata română.

La 1 februarie 1958, în cadrul reg-imentului a fost înfiinţată CompaniaCercetare Specială destinată for-mării nucleului viitoarelor subunităţide cercetare în adâncimea dispozi-tivului inamicului prin paraşutare. Îniulie 1963 a luat fiinţă BatalionulCercetare prin Paraşutare pe lângăRegimentul 60 Desant-Paraşutare,ulterior devenind unitate indepen-dentă subordonată Direcţiei Infor-maţii din Marele Stat Major.

Un moment important în viaţa tru-pelor de paraşutişti a fost anul 1980,când au luat fiinţă încă trei regi-mente de paraşutişti: Regimentul 56la Caracal, Regimentul 62 laCâmpia Turzii şi Regimentul 64 laBoteni (Titu).

La 1 iulie 1986, în cadrul Regi-mentului 60 Paraşutişti „Băneasa-Otopeni” a fost înfiinţat Cursul depregătire şi perfecţionare cadre-paraşutişti, prima structură de în-văţământ militar din trupele deparaşutişti.

Evenimentele din Decembrie1989 au consacrat definitiv gradulînalt de instruire şi capacitatea com-bativă a unităţilor de paraşutişti,acestea fiind angrenate de la în-ceput în cele mai fierbinţi puncte alerevoluţiei: Timişoara, Caransebeş,

42 www.jointophq.ro

Unităţilegarnizoanei

Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale

Pe traiectoria istoriei

Şcoala de Aplicaţie a Forţelor pentru Operaţii Speciale a luat fiinţă la 1 aprilie 2006, în urma ampluluiproces de transformare şi redimensionare a Forţelor Terestre. Până la această dată, instituţia buzoianăa fost singurul loc de formare şi pregătire a paraşutiştilor militari din ţară, decenii de-a rândul fiind con-tinuatoarea unei bune tradiţii.

Bucureşti (Televiziunea Română,Piaţa Palatului, Hotel Bucureşti,Aeroportul Otopeni, PalatulPrimăverii). În dramaticele confrun-tări cu elementele ostile libertăţiipoporului şi-au pierdut viaţa unnumăr de 15 paraşutişti (cadre şimilitari în termen).

Ca o recunoaştere a sacrificiuluiparaşutiştilor militari, dar şi a utilităţiişi eficienţei unităţilor şi subunităţilorde paraşutişti în acţiuni de luptă înlocalitate, din dispoziţia conduceriipolitice şi în baza aprobării ministru-lui apărării naţionale pe raportulMarelui Stat Major nr. B3/02012 din14.08.1990, la 30 noiembrie 1990, odată cu înfiinţarea celor trei brigăzide paraşutişti şi a ComandamentuluiTrupelor de Paraşutişti, a luat fiinţăCentrul de Instrucţie al Paraşu-tiştilor, dislocat în garnizoanaBuzău şi încadrat , în cea mai mareparte, cu personal din Regimentul60 Paraşutişti. Comandant al insti-tuţiei a fost numit locotenent-colonelul Mircea Moraru, fostcomandant al Regimentului 60Paraşutişti.

La 01.08.1991, în baza DispoziţieiMarelui Stat Major nr. S/B.3/1841din 31.07.1991, titulatura acestuicentru s-a schimbat în Centrul dePerfecţionare al PregătiriiCadrelor din Trupele de Paraşu-tişti, iar la 25 octombrie 1992, con-form aprobării ministrului apărăriinaţionale pe raportul nr.S./M.5079/06.10.1992 a primit denumireaonorifică “General-maior GrigoreBaştan”.

La 01.06.1997, în baza Ordinuluiministrului apărării naţionale nr. M.12 din 21.02.1997 privind înfiinţareaşcolilor de aplicaţie ale armelor şidesfiinţarea instituţiilor militare de în-văţământ şi a centrelor de perfec-ţionare a pregătirii cadrelor, s-aînfiinţat Şcoala de Aplicaţie pentruParaşutişti, subordonată StatuluiMajor al Aviaţiei şi Apărării Anti-aeriene. Şcoala a fost destinatăpentru specializarea iniţială în armăşi pregătirea pentru prima funcţie aofiţerilor, maiştrilor militari şi sub-ofiţerilor paraşutişti, perfecţionareaşi specializarea ulterioară a aces-tora, formarea ofiţerilor de rezervă,cercetarea ştiinţifică şi aplicativă înarmă, elaborarea reglementărilor şiactelor normative specifice, pro-tecţia şi conservarea patrimoniului

cultural şi istoric al paraşutismuluimilitar românesc. La 1 august 2002,Şcoala de Aplicaţie pentru Paraşu-tişti a fost subordonată direct Statu-lui Major al Forţelor Terestre, iarcomandantul Şcolii a fost numit şi in-spector pentru paraşutişti.

La 1 iulie 2001, cu ocazia împliniriia 15 ani de la înfiinţarea primeistructuri de învăţământ din trupelede paraşutişti din România, în cadrulŞcolii de Aplicaţie pentru Paraşutiştia fost inaugurat Muzeul Paraşu-tiştilor, destinat să protejeze şi săconserve patrimoniul cultural şi is-toric al armei şi să promoveze imagi-nea paraşutistului militar ca luptătorde elită în Armata României. La 1iulie 2006, când s-au împlinit 20 deani de la ănfiinţarea structurii, s-a i-naugurat şi ce-a de-a doua sală aMuzeului Paraşutiştilor, iar la 15 ian-uarie 2007, ministrul apărării a apro-bat afilierea acestuia la MuzeulMilitar Naţional.

La 1 iunie 2001, odată cu desfi-inţarea comandamentului Brigăzii 1Paraşutişti ”Locotenent Ioan Pop-Cluj” de la Câmpia Turzii, a fost în-fiinţată Baza 5 Instrucţie Paraşutişti,destinată instruirii centralizate a mil-itarilor din trupele de paraşutişti şisubordonată Şcolii de Aplicaţie pen-tru Paraşutişti. La 1 august 2002, odată cu reorganizarea Şcolii de Apli-caţie pentru Paraşutişti, Baza 5 In-strucţie Paraşutişti a fosttransformată în Batalion de In-strucţie Paraşutişti şi dislocat în lo-calul şcolii de aplicaţie, la Buzău.

La 17.04.2003 în subordineaŞcolii de Aplicaţie pentru Paraşutiştia intrat Centrul de Pregătire a Cer-cetaşilor, structură de învăţământcare ulterior funcţionase în cadrulBatalionului 404 Cercetare.

La 1 august 2005, Scoala de Apli-caţie pentru Paraşutişti a fost trans-formată în Şcoala de Aplicaţie aForţelor pentru Operaţii Speciale,subordonată Statului Major alForţelor Terestre. În structura sa aufost incluse Centrul de Pregătire aCercetaşilor şi Paraşutiştilor, Centrulde Pregătire pentru Forţele Spe-ciale şi Centrul de Pregătire pentruInformaţiile Militare. Destinată săpregătească, alături de paraşutişti şicercetaşi, două noi specialităţi mi-litare - forţe speciale şi informaţii mil-itare - Şcoala de Aplicaţie a Forţelorpentru Operaţii Speciale se află an-

gajată pe traiectoria modernităţii, ca-pabilă să facă faţă cerinţelor prezen-tului şi provocărilor viitorului.

Deşi ponderea lor s-a redus con-siderabil în procesul de restructurarea forţelor armate, trupele de paraşu-tişti vor continua să deţină un rol im-portant în desfăşurarea acţiunilormilitare viitoare. Locul acestora petimp de pace şi în situaţii de criză

rămâne în continuare în cadrulforţelor active (operaţionale), prinnatura structurilor, dotare şipregătire ele putând fi întrebuinţateşi în misiuni de supraveghere şiavertizare timpurie, precum şi încadrul structurilor multinaţionalepentru prevenirea conflictelor, ges-tionarea crizelor şi alte misiuni inter-naţionale sub egida O.N.U.,N.A.T.O. sau U.E.

Constituirea, în 2004, a primeistructuri de Forţe Speciale în ArmataRomâniei şi transformarea, în au-gust 2005 a Şcolii de Aplicaţie pen-tru Paraşutişti în Şcoala de Aplicaţiea Forţelor pentru Operaţii Speciale,vin să confirme atenţia care se vaacorda în continuare acestor forţe,care vor duce mai departe expe-rienţa acumulată şi vor valorifica laun nivel superior potenţialul şi expe-rienţa acumulată pe parcursul a 67de ani de existenţă în ArmataRomâniei a trupelor de paraşutişti.

Colonel dr. Mircea TĂNASE

43Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”

Colonel dr. Vasile Cerbu, comandantul Şcolii de Aplicaţie a

Forţelor pentru Operaţii Speciale“Grigore Baştan”, Buzău

-----------------------------------------------------

Sistemul logistic, ca parte integrantă a sistemuluide conducere a acţiunilor militare în luptă, are unrol deosebit de important în stabilirea necesarului

de mijloace de acţiune şi materiale, identificareasurselor de aprovizionare, organizarea şi efectuareatransporturilor de materiale, de aprovizionare-evaluare,în mobilizarea mentenanţei, asistenţei sanitare, a asig-urării financiare, a cazării trupelor şi asigurarea nevoilorde hrană şi echipare.

Din experienţa războaielor rezultă că logistica trupeloreste un factor hotărâtor în procesul de îndeplinire a mi-siunilor ce revin forţelor participante la război. Ea a de-venit tot mai completă pe măsură ce a crescut gradulde înzestrare şi de dotare tehnică, fenomen care a ge-nerat consumuri din ce în ce mai mari de muniţii, carbu-ranţi şi de alte materiale.

Odată cu dislocarea Comandamentului Armatei a 2-a în garnizoana Buzău în anul 1980, are loc şi înfi-inţarea, în subordinea acestuia a unor subunităţi desprijin logistic (companii de transport şi pază). În anul1990 a luat fiinţă o companie de poliţie militară.

Evoluţia gândirii militare la nivel mondial şi naţional,dezvoltarea impetuoasă a tehnicii militare şi a moda-lităţilor de desfăşurare a acţiunilor de luptă, adoptareaunui nou set de valori corespunzătoare noilor cerinţe aleintegrării în UE ŞI NATO, a determinat transformareaComandamentului Armatei a 2-a în Comandamentul 2Operaţional şi crearea unui sistem de sprijin logistic caresă permită degrevarea acestuia de sarcinile pur admi-

nistrative.Drept urmare, prin Dispoziţia şefului Statului Major

General, la 1 decembrie 2001 a luat fiinţă Batalionul 200Deservire cu misiunea principală de a asigura suportullogistic Comandamentului 2 Operaţional.

Pe parcursul existenţei sale Batalionul 200 Deservirea suferit restructurări şi s-a transformat în anul 2004 înBatalionul 200 Stat Major şi Deservire, structură carefuncţionează în prezent sub comanda locotenent-colonelului Paul Rădulescu.

De la înfiinţare, la comanda unităţii s-au mai aflat: lo-cotenent-colonel Ion Rusu, locotenent-colonel IlieBotez, maior Marian Botea, maior Dragoş Olariu, maiorMarius Bratu.

Batalionul execută misiuni specifice de sprijin logisticpentru Comandamentului Operaţional Întrunit „MareşalAlexandru Averescu” pe timp de pace, în situaţii de crizăşi la război. Totodată, desfăşoară prin Compania PoliţieMilitară activităţi de pază, controlul ordinii şi disciplineimilitare, concomitent cu acţiunile de control trafic al au-tovehiculelor militare în Garnizoana Buzău.

În toată gama de misiuni executate, începând de laaprovizionare, transport, sprijin pentru limitareaefectelor dezastrelor (în 2004 când parte din forţe auasigurat paza şi controlul traficului pe cele 3 podurigenistice peste râul Buzău), militarii unităţii au doveditînalt profesionalism, pricepere şi îndemânare, primindaprecieri din partea comandanţilor şi şefilor direcţi.

Căpitan George FLORESCU

44

Unităţilegarnizoanei

Batalionul 200 Stat Major şi Deservire

Necesitate, sprijin, performanţă,rezultate

Succesul acţiunilor de luptă este puternic influenţat de felul în care sunt luate deciziile logistice şi demodul în care acestea sunt concretizate în practică.

45

Arhivele şi cercetarea istorică----------------------------------------------- Marilena Gaiţă, Alexandru Gaiţă

Direcţia Judeţeană Buzău a Arhivelor Naţionale

În începuturile epocii Regulamentare judeţulBuzău va avea o configuraţie diferită în ceea cepriveşte hotarele datorită proximităţii cu judeţul

Saac ce se afla interpus între Buzău şi judeţul Pra-

hova. Hotarul din vechime al Buzăului începea înmunţi, la izvorul râului Rm. Sărat coborând pe acestcurs de apă până în dreptul mănăstirii Poiana Mărului,care rămânea la Slam Râmnic, de aici cotind spre

Judeţul Buzău este printre judeţele ţării care se bucură de una dintre cele mai bogate istorii care, în maremăsură, s-a păstrat deşi aşezarea sa, la una din marile răscruci ale Europei Răsăritene, nu l-a avantajatdecât într-o mică măsură. El poartă numele apei ce îl străbate, nume provenind din tracicul buză 1 şimenţionat pentru prima oară în anul 372 în scrisoarea guvernatorului Iunus Soranus adresată sfântuluiVasile cel Mare din Capadocia anatoliană de mai târziu, scrisoare păstrată în arhivele Vaticanului. Documen-tar este prezent judeţul din vremea domniei lui Dan al II-lea2 şi apoi a lui Ştefan cel Mare care, la 5 martie1481, se adresa şi buzoienilor în încercarea sa de a stabili în scaunul muntean a unui domn fidel lui şi an-tiotoman în gesturile sale politice viitoare.3 În 1431 domnitorul Dan al II-lea se adresa “tuturor târgurilordomniei mele şi vămilor”, poruncindu-le să nu incomodeze comerţul celor de la Braşov.4 Cu mare probabi-litate Buzăul devenise oraş încă din cea de a doua jumătate a secolului al XIV-lea,5 iar cu sfârşitul secoluluial XV-lea, spre anul 1504, Buzăul va fi devenit şi reşedinţă episcopală sub domnia strălucită a lui Radu celMare.6 Rolul oraşului şi al judeţului în plan economic era recunoscut încă de la 1358 prin salvconductul ceducea la teoria “culoarului angevin” şi până la menţionarea marelui bazar de aici 7 de la 1589 înainte de oserie de nenorociri ce vor urma, aproape imediat, şi care, între altele, vor duce la mutarea sediului episcopalla mănăstirea Vintilă Vodă de pe valea Slănicului.

Fanfara buzoianăMuzicile militare constituie o prezenţă artistică însu-

fleţitoare şi de prestigiu în cultura muzicală naţională.Aceste formaţii continuă să aibă un rol important în viaţaculturală a ţării, ele afirmându-se în fiecare garnizoanăunde fiinţează ca puternice instrumente de educaţie pa-triotică, de cultivare a unor sentimente nobile, de îm-bogăţire a imaginaţiei şi sensibilităţii, ca mijloaceeficiente de educaţie etică şi estetică a militarilor şi apublicului larg.

În prezent, pe teritoriul ţării funcţionează un numărfoarte mic de muzici militare, în cele mai importante gar-nizoane. Una dintre acestea este şi cea din Buzău.

Înfiinţată în anul 1972, muzica militară a garnizoaneiBuzău s-a remarcat prin participarea la ceremoniile şionorurile militare locale şi în ţară. A participat la toateediţiile Festivalulului Muzicilor Militare organizate laBrăila şi Sibiu, prezentându-se la un înalt nivel calitativ.

Din anul 1998 Muzica Militară a garnizoanei Buzău,în colaborare cu formaţiile similare din Focşani, Brăila,Sibiu şi Iaşi au fost prezente la Festivalurile de MuzicăMilitară de la Krakovia Katovitze din Polonia, San Remodin Italia şi la două ediţii în Germania, în localităţile Re-gensburg şi Bayreuth.

În prezent, aceasta susţine concerte de promenadăîn municipiul Râmnicu Sărat, în Parcul Central, şi înBuzău, în Parcul Crâng, unde interpretează piese muz-icale de toate genurile, abordând un repertoriu variat.

Adaptarea muzicii militare la diferite împrejurări, mo-bilitatea ei, timbrul ei marţial, solemn şi evocator, alcă-tuiesc o sumă de calităţi care, întrunite, îi conferăacesteia o notă particulară, distinctă şi mobilizatoare,faţă de alte formaţii muzicale.

Plt. adj. pr. Constantin Vulpe

sud-vest, apoi spre est până la vest de Chiojdeni ceaparţinea, de asemenea, de Slam Râmnic. Din acestpunct graniţa administrativă pornea spre sud, trecândprin cătunele Slobozia – Băbeni şi Valea Chiperuluiajungând în râul Câlnău, la nord de satul Mocanipărăsind Câlnăul la sud de acest sat şi mergând spremiază zi până în şoseaua Râmnic – Buzău la est deFundeni. De aici se pornea drept spre sud – est pânăse atingea râul Buzău între satele Nisipeni şi Piscu –Nefu. Direcţia următoare era spre sud-sud-est de satulUlmul care rămânea la Slam Râmnic, apoi spre sud-sud-vest trecând pe la est de Jugureni până în hotarulIalomiţei la vest de Cheihoşeşti.

Regulementul Organic elaborat de un grup de optboieri, sub atenta supraveghere a reprezentanţilorRusiei de la noi, avea să aducă transformări profundeîn administraţia Principatelor anulând o tradiţie ceţinea de ancestral în încercarea evidentă de a mo-derniza, în spirit răsăritean şi nu occidental, societatearomânească, de unde şi gestul arderii documentuluide către paşoptişti în pieţele publice înspre finalul re-voluţiei lor de trei luni.

Asupra administraţiei româneşti de până la Regula-mente se pronunţa şi Barbu Ştirbei la 1832 într-un ra-port către generalul Kisseleff. El îi subliniareprezentantului rus atribuţiile administrative şi judecă-toreşti ale ispravnicilor, impozitarea pe grupuri umane– liude – de unde şi posibilităţile largi pentru ispravnicide a stabili arbitrar impozitele la nivelul satelor.8 Înprivinţa “salarizării” subordonaţilor ispravnicilor se a-mintea faptul că zapcii, care în general aveau submâna lor peste 10.000 de locuitori, nu primeau decât15 lei vechi lunar la care se adăuga aspectul, de locde neglijat, că trebuiau să-şi mai şi cumpere posturile.Sameşul – casierul judeţului – era retribuit cu o sutăde lei lunar, dar ajungea să “ungă” postul cu sume dela 5-20.000 lei ce ajungeau în buzunarele vel vistierului.

Reformele iniţiate de Constantin Mavrocordat sauCodul Ipsilanti de la 1780 nu reuşiseră să anulezeasemenea aspecte ce lezau interesele locuitorilor şinu numai. Ştirbei propunea generalului rus, care înfinal se va ataşa de noi, iniţierea unor măsuri ce tre-buiau să pornească cu elementul cel mai sensibil –salarizarea personalului din administraţie urmând se-pararea atribuţiilor administrative de cele judecă-toreşti. Urmau propunerile legate de introducereaimpozitului pe cotitate, desfiinţarea corvezilor şi rechi-ziţiilor în natură izvor generator de un lung şir de mariabuzuri, impunerea contractelor la executarea lu-crărilor publice, fixarea preţului zilei de muncă şi alunor chirii, etc.

Şi pentru a fi distincţia cât mai clar făcută se ajungeaşi la anularea vechii denumiri a întâiului om de lanivelul judeţelor impunându-se acum aceea de ocâr-muitor. Durata mandatului noilor responsabili urma săfie de trei ani ei urmând a fi numiţi de către domnitorila propunerea Sfatului Administrativ. Nu numai Depar-tamentul Trebilor din Lăuntru putea să le ordone ocâr-muitorilor luarea de măsuri, dar şi ceilalţi membri aiguvernului li se puteau adresa în vederea rezolvăriiunor probleme din spaţiul lor de responsabilitate. Lanivelul judeţelor exista o cancelarie a ocârmuirii care

se compunea din menţionatul sameş, numit în ace-leaşi condiţii ca şi ocârmuitorul, cu un ajutor şi doi scri-itori la cele două mese ale structurii.

In noua constituţie a ţării se preciza că funcţionariprimind salariu “de acum înainte nu vor putea să cearănimic de la locuitorii satelor, nici să primească ceva,sub orice denumire va fi”. Conform noii orânduirisatele puteau să-şi aleagă pârcălabul care avea, înprincipal, sarcina de aduna capitaţia pentru carelocuitorii erau solidar răspunzători. De subliniat ar fi şifaptul că judeţele din epoca Regulamentară nu aveaupersonalitate juridică aceasta urmând a fi obţinută maitârziu. Diviziunile teritoriale au rămas cele vechi, darCăimăcămia Craiovei a fost desfiinţată printr-un ofis algeneralului Pavel Kisseleff la 13 august 1831. Totuşitrebuie amintit că în Muntenia o comisie a lucrat, înperioada 1838 – 1844, la modificarea hotarelorjudeţelor, “victimă” căzând cel mai prosper dintrejudeţele de atunci ale ţării – Saacul -, care din 1 ianau-rie 1845 îşi va înceta existenţa.9

***Plai bogat cu o istorie ce ţine de evul mediu tim-

puriu, Pârscovul s-a manifestat ca un puternic centrueconomic de pe valea Buzăului din proximitatea plaiu-lui Despre Buzău al Saacului. In vechime la nivelulplăşilor10 şi plaiurilor acţionau zapcii şi vătafii eiocupându-se, în principal, de menţinerea ordinii pu-blice, colectarea impozitelor, întreţinerea căilor de co-municaţii, funcţionarea serviciului de poştă, etc.Fondul arhivistic existent astăzi la Buzău, format dinpeste 600 de unităţi arhivistice, a fost preluat de laArhivele Naţionale Istorice Centrale în anul 1955dându-se astfel posibilitatea cercetătorilor locali de acunoaşte diverse aspecte din istoria acestei subdiviz-iuni administrative a judeţului. In anul 1831, când prinnumărul de 2.410 familii plaiul se înscria într-o mediesubcarpatică, se găseau aici arondate satele GuraVăii, Valea lui Dragomir, Căneşti, Odăile, Posobeşti,Brăeşti, Negoşina, Plopeasa, Piscurile, Trestioara,Valea Fântânei, Scorţoasa, Joseni, Policiori, Pâclele,Robeşti, Trestia, Unguriu, Bozioru, Pârscov, Lunca,Măgura, Cozieni, Scăeni, Bălăneşti, Măteşti, Răteştiide Sus şi Răteştii de Jos, Târcov, Izvorul Ciutei,Goideşti şi Gura Aninoasei.12 Paza potecilor de graniţădin munţi a fost o problemă care a preocupat nunumai pe subocârmuitorul de la Pârscov cât şi pe celde la plaiul Despre Buzău.13 Mulţimea de poteci decele mai multe ori complica problema taxării cioban-ilor transilvăneni.14 Podurile plutitoare de peste apaBuzăului a fost o altă problemă cu care se confruntaresponsabiliul din sediul subocârmuirii deoarece am-bele maluri ale apei se aflau sub jurisdicţia sa de laVipereşti în jos.15 Relaţii noi ce debutaseră, prin Reg-ulamentele Organice, între proprietarii de pământ şiclăcaşi, duceau la înştiinţări, asupra ultimelor evoluţii,spre subocârmuiri unde se soluţionau cele mai multedintre conflictele inerente apărute între menţionatelepărţi.16

Exploatarea neautorizată a sării din vechiul plai vagenera numeroase probleme administraţiei localeaflate sub presiunea permanentă a celei centrale spe-riată de reducerea veniturilor din acest domeniu şi

46

Istorie,cultură

care, acum, încerca să anuleze cel mai vechi drept albuzoienilor, avut încă înainte de apariţia statului feudalromânesc de la sud de Carpaţi, acela de a scoate câtăsare doreau pentru nevoile personale din gospodărialor. Chiar şi Vodă Brâncoveanu le recunoscuse celordin Curbură acest drept “sunt ei slobozi di-şi iau eisare den munţii aciia de sare, de acolo”.17 Acum,după 1831, se va ivi şi problema paznicilor malurilorde sare de la judeţul Buzău ea intrând în atenţia gu-vernanţilor bucureşteni18 ajungându-se peste câţivaani la propunerea ca munţii de sare să fie păziţi denoua miliţie a Ţării Româneşti.19 Până la urmă serămânea la paza acestora de către scăunşi.20 Mai tre-buie amintit că în acţiunea de sistematizare a satelor,iniţiată sub gen. Kisseleff, au fost scutiţi de mutarea lalinie cei care păzeau malurile de sare din Saac şiBuzău.21

Se vor înainta la nivelul subocârmuirilor extrase dinRegulamentul Organic şi dispoziţii ale ocârmuirii de laBuzău în care se sublinia că dreptul de a exploata şiexporta sare îl are orice locuitor, dar care trebuia săridice articolul respectiv de la ocne contra unei taxe.Dacă oamenii vor înţelege noile trebuinţe ale statului,ce le smulgea acest drept ancestral, se vor ivi prob-leme pentru cei implicaţi în acest fel de negoţ cufuncţionarii de la schele. Aceştia continuau abuzurilepercepându-le tot felul de atenţii parcă într-o cutumăla fel de veche.22 Aşa se ajungea ca locuitorii Buzăuluişi Slam Râmnicului alături de cei ai Saacului săcumpere sare de la moştenitorii baronului Meitani con-form cu ordinele primite la subocârmuiri.23 Statisticamedicală, săptămânal întocmită de responsabiliisatelor din zona Pârscovului, se dovedeşte o sursănesperată de documentare în domeniul asistenţeimedicale din deceniul patru al secolului XIX cu as-pecte ce pot contura multe imagini care pentru epocimai vechi lipsesc.24

Prezenţa scutelnicilor, dar şi problemele noi gener-ate de statutul lor, făceau obiect de corespondenţă la1831 între subocârmuire şi ocârmuirea buzoiană.25

Valul de plângeri ale populaţiei, faţă de abuzurile lacare era supusă de unii funcţionari, înaintate au-torităţilor centrale, în nădejdea nerostită că sub pre-siunea reprezentanţilor ruşi autorităţile noastre se vormişca mai repede în rezolvarea problemelor, va atrageinerent atenţia reprezentanţilor administraţiei de aici.26

Iritări ale amintiţilor reprezentanţi ai Rusiei se iveaula parcurgerea listelor cu numărul preoţilor de la sate,enorm în opinia acestora, şi care trebuia redus. Acţi-unea ţinea de impozitarea unei mase de oameni câtmai mare pentru a se asigura întreţinerea trupelorruse de ocupaţie şi în perspectiva unor noi confruntărila sud de Dunăre. Ca şi la alte subocârmuiri alejudeţului problema taxării păstorilor transilvăneni sedovedea a fi una căreia i se acorda mare atenţie da-torită sumelor consistente colectate pentru vistieriaţării, dar şi prin abuzuri ce rotunjeau veniturile celor celicitaseră pentru venitul cornutelor şi oilor aflate întranshumanţă.27 Odată cu promulgarea Regule-mentelor Organice problema negustorilor turci se vaafla în atenţia autorităţilor locale, dar la alte dimensiuniţinându-se cont şi de prezenţa armatei ruse de ocupaţie.28

Populaţia va beneficia, începând din 1832, de plataunor rechiziţii efectuate în sate de către ruşi şi pro-blema va fi mai mereu reclamată de subocârmuiri spreocârmuirea judeţului îndeosebi sub presiunea unor ne-gustori locali. Circularele Vistieriei încercau săcalmeze spiritele prin instrucţiunile emise. Nu atât can-titatea alimentelor şi produselor rechiziţionate iritapopulaţia, cât confiscarea, de cele mai multe ori, a mi-jloacelor de transport al acestora lipsindu-i, astfel, pelocuitori de animalele de povară atât de necesare înefectuarea lucrărilor agricole.29 In acţiunea de de-pistare a posibilităţilor reale ale ţării, acţiune iniţiată decătre ocupant, se înscria şi cererea de a se comunica,de la nivelul fiecărei ocârmuiri, numărul de mori, dar şicel al moşiilor.30 Administraţia, dar şi reprezentanţiiruşi urmăreau, de asemenea, cu mare atenţie proble-ma fugarilor, a ţiganilor fugari şi a dezertorilor, fenome-nele îngrijorând nu numai din raţiuni financiare.31

Incasarea capitaţiei cu sumele rezultate se constitu-iau în obiective principale a activităţii subocârmuitorilordin acea perioadă.32 De asemenea, epizootiile33 şisituaţia stării de sănătate a populaţiei de la sate eraufrecvente subiecte de raportare la sediul ocârmuiriijudeţene.34

Subocârmuirea plasei Câmpul, viitoarea pretură aplasei Pogoanele din fostul judeţ Buzău, ajungea săaibă la 1831 nu mai puţin de 68 de localităţi şi 3.855familii, denotându-se începutul populării Bărăganuluibuzoian prin roirea masivă a populaţiei din satele demunte, dar şi apariţia unor noi realităţi economice cesolicitau numeroase braţe de muncă în cererea ma-sivă de cereale la export.35 O corespondenţă apartese va mai păstra, vis-à-vis de subiect, la plaiulSlănicului unde se anunţau publicaţii prin care se ară-tau condiţiile pentru exportul produselor agricole spreAustria, Moldova şi Imperiul otoman.36 Astfel, de la ozonă mai mult marcată de rămăşiţe ale vechiului codrual Vlăsiei şi de un şes presărat mai mult de târleletranshumanţei transilvănenilor se ajungea la un numărde aproximativ 4.000 de familii la care se vor adăuga,din 1 ianuarie 1845, alte 1.756 de familii din 26 desate ale fostei plase a Câmpului a judeţului Saac în-cepând cu Inoteştii, Grădiştea, Glodeanu Cârlig,Haimanalele ot Mărgineanu, Săhătenii, Istău, Amaru,Baba Ana sau Băjenarii ot Inoteasca şi Parepa.37

Mişcările de populaţie din timpul lui Alexandru VodăGhica, dar şi altele mai vechi sunt reflectate de sateprecum Adunaţii ot Poşta Călmăţuiului, Adunaţii otpoşta Ţuguiata sau aceea de la Făurei, AdunaţiiCoiteşti sau Haimanalele de la poşta Câlnău.

Din cauze ce ţin de dezastrul arhivistic de la ValeaTeancului din vara lui 1944 fondul preturii, de dupăanul 1840 şi până la prima mare conflagraţie mondi-ală, a fost distrus.

In 1831 plaiul Slănic avea 25 de sate în carevieţuiau 2.005 familii.38 Principalele aşezări erau peatunci Aldenii, Becenii, Blăjanii, Cărpiniştea,Cernăteştii, Mânzăleştii, Niculeştii, Săruleştii şi VintilăVodă. Aici ar fi de reţinut şi evoluţia denumirii unor lo-calităţii ca Podul Muncii de astăzi care nu are nici olegătură cu vreo trimitere la eforturi fizice sau laschingiuiri, numele ţinând de Momcea, cumnatul

47

trădător al voievodului Vlad Vintilă de unde defor-marea spre uitarea feloniei acestuia. De asemeneareţine atenţia toponimul extrem de frecvent în zonă deCoca care, în tradiţia locală, ţine de prezenţa Cauca-landului. Lopătarii, Vintilă Vodă, Câmpulungeanca,Măneştii (Beşlii), Mânzăleştii au fost puternice aşezărimoşneneşti care şi astăzi încearcă să-şi recâştigestrălucirea de altă dată. Documentele subocârmuiriivin să adauge acestor imagini nenumărate aspectelegate de aplicarea actului de justiţie, de combatere aunor fenomene naturale abătute asupra văii şi altele.Desfiinţarea huzmetului, podăritului şi căminăritului aufost măsuri care nu puteau să nu mulţumească popu-laţia de unde şi măsurile de aducere la cunoştinţă alor.39 Fiind plai de cordon ajungeau aici şi ordinele au-torităţilor centrale privind accesul străinilor, urmărireaunor fugari de la noi sau din alte ţări aflaţi în trecere.Noile învoieli agricole se arătau a fi acum generatoarede neînţelegeri datorate unor speranţe prea mari saua unor voite deformări de situaţii în protejarea intere-selor de clasă. Aspectul va genera cel mai voluminosdosar al subocârmuirii plaiului Slănic de la 1831-1837.Vor apare şi fenomene de boicot a pieţei agricole dinplai de unde eforturile autorităţilor de a evita falimente.

In începuturile epocii Regulamentului Organic sub-ocârmuirea Sărata avea 21 de sate cu 2.142 familiiajungând, după 1845, la un număr mai mare datorităînglobării satelor de la plasa Tohani.40

Ecou va avea în rândul populaţiei satelor plasei pub-licaţia Sfatului Administrativ de la 1831 prin care seanunţau preţurile stabilite la produsele rechiziţionatede armatele ruse în timpul ultimei conflagraţii ruso-turce.41 O evidentă creştere a fenomenului infracţionalducea la luarea de măsuri împotriva tâlharilor şi ahoţilor ce bântuiau judeţele Curburii.42 Se semnalau şilitigii între moşneni şi clăcaşi generate de arendă, darşi între marii proprietari şi clăcaşi în aceeaşiproblemă.43

Ca şi în alte judeţe alegerea deputaţilor pentruObşteasca Adunare va genera mari pasiuni şiapărarea unor interese ce ţineau de protipendadaacestora. Ulterior aceste alegeri vor fi reţinute într-opublicaţie a legislativului de la sfârşitul secolului alXIX-lea. Incartiruirile de trupe ruseşti generau altenemulţumiri din partea populaţiei confruntate curechiziţii mai mult sau mai puţin legale, dar şi cu ati-tudinea unor reprezentanţi ai armatei ruseşti.44

Numărul mare de procese de la judecătoria bu-zoiană ducea, inerent, la o corespondenţă specifică cusubocârmuirile vremii. Astfel, şi subocârmuitorul deaici se va vedea implicat în cercetări de teren pentrucalmarea unor spirite, de delimitare a unor hotare demoşie care, de cele mai multe ori, se aflau în disputăde ani mulţi. La acestea se pot adăuga infracţiunile ceatingeau, în opinia autorităţilor, un număr prea mare.Intreveneau şi indicaţii de la Departamentul din Lăun-tru cu privire la modalităţile de citare a părţilor sau deîmpărţire a cărţilor de judecată la împricinaţi după fi-nalizarea unor îndelungate procese.45

Fost plai al Saacului până la 1845, plaiul DespreBuzău ajungea să aibă în 1831, 63 de localităţi şi4.583 de familii.46 Fondul arhivistic al vechii subocâr-

muiri de după 1834 a fost prezervat până în anul 1955la Sfatul popular al raionului Cislău după care, din1960, va ajunge la Buzău. Ordine referitoare la de-pistarea patentarilor ce nu doreau să-şi plăteascădările soseau la subocârmuire concomitent cu celereferitoare la încasarea altor impozite de la birnici şimazili ambuscaţi într-o permanentă sete de bani a ad-ministraţiei centrale nevoită să suporte cheltuieli şipentru ocupanţii de atunci ai ţării.47 In atenţia ocâr-muirii de Saac se afla acum şi problema satelor decordonaşi dinspre Transilvania şi subocârmuitorulplaiului va supraveghea desfăşurarea pazei graniţei,dar şi convocarea periodică a grănicerilor la Vălenii deMunte.48 Pentru o înviorare a economiei plaiului sevor face în 1835 o serie de propuneri ce mergeau şispre înfiinţarea de noi târguri prin sate mai ales că seabătuse grindina pe bruma de culturi permisă de climăşi zonă. Corespondenţa relevă un important număr dedocumente cu referire la moşnenii zonei aflaţi într-opermanentă luptă pentru apărarea drepturilor lor.49

Va apare în această epocă şi un falsificator de acte,Dumitru Meloncă, dat în urmărire şi la plaiul DespreBuzău. Situaţia era oarecum singulară dacă nu ar fi deamintit “performanţele” din acelaşi domeniu alcălugărilor greci de la mănăstirea Sf. Ioan din FocşaniiSlam Râmnicului. In 1837 intervenea alegerea ca sub-ocârmuitor a lui Iordache Bilciurescu şi nădejdea de ase vedea actele de hoţie dispărute sau cel puţin re-duse creştea în rândurile locuitorilor. Omorurile şiunele “enigmaticeşti împuşcături” formau obiect destudiu al situaţiei în acel an nefiind vorba de interziseleîmpuşcături ocazionate de nunţi, botezuri sau alteevenimente asemănătoare. Se pot evalua în mare şiurmările cutremurului de la 1838 pe baza rapoartelorşi a corespondenţei din acea perioadă. Din păcateodată cu anul 1839 documentele din fond dispar pânăîn anul 1919 astfel că decenii întregi din viaţa plaiuluise mai pot recupera doar din arhiva Ocârmuirii sau dinarhivele admninistraţiei centrale.

În finalul epocii Regulamentului Organic (1856)Buzăul ajungea să aibă şapte plase şi anume : Buzău,Câlnău, Câmpu, Oraşul, Pârscov, Slănic şi Tohani.Scurtele ştiri de mai sus se pot constitui ca o invitaţiepentru profesori de a veni în Arhivele Buzăului spre adescoperi ei înşişi trecute pagini din istoria breslei saua localităţilor lor.

--------------------------------------------------------------------

Note :

1. Deosebiri vor fi la judeţele peste care se va aşterne covorulslavist al cancelariilor domneşti, din începuturile evului de mi-jloc, vezi cazurile Dâmboviţa (slv. Valea cu stejari), Dolj (slv.Jiul de Jos), Gorj (slv. Jiul de Sus) etc.2. Documenta Romaniae Historia, (în continuare DRH), B, I,p. 131.

3. Ioan Bogdan, Documente privitoare la relaţiile ŢăriiRomâneşti cu Braşovul şi cu Ţara Ungurească în sec. XV şiXVI, Bucureşti, 1905, p. 282.4. DRH, D, I, p. 278.

Continuare în pag. 61.

48

Istorie,cultură

49

În numărul trecut, evocam perso-nalitatea şi faptele de armă şi decredinţă ale preotului căpitan Nico-lae C. Petrache, participant activ lacampania militară de pe Frontul deEst, în timpul celui de al doilearăzboi mondial. Alături de acesta,alţi preoţi buzoieni s-au distins înlupta pentru eliberarea Basarabiei şia altor teritorii aflate sub cizmaateeo-comunistă a „tătucului” Stalin.

Unul dintre aceştia a fost preotulcăpitan Ioan H. Popescu, din Buzău,pe care îl regăsim, într-un prim do-cument,1 în calitate de confesor alBatalionului 20 Vânători de Munte,din cadrul Brigării a 4-a Munte. Pen-

tru iniţiativa acestuia de a ridica, înoraşul Angara, „o troiţă din lemn destejar cu inscripţii în limba română şirusă, închinată memoriei eroilor dinunitatea sa, este citat prin Ordin dezi. Din „Darea de seamă asupra ac-tivităţii pastorale a preotului căpitanIoan H. Popescu, pe luna iunie1942”2 aflăm că acesta se găsea laacea dată în oraşul Ialta, unde rea-lizase refacerea şi înfrumuseţareaCimitirului eroilor români, concomi-tent cu participarea la luptele de laSevastopol, unde a fost „de două orichiar pe linia de foc, până la postulcel mai înaintat”, oferind ostaşilorSfânta Cruce spre sărutare, îm-

părţind ţigări şi spunându-le cuvintede mângâiere şi încurajare.

Anul următor, printr-o adresă expe-diată Inspectoratului Clerului MilitarAlba-Iulia3 de către comandantulBatalionului 20 Vânători de Munte,maiorul Ştefan Burcuşescu, se facemenţiunea că preotul căpitan IoanH. Popescu, „prin concursul moral şimaterial al ostaşilor de la trenul regi-mentar al batalionului şi prin cel allocuitorilor din satul Urka –Crimeea”, a construit, în locul „săliide teatru şi clubului partidului comu-nist de aici”, o biserică impunătoarece „impresionează plăcut prinbogăţia icoanelor, a culorilor cu care

Cu crucea în mână şi cu credinţa în suflet pe linia frontului

Participarea preoţilormilitari buzoieni în cel deal doilea război mondial-------------------------------------------- Viorel Frîncu, Biblioteca Judeţeană „V. Voiculescu” Buzău

Tradiţia asistenţei religioase în armată este veche de când poporul român, dar oficializarea ei s-a realizatla 6 aprilie 1870, când domnitorul Carol I a aprobat "Regulamentul pentru clerul din armata permanentă". În1921 este creată Episcopia Armatei care avea sediul la Alba Iulia şi era condusă de un episcop cu gradul degeneral de brigadă, funcţie în care Biserica avea să numeasca ierarhi vrednici, cu deosebite calităţi pastoraleşi misionare.

În timpul luptelor celui de-al doilea război mondial, Armata Româna a avut peste 100 de preoţi militari cares-au achitat cu cinste de îndatoririle lor, mulţi dintre ei fiind decoraţi cu diferite ordine şi medalii, ca semnal recunoaşterii vredniciei acestora pe câmpul de luptă.

În anul 1948 se desfiinţează episcopia militară (ultimul episcop militar a fost generalul de brigadă PartenieCiopron, 1936 - 1948) şi se întrerupe orice contact oficial dintre Armată şi Biserică. Abia în octombrie 1995,prin semnarea de către Ministerul Apărării Naţionale şi Patriarhia Română a "Protocolului cu privire la or-ganizarea şi desfăşurarea asistenţei religioase în Armata României", se reînnoadă vechea tradiţie a prezenţeipreotului în mijlocul ostirii. După această dată lucrurile au intrat pe un făgaş normal. Primii preoţi militari,în urma unor selecţii şi examene impuse, au urmat un curs la Academia de Înalte Studii Militare din Bucureştipentru a se familiariza cu specificul vieţii cazone şi la 23 aprilie 1996, prima promoţie de preoţi militari,purtând denumirea onorifică "Partenie Ciopron", a fost instalată la noile posturi în unităţi militare.

50

Istorie,cultură

au fost măiestrit executate”. Biser-ica, a cărei construcţie a început înmai 1942 şi terminată în septembrieacelaşi an, a fost sfinţită, într-uncadru festiv, abia la 16 mai 1943,„din cauză că batalionul s-a deplasatîntre timp la distanţe foarte mari”.

În încheierea raportului, coman-dantul unităţii menţiona: „Prin înfăp-tuirea acestui măreţ act şi edificiu,ofiţerii şi ostaşii Batalionului 20Vânători de Munte (...) au realizat unmăreţ templu al dumnezeirii, la caresufletele pustiite şi părăginite de vis-colul necredinţei să-şi găseascăadăpostul, liniştea şi fericirea ceapusese. S-a realizat mijlocul celmai eficace de a câştiga sufleteleacelora pe care noi voim să le aca-parăm, îmblânzim şi întoarcem lacalea adevărului şi astfel să-i faceminofensivi. S-a înfăptuit blazonul Ar-matei Române.”4

Desigur, numeroşi alţi ierarhi bu-zoieni, participanţi la campania mili-tară din Est s-au remarcat prin actede cutezanţă, mulţi dintre ei fiindrecompensaţi cu ordine şi medalii.Dăm, în continuare, câteva exempleedificatorii:

Preot, căpitan în rezervă, MateiPopa, născut la 4 februarie 1910, înCaşin, judeţul Buzău, confesor alBatalionului 18 Vânători de Munte,este propus pentru medalia „MeritulSanitar cls. a II-a” pentru următorulmotiv: „(...) În luptele de la Ojevo, dinzilele de 17 şi 18 iulie, a stat tot tim-

pul lângă postul de comandă (...),fiind văzut şi de ostaşi, ceea ce acontribuit mult la încurajarea lor.”5

Cu Crucea „Meritul Sanitar” cls. aV-a este decorat şi Dumitru An-tonescu, preot căpitan în Brigada 4Mixtă Munte, de fel din Măicăneşti,jud. Rm. Sărat, născut la 10 mai1907. Comandantul Brigăzii aprobăpropunerea de decorare pentru ur-mătoarele motive: „ (...) A sfinţit 15biserici profanate de bolşevici. Abotezat circa 600 de copii. A organi-zat un cimitir la Nova-Komenka,unde a înmormântat 149 eroi căzuţiîn luptele de la Nipre, laSyoblukowka.” 6

Comandantul Armatei a 4-a aprobădecorarea preotului Pavel L. Con-stantinescu, căpitan în rezervă, ori-ginar din Buda, născut la 22 ianuarie1901, cu „Meritul Sanitar” cls. I-a,dând curs următoarei motivări:„Pentru devotamentul fără margini,stând mereu în mijlocul răniţilor, fieefectuând mici slujbe religioase, fieţinându-le predici ocazionale şi a-linându-le suferinţele prin cuvinteblânde şi fapte evanghelice şi pentruoboseala de a înmormânta la uncimitir departe la 4 km. nu numai os-taşii noştri căzuţi, ci şi cei de la spi-talul din Ţiganca, plus cei ce veneaudirect de pe front”.7

Preotul, căpitan asimilat, MihailGh. Şerpoianu, din Brigada 6 Cava-lerie, născut la 20 septembrie 1895,la Breaza, este decorat cu „Crucea

Regina Maria”, cls. a II-a, pentru că„în calitatea sa de preot al Ambu-lanţei 43 (...), ridicat prestigiul Bise-ricii ortodoxe creştinând copiiiduşmanilor păgâni şi făcând slujbeîn biserici, storcând lacrimi păcă-toşilor.”8

Ioniţă I. Nicodim, preot voluntar, dinRegimentul 38 Artilerie, de obârşiedin comuna Vintilă-Vodă, născut la31 iulie 1905, este decorat cu Or-dinul „Coroana României” cu spade,cls. a V-a, pentru, aşa cummenţionează comandantul Divieziei1 Infanterie, general Bârzotescu,„frumoasa activitate duhovniceascăce a desfăşurat-o în mijlocul os-taşilor, pe front (...), de la Nov-Dufinka şi Odesa”.9

Cu acelaşi Ordin este decoratpreotul căpitan Petre Gh. Iliescu,născut la 24 februarie 1910, laMovila Miresii, de către comandan-tul Diviziei 5 Infanterie, generalVlădescu, pentru prezenţa ierarhuluibuzoian în unităţi, unde a ţinutpredici religioase.10

Pentru realizarea unei imagini câtmai complete a participării ierarhilorbuzoieni la cea de a doua mare con-flagraţie mondială şi contribuţia lormilitară, dar mai ales duhovniceas-că, alături de ostaşii din tranşee,este obligatorie extrapolarea docu-mentelor existente în Arhivele Mi-litare Române, cele relevate înaceste rânduri fiind doar o micăparte a fondului de informaţii pus încircuitul public.

-----------------------------------------Note:1 Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond

Inspectoratul Clerului Militar, dosar 292, f. 78,Ordin de zi nr. 140 din 22.II.1942; apud Ghe-orghe Nicolescu, Gheorghe Dobrescu, AndreiNicolescu, 1941-1945. Preoţi în tranşee, Ed-itura EUROPA NOVA, Bucureşti, 2000, p.162.

2 A.M.R., fond Inspectoratul Clerului Militar,dosar 293, f. 661; apud op. cit., p. 200-201.

3 A.M.R., fond Inspectoratul Clerului Militar,dosar 309, f. 386-387; apud op. cit., p. 242-245.

4 Idem, apud op. cit., p. 245.5 Idem, fond Birou decoraţii, dosar 249 Est,

f. 73; apud op. cit., p. 105-106.6 Idem, dosar 249 Est, f. 13.; apud op. cit.,

p. 147-148.7 Idem, dosar 250 Est, f. 237., apud op. cit.,

p. 161-162.8 Idem, dosar 216 Est, f. 82; apud op. cit.,

p. 109.9 Idem, dosar 236, f. 155; apud op. cit., p.

143.10 Idem, dosar 218 Est, f. 169; apud op.

cit. p. 146.

� Bucureşti - Monumentul Eroilor din cel de-al doilea razboi mondial

Iniţial învăţământul aeronautic românesc a implemen-tat principalul punct de vedere cu privire la arta mili-tară aeriană, ce aprecia că aceasta trebuia să regleze

şi să conducă după propriile legi întreaga activitate aeri-ană, iar doctrina militară aeriană trebuia să fie con-cretizarea materială, practică şi aplicativă a strategieigenerale. Strategia aeriană interbelică era definită ca„ramura principală care coboară din Arta Militară Aeri-ană şi care influenţată de spiritul Doctrinei Aeriene, seocupă cu studiul, pregătirea şi exercitarea puteriiaeriene a unui stat, atunci când această putere aerianăeste folosită ca prim instrument militar al politicei derăzboi şi ca factor independent de acţiune, sau pentrucolaborare la deciziunе, în ansamblul conduceriirăzboiului”.2 Dinamica estimată a războiului aerian3

făcea din „arma aerului, un instrument eminamentepolitic, ca şi armata terestră în întregimea ei.”4 În vizi-unea românească interbelică, conform documentelortimpului, activităţilor de învăţământ şi teoriei artei mi-litare interbelice române, aeronautica parcursese pânăla cel de-al doilea război mondial următoarele etape: „1)mijloc auxiliar de informaţie între 1910-1914, 2) armaauxiliară de informaţie şi luptă între 1914-1916, 3) armăprincipală de luptă în 1918, 4) armă a aerului indepen-dentă, în concepţiile şi organicele marilor armate, dupărăzboiul mondial, (n.n. 1918 – 1930), 5) armată a aeru-lui, separată şi pe picior de egalitate cu celelalte forţearmate de uscat şi de арă, în ansamblul puterii militarede război a unui stat, prin caracteristicile şi proprietăţileei foarte distincte, cei definesc complect valoarea şi pu-terea. (n.n. 1941 – 1945)”5 În linii mari urmărind şievoluţia procesului de învăţământ de aviaţie, aderăm laaceastă etapizare şi o completăm cu ultimile două pe-rioade de până acum, 6.) armă a aerului, întrebuinţatăconform doctrinei militare sovietice, după cel de-aldoilea război mondial, (1945 – 1989), şi 7) după 1989,revenirea Forţele Aeriene Române la matca occidentalăa artei militare aeronautice deci implementarea în pro-cesul de învăţământ a ultimelor descoperiri tehnice şi amodalităţilor de întrebuinţare a acesteia.

Instructorii militari din şcolile de aviaţie, şi-au însuşitideile unui mare vizionar al aeronauticii, americanulWilliam Mitchell,6 ce vorbea de adoptarea unor noi re-guli pentru conducerea războiului, teoretizând strategiaaeriană. Celălalt mare teoretician, mareşalul britanicHught Trenchard (a fost artizanul Royal Air Force), aconcretizat viziunile predecesorilor săi în manualele deinstruire a forţelor aeriene britanice.8 În România,mareşalul Antonescu, (care în 1916 în gradul de căpitanobţinuse brevetul de observator aerien cu nr. 38),9

înţelegea pe deplin conceptul de război în mişcare pecare chiar îl teoretiza în lecţiile din perioada când se aflala comanda Şcolii Superioare de Război, apreciind că:„Aeronautica trebuie astfel organizată încât să răspundăunor execuţii prompte şi adaptate nevoilor, având în or-ganica sa totalitatea elementelor necesare exercităriirolului ca armă de luptă principală.” 10

Cel de–al doilea unghi de percepţie interbelică aforţelor aeriene cunoscut de învăţământul militar aero-nautic românesc, aproape opus celui prezentat mai sus,era acela ce considera că „un război modern nu se maipoate duce fără sprijinul de mare folos al aeronauticeidar (…) nici o naţiune nu va putea pune la dispoziţia co-mandanţilor de oşti atâtea mijloace cu care să se poatăaduce la îndeplinire câştigarea unei victorii numai prinaviaţie.”11 Acesta a fost pus cel mai elocvent în practicăde teoria militară sovietică. Eroarea consta în faptul că,nu numărul de forţe şi mijloace aeriene contează înrăzboiul aerian, ci calitatea acestora şi întrebuinţarea loreficientă în spaţiu şi unitatea de timp, conform principii-lor ce definesc puterea aeriană.12

Combătând cel de-al doilea punct de vedere, coman-dorul (ulterior generalul comandant) Gheorge Jienescu*aprecia că „Aeronautica este armă de război foarte eco-nomică în mâna conducerii superioare a războiului,judecându-se aceasta prin încadrarea sa în raport derezultatele celorlalte arme. Cu zece echipe de bombar-dament (una escadrilă) se obţine o putere de focreprezentată prin 13 tone exploziv, în timp scurt, iar uneibaterii de artilerie (terestră n.n.) spre a arunca acest

51

Şcoala aripilor româneşti de la Ziliştea - Boboc, Buzău

Pe coordonatele artei militareaeronautice------------------------------------------------- Căpitan-comandor dr. Marius-Adrian NICOARĂ,1

Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”

Analizând evoluţia şcolii aripilor româneşti putem face astăzi o scurtă incursiune în arta militară aeronau-tică, remarcând oscilaţia acesteia între cele două puncte de vedere cu privire la întrebuinţarea în luptă aaviaţiei.

52

Istorie,cultură

tonaj îi trebuie circa 24 ore.”13

Învăţământul din aviaţia română s-a adaptat în prac-tica sa de după cel de-al doilea război mondial şi acestuiconcept sovietic de întrebuinţare.

Trecând în revistă principiile artei militare interbeliceromâneşti, devenite şi ale artei militare aeriene predateîn şcoala buzoiană de aviaţie, prin logica experienţeicăpătate, prin studiul şi activităţile personalităţilor dinaeronautică, sau a practicii frontului, se considera căaeronautica română respecta legile şi principiile militarefundamentale comune, însă cu particularităţile specifi-cului armei. Aceste principii fundamentale adaptate înîntregime în strategia şi tactica aeriană, după caracterul,volumul şi natura acesteia erau: a) principiul moralului,b) principiul acţiunii, c) principiul economiei forţelor (prin-cipiul massei), d) principiul conservării forţelor, e) prin-cipiul iniţiativei, f) principiul siguranţei. Analiza lor dinpunctul de vedere general şi al aeronauticii, a format su-portul pe care s-a sprijinit materia de învăţământ a arteimilitare în şcolile aeronautice, păstrând logica procesu-lui didactic militar. Unele calităţi făceau din aeronauticăprimul instrument tactic şi strategic. Toate aceste pro-prietăţi şi incomparabile calităţi prin care excelau ForţeleAeriene Regale Române*, formau prin însumarea lorceea ce astăzi numim putere aeriană.

Strategic, aviaţia era considerată arma principalăofensivă şi independentă, care în mâna comandamen-tului suprem, era primul mijloc politic, militar, strategic şitactic, pentru impunerea asupra voinţei adversarului.Acţiunea strategică de ansamblu a forţelor aerienecerea însă coordonarea concepţiei operaţiilor generale,cu acţiunea forţelor terestre şi navale, operaţia aerianăconducându-se şi desfăşurându-se separat, după reg-ulile proprii ale marilor unităţi aeriene.

Tactic, aviaţia se constituia în grupări aeronautice des-tinate acţiunilor militare aeriene dar şi în folosul marilorunităţi terestre sau navale, exploatându-se proprietăţilesale ofensive. Cooperarea aeroterestră sau aeronavală,forma capitolul cel mai delicat al întrebuinţării aeronau-ticii, pentru că pretindea suprapunerea şi coordonareaperfectă în timp şi spaţiu între aer şi sol, activitate foartegreu de realizat, mai ales pe timpul desfăşurării luptei.

Extrem de atent a fost procesul de învăţământ aviaticşi la translaţiile conceptuale. Mişcarea ideilor şi principii-lor artei militare aeronautice a făcut ca aceasta săevolueze, să se modernizeze şi să se impună prin în-văţământul specializat. Iată de exemplu lovitura aerianăpentru generalul Emanoil Ionescu însemna acţiuniaeriene izolate asupra forţelor terestre şi fluviale ad-verse, executate de regulă sub forma unor raiduri, cuforţe puţine dar suficient de puternice, având în compo-nenţă avioane de vânătoare sau bombardament, atacuriaeriene efecutate prin surprindere, după o cercetare ri-guroasă, la intervale de timp diferite, reluate atunci cândobiectivul nu a fost distrus. Astăzi pentru generalul maiordr Mihail Orzeaţă, „loviturile aeriene constau în acţiunisimultane de atac la sol (mare) executate de mai multeunităţi şi mari unităţi de aviaţie asupra celor mai impor-tante elemente de dispozitiv ale Forţelor Aeriene(Navale) inamice.”14 De asemenea, dacă practica celuide-al doilea război mondial a făcut ca pentru primul ge-neral amintit, lupta aeriană să însemne lupta manevrieră

individuală sau cu formaţia de avioane, (adăugăm noicu motoare cu piston de la care s-a scos tot ceea ce seputea scoate), pentru cel de-al doilea general ce puneîn balanţă aviaţia coordonatelor supersonice, se adaugăşi celălalt mod de ducere a luptei aeriene, prin dirijare dela sol (interceptere) şi apariţia unui alt luptător aerianspecializat, navigatorul/controlorul de trafic aerian.

Arta militară aeronautică a fost îmbogăţită de expe-rienţa românească, deoarece în cel de-al doilea războimondial, ea a luptat datorită împrejurărilor, cu cele maiputernice aviaţii ale momentului: americană, engleză,sovietică şi germană. Iată spre exemplu, din experienţade război (valorificată apoi în veritabile “lecţii învăţate”)aviatorii români ştiau că pentru obţinerea supremaţieiaeriene, esenţială în vreme era folosirea aviaţiei debombardament pentru lovirea obiectivelor terestre şinavale, pentru acţiunile aeriene de atac la sol cheiaerau: comunicaţia radio, alegerea justă a obiectivelor şiţintelor principale şi de rezervă. De asemenea în cel de-al doilea conflict mondial s-au relevat aspectele impor-tante legate de controlul spaţiului aerian, constatân-du-se că menţinerea sau cucerirea unui grad de controla spaţiului aerian este foarte importantă pentru acţiunileaeriene, dar şi pentru cele de suprafaţă (terestre şinavale). Aeronautica română a înţeles că pentru a real-iza acest tip de control, sunt necesare acţiuni aerienede neutralizare a puterii aeriene a inamicului, şi chiar însituaţii aeriene nefavorabile este posibilă realizarea unuianumit grad de control a spaţiului aerian prin aplicareaprincipiilor artei militare aeronautice.

Învăţământul aeronautic a fost şi este complex, edu-caţia începând prin frecventare de către copiii atraşi dezbor a şcolilor civile şi militare, de la zborul cu aeronavefără motor, până la avioanele performante. Deprinderilede zbor importante s-au făcut în şcolile militare aero-nautice din ţară, sau în şcolile practice (veritabile şcolide aplicaţie) din ţară sau de pe front (de exemplu cea dela Nicolaev în Campania din Est sau cea de pregătire apiloţilor sovietici pe Ju. – 52 în Campania din Vest). Toţiaviatorii veterani respectă amintirea dascălilor lor, ei în-săşi luptători aerieni desăvârşiţi. Învăţământul aeronau-tic românesc era de nivel politehnic licenţiat, extrem deapreciat. Cultul aerului s-a format aşadar prin educaţieşi instrucţie. De remarcat este şi faptul că principala car-acteristică a şcolilor de zbor era caracterul preponderentpractic, bazat pe idei şi teze doctrinare închegate într-unspirit aerian remarcabil, cultivat intens de şcoala aripilorromâneşti.15

Logistica socială a şcolii buzoiene (“locul este idealpentru zbor, datorită condiţiilor meteo rezultate din pro-tecţia Dealurilor Buzăului asupra terenului întins şi dreptnumai bun pentru învăţăcei"),16 leagănul aviaţieiromâneşti (o adevărată avere naţională), a cristalizat înaccepţiunea noastră, trei componente importante alesistemului de învăţământ aviatic ce este recunoscut cafiind cu totul special: ● un subsistem de gândire (planuride învăţământ, discipline aeronautice permanent racor-date la concepţii, idei, teorii, doctrine, actinomii etc.), ●structuri organizatorice, ● şi o componentă logisticăspecială, aşa cum este practica la nivel mondial. Deter-minările dintre cele trei componente ale logisticii socialesunt materializate la specificul şcolii militare de aviaţie

53

În urma unui “sinistru”, un incendiu izbucnit la 1866,marele agă Ion Cantacuzino, ce primise localitateade la socrul său, generalul Nicolae Mavros, temându-

se să nu se spargă târgul, crează posibilitatea ca, prinachitarea embaticului pe 30 de ani în numai 15, locuitoriisă-şi răscumpere terenurile de locuinţă, devenind pro-prietari. Speculând cu temeritate nenorocirea (tot răulspre bine!), primarul de atunci al oraşului, Matei Jara-veti, produce, cu aproape optzeci de ani înaintea gu-vernării legionare, mişcarea de “românizare” aeconomiei locale: cum micii industriaşi, ”fierarii, tinichigii,caretaşii erau străini (unguri, nemţi şi evrei), iar comerţul

cu cereale era în mâna negustorilor fanarioţi şi albanezi”şi cum, în urma pojarului, Mizilul rămăsese redus la otreime din case, folosind un articol constituţional, ceprevedea că “în târguri nu au voie să locuiască negus-tori străini, ci numai în oraşe”, se va cere alogenilor săpărăsească localitatea.2

Singura postură marţială a urbei, înainte de a se bu-cura de atenţia de reporter de campanie a lui Caragiale,se datorează legilor imuabile ce guvernează statutulprovinciei: ”caracterul reproductiv, de imitaţie, uneoriparodică, în orice caz deformată, conformismul recep-tării iradiant şi, prin opoziţie, tendinţa centrifugă, de

Portul Mizil şi regimentul pierdut------------------------------------------------- Emil Niculescu, Cercul Militar Buzău

La 1 ianuarie 1845 fostul judeţ Saac, Săcuieni este desfiinţat şi împărţit între judeţele Prahova şi Buzău,Mizilul revenind celui de pe urmă. Atestat documentar la 1529, sub denumirea de Esteu, se leagă de drumurilepoştei şi ale caravanelor neguţătoreşti care băteau bâlciurile şi iarmaroacele din zonă. Distanţa dintre Ploieştişi Buzău făcea necesar un popas la jumătatea distanţei. Pe la 1780 era atestată aşezarea “biciugaşilor depe menzilurile poştei, iar mai târziu Menzil, adică poştă. La 1790 îşi avea biserica ei, ca toate localităţilestatornice.”1

prin existenţa aproape seculară a unui aerodrom deşcoală şi operaţional.

Actuala Şcoală de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene în-fruntând în timp greutăţi imense, a asigurat progresulaviaţiei militare. Napoleon spunea cã "douã treimi dinoamenii pãmântului lâncezesc, iar când se deşteaptã laacţiune este prea târziu". Cu siguranţã aviatorii militaride la Boboc, instructori didactici sau de zbor, naviga-tori/controlori de trafic aerian, stat-majoristi, tehnicieni,sunt oameni din cealaltã treime, a celor care sunt în per-manentã acţiune, educatori şi luptători adevãraţi, oa-meni aflaţi în culmea acţiunii supertehnologizate -ZBORUL. Permanenta actualizare a conţinuturilor de în-văţat a adus pe profesorii de la Ziliştea Boboc spretransmiterea realităţii zilnice a profesionalismului, a per-severenţei, a preciziei ordinelor şi a execuţiilor corecte,formând luptători aerieni cu caractere deschise şi sin-cere. Toţi instructorii sunt oameni pe care te poţi baza şicare aduc universul muncii lor în cotidian cu ononşalanţã caracteristicã, iubindu-şi profesia pătimaş,

cu devotament. Între cer si pãmânt, studenţii noştrievolueazã pentru că sunt foarte bine pregãtiţi teoretic,cu mânã sigurã şi reflexe extraordinare. Ei ştiu că su-flarea lui Dumnezeu însenineazã cerul la margineacãilor Sale şi numai adierea lui uşoarã ajunge pânã lanoi, prin ei. Este o onoare şi un privilegiu sã combatemîmpreunã în aviaţia militarã românã.

Respectul şi consideraţia este răsplata activităţii deînvăţământ din Şcoala de Aplicaţie pentru ForteleAeriene, temelie pentru istoria pe care o facem astăzişi o scrie generaţia următoare, care ne va judeca asprudacă nu acţionăm cu luciditate şi fermitate pentru amenţine calea permanentă de progres a aviaţiei româneîn contextul artei militare a aeronauticii mondiale. Estemisiunea noastră cea mai importantă, dusă purtând peumeri povara tradiţiei de aproape 100 de ani de în-vãţãmânt militar de aviaţie, ca model organizatoric desucces, demn de urmat.

Continuare (note de subsol) în pagina 62

Generalul comandant aviator Gheorghe Jienescu s-a născut la 16 septembrie 1895,în localitatea Rast, judeţul Dolj şi a murit la data de 3 aprilie 1971 la Bucureşti. Afost comandantul Forţelor Aeriene Regale Române pe timpul Campaniei din Est

a Armatei Române în cel de-al doilea război mondial. Arestat pe 23 august 1944, la 29ianuarie 1945 a fost inclus pe lista celor 65 de persoane „bănuite de dezastrul ţării şideferite acuzatorilor publici spre cercetare şi instrucţie”. A primit o pedeapsă de „numai20 de ani temniţă grea” deoarece „ are circumstanţe atenuante pentru că a dispus camedicii români să dea asistenţă şi populaţiei civile de peste Nistru.” A fost închis în pe-rioada 12 februarie 1946 - 18 aprilie 1964, în penitenciarele Aiud, Văcăreşti, Râmnicu-Sărat şi Gherla. A fost eliberat cu puţin înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani. Înultima perioadă a vieţii, bolnav, evacuat din propria casă, şi-a dus cu demnitate viaţaalături de familia pe care o iubea şi care la sprijinit până la sfârşit.

54 www.jointophq.ro

Istorie,cultură

schismă, revoltă, contestaţie, dezvoltare autonomă.”3

În anii 1866-1867, când datorită relelor întocmiri agri-cole, dar şi cu subsidiarul politic al detronării lui Cuza, auloc revolte (cea a grănicerilor de la pichetele Dunării, dela Corbii şi Vânătorii Mari, din judeţul Giurgiu) e, printrelocalităţile inflamate, şi Mizilul.4 “Republica de laPloieşti”, din august 1870 pare a nu fi avut, în succinti-tatea celor câteva ceasuri de bahică fiinţare, nevoie desprijin mizilean, deşi gazetarul Eminescu pare a fi credi-tat simpatiile lliberale ale localnicilor, dacă nu tendinţalor centrifugă; poetul fantazează în marginea politicii in-eficace a guvernării liberale, care, după victorioasacampanie a independenţei, pierde, la aliaţii de arme,Basarabia. Cum, pe parcursul acestor evenimente, ob-sctucţia partidului conservator aproape că nu a existat,redactorul imaginează ceea ce s-ar fi întâmplat, dacă înaceastă poziţie s-ar fi aflat opoziţia: ”Dar ia să fi fost con-servatorii la guvern în vremea războiului ruso-turcesc!

Aveam la Piteşti una republică. Prezident d. I. Bră-tianu.

Aveam la Ploieşti o a doua republică. Prezident StanPopescu.

La Mizil a treia republică. Prezident E.Carada… şi aşacum dulci jubilo in infinitum”(“Timpul”/12 aprilie 1879).

Ion Ghica, ce făcuse şi el parte din conspiratorii libe-rali, căuta să bagatelizeze “tombaterele” conservatoare(în studiul “Finanţele”) ca fiind contaminate de un soi descenarită caraghioasă: ”Câteva căzături, calemgii, za-pcii, logofeţi, condicari şi sameşi haia şi palea cu pensii,paraponisiţi, parigorisiţişi apelpisiţi, câţiva capalîi,madegii, otcupcii şi cu câţiva tineri gheşeftari şi coţcariţin acolo (în Cişmigiu, n.m.) şedinţe în permanenţă;judecă de dimineaţa şi până seara pe domni şi pe îm-păraţi şi pun ţara ale. (…) <Pe toată ziua nu auzi decâtconspiraţiuni. Îmi spunea aseară un om al poliţiei se-crete că şi săptămâna trecută, dacă nu prindea el deveste, iar se făcea pozna; noroc că i s-a pus la dispoziţiefonduri de a putut întâmpina răul. Era să se proclamerepublica şi la Fefelei. N-avem stabilitate, domnilor, netebuie un guvern tare, o mână de fier, ordine şi străjni-cie. Unde în Europa vezi astfel de lucruri ? Acolo toţi as-cultă de poliţie ca de Dumnezeu>”5

Apropierea lui Caragiale de Mizil s-a săvârşit treptat,pe o ascendentă coardă ironic-afectuoasă. În 1877, înjurul lui 1 mai, a apărut primul număr din “Claponul”,“buletin hasliu al întâmplărilor Orientului”, scris în în-tregime de Caragiale ; aici va produce “gogoşi”, ca apli-cate, veridice comentarii de reporter de front. În“Ultimele gogoşi calde (serviciul telegrafic particular)“mistifică pentru întâia oară asupra urbei ce o va facecelebră, sub pretextul reproducerii unei depeşe aagenţiei franceze Havas: ”În România zahărul de la 2franci şi jumătate ocaua a scăzut la 75 de bani. Aceastărepede ieftenire se datoreşte împrejurării următoare.Patru monitoare turceşti au bombardat portul Mizil (?)cu căpăţâni de zahăr englezesc, dintre cari au căzut înoraş aproape 15000 de mii. Toate projectilele (din pric-ina căldurei) când au fost strânse de pe uliţe, erau re-duse la stare de acadele. Liniştea domneşte.” O loviturăde diapazon ce anunţă amplele acorduri din “O zisolemnă” (1900). Desigur, după canonadă, vasele derăzboi otomane s-au retras silenţios către sud pe pârâul

Isteu care, precum Tamisa la Londra şi Sena la Paris,taie în două comuna urbană.

De unde ideea de a munchausseniza atât de acut;poate din lectura, mai târziu mărturisită cu admiraţie şiafecţiune, a pildelor şi apropourilor lui Cilibi Moise, ne-gustor de mărunţişuri şi vorbe de duh în ediţii de buzu-nar, umblat prin târguri şi iarmaroace, care seziza: ”LaMizil pod mare şi apă nicidecum.”

REŞEDINŢA DE GARNIZOANĂLuând parcă în calcul un atac real asupra capitalei de

plasă Mizil, Ministerul de Război decide că, de la 1aprilie (fatalitate!) 1889, Mizilul să gazduiască Regimen-tul 32. Istoria acestei unităţi militare merge până dincolode războiul de neatârnare. Regimentul 9 DorobanţiRâmnicu Sărat, acoperit de glorie prin asaltul de laSmârdan, avea dislocat în portul Brăila unul dintre bata-lioane. Pe “osatura” acestuia, în 1883, ia fiinţă Regimen-tul 32, ce va fi “strămutat” în urbea de pe Istău. Coman-dantul unităţii, pe atunci, locotenent-colonelul MihaiCapşa, aduce cu sine numai drapelul de luptă, dobânditla 10 mai 1884, şi cadrele permanente, urmând cadorobanţii cu schimbul să fie adunaţi din judeţele Pra-hova şi Buzău. Perioada de instrucţie şi serviciu aschimbaşilor era de 60-70 de zile primăvara şi 30 dezile toamna, când se executau manevrele militare. Inaceste perioade efectivul regimentului era de 179 decadre permanente şi 2149 trupă cu schimbul. În lipsacazar-melor, batalionul 1 îşi dislocă cele patru companii-teritoriu la Mizil, Finteşti, Urlaţi şi Pucheni, iar batalionul2 la Ceptura, Vălenii de Munte, Slănic şi Isvoarele.6 Inpofida acestei disipări , mizilenii de toate calibrele semobilizează în a compensa vicisitudinile, neajunsurileînceputului de drum: ”Cetăţenii şi oficialităţile din Mizilau primit cu bucurie dislocarea regimentului în locali-tatea lor. Dovadă este faptul că aici, la Mizil, cu sprijinulmaterial al cetăţenilor şi al primăriei se înfiinţează şimuzica regimentului. ”Era un gest de sincronizare cugustul estetic al vremii, care, semnala Caragiale, în“Două cuvinte despre simţului nostru artistic”(1884),evoluase în tot regatul: ”negustori bogaţi, moşieri cuvenituri mari, avocaţi, înalţi judecători la înalţe curţi (…)încep să guste muzica militară (cum se zice, muzica amare) în polci şi valsuri, desigur mai mult pentru tipsii,tobă şi piculină.” Scriitorul însuşi mărturisea încântat-ironic, într-o scrisoare către Alceu Urechia, datată “Chiatra N.”(eamţ), 18 iulie 1897, a gusta acest gen de spec-tacol: ”Sara-i tare răcoare, trebuie să pui un surtuşel dişeli groase. Mărg la grădina poblică undi cântă mudzicareghimentului, da poate să ploaie cu şiutura, să trăs-nească, să pleznească, ei tot cântă regulat di câti douăori pi dzâ, câti patru şeasuri în şir, di la opt – până ladouăspredzăşe, dimineaţa şi seara ti mieri, cocoane, cănu li crapă foalele di atâta suflări.”7

Ceva mai devreme, generalul J.Lahovari, ministrul derăzboi, încerca să protejeze de hipertrofiile simţului artis-tic al autorităţilor fanfara ostăşească; intr-o adresă cătreprimul ministru, Lascăr Catargiu, din 3 august 1893,“confidenţială”, desigur, se nota: ”Domnule ministru, Carăspuns la adresa dumneavoastră nr.25000 şi în urmaraportului primit de la comandantul Regimentului Muscelnr.30, rezultă că domnul primar al comunei Câmpulung

are prea mari exigenţe relative la muzică şi cari întrecmijloacele autorizate pentru întrebuinţarea muzicelormilitare.

Se vede din raportul domniei sale că are pretenţiuneaexorbitantă, ca muzica să cânte de la 7-11 dimineaţa şiîncă a exprimat şi cererea d-a o mai avea şi seara încăpatru ore.

Am onoarea a vă încunoştiinţa că am dat ordin regi-mentului a pune la dispoziţia oraşului muzica în toatedimineţile, timp de două ore, la ora ce va hotărâ domnulprimar, iar după amiazi, de patru ori pe săptămână, dela ora 5-7,

Aşa cum să urmează şi la Sinaia; în celelalte trei zileale săptămânei, muzica va cânta după amiază la clubulmilitar, la ora prânzului” (sic!).8 Câmpulungenii sedovedeau a fi intrat, deja, în Europa, uşor cam neregle-mentar, totuşi, dar meteahna scuză mijloacele, mai alescă bulevardul capitalei de judeţ de munte, datorită în-gustimii sale, se numea “Pardon”; Ion Luca observase,în “Slăbiciune”, această particularitate: ”Parizienii auaperitivul, vienezii fanfara, ploeştenii politica, alţii altalăcuitorii capitalelor mari au tiotdeauna câte o deosebităslăbiciune, câte o patimă.”

Până şi suveranul României avea o slăbiciune - laSinaia, din castelul Peleş, Carol I decretează că regi-mentele de linie se vor transforma în regimente dedorobanţi, câteva din ele primind şi un patron spiritual;astfel, “Regimentul 32 de dorobanţi se va numi Mirceanr. 32”(”Monitorul oastei”, nr. 28 din 13 iulie 1891).9 De-cizia se datora, după Mihail Sevastos, monograf alPloieştiului, faptului că voievodul a fost “acela care a for-mat prima armată regulată.”10 Nu era numai atât; în1882 bricul, ce va deveni, mai apoi, navă-şcoală, se vanumi tot “Mircea”. Mai nou, analizând constituirea “mitu-lui dinastic”, Lucian Boia semnala că “într-o poziţieaparte (între voievozi, n.m.) apare Mircea cel Bătrân cucare Carol întreţinuse un adevărat dialog peste veacuri.Într-adevăr, la Nicopole, în 1396, a luptat alături devoievodul muntean şi strămoşul lui Carol, Frederic deZollern (întemeietorul marii familii a Hohenzollernilor).Asociere profund simbolică, cu o jumătate de mileniu înurmă, definitivă identificare a vlăstarului faimoasei di-nastii cu neamul românesc. În plus, Carol însuşi a trecutprin Nicopole la 1877 (revenind în 1902, cu prilejulcomemorării (sic!) unui sfert de veac de la bătăliile inde-pendenţei). Şi, în sfârşit, Carol, ca şi Mircea, a alăturatţării ţinuturile dobrogene, Carol marcând cu peceteaeternităţii ceea ce reuşise vremelnic camaradul de armeal strămoşului său.”11

Unitatea îşi vedea de treburile ei, între care unele nuextrem de glorioase, dar necesare, cum rezultă din Or-dinul circular nr. 6143 (28 martie 1892), ce prevedea căla 15 aprilie batalionul permanent al RegimentuluiMircea 32, “detaşat la penitenciarele Slănic, Telega şiMislea, se va duce la Mizil pe jos.”12 Dealtfel, faptul căea începea să prindă rădăcini în capitala plasei Tohanise evidenţia şi prin raportul înaintat de ministrul derăzboi, generalul Lahovari, guvernului, la sfârşitul anului1892, unde se prevedea cedarea unor suprafeţe “dupemoşiile statului “ pentru “diferite trebuinţe militare”, întrecare şi “moşia Istriţa proprietate de stat din jud. Buzău”,60 de hectare, pentru a servi drept “câmp de tragere al

Regimentului Mircea Vodă nr. 32.”13

Când toate păreau că au un curs fără întoarcere, căgarnizoana şi-ar intra în drepturi, tot ministerul hotărăştecă, de la 21 octombrie 1893, Regimentul Mircea nr. 32îşi va muta reşedinţa la Ploieşti. De unde reieşea căvenirea acestuia, cu patru ani în urmă, pe 1 aprilie, fus-ese o amăgire, o cacialma.

OFENSIVA LUI LEONIDADupă nume, am putea crede că Leonida este descen-

dent dintr-un pisar de provincie, un logofeţel cucălimările le brâu şi pana după ureche, în linia persona-jelor creianate de Nicolae Filimon. Unul din “mofturile”lui Caragiale dă oarecari desluşiri etimologice pe di-recţie: ”Un amic explică lui Mitică:

- Călimări! sau, mai corect calimări, vine de la cala-mus, care înseamnă condei:

- A, zice Mitică; am înţeles… tot de acolo trebuie săvie şi calamitate.”

Seducătoarea ipoteză nu corespunde realităţii -Leonida era fiul lui Constantin (Costache) Condu, cepărăsise baştina din Malul Săpat, pemtru a-şi încercanorocul la Mizil, tocmindu-se “băiat de prăvălie la ne-gustori armeni şi evrei”, după care se emancipează;fructificând oportunităţile conjuncturale, în aprilie 1877,demarează “prima sa afacere: într-un şopron înjghe-bează o fabrică de produs săpun pe care îl vinde ar-matelor ruse care tranzitau Muntenia către Dunăre”14

În aceeaşi vreme, tânărul Katz (mai târziu, Dobro-geanu–Gherea) deschidea la Buzău o spălătorie ce-şioferea serviciile trupelor ţariste, în drum spre Bulgaria,chit că antreprenorul abia evadase de sub urmărireaOhranei; dar, cum ar fi zis Creangă, “cele rele să sespele…”

Costache, mobil şi orientat, îşi va extinde aria sevici-ilor, trecând de la furnizarea de furaje pentru caii cava-leriei până la ridicarea unei mori cu trei etaje” care pânăla naţionalizare, îi va purta numele, intreprindere cotatăca primul stabiliment industrial din Buzău.” Se va înrolapolitic în partida lui Iancu Marghiloman, cu al cărui fiu,Alexandru va fi în bune relaţii; este o vreme şi primar alMizilului.

Leonida Condeescu (n. 1866) devine primar al Mizilu-lui în noiembrie 1895, la nici treizeci de ani, cu un scorelectoral aproape ceauşist – 90 la sută din voturi. Înda-torat şi plin de elan, mulţumeşte (în presă) cetăţenilorce-şi satisfăcuseră drepturile, cerându-le concursul “laopera de propăşire şi de progres de care scumpul nos-tru oraş are atâta trebuinţă.” Şi va milita, se va lupta.

Şi va (parţial) izbândi.În mare, tipul lui Leonida fusese brevetat, Caragiale,

cu simpatii liberale pe atunci, îl schiţa în articolul “Ad-versarii noştri cred” (“Voinţa naţională”, 12 iunie 1885);se semnala că ,“în afară de ambiţioşii, cari nu semulţumesc cu un rol secundar în stat şi ar dori să con-ducă ei destinele acestei ţări”, mai existau şi “visătoriicari gândesc să facă din România primul imperiu allumii” precum şi “lilipuţienii politici din provincie, care-şiînchipuie că făcând zgomot au să atragă privirile oame-nilor asupra lor,”15 Mania reprezentativităţii ce îl caracter-izează va fi diagnosticată de scriitor şi “Bene –Merenti”(publicată în revista “Vatra”,1894: ”Toţi avem în căleala

55

firii noastre o picătură cât de mică de deşertăciune.Unul doreşte o decoraţie din partea suveranului; altul

vânează aplauzele unanime ale unei adunări, la rigoareale unei adunături – acea încă şi mai suverană; al treileamai puţin politic, suspină după un trandafir de la o fatăîn mijlocul atâtor dănţuitori…(…)

Ce e asta?E că pe toţi aceeaşi pornire îi îndeamnă să dorească

distincţia, necesitate imperioasă ce o are omul de agăsi, măcar într-o privinţă, împărtăşite şi de cătrealtcineva părerea deosebit de simpatică şi consideraţiace le are el însuşi despre sine însuşi.” Cum pierderearegimentului nu se cicatrizase încă, se pare că acesta afost primul obiectiv al lui Leonida Condeescu. Revendi-carea lui Mircea nr. 32 era deja demarată în 1897, cândapare în revista “Moş Teacă” (an III, nr. 30, 7 septem-brie), sub titlul “D’ale lui Caragiale”, o glumă semnatăIcs. Se făcea vorbire despre lupta dintre Stan Blegeanu,primarul Ploieştilor, şi omologul său de la Mizil.

Caragiale, chemat în ajutor de amicul său, Leonida,ar fi promis: ”Fii pe pace, d-le Leonida, Brăila, tânjeadupă fluviu şi încă nu se uitase inaugurarea operei luiSaligny, ce avusese loc pe 14 septembrie 1895, prilejcu care Direcţia căilor ferate “publicase cu o săptămânăînainte anunţuri prin toate ziarele din ţară că va organizaîn acea zi numeroase trenuri de plăcere, cu preţurifoarte reduse, care vor pleca de la orele 6 dimineaţa dinBucureşti, Călăraşi, Galaţi, Brăila, Râmnicu Sărat,Buzău şi Constanţa. Îndată după anunţ, puhoi de lume,mai cu seamă din Bucureşti, a alergat la ghişeiele găriişi a sucursalei sale din strada Vămii. În Capitală s-auvândut peste 14000 de bilete. Cele patru trenuri a câte30 de vagoane fiecare, care plecau au fost supraîncăr-cate.”17 Fusese o poveste cu cântec, consemnată dememorialişti : Partenie, episcopul Dunării de Jos, a cerutpentru sfinţirea podului de la Cernavodă 1000 de lei,pretenţie ce i-a fost refuzată, slujba de pe malul drept alDunării fiind oficiată de mitropolotul primat fără taxă.18

Dacă luăm în calcul că la capetele podului străjuiau sta-tuile a câte doi dorobanţi, un restitutio in integrum nu ex-cludea şansa de a muta podul, cel mai mare din Europaacelor timpuri, peste pârâul ce străbate Mizilul. “Milan-tismul” lui Leonida îi era ursit prin botez, aici Caragialea găsit “cărţille făcute”; s-a observat că cele mai degra-date personaje, cele mai deformate biologic şi intelec-tual se numesc Leonida, Agamemnon, Telemac.”19 Eravorba, desigur de Conu Leonida, lui Condeiescupotrivindui-se mai degrabă tratamentul observat de Şer-ban Foarţă:: Caragiale “<critică şi înfierează> (vorbamanualelor copilăriei noastre) echivoc, - pe jumătatzeinclement, pe jumătate complezent. (…) În generevorbind, el e indecidabil (de unde multele interpretăricontradictorii, care de la Mircea Iorgulescu la N. Stein-hard, au să se bată cap în cap). Râsu-i, oricum, e maibenign decât se crede, Caragiale agreindu-şi, în secret,personajele, în, cel puţin, măsura în care le antipa-tizează. De unde şi umanitarea lor.”20

CONDEESCU, NEGOCIATOR CU SUVERANULDoleanţa primarului de a vedea Mizilul judeţ, era în-

făptuibilă numai prin “degradarea” unuia dinte cele trei

jideţe limitrofe – Ploieşti, Buzău ori Călăraşi; cel dintâiera cel mai vulnerabil: “Ploieştii se făcuseră vinovaţi decrimă contra unităţii statului: acest oraş se proclamaseodată republică independentă; statul avea tot dreptul săpedepsească Ploieştii şi să declare Mizilul capitală aPrahovei”, cum formulează schiţa lui Caragiale. Oameninţare cu puniţiunea la acest mod e vehiculată închiar memoriile fostului prezident al republicii, Candi-ano-Popescu, provenind de la unul din juraţii de la Târ-govişte, unde se judecau răzvrătitorii prahoveni, eaaparţinea sergentului Mihalache Protopopescu şi fuseseîncredinţată fostului acuzat, acum general, abia în 1897;Rizu, prefectul de Dâmboviţa, îşi luase angajamentul“către Măria Sa Vodă “ că “va stărui ca acuzaţii de laPloieşti să fie osândiţi, ceea ce nici un prefect nu în-drăznise a face, iar când nu se va împlini voinţa MărieiSale va stărui pentru împărţirea judeţului Dâmboviţa,jumătate la Prahova, jumătate la Muscel şi Vlaşca, caunul ce a fost necredincios Măriei Sale.”21 Dar despreacest episod nu ştia nimic nici Leonida, nici Caragiale,întrucât a fost tipărit în 1998.

Între instituţiile negociate de către Condeescu la pi-cioarele tronului, s-a vorbit şi de facultatea de la Iaşi;penuria de simboluri a comunei urbane era atât decunoscută, încât, când încă mai era gazetar la Iaşi, Em-inescu o utiliza în ironizarea politicienilor inculţi, aflabilinumai: ”Într-o ţară unde sunt deputaţi… care au studiatatât cât se poate învăţa în academiile din cinstitul oraşal Mizilului, alături cu alţii, cari fără nici o preparare se-rioasă au vizitat academiile străine şi s-ai întors ca sărealizeze idei nouă (…) (“Curierul de Iaşi”, 17 decembrie1876). Infa-tifgabil în a obţine câte ceva pentru acestă“zonă defavorizată” – în limbaj curent -, primarul “a în-ceput a stărui, apud Caragiale, ca barem să se strămutela Mizil episcopia de Buzău. Fatalitate însă! S-a opussinodul.” Corneliu Ştefan, aplicat cercetător buzoianasupra autorului “Scrisorii pierdute”, aprecia că aluziilescriitorului “au în vedere câteva date biografice precise,vizând adevăruri numai de ei doi ştiute (…). Cum săceară el episcopie la Mizil, când enoriaşii ameninţausă-l dea în judecată pentru întârzierea reparaţiei la bis-erica Sf. Apostoli? Ana Condeescu, la sfatul fratelui ei,încercase, în 1888, să intre la facultatea de medicinădin Iaşi (!) Cererea ca Regimentul 32 (Mircea) să vină laMizil era ridicolă, fiindcă, odată cu aducerea, în 1890(sic!), a acestui regiment aici, venise şi căpitanul MateiEminescu…pacostea familiei. (…) Caragiale îi imputasubtil tocmai legătura dintre prezenţa regimentului şi ne-fericita căsătorie a surorii lui cu Matei Eminescu.”22

Ultima obiecţie nu pare a fi la fel de plauzibilă pentrucă, revenirea regimentului (la ordin regal) ar fi cântărit înochii electoratului şi ar fi fost o sigură sursă de câştiguripentru urbe (cvartirul ofiţerilor, aprovizionare etc.).Câtdespre tristele suveniruri de familie, ele vor fi fost lichi-date prin absenţa celui ce la produsese; căpitanul MateiEminescu, în divorţ cu sora primarului, la 29 octombrie1892, era demisionat din armată şi "subprefect al plăşiiAfumaţi (în 1898, Tribunalul Buzău se pronunţă înfavoarea Anei Condeescu).

Recuperarea Regimentului 32 Mircea era singurul“proiect” pe care Leonida Condeescu acceptase să-lpreia de la subprefectul antecesor. Ploieşteanul şi con-

56

Cultură

temporanul Ion Ionescu-Quintus nota: ”La Mizil eraunumai doi primari: unul sub regimul liberal şi celălalt subregimul conservator. Pe unul îl cunoaşteţi, deoarece aavut grijă maestrul Caragiale să vi-l prezinte – imortal-izându-l - este Leonida Condeescu; pe cel de al doileapermiteţi-mi să vi-l prezint eu: Isaiia Georgescu. Rivali-tatea dintre aceste două personalităţi marcante aleMizilului luase proporţii uriaşe. Duşmănia lor era aşa demare încât nu se mulţumeau să nu-şi vorbească, să nuse salute, să se evite, să se combată cu ultima energiela cafenea sau prin coloanele ziarelor <Răcnetul> şi<Trompeta Mizilului>, dar preocuparea lor de căpeteniedin ziua în care veneau la putere era să distrugă unulceea ce făcuse celălalt. De pildă: erau conservatorii laputere, Leonida boteza bulevardul cu numele lui LascărCatargiu; pe strada unde locuia el aşeza felinare la dis-tanţă de câţiva metri unul de altul, iar pe strada adver-sarului lui nu lăsa decât unul şi acela cu totul departede casa fostului primar liberal, pentru ca nu cumva să sestrecoare vreo rază de lumină în curtea lui Isaiia;sacagiul – avea Mizilul şi un sacagiu – era ameninţatdacă vreodată stropea pietrele de pe strada adversaru-lui lui Leonida. Când veneau liberalii la putere, Isaiia îşilua revanşa: bulevardul nu se mai numea LascărCatargiu, ci Ion Brătianu; felinarele de pe strada luiLeonida erau scoase ca nişte simpli funcţionari, iar pra-ful era lăsat să se aştearnă în straturi groase pe stradafostului primar conservator. (…) Ei nu-şi acordau nici celmai mic armistiţiu şi fiindcă doreau ca aceastăduşmănie să existe şi dincolo de hotarele acestei lumi,Leonioda şi Isaiia şi-au făcut încă din viaţă cavourile:unul se află într-un colţ al cimitirului, iar celălalt în colţuldiametral opus.”23

Primarul conservator, dar atât de novator în aspiraţiilede propăşire a urbei, cavaler al Ordinului “CoroanaRomâiei”, va continua demersurile pentru revenireaunităţii, fără ostoire, cu temeritate, cum notează, cam

aproximativ, Gheorghe Panait: ”Cu dorinţa fermă de acrea condiţii bune de viaţă trupei şi ofiţerilor din garni-zoana Mizil, se zbate şi obţine o audienţă la RegeleCarol I, în toamna anului 1899. Adresându-se regelui,Leonida Condeescu a spus tranşant (…):< Ori mutaţiregimentul cel acoperit de glorie la Smârdan, ori ne daţifonduri pentru cazărmi.> Fondurile alocate fiind insufi-ciente, inimosul primar organizează serbări, lanseazăliste de subscripţie şi, cu banii strânşi, cazărmile vor figata în anul 1900. Popota ofiţerilor, o clădire impună-toare prin arhitectură, domina Drumul Gării.”24 Primaruleste înlocuit din funcţie în februarie (?) 1902, acuzat (şi)de neglijenţă în mânuirea banilor publici. Cazarma nuera poate decât în construcţie, fiindcă este înregistratăin scriptele construcţiilor şi domeniilor militare “cazarmainfanteriei a fost construiră în anul 1902 pe b-dul Gării,pe un teren de 4 ha, pentru un batalion.”25 Regimentulnr. 32 Mircea rămâne la Ploieşti, unde, la ceremonia“punerii pietrei fundamentale a nouii cazarme a regi-mentului, 21 Mai 1907”; între cei care au semnat actuldepus la fundaţie se număra şi generalul de brigadăConstantin Iarca, comandantul Diviziei a 5-a. LuiLeonida Condeescu îi rămâne controversata glorie de afi reuşit ca, de la 1 mai 1901, “berlinezul” (Bucureşti-Berlin, via Breslau) să oprească, pentru un minut, şi înMizil. Un pas mic pentru Mizil, un precursorat onorabilpentru integrarea europeană. Nu el era primul care se-sizase importanţa racordării; Alecsandri, bardulneatârnării, încă de la 1869-1870, în comedia “Drumul–de-Fier”, profetiza:”Drumul de fier uneşte-n zbor/ Oricepopor cu alt popor,/S-aprinde-amor duios, frăţesc/ Înorice suflet omenesc.”26

Nereuşind să ajungă port, Mizilul se va resemna, ca înpreajma celui de al doilea război mondial, să ajungă portla aer, bază aeriană unde, conform dosarului “Mizil-flasche”, s-ar fi pregătit atentatul împotriva lui Hitler, laSmolensk, în 1942. Dar aceasta e o altă istorie.

57Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”

-------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Note:1.Gheorghe Panait, “Mizilul în a doua jumătate a secolului al XIX-lea”, în:”Mousaios”, Vol.4, partea a 2-a, Muzeul Judeţean Buzău, 1994,

p. 107.2.”Monografia Judeţului Buzău, întocmită de Prefectura Judeţului. Buzău, Tipografia Dumitru Bălănescu, 1943, p.107.3. Marian Popa, “Centrul şi provincia”, în: “Competenţă şi performanţă”, Editura “Cartea Românească”, 1982, p.1164.“Istoria militară a poporului român”, Vol. 4, Editura Militară, 1987,p. 473-474..5.Ion Ghica, “Opere”, Vol. 2. Editura “Minerva”, 1979, p. 221-222.6.Gheorghe Suharu şi Emil Costăchescu, “Urmaşi ai oştenilor lui Mircea cel Bătrân”, Editura Milirară, 1979, p. 32-36.7. I.L. Caragiale, “Publicistică şi corespondenţă”, Editura “Grai şi suflet - Cultura Naţională”,1999,p. 448.8. “Documente privind istoria militară a poporului român” iulie 1891 – decembrie 1894, Editura Militară, 1976,p. 260.9.”Documente privind istoria militară a poporului român” mai 1888-iulie 1891, Editura Militară, 1975,p.454.10. Mihail Sevastos, “Monografia Ploeştilor”, Editura “Cartea Românească”, 1937,p. 49511. Lucian Boia, “Istoriec şi mit în conştiinţa românească”, Editura “Humanitas”, 1999, p. 240.12. “Documente…”, 1891-1894, p.93-94.13. Op. Cit., p.16014. Valeriu Nicolescu, “Buzău-Râmnicu Sărat. Oameni de ieri. Oameni de azi”, Vol.2, partea 1-a, Editura “Evenimentul Românesc”, 2001,p.75.15. I.L. Caragiale, “Restiuiri”, ediţie de Marin Bucur, Editura “Dacia”, 1986, p.99.16. Marin Bucur, “Opera vieţii. O biografie a lui I.L. Caragiale”, Vol.2, Editura “Cartea Românească”, 1994, p.62.17. Ion Bulei, “Lumea românească la 1900”, Editura “Eminescu”,1984, p. 130.18. Constantin Bacalbaşa, “Bucureştii de altădată”, Vol.2, Editura “Universul”, 1928, p.253.19. I. Constantinescu, “Caragiale şi începuturile teatrului european modern”,Editura “Minerva”, 1974,p. 79.20. Gheorghe Grigurcu în dialog cu Şerban Foarţă, În: “România literară”, nr. 51-52, 28 decembrie 2007, p. 18.21. Alexandru Candiano-Popescu, “Amintiri din viaţa-mi. 1867-1898”, Editura “Eminescu”, 1998,p. 112.22. Corneliu Ştefan,”Dureroasa şi adevărata tragedie a domnului Leonida Condeescu din Mizil”, în:”Buzăul literar şi artistic. Supliment al

ziarului Opinia publică, nr. 7, 1990, p. 2.23. Ion Ionescu Quintus, “Scrieri”, Editura “Minerva”, 1981, p. 170-171.24.Gheorghe Panait, “Primarul Leonida Condeescu”, în: ”Almanahul cultural 2008”,Asociaţia culturală “Agatha Grigorescu Bacovia”, 2007, p. 117.25. Mircea Târzioru şi Simion Pădureanu, “Istoria construcţiilor şi domeniilor militare”, Editura Militară, 1995,p. 241.26. Ion Ghica, Op. Cit., p.529.

58

Mari artişti buzoieni - pictorul Gheorghe Ciobanu

Creator de stilIubitorii de artă care vor fi avut fericitul prilej de a cunoaşte plastica lui Gheorghe Ciobanu au remarcat,

cu siguranţă, un univers de forme şi o paletă de culori, de motive şi simboluri, bogat în valenţe estetice.Cunoscut şi ca inventatorul tehnicii ceracolor, criticii de artă îl plasează între artiştii creatori de stil.

Cota de piaţă a artistului este dată de valoarea propriilor lucrări, valoare câştigată, în timp, prin conjugareaacţiunii a trei factori importanţi: critica, prezenţa în expoziţii şi publicul. Creaţiile sale au făcut ocolul pămân-tului. Au ajuns în galeriile din România, Anglia, Austria, Belgia, Canada, Grecia, Danemarca, Elveţia, Finlanda,Franţa, Gemania, Italia, Noua Zeelandă, Olanda, Pakistan etc., unele regăsindu-se în topul preferinţelor cri-ticilor occidentali. Dintre cele mai importante opere ale sale le menţionăm pe cele din seria uleiurilor, Cera-colorului, colaj, ciclul ”Planete”, dar şi lucrările de artă monumentală şi design.

Cultură

59Fundaţia “Mareşal Alexandru Averescu”

“[...] Urmând o direcţie a peisagis-ticii româneşti, Gheorgeh Ciobanueste pictorul care ajunge la for-mulări personale, fără a pierdesubstanţa realităţii, ba chiar sublini-indu-i densitatea, operează asupraformei şi a spatiului cu un perma-nent control selectiv, eliminand de-taliul incindental si convenţiile tridimensionalului.

Imaginea pe care o construiestetrăieste mai ales într-o desfăşurareplană, cu ritmuri cromatice ample,animate de accente grafice ener-gice. Există un raport activ întrefineţea modulării tonurilor marilorsuprafeţe şi incizia unor tuşe vio-lent contrastante.”

Prof. dr. Mihai Păstrăguş

“[...] În atelierul său apar compoziţiicu o foarte clară organizare deco-rativă, care constituie promisiuneaunor reluări, la dimensiuni monu-mentale, in ambianţa străzii sau aedificiilor publice, unde ar putea săparticiple la individualizarea mediu-lui si totodată la instaurarea unorrepere estetice atât de necesareaşezărilor moderne.”

C. R. Constantinescu, 1980

60

Cultură

Picto-filosofie

“[...] Creaţiile din ultima perioadăsunt ciclurile privind cosmosul.Sensi-bilitatea plastică se întâl-neşte cu reflecţia filosofică, pro-ducând nu doar o inovaţie tehnicăde expresie, ci şi un gen de picto-filozofie, o interogaţie a “cerului”asupra ma-rilor probleme ale exis-tenţei de pe planeta Pământ.

Utilizând teme ca: Planeta, Re-naşterea luminii, Implozii cosmice,Drumul galaxiilor etc. cu privirea saaruncată cu sfială spre cer, solicităîngăduinţa de a identifica şi ex-prima cu mijloacele proprii artelorplastice, desen, culoare şi formă,stranietatea materiei manifestată îndistribuţia aleatorie a volumelor cugeometrie variabilă în spaţiu, iradi-aţia luminii şi culorii în infinitul cos-mic, armonia sferelor care degajăacea muzică sacră de esenţăpitagoreică.”

Prof. dr. Mihai Păstrăguş

GHEORGHE CIOBANU s-a născutla 17 iulie 1932 în Mizil, judeţulPrahova. Între 1957 şi 1963 aurmat studiile Institutului de ArtePlastice “Nicolae Grigorescu” dinBucureşti. Este membru al UniuniiArtiştilor Plastici din România, fili-ala Buzău, din 1968.

Distincţii şi premii1965 - Premiul UNESCO, Elveţia;2000/2001 - International man ofYear, medalie de argint (Interna-tional Biographical Centre Cam-bridge, England);2001 - Diplomă de excelenţă în slujba culturii;2003 - Autstanding Artist and De-signers of the 21 th Century,diplomă şi medalie de argint (Inter-national Biographical Centre Cam-bridge, England);2003 - Diplomă de onoare (mem-bru fondator al Filialei UAP Buzău);2004 - Ordinul “Meritul Cultural” îngrad de comandor; 2004 - Cetăţean de onoare al Mu-nicipiului Buzău;2005 - Distincţie de Merit CENTENAR ROTARY;2006 - Diplomă de ExcelenţăOpera Omnia ; 2006 - Medalie de aur, Premiulspecial al juriului internaţional INVETICA 2006, Iaşi;2007 - Liga Culturală pentru uni-tatea românilor de pretutindeni -Diplomă de Recunoştinţă.

61

Urmare din pag. 48

Note (articolul Arhivele şi cercetarea istorică) : --------------------------------------------------------------------------------------

5. Ştefan Olteanu, Evoluţia procesului de organizare statală la est şi sud de Carpaţi în sec. IX-XIV, în ”Studii ”, 1974, nr. 4, p. 763 ; DimitrieIonescu, Istoria oraşului Buzău, Bucureşti, 1979, p. 12-13.6. Vezi şi Iordache Anastasie, Principatele Române în Epoca Modernă. Administraţia regulamentară şi tranziţia la statul de drept (1831-1859),Bucureşti, Ed. Albatros, 1998 ; Bartos Zoltan, Organizarea administrativ-teritorială a Ţărilor Române în evul mediu, în Analele UniversităţiiDimitrie Cantemir, istorie, 2001, p. 299-332.7. Documente privind Istoria Romniei, B, XVI/4, p. 192.8. La 1797 Domnia se va vedea nevoită să intervină în faţa creşterii abuzurilor ispravnicilor situaţie ce era aproape să genereze nemulţumiripopulare cu urmări imprevizibile nu numai pentru domnitor.9. “Buletinul ofiţial”, an II, nr. 155, din 22 decembrie 1844, p. 617. 10. Ca realitate administrativă plasa a apărut pe vremea ocupaţiei austrice a Olteniei de la 1718-1739, de unde şi gesturile lui Constantin Mavro-cordat, din cea de a doua domnie, de reformare a sistemului administrativ al Ţării Româneşti ; cf. Ion Donat “Plasa lui Mihai Vodă”. Accepţiuneatermenului “Plasă” în documentele muntene, în “Arhivele Olteniei”, XIII, 1934, nr. 74-76, p. 325-327.11. La fel ca la alte subocârmuiri lipsesc documentele din perioada de după 1840.12. Analele Parlamentare ale României, vol. II, Bucureşti, 1892, p. 479-480.13. Conform art. 61 din Regulamentul Organic acesta trebuia să aibă o proprietate în areal şi acum era ales pe timp de trei ani chiar depopulaţia subocârmuirii. 14. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Pârscov, dosar 1/1831, f. 2-5.15. Ibidem, dosar 3/1831, f. 2-4. 16. Ibidem, dosar 5/1831-1834, f. 1-3.17. Anatefterul. Condica de porunci a vistieriei lui Const. Brâncoveanu, 1695-1703, ed. Dinu C. Giurescu, în SMIM, V, 1962, p. 374.18. Vornicia din Lăuntru aflase şi că locuitorii din şapte sate ale Saacului au furat sare din malurile de sare de la Malul Înfundata din plaiulPârscov ; cf. vol. Pârscov. Plai străvechi, Buzău, 2004, p. 56.19.. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Pârscov, dosar 15/1831-1837, f. 1-4. Vezi şi C. Broşteanu, Salinele noastre. Studiu istoric, juridic şieconomic asupra exploatării salinelor, monopolul sării la romani şi români, Bucureşti, 1901 ; Aurora Ilieş, Istoricul exploatării sării în ŢaraRomânească, SMIM, I, 1956, p. 155-197; V. Mihordea, Arendarea vămilor şi ocnelor din Ţara Românească la 1830, în “Studii”, 11, 1958, nr.2, p. 145 ; Ana Pârscoveanu- Apostolide, Sarea, Bucureşti, 1963 ; Nicoale Maghiar, Ştefan Olteanu, Din istoria mineritului în România, Bucureşti,1970 ; Vasile Boroneanţ, Arheologia peşterilor şi minelor din România, Bucureşti, 2000.20. Ibidem, dosar 14/1838, passim. In plaiul Despre Buzău al Saacului se ajungea chiar la întocmirea unor dosare separate privind pe cărăuşiide sare de la ocne, a condiţiilor în care se putea face transportul cu acest aliment de bază ; cf. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Pătârlagele,dosar 1/1834, f. 1-8 ; dosar 32/1834, f. 1-4. 21. Ilie Corfus, Agricultura Ţării Româneşti în prima jumătate a secolului al XIX-lea, Bucureşti, 1969, p. 284.22. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Pârscov, dosar 5/1832-1837, f. 1-5.23. Idem, fond Pretura plasei Pătârlagele, dosar 112/1836, f. 1-4. Un aspect ulterior se poate reţine şi din porunca subocârmuirii plaiului Slăniccătre Sfatul satului Lopătari de a se restitui soţiei răposatului Arghir Plăiaşu cei 6 sfanţi şi o oaie luată “sub cuvânt că soţul ei n-a fost în serviciude sărar în trimestrul aprilie 1857” ; cf. Idem, colecţia Documente, V/353.24. Idem, fond Pretura plasei Pârscov, dosar 11/1831-1833, passim.25. Ibidem, dosar 24/1831-1837, f. 1-3.26. Ibidem, dosar 3/1832, f. 1-8.27. Ibidem, dosar 10/1832-1837, f. 1-5.28. Ibidem, dosar 141/1832, f. 1-5.29. Ibidem, dosar 18/1832-1836, f. 1-2.30. Ibidem, dosar 45/1832, 1835, f. 1-4.31. Ibidem, dosar 5/1835, f. 1-2.32. Ibidem, dosar 4/1837, f. 1-4.33. Ibidem, dosar dos. 12/1838, f. 134. Ibidem, dosar 8/1837-1838, passim.36. În 1836 în plaiurile de sub munte se anunţa posibilitatea de a se tăia lemne din pădurea de la Căldărăşti într-o nedeclarată acţiune de re-cuperare de suprafeţe pentru agricultură în plin Bărăgan ; cf. Ibidem, fond Pretura plasei Pătârlagele, dosar 42/1836, f. 1-3.37. Idem, fond Pretura plasei Gura Dimienii, dosar 4/1831-1836, f. 1-97.38. Aproape patru cincimi va reveni judeţului Prahova, principalul “interesat” în desfiinţarea Saacului. Astfel, reveneau acestuia plasele Câmpul,Tohani, Podgoria şi plaiul Teleajenului. Arhiva ocârmuirii Saac ajungea în 20 iulie 1955 la Arhiva Istorică Centrală din Capitală pentru ca ulteriorea să fie trasportată la Direcţia Judeţeană Prahova a Arhivelor Naţionale.39. In vechime plaiul Slănic din fostul judeţ Buzău a fost denumirea oficială, apoi se va evolua spre subocârmirea plaiului Slănic până la 1848,subcârmuire în intervalul 1849 – 1856, subadministraţie de la 1857 la 1860, subprefectură de la 1861. Prin legea de la 1904 se ajungea la In-spectorat comunal, apoi din 1908 la administraţie de plasă. In urma legii de unificare administrativă din 14 iunie 1923 venea pretura până la1942, iar din 1943-1949 titulatura a fost de pretura plasei Gura Dimienii. Comitetul provizoriu de la 1949-1950 a fost preambulul viitoarelor sfaturipopulare.39. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Gura Dimienii, dosar 3/1831, f. 1-5.40. In secolele XVII-XVIII plasa Tohanilor din Saac era una dintre cele mai bogate plăşi ale Ţării Româneşti prin exportul de vinuri de aici, maiales spre Transilvania la concurenţă cu vinurile de la Sărata Buzăului, realizându-se aici beneficii deosebit de mari. Dacă la începutul secoluluial XIX-lea plasa avea 21 de sate, în situaţiile de la 1831 ea figura cu 45 de sate şi cu reşedinţa la Plavia. Plasa Tohanilor era situată în parteade sud-vest a judeţului Buzău şi se învecina la nord cu plaiul Buzău şi plasa Sărata, la est cu cu plasa Câmpul, la sud cu jud. Ialomiţa şi lavest cu judeţul Prahova. Ea a fost formată din comunele Amaru, Baba Ana, Boldeşti, Breaza, Cotorca, Finţeşti, Găgeni – Vintileanca, GlodeanuCârlig, Goldeanu Sărat, Glodeanu Siliştea, Jugureni, Mihăileşti, Năeni, Pietroasa, Tohani şi Vispeşti cu 57 de cătune şi 12 subdiviziuni ale aces-tora. Suprafaţa plasei a fost de 89.823 ha. cu o populaţie de 29.560 locuitori. Nu mai puţin de 320 dosare stau la dispoziţia cercetătorilorbuzoieni şi prahoveni în cadrul fondului subocârmuirii de la Ploieşti, documentele acoperind perioada 1833-1837 cu referire, între altele, şi lacea de a doua Drăgaică ce se desfăşura la Mizil.41. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Sărăţii, dosar 2/1831-1833, passim.42. Ibidem, dosar 7/1831-1834, f. 1-5.43. Ibidem, dosar 19/1831-1835, f. 2-6.44. Ibidem, dosar 2/1834-1836, passim.45. Ibidem, dosar 1/1837-1838 ; 1/1838.46. Judeţul Saac sau Săcuieni, ce şi-a avut reşedinţe la Bucov sau la Vălenii de Munte, ajungea să aibă în 1831 nu mai puţin de 15.448 familiifiind unul dintre cele mai populate judeţe ale Munteniei.

47. Arh. Naţ. Buzău, fond Pretura plasei Pătârlagele, dosar 11/1834, f. 1-4.48. Ibidem, dosar 55/1834, passim. Se vor ivi şi o serie de neînţelegeri între locuitori şi comandanţii punctelor de pază legate de accesul neîn-grădit la terenurile din proximitatea hotarului ; cf. Ibidem, dosar 8/1836, f. 1-3 ; 158/1836, f. 1-2.49. Ibidem, dosar 60/1836, f. 2-3.

62 www.jointophq.ro

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Urmare din pagina 53

Note (articolul Şcoala aripilor româneşti de la Ziliştea-Boboc, Buzău. Pe coordonatele artei militare aeronautice) :

1. Şeful catedrei de aviaţie din Şcoala de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu”2. Comandor av. Sahini, Arma Aerului în Arta Militară, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, 1943 p. 73. Războiul aerian este definit fie ca „acea formă de luptă care se desfăşoară în aer, cuprinzând toate genurile de operaţiuni militare: de re-cunoaştere, transport şi distrugere – efectuate prin baloane, dirijabile, avioane, elicoptere, hidroavioane, - împotriva altor mijloace aeriene, aobiectivelor terestre sau maritime (ape interioare, teritoriale sau în marea liberă) ale adversarului. În conceptul de război aerian sunt incluseşi operaţiunile aeronavelor din dotarea forţelor maritime ambarcate în operaţiuni de război aerian, operaţiuni militare executate de pepământ sau ape contra mijloacelor de luptă aeriene sau contra obiectivelor situate la sol sau pe ape, chiar la mare distanţă. Ca atare nuintră, în sfera războiului aerian operaţiunile cu rachete indiferent de acţiune, sau cu bombe zburătoare, cum au fost armele V1 şi V2, folositede Germania, în cursul celui de-al doilea război mondial.”apud, Ionel Cloşcă, Ion Suceavă, Drept internaţional umanitar, Casa de editură şipresă „Şansa”-SRL, Bucureşti, 1992, p. 252; sau ca „o componentă a conflictului armat, deoarece se consideră că, în zilele noastre cinecăştigă bătălia aeriană câştigă războiul. Conflictul armat aerian cuprinzănd totalitatea mijloacelor specializate ale beligeranţilor în scopulnimicirii adversarului în aer şi din aer pe pământ şi pe apă, al cuceririi supremaţiei aeriene şi menţinerii iniţiativei strategice în vedereaobţinerii victoriei”. apud Ion Dragoman, Drept internaţional umanitar, Editura Fundaţiei „Andrei Şaguna,” Constanţa, 1999, p. 85, şi în sfârşitca „acea formă de purtare a războiului în care forţele aeriene constituie principalul mijloc pentru obţinerea succesului.” Cf. Lexiconului mili-tar, Editura Militară, Bucureşti, 1980, p 564. Precizăm că după opinia noastră, din punct de vedere istoric, războiul aerian a evoluat perma-nent, putând fi definit ca cel mai modern tip de conflict armat, ce se bazează pe acţiunile de luptă duse de armele componente ale forţeloraeriene, existente în diferite etape de evoluţie, având o dezvoltare progresivă, geometrică, în funcţie de descoperirile tehnologice aplicatemijloacelor de luptă avute la dispoziţie, ce a trecut prin o fază incipientă, aceea a aeroplanelor (1911 1919) şi trei mari etape de dezvoltaree:1-etapa motoarelor cu piston (1919 1944), 2-etapa aeronavelor înzestrate cu motoare supersonice (începând cu anul 1944) şi 3-etapa aero-nautică a dezvoltării pe coordonate cosmice de după 1969.4. Maior Bungescu J, Războiul aerian. Idei şi doctrine, Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, 1937, p. 45. Comandor av. Alexandru Sahini, Op. Cit, p.3* Giulio Douhet (1869 – 1930) general italian, adept şi promotor înflăcărat al principiului conform căruia arma aeriană are „un loc decisiv şica-pital” în conducerea şi desfăşurarea războiului, solicitând în consecinţă, „o putere aeriană independentă”, concretizată în „armata aeri-ană” de sine stătătoare. În lucrarea “Il domino dell aria” (Stăpânirea aerului) apărută în 1921, pleacă de la ideea că „pretutindeni unde doioameni se pot întâlni e inevitabilă o luptă” şi a pledat pentru capacitatea ofensivă a avionului, apreciată ca fiind „atât de mare încât duce la oconsecinţă absurdă în sine: pentru a te apăra de o ofensivă aeriană e nevoie de mai multe forţe decât pentru a ataca”. Concluzia de fond aconcepţiei lui era că „a învinge înseamnă, a cuceri supremaţia aeriană”. „Am convingerea fermă – scria el - că viitorul nu mă va dezminţi şica urmare, flota aeriană va înregistra o creştere însemnată, reducându-se în aceeaşi măsură rolul armatei de uscat şi al marinei”.6. William Mitchell (1879 – 1936) în lucrarea The developnentand possibilities of modern air power – economic and military, New York,1925, afirma că omenirea se află în pragul „erei aeronauticii”, după ce omenirea a străbătut „era continentală” şi „era marilor navigatori”,definind forţele aeriene ca „facultatea de a face ceva în aer sau traversând aerul şi de vreme ce aerul acoperă lumea întreagă, aeroplanelepot să fie peste tot pe planetă”7. General dr. Mihail Popescu, general lt. (r) Valentin Arsenie, general de brigadă Gheorghe Văduva, Arta militară de-a lungul mileniilor, vol2, Centrul Tehnic – Editorial al Armatei, Bucureşti, 2004, p. 1698. Mareşalul britanic Hught Trenchard (1873 – 1956), a scris Manualul Royal Air Force, unde spunea „misiunea forţelor aeriene este de azdrobi mijloacele de rezistenţă inamice prin atacuri asupra unor obiective selecţionate ca fiind cele mai potrivite în vederea atingerii acestuiobiectiv”.9. Decizia ministerială nr. 119 din 26 martie 1916, publicată în Monitorul Oficial nr 16/1916, cf. lui Valeriu Avram, în Istoria aeronauticii mil-itare române (1910 – 1916), Tiparg, Bucureşti, 2003, p. 15210. Arhivele Militare Române (în continuare A.M.R.), Fond 1376, Dosar 1375, f. 311. Căpitan comandor aviator Vasiliu H Gheorghe, căpitan Şelescu Valeriu, Tactica Aeronauticei. Principii şi aplicaţiuni în cadrul Corpului deArmată, Diviziei şi Corpului de Cavalerie, Imprmeria Centrală, Bucureşti.1933, p. 11 – 1412. Generalul de flotilă aeriană dr. Victor Strâmbeanu, în lucrarea „Puterea aeriană în paradigma securităţii naţionale şi globale,” EdituraCentrului Tehnic-Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006, p. 22, apreciază ca fiind „cea mai completă” definiţie a puterii aeriene, pe cea dată dedr. Philip Towle în cartea The Dynamics of Air Power, Group Captain Andrew Lambert and Arthur C. William, Royal Air Force Coledge,Bracknell, 1996, şi anume: „folosirea sau interzicerea folosirii spaţiului aerian sau extraterestru, în scopuri militare, de către vehicule capa-bile de zbor controlat şi susţinut dincolo de zona de conflict nemijlocit.” Din punctul nostru de vedere, urmărind evoluţia cronologică, dinam-ică şi tumultoasă a acestui fenomen militar, definim puterea aeriană ca fiind configurarea practic-aplicativă a aeronauticii în funcţie deetapele istorice de dezvoltare, la pace, criză sau război.* Deşi nu am găsit un document oficial de atribuire a sintagmei de Forţele Aeriene Regale Române, aceasta împreună cu formularea Aero-nautica Regală Română erau denumirile uzitate în toate formulările oficiale ale vremii.14. Mihail Orzeaţă, Op. Cit., Editura Academiei de Înalte Studii Militare, Bucureşti, 2002, p. 5115. Comandor Aurel Pentelescu, Aeronautica Română pe frontul de est, Teză de doctorat, Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti,995, p 2416. Arhivele Naţionale Buzău (în continuare A.N.Bz), Fond Primăria Oraş Buzău, dosar 13/1925 pag 14

Foto: plt.maj. Valentin Ciobârcă

FFuunnddaaţţiiaa ““MMaarreeşşaall AAlleexxaannddrruu AAvveerreessccuu””BBuuzzăăuu,, ssttrr.. IInnddeeppeennddeennţţeeii nnrr.. 2244

TTeell.. 00223388..771177..111133wwwwww..jjooiinnttoopphhqq..rroo