I. La 27 septembrie 2001, reclamanta M.E., domiciliată în străinătate, a chemat în

judecată pe pârâtul M.M. solicitând desfacerea căsătoriei încheiate la 10 martie 2001, din

care nu au rezultat copii.

Din probele administrate în cauză a rezultat că reclamanta, la circa o lună de la

încheierea căsătoriei, a început o legătură extraconjugală cu un alt bărbat.

Deşi s-a dovedit că în prezent şi pârâtul are o legătură cu o altă femeie, instanţa

reţine că în cauză culpa majoră şi determinantă în dezbinarea soţilor revine reclamantei,

aşa încât, pentru aceste motive, acţiunea acesteia se respinge.

În calitate de judecător al cauzei ce soluţie aţi fi pronunţat în speţă?

II. X şi Y s-au căsătorit la data de 20 septembrie 1986, iar prin sentinţa civilă din

decembrie 1996 s-a declarat desfăcută căsătoria din vina exclusivă a soţului Y, constând

în aceea că avea un comportament violent faţă de soţie.

Prin acţiunea de împărţeală judiciară introdusă în martie 1998, reclamanta X a

solicitat să i se atribuie apartamentul bun comun şi stabilirea de către instanţă în favoarea

acesteia a unei cote de contribuţie majorate, în condiţiile în care, după desfacerea

căsătoriei, X a achitat o sumă de bani reprezentând restul ratelor până la achitarea

integrală a preţului.

1. Ce relevanţă prezintă plata făcută de unul din soţi pentru achitarea integrală a

preţului apartamentului, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorţ?

2. Ce criterii va avea în vedere instanţa la atribuirea imobilului unuia din soţi?

3. În calitate de judecător ce soluţie aţi pronunţa în cauză?

III. Prin hotărâre judecătorească judecătoria a admis, în parte, atât acţiunea

principală, cât şi cererea reconvenţională, a dispus desfacerea căsătoriei din vina ambilor

soţi şi a atribuit pârâtei beneficiul contractului de închiriere a locuinţei comune. S-a reţinut

că, datorită relaţiilor extraconjugale, reclamantul a avut o culpă determinantă la

destrămarea căsniciei, astfel că pârâta este îndreptăţită să primească folosinţa locuinţei

comune.

În apel, hotărârea instanţei de fond a fost schimbată, în parte, în sensul respingerii

cererii reconvenţionale şi atribuirii reclamantului beneficiul contractului, apreciind că acesta

are în întreţinere un minor rezultat dintr-o căsnicie anterioară, iar apartamentul i-a fost

atribuit în schimbul renunţării la un alt spaţiu locativ.

Curtea de apel a admis recursul declarat de pârâtă, a casat ambele hotărâri în parte

privind atribuirea beneficiului contractului de închiriere şi a partajat folosinţa spaţiului

locativ.

A. În caz de divorţ, care este fundamentul pentru rezolvarea cererii accesorii de

atribuire a folosinţei locuinţei comune ?

B. Comentaţi soluţiile pronunţate de fiecare instanţă.

IV. La data de 23.08.2009, reclamanta F. a solicitat, în contradictoriu cu fostul său

soţ B., încuviinţarea de a păstra numele B., avut în timpul căsătoriei desfăcute prin divorţ

la data de 09.03.2009.

Reclamanta şi-a motivat cererea pe împrejurarea că, timp de 25 de ani, a fost

cunoscută cu acest nume în mediul universitar în care activează atât în calitate de cadru

didactic, cât şi de publicist.

Judecătoria admite acţiunea şi încuviinţează reclamantei să poarte numele dobândit

în timpul căsătoriei.

Este corectă soluţia instanţei?

V. Reclamanţii X şi Y, în calitate de părinţi ai fiicei lor decedate, au solicitat instanţei

de judecată în contradictoriu cu pârâtul Z, stabilirea de legături personale cu minorul

rezultat din căsătoria dintre fiica lor şi pârât. Prin întâmpinare, pârâtul ridică excepţia lipsei

calităţii procesuale active a reclamanţilor, întrucât dreptul de a păstra legături personale cu

minorul rezultat din căsătorie poate fi exercitat numai de părintele căruia nu i-a fost

încredinţat copilul.

1. Relaţiile de rudenie în linie directă pot constitui temeiul exercitării dreptului de a

avea legături personale cu minorul de către bunicii materni?

2. În calitate de judecător, ce soluţie aţi pronunţa în cauză?