UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTIFACULTATEA DE DREPT

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

SISTEMUL JURIDIC ENGLEZ.TENDINŢE ACTUALE DE EVOLUŢIE

Doctorand: av. Monica-Florentina PopaCoordonator: prof. univ dr. Nicolae Popa

Dobândirea de către România a statutului de membru cu drepturi depline în Uniunea

Europeană înseamnă, pentru sistemul nostru de drept, integrarea într-o ordine juridică

comunitară în cadrul căreia coexistă şi interacţionează două modele diferite de drept

pozitiv: sistemul continental sau “civil”, reprezentat de familia drepturilor de inspiraţie

franceză şi germană, căreia îi aparţinem şi noi, şi sistemul de common-law, al cărui

exponent singular este sistemul juridic din Marea Britanie, şi anume dreptul pozitiv din

Anglia şi Ţara Galilor.

Obiectul şi finalitatea lucrării: Teza analizează caracteristicile principale ale

sistemului de drept englez, modificările suferite de acesta prin integrarea în Uniunea

Europeană, reformele sistemului procesual civil şi penal, întreprinse în ultimii ani în Marea

Britanie, statutul judecătorilor şi măsurile adoptate pentru sporirea independenţei justiţiei,

precum şi dinamismul cadrului legislativ, influenţat de prefacerile socio-economice şi

politice recente, pe plan intern şi internaţional.

Lucrarea de doctorat cu titlul “Sistemul juridic englez. Tendinţe actuale de

evoluţie”, ce îşi propune o incursiune în dreptul englez, cu referinţe comparative la dreptul

român, are ca punct de plecare încercarea personală de a înţelege peisajul juridic românesc

contemporan atât de schimbător şi de a găsi explicaţii şi posibile soluţii unor probleme cu

care se confruntă societatea românească, la rezolvarea cărora – prin vocaţie şi tradiţie –

1

juriştii români sunt chemaţi să contribuie.

Abordarea, în cadrul cercetării doctorale, a unui termen de analiză atât de complex

ca dreptul englez şi, în acelaşi timp, atât de diferit faţă de dreptul nostru, prezintă, în opinia

noastră, o dublă semnificaţie, teoretico-praxiologică. Din punct de vedere teoretic, am

căutat să elucidăm semnificaţia unor concepte şi instituţii specifice dreptului anglo-saxon,

familiare - cel din punct de vedere terminologic - juriştilor români, dar insuficient

aprofundate şi analizate în contextul realităţilor engleze în doctrina noastră. Din punctul de

vedere al semnificaţiei praxiologice, am considerat că un astfel de demers de clarificare

conceptuală şi aşezare a unor instituţii şi măsuri legislative engleze într-un cadru ce excede

simplei pozitivităţi juridice, poate fi de un real folos atât practicienilor, cât şi cercetătorilor

dreptului din România, în condiţiile modificărilor legislative din ţara noastră, caracterizate

prin importuri masive şi deseori indiscriminatorii de soluţii legislative din alte ordini

juridice, fără suport în “datul social”, în realităţile concrete din ţara noastră.

Introducerea în dreptul român a unor construcţii specifice sistemului de common-

law (contractul de leasing, de agenţie, de franchising, factoring, legislaţia privind medierea,

etc.), adoptate cu mult mai mult entuziasm decât grijă pentru tehnica legislativă şi coerenţa

cadrului legal, relevă necesitatea înţelegerii premizelor juridice şi extrajuridice care stau la

baza unor instituţii şi concepte preluate dintr-un alt sistem de drept şi care condiţionează

deseori succesul acestora ca transplanturi juridice viabile.

Acest obiectiv al lucrării a fost urmărit consecvent pe parcursul lucrării, reflectându-

se în structura lucrării şi în abordarea noastră metodologică.

Lucrarea este împărţită în cinci capitole, care se succed logic, pe măsură ce

investigaţia formală prezintă şi clarifică instituţii şi concepte generale, realizând astfel

suportul teoretic pentru particularizarea şi aprofundarea temei abordate: (Capitolul I)

Consideraţii introductive privind problematica studierii unei ordini juridice străine;

(Capitolul II) Sistemul judiciar englez. Structuri implicate în procesul administrării

justiţiei; (Capitolul III) Profesiile juridice; (Capitolul IV) Tendinţe actuale de evoluţie în

materie constituţională din sistemul juridic englez; (Capitolul V) Concluzii.

Lucrarea este susţinută de un număr de zece anexe, care completează cu date

statistice şi reprezentări grafice conţinutul ideatic al capitolelor şi secţiunilor aferente (de

exemplu, reprezentarea grafică a unor tipologii juridice abordate în capitolul I – Anexele 1

2

şi 2, competenţa materială în primă instanţă şi cea privind judecarea căilor de atac ale

instanţelor engleze, abordată în capitolul al II-lea – Anexa 3, date statistice privind numărul

apelurilor introduse şi soluţionate de Camera Lorzilor în calitate de ultimă instanţă de

recurs – Anexa 7, date statistice privind profesiile de barrister şi solicitor – Anexele 9 şi 10,

etc). Bibliografia listată la final completează substanţa lucrării.

→ Capitolul întâi al tezei are ca tema prezentarea unor consideraţii introductive

indispensabile studierii unei ordini juridice străine, cum ar fi aspectele teoretice şi practice

de drept comparat şi factorii de configurare a dreptului, care acţionează asupra cadrului

legislativ. Propunându-ne ca demersul nostru să fie unul comparativ, am considerat că

această prezentare se impune cu atât mai mult cu cât noţiuni ca “sistem de drept”, “familie

juridică”, “tradiţie juridică”, taxonomii conform cărora ordinile juridice aparţin sistemului

de common-law, romano-germanic sau dreptului tradiţional, nu pot fi înţelese decât în

cadrul conceptual furnizat de dreptul comparat. Prezentarea etapelor definitorii din evoluţia

dreptului comparat şi în special a curentului tipologico-clasificator după cel de-al doilea

război mondial sunt completate de analiza critică (cu formularea unor puncte de vedere

personale) ale unor contribuţii recente din doctrina occidentală privind clasificarea ordinilor

juridice, cum ar fi: taxonomia profesorului italian Hugo Mattei, cea propusă de Jaako Husa,

clasificarea lui Helmut Heiss sau teoria elaborată de Patrick Glenn cu privire la conceptul

de tradiţie juridică.

În ceea ce priveşte factorii de configurare a dreptului, am urmat linia trasată în

literatura noastră de specialitate de contribuţia doctrinară a profesorului Nicolae Popa,

abordând analitic cadrul natural în sens larg, cadrul social-politic, care include şi

componenta economică, ideologia sau ansamblul credinţelor şi valorilor fundamentale

dominante într-o societate (în această categorie este inclusă şi religia), alte structuri

sociale, factorul uman. La această enumerare, am adăugat şi fenomenul globalizării – pe

care, datorită anvergurii şi complexităţii efectelor sale, îl considerăm ca pe un factor

important de configurare a dreptului actual.

Strâns legată de tema globalizării, problema transplanturilor juridice şi, pe un plan

mai general, a “transferabilităţii” conceptelor şi instituţiilor juridice, este abordată în cadrul

analizei noastre în considerarea relevanţei practice pentru sistemul nostru de drept.

Transplanturile juridice se multiplică exponenţial în această lume globalizată. Ţările din

3

fostul bloc socialist şi statele în curs de dezvoltare din Orientul Îndepărtat sau America

Latină importă soluţii legislative din ordinile occidentale în scopul pragmatic al promovării

dezvoltării economice şi sociale. Considerăm că problematica transplanturilor juridice este

deosebit de actuală pentru sistemul de drept românesc, acesta putând furniza un amplu

material de studiu în acest domeniu, având în vedere faptul că o proporţie covârşitoare a

cadrului nostru legislativ actual este constituită de norme juridice <importate> din sau

<impuse> de ordinea comunitară sau din sistemul anglo-american.

→ Capitolul al doilea al tezei, dedicat sistemului judiciar englez şi structurilor

implicate în procesul de administrare a justiţiei, îşi propune să facă o aplicaţie practică a

instrumentelor metodologice expuse în primul capitol, analizând, inter alia, felul în care

factorii interni şi externi de configurare a dreptului au determinat modificările legislative

recente din Marea Britanie în domenii de o importanţă vitală, cum ar fi dreptul procesual

civil şi penal, sistemul de atacare a hotărârilor judecătoreşti sau găsirea unor metode

altenative de soluţionare a litigiilor (ADR - alternative dispute resolution). Presiunile

diverselor componente ale cadrului socio-politic au condus de-a lungul timpului nu doar la

modificări în dreptul pozitiv, ci şi în structura aparatului judiciar englez. Creşterea gradului

de sofisticare a conştiinţei civice s-a reflectat corespunzător în nivelul de aşteptări pe care

justiţiabilii îl au faţă de procesul de administrare a justiţiei în toată complexitatea sa.

Referitor la acest aspect, s-au ridicat probleme controversate ca pregătirea judecătorilor,

modul de selecţionare şi promovare a acestora, independenţa puterii judecătoreşti faţă de

executiv în lumina doctrinei supremaţiei Parlamentului, etc.

Aceste probleme sunt deosebit de interesante şi actuale şi pentru juristul român care

asistă în dublă calitate - de martor şi actor - la procesul de reformă a propriului sistem de

justiţie. Reforma în sistemul juridic englez s-a modelat, evident, pe structura specifică de

common-law. Trăsăturile specifice acestui sistem sunt prezentate în contextul formării şi

dezvoltării îndelungate şi organice a acestui sistem de drept original, completate de analiza

principalelor surse de drept pozitiv engleze (dreptul cazuistic şi doctrina precedentului

judiciar, equity, obiceiul juridic, legislaţia scrisă, primară şi subordonată, dreptul

comunitar şi doctrina).

Am considerat necesar să prezentăm principalele componente instituţionale care

asigură buna funcţionare a justiţiei ca serviciu public, întrucât acestea – prin atribuţiile pe

4

care le au în domeniul elaborării strategiilor de dezvoltare şi îmbunătăţire a sistemului

judiciar, dar şi de furnizare a infrastructurii materiale pentru acesta - joacă un rol decisiv în

modelarea peisajului juridic englez actual (de exemplu, DCA - the Department for

Constitutional Affairs, reorganizat în martie 2007 ca minister al justiţiei - the Ministry of

Justice, the Legal Services Commission, the Law Commission). Majoritatea acestor

instituţii aparţin sau sunt în coordonarea puterii executive, iar funcţiile lor sunt similare

celor pe care le îndeplinesc în sistemul de drept românesc Ministerul Justiţiei, Ministerul

Administraţiei şi Internelor sau alte structuri ale administraţiei centrale sau locale, cum ar fi

poliţia noastră comunitară. Acestora li se adaugă structuri nou-create în urma promulgării

celei mai importante legi de reformă constituţională din Marea Britanie din ultimele

decenii, the Constitutional Reform Act 2005, structuri care funcţionează sub autoritatea

puterii judecătoreşti, cum ar fi the Judicial Office for England and Wales.

Prezentarea organizării instanţelor de judecată engleze este structurată pe cele două

categorii principale de instanţe, civile şi penale, astfel încât – coroborat cu reprezentarea

grafică a ierarhiei acestora din Anexa 3 a tezei – să se faciliteze înţelegerea competenţei

materiale şi teritoriale a acestora, în ciuda lipsei echivalenţei juridice cu instituţiile similare

din dreptul nostru.

Această prezentare înlesneşte atingerea unuia dintre obiectivele tezei, acela de a

analiza reforma întreprinsă în domeniul justiţiei civile din Marea Britanie, în urma

publicării Raportului Woolf din 1996. Adoptarea unui set de norme procedurale civile

unitar pentru toate instanţele de judecată engleze (the Civil Procedure Rules 1997), dar şi a

altor măsuri legislative, cum ar fi promulgarea legii the Access to Justice Act 1999, au vizat

modernizarea sistemului justiţiei civile, pe anumite coordonate axiologice care sunt, de cele

mai multe ori, greu de reconciliat în practică, şi anume: implementarea unui sistem

procesual civil just în soluţiile pe care le propune şi echitabil, în sensul că părţile au

oportunităţi egale, indiferent de resursele lor financiare, să îşi valorifice drepturile şi

interesele legitime; implementarea unei proceduri contencioase, care să implice costuri

rezonabile pentru părţi, să soluţioneze litigiile într-un termen rezonabil, să ofere siguranţă,

predictibilitate, în măsura în care natura cauzei permite, să fie uşor de înţeles pentru cei

care-l utilizează, să fie eficient, bine finanţat şi organizat, să nu împovăreze peste măsură

bugetul de stat şi să nu încurajeze crearea unei culturi contencioase. Sporirea prerogativelor

5

judecătorilor prin introducerea instituţiei managementului de caz este una din măsurile

adoptate pentru atingerea acestor obiective şi este analizată din perspectiva furnizării unei

posibile soluţii legislative pentru sistemul nostru de drept.

Şi sistemului justiţiei penale engleze i s-au adus modificări legislative recente, atât

în ceea ce priveşte dreptul material, cât şi cel procedural. Clasificarea tripartită a faptelor

care intră sub incidenţa legii penale (summary offences, indictable offences, offences triable

either way) a fost modificată de către guvernul laburist pentru a reduce accesul la

procedura costisitoare şi prorogativă a proceselor cu juraţi. Atacurile puterii executive

asupra acestei instituţii procesuale străvechi au întâmpinat o serioasă rezistenţă din partea

cetăţenilor englezi, şi au prevenit abolirea în totalitate a acesteia, dar nu şi restrângerea

semnificativă a cazurilor în care se poate solicita procesul cu juraţi.

În cadrul analizării efectelor reformei din sistemul justiţiei penale este prezentată şi

evoluţia instituţiei procurorului (sau a “acuzării”) din dreptul englez, organizată în prezent

ca the Crown Prosecution Service (CPS).

De asemenea, am identificat principalele tendinţe în procesul de reformare a

justiţiei penale engleze - deseori contradictorii - şi anume: volatilitatea cadrului legislativ,

executivul promovând un număr impresionant de acte normative în domeniu, răspunzând

astfel presiunii cetăţenilor de a crea un mediu social stabil, cu infracţionalitate scăzută;

înclinarea balanţei în cadrul procesului penal spre victimele infracţiunilor, cu corolarul

acesteia că drepturile suspecţilor au fost diminuate; recunoaşterea existenţei discriminării

rasiale şi etnice în exercitarea atribuţiilor organelor de poliţie sau ale procuraturii;

schimbarea atitudinii autorităţilor faţă de consumul de droguri; apariţia unor importante

modificări de drept substanţial şi procedural care vizează simplificarea procesului penal,

fiind favorizate rezolvarea cu celeritate a dosarelor şi, pe cale de consecinţă, realizarea de

economii importante la bugetul de stat.

Analiza noastră prezintă evoluţiile recente ale căilor de atac împotriva hotărârilor

judecătoreşti şi a actelor administrative din sistemul englez, cu sublinierea dificultăţilor

practice de reconciliere a unor obiective divergente, cum ar fi acela de a asigura protecţia

justiţiabililor împotriva săvârşirii unor erori de fapt sau de drept în soluţionarea unei cauze,

şi obiectivul protejării instanţelor de judecată de exercitarea abuzivă a drepturilor

procesuale. Cea mai importantă transformare în sistemul căilor de atac engleze este însă de

6

natură administrativă, Camera Lorzilor (the House of Lords), instanţa supremă de apel,

fiind reorganizată ca the Supreme Court of Justice, în urma adoptării reformei

constituţionale din 2005. Şi jurisdicţia în apel a Comisiei Judiciare a Consiliului Privat a

suferit modificări semnificative, atât ca urmare a reformei consituţionale, cât şi datorită

măsurilor legislative de descentralizare a administraţiei centrale şi locale către organele

locale similare din Irlanda de Nord şi Scoţia din 1998.

Analiza sistemului judiciar englez se încheie cu prezentarea justiţiei administrative

din Marea Britanie şi sublinierea distincţiilor la nivel conceptual şi practic faţă de sistemul

nostru de drept (jurisdicţiile administrative din Anglia nu sunt facultative şi, în multe

cazuri, nici gratuite). Proliferarea instanţelor administrative şi sesizările cetăţenilor, dar şi a

specialiştilor în drept, cu privire la neajunsurile jurisdicţiilor administrative, au determinat

adoptarea unor importante măsuri legislative de reformă a sistemului, odată cu promulgarea

la 19 iulie 2007 a legii the Tribunals, Courts and Enforcement Act, care realizează

unificarea şi reorganizarea tribunalelor existente. În viitorul apropiat, se preconizează şi

adoptarea unor norme procedurale unitare pentru acest sistem.

În cadrul analizării metodelor alternative de soluţionare a litigiilor (ADR), aşa cum

sunt ele reglementate în dreptul englez, am pus accentul pe corelarea strategiilor de reformă

şi a obiectivelor guvernamentale cu luarea de măsuri concrete şi dezvoltarea de proiecte-

pilot pentru încurajarea cetăţenilor de a recurge la instanţele de judecată doar in extremis.

Diferenţele de concepţie între sistemul nostru de drept, care a introdus recent legislaţia

privind medierea, şi orientarea pragmatică a autorităţilor engleze, preocupate cu adevărat de

obiectivul degrevării instanţelor de judecată, sunt de natură a ridica numeroase semne de

întrebare cu privire la coerenţa şi eficienţa strategiei de reformă din România.

→ Cel de-al treilea capitol al tezei este dedicat profesiilor juridice engleze şi

cuprinde atât analiza situaţiei profesiilor liberale (avocaţii şi categoriile asimilate acestora),

cât şi prezentarea statutului judecătorilor, care - în majoritatea lor - provin din rândurile

avocaţilor englezi. Analiza s-a axat în special asupra reformelor suferite de profesia de

avocat, cu cele două binecunoscute ramuri ale sale, barristers şi solicitors, celelalte profesii

juridice liberale (legal executives, licensed conveyancers, etc), care au suferit zelul

reformator al executivului, fiind menţionate în măsura relevanţei lor.

7

Promulgarea în octombrie 2007 a legii the Legal Services Act este evoluţia cea mai

spectaculoasă în domeniul reglementării profesiilor juridice, şi a avut ecou nu doar în

Anglia, ci în întregul spaţiu comunitar, prin inovaţiile legislative pe care le introduce.

Printre acestea se numără: înfiinţarea unui organism de supra-reglementare în domeniul

serviciilor juridice, the Legal Services Board (LSB), cu atribuţii de reglementare generală a

profesiilor juridice şi de autorizare a exercitării profesiei, înfiinţarea unui organism - the

Office for Legal Complaints (OLC) - conceput ca unic punct de primire şi centralizare a

plângerilor clienţilor/consumatorilor împotriva persoanelor autorizate să presteze servicii

juridice, introducerea unor forme noi de exercitare a profesiilor juridice - sub denumirea

generică de Alternative Business Structures (ABSs) - ca LDPs (legal disciplinary

practices), şi MDPs (multi-disciplinary practices).

Având în vedere noutatea legii de reglementare a profesiilor juridice, este greu de

previzionat ce efecte va avea aceasta în practică, dacă satisfacţia consumatorilor privind

calitatea (şi costul) serviciilor juridice va creşte în urma reformelor întreprinse sau din

contră, se va realiza – după cum susţin unele voci avizate – o concentrare a serviciilor de

calitate în firmele mari de avocatură, contravenind astfel scopului primar al legii, acela de a

promova concurenţa.

În ceea ce priveşte statutul judecătorilor englezi, prestigiul profesional şi moral de

care se bucură aceştia pe plan intern şi extern au limitat intervenţia masivă a executivului în

reglementarea profesiei. Reforma puterii judecătoreşti din Anglia a avut drept scop

principal întărirea independenţei judecătorilor şi limitarea posibilităţilor executivului de

intervenţie în actul de justiţie şi s-a realizat ca urmare a adoptării the Constitutional Reform

Act 2005. Rolul pe care Lordul Cancelar îl avea în mod tradiţional în procesul de numiri

judiciare s-a diminuat semnificativ, prin înfiinţarea unui organism independent, the Judicial

Appointments Commission, căruia îi revine responsabilitatea implementării unei noi

modalităţi de recrutare pentru poziţiile judecătoreşti vacante.

→ Cel de-al patrulea capitol al tezei analizează câteva dintre tendinţele de

evoluţie ale dreptului englez în materie constituţională, pe care le considerăm actuale şi

interesante şi pentru juristul român, cum ar fi: (1) reforma constituţională din ultimul

deceniu, care sugerează posibilitatea ca în viitor să se elaboreze o constituţie britanică

scrisă; (2) măsurile legislative recente de întărire a independenţei puterii judecătoreşti -

8

componentă esenţială a statului de drept; (3) modalităţile de gestionare juridică a

conflictului latent generat, pe de o parte, de necesitatea asigurării siguranţei naţionale şi de

promovare a colaborării globale în lupta contra ameninţărilor teroriste şi, pe de altă parte,

de imperativul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale, conform angajamentelor

comunitare.

Precizările doctrinare se modelează pe structura specifică a izvoarelor juridice ale

constituţiei britanice (actele Parlamentului, convenţiile, pactele şi cutumele constituţionale,

dreptul cazuistic şi dreptul comunitar). Delimitările conceptuale aprofundează esenţa şi

domeniul de aplicaţie a principiilor constituţionale fundamentale pentru dreptul englez (rule

of law, principiul separaţiei şi colaborării puterilor în stat, principiul supremaţiei

Parlamentului), şi limitările suferite de acestea prin integrarea Marii Britanii în ordinea

juridică comunitară. Aceste subiecte sunt deosebit de actuale în contextul semnării la 13

decembrie 2007 a Tratatului de la Lisabona de modificare a Tratatelor constitutive ale UE.

→ Capitolul final al tezei reuneşte concluziile care se desprind din investigaţia

noastră, privind tendinţele de evoluţie a sistemului juridic englez. Integrarea Marii Britanii

în Uniunea Europeană a acţionat ca un factor de convergenţă între sistemul de drept civil

(continental) şi sistemul de common-law englez, iar această tendinţă – considerăm noi - se

va accentua tot mai mult în viitorul apropiat.

Suportul metodologic şi ştiinţific al investigaţiei doctorale: În realizarea

investigaţiei noastre, am abordat o paletă variată a metodologiei juridice, folosind, alături

de metoda logică (analiză inductivă şi deductivă, generalizare, specificare, circumstanţiere,

clasificare, definiţii, etc.), şi metoda istorică (adecvată trasării evoluţiei unor concepte şi

principii juridice, cum ar fi sursele formale de drept, evoluţia instanţelor de judecată

engleze, originea sistemului de common-law, ş.a.m.d.), metoda observaţiei (aplicată

relaţiilor sociale şi conexiunilor dintre diferitele componente ale cadrului realităţii

extrajuridice) şi metoda comparativă (între instituţii juridice sau soluţii legislative din

dreptul englez, şi respectiv, din dreptul român, cum ar fi instituţia medierii, a statutului

profesiilor liberale, a instituţiei procurorului, etc.).

În cadrul analizei noastre am încercat să folosim, în măsura în care acest lucru a fost

posibil, surse bibliografice în limba engleză, pentru a minimaliza riscul unor posibile

distorsiuni de traducere. Legislaţia engleză - primară şi secundară - a fost analizată după

9

textul în original, disponibil (în majoritatea cazurilor) online, pe site-ul oficial al

autorităţilor competente. Valoroasele resurse bibliografice din literatura noastră de

specialitate sunt menţionate în secţiunea dedicată tratatelor şi articolelor ştiinţifice din

limba română.

Considerăm că analizarea tendinţelor actuale de evoluţie a sistemului juridic englez,

cu referinţe comparative la ordinea noastră juridică, aduce numeroase elemente de noutate

în cercetarea juridică din România, putând fi de folos, prin tematica pragmatică abordată,

atât teoreticienilor, cât şi practicienilor dreptului.

DOCTORAND: av. Popa Monica-Florentina

Mai 2008

10