aa1

123

Partidul Comunist Roman evolutia . marire si decadereCaderea brusc a si violent a a regimului Ceau sescu si odat a cu acesta a ntregii infrastructuri institu tionale comuniste ar fi putut fi anticipate. Unii autori au detectat abisul ce se deschidea ntre clica aflat a la conducere si membrii de rand ai partidului. Existau semne de nemul tumire n randurile conducerii comuniste, care indicau mai degrab a nelini ste si panic a decat coagularea unor grupuri cu preten tii la succesiune. Astfel, o lovitur a intrapartinic a, avand ca rezultat expulzarea nonviolent a a liderului suprem devenise de neconceput n Romania. Aceast a situa tie a fost cauzat a de trei factori: (1) extraordinara monopolizare a autorit atii si a puterii politice de c atre Ceau sescu; (2) absen ta din randurile elitei a unei grup ari si/s-au a unor indivizi nclina ti c atre reforme, care s-a aib a o minim a credibilitate; si (3) impactul minim al schimb arilor din Uniunea Sovietic a din timpul perestroik ai asupra Romaniei, care era din ce n ce mai izolat a pe plan interna tional. De si termenul de elit a cu greu ar putea fi folosit pentru ai descrie pe aparatcicii afla ti n pozi tiile cele mai nalte din ierarhia PCR ni ste birocra ti nfrico s-ati si umili ti, slugarnici si obedien ti trebuie spus c a aceast a elit a a fost incapabil a s-a ntreprind a vreo ac tiune mpotriva clanului conduc ator 1. n Romania, c atre sfar situl domniei lui Ceau sescu, condi tiile economice si sociale erau catastrofale. Tara era afundat a n dezn adejede, corup tie si fric a. Exista sentimentul c a sfar situl trebuia s-a fie aproape. Nemul tumirea era din ce n ce mai mare, dar Securitatea reu sea, n general, s-a prentampine orice form a de disiden ta s-au rezisten ta. Cultul personalit atii, care st atea la baza socialismului dinastic al lui Ceau sescu, era absurd si, n acela si timp, superficial. Conduc atorul si so tia lui se nconjuraser a de sicofan ti, mul ti dintre ei recruta ti din randurile familiei lor extinse, iar familializarea socialismului, pentru a folosi termenul 2 propus de Kenneth Jowitt, s-a accelerat n timpul anilor 1980 . Belu Zilber, un supravie tuitor foarte controvers-at al procesului P atrascanu, a caracterizat regimul lui Ceau sescu drept o monarhie de drept dialectic 3. ntrep atrunderea simbolurilor si valorilor leniniste cu un anumit bizantinism politic a fost esen tial a pentru formarea elitei politice comuniste romane sti. Biografiile membrilor marcan ti ai nomenklaturii tr adeaz a principalele surse ale tensiunilor din PCR: conflictul dintre comuni stii p amanteni si cei moscovi ti, persecu tia ndelungat a a intelectualilor, reprimarea oric arui revizionism marxist si combina tia de convingeri cripto fasciste si staliniste, n special n ultima faz a a ceau sismului 4. ntro perioad a n care alte regimuri de tip sovietic se angajaser a pe linia unor reforme mai mult s-au mai pu tin radicale, regimul din Romania se ag ata de o viziune stranie asupra socialismului, care combina dogme staliniste cu nostalgia etnocentric a pentru un trecut fantasmagoric. Pe deo parte, Ceau sescu punea accent pe monopolul partidului asupra puterii,As-a cum reiese din interviul realizat de Vladimir Tism aneanu (VT) cu fostul ministru de externe Stefan Andrei la Bucure sti n iunie 1994. Dup a cum sus tine Andrei, cea mai bun a speran ta a nomenclaturii era s-al promoveze pe Nicu, cel mai tan ar fiu al lui Ceau sescu, ca o solu tie menit a s-a o mpiedice pe Elena sa-i succead a so tului sau la conducerea partidului si a statului. Nici Andrei si nici al ti membri ai Comitetului Executiv al partidului nu au nteles cat de exploziv a era situa tia n 1989. Vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction , Berkeley, University of California, 1992, n special pp. 121219. Ken Jowitt a propus abordarea comunismului romanesc ca pe un comunism pria. Andrei Serbulescu [Belu Zilber], Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber , Bucuresti, Editura Humanitas, 1991. Studiile lui Robert C. Tucker despre culturile politice ale stalinismului si leninismului reprezint a un model pentru acest tip de abordare; vezi Robert C. Tucker, Stalin in Power. The Revolution from Above, 19281941 , New York, Norton, 1990.1 2 3 4

pe necesitatea de a p astra proprietatea colectiv a asupra mijloacelor de produc tie si pe competi tia istoric a cu Vestul capitalist. Pe de alt g parte, retorica s-a, sovin a si antimaghiar e, ar ata preocuparea pentru construirea unei comunit ati etnice perfect omogene. Autarhic si refuzand liberalizarea intern a, sistemul lui Ceau sescu demonstra un dispre t total fa ta de proprii cet ateni. Se p area c a n inima Europei se ncerca stabilirea unei forme suigeneris de despotism asiatic. Experimentul autocratic romanesc nu a fost o anomalie istoric a, irelevant a pentru dezvoltarea general a a regimurilor de tip sovietic. Nicolae Ceau sescu a dus doar la extrem anumite caracteristici ale culturii politice staliniste, n condi tiile particulare romane sti. n consecin ta, pe lang a blamarea liderului defunct, trebuie n teleas-a logica intern a a comunismului romanesc. Ceau sescu a fost parte integrant a a unei familii politice care si avea propriile memorii, regl ari de conturi si frustr ari, dar si visuri romantice, speran te si a stept ari s. nainte de a deveni secretarul general al partidului n martie 1965, Ceau sescu si-a croit o carier a de succes n birocra tia comunist a si a fost suficient de abil pentru ai succeda lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, unul dintre liderii comuni sti cei mai nzestra ti n arta manipul arii. Fosti colegi si rivali ai lui Ceausescu din Biroul Politic admit c a acesta avea o capacitate deosebit a de a induce n eroare, de a simula modestia si, la nceputurile carierei, comportamentul pa snic 6. Atunci cand i-a succedat lui Gheorghiu-Dej n 1965, Ceau sescu nu era un nou venit n lumea comunist a a intrigilor perfide si a loviturilor pe la spate: la sfar situl anilor 1940, el studiase la Moscova, iar mai tarziu a auzit discursurile virulent antistaliniste ale lui Hru sciov la Congresul al XXIIlea al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) n 1961 si a vizitat China, Coreea de Nord si Iugoslavia. De si Gheorghiu-Dej nu si-a anticipat sfar situl subit, se poate spune c a, dintre to ti subordona tii sa-i din Biroul Politic, Ceau sescu avea cele mai serioase recomand ari leniniste pentru a aspira la mo stenirea pozi tiei lui Gheorghiu-Dej. Ceau sescu era disciplinat, obedient, prudent si modest. Ceau sescu si cultul s-au nu au reprezentat o abera tie atat de mare precum o vedeau observatorii exterrni. ns-a, dup a cum a ar atat Kenneth Jowitt, comunismul romanesc nu a putut niciodat a sa-si dep aseasc a complet genealogia de paria : n timpul anilor de ilegalitate, elita partidului era format a n principal din elemente alogene (bulgari, maghiari, evrei s-au ucrainieni din Romania), care aveau o n telegere limitat a a valorilor na tionale ale tarii si ale aspira tiilor poporului. Partidul a predicat idei si sloganuri care aveau un ecou minim n randurile clasei pe care pretindea c a o reprezint a, caracterizand Romania drept o tar g imperialist a multina tional a si pledand pentru dezmembrarea statului na tiune roman n ascut n urma tratatelor de la Versa-illes si Trianon din 1919/1920. Sus tinerea de c atre partidul comunist a preten tiilor teritoriale ruse sti asupra Basarabiei si a nordului Bucovinei nu a atins nici o coard a sensibil a n randurile proletariatului urban s-au a intelighen tiei radicale din Romania (care era, n orice caz, atras-a n cea mai mare majoritate de extrema dreapt a)7. Mai mult, lipsit de o baz a de mase, dominat de str aini, fragmentat si dovedind, practic, impoten ta politic a, PCR a fost tratat cu dispre t de c atre Comintern, ceea ce a adancit psihologia s-a de paria, generand un complex de inferioritate major n randul cadrelor s-ale. De aceea, izbucnirile antisovietice din timpul ultimilor ani ai lui Gheorghiu-Dej si ai celor dou azeci si patru de ani de conducere ai lui Ceau sescu trebuie v azute n contextulPavel Campeanu, Ceausescu: anii numaratorii inverse, n 22, 28 februarie 1999. Vezi Lavinia Betea, Maurer si lumea de ieri. Marturii despre stalinizarea Romaniei, Arad, Editura Ioan Slavici, 1995. Aceast a carte reprezint a un exemplu izbitor cu privire la persisten ta sentimentelor de pre tuire fa ta de Dej manifestate de numero si membri ai vechii g grzi a PCR. Vezi Z. Ornea, Anii treizeci. Extrema dreapta romaneasca, Bucure sti, Editura Funda tiei Culturale Romane, 1995.s 6 7

general al istoriei comunismului romanesc. n orice alt partid comunist est-central european, unui Ceau sescu iar fi fost cu mult mai dificil s-a concentreze atata putere.

Stalinisti antisovieticiIstoria PCR a fost modelat a de angajamentul total fa ta de logica exclusiv a a stalinismului. Genera tii ntregi de comuni sti romani si-au tratat propria na tiune ca pe un pion de manevr a. Cu excep tia Albaniei lui Enver Hodja, Romania a fost singurul stat comunist din Europa de Est care a rezistat undelor de soc provocate de Congresul al XXlea al PCUS si de denun tarea cultului personalit atii lui Stalin de c atre Hru sciov 8. Acest lucru pare paradoxal dac a avem n vedere c a, ntre 1948 si 1956, Romania a gazduit Cominformul si sapt amanalul acestuia, Pentru pace trainic a, pentru democra tie popular a. Mai mult, Hru sciov testase loialitatea comuni stilor romani n timpul turbulentei toamne a lui 1956, cand, spre deosebire de Ungaria sau Polonia, n Romania nu s-a produs nici o mi scare semnificativ a de masa n favoarea liberaliz arii (n ciuda fr amant arilor studen testi din Bucure sti, Cluj si Timi soara). Gheorghiu-Dej i convinsese pe liderii sovietici c a Romania era imun a la orice virus burghez sau revizionist. Prin urmare, n iunie 1958, pe baza unor aranjamente complexe ntre romani, ru si si iugoslavi, armata sovietic a de ocupa tie s-a retras din Romania 9. n viziunea lui Hru sciov, acesta a fost un gest de bun avoin ta fa ta de Occident, destinat s-a -i lini steasc a pe cei indigna ti de stirile de la Budapesta privind executatea lui Imre Nagy si a celorlal ti lideri din guvernul revolu tionar al Ungariei. Hru sciov si-a f acut ns-a un calcul gre sit: departe de a emula relaxarea limitat a din Uniunea Sovietic a, conducerea PCR si-a nt arit si mai mult controlul asupra societ atii romane sti. Singurul moment n care comuni stii romani au fost n totalitate de acord cu sovieticii a fost acela n care Moscova a revenit la metodele staliniste. Gheorghiu-Dej si biroul sau politic nu numai c a au sprijinit cu c aldur a si au oferit suport logistic pentru zdrobirea revolu t iei de la Budapesta din 1956, dar ace stia s-au folosit de spectrul pericolului revizionist pentru a lans-a o van atoare de vr ajitoare n randurile propriului partid n 1957 1958 si pentru a trece la noi epur ari ale intelighen tiei 10. Caracteristicile reprobabile ale ultimei perioade a domniei lui Ceau sescu nu trebuie s-a ascund a bazele structurale ale regimului sau, venind din tradi tia totalitar a a unui partid chinuit de un complex de inferioritate. Stilul paranoic al politicii leniniste romane sti si-a avut originea n mentalitatea de dezmo stenit al soartei, n abord arile problematice ale chestiunii na tionale, n lunga subordonare fa ta de Moscova si n profunda nencredere fa ta de ncerc arile de democratizare s-au liberalizare. Spre deosebire de partidele leniniste bulgar, maghiar, polonez si iugoslav, n timpul perioadei de ilegalitate PCR a fost o forma tiune marginal a, complet dominat a de aparatul Cominternului. PCR a reu sit s-a capete o anvergur a na tional a si si-a impus hegemonia numai cu ajutorul Armatei Sovietice, dup a ocuparea tarii n august 1944. Subordonarea fa ta de Kremlin a marcat partidul, atat la nivelul elitei comuniste, cat si la nivelul membrilor de rand. Au existat si excep tii individuale, dar acestea au fost marginalizate rapid si reduse la tacere 11.

Stelian T anase, Elite i societate. Guvernarea Gheorghiu-Dej , Bucure sti, Editura Humanitas, 1998. Vezi Sergiu Verona, Military Occupation and Diplomacy. Soviet Troops in Romania, 19441958 , Durham, N.C., Duke University Press, 1992. Referitor la campaniile duse mpotriva intelectualit atii dup a 1958, vezi Stelian T anase, Anatomia mistific rii, 19441989, Bucure sti, Editura Humanitas, 1997. De exemplu, cazurile lui Alexandru Iliescu tat al lui Ion Iliescu, care a murit n 1945, Grigore R aceanu si, se pare, Grigore Preoteasa, care, la momente diferite si cu intensit ati diferite, au criticat modul servil n care conducerea partidului urma linia Cominternului. Elita de partid pre tuia ortodoxia si disciplina n randul militan tilor. Aceasta explic a esecul lui Lucre tiu P atrascanu de a se desp arti de partid, n ciuda informa tiilor directe de care dispunea cu privire la metodele criminale utilizate de poli tia secret a a lui Stalin8 9 10 11

Preten tiile partidului la legitimitate au fost, de aceea, ntotdeauna contestabile, chiar si dup a 1963/1964, cand secretarul general Gheorghe Gheorghiu-Dej a ales s-a fac a apel tot mai frecvent la sentimentele si valorile na tionale. Combinat a cu o limitat a liberalizare intern a condus-a de sus, distan tarea fa ta de Moscova a oferit noului val de birocra ti de partid din ce n ce mai siguri de sine un suport ideologic: sus tinatorii si proteja tii lui Ceau sescu de la sfar situl anilor 1960 erau aparatcici de varst a mijlocie, care se considerau cu adev arat exponen tii unei clase manageriale na tionale aflate n ascensiune. Eliminarea vechii g arzi staliniste le-a asigurat multa steptata s-ans-a de a urca n ierarhie. Ace sti birocra ti din partid si guvern s-au identificat cu promisiunile de autonomie din prima etap a a ceau sismului si au participat f ara ezitare la consolidarea puterii personale a noului secretar general. Printre ace stia s-au num arat Maxim Berghianu, Jnos Fazeks, Ion Iliescu, Ion Ioni ta, Paul Niculescu-Mizil, Cornel Onescu, Gheorghe Pan a, Vasile Patiline t, Ion St anescu si Ilie Verde t, care lucraser a n anii 1950 si la nceputul anilor 1960 sub conducerea lui Ceau sescu. Pe m asur a ce Ceau sescu a n teles c a, sub protec tia s-a, acest grup din aparatul de partid pl anuia strategii (semi)reformiste, poten tial destabilizatoare, a dat napoi si a revenit la un stil de conducere nvechit, rigid si dominat de ideologie. Atat n teorie, cat si n practic a, ceau sismul a reprezentat ncercarea disperat a a unei elite asediate de a ca stiga autoritate intern a si recunoa stere interna tional a accentuand exact calitatea care i lipsise dea lungul celei mai mari p arti a istoriei s-ale: prestigiul si influen ta la scar a na tional a12. Ceau sescu nu a fost ntotdeauna urat s-au dispre tuit n mod unanim. n anii 1960 si la nceputul anilor 1970, mul ti romani au fost mobiliza ti de sfidarea Moscovei de c atre Conduc ator, de politica de apropiere de Iugoslavia si de Occident si de m aretia viitoare imaginat a pentru tara lor. Este suficient s-a compar am statutul interna tional al PCR n perioada Congresului al IXlea n iulie 1965 (primul congres care a confirmat suprema tia lui Ceausescu la conducerea partidului) cu izolarea interna tional a profund a, atat a partidului, cat si a liderului acestuia, atunci cand a fost organizat Congresul al XIVlea n noiembrie 1989. Boicotat de tarile fr atesti din Tratatul de la Var sovia si reprezentand o ru sine pentru partidele marxiste occidentale, PCR nu a putut conta atunci decat pe solidaritatea Coreei de Nord si a catorva mi scari radicale din Lumea a Treia 13.

O tiranie decrepitRabufnirile xenofobe ale Conduc atorului, roman tarea trecutului arhaic al Romaniei, identificarea cu figurile mitice ale c apeteniilor tracodacice si ale domnitorilor feudali despotici, fascina tia pentru reabilitarea simbolurilor militariste si etnice aveau r adacini mai adanci decat psihologia personal a a lui Ceau sescu: ele si aveau originea n rela tia problematic a a PCR cu tradi tiile si modelele culturale romane sti. Un studiu al documentelor de partid referitoare atat la perioada de clandestinitate, cat si la anii stalinismului lipsit de echivoc ilustreaz a respingerea valorilor na tionale romane sti, nencrederea n intelectualitate si ignoran ta n privin ta problemelor fundamentale ale istoriei tarii. Pu tin le p as-a comuni stilor doctrinari c a problemele reale ale tarii implicau mp acarea cu modernizarea si adoptarea modelelor institu tionale occidentale. Ei aveau re tetele lor univers-ale, mprumutate din arsenalul Cominternului si nu ezitau s-a le impun a romanilor. Mai tarziu, atunci cand PCR sia rescris propria istorie, iar liderii sa-i au pozat n campioni ai valorilor na tionale aceia si oameni care serviser a neab atut interesele sovietice erau cei care deplangeau pierderea identit atiiPentru o analiz a cuprinz atoare a fundamentelor ideologice si politice ale regimului Ceausescu, vezi Michael Shafir, Romania Politics, Economics and Society , London, Frances Pinter Publishers, 198s. n 196s, delega tia sovietic a la Congresul al IXlea al PCR a fost condus-a de Leonid Brejnev, iar cea chinez a de catre Deng Xiaoping. Vezi Congresul al IXlea al Partidului Comunist Roman , Bucuresti, Editura Politica12 13

na tionale. Sub Gheorghiu-Dej,

si chiar mai mult sub Ceau sescu, comuni stii romani purtau

costume na tionale, jurau pe steagul tricolor al tarii si cantau imnuri patriotice pentru a- si ar ata ata s-amentul fa ta de suveranitate si independen ta14. Ceausescu a devenit ntruparea noului spirit al partidului. El a ncercat s-a combine ata s-amentul fa ta de credin ta leninist a cu utilizarea simbolurilor si demagogiei na tionaliste. Spre sfar situl vie tii s-ale, Ceausescu nu mai avea nimic de oferit n afar a de retorica s-a lipsit a de con tinut. A strange randurile n jurul Conduc atorului: acesta devenise laitmotivul razboiului propagandistic mpotriva popula tiei Romaniei. Se poate spune c a, spre sfar situl anilor 1980, PCR disp aruse deja. Din el mai ramaseser a doar ni ste adun ari uria se de indivizi care l aplaudau mecanic, ca ni ste robo ti, pe dictator. n timpul Congresului al XIVlea, n noiembrie 1989 dup a ce Zidul Berlinului cazuse, dup a ce Todor Jivkov al Bulgariei fusese ndep artat de conspira tia Petar Mladenov Dobri Djurov si dup a ce marioneta sovietic a, secretarul general Milos Jakes, si acoli tii sa-i fuseser a elimina ti de Revolu tia de catifea din Cehoslovacia Ceausescu credea cu obstina tie n spectacolul pus n scen a de c atre adulatorii sai. Atat regimul lui Gheorghiu-Dej, cat si cel al lui Ceausescu au depus eforturi constante pentru a mpiedica evolu tia culturii politice a comunismului romanesc spre o configura tie post totalitar a, mai permisiv a, n care monopolizarea puterii de c atre partid (rolul conduc ator, dup a cum era nscris n constitu tie) ar fi fost limitat a n mod semnificativ prin ascensiunea unor grupuri si asocia tii semioficiale si neoficiale 1s. Urmand antihru sciovismul lui Gheorghiu-Dej, Ceausescu a urmat o politic a neostalinist a si autarhic a, care includea elemente de nepotism si corup tie la nivel de stat, caracterisic a neotradi tionalismului brejnevist. ncepand de la sfar situl anilor 1950 si evoluand ntrun mod sinuos, acest tip de autohtonism romanesc s-a dovedit a fi o strategie politic a conservatoare, aproape reac tionar a, imaginat a pentru a men tine si a consolida exact acele valori, simboluri si institu tii puse sub semnul ntreb arii de c atre sus tin atorii socialismului cu fa ta uman a, de la Imre Nagy si Alexander Dub ek la Mihail Gorbaciov. n mod paradoxal, vreme de aproximativ cincisprezece ani, ntre 1964 si 1980, Romania s-a bucurat atat de simpatia guvernelor occidentale, cat si de cea a cercurilor democratsocialiste si eurocomuniste. n a doua jum atate a anilor 1980, Ceausescu s-a remarcat ca unul dintre cei mai virulen ti critici ai gorbaciovismului si ca un campion al unei versiuni actualizate de stalinism militant. El p area c a inten tioneaz a s-a renvie, n mod bizar si obsesiv, catehismul bol sevic din lucrarea Problemele leninismului a lui Stalin, n ciuda propriilor lu ari de pozi tie anterioare, de condamnare a interven tiei sovietice n Cehoslovacia si a aparentei ncuraj ari a marxismului creator n 19681969. Dup a 1971, ns-a, Ceausescu a renun tat la aceast a orientare si a ini tiat o Mitul grup arii na tionale va fi folosit ulterior de fosti nal ti oficiali comunisti precum Alexandru Barl adeanu si Paul NiculescuMizil pentru a sus tine teza unei discontinuit ati radicale ntre perioada stalinismului timpuriu si evolu tiile de dup a 1960. Pentru eforturile lui Alexandru Barl adeanu, fost membru al Biroului Politic, de al nf atis-a pe Gheorghiu-Dej ca moderat n compara tie cu Ceausescu, vezi Lavinia Betea, Alexandru Barladeanu despre Dej, Ceauescu i Iliescu, Bucuresti, Editura Evenimentul Romanesc, 1997. Pentru o critic a a stalinismului romanesc, venind din partea unui fost intelectual comunist de prim rang care sia pierdut iluziile, vezi Titus Popovici, Disciplina dezordinii. Roman memorialistic, Bucuresti, Editura Ma sina de scris, 1998. Termenul de cultur a politic a este folosit n sensul defini tiei clasice din 196s a lui Sidney Verba, dezvoltat a de Robert C. Tucker n contribu tiile s-ale p atrunz atoare la studiul culturii politice bol sevice; vezi Lucian Pye, Sidney Verba (coord.), Political Culture and Political Development, Princeton, Princeton University Press,1 41s

radical a restalinizare, procesul accentuandu-se dup a protestul ini tiat de scriitorul Paul Goma si greva minerilor din Valea Jiului din prim avara si, respectiv, vara lui 1977 16. La sfar situl anilor 1980, n timp ce Uniunea Sovietic a lansa reforme semnificative, Ceausescu denun ta gorbaciovismul ca fiind cea mai periculoas-a devia tie de dreapta din mi scarea comunist a interna tional a si proclama necesitatea vital a de a ap ara uniformitatea. El punea sub semnul ntreb arii suprema tia Moscovei, dar se opunea din r asputeri oric aror ndoieli cu privire la infailibilitatea dogmelor marxistleniniste. Chiar mai mult decat Eric Honecker, Milos Jakes sau Todor Jivkov, Ceausescu deplangea chiar impulsul de a regandi doctrina marxistleninist a. Acela si personaj care, n 1974, admisese c a no tiunea de dictatur a a proletariatului era desuet a si care p area nclinat s-a aprobe c aut arile eurocomuniste pentru un marxism alternativ, cerea, dup a na sterea sindicatului liber polonez Solidaritatea n august 1980, consolidarea institu tiilor represive si denun ta tranzi tia c atre pluralism ca pe o reinstaurare a capitalismului 17. Prin opozi tia s-a fa ta de politica revizionist a a lui Gorbaciov, Ceausescu a dus la extrem logica a ceea ce poate fi numit stalinism na tional, ceea ce a determinat atat c aderea sangeroasa a regimului n decembrie 1989, cat si tranzi tia prelungit a si dureroasa c atre un regim democratic autentic care i-a urmat.

De la cvasimonarhie la democra tie popular , 1944-1948n 1948, atunci cand Stalin a decis s-a mute sediul central al Cominformului (Biroul Informativ al Partidelor Comuniste si Muncitore sti) de la Belgrad la Bucuresti, lumea stia foarte pu tine despre partidul lui Gheorghiu-Dej si al Anei Pauker. Fondat n 1921, Partidul Comunist Roman a ie sit din ilegalitate n 1944, avand un num ar minuscul de adep ti, si totu si a reu sit ca dup a 1945, prin fraud a si manipulare, n spatele scutului protector al Armatei Ro sii, s-a devin a din ce n ce mai influent, eliminandu si rivalii politici ncet, dar sigur. Lovitura de stat de la 23 august 1944 a r asturnat dictatura pronazist a a mare salului Ion Antonescu si a adus Romania n coali tia antifascist a. A urmat o perioad a de lupt a acerb a ntre fac tiunile din interiorul PCR. Aceste fac tiuni se deosebeau nu numai din cauza unor experien te diferite ale r azboiului (unii dintre membrii PCR petrecuser a razboiul n URSS, al tii n ascunz atori clandestine, n timp ce al tii st atuser a n nchisori si lag are), dar si datorit a existen tei unor rela tii profunde (inclusiv personale) cu Moscova si cu persoanele influente din Sec tia interna tional a a PCUS. Cu toate acestea, nu existau controverse semnificative n randurile conducerii PCR cu privire la necesitatea de a promova transform ari burghezo democratice n direc tia unei revolu tii socialiste. Pentru Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Emil Bodn ara s, Vasile Luca si Lucre tiu Patrascanu, stalinizarea Romaniei reprezenta o sarcin a urgent a. Ofensiva Armatei Ro sii pe linia Ia si/Chi sinau n prim avara lui 1944 a accelerat activit atile for telor antigermane din interiorul Romaniei. Brusc, partidele tradi tionale (istorice) au n teles c a PCR reprezenta un partener poten tial important n orice coali tie viitoare. Patrascanu, singurul lider comunist pe care politicienii burghezi l puteau considera o figur a politic a, a reprezentat PCR la negocierile purtate n prim avara si vara lui 1944. ntre timp, triumviratul care ia urmat lui Stefan Fori s, format din Constantin Parvulescu, Iosif Ranghe t si Emil Bodn ara s, domina conducerea PCR. Un guvern San atescu sus tinut de partidele Na tional Taranesc (PN T), Na tional Liberal (PNL), SocialDemocrat (PSD) si Comunist a preluat puterea dup a lovitura de stat care a dusVezi Vladimir Tism aneanu, From Arrogance to Irrelevance: Avatars of Marxism in Romania , n Ray Taras (coord.), The Road to Disillusion: From Critical Marxism to Postcommunism in Eastern Europe , Armonk, N.Y., M.E. Sharpe, 1992, pp. 13s1s0. Pentru denun tarea reformismului de c atre Ceausescu n anii 1980, vezi Michael Shafir, Ceausescuism against Gorbachevism , n Radio Free Europe Research. Background Report, nr. 95, 30 mai 1988 si Vladimir Tism aneanu, Ceauescu gegen Glasnost , n Kontinent (Mnchen), nr. 3, 1988, pp. 48s3.16 17

la trecerea Romaniei din tab ara Axei n tab ara Puterilor Aliate. n acel moment, trupele sovietice se aflau n Romania si urmau s-a ajung a la Bucure sti n cateva zile. Lovitura de stat i a permis democra tiei romane sti s-a renvie pentru scurt a durat a si a mpiedicat impunerea imediat a de c atre sovietici si de sus tinatorii lor romani a unui regim stalinist. Atunci cand deta samente ale Armatei Ro sii au ajuns la Bucure sti, la sfar situl lui august, acestea au fost primite cu manifest ari entuziaste organizate de comuni sti. Printre cei care au s-alutat sosirea Armatei Ro sii eliberatoare s-au aflat liderul sindicatelor comuniste, Gheorghe Apostol, si liderul recent reintratei n legalitate Uniuni a Tineretului Comunist, Nicolae Ceau sescu, care se ntorseser a de curand din lag arul de la Targu Jiu. Datorit a prezen tei sovietice, PCR a putut ob tine n cadrul coali tiei guvernamentale o superioritate politic a pe care altfel nu ar fi dobandit-o prin for te proprii. Lucre tiu P atrascanu a devenit ministru de stat, avand un statut egal cu acela al marilor figuri ale partidelor politice cu tradi tie. Curand dup a aceea, liderii comuni sti au ocupat pozi tii ministeriale importante: Patrascanu la justi tie, Gheorghiu-Dej la transporturi, etc. Profitand de faptul c a se al aturaser a partidei nving atoare si exploatand cu abilitate retorica antifascist a, comuni stii romani urm areau l argirea bazei lor populare si sl abirea influen tei si autorit atii oponen tilor lor, n special a Partidului Na tional Taranesc, care era condus de politicieni venerabili precum Iuliu Maniu si Ion Mihalache. Comuni stii au devenit principalii sus tin atori ai continu arii r azboiului mpotriva Germaniei naziste pentru eliberarea Transilvaniei de Nord si ai cooper arii cu Armata Ro sie pan a la victoria final a. Totul pentru front, totul pentru victorie era sloganul pe care partidul l repeta f ara ncetare. Au fost organizate demonstra tii de mas-a pentru a sus tine denazificarea tarii, ceea ce, pentru comuni sti, coincidea cu atacurile directe asupra partidelor istorice, pe care le acuzau de s-abotarea efortului de r azboi. PCR pretindea c a era partidul eroicei rezisten te antinaziste si principalul garant al ruperii tarii de trecutul fascist. Num arul de membri ai PCR a crescut foarte rapid. Atunci cand a avut loc lovitura de stat de la 23 august, PCR avea numai 80 de membri n Bucure sti si mai pu tin de 1000 n ntreaga tar a, incluzandu-i si pe cei din nchisori si lag are de concentrare (se pare ns-a c a aceste statistici nu-i includ si pe comuni stii romani afla ti n URSS, n Fran ta si n alte tari occidentale). Pe parcursul a trei luni, pan a n octombrie 1944, PCR atinsese un num ar de membri cuprins ntre 5000 si 6000. n februarie 1945, PCR avea deja 15 000 de membri, iar pan a la data de 23 aprilie 1945 num arul acestora ajunsese la 42 653. Iosif Ranghe t, seful sec tiei organizatorice a Comitetului Central al PCR, a indicat aceste cifre la o ntalnire cu activul de partid care s-a tinut n perioada 25/27 aprilie 1945. Ranghe t a afirmat, de asemenea, c a PCR avea deja n momentul acela 55 253 membri, n timp ce Uniunea Tineretului Comunist (UTC) num ara 62 925 de membri 18. Componen ta PCR si modul n care noi membri au fost accepta ti n partid au devenit teme importante n timpul interogatoriilor la care a fost supus-a Ana Pauker n urma epur arii asa numitei fac tiuni Pauker-Luca din iunie 1952. De exemplu, pe data de 12 iunie 1953, n timpul interogatoriului condus de Alexandru Moghioro s, n prezen ta lui Gheorghe Apostol, Petre Boril a si Constantin Prvulescu, Pauker a fost acuzat a ca a ng aduit intrarea n PCR, fara o verificare atent a, a unui mare num ar de noi membri 19. nsa, dup a cum le-a reamintit si Pauker fo stilor sai colegi, nici una dintre aceste decizii privind politica de admitere n partid Vezi articolul lui Radu Col t, Adevruri despre PCR. 80 n Bucuresti si mai putin de 1000 n toat tara, n Magazin Istoric, nr. 6, iunie 1999, http://www.itc.ro/history/archive/mi1999/current6/mi18.htm, care con tine pas-aje din discursul lui Ranghe t la adunarea activului central de partid din 2s27 aprilie 194s; vezi si Arhivele Na tionale Istorice Centrale (ANIC), fond CC al PCR Cancelarie, dos-ar nr. 32/194s. Moghioro s si Apostol s-au referit la diverse adun ari de partid (30 noiembrie 1944, 24 ianuarie 194s, 16 mai 194s, 23 mai 194s) la care Ana Pauker ar fi insistat pentru o cre stere rapid a a num arului de noi membri ai PCR; Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate. O istorie politic a comunismului romanesc, traducere de Cristina Petrescu si Drago s Petrescu, postfa ta de Mircea Mih aie s, Ia si, Editura Polirom, 200s, p. 109 si p. 322.1 819

nu i apar tinuse. De fapt, din momentul n care a s-a numi tii moscovi ti s-au ntors n Romania, toate deciziile referitoare la politica de cadre s-au discutat n cadrul Secretariatului Comitetului Central. Mai mult, aceste politici erau discutate cu reprezentan tii sec tiei sovietice interna tionale. To tii liderii PCR, inclusiv Gheorghiu-Dej, Patrascanu, Teohari Georgescu, Iosif Ranghe t, Iosif Chi sinevschi si Miron Constantinescu, erau perfect con stien ti de faptul c a exista o nevoie disperat a de a l argi baza de mase a partidului. Cuvant arile tinute n acei ani de demnitarii stalini sti ai Romaniei arat a cum acestia se ntreceau n a sublinia r adacinile populare adanci ale partidului si pentru a m ari aderen ta acestuia printre muncitori, tarani si intelectuali.. Anul 1947 a fost un an crucial. Devenise clar c a Stalin inten tiona s-a instaleze n Europa de Est regimuri s-atelite fraterne loiale, conduse de comunisti devota ti lui: interna tionalismul comunist nu nsemna nimic altceva decat solidaritate necondi tionat a fa ta de Moscova. n cazul Romaniei, ca peste tot n Europa Central a si de Est, partidul comunist s-a dovedit a fi instrumentul ideal pentru atingerea obiectivelor Moscovei. De si imediat dup a reintrarea s-a n legalitate n urma loviturii de stat de la 23 august 1944 partidul avea mai pu tin de 1000 de membri, prezen ta trupelor sovietice pe teritoriul romanesc a reprezentat un factor decisiv pentru transformarea acestei minorit ati comuniste ntrun grup de presiune dinamic. Kremlinul a stabilit un sistem radial de rela tii cu partidele comuniste din Europa Central a si de Est, care permitea doar comunicarea dintre Moscova si s-ateli tii sa-i, dar f acea foarte dificil a, cel pu tin la nceput, comunicarea direct a dintre democra tiile populare din regiune. Moscova era conectat a prin radio cu conducerile comuniste din Europa Central a si de Est, dar, cu pu tine excep tii, varfurile elitelor comuniste din aceste tari nu beneficiau de asemenea leg aturi radio ntre ele. Dac a aceste conduceri doreau s-a ia leg atura una cu cealalt a, trebuiau s-a o fac a prin intermediul Moscovei 20. De si Cominternul fusese dizolvat oficial n iunie 1943, a fost reorganizat si a continuat s-a func tioneze sub camuflajul unui institut de cercet ari pan a n toamna lui 1945. Aparatul central al Cominternului si ntregul sistem de rela tii din interiorul partidelor comuniste locale erau subordonate Sec tiei Informative Interna tionale a Comitetului Central al PCUS, care a jucat un rol major n stabilirea strategiei 21 pe termen lung a partidelor comuniste satelite . n perioada 1944/1945 strategia general a a partidelor comuniste din regiune si multe dintre ac tiunile lor concrete au fost coordonate s-au ordonate de Kremlin. PCR nu a fost o excep tie: acesta a urmat cu stricte te ordinele Moscovei n timpul ascensiunii sale c atre puterea absolut a n Romania. Au existat si elemente adi tionale care au favorizat ascensiunea PCR. Paralizate de lips-a reac tiilor occidentale si a ac tiunilor ferme mpotriva abuzurilor comise de comunisti, partidele istorice au avut o marj a de manevr a redusa. n plus, comunistii au folosit n mod eficient demagogia n eforturile lor de a confisca puterea: au lansat atacuri propagandistice violente asupra partidelor istorice (care au fost acuzate de antisovietism, de colaborare cu Garda de Fier nainte de 1940 si de fascism rezidual) si calomnii la adresa prim mini strilor numi ti de palat (mai ntai Constantin San atescu si apoi Nicolae R adescu). Acestea au fost acompaniate de demonstra tii n stil bol sevic menite s-a destabilizeze tara. Obiectivul PCR a fost ca stigarea controlului asupra ministerelor cheie si impunerea comunistilor la conducerea departamentelor importante atat n privin ta efortului de r azboi, cat si n privin ta controlului administrativ si economic asupra tarii. Provoc arile, demonizarea adversarilor si ademenirea muncitorilor industriali s-au num arat printre mijloacele folosite deVezi Leonid Gibianski, URSS i cateva aspecte ale formarii blocului sovietic n Europa Orientala, n vol. 6 martie 194s. nceputurile comunizarii Romaniei, Bucuresti, Editura Enciclopedic a, 1995, pp. 2s42s6; pentru analize recente pe tema staliniz arii Europei de Est, vezi Norman Naimark, Leonid Gibianski (coordonatori), The Establishment of Communist Regimes in Eastern Europe, 19441949, Boulder, Westview Press, 1997.20

21

L. Gibianski, URSS i cateva aspecte ale formarii blocului sovietic n Europa Orientala, p. 2ss si urm.

comunisti pentru a si atinge scopurile (stabilite n permanen ta mpreun a cu emis-arii sovietici). Un rol important n acest sens la avut Andrei Ianuarievici V sinski, fost acuzator n procesele spectacol de la Moscova din anii 1930, Prim Comis-ar Adjunct pentru Afaceri Externe al URSS si omul desemnat de Stalin s-a se ocupe de afacerile romane sti. Politica de dictat a lui V sinski la obligat pe tan arul rege Mihai I s-a accepte transferul de putere c atre un guvern care, din toate punctele de vedere, ntruchipa dictatura comunist a n ascensiune. Impunerea, n martie 1945, a guvernului controlat de comunisti si condus de Petru Groza un proprietar de p amant petrec are t, cu nclina tii stangiste si resentimentar fa ta de Iuliu Maniu a facilitat strategia PCR de a se prezenta drept partidul drept atii sociale si egalit atii economice. Reforma agrar a din 1945 si promisiunile de sus tinere economic a a celor defavoriza ti au contribuit la atenuarea nencrederii populare fa ta de un partid perceput vreme ndelungat a ca fiind lipsit de r adacini na tionale. Discursul comunist, plin de declara tii care laudau democra tia si egalitatea, s-a dovedit a fi eficace n atragerea unui anumit suport popular. ntre timp, bazandu-se pe intimidare si beneficiind de suportul necondi tionat al comandantului militar sovietic, generalul Ivan Zaharovici Susaikov, liderii comunisti romani au preg atit o lovitur a menit a s-a lichideze ultimele elemente ale democra tiei parlamentare si s-a transforme Romania ntrun regim de tip sovietic. ntre august 1944 si martie 1945, Romania a avut trei guverne: primul guvern Constantin S-an atescu (23 august2 noiembrie 1944), al doilea guvern S-an atescu (4 noiembrie 2 decembrie 1944) si guvernul Nicolae R adescu (6 decembrie 1944-28 februarie 1945). Guvernul Groza (6 martie 1945-30 decembrie 1947) a fost impus sub presiunea direct a a trimisului sovietic la Bucuresti, A. I. V sinski 22 . n memoria colectiv a a romanilor, V sinski este cel care a transformat f ara mil a tara ntr-o poten tial a colonie sovietic a. Comunistii au capatat pozi tii influente n guvernul Groza. n cabinetele S-an atescu si Radescu, comunistii au de tinut ministerele Justi tiei (Lucre tiu Patrascanu) si Comunica tiilor (Gheorghe Gheorghiu Dej), si un subsecretariat de stat la Ministerul Afacerilor Interne (Teohari Georgescu). n guvernul Groza, comunistii de tineau Justi tia (Patrascanu), Comunica tiile (Gheorghiu-Dej), Afacerile Interne (Teohari Georgescu) si Propaganda (Petre Constantinescu Ia si), precum si subsecretariate de stat n ministerele Agriculturii (Constantin Agiu) si Comunica tiilor (Ion Gheorghe Maurer) 23 . Cea mai important a victorie n timpul acestei profunde transform ari a fost preluarea Ministerului Afacerilor Interne. Bodn ara s, fostul spion sovietic, controla temutul Serviciu Special de Informa tii de pe lang a Pre sedin tia Consiliului de Mini stri, iar Teohari Georgescu a devenit seful tuturor for telor de ordine public a. Comunistii erau, n sfar sit, n pozi tia de a lans-a o ofensiv a general a mpotriva advers-arilor si de a- si plas-a partizanii n pozi tii cheie n vederea confrunt arii finale. n culise, aceste mi scari strategice erau pl anuite de Secretariatul PCR, condus de Gheorghiu-Dej mpreun a cu Pauker, Luca, Georgescu si Chi sinevschi. n 1946/1947, comunistii romani au beneficiat de pe urma falsului pluralism al regimului Petru Groza. Ca rezultat al presiunilor occidentale, partidele istorice au fost reprezentate n guvern, pentru o scurt a perioad a de timp, la un nivel relativ minor 24 . Atat liderul taranist Iuliu Maniu, cat si liderul liberal Dinu Br atianu au n teles c a prietenii lor occidentali i abandonau treptat. R azboiul civil din Grecia reprezenta principala prioritate occidental a si, pe m asur a ce fosta coali tie antinazist a se deteriora, for tele democratice din Romania au fost l as-ate s-a se descurce singure. Democra tiile occidentale nu inten tionau s-aCu privire la rolul lui V sinski, vezi Radu Ciuceanu, Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie V aratec, Misiunile lui Ai Vyinski n Romania. Din istoria relajiilor romanosovietice, 19441946. Documente secrete, Bucuresti, INST, 1997. Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria romanilor n secolul XX, Bucuresti, Editura Paideia, 1999, pp. 491492. Cu privire la evenimentele din anul 194s, la greva regal a a Regelui Mihai si la reac tiile angloamericane si sovietice care au dus la pluralismul fals al regimului Groza, vezi studiul intr-oductiv n Dinu C. Giurescu (coord.), Imposibila ncercare. Greva regala, 194s, Bucuresti, Editura Enciclopedic a, 1999, pp. 791.22 23 24

intervin a printr-o ac tiune ferm a n favoarea democra tilor asedia ti ai Romaniei. Nu exista practic nici o modaliate realist a de ac tiune fa ta de abuzurile comuniste n afara protestelor diplomatice. Armata Sovietic a ocupa teritoriul Romaniei si forma tiunea politic a numit a PCR, aflat a sub control sovietic, exploata situa tia existent a pentru a instaura un regim stalinist, indiferent de costurile umane pe care le implica o asemenea ac tiune. Apetitul pentru putere al PCR a crescut exponen tial ca urmare a convingerii s-ale c a nici o for ta extern a nu putea interveni pentru a mpiedica triumful s-au final. Liderii PCR au sim tit c a istoria era de partea lor si au ac tionat n consecin ta. ncetand demult s-a cread a n valorile liberale, ei nu au avut nici o criz a de con stiin ta atunci cand au distrus institu tiile liberale. Educa ti n logica leninist a a lui care pe care (adic a, cine elimin a pe cine), pe comunistii romani i-a bucurat cu adev arat distrugerea tuturor insulelor de autonomie social a s-au politic a ramase. De si, n esen ta, comunistii controlau guvernul, strategia lor era orientat a spre controlul total al societ atii. Simpla existen ta a partidelor politice tradi tionale, a s-a numite istorice, era un obstacol pe drumul PCR spre puterea absolut a. Partidele istorice reprezentau singura form a de opozi tie oficial a fa ta de comunisti si prin urmare ele trebuiau distruse. Ca tiva pa si importan ti n direc tia distrugerii totale a opozi tiei oficiale fuseser a deja f acu ti. Sub conducerea lui Teohari Georgescu, ministrul comunist al afacerilor interne, alegerile din 19 noiembrie 1946 fuseser a falsificate. Aceasta a reprezentat o fraud a electoral a imensa, care a permis PCR si alia tilor sa-i s-a fac a un pas important spre ob tinerea monopolului puterii 2s. n ciuda implic arii prefec tilor lui Teohari Georgescu si a bandelor revolu tionare care terorizau aleg atorii si creau un profund sentiment de panic a, comunistii au ob tinut rezultate slabe la alegeri. Adev aratul ca stig ator al alegerilor din noiembrie 1946 a fost PN T, pe care comunistii l-au perceput n mod corect ca fiind nucleul rezisten tei mpotriva sovietiz arii tarii 26. Controlul asupra parlamentului de dup a 1946 i-a permis PCR s-a gr abeasc a procesul de comunizare a tarii. Dusmanii PCR erau timora ti si marginaliza ti, iar Gheorghiu-Dej, Pauker si Luca au decis c a venise momentul pentru radicalizarea liniei partidului. Comunistii romani nu mai aveau nevoie s-a se limiteze doar la cererile ini tiale. Patrascanu nsu si organizase epur ari n sistemul judiciar si ceruse pedepsirea tuturor celor care colaboraser a cu regimul Antonescu. Acest termen era suficient de cuprinz ator pentru a le permite comunistilor s-a -si desemneze to ti inamicii, inclusiv partidele istorice, drept colaboratori. mpotriva viziunii burgheze a monarhiei constitu tionale, comunistii au promovat idealul democra tiei populare. Propaganda lor elogia marile nf aptuiri ale lui Tito n Iugoslavia vecin a. Regele Mihai era sus tinut numai de form a, iar lucrurile evoluau rapid c atre sfar situl pluralismului din Romania. Plenara Comitetului Central al PCR din 8-9 ianuarie 1947 a aprobat un set de m asuri pentru nt arirea leg aturilor cu masele. n realitate, partidul lua m asuri n vederea nt aririi controlului asupra societ atii. n martie 1947, dup a unPe 17 mai 1947, PCR a anun tat crearea Blocului Partidelor Democrate care era compus, n afara PCR, din Partidul SocialDemocrat, liberalii lui T atarescu, Frontul Plugarilor si alte forma tiuni politice, cum ar fi Partidul Taranesc condus de Anton Alexandrescu. Blocul s-a prezentat cu o singur a list a n alegerile din 19 noiembrie 1946; Keith Hitchins, Rumania, 18661947 , Oxford, Clarendon Press, 1994, p. s30. Rezultatele oficiale ale alegerilor din noiembrie 1946 au indicat victoria zdrobitoare a Blocului Partidelor Democrate, cu circa 70% din voturi si 349 de locuri n noul parlament, n timp ce PN T a ob tinut numai 32 de locuri, iar alte 33 de locuri au revenit unor forma tiuni politice mici. ns-a, surse contemporane independente si cercet ari recente n arhive arat a ca rezultatele alegerilor au fost falsificate si ca lucrurile s-au petrecut exact invers: PN T a ob tinut aproximativ 70% din voturi. Nu mai exist a nici un dubiu c a alegerile din 1946 au fost falsificate de c atre comunisti, care au f acut astfel nc a un pas decisiv spre comunizarea tarii; K. Hitchins, Rumania, 18661947 , pp. s30s34, Virgiliu Tarau, Campania electoral si rezultatul real al alegerilor din 19 noiembrie 1946, n jude ele Cluj, Some s si Turda , n Sorin Mitu, Florin Gogaltan (coordonatori), Studii de istorie a Transilvaniei , Cluj, 1994. Cu privire la evenimentele din 1946, vezi si R. Rus-an (ed.), Anul 1946 nceputul sfar sitului , Bucuresti, Funda tia Academia Civic a, 1996; Constantin S-an atescu, Jurnal, Bucuresti, Editura Humanitas, 1993, pp. 238240.2s 26

experiment de scurt a durat a numit Tineretul Progresist, a fost renfiin tat a Uniunea Tineretului Comunist. n mai, a fost nfiin tat a la Cluj Uniunea Na tional a a Studen tilor din Romania. Aceasta era controlat a de reprezentan ti ai comuni stilor, printre care se num arau Corneliu Bogdan, Gheorghe Br atescu ginerele Anei Pauker si social democratul de stanga Alexandru Glanstein Mu sat27. Partidele tradi tionale reprezentau principala tint a a comuni stilor. Primele victime au fost partidele cele mai puternice, Na tional Taranesc si Na tional Liberal. Emil Bodn ara s, seful Serviciului Special de Informa tii (SSI) si membru al Biroului Politic al PCR, mpreun a cu Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne si membru al Secretariatului PCR si cu ajutorul agen tilor sovietici, au pl anuit episodul de la T amadau, care practic a pus cap at existen tei celor dou a partide istorice. n iulie 1947, figuri importante ale PN T (inclusiv vicepre sedintele Ion Mihalache, secretarul general Nicolae Penescu si Nicolae Carandino, redactorul ziarului oficial al partidului, Dreptatea) au ncercat s-a p araseasc a tara cu un avion particular, care trebuia s-a decoleze de pe un mic aerodrom din localitatea T amadau din apropierea Bucure stiului. De fapt, unul dintre pilo ti era informator al poli tiei secrete si a mpiedicat aceast a ncercare a opozi tiei din PN T de a crea un guvern alternativ n str ainatate. To ti liderii PN T, inclusiv Iuliu Maniu, au fost aresta ti, iar episodul T amadau le-a oferit comuni stilor pretextul ideal pentru a se debaras-a de PN T. n acest context, conducerea PNL a hot arat ca activitatea partidului s-a nceteze temporar. Urm atoarea victim a a fost Partidul SocialDemocrat din Romania (PSDR), condus de ConstantinTitel Petrescu. Comuni stii au for tat scindarea PSDR cu ajutorul fac tiunii colabora tioniste conduse de Theodor Iord achescu, Mi s-a Levin, Lothar R adaceanu, Barbu Solomon si Stefan Voitec. La Congresul al VIIIlea al PSDR (4-9 octombrie 1947), fac tiunea colabora tionist a a reu sit s-a impun a o rezolu tie privind unificarea PSDR cu PCR, care a fost aprobat a pan a la urm a. Ulterior, mul ti dintre sus tinatorii lui Titel Petrescu au f acut ani grei de nchisoare n temni tele comuniste, fiind acuza ti de tr adare si de s-abotare a unit atii clasei muncitoare. Pe data de 12 noiembrie 1947, Comitetele Centrale ale PCR si PSDR au adoptat un program comun ca partidul unic al clasei muncitoare. nsa, pan a n 1948, PCR a reu sit s-a se dispenseze de partenerul sau de coali tie. Congresul al Vll-ea al PCR (Congresul I al Partidului Muncitoresc Roman), care a avut loc n perioada 21-23 februarie 1948, a consemnat decesul PSDR prin unificarea sa cu PCR si formarea Partidului Muncitoresc Roman (PMR). Deciziile luate la acest congres au marcat practic lichidarea frontului unit antifascist si au dus la instalarea ferm a a comuni stilor la putere. Unificarea PCR cu PSDR le-a oferit comuni stilor majoritatea absolut a n noul, unitul PMR. Datele statistice arat a ca din num arul total de 41 de membri plini ai Comitetului Central, 31 erau membri ai PCR si numai 10 erau membri ai PSDR; n mod similar, dintre cei 16 membri suplean ti, 11 apar tineau PCR si numai 5 PSDR Dintre cei 13 membri plini ai Biroului Politic, 10 proveneau din PCR si doar 3 din PSDR, iar dintre membrii suplean ti, din totalul de 5, 3 erau din PCR si 2 din PSDR. Dintre cei 5 membri ai Secretariatului Comitetului Central al PMR (Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu si Lothar R adaceanu), 4 erau din PCR si numai unul din PSDR 28. Liderii social-democra ti care se opuseser a fuziunii cu PCR au fost ntemni tati, n timp ce aceia care au colaborat cu comuni stii (Iord achescu, R adaceanu, Voitec) au devenit marionetele acestora. Un mesaj special din partea Comitetului Central al PCUS, semnat de Mihail Suslov, a fost citit n mijlocul unor aplauze furtunoase, iar un membru al Comitetului Central, Constan ta Cr aciun, a exprimat dragostea nem arginit a pentru Stalin a participan tilor la congres printr-o telegram a comun a adresat a dictatorului sovietic. Dominat de Gheorghiu-Dej27 28

Corneliu Bogdan, intervievat de VT, Philadelphia, aprilie 1989. Vezi Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria romanilor n secolul XX

, p. ss2.

si Ana Pauker, ambii aclama ti frenetic, congresul a trasat noua strategie care a transformat Romania ntr-o democra tie popular a. Primul pas c atre dictatura proletariatului a fost f acut n august 1947, odat a cu dizolvarea PN T. Ultima lovitur a a venit pe data de 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I a fost for tat s-a abdice si, n aceea si zi, a fost anun tat a crearea Republicii Populare Romane. Unirea for tat a dintre PCR si PSDR a ncheiat procesul care ncepuse n 1944, atunci cand trupele sovietice ocupaser a tara. Din acel moment, n func tie de interesele sovietice, comunistii romani au urmat strategia tran s-arii, felie cu felie, a corpului politic si, unul dup a altul, au preluat controlul asupra principalelor centre de putere. n aceast a privin ta, nu a existat nici o diferen ta ntre strategia de preluare a puterii n Romania si tactica salamului aplicat a de Mtys Rkosi n Ungaria. Denazificare, democra tie de masa, pace si sus tinerea muncitorilor si taranilor defavoriza ti, toate aceste sloganuri au fost folosite pentru a convinge largi segmente ale popula tiei c a obiectivul comunistilor romani era pur si simplu crearea unei comunit ati politice juste si stabile. Pe m asur a ce R azboiul Rece evolua si se agrava, comunistii au adoptat o atitudine mai agresiv a si au insistat c a, din cauza ascu tirii luptei de clasa, atat pe plan intern, cat si pe plan extern, tara trebuia s-a intre n stadiul transform arii socialiste. Revolu tie, nu reform a, a fost raspunsul pe care Pauker si Gheorghiu-Dej lau dat problemelor sociale, economice si politice ale tarii. Acesta a fost momentul n care liderii sovietici au selectat Bucurestiul ca sediu al publica tiei Cominformului si al birourilor aferente. Gheorghiu-Dej si asocia tii sai din fruntea Partidului Muncitoresc Roman le-au p arut lui Stalin, Malenkov si Suslov a fi tovar asi de ncredere, iar noua Romanie a fost v azut a ca o adev arat a prieten a a URSS, spre deosebire de tr adatoarea Iugoslavie.Interna tionalism, Frac tionism i Comunism Na tional n Romania, 1944-1948Problemele strategice ale PCR, similare cu cele ale partidelor fr atesti din Europa Central a si de Est, au fost rezolvate ntrun cadru determinat de dogma stalinist a: devia tia nsemna tr adare, indiferent dac a era obiectiv a s-au subiectiv a. Dusmanii se aflau pretutindeni, iar datoria de c apatai a unui militant stalinist era s-a urm areasc a si s-a descopere vermina infiltrat a n partid. n ce prive ste obsesia n leg atur a cu dusmanii, nu au existat diferen te fundamentale ntre Romania lui Gheorghiu-Dej si Ana Pauker si Cehoslovacia lui Rudolf Slnsk si Klement Gottwald, Ungaria lui Mtys Rkosi si Ern Ger, Bulgaria lui Vlko Cervenkov s-au Germania de Est a lui Walter Ulbricht. n mentalitatea stalinist a, detectarea dusmanilor din randurile noastre era chiar mai important a decat descoperirea dusmanilor de clas-a defini ti cu claritate, deoarece primii erau mult mai dificil de demascat. Era u sor, spunea Gheorghiu-Dej, s-a identifici si s-a expui adversitatea unui Iuliu Maniu. Adev ara tii stalini sti se distingeau prin aceea c a recuno steau si tradatorul invizibil, care pretindea c a este unul dintre ai no stri, dar n realitate submina marile realiz ari ale partidului. Aceast a logic a a stat la baza luptei pentru putere din interiorul partidelor leniniste din Europa Central a si de Est dea lungul ntregii perioade cominformiste (1947-1953). De si Cominformul nu a avut niciodat a acelea si obiective si aceea si importan ta la nivel global ca Interna tionala a Treia, acesta a asigurat cadrul n interiorul c aruia au avut loc cele mai atroce persecu tii ale comunistilor si anticomunistilor n numele ap ararii revolu tiei proletare. Inspirat a din teza ideologului sovietic Andrei Jdanov despre noul r azboi de clas-a interna tional dintre dou a tabere (una progresist a, condus-a de URSS si o alta reac tionar a, condus-a de Statele Unite ale Americii), ideologia si practica Cominformului corespundeau stalinismului exacerbat. Epuratori si epura ti, c alai si victime au fost prin si cu to tii ntr-un

mecanism al lichid arii continue. Nimeni nu se sim tea n siguran ta n acest sistem terorist, nici macar agen tii cei mai de ncredere ai Moscovei. ntro- zi, Gheorghiu-Dej s-a sim tit ameninta

de intrigile grupului Pauker-Luca; n ziua urm atoare, moscovi tii au c azut de la putere ( si si-au pierdut libertatea fizic a) pe baza celor mai absurde acuza tii. Liderii PCR au participat cu obedien ta la acest joc politic, reflectand cu fidelitate interesele si a stept arile Moscovei. Autorii Cominformi sti au scris scenariul, dar a depins de stalini stii romani, bulgari, polonezi sau maghiari s-a l interpreteze n modul cel mai conving ator. Pentru a n telege aceste aspecte ale istoriei PCR, trebuie examinate tr as-aturile elitelor comuniste romane sti, luptele lor frac tioniste, precum si cele mai importante personalit ati care au contribuit la stalinizarea Romaniei si la transformarea ei ntr-un satelit docil al Uniunii Sovietice. PCR ntruchipa o sect a revolu tionar a: fundamentalist n credin ta s-a, opunandu-se oric arei forme de gandire critic a, militarist, disciplinat, conspira tionist, ascetic, milenarist si doctrinar. For tat s-a activeze n clandestinitate dup a adoptarea Legii Marzescu n 1924, PCR nu a reu sit sa-si creeze o baz a de masa n randurile clasei muncitoare din industrie s-au ale altor categorii defavorizate. Sectarismul sau doctrinar a constituit cauza principal a pentru care partidul a r amas un grup str ain, ale c arui sloganuri propagandistice abia atingeau vreo coard a sensibil a n randurile popula tiei. Luptele interne de la varful ierarhiei, conflictele dintre diferitele grup ari si atitudinea condescendent a a Cominternului au exacerbat complexul de inferioritate al partidului. Acest complex a reprezentat singura caracteristic a psihologic a important a a elitelor succesive, de la prima genera tie cominternist a la Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceau sescu. De si pretindea c a vorbe ste n numele clasei muncitoare, PCR era de fapt doar un purt ator de cuvant al unor teze si directive formulate n afara Romaniei si aflate deseori n contrast flagrant cu bunul sim t politic si cu interesele partidului. Aceast partid a ales s-a r aman a, pe tot parcursul perioadei interbelice, n afara curentelor principale din politica romaneasc a, lipsit de n telegere fa ta de problemele esen tiale ale construc tiei na tionale, statale s-au institu tionale 29. Pentru PCR, evenimentul cel mai catastrofal din anii ce au precedat al II-lea r azboi mondial a fost exterminarea vechii g arzi staliniste n timpul Marii Epur ari: rezultatul a fost eliminarea oric arei surse poten tiale de gandire sau ac tiune autonom a n interiorul partidului. De si PCR nu a fost dizolvat, nici un alt partid european nu a trecut printr-o epurare de propor tiile celei la care a fost supus-a elita istoric a a PCR (cu excep tia celui polonez). Dup a Congresul al VII-lea al Cominternului (1935), PCR a mbr atisat retorica antifascist a a frontului popular, a ncercat sa -si extind a baza de masa si a c autat s-a stabileasc a alian te cu grupurile cu nclina tii de stanga din interiorul partidelor tradi tionale si legale (n special cu membri ai aripii de stanga a Partidului Na tional Taranesc si cu social democra tii condu si de ConstantinTitel Petrescu, care fuseser a denigra ti pan a atunci). Cu toate acestea, echipa de la conducerea PCR a r amas complet dominat a de militan ti rigizi care nu ntelegeau problemele interne ale tarii (grupul Boris Stefanov). ntre 1940 si 1944, elita PCR a fost afectat a de lupte frac tioniste ntre diferite for te si grupuri aflate n competi tia pentru putere.

Cele trei centreDin punct de vedere structural, urm atoarele fac tiuni au func tionat n interiorul PCR n timpul celui deal Doilea R azboi Mondial: 1. Comitetul Central aflat n ilegalitate. Acesta era condus de Stefan Fori s (alias Marius) si i mai includea pe Constantin Prvulescu, Constan ta Cr aciun, Ileana R aceanu, Victoria Srbu (alias Mira) si pe inginerul Remus Koffler. Alte personalit ati legate de Comitetul Central aflat n ilegalitate erau Lucre tiu P atrascanu (nainte de a fi trimis cu domiciliu obligatoriu la Poiana Tapului), Ana GrossmanToma (care a fost c asatorit a timp dePentru comportamentul PCR nainte si n timpul prelu arii puterii, vezi Henry L. Roberts, Rumania. Political Problems of an Agrarian State , New Haven, Yale University Press, 1951; Ghi ta Ionescu, Communism in Rumania , Oxford, Oxford University Press, 1964.29

ca tiva ani cu Prvulescu si al c arei prim so t, Sorin Toma, se afla n exil n URSS) si Ion Gheorghe Maurer (un avocat specializat n ap ararea comuni stilor persecuta ti). n cadrul acestei fac tiuni ilegale a partidului a activat si Emil Bodn ara s un fost ofi ter n armata roman a, pe jum atate ucrainean, pe jum atate german, care n 1931 a fugit n Uniunea Sovietic a, apoi s-a ntors ca agent sovietic, nsa a fost arestat si tinut n nchisoare pan a n 1942 30. Bodn ara s a luat parte la complotul care a dus la nlocuirea secretariatului lui Fori s, numit de Comintern, de c atre un grup loial lui Gheorghiu-Dej, care i includea pe Petre Gheorghe ( seful Comitetului de Partid Bucure sti), Bodn ara s si Iosif Ranghe t si care la cooptat si pe Prvulescu. Conflictul era legat de situa tia partidului ilegal (care avea sub 1000 de membri), n care fiecare i suspecta pe to ti ceilal ti de colaborare cu Siguran ta si cu du smanul de clasa. Leg aturile lui Fori s cu Cominternul erau rupte, iar conducerea partidului trebuia s-a ac tioneze pe cont propriu. n acest context, conflictele dintre membrii sai au decimat acest grup de dimensiuni reduse. Controlul complet al Moscovei asupra elitei PCR a creat o rela tie asimetric a de subordonare, care a generat sentimente de umilin ta si frustrare printre mul ti activi sti. De si mascate de diverse justific ari, aceste sentimente au influen tat orientarea antisovietic a a PCR dup a 1958, sub Gheorghiu-Dej 31. Un comando clandestin a fost creat de c atre Bodn ara s pentru a sc apa de Fori s. Avand n vedere trecutul de agent sovietic al lui Bodn ara s, care fusese antrenat n URSS n scoli speciale ale NKVD, este pu tin probabil ca aceast a ini tiativ a de al elimina pe liderul numit de Moscova s-a fi fost o ac tiune spontan a local a32. Arhivele PCR p astreaz a plangeri trimise la Moscova n timpul r azboiului, ceea ce arat a c a s-a c autat binecuvantarea Kremlinului pentru conspira tia mpotriva lui Fori s. ntre timp, triumviratul Bodn ara s-Ranghe t-Prvulescu era n leg atur a cu o alt a fac tiune influent a, si anume, nucleul din nchisori, care avea, de asemenea, o atitudine critic a fa ta de atitudinea presupus pasiv a si capitulard a a lui Fori s. De ce, s-a pus ntrebarea, nu a fost ini tiat n Romania un r azboi de partizani mpotriva nazi stilor Fori s si Koffler au fost desemna ti ca principali vinova ti pentru aceasta. 2. Gheorghiu-Dej si Centrul din nchisori. Gheorghiu-Dej a fost ultimul supravie tuitor, singurul lider cominformist est-european care a rezistat tuturor epur arilor siPentru o analiz a a rolului jucat de Bodn aras si Maurer n fabricarea lui Gheorghiu-Dej si Ceau sescu drept lideri de partid, vezi Cristina LucaBoico, Les Hommes qui ont porta Cea uescu au pouvoir , n Sources: Travaux historiques, nr. 20, 1989, pp. 2332. n cartea s-a, Revolutionary Breakthroughs and National Development , Ken Jowitt subliniaz a rela tia patrimonial a dintre identitatea politic a a liderului si putere n cazul elitei PCR; pentru lips-a de legitimitate a PCR si cautarea unei baze na tionale, vezi Pavel Campeanu, National Fervor in Eastern Europe. The Case of Romania , n Social Research, vol. s8, nr. 4, iarna 1991, pp. 804828. Venind de la un supravie tuitor din perioada de ilegalitate a partidului, explica tia lui Campeanu cu privire la alegerea lui Dej de c atre Stalin merit a citat a: O astfel de promovare nu ar fi putut s-a aib a loc ntro tar a ocupat a de Armata Ro sie decat la ini tiativa, s-au cel pu tin cu consim tamantul, lui Stalin. Aceasta arat a cu claritate c a PCR putea conduce tara numai dac a ar fi ncetat s-a fie ceea ce Kremlinul f acuse din el o sect a antina tional a, compus-a din, si condus-a de, minorit ati sau str aini (p. 813). Conferin ta na tional a a PCR din acel an nu a f acut decat s-a aprobe formal avans-area lui Dej la pozi tia de secretar general. Mai mult, Ana Pauker a sus tinut promovarea lui Dej. De si era ambi tioas-a si orgolioas-a, Pauker a n teles c a nu era posibil ca ea, o evreic a, s-a devin a dictatoarea Romaniei. Dac a era vorba de o competi tie, aceasta i opunea pe Dej si pe Teohari Georgescu un muncitor etnic roman pe care Cominternul inten tionase s-al numeasc a secretar general n 1940. Dup a moartea lui Emil Bodn aras, survenit a n 1976, Securitatea ia confiscat documentele personale, inclusiv memoriile, care au avut astfel soarta jurnalelor lui Miron Constantinescu, preluate de Securitate n acela si fel n vara lui 1974. Documentele personale ale lui Bodn aras sunt de o importan ta crucial a pentru cercetarea prelu arii puterii de c atre PCR, avand n vedere rolul esen tial jucat de Bodn aras ca sef al Serviciului Secret, temutul precursor al Securit atii, n perioada martie 194snoiembrie 1947, cand acest fost spion sovietic a devenit ministru al Ap ararii (pozi tie pe care a de tinuto pan a n 1956, cand a devenit ministru al Transporturilor). Asem anarea dintre numirea lui Bodn aras ca Ministru al Ap ararii n Romania (un afront adus Armatei Romane) si impunerea mare s-alului sovietic Konstantin Rokossovsky ca ministru al Ap ararii n Polonia ndeamn a la reflec tie. Se pare ns-a c a Bodn aras a jucat un rol cheie n influen tarea lui Hru sciov pentru ca acesta s-a retrag a trupele sovietice din Romania n iunie 1958, preg atind astfel terenul pentru politica de autonomie a lui Dej.30 31 32

framant arilor, atat sub Stalin, cat si dup a, f ara sa -si piard a pozi tia. Cervenkov, Slnsk, Ana Pauker si Rkosi, to ti si-au sfar sit carierele n dizgra tie. Gheorghiu-Dej nsa a r amas la putere, sia condus partidul si a mbr atisat chiar un fel de comunism na tional. n ciuda aparen tei s-ale de om de ncredere, modest, el era un intrigant perfect, siret si hot arat, precum si un negociator sofisticat. Gheorghiu-Dej a fost un stalinist machiavelic, care a 33 condus o lupt a s-angeroas-a pentru putere . Miron Constantinescu, care l cunoscuse destul de bine fuseser a mpreun a membri ai Biroului Politic pan a n iunie 1957 a spus odat a: Dej a fost cel care a intr-odus metode bizantine n via ta partidului nostru 34. Spre deosebire de al ti lideri comuni sti postbelici din Europa Central a si de Est, Gheorghiu-Dej nu era un cominternist tipic. Trebuie subliniat rolul jucat de grupul de agen ti sovietici care se aflau n nchisorile romane sti n anii 1930 n adoptarea de c atre Gheorghiu Dej a valorilor si practicilor caracteristice stalinismului. Cel mai eficient dintre ace stia a fost ucraineanul Pantelei Bodnarenko (Pantiu sa), care a condus mai tarziu Securitatea pan a n anul 1960 sub numele de Gheorghe Pintilie si care ia fost loial lui Gheorghiu-Dej 3s. n telegerea tacit a dintre nucleul din nchisori al lui Gheorghiu-Dej si conspiratorii din ilegalitate afla ti n afar a (Bodn ara s, Prvulescu si Ranghe t) a culminat cu r apirea lui Fori s, n aprilie 1944, printr-o lovitur a de partid care avea s-a fie un fel de repeti tie pentru ncercarea comuni stilor de a deturna lovitura de stat democratic a siantifascist a din august. (De fapt, mare s-alul Antonescu va fi sechestrat n cas-a conspirativ a a partidului, n care fusese tinut prizonier si Fori s n perioada aprilie-august 1944). Fori s a fost acuzat mai ntai de a fi ac tionat mpotriva mi scarii revolu tionare si a fost nl aturat de la conducerea partidului. Apoi, dup a august 1944, nucleul din nchisori al lui Gheorghiu-Dej mpreun a cu comuni stii romani care se ntorseser a de la Moscova cu Armata Ro sie s-au n teles sa -l elimine. La nceputul lui ianuarie 1945, Fori s a fost eliberat, dar apoi, pe data de 9 iunie 1945, a fost capturat din nou de c atre o band a condus-a de Gheorghe Pintilie, care, ajutat de subalternul s-au, Dumitru Neciu (care se ntampla s-a fie soferul personal al agentului sovietic Pantelei Bodnarenko, zis Pantiu s-a), l-a ucis n b ataie pe Fori s, lovindu-l cu o rang a, n vara lui 1946, ac tionand la ordinele noului cvartet de la conducerea PCR, Ana Pauker, Vasile Luca, Gheorghiu-Dej si Teohari Georgescu 36.Pentru detalii cu privire la Dej, vezi Vladimir Tism Univers, 1995.33 34

aneanu, Fantoma lui Gheorghiu-Dej

, Bucure sti, Editura

Miron Constantinescu, citat de mai mul ti veterani ai PCR, precum Cristina LucaBoico, n discu tiile purtate cu VT. Pantiu sa s-a c asatorit cu Ana Toma n 1946. mpreun a, au constituit unul dintre cele mai puternice si temute cupluri din PCR de la sfar situl anilor 1940 si nceputul anilor 1950. Deoarece era foarte apropiat de Dej, iar sotia s-a era primadjunctul Anei Pauker la MAE, cuplul putea influen ta ambele fac tiuni aflate n competi tie. Pantiu s-a a fost seful Securit atii pan a n 1959, cand Dej la numit seful Mili tiei. n1961, Dej la obligat s-a ias-a la pensie, mpreun a cu alte elemente din re teaua stalinist a (Serghei NicolauNikonov, A. Rogojinschi, Ivan Didenko Vidra scu, Petr Goncearuk, Vasile Bucikov, Mihai PostanskiPosteuc a, Alexandru GrnbergNicolschi, Grigore Naum). De si a fost denun tat de Ceau sescu si exclus din partid, agentul sovietic a primit Ordinul Tudor Vladimirescu clas-a a IIa, o decora tie important a, n 1971 ( si a continuat s-a se bucure de pensia special a si de alte privilegii pan a la moartea s-a n 1986, cand a fost nmormantat, cu onorurile aferente unui general de armat a, n Cimitirul Militar Ghencea). Ana Toma a r amas membr a a CC pan a n 196s, dar, dup a moartea lui Dej, sia pierdut pozi tia de ministru adjunct al Comer tului Exterior si a fost numit a vicepre sedinte al UCECOM. Pentru amanunte, vezi Vladimir Tism aneanu, Arheologia terorii , Bucure sti, Editura Eminescu, 1992. La nceputul anilor 1950, ca ata tia al ti fo sti ilegali sti, Pantiu s-a si Ana Toma au adoptat doi copii, Radu, care a murit la nceputul anilor 1980, si Ioana, arhitect a, care a emigrat n Israel. Se pare c a, la nceputul anilor 1950, Ana Toma a avut rela tii stranse cu Dej si nu a ezitat s-al informeze despre orice lucru semnificativ din via ta Anei Pauker (pentru a o convinge pe Pauker de loialitatea s-a, era gata sa-i calce rochiile). n anii 1970, Ana Toma nc a mai pastra fotografia cu autograf a lui Dej n sufragerie, acolo unde st atea alcoolicul Pantiu s-a ascultand Radio Europa Liber a. Pentru detalii privind cazul Fori s, vezi Dan C atanus, Ioan Chiper (editori), Cazul Stefan Fori y. Lupta pentru putere n PCR de la Gheorghiu-Dej la Ceau yescu, Bucure sti, Editura Vremea, 1999.3s 36

n nchisoare mai ntai la Doftana, apoi la Caransebe s si, n sfar sit, n lag arul pentru de tinu ti politici de la Targu-Jiu , Gheorghiu-Dej si-a ca stigat autoritatea de sef al grup arii care a preluat controlul n PCR dup a august 1944. Gheorghiu-Dej se bucura de o autoritate absolut a n randurile grupului din nchisoare. Complotul pe care la urzit al aturi de agentul sovietic Emil Bodn ara s, care i-a devenit prieten dup a 1943, a deschis drumul elimin arii n stil mafiot a lui Fori s. Conflictul dintre Gheorghiu-Dej si Comitetul Central condus de Fori s nu avea o dimensiune filosofic a: nici unul dintre ei nu punea sub semnul ntreb arii dreptul Kremlinului de a stabili strategia partidului communist din Romania. Problema era cine putea s-a pun a mai bine n practic a ceea ce Stalin (ac tionand prin Biroul PCR de la Moscova) avea n minte pentru Romania. 3. Ana Pauker si Biroul pentru emigrantii romani de la Moscova. ntre 1922, cand a fost aleas-a pentru prima oar a n Comitetul Central, si 1952, cand a fost expulzat a de Gheorghiu-Dej, care a acuzat-o simultan de devia tionism de dreapta si de stanga, Ana Pauker a fost o figur a important a a comunismului romanesc. Autoritatea Anei Pauker si avea originea n contactele ei cu cartierul general al Cominternului, unde era perceput a ca o stalinist a inflexibil a, n care se putea avea ncredere. n interiorul PCR, autoritatea Anei Pauker a fost sporit a de comportamentul ei din timpul procesului de la Craiova, din 1936, caruia i s-a f acut o publicitate intens-a n mijloacele de informare antifasciste na tionale si interna tionale. n perioada n care a stat n nchisoare (pan a n 1940, cand a fost eliberat a de guvernul roman n schimbul unui politician bas-arabean tinut prizonier de c atre regimul sovietic si a putut pleca, n felul acesta, la Moscova), Ana Pauker a fost unul dintre liderii mi scarii comuniste din nchisori (Mislea si Dumbr aveni). Ana Pauker la ntalnit pe Gheorghiu-Dej si a avut discu tii lungi cu acesta n nchisoarea de la Caransebe s. Militan tii devota ti, care au dezvoltat un adev arat cult pentru nenfricata tovar asa Ana, considerau directivele si parerile ei ca fiind infailibile 37. Ana Pauker s-a ab tinut sa -si exprime orice ndoieli cu privire la procesele de la Moscova si la Marea Epurare, chiar si atunci cand propriul ei so t, Marcel Pauker (Luximin), a fost mpu scat ca un inamic al poporului. Toate sursele converg n a indica sus tinerea total a a Anei Pauker pentru van atoarea de vr ajitoare organizat a de Stalin mpotriva comuni stilor str aini, inclusiv a elitei PCR. Este adev arat c a ea nu l-a criticat pe Marcel Pauker si unii vechi tovar asi (de exemplu, Zina Brncu si Liuba Chi sinevschi) si-au amintit despre aceast a re tinere a ei n timpul investiga tiilor din 1952. n acela si timp, dup a cum a admis Ana Pauker nsa-si cu diferite ocazii n timpul numeroaselor discu tii (interogatorii) care au urmat caderii ei din mai 1952, ea nu s-a ndoit niciodat a de n telepciunea si necesitatea Marii Epur ari, si nici chiar de acuza tiile grave mpotriva liderilor istorici ai PCR, printre care se aflau prieteni apropia ti si so tul ei, tat al a doi dintre copiii ei 38. Dup a sosirea sa la Moscova n toamna anului 1940, Ana Pauker a reorganizat emigra tia politic a roman a. Era n rela tii apropiate cu multe dintre celebrit atile Cominternului (printre care Gheorghi Dimitrov, Vasil Kolarov, Palmiro Togliatti, Dimitri Manuilski si Maurice Thorez), astfel ncat a fost cooptat a n Comitetul Executiv al acestuia, n cadrul caruia a jucat un rol important n trasarea planurilor Kremlinului nu numai pentru Romania, dar si pentru ntreaga zon a a Balcanilor. Exist a dovezi c a a intervenit pe lang a NKVD pentru ai aduce pe ca tiva dintre supravie tuitorii romani ai epur arilor napoi la Moscova, printre care si pe Vanda Nicolschi, care a f acut parte o singur a dat a din Biroul Politic al PCR, o aliat a a fostului secretar general Alexander Stefanski-Gorn (executat n timpul Epur arilor), care aDe la Chivu Stoica si Teohari Georgescu la Leontin S-al ajan si Leonte R autu, numero si activi sti de varf ai PCR si-au numit fiicele Ana. La fel, membrii elitei comuniste (precum Apostol, Bodn aras, Chi sinevschi, Alexandru Sencovici, Vasile Vlcu si Ghizela Vass) aveau tendin ta de a le pune b aietilor lor numele de Gheorghe. Din acest punct de vedere, Ceau sescu a fost o excep tie, copiii sa-i avand numele de Valentin, Zoia si Nicolae. Vladimir Tism aneanu, Stalinism pentru eternitate , ed. cit. , p. 123 si p. 32s.37 38

devenit apoi una dintre colaboratoarele cele mai apropiate ale lui Pauker din Biroul pentru Emigran tii Romani. n afar a de Ana Pauker si Vanda Nicolschi, alte figuri importante ale emigra tiei care urmau s-a devin a extrem de influente n anii urm atori au fost: Vasile Luca (Luka Lszlo), un activist sindical de origine maghiar a, care a adoptat cet atenia sovietic a si a servit ca membru al Sovietului Suprem Ucrainean ntre 1940 si 1941, Dumitru Coliu, un militant de origine bulgar a care a devenit ulterior seful Comisiei Centrale de Control a PMR si membru supleant al Biroului Politic (sub Gheorghiu-Dej, ntre 1954 si 196s) si Leonte R autu (Lev Oigenstein), seful Serviciului Roman al Radio Moscova, care, la sfar situl anilor 1930, a fost redactorul ziarului PCR, Scanteia, si care a emigrat n Bas-arabia dup a anexarea acesteia de c atre URSS. Dup a razboi, R autu a devenit principalul ideolog al PCR, colaborand ndeaproape cu un alt bas-arabean, Iosif Roitman-Chi sinevschi, pentru impunerea dogmelor staliniste asupra culturii romane. Chi sinevschi, ns-a, nu a emigrat n URSS si deci nu a participat la activit atile grupului de la Moscova. Acest aspect submineaz a dihotomiile simpliste, atat de ndr agite de aceia care explic a frac tionismul din interiorul partidului ca pe un conflict ntre etnicii romani, care au stat n tar a, si neromanii din emigra tie. Simpatiile s-au antipatiile din interiorul elitei PCR erau legate de experien tele personale care modelaser a convingerile si amintirile, precum greva de la atelierele Grivi ta, Razboiul Civil din Spania, nchisorile si lag arele de concentrare s-au exilul n Uniunea Sovietic a. n aceast a privin ta, cineva precum Chi sinevschi era mai apropiat de Gheorghiu Dej, Apostol s-au Dr aghici decat de R autu, Pauker s-au de militantul de origine bulgar a Petre Boril a (Iordan Dragan Rusev). Boril a a f acut parte din Comitetul Executiv al Interna tionalei Comuniste a Tineretului (KIM), a fost ofi ter politic de rang superior n R azboiul Civil din Spania, a lucrat la Moscova pentru Comintern, s-a ntors n Romania cu divizia Tudor Vladimirescu, alc atuit a din prizonieri de r azboi romani, a devenit seful direc tiei politice a armatei romane (nainte ca Nicolae Ceausescu s-a fie numit n aceast a pozi tie), si a fost membru al Biroului Politic si apropiat al lui Gheorghiu-Dej pan a la moartea acestuia n martie 1965. Valter Roman (Ernest Neulnder) era un militant de origine maghiaro-evreiasc a care ob tinuse o diplom a n inginerie la Brno (Cehoslovacia). A luptat n Spania ntro unitate romaneasc a de artilerie din cadrul Brig azilor Interna tionale, a condus sta tia de transmisie n limba roman a a Cominternului, Romania Liber a, si s-a ntors n Romania cu armata sovietic a, dup a care a devenit general cu atribu tii politice n armata roman a si ministru al telecomunica tiilor. Roman a fost epurat la nceputul anilor 1950, dar a fost apoi reabilitat si numit de c atre Gheorghiu-Dej director al editurii partidului, slujb a pe care a p astrat-o (mpreun a cu pozi tia de membru al Comitetului Central) pan a la moartea s-a n 1983. Nu mai pu tin importan ti au fost fostii conduc atori ai grevelor de la Grivi ta, care evadaser a din nchisoarea Doftana si se refugiaser a n URSS. Dintre acestia, Constantin Doncea era privit ca adev aratul lider al grevelor de la Grivi ta. Doncea care luptase n Razboiul Civil din Spania cu greu se putea supune disciplinei spartane a Cominternului. Dumitru Petrescu (Gheorghe), un alt fost lider al grevelor muncitorilor feroviari si un supravie tuitor al epur arilor de la Moscova, a lucrat la Editura de Stat de la Moscova pan a n momentul coopt arii s-ale n Biroul pentru Emigran tii Romani al PCR. Gheorghe Stoica (Moscu Cohn) un stalinist experimentat si membru fondator al partidului, care a fost implicat adanc n luptele frac tioniste din 1928-1929, n aparen ta de partea lui Marcel Pauker a fost unul dintre instructorii de partid din comitetul de grev a de la Grivi ta si a servit ca ofi ter politic n timpul R azboiului Civil din Spania, avand presupuse leg aturi cu NKVD. Dup a ce s-au ntors n Romania cu divizia Tudor Vladimirescu, acestia trei au avut cariere foarte diferite. Doncea s-a afirmat cu brutalitate ca primar al Bucurestiului, a fost cooptat n Comitetul Central pentru o vreme, dar a fost epurat de c atre Gheorghiu-Dej cu prilejul Plenarei din iunie 1958, fiind acuzat de frac tionism (ceea ce nsemna, de fapt, c a l

criticase pe Gheorghiu-Dej pentru atrocit atile de tip stalinist si pentru abera tiile economice). Petrescu, un individ mai temperat si mai n telept decat Doncea, descris adeseori ca un muncitor autodidact, a servit pentru o vreme ca general cu atribu tii politice, apoi a fost seful Sec tiei Organizatorice a Comitetului Central al PCR, ministru de finan te (succedandui lui Vasile Luca) si adjunct al primului ministru pan a la eliminarea s-a cu ocazia aceleia si Plenare din iunie 1958. Reabilitat de Ceausescu n mai 1965 (la dou a luni dup a moartea lui Gheorghiu-Dej si alegerea lui Ceausescu ca secretar general), Petrescu a devenit vicepre sedinte al Consiliului de Stat (o pozi tie simbolic a, desigur), iar n 1969, la Congresul al Xl-ea al PCR, a fost ales membru al Prezidiului Permanent al Comitetului Executiv al PCR, dar a murit cateva luni mai tarziu. Gheorghe Stoica a devenit seful organiza tiei de partid Bucuresti si membru al Comitetului Central, iar apoi a de tinut o serie de pozi tii n aparatul central de partid, printre care aceea de membru n Comisia Controlului de Partid, unde, al aturi de Coliu, Prvulescu, Elvira Gaisinski si Vincze Jnos (cunoscut mai bine sub numele romanizat de Ion Vin te), a putut s-a -si valorifice talentele de anchetator terorizandu-i pe cei care erau investiga ti. Stoica a fost deosebit de violent n denigrarea vechilor sa-i tovar asi, Ana Pauker, Luca, Chi sinevschi, Doncea si Petrescu la Plenara din decembrie 1961, una dintre cele mai s-albatice regl ari de conturi din ntreaga istorie a partidului. Stoica a fost selectat de Ceausescu s-a reprezinte vechea gard a n Biroul Politic reorganizat dup a Congresul al IX-lea al PCR n iulie 1965, cand a fost ales membru plin al Comitetului Executiv al partidului. Misiunea s-a principal aa fost aceea de a conduce comisia secret a format a de Ceausescu pentru a analiza asa-sinatul judiciar comis asupra lui Lucre tiu Patrascanu n aprilie 1954 si m asurile represive luate mpotriva altor veterani ai partidului si pentru a formula acuza tia mpotriva lui Alexandru Dr aghici, principalul c alau n slujba lui Gheorghiu-Dej. Astfel, grupul celor care emigraser a la Moscova n timpul celui deal II-lea r azboi mondial a continuat s-a influen teze via ta politic a a comunismului romanesc si dup a eliminarea a s-a numitei fac tiuni Pauker-Luca n iunie 1952.

Sfidarea lui P tr canuCazul lui Lucre tiu Patrascanu este cel mai interes-ant pentru aceast a perioad a deoarece acesta a ncercat s-a formuleze o cale spre socialism romaneasc a. De si Patrascanu nu avea predispozi tii disidente, subtilitatea s-a intelectual a si interesul s-au pentru probleme teoretice i au nemul tumit pe Gheorghiu-Dej si pe Ana Pauker 39. Astfel, Patrascanu a fost ales pentru un proces spectacol n versiune romaneasc a pentru motive diferite. n primul rand, atat moscovi tii, cat si comunistii de acas-a ai lui Gheorghiu-Dej erau irita ti de pozi tia lui n randurile elitei. Patrascanu si f acuse un nume si si construise autoritatea n urma rolului cheie pe care l jucase n negocierile si n alian tele care au dus la lovitura de stat antifascist a de la 23 august 1944. Lichidarea lui urma s-a serveasc a la cimentarea unit atii elitei de partid, s-a -i avertizeze pe intelectualii din partid s-a nu pun a prea multe ntreb ari, s-a nt areasc a imaginea lui Gheorghiu-Dej n ochii lui Stalin, ar atandu-i acestuia c a secretarul general roman era la fel de vigilent ca si ceilal ti lideri din Europa Central a si de Est. Unicitatea procesului lui Patrascanu a constat n refuzul personajului desemnat a fi principalul acuzat de a coopera cu tor tionarii sa-i si de a se lans-a pseudoconfesiuni si de a se acuza singur. n mod paradoxal, s-a ntamplat ntruna dintre cele mai mici si mai bine controlate foste sec tiuni ale Cominternului ca scenariul stalinist de demascare a dusmanilor de clas-a infiltra ti la varful elitei s-a se loveasc a de cea mai nc apatanat a rezisten ta. Mai mult,

Patrascanu a fost plin de dispre t fa ta de ncerc arile colegului s-au de pe banca acuza tilor, Belu Zilber, de a coopera cu acuzarea n speran ta vag a ca aceasta iar putea mic sora pedeaps-a 40. Care ar fi fost altfel viitorul lui P atrascanu nu se poate sti, pentru c a n urma farsei judiciare de la procesul s-au din aprilie 1954, el a fost executat n secret: Biroul Politic nu a discutat n mod formal sentin ta s-a, dup a cum a afirmat mai tarziu Miron Constantinescu n fa ta Comisiei pentru reabilit ari instituite de Ceau sescu. Tinand cont de evolu tiile din comunismul mondial, inclusiv de disolu tia unit atii de monolit n jurul Moscovei si de ascensiunea mi scarilor si a grupurilor neomarxiste revizioniste n alte tari est-europene, se poate afirma c a Gheorghiu-Dej a eliminat pur si simplu alternativa credibil a care ar fi putut apare din interiorul partidului la propria-i putere. Eliminarea lui P atrascanu a echivalat cu o lovitur a de gra tie dat a oric arei speran te de dezvoltare a unui comunism na tional romanesc autentic. Ceea ce s-a ntamplat n schimb a fost simularea unei rupturi cu Moscova, etnicizarea (romanizarea) unei elite care avea prea pu tin dea face cu tradi tiile na tionale si elaborarea, sub Ceau sescu, a unei ideologii romane sti corporatist-etnocentrice. n concluzie, n 1948, la nceputurile staliniz arii depline a Romaniei, elita PCR includea grupuri care se suspectau reciproc si care aveau experien te de via ta diferite. Toate aceste grupuri erau ns-a gata s-a sprijine interna tionalismul stalinist. Conflictele dintre cele trei centre analizate mai sus au ap arut n primul rand din cauza unor ostilit ati personale, subiective. To ti comuni stii romani, f ara excep tie, se luptau pentru sprijinul si aprobarea Kremlinului. Pentru ei to ti, soarele r as-area n est, la Moscova. Lichidarea lui Fori s, arestarea colaboratorilor sa-i apropia ti si eliminarea lui P atrascanu ca un devia tionist na tionalist (al aturi de mul ti al ti fo sti lideri din ilegalitate) au pus bazele alian tei provizorii dintre Gheorghiu-Dej si grupul sau, pe de o parte, si moscovi tii Pauker si Luca, pe de alt a parte. Teohari Georgescu, unul dintre colaboratorii cei mai apropia ti ai Anei Pauker, a fost cel care, la Congresul I al Partidului Muncitoresc Roman, n februarie 1948, la atacat primul n mod direct pe P atrascanu. F acand acest lucru, Georgescu relua afirma tii f acute anterior mpotriva lui P atrascanu de Gheorghiu-Dej, n special criticile din 1946 referitoare la formul arile controversate ale ministrului de justi tie, exprimate n Transilvania cu privire la disputele etnice dintre maghiari si romani. n iunie 1948, sedin ta Cominformului a adoptat prima rezolu tie a acestuia mpotriva lui Tito. Tonul campaniei antiiugoslave a devenit, de la s-apt aman a la s-apt aman a, din ce n ce mai vehement. n Ungaria, Lszlo Rajk, un membru al Biroului Politic maghiar, a fost arestat si apoi judecat sub acuza tiile de titoism, na tionalism si, evident, de tr adare. Aflat sub arest la domiciliu, lui P atrascanu i s-a cerut sa m arturiseasc a gre seli na tionaliste. n 1949, la o alt a sedin ta a Cominformului, tinut a la Budapesta, unde a prezentat un raport (scris, desigur, de catre ru si) intitulat Partidul Comunist din Iugoslavia n mainile unor asasini i spioni , Gheorghiu-Dej i-a denun tat pe Rajk, Kostov si Patrascanu ca fiind agen ti imperiali sti infiltra ti n mi scarea clasei muncitoare. Comunismul interna tional intra n epoca suspiciunii generalizate, a conspira tiilor diabolice si a terorii de masa.

Stalinismul dezl ntuit, 1948-1956Dup a preluarea puterii politice de c atre comuni sti n Europa Central a si de Est, conduc atorii sovietici si subordona tii lor locali nu au precupe tit nici un efort pentru a stabili sisteme monopoliste, monopartinice, bazate pe dogmele ideologice izvorate din interpretarea pe care Stalin a dat-o bol sevismului. Comuni stii si-au moderat preten tia ideologic a de a nfiin ta democra tii populare si au insistat asupra imperativului de a construi dictaturi ale proletariatului de tip sovietic. Planul stalinist pentru Europa de Est s-a bazat pe o strategie unic a de transformare a culturilor politice na tionale n cpii la indigo ale celei din URSS.Cu privire la teroarea stalinist a din Romania ( si, ntradev ar, din toat a Europa Central a si de Est), vezi memoriile lui Zilber, Monarhia de drept dialectic .40

Liderii partidelor comuniste locale si aparatele administrative si poli tiene sti din ce n ce mai dezvoltate au pus n aplicare acest plan, transplantand si chiar accentuand caracteristicile sistemului totalitar de tip sovietic 41. n sfera economic a, era vorba despre transformarea unei economii bazate pe pia ta, aflate n proprietate privat a intr-o economie planificat a de la centru, aflat a n proprietatea statului. nainte de toate, aceasta nsemna na tionalizarea principalelor mijloace de produc tie din tar a, acesta fiind un punct important al programului comunist de dinainte de r azboi. De si, din pruden ta, punctul acesta fusese eliminat din platforma PCR din 1946, preg atirile pentru aceast a masur a au nceput din decembrie 1945, atunci cand comunistii au preluat controlul asupra Ministerului Industriei. Un pas intermediar a fost na tionalizarea B ancii Na tionale a Romaniei pe 28 decembrie 1946. Mi scarea decisiv a a constituit-o o legea din 11 iunie 1948, care prevedea na tionalizarea ntreprinderilor industriale, a b ancilor, a societ atilor de asigurare, a minelor si a societ atilor de transport si care, n viziunea Comitetului Central al PMR, urma sa rezolve contradic tia rezultat a din faptul c a, de si si asumase puterea 42 politic a, clasa muncitoare nu putea s-a controleze economia . n al doilea rand, stalinizarea nsemna dezvoltarea industriei grele, n special a celei constructoare de ma sini. Stalin, ca si Lenin, se maturizase ntro epoc a n care industria siderurgic a, cea a ma sinilor electrice si industria chimic a ajunseser a s-a domine economiile 43 capitaliste occidentale si credea c a puterea unui stat se baza pe aceste industrii gigant . Pentru o tar a predominant agrar a, cum era Romania, dezvoltarea industriei grele nsemna distrugerea unei surse de cre stere economic a cu un poten tial ridicat, precum si a echilibrului dintre diferitele ramuri economice. Cat despre transformarea economiei ntr-o economie planificat a de la centru (de comand a), un decret emis pe data de 18 iulie 1948 a stabilit nfiin tarea unei comisii de stat pentru planificare, care urma s-a exercite un control complet asupra dezvolt arii tuturor ramurilor economiei na tionale. Pre sedintele acesteia era nsu si Gheorghe Gheorghiu Dej, ministrul Economiei na tionale si secretarul general al PMR. Pe parcursul urm atoarelor decenii, dogma planului stabilit de la centru a r amas neschimbat a n Romania. Mecanismele de pia ta au fost distruse, micile ntreprinderi au disp arut, iar planul a devenit, efectiv, un obiect de cult. De la Gheorghiu-Dej la Ceausescu, proprietatea colectiv a (adic a, a statului) asupra resurselor economice a fost considerat a piatra de ncercare n ce privin ta devotamentul autentic fa ta de idealul marxist al societ atii lipsite de clase. n domeniul agriculturii, stalinizarea nsemna abolirea propriet atii private asupra pamantului si nfiin tarea gospod ariilor colective. Acest tel a fost ascuns la nceput, iar primul guvern dominat de comunisti, cel condus de Petru Groza, a intr-odus, n martie 1945, un program de reform a agrar a prin care s-au distribuit efectiv 1 057 674 de hectare unui num ar de 796 129 de familii 44. Cu toate acestea, n conformitate cu crezul marxistleninist, taranimea, din cauza ata samentului fa ta de proprietatea privat a, era o clasa reac tionar a care trebuia sa fie reeducat a ntro comunitate socialist a. R azboiul total mpotriva taranilor era esen tial pentru a ob tine a economie complet controlabil a. Inspirandu-se din tradi tia bol sevic a, comunistii romani erau convin si c a diferen tele dintre sectoarele socialist (industrial) si nesocialist (agrar) ale economiei trebuiau eliminate. nceputul transform arii socialiste a agriculturii n Romania a fost anun tat de c atre rezolu tia Plenarei Comitetului Central al PMR din 3-5 martie 1949. Justificarea teoretic aPentru cazul polonez, vezi Teres-a Tora fiska, Them. Stalin s Polish Puppets , New York, Harper & Row, 1987. Pentru cazul romanesc, vezi Lavinia Betea, Maurer i lumea de ieri. M arturii despre stalinizarea Romaniei , Arad, Editura Ioan Slavici, 1995. Ghi ta Ionescu, Communism in Rumania , pp. 16116s. Vezi Daniel Chirot, What Happened in Eastern Europe in 1989 , n Vladimir Tism aneanu (coord.), Revolutions of 1989 , London, Routledge, 1999, pp. 1940. Lotul mediu avea suprafa ta de 1,3 hectare, mult mai pu tin decat n cazul reformei agrare din 19191921, cea mai radical a din Europa de Est, cand lotul mediu avea suprafa ta de aproximativ 4 hectare.41 42 43 44

pentru campania