21662286 evolutie sau creatie

8/4/2019 21662286 Evolutie Sau Creatie

1/39

DE CE CREATIONISM SI NU EVOLUTIONISM ?

Raspunsul la aceasta ntrebare desi pare unul legat de dovezi stiintifice la primavedere este de fapt un raspuns strict personal, deoarece nici una dintre ipoteze nu

poate fi dovedita din punct de vedere stiintific ci se bazeaza mai degraba pecredinta. Am ales sa sustinem modelul creationist deoarece noua ni se pare caeste mai aproape de adevar pentru ca multe dintre conceptele sale in urma uneiverificari riguroase par mult mai reale si usor de crezut dect conceptele dincadrul teoriei evolutioniste.Dintodeauna oamenii si-au pus ntrebari referitoare la existenta lor. Cele trei mari

dileme ale omenirii sunt ntrebarile: Cine suntem?, De unde venim? , Undemergem?. La aceste ntrebari vom ncerca si noi sa raspundem in aceasta lucrare.

Iata ce scrie Seneca in una dintre lucrarile sale: Eu sunt recunoscator naturii nuatunci cnd o privesc din acea parte care se dezvaluie tuturor, ci cnd am reusit sa

patrund tainele ei; cnd o sa nvat din ce materie este alcatuit universul; cine este

creatorul sau paznicul acestuia; ce este divinitatea; daca si dirijeaza ntreaga actiunenumai spre ea nsasi sau daca , uneori si ndreapta privirile si asupra noastra; daca eacreeaza zilnic cte ceva sau a creat totul dintr-o data; daca este numai o parte a lumiisau este nsasi lumea; daca i este si astazi permis sa hotarasca ceva si sa se mai abatantructva de la legea destinului

Astfel de mii de ani ncoace oamenii ncearca sa dea un sens vietii lor princercetare stiintifica , prin ncercarea de a ntelege mecanismele naturii si ncercarea dea le controla prin descoperirile facute , totusi cu cat descopera omul mai mult cu attsi da seama ca are mult mai mult de descoperit dect cea ce a descoperit pna n

prezent. Daca lumea observabila n care traim ar fi aparut ca urmare a hazardului si antmplarii n-am fi avut attea probleme legate de cunoasterea naturii , din aceastarezulta ca n spatele tuturor lucrurilor exista o fiinta inteligenta care a proiectat totul.Chiar si astazi, cnd oamenii fac lucruri care pareau imposibile stramosilor nostri ,ntrebarile la care trebuie sa raspundem ramn aceleasi , iar raspunsurile la toateaceste ntrebari se gasesc in conceptia noastra despre origine , deoarece este bine stiutfaptul ca exista o legatura foarte strnsa intre conceptia cuiva despre originea sa sisfrsitul pe care l va avea.

Cu totii stim ce fiinte curioase sunt copiii si ca ei au probabil cea mai mare sete decunoastere dintre toti oamenii .Printre primele lor ntrebari se numara sintrebarea :Mami , eu de unde am aparut? Aceasta poate fi o ntrebare incomoda ,de acea unii parinti recurg la clasicul raspuns te-a adus barza. Asa ca majoritatea

dintre noi ne aducem aminte de celebra naripata care ne-a adus pe lume. Mai trziuam crescut si ne-am dat seama ca originea noastra ca oameni nu atrna de cioculberzei , ci suntem pur si simplu descendentii parintilor nostri , dar si parintii au deraspuns aceleasi provocari legate de origine.

Prin aceasta lucrare ne-am propus sa desfiintam mitul berzei n materie deoriginea universului, a vietii si a omului.Dezideratul nostru consta n a demonstra pe

baze stiintifice prioritatea creationismului in fata evolutiei.Fiecare disciplina si are originea sa si fiecare student ar trebui sa cunoasca acestlucru. Cineva care studiaza chimia ar trebui sa cunoasca cine a pus bazele acesteistiinte , originea elementelor chimice si a legilor care le guverneaza . Biologii trebuiesa stie originea vietii si regulile carora se supune toata materia vie. Un curs de politica

trebuie sa raspunda ntrebarilor care tin de originea statului si a dreptului. Multiprofesori incearca sa evite aceasta controversa , nsa cu pretul nabusirii curiozitatii

I


2/39

elevilor lor. Chiar daca aceste cursuri ar avea o abordare dinamica a subiectelor , darnu ar contine informatii despre nceputuri acestea pot forma in cel mai bun caz doardeprinderi practice si nu o adevarata ntelegere a lucrurilor. Acest tip de nvatamnt

poate fi asemanat cu un pod fara capete de acces care se intinde de nicaieri spreniciunde , elevul nu are n nici un fel sentimentul originii , de acesta el nu se simte

legat in nici un fel de trecut si nu are nici o speranta de la viitor.

RATIUNI DE STUDIERE A ORIGINILOR

Iata cteva ratiuni de studiere a originilor:A. RATIUNI STIINTIFICE:1.Stiinta trebuie sa raspunda la intrebarile Ce? si De unde? , ceea ce este legatstrns de originile noastre.2.Stiinta are la baza legea cauza-efect, asa ca atunci cnd cineva leaga cauza de efect ,iar efectul de cauzele sale , este imposibil sa nu ajunga la o cauza primara caretranscede restul cauzelor.

3.O cunoastere a proceselor si a legilor naturale fara a cunoaste cauzele si originile lordiminueaza importanta descoperirii stiintifice.B. RATIUNI SOCIOLOGICE: 1.Stiinta are numeroase aplicatii in societate , iar rezolvarea problemelor societatiinecesita o profunda cunoastere a originilor si a legilor care o guverneaza.

2.Societatea are in sine mai multe entitati care interactioneaza intre ele , iarrezolvarea problemelor societatii necesita o cunoastere aprofundata a originiloracestor entitati pe care sunt construite stiintele sociale.

3.Mediul politic este intr-o continua schimbare , iar elevul care studiaza doarconceptiile actuale din politica , fara o fundamentare temeinica din punct de vedereistoric , va ceda mai usor atunci cnd apare o noua ideologie la moda.C. RATIUNI ETICE:1.Felul n care se comporta un individ n societate depinde n mare masura de propriaconceptie asupra felului n care a aparut.2.Fiecare om are un model la care se raporteaza, de aceea un om care considera ca afost creat de Dumnezeu va ncerca sa se asemene ct mai mult cu Creatorul sau.3.Codul moral la care se raporteaza un individ depinde de parerea sa despre origine.D. RATIUNI PERSONALE:

1.Fiacare om si pune ntrebari privitoare la existenta sa si necesita sa-si cunoascatelurile in viata , ceea ce duce inevitabil la punerea de ntrebari care privesc origineanoastra ca oameni , iar conceptia unui individ despre trecutul sau va influenta viitorul

sau.2.Lipsa unei ntelegeri sanatoase despre origini i-a mpins pe multi tineri la cautareade solutii antistiintifice la problemele existentiale (droguri, vrajitorie , astrologie) care

pretind ca largesc orizontul mintal.3.O filozofie sanatoasa de viata necesita o buna cunoastere a trecutului si a originilor,iar un individ care si cunoaste trecutul si este bine ancorat in prezent este un om

pretios pentru societate.

IMPOSIBILITATEA DOVEDIRII ORIGINILOR

Stiinta moderna este bazata pe experiment si repetabilitate. Orice experimentnecesita observare obiectiva, iar in cazul originilor nu putem afirma ca a existat vreun

II


3/39

individ care sa fi observat aparitia universului. Astfel nu poate fi dovedita nicicreatia , nici evolutia pentru ca acest proces n-a fost observat n trecut nu poate firepetat nici n prezent, deoarece depaseste capacitatea noastra de ntelegere.

Cei care afirma ca evolutionismul este varianta corecta despre originea universuluipare sa aiba pretentia de omniscienta si de omniprezenta.

Un important biolog englez ,Dr. Watson afirma ca evolutia este adevarata doar dinsimplul motiv ca singura ei alternativa, creatiunea ,este imposibil de crezut. Facnd onegatie cu caracter universal Dr. Watson si atribuie caracteristicile lui Dumnezeu(omniscienta si omniprezenta). Totusi mai exista nca numerosi oameni de stiinta caresunt dispusi mai degraba sa creada in Dumnezeu dect in dumnezeirea doctoruluiWatson.

Un cercetator stiintific, orict de ingenios si de inventiv ar fi ,nu poate observasi nici repeta originile. n continuare vom prezenta cteva argumente caredemonstreaza incapabilitatea evolutionistului de a-si dovedi originile:- daca evolutia ar avea loc in prezent ar fi imposibil de observat , deoarece se

presupune ca evolutia unui singur organism de ordin inferior necesita cteva milioane

de ani, iar observarea acestui proces nu este posibila pentru ca omul nu dispune denici un mijloc de a masura evolutia sau de a fi prezent la un act de creatie.- variatiile mici care au loc la nivelul micilor organisme nu sunt relevante in cadrulnici unui model deoarece nu poate fi demonstrat ca o mutatie va duce cndva laaparitia unei noi specii. Totusi mutatiile sunt de asteptat in cadrul ambelor modele,daraceste schimbari minore nu pot sa faca distinctia intre creationism si evolutionism.- chiar daca s-ar reusi crearea vietii din materie anorganica nu se poate dovedi ca asas-a ntmplat si la nceput.

Pe de alta parte nici un creationist nu poate dovedi actul creatiei:- creatia nu are loc acum(cel putin in limita observatiilor noastre) , nseamna ca avutloc odata ,in trecut si este inaccesibila metodei stiintifice de cercetare.- este imposibil sa pui la cale un experiment care sa demonstreze ca actul creatiei este

posibil, iar creatorul nu creeaza dupa capriciile creaturilor sale pentru a-si demonstraexistenta.

CONTRASTE SI ASEMANARI NTRE MODELULCREATIONIST SI CEL EVOLUTIONIST

Deoarece nici una dintre ipoteze nu poate fi dovedita putem cel mult sa facemdoar anumite presupuneri pe care sa le ncadram n doua modele: modelulevolutionist si modelul creationist, iar modelul care are cea mai buna

concordanta cu faptele stiintifice este modelul care are cea mai mareprobabilitate de a fi adevarat.Modelul este un sistem de gndire ordonat care ncearca sa coreleze intre ele

faptele observabile si ncearca sa faca anumite preziceri.Totusi aceste modele potsuferi unele schimbari atunci cnd unele date se contrazic intre ele. Practic oricemodel poate modificat astfel nct toate datele stiintifice sa se potriveasca undeva insistem. Atunci de unde putem fi siguri care model este adevarat ? Probabilitatea deadevar cea mai mare o are modelul care trebuie sa sufere cele mai putine modificari si

presupuneri secundare.Sa dam in continuare un exemplu foarte concludent referitor la rolul modelelor in

stiinta. Timp de secole existenta atomilor a fost afirmata de unii si negata de altii fara

a aduce nsa date stiintifice care sa sustina sau sa combata existenta acestor entitatifundamentale ale materiei. Investigatia stiintifica a progresat si astfel J. J. Thomson

III


4/39

(1903) si H. Nagaoka (1904) propun in mod independent unul de altul cate un modelde atom. n modelul Thomson atomul era compus dintr-o masa continua de particulencarcate pozitiv si negativ care se afla n echilibru , nsa chiar daca acest modelexplica unele proprietati ale materiei, el a fost rapid combatut de experimenteleefectuate de Rutherford la Manchester (1909-1911).Astfel Rutherford demonstreaza

ca aproape toata masa atomului este concentrata ntr-o sfera de dimensiuni neglijabilefata de dimensiunile atomului, si nu are structura pe care a propus-o Thomson. nsa siacest model a ntmpinat dificultati deoarece nu a reusit sa explice stabilitateaatomului. Conform acestui model electronii ar fi trebuit sa ajunga din orbita lor pesuprafata nucleului intr-un timp de ordinul a 10 -12 secunde cea ce nu se ntmpla nrealitate. Apare astfel modelul Bohr cu cele doua postulate ale sale care explicadeficientele modelului Rutherford. Aceste postulate ale lui Bohr au pus bazele fiziciicuantice. nsa si acest model n-a fost definitiv, ci a fost completat de experimentele luiFranck si Hertz. Ceea ce am dorit sa subliniem prin acest exemplu a fost faptul ca niciun model nu poate fi definitiv deoarece n permanenta apar fapte stiintifice care nusunt n concordanta deplina cu modelul existent , totusi un model bun va suferi foarte

putine schimbari atunci cnd apar rezultate noi.Cei care accepta modelul creationist sunt convinsi ca la aparitia unor date

experimentale noi ,acestea vor putea fi integrate in modelul creationist mai bine dectle-ar integra modelul evolutionist, desigur ca evolutionistii au dreptul sa creadaaltceva, nsa aceasta lucrare are drept scop ca acei care o citesc sa aiba posibilitatea dea compara obiectiv cele doua modele propuse si sa ia o decizie bazata pe fapteconcrete , argumentate stiintific.

n continuare va prezentam modelul evolutionist clasic. Acesta ncearca sa expliceoriginea si semnificatia tuturor lucrurilor cu ajutorul legilor naturale care opereaza sin prezent ca si n trecut. Nici o interventie din exterior nu este permisa (un factor carear influenta mersul proceselor sau un Creator).Universul se transforma de la sine de laun nivel inferior de dezvoltare la un nivel superior, fara ca sa fie nevoie de nici ointerventie din exterior, cu ajutorul proprietatilor sale nnascute. Iata parerea unuispecialist n materie de evolutionism: Evolutia in sensul larg al cuvntului poate fidefinita ca un proces directional si esentialmente ireversibil care are loc in timpsi care in cursul sau da nastere la un nivel tot mai nalt de organizare nprodusele sale. Intr-adevar cunoasterea noastra actuala ne obliga sa acceptampunctul de vedere conform caruia ntreaga realitate este evolutie, un singurproces de autotransformare. Cu alte cuvinte evolutionismul este teoria ateista antibiblica care presupune ca nuexista creator si ca viata a aparut din ntmplare prin aparitia spontana a unei celule

vii din materie moarta: apoi aceasta celula vie fara cap si-a dorit sa fie mai superioara,mai complexa, si-a facut planuri si s-a apucat sa creasca si sa se diversifice;organismele rezultate au hotart sa se lupte intre ele pentru existenta suprimndu-le pecele slabe si neadaptate selectndu-se astfel forme mai rapace! Au mai aparut ici sicolo varietati anormale (mutatii) care au dat alte specii noi. Si toate speciile acesteainferioare ,primitive, lipsite de inteligenta (hidre, viermisori, moluste) s-au ambitionatsi s-au opintit fiecare sa se transforme in alte specii din ce in ce mai superioare.Broasca s-a transformat in soprla, soprla in maimuta si maimuta in om. Pentru totacest tablou evolutiv impresionant evolutionistii aduc argumente (teoretice) si probe(fosile si experimente ) practice.

La polul opus al evolutionismului se afla creationismul care implica un proces de

creatie speciala care este: supranaturala , directionata din exterior, teologica (cuscopuri precise) si ncheiata .Creatia ,ca si evolutia are caracter universal si

IV


5/39

unidirectional (este ireversibila) insa are un sens descendent si nu unul ascendent asacum pretinde evolutionismul. Creatia a fost perfecta la nceput si de atunci ea se aflaintr-un proces continuu de degradare. Creatia postuleaza existenta unei perioade lanceput in care toate entitatile naturale ( atomii, celulele, plantele, animalele, omul) aufost create odata cu legile care le guverneaza si aceste procese nu mai actioneaza in

prezent. Odata terminate, aceste procese de creatie au fost nlocuite cu legi deconservare, iar ca un adaos la conceptul unei creatii complete si perfecte vine

principiul dezintegrarii care actioneaza in prezent (orice schimbare pe care o suferacreatia perfecta trebuie sa fie intr-o directie descendenta).Facnd o sinteza a celordoua modele ,trasaturile lor de baza sunt:- Modelul evolutionist: evolutiaare un sens ascendent si actioneaza in continuu,

avnd o origine naturalista.- Modelul creationist: creatia a fost perfecta la nceput, natura tinde spre

dezorganizare si are o origine supranaturala.Problema vrstei universului si a proceselor cosmice sunt doua ntrebari separate desensul in care merge natura si originea naturala sau supranaturala a universului.

PREZICERI DE BAZAALE MODELELOR.

CATEGORIA EVOLUTIONIST CREATIONIST1.Universul galactic Galaxiile se schimba Galaxiile sunt constante2.Structura stelelor Stelele se schimba in alte

tipuriStelele sunt neschimbate

3.Alte corpuri ceresti Cresc in complexitate Se descompun4.Tipuri de formatii de roci Diferite in diferite ere Similare in toate erele5.Apartia vietii Viata a evoluat din neviata Viata ,numai din viata

6.Seria organismelor Un sir de organisme Soiuri distincte deorganisme7.Aparitia unor soiuri noi deviata

Apar soiuri noi Nu apar soiuri noi

8.Mutatii in organisme Favorabile Daunatoare9.Selectia naturala Proces creator Proces de conservare10.Evidenta fosilelor Tranzitii nenumarate Goluri sistematice11.Aparitia omului Intermediari maimuta-om Nu exista intermediari

maimuta-om12.Natura omului Cantitativ superior

animalelorCalitativ distinct fata deanimale

13.Originea civilizatiei nceata si treptata Contemporana cu omulAceste preziceri au fost formulate pe baza trasaturilor de baza a fiecarui model asa

cum au fost ele prezentate in paragrafele de mai sus. Deci acestea reprezinta modeleprimare deoarece s-au luat n considerare doar trasaturile fundamentale ale fiecaruimodel n parte. Fireste ca aceste modele pot fi modificate pentru a accepta si date noi.De exemplu modelul evolutionist primar poate fi largit astfel nct sa poata acceptaalaturi de mutatiile favorabile si pe cele daunatoare. Dar aceasta nu mai este o

prezicere naturala a modelului evolutionist primar.

LEGEA CAUZA-EFECT N STIINTA.

V


6/39

Modelul evolutionist pretinde ca poate explica toate entitatile naturale pe bazalegilor naturii. Aceleasi legi care actioneaza n prezent se pretinde ca au actionat si intrecut, chiar de la nceputurile universului. nsa si aceste legi trebuie sa fi avut cumvao aparitie a lor. De aici apar doua posibilitati de interpretare. Prima dintre ele apartinemodelului evolutionist si afirma ca exista deja un set de legi atunci cnd a aparut

universul. A doua interpretare apartine modelului creationist si afirma ca intre materie, timp si spatiu exista o intercorelare si de aceea este numai normal sa presupunem caaceste legi care guverneaza universul au aparut odata cu el si au luat fiinta deoarececreatorul le-a chemat la viata. n concluzie putem alege sa credem n evolutia exnihilo sau n creatia ex Deo. Fiecare cauza are efectele ei, si la rndul ei fiecare cauza poate fi privita ca un efectal altei cauze. Urmnd acest rationament este inevitabil sa ajungem la o cauza primaracare este superioara att cantitativ ,ct si calitativ celorlalte cauze. Asadar putemafirma ca un creator omniscient si omnipotent constituie o Cauza Primara adecvata,n timp ce evolutia prezinta universul ca fiind propria sa cauza ceea ce este o eroare derationament pentru ca ntotdeauna cauza este superioara efectului.

Folosind acest tip de rationament creationismul ajunge la urmatoarele concluzii: Cauza Primara a spatiului nelimitat trebuie sa fie infinita.

Cauza Primara a timpului nesfrsit trebuie sa fie eterna.

Cauza Primara a energiei nencatusate trebuie sa fie omnipotenta.

Cauza Primara a interrelatiilor universale trebuie sa fie omniprezenta.

Cauza Primara a complexitatii infinite trebuie sa fie omniscienta.

Cauza Primara a valorilor morale trebuie sa fie morala.

Cauza Primara a valorilor spirituale trebuie sa fie spirituala.

Cauza Primara a responsabilitatii umane trebuie sa fie volitionala.

Cauza Primara a integritatii umane trebuie sa fie veridica.

Cauza Primara a dragostei umane trebuie sa fie iubitoare.

Cauza Primara a vietii trebuie sa fie vie.

Deci Cauza Primara a tuturor lucrurilor trebuie sa fie o fiinta infinita, eterna,omnipotenta, omniprezenta, omniscienta, morala, spirituala, volitionala, veridica,iubitoare si vie. Descriu oare asemenea adjective materia oarba ? Va putea oareevolutia sa creeze fiinte iubitoare, inteligente, morale, spirituale, volitionale, etc. ? Cusiguranta ca NU. A afirma ca materia este propria sa cauza este echivalent cu a spuneca legile care actioneaza n prezent nu au fost valabile si n trecut, ceea ce contrazice

prezicerea din cadrul modelului evolutionist ca universul poate fi explicat cu ajutorul

legilor naturale prezente.Materia nu se poate raporta le ea nsasi. Cea mai mare descoperire a secolului XXafirma acest lucru prin foarte cunoscuta Teorie a Relativitatii. Albert Einstein ademonstrat ca toate entitatile universului: materie , spatiu si timp nu sunt absolute citrebuie sa se raporteze la ceva, deci universul n sine nu este absolut. Deoareceuniversul nu se poate produce pe sine nsusi, el a luat fiinta ca urmare a vointei uneifiinte absolute( Cauza Primara).

Legile de conservare demonstreaza odata n plus deficientele modeluluievolutionist. n cazul reactiilor chimice masa totala se conserva , energia se conservasi ea in toate procesele fizico-chimice prin urmare nicaieri in univers nu poate apareamaterie de la sine( materie = masa + energie). Impulsul mecanic si sarcina electrica

se conserva si ele. Nicaieri in univers nu s-a observat ca o entitate sa ncalce acestelegi si sa creasca calitativ sau cantitativ de la sine fara nici o interventie exterioara.

VI


7/39

O mare problema pentru oamenii de stiinta o constituie miscarea luminii n vid.S-a descoperit doar ca miscarea luminii este un proces ondulatoriu, nsa nu s-adescoperit ce anume vibreaza in acest spatiu vid. Pentru evolutinisti problema este simai complexa. Cum poate evolua oare aceasta miscare ondulatorie ntr-un spatiu ncare nu are ce sa vibreze. Totusi presupunerea de baza la modelul evolutionist este ca

legile universului actioneaza si n prezent asa cum o faceau si n trecut.

LEGILE TERMODINAMICII SI LEGATURA LOR CU ORIGINEAUNIVERSULUI

Termodinamica: capitol al fizicii n care rolul primordial al studiului l aufenomenele in care variaza temperatura. Aceste fenomene implica miscarea termica amateriei si transformarea energiei dintr-o forma n alta. Termodinamica se bazeaza peexperiente din care au iesit legi sau principii cunoscute sub numele de legea zero,legea ntia(primul principiu), legea a doua(principiul al doilea) si legea atreia(principiul al treilea).

Principiul tranzitivitatii echilibrului chimic: Daca doua sisteme se gasesc in echilibru cu un al treilea printr-un punct

diaterm(perete perfect conducator din punct de vedere termic )atunci ele sunt in

echilibru unul cu celalalt.

Principiul zero al termodinamiciiDoua sisteme termodinamice puse in contact si izolate de mediul nconjurator

ating de la sine(in cele din urma) starea de echilibru termic.

Principiul zero sta la baza metodelor de masura a temperaturii unui corp.Modelul evolutionist presupune ca a existat un ou primordial care a explodat din

cauza temperaturii mari pe care o avea; conform principiului zero un sistem asupracaruia nu se actioneaza din exterior(prin schimb de substanta sau energie)este nechilibru cu mediul n care se afla. Ne dam seama ca aplicarea principiului zero altermodinamicii nu este posibila asupra oului primordial din urmatoarele motive:1. Nu exista un mediu nconjurator cu care sa fie n echilibru acea sfera initiala.2. Daca ar fi existat un mediu nconjurator acel ou nu ar mai fi fost asa de primordial

.3. Echilibrul dintre ou si mediu(sa presupunem prin absurd ca ar fi existat acel

mediu) n-ar fi putut sa duca la o explozie asa cum sustine evolutionismul.Deoarece principiul zero nu si gaseste aplicatia in oul primordialpresupunerea de baza a modelului evolutionist ca originea universului poate ficunoscuta pe baza legilor naturale care actioneaza n prezent nu mai este

valabila.Principiul unu al termodinamiciiAcest principiu constituie o extindere a legii conservarii energiei n procesele n

care intervine miscarea termica a materiei.Existenta caldurii ca forma a transferului de energie a constituit o problema

deosebita n istoria termodinamicii. Abia experimentele lui Joule au dovedit siconfirmat natura asemanatoare a caldurii si a lucrului mecanic. Experimenteleulterioare au demonstrat faptul ca lucrul mecanic si caldura sunt singurele forme detransfer al energiei ntre un sistem termodinamic si mediul nconjurator. Aceastasituatie a permis definirea caldurii n cadrul axiomatic al termodinamicii ca fiind aceaforma a transferului de energie diferita de lucrul mecanic. Desi o astfel de definitie

pare oarecum ciudata , totusi n cadrul termodinamicii ea s-a impus.

VII


8/39

Principiul unu al termodinamicii introduce o noua marime de stare numita energieinterna care este egala cu suma tuturor energiilor cinetice a moleculelor unui corp.Astfel primul principiu(formularea Mayer) afirma ca un sistem izolat adiabatic demediul nconjurator si poate schimba energia interna ca urmare a efectuarii de lucrumecanic din exterior(L=Q=U2-U1). Daca sistemul nu este izolat adiabatic si are

loc schimb de caldura dintre sistem si mediul nconjurator atunci U=Q-L.Variatia energiei interne a sistemului este egala cu suma dintre lucrul mecanic

efectuat asupra sistemului(sau a sistemului catre exterior)si caldura schimbata

sistem cu mediul exterior.

In concluzie prima lege a termodinamicii este legea conservarii materiei si energieiexistente, exact asa cum a prezis modelul creationist si anume ca odata ncheiatacreatiunea ramne constanta deoarece au fost introduse legi de conservare ale ei. Eamai afirma ca nimic nu este acum nici creat nici distrus. Ea ne nvata deci foarteconvingator ca universul nu s-a creat pe sine ; nu exista nimic n structura prezenta alegii naturale care ar putea cumva sa i explice originea.

Primul principiu al termodinamicii are o importanta deosebita n studiul masinilor

termice. Se numeste masina termica acel dispozitiv care preia energie termica dinexterior transformnd-o n lucru mecanic. O masina termica poate obtine deci lucrumecanic doar pe baza schimbului de caldura cu mediul exterior. O consecinta directaa legii nti a termodinamicii este imposibilitatea construirii unui dispozitiv care safurnizeze lucru mecanic fara a prelua energie din exterior (perpetuum mobile de spetaI) pentru ca asa cum am mentionat si anterior L=Q n cazul sistemelor izolateadiabatic si L=Q-U n cazul n care exista schimb de caldura cu exteriorul.

Un alt enunt al principiului I al termodinamicii afirma urmatorul lucru: cantitateade caldura primita de o masina termica din exterior poate fi convertita integral

n energie interna sau n lucru mecanic.Daca un sistem termodinamic nu poate efectua lucru mecanic fara a prelua caldura

din exterior rezulta ca acea explozie vehiculata de evolutionism nu putea avea locdeoarece nu exista o alta sursa care sa-i furnizeze energia necesara efectuarii de lucrumecanic necesar exploziei. Daca acel ou primordial ar fi explodat de la sine , faravre-o implicatie din exterior ajungem iar la paradoxala concluzie ca legile naturalecare actioneaza n prezent nu sunt aceleasi cu legile pe care le respecta universul lanceput. Prin urmare modelul evolutionist primar nu este valabil. Aici de obicei apareo presupunere secundara si anume ca legile universului n prezent sunt altele dectcele din trecut. Totusi nu avem nici o dovada ca asa ceva s-ar fi ntmplat ,nsa facndabstractie de acest impediment si acceptnd aceasta ipoteza ne dam seama ca nu avemcum sa aflam care erau acele legi, deoarece stiinta se bazeaza pe experiment si

repetabilitate. Deci nu avem cum sa sustinem din punct de vedere stiintific aceastaipoteza a unor legi diferite in trecut fata de cele din prezent. Cei care fac asemeneaafirmatiinestiintifice nu fac altceva dect sa faca doar anumite presupuneri care nuau nici o legatura cu realitatea obiectiva si ncearca sa aduca adevarul de partea lorsi nu sa vina ei de partea adevarului.

Principiul doi al termodinamiciiIn sensul cel mai general, principiul I al termodinamicii este o lege a conservariienergiei.Indiferent de tipul energiei implicate n proces(termica, mecanica, electrica,magnetica) variatia energiei interne a sistemului este egala cu suma algebrica aenergiilor schimbate cu mediul nconjurator. Legile de conservare se exprima din

punct de vedere matematic prin egalitati. Astfel principiul I permite transformareaenergiei dintr-o forma n alta atta timp ct energia totala se conserva, prin urmare nu

VIII


9/39

exista nici o restrictie n conversia energiei termice n energie mecanica si invers.Toate experimentele arata ca energia de orice tip se poate transforma prin lucrulmecanic n energie termica, nsa s-a observat ca indiferent de tipul dispozitivuluifolosit, randamentul procesului de transformare a energiei termice n energiemecanica este ntotdeauna subunitar.

Se impun deci anumite restrictii n cazul conversiilor de energie. Existanenumarate fenomene care nu pot fi explicate cu nici o lege de conservare, de aceea

pe lnga principiul I a aparut necesitatea enuntarii unui principiu care sa stabileasca nprincipal sensul evolutiei diferitor procese. Din punct de vedere matematic principiulII este reprezentat printr-o inegalitate si nu este o lege de conservare.

Formularea principiului II care are cea mai mare importanta n studiul nostru esteformularea care include o noua marime de stare ce caracterizeaza nivelul deorganizare al unui sistem, marime numita entropie. Entropia este un parametru de stare care, ntr-un proces reversibil satisfaceegalitatea:

i =n

S= Qi unde Qi (1,n) sunt caldurile schimbate cu mediul nconjurator lai=0 Ti

temperaturile Ti(1,n).IarPrincipiul cresterii entropiei afirma:n orice proces adiabatic, entropia unui sistem oarecare creste sau ramneconstanta S0 n care = este pentru procese reversibile si > pentru proceseireversibile.

Si cum n natura procese reversibile nu exista ( o transformare reversibila este otransformare ideala ) nu putem dect sa concluzionam ca entropia nu poate dect sacreasca. Aceasta marime exprima de fapt ca n orice proces schimburile de energiefac ca energia sa decada spre niveluri inferioare de utilizare astfel nct rezulta o

neta descrestere a disponibilitatii energiei pentru alte actiuni ulterioare.Marele savant si scriitor de literatura science-fiction Isaac Asimov a scris: Ce nespune aceasta a doua lege , prin urmare este ca n marele joc al universului , noi nunumai ca nu putem cstiga: nici macar nu putem realiza un scor egal. Tot el adaugaca Cele doua legi ale termodinamicii sunt ,presupun eu,acceptate de fizicieni ca

probabil cele mai sigure generalizari din experienta care o detinem.Acest principiu este important tocmai pentru ca el afirma ca n natura exista o lege

a schimbarii a caror directii sunt descendente si nu ascendente cum presupuneevolutia. Iata cum se reflecta acest principiu n :1. Termodinamica clasica sustine ca entropia creste in orice proces fizic si energia

tinde spre nivele inferioare de utilizare.

2. Termodinamica statistica afirma ca fiecare cantitate de energie are asociatamarimea de stare numita entropie care masoara gradul de dezordine al sistemului.Energia trebuie sa curga ntotdeauna ntr-un sens astfel nct entropia sa creasca.Din toata experienta noastra putem concluziona ca toate procesele curg ndirectia unei dezordini, degradare si haos crescnd.

3. Termodinamica informationala. n legatura cu prelucrarea informatiilor, o nouastiinta numita Teoria informatiei a preluat conceptul din fizica al entropieiasociindu-l cu gradul de distorsionare al informatiei in timpul proceselor de

prelucrare a ei. Cu alte cuvinte entropia in Teoria informatiei reprezintagradul de veridicitate al unei informatii dupa ce ea a trecut prin mai multe filtre.

Pentru ca un sistem sa poata trece de la o stare de organizare inferioara spre una

superioara este nevoie ca energia sa fie cstigata (cantitativ si calitativ), ordineatrebuie crescuta si informatia trebuie sa fie adaugata. Aceasta lege a termodinamicii

IX


10/39

afirma ca acest lucru nu se va ntmpla n nici un proces natural , dect daca intervineo forta din exterior.Harold F. Blum n cartea sa Sageata timpului si evolutia scrie: Este una dinconsecintele acestei legica toate procesele reale decurg ireversibilOrice procesdat din universul acesta este insotit de o schimbare in marimea unei cantitati

numite entropieToate procesele reale au loc cu o crestere a entropiei.Entropia masoara de asemenea haosul sau lipsa de ordine din sistem; cu cat estemai mare haosul cu atat este mai mare entropia.Indiferent de sistemul pe care l analizam si de tipul de entropie pe care acesta ldetine sensul de deplasare al acestuia este ntotdeauna unul descendent si nu unulascendent asa cum sustine evolutia. Pentru a nlatura aceasta contradictie este necesarsa introducem o presupunere secundara si anume ca n timpul n care a luat fiintauniversul toate fenomenele aveau un sens care permitea entropiei sa scada sau cel

putin sa ramna constanta. Modelul creationist, pe de alta parte nu are nevoie saintroduca o presupunere secundara in cazul acestei contradictii pentru ca el prezice cauniversul tinde spre dezorganizare si haos.

Cele mai multe carti care trateaza subiectul evolutiei nu mentioneaza macaraceatsta a doua lege a termodinamicii, insa acei savanti evolutionisti care sunt

provocati sa comenteze aceasta lege dau urmatoarele raspunsuri:1. A doua lege nu se aplica sistemelor vii. Realitatea este insa ca insistemele vii au loc o multime de procese fizico-chimice complexe si nu avemnici un indiciu ca aceste procese nu ar decurge fara a respecta legiletermodinamicii.Unul dintre cei mai competenti bio-chimisti, Harold Blum, unevolutionist convins afirma, incercand sa-i convinga pe colegii sai, bio-chimistide valabilitatea legii a doua ca: Oricat de atent am examina energeticasistemelor vii,nu gasim nici o dovada a infrangerii principiiilor termodinamicii,dar vom intampina un grad de complexitate neintalnit in lumea nevie.Deoarece aceste doua legi ale termodinamicii sunt in unanimitate acceptate detoti savantii, si anume ca energia si materia nu pot fi propria lor cauza si canivelul de organizare din fiecare sistem scade, putem afirma ca evolutionismuleste intr-o mare contadictie cu stiinta, deoarece sensul ascendent al evolutieieste contrazis de aceste legi.Afirmatia ca a doua lege a termodinamicii nu se aplica sistemelor vii

presupune ca materia vie si cea moarta au evoluat separat,iar legiletermodinamicii isi gasesc aplicabilitatea numai in materia nevie, cea vierespectand un alt set de legi. Daca materia vie ar respecta alte legi decat ceamoarta am fi indrepatatiti sa afirmam ca ele au o origine diferita, ceea ce

combate modelul evolutionist care sustine ca viata a aparut din materie moarta.2. A doua lege este numai o afirmatie statistica, iar exceptiile suntposibile.Aceasta idee este adevarata doar ca probabilitatea de a se realizaexceptiieste foarte redusa. Este ca si cum am afirma ca un grup de maimute

batand la intamplare clapele unor masini de scris vor reusi sa reproducaintergral si fara nici o greseala intreaga opera a lui Shakespeare. Conformcalculelor lui Bent posibilitatea ca o singura calorie de energie termica sa

poata fi convertita integral in energie mecanica este aceasi cu probabilitateaca acele maimute sa poata reproduce intreaga opera a lui Shakespeare de 15quadrilioane de ori la rand fara nici o greseala.3. Probabil ca a doua lege nu se aplica in alte parti ale

universului.Aceasta este o speculatie interesanta,dar nestiintifica. Asa cumsustine modelul evolutionist, universul a avut o singura origine, deci conform

X


11/39

rationamentului cauza-efect legile ar trebui sa fie aceleasi in tot universul.Universul nostru este uni-vers si nu di-vers.4. A doua lege nu se aplica sistemelor deschise.Aceasta este idea vehiculata cel mai des de catre evolutionisti. Este adevaratca legile termodinamicii au fost definite pentru sisteme izolate, dar pe de alta

parte este la fel de adevarat ca in natura nu exista sisteme izolate perfect. Eisustin ca nu exista nici o problema atata timp cat de la soare vine destulaenergie ca sa compenseze entropia, dar problema este nu daca exista suficientaenergie pe Pamant ci nivelul de disponibilitate al acestei energii.Sa dam un exemplu: caldura care vine de la Soare ajunge pe Pamant, estetransformata in caldura, aceasta caldura este convertita in energie mecanica acurentilor din atmosfera si din hidrosfera, energia mecanica este transformatain energie electrica de catre centralele mareomotrice si eoliene, energiaelectrica este convertita in energie luminoasa de becurile din casele noaste, iardupa aceea ? Nivelul de utilizare a energie scade in orice proces. Soarele nudispare (lege I), dar se raceste (legea a II-a).

In natura exista cateva tipuri de sisteme care cresc in organizare si par sa seopuna tendintei descrise de legea a II-a, in care nivelul de organizare creste, inloc sa scada asa cum sustine legea a II-a a termodinamicii. O samanta sedezvolta ascendent pana ajunge la stadiul de planta matura, o gramada decaramizi creste pana cand ajunge o cladire.Daca privim atent la aceste sistemevom vedea ca:a) Trebuie sa existe un program care dirijeaza cresterea.Un proces de crestere fara nici un tipar sau program de dirijare nu vatransforma niciodata un sistemdezorganizat intr-un sistem cu un grad mai mare de organizare, ci cresterea vaduce la formarea unui cocolos eterogen. In cazul plantei tiparul care iidirijeaza cresterea este codul continut in structura ADN-ului, iar in cazulcladirii programul care dirijeaza dezvoltarea este planul edificiului.b)Trebuie sa existe un convertor de putere care sa energizeze cresterea.Energia are importanta proprietate numita convertibilitate cea ce permite caenergia sa poata fi convertita dintr-o forma in alta. Energia nu ne-ar fi de niciun folos daca ea n-ar putea sa fie transformata dintr-o forma in alta dupanecesitati, insa ca energia sa fie transformata este nevoie de un convertor caresa asigure aceasta functie.In cazul plantei conversia de energie este asigurata de fotosinteza prinnumeroase procese fizico-chimice care preiau energia luminii solare

transformand-o in energia necesara cresterii plantei.In celalalt caz al cladirii, numeroase mecanisme mecanico-electrice secombina pentru a asigura procesul de constructie al edificiului.Pentru ca un sistem sa poata trece de la o stare de organizare inferioara la ostare superioara trebuie sa fie satisfacute ambele conditii. Convertirea energieitrebuie sa se faca organizat, dupa un anumit tipar. Un elefant poate efectualucru mecanic intr-un magazin de portelanuri fine, insa el nicidecum nu valasa la plecarea sa din magazin un sistem mai organizat ca la inceput.

Se constata ca trebuie chiar si in cazul sistemelor mici ca codul de dezvolatare sa fiefoarte complex. Daca ar exista acest proces evolutiv, el ar trebui sa contina un cod decrestere infinit mai complex care sa convesrteasca energia si sa asigure dezvoltarea

sistemelor. Cine pana acum a vazut in natura acel proces care impinge totul in sus,

XI


12/39

elementele chimice simple in molecule, moleculele in celule, celulele in organismesimple, organismele simple in maimuta si apoi in om?Pana cand evolutionistii nu vor putea sa demonstreze existenta acestui convertor deenergie si a planului care asigura dezvoltarea ascendenta a sistemelor, atat vii cat sinevii, evolutia este negata in totalitate de legea a II-a a termodinamicii.

SISTEMUL SOLAR, INTAMPLARE SAU PLAN?

Dupa cate cunoastem Sistemul nostru solar este unic in Univers. Evolutionistiisustin ca exista si alte planete in univers asemenea Pamantului care au evoluat odatacu stelele, fapt care a facut posibila aparitia vietii. Dar aceste afirmatii nu sunt delocstiintifice ,ci doar presupuneri care nu au nici o baza,de aceea ne vom limita la a

studia numai sistemul nostru solar, pe baza propriilor lui date. Atunci cand ai ladispozitie un singur sistem nu poti face amalize statistice asupara altor sisteme deacest tip (necunoscute inca sau inaacesibile studiului stiintei empirice).

Datorita presupunerilor ca ar mai exista viata si pe alte planete ,oamenii auexplorat tot mai mult spatiul cosmic,iar in vederea acestui lucru au fost investiteresurse serioase. Cu toate acestea nu s-a gasit viata in spatiu ,chiar daca evolutionistiisustin ca totul a avut o origine comuna inclusiv Pamantul ,pe care viata a fost posibila,deci ar putea exista conditii de aparitie a vietii pe oricare dintre planetele sistemului .Chiar daca nu au descoperit inca viata ,evolutionistii spera inca in minuni.. Insamodelul creationist are cu totul alta interpretare

fiecare planeta a fost creata la inceput cu un scop special si de aceeafiecare dintre ele vor avea o structura si o compozitie diferita, ceea cecontrazice faptul ca ar fi evoluat dintr-o sursa comuna; pe de alta parte doar pamantul are o hidrosfera si o atmosferacapabile sa intretina viata ; nicaieri in afara Pamantului nu va fi gasita vreo forma de viata; chiar daca vor fi gasite dovezi ale vietii si pe alte planete, acestea sevor supune acelorasi legi de degradare ca si pe Pamant;

Toate aceste preziceri au fost confirmate de aselenizarile pe Luna si de sondeletrimise in spatiu. De asemenea putem observa fotografiile facute Lunii si planeteiMarte; relieful catastrofic ne demonstreaza o data in plus procesul dedegradare la care

au fost supuse.Cu toate stradaniile sale ,omul a reusit in cele din urma sa faca o mai amanuntita

analiza a rocilor de pe Luna si a constatat ca acestea nu au o structura identica cu ceaa Pamantului , lucru ce arata ca cele doua corpuri nu au avut o origine comuna dincare sa fi evoluat, cu atat mai putin celelalte corpuri ale sistemului nostru solar potavea aceeasi origine.

Ceea ce teoria evolutionista nu poate demonstra si nici maca prezice,este scopulcrearii Pamantuilui. Pe cand creationismul afirma ca Planeta Albastra a fost creata cuscopul de a-i servi omului drept casa ,evolutionismul ramane in dificultate.

Chiar daca toate acestea sunt doar preziceri,fie ca sunt cu privire la origine sau laorice altceva, ele nu au nimic stiintific, ci doar pura filosofie; omul poate acepta unul

din aceste doua modele, insa alegerea se va face tot pe baza de credinta, insa aceastacredinta nu trebuie sa fie una oarba, ci bazata pana la un punct pe date stiintifice. In

XII


13/39

final conflictul dintre creationism si evolutionism are aspecte teologice.Oricat de multne-am stradui sa comparam datele practice ale biologiei sau ale geologiei sau a alteistiinte masurabile vom fi pusi in fata unei alegeri nestiintifice,adica de a explicalucrurile din viziunea descinderii evolutionismului sau a scopului creativ. Deexemplu oare atat pestele cat si omul au ochi pentru ca omul a evoluat din peste,sau

atat omul cat si pestele au ochi pentru a implini un scop anume:acela de a vedea.Explicatiile teologice au fost considerate a fi nevalabile de catre unii savanti, in ceeace priveste probleme originilor,si admitem ca e greu in stadiul actual al cercetarilor sadescoperim care era planul creatorului.

Evolutia din nimic. In ultimii ani s-au perindat mai multe teorii care sa poataexplica aparitia universului. Teoria starii stationare a universului , propusa de Sir FredHoyle a fost abandonata chiar si de initiatorul ei, dar fostii adepti ai acestei ideiresping si teoria marii explozii. Weisskopf a afirmat ca nici o teorie a aparitieicosmosului nu este satisfacatoare, si chiar si modelul standard acceptat al mariiexplozii ne pune in fata unor intrebari fundamentale. Ideea unui univers oscilant a fostsi ea abandonata, deoarece s-a concluzionat ca datorita entropiei uriase generate in

univers, el fiind inchis nu poate trece decat printr-un ciclu de expansiune sau decontractie. A fost lansata o noua teorie a universului in expansiune, ceea ce este maidegraba o incercare disperata de a evita implicatiile creationiste si ale cosmogonieiadevarate. Conform acestei teorii se considera ca universul a fost la inceput o

particula infinitizimala care si-a marit volumul ei in primele 10-35 de secunde pana lamarimea unui grape-fruit. Aceasta explozie mare si rece initiala a fost urmata de

bubuitul fierbinte standard numit Big Bang. Ce spun cei care au lansat aceastateorie? Iata raspunsurile a doi dintre ei:

Esti ispitit atunci sa faci un pas mai departe si sa speculezi ca intreguniversul a evoluat literalmente din nimic

ca universul nostru a avut ca origine fizica o fluctuatie cuantica aunui adevarat vid preexistent, sau a starii de nefiinta.Prin urmare toate aaceste teorii cosmogonice se reduc la doua:evolutie ex nihilo saucreatie ex Deo. Alegerea care trebuie facuta este intre nimicul omnipotent sauDumnezeul omnipotent.

CUM A APARUT VIATA?

In prezent pe planeta noastra exista numeroase organisme , de la cele mai simple(care au dimensiuni de pana la a 2000-a parte dintr-un milimetru) pana la cele maicomplexe ( mamiferele si omul).In aceste conditii apare vechea intrebare :Cand sicum a aparut viata?Unul dintre cele mai dificile stadii in procesul evolutionist estefara indoiala faza in care materia nevie s-a transformat in materie vie. Daca acest

proces a avut loc, atunci el ar trebui sa poata fi explicat cu ajutorul legilor careactioneaza si astazi, asa cum prezice modelul evolulutionist. In aceste conditii trecereamateriei vii de la neinsufletire la viata ar trebui sa aiba loc si astazi. Cand observatiilenoastre empirice contrazic faptul ca materia nevie poate sa treaca la viata, in modelulevolutionist apare presupunerea secundara ca in trecutul indepartat in care aceasta

trecere a avut loc, conditiile de pe Pamant erau altele decat conditiile actuale. Aiciapare evidenta superioritatea modelului creationist. El nu are nevoie sa explice cum si

XIII


14/39

in ce conditii a aparut viata, el pur si simplu spune: Cauza Primara a vietii trebuiesa fie vie si ca viata poate aparea doar din viata.

Ideea ca materia vie a aparut din materie neinsufltita nu este de fapt asa de noua. Intimpul evului mediu, unul dintre pionerii chimiei Joannes Van Helmont afirma ca adescoperit o formula de producere a soarecilor. Daca puneti carpe vechi si grau intr-o

cutie si o ascundeti pe acoperis sau in hambar, exista posibilitatea sa obtineti soareci.Acest experiment este repetat si astazi cu rezultate reale,dar explicatia lui este cu totulalta. Acesta este unul din marea multime de experimente care i-a determinat peoameni sa adopte conceptul de gandire a aparitiei spontane a vietii. Fara indoiala caexperimentul care a demonstrat imposibilitatea aparitiei spontane (de la sine) a vietii afost experimentul lui Pasteur.

Louis Pasteur a realizat urmatorul experiment: intr-o sticla cu gat simplu, elimina prezenta diferitelor particule,dar si posibilul aer( considerat element vital pentruaparitia spontana a vietii) , toarna apa si material organic ca substrat hranitor inaceasta sticla. Incalzind sticla a prevenit aparitia posibilelor organisme vii in ea. S-aconstatat ca viata nu poate aparea spontan in acea sticla. Pasteur a considerat ca ideea

de aparitie spontana a vietii va disparea pentru totdeauna in urma acestui experiment.Totusi aceasta idee nu a disparut, ci a aparut conceptul ca viata a aparut si s-adezvoltat candva in trecut intr-o supa bogata in compusi organici.

Viata are o complexitate imensa. O multime de factori trebuie sa interactioneze casa permita supravietuirea, dezvoltarea si reproducerea unui organism. Biochimistii si

biologii moleculari au inceput sa descopere niste molecule complexe importante siintegrate in sisteme biochimice inalte.Treapta inalta a imposibilitatii aparitiei spontanea acestor sisteme complexe a devenit provocarea capitala.

In continuare vom descrie pe rand cele mai importante structuri chimice care facposibila functionarea sistemelor vii.

Moleculele simple (biomonomeri). Substantele chimice pe care le gasim lafiecare organism viu sunt deosebit de importante. Unele molecule organice simple(biomonomeri) sunt combinate in forme importante in moleculele biologice(biopolimeri) cum sunt proteinele si acizii nucleici (ADN si ARN). Biopolimerii potcontine sute de mii de molecule legate impreuna.Aminoacizii(biomonomerii)prezintamateriale simple- blocuri de proteine(biopolimeri).Organismele vii au douazeci defeluri de baza de aminoacizi in ele.Cateva sute din ele se pot combina in formareaunei singure molecule de proteina.Acizii nucleici (biopolimerii)sunt si mai complecsi,incluzand combinarea nucleotidelor(biomonomeri)care sunt constituiti din zaharide ,fosfati si baze nucleotide.Exista patru baze de diferite tipuri al bazei nucleotide.Aciziinucleici pot contine milioane de nucleotide.Ereditatea si informatia metabolica a

organismului este inscrisa in secvente de diferite tipuri ale bazei nucleotide.Oameniide stiinta indica acizii nucleici ADN si ARN ca fiind responsabili de pastrarea sitransmiterea caracterelor ereditare.In anul 1953 Stanley Miller a reusit sintezaaminoacizilor in conditii de laborator, despre care se crede ca au fost aceleasi cuconditiile de pe Pamantul primar .El a reusit acest lucru folosind aparatura chimica incare a amestecat gaz metan,hidrogen,amoniac si vapori de apa si a expus acestamestec descarcarilor electrice.Au fost obtinuti pe aceasta cale majoritatea

biomonomerilor necesari sintezei de proteine sau acizi nucleici, insa aceasta nu este odovada ca la fel s-a intamplat si la aparitia vietii.De exemplu aminoacizii se formeazain mediu alcalin insa acest mediu nu este favorabil si formarii zaharidelor totusiamandoua sunt necesare functionarii organismelor vii.Sa admitem ca aminoacizii s-au

format in presupusa Supa Primara de la inceput .Cecetatorii au descoperit

XIV


15/39

existenta a doua tipuri fundamentale de aminoacizi:S(rotit la stanga)si D(rotit ladreapta) in functie de planul polariziarii luminii.S-a constatat ca organismele vii contin doar aminoacizi de tip S.Cum a fost posibilaaparitia vietii doar dintr-un singur tip de aminoacid(S) odata ce in acel amestecexistau ambele tipuri de aminoacizi.Urmatoare problema o reprezinta lispsa dovezilor

in rocile din adancimea scoartei Pamantului a Supei Primordiale, deoarece rocileacestea nu contin substante organice. Una dintre teoriile care sustin aparitia vietiispontan este ca unele substante organice necesare sintezei biomonomerilor s-auformat in atmosfera dizolvandu-se ulterior in ocean.Un astfel de exemplu a datchimistul Donald Hull in privinta celui mai simplu aminoacidglicerina(NH2CH2COOH).El a ajuns la concluzia ca in cazul aparitiei acesteia inatmosfera primara ,97% din ea s-ar fi dezintergrat chiar inainte de a ajunge in ocean ,iar restul de 3% s-ar fi distrus in ocean. Si chiar daca nu s-ar fi distrus concentratia eimaxima foarte mica(10-12 mol/l)nu ar fi fost suficienta pentru ca aceasta sa fie materialde inceput pentru nasterea spontana(de la sine) a vietii. Moleculele complexe(biopolimerii).

Din cauza structurii lor foarte complexa ,aceasta fiind de sute de ori mai mare decat cea monomerilor, sansele aparitiei lor in mod spontan tind spre zero, deoarece nasterealor necesita nu numai un consum ridicat de energie ci si un cod secvential care sacontina toate informatiile despre structura lor.Organismele vii contin cateva mii de tipuri de proteine. O proteina este o succesiunede cateva sute de aminoacizi. Putem asemana o proteina cu o propozitie, aminoaciziifiind literele. Sunt permise anumite greseli gramaticale insa cativa aminoacizitrebuie sa se afle in pozitii cheie pentru ca proteina sa existe.Totusi daca ar existaasemenea greseli proteina nu ar mai functiona corect. Boli ca anemia sau uneletipuri de cancer apar ca urmare a pozitiei gresite a unui singur aminoacid. Aceastaordine din proteina si faptul ca ea nu poate functiona oricum ne duce mai degraba cugandul la o planificare riguroasa si o inteligenta care sa o realizeze.Sa ne imaginam o structura formata din doua elemente distincte( A si B) care poatefunctiona numai intr-o singura combinatie( sau AB,sau BA). Probabilitatea ca aceastastructura sa se formeze de la sine si sa functioneze este de . Daca am avea ostructura cu trei elemente (A ,B si C) si o singura combinatie sa fie valida,

posibilitatea ei de aparitie este de 1/3!.Prin urmare in cazul unei proteine cu 100 deaminoacizi, posibilitatea ei de aparitie este de 1/100!, aproximativ o combinatie din10158 este viabila.Acest numar este mult prea mare pentru a fi inteles corect. Notati ca in univers existadoar 1080 electroni. Savantii evolutionisti afirma ca universul are o varsta de 30 de

miliarde de ani.Sa admitem ca nu reusim din prima incercare sa obtinem combinatiacorecta de proteina, asteptam o perioada de o miliardime de secunda si repetamincercarea. In aceste conditii generoase timp de 30 de miliarde de ani putem reusi safacem doar 10105 combinari,iar sansa de a obtine combinatia corecta din toataincercarile acestea este de 1 la 1053 ceea ce este un numar infinitizimal, prin urmaresansa de a obtine o molecula functionala este practic nula. Intr-un studiu realizat de

NASA, in care cosmonautii erau invatati sa recunoasca chiar si cele mai rudimentareforme de viata de pe alte planete, s-a afirmat ca o molecula poate fi considerata viedaca are cel putin 400 de aminoacizi,iar fiecare aminoacid sa fie compus din 4-5elemente chimice de baza si fiecare element chimic este o alcatuire unica de electroni,

protoni si neutroni. Prin urmare nimeni (cu exceptia unui evolutionist dogmatic ) nu

poate crede ca un sistem viu sa poata aparea la intamplare, iar daca il excludem peCreator din aceasta ecuatie nu ramane nici o posibilitate de aparitie a unui sistem viu.

XV


16/39

Posibilitatea sintezei moleculei de ADNProblema discutata la punctul anterior reprezinta de fapt o suprasimplificare, caci inrealitate lucrurile stau cu totul altfel.Orice fel de proteina sau alt fel de sistem viu nus-ar putea reproduce niciodata, pentru ca acest sistem trebuie sa contina o enzima caresa inmagazineze toate informatiile genetice ale sistemului necesare multiplicarii.

Pentru ca viata sa fi putut continua dupa aparitia spontana a primului biopolimer, eranecesara si prezenta unei structuri care sa contina informatia care trebuia sa fietransmisa prin reproducere.

n lucrarea ndoieli cu privire la moderna teorie evolutionista sintetica de FrankB. Salisbury gasim urmatoarele:O proteina medie poate contine circa 300 de aminoacizi. Gena ADN care icontroleaza sinteza va avea circa 1000 de nucleotide n lantul ei. De vreme ceexista 4 tipuri de nucleotide ntr-un lant ADN, una care consta din 1000 delegaturi ar putea sa existe n 41000 forme diferite. Folosind putina algebra(logaritmi) putem vedea ca 41000=10600. 10 nmultit cu sine de 600 de ori da cifra1 urmata de 600 de zerouri. Numarul acesta este totalmente dincolo de puterea

de cuprindere a mintii noastre.O proteina nu s-ar putea forma de la sine orict de mare ar fi universul si orict delung ar fi timpul, nsa modelul creationist nu-si pune aceasta problema deoarece el

postuleaza ca viata a aparut dintr-o sursa vie. Celula -unitatea de baza morfo-functionala si genetica a organizariimateriei vii.O si mai mare problema pentru evolutie o constituie combinarea structurilor complexe

pentru a forma chiar si o simpla celula capabila sa functioneze si sa transmita maideparte caracterele proprii.Se presupune ca celula a evoluat in timp, iar pentru formare ea avea nevoie nu numaide ADN si proteine ci si de alte molecule complexe cum ar fi grasimile sicarbohidratii. Acest lucru arata pur si simplu ca este imposibil sa se creeze niste tipuride componente complexe care apar din elemente chimice luate la intamplare.Intre toate componentele unui sistem asa de complex cum este celula exista o legaturastransa , fiind o interconditionare in care toate componentele depind unele decelelalte, cunoscut fiind faptul ca in sinteza proteinelor este indispensabila prezentaacizilor nucleici, iar pentru a obtine acizi nucleici este nevoie de o proteina de la caresa se porneasca. Evolutia este foarte greu de prevazut deoarece acest sistem (celula)nu este usor de despartit in unitati functionale separate. Functioneaza ca un intregunde cel mai mare numar de parti depind una de cealalta.Majoritatea oamenilor de stiinta accepta aparitia spontana a vietii, neglijand studiile

de probabilitate care arata cum acest lucru s-ar fi putut intampla, de aceea suntvehiculate mai multe idei care descriu conditiile in care a aparut viata. Va prezentamin continuare cateva dintre ele.1. Viata a putut fi generata ca urmare a unor proprietati pe care le are materia

singura, insa nu exista dovezi ca informatii complexe ca codul acizilor nucleici,exista doar in elementele chimice.

2. Viata a aparut ca autogenerata, sistemele ciclice interactive de proteine si acizinucleici fiind ajutate de influienta energiei. Un asemenea model contine atat demulte presupuneri secundare incat este aproape imposibil de utilizat.

3. Viata a aparut intr-un izvor cald , hidrotermal in ocean.Un asemenea mediu arputea oferi o protectie celulelor vii din partea mediului exterior, insa tot acest

mediu ar fi reprezentat si cauza mortii lor, celulele fiind inca foarte instabile infaza lor incipienta.

XVI


17/39

4. Viata nu a aparut sub forma de celule ci la suprafata unor corpuri rezistente cumar fi cristalul de pirita, insa nu avem nici un indiciu ca structura ordonata acristalelor ar fi putut constitui un model pentru moleculele biologice complexe.

5. Viata a aparut ca urmare a faptului ca genele organismelor vii s-ar fi dezvoltatfolosind modelul argilelor, insa acest model nu este valabil din acelasi motiv ca si

cel anterior.6. Viata a aparut ca urmare a faptului ca ARN-ul contine anumite enzime proprii lui

care ii dau capacitatea de autoreproducere. Acestei toerii i s-a acordat o atentiesporita in ultimii ani, ajungandu-se la conceptul de lumea veche a ARN-ului sidespre ribozomii care reprezinta molecule ARN , functionand ca enzime. Chiar siacest model are deficientele lui, aparand o serie de intrebari cum ar fi, Cum aaparut primul ARN?. ARN-ul este foarte greu de produs in laborator, cu atat mai

putin in conditiile Pamantului primitiv, prin urmare si aceasta teorie nu poate stain picioare.

In ultimele decenii practica experimentala a avansat foarte mult, fapt care a facutposibila cercetarea in domeniul aparitiei spontane a vietii. S-a incercat crearea de

materie vie din substante anorganice, vehiculandu-se ideea ca s-a reusit acest lucru.Iata cateva exemple: Sinteza aminoacizilor.Incepand cu Stanley Miller s-a reusit crearea unor

aminoacizi in conditii de laborator, conditii presupuse ca fiind identice cu cele depe Pamantul primar. Imediat dupa obtinerea lor, cu ajutorul unei trape de evacuarea aparatului folosit, aminoacizii erau separati de restul amestecului, altfel acelasimediu care i-a creat ii putea distruge. Cu certitudine ca toate aceste masuri desiguranta nu puteau exista pe Pamant in momentul presupusei aparitii aaminoacizilor.

Legarea unor aminoacizi. In 1967 a avut loc faimosul experiment al lui Arthur

Kornberg prin care s-au obtinut molecule de ADN de virus , o gena sau altemolecul active biologic.Fara a intra in detaliiputem afirma ca in fiecare caz a avutloc o copiere artificiala dupa unele enzime deja existente, simuland conditiile incare are loc aceasta copiere in celulele reale. Astfel in nici un caz nu a fostsintetizata vreo gena sau molecula ADN sau vreo alta entitate de felul acestadecat daca au existat mai dinainte entitati similare de la care sa se porneasca.

Sintetizarea celulelor. In 1970 s-a anuntat ca J.P. Danielli ar fi sintetizat o celulavie, trebuie remarcat faptul ca el a inceput cu celule vii pe care le-a fragmentat ,apoi a asamblat parti din ele intr-o singura celula. Aceasta este o realizareuimitoare insa nu costituie deloc un exemplu de creare a vietii.

Concluzii: Aceasta complexitate a organismelor vii si toata tehnologia avansata

folosita in aceste experimente demonstreaza faptul ca viata nu a aparut de la sine inpresupusele conditii de pe Pamantul Primar. Modelul creationist nu are probleme inacest sens el postuleaza o Cauza Primara vie si inteligenta care a creat viata.

POSIBILE MECANISME EVOLUTIONISTE

De obicei, in mediul stiintific evolutionist se vehiculeaza ideea ca procese naturalecum ar fi mutatiile sau selectia naturala ar reprezenta acele mecanisme care au facut

posibila evolutia.1. Variatie, selectie si recombinare. La publicarea teoriei sale evolutioniste prin

selectie naturala, Charles Darwin, a lansat ideea ca micile variatii intre indivizii

XVII


18/39

unei specii ar conferi diferite grade de avantaj sau dezavantaj in lupta pentruexistenta. Cei cu avantaje semnificative sunt favorizati de selectia naturala si astfelvor supravietui pentru a transmite aceste avantaje descendentilor lor, astfel treptatsi-ar face aparitia noi specii de organisme. Mai tarziu s-a concluzionat cavarietatile normale sunt supuse si ele legilor mendeliene ale ereditatii,

nereprezentand ceva nou, ci doar caracterele latente existente deja in codul genetical organismului. Biologia moleculara moderna cu patrunderea ei adanca instructura ADN-ului a demonstrat ca un organism poate suporta modificari doar inanumite limite ale codului genetic inscris in ADN. Aceste schimbari in morfologiaorganismului nu produc nici o modificare in structura ADN ului, astfel nu potaparea caracteristici noi care sa produca grade de ordine sau de complexitate.Variatia este orizontala si nu verticala.Un argument in acest sens il reprezinta molia patata din Anglia. In timpulrevolutiei industriale se presupune ca aceasta ar fi evoluat de la o culoare deschisala una dominant inchisa penru a se adapta la mediul care a suferit schimbarimajore datorita poluarii, totusi aceasta schimbare de culoare nu poate fi numita

evolutie, ci mai degraba o adaptare la noile conditii ale mediului prin selectienaturala. Experimentele cu molia patata au aratat ca variatia si selectia naturala au

permis indivizilor cei mai adaptati sa supravietuiasca, insa nicidecum nu a formatun nou organism, molia ramanand pana la sfarsit Biston Betularia. Acest lucrudemonstreaza odata in plus superioritatea modelului creationist, pentru ca acestmodel postuleaza un Creator care a introdus legi de conservare la organisme,

permitand totusi supravietuirea lor atunci cand au loc mici shimbari de mediu prinmodificari structurale si fiziologice, insa in limitele codului genetic. Deoarece incadrul acestor schimbari codul genetic din ADN nu se schimba, molia patata deculoare inchisa poate reveni la starea ei initiala la o noua schimbare de mediu. Inconcluzie putem afirma ca selectia naturala actioneaza ca o sita care eliminaindivizii care nu sunt adaptati mediului, asigurand supravietuirea indivizilor uneispecii. Recombinarea nu poate produce nici ea caracteristici noi pentru ca douaorganisme care se combina nu pot face acest lucru trecand de limitele coduluiADN. Structura ADN-ului este de asa natura ca nu poate permite modificarideoarece copierea unei molecule de ADN necesita un tipar, iar aparitia acestuitipar necesita o molecula de ADN. Dar sa presupunem ca variatia ar putea

produce ceva nou asupra caruia sa actioneze selectia naturala, iar noul organismevoluat s-ar deosebi de celelalte printr-o structura insesizabila la inceput, dar carear evolua treptat, in timp. Aceasta noua structura rumentara ar fi mai degrabadaunatoare decat favorabila, fapt care in loc sa contribuie la evolutia lui va duce la

disparitia lui. La ce i-ar folosi unui animal terestru o structura incipienta de aripadaca nu ar putea sa o foloseasca? Una dintre marile probleme ale cartii OrigineaSpeciiloreste aceea a aparitiei si evolutiei ochilului.

Conform teoriei evolutiei paralele ochiul ar fi trebuit sa evolueze de cel putin treiori (la sepie , vertebrate si artropode ). Este greu sa explice evolutia unui organsimplu o singura data, cu atat mai mult evolutia unui organ complex asa cum esteochiul de trei sau de patru ori .In concluzie selectia naturala este un mecanism puternic care permite variatia peorizotala ,adica a adaptarii la mediu si a supravietuirii. Faptul ca ADN-ul nu

poate fi schimbat reprezinta de fapt o lege de conservare in biologie asa cum prezice modelul creationist. Aceasta lege actioneaza tocmai pentru a preveni

schimbarile in structura organismelor vii. Merita mentionat faptul ca savantii nu

XVIII


19/39

au gasit pana acum nici in lumea vie nici in cea fosila vreun organ incipient caresa fi dus ulterior la deplina sa dezvoltare.Toate aceste lucruri confirma specific prezicerile modelului creationist.

2. Mutatiile. O mutatie se presupune a fi o schimbare structurala reala intr-o gena deasa natura incat se produce ceva nou, nu numai o prelucrare a ceva ce exista deja

acolo. Intr-un fel sau altul legaturile dintr-un segment de molecula AND suntschimbate asa incat se transmite o informatie diferita prin codul genetic pentruformarea structurii descendetului. Modelul evolutionist fundamental prezice carolul tuturor mutatiilor trebuie sa fie unul benefic , fiind acel principiu care ridicanivelul de organizare a unui sistem viu. Pe de alta parte modelul creationist sustineca variatiile pe verticala sunt daunatoare. Pe baza acestor doua modele saanalizam cateva fapte experimentale si calcule statistice referitoare la

probabilitatea mutatiilor favorabile. Mutatiile sunt intamplatoare nu directionate. Savantii nu au descoperit incanici un mod de a directiona mutatiile spre un efect dinainte stabilit. Singurelemutatii cunoscute sunt cele intamplatoare prin care apar noile trasaturi intr-o

populatie de organisme. Mutatiile sunt rare si nu obisnuite. Frecventa mutatiilor este intre 1:10.000si 1:1.000.000 per gena per generatie, adica dintr-o generatie de 1.000.000 deindivizi doar o gena are sansa sa sufere o mutatie. Mutatiile favorabile sunt si mai rare. Mutatiile nu sunt un proces obisnuit,de acea au o frecventa foarte mica. Totusi majoritatea dintre ele sunt daunatoare,

prin urmare sansa de a aparea mutatii favorabile este si mai scazuta. Frecventacu care o mutatie daunatoare apare este de 1:1.000. Probabilitatea ca doua astfelde mutatii identice sa apara este de 1:103*103 sau de 1:1.000.000. Studiile facute

pe musculita de otet de genul Drosophila au scos la iveala ca exista un mare

numar de gene incluse in formarea ramificatiei elementelor structurale. Pot fiincluse de la 30 pana la 40 intr-o structura de aripa. Pare aproape de necrezut camai putin de 5 gene ar fi putut incluse in formarea chiar si a celei mai simple noistructuri anterior necunoscute la acel organism. Probabilitatea aici este de 1 la omie de mii de milioane. Noi stim deja ca mutatiile la celulele vii apar cu

probabilitatea de la 1:1.000.000 pana la 1 la o mie de mii de milioane. Evidentca probabilitatea aparitiei a 5 mutatii folositoare la un organism ciclic animaleste aproape zero. Efectul net al tuturor mutatiilor este daunator. Chiar daca o mutatie nu esteconsiderata destul de daunatoare ca sa cauzeze moartea purtatorului ei prinselectie naturala, efectul global ulterior este scaderea treptata a viabilitatii

populatiei.O alta dovada a faptului ca mutatiile sunt daunatoare este incercareadisperata a evolutionistilor de a stopa emisia de agenti care favorizeazamutatiile. Daca mutatiile ar fi cu adevarat favorabile, acestia nu s-ar opune, cichiar ar stimula experimentele care ar putea inalta cu o treapta mai susevolutia prin mutatii. Mutatiile afecteaza si sunt afectate de multe gene. O gena nu controleaza osingura caracteristica a unui organism si nici o singura caracteristica nu estecontrolata de numai o gena. Daca printr-o mutatie schimbam structura uneigene, e posibil sa obtinem un efect benefic, dar si mult mai multe efectenegative. Codul genetic al unui organism este un tot unitar deoarece exista ointercorelare intre elementele genomului.

XIX


20/39

Ca urmare a tuturor acestor fapte experimentale si date statistice putem afirma cusiguranta ca mutatiile nu pot fi mecanismul care a asigurat dezvoltarea si aparitiadiversitatii in lumea organismelor vii.

FOSILELE VORBESC CA

Fosilele au un mare rol atat in cadrul modelului evolutionist cat si in cazul

modelului creationist deoarece ele pot determina adevarul cu privire la faptul daca afost sau nu posibila transformarea organismelor vii dintr-un tip in altul.Dupa modelul evolutionist viata a aparut acum 3,5 miliarde de ani, insa s-audescoperit fosile ale organismelor relativ simple, monocelulare care dateaza de 3miliarde de ani. Dupa o perioada de doar 100 de milioane de ani a avut loc oadevarata explozie de vietuitoare (aproape toate increnagaturile regnului animal).

Altii considera ca doar o perioada de 5-10 milioane de ani a fost necesara aparitieituturor increngaturilor, ceea ce reprezinta doar a treia suta parte din tot timpulvehiculat ca fiind necesar evolutiei. De asemenea cercetatorii au descoperit si oexplozie de alge in epoca precambriana. Plante din diferite grupe reprezentative segasesc mai mult la nivelele superioare, deoarece daca mergem mai adanc in coloanageologica vom constata ca nu vom gasi nici o dovada a unor stramosi ai organismelorgasite in precambrian.O alta problema a modelului evolutionist o constituie verigile lipsa din registrul fosil.Daca modelul evolutionist ar fi valabil , ne-am astepta ca sa gasim un continuumorizontal de organisme vii , si nu o serie de organisme bine delimitate. Aceste goluri

pot fi explicate in cadrul modelului evolutionist doar introducand presupunerisecundare si conditii diferite de dezvoltare pentru fiecare specie in parte sau faptul castructura lor a impiedicat fosilizarea lor. Modelul creationist pe de alta parte nu arenici o problema in acest sens, el prezicand faptul ca golurile din registrul fosil suntaceleasi cu golurile din lumea vie contemporana deoarece acest model sustine faptulca structuri similare au fost create pentru functii similare si structuri diferite pentrufunctii diferite.Cateva declaratii ale unor evolutionisti de seama vin sa sustina faptul ca cele maimulte plante si animale au aparut dintr-o data in registrul fosil. In ciuda acestor exemple, ramane adevarat, asa cum o stie fiecare paleontolog, ca

majoritatea noilor specii, genuri si familii, si aproape toate categoriile de deasupra

familiilor, apar in istoric brusc si nu se ajunge la ele prin siruri de forme detranzitie treptate si complet continue care sa ne fie cunoscute. Nu mai este necesar sa ne scuzam cu saracia de informatii in domeniul fosilelor.

In anumite privinte colectia de fosile a devenit extrem de bogata, si descopeririledepasesc capacitatea noastra de a le integra si totusi registrul fosil continua safie compus mai mult din goluri.

forme fosile intermediare intre marile subdiviziuni ale clasificarii, cum ar fiordinile si clasele sunt arareori gasite.

Toate aceste goluri scot in evidenta faptul ca atunci cand s-au produs schimbari,acestea ar fi trebuit sa fie foarte rapide.Pe de o parte raportul fosilic pretinde ca principalele schimabari trebuiau sa fie rapide,

insa pe de alta parte afirma ca aceste schimbari trebuiau sa fie foarte lente deoarece s-au gasit fosile chiar din devonianul inferior care aveau o structura similara cu

XX


21/39

organismele din prezent. De exemplu moliile din acea perioada (se presupune ca auevoluat in urma cu 400 de mii de ani) sunt extrem de asemanatoare cu moliile din ziuade astazi. Faptul ca se avanseaza idei conform carora in procesul de evolutie au existato succesiune de faze lente combinate cu faze foarte rapide ne arata faptul ca modelulevolutionist se poate schimba oricum pentru a accepta noi date. Modelul creationist

nu are nevoie de nici o extindere pentru a accepta aceste date pentru ca el postuleazafaptul ca toate speciile au fost create distincte intre ele de catre Creator.Sa analizam rand pe rand diferitele etape ale presupusei evolutii pentru a vedea caresunt verigile lipsa din fiecare faza.

De la protozoare la metazoarele nevertebrate. Veriga care lipsestein acest caz este intermediarul dintre microorganismele unicelulare dinstraturile precambriene si numeroasele exemple de organisme pluricelularenevertebrate din stratul cambrian. Inaltul grad de dezvoltare al acestororganisme fata de protozoarele pluricelulare ar trebui sa fi determinat o

perioada lunga de evolutie, iar lipsa acestor intermediari este cu totulenigmatica. Daca evolutia ar fi fost o realitate, atunci ar fi fost imposibil ca sanu ramana nici o urma de intermediar intre metazoarele monocelulare siorganismele nevertebrate pluricelulare marine. De la nevertebrate la vertebrate. Aceasta tranzitie ar fi trebuit sa fiimplicat miliarde de organisme, insa nimeni n-a gasit niciodata vreo fosila de-alor. Nevertebratele au parti moi in interior si parti dure la exterior (cochilii,scoici) ,iar vertebratele au parti tari in interior (schelet) si parti moi laexterior( muschi, piele). Nu exista nici o fosila care sa ne indice cum s-a facuttrecerea de la un tip de organism la celalalt. Cele mai timpurii specii devertebrate sunt cateva categorii de pesti: osteostracii si heterostracii, insa nuavem nici o veriga de legatura dintre nevertebratele marine si acesti pesti. Nu

este oare mai rezonabil sa credem ca nevertebratele si vertebratele au fostcreate distincte de la inceput? De la pesti la amfibieni. Urmatorul pas evolutionar trebuie sa fi fosttrecerea de la pesti la amfibieni. Intr-un oarecare mod aripioara unui pestetrebuie sa se fi transformat intr-o structura incipienta de piciorus, fara a maimentiona si multe alte schimbari necesare, insa pana acum nu s-a descoperitnici o fosila de peste-amfibiu care sa prezinte o inotatoare transformata in

picior. Mult timp s-a presupus ca acest intermediar este o specie de pestinumita coelacanthus, o specie de pesti ai carui aripioare prezinta anumiteasemanari cu niste picioruse, indicand astfel o tendinta de evoluare de la pestila amfibieni. In limbajul de specialitate a primit numele de labirintodont si a

fost destinat sa fie cunoscut ca un amfibiu primitiv. S-a considerat ca acestpeste si-a incetat activitatea in mezozoic deoarece fosile mai recente ale acestuipeste nu s-au gasit. Evolutionistii au fost pusi intr-o situatie penibila atuncicand s-a descoperit in 1938 ca acesti pesti mai traiesc in apele din jurulMadagascarului. De-a lungul sutelor de milioane de ani pestii din speciacoelacanthus si-au pastrat aceasi forma si structura. Iata unul dintre marilemistere ale evolutiei. De la amfibii la reptile si la mamifere. Registrul fosilelor ne da foarte

putine informatii cu privire la ipotetica evolutie a unei reptile intr-un mamifer.Multe din reptilele actuale au parti osoase care se aseamana cu structuri dinscheletul unor amfibii, iar altele cu oase ale unor mamifere, totusi ele tot reptile

sunt. Scheletul unui organism nu ne poate da informatii despre aspectul exteriorsi functiile fiziologice ale diferitor organe ale acelei reptile. Faptul ca nu ai cum

XXI


22/39

sa descoperi daca o anumita fosila ii apartine unei reptile sau unui mamifer nuinseamna nicidecum ca acel organism a fost reptila sau mamifer. Daca am

putea vedea tot organismul am putea afirma imediat din ce clasa face parte.Paleontologul George Gaylord Simpson noteaza faptul ca fiecare dintre cele 32de categorii de mamifere din sistemul taxonomic apare brusc in colectia de

fosile existente, fiecare dintre cele 32 de categorii avand propriile eicaracteristici. De la reptile la pasari. Modelul evolutionist pune in arborele evolutival vietii pasarea ca fiind un urmas al reptilei. In presupusa dovedire a acestuifapt vine pasarea Archaeopteryx(specie disparuta),care este considerata a fio veriga intre reptile si pasari. Aceasta interesanta fosila avea unelecaracteristici (dentitie completa) care apartineau reptilelor, dar si caracteristicidistinctive ale pasarilor(pene, aripi) . Un contraargument pentru aceasta teorieeste faptul ca acest exemplar prezinta aripi cu pene, nu anumite formatiuni cucaracter evolutiv dinspre labe spre aripi, iar aripile sunt o caracteristica avertebratelor cu sange cald si mai precis a pasarilor. Cat despre falcile cudentitie a inaripatei nu putem afirma ca este o caracteristica a reptilelor pentruca nu toate reptilele au dinti ,dar putem afirma ca, exista o cauza pentru careaceasta pasare avea dinti. Creatorul a proiectat-o asa. Originea insectelor. Insectele se gasesc intr-un numar si o varietatefantastica in natura. Originea evolutionara a animalelor superioare este foarteneclara, insa originea insectelor este complet necunoscuta. Exista insectefosilizate in carbune, in chilimbar sau cenusa vulcanica, dar toate aucaracteristicile insectelor moderne, doar ca au dimensiuni mult mai mari. Daraceasta nu este o dovada ca insectele ar fi avut un stramos care sa fie diferit fatade acestea cunoscand faptul ca si astazi exista libelule gigantice , gandaci

gigantici, sau furnici gigantice, insa in esenta au aceleasi insusiri. Faptul cafosilele insectelor marturisesc ca in trecut insectele erau mai mari, iar in prezentsunt mai mici reprezinta un exemplu de degradare si nu de evolutie si progres. Originea plantelor. Studiul paleobotanicii este si mai dezamagitordecat cel al animalelor in ceea ce priveste evolutionismul. In tratatul sau denotorietate in acest domeniu C.A.Arnold de la Universitateam din Michiganafirma:S-a sperat multa vreme ca in cele din urma , plantele disparute vor

pune in lumina unele stadii prin care grupurile existente azi au trecut in cursuldezvoltarii lor , dar trebuie admis deschis ca aspiratia aceasta a fost implinitaintr-o masura foarte mica , cu toate ca cercetarile de paleobotanica se fac totmai intens de mai bine de o suta de ani incoace. Pana acum noi n-am reusit sa

trasam istoria filogenetica nici macar a unui singur grup de plante moderne dela inceputurile lui pana in prezent. Persistenta soiurilor prin timpul geologic. S-a observat ca toateregnurile, increngaturile si clasele din lumea organica au ramas neschimbate dela inceput pana in prezent. Multe din familii , genuri si chiar specii suntdescoperite in studiul fosilelor ,toate acestea neavand forme initiale de la caresa evolueze mai apoi pana la formele existente. Fosilele vii. Un mare numar de organisme moderne au fost descoperitedoar in straturile mai vechi. Pana cand savantii au descoperit ca unele dintreaceste organisme mai traiesc si astazi, exista certitudinea ca ele au disparut de

peste 100 de milioane de ani. Unele dintre ele erau folosite drept fosile index,dupa varsta lor estimandu-se si varsta altor organisme fosilizate. De indata ce s-a descoperit ca ele mai traiesc si astazi, folosirea lor pe post de fosile index a

XXII


23/39

fost oprita. Practic intre fosilele acestor organisme,despre care se presupunea caau disparut cu mult timp in urma si organismele care traiesc si acum nu existanici o deosebire, ceea ce ne face sa ne intrebam de ce ele nu au evoluat deloc intoata aceasta perioada. De ce oare alte organisme au evoluat si acestea s-autransformat aproape insesizabil ? Poate ca largirea modelului evolutionist ar

solutiona si aceasta problema, insa modelul creationist prezice din start ca toatespeciile sunt distincte intre ele si nu exista nici o posibilitate ca ca o specie sase transforme in alta. Un exemplu clasic de fosila vie este pestelecoelacanthus despre care am vorbit mai sus. Deoarece cele mai multe fosileclasificate sunt mici organisme marine, iar adancurile oceanelor sunt greu deexplorat deocamdata , este foarte posibil ca sa traiasca pe fundurile oceanelordiferiti graptoliti, trilobiti si alte specii despre care se crede ca au disparut.

Concluzii: registrul fosil este format mai mult din goluri decat dintr-o succesiunecontinua de fosile. Daca evolutia ar fi fost valabila ar fi trebuit sa fi gasit in marturiafosilelor o transformare lenta a unor specii in altele. N-ar trebui sa na dam seama undese termina pisicile si unde incap cainii daca modelul evolutionist fundamental ar fi

adevarat. Toate aceste lucruri vin mai degraba sa sustina o creatie incheiata cu speciidistincte si reguli rigide care nu permit transformarea dintr-o specie in alta.

UNIFORMISM SAU CATASTROFISM ?

Deoarece exista atatea goluri si verigi lipsa in registrul fosil , fosilele nu potdemonstra ca speciile au evoluat. Atunci care este mesajul pe care ni-l dau ele?Adoptarea unuia dintre cele doua modele depinde mult si de mesajul pe care ni-ltransmit fosilele. Fosilizarea este un fenomen rar. Pentru a se forma aceste fosile estenevoie de conditii deosebite de conservare, altfel ele nu se pastreaza. Cu cat unorganism este mai repede ingropat si cu cat mai tare este intiparit in mormantulsedimentului, cu atat acesta are mai multe sanse sa se fosilizeze, prin urmare trebuiesa existe un cataclism sau un alt eveniment major distructiv pentru ca un organismviu sa se fosilizeze, altfel el s-ar descompune pur si simplu.In general exista doua teorii cu privire la formarea fosilelor si a straturilor de roci incare au fost descoperite. S-au formate oare rocile, fosilele si alte elemente ale crusteiterestre intr-o perioada lunga de timp in care au actionat aceleasi legi ca si in prezent,sau aparitia lor a fost brusca si intr-o perioada scurta de timp ca urmare a unuieveniment iesit din comun cum ar fi un cataclism ? Prima posibilitate este sustinuta de

doctrina Uniformismului, iar cea de-a doua este cunoscuta sub numele deCatastrofism. In general catastrofismul este asociat cu creationismul ,iaruniformismul cu evolutionismul, insa aceasta nu exclude posibilitatea existentei unorcatastrofe locale in cadrul evolutionismului. Pe de alta parte creationistii cred intr-ununiformism care este o dovada a mentinerii providentei de catre Creator si a legilor pecere le-a creat la inceput, insa cred de asemenea ca a existat un mare cataclism care adeterminat formarea rapida a straturilor geologice.Asocierea evolutionismului cu uniformismul este ceruta si de faptul ca aceleschimbari lente necesita o perioada lunga de timp la fel ca si uniformismul, iarasocierea creationismului cu catastrofismul este necesara pentru a explica originea sidezvoltarea tuturor lucrurilor pentru ca legile si fenomenele actuale n-ar putea explica

aceste lucruri.

XXIII


24/39

Sa presupunem ca va aflati pe o insula pustie si intr-o zi cand sapati pentru a va faceun adapost, descoperiti un cufar ingropat in nisip plin cu monezi. Nu aveti nici o

posibilitate de a cerceta in ce an au fost facute, asa ca va hotarati sa gasiti o metoda dea afla de cand sta cufarul pe insula. Observati ca in fiecare zi fluxul si refluxuldetermina o crestere cu 1 mm a stratului de nisip. Acum lucrurile par foarte simple,

masurati stratul de nisip care s-a depus peste cufar si aflati de cat timp sta acolo. Vasimtiti foarte multumiti, insa a doua zi vine o furtuna si pe o parte a insulei se depuneun strat de nisip de 2 m. Nu-i asa ca certitudinea dumneavoastra din ziua anterioara numai este sigura?La fel stau lucrurile si in depunerea si formarea rocilor. Nu putem afirma ca un stratgeologic are o anumita varsta doar datorita faptului ca am observat rata de crestere aacelui strat si am calculat perioada necesara formarii cu acea rata. Nu avem nici ocertitudine ca n-a venit nici o furtuna de nisip care sa ne duca in eroare. Nu!Prezentul cu siguranta nu este cheia pentru trecut asa cum afirma teoria evolutionista

prin uniformism.De fapt datele reale infirma uniformismul. Aparitia brusca a fosilelor din cambrian si

post-cambrian nu poate fi nicidecum o dovada de uniformism. In interpretare ar trebuiincluse si fenomene geologice neobisnuite pentru ca unele formatiuni de roci nu semai formeaza astazi nicaieri pe Pamant si teoria uniformismului n-ar putea explica innici un fel formarea lor in trecut.Exista numeroase exemple care sustin teoria catastrofismului. Cercetatorii sustin cadepunerea organismelor microscopice in straturi groase dureaza perioade lungi detimp, totusi in timpul unei furtuni de 3 zile de-a lungul tarmului Oregan cu vant

puternic si ploaie s-au depus diatomee intr-un strat de 10-15 cm pe o lungime de 32km.Un alt exemplu de activitate rapida este formarea insulei vulcanice Surtsey in 1963 lasud de Islanda. In plin ocean aceasta apare intr-un strat de 600 m cu un diametru deaproape 2 km intr-o perioada de doar 5 zile. Incredibil e faptul ca atunci cand oameniiau vazut-o ea arata ca si cum ar fi existat de mult timp. In 5 luni s-a format tarmuldrept si au aparut si stanci. Iata ce comenteaza un cercetator: cea ce in alte locuri

poate pretinde mii de ani aici se poate intampla in cateva saptamani sau in catevazile. La Surtsey au fost de ajuns doar cateva luni pentru aparitia peisajului care esteatat de diferit si de dezvoltat ca pare de necrezut. Potopul biblic. Ideea de potop univesal poate fi ceva foarte neobisnuit, insacercetarile recente ale fosilelor si faptul ca ele ar fi trebuit sa se depuna intr-un timpfoarte scurt ne demonstreaza posibilitatea ca asa ceva sa se fi intamplat. Chiar faptulca in cele mai multe culturi exista povestiri despre un cataclism hidrologic este o

dovada in plus ca asa ceva s-a intamplat in realitate. Multi considera potopul ca fiindun eveniment local care s-a produs doar in Mesopotamia, insa aceasta idee nu se poateimpaca cu distributia in lume a sedimentelor si a fosilelor. Exista prea multesimilaritati intre coloanele geologice din diferite parti ale lumii. Una dintre intrebarile

puse deseori este de unde a provenit atata apa incat sa poata acoperi si cei mai inaltimunti ( Everestul se afla la o inaltime de aproape 9 km deasupra nivelului marii).Raspunsul la aceasta intrebare este ca inainte de potop exista un alt relief care era mai

plat ca cel din prezent. In acest caz un ocean de numai 2,44 km ar fi fost de ajuns pentru a acoperi suprafata intregului pamant. Chiar si geologii adepti ai teorieiuniformismului sunt de acord cu faptul ca muntii au aparut dupa depunerea straturilorsedimentare. In acest caz nu putem folosi topologia actuala pentru a evalua cantitatea

de apa necesara.

XXIV


25/39

Depozitele geologice au fost formate printr-un proces lent si uniform , sau maidegraba brusc printr-un cataclism universal? Sa analizam pe rand principalele tipuride roci existente.

Rocile eruptive. Aceste roci au fost formate prin impingerea lasuprafata a magmei(roci incalzite pana la starea lichida) care s-a racit fie sub

suprafata(intruzive)fie la suprafata(extruzive). Aceste roci trebuie sa seformeze instantaneu deoarece magma nu poate sa ramana fierbinte mult timp. Roci metamorfice. Fenomenul de transformare a rocilor sedimentare inroci metamorfice. Este un proces foarte putin inteles tocmai datorita faptuluica asemenea proces nu mai are loc in prezent. In orice caz orice metamorfismimplica calduri si presiuni foarte mari, iar acestea sunt conditii anormale cel

putin fata de conditiile actuale de formare a sedimentelor. Rocile sedimentare. Aceste tipuri de roci sunt importante tocmai pentrufaptul ca acestea sunt raspandite in toata lumea. Deoarece se pot observa siastazi procese de formare a rocilor sedimentare , se considera ca eleraprezinta un argument in favoarea uniformismului. Cateva din rocilesedimentare sunt:

1. Gresiile: au fost candva niste nisipuri tranportate si depozitate de apelecurgatoare , insa nu orice nisip transportat formeaza gresii. Prima cerinta

pentru formarea acestui tip de roca este prezenta unui agent de cimentarea carui formare necesita la randul lui alt proces de eroziune in caresubstantele chimice necesare cimentarii sunt prezente, prin urmare gresiilese

21662286 evolutie sau creatie

Documents