sf. ioan gura de aur - comentariile la epistola ii catre corinteni

7/24/2019 Sf. Ioan Gura de Aur - Comentariile La Epistola II Catre Corinteni

http://slidepdf.com/reader/full/sf-ioan-gura-de-aur-comentariile-la-epistola-ii-catre-corinteni 1/356

C O M E N T A R I I L ES A U

1 X P L I C A R E Ă E P I S T O L E I I I C Â T R A G O R I N T H E N i

A ceî'jî în tru sfinţi părintelui nostru

IOAN CHRISOSTOMArhiepiscopul Constantînopolei

Traducere din litnba elina, ediţia de Oxonia. 1845

DE

Arhiereul Theodos ie A. P loeş teanuV icaru l Sfintei M itropolii a Ung™-VI ah iei

3 U C U R B Ş T J

Atelierele grafice SOCEC & Co., Societate anonimă

^- io



C O M E N T A R I I L ESAU

EXPLICAREA EPISTOLEI II CĂTEĂ COKINTHENIA colul întru sfinţi părintelui nostru

l O A X O H R I S O S T O MA rhie pisco pul Co nstaţi ti nopo i ei ■

O M I L I A I

„Pavel Apostol al lui Iisus Christos, prinvoea lui Dumnezeu, şi Timotheiu fratele, bise-ricei lui Dumnezeu care este în Corinth, împreunăcu toţi sfinţii carii sunt în toa tă A chaia ; c h a rvouă şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Domnul Iisus Christos. Bine-cuvântat este Dumnezeuşi Tatăl Domnului nostru Iisus Christos, Părintele îndurărilor, şi Dumnezeu a toată mângâ-ere a; cel ce ne mângâe pre noi în tru tot necazul,nostru, ca să putem noi mângâcâ pre cei ce

sunt întru tot necazul, prin mângâerea cu carene mângâem noi dela Dumnezeu" (Cap. 1, 1—4).

Este demn mai întâi de a cerceta, de ce oare a maiadaos şi a doua epistolă, şi de ce apoi începe cu îndurările lui Dumnezeu, şi cu mângâerea cea dela dânsul.Aşa dara de ce a mai adaos şi ace astă a doua epistolă ?

Zicând în întâea epistolă, că: „Voiu veni curândla voi,... şi voiu cunoaşte nu cuvântul t^elor ce



4 OMILIA I

s'au semeţit, ci pu terea" (I. Corintu 4, 19) şi cam pe la Unea ei tot aceiaşi făgăduind, in să m ai cu blândeţii :

„Voiu veni când voiu trece Macedonia (că prinMacedonia voiu să trec), şi la voi de se va întâmplă, mă voiu zăbovi, sau că voiu şi ierna".(Ibid. Cap. 16, 5. 6), totuşi trecâ nd un tim p oa rec are ,el nu s’a dus, ci trecând şi termenul, el incă a stat peloc şi a zăbovit, Duhul ţinându-1 p en tru alte lucruri cumult mai trebuitoare.

De aceia a fost nevoe de ii doua epistolă de ca ren ’a r fi avu t nevoe, dacă s’a r ii zăbovit poate m ai puţintimp. Şi iucă nu nu m ai pentru aceasta, ci şi p en tru cădevenise mai buni dela cea intui epistolă, fiindcă cbiarşi pe acel curvariu, pe care mai ’nainte ii aplaudau, şicugetau fie el luc ruri m ari, îl tăiese din societatea lor,şi-l excomunicase cu desăvârşire. Iară aceasta a arătat-o apostolul, zicând: „Iară de m’a întristat cineva,nu pre mine m’a întristat, ci din parte, ca sănu vă tngreuez pre voi p re toţi, că destul esteunuia ca acestuia ce rtarea aceasta, care estede Cătră mulţi “ {II Cor. 2, 5. ti). Dară şi mai departe

tot ace iaşi la să'a se înţelegi1, zic ân d : „Că iată. aceastasingu ră, că dup re Dumnezeu v-aţi în trista t voi,câtă sârguiţă a făcut întru voi; ci (şi) răspuns,ci (şi) indignare, ci (şi) frică, ci (şi) dorinţă, ci(şi) râvnă, ci (şi) izbândă; întru toate v-aţi arătat pre voi curaţi a ti întru acest lucru" (Ibid.7, 11). Dară şi strângerea aceea, do ofrande, pe cari1o poronrisn aposto lu l, dânşii o îndeplinesc cu m ultă g ră bire, pen tru care şi zicea: „Ştiu osârdica voastră,cu care pe ntru ’voi mă laud cătră Macedoneni,că Achaia s’a gătit de anul trecut" (Cap. 9, 2).Pe lângă, acestea şi pe Tit, pe care l-a fost trimis ladânşii, l-au p rim it cu toată dragostea, ceia ce arătâ ndzicea: ,.Şi inima lui mai mult este spre voi, adu-eându-şi aminte de ascultarea voastră a tuturor,că cu frică şi cu cutrem ur ]-aţi primit pre ellt(Ibid. 7, 15).

Pentru toate acestea a scris şi această a două epîs-



OMILIA I 5

tolă. Fiindcă du pre cum atunci când ii greşise, apostolu ls ’a văzut silit de a-i învinovăţi, to t aşa şi acum câ nd

dânşii se îndreptase, trebuia a-i aprobă şi a-i lăuda. Deaceia întreag a epistolă nici nu este aşa de asp ră — c acea dinainte, — oi num ai în câ teva locuri de pre la li n eaei. Cuci erau se vede şi printre dânşii creştini dintreludei, cari cugetau lucruri mari de dânşii, iară pe Pavelîl defăimau ca mândru, şi de nici o treabă vrednic, pentru care şi ziceau: „Că epistoliile sunt, zice, gre leşi tari, iară infăţoşarea trupului slabă, şi cuvântul defăimat" (Ibid. 10, 10). Ceiace d ânşii ziceau ,ace asta e râ : «Când ol este de faţă, nu se pare vred nic

dc nimic, — căci acea sta în sa ni na expres iun ea „înfăţo-şarea trupului slabă14 — ia ră după ce pleacă se tuleşte de luc rur i m ari, pentru ca re şi scrie epistole» —căci expresiunea „epistoliile sunt grele şi tari"aceasta înseamnă. Şi ca să nu se pară că se mândrescdc cele ale ior, se prefăceau că nu primesc nimic delaucenici — ceia ce lăsând a se înţelege, zicea şi despreaceasta: „ca întru ceiace se laudă, să se afle caŞÎ noi “ (Ibid. vers. 12). Pe lângă acestea apoi luând de

aici curaj in vorba, Toarte mult se îngâmfau. Dc aceiaapostolul se şi numeşte pre sine prost şi tara de minte(iSaii'vp arătand că el tui se ruşinează deaceasta, şi nici că dacii a r li din co ntră (înţelep t şi cuştiinţă multă), a r consideră aceas ta ca cevâ m are .

Deci, fiiiudcă erâ natu ra l ca uniia din tre dânşii satio înduplecaţi de acei am ăgitori, apoi el mai întâi lăudând u-i pe ntru toate succesele lor, şi doborînd uşurin ţaacelora, ca uniia ce se făleau de obiceiurile Iudaice, laurmă cu cumpătare ii aplică dojana cuvenită.

Aşâ d ară subiectul epistolei de faţă, cum a r zicecineva pe scurt şi iu fuga, acesta ini se pare a fi. Tre-hue însă a ne atinge de însuşi exordul epistolei, şi dupăobişnuita Iui salutare, a spune (ie ce oare a început ast-feJiu epistola, adecă dela îndu rări le lui Dumnezeu. Deocamdată însă este trebuitoriu a spune chiar începutulei, şi a cercetă de ce aici pune pe lângă dânsul şi peTimotheiu: „Pavel, zice, apostol al lui Iisus Christos, prin voinţa lui Dumnezeu, şi Timotheiu f r a tele “ ; — de oarece prin întaea epistolă îi înştiinţa că li va



6 OMILIA I

trim ite acolo pre Timotheiu, şi porunci ndu-li, zicea:„De va veni Tim otheiu, socotiţi ca să fie fără

frică la v o i (I Corinth. 16, 10). Deci, cum de il treceaici pre Timotheiu, chiar în exord ? Ducându-sc ia dânşiiTim otheiu, dup re făgăduinţa dascal ulu i— „arii trimis,zice, la voi pre Timotheiu, care va aduce vouăaminte căile mele întru Christos" (ibid. 4, 17), şiînd rep tân d toate aba terile de acolo, s’a întors. Căci şicând l-a trimis, li zicea: „să-l petreceţi cu pace, casa vină la mine, că-l aştept pre el cu fra ţii11(Ibid. lb, 11). Deci, după ce s’a întors pe lângă dascal,

şi după ce a îndreptat cele din Asia, împreună cu dansul„şi voiu rernâneâ în Efes, zice, până la serbă-toarea cinci-zeci mei “ (lb. ve rs. 8), ia răşi a tre cu t pi'inMacedonia, şi deci cu dreptate il trece apostolul în exordul epistolei aceştiea, ca găsandu-se de fată. Căci cea iritai epistola a fost scrimă, în Asia, iară aceasta scrisă şitrim isă din Macedonia. *). L’a tre cu t pe Tim otheiu iuex ord ul epistolei pe lungă, dansul, fă când ud p rin ac ea stam ai respectab il, şi totodată înv ede rând şi aici o m ureumilinţă din parle-i, căci de şi îi oră cu mult mai inferior,

lotuşi dra go stea toate le uneşte. De ace ia pretu tinden iil egalează cu dânsul, acum bunăoară zicând: „Că pre-cum unui tată fiul, împreună cu mine a slujitîntru evanghelie" (Filipp. 2,22), iară altădată că „lucrul Domnului lucrează, precum şi eu“ (I. Corinth. 16, 10), pe când aici il numeşte şi frate, făcându-1

prin toate acestea m ai dc respectat acestor Corin theni.Căci erâ venit pe lân gă dânsul, dup re cum am zis, şi-idăduse dejâ probă de vrodnicia sa.

„Bisericei Iui Dumnezeu care este în Corinth. “.Ia răşi îi nu m eşte pre dânşii, unindu-i pre toţi în tr ’un sin gur trup, şi e’onlegându-i îm preu nă, fiindcă nici h ’a r fi

') No tă . Din vers. 8 şi 19. cap. 16. se ved e lăm urit câ epistola I. Corintheni a fost scrisă în Asia, ţi anume in Efes. Comparân d cap. 6, 2—8, cu cap. 5, 6—8, şi a van du -se in ve de re 1cap. 19, 21 şi 22 din Faptele Apostolilor, timpul în care a fost scrisă acea epistolă, a fost cam pe la P astele anu lui 57. p. Chr. A se ved eâ Isagogia lui N. Damala, pag. 380.



OMILIA I

fost biserica una, dacii cei din ăuntru l ei a r fi fost des- binaţi şi resculaţî unii con tra alto ra.

„împreună cu toţi sfinţii cari sunt în toată Achaia“. Prin epistola aceasta, trimisă lor, apostolulcinsteşte şi pe Corintheni, in acelaşi tim p şi p re toţi ceidin Achaia, şi uneşte la un loc întreaga naţiune.

îi numeşte sfinţi, a rătâ nd prin ac ea sta că d ac ăcancva este necu rat, este afara de ace astă denum ire. D arăde ce oare scriind această epistolă metropolei, li sc rietuturor priatrânsa, ceia ce nu face peste tot locul % Căatunci când a scris Ttiesalonicenilor de pildă, n’a scrisşi Macedonenilor în genere, deasernenea şi Efesenilor

scrii ndu-li, n ’a sc ris în ea şi tu tu ro r celor din Asia; încă.şi epistola cea cătră Romani nu este trimisă şi tuturorcelor ce locuesc în Italia. Aceasta o face. însă în aceastăepistolă, şi în cea cătră Galateni, căci nici acoîo nu uneicetăţi numai a scris, nici la două sau trei, ci este t r im isă tutu ror Galatcnilor celor îm prăştiaţi pre tutind en i,zicând: „Pave! Apostol, nu deia oameni, nici prinoameni, ci prin Iisus Christos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care l-a învieat pre el din morţi, şi toţi

fraţii cari su nt împreună cu mine, bi seri cel o rGalaţi ei, char vouă şi pace“. Deasemeni, şi Ebrei-lor li-a sc ris Ja toţi o singură episto lă, aşă că nici peaceştia nu i-a îm părţit după cetăţi. Deci, (“a re este cau za?Mie mi se pa re că boa le le de ca re aceşti Corintheni su fereau, erau comune tutu ror, pen tru ca re şi epistola otrim ite tutu ro r in comun, fiindcă aveau nevoe şi do oîndrep tare com ună. Căci şi Galatenii cu toţii boleau, şiEbreii, şi cred că şi aceştiia.

Deci, unind la un loc întreaga naţiune şi salutându-i,

ca şi cum eră lege de a-i sa lută pe toţi, „ c h a r vouă,zice, şi pace de la Dumnezeu Tatăl n o s t r u , şi dela Domnul Iisus Christos11, — ascultă m ai departecum începe de potriv it in chestiunea de iăţă.

„Bine-cuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Dom nului nostru Iisus Christos, Părintele îndurărilor,şi Dumnezeu a toată mângâierea". «Şi cum esteaceasta po trivită cu chestiun ea de faţă» zici tu. Ba încăeste foarte potriv ită ; căci cugeta bine. Corinthenii aceştiiase întristase şi se scârbise foarte mult, că nu se dusese la



8 OMILIA. I

dânşii apostolul, mai ales că ii şi vestise că se va duce,ci şi-a p et recu t tot tim pul in M acedonia, de unde se păre a că el pro timisâ pe alţii îna intea lor. Deaceia apostolul ridicAndu-se contra acestei revolte din partea lor,spune cauza pentru care nu s’a dus la dânşii; şi nu dincapul locului pune acea cauză, nici n ’a spus că «ştiu căam fost fagiiduit de a veni la voi, dară fiindcă am fostîm pedecat de năcazuri, iertaţi-m ă şi nu ne învinovăţiţide vre-o mândrie sau leneviră» —ci pregăteşte aceastaa o spune ou mai multa emfază şi mai vrednic, de credinţă în a lt mod, înălţând faptu l p rin m ân gâe rea ce li-oda, ca astfeliu nici să-l mai întreb e la urm ă de cauza

pen tru care a în tâ rz iea t Face acelaşi lucru , ce l-ar face

cineva care a înştiinţat pe cel do rit că se va duce la el,dară care sosind în urma a mii de primejdii i-ar spune :«Slavă ţie Doamne, că in fine mi-ai a răt a t pe rsoan a dorită de m ine! Binecuvântat este Dumnezeu ca re rn’ascăpat de primejdii». O astfeliu dc Lioxologie este o justificare înaintea celui ce ar voi să acuze, şi nici măcarnu-1 lasă ca să dojănească pe acela pentru întârziere,căci se ruşinează de a trage la răspundere pre cel cem ulţămeşte lui Dum nezeu că l-a scăpa t (ie a tâ tea rele,şi nu mai îndrăzneşte de a-i cere socoteală de în tâ r

zierea sa.De aceiaşi începe ast-fdiu: „Bine-cuvântat esteDumnezeu, Părintele îndurărilor" , lăsând a se înţelege prin acea stă doxologie m arele prim ejdii în carecăzuse, şi a fost scăpat. Fiindcă şi David nu-1 numeşteastfeliu peste tot locul, şi nici de la aceleaşi împrejurări,ci când vorbeşte de războiu şi biruinţă, zice: „Iubite-voiu Doamne virtutea mea, Domnul este spri

jinitorul meu", iară cânii spune de izbăvirea de ne

cazuri şi de întunerecul ce-1 cuprinsesc pe el, zice:„Domnul este luminarea mea şi mântuitorulmeu“ (Ps. 17, 1. *26, 1). Acum de pildă el 'dela filantropia lui Dumnezeu, altădată dela dreptatea lui, iarăaltădată dela nemitarnica sa judecată, îl numeşte potri v it cu tim pu rile de faţa.

De aceia şi Paveî începând aceasta epistolă, îl numeşte dela filantropiea sa „Dumnezeul îndurărilor^,adecă, cel a* a a ră ta t faţă de noi atâte a îndu rări, ca şicum ne-a scos şi ne-a scăpat din porţile morţii. Căci



OMILIA I 9

aceasta mai ales este particularitatea lui Dumnezeu şivrednic de lauda, aceasta este şi naturalul său, de a

milui astfeliu pe om. De aceia îl numeşte Dumnezeulîndurărilor. Dara tu gândeşte-te şi aici la um ilinţa luiPavel, căci prîmejdumdu-se pe ntru propovedui rea e v a n ghelici, nu spune că a fost scăpat pentru vrednicîea Iui,ci pentru îndurările lui Dumnezeu. Decât aceasta el oarată mai lămurit mai departe, iară acum adaogă, zicând : „cel ce nem ângâe pre noi întru tot necazu l". Nu z irc : «cel re nu ne la să a ii necăjiţi» ci cel ce nemâng âe cfind suntem necăjiţi. Aceasta a ra ta şi p u tere alui Dumnezeu, în acelaşi timp sporeşte şi răbdarea celor

nccăjiţi. „Că necazul, zice, răbdare lucrează" (Rom.5, 3). Tot aceasta zicea şi Proroeul: „Intru necazlll-ai desfătat11. Nu zice că «nu m ’ai lăsat a răd e a innecazuri», şi nici că «m-ai scos îndată din necazuri»,ci ră dăinuind necazul r in -a i destătat“, adecă că mi-ai procurat. îu necaz un loc la rg şi multă îndăinâiiare,rerare s’a petrec.ut şi cu cei trei coconi în cuptoriul celcu for, căci nici nu i-a împederat de a cădea in acelcuptoriu, nici că după cc au căzut,, a stins para locului,ci incă arzaixI cuptoriul el li-a procurat, acel loc larg.AiTasta obişnueşte Dumnezeu a ta re in totdeauna, ceiacc şi Pavel (lânii a înţelege, ziceă : ,.Cel Ce ne mângâe pre noi în tru toi. necazul", Incă Ş i altceva mai urată prin aceste cuvinte. Şi ce ailum c ? Că nu odată, nici dedouă ori, ci aceasta el o face in tr’una. Nu că doarăacum mângâe, iară altădată părăseşte pe cinevâ, ciai-casta o (ace necontenit şi pentru totdeauna. De are iaa zis: „cel ce ne mângâe" şi nu «cel ce ne-a m ân gâiat», şi „întru t o t n e c a z u l adecă nu numai în

ao 'Ja sau acesta, <*i in tru tot necazul.„Ca să putem şi noi mângâeâ pre cei ce

olivii, întru tot necazul, prin mângâerea cu carene mângâem noi dela Dumnezeu". Ai văzut cum pe nesim ţite a introdus ju sti fic area iui ch ia r in oxordulepistolei, şi dă a se înţelege audito riului bănuia la de om arc primejdie şi scârb ă ce căzuse as up ra sa * D arăşi după aceste primejdii el ia răşi işi moderează, cuvintele, zicând că chiar şi acea indurare «a venit nu dela

vredniciea noastră, ci dela a acelo ra ca ri se vo r folosi



1 0 OMILIA I

dela noi şi prin noi». «De aceia, zice, ne-a mângâeat, ca şi noi să ne m ân gâem unii pre.1 alţii». P rin a ceas ta eiînvederează şi demnitatea şi chemarea apostolilor, lă-suncl adecă, a se înţelege că el fiind niângâeat şi redo-Mndindu-şi puterile, nu a căzut in piroteală ea noi. cia ale rg at sp re m âng âe rea altora , aţi ţand u-i şi întărind u-ispre luptă. Uniia /ic că apostolul ar fi spus prin acestevorbe, că m ân gâ erea noa stră este şi m âng âerea altora.Mie mi se pare însă cu prin exordul acestei epistoleapostolul îşi îndreaptă vorba şi asupra apostolilor colormincinoşi, ca ri sc iulesc m zadar, stau acasă şi se deşiri ca r dă, însă ac ea sta o spune enigm atic oarecum şi intrea căt. Princ ipalul însă^aceasta e râ : ca el să se justifice

pentru în târziere. «Dacă do aceia, zice, suntem rnângâ-eaţi, ca şi noi să mân gâem pe alţii, apoi n u no acuzaţică n’am venit, fiindcă tot a ces t timp noi l-am petrecutîn (Mioriţe cu rse, în diferite zavistii, ocupând u-ne de-aîmprăştiea relele ce căzuse, asupra noastră».

„Că precum prisosesc patimile lui Christosîntru noi, aşâ prin Christos prisoseşte şi mângâerea noastră14 (Vers. o). Pentru ca să nu umilească

pe ucenici prin aceia că prea mult înalţă nenorocir ileşi suferinţele sa le, apoi ia răşi ara tă prisosin ţa cea m area mângâerei, şi ridică din nou cugetele lor, şi nu numai

prin aceasta, ci şi p rin aceia că li am inteşte dc Christos,şi spune că ale Iui sunt patimele. Dară şi rnai înaintede. mângâere el introduce încurajarea deia însăşi necazurile şi s trâ m to rări le lor. «Că ce poate fi mai plăcut,ziee, ca a deveni părtaş lui Christos, şi a pătimi toate pentru dânsul ? Ce poate fi egal unoi astfeliu de m ân-gâeri» î. Şi încă nu numai de aici, ci şi din altă pai'teel înalţă cugetele celor necăjiţi. Cum din altă parte;? Dcacolo când zice că prisosesc. Căci n’a zis: «precum au

venit asupra noastră patimile lui Christos», ci „precum p r i s o s e s c arătând că nu numai patimile lui le sufăr,ci încă şi m ai multe decât acelea. «Nu numai ceia ce a pătim it el, zice, am pătim it noi, ci încă şi mai multe».Căci tu te gândeşte bine. A fost alungat, a fost prigonitChristos, a fost bătut, a m urit, — în sa noi, zice, am p ătimit şi mai multe decât acestea, ceia ce este deajunsspre înc ura jarea noastră». Dara nimeni să nu ne acuze pentru această vorbă, de vrem e ce şi a iurea z ice : „Acum



O M I U A I 1 1

mă bucur întru patimile mele pentru voi, şiîmplinesc lipsurile necazurilor lui Christos in

trupul meu“ (Colos. 1, 24). A şâ d ară nim ic nu este provenit clela îndrăzneală, si- nic i dela vre-o lipsa di’minte. Că ei dup re cum ucenicii m ai m ari semite şi minimi decât, dânsul au ia r ut, — „Că cel cc crede întrumine, zice, mai mari decât acestea va tace11( loan14, 12) — ia ră totul se face prin însuşi cel ce lu creazăîn ti" inşii, tot a şâ si mai multe decât dânsul au pătim it,iară totul este iarăşi a celui ce-i rnângâe pre dânşii, şi-i pregăteşte de. a suferi toate rălele ce cad asupra lor1.Aceasta tocmai simţind şi Pavel pe când vorbea, p riveşte cum moderează v orb a,zicân d: „Aşâ prin C hristos

prisoseşte şi m ângâerea noastră*, prin care to tulse atribuie lui, proclamând şi de airi lilantropiea lui.«Nu suntem m ângăoaţi zice, num ai pe atâ ta pe câ t sun temnecăjiţi, ci incă mai mult». El n’a spus că rnâ ngăereaeste deopotrivă cu patimile, ei că „prisoseşte mângâerea", ca de pildă timpul persecut,lunilor, când esletimp şi de alte cununi. Ce poate ti egal. spune-mi, cua fi bătut p en tru Christos, cu a vorb i cu Dumnezeu, şi

a fi mai pu tern ic decât toţi, a birui pc cei ce te p rig onesc, a ti neînvins de o lume întreagă, şi de aici a aşteptă atâtea bunuri, pe oare ochiul uu le-a văzut, urc-cheu nu le-a auzit, şi la inima omului uu s’au suit ? Ce poate fi deopotrivă cu a fi necăjit pen tru evsevie , a primi mii de m ângâeri dela Dumnezeu, a scăpă de a tâ tea păcate, a te învrednic i do Duhul Sfint, de sfinţenie şidreptate, şi de nimeni a nu te teme şi înfricoşa, ba încăa te arătâ mai străluc it decât toţi îu însuşi faptul că te prim ejdueşti t

') Deci, sii nu ne îm puţinăm în ispite, căci n im en iuu poate să fie in tovărăşiea lui Christos, desmerdan-du-se, dorm itând şi lenevind u-se, nim eni, zic, din cei ccvieţuiesc, o astfeliu de v ieaţă moleşită, ci num ai re i eetrăiesc în ispite şi necazuri, cci re călătoresc pe cărareacea strâmtă, numai aceia vor stâ aproape de dânsul.Grei şi el aceiaşi cale a călătorit, pentru care şi zicea:

') Parte a mor ală . Despre aceia că nu trebuie a ne împuţina tu nenorociri, şi mai cu samă la cazuri de moarte. (Veronj.



1 2 OMIUA. i

„Fiul omului nu are unde să-şi p lece capul11(Math. 8, 20). Deci, nu te întrista, fiind necăjit, gândi vi

ciu-te cu fin e te întovărăşeşti, cum te cu răţe prin ispite,şi câte câştigi de aici. Nimic nu este mai întristătorii!lucru, ca a te împotrivi lui Dumnezeu. Nefiind însăaceasta, apoi nici necazurile, nici zavistiile, şi nici altceva, poate li în sta re de a. întris ta un suflcl ce cugetă bine, ci precum pe o scânte e mică ce a r cădea m tr’imabiz mare o u i puteâ stinge im ediat, to t aşâ şi cea rnaiexagera tă tristeţă daeă cade în tr ’o conştiinţă bună, senimiceşte şi dispare cu uşurinţă.

De aceia tocmai şi Pavel se bu cura deapuru rea,

fii udu l se încuraja în cele cătră Dumnezeu, şi nici m ăcarnu simţă cevâ cât de mic. îu toate rălele ce cădeau asupralui. De sig ur eă se supără ca om, insă uu se împuţina.Tot aşâ şi P at ria rh u l acela se găsâ în m ulţămire sufletească, pătimind multa răte. Caci tu te gândeşte bine:a p ărăsi t patria iui, a între prin s călătorii întinse şi grele,venind în ţară străina, unde nu aveâ nici o palmă fie

păm ânt. Deaiei iarăşi dând peste dânsu! o foamete mare,l-a fă c ut, din nou i >ejă na nu, şi <lupii aceâ toarne te a dat peste dânsul răp irea femeii, şi frica m orţii , şi lipsa decopii, şi războiu, şi primejdii, şi zavistii, iară la urmă«via ce a pus virf tuturor luptelor, adecă jertfirea unicului său fm, ureâ dureroasă şi nepovestită încercări.'a dragoste i lui de părin te. Daeă el a ase:uitat cu uşurinţă de po ron ea lui Dumnezeu, de aici să nu-ţi închipuică le-a sufe rit toate1 acelea cu nepăsare. Că de a r fi fostde o mie de ori drept, precum şi eră, totuşi erâ în acelaşi timp şi om, şi <Ieri supus legilor naturei. Dară totuşi, nim ic din acestea nu l-a doborit, ci a stat dre pt,ca un luptă toriu voinic şi încununat, pro clam at aşâ defiecare din aceste ispite. Tot aşâ şi fericitul Pavel vă

zând pe fieca re zi venind peste dânsul vifor de ispite,se b ucu ră şi se veselea ca şi cum s’a r SI găsit în m ijlocul paradisului.

Deci, dupre cum cel ce se bucură cu o astfeliu de bucurie nu este lesne cucerit de tristeţă, tot aşâ şi celce nu are o astfeliu (îe bucurie este lesne a fi cuceritde toate ispitele, şi sufere acelaşi lucru, ca şi unul cea r aveâ a rm e stricate in m âni, şi s’a r răi ii el s ingur lacea intui ocazie. Nu însă tot aşâ şi ce! ce este bine apăratdin îoate părţile, ci orice săgeată ce i s’ar arunca de



O M I U A I 1 3

duşimui, se turteşte lovindu-se de dânsul. Căci mai ]intern icu ca ori-ce arm a este m ulţămirea rea dup ă D um nezeu, şi pe uu astfeliu de om nimic din acestea uu-i poate în trista sau posomori, ci toate le rabdă cu băr băţie. Că ce poate li mai rău ca focul? Sau ce poate timai dureros ca muncile şi raznele cele într’una? Chiarde a r perde cinevâ inii de moşii, sau pe copii, sau in! ine. orice, totuşi nu poate li aşâ de vătăm a toriu, ca a

perde bucuria şi mulţam ir ea cea sufle tească dupre Dumnezeu. „Pieie pentru piele, zice, toate ce are omulle va da pentru vieaţa sa“ (lob. 2 , 4 ). Nimic uueste mai grozav ca durerile ce le sufere cineva; şi cu

toate acestea ch iar cele nesuferite auzului, devin su feriteşi dorite pentru m ulţum irea şi plăcerea cea dup re D um nezeu. Chiar de ai scoborî pc mucenic de pe cruce cu puţin suflet în transul, sau l-ai scăpă din' .căldările in ca reeră aruncat, lotuşi vei găsi în el o astfeliu de bucurieşi mulţamire sufletească, încât nici nu este cu putinţăde a spune.

«Dara ce să fur., zici tu, dacă astăzi nu mai estetimp de mucenic»? Ce spui? Nu este acum timp de mu-ren ie? D ară niciodată timpul ace sta n ’a lipsit, ci d acăsuntem treji, pururea stă înaintea ochilor noştri. Nunum ai spân zura rea pe cruce face pe cinevâ m ucenic,că dacă ar fi aşâ, apoi lob ar li lipsit de asemenea cununi, răci el n’a sta t niri îna intea judecăţii, nici n ’a a uzi t

jîlasul ju decători ului, nici n ’a văzut pe calau, nic i n’afost s pâ nz urat pre lemn, şi nici coastele nu i-au fostîmpunse. Şi eu toate acestea a pătimit cu m ult mai g r ide patimi decât mulfi din tre mucenici, căci şi vocile acelo rvestitori, ce veniau unul după altul, il izbeau si-1 îm

pungeau din toate părţile, cu m ult mai pute rnic decâtgurile acelor vierm i cari-1 rodeau din toa te părţile. Aşâ

da ră cum n’a r fi vrednic de a li pro clam at ca m ucenicarest bărbat sfint ? De o mie de ori, de sigur. Căci p rintoate acestea el se şi Juptâ, se şi încunună, p rin av erile pm lute, prin Iii, prin trup, prin femeie, prin prieteni, p rin duşmani, prin casn ic i— căci şi aceştiia îl d isp reţuia u in faţă — pr in foame, p rin visuri, pr in sc ârbe detot feliul, p rin putoarea ce ieşâ dm trânsul. De ac eiatocmai am fost spus, că el ar fi vrednic nu numai deun mucenic sau doi, ci de mii de mucenici.

îm preun ă cu rele spuse, apoi şi timpul ch iar îi dă



14 OMILIA I

lui dre ptul la un adaos nu mic de cunun i, precum de pilda că el a pătim it toate acestea m ai ’naiate de lege,m ai ’nain te de ch ar, ia ră rălele ce căzuse asu pra Tuideodată, şi pr in ex ag era ţie chia r, s ’au pre lun git un timpîndelungat,, de şi lie-care din acele răle, e râ prin sine însăşi de nesuferit, şi ceia-ce se părea mai de suferit dintoate acestea er a perd erea averilor. Căci mulţi au suferit ran e, insa n’au putu t suferi pe rde rea av erilor, ciau pre fe ra t de a fi ch ia r şi bătuţi pen tru e!e şi a p ătimi mii de răle, mai degrabă decât de a perde cevâdin ele; aşâ ca ra n a aceasta — pe rde rea av erilo r — li s ’a părut, cu m ult m ai m are. Încât şi acesta este un alt modde mucenic, de a p ur tă cu bărbăţie pe rde rea a verilor.

«Şi cum am puteâ suferi cu bărbăţie?» zici tu. Când veiafla că vei câştiga mai mult decât ai perdut, printr’ovo rbă num ai, prin vo rba muiţatnirei. Dacă noi auz indde vre-o pagubă, nu ne tulburăm, ci zicem: «Binecuvâ nta t fie Dumnezeu», atun ci de sigu r că am câ ştiga tcu mult mai muite decât am perdut.

Nu a tâ ta va câştig a cel ce îşi cheltueşte averile cucei săraci, cel cci cercetează şi caută pre cei săraci, celce îm prăştie ceia ce are celor flămânzi, pc câ t vei câştigatu prin această vor-bă. Fiindcă nici pe lob nu-î admir

atâ ta pentruc a deschidea casa sa celor ce erau lipsiţi, p re cât mă minunez, şi-l proclam cu gla s m are ca peunul ce a suferit cu m ulţam ire pe rde rea ave rilor. Totaceasta s’ar puteâ vedeâ şi în perderea copiilor Iui, căcinici aici nu a luat plată mai mică, decât cel ce a ridicat pe jărtfelnîc pe fiul său, fiindcă văzând u-i m orţi subdărâ m ăturile caselor, el a m ulţămit filantropului D umnezeu. Cu ce poate fi deci lob rnai pre jos de A braâm ?Căci acela n’a văzut pre fiul său mort, ci numai câtaştep ţi, pe cân d aces ta a văzut pre fiii săi morţi, in câ t

că prisoseşte, sau mai bine zis, înt rece în şuieri nţi peAbraâm, care urmă a-şi jărtfi pe fiul său, dara căruiai s’a răp it din m ân ă cuţitul pe când voia a-1 înjungheâ.Pe lângă acestea apoi fapta lui Abraâm aveâ în sine osp era nţă de m âng âere , căci erâ aceâ jărtfă rezultatul proprie i sale lîărbăţii, şi când a auzit vocea aceâ desus, l-a făcut încă cu mai multă bună voinţă; — pecând cu lob nimic din acestea, nu s’a petrecut. Astfeliucă trebuie a aveâ cinevâ un suflet tare ca diamantulca să vadă pe unicul său fiu, — trăit în averi, şi ducândcu sine s peranţe bune, — întins pe patu l de m oarte, şi



OMILIA I 15

încă su sufere cu linişte ceie petrecute. Unul ca acestaliniştind valurile naturei, ar puteâ sa zică cu lob, tarăsă verse lacrămi:

„Domnul aclat,

Domnul a tuat“,şi sa steă împreuna cu însuşi Abraâm. Prin acest cuvânt el va fi proclamat împreună cu lob. De ar conteni

bocetele femeilor, şi a r îm prăştieă acele cete de bocitoare, pe toţi i-ar mişcă spre doxoiogie, a r prim i mii (le p re mii de sus, mii de jos, oamenii admîrându-1 pre dânsul,înge rii aplaudând u-1, Dumnezeu încununându-1.

«Şi cum este cu putinţă, zici tu, de a nu jăli, omIiind eu»? Dacă te vei gândi cum Patriarhul Abraâm,şi cum lob oameni fiind amândoi, nimic n’au pătimit

de acestea, şi acestea pe trecând u-se înain te dc lege,înainte de char, şi înainte de filosofica amânduror acestora ; dacă vei gândi bine că el (reposatul) s ’a s trăm u ta tîntr-o ţară m ai bună, şi s ’a dus la un loc mai bun, şică în fine tu n-ai pe rdut pe fiul tău, ci l-ai pus în tr ’unazil sigur. Şi nu mai spune că «de acum nu me m a inumesc tată», fiindcă de ce nu te mai numeşti tata, întimpj-e liuî tău trăieşte? Nu cumvâ oare ai lepădat peCiul tău? Nu cumvă i-ai perdut? Mai cu samă l-ai câştigat, şi-l ai in mai multa siguranţă. De aceia nunumai aici te vei numi tată, ci şi în ceruri. Aşâ că n-ai perdut dreptu l de a te numi ta tă, ci încă ai câştigat pc acela de a (i num it mai mult ta tă, fiindcă de acumnu te vei mai numi tată al unui copil mort, ci al unuicopil nemuritorul, al unui ostaş voinic, care stă într’unaiu ceriuri. Deci, dacă copilul tău nu mai este de faţa,să nu-ţi înch ipui că s ’a perdu t. Nici dacă a r fi în tre prins vr’o călătorie, îm preună cu trupu l seu s-ăr li de părta t cie tine, şi numele lui de fiu al tău . Deci nu luâsam a num ai la faţa celui ce ’ţi stă înain te, fiindcă îţiaţâţă dorul tău de tată, ci tra nsp ortă-ţi cugetul de Sa celce ’ţi sbi de faţa, la cel din ceriuri. Nu a cesta ce ’ţi stăde faţa este copilul tău, ci acel ce a zbu rat, şi s ’a rid ica tla înălţime nem ărgin ita.

Deci, când tu vezi ochii lui închişi, şi gura închisă,şi trupul nem işcat, nu ’ţi închipui că gu ra ac ea sta nuva mai vorbi, că ochii aceştiia nu vor mai vedeâ, că picioarele aces tea nu vo r mai umblă, şi că toate se voi'discompune, — nu ’ţi închipui aces tea , zic, ci cu totuldin con tra; ea adecă gu ra ac eas ta va grăi m ai frum os,că ochii vor vedeâ lucruri mai mari, că picioarele pp nori



1 6 OMILIA I

vo r umbla, ră in iim; ar es t tru p s trică ci os se va îm brăcăîntru iiestricăciu ne, şiră vei vedea pe liu itău mai strălucit

decât a fost uiri pe pământ. Dară dară te mâhnesc relere vezi, apoi zi cătră tine însuti: «trupul acesta i-a fostra o haină, şi acum a lepădat-o, spre a se bucura de oalta cu mult mai preţioasă; are st trup este ra o ra săce s’a curăţit, spre a se face iură mai frumoasa». Că precum noi când voim a curaţi rasele , nu lăsăm a stăînăuntru pe rei ce locuesc acolo, pentru a-i scăpă decolb şi de vuet, ri după re li poru ncim de a. se1 s tr ămut;'»/din ele p e n tr ’un tim pjscurt, s pr e a re p a ră in liniştecasa, la urm ă ii Ingram înăun tru m libertate, — tot a şăface şi Dumnezeu, cari dărâm ân d u-i ar e st c orp pu tred,l-a luat acum 111 casa lui părintească, ca astfeliu rândse va zidi din nou şi curaţi, atunci încă mai strălucită,sa fie- Deci, nu zice, ră s’a perdut şi nu va mai li, căciastfeliu de vorbe sunt ale-necredincioşilor, — ri zi ră eldoarme şi ou se va trezi, s’a dus pentru moment, însăva veni împreună cu împăratul. Şi rine oare a spusacea sta? Cel ce ave â întru sine pe Christos, care g răe â :„Că clacă credem, zice, că lisus a m u ri t , şi a în-v ic a t , aşâ şi Dumnezeu pre cei a d o rm iţi întru

Iisus adu ce-i-va împreună cu dânsul “ (1 Thes. 4, u . Comp. Rom. 14, 9). Daca Iu cauţi pe fiul tău, caufă-1acolo unde este împăratul, unde este ceata îngerilor, iarănu in m orm ânt, nu in pământ, ca nu cum va el ridi-cându -se atâ t de mult, tu să răm âi târîndu-te jos fpre

păm ânt.Dacă noi vom Jilosofâ in aşâ feliu, orice scârba de

felini aceştiea, cu uşurinţă o vom îndepărtă dela noi.iară Dumnezeul indurărilor şi părintele oricărei mângâieri, să rnângâc inimile noastre ale tuturor, şi a celorce au dureri de felini acestora, cum şi a celor re suntcupr inşi de v r’o altă în tristare , — şi scăpând u-ne deorice mâhnire, să câştigăm bucuriea sufletească şi săne înv rednic im bunurilor viitoare. C ărora lie r a cu toţiisă ne învrednicim , prin charu l şi filantrop ica Domnuluinostru Iisus Christos, căruia împreuna cu Tatăl şi SfîntulDuh se rad e slava, s tăpânire a şi cinstea, an im şi pu rureaşi în vecii vecilor. Amin.



OMIUA II 17

O M I L I A I I

„Şi ori dc pătimim necaz pentru a voastrămângâere şi mântuire, ceia ce se lucrează întrurăbdarea acestor patimi, care şi noi pătimim; oride ne mângâem, pentru a voastră mângâere şimântuire'). Şi nădejdea noastră este adeverită

pentru voi“. (Cap. 1, ti. 7).

Spunând cauza principală a mângâerii şi ineura- jăre i noastre; — aceia adecă do a ne face părtaşi cu C hris tos — la uram pune şi-o a doua cauză, ca re constă maceia, de a p regăti dc aici ch iar m ântuirea, ucenicilor.«Nu va moleşiţi, zice, liindcă noi suntem necăjiţi, ci d inaceastă cauză mai cu seamă este drept de a vă încuraja . Că dacă nu am li necăjiţi, apoi ac eas ta v’a r n imici p re toţi». Cum şi in ce feliu ? «Dacă noi, zice, ne-amfi moleşit şi ne-am fi. spărieat de răle, nu v-am fi pro

povedui t cuvântul adevărulu i, aşa că neafiând voi cu noştinţa cea ad ev ărata, toate aie voa stre a r fi fost incea mai de pe urmă nenorocire». Ai văzut iarăşi grabacea m are a lui Pavel, şi am biţiunea lui cea nob ilă? Dela cele ce-i tulburau şi nelinişteau pre dânşii, dela aeeletocmai îi şi mângâo. «Cu câ t se pre lungesc mai m ult,zice, prigonirile noastre, cu atât mai ales trebuie a creşteşi eele ale speranţei voastre, liindcă cu a tâ t m ai m ultsporesc şi cele ale mântui rei voastre , cum şi cele alemângâerei». Căci ce poate fi egal cu mângâerea de a se

bucură cineva fie atâte a bunuri prin proveduirea ev an gheliei? Apoi ca sa nu se p ară că engom iile sau lau dele acestea sc rapoartă numai la dânsul, priveşte cumşi pe dânşii ii face părtaşi laudelor, răci după ce zice:„şi ori de pătimim pentru a voastră mângăereşi mântui re “ a adaos: ,.ce se lucrează întru r ă b -

Notă. Fraza : w r i d e ne niiinyAetn pen tru <i voftslTă mâ ngâ ere şi mântuire», ce se află în texlul nostru obişnuit, nu se găsâ în erti-

ţiunea ce a avut-o în vedere St'. Chrisostom.mia



1 8 OMILIA II

darea, acestor patimi, care şi noi pătimim41. Dc câ t acea sta o spune şi mai lăm ur it mai* departe priit

expresiunea: „că precum sunteţi părtaşi patimilor noastre, aşă şi inângâerei11, pe când aici num ui câtlasă a se înţelege ai-est luc ru, zic ând: „acestor patimi destăinuin (ÎLi-şi câte puţin ideia sa. Ceia ea el spun e,acea sta insam nă: «m ântuirea voas tră nu este lucru numai al nostru, ci chiar şi al vostru. Căci daca noi pro

poveduim lu~ vă ne necăjim , în acelaşi timp şi voi pătimiţi ace iaşi, p rimind cuvântu l ad ev ărulu i: noi ca sa vă

predăm ceia ce am prim it , voi însă, ca sa nu aruncaţi,ci să primiţi ceia ce vi se dă».

Ce a r pu teâ fî egal unei astfeliu de'"umilii iţe, cândel chiar şi pre cei ce erau atât de interiori iui îi ridicăla aceiaşi demnitate a răbdărei % „Ce se lucrează, zice,in tru răbdarea acestor patim i11. «Mântuirea voastră nu vine numai de acolo ca aţi crez ut, zice, ci şi dela aceia eă pătim iţi ceie ce şi noi pătimim . Câ du precum un atlet este adm irat şi când se ar ată, când estesănătos, şi a re îu el meşteşugul dc a biru i pe an tagonist, ia ră cân d el se ap ără, şi po ar tă pe tru p chiar" şirane, şi cu toate acestea birueşte pe antagonist, apoi

atunci mai cu sam ă el străluceşte, atunci mai cu sam ăi se vede consti tuţia lui cea vân joasă, şi se dă pe faţămeşteşugul lui în luptă, — întocmai aşâ şi mântuireavoastră, zice, atunci se lucrează mai cu samă, aderă searată, se învederează, atuuci mai cu samă sporeşte, când pătim eşte cinevâ, şi când sufe re to tul cu bărbăţie». P rinurmare energia sau lucrarea mântuirei nu este în a facerău , ci în a suferi m ul. Ş i n’a zis «ceia ce lucrează» ci„ceia ce se lu c r e a z ă arătând prin aceasta că charul multe li-a insultat lor şi a lucrat intru dânşii, însă

în un ire cu buna lor voinţă.„Şi nădejdea n oastră este adeverită pen tru

voi“ — adecă ch iar de aţi pătim i mii de răle , totuşi noiavem înc rede rea că voi nu vă veţi sch imbă, nici dincauza ispite lor vo astre, şi nici din <;auza persecuţi unilo rnoastre. Atât de dep arte suntem de a va bănui că văveţi tu lbură in ispitele ce v in asu p ra vo as tră, in câ t că

pe când voi vă prim ejd uiţi,noi şi atu nci avem în credere .Ai văzut cât progres făcuseră aceşti Corintheni de

la p rim irea celei în tâi' epistole î Căci mai mari isprăvi



OMILIA II 19

a mărturisit apostolul de dânşii, de cât de Macedoneni, pe cari-i în alţă şi-i laudă peste to t locul prin acea epistolă. De acîeştiia în câteva rânduri chiar se îngrijâ oarecum, căci ziceă: „Am trimis pre Timotheiu. fratelenostru ca să vă întărească pre voi, şi să v ămângâe în tru credinţa voastră, ca nici unul sănu se clătească întru scârbele acestca, că singuri ştiţi că spre aceasta suntem puşi şi iarăşi:„De aceia şi eu nerăbdând mai mi uit, am tr im isca să cunosc credinţa voastră, ca nu cumva să

vă fi ispitit pre voi cel ce ispiteşte, şi sa fie înzădar osteneala noastră" (1 Thesaloniceni 3, 2. 3, 5). pe când despre Corinthenii aceştiia nim ic din acestea nuspune, ci încă din contra, „că nădejdea noastră, zice,este adeverită pentru voi“.

„Ori de ne mângâem , pen tru a vo astră mân-gâere şi mântuire, ştiind că precum sunteţi p ărtaşi patimilor noastre, aşâ şi m ângâe reitt zice. Cumcă pentru dânşii se necăjau apostolii, acea sta a arăta t-o

zicând că: „ori de pătimim necaz, pentru a voast ră mângâere şi m â n tu i r e " ■voieşte adecă a a ra tă ,că pentru dânşii se mângăeau. Aceasta a spus-o şi maisus cevâ, deşi într’unmod nehotărit: „Bine C u v â n tat este Dumnezeu, zice, care ne mângâe pre noiîntru tot necazul nostru, ca să putem şi noi mân-gâeâ pre cei ce sunt întru tot necazul “ ; — d ară aspus-o şi aici in alt mod, cu mult m ai lăm urit şi m ai potr ivit . „Ori de ne mângâem, zice, pentru a voas

tră mângâere şi mântuire". Ceia ce el spune aici,această insamnă : «mângâerea noastră devine mângâere pentru voi ch iar şi fără a vă m ai m ângâea prin vorbe.Dacă poate pentru un timp scurt ne răsuflăm şi noi,ace asta este deaj uns spre a vă m âng âeâ p re voi. Cândnoi ne mângâem, aceasta devine şi mângâerea voastră.După cum patimile noastre le con sideraţi ca ale vo astre,tot aşâ şi m ân gâ erea no as tră o consideraţi ca pe avoastră. Căci nu doară în cele anevoiase num ai vă îm

părtăşiţi cu noi, ia ră in cele bune nu vă îm păr tăşiţi,

boci, dacă în toate vă îm părtăşiţi, şi .în scârl)ă, şi în



2 0 OMILIA II

m ângâ ere, atun ci rle sigur ca cu nimic nu ne veţi învinovăţi de întârzie rea şi zăba va ace asta, căci pentru

voi ne şi nec ăjim, pen tru voi ne şi mângâem». Ca s:inu crea dă cin ev a că el a g răit as p ru zicând că- «pentruvoi acestea pătimim», apoi adaoge şi că «pentru voi noşi mângâem. Şi nu numai noi ne primejduim, ci încă şivoi sunteţi p ărta şi aceloraşi patimi». Aşâ ca şi da ca suntluaţi dânşii c a părta şi prim ejdiilor, apoi şi în m ân gâe retot dânşii sunt cauza, cu ('are ocazie îndulceşte vor]ta.«Dacă noi sunte m prim ejdu iţi, zice, voi vă încura jaţi;ia ră ca cr ed inţa voastră să dev ină şi m ai pu ternică, noisuferim primejdiile. Dacă noi ne mângâem, voi v;< mân

driţi şi sunteţi veseli, căci noi pen tru voi ne bu cu rămdc acestea; aşâ ca şi de aici să devină pentru voi vr’om ângâere , şi să vă tăceţi părta şi m ul lumi rei noastre».

Şi cum eu el spune acu m de spre un astfeliu de moddc mângâere, de care se bucurau, nu numai de a fimângâeaţi de dânşii, ci şi de a află că dânşii se găsescîn toată liniştea şi siguranţa, tu ascultă cele ce urmează,

prin care a descoperit aceasta zicând: „ şt iin d Că p r e cum su n teţi părtaşi patim ilor noastre, aşâ şimângâerei“, «Dupre cum când noi sun tem prigon iţi

şi alungaţi voi vă în tristaţi, ca şi cum voi înşi-va aţi pătim i," to t aşâ ştim că şi când suntem m ângâeaţi, oconsideraţi ca, şi cum voi înşi-vă v ’ati bucură de ac eastămângâere».

Ce ar putea fi mai umilit ca acest suflet? El caro prisosâ a tâ t de mult în primejd ii , ia tă că numeşte tovarăşi de primejdii pre cei ce n-au suferit nimic dincele ale apostolilor, — iară în mângâere el totul atri

buie lor (C orintlienilor), şi nici de cum ostenele ln r sale.După ace ia fiindcă a vo rbit în mod ne ho tărit de

necazuri, la urmă li arată şi felul cum dânşii (apostolii>au suferit acele necazuri.„Că nu voim să nu ştiţi voi, fraţilor, pentru

necazul nostru ce s’a făcut nouă în Asia“ (Vers. S).«A cestea Je spune m , zice, ea să nu fiţi în nocunoştinţăde erele petrecute cu noi, c ă c i voim ca voi să ştiţi celeale noastre, ceia ce este cel mai mare semn al dragosteinoastre^). Aceasta lăsând a si* întrevedea şi în întâia luiepistolă, pe când se găsâ in Eies, zicea: „Că mi s’adeschis mie uşă mare şi spre folos, şi protiv-



OMILIA II 21

nicii sunt mulţi" (I Corintb. 16, 9). Deci am intind u-1 ide aeeia, şi povestinclu-ii câte a pătimit, zire: „Nu voim

ca să nu ştiţi voi pentru necazul nostru ce s ’afăcut noue^ în Asia“. Aceasta spunea şi Efesenilorscriindu-li, alei trimiţând pe Tichie la dânşii, aceasta a p li s-o ea motiv al călătoriei acestuia la dânşii. Pentruc,are şi zicea: „Ca să ştiţi şi voi cele pentru mine,ce fac; toate vouă le va arăta Tichic, iubitulfrate şi credincioasă slugă întru Domnul; pecare pentru înseşi aceasta l-am trimis la voi,ca să ştiţi cele pentru noi, şi să mângâe inimilevoastre“ (Efes. 6, 21. 22). Şi în alte epistole acelaşi lucrui! tace, reia ce nici nu erâ deprisos, ci încă foarte tre buita rin, pe deoparte pentru dragoste a cea m are ce o av e acătre ucenici, ia ră pe de alţii pantru necontenitele ispite,în care nu mică eră mângâerea Ini de a şti cele ce se petreceau printre dânşii, îu cât că ch iar dacă. se p e treceau niscareva împrejurări triste, totuşi şi acestea contribuiau în a-i face eu băgare de samă, precum şi dacăsc petreceau lucruri bune, sa ştie cu toţii.

Aici însă el îi încunoştiînţază şi de navala ispitelor,in aceiaşi timp şi de izbăvirea lor, zicând: „Ca peste măsură am fost îngreuiaţi, şi peste putinţă41,— întocmai ca şi o corabie ce este încărcată peste măsură.Şi s’ar păreâ că unul şi acelaşi lucru spune prin expre-siuaiie „peste măsură^ şi „peste putinţâ“, insă nueste numai unul, ci doua. Ca să nu zică cineva: «apoice ? că dacă primejdia a fost m are peste m ăsură, pen truvoî n’a fost mare»? — a adaos eă mare a fost cu adevărat, şi încă aşâ de mare, că a biruit puterile noastre,

ha mtr’atâta le-a biruit, „în cât n’avcam noi nădejde de vieaţă", adecă «nici nu mai credeam noi ca vomtrăi». Ceia ce David numeşte porţile iadului, şi dureri,şi um bra morţii, tocmai aceasta o spune şi Pavel, că«am suferit primejdii ce negreşit aduc moartea».

„CI singuri întru noi judecata morţii amavut, ca să nu fim nădăjduindu-ne spre noi, ciîntru Dumnezeu, cel ce înviează morţii" (Vers. 9).Dară oare ce va sa zică „judecata morţii"? Adecă

votul morţii, hotărîrea ei, aştep tare a ei; «Căci îm pre -



22 OMILIA U

j urările, zice, dădeau astfeliu de răspunsuri, că vommuri negreşit. Şi nu s’au întâmplat aşâ, dealtmintrelea,ci au rămas numai în hănueala noastră. Ca şi dacă rca-

litatea faptelor astfeliu arii,ta, totuşi pu tere a lui Dumnezeunu a lăsat ca hotărîrea aceia să devină faptă, ei a îngăduit-o ca să se găsască numai în cugetul şi aşteptareanoastră)). De aceia şi zice că „ s in g u ri în tr u noi juc lc-c a ta m o rţii a m a v u t “, şi nici de cum în realitate. «Şide ce oare a îngăduit Dumnezeu o astfeliu de primejdie,în c â t să perdern nădejdea şi să ne descura jăm » ? zice.,:Ca să nu fim nădăjduindu-ne spre noi, ci întruDum nezeu cel ce înviează morţii 1,1. Acestea le spu

nea Pavel, nu fiindcă el se gasâ astfeliu — să nu fie unaca ac ea sta !—ci p rin cele vorbite încercând u-se de a îndre p tă şi pov aţui pe alţii, în acelaşi tim p a-i şi modera,fiindcă şi mai departe zice: „datu-mi-sa mie îrnbol'-ditoriu îngerul satanei“ — vorbind de ispite — „caSa nu mă înalţ11. Deşi Dumnezeu nu zice că de aceiaa îngăduit acel bolti, ci pentru o altă cauză. Şi care esteacea cauză t Ca puterea lui să strălucească mai mult.„Destul îţi este, zice, charui m eu ; că puterea meaîntru nepu tinţă se săvârşaşte* (ii. cor. \% i . 9).Dară du pre cum am zis, el nici de câ t nu-şi uită obiceiul său, ca să se pren um eru pr intre1, cei m ai de jos,cari aveau nevoe de o mai mare pedagogie şi îndreptare. Că dacă una sau doua ispite venind peste cinevâşi sun t in sta re de a-l cum inţi, apoi cum el, ca re m aim ult decâ t toţi oam enii in toată vieaţa lui a fost umilit,şi a pătimit precum nimeni dintre oameni n’a pătimit,du pă atâţia, an i şi cu o filosofie vredn ică de ce riuri, cumel, zic, ar fi avut nevoie de o astfeliu de sfătuire şi încurajare? Aşâ că este învederat că voind a modera pre

cei ce cugetau lucruri mari de dânşii şi erau mândri,zicea: ca să nu fim nădăjduindu-ne spre noi,ci întru Dumnezeu".

Dară tu priveşte cum el îi mângâe şi prin aceasta.«Ispitele, zice, au fost îngăduite de Dumnezeu ca sa vinăas up ra no astră pentru voi; atâ t de mult v ’a preţuit prevoi Dumnezeu.— „Şi ori de- pătimim necaz, zice,

pentru a voastră m ângâere şi m ântuire", —iară dacă pătimim şi peste măsură pentru voi, apoi



OM IU A 11 2 3

aceasta este ca noi su nu cugetăm lucruri mari* „Că peste măsură, zice, am fost îngreuiaţi şi peste

putinţă, ca să ti11 fim nădăjduindu-ne spre noi,ci întru Dumnezeu cel ce înviează morţii", iarăşiaminti>şte de vorba învierei, pentru caro a spus atateaîn în tuea epistolă, pi; care o adevereşte prin cele prezente .De accia a şi adaos: „Care din tr’o moarte ca acea stane-a izbăvit pre noi* (Vers. 10). N’a spus «din a ta tea

primejdii», ci „dintr-o moarte ca aceasta*, arătândJuri ea cea m are a ispitelor, pedeoparte, ia ră ped ealtaadeverind vorba învierei, dupre cum am fost spus. Dară

liineă învierea este fapt al viitorului, apoi el arata, căaceasta se petrece pc (Secare zi, căci când pe un omdesnadăjduit şi ajuns chia r Ia porţile, iadului il tr ag espre sine, nimic, alta nu se învederează aici decât învierea, scăpând din gu ra morţii pe cel căzut. De aici şivine obiceiul, eă multora, din cei deznădăjduiţi din cauza boaîelor îndelungate, sau din cauza unor ispite grozavi.1,când au scăpat de primejdie să li zicem: «învierea morţilor am văzut-o aici».

„Intru care nădăjduim, zice, că încă ne va şimai izbăvi; ajutorinci şi voi pentru noi cu rugăciunea ;, ca despre multe feţe darul cel cătrănoi să sc mulţămească pentru noi“ (Vers 10. J1).Fiindcă expresiunea „ca să nu fim nădăjduindu-nespre noi“ se păreă a U o vinovăţie obştească, şi acu zaţie prin urm are ce se raportă, şi la uniia din tredânşii, apoi el iarăşi indreptează ceia ce a fost spus,chemând in ajutorul său rugăciunile lor, in foi1de celmai m are sprijin, şi in acelaşi timp arătând că vie aţa

noastră în totdeauna trebuie a fi cu cea mei mare băgare de samă. Caci expresiunea „întru Care nădăjrduim că ne va şi mai izbăvi “ vesteşte rnai dinaintede multele ispite, şi nu de totala părăsire a lui Dumnezeu, ci incă de ajuto ri ui şi concursul lui.

După aceia apoi, ca nu cumva auzind intr’una căse vo r primejdui, să se împuţineze, a a ră ta t mai ’n tâifolosul primejdiilor, ca de pildă: „ca Să nu fim nădăjdui ndu-ne spre noi“, adecă ea necontenit să ne

găsim in um ilinţă; ca şi m ân tuirea noa stră să se lucreze,



2 4 OMli.lA II

cum şi alte m ulte bunuri. Al doilea a a răta t c-îx prim ejduind u-ne noi ne îm părtăşim cu Christos, cad zice:

„că precum prisosesc patimile lui Christos întrunoi“. Al treilea , că pătimim pe ntru cei credincioşi, duprecum zice: „şi ori de pătimim necaz, pentru avoastră m ângâere şî m ântu ire11- Al patrulea, eăch iar m ân gâ ere a străluceşte incă mai m ult în urm a pri mejdiilor-, căci zice: rce se lucrează întru răbdareaacestor patimi". Al cincilea, că ne tăcem stăruitoriîn faptu bună, şi pe Jâugă toate ace stea , că pr in astfeliude primejdii noi vedem înaintea ochilor strălucind în

vierea, zicând: „care dintr-o moarte ca aceastane-a izbăvit pre noi". Al şaselea, că ne facem băgători de samă şi necontenit vom privi spre dânsul, duprecum zice: „întru care nădăjduim că ne va şi maiizbăvi". Al şea p tel ea, că pr in prim ejdii noi ne găsimscăparea la rugăciuni, zicând : „ajutorind şi voi pentrunoi cu rugăciunea".

Deci, arătân d folosul prim ejdiilor şi al necazu rilor,şi făcând u-i băgăto ri do sam ă, Ia u rm ă iarăşi li m ân

gâie cugetele, făeându-i mai eu bu năvoin ţă sp re virtute,m ărtu ris ind u-1 i că rugăciu nilo r lor m ult i'l vor aju ta,ceia ce li ridica cugetele, aflând ii că cu rugăciunile potajută pe Pavel. „Ajutorind şi voi pentru noi curugăciunea", zice.

Dară oare cc va să zică: „ca despre multe feţedarul cel cătră noi prin mulţi să se mulţămească pentru noi ? “ «Ne-a izbăvii p re noi, zice, din acele prim ejd ii „ a ju to r in d şi voi cu rugăciunea", adecă

răgândit-v ă cu toţii pe ntru noi. Căci charul cel cătrănoi, adecă mântuirea noastră, a binevoit a se hărăzi şivouă^ tu tu ro r, ca astfeliu multe feţe, multe persoane să-im ulţămească lui, fiindcă mulţi au şi p rim it acel char».

Acestea le zicea, pedeo parte spre a-i a ţîlâ la ru găciuni pe n tru alţii, ia ră pe deal ta ca să-i de prindă dea m ulţam i lui Dumnezeu şi pentru cele ce alţii pătimesc,arătând că aceasta mai cu samă o voieşte şî Dumnezeu.Caci cei ce se silesc dc a face ace stea pentru alţii, cua tâ t m ai mult pentru dânşii vor face aşâ. Pe lângă toate

ac es tea îi învaţă încă de a fi umiliţi, şi-i du re la cea



OMILIA 11 25

mai ferbinte dragoste. Că dacă el, car e e râ a tâ t de su sfaţa de dânşii, şi_ spune că prin rugaci unele acelo ra s ’a

iz)>ayit de primejdii, şi câ. darul lor împreună cu rugăciunile l-au aju tat şi )-au scăpat, — apoi poţi cugetă cu mtrebuia să se găsească aceia, şi cât de mult trebuia ase umili. D ară tu te gândeşte şi la aceia, ca deşi Dum nezeu vine in ajutoriul nostru prin îndurările şi milasa de noi, totuşi mult eontribuesc şi rugăciunile noastrespre aceasta. începând epistola apostolul atribu ia m â n tuirea şi mângâerea îndurărilor lui Dumnezeu, „Părintele îndurărilor-, zice şi.a toată mângâerea", c ăadecă el ne-a izbăvit de'primejdii, pe când aici o atri-

3)uie aceasta şi rugăciunilor lor. Dealtmintreiea chiar şi pe acel ce datoră mii de ta lanţi l-a miluit după ce ’acăzut înaintea lui, deşi se spune, că fiindu-i milă de ell’a ierta t. Dc asem enea şi Chauani'encei aceleia după ces’a rugat mult, şi după ce a a ră ta t o m are stăru inţă, i-ahărăzit mântuirea fiicei sale, de şi din milă a mântuit-o.

Din toate acestea noi trag em învăţămâ ntul, că ch ia rdacă am li miluiţi, mai ’ntâi trebuie a ne face vredniciacelei mili.. Căci chiar dacă este el milostiv, totuşi caută pi' cei vrednici de milă, aşâ că uu milueşte pe toţi cum

s’a r hrodî, până chiar şi pre coi ce stau ta ra s im ţire .„Că voiu fi îndurătorii! către cel ce voiu să fiuîndurătoriu, şi voiu miiui pre cel ce voiu sămiluesc", zice. (Exod. 33, 19). Acum tu priveşte şi aicici' spune: „Ajutorind şi voi pentru noi cu rugăciunea". Şi nici nu li-a atribuit lor totul, ca nu cu m vasă-i înalţe pre a mult, dară nici că i-a în străin at p redânşii de acest succes, ca astfeliu să-i mişte, să-i facăcu mai multă bunăvoinţă, şi să-i ap ropie unii de alţii.De aceia şi ziceă «că m ân tuirea mea a hărăzit-o vouă».Căci Dumnezeu de multe ori este îndura t cu m ulţim ea,când aceâ mulţime este unită înt r’un cug et la rug ăciun c, pentru care şi zicea căt re Proroeul: „Eu, însă, nuvoiu cruţa această cetate, în care locuese maim u l t de o sută două-zeci de mii de oameni"?Apoi ca nu cum vâ să crezi că numai mulţimea e dea -

juns de a îm blânzi pe Dumnezeu, zice: „De va fi numărul fiilor lui Israil ca nisipul mărei, rămăşiţaSC va mântui" (Ionă 4, U. Isaia 10, 22). Deci, cum a



20 O M I U A I I

iniiutnit. pc Niiieviteni % Pentru că nu erâ. acolo mimaimulţime, ci şi mulţime întov ărăşită de fapte bune, devreme ce se pocăise fiecare şî se întorsese de pe calea

cea rea. Dara şi mân tuindu-i ziceă de dânşii eă „n uş t i e a u a deosebi d r e a p t a lor de s t â n g a aşâ căde aici este învederat, ca şi păcatele lor (ie dinainte lefăcuse ră mai m ult din uşurinţă, decât din rău tate ; acea stase dovedeşte şi clin pocăinţa lor imediata, deşi auzise puţine cuvin te din g u ra Proroculu i. Dară dacă numainumărul de o suta două-zeci de mii a avut putere dea-i mântui, apoi atunci ce a impedecat oare ca ii să liem ântu iţi şi mai ’na inte de ace asta ? Şî de ce oa re n ’aspu s c at ra P ro ro c: «eu, însă, nu voiu cruţă acea stă cetate, care s’a întors din calea cea rea, care s’a prefăcutîn totul»? De ce dara pune înainte numărul lor de osu tă două-zeci de mîi ? Din prisos inţă pune şi aceasta.Un lucru erâ si^ţur: sch im barea , pre face rea, pocăinţalor, ia ră nu m ărul şi uşurinţa lor erau necunoscute P roroc ului. Deci, din toate părţile apostolul voeşte a-i îm

blânzi. De sigur că a re trecere înainte a lui Dumnezeuşi*mulţimea, insa când este la mijloc şi vir tutea. Aceastao învederează şi aiurea, scriptura, zicând : „Iară r u g ă ciune se făcea ne ’ncetat de biserica cătră Dumnezeu pentru dânsul “ (Fapt 12, 5), şi atât de multă

putere a avut, că fiind uşile temniţei incluse, apostolu lfiind legat cu liarele, şi din toate părţile păzit de ostaşi,totuşi i-a scos din tem niţă şi l-a sc ăpat dc; toa te acele prim ejd ii . Insă, dupre cum unde este virtute , m ari lucru ri poate săv ârşi m ulţimea, to t-aşâ şî unde este rău tatea, cu nim ic nu [toate folosi mulţim ea. Căci şi Isra i-liţii, despre ca re se spu ne că e râ nu m ărul lor ca nisipulm ărei, toţi s ’au nimicit. Şi pe timpul lui Noe erau mulţişi nenum ăraţi şi totuşi nimicnu ii-a a ju ta t mulţimea.Aşâ dară, m ulţimea p rin sine însăşi n imic nu poate, cinumai în unire cu pocăinţa şi cu rugăciunile cele făcuteîntr’un cuget.

') Să ne silim dară de a ne adună la un loc. Î11 ru-

') Partea morală. Noi trebuie a ne rugă unii pentru alţii, şi mai ales penlru cei dedeparte. Că cel ce se roagă, pe sine se foloseşte, iară ace asta se adevereşte din ru găciu nea ce se i'ace pentru catechumeni fn sl înta l i turghie. (Veron).



OMIUA I I 27

găciuni, şî unii p en tru alţii sa ne rugăm , precum şiaceia sc rugau pentru apostoli, fiindcă prin aceasta şi poronca o îndeplinim , în acelaşi timp şi spre dragostene îndem năm — ia ră cânii zic dragoste, prin acea staspun de toa te bunurile, — şi tot-odatu ne deprindem dea mulţumi lui Dumnezeu eu mai m ulta ard oa re. Cacicei ce mulţămesc pen tru cele străine , cu atât. mai m ultvo r mulţumi pentru ale lor, şi pentru dânşii. A ceasta oi'âceâ şi David, zicând: „Măriţi pre Domnul cu mine,şi să înălţăm numele lui îm preună'1 (Ps. 33, 4).Aceasta şi apostolul o cnre presto tot locul; aceasta ofacem şi noi, şi tuturo r li punem în faţa bii ic -tace rea

lui Dumnezeu, ea astfeliu să-i luăm cu noi tovarăşi ailaudelor ce-i înălţăm. Căci dacă ch iar dela oam eni noi prim ind v r ’un bine, şi incă căutăm a îi m ulţăm i si avesti la toţi fap ta lor, eu cart; ocazie îi facem încă cumai multă bunăvoinţă, apoi cu atâ t mai m ult când noivestim binefacerile iui Dumnezeu, prin aceasta il îndu plecăm încă spre mai m ari binefaceri şi bunătate cătrănoi. Şi daca căp ătân d binefaceri dela oam eni, noi aţiţă rnşi pre aiţii spre a iuâ p ar te Ia m ulţam ire, apoi cu a tâ trnai m ult înca trebuie do a îndem nă şi pe alţii ca ri să

mulţămească lui Dumnezeu pentru noi. Că (Iacă. aceasta,o face Pavel, el ca re a re atâ ta curaj, apoi cu a tal m aimult este trebuitorii! a o face noi.

Deci, să rugăm pre simţi dc a m ulţămi lui Dum nezeu pentru noi, şi noi deaseinen ea a-i mulţămi un ii pentru alţii. Aceasta este mai cu sam ă datoriea preoţilor, liindcă. este cel rnai m are bun. Aşâ- d ară apropiin -du-ne, noi mai ’nlâ i ne rugăm şi m ulţum im lui Dum nezeu pentru înt rea ga lume şi pen tru bu nurile obşteşti,fiindcă dacă binefacerile lui Dumnezeu sunt şi obşteşti,

apoi şi fut o r - a

i mântuit fiind în acea obşte. Aşâ că tuda toreşti m ulţam ire şi pen tru binefacerea cea cătra tine,în acelaşi timp este dre pt de a-i înălţa laud ă şi p en tru binefacerile cele. obşteşti. Căci şi soarele îl răsa re nunumai pentru tine, ci şi pentru obşte, aşâ că tu ai in pa rte totalul obştiei. In adevăr , că soare le a fost făcut pentru obştie, in să tu singur vezi pe a tâta , pe c â tvad toţi oamenii do pre păm ân t. In cât, că tu dato r eşti pe atâta m ulţum ire, pe câtă datore sc toţi oamenii. Deaceia, este drep t de a-i m ulţămi p en tru obştea ’ntrea.uă,şi pentru buna stare a tuturor, fiindcă noi primim multe



2 8 OMIUA I I

bunuri şi pen tru alţii. Că dacă. în Sodoma s ’a r fi a fia tm ăca r nu m ai zece drep ţi, dc sigu r ca acei Sodomite nin’ar lt pătimit ceia ce au pătimit. Astfeliu ca noi trebuiea-i mulţămi şi pen tru bunu sta re a altora.

Deallleliu este şi o lege veche, încă dela începutintrodusa în biserică. Tot aşâ şi Pavel mulţum eşte luiDumnezeu pen tru Rom ani, pen tru Corintheni, şi pen truîntreaga lume. Să nu ’mi spui «că nu este doară treabamea», căci chiar, de n ’a r li a ta, totuşi eşti da toriu a-im ulţămi, de vrem e ce mădulariul, fratele tău este as tfeliu. Dc altfeliu chiar şi treaba ta este, căci prin laudalui şi tu te îm părtăşeşti acelo raşi cununi, şi vei luă şi tu«•harul de care şi el se bucură.

Dc ace ia şi poroncesc legile bisericei ca rugăciun ilesă se facă aşă, adecă nu numai pentru cei credincioşi,ci şi pen tru catechum eni. Căci legea bisericei îndeam nă pix; cei credincio şi spre rugăc iune pentru cei necredincioşi, sau m ai bine zis, pen tru cei cc nu sunt iniţiaţi întainele religiunei. Când Diaconul zice: „Pentru Coicliernaţi {catecliumeni) să ne r u g ă m cu s t ă r u i n ţă 11, nim ic a lta nu face, decât, că aţîţă în tre ag am ulţim e a credincioşi lor la rugăciuni pen tru aceştiia—de

şi pân ă atu nci catechuinonii sunt străini, fii u d a t încănu sunt trupul lui Christos, incă nu s’au împărtăşit nici-odaiă de tainele religiunei, şi încă sunt despărţiţi deceata cea duhovnicească. Deci, dacă noi trebuie a nerugă pentru aceştiia, apoi cu atât mai mult pentru mădu larele no as tre , adec ă pentru fraţii noştri. De ace ia şizice Diaconul „să ne r u g ă m cu stăruinţă" '), ea nucum vă să se lepede de dânşii ca de nişte străini, ca nucu m va să-i treac ă cu vederea, a i pe uniia de altă re-ligiune. Căci dânşii in ea au au bin ec uv ân tare a legiuită

şi în trodu să de Christos, încă nu au căp ătat curajul, ciau nevoe de alţii cari să-i iniţieze în tainele creştinismului. De ac eia şi s tau afară de curţile îm părăteşti, de p a rte de encinte le sfinte . De aceia şi sunt scoşi afară,când se desfăşură acele înfricoşate rugăciuni. De aceiaşi tu eşti îndemnat de a te rugă pentru dânşii, ca astfeliu s ă d ev ină m adulările tale, ca sa uu mai fie străin i

’) Notă. E xp re siu n ea din or igin al „ey.iEvojc" = cu si rtruinţă, l ipseşte din liturghiile co sunt astăzi In uz.



OMILIA II 2 0

şi învrăjbiţi eu tino. Căci expresiunea „sa riC rugăm “nu se zice numai preoţilor, ei şi celor ce sta u de faţă,

şi compun adunarea credincioşilor. Când, deci, zice:„să slăm bine, să tie rugăm 11, pe toţi ii îndeamnăla rugăciune.

După aceia moej.dnd rugăciunea, zice: „Ca întrutot milostivul şi induratul Dumnezeu să asculterugăciunile lor". Şi ai im cumvâ sa zici: «De ce -'sine rugăm? Căci iută că ii ui sunt vrăjmaşi, şi niciodatăn ’au iost uniţi cu noi. Deci cum vom putea sa îm blânz im pe Dumnezeu 1 Cum vom puteâ de a-1 înduplecă de a-iîmpărtăşi milei şi iertarei lui»? Ca nu cumvâ deci săte găseşti în nedomerire, pr ive şte cum îţi desleagă ac eânedomerire, zicând: „ca întru tot milostivul şi Induratul Dumnezeu". Ai auzit că Dumnezeii este întrutot milostiv? Nu te îndoi dară, fiindcă întru tot milostivul pe toţi îi miîueşte; şi păcătoşi, şi prieteni. Aşii darăsă nu zici: «cum să mă apropiu pentru dânşii»? căcieJ va ascultă rugăciunile lor. Rugăciunea catcehumenilorcc al ta a r puteâ fi, decât ca dânşii sa nu steâ cateclium eni ?

După aceia apoi chiar şi indică modul rugăciunii,

şi care este acesta i „ca să deschidă urechile inimilor îor“, răci au iost astupate şi cu totul înfundate'.Când zice urechi, nu înţelege urechile aces tea dc d inafară, ci celc ale cugetului. „Ca să audă, zice, celecc ochiul n’a văzut, urechea n’a auzit, şi la inimaomului nu S’a suit11, fiindcă n’au auzit de tainele celenegrăite, ei au stat departe dc acestea. Căci chiar deaud, totuşi nu ştiu celc cc sc vorbesc, fiindcă acelea aunevoe de înţelegere adâncă, şi nu num ai de auzire . Deaceia le şi cerc prin rugăciune charul Prorocesc, fiindcăşi Proroeul aşii zieeâ: „Dumnezeu îmi dă mie limbăde învăţătură, ca să ştiu când trebuie a spunecuvânt, eă el îmi deschide gura mea, mi-a datmie dimineaţa, datu-mi-a ureche de auzit". (Isuia50, 4. 5). Dupre cum Prorocii altfeliu auzau, şi nu cacei mulţi, tot aşâ şi credincioşii altfeliu aud, ia ră nu c acatechumcnii. De aici învaţă şi eatechumcnul, că- acesteale află nu dela oameni, şi nici nu le aude doia oameni.„Nu vă numiţi învăţători pc pământ®, (Math. 23, S)



30 omil ia n

zice, (;i dc sus, din ceriuri. „Şi vor fi toţi învăţaţilui Dumnezeu" (Isaia 54, 13).

Dc aceia şi zice Diaconul: „şi să-i înveţe predânşii cuvân tu l a d e v ă r u lu i astfeliu că dinăuntruli se insuflă, căci niciodată îi n’au ştiut cuvântul adevărului, dupre cum trebuie a-1 şti. „Ca să însuile întrudânşii frica de dânsul Insă n u c de ajun s aceasta, căci„unele din seminţi au căzu t lân gă drum, iarăaltele pe peatră“. Noi în să nu cerem aşâ, ci duprecum plugul deschide brazdele într’un pământ gras, totaşâ ne ru găm do a sc faci; şi cu catechu menii. Aşâ că,

dânşii ra fiind întine riţi vor prim i în adâncul cugetuluilor cele semănate, şi toate cele ce au auzit le vor păstrăcu exactitate.

De aceia, şi adaoge, zicând: „Şi să împuternicească credinţa sa în cuge tele lor“, adecă să nufie num ai pede asup ra, num ai pe dinafară, ci sa li aru nc erădăc ina c redinţei ch ia r în fundul cugetului lor.

,.Ca să li descopere lor evangheliea drep-ţaţei “. A rată aici, că ac op ere m ân t ui li este îndoit; pe

deoparte ra li sunt întunecaţi ochii cugetului, iară pcdealta *ă neliind iniţiaţi in cele ale creştinismului, să lidescopere evanghelica. De aceia mai sus zicea: „ca sadeschidă urechile cugetului lor", pe rând airi zice:„ca să li descopere evangheliea drep tăţei adecă,ca să-i facă şi pre dânşii înţelepţi, şi destoin ici de a o prim i; ca să-i înveţe şi să arunce in in im ile lor seminţele ade văru lu i. Cari ch ia r dc a r (i destoinici, totuşi niciun folos nu vor aveâ, daca Dumnezeu nu li va desco

peri; precum şi dacă li va descoperi, ia ră îi nu vor

prim i, iarăşi tot aceiaşi pagubă. De aceia noi am ândouăle cerem dela Dumnezeu: şi ca să li deschidă inimile,în acelaşi timp şi să li descopere evangheliea. Caci nici podoaba îm părătească or stă acoperită pe deasupra,nu va preţui nim ica înain tea ochilor, dup re cum şi atuncicând ai1 fi descoperita, ia ră ochii n’a r fi cu băga re desamă. Dară acestea amândouă se petrec, daca ochiiapuca mai ’nainte. Şi ce insamnă „evangheliea d r e p tă ţe i" ? Adecă eare -i face dre pţi. Pr in aceste cuvinteîi at ra g e sp re d orinţa de botez, arătând că evan gheliea



31

este pricinuitoare nu num ai de ierta rea p ica telo r, ci şiaducătoare de dreptate.

„Ca să Ii deâ lor minte dumnezeească, cugetcurat, şi vieaţă fără prihană".1) Audă acestea credincioşii, ca ri sun t pironiţi în lucrurile păm ân teşti; cădaca, ni se poronceşte de a cere acestea pentru cei ceîncă nu s un t iniţiaţi şi introduşi în creştinism, apoi tu poţi pricepe în cc anum e condiţii mi trebuie a ne găsi noi,cari cerem astfeliu dc lucruri pentru alţii. Căci treb uiea av ea vieaţa deopotrivă, sau mai bine zis la feliu cucerinţele evangheliei. De ace ia şi feliul rugaciunei es teastfeliu, ca dela dogm e trec e deodată la vieaţa, căci

zicând: „ca să li descopere lor evangheliea dreptăţii” adaoge: „ca să li deâ lor minte dumnezeească".

Dară ce msainnă oare: „dumnezeească11? Adecăcă Dumnezeu să se săJăşluească întru dânşii, dupre cum

*1 Notă. Iată ecleniea ce o zicea Diaconul înaintea eateclm- menilor:

Diacouul zice: Pentru cei chemaţi, cu stăruinţă să ne ru g ă m :

Ca Intru tal milostivul şi i ndur atul .Dumnezeu să asculte rugăciunile to r ; ra să deschidă urechi le in imilor lor şi să-i înveţe p re dânşii cu vântul adevărului; ca să insufle întru dânşii f r i /a de dânsul, şi să împuternicească (i ntăreas' ă) credinţa sa în cugetele lo r ; ea să l i des cope re lor evanghel iea dreptă ţe i; ca să ii deâ lo r minte dumn eze ea sc ă. cuget curnt, şl vi eaţă fără de prihanăt ca to tdeauna să cugete la cele ale sate , la ale sate să gândească, şi <u. ale sale s ă se înde letn icească, şi in legea lu i să umble zi ua şi noaptea, poru nci le lui am inl inda-s i , ş i dreptă ţi le tu i păzind.

incă mai cu stăruinţă să ne rugăm pentru dâ nş ii: Ca să-i izbăvească pre dânşii de tot lucru rău şi absurd, de lot păcatul diavn- les>\ şi. de tontă împotrivirea celui protivnîc; ca să-i învrednicească

p re dânşii in t imp potriv it băei renaşte rei, lertărei pă ca te lor , îmbrăcă

mintei nest ri răc iunei . Ca să birtecavinleze intrările şi ieşir ile , întreaga lor vieaţă, casele lor, şi slugile lor; pe copiii lor să-i binecuvinleze, şi întărindu-i îu măsura vârste i lor să-i inţ elepţasră, ca să ti îndrep - teze toa te celc ce ti st au în ain te spre fo los ut lor.

R idica ţi-vă ! îngerul pare i ceriţi-l ca tec kum enil or . Toate cele ce vă st au în ainte să fie pacin ice; p a n n ită (fie) ziua de astăzi , şi toate zi le le vie ţei voa st re c.eri li-le a fi cu pace. Sfârşitul vostru (să fi e) creş tinesc . (Cele bune şi de fo los) Pe voi inşi- oă să vă încredinţaţi (predaţi) Dumnezeului celui viu şî lui Christos.

Capetele voastre plecaţi-le! Toţi răspund cu glas mare : Amin.Ială şi o altă ecleu ie, car e după cât s e vede, e sle o pre

scur tare a cetci ce s e gă seşte în Coi stituţia Ap ostolică, car tea

a VIII, cap. 6, pa gin a 397 şi urni. ediţiunea C oteler: °



zice: „ca voiu locui întru dânşii şi voiu umblâ'1(II. Cor. (>, 16). Căci câ nd m in tea dev ine dreaptă, când

se desbraeă de păcate, atunci devine casa a iui Dumnezeu; şi când Dumnezeu loeueşte intru dânsul, nimicomenesc nu va mai fi Ia urma. Şi astfeliu mintea luidevine dumnezeească, toate grăindu-le de acolo, precumdevine şi casa a lui Dumnezeu, care locuieşte intrânsnl.Cel ce grăieşte lucruri uricioase, nu are deci intrândulminte dumnezeească, precum nici cel ce iubeşte risulşi rnascaralâcurile.

„Cuget cura t", zice. Şi CC va sa zică oare a aveâcuget cu rat? A căpăta a decă sănăta tea cea sufletească,

dupre cum cel ce este stăpânit de pofte uricioase, şi careeste fricos faţă de cele prezente , nu poate (i cu cugetcu ra t, nu poate f\ înţelept, nu poate fi sănătos. Şi duprecum cel bolnav pofteşte până şi ce nu sc cade, to t asemenea şi acesta.

„Şi vieaţă fără de prihană*, zice, căci dogmele

Rugă ci mi ca înaintea Catecl iumenilor : Iht gaji -v ă Ca te chumen i- to r, ş i toţi credincioşii t» t'uqelele lor să se roage pentru dânşii, z icâ n d : Doamne milu eş te .

Deci . (Diaconul) săslujasca pentru dânşi i , z icând: Pentru rei ch emaţi toţi să rugăm p re Dumnez eu, ca bunul şi iu bitorul de oamen i cu bunăvoinţă să asa i ite rugăciunil e şi cereril e to r, si p r im in d rugă mintea tor să li ajute , ş i s ă l i dea lor cereril e in im ilor lo r sp re fo lo s; să li desc opere tor eoamjhel iea Chris to suluî său, să-t lumin eze şi în lele pţasc ă, să-i în veţe pre d â n ş i i cu noşt in ţa de Dum nezeu , dreptăţile şi poroncile lu i, să ti înrădăcineze In tru dânşii fr ica lui cea curată şi mântuitoare, să l i desch idă urech il e in im ilo r lo r, sp re a s tâ n d in legea lui ziu a şi noa ptea ; să- i împu ternicească în buna cinstire, să-i unească şi să-i pren um ere p r e dân şii cu' sfânta sa turm ă, invredni- rindu-i p re dân şii băei renaşterei, îm brăcămintei nestrică/iunei, vie te i celei adevărate, să-i iz băvea sc ă p re dânşi i de to ată ne evsev iea , şi să nu dee loc celui stră in a supra lo r ; să - i 'cu răfasră pre dânşii de toată

necurăliea tru pulu i şi a su fletu lu i, şi să locuiască în tru dânşii şi să

m eargă îm preu nă cu dâmşii p r in Chris to sul său. să binec uv inlez e intrări le lor şi eşiri te , ş i scî li in dr ep tez e triate rele ca li s tau in ai» te sp re fo los.

Incă mai cu stăru in ţă să ne rugăm pentr u d â n ş i i ; ra în cred - nirindu-se de ier ta rea păcate lor p r in introducerea in sfânta re li giun e să se in nrednic ea scă s/ in telor taine, şi petr ecerei împreună n i sf inţi i.

Ridicaţi-vă, cate chumeail or. Pace a lu i Dumnezeu p r in Ch ris to - sid său să o ce re ţ i; zi rit pace ş i fără de păca t, şi to t t im pul vie lei voastre, sfârşit chreştinesr oieţei voastre; blând şi indurat (ţ ie cătră voij Dumnezeu, ierta rea pu ratelor (să ud dăruiască), pre vo i in şi- ro şă vă ineredintaţi (predaţi) Dumnezeului ce lui singur fără începui , pr in CUrîsiOsui său . Ple ca ţi- vâ , şi să ţi fi hbie mcti niă li



OMILIA 11 33

au nevoe do o vieaţă cu rata. Auziţi acestea voi car i a le rgaţi Ja botez tocmai spre sfârşitul vieţei. Noi no r u g ămca după botez să ave£i şi o vioaia fără de prihana, pecând tu alergi şi totul iaci, ca să pleci de aici pustiu devieaţă curată. Şi ce este dacă devii d rept f răci aceastao câştigi numai din cred inţă. Noi insă, ne rugăm ca tusă câştigi îndrăzneală şi din fapte.

„Ca totdeauna să cugete la cele ale sale, laale sale sa gândească, şi cu ale sale să se îndeletn icească14. Să aii ui, cu alte cuvinte, cuget c u ra tşi v ieaţă fără de prih ană, nu o zi num ai, «u t două, s aunum ai trei, ei noi cerem ca să le aibă in tot tim pu l

viefei sale. Deasemenea când noi no ru găm ca ca tel nimeri ui să gândească la celc ale lui Dumnezeu, p rin ace as taspunem dejâ despre toate bunurile. „Că toţi ale Salecaută, zice, iară nu ale lui Christos Iisus “ (Filipp.2, 21). Dară eurn s’ar puteâ face ace:ista? Adecă ca Îm preună cu rugăciunea, dânşii să in troducă şi cele alelor, — dacă, bine- înţeles, în legea lui vor umblă ziua şinoaptea. De aceia şi adaoge cerând ac easta : „Şi în l e gea lui să umble ziua şi noaptea*. Dupre cum maisus a zis „to tdeauna11, aşă şi aici „ziua şi no a p te a \Pe ntru aceia mie mi-e ruşine de cei ce deabeâ o sin gură dată in cursu l anului se văd la biserică. Căci inadev ăr, ee ie rta re vei puteâ avea , dacă poruncitidu-ţi-sede a umblă ziua şi noaptea in iegea lui, nu n u n s’n rîntâm plă, ci stăruin d necontenit in ce tirea ei, adecă m editând, si tu nu faci aceasta nici cea mai mică parteavieţei tale 1

„Poruncile Iui amintindu-şi, şi dreptăţile lui păzind*. Ai văzu t şirul acesta eminent de virtuţi, şicum fiecare din ele ţinteşte pe aproape le, cu mai m ultăsig uran ţă de câ t orice lanţ de au r? Căci cerând m intedumnezeească, şi spune cum ar puteâ cinevâ deveni aşâ.Şi cum ar puteâ? Ca totdeauna să cugete la dânsul. Şiaceasta cum s’a r puteâ face? Dacă este cu l/agare <leseamă necontenit la legea lui. Cum insă s’a r convingeoam enii la aceasta ? Dacă ar păzi poroncile lui, sau m ai bine zis, dacă a r ii cu 1va ga re de samă la lege; de aicia r ven i şi păzirea poruncilor lui, dupre cum şi atu nc icând cinevâ cugetă totdeauna Ja ale sale, dacă are mintedumnezeească, şi dacă se gândeşte la ale sale. Fiecare

2SS>i:t ::



3 4 O MI L IA II

din cele zise conlucrează la binele aproapelui, şi se conluc rează de dansul, cuprinz ân d u-1 in sine, şi fiind cu

prins de dânsul.„Incă mai cu stăruinţă să ne rugăm pen

tru dânşii11. Fiindcă in timpul unei lungi cu vântu ri sufletul obişnueşte a cădea în piroteală, iarăşi îl deşteaptă

prin această cerere. în adevăr , cu m ari lu cruri şi înaltevoieşte a ce re din nou, pen tru ca re şi zice : „încă. molcu stăru inţă să ne rugăm pentru dânşii11. Şi pentru ce anume? „Ca să-i izbăvească pre dânşii deto t lucru l rău şi absurd11. Aici noi li cerem de anu cădea în ispita, şi de a-i scapă de orice cu rsă, şitrupe ască, şi sufletească. De aceia şi adaoge, zicând :„de tot păcatul diavolesc, şj de toată împotrivirea celui pro tivn ic 11, arătând prin acestea ispitileşi păcatele. Caci păcatu l este la îndăinână totdeauna, intot locul se găseşte; înainte, iu urm ă, şi astfeliu ne stă

pâneşte p re noi. Fiindcă a spus eelece trebuie a se faced<‘ noi, de a stărui intr’una îu legea lui, dc a ni amintidc poronc ile iui, de a păzi drep tăţile lu i,—-apoi la urm ăne conv inge că nici acestea nu sun t deaj uns, dacă nu

va ii de faţă el şi nu ne va aju tă. „De nu va zidiDomnul casa. îndeşărt s ’a r osteni cei ce o zidesc pre ea 11 (Ps. 126, 1), şi mai ales Uiud vorba decatehumeni, cari incă stau înaintea diavolului, şi incăse găsesc sub stăpânirea lui.

Şi ace stea toate le ştiţi voi cei iniţiaţi in tainelecreştinism ului. Amiutiţi-va deci de cuvin tele acelea , princare v'aţi lepădat de tirăniea lui, plecând genunchi le,şi alergând cătră împăratul, şi grăind acele înfricoşatecuvinte", prin care ne legăm de-a nu ne mai încrede lui.

Diaconul îl mai numeşte şi protivnic, şi diavol, fiindcăşi pre Dumnezeu îl defaimă cătră oameni, şi pre noicătre Dumnezeu, şi ia răşi pre noi unii cătră alţii. Acumdc pildă defaimă pre lob cătră Dumnezeu, zicând: „Nucu m vâ în zădar cinsteşte lob pre Dum nezeu11?Şi iarăşi altă da tă de lai mă p re Dumnezeu înain tea lui lo b :;.Foc a căzut din ceriu" (lob. 1 , 9. 16). Şi iarăşi defaimă pre D u m n e z e u cătră AdanV, când ii spun ea că li se vadesch ide ochii lor. Deasem enea îl des tai mă. şi către mulţidintre oameni, zicând că «Dumnezeu nu se mai ingri-



OMILIA H 3 5

jeşte de ceie văzute , ei a lăsat demonilor cele a le voastre»c um şi căt re mulţi din tre ludei defăima pe Christos,nu mim! u-1 înşălător iu şi ferm ecători u. D ară ţ>oate c ă a rvoî cineva să audă cum diavolul lucrează. Când e l nuva află o minte dumnezeească, când nu va găsi uq cuget cu rat, atunci el se cuibăreşte bine, ca în tr ’un suf let pustiu. Când omul nu-şi aduce am in te de poroncile luiDumnezeu, nici nu păzeşte drep tăţile lui, atu nc i dia vo lul luând u-1 roh, pleacă cu dânsul îm preună. Daca Adamde pildă şi-ar fi adus aminte de porunca lui Dumnezeu,care sp un eâ: „din tot pomul să mănânci f dacăar fi păzit dreptatea care spunea: „în ziua când veţi

mânca, cu m oarte veţi muri" (Facer. 2,16.17),nuar fi pătimit ceia ce a pătimit.„Ca să-i învrednicească pre dânşii în timp

potrivit băei renaşterei, ie rtărei păc atelor11. Peuncie le cerem pentru acum, iară pe altele pentru vii-toriu; şi ftlosofăm pentru baea renaşterei, şi în cerereano as tră ne in vă ţii rn pre noi înşine de a cuno aşte pu te re a lui. De aici apoi cuv ântul ne deprinde de a cuno aşte,că botezul este renaştere, căci ne naşte!n iarăşi din apa,ra din mitră, ca a’l. nu zică cinevâ cu Nicodim : „şi cum poate cinevâ să se nască, fiind bătrân? Au doară poate Intru în pântecele mai cei sale, şi să se nascăde SUS“ (loan 3, -4) ? După aceia fiindcă a spu s de ie rt a re a păcate lo r, apoi prin cele ce urm ează o adevereşte aceasta,zicând: „ îmbrăcămin tei nestricăciunei “ , caci celc esc îm bracă cu ha ina flască, este învederat ca devineni’stricăeios. Dară ce va să zică „în timp potrivit*?Adecă când el va fi bine dispus, când se v a apro p ieâcu buna vo inţă şi cre din ţă, căci timpul potriv it pen tru

credincios acesta este.„Ca să bine-cuvinteze intrările şi ieşirile lor,întreaga lor viată*. Aici îi sc poronceşte credincioşilorde a cere pentru calehumeni şi ceva trupesc., ca cei ceîncă sunt mai slabi. „Casele lor, şi slugile lor“, adecăch iar de a r aveă slugi sau rudenii, sau pe alţii din ceideaproape, caci acestea erau premiile ce li acorda Test a m e n t u l Vechiu, şi nimic nu erâ crezut atât de durerosca văduvia, ca lipsa de copii, ca jălan ia pen tru o m oa rte

fără de vreme, ca a fi în sărăcie, ca a nu-i merge cuiva



36 o m i l i a u

luc rurile după do rinţă. Dc aceia tocmai lasă ea credincioşiisu staruiască şi în asemenea ce re ri trupeşti, înălţându-icâte puţin . Aceasta o face şi Christos, aceasta şi Pavel,

am intin d u-1 i de bine-cu vântu ri din vechiul Testament.Christos o face atu ivi când zice: „Fericiţi cei blânzi,că aceia vor moşteni păm ântu l1' (Mah. 5, 4), iarPavel când zice; „Cinsteşte pre tatăl tău şi prem um a ta, ca să traesti ani mulţi pre păm ânt11(Efes. 6, 2. 3).

„Pre copiii lor să-i bine-cuvinteze, şi întă-rindu-i în m ăsura vîrstei să-i înţelepţească*. şiaici iarăşi li ce re şi cevâ trupesc, d a r şi ceva duhovni

cesc, ca uniia ce se găsesc incă in stare de copilărie.După ace ia apoi Ii cere num ai duhovniceşti. „C a Să il

îndrepteze toate cele ce li stau înainte, zice, spre folosul lor“. Nn zice sim plu «toate cele ce li stau înainte»ci adauge ca să li fie -Spre folosul lor 'l. Căci de multeori poate e vorba de o călătorie, dară nu este spre folos,sau altcevă a tace, care nu este spre folos. Dela acesteadânşii sunt învăţaţi de a mulţămi lui Dumnezeu in toate,ca celc ce se desfăşură spre folosul lor.

După toate acestea la urmă Diaconul li porunceştede a se ridică pe picioare. Mai inainte poroncimlu-lj dea sc pune în genunchi, spre a se rugă, şi după <r acerut Diaconul pentru dânşii rele spuse, după care şi-aucăp ătat cu raj, iată că ia urm ă li poron ceşte a se ridicăde jos, şi de a luâ şi dânşii parte la rugăciuni. Pe unele1(3 spun em noi, pe altele îi îngăduim, lor de a le spune,deschizându-Ji dejâ uşile spre a se rugă. Mai ’ntâi ii învăţăm noi ca pro copii, iară după aceia li p o r u n c i mde a grăi şi dela dânşii, zicând: „îngerul păcei ccri\i-l

catehumenilor", fiindcă este şi înger care are cusine tulburarea, înger vătămător, ca atunci când zice:„tr im iterea de îngeri răi11 (Ps. 77, 54). De aceia

poroneim de a cere îngerul păce i, învăţând u-se de aici,ca să. ceară totdeauna pacea, care este legătura tuturor bunurilor, ca astfeliu să scape de ocmt- luptă, de ori-ce răz boiţi, deori-ce ceartă. „Toate cele ce vă staţi înainte,să vă fie pacinicc*. Chiar de ar ii cevâ greoiu, totuşidacă este pace, se pare uşor. De aceia şi Christos ziceă:



OMILIA II 37

„ 1- acea mea o dau voe'1 (ioau 14/27). I\ici o ar-mu

mui pu ternica uu poate 11 pen tru diavol, ca cearta , lup taşi războiul dintre oameni.„Pacinică (fie) ziua de astăzi, şi toate zilele

vieţei voastre ceriţi-ie a fi pocirii ce11' Ai văzut cumiarăşi poronceşte de a fi întreaga viaţă pacinică?

„Sfârşitul vostru să fie creştinesc“, şi la uvmă pune princip alu l tuturor Im nurilo r: „Cele bune şiele folos11, răci re nu este hun, nu este nici de rolos.Di; aceia printre noi creştinii alta este natura celor celolnsesc, si nu dupre credinţa celo r mulţi.

„Pre voi înşi-vă să vă încredinţaţi (predaţi)Dumnezeului celui viu, şi Cliristosu’lui lui“, luâlnu li îngăduim lor de a s e rug ă pen tru alţii, ci pen tru

binele Jor numai pot a se rugă.Ai văzut rugăciune complectă, şi îu privinţa dog

melor, şi îu priv inţa vieţei? Căci când zicem evangh elie,îmbrăcăminte ne.strirăcioasă, catul zicem baea renaşterii, prin aceste expresiuni noi zicem toate dogmele;când zicem minte dumnezeească, cuget curat, când in

fine zicem toate rele ^nisr mai sus, noi prin aceasta înţelegem viaţa noastră.După aceia poroncim ile a-şi plecă capetele, cu cave

ocazie noi dăm dovadă că Dumnezeu a auzit ru găciunile no astre ale tuturor, şi că ne bine-cuvintează. Carinu este om cel re bine-cuvintează, ri prin mana lui, şi

prin limba lai noi atragem dela însuşi îm păratul binecu vân tarea cape telor celor de faţă. rŞi toţi ZÎC CU g'laS p u te r n i c ; Amin*.

Dară de ce oare vi s’a spus toate acestea? Ca să

vă învăţ pre voi, ce trebue a cere în rugăciun i şi pen trualţii, ca sa uu creadă credincioşii, cit atunc i când se spunacestea, n-au niei-o legătură cu dânşii. Căci doară Diaconul cănii zice: „Să ne rugăm pentru catehumeni“,nu spune aceste vorbe păreţi lor. Insă uniia sun t a tâ tde proşti şi tâmpi, eă nu numai în timpul rugăciunilorcatehumenilor stau de vorbă în biserica, ci chiar şi întimpul rugăciunilor credincioşilor. De aici vine că totuls’a răsturnat pe dos, că totul s’a stricat, fiindcă în timpulcând mai ales trebuie a impăeă pe Dumnezeu, în acel

timp, zic, măniindu-1 încă mai mult, plecăm la urma



3 S O M I UA UI

din biserică. Căci in timpul rugăciunilor credincioşilor,noi sun tem îndemnaţi a ne ru g a filantropului Dum nezeu

pen tru episcopi, pentru preoţi, pen tru îm păraţi, pentrustăpânitori, pentru pământ şi mare, pentru văzduhuri,şi în (ine pentru întreaga lume.

Deci, când noi trebuie a aveâ o astfeliu de îndrăzneală, încât să ne rugăm şi pentru cei străini, şi totuşinu suntem cu trezvîe spre a ne rugă nici chiar pentrunoi, apoi careva fi justificarea noastră? Ce iertare vomavea? De aceia tocmai vă rog, ca toate acestea cugetând u-le, sa ştim când este tim pul de rugăciune, ^să niînălţa,m m intea sus, să ne dezb răcăm de cele păm ân teşti, şi să ne atingem de însăşi bolţile cerului, ca a stfeliu să putem face pe Dumnezeu îndurat, şi să ne putem învrednici de bunurile făgăduite. Cărora fie ca cutoţii să ne învredn icim , p rin ch arul şi filan trop ia Domnului nostru Iisus Christos, căruia împreună cu Tatălşi cu sf. Duh se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I I I

„Că lauda noastră aceasta este, mărturieaştiinţei noastre, că întru dreptate şi întru curăţie Dumnezească, iară nu întru înţelepciunetrupească, ci întru darul lui Dumnezeu ani petrecut în lume“. (Cap. l, 12).

Aici iarăşi ni descop ere şi o altă p ricin ă de rugăciune, şi încă nu mică, ci chiar foarte mare, şi in starede a ridică cugetul cel umilit de primejdii. Fiindcă afost zis, că Dumnezea ne-a chemat pre noi, şi că Dumnezeu ne-a mântuit pre noi, şj în fine după ce totul aacordat îndurărilor lui şi rugăciunilor lor, apoi ca sanu facă prin acea sta trân da v pe auditoriu, increzandu-senu m ai milei lui Dum nezeu şi rug ăciunilor celorlalţi, a ra tăeă şi dânşii nu puţin au con tribuit la aceasta. Aceastade sigur că a aratat-o şi mai în urmă, zicând, că „pre-



OMILIA IU

cum prisosesc patimile lui Christos în tru noi, aşâ prin Christos prisoseşte şi m ângâerea noastră’11,

dară aici vor)>eşte şi dc o altă ispravă propria a noastră.Şi care este aceasta ? „Că intru dreptate şî întrucurăţie D um nezeeasca... am petrecut în hune*zice. Dară nici aceasta nu este cevâ mic pen tru m ângâerea noastră ; şi mai bine zis, nu num ai sp re m ân gâe rea no astră, ci şi sp re alt-eevâ care este cu m ultmai m are decât m ângâe rea, spre lauda noastră. Acesteale spunea apostolul ea şi pe aceia să-i înveţe de a nu că deâîn îm puţinare pe timpul ispitelor şi a necazurilor, ciîncă să se şi mândrească, când cugetul lor este curat, în

acelaşi timp pe nesim ţite se atinge şi de apostolii ceimincinoşi. Şi dup re cum in întâea epistolă li spun eâ că:„ni-a trimis Christos spre a bine-vesti, nu întruînţelepciunea cuvântului, ca să nu se zădărnicească crucea lui Christos* şi „ca credinţavoastră să nu fie întru înţelepciunea oamenilor,ci întru puterea lui Dum nezeu41 <i. cor. 1, 17 . 2 , 5),to t aşâ zice şi a ic i: „nu întru înţelepciune trupească,ci întru darul lui Dumnezeu". Dară prin expre-siunea „nu întru înţelepciune11 el a lăsat a se înţelege şi alt-cevă, adecă nu in tru înşelăciune, şi p rin ace astaaruncâ nd Ia o pa rte înv ăţătura dina fară.

„Că lauda noastră aceasta este, zice ; m ăr -turica ştiinţei (cugetului) noas tre" , adecă «conştiinţa no astră nu arc a ne condamnă pr e noi, ca uniiace am li umblat in fapte răie. Căci chiar de pătimimmii de răle, ch ia r dacă din toate părţile suntern loviţişi ne primejduiţii, ni este d eajun s sp re m ân gâe rea

noastră, şi încă nu num ai spre m âng âerea, cât şi s p reîncununarea noastră, cugetul nostru cel curat, care nimărturiseşte noue, că noi pătimim acestea nu pentrucevâ rău, ci numai pentru că aşâ găseşte Dumnezeu cucale, pentru virtute, pentru filosofic, pentru mântuireacelor mulţi». Deci, m ân gâ erea cea d intâi e râ dela Dum nezeu, iară aceasta erâ introdusa (ie dânşii, şi prin cu-râţen iea vieţii. De aceia o şi num eşte „ la u d ă" , căci e râsuccesul virtuţei lor proprii. Şi ca re este oa re ace as tălaudă, şi ce anum e ni m ărturise şte noue cuge tul n o s tru ’?



4 0 O MI LI A III

„Că în tru d rep ta te11, adecă nu intru vicleşug, nu priuipocrizie, nu în de ridere , nu spre linguşire, nu sp re înşelăciune şi zavistie, nu intru nimic din acest feliu, ciîntru toata libertatea, întru toa tă ne răutatea, întru ad evăr,în tru cuget c u ra t şi ne viclean, în tr ’o conştiinţă sincerăne a vând nim ic tise uns, sau m ăcar bănuit. „Nu întruînţelepciune trup ea scă adecă nu întru vicleşug,nu intru răutate, nu întru puterea cuvintelor, sau ingrăm ădi rea .soHsmelor,— căci ac eas ta numeşte ei înţelepciune trupească. Şi ceia ce aceia credeau de marelucru, el tocmai că. o alungă şi o tăgădueşte, arătând

cu prisosinţă, că nu este acest lucru Vrednic de laudă,şi că nu n um ai nu-l cau tă, ci incă il şi respinge , şi seruşinează de dânsul.

„Ci întru darul lui Dumnezeu am petrecutîn lume". Dară oare ce va să zică „întru darul luiDumnezeu11? Adecă «prin înţelepciunea cea dela dânsul, prin pute rea cea .dată noue, prin sen mele cc sc tac, prin biruinţa noastră a sup ra înţelepţilor, asup ra ri lorilor, filosofilor, împăraţii* ir, a supra popoarelo r, Iii ud noi ilişte pro şti , şi ne având cu noi nim ic din înţelepciunea dea-

lară». Ilară mângueroa şi lauda aceasta nu erâ cums-a r întâm plă, ca să se cunoască p re dânşii, că nu prin puterea omenească se învrednic ise de ele, ci toate le iz buteau prin charul sfintului Duh.

„In lume", astfeliu că nu numai iu Corint li, ci iutoate părţile lumei. „Şi mai m ult la voi11. Dară ceva să zică .jiia i mult. la voi“? ■„Intru daru l luiDumnezeu am petrecut", căci prin tre voi, zice, amarătat semne1şi minuni, şi cea mai mare exactitate, şj

vieaţă iără ponos». — Fiindcă şi aceasta o num eşte darullui Dumnezeu, iară succesele lor le atribuie acelui dar.In adevăr că în Corinth apostolul a sărit, aşa zicând,chiar peste culmea primejdiilor, predicăm! evanghelicafără vre-o resp lata , p en tru ca să li cruţe slăbăciunea lor.

„Că nu serim voue altele, fără numai cele ce Citiţi, sau şi ştiţi11 (Vers. 13). Fiindcă a vorbitlucruri mari de dansul, şi se părea că el singur mărturise şte de sine, ceia ce eră lucru greoiu, iarăşi ii iă pre dânşii de m artu ri la cele vorbite". «Să nu-şi închi

puie cilii‘vă, zice, că cele g răi te sunt mai mult famfa-



OMIUA III 41

ronadă de vorbe, căci noi acelea le arătăm, pe care leştiţi şi voi, şi pe c are le veţi m ărturisi de noi în ain tea

altora , că noi nu minţim. Citind, deci, voi ştiţi că ceia.ce ne insoţeşte pre noi în fapte, aceia o vorbim şi p rinscrisoare; şi mărturiea voastră nu este de loc în contraepistolelor, ci conglăsueşte în totul ceia ce citiţi eu ceiace ştiţi, ia ră ştiin ţa aceasta despre noi o aveţi m aidinainte».

„Precum ne-aţi şi cunoscut pre noi din parte* (Vers. 14), căci ceia. ce voi ştiţi despre noi, zice,nu din auzite le .ştiţi, ci din înseşi e xperie nţa v oastră» .Expresiunea ,,din partc“ a spus-o mai mult din mo

destie. Dealtm intrelea acesta este şi obiceiul lui, că atu nci(.‘aud grăieşte cevâ marc, silit de împrejurări — ceia cenici nii face, decât numai atunci — apoi imediat moderează ceie spuse, voind a le micşură valoarea lor. „Şiam 1iadejde că şi patm în sfârşit veţi cu noaşte“.

Ai văzut iarăşi cum dela cele trecute el adevereşte pa cele vii toare, şi nu numai dela cele tm uite, ci şi dela pute re a lui Dumnezeu? Căci rui cum s ’u r în tâmpla els ’a pronunţat, ci totul a atribu il lui Dumnezeu, ch ia r şinădejdea tot lui o atrilme. „Că lauda voastră SUll-

lem! precum şi voi a noastră, în ziua DomnuluinOStrU Iisus Clirist0s“. Aici el ta ie pe nesim ţite in \'î-dica ce s’a r ti născut din cauza celor grăite, tăcând u-i pre dânşii părtaşi şi to varăşi slavei succeselor lui. «Călauda aceasta n’a stat numai la noi, zice., ci se intoareeşi la voi. Şi iarăşi dela voi vine la noi». Deci, iiiildcă s ’aînălţat. pre sine, şi a adus ca do vada cele trec ute, i a răde cele viitoare dă chezăşie, apoi ca nu cumvâ sa lioconsiderat dc auditori ca famfaron, şi nici să-i provoacela invidie, dupre cum am mai spus, iată că lauda o facecom ună, şi zice că coroana ac easta a laudelor este alor. «Daca ne vom arătă aşâ felin, /.ie<\ lauda noastrăva 11 slava vo astră, dupre ru m şi voi dacă vă 1mc uraţide cinste, noi ne veselim, şi săltăm, şi ne încununăm».Şi aici iarăşi se arată marea lui umilinţă din rele cc* aspus; căci nu conversară cu dânşii ca dascalul cu ucenicii, ci ca ucenic eu ucenicii, in tra la ta egalează (‘1vor*l*a,ca şi cum eră deopotrivă în cinste cu dânşii. Şi priveştecum ii înalţă pre dânşii, cum ii um pli1de lilosolie, tr a n s portând u-i cu min tea la aceâ zi. «Să nu ’mi spuneţi.



42 OMILIA III

zi cc, de cele p rezente, ad e ra : de clevetiri, de batjocori,de necinstirile ceie din parte a ce lor m ai m ulţi, cuci dinceie dc aici nimic nu este mare şi însemnat; nici dincele buue, şi nici din cele m ic, adecă nici batjocori le,şi nic i laudele oam en ilor ; ci voi a duce ţi-vă am inte deac eâ zi g ro za vă şi înfricoşată, in cart; toate v or 11 descoperite. Atunci ne vom mândri şi noi întru voi, precumşi voi int ru no i; când şi voi vă veţi a rătă av ănd astfeliude dăscăli, cari nimic omenesc nu v’au învăţat, nici nuau vieţuit eu răuta te, nici nu v’au d at vr-o pricină dehulă, — precum şi noi având astfeliu de ucenici, cari nuau pătimit nimic omenesc-, nici nu s’au clătinat in credinţă, ci cu bună-voinţă au primit toate, nici dintr’o

p a rte am ăgin d u-se. Acum de sigur că ton te acestea suntînvederate celor c-e au minte, atunci insă vor fi înved era te tu turor. Aşâ că de şi sun tem năcăjiţi acum , totuşinu mică mângâere avem: acum dela cugetul nostru,atunci însă şi dela strălucirea, acelei zile. Acum numaicugetul nostru ştie, că prin charul iui Dumnezeu toatele facem, dupre cum si voi ştiţi şi veţi şti, — iară atuncitoţi oamenii vo r află şi ale no as tre , şi ale v oastre , şine v o r vedeâ pre. noi slăviţi, unii p rin alţii».

Ca mi cumvâ, deci, să se pară că numai el este

strălucit cu lauda, apoi li atribuie şi lor cauza acrieilaude, şi astfeliu ii depărtează de supărările prezente,şi ceia ce a făcut cu m ân gâerea , spunând că «pentruvoi ne mângâem», aceasta o face şi aici, spunând că«pentru voi ne lăudăm, precum şi voi pentru noi», piv-tuti n< 1eni lăcâ nd u-i p re toţi tovarăşi tu tu r o r : mâ ugâeivi,

patim ilor, şi ch iar n iân tu irei lui, căci şi m ântuirea luio atribuie rugăciunilor lor. „Ajutorând şi voi pentrunoi CU rugăciunea* zice, ne-a scăpat Dumnezeu. Totaşâ deci el pune şi laudele comune, căci dupre cum a

spus acolo: „ştiind ca precum sunteţi părtaşi patim ilor noastre , aşâ şi inângâere i11, aşâ şi n ici: „călauda voastră suntem, precum şi voi a noastră".

„Şi cu această nădejde voiam să viu la voim a i ’n a m te * (Vers. 15). Care nădejde? «Că avem m areînc red ere in voi, că suntem lăudaţi pr in voi; că noisun tem lauda vo astră, că ne iubiţi foarte, că n imic răunu ştiu în tru mine, că sun tem convinşi că toate celeduhovniceşti sunt cu noi, şi că la toate acestea vă avem

pre voi de m artori» .



o i h u a i n 43

„Voiam mai înainte să vin la voi, şi delavoi să trec în M acedoniea1' (Vers. 16). Şi ou toate

acestea prin întâia epistolii li-a vestit cu totul din contra,zicând: „Voiu veni la voi, când voiu trece Maee-doniea, că prin Macedoniea voiu să tr ec11(I. Cor.10, 5). Deci, cimi tic spune aici cu totul contrar? Nu«pune co ntrariu l câtuşi de puţin, ra ci ace stea era u contrare poate celor ce scrieâ, nu însă contrare şi celor revoia. De aceia şi aici n’a zis că «atu scris ca voiu trecedela voi in Macedoniea» ci „voiam41, y/loca că «chiarde n’arn scris aşâ, eu totuşi mă gândeam şi voiam şimai ’nainte de a veni la voi; şi atât de departe eram

de a nu mă ţinea de făgăduinţă, in cât c h ia r voiam ase îndeplini mai curând».„Ca să aveţi al doilea d a r \ şi ce va să zică

,,al doilea dar“? Adecă «sa aveţi charul îndoit: şi pri scrisori şi prin prezenţa mea». Sul) denum irea <ch ar , sau da r, dc aici, el înţelege bucuria ce o vor sim ţi.

„Şi pre la voi să trec ia Macedoniea, şi iarăşidin Macedoniea să viu la voi, .şi voi- să mă pe tre-ceţi în ludeia. Deci aceasta vrând, au doară uşu

rarea minţei am întrebuinţat" (Vn-s. 17).?Aici deci pe faţă respinge învinovăţirea cc i seaducea poate as upra in tâ rz irre i şi a absenţei lui. CeiaCe el spune, aceasta insamnă: «Voiam a veni la voi.Deci, din ce cauză n’am venit? Oare din cauză că ;tşili uşurel şi mlădios ? — căci ace asta insam nă ex pre siun ea :«au do ară uşurarea minţei am într eb uin ţat»? — Nici d«cum, zice, Aşâ dara dc ce? „Că cele ce hotărăsc,nu dupre trup le ho tărăsc11‘). Dară ce va să zică„11U dupre trup-*? Adecă nu trupeşte le judec.

„Ca. să fie la mine ce este aşâ, aşâ, şi ce nu,)1U“. Dară incă şi aceasta este întunecai. Aşâ dara ce

l) Soi/i. In ediţ.ia Sf. Clirisoslom această proposiţie este precu m urmează." « wniaitijm:, oi • m k ' j . zuy/.'t jo;ja-,>'. a d e c ă ;«că cele ce. ehiltzuesr, cele ce hotărăsc, nu dupre trup le chibzuesr. !e

Iwtărăsc», de unde se vede că traducerea dîn edîţiea de Buzău «că cefc ce sfătuesa> esle greşită şi Iară senz in căzui de faţă.

DealU'eliu Sf, Chrisoslom explică mai departe semnificaţia acestei expresiuni.



OMIUA lir

voeşte el a spune aici ? Otmil tru pesc, adecă cel ca re este p ironit la cele păm ânte şti, în acestea stă neconte nit ;ct'l care este afară de energica duhului, pretutindeni poate să se ducă, şi să rătăc ească pe ori-imde voieşte; pc rân d sluga duhului, care dc <luh se poartă în dreaptaşj^în stânga, nu poate peste tot locul să fie stăpân pe p ăre re a sa, care depinde de puterea duhului, ci ci sufereacelaşi lucru, pe care îl sufere o slugă credincioasă şiînţeleap tă, care pretutindeni este p u rta t de poroncilestăpânului, neavdniI dela sine nici o putere, imputândnici m ăc ar a se rep auză, ba. nici cev a c at de mic dc afăgădui celor dimpreună slujitori cu el, căci dacă s’ar

p ărea contra re stăpânului, el nu în deplineşte cele Îngăduite. Deci, aceas ta spu ne e) pr in exp resiu ne a „nu dupre(l'lip hotărăsc*1, adecă, «nu su nt facă g uv ern are a duhului, şi nici ca am putere de a merge unde aşi voi. Dcaccia. n’am putut veni, căci nu s’a găsit cu cale de duhul» — ceia ce şi iu Fapte le Apostolilor de multoori se vede petrerâiidu-se, li iu dcă altăd ată de pildă fiind el pregătitdc a plecă, duhul ii poron ceâ de a m erge aiu re a; -«astfî’liu că, dacă u’ain venii, zice, ace asta s’a, în tâm platnu din „u şu r a r e a m in ţe ia , adecă a uşurinţei mele,

ci m imai că a tivi mit să mă su pu n duhului aceluia».Ai văzut iarăşi si aici modul lui obişnuit de gândire? Dela cele ce credeau că vor puteâ învedera de dânsul, ca cugetând trupeşte, fiindcă nu îndeplinise- fagădu-i n ţa , dela acelea toc ma i’ el a ra tă **ă ac , ngeta t d u 110 v11 iccşte,şi dacă făcea contrariul, ar li cugetat trupeşte. «Darăce? zici tu; oare nu împreună eu duhul a făgăduit atunci,ceia ce a făgăduit» ? Câtuşi de puţin, Fiindcă am maispus dejâ, ca Pave! n u toate cele viito are şi (ie folos îe prevedea, sau că îe ştieâ mai din ain te . De aceia tocmai

in întâia epistolă zice: „ c a v oi s ă m ă p e tre c e ţi o riîn c o t r o v o iu m e rg e " 1 (I. Cor. 16, O), tema ud u-se canu cumva spunând că se va duce în ludeia, să fio silitde a se duce în altă parte, — aici insă, fiindcă n’a izbutitatunci , o spune ac u m : „şi voi s ă m ă p e tre c e ţi înI u c le ia C e ia ce dovedea dragostea Iui cătră dânşii,—de a se duce la dân şii — ac ea sta o spu ne ho tăritoriu,iară a se duce în ludeia, —ceia ce nu-i priveâ — aceastan ’o mai p une in mod ho tă rit. Aici însă, fiindcă fusesem u str a t de dAnşii, încu rajând u-se o spu ne ho tăritoriu



4 5

ră „rnludeia11. Dară şi aceasta neştiinţă şi neprevederedin parte-i, e râ tot spre folos, ea nu cum vâ cine va să-şi

facă o idee mai mure despre vredniciea lor. Căci dacă'chiar şi aşâ (iind, şi totuşi dânşii voiau a li jertfi tauriea unor zei, d ara încă da ră n’a r A dat pe fi iţă mai multeexemple dc slăbăciune omenească, unde n’ar fi pututajunge eu ileeeseviea lor ? Şi dc re tc minunezi ca el nuştiea şi nici nu prevedea toate cele viitoare, dacă demuKeori chiar in rugăciuni nu ştieâ folosul lor?, dupre(-iun zice: „că a ne r u g ă precum se cuvine, na.ştim“ (Rom. 8, 26). Şi nu spune mumii aceasta, ea săi.iu se pară prea cumpătat, ri chiar arată anume unde

nu ştieâ folosul in rugăciuni. Şi unde nu-l ştiea? Acolounde se rugă a fi izbăvit dc ispite, zicând: ,,Da,tU-)ni-s’a iu ie îmbolditoriu trupului îngerul Satanei,ea să m a bată peste obraz11 (11. Coi*. 12, 7—9), zice,şi apoi imediat adaoge: r Pentru aceasta de trei ori pre Domnul l-am rugat, ca să-l depărteze delamine; şi m i-a zis mie: destul este ţie darul meu,că puterea mea întru ueputinţi se săvâ rşaşteJ .Ai văzu t cum el u ’a ştiut sa ce ară cric folositoare ? De

accia nici u’a primit ceia ce de multeori ceruse.„Iară credincios este Dumnezeu, că cuvântulnostru ce a fost cătră voi, n’a fost aşâ, şi nu‘‘(Vers. 18). Antitheza ce a izvorit de aici, foarte bine adeslegat-o. «Că dacă făgăduind dc a veni, zici tu, şi totuşiai p re fe ra t a nu veni, şi la tine nu este aşâ, şi nu,ci reia cc vorbeşti acum răstorni după aceasta, cum aişi lăcut de pilda cu călătoriră, făgăduită, apoi atunci vainouă! de nu n in iv â poate sc va fi întâm plat aceastaşi in pro poveduirea evanghelie i»! Deci ca nu rum vă şă

cugete aşâ feliu, şi nici să se tulbure, zice: Credincioseste Dumnezeu, că cuvântul nostru ce a fostcătră voi, n’a fost aşâ, şi n u11, «in propovedusreaevangheliei, zice, aceasta nu s’a petrecut, ci numai indrumurile şi călătoriile noastre, — pe când in predicareaevangheliei, cele ce am spus rămân statornice şi nemişcate». Caci aici sub denumirea dc „cuvânt11 el a numit predica evangheliei. După aceia el şi aduce la aceasta,o dovadă sigură, căci atribuie lui Dumnezeu totul. Crja



46 o m i u a m

ce spune, ac ea sta in sam nă,: «Făgăduinţa de a ven i iavoi a fost a mea, şi eu am tăgăduit aceasta dela mine,

pe când propoveduirea evangheliei nu este a mea, nici

nu este omeneasca, ci dela Dumnezeu; dara lui Dumnezeu îi este cu ne putin ţă de a minţi». De aceia şi zice :„credincios este Dumnezeu", adecă adevărat. «Deci,zice, nu bănuiţi cele ale lui, caci i'n acestea .nimic nueste omenesc».

Şi fiindcă a spus aici de Cuvânt,^ apoi mai departeadaoge care este cuvântul. Aşâ dară, care este acelcuvânt: „Că Fiul Iui Dumnezeu, zice, Iisus Chris to s ’), cel propoveduit în tru voi prin noi, prin

mine, şi prin Siluan, şi prin Timotheiu, n’a fostaşâ, şi nu“ (Vers. 19). Prin aceste cuvinte el introducela’mijloc şi chorul dascalilor, făcând prin acea sta m ăr-turiea vrednică de cred inţă, nu n um ai p en tru auditori,ci şi pentru cei ce au învăţat. Căci deşi Timotheiu şiSiluan erau ucenici, totuşi apostolul smerindu-se i-a prenumărat printre apostoli. Dară oare ce va sa zică..u’a Fost aşâ, şi uu“? «N’am răsturnat, zice, ceiace am fost spus mai înainte în predica evangheliei;n’am spus astăzi aceasta, iară mâine alta, caci aceasta

a r fi Fost nu dovadă de cred inţa, ci de o cu getare şidc: o minte rătăcită».„Ci aşâ întru el a fost11, adecă, «ceia ce am

fost spus, cuvântul pe care l-am grăit, acelaşi rămânenemişcat şi neschimbat».

„Căci câte sunt făgăduinţele lui Dumnezeu,întru el au pre aşâ, şi întru el pre amin, spres i a v a lui Dumnezeu prin noi“ (Vers 20). Dară ceinsamnă: „câte sunt făgăduinţele lui Dum nezeu11?

Multe lăgădueâ predica evangheliei; dară şi dânşii toateacestea le făgădueau şi le propovedueau . Aşâ de pildăli-au vo rb it desp re înv iere , şi de spre înălţare, şi desprenestricăciune, şi despre marile premii şi despre acele

bunuri negrăite . «Deci, aceste făgăduin ţi, zice, rem ânin sclintite, şi in tru dânsele nu s ’a în tâm plat aşâ, şi nu,adecă, câte-odata adevărate cele spuse, altă dată minci-

>1 If otă. In ediţiuue a Sf. Chrisostoni lipseşte denum irea de Iisus Christos, cum sa găseşte în ediţia noastra.



o m i u a m 47

noase, ca de pildă venirea mea la voi, ci p ur urea ad evărate». Şi mai întâi el se luptă pentru flegmele cre

dinţei şi pentru cuvântul lui Christos, „Ca cuvântulnostru ce a fost cătră voi, n’a fost aşâ, şi nu“,după ueeiu. pentru făgăduinţi, „caci câte sunt făgădui n ţi le lui Dumnezeu în tru el, au pre a şâ“.Dcci, dacă câte le făgădueşte sunt- adevărate, şi le vada negreşit, cu a tâ t inai mult este adev ăra t eî, şi cu vântul despre dânsul, şi nu se poate spune eă acum este,ia ră altă da tă nu este, ei puru rea este şi acelaşi este.

Dară oare ce va să zică „ 1)1 t r i l el au pi*C 9ŞH,şi p r e amin"? A rată aici ceia. ce nat nai d e c â t va li,căci făgăduinţele su nt intru dânsul, şi deci nu in tr ’unom au a se fac,e şi împlini. «Deci, zice, nu te tenie, caridoară nu este om eu să Im nu eşti, ei Dumnezeu, care aşi zis, rare va şi împlini ceia ee a zis».

„Spre slava lui Dumnezeu prin no i11. şi <-eînsamnă „sp re slava prin noi41? Adecă le împlineşte

pre ele prin noi; aderă şi binefacerile cele către noispre slava lui sunt. făcute, — c ă c i aceasta insamnă „Spreslava lui Dumnezeu" . Deci, dacă sunt spre slava

lui Dumnezeu, apoi numai de cât eă vor li. Slava luinu o va dispreţul, ch iar de a r fi dispreţuit, el m ân tu ireano as tră ; — acu m însă nici mântuirea- n oast ră n ’o dis~

preţueşte , şi este foarte filantrop, şi că m ântuirea noastrăeste împreună legată cu slava lui. Aşă că dacă făgăduinţele su nt sp re slava lui, apoi neg reşit că şi m ântuirea no astră v a urm ă ne ap ărat, ceia. ce şi in epistolacătre Efesoni o spune încontinuu, ea de pildă acolounde zice: „spre lauda slavei lui** (Efes. l, 14) — şiin line pretutindeni pune aceasta, arătând absoluta nece

sita te de a se pe trece aşâ, ceia ce .şi aici spune, eă lăgă-duinţile lui nu se dezmint niciodată, căci acele tăgădui aţi nu num ai că pre noi ne mâiitue, d ara şi p redânsul îl slăvesc. «Deci, zice, să nu-ţi închipui ca s ’autăgăduit priu noi, şi să te indoeşti, căci nu se împlinesc prin noi, ci printr'insul. Şi făgăduinţile lui p rin tr’însul,caci ani spus voue nu pe ale noastre, ci pe ale sale.

„Iară cela ce ne adeverează pre noi, îm preuna cu voi în tru Cliristos, şi ne-a uns prenoi, Dumnezeu este. Care ne-a şi pecetluit pre



48 OMIUA IU

noî,şî a d a t arv ona duhului întru inimile noastre14(Vers. 21. 22). Iarăşi cele viitoare le adevereşte din celetrecute. Că dacă el este e-are ne adevereşte pre noi

intru Christos, adecă cei ce jiu ne Jasu a ne clăti dincredinţa ceu intra Christos, şi cri ce ne-a uns pre uni,şi ni-a dat duhu l intru inimile no astre, emu nu ni vada şi ceh; v iitoare? Ca cel ce ni-a dat incepu tul, sau aşâzicând temeliea-, cci ce ni-a dat sorgintea şi rădăcina,ca de pildă ad evăra ţii cuno ştinţă de. dânsul, îm p ărtăşirea cu «lu lwl,— apoi atu nc i cum nu ui va da şi celece izvorăsc din acestea ? Ducă acelea ni se. dau pentruacestea, apoi cii atât mai mult ni le va da; şi dacă nile-a dat liiml noi duşmani, apoi cu atât mai imdt ni leva da (iiiul prietenii lui.

De. aceia nici n’a zis simplu „duhlii" ei „arvonaduhului '" ' n numit-o, ca astfeliu dela. aceasta să te în-rmzi de toate celelalte, căci tiară nu eră dc a ni datotul, n’a r li h o tărit u ni da a rv o na duhului şi apoi ase pe rde in zăd ar. Şi priv eşte rec un oştinţa lui Pavelca re par»* că sp une: «ve treb uie a spu ne că nu esteintru no i;ule văru ifăgăd uin ţelo r? Când ch iar <le a sta înţepeniţi şi nem işcaţi şi incă nu este al n ostru, ci si aceas tae,ste a lui Dumnezeu, răci ,;cel ce ne adeverează(ne încredinţează, ne întăreşte) pre noi, zice. Dumnezeu este14. Aşâ dară nu noi suntem care ne spri

jin im pre noi, fiindcă şi noi avem nevoe de sprij in. Prinu rm are nimeni să nu-şi închipuească, ră propovedui reaevangheliei se primejdueşte intru noi, fiindcă el singurşi-a luat totul asupră-şi, şi det.otul.se* ingrijaşte». Darăoare ce va sa zică „ne-a u ns p re noiu şi „ne-a pecetluit pre noi*? Adecă ni-a dat Duhni, ca re W ifăcut pre am ân do uă, făcând u-ne deodată şi proroci,şi preoţi, şi îm păraţi, fiindcă aceştiia se ungeau in ieg<‘aveche. Noi in să nu num ai una din aceste dem nităţi

avem , ci pe cate-şi trele . şi mcă ru prisosin ţă, căci şi deîmpărăţie, avem a ne bu cură, şi preoţi d evenim , proa -ducand jărtfă trupurile noastre, dupre cum zice: „ puneţi-vă înainte trupu rile voas tre jărtfă vie, sîîntă, bine plăcuta lui Dumnezeu41, (Uom. 12, n, şiduţiăacestea, devenim şi proroci, fiindcă sunt descoperite urmetoate cele cc ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit,şi la inima omului nu s’au ridicat.



OMILIA III 4 9

') D ara noi do venim îm păraţi şi in altfeliu, dacăvom voi u n i stăpâni cu getei o cele absurde. Cum ca,unul ca acesta împărăţeşte, şi ch ia r mai mult decât celcc este îmbrăcat cu porfiră şi cu diadema pe cap,aceasta vă voiu face-o învederată. împăratul de sigurcă arc multe armate, însă şi noi avem in capul nostrumai multe cugete decât arm atele lui, ba încă nici nuse poate nu m ără mulţimea cugetelor ce se perinda p rincapu l nostru. Şi încă nu num ai m ulţimea cugetelor se poate vedeâ. oi în aceasta mulţim e se găsesc şi m ulţigene rali, şi coloneii, şi maio ri, şi căpitan i, şi arca şi, şilăncieri. Şi ce altceva poate face pe un imparat? Poatecă hainele? Da ră şi acesta este îm brăca t cu o îm b ră

căminte cu mult mai bună şi mai frumoasă, pc: carenici moliea nu o roade, nici timpul n’o prăpădeşte. Pelângă acestea are şi-o cunună, foarte frumoasă, aceeaadecă a îndurărilor lui Dumnezeu. „Dine-cuvintează,zice, suflete a l meu pre Domnul, pre cel ce tcîncununează cu milă şi cu î n d u r ă r i Are apoi şi

pe acea a slavei, dupre cum zice: „ C U s l a v ă şi CU

cinste l-ai încununat pre dânsul“ şi „cu cu oarmă ai bine-voit a ne încunună pre noi*1. Areîncă şi pe acea a cha rurilo r, dup re cum zice: „Că cu nună a charurilor va pune pe creştetul tău“(Ps. 102, 1. 4. 8, 0. 5, 13. Prov. 1, 9). Ai văzut^ cât devarieafă şi de încântătoare este această cununa?

De cât, e bine ca noi să ce rce tăm ch iar dela începu t cu toată exac titatea celc ale îm păraţilor acestora .Îm păratu l acela stăpâneşte pe pu rtătorii de tu liţi, şituturor poronceşte, şi iarăşi toţi ascultă şi-i slujesc lui,însă ou iţi voiu arăt;') la acest din urm ă o mai m a restăpânire decât 3a cel dintâi. Şi se poate ca mulţimea

arm ate lor unu ia şi a cugetelor altuia să fie egală, sauşi mai mare, d ara noi trebuie a exam ina supu ne rea şiase ui ta r ('a supuşilor lor. Ş i să nu-mi pui la mijloc p recei ce au stăpân it rău, fiindcă atunci şi eu îţi voiu puneînainte pre cei ce au căzut din împărăţie şi au fost ucişide însăşi sa rdele lor îm părăteşti. Deci, sa nu aducemla mijloc de aceştiia, ci sa căutăm şi sa examinăm pre

]) Pari ea morală- Cel ce-şi stăpâneşte cugetele sale cele ab- sunîe, este împara^ şi mărturie despre Abraâm, ( Veron).

2S3I3 i



OMILIA llî

cei ce şi-au ad m in ist ra t bine im par ă ţiea lor. Tu puneJa mijloc pre cine vei vo i,— eu, însă, îţi voiu pune peP atriar hu l A braâm . In adev ăr, că atunci când i s’a po

ron cit de a jărti'i pe fiul sau, poţi s ing ur să judeci câtegânduri nu s’au revoltat în capul lui, şi cu toate acestea p re toate le-a supus, şi toate se tem eau şi trem urau defrica Jui, tnaî m ult ch iar de câ t se tem cei din gard aîmpărătească de împăratul, şi numai cu privirea le-aliniştit p re toate, şi nici m ăcar unul n ’a îndrăznit a.crâcni, ci s ’au supus, şi toa te s ’au dat la opa rte caînaintea împăratului, deşi erau toarte mânioase şi foarteviolente. Nici vâr furile suliţiior celor ascu ţite nu sun taşâ de grozav e când su nt ridicate în sus de mulţimea

ostaşilor, pe cât erau de grozave atunci gândurile incapul fericitului P atri arch , nu d oa ră în arm ate cu suliţi,ci cu re ia ce o ra cu mult mai ascuţite derâ t suliţile, cusimpatica, şi dragostei dela natura ! De-arcia acele gânduri puteau străpu ng e sufletul lui mai grozav decât ori-ceascu ţit de suliţă. Nicj-odată su liţa n ’a r putea !i aşâ deascuţită, iui boldurile cugetărilor acelora, ra re liind a scuţite şi ridicate d re p t in sus din fundul iuimei lui, îistrăpu ng ea u nuntea acestui drept. Cu suliţele ostaşilore nevoe şi dc timp, şi de voinţă, şi de rană, şi de durere , şi num ai după acestea vine moartea , pe ca ud cuaces t dre p t nu a m ai av ut nevoe de nimic din acestea ,—atât fi*' iuţi şi usturătoare au fost. acele rane. Cu toateacestea de şi a tâ tea gânduri st; i nai'm ase co ntra lui,totuşi tnare erâ liniştea lui sufletească, şi toate acelegânduri au stat liniştite, mai mult împodobindu-1 de câtînfricoşând u-1. Priveşte-1 ridicând cuţitul a su p ra liuluisău, şi apoi pune la mijloc ori pe câţi Auguşti sau Clie-sari vei voi, căci nici pe uuul nu-l vei găsi ca acesta,şi nici nu vei puteâ arătă pe vre-unul dintr’înşii atâtde înţelept, şi vred nic de ceriur i.

Dară apoi şi contra tirăniei celei mai puterniceacest d re p t a câştigat atunci o biruinţă strălucită. înadevăr, că nimic mi este atâ t de tiranie c a n atu ra ; şide ai spune de mii de ucigaşi de tirani, nu ni ai puteâa ra tă nici pe unul ca acest drept. Căci biruinţa lui afost b iruinţă de înge r, şi nu de om . N atu ra a fost a ru n cată. jos împreună cu armele ei, cu întreaga armata, pc:cânii el sta cu mân a întinsă, ţinând în ea nu vr-o cunu nă, ci cuţitul ca re er â mai străluc it de câ t ori-ce cunu nă, şi ceata înge rilor îl aplaudă, iară Dum nezeu din



OMILIA III 51

re n u ri îl lăuda. Fiindcă dansul petrecea. în ce ruri, apoide acolo işi prime;’», şi prem iul. Ce poate li mai s trălu c itca această biru inţă? sau ma i bine zis, ce a r pu teâ fi

ega l cu ace st trofeu, cu această b iruin ţă 1 Dacă un luptăto r iu birueşte, şi la urm ă nu un ve stitoriu de jos, ciînsuşi Dumnezeu din ceriuri seulânclu-se a proclamat peînvingătoriul Olîmpiac, apoi oare aceasta nu s’ar păreaa li mai strălucit de cât toate cununile, şi n’ar pune înm irare pe întregul public privitor iu? Deci, când nu omîmpărat, ci însuşi Dumnezeu, nu în teatrul dela lupteleOlimpice, ci în teatrul acela al întregei lumi, în a d u n area îngerilor şi a arha ng helilor, îl pro clam a de su s cuglas puternic, — apoi unde vo:n pune noi pc sfîutul

acesta? spune-mi.Şi de crezi, să ascultam însuşi glasul acela. Careeste, deci, ace l glas ? „ Abraâine, Abraâme, să, nu pui mâna ta pe prune, nici să-i faci lui cevâ,că acum am cunoscut că te temi tu de D um nezeu, şi nu ţi s’a făcut milă de fiul tău cei iubit

pentru inine^ (F am -e 22, i2). Ce v ra sa zică ac eas ta ?Cel ce ştie toate şi mai ’na inte de. na şterea cuiva, a eu ma cunoscut? De şi ev lav ia bărbatu lui e ra cuno scută .şioam enilor, de oare-ce, atâte a pilde i se dod esede lav oa rcalui Dumnezeu,când i-a zis lui: „ieşi din pământul tău,d in rudenia ta“ (F ar. 12, t) ; că ud pentru dânsu l .-#i pentru cin stea rea căt ră d ânsul i-a în credin ţat p rotie a asu p ra nepotului său Lot; rân d la izbăvit de a tâ tea p rim ejd ii;<‘:ifid i-a poroncit de a se duce îu Egipet, şi rând luăn-du-i-se femeia de Fa raon , el jiu s ’a neliniştit, şi alte lemulte. Şi duprecum am mai zis, că dacă chiar un om arli putut din to atea ces teasă m no asră evlaviea ares tu i M r - bat sfint, apoi cu atât. m ai mult Dumnezeu, ca re nu

aşteaptă nici-odată să afle din sfârşitul împrejurărilor.Dară cum l-a justificat pre el dacă nu-l cunoştea ? r Acrezut, zice, Abraâm, şi s’a socotit lui întru drep tate11 (Rom. 4, 3). Deci, ce va sa zică ex p re siu n e a :„acum am cunoscut11? Ş iru l’) zice: acum ai fă-

') No tă . De sig ur că a ic i SI'. C Hrisoslom 1‘ac c a lu zi u n e la cd i ţiu nea si', (scripturi din Jimba S ir ia n ă cu no scu tă sub nu m ele de Peschito, adecă corectă, adevărată, care erâ în uz pe alun ei în Si- riea; sau că poate chiar la Etrem Şirul, care be ser ve a Lot de accâ ediţiunc.



52 OMILIA HI

Cilt cunoscut", adecă o am enilor . «Căci eu, zice, ştieamde dem ult, ch ia r şi m ai ’nain te dc acele poronci». D arăatu nc i de ce acum a făcu t-o cun oscu t şi oam enilor î Celede m ai ’na înte nu erau deajuns s pre a-i a ra tă dragosteaşi sup un ere a lui către Dum nezeu? E rau deaj uns de sigu r, însă faptul jărtf îre i fiuiui său e râ aşă de m are şiînsemnat in raport cu acelea, că toate acelea la un locnu er au nim ic faţa de acesta. Aşă dară. Dumnezeu aspu s a-eeste cuvin te inăJţând oare -cum vir tute a bărb atului, şi a ră tâ n d u-I m ai p re sus de toţi. C hiar şi m ulţidintre oameni obişnuesc a vorbi astfeliu, când se spunede cevâ care covârşăşte şi întrece pe cele dinainte; de pildă când cineva prim eşte un dai’ din partea altuia,

cu m ult m ai m are ca cele dinainte, de m ulte ori zice:«acum am cun oscut că cu tare m ă iubeşte», da ră prinaceasta nu voeşte doară a spune că în timpul din urmanu cunoştea, ci voeşte num ai a ar ătă, că da ru l ce i-adat acum, este mai mare de cât toate celelalte.

Tot aş;Y şi Dumnezeu discutând omeneşte, zice:„acum ani cunoscut”, nimic alta voind a spune, decât numai a re preze ntâ superioritatea premiului, iarănu ca atunci a aflat de frica ce Abraâm avea de dânsul, sau de m ăreţiea fricei. Căci şi atu nc i cân d zicea :

„Veniri să. ne pogorâm şi s ă v e d e m 11 (Facer. i l ,7), nu spunea doa ră că ave â nevoe de pogo rire, căciel toa te le plineşte, şi- toate le ştie lăm uri t, — ci învă-ţându-ne pre noi de a nu ho tărî nici-odată cev â cum s’a rîntâmplă. Deasemenea şi când zice: „Domnul dh'l ceriu a p r i v i t “ (Ps. 14, 2), se rvindu-se de o m etaforăspu ne aici de cun oştinţa ex ac tă a oam enilor.

Tot aşâ şi aici zicând: „acum arn cunoscut", p rin aceasta a ra ta , că dovada ce el o dă acum, estemai mare de cât toate cele dinainte. Despre aceasta dă

şi dovad ă z ic ân d : „că nu ai cruţat pe fiul tău celiubit pe ntru mine şi n-a zis numai „pre fiu ltau14,ci a adaos incă şi ?>cel iubit". Căci el a nesocotit nunum ai na tur a, ci şi d ragostea lui părinţasc ă, ce o ave â

pen tru în suşir ile cele frum oase ale copilului. Deci, daca păr inţii n ’a r dispreţul cu uşurinţă ch iar pe copiii ceirăi, ci i-ar jăli şi pe aceştiia, dara încă dacă este şi liu,şi adevăra t, şi unul născut, şi iubit, şi Isaa.c, şi cândurmează, a fi sacrificat de însuşi tatăl sfîu, — apoi cine



53

a r puteâ spune m ăreţi Ba filosofici ? Biruinţa ace as ta es temai străluc ita de cât mii de diademe şi de cununi ne

num ărate. Cel ce este încunun at cu diadema îm p ărăteasca., de multe-ori este su păra t de m oa rte când dea beaşi-a pus-o pe cap, dară şi mai ’nainte de moarte ca şidupă moarte de mii de zavistii, — pe când cununa aces-,tuia nimeni nu i-o poate; răp i nici după moarte, nicidintre cei familiari ai săi, nici dintre cei străini.

D ară tu priveşte şi pe pea tra cea m ai nepreţuită,a aces tei diadem e; căci ca şi o pea tra nepreţuita, aşăeste con legată cu sfârşitul. Şi ca re este acest [s fâ rşit;„Pentru mine“ zice, caci nici nu este a tâ t de m in u

nat lucru ca nu şi-a c ru ţat pe unicul său (iu, pe cât, dem inunat că «pen tru dânsul nu l-a cruţat». OI1 d re ap tăfericita, de ce cuţit s’a învrednic it! 0.1 cuţit m inuna t,de ce dre ap ta te-ai învrednicit! O! cuţit minunat, ^sp rece trebuinţa ai fost iac ut, şi ce anum e slujbă ai s ăv â rşit, şi cărui tip ai slujit! Cum a fost însângerat, şi cumn ’a fost însânge ra t! Dara eu nici nu ştiu ce să zic!...at â t de înfricoşată a fost această ta ina ! Nu s’a a tin s de

pielea copilului acel cuţit, nici n ’a păt runs p rin gâtulacelui sfînt, nici nu s’a înroşit de sângele dreptului; sau

mai bine zis, s ’a şi atins, a şi p ătruns, s ’a şi în roşit desânge, a şi fost înfipt, şi n’a fost înfipt!Dară poate ca vă par vouă ca uimit, c,a ieşit din

minţi, de vrem e ce mă contraz ic în tr ’una. In ad ev ăr,cj sunt uimit, pricepând minunea dreptului, însă num ă contrazic de îoc ! Iată da ră, c ă m âna drep tuluiAb raâm a băgat cuţitul în gâtul copilului.. . da ră ia tăcă şi mâna lui Dumnezeu n’a lăsa t ca acel cuţit im

plantat să se m urdărească de sângele copilului. Cacinu num ai A braâm stăpân eă acel cuţit, ci şi Dumnezeu,şi unul îl împingeâ prin intenţiune, ia ră celalalt îl opre a prin glas din ceriu. Acelaşi gla s a şi înarm at m ânadreptului, şi tot acelaşi a şi dezarmat-o , şi întocmai caşi sub comanda generalului se supunea lui Dumnezeu, şitoate făcea după semnele ce i se da, şi toa te le înde

plinea !a glasul lui! Gândeşte-te b in e : l-a zis D um nezeu: jăr tfeşte-1! şi im ediat s’a îna rm at 'L i-a zis apoi : nu-lîărtf i! şi de ’ndată s’a. dezarm at, caci toate erau r egu late şi purta te de voinţa lui. Şi iată că ^Dumnezeu aarătat lumei pe ostaşul şi generalul, a arătat lumei peîncununatul îngerilor, pe preotul, pe împăratul, pe cel



54 ONm.IA III

încununa t cu diadem a, pe cel p urta toriu de biru inţa, peizbândi tor iul, pe în vin ga toriu 1 ceî tără lovire. Că du pre

cum un general ar aveâ un ostaş eminent, care prinînd em ânarea lui de a mânui arm ele, din ţinu ta lui şidin m odul de a se luptă, a r uimi pe d uşm an, tot aşâ şiDumnezeu prin intenţiunea, prin modul luptei, prin ţinuta. acestui drept numai, â uimit pre duşmanul nostrual tuturor, pre diavolul, şi i-;^pus pe fugă. Şi mi se parecă necuratul fiind atunci spaimântat, a plecat.

Dara, daca ar zice cineva, că de ce oare nu a lăsatDumnezeu pe Abraâm ca să-şi împlânte mâna dreaptăîn gâtul copilului, şi că făr ă de veste a rid icat pe cel lio-

tărît sp re je rtfire ; am răspunde, că Dumnezeu n ’ar eobiceiul de a primi astfeliu de sânge, şi că o astfeliu dem asa este num ai a sp urc aţilor demoni.

Aici, deci, amândouă acestea s’au arătat deodată ;adecă şi Ulantropiea lui Dumnezeu, în acelaşi timp şirecunoştinţa slugei. Şi m ai ’ntâ i că a ieşit din păm ân tulsău, ou care ocazie eî s ’a d ep ărtat dc înseşi natu ra sade om. De ace ia îm preu na cu copilul sau cel născut alua t şi capitolul tutu ror b unurilor, care este recunoştinţa.Şi cu drept cuvânt. Căci el a preferat de a nu mai fiUită, decât să se arate slugă nerecunoscătoare. De aceianu numai t;ită a fost, ci şi preot. Şi fiindcă el s'a le

pădat de cele ale lui pentru. Dumnezeu, de aceia şi Dumnezeu împreună cu acestea i-a hărăzit şi cele ale sale.Când duşmanii năvălesc a su p ra celui drep t, atunci şiDumnezeu vine in ajutoriu, făcând minuni până la capăt,ca de pildă cu cci 3 coconi în cupto rul cel cu foc, ruDaniîl în groapa leilor, ele. iară când el poronceşte, po-ronca Iui se întinde până la buna-voinţă a. omului.

Deci, ce-i lipsă lui A braâm , când el aveâ acea stă bunâ-voinţă ? Nu cum vâ poate prevăzuse el viitoriu l V

Nu cum vâ se gândea la filantropica lui Dumnezeu? Cădacă poate şi e ra Proro c, insă P roroeul nu le ştie pe toate.Aşâ ca la urm ă această jăr tfă a r fi fost de prisos, şi nevrednică de Dumnezeu, dacă el s’ar fi gândit la acestea.Iară dacă trebuiâ să afle că Dumnezeu este în puterede a scu lă şi din morţi pe cinevâ,-apo i ace asta ar fi putut-o află cu mult mai m inunat dela m itra cea stearpăa Sarei; şi mai bine zicând, chiar şi mai ’nainte de aceadovada se ştieâ, căci el este adevărat.

Dară tu nu te m inun ă nun tai de drep tul acesta,



O M I U A '111 5 5

ci şi de zelul lui, şi văzându-1 intr’atâta tulburare şivâ rtej de valuri, plutind ca pe o m arc liniştita, tot aşâ

să inanueşti şi tu pidaîionul sau cârma supunerei şi aIwirbăţiei tale. Nu te uită nu mai la aceia că a clădit jărtfelnie, şi a pus deasupra lemne, ci adă-ţi am in te şiduglasul copilului, şi gândeşte-te câtc spaime şi gândurin’au trec ut prin capul lui, când m ai a les a auz it pecopil zicând: „ ta tă ! unde este oaea de jăr t fă* 1?Gândeşte-te, zic, câ te cu ge tări n ’au trecu t atunci prin capul sau, nu în arm ate cu suliţi de fer, ci de foc, ca reil înţăpau din toate părţile şi-l străpungem!. Că dacăch iar şi acum încă vad pe mulţi lăcrăm ân d, d e şi poa te

im su nt părinţi şi incă nici n’au auzit sfâ rşitul aces teiistorisiri, apoi ce a trebu it oa re sa sufere acela c a renăscuse pc acel copil, care-1 crescuse, care-1 aveâ numai

pc, acela, care ajunsese în băt râneţe adânci, care-1 vedeâ.şi-l auză, care imedieat trebu ia a-1 jărtf i? Care este în ţelesul vorbelor? Ce va să zică naivitatea, sau mai binezis sinceritatea acelei întrebări? Deci, cine erâ cel celucră aici? Oare diavolul, ca sa înflăcăreze natura? Sănu tie una ca aceasta! — ci Dumnezeu, ca astfeliu în cămai mult sa cerce sufletul cel aurit al dreptului. Când

femeia lui lob grăeşte, atunci diavolul lucrează, căci şistatul ce-i da e râ drăcesc, pc când aici copilul n imic de blasfem ie nu grăeşte, ci incă foarte cucernic şi p re v ăzători». Dara apoi din vorbele acestea şi multă g ra ţieizvora, multă miere picura din acel suflet blând şi liniştit. Aceste vorbe erau deajuns de a muîâ chiar şiun cuget împetrit! Cu toate acestea 'pe acel suflet dediamant nu l-a încovoeat de loc, nu 1-y mişcat câtuşide puţin, şi nici n’n zis: mie ce mai numeşti tată precel cc peste puţin timp nu-ţi va mai fi, p re cel ce a perdut dejâ această cinste» ? Şi de ce oa re şi copilul ilîntreab ă? Dară şi în treba rea n ’a făcut-o num ai de curiozitate, şi ea să fie spusă, aşâ zicând, ci fiindcă se găsâ.în nedomerire de cele ce Vedeâ înaintea sa. Căci înad ev ăr, se gândea, că dacă ta tăl său n’a r ti vo it ca să-liâ ca tovarăş numai pe el la celc ce urmau a se petrece, de sigur că nu a r (i lăsat pe ceilalţi serv ito ri casă rămână in vale, şi să-l iâ numai pe dânsul.

De aceia tocmai, numai când au fost singuri l-aintreltat pe tatăl său, când nimeni n ’a m ai auzit celevorbite; — a tâ t de m are erâ înţelepciunea copilului.



Oare nu v’a j i ' în flăc ăra t cu toţii, băr baţi şi femei,l a auzul acestora? Oare j i u fleca re din voi se di sp re-

ţue şte pe sine în cugetu l său, şi săru tă pe ace st copil? Nu fiecare ii ad m iră înţelepciunea, se ruşin ează aşă zicând fată. de ev lav iea acestui copil, cu care fiind u-i legate oarecum picioarele, şi fiind pus pe lemne, el nus ţ minu nă, nu se sbăteă, nu învinovăţii pe tatăl său eaieşit din minţi, ci încă erâ şi legat, şi rid icat sus pelemne, şi toa te le răb da îu tăcere, ca. şi un rniel, saum ai fii ne zis, (ia şi stăp ân ul no stru al tu tu ro r, căci

blândeţa aceluia, o închipuia , şi icoana lui o aveâ însine, dupre cum zice: „Ca o oae spre junghiere s’aadus, si ca un miel fără de glas înaintea celuiCG-l tunde pre el“ (Isaia 53,7), de şi el a grăit, duprecum şi stăp ân u l lui a g răit. Deci, ru in de a fost ta răde gla s1? Cc insa m nă a ce as tăt Adecă, ti’a spus nimic,sem eţ, nim ic a sp ru , ei toa te cu blând eţă şi plăcute, iarăcuvintele ce Ic ii pro nu nţat, a răta u mai m ult tăcerea,sau mai bine zis blâ nd eţa izvo rîtă din tăcere. Fiindcăşi Christos când ziceă: „De am grăit rău, mărturiseşte răul, iară de am grăit bine, de ce mă

baţiu, p rin aceste vorbe a a răta t m ai m ult blândeţa,decât dacă ar fi tăcut. Şi dupre cum acesta vorbea cutatăl său de pe jărtfelnie, tot aşâ şi Christos grăeâ de pe cruce : „Părinte, iartă-li lor, zice, că nu ştiuce faeK (Luca 23, 34).

Deci, ce-i răsp un de P atr iar hu l ? „Dumnezeu, fiule,se va_ î n g r i j i dc oaea de j ă r t f ă V Fiecare dintrânşiichiaiîiă pe celălalt cu denumirea naturală: acela zicând:Uită, iară ace st a : fiule. De ace ia din am ân două părţile

războiul se aţâţă, şi m ar e este tu lb u ra rea lor, in timpce naufragiul nu se vede nicăiri, fiindcă filosofiea petoate Ie stăpânea. Apoi fiindcă a auzit că Dumnezeu vaîngriji, nimic n’a mai răspuns copilul, nici n’a mai ispitit,a ta t de înţelep t erâ acel copil, şi încă găsind u-se iufloarea vârstei.

Ai văzut acum pre împăratul, câte armate a stă pânit, şi câ te războae? Căci nici nu erau a tâ t de g rozav i ba rb arii fa ţa de cetatea Ierusalimului, când demulte-ori o ataca u, pc câ t de groz ave erau gând urile Pa

5l> _ OMILIA Iii



5 7

triarhu lui, ca re îl iuconjurase din toate părţile ; — şi cutoate acestea pe toate le-a învins.

Voeşti a vedeâ în el şi pe Preotul? Exemplul nueste atât de departe. Căci când îl vezi având cu sine foc.şi cuţit, ia ră jărt fa stând pe al tariu, de ce te mai îu-doeşti despre preoţiea. lui? Iară dacă, voeşti a vedeâ şi

jăr tfa , apoi vezi-o îndoită. A adus spre jărtfă pe copil,dară a adus şi oaea, sau mai bine zis, m ai ’nam te riotoate celelalte a adus spre jărt fă intenţiunoa, părerea ,voinţa sa, şi prin sângele oei el a sfinţit d re ap ta sa, ia ră

prin în jungherea copilului însuşi sufletul său. Astfeliu,deci, a fost hirotonisit preot prin sângele fiului său cel

unul născut, p rin ja rt fi re a mielului. Căci şi preoţii se sfm -ţau prin sângele jărtfelo r cc se proadu ceau Ini Dumnezeu.Voeşti a vedeâ în el şi pe Proroeu l? „Abraâm,

părin te le vostru , zice, dorea să vadă ziua mea,şi a văzut, şi s’a bucurat"1. (loan 8, 56). Tot asemenea şi tu devii prin botez şi împărat, şi preot, şi proroc; împărat devii aruncând jos toate faptele celc răle,şi jărtf ind păca te le : preot, proadu eându-te pe sine-ţi luiDumnezeu şi jărtflndu -ţi trupul , şi pe tine însuţi. „Căde murim împreună cu Christos, zice, împreunăcu dânsul vom şi învjeâ“ (II. Timoth. 2, 11), — .şi

proroc devii aflând (te celc viitoare , devenind entusiasm atşi îusuflat de Dumnezeu, şi pecetluit. Că precum pe ostaşise pune pecetea, adecă semnul regimentului din carefac par te , tot aşâ şi duhul insam nă pe cei credincioşi,şi de cumvâ vei dezerta, tu tu ro r vei Ii cunoscut. Iudeiiaveau pecetea aceia numita tăerea împrejur, pe cândnoi avem arvona duhului.

Acestea, deci, ştiindu-le, iubiţilor, şi cugetând ladem nitatea noas tră, să a rătăm o vieaţă v rednica de

charul sfîntului Duh, ca. astfeliu sa ne învrednicim şide vieaţa viitoare, ('-ăriea fie ca cu toţii să ne în vrednicim, prin charul şi filantropiea Domnului nostru IisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu sfîntul Duli,se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi purureaşi in vecii vecilor. Amin.



5S OMILIA IV

O M I L I A I V

„Iară eu chem martin* pre Dumnezeu asu prasufletului meu, că cruţân du-vă pre voi, n’amvenit până acum în Corinth“ (Cap. l, 23).

D ara cu spui, tericite Pa vele? Nu ai venit in Co-r iu th cruţâxidu-i pre dânşii? Aşâ da ră aici ui introd ucio contrazicere vădită- Mai sus ziceai cu de aceia n’ai

venit, fiindcă, rele re eilwueşti nu le chibzueşti dupretr u p , şi că nu eşti stăp ân pe sine-ţi, ci ră te po rţi pretutindeni de puterea tiuitului, şi ai pus la mijloc năcazu rile ce ai av u t; — pe când aici spui ca al tău a fostde a nu te duce la dânşii ia ră nici de cum pu tere a şistăpâ nire a dulmlui,de vrem e re zici: „Că Cruţându-va pre VOJ n’am venit". Deci, ce putern spune a.ici'f Sau<-îi şi aceasta erâ tot dela duhul, că a voit el să vină,d a ra eă l-a im pedeca t duhul <'e a se dure , punând u-iîna inte ca pricină c ru ţare a lor, — sau eă vorb eşte de o

altă- ducere, arătandu-li că mai ’nainte tle a Ii scrie întâiaep isto lă a vo it a se duce, insă duhul l’a. oprit, pen trudragostea eatră dânşii, ca nu cumva să rămână uein-drep taţi. D ara ch iar şi după a doua epistolă, duhu l ne-împedeeându-1 de loc, el totuşi pentru această cauză arăm a s pe loc. Ceia ce ch iar şi trebu ie m ai ales a bănui,r ă ad er a Ia început duh ul il împedecâ, da ră după aceiac h ia r şi el gândindu-se că aceasta este bine, a răm as p e loc. D ară tu te gândeşte , cum iarăşi am inteşte dedânsul, recornandându-se pe sine prin ceie contrare,ce ia ce nu voiu încetă de a spune necontenit. Fiindcăe râ natu ra l a i dânşii să bănuiască ne veni rea. lui, şi săzică că «de aceia n’ai voit a veni, fiindcă ne-ai urii»,ap oi iată că el a ra tă cu totul din co nt ra, că de aceia n’avoit a veni, fiindcă ii iubea pre dânşii. Dară cc insamnăexpresiunea. „v’am cruţat pre voi“? «Am auzit, zice,ră au curvit uniia dintre voi; deci nu voiam ca venindla voi să vă supăr». Fiindcă găsindu-se printre dânşii,mV n eap ăra tă treb uin ţă de a ce rce tă lucrurile, tle a înfruntă şi a pedepsi, şi multora dintre dânşii dea li cere



OMILIA IV

socoteala. «De aceia, zice am crezut că este mult mai bine de a stă departe, şi a lăsa timp de pocăinţă, decât

<'e a cerţii fiind de faţă, şi a în tări tă înca mai mult lucrurile)). Dealtmintrelea cam pe Ja finea epistolei a şiînve derat-o aceasta, mai pe faţă, zicând: „Că mă temnu cumvâ dacă voiu veni, sâ vă aflu pre voi precum nu voiesc, şi eu să mă aflu vouă precum nu voiţi; nu cumvâ iarăşi de voiu veni,să mă sm erească Dumnezeul ’ meu cătră voi(faţă de voi), şi să plâng pre m ulţi cari au g reşitmai ’nainte, şi nu s’au pocăit de necurăţăniea,

si curviea si spurcăciunea care o au făcut* (II.Cor. 12, 20. 21).Aceasta deci, o arata şi aici, pe rare dacă o spune

ca justificându-seoarecum de neducerea Ia dânşii, în acelaşi timp însă îi şi atinge cu multa putere, şi-i înfricoşa/iu Căci li-a şi dat a înţelege de ce anume pedepsefiind îi "vinovaţi, vor fi pedepsiţi de nu s ’a r îndre ptăiute; — ceia re dea Hm in trei ea iarăşi o înve de rea ză

pe la finea epistolei, zicând: „că de voiu veni ia

răşi,DU

voiu cruţa11.(Ibidem 13, 2). Acolo de sigur*

că- o spune mai lămurit, pe când aici fiindcă eră exordulepistolei, nu o spune ch iar pe faţă, ci cam ac oper it; şiîncă nici cu atâta nu este mulţămit, ci ch ia r şi ac ea stao îndreaptă iarăşi. Fiindcă expresiunea aceasta „Cruţând U-vă pre voi n’am venit până ac um “ estevorba unuia care are mare putere asupra altora,— căcicineva c ruţă pe acei, pe ca ri ii şi poate pedepsi, fiindstăpânu l lor — apoi m ângâ ind u-i oarecu m , şi acoper indceia ce se părea a fi aspru, zice: „Nu C-ă doară avem

stăpânire peste credinţa voastră.“ (Vers. 24), adecă«nu de aceia am spus, că cruţându -vă n’am venit, caşi cum aşi fi stăpânul vostru» . Şi încă n ’a spus «stă pânul vostru», ci „peste credinţa voastră11, ceia ceeră şi mai blând, şi mai ad ev ăra t. Căci cine poate sasilească pe cel ce nu voieşte a crede?

„Ci căci suntem împreună lucrători bucuriei voastre11. «Fiindcă bucuriea voastră, zice, este şia noastră, de aceia n’am venit, ca nu cumvâ să vă supărşi pre voi, în acelaşi timp să sporesc şi mâhnirea mea;



GO OMILIA. IV

deci, am răm as pe loc, ca astfeliu Îndreptăm Iu-vă. p rinameninţare, să vă bucuraţi. Caci noi totul facem pentru

bucurie a voastră, şi pen tru aceasta bucurie ne siiim , devreme ce şi noi ne împărtăşim de dânsa».

„Că ou credinţă staţi“. Priveşte-1 şi aici cât deacop erit vorbeşte. Fiindcă p rin întuea epistola îi atinsesecu putere, şi acum se temea de a-i atinge iarăşi, maicu samă eă dăduse dovadă de schimbare, de sigur cădea stă da tă a r 11 răs tu rn a t totul, dacă dânşii a r fi su ferit,aceiaşi certare, de şi se schimbase. De aceia tocmaiac ea stă epistolă este cu m ult m ai blâ nd ă decâ t cei al altă.

„Şi am judecat aceasta întru mine, ca sănu mâi viu iarăşi cu întristare la^voi" (Cap. 2, 1).Expresiunea aceasta „iarăşi“ arată cai el dejâ erâ supăra t acolo, şi p ărând u-se ca el se justifica de ne ve nireasa, pe nes imţite se atin ge de dânşii. Că daca dânşii ilsu părase dejâ, şi iarăşi l-ar fi su părat, apoi poţi pricepeîn câtă scârbă, şi am ărăciune : s ’a r fi afla t el. Decât eln’o spune aceasta, că l-au supărat, ci îşi mâriueşte vor]3a.în a lt mod, de altm intrelea acelaşi lucru lăsând a se înţelege, zicând, că ode aceia n'am venit, ca sa nu vă supăr

pe voi», ceia ce de sig ur că dacă a re aceiaşi puterecu ce ia ce am spus, totuşi este mai b ine p rim ită deauditoriu.

,, M ăcar că de vă şi întristez eu pre voi,dară care este cel ce mă veseleşte pre mine,dacă nu cel ce se întristează dela mine“? (Vers. 2).Dară care este continuitatea ideii? Mare este aceastăcontinuitate. Gândeşte-te bine. «N’am voit să vin la voi,zice, ca nu cumvâ să vă. întristez pre voi mai mult,

certându-vă, mâhnindu-vă, scârbimlu-vă». Apoi fiindcăşi ac eas ta e:râ destul ele asp ru şi av eâ în sine acuzaţi unealor, că adecă trăiau astfeliu, şi se purtau astfeliu, căPavel s e întrista, apoi făcând cuvenita înd rep tare, zice:,,Că. de vă şi întristez eu pre voi, dară care estecel ce mă veseleşte pre mine, dacă nu cel cese întristează dela mine“ ? Ceia ce el spune aici,an îas ta ins a m n ă: «d ara dacă a r trebui de a mă găsi şiîn în tris ta re , fiind silit de a vă ce rta, şi a va vedeâîntristaţi, apoi chiar şi acest lucru mă veseleşte. Caci

aceasta este dovada celei mai mari dragoste, dc a mă



OMILIA IV

consideră atât de vrednic, îu cat să pot a va întrista, pre voi; eu cel scârb it şi în tristat de voi». Şi priveşteînţelepciune la e l: ca ceia ce e râ ea lege pen tru ucenici,de a se în trista şi a simţi cer tările ce li se da, ac ea statocmai o introduce aici ca mulţam indii-) şi veselind u-1 pre dânsul. «Ca nim eni nu m ă veseleşte a lâ t de mult,ace, ca ac,el ce se aliate dela cuvintele mele, şi pe urmăse întristează, văzându-mă supărat», dc şi mai naturalerâ de a zice: «că dacă eu vă întristez pre voi, apoicine este cel ce poa te a vă veseli»? Insă nu spune aceasta,ci acelaşi lucru îl întoa rce inve rs, m ângâind u-i şi z icând :«de şi vă întristez pre voi, totuşi prin aceasta îmi pricinuiţi cea mai mare mulţamire, fiindcă vă simţiţi atinşi

prin vorbele mele».„Şi am scris vouă aceasta*1(Vers. 3). Ce anum e ?«Că de’aceia n’am venit, zice,' iiindcă v’am cruţat prevoi». Şi când anume a scris? Poate în intâca epistolă,când ziceâ: „Că nu vocsc s ă nu vă văz pre voiacum în tr eacăt11 (1. Cor. 1<>, 7)? Eu nu cred aceasta,ci chiar in această epistolă, acolo unde a zis: „NUcumvâ iarăşi dacă voiu veni, să mă smerească Dumnezeul meu la voi (faţă de voi)*

{Cap. 12, 21). «Ani scris vouă aceasta cam pre la sfârşitul epistolei, zice, „ca n u cumva iarăşi dacă voiuveni, să mă smerească Dumnezeul meu la voi(Taţă dc voi), şi să plâng pre mulţi cari augreşit mai Jnain tew. Dară de ce ai scris? „Ca nudacă voiu veni, să am întristare de cele ce mise cădea să mă bucur, având nădejde spre voitoţi, că bucuriea mea a voastră a tu tu ro r este".Fiindcă a fost zis mai ’nainte, că «eu mă bucur întris

ta ndu-vă voi», şi ch ia r aceasta e râ încă m ai sem eţ şimai aspru, apoi iarăşi a întors vorba^de altfeliu, şi princele ce a adaos a făcut-o mai blânda. «De aceia, zice,am scris vouă mai ’nainte, ca nu cumvâ când voiu veni,sa vă găsesc pre voi in întristare. De aceia am zis:„ca să nu viu iarăşi cu întristare la voi", nudo ară gândind u-rnu la ale mele, ci la ale voastre. Caştiu eă dacă ma vedeţi bucurându-m ă, şi voi vă bucuraţi, ia ră de m ă veţi vedeâ întris tat , şi voi vă înt ristaţi».

Dară tu priveşte chiar dela început continuitatea



6 2 OMILIA IV

celor vorbite, căci numai aşa vorba ni va fî mai lesnede înţeles. «N’am venit, zice, ca nu cum vâ sa vă în tris tez p re voi, găsindu-vă ne’ndreptaţi. Aceasta insă amfacut-o n u gândind u-mă la mine, ci ia intere sul vostru.Că eu, zice, fiind voi întristaţi, am nu puţină mulţamire,când vă văd îngrijindu-vă atâta de mine, în citt vă şiîn tris taţi şi sun teţi m âhniţi când eu sunt necăjit. „Dară.care este cel cc mă veseleşte pre mine, fărănumai cel ce se întristează dela mine"? Dară cutoate acestea, ch ia r şi aşâ găsind u-mă, fiindcă m ă gân desc la ale voastre, am scris vouă aceasta, nu ea sa văîntristez, căci şi aici iarăşi nu la folosul meu mă gân

desc, ci la aî vostru. Ştiu bine ca şi voi vă veţi întrista,văzându-mă pre. mine întristat, precum şi (-and măvedeţi bu cu rând u-mă, vă buc uraţi şi voi». Priveşte înţelepciune la dânsul. A zis: «Ca să nu vă întristez, n’amvenit, de şi mă bucur» zice. Apoi ca să nu se pară căfiind dânşii întristaţi el se bucură, «intru atâta mă

bucur, zice, in tru <;ât ve ating p re voi, fiindcă dealtm intre lea m ă întris tez, cai ui pe cei iubiţi astfeliu mă vadsilit a-i în tr ista, nu numai că ii ce rt, ci că şi insu-mieu sunt întristatjdin această cauză». Gândeşte-te incă,

cum aceasta, el o pune cu laude, zicând; „dc Cele Cemi se cade Să mă bucur“. Aceasta însă vine din p arte a unuia care este adevăr at părin te ; este ca şi cuma r spui te cinevâ de nişte fii e(Ai-i au avu t dela el multe binefaceri, şi pentru cari mult s’a ostenit.. «Deci dacăde aceia scriu, şi nu viu, de sigur că nevenind icono-tnises" cevâ m are şi însem nat, şi nu nrîndu-vă, nicidişpreţuindu-vă, ci încă mult iubindu vă».

Apoi, fiindcă a spus că cel ce-i întristează îl bucură, ca nu cumvâ dânşii să zică, că «de aceia te bucuri,

ca, să a răţi tu tu ro r câ tă putere ai», a adaos im edieat :„(a din multă scârbă şi necaz al inimei amscris vouă cu multe lacră m i; nu ca să vă întris taţi, ci ca să cunoaşteţi d ragostea, c are ammai mult spre voi“ (Vere. 4-). Dara ce poate fi mai iu-

bitoriu ca acest sufle t? «Nu num ai din scârliă, zice, cirdill multa s cârbă1*, şi nici numai cu lacrămi, ci „CUmulte lacrămi şi necaz al inimei", adecă «am fostînăduşit şi sugrumat de întristare; şi cu toate acestea



O M I U A I V

ne purtând cu mine dc loc acea întristare, a m scrisvouă: „nu ca să vă întristaţi, ci ca să cunoaş

teţi dragostea, zice, pe care o am mai m ult sprevO î“, — de şi par cit. a r fi fost m ai na tu ra l de a zice «nuca să vă într istaţi, jci a i sa vă înd rep taţi o, fiindcă deaceia JL-a scris. Insa n’o spune ;ioeasta, ci mai ales în-dulcindunşi cuvântul, şi a ţi ţi nd u-i spre o mai m are d ragoste, pune a ce asta in locul aceliea, a rătâ nd că toate lefiice din dragoste. Şi nici n’a zis simplu, dragostea, ci„dragostea pe care o am mai mult spre voi“.Căci el voeşte şi prin aceasta de a-i atrage, arătându-)ică pe dânşii îi iubeşte mai in uit decât pe toţi, şi că se

poartă cu dânşii ca căt ră cci inai aleşi ucenici. De aceiaşi ziceă: „că de şi altora nu sunt apostol, dară.vouă sunt“,şî: „că de aţi aveâ mulţi învăţătoriîntru Christos, dară nu mulţi părinţi11 (I. Cor. 9, 2. i. 15) şi iarăşi: „întru charul lui Dumnezeu am petrecut în lume, şi mai mult ia vor‘ (Cap. l, 12), iarăaici „dragostea pe care o ani mai mult spre voi“.Aşă că de şi cuvintele erau pline de mânie, totuşi mânia,lui izvora din multa dragoste şi durere ce o aveâ fală

de dânşii. «Şi scriind epistola, zice, eu pătimeam, sini-1a m durere , nu num ai că voi aţi păcătuit , ci şi jjeutrucă eram silit de a mă întrista . Dară şi acea sta este totdin dragoste:. Dupre cum cinevâ având un copii al saucu o rană putredă pe trup, s’ar vedea silit de a-i tăiăran a şi a o arde, insă pen tru am ândouă el a r suferideodată, adecă şi pentru eă este bolnav, in acelaşitimp şi pentru eă este silit de a-i tăeâ ra na, tot aşâ,zice, pătimesc şi eu. Aşâ că ceia ce voi credeţi eăeste ca. semn eă eu vă urăsc, aceasta tocmai este do

vada că vă iubesc mult». Deci, dacă a se in tris tă p ro venea din dragoste, apoi cu atat mai mult a se bucurăfiind ii întristaţi.

Deci, jus tificând u-se pe dânsul — căci in multe locuri se justifică, şi nu se ruşinează; şi dac ă aceas ta oface însuşi Dumnezeu, zicând: „norodul meu, ce amfăCUt VOUă“ (Mich. 4, 3)* apoi eu a tâ t mai mult Pavel,—

justificând u-se pe dânsul, zic, şi urm ând a trece cuvorba la urmă şi Ja justificare a cea pe ntru cu r vâri u ;apoi ea nu cum vâ dânşii sa-i schim onosească inten ţia nea



6 4 O M IU A IV

lui, ca cum li s’a poroncit cu totul clin contra, şi să seîndărătnicească, de vreme cc tot el a fost care se ridicasealtăda tă cu urgie as up ra acelui cu r v a r iu, iară acum li

poronceâ de a-I tr ece cu vederea, de a-1 aveă ia răşi 111dragoste, apoi tu priveşte cum ci a iconornisit inai dinainte aceasta, atât prin ceîe vorbite, cât şi prin celece va vorbi mai departe.

Căci ce zice ei? „Iară de m’a intristat cinevâ,nu pre m ine a în tr is ta t1-, (Vers. 5). Mai întâi Iau-dând u-i p re dânşii, ca bu cu rân d u-se de cele ce şi el se bu cură, şl întristându-sc de cele ce şi el se întristează, laur ină trece cu vorba, şi la acel cu rvariu , zicând maiîntâi că „bucuria mea a voastră a tuturor este".«Deci, zice, dacă bucuriea mea este bucuriea voastră atu tu ro r, a poi trebu ie de a simţi şi acum îm preu nă cu mine,du pre cum atunci v ’aţi în tristat îm pre un ă cu m ine. Căcide cele ce v ’aţi în tr is ta t, la urm ă v’aţi bucu ra t, şi decole ce vă b ucu raţi acum , ace laşi lucru îl veţi larc , dacăveţi judecă drept». Şi u ’a zis că «în trista rea m ea esteşi a voastră a tuturor», ci acest lucru îl pregăteşte prinaîte vo r I>e, iară aici a pus ceia ce nu e râ nevoe’ a p u s ,zic, bucuria, simnând „că bucuria ma a voastră a

tu tu ror es te \Apoi, li am inteşte de cele de mai ’na intr, zicâ nd :„Iară de m’a întristat cinevâ, nu pe mine a întristat, ci din parte, ca să nu vă îngreuez pre voi pre toţi". «Ştiu, zice, că v ’aţi în fu rie at şi v ’aţi sca ndalizatîmpreună cu mine de fapta acelui curvariu, şi din parte

p re voi p re toţi v ’a în trista t acei păcat. Dc accia am şizis „din parte„ nu ca şi cum ;voi v ’aţi li în tr is ta t m ai

puţin decât mine, ci ca să nu în greuez pe acel curvariu .Că el nu nu m ai pe mine m ’a in tris tat , ci şi p re voi

deo po trivă, de şi cruţindu-1 pre dânsu l am zis „d inparte“. Ai văzut cum îndată Ii-a m uiat mânia , a răta n- du-i pre dânşii părtaşi şi la indignarea Iui contra aceluicurvar iu ?

„Că destul este unuia ca acestuia certareaaceasta, ca re este dc către m ulţi“ (Vers. 6), Şinu zice hotăritoriu «curvariului aceluia», ci simplu„unuia ca acesluia", ca şi în întâia epistolă, de şi nu



O M I U A IV 6 5

din aceiaşi ('auz;! — acolo ruşina ndu-1, ia ră aici c ru ţân-du-1. De aceia nici nu am inteşte aic i de ioc .de păca tu lfăcut de acela, fiindcă acum erâ timp de justificare.

„In cât dimpotrivă mai mult să-i dăruiţi, şisă-l mângâeaţi, ca nu cumvâ pentru mai multă,mâhnire să se înghiţă unul ca acela“ (Vers. 7).Aşă tia ră el nu num ai că poronceştc de a slăbi cu ce rtarea aceluia, ci incă a se şi reîntoarce la cele dinainte.Căci pe cel Jxitut dacă numai te-ai atins de el, şi nu -lvei vindecă, nimic ifai făcut. Priveşte apoi şi pe acelacum l-a moderat iarăşi, ca nu cumvă prin iertare să.devină mai rău. Că dacă s’a şi mărturisit poate, şi s’a

şi pocăit, totuşi apostolul arală că a luat iertarea păcatului nu a ta ta in urm a pocăinţei lui, pe c ât în u rm adarului. Pen tru care şi zic e: „Să-i dăruiţi şi Să-l mâil-gâeaţi“, precum şi mai la vale acelaşi lucru il în veci e-derează. «Nu doară că este vrednic de aceasta, zice, şinici pen truca a r ti ara ta t o pocăinţă îndeajuns cer a ce stlucru, ci pentru că e ştab şi neputincios», De aceia a şiadaos: „ca nu cumvâ pentru mai mul tă mâhnire să se înghiţă unul ca acela11. Aceste vorbe

sunt aie unuia care mărturişeşte pe deoparte marea Iui pocăinţă, iară. pe dealta însă nici nu-l !asă de a căd eaîn desnadăjduire.

Dară ce va să zică „să sc îngiţă unul ca acela1' ?Sau ca făcând poate ceia. ce a făcut şi Iuda van zătoriu 1,sau că trăind să devină şi mai rău . «Că ch iar de a rcăuta să fugă, zice, ca să nu sufere mai departe d ure iva p ricinu iţi din necontenita dojănirc, totuşi de mOlte-orifiind desnădăjduit, sau ca crăpat de necaz, acestea ilvor duce negreşit Sa o mai mare răutate. Deci, trebuea preintimpinâ «ceasta, ca nu cumva rana să devinămai dureroasă, şi nici ceiaoe am câştigat dejâ, si per-dem prin necuvnpatare». Acestea le ziceă apostolul, du p re cum am mai spus, şi m oderând u-!, şi îndemnăndu-1de a nu deveni mai leneş după iertarea lui. «L-am fost

prim it, zice, nu ca pc unul se s’a spălat şi s ’a curăţitîn totul, ci temându-mă ca nu cumvă să facă cevâ şimai rău». De aici noi ne învăţăm că pocăinţa celor ce

păcătuie sc trebuie a o hotărî nu numai in rap o rt cu n a tura păcatelor, ci îu raport şi cu cugetul şi cu aplecareacelor ce păcatuesc,—ceia ce a şi făcut atunci apostolul.

2Sni3



6 6 O MI LI A I V

Căci se temea dc slălxăciunea şi neputinţa aceluia, pentruca re şi zi^eâ: „ca nu cumvâ să. se înghiţă unul caacela % ea de o feară sălltatecă,. ca de o furtuna saude un cataclism neprevăzut.

„Pentru aceia vă rog pre voi“ (Vers. 8). Aicinu mai poronceşte, ci se roagă., nu ca dascal al lor, cica egal, şi se roagă de dânşii, ca şi cum dânşi i şedeau pe scaunul de judecători, ia ră pe dânsul se pusese înrând u l apărător ilo r. Şi fiindcă a câştigat^ceia ce voia,apoi cu lăcomie oarecum face uz de rugăciune. Şi dece anume îi rogi? spune-mi. „Să întăriţi spre acciadragostea adecă, să o in ţepeni ţi, ia ră nu sa vă apro -

pieaţi de dansul cum s’a r în tâmplă. Aceasta iarăşi v in e dela unul cure mărturiseşte marea lor virtute, că adecăcei ce-1 iubeau pre ^acela astfeliu, meat, eă se strân gea u pe lângă el, şi se făleau cu prie tenie a lui, aceia la u rm ail dispreţuise a tâ t de mult, încât ca au pus în poziţiune

pe Pavel ca să. se ostenească pentru dânsul, şi să-iroage de a întări spre el dragostea din nou; —■aceasta,zic, mărturiseşte marea lor virtute. Aceasta este virtutede ucenici, aceasta virtute de dascal, de a-i face peaceia aşâ de blânzi, iară pe el de a-i forma în aşă mod.

Aceasta dacă s’ar face şi acum, de sigur că uu s’arvătăma ceâ ce păcătuesc lăra simţire. Căci nici a iubicum s ’a r întâm plă nu trebuie, şi nici a dispreţul fărăv r ’o pricină oareca re.

..Pentru aceasta am şi scris vouă, ca sacun osc cuge tul vostru, de sunteţi întru toateascultători11 (Vers. 9), nu numai in a tăia pc cinevâdin adunarea credincioşilor, ci şi în a-1 uni, în a-1 introduce iarăşi în acea adunare. Ai văzut iarăşi cum şiaici ii împinge la luptă ? Căci du pre cum atun ci când

acela a păcătuit, i-a sperieat pre dânşii, daca nu-l vortăia (lela biserică, zicând că puţin aluat toată fră-m â n t ă t u r a dospeşte11 (I. Cor, 5, 6) şi altele multe deacestea, tot aşa şi aici iarăşi Ii pune înainte frica deneascultare, şi numai cât nu zice ră «dupre cum atuncinu num ai pe ntru dânsu l, ci şi p en tru voi am fost scris,tot asemenea şi acum uu atâta pentru acela cat maiales pentru voi, ca să nu vă arătaţi a fi iubitori deceartă şi neomenoşi, şi nu intru toate ascullători. De



OMILIA, IV 67

aceia a şi zis: „Pentru aceasta am şi scris vouă,ca sa cunosc cugetul vostru, de sunteţi [întru

toate a scultăto ri11.Aceea — tăierea ace lui cu rv ar iu ""dela biserică, —s'ar fi crezut poate de uniia a fi izvorită din invidie şi pizmă, pc când aceasta — p rim irea lui din nou p rin tredânşii — m ai cu sam ă a ra tă sup un erea şi asc ultar ealor, şi daca sunt destoinici spre filantropie. Aceasta estecu ad ev ărat recunoştinţa de ucenici, de a asc ultă dedânsul nu num ai când li spunea acelea, ci când li poronceâşj cele contrare. JDe aceia a şi spus „în tru to ate11,arătân d că daca nu vo r asculta, nu atâ ta pe acela, câ t

pe dânşii se vor necinsti, dându-şi singuri renum ele deiubitori de ceartă. Aceasta deci, o tace cu scopul ca şide aici să-i împingă spre supunere şi ascultare. De aceiaşi zice: „că pen tru aceasta am sc ris v o u ă deşinu pentru aceasta li-a scris, insa zice că pentru aceasta,ca astfeliu sa:i atragă la sine. Căci principalul pentruapostol erâ mântuirea acelui păcătos, insă acolo undenimic nu vătăma mântuirea, li făceâ şi lor plăcerea.Când cl zice „întru toate “ pr in ace asta iarăşi îi laud a,aducând u-li am inte de supu nere a şi ascu ltarea ca dinainte,

po care o şi aduce la mijloc.„Iară căruia dăruiţi cevâ, şi eu“ (Vers. 10).

Priveşte cum şi de asta-dată el se pune al doilea larând, adecă dă protiea acelora, iară el se pune la urmă.Aceasta însamnă a muia îndărătniciră, aceasta va săzică a linişti o iritenţiune rezboinică. Apoi ca nu cu m vâ

prin aceste vorbe să-i facă îngâmfaţi, ca văzân d u-sestăpâni, şi să nu-l ierte pe acel curvariu, iarăşi îi îm-fjoldeşte sp re aceasta , zicând: „Că şi eu de atu dăruit

cevâ, căruia am dăruit, pentru voi“, adecă «chiarşi aceasta pentru voi am făcut-o» zice. Şi precum atuncicând li poronceâ de a-1 taiâ pre acela (lela biserica, nicinu i-a lăsat numai pre dânşii de a fi. stăpâni pentru a-1iertă, zicând: „Iată că am judecat... de a da peunul ca acela Satanei ci i-a luat pe dânşii ca tovarăşi la această hotărîre, zicând: „adunându-vă voişi duhul meu, s ă daţi pe unul ca acela Satanei

pregătin d prin aceasta două lucruri m a r i : şi că a p ro nunţat Uotărîrea, şi că nu tară dânşii a pronunţat-o,



6 8 OMILIA. IV

ca, sa nu se pa ră că pi in ac easta el îi loveşte, şi nicică pro nu nţă acea, ho târîre singu r, c a s ă nu-i cre ad ă de

îngâm fat, i a ră dânşii trecu ţi cu ved ere a şi umiliţi, darănici ca li îngadue lor totul, ca nu cumva văz;indn-sestăpâni, să ierte fără timp pc; acel păcătos, şi deci să-l predee diavolu lui fără voea lor, — tot aşâ şi aici face,zicând: «ca iată eu dejâ am iertat, dupre cum am

judecat în i'ntaea epistolă».După aceia apoi, ca nu cumvâ să se creadă ca

loviţi, fiind trecu ţi cu vederea , z ice: „pentru voi“.Dară ce? Pentru oameni oare a iertat el? Nu. Deaceia tocmai a şi adaos: „în faţa lui Christos". Ce

va să zică „în faţa lui Christos"? «Sau dupre Dumnezeu, zice, sau in slava lui Christos». „Ca Să. nil fimcuprinşi (înşelaţi) de Satană", că nu este să nuştim noi gândurile (meşteşugirile) lui" (Vers. li) .Ai văzut cum li şi ingădue lor puterea, de- a-1 iertă, şiapoi iarăşi li-o ridică, ca prin una să-i înyaie, iară princei alai io s t li ta ie din capul locului înd răznea la? Şi nunum ai aceasta o m rejăşte de aici, ci încă că dacă’ n ’a rascultă, apoi vătămarea li-ar fi comună, ceia ce a tăcu t

şi la început. Căci şi atunci zicea căt „puţin a lua t toatăfrăm ântătu ra dospeşte11. Aceasta, deci, o spune şiaici prin expresiunea: , ,ca sa nu fim cuprinşi (înşelaţi) de Satana" .

Şi pretutindeni in line el şi pe sine se dezvinovăţeşte în chestiunea acelui curvariu , şi pe dânşii in acelaşi timp. Căci, gândeşte-te dela început. „Iară de m’aîntristat cinevâ, zice, nu pre mine m’a întristat,ci din parte,, ca să nu vă îngreuez pre voi pre

toţi“, apoi iarăşi: „că destu l este un ui a ca acestuia certa rea aceasta , ca re este de cătră m ulţi-1,A cea sta este p ăre re a şi liotărîrea lui. Cu toate acesteael n ’a s ta t num ai Jn ho tari rea Iui, ci ia răşi ii iâ de tovarăşi, zicând: „în cât că din contra, mai multsă-i dăruiţi, şi să-l mângâeaţi. P en tru ace ia vărog pre voi să întăriţi spre acela dragostea".Deci, după ce Ji-a lăsat lor toa tă pu terea , deodată trecela pu terea şi au toritate a sa, zicând : „Că pentru aceasta

am şi scris vouă, ca să cunosc cugetul vostru,



OMILIA IV 6 9

de sunteţi în tru toate ascultăto ri11. Mai departeapoi iarăşi li face pe plăcerea lor, zicând: „Iară C ă

ruia d ăru iţicevâ“ aici li face lor plăcere — „şieu“—aici işi face singur. Apoi mai de pa rte şi pe a ’ace lora,şi pe a Kt, zicând: Că şi eu de am dăruit ccvâ, pentru voi (ani făcut aceasta) în faţa lui Cliristos% — adecă sau spre slava lui Chrislos, sun ca şi aceastaam ia cu t-o poroi îcindu-mi-se de Christos, — ceia ce m aicu samă îi convingea pre dânşii. Căci s’ar ii înfricoşatdc sigur dacă n’ar Ii ciuruit ceia ce trecea ia Christos,şi ceia ce eră pe pi acul său. Apoi ia răşi a ra tă vătăm area obştească., daeă n’ar li ascultători zicând: „ca Să nu

-fim cuprinşi (ispitiţi) dc S a ta n ă “ . şi bine zice elrca s ă nu 'fim cuprinşi11, diindcă diavolul nu-şi iânumai pe ale sile , ci răpeşte şi cele ale noastre, zice,fiindcă accia (curvariu !) s’a făcut mai bun. Să nu-mispui num ai, că el a devenit pradă (icrei celei sălbatece,ci gândeşte-te şi la accasta, că p rin perderea ac elu ia seîmpuţinează mi mărul turmei, şi mai ales acum , câ ndsc poate de a se recâştiga ceia ce diavolul a lepădat»).

„Că nu este să nu ştim cugetele (meşteşu

gurile) lui“, liindoă de multo-ori şi su >forma evlavieiel perde pe cinevâ, căci el perde pe om nu num ai ducă ndu-1 iu cm'vii, ci poate încă şi din contra a-1 cou-rupe, prin întris tarea cea peste măsură in timpul pocăinţei. Căci când împreună cu ai sui diavolul ii ia şi■pre ai noştri, când el şi poroncind a păcătui prăpădeşteşi nimiceşte, şi ch iar când poroncind noi de a se1pocăiel perde, apoi cum să nu sc numească faptul aces tacuprindere, sau ispitire din parte-i t O l lui nu-i este dea-

juns de a perde pc cinevâ prin păcat, ci şi prin pocă

inţa o face aceasta, daeă noi nu priv ighem . l)e ace iacu drept cuvânt eă a şi numit, aceasta cuprindere, sauispitire, fiindcă necuratul ne stăpân eşte ch iar şi p rincele ale noastre. A luă pe cinevâ in stăpânirea sa, pentru păcat, aceasta e al sau propriu , — d ară a-1 luâ şi p en t ru pocăinţă, aceasta nu mai es te a sa ; a rm a aceasta estea noastră, şi nici de cum a lui. Când deci el şi aşâ no poate luâ 111 stăpânirea sa, gândeşte-te cât de urîtă esteaceastă învingere a noastră, cum îşi va bate joc şi varîde de noi ca de nişte mişei şi ticăloşi, daca rem ân e

treaba ea el sa ne învingă chiar cu armele noastre. Şi



7 0 OMILIA IV

in ad ev ăr că este cel mai ridicol fapt, şi încărc at de ceam ai josnică, ruşine, ca dânsul sa făureasc ă rari d e pr inch ia r doctoriile noastre . De aceia şi ziceă apo stolul:

„că nu este să nu ştim gândurile (meşteşugi-rile) lu i dând prin aceste cuv inte a se înţelege variaţi unea uneltirilor, viclen ia lui, in triga, şi in line totceia ce poate vătăma sul.) forma evlaviei.

*) Acestea, deci, şi noi cu getând u-le, iub iţilor, sărui dispreţuim pe nimeni nici-odată, şi iarăşi nici-odatăsă nu ne de snădăjdun n d acă cădem în păcate', şi nici ia răşisa nu ne trând ăvim , ci greşind noi sa ne umilim cugetul, ia ră nu sa pun em înainte nu m ai vorbe goale.Căci eu cunosc pe mulţi, car i zic că trebuie de sig urde a plâng e cinevâ păcatele sale, insă nimic m are nufac; postesc poate regu lat, şi po artă haine aspre, insămai mult decât căreiumarii iubesc banii; sc consumăclo m ân ie mai m ult de câ t fiarele saHiatece, şi se bucură de hulele aruncate asupra aproapelui mai mult decât se bucu ră alţii pen tru laudele ce li se fac. Acesteaînsă nu va să zică p o c ăi n ţa s u n t mai mult icoană a

pocăinţei şi um bră, in să nu pocăinţă. Dc aceia este binede a zice. şi de ace ştiia ceia cc spune Pav el: gân diţi-va bine, că „nu este ca. să nu şt im gândurile(m eşteşugirile) lui11. Pe uniia necura tul ii pe rde prin

păcate , pe alţii prin pocăinţă, pe ceilalţi p rin alt mijloc,ne lăsând a se folosi cu cev â din pocăinţa lor. Fiindcăde a pe rde dead reptu l pe cineva n’a găsit mijlocul, apoias up ra un ora prelun geşte năcazurile, ia ră roadele lerăp eşte el, îndem nându-i şi convingând u-i ca şi cum a r lifăcut totul, şi astfeliu ne ’ngri.jindu-se de celelalte. Deci,ca nu cumvâ să^ ne frământam in zădar şi fără scop,apo i e bine ca sa discu tăm pentru puţin tim p cu femeile1;de oa rece IjoaJa aceasta este mai cu sam ă a femeilor.

Bine este şi ce ia ce voi faceţi acum, aplecă bunesunt şi postul, şi culcarea jos pe pământ, şi cenuşa pecap , insa când celelalte nu sunt de faţă, nici un folosnu ave ţi din acestea. Doaltfeliu Dum nezeu a a răt a t cumiartă păcatele; deci, de ce lăsând acea cale voi va deschideţi o al ta? Au păcătuit odin ioară Ninevitenii, şi au

l) P arte a m orală . Desp re pocăinţa, şi că nu trebuie de a dispreţul pe nimeni. (Veron).



O M I U A I V 7 1

făcut de a re s ta i pe curo şi voi le faceţi acum , insa şavedem eu ce s’au folosit. Dupre cum se întâm plă cu ce i bolnavi, că mulţi doftori îi văd şi multe doftorii li prescriu ,însă cel înţelept nu se gândeşte ce an um e a făcut celIxtlnav, ci ce anume l-a folosit., tot asemenea trebuie dea, ne gândi şi îu cazul de faţă. Deci, ce a folosit pe b a r barii aceia? ’Şi-;ui ini pus ]>osl în picatele lor, ba incă’şi-a u impus un post foarte asp ru , ’şi-uu impus im b ra ca rea eu sac, eu cenuşa pe cap, cu bocete, cu culcarea pe păm ânt, d ară ’şi-au im pus in acelaşi timp şi sch im bareavieţei. D ară să vedem ce anum e din aces tea i-a făcu tsănătoşi. «Şi dc unde am putea şti»? zici tu. Daeă nevom duce la doftor, dacă-1 vom întreita pre dânsul. Nuva ascunde nimic de noi, ci totul ni va spune. D arămai dreptul grăind, pentru ca nimeni să nu fie pus ia poziţie de a nu şti, şi nici-să aibă n e v o ied ea i se spune,el cliiar a prescris doftoriea care i-a ridicat pe dânşiidin boală.

Deci, care e acea doftorie? KŞÎ a văzut Dllll l-uezeu, zice, ca fie-care s ’a înto rs din calea cearea, şi s’a pocăit de relele de care Ii grăise”(lonă 3, 10). Nu zice că a văzut postul lo r cel înde

lungat, nici sacul, sau cenuşii ce-şi pusese pe cap. Şiacestea nu le spun cioară desf iinţând pos tul; să nu lieuna ca aceasta!—ci îndemnând ca odată cu postul să sefacă şi ceia ce este mai hun decât, postul; aceia adecăde a. sc depărta cinevâ de ori-ce răutate,

A păcătuit şi David. Deci, să vedem cu m s’a po căit şi acesta. Trei zile a şezut pe păm ân t, îns ă aceastao făcea nu p en tru păcatele sale, ci pentru fiul său c a reerâ ea beat de patimă, pe când păcatul in alt mod l’acu răţit: pr in umilinţă, prin inimă înfrântă, prin sm e

ri rea sufletului, prin faptul că n ’a mai căzut în acele păcate, c ă ’şi am intea in tr’una de ele, că suferea, cu m ul-ţam ire toate cele ce ven iau asupră-i, eâ cruţă pre ceice îl întristau, ca nu num ai nu se răzbu nă co ntra celo rce meşteşugeau răle asupra sa, ci încă şi pre cei cevoiau să facă aceasta îi împedecâ. Gând de p ildă Semeâîi aruncă asupra lui cuvintele cele mai batjocoritoare l),

’) Notă- A se vedeâ cartea 11 a împăraţilor, 16, 6 şi urmă

toarele.



7 2 OMILIA IV

David zicea cătră curtenii lui rari se scandalizase doaceasta: „lăsaţi-l să blăs terne, că Domnul i-a zis

lui: blăstemă^pe David*. Căci ei av ea m im ă în frântă t?i umilită,, ceia ce mai ales i-uu şi curăţit păcatele. Aceasta este ad ev ărată m ărturisire, aceasta esteadev ăraţii pocăinţa. D ară dacă noi postind suntem îngâmfaţi, nu mu nai că cu nimic uu ne vom folosi, cichiar ne vom şi vătăma mai mult.

Deci, iubitule, umii(ţşte-ţi şi tu in im a, ca sa a trag ispre tine pe Dumnezeu, căci „aproape este Domnulde cei sm eriţi cu inim a41 (Ps. 33, 17). Nu vezi pecei înjosiţi şi umiliţi, prin păcat, din casele cele maistrălucite, cum nu i’espund nici chiar slugilor celor maimici caiv-i batjocorea:;, ci rabdă totul pentru dispreţuli'n carc i-a adus păcătui? Tot aşa fă şi tu. Chiar de te-ar batjocori cinevâ, tu uu te înfunea, ci oftează din fundulinimei, nu pentru batjocoră, ci pentru paratul care tc-uadus in acea necinste. Oftează când păcătueşti, iară nucând urm ează a ii pedepsit, —(iindcă ace;ista dacă o faci,nu însăm i m nimic — ci oftează fiindcă ai dis]>rel uit pestăpânul tău, cel atât (îe blând, cel atât de blajin, cel ceatât dc mult te-a iubit pre tine, şi a fost lipsit de m ântuirea ta, încât cln ar şi pre Fiul său l-a. dat pe ntru tine.

Pentru toate acestea, deci, oftează, şi să-o tilcî necontenit, fiindcă acea sta este a de văra tă m ărturisire. Nute a ră tă astăzi vesel poate, mâine posomorit, apoi iarăşivesel, ci răm âi in fr ’una jălindu-ţi păca tele şi um ili11-du-te p es iue -ţi. „Fericiţi cei ce plâng, zice, că aceiaSe vor inângăcâ“, adecă cei ce plâng şi se jălese ile-contenit. Rămâ-i deci, făcând aceasta necontenit, şi fiindcu M g are de sa m ă la tine însu-j:i, şi umiliudu-ţi cugetul,

întocmai ca şi unul care perzându-şi pre Hui său celadevărat, l-ar jăli într’una. ,.Rupeţi-vă, zice, inima,iară nu vestm intele voas tre11(loii 2,13). Dară ceiace e rupt, nu se mai poate ridică îu sus, ceia ce e înfrânt, dease.ulenea. De aceia Proroeul Ioil zice „ Rupe-ţi-vă inima”, iară David: „inimă înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50,19). Chiarde a i (1 înţelept, ch ia r Ixjgat, ch ia r stăpâni tor iu, rup e-ţiinima, n’o lăsa pre dânsa ca să cugete lucruri mari,nici să se îngâmfe. Căci ceia ce e rupt, nu se îngâmfă.



OMIUA IV 7 3

Tot uşa şi tu umileşte-te. G ândeşte-te ca vam eşul num ai prin o singură vorba s ’a în dreptăţit, de şi ceia ce aspus nu era umilinţă, ci m ărtur isire adevărată. Deci,dacă aceasta a re o atâ t de m are pu tere, dara încă urni*lin [a? Ia rtă păca tele celor ce ’ţi greşesc 1ie, căci. şiaceasta- iartă păcatele. Şi pentru cea dintâi, zice' „l’&mvăzut că a umbiat supărat pe căile sale şi i-amtămăduit pre cl“ (Isaia 57,17. 18), şi aceasta, a m u ia tmâniea lui Dumnezeu pe timpul lui Aliav, iară pentrueea de a doua ziee: „iertaţi, şi se va ie rtă v ouă1".Oară mai este încă şi altă ea le ca re poar tă ace astă dof-toric pentru noi, adecă hulirea păcatelor celor săvârşite.

„Spune tu întâi fărădelegile tale, zice, ca să teîndreptezi* (Isaiâ 43, 26). Şi cel ce sufere rele şi m u ltă ut este, desleagă păcatele, cum şi milosteniea , cari; es temai mare decât toate-

Deci, numără doctoriile care vindecă rauele tale,şi toate le aplică necontenit: um ilinţă, m ărtu ris ire , a tiuţinea minte răul, pătimii») rele a inulţămt lui Dumnezeu,a tact; milostenii pr in hani, prin lucrur i, şi a te rugă custăruinţă. Astfeliu văduva aceea a îmblânzit pe ac el,judecătorii! nemilostiv şi crud. Deci dacă aceea a îmblânzit■pe cel crud şi nemiloşiiv, cu atât mai mult tu vei îm blânzi pe cel blând şi milostiv. D ară apoi este şi o a ltăcale pe lângă cele de mai sus, aceea adecă de a luâapăra re a celor nedreptăţiţi. „Judecaţi, zice, pre Celorfan, şi daţi dreptate văduvei, şi veniţi să neîntrebăm, zice Domnul; şi de vor fi păcatelevoastre ca mohorăciunea, ca zăpada le voiua lb l“ (lsaia 1, 17. 18). Deci, de ce justi ficare am puteafi vrednici, daca avân d atâ tea căi car e duc la ceriu , şi

astfeliu de doftorii care vindeca ranele, şi dacă chiar şidupă haett renaştere i noi răm ân em în aceleaşi jpăcate 1 Aşa dara, iubiţilor, să nu răm ânem in păca te, ei

acei ce incă n ’au căzut, să răm ână in frum useţa lor dedina inte, sau mai bine zis, încă m ai m ul t să se^ înd ele tnicească in bine ; că ch iar de n ’a r găsi la ii păcate, totuşi succesele lor acestea li vo r face^încă o mai m arefrumuseţa, — iară noi cei ce mult păcătuim , să ţinems:i mă de cele vorbite spre înd rep tare a păcatelor, caastfeliu să stăm cu curaj înaintea tronului lui Christos



7 4 OMILIA V

şi să ne învrednicim de bunurile ceie făgăduite nouă.C ărora fie ca cu toţii să ne învredn icim , pr in ch arul şifilantropica Domnului nostru Iisus Christos, căruia îm

preună cu Tatăl şi cu Sfintul Duh, se cade slava, stăp ân irea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii verilor. Amin.

O M I L I A V

„Şi venind in Troada pentru evangheliea

lui Christos, şi uşă mare deschisa fiind mie întruDomnul, n’am avut odihnă cu duhul meu, nea-flând cu pre Tit fratele meu“ (Cap. 2, 12}.

Aceşti; cuvinte se par a fi nevrednice de Pavel,dacă pentru lipsa unui frate a părăsit, sau mai binezis a lăsat la voea întâm plărei m ântu irea celor de acolo;se pare apoi ca aceste cuvinte sunt cu totul depărtatede co nt inu itatea ideii. Deci ce? Voiţi poate mai întâi a

dovedi că sc ţin de co ntinu itatea ideilor, si.iu că n ’ag răit n imic nevred nic de dansul ? Mie mi se pa re că adoua chestiune e m ai nim erit a o des voi ta mai întâi,căci. numai aşii ni va li şi ceialaltă mai uşor de înţeles,şi m ai lăm ur ită. Deci, cum vorbele acestea sunt în legătură cu cele de mai ’nainte? Să ni amintim însă chiaracele vorbe, şi atunci vom şti aceasta.

.Deci, care erau vorbele de dinainte? Acele pe carele ziceă la începutul epistolei: „Ca nu voim Sa nuştiţi voi p entru necazul nostru ce s’a făcut nouă

în Asia, că peste m ăsu ră am fost îngreuiaţi şi peste pu tinţă1', şi arătând şi modul cum a scăpat deacele greutăţi, şi mai adăogând şi altele la mijloc, la urm ăiarăşi s’a văzut siîit a li supune că şi din altă pricinăa fost am ărît. Cum şi în ce feliu? Pen tru că n’a găsitacolo pe Tit. De sigur ca aceasta erâ ceva greu de suferit, şi îndeajuns de a-i tulbură .sufletul şi a suferi is pite. Cand şi cci cc m ângâe nu este de faţă, spre a putea da ajutoriu la ducerea povoarei, de sigur că. şi



O M I U A V 7 5

necazul e mai maro. Acest Tit este acelaşi despre oarezice mai departe, că venise dela dânşii pe lângă, apostol,şi despre care exprimă multe şi mari laude, şi a spus

ca l-a fost trimis la dânşii. Deci, voind a li arata că şi prin aceasta tot pentru dânşii a fost necăjit, ii-a spusvorbele din pasajul de falit.

Cum că vorbele acestea sunt in legătură cu celede mai* ’nainte, este învederat din cele ce am spus părutacum ; — şi cum că nici nu sunt nev redn ice de Pavel,şi aceasta mă voiu încercă de a o dovedi.

Apostolul ÎVa spus ca, lipsa lui Tit din Troada. Faimpedecat dânsul în m ân tuirea celor ce voiau a seapropieâ de creştinism, şi nici că din această cauză a

trec ut eu vederea pe cei ce crezuse, ei că n’a aflat odih năsau linişte în sufletul său, adecă s’a scârbit, s’a. întristat pentru lipsa fratelui, arătând prin aceasta cât de g re ai se părea lipsa lui, şi de aceia a şi plecat de acolo.

Dară ce insamnă: „venind în Troada pentruevanghelie14? Nu zice Simplu «arn cala torit» ci s’a dusacolo să propoveduiască evanghelica. Dară şi venind pentru aceasta , şi găsind acolo lucru m are „şi uşămare fiind mie deschisă întru Domnul" zice, „n’am

avut odihnă1*, insă nu pentru aceasta a fost împeducatîn lucrul evangheliei. Deci, cum de zice că: „lăsâudll-i

pre dânşii (luându-mi ziua bună) am m ers înMacedoniea41 (Vers. 13)? Adecă «n’am stat acolo multtimp, fiind neliniştit, fiind necăjit». Dară poate că chiarse şi împedccase lucrul evangheliei, fiind acela absent; —decâ t aceasta nu este nici pen tru dânşii o m ângâere m ică.«Ca dacă ducându-m ă acolo, zice, unde erâ uşa m aredeschisă intru Domnul, însă iute am plecat, fiindcă n ’am

găsit pe fratele Tit, apoi cu atâ t m ai mult voi, zice, trebuiea şti nevoile împrejurărilor care ne duc şi ne poartă peste to t locul, şi nu ne lasă de a călători dupre cumvoim, nici de a sta mai mult la aceia unde am voi». Deaceia şi adaoge iarăşi, atribuind şi aici călătoriea luiDumnezeu, precum a făcut şi mai ’nainte atribuind-oDuhului, şi zice: „Iară mulţămită lui Dumnezeu,celui ce ne face pre noi pururea biruitori întruChristos, şi ara tă mireazm a cunoştinţei sale prinnoi în tot* locul* (Vers. t-i). Ca să nu se pară deci



7 6 OMILIA. V

eă acestea Je spune horind u-se, ch ar sau inuiţămire înaltălui Dumnezeu.

Ceia ce el spune, aceasta i'nsamnă:«Pretutindeni necaz, pretutindeni strimtorare. Amvenit în Asia, şi am fost îngreuiat, peste măsură. Amvenit în. Troada, şi n’am găsit acolo pe tratele Tit. N’amvenit la voi, d a ră şi acea sta nu p uţină su p ăra re mi-acăşunat, ci încă foarte mare, şi că mulţi au păcătuit p rin tre voi, şi ră de aceia nici voi uu m ’aţi văzut» .„Că cruţindu-vă pre voi, zice, n’airj venit în Corintic. Deci, casă nu se pară că se văicărează intr’unazicând acestea, adaoge că «nu numai că uu ne scârbim

în aceste necazuri şi strimtorări, ci incă ne şi bucurăm;şi ceia ce este mai mult, că nu numai din cauza premiilor viitoare, ci chiar şi din cauza celor prezente, căcişi aici prin aceste necazuri suntem străluciţi şi lăudaţi.Aşă d ar ă a tâ t de de pa rte suntem de a ne plânge, încâ t ca fap tul iî num im ch iar trium f, sau biru inţă, şi nem ând rim cu toate rele ce pătimim». P entru c aro şi zic ea :„Mulţămită iui Dumnezeu celui ce ne face prenoi puru re a biruitori în tru Christos14, adecă «celuice prin toate ne face cunoscuţi şi lăudaţi. Căci ceia ce

se crede a li necinste, adecă a ii alungat de pretutindeni,aceasta nouă ni se part* a fi d c cea mai m are cinste».De aceia u’a zis «cciui cc ue-a făcut arătaţi iu totul»,ci „cclui ce ne face pre noi pururea biruitori*,a rătâ nd că persecu ţiile .şi prigon irile acestea, ridică pretutindeni pr e p ăm ân t trofee fără sfârşit contra diavolului.

Apoi îm preu nă cu biruitoriul punând şi cauza sausubiectul, p rin aceasta ridica ia răşi pe auditoriu. Nunumai ca de Dumnezeu ne facem pururea biruitori, cişi „întru Christos" adecă pentru Christos, şi pentru propoveduirea evangheliei. Fiindcă noi trebuie a birui,apoi este absolut, trebui toriu, ra noi cei ca ri p u rtam tro feul, să fim în totul arătaţi, fiindcă il purtăm. De aceiatocmai că vom fi văzuţi de toţi, şi cinstiţi de toţi.

„Şi a ra tă mireazm a cunoştinţei sale prin noiîn to t l o c u l Mai sus a zis: „pururea biruitori*,iară aici „în tot loculw, zice, arătând prin aceastaexpresiune că fie-ce timp şi loc este pliu de luptele apostolilor. «Ca şi cei ce jioartă mir sau mirezme, tot aşâ

Şi noi, zice, suntem înve de raţi tu turo r»,'nu m ind prin



O M I U A V

expresiunea „mireazină11 cunoştinţa. Şi n ’a zis sim plucunoştinţa, ci „m ireazina11 sau mirosul cel plăcut al

cunoştinţei. Dealtfeliii aşă şi este cunoştinţa ele lVvţă: nic ifoarte lămurită, dară nici în totul acoperită. De aceiaşi ziceă, el în inlăea epistolă: „Că \ edem acum ca prin o g l i n d ă în gâcitură“ (I. Cor. î3, ia); şi aicinum eşte mireazm ă acest fapt. Cel ce cunoaşte m ireazm a,ştie unde se găseşte mirul, însă esen ţa acelui m ir n ’oştie de loc, dacă nu s’a. întâmplat ca .s’o ştie mai dinainte.Tot asem enea şi noi: cum că este Dumnezeu, aceasta,o ştim, d ară care este esen ţa lui, n ’o ştim de loc.

Deci, noi suntem cu o cădelniţă împărătească, şi

ori în ce parte ne vom duce, emană din noi mireazmăcerească şi miros duhovnicesc. Acestea deci le z iceaapostolul, pedeoparte arătând şi puterea propoveduireievangheliei, căci prin cele ce meşteşugeau duşmaniico ntra lor, prin acelea tocmai ii strălucea u m ai mult de câ t prigonitorii lor, lacănd pe întreaga lume de a cunoaşteşi biruinţele, şi m ireazm a lor, în ace laşi tim p şi pe dâ nşiimângâidu-i pentru necazurile şi ispitele lor, ca toate săle rab de cu liărbaţie, dc oarece c h ia r şi mai ’nainte derăsplată, se bucură de faimă, sau dc un resimet în Iunie,

„Că a lui Christos bună mireazmă suntemlui Dumnezeu întru cei ce se mântuesc, şi întrucei ce pier^ (Vers. 15). «Chiar de se mântueşte cineva,zice, sau dc se pierde, evangheliea renume aceeaşi, şicu aceeaşi putere; căci dupre cum şi lumina dacă întunecă pe cei slabi, tot lumină remâne — de şi întuneca şi mierea ch iar de s ’a r p ăreă a m ară celor bolnavi, totuşin atu ra ei rom âne tot dulce, — tot aşă şi evangheliea cu

bună m ireazm ă este, chiar de a r pie ri uniia necrezândintrânsa. Căci pierderea sau nimicirea necredincioşilornu este lucrul evangheliei, ci a nerecunoştinţei lor. Şi buna m ireazm ă a evangheliei mai cu sam ă în aceia searată, in care tocmai cei răi se pierd. Aşi dară valoarea şi puterea evangheliei se învederează nu numaidin mântuirea celor buni, ci chiar şi din pierderea celorrăi. Fiindcă şi soarele, de oare-ce este toarte straiuci-torin, apoi de aceia şi vatămă mai cu samă pe cei bolnavi de ochi. Tot asemenea şi Mântuitoriul este sprecăderea şi ridicarea a m ultora, d ară totuşi remâne m an -hutoriu, căzând chiar mii; precum şi venirea lui mai



OMILIA V

mult a vătămat pro cei ce n’au crezut, şi cu toate acestearom âne ca m ântuitoare a omeni rei.

De aceia şi apos tolul zice: „Că bun ă-l l i5r e a zn jăsuntem lui Dumnezeu14, adecă., câ chiar de se pierduniia, totuşi noi rem ănem ra ia ce suntem . Şi n ’a zis simplu

bunu-mireazm ă, ci „ lu i Dumnezeu". Când insa suntem bună-m ireazm ă lui Dumnezeu, şi el aceiaşi o hotărăşte,la urm a cine m ai poate contrazice? D ară şi exp resiunea„a lui Christos bună-m ireaztnă sunte m 11, mi se

pare ca are o îndoită explicaţie . Sau că prin aceste cuvinte se spune, ca murind noi păcatului, ne-am proaduslui ca jărtfă, sau că, suntem buna-mireaznm a jărtfei lui

Christos. Este ca şi cum ar zice cineva: «huna-mireazmăa acestei jartfe este mirosul aceste al vostru». Deci, saucă aceas ta înved erează num ele de „ bUnă -m lre&zmă ”,sau că dupre cum am spus, că adecn în fiecare zi se

jăr tfesc pen tru Christos.Ai văzut undo a ridicat el ispitele, pe care le nu

meşte biruinţă, bună mireazmă şi jăr tfă adusă luiDumnezeu? După aceia fiindcă a zis: „bună-mireazmăsuntem şi întru cei ce pier“, apoi ca să nu-ţi în

chipui că şi aceia sunt bine prim iţi, a a da os : „Unoraadecă mireazmă a morţii spre m oarte, iară alto ramireazmă a vieţei sp re vieaţă41 (Vers. 16), adecă,că pe această bună-mireazmă uniia o proaduc aşâ feliu,că se m ăiituesc, ia ră a lţii iu aşâ mod, c ă se pie rd. Aşâcâ de se pie rde cinevâ, cauza este in el însuşi, tiindcăşi pe scroafe se zice că mireazma le înăduşe, şi luminaintunecă pre cei slabi, dupre cum am mai spus.

Astfeliu deci este natura celor buni, căci nu numaiale lor se indreaptă, ci şi pc cele contrare le pierd; şi

prin aceasta mai cu sam ă se a ra tă pu te rea lo r. Caci şifocul îşi arată puterea lui nu numai când luminează,nici nu m ai când c urăţa şi limpezeşte aurul, ci şi cândconsumă spinii, şi atunci, zic, îşi arată puterea, şi atuncisc învede rează c a foc. Şi Christos, deci, şi p rin ace astaîşi ar a tă m areţiea lui, când adecă va pierde pe cel fărăde lege cu duhul gurei sale, şi-l va nimici cu arătareavenirei sale (H. Thes. 2, 8).

„Şi sp re acestea cine este vrednic44? zice. Deci,fiindcă a grăit lucruri m a r i: că suntem jer tfa lui Christos



7 9

şi hunii m ireazm ă, că ieşim biruitori pretu tinden i, laurmă iarăşi moderează sau cumpătează vorlta, atribuind

totul lui Dumnezeu. De aceia şi zice: A.Ş i spre acesteacine este vrednic"? «Totul, zice, este ti lui Christos,şi nimic al nostru». Ai văzut cum el grăieşte cu totulcontra riu apostolilor ceSor m ineiunoşi ? Aceia se făleau,(/a şi cum ar fi introdus cevâ de la dânşii in propove-duirea evangheliei, pe când apostolul Pavel spune, căde aceia se mândreşte şi se făleşte, fiindcă nu este nimical său. „Că lauda noastră, zice, aceasta e st e : m ăr-turiea ştiinţei noastre, că nu întru înţelepciune(răpească, ci întru darul lui Dumnezeu a m p etrecut în lume“. Şi ceia ce aceia credeau a fi calauda, adecă câştiga rea înţelepciunei de-afară, aposto lulPavel spune cu totul din contra, adecă re stu rn a re a şidesfiinţarea acelei înţelepciuni, pe ntru care şi zice a ic i:„Şi spre aceasta cine este vrednic"? Dară dacănu suntem vrednici, apoi ceia ce se petrece cu noi esteal charului lui Dumnezeu.

„Că nu suntem ca cei mulţi, cari câ rc im ăresc (falsifică) cuvântul lui Dumnezeu" (Vers. 17).

«Dacă chiar şi grăim lucruri mari, totuşi nu spunemeă este ceva al nostru , ci toate a lui Christos. Noi nuimităm pe apostolii cei miuciunoşi, cari spu n că ale lo rsunt cele multe. Aceasta v a s i zică a cărcium ări, cândcinevâ falsifică vinul, câ ud vinde cu bani, ceia ce tre bu iaa da în dar. Prin aceste cuvinte mi se pare că iă înderidere şi averile, şi ceia ce atn mai spus iarăşi dă aînţelege, adecă că acei am ăgitori am estecă cele ale lo rcu cele ide lui Dumnezeu, ceia ce şi Isaiâ zicea învino-văţând: „că cârciui narii tăi am estecă vinul cua p ă “ (Isaiâ 1, 22.). Dacă deci se spun ace stea şi des previu, apoi n ’a r greşi cinevâ dacă a r spune aşâ şi de învăţătură. «Insă nu aşâ facem noi, zice; ci ceia ce ni s’aîncredinţat, ace ia şi predam , îm părtăşind u-vă cu vân tu lik'am esteca t, nefalşilicat». De aceia a şi ada os : j,Cl c adin curăţie, ci ca dela Dumnezeu, înaintea luiDumnezeu întru Christos grăim 11. Nu propoveduimacestea, zice, am ăgindu-vă pre voi, ca făcând u-vă p lăce rea voastră, sau introducând cevâ dela noi şi am es

tecând, ci „ca dela Dumnezeu adecă «nu spunem



8 0 OMILIA V

eă vă hărăzim cevâ dela noi, ci pe toate le-a dat Dum nezeu». Căci areasta insamnă „dela Dllinnezeil “, adecă

de a nu ne m ân dri de nimic a i fiind al nostru propriu,ci toate ale raportă la dânsul.„Intru Christos grăim11. Adecă nu in tru înţe

lepciunea noas tră, ci iniţiaţi, î n v ă ţ a ţ i prin puterea lui,— pc fan d aceia se fălesc nu în uşă mod, ei ca şi cuma r il introdu s cev â dela dânşii. De ace ia şi luând u-i înderidere, în uită parte, zicea: „Că CC ai, pe Care n’ai luat? Iară de ai şi luat, de ce te îngâmfi cacum n’ai ti luat,“ (I. Cor. 4, l ) i Aceasta este cea nmimarc virtuîe, de a atribui totul lui Dumnezeu, de a nuconsid eră n imic ca al teu, dc a face totul nu spve sla vaoamenilor, ci spre slava, lui Dumnezeu, căci el este carev a cere resp un s de faptele făcute. D ara acum toate s ’aures turi lat anapod a, caci de cel cc şade pe tron şi cererespundere de fapte nu ne temem aşâ de tare, iară decei ce sta u îm preună cu noi şi ne judecă, n<i înfricoşăm.

’) D ara de unde oare vine boala aceasta'? De undeşi cum d e a p ătru n s în sufletul no stru ? De acolo, ca nune gândim intr’una la Dumnezeu, ci ne lipim de cele presenţe. De; aici vine apoi că şi ia fapte le cele rele uşorcădem , iară da ca poate şi facem vre-o tâp tă hună, o facemmai mult de fală, ca şi de aici sa ni vină pagubă. Avăzut cinevâ de multe-ori pe o femeie cu căutătură bănuita şi necurata, şi nu-l ştie }>oate nici femeia aceea şinici cei ce s un t pe lâng ă dânsa ; însă de ochiul cel neadormit nu' se poate dosi. Căci acela- chiar şi mai ’naintede a se face păcatul, a ştiut eă acel suflet va ti stricat,a cunoscut de jâ şi dispoziţia lui lăuntrică, şi cugetelecele care se învârtesc numai in tulburări şi nelinişte,—fiindcă cel ce ştie toate, nici nu are nevoe dc mărturii

şi dovezi.Deci, nu te uita spre cei deopotrivă cu tine. Chiarde te-ar lăudă vr’un om, totuşi nu vei aveâ nici uufolos, dacă Dumnezeu nu te va lăudă. Chiar dc te-ardispreţul v r ’un om, totuşi nici o vălăm are nu vei aveâ ,daca Dum nezeu nu te va dispreţul. Aşâ da ra nu m ânieâ

') P a rtea m orală . Despre frica de Dumnezeu, şi fie a nu ne teme de nim eni al in! , decât de dân sul, cum şi de a nu face nim ic pentru fală. ( Veron).



OMILIA V 81

pe judecăto rii! , făcând vorbii m ulta de cei deopotrivăcu tine, iară când eî se nemulţum eşte con tra ta, tu nute temi, nici nu te înfricoşezi. Să dispreţuim, deci, landaoam enilor. Pană când oare vom 11 a tâ t de mici de sufle tcăutând numai jos ia păm ânt? Pân ă când oare vomdăinui a ne târî aici jos pre pământ, în timp ce Dumnezeu ne ridică pân ă la ceriu * Daca fraţii lui Iosif a rfî avut înaintea lor frica de Dumnezeu, precum trebuiaa aveâ, nu a r fi omorît pe fratele lor in pustietate.Cain deasemenea, dacă s’ar fi temut de dânsul duprecum trebuiâ, n ’a r fi zis fratelui sa u : „V in ă sâ ie şimla c â m p “ (Faeer. 4, 9). D ară de ce fricosule şi ti f ă

losul e îl desparţi p re dânsul de ta tăl său, şi-l scoţi în pustieta te? Nu cumvâ poate Dumnezeu nu vede şi incâm pie cutezanţa ta? Nu te-ai învăţat dela cele p e trecute cu tatăl tău, că Dumnezeu toate le ştie, şi că estede faţă la toate cele ce se. petrec? Şi de ce oare n ’aspus aceasta Dumnezeu cătră dânsul chiar, care tăg ă-du iâ: «te ascunzi de mine care su nt de faţă p retu tindeni şi care ştiu până şi tainele omului? de ce ai făcutaceasta» ?—pentru că încă nu puteâ acela a filosofâ bine.î)eei, ce-i spune Dumnezeu? „Glasul sângelui fra

telui t ău S t r i gă Către m in e “ zice, nu ca şi cum sân gele aveâ glas, ci dupre cum şi noi zicem că «faptulacesta strigă la ceriu» pentru nişte împrejurări învederate şi lămurite.

Dc aceia noi trebuie totdeauna de a a ve â îna inteanoastră votul lui Dumnezeu, şi atunci toate cele rele sevor stinge. Tot aşâ şi în rugăciuni vom fi cu trezvie,clacă ne vom gândi cu cine vorbim, dacă vom judec ă

bine, că noi atunci îi proaducem jărtia , că avem în m ânăcuţitul, şi foc, şi lemnej dacă cu cugetul no stru de schi

dem uşile ceriului, dacă ne străm utăm acolo, şi luâ ndcuţitul duhului îl întingem în gâtul jărtf e i; dacă îi vom jăr tfi lui trezviea noastră, şi-i vom vărsa lacrărni deumilinţă. Că astfeliu este sângele acestei jărtfe, şi cu oastfeliu de jertfă se va înroşi acel jărtfelnie.

Deci, nu lăsă atunci nimic din cugetările omeneşti,ca să-ţi stăpânească cugetul. Gândeşte-te bine că şiAbraâm aducând jărtia Iui Dumnezeu, n’a lăsat a fi defaţă atunci nici femeia sa, nici sluga, şi nici altul. Nicitu, pr in urm are , nu lăsă ca să fie atunc i de faţă cu tinev r’una din patimile ce robesc, ci ridica-te singu r pe

HS9I3 ti



O M I U A V

munte, unde s ’a rid ic at şi acc ia, şi undo uu e sloi iod dca sc ridică nimeni a)tuf. Chiar de s’ar încercă de a seridică atunci nişte astfeliu de cugetări, poronceşte-li lor

cu putere, şi spune-H: „şedeţi aici, iară eu şi prunculînchinându-ne ne vom întoarce l a voi a (Facere22, 5), şi lă ţin d Ja poalele muntelu i şi asinu l, şi slugile,şi orice necuvântătoare sau proaste şi de nimic, ridica-te pe m unte luând cu tine num ai ce vă cuvân tătorii!,dupre cum acela a luat numai pre Isauc. Dară şi jârt-felnicul clădeşte-ţ-H aşă. ca şi acela, ca nea vân d nimicomenesc, ci fiind a fa ră de n atu ră, iiindcă şi accia dacan ’a r li fost a fa ră d en a tu ra , mi şi-ar fi sacrificat pruncul.Şi nimic să nu te sup ere atunci, ci să. devii m ai îna lt

chiar decât ceriurile. Oftează din adâncul sufletului, jăr tfeşte-ţi m ăr tu ris irea ta, „Spune tu întâi, zice, fărădelegile t a l e , c a să t e în dreptăţeşti11 fi^iă 43, 26).JărMcşte-ţi înfrângerea , inimei. Aceste jărtfe nu se sfârşesc in ţărâ nă, şi nici uu se prefac in fum, nici in ae rnu sc îm prăştie , n ’au ncvoe nici de lem ne şi foc, cinumai de cuget umilit. Acesta este focul care Ie arde,şi nu le consu m ă, aces ta şi lemnele de jărtfă. Căci celce se ro ag ă cu căldură, se aprinde, însă nu sc arde cutotul, nu sc consumă, ci devine încă mai strălucit, duprecum mai străluc it devine şi au ru l p u rta t şi muncit in foc.

Pc lân gă toate acestea ţine m inte şi aceia, ca ru gă udu-tc să nu spui nim ic din cele ce a r puteâ. m âuieâ pre Dumnezeu, şi nici să te rogi contra duşmanilor tăi.Că dacă a aveâ duşmani este hulă şi ponos, apoi a-i şi

b lastam â, înţelegi cât râu poate li. Deci, tu trebuie a te ju stifică dc ce ai duşmani, ia ră nu a-i acuza. Şi de ceiertare te vei învrednici încă şi acuzând, şi intr’un timpca acela, când ai nevoe de mila iui cea mare? Ca fute-ai apropieat de Dumnezeu rugâudu-tc pentru propriile

tale păcate; deci nu pomeni pe cele străine, ca nu cumvâ prin aceasta s l nu’ţi aduci am inte de cele ale talc. Dacătu de pildă ai spune i n rugăciune: «loveşte Doamne peduşm anu l meu», p rin ace as ta s ing ur ţî-ai închis gu ra,şi n’ai mai dat limbei nici un curaj de vorbă; mai întâi pen tru că ai m ăn ie at pe ju decătorii ch iar din capullocului, şi al doilea, câ tu ceri cu lotul contrai1cu feliulrugaciunei. Căci dacă tu te apropii pentru iertarea păcatelor, cum de vorbeşti pentru pedepsirea lor? Trebuiaa face cu totul din contra, adecă chiar a te rugă pentru



OMILIA V 8 3

păcatele Jor, ca aceiaşi sa o putem face şi pentru d o icu curaj. Acum insa tu ai anticipat voiul judecătorului, prin cel ai tău, pretinzând de a pedepsi pre cei

ce pacatuesc , ceia ce te şi lipseşte de ori-ee ierta re. D arădacă tu te vei ruga pentru ale lor păcate, apoi chiarde n-ai spune nimic de ale bile, totuşi ai câştigat mult.

Gândeşte-te câte jărtfe sunt în Ieşea veche: jărtialaudei, .jărtfă m ărturisirei, jărtfă m ântm rei, jăr tf a p en tru păi igăr irea re ligioasă şi altele multe,dară nici una nu este contra duşmanilor, ci fiecare dinele este pentru propriile păcate ale cuiva, sau pentrusuccese. Nu cumva poate te apropii de alt Dumnezeu?De acela te apropii, care a zis: „Rugaţi-vâ p en tru

duşmanii voştri8. Deci, cum de strig i c on tra lo r ?Cum de rogi pe Dumnezeu de a stri<â legea sa? Nuace sta este leliul de a se ru gă cinev â; nimeni nu seroagă ca altul să piară, ei ca el însuşi să se mântuească.Deci, de ce te îmbraci num ai cu form a sau cu chipul celuice se roagă, iară vorltele le ai ale celui ce acuză? Darăapoi, când ne rugăm i>entru noi, atunci şi căscăm în-tr’una, şi sforâim dormitând, şi în mii de gânduri cădem,in timp ce atunci când ne rugăm pentru duşmani, ofacem aceasta fiind treji. Fiindcă diavolul ştie bine, căîmpingem sabiea contra noastră chiar, apoi nici nu netrage înapoi, şi nici ne împiedecă atunci, ea astfeliu mainu ut să fim vătămaţi.

«Dară, zici tu, su nt ne drep tăţit, şi m âhnit» . Apoiatunci roagă-tc contra diavolului, care mai cu sama nenedrep tăţeşte pe noi. Aceasta ch iar ţi s ’a şi poroncit dea zice: „ci ne izbăveşte de eel’ viclean". Acelaeste duşmanul nostru cel ne ’mpăcat, pe când omulori-şi-câte ni-nr face, este totuşi prie tenul şi frate le n ost ru .Contra diavolului, deci, să ne înfuriem, şi în contra luisă chem ăm în aju tor iu pe Dumnezeu şi sa zicem: „săzdrobeşti pc Satană sub picioarele noas tre '1{Ram.16. 20), căci diavolul naşte şi pe duşmani. Dară de voieştia te rugă contra duşmanilor, rugăciunea pe care ovroieşte el, roagă-te, dupre cum şi atunci când te rogi

pentru duşmani, contra diavolului ro agă-te . De ce d a rălăsând pe adevăratul duşman, te arunci contra mădularelor tale, făcându-te prin aceasta mai rău decât fea-răle 'sălbatece t



8 4 OMIUA. V

«Dara m’a batjocorit, zici tu; şi mi-a luat averea».Şi pe cine oa re trebu ie de a jâlî ? pre cel ce a pătimitrăul, sau pre cel ce a făcut râul? Este învederat că pre

cel ce a făcut răul, caci luându-ţi av erea pe nedreptul,el s’a scos singur pe sine din dragostea lui Dumnezeu,şi m ai m ult a pe rd ut decât a câştigat, aşâ că tocm ai eleste cel ned reptăţit. P rin urm are noi trebuie a ne rug ă

pentru duşmani, ia ră nu a-i blăstainâ, ca astfeliu şiDumnezeu sa fie îndurat pentru noi.

Priveşte câte au pătimit cei trei coconi, neiacandnici un rău: au pierdut patriea lor, au pierdut libertatea, au fost luaţi robi şi au ajuns sclavi, şi liinci duşiintr’o tara străină şi barbară, ba încă trebuia a fi omo

ri ţi în zada r p en tr’un vis. Deci ce? In trân d ii îm pre un ăcu lJaniil în cuptoriu, de ce anume oare se rugau? Cespun eau? Po ate ziceau: « S urp ăpe Nabucbodonosor ? Ia-ide pe cap diadema? Aruncă-1 jos de pe tron»? Nimicde acesto;i, oi cereau îndurările lui Dumnezeu. Deci şicând se găsau în cuptorul cel cu foc, ii tot aşă se rugau.

Nu insă to t aşă tăceţi şi voi, ci pătim ind cu m ultmai mici decât aceia, şi poate de multe-ori după dreptate, nu conteniţi de a aru n că mii de blăstem uri asu praduşmanilor. Unul de pildă zice: «doboară Doamne pe

duşman, şi cufunda-1 dupre cum ai cufundat oastea luiFaraon», aitul zice: «loveşte-I Doamne cu boale trupeşti»,şi un altul iarăşi «răsplăteşte Doamne copiilor şi urmaşilor lui». Sau eă p oa te nu va daţi socoteală în deaj unsde aceste cuvinte? Dară de unde vă vine rfeul acesta?Vedeţi cum ace ste lapte sun t de rîs, când se spun fărăvr-o p atim ă ? Şi tot p ăcatul atunci se a ra tă mai alescâ t este de uricios, c ând îl desvăleşti de dispoziţiea sauinte nţiun ea celu i ce l-a săv âr şit. Când de pildă vei am inticelui ce s’a mânieat cuvintele cc Ic-a rostit în mâniea,lui, el ’şi va acoperi laţa de ruşine, va rîde de dânsul,

şi ar voi de a suferi mii de răle mai de graba, decâtacele cuvinte a fi ale sale. Pe cel desfrânat de-1 vei ducela femeia cu rv ă dup ă îm pre un are , şi dânsul va dispreţul pe acea femeie, ca spurcată.

Tot aşâ şi voi c ari nu sunteţi în acest păca t, rîdeţiacum, căci cuvintele acestea sunt vorbe de babe bete,şi ale unui suflet inie mueratic. Şi Iosif Iiind vîndut defraţii săi, şi devenind rob, b a stând ch ia r şi in tem niţă,n’a scos totuşi nici-o vorba atât de amară contra celor



O M I U A V 85

ce’l întristase. Insa ce zicea el? „Furat SUilt, zice,

d in păm ântul E b re il o ra (Facere 40, 15), şi nu m a iadaoge de cine a fost furat şi vîndut, fiindcă se ruşinach ia r el de rălele ce suferise dela fraţii lui, mai m ultdecâ t cei ce le făcuse. Tot astfeliu treb uie a ne găsi şinoi; adecă a ne întrista mai mult de cei ce ne-au necăjit pre noi, decât de noi înşi-ne, fiindcă vătămareafăcută la dânşii se sfarşaşte. Dupre. cum cei ce dau cu pic io rul în cuie sau piroane cugetând lucruri m ari, sunt,vrednici mai mult de milă şi de plâns din cauza acesteimanii (nebunii), tot aşă şi cei ce nedreptăţesc pe cei ce

nu le fac nici un rău, sunt vrednici de multe lacrămi,ia ră nu de blas tămuri, ca uniia ce ’şi v ată mă sufletelelor. Nimic nu este mai scârbos ca un suflet care blas-tămă, şi nici mai necurat ca limba care fleoncăneşte deacestea.

Eşti om ; de aceia nu v ărsă din g ura ta o tra v aaspidelor (balaurilor). Eşti om; de aceia nu te face fcarăsălbatecă. De ace ia ţi s’a dat gură, nu ca să muşti, ciea sil vindeci raneie altora. «Adă-ţi am inte, dc ce te-amîndemnat, zice Dumnezeu: a iertă şi a trece cu vederea.Dară tu acum şi pe mine mă rogi, ea să mă fac părtaşrăs tu rn ăre i şi călcărei poronci lor m ele, şi te încerci amânca, aşâ zicând, pe fratele tău, şi-ţi sângerezi limba,dup re cum cei nebuni ’şi însângerează dinţii cu p ro prii le lor mădulărt» . Cum să nu se bucure diavolul şi sănu rida când aude o astfeliu de rugăciune? Cum sa nuse mânie Dumnezeu, să nu te urască şi dispreţuiască,când îl rogi pentru astfeliu de lucruri? Şi ce ar puteâ11 mai grozav decât aceasta? Că dacă nu trebuie a teapropiâ de sfintele taine având duşmani, dară încă ce)ce nu numai că are, dară se şi roagă contra lor, cum

n’a r trebu i să fie scos afară chiar şi din og rad a b isericei ?Acestea deci, cugetându-le, iubiţilor, şi ştiind scopul jăr tfei lui, căci s ’a jărtfit pentru duşmani, apoi nici duşman sa nu avem, sau dacă avem, să ne rugăm pentrudânsul, ca astfeliu şi noi luând iertare pentru cele păcătuite, să stăm cu curaj înaintea tronului lui Christos,căruia se cade slavă în veci. Amin,



8 6 O M I U A V i

O M I L I A V I

„Au doară începem iarăşi pre noi a ne lăuda(a ne recomanda)? Au doară ni trebuiesc, precum oarecărora, cărţi (epistole) de recotnandaţiecătră voi, sau cărţi de laudă dela voi“ (Cap. 3, i u

Coia ce treb uia a re st urnă. în curând , adecă vorbele

acelora «că te lauzi pre tine singur», aceasta tocmai preîntim pinând a spus aici, de şi dealtm intrelea el şimai în urmă a căutat să o îndrepte prin atâtea expcesiuni, ca de pildă: „spre aceasta, cine este vredn ic- ?şi că „ca din curăţăniea inimei grăim", — d ară cutoate acesteanu se s im te nici aşâ mulţum it. Dealtfel iuacesta este şi obiceiul lui Pavel: ceia ce se pare a figrăit mare despre dânsul, el o pune mai dinainte, iarădupă aceia o încuujuru cu muîtu băgare de samă. Darătu şi de aici gândeşte-te ia m are a lui înţelepciune, căci

un lucru ce su pare a. fi trist şi posomorit, — vorbescde scârbe şi necazuri — el astfeliu l-a înălţat şi l-a arătatde strălucit şi vestit, in cât că din cele vorbite izvorăştean tithez a dorită. Acelaşi lucru il face şi cam pe la sfârşit,căci după ce numără miile de primejdii, de batjocori,strimtorări, nevoi, şi altele de acest feliu, adaoge zicând :„Că nu ne lăudăm (recomandăm) pre noi înaintea v oastră, ci prilej dăm vo uă de laudă pentrunoi“ (Cap. 5, 12). Şi pune aceasta acolo cu multă putere,şi cu mai m ultă înc ura jare , pe când aici, în pasa jul ceni stă de faţă pun e'm ai mult cuvin te de dragos te. „Audoa ră ni trebuesc , precum oa recărora, cărţi delaudă (recomandare) cătră voi“? Acolo cele vorbitesup t pline şi de m ulta M g ar e de sam ă, — ca necesa răşi folositoare — in acelaşi timp şi de mânie, zicând: „Cănu ne lăudăm pre noi iarăşi înaintea voastră,ci prilej dăm vouă de laudă pientru noi“, şi „Iarăşivă pare că ne îndreptăm (justificăm) înaintea

vo astră1' (Cap. 12, 19)? şi mai departe: ,,Că mă tem



OMILIA VI 87

ca uu cumvâ daeă voiu veni, să vă ailu prevoi precum nu voiesc, şi eu să mă aflu vouă prccum nu voiţi ^ (Ibid. vers. 20). Ca să uu sc păruc;1 el prin linguşire caută slavă, ca. dorind aceasta cinstedin partea lor, zice acestea: „tllă tem, UU cumvadacă, voiu veni, să vă aflu pre voi precum nuvoiesc, şi eu să mă ailu vouă precum nu voiţi*.Acestea insa le spune cu multa putere aici, pe catul laînceput nu grăeşte aşa, el mult mai blând.

S>eci, ce este ce ia cc el spune ? Vorbeşte de ispiteşi primejdii, că pretutindeni acestea se dau pe fată de

1knnuezeu iritru Christos, şi întreaga lume ştie de biruin ţele acestea. D ară după ce a vorb it lucruri m a ride dânsul, la urmă surpa tot ceia ce a vorbit de dânsul,zicând: „Au doară începem iarăşi pre noi a nelăudă (recomandă)11? Ceia CC el spu ne aici aceastainsamnă: «Poate cu m’ar contrazice cinevâ, zice, şim’ar întreită: dară ce este aceasta Pavele? Acestea iespui pentru tine, şi te lauzi pe sine-ii» t Deci, el <!es-legând această bănueală, zice cu «nu voim ac ea sta , caadecă să ne fălim şi să ne m ândrim . Şi că a tâ t de

departe suntem de a ceri; dela voi scrisori de m-ornaii-daţie, in câ t că in loc dc asem enea scrisori vă a vem pre voi». „Că cartea noastră voi sunteţi'1? zice(Vers. 2). Şi ce insamnă „voi Sunteţi11? Adecă: «dacă,a r trebui de a li noi lăudaţi cătră alţii, apoi p re voiv’am pune la mijloc, in loc de orice scrisoare», ceia cespunea şi in mtăea epistolă, zicând: „Că peceteaapostoli ei mele voi sunteţi “ (I. Cor. 9, 2). Aceastainsă aici n’o spune chiar aşâ, ci eu oarecare ironie, ca

astfeliu să-şi facă cuvân tul mai usturătoriu. ?A ll doarăni trebuiesc cărţi de laudă ( r e c o m a n d a r e ) zice.Şi dând a înţelege pe acei apostoli minciunoşi, a ad ăog a t:„precum oarecărora cătră voi, sau dela v o i11catră alţii?

Apoi fiindcă ceia ce a grăit erâ greoiu, o îndreaptăiarăşi adaogănd şi zicând: „cartea, noastră voi sunteţi, scrisă în inimile noastre, ca re se ştie şi săciteşte de toţi oamenii. Arătându-vă că sunteţi

Carte a lui Christos* (Vers. 3). Aici nu arată numai



8 8 O M I U A V I

dragoste, ci mărturiseşte şi de succesele lor, de vremece sunt distoinici de a arătă tuturor oamenilor demni

tatea dascal ului prin prop riile lor v irt u ţi Aceasta însă mu ăexpresiunea „cartea. noastră voi sunteţi*1. «Ceia cea r pu tea face scrisorile vo astre recom andând u-ne şifăcând u-ne respectabili, zice, a ce as ta o faceţi voi, fiindvăzuţi şi au ziţi dc alţii». V irtutea ucenic ilor împodobeşteşi îniru m uscţază pe dascal, şi-l re co m andă m ai m ultdecât orice scrisoare.

„Scrisă în inimele noastre", adecă, «pe caretoţi o ştiu. Astfeliu vă purtăm pre voi pre tut ind en i, şivă avem în minte necontenit». Este ea şi cum ar fi zis:«lauda (recom audăţiea ) noas tră cătră âiţii voi sunteţi,fiindcă vă avem p re voi în inim ă necontenit, şi căt ră toţiarătăm cu glas mare succesele voastre. Deci, nu numaică voi su nteţi lau da noas tră cătră alţii,—şi deci nu avemnevoe de scrisori din partea voastră—ci şi pentru eă văiubim pre voi foarte, uu a v e m nevoe do laudă (recoman-daţie) c ăt ră voi. Că cineva a re neve de scriso ri derecom an daţie cătră nişte necunoscuţi, d a ră voi sunteţiîn cugetul nostru».

Şi n’a zis simplu:„sunteţi",

ci a adaos imedieat„scrisă în inimele noastre ad ec ă «nici nu puteţicădea vre-odată. Cu dupre cum pricep cei cc citesc şirulde litere din scriso ri, tot aşâ şi în in im a noa stră citind,ştiu toţi d ragoste a noas tră ce o avem pen tru voi. Deci,dacă scrisorile de aceia sunt făcute, spre a arată, căcu tare de pildă, este prietenul meu, şi prin u rm are voiesc ca şi el să ai ba acelaşi cu raj faţă de mine, apoieste deajuns dragostea voastră, care totul va face. Dacă,venim la voi, nu av em nevoe dc alţii ca să ne reco

mande, prietenie a vo as tră apucând m ai ’nainte-; iar ădacă ne du cem Ia alţii, ia răşi n’av em nevoe de scrisori,fiind de ajuns în locul acesto ra dra go stea voastră, căci

purtăm scrisoarea in in im ile noastre».Apoi, încă m ai m ult Jăudându-i pr e dânşii, îi num eşte

şi cartea sau scrisoarea tui Christos, zicând: „Ară-tându -vă ca sunteţi ca rte a lui Christos" (Vers. 3).Dară zicând acestea, el îşi iă subiect de vorbă de aici,şi începe a cercetă cele ale legei -vechi. Dealtm intreleael aici spun e că dânşii su nt sc riso are a sau ca rtea lui



OMILIA VI 8 9 ,

Christos şi din alta cauză. Mai sus i-a arătat ca lăudând(recomandân d) pe apostol prin vieaţa lor, pen tru oare

i-a şi numit, s c ris oare ; — aici însă îi numeşte scriso area(cartea) lui Christos, ca uniia cari au scrisă pe ea legealui Dumnezeu. «Că ceia ce a voit Dumnezeu sa a ra tetuturor şi vouă, acestea s’au fost scris în inimile voastre.

Noi, însă. v ’am pregătit pre voi, ca să prim iţi scrisorile. Dupre cum Moisi a săpat pietrele şi placele, aşa şivoi sufletele voastre)».

l)e aceia şi zice: „cca Slujita de noi“. Insăegalitatea în aceasta o aveau: căci pietrele şi placeleacelea au fost scrise de Dumnezeu, pe când acestea

(sufletele) sunt scrise de Duhul lui Dumnezeu. Deci,unde este deosebirea? „scrisă nu CU cerneală, zice,ci cu Duhul lui Dumnezeu celui viu; nu în tablede piatră, ci în tablele ini mei ceie trupeştiApoi, pe câtă deosebire este intre Duh şi cerneala, întrelablă de piatră şi inimă trupească, pe atâta deosebireeste între acestea şi acelea, şi prin u rm are %i în trecei ce slujăsc unora şi altora.

Dară fiindcă a grăit aici lucruri mari, iute seîndreaptă pe sine, zicând: „Şi nădejde ca aceastaavem prin Christos cătră Dumnezeu" (Vers. 4).Şi ia răşi totul atribuie lui Dumnezeu, căci Ia toate acesteaChristos ni este cauza.

„Nu că vrednici suntem a cugeta cevâ delanoi, ca dintru noî“ (Vers. 5). Priveşte aici şi.o altăîndrepta re, căci el a câştigat virtutea aceasta, — vorbescde um ilinţa lui —- în cel m ai înalt j* rad . De ace ia cândgrăieşte cevâ mare de dânsul, toata graba o pune, sprea în drep tă iute şi în orice mod tot ce a vorbit, — ceia

ce face si aici, zicând: „Nu că vrednici suntem acu getă cevâ dela noi, ca dintru noi1’, adecă «cândam spus că: „nădejde avem“ n’am zis do ară că aceastade pildă este dela noi, iară aceia dela Dumnezeu, ci totulatribuiu lui, şi aşâ cuget».

„Ci vredni’ciea noastră este dela Dumnezeu,care ne-a şi învrednicit pre noi a fi slujitorilegei nouă“ (Vers. 6). Dară ce va să zică „ne-a î(l-



OMILIA. VI

vrednicit41') ? Adecă «ne-a făcu t puternici, indii mă naţiei,destoinici. Şi nu este aceasta pu ţin lucru, de a aduce

i'n lume astfeliu.de table şi-scrisori, cu mult mai maridecât celo dinainte». De aceia a şi adaos: „nu literei,Ci duhului". Ia tă aici şi o al tă doosebire. J)a ră reO ara legea aceea nu eră duho vnicească? Dară atuncicum de spune tot e l: „c ă şt im cu l ey e a d u h o v n i -niceaşca. este“ (Rom . 7, 14)? De sig ur că duhovn icească, insa nu emană, nu ieşă din ea duhui, căci şiMoisi n ’a ad us din m un te duh, ci litere săpate pe p iatră,—

pe când noi suntem în credin ţaţi că ni se dă. duhul. De

aceia şi indre ptează m ai bine această idee, zic ân d : „Căl i te r a o m o a r ă , ia r ă d u h u l face v i u “. Aceste vorbenu Je-a spus el cum s’a r brodi, ci face pr in eie aluziunela Iudeii aceia cari cugetau lucruri mari dc dânşii. Prinvorba „li te ră11 de aici, el numeşte legc;a, care pedepsu.

p re cei ce pă că tu ia li, iară prin „ d u h '4 Înţelege charul,car e pr in botez face vii, adecă inviează pre cei omoriii p rin păcate .

Deci, după ce a spus deosebirea cea dela natură aacestor două cărţi sau scrisori, adecă deosebirea naturei

tablelor, el nu stârneşte mai mult m această deosebire,ci trecân d iute mai dep arte, insistă m ai mult asup ralegei nouă, pe care auditoriul o poate preferă, ca folositoare şi uşor de îndeplinit. «N’are nici-o obosală saumuncă mare in sine, zice, şi acordă un mai mare char».Dacă apostolul vorbind de Christos, pune mai mult ceiace se rapoartă la filantropica decât la demnitatea hii, şitotuşi am ând ouă acestea se leagă împ reun ă, apoi cuatât mai mult trobuiâ a face aceasta Hind vorba de Testamentul Nou.

Dară ce insamnă: „litera o m oară41? a spus mai

') Notă . In l imba Elină expresiuriea: vrednîr, cum şi verbul a s e în vrednic i, principal m ente sunt ex pr im ate prin ccvin tele âţ'.iţ şi «4tf>uj-(u (oofia’.-o ă ^ i). ia ră nici de cu m prin cu v in te le \vMviţ şi ŞhAvooj, care însamnă desto in ic (deajuns prin sine însuşi), « fi des toinic. . De aici se vede că traducerea verbului 1-A.oviu, întrebuinţat în orig in a lu l lî lin , nu este e x a c t exp rim ată în lim ba noastră prin a în vredn ic i, ci ar fi trebuit să se zică : „Ci d e stow ir ie a voastr ă este dela D umneze ii , care ne-a şi făcut desto in ic i de a fi slu ji to ri lege i nouă*. Cum că este aşâ , ni-o arată ţi Sf. Chrisosloni prin exp licaţiea dată acestui cuvânt.



OMIUA. VI . 9 1

sus că „nu în t ab l e de p i a t ră , c i în t ab le l e inimei ce le t r u p e ş t i ş i nu sc păreţi că spune <te v r’o deosebire marc. A adaos apoi ca aceea eră scrisa cu litere,sau cu cerneală, pe când aceasta cu Duhul lui Dunine*zeu. Dară nici aceasta nu-i deştepta atât de mult. Spuneîn tine ceia ce er â în sta re a-i înaripa , c ă adecă, aceea omoară, iară aceasta face viu. Şi ce va să zică ceia ceel spâne aici?

în legea veche cci ce păcătuiâ, e râ pedepsit, — pecând in legea nouă cel ce a re păca t, apropiind u-se se1 lotează şi <le vi ne d re p t;—dară d re p t devenii i<î v iează, Iiitu I

izliăvit de moarte; i pă catu lui. Legea, vechi.1câ nd prind* n pe ucigaş il om ora, pe când legea charului când p rindeţx' ucigaş îl lum inează şi ’l tace viu. Şi ce spun eu deucigaş? C hiar lemne de erâ p rins cineva de lege căle adună în ziua Sâmbetei, erâ ucis cu pietre. Aceastava sa zică că „litera OMOară41 Dară charul prindemii de ucigaşi şi de tâlhari, pe care botezandu- i , îi iz băveşte de rălele dinain te . Aceasta va al. zică „ i a r ăduhul f a c c viu". Litera chiar din viu face pe cel

p rins de ea mort, pe când charul din m ort face viu pecel vinovat. „Veniţi către mine, zice, cei osteniţişi însărcinaţi11 (Math. li, 28), Şi n-uzis: nvă voiu pedepsi pre voi», ci „vă voiu Odihni p re v o r . Căci in botez sc- în groapă păcatele, se şte rg toate cele dinain te1,omul este învieat, şi charul întreg este scris pe inimalui ca pe o placă.

Deci, cugetă singur, cât dc mare este demnitateaduhului, când taltlele lui le arată că sunt mai bune cacele dina inte, şi când le învederează ni;ti m ari şi m a iînsemnate decât înseşi învierea. Căci şi moartea aceasta(după char) este cu mult mai grozavă decât cea dinainte, — (le care se şi izljăveştc orhul,— şi incă cu alâţ m aigrozavă, cu cât şi sufletul este mai bun decât trupul;şi că însăşi vieaţa aceasta, se de rivă din m oartea aceia ,—vieaţa aceasta, zic, pe care duhul o <1ă. Deci, dacă duhulo hărăzeşte pe aceasta, cu atât mai mult pe cea maimică; căci pe aceea o desăvâi-şau şi Prorocii, pe aceastaînsă nu. Caci nimeni nu poate iertă păcatele, fără numaiunul Dumnezeu. Dară nici pe aceea (învierea din morţi)n’o acordau Prorocii fără ciuli. Şi nu numai aceasta estede mirare, eă adecă, Duhul face viu pe cel mort prin



9 2 OMILIA VI

păcat, ci pen tru că acordă aceasta şi a lto ra de a o face.

„Luaţi, zice, Duh sfrnt11. De ce oare \ Fără Duh nuse pu teâ? D ară aici a rab i Dumnezeu, că faptul ace staeste al pu tere i celei mai înalte, şi al esenţei acelei îm părăteşti, şi că tot acccaşi pu tere o a re şi Duhul, ca re oşi <lă credincioşilor. Pentru care şi adaoge zicând : „Căro ra veţi ier t u păcatele, se vol* iertă lor, şi căro ra le veţi ţinea, vor fî ţinute*.

*) Deci iubiţilor, fiindcă ne-a făcut vii, să răm ânemiarăşi vii, şi să nu ne mai întoarcem din nou la moartea

de dinainte, căci Christos nu mai moare. „Ca ce amurit, păcatului, zice, odată a m u ri t" (Rom. 6,10),şi nu voieşte a ne m ântui pu ru rea prin cha r, fiindcăatu nc i noi am li goli toate faptele cele bune. l)eaccia deci, el voieşte a se introduce şi ceva de noi. Săintroducem, deci, şi sufletul să-l păstrăm într’uua viu.Şi ce amu ne es te vieaţa sufletului, afi-o ac eas ta dela trup .Căci şi trupul atunci spunem ră este viu, când păşeştecu paşi sănătoşi, — iară când el se istoveşte pare-că păşind, şi se mişcă fără rândueala, ch iar dc s’a r părea

că este viu, sau că păşeşte, totuşi o astfe liu de vieaţăeste mai grozavă decât ori-ce moarte. Chiar de grăieştecevâ, totuşi n imic nu spune sănătos, ci vo rbele lui suntale unui om smintit, vede cu totul altele în locul celoradevărate; deci un astfeliu de trup este mai de.jăiit decâtal celor morţi.

Tot aşă3si sufletul, când nu are cu sine nirnic sănătos, chiar de s’ar păreă că trăieşte, totuşi a muritdejâ. Când aurul nu-l vede ca aur, ci ca cevâ mare detot şi n ep reţuit, când cele viitoare nu le pricepe de loc,

când se târăşte pe pământ, când face cu totul _alt-cevâîn locul celor cuvenite, atunci el este mort. Căci în adevăr, de unde cunoaştem noi că avem suflet? Oare nudin cele ce face? Nu din acţiunile sale? Şi când el nuface cele ale sale, oar e n ’a m urit dejâ? De pildă cândsufletul nu se îndeletniceşte cu lapta bună, cand răpeşteşi face calcarc de lege, apoi cum pot eu să spun că aisuflet? Că poate unde mergi pe drum? Dară pe drum

') P artea m orală . Despre vieaja ce a în Christos, şi că cel ce

se dezmeardă in plăceri murdare şi grăieşte vorbe uricioase, are sufletul mort; — cum şi despre Iosif ş i Egipteanca aceea. ( Veron).



OMILIA VI 9 3

m erg şi animalele necuvântătoare. Ca poate unde m ănânci şi bei? D ară ace asta o fac şi fearăle sălbatece.Că poate stai d rep t pe două picioare? D ara ace asta ’m i

a ra tă mie mai cu sam ă, că tu eşti fea ră cu chip de om .Caci dacă ai toate cele ale l'earei sălbatece, iară spaimaei de om nu o ai de loc, apoi atunci mai mult mă tul buri şi m ă spai mân iezi, şi ceia ce văd în tine mi se pare mai mult un monstru.

Că clacă aşi vedeâ o feară sălbatecă grăind cu giasomenesc, pentru aceasta desigur ca nVşi spune că esteom, ci tocmai de aceasta aşi zice, că acea feară esternai monstruoasă decât ori-ce feară sălbatecă.

Deci, dc unde să pot eu şti ca tu ai suflet de om,

când asvârli eu picioarele ca şi măgarii, când eşti răutăcios ca cămila, când muşti ca şi urşii, când furi ca şivulpele, când eşti veninos şi viclean ca’ şarp ele , cân deşti ne ruşina t ca cânele? Aşâ d ară de unde aşi pu teâaflă că tu ai suflet de om ? Voeşti poate aţi a ra ta unsuflet m ort şi unul viu ? Pa ducem vo rba ia răşi la b ăr

baţii aceia din vechime, şi de voieşti, să punem la mijloc pe bogatu l acela pe pe timpul iui Lazăr, şi cte aici vom puteâ şti, ce va să zică m oartea sufletului. Căci şi acel bogat aveâ m ort sufletul sau, ia ră aceasta se vecie din

cele ce el faceâ. In adevăr, că din lucrurile cerute delasuflet, nimic nu făcea. Mânca, şi^bea, şi sc dezmerdănumai. De acest feliu sunt şi astăzi cei nemilostivi şicruzi, căci şi aceştiia au sufletul mort ca şi acela, fiindcăîntreaga căldură a unui astfeliu de suflet, ce ar trebuisă aiba c ătră aproapele, este pe rduta cu totul şi se g ăseşte la urm ă mai m ort decât un tru p m or t şi fără v ieaţă.

Nu în să to t aşâ erâ şi săracul Lazar, ci stânci Jaînălţimea celei mai m ari filosofii, el strălucea in tr ’una;se lupta cu foamea necontenit, nea vând nici chia r h ra n azilnică, şi nici aşâ el n’a spus cevâ blasfematoriu cătrăDumnezeu, ci toate le-a suferit cu bărbăţie. Dară aceastanu este doară vr’un lucru mic al sufletului, ci este dovadă cea rnai mare a unui suflet zdravăn şi sănătos.Când acestea însă nu le a re sufletul, apoi este învederat că le-a pierdut, clin cauză că a murit dejâ. Şi oarenu zicem ca este mort un asemenea suflet, spune-mi,câncl diavolul a căzut as upra lui lovindu-i, împungându-1,muşcându-1, dându-i cu piciorul, ia ră e) nesim ţitul nim icdin acestea, ci şezând ca mort? Şi in timp ce i se ră



9 4 O MI LI A V I

peşte averea sa, el nu sim te nim ic, diavolul săltând de bucurie , ia ră el rcnum di»! nem işcat, ca şi trupul mort,?..Când frica de Dum nezeu nu-l m ai însoţeşte cu e xa cti

tate, atun ci <le necesitate că un asem enea suflet estemo rt, ba c h iar m ai de jălit ca un m ort, pen tru cil dacanu se descompune în ţerina şi pulbere ca trupul, totuşise descom pune în cele cu m ult mai gre ţoa se şi m ai puturoa se ca acelea: adec ă în beţii, in m anii, în lăcomii, j *i i iub iri ab su rde şi pofte uri ci oase.

1 >a.ră dacă voieşti a cunoaşte mai exac t putoareaunui asem en ea suflet, apo i da-mi de faţă un suflet cura t, şi atun ci vei vedeâ nec urăţiea, m urd ăriea şi putoarea celuilalt. Acum însă tu nu vei puteâ cunoaşte. Până

<*e noi ne vom găsi in atm osfera unei asem en ea putori,nu vom simţi nimic, ia ră când ne v om nu tri cu tiranaduhov niceasca, atu nc i vom sim ţi ace l rău. Voiesc aspu ne de vorbe le cele duhov niceşti, cc treb uie a ieşi dingu ra no ;istră, ■— dc şi dealtfeliu luc rul ace sta la m ulţi lise pare cu tntul indeferent.Şi nu voiu mai vorbi acumde spre gheena, ci de voiţi, sa ex am inăm cele p re ze n te;şi nu voiu spune de cel ce face fapte uricioase, ci de ccice grăieşte vorbe necuvincioase, care se murdăreşte pesi (ie sing ur, întocm ai ca şi cel ce sloboade din g u ra lui bale puturoase. Şi dacă s c u r s o a r e a aceasta este atât de

necurată, apo i tu poţi su judec i ce fel este izvorul sausorgintea unei astfeliu de scursori murdare. „Ca din prisosinţa iniinei grăieşte g u ra ff {Math. 12, :î4)zice.D ară eu nu num ai de acea sta jalesc, ci şi pentru eă nicinu se pa re la m ulţi acest fapt a ti din tre cele absurde .Do aici apoi .şi izvorăsc toate rălele, când adecă noi păcătuim, şi nu credem eă am păcătuit cu cevâ.

Voieşti, doci, a află cât râu vine dela a grăi vorlieurite ? Gândeşte-te la cei ce te asculta, cum ii se roşesc(ie purtarea ta cea necuviincioasa. Căci ce poate ti mai

uricios ca un Ixtrbat care grăieşte vorbe murdare? Ce poate ti m ai necinsti t ? Nişte astfeliu de oameni singuriso împ ing pe dânşii iu rândul inimicilor, sau a cara ghioşilor din teatru, şi in rândul femeilor curve, saum ai dr ep t vorbind, acelea se ruşinea ză m ai m ult decâtvoi. Dară atun ci cum vei pu teâ aţi cum inţi femeia, şiînvăţând -o cu astfeliu de vorbe, cum vei puteâ a o tragedin faptele cele ne cu rate ? Mult m ai bine este de a sio-l>ozi din gura ta putregaiu împuroeat, decât un cuvânt



OMILIA VI 9 5

m urda r. Când îţi pute gu ra , tu nu (e ating i nici m ăcardin m âncările celc* obşteşti, şi când sufletul a re in tr a i 1-su! a tâ ta putoare , tu îndrăzneşti incă a te îm părtăşi

cu sfintele taine? spune-mi. Dacă cinevâ luând un yasmurdar l-ar pune pe masa ta, dc sigur că l-ai alungă us-vârliml eu lemne intransul, şi pe Dumnezeu care şade pem asa sa — m asa su este gu ra noastră plină de m ulţum ire—cum nu-l vei în tărită asup ră-ţi, sloîwzând din gu ra tu cu -\ iute mai spurca te ca ori-ce mu rdărie? Şi cum s’a r pu teaoa re aceasta? Nimic nu în tărită pe cel si’in tşi curat, canişte astfeliu dc cuvinte murdare. Nimic nu poate face pecineva obraznic şi neruşinat., ca a g răi astfeliu de m urdării şi a le auzi. Nimic nu slăbeşte nervii înţelepc iu

ni-i, cu flacăra aprinsă prin asemenea vorbe urite. Dumnezeu a pus iu gu ra ta m ir de m ult preţ, ia ră tu slo- bozaşti din ea vorbe mai putu roase ca un mort, om orisufletul şî-1 faci ne mişcă toriu. Căci când tu bat joco reşti,aceasta nu este vocea sufletului, ci a maniei. Când vor beşti cuvinte necuviincioase, nu sufletul tău a grăit, cine’nfrâ narea ; când vor Iţeşti de rău, zavistiea, când unelteşti rău, lacomi ea. Toate acestea, deci, nu sun t faptede ale sufletului, ci <te ale patimilor lui, de ale boaielnrdc care sufere. Că dupre cum a se strică şi a trece in

putrezăeiune uu este mimai decât al trupului, ci almorţii şi aî infecţi nuci — a! l>oalei aşâ zicând , care segăseşte iu trâ u su l,— tot a sem enea şi faptele cele răle alesufletului nu sunt ale sale proprii, ci ale patimilor cui- bârite in trânsul.

Iară de voieşti a auzi voce de suflet viu, ascultă pe Pavel spunând: rCâ având hrană, şi îmbrăcăminte, eu acestea îndestulaţi suntem 11 şi „Princare lumea mie s’a răstignit, şi eu lum ei„ şi

..câştig mare este evseviea“ (i, f im . 6, S. G. Galat.G. 14). Ascultă şi pe Petru zicând: „A.ur şi argintnu am cu mine, dară ceia ce am, accasta îţidau ţie-1 (Fapt 3, 6). Ascultă şi pe lob mulţumind luiDumnezeu şi zicând: „D om nulada t, Domnul a luat,fie num ele Domnului binecuvântat41 (lob 1, 21).Acestea sunt cuvinte a unui suflet viu, ac estea a unuisuflet care îşi face da toriile sale. Aşâ ziceă şi Iacob :„De ’mi va da mie Domnul pâne spre a mânca,



9 6 OMILIA "VII

şi haină s p r e a ma îmbrăca". (Facer. 28,20. 39,9),astfeliu şi Iosif. „Cum voiu face cuvântul acesta,

şi voiu păcătui înaintea lui Dum nezeu11? Nu însătot aşâ ziceă şi femeia acea ba rb a ră, ci ca şi cum erâ beata şi sm intita , g răia astfe liu zicând: „Culcă-te CUmine“.

Acestea deci, şliindu-le, iubiţilor, să rivnim sufletul col viu, şi sa fugim dc cel m ort, ca astfeliu să neîn vrednicim şi vieţei viitoare . De c are fie ca cu toţii sane îm părtăşim , prin cha rul şi filantropica Domnuluinostru Iisus Christos, prin care şi cu care se cade Tatălui şi Sfintului Duh slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A V I I

,.Iară daca slujba morţii cea înch ipuită cu

litere în p ietre s’a făcut întru si avă, în cât nu puteau fiii lui Israil să caute la faţa lui Moisi', pentru slava feţii lui cea trecătoare, cum numai mult oare slujba duhului va fi întru slavă"(Cap. 3, 7. 8)1

A spus ca tablele lui Moisi au fost de peatră, caunele ce aveau litere săpate pe ele, şi ca tablele acesteatrupe şti — inimile apostolilor — erau scrise cu Duhul lui

Dumnezeu; ca litera omoară, iară duhul face viu. Mailipsă la u rm ă, ca od ată cu com para ţiu nea ace asta săse ada oge şi a ltceva nu mic, adec ă desp re slava luiMoisi, ceia ce aici în legea noua nimen i n ’a văzu t cuochii trupu lui. De aceia se şi cre de a a fi cevâ m are , deoare ce aceâ slav ă e ra supusă sim ţur ilor — căci se vedeâcu ochii trupu lui, de şi dealtfeliu e râ ne aprop ieată — pe când slava legei celei nouă este in telectuala, adecăse po ate pricepe num ai. Căci pe rce pe rea sau înţelege readeplină a acestei măreţii nu poate fi limpede şi lărnu-



OMILIA VII 9 7

rit ă ochilor celor slabi, ci ac ea slavii încă nuii m ult îiînalţă şi-î întoarce spre sine.

Deci, fiindcă a aju ns la aceasta com paraţiune, şise încearcă acum de a aratei superioritatea slavei dinlegea nouă -- de şi dealtfel! u e râ foarte greu a do vediaceasta, din cauza tâmpii‘ei trupeşti, aşâ zicând, a auditorilor — apoi priveşte ce face el, şi cum cerne chestiunea, mai întâi introducând deosebirea izvorîtă clincugetări, pe care lc împleteşte din cele vorbite mai’nainte. «Ca daca slujita legei celei vechi erâ a litereice om oară, ia ră ce a a legei nouă este vieaţă, zice, ap oieste mai presus de, orice iudoeală ca şi slava aceasta

este mai m are de cât aceea». Şi fiindcă nu puteâ a oa răt a ochilor celor trupeşti, apoi n i cug etarea a intă-ţoşat s uper iorita tea ei, zicând : „Iară dacă slujbamorţii cea închipuită cu litere în pie tre s’a făc u tcu slavă (întru slavă), cum nu mai mult slujbaduhului va 11 cu slavă (întru slavă)“? Prin expresiunea „slujba m orţii11 el înţelege vechiul Te stam en tsau legea veche. Dara tu priveşte cum el chiar şi incom paraţiea făcută întreb m nţază m ulta exac titate şi

siguranţă în mvinte, în cât să nu dec nici cea mai mică pric ină ere ticilor. Căci n ’a zis doară «legea care a adus,care a făcut moartea» ci „slujba morţii11, adecă căslujaşte spre moarte, iară nu ca a născut moartea,fiindcă crea toa rea morţii a fost păcatul. Legea a ad us pedeapsa, a fost arătătoare a păcatu lu i, ia ră nu c re a toare. A desvălit, sau a descoperit incă mai lămurit răul,şi-l pedepsa, insă nu împingea pe cinevâ la rău, şi slujănu sp re a se face păcatul sau m oartea, ci sp re a fî p edepsit cel ce păcatuiâ. Astfeliu că erâ prin aceasta des

toinică de a împedecâ păcatul, căci ceea ce arătă păcatul atât de grozav, este învederat ră puteâ face pecinevâ de a şi fugi de păcat. Dupre cum, deci, cel ceîntrebu inţând sab iea când Ude pe cel condam nat lam oarte, prin aceasta el slujaşte p re judecători u) ca re ada t li o ta r îr ea, ia ră nu el este ca re a om orit, de şi de-aîtfeJiu el a om orît, şi nici nu este el care a ju decat şia condam nat, ci num ai rău ta tea celui pedepsit, — totaşă şi aici se petrece, căci nu legea omoară, ci păcatul.Păcatul, deci, şi omorâ, şi condamnă, iară legea pedep

sind, slăb<’ă pe nesimţiţi; puterea păcatulu i, şi prin f ric ade pedeapsă il împiedecă şi-l împuţina.



Dura apostolul nu s ’a m ulţum it num ai cu ac eas taîn rep res en ta re a sup eriori tăţei legei celei noua, ci a m ai

adaos şi altceva, zicând: „cea închipu ită cu litere în p ietre11. Priveşte cum ia răşi dob oa ră trufie-a Iudaicească,cuci nimic- altu nu eră legea veche, de cât litere. Darădin litere nu izvo ra v r’un aju to r iu, ca re su însufleţească pre cei ce se luptau, dupre cum se petrece cu botezul,ci numai coloane şi scripturi purtând pe ele moarteaceior ce culcau literile de pe ele. Ai văzu t cum el îndreptân d am biţiunea Iudaică, do bo ară chiar prin cu vinte

pretenţiunea ce o aveau, spunând de p ia tră, de lite re ,de slujba morţii, şi incă ad ăogâ nd ca erâ înch ipuită ?

Dara de aici nimic alta nu se învederează, de cât saucă legea s’a întemeiat intr’un singur ioc, iară nu caduhul car e este pre tutind en i de faţa, şi tu tu ro r li insuflăo m are puteri*; sau că poate iiteriie inspiră o m aream en inţare , am en inţare ca re nici nu poate d ispărea, cirem ân e pe ntru totdeauna, ca unii ce este săpată în pietre.

După uceia apoi p ărâ nd u-se că, el laudă, cele vechi,în rea lita te însă iarăşi am es tecă şi a ici acuzaţi unea adus;!Ebreilor. Căci zicând că slujba morţii „cca închipuităcu litere în pietre, s’a făcut cu slavă “ a adaos

imedieat: „în cât nu puteau fiii lui Israil să cautela faţa lui Moisi" — ceia ce e ră dovada m urei lo rneputinţi şi a piron irei lor la cele păm ân teşti. Şi iarăşi,nu pentru slava tablelor legei, ci „pentru slava teteilui cea tr ecăto are 11 zice. îl arată cu alte cuvinte pedânsul slăvit,^ară nu pe tablele legei, fiindcă n’a zis căneputând să caute la tablele legei, ci „la faţa lui Moisi, pentru slava feţei lui cea trecătoare".

Apoi fiindcă a înălţat acea s lavă, priv eşte cum

iarăşi o doboară, zicând : „cea trec ăto are / , ceia cedealtfel iu nu u rată v r e o învino văţire oare-care , ci nu m aio îm pu ţina re. Nici n ’a zis «cea str ica tă, cea rea» , ciaceea care încetase, aceea care a avut sfârşit.

„Cum nu mai m ult slujba duhului va f i cuslavă"? în cu ra ja t de acum , el în alţă şi ridică cele alelegei celei nouă, ca necon traz îse. Şi priv eşte ce face.A pus în co m paraţiun e p ia tră cu inima , şi litera ouduhul. Apoi arătând cele izvorite din aceste două, nuie mai pune la urmă, ci spunând de cea izvorîtă din

9 8 O MI LI A V I I



OMILIA. VII 9 9

litera, adecă de moarte şi condamnare, na mai punecele izvorite din duh, ad ecă vieaţa şi înd rep tare a, ci pe

însuşi duhul, ceia ce î-i făcea cuvântul mai însemnat. Inad ev ăr, ca T estam entul Nou nu num ai vieaţă dă, ci şiDuhul il acord ă, care şi dă vieaţa, ceia ce este cu m ultm ai m are de ca t vieaţa. De aceia a şi zis: „slujba duhului Dara apoi tot acelaşi lucru îl învederează şi

prin expresiunea u rm ătoare: „Că de a fost slujbaosândirei slava" (Vers. 9),— şi explica m ai lăm ur itce va să zică „că litera om oară41 spunând aceasta,ceia ce şi mai ’nain te am fost spus, eă adecă legea a

fost numai arătătoare a păcatului, nu însă şi creatoarealui — „cu mult mai vârtos prisoseşte slujba dreptate! întru slavă*. Tablele acelea arătau pe cei ce păcătueau şi-i pedepsau, pe când tablele legei noua nunumai că nu pedepsesc pre cei păcătoşi, ci încă îi faceşi d repţi. D ară acest bun m are l-a h ărăzit botezul.

„Că nici s’a slăvit ceia ce eră slăvit într’a-ceasta parte, pentru slava ceâ covârşitoare"(Vers. 10). In pasajele dinainte a arătat că şi slujba

dreptăţei este intru slava, şi încă nu cum s ’a r întâm plă,ci că şi prisoseşte intru slava, căci n’a zis «cum numai mult slujba duhului va fi întru slavă» ci „prisoseşte în tru s l a v ă avâ nd dovadă din raţiona m en tele spuse. Aici insă, arată şi superioritatea cea marea celei din legea nouă, zicând p a re c ă: «că dacă o co m pa r pe aceasta cu aceea, apoi atunci slava legei vechi nic inu iriai este slavă», pregătind această idee nu cum s’ar

brodi, că adecă nu mai este slavă, ci iiind vorba decom paraţiune. De aceia tocmai a şi ad ao s: „îiltr’a-ceastă p a r te L\ adecă după com paraţiunea dintre ele,ca rezultat al acestei com paraţiuni. Dară prin ace astade sigur că el nu defaimă legea veche, ci incă o şirecom andă foarte mult, fiindcă chia r şi com paraţiimilese obişnuesc a se face între lucruri ce sunt in afinitatesau înrudire intre dânsele.

Mai departe apoi pune in mişcare şi un alt raţionam ent, c are a ra tă sup erioritatea şi din alta _ parte. Şica re este acel raţion am en t? Acel dela timp, zicând: „că

de a fost cea trecătoare, prin slavă, cu mult mai



1 0 0 O M IU A VII

vârtos cea netrecătoare (ti = cu;'», care rem ân e)va fi întru slavă" (Vers. 11). Una a încetat dejâ, acontenit,, iară ceialaltă remâne necontenit.

„ Drept aceia având nădejde ca aceasta, muităîndrăzni re întrebu inţăm" (Vers . t2). Fiindcă mu filon ul la auzul atâ to r îm pre jurări desfăşurate desprelegea vcche, cerea de a vedeâ cu ochii, aşă zicând, slavalegei nouă, priveşte cum il îndreaptă spre veacul vii-toriu. De aceia şi speranţa a pus-o la mijloc, zicând:„Drept aceia având nădejde ca aceasta". Careanume? «Ca ne-am învrednicit adecă, nu numai noi apos

tolii de mai m ari bunuri decât Moisi, ci şi toţi cei cecred» zice. „Multă îndraznire întrebuinţăm Durăc ătra cine aceâ înd razn ire? spune-m i; cătră Dumnezeu,sau cătră ucenici ? «Cătră voi, ucenicii n oştri», zice;ad ecă «va grăim cu toa tă libertatea, nimic, ascunzând devoi, nimic, bănuind, nim ic îm puţinând , ci grăind deschis,şi nu ne-am temu t cu nu cum vâ să vă vătăm am privirilevoastre dupre cum Moisi pe cele ale Iudeilor». Şi cum căace as ta a da t a se înţelege, asc ultă cele cc urm ează, saumai bine zis, e nece sar mai ’n tăi a sp un e istoriea, căci

ch iar el necontenit se învârteşte îm pre juru l acelei istorii.Deci, care este aceâ istorie? Că Moisi luând din noucele două table ale legei, s’a scoborit cu ele de pe munte,şi ca s ’a fost slăv it v edere a feţei lui care străluc ea a tâ tde mult, în cât nu se puteau apropieâ de el fiii lui Israilca sa-i vorbească, pană ce a pus un acoperemânt pefaţa sa. Şi s ’a scr is a ceas tă istorie astlcliu în E x od :„Iară când s’a pogorît Moisi din munte, şi celedoua table erau în mâni le lui, şi pogorîndu-sedin munte nu ştiea că s’a fost slăvit vederea

feţei chipului lui, de când a grăi t Iui Dumnezeu,şi ’ s’au tem ut a se apropieâ de dânsul. Şi i-achemat pre dânşii Moisi, şi li-a grăit lor. Şi dupăce a încetat a grăi cătra ii, a pus acoperemânt

pre faţa sa. Şi când în tră Moisi înaintea Domnului să grăe ască lui, luâ acoperem ântul panăce îeşâ". (Exod. 34, 29—34). Deci aducându-)i amintede această istorie, zice: „Şl nu precum Moisi puneâ

acoperem ânt pre faţa sa, ca să nu cau te fiii lui



OMILIA VII 101

Israi 11a. sfârşitu l celei ce e ră trecătoare". (Vers. 13),Ceia ce el spune aici, aceasta insamnă: «Nu este nevoe

de a vă acoperi pre voi ca Moisi, caci voi sunteţi în putere de a cău ta spre slava aceasta, cu care suntemîm brăcaţi, de şi este cu mult mai m are şi m ai str ălu citoare decât aceea». Ai văzut procopsala sau progresulfăcut? Căci tot Pavel spunân d in in tâea epistolă: „CUlapte pre voi v’am h r ă n i t , iară nu cu bucatc“(I. Cor. 3, 2 ), iată d l aici zice c ă : „multă îndraznireî n t r e b u i n ţă m şi aduce pe Moisi la mijloc, înaintând'cu vorba prin com paraţiune, şi prin ace;ist;t înălţând pc

auditoriu. Şi de astădata ii adaogă şi pe dânşii, şi spuneIi idei lor că «noi nu avem nevoe de acoperemânt., caMoisi când voriieă căpeteniilor poporului». Cele di* după-aceasta el le ridică la înseşi demnitatea legiuitorului, s a u

eă chiar şi mai departe.1>ară acum să ascultăm cele ce urnîează: „Oi s’au

orbit înţelegerile lor. Oă până astăzi acelaşiacoperemânt întru cetirea legei vechi remânenedescoperit, ca întru Christos se s tr ic ă 11 (Vers.14). Priveşte aici ce voieşte el să pregătească prin acestecuvinte. «Ceia ce s ’a pe trecu t cu Moisi odată nu m ai,aceasta se petrece cu legea neconten it. Deci, cele sp usenu sunt vr’o defăimare, adus;! legei, precum nici lui Moisi,ea)-e s ’a acop erit a tunci, ci numai defăim area Iudeilorcelor nerecunoscători. Acela aven slava sa proprie, darădânşii nu puteau să o privească. Şi atunci de ce vă m;iim inunaţi, zice, dacă ii nu po t pr ivi la slava aceasta acharului, când n’au putut privi nici la cea mai micn,acea a lui Moisi, şi nici n ’au putu t să cau te la faţa lui ?De ce vă tulburaţi dacă Iudeii nu cred în Christos, cânddân şii nu cred nici in lege? De ace ia tocmai nici char u lnu l-au cunoscut, fiindcă n’au cunoscut nici Vechiul Testament, şi nici slava din el. Căci slava legei, se va întoarce spre Christos».

Ai văzut cum şi de aici doboară truliea Iudeilor?Căci dela ceia ce dânşii credeau că covârşăsc, adecădela st rălu cirea feţei hu Moisi, dela aceia, zic, li a ra tătâmpirca şi alipirea tor de cele pământeşti. «Deci, să.nu se fălească cu aceasta, zice; căci ce are a fac» acestfap t faţă de iudeii ca ri nu s ’au bucu ra t de priv irea feţeilui Moisi»? De aceia el necontenit răscoleşte acest fapt,



1 0 2 OMILIA VII

zicând acum de pildă: „ca până astăzi acelaşi aco perem ânt pentru citirea legei vechi rem âne ne

descoperit, că în tru Christos se s tr ic ă11, iară altădată spunând: „ci până astăzi când se citeşte Moisi,acoperământ pre inima lor zaceu. arătând că acelac op ere m ân t zace şi în citire, şi în inima, lor. Mai susspunea: „în cât nu puteau fiii lui Israil să cautela faţa lui Moisi, pentru slava feţei lui cea tr ecătoare11, decât care ce ar puteâ li mai înjositV Cândnefiind încă s tric ată (desfiinţată) aceâ slavă, sau mai

bine zis, nefiind în că nici cea com parata cu aceea, ţi

chiar dacă puteau fi privitori, acea slavă sc acoperea,de dânşii, „ca să nu caute fiii lui Israil la sfârşitul celei ce erâ trecătoare",— adecă la lege, că aresiârşit— „ci s ’au orb it înţelegerile (cugetările) lo r'1,zice — apoi de aici poţi vedeâ deosebirea . «Dară, zici tu,ce a re a face chestiunea de faţă cu acel acoperem ânt» ?Apoi apostolul a adus ca m ărturie acop erem ânt ui luiMoisi, care prescrieă mai dinainte cele viitoare. «Nunum ai atunc i n ’au văzu t Iudeii, ci nici astăzi, zice, nu vădlegea. Şi cauza este chiar întrânşii, căci împietrirea cugetului vine dela unul care nu simte, şi este nerecunoscătorii!. Asâcă noi suntem cari cunoaştem şi legea, iară dedânşii nu num ai ch aru l, ci ch ia r şi legea a fost acoperită».

„Că până astăzi acelaşi acoperemânt întrucitirea legei vechi remâne, zice, nedescoperit, căîn tru Christos se str ică (sc desfiinţază)". Ceia ceel spu ne aici, acea sta in sa m n ă: «Chiar legea dânşii nu

pot a o cunoaşte , că a înceta t, fiindcă nu cred întruChristos. Ca daca prin Christos a încetat, dupre cum a

şi încetat, şi legea a spus aceasta mai dinainte, apoiatunci cum cei ce nu primesc pe Christos, care a desfiinţat îegea, vor p uteâ să cun oască că legea a fost desfiinţa tă? Neputând deci să cunoască aceasta, este invedera tcă nu cunosc nici puterea legei cart; a spus acestea, şinici întreaga ei slavă». Şi unde oare a spus aceasta, căîntru Christos se desfiinţază legea? D ară nu nu m ai căa spus, ci şi p rin fap te a ^arătat. Şi mai ’ntăi ca j a r ti eleşi întregul ritual le-a mărginit i'ntr’un singur Ioc, întemplu, ia ră m ai pe u rm ă ch ia r şi templul l-a desfiinţat.Că daca n’ar fi voit ca jărtfele să înceteze, cum şi în



OMILIA VII 103

treaga lege pentru ele, una din două ar fi făcut: sun căn ’a r fi desfiinţat tem plul, sau că desfiinţându-1 n ’a r ii.

op rit de a se jărtfi in altă parte. Dară acum întreaga,lume, In ch iar şi pe înseşi cetatea Ierusalimului o a(ăcut nep rim itoare de astfeliu de ierurgh iî, şi num ai tem

plul lăsandu-i şi hotărîndu-1 pentru ja rtle ; şi in fine aarătat chiar prin fapte, că prin Christos au încetat celeale legei, căci şi templu) Christos l-a desfiinţat.

Ia ră dacă voieşti a cunoaşte şi din cuvinte cu msc desfiinţează, prin Christos, ascu ltă pe insuşi legiuitorul Moisi, zicând: „Proroc din fraţii voştri, ca pre mine, va scula voe Domnul Dumnezeulvostru, de dânsul sa ascultaţi întru toate oricâte va grăi cătră voi. Şi va fi, tot sufletulcare nu va ascultă pre Proroeul acela, se va

pie rde11 (Dout. 18, 15. 19, compară şi fapt. apost. 3,22. 23). Ai văzut cum n arătat şi legea că in Christosîncetează? Căci Proroeul acesta, adeca Christos, de careMoisi a poroncit a ascultă, şi S âm bătă a desfiinţat-o, şităierea împrejur, şi toate celelalte atingătoare de truple-a desfiinţat. Dară şi David tot aceiaşi înv ed erând ,ziceă de Christos: „Tu eşti preot în veac, duprerânduea la lui Melci tisedec“ (Ps. 109,4), şi nu duprerândueala lui Aaron. De aceia şi Pavel explicând mailămurit aceasta, zice că: „M utându-se preoţiea, denevoie se face şi legei mutare* (Ebr. 7, 12). şiaiurea iarăşi zice: '„Jărtfa şi prinosul n’ai voit, arderile de tot şi pentru păcat n’ai bine-voit.Atunci am zis: iată viu14 (ibid. 10, 5-7). Dară apoi

încă şi alte multe mărturii este cu putinţă dc a scoatedin legea veche, arătând cum prin Christos legea sedesfiiuţază. Aşâ ca, râ nd tu te lepezi de îege, atunci

poţi vedeâ legea bin e; în tru cât însă. tu te ţii de lege,şi nu crez i in Christos, nu ştii nici chia r însăşi legea.

De aceia a şi adaogat, pregătind acclaşi lucru mailămurit încă: „Ci până astăzi, când se citeşteMoisî, aeoperem ânt pre inim a lor zace11. N’a ziscă aeoperem ântiil l’rem ân e 'nu m ai în litere, ci »întru

citire11, dară citirea nimic alta nu este, decât energica,sau acţiunca celui ce citeşte. Şi ia răşi: „C an d s e Ci



OMIIJA, VII

teşte Moisi “. Dară in< -ă mai lăm urit a înved erat aceasta prin aceeaşi expresiu ne ce urm ează spunând mai pe fa ţă:

„acoperemânt pre inima lor zace*. Fiindcă si pefaţa iui Moisi ac op erea un itul nu stă pe ntru dansul, ci

pentru tâm pîrea Iudeilor, şi cugetarea lo r cea trupească.Deci, învinovăţîndu-i îndea juns, la urm ă a ra tă şi

modul iud rep tărei lor. Care deci este acest mod t „Iaracând se vo r întoarce cătră D om nul11 — ceia ceeste a se depărta de legi; — „se va ridica acopere-l l l â n t u l“ (Vers. 1.6). Ai văzu t că acoperăm ântul aceia,nu eră pen tru faţa lui Moisi, ci peni.ru p riv ire a Iu

deilor? Nu se făceâ aceasta, spre a se as tup ă sla va luiMoisi, ci pentru ca dânşii să nu vadă, căci nici nu puteau. Aşă că cusurul acesta era al lor; nu pe Moisi ilîm pedecâ ace st fapt. de a- nu şti cevâ, ci pe dânşii Şin’a spus pc fată «când vor părăsi legea)), cu toate căacestea prin expresiunea „când se vor întoarcecătră Domnul, se va lua ac operem ân tul11, a Fişat să se înţeleagă. A stăru it prin u rin are apostolul inac eas tă istorie până la sfârşit. Căci şi Moisi când vorbeacătre Iudei, îşi acoperea faţa sa, iară când se întorcea,cătra Dumnezeu, e râ descoperit. Aceasta erâ tip al viitori ului ce va fi, că adecă când ne vom întoarce cătrăDomnul, atunci vom vedeâ slava legei, şi descoperităfaţa leg iuitori ului, sau mai bine zis, nu num ai aceastava li, ci şi că vom fi atunci in rândueala lui Moisi.

Ai văzu t cum aţiţă pe Iudeu la c red inţă, arătâ ndcă nu nu m ai pe Moisi poate a-1 vedea, venind sp reci iar, ci incă că se va află ch ia r in rând ul legiuito-riului? «Nu numai că vei vedea, zice, slava, pe careatu nci n ’ai văzut-o, ci chia r şi tu i'nsu-ţi vei 11 in aceâslavă, sau mai bine zis, chiar şi în mai mare slavă, şiatât de mare, încât nici să se mai vadă aceea, compara ta cn ace asta» . Cum şi in ce ch ip? Că adecă întor-cându-te cătră Domnul, şi devenind in char, t,e vei bucu ră de ace â slavă, cătră ca re com parată fiind slavalui Moisi, se pare ace as ta a li a tâ t de mică, încâ t nicica mai este slavă. Şi cu toate acestea de şi mică şifoarte înjosiţi, faţă de slava aceea, totuşi tu Iudeu fiind,nici de aceasta nu te vei învrednici, pe când dacă deviicredincios, te vei învrednici a vedeâ şi pe ceâ cu mult

mai mare decât aceasta. Când vorbea cătră cei ere-



OMILIA VII 1 0 5

dincioşi, zicea t-a nu s’a slăvit ceia ce eva slăvit ,—aici nuaşâ, insă cum ? „Când sc vor întoarce cătra Dom

nul, se va lua acoperemântul", ridicându-i uite puţin, şi puuâiidu-i mai întâi in rarului lui Moisi, şi la u rm ătăcaudu-i părtaşi celo r mai m ar i bunuri. «Gând voi vedeâ.,zice, pe Moisi întru slava, atunci şi cătră Dumnezeu tevei întoarce, şi tu vei bucură de o mai m are slavadecât aceasta».

Priveşte, deci, cate a pus dela început care şi facdeosebirea, şi a ra ta superioritatea. Noului Testam en t faţade Vechiul T., m i doară că arată lupta dintre ele, n i c i eontrurietutea. «Vechiul T. este literă, zice, şi ţ>eatră,

şi slujba m orţii, şi sc stric;!, adecă se <teşiiin faza; — şitotuşi Iudeii nu s’au învrednicit nici de acea slavă. Nou]Testament este tabla inimei trupeşti, şi duh, şi dreptate(justificare) si rem ân e, şi toţi ne învrednic im de slava,lui, nu m im ai unul, precum Moisi s ’a bucura t atu nci <leslava aceâ mică, dup re cum şi zice mai jos : „ Ia ră no itoţi eu faţa descoperită slava Domnului ca prinOglindă priv ind", iară nu ceâ a lui Moisi.

Dară fiindcă uniia prin expresiunea „Când se v o rîntoarce cătră Domnul" /.ic că este spusă pentru

Fiul, impotrivjndu-se cu ace;ista dogmelor celor in totulm ărturisite, să exa m inăm mai cu am ănun ţim e aceasta, punând mai ’utâ i de faţă aceia dela care se pare W<tăuresc asem enea credinţă.

Deci, ce va să zică e! aici? Dupre cum sp une:,.Duh este Dumnezeu" tot aşâ spu ne şi aici că ,,Duheste D omnul41, insă n’a spus că: „Duh este Domnul", ci „Domnul Duhul este“. Mare este deose

birea deci intre una şi alta. Căci când el voieşte aspune aşâ, p r cu m zici tu, nu pune artioul la adiectiv.Aici insă, in fraza „Domnul Duhul esle“ ('<’> wf-toţ•to nvs’j;j.i «Ti) adiectiv ui Duhul este articulat. Dealtfeliusă vedem toate cele ce a spus mai ’nainte, despre ccanum e a spus. De pildă când apostolul zi ceâ că „literaomoară, iară Duhul face viu“ şi iarăşi „scrisănu cu cerneală, ci cu duhul lui Dumnezeu celuiviu“, oare le spunea pentru Dumnezeu, sau pentruDuhuH învederat este că pentru Duhul, căci cătră



106 OMILIA VII

I.Uihul îi rhem â. ol dela literă. Apoi ca nu cu m va au zind cineva expresiunea Duhul, să se gând ească că

dacă Moisi s’a întors cătră Domnul, iară el cătră Duhul, prin aceasta, să ş i inchipue că Duhul este mai mic decâtFiul, iată că îndreptând o astfeliu de bănueală, zice:„Iară Domnul Duhul este", adecă «şi Duhul esteDomrn», zice.

Şi ca să afli că vo rba lui este de spre M ângâi loriul, a adaos: „şi unde este D uhul Domnului, acoloeste slobozăniea (libertatea) insă n’ai putea, zicecă apostolul ar ii voit sâ spună: «unde este DomnulDomnului». Vorbeşte aici de libertate, in raport cu ro

bi ea de dinain te. Apoi, ca nu cum va să’ţi închipui, căvorbeşte de vieaţa v iitoare, zice : „Iară noi toţi c ufaţa descoperită slava Dom nului ca prin og lindă

privind“ (Vers. 18), adecă nu slava aceâ contenită, ciaceâ remasa — „spre acelaşi chip (în acelaşi chip)ne prefacem din slavă în slavă, ca din DuhulDomnulUÎ“ *). Ai văzu t cum ia răşi pu ne pe Duh înrând cu Dumnezeu, iară pe dânşu ii ridică in rândulapostolilor? ('aci şi mai ’nainte a fost spus: „sunteţi

carte a lui Christos11, iară aici „iară noi toţi cufaţă descoperită11, de şi dânşii au ven it pu rtân d slav adupă legea lui Moisi. «Insă-, dupre cu m noi, zice, nu amav ut nevoe de acoperem ânt, tot aşâ şi voi cei ce aţi pr in iitlegea noua, de şi dealtfeliu este cu m ult mai m are s lavaaceştiea, căci nu a feţei noa stre este acea stă s lavă, ci aDuhului. D ara cu toate acestea puteai a căuta spre aceaslav ă deopotrivă cu noi. A ceia nici pr in mijlocitoriun ’au putut, pe când voi şi fără rnijlocitoriu puteţi priv ila o slava mai mare. Accia n’au putut căută spre slava

lui Moisi, în timp ce voi pu teţi c ăută şi spre slava Duhului». Dară dacă Duhul ar ii mai inferior, de sigurcă n’ar putea acordă mai mari bunuri decât acelea.

') Notă, Atât în ediţiunea Sf. Ch risostom , cât şi in e diţiune a noastră Te xtus re cep tu fraza a ce asta este precum urm ează :t t j v ’ j r v s l y. o v c t ^ a ^ i . r , ,’<*j .“ i (■n • / r. s ic k i ' j K u -

pion rtvEujAaToţ» a decă: «în acelaşi chip ne pre fa ce ri i (a celaşi ch ip îl luăm) clin slavă In slavă, ca din Domnul Dahiduiit. De aici' se vede lămu rit că traducerea din ed iţ i ea de Buzâu <a din Duhul Dom nului, nu este exactă, f i indcă se schimbă ideia predominantă.



OMiLIA VII 107

Ce va sa zică oare: „slava Domnului c a p rinoglindă privind, în acelaşi chip ne prefacem"?

Aceasta rriai lămurit s’a arătat când charurile lucrausemne şi minuni, dară nici acum nu este greu celui ceare ochii siguri, de a vedea aceasta. Căci de ’ndată cene lx)tezăm, suflet ui străluceşte mai mult decâ t soare le,fiind cu răţit de Duhul, şi atunci nu numai p riv im sp reslava lui Dumnezeu, ci şi de acolo p rimim o arec arestrălucire. Dupre cum argintul curat ce stă spre razelesoarelui, sloboade şi el raze dintrânsu!, nu numai clelanatura sa proprie, ci şi dela strălucirea razelor solare,tot aşâ şi sufletul cu răţit şi devenit m ai strălucitorii! de câ t

argintul, primeşte raze dela slava Duhului, şi aceleaşiraze le sloboade şi el dintrănsul. De aceia şi zice: „ca prin oglindă privind, în acelaşi chip ne prefacem ,din slavă“ — din slava Duhului — „în slavă" _ inslava noastră, cea apropieată (le aceea, şi aşâ felin precum se rad e a ti dela Domnul Duhului. Priveşte cumşi aici numeşte pe Duhul Domn. Dară şi aiurea se poatevedeâ domniea Duhului. „Şi slujind ii Domnului, si

postindu-se a zis D uhul: osebiţi mie pre V arnavaşi pre Saulw (Fapt. 13, 2). De aceia a zis: „slujindii Dom nului,.. . osebiţi inie“, ca să arate egalitatea,şi iarăşi Christos zice: rsluga nu ştie ce face stă p â n u l S ău “ (lo an 15, 15), in timp r e Duhul ştie cele alelui Dumnezeu, precum omul ştie colo ale sale, aeinvaţatde cineva, fiindcă chipul nu rem ân e prin sine. Dară, şia lucra precum voieşte, arată puterea şi stăpânirea lui.Acest Duh ne preface, nu ne lasă a ne conformă noi cuveacul acesta; acest Duh este creatoriul unei astfeliu (lezidiri, unei astfeliu de creaţiuni. Dupre cum z ice: „Zidiţi

întru Christos îisus“ (Efes. 2, io), tot aşâ zice: „Inimăcurată zideşte întru mine Dumnezeule, şi Duhdrept înoes’te întru cele dinăun tru ale m ele“(Ps. 50, 12).

') Voieşti a-ţi arătă aceasta, mai învederat şi dela

') P arte a mora lă . Contra A riani lor desp re Duh ul, şi de spr e strălucirea trupului sfinţilor, cum şi de a nu iubi i'ără sfieală, ci numai a admiră pe Dumnezeu. Omul spre a nu se dedă la răle, trebuie a-şi ocupă cugetul cu îndeletniciri folositoare. (Vcron) .



108 OMILIA VI!

apostoli? Găndeşte-te Ja Pavel, ale cărui haine lucraum inu n i; gândeşte la P etru ale căruia şi um brele aveau

pute re. Dură ducă dânşii n ’a r /i pu rta t chipul îm păratul ui,atunci şi razele sclipitoare ce slobozau ar li fost neapropi-eute lor, şi nici hainele sau um brele lor n ’a r (1 luc ra t atâ -teu minuni. ! a c i hainele îm păratului su nt îng rozitoare şitainu rilor. Voieşti poate şi prin trup strălucind a vedeaaceasta? „Şi căutând, zice, Ja faţa lui Ştefan, i-auvazut^faţa lui ca a unui înger “ (Fapt. 4, 15). Darăansas tă slav ă nu este nimic (aţă de cea din ăun tru, cestrăluceşte mai mult decât soarele. Ceia ce Moisi aveâ pe iu ta sa, aceştiia o poartă in sufletul lo r, ba incă şimai m ult. Slav a lui Moisi eră su pusă mai mu lt sim ţurilo r,în tim p r,e slav a sufletului este netru pe ască. Şi p recumtrupurile ce strălucesc in foc împrăştie din strălucirealor şi altor trupuri deaproape, dănd şi acelora din strălucirea lor proprie, acelaşi lucru se întâmplă şi cu credincioşii. Pentru aceia tocmai astfeliu de oameni suntscăpaţi dc cele păm ân teşti, şi văd înaintea, lor num aicele din ceriuri.

V ai! Bine este aici a şi oftă cu am ar , eă bucurau-du-ne de o .astfeliu de nobleţă, nu ştîrn nici cele spuse, pen tru că iute. perdem din min te îm prejurăr ile , şi ne

temem de cele simţite. Căci s lava aceasta nepo vestităşi înfricoşată rom âne in ru ge te le no as tre pe o zi saudoua, iară la urmă o stingem, aruncându-ne iarăşi invirtejul celor pământeşti, şi în desimea norilor de grijirespingem razele acestei slave.

Furtu nă sun t, iubiţilor, cele pămân teşti, şi mai posomorite decât ch iar furtu na, fiindcă nu ger se naştede aici, nici ploue, şi nici mocirla şi m laştină adâncă,ci cea mai grozavă decât toate acestea, adecă gheenaşi ralele gheenei. Şi dup re cum pe un ger as p ru îngh eaţătoate mădularele şi sunt ca moarte, tot aşa şi sufletul

trem urâ nd în furtuna păcatelor, nimic nu m ai face dincele ale sale, fiind înghe ţat de gerul eugetului. Duprecum. gerul îngheaţă trupul, tot aşâ. şi un cuget răuîngheaţă sufletul, din care pricină ii şi vine acea spaimă.Ciici, în ad ev ăr, n imic nu este m ai sp er iat ca cel alipitde cele păm ân teşti. Un astfeliu de om trăieşte v ieaţaîui Cain, tremurând în lie-ce moment. Şi ce spun eu denăca zu ri, şi pagube, şi ispite, şi linguşiri, şi cu rte niri 1 —de vreme ce el şi fără de acestea se teme de iniile de



OMILIA Vl[ 1 0 9

prefaceri. Lada poate geme de nurul din e;v, d a ră sufle tu lnu s’a izbitvit de Meu sărăciei. Şi eu drept cuvânt, caci

ei este mişcat la aceasta ea de nişte lucruri putrede şinestatornice, şi dacă poate nu chiar el sufere vr’o prefacere, totuşi văzând la alţii acea, prefacere, el dejâ tş’a

pie rdut, de vreme ce m are este fric a ce-I stăp âneşte ,m are esto şi nebăr)>ăţiea lui.

Un asemenea 0111 este lipsit de curaj nu numai infaţa prim ejd iilor , ci şi faţă de tonte celelalte. Când de

pildă va cădea în pofta averilor, el nu rejspiuge ataculacesta ca un liărbat liber, ci ca şi un rob cu m păra t eu bani toata !e face, slujind poftei uricioase a iubirei de

argint, ca şi unei stăpâne. Ho ar vedeâ vre-o fată frumoasă, de’ndatâ se pitulează (iiind cucerit de dansa, şica. un cane umbla du]w“i de sfrâna ri, in tim p ce a r trebuisă facă. eu totul din contra. Când tu vezi o femeie frumoasă, nu ta gândi de’ndată cum ai pu teâ să te b ucuride plăcerea ei, ci cum să te izktveşti de aceâ plăcere.«Dara, zici tu, cum s’ar puteâ face aceasta, când nueste al meu do a iubi»? Dară al cui este? spune-mi.«Este, zici, din cauza inriurirci demonului)). Şi crezi căîn toate şi peste tot numai demonul este care unelteşte?Prin urmare luptă-te cu putere contra Ijoalei. «Dară nu

pot» zici tu. Haide, deci, mai în tâ i aceasta să-ţi a rătăm ,că ceia ce se întâmplă este numai din cauza trân dăv ieitale, că la început singur tu iii înlesnit calea demonului,şi că acum , dacă ai voi, o vei puteâ depărta cu m ul tăiînlesnire.

Spune-mi, te rog; cei ce curvesc, oare iubesc ii câ ndcurvesc, sau că mai mult dorind primejdiile cum s ’a rintâm plâ? Este învedera t ca iul jind. Aşa darii se p ot

bucură ii de v r ’o iertare? Nici de cum. Şi de ce o a re i Pentru că a lor este greşala . «Dară, zici tu, de ce îm i

impleteştî raţion am en te de acestea ■? Că eu m ă cunoscsingu r că voiesc a alungă pa tima, şi nu po t; ci ’mi stăînainte, m ă apasă, şi simt dureri grozave». Dară, om ule,voieşti poate s’o alungi, insă nu faci ceia ce fac cei cealungă cevâ, ci tu pătimeşti acelaşi lucru, pe care de

pildă il pătim eşte cel bolnav de frig uri, care umplând n-şi pântecele de apă rece a r zice: «cât mă gândesc ca săsting frigurile! şi de şi voieşc, totuşi nu pot, ci incă maimult mi se aprinde flacăra».

Acum să vedem dacă nu cumvâ şi tu faci acelaşi



O M I U A V i i

lucru, crezând im ai descoperit mijlocul de a stinge patim a, pe când în faptă o aprinzi. «Nu» zici tu. Aşada ra, spu ne -m i: ce anume ai făcut tu vre-od ata casă stingi patim a? Dară ce este oare ca re creşte, saumai bine zis, ca re con tribu ie Ja sp o rir ea unei pa tim i1?Că da ca poate nu sun tem cu toţii vin ov aţi de asem en eagreşale , totuşi pe cei m ai m ulţi i-am găsi vino vaţi deiubirea dc bani mai cu samă, decât de iubirea trupurilor.Cu toate acestea tutu ro r îi va stă Ja iude m ân ă doftorieaobşteasca, şi unora, şi altora. Căci şi aceea este iubireabsurdă, ca şi aceasta; dară aceasta este cu mult maiînflăcărată şi mai aprinsa. Când, deci, noi stăpânimlucrul cel mai marc, este învederat că şi pe cel mai mic

i'l vom s tăpâni cu uşurin ţă. «D ară, zici tu, dacă aceastaeste m ai în flăcăraţi şi mai apr insă, de ce nu toţi sun tstăpân iţi de rău, ci cei mai mulţi su n t ca nebuni după

bani» ? Mai întăi, fiindcă pofta aceasta ni se p a re fărăde primejdii, apoi de şi pofta trupurilor este mai înflăcărată, totuşi se stinge mai degrabă.

Haide, deci, să discutăm despre iubirea trupurilor,şi să. vedem cum sporeşte răul, căci numai aşâ vom ştidacă vinov aţiea ace as ta este a no as tră, sau nu. Şi dacăeste a noastră, să facem lotul spre a scăpă de rău, iară

dacii nu este a noastră, apoi de ce să_ ne mai jălim inzăda r ? De ce oa re nu iertăm pe cci stăpâ niţi de ace as tă patim a, ci încă îi acuzăm ?

Deci, de unde îşi iâ naştere amorul sau dragosteade femei? «Dela frum useţea feţei, zici, cănd acea femeieeste frum oasă la faţă şi plăcută». In zada r spui aceasta ,că dacă o faţă frum oasă a r puteâ să a tra g ă sp re sine

pe am anţi, apoi o astfeliu de femeie pe toţi i-ar aveâde am an ţi, iar ă daca nu-i are pe toţi, apo i e înv ed era tcă ace as ta nu vine dela natu ră, nici de la frumu seţă, cidela nişte ochi ne ’nfrânaţi. Când tu văzâ nd pe o femeiefrumoasă, o admiri cu curiozitate şi te îndrăgosteşti deea, deja ai primit săgeata. «Dară, zici tu, cine văzând

pe o femeie frum oasa, a r puteâ să nu o laude? Deci,dacă nu atârnă de noi de a admiră astfeliu de lucruri,învederat este că amorul nu este în noi». Opreşte-te,om ule ! Ce amesteci toate la un loc, înv ârtin du -te în toate

părţile , şi nu voeşti a vedeâ răd ăc ina rău lu i ? Căci văd pe m ulţi adm iratori şi lăudând pe v r ’o femeie, însă nuşi iubind-o. «Şi cum este cu pu tinţă de a a dm iră pe ofemeie, şi a n’o iubi»? — zici tu. Nu te nelinişti, căci



OMIUA. VII I U

tocm ai ace asta vin aţi spune, ci aşteaptă, şi vei a u /i pcMoisi adm irân d pe hui lui lacoh, şi zicâ nd : „Ş i C iti

losif mândru ia chip, şi frumos la faţă toarte “ţFacere 39, 6). Apoi oare iubiâ cel ce grăia acestea?«Nici de cum, zid tu, fiindcă nici nu vedeâ pe losif».Dară noi pătimim de acestea nu numai de frumuseţilevăzute, ci şi faţă de cele auzite. Şi p entru ca să nu tecerţi cu noi in asem enea chestiuni, oa re David nu e r âun bărbat frum os toarte , roşîetic la faţă şi cu nişte ochifermecători * — ceia ce este pa rte a cea m ai tira n ica afrum use ţei,— vorliesc do frumuseţea- ochilor. Apoi o a res’a amorezat cinevâ de dansul? Nici de cum. Aşâ darănu dela a admira pe cineva vine şi a-1 iubi, pentru cilm ulţi au mam e in floarea tînereţei şi frumoase la faţa,şi totuşi nu s’au gând it câtuşi de puţin să se am oreze zede dânsei e. Sa nu li»1 una ca a ceas ta ! ci dânşii num aicât adm iră pe cea văzuta, dar nu cad in am oru ri m â rşave ! «Dară, zici tu. iarăşi este succesul naturei şi aici».Cărei natu ri l spune-mi. «Căci suni. mame» zici. Apoi n-aiauzit ca Perşii, nesi) inel u-i n imeni, sc' îm preună cu m a mele lor, şi rui unul, sau dos, ci întreaga naţiune ? 'Darăafara de acestea şi de acolo se învederează, cu bo alaaceasta nu vine dela ţinuta trupulu i in gene re, s au de lafrum useţa feţei, ci numai de la un suflet trând ăv it şirătăcit.

De multe-ori s’au văzut bărbaţi cari trecând cuvederea femei frumoase şi încântătoare, s’au predat unorfemei urite şi spurcate. De unde se învederează ca a seîndrăgosti de o femeie nu vine dela fru inuseţa feţei sa le,fiindcă dacă ar ii aşii, apoi asemenea femei ar fi robit pe cei căzuţi, mai ’ na in te de cele uricioase.

Deci, care este cauza ? <lă dacă a iubi nu vine delafrum use ţi ieţei, apoi de unde ’şi a re începutul şi ob â r

şia amorul %Poate că dela demon * De sigur că ’şi areşi de acolo, insă nu aceasta este ceia ce se caută, (îi săvedem de nu cumvâ şi noi suntem cauza. Nu numaidela demoni vine cursa aceasta, ci împreună cu dânşiivine mai ’nlai dela noi. De nicăire nu se naşte aceas tă

boală uricioa.su., decât dela deprindere, dela vorbe linguşitoare, dela lent1 şi nelucrare . dela a nu a ve â nim icde făcut. Mare este în adevăr, mare este tirania obişnuinţei, şi atâ t de m are încât că devine ca o tre b u in ţăa naturei, sau devine a doua natură. Dara dacă obiş



1 1 2 OMILIA Vlt

nuinţa, zămisleşte această, patim ă, înv ederat este că tutea o şi poale stinge. Mulţi iubind in aces t feliu, au in-

cetat (Ic a mai iubi, ne mai văzând pe cele pe care leiubeau. Aceasta de sigur că se pa re p entru un timp scu rtfoarte dureros, şi foarte dezgustătorki, dară cu timpuldevine plăcut, şi la urm ă patim a devine cu nepu tinţăchiar celor ce ar voi.

«Dară, zici tu; ce este de tăcut, dacă, şi fără obişnuinţă. este ci ne vă robi t de la cea întâi vedere» ? Şi aici estecauzu trândăvia trupului, dezmei'dările, şi ne’ngrîjireadc cele trebuitoare, ba chiar de celc absolut trebuitoare.Un astfeliu de oui sc poartă în coace şi in colo întoc

mai cu o planet;! rătăcit;!, Jiind îm pins de ori-ce rău ,şi ca pe un copil rătăcit il robeşte cel ce şi-a pus inminte dc a robi un astfeliu de suflet. Fiindcă obişnuinţa sufletului este de a li activ, de a lucră, apoi cândîi vei înceta energia sau activitatea lui în cele bune,—fiindcă el nu poate stă în nelu crare — se va vedeasilit de a, na şte pc celelalte. D upre cum păm ân tul cândnu este semănat sau răsădit, sloboade din el burucniordinare, tot aşâ şi sufletul când nu are ce face din celeabsolut trebuitoare; şi fiindcă dânsul doreşte in tot chi pul de a lu cră, se preda pe sine în faptele cele rele . Şidupre cum ochiul nu încetează de a vedea, şi dc aceiavede şi răle, cănd cele bune nu-i stau înainte, tot aşâ,şi cugetul omului când va ii îndepărtat dela celc buneşi folositoare, se va întoarce la cele nefolositoare.

Cum ca ocupaţiunea şi grija pot dela cel întâi atacsă respingă răul, aceasta este; învederai din mai multe părţi. Când tu de pildă vezi v r ’o femeie frum oasă, şisimţi cevâ pen tru dan sa , să n ’o mai vezi de loc, şi atunciai scăpat. «Şi cum am sa pot a n’o mai vedeâ, zici tu,a tr a s de pofta, de a o vedeâ»? Predă-te pe sine-ţi al

tor îndeletniciri: cărţilor folositoare, de pildă, îngrijirilorde celc necesare, epitropisirei şi ingrijirei de orfani, aju-torăroi celor nedreptăţiţi, rugăciunilor, filosofici pentrucele v iitoare ; cu dea ceste a ocupă-ţi sufletul. (Ui chipulacesta vei puteâ îndrepta nu numai o rană proaspătă,ci ch ia r şi pe cea înv echită şi înţepenită cu uşurin ţă ovei alungă. Că daeă batjocorii face pe cel ce iu Iţeşte dea desface amorul, dupre cum spune şi proverbul, apoicu câ t m ai m ult aceste ocupaţiuni duhovn iceşti nu nevor d ep rătă dc răle, dacă am voi a ne de părtă ? fia ră

dacă. noi pu ru rea con versăm şi ne pe trecem timpul cu



OMILIA VII 113

nişte astfeliu de săgeţi ce in tr ’una ne insăgeată, vo rbindşi auzind cele ale lor, pr in ac easta noi întreţinem boala.Dură cum vei putea pretinde să stingi focul, clacă pelie-care minut tu il ap rinz i din nou ?

Aceste răle izvorite din obişnuinţă să se spună celortineri, ia ră celor deveniţi deja M rb aţi şi in st a n 1 de atilosofâ, s;i li se spună ceia ce este mai mare decât.ori-ce,adică frica de Dumnezeu, aducere aminte de Gheena,şi do rinţa de imparăţ.ia ce ru ri lo r,— căci toa te ac este asunt deajuns spre a stinge locul.

Pc lungă toate acestea mai gândeşte-te şi la aceia,că adecă ceia ce vezi nimic altă. nu este, decât flegmă.,şi sânge, şi suc al unei lnune trecu ta in pu trez ire.«Dară, zici tu, floarea este încântătoare la vedere»Dară, iubitule, nimic, nu este mai încântător ca florile ce ies din pământ, şi cli toate acestea şi ele putrezesc şi se veştejesc. Deci, nici aici tu nu te uită nu inaila frum useţa ei, ci scoboară-te mai afund cu gân dire a,şi atunci desvălind cu raţionam en tul aceâ peliţâ frumoasă, prive şte cu am ănunţim e cele ce sunt sub dânsa.Fiindcă şi trupurile celorce pătimesc dc idropică strălucesc. frumos, şi suprafaţa lor nu arc nimic urât; darădacă cu c ugetarea ne-am atinge de sucurile ce zac în ăuntrul acelor trup uri, noi nu putem iubi astfeliu de o ameni. Dară poate că ochiul acelei femei este umcdos, şisburdalnie in privire, sprincenile sunt frumos întinse şigenele Itut în vânăt, şi fecioara este blândă, şi căutăturaliniştită. Decât, priveşte bine si aici, şi vei vedeâ cănimic nu este decât nervi, şi vine, şi m em brane, şi a r tere . In şi tu închipui-ţi ochiul aces ta îmbolnăvit; îm bătrân it, veştejit de tristeţă, um iiat de mânie, câ t de g re ţos este, câ t de iute se nimiceşte, şi cum dispa re m airepede decât cele scrise.

Dela acestea apoi străm ută-ţi mintea. Ja fruuiu-seţa ceâ adev ărată. «D ară, zici tu, nu văd frum tt-seţa sufletului». l)e vei voi o vei vedeâ, căci dupăcum poţi adm iră pe cei ce lipsesc şi nu-i poţi vedeâcu ochii trupeşii, decât numai cu cugetul, tot aşâeste cu putinţă a vedeâ şi fru m useţa sufletului, Ia răochii aceştiia trupeşti. N’ai is tor isit de m ulte-ori v r ’ofigură sau v r’o faţă frum oasă? Şi ai pătim it cevâ indr'scrierea acelei frumuseţi <? înt ipăre şte- li şi de as tă-data frum useţa sufletului, şi dez m iardă-tr cu fru m useţa

lui. «ilară, zici tu, nu văd cele netrupeşti». Şi cu toate



1 1 4 OMILIA. VIII

acesfea noi mai mult decât pe cele trupe şti le vedem pe acelea, cu m intea noastră. Do aceia , şi adm irăm peingeri şi pe a rhan gh eli, de şi nu-i v ed em ; li ad m irăm ,

zic, şi m ora lul, şi v irtu tea sufletului lor. C hiar de ai ved eâv r ’un om cum pătat şi blând, tu admiră-1 m ai m ult peacesta, decât pe acea fata frumoasă. Chiar de ai vedeâvr’unul batjocorit, şi suferind când este nedreptăţit, tuadmiră-1 şi iubeşte-l, cu toate că poate a r fi îm bătrân it.Aceasta este fru m us eţa sufletului, nici-odată nu se ves-tejaşte, şi ch ia r la bătrâneţă a re m ulţi am an ţi, şi in tr ’unaînfloreşte.

Deci, ca şi noi sa câştigăm ac ea stă frum useţii, sarâv n im pe cei ce o au , şi să devenim îndrăgo stiţi de

dânşii. Căci numai aşâ vom putea şi noi, ca luândace astă frum useţa, să n e bu cu răm de bun urile veşnice.C ărora fîe ca cu toţii să ne îm părtăşim , p rin ch aru l şifilantropiea Domnului nostru Iisus Christos, căruia îm preună cu Tatăl şi cu sfîntul Duh, se cade slava şi stă pânirea in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A V I I I

„Pentru aceia având slujba aceasta, duprecum suntem miluiţi, nu slăbim (nu ne pierdemcumpătul), ci ne-am lepădat de cele ascunseale ruşinci“ (Cap. 4, 1. 2).

Fiindcă mai sus a fost grăit lucruri mari, şi s’a pus pe sine înainte a lui Moisi, cum şi pe toţi cred in

cioşii, la urm ă sim ţind pare-că ex ag era re a şi m ăre ţi eacelor spuse, priveşte cum iarăşi cumpătează vorl*a.Trebuia ca să înalţe lucrul pe ntru apostolii cei m incinoşi, şi pentru auditori, şi iarăşi să îndrepte vorba ceaex ag era tă, nu insă să o dolware cu totul, căci a r fî fostfapta unuia care se joacă. De aceia o apucă pe altă calecu vorba, spre a arată adecă, că ceia ce avem, nu stă pânim doară prin proprii le noastre succese, ci totul ni-avenit din lilan tropiea lui Dumnezeu. IX* aceia şi zice:



OMILIA VIU 115

Având slujba aceasta-* «Nu am introdus noi nim icdela noi, zice, ci numai că am devenit slujitori, şi anislujit celor daţi nouă de Dum nezeu». De aceia n ’a zis «dăruire» sau «eăpătueala», ci „slujbă*. Şi nici cu ac ea stanu s ’a mulţam it, ci a mai adaos: „dupre cum suntemmiluiţi". «Că ch iar aceasta, zice, adecă faptul de a slujiacesto ra, vine din mîia^şi filan trop ia lui Dum nezeu; —de şi, a ne izbăvi de răle, iară nu a ni se da atâtea bunuri este faptul milei sau a l milostivirei lui, — în sămila lui Dumnezeu sa întinde şi aici».

„Nu slăbim (nu ne pierdem cumpătul)“ zice,aşâ că chia r şi acest fapt tot filantropiei lui atribueâsca-se .Căci expresiunea dupre cum suntem miluiţi11t re buie a fi considerată ca zisă şi pentru slu jba, cum şi pentru că „nu slăbiin“. Şi g<indeşte-te cum se încearcăde a dobori, sau de a îm puţina cele cu p riv ire la dânsul.«Ca cel ce s’a învrednicit de acestea, zice, insă toatele-a avut din mila şi filantropia lui Dumnezeu, nu estem are lucru de a da dovada de atâtea ostenele, de a se prim ejdui şi de a suferi ispiti*. De aceia nu num ai că

nu ni pierdem cum pătul, ci încă ne şi bu cu răm şi suntem plini de cura j» . Caci ziaxnd -;nu slăbi01 “ adaogeimedieat:

M ne-am lepădat de cele ascunse ale ru-sinei, nu întru vicleşug umblând, nici amestecând (falsificând) cuvântul lui Dumnezeu" (Vers.2). Şi ce insamnă „cele ascunsc ale ruşinei* ?. «Nufăgăduim, zice, nici nu punem înainte lucruri mari, iarăin fapte arătăm cu totul contrar celor grăite, duprecum fac aceia». Pentru care şi ziceă aiurea: ;,La Celede faţă vă ui taţi * ? — ci «suntem aşâ feliu, zice, precum suntem văzuţi, nu do ară avănd cevâ in doue feluri, şi nici grăind sau făcând fapte de acelea, care artrebui să fie ascunse şi să ne ruşineze». Iară aceastaexplicând, a adaos: „nu întru vicleşug umblând*.Ceia ce dânşii cred eau <a o laudă, aceia el o învedereaz ă a fi ruşinos şi de rîs.

Dară ce va să zică „întru vicleşug* ? Adecă aceiaaveau slavă, fără să Ii-o răpiasca cinevâ; luau slava,însă o ascundeau ; adecă av eau slava sfinţilor şi ade-



3 1 6 O M I L I A , V l l î

vâ râţilo r apostoli, insă erau incarnaţi de mii do m ie.((Dară noi, zice, nc-am depărtat de aceştiia». Acestea le

numeşte el ascunse şi aie ruşinei. Noi, însă, zice, suntemastfeliu precum sun tem văzuţi, şi nim ic av ân d ascu ns,nu nu m ai în v iaţa n oastră, ci ch iar şi in pred ica ev an gheliei». Căci aceasta însa m nă exp resiun ea „nici amestecând (falsificând) cuvântul lui Dumnezeu, cicu arătarea adevărului adecă nu nu m ai în faţăşi de ochii lumei, „ci cu arătarea adevărului ade-verindu-ne p re noi spre toată ştiinţa oam enilor*.«Nu numai credincioşilor, zice, suntem învederaţi, ci şinecredincioşilor, stând înaintea tuturor spre a ni cerne

faptele noastre, dupre cum vor voi. Do aici, deci, neadeverim pre noi, sau mai bine zis, de aici ne recom an dăm p re n oi ştiinţei (conştiinţei oam enilor); nu dela a ne ascund e, de la a ne ar a tă ipocriţi, şi a p u rtă pe faţă m ască frum oasă. Deci zicem ca nim ic n ’am lu a t;iară la aceasta vă luăm pre voi de marturi; zicem apoică nimic rău nu cunoaştem în noi, şi despre aceastaiarăşi invocăm mărturia voastră, iară nu ca aceia, cariîşi ac opăr ale lor, şi înşală pe mu lţi. Noi, însă, şi v ieaţanoastră o punem înaintea voastră a tuturor, şi’ propo-

veduîrea evangheliei o dezbrăcăm de ori-ce ascunsuri,ca astfeliu toţi să cuno ască a dev ăru l ei».După aceia apoi, fiindcă necredincioşii nu ştie;iu

pu terea evangheliei, a adaos că «nu a noastră este vina,ci nesimţirea acelora». Pentru care şi zice: „Iară deeste şi acoperită evanghelia noastră, întru cei pierit'ori este acoperită, întru care Dumnezeu aorbit minţile necredincioşilor veacului a ccs tu ia '}(Vers. 3. 4). Ceia ce a zis şi mai ’nainte: „Unora adecă,

mireazrnă a morţii spre moarte, iară altora mi-reazm ă a vieţei spre vieaţă", — acea sta spune şi aici.Dară oare ce va sa zică „Dumnezeul veacului

*) Notă . O rig ina lu l este tou ctîiuvnţ -oitou --uş't.r.i■ ~virri|«<™ tiJjv imoxaiv" -- intru care Dumnezeul vcacuiui tteestuift o.

orbit m in ţile necredin cio şilor. Aceasta es te traducerea exacţ i i a pcricopeî ac eştiia , după cum se poatfc ve deâ şi din exp licaţi ea cc urm ează a Sf. C hrisostom ,— senzul însă este aşâ precum se vede în ed îfiu nea noastră de Buzău.



OMILIA VIII 117

acestU Ja“ ? ('ei ce Itolesc de lx>ala lui Maroion zic cu

aici s« vorbeşte numai despre Dumnezeul cel drept şinu şi de spre cel bun, ■— cari d â n şii spun a l este urţDumnezeu drept numai, iară nu şi imn. Maniheii însăzic, ca aici se spune de dia vol, voind prin aceasta aintroduce pe lângă Dumnezeu şi un ait Dumnezeu crea-toriu, ceîa c-e este foarte prostesc. Oloi de multe-ori,sc rip tura obişnuieşte de a nunii cevâ Dumnezeu, a udoară dela valoarea celui numit, ei dela slăbiciuneaşi neputinţa celor supuşi, precum de p ildă atun ci când pe mamonă il numeşte Domn şi pe pântece Dumnezeu.

Insa nici pântecele este Dumnezeu din această cauză,şi nici mamonă este Domn al lumei, ci numai al acelorace sc supun aces tora, sau mai bine zis, su nt robiţi de acelea.

Noi insă zicem aceia, că aici nici de diavol nu s espune, şi nici de v r’un alt. crea toriu , ci de Dumnezeultuturor; şi astfeliu să se citească această, pericopa:cu Dumnezeu a orbit minţile necredincioşilor veacului acestuia, căci veacul viitoriu nu are necredincioşi, cinum ai veacul acosta. Dara daca şi a r citi cinevâ. deal tm intre lea, ca de pi ldă: Dumnezeul veacului acestuia,

nici aşa nu va aveâ vr’o greşală, căci aceasta nu-l arată, pe dânsul a fi Dumnezeu numai a veaculu i acestuia .Pentru că de pildă il num im şi Dumnezeul ceriului,dară nu este Dumnezeu numai al ceriului; îl mai numim şi Dumnezeul zilei aceştiea, de şi zicând aceastanu-l mărginim numai la ziua tle astăzi; îl mai numimîncă şi Dumnezeul lui Abraăm, şi Dumnezeul lui Isaâc,şi Dumnezeul lut lacob, de şi el nu este Dumnezeunumai al acelora.

Dară in line in scripturi ar puteâ găsi cinevâmulte mărturii de feliul acestora.

Deci cum i-a orbit? Nu lucrând el spre aceasta;să nu fie! — ci lăsând şi îngăduind o rb ire a lor. Fiindcăscriptura obişnueşte de a grăi astfeliu, ca de pildă cândzice: „i-a dat pre ii Dumnezeu întru minte neiscusită (nepricepută)" (Rom. 1,28). D ara fiindcă dân şiicei dinţii n’au crezut, şi deci singuri s’au făurit predânşii nevrednici de a vedeâ cu ochii tainele, la urinăşi Dumnezeu i-a părăsit Gtci ce trebuia oare a face?,Trebuia oare de a-i sili, şi a li descoperi tainele, fără’

ea dânşii să voiaseă a vedeâ i Dara atunci mai multîncă ar fi dispreţuit faptul, şi nu ar fi văzut de loc.



1 1 8 0M1LJA VIII

Pentru care a şi adaos: „Ca s ă nu li luminezelor lumina evangheliei slavei lui Christos11, nudoară spre a uu crede in Dumnezeu, ei spre u nu vedeânecre dinţă ce e râ înăun trul lor, ceia ee şi noue p oron-cindu-ni ni-a pus in vedere, de a nu ar u n ca m ărg ăritarele înaintea porcilor. Că dacă şi neerezand ii li-ăr fîdescoperit, apoi atunc i boala m ai 01 uit incă li s ’a r fi

prelu ngit. Căci şi cel ce a r sili pe un bolnav dc ochide -a priv i la razele soarelui, prin ace asta incă m aimult i-ar prelungi boala. De aceia doftorii tocmai câ-iînchid pe aceştia într’o cameră întunecoasa, ca astfeliu

boala să nu se prelungi; isca.

Tot aşa, deci, să se înţeleagă şi aice: că adecădânşii au devenit necredincioşi pentru dânşii chiar;dară devenind necredincioşi nu mai vedeau tainele evangheliei, Dumnezeu trăgând dela dânşii razele salt'. Ceia. ce şi ucenicilor li ziceă că: „Pentru aceasta în pildegrăiesc lo r , ca văzând, nu văd, şi auzind, nuaud“ (Math. 13, 13). Dară pentru ca ceia ce spun săo fac şi mai lăm ur ită p rin tr ’un exem plu, apoi ine iii-

pui- ji pe pildă că un Elin oare-care, toate ale noastreie cred e de mithuri. Deci, acest Elin cum a r pu tea maim ult să se folosască ? in trând poate şi văzând tainelenoastre, sau stând afară %

De aceia şi zice: „ca să nu li lumineze lor lumina evangheliei11 — stăru ind incă in istorica, cuMoisî. Că adecă ceia ce s’a petrecut cu Iudeii pe timpullui Moisi, aceasta se petrece şi cu ■ev angh elia pe ntrutoţi necredincioşii. Şi ce va să zică, ceia ce este aco

p erit şi ca re pentru dânşii nu este lu m inat? Ascultă-! pe dânsul, carele zice: „ca să nu li lumineze lor

lumina evangheliei slavei lui Christos, care estechipul lui Dumnezeu". De pildă: crucea este mântuirea lumei, şi slava lui; că însuşi ce] răstignit va venicu muîtă slavă să judece lumea, şi toate celelalte: cele prezente, cele vii to are, cele văzute, cele ne-văzute , şi infine slava cea negrăită a celor aşteptate. Pentru care aşi zis : Să li lumineze, ca astfeliu să nu cei totul aici;că adevărata lumină este numai aceâ imprăştieată deduhul. Aceasta tocmai învederând-o şi mai sus, o a num itmireazma, şi iarăşi arvonă, arătând că ceia ce este mai



O MI UA V i n ii!)

mult acolo sta. Şi totuşi acestea toate au fost ascunsedc d ânşii; şi au fost, ascunse , fiindcă dânşii cei dini ăi

n’au crezut.’Apoi, arătând ca dânşii nu numai slava lui Christosn’o cunosc-, ci că nu o ştiu nici pe aceâ, a Tatălui, aadaos imediat: „care este chipul lui Dumnezeu".A decă: «Nu stă num ai la ^Christos, — căci du pre cum

prin Christos vezi pre Tatăl, to t aşâ neeitnoscând sla vaaceluia, nu o vei cunoaşte nici pe a acestuia».

„Ca nu pre noi ne propoveduim, ci preChristos Iisus Domnul, iară pre noi slujitori

voue prin Iisus“ (Vers. 5). Darii care oare este continuitatea ideilor aici? Şi ce are c!e comun fraza aceastacu cele spuse? Sau că face aluziune la-aceia, ca lăuda n-du-se pre dânşii şi făcând pre ucenici de a se numidu pă numele lor, ceia c,c zicea in întâia epistolă, că„eu sunt al lui Pavel, eu al lui Apolio“ (I. cor. 3,4),sau altceva mai însamnat. Şi care ar puteâ fi aceasta?Fiindcă îi combateau pe apostoli foarte tare, şi din toate părţile li în tindeau curse, apoi pare că li zice: «nucu m vâ poate vă lup taţi cu noi şi ne războ iţi p re noi?

Războiţi de sigu r pc ce) p rop cveduit prin no i; că nu pre noi ne propoveduim . Eu sunt slugă, zice, a celorcari au primit propoveduirea evangheliei, tăcând toate; pentru altul, şi num ai pentru slava acelu ia. Aşă că răz -hoindu-m<“ pre. mine, războeşti lucrurile aceluia. Atât dedeparte sunt de a-mi atribui cevâ din cele ale evangheliei, încât că nu mă- dau in lătu ri dc a fi slugă voue

pen tru Christos, de oare-ce lui i s’a p ăru t drep t de' ti vecinsti pre voi, fiindcă atât de mult v’a iubit pre voişi totul a iac ut pent ru voi.

De aceia şi zice: „iară pre noi slujitori voue prîn Christos". Ai văzut suflet curat al slavei? «Nunumai că nu sfitarisim nimic din cele ale stăpânului,zice, ci chiar şi pe noi ne supunem voue pentru dânsul».

„Că Dumnezeu care a zis să lamineze dintruîntunerec lumina, acela a strălucit întru inimilenoastre 41 (Vers. 6). Ai văzut cum iarăşi celor ce cautăa vedeâ slava aceâ care covârşeşte pe cea a lui Moisi,a ra tă acea siavă strălucind cu p risos inţă ? «D uprecum atunci străluc ea în faţa. lui Moisi, tot a şâ a s tr ă



1 2 0 OMIUA VI I I

lucit şi întru inimile voastre» zice. Şi mai întâi li aduceaminte de cele petrecute )a început în facerea lumei,de lum ina cea, văzută, cum şi de întu nerecul cel simţit,a rătâ n d că aceasta, este cea ma i m are creaţiune. Şi undezice oa re eă a străluc it lumină din întun erec? (Uiiar Iaînceputul erea ţiune i. „întunerec eră deasupra abi-zului. Şi a zis Dumnezeu: să se facă lumină, şis’a făcut lumină" (Facere 1,2 .3). D ara atunci a z is :„să se facă", şi s ’a făcut; acum însă n ’a zis, ci însuşiel s ’a făcut noue lum ină. N’a m ai spu s apostolul, j*ă şiacum a zis să se facă. lumină, ci că chiar el a strălucit.

De aceia străluc ind lum ina aceea , noi nu Ypdcm num ailucruri simţite, ei pe însuşi Dumnezeu .priit Christos. Aivăzut egalitate desăvârşiţii în Treime? <'-(<'i fiind vorbade Duhul, apostolul zic(;: „Iară noi toţi cu faţa descoperită slava Domnului ca prin oglindă privind, spre acelaşi chip ne prefacem din slavăîn slavă ca din Duhul Domnului", iară despre Fiul:„ca sa nu li lumineze lor lumina evanghelieislavei lui Christos, care este chipul lui Dumnezeu cel nefăcut " pe când d esp re Ta tăl zic e: „cefce a zis să lumineze dintru întunerec lumina,acela a strălucit întru inimele noastre, spre lum inarea cunoştinţei slavei lui Dumnezeu, în faţalui Iisus Christos“.

Că precum când a zis: „evangheliei slavei luiChristos" a adaos imediat: „care este chipul luiDumnezeu", arătând prin ;u-casta că dânşii s’au lipsit

şi de slava lu i,— tot aşâ şi când a sp us: „cunoştinţeislavei lui Dumnezeu" a adaos imediat.: „în faţalui Iisus Christos", arătând că printr’însul cunoaştem pc Tatăl, precum şi că p rin Duhul ne apropi m dedânsul.

„Şi avem comoara aceasta în vase de lut,ca mulţimea puterei să fîe a lui Dumnezeu, iarănu din (dela) noi" (Vers. 7). Fiindcă a fost spus pânăacum lucruri mari despre slava cea negrăita a lui Dum

nezeu, apoi ca nu cu m vâ să zică ('in ev ă: «d ară cumatunci bucurăndu-ne de atâta sl;ivă, ne mai găsim încă



OMILIA. V III ' 1 2 1

în tru p muritorii!» ? — iată că apostolul spune, că tocm aiaceasta este lucru minunat, şi cea mai mare dovadă dc

pute rea lui Dumnezeu, că un vas de lu t a putut să su porte o astfeliu de strălucire, şi să păstreze în el unasfcfdiu de tezaur. De care lucru m inunând u-se, zice:r că mulţimea puterei să fie a lui Dumnezeu,iară nu din (dela) noi‘!, iarăşi dând a înţelege pcaceia cari se mândreau, ca cum dela dânşii ar fi făcutcevâ. Că şi m ărim ea celor date noue, cum şi slăl>ăciuneaşi neputinţa celor ce le-au primit,, a ra tă puterea lui,nu nu m ai că ni-a hărăzit lucruri m ari şi minunate, cişi ca iîind noi mici şi nebăgaţi în samă. Căci prin ex

presiunea „vase de lut^ el lasă a se înţelege uşurin ţade a se sp arg .’- ai 'este vase, adecă slăbiciu nea natu re itrupului nostru celui muritoriu, Fiindcă şi-trupul nostrunu este cu nimic mai pre. sus, sau mai bun decât lutul;tot aşâ este de lesne supus stricări un ei prin m oa rte, prin boale, prin anomaliile aeru lu i, şi prin a!tr ie multe, prin care el sc descompune iute. Acestea le ziceă apostolul, pedeoparte spre a înfruntă mândria acelora, iară pedealta spre a a rătă că nim ic nu este omenesc în ce leale noastre. Căci, mai ales atunci se Întrevede puterea

lui Dumnezeu, catul prin cei proşti şi n ebăgaţi în sa m ălucrează fapte mari. Pentru care ziceă şi aiurea: ?,Că. puterea lui Dumnezeu întru neputinţă se săvâr-şa şte " (Cap. 12, 9). 1>ealtmintrelf;u c hia r şi in legeaveche găsim, că prin ţintari şi muşte a pus pe fugăarm ate întregi de ale ba rbarilor; pen tru ca re şi n uineă pălit ura (omida) puterea lui cea m a re ;1} d ară şi la în ec puf. amestecând numai limbile, a dărâ m at totuşi accrlmare turn din lîabjlon. Incă şi in razboae, acum <le

pildă prin trei-sute de bărbaţi a a lungat a rm a te nenu

m ărate, iară altă dată numai prin trâm biţi a d ărâm atcetăţi puternice ; după acestea apoi p rin tr ’un copil m irşi nrjjiifîat in sam ă, pr in l>avid zic, în tre agă arm ată a barbarilor a pus-o pe fugă. Tot asem enea şi aic i num aidoi-spre-zece apostoli trimiţând, au colindat lumea între ag ă, doi-spre-zece, zic, şi aceştia fiind alung aţi şi răz -tjoiţî pretutindeni.

') .Vofrt. A se vedeâ Cap. 2. 25. (lin Proroeul loil.



1 2 2 OMIUA VII I

v ') Să ne m inunăm d ară de pu terea lui Dumnezeu,să o ad m irăm şi să-i ne închinăm. Să în tre lm n pe Iudei,

să întreitam pe Elini, cine anume a convins pe întreagalum e de a se dep ărta de obiceiurile păr inţeşti, şi a 'şischimba, v iea ţa I Oare păsca riui, sau fă că tor iu] de cortu ri? Oare vam eşul, sau cel ne ’nvăţat şi prost ? Şi cums’ar puteâ oare aceasta, dacă n’ar fi fost la mijloc puterea dumnezeească, care toate ie-a reuşit prin aceia '?Dară şi dacă graiau, in ce anume ii convingeau? «Ho-tezaţi-vă, ziceau, intru numele cel ui^ răstig nit». Care celrestignit? Acela pe care nici nu-l văzuse, şi nici n’a fostvăzut de dânşii. Şi cu toate acestea dânşii propovăduind

şi spunând asemenea, lucruri, ii convingeau că nu suntdumnezei, de şi auditorii lor credeau in asemenea zei,şi era u predaţi lor dela străm oşi, ia ră cel răstignit,Christos, pe toţi ii a trăg ea la sine. De şi dacă poatee râ ştiu t de toţi că el a fost răs tig nit şi îngrop at, totuşi,că a, inv iea t din m orţi, nim eni nu ştieâ de câ t puţini d intredânşii. (Iu toate acestea. însă şi in aceasta au convins

pre cei ce nu văzuse; şi incă i-au convins nu numaică a inv iea t, ci că s’a înălţat şi la ce ri ur i, şi că va venisă judece viii şi morţii.

Dară oare de unde venea încrederea în asemeneavorbe? spune-mi. De nicăiri de aiurea, decât dela puterea Iui Dumnezeu. Căci mai ’niâiu de toate înseşi ino-vaţiunea sta ca piedecă tu tu ro r; — da ră când incă cinevâinovează atât de multe, apoi atunci lucrul devine şi maisu parăto riu ; — când răsto ar nă temeliile unei vechi de

prinderi, când prăbuşeşte legi înrădăcinate. Pe lângă to ateacestea nici ch iar propovedui tor ii nu se părea u tocmaivrednici de credinţa, pe ntru că se trăge au d in tr’un neamurit de toţi, şi pen tru că erau fricoşi şi nec ărtu ra ri.

Cum, deci, de au străbătut ii lumea întreagă ? Cumde v’au convins pre voi şi pre strămoşii voştri, cari se părea că fdosofau, şi i-au înv ins îm preună cu zeii lor ?O are nu este învedera t, că de acolo că av eau cu dânşii pc Dumnezeu? Căci toate acestea nu sunt doară succesede ale puterei omeneşti, ci ale puterei celei dumnezeeştişi neg răite . «Nu, zici tu , ci a pu tere i ferm eeă toreşti».Dara atunci trebuia de a mai spori încă puterea demo-

*) P arte a m orală . Despre Aposloli şi despre puterea durrme-

zeeasca dintrânşi i .



OMIUA iX

nilor, şi a sc întinde încă mai mult închinarea idolilor.Deci, dam, cum de au fost răsturnate toate acestea şi

prăb uşite, ia ră cele ale noastr e cu totul din contra, caciau lua t locul acelo ra I Aşâ că şi de aici este învederat,că cele petrecute er au clupă voinţa lui D umnezeu, şi cănu num ai pr in propov eduire, ci şi pr in înseşi vieaţaace lor propovăduitori. Cum de s’a răspân d it pe întregul păm ânt o feciorie a tâ t de întinsă ? Cum dispreţul averilor,a vieţei şi a tu tu ro r celor lalte? Căci ferm ecătorii şi <eivicleni nimic din acestea n’ar li putut face, ci cu totuldin con tra. Aceştiia însă ne-au în văţat vieaţa înge rilor,şi nu numai ca ne-au învăţat, ci şi dân şii au p racticat-o ,şi în ţa ra no astră, şi în ţările barba rilo r, şi ch iar Ja m a r

ginile pământului. Dc unde este învederat că pe toatele-a săvârşit numai puterea lui Christos, caro pretutindeni străluceşte, şi care luminează- cugetele oamenilormai iute decât orice fulger.

Acestea toate cugetându-le, şi având dov ada ceamai sigură despre cele viitoare pe înseşi faptele petrecute p ană acum, închinaţi-vă cu noi puterei celei ne ’n-vinsc a celui r estign it, ca astfeliu să fugiţi şi dc osanduacea. negrăită, în acelaşi timp să vă şi învredniciţi deîm părăţiea cea veşnică. Căriea tic; ca cu toţii să ne învrednicim, prin charul şi filantropica Domnului nostruIisus Christos, căruia se cade slava in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I X

„Intru toate necaz pătimind, dară nu strim-torându~ne; lipsiţi fiind, da ră nu de tot de snă-

dăjduindu-ne; goniţi fiind, d ara nu părăsiţi “(Vers. 8 . 9).

Stăruicşte încă a ar ătă, eă totul este num ai din pute rea lui Dumnezeu, înfruntâ nd cugete le acelo ra c a rise îngâmfau, ca cum ceia ce lucrau, erâ din propria lor pute re. «Şi nici numai aceasta , zice, nu este m inunat ,1că găsindu-ne in vase de lut,, păstrăm totuşi tezaurul



1 2 4 OMILIA IX

acesta, ei eă şi pătimind mii de răle, şi din toate părţile loviţi cu putere, noi înc ă îl păstrăm , şi nu -l p ie r

dem , C hiar do dia m an t de a r fi fost vasul aceste, şitotuşi n’ar (1 putut sa poarte un tezaur atât dc maro,şi nici că a r fi pu tut să stea întreg <'on tra a tâ to r intr ig i;—iară acum iată-1 eă poartă acest tezaur, şi nici nu pătimeşte cevâ rău, pentru charul lui Dumnezeu».

„Intru toate, zice, necaz pătimind, dară nustrim to râ ndu-n e<!. şi ce va să zică: „în tru to ate '“?In tru duşm ani, intru prieteni, întru c,ei treb uitori, întrualte nevo i; ad ecă îutru toate alu ngaţi de cei ce ne răz- boesc, de cei m ai d(saproape ai noştr i.

„Dară nu strimtorându-ne". şi priveşte cum pune înainte fapte con trare, ca şi do aic i să a ră te puterea lui Dumnezeu.

„Necaz pătimind, zice, nu ne strimtorăm;lipsiţi fiind, nu ne desnădăjduim“, adecă «nu cădemcu totul în desnădăjdu ire. Sun tem nesocotiţi de multe-o ri,şi nu izbutim, insă nu in tra ta ta in râ t sa cădem din celedeja Cucerite; că toate acestea sunt îngăduite de Dumnezeu pentru exercitarea noastră, iară nu pentru învingerea noastră».

„Goniţi fiind, dară nu părăs iţi; surp aţi (do- borîţi) fiind, dară nu p r ă p ă d i ţi adecă «ispitele ce se petrec, ia ră cele ce curg din ispite, de lor. Dara şi aceastaeste to t din ('ba ru l lui Dumnezeu». In alt loc spune , cătoate acestea au fost îngăduite de Dumnezeu şi pe ntru umilinţa lor, şi p en tru sig u ranţa altora. „(~'a Să nu 11lăînalţ, zice, datu -m i-s-a mie îmbolditoriu înge rulsatanei", şi iarăşi: „ca sa nu cugete cineva demine mai mult decât vede, şi aude cevâ dela

mine“ (Gap. 12, 7, 6); şi aiurea iarăşi: „ c a s ănuf i t nnădăjduindu-ne spre noi“ — dară aici mai m ult casă a ra te pute re:! lui Dum nezeu. Ai văzut ca t câştig estedin ispite ? Căci şi pu terea lui Dum nezeu o a a răt a t aici,în acelaşi timp şi charul lui l-a descoperit încă mai mult.„Ţ i-ajunge ch aru l m euil, zice, insă prin aceste cuvinte şi pe dânsu l l-a aţiţa l la -umilinţă, dară şi pe alţiiîi pregăteşte spre modestie, şi-i lăce mai Mgători desamă „ştiind, zice, că necazul răbdare lucrează,



O MI UA i x ' 1 2 5

ia ră răbd area curăţire, iară curăţirea nădejde11(Rom. 5, 4). foi ce ciuleau în mii de primejdii, şi cu nă

dejdea in Dumnezeu le sufereau pe toate, de sigur căde aici se îndemnau de a întinde aceasta, virtute încămai m ult în toate -acţiunile lor, dup re cum şi zice: „It ltot timpul omorîrea Domnului Iisus în trup put -tund-o, ca şi vieaţa lui Iisus să se arate în trupuln ostru 11(Vers. 10). Şi ce oare este omorîrea DomnuluiIisus, pe care o pur tau ? Adecă m orţile lor din flecarezi, prin care şi învierea se învedera. «Dacă cineva nucrede, zice, că Iisus a murit şi a invieat, apoi văzân-du-ne pre noi murind pe fiecare zi, şi înviind, să creadăîn sfârşit in înviere».

Ai văzut cum din ispite e! a scos şi o altă cauza,a In vier ei? Şi care este ace asta oa re? „Ca şi vieaţalui Iisus sa se a ra te în trupul nostru11, zice, adecăsa, ne scoată pre noi din primejdii. Aşă că ceia ce se p a recă este slăbăciune şi părăsire, tocmai aceasta o proclam ă învierea Iui. «Nu a tâ t s ’a r fi a răta t puterea acei;* alui, nimic, suferind noi desplăcut, precum se arată acum,cari am suferit cu adevărat, insa n’am fost învinşi».

„Pentru că pururea noi cei vii, la moartene dăm pentru Iisus, ca şi vieaţa Iui Iisus săse arate în trupul nostru11 (Vers. H). Pretutindenicând eî a spus cevâ întunecat, se explică iarăşi pe sine; — ceia ce a făcut şi aici, explicând u-se m ai lăm urit.«De aceia, ne dăm, zice, adecă purtăm cu noi ornorirea(mortificarea), ca astfeliu să se ar ate pu terea vieţei lui,care nu îngăduie nt trupul cel muritoriu ce pătimeşteatâ tea , să fie biruit de mulţimea rălelor». Dară şi a ltmintrelea st; poate lua. (Imn adecă? Cum zice aiurea:

„De murim împreună cu el, şi viem împreunăCU el“ (II. Timotli. 2, 11). Ga dupre cum acum suferimm oartea Iui, şi fîiind vii noi p refe răm de a. muri pen trudânsul, tot aşâ şi el va preferă de a ne învieâ. atunciflind morţi. Că dacă noi dela. vieaţă mergem ia moarte,apo i şi el deia moa rte ne va duce pre noi îa vieaţă».

„Pentru aceia dară moartea întru noi selucrează, iară vieaţa întru voi11 (Vers. 1 2 ). Aicieî nu vorixjşte deloc pentru moarte, ci pentru ispite şivieaţă. liniştită. «Noi, zice, suntem în prim ejd ii şi isp ite ,



126 OMILIA IX

ia ră voi in linişte, folosmdu-vă de vieaţa din acesteispite. Cele primejdioase noi le suferim, iară voi vă bucuraţi de cele bune, căci nu în duraţi a tâtea ispite».

„Iară având acelaşi duh al credinţei, p recumesle scris: crezut-am,’pentru aceia am şi grăit;şi noi credem , p en tru aceia şi g răim ; ştiind căcel ce a ridicat pre Domnul Iisus, şi pre noi

prin Iisus ne va rid ică11 (Vers. 13. 14). Ni-a pomenitaici de un Psalm care are multa iilosofie întrânsul, şiîndeajuns de a ne mângâia. mai ales în primejdii. Cacişi dreptu] acela, găsindu-se în mari primejdii, a grăitacele cuv inte, fiindcă nu puteţi a ie incunjurâ altfeliu,

decât numai cu ajutoriul lui Dumnezeu. Apoi fiindcăapostolul obişnuieşte mai cu samă. de a mângâia pe ceidc acelaşi feliu, de accia şi zice: „având acelaşi du h 11,adecă: «prin acelaşi ajutoriu, prin aceiaşi conlucrare, p rin care dânsul s’a m ântuit, şi noi ne m ântuim ; deladuhul, sau p rin duhul, prin care el a grăit, şi noi grăim» .De unde se arată lămurit, că între Vechiul şi Noul Testament este mare conglăsuire, şi că acelaşi Duh lucreazăîn amândouă; şi că nu numai noi suntem in primejdii,d a ra şi cei vechi toţi au fost în prim ejd ii; eă trebuiea ne înd rep tă pr in cred inţă şi nădejde, ia ră nu a căutaIa minut dezlegarea ceîor ce ne stau in cale.

Apoi, fiindcă a ar ăta t prin raţiona m ente înv iereaşi vieaţa, şi că p rim ejd ica nu vine do ară din cauzaslăbăciunei şi a pa răsirei, la urm a introduce şi cred inţa,şi că ei îi atribuie totul. Dară şi pentru credinţă el aduceca dovadă învierea lui Christos, zicând că: „şi noicredem, pentru aceia şi grăim", şi ce credem?spune-mi; „Că cel ce a ridicat pre Domnul Iisus,

şi pre noi ne va ridica, şi va stă îm preună cunoi“, zice.„Că toate sunt pentru voi, ca darul înmul-

ţindu-se , prin cei mai mulţi să p riso sască m ulţămirea , sp re slava lui Dumnezeu" (Vers. 15).Ia răşi îi inţelepţeşte, c a nu cum vâ sa a tribue dânşiidarul oamenilor,—vorbesc adecă de apostolii cei minoiu-noşi. Darul, deci, este întreg al lui Dumnezeu, carevoieşte de a se dâ multora, ca astfeliu să se vadă încă

mai mare. «Pentru voi, zice, este învierea, cum şi toate



OMIUA IX. 127

celelalte; caci le-a fost tacul acestea nu numai pentruunul, ei pen tru toţi»,

„P entru aceia nu slăbim ; ci de s’a r şi str ica

omul nostru cel dinafară, dară cel dinăuntruse înoeşte din zi în zi‘! (Vers. 1 6 >. Şi cum sc stricaoare? Fiind prigonit, alungat, şi mii de răle suferind,„Dară cci dinăuntru, zice, se înoeşte din zi în zi".Şi cum se iaoeşte t Cu credinţa, cu nădejdea, cu bunăvoinţă, eu în frunta rea relelor, ('ii cu cât mai m ult pătimeşte trupu l, cu a tâ t mai mult şi sufletul a re spe ran ţelecele mai bune, şi devine mai strălucit, ca şi aurul careeste mai mult lămurit in foc. Dară tu priveşte cum elresto arna toate cele sup ărătoa re a le vieţei aceştiea,

„Pentru că cea curând trecătoare uşurarea necazului nostru, cu covârşire întru covârşire,veşnică greutate a slavei lucrează noue; nepri-vjiid noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu sevăd* (Yer.'?. 17.18). Aşa darăfaptu) atribuindu-1 nadejdei,şi ceia ce zice;'* in epistola cătră Romani: „că prinnădejde ne-am mântuit; însă nădejdea care sevede, au este nădejde14 (Rom. 8 , 24), tot aceasta pregătind-o şi aici, pune in para lel cele prezen te cu « l eviitoare, celc prezente cu cele veşnice, uşorul cu ceiacc este greu, necazul cu slava. Şi încă nici eu aceştiianu se mnlţămeşte, ci m ai pune şi o al tă expres iune dedouă ori in şir, şi zicând: -,cu covârşire întru covârşire11. Apoi, arată şi modul cat este de uşor de a birui,in atâ tea necazuri găşindu-ne. Şi cum este uşor? „Ne- privînd noi la cele ce se văd, ci la celc ce nu sev ă d . Astfeliu, deci, este şi prezen tul uşor, p recum .şiviitoriul este mare, daca noi ne depărtăm de cele văzute*

dacă )c dispreţuim. ..Că cele cc se văd sunt trecătoare11, zice. Aşă dară şi necazurile sunt de acest feliu...Iară cele ce nu se văd, sunt veşnice11. Prinurmare şi cununile sunt de acest feliu. Şi n’a zis: «necazurile cutare sau cutare», ci toate cele cc se vad, tiecă ar fi supărare, fie ca ar fî odihnă; astfeliu că nici prin unele sa nu ne îngâmfăm, nici prin alte le sa nun<* îm puţinăm. De aceia nici n ’a zis —vo rb ind de cele



1 2 8 OMILIA IX

viitoare: «îtnp ărăţiea cea veşnică», fi „ccle CC nu se văd, sunt veşnice", fie ca ar Ii împărăţiea cea veşnică,

iio cu osânda (-ea v eşnici ; a şi că şi de aici să ne temem ,• şi de acolo să n e îndem năm .*) Deci, iubiţilor, fiindcă cele ce se văd sunt trecă

toare , pe (And cele ce nu se văd sunt veşnice, sp re accleasă ni avem p riv ire a aţintită. Căci ^ce înd rep tare vomaveâ, dacă vom preferă pe cele trecătoare in locul ceiorveşnice? Că dacă poate prezentul este plăcut, totuşi nueste pentru totdeauna. Ceia ce este dureros pentru om,este veşnici eu osândei şi ne ie rta re a păcatelor. Ce îndreptare vor aveă cei ce s’au învrednicit de Duhul, şi cari

bucurându-se de a tâ tea daruri, cad cu totul la păm ânt?Că pe mulţi aud spu nând aceste vo rbe de rîs : «dă-miziua de astăzi, şi iâ pe ceâ de mâine. Că (Juca acolovo r li dc acelea, de ca re spuneţi voi, una din două s ’aîntâm pla t; ia ră dacă nu va fi nimic, doua in loc denimic». Ilară ce poate fi mai nelegiuit decât v o r b e l e acestea? Ce poate li mai buriitoriu t Noi vorbim despreceriu , şi desp re bunu rile acelea negrăite, şi tu aduci lamijloc cele ale celor dela ipodromiu?—şi nu te ruşinezi,nici nu-ţi acoperi faţa grăind de acestea, care su nt mai

m ult vorbele u no r sm intiţi? Nu-ţi crapă obrazul deruşine, fiind a tâ t de pironit la ('ele de faţă ? Nu veiînc etă a bâr fi ca un sm intit, şi a lieoucăni ca un copil ?Că dacă Elinii grăiesc de acestea, nu e nimic de mirare;dară ca bărltaji credincioşi să bârfească, de acest feliu,ce ie rta re vor av eă? Aşii dară tu bănuieşti in totul acelenem urito are sp eran ţe ? Aşii da ra le crezi pe toate acesteacu îndoială? Şi cum ar puteâ fi-acestea vrednice de

.ie rt a re ? «Dara cine a venit de acolo, zici, ca să uevestească de acestea»? Dintre oameni n’a venit nici unul;

însă Dum nezeu, ca re este mai vredn ic de cred inţă decâttoţi oam enii, el ni-a a răt a t acestea. D ară nu vezi celede acolo? Apoi nu vezi nici pe Dumnezeu; şi atuncivei crede poate că nu este Dumnezeu, fiindcă nu-l vezicu ochii? «Cred foarte mult,» zici tu. Daca te-ar intrebâcineva dintre necredincioşi: «şi cine a venit din ceriu,şi ne-a vestit acestea»? Ce vei respunde? Pe unde ştiică este Dum nezeu? Din cele ce se văd, zici, din buna

*) P arte a m orală . Despre respiafa celor vijloare, şi de?pre

ju d ecata ce a în fric oşată. ( Veron).



1 2 9

o rându ea la ce se vede ia toată natu ra , (lin ace ia cufaptul este înved erat tuturor. A şa d ară tot p entru acea sta

prim eşte şi raţiunea de o judecată dreaptă. «Cum» ? zicitu. Eu îţi voiu spune, iară tu respimde-m i. Oare acestDumnezeu este drept, şi resplăteşte iie-căruia dupre dreptate? sau că poate cu totul din contra: că adecă cei reişi nedrepţi voieşte a se dezm erdă şi a li fericiţi, ia răcei buni a fi osândiţi şi în mun ci? «De ioc., z id tu ; canici omul n’ar face aşâ, dură de cum Dumnezeu». Deci,cei ce fac binele aici, unde anume se vor bucură de cele bune? Unde anum e cei re i vor- luă. resplata lu ptelo r lor,dacă nu va Ii după aceasta vieaţa viitoare, dac ă nu vafi recompensa faptelor săvârşite? Vezi, că una în locdc alta, şi nu două in loc dc una? Dară eu iţi voiuarătă cu trecerea timpului, că nu una in locul alteia,ei cu <;ei drepţi vor ii două în lor de nimic, iară *;ucei păcătoşi cari se dezmeardă, chiar şi aici e cu totuldin contra. Cei ce s’au dezmerdat aici, nu vor luă nicim ăcar una iu loc de alta, pe când cei ce işi petrec viea ţaîn fapte bune, vor luă doua in Joc de nimic.

In ad ev ăr; ca ri sun t oa re în linişte şi in mulţum ire suflete asc ă: cei ce abuzează de viaţa lor, sau poatecei ce lîlosofează ? Poate că tu vei spune că s unt ace ia,

eu însă îi arăt pe aceştiia, iară pe aceia cari se bucurăde cele prezente eu ii numesc martiri, şi nu se vor ruşina de sigur de cele ce voiu grăi. Că de multe-ori aufost a m ar iţi de peţitorii ce au mijlocit în căsător iile lor,şi în ziua când in fine căsătoriile lor au fost urzite, nuferic it pe cei ce nu s’au căsătorit. Mulţi apoi d in tre tineri sosindu-li timpul de a se căsători, pentru nimic altanu s’au retras clelu ace;istă datorie, decât pentru greutăţile căsătoriei. Dară acestea le spun, nu defăimândnunta, căci este cinstita, ci pre cei ce o întrebuinţează

in scop rău.Deci dacă cei uniţi pr in căsătorie de m ulte ori auconsiderat vieaţa lor de nesuferit, apoi ce am pu teâ spune pentru cei ce se tăvălesc in mocirlele curvie i, şi cari segăsesc- mult mai rău decât ori ce rob şi ticălos? Ce vomzice de cei putregăiţi în dezmerdări şi atinşi de mii de boale in trupul lor?

Dara, poate eă a fi cinevâ în slavă, este lucru plăcut. Şi cu toate acestea nim ic nu poate ii mai am arca această robie, fiindcă cel ce iubeşte slava deşartăeste mai rob ca toţi rol iii, de oa re-a- voieşte a plăceâ

2 S 9 i : s



1 3 0 O M I L I A I X

tuturor; pe când cel ce culca în picioare1 s im a deşartă,este m ai presu s de toţi ceilalţi, şi nici că se îngrijeşte

de slava din partea altora.A avea averi, sc pare iarăşi a fi cevâ plăcut. Insăde m ulte-ori am ar ătat, cu cei ce nu au nimic, sun t cumult, m ai bogaţi decât aceştiia, şi în tr ’o mai m are mulţumire sufletească şi siguranţă.

Poate ca a se îmbată cineva, este cevâ plăcut. Şicine ar puteâ zice aceasta? Prin urmare, dacă a nu li] « ga t este m ai dc p re fe ra t iwi^ăţiei; dacă a nu fi căsătorit e m ai uşor c a ;» fi căsăto rit; da că a disp reţulslav a este cu mult m ai plăcut şi mai m ulţămitoriu , ca

a um lilâ cu g ura căscată, după sia vă; şi da ă a nu sedezmerdă. şi îmbuibă cinevâ este mai de p refe rat, ca ase tăvăli in dez m erdări, apoi şi in cazul de faţă maim ult au de p arte a lor cei ce nu sunt pironiţi la cele prezente . Şi nu m ai spun incă, că acela ch iar de a r limuncit cu mii de cazne, totuşi are cu ilânsul nădejdeacea bună ca re îl sprijine, — pe când acesta ch iar des ’a r bu cu ră de mii de dezm erdări, a re totuşi in sinefrica viitorului ca re ’l încu rca şi-i tulbură plăcerile. Dr-altmintrelea nici acesta nu este un mijloc de osândă ne

băg at în seam ă, dupre cum şi vic eversa se petrece cucei ce cu ad ev ăra t sunt mulţămiţi sufleteşte.Dară împreună cu acestea mai este încă şi o altă

chestiune de o mare însemnătate. Şi care este aceâ chestiune? Că adecă cele-a le dezm erdări lor vietei nici cândsunt nu se văd, liind răsturnate de firea lucrurilor side timp,— pe când celelalte nu numai că sunt, dară remân încă şi nestrămutate. Ai văzut, că nu doue suntîn loc de nimic, ci şi trei, şi patru, şi zece, şi doue-zeci,şi chiar mii am puteâ pune in loc de nimic? Şi ca să

conoşti aceasta şi din exemple, apoi gândeşte-te la bogatul acela din (‘vanghelii1 şi la Lazar, cum unul s’a bucurat de cele prezente, iară altul de cele viitoare. Apnioare l i se pan 1 ca este unul şi acelaşi lucru: de a li pedepsit în tot timpul, şi de a fi săr ac p r un timp scurt ?Este tot una: de a fi bolnav cu trupul cel stricăcios, şişi de a fi pârjo lit veşnic în tr ’un suflet nernur itoriu ? Dea se încunună şi de a se dezmerdă într’una după aceâ boală scurtă, şi de a fi m uncit veşnic după scurta mul-făm ire a acelor prezen te ? Şi cine a r ’puteâ spune aceasta?

('aci ce ai voi bună-oară să punem înainte! Cantitatea?



OMILIA IX 1 3 1

Calitatea ? Ordinea ? Vot ut lui Dum nezeu pen tru fiecareci in aces tea? Pună când oa re vei grăi vorbe de ale boilor

de baltă (un feliu de gândac i mar i dc p rin bălţi, cari('antă pe la înserate), cari veşnic se tăvălesc prin mocir lă? Acestea nu su nt demne de oameni, liinţi cuvântătoa re , ca ri au suflet atâ t de cinstit, şi (/ari cu puţinăosteneala pot câştigă cerurile.

Voieşti pcate a-ii dovedi şi de aiurea că. este acolo judecata ace;i în fricoşatăf Apoi atunci deschide-ţi uşileconştiinţei taie, şi pr iveşte pc judecătoriul ce şade ch ia rîn cugetu l tău. Deci daca ch iar tu însuţi te condamni,de şi eşti iubitoriu de sine-ţi, şi nu suferi de a fi pedepsitcu o pedeapsă nedreaptă, dară Dumnezeu oare nu vaaveâ cu atât mai mult îngrijirea celui drept? Oare nuva da el botărirea sa cea nemitarnicâ pentru toate, civ;i lăsă ca să se poarte toate la noroc, şi fără scop?Şi cine a r puteâ zice aceasta? Nu este nimeni, ci şi Elinii,şi barb ari i, şi poeţii, şi filosofii, şi tot nea m ul omenescconglăsuiesc in acestea cu noi, de şi poate nu la feliu,căci uniia zic eâ în iad ar fi oare-care judecată. Ast-fi’iiu deci lucrul este învederat şi m ărturisi t de toţi.

«Dară din ce cauză, zici tu, nu pedepseşte aici»?Cu să se a ra te înde lunga lui r ăbd are ; ca din pocăinţanoastră să ne înlesnească mântuirea, şi ea să nu facăneamul nostru nemişcat, iară pe cei ce ar puteâ a semântui în urma unei prefaceri de bună voie, să-i sileascăspre mântuire. Că dacă imediat ar fi pedepsit pentru păcate , cum s’a r fi m ântu it Pavel, cum Petru, corifeiişi dăscălii lumei? Cum ar li putut David ca prin pocii in ţâ sa dobândească m ân tuirea ? Cum Galatenii % Cumalţii m ulţi? De aceia tocm ai nici nu pedepseşte pe toţiaici, ci numai pre uniia din tre toţi, şi nici acolo nu-i

pedepseşte pre toţi, ei pe unul aici, pe altu l acolo ; ca

astfeliu să mişte şi să deştepte şi pre cei mai fără simţire prin cei pre carii îi pedepseşte, şi prin cei pe cariinu-i pedepseşte să-i întărite de a dori cele viitoare.

Sau poate nu vezi pe muiţi şi aici pedepsiţi, ca de pildă p re cei ucişi sub dărâm ăturile turnului; c a p e ceial căror sânge l-a amestecat Pilat cu cel al jertfelor; ca pe cei din tre Corintheni cari s ’au sfârşit p r in tr ’o m oarteiară de timp, din cauză ca s’au împărtăşit din sfinteletaine cu nevrednicie; ca pe Fara on , sau ca pr e cei dintreIudeii ucişi de barb ari , ca pe m ulţi alţii, şi a tunc i, şi

acum, şi necontenit % P re cum şi pe alţii cari au păcă



1 3 2 o m i l i a . i x

tu it mult, ducându-se de aici fără să fie pedepsiţi, p recum bogatul acela, de pc timpul lui Lazar, p re cum alţii

mulţi. Toate acestea, fac ca şi p re cci ce su nt înc red inţaţi să-i deştepte spre rele viitoare, dară şi pre cei leneşisă-i Iacă m ai sprinten i. „Că Dumnezeu, zice, este

judecătorii! drept, şi puternic , «şi îndelung răbdătorii!, şi neaducând mânie în toate zilele'1.(Ps. 7, 12). Dară dacă noi abuzam de îndelunga. lui răbda re, apo i v a veni tim pul, când iviri o clipă nu va rnairăbda, ci imediat ne va pedepsi.

Deci, să nu facem aşă, ca pentru a ne dezmerdă

o clipă a ic i—.căci acea sta este v iaţa prezentă, — să niatragem osîndă pe veacuri nemărginite, ci să ne obosim o clipeală, spre a no dezmerdă şi a ne încununăin ti1’una. Nu vedeţi că. chiar şi in afaceri omeneşti aşăi*ao cei m ai m ulţi d intre oam eni, că. adera pre fe ră puţin ă osten eală pen tru o linişte şi rep ao s m ai Îndelungat,do şi poate li se întâ m plă cu totul din con tra ? Că de

pildă aici este de multe-o ri egalitate in tre osteneli? şicâştig, dară dc multe-ori şi contrariul, că de pilda osten elil e sunt. nesfârşite, pe cân d fructul este puţin, şi de

m ulte-ori nici p u ţin ,— dară fiind vorba^ de îm părăţiaceriu rilor , cu totul in vers se în tâm plă; căci mică dc toteste osteneala, insa plăcerea şi mulţăm irea este m are,este nesfârşita. Găndeşte-te bine. Lucrătoriul de pământmunceşte tot anuî, şi tocmai pe la sfârşit de multe-oriîşi pierde nădejdea de a culege rodul multelor sale osteni de. C om and antul şi ostaşul ia răşi pan ă la cea maiîna intata vâr stă şi-au pe trecu t via ţa in răzhoae şi năcazuri, şi la urmă fie-care dintre dânşii se duce; insăunul de pildă îm preună cu biru inţa ’şi-a pierdut şi viaţa,

iară celalalt este mai sărac decât toii săracii.Deci, ce îndreptare vom aveâ spune-mi, dacă incele trupeşti noi preferăm cele grele şi obositoare, pentruca apoi să ne o dihn im puţin, sau nici pu ţin — fiindcăsperanţa este nesigură — iară in celc duhovniceşti facemcu totul din co ntra, şi astfeliu ni a tra gem osândă negrăită pentru o scurtă desfătare?

- De aceia vă ro g p re voi toţi, a vă deştep tă — deşi poate tâ rz iu — din această moleciune şi nesim ţire.

Nim eni nu ne -va puteâ, scoate din prim ejdie in acel

timp, nici fratele, nici tatăl, nici lini, nici prietenul, nicivecinul, nici al tul nim eni, ci dacă vom fi descoperiţi



133

diu fapte, ne vom pierde cu totul. Cât de mult de pilda plângea l>ogatul acela din evanghelie, şi ruga pe Pa

tria rh ca sa trim ită pe Lazăr? Dam ascultă ce spuneaAbraăm: „Prăpastie mare este între voi şi noi,ca cei ce vor vrea să treacă de aici cătră voisă nu poată, nici cei de acolo la voi să treacă"(Luai 16, 2G). Cât de mult fecioarele acelea au rugat pecelelalte ai să îi împrumut,e”pul.iu unt-de-lemn pentrucandelele lor? Insă ascultă şi pe acelea re spun: „Nucum va să nu vă ajungă nici voue, nici noue“(Math. 2 f>, 9), aşâ că nimeni n ’a putu t să Je v âre încămara de nuntă.

La acestea gândindu-ne .şi noi, să n<; îngrijim devieaţa noastră. Ori şi râ te Ostenele ai spune, şi ori a lte

pedepse ai pune înainte, toate acestea sunt. nim ic faţăcu bunurile viitoare. Pune înainte, de voieşti, foc, şi fler,şi fiare sălbatece, ba ciiiar şi mai grozave, şi eu toateacestea faţă dc muncele acelea, nu sun t nici m ăcar cao umbră'. (i'ici când acestea năvălesc cu pu tere as upr aomului, devin chiar uşoare, fiindcă fac mai grabnicăscăpare a din munci, trupul nefiind in sta re de a scluptă şi cu furiea şi eu dăinuirea muncelor,— pe când

nu iot aşâ se petrece şi eu cele viitoare, ci amândouăaces tea — adecă dăinuirea sau pre lun girea şi luneaosândei — merg îm preună atât in cele bune, câ t şi încele râie.

Deci, pe cât mai este timp „să întimpinărn faţalui întru mărturisire* (Ps. 104, 2), ca astfeliu să-lvedem atunci pre dansul blând şi liniştit, şi ca să scă

păm de acele pute ri am eninţătoare. Nu vezi pe ostaşiicari slujăsc aici pe cei ce stăpânesc, cum tîrasc, cumleagă, cum bat, cum sparg coastele, cum pc lângă cele

lalte munci mai adaogă şi lumânări aprinse, cum taiem ădulare le? Dară toate acestea sunt ju cării şi de ris,faţă de acele pedepse. Fiindcă aceste pedepse sunt momentane şi trecătoare, pe când acolo nici viermile nuse slârşaş’te, nici focul nu se stinge, căci atunc i şi trup ulcel invieat va fi nestricăcios.

D ară să nu fie, iubiţilor, c-a noi să cunoaştemacestea din experienţă, ci acele grozăvenii să ni fiedeajuns numai de a le grăi, şi nici si fim daţi muncitori lor acelora, ci aici să ne cum inţim. Câte nu vom



1 3 4 O m i l i a x

gra i atunc i învinovăţi ndu-ne p re noi in şi-ne ? Cât nune vom boci? Cât nu ne vom scânci? Dară cu nimic

nu n e vom folosi, fiindcă nici corabierii nu se v or m ai puteâ folosi cu cevâ., după ce corabiea s’a stricat şi s acufundat, şî nici doftorii după ce bolnavul a închis ochii,ci poate că de multe-ori vor spune ca «trebuia sa facemcutare sau cutare», însă toate vor fi in zădar. Noi trebuiede a g răi toate şi de a face, num ai întru câ t sun t speranţe de îndreptare, dara când hu mai suntem de loc.stăpâ ni pe noi, totul fiind stricat, e de p risos de a maigrai. Căci şi Iudeii vor zice atunci: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului” (Math.

23, 39), însă cu nimic nu se vor folosi, şi nici nu vorscăpă de osândă, fiindcă atunc i când trebu ia să grăiascăaşâ, n’au giăit.

Deci, ca nu cu m vâ şi noi să pătim im aşâ., 'fiindvo rba de v ieaţa no astră, apoi aici s t ne sch imbăm, caastfeliu sa stăm cu cura j înain tea tronu lui lui Christos.De ca re lie a ne învrednic i noi cu toţii, prin ch aru l şifilantropiea Domnului nostru Iisus Christos, căruia îm preună eu Tatăl şi cu Sfîntul Duh se cade slava, şi s tă pânirea in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X

„Că ştim că de se va strică casa noastrăcea pământească a cortului acestuia, zidire de

la Dumnezeu avem, casă nefăcută de mană,veşnică în ceriuri“ (Cap. 5, 1).

Ia răşi li de şteaptă buna lo r voinţă, prin aceia căli pune înainte multe ispite, fiindcă erâ natural ca înlipsa lui, dânşii să devină mai slabi în a le suferi. Deci,ce spune el? «Nu trebuie a ne minuna, zice, ca pătimim răle, şi nici să ne tulburăm, căci multe foloasetragem noi de aici». A spus şi cele dinainte, că de pildanoi purtăm moartea lui Iisus, şi că avem cu noi cea



OMILIA X 135

mai mare dovadă a puterei lui, dupre rum zice: -Camulţi mea puterei să fie a lui Dumnezeu^, şi că

prezentăm o dovadă, lăm urită a. învierei: „C& şî vieaţalui Iisus să se arate în trupul nostru cel mu-ntoriu*. Dară fiindcă odată cu acestea a spus, că şiomuî cel dinăuntru devine astfeliu mai imn: „ci des’ar şi strică omul nostru cel dinafară, zice,dara cel dinăuntru se înoieşte din zi îu zia,arătând iarăşi, cat de folosito!*iu este de a li alungaţişi prigoniţi, la u rm ă adaoge zicând că, rund în gene ralse întâmplă aceasta, atunci miile de bunuri-vor rosuricelor ce au suferit. «Ca nu cumvâ, zice, auzind că omulteu cel dinafară se strică, să te întristezi, apoi află, căatunci când numai decât se petrece aceasta, tu trebuiesă te bucuri, cuci vei ajunge Ia cele mai Irune sfârşituri. Aşâ că nu numai nu trebuie a te întrista că^trupulţi s ’a vătăm at in parte acum, ci incă ch ia r să cauţivătămarea şi stricarea lui îu totul, fiindcă aceasta maicu sama te dure Ja nestrirăciune».

Pentru care u şi adăogat: „Că ştim Că de seva strică casa noastră cea pământească a cor

tului acestuia, zidire dela Dumnezeu avem, casănefăcută de mâna, veşnică în ce nuri Deci,fiindcă el iarăşi a adus vorba despre invit're, in caremai ales boleau aceşti Corintheni, apoi iâ mai dinaintein njutoriul său şi judecata auditorilor, şi astfeliu o şi

pune înain te, insa nu la feliu cu (..ele spuse înainte, ci plecând ca dela alt subiect., — căci dejâ erau îndreptaţi,şi zice: „Ştim că de se va strica casa noastrăceâ pământească a cortului acestuia, zidire delaDumnezeu avem, casă nefăcută de mâna, veşnică în ceriuri“. Unii sub numele de «casă» înţelegium ea aceasta, d ară eu mai deg raM aşi crede că seface aluziune aici la trup . D ară tu te gândeşte, cumapostolul şi prin denumirile acestea arată superiorita tea color viitoare faţă de cele p rezente. Căci spunând«cea pământească» a pus im ediaţi în faţă pe ceâ *veşnică în ceriuri“, — fiindcă denum irea de «cort» dem ulte-ori ara tă nestatorniciea. De aceia şi zice: „Incasa părintelui meu multe locaşuri sunt“ (loan



1 3 6 O M I L I A X

14, 2). T>aiu daca aiurea numeşte locul de odihna alsfinţilor co rtur i, apoi a ’a zis simplu «corturi», ci cuadaos, iiindoă n ’a zis «ca să tic prim iţi in co rtur ile lor»,ei „În veşnici le corturi “ (Luc. 16, 9). Zicând apoi„nefăcutâ d e mană“ a. d a t a înţeleg(^ pe cea făcutăde m ân ă. Dccî ce ? O are trupul este lac:ut de m âna ?De loc, insă el aici face aluziune sau la casele cele făcute de mână, sau daca nu ace ista, apoi a numit trupulcel nefăcut de mână rasă a cortului celui veşnic. Ei n’a pus acest trup spre deosebire de cel păm ântesc, ci casă mărească laudele aduse acestuia.

„Ca de aceasta suspinăm, dorind ca să ne

îm brăcăm întru locaşul nos tru cel din ceriuri “{Vers. 2). Caro cort? spune-mi. Trupul cel nestricacios.Şi de ce suspinăm acu m ? Pen tru că acel trup c cumult mai bun. Zic-e că acel trup este din ceriu, pentrunestricăciunea lui,— căci prin această denumire el aratada ru l trim is d in ceriu ri, ia ră nici decât trup ul. Deci, nunumai că nu trebuie a ne mâlini pentru ispitele noastredin parte, ci incă a căută şi generalul, şi loialul înaces te ispite, ca şi cum a r z ic e: «oftezi că eşti p rigonit, că iţi este trup ul acesta, adecă omul col de dina

fară atât de ticăloşit; dară oftează mai ales că aceastanu se întâm plă eu toa tă g roză veni ea, şi nici încă că sestrică cu totul». Ai văzut, cum a întors vorba la celeco n trare , a rătân d că pe ntru acestea trebuie a oftă, fiindcănu s’au de staşura t în totalitatea lor, ci num ai în pa rte ?De ace ia la u rm ă nici nu-l mai num eşte pe tru p cort,ci locaş; şi cu dr ep t cuvâ nt, — itindea cortul sc dărîm ăuşor, pe când locaşul cel ceresc, rămâne intr’una.

„Dacă şi după ce ne vom dezbrăcă ’), nune vom află goli* (Vers. 3), zice; adecă că chiar devom şi lepăda trupul, totuşi acolo nu ne vom prezentăfără trup, eî împreună cu acelaşi trup devenit nestri-căeios.* Uniia zic — ceia ce mai ales trebuie a fi a p ro b a t:„că şi dacă vom fi îmbrăcaţi, nu goli ne voma f lâ “. Pen tru ca nu cum vâ auzind de înviere, toţi să

’) Notă . La Sf. Chi’isoslom în acest pasaj este întrebuinţat •verbul i*8ovo|i«;, în p a rt ic ip : = vom fi dezbrăcaţi, iară

în cursul exp li cărilor în trebu in ţară part icip ii! verbulu i evSuvojl *'., ivţ'jsâftîvoi = vom fi îm bră caţi.



O M I U A X 137

devinii îndrăzneţi, apoi şi zice: „Că şi dacă vom liîm brăcaţi11, ader;! eă şi dacă vom luâ nestricăciunea şi

ti*up nestricăcios, totuşi „nu ne vom afla goli* deslavă şi do siguranţă,—ceia ce şi in întâia epistolă zieeî'i,că „toţi vom învieâ, însă fie-care în tru a sa r ân -duială“, şi „sunt trupuri cereşti, şi trupuri pământeşti “ (I. (Ioc. 15,23.40). învierea va li obştească

pentru toţi, iară slava nu va tnai li obştească, ci uniiaîn cinste, iară alţii intru necinste, uniia in tru îm păm -ţiea ceru rilo r, ia ră alţii vo r învieâ. sp re osândă. Totaceasta a~arătat- 0 şi aici zicând: „Ca şi daca vom

fi îmbrăcaţi, nu goli ne vom allâ“.„Că cei ce suntem în cortul acesta, suspinăm, pentru că n u voim să ne dezbrăcăm, ciSH 11C îmbrăcăm “ (Vers. 4). Aici iarăşi cu desăvârşire şi intr’mi mod toarte lămurit, a inohis gurile ereticilor, arătând că nu se vorbeşte cum s’a r întâm plă

pentru trupul acesta şi celalalt,, ci pentru stricăciune şinestrii-ăciune. «Nu suspinăm de aceia, zice, ca să scăpămde trup, căci de acesta .nici 111.1 voim a ne dezbrăcă,—ci voim a ne elilierâ de stricăciunea cea dintr’insub>.

pentru care şi z ice: «nu voim să ne dezbrăcăm de tru pei sălile îmbrăcăm 111 el cu nes tricăci unea». Mai de parte apoi şi explică ace;is ia : „ca cc este muritoriu(stricăeios) să se înghită de vieaţă“, zice. Fiindcăla mulţi se părea greu lucru de a se lepădă de trup ,ia ră el se împotrivea liotăririlor celor mulţi, zicând e asuspinăm şi nu voim să ne dezbrăcăm de dânsul, putând a i se răspun de : «apoi (iacă sufletul despărţin -du-se de trup pătimeşte de acestea şi se văicărează,cum de tu spui ca noi oftăm fiindcă nu ne despărţimde tru p » ? — apoi ea nu cumvâ sa i se răspun dă deacestea, iată eă el pare că li zice: «nici eu nu spunaceasta, zice, eă de aceia suspinăm, ca să-l lepădăm, fiindcă nimeni nu se leapădă de el Iară mâhnire,dupre cum dealtfeliu şi despre Petru zice Christos, că„te vor încinge şi te vor duce unde tu nu voieşti11 (loan 2 1 , 18), ei ca să ne îmbrăcăm cu nestrică-ciunea acordată lui. Că ceia ce îngreuiază trupul nostru11 u este doară că el este trup , ei pentru eă suntem îm



1 3 8 O M I L I A X

brăcaţi cu un tru p muritorii), şi supus patim ilor; —aceasta deci este ca re ni şi cauzază întris tare a. Deci,vieaţa venind, consum ă num ai stricăciunea, trupului,

ia ră nu trup ul. «Şi cum s’a r întâm plă aceasta» ? zici f u.Dară nu cerceta, căci Dum nezeu este ca re le face. Nuceriu; lucrul în zadar. De ace ia tocmai a şi ad ao s :„Iară cel. ce ne-a făcut pre noi spre însăşi aceasta,Dumnezeu estei: (Vers. 5). De aici el ni ar a ta c ă ac es trasu nt ho tărî te de la început de sus. «Nu doară ac, uni i s ’a

p ăr u t aşâ, ci incă dela în ceput ne-a plăzm uit p re noidin pământ, cum şi pre Adani l-a creat; insă nu l-acreat pentru ca el să rnoant, ci ca încă. să-l tacă şinernuritoriu. După aceia, a rătân d cu lucrul este ade

vărat, şi dând dovada cuvenită, a adaos imedieat:„Care a şi dat nouo arvona DuhuluiCăci şiatunci ne-a plăzm uit sp re acea sta, şi acum tot spreaceasta ne-a p reg ătit prin botez, iară pentru ace astane-a dat noue nu o mică garanţie, cj pe Duhul Sfint.

Necontenit el num eşte faptul arvonă, voind a a rătă pe Dumnezeu ea datornic al to tului, şi de aici să ’şifăurească cuvântul demn de crezut chiar şi pentru ceimai tâmpi.

„îndrăznind drept aceia pururea, şi ştiind"(Vers. ti). Expresiunea „îndrăznind" este zisă faţă cu

prig onirile, cu unelt ir ile, şi cu necazurile pe care le indurau intr’una, ca şi cum pare că li-ar fi zis: «te alungă pe tine cinevâ, te prigoneşte, te răp u n e ? — tu nu cădea,atei pentru tine totul se face; nu te teme, ci îndrăzneşte. Că ceia ce te face ca să oftezi şi să Iii trist , căadecă slu.jăşti stricăcjunei, acea sta o răpun e, sau mai

bine zis o rid ică din mijloc, şi iu te te scapă de ive&stărobie». Pentru care şi zice: „îndrăznind drept aceia p u ru rea11, nu in linişte, ci in scârbe şi năcazuri, ~şiştiind că pe trecând în trup. suntem depărtaţidela Domnul. Că prin credinţă umblăm, iarănu prin vedere. Nădăjduim şi bine voim mai bine să fim depărtaţi de trup, şi să petrecemCU Domnui“ (Vers. 7. 8 ). Ceia ce este mai mare şimai im po rtant decât toate, a pus-o tocmai la urm ă;căci a luâ nestricăciunea cea Împreună cu Christos,este cel mai mare bun.



O M I L I A X 1 3 9

Ceia ce el spune aici, ac ea sta in sa m nă: «Cel ce văruzboeşte şî vă răpun e, nu stinge vieaţa vo astră. N u te

spărieâ, ci îndrăzneşte, de şi eşti obosit cu totul. Căcinu numai că te scapă do stricăciune şi de greutate, ciîncă că te şl trimite iute cătra Domnul». „Ştiind Că

petrecând în trup, suntem depărtaţi dela D om nul Nădăjduim şi bine-voim mai bine să fim depărtaţi de trup, şi să petrecem cu D omnul11. Ai văzut,cum ascunzând cele triste, adecă num irea mori ii şi asfârşitului, în locul lor a pus pe cele mai mult dorit*',nurnindu-le călătorie cătră Domnul, şi ceh' ce se par plăcute — cele a le vietei — lăsându-le la o parte , le-anumit dela. cele triste, spunând că vieaia aceasta de aicieste de părta re dela Doimi ui? A cestea Ic-a. spus, pen trucjt, nimeni nici să se creadă m u llăm itşi fericit cu cele prezente , ci incă să se şi mgrrurze, şi nici urmând a.se sfârşi, să se împuţineze, ci incă să se şi bucure , caunul ce merge spre mai mim bunuri. Apoi, ca nu cumvâsă zică cineva, auzind că ne .înstrăinăm dela Domnul,«d ară de ce zici acestea? căci suntem oa re de părtaţidela dânsul, fiind aici pe pământ)»? — iată că el din capullocului a îndreptat aceasta, zicând: „Că prin credinţăumblăm, iară nu prin v e d e r e Adecă, il ştim, il cunoaştem noi pre dânsul şi aici, insă nu atât de lămurit.Ceia ce spune şi aiurea, zicând: „ca p r in O g lindă, îngăcitu ră (enigmă) „Nădăjduim şi bine-voim".V a i! Unde a dus el vo rb ii! La dorinţa de moarte, ar ătam Icii plăcut ceia ce este greu şi de nesuferit, şi ca dis plăcut şi de nesuferit ceia ce este plăcut. Căci ex p re siunea bine-voi 111“ insamnă „dorim11. Şi ce dorim?„Sa fîm depărtaţi de trup, şi să petrecem cu Domn u l 11 zice.

Aceasta o face apostolul pururea, ceia ce am arătatşi mai ’nainte, întorcând vorba celor ce ’l contrariau lacele opuse. „Pentru aceia ne şi ne voim, zice, caori petrecând, ori depărtaţi fiind, să fim plăcuţil l l i“ . (Vers. 9). «Ceia ce se cerc;, a<-casta, este, zice; ch ia racolo de am fi, sau ch iar şi aici, noi să trăim după vo inţalui; aceasta este principalul. Aşâ că de aici dejâ tu aiim pa răţiea ceriurilor tară cercare». Apoi ca nu cum va

ajungând în tr ’o astfeliu de do rinţă, să se îm puţineze



1 4 0 O M I U A X

iarăşi taţii de în târz ie rea duce rei, el de aici de ja li dăcapitalul tutu ro r bun urilor. Şi care este acel c apital?

Acela dc a li plăcuţi lui Dum nezeu. Nici a plecă de aicicum s’a r in tâm plă nu este cev â bun, ci a fi lăudat, afî aprobat, prin care şi devine bună aceâ plecare; şinici de a remâneâ aici cum s’ar brodi, este cevâ greoiu,ci num ai a se îm po trivi cineva voinţei lui Dum nezeu.Aşâ d ara sa n u ’ţi înch ipui ca este dea] uns nu m ai c-ălă-toriea din acest trup, fiindcă pretutindeni este nevoie defap ta b ună. Dupre cum atun ci (‘an d a spu s de înviere,nu ne-a- lăsa t n um ai de a nădăjdui în eâ, ci a spus:„Daca şi după ce ne voiri îmbrăca, nu ne vom

alia goli“, tot aşâ şi acum arătând aceâ călătorie, canu cum va să’ţi închipui că aceas ta iţi este de ajuns pentrum ân tuiri;, a- ad aos că trebuie de a fi plăcuţi lui Dumnezeu.

Apoi, fiindcă până acum n îndemnat, pe auditoridela multe bunuri puse înainte, mai departe îi înfricoşa za de la îm p re ju rările supără*-ioase. pe car e le ra p o rtează. Căci inte resu l se găseşte şi in câ ştigarea celor bune,

precum şi in fugi rea de cele răle , ceia cc este gheenaşi împăratîea conurilor. A l'ugi de osânda, are ceâ maimare putere asupra cuiva; că dacă paguba s’ar măr

gini la a nu câştigă cele bune, d e s ig u r ca cei mai mulţiar suferi aceasta,—-însă când ajunge până şi la a suferi răle, apoi atunci n ’a r m ai putea răb;!â. Trebu ia ca

p ierderea îm părăţiei ceri uri lo r să fie considerată dedânşii ca cevâ de nesuferit, insa pe ntru ne putin ţa celormulţi, ace as ta se p are cu m ult m ai gro za vă; şi fiindcănu a tata aco rd ar ea celor bune mişcă pe auditoriul celîncăpăţînat, pc cât ameninţarea cu pedepsele, <le necesitato erâ ca el să sfârşaseă vorba aici, zicând: „Pentrucă noi toţi trebu ie să ne arătăm înaintea divanulu i tui Christos11 (Vers. 1 0 ). Apoi după ce a înfricoşat şi a mişcat pe auditoriu cu amintirea divanuluilui Christos, iată că nici aici n’a pus înainte numai celerăle, fără cele bune, ci a amestecat cu acelea şi oarecare plăcere, zicând: „Ca să iâ tie-care dupre cuma făcut, cele ce s’au lucrat prin trup, ori bine,ori rău“.

Acestea spunând, şi pe cei ce au avut succese, însăau fost prigon iţi, îi îm pu tern iceşte eu sp eranţele , şi pre

cei căzui i îi face a fi m ai cu băg are de sa m ă prin frica



OMILIA X 1 4 1

ce li-o insp iră. To L-o dată a ad ev erit şi cuvântu l desp re j ii vierea trup uri lor. «Nu se poate, zice, ca cel ce a slu jit

şi unuia şi altuia, să remână afara de ori-ce resplata,ci îm pre una cu sufletul cele răle vor fi pedepsite, ia mcele hune vor ii încununate».

Dară uniia dintre ei'etici zic, că uit trup va învieâ.Cum? spune-mi. Adecă altul a păcătuit, şi altul se pedepseşte? AH,ul a avut fapte bune, şî altul sc incui c inează? Dam atunci ce veţi puteâ spune iui Pavel, c a rezice: „Nu voim să ne dezbrăcăm, ci să n e îm

brăcăm “ ? Cum apoi ceia ce este stricai i os, ceia r eeste muritoriu, va Q îngh iţit de vieaţă? El n’a zis

do ară: «Pentru ca să fie "înghiţit trup ul cei m ur ito riude trupul cel nemuritorul», ci „pentru ca ce estemuritoriu — (stricăciunea) — să se înghită d evieaţă“. Dară aceasta num ai atunci se petrece, a m dva învieâ acelaşi trup ; dacă însă îl laşi pe aceste, şi-ţ.ifăureşti un altul, apoi atunci nu mai este înghiţită s tr icăciunea, ci remâne aceiaşi. Dc aceia nu sc petrec lucrurile asâ, ci trebuie c m ştricăciosul acesta, ad ecă tru pu l,să se îmbrace întru nestricăciune. Trupul este un mijloc,acu m găsind u-se în aceasta, ia ră atunci în aceia ; şi

pentru aceasta in cel dintâi, sau mai bine zis în form alui cea dintâi se va înfăţoşa atunci, fiindcă dea ltm in-trelea nestricăciunea nud poate slobozi din stricăciune.„Nu poate stricăciunea pre nestricăciune a m oşteni “ (I. Cor. 15, 50), zice, fiindcă atu nc i cum a r p u te âfi nestricăciunea? (îi din contra, stricăciunea este.înghiţită de vieaţă, şi prin urm are vieaţa. birueşte pe s tr icăciune, iam stricăciunea pe vieaţă nici-odată. Că duprecurn ce ara se topeşte <le foc, ia ră dânsa nici-odată nu

poate stăpâni sau nimici puterea focului, to t aşâ şi s tr i

căciunea se topeşte de nestricăciune şi dispare, pe cândaceasta nu poate nici-odată a o stăpâni pe aceia.’) Să ascultăm deci glasul lui Pavel, carele zice, că.

„noi toţi trebuie să rie arătăm înaintea divanului lui Christos “ şi să descriem acel tribunal, şi .săni-1 închipuim că ni stă de faţă acuin, şi ni sc cere răs

puns. Eu va voiu spune aceasta mai pe la rg, pe când

') P artea în tindă. Despre înfricoşata judecată. ( Venm).



1 4 2 OMILIA X

Pavel, fiindcă vorba ii erâ despre năcazuri, şi nu voiaca iarăşi să-i mai întristeze şi eu aceasta, n’a mai Stă

ruit eu vorba , ci spun ând pe sc u rt că „ v a luâ fie-caredupre CULll a t ă c u t iute a trecut mai departe. Decisă ne inchipuini, zic, că acel tr ib unal ni s tă de faţă, şifie-care să’şi întrebe conştiinţa lui, şi chiar să’şi închi- puie pe judecătoriu că este de faţă, şi ca to tul se descopere şi se aduce la mijloc. Căci nu doară urmează ca,noi să. stăm de faţă cum s’ar întâmpla, ci că ni se vor şidescoperi laptele. Aşâ dară nu vi s’a pălit obrazul de ruşine? Aşâ dară nu v’aţi spăimuntat? Deci, dacă acumcând incă faptul nu se desfăşură înaintea noastră, ci

numai ni l’am închipuit in cugetul nostru, şi încă ne pră pădim din cauza conştiinţei noastre, — apoi ce vom faceatunci, când acel divan va sta di- faţa, când într ea galume va li prezentă, când vor stâ acolo îngeri şi arhangheli, când celelalte stăpân ii şi pu teri, când vor 1 fl ră pirile acelea în nouri, când drum ul tu tu ro r va fî încărcatde groază şi cutremur* i>;■ vom face, când vor sunâtrâm biţele cele ne’n tr erupte , acele voci nesfârşite? C-ă<•] dar dacă n ’a r fi gheena, totuşi a fi lepăda t dela aceâstrălucire, şi a se d ep ărtâ necinstit, câtă osândă nu este?

Că dacă chiar acum, trecând Împăratul şi cei împreunăcu dânsu l, şi fie-care ştiind u’şi lipsa lui, noi nu ji tâ ia sim ţim plăcere- din pr ivire a pompei, pe câtă nep lăcere dacănu ne împărtăşim cu nivnic din pompa ce se desfăşură prim pre.jurul Iu i ;—apoi ce va fi atunci? Sau poate crezică e mică pedeapsa d e a nu face pa rte în rând urile aceluiclior, de a nu se învrednici de slava aceâ negrăită, dea fi aru nca t dep arte de frum useţa accia şi de bunurileacelea nepovestite# Când apoi şi întunerec va fî, şi scrâşni re a dinţilor, şi legături nedezlegate, şi vierm ile celeneadormit, şi foc nestins, şi scâi*l>ă şi amărăciune, şilimbi fripte din c auza acelui foc, p recum de pilda aacelui lx>gat din evanghelie; când ne vom boci şi nimeninu ne va auzi, cănd vom suspină şi vom răcni din cauzaranelor, şi nimeni nu ne va aveâ in băgare de samă,şi preste tot locul vedem că nimeni nu este care sa ne.mânşâe; — apoi cum vom consideră pe cei ce se găsesc,astfeliu? Dară ce ar puteâ fi mai ticălos ca acele suflete?Cr ar puteâ fi mai de jălit %

Că dacă, in trâ nd în tr ’o tem niţa şi văzând pe uniian<‘spălaţi, pe alţii legaţi şi topiţi de foame, pe uniia în



OMILIA X 143

chişi la întunerec , no cu trem urăm şj ni se îm puţineazăinima de frică, şi apoi facem toate chipurile de a nu

cădea şi noi acolo; dara când vom fi traşi şi băgaţi întem niţele gheenii, in acele locuri de munci, ce vom d eveni oare? Căci legaturile acelea nu sunt de fer, ci deioc care nu se stinge nici-odată. Şi nici cei ce vo r fiatunci de tată, nu vor ti egali in cinste cu noi, — pecari treimiii de a-i îmblânzi de m u l te - o r i c i îngeri, lacari nu ni-ar ii slobod nici m ă c a r de a ne uită, fiindgrozav de infurieaţi pen tru ccle cu care noi am batjo corit p re stăpân ul. Acolo nu este ca aici, unde vedem pe uniia punând vorbe de rugăm inte, pe alţii dând bani,

pe alţii altele şi îistfeliu procurând o m ângâere o a recare celor condamnaţi; — ci toate vor fi acolo neertate,căci chiar Noe de ar ii, sau lob, sau Dantil, şi n’ar îndrăzn i de u spune cevâ văzând pedepsiţi pe ai lor.Fiindcă chiar simpatia ceâ dela natură, atunci va fi cutotul nimicită, de vreme ce se va întâmplă dc a, vedeâoameni buni şi drep ţi ca părinţi ai unor copii str ic aţişi răi, precum şi pre nişte copii buni ca iii ai un or părinţi răi şi str ic aţi. Aşâ că plăcerea şi m ulţum ireasufletească va fi ('urata atunci, şi cei ce se vor bucura,

de bunurile cele nepieritoare, nu vor fi întru nimic mişcaţi prin simpatie, bn încă zic că a cea s t ă simpatie vafî ou totul s tinsă, şi îm preu nă cu stăp ân ul vo r fi şidânşii îngreţoşaţi şi scanda lizaţi de fap tele celor rna ideaproapr ai lor. Că dacă nişte oameni cum s ’a.v în tâmplă şi încă dispreţuiesc pe copiii Jor când îi vădvăi, şi chiar se leapădă dc înrudirea cu dânşii, apoi euatâ t mai m ult drepţii atunci.

Prin urmare nimeni să nu nădăjduiuseă cele bune,dacă n’a făcut cevâ bine*, chiar de ar aveâ mii de stră

moşi drepţi şi buni. -Ca să iâ fie-care dupre cuma făcut, zice, ori bine, ori rău". Aici mi se parecă face aluziune şi la cei ce curvesc: - îng rădindu-i cufrica de acolo,—şi nu numai pe aceia ii înfrieoşază, cişi pe toţi cei ce păcătuiesc.

Sa ascu ltăm, deci, şi noi. <’.hiar de ai aveâ o po ftăcât de arzătoare, împotriveşti‘-te acelei pofte, şi de *rida tă vei reuşi a o stinge, (’h ia r de ai voi să grăieşticevâ uricios, tu gân deşte4e la scrâşni re a .dinţilor deatunci, şi frica aceia îţi va fi ca un frâu. Sau de ai

voi să răpeşti avu tul altuia, tu a scu lta pe judec ători ui



1 4 4 O MI LIA X

care poronceşte şi zice: „ legaţi-i manile şi picioarele sale, şi aruncaţi-1 pre dânsul în tm întu-nerecul cei mai d in afa ră11 (Math. 1 2 ,13),—şi atuncivei aruncă, dela tine şi ace as tă poftă. Sau de ti; jm -

beţi şi te găseşti veşnic în sta re de beţie, tu asculta, pe bogatul din (Vanghelie zicând: „Trimite pe Lazărsă-şi întingă vârful degetului său în apă, şisă-mi răcoreasc ă limba m ea11 (Loca 1 0 , 24),— şiatunc i vei Fugi dc pa tim a. Ia ră fie cum vâ iţi place a tedezmerdă in desfătări, tu gândeşte-te bine la groaza şine liniştea de acolo, şi nici p rin m inte nu-ţi va mai veniasem en ea poftă. Sau de cu m vâ eşti poate asp ru şi crud,adă-ţi am inte de acele fecioare, ale căro ra condeie s tingând u-se, au fost scoase a fa ră din căm ar a cea de nuntă,şi atunc i iute vei deveni filan trop . Oară poate că eştileneş şi trândav? Apoi atunci gandeşte-te la cel ce aascuns ta lan Lui, şi vei deveni mai iute decâ t focul. Poatecă te roade pofta de avutul aproapelui* Ei, apoi gândeşte-te la viermile cei neadormit, şi cu uşurinţă veim dep ărtâ dela tine această boala, şi toate cele bune levei face. Că doară nu ni s ’a po ronc it nim ic greu şi 11 incu neputinţă de a îndeplini. Deci, cum de ni se parnoue grele c$ e poro ncite ? De sigur că din cauza trâ n dăviei no astre . D upre cum când suntem tre ji, până şicelc ce ni se par de nesuferit vor fi pentru noi uşoareşi cu înlesnire, tot aşâ şi când suntem in trândăvie,chiar şi cele mai uşoare ni se vor părea grele şi donesuferit.

Toate aces tea , deci, cuget ti ndu-le, să nu ne gândimla cei ce se de zm ea rdâ in <fosfatări, ci la sfârşitul lor :aici adecă îngraşarea sau buhăeala trupului şi băligariudeajuns, iară acolo v ierm i le neado rm it şi fonii cel veşnic. Nu te gândi, zic, la cei ce răpesc avutul altu ia, ci lasfârşitul lor: aici adecă frică şi teamă, iară acolo legăturile cele nedez legate. Nu te gând i Ia cei ce iul ieseslava deşartă, ci la ceia ce se naşte de aici: aici adecăsclăvje şi prefăcăto rii uri ci oase, iară acolo pagubă denesuferit, şi ardere veşnică. Daca, deci, vom vorbiintre noi <le acestea, dacă le vom .şopti intr’una poftelor noastre celor răle, iute vom scoate din noi dragostea. de cele prezente, in acelaşi timp vom şi aprindeîn noi dorul dc cele viitoare. Deci, să aprindem 111 noi



OMILIA XI 1 4 5

acel dor, şi «VI aţiţăm într’una. CJx (Iacă n um ai gâ ndirea la acele bunuri, — de şi dealtfeliu e ste cam întu

necată,—şi încă ni procură plăcere nespusa, apoi gân-deşte-te ce felia de tnuHăimre ni va procură realizareaacelor bunuri, Fericiţi vor ti, şi de trei-ori feric iţi toţiacei ce se vor bucură de acele bunuri, dupre cum şicei ce vor luă cele contrare voi* fi de jălit, ba încă detrei-ori vrednici de jălit.

Deci, iubiţilor, ax nu cu m va să devenim ca aceştidin urmă, ci ca cei dintâi, să preferăm fapta bună,a ic i nu mai aşă ne vom bucura şi de bunurile cele viitoare . (Cărora fie cit cu toţii să ne învrednicim , princh arul şi filantropica Domnului nostru Iisus Christos, prin care şi cu care se cade slava, stăp ânirea şi cinsteaTatălui şi Sfintului Duh, acum şi pururea şi în veciivecilor. Amin.

O M I L I A X I

„Ştiind dară frica Domnului, pro oameniaducem la adevăr, iară lui Dumnezeu arătaţisuntem;.şi nădăjduim că şi întru ştiinţele (conştiinţele) voastre suntem arătaţi11 (Cap. 5, li).

«Acestea, deci, ştiindu-le, zice, adecă divanul acelaînfricoşat;, to;ite Ic facem, încât să nu dăm voue pricină, nici de v r’o piedecă oare-care, nici de ^ v r ’o băii ueală oare-care minc inoasă contra, no astră, pen tru

nisc arevă fapte răle». Ai văzut ex ac tita te a vieţei, şirîvna unui suflet ce se ingrijaşte? «Ca, nu numai cândam face cevâ rău , zice, am fi învinovăţiţi, ci chiar den ’am face, însă am (1 hu i uiţi că facem, şi noi fiind stă pâni de a respin ge bănuiala , dispreţuim totuşi ori-cedesv inov ăţire, apoi vom aveâ respundere».

„Că nu ne lăudam iarăşi pre noi înainteavoastră, ci prilej dăm voue de laudă pentru noi “(Vers. 12). Priveşte, cum cl într’una îndreaptă bănuialace li s ’a r fi păru t lor, că se laudă p re sine. Că nimic

2m.i



O MILIA X I

nu su pară urechia aud itorilor, ca a spune cineva^ dedansul lucruri mari şi minunate. Deci, fiindcă s’a văzutsilit de a veni cu vo rb a la această- chestiune, iarăşi oînd rea ptă, zicând «ca a cea sta pen tru voi o facem, şi nu

pen tru noi, ca astfeliu voi să vă m ândriţi, şi nici decum noi». Şi nici acestea nu le-a spus el în bobote, ci pen tru aposto lii cei m incinoşi; pen tru care a şi adaos:r ca să aveţi (prilej) sp re cei ce se laudă în faţă,iară nu în inimă". Ai văzut cum i-a depărtat delaaceia, şi i-a a tra s c ătră dânsul, dovedind că c h ia r aceştiCorintheni doreau de a aveă oare-eare ocazie, prin caresă p oa tă g răi p en tru dânşii, şi sa-i des vino văţasc ă de

cele pen tru care îi înv inov ăţau? «Xu doară p en tru canoi să ne lăudăm, zice, grăim voue acestea, ci pentruca voi să grăiţi în liber tate pen tru noi» —- ceia ce m ărturise şte m are a lui d ragoste pe n tru dânşii — «şi nu

pen tru ca voi sa vă m ândriţi cum s’a r întâm plă, ci pentru ca sa nu vă rătăciţi» . Aceasta insă n ’o spune pe faţă, ci in alt mod, şi cu rnult mai blând îşi mânuieşte vorba, fără insa sa atace pe aceia, zicând: ,;casă aveţi prilej de a vă mândri sp re cei ce selaudă în faţă“, Şi nici chiar aceasta nu poronceşte

a o face cum s’ar brodi, nefiind nici o pricină, ci atuncicând aceia se vor trui'i, căci apostolul pretutindeni cautătimpul priincios. O face aceasta nu cu scopul de a searătă pre dânsul strălucit, ci pentru ca pe aceia să-ifacă de a conteni cu purtarea lor ceâ fără rânduealaşi spre vătămarea ucenicilor.

Dară ce va să zică: „în faţă*"? Adecă in lucrurilecele văzute, în cele făcute pentru ochii lumei. Căci deacest feliu erau apostolii coi mincinoşi, cari pe toate lefăceau din slavă deşartă, iar înăuntru erau goli eu de

săv âr şire ; ca ri av ea u evlavie num ai în faţă, părân d u-secinsiţi, ia ră în faptele cele bune fiind in totul pustii.„Că ori de ne răpim cu mintea, lui Dum

nezeu (pentru Dumnezeu o facem), ori de suntem întregi la minte, voue (pentru voi o facem“Vers. 13). «Chiar dacă vom g răi voue ce vâ m are —ceia ce el numeşte extaz, sau răpire cu mintea, ceia ceşi aiu rea o num eşte afrosini sau necum inţcnie, — ace astao facem pentru Dumnezeu, ca nu cumvâ voi crezându-ne

proşti să ne dispreţuiţi, şi sa vă piei’deţi, şi chiar de



O M I U A X I 147

v’am spune cevâ cumpătat şi umilit, pentru voi o facem , ca să vă^învăţaţi a fi smeriţi». Sau ca spune şiaceia, «ca daca cinevâ ne cred e pre noi ieşiţi din m inţi,noi cerem plata dela Dumnezeu, pentru care şi suntem) ar in i ţi de a şâ cevâ, ia ră de ne c rede întregi la minte,apoi atunci bucure-se şi el de înţelepciunea noa stră».Sau şi altm intre lea : «Zice cine vâ că sun tem sm intiţi?Pe ntru Dumnezeu suntem aşa». Pen tru ca re şî ad ao gă:

„Că dragostea lui Christos ne ţine pre noi,socotind (judecând) aceasta" (Vers. u ) , — caci «nunumai frica d:■cele viitoare, zice, dară şi cele dejâ petrecute nu ne lasă de a fi trândavi, sau de a dormită, ci

ne atâtă şi ne împinge sp re ostenelele cele p en tru voi».Şi care sunt oare cele dejâ petrecutei „Că de a muritunui p en tru toţi", zice, ia tă dară că toţi au m urit14.Prin urm are s’au pe trecu t acestea fiind cu toţi pierduţi.«Dacă n’a r fi m urit cu toţii, n ’a r fî m urit nici el pen trutoţi. Că aici sun t cauzele m ân tu ire i noastre, şi nici de câ tacolo». De aceia şi zice: „Că dragostea lui Christo s1) ne ţine p re noi11, şi nu ne lasă dea nelinişti.(.'Aci este ceâ mai de pe urma ticăloşie, şi mai grozavădecât înseşi gheena, ca după ce dânsul ni-a arătat atâtadragoste, să se găsească uniia cari n’au produs nimic,ch ia r după o astfeliu de îngrijire din parte-i. Că m areeste ex agera ţia dragostei lui, adecă că a şi m ur it pen trulum ea întreagă, şi ca găsind u-se în asem enea sta re n enorocită această lume, el a primit de a muri».

„Ca cei ce viează sa nu mai vieze loru ’şi,ci celui ce a murit pentru ei, şi a învieat"(Vers. 15). «Deci, dacă noi nu trebuie a vieţui pen trunoi, nu vă tulburaţi, zice, şi nici nu vă neliniştiţi câ nd

vin asupra voastră primejdii şi supărări». Dară apoi el pune înain te şi un raţionament, neîndoelnic, p rin carea ra tă că lucrul ace sta este din datorie. «Că dacă noi trăim , pentru dânsul m urind, zice, apoi lui îi datorăm că t răim ; pentru dânsul viem ». Şi se pare ca ceia ce el spune,este una şi aceiaşi; dară dacă cinevâ a r ex am inâ cuscum patate, a r găsi doua idei a ic i: că pe ntru dânsul viem,

') Notă. In ed iţi un ea Sf. Chrisostoro se zic e „>:ă dragoste a lu i Dumnezeu ne ţine p re n o i“.



148 OMILIA XI

ş i pe de altă p ar te, că el a m urit pe ntru noi, d inlre ca reeste dea;] uns ch iar nu m ai una din ele, de a ne face răspun

zăto ri; d ar ă cân d su nt incă am ândou ă, poţi pricepe câ td<! m a re este da toria. D ară mai bine zis, su nt ch ia r tr e i;adecă ca şi p â r ga, sau 'înc ep ătura pe ntru tine a in viat,şi la ceri uri s ’a înălţat, pen tru ca re a şi ad ao s: Tj cel n ice a murit pentru noi, şi a înviat".

„Pentru care noi de acum pre nimeni nuştim dupre trup" (Vers. 16). Că dacă toţi au murit,şi toţi au înv iat, — şi au m ur it astfeliu, în cât că ii osândise tirania păcatului, şi au înviat prin baca renaşterei

şi reîno irei Duhului Sfint — cu d rep t cuvân t zice că„pre nimeni nu ştim dupre trup". Căci ce este dacăşi su n t în tru p ? D ară vieaţa ace ia trup ea sc ă a pierit,s ’a nim icit, şi ne -am născ ut de sus din Duhul, sau pr inDuhul, şi deci ştim o a ltă v iaţă, şi o a ltă s tare , adecă pe aceâ din ceri uri- Şi ia ră’şi a ra tă pe Christo s capi'ten iech iar a trupului, pe ntru care a şi a d a o s: „iară de anişi ştiu t pe Christos dupre trup , dară acu n i ')llU-1 mai ştirn". Deci, ce? spu ne-m i; a lep ăda t el oaretrupul, şi acum nu m ai este îm pre un ă cu trup ul I Să nufie una ca aceasta! căci şi acum este in trup. „C'ă acestIisus, zice, care s’a înălţat dela voi la ceri uri,aşâ va veni" (Fapt. 1, 11), „Aşâ“. Adecă cum? Intrup, împreună cu trupul. Deci cum dc spune: „iarăde am şi ştiut pe Christos dupre trup, dară acuml i u i mai ştim"? Expresiunea «a fi in trup» aplicatăla noi oam enii, insam na a fi în păcate, iară «a nu fî intrup» va sa zică a nu fi în păcate; pe când aplicatăasupra lu Christos, insamnă a fi întru patimile dela natura, precum; a li in sete, a li in foame, in osteneală, indormire. „Ca păcat n ’a făcut, zice, nici vicleşug mis’a aflat în gura lui“ (I. Fetru, 2 , 22). Pentru care şizicea: „Cine din voi mă vădeşte pre mine pentru

p ăc a t“? Şi iarăşi: „Vine slăpânîtoriul lumei aceş-

') Notă . In cili ţiu nea no astr ă de. Buzău s’au strecu rat aici o greşa lă , căc i se z ice : ..dară da acum >m~L m ai ş t im “ , pc carul orig inalu l e s te : „ d a ră acu m nu-l m ai ş tim -. In cursul explicaţiei Sf.

Cri sos! om se poate ved eâ ac easta .



O M I U A X I 1 4 9

tiia, şi întru mine nu arc nimic/ (loan 8, 46.14, 30).A nu fi insa Christos în trup, însan m ă a se scăpa p ân ă

şj <Le necesităţile cele dela na tu ră, ia ră nici ele cum anu ii în trup. Căci c.u acest trup va veni să judece lumea, avându-1 întreg; şi nfipii.ljmil.oriu. Spre care şi noivom păşi, tlevenindu-ne trupurile noastre la feliu eutrupul slavei iuî.

„Deci dară, ori-care s’a lăcut întru Christos, făptură nouă este" (Vers. 17). Fiindcă până acumi-a îndemnai la fapta bună dela dragostea lui Dumnezeucătră noi, la urmă îi îndeamnă chiar dela. înseşi faptele petrecute . t)c aceia a şi adaos: „Deci dară ori-cares’a făcut întru Christos, făptură nouă estc“. Dacăcinevâ a crezut intru el, zie-e, a. venit intr’o altă crea-ţiune, căci de p u s s’a născut, prin Duliul. Aşă ca şi

pentru aceasta , zice, datorăm de a vina in tru dânsul, nunumai ca nu mai suntem aî noştri, şi nu numai că. ela m urit pen tru noi, nu numai că a înviat p âr ga sauîncep ătura no as tră, ci pont.ru eă am venit şi în tr’o a ltăviaţă. Priveşte câ te cuvinte de înd repta re sp re a vieţui

bine ni-a pus înainte. De aceia, şi vindecarea, sau îndreptarea răului el a însemnat-o cu un nume ordinar,

ca astfeliu să arate marea- schimbare şi prefacere. După,aceia complectând mai departe cele spuse, şi arătândcum sunt făptură nouă, zice: „Cele vedli au tl’CCUt,iară toate s’au făcut nouă“. Caro cele vechi? Adecă păcate le , zice, necucerniciile, sau în fine şi toate celeIudaice; sau mai bine zis, şi acestea şi ace lea. ■„Iatătoate s’au făcut nouă“.

-Iară toate dela Dum nezeu11 (Vers. 18). Aşâdară nimic nu este dela noi, căci şi iertarea păcatelor,

şi înfierea, şi slava aceâ. negrăita, dela dânsul ni se dă. Ne îndeamnă pre noi, aşă tiară, nu numai dela celeviitoare, ci şi dela cele prezente. Căci gândeşle-te: a zis,că vom învieâ, că vom trece in nestricăciune, şi că- vomav eâ acolo locuinţă veşnică; — dară fiindcă ceie prezenteau mai m are putere de îndemn decât cele viitoare, p en trucci ce nu cred iu aceste adevăruri, tlupre cum trebuiea crede, apoi el li arată- câte au primit dejâ, şi cineerau mai ’nainte. Deci, ce feliu erau când au pr im itaceste bu nu ri? Morţi cu toţii, d up re cum şi zice: „C ă



1 5 0

toţi au m urit11 şi că „pentru toţi a m urit", aşâcă pe toţi ii iubea, deop otrivă, de şi era u in vechili şi

îm bătrâniţi in răle. D ara ia tă şi suflet nou — căci s’acu răţit — şi tru p n o u ,, şi ad or area sau înc hin are a luiDumnezeu noua, şi făgăduinţele nouă, şi aşezământ(testam en t) nou, şi vieaţă, şi m asă, şi îm brăcăm inte, şiîn sc urt totul nou. Caci in locul Ierusalim ului de jos,am luat metropola ceâ de sus, şi in locul templuluicelui văzut şi simţit, vedem tem plu duhovnicesc; în locde lespezi de piatră, vedem lespezi scrise în inimilenoastre; in loc fie tăierea împrejur botezul, în loc demană trupul stăpânului; în loc de apă clin piatră sânge

dîn coastă, in loc. de toeagul lui Moisi sau Aaron crucea,în locul făgăduinţei v ech f îm părăţiea ceri urilo r; în locde mii de preoţi un sin gur a rh ie reu , in loc de miel necu vântător i u, miel duhovnicesc . Acestea şi de ace stea

judecându-le Pavel, zicea: „toate S’au făcut nouă".Oară toate acestea dela Dumnezeu sunt, prin Christosşi prin charul său. Pe ntru ra re a şi ad ăoga t: „carene-a împăcat pre noi lui—şi prin Christos, şi ne-adat noue slujba împăca rei că dela dânsul avemtoate bunurile. Ceî ce ne-a făcut pre noi prieteni, acela

este pricina şi a celorlalte, pe care Dumnezeu le-a dat prie tenilor sei. Că nu lăsându-ne duşi nani ni-a resplă titastfeliu, ei făcându-ne prietenii săi. C«Vnd eu zic eăChristos este pricina împăcarei noastre cu Dumnezeu,numesc in acelaşi timx* şi pe Tatăl; precum şi când zic căTatăl a dat, numesc in acelaşi timp şi pre Fiul. „Cătoate printrânsul s’au făcut “ (loan 1 , F3) zice, aşacă el este pricina şi a acestor bunuri. Caci nu noi amalergat la dânsul, ci el ne-a chemat pre noi. Cum ne-a.chemat? Prin jertfirea lui Christos. r,Şi ne-a dat noues l u j b a împăcarei*. Aici iarăşi arată demnitatea apostolilor, învederând ce feliu de lucru mare Ii s’a încredinţat, şi măreţiea dragostei lui Dumnezeu în acelaşitimp. Căci, nu doară fiindcă dânşii n’au ascultat de solulce a venit, s’ar fi mânieat şi i-ar fi lăsat la voea întâm- plăre i, ci incă stăruieşte rugându-i, şi p rin trânsu l şi prinalţii. Deci, cine nu s^ar m inună du pă d rep ta te de o as tfeliu de îngrijire părintească? A fost sacrificat Fiulvenind tocmai spre împăcare, el unul născut, şi niciaşâ Tatăl nu i-a îndepărtai pc cei ce )-au ucis, nici n’a



O M I U , \ X I 151

zis: «am trimis pre Fiul meu in solie, iară dânşii minumai că n’au voit sa asculte, ei încă, l-au răstignit şi

l-au ucis; prin urmare este drept de a-i lasă ia voeaînUimplărei» — ci cu totul din c on tra , căci dacă dân su ls ’a dus, apoi ia tă că lucrul său n i l-a încred inţat noue.„Şi a dat noue, zice, slujba împăcarei

„Pentru ca Dumnezeu eră întru Christosîmpăcând lumea lui-şi, nesocotind lor păcatelel o r “ (Vers. 19). Ai văzut dragoste, ca re covâ rşaşte oriceminte, orice judecată? Căci cine erâ cel batjocorit? El.Cine apoi a ve nit mai in tai la îm păcare? E l «D ară,

zici tu, ii trimis pre Fiul, şi n’a venit el». Pe Fiul a trimis,de sigur, dară nu num ai Fiul rugă, ci îm preună eu dâns ulşi printrânsul şi însuşi Tată). Pentru care şi zicea <'ă bumnezeu e râ în tru Clm stos îm păcând lui-şi lum ea,adecă prin Christos. Fiindcă a fost zis: „care tli-a datnoue slujba îm păcăre i11, apoi îndreptează vorba,zicând; «Sa nu cred eţi că noi suntem stăpâni ai raptu lui acestuia; noi suntem slujitori, iară cel ce lucreazătotul este Dumnezeu, cel ce a împăcat lumea cu sine, p rin unul născut Fiul sau». Şi cum i-a îm păcat cu sini' ?

Aceasta este minunea cea mare, ea nu numai a devenit prie tenul lor, ci incă <*ă a devenit prieten in aşă mod.Cum adecă? Lăsandu-li îor păcatele, adecă iurtundu-li,rae ialtfeliu nu erâ eu putinţă. Pe ntru ca re a şi ad ao s:„Nesocotind lor păca tele1'.

Că daca ar li voit să ceară socotcală de păcate,toţi am fi pierit. Dară cu toate acestea a tâ t de m arifiind păcatele lor, nu numai că n’a căutat să-i pedep-sasca, ei încă să-i şi împace cu dânsul; nu numai că3i-a iertat păcatele, dară încă nici le-a mai socotit. Tot

aşâ trebuie şi noi a iertă duşmanilor, ca astfeliu să neînvrednicim şi noi aceliaşi iertări.„Şi punând în tru ’ noi cuvântu i îm păcărei“.

«Căci nici noi n’am venit, zice, ca să vă aducnn cevâgreu , ci ca să v ă tăcem pre toţi prieten i cu Dumnezeu.«Fiindcă pe mine nu m’au ascultat, zice, apoi stăruiţivoi, rugându-i, până ce-i veţi înduplecă». I-’en tru c a rea şi adaos: „Drept aceia in locul lui Christos vărugăm, ca cum Dumnezeu s’ar rugă prin noi.

Rugămu-vâ în locul lui Christos: împăcaţi-vă



1 5 2 OMILIA XI

CU Dumnezeu". Ai văzut cum a ridicat faptul, introducând pe Christos ca tăcând această rugăminte? Şi

încă mai mult, căci nu numai pc Christos l-a introdus,ci şi pc Ta tăl. Ceia ce el spun e aici ac easta însa m nă:«a, trimis Tatăl pre Fiiul ca să îndemne, să roage, şisă mijlocească pentru natura oamenilor în locul său.D ară după ce ace la a fost .jărt/it şi s ’a înălţat la ceri uri,noi am primit soliea în loc,ui său; şi în locul său, cumşi în locul Tatii lui vă ru găm pre voi. A tâta cinsteşteneam ul om enesc, în c a t şi pe Fiul 1-a dat, ştiind că vafi jă rtQt, şi ne-a făcut şi p re noi apostoli pentru voi)). Aşâcu după dreptate ziceâ apostolul aiurea: „toate pentru

voi* (Cap. 4, 15).„Rugămu-vă în locul lui Christos*. adecă pentru Christos, căci noi am lu at lucrul în locul lui.Ia ră daca ti s(‘ p are ca arest, lucru este m are , apoiascultă şi celc ce urmează, prin care se arată ră nunumai în locul lui Christos, ci noi facem aceasta şi înlocul Tatălui». Pentru care a şi adăogat: „Ca CUI 11Dumnezeu s’ar ruga prin noi“. «Nu numai prinFiul sc roag ă, ci şi p rin noi ca re am luat soli ea în locul

lui. Să nu credeţi, zice, că noi vă ru gam ca din partea,noastră, ri însuşi Christos vă roagă, însuşi Tatăl luiChristos prin noi». Şi ce ar puteâ fi deopotrivă ru mă-reţiea fap tulu i? A fost ba tjoco rit, mii de. bunătăţi Iacii n-du-li, şi aşa ba tjocorit nu num ai că nu a căuta t răzbunare, ci încă şi pro Fiu) său l-a dat, ca printrânsul sane împăcăm. Dară cin ce l-au primit nu numai că nus’au îm păca t, ci încă I-au şi ucis.' Ia răşi a trim is pealţi soli eu să se roag e, şi aceştiia fiind trim işi, el singu reste care cere şi să roagă. Şi ce anume cere? „Impă-

caţi-vă CU Dumnezeu'-1. Şi n’a zis: «împacaţi preDumnezeu cu voi», caci nu el este care duşmăneşte, civoi, fiindcă Dum nezeu nici odinioa ră nu duşm ăneşte.Şi apărându-l ca un sol trimis, zice:

„Pentru că pre cel ce n’a cunoscut păcat, pentru noi păcat l-a făcut “ (Vers. *21). «Nu spuncele mai dinain te, că de pildă aţi batjocorit, că c-u nim icnu v’a nedre ptăţit, ca v’a făcut bine, că n ’a cău ta t r ăz bunare, eă el cel dintâi vă roagă, de şi el ce) în tâ i afost ba tjocorit; nimic din ac estea să nu le m ai avem



O M I U A X I 1 5 3

în vedere acum. D ară oare n ’a r li drep t de a vă îm păca eu dansul, eel puţin pentru cele ce a făcut cu voiacum? şi ce a făcut? „Pentru ea pre cel ce n’acunoscut păcat, pentru noi păcat l-a făcut*.Că d ica nimic alta n ’a r fi mai făcut, decât num aiaceasta, apoi poţi pricepe câ t de m are e ste faptul des ada pe Fi ui sau pe ntru noi, cari l-am batjocorit. Acumînsă a făcut lucru ri m ari, şi îm preună cu acestea, pecel ee cu nimic n ’a nedreptăţit». Insă n ’a spus ch ia raşă, ci ceia a 1 este cu mu lt mai m are şi mai im po rtant, aceasta a pus-o ina.itite. Şi care este ? „Pre CelCC n’a cunoscut păcat* zice; pre cel ce este însuşi

dreptatea „păc&t l-a făcut*, adecă I-a lăsat -i li i«î-depsit cii un păcătos, şi a m uri ca, un blăstămat. „Blăs-tămat, zice, este cel spânzurat pre'lemn* (Galat.3, 13). CA a muri astfeliu, este cu mult mai mani şim ai im portan t ca a muri in mod regu lat, ceia ce şiaiurea dând a, înţelege zicea: „AscultătoriU fâcân-du-se până la moarte, iară moartea de cruce*(Filipp. 2, 8). Căci faptul acesta j i u erâ in sine numaiosândă şi pedeapsă, ci şi necinste. Şi acum gândeşte-te

singur cate ţi-a acordat. Mare lucru este de sigur , caşi păcătos fiind să moară pentru ori-cine; dara cândincă este şi drept cel ce pătimeşte aceasta, şi moare pentru păcătoşi, şi nu numai eă moare , eî incă ca şiun blăstămat, şi nu numai ca blăstămat, ci incă şi dă-ruindu-ni noue prin aceasta m ari bunuri, pe care niciodată nu le-am aşteptat,— „ca să ne facem dreptatealui Dumnezeu întru dânsul* zic-e, —apoi ce cuvântşi cc1minte ar puteâ să reprezinte acestea? «Cii prece) drep t, zice, I-a tăcut păcătos, ca pre cci păcătoşi

să-i Iacă drepţi». Sau mai bine zis, nici num ai ac eastan’a spus, ci c-cia ce e ră cu mult m ai mare şi m ai p rin-cî]»al, căci n’a pus numai starea lucrului, ci înseşi calitatea. Căci n’a zis: «l-a făcut păcătos», ci l-a fă<-ut

păcat, şi nu numai jHi cel ce n’a păcătuit, ci chiar pecel ce n’a cunoscut păcatul, ca şi noi sa ne facem nunum ai drep tate , ci drep tatea lui Dumnezeu. Că a luiDumnezeu este aceasta, când nu din fapte, când nici o

pată nu se va găsi pe ca, ci din ch ar ne îndreptăţim ,



1 5 4 O M I L I A X I

se ingâm fâ, ca tot cc i s’a fost hărăzi t fiind dela Dumnezeu, în acelaşi tim p il şi pune in cunoştinţă de m ăreţia dătători ului. D rep tatea cea din ain te er a din legeşî din faptele legei, pe când aceasta este dreptatea luiDumnezeu. i

') Acestea, deci, cuge tând u-le, să ne tem em de cuvintele acestea mai mult decât d ■gheena; să ne sfiimde acestea şi sa ne temem mai m ult decât de îm părăţia lui Dumnezeu, şi să nu credem că este lucrugrozav dc a li pedepsiţi, ci de ii păcătui. Că. ducă nune-ar pedepsi el pre noi, de sigur că noi ar trebui săcerem pedepsirea, ca uniia^ce ne-am făcut atât de nerec un oscători fa ţă de binefăcători ui no stru. Dacă. acum

ei ne vă. avii iul o femee după care es te înd răgo stit , şiîncă de multe-ori s’a ucis şi pe dânsul, fiindcă nu s’aînvrednicit de d ragostea ei; iară daca poale s’a învrednicit, însă i-a gr eşit cu cevâ, el nu se m ai crede vrednicde a trăi;—apoi oare când noi batjocorim in aşâ feliu

pe im nul şi filantropul Dumnezeu, nu este drep t de ane afundă singuri înlocui gheenii? Să mai spun incaşicevâ p a ra d o x ’şi m inunat, şi poate m ultora d e n crezut?Mai m are va fî m an gâ erea celui p edepsit după ce a întărâ tat atâ t de mult pre iubitoriul de oameni Dum

nezeu, dacă are minte, şi va iubi p re stăpân, duprecum trebuie a-1 iubi, m ai mult c h ia r decât cel cc nuva fi pedepsit. Şi aceasta o putem vedeâ şi din obişnuinţă com ună. Că cel ce a nedreptăţit pe ce) iubit, deel, atunci numai este liniştit, când se învinovăţeşte predânsul, şi ar pătimi ceva râu. Dupre cum şi David ziceă :„Eu păstoriul am păcătuit, şi eu păstoriul amfăcut rău; iară aceştiia turma, ce au făcut?Faca-se mâna ta întru mine, şi întru casa tatălui meu" (II. Irnp. 24, 17). Şj când ti pierdut preAbesalom, eereâ lui—şi cea mai de pe urmă osândă, deşi nu e râ el cel ce nedreptăti-se, ci cel n e d re p tăţit ; —d ară fiindcă foarte m ult iubea p re cel pierdu t, şi-a p re lungit singur, sau mai bine zis s’a chinuit pre sine cudu rerile sufleteşti, m ângâi ud u-se pre sine pr in acestea.

l) P arte a m orală . D espre slujirea sfinţilor, şi pentru a nu des coasa cine este v rednic, ci pentru Du m nezeu a face ace asta cătra toti , şi da acolo a aşteptă resplata. (Veron).



O M I L I A X I 1 5 5

Deci, şi noi când greşim cat.rit cel re nu trebuiaa greşi, să ne învinovăţim singuri pre noi. Nu vedeţi

pre cei ce pierd p re copiii lo r adevăraţi, ră deaeeasta se bat cu pumnii şi ’şi /.mulg părul capului, pen tru că au parecă o m ângâere de a se pedepsi pre dânşii pen trucei iubiţi? Deci, dacă. chia r nefăcând niri un rău celo riubiţi de no i,şi incă ni aduce o m ângâere faptu l că pătimim rău pen tru cele de ca re dânşii au fost scâ rb iţi, —dara încă când noi suntem cei cc aţiiămşi batjocorim,oare nu cu atât mai rnult ne va linişti pre noi faptuld ■ a ne înv inovăţi pre noi şi a n e pedepsi sing uri? Numai încape nici o indoeală. Dacă cinevâ iubeşte peChristos precum trebuie a-1 iubi, ştie ceia ce eu spunacum, că chiar dacă l-ar iertă Christos, el nu va puteâ.răbdâ de a nu ii pedepsit, — căci va suferi cea mai m are pedeapsă, în tărâtându-1 pre dânsul.

Şi ştiu că m ultora li se pare de necrezut, d a m eutoate acestea este aşâ, p recum am spus. D ară, deci,iubim pre Christos, dupre rum trebuii: a-1 iubi, noi singuri ne vom pedepsi păcătuind. Crlor ce iubesc, pe altul,nu este dezgustă tor iu de a in tim i cevâ rău, pe ntru răau în tărâ ta t pre rei iubit, ci dezglistătoriu este de aîntărâ tă pre cel iubit. Chiar de este m ân ieat ac es ta,şinu pe<lepşeşte, atunci mai cu samă torturează aşă zicând pre cel ce iubeşte, —iară rând i-ar cerc răspuns (iefaptele lui, atunci mai mult încă va mângâea pe acesta.

Deci, iubiţilor, nu de gh eena să ne tem em a tâ t demult, pe cât de a nu dispreţul pe Dumnezeu, c“ci ac eastaeste cu mult mai grozav decât aceia. Când el fiind întărâtat, îşi înto arce faţa dela. tine, apoi aceasta e m airău decât ori-ce, e mai greoiu decât or!~ee. Şi ca săafli rât. de grozav este a rest fapt, gândeşte-te la ceia ceeu spun. Dacă cinevâ ar vedeâ pedepsit la moarte pe

un om rău şi tâlhariu, iară el ar ti împărat, şi pe liulsău cel iubit şi unul născut l-ar preda spre a fi jărtlit,şi împreună cu moartea ar luâ dela cel condamnat şicauza, strămutând-o la fiul său, penlru ca astfeliu nunumai să mântuiască pre cel osândit, ci încă să-l şi iz băvească şi de numele cel rău ce-1 aveâ; apoi dupăaceasta ridicându-1 la o intăetate mare, iată că dupăscăparea lui şi slava câştigată, acel împărat, a fost bat

jocori t de dânsul. Apoi oare dacă acela a r av eâ m inten’ar preferă să moară de o mie de ori, decât să se arate

răspunzătorii! de o aşâ de m are ne recu noştinţa?



1 5 6 O M ILIA XI!

Amintii deci să o cugetăm şi acum, şi să oftam cuam ar pen tru celc cu cure am întu rîtat pre binefăcători u,

şi nici să ne încurajăm, pentru ră sufere cu îndelungărăbdare fiind batjocorit, eî tocmai pentru aceasta su neîntristăm mai ni uit. Căci şj p rin tre oam eni, când cinev âfiind lovit pe obrazu l drept, dă s p re lovire şi pe reistâng , ma i mult se re/-bună pe ace la, d ecâ t dacă i-a r fidat mii de lovituri; şi rând fiind batjocorit, el nu numairă nu batjocoreşte, ci încă şi binecuvântează, mai grozavIst lovit decâ t dacă l-ar fi înc ărcat cu mii de batjocori.Deci, dacă chiar şi printre noi oamenii, când sunt uniia batjocoriţi şi su lar cu în delu ngă răb d are , noi ne ruşinăm

de aceasta, apoi cu atât mai mult fiind vorba de Dumnezeu, cei ce p ăcătuesc tre i mie a se ru şin a şi a se sfiiîn tr ’una, de şi poa te im pătimesc' nici un rău . (-ici laurină tot dânşii spre răul capului lor işi îngrămădescasupi'ă-ii pedeapsa ceâ nepovestita.

Acestea, zic-, cuget; uidu-le, iub iţilor, să ne tem emmai ’nainte de toate de păcat, căci acesta este gheena,a<'osta este osânda, acesta este iniile de răle ce le-aispune. Si nu mm iai ră să ne tem em , ci su şi fugim de păcat, şi să ne îngrijim de a plăcea necontenit iui Dumnezeu, căci ace asta este im parăţiea ceru rilor, aceastavira ta, ac ea sta iniile de bu nătăţi. Astfeliu, deci, ne vomînvrednici şi de im părăţiea ce ru rilo r, şi de bunătăţileviitoare. C-'irom lie ca m toţii să ne învrednic im , princharul şi fdanti'opiea Domnului nostru Iisus Christos,căruia îm preun ă cu Ta tăl şi ru Duhul Sfint se cadeslava, stăpânirea şi cinstea, acum si pururea şi în veciivecilor. Amin.

O M I L I A X I I

„Şi împreună lucrând vă şi rugăm, ca nuîndeşert daru l lui Dumnezeu să primiţi voi. Căzice: că în vreme primită te:ăin ascultat, şi înziua mântui rei ţi-am aju ta t ţic “ (Cap. 6, i. 2 ).



O M I U A X I I 1 5 7

Fiindcă a zis «Dumnezeu se roagă, şi cu noi şuii ti 'iumijlocitori şi ne rugăm, şi ea. împăcaţi-vă cu Dumne

zeu», — apoi ca nu cumva să cădem din nou, de aici neîndeam nă, ne înfricoşaza şi ne aţiţă, zicând : „ v ă r u g ă 111,ca nu îndesat! darul lui Dumnezeu s ă primiţiv o i « N u pentru ca ne roagă, zice, şi a t r im is mijlocitori, jip o i de aceia să ne trând ăvim ; ci tocmai dinaceastă cauză să ne grăbim spre a plăceă lui Dumnezeu,şi să ni agonisim hra nă duhovn icească», ceia ee şi nu tisus ziceâ: „că dragostea lui Dumnezeu ne ţine prenoi“, adecă că stringe la un loc, ne împinge, ne sileşte.Deci, ea nu cumvâ şi după această îngrijire să cădem,şi să nu a rătăm nimic hun, şi sa cădem din a tâ tea bunuri, de aceia vine prin aceste cuvin te apostolul şi pare că zice: «Să nu vă închipuiţi că chică a tr imis p recci ce se roagă de voi în locul lui Dumnezeu, apoi acesteaau a fi p uru rea . Acestea se vor petrece până. la venirealui de a doua oară, până atunci el vă roagă, întru catsuntem aici, iară dupa aceasta, jude cată şi pedeapsă. Deaceia, zice, ne ţinem mtr’uiia de voi». El nu numai delam ăreţiea bunurilor şi dela filantropic ii îndeam nă pu ru rea, ci şi dela scurtimea timpului. Pentru care şi ziceă

aiurea: „Că acum mai aproape este nouă mântuirea" (Rom. 13, ii), şi iarăşi: „Domnul aproapeeste" (Filipp 4, 3). Aici insă el face incă mai mult, căcinu numai dela scurtimea şi înicirnea timpului ii sfătuieşte,ci ch iar şi dela timpul de faţă, ca re este po trivit sp remântuire. „Că iată acum este vreme bine primită,zice, iată acum este ziua mântuirei“. Deci, să nu

pierdem prilejul, ci sa arătăm o rîvna vrednică ele eliar.«(Jă dc aceia şi noi ne grăbim , zice, ştiind şi scurtim ea ,

cum şi prilejul de timp potrivit». P en tru caro şi z ic eă:„împreună lucrând vă rugam «Împreună lucrândcu voi, zice; eă cu voi mai ales împreuna lucrăm, decâtcu Dumnezeu, pen tru care , sau in locul căru ia noi mijlocim. C-ăci el n’are nevoe de nimic, ci întreaga mântuiretrece Ja voi». Dară dacă zice că împreună lucrăm şi cuDumnezeu, nici aceasta nu o trece cu vederea, căci şiaiurea zice: „Că ai lui Dumnezeu împreună lucrători suntem" (I. Cot-intu. 3, 9), adcca că prin aceastasi1 mân tu iese. oamenii.



1 5 8 OM!LTA XII

„Ş i v ă r u g ă m D u m n e z e u rugându-i, însă nucum s’ar întâmplă, ci punând înainte drepturile acestea:că a da t pre Fiul său, pr e cel drept, p re cel ce nu ştieâde păcat, şi pentru noi cei păcătoşi l-a făcut păcat, canoi să ne facem drepţi; ceia ce nici nu trebuia de a serugă-, Dumnezeu fiind, şi încă pe oameni rugând, precei ce îl dispreţ,uise, pc când ii trebu iau a i se ru g ă;dara cu toate acestea se roagă. «Noi, insă, vă rugam,zice, neavând nici ua drept dc a vă spune vr’o binefacere, ci numai una singură: aceia adecă că ne rugămîn locul lui Dumnezeu, care a arătat atâtea lucruri mari.Vă rugăm dară, <^a să primiţi binefacerea, şi să j iu resp ing eţi da ru l. Ascultaţi-ne deci, şi nu prim iţi charu lîn ileşărt». Deci, ca nu cum va să cread ă ii că num aiaceasta insamnă împăcare, adecă de a crede celui ce-ich iam ă, apoi adaoge ace stea, cerând îng rijire şi băga redc sam ă asu p ra vieţei. Căci cei ce od ată s ’a izbăvit de

păcate şi a devenit prieten, dacă diu nou se tăvăleşteîu cele de dinainte, apoi iarăşi se re’ntoarcc la duşmănie, şi in zăda r a ma i pr im it charu l. Dacă. noi trăimîn necurăţenie, cu nimic m are nu ne-am folosit sp tvmântuire din charul acordat, — ba încă ne şi vătămammai mult, impovorându-ne cu păcatele, căci chiar după

cunoştinţa unui astfeliu de d ar, noi ne-am rem tu rn a t Iacrie dinainte.Aceas ta insă n’o spune pe faţă, ca nu cum vâ să

facă vor!» greoae, ci spune itumai că cu nimic nu nefolosim. După aceia pomeneşte şi de o prorocie, împingând u-i aşâ zicând, şi grăbiudu-i ca să se deştep te sp reap ăra re a pro priei lor m ântuiri. Că ’ zice : „In vreme prim ită te-am ascultat, zice, şi în ziua mântuireiţi-am aju tat ţie". „Vreme prim ită". Care este aceavreme? Timpul darului, timpul charului, când nu secere respundere de păcate, nici nu se pedepseşte, cicând după îm păcare încă se şi bu cu ră cinevâ de miidc bun uri, de d repta te , de sfinţenie, şi de toa te celelalte.Gate trebuia să îndure omul, ca să se m vedn iceasca detimpul acesta? Insa iată, că neobosindu-ne de loc auvenit toate acestea, aducând cu ele ierta rea tutu ro r celorde dinainte. Pentru aceia îl numeşte bine primit, fiindcăa primit şi pre cei ce păcatuise mult, şi nu că i-a primitcum s ’a r întâm plă, ci înca i-a ridicat la ceâ m ai înaltăcinste, dupre cum se petrece şi cu împăratul când vine,



OMILIA XII 1 5 9

cit atunci nu mai este timp de judecată, ci de char,timp de graţie, timp de m ân tuire. P en tru aceia îl şinumeşte bine primit.

Deci, pe cat timp ne găsim aşă. zicând în şanţulde apăra re (tv wj> o x id a ţi = m red ută, iu loc in ta rit cuvaluri şi parapete), pe cât timp lipseşte ceasul al unsprezecelea, su ne apropiem , şi să a răt am o v ieaţă vred nică,căci este uşor. Gx^cel ce se luptă într’un astfeliu de timp,în ivire se revarsă asupră-i un atât de mare dai', uşorva câştigă premiul. Căci şi îm păraţii de pe păm ân t cândse găsesc in timpul serb ărilor lor, şi când se ar a tă p u blicului m hainele cele mai de preţ, ch iar şi cel m aimic de se apropie de dânşii, iau darurile cele maimari, — pe când în zilele in care judecă, este nevoie, elemultă exactitate, de multă examinare.

Tot aşâ şi noi iu timpul darului acestuia să neluptăm, căci este ziua cea de graţie dum nezeească, g en truca re cu uşurinţă ne vom înv rednic i dc cununi. Ca dacafiind încărcaţi de atâtea răle, şi totuşi s’a lipit de noişi ne-a izbăvii de toate, introdu când bine înţeles şi celecerute dela noi, apoi oare nu va face aceasta cu multmai vârtos acum?

După ac ria apoi — ceia ce dealtm intrelea tace n eco n ten it— se pune pc sine la m ijloc, şi poronceşte dea luâ exemplu dela dânsul. De aceia şi adaoge: „NîClo sminteală întru nimic dând, ca slujba noastră şă fie fără prihană" ^Vers. 3), convingându-i nu numaidela timp, ci şi dela dânşii, carii au’avut succese. Şi priveşte cu cată sm erenie o spune ace as ta ; căci n ’a zisdoară: «luaţi am inte la noi, ca su ntem de acest feliu»,ci povesteşte cele cu privire la dânsul, spre resturnareaaoizaţiunei ce i s’a r fi adus. Şi pune deodată două ex a

geraţi uni de vieaţă fără'd e prih an ă, zicân d: ,.NiCl osminteală întru nimic dând11, şi nu zice «învinovăţire», ci ceia ce este cu m ult mai mic „sminteală", adecă hulă, nedAnd nimănui pricină de osândire contranoastră; _ca slujba noastră să fie fără de p rih a n ă adecă nimeni să nu se ag aţe de dânsa . Şi ia răşin’a zis: «ca să nu fie acuzată, să nu fie învinovăţită»,ci să nu i se arunce nici cea m ai m ică p ricin ă sau po-nos, nici să nu poată cinevâ a o huli câ t de puţin.

„Ci întru toate punându-ne pre noi înainte



I G O O M I U A X II

(recomandându-ne) ca slujitori ai lui Dumnezeii"(Vers. 4). Aceasta este cu mult mai mare. Că nu este

tot u na: tic a fi libe r de ori-ee înv inov ăţire , şi de aa rătă astfeliu de luc rur i, înc ât din toate părţile să seînvedereze ea fiind slujitori ai lui Dumnezeu. Şi nici nueste acelaşi lu c ru : do a se izbăvi de ori-ce înv ino văţire,şi de a fi încărcat, de laude. Ş i n ’a z is : <mră*;'mdu-ne,ci „recoman dan du- nc “, adecă slujind dc pildă, arătând prin fapte. Mai departe apoi arată şi modul cumii au dcvedit a şi. Deci, cum au dev enit dân şii aşâ?„Illtru multă răb dare 11 xjce, punând aici temeliea

bunurilo r. P en tru care nici n ’a zis sim plu «răbdare», ci

„Iliultă răbdare4' , arătând aici şi mărimea răbdărcî.Pentru-că a suferi un rău, şi al doilea, im este. vre-unlucru m a re ,- şi de aceia adaoge mai dep arte şi mulţimeaispitelor, zicând: „în năcazuri, în ne v o r. Aceastaeste întinderea năcazului, când adecă rălele sunt peste putinţa de a fi în lăturate, şi în tocm ai ca şi cevâ trebuitoriu , omul poartă pc capul sau rălele , făr ă sa le poată în lătură.

„In strâmtorări", ade<;ă în celc ale foamei, zice,şi in ceîe ale ce lorla lte nevoi, sau m ai s im plu: în ce le

ale ispitelor. „Intru b ătăi , în temniţe, întru ne aşezări (nes tatorn iciri)11 (Vers. 5). De şi fie-care dinacestea prin sine înseşi erâ de nesuferit, şi a li in bătăinum ai, şi a fi in tem niţe, şi a nu pu teâ stă în tr ’unloc, fiind a lu ng at — căci ac easta va să zică ex pre siun ea„întru neaşezări" — dură incă când vin şi toate pecapul cu iv a ,'ap o i poţi pricepe1, de ce felin de suflet a renevoie acela. Mai departe apoi, împreună cu rele dedinafară, pune şi cele dela dânsul.

„Intru ostenele, zice, în privîgheri, în posturiîntru Curăţie". Prin toate acestea cl face aluziune Iaosteneleje ce le aveâ colindând lumea şi lucrând, lanopţile in care în văţă pe ucenici, sau că şi în tim pulnopţilor lucra. Şi după toate ace stea el nu se lenevianici în posturi, de şi toate erau deajuns în locul a miide postu ri. Sub de nu m irea de cu răţie el înţelege sauînţelepc iune, sau cu răţiea în toa te sau că nu prim iau plata, sau că propoveduiau evanghelica in dar.

.,In t r u c u n o şt in ţă" , şj ce va să z ică „ în t ru



OMIUA XII 1 6 1

Cunoştinţă w? Aderă, intru înţelepciunea cea dată de Dumnezeu, ca re este adevărată cunoştinţă, ia m nu du precum erau acei păruţi^ înţelepţi, ra r i se făleau în înv iaţii ra re a deafara, ia ră de ac easta er au lipsiţi.

„Intru îndelunga răbdare, în bunătate". Şîacestea eerau un suflet voinic, ca din toate părţile turuiîmpins şi împuns, el sa Se şuiere pe toate cu îndelungă,răbdare. Apoi arătând cum şi prin re împrejurare audevenit aşâ., a adaos: „întru Duhul Sfînl“, căci intruel, zice, toate lr facem». ])ară tu priveşte, când a pusel ajutorul Duhului Sfint; după ce adecă mai intăi aarătat, cele din p ar tea sa. Dară mie mi se pare eă prin

aceasta el voieşte a spune şi alLcevâ. Şi ce anume? «OTisuntem plini de Duhul Sfint, zice, şi a rătăm şi de aic iapostolica noastră, fiindcă ne-am învrednicit ele haruriduhovniceşti». D ară dacă cineva a r zice,' ră împreu năcu cele spuse, el ar* lăsă a sc; înţelege aici, că. chiar şiin (-harul Sfîntului Duh n’a dat niei-o sminteală, nu tirvătăm a ideia. t’ăci şi cei ce au lua t pr in trâ nşii daru lliinhelor, au fost prihăniţi, din cauză că s’au îngâmfat.<’ă este cu pu tinţă d e a luâ cinevâ şi c h ar duhovnicesc,şi totuşi a nu-l în trebu inţa du pa cum să cade. «Nu însăaşâ şi noi, zice, ri chiar şi întru Duhul Sfint adecă şi

in ch aru rilc Duhului — noi am fost fără de pr ihană.„In dragoste nefăţarn ică11. Aceasta este cauza

tuturor bunurilor, aceasta i-a făcut pre el aşâ, aceastaface ca şi Duhul să rămână intru dânsui, prin rare şireuşeşte totul. „Intru cuvântul adevărului" (Vers7), — ceia ce în multe locuri spune, ră nu iâlşificândcuvântul lui Dumnezeu, şi nici sehimbându-1. „Intru puterea lui Dumnezeu1*, zice. f'eia ce pururea face,că nimic nu-şi atribuie lui, ci totul lui Dumnezeu, şi toate

isprăvile sale socotind ude ca dela dânsu i venite, aceas taa făcut şi airi. Fiindcă a grăit lucruri mari, şi prin toateacestea a pus înain te o vieaţă fără ponos, şi o filosolieînalta, apoi toate la un loc el le atribuie Duhului Sfintşi lui Dumnezeu.

Dealtniintrelea cele spuse de dânsul aici, nu suntcum s-ar în tâ m p a ; că dacă fiind cineva în linişte, şiîncă este foarte greu de; a le tace toate acestea; daraîncă când mai este şi supărat şi bântuit de nişte astfeliude ispite, şi pr in loale să strălucească, apoi poţi p ricep i

s s s u s

ii



1 6 2 OMILIA XU

ce feliu de suflet are unul ca acela. De şi de altfeliu nunumai acestea le-a suferit, ci încă şi mai multe decâtacestea, pe ca rele le înşira mai depar te. Şi ceia ce este

mai minunat, nu este numai că era neînvins plutind înnişte astfeliu de valuri, şi nici numai că toate le ralxlacu bârtâlie, ci cu le suteriâ şi cu mare plăcere. Colacc prin cele ce urm ează, lămur it o învederează, zicândastfeliu: „Prin arm ele dreptăţii ceie deadreaptaşi ceie deastânga".

Ai văzut prezen ţă .de sp iri t şi înţelepc iune puternică? Iată cit el arată aici, ca scârbele şi năcazurilesu n t arme, care nu num ai că nu-i hiruiese, ci încă câ-işi îngrădesc şi-i fac mai puternici. Prin expresiunea„Cele d e a s tâ n g a “ el num eşte pi' acele ce se par a fisupărăcioase , — caci deaces tea sunt cele ce au pla tă. Şide ce oare pe acestea le numeşte astfeliu? Sau că după

p ăre rea celor mulţi, sau fiindcă Dumnezeu a poroncitde a se rugă cineva ca să nu fie dus în ispitit.

„Prin slava şi necinste, prin grăi re de rău(necinstire) şi laudă" (Vers. 8). Ce spui? Că te bucuri de cinste, o treci aceasta cui lucru mare? «Da»zice. Şi de ce? Că a suferi cineva necinste, este mare

lucru, ia ră a se îm părtăşi de slavă nu este nevoie deuii suflet voinic. «Ba încă foarte voinic, zice, că astfeliu bucurându-se de dânsa, să nu se abată din calea readreaptă». De aceia el cugetă la feliu şi pentru una raşi pentru eei;tiuită, fiindcă îu amândouă strălucea de o potriva.

Dară cum oare devine arm a drep tăţei? Pe ntru case aduc mulţi la evsev ie, când dăscălii su n t îu cinste, căciaceasta este şi dovadă du fapte bune, în acelaşi timpşi pe Dumnezeu îl slăveşte. Incă şi aceas ta este a iscu

sinţei lui Dumnezeu, de a introduce propovedivirea ev an gheliei prin cele contrare. Căci gândeşte-te bine: Erâ poate legat, Pavel? Şi aceasta erâ pen tru evanghelie,dupre cum zice: „Că cele pentru mine mai vârtossp re sporul evangheliei au ven it11 şi „Cei maimulţi din fraţi în tru Domnul, nădăjduind în trulegăturile mele. mai mult cutează fără dc fricăa grăl^ cuvântul* (Filipp. 1, 12 . 14). Se bucură poatede slavă? Dară şi aceasta iarăşi ii făcea pre dânşii mai



O m i l i a xir 1 6 3

zeloşi: „Prin slavă şi necinste1' zice. Dânşii nu su-feriau cu voînicîe num ai cele din trupul lor, ca de pildă

scârb ile şi celelalte toate pe ca re ie-a înşirat, ci ch ia rşi pe cele ce se atingeau de sufletul lor, fiindcă toateacestea nu-i tulburau de loc. Ieremia de pilda suferindmulte ispite, opria dela acestea, şi fiindcă erâ luat înixîtae de joc, zicea: „Nu. voiu inai proroci, nici nuv o i u m a i numi numele Domnului” (ieremia 2 0 ,9).Incă şi David in multe locuri se plânge de oca ră şihulă indreptate asupră-i. Chiar şi Isaiâ după multe altele îndeamnă zicând: „Nu v ă temeţi de m ustrareaoamenilor, şi cu hu lirea lor să nu vă biru iţi11(Isaiâ 51, 7). Şi Christos iarăşi ucenicilor: „Când vorzice tot cuvântul rău împotriva voastră minţind pentru mine, bucuraţi-vă şi vă veseliţi,zice, că p la ta voastră multă este în ceriuri“.Aiurea incă spune: „şi s ă l t a ţi De sigur că n’ar fi pus o pla tă aşa de m are, dacă şi lupta n ’a r fi mare.In munci de pildă, şi trupul împărtăşeşte împreună cusufletul durerile, fiindcă durerile acelea sunt şi ale tru pului, şi ale sufle tulu i; pe când in cazul de faţă num aiale sufletului sunt. In ade văr, eă m ulţi au c ăzut n um aidin cauza acestor dureri, şi ’şi-au pierdut şi sufletul lor.Cliiar şi lui lob i se părea mai mari ranele şi viermiide pe trup decât o ur ile prietenilor săi. Nu este, cuadevărat, nu este nimic mai dureros pentru cei necă

jiţi, ca a-i lovi în suflet. Pen tru aceia îm preună cu p r imejdiile şi cu ostenelele pune şi aceasta, zicând: rPrinSlavă şi necinste". Mulţi d intre Iudei nu voiau săcreadă, pentru slava celor mulţi, căci se temeau, nu ca

sa nu fie pedepsiţi, ci ca să nu fie scoşi din sinagoge.Pentru care şi ziceă: „Cum puteţi s ă credeţi, slavăunul dela a tt u l l u â n d “ (lo an =5, 44)? Şi mulţi [amvedeâ poate, care dispreţuind toate rălele, la urm ă aufost biruiţi de slava.

„Ca nişte înşelători, şi a devăraţi11, zice. Aceastaeste „prin grăi re de rău, şi laudă11. „Ca niştenecunoscuţi, şi cunoscuţi" (Vers. 9). Aceasta es te„prin slavă, şi necinste". U nora erau cunoscuţi şi

cinstiţi, ia ră alţii nici nu se înjosau ca să-i cun oască.



1 6 4 O M I L I A X I I

„Ca cei ce murim, şi iată suntem vii-, adoră citnişte con dam naţi ia m oarte, ceia ce tot necinste erâ.

A ceasta o spun eu a ră tund pe deop arte putere a lui Dumnezeu ceâ ne grăită, iară pe dealtă pa rte şi răb d ar ealor. «Cât prive şte d in par tea celor ce ne pizmuiesc, noim urim , şi ac ea sta toţi o cre d; ia ră pe ntru Dumnezeunoi scăpăm de primejdii». Apoi a ră tu ml şi cauz a pe n truta re D um nezeu le îngăduie acestea, a ada os; „Ca nişte pedepsiţi, Ş.i nu omorâţi", arătând prin acestea-marele câştig dela ispitele lor, cum şi pe duşmanii lor fb-losindu-li fără su voîască.

^Ca nişte întristaţi, însă pururea bucurăn-du-rie“. (Vers. 10), a ile că: «de c ătră cei dea fară sun tem bănuiţi că am li in în tris ta re ; noi însă nu băg ăm saiuala ac eia, ci av em in tr’una o plăcere ne vestejită». Si n ’azis „bu curându-ne“ simplu, ci a adaos şi continuitatea bucuriei, zicând: „pururea bucurându-ne;;.O; a r puteâ, deci, fi deopo trivă cu o vieaţă, c are deşi bântuită de atâtea răle, totuşi se bucură de cea iutiimare veselie ?

„Ca nişte săraci, ia ră pre mulţi îmbogăţind".

U niia zic că- aici e vorba de bogăţie;i ceâ duhovn icească,dara eu aşi spune că- se vorbeşte şi de ceâ trupească,căci şi cu această bogăţie se imbogăţau , având in tr u nmod cu totul străin şi nevăzut deschise lor casele tuturor. Si aceasta a arătat-o prin următoarele cuvinte,zicând: „ca nirnic având, şi toate avându-le".Şi cum este cu p utinţă ac ea sta? Cum deci este cu putinţă de a li contrariul ţ Că cel ce stăpâneşte multe,nim ic n ’are ; ia ră cel ce n ’are nimic, stăpâne şte toate.Şi nu numai aici, ei şi in altele multe, din cele contrare

dev in iarăşi co ntra re. Ia ră dacă cum va te minunezi,cum s ’a r puteâ ca cel ce n ’a re nimic, să aibă totul,apoi chiar pe dânsul să-l mlucem la mijloc, pe el cure poronceâ lumei în treg i; şi nu num ai averilor, ci chiarşi ochilor lor erâ stăpân, dupre cum zice: „De ar fifost cu p u t in ţă , aţi fi scos şi ochii voştri şi mi-iaţi fi dat mie“ ((iala t. 4, 15). A cestea le spune, învăţă ndu-i de a nu se tu lbură faţă de cred inţele ce lor mulţi,ch ia r de a r fi dânşii consideraţi ca înşelători, sau ne

cunoscuţi, sau condam naţi, sau m orţi; ch ia r de a r (1



OMJLÎA XII 1 6 5

înt ristaţi, sau in sărăcie, sau n ’a r aveâ nimic, sa u ; căs’a r fntristă cu cej^ în tr is taţi; fiindcă nici celor orb isoarele nu Ji este văzut, nici celor smintiţi nu li este cu-noscută plăcerea celor înţelepţi.

Deci,Ringuri credincioşii sunt judecători drepţi aifaptelor, şi dânşii nu se bucură şi nici nu se în tri ste az ăcu alţii pentru aceleaşi îm pre ju răr i. Că dacă, de pildăcinevâ fără experienţă de luptele din stadiu văzând peuu luptătoriu cu rane pe trup , in acelaşi timp şi cucununa pe cap, l-ar crede ]toate pe acela ca suferind dincauza ranelor, nu e nimic de mirare, fiindcă el nu cunoaşte plăcere;i şi mulţam im i ceâ venita in u rm a cu

nuni3). P rin urm are şi aceştiia fiindcă numai ceia ce noi pătim im ştiu, iară pentru cele ce pătim im Jiu ştiu, oudrept cuvânt eă işi iuehipuesr num ai ceia ce văd, ad ec ăluptele şi prim ejdiile de faţă, în tim p ce premiile şi cununile, cum şi ciiuza luptelor mi o ştiu.

Dară oare ce insam nă zicerea lui Pavel, că toa teli1 aveâ, nimic nea vămii? „Ca n i m i c având, zice, şitoate avându-le1!. Cele trupeşti, si celesufle teşti. Acela

pe care cetăţile il prim iau ca pe un înger, pentru carescoţindu-şi până şi ochii i-ar li dat pen tru dânsul, şi

pentru care şi-ar ÎL pus pană şi grum azul lor, cum n’a rfi avut toate ale acelora t 1a ) ă de voieşii poate a vedeâaici şi cele duhovniceşti, apoi şi iu acestea il vei vedeâîmbogăţit. Căci prietenul acesta al Dumnezeului tu tu ro r,

prie ten, zîc, in aşâ feliu în cât că s’a învrednicit a seîmpărtăşi de lucruri negrăite de ale stăpânului îngerilor. cum n ’a r ti fost mai bogat decât toţi, şi n ’a r fi avu ttoate? Dacă n’ar fi fost aşâ, nu i s’ar li supus lui demonii. precum i s’au supus, şi nici n ’a r (i alungat pa tim ileşi Iroalele precum le-a alungat.

‘) Deci, şi noi când pătimim cevâ pentru Christos,im numai că suferim cu )>ărbăţie, ei încă ne şi bucu răm ,(iând postim, săltăm ca şi cum ne-am desfă ta , cândsunte m batjocoriţi, jucăm ca şi cum am fi fost lăudaţi,când cheltuim ne iniiciiiăntăm ca şi cum am câştigă;ch iar de am da celor săraci, o considerăm aceasta cacum am luâ, — căci cel ce nu dă cu ac ea stă ideie,nu va da cu mulţumire. Deci, când tu voieşti a-ţi im-

!) Parte a mora lă. Despre bogăţie ţi sără cie, şi că nu na tura

lucrurilor aduce căd erea cuiva, c f sSâbăciunea sufletului. ( Ce/vei).



1 6 6 OMILIA XII

p raştieă din avi;Iu l tău, nu num ai la aceasta să te uiţi,ca adecă cheltuieşti, ci oi incă vei câştiga mai mult, şi

aceasta sa o ai în ved ere înaintea aceleia. Şi nu nu m aifiind vorb a de eleim osină să te gândeşti aşâ feliu, ci laori şi ce virtute nu te gândi la asprimea şi amărăciuneadu rerilo r, ci să ai în vedere şt du lceaţa prem iilor, ia rămai pre sus de ori-ce pe însăşi cauza acelor lupte, adecă

pe Domnul nostru Iisus Christos, şi atunci cu uşurinţăvei birui în lupte, şi vei vieţui în m ulţam ire toa tă v ieaţa.Gtci nimic nu poate pro cu ră omului o m ulţam ire a tâ tdo m are , ca o conştiinţă, curaţii. l)e ace ia Pavel fiindsbucium at şi strâ m to ra t pe fie-ce zi, se bu cu ră şi er â

vesel, pe când cei de acum, nici prin vis chiar pătimindcevâ din acestea, sunt trişti şi se Itoresr, ceia ce de ui-căiri nu vine, decât de acolo că n ’au cugetarea dc; filosof'.Căci, de ce te boceşti? Că eşti sărac şt lipsit de celetrebuitoare? Dara de aceia mai cu samă. trebuie ca săte boceşti, că oşti mic de suflet, iară nu pen tru căeşti săr ac ; nu pentru că n’ai av ere , ci pentru ca pre-tuieşti atât de mult banii. Pavel muriâ pe fiecare zi,şi nu plângeâ, ci încă se şi bucură; intr’una se luptăcu sărăciea, şi nu erâ trist, ci incă se şi mândriâ. Darătu fiindcă nu ai toate cele treb uito are in cursul anului,te întristezi şi te tulburi? «Da! zici tu; că acela se in-grijâ numai de ale sale, pe când eu trebuie să mă îngrijesc şi dc slugi, şi de copii, si de femeie». Dară niciel nu se îng rijâ num ai de ale sale, — ci de ale lumeiîntregi. Tu te îngrijăşti pentru o singură casă, iară el

pentru săracii cei mulţi ce erau in .Ieru salim , pentru ceidin Macedoniea, pentru cei de pretutindeni cari trăiau însărăcie, pen tru cei ce dădeau ace lora nu m at puţin decâ t luau. Oi ci îndoită e râ gr ija lui de lumea în tr e ag ă:şi ca să nu fie lipsită de cele trebuitoare, şi ca in cele

duhovniceşti să se imttogăţască. Şi nu a tâ ta te într istează pe tine copiii cei flămânzi, pc cât îl înt rista u pedânsul toate afacerile credincioşilor. Şi ce spun eu alecredincioşilor? Când eî nu erâ slobod nici de cele alenecredincioşilor, ci încă at â t de m ult se topiâ din aceastăcauză, încât că se şi rugă ca să fie anathema pentrudânşii, pe când tu chiar de ar fi de mii de ori foamete,n’ai primi să mori nici pentru-nimeni din lume. Tu teîngrijâ şti pen tru o sin gu ră femeie, pe când el se îng rijâ

pentru bisericele de pe păm ânt. „Că g r i j a mea, zice,

este pentru toate bi seri cele “ (II. Cor. 1 1 , 28).



O M I U A X I I 1 6 7

Deci, părui când te vei ju ra , o omule, com parân d u-te pe sine-ţi cu Pavel, şi nu vei conteni odată cu această

micime de suflet? Aşâ dam trebuie a plânge nu eandsuntem in sărăcie, ei când păcătuim. Aceasta cu adev ăra t că este v rednic de p lâns, p e când celelalte su n tde ris. «Dara. nu numai aceasta mă întristează, zici tu,ri şi că cutare este cu autoritate, pe când eu sunt necin stit şi înjosit». Şi ce este eu aceasta ? tiăci şi Serici tul P avel Ia mulţi li se p arca că. este necinstit şi în

josit. «Dară acela eră l'a v tl» zici tu. Aşa dară nu n a tu ralucrurilor lâce tristeţa şi n em ulţăm irca ta, ci slabăciu ne a

părerei talc. Deci, nu plânge sărăc iea, ci pe tine c a re

te găseşti aşâ fel iu, şi m ai bine zis, nici pe tine să nute plângi, ci te îndreaptă; nici nu umblă după averi,ci ceia cc face pe cinevâ. de mii de ori ţnai vesel, adecăfilosofica şi virtu tea , pe acestea, le alung ă necontenit. Cândsun t acestea, nu este nici o pagulxt sărăc iea ; pe cânddacă acestea lipsesc, nu este nici un folos din averi.

Căci ce folos este, spune-mi, de cei bogaţi, dacăau sufletele lor sărace? Nu atâta te văicărezi tu petine, pe cât se vaicărează acela pe sine, că nu are incăaverile tuturor, iară dacă poate nu plânge ca tine, des

chide conştiinţa lui, şi vei vedeâ p lân geri le şi 1«cetelesale. Yoieşti poate să-ţi a răt bogăţiea ta, ca astfe]iu s ăconteneşti a ferici pre cei bogaţi in bani ? Vezi ce riu iacesta, cât de mare şi de frumos este, cât de sus segăseşte ? D ară de frum useţa ace ia nu se bucură mai m ult bogatul, şi tuci că a r puteâ să te întreacă cu vederea,şi sa facă cu el ce a r voi, căci precum s ’a făcut, pen trudânsul, tot aşâ s’a făcut şi pentru tine. Dară soarele,acest astru strălucit şi luminat, ca re incântn ved erilenoastre1, oa re nu este comun tu tu ro r, şi nu toţi se bucură

de el deopotrivă, şi sărac i şi bogaţi? D am încă cu nunastelelor şi ciclul lunei oare nu tuturor răsare deopotrivă ?Dară mai drept vorbind, şi dacă ar trebui a spune cevâminunat,, apoi noi cei săra ci ne bu curăm mai mult deacestea, decâ t cei bogaţi. Caci aceştiia cufundaţi demulte-ori în beţii, şi petrecând în ospeţe şi som n ad ân c,nici că simţesc însem nătatea ace stora , găsindu-se subacope remântul caselor şi la u m b ră,— pe când săraciim ai mult decât toţi se găsesc desfătându-se sub fru museţa acestor elemente.

Dară dacă vei cercetă chiar şi aerul, cel cc este



1G8 O M I L I A X I I

p retutindeni rev ărsa t, vei vedeâ ui săracu l se 1>ucurăde un aer mai curat şi mai îmlH'lşugafc. Căci călătoriişi munc itorii de păm ân t sc dezmeardă" in m ijlocul acesto rclemente mai mult decât cei din cetate, ha incă chiarşi m eşteşug arii se bucură, de ele mai mult decât, cei cestau în cetate şi cari se îmbată pe fie-ce zi.

Şi ce este pământul? Oare nu este comun pentrutoţi? «Nu» zici tu. Dară cum de «ici acestea? Spune-mi.«Apoi iată, zici tu, că cel bogat chiar şi in oraş aremai multe pogoane de pământ, şi că a. mtlirijj.it, pe elegrădini întinse, d ară apoi şi în ţearină ar e multe og oareînsuşite lui». Dară ce? Fiindcă el şi ie-a. însuşit, apoi

el singur se bucură de ele? De loc, chiar de ai spunecâ t de multe. Căci roadele ac elor ogoare este silit de ale îm părţi la toţi, şi grâ ul, şi vinul, şi unt-de-Iemnul

pen tru tine le cultivă, şi pretu tindeni slu ja şte ţie. D arăchiar şi acele grădini întinse, cum şi casele, după. chel-tuelele cele nespuse, după. acele ostenele şi năca zu ri,ţie iţi aduc folosinţă, luând dela tine pen tru atâ te a slujbe

puţin arg in t. Chia r şi ia băi, şi în fine pretutindeni a r pute â vedeâ cinevâ petrecându-se acelaşi lucru : pe cei bogaţi cheltu in d şi bani, şi griji, şi ostenele , ia ră pe

săraci cu puţini ban i folosind u-se. dc toate acestea inlinişte. Şi deci nu se foloseşte de pământ mal mult decâttine, căci nu doară acela umple zece pântece, şi tunumai unul.

Dară p oa te că el se îm păr tăşeşte din m âncăi'i m;uluxoa se? Apoi nici nu este aici o m are lăcom ie; da răiată că chiar şi aici te vom găsi tot. pe tine având malm ult. Luxul mesei lui deaceia ţi se pare ţie a fi derâvnit, fiindcă poate el are mai multă plăcere; darăchiar şi plăcerea aceasta tot mai multă este la cel

sărac, şi nu numai plăcere, ci şi sănatate. Bogatul poatecă în aceas ta covâ rşaşte pe cel săra c, că-şi făureştesingur trupul mai slab şi plăpând, şi că-şi adună maimulte izvoare de boale. Căci toate cele ale săraculuisunt iconomisite după natura, pe când cele ale bogatului, din cauza ne eu m pătărei şi a stricări unei se sfârşesc tot-deauna în boale.

Şi de voieşti, apoi îţi putem a rătă ac ea sta şi p rinexemple. Dacă de pildă ar trebui sa aprinzi focul ineupioriu, şi unul ai1aruncă in cuptoriu haine de mă-



OMILIA. XII 1 6 9

Ijote (dantelei) delicate, şi apoi ai* da foc cuptorului, ia răun altul ar pune lemne de stejar şi de b ra d ; ei bine ce a r

putea aveâ acela mai mult decât acesta? Nimic, ba ch ia rmai puţin. Şi de ce o are ?—dealtfeliu nimic nu ne îm piedecă de a întoarce altmintrelea acelaşi exemplu. Dacă,zic mm! a r pune pe foc. lemne, ia ră celala lt a r as vurlihoituri dn anim ale, apoi lângă cârc cuptoriu ai stă. tueu plăcere? Ia n ga cel cu lemne, sau lângă cel cu ho ituri? De sigur că lungă cel cu lemne, iiiudcă ace staard e după na tură, şi este o plăcută privelişti1 celor cev ăd ,— pe că ud celălalt, p rin fui nul iu v ia pu turos , p rinduhoarea împrăştiata din arderea sângelui şi a oaselor,

te -a r alungă şi pe tine, şi pe toţi cei do pe lâng ă tin e.’fe-ai înfiorat auzind şi te-ai ingreţoşat de acelcupto rul ? F.i l)ine, astfeliu sunt pantei-ele celor bogaţi.Oi ci in asem enea pântece mai mult pu treg a i u a r găsicinevâ der.at. in cuptoriul acela, şi vânturi puturoase,şi scurgeri necurate, şi pretu tindeni şi în fiecare celu lăo apepsie (ronstipaţie) mare , din cauza lăcomiei, Căcinefiind deajuns căldura ceâ natu rală sp re a le mistui pc toate, toate m âncările stau in pântece şi produc m ultăgreaţă, (iu ce ar [tutea cineva- asemăna, pântecele ace

lora t Ii is l nu vă îngreuiaţi faţă de aces te vorbe , cidaca poate nu grăiesc adevărul, dovediţi-mi.Aşn dară ru ce ar puteâ cinevâ compară aceste

pântece? Căci nici un sunt deajuns cele spuse , sp re aarătă ticăloşiea uuor astfeliu de oameni. Am găsit decişi o altă icoană. Dupre cum se întâm plă cu cana l ur i Iode scurge re, când dacă arunc i m tr’unul gunoae de 1>a-ligariu, de iarbă, de trestie, bucăţi de pietre şi de 110-roiu, il înfunzi, şi la urmă se scurge, pe deasupra şi-clioiul de murdării, aceasta se petrece şi cu pântecele

omului, (vi fiind închis el de desupt, apoi cele mai multedin aceste materii l>ăloase, vătămătoare, clocotesc lasupratată. Nu insă tot aşa se petrece eu cci săraci; ei precum pâraele cele curate şi cris taline iezind din m atcalor udă grădini şi paradisuri, tot aşâ şi pântecele sărac ilor sunt cu rate de prisosurile sau rămăşiţele din pântecele bogaţilor.

Dara nu la felin sunt cele ale Iwgalilor, sau mai bine zis ale celor ce st; dezm iardă şi se inbuilieaza, cisunt inc ărcate de materii gazoase, de vnucozităţi, devenin, de sânge conrupt, de vânturi puturoase, şi de



170 O m i l i a x h i

altele de acest felin. Pentru aceia nimeni trăind intr’unaîn desfătări, nu poate fi sănătos, ci veşnic va fi bântuit de boale.

P en tru care cu plăcere i-aşi m tre b â : de ce oare nis’au dat mâncările? Pentru ca noi să ne vătămării, sausa ne hrănim? Pentru ca sa fini bolnavi, sau sa fim sănătoşi şi in putere? De sigur că pe n tru ca să ne hrănim ,să fim sănătoşi şi puternici. De ce dară voi abuzaţi deii;insele, p rovo când u-1vă pr in ele boale in trupul vo stru £lata însă că cel sărac, prin mâncarea lui ceâ simplă, işicâştigă sănătate, putere şi vigoare. Deci, nu plânge pem am a săn ătaţei pe ntru sărăcie, ci încă te şi bu cu ră, şide voieşti a te îm bogăţi, d isp reţue şte ave rile. Căci ad e

v ăra ta bogăţie stă nu in a aveâ. bani, ci in a nu av eânevo ie ca să ailtă. Şi dacă ace asta am pu teâ să o reuşim,şi aici vom fi mai bogaţi decât toţi bogaţii, şi aeoio nevom învred nic i de bunurile viitoare. Car ora fie ca cutoţii să ne învrednicim , prin charul şi filan trop ica Domnului n ostru Iisus C hristos, căruia îm pre un ă cu Ta tăişi cu Sfîntul Duh, se cade slava, stăpânirea şi cinstea,acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X I I I

„Gura noastră s’a deschis, cătră voi, Co-rinthenilor, inima n oa stră s’a lărgit. N u vă. str âm tarăţi întru noi, ci vă strâmtarăţi întru pântecelevostru* (Cap. 6, 11. 12).

PovestinctU'-li lor despre ispitele şi năcazurile Jui:„Intru multă răbdare, zice, în năcazuri, în nevoi,în s tr â m to rări ; întru bătăi, în temniţe, în nesta-tornicire, în ostenele, în privigheri", şi arătând căfaptul acesta este mare lucru „ca nişte întristaţi,zice, iară pururea bucurându-ne, ca nimic având,şi toate avându-le“ şi mmnndu-le acestea arrne „canişte pedepsiţi, şi nu om or îţii;, şi în acelaşi timp



O M I L I A X I I I

învederând prin toate acestea în gr ijirea şi pu terea luiDumnezeu, dupre cum zice: „ ca să fie măreţi ea p u

te m dela Dumnezeu, iară nu dela n o i — num ărând apoi pe lângă acestea. şi luptele lui „Că puru re amoartea lui o purtăm 11, şi că faptul acesta este dovada de învierea m orţilor „ca şi vieaţa lui Iisus săse arate în trupul nostru cel nmritoriu“, şi cărorlapte s’a făcut părta ş, c,nm şi ce i s ’a încred inţat, dup recum zice: „pentru Christos vă rugăm, ca cumDumnezeu s’a r ruga prin noi“, cum şi căror lucrurieste ei slujitoriu, adecă nu literei, ci duhului, — la urinăvine şi ii ceartă, că nu so găsesc b ine ta ţa de dân su l.Dară nu deodată vine la aceasta chestiune, ci mai ’ntâispunând cele atingătoare de dragostea ce li arăta, laurmă trece şi la acea chestiune cu vorba, Că dacă celce cearta este cinstit şi prin propriile sale lapte, darăîncă când mai dă pe laţa şi dragostea ce o a re c ăt răcei acuzaţi de dânsul, de s igur că atunc i işi face v o rb am ai plăcuţii. De aceia- şi el trecân d eu v orb a dela isp itele şi ostenelele lui la dragoste, se atinge la urmă, dedânşii. Deci, care sunt semnele a rătătoar e de dra go ste?

„Gura noastră s’a deschis cătră voi, Corinthe-nUor“. «Dară, zici tu, unde este aici semnul dragostei?Şi ce insamnă ceia ce el spune aici» t «Nu putem răbda,zice, ca să tăcem faţă de voi, ci voim ca pu ru re a săgrăim şi să vorbim cu voi» — ceia ce este ca obieeiual cc lor ce iubesc. (Ti ceia ce se pe trece cu un co rp ,când mânile noastre il învârtesc în toate părţile, acelaşiJucru sc petrece şi cu sufletul prin cuvânt şi prin ciocnirea ideilor.

împreună cu aceasta el mai dă a se înţelege şialtceva. Şi ce anume? «Că toate le spunem voue, zice,cu tot curajul, ca celor iubiţi, şi nimic n a ascundem ,nimic nu dosim». Apoi, fiindcă urmează, a-i certă, işi coreiertare, dând o dovadă, puternică că-i iubeşte mult, prinînsuşi faptul că-i ceartă cu tot curajul. Dară apoi şiadaosul acelor denumiri, este dovadă de o mare prietenie,de o m are dispoziţie şi căld ură, — fiindcă noi obişnu imde a învârti in toa te p ărţile num ele celor iubiţi de noi.

„Inima noastră s’a lărgit", Dupre cum ceia

ce incalzăşte obişnuieşte de a întinde, de a umflă, de a



OMILIA XM

dilata un lucru, tot aşa şi treab a dragostei este de a

larg i. Citei drag os tea este’ calda şi fierbinte. Aceasta adeschis şi gura lui Pavel, şi tot ea i-a lărgit şi inima.«Cu nu numai cu gura vă iubesc-, zice, ci am şi inimacare conglăsu ieste, şi de aceia grăiesc cu toată sin ce ritatea, cu toată gura, eu tot cugetul». Nimic nu este maiîntins şi m ai la rg ca in im a lui Pavel, dacă pe toţi cr edincioşii îi iubea atât <!e mult, ca şi cel amorezai, fărăca p rin a i■<sasta inim a lui să fie îm părţită sau slăb itădin cauza dragostei, oi remanând fntreagă în fie-caredintre dânşii. Şi as poate fi de mirare că Pavel se găsâ

a şa feliu faţă de credincioşi, câini inim a lui p rin d ă întră nsa şi pe necredincioşi, şi chia r pe în treag a lum e?De aceia- n’a zis simplu «vă iubesc pre voi», ci mai tare,mai expresiv. „Gura noa stră s’a deschis . .. inimalioastra s’a largi t“, căci pc toţi vă av em înăun tru .Şi nici aceasta simplu, ci cu ceâ mai mare lărgire. Căcel iubit umblă cu multă libertate: înăuntru in inimacelui ce iubeşte. De aceia şi zice: „Nu v ă strimtoraţiîn tru noi, ci vă strâm toraţi în pântecele v ostru1'.

Dară tu priveşte cum şi cer ta re a lui este tăcută cumult;! ieouoinie — ceia ce es te a. celor ce iubesc mult —căc i■n ’a zis: «nu ne iubiţi pro noi» ci, nu ou ace iaşimăsură eu care vă iubim noi, Himlcă nu voieşte a seatinge presă tare1 de dânşii. Şi p retutindeni a r puteâvedeâ cinevâ, cum este de înfierbântat după credincioşi,alegând cuv intele în fie-care din epistolele sale. (ii, Romanilor li ziceă : „Doresc să vă văd pre voi“, şi„de m utte ori am gândit ca să vin la voi“, şi„dacă se va prileji ca sa vin odată la voi'1.

Galateniior ie zieeâ: „Iubiţii mei, p re care iarăşicu durere vă nasc“, iară Efesenîlor: „Pentru aceia plec gen unchi le inele cătră T atăl Domnuluinostru Iisus Christos", pe când [■ iîippeuilor: „Căcine este nădejdea mea, sau bucuriea, sau cununa laudei? Nujşi voiu? — şi le spunea ace ste ifie că li grăia în legăturile sale, fie că le aveâ în inimă.Colosenilor li spunea: „Pentrucă voiesc să ştiţi voi,câtă luptă am pentru voi, şi câţi n ’au văzu tfaţa mea în trup, ca să se 'm â n g â ie ini mele



voastre", pe când Thesalonicenilor: „Precum .mumaîşi încălzăştc pre fiii săi, aşâ ţinânclu-ne de voi,

bine voim a vă da voue nu numai evanghelicaIui Dumnezeu, ci încă şi sufletele noastre41. LuiTimotheiu de pildă ii spune: „Aducându-mi amintede lacrămile tale, ca să mă umplu de bucurie “,iară lui Tit: „Lui Tit prea iubitului fiu“, şi luiFi li mov1 asemenea. încă. şi Ebreilor multe li serie deacest feliu, şi nu conteneşte de a se ra g ă şi a li zice :„Că încă puţin oare-ce, cel ce este să vina, v aveni“, ca cum ar grai muma călră copiii ee simt

supăraţi.Corint,heuilor li spun e: „Nil vă strâ m toraţi în trunoi*. Nu li spune numai că ii iubeşte, ei că este şi eliubit; dc dânşii, ea şi prin aceasta să’i atragă incă maimult spre dânsul. De şi unora li mărturiseşte aceasta,zicând: „A venit Tit la noi, spunându-ne noue dorinţa voastră, plângerea voastră, rîvn a voas tră pentru mine" (Cap. 7, 7), şi Galatenilor: „De ar fifost cu putinţă, a-ţi 11scos ochii voştri şi mi-i-aţi fi

dat“ ((ialat. 4, 15), kiră Thesalonicenilor: ’„ce in traream avut Ia voi* (1 ThesaL i, 9) iară Ini Timotheiu:„Aducându-mi aminte de lacrămile tale, ca sămă umplu de bucurie" (H Timoth. 1,4) —şi in fin e

pre tu tindeni a r găsi cineva in epistolele sale m ărtu risindînsuşi el ucenicilor că ii iubeşte, şi că este iubit, insănu la feliu. Şi aici zice: „măcar că mai mult iu bi n du-vă pre voi, mai puţin sunt iubit de vo i“.(11 Tor. 12, 15). Ilară aceasta o spune mai pe la sfârşitul epistolei, pe când aici este mai inilăcărat in dragostea lui. „Nu vă strâmtoraţi, zice, întru noi, civă stâmtoraţi în pântecele v ostru11, «voi spre a ne

primi pre noi, ia ră eu sp re a prim i o cetate intreagă,şi o mulţime a tâ t de mare». Şi n ’a zis «nu ne prim iţi pre noi», fi că „vă strâmtoraţi“, acelaşi lucru lăsânda se înţelege, insă cu oare -ca re c ru ţare şi că să nu seatingă (ie dânşii cu prea mare putere.

-Pentru aceia răsplătire ca unor fii, vă

O M I UA X III 1 7 3



1 7 4 OMILIA. XIII

grăiesc , lărgiţi-vă şi voi* 1). De şi nu este acelaşilucru, de a ft iubit intâ iaşi da tă, şi după aceia a iubi,

ca chiar dacă ar voi sa găsasca cinevâ. o măsură deo potrivă, to tuşi se in icş urează prin faptu l, că cel ceiulieşte după ce a fost deja iubit, vine in al doilea rând,«d ară, zice, nimic nu m ai scormolesc, a i ch iar dacă aţilua t dela mine motivul dragostei, insă daca ar ăta ţi faţa dem ine aceiaşi m ăsură, e u totuşi v ă iubesc». Mai dep ar teapoi ca să arate că faptul acesta este din datorie, şi căcele spuse sunt afară de ori-ce linguşire „Ca unor fiivă grăie sc11zice. Ce insamnă „ca unor fii“? «Nimicma re j i u vă cer, dacă. fiind ta tă voiesc a f i iubit d e

voi». D ara tu p rive şte înţelepc iunea şi um ilinţa acestuifericit, căci el nu pune aici primejdiile cele pentrudânşii, şi ostenelele, şi năcazurile indurate, de şi poatem ulte av eâ de spus, — şi astfeliu el este şi aici ia ră v r’otrufie, — ci num ai de a iubi. «De aceia, zice, vă ce r dea fi iub it de voi, fiindcă m ’am făcut tâta l vostru, şi casunt cuprins de o dragoste nespusă pentru voi» ceia cede m ulte-ori cam în tărâ tă şi zăda raş te pe cel iubit,câ nd mai ales îi pune cinevâ de faţă binefacerile ce ile-a arătat. Dar prin aceasta s’ar fi părut ca ii iâ in

liătae de joc, şi de ace ia nu face aşâ Pavel, ci «iubiţi-mă,zice, pre cum copiii iubesc pe tatăl lor» ceia ce este maicu samă a naturei, şi datorit fiecărui tată. Apoi ca sănu se p ară că acestea le grăieşte p en tru sine, a ra ta căo face pe n tru câştigul lor ma i mult, şi pe n tru a ’şi at ra ge prietenia lo r. D rept care a şi adaos: „Nu vă înjugaţiîntr’alt j u g cu cei necredincioşi* (Vers. 14). şi n’azis: «Nu vă amestecaţi cu cei necredincioşi» ci atin-gându-se mai mult incă de dânşii, ca uniia ce au nedreptăţit, sau m ai bine zis au înjosit dr ep tatea , «nu vă

plecaţi grum azul vostru» zice.„Că cc împărtăşire are dreptatea cu fărăde legea*? Aici în fine face com pa raţie nu între d ra

*) Notă . O rig in alu l este : «T-ijv 31 o j- tv «vTifjucfK'iv. iuţ th » « s itX'/tuvit-fjtî adecă «aceiaşi răsplătire (Inapoind),

ea. un or fii vă gră iesc : lăr giţi-v ă f i v o i '1; ’ Cum se ved e, de ci, din le xt lipsind participii] a n o c a r e dealtfeliu s e su bîn ţelege, uşor a putut traducâtoriul ediţiei de Buzău să ni pună de faţă o frază, ce n’are nici un senz.



o m i u a x î u

gostea lui şi a acelora ce-i conrupeau pre dânşii, ciîn tre nobleţă lor şi necinstea ace lora . Astfeliu deci, şi

cuvântul său a devenit mai de respectat, dara in acelaşitimp şi mai potrivit cu demnitatea lui, şi prin aceastaîncă mai mult îi atrăgea spre sine. Dupre cum ar zicecinevâ unui copil c are dispreţueşte pe părinţi şi s ’a da tîn braţele celor m işei: «Ce Iaci, copile ? Disp reţueşti peta tăl tău, şi preferi in loc u-i pe oamenii mişei, în căr caţi de mii de răle? Nu ştii cum el este m ai bun dec âtaceia, şi mai de cinstit» ? Şi cu chipul aces ta l-ar înde p ărta dela contactu l cu aceia , dacă el iulteşte cu ad evărat pe tatăl său. Dacă i-ar zice: «nu ştii cu cât em ai bun tatăl tău decât aceia» * — nim ic nu va face cuaceasta, iară dacă lasă pe tatăl său la o parte, şi îlcom pară chia r pe dânsul cu aceia, zicând u -i: «Nu ştiicine <*şti tu, şi cine sunt aceia? Nu te gân deşti la n o bleţă şi la li itertatea ta , cum şi la necinstea acelora? Căce poţi tu aveâ decomun cu acei tâ lhar i, cu acei m işei,şi şarlatan i» <— apoi pr in o astfeliu dc com paraţiu ne şi prin-laudele aduse lui, iu te îl va scoate din braţele şicontactul acelora. Compăruţi unea dintâ i n’a r prim i-o cu plăcere , fiindcă protim isirea ta tălui înain tea sa i s ’a r păreâ ca o acuzaţia ne adus;! Iui, — şi când mai a les aîntris tat pe un tată atâ t de hun — pe când prin a do uacom paraţiun e nimic din aceste nu se’ntâm piă. Căci n imeni nu a r voi să nu fie lăudat; şi apoi la un loc culaudele aduse, şi mustrarea făcută lui este bine primită.

Prin asemenea com paraţiune se desc reţeşte aşâ zicând fruntea celui m us trat , şi se înţelepţeşte m ult, şi laurmă fuge eu disgust de contactul acelora.

Dară nu numai aceasta este de admirat la apostol,că adecă a înain tat aşâ de bine cu co m paraţiune a, eiîncă ca şi alt-eevâ mai mare a făurit, şi mai minunat.Căci mai întâi aducănd vo rba p rin în tre bări1, fap t ceeste al acelora cari spun lucrurile lăm urit şi m ărt u risite de toţi, după aceia şi prin m ulţim ea denum irilo r întinde incă mai mult ideia din discuţiune, — fiindcă nu pune înain te numai un nume, sau doul, sau trei, ci omulţime de nume. Pe lân gă acestea apoi, în loc de p e rsoane el pune nume de luc ruri şi de fapte, de scriind şivirtutea cea, mai înaltă, dară şi reutatea cea mai de

jos, şi arătând dis tanţa ceâ m are între aceste două, încât că nici nu se poate închipui. ^Că ce împărtăşire



176 OMILIA XIII

are dreptatea, zice, cu fără de legea? Ce împreunare are lumina cu întunericul? Ce unire are

Christos cu Vel iar? Sau ce par te este credinciosului cu_ necredinciosul? Sau cc însoţire este bisericei lui Dumnezeu cu idolii11?

Ai văzu t n u n au pus nu ntiri le acestea, pc faţă,fiindu-i citi ajuns spre a, respinge pe cineva dela contractul eu cei răi? Căci n’a zis: «ce împreunare au ceidin lum ină cu cei din întunerec V ci pune înainte chia racele c on tra ri etăţi, ca re nici-odată nu se pot în tâln i la,un Ioc: lum ina şi întunerecul, Nici n ’a zis: «tîe un ire

poate ii in tre cei ai lui ( Christos şi cei ai diavolului», ci

punând înainte ceia ce e mai a trăg a to riu : Chris to s şiYeliar — numind astfeliu pe apostat, adecă, pe cel cc s’alepădat, de credinţă, după dialectul ebraic.

„Sau ce parte este credinciosului cu cel necredincios". Aici fu iine, ca să nu se pară că el numai câ t acuza i-eu ta tea in mod sim plu, şi adu ce laudevirtu ţei, pom eneşte şi de persoane ne lîntărite. Şi n 'azis ce «împărtăşire are credinciosul cu cel necredincios» ? — ci pune la mijloc, p r e m i i l e , zicând : „ce p a r te " .„Sau cc însoţire este hiserieei lui Dumnzeu cu idolii ?

„Că voi sunteţi biserica lui Dumnezeu celui viu“(Vers 16). (Via ce el spune aici ;iceasta insamnă: «Niciîm păratu l vo stru n ’a re nimic dc coinun cu e l— „Ca Ceunire are Christos cu Veliar“ — şi nici lucrurile —„că ce îm părtăşire are lumina cu întunericu l”— ?P rin u rm ar e nici voi nu trebuie a aveâ». Mai întâi el

pune pe îm părat, şi la urm ă ii pune şi pe daşii, eu aceastamai ales smulgându-i dela contactul cu cei răi.

După aceia zicând: „bisericei lui DumnezeuCU idolii“ şi p ronu nţându -sc lăm ur it, că „V0i Sunteţi biserica lui Dumnezeu celui v iu 11, de nevoie tre

buia Ia urm ă, să aducă de faţă şi m ărtu rica srrip turei,dovedind c;i ceia ce a spus nu este ling uşiri1. O l celauda, dac a n u dă dovadă, se c red e că linguşeşte. Deci.care este m ărturica aceea ? „Că voiu locui în tru dânşii,zice, şi voi um blă“, adecă, voi locui in biserici şi voiuumblă,, învederând prin aceasta cel mai mare raportfaţă de dânşii.



OMIUA. XTil 1 / 7

„Şi voiu fi lor Dumnezeu, şi ii vor fi mic

popor*. «Ce spui? zice. P o r fi in sine-ţi pe Dum nezeuşi tu alergi la aceia? Dumnezeu ca re n ’are nimic «Iccom un cu dânşii? Şi cum pot fi ace stea vred nice deiertat? Deci, zice, gândeşte-te cine umbla cu tine, cinelocuieşte în tine».

„Pentru aceia ieşiţi -din mijlocul lor, [şi ve, osebiţi, zice Domnul, şi dc necurăţie s ă nu văatingeţi, şi eu voiu primi pre voi“ (Vers. 17 ). Şin’a zis: «Nu faceţi lucruri necura te» ei cere încu o m âim are ex ac tita te ; «nici să. vă atingeţi, zice; nici să vă ap ro

piaţi». Ce este necuraţia trupului $ Preacurviea, curvieaşi toată desfrănarea. Şi care este necuraţi ea sufletului?Gânduri necu rate, t a a se u ită cinev ă eu cău tătura de sfrânata, invidie, zavistie, şi toate cele la feliu. Deci, voiţi poate ca clin amândoue părţile să fiţi cu raţi; ei bine!ai văzut pretniiul carc-i: a te izbăvi de răle, a te unicu Dumnezeu. Ascultă acum şi cele ce urmeaze: „Şivoi fi vou£ Tată, şi voi veţi fi mie fii, şi fete,zice Domnul a tot ţiitoriul11 (Vers. 18). Ai văzut peProroc cum din capul locului ves teşte nob leţă de faţă,adecă renaşterea cea prin char?

„Aceste făgăduinţi luând, deci, iubiţilor11(Cap. 7, 1), zice mai departe. Care făgăduinţi? Aceleaadecă de a fi biserică a lui Dumnezeu, de a fi fii şi feteale lui, de a-1 aveâ pe dânsul locuind in noi şi umblând,de a ne face poporul seu, de a ave â pe însuşi Dum nezeuca Tată al nostru.

Deci, să ne curăţim pre noi de ori-ce necurăţeniea trupului şi a sufletului. Nici de cei necuraţi să nu ne

atingem, — căci aceasta va să zică curăţie a trupului —şi nici de cei ce spurcă sufletul, — căci ace as ta in sam nă«■urâţica sufletului, „Să ne curăţim pre noi de toatăspurcăciunea trupului şi a duhului" zice; şi nicică se mulţameşte num ai cu aceasta, ci ad ao ge : „făcândsfinţenie întru frica lui D u m n e z e u Căci nu doarăfăptui că nu se atinge; cineva de lucrul spurcat il face pe dânsul curat, ci ni mai trebuie încă cevâ ca noi sădevenim sfinţi; ni trebuie rîvna, băg are de sam a, ev lavie. Şi bine a zis el: „întru frica lui Dumnezeu11,fiindcă se poate ca cineva să lie inţelept şi să facă sfin-

li!



OMIUA XH1

ţ<uiie nu în tru frica Ini Dumnezeu, ci de Ochii lumei, şidin slavă deşartă. îm preu na cu ace asta apoi, «1 mai

lasă a sc înţelege şi altceva pr in e xpres iunea „ în tr ufrica lui Dumnezeu", adecă că lasă a sc inţelegemodul cum sa poată, ajunge cinevâ la sfinţenie. «C hiardacă pofta este tira nică, zice, totuşi de o vei îng rădi eufrica do Dumnezeu, ai doborât furiea ei».

r ) P rin cu vâ ntul de sfinţenie de aici apostolul nu iuţi‘lege num ai înţelepciunea , ei izbăv irea de ori-ce păca t,căci sfint este numai cel curat. Dară curat ar fi cinevâ,nu numai când s ’a r izbăvi de curv ie, ci şi de lăcomie, şide zavistie, şi de uşuratate, şi de slavă deşartă, de care

pretutin deni trebuie a fugi, dară cu deosebire in milostenie, fiindcă, nici n ’a r mai 11 milostenie aceia, dacă ar.f iînsoţită de această, boala, ei fam taronadă, cruzim e. Cătidtu dai eleimosină, nu cu scop de a milui, ei de a trâmbiţăJâecrea de bine, atunci nu numai că aceasta nu este eleimosină, ci este încă chiar iusultâ, caci ai dat o pildă reafratelu i tău. Aşa da ră milostenie nu va să zică a da bani,ci fiind milostiv a da celui sărac. Fiindcă şi cei din teatrudau copiilor celor stricaţi cum şi a lto ra de pe scenă,insă aceasta nu este milostenie . Încă şi cei ce ’şi bal

joc de trupurile femeilor curve dau, insă aceasta nu estefilantrop ie, ci obrăznicie. (Iu aceştiia sa m ănă şi iubi loriu l de slavă deşartă. Că dupre cum ace la bătân d u-şi

joc de trupul curvei la urm ă ii dă plata txîtăei de joc,tot aşâ şi tu ceri plata dela cel ce a luat bătacu de jocdela tine, şi a te îmbrăca astfeliu cu slavă deşartă şi pe tine şi pe acela.

Dară împreună cu acestea şi pagul>a este negrăită,întocmai ca şi o feara sălbatecă, sau ca un câne turbatce se repede, tot aşâ şi boala aceasta răpeşte dela noi bunurile câştigate . Aceasta este neomenie şi cruzim e,

ba ch iar şi mai g rozavă decât acestea. Căci cel neome-nos şi crud n’ar da celui ce, are nevoie; tu însă faci şimai mult decât acela, fiindcă împiedeci pre cei ce vora da. Căci cân d tu trâm biţez i ceia ce dai, pe deoparteai doborit, credinţa celui ce a primit dela tine, iară pcdealta ai împiedecat şi pre cel ce ar fi voit să dea, dacă

*) P arte a m orală . Curaţănia se compune din toate virtuţile. D esţ ' r e cei ce s g îm b ogăţesc şi cei ce sunt lipsiţi , şi că săracii se deosebesc sau covîrşesc în toate. (Verort).



OMILIA XIII 1 7 9

mai ales m1 fi leneş şi trân dav unul ca acela. Ce felin(Je milostenie este aceia, când şi pre tine te necinsteşti,

şi pe cel ce a luat dela tine, şi pe cel ce ţi-a po ro ncitîncă îl necinsteşti îndoit, pc deoparte că avându-I predânsul cie privitoriu al milosteniei, tu nu eşti mulţămitcu atâ ta, ci mai cauţi pe lângă dânsul şi priv irile c elordeopotrivă cu tine, iară pe dealta că calci şi legea carea oprit o asfeliu de milostenie?

Aşi fi voit ca să mai aduc şi altele dc taţă, ca de piida postul şi rugăciunea, şi sa a răt cât de m ult va-tămă şi acolo slava deşartă; dara ’rni-am adus amintecă în con vorb irea dinainte n’am sfârşit după cât tr e

buia vorba şi ideia ce o desvoltain. Şi care erâ v o rb aace ia ? Ziceam că săracii covârşesc p re cei bogaţi în ce le păm ânteşti când discutam despre săn ătate şi p lăcere,şi cam ne lăm urit am spus ac ea sta . Aide, deci, să o a r ă tăm mai clar astăzi, şi să dovedim că nu numai în cele păm ânteşti, dară chiar şi iu cele duhovniceşti, sărac iicovârşesc pe cei l*ogaţi.

In adevăr, ce anume bagă pe cinevâ in împără-1iea^ceriurilor ? bogăţica sau sărucie a? Să a scu ltăm pe însuşi s tăpânul ceri ur ilor zicând de bogaţi, c ă : „Mai uşo r

este funiei corăbiei de aîntrâ în urechile acului,decât bogatul în împăraţi ea ceri uri lor iară desăraci zicând cu totul din contra: „Iară de voieştisa fii desăvârşit, vinde-ţi averile talc, şi dă s ăracilor, şi vină de-mi urmează mie, şi vei aveâcomoară în ceriurr4 (Math. 19,24.2 1 ). Şi dacă voiţi,apoi să vedem cele vorbite şi sa le exam inăm din a m â n două părţile. „Strîmtă şi îngustă este calea care

duce în vieaţă“(Ibid. 7, 14} zice. Dară oare cine p ă

şeşte pe aceasta cale? Cel ce se dezm iardă in de sfătări,sau cel ce trăieşte în sărăcie? Cel ce este singu r, sauce) ce duce pe umeri mii de greutăţi? (lei ce umblalăineat, sau cel ce este cu gr ija şi băga re de sam a?

D ară ce nevoie este de raţionam ente, pe când p u tem veni ch iar la înseşi persoanele ce ui pot sluji deexemplu? Sărac erâ Lazăr, şi încă foarte sărac, bogatînsă erâ şi cel ce trecea cu vedere a p re acel sărac, ceşedea la poarta sa. Deci, care din aceştiia a intrat întruîm pa răţiea ce ri uri lor-, şi se dezmierdâ in şanurile luiA brâ am ? Cine se ardea în toc şi nu e râ stăpân nici pe



■ 180 OMILIA XIII

o picătura, de apa? «Dară, zici tu, şi mulţi dint re sărac ise pierd, şi iarăşi mulţi d int re bogaţi se v or bu cura de

acele b un uri negrăite». D ară cu lotul din co n tra se petre c luc rurile , căci puţini bogaţi se m ântu iesc, iară, ceim ai mulţi su nt din tre cei sărac i. Căci gândeşte-te bine :ex am inând cu am ănun ţim e piedeeele bogăţiei cum şineajun surile sărăciei - sau m ai drept vorbind, nici pe celeale bogăţiei şi nici pe ale sărăciei, de vrem e ce fie-caredin acestea sunt ale celor ce le s tăpân esc — noi vomvedeâ ca re din ele este a rm a cea m ai uşoară in câştig a re a biruinţei.

Deci, ce nea juns se p are a av eâ sărăcie:i ? Min

ciuna. Ce neaju ns a re ) wgăţiea t Mândriea, m arna râ ie lor, care şi pe d iavol l-a făcut d iavol, cu toate că nuerâ aşâ mai ’nainte. Şi iarăşi, rădăcina tuturor răleloreste fila.rghiriea. Dară cine sta alăturea dc această rădăcin ă? Bogatul sau sa rac ui ? Oare nu este înve de ratcă bog atul? Căci,, cu cat cinevâ se inc un joară de maimulte, adecă cu cat are mai mult, cu atât doreşte şimai mult. Slava deşartă iarăşi este un păcat, care va-tămă multe fapte bune; dară şi aproape de aceasta stătot bogatul. «Dară, zici tu, cele ale săracului, ca. de pildănăcazul, stenohoriea, nu le spui»? Dară acestea suntcom une şi celui bogat, b a incă ma i m ult sun t ale bogatului decât ale săracului. Aşâ că neajunsurile ce sc para fi ale sărăcie i, sun t com une şi sărăc iei şi )>ogăţiei, ia răcele ce su n t ale bogăţiei, su nt num ai ale aceştiia.

«Dară, zici tu, când săracul din cauza lipsei de crietre buito are face m ulte răle» ? D ară nici un sărac, nueste silit de a face atâtea răle din pricina sărăciei, pecâ te fac- cei bogaţi, p en tru ca mai mult să se imbogă-ţâscă, şi pe cele strânse să nu le piardă. Nu atât demult doreşte săracul cele trebuitoare, pc cât cel Ixjgat

do reşte cele de p riso s; nu a ta ta putere a re săracul sprea se sluji de răutate, pe câtă putere are bogatul. Căcidacă el şi pofteşte mai mult, în acelaşi timp şj poatemai mult, apoi ţste învederat că şi mai multe va face.

Nu a tâ ta se spăr ie să racul de foamete, pe cat se teme bogatul de pierderea averilor, şi trem u ră de frică căn’o să mai poată luă pe ale tuturor.

Deci, când ac es ta stă a lătu re a şi (te slava deşar tă,şi!de mândrie, şi de iubirea de argint, care este rădăcina tuturor răteior, apoi cc nădejde de mântuire va



aveâ, dacă nu va arata o mare filosofic? Cum va călători pe calea cea strimtă? Aşa dară să nu purtam în

gură credinţele tu turo r, ci să ex am inăm lucrurile. Caci;cuin nu este absurd, ca atunci când e vorba de baninoi să nu credem altora, ci să ne încredem num ai n u mărului şi calculului iacut? Iară când e vorba de lapte,să îirn at raşi aşâ cum s’a r întâm plă la c redinţele a lto ra ;—şi acestea se petrec, cu toate ca noi avem o măsurăexacta iu toate mişcările noastre, avem, zic, (întărirealegilor Dumnezeieşti ?

Dcaceia vă, rog voi toţi, ca lăsând la opar te cegâ nd eşti cu tare sau cu tare i'n aceste chestiuni, toate să

le cercetaţi şi să le căutaţi în sfintele scripturi, şi găsind acolo ad ev ărata bogăţie, pe aceasta să o alun găm ,ca astfeliu să ne hucurăm şi de veşnici le bu nătăţi. (Virorafir ca cu toţii stă ne învrednicim , prin ch arul şi fi lan -tropiea Domnului nostru Iisus Christos, căru ia îm preu năcu 'l'atăl şi cu Stmtul Duh, se cuvine slava, stăpânireaşi cinstea, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

______ __ ___ _______ ________ ______ OMILIA XIV 1 8 1

O M I L I A X I V

Xuprindeţi-ne pre noi; pre nimeni n’amnedreptăţit, nimănui stricăciune n’am făcut, (prenimerii n’am con rupt), cătră nimeni nu ne-amla comit. Nu spre osândire zic, că am zis mai’nainte, că în inimele noastre sunteţi, ca împre

ună să murim şi împreună să viem “ (Cap. fi, % 3).Iarăşi aduce vorba de dragoste, moderând aşâ zi^

râmi asprimea eereetărei. Fiindcă i-a certat şi i-a mustra t, ca iubiţi, insă nu deopotrivă iubind, ci zm ulşi dela drag os tea lui şi am estecaţi cu mulţi alţi co nrupători,ia urmă iarăşi moaie asprimea ccrtărei, zicând: „Cu p r in d e t i-n e p re n o i“, adecă «iubiţi-ne p re noi». Şiîncă n’a zis «iubiţi-ne pre noi», ci mai îndoioşătoriu ;mai mişcătorii! -Cuprindeţi-ne pre noi*. «Cine vra



1 8 2 O M I L I A . X I V

ab ătu t p re voi? zice; cine v-a scos din m inţi? Cum desuntem s trâm toraţi intru voi»? Fiindcă mai sus a fost

z is : „s t r îm tora ţi -Y ă în pântccele vostru", apoi «ieiarătân d mai înved erat aceasta, zice: „Cliprin d cţi -n e p re noi“, atrăgân du -i spre sine prin asemenea cuvinte.Cuci nimic nu încheagă prieteniea atât de bine, ea aaflă cel iubit, ca cel oe-1 iubeşte, il doreşte foarte mult..

„Pre nimeni n ’am nedreptăţit11. Priveşte iarăşi,cum el nu pu ne binefacerile, da ră in acelaşi tim p cumşi cuvântul şi-l face incă mai plăcut şi mai muşcătoriu;tot-odata face aluziune şi la apostolii cci miriciuni.işi,căci zicând „pre nimeni n’am nedreptăţit*, a adaosîncă: „nimănui stricăciune n’am făcui, cătră nimeni nu ne-am lăcomit“. şi ce va să zică „nimănui Stricăciune n’am făcut*? Adecă «pre nimenin’am înşelat» — dupre rum şi aiurea zice: „Ca nucumva precum şarpele a amăgit pre Eva cuvicleşugul său, aşâ să sc strice şi cugetelevoastre1' (ii . co r. u , 3).

„C ătră nimeni nu ne-am lăcomit11, aderă

«n’am răpit, n’am uneltit înşelăciune asupra cuiva». Şinu zice de pildă: am fost de folos voue in cutare saucu tar e îm pr eju ra re , ri făcându-şi ruvân tul mai înţepători u n’am nedre ptăţit11 zice, şi pare-că. n um ai nuli spune: «chiar daca nu v ’am 11 făcut uici-o binefacere,lotuşi nici aşâ n ’a r fi trebu it a ne d isp re ţuî; că nuav eţi nim ic de zis, spre a no înv inovăţi, fie m are saumic», llujtă aceia apoi, fiindcă s im ţiâ oare-cum greu tatea vorbelor sale, iarăşi s’a indreptat pe sine. Şi nicin ’a tăcut în totul — fiindcă n ’a r fi pu tut trezi pe nimeni,şi nici n’a lăsat neindreptată asprimea cuvântului, căciîn asemenea caz mai mult. ar fi zădărîl-auditoriul. Deci,ce spune el ?

„Nu Spre osândire zic“. Si de unde se Învederează aceasta? „Că am spus mai ’nainte, zice, căîn inimele noaste sunteţi, ca împreună să murim, şi împreună să înviem*. Aceasta este cea maim are prietenie, când c hiar şi dispreţuit, el p refe ră totuşide a şi muri, şi de a vieâ împreună cu dânşii. «Nu cums’ar întâmplă, zice, sunteţi voi în inimele noastre, ci aşâ



O M I U A X I V 183

precum v’am spus. Că este cu putinţă de a şi iubi pe c inevâdurii şi de a fugi de primejdii; însă cu noi nu se petrece

aşâ». D ară tu pr iveşte şi aici înţelepciunea lui cea nes pus;!; eăei n ’a spus de cele făcute pentru dânşii, ca sa nuse pură iarăşi că-i ia în liătaic de joc, ci li vorbeşte de celeviitoare. «De s-ar întâmplă, zice, să. sutăr vr-o primejdie,eu sunt gata de u rabdă lotui pentru voi, şi nici moartea-, precum nici vieaţa nu mi se pa r a Ji ceva p rin {'loînsăşi; ci unde aţi fi voi, aceasta ’mi va fi mie mai de preferat. Alai de preferat îmi va fi m oartea înainteavieţei, cum şi viaţa. înaintea morţii». D ară <Iacă a m uri

pentru alţii este cu adevărat semn af prie tenie i, d a ră

de a trăi cum n’ar prefera cineva, fie cbiar şi pentrunep rieteni? Deci, de ee a. pus el acest fap t ca m are ?Pentrucă este foarte mart; cu adevărat.. Mulţi com pătimesc- poate cu prietenii ce intim piuă ’ n iscarev ă răle ,dară când acelor p rieteni li m erg bine afacerile, nunumai că nu se bucură, ci încă şi pizmuiesc. «Nu însăaşâ se petrec îm pre jurările cu noi, zici, ci ch iar în nenorociri de aţi fi, noi nu ne tem em de a ne îm părtăşidin scârbele voastre, precum şi de aţi face bine, noi nusuntem cuprinşi de invidie».

Apoi, fiindcă necontenit a învârtit acestea, zicând:..Nu vă strim tocaţi întru no r1 şi „strâmtoraţivă.în pântecele vostru11, şi „Cuprindeţi-ne pre noi",şi „Lărgiţi-vă şî voi“, şi „Pre nimeni n’am ne-dreptăţi t “ şi s’ar fi părut toate acestea ca o hulă aruncata asupra lor, apoi priveşte cum greutatea aceasta acuvântului o îndreaptă in alt mod, zicând: „Multă îtllleste îndrăzneala cătră voi“ (Vers. /i). «De aceiaîndrăznesc a spune acestea, zice, nu grăindu-le doarăsp re osândire, ei pentru multa since ritate ce am faţăde voi», ceia ce învederând şi mai ’nainte, ziceă : „Mare’mi este lauda mea pentru voi11, «să nu vă închi

puiţi, zice, că dacă li spun acestea, le vorbesc ca un pârîş al vostru, fiindcă foarte mult nul îngâmf şi m ăm ân dre sc cu voi, ci pentru că m ă ing rijăsc şi voiesc cavoi încă mai mult să înaintaţi in fapta bună. Ceia ceşi Ebreilor după multă certare li ziceă: „Insă avemadeverire (suntem încredinţaţi) pentru voi, iu

biţilor, de cele mai bune si care se tin de mân-



184 O M I L I A - X I V

tuire, m ăcar de şi grăim a şâ ... Şi dorim cafie care din voi aceiaşi sârguinţă să arate spre

ad everirea nădejdei până în sfârşit11(Ebr.6, 9. ii)—aceiaşi o spu ne şi aici prin zice rea „multă îmi este-lauda pentru voi“, adecă «ne mândrim şi ne lăudăm pentru voi şi cătră alţii». Ai văzut cum i-a m ângâiat?Şi n’a zis simplu «mă laud», ei „multă îmi este la uda p entru voi11, a adăogat apoi zicând: „umplu-t u - m - a m de mângâere". Şi de care mângâere? «Pernângâerea cea dela voi, că îndreptându-vă, prin faptelevoastre m -aţi mân gâia t» zice. Aoea-şta este fap ta cehii

cc iubeşte eu ad ev ăra t: de a şi învinovăţi pe n tm eă nueste iubit, 111 acelaşi tim p a se şi tem e ca nu cum văsă-i întristeze m vinovăţăudu-i p rea mult.

De aceia zice: „umplutu-m-am de mângăere,de prisosit am bucurie întru tot năcazul nostru“.«Dară aceasta, zici tu, sc pare a h contram celor maidinainte». Insă nu este contrară de loc, ci încă în multălegătură, că acestea Ic fac pc acelea a fi bine primiteşi laudele de aici învederează foarte mult folosul trasdin m u stra rea celor de mai ’nainte, ascunzând du rerea pricinuită dc aceâ m ustrare . De aceia cu mult cuvântîntrebuinţează aceste vorbe. Cilci n’a zis «umplutu-m ’am 'de bucurie»,ci „de prisosit am bucu rie1', şi mai bine zis, nici num ai ,,de prisosit" simplu {ssptTJsuoii,*:),ci «mai pre sus dc prisosit» (oTrepjrspLaasoo^ai), arătândşi deaici dorin ţa lui, că. ch ia r aşa de a r fi iubit, încâ tsă sc bu cure şi să se veselească,'el totuşi nici aşâ unva crede că este iubit, dupre cum trebuie: a fi iubit, şinici ca a luat totul, —atât de nesăturat era el în a iubi,

şi a fi iubit. Că sp re a fi iubit de alţii, p rocu ră m are bucurie de a-i iubi m ult pc aceia. Aşa că şi aceasta erâsemn al dragostei lui cătră dânşii.

Şi fiind vorba de mângâere, zice: „umplutu-m ’a m “, adecă «ra-am îndestula t ele; ceia ce’mi da toraţi»,ia ră fiind vorba de bucurie, - zice : „de prisosit am bucurie11, adecă «am fost mânios, am fost a m ări t faţăde voi, însă v ’aţi justific at îndeajuns, şi m-aţi m ân gâia t; nu num ai că mi-aţi ridica t ori-ce motiv de întristare , ci încă mi-aţi căşunat şi o m are bucurie». Apoi



O M IL IA S H ' 1 8 5

arătân d m ăreţia bucuriei, el nu num ai prin ex pr es iu n ea :„de prisosit am bucurie*, o învederează aceasta, ci

şi prin adaosul: „întru tot năcazul nostru*. «Ataţde m are este plăcerea ce ni-aţi iac ut, încâ t ca ch iar intot năcazul nostru nu s’a întunecat acca plăcere, ci prin prisosin ţa măreţie i ei noi am biruit supărăr ile ce necu prinsese, şi nu ne-a lăsat nici m ăca r să lc sim ţim».

„Că venind noi în Macedonia, nici-o odihnăn’a avut trupul nosti‘U“. (Vers. 5). Kiindcn, a spusmai sus de năcazul avut, apoi aici arată şi felini aceluinăcaz, pe care’l măreşte cu cuvântul, ca astfeliu săarate cât de mare este mângâerea si bucuriea lui din

ace asta cauză, dacă a putut birui o at;\t de m are s cârb ă,„Ci întru toate atn fost năcăjiţi11, şi cum întrutonte? „Din afară războae“ din partea necredincioşil o r — -„din lăuntru temeri* — jientru cei slabi d in trecredincioşi, ca nu cumva să fie traşi în cursa, fiindcăde acestea se petreceau im numai prin tre aceşti (’.oi'i1i-theni, ei şi pe aiurea.

„Dară cel ce mângâe pre cei smeriţi, ne-amângâiat, pre noi cu venirea lui Tit“. (Vers. 6).

Fiindcă mai ’nainte li-a mărturisit loi' lucruri mari,apoi ea să nit sc pară că-i linguşaşte, ia de marUir j)el‘it frateie, ea re venise dela dânşii după trim ite rea iută oi

epistole, şi-i povestise lui cele eu privire la îndreptarealor. Dară tu gândeşte-te şi la aceia, cum el pretutindeni

pui ie ea m are lucru prezenţa lui Tit, răc i şi in u rinăziecâ: „Că venind înTroada pentru evangheliealui Christos, n-am avut odihnă cu duhul meu,neaflând eu pre Tit fratele meu“, şi aiei dea sen ieneaspune eă „ne-a mângâiat pre noi Dumnezeu cu

venirea lui Tit*, pentru eă voieşte a a rătă pc I m itatul acest;i vrednic de credinţă, şi a-1 face prietenullor. Şi priveşte eutn ambele acestea el le pregăteşte mmultă iscusinţă,căci când li spune: rl1-am avut odihnăCU duhul meu*, prin aceasta ara ta m ăreţiea vir tuţelorsau a însuşirilor lui, ia ră cand zice ca «în năcazul no struvenirea lui ni-a fost de ajuns spre mângâerea noastră,—..şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu m ângâereacu care s’a mângâiat de voi* (Vers. 7) prin aceasta



1 8 6 O M I L I A X I V

familia rizază, sau îm prieten eşte pe ba rbu t cu aceşti Cori nthen i. Nimic; ijii face şi nu în tăre şte pr ietenica a tâ tde mult, ca u spune de cine vă luc ruri potrivite şi săn ă

toase, ceia ce şi despre Tit li spâne lor, eu „mult maivîrtos ne-am bucurat de bucuriea lui Tit, eăs’a odihnit duhul lui de cătră voi toţi", şi cu«venind Tit lu noi ne-a înaripat pre noi prin plăcerea,

pric inuita, vestindu-ne a tâtea lucruri bune de voi. Deaceia venirea lui ne-u bucurat. Şi nu numai prin venirealui ne-am bucurat, ci şi pentru mângâerea cu cure s’am ân gâ iat la voi». Şi cum s’a m ân gâ iat? P rin virtuţilelor, prin isprăvile lor. Pentru aceia şi adaoge:

„Spunându-ne noue dorirea voastră, plângerea voastră, rîvna voastră pentru mine, încât eu mai mult m’am bucurat". Acestea toate 1-uu

bucurat p re dânsul, l-au m ângâia t. Ai văzut cum du peia ţa. şi pe Tit c a foar te m ult îndrăgostit de dânşii, dacă

propăşirea lo r el o credea ea m ângâere a sa, şi că veninddela. dânşii el se m ândria cu dânşii faţă de l ‘avei, cacum s’ar li mândrit de ale sale isprăvi. Şi priveşte cumlr spune cu căldură: „dorirea voastră, plângereavoastră, rîvna v oastră11. Erâ lin-se lucru ca. dânşiial plângă şi să fie trişti, pentru că atât de mult erânăcăjit, fericitul Pavel, pentru că de atâta timp nu-l maivăzuse. De aceia nici n ’a spus el sim plu «lucră mi», ci„plângere", şi nici nu m ai pofta simplă = ci„poftă aprinsă, dorinţă înfierbântată* — şi nici num ai o n ăzuinţă, o ap lec are oare-ea re a sufletuluilor, ci „zel, rîvna fierbinte", şi încă rîvnă pentrudânsul, rîv nă pro venită din pricina acelui cu rvariu , din pric ina celo r ce in vinovăţau ]+e apostol. «Y’alj înfier

bântat, zice, v ’aţi ap rin s şi v ’aţi înflăc ărat prim in d scrisorile mele». De aceia prisoseşte cu bucuriea , de aceias ’a um plut de m ân gâ ere, fiindcă s’a atin s <te dânşii dupre(Mim trebuia. Dară mie mi se pare că acestea sunt spusenu numai pentru mângâerea celor mai dinainte, ci şi

pentru îndemnul lo r sp re fapte bune. Că şi dacă uniiadintre aceşti Coriiîtlieni erau respunzători pentru păcatele arătate mai ’nainte, şi deci nevrednici de laudeleacestea , to tuşi apostolu l nu-i deosebeşte pe unii de alţii,ci pune in comun şi laudele şi păcatele, lăsând ca cugetul fiecăruia să. aleagă pe cele ale sale, şi cu chipul



O M I L I A X I V IST

acesta şi acelea su nt uşoare la auz, şi aces tea (inc }>eauditoriu la o marc rîvnă.

]) Astfeliu trebuie a se găsi şi astăzi coi învinovăţiţi;adecă, a p lânge şj a (i tr işti; ‘astfeliu trebuie a (lori pedăscălii lor, astfeliu trebuie de u-i căută mai mult, decât pe păr inţii lor. Prin părinţii trupeşti capătă cinevâvieaţa, insă prin cei sufleteşti ca pătă cuno ştinţa de a vieţui hjne. Astfeliu trebuie a primi opi ti miile părinţilo r,astfeliu trebuie a se în trista cei mai m ari pe n tru cei-ce păcătuese. Pentru că nu intră uşii, sau mai bine zis nudc dânşii numai depinde totul, ci şi de voi. <'ă. de arvedeâ cel jiacătos, tsi dacă a fost certat şi pedepsit.de

părin tele său, a fost însă măguli t de fraţii lui, va deveninegreşit mai trândav . D ară când şi tatăl ceartă, c ân dşi tu te-ai m.inieat, fie ca cel ee te îng rija şti de fra te ,fie ca cel ce tc-ai scandalizat împreună Cu Uităl, ai contribuit, nn puţin la îndreptarea , lui. Tu n um ai câ t a re tao mai mare rîvnă, şi jaleşte-1, nu pentru că a fost pedepsit, ci p<‘litru că a păcătuit. Dară dacă eu voiu clădi,ia ră tu vei dă rim ă, atunci cu ce am folosit mai mult,decâ t eu ostenelele? Dară mai bine zis, paguba ta nuse m ărgineşte num ai aici, ci ineă iţi mai a tra g i şi pedeapsa asupră-ţi. 0:1 ce îm piedeca de a se vindecărana, an; nu o mai mică pedeapsă decât cel ce a pricinuit acea rana, ci incă şi mai mare. Oăci mi este totmia: a răni, cu a împiedeca vindecarea ranci, fiindcăaceasta din urmă naşte numai decât moartea, pe cândceâ, dintâi nu totdeauna.

Acestea vi s ’a spus, iub iţilor, ca îm preună cu ceice stăpânesc să vă întristaţi şi voi de celc ce (lupădrep tate dânşii sunt scandalizaţi, şi când veţi vedeâ pecinevâ ce rtat, eu toţii să-l ocoliţi, nud m ult chiar dec âtdiisealuJ sau. De voi să se teamă mai mult cel păcătos,decât de cei mai mari ai săi; că dacă el se va temenumai de. dascaJ, iute va păcătui din nou; dară dacăel este încu njura t de a tâ ţia ochi, şi de atâtea, guri, va iiin mai rnare siguranţă. Dupre cum, deci, când noi nuvom face aşâ, vom li pedepsiţi cu cele mai de pe u rm ă pedepse, to t aşâ şi când vom fa» -e a< -estea, j ie vom jm iv irtăşide câştigul urmat din îndreptarea acelui păcătos.

Deci, aşâ sa facem. Iară dacă ar zice cinevâ că

■’} Parte a morală . Despre epitimii (canonisiri) . (Veron).



1 8 8 O M I L I A X I V

cre ştinilo r se cuvine de a fi filan tropi faţa de fraţi, apoiafle, că exil ce se supără pe păcătos, este acela care

este filantrop, iară nici de cum acela care mai ’naintedo timp îi concedează apucăturilor lui, şi nici măcar nu-llaşa de a-şi simţi păcatul. Căci, cine cu adevărat an;m ilă dc cel bo lnav de friguri şi ieşit din mi aţi ? Cel ce-1culcă pe pat, şi-] op reşte de m ân cări şi m u t uri ce nuse cade, sau cel ce îl lasă ca să-şi încarce pănteoele pestemăsură, şi-I îngăduie de a fi în voea lui, şi de a facetot ceia cc face uu om sănătos ? Oare nu acela estecare-1 îndreaptă., pe când celalalt de şi se pa ri1 ca se poartă, cu dânsul filantrop, totuşi îi aţiţă m ai mult boala?

Tot aşâ, deci, vom zice şi aici. Căci este cu adevărato faptă de filantropie de a nu li face pe plac, totdeaunacelor bolnavi, şi nici de a linguşi poftele lor cele absurde. Nim eni nu iu biâ a tâ t de mult pe acel cur va. n u dintreOorintheni, ca Pavel, care a poroncit de a-1 predă,Satanei, — precum şi deasemciiea nimeni n’a urît. atâtdc mult pe acela, precum l-au urît cei ce se strînseseîmprejurul lui şi-i luase aţjărarca, — dupre cum a arătatsfârşitul. (iV i ace ia l-au înfum urat, şi încă mai m ult i-auaţiţat trufie‘a, — în tim p ce Pavel l-a m od erat şi l-a cum inţit,şi nu s’a depărtat de el )>ună ce l-a dus la o sănătate

curată,. Aceia au mai adaos încă la răul ce erâ, în timpcc Pavel ch ia r şi pc cel dela început l-a smuls din rădăcina.Să cunoaştem, deci, şi noi aceste legi ale filantro

piei. Căci şi pc. un cal dacă-1 vezi că este la m arginea prăpastiei, îi pui frâu şi zăbală, şi-l îm piedeci cu pute re ,l>a de multe-ori îl şi baţi — de şi aceasta este pedeapsă.,însă această pedeapsă este m um a Scăpărei lui. Tot aşâta şi cu păcătosul. Leagă-1 bine, până ce va îmblânzi peDumnezeu. Nu-l lăsă deslegat, că nu cumva să se legecu urgiea lui Dumnezeu. Dacă eu îl voiu legă, Dumnezeu

nu-l va legâ, ia ră dacă eu nu-l voiu legă, atunc i îl aştea p tălegăturile cele ncdeslegate. „Că dacă ne-am fî judecat pre noi însi-ne, zice, nu am fi fost judecati“(1. Cor. 11, 31).

Deci, sa nu crezi că aceasta vine, dela cruzime şineom enie, ci încă dela ceâ m ai îna lta blândeţa, şi de laceâ mai bună vindecare, şi dela ceâ mai mare îngrijire.«Dara, zici Ju, i-au dat dejâ un timp destul de îndelungatca pedeapsă». Cât tim p ? spune-mi. Un an, doi sau trei?Dară eu nu cau t la m ulţim ea timpului sau a anilor, ci la



O M I U A . X V 1 8 9

îndre ptarea sufletul ui. Aşâ d am ace asta sa mi-o a r a ţkda că acel păcătos s’a smerit, dacă s’a schim bat, şi atu nci

totul s’a făcut; pe când dacă nu este aceasta, apoi nici deun folos nu-i este timpul cel îndelungat. Căci nici noi nucăutăm dacă ra n a a fost legata pe timp îndelungat, ci da,călegătura a folosit cu cevâ. De cumva a folosit şi într’untim p scu rt, sa n ’o mai p u i; iară de n ’a folosit cu nim ic,apoi şi după zece ani pune-o, şi a ce sta să-ţi fie hotar aldeslegărei ranei: câştigul sau vindecarea celui legat.

Dacă aşâ ne vom îngriji şi de noi inşi-ne, şi de alţii,şi nu ne vom uita deloc la credinţele oamenilor şi laruşinea de dânşii, ci gândindu-ne la ruşinea şi pedeapsa(ic acolo — ia ră mai presus de orice, că în tărîtăm peDum nezeu,--şi vom pune doftoriile pocăinţei, atunci iu teii vom duce la sănătatea aoeâ adevărată, şi ne vomînvrednici şi de 1lunurile viitoare. Căroi-a fie ca cu toţiisă ne învrednicim, prin charu l şi filantropi ea Dom nuluinostru Iisus Christos, căruia. împreună cu Tatăl şi cuSfTntul Duh să cade slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X V

„Pentru aceia de v’arn şi întristat pre voi prin epistolie, nu mă căiesc, m ăc ar de. m ă şicăiam“. (Cap. 7, 8).

Aşâ d ară el se justilică pen tru epistolii — când e râ

fără nici-o primejdie de a-i vindecă, fiind deja păca tulînd rep tat — şi a ra tă folosul tr a s din ac e s t fapt. Aceastaa făcut-o mai’naintr, zicând: „Că din multă scârbăşi năcaz am scris voue nu ca să vă întristaţi,ci să cunoaşteţi dragostea , ca re mai mult amCătră voi", şi tot aceasta o face şi aici, mrejind însă(aptul prin mai multe idei. Şi n’a zis: «că mai ’naintem ă căi am , dară acum nu m ă căiesc», însă cum ? „numă căiesc acum, de si mă căiam“. «De şi atâtea



1 9 0 O M I L I A X V

erau cele scrise de mi ne, încât sa covâ rşasc ă ch iarmăsura certărei, zice, şi să mă iaca de a mă căi, adecă,de a-mi părea rău, totuşi marele câştig care izvorăştedin ele nu m ă Iasă sa m ă că ase w. A ces tea însă Ie-a spus,nu ca ce rtân d u-i peste m ăsură, ci înălţând laudele aduselor. «Atât de m are îndre p tar e aţi a răt a t, zice, încâ t că,de şi v’am fost lovit eu pu tere, că’mi p ăre ă rău — mălaud totuşi pe mine însu-mi cu rezultatul». întocmai eaşi copiii când eu supărare şi năcaz primesc vindecarea boalei, şi când in u rm a v r’unei tăeturi, sau arsu ri, sauv r ’unei doftorii am ar ă, ii măngâem în tr ’una, astfeliuface şi Pavel. „Că văd, zice, că cpistoliea aceia

m ăcar de v-a şi în tristat pen tru mom ent *), acumînsă mă bucur, nu căci v ’a ţi fi [ost. întristat,ci căci v’aţi fost în tr is ta t sp re pocăinţă* (Vers.9). Zicând eă „nu mă CăieSC“ spune şi cauza, punândceia ce a rezultat ea folositoriu din epistolă, şi justitî-cându-se cu mult tact şi zicând: „dacă v’a şi întristat pentru mom ent“. căci ceia ce în tristează este m omentali, pc eând ceia ce este folositoriu e pururelnie.Continuitatea ideii ar li cerut să zică că, «de şi pentru

moment v’a întristai, insă pentru totdeauna v’a veselit,şi v’a fost de folos». Decât el nu spune aşâ, ci mai’na inte de a a rătă câştigul, trece iară .şi la laudele aduselor, şi la dovada îngrijirei lui, zicând: «Acum mă bucurnu căci v ’aţi fost în trista t» — «te i ce folos am eu din avă în tr is ta voi ? — «ci căci v ’aţi fost în tr is ta t sp re pocăinţă», adecă, eă în tris ta rea voa stră a av u i un folosoa rec are . Fiindcă şi ta tăl când vede pe copil operat dedoftor nu se bucu ră d oa ră p entru eă copilul are du rerişi se vaetă, ci pentru eă se îndreaptă. Tot aşâ şi Pavel.

D ară tu priveşte, rum el dela luc rur i străm u tăsuccesul la dânşii, şi ceia ce este întristătoriu se puneîn socoteala epistolei, iară ce este bun şi folositoriu oconsideră ea succes al lor', Căci n’a zis: «v’a îndreptatepistola — de şi e râ aşâ — ci că v’aţi în tr is ta t spre pocăinţă1'.

') Notă . Expresiunea din original npic mpav este un elenism, care Insamnă „ pen tr u m om ent" , dupre cum ş i itjxSţ v.w.Lpov în sam nă „pen tr u un t im p lL.



O M I U A X V m

„Că v ’aij tost îndrep tat dupre Dumnezeu,ca în tru nimic să nu vă păgubiţi de cătră noi

Ai văzul, înţelepciune negrăită? «Că dacă n’am ii făcutaceasta , zice, v’am ti jjăgubit pre voi». Succesul 1! pune pe socoteala lor, iară jtaguba. pe socoteala sa — dacă a rli tăcut. «Dacă nu v’am li hri boldit, ca astfeliu prinacel îmboid să vă îndrep taţi, v’am fi păgubit, si incănu numai pe voi, ei şi pe noi. Căci, du pre cum cel <'Onu da neguţiioriului cele ce urm ează a li tra n sp orta te pe m ari1!, el singur este care c-auzază pagul ta, tot a şâşi noi, dacă nu v ’ain li dat voue pricină de pocăinţă,v’am li ]>agiibit». Ai văzut, deci, eă a nu certă pe cei ce

greşesc, este o păg ub aşi pe niru da scăl, şi jientru ucen ic■!TCă întris tarea care este dup re Dumnezeu, pocăinţa spre mântuire fără dc căinţă lucrează“ţY ers. 10). «IV aceia, zice, de şi m ’am căit mai ’nain tede a vedeâ fructul, şi cat de mare este câştigul, totuşiaeum nu mă căiesc. f ăe i iişă este în tri stare a ('ca dupre.Dumnezeu». Şi in tine lilosofează pentru întristare, araţi utd că nu in totdeaun a ea este rea, ci num ai câ ndea es te dupre lume. Deci ce va să zică „întristarea

iumei”?«Dacă te într istez i, zici1, de bani, de slavă,

pentru cc) ce a părăs it lumea, sau pentru cel m ort,toate acestea sunt dupre lame, sau întristări de ale lu-mei. De aceia, şi m oarte lucrează. Căci cci ce este în tristat pentru slavă, invidiează, şi este silit de multe-oride a si1 prăbuşi şi a se pierde, ca de pildă intri stare aeu care s ’a în tr is ta t <laiu, Isav, şi alţii». Deci, aceasta onum eşte el în trista re a 1urnei, sau dupre lume, care estesp re v ătăm area celor întristaţi. Dara împăcate sing urănumai întristarea dupre Dumnezeu este folositoare, iarăaceasta se învederează din eele ce urm ează. Cel ce seîntristează de pierderea banilor, nu înlătură paguba.

.Cel w se întristează pentru cel mort, nu-l ptoate invieâ.Cel ce si? întristează pentru boală, nu numai că nu sevindecă, ci incă mai mult irîtea/ă lx>ala. Cel ce se întristează insă pentru iiăeate, este singurul care se foloseşte cu cevâ din în trista re, căci ebeltueşte aşâ zicânilşi nimiceşte j>ăeatele. Deci, fiindcă pentru aceasta a fost pregătită doftoriea, apoi num ai aici a re putere şi işia ra ta folosinţa, pe când in celelalte ch ia r v atăm ă.

«lata că Cain, zice, fiindcă nu a fost aprobat de



1 9 2 0 M 11 .1 A. X V

Dumnezeu, erâ întristat». Dura nu de aceasta era întrista t, ci pen tru a i vedeâ pe fratele său strălucind .

D ară (.Iară el sim ţiâ durere de aceasta, trebuia neg reşita-1 im jtâ, şi u. se bu cura cu ac e la ;—- d a ră acum el întristân d u-se, a a răt a t că er â întristat dup re lume, ia rănu dupre Dumnezeu. Nu insă tot aşâ şi David, nu Petru,şi nici unul din ceata drep ţilor . De ace ia dânşii erautotdeauna Î11 câştig, fie că se întristau pentru propriilelor p ăcate, lie că pentru păcatele străin e. De şi dealL-feliu, ce este m ai greoiu ea în tris tarea ? — dară cu toateacestea cArnI ea este dupre Dumnezeu, este mai bunădecât b ucu ria cea <lin lurne. Pentrucu în tris tar ea şt bu

curiea aceasta a lumei se sfărşăsc cu uimit', pe căndîntristarea ceâ dupre Dumnezeu „ pocăinţă s p re m â n t u i r e fără d e căinţă iucreazâ“. Lucrul minunat alaoestei întristări este, că nici nu se eăieşte cinevâ fiindîntristat astfeliu, ceia ce mai cu samă este particularitatea întristărei lumeşti.

Ce poa te ft mai de do rit ca câştigarea unui copil ?Şi ce poate fi mai sfâşiitoriu ca moartea unui asemeneacopil? Dară cu toate acestea părinţii lui in toiul jăla-n iei ne pu tând suferi pe n imeni, şi M tând u-se cu pumnii,

rată. eă după trecere ele tini]* aceştiia se căiesc, fiindcăs’au întristat peste măsura, ca uniia ce n’au câştigat nim ic de aici, ba încă m ai m ult s ’au vătăm at. Nu totaşâ este si întristarea ceâ dupre Dumnezeu, ci aceastaa re două însuşiri bu ne : do a nu fi biru it cinevâ dincauza celor pentru care este trist, şi că această întrista re se sfârşaşte în m ân tuire, în tim p ce în tristare alumească: este lipsită de amândouă acestea. Fiindcă seîntriste ază uniia ca aceştiia, şi după întris tare foartem ult se împu ţinează şi se acuză pe dânşii, dând prin

aceasta dovada cea mai mare, că ceia ce au făcut afost spre vătămarea lor. Pe când ceâ dupre Dumnezeucu totul din contra, pentru care şi zice: -pocăinţasp re m ân tuire fără de căinţă lucrează11, — căcinim eni nu se va impui inâ pe sine şi desnadâjdui, dacăse va întrista pentru păcat, dacă se jăleşte şi se umileşte pe s ine. Ceia ce şi fericitul Pavel spunând , nu a renevoe de a aduce exemplu din albi parte pentru celespuse, şi nici a pune la mijloc istorii vechi pentru ceiîntristaţi, ci chiar pc Corintheni ii dă de exemplu. Şi

dela cele ce au făcut, dela acelea, zic, dâ fio va dă,



O M I U A X V 1 9 3

pen tru cu astfeliu odată cu laudele să-i şi înveţe, şi in cumai mult să-i atragă spre sine.

„Că iată, zice, aceasta singură, căci dupreDumnezeu v’aţi întris tat voi, câ ta sâ rg uinţă afăcut în tru voi “ (Vers. 11) ? «întristarea aceasta, zice,mi num ai că nu v’a adus in halul acela de a vă îm pu ţi nâ şi desnădăjdui, ca cum aţi 11făcut aceasta în zad ar,ci încă v'a făcut şi mai îndămănatiei». După aceia maidep ar te spune şi dovezile sîrguinţei. „Ci răspuns",sau justificare cătră m ine ,— „ci m a n ie 14 sau ingreţo-şare cătră acel păcătos, — „ci frica“ — căci sîrguinţa

aceastii a lor şi grabnica îndreptare erau dovada unorace aveau frică. Şi ca sa nu se pară că se îngâmfa şise trufeşte pe sine, priveşte cât de iute a îndrep ta tvorba, zicând: „Ci dorinţă" — de mine — „Ci râv n ă11adeca zelul cel cătră Dumnezeu. „Ci izbânda^ saurăzb un are , fiindcă aţi răzbu na t legile lui Dum nezeu cele batjocorite».

„Intru toate v’aţi a răta t pre voi curaţi afi întru acest lucru“. Nu numai în a nu îndrăzni s’tiua ră ta t curaţi, — că aceasta er â înv edera t,— ci şi că nus’au unit cu aceia la bucuriea lor. Fiindcă, în irită eaepistoiă spunea „şi voi v ’aţi sem eţit11(I Cor. 5, 2)?—aici spune că «şi de această bănueală v-aţi izbăvit,;nu numai cu nu l-aţi lăudat pe acel cu r vâr i u, ci înc ăcă l-aţi şi ce rtat şi v ’aţi indignat, v’aţi scârb it de dânsul».

„Deci, de am şi scris voue, nu pentru celee a nedreptăţit, nici pentru cel ce s’a nedreptăţi t !i (Vers. 12). Dara ca nu cumvâ. să zică: «şi dcce no cerţi pe noi, când suntem curaţi de acest fapt» % —

iată că şi mai ’nainte ridicându-se, şi faurindu-şî maidinainte respunsul, zicea, aşâ dupre cum stă, scris: „numă căiesc, m ăcar de mă şi căi a m adecă că «atât,du departe sunt de a mă cui acum pentru cele ce v’arnfost scris atunci, zice, în cât că mai mult m’am căit.atunci, decât, acum , când v’a ţi unit cu toţii şi aţi în frunta t pe acel curvariu». Ai văzut ia răşi g raba lui şi iubireade dispută, cum a întors vorba la cele contrare? Delaacelea dela care’l credeau pe dânsul că ’şi-a schimbat părerea de dânşii, ca imul ce i-a cercetat in zăd ar pentru



O M I L I A X V

pi'O puşi rea ior, do la. acei ea to cmai a ra ta cu el li vor beşte tara- sfieală tot adevărul. El nu se dă in laturicâtuşi de puţin de a li face pe plac , când trebuia a taceaceasta.

Dara, el care spunea mai sus eâ, „cel ce SC li peşte de curvă, un trup cstc“ şi „sa daţi preunul ca acela Satanei, spre pcrzarca trupului",şi „tot păcatul care va face omul, afară de trupeste“, (I. Cor. 6, 16. 5, 5. 6,18) şi alte le de acest tel iu —cum de zice aici: „nu pentru cel ce a nedreptăţit,nici pentru cel ce s’a nedreptăţit"? Apoi el o faceaceasta nu con tr azicâ n d u-se, ci in ca fiind foarte consecinţe cu sine. Şi cum este consecinţe cu sine? P en trueă îi erâ lui foarte trebuitoriu dc; a li arătă dragosteace av eâ c ătră dânşii. Deci, eî nu ridică, nu d esf iinţa/ădatoriea de a se îngriji de acel curvariu, ei, dupre cumam spus, arata şi dragostea cea cătră dânşii, şi eă ceâmai mare frică l-a cuprins de întreaga biserică. Căcise tem ea ca nu cum vă răul să se îm prăştie, şi cu timpulsa cucerească biserica. De aceia şi ziceâ cu altă o<viziune: „Puţin a luat toa tă frăm ân tătura dospeşte*(I. Corintic 5, 6). Aceasta o spu nea a tu n c i; aici insă, fiindcădânşii au izbutit iu fapta bună, nu mai spune aşâ, ci iualt mod. Acelaşi lucru dă, a se înţelege, şi aici, insă vorbao în tre bu in ţaşi cu m ai m ultă dulceaţă, zicând: ..Ci C asă sc a r a t e cătră voi sirguinţa noastră ceâ pentru voi11, adecă: «ca să vedeţi voi cât vă iubesc».De sigur că expresiunea aceasta■este acelaşi lucru cuceâ dinainte, însă explicată în alt mod s’ar pareâ eă araveâ o al tă infăţoşare . D ara cum ca acelaşi lucru este,tu ex am inea ză bine set izul ideii, şi n imic altă nu vin găsi.

«Fiindcă vă iubesc foarte m ult, zice, apo i m ’am fosttem ut, cu nu cu m va să pătimiţi v r ’un rău de aici, canu cum vă voi înşi-vă să prim iţi în tris tarea ».

Dupre cum, deci, când zice: „Nu cumva Dumnezeu se îngrijaşte de boi“ (I. Cor. 9, 9)? — prinacea sta nu spu ne că D umnezeu nu se îngrijaşte, fiindcănim ic din cele ce com pun un iversu l nu poate fi lipsitde p ron iea, adecă de în gr ijirea lui Dumnezeu, — ei num aică Dumnezeu nu dela înc ep u tă legiuit, sau a av ut grija

boilor — tot aşâ şi a ic i: «mai intui de toate eu am scris



O M I L I A X V 1 9 5

pentru voi, zice, şi al doilea pentru acela. Aveam inmine dragostea chiar şi fără epistolă, insa am voit de

a o arătă, şi voue, cum şi tutu ro r, pr in cclc scrise acolo».„Pentru aceasta ne-am mângâiat* (Vers. 13),zice, fiindcă v’am arătat şi sirguinţa cea cătră voi, şică in fine totul am izbutit». Dupre cum şi aiurea zice:„Acum viem, daca voi staţi întru Domnul“ şiiarăşi: „care este nădejdea noastră, sau bucuriea ,sau cununa laudei? Au nu şi voi" (l.Tbesal. 3,8. 2,19) ? Aceasta este vieaţa, aceas tă mângâere , aceasta es te

bucuriea dascalu lui care a re m in te : p ropăşirea spre bin e

a ucenicilor.*) Nimic nu a ra tă atâ ta pe un stăpân itoriu, ca iub ireade cei stăpân iţi, — fiindcă şi pe ta tă nu-l face num aifaptul că a născut., ci a şi iubi după ce a născut. Deci,dacă unde este natura, şi încă este atâta nevoie de dragoste, apoi cu atât mai mult unde este charul. Astfeliuau străluci t toţi cei vechi. Câţi dintre Ebrei au fost s lăviţi, de aici s’au a răta t aşa,. Astfeliu s ’a a răta t Sam uiimare, zicând: „să nu-mi fie mie a păcătui lui D um nezeu, încetând a mă rugă pentru voi" (i. Sa-

rnuil 12, 23). Astfeliu s’a arătat David, astfeliu Abradm,astfeliu Elie, astfeliu fie-care dintre cei drep ţi, din leg eanoua, şi din legea veche. Că şi Moisi părăsin d bog aţiişi tezaure nespuse pentru cei stăpâniţi, a prefe rat de asuferi răle împreună cu poporul lui Dumnezeu, în timpce mai ’nain te de h irotoniea sau aleg erea lui la ac ea stadem nitate, erâ demagog prin faptele sale. De aceia cum ultă nerozie ziceţi catr a dânsu l acel E breu : „cine te-a

pus pre tine stăpân şi judecătoriu peste noi"(Exod. 2, 14)? Ce spui? Vezi faptele, şi te îndoieşti dcdenumirea aceasta? Ca şi cum cinevâ, văzând un doftorem inent tăind şi legând un m adu lariu tiolnav al tr u pului, i-ar zice: «şi cine te-a pus pe tine doftor, şi ţi-a poroncit de a tăiâ»? Meşteşugul, prie tene, cum şi boalata, i-ar respunde doftorul. Tot asemenea şi pe Moisiştiinţa, sau a rt a de a stăpân i l-a făcut aşâ precum este.

') P artea m orală . Despre stăpânirea duhovnicească, şi lum ea sc a ; despre supunerea cătrâ stâpânîtori, şi despre îngrijirea

acestora. (Veron).



1 9 6 O M I L I A X V

G’ici, iu hi Iilor, a stăp âni este un m eşteşug ,— io rănu n um ai o d em n itate ,— şi încă un m eşteşug m ai înalt

decât toate meşteşugurile! clin lume. Dară clacă stăpânire a celor dea fa ră este meşteşug şi ştiinţă m ai bunădecât toate, apoi cu atât, m ai m ult este stăp ân irea celorduhovniceşti. Gîci, cu atât mai bună este stăpânireaaceasta decât aceea, cu cat şi aceea este mai hună decâtaltele, şi mai bine zis, cu m ult mai bună. Şi de voiţi,să exam inăm m ai cu am ănunţim e vo rba aceasta.

Meşteşug este agricultura; meşteşug este şi ţesă-toriea, meşteşug este şi zidariea; meşteşuguri care suntfoarte trebu itoare , şi ca re cuprind în ele întreag a no astrăvieaţa. Celelalte m eşteşug uri sunt slujitoa re ace stora, caele pildă tu rn ător iea de a ram ă, tarnplăriea, păstori eu. Insă,dintre toate acestea cea mai trebuitoare decât toate esteagricultura, pe carea Dumnezeu a introdus-o ia începutch iar p lăzm uind p re om. F ără de încălţăminte şi fărăele haine este eu putinţă de a trăi cinevâ,— fără de agricu ltură insă, este cu nepu tinţă. Se zice că de aces t teiiusu nt nom azii cei dc sub s tăpân irea Sciţilor, ca ri trăiescvieaţă în trea g ă în căru ţi, cum şi filosofii crigoli (Ţoavoao-şcaral) a i Indienilor. Aceştiia au dat la o parteşi m eşteşugul ciubotăriei, şi al ţesător iei, şi al zidăriei,

şi au trebuinţă numai de agricultură.R uşinaţi-v ă voi, ca rii aveţi tre buin ţă de meşteşugu ri prisoselnice , de bu cătari, şi p lăcinta ri, şi im pestriţă tor i de haine, şi de mii ele alţii de acest feliu, ca să puteţi trăi . R uşinaţi-vă voi carii aţi in trodus în vieaţămeşteşuguri deşerte. Ruşinaţi-vă voi cei credincioşi, deacei b a rb a ri, ca ri nu au trebuinţa, dc m eşteşuguri. F iindcăDumnezeu a făcut astfeliu, ca natura să fie îndestulatăcu puţin.

Oară eu nu silesc pe nimeni, şi nici mi leginesc de

a vieţui cinevâ aşâ, ci precum a cerut lacob. Şi ce acerut el? „De ’mi va da mie domnul pane să mănânc, şi haină Să m ă îm brac11 (Facere 28, 20). Ast-feiiu a poroncit şi Pavel, zicând: „Având liran ă şi îm brăcăm inte, cu acestea îndestulaţi vom fi‘! a.Tim oth. 6, S). Deei, în ta ea. este agric ultu ra , a doua te-sătoriea, a tre ia zidăriea, — iară cea m ai de pe ur m ădecât toate este cin botanea. P rin tre noi sun t mulţi, (iese rv itor i, fie ag ricu ltor i, ca ri trăiesc fără de încălţăminte. Aşâ dara acestea sunt meşteşugurile cele trebui



O M I L I A , X V 1 9 7

toare şi folositoare. Haide acum să le comparăm acesteacu meşteşugul cel dela început, cu agricultura. De aceia

am adus la mijloc pe cele mai principale din toate, caastfeliu când sc va a rătă ace sta m ai hun de cât toa tecelelalte, biruinţa lui contra celorlalte sa fie ne’ndoelnira.

Deci, de unde vom arătă că meşteşugul acesta estemai trebu itoru l decât, toate ce lela lte1? Re'aco lo, ca fărădc accsta nici un folos nu este dc celelalte. Şi dacă credeţi, lăsând pi.; toate celelalte la o parte , s a ’ punem lamijloc pc ceâ mai principa lă decâ t toate, ag ricu ltura .

Deci, cc folos ar puteâ aveâ manile cele multe aleagricultorilor, land aceştiia s’ar război între dânşii şi

şî’ar răpi unii altora averile? Dară acum iată ea fricadc stăpâni tor iu ii ţine pe loc., şi pa st rea. za cele str ânsedc dânşii; iară de vei desfiinţa aci «ista, apoi este p r isosi ‘hiicâ osteneala pusă de dânşii. Tara dacă ai ce rc etăcu am ănunţim e, ai afla şi o alia stăp ân ire mumă aaceştiia, şi care serveşte de legătură intre dânselc. Şicare este aceâ stăpânire? Este aceia., îu puterea cărieafie-eare trebuie a se stăpâni şi a se guve rna pre sinesingur, înfrânandu-şi patimile cele sălbatece, în acelaşitimp îngrijind şi întreţinând cu toată exactitatea toate

odraslele virtuţei. Că sunt feluri de s tăp â n ir i: una fie pi Silă când oamenii stăpânesc cetăţile şi popoarele, în dreptân d vieaţa aceasta politică, ceia cc a rătâ nd Pavel,ziceă: „Tot, sufletul să se supună stăpânirilorcelor 111 ai înalte, că nu este stăpânire, decâtdela Dumnezeu11 (Horn. 13, 1), după care învederândcâştigul dela această stăpânire, a adaos zicând, -că stă pânilo r iul este slugă a lui Dumnezeu spre bin e: ,,slugăa lui Dumnezeu este, izbândi to r iu sp re mânie,

celui ce face rău l11 (Ibid. vers. 3. 4). Alta stăpânireeste iarăşi, prin care fie-care om ce are minte în capsc stăpâneşti- pre sine, ceia ce învederând apostolul,zicea: „iară de voieşti să nu-ţi fie frică de stă

pânire, fă binele" (Ibid. vers. 3), vorbind aici de stă pâni to r iul din ăuntrul omului, sau mai bine zis de omulce se stăpâneşte pe sine însuşi.

Dara aici mai este şi o alta stăpânire mai presusde stăpânirea politică. Şi care este aceasta? Ceâ din biserică, dc care şi pomeneşte Pavel, zicând: „Ascultaţi pre învăţătorii voştri şi vă supuneţi lor, că ii



1 9 8 O M I L I A X V

privighează pentru sufletele voastre, ca cei cevor sa deâ sam ă11 (Ebr. 13, 17). Această stăpânire

este cu atât mai bună şi mai înaltă decât ceâ lumească, p re câ t m ai bun şi m ai superior este ceriul decât p ăm ân tul, sa u mai b ine zis ch ia r şi m ai înalta. Mai întâi,că nu are ca scop din capul locului de a pedepsi păcatele ce s’ar face, ci scopul principal este ca să nu sefacă începutul, ca să dobândească de partea sa pe cel

bolnav, ca să d ispară dela el genneuile răulu i. Aceastăstăpânire nu face vorbă multă de cele pământeşti, cise îndeletniceşte nu m ai dc lucru rile ce su nt în ceri urî.„Ca petrecerea noastră în ceri uri este“ (Fiiipp.

3, 20) zice, deci şi vioaia noastră, acolo este, dupre cumzice : „că vjeaţa voas tră este ascu nsă cu Christosin tru Dum nezeu11 (Colos. 3, 3), şi deci şi premiile simtacolo, cum şi căile pentru cununile de acolo,—că aceastăvieaţa nici nu se sfârşeşte după, inc*?tarea noastră dinv ieaţa de aici, ci după. aceia încă străluceşte mai mu ÎL.

De aceia tocmai, cei ce au această stăpânire, auîncredinţată, lor o cinste cu mult mai m are nu numaidecât a guve rnatorilor, ci c hia r m ai m are şi de a celorce poartă pe cap diademe împărăteşti, ca uniia ce plăz-

muiesc pe oameni in mai mari, şi pentru fapte maimari. Dară nici cel ce se îndeletniceşte cu stăpânirea politică, nici cel ce se îndeletn iceşte cu ceâ duhovnicească, nu le vor pu teâ în trebuinţă bine, daca mai îniâinu se vo r stăpân i y re dânşii precu m se cade, şi dacănu vo r păzi cu toata băga rea de .sam ă am ândouă legileace stea. Că dupre cum 'stăp ân ire a celor m ulţi este îndoită, astfeliu îndoită este şi stăp ânire a de a se s tăpân icineva pre sine. Şi iarăşi şi de aici se vede că stăpânirea cea duhovnicească este cu mult mai buna decâtceâ politică, dupre cum a dovedit vorba de mai ’nainte.Ar puteâ vedeâ cinevâ şi unele dintre meşteşuguri imitân d stăpânire a, şi mai ales ag ricu ltura . Că in tocmaica şi un stăpânitoriu al plantelor este şi cultivatorul de

păm ânt, pc unele tăindu-le şi îm piedecându-le, ia ră pealte le îngrijindu-le şi înmulţind u-le, întocm ai du pre cumfac; cei mai em inenţi stăpân ito ri, când pe cei ce va tărnă

p re cei mulţi îi pedepseşte, şi-i ta ie deia contactu l cualţii, ia ră pre cei bun i şi blânzi îi încuraje az ă sp re mai bine. De aceia şi sc rip tu ra asem aneaza pe stăpânitoricu lucrătorii de vii.



O M I L I A . X V 1 9 9

Şi ce este, dacă plan tele nu sIoIxrI gla s di tu ele,ca cei ce pătimesc răle pi'in cetăţii f Insa prin infăţo-

şare a lor a ra tă pa re cu ne dre pta tea ce li se face, veş-tejindu-se, şi (tind strAnitorate de burueniie cele răle.Şi dupre cum răutatea se pedepseşte cu legile, tot aşâşi aici prin meşteşugul agriculturei se îndreaptă răutatea pământului, cum şi săllxiticieasau prostim ea plantei.Fiindcă toate câte se văd în obiceiurile oamenilor le vomgăsi şi la plante : aspr im ea , moleşi rea, sfieala, dâr jiea,nestatorniciea: şi unele dintre dânsele sunt tăiate dinItelşug fără timp şi in dauna celor dealături, iară altelesu nt sărăcite şi nedreptăţite, ca de pildă când gard u

rile înverzind se ridică în sus în dauna plantelor dinaprop iere, sau când alţi copaci fără rod şi sălbatecicresc în sus şi împiedică creşterea celor de pe decle-supt. Şi dupre cum stăpânitcrii şi ini]turaţii au şi <ieacei cari vatămă şi se războiesc cu stăpânirea ior, totaşâ şi cultivatorul de pământ are a se luptă cu ataculfiarelor sălbatece, cu anomaliile aerului, cu săceta, cutăciunele sau rugina, cu multa ploaie, cu peatra, <-u pâcla, şi eu multe altele de aces t feliu. Tară acestea seîntâmp lă, ca astfeliu tu în tr ’una să’ţi ai p riv irea înd rep

tată- spre Dumnezeu. Celelalte meşteşuguri atârnă şi derâvna oamenilor, pe când agricultura cel mai mareajutoriu îl are in puterea Iui Dumnezeu, şi aproape întotalitatea ei atârnă de el; pentru că are nevoie de ploile fie sus, de starea anotim purilo r, ia ră mai pre susdc ori-ee, de proniea sau de îngrijirea lui. „Nici Ceice sădeşte, nici cel ce udă este cevâ, ci Dumnezeu cei c e dă creşte re11 (I. Corinth. 3, 7), zice.

Intre plante este şi moarte, şi vieaţă, şi dureri, şinaşteri, ca şi printre oameni. Se poate ca să lîe şi tăiate, şi rod sa producă; se poate să şi moară, iară celmort să se facă acelaşi ca şi la început; de unde şivine că pământul ni procură multe şi felurite exemplede înviere în disensiunile noastre . Căci când rădăcinascoate fruct, când săm ân ţa odrasleşte, oa re faptul ac es tanu este in vie re ? Şi daca s ’a r exam ina fie-care în pa rte,s ’a r vedeâ m area înţelepciune şi îngrijire a lui Dum nezeu, stabilită in principiul acesta.

Dară ceia ce voiam a spune este, că îng rijireaaceasta este cu privire la pământ şi plante, iu timp ce

îngrijirea noastră se rapoartă la sufletele noastre. Aşa



2 0 0 O M I L I A X V

d ară p re cit ţii depărta re este in tre plante şi suflet, peatâta depărtare este intre stăpânirea cea. lumească şi

bisericească, şi pe a tâ ta este mai bună aceasta decâtaceia. Sttpânîtorii lumei ai-eştiia iarăşi sunt eu atât niai prejos de cei ai bisericei, pre cat este mai bine de astăpân i pe cel ce se supune de bună voie, decât pe celde nevoie, sau silit. Aceasta este s tă p â n ir e ceâ delanatură. Acolo totul se face de frică şi de silă, pe cândaici succesu l este al bunei intenţiuui şi ai voei libere.

Dară incă stăpânirea bisericească ttu numai prinacea sta este mai bună decât cea lumească, ci şi prinaceia eă este nu num ai mai lumă, ci şi părintea scă,

cum s ’a r zice; fiindcă ar e in sine blândeţa tatălui, ca re poro neind a sc face ch iar lucruri m ari, convinge. Stă pânite riu l lumei deafară zice, a l dacă preacur veşti, aimurit; aceasta insă chiar numai de tc-ai uitat la femeiecu cău tătu ră desfrânată , si te am en inţă foarte ta re. Căcitribunalul bisericesc este venerabil, şi iadreptâtoriu nunum ai al tru pu lui, ci şi al sufletului. Deci, ,pre câ tă de p ărta re este in tre suflet şi trup, pe a tâ ta iarăşi se găseşte intre stăpânirea aceasta şi aceia. Acela este stă pâni to r iu şi judecătorii! al celor văzute , sau mai binezis, nici al tuturor celor văzute, ci al celor probatenum ai, şi de multe-ori dev ine ch ia r den unţătoriul acesto ra, — pe cânii tribunalul acesta învaţă, pe cei ce sunt in troduşi in tainele bisericei, eă ce! ce ne judecă pre uoi, va pune la mijloc şi in priv eliştea în tregei lumi, toate ingoîătatea lor, şi eâ este cu nepu tinţă de a se ase unde cevâ.

Aşâ <â creştinism ul ni cuprin de aşâ zicând vieaţanoas tră cu mult mai bine, decât legile din afa ră. Că dacă.a tremură cinevâ până şi de cele ase.unse îl tâee do ase teme, şi dacă chiar pentru lucrurile cele mici ii cererespimdere de fapte, şi prin urmare îl aţâţă spre vir

tute, apoi este înved erat că mai cu sama, aeea-stă stă pânire constitue v ieaţa noastră.Şi de voieşti, să vedem şi hirotoniea sau numirea

stăpân itori lor ace stora , vom vedeâ şi aici o m are deose bire în tre dânşii. Nu cei ce dau bani pot să iâ aceastăstăpânire, ci cei ce a ra tă vieaţa. cosi mai em inen ta şin ep rih ăn ită;— iară cel hirotonisit în această stăpânire,nu este pus acolo pentru slavă omenească, sau pentruliniştea sa , ci p en tru ostenele , şi sudori, şi pen tru inte-



O M I L I A X V 201

puterea ei se în tinde pana la a poronci cele ce trebuiesă se tacă, — pe cân d la cea b isericească i se mai adaoge

şi ajutoriul rugăciunilor şi al charului. Mai inult încă:acolo nu este niei-o vorbă de filosof ie, nici nu stă cine v ăsă in veţe ce este sufletul, ce este lui nea, cc vom dev en idupă aceasta, şi de ce ne vom duce de aici, şi cum nevom îm brăcă, sau m ai bine zis cum vom dăinui inv irtu te ; — ci vorb a este m ai mult de poliţe şi de zapise,şi de bani, pe când de acestea niei-o vor!kl , niei-o îngrijire. In biserică insă pentru toate acestea ar puteavede;'» cinevâ făcând u-se vorbă, pen tru ca re cu d re p tcuvânt ar puteâ numi cineva, această stăpânire şi tri

bunul, şi loc de în sănătoşire, şi şcoală de lllosofle, cumşi şcoală u sufletului, şi gimnastică care duce lu ceriuri.Cum că' această stăpânire este şi mai blândă decât

toate — de şi cere inui m are exactita te decât toate celelalte — aceasta, se învede rează de aici. Gind stăpân itori ui deafară prinde pe preacu rva riu, dc ’ndată îl pedepseşte, — deşi doalLfeliu ca re este câştigu l? — d ară ac eas tam; va să zică de a doborî patim a, ci trebu ie de a în depărtă ran a din sufletul lui. Stă pârii to ritil bi seri cei în săaflând pc preacurvariu, nu se gândeşte cum să-l pedop-sasea, ci ruin să-i dezrădăcineze patima din suflet. Tui’aci acelaşi lucru , ca şi rum prezen tă ud u-ţi-se cinev âru o lxiulă la cap, iu Joc sa-i conteneşti boala, tu i-aităiâ capul. Eu insa nu fac aşa, ci tuiu l>oatu din rădăcină.Pe itolnav îl închid înăuntrul tainelor şi a îngrădirilorslin te, după ca re recâştigând u-1 izljăvit de ori-ce rău ta le ,şi devenind mai hun prin pocăinţă, il p rim esc din nouîu sânul bisericei.

«şi cum se poate, zici tu, de a doliori prearurviea» ?Se poate prea bine, dacă se petrec lucrurile sub legilea< ‘estea. Gă< • i 1)i seri ea este I >ae tl u liovniceasră, i rare spală

şi curăţă nu inurdăriea trupului, ci a sufletului, prindiferitele moduri de pocăinţă. Tu dacă Iaşi pe vino vatnepedepsit, l-ai făcut mai rău, iară de l-ai pedepsit, l-ailăsat totuşi nevindecat, in timp ce eu nici nu-l las nepedepsit, şi nici nu pedepsesc ca tine, ci îi cer şi respun-de re de lapte, aşâ dupre cum mi se cuvine, în acelaşitimp şi îndrept ceia ce este stricat.

Voieşti poate şi de a iu re a să afli cum tu scoţânddin teacă sa biea goală şi a rătâ nd u-i tăiuşul celor păcătoşi, prin aceasta n ’ai tăcut uici-o îndrep tare , pe când

eu iară de acestea conduc pe bolnav la adevărata să



n ăta te ? Apoi pentru a ceasta n ’am nevot’ de vorbe multe,ci voiu pune la mijloc pământul şi marea, şi pe înseşin a tu ra omenească. Şi cercetează cu am ănunţim e, cumse găseau lucru rile omeneşti mai ’na inte de a s tă ace sttribunal, cum din toate cele ce se văd astăzi, nici căse auzea vre-odată de numele lor. Căci cine a dispreţuit pe atunc i m oa rtea? Cine şi-a but ut joc de av eri?Cine a dispreţuit slava'? Cine părăsind vuctul din mijlocul lumei a fugit la munţi şi prin pustietăţi, îmbră-ţoşind astfeliu pe m um a filosofici ”? Unde s’a au zit v r’odata de numele fecioriei"? Dară. toate acestea, şi maimulte decât acestea, au devenit isprava acestui tribunal,lucruri ale acestei stăpâniri.

Acestea ştiindu-le iubiţilor, şi a flând noi că de aiciizv orăşte to t folosul aces tei vieţi, şi în d re p ta re a lumei,veniţi câ t se poate de des sp re a ascu lta sfintele cuvinte, şi a luă, parte la adunările de aici şi la rugăciuni.Căci dacă vă veţi p un e astfeliu in râudu ea lă, veţi pu teâa a rătă o vieaţă vredn ică do ceriu ri, şi vă veţi în vred nici de bun urile cele făgăduite. C ăro ra lie ca cu toţii săne învrednicim , prin carul şi filantrop ica Dom nului nostruIisus Christos, căruia se cuvine slava in veci. Amin.

2 0 2 O M I L I A X V I

O M I L I A X V I

„Iară mult mai vârtos ne-am bucurat de bucuriea lui Tit, că s’a odihnit duhul lui decătră voi toţi11*) (Cap. 7, 13).

Priveşte ia răşi cum înalţă laudele ior, şi a ra tădragostea ceâ cătră, dânşii. Căci zicând că s’a bucurat,ca epistola a avut rezultate atât de frumoase „acummă bucur, zice, nu căci v’aţi fost întristat, ci

') Notă . In ediţiunea sf . Chrisostom, fraza dela începutul pasajului 13. „Pentru aceasta ne-am m ângâia t de mângâere a voastră1', face parte din vers 12.



O M I U A . X V I 203

căci v ’aţî fost întris ta t sp re pocăinţă11 — şi a rătând u-îi dragostea sa, zice că „de şi ani scris voue,nu pentru cel ce a nedrep tăţit, nici pentrucel ce s’a nedreptăţit, ci ca să’ se arate cătrăvoi sîrguinţa noastră cea p e n t r u v o i11, la u rm ăspune de un alt semn al dragostei lui cătră dânşii,ceia ce li aduce lor- m are laudă, şi ara tă in acelaşitim p şi ade vărata lor dragoste. „N c- a tn buC lliclt,zice, de mângâerea voastră, iară mai vârtosne-am bucurat de bucuriea lui Tit“ — de şi aceasta ,

nu este a unuia care iubeşte grozav, de a se bucurărtiai mult de acela, decât de dânşii. «Da! zice, nu atâtde mult m'am bucurat pentru acela, pe cât rn’am bucurat pentru voi». De aceia el puno şi' cauza zicând:„că s’a odihnit duhul lui de cătră voi toţi". N’azis «s’a odihnit el», ci „duhul lu i “, adecă ((dragostealui ceâ pen tru voi». Şi cum s’a odihnit? «De C ăt răvoi toţia zice. Dară şi ac easta este o m are laudă.

„Căori-de-ce m’am lăudat înaintea lui pentru

voi“ (Vers. 14) — m arc este lauda lor, când dascalu lse mândreşte — „nu rn’aiT) ruşinat11 zice, adecă «<Ieace ia nVam bucura t, ca v ’aţi a ră ta t mai buni, şi p rinlap tele vo as tre rni-aţi da t dovadă că nu m ’am înşelat.Aşa ca cinstea m ea este in do ită: şi că voi aţi sp orit înfapte bune, şi că eu nu m’itrn arătat ca căzut din adevăr,adecă n’am fost amăgit in speranţele inele». „Ci precumtoate întru adevăr le-am grăit vou£, aşâ şi laudanoastră ce a fost cătră Tit, adevăra tă s’a făcu t11.Aici şi alt-cevâ lasă a se înţelege : «că dup re cum noigrăim de voi toate dupre ad ev ar — fiindcă er ă na tu ra lca Tit să, îi fi spus lor m ulte laude de ac ea sta — to taşâ şi cele spuse noue dc Tit pentru voi, ni s’au părutadevărate».

„Şi inima Iui mai mult este spre voi, adu-cându’şi aminte de ascu ltarea vo astră a tu tu ro r “ (Vers. 15). Aceasta provine dela cel ce laudăşi recomandă pe cinevâ, ca foarte înfierbântat de dragoste şi legat de dânşii. Şi n ’a zis: «dragostea lui», ci

a întrebuinţat o altă expresiune, ce a re mai m ulta ern-



2 0 4 O M I L I A X V I

fază: ((inima lui, duhul lui» ceia a; învederează mareaIui dragoste, Apoi ca nu cumva sa se para cu. prin aceste

vorije el li linguşeşte, pretutindeni pune cauzele dragostei,ca astfeliu, dupre cum am spus, să dispară şi ideia delinguşire, şi pre aceia mai mult să-i îndemne, atribuiri-gu-li Joi’ lauda, şi arătâ nd cit dânşii sunt începutul şicauza unei astfeliu de dragoste din partea lui Tit. Căcizicând: „Şi inima lui mai m u l t este spre voi1',a adaos: „aducându-şi am inte dc ascultarea voastră a tu tu ro r1*. Aceasta arabi şi pre Tit recunoscătorii! cătră binefăcători, de vrem e ce luândui pe toţiîn sufletul sau s ’a in tors la Pavel, şi nccontenti îşi adu cea am in te de dânşii, av ân d u-i veşnic 111 cuget şi înv o rl îă; — d a ră şj p re Coritlieni ii ciusteâ faptul acestafoarte mult, caci împresurându-1 pe Tit eu o astfeliu dudragoste, l-au întovărăşit panii la plecarea, lui.

Mai departe apoi spune şi de ascultarea lor, mărind r îv n a lor ; — pentru care şi zice: „Că CU fficaşi cu cu trem ur l-aţi primit pre e l11, adecă, nu numai cu dragoste, ci şi cu cinste deosebită. Ai văzut, cumapostolul li mărturiseşte o indoită virtute: că adecă

dânşii il şi iu!x;a,u pe Tit ca pe părintele lor, dară sc şisileau de el ca stăpân, şi nici din cauz a acelei sliele întunecând, aşâ zicând, dragostea lor, dară nici din cauzadragoste i slăbîndu-li sau impuţiriâiidu-Ji-se sfleala şi fricade el? Aceasta, o spunea şi mai sus, că „Că întristarea ca re este dupre Dum nezeu. .. câ tă sirguinţăa Iacul întru voi? câtă rîvnă, cată frică, câtădorinţă"?

„Mc bucu r deci, că dc toate am nădejde

Spre voi*1) Ai văzut că pentru dânşii mai cu samăel se bucură I «Mă bucur, zice, că nici înfcr’un fel iu n ’aţiruşinat pre dascalul vostru, şi nici nu vă arătaţi nevrednici de m ărtu ria mea». Aşâ că nu atâ ta de Tit se l>u-cu râ, că s’a l>ucurat de o aşâ m are cinste, pe câ t dedânşii, -că au a ră ta t a tâ ta recun oştinţă. Şi ca să nu secreadă că se bucură mai mult de acela, priveşte cum

J) Notă . In ed iţi un ea Sf. Crisoslom a ce as tă pericopă form ează versul 16 pe când în ediţiunea noastră, Text.us receptus, în Capii. 7

sunt numai 15 versuri.



O M I LI A . X V I

şi aici pune cauza. Dupre cum mai sus a fost zis: # că.ori-de-ce m’am fost lăudat înaintea lui pentru,voi, nu m ’am ruşin at11, toi aşa şi aici, că „de toateam nădejde spre voi“. «Chiar de ar fi nevoie easă vâ mustrez, totuşi nu rna teri) că vă veţi dep ărta domine; chiar de m’aşi lăudă, totuşi nu mă’ tem ca aşirămânea ruşinat; chiar de v’aşi lăudă ca supuşi şi ascultători, sau ca iubitori, sau ca având zel, eu am nădejde,am înc redere în voi. V’am zis să-l tăiaţi (pe aed cu r-variu ), şi l-aţi tăia t; am zis apoi să-l p rim iţi în tre voi,şi f-a|i p rim it. Am zis că sunteţi p riv iţi ca m ar i şi m inuna ţi de Tit, şi că ştiţi a vă sfii de dăscălii voştri, şică toate acestea prin fapte le-aţi a ră ta t ad evărate . Dara.toate acestea nu atâ ta le-a af lat el deJa mine, pe câ tdela voi ch iar. Deci s ’a în tu rn a t dela voi ca îndrăgo stitgro zav de voi, ca ri aţi dovedi aceasta prin fapte, m aimult decât prin vorbe».

„Şi arătam voue, fraţilor, de cha rul luiDumnezeu cci dat întru bisericcle Macedoniei “(Cap. 8 1). Inălţându-i pre dânşii cu laudele, la u rm ăiarăşi li da sfat. Olei de aceesta a amestecat el laudele

cu m us trarea , ca nu cum vă trecâ nd deodată dela. m ustr a re la stătu ire să-şi facă cuvân tul cu anevoie (le p r imit., ci îndulcindu-li mai ’ntâi auzul, să li pregăteascăcu acest chip calea parenesci, sau a sfiitului ce urmăa Ii da. Că voiâ a li vorbi despre eleimosină, pentrucare apucând mai dinainte îi-a zis: „Mă bucur Că detoate am nădejde spre voi“, făcându-i mai binevoitori spre aceasta, din succesele lor de mai ’nainte. Şin ’a spu s deadre p tu l: «daţi eleimosină», ci priveşte înţelepciunea iui, cum a pregătit vorba pc: departe şi cu

urnită măestrie. „Şi arătăm voue, fraţilor, de ch arullui Dumnezeu cel dat întru bisericele MacedonieiCa nu cum vă să se îngâmfe, el numeşte ch ar ac es tfa pt,— şi povestind ud i celc făcute de alţii, prin ac eastaii face pre dânşii mai râvnitori cu laudele aduse acelora.

Doue laude aduce el aici Macedonenilor, sau mai bine zis, tre i: şi că sufăr eu bărbăţie ispitele, şi că ştiua ft milostovi, şi că fiind înşii săraci, arătau totuşi om are gal antonie, în facerea milosteniei, — fiindcă li serăpise averile lor. Aceasta învederând-o apostolul pe

când li se rie i, zic eâ : Voi sunteţi următori (imitatori)



2 0 0 O M I L I A X V I

bisericelor lui Dumnezeu celor din Iudeia, căacelea ’şi aţi pătimit şi voi dela cei de un neam cu

voi, precum şi aceia dela Iudei “ (l. Thesal. 2 ,14).Ascultă ce scrieâ Ebreilor după aceasta şi li zicea: „Şi

jefuirea de averile voastre cu bucurie aţi prim it11 (Ebrei 10, 34}.'

Numeşte faptu l acesta al milostenie i char, d u numai moderându-i p re dânşii, ci şi aţiţindu -i şi făcându-şiîn acelaşi tim p şi cu vântul ia ră liănuia lă şi nedefăimat.Pen tru C;re şi num ele fraţilor a adao s, aşâ că prinaceasta a tăiat din rădăcină ori-ce zavistie, fiindcă urinăai lăudă foarte mult. Ascultă, deci laudele ce )i aduce.Zicând el. „Şi arătăm voue, fraţilor, de darul luiDumnezeu*, n ’a zis mai de pa rte «cel dat în cu taresau cu tare cetate» ci lăudă pe înt rea ga naţiune, zicând:„întru 'b isericeie M a c e d o n ie iApoi mai departear ată anum e ace st char, zicând: „Că întru milltăispită dc năcaz prisosinţa bucurie i lo r“ (Vers. 2).Ai văzut înţelepciune? Mai ’ntâi el spu ne j i u ceia ceav eâ în gân d şi voia, ci altceva m ai dinainte, ca să nuse p ară ]că intra i!ins face aceasta , ci dela o alta ord ine

de idei vine şi la ceia ce aveâ in gând: „întru multăispită de n ă c a z — ceia ce şi Macedonenilor scriind le ziceâ: „U rmători v ’aţi făcut Domnului, prim ind cuvîntul în tru năcaz mult, cu bucuriaDuhului Sfînt“ şi iarăşi „că dela voi s’a vestitcuvântul Domnului, nu numai în Macedonia şiAhaia, ci şi în tot locul c redinţa voastră ceaîntru Domnul a ieşit“.(i. Thesal 1, 6, 8).

Dară o are ce insamnă exp res iunea : „întru multăispită de năcaz prisosinţa bucuriei lor“ ? «Amândouă, zice, şi năcazul, şi bucu ria, le-au av ut p rin exa-geraţiuue». Pe ntru care şi er â curiozitatea ceâ m ar e ;adecă că, d in tr’at âte a ispite şi năcazuri, li-au izv orît lora tâ ta prisosinţă de bucu rie şi m ulţăm ire sufletească. Is pita şi năcazul nu num ai că n’au zăm is li t şi pricinuittor vr’o scârlja sau supărare, ci incă li-au şi devenitmotiv de bucu rie — de şi acele ispite era u at ât dc mari.Aceasta o spunea , m âng âind u-i şi încu rajându-i de a fi



O M I L I A X V I 2 0 7

bărbătoşi şi neclintiţi in ispite. N’au fost dânşii ispit iţiin zadar, ci prin acele ispite s’au făcut, sau mai binezis, au devenit in cerniţi prin râ îx la re ; şţ incă cevâ maimult, meri nu zice simplu «răbdare» ci încă ceia ce erămai*mult decât rălxlarai: «bucurie». Şi chiar nici bucuria aceasta n’o spune cum s’ar întâmplă, ci „prisosinţa bucuriei 101’“ — fiindcă m ultă şi negrăi tă b u curie ii pricinuise lor acele ispite.

„Şi sărăcia lor ceh adâncă, a sporit spre bogăţiea b u i iătâ ţe i lor“. Şi iarăşi amâiuloue acestea,sărăc ia şi bogăţiea, le spune aici prin ex ag eraţie. Că du- p re cum ispita ceâ multă a născut multă bucurie, şi

încă ch iar prisosinţa bucuriei, to t'a şâ şi m ulta lor sărăcie a născut bogăţia cea m are a bunătăţii, sau a m ilostivire! lor. (iVi aceasta a învederat el prin expresiunea „a sporit spre bogăţiea bunătăţei Ior“. Cădărniciea se judecă nu cu măsura celor date, ci cu in-tenţiunea celor ce dau. Deaceia nicăeri nu spune «bo-gătiea celor date», ci „bogăţiea bunătăţei (simpli-tăţei - îîtXorTjioc) lor;t. Ceia ce el zice, aceasta insamnă :sărădea lor nu numai că nu i-a impedecat pe dânşii de

a fi cu mâna largă in binefaceri, ci încă a devenit şi pricină de a spori, precum şi ispita a devenit pricina ele prisosinţă a bucuriei lor. Cu cât dânşii erau m ai săraci,cu atât încă mai mult se întreceau in facerea de milostenii, şi mai cu multă plăcere dădeau. Pe aceia îi şiad m iră pre dânşii foarte mult, că d in tr’o sărăcie a tâ tde m are se arătau totuşi atât de galantoni iu fapta bun a.

Ca sărăciea lor ceâ adâncă*, adecă, sarăciea cea n e grăită li-a da t pe faţă sim plitatea sau bunătatea inimeilor. Şi nici n’a spus ’ «a dat pe faţă, a înve de rat», ci

„a sporit11, şî nici n’a spus cum s’ar întâmplă „sim plitatea sau bunătatea lo r“, ci „bogăţia bunătăţei îor‘‘, adecă contrariul marimei sărăciei lor, saum ai bine zis, dânşii învede rau cu m ult mai mult in cămărimea galantoniei lor.

După aceia apo i şi explică mai lăm ur it ideia, zicând :„Căci dupre putere (mărturisesc)11— şi este v re d nic de crezut m arto rul — ^şi peste putere“ (Vers. 3),adecă „a sporit spre bogăţia bunătăţe tor*. Dară

mai drept vorbind, el învederează, acesta nu numai prin



208 OMILIA XVI

acest pasaj, ci chiar şi prin toate cele ce urmează acelaşi lucrul îl pune de faţa: „voioşi au iOStc' zice. Iată

şi a doua exage raţie. „Cu m ulta rugăm in te11 (Vers. A). lată şi a treia, şi a patra., „Rugâlldu-ne pre îloiu.la tă şi a cincea.. Şi toate ace stea se pe treceau fiind iiîntru multă ispită, şi in sărăcie. Bară acestea sunt aşeasea şi a şaptea exageraţie; — şi totuşi cu exageraţiedădeau şi dânşii.

Apoi, fiindcă aceas ta mai cu sa m ă voia el să p re gătească şi din parte a Cori ntheni lor, adecă să-i facă dea dâ de buna voea lor, iată că stâruieşte asupra acesteiidei, zicând:

„cu multă rugăminte11 şi

„rugându-ne

pre noi11. Dară de ce se rugau de dânşii? „Ca să luăm (primim) darul, zice, şi împărtăşirea slujbei Cei Cătră sflinţi*. Ai văzut cum iarăşi înalţă faptulacesta, numind eleimosină, acelora cu numiri (iestul derespectabile şi frumoase? — căci de oarece dânşii eraurâvn i torî ai duhurilor, milosteniea o numeşte cliar, saudar, ca astfeliu dânşii sa alerge spre milostenie; — şiiarăşi o mai numeşte împărtăşire, ca astfeliu sa a l l e

dânşii că şi iau, că şi primesc, şi nu numai că dau.«De aceasta ne rug au pre noi, zice, ca s t prim im o astfeliude slujixl din partea lor».

..Şi nu precum aveam nădejde*1 (Vers. o).Aceasta o zice şi cu privire la cantitatea ajutoarelor,cum şi la ispitele ce le indurau. «Nici n’am ft nădăjduitnoi, zice, eă găsindu-se într’o astfeliu de sărăcie, ne-arfî pu tut m ân gâ eâ . a ta t de mult». D ară apoi c hia r şiîn g rijire a şi sirguin ţa lor p en tru vie aţa cea viitoare,apostolul o a vindecat, zicând: „ci singuri pre sine

s’au dat întâi Domnului, şi noue prin voea luiDum nezeu11. «In toate, zice, au fost ascultători, maimult decât am aşteptat chiar, şi nici pentru că făceaumilostenii, se leneveau în facerca celorlalte fapte bune,ci mai ’ntâi de orice ii s’au dat pre sine Domnului».

Dară oare ce va să zică: „singuri pre sine s’audat Domnului11? ’Şi-au pus nădejdea în Domnul, s’aua ră ta t încercaţi în credinţa, au a răt a t o m are bărbăţieîn ispite, dem nitate, b lând eţa, drag os te, cum şi in toatecelelalte fapte bune bunăvoinţă şi osârdie. Ce va să. zieă :



O M I L I A X V ) 2 0 9

„Şl n o u e u ? Adecă, «au devenit în totul supuşi noue,ne-au iubit, ne-au ascu ltat, imp linind şi legile lui D um nezeu, în acelaşi timp şi eu noi conlegându-se prin dragoste». Dară tu gândeşte-te cum et şi aici arată faptul p rin creşterea, p rin întin derea ideii, căci zice: „singuri s’au dat pre sine Domnului", adecă ca, n’au ascultatnumai în unele de Dumnezeu, iară in altele de lume,ci în toate au ascultat de dânsul, şi s’au dat pre sineîntregi lui Dumnezeu. Nu doară, fiindcă făceau milostenii,şi-a r fl perctut mintea , ci încă a rătau o m are um ilinţă,o mare supunere, o mare cinste, o mare filosoiie; şi aşâfeliu făceau dânşii milosteniea. D ară ce va sa z ică: „prin

voea lui Dumnezeu'1? Apoi fiindcă a fost zis: „pre sine S’au dat noue*,, aici îndeplineşte ideia, zicând:«şi nici ace asta n ’au făcut-o omeneşte, c.i tot după voealui Dumnezeu s’au dat noue».

„In cât am rugat noi pre Tit, ca precummai ’nainte a început, aşâ să şi săvârşască întruvoi şi darul acesta* (Vers. fi).’ Şi care este aici continu itatea ideii? Mare, şi este foarte strâ n s legată de celedinainte. «Fiindcă v’an.i văzut pre voi iuţi şi vioi, cum

şi înfierbântaţi întru toate, in ispite, in milostenii, indragos tea ceâ cătră noi, în cu răţen ia ceia laltă a vieţeivoastre, de aceia am trimis pre Tit, ca astfeliu şi voisă v ă asem ănaţi în totul cu aceia» Aceasta n ’a spus-o pe faţă, insă a învedera t-o prin expresiunea de mai sus.Dara tu priveşte exagerare de dragoste din parte-i,căci num ai că nu spun e: «Fiind m ângâeaţi şi cinstiţide aceia, zice, noi totuşi ne îngrijim de ale voastre, canu cumva sa vă arătaţi mai pre jos de dânşii. De acciatocmai am trimis pre Tit la voi, pentru ca şi de airi

aţiţându-va şi amîntindu-va, sa rîvniţj pre Macedoneni».Căci pe când ei scrieâ această epistolă, Tit se întâmplasede a fi pe lângă dânsul. De accia îi şi aduce Itărbatuluimari laude, la început zicând: „n’am avut odihnă cuduliul meu, neaflând eu pre Tit fratele meu“,iară aici se cuprind toate cele ce a zis mai ’nainte ,împreună şi ideia de aici. Căci nici aceasta nu este omică laudă, de a începe lucru) mai dinainte1, fiindcă faptularată eă Tit aveâ un suflet înfierbântat-. Pentru aceastal-a şi trimis apostolul pe dânsul, dându-li un mare

2S91S îs



2 1 0 O M I U A X V I

imbold şi îndem n p rin prezen ţa lui Tit. Şi ac eas ta esteşi cauza pen tru ca re il îna lţă p re dân sul pr in laude,voind prin aceasta de a familiariza cât mai mult pre

b ărb a t cu aceşti Corin theni. Căci şi aceasta contribuem ult de a convinge, aceia adecă de a face câ t ma i fam iliarcu dânşii pre cel ce urma a-i statui. Bine face el că

pomenind de ele im osină odată şi de două, şi de tre i ori,numeşte faptul Char, sau dar, acum de pildă zicând:„Şi arătăm voue, fraţilor, de darul lui Dumnezeucel dat întru bisericeie Maccdoniei", iară altă datăspunând: „voioşi au fost, cu multă rugăminterugându-ne ca să luăm darul şi împărtăşirea"

şi iarăşi: „precum ’nainte a început, aşâ să şisăvârşască întru voi şi darul accsta*.') In adevăr, iubiţilor, că m are bun este eleimosină,

şi un dar al lui Dumnezeu, pe care câştigându-1 noi nease m ănăm dupre pu tinţă cu însuşi Dumnezeu, <a aceastamai cu samă este omul. Vorbind cinevâ de om, şi dândun exemplu, a zis: „Mare şi cinstit l u c r u este omulmilostiv“ (Prov, lui Solom. 20, 6). Darul acesta estem are cu adevărat, şi m ai m are chi ir decât acela de uînvieâ morţii. Că a h răn i pe Christos cel flăm ând este

cu mult mai m are decât d e a învieâ pre cei morţi, pentruca aici taci bine tu lui Christos, ia ră acolo iţi face el ţie.Şi apoi plat;i st"i î)} a face bine, iară nu în a primi bine.Aici — vorbesc de facere a m inun ilor — tu da tor eşti luiDumnezeu, pe când daca faci milostenii, il ai pe dânsuldatornic. Ia ră m ilostenie se eh iam a aceia ce se face eu

bunăvoin ţă, când se face cu m âna largă, când nu-ţiînchipui că (lai, ci că iai, că primeşti, când te crezi tucel ce ai primit binefacerea, când consideri caun câştig,iară nu ca paguliă, — fiindcă dacă nu este aşâ, apoi nici

char nu este.Cel ce face milostenii trebuie a se bucură, iară nua se nem ulţămi. Căci cum să nu fie absu rd , ca des le gân dîntristar ea altuia, tu sing ur sa devii trist? In asem ene acaz nici nu mai este aceasta milostenie. Ca dacă tu tescârbeşti şi întris tezi, în tim p ce pe altu l l-ai sc ăpat (.lescârba şi întristare, dai dovadă de ceâ mai mare cruzime

') P arte a mora lă. Duspre eleimosină. (Vcro/i).



O M I L I A . X V I 2 1 1

şi neomenie. Mai bine este atuaci de a nu-l scapă peacela de scârbă, decât a-1 scăpă scârbindu-te tu.

Dara de ce te scârbeşti, omule? Nu cumvâ poate,

că p rin facerea milosteniei ţi se îm puţinează a u ru l?Apoi atunci daca ai astfeliu de ideie, nici să dai. Dacătu n ’ai încredere ca acei au r ţi se va înm ulţi în ce riuri,sa nu dai. D ară tu cauţi răsp la ta aici. Pen tru ce faciaceasta? Lasă milosteniea să fie milostenie, iară num ar fă de vândut. Mulţi, de sigu r că au lua t re sp la taşi aici, însă n’au luat-o aici astfeliu, prccum au luat-ocei ce aici n ’au lua t nimic, — însă uniia d in aceştiia auluat-o, ca mai slabi, şi poate că nu au fost atraşi atâtde mult de cele de acolo. Şi dupre cum cei flămânzi,

proşti şi robi ai pântecelui, fiind chem aţi la m asa îm p ărătească, şi neaşteptând timpul potrivit, dânşii întocmaica şi copiii cei mici, apucă mai înainte, vătămându-şiastfeliu pofta de mâncare, şi săturându-se de bucatelecele mai de rând — tot aşâ pătimesc şi cei ce caută şi prim esc aici răsplata milosteniei, îm puţinându-şi s inguri plata de acolo.

Dara apoi tu împrumutând pe altul după trecerede timp doreşti a lua capitalul mai mare cevâ, sau că poate nici nu-l iai, ca astfeliu prin în târziere să iai un

mai mare procent, pe când dacă faci milostenie tu cerirăsplata imedieat, de şi nu ai a stă. aici, ci acolo necontenit; nu ai a fi judecat aici, ci acolo, şi tot acolo veidâ şi samă de faptele tale. Şi dacă cinevâ ţi-ar pregătio casă, in care tu nu vei stâ, de sigur că ai considerăfaptul acesta ca o paguba; iară acum tu voieşti a teîmbogăţi aici, de unde de m ulte-ori ch iar şi mai ’na in tede asfinţitul soarelui vei li nevoit a plecă de aici? Nuştii că noi nu avem ceta te stătătoare , că ne găsim in locstrăin , ca străin i şi be jănari ? Nu ştii că vom fi scoşi

de aici ca străini, ca uniia ce nu nădăjduim nimic, şinici nu aşteptăm nimic? — ceia ce tocmai că păţim noi.De aceia tocmai, tot ceia ce noi strîngem, aici lăsăm.

Că nu îngăduie stăpânul ca luându-le acestea să ne d ucemde aici, fie că am clădi case, sau am cumpără ţarină,sau robi, sau lucruri de gospodărie, sau altceva de acestfeiiu. Nu numai ca nu-ţi îngăduie ca luându-le să plecide aici, d ară nici m ăcar nu ţi se va dâ v r ’o pla tă, (]ăciţi-a fost spus dinainte ca să nu clădeşti, nici să chel-tueşti cele străine, ci pe cele ale tale. Deci, de ce lăsând

pe ale ta le lucrezi şi cheltueşti din cele străine, ca astfeliu



2 1 2 O M I L I A X V I I

sa pierzi şi munca şi plata, şi sa suferi încă şi osândacea mai mare?

Nu aşâ, vă rog ; ci fiindcă din fire suntem aici ca

bejăn ari, apoi să devenim bejăn ari şi cu intcnţiunea,ea nu cu m vâ să deven im acolo bejănar i, şi necinstiţi şiumiliţi. Că daca vom voi să devenim cetăţen i aici, nuvom fi nici aici, şi nici acolo; iară dacă aici remânemşi ne c onsiderăm de bejănari, şi ne p etrecem v ieaţa deaici ca bejănari, de sigur că şi acolo ca şi aici vom luăcuraju l adev ăra ţilo r cetăţeni. CÂ dreptul şi care nu arenimic cu dânsul, şi aici va trăi în c e l e ale tuturor celorlalţi ca în ale sale proprii, şi când va plecă spre ceriu,va vedeâ veşnicele sale locaşuri; şi chiar aici nu va pă

timi cevâ neplăcut, şi nici l-ar puteâ tace cinevâ străin, pe dânsul, care întregul păm ânt îl a re ca ceta te , şi câştigând u-şi pa tri ea lui, va dâ pe faţă ad evăra ta lui Jtogăţie.

Deci, iubiţilor, p en tru ca pe am ândo uă să le câştigăm,să întrebuinţam precum se cuvine şi cele de aici, şi celede acolo. Căci num ai aşâ vom pu teâ li cetăţeni ai ceriului,şi ne vom bu cu ra de un m are curaj. C ăruia fie ca noicu toţii să ne învrednicim , prin ch aru l şi filantrop icaDomnului nostru Iisus Christos, căruia împreună cuTa tăl şî cu Sfîntul Duh, sr; cade slava şi stăp ân ire a înveci. Amin.

O M I L I A X V I I

.,Şi precum în tru toate prisosiţi cu credinţa,şi cu cu vântul, şi cu ştiinţa, şi cu toată sâ rg u-

i'nţa1* (Cap. s, 7). ’

Priveşte aici iarăşi, cum îndemnarea ce li face esteîmpletită cu laude, şi încă cu laude mari. Şi n’a zis«întru toate vă predaţi», ci „întru toate prisosiţi cu cr ed inţa cea a ch arurilo r, şi cu cuv ântu l cel a l inţe-lepciunei, şi cu cunoştinţa cea a dogmelor, şi cu toatăsirg u inţa sp re celelalte virtuţi. „Şi cu dragoastea



O M I L I A X V I I 2 1 3

voastră cătră noi1*, adecă cu aceea de care am spus

mai dinainte, a cariea dovada a m fost făcu t-o;— „Caşi întru darul acesta să prisosiţi”. Ai văzut căde aceia a început el cu laudele ace lea, ca astfeliu întrecerea timpului să-i mişte pc dânşii spre aceiaşi râvnăde mai ’nainte.

„Nu ca cum v’aşi poronci grăesc“ (Vers. S).Priveşte cum în tr’una li vorbeşte cu dulceaţă, cum devine plăcut lor, şi nu aspru, şi nici silindu-i, sau mai d rep tzicând vo rba lui pe am ândouă le a re în sine : şi ne contenit li vorb eşte cu dulceaţa, în acelaşi tim p şj p lăcu t şi nu silindu-i. Fiindcă necon tenit j-a îndem nat, şifoarte mult a lăudat pe Macedoneni, apoi ca să nu se pară ca aceasta este c-a o silă din parte -i, zice: „Nuca cum v’aşi poronci grăesc, ci prin sirguinţaalto ra şi adeverirea dragostei voastre dovedind’1*. Nu ca cum s’a r li îndoit, căci nu aceasta o a ra tă elaici, ci încă ia când mai lămu rită această adevei'ire şiscotand-o m ai mult la. ivea lă, şi înfaţoşând-o mai puternică. «Dn accia vă spun aşii, zice, ca sa vă aţît spre

aceeaşi buna-voinţă, şi pom enindu-va de sărguinţa ac cio ravă întărit dispoziţiea’voastră». Apoi dela acea sta a aju nsşi la o alta nouă, căci ei nu trece cu ved erea nici unmijloc, ci totul puni; în mişca re şi ’şi mănu eşte vorb aîn aşa feliu, ca să-şi ajungă la scop. Căci ma i ’ntăi eli-a îndemnat dela iaude străinii zicând:

„Şi arătam voue, fraţilor ele darul lui Dumnezeu cel dat întru bisericele Macedoniei “, iarămai pe urmă şi dela laudele lor proprii, zicând: „Şi

precum întru toate prisosiţi cu credinţa, şi cucuvântul, şi CU ştiinţa." Că mai mult poate întărită pe cinevâ aceasta , când adecă el se pleacă, prin sine,decât când se pleacă pr in alţii. După aceia apoi el trec ela înseşi principalul sfatului ce urmează a li da.

„Că ştiţi darul Domnului nostru Iisus Christoscă pentru voi a sărăcit fiind bogat, ca voi cusărăciea lui sa vă îmbogăţiţi* (Vers. 9}. «Gândiţi-vă, zice, aduceţi-vă a m inte şi cugetaţi înşi-va la charu llui Dumnezeu, şi nu treceţi cu vederea cum s’a r întâm pla,ci judecaţi la m ăreţiea lui, ce feliu şi câ t este, şi cum




el n’a cruţat nimic clin ale sale. El ’şi-a deşărtat slavasa, nu pentru ca sa va îmbogăţiţi voi cu bogăţiea, cicu sărăciea lui. Daca nu crezi poate ca sărăciea estecre atoare de Itogăţie, gân deşte-te Ja stăpân ul tău, şiatunc i nu te vei m ai inel oi. Că dacă acela nu deveniăsărac, tu n-ai li devenit bogat. Cu minunea aceasta este::că sărăciea a îmbogăţit pe bogăţie. Insă, bogăţie aici elnum eşte cunoştinţa evseviei, cu răţire a păcatelor, d reptatea , s finţirea, şi toate celelalte bu nu ri nen um ărate, pecare ni le-a dat, şi ni le va da.

Şi toate ace stea prin sărăcie noi le-am câştigat.P rin car e sărăcie? P rin faptul că a luat tru p omenesc,

a deven it om, şi a pătimit ceia ce a pătim it, — de şi pentru to ate acestea el nu a fost datoriu cu nimic. 1ie,ci tu ii datoreşti lui.

„Şi sfat întru aceasta vă dau, că aceastaeste vouă Spre folos" (Vers. 10). Priveşte cum iarăşise in gr ijaşte de a fi cu dulceaţă in v orb ă, şi cum pr indouă idei îi atiţă deodată: şi prin expresiunea „sfatvă d a u “ şi prin ceia ce urm ează, „spre folos vo ue-£.«Nici nu vă silesc, zice, sau cer ceva dela cei ce nu

voiesc, dara nici că spun acestea gândindu-rnă la interesul vo stru celor ce ’mi prim iţi sfatul». Apoi ad uce şiexem plu ch iar dela dânşii şi nu dela alţii. „Carii nanumai a face, cî încă şi a vrea aţi început maidinainte din anul trecut". Priveşte cum el îi arată,că dânşii şi fără îndemn au ajuns la aceasta de bunavoie. Fiindcă aceasta a fost mărturisit şi Macedonenilor,că de ;bună. voia lor şi cu cea mai mare bucurie aust râ n s milostenii, apoi voieşte de a a răta ca. şi a ceştiiafac aşâ. De aceia a şi zis: „nu numai a face, ci încă

şi a vrea", şi nu a spus sim plu «aţi început» ci „maiînainte aţi început, din anul trecu ta. Pentru aceiavă rog, zice, ca după ce aţi a juns până aici, să văm işcaţi şi pe viitoriu cu toată bunăvo inţă. „Iară acumşi a face să împliniţi" (Vers. 11). N ’a spus sim plu«aţi făcut», ci ,,să împliniţi", adecă să puneţi sfârşit.„Ca precum v’a fost osârdiea a . vrea, aşâ săfie şi a împlini dintru cele ce aveţi", ca nu cumvâfapta cea buna a voastră să remână, sau să se măr

ginească numai la bunăvoinţă, ei să’şi ia p la ta şi clin fapte».



O M I L I A X V I I ' 2 1 5

„Că de este pusă înainte osârdiea (bunăvo

inţă), precât a re cinevâ este bine primită, ia rănu pre cât n’are“ (Vers. 12). Priveşte la dânsul înţelepciune neg răită! A rătând m ai ’na inte p re cei cefăceau milostenii mai presus de puterea lor, pre The-salomceni, zic, şi lăudându-i pre dânşii de aceasta, şispunând eă «mărturisesc de dânşii că. peste putere audat» — pe aceştiia fiindcă îi îndeamnă de a fia milosteniinum ai du pre pu terea lor, lasă ca exem plul sa-şi tacă cfec-tui seu, căciştiiă el bine că nu a tâ ta sfatul m işcă pe cin ev âsp re imitare, pe cât il mişca râ v n a sau m ai bine zis,

am biţiunea dc im itare a celor deopo trivă cu dân sul. Deaceia şi zice: „Ca de este pusă înainte osârdiea(bunăvoinţă), pre cât are c inevâ.este bine p rimită,^ iară nu pre cât n’are“. «Nu te sperieă, zice,fiindcă am spus acelea, pentruca cele spuse au fost sprelauda între*-erei lor in facerea milosteniei, însă Dumnezeucere dela cinevâ num ai p re c ât îi este cu pu tinţă, ia rănu pre cât nu poate», — că expresiunea de aici „bine primită" aceasta insamnă. Foarte mult îi încurajază

prin acest exemplu, şi incă mai m ult ii a trag e sp re a-şida averile lor în milostenii.’

Pentru aceia a şi adaos imediat: „Că nu ca săfie altora odihnă iară voue năcaz“^(Vers. 13). Deşi Christos cu lotul din contra a făcut, lăudând pe văduvă, că ’şi-a deşărtat cu totul avutul ei, şi că a datdin lipsă ceia ce a dat, totuşi fiindcă apostolul stă devorlm <-u Corinthenii, unde pre fe ră ch ia r a răbda, defoame— „că mai bine îmi este a muri, decât lauda

mea să o facă cinevâ zadarnică» (L Cor. 9,15) deaceia şi face el uz dc o sfăluire cumpătatei, lăudând precei ce făceau milostenii peste pu terile lor, insă nici peaceştiia nu-i sileşte de a face tot aşâ, nu doară ca n’arfi voit, ci fiindcă, erau mai slabi. De ce oare pe aceiaîi laudă: „că întru multă ispită de năcaz prisosinţa bucuriei lor, şi sărăciea lor ceâ adâncă asporit spre bogăţiea bunătătei Jor“ şi că au datmai mult decât puterile lor? Oare nu se învederează

că şi pe Corinlheni îi ridică, sau m ai bin e zis ii în tărit ă sp re a se ridică Ia înălţim ea ac elo ra? Aşâ ca ele şise pare că el îngădue şi cele mici, totuşi o face aceasta,



2 1 6 O M I L I A X V I !

Cci p lin lauda un ora să-i ridice pe coi]alţi. D ară apoim ai gând eşte-te cum şi prin cele ce u rm eaz ă pe ne

simţite acelaşi lucru îl pregăteşte. Căci zicând cele dem ai sus, imedieat a ad ăogat: «ca prisosinţa vo astră săîm plinească lipsa acelora. Nu numai pe ntru aceia, ci şi pen tru aceştiia el voieşte a face porunca uşoară. Şi nunumai de aici ele voeşte a o face uşoară, ci chiar şi delaresp la ta ce-i aşteap tă, şi g răieşte m ari lucruri de v red-niciea lor, zicând: r.o\ dintru întocmire (potrivire,egalitate) în timpul de acum c a prisosinţa voas trăsă împlinească lipsa acelora. Ce însămiiă oare ceia

ce el sp un e aici? «Voi v ă mân dri ţi în bani, zice; d arăşi ace ia se m ândre sc în v ieaţa lor şi în cura jul ce'! aucătr ă Dumnezeu. Daţi, deci, ace lora din hanii ce vă prisosesc, fiindcă dânşii n’au, ca astfeliu şi voi să luaţidela aceia din curaju l dc care dânşii sun t bogaţi, da răde c ar e voi sunteţi săraci:» . P rive şte cum ei din e xp resiunea „peste putere“ a pregătit pe n esim ţite şi a dadin lipsă. «Dacă voieşti, zice, a luă din prisosinţă, din prisosinţă dă; ia ră de voieşti a iun în tregul prem iu,atunci dă din lipsă, şi ]teste putere». Aceasta insă n’o

spun e pc faţă, ci o lasă Ja cugetul audito rilor, ia ră elstatueşte iu cazul de faţă. şi pune in m işca re o povaţăcu m pătată, adu ogarul mai m ult de formă ex pre siun ea :,.ca să fie potriv ire (egalitate) în timpul de faţă*.Cum adecă ega litate sau p otriv ire ? Adecă «voi dându-li prisosinţa voastră, ia ră aceia îm plinind lipsurile voastre».Şi ce feliu de potrivire sau egalitate poate Ii, ca celetrup eşti să fie recom pensate p rin cele duho vn iceşti? —fiindcă m are este co vârşirea ac estora as up ra acelora.Deci, cum dc o nurneştej3l egalitate, sau potrivire* Sau

că e vor).ta de p risos inţă şi lipsă, sau că aceas ta se petrece num ai in vieaţa de fala . Pentru aceia zicând„ potrivi re “ a. adaos imedieat: „în tiinpuUie acum“.

Acestea le spunea, pedeoparte moderând cugetelecelo r bogaţi, şi ara tân du -li, că d upă du cerea lor de aici,cei duhovniceşti vor 11 în m ai m are co vâ rşire decâ tdânşii. Aici de sigur <îă cu toţii ne bucurăm de o mareegalitate; acolo îiisă mare va.fi deosebirea, în acelaşitim p şi cov ârşirea un ora va fi mai m are, căci drep ţiivor străluci mai mult decât soarele.

Apoi fiindciv i-a arătat pe dânşii nu numai ca dând,



O M l t . l A X V I I 2 1 7

ci şi luând în schimb mai mult, de aceia el voieşte a

li pregăti buna-vo inţă şi din altă parte, a rătân d ea ch ia rdacă. n’ar dâ ii altora din averile lor, totuşi nimic nuvor aveâ mai mult. Şi pentru aceasta aduce la mijloco istorie veche, zicând astfeliu: „Precum este s c r is :cciui cu mult nu i-a prisosit, şi celui cu puţinnu i a lipsit" (Vers. 15). Aceasta s’a petrecut cu manadin pustiul Arabici, când şi cei ce strângeau mai multă,a i şi cei ce strângea u mai puţină, cu toţii se găsauavând aceiaşi măsură, Dumnezeu pedepsind prin a ceastalăcomiea. Acestea le spunea apostolul; pe deoparte în-

fricoşându-i (ie cele întâmplate atunci, iară pe de altaspre1a-i convinge ca dânşii să nu dorească nici-odata maimult decât necesarul, şi nici să se întristeze, dacă aumai puţin. Dară aceasta se poate vedea pe trecandu -seşi astăzi în lucrurile omeneşti, şi nu numai cu manadin pustie. Că dacă noi cu toţii um plem n um ai un singur pântece, şi acelaşi timp il trăim , şi cu un singur tru psuntem îm brăcaţi, — apoi nici celui bogat nu-i va venicevâ mai mult din bogăţiea lui, şi nici celui săra c m ai puţin , din cauza sărăcie i lui.

!) Deci, de ce tremuri şi te înfricoşezi de sărăcieiDo ce alergi după bogăţie t «Mă tem, zici tu, ca să viutiu silit, de a ajunge să cer pe la uşile altora, şi să mărog de aproapele» ' Aud pe mulţi zicând şi ru g ân d u -s e :«nii mă lăsă Doamne, ni ei-oda tu în starea de a av eâ n ovoie de oameni». Dară. auzind ace stea eu rid foarte mult,căci team a aceasta este copilăreasca . In adev ăr, iubiţilor,că noi în fiecare zi, şi chiar în toate mişcările noastre,cum s ’a r zice, ne găsim în nevoie unii cătr ă alţii. A şâcă cuvintele acestea sunt ale unui suflet înfumurat şi fără

judecată, şi caro nu cunoaşte lămurit, na tu ra lu cru rilo r.Dară nu vezi că noi cu toţii av em nevoie unul de al tu l? Nu vezi bună-oară cum ostaşul an ; nevoie de m eşteşug ari u, m eşteşugariul de neguţitoriu, neguţitor iul (lecultivator, sclavul de cel liber, stăpânul de slugă, săracul de cel bogat, bogatul de cel sărac, cel ce nu lucrează nimic de cel ce dă milostenie1, cel ce dă de celce prim eşte ? — fiindcă chia r şi cel ce prim eşte cleiino-sina, împlineşte o mare nevoie, şi mai mare încă decât

l) Partea m orală . Cele bone sunt fireşti (după natură), şi că nu trebuie a ne teme de sărăcie, şi a strânge averi, (Veron).



2 1 8 O M I L IA X V I I

toate, fii daca n’ar li săraci, toate cele ale mântuireino astre s’a r răs tu rn a pe dos, ne a vân d unde să depo

zitai m banii. Aşâ. că ch ia r şi săra cu l c are se pan ; a fim ai netrebuitoriu, tocmai ace sta este mai trebuitoriudecât toţi oam enii. D ara dacă este ruşinos de a aveânevoie de altul, apoi nu-i române decât să moară, cacanu po ate tr ăi temându-se de sărăcie. «D ara, zici tu, nu pot suferi cău tătu ră în fum urată». Şi de ce defăim ând pe altu l pen tru m ândrie, te necinsteşti singur cu o a s tfeliu de acuzaţi une ? — pen tru că este luc ru de mân dr iede a nu suferi trufiea unui suflet îngâ m fat. De ce tetemi ele lucruri ce nu sunt vrednice de nici un cuvânt,

te temi, zic, şi trem uri şi de ace stea , şi de sărăc ie? Cachiar daca vei fi bogat, totuşi prin aceasta te vei găsiîn nevoie dc m ai mulţi, şi de m ai m ulte, b a încă ch iarşi de mai ordinare lucruri.

Cu Cât te îmbog ăţeşti m ai mult, cu a tâ t m ai m ul tte subordonezi pe sine-ţi acestui bîes tăm. Întocm ai aşâte rogi tu ce rând ca sa ai bani şi să nu ai nevoie denim eni, ca şi unul care , găsindu-se în mijlocul m ărei,unde a re nevoie şi de m arin ari, şi de corabie, şi de miide alte împrejurai'!, s’ar rugâ totuşi ca să nu aibă nevoie fie ajutoriu! nimănui. Apoi dacă voieşti cu ori-cepreţde a nu aveâ nevoie fie nimeni, cere şi d oreşte-ţi s ărăc ie a ;ia ră daca a r trebui a te rugâ pen tru cevâ, să te rogi şi săai g rijă num ai p en tru pâine şi haină, — pe când dacă eşti bogat ai grijă şi pentru ţarină, şi pen tru slugi, şi pen trudăjdii, şi pen tru lefîle slugilor, şi p en tru cinstea slujbeice o ai, şi pentr u s igu ranţa vieţei şi a persoanei tale,şi pe ntru slav ă, şi vei aveâ nevoie şi de stăpâ ni tor i şide, cei supuşi acelora, şi de cei din cetate ca şi de ceidin sate, şi de neguţitori, şi ch ia r şi dc ca re ium ar i.

Acum, ai văzut cum vorbele acestea sunt ieşite din

ceâ ma i m are p rostie? Că cu cât mai m ult te infrico-şăzi şi voieşti a nu aveâ nevoie de nimeni, cu atâtanu-ţi va fi cu putinţă de a scăpă de ac eâ nevoie. Ia răde voieşti a sc apă de mulţim e, — şi-fi es te cu pu tin ţădacă te vei refugieâ Ia limanul sărăciei — taie şi aruncădela tine m ulţim ea lucrurilor, şi într u nim ic să nu crezică an- fi ruşine de a aveâ nevoie de altul, fiindcă acestlucru este al înţeJepciunei cei ne gr ăite a lui Dum nezeu.Că daca când av em nevoie unii de alţii, şi incă nevoeanici aşâ nu ne aduna pre noi în prietenie, dară dacă



O M I L I A X V I I 2 1 9

am fi nelipsiţi de nimic şi n ’am av ea nevoie unul dealtul, oare n’arn ii fiare sălbatece?

Deci, Dumnezeu ne-a rânduit de a fi în leg ăturăunul cu altul, prin trebuinţele ce le avem , şi pe fie-carezi ne atingem unul (le altul. Şi daca ni-a r fi luat ac estfrâu, oare cine atunci a r fi mai căutat d rag ostea şi

prie tenie a aproapelu i sau? Aşâ clară să nu credem căaceasta ar fi ruşinos, nici să no rugăm zicând, «nune d a pre noi de a tie găsi în ne voea altora», ci clincontra să ne rugăm, zicând «nu ne lăsa pre noi gasin-(lu-ne in nevoie, a refuza pro cei ce pot a ne folosinoua». Greoiu este, nu dc a se găsi cinevâ in nevoie dea fi aju ta t de alţii, ci do a răp i cele ale al tora . Acumînsă pentru unele; ca acestea nîci-odată ne-am rugă, şinici n ’am zice: «nu-mi da, Doam ne, gândul de a pofticele străine», iară de a ne găsi în nevoie, aceasta nise pare a fi de nesuferit. De şi Pavel de multe-ori s ’agăsit in nevoie şi nu se ruşina pentru aceasta, ci încăse şi m ândrea şi lăuda pro. cei ce-1 aju tase , zicând : „Căsi odată, şi de doue ori aţi trim is cele sp re tr e

buinţa ineâ“ (Filipp. 4, 16),’ şi ia răşi: „Alte bise

rici am jăfuit luând de cheltueală spre a slujivoue* (II. Cor. îl, S).

Deci, a sc ruşina cinevâ de acestea , nu este fap tal unui suflet liber, ci al unui suflet molatec, tâm p şiindobitocit, fiindcă aceasta este hotărirea lui Dumnezeu,de a ne găsi in nevoie unul de altul. Prin urmare numai filosola peste m ăsura perm isă. «D ară, zici tu, nu

pot suferi a ru gă pe un om de multe-ori, şi a jiu ti a scultat)). Şi cum te va suferi pe tine Dumnezeu, pre tinecel rugat de dânsul şi neascultătoriu, el care te-a rugat pentru binele tău? „In locul lui Christos vă rugăm, zice, ca cum Dumnezeu v’ar rugâ prinnoi: împăcaţi--vă cu Dumnezeu11. (Cap. 5,20). «şitotuşi, zici tu, eu suni sluga lui». Ei! şi ce este aceasta?Căci, când tu s luga te îmbeţi, ia ră el stăpân ul eşte flamand, şi nu se bucură nici măcar de hrana trebuitoare,ce’ţi va pu teâ adaoge ţie num ele de slugă? D ară toc m aiaceasta te va apăsa mai mult, când tu stai în casă cutrei rânduri, iară acela nu se bucură nici măcar de un

acoperământ, bun ,—când tu te resfaţi în aşternu tu ri moi,iară acela, n’are nici perină. «Dară am dat», zici tu.




Şi totuşi nu trebuie de a conteni făcând aceasta. Numaiatunci ai puteâ să fii iertat, când n’ai aveâ, când nimicnu s ’a r ţine a de tine. In tru (alt însă ai, ch iar de mii deori de ai da, şi încă vor fi al {ii ca ri sun t flămânzi, nici-oînd rep tare nu vei aveâ. Când tu încui în ha m ba re grâul,şi când îi urci preţul, şj în tine când iscodeşti alte caistreine de trafic, apo i atunci ce n ădejde de m ân tuirevei aveâ? Şi s ’a poroncit de a da celui flămând în da r,sară tu nu dai nici m ăcar cu un preţ cu m păta t. EI

pentru tine şi-a deşăr ta t a tâ ta sla va, ia ră tu pen trudânsul nu socoteşti ca vrednic nici de a-i da o pâne.Cânele tău este ghiftuit, pe când Christos şe topeşte defoame. Sluga ta se sparge de îm buibare, în timp cestăpânul lău ca şi al aceluia este lipsit până şi de hranatrebuitoare. Dară cum pot fi acestea lapte de prieteni?împăcaţi-vă cu D-zeu, aici o astfeliu de purtare este aunor duşmani şi războinici!

Deci, sa ne ruşinăm , iubiţilor, de câte binefacerine-am în vrednicit şi de <'âte încă ne vom învredn ici.(Tincl se va apropieâ de noi vr’uu sărac cerând milă,să-l p rim im cu toată buna-vo inţă, m ângâ ind u-i şi înc Li

ra jâudu-1 eu vorlKi, ca astfeliu şi noi sa ne învredn icim

dc aceiaşi bună-voinţă şi din partea lui Dumnezeu, şidin partea oamenilor. „Câte veţi voi Să vă facă.voue oamenii, şi voi faceţi-li loru (Math. 7, 1 2 ).Aceasta poroneă n’are în sine nimic greu, nimic- anevoios. «Ceia ce voieşti a ţi se face ţie, aceasta fa-o tuaceluia, zice; resplata este egală». Şi n’a zis: «ceia cenu voiţi a vi se tace, nici voi să nu faceţi», ci a spuscevâ m ai mult. Aceia de sigur eă a r fi de părtare a derăle, pe când aceasta este jucrarea celor bune. Aşâ căşi una şi alta se cuprinde în aceasta expresiune. Şi nicin ’a zis n um ai «acestea şi voi să le voiţi», ci „Să li faceţi lor“. Şi care este folosul? „Aceasta este legea,zice, şi Prorocii". Voieşti a fi miluit? Miluieşte şi tu

p re alţii. Voieşti a te în vrednici de ie rta re? Ia rtă şi tualtora. Voieşti’a nu auzi vorbindu-te de rău? Nici tunu vorbi. Pofteşti a ti lăudat? Laudă şi tu. Voieşti anu se lacomi alţii V Nici tu nu răp i lucrul altuia . Aivăzut cum a arătat ca binele este după natură, şi cănoi nu avem nevoie nici de legi omeneşti, şi nici de

dăscăli? In cele ce voim a prim i dela alţii, sau a nu prim i, tegiu im noi inşi-ne. Aşâ că dacă ai voi să nu pri-



O M I L IA X V I I I 2 2 1

rneşti, şi ai face, sau ai voi sa primeşti, iară ta n’uiface, atunci te-ai osanclit singur, şi nu te vei bucură de

nici-o îndreptare , ca unul ce te-ai am ăgit singu r şi n 'a iştiut ce trebuie să faci.De aceia v ă rog, ca redeşteptând în noi şi p en tru

noi legea aceasta, şi cetind aceste scrieri lămurite şiscurte, să fim pentru cei deaproape ai noştri ceia cevoim a li pen tru noi înşi-ne, ca astfeliu să ne b ucu rămşi de liniştea vieţci prezente, în acelaşi tim p să ne în vrednicim şi de bunurile viitoare, prin charul şi ftlan-tropiea Domnului nostru Iisus Christos, căruia îm pre un acu T atăl şi cu Sf intui Duh se a id e slava, stăp ânire a şîcinstea, acum şi puru rea şi în vecii vecilor. Am in.

O M I L I A X V I I I

„Şi mulţămită lui Dumnezeii, celui ce a dataceasi1) osârdie pentru voi în inim a lui T it“(Cap. 8, 16).

Iarăşi laudă pro Tit. Fiindcă a fost vorbit despreeleimosină, la urmă vorbeşte şi despre cei ce vor primidela dânşii banii şi-i vor aduce,—fiindcă aceasta contribuia şi spre stringerea acestor1ofrande, şi spre a facemai iniiăcăirată buna-vo inţa celor ce vor da. Că cel ceîndrăzneşte pentru cel ce’i slujăşte, şi nu bănuieşte de loc pe cei ce primesc, va da cu mai m ultă m ărinim ie. Ceiacc pentru ai şi atunci să se întâmple, asi-ultă cum recomandă pre cei sosiji atunci în acest scop, dintre cariicol întâi erâ Tit. Pentru care şi zice: „Mulţămită luiDumnezeu, celui ce a dat aceia-şi osârdie îninima lui T it11. Dară oare ce însamnă „aCeia ’şiosârdie11VAdecă tot aceia care a avut-o şi pentru The-

*) Notă . Expresiunea din original vi\v ab-A^ GîtouSV, tradusă e x a c t în s a m n â aceiaşi osâ rd ie , nici de cum ac ea stă osârdie , precum se gă se şte în ed iţi un ea de Buzău.



2 2 2 O M I L I A ■ K V 1 H

saloniceni. Şi pr ive şte înţelepciune Ja dânsu l, căci a rătând că lucrul acesta, este al lui Dumnezeu, el este careşi m ulţăm eşte celui ce va da, aşa că şi pr in ac ea sta el

îi îndeamnă. «Cil dacă Dumnezeu l-a mişcat pe Tit şil-a trimis la voi, apoi însuşi el cere prin Tit. Deci sanu cred eţi cu faptul acesta este omenesc».

Dară de unde se poate vedeâ că Dumnezeu l-a îndemnat pe Tit la aceasta? „Căci îndemnarea aceiaa primit-o“, zice, şi fiind mai osârduitoriu, de bună voie a ieşit la voi“ (Vers. 17), Şi priveşte cumîl arată şi pe Tit Îndeplinind cele ale lui Dumnezeu, şine av ân d nevoie de alţii. Insa, dacă a şi spus de c haru llui Dumnezeu, totuşi el nu lasă ca totul să fie a lui Dum

nezeu, ca şi prin aceasta iarăşi să-i atragă spre o maim a re drago ste, zicând că şi dela sine sing ur s’a înd em nat.„Şi fiind mai osârduitoriu, de bună voie a ieşitla VOi“ , — adecă «a pus m ân a pe lucrul acesta, a săritîn sus pen tru strân ge rea acestor ajutoare, a consideratslujb a vo as tră ca o folosinţă a s a ; — şi pe ntru că v 'aiubit mult pre voi, apoi nici n’a fost nevoie de rugămintea mea, iară dacă a şi fost rugat de mine, totuşinu prin aceasta s’a mişcat, ci dela sine şi prin charullui Dumnezeu».

„Şi am trimis împreună cu el şi pre fratele, a căruia laudă întru evanghelie este printoate bisericele" — (V ers. 18). Dară cine este acestfrate? Uniia spun că este Luci, pentru istorica pe carea scris-o (Faptele Apostolilor); ia ră alţii spun că a r fiVarnava, — fiindcă Pavel chiar şi predica nescrisă onumeşte tot evanghelie. Şi de ce oare n’a pus numelelor, ci face cunoscut pe nume numai pe Tit, pe care ’1laudă şi dela conlucrarea lui în evanghelie — de oare ceerâ atât de trebuitoriu, în cât Pavel nu puteâ face nimic

m ar e şi însem nat — dup re cum zice: „Că neaflând preTit fratele meu, n’am găsit linişte cu duhul meuîn acelaşi timp şi dela drag ostea ce aveâ cătr ă dânşii,dupre cum şi zice: „că inima lui mai mult esteSpre voi“ — şi ch iar dela osârdiea lui pentru aceastăfaptă. „De buna voie, zice, a ieşit la voi“. Dară peceilalţi nici nu-i reco m an dă la feliu, şi.nici nu-i pune cunumele lor. Deci, ce am putrâ spune? Poate ca aceşti



O M E H A X V I I I 2 2 3

Corintheni nu-i cunoşteau pre acei£ţ, d re p t ca re nici nustăruieşte apostolul în a-i lauda, llindră niciodată încănu-i văzuseră, ci a spus num ai a tâta pe cât er ă nevoie

sp re recom andare, şi spre a îi scoate ori-ce bănuială rea .Dara să vedem cum şi de unde apostolul lauda peacest frate nenum it? De unde deci il laud a? Mai ’ntâ idela prnpoveduirea evanghelici îl laudă, ca nu num ai căa propoved uit-o, ci şi că pre câ t trebu ia, şi cu osâ rd ieacuvenită. Căci nu zice doa ră « propoved ueşte şi b ine vesteşte» ci că „a căruia laudă întru evanghelie este“ zice. Şi ca să nu se pară ca ’l linguşăşte pre el, iată căapostolul aduce ca martui'i mi pe unul, sau doi, sau tivioameni, ci întreaga biserică, zicând: „prin toate bi- SOricele‘‘. După aceia apoi ch iar şi dela jud ec ata ce lorce l-au hirotonisit îl face vrednic, de respectul lor, ceiace nu este pu^in lucru. De aceia spunând: „a Căruia lauda întru evanghelie este prin toate bisericele", adaoge imedieat:

„Şi nu numai aceasta1'. Dară ce va să zică elaici? Adecă «nu numai de aici este ei vrednic de cinste,că propovăduind este bine văzut şi ascultat, şi lăudatde toţi, ci şi „că este hirotonisit de biserici îm preună cu noi ca să fie soţie călătoriei voastre11( Vers. 19). Mi se pare deci că aici face aluziune la V ar-nava, liindră mult samănă demnitatea acestui bărbatcu ceia ce spune aici apostolul, de oare ce arată: „Ca să fie soţie călătoriei noastre, zice, cu darul acestace se slujaste de noi“. Ai văzut câte laude îi aduce?Evanghelizând strălucea, ia ră pe ntru a cea sta el av eâca m ar tur pe întreaga biserică. «A fost hirotonisit denoi», zice, şi pentru cele ce Pavel pretutindeni l-a avut

de tovarăş, şi în ispite, şi in primejdii, căci vorba decălătorie ac easta lasă a se înţelege. Dară ce va să sp un ă prin expresiu nea: „cu darul acesta ce se slu jastede vo i “ ? «Ca să vestească cuvântu l, zice, şi să pro po-veduiască evanghelica», sau că «să slujască la strângerea banilor», sau mai bine zis, mi se pa re că p en truamândouă accstea spune. Apoi adaoge: „spre slavaDomnului şi osârdiea v oastră11. Ceia ce el spuneaici aceasta însamna: «am găsit cu cale, zice, de a lî

hirotonisit el cu noi, adecă ales, sau rânduit cu noi, şi



2 2 4 O M I U A X V I I I

a se prahirisi, sau mai bine zis, a se râtului spre slujbaaceasta, in cat să se facă iconom şi sluga a banilorstrâ nşi», — că nici aceasta nu e râ puţin lucru. „Socotiţi(alegeţi) zice, dintre voi, fraţilor, şeapte bărb aţimărturisiţi“ (Fapt. 6; 3), adecă au fost hirotonisiţi de biserici, şi în treaga adunare :şi-a. dat cuvântu l.

Dară ce insamnă; „spre slava Domnului siosârdiea vo&stră“ ? Adecă, c a şi Dumnezeu să se slăvească, şi voi să deveniţi m ai osâ rduito ri şi mai binevoitori fală de cei ce vor primi banii aceştiia, fiind băr

baţi în cercaţi, şi contra căr o ra nim eni nu poate zămisliv r’o Im iu ială minciunoasă. «De aceia., zice, am cău ta t

nişte astfeliu do bărîiaţi şi n’am încredinţat totul numaiunuia, ca astfeliu şi această bănuială să dispară, ci amtrim is şi p re Tit. Şi cu dânsul îm preu nă şi p re altul».Apoi explicând expresiunea „spre slava Domnuluisi osârdiea voastrătt a ad ao s: „Ferindu-ne deaceasta, ca să nu ne prilianească. pre noi cinevâîntr’această îndestulată şi mare strânsoare cc seslujaşte de noi “ (Vers. 20). Si ce este oare. ceia ceel spun e aici? De sigu r că treia ce spu ne aici este vred nicde Pavel, şi învederează marea Iui îngrijire şi condescendenţă faţă de dânşii. «Ca nu cumvâ, zice, să bănuiascăcineva, şi nici ceâ mai mică îndoeala să aibă contran oastr ă — ca dosind cât de puţin din banii înc red inţaţinoue—, de aceia am trimis pe aceştiia, şi nu numai unul.ci şi doi, şi trei».

Ai văzul cum i-a scu tit de orb ee b ănue ală p re dânşii ? Nu num ai dela propoveduirea evangheliei, nic i num aidela a fi hiro tonisiţi, ci şi dela a-i hiroton isi înc ercaţi,ca să nu fie nici m ăcar b ănuiţi; - aceasta este g rija ceam a re a apostolului. Şi n ’a zis: «ca sa nu ne prib ăniţi

voi», ci „casă nu ne prihănească pre noi cinevâ".De şi p en tru dânşii a făcut- aceasta, dând a se înţelege p rin expresiunea „spre slava Domnului şi osârdieav o a s t r ă totuşi nu voieşte a-i atinge, ci o apucă pedeparte zicând: „ferindu-ne de aceasta 11. Şi încă nicicu ace as ta nu se mulţămeşte, ci şi prin inducţie îi lin-guşaşte zicând: „într’această îndestulată şi marestrâ nsoare ce se slujaşte de voi‘\ p u n ân d ’şi la uda



O M I U A X V I I I 2 2 5

odată cu im po rtanţa faptului. Ca nu cum vâ sa se supe reşi sa z ic ă: «aşâ dară vă îndoiţi desp re noi, şi ne cred eţi

atât de mişei, în cât să vă bănuim în această afacere»i —iată că apostolul preîntâmpinând u-i şi înd rep tând u-i p a re z a li zice: «mulţi bani sunt trim işi de v o i; şi această„îndestulată şi mare strânsoare*, adecă m ulţim ea

banilor, a r fi deajuns să deâ celor răi pricină de l>ă-nueală, dacă nu vom luă toată asigurarea».

„Că facem purtare de grijă dc celc buacnu numai înaintea Domnului, ci şi înaintea oa-menilor". (Vers- 21). Ce ar puteâ fl deopotrivă c.u Pavel ? N’a zis do a ră : «să pia ră şi să fie ble stem at cel cear voi să bănuiască aşâ cevâ; întru cât nu mă va mustră cugetul meu, nici-o vorba nu voiu face de ceia ce bănuiesc», ci cu cât erau dânşii m ai slabi, pe a tâ ta şiel erâ mai îngăduitoriu. Căci pe cel bolnav şi neputincios trebu ie a-1 ajută, ia ră nu a-1 probozii. De şi,de care păcat suntem noi departe pe atât, pe cât erâel departe de o astfeliu dc bănuia lă? Ol. ch ia r dem onde ar fi fost cinevâ, n’ar ti bănuit pe acest fericit de oastfeliu de rea credinţă. Şi cu toate aces tea ch iar aşâ (.ledeparte fiind de o astfeliu de bănuială uricioasă, toatele face şi le întreprinde, încât nici m ăcar um bră de bănueală să nu deâ câtuşi de puţin , celor ce s’a r încercăfie a născoci cevâ rău, şi nu numai că scapă de învinovăţire, ci chia r şi de hule, şi de ori-ce ponos, şi decea mai mică Itănueală.

„Şi am trimis împreună cu dânşii şi pre fratele n o s t r u (Vers. 22). Iată iarăşi că pune şi pe altul, şi încă cu laude, şi cu voea lui, şi a multor alţimarturi. „Pe care l-atn ispitit zice, în multe de

multe ori ca este osârduitoriu, iară acum cumul t ma i osâ rdu i to r iu Lăudându-1 deci dela înseşiînsuşirile sale, îl îna lţă şi dela dragostea lui cătră dânşii;şi ceia ce zicea despre Tit, că „fiind osârduitoriu de

bunăvoie a ieşit la voi“, aceasta o spune şi de acestfrate, zicân d: „iară acum cu mult mai osârduitoriu “punând mai dinainte seminţele dragos tei c ătră Corintheni.Deci, după, ce a arătat însuşirile lor, Ia urmă ii roagăşi pre dânşii pentru aceia, zicând:

„Şi ori pre Tit, soţ este inie, şi în tru voi



226 O M I U A X V I II

împreună lucrătorii!“ (Vers. 23). Dam oară ce insamnă „şi ori pe Tit“? «Dadi trebuie a spune ceva,

zice, acestea am a spune, eâ este soţul meu, şi la voiîm preu nă lucră toriu». Sau că poate, că spune, «că dacaveţi face cevâ pen tru Tit, ace as ta n ’o veţi face cui s ’a rintâmpJâ, aic i el este tovarăşul meu». .Şi pâ rân d u-se eâ prin aceste vorbe ii laudă pre acela , el în alţă pre aceştiia, arătându- i cum dânşii se găsesc faţă. de Tit, înc âtcă li este dea j uns sp re a-1 cinsti pre ace la num ai faptulcă il arata a fi tovarăş al său. Insă nici cu aceasta nus ’a m ulţămit, ci a mai adao s şi a lt-cevâ , zicând: „şiîntru voi împreună lucrătoriu“. Nu sim plu lucră

tori u, ci «iu celc cătră voi, in p ro păşire a vo as tră, inîna inta re , in d rag ostea , în osârd ia cea cătră voi» — ceiace mai ales ar fi" putut a-1 apropieâ de dânşii,

„Ori fraţii voştri '1. «Sau despre alţii, zice, de veţivoi a auzi cevâ, apoi şi aceştiia au celc mai muri drepturi de recomandare cătră voi, (îindcă şi aceştiia, zici.',„sunt fraţii noştri şi apostoli ai bisericelor'",adecă de biserici trimişi. Mai de]tarte âpoi pune ceia c e

este mai mare decât toate: ..Slava lui Christos",adecă, ceia ce se face acestora, la Christos se rapoartă.«Ori că veţi voi a-i primi ca apostoli, zice, ai bisericelor,ori ca fraţi, ori că o veţi faci* spre slava lui Christos,multe pricini veţi aveâ sp re a-j iubi. Pen tru Tit am aspune că şi al meu tovarăş este, dară şi al vostru iu-

b ito riu ; ia ră pentru aceştiia că sun t fraţi, că sunt apostoli ai bisericelor, că sunt slava hii Christos».

Ai văzut cum şi de aici se învederează că aceştiiaera u necunoscuţi lor? Dacă a r fi fost cunoscuţi !or, desigur că i-ar fi împodobit cu laude* de acelea eu care aîmpodobit şi pre Tit, - zic adecă de dra go stea aceluia

cătră dânşii, — d ară fiindcă încă nu li erau cunoscuţi,apoi «ca pre fraţi prituiţi-i, zice. ea p re apostolii bis er icelor, ca pre cei ce lucrează spre slava lui Christos».Pentru care adaogă: , ,Drept aceia arătarea dragostei voastre, şi a laudei noastre pentru voi, spredânşii să o arătaţi îna intea feţei bisericelor".(Vers. ~J4). Acum să arătaţi, zice, cum ne iubiţi pre noi,şi cum. noi, nu cum s’ar întâmpla şi in zadar ne mândrim şi m* lăudăm cu voi; iară aceasta o veţi dovedi,dacă veţi a răta cătră dânşii dra go stea. După aceia



O M I L I A X V I I I 227

apoi chiar şi vorba o face mai înfricoşată, zicând: „înaintea feţei biseri celor adecă in slava, şi în cinstea

bisericelor. «Că dacă pre aceştiia ii veţi cinsti, veţi cinsti p re bisericele care i-au trim is». Ca cinstea făcută lornu este îndreptată mimai la dânşii, ci şi )a cei ce i-autrimis pre dânşii, carii i-au hirotonisit, sau i-au însărcinat cu această solie, şi la cei mai ’nainte de dânşii,sp re slava lui Dumnezeu. Gind noi vom cinsti pre ceice-i slujăsc lui, apoi ţoale cele atin gătoare de faima Jorcea buna se ra[>oartă la dânsul, şi lu obştea, bisericelor.Dara nici aceasta nu este mic. lucru, fiindcă mare este

puterea unei adunări strinsă în acelaşi scop.*) Dacă rug ăciunea bisericelor a des legat p re P etr i;

din legături, apoi şi gura lui Pavel o a deschis. Faimaacestora, nu cum s’ar întâmpla, împodobeşte şi pre ceiintraţi intre căpeteniile duhovniceşti. Dc aceia şi cel ceurm eaz ă a hirotonisi sau alege p re alţii, iavoaca atu ncişi ru găd un ele acelora, iară aceia hotărăsc, şi strig ă cuglas, tot ceia ce ştiu cei iniţiaţi în tainele credinţei. Cacinu este slobod de a desvăl’i toate celor ce nu s unt iniţiaţi. Sunt îm pre jurări când preotu l nu sc deoselxişte decel supus, adecă de cel mai jos decât dânsul, de pildăcând trebuie a se învrednici de tainele cele înfricoşate,fiindcă cu toţii ne învrednicim <;le aceleaşi ta ine , ia ră n uca în legea veche, când pe unele le mânca preotul,ia ră pe altoie cel cc nu er â preot, aşa ca poporuluinu-i erâ slobod de u se împărtăşi din cele ce se împăr-făşa preotul. Acestea însă nu mai sunt acum, ci tutu ro r li stă de faţă un trup şi un păha r. Şi ch iar înrugăciuni ar puteâ vedeâ cinevâ pe popor contribuindcu o bu nă parte , căci ] >entru cei in drăciţi şi pentru ce iaflaţi in pocăinţă, rugăciunile se fac in comun, şi de preot şi ele credincioşi; atunci cu toţii zic aceiaşi ru g ăciunii, rugăciuni' plină de milă şi compătimire.

Şi iarăşi, când scoatem din biserici pe cci ce incănu pot a se împărtăşi din masa cea sfintă, atunci trebuiea se face o altă rugăciune, şi cu toţii starn la felin jos peacelaşi loc, şi cu toţii la feliu ne rid icăm în picioare. Cândar trebui iarăşi a ne împărtăşi de pace, noi şi atunci cutoţii ne săru tam împreună. Şi ch iar în timpul când se

') Partea morala. Despre nevoea de rugăciune, şi pentru a nu ne dezbină unii de alţii. {Varna).



228 O M I L I A X V I I I

săvârşesc înfricoşatele taine preo tul se roagă, cu popor ni,dară şi poporul se roagă cu preotul, fiindcă expresiunea :

„şi CU d u h u l t ă u “ nimic nu este, decât aceasta.Cele ale evha ristiei iarăşi su nt comune, aic i nici preotul nu mulţumeşte sin gur, ei şi întregul popor. Căm ai ’ntâ i prim ind re spu nsul lor, apoi unind u-se şi dânşiicu preotul şi zicând, eă cu vrednicie şi cu dreptate seface ace asta, Ja u rm ă începe şi preo tul sfii ita evha ristie.Şi de ce te minunezi, că poporul grăieşte împreună cu

preotu l, când el înalţă im nuri de la udă iui Dumnezeuchiar şi împreună cu heruvimii şi cu puterile cele desu s ? Acestea toate le-am spus, ca. şi fie -a ire dintre; voi să

lie cu băga re de sa m ă; ca să cunoaştem că cu toţii suntem un trup, av ând poate num ai atâta deosebire intre noi, pe cât'i deosebire au m adulările intre dansele , şi să nuaruncăm totu l pe preoţi, ci şi voi să vă. îngrijiţi, ca. uniiace sunteţi din trupul obştesc:, din biserica întreagă. Că.ac ea sta ni preg ăteşte şi noue o mai m are sig uran ţă, inacelaşi timp şi voue propăşire în fapta bună.

Asculta, cum pe timpul apostolilor in multe împre ju răr i credincioşii cu toţii erau luaţi ca păr taşi la părereaşi ho tărîre a a du nărei, a ici când de pildă au hirotonisit,

sau au ales pe cei şapte diaconi, mai întâi au comunicat despre aceasta c o m u n i ţâţei în tre g i; şi când Pe tru aintrod us în ce ata sfinţilor apostoli pe Math ia, a comunica t mai ’ntâ i tu tu ro r celor de faţă, at ât bărl>aţi ca t şifemei. Ca aici nu este nici truf tea stăpânilo r, şi nicirobia celor stăpâ niţi, ci stăpâ n ie duhovnicească, prisosind mai cu samă in aceia, că îşi ia pe spatele sale cevamai mult decât ori-ce ostenele, işi ia îngrijirea de voi,iară nici de cum nu caută onoruri multe. (S-ci în bisericătrebuie a trăi ca şi într’o casă, adecă trei>uie a ne găsicu toţii ca cum am fi un singu r trup, du pre cum şi botezul este unul, şi m;isa este una, şi izvorul este unul,şi zidire este una, şi tată este unul.

Deci, pentru cc ne dezbinăm intre noi, şi ne învrăjbim unii co ntra alto ra? Xe vedem siliţi prin u rm arede a ne plânge iarăşi tot. de aceleaşi, de care de multe-orine-am plân s. Cele prezente, iubiţilor, sun t vredn ice de

plâns. Suntem a tâ t de m ult dezbinaţi unii de alţii, încât este nevoie de a imită legătura dintr’un trup omenesc, căci num ai aşâ va puteâ ch iar şi cel mai m arede a se folosi din contactul cu cel mai mic. Dacă Moisi



2 2 9

a aflatcevâ din cele do folos dela socrul sau5), ceia ceel nu ştieâ, apoi cu atât mai mult ar putea fi aceasta

în biserică. Şi ce poate fi, dacii ceia ce a ştiut necredinciosul, nu a ştiut cel duhovnicesc? Pen tru ea sa cunoascăcu toţii de pe atunci, că ch iar de a r d es părţi m area îndoua, eh iar dc a r sta rima pe atra cu să cu rgă din eaapă, totuşi aveâ trebuinţă de a.jutoriul lui Dumnezeu;şi că acelea nu erau ale firei omeneşti, ci a le pute reilui Dumnezeu. Şi acum dacă de pildă cutare t i u spunecele ce trebuie a spune, un altul sculând u-se să spu nă,—chiar mir şi neltăgat in samă de ar ii acesta, insă arspune ccvâ din cele de folos, primeşte-i părerea. Chiar

de ar fi dintre cei mai proşti şi mai ordinari, tu să nu-ldispreţuieşti. Caci nimeni nu poate fi a tâ t de dep ar te deaproapele său, pc cât de departe erâ Moisi de socrulsău; şi totuşi u’a crezul că este nedemn de a-1 ascultă,ci incă i-a şi primit părerea, a aprobat-o, ba- incă a şiscris-o m cartea st'sntă, şi mi s’a ruşinat de a o predă,viitori mei, doJiorând p rin ac easta trufie; i celor mulţi.Pentru care scriind astfeliu de fapte in istoria sfintă. ca pocoloana sau pe monumentul vieţei, le-a lăsat om enirei, —fiindcă ştieâ că istorica aceasta va fi multora de folos.

Deci, să nu trecem eu vederea pre cei ce ne sfă tuiesccu cele trebuitoare, fie că ar li poate dânşii dintre ceimai mici, fie că dintre cei mai de rând; şi nici să pretindem că numai decât ceia ce noi am sfătuit sau am

povăţuit pre cinevâ, trebuie a ti ascultaţi, şi a se înde plini întocm ai, ci numai acele ce li s ’a r | >ăreâ de folos,numai acele prim ească-se de toţi. G» mulţi din c.ei cuvederile scurte, văd de multe-ori mai bine decât cei cuvederile cele mai agere, pentru că cercetează poate maicu amănunţime şi mai eu stăruinţă. Şi nici să zici: «darăde ce mă c h e m i la sfat, dac ă nu asculţi de ceia cc-ţisp u n » ?— fiindcă astfeliu de vorbe nu pot fi ale unuisfătuitoriu, ci ale unui tiran. Căci cel ce sfătuieşte, estestăpân num ai de a spune cele ale lui; i a ră dacă cel sfătui t a r găsi că altceva i-ar fi lui de folos, pe când acelaar voi sa se tacă numai ceia ce el a spus, apoi atuncimi mai este sfătuitoriu, ci tiran, dupre cum am spus.

Deci, dară, să nu facem aşâ, ci izbăvindu-xic sufletulde orice trufie şi uşurinţă, să avem ca sc op : nu numai ca părerile noastre sa stea in pic ioare, ci ca. să stăpâneasca

*> Notă, A se ved eâ Exodul, cap. 18, l i —19 ţi urm ătorii.



2 3 0 O M I U A . X I X

totdeauna părerea aceia care foloseşte, chiar dacă n’arfi ieşită din capul nostru. Nu puţin vom câştiga şi atunc icând, neputanti găsi noi cele cuvenite, vom primi cele

ce ni se pun îna inte de alţii, fiindcă şi dela Dumnezeuvom luă o mare plata, şi ne vom bucură şi dc o maim are slavă. Că du pre cum cel ce spune ca re anu m e suntinterese le no astre , este înţelept, to t aşa şi noi prim indsl'atul, vom av ea iau dă şi vorn culege roadele înţelop-ciunei şi ale recunoştinţei. Tot aşâ deci, şi casele, ca şicctă]iio, tot aşâ şi biserica fiind iconornisiiă, va luă unmai mare avinl,. Tot aşi. do bine iconomisând şi noivieaţa prezentă, ne vom învrednici de buuurile viitoare.(Cărora fie ca cu toţii să ne învrednic im , p rin ch arul şi

filantropica Domnului nostru Iisus Christos, căruia secade slava in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X I X

„Că pen tru slujba cea cătră sfinţi, de prisos

este a seri voue;‘ (Cap. 9, 1).

Spunând atâtea pentru slujbă, aici zice: „este de prisos a vă scrie voue*. Şi nu numai aici se vedeînţelepc iunea lui, că spunând m ai ’nain te atâtea, la u rm ăzice că „de prisos este a scrie voue", ci şi că iarăşivorbeşte de d ânsa. Unele spuse cu puţin mai ’nain tele-a grăit pentru cei ce vor primi banii dela dânşii, ca iiadecă să se bucure de multă cinste; altele spuse mai

’nainte de acelea, când vorbeâ despre Macedoneni, că„sărăciea lor cea adâncă a sporit spre bogăţiea bunătăţei Ior“, şi toate celelalte in line despre filantropie şi eleimosină. Cu toate acestea, spunând atâteain u rm a, şi u rm ân d ia răşi a 3i m ai grăi „de prisosîmi este, zice, a scrie voue“. Face aceasta ca incămai mult sa-i atragă la sine.

Ca omul, care are poate o slavă atât de mareîncât să n ’aihă nevoie de sfat, se ruşinează de a se



0 M 1 L Î A . X I X 2 3 1

a ra tă Iun iei mai pre jos de bunul num e ce-1 are . T otaşa face aceas ta fiind vorba şi de înv inov ăţire; că g răieşte trecând cu vederea ceia ce a r voi sa spună, Dealtm intrelea aceasta are o m are putere asu pra aud itorului, căci de pildă judecAtoriul văzând mărinirnieaacuzatului, la urmă nici nu-1 mai bănuieşte. Că se gan-deşto, zic, cn dacă cel ce ar avea multe de grăit şi nuspune nimic, cum ar putea el să plăzmujască cele cenu sunt? şi prin aceasta dă m ai mult a se înţelege,decât a se vorbi, şi-’şi adaoge singur la bunuJ saurenume. Aceasta face şi Pavel de multe-ori, şi când evorb a de sfat, şi ch iar şi când e vo rb a <le laude, căc i

după ce spune, „fie prisos e s t e a s e r i voue5', p r iveşte cum ii sfătuieşte mai la vale.„Că ştiu osârdiea voastră, cu care pentru

voi mă l’aud cătră Macedoneni“ (V ers. 2). M urelucru este, deci, de a şti el aceasta, şi cu mult mai m arede ti o spu ne şi altora, căci a tunci a re şi o mai m arc

pute re, fiindcă n’a r putea dânşii să se facă de ruşine.Ai văzut înţelepciune la dân sul? I-a înd em nat p rinexemplul altora, prin Macedoneni: „Şi arătăm VOUC,

fraţilor, de da rul lui Dumnezeu cel dat în tru bisericele Macedoniei'1 — i-a îndem nat prin exem plullor chiar: „care nu numai a face, ci şi a vreaaţi început mai ’nain te din anul trecut'1, zice; —i-a îndemnat prin exemplul Domnului, zicând: „Că Ştiţidarul Domnului nostru Iisus Christos, că pentruvoi a Sărăcit, bogat fiind*1, — şi apoi iarăşi se reflt-giează la pa rtea ceâ m ai p uternică, pu nând de faţăexemplele altora, liindcă neamul no stru omenesc este

ja lu z. Ar ti tr ebuit d e s ig u r ca exemplul Domnului m aiales să-i mişte, şi după acela apoi sâ aducă exem plulrecompensei; dară fiindcă erau slabi, apoi exemplulacesta ii mişcă mai mult. Că nirnic nu poate li atât dem are şi însem nat, ca ceia ce poate face zelul, sau sim ţulde a întrece pe altul, <’ăci tu gândeşte-te cum aeeastaidee el o introduce din nou, fiindcă nu zice : «imitaţi peaceia», ci că „râvna cea dintre voi pre cei m a imulţi a îndem nat14. D ară ce spui Pavele? Cu pu ţinmai ’nainte ziceai că Macedonenii au dat de bunăvoie,

şi încă, că „cu multă rugăminte rugăndiwie pre



2 3 2 O M I L I A X I X

n o i“ ; — deci cum de zici acum „ râ v n a ce â d in t re"voi*, adecă că nu m ai aşii au dat? «Da! zice e l: noi nu

i-am sfătuit, nu i-am rugat, ci numai că Vani lăudat p re voi, ne-am m ândrit cu voi, şi aceasta a fost deajunsspre îndemnarea lor».

Ai văzut cum ii mişcă prin a lţii pe aceştiia, şi p rinaceştiia pre alţii, şi cum îm pre un ă cu zelul, sau râ v n alor, a amestecat şi ceâ mai mare laudă? Apoi ca nucum va sa-i înalţe pre a mult, p riveşte cu câ ta cu m pătareîşi mrejăşte vorba zicând: „şi râvna cea dintre voi

pre cei mai mulţi a îndemnat", uândeşte-te, deci,ce ar fi fost, ca altora să îi fie pricină pentru o asem en ea eleimosină, iară dânşii să nu iâ parte la aceasta,subscrip ţie. De aceia n ’a zis «im itaţi p re aceia», fiindcăn’ar fi avut atâta putere râvna, lor, ci «aceia v’au imitat p re voi, şi deci voi ca dăscăli să nu vă a rătaţi m ai pre jos de ucenici».

Şi priveşte cum deşteptând u-i pre dânşii şi aţiţân-du-i foarte tare, se preface pare-că a sta, de partea lor,sau mai bine zis, ca şi cum pare-că dânşii s’ar găsi îndispută şi în întrecere, iară el li iâ apărarea, şi se dăde parte a lor. Că du pre cum mai sus a zis: „Căci peste putere voioşi au fost, cu multă rugăm inte ru-gându-nc pre noi, ca să luăm darul şi împărtăşirea slujbei cei cătră sfinţi, încâ t am ru gat

pre Tit, câ precum mai ’nainte a început, aşâsă şi săvârşască întru voi darul acesta", tot aşâşi aici zice că „am trimis pe fraţi, ca nu îndeşărtsă fie lauda noastră11. Şi s’a r păreâ că se pune presine de partea Corinthenilor prin toate acestea, de şi

se ingrijâ de toţi deo potrivă. Ceia ce el spun e aici,ac ea sta va să zică: «mă m ândresc mu lt cu voi, m ă îngâm f pentru toţi, ui’arn mândrit, şi cu aceia, aşâ cădacă voi veţi rem ân eă in urm ă, cele a le ruşinei suntobşteşti». Dară şi aceasta el o spune cumpătat, căci aadaos: „în partea aceasta1“ — nu peste tot l o cu ire a precum am zis, să fiţi g a ta “, adecă «n’amspus că veţi găti, ci, că aţi fost gătit totul, şi că nimicnu vă mai lipsă. Aceasta, deci, voiesc a o dovedi prinfapte» zice. Mai de pa rte apoi, ch iar se m ăreşte neli

niştea lui, zicând: „Ca nu cumva de vor veni îrn-



O M T L I A X f X

preună cu mine Macedonenii, şi vâ vor a fia prevoi negătiţi, sa ne ruşinăm no i— ca să nu zicem „voi* întru s tarea aceasta a l a u d e i R u şinea este mai m are, când pui ca priv itori p re m ulţidin tre cei ce au auzit dejâ de aces t fapt. Şi n ’a zis că«voiu aduce Macedoneni cu mine», ea să nu se parăcă aceasta el o face înt-r’adins, ci „ca nu cum vă devor veni împreună cu mine“, adecă ax s’ar puteaÎntâm pla una ca aceasta. Astfeliu, deci, el a făcut cu vântu l său neUuiuit pi‘in aceste vorbe, pe câ,nd dac ăar fi grăit, altmintrelea, i-ar li făcut mai iubitori de dis

pută. Şi priveşte inel, cum el i-a aţiţat nu num ai delacele duhovniceşti, ci şi dela cele trupeşti, «llacă poatenu vă mişcă atât de mult persoana mea,, zici.', ci vă in-c ii ru j aţi ca faţă de unul ce va cunoaşte, totuşi gândi|i-văla Macedoneni „ca nu cumva să vină împreunacu mine si să vă afle pre voi “ — şi nu zice «nevoind» ci „nepregătiţi", adecă nerăspunzâud sumatreb uie a pîăti. <i“i dacă este ruşine de a nu re^pu nd eimedieat, apoi a nu respunde do loc nimic, sau m ai puţin decât trebuie , poli pricepe câta ruşine poate fi.

A i ioi arată cu multă linişte şi ceia ce s’ar putea întâmplă din această cauză, zicând cam in ţăp ălo n u : „C anu cumva să ne ruşinăm noi, ca să nu zicem-voi", după care iarăşi o îndreaptă, 'zicând: „întrustarea aceasta a laudei“, tăcâudu-i prin aceasta numai leneşi, ci arătând că dacă in altele au avut succese,apoi trebuie ca şi de astă-dată să ail>ă multă îndrăznea lă,

„Drept aceia de nevoie a fi am socotit aîndemna !i pre fraţi ca să vie mai ’nainte la

voi, şi sa gătească cea mai ’nainte făgăduităa voastră bine-cuvântare, iară nu ca o lăcomie" (Vers. 5). Iarăşi u repetat ideia sub o altă form ă ;şi ca să i u i se creadă că le spune acestea cum s’arîntâm plă, apoi si cauza călătoriei fraţilor o a ra tă a fi

Xoti'i. hi ediţiunea sf. Chrisostom versul acesta sună ast- ieiiu: nDeci am socotit de nevoie de a trimite -pre fraţi mai ’nainte, ca să gătească cea mai ’nain te a voastră I# ne-cuvântare. . astfeliu că ex presiunea ,« i» demnă pre fra ţi “ din textus rece plus lipseşte.



2 3 4 O M I L I A X I X

tot aceiaşi, mierii s t nu fie dânşii ruşinaţi. Ai văzu t caexpresiunea lui de mai sus: „de prisos este a SCl'l

voue"este un încep ut de sfătui r e '( Ai văzut câte a

spus el pen tru această slujbă ? Pe lângă acestea, apoi,se maî poate spune şi aceia, că spre. a nu se păreâ căse contrazice spunând „de prisos estc‘‘, apoi a trecutcu vorba la g rab a, la buna-voinlă şi la dărniciea lor,ca astfeliu prin acestea să-i pregătească pe dânşii. Căaceste tre i lucrur i li ce re el. Dealtm intre! ea acestea le-a pus în m işcare şi la început, eăc^ când zice că „Căîntru multa ispita de necaz prisosinţa bucurieilor, şi sărăciea lor cea adâncă a sporit spre

bogăţîea bunătăţeî lor", nirnîc alta nu spune, decâtcă au dat şi mult, şi cu bucurie, şi in grabă, şi că nunum ai că. nu s ’au în tr is ta t dând, ci şi când au fost iuispite — ceia ce este mai greu decât a dâ — nu s’au îngreuiat de a face aceasta. Si expresiunea „s’au dat

pre sine noue" arată şi buna-voinţă de a dă, iu acelaşitimp şi marea lor credinţă. Deci şi aici tot aceia face.

Fiindcă dărniciea şi buna-vo inţă sunt co nt ra re , şifiindcă cel ce dă. m ult de multe-ori se întris tează, iară.cel ce nu voieşte a se in tris tă dă mai puţin, pr ive ştecum se ing rijaşte pen tru Jie-care din aceştiia, şi in căcu înţele pc iunea cuvenită lui. El n ’a zis că a dă pui inşi cu bună-vo inţă este mai bine, decâ t a da m ult şi cusilă, — fiindcă dânsul voiâ de a dâ şi mult, şi cu bunăvoinţă, însă cum î „Să gătească cea mai ’naintefăgăduită a voastră bine-cuvântare, ca să fieaceia gata, aşâ ca o bine-cuvântare, iară nu cao lăcomie**. Mai intâi el începe dela ceia ce este mai

plăcut şi mai uşor, dela a nu da de silă, căci „este bine-cuvântare", zice. şi priv eşte cum a ra tă rodul bunei-voinţi înverzind îndată, iară pre cei ce dau caîncărcaţi de bino -cuvantare. Şi ru_ denu m irea ace astai-a deştepta t, fiindcă nimeni nu dă bine -cuv ântare cuîn tris tar e sau sca rljă. Şi nici num ai cu atâ ta s’a nnd -ţămit, ci a adaos: „iară nu ca o lăcom ie11. «Să nuva închipuiţi, zice, că prim im, ac ea sta ca împinşi de lăcomie, ci că ne facem voue motiv de bine -cuv ântare .Ca lăcom iea este a celor ce dau fără de voie; aşâ căcel ce dă eleimosina fără voie, lăcomie dă".



o m i u a x i x 2 3 5

Apoi dela a c e a s t a itîee iarăşi trece la ceiaîaltâ, 0<s ada cu dărnicie. „Iară aceasta zic" — adecă îm preună

cu cele tle până acum , şi aceia am a spun e: „Că ce l Cesamărtă cu scumpete, cu scumpete va şi seceră;iară cel ce samătiă întru bine-cuvântări, întru bine-cuvântări va ,şi seceră11 (Vers. 6). Şi n’a spus«cel cc sa inănă cu minuţiozitate, sau cel ce du cu z g â rcenie», ci a. întrebuinţat o expresiune mai plăcută laauz r,CU «cum pătate11 zice. Dară. apoi şi lucrul I-anumit sămânţă, ca astfeliu de îndată să. te gândeşti laresplată, şi cugetând la seceriş să afli că vei luă mai

mult (.lecât vei da. De aceia n’a spus «ce! ea dă», ci„cel ce sarnănă11, şi nici u’a spus «do veţi săm ăn âvoi», ci vorlta lui este în generai. Nici n’a spus «cei cesamănă întru belşug, sau din belşug», ci „întru binecuvân tă r i ceia ce este cu mult mai mare şi mai principal. Şi după aceia ia răşi se reîntoarce la ceadintâi, zicând:

„Fie-care precum se îndură cu inim a“{Vers. 7).Face ace asta cinevâ cu p ropriea sa. voinţă şi putere , ia ră

nu fiind silit. He aceia şi asupra acestui lucru el stn-ruieşte, căci zicând: „precum se îndură de bunăvoie" a adaos imedicat: snu din mâhnire, sau desilă11, şi nici num ai cu acestea sau mulţam it, ci aducemărturie şi din Sfinta scriptură, zicând: „Că pre d ă -tâtoriul de bună-voie iubeşte Dumnezeu". Ai văzutcum aceasta el o pune necontenit? „Nu ca CUVll aşi poronci voue zic11 şi „sfat întru aceasta vă dau“şi „ca o bine-cuvântare, iară nu ca o lăcomie",şi iarăşi: „nu din mâhnire, sau de silă, că pred ă t ă t o r iul de bună-voie iubeşte Dumnezeu". Aicimi se pare ea se vorbeşte de dărnicie, sau de m ărinimie, el însă a între bu inţat expresiun ea ac ea sta inideia de a da cu bună-voinţă. Fiindcă exem plul M acedonenilor şi toate celelalte erau deajuns spre a duce laun bun sfârşit ace asta chestiune, apoi nu grăieşte an uitedespre dânsa, ei despre aceia că nu trebuie a dâ iarăde voie. Oi dacă a dâ de voie este fapt al virtuţei, apoi

tot ce vine din silă pierde orice resplată.Şi nu numai că sfătuieşte, ci se şi roagă, ceia ce



236 o m i l i a , xix

face pururea, zicând: „Şi puternic este Dumnezeu,să prisosască tot darul întru voi“ (Vers. 8). Prin

această rugăciune el restoarnă ori-ce gând ascuns îninima, cuiva, ca re poate pe inul l i împiedecai de a da şias tăzi. Căci mulţi se tern de a da eleimosiuă, zicând « j i u cumva să devin sărac, nu cumva să am şi eu nevoiecie alţii». A ceasta frică deci restu rnân d-o adaogă ru găciunea, zicând: „tot darul sa prisosască întru voi". N ’a zis sim plu «sa vă. umpleţi», ci să prisosască în truvoi. Şi cc v a să zică: „să prisosască întru voi“?«Să vă um ple pre voi in tr ’atâ ta , zice, în câ t să puteţia prisosi în dărniciea aceasta».

„Ca întru toate pururea toată îndestulareaa vând, sa prisosiţi spre tot lucrul bun“. Priveşteşi în rugăciunea lui marca sa filosofie. El nu se roagă pentru bogăţie, nici pentru prisosinţa averilor, ci „întrutoate pururea toată îndestularea având". Şi nunu m ai ac ea sta treb uie a adm iră la dânsul, ca prisos inţaaceasta n’a m ărit-o câtuşi de puţin, şi că nici nu-i sileştede a da din lipsa lor, la,când pogorământ in slăbaciunealor, ci cere pentru dânşii toata îndestularea, şi arătă

în acelaşi timp, că nu trebuie a abuza de darurile luiDumnezeu.„Să prisosiţi spre tot, lucrul bun". «De aceia,

zice, cei1dela Dumnezeu asem enea lucru, ca să d aţi şialtora». Şi n ’a zis sim plu «să daţi», ci „sa prisosiţi".Căci dacă în lucrurile trupeşti el li cere îndestulare, incele duhovniceşti li cere şi prisosinţă, nu numai în elei-rnosină, ci şi în toate celelalte, sau du pre cum zi ce :„spre t o t lucrul bun'1. Apoi li aduce ca sfătuitoriu

pe însuşi Proroeul, cău tând sau cerând m arturiea invocată de dânsul pentru dărniciei! lor. „Precum estes c r is : împărţit-a, dat-a săracilor, drepta tea luirem ân e în vea c11 (Vers. 9). Aceasta va- să zică: „Să

prisosiţi", fiindcă a împărţi, nimic alta nu arată-, decâi;a da eu îmhelşuşare. Ca dacă averile nu remân, totuşicele din ele rernan . Şi lucrul cel de m ira t este că dacăsunt păzite, se pierd, iară dacii sunt împrăştieate, sauîm părţite, rem ân pe n tru 'totdeauna. Sub num ele de drep

tate de aici, Proroeul numeşte filantropie;»., fiindcă dânsa



O M I L I A . X i X 237

face drepţi pre cei ce îm prăştie averile cu im bel su gare la cei lipsi ii, arzâ nd c-a şi un foc păcate le celui ce

lace aşa.') Deci, iubiţilor sa nu cerc etam cu am ănu nţim e,rund facem milostenii, ci să semănăm eu manele pline.Mu vezi cate dau uniia miinioilor din thcatru şi femeilorcurve? Măcar pe jumătate din ceia ce dau aceia jucătorilor din teatru dă şi tu Jui Christos; cal; dau aceiadin am biţiune celor de pe scenă, dă şi tu pe a tâ ta celo rflămânzi. Aceia îmbracă trupul celor cu care curvescin. au r preţios, pe când tu nu îm brac i trup ul lui Christo snici cu o haină simplă, de şi îl vezi gol. Deci, de ce

iertare poate fi vrednic faptul acesta, şi de câtă osândănu te taci vinovat, că pe când acela pro cu ra atâ tea lu cru riunei femei care-1 necinsteşte şi-l pierde, tu uu procurinici cel mai mic, luc.ru celui ce te-a mântuit şi te-a făcutstrălucit? Când cheltueşti pen tru pân tece, beţii şi des -frân ări, nici de cum nu-ţi aduci am inte de să răc ie ; ia rărâ nd c nevoie de a veni in ajuto ri ul sărăciei, te faci m aisăr ac decât toţi săracii. Cuiul tu hrăn ind la masa ta părăsiţi şi linguşitori, cheltu ieşti ca din izvoare fărăsfârşit, te bucuri, iară dacă cumva s’ar întâmplă să vezivr’un sărac, apoi te apuca deodată frica de sărăcie.

De aceia tocmai ne vom osândi atunci şi de J io iinşi-ne şi de alţii, şi de cei cu fapte bune, şi de cei cufapte răle. Ca va zice atunci cătră Line: «de ce tu n uai fost tot atât de mărinimos şi în cele cuvenite? Acestadând unei curve, nu s’a gândit ia nimic din cele la curete-ai gândit tu; iară tu daca trebuia de a da stăpânuluitău, c are a spus să nu ne ’ngrijim, trem ura i de gro az ăşi de frică»! Şi de ce iertare vei puteâ fi vrednic % Cădacă un om, şi încă- nu trece cu vederea prim ind v r ’o

binefacere, ci va înapoia harul prim it , apoi cu a tâ t m ai

mult Christos. Căci cel ec a dat şi fără să prin na scăcevâ, apoi cum n ’a r da după ce a prim it? «Dară, zicitu, când uniia cheltuiesc mult, şi la urină au nevoie dealţii»? Vorbeşti de sigur despre cei ce au cheltu it to tul,ia ră tu n’ai dat nici un obol. Făgăduieşte de a îm prăşii eâtotul, şi atunci întreabă şi despre acestea. Până cândinsă tu eşti sgârcit, şi preâ puţin dai din celc ce ai, de

') Partea moralif. Noi nu trebuie a cerne sau a cercelâ en amănunţime ceia ce <iătn ca cieimosină. (Veron).



23S O M I L I A X I X

ce îmi pui înain te pre tex te de ace st feliu ? Noi nu teducem cioară- la ceâ mai de pe urm ă sărăc ie şi la o totală

lipsa de avere , ci iţi ce rem ca pe cele prisose lnicc săle tai, şi s i te m ulţum eşti numai cu str ictu l nec esa r.M ulţum irea cu s trictul necesa r, sau mai bine zis, cu puţin,se regulează de treb uin ţa abso lută a acelor lucruri, fărăde c a re jiu este cu pu tinţă de a trăi cinevâ. Nimeni nute împ iedecă dela. acestea , şi nici nu-ţi inte rzice tira nazilnică. Hrană, dară nu dezmerdare, zic; învelitoare pecorp, iară nu podoabe. Sau iriai bine zis, dacă cinevâ arexamina bine, apoi aceasta mai ales ar fi dezmerdare,căci gâudeşte-te bine. l)e cine am spu ne noi că se dez-

m ea rdă mai m ult; oa re de <'el ce se h răneşte cu zarzavaturi, care este sănătos, şi nimic rău nu sufere, saude cel ee ar e m asă siljaritică *) şi este încărcat, de iniide boaJei Este învederat că de acest din urmă.

Prin u rm are nimic mai m ult decât acea sta sa nu căutăm, dacă voim de a ne dezm erdâ cu ad ev ărat, şi a vieţuiîn acelaşi timp cu sănătate. Şi în aceasta mărginim noim ulţăm irea cu strictul necesa r, sau m ulţum irea cu puţin.Cel cc poale a se mul vămi cu strid ii, şi a fi sănătos ,nimic mai mult să nu caute; iară cel mai slab şi maineputincios, şi ca re are nevoie şi de îndu lcirea lui cu

zarzavaturi, să nu fie împiedecat. Iară dacă cineva arii mai neputincios şi decât acesta, şi ar aveâ nevoie poate de un aju toriu cum pătat din cărnuri, nici de acesteaDii-l împiedecăm. Căci nu pen tru a ucide sau a vătăm â pe oameni sfătuim noi prin acestea, ci ca cele priso-selnice să le tăiem. Iară prisoselnie este, tot ceia ce emai mult decât trebuinţa. lUici, când noi şi fără acesteaam putea trăi cu sănătate şi plăcut, tot ceia ce esteadaos, este cu desăvârşire prisoselnie.

Acestea le spunem noi şi de haine, şi de masă, şi

de rasă, şi de toate celelalte, şi pretutindeni căutăm tre buinţa numai, căci prisosul este şi nefolositoriu. Cândvei studieâ bine cu m pătarea sau m ulţăm irea cu puţin,atunci vei ajunge a fi răvuitoriu acelei văduve2), şi tevei ridică şi la mai m ari decât dânsa. In tru câ t insa te

’) Notă. Sibarit;ut, sau Sţ/barisa, eră un oraş al Italiei, pe Golful Tarantin, ai căruia locuitori din pricina marei rodnicii a pământului ajunsese înlr’atâta moliciune şi dezmerdare, în cât au remas de pomină, (A se vedea lexiconul Greeo-Român de Ioanid).

") Notă. A se vedeâ cap. 17. din cartea a 3-a a împăraţilor.



O M I L I A . X I X 2 3 9

îngrijăşti de îndestulare, nu vei ajunge de Ioc Ja filo-sofiea acelei i'mei. Aceea a ajuns şi mai presus de în

destula re cu strictul necosar, fiindcă ch iar -cele ce urm aua-i se rvi de Virană ei, fe-a pus pe toate îna intea P ro ro eul ui. Poate că te găseşti în lipsa de cele tre bu ito are ;şi nu te ruşinezi fiind învins de o femeie, pe care nunumai că n’o râvneşti, ci încă eşti foarte departe dedânsa? Aceea n’a spus ceia ce spunem noi: «dară dacăvoiu cheltui totul, şi mă voiu vedea silită de a av eâ n evoie de altui')? — ci cu toa tă m ulţămirea 'şi-a dat tot ceaveâ. Şi ce ar putea, zici; cineva de acea femeie de petim pu l Proroeu l ui 11ie ? Căci dânsa nu eră primejduită

numai cu sărăciea, ci şi cu moartea, şi nu numai ea,ci şi copiii ei; căci dela nimeni nu aşteptă ca. să pri-miască cevâ, ci ca să moară imedieat. «Dară, zici tu,a va/u t pe Proroeu l, şi de aceia a <le venit darn ică». Ş ivoi nu vedeţi mii de slinţi ? Şi ce zic eu sfinţi ? Vedeţicerând chiar pe stăpânul l’rorocilor, şi nici aşâ nu sunteţi filantropi, ci având averi ca re trec din una in a ltaşi se i u l i i u Iţă se., nu daţi nici m ăcar din prisosu l lor. Cespui î Proroc era acela, şi a convins pe văduvă ca sa.fie a tâ t de m ărinim oasa ? Apoi tocmai aceasta este m i

nunat, că dânsa s’au convins de a-1 crede pe dânsul demare şi miraculos.Căci, cum dc n ’a zis ea — dupre cum ch ia r era n a

tura l să cugete, ca o femeie barbară şi tio alt neam —că «dacă ai fi Proroc, nu ai aveâ nevoie* de mine; şidacă ai li prietenul lui Dumnezeu, nu te-ar fi trecut elcu vederea. Pie! Iudeii pentru păcatele lor, poartă cudânşii această ped eapsă; da ră acesta cum , şi din cecauza sufere» ? Nimic din acestea ea n ’a cugetat, ci i-adeschis lui casa sa, iară mai ’nainte de casă cugetul şi

inima, şi a pus la mijloc toate cele ce aveâ, şi lăsândla o p arte natu ra , a dispreţuit pe copiii sili, şi a p re ferat pe străin înaintea tuturor. Gândeşte-te, deci, câtăosândă nu vom aveâ noi, dacă dăm m ai; pu ţin decât ofemeie văduvă, săracă, de alt neam, barbară, mamă decopii, şi nimic ştiind din cele ce ştim noi, şi totuşi nearătăm mai slabi şi mai pre jos de dânsa. Ga dacă avemuniia din noi trupul puternic, nu pentru aceasta suntemvoinici. N umai ace la a re această însuşire — ch iar de a rsta el culcat pe pat, care are puterea dela sine, numai

acela, zii-, este voinic; iară dacă n’a are aceasta, apoichiar un munte de ar mişcă din loc cu puterea trupului



O M I U A X ! X

său, L-u nimic nu s’ar arătă, mai puternic decât o copilătânără, sau decât, o babă gârbovită. Ol in timp ce acela

se luptă cu rălele netrupeşti, acesta nu îndrăzneşte,nicia se uitâ la ele, Şi ca să afli că aceasta este Însuşirea bărbăţiei, o poţi cunoaşte din însuşi exemplul ce ni stăde tată.

în adev ăr, iubiţilor, ce a r pu tea lî m ai voinic decât această femeie, ca re a şi faţă cu naturii ei, faţă degr oa za foametei, ’ba ch iar fată şi de am en inţar ea m orţiia stat cu voinicie, şi s’a arătat mai puternică decâttoate ispitele? Ase,uita cum însuşi Christos o a lăudat,zicând: „Multe văduve au fost în zilele lui Ilie,

şj cătră nici una n’a fost trimis Proroeul, decât numai ia o femeie văduvă din Saretha Si-donului" (Lucâ 4, 25. 26). Sa spun incă cevâ mare şi

p aradox? A ceastă femeie văd uvă a in trodus in prim ireaoasp eţilor ceva m ai m ult decât părintele nos tru A braâm .Ca dânsa n’a alergat la cireada vitelor, ca acela, ci din

pum nul acela de fa in ă, a în trecu t pe toţi cei vestiţi p rinospitalitate. Acela o întrecea prin aceia, că singur pesine s’a rânduit la slujim străinilor, iară aceasta a covârşit prin aceia, ca n’a cruţat nici chiar pe copiii soi

pen tru s trăin , şi nic i m ăc ar nu năd ăjduia în cele vii to are : Noi, in să, având înaintea noastră şi im părăţiea ceru rilor, şi g heen a am eninţând u-ne, şi ceia ce este m ai m aredecâ t oi'i-ce, că Dumnezeu a făcut atâ tea pe ntru noi, bucurându-se şi veselindu-se cu cele c e a făcut, şi totuşiam căzut cu totul.

Nu, vă rog ; ci să îm prăştiem , să dăm săracilor, precum trebuie a da. Căci multul sau puţinul nu cumăsura celor date îl hotărăşte Dumnezeu, ci cu putereaaverei celui ce dă. De rnulte-ori tu, care ai poate sute

de statir i de au r, ai da t m ai puţin decât cel ce a da tnu m ai un singur obol, fiindcă ai da t din prisosinţă. Darăfă chiar şi aşâ, şi iute vei ajunge de a dâ şi mai cuîm helşug are. ‘ îm prăştie banii, ca să adun i dreptatea.Căci dreptatea nu voieşte a li împreună cu banii, ci printrâ nşii şi nu cu dânşii ni va sta de faţă. Ol nu este cu

pu tinţă de a locui îm preună pofta de bani şi drepta te a,lîindcă îşi au despărţite corturile lor. Deci, nu te maitrudi de a adună la un loc cele ce nu se pot am esteca,ci alungă dela tine tiranica iubire de argint, dacă voieşti

de a lua dreptatea împărătească, căci aceasta este îm



O M I L I A X X 241

părăteasa cea adevărată, care face lib eri p re cei robi, pe când aceia face cu total din contra .

Deci, iubiţilor, cu toată grab a sa fugim de aceea,şi sa îmbraţoşărn pre aceasta, ca astfeliu sa, ne învrednicim şi liber ţaţei de aici, in acelaşi tim p şi de îm pă-raţiea cerurilor, prin cha rul şi filantropica Dom nuluinostru Iisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cuSfintul Duh, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X X

„Iară cel ce dă sem ânţă semănătorului, săvă deâ şi pâine spre mâncare, şi sa înmulţeascăsemânţa voastră, şi să crească roadele dreptăţeivoastre" (Cap. 9, 10),

Mai cu sam ă din 'aceasta a r i’pu teâ c inev â ad m iraînţelepc iunea lui Pavel, că îndem nându-i de la cele duhovniceşti, şi dela cele trupeşti, şi în rcsp la tă ace laşi lu cruîl face, punând amândouă recompensele, Expresiunea:„Impărţit-a, dat-a săracilor, drep tatea lui rem âneîn veac“ este cu privire la resplata duhovnicească,iară zicerca: „să înm ulţească sem ân ţa v oastră“este pentru resplata trupească. Şi totuşi el nu remâneaici, ci iarăşi se întoarce la cele duhovniceşti, punândnecontenit acestea în paralel, căci şi expresiunea: „săcrească roadele dreptăţei voastre" este duhovnicească. Acestea le face, şi îşi va riează cuvântu l, zmul-gând din rădăcină cugetarea ceâ fricoasa şi prosteascăa ace lora , şi din toate părţile li slăbeşte frica de sărăcie , până şi chiar prin exempiul acesta de acum.

Ca dacă Dumnezeu dă şi celor ce seamănă în pământ, sau dacă da cu îmbelşugare şi celor ce hrănesctrupul, apoi cu atât mai mult celor ce cultivă ceriul,celor ce se îngrijesc de suflet; fiindcă cl voieşte ca m aiales aceştiia sa se bucure de proniea sa. Aceasta însă

2S91Î u;



242 O M I L I A X X

n’o pune apostolul in mod silogistic, adecă n’o lasă la judecata lor, şi nici aşâ precum am zis, ci in partearugăciunei, făcând înv ed era t şi silogismul în acelaşi timp,şi ducându-i pre dânşii la o mai mare nădejde, j i u numaidela faptele petrecute, ci şi dela rugăciunea, lui. „Saînm ulţască semânţa. voastră, zice, şi să creascăroadele dreptăţei voastre14. Şi aici iarăşi pe tăcutedă a se înţelege îm belşugarea , căci „a înmulţi şi acreşte“ aceasta învederează. In acelaşi timp nici nu-ilasă deloc de a se îng riji mai mu lt decâ t strictul necesar,vorbind de pane spre mâncare. Căci şi aceasta trebuii.'a admiră la apostol, ceia re dealtinintrelea şi în pasajele

dinainte a fost urzit, ca în cele trebuitoare el nu lasă a sece re nimic m ai rnult, decât strictul necesar, pe când în ceîeduhovn iceşti sfătuieşte de a av eâ cine vâ m ultă bogăţie.

Pentru care şi m ai sus zicea: „Ca întru toate pururea toată îndestularea având, să prisosiţispre tot lucrul bun“, iară aici spune: ,-Iară celce dă sem ânţă sem ănătoru lui, să vă dea şi pâinespre mâncare , şj să înm ulţască sem ânţa voastră"ade că sem ân ţa cea duhovn icească. Că cl nu cere cum

s’ar întâmplă eleimosină, ci aeeâ eleimosină care esteun ita cu dărnicie.'!, cu aho ndenţa. Pen tru aceia o şi numeşte sem ân ţă necon tenit, fiindcă d up re cum grâ ul pusîn păm ân t ar a tă ţarin ile înfrun zite şi înverzite, tot aşâşi eleimosină lâce multe snopuri de dreptate, şi produceroadele ne spus de îm belşugate. Uorindu-li, deci, atâta

belşug, mai departe a ra tă unde anum e trebuie a cheltuiaceasta, zicând:

„Ca în tru toate să ve îmbogăţiţi sp re toată bunătatea (nerăutatea), care lucrează prin voi

mulţămită lui Dumnezeu“ (Vers. 11.), adecă: «sănu cheltuiţi hogăţiea in cele ce nu 'trebuiesc, ci in aceleaca re aduc lui Dumnezeu m ulta m ulţămire, fiindcă el ne-afăcut moştenitori a mari daruri, şi oprind pentru dânsul

p re cele mici, noue ni-a acordat pre cele mai mari».Căci el este stăpânu l hran ei trupeşti, pe când h ra n a ceaduhovniceasca ui-a încredinţat-o none, şi deci noi singurisun tem stăpâ ni de a arătă ţarin ele iuiinei no astre înverzite şi înfrunzite. Aceste ţarini n’au nevoie de ploisau de anotim pu ri, ci numai de o bună intenţiune, şi



OMIUA. XX

atunc i vom ajun ge pân ă la ceri uri. Sub denum irea de«bunătate» (n erau ta te = iicXoTr/ta) el înţelege aici mari

ni mi ea sau îmbelşugarea în facerea milosteniei.„Care lucrează prin noi m ulţămită lui Dum nezeu*. Fapta aceasta nu este numai eleimosină, ci şi

pric ină de o m are m ulţăm ită; sau m ai bine zis, nunu m ai de m ulţămită, ci şi de alte multe. Toate ace steale pune în trec ere a timpului, ca astfeliu arătân d cât demulte sunt cele cc trebuiesc a se face, prin aceasta. sa-iîndem ne de a fl mai cu bunăvoinţă.

Şi care sunt acele multe? Ascultă-î pe dânsul, carezice: „Căde vreme cedregătorieaslujbei aceştieanu numai împlineşte lipse le sfinţilor, ci şi prisoseşte prin multe mulţămite lui Dumnezeu, prinadeverirea slujbei aceştiea slăvind'ii pre Dumnezeu pentru ascultarea mărturisirci voastre laevanghelica lui Christos, şi pentru bunătateaîmpărtăşirci cătră dânşii şi cătră toţi, şi cu ru găciunea lor pentru voi, cari va doresc pre voi

pentru darul lui Dumnezeu ccl prea m ult în tru

voi“ (Vers. 12—14). Ceia ce el spune aici aceasta în-sa m n ă: «mai ’ntai, zice, ca voi nu num ai îm pliniţi lipsurile sfinţilor, ci încă şi prisosiţi, adecă că li daţi ch ia rşi mai mult decât au nevoie. După aceia apoi prin trânşiiînălţaţi lauda lui Dum nezeu; căci dânşii slăvesc p reDumnezeu pen tru supunerea m ărturisirei voastre)). P en truca să nu a ra te că dânşii num ai de ace ia mulţămesc ,fiindcă au pr imit, apo i prive şte cum îi înalţă si num aicât nu li spune: «ceia ce am fost spus Filippenilor, că,:nu ca doară caut da re a1* (4, I7)şi voue vă mărturisesc acelaşi lucru. Se bucură de sigur ca lipsurile lor leîmpliniţi, şi să răci ea. lor o înd ulciţi; insă cu mult m aivâr tos se bu cură că sunteţi supuşi astfeîiu evangheliei, a lcăriea semn acesta este: a da aslfeliu cu imbelşugare,căci aceasta, o poronceşte evanghelica». „Şi pentru bunătatea împărtăşirci cătră dânşii şi cătră toţr\«Şi pentru ace asta slăvesc ii pre Dum nezeu, zice, că su nteţi aşă de mărinimoşi, nu nu m ai ca tra dânşii, ci şi cătrătoţi». Dara şi ac ea stă este o laud ă făcută ace lora , căci

ii mulţămesc şi pen tru cele date altora. «Nu nu m ai de



2 4 4 O M I L I A X X

ale lor se îngrijasc, zice, ci şi de ale altora, de şi suntîn c ea m ai de pe u rm ă sărăcie, — ceia ce este un sem nde marea lor virtute». Nimic nu este atât de jaluz caceata săracilor. «Dară aceia, zice, sunt curaţi de patimaaceasta, şi sunt atăt de departe de a se întrista pentrucele ce daţi alto ra, înc ât se şi bu cu ră nu mai puţin decâ taceia ce primesc eleimosină)).

„Şi cu rugăciunea lor pentru voi“. «Pentrucelc da te lo r jrnulţămesc, zice, iui D um nezeu; ia ră pentrudrag ostea şi pe ntru întâlnirea voastră îi roag ă pre dânsulde a se învre dn ici să vă vadă. Că doresc acea sta nu pen tru banii trim işi, ci ca sa fie privitori ai charului datvoue». Ai văzut înţelepciunea lui Pa,vel? Ai văzut cumînălţându -i p re dânşii, totul a at rib u it lui Dum nezeu num ind faptul ace sta ch ar? Fiindcă a g răit lucruri m ari dedânşii, nurn indu-i slujitori şi ridieându-i la înălţim e— caşi cum pare că dacă dânşii slujau, el eră slujit — şi-inu m eşte p re dânşii adeveriţi, sau înc ercaţi, la u rm ă a ra tăcă cau za tut u ro r acestora este Dumnezeu, pe ntru care şiel îm preun ă cu dânşii îi înalţă m ultăm ire, zicând: „Iarăm ulţăm ită lui Dum nezeu pe ntru daru l lui celnespus" (Vers. 15). Sub denumirea de dar de aici, el

înţelege înc ă şi toa te bunu rile ce p rin eleimosină leca p ăta a tâ t cei ce dau, câ t şi cei ce iau ; sau că poatevorbeşte de bunurile negrăite, pe care prin venirea lui

pe păm ân t le -a hărăz it cu toata, dragostea întregei lumi,ceia ce mai cu samă s’ar şi puteâ presupune.

Deci, pentru ca să-i liniştească, şi în acelaşi timp-să-i fac ă şi m ai mărinirnoşi, li. aduce a m inte de celece au luat şi dânşii dela Dumnezeu, fiindcă aceastaeste imboldul cel m ai pu ternic pen tru ori-ce v irtute.De aceia şi cuvântul I-a sfârşit aici. Deci, dacă darul

este n eg răit, apoi ce a r pu teâ ii egal cu nebuniea celorca ri ce rn cu toată am ănun ţim ea m ilostenia ce o lacdin averea lui? Şi nu numai darul sau este nepovestit,ci şi pacea lui — prin care a împăcat pre cele de suscu cele d e jos — co vâ rşaşte orice minte.

*) Să ne silim, deci, iubiţilor, ca du pă ce ne-amînvrednicit de atâ ta ch ar dela Dumnezeu, sa arătămo viea ţa vred n ică de lauda, şi sa ne îngrijim a face multe

*) P ar tea morală . Despre eleimosină. ( Veron).



OMiLIA XX 2 4 5

milostenii. Şi vom putea face aşâ, dacă vom fugi denecum pa tare, daca vom fugi de bpţie, şi de îm bu iba rea

pântecelu i. Că şi m âncările ca şi bău turile le-a dat Dum nezeu, nu p entru îmbuibare, nu p en tru neîn frânarea, ci pen tru tirana noastră. Nu vinul prin sine face beţiea,fiindcă daca a r fi aşâ, apoi toţi a r trebu i să se îm bete.« Dară, zice tu, n’a r fi trei mit sa vatăm e nici ch ia r m ult».Vorbele acestea sunt ale ceJor beţi. Apoi dacă v inu lm ult v atăm a, şi totuşi nici a şân u te dep ărtezi de lăco m ie;daca, ace as ta este urieios şi vătăm ător şi totuşi nici a şânu conteneşti cu aceasta pofta urâtă, — d a ră încă da căs’ar puteâ ca şi mult să bei, în acelaşi timp şi cu nimic

să nu fii vătămat, unde ai ajunge oare cu lăcomiea?Oare n’ai potti ca şi râurile să se prefacă în vin? Oare11’ai strică şi nimici totul? Dacă esîe măsura în hrana,şi dacă trecân d peste aceas tă m ăsură noi ne vătăm am ,şi totuşi nici aşâ nu poţi suferi frâul, ci rupându- i iaidin toate, ca astfeliu să slu.jaşti imbuilmrei pântecelui(gastrimarghiei); apoi ce ai fi făcut tu, daca s’ar fi ridicatm ăsu ra aceasta a na ture i? Oare nu ţi-ai fi cheltuit tutot timpul în m ânca re şi M u tură? Trebuia, deci, ca pofta aceasta absurdă să ţi-o facă pute rn ică, şi să nu

împiedece vătămarea cea venită din necumpătare? Darăapo i câte vătăm ări nu s ’a r fi născu t de aici ? Dară, v a i !celor tâm piţi, ca ri să tăvălesc în noroiu p rin beţii şi prin celelalte desfrânări, şi cari dacă se deşteaptă puţin,apoi nimic al tă nu fac, decât grăiesc- de ace stea ! De cevă pe trece ţi tim pul în astfeliu de între) )ări ? Trebuie a

judeca înşi-ne greşale le noastre. In locul celor oe vo r beşti: «de ce a pus hotare» sau de ce nu sunt to ate înnerândueaJă? spune: «de ce oare nu încetam de a neîmbată? De ce nu ne saturăm odată? De ce oare suntem

m ai proşti d ecât necuvântătoarele» ? De acestea trebu iea vorbi între voi, a ascultă de glasul apostolic, şi a aflăcâte bunuri vi se mărturisesc prin milostenie, şi a răpitezaurul acesta.

Fiindcă milosleniea face pe oam eni "încercaţi, sauadeveriţi, dup re cum a zis apostolul; îi face de a d is preţul banii, pregătind u-i de a slavi p re Dumnezeu, dea încălzi dragostea dintre dânşii, şi-i face marinimoşi;îi pune preoţi sfinţi ai lui Dumnezeu, şi-i îm bracă cu preoţiea care poartă în sine o m are pla tă. Cel milostiv

nu se îmbracă cu haină lungă până jos, nici nu are pe



2 4 6 O M I L I A X X

ea clopoţei, şi nici nu-şi pune pe cap cu nu nă, ci îm b racă haina filosofici, care este m ai sfîn tă decât vest

m ân tul sfinţit al preotulu i; se unge cu unt-de-lemn nude acel făcut din materie văzuta, ci lucrat de duhui,iară cununa o are cola milosteniile şi (lela îndurărilesale. „Pre cel ce te încununează, zice, cu milă şiCU îndurări “ (Ps. 102, 4). In locul plăcei care purtă

pe dânsa numele lui Dumnezeu, el însuşi se face egalcu Dumnezeu. Şi curn aceasta? „Fiţi deopotr iv ă1) CUTatăl vostru cel din ceriuri“ (Maih. 5, 45), zice.

Voi eşti poate a vedea şi jărtfeln ieu l lui? Ei bine,acel jărtfe lnîc nu l-a rid ica t Veselei), şi nici a ltul cadânsul, ci însuşi Dumnezeu; şi nu din pietre, ci din materii cu mult mai strălucite decât ceriul, din suflete cuvâ ntătoare. D ară preotul în tră în sfînta sfintelor; decişi ţie îti este slobod a in tră în cele mai înfricoşate, casă jărtfeşti acea stă jă r t f ă ; a în tră, zic., acolo, unde nimeni nu este de faţa., ci num ai ta tăl tău, cel ce vede inascuns, şi unde nimeni altul nu vede. «Şi cum se poate,zici tu, ca sa nu'fiu văzut, când eu stau la jărtfelnîcîn public»?

Apoi tocmai aici sta minunea; că atunci uşile din

mijloc şi valul sau perdeaua cea de dinainte împiedecauvederea şi făceau gol împrejurul lor; in timp ce acumîţi este cu putinţă de a .jărtfi în public, ca in sfinta sfintelor, şi a face încă acea jărtfă cu mult mai înfricoşată.Când tu nu faci aceasta de ochii lumei, chiar de arvedeă întreaga lume, totuşi nimeni n’a văzut, fiindcă aifăcut aşâ cum se cuvenea; — căci n’a zis simplu: „Nufaceţi milosteniea înaintea oamenilor* (Math. 6, n,ci a adaos imedieat: „spre a ii văzuţi de dânşii11.Acest jărtfeln îc este făcut din înseşi m em bre le lui Christos,şi trupu l stăpân ulu i devine jărtfe ln ie ţie.

De cu înfricoşaza-te de el; tu jărti'eşti cele sfinte întrupu l s tăpân ului. Acest jărtfeln ie este mai înfricoşatchiar şi decât jărtfclnicul cle-acum, iară nu numai cât decel din legea veche. Dară nu vă spărieţi. Jărtfelnieulacesta num ai pen tru jărtfa pusă pe dânsul este minunat,în timp ce jărtfelnieul celui milostiv este minunat nu

■ ) N otă . In ediţiunea noastră, obişnuită, acest , ver s sun ă astfeliu : „Cu să fiţi fiii Tatălui vostru cel din Ceriuri “ . . ,



OMILIA. XX 247

numai pentru aceasta, ci şi pentru ca este compus dinaceiaşi jărtfă, care ’l face atât de minunat. Jărtfelnieul

acesta din natura sa este de peatră, însă devine sfînt,fiindcă pr im eşte trupu l lui Christos, clară ace la este sfin t pen tru că este însuşi trupul lui Christos. Astfeliu că j ă r tfelnieul pre care tu mireanul l-ai înfăţoşat, este ma i înf ricoşat decât acela. Nu cum vă oare fi se a ra ta Aaron,sau cununa, sau clopoţeii, sau sfînta sfintelor? Şi de cea r mai trebui de a face com paraţi unea eu acel jă r tfelnie, când comparat chiar şi cu jărtfelnieul NouluiTestam ent, s’a a ră Uit atâ t de strălucit?

Tu, cinsteşti jărtfelnieul acesta, fiindcă primeşte

tru pul lui Christos, — în tim p ce p re cel ce este însuşitrupul lui Christos îl batjocoreşti şi-l treci cu ve de realipsit cu desăvârşire. Acest jărtfelnie l-ai puteâ vedea,

pretu tin deni, şi p re drum uri'lăturalnice, şi p rin târguri, ba a i puteâ vedeâ jărtfin du-se în el pe fie ce minut, —căci şi aici se săvârşaşte jărtia. Şi dupre cum preotulehiamă in jărtfă sa pe Duhul Sfint, tot aşă şl tu chemi

pe acel Duh, in să nu cu glas, ci p rin fapte. Nimic nu poate aprinde a tâ t de mult focul Duhului, ea acest unt-de-lemn, vărsat cu îmbelşugare.

şi de voieşti a vedeâ şi cele ce se petrec cu ccle produse ca jărtia , apoi si aceia îţi voiu arăta-o. ('.areeste fumul, care este mirosul acestui jărtfelnie? Slavaşi mulţăm ită. Şi p ână unde se duc acestea? Oare pân ăla ceriu? Nici de cum, ci trece dincolo de ceriu, şi deceriul ceriurilor, şi stău ch iar în faţa tronulu i îm părătesc.„Că rugăciunile tale, zice, şi milosteniile t,alc, s’auridicat înaintea lui Dumnezeu*. (Fapt. Apost. 1 0 , 4).ii i rosu l jărtfei celei simţite nici m ăca r nu se ridică Sav r ’o înălţime m are a văzduhului, în timp ce această jărtfă,voiu să zic m ilos ten iea— deschide pân ă şi porţile ceri ului. Tu de sigu r că taci, insă fapta ta strigă, şu ie vin e

jărtfa laudei, nu junghindu-se viţeâ, sau arzându-se pie lea ei, ci suflet duhovnicesc care proaduce cele alesale. O astfeliu de jărtfă este mai bine prim ită d ecâtori ce altă filantropie. Când tu vezi vr’un sărac credincios, închipueşte-ţi că a i v ăzut un jărtfelnie. Cândvei vedeâ vr’un sărac de feliul acesta, nu numai să nu -1

batjocoreşti, ci în că să te şi sfîeşti de dânsul, ia ră dacăvei vedeâ pe altul batjocorind ud, tu impiedecă-1, apară-1.Că numai aşă vei puteâ şi tu să ai milostiv pre Dum-



2 4 8 O M I L I A X X I

aezeu, şi te vei învrednici de bunurile făgăduite. Cărorafie ca cu toţii sa ne învredn icim , prin ch arul şi ftlan-

tropiea Domnului nostru Iisus Christos, prin care şiîmpreună cu care să cade slava, stăpânirea şi cinstea.Tatălui şi Duhului Sfînt, acum si pu ru re a şi în veciivecilor. Amin.

O M I L I A X X I

„Şi însuşi eu Pavel vă rog pre voi prin blândeţa şi liniştirea lui Christos, care de faţăsunt smerit între voi, iară departe fiind îndrăznesc spre voi. Şi vă rog pre voi, ca şi de faţăfiind să nu îndrăznesc cu îndrăzni rea, cu caresocotesc sa îndrăznesc împotriva unora, carine socotesc pre noi ca umblăm dupre trup"(Cap. 10, 2.).

Complectându-şi vorba sa despre eleimosină, şi ară-tându-li că mai m ult îi iubeşte el pre dânşii, decâ t esteiubit, în acelaşi timp povestindu-li şi cele cu privire Imrăb d are a şi ispiti le indu rate, la urm ă face uz şi de cuvinte m ai do jănitoare, făcând aluziune la apostolii ceiminei uriaşi, şi îşi încheie vorba cu cuvinte mai greoaie,după care se recomandă pre sine. Dealtfeliu aceasta oface in în tre ag a sa epistolă. De aici dară urm ând, de

multe-ori se îndreaptă pre sine, zicând: „iarăşi înce pem a ne lăudă (a ne recomandă}? şi mai departezice: „Că nu ne lăudăm pre noi (nu ne recomandăm pre noi), ci prilej dăm voue de laudă

pentru noi“, iară după aceasta: „Că nu fără dem inte m’am lacut lăudându-ină, voi m’aţi silitşi în fine în m ulte locuri face astfeliu de în dreptări. Deac eia nici n ’a r greşi cinevâ, da că epistola aceasta a rnumi-o engomion sau lauda lui Pavel. Pentru aceia toate

cele atin gătoa re de h a r el ie trece cu ceâ mai m are



O M I L I A X X I 2 4 9

îmbelşugare; tot aşâ şi cu cele privitoare la, răbdareasa. Fiindcă erau uniia p rintre aceşti Corintheni car i cu

getau lucruri mari de dânşii, şi cari se puneau prodânşii înaintea apostolului, pe care -1 defăimau ca preun înfum urat, c a i ^ nimic nu er ă în realitate, şi nicinu învăţă cevâ sănătos — ceia ce dealtfel iu e ră dov adacea mai buna despre con ruperea lor — apoi priv eştecum începe mustrarea îndreptată contra lor.

Jnsu’mi eu Pavel“ zice. Ai văzut câtă greutate111 vorba, şi câtă demnitate? Ceia ce voieşte a spune,ac ea sta înse am nă: «mă rog voue, nu mă siliţi şi nicinu m ă lăsaţi ca să fac uz de p ute rea mea co ntra celo r

ce ne clevetesc, pre noi, şi cari ne cred a fi nişte oameni trupeşti». Expresiunea ;u'easta este mai grea decâtameninţările ce li spunea prin întâia lui epistolă: „Cevoiţi? cu toeag sa viu la voi, sau cu d ragosteşi CU duhul blâ nde ţelu? ţi. Cor. 4,21), ia ră mai su scevâ: „Că nevenmd eu la voi s’au semeţit uniia;că voiu veni curând la voi, şi voiu cunoaşte nucuvântu l celor ce s’au semeţit, ci puterea*.Aici însă pe am ândouă acestea le ar a tă : şi putinţa, şi

(iiosofiea sau mai bine zis, nerăutatea, dacă. astfeliu îiroagă, şi încă cu atâta râvnă, încât, să nu fie silit casă facă uz de puterea sa de a-i pedepsi, de a-i osândişi a li aplica ceâ mai grea pedeapsă. CA aceasta a data se înţelege zicând : „Şi vă rog ca şi de faţă f i ind,să nu îndrăznesc cu îndrăzni rea cu care socotesc să îndrăznesc împotriva unora, cari rie socotesc pre noi că umblăm dupre trup*.

Dară acum noi să aducem vorba asupra începutului acestui capitul: „Şi însu-mi eu Pavel*1. Mareeste emfaza vorbei, şi m are este greu tatea cu vân tu lu i!Dupre cum şi aiurea zice: „Iată, eu Pavel zic voue/(Galat. 5, 2 ), şi iarăşi: „Şi eu Pavel b ătrânul41 (Ki-limon 9), şi aiurea iarăşi: „care a fost ajutătoare amultora, şi mie însu’mi“ {Rom. 16, 2), tot aşâ face.şi aici. „Şi însu-mi eu P a v e l De sigur că marelucru este de a-i ruga Pavel, dară cu mult mai mareeste ceia ce a adaos, zicând: „prin b lâ n d e ţa şi liniş

tire a.lu i C h r i s t o s Pentru că voind el a-i aliţâ tare,



2 5 0 O M I L I A . X X I

li pun e înainte blândeţa, şi liniştirea, făcân d prin acea stamai puternică rugăciunea sa, ca şi cum pare că. li-ar

Ii zi s: «sfiiţi-vă dc blând eţa lui Christos, prin ca re vărog p re voi». A cestea le spunea, a rătân d în acelaşi timp ,că chiar de i-ar aduce cea mai marc sila, el totuşi vastă înclinat sp re aceasta, fiindcă a re în viciere blândeţa,şi nu pentru că ar fi slab nu se porneşte asupra acelorapostoli mincinoşi — fiindcă şi Christos aşâ făcea.

„Care do faţă sunt smerit între voi, iarădepărtat fiind îndrăznesc spre voi“. Dară re vrasă zică el aici ? V orb eşte aici cu oa re -carc ironie, grăindacelea ce spnneau dânşii. Fiindcă dânşii ziceau: «aici

cân d el este de faţa, nu este vred nic de nici un cuv ânt,ci prost şi demn ele dispreţuit; iară când este departe,se îngâm fă, se tru feste, se rid ică asu pra no astră, şiam en inţă». A ceasta o lasă a se înţelege şi p rin exp cesiunile dc mai la vale, zicând: „Că epistoliile, zice,sunt grele şi tari, iară întăţoşarca (irapooata tou «0-(j.aroc — înfăţoşarea, presenţa trupului) trupuluislabă, şi cuvântul defăimat/ (vers. 10).

Deci, sau ca grăeşte aici p rin ironie, învedera mi prin aceasta o m are greu tate în vorbă şi zicând: «eusm eritul, eu cel pr o st când sun t de faţă, du pre cumspun aceia, iară când sunt departe sunt mândru», saucă dacă şi grăieşte lucruri mari, apoi n’o face aceastadin uşurinţă, ci pentru că aveâ nădejde întrânşii. „Şlvă rog pre voi ca şi de faţă fiind, să nu îndrăznesc cu îndrăzni rea, cu care socotesc să îndrăznesc împotriva unora, cari ne socotesc pre noi că umblăm dupre trup". Ai văzut câtăindignare, şi cât de lămurită îi este înfruntarea celor

grăit e? «Mă rog vouă, zice, nu m ă siliţi a a răt ă, căch ia r şi de faţă fiind sunt pute rnic, şi am toată tărieacerută». Fiind că dânşii ziceau, că atunc i «câini el estedep ar te de noi, es te îndrăzneţ, şi se îngâm fă», iată căapostolul face uz de aceleaşi cuvinte zicând: «mă rogvouă să nu m ă siliţi de a face în trebu inţare de p ute reamea» fiindcă expresiunea. „CU îndrăznirea“ aceastaînsamnă. Şi nu zice: «cu care m’am pregătit», ci „C'J Care SOCOtCSC:‘. «Până aeurn încă nu am judecataceasta, voi însă îmi daţi ocaz ie; însă nici aşâ nu vo-



O M I L I A X X I 2 5 1

iese» — dc şi o faceă aceas ta nu ca să se ap ere p redânsu l, ei evangholiea. D ara dacă şi în pro po vedu iroa

evangheliei trebuia poate a se apăra, şi încă nici aicinu este aspru, ci sta pe loc, aşteaptă şi se roagă de anu veni o ;istfeliu de trebuin ţa, apoi cu a tâ t mai m ul tn’a r fi făcut aceas ta vreodată pe ntru dânsul. «Faceţi-mimulţămirea aceasta, zice, (Je a nu mă vedea silit să văarăt, că şi de faţă lumi aşi puteâ sa îndrăznesc duprecum ar cure nevoea» adecă a-i certâ pre; dânşii şia-i pedepsi.

Ai văzul cum el nu e ră am biţios, şi nici că fa ceâcevâ pentru famfaronadă, şi cum chiar atunci când ar

ccre nevoit;, el nu pregetă dc a numi faptul acesta îndrăzneala? „şi vă rog, zice, pre voi, ca şi defaţăfiind sa nu îndrăznesc cu îndrăznirea, cu caresocotesc să îndrăznesc îm potriva u nora 11. Aceastamai c.u samă este îusuşirea unui dascăl: sa nu se iu-ţască, şi să nu se pună iu linie de bătae de ’ndată, cisâ îndrepte, să aştepte, şi să întârzie în darea pedepselor. Dară cine o are sun t aceia pe carii el ii am en inţa?„cari ne socotesc pre noi, zice, că umblăm dupre

trup^, căci aceia ii defăimau pre dânsul de ipocrit, deviclean, şi de famfaron.„Că în trup umblând, nu ne războim tru

peşte1' (Vers. 3). Aici ch ia r şi înfricoşează cu m eta foraîntrebuinţată. «Mărturisesc, zice, că suntem îmbrăcaţi cutrup omenesc, insă nu trăim cu trupul». Sau mai binezis, nici ac easta n’a spus-o pe faţă, ci o înm agaz ineazăaşâ zicând în expresiunea de mai sus, care s’ar părea,că este o laudă ad usă vieţei; el însă vorbeşte de pro -

poveduirea evangheliei, arătând ca nu este. omenească,şi nici nu are nevoie de ajutorhil cel de jos. De aceianici n’a zis că «nu trăim trupeşte», ci „nu ne războimtrupeşte11, adecă: am luat asupră-ni războiu şi luptă

pute rnica, insă nu ne războim eu a rm e trupeşti, şi nici prin v r ’o aju torinţă omenească.

„Ca arm ele oştirei noastre nu sunt trupeşti “(Vers. 4). Şi care sunt armele oştirei trupeşti? Averea,slava, stăpân iea, eloquenţa şi pu terea cuvântu lui, tâ r-coalele şi linguşirile pe lângă cei mari, ipocriziile şi

celelalte la f'eliu cu acestea. «Ale noastre însă, nu sunt



2 5 2 O M I L I A X X I

de ace st fefiu, zi r e ; însă c um ? „Puternice Iui Dumnezeu11. Si n ’a 's p u s : «noi nu suntem trupeşti», ci„armele oştirei noastre nu sunt trupeşti". Ceiace an i fost spus, e ste că el vor Iţeşte aici pen tru propo-veduirea evangheliei, şi întreaga putere o atribuie luiDumnezeu. Şi nu spune că aceste arme sunt duhovniceşti, de şi s ’a r fi pu tut zice, s p re deosebire de celetrupeşti, ci „puternice^ dân du-se a se înţelege pr inaceastă expresiune tocmai aceasta, şi arătând că armeleacelora sunt slabe şi neputincioase.

Dară tu gândeşte-te şi la modestiea lui, căci n’a

zis d o a ră: «noi suntem puternici», ci „armele noastresunt puternice iui Dum nezeu1', adecă «nu noi le-am făcut astfeliu aceste arme, ci însuşi Dumnezeu».Fiindcă, dânşii erau prigoniţi şi alungaţi, şi mii de alterâ ie sufe reau , ceia ce înv ed era slă baci unea şi nepu tinţalor, apoi arătând puterea fui Dumnezeu, zice: ci puternice lui Dumnezeu11. «Că aceasta mai cu samăa ra tă pu tere a lui, că printrâ ns ele dânşii b iruiesc; şi deşi noi avem aceste arm e, totuşi el este care se războieşte prin trâ nsi'le şi biruieşte». |Dup ă ace ia apoi el li

aduce şi laudă nu mică acestor arme, Izicând: „Spre Surparea tăriilor11. Şi ca nu cumva Auzind de tăriisă-ţi înch ipui cevâ trupeşi', zicc im ed iat: „Surpândizvodirile minţii şi toată înălţarea ce se ridică împotriva ştiinţei lui Dumnezeu11 (Vers. 5), arătând p rin m etaforă emfaza, ia ră' prin inducţie învederând ca asemenea, luptă este intelectuală;—căci acestetării asedia ză sau încu njoară sufletele, şi nu trupu rile,aşâ că sunt cu mult mai puternice decât acelea; drept

care au nevoie şi de arme mai puternice spre a puteâfi surpate.Sub den um irea de tă r ii el înţelege truflea Elinilor,

cum şi puterea sofismelor şi a silogismelor lor. «Dară,zice, pe toate le-a su rp at arm ele înd reptate asu pra lor».

„Surpând izvodirile mintii şi toată înălţareace se ridică îm po triva ştiin ţei’ Iui Dumnezeu1'zice. A stăru it în m etaforă, ca astfeliu şi emfaza să ofacă încă mai mare. (liiar pai’apete (o'/ufjwanw.), sau tăriide a r fi, sau întări tur i cu turn ( ^ 71 .21;?.), sau ori ce



O M I L I A X X I 2 5 3

de acest fel iu, totuşi în faţa ace stor arm e se plcacă şise dau învinse».

„Şi robind t o a t ă înţelegerea spre ascultarealui Christos", — de şi denum irea de robire de aicisu nă rău la auz, fiindcă este desfiinţarea libertaţei. D arăoa re de ce apostolul întrebuinţează asem enea de nu m ire?Pen tru ca să se înţeleagă în altfeliu. Pentru că num elede robire doue lucruri învederează: şi a cădea din li bertate , şi a fi biruit cu totul, aşâ ca nici să se m ai r idice vre-odată. Deci, sub aceasta de pe urmă însemnareeste luaţii aici expresiun ea „ r o b i r e Precum atuncicând zicc: „Alte biserici am j ă f u i t “ nu spune doarăcă a luat pe ascuns c e v â din biserici, ci numai că Ie-adezbrăcat şi a luat totul, tot aşâ şi aici prin expresiunea„robind". CA do ară lupta nu e ra egală, şi cu toa teacestea dânşii învingeau cu m ulta uşurinţă. De aceian’a spus ca «biruim şi stăpânim», ci şi că „robim precum şi mai sus n’a zis «aducem m aşinării spre su r parea tăriilor» , ci chiar „S ilPpându-le!t, fiindcă m areeste puterea armelor. «Noi nu războim cu vorbele, zice,ci cu faptele com batem vorbele; şi nu întru înţelepciune

trupească, ci în tru duhul blâudeţei şi al putcrei. Dcci,cum am fi putu t să ne famfaronim , zice, şi sa trâ m biţăm prin vorbe goale, şi prin epistole să am eninţăm , duprecum aceia ne defăimau zicând, că epistolele sunt grele,în timp ce nu în acestea a lost puterea noastră»?

Zicând că „robind toata înţelegerea spre a scultarea lui Christos", şi fiindcă denumirea de ro bire era greoae, apoi iute a sfârşit m etafora aici z icân d :„spre ascultarea lui Christos", adecă din robie lalibertate, din moarte la vieaţa, din pierdere la m ân tuire .

«N’am veni t simplu numai ca să com batem , ci să şiîntoarcem la adevăr pre cei ce ni sunt contra».„Şi gata având a pedepsi toată neascultarea,

când se va îrnplnî ascultarea voastre" (Vers. e).Aici şi pre aceştia i-a înfricoşat, şi nu numai preaceia. «Ve aşteptăm pre voi, zice, că atunci când prinsfătuire şi prin am en inţare va vom îndrep ta, vă vomcuraţi, şi ve vom depărta de contactul acelora, atuncivom îndrep tă pedeapsa con tra acelora cari bolesc deaceastă V>oală nevindecabilă; însă când vă vom vedeâ,



2 5 4 O M I L I A X X I

p re voi că in arie v ăr v’aţi depăr tai de dânşii. Ascultaţivoi şi acum, însă nu în totul». «D ară dacă ui face aceastaacum , m ai m are lolos ai aduce», zici, tu. Nici dec u n i;

căci dacă aşi face ace as ta acum , zice, v’aşi iovi şi prevoi cu pedeapsa. Trebuia deci ca pre aceia să-i pedepsesc, i a ră p re voi să ve cruţ. D aca însă v ’aşi cruţă,s’ar crede ea am tăcut aceasta din hatâr cătră voi, însăacum eu nu voiesc aceasta, ci m ai întâi să va îndrep taţivoi, şi după aceia mă voiu întoarce contra acelora».

Ce a r fi pu tut fi mai blând decât inim a cea milostivă a apostolului? El care vedeâ pre ai săi an lestecaţi custrăinii, voieşte de sigur de a aplică pedeapsa cuvenită,însă îi cruţă, şi ’şi stăpâneşte năcazul, până ce dânşii se

vor depărta, de cei străini, ea )a urmă să-i îovească numai pre aceia, sau mai bine zis, nici pe aceia. Că pentruaceia ameninţă aşâ, şi zice că. numai cei streini voieşte afi pedepsiţi, ca astfe liu şi aceia înd reptând u-se de frică, să.se reîn toa rcă la cale a cea dreap ta, şi astfeliu să re m ânămânia lui zadarnică, Ca şi un doftor eminent, sau părinte obştesc, şi protector sau îngrijitoriu, aşa şi e] toatele tăceâ, aşâ se îngrijâ de- toţi, îndep ărtând piedicele,

p re cei vătăm aţi îndreptând u-i, şi peste to t locul alergând. Şi el săvârşiâ aceste fapte nici m ăca r luptând u-se,

ci ca şi cum pare că se ducea spre o biru inţă ga ta deja,şi la îndamână, el aşeză troleele, săpând, surpând şi cucerind ţările diavolului şi maşinăriile demonilor, şi întreaga pradă o aducea in tabăra lui Christos. Şi nicim ăca r nu se resu fîâ puţin, ci dela aceştiia a lerg ă laace ia, şi iarăşi dela aceia la alţii, în tocmai c a şi un gene ral eminent, ca re in fie-care zi-aduce trofee, sau mai bine zis, in fie-care ceas. F.l in tra in foc îm brăc at num ai in hain a lui obişnuită, — însă limba lui ţinea loc şide săgeţi şi de platoşă, şi de suliţă, şi de totul in fine.

Căci numai cât grăiâ el, şi cuvintele ce îeşiau şi cădeauîn rân du rile duşman ilor, aveau pu terea de a alu ngă pedemoni mai grozav decât ori-ce foc, ia ră pe cei stăpâniţi de dânşii îi readuceâ înapoi.

Când de pilda a scos pe dem onul ace la rău, şicând se strân sese cinci mii de ferm ecător i acolo1), el

‘) Notft. Aici e mai mult lin lapsus memoriae, fiindcă în Fapt. Apost. Cap. 19, 19 se spune de preţul ac elor cărţi de vrăjitorie, iară nu de numărul vrăjitorilor.



OM LI A XXI

a a rs cărţile f.le v răji îna intea tuturor, şi i-a întors laadevăr. Şi preţuim în războia căzând pirgu l de ap ăra re ,

sau tiranul căzând în m ânile vrăjm aşilor, toţi ostaşiiaceluia aruncă armele şi trec în partea generalului învingători u, întocm ai a şâ s ’a pe trecu t şj alunei. Căci demonul fiind scos, şi toti cei ased ieaţi a ru ncâ nd dela dânşiicărţile de vrăji, sau mai bine zis, nimicindu-le, alergaula picioarele lui Pavel. iară el, ca şi într’o tabără derăzboiu punând în rând de bătae pe ai sei, nu sta deloc, ei ca şi o fiinţă înar ipată pre tutin de ni ale rg a şi toa tele făcea. Aici îndreptă pre un şchiop, dincolo învieâ preun mo rt, altă d ată v ătâină pe acela — vorbesc dc acelmag — şi nici chiar în temniţă fiind închis nu se liniştea,ci şi acolo a atras la sine pre temniceri, lucrând aceastarobire frumoasă şi minunată.

') Deci, iubiţilor, şi noi să im ităm pe Pave l du pre putere . Şi ce spun eu dupre putere ? C-ăci este slolx>d,celui ce voieşte, de a fi chiar şi alăturea de dânsul, dea-i vedeâ vitejia, şi a-i imită bărbăţia lui. încă şi aceastao face imitarea lui I’avel: dărîmă cugetările cele deşarte,şi ori-ce trufie ce se rid ică co ntra cunoştinţei lui Dumnezeu. De şi mulţi ereteci s ’au încerca t să-i c iun teascăîn văţătura lui, totuşi liecarc m ădula riu al trupu lui sau,învederează aşâ zicând o mare putere. Fac uz deApostolu! Pavel şi Marcion, şi Manieheul Manis, insăciuntindu-i învăţătura , - da ră cu toate ace stea şi aşâ.sunt înfruntaţi de m ădu larele lui. Căci, dacă de pildă,numai mâna acestui bărbat însemnat se găsâ printredânşii, şi îi alungă departe, şi dacă numai un picior deal sau alun ga şi do ltorâ pe alţii, apoi de aici t(i poţiaflă prisosinţa pu tere i Iui, dacă ch ia r şi ciuntit, el es tein sta re de a dobori p re toţi co ntra rii lui. «Dară, zicitu, ace;ista e mai mult o denaturare, o deformare a

învăţăture i lui Pavel, ca să tacă uz de d â n s u l toţi ceice se luptau între dânşii». De sigur că eră o denaturare,însă nu din parte a lui Pavel — să nu iic— ci din p a rte acelor ce tăceau uz de dânsul.

Pavel nu e ră do ară anevoios sau greo iu în învăţătu ra sa, ci simplu şi lămurit, — d ară ereticii au sch imonosit vorl>ele lui după ideile Iov. «Şi de ce a grăit Pavel

*) Parlu a m orală , lîngomiu ( landă) Sf . Pavel , şi cum că ereticii râu au întrebuinţat vorbele lui. (Yevnn).



2 5 6 O M I L I A X X ]

aşâ, zici cu, ca să se dea motiv celor ce voiau a-i ciuntiînvăţătura lui»? Ilară nu el li-a dat motiv, ci mania

acelor eretici, cari făceau uz ele dânsul nu precum secuveniă.. Fiindcă şi lumea aceasta mare şi minunatăeste o dov adă de înţelepciunea lui Dumnezeu, du pre cumşi zice: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şiziua zilei spune cuvân t, şi noaptea nopţii vesteştet ă r i e 11 (Ps. 18, 2 . 3), şi cu toa te aceste a mu lţi au gre şit,şi au stat contra, şj s’au luptat între dânşii.

Uniia de pildă au admirat lumea mai mult decâtm erită, încât că o credeau a fi Dumnezeu, ia ră alţii at â tde m ult i-au ign o ra t fru m use ţa ei, încâ t că o credeau

nedem nă de cr ea tu ra lui Dumnezeu, şi deci atribuiautotul unei materii răle. De şi de pildă Dumnezeu a luatm ăsuri, făcând a tâ t ceriul cât şi soarele frumos şi m are,ca astfeliu să nu se creadă a ti vr’unul din ele străinedc înţelepciunea iui Dum nezeu, — de a 11 lipsiţi şi nedestoinici prin sine înseşi, ca nu cumva omul să le creadăa fi D um neze u; — d a ră cu toate aceste a cei betejiţi dincauza propriilor lor silogisme şi cugetări, au căzut inideia co n tr a ră : unii pr e alţii înfru ntân d u-se şi acuzmdu-se,şi s’au rătăcit în cugetări, prin care tocmai căutau a

justifică înţelepciu nea lui Dumnezeu.Şi ce spun eu de soare şi de ceriu? Iudeii vedeauatâ tea minun i deslaşurân du -se inain tea ochilor lor, şitotuşi imediea t s ’a u înc hin at viţelului de au r. Şi iarăşivedeau pe Iisus alungând demoni, şi totuşi îl numeau

p re dânsul s tăpân it de demoni. D ară păcatu l acesta nue ră al celui ce sco tea demonii, ci al celor ce erau betejiţicu cu getarea . Nici pe Pavel, deci, să nu-1 învinovăţeşti pentru părerea celor ce îl întrebuinţau rău , ci cunoaştemai ’ntai bine tesau ru l lui, şi bogăţiea i-o desvo lta precum trebu ie, şi stă cu bărM ţie faţă de toţi, îng rădind u-tecu armele Iui, căci numai aşâ vei puteâ astupă guraElinilor şi a Iudeilor. «Şi cum, zici tu, nu credeau luiPavel»? Nu crede au , nu se conv ingeau dela cele făcute

p rin trânsu l, dela îndrep tarea lumei în tregi. Fiindcă toateacestea nu se puteau săvărşi de o putere omenească, cinum ai putere a celui răstign it ca re l-a insp irat şi împuternicit pre el, l-a făcut astfeliu, şi l-a arătat mai puternic d ec ât toţi ri to rij, şi filosofi', şi tiranii, şi împărăţii.Pavel este în stare nu numai de a se înarma şi a doborî

p re protivniei, ci încă şi p re alţii a-i face astfeliu. Deci,



O M I L I A X X I I 257

pentru ca noi sa fim folositori şi nouă şi altora. în tr’unasa facem uz de scrierile lui, dezmerdându-ne cu ele inloc de ori-ce livadă încântătoare sau p arad is. Căci num aiaşa vom pu teâ a ne izbăvi de răle, şi a face fapte bune , precum şi a ne învrednici de bunurile făgăduite noue.Cărora fie ca cu toţii să ne învrednicim, prin ch aru l şifilantropiea Domnului nostru Iisus Christos, căruia îm preuna cu Tatăl şi cu Si". Duh se cuvin e slava, stăp ânirea şi cinstea, acum şi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X X I I

„La celc de faţă vă uitaţi. De se nădăjduieştecinevâ că este al lui Christos, aceasta să gândească iarăşi dela sine: că precum el este allui Christos, aşâ şi noi suntem ai lui Christos“(Cap. 10, 7).

Ceia ce mai cu samă ar puteâ cinevâ admiră laPave l pe lângă celelalte, aceasta este : că găsind u-seintr’o mare nevoie de a se lăudă pre sine, in acelaşitim p şi a se umili, el pe am ândouă le face deodată,adecă se şi lauda, dară totodată se şi sileşte de a sea ră tă celor mulţi că nu este greoiu pentru lauda ce şi-oaduce singur,— ceia ce ar puteâ vedeâ cinevâ mai alesşi în epistola cătră Galateni. Căci şi acolo căzând intr’oastfeliu de nevoe, de amândouă se ingrijaşte deodată, —

ceia ce este din cele mai grele chestiuni, şi care arenevoie de o mare înţelepciune; adecă de a fi cumpătatîn vorbă, in acelaşi timp a g răi şi lucru ri m ari de dânsul.

Deci, tu gândeşte-te cum şi aici el face aceasta.„La cele de fa ţă v ă u it a ţi“ zice. Priveşte câtă înţelepciune. Certând mai înain te pre cei ce îi am ăgise

pre dânşii, el n’a sta t cu vorba numai ia aceia, ci delaace ia se întoarce şi la aceştiia, şi aceasta o face necontenit. Caci el nu se atinge numai de cei ce îi înşelă, cişi de cei înşelaţi. Ca dacă i-ar fi lăsa t pre dânşii n erăs

punzători, nu s ’a r fi corijat aşâ de uşor cu cele spuse!7



2 5 8 OMILIA X X II

altora, ci chiar s’ar fl îngâmfat foarte mult, nevăzându-serăspunzători de păcate. De aceia se atinge şi de dânşii.

Şi încă nici numai aceasta este de admirat la dans»),ei şi aceia că îi ceartă pe toţi în tr ’un mod foa rte po trivit.Ascultă, deci, ce spun e acestora . „La celc de faţă

va u itaţi11. Nu mic este păcatu l acesta, ci în că dintrecelc m ari, pen tru oam enii ce se lasă lesne de a li înşelaţi.Ceia ce el spune aici, aceasta va să zică: «Aşâ daravoi judecaţi lucrurile după cele cc sc văd, dela celetrupeşti, dela cele lumeşti». Şi ce va să zică «dela celcce se văd»? Adecă, dacă cinevâ este Ijogat., daca setrufeşte, daca a re pr im pr eju ru l său m ulţi linguşitori,

daca cinevâ spune de dânsul lucruri mari, dacă estestăp ân it de slava deşartă, daca se făţărniceşte în fâpta bună, pe când în realitate nu a re fapte b u n e ; - - a ceastava să zică: „La cele de fată vă uitaţi*.

„De se nădăjdui&şte cinevâ că este al JuiChristos, aceasta să gândească iarăşi dela sine:că precum el este al lui Christos, aşâ şi noi ailui Christos suntem^. F,1 nu voieşte dela început afl aspru in vorM, ci încetul cu încetul ridică glasul şi

sc înalţă tocm ai sus. Şi gândeşte-te la as pr im ea vorh ride aici, şi la marea enigmă ce cuprinde în ca, căciexpresiunea „dela Sine“ aceasta învederează. «Să nuaştepte, zice, a află dela noi, adecă prin certarea aplicatălui, ci dela Sine să gândească aceasta „Că precumel este al lui Christos, aşâ si noi ai lui ChristosSuntem", nu fiindcă crâ al 1ui _Christos, precu m şiacela, ci „precum el este al lui Christos, aşâ şinoi ai lui Christos s u n t e m Aşâ dară în aceastaeste comunicarea intre noi: adecă nu numai acesta esteal lui Christos, iară eu al altuia». Deci, după ce puneaceasta egalitate, la urmă adaoge şi covârşirea luiasupra aceluia, zicând:

„Că de mă voiu şi lăudă cevâ mai mult pentru puterea noastră, c-area ni-a dat Domnulnoue spre zidire, iară nu spre risipirea voastră,nu mă voiu ruşinâ* (Vers. 8). Fiindcă u rm ă a g răicevâ mare, priveşte cum o îndreaptă. CJ, nimic nu supărăatâ t de mult pe cei mulţi d intre auditori, ca a se lăudă



O M I L I A X X I I 259

cinevâ pre sine. De aceia preîntâmp inând din buna vre m egreutatea aceasta a faptului, zice: „Ca de mă voiu şilăudă cevâ mai mult pentru puterea n o a s t r ă " .Şi n’a zis doară, că «dacă cinevâ se nădăjduieşte că esteal lui Christos, să se gândească că este departe de noi;ea eu am mare putere dela dânsul, în cât că pre cineaşi voi, aşi puteâ să-l pedepsesc», însă ce? „Că dacă şimai mult cevâu, de şi aveâ putere negrăita, totuşiel o moderează cu vorba. Şi n’a zis: «mă laud», ci „demă voiu lăudă“ adecă, «de voiu voi a m ă lăudă» —în acelaşi timp el se şi moderează, dară arata şi covâr

şirea. lui. «De mă voiu lăudă, zice, „pentru putereacare ne-a dat noue Dom n u r . Iarăşi atribuie Domnului totul, şi darul acesta îl face obştesc.

„Spre zidire, iară nu spre risipirea voastreAi văzut iarăşi cum alinează aşâ zicând invidiea ce arfi pu tut izbucn i din laudele aduse , şi cum mişca pe a u ditoriu, spunând trebu inţa p en tru ca re a luat aceâ pu tere ?Si cum spune el „surpând izvodirile minţii*? Pent ruca tocmai aceasta este un feliu de zidire, adecă a res-

turnâ piedicele, a mustră toate cele stricate, şi toate celeadevărate ale combină la zidire. «Spre aceasta, zice, aniluat puterea, ca să zidim. Iară dacă cinevâ dă cu piciorulşi se războieşte, şi este stăpânit de o boală nevindeca bilă, apoi vom face uz şi de altă energie, dol>orându-lşi învingându4 pre el. De aceia şi zice: „nu mă voiuruşinâ“, adecă «nu m ă voiu a ră tâ cru ţătoriu al său,şi nici îngânfându-ma de aceasta».

„Ci ea sa nu mă arăt ca cum v’aşi spărieâ

p re voi prin scrisori, că epistoliile, zice, su n tgrele şi tari, iară ven irea1) trupului este slabă,şi cuvântul defăimat. Aceasta să socotească unulca acela, că în ce chip suntem cu cuv ân tul prin epistolii, nefiind de faţa, în tr’accst chip suntem şi de faţă cu lucrul". (Vers. 9—11). Ceia ce el

l) Notă . E xp res iun ea nţt-iowsiţt de aic i, trebu ie a fi tra du sa prin în făţo şare, ‘ prezentă , zicându-se: J a r d în făţo şarea, (p rezenţa )

tr upu lu i es te slabă'1.



2 6 0 O M I L I A X X I I

spune aici, aceasta, însamnă: «Puteam să mă şi laud,dară pentru ca j i u cumva tot dânşii să grăiască, că

trim it scrisori de famfaronadă, ia ră când sunt de faţănu sun t vredn ic de băgat în sam ă, de aceia nu spun nimicm are acum» — de şi puţin mai la va le a grăit, nu pen tru

puterea aceasta, cu care e ra groz-av, ci despre desco perire, şi despre prisosin ţa ispitelo r. — Deci, zice, ca nucumva să ma arat că va speriu, apoi „aceasta Să SO-cotească unu) ca acela, că în ce chip suntemcu cu vân tul prin epistolii — nefiind de faţă, —într’acest chip suntem şi de faţă cu lucrul*.Fiindcă aceia ziceau că «ni trimite prin scrisori lucrurim ar i de dânsul, ia ră când este dc faţa, nu este vrednicde nici-o vorba», de aceia şi dânsul grăieşte aşâ, şi cuatâta cumpătare. Căci n’a zis: «că precum vă spunem

prin scrisori lucruri m ari, lot aşâ şi când sunte m de faţăfacem lucruri m ari», ci cu m ultă cu m p ătare ji grăieşte.Când el se adresă acelora, apoi li g raiâ cu toată asprim ea,zicând: „Şi va rog pre voi ca şi de faţă fiind,să nu îndrăznesc cu îndrăzni rea, cu ca re socotesc să îndrăznesc împotriva unora*, iară când

vorbeşte cătră aceştiia, apoi ’şi-a muiat glasul. De aceiaşi spune, ca ce feliu suntem de faţă, aşâ suntem şi neliindde faţă, adecă sm eriţi, cum pătaţi, şi de loc fam faron i.Iară aceasta se învederează din cele ce urmează:

„Că nu îndrăznim să ne numărăm (com parăm ) sau să ne amestecăm cu unii ce se laudă pre sineşi singuri* (Vers. 12). 'Aici ii arată pre aceiaşi îngâm faţi, g răind luc rur i m ari de dânşii, d rep t careîi şi iâ în bătae de joc, ca uniia ce se recomandă predânşii. «Noi însă, nu suntem aşâ, zice; ci chiar de am

face cevâ m are, noi totul atribuim lui Dumnezeu, şi necomparăm noi între noi». De aceia a şi adaos el: „Ciaceia între sine pre sine’şi măsurându-se, şiasemănându-se pre sine’şi loru’şi, nu pricep*.Ceia ce el spune aici, ac easta în se am n ă: «Noi nu ne asemănăm, nu ne comparăm cu aceia, ci eu noi inşi-ne».Căci mai departe el zice: „Că cu nimic nu sunt mai pre jos de apostolii cei mari* (12, ît) şi că „semnele Apostolului s’au lucrat întru voi întru toată



O M I L I A , X X I I 2 6 1

rabdarea" (Jb. Vers. 12) iară în întâea epistolă zice:„că mai mult decât toţi aceia m’am ostenit"(I. Cor. 15, 10), Aşa că noi ne co m parăm îa tre noi, şinici de cum cu aceia cari n’au nimic, — fiindcă o astfeliu ele- uşurinţa ar fi o adevărata smintire».

Deci, sau că el spune acea sta despre sine, sau pen truaceia, că adecă «nu îndrăznim de a ne num ără (com pară) cu aceia, carii se întrec în tre dânşii cu laudele,şi sunt plini do f'amfaronadă, şi nu pricep, adecă, nusimţesc câ t sunt de ridicoli, îngâmfându-se, fudulindu-seîntre dânşii».

„Iară noi nu întru cele ce sunt peste măsură ne vom lăud&“ (Vers. 13), ca aceia. De şi dealt-feliu eră drept ca dânşii s;t se laude şi să se îngâmfe,zicând că «am întors la c redinţă lumea în treag ă, căne-am dus până la nmrginele lumei» şi multe de acesteatrâmbiţând. «Noi însă nu aşa., zice, „ci dupre măsuraîndreptariului cu care ne-a măsurat noue Dumnezeu măsură, să ajungă şi până la voia. Aşâcă din a m ândouă părţile se învederează um ilinţa lu i: şică n’a spus nimic mai mult decât a făcut, şi că chiar

ceia ce a făcut o atribuie lui Dumnezeu.„Dupre măsura îndreptariului, zice, cu careni-a măsurat noue Dumnezeu măsura, să ajungăşi până la voi“. «Precum a r II îm părţit b uu ă-oarăviea la cultivatori, aşâ şi noue ni-a hotărît măsura energiei noastre. Deci, numai până 3a cele ce ne-am învrednicit de a ajunge, numai până la acelea ne lăudăm)).

„Că nu ca cum n’am fi ajuns la voi, maimult ne întindem pre noi, că şi până la voi am

ajuns cu evangheliea lui Christos“ (Vers. 14).Adecă,«n’am venit cum s’ar întâmpla, ci v’am vestit, am propoveduit, v ’am convins, am reuşit». E ra natu ra l ca şiaceia ducându-se din întâmplare cu ucenicii apostolilor,să atribuie lor totul, d in tr’o simplă călătorie. «Dară nuaşâ cu noi, căci nici n’ar puteâ cinevâ să spună, căn ’am fost în sta re de a veni pâ nă la voi, şi că num aicu vorba întindem lauda pân ă la voi, —- fiindcă şi vouev’am propoveduit cuvântul adevărului».

„Nu întru cele ce sunt peste măsură lău-

dându-ne în ostenele străine, ci având nădejde




că crescând cred inţa voastră, ne vom mări în truvoi dupre îndreptăriul nostru de prisosit, ca şi

în părţile cele mai departe de voi să propove-duim evangheliea, nu întru îndreptar străin încele gata să ne lăudăm“ (Vers 15. .16). De aici seînvederea ză m area vinovăţie a acelora, că adecă dânşiise lăudau şi de cele peste măsură, şi ca in ostenele străine, şi că întreaga osteneală eră de partea apostolilor,

pe când aceia se îm podobeau cu ostenclele lo r. «Noi,zice, am dovedit aceasta prin fapte. Deci nu-i vom imită p re aceia , ci vom spune acestea, acolo unde faptele vormărturisi de noi. Şi ce spun eu de voi? zice; căci am

nădejd e — că crescând cred inţa voastre, ne vom m ăriîn tru voi». Aşâ d am el nu se pro nu nţă cum s’a r brodi,ci urmându-şi obiceiul lui, «nădăjduiesc, zice, contribuindla aceasta şi voi, ca dreptariul nostru se va întinde şimai departe, ca vom evangltelîzâ şi mai departe. Vommerge dară şi mai departe, zice, ca sa propoveduim şisă ne ostenim, iară. nu să trâmbiţăm numai cu vorbele, pen tru cele ce a r fi făcut alţii».

Rine a făcut el de a numit făptui acesta «dreptarul»şi <(măsură» ca şi cum pare-că a ajuns îa câştigarea şi

elironom iea lumii în tregi, şi arătâ nd că faptul aces taîn tre g este al lui Dumnezeu. «Având deci astfeliu delapte, zice, şi aştep tân d încă şi altele mai m ari , nu nefălim, ca ace ia carii nu au nimic, şi nici că socotimcevâ al nostru, ci al iui Dumnezeu este totul». Pentrucare şi adaoge: „Iară cel ce se laudă, întru Domnul Să se laude“ (Vers, 17), ca şi cum p are că a rzice: «şi aceasta ni vine tot dela Dumnezeu».

„Că nu cel ce se laudă pre sine este ales,

ci p re care Domnul îl laudă" (Vers. 18). N’a zis:«noi suntem aceia», ci „pre care Domnul îl laudăAi văzut. cât. de umilit vorbeşte? Iară dacă mai departese ridică cu glasul mai sus, tu nu te minună, căci şiacea sta vine dela înţelepciunea lui Pavel. Că dacă a r fitrebuit ca pes te tot locul sa grăia scă cu um ilinţă, nui-ar fi înfruntat atât de mult, şi nici pe ucenici nu i-arfi scăpa t de înşelăciune. Este chiar cu pu tinţă de a vătăm a pe alţii şi umilindu-se cinevâ fără timp, prec umia răşi este cu putinţa de a folosi pre alţii vorbind Ia



O MILIA . X X II 2 6 3

timp, cevâ minunat despre sine. Ceia ce a făcut şi Pavel.Căci nu mică ar fî fost prirnejdiea, dacă ucenicii ar ficrezut cevâ rău despre Pavel. Nu doară că Pavel căutaslavă dela oameni, căci dacă a r fi căuta t aceas ta, n ’a rfi tăcut el de faptele acele mari şi minunate petrecutecu două-zeci şi pa tru de an i mai ’na inte , şi n ici— dacătrebu inţa a r ii ce ru t— nu s ’a r fi dat înapoi, sau s ’ar iilenit a o spune, şi poate că nici atunci n’ar fi spus, dacan ’a r (i Cost silit.

Aşâ d ara spunând el acestea, nu căutâ slava oam enilor, ci se îngrijâ de ucenicii sei. Fiindcă aceia în defăimau pre el ca mândru, ca făcând tâmiaronadă devorbe, pe când în fapte nu puteâ arătă nimic mare, iata

că se vede silit de a veni cu vorba la descoperirile sale.De şi puteâ cs, prin fapte să-i convingă pre dânşii întimp ce vo rbea acestea, totuşi el încă fac:.1 uz de am enin ţare p rin vorbe. Şi de aceia mai cu sam ă eră cu ra tde orice slava deşartă, ceia ce dea iti’elni o înved ere azăînt rea ga lui v iaţa, atâ t dinainte câ t şi dup ă aceasta. I)caceia deci s ’a şi schim bat el ta ră de veste, ia ră du păce s’a schimaat puneâ 111 zăpăceală pe ludei, şi a aruncattoata cinstea şi con sideraţiea ce o aveâ dela dânşii,de şi el e râ pentru dânşii p rincipalul aşâ zicând, şi

sprijinitoriul lor.Dară el nimic n’a cugetat din ale acelora, fiindcăailase adevărul, ci in cu a răbdat batjocorite şi necinsteace dânşii îi aduceau în schimb, căci el aveâ în vederem ân tuirea celor mulţi, şi la acea sta se gân deâ necontenit.Căci cel ce nici Gheena şi nici impărăţiea cerurilor nule consideră a fi cevâ, şi nici mii de lumi fată de dragostea lui Christos, cum ar fi umblat după slava celorm u lţit Nici de cum ; ci încă este şi foa rte umilit cândeste nevoie, ba chiar s ingur el îşi înfierează vie aţa lai

ceâ de dinainte, num indu-se pre sine blasfim itor, p e rsecutor şi batjocoritor. Chiar şi ucenicul sau, Lucâ, spunemulte despre dânsul, attându-le chiar dela dânsul, carele spun eâ in gu ra m are, atâ t in ce prive şte v ieaţa luide dinainte, cât şi după intrarea in creştinism.

l) Acestea ie spun , iubiţilor, nu nu m ai ca să le

l) Partea morală. Despre amintirea de păcatele de dinainte, şi că în fiecare zi noi trebuie a ne căi fără întârz iere şi a c e r e iertare. (Veron).




auzim, ci să le şi facem. Că dacă Pavel îşi amintea degreşalele sale de dinaintea intrare) lui în creştinism, de

şi toate disp ăruse prin ba ea ren aşte re i, apoi noi de ceiertare vom puteâ ii vrednici, când n u ne aducem am intenici de cele de după botez? Ce spui, omule? Te ai învrăjb it cu Dumnezeu, şi ui ti de ace as ta? Aceasta esteînv răjbire de a doua-oră, ur ă de a doua o ară. Deci,a căror- păca te cei tu des legare ? A acelora pe c ar e nicinu Ie ştii? Negreşit, nu este aşâ? Tu te îngrijăşti cumvei da cuvânt, şl nici măcar nu te sirgueşti de ati aduceaminte de ele, ci jucându-te cu cele ce nu.trebuie a te

juca. V a veni însă timpul, când nu vo r m erg e m ai departe

cele ale copilăriei n oastre. Că trebuie num ai d ecâ t am uri odată. De aceia din cauza m arei nes im ţiri a celormulţi, noi treb uie a couve rzâ ch ia r şi jjent.ru păca telecele de faţa; trebuie a ni aduce am inte că vom învieânumai decât, că ne vom judeca, că vom fi osândiţi,—sau mai d rep t vorbind, ace asta nu se va petrece num aidecât, ci dacă vom voi. Ca a acelora nu noi suntemstăpâni: nici ai sfârşitului nostru, nici ai i'nvierei, niciai judecăţii, ci stăpân ul nostru, — d ar ă de a da răsp unssau nu, noi sun torn stăpâni, căci acestea su nt din cele posibile noue.

Dara daca vom voi, vom face chiar din cele ce nune sunt posibile, dupre cum a făcut Pavel, sau Petru,sa u sfinţii toţi. Căci a fi pedepsiţi dânşii, es te cu nep utinţă; şi deci şi noi de vom voi, va fi cu neputinţă dea fi pedepsiţi. De am fi noi încărcaţi de mii de păcate,totuşi ui este cu pu tinţa de a ne ridică, pe câ t tim psuntem aici. Să ne rid icăm, deci, iubiţilor. B ătrânulgândească-se, că peste puţin se va duce dc aici, că s’adezinerdat în deajuns cu vârsta—dc şi ce feliu de dezm erd are e aceia, de a ’şi petrece tim pul în răle? — d ar ăeu o spu n ac easta faţă cu credinţa ace lora. Sa se gân dească pe lângă acestea, că-i este lui cu putinţă ca inscurt timp tot păcatul să-l şteargă. Cel tânăr iarăşi săse gândească la nesiguranţa sfârşitului său, şi că demulte ori cei bătrâni rămânând aici, cei tineri sau dusînaintea lor. Deci, pen tru ca nu cum vâ să ne batemcapul prea mult cu sfârşitul nostru, de aceia acel sfârşitse găseşte pe n tru noi n e s ig u r. . De ace ia şi un înţeleptoare care sfatueşte zic ân d : „N u întârzieâ a te întoarcela Domnul, şi nu lăsa din zi în zi, că nu ştii co



O MILIA X X II 2 6 5

va aduce ziua de mâine“ (Sirah. 5, 7). Din a amânăde azi pe mâine iesa totdeauna primejdie şi frica, iară

din a nu amâna, mântuire învederată şi sigură.Deci, ţine-te (le fapta bună, şi astfeliu ch ia r tâ n ărde ai fi când te duci, te vei duce în siguranţă, iară dcai ajun s la bătrâ neţe, te^vei duce cu m ulta bogăţie, şi

pentru în treaga ta vieaţa vei aveâ o îndoită serbătoare ,adecă o îndoita mulţamire: şi ca de rele le-ai depărtat,şi că de cele bune te-ai ţinut strân s. Nu zice: «estetimp până când va trebui sa mă întorc», căci acestecuvinte foarte mult mânie pe Dumnezeu. Şi de ce?Fiindcă el ţi-a vestit ţie cu veacuri nesfârşite m ai înainte, iară tu nu voieşti a te osteni nici măcar în vieaţaaceasta scurtă şi trecătoare, ci eşti atât de uşurel şide fricos, încât că umbli şi cauţi o vieaţa şi mai scurtădecâ t aceasta. Oare nu aceleaşi ospeţe pe fie-care zi?

Nu aceleaşi mese? Nu aceleaşi cu rve? Nu aceleaşi teatre "t Nu aceiaşi bani? Până când deci le vei iubi acesteaca şi cum a r e xistă? P ână când vei aveâ pofta ne săţioasa de p ăca t? Gând este-te ca de câte-ori ai cu r vi t, deatâtea ori te-ai pârii, pre tine însu-ţi, pe ntru că aşâeste păcatul: de câte-ori l-ai tăcut, deatâtea ori şi jude-câto rni 1 ’şi-a dat ho tărirea sa. Te-ai îm bătat, ţi-ai im -

buibat pântecele, ai răp it avutul altuia? Stă-i pe Ioc, in -toaree-te invers, mărturiseşte charul lui Dumnezeu, cănu te-a răpit încă în mijlocul păcatelor; de aceia nu maicere un nou term en , spre a lucra., iarăşi rău. Mulţi dintre cei lacomi au fost răpiţi fără veste, şi s’au dus la înfricoşata judecată. Teme-te, deci, ca nu cum va şi, tu sa

pătim eşti aşâ, fără sa te poţi ju stifică.Dară Dumnezeu a dat multora termen de a se

m ărtur isi la adânci bătrâneţe, sau m ai bine zis, de a-1lăudâ p re dânsul pân ă Ia adânci bătrâ ne ţe. Deci ce?

’Ţi va da şi ţie? ((Poate că nu ’mi va da» zici tu. Darăce spui tu? «Poate, şi câte-odată, şi de iriulte-ori?» Darăce va să zică aceasta? Gândeşte-te că tu hotărăşti pentru suflet, şi deci pune şi contrariul: gândeşte-te şi zi:«dară dacă nu’mi va da»? Şi dacă va da? A dat el desigur, însă aceia este m ai sigură şi cu m ai mult folos de câ taceasta. Că dacă tu vei începe deja cu fapta bună, atunciai câştigat totul, fie că ai aveâ, fie că n’ai aveâ termen.

Tu, când pleci la războiu nu zici: «Nu este nevoie de a-mi face testamentul, că poate mă voiu în



2 6 0 O M IL IA X X I I I

toarce», şi iarăşi cân d te gând eşti la în su rătoare, nuzici: «voiu luă femeie sărăcăcioasă, cuci mulţi s’au îm

bogăţit astfeliu, şi fu ră să se aştepte , şi fără să aibă v r ’onădejde». Nici casă clădind, nu zici: «voiu pune temelii putrede, fiindcă multe case au stat pe astfeliu de te m elii». Iară când judeci despre suflet, te agăţi pună şi decele m ai putrede, pu nând u-ţi înainte pe acel «poate»sau «de multe ori» sau «câte-odată» şi astfeliu te laşi lavoea celor nesigure. «Nu mă las, zici în voea celor nesigu re, ci lu fllantrop iea lui Dum nezeu, fiindcă Dumnezeu este filantrop». Ş tiu şi eu ; d ară filantropul acesta arăp it pe m ulţi Iară de veste, dupre cum am spus. D arădacă poate vei aveâ şi timp îndelungat, şi vei rămâneaacelaş? — fiindcă un astfeliu de om chiar şi la bătrâneleva fi leneş. «Na» zici tu. Dară judecaţii ac ea sta o veiaveâ şi după cei optzeci de ani, căci atunci vei cercnouă-zeci, şi după coi nouă-zeci o sută, şi după ci o sutăvei fi încă şi mai leneş. Ş i astfeliu în tre aga ta vieaţa o veicheltui în zădar, şi se va petrece şi cu tine cele spuse Iudeilor, că: „au trecut î n t r u deşărtăciune zilele lor*(Ps. 127, 33). Şi fie ca numai întru deşertăciune, şi nu şiin răle. Căci caud noi ne vom duce acolo purtând cu noigreutatea păcatelor, apoi desigur că întru răle am trecut

zilele noastre. Atunci vom duce o hrană sigură focului,şi o masă îmbelşugată viermilor.

De aceia va rog, de a stă cu bărbăţie, şi a vă de p ăr ta de răle, ca astfeliu sa ne în vrednicim şi de bunurile făgăduite noue. C ărora fie ca cu toţii să ne învred nicim, prin charul şi filantropica Domnului nostru IisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh se cadeslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi in veciivecilor. Amin.

O M I L I A X X I I I

„De m’aţi fi suferit puţin pentru ncînţelep-ciune, clară mă şi suferiţi" (Cap. li, 1).

Urmând a trece mai departe )a laudele sale pro prii , el face uz de m ultă pre cauţiu ne. Si aceasta n’o face



O M I U A X X I I I

numai odată, nici de tio ne or i — de şi erâ cîeajuns ca pen tru trebuinţa subiectu lui să se ju stifice în scu rt pentru cele spuse de multe-ori pentru dânsul. Ca cel ce

îşi aminteşte de multe-ori de păcate, pe care Dumnezeunu le mai pomeneşte, zicând că este nevrednic chiar dea se numi apostol, de sigur ca chiar şi celor mai nesimţitori esle învedera t, că ceia ce el va spune acum ,nu o face pentru slav a oam enilor. Fiindcă dacă a r tre bui sa spunem ceva m inunat, apoi tocmai aceasta i-arvătăma slava lui, vorbind cevâ de dânsul, şi ar supară pre cci mai mulţi. D ară el la ni mic din acestea nu seuita, ei numai la un lucru îşi aveâ îndreptată privirea:la mântuirea auditorilor. Aşâ că aveâ tot-deauna în ve

dere ca nici m ăca r să vătăme cât de puţin p re cci uşurei la minte vorbind lucruri mari de dânsul, pentru careşi face uz cu pr isosinţă de aceste m ulte p re cau ţiu ni, şizice: „De m ’aţi fi suferit puţin pentru ne’riţelep-ciune, d a r ă m ă şi suferiţi11. Ai văzut înţelepciune?Căci prin exp resiunea „D e iTl'aţi fî s u f e r i t11 el îi lasă p re dânşii stăp âni asupra faptului, ia ră prin expresiunea „m ă şi su fe riţi" el cu mult curaj proclam ă cuglas mare dragostea lor, arătând că şi iubeşte, şi este

iubit. Sau mai drept vorbind, el spune aceasta nu din-t r ’o dragoste sim plă, ci clinti*5un am or feri ţinte şi înflăcăra t zice ca să-l sufere p re dânsul, care va g răi cev ânu cu înţelepciune.

De aceia a şi adaos imediat : „Că vă rîvnesc prevoi cu rîvnă dumnezeească“ (Vers. 2). Nu zice:«Vă iubesc pre voi», ci pune tocmai ceia ce este cu multmai înflăcărat „vă rîvnesc“. Rivnitoare sunt sufletelecele mult înflăcărate ale celor îndrăgostiţi, şi rivnireusau jaluziea de nicăiri nu se naşte, decât numai din dra

goste. După aceia apoi ca nu cumva să se creadă că eldoreşte dragostea lor din cauza stăpân iei, sau a cinstei,sau a banilor, sau şi altceva de acest feliu, a adao s zicând :„cu rîvnă l umnezeească11. Că şi de Dumnnzeu sezice că livneşte, nu ca prin aceasta să ban u iască cineva vr’o patimă, fiindcă Dumnezeu est!' fără patima—ci ca să afle toti, că p en tru nimic altceva , decât, nu m ai pentru dânşii cei rivniţi face aceasta, şi nu ca el să câştige cevâ de aici, ci pentru ca dânşii să se mântuiască.Când e vo rba însă de zelul sau rivna oam enilor, nu se



268 O M I L I A . X X I I I

petrece aşâ, ci rîvneşte cinevâ pen tru m ulţăm irea sa p ro prie ; nu pentru ca sa nu fie batjocoriţi cei rîvniţi,

ci p en tru ca să nu He loviţi cei ce iubesc în am orul lor propriu , să nu fie covîrşiţi, şi sa sc a ra te că su n t m aiinfer iori celor iubiţi.

Aici, însă, nu se petrec lucrurile aşâ. «Nu-mi pasa,zice, dacă mă voiu arătă inferior voue, ci ca sa nu văvad p re voi am ăgiţi. Astfeliu este rîv n a iui D umnezeu,astfeliu este şi rîvna m e a : ap rins ă, şi cu ra tă în acelaşitimp». După aceia a ra tă şi pricin a car e l-a silit la aceasta.„Că v’am logodit unui bărbat, fecioară curată".Deci, nu inie, ci aceluia pe care-1 rîvn esc, c ăru ia v ’am

logodit. Că tim pul de faţa este timp de logodnă, ia rătimpul când vor zice ca «a sosit mirele» este altuî. 0!ce lucru ri nouă şi m in u n ate! In lume fecioarele răm ân până la m ăritiş, ia ră după m ăritiş n u m ai sunt fecioare .D ară aic i nu aşâ, ci ch iar daca n ’a r fi fecioare m ai’nainte de măritişul Acesta, totuşi după nunta devin fecioare. Astfeliu întreaga biserică este fecioară, fiindcăapos tolul vo rbeşte că tr a toţi, şi cătr ă cei ce se înso arăşi cătră cele ce se mărită.

D ara să vedem ce ni aduce noue logodindu-ne,

adecă ce anum e da ruri de nun tă. Nu a ur, nu arg int, ciîm părăţiea c eru rilor. Pentru c are şi zicea: „PentruChristos (în locul lui Christos) vă rugăm “ şi’i rugăcând Christos trebuia a. luă fecioara. Tip al aceştiea aufost cele petrecute pe timpul lui Abraăm, fiindcă şi dânsul a trim is pe sluga s a ceâ credincioasă, ca să logodeascăfemeie de alt neam fiului său Isaae, .Dară şi aici a trimisDumnezeu pre slugile sale ca sa logodească fiului său p re biserica cea d intre ginţi, au trim is şi pre Proro ciide dinainte zicând: „Ascultă fiică şi vezi, şi uită

pre poporul tău şi casa părintelui tău , şi va pofti îm păratul frum useţa ta “ (Ps. 44, ii. 12). Aivăzu t şi pe P roro eu l David logodind? Ai văzul şi peapostolul Pav el cum cu toa tă sinc eritatea pro nu nţă acestcuvânt şi zice: „ca v’am logodit unui bărbat fecioară curată, ca să vă puiu înaintea lui Cliris-t.OS“ ? Ai văzut iarăşi înţelepciune la el? Căci spunândcă «de m’aţi fi suferit» n’a zis ca «sunt doară dascalu)vo stru, şi ace stea nu le spun pen tru mine», ci puneînain te dem nitatea ce şi-a luat-o cu ace as ta ocazie, adecă



O M IL IA X X I I I 2 6 9

se pune în locul unei peţitoare, ia ră p re aceia în locullogodnicei, şi adaoge zicând: „Că lllă tem Ca nu

cumva precum şarpele a amăgit pre Eva cuvicleşugul său, aşâ să se strice şi înţelegerile(cugetele) voastre dela nerău ta tea ’1) (naivitatea)ceâ întru Christos". (Vers. 3). «Că dara pierdereaeste a -voastră, zice, totuşi întristarea este comună».D ară tu p riveşte înţelepciunea iui. El nu ho tărăşte anum efaptul, de şi dânşii erau stricaţi, ia ră aceasta învede-rancl-o zicea: „Când se va împlini ascultarea voastră" (10, 6), şi aiurea: „voiu plânge p re mulţi carii

au greşit mai ’nainte" (12, 21) — cu toate acesteanu-i lasă de a deveni neruşinaţi. De aceia şi zice el„nu cumva*, adecă nici nu condamnă, dară nici nutace, fiindcă nici un a din acestea nu este cevâ edif icatorşi sig u r: nici a spune pe faţă, şi nici a ascu nde în tr ’una.Pentru aceasta şi el apucă calea de mijloc, zicând: „fiucumva". Cu chipul acesta nici nu-i p âraşte tare, şinici nu-i încurajază mult, ci se găseşte la mijloculam ân du rora. Aşâ d ar ă prin versul de lâţă el îi mângâe,iară prin amintirea istorici cu Eva îi bagă într’o fricanespusa, şi-i lipseşte de ori-ce iertare. «Ca dacă şi şear-

pele este viclean, şi aceea este proastă, nim ic din acestean ’a putut-o smulge din ghiarele înşălăciunei. Vedeţi, zice,ca nu cum va sa pătimiţi şi voi astfeliu, şi a tunci nimicnu veţi folosi. Căci şi şearpele făgăduind atunci femeiilucruri mari, a înşelat-o cu chipul acesta. De undesc învederează, că şi aceştiia cu famfaronadele lor tru-findu-se v’ar puteâ înşelâ». Şi aceasta nu numai de aicise poate judecă, c-i şi clin cele ce spune mai departe,zicând: „Că de ar propovedui cel ce vine pre al t

Iisus, pe care nu l-am propoveduit, sau de aţiluâ a l t duh, pe care nu l-aţi luat, sau altă Evanghelie pe care n'aţi primit-o, bine l-aţi suferi*'(Vers. 4). Şi n’a zis «cajm cumva precum’Adam s’aînşelat» ci p re cei ce pătimesc de aces tea îi a ra tă ca

') Notă. Expres iu nea din o rigin al crab t-fjţ ajîXix'fjtoe nu este exact tradusă prin dela adeverin ţa cum se găseşte în ediţii)nea de Buzău. ‘AîtloTijţ însamnă : sim pli ta te , nerăuta te , drep ta te , cu ră ţie, na iv it ate ş î câte odată neghiobie, iară nici de cum adeverin ţă .



2 7 0 O M I L I A X X I I I

fiind femei, — fiindcă a se înşel ii es te a fem eilor. Nicin ’a zis: «tot aşâ şi voi veţi fi înşelaţi», ci s tăruin d în

m etafo ra între bu inţată, z ic e: „se v o r strica şi înţelegerile (cugetele) voastre, dela nerăutatea (naivitatea) voastră cea întru Christos“. Adecă delasimplitatea voastră, şi nu dela viclenie, nici dela necredin ţa vo as tră, ci dela s im plita tea şi uşurinţa voastre .Cu toate acestea însă nici aşâ nu sunt vrednici de ierta re cei înşelaţi, d up re cum a doved it Eva. Şi dacaaceasta nu este vrednic de iertare, apoi cu atât maim ult când cinevâ pătim eşte aşâ din cauza slavei deşarte.

„Că dc ar propovedui cel ce vine pre altIisus, pe care n’am propoveduit". Aici arată căacei înşelători ai lor nu sunt Corintheni, ci de aiurea,

pentru care zice: „cel cc vine, sau de aţi lua altduh, care n’aţi luat, sau a ltă evanghelie, ca ren’aţi primit, bine l-aţi suferi". Dară ce zici Pavele? Tu ca re G alatenilor li-ai sp us : „Iară de ar bine-vesti c inevâ voue pe lângă cele ce aţi luat,anatema să fie“ (Calat. 1, 9i, cum de zici aici:

„bîne l-aţi suferi"? Şi totuşi de aceia nu trebuie asuferi, ci încă a fugi de dânşii, iară dacă aceia aceleaşi propo veduiese, trebuie a-i su feri. Deci, cum de spui, r ădacă acelea ’şi le spun, nu trebuie a-i ascultă? Şi dacăspun altele trebuie a-i asculta?

Să luăm sama bine însă, fiindcă mare este pri-mejdiea, şi adânca prăpastiea, dacă le trecem acesteaîn fugă, şi zicerea de faţă va desch ide ca lea tutu ro reresurilor. Deci, caro e senzul acestor cuvinte?

înşelătorii aceia trâmbiţau astfeliu: că apostolii

propoveduiesc cevâ nedesăvârşit, ia ră dânşii in troducîn pre dica lor cevâ m ai mult, — şi aşâ e râ n atu ra l caspunându-li vrute şi nevrute să introducă multe neroziiîn credinţele lor. De aceia li aminteşte de şearpe şi deEva, amăgită cu aşteptarea a cevâ mai mult. Aceastalăsând a se înţelege, şi în întâia lui epis tolă li zicea:„Iată sătui sunteţi, ia tă v’aţi îm bogăţii“ şi iarăşi:„Noi nebuni pentru Christos, ia ră voi înţelepţiîntru Christos“ (I. Cor. 4, 8. 10). Fiindcă erâ naturalca dânşii să palavra geasc ă (®Xu?.psîv = fleoneaeasca) multe



O M I L I A X X I I I 2 7 1

făcând uz de filosofia lumească, apoi aceasta o spuneapostolul: «ca daca aceia spuneau cevâ de prisos, şi

propoveduiau alt Christos, pe care noi trebuia a-i propovădui, şi totuşi am trecu t ac easta cu vederea , bine l-aţisuferi». Ca deaceasta a şi adaos: „pe care n u l-am pPO pO vedllî t“ . «Dară daca acelaşi capita l al credinţeiîi au şi dânşii, apoi ce au mai mult? Că orice vor zice,nimic m ai m ult decât noi nu vă vor spune» -

Şi priveşte cu câtă exactitate trece aceasta chestiune, căci el n’a z is: «că dacă cel ce vine v ’a r spun ecevâ mai mult» — fiindcă grăiau cevâ mai mult, predicând cu mai mu ltă putere, şi cu ma i m ultă frum useţu

in cu vin te ,— n’a spu s aceasta, zic, ci «C el CC vinedacă ar propovedui a l t Ii S U S fapt rare de sigur-că nu aveâ novoie de a fi înfrumuseţat prin cuvinte,„sau de aţi lua alt duh“. Dară nici aici nu estenevoie de cuvinte, adecă «v’ar tace mai bogaţi duprechar». „sau a l t ă evanghelie, care n’aţi primit*1,ceia ce iarăşi n’aveâ nevoie de cuvinte pom po ase— pr ecum nici ceialaltă exp resiune : „ b in e l- a ţi primi".

Dară tu te gândeşte, cum el pretutindeni face uz

de deiiniţiuae exactă, ca re a ra ta că nimic nu eră de prisos, şi că aici din partea acelo ra nu s ’a introduscevâ mai mult, Caci zicând ră: -,De ar propoveduicel ce vine pre alt Iisus1“ a adaos imedieat: „pecare nu l-am propoveduit", sau că „de aţi luâalt duh“, a adaos iai'ăşi „care n’aţi lua t11, precumdupă expresiunea „sau altă evanghelie^ a adaosimediat „Care n’aţi primitLt. Prin toa te acestea el aarătat că chiar daca aceia spun poate cevâ mai mult,

dânşii să nu prim ească cum s ’a r întâm plă, ci trebu ie afi cu băgare de samă; dacă insă spun cevâ mai mult,ce trebuia a spune, aceia de noi a fost scăpată din vedere. Iară dacă nu trebuia, pentru care nici de noi nus’a fost spus, şi aceleaşi ie spun şi dânşii, de ce atunciîi ascu ltaţi? «Dară dacă si ace ia spun aceleaşi, zici tu,de ce atunci îi împiedecă pre dânşii» ? Pe ntru ca într e buin ţând ipocriziea, in troduceau pe furiş alte dogme.

Aceasta însă n’o spune acum apostolul, ci m ai lavale, unde zice: „închipuindu-se în apostoli ai lui

Christos", iară aici el depărtează pe ucenici de stă




pân irea acelora prin cuvin te nesu părătoare , şi prinaceasta cl nu zavistueşte pre acei înşelători, ci asigură

pe ucenici. Fiindcă de ce bună-oară nu îm piedeca peApollo, de şi e râ un bărb a t înv ăţat, şi pu tern ic în sc rip turi, ci încă îl şi roagă, şi făgăduieşte a-1 tr im ite ? Fiindcăacela îm preun ă cu ştiinţa lui ţinea şi ex ac titatea intactăa dogmelor, pe când aceştiia cu totul din contra. Pentruaceia îi şi războieşte cu putere, iară pre ucenici îi învinovăţeşte ca li dau atenţiun e, zicând (iă «dacă noi poate am scăpa t din vedere cevâ din cele ce trebuia aIe spune, ia ră aceia li-au împlinit, nu împiedecăm de ali se dâ atenţiune; iar ă dacă toate s ’au împlinit prin

noi, şi nimic n ’a m ai rem as, cum de v ’au cuce rit aceia» ?Pentru aceasta şi adaoge zicând: „Că SOCOteSCcum că cu nimic nu sunt mai' pro jos decât apostolii cei mari“ (Vers. 5), făcând comparaţiuneaici nu cu aceia, ci cu cei de pre lângă Petru. «In câtcă dacă ştiu poate m ai m ult decâ t mine, zice, apoi ştium ai m ult şi decâ t aceştiia». Ş i p riveşte cum el şi aicieste umilit, căci n’a zis că «nimic mai mult decât minen’au spus apostolii» ci „SOCOteSC“ — cred că a şâ este —

.că cu nimic nu sunt mai pre jos decât apostolii cei mari". Şi fiindcă şi aceasta s ’a r fi păi-ut caun defect al său, de a-1 întrece aceştiia, şi de a aveânu m e m ai m a re decâ t al său, şi deci m are a r fi fost şium ilirea lui faţa de aceia ca ri s ’a r fi întrodus, sau s ’a rfi furişat aşâ zicând în rândul apostolilor, de aceia şiel face com paraţiunea. cu apostolii, în form a întreb uin ţată aici. De aceia pomeneşte de apostoli cu iaude, şinu zice simplu «decât apostolii» ci „decât apostoliicei mari", învederând prin aceste cuvinte pe Petru,

lacob şi loan.„Iară de sunt şi prost cu cuvântul, dară

nu CU ştiinţa“ (Vers. 6). Fiindcă prin aceasta îl co-vârşau acei înşelători, cari amăgeau pe Corintheni, căadecă nu e ra u proşti cu cuvântu l (iSitotxi Xoţw), deaceia apo stolul face menţiune, arătâ n d ca el nu se ru şinează pentru aceasta, ci chiar se mândreşte. Şi n’azis că «dacă sunt eu prost cu cuvântul, sunt şi aceia»,caci cu aceasta s’ar fi părut că-i defăimează pre aceia,

şi îna lţă p re aceştiia, ci prin ex pres iune a de faţă el



o m i l i a xxm 273

doboară. înţelepc iunea lumească. In în taea epistolă elfoarte m ult se luptă pentru aceasta, zicând că înţe

lepciunea lumească nu numai că nu contribuie cunimic la propoveduirea evangheliei, ci încă chiar întunecă slava crucei, dupre cum zice: „venit-ain lavoi nu în tru înălţarea cuvântu lui şi a înţelepciune), ca să nu se facă zădarnică crucea luiChristos14 (I Cor. 2, 1. 1, 17.) Şi multe altele de ac estfeliu, de unde se vede cu acei înşelători erau proşti cucunoştinţa, care. este cea mai (ie pe urm ă prostie. Cândinsă trebuia a se compară în cele mari, apoi atunci else compară cu aposloiii, iară când trebuiâ a arătă caeste un defect părut, nici de cum nu se mai comparăcu apostolii, ci se împleteşte, sau mai bine zis se amestecă lu, un loc cu faptul, şi la urmă arată că tocmaiacel defect părut este o calitate. Şi când nu-1 sileă nicio nevoie, el se mnniâ cel mai mic dintre apostoli, şinevrednic, nici măcar de numele de apostol. Aici iarăşi,când timpul şi împrejurările cereau, zice ca cu nimicnu este mai pre jos de apostolii cei m ari. Ş tieâ el bine,că aceasta mai cu sama va folosi pre ucenici,

l)e aceia şi adaoge zicând: „Ci pretutindeni anifost arătaţi întru toate la voi“. Aici iarăşi defăimează pe apostolii cei miuciunoşi, ca pe uniia ce umblăcu vicleşuguri. Tot aşâ ziceâ şi d esp re sine cu puţinmai ’nainte , că el nu vieţuieâ iaţărnie indu-se, şi nici za-vistuind, sau c ă propovecluiă cuv ân tul evanghe liei înmod carc ium ăresc, — pe când aceia în tr ’un feliu erau ,şi în altfeliu se arătau oamenilor. Nu însă tot aşa erâşi dânsul. De aceia pretutindeni el cugetă lucruri mari, pentru faptul că nim ic nu făceâ pentru slava oam enilor,şi nici că se ascund cele ale sale. Ceia ce şi spunea mai

’nainte zicând că: „cu arătarea adevărului adeve-rîndu-ne pre noi spre toată ştiinţa (conştiinţa)oamenilor14 (Cap. 4, 2), aceiaşi spune şi acum. „Intrutoate am fost arătaţi la voi'4. Şi ce va să zicăaccasta? «Suntem proşti, zice, şi nu ascundem aceasta; prim im ajutoare dela uniia şi nu tăcem. Prim im deci,dela voi, şi nu ne prefacem ca şi cum n ’am prim i,dupre cum fac aceia primind, ci ceia ce facem, o facemîn faţa voastră», ceia ce nu pu tea veni, decâ t dela unul

2S913 18



2 7 4 OMIUA XX1U

ce vorbea cu tot cu raju l, şi toate ale acelora le da pefaţă cu toi adevărul.

De aceia şi de asta dată îi iă pe dânşii de m ar-turi, zicând: „întru toate la VOi■*, precum şi m ai’nainte zicând: „Că nu scriem voue altele, fărănumai celc ce cetiţi, sau le şi ştiţi".

După aceia fiindcă s’a justificat de cele cu privirela dânsul, la urmă adaoge cu multă asprime, zicând:„Au cioară păcat am făcut, pre mine smeri n-du-mă, ca voi să vă înălţaţi" (Vors. 7)? Şi explicând aceasta, zice: „Alte biserici am jăfuit luând

de cheltueală, spre a sluji vouc“ (Vers. 8). Ceiace el spune aici, aceasta va să zjcă: «Mi-am petrecuttimpul în tr ’o m are nelin işte; — căci a ceasta va să zicăexpresiunea „sinerindu-mă pre m i n e — şi aceastadeci aveţi a-mi aduce ca învinovăţire? Şi di:: aceia văm ân driţi îna intea mea, fiindcă m ’am um ilit ce rân d u-vămilostenie, strimtorându-njă, şi flămânzând, ca voi săva trufiţi»? Şi cum se trufeau aceştiia, găsindu-se el înstr îm to ra re ? Mai mult s’a r fi edificat dânşii prin aceasta,ia ră nu s’a r fi scan da lizat — ceia ce de sigu r că a r fi

fost cea m ai m are acuzaţiune ce li s ’a r fi adus, şi păca tal slabăciune i lor, că adecă nu pu teau să-l învin ov ăţascăîn alt mod, decât umilindu-se el mai dinainte. «Mă acuzaţi, zice, că am devenit umilit? D ara pe ntru aceastav’aţi îngâmfat voi». Fiindcă şi mai sus zicea, că dânşiiîl defăimau, că fiind de fata erâ umilit, iară când nue râ dc faţa erâ înd răzneţ, apoi el justi fic i net u-sc ii com bate din nou şi aici, zicând că «şi aceasta am făcut-otoi pentru voi».

„Alte biserici a m jă f u i tL‘. Aici vorbeşte cu m ult

ponos, d a ră cele de m ai ’nainte nu lasă ca acestea săse pară a fi mai greoae. Căci a spus: „De m ’a ţi fisuferit puţin pentru neînţclepţic‘% şi deci maiînainte de alte succese ale sale, el în aceasta se laudăm ai întâi. Aceasta m ai eu sam ă o cau tă cei m uritori,şi tot aşâ şi cei ce cugetau lucru ri m ari. De aceia elnu face vorbă mai întâi de primejdii, nici de semnelece le făcea., ci de dispreţuirea banilor, fiindcă în aceastacugetau dânşii lucruri mari; în acelaşi timp dă a înţelege despre bogăţiea lor. Ceia ce este m inunat la dânsul,



O M I U A X X U 1 275

e ca dc şi pntc.ii vorbi că dânsul se hrănea cu manilesale, totuşi n’a spus-o, ci tocmai ceia ce îi puteâ, ruşina

p re dânşii şj nu e râ ca laudă a sa — aceia o spune,ca adecă a luat aju toa re dela alţii. Ş i n ’a zis «am luat»,ci „ani jăfui(/‘, adecă «le-am desbracat, şi pre ceideacolo i-am lăsat săraci». Şi ceia ce este mai mult, can’a făcut aceasta spre a aveâ de prisos, ci pentru tre buinţa celor absolu t necesare; caci când zice: „de chel-tueală“ cî vorbeşte de hrana trebuitoare. Dara ceia ceeste m ai grozav, ca «am făcut aceasta, zice, „S pre a,sluji voue“. Voue va propoveduim, şi de voi urmând

a fi h răniţi, noi totuşi dela alţii am luat hrana» . Înd oiterâ, deci, paratul, sau mai d rep t vorb ind, ch iar în tre it:şi că fiind la dânşii, şi lor slujindu-li, şi cerându-lj hranatrebuito are , totuşi alţ-îî e rau ca ri li dădeau aju toare .M are erâ cu ad ev ărat deosebirea intre unii şi alţii: un iiastau în lencvire, iară alţii in rîv uă şi g ra b ă; uniia dcşi erau dep arte, lotuşi trim iteau aju toare , ia ră alţii deşi de faţă, totuşi nici m ăcar nu-i h răn ea u .

Apoi, fiindcă s’a at ins cu pu tere de dânşii, ia răşicu binişorul şi pc tăcute moae asp rim ea ce rtării, z ic ân d :

„şi venind de faţă la voi, şi fiind lipsit, nimănuin’arn făcut supărare", că n ’a spus «nu mi-aţi da t,ci cu n’am luat», fiindcă încă îi cruţă. Dară cu toateacestea ch iar în dămolirca cuvântului, pc nesim ţite ia răşiîi atinge, căci expresiunele „de faţă.“ şi „-fiind lipsit“sunt foarte semnificative. Ca sa nu zică dânşii: «darăce? nu ai»? a adaos imedieat: „şi fiind l i p s i t „ N imănui n’am făcut supărare11. Aici iarăşi îi atingecum pătat, ca dânşii arătâ nd de data ac ea sta o lene, cacrezându-sc îngreuiaţi. Mai do part' ■ apoi pu ne şi ca uzaacestui fapt, încurcată de acuzaţiun i şi de ja luzîe . De ace ianici n’a pus-o mai dinainte, ci aici, ca şi cam li-ar spune,de cine şi cum a fost hrăn it, ca astfeliu pe nesim ţite săIntroducă iarăşi vorba despre eleimosină.

„Că lipsa rnea, zice, au împlinit-o fraţii cariveniseră dela Macedonica* (Vers. 9). Ai văzut cumiarăşi îi aţiţă, punând la mijloc pre cei slujiţi? Mai ’ntâili aţiţă poftă de a şti cine ar fi aceia, iară când ziceă:^alie biserici am jă fu i t" îi num eşte pe faţă, ceia ce

îi îndemnă pre dânşii şi la eleimosină. Pc cei ce se hotă-




rîse singu ri de a liră ni pe apostol, p rin cuvintele dc ma isus îi convinge, ca sa nu se lase a fi mai prejos şi în

ajutorarea săracilor. Acestea chiar şi Macedonenilorscriindu-Ie li ziceă: „Că şi în Thesalonic odată şide două ori cele sp re ’trebuinţa m ea aţi trimis,şi la începutu l evangheliei11(Fifipp. h, -16. 15), ceiace de sigur ea er â ceâ inai m arc laudă pe ntru dânşii,ca dela început chiar dânşii au strălucit.

Dară tu priveşte; cum el pretutindeni pune numain e ap ăra ta treb uin ţă, şi nici decâ t prisosinţa,. Când el aspus că „de faţă şi lipsit" a arătat că trebuia a fi.

hrănit de Coriiitheni, iară, când zice că „lipsa m ea auîmplinit-0“, a ra tă că el n ’a cerut. Pu ne apo i şi o cauza,caro nu erâ. Şi care erâ aceâ cauză? Că a luat ajutoaredela alţii. „Că lipsa mea, zice, o au împlinit fraţiice veniseră". «De ace ia, zice, nim ănui n ’am făcut su păra re , şi nu fiindcă n ’am îndrăznit». Ş i totuşi o l'ace aceasta,du pre cum sc a ra tă p rin cele de m ai de jo s — de şi n ’ospune lămurit, ci oarecum îmbrobodit, lăsând aceastala co nştiinţa auditor ilor. Pe nesim ţite, deci, el o a ra tă

aceasta prin cele ce urmează, zicând: „şi întru toatem’am păzit pre mine voue Iară supărare, şi măvoiu păzi “. «Să nu vă închipuiţi, zice, ca le spun acestea,ca să primesc.)). Iară expresiunea „mă voiu pă.zi “este foarte ap ăsata, da că nici nu va m ai îndrăzni a li cere,dacă odată a perdut jiăde jdea de a m ai p rim i cevâ dela ii.Tot odată mai arată că aceasta dânşii o considerau ca.su păra re, pen tru care şi ziceă: „m’am păzit pre minefără supărare voue, şi mă voiu păzî“. Aceasta o

spuneâ şi în întâea epistolă, zicând: „N’am scrisacestea, ca aşâ să se facă întru mine; că mai bine îmi este a muri, decât lauda mea să ofacă cineva zădarnică“. (1. Cor. 9,15). Şi aici iarăşi:„m’am păzit pre rnine voue Iară supărare, şimă voiu păzi“.

Mai departe apoi, ea să nu se pară ca le grăieşteacestea pentru a-i jzădări încă mai mult, zice: ,;Esteadevărul lui Christos întru mine“ (Vers. 10), adecă«să nu vă înch ipuiţi, zice, că de aceia am spus, ca să.



O M IU A . X X I I I 2 7 7

prim esc, ca în că mai mult sa vă a trag spre mine, că„este adevărul lui Christos întru mine, că lauda

aceasta nu se va opri de mine în laturile Ahaiei“.Pentru ca nu cum va să cread ă cinevâ, ca el este tria tdin aceasta cauza, sau ca este furios grăind acestea, priveşte cum el numeşte faptul acesta laudă. Şi în întâcaepistolă tot acelaşi lucru îl pregăteşte, căci pentru casă nu se para că-i atinge, li ziceă: „Care dară ’lllieste plata? Ca bine-vestind, fără plată să punevanghelica lui Christos11 (I. Cor. 9, 18). Şi duprecum acolo numeşte „ p l a t ă aşâ şi aici zice „Iaudă“,ca astfeliu să nu se ruşineze prea mult de cele vorbite,ca cum et a r fi cerut , şi ii n’a r fi dat. «Deci, ce? zice,dacă şi voi aţi da? dară eu nu primesc». Baiu şi expresia nea „nu se va opri“ este luata în sen/, metaforic,dela oprirea r-îurilor (c/ip^Tj'Cs'-v Mmu.iv = a opri rîu l în{■ursul său, a pune şt; ivi Iar iu), sau că vestea s ’a îm pră-ştieai, pretutindeni, că el nu primeşte ajutoare. «N’aţiîngrădit cu darul vostru curajul meu» pare-că ar fi voitsă spună,—dară n’a zis chiar aşâ, ci încă mai muşcători li, „nu se va opr i în laturile Ahaei“. Aceastaiarăşi este o lovitură foarte grea, şi deajuns de a-i osândişi a-i întrista, dacă numai pe dânşii îi trecuse cu vederea,dacă numai deia dânşii nu primise. «O'i dacă se lăudă,zice, apoi peste to t locul trebu iâ a se lăudă, iară dacăse lăudă numai întru aceia, poate că a lacut-o pentruslăbăckmea noastră».

Deci, ca nu cum va să cugete dân şii în feliul acesta , şisă se întristeze, priveşte cum îndreaptă vorba: „Pentruce? Pentru că poate nu vă iubesc pre voi? Dumnezeu ştie11 (Vers. 11). lule şi eu m ar e uşurin ţă a da t

respunsul. Cu toate acestea nici aşâ nu i-a scăpat de păcatu l lor, caci n ’a zis doară, că «nici nu sunteţi slabi,şi nici nu sunteţi puternici)) ci că „vă iubesc p r e voi11, prin care încă mai mult li-a prelu ngit acuzaţiea. A-iiu Iii pre dânşii, e ră m ai cu sam ă aceia de a nu pr im idela dânşii, fiindcă s ’a r fi sc ârbit mult. Aşâ că apostolulfăcea con tra r: şi luă, şi nu luă; iară con trarie Lalea pro-veniâ din deprinderea celor ce dădeau. Şi n’a spus că«de aceia nu primesc, fiindcă va iubesc foarte mult prevoi)> caci ac easta a r fi fost mai m ult o acuzaţiune ad usalor, şi i-ar fi pus într’o nelinişte, cî ’şi-a întors vorba lao altă cauză. Şi care este acea cauză?




„Iară ceia ce fac şi voiu face, ca să. taiu pricina celor ce poftesc’ (voiesc) pricină, ca în tru

ceia ce se laudă, să se afle ca şi noi“ (Vers. 12).Fiindcă dânşii uneltiau spre a găsi o pricină oare-care,apoi şi aceia trebuia a o resturnâ, mai ales că numaicu atâta se lăudau. Deci, ca să nu aibă nimic mai mult,apo i şi ace asta treb u ia a o îndreptă, căci în celelalteer au lipsiţi. Nimic nu edifică a tâ t dc mult p re cei mu-ritori, dup re cum am m ai spus, ca a nu primi nimic dela ii. Dară diavolul fiind viclean, a pus mai ales aceastăcursă, voind a-i vătăma pre dânşii în altele.

Insă mie mi se pare că şi aceasta erâ la dânşii

numai o ipocrizie. De aceia nici n’a zis: «ca întru ceiace au făcut, sau au avut succese» «ci „întru ceia ceSe laudă % ceia ce erâ tot una cu a-i luă în de rid ere

pentru m ândrie deşartă. Se lăudau dânşii, d ară nu erauaşâ. Dara bărbatul voinic nu numai în cele ce nu le arenu trebuie să se ia ude, ci ch iar şi în cele ce le posedă, precu m de pildă făcea fericitul acesta, precumtăcea Patriarhul Abraâm zicând: „Eu sunt pământşi cenuşă11 (Facer. 18, 27). Fiindcă nu aveâ a-şi imputăv r ’un păcat, ci din to ate părţile străluceâ prin succesele

sale, apoi um blând în toate părţile şi negăsind nici o pricină sau v r’un păca t m arc în sarcina sa, iată că elaleargă la natura sa; şi fiindcă ori şi cum numele pământului este respectabil, el a adaos şi numele cenuşei.Pentru care şi un altul zicea: „De ce se mândreşteoare pământul şi cenuşa “ ? (Sirah. io, 9).

*) Deci, să nu ’mi spu i’ de frum useţa feţei, nici degru m azu l lui cel m ăreţ, nici de hlau ida (m antaua) saude calul şi de cei ce-1 întovărăşesc, ci gândeşte-te undese sfârşesc acestea. îa ră de ’mi spui de cele ce se văd,apoi atu nc i şi eu îţi voiu spune de cele din scrip turi,şi cu m ult m ai strălucite decât acestea. D ara precum pe acele a nu le adm irăm pentru faţa sau p riv irea lor,av ând în vedere ca totul este ţerină, tot aşâ nici peacestea, fiindcă şi acestea sunt terina. Sau mai bine zis,ch iar şi mai ’nain te de a se descompune şi a deveni praf,

l) P arte a m orală . Despre a tiu se mândri ţi truli cinevâ, şi şi a nu se bucura de nenorociri le străine. Şi despre Uavid şi Solo mon. ( Veron).



O M I U A X X I I I 2 7 9

arată-m i te rog pe un bolnav de friguri întins pe p atşi trăgân d de moa rte, şi atunc i iţi voiu spun e ţie: c e adevenit acea, podoabă măreaţă? Unde se duce oarem area linguşire de care eră incuri jur at, unde slujb arobilor, prisosinţa averilo r şi a prop rietăţilor? Ce an um evânt intrând a împrăştiat toate acestea? Dară iată căşi pe pa t când şade lungii, el poartă simbol ele bo găţiei şi aie trufiei, fiind îm brăca t cu haină s trălu cita ,.săracii şi bogaţii pe trecând u-1 la groajia, p lebea ac la mând u-h Mai cu suină, acestea sunt cu Lotul de r îs , decâ t imediat se dau pe faţă ca şi o floare ce se scutură .Căci când noi păşim pragul porţilor retăţei, şi dupăce dând trupu l vierm ilor ne întoarcem , iarăşi te aşi

în tre b ă: unde oare sc duce acea m ulţime de oam en i?Ce a devenit oare vuetul şi strigarea de mai ’nainte?Unde faclele acelea? Ciule e!torurile acelea de femei?Oare nu su nt acestea vis? Ce au deven it acele ţipete ?Ce acele gu ri multe ce strigau şi îndem nau a se încu raja, că nimeni nu este nernuritoriu? Acestea toate nuacum trebuia a se spune celui ce nu aude nimic, ciatunci când el rapiâ avutul altora, când cu lăcomia spo-lieâ, atunci trebuia a ’l sfătui şi a ’l schim bă câ te p uţin.Deci nu trebue a’l încuraja, că nimeni este nernuritoriu.

împiedecă nebuniea lui, stingei-i pofta, ia ră acum încuraje az ă pe cel ned reptăţit. 'Fiin dc ă a-i câ nta acu m laureche deacestea, este fapt aî celor ce sc bucură şi iauîn deridere. Aşâ dara nu pentru aceasta trebuia a’l încuraja, ci încă a’l face să se teamă şi să tremure. Darădacă cel puţin cei ce pătim esc aceleaşi răle , pe c a re le pătim esc cei bogaţi, s-ar cum in ţi văzând to ate cele nefolositoare ale celui ce a părăsit stadiul lumei aceştiea,iară acum îl întovărăşesc la mormânt!

Deci, fiindcă mai ’nainte poate au fost cuprinşi de

beţiea banilo r, şi nim ic nu cugetă de acestea, ci num aiin timpul acela, când chiar şrprivirca celui ce zace pe pat ii încredm ţază de adevărul celor spuse , cum inţas-ca-se, înveţe-se, şi gândească-se ca cu pu ţin după ace as taşi dânşii ca ri însoţesc acum pe m ort, vor ajung e a firespunzatori de aceleaşi acuzaţiuni grozav e, şi v o r dasamă de toate cele ce au răpit, de toate cele cu careau nedreptăţit.

«Şi ce au a face acestea, zici tu, cu sărac ii ? Celorm ai mulţi Ii este plăcut aceasta, de a vedeâ ad ecă pe

depsit pe cel ce a nedreptăţit. Noue în să nu ne este



280 O M I L I A X X I I I

plăcut de loc; ci dorim ca sa nu pătim ească nim icrău». Vă Jaud pre voi mult, şi va aprob, că nu vă

bucuraţi de nenorocir ile străine, ni cău taţi num ai dosiguranţa voastră. Aide, deci, ca să vă asigurăm şi des p re aceasta.

Daca noi pătimim cevâ r ău din pa rtea oamenilor,nu pu ţin jvorn scădea din dato riea noas tră, de vom su feri cu bărbăţie cele petrecute. Deci, nu suntem nedreptăţiţi, fiindcă su p ăra re a ac ea sta Dumnezeu o calculează înfolosul nostru, nu dupre ideia de dreptate, ci dupre aceiaa filantropici, şi în schimbul celor ce am pătimit şi nune-am răzbunat. «Şi dc unde se învederează aceasta»?zici tu. Au pătimit Iudeii rău din partea Habilonezilor,şi Dum nezeu nu a împiedecat, ci bărbaţii, copiii şi femeile e ra u târîţi in roi tio, insă acca slă robie, în r a p o rtcu păcatele lor, li-a fost sp re rnâng âere . Dc ace ia ziceIsaiâ: „ M ângâcaţi, mângâeaţi p re poporul meu, preoţilor; grăiţi la inim a Ierusalimulu i, că aluat din mâna Domnului îndoite păcatelc sale“.(Isaia 40, l. 2), şi iarăşi: „DoamneDumnezeul nostru, pace dă-ne noue, ca toate ni-ai dat nouă"(Ibid. 26, 12). Dară şi David zice: „Vezi pre vrăjmăşii mei că s’au înmulţit, şi iartă toate păcatele inele" (Ps. 24, 19. 18). Iară când îi adusese în-nainte pre Seme6, carn-1 blăstămâ, el el a zis: „Lăsaţi-1 pre el să blăsteine, că va vedeâ Domnulsmereniea mea, şi’mi va întoarce mie bine pentru blăstem ui iui în ziua de astăzia (ÎL Imp.16, 11. 12). Căci când nu ni răzbun ăm asu p ra celo rce ne ned rep tăţesc , atun ci mai cu sam ă noi ne folosim, — că se calculează acestea sp re ierta re a păca telor no astre , dacă suferim cu m ulţăm ire nedre ptăţilece ni se aduc.

Asâ ca atunci când vezi pe un bogat răpind avutulcelui s a ra c , lăsând la op a r Le p re cel ned reptăţit, tu

plângi pe ce) ce a nedreptăţit, pe cel ce a răp it avutulcelui sarac. Unul leapădă de Ia sine murdăriea, iarăcelălalt se îm brac ă cu dânsa. Tot aşâ a pătim it şi slugalui Eliseiu pe timpul lui Neeman, căci dacă n’a răpit,totuşi a nedreptăţit ,fi indcă a iuâ cu înşelăciune, estene dre ptăţire. Deci, ce a pătimit el? Îm pre un ă cu ne



O M I U A X X I I I 2 8 1

drep tate a a lua t şi le p ra 1). Aşâ dară ce! ned rep tăţits ’a folosit, ia ră cel ce a n ed reptăţit s’a vuta m at fo ar tetare. Întocmai aşâ se petrec lucrurile şi cu sufletul. Şiatât de adevărat, este, încât ca de multe-ori, numai faptul acesta a tăcut pe Dumnezeu îndurat şi milostiv,—deşi poate cel ce pătimeşte răle este nevrednic de ajutoriu.

De aceea şi zicea Dumnezeu din capul locului bar barilo r: „ftu 'm’am mânieat pre dânşii puţin, iarăii s’au pus împreuna spre răle; pentru aceiaîn toarce-mă-voiu spre Ierusalim cu m ilău (Zacb.1, 15. 16). Nimic nu este care mânie pe Dumnezeu atâtde mult, ca a răpi, a nedrep tăţi şi a silui pre cinevâ.

Şi de ce oa re? Pentru că este foarte uşor, iubiţilor, dea se de părta cinevâ de acest păcat. Păcaiul acesta nueste doară o poftă naturală, care supără pc om, ci vinenumai (lela trândăvie. Dară, cum de numeşte Pavei păcatul ace sta rădăcina răle lor '? Apoi aceasta o spun şicu, însă num ai noue ni se pare că este rădăcin a răle-ior, ia ră mi că a r fi dela natu ra lucrului. Şi daca voiţi,să facem comparaiiune, şi să vedem care anume poftăeste mai tiranică: aceâ a banilor sau a trupurilor? Şicare se va găsi că vatămă pc oamenii mari, aceia de

sigur că este cea mai tiranică. Aşâ dară să vedem, pecare bnrbat mure a stăpânit pofta de bani? Nici peunul, ci numai pre cei de jălit şi de dispreţuit, ca fibiezî,Aliav, luda şi preoţii Iudeilor, — pe când pofta tr u p u rilor a cuprins pre marele Proroc David. Şi aceasta nspun , nu ca cum a-şi da ierta re celor cuprinşi de acea stă poftă, ci pregălindu-i ca încă mai m ult să fie.cu trez-vie. Când îţi a ră t că pa tim a este m are , atun ci m ai cusam ă îţi a ră t că cei cuprinşi de acea pa tim ă sunt lipsiţi de ori-ce iertare. Dacă poate nu ştieai aceâ fia ră

sălbatică, ai fi avut v r’un refugiu .şi la ac ea sta ; ia răacum când ştii, şi totuşi cazi în cursă, ce îndreptarevei aveâ?

După David apoi, găsim şi pre fiul său cucerit dcacea patim ă, încă cu m ai m ultă pulc re — de şi nim enin’a fost mai înţelept ca dânsul, c are a şi avut dealtfeliutoate celelalte virtuţi. Cu toate acestea însă, a tâ t dcm ult a fost cucerit de ac ra stă patim ă, încât că l-avătămat chiar şi în cele principale. Talul său s’a sculat

l) No tă . A se vedeâ Cap. 5. CarUia IV a Împăraţilor.



282 O M I L I A X X I I I

după ce căzuse, ti reluat lupta, şi iarăşi s’a încununat, pe când Solornon nim ic din acestea n ’a a ra tal,. De aceiaşi Pavel zicea: „Mai bine este sa se căsătorească,decâL Să se aprinză* <1. Cor. 7, 9), şi Christos iarăşi„Cel ce poate să cuprindă, cuprindă1' (Math. 19,12).Despre lunii însă. n’a spus aşa, ci „Cel ce v a lăsă toatea l e sale, însutit v a kiâ“ (ibid. Vers. 29). «Dară, zici tu,cum de lot C hristos a spus despre cei cese^ îmbogăţesc,ca cu greu tate se v or învrednici dc îm părăţiea ceri urilor» ? Ia răşi o ta re dani.! a înţelege tini pi re a tor, selăviealor ceâ mare pentru !>ani, iară nu tirăniea hanilor.Aceasta se învederează şi flin celc cu caro Pavel a sfătuit

pe credincioşi, căci de această poftă îi opreşte cu desăvâ rşire, zicâ nd : „ian i c e i ce vor să sc imbogăţască,cad în ispită“ (I. Tim. C, 9), în timp ce dc pofta tru

pească nu-i opreşte deloc, ci num ai pentru un tim p în treit um pân d — şi atun ci cu hună înţelegere — după ra reiarăşi sfătui‘şte dc a se aduna împreună. Sc temea deva lurile poftei, nu cum va să adu că v r’un n aufra giugrozav. Patima aceasta este mai puternică şi tlecâtmă. ni ea, fiindcă a st; m ân ieâ cineva nu se poate, dacănu este nimeni care să întărite, pe cănd a pofti con

tactul trupesc este ne cesar, ch iar şi da că nu este defaţă perso an a care pro voa că acea stă patim a. De aceiaapostolul nu a tăiat-o cu totul, ci a adaos „pană la Ovrem e11. El n ’a desfiinţat pofta în sine, ci num ai pc aceanedreaptă. „Iară pentru pofte, zice, fie-care să-şia i b ă femeia sa “ (I. Cor. 7, 2), pe când a strînge cinevâ

bogăţii , el n ’a îm piedecat pe un timp, şi nici n ’a învoit pen tru un timp. Patim ele acestea sunt înăscute în noi p en tru necesitate : pofta trupească, pentru facerea de

copii, şi măniea, pentru ajutorarea celor nedreptăţiţi,— pe când pofta de bani deloc.Prin urmare patima aceasta nici nu este după

na tu ră, aşâ că atunci când te laşi a ti stăpâ nit de dân sa,cu a tâ t m ai m ult vei suferi cele mai u ricioase pedepse.De aceia Pavel îngăduind şi a doua nuntă, iată că fiindvorba de hani el cere ceâ mai mare exactitate, zicând:„P en tru ce mai bine nu suferiţi s trâm bătatea?

pen tru ce mai bine nu răbdaţi paguba“ (Cap. 6, 7),în timp ce vorbind de fecioare, zice: „PoroilCa Dom-



O M I U A X X I V 2 8 3

nu lui u’an r1 şi „aceasta spre al vostru folos zic,nu ca sa v ă puiu voue cu rsa11 (Cap. 7, 25. 35).

Când însă vorbeşte fie bani, iată cuv ântul său : „A vân d ,cu cc ne îmbrăca şi ce mânca, cu acestea suntemm ulţam iţi11 (1. Timoth. G, 8). «Dară, zici tu, cum sc facecă în satisfacerea poftei aceştiia, cci m ai m ulţi st; consum ă»? Pen tru că nu se găsesc în J ăţa acestei patim i,ca in faţa cu r viei şi a des frâ năre i; că dacă li s ’a r p ărc ăcă este deopotrivă de u ridoa să, nu s’a r lăsă a fi cu ce riţimte. Astfeliu şi acele nenorocita fecioare au fost scoaseafară din cămara de nunta, fiindcă după ce supusesedejâ. pe duşmanul cel marc, la urmă s’au lăsat a li scoase

aiâră de cel slab şi de nimic. De lângă acestea, apoi sem ai poate spune şi aceia, că dacă cinevâ stăpân ii ui u-şi pofta trupească, este învins de pofta banilor, la u rm ănu ’l va ma i s tăpân i nici pofta trupea scă, — fiindcă n utoţi sun t deopotrivă de ap lecaţi spre pofta trupească.

Aceasta, deci, ştiin<l-o, iubiţilor, şi exemplul fecioarelor avându-1 veşnic în minte, să fugim de tiaraaceasta rea. Că dacă fecior iea cu n imic nu le-a folosit,ci pentru iubirea de argint s’au pierdut acele fecioare,după mii de osteneli şi "sudori, apoi pe noi cine ne va

scăpa, dacă vom cădeâ în aceasta patima? De aceia vărog, ca nici sa ne lăsăm de a fi cuprinşi de acea patimă, şi nici să rernancm întrânsa dacă dejâ am fostcuprinşi, ci să rupem iute legă turele aceste grozav e,căci num ai a şă vom puteâ a ne duce la ceri uri şi a n eînvrednici de miile de bunuri, căro ra fie cu toţii a n eînvrednici, prin charul şi filantropia Domnului nostruIisus Christos, căruia împreună eu '.tatăl şi cu Sf. Duh,se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şiîn vecii vecilor. Amin.

O M J L I A X X I V

„Că uniia ca aceia sunt apostoli minciunoşi,lucrători vicleni, închipuindu-se întru apostoliilui Christos‘! (Cap. u , 13).



2 8 4 O M I L I A . X X I V

Ce spui, Pave le? Cei ce propovedui esc p e Christos,cei ce ou primesc bani, cel cc na introduc o altl evan

ghelie, sunt apostoli minciunoşi? «Da! respunde el, şiîncă tocmai pentru aceasta, fiindcă se prefac în totul,spre a înşela». „Lucrători vicleni“, zice; adecă lucrează ii, dară smulg ceia cc au sădit. Fiindcă ştiu binedânşii, că m al t mod nu a r puteâ fi bine p rim iţi, apoiluându-şi m asca adevărului, joaca cu chipul ace sta d ram aînşejăciunei. Şi se zice încă că hani nu primesc; darăac ea sta o fac ca încă mai mult; sa iâ, ca să pia rdăsufletul. Sau mai drept vorbind, chiar şi aceasta esteminciună; căci luau, însă se ascundeau; iară aceasta se

dovedeşte din cele ce urm ează. In ad ev ăr, că a] ros toiulde ja a da t a se înţelege faptul, zicând: „Ca î n t r u ceiace se l a u d ă , să se af le ca şi noi11, dară mai la valeîncă m ai lăm ur it a lăsat să sc înţeleagă, z icând : „Devă mănâncă cinevâ. de vă iâ cinevâ, de sc semeţeşte cinevâ ,.. . cu du lceaţă sufer iţi“ (Vers. 2 0 .19),Acum însă şi în alt mod îi defaimă, zi câ n d : „ se p r e f a c 11adecă numai shima, numai forma o au cu dânşii; suntîmbrăcaţi în pielea oii.

„Şi nu este de m irare, că însuşi Satana se preface în înger de lumină; nu este d a ră lucrumare, dacă se prefac şi slujitorii lui ca slujitorid rep tăţii11 (Vers. 14. 15), — aşâ că dacă trebuie a teminună, apoi de aceasta minunează-te, iară nici de cumde aceia. Când dascalul lor toate ie cutează, nimic nu

poate Ii de m irare de a-1 urm â şi ucenicii. D ară ce vasă zică oare „înger de lum ină11? Adecă se prefaceîn îng er care a re curaj, care stă înaintea lui Dumnezeu.

Sunt însă şi îngeri ai întunerecului; aceştiia sunt aidiavolulu i, îngeri întunecaţi şi sălbateci. P e m ulţi aînsăla t diavolul în chipul acesta, p re făcând u-se, însănefiind în re alitate îngerul luminei. Tot ase m en ea şiaceştiia se îmbracă cu shima, cu forma de apostol, însănu şi p u terea lor, fiindcă nici nu pot face nimic. Nimicnu este atât de drăcesc lucru, ca a face cevâ pentruochii lumei.

Dară oare ce va să zică: „slujitorii dreptăţei"?Adecă «precum suntem noi, propovedu indu-vă ev ang he

lica care are cu sine dreptatea». Sau că aceasta o spune



O M I L I A X X I V 285

aici, sau că ponte acei apostoli rnineiunoşi îşi însuşesc-,sau caută să se îmbrace cu slava bărbaţilor drepţi. Deci

cum i-am puteâ cunoaşte noi? Din laptele lor, precuma zis şi Christos. De aceia apostolul sc vede silit de a pune în parale l succesele sale şi rău ta tea acelo ra , euastfeliu din' com paraţiune să se vadă înşălători i. Apoiurm ând iarăşi dc a trecc la Jaud ele lui, m ai întâi îiacuză pre aceia, ca astfeliu să arate necesară ipotezalui, ca nu cumva să-l acuze ca vorbind pentru dansul,şi zice: „Iarăşi zicu (Vers. 16). Dealtl'eliu el a luatdeja mai multe precauţii!ui pân ă acum , «însă, zice, n um ă mulţămesc cu cele spuse, şi deci ia răşi zic: „Ca Sli

nu inâ socotească cineva că sun t fără. de'm in te11căci aceasta este fapta lor, de a se lăudă, nefiind nici-ocauză pentru laudă».

Tu însă mai gândeştete şi la aceia, că de câte-onvoieşte a trece la laudele sale proprii, se opreşte pentrumoment. «A se lăudă cinevâ, zice, este fapt de neînţ.e-leptie; dară cu n’o fac aceasta din lipsă de minte, sau

prostie, ci fiind silit. Şi chiar dacă n’aţi crede că amfost silit de îm pre jurări, şi deci m ’aţi învinovăţit, totuşinici aşă n’am să tac».

Ai văzut cum a arătat, cât de mare este nevoea dea vorbi? Că dacă el nu ascunde nici această Ijănuiala,apo i poţi pricepe câtă silă av eâ de a vorb i, şi cum semunciâ şi se necăji â mai ’nainte d e a începe vorba. D arăch ia r şi aşâ, el face uz de m ultă cu m pătare, căci n ’azis: «ca să mă laud)) cum s’ar întâmplă, ci urmând a selăud ă puţin, el face uz de o altă form ă de cuvinte, zicând :„Iară cc grăiesc, nu grăiesc dupre Domnul, cica în tru neînţelepţie, în sta re a aceasta a laudei L‘(Vers 17). Ai văzut cum a se lăudâ nu este dupre Dom

nul? „Când veţi face toate ceie ce vi s’au po-ran cit voue, ziceţi, că slugi netrebnice suntem,că ce am fost datori a ’ face, am făcut “ (Lucâ17, 10). Aceasta însă prin sine însăşi nu este dupreDomnul, ci vine num ai dela cugetare. De aceia a şispus: „Ceia ce g r ă i e s c adecă el nu defaimă cauza,ci cuvintele, fiindcă dacă scopul este atât de minunat,atunci şi cuvintele trebuie a fi în raport cu scopul. Duprecum ucigaşul ’şi-a ajuns scopul de multe-or i numai prin

gând ire — deoarece se găsâ în mijlocul unor îm preju rări



2 8 6 O M I U A X X I V

ca re îl împiedecau Toarte ta re — ia ră faptul de a ucidenu este dupre Domnul, ci se săvârşaşte numai prin

gândire, lot aşâ şi a se lăuda.Şi de ce oare nu face uz de o cercetare atât deamănuu|ităi! Fiindcă se grăbeşte spre altceva, şi lasăac ea sta în sam a celor ce voiesc a se agaţă, dcasem eneachestiune, iară el se mărgineşte în a spune cele ce folosesc, fiindcă erau dea juns sp re a îm p ra ştie i orice bănuială.

„Ci ca întru ncînţelepţie“. La început a spus:„DenYaţi fi su ferit puţin p entru neînţclepciunelc,iară an im zice: „ca întru neînţcleplic“. Cu cât elm erge m ai dep arte, cu atâ t m ai m ult îşi lămu reşte vorb a.

Apoi ca nu cumva să’ţi închipui că pes te tot locul estecu ne înţelepţie, a adăogat: „în starea aceasta alaudei adecă in p riv inţa ace asta, — du pre cum şiaiurea zicea: „Ga să nu 11C ruşin am 14, după careadaogă: „în s ta rea aceas ta a l a u d e i Deasemeneaşi aiurea zicând: „că cele ce gândesc, dupre truple gândesc, ca să fie la mine ce este aşâ, aşâ,si ce nu. nu", şi arătând că nu poate peste tot loculde a îm plini ceia ce făgădueşte, fiindcă nu du pre trup

ju decă, apoi ca nu cum va uniia sa aibă bănuiala aceasta ,şi fiind vorb a de cred inţă, zice: „Credincios esteDumnezeu, că cuvântul nostru cel cătră voinu a fost da şi nu“.

Şi priveşte câte a fost spus mai ’nainte, şi totuşiiarăşi m ai pune o altă justificare, zicân d: „l^e v re m ece mulţi se lauda dupre trup, şi eu mă voiulăudă". ’ D ară ce va sa zică „dupi’C trup11? Adecăcu cele de din afară, cu nobleţă, cu bogăţiea, cu înţelep

ciunea, cu tăerea împrejur şi cu aceia că arc strămoşiEbrei, cu cred inţa celor mulţi. D ară tu p rive şte înţelp-ciunea lui, că du pă ce pune acelea ce nu a ra tă nimic,Ia urm ă spun e şi de ne nţelepţie. Că dacă a se lăudă cinevâ

pen tru cele cu ad ev ăra t bune, şi încă es te neînţelepţie , apoicu atâ t m ai mult p entru cele ce nu însamn ă nimic. Aceastadeci, es te ceia ce el nu m eşte că ;,Nu dupre Domnul11,ad ecă că nici un folos nu a re cinevâ de a fi Eb reu , şialtele de acest feliu. «Să nu credeţi, zice, că eu consideracestea ca o virtute, ci fiindcă aceia se lauda, mă văd



O M I L I \ X X I V 287

silit şi ea de a face com paraţi une de aici»,—ceia ce faceşi aiurea, zicând: „De se pare cuiva altuia a se

nădăjdui în trup, eu m a i mu!t“. (Filip. 3, 4). Decişi aici el spune de cei ce se încred în asemenea nimicuri.Precum cineva Iii rut dintr’un neam strălucit, şi av ândo vie aţa de filosof, a r vedeâ pe alţii cugetând lu c ru rim ari desp re nobleţă lor, şi voind a li doborî tru d ealor s ’a r vedeâ- silit de a-şi scoate la iveală propriea sanobleţă, nu doară spre a se îngâmfa, d sp re a umili pe aceia, — întocmai aşâ face şi Pavel.

După ace ia depărtându -se de acei înşelători, în tre ag acauză o aruncă asupra Corinthenilor, zicând: „Că CU

dulceaţă suferiţi pre cei neînţelepţi*. (Vers. 19),ca şi cum pare-că a r zice: «aşâ că voi sunteţi p ric in atu tu ro r, şi încă mai mult decâ t aceia. Ca clacă voi n ’a ţili suferit pe acei apostoli mineiunoşi, şi nu v’aţi 0 v ătăm at din pricina lor, nimic n’aşi fi g răit; d ara acumo fac îngrijindu-mă de mântuirea voastre». Şi priveştecum chiar şi certarea ce li-o face o pune amestecatăcu laude, căci după ce spune: „că cu dulceaţă suferiţi pre cei neînţelepţi‘; a adaos imediat: fiind

voi înţelepţi*. Căci a se lăudă cinevâ, şi încă pentruasem enea nimicuri, este neînţelepţie. De şi trebuia a- ieertâ şi a li spune: «nu suferiţi pe acei proşti», totuşiel o. face aceasta prin expresiunea de mai sus, încă cumai multă putere. Dacă H-ar li grăit aşâ, s’ar Ii părutcă el este lipsit de dreptul de a-i cerţii; acum însă arătând u-se p re sine stăpân şi in acestea, şi crezând u-ie c ănu sun t nimic, prin aceasta încă mai m ult îi înd rea ptă.

Mai ’nainte însă de a trece la laude şi la co m para ţi un eu sa cu acei înşelători, el iâ in de ridere m a re a

lor robie, că adecă li se supuneau lor într’un mod denecrezut. Şi gândi’şte-le cum îi ia în deridere. „Că suferiţi de vă robeşte cinevâ pre voi, de vă m ănâncă Cinevâ11 (Vers 20). Dară cum de spui mai sus:„ca j n t r u ceia ce se laudă să se afle ca şi noiK?Ai văzut că prin aceste exp resiun i el îi ar a tă pre ac eiaca luând ajutoa re dela ucenici, şi încă nu cum s’a rîntâmpla, ci foarte m ari? căci exp resiune a „vă mănâncă* aceasta învederează.

„De vă robeşte cineva", zice, adecă că vă ia



2SS 0M1I.1A XXIV

şi hanii voştri, şi trupurile şi libertatea voastră. Aceasta,este mai mult decât a luă, adecă că după ce v’au luat

hanii, apoi devin şi Domni şi stăpâni a-i voştri, ceia ceşi mai înainte învedera, zicând: „Daca au parte alţiid e puterea v o a s t r e , au nu mai v î r t o s noi“(I. Cor. 9, 12)? După aceia adaogă şi ceia ce este maigrozav: „Do se semeţeşte cinevâ",^ căci robieavoastre, zice, nici măcar nu este cumpătată, şi nicistăpânii nu sunt blânzi, ci greoi şi de nesuferit».

„De vă bate cinevâ presto obraz“. Ai văzut,iarăşi tensiunea tiraniei? Acestea le spunea nu că doară

îi lovea peste obraz, ci fiindcă îi dispreţuiau şi-i necinsteau, pentru care aşi adaos: „Spre necinste defăimări du-vă zic“ (Vers. 21), fiindcă nu pătimiţi mai

puţin decât cci loviţi peste obraz. Ce a r fi putu t fi maitare decât aceasta? Şi care stăpânire ar puteâ fi maiam ară decât aceasta, când şi banii, şi libe rtatea, şicinstea vă răpesc, şi nici aşâ nu sunt mai blânzi, nicinu vă lasă de a remâneâ în rândul robilor, ci vă între

buin ţează cu m ai m ultă bătae de joc; decât ori-ee lucrucumpărat cu bani?

„Ga cum noi am fi neputincioşi”. Ceia cespune aici este întunecat. Fiindcă pană aici el a fostgreoiu cu vorba, apoi p rin expresiun ea dc faţă el aacoperit, aşâ zicând, eu nelămurirea vorbei, greutateacelor de mai ’nainte. Ceia. ce voieşte a spune, aceastava să zică: «Nu pu tem parecă şi noi să facem aşâ?D ara nu o facem . Deci, pen tru ce îi suferiţi pe aceia,ca cum noi n’am puteâ să facem aşâ? Păcat este decişi de a suferi p re cei nem intoşi; da ră încă când vă şidisp reţuiesc, vă răpesc, sc semeţesc, vă disp reţuiesc?Aceasta de sigur ca nu mai poate aveâ nici-o justificare, nici un cuvânt de îndreptare. Modul acesta deînşelăciune este nou. Cci ce înşală, deordinar, dau cevâîn schimb, şi se linguşesc; aceştiia însă şi înşaîă, şi iau,în ace laşi tim p şi ba tjocoresc. Aşâ că nici um bră deînd rep tare m ăca r nu aveţi, fiindcă în timp ce pre ceice se umilesc p re sine, sp re a vă înălţă p re voi îi dis preţuiţi, ia tă ca pe cei ce se în alţă pre sine, spre a văumili p re voi, ii ad m iraţi. Nu cum vâ poa te n ’am fi pu tutface şi noi a şâ ? D ară nu voim, căci noi avem în vedereintere su l vostru. Aceia bătându-şi joc de cele ale voastre,



O M I U A X X I V 2 8 9

se gândesc îa ale lor, pe când noi disp reţulnd p re celeale noastre, ne gândim Ia ale voastre)). Ai văzut cum

el ii înfricoşaşi pre dânşii tocmai cu acelea, pe careli-a spus până acum, cu tot curajul? «Ca dacă deaceiaii cinstiţi, zice, fiindcă vă dispreţuiesc;, vă batjocoresc ,apoi putem şi noi face aşâ: sa vă robim, să va dispreţuim, să ne semeţim fată de voi».

Ai văzut cum în treaga cauză şi a uşurinţei lor,cum şi a părute i sale neînţeJepţii el o ar uncă as upr aacelo r înşălători? «Mă văd silit a m ă lau dă puţin, zice,nu cu scopul de a mă arătă, pre mine însu-mi strălucit,ci ca să vă izbăvesc pre voi de această robie amară».Trebuie însă a examina cele vorbite nu cum s’ar întâmplă, ci a adăogâ şi cauza. Fiindcă şi Samuil şi-aadus sieşi o laudă mare, când ungea pe Saul de Pi.ege,zicând: „Mărturisiţi de mine înaintea Domnuluişi înaintea unsului său, de am luai boul cuiva,sau asinul cuiva, sau de am silit pre cinevad in v o i“ (I. Imp. 12, 3) ,— dară nimeni nu l-a învinovăţit. Cauza insă pentru care el a spus ace stea, nu afost. doară ca să se mândrească, ci de vreme ce urmăa întronă pe Saul de Uege, voieşte oare-cum prin justi

fica rea sa de a-1 învăţă pre ace la c a sa fie blând şiliniştii. Şi pr iveşte înţelepciunea Proro eu l ui, sau mai bine zis filantropica lui Dumnezeu. Căci când voia a-iîntoarce, după cc grămădea multe cuvinte grele, vor-beâla urm ă şi desp re cel ce urm ă a împăraţi, ca de exe m plu:că va face pe femeile lor morărese, pe bărbaţii lor păstori şi îngrijitori de catâri,— căci cu ceâ mai mare pre-riziunc trecea în rev istă toa ta g rija îm părăţiei. Decifiindcă i-a văzut că nu su nt împiedecaţi de nim ic dinacestea, şi că suferiau de o boală nevindecată, el îicruţă chiar şi aşâ, şi pune în orândueală pe rege, ca

să fie blând cu dânşii. De aceia il şi in pe dânsul demartur . El le spunea acestea nu ca şi cum l-ar ti judecat cinevâ sau l-ar 11 înv inovăţit; nu le spunea acestea, xic, ca să se justifice pre sine, ci ca pre acela mai bunîncă să-l facă. De ace ia a şi adăoga t d oho rând oa recum trudea lui: „De veţi ascultă voi şi îm păra tu lvostru, nu va fi mâna Domnului asupra voastră;iară de nu veţi asculta, va fi m âna Domnului

preste voi şi preste împăratul vostru" (Ibid.

2sm ifi



2 9 0 o m i l i a X X I V

vers. 14. 15) *). încă şi Proroeul Amcs zicea: „Nueram eu Proroc, nici fecior de Proroc, ci păstoriade capre dărâmând duzi. Şi m’a luat Domnul".(Amos. 7, 14. 15); însă acestea le spunea nu cu scopulde a se îngâmfa pre sine, ci spre a astupă gura celorcari îl bănuiau că n’ar ii Proroc, şi ca sa arate că elnu înşală, şi nici ca, cele ce spune, sunt dela dânsul,încă şi un altu l tot acelaşi lucra în vede râ nd u-1, ziceă:„Ci nu m’am umplut eu poate de puterea Domnului în tru duhu l şi tari ea lui, ca să vestesclui lacob păgânatăţile sale şi lui Israil păcatele

sale“ (Miheia 3, 8)? Şi David apoi când vorbea de ursşi de leu, nu le spunea doară ca să se mândrească, ciiconomisind sub aceste povestiri cevâ mare şi miraculos.Fiindcă nu eră crezut, că el lipsit de ori-ce armă ar putea birui totuşi pe b a rb a r — el care nici nu puteâ suferia rm a — s’a văzut siî it de a da dovadă de prop ria sa

b ravu ră. Şi rând a tăia t poala hainei lui S au l,2) nuspunea acestea doară dc famfaronadă, ci ca să respingăo bănueală vicleană, pc care i-o aruncau duşmanii, zicând ca el voia a ucide pre Saul.

De aceia pretutindeni noi trebuie a căută pricinaunui fap t. A şâ d ară cel ce p en tru binele şi folosul auditorilor se laudă pre sine, nu numai că nu este vrednicde a f\ înv inovăţit, ci ch ia r m er ită a Ii încununat, şinum ai când tace, el este v redn ic do acuzare. Fiindcă şiVia vid da că a r li tăcut atunc i de a spun e istor ia cu leulşi cu ursul, de sig ur că nu l-ar fl lăsa t îm păra tul Saulde a ieşi îna inte a lui Goliat, şt pr in u rm are n ’a r fi putut ca să-i pună înainte an trofeu a tâ t de strălucit .De aceia deci s’a văzut silit de a vorbi aşâ, şi nu atâta

cătră fraţii săi, ca ri nu-l credeau , cât căt ră îm păratu lSaul. Invidiea astupase urechile ior, şi deaceia lăsându-i p re dânşii la oparte, el se adresază mai mult îm păratului, care până atunci nu-l pizmuiâ.

') Notă . In editiunea Sf. Chn'sostom în ioc (le nu va fi mâna Domnulu i asupra voastr ă este urm ătoarea proposiţiu n o : „bunurile acestea ţ i acelea le veţi a veâ ; ia ră de nu mă ve ţi ascultă, toate cele con tr are “ ( T a /■r . y. : j 6 f i l v v. ^ î i . v o ; u r '/> .o j . v f | ' iv'iv-tU t aît&VT'jt).

’) Notă . A se ved eâ Cap. 21. din I. Car Le a Im nara ţilor.

Ibicî. Cap. 17.



O M I L I A X X I V 2 9 1

*) Mare rău este pizma, iubiţilor, fiindcă ea în şală p re cinevâ do a dispreţul propriea sa m ântuire. A şâ

s’a pierdut pre sine Cain, iară mai ’nainte de dânsuls’a pierdut şi diavolul, car e a alu ng at pr e Adam dinraiu. Astfeliu şi Saul a chemat demon viclean contrasufletului său, şi chemându-1 iarăşi a pizmuit pe doctor,caci a şâ este in vid tea. Ş tieâ că a fost mântu it, şi voiâmai degrabă a se pierde, decât a vedeâ cinstit pe mântuitori ui său. Ş i ce a r puteâ fi m ai gro zav cu această

patim ă? Nu a r greşi cinevâ dacă a r numi-o c rea tu radiavolului. Intrânsul se găseşte fructul slavei deşarte,sau ma i bine zis rădăcina; căci pe am ând ou ă aceste răle

el ie făureşte la un loc. Tot aşâ pizm uiâ şi Sau l atunc i,fiindcă ziceau femeile cele ce jucau: „Bătut-a Saulcu miile lui, şi David cu zecile de mii“ (i. Îm

p ăraţi 18, 7.); — decât oare ce a r pu teâ fi m ai ciobi tocesc?Şi dc ce pizmuieşti? spune-mi. Fiindcă c uta re a

lăudat pe acela? Şi totuşi trebuia a te bucurâ. Dealtfel iu nici nu ştii bine dacă lauda aceia este ad ev ăra tă.Şi de aceia eşti trist, ca acela a fost lăudat nefiind vrednicele laudă? Şi totuşi tu trebuie a’l compătimi. Dacă el este bun, tu nu trebuie a ’l pizmui fiind lăudat, ci a 'l lău dă

şi tu împreună cu alţii; iară de nu este aşii., de ce tetu lburi? De ce îţi împingi s ing ur sab iea as u p ră’ţi? Căeste ad m irat de oameni* Este ad m irat de oamenii deastăzi, nu însă şi de cei de mâine. Că se bucură de slavă?De ce slavă se bucură t spu ne’mi. De ace a slav ă de sprecare zice Proroeul că este ca floarea câmpului? Şi deaceia pizmuieşti, că nu suferi năcazuri, şi nici nu porţicu tine greu tăţi de acestea ca re se asam an a cu floa reacâm pului ? Ia ră dacă pentru ac 'asta ţi se pare că este derâvn it, de ce nu’ţi su nt râvniţi şi tăetorii de lemne, cari

sufăr năcazuri pe lie-ee zi? Nimic nu este mai bun caaceas tă g reutate, căci ap asă num ai trupu l, — în timp cegreutatea ceialalta a vătămat de multe-ori şi sufletul,şi a adus omului o mai mare tulburare decât plăcereace o aşteptâ. Chiar de este lăudat poate în vorbă, totuşimai mare îi este frica decât lauda; sau mai bine zis,lauda o a re pe un timp scurt, pe când frica o ar e într’una.

Poate că este lăudat şi bine văzu t de s tăpân ito ri ?Dară şi acolo este iarăşi primejdie şi invidie. Ceia ce tu

’) Parte a morală . Despi-e invidie. (Vcron) .



2 9 2 O M I L I A X X I V

simţi pen tru dânsul, aceia o s im t şi alţii mulţi. Po ate căeste’lăudat în tr ’una? Apoi acea sta tocm ai ctVl bagă în tr ’o

robie amară. Nici-odată nu va îndrăzni de a face cevâfără frică co n tra păre rei celor ce’l ia udă, ca nu cum vasă supere p re aceia. L eg ătură gro zavă este pen tru dânsulînsemnătatea ce crede că o are. Cu cât el are mai multecun oştinţi, cu a tâ ta a re şi ma i m ulţi stăpâni, şi cu câtstăpâni i lui se înmulţesc şi se văd pretutind eni, cu a tâ taşi robiea lui se întinde. Sluga când scapă de privireastăpânului, se resufla în toata libertatea; in timp ceacesta fiind îm p re su ra t din toate părţile de stăpân i, estesluga tu tu ro r celo r d in piaţa. Daca. poate îl ce r n is-

earevâ afaceri grabnice, sau niscarevâ nevoi, el nuîndrăzne şte de a in tră în piaţă, ca nu cum va stăpâ niilui să se supere văzându-1 întovărăşit de slugi, şi decal, şi de ori-ce alta fantazie. De va vedeâ poate vr’un prieten din tre cei adevăraţi, el nu în drăzneşte dc a-ivorbi cu ton de egalitate, ca nu cumva să se supere stă

pânii şi să-l scoată din slavă. Aşâ ea eu c;U el este maiînseninat, cu atâta este mai robit. De pătimeşte cevâneplăcut, baţjoe ora este m ai g rozavă, cu cât are şi m aim ulţi m ar tu ri, şi c rede faptul nu num ai ca o batjocoră,

ci ca o ad ev ăra tă nenorocire. Căci dânsul ar e m ulţi deaceia ca ri se b uc ură de batjoeora lui, dup re cum şi atuncicând el se bucu ră de v r’un bine, ar e p re mulţi cari îl invidiază şi’i pizm uiesc, şi cau tă toate chipurile de a ’l răpun e.

Acesta , deci, este un bine*? spu ne’mi. A ceasta esţeslavă ? Nici de cum , ci ch ia r necinste, sclăvie şi legături,şi ori-ce ar puteâ spune cinevâ greoiu şi de nesuferit.Ia ră dacă şi aşâ incă iţi este drăg alaşă slava oamenilor',şi tc tu lbu ră m ult cutare, ca re este lăuda t de mulţi, apoicând îl vezi bucurAndu-se de acele laude, ridică-te cu

cugetul spre vieaţa viitoare şi spre slava de acolo. Şidu pre cum cineva văzând o fiară sălbatecă se grăbeştea fugi, şi a închide uşa intrând în casă, tot aşa şi încazu l de faţă fugi cu cu ge tarea s pre vieaţa viitoare, şisp re slava aceia n espusa. Fiindcă num ai aşâ şi pe aceastade aici o voi calcă în picioare, şi pe aceea o vei aveâcu uşurin ţa, şi te vei bu cu ră de ad ev ăra ta libertate, şide veşnicele bunătăţi. C ărora fie ca cu toţii să ne înv rednicim, prin charul şi fiiantropiea Domnului nostru IisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, se

cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi învecii vecilor. Amin.



O M I L I A X X V 2 9 5

zeci, şi să facă astfeliu necinstit pe cel lovit, apoi s ’ahotar ît ca loviturile să fie patru-zeci fără una, ca as t-feliu chiar dacă ar întrece cel ce lovea cu o loviturămai mult, să nu treacă peste numărul de patru-zeci,spre a nu necinsti pe cel bătut.

„De trei-ori cu toege am foat bătut, odatăcu pietre am fost împroşcat, de trei-ori s’asfărîmat corabiea cu rnine“ (Vers. 25). Şi ce aveaua face acestea cu evanghelica? Adecă că eră trimis încălătorii lungi, şi pe marea.

„0 noapte şi o zi întru adânc am făcut".Uniia zic că au stat în mijlocul m ărci, ia ră alţii că a

înotat o noapte şi o zi, ceia ce pare a fi mai adevărat.A sta în mijlocul m ărei nici nu era dem n de v r ’o m inune, şi nici că l-ar fi trecut acel fapt ca1mai însemnatşi mai principal decât naufragiiîe.

„In călătorii de multe-ori, în primejdii înrîuri“ (Vers. 26) fiindcă eră silit de multe-ori de a trecerîuri. rIn primejdii de catră tâlhari, în primejdii decătră rudenii, în primejdii în cetăţi, în primejdiiîn pustie". Pretutindeni îi stă înainte lupte: în locuri,

în ţări, în cetăţi, în pustie. „In primejdii între neamuri, în primejdii între fraţii cei mincîunoşitt.Priveşte şi un altfeliu de războiu, căci nu-1 atacau numaiduşmanii, ci şi fraţii cei făţarnici şi minciunoşi, şi deciav eă nevoie de o m are tărie şi de o m are înţelepc iune.

„Intru osteneală şi în supărare l! (Vers. 27).Primejdiile erau urmate de ostenele, şi ostenelele se succedau ne’ntrerupt unele după altele, de primejdii, şi nu-iîngăduiau n ici m ăca r să se răsufle puţin. „In Călătorii1)

de multe-ori, în foame şi în sete, şi golătate,fără de cele dc-afară“ (Vers. 27. 28). (iele lăsate lao parte sunt mai multe decât cele numărate aici, saum ai bine zis chiar cele nu m ărate nu sunt trecute pecate ar li trebuit, şi nici nu le-a trecut după feliul" lor,

‘j AuLO. Edii iunea Sf . Chnsoslom are precum urmează acest pasaj : r ! I v ' o o c p i k o f / U r - i ţ ~ 7 / ■ c , V Ă l i i u , v .7 :L. v . ' / . l 7 y m o î ţ

™v de unde se vede o oare -care deosebire de ed iţiune anoa stra, T extus rece plus, fără însă a altera intru ce vă sen îU i pasajului.



2 9 6 O M I L I A X X V

ci numai pe acelea ale căror număr eră scurt şi lesnede price put; pe acelea, zic le-a pomenit, spunân d că de

tre i ori le-a suferit, şi odată, în tim p ce de celelalte n ’amai spus aşa, fiindcă le suferise de multe-ori. Şi nuspune şi succesele rezultate din accste primejdii, ca de pilda pe câţi şi pe câţi a întors la ad evărata credinţă,ci numa i cele ce a pătim it pe ntru prop oveau irea eva ngheliei, cu care ocazie este şi cumpătat în vorbă, inacelaşi timp şi arata încă, că chiar dacă nimic mai multn’ar avea cel ce se osteneşte, totuşi şi aşa resplata Jtva fi complectă.

„N ăvăliri (com ploturi = sitioua^oi?) asupra mea

în toate zilcle“, adecă tulburările, vuetele, încunjurările (asediile) publicului, şi atacurile cetăţilor, fiindcă cuacestea mai ales războiau Iudeii, de vreme ce şi apostolulmai cu samă pre dânşii îi vânzoleă aşa zicând cu cuvântul, şi era cel mai mare întruntătoriu al nebuniei lor, punând u-se în poziţie de atac pe neaşteptate. Şi de aceiaşi războiul contra lui eră foarte aprig, şi din parteaneamurilor sau a familiarilor lui, şi din partea străinilor,şi d in p a r te a acelor apostoli rninciunoşi şi făţarn ici ; —şi deci pretutindeni valuri şi prăpăstii, şi în lume, şi în

pustie, şi pe păm ânt, şi pe m are, şi deafară, şi dinăuntru.Şi nici măcar nu avea hrana trebuitoare, nici îmbrăcăminte simpla, ci luptatoriul lumei întregi se lupta gol,şi fiind lihnit de foame, el se apăra voiniceşte. Atât dede parte e ră el de a câştigă şi a strân ge bani! D ară pentru toate acestea el nu se nelin iştea câtuşi de puţin ,încă aduc ea m ulţam iri pentru ace asta, celui ce răsp lăteşte iuptătoriului adevărat.

„Grija tuturor bisericelor“. Aceasta este principalul tuturor, că şi sufletul i se împărţâ în mai multe

părţi, şi cugetul i se p u rtă pretutindeni, ca daca n ’a r fi pus înainte ch ia r nim ic din ce!e deafară, totuşi războiu ldinăuntru, valurile ce se succedau unele pe altele, furtunile cele groaznice ale grijilor lui, războiul gândurilor,toate acestea erau deajuns spre a admiră pre acest bărb a t sfînt.

Că dacă cineva având numai o singură casă sul)îngrijirea sa, ba încă poate că mai are şi slugi, şi pri-veghetori, şi iconomi, şi totuşi de multe-ori nici nu aretim p a se răsuf lă de mulţimea grijilor, nefiind nimeni

ca re să-l supe re, — dară încă cel ce av ea grija nu a unei



O M I L I A X X V I 3 0 1

prim ejd ii,c ate a r fi fost deajuns de a înspăim ântă, chiar şiun suflet tare ca diamantul. Şi cele ce au pătimit toii

sfinţii în tr’a tâ tea tru puri aflând u-se, pe toa te acestea.Ic-a suferit Pavel într’un singur trup, şi intrând în lumeca într’un stadiu, s’a deşi)meat de toate, şi a stat în luptăcu bărbăţie. Cunoştea el foarte bine pe demonii ce ’1atacau, şi deaceia încă deîa început el s’a arătat strălucit;decum a trecut pragul acestor lupte şi până la sfârşit,el a răm as acelaşi, sau mai bine zis, el ch iar pre lun giâlupta afiându-se în apropierea premiului. Şi ceia ce estem inunat, că de şi făceâ şi pătim eâ atâtea., el totuşi se pu r Ui cu cum pătare şi moderaţi un e, căci găsin d u-se în

nevoie de a povesti despre isprăvile sale, el iute le-atrecut cu vederea pe toate. Do şi ar fi putut să umplemulte cărţi, dacă a r fi voit ca sa scrie cu am ănu nţim etoate cele spuse, despre închisorile lui şi isprăvile deacolo, sau despre îngrijirea b isericelor, sau în fine des preatacurile şi împrejurările ce se desfăşurau pe fie-ce zi.Dară n’a voit.

Acestea deci, ştiindu-le şi noi, iubiţilor, să ne de prindem a fi cu cum pătare şi m oderaţiune, şi nici decâtsă ne lăudăm cu bogăţia sau cu toate cele păm ânteşti,ci să ne lăudăm numai cu batjocorile ce le suferim

pentru Christos, dară şi cu aceste a numai când tr ebuinţacere. Ia ră daca nu a r 11 iii mic care să ne silească, nici pe acestc a să nu le pomenim, ca sa nu ne m ândrim ,ci num ai păcatele. Căci cu chipul acosta ne vom scăpăde ele cu uşur inţă, şi pe Dumnezeu îl vom av ea îndurătorii!, şi ne vom învrednici şi de vieaţa viitoare. Cărieafie <'a noi cu toţii să ne învrednic im, prin charul şiiilantropiea Domnului nostru Jisus Christos, căruia îm

preună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, să cade slava, s tăpân ireaşi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X X V I

„Insă a mă lăudă nu ’mi esta dc folos, căvoiu veni întru vedeniile şi descoperirile Domnului" (Cap. 12, 1).



3 0 2 OM ILIA XX.VI

Dară ce este aceasta? Ce) ce a spus până acumatâtea, de asta-dată zice că „a. mă lăuda, nu-mi estede fol()S“, ea şi cum n’ar fi spus nimic? Nu ca şi cumn ’a r fi spus nimic, ci, fiindcă urm eaz ă a trece la o alt-feliu de laudă, care n’arc de sigur vr’o plată atât dem are, însă se p ar e strălu cită la m ulţi care nu ce rceteazăcu preciziune— zice: „a mă lauda nu-mi este defo lo s1*. Laudele cele m ari pe care le-a n um ărat, sun tcele din ispite, du ră acum el a rc a m ai spune şi de altele,adecă de acele din descoperiri, de acele din tainele celenegrăite. Şi de ce oare a spus că „nu-mi e s t e dc

fo lo s“ ? «Adecă ca să nu m ă ducă în uşurin ţa, zice.Fiindcă nu la feîiu ne mândrim ştiindu-le noi, şi expunând u-ie altora, de v rem e ce nu firea succeselor îngâm fa pe cinevă, ci m a rt uri ea şi cunoştinţa celor mulţi».

De aceia deci spune: „nu-mi este de folos“,adecă «ca să nu însutiu în auditori vr’o ideie mare dernine». Acei apostoli minciunoşi spuneau de dânşii şi (ielece nu erau, ia ra Pave l ch ia r şi pe cele c-e erau le ascundea,de şi eră o nevoie atât de mare de a le spune, — şi zice:„nu-mi este d e folos"1, învăţându -ne p re noi de afugi cu toată, puterea de această patimă. Fiindcă faptulace sta n ’ar e nici im folos în sine, ci ch iar vătăm are,dacă nu este trebu itorii! şi folositorii!. Spu nân d deci, p rimejdiile, ispitele, cui*sele, supărările, şi naufragiile lui,trece la altfeliu de laudă, zicând: „Ştiu pre un ommai ’nainte eu pa tru-sp re-zece .ani, sau în trup,nu ştiu, sau afară de trup, nu ştiu, Dumnezeuştie, că s’a răpit unul ca acesta pană la al treileaceriu. Şi ştiu că s’a răpit în raiu, sau în trup,nu ştiu, sau afară de trup , nu ştiu, şi a auzitcuvinte nespuse care nu este slobod omului ale grăi. Pentru unul ca acesta înă voiu lăudă,iară pentru mine nu mă voiu lăudă" (Vers. 2—5)1).

M are este de scop erirea de aici. D ară n’a fosl num aiaceasta, ci şi altele m ulte ; el însă d intre cele multe o punenumai pe aceasta. Cum că au fost mai multe, ascultă-î

') Xotă . Versurile acestea, le-am luai întocmai din ediţ itmea

■ Sf. Chrisnstum.




mentele naturei Dumnezeu le-a făcut, şi pe cele slabeca şi pre ccle strălucite, ca astfeliu pe deoparte sil pro

clame pu terea lui, iară pe de altă să împiedice rătăc ire aoamenilor, — tot aşă şi aici: erau şi minunaţi, în acelaşitimp şi slabi, ca p rin faptele lor să se înveţe ne credin cioşii. Ca d ară dânşii a r fi fost numai minunaţi, şi n ’a rfi prezentat nici-o dovadă de slabăciune, ar ti amăgit p re mulţi cu cuvântu l, de a crede de dânşii m ai m ariluc ruri decât în realitate, şi atunci nu num ai că n ’a r fifolosit nimic, ci ch ia r a r fi vătăm at. De aceia slă baci unea,lor se vedea în faptă, ceia ce ar putea vedea cineva petrecându-se şi cu oamenii din legea veclie. Şi IIie a

fost minunat, dara a fost mustrat odată din cauza frieeisale. Ş i Moisi a fost ma re, însă şi dânsu l a fost pus pefuga tot de această patimă. Acestea toate le pătimeaudânşii, cu îng ăduinţa lui Dumnezeu, care perm itea ca cuchipul acesta să se învedereze natura omenească. Cădacii, după ce Moisi i-a scos din Egipet dânşii ziceau:unde este Moisi? dară încă de i-ar ti şi introdus 111 păm ân tul făgăduinţei, ce n ’a r fi zis?

De aceia şi Pavel zice: „Ci las ca să nu cugetecineva de mine mai mult decât vede^Nu spune

«ca ^ă nu zică», ci nici macar să cugete cevâ mai multdecât meritul meu. De unde se invederează că toate vor bele de aici sunt cu privire la dânsul. De aceia începândn’ar li zis el „a mă lăuda nu-mi este de foios11,dacă cele ce erâ a spune după ;»ceasta ar fi fost cu privire la altul. Şi pentru ce n’ar fi fost dc folos de a selăudă p entru a ltul? Insă ch iar el eră ce! ce s’â învred nicit (ie toate acestea. De aceia şi adaoge, zicând:

„Şi pentru mulţimea arătărilor, ca să nu

mă înalt, datu-mi-s’a mie îmbolditoriu trupuluiîngerul Satanei, ca să mă bată peste obraz*(Vers. 7). Ce spu i? Tu ca re nici îm părăţiea cerurilo rnu o credeai întru nimic, şi nici Gheena faţă de d ra gostea lui Christos, acum te uitai la cinstea celor mulţi,in câ t ca te înălţai, şi aveai nevoie in tr ’una de a fi ţinutin frâu? Căci n’a zis «să fiu bătut acum», ci ca intr’unasă mă bată peste obraz. Şi cine ar zice aceasta?

Deci, ce spune el aici ? Când noi vom descoperi ceanume erâ acel „îmboldi toriu" şi cine erâ „îngerul

Satanei“, atunci vom spune şi aceasta. Uniia au spus2ÎÎH3



3 0 6 O M I L I A X X V I

ca apostolul a vorbit aici de o durere de cap provenita sau provocată de diavolul, — însă să nu fie

una ca aceasta. Căci doară nu s’a fost dat trupul luiPavel în mânile diavolului, pe câtă vreme însuşi diavolul la o poroncă numai a lui Pavel, îi urmă; baîncă ’i-a pus şi hota re şi legi — ca de pildă când pecur va r iul acela l-a pre da t Satanei spre peirea trupulu i—şi n’a îndrăznit necuratul de a calcă acele legi.

Deci, ce este ceia ce el spune aici? Sub numele deSa tan, în limba E bra ică se înţelege contrariul, duşmanul, războinicul, Aşă de pildă în cartea a 3-a aîm păraţilor scr iptu ra num eşte S atan pe împ otrivi tor

zicând: „Că nu este Satan (împotrivitor) acum,nu este întimpinarea“. (III. Im păr. 5, 4), — povestindîm preju rările cu Solomon, — adecă, nu este îm potrivitor,războinic, contrar, cel ce supără.

Prin urmare ceia ce el spune, aceasta, va să zică:«N’a lăsat Dumnezeu ca sa înainteze predica evangheliei fără primejdii, umilindu-ni cugetele noa stre, ci aîngăduit duşmanilor, împotrivitorilor şi războinicilor dea se aruncă asupra noastră». Aceasta erâ deajuns de aclătina cugetele lor, iară du rere a de cap sau chefalalghia

nici de cum.„îngerul Satanei el numeşte pe Alexandru tău-r a r iu l’), pe Imeneu şi Filet, si în (ine p re toţi îm po trivi tor ii lui în cu vâ nt, pre toţi ca ri îl răzlroiau şi se cer taucu dânsul, pre cei ee-1 băgau în închisoare, pre cei ee-1loveau, pre cei ce-î tâ ra u cu deasila, fiindcă toţi ace ştiiasăvârşau cele a le lui Satan. Dupre cum in alt loc numeşte pre ludei fii ai diavolului, pentrucă râvnesc celeale aceluia, tot aşă şi aici numeşte îngerul Satanei precel ce se împotriveşte tuturor. „Datu-mi-s’a îmboldi tor trupu lui îngerul Satanei, ca să mă bată peste obraz", nu ca şi cum Dumnezeu ’i-ar fi ’narmatco ntra l u i— să nu flel’— ci îngăduind u-li, lăsându-i dea-1 război.

„Pentru aceasta de trei ori p re Domnul a inrugat ca să-l depărteze dela mine“ (Vers. 8),—adecă de multe-ori. Dară şi aceasta, adecă de a nu as-

*) Notă. A se vedeâ J. Timolheiu i, 20.



O M I L I A X X V I 307

cunde că a răbdat toate intrigile, ca se obosise suferin-du-le, şi că avea nevoie de rugăciuni spre a se izbăvi,vine tot din m area lui umilinţa.

„Şi mi-a zis mie: destul este ţie da rul meu,că puterea mcâ întru neputinţă se săv â rşaşte“(Vers. 9), adecă, «îţi ajunge ţie că înviezi p re m orţi, căvindeci pre cei orb i, ca cura ţi p re cei lep roşi, că faci şialte minuni. Nu cere dară şi ceia ce este fără primejdie,ceia ce este sigu r şi de a propovoci ui evanghelica fărăfapte. Ci dacă te tulburi şi întristezi, nu cumva poateo crezi acea sta ca o nepu tinţă din p arte a mea, că a rfi mulţi acei ce îţi întind curse, te alungă, şi te b a t? .

Apoi tocmai aceasta arată puterea mea. „Că putereamea, zice, în tru neputinţă să săv ârşaştc 11, cândadecă fiind alu ng aţi voi biruiţi p re coi'ce vă alu ngă,cân d fiind prig on iţi stăpâniţi pre cei ce vă prigonesc ,câ nd fiind legaţi, voi puneţi pe fugă p re cei ce vă leagă.Aşă dară nu cere cele de prisos».

Ai văzut cum apostolul alta cauză a pus, iarăDumnezeu cu totul alt;!.? Căci apos tolu l zic e: „ca s ănu m ă înalţ datu-mi-s’a îm bo ldi t o r iară de Dumnezeu spune ca i-a răspu ns, că a îngăduit aceasta p en tru

a se a rătă puterea, lui. «Nu nu mai că ceri cev â de prisos, zice, ci încă, ceri un lucru ce a r în tu necă puterea nieă)). Căci expresiunea „este deajuns ţie“aceasta tocmai o învederează, că nefiindu-i folositor dea i se mai adaoge cevâ, ci găsind u-se înze stra t cu toate.Astfeliu că şi de a ici se învederează, că nu de sp re vre~odurere de cap sau chefalalghie grăieşte el. Căci doarănu propoveduiau dânşii fiind bolnavi, şi nici n’ar fi putu t propovedui fiind bolnavi, ei ea fiind alungaţi şi prigoniţi, dânşii pre toate le învingeau.

«Deci, fiindc'i toate acestea le-am fost auzit, zice,'apoi, „Pentru aceia cu dulceaţă m ă voiu lăudamai mult în tru neputinţele m ele11. Pentru ca sănu cadă — ia ră acei apostoli minc iunoşi să se laude

pentru succesele lor — in timp ce dânşii se găsau în prigoniri, a răta că de aceia tocmai el devine mai s trălucit, iară puterea lui Dumnezeu atunci străluceşte încămai mult, şi cele petrecute sunt vrednice de laudă. Deaceia zice: rcu dulceaţa mă voiu lăudă", «N’am



3 0 8 O m i l i a x x v i

spus ace stea pe ca re le-am înşirat, ca fiind tris t — dacăle-am spus tocm ai a cum — ca adecă mi s’a da t m ie

imbolditoriu, ci încă mândrindu-mă şi mai multă puterecâştigând. De aceia a şi adaos: „ca Să locuiascăîntru mine puterea lui Christos". Aici mai dă aînţelege şi alt-cevâ , aceia adecă, c a cu cât ispitele se prelungiau, pe a tâ ta şi cele ale charului se m arian şimai mult rămâneau. Pentru care a şi adaos:

„P en tru aceia binevoiesc întru neputinţe*(Vers. 10). Care nep ut inţe? spune-mi. „Intru defăimări, zice, întru nevoi, în goane, în strîmtorari

pentru Christos". Ai văzut cât de lămurit a desco perit de astă-dată? Căci spunând feJiuI neputinţei lor,n’a grăit de friguri, sau de periodul acelei boale, saude vr’o altă boală trupească, ci de defăimări, de goaneşi de str âm to rări. Ai văzut suflet recuno scatoriu Doreşte ca să sc ape de răle ; d ară când a auzit de laDumnezeu că nu trebuie a li aceasta, apoi nu numaică nu s’a scârbit fiindcă n’a icwt ascultat in rugăciune,ci încă s’a şi bucurat.

De aceia şi zice el: „bine voiesc“, adecă «mă

bucur, doresc a fi defăimat, a fi prigonit , şi a fî s trăin -torat pentru Christos». Acestea le spunea,capo deoparteşi p re aceia să-i modereze, ia ră pe dealta ca şi ac estorasă li înalţe cugetele, ca nu cum va să se ruşineze de

patim ile lui Pavel. Ajungea aceasta ca să-i facă maist răluciţi decât toţi cei-la]ţi.

Mai d ep arte apoi pun e şi o .a ltă cauză zicând:„căci când slăbesc, atunci sunt mai putern ic11«De ce te minunezi dacă puterea lui Dumnezeu atuncise arată? Şi eu atunci sunt puternic. Atunci mai ales

charul se pogoară, dupre cum zice aiurea: „ca precum prisosesc patimile lui Christos în tru noi, aşa prin Christos prisoseşte şi m ângâerea noastră"(Cap. 1, 5).

*) Unde este supărare şi scârba, acolo este şi mân-gâere; unde este mângâere, acolo este şi char. Când a

*) P artea morală. Cum că su păr ar ea şi scâr ba cu răţă sufieluide patimi, ţi pe Dumnezeu il al rag . Despre Alex and ru, şi despreslava sfinţilor. (VerotiJ.




căzut în temniţă, atunci a făcut apostolul şi minunilecele mai mari. Când s’a naufragieat pe marea, şi a fost

a ru n ca t de^ valuri în tr’o ţa ră de ba rbari, atunci m aiales s’a slăvit. Când a intr at lega t înain tea judecăţei,atunci mai ales a predominat pe judecătorii). Aşă se petrecea şi în îegea veche, fiindcă'în ispite străluceaudrepţii- Aşa cei trei coconi, aşă Danii], aşa Moisi, aşă,losif; toţi p rin ispite au devenit străluciţi, şi s’au învred nicit de cununi. Atunci şj sufletul se curăţă, când pentruDumnezeu se întristează. Atunci se bucură şi de un maim are a juto r iu, având nevoie şi de un mai m are spr ijin,atunci şi el este vrednic de un mai mare cliar. Dara

chiar şi înainte de resplata acordată de Dumnezeu, unasem enea suflet se învredniceşte de m ari b unu ri, devenind filosof. Căci şi trufiea o smulge s u păra re a şi scârba ,şi lenevirea o taie din rădăcină, şi îndeamnă pre cinevala răbdare; descopere nimicnicia lucrurilor omeneşti,şi Introduce în sufletul lui multă filosofie.

înaintea ei toate patimile omeneşti se dau în laturi:şi zavistiea, şi jahiziea, şi pofta, şi stăpânirea, şi dragostea banilor, şi dragostea trupurilor, şi mândriea, şitrufiea, şi mâniea, şi în fine întregul puhoiu de patimi.Şi de voieşti a vedeâ aceasta din înseşi faptele omeneşti,aşi puteâ să-ţi a răt şi bărba t în p ar ticu lar , cum şi un între g popor în g enera l găsind u-se şi in scârbe, şi în linişte,şi de aici a te înv ăţă în ca re an um e p.irte este câştişul,şi în ca re trând ăviea. Poporul Elicei lor, de pildă, cânderâ alungat şi năcăjit, oftă şi rugă cu stăruinţă preDumnezeu, cu care ocazie mult ajutoriu atrăgeau spredânşii de sus; iară când zburdau de bine, apucau pestecâmpi. Ninevitenii deasemenea când se bucurau delinişte, atunci întărîtau pre Dumnezeu asupra Jor, şi-lfăcuse de a am en in ţi cu dărîm area cetăţei lor din temelii,

iară când s’au umilit în urma propoveduirei Proroculuilonâ , atunci au arătat toata filosofiea. Ia ră de voieşti avedeâ şi un bărbat în particular ajuns în asemeneasta re , gândeşte-te la Solornon, ca re, în timp ce se găsâocupat cu îngrijirile şi tulburările cele pentru stăpânirea poporu lui aceluia, s’a fost învrednic it de aceâ vederem in un ată; — ia ră când a căzut în desm erdări, s’a ro stogolit ch ia r în prăpas tiea păcatului. D ară înca de părinteleacestuia ce voiu zice? Când a fost el m inun at şi p arado x 1 Nu oare când se găsâ în ispite? D ară Abesalom aceia ,

nu oare erâ cuminte în timp ce fugeâ de sfatul lui



O M I L IA X X V I

Achitofel1), iară^ eân d a ceda t n ’a devenit tiranic şiucigătoriu ele tată? D ară lob? Insă acesta strălucit a iostşi în linişte aflând u-se, şi în sc ârbe încă m ai străluc it.

Şi ce trebu ie a -vorbi de cele vechi, şi de cele nouă ?Ca dacă cineva ar examina cele prezente ale noastre,a r vedeâ c ât folos avem noi din scâr be şi năcazuri.Astăzi de pildă noi bucurându-ne de pace, am căzutîntr’un feliu de pirotcală şi ne-am moleşit, şi am umplut

biserica de mii de r ă l e ;— ia ră pe când eram alungaţi,era m şi m ai înţelepţi, si m ai blânzi, şi mai serioşi, şi)a ad un ările acestea era m m ai cu bun ă-voinţă, şi m âicu stăru in ţa în asc ulta rea cuvân tului lui Dum nezeu. Cădupre cunî focul curăţă aurul, tot aşă şi scârbele curăţă

sufletul de murdărie, făcându-1 curat, strălucit şi vesel.S câ rb a şi în trista rea bag ă pe cinev a în im părăţieaceriurilor, în timp ce dezmerdarea şi trândăviea îngheena. Dc aceia calea uniea este largă, pe când a celeilalte strimtă. De aceia şi Christos zicea: „In îume năcazuri veţi ave‘d“ ca şi cum ni-ar 11 lăsat noue unmare bun. Deci, dacă eşti discipul al lui Christos, mergi pe calea cea strim tă, şi nu te nelin işti, nici nu te îm puţina. Că şi dacă nu ai aveă năcazuri în feliul acesta,dc necesitate vei ii năcăjit. Iară doar şi poate din alte

cauze nefolositoare. Căci şi pizm ătareţul, şi cel ce iubeşte banii , şi cel ce se topeşte după femeie curvă, şi cel ceiubeşte siava deşartă, şi în fine toţi cei ce slujiisc răle lo r,m ulte scâ rbe şi năcaz uri sufăr, ba încă de m ulte-ori ma igrozave ca ale celor ce jălesc pe v r’un m ort. Ia ră dacă poate nu plâ ng, o fac pentru că li este ruşine, — dacăînsă ai putcâ să li cunoşti sufletul îor, l-ai vedeâ plinde miî de răle.

Deci, când şi unul şi altul folosind u-se de vieaţaaceasta de necesitate că vor suferi năcazuri, apoi pentrucc sa nu alegem vieaţa aceea, care cel puţin ni va aducemii de cu nu ni? P en tru că şi pre sfinţii toţi aşa. i-a pu rta tDumnezeu prin scârbe şi năcazuri, pe deoparte folosind u-î p re dânşii, ia ră pe dealta as igurân d şi p re alţii,ca sa nu aibă o mai mare slavă decât merită ii înrealita te. Căci în feliul aces ta şi îdolola triile au stăpân itla început, oam enii flind ad m iraţi m ai p re sus de vred-

’) Notă. A se vedeâ cartea a 2-a a împăraţilor, cap. 15 şiurmătorii.




nîciea îor. In feliuî aceste şi Senatui Romanilor a considera t pe A lexandru a fi al trei-spre-zecilea zeu, — fiindcă

Senatul avea puterea de a chirotonisi şi a proclama zei.Când însă s’au vestit Senatului toate cele cu privire laChristos, atunci stăpănitoriul na(.iuneia trimis să întrebe,(Iacă nu li se parc nimerii de a chirotonisi zeu şi preChristos. D ară senatorii n ’au consimţit, fiind încă înfu nea ţişi scandalizaţi, ca mai ’nainte dc Votul şi de hotărîrealor, puterea celui răstignit strălucind, a atras în parteasa respectul întregei lumi1)-

Acestea, însă, au fost iconornisile astfeliu a se desfăşură fam voea lor, ca nu cumva Dumnezeirea lui

Christos sa se proclame prin vot omenesc, şi nici sa secrea ză şi el a fi unu! d in tre zeii lor cei mulţi, chiro tonisiţide dânşii. Fiindcă dânşii proclamase zei şi pre luptătoriicu ghiontul (xaî -w.rac ttso’jţ âvdjj xrsw) ]a urmă şi pe copiiide casă (™ '.v A = amorezii) ai lui Adrian i-a p ro clamat zei, de unde apoi şi cetatea clădită în memoriaunuia din tre dânşii se num eşte A ntino ue). De vrem e cemoartea mărturiseşte despre natura cea muritoare aomului pământesc, apoi diavolul a descoperit o altă calede înşelăciune, servindu-se de nemurirea sufletului, cu

care amestecând o linguşire ex ag era tă, a dus p re mulţila neevsevie.Şi priveşte vicleşug din parte-i. Când noi prezentăm

nemurirea sufletului atunci când este nevoie, necuratulrestoarnă cuvântul nostru, iară când el voieşte a-1 faurisp re vătăm area oamenilor, apoi cu mu ltă riv nă staru ieşteîn această nemurire. Dacă ar zice cineva bunăoară:«Dară cum, şi de unde Alexandru este zeu? Oare n'amurit, şi încă intr’un mod înjositoriu şi ticălos»? — iată

1) Notă. Chestiunea aceasta o raportează Tertulian în Apo- logiea sa cătră Septimiu Sever, împăratul Romanilor, în anul 200 p. Clirist., zicând : „Tiberias ergo, tujus lampore nomen Christianum in seculum inl roi vit , (iiirtumtalttm stbi ex Sţ/r ia Palestin a quod ittic veritatem illiits div inita lis rerelaverat, deUtlit ad Sena tain cum pr ae -

royaliva sufragii su i. Senatus , r/wia nan ipsc probaverat, r e s p u i t“. (Apologeţicum Cap. 5).

Vezi şi Is tor ia bis. de E useb îe Pam fll, <£, 2..2) Nolă . Antinou, un tânăr Prusan, de o frumusefă renumită,

în m em orie u căru ia îm păratu l A dria n, ca re îl îu beâ prea m ult , a clădit oraşul Autinou, şi a întocmit a i se oferi onoruri zeeşti.

{A se vedea Lexiconul Elino-Român de loanid. Voi. II. Nume

proprii, pag. 44).



3 1 2 O M I L I A X X V I

că se respunde: «dară sufletul este nemuritoriu». Acumfaci vorljă cfe nemurirea sufletului, şi filosofezi, ca să

te rescoli contra lui Dumnezeu creatoriul a toate; iarăcând noi numim nemurirea sufletului cel mai mare daral lui Dum nezeu, a tunc i n e crez i de înşelaţi în credin ţanoas tră, de înjosiţi şi cu nim ic mai bu ni decât necuv ân tătoarele. Dacă noi spunem c ă cel răstig n it viează, de’nd atăse aude rîs din partea lui, de şi lumea întreagă strigă,fie lumea din vechime, fîe cea deacum, — atunci de sigur p rin sem nele şi minunile ce se făceau, ia ră acum princei ce se întorc la creştinism. Căci toate aceste succesenu sunt ale urmi mort.

Iară dacă acum ţi-ar spune cineva, că Alexandruviează, tu crezi, de şi nu poţi spune, nici de o minunesau semn doveditoriu. «Da! zici tu; fiindcă trăind el afăcut m ulte şi m ar i fapte. Fiindcă a supus şi naţiuni,şi cetăţi, şi războae m ulte a avut, şi pe mulţi a învins,şi trofee a luat». D ară d aca eu ’ţi-voiu a rătă , că ceia ceîncă trăind el n’a priceput, nici el şi nici vr’unul dinoamenii de pe iilunci, apoi care altă dovadă de învierem ai cău taţi? A reuşi un îm p ărat ca să aibă în vie aţa sarăzb oae şi biruinţă, şi arm ată p ute rnică, nu este nimicdc mirare, şi nici cevâ nou sau paradox; dară dupăcrucificare şi înmormântare a face atâtea în tot locul pe p ăm ân t şi pe m are, aceasta m ai ales este ceia ce teumple de uimire, şi care proclamă puterea cea sfmtaşi neg răită. Şi A lexand ru dup ă m oartea lui — sfiişiinel u-se îm părăţie a lui şi dispărând cu totu l — nu s’a maiînto rs, în tim p ce Christos atu nc i m ai ales ’şi-a înţepenit îm părăţiea sa, cân d a m urit.

Şi ce spun eu de Christos, când ch ia r şi ucenicilorlui îi-a da t p uterea do a străluci după m oa rtea lor?Unde este mormântul lui Alexandru? Spune-mi arată-mi-1, şi ’ţi voiu spune şi eu ziua când el a murit. Darăa slugilor lui Christos şi mormintele sunt strălucite, gă-sindu-se în cea mai îm părătea scă ce tate, şi zilele m orţiiîor sunt ştiute, transformându-le în serbătorj pentrulumea întreagă. Mormântul aceluia nu-1 ştiu nici chiarfamiliarii lui, pe când mormântul lui Christos îl ştiu până şi barbarii. încă şi m orm intele slu gilor celui răsti c nit su n t şi m ai străluc ite decât pala tele îm părăteşti,nu cu m ărim ea sau cu frum useţea clădirilor numai,fiindcă şi în această privinţă sunt superioare, ci, ceia ce

este încă m ai mult — cu rîvna şi zelul celor ce îi ur



O M I L IA X X V I 3 1 3

mează pre dânşii. Căci însuşi cel ce este îmbrăcat cuhlamida împărătească încunjurând mormintele acelea,şi lepădând dela dânsul trufia , sta rugâ nd u-se sfinţilor,ca să-i ajute pe lângă Dumnezeu, şi deci chiar cel ceare diadema împărăteasca are nevoie de sprijinul pescarului şi a făcătorului de corturi.

Şi vei îndrăzni, spune-mi, de a zice că stăpânullor este m ort, ale căru ia slugi trecute din vieaţă su n tsprijinitori ai îm păraţilor lumei? Şi ac easta a r p u tea-o vedeâ cineva nu numai în Rom a, ci chiar şi în Con-stantinopole. Căci şi aici pe Constantin cel mare a crezut cu cale fiul său de a-1 cinsti cu m are cinste, pun&n-du-1 a sta înaintea uşilor dea fară ale pescarului. Şi dup re

cum sunt uşierii în palatele împărăteşti, întocmai aşăsun t îm păraţii în mormintele pescarilor. Aceia întocmaica nişte stăpâni au în puterea lor partea dinăuntru amormântului, iară aceştiia ca nişte bejănari a dorit ali se afierosi lor uşa de afară, arătând prin aceasta şinecredincioşilor, că superioritatea în înviere va li a pescarilor. Apoi dacă aceasta se vede aici în m orm inte,cu atât mai muit în înviere.

Dară s’a schimbat ordinea lucrurilor, căci împăraţii au demnitatea şi cinstea slugilor, pe când cei stă

pâniţi sau slugile au pe a îm păraţilo r, şi încă chiar m aistrălucită. Şi cum că faptul acesta nu este linguşire, odovedeşte înseşi adevărul, fiindcă şi aceştiia au devenitmai străluciţi p rin aceia. Căci m orm intele sfinţilor su n tcu mult m ai resp ecta te decâ t cele ale îm păraţilor, devreme ce la acelea se vede un mare gol, un mare pustiu, pe când la acestea o mare îngrămădire de lume.Şi de voieşti a com pară m orm intele sfinţilor cu înseşi palate le îm părăteşti, vei vedeâ că biruinţa, este tot de partea lor.

Acolo su n t poate mulţi ca re tre c cu nepăsare , pe

când aici su nt mulţi cari ch iam ă şi a trag pe bogaţi, p resăraci, p re bărbaţi’ pre femei, p re slugi, pre cei J ib e r i;acolo frică m are , ia ră aici plăcere nespusă. D ara poa teca este o privelişte plăcută de a vedeâ pe îm păra t îm brăc at în haine aurite, şi generali stând înain te , căp itanii, com andan ţi de oştiri, g uv erna to ri; — dara celece se văd aici sun t cu m ult m ai însem nate, aşă căcele de acolo în com paraţiun e cu cele de aici se p a r

jucării copilăreşti . Căci în dată ce treci pragul vie tei’aceştiea , cu gândul, şi ii-1 înd repţi spre ceriu, spre îm -



3 1 4 O M I I - I A X X V I

paratu l col de sus, sp re a rm ata îngerilor, sp re tronul celînalt, spre slava cea neapropieata, vei vedeâ câta deosebire mare este.

Acolo poate că îm păra tul a pu s p re supuşii seisub stăpânirea capiteniilor, pe unul de pildă a-1 deslegâ,iară pr e altul al le g â ; — pe când oasele sfinţilor nu auacesta putere josnică, şi vrednică de milă, ci pe aceeacu mult mai mare şi mai importanta, aceea adecă că pre demoni îi aduce de faţă şi-’i munceşte , ia ră pre ceiîegaţi dc dânşii îi des leagă de legăturile cele grozave.

Şi ce pote fi mai înfricoşat ca tribunalul acesta?Că de şi nevăzandu-se nimeni, şi negăsindu-se nimenilângă coastele demonilor, totuşi se aud glasuri, şi sus

pine, şi bătăi şi cazne, şi limbe aprinse — fiindcă demonul nu poate suferi acea putere minunată. Şi iată cumcei coau purtat trupuri, stăpânesc pre puterile cele fărăde tru p u ri ; ţer ina , şi cenuşa, şi oasele acelea su n t su

perioare naturilor celor nevăz ute1).De aceia tocmai, pentru a vedeâ palatele împără

teşti nimeni n’ar călători vr-o dată, în timp ce pe îm păraţi de multe-o ri i-ar puteâ vedeâ călătorind la m ormintele sfinţilor. Căci morm intele sfinţilor ni p rez intăm ărtu rii şi simbole ale judecaţii viitoare, demonii fiind

alu ngaţi, oam enii pedepsiţi şi eliberaţi. Ai văzu t pu tereasfinţilor ch iar şi după m oa rtea lor? Ai văzu t nepu tinţa păcătoşilo r chiar şi în vieaţă găsindu-se? Fugi, deci, derău ta te , ca să fii stăpân pe sine-ţi, şi îm brăţoşaz ă curîvnă toată fapta bună. Că dacă cele de aici şi suntastfeliu, apoi poţi pr ice pe ce felin vor fi cele viitoare.Deci, fiind stăpânit de dorul acesta necontenit, te veiînvrednici de vieaţa veşnică. Căriea fie ca cu toţii sane învrednicim , p rin ch aru l şi filantropica Domnuluinostru îisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cu

Sf. Duh, se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi puru rea şi în vecii vecilor. Amin.

l) Notă . O biceiul erâ , ca demoni iacii se fie a du şi pre la mormintele sf inţilor, unde după ce I i se citeau cuvenitele rugăciuni, acei bolnavi se vindecau, iară demonii erau alungaţi de puterea m inuna tă a sfintelor m oa şte, — dupre cum se petrece ş i astăzi.



O M I L I A X X V I I 3 1 5

O M I L I A X X V I I

„Făcutu-m ’am fără do miri le lăudân du-m ă;voi m’aţi silit. Că mie mi se cădea să fiu lăudat de’către voi“ (Cap. 1 2 , 1 1 ).

Complectându-şi vorba cu privire la laudele sale,■n’a stat numai aici, ci din nou se jusUiică, şi ’şi cereier ta re pe ntru cele spuse, zicând eu a fost silit )a aceasta,

ia ră nu a făcu t-o din bună voea sa. D ară ch iar şi s ilitfiind a se lăudă, el totuşi se num eşte p re sine fără deminte. I_,a început el zicea: „Ca pre un fără de minteîngăduiţi-mă“, şi „ea întru neîntelepţie“, iară aici pe faţă se declară de făr ă de minte, ( ii după ce p rincele vorbite a pregătit ceia ce voia, la urmă cu curajşi fără încun jur se ag aţă de acest defect, înv ăţân du -nede a nu ne laudă pre noi în şi-ne, ch iar daca a r fi nevoie, de vreme ce şi Pavel, cu toate ca era o cauză bin ecuvânta tă, totuşi s’a num it fără de min te. Apoi şi

cauza celor spuse el o aru nc a întreagă nu asu pra apostolilor celor mineiunoşi, ci asupra ucenicilor zicând că„voi m’aţi silit“. «Daca aceia, zice, s’a r fi lăuda t ru ms’a r întâm plă, şi n ’a r fi făcut aceasta odată cu am ăgirea. sau înşelarea voastre, nici pre voi nu v’aşi fi pierdut, şi nici n’aşi fi ajuns de a spune asemenea vorbe;—d ar ă fiindcă au c onru pt întrea ga biserică, apoi eu av ân din băgare de seama binele vostru, m’am văzut silit dea deveni fără de minte». Şi n’a sp us: «m’am tem utca nu cum va răpindu -vă înv ăţăturile cele de dina inte,

să samene printre voi cele ale lor» fiindcă acestea le-afost spus mai sus, zicând: „mă tem Ca nu eumvă precum şearpele a am ăg it pre Eva, aşa să sestrice şi 'înţelegerile voastre1*, — ia ră aic i nu aşă,ci mai cu putere, mai cu multă autoritate, luându-şicuraj din cele grăite. „Că mie mi se cade, zice, săfiu lăudat de către voi“.

După aceia apoi pune şi cauza, şi nu mai spunede descoperiri, niei numai de semne, ci de ispite. „Că



3 1 6 O M I L I A X X V I I

cu nimic nu sunt mai pre jos, zice, decât apostolii cei m ari“. Priveşte şi aici cum încă mai'pu autoritate grăieşte, căci în timp ce mai ’nainte spunea: „CUnimic socotesc că nu sunt mai pre jos“, iată căaici, dupre cum am spus, grăieşte mai hotărîtoriu. Darănici aşă el nu se depărtează de măsura cuvenită, şi nicide obiceiul său propriu, căci mai departe, ca şi cum pare-că a r fi spus cevâ care a trecut peste valoarea saudem nitatea lui, ca adecă s’a p ren urne rat pre sine cuaposto lii ceilalţi, se um ileşte din nou, zicân d: „măcarcă nimic nu sunt. Că semnele apostolului s’au

lucrat întru voi'* (Vers. 12). «Nu te uită la aceia, zice,ca eu sunt mic şi nebăgat în samă, ci numai dacă nute-ai bu cu rat de cele car e treb uia a te folosi dela apostoli».Şi n’a spus că sunt mic, ci ceia ce erâ mai jos încăj„Că nimic nu sunt“. Căci ce folos este de a fi cinevam are , şi a nu folosi cu nim ic? — du pre cum şi pen truun doftor iscusit nu poate fi nici un folos, dacă n’a vindecat nici un bolnav.

«Deci, zice, nu cău ta la aceia că eu nu sun t nimic,ci gândeşte-te că în cele ce voi trebuia a vă găsi bine,eu n’ain Cost rnai pre jos cu nimic, ci mi-am pus lamijloc înc erca rea apostolici mele. Prin u rm are nu erânevoie de cuvintele mele». Acestea le spunea, nu doarăca aveâ nevoie de a se recomandă — căci cum ar fi fostcu pu tinţă a face a ce as ta el, ca re ch iar şi ceriul îl consideră ca mic pentru dragostea lui Christos? — ci fiindcăse îngrijâ de mântuirea acelora. Apoi ca nu cumvâ sazică d ânşii: « c i! şi ce ne im portă pr e noi că cu nimicn’ai fost mai pre jos de apostolii cei mari»? iată ca ela adaog at imedieat, c ă :

„întru voi s’au lucra t semneleapostolului, întru toată răbdarea, prin senine, şiminuni, şi puteri". Vai! Ce noian de succese a trecutîn câ tevâ cuvinte. D ară tu prive şte ce a pus el m ai întâiu :răbdarea, fiindcă aceasta mai cu samă este dovadaapostolului, de a suferi toate cu b ărbăţie. D ară aceastael o trece în scurt şi numai printr’un singur cuvânt, pecând despre semne, care nu aparţineau de Joc succeselorsale, prin mai multe cuvinte. Gândeşte-te singur câteînchisori a suferit el, câte bătăi, câte primejdii, câte

cu rse , şi câ te ispite n ’a lăsat el a se înţelege prin denu




m irea de răbd are , — şi câte iarăşi nu se înţeleg p rindenu m irea de sem ne, minuni şi p u te ri : câţi m orţi în-vieaţi, cdţi orbi vindecaţi, câţi leproşi cu răţiţi, câţi d e

moni alung aţi.Acestea auzindu-le ne învăţăm, că şi dacă ne găsim poate câte -odată în necesita tea unor asem enea povestiri,noi să trecem iute, sau m ai bine zis, să da m la opar tesuccesele noastre, — ceia ce a făcut şi Pavel.

Apoi, ca nu cumva să zică uniia: «ca şi dacă eştimare, şi ai făcut multe, totuşi n’ai făcut atatea câte aufăcut apostolii în celelalte biserici», a adaogat imedieat:

„Că ce este de care să fiţi mai iipsiţi decâtcelelalte biserici11 (Vers. 13)? — că nu v ’aţi îm p ăr

tăşit, zice, de un mai mic cliar decât celelalte biserici)).Dară poate ar* zice cineva: «şi de ce oare a întors vorbala apostoli, lăsând la oparte lupta lui contra apostolilorminciunoşi»? A făcut aceasta cu scop de a ridică încămai mult cugetele lor, şi a li arătă că nu numai că estem ai bun decât acei apostoli m inciunoşi, ci şi faţă de apo stolii cei mari încă nu este mai mic, sau mai inferior.Pentru aceia, deci, când vorbeşte de apostolii cei minciunoşi el zice: „mai mult eu“, iară când se compară presine cu apostolii, zice că <ste inulţămit că nu este mai p re

.jos de aceia, de şi se ostenise mai mult decât dânşii. Dinex presiu nea de mai sus el m ai scoate concluziunea, căapostolii cei minciunoşi batjocoresc până şi pre apostoliicei m ari, dacă pe cel egal cu dânşii il au pe al doilea plan .

„Fără numai că nu v'am făcut supărare"?Cu multă supărare pune eî aici certarca aceasta; darăşi cele ce urm ează sun t încă şi m ai gre oa e: „dărui ţi-mimie nedreptatea aceasta”. Dară cuvintele acestea deşi greoae, sunt totuşi cuvinte ieşite din dragoste, şi auîn transe le engomii sau laude pen tru dânşii. Că dac ă

dânşii considerau ca o nedreptate din parte-i, ca apostolul să nu primiască dela dânşii nimic, şi nici să nucuteze a căutâ de a fi hrănit dela dânşii — «dacă deac easta m ă învinovăţiţi, zice, apoi atu nc i "„dăruiţi-mimie nedreptatea aceasta*, adecă «’mi cer iertare,daru iţi-mi m ie păcatul acesta».

Şi priv eşte înţelepciune la dânsu l. Fiindcă în tr’un ael li aruncă hula aceasta-, într’una apoi şi vorba o îndreaptă. Mai sus zicând de pildă că: „adevărul lui



O M I L I A X X V I I

Christos este întru mine, că lauda aceasta nuse va opri de mine în laturile Ahaei11, şi iarăşi

„că nu vă iubesc pre voi? Dumnezeu ştie“, şiiarăşi „voiu face aceasta ca să ta iu pricina celorce poftesc pricină, că întru ceia ce se laudă, săse afle ca şi noi — de asem enea în în tâea epistola:„Care, deci, este plata? Ca bine-vestind, fără

plată să pun evangheliea Iui Christos “ (i. Cor.9, 18) — iară aici zice: '„dăruiţi-mi mie nedreptateaaceasta* . Pre tutindeni el fuge de a a rătă, că din cauza

nepu tinţei şi a sărăciei nu pr im eşte nim ic dela dânşii,şi de aici» să se considere ii ca loviţi dc dânsul. De aceiaşi în pasajul dc faţă zice că, ((dacă aceasta o consideraţica greşaJă din parte-mi, apoi vă ce r iertare». Ia ră aceastao spune, şi lovindu-i, în acelaşi tim p şi m ân gâin d u-i.Beci, sa nu zic i: «apoi dacă voieşti a lovi, de ce te ju stifici? Şi dacă te justifici, de ce loveşti» ? —fiindcă aceastaeste rezultata din înţelepciune: de a şi tăia. buba, şi înacelaşi timp de a o şi legă. Apoi ca să nu se pară — ceia.ce zicea şi mai ’nainte— că necontenit învârteşte vorbadespre aceia că el n’a luat nimic dela dânşii, ceia redealtfeliu şi în întâea epistolă o îndreaptă zicând: „tVaillscris acestea, ca aşa să se facă întru mine, cămai bine ’mi este â muri, decât lauda mea s’ofacă cineva zădarnică" (Ibid. vers. 15), iată eu şiaici o înd reap tă, încă. cu mai m ultă du lceaţă in vorbă,şi cu mai multă prudenţii. Cum, şi îri ce mod?

^lată a treia oară cu aceasta gata sunt aveni ia voi, şi nu voiu supăra pre voi, că nu

caut pre ale voastre, ci pre voi. Că nu suntdatori fiii să agonisască (să strângă) părinţilor*,CÎ părinţii fiilor1* (Vers. 14). Ceia ce el spune, aceastaînsamna: «Nu pentru că nu iau, nu viu la voi, ci anifost venit dejâ şi a doua-oară, ba încă şi a treia-oarumă pregătcsc să vin, da.vă nici dc astă data nu vă voiusupără». Dara şi cauza o trece cu multă demnitate, căcinu zic e : «fiindcă sun teţi scrupuloşi, fiindcă vă loviţi prevoi, fiindcă sunteţi neputincioşi şi săraci» ci „Că nucaut ale voastre, ci pre voi“, adecă «cer dela voi

cevâ m ai m a re : suflete în loc de bani, mân tuire în loc



m m .( A x x v i r 3 1 9

de aur». Apoi fiindcă faptul s’ar fi putut lua altfeliu, şis’ar fi putut bănui ca el este supărat pre dânşii, iată,

ca el pune şi un raţion am ent. Şi fiindcă a r fi putu t dânşiisă-i r ăsp u n d ă: «apoi nu («te poate slobod do a ne av eaşi pro noi, şi pre ale noastre» * adaoge cu multă graţie

justificarea lor, zicând: „Că nu sunt datori fiii săstrângă p ăr in ţi lo r , ci p ăr in ţi i fiilor", — în loculdascalilor şi a ucenicilor punând pre părinţi şi pre fii,şi arătând ca faptul este din datorie, ceia ce nu erâ dindatorie. Fiindcă nu aşâ a poroncit Christos, ci cu totuldin co nt ra ; d ara apostolul Ie spu nea acea sta cruţând u-i

p re dânşii, pentru care încă a spus şi cevâ m ai mult,căci n’a zis numai că nu sunt datori fiii de a strânge părinţilor, ei şi că părin ţii sunt datori a o face aceasta .«Deci, zice, fiindcă părinţii sunt datori a face aceasta»*

„ E u p r e a cu dulceaţă voiu cheltui, şi măvoiu cheltui şi pre mine p e n t r u sufletele voastre*(Vers. 15). «Părinţilor, zice, li-a poroncit legea ca săst râ ngă pe ntru fii, ia ră eu nu num ai aceasta o fac, ci şi premine m ă predau». P riveşte cum şi oxa ge raţiea ace astaîn vo rbă — nu numai de a nu luă dela dânşii nimic, ciîncă a se şi preda pre sine lor, — n ’o pune cum s’a rîntâmpla, ci cu multă rivnă, şi în scopul de a-i ajutăch iar, fiindcă expresiunea „ m ă voiu cheltui p r emine“, ac easta lasă a se înţelege. E ca şi cum pare căar zice: «chiar de ar trebui ca să-mi cheltuiesc şi însuşitrupul meu, nu-1 voiu cruţă pentru mântuirea voastre».Dara şi ceia ce adaoge el o pune amestecând învinovăţirea cu dragostea, căci zice:

„Măcar că mai mult iubindu-vă pre voi,mai puţin sunt iubit de voi“, adecă «fac acestea

pentru cei iubiţi de mine, d ară cari p re mine nu măiubesc deopotrivă». Dară tu te gândeşte câte grade sauscări are faptul acesta: trebuia a lua dela dânşii cele pentru exis tenţă, şi el nu luă; iată în tâ iu l grad, saum ai bine zis, întâiul Iui succes. Al doilea, că e râ lipsi t;al treilea că li propoveduiâ lor evanghelica; al patruleacă se predă pre sine lor, şi încă nu cum s’ar întâmplă,ci cu m ulta du lceaţă; al cincilea că ’şi va cheltui nunumai banii, ci şi p re sine; al şaselea, că făcea aceasta

pentru cei ce nu-J iubeau pre dânsul a tâ t de m ult; şi

al şeaptelea, că pentru cei pe cari îi iulieă mult.



3 2 0 O M IL IA . X X V II

*) Pe aces ta, deci, să-l râvn im şi noi. M are păca teste, iubiţilor, şi de a nn iubi pe ap roap ele ; d a ră încă

şi fiind iubit cineva, să nu iubească, de sigur ca estecu mult mai mare. Că dacă cel cc iubeşte pre cel ce îliubeşte, nu este fapt mai mare ca al vameşilor, apoi celce nici acea sta nu o are, este îm preu nă cu fcarale celesălbatece , sau m ai bine zis ch iar şi m ai jos decât acestea.Ce spui, omule? Nu iubeşti pre cel cc te iubeşte? Şi

pen tru ce trăieşti a tunci? La ce eşti tu folosi lo riu atunci?In ce anume lucruri? In cele politice? In cele private?In nimic, căci nimic în lumea aceasta nu poate fi mainetrebnic, ca omul ce nu ştie a iubi. Legea aceasta a

iubirei au cinstit-o de multe-ori până şi tâlharii, asasinii şi sp ărgăto rii de case ; ba până şi cei ce se îm p ărtăşesc numai din pâne şi din sare s’au schimbat, prefacă nd u-se în totul, ia ră tu ca re nu num ai din pâne şidin sare te împărtăşeşti, ci şi intrărilor şi ieşirilor, şivorbelor şi faptelor, nu iubeşti? Cei ce iubesc într’unmod necinstit, iată că ’şi cheltuiesc întreaga 3or averecu femeile curve; iară tu având o iubire curată şi cinstită, eşti atât de răce, atât de netrebnic şi neputincios,că chiar şi fără cheltueală nu primeşti a iubi?

«D ara cine, zici tu, este a tâ t de ticălos, cine estea tâ t de sălbatec, încât să respingă şi să ura scă pr e cel<»1 iubeşte». Tu faci bine că nu crezi ca s’a r pu tea petrece un asem enea fapt absurd ; d a ră dacă eu ’ţi voiua rătă pe mulţi de ace st feliu, cu m vom mai suferi ru şine a? Cănd tu de pildă vorbeşti de rău p re cel iub it;când auzind pe un altul vorbindu-1 de rău, nu ’i i-aiapărarea; când progresând tu il invidiezi, — apoi atuncice feliu de dragoste ai cătră eî? De şi nu este deajunsde a arătă dragoste cătră cineva numai prin faptul dea nu’I invidieâ, precum nici de a’J duşmani, sau de a’l

război, ci de a ţinea s trâ ns şi de a înălţa cu laude precel iubit, — dara încă când tu totul faci ’şi grăieşti sprea’l doborî, apoi atunci ce ar putea fi mai ticălos ca unastfeliu de suf let? Ieri şi ala ltăieri îţi e râ prie ten , şivorbeai cu ei, şi stai ia masa cu el; apoi fiindcă deodată bai văzut progresând, ai aruncat masca prieteniei,şi ’ţi-ai pus-o pe cea a duşmăniei, sau m ai bine zis, anebuniei, fiindcă este o ad ev ărată nebunie de a te atinge

P arte a m orală . Despre invidie. ( Veron).




dc bunurile aproapelui tău. Acest fapt este fapt denebuni şi aî cân ilor tu rbaţi. Căci şi priv irile lor su n t

înd rep tate cu furie as upra aproape lui, fiind asm uţaţi aşâzicând de invidie.Este mai bine de a aveâ cineva înăuntrul său un

şarpe în vâr tind u-se, decâ t de a aveâ invid iea, fiindcă pe şarpe cel puţin il poate v ărsă d inău ntru p rin dotLtorii, sau ca îl poate linişti prin mâncare, în timp ceinvidiea nu se rostogoleşte numai înăuntrul pântecelui,ci se cuib ăreşte şi înăun tru l sufletului, şi astfeliu, pa tim aeste greu de scos de acolo. Şarpele fiind înăuntru nus’a r atinge câ t de puţin de corpul omului dacă a re

mâncare, — în timp ce invidiea chiar de i-ai întinde miide mese, roade chiar sufletul, muşcânrlu-1 din toate părţile, rănindu-1, spârcuindu-1. Ş i nici-o m ân gâe re al ta n uaflă, prin care să se poată opri dela această nebunie,decât num ai una sing ură: nereuşita sau neizbânda înafaceri a celui invidieat. Num ai aşâ se linişteşte, sa umai cirept vorbind nici aşâ, fiindcă dacă vede pe ac es tam ergându-i rău, vede în acelaşi timp şi pe un altu lmergându-i bine, şi atunci aceleaşi dureri le simte dinnou, şi astfeliu pretutindeni rane, pretutindeni dureri,

căci pentru unul ca acesta nu este nimeni pre pământ, pe care să nu’l vadă câ’i m erge bine.D ar exag eraţiea boa]ei aceştiea., m erg e a tâ t de de

parte, că cel cuprins de ea ch iar în casă de s ’a r încueâ pre sine, şi acolo a r invidieâ p re bărbaţii cei vechiîncetaţi din vieaţa. Decât, de a pătimi de aceste a o amenii din lume, este de sigur un fucru uricios, insă nuatât de grozav; — dara ca boala aceasta să o aibă pânăşi cei scăpaţi din mijlocul tu lburărilo r din lum e, acea stadc sigur că e cel mai grozav rău.

Aşi fi voit să tac; dară dacă prin tăcere s’ar puteaastupă ruşinea izvorîtă din lapte, de sigur că tăcereaar fi un câştig; dară dacă chiar tăcând eu, lucrurile vorstrigă mai tare decât limba meii, atunci nici o vătămarenu poate fi din cuvintele mele, ci din contra, un folosşi un câştig oare care din biciuirea rălelor noastre.

Boa îa'aceas ta, iubiţilor, s’a atin s până şi de biserică. Boala aceasta toate le-a răs tu rn a t pe dos, şi asfâşieat trupul bisericei; şi stăm unii co ntra altora, g ăsind u-ne îna rm aţi cu invidiea. De aceia m are este s tri

căciunea. Căci dacă clădind noi cu toţii, şi este luc ru28913 21



3 2 2 O M I L I A X X V I I

de dorit de a stâ bine cei învăţaţi, d ar a încă când noicu toţii dărâm ăm , apoi care va ti sfârşitul?

Dară ce iaci, omule 1 Tu crezi că dărâmi pe cele

ale aproapelui, fără să te gândeşti, că mai ’nainte decele ale aproapelui, le dărâmi pe ale tale. Nu vezi preg răd inar i şi p re ag ricultori, cum eu toţii alea rgă la unsingur scop? Că unul de pildă sapă, altul răsădeşte, unaltul acopere rădăcinele, un altul udă ceia ce a răsădit,un altul leagă răsadul, şi un altul curăţă pământul deo r ic e vierm i stricători, şi în fine cu toţii au în vede reun singur lucru: mântuirea plantei răsădite.

D ară cu invid iea nu se petrec,o aşâ ; căci ceia ce•eu sădesc, un altul clatină şi desrădăcinează. Lasă cel

puţin ca ceia ce am răsăd it să se înţepenească bine, caastleliu să devină mai puternică decât încercarea de afi smulsa. Tu prin aceasta nu smulgi lucrul meu, ci peal tău; eu am sădit, iară tu trebuia a uda. Iară dacătu ai clătinat planta, ai scos-o din rădăcină, şi nu maia i pe ntru ce s’o uzi. D ară poate că vezi pe g răd in a rcă’i m erge bine ? Nu te teme, căci nici eu nu sun t cevâ ,şi nici tu. „Nici cel ce sădeşte şi nici cel ce udaeste cevâ*1 (I. Cor. 3, 7), căci al unu ia s ingur estelucrul acesta: al lui Dumnezeu. Aşă că daca tu smulgi

cele răsădite, apoi te lupii cu Dumnezeu.Deci, iubiţilor, să ne deştep tăm, şi să fim cu p riveghere. Nu mă tem de răzlxâul cel dinafară, precummă tem de col do dinăuntru, — fiindcă şi rădăcina cândeste bine p rin să în păm ânt, ni mică nu va suferi plantadin pricina vânturilor. Dară dacă ea să clăteşte, apoifiindcă vie rmii o rod dinăun tru, va cădeă la păm ân t —chiar şi dacă n’ar atinge-o nimeni.

Apoi până când oare vom roade rădăcina bisericei,ca şi vie rm ii rădăc ina plan telor ? Fiindcă şi nişte as t

feliu de cugete tot din păm ân t se nasc, ca şi vie rm ii,sau mai bine zis, nici din pământ, ci ’şi au muma lorîn putregaiul baligaiului, şi nu sunt departe de purtareaceâ scârboasă a femeilor celor stricate.

Să fim, deci^ l>ărbaţi voinici, sa fim lup tăto ri aifilosofi ei, sa alungăm din noi m area furie a acesto r răle.Fiindcă văd acum trupul bisericei aruncat la pământ,ca şi un trup mort. Şi dupre cum la un trup mortdecurând putem vedeâ ochii, putem vedeâ manile, pic ioarele , grum azul şi capul, d ară nu vedem pe nic i




un membru ca ’şi face treaba sa, tot aşâ şi aici, toţicredincioşii sunt dc ţaţa, d ară credinţa lor nu este lucră

toare , fiindcă i-am stins căldura din eâ, şi astfeliu a mfăcut mort trupul lui Christos. Şi dacă este înfricoşatceia ce am spus, apoi cu mult mai înfricoşat este cândse vede în iaptă. Avem num ai numele de fraţi) ia răfaptele ni sunt de duşm ani; toţi ne numim m ad ulăriale lui Christos, însă de fapt ne razltoim ca fearelesălbatece.

Acestea nu le-am spus cu scopul de a da în vileagcele ale noastre, ci ca să fac a ne ruşina şi a ne depărtade asemenea păcat. Cutare a întrat în casă, s’a bucurat

de cinste. P en tru aceasta tu trebu ie a mu lţăml lui Dum nezeu, fiindcă mădulariul tău este cinstit, şi Dumnezeueste slăvit, — însă tu Iaci cu totul din con tra, căci g ra -ieşti de rău şi pre cel ce l-a cinstit, şi pre cel cinstit,aşă că pre amândoi voieşti a-i împedecâ, în acelaşitimp şi pre tine a te face cu totul de ruşine.

Şi pentru ce faci aşă, mişelule şi nenoroci tule? Aiauzit un om lăudat fie de Iiărbaţi, fie de femei? Ala-turează-te şi tu la acele laude, căci cu chipul acesta şi

pc tine te vei îăudâ. Ia ră dacă tu poate ai voit să doborilauda aceia, apoi mai ’nainte de toate te-ai grăit pretine de rău, căpătând auditoriul o ideie rea despre tine,în acelaşi timp şi pre acela l-ai ridicat încă mai mult.Când auzi că~l laudă, fa-te şi tu tovarăş al acelor laude,da că nu poate cu v ieaţa şi cu faptele, cel puţin să te bucuri de binele aceluia. L-a lăudat cutare? Lauda-1 şitu, şi tot astfeliu te va lăudă şi p re tine acesta, ca b unşi blând. Să nu te temi că prin laudele ce-i vei aduce,vei injosi p re cele ale tale, — căci ace as ta se în tâm planumai la caz de învinovăţirile ce i le-ai aduce. Dealtfel;uneam ul nostru om enesc este ambiţios, şi când de pild ate aude cineva defăimând pre un altul, el tocmai cuîntinde laudele şi mai mult, voind p rin ac ea sta de a telovi; iară pre cei ce defaimă îl grăieşte de rău atât elîn sine, câ t şi c ăt ră alţii.

Ai văzut la câte răle devenim noi înşi-ne cauzarălelor? — cum pierdem şi împrăştiem turma? Deci, sadevenim odată madulări adevărate, şi un trup singur.Cel lăudat respingă landele ce i se aduc, şi arunc'e-lefratelui său, iară cel ce aude laude de altul, bucure-seîmpreună cu cel ce lauda. Ca dacă în chipul acesta ne

vom purta, vom a tra ge sp re noi şi pe cap, şi daca.



3 2 4 O M I L I A X X V I I I

sun tem dezbinaţi în tre noi, atun ci şi noi ne vom de p ărta de aju tor iul col de acolo; — ia ră daca ajutoriul

de acolo se depărtează de noi, atunci trupul va fl multvătăm at, nefiind ţinu t strîn s bine de sus.Deci, ca nu cumva sa se întâmple aceasta, apoi

alungând dela noi zavistiea şi jnvidiea, şi trecând cuvederea cred inţa celor mulţi, să îm brăjoşăm drago steaşi concordiea. Căci numai aşa ne vom învrednici şi de bunurile prezente, şi de cele vii toare. Cărora fie ca cutoţii să ne învred nic im , prin ch aru l şi filantrop ica Domnului nostru Iisus Christos, căruia împreuna cu Tatăl şiou Sf. Duh, să cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum

şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X X V I I I

„Ci fie; eu nu v’arn îngreuiat pre voi, cifiind isteţ ( îcavo&f/foi; = viciean, şiret), cu meşteşugv’arn prins pre voi. Au doară prin cineva dincei ce am trimis la voi v’am jefuit pre voi? Amrugat pre Tit, şi împreună cu el am trimis prefratele, a u doară v’a jefuit pre voi Tit? Au nucu acelaşi duh am umblat? Au nu pre aceleaşiurme“ (Cap. 12 , 10 — 18)?

Foarte întunecate sunt spuse cuvintele acestea de

Pa vel, însă nu în zădar şi fără scop. Fiindcă vorba îi erăde bani şi de jus tificarea p en tru dânşii, apoi cu dre pt cuvânt ca sunt acoperite cu un văl cele^grăile. Deci, ce oareeste ceia ce el sp un e aici ? A zis ca «n’am lua t dela voinimic, şi că sunt gata de a cheltui şi a mă cheltui şi premine», şi in fine atât în întâea lui epistolă, cât şi aicimu lte a g răit în chestiunea aceasta. Acum însă spunealtceva, introdu când vorba ca o antitheza, şi dezlegând-o prin anticipaţie . Ceia ce el spune aceasta în sam n ă: «Eu p re voi nu v ’arn îm povorat cu nim ic . D ară poate că

a r zice cineva, că daca eu pe faţă n ’am luat, totuşi fiind



O M I L I A X X V I I I 3 2 5

şiret am pus la cale pre cei trimişi de mine ca să cearădela voi în numele meu personal, şi că am luat prin-

t r ’aceştiia, părân d u-se ca eu m’am scos a fa ră din cauză,daca prin alţii am primit. Dară nici aşă cev a nu poatespune cineva; şi pentru aceasta m artu ri sun teţi voi».De aceia el aduce vorba prin întreba re, zicând: „ A n ir u g a t p r e T i t, şi îm p r e u n ă c u el a m t ri m i s p r ef r a te l e ; a u d o a r ă v ’a j e fu i t c ev a. T i t? A u n u p r eaceleaşi u rm e am u m b la t“ ? Adecă «nici el n ’a luat».

Ai văzut câtă exactitate, în cât nu numai pre dânsulsă se ţină curat de orice luare de ajutoare, ci cliiar şi pre cei tr im işi de dânsul să-i ferească, ca să nu deanici ceâ mai mica pricină de vorbă celor* ce ar voi sa seagaţe de ace astă chestiune? A ceasta este cu m ult m aim are decât ceia ce a fost făcut P atri arh u l A bradni. Căciacela întorcând u-se dela b iruinţă, şi îm păra tul dându-i prazile din răzîjoiu, i-a respuns că nim ic nu va lu ă,afa ră de ceia ce au m âncat slugile1), — pe când Pav elnici de hrana trebuitoare nu s’a folosit, şi nici pe ai săinu i-a lăsat sa iâ, închizând astfcliu cu prisosinţă gurileneruşinaţilor. De aceia deci, nici nu se pronunţă, şi nicinu spune că nici ace ia nu luau, ci ce ia ce e ste m aimarc şi mai important ca orice, că iâ rle marturi chiar pe Corintheni, ca să m ărturisască că dânşii n ’au luatnimic, ca să nu se pară că el mărturiseşte dela sine şi pentru sine, ci dânşii să m ărturisască, du p re cum şinoi obişnuim a face in îm prejurările cele ştiute de toţi.

«Spuneţi voi, zice: nu cum va v r’unul din tre ceitrimişi ai noştri v’a jefuit cu ceva»? Şi nu zi ce : nu cu m vaa luat ceva dcia voi», ci faptul îl numeşte jăfuire, atin-gându-se cu putere de acei apostoli minciunoşi, şi ruşinând u-i foarte, arătând prin aceasta ca a luă dela cinev atara voia sa, jăfuire se numeşte. Şi n’a zis: «au doară prin Tit», ci ,au doară prin cineva", adecă «niciaceasta n ’o puteţi spune, că cu tare a luat, ia ră celala ltn ’a luat, fiindcă nimeni din tre cei veniţi ia voi din partea noastră n ’au luat».

„Am rugat pre Titu. Chiar şi această expresiuneeste înţepătoare , fiindcă n ’a zis: «am trim is pr e Tit»,ci „am rugat pre Tit“, arătând prin aceasta, ca chiar

l) Nntă. A se vedea Cap. 14. diti Cartea Facerei.



3 2 6 O M I L I A X X V I I I

de ar fi luat, cu dreptate ar fi făcut aceasta, el însă şiaşa a remas curat de orice ponos. De aceia iarăşi îi

întreabă, zicând: „Au doară v’a jăfuit ceva T i t ?Au nu cu acelaşi duh am umblat"? Şi ce va săzică „cu acelaşi duh“? Prin această, expresiune eltotul atribuie charului, şi arată că lauda pentru toateacestea nu se atribuie ostcnelelor noastre, ci izbândaîntreagă este a duhului, şi a charului. Căci char maree ră ca cei lipsiţi şi flămânzi să nu pr irn iască nim ic, şiaccasta tot spre edificarea ucenicilor. „Au nu preaceleaşi u rm e11? Adecă, câtu-şi de puţin nu s ’au ab ătu tdânşii de această exactitate, ci au păzit aceiaşi rânduiala.

„Au iară vă pare că ne îndreptăm înainteavoastră" (Vers. 19)? Ai văzut cum peste tot locul else teme nu cumva dânşii să iâ faptul acesta ca o lingu şire ? Ai văzu t p rud en ţă apostolică, cum în tr’un a puneaceasta? Fiindcă şi mai înainte zicea: „Nu ne lăudălll pre noi înşi-ne, ci dări du-vă voue pricină de laudă", şi în cxordul epistolei iarăşi: „Nu cum va avemnevoie de epistole de recom andare14?

„Iară aces tea toate, pen tru a voastră zidirel!.Iarăşi îi mângâie. Şi nici aici nu spune lămurit că «nuluăm pin pr icina neputinţei voastre», ci „pentru avoastră zidire11 zice, — de sig ur că mai lăm ur it decâ tcele de dinainte, descoperind tot-odata şi ceia ce-1 chinu ia de a tâ ta timp, şi incă cu oare-o are du lceaţă, căcin ’a zis: pen tru nep utinţa vo astră ci „pentru a voastră z idire4'.

„Că mă tem ca nu cumva dacă voiu veni,să vă aflu pre voi precum nu voiesc, şi eusă m ă aflu voue precum nu voiţi “ (Vers. 20). U rmează, deci, de a spune ceva mare şi greoiu. De aceiaa şi pus mai dinainte justificarea, şi prin aceia ca zice„pentru a voastră zidire“, şi prin expresiunea „căm ă te m “ , cu care ocazie el dobo ară din cap ul loculuiobrazniciea celor ce s’ar vorbi. Şi aceasta nu eră doarăvenită din o prea mare îndrăzneală din parte-i, sau dinautoritatea lui de dascal, ci din dragoste părinţască,când el se teme şi tremură mai mult chiar decât cei



O M I L I A X X V I I ! 3 2 7

păcătoşi, şi voieşte îndreptarea lor. Dară. nici aşa el n u ăloveşte cu vorba , şi nici nu se pronu nţa hotărî tor, ci

îndoindurse zice: „nu cumva dacă voiu veni să văa f lu pre voi precum nu voiesc“. N’a spus« să văaflu pre voi fără fapte bune», ci „precum n u voiesc“,arătând prin toate acestea drag ostea hti cea m are cătr adânşii. Şi expresii mea „ s a v a a t lu “ ca şi ace ia „şi €USă mă ailu“ vine dela cineva care nu s’a r aştep ta la aşăceva . Adecă «faptul acesta nu a r veni din voinţă, ci d in tr ’onecesitate, ca re ’şi-a r luă cauza dela voi». De ace ia zic e:„să mă aflu precum nu voiţi11 Aici n’a mai spus

«precum nu voiesc», ci m ult in ai în ţep ător :' „precumnu voiţi“. Ar fi putut iarăşi sa zică «precum nu voiesc», şi chia r aşa li-ar fi a ră ta t drag os tea sa, d am elnu voieşte de loc să moleşască pc auditoriu. Dară maidrept vorbind chiar şi cuvântul său ar fi fost mai greoiu dealtfeliu, — pe când acum el a şi a tin s m ai m ult,in aceiaşi timp s ’a şi a ră ta t m ai blând. Căci ac ea staeste par ticu lar itate a lui Pavel şi a inţelepciunei lu i: dea tăia cât se poate mai adânc, şi de a atinge cât se

poate mai cu blânde ţa.Apoi, fiindcă a v orb it foarte întunecat, ia u rm ă odescopere aceasta sp un ân d : „nu cumva să fie prigoniri, pizme, mânii, sfezi, clevetiri, şoptiri, semeţii,netocmiri". Ceia ce ar fl trebuit să pună la început,o pune tocmai la urmă, fiindcă contra sa eră îndreptată pu rtarea ceâ iară de minte a acelora. Deci ca nucum va să se p a ră că el caută mai ’ntâi p re â!e sale,de aceia dela început vorbeşte de cele obşteşti. Căci prigonirile, învinovăţirile şi toate celelalte se nasc din pizm ă,

de vreme ce pizma este ca şi o rădăcină rea, ce naştemâniea, învinovăţirea, îipsa de minte, şi pe toate celelalte, prin cârc se şi împuterniceşte încă mai mult.

„Nu cumva iarăşi dacă voiu veni, să măsm erească Dumnezeul meu ia voi11 (Vers. 21).Chiar şi particula „iarăşi“ este a unuia care atinge, caşi cum pare-că a r fi zis: «ajung cele de m ai înain te» — ceia ce spunea încă de pre la începutu l episto lei, că„Cruţându-vă pre voi n’am venit în Corintli11.

Ai văzut cum prin expresiunea ce ni stă înainte, elara tă şi in dignare, în acelaşi timp şi iu bire părinl(asc ă ?



328 O M I L I A X N V I 1 I

D ară oare ce însamnă exp resiunea : „Să m ă s m e r e a s c ă D u m n e z e u “ ? Şi cu toate acestea, s îava tocmai

în aceia constă: de a fi acuzat, de a fi pedepsit, de a fitra s ]a răspu nd ere, — d ar ă el ace asta tocmai o num eştesmerire. Atât de departe era de a se ruşina el de aceasmerire, în cât că de şi înfăţişarea trapului eră slabăşi cuvântul defăimat, totuşi el voia necontenit a li aşa,şi dorea cu totul din contra. Aceasta o spune în trecerea timpului mai lămurit, iară ca smerire el mai cusa m ă ace ia o con sideră, de a cad eă în tr ’o astfel iu detrebuinţă, de a osândi, de a pedepsi.

Şi de ce oare n’a spus: «ca nu venind să mă sme

resc», ci „ca nu venind să mă smerească Dumnezeul meu“? Adecă «că dacă mi m ’aşi îngriiji de dân-nsul, nu m ’âşi cai de nim ic şi nici nu m ’aşi îng riji dc nimic. Şi nici nu cer vr’o respundere dela cineva, cacum âşi avea vr’o putere, ci numai pentru poronca sa».Mai sus însă tot aceiaşi punând-o zice: „Să mă aflu precum nu voiţi“, pe când aici cu mai multă blânde lă grăieşte, zicând : „voiu plânge pre mulţi cariau g r e ş i t m a i ’nairite“, şi nu spune simplu că au

greşit, ci şi că „nu s’au pocăi t “. Şj n’a spus «pretoţi», ci „ p re m u lţi şi nici p re ac eşti ia nu-i dă pefaţă, înlesn ind u-Ii p rin aceasta. în toarce rea lor cu uşurin ţă la pocăinţă. P rin aceasta m ai înved erează încă,că po căinţa poate înd rep tă pe cele ab ătute ; că pre ceice nu se pocăiesc el ii jăleştc, ca pre uniia ce bolescde o Vjoală nevindecabilă, ca pre cei ce remân in păcat,şi sul) rana păcatului.

C ug eti, deci. la virtu tea lui apos tolică, când el ne-cunoscând în sine nici un rău, jăleştc totuşi şi se plânge

pen tru rălele străine, şi se sm ereşte pen tru grcşale lealtora. Dară aceasta mai cu samă este datoriea dascălului, de a se întrista împreună în nenorocirile ucenicilor, de a se scârbi şi a se vaicărâ in ranele şi durerilecelor mici.

Mai departe apoi spune şi feliul păcatului: „de ne-cu m ţcn iea, şi curviea, şi spurcăciu nea care o aufăcut“. P rin aceste cuv inte de s igu r ca în ap ar en ţăs 'a r p ăre a că face aluziune la curv iea acea ştiută — d aradacă a r exa m ina cineva mai cu am ănunţim e, a r găsi



O M H . I A X X V I I I 3 2 9

că tot fel iul de păcat s’a r putea numi cu num ele decui'vie Ca daca cu deosebire curvariul şi precurvariul

sc numesc necuraţi, cu toate acestea însă şi celelalte păcate aduc necurăţenie sufletului. Ue aceia şi Chris -los num eşte pe Iudei necuraţi, nu num ai de cui1vieînvinovăfându-i prin aceasta, j'i şi de orice răutate.Pentru cari şi zice ca să-şi facă curat şi partea de dinafară şi că: „nu cete ce întră spurcă pe om, oicele ce ies din el“ (Math. 15, 11) şi aiurea iarăşi sezice: „Necurat este înaintea Domnului tot cel cuinima înaită“ (Proverbe 16, 6).

') Nimic, deci, nu este mai curat ca virtutea, şi

nimic nu este mai necurat ca răutatea. Aceia este maistrălucitoare decât soarele, pe carul aceasta este mai puturoasă decăt murdariea cea din mlaştină. Şi acest faptl-ar putea mărturisi chiar şi cei ce se tăvălesc în acelemlaştini puturoase, şi cei cc trăiesc. în întuneric, cândcineva i-ar tace oare-rum <‘-a să vadă câte puţin. I n trucât însă a r rem ân eâ în halul acela, şi vo r fi ca beţi des

patimă, apoi dânşii dăinuind a se învârti in m tunerec,vor* zăcea acoio în mod necuviincios, şi cu toată necu-răţeniea, simţind ii de sigu r şi'atu nci unde anum e se g ă

sesc, dară nu cu exactitate. D ară când a r vedea pe cineva dintre cei ce trăiesc în lapte bune că-i ceartă, liech iar num ai în faţă, atunci numai îşi dau sam a m ai bine de dânşii, şi ’şi cunosc gradul de ticăloşie, şi m ustrarea aceia’ca şi o rază de lumină pogorându-se asu

p ra lor, li umileşte aşa zicând slu ţenieâ lor, şi pre ceicu conştiinţă ii ruşinează, fie el rol) sau slobod, îm păra tsau supus.

Astfel iu A hav văzând pre Elie s’a ruşina t, şi ch ia rnespunând acela nici un cuvânt, totuşi cl numai la ve

derea Prorocului s’a smerit. Şi tăcând acuzatoriul, elsingu r ’şi-a pron un ţat votul de con dam nare , grăind caşi un condamnat şi zicând: „au aflatu-m’a v r ăjm a şul meu11 (III. împ. 21, 20)? Atunci şi Elie a g ră itcătră tiranul acela cu tot curajul. Tot aşă Irod nesuferind necinstea ce i se aducea în urma mustrărilor, şi pecare glasul limbei profetice a arătat-o într’un mod atât

') Partea morală . Tot păcatul se numeşte necurăţie, şi despre loan Botezătorid! şi despre Irod. ( V c t o i i ).



3 3 0 O M (I IA X X V I I !

de clar , punând în evid enţa m ăreţiea păcatului, — a băga tîn tem niţa pe lo a n ; — fiind adecă gol, şi încercându -se

de a stinge lum ina cea din sfeşnic, ca astfel iu sa răm ân ă iarăşi în intunerec. Sau mai bine zis, cl n ’a îndrăznit de a o stinge, ci a pus-o in casă sub obroc , —dară ticăloasa şi nenorocita acea de femeie, l-a silit săfacă ceia ce a făcut. Dară nici aşa n’a putut să astupsînf ru n tarea Prorocii lui, ci încă mai muît o a m ărit. Şicei ce întrebau atunci pentru ce loan este închis în temniţă, aflau cauza, şi cei ce după aceasta au locuit peuscat şi pe mare, şi cei de atunci, ca şi cei de acum, şicei ce vor- veni de acum înainte, lămurit an cunoscutfaptul, şi vor află d ra m a această, vor află zic şi m u rdăria, şi mânjirea lor în acest omor, şi nici un timpnu va puteă şterge amintirea acestui fapt uricios.

Atât de puternică este jvirtutea, şi are pomenireaatâ t de n em uritoare, încât că numai prin cuv inte puneîn uim ire pe îm potrivitorii ei. Pe ntru ce l-a pus peProroc în temniţă? De ce oare nu i-a disp reţuit m ustrarea lui? Nu cum vă poate e ră a trage în judecată peIrod? Nu cumva a cerut poate pedepsirea preacurviei?Oare cele spuse de dânsul nu erau numai certare? Dece dară se temeâ şi tremură Irod? Oare nu erau numai

cuvinte şi vorbe goale? Dara pe dânsul il nelinişteaumai mult decât ori-ce faptele lui. Nu l-a dat in judecata,ci l-a dat în judecata unui alt criteriu, in judecata cugetului lui, şi pre toţi i-a pus să stea ju d ecă to r i asupralui, dându-şî fiecare hotărirea în cugetul său. De aceiatremura tiranul, neputând suferi stralucirea virtutei.

Ai văzut ce putere are virtutea, această filosofieîna ltă? Pe cel întem niţat l-a făcut mai străluc it dec âttiranul, iară acesta se teme şi tremură de dânsul. DaraIrod nu m ai câ t a lega t şi întem niţat pe Proroc, pe când

acea femeie sp urca ta a ajuns pân ă la om or — de şi dealtfeliu crima mai mult asupra iui Irod s’a atribuit. Şiapoi nici ei nu i-a zis Prorocu l tale ce vieţuieştî cutiranul» ? — nu că doară n ’a r fi fost şi ea răsp unzăto are —ci voind num ai de a îndrep ta. De aceia num ai pe dânsull-a mustrat, şi încă nici pe dânsul cu putere, (’ări n’azis: «ol ticălosule, şi nelegiuitule, şi sp u rc a tu le ! a i călca tlegea lui Dumnezeu, ai dispreţuit poroncile cele date, aifăcut puterea ta iege». Nimic din acestea, ci chiar îndo jana m are este blândeţa bărbatului, m are este bl a-



O M I L I A X X V I I I 331

jin ie a iui. „Nu ţi se cade ţie, zice, de a avea pefemeia fratelui tău F ilipp‘\ astfeliu di acestea sunt

m ai cu sam ă vorbele celui ce învaţă-, decât a le celui cemustră, a celui ce cearta, decât a celui ce pedepseşte,a celui ce îndreaptă, decât a celui ce dă în vileagfapta, a celui ce îndreaptă, zic, decât a celui ce se amestecă fără scop.

Dară, precum am fost spus: lumina este duşmande moarte tâlhariului, greoiu este dreptul celor ce păcătuiesc, ch iar num ai arătân d u-se el, d up re cum zice :rGreu ni este noue şi a-1 vedea" (Inţ. lui Solom.2, 14), — fiindcă nu pot suferi razele lui, dupre cum cei

bolnavi dc ochi nu pot suferi pe ale soarelu i. M ultoradintre cei răi este greoiu nu numai văzându-I, ci chiarşi au zi n du-J. De aceia tocm ai acea femeie sp urca tă, şinetrebnică, şi pezevenche a fetei sale, sau mai d re p tvorbind, ucigătoare de copil, de şi nici nu-1 văzuse

pe Proroc, şi nic i nu-i auzise glasul, to tuşi a îm pinslucru rile până la omor, şi preg ăteşte pe fiica sa, pecare a crescut-o în desfrânări, ca să ceara ucideread re ptu lui;— atâ t de m ult se tem ea de dânsul.

Şi ce zice ? „Dă-mi aici pe tipsie capul lui ioan

BotezătoriuP. Dară de ce te duci de râpă femeieticăloasă? Nu cum vă este de faţă acuz ato riu l? Au do arăte vede şi te supără? Alţii ziceau: „Greu ni estenoue şi a-1 vedeâ“, pe când acestei femei a fost g reu , precum am fost zis, ch iar şi numai auzindu-1. De aceiaa zis: „dă-mi mie aici pe tipsie capul lui .loan-,Şi cu toate ace stea el se găseşte in tem niţă pen tru tine ,şi cu lanţuri este încărcat pe nt ru tine, şi deci îţi es tecu pu tinţă ţie de a în tiner i in am oru l tău, şi a zic e:«atât de mult am pus stăpânire pe împărat, că chiar

in public fiind acuzat, el nu s’a ruşinat, nici s’a depărtatde am or, şi nici pr ea curv iea m eâ n ’a desfiinţat-o, ci şi pre acuzato riu l-a în tem niţat» . De ce d ară turbezi şiînebuneşti, având pe amorezatul tău chiar şi după mustra re a Prorocului f De ce cauţi m asa sau m ai bine zisospăţul dem onilor răzbun ători?

Ai văzut, deci, câ t de fricoasă, c â t de nimic şilipsită de curaj este răutatea, şi cum tocmai când reu-şaşte a stăpâni, devine mai slabă? Căci acea femeie nutocmai atât de mult se tulbură mai ’nainte de a pune



332 O M I L I A X X V I I I

pe loan în te m niţă, pe cât se tu lbură după ce îl închiseră, după care se şi grăbeşte a zice: „da-mi aici petipsie capul lui Ioan“. Şi de ce numai decât „aici“?«Mă tem, zice, nu cumva să se paraliseze amorul, nucum va să-l scape cineva din primejdie». Şi de ce nuceri trup ul întreg, ci num ai capu l? «Doresc, zice, ca limbaace ea ca re m ’a s upărat, să o văd cu ochii tăcând».

Dară cu totul din contra va fi — precum a şi fost —ticăloasă şi neno roc ită fem eie ! — căci m ai strălu cit încăva strigă după aceasta, şi după ce va fi tăeat. Atuncistrig ă nu m ai în ludeea, iară de acum va răsun ă glasullui pân ă la m arg ine a hunei. Şi în ori-ce biserică veiintră, fie într’a Maurilor, fie într’a Perşilor, fie chiarîntr'una din insulele Bretanice, auzi pe loan strigând:„ N u -ţi este slobod d e a avea pe femeia f ra t e lu itău Filipp". Dară dânsa nu ştie a fîlosola nimic dinacestea, ci se grăbeşte, aţâţa şi împinge pe tiranul cellipsit de m inte sp re omor, temându-se nu c um vâ săse schimbe.

D ară tu află şi de aici pute rea virtuţei, căci aceafemeie nu pute.Y suferi pre dreptul nici chiar când eră

închis, legat şi redus la tăcere. Ai văzut cât de slabăeste r ăuta tea şi câ t de n ecura tă? In loc de m âncări, eaintroduce eapuri omeneşti pe tipsie! C.e poate fi maispurcat? Ce poate fi mai murdariu, mai sear!>os şi maigreţos decât ac ea fata? Ai auzit ce glas a slolwzit dânsaîn tea tru l diavolului, şi la ospăţul dem onilor? Ai văzutlimbă şi lim b ă: una pu rtân d pe ea doftoriile cele demântuire, iară alta otrava ceâ omorîtoare, şi devenindsofrag iul acelui ospăţ, drăce sc?

Şi de ce oare n’a poroncit de a-1 ucide chiar înă

un tru unde e ră ospăţul, unde mai m are a r fi lost şi p lăc erea? S’au tem ut ca nu cum va ^venind în ău ntru şifiind văzu t, să-i schimbe, adecă să-i pre fac ă pe toţinum ai cu p riv ire a, nu m ai cu pre zenţa sa. De aceia deci,ce re capu l lui, voind a înălţă, aşâ zicând, un trofeustrălucit aî curviei, şi l-a dat maniei sale. Ai văzut răs pla ta joculu i? Ai văzut p rada vicleniei diavoleşti? Nuzic de capul lui loan, ci despre însuşi împăratul Irod.Că dacă cineva a r ex am ina cu am ănunţime, apoi trofeu] a fost înălţat contra împăratului, şi ceea ce a biruita fost biruită, şi cel decapitat a fost încununat, şi pro



O M I L I A X X I X 3 3 3

clamat in faţa 1urnei întregi, iară după moartea lui cuinai mare putere zguduia eugetul celor ce păcatuise.

Şi cum că cele spuse nu sunt ca o fala a noastră,tu Întrea bă ch iar pe Irod, şi-ţi va spu ne , ("aci, fiindcăauzise de mim mile lui Ohistos, zicea: „Acesta esteloan ca re s ’a scu lat din morţi, şi de aceia selucrează puteri întru el“ (MatheiujU, 2). Şi cu chipulacesta avea întmnsu! frica nedeslipita, şi o agonie fărăsfârşit, şi nimeni n’a fost în stare de a depărta dela elfrica şi m us trare a cugetului, ci judecătoriui ace la nc m i-tarnic a rămas intrânsul, munointiu-J, şi pe fie-ce minuntcer tând u-i socoteală de omor.

Acestea, deci, ştiindu-le, iubiţilor, să nu ne sp ărie m'■ând pătim im răle, ci când facem râie. — căci aceia, es te biruin ţă, ia ră aceasta învingere . P entru care şi P avelzicea: „Pentru ce mai bine nu răbdaţi pa gu ba ?Pen tru ce mai bine nu suferiţi s trâ m bătate a?Ci voi înşi-vă faceţi stram bătate şi aduceţi pagubă, şi mai vârtos fraţilor" (I. Cor. 6, 7. s), —-fiindcă în a pătimi răle stă premiul, cununele şi vesteaîn lumea întreagă. Iară faptul acesta se poate vedea, petrecându-se eu sfinţii, de vrem e ce cu toţii s ’au încu

nunat astfeliu, au fost proclam aţi astfeliu in lum ea în treaga, şi noi tot pe aceasta cale păşim. Şi ne rugămde sigur, ca să nu no ducă pre noi in ispită, iară decumva va veni ispita peste noi, apoi stând cu cea maim are bărbăţie, vom arăt ă cu ve nita bu năvo inţă, - caastfeliu să ne învrednicim de bun urile viitoare, p rino h ar ui şi filantropiea Domnului no stru lisus Christos,căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfmtul Duh, se cadeslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veciiverilor. Amin.

O M I L I A X X I X

„Iată a treia oară cu aceasta viu la voi;în gura a doua şi a trei mărturii va stă totgraiul" (Cap. 13, i).



3 3 4 OMILIA. XXIX

In multe locuri de sigur, dara mai ales aici ar puteţi vedea cineva filosofi ea şi îngrijirea păr in tească a

lui Pavel, cum în cele poroncite este aspru, şi încă foarteaspru, iară în pedepse este foarte zăbavnic şi leneş. Cănu imedieat pedepsă pre cei ce pacatuiau, ci li poronceâşi odată şi de două ori, şi nici aşa neascultând nu erau pedepsiţi, ci ia răşi li poronceşte , zicând: „Iată a treiaoară cu aceasta viu la voi“ şi «mai ’nainte de aveni, vă scriu iarăşi». Apoi ca nu cumva întârzierea luisă li aducă vre-o lenevire, priveşte cum se îndreaptăşi aici, necontenit ameninţând, în acelaşi timp şi sporindlovitura aplicată, zice: „că (le voiu veni iarăşi, nuvoia cruţâ“ şi „nu cumva venind să plâng prem ulţi'1. Acestea toate !e vorbeşte şi face, iară prinacea sta el imitează pre stăpânu l a toate, fiindcă şi Dumnezeu necontenit ameninţă, şi de multe-ori poronceşte,nu însă de multe-ori şi pedepseşte. Aceasta, deci, o faceşi lJa vel, şi pen tru ace ia şi mai ’naintn ziccu : „Că cruţă ndu-va pre voi, n ’am venit în Corinth*. şi ceva sa zică „cruţându-vă pre voi“ ? Adecă «ca nucum vă găsind u-vă tot în păcate şi nepocăiţi, să fiu silit,

a vă aplică pedeapsa cuvenita». Tot aşi şi aici:„Iată a treia oară cu aceasta viu la voi;în gura a două sau trei mărturii va stă totg ra iu l1'. Ceia ce nu este scris uneşte cu ceia ce estescris, ceia ce şi aiurea a fost făcut zicând că: „Cel cese lipeşte de curvă, un trup este, că vor fi,zice, doi u n trup“ (I. Cor. 6, 16) de şi se spune aceastafiind vorb a de nu n ta legiuită; el însă a întreb uinţat ta răcruţare aceste vorbe aici, fiind de folos spre a înfricoşa

mai mult încă auditoriul. Tot aceasta deci, face şi aici,în locul m ărturii lo r punând venirile şi înlăţoşările luiia dânşii, şi poroncile lui. Ceia ce el spune, aceastainsamnă: «v’am spus şi odată, şi de două ori când amvenit; spun deci şi acum prin epistolă. Şi dacă veliasculta, se va face ceia ce do ream ; ia ră dacă nu veţiascultă, voiu fi silit de a îndeplini cele spuse, şi a văaplică pedeapsa». De aceia zice:

„Am zis mai ’nainte, şi iarăşi zic mai ’nainte, precum când am fost de faţă la voi a doua oară,



OAJtSJA XXIX 3 3 5

şi acum nefiind de faţă scriu cclor ce mai ’riamteau greşit, şi celorlalţi tu tu ro r, că de voiu veni

iarăşi, nu voiu cruţă". «Că daca în gura a două sautrei mărturii va sta tot graiul, zice, eu am venit a douăoară şi am zis, dară spun şi acum prin epistolă, şi decide necesitate cuvântul meu se va adeveri. Să nu văînchipuiţi ca sc risoare a a re o pu tere m ai mică dec ât prezenta mea, ci precum vorbeam liind de faţă, tot aşasp un şi acum scrii ud u-vă».

Ai văzut îngrijire părintească? Ai văzut proniecuvenită dascalului? Nici n’a tăcut, nici n’a pedepsit, cispune mai dinainte de multe-ori, şi stăruieşte într’una

am eninţând, şi am ân a pedeapsa, şi numai dacă dânşiiar* re mân eu ne’n dreptăţi, a tunci îi am en inţă de a ex ec ută pedeapsa. Dară ce le-ai zis mai dinain te fiind de faţala dânşii, iară acum lipsind li serii?

„Că de voiu veni iarăşi, nu voiu cruţăi:.Arătând mai ’uainte că nu poate, dacă nu va fi silit dea face aceasta, şi numind faptul jale şi smerire; „Cămă tem ca nu cumva dacă voiu veni iarăşi;să mă smerească Dumnezeul meu, şi voiu plânge

pre mulţi cari au greşit mai ’nainte, şi nu s’au pocăit de necuraţie11, — şi ju stificăndu-se ca tră d ânşii,că li-a spus mai ’nainte şi odată, şi do două ori, şi detrei ori, şi că în tine el face totul ca sa înlăture pedeapsa ,cu scop de a-i tace mai buni prin frica vorbelor, la urmăa pus şi ceia ce eră mai greoiu şi mai înfricoşătorul pentru dânşii, zicând: „că de vom veni iarăşi, nuvoiu c ru ţă14. N’a spus «vă voiu pedepsi, vă voiu ccrerespuns», ci iarăşi intrebuinţază cuvinte părinteşti, încare este pusă înseşi pedeapsa, arătând dragostea lui,

şi durerea ce o simte în cugetul sau pentru dânşii, devrem e ce cruţându-i int r’una, şi am ân ân d pedeapsa,dânşii nu se îndreptau.

Apoi, ca nu cumva şi de astă-dată să-şi închipuiecă iarăşi va amână, şi că este numai o simplă ameninţare prin vorbe, de aceia s’a grăbit a li spune mai ’ntâică: „în gura a două sau trei mărturii va stă totgraiu l11 şi apoi „că de voiu veni iarăşi, nu voiucruţă". Ceia ce el spune aici, aceasta insamnă: «nuvoiu mai amână pedeapsa, dacă vă voiu găsi ne’ndrep-



3 3 6 O M I L I A X X I X

taţi, — cela să nu fie! — ci voiu cere respu ns nu m aidecât, şi m ă voiu afla faţa de voi, precum am zis».

Apoi cu multă mânie şi cu mare indignare ridi-cându-se contra celor ce-1 ridiculizau pre dânsul caslab şi neputincios, şi înfăţoşarea trupului lui o bat

jocoreau şi ziceau ca „înfăţoşarea trupului esteslabă, şi cu vântul defăimat11 li zice adresându-sedirect lor: „De vreme ce căutaţi ispitire a luiChristos, celui ce grăieşte întru mine* (Vers. 8).Acestea le-a spus, pe deoparte atingând pe uniia, iară pe dealta îm boldind cu pute re pe alţii. Ceia ce el spune

ace asta îns am nă: «fiindcă voiţi a ce rca daca Christoslocuieşte în tru mine , şi cereţi respun de re, şi de ace iam ă luaţi în bătae de joc, ca neflind bun de ceva, şivredn ic de disp reţuit, ca unul ce aşi fi pustiu de acea

pute re, apoi veţi şti, că nu suntem pustii, de cum va niveţi d a pricină, ceia ce să nu fie» !

Deci ce? spune-mi: de aceia pedepseşti, fiindcă cerdânşii ispitire, sau voiesc a te încerci dacă ai vr’o

pu te re? «Nu, zice el; că daca aşi fi cău ta t aceasta , din prim ul m om ent aşi fi pedepsit p re cei ce au păcătuit ,

şi n ’aşi fi am ânat pân ă acum». Cum că el nu cautăaceasta, a ara tat-o încă m ai lămurit, prin cele ce urm ează,zicând: „Mă rog lui Dumnezeu, să nu faceţi niciun rău, ca astfeliu nu noi să ne arătăm încercaţi(S6xtjj.cn), ci ca voi sa faceţi binele1), iară noi canişte netrebnici să fim“. Aşa dară el nu le spuneacestea cauzativ, adecă cu scop de'a-şi motiva vorba,ci rnai m ult fiind indignat, mai m ult atingân du-se decei ce-I dispreţuiau pre dânsul. «Eu, zice, nu voiesc a

va da dovad a de pu terea m ea ; iară dacă voi veţi p roduce cauza, şi ve îi voi a m ă provoca, apoi veţi cunoaşteaceasta din fapte».

şi priveşte cum el îşi face vorba apăsată şi greoaie,căci nu s pun e: «fiindcă căutaţi ispitire în mine», ci „ alui Christos celui ce grăieşte întru mine“, a rătând că dânşii aceluia păcătuiau. Si n’a spus simplu

l) Notă. Ediţia nea ST. Ohrisoslo m ar e a ce st pasaj pro cumur m ea ză : „ca astfeliu mt noi să ne arătăm în cercaţi , ci voi să fii i

încercaţi , ia ră noi să fim ca ne'n cercaţi“, de unde se ■ vede oa re-ca re deosebire de textul nostru.




«celui ce locuieşte» ci „celui ce grăieşte în tru mine14,arătâ nd că vorbele lui sun t duhovniceşti. Deci dacă rut

se a ra tă pu terea lui, nici nu pedepseşte; aşa că apostolulşi-a transpo rta i vorba dela dânsul la C hristo s,— cucare ocazie îşi face am en inţarea ni ai înfricoşată. Nu pentru slăbăciune nu-i pedepseşte, ci pentru îndelungasa răbd are. «Deci, zice, sa nu iă cinevă îng ăduinţa saca o slăbăciune. Ca dc ce te minunezi, zice, dacă nucere respuns acum celor ce păcătuiesc, şi nici nu pedepseşte, îngăduind şi îndelung răbdând, de oare-ce a prim it încă de a ft şi răstignit, şi ch iar a tâtea pătim indel n’a pedepsit»? Pentru care a şi adaos:

„Care ia voi nu este neputincios, ci puternicîntru voi. Că de s’a şi răstignit întru neputinţe,dară este viu din puterea lui Dumnezeu" (Vers.3. 4). Cuvintele accstea sunt foarte întunecate, iară celorslabi li aduc multa confuziune. De aceia este trebuitorde a le aşterne mai lămurit, şi a vorbi despre semni-ficatiea cuvântului de unde vine întunecimea, ca astfeliunimeni să nu se scandalizeze dintre cei simpli.

Aşă dară ce însarnnă ceia ce spune el aici, şi ceînv ederează vo rba de neputinţă, şi în ce senz se spune,este necesar de a o află. Un singur cuvânt este, dară

multe sunt care izvorăsc dintrânsul. Căci neputinţă sezice şi de cea ă trupului — boa la — pe ntru c a r e şi înevanghelie se spune: „iată că cel pe care îl iubeşti,este bolnav" vorbind de Lazar, la care Christos a res puns: „boala aceasta nu este spre moarte “ (loanl l , 3. 4), — şi Pavel încă vorbeşte în epistola cătr a Fi-lippenj despre Epafrâ: „că a fost bolnav aproapede moarte“ (Filipp. 2, 27), precum şi lui Timotheiuseriindu-i zicea: „Puţin vin prim eşte pen tru sto-

m ahul tău, şi pentru cele dese slăbăciuni ale ta le11(I. Timoth. 5, 2:j). Toate acestea deci arată slăbăciuneasau boala trupească. Se numeşte apoi slăbăciune sau boala, şi faptul de a nu fi cineva bine înţepenit în credinţă, şi nici nu este desăvârşit, ceia ce înved erân d Pavelzicea: „Pre cel slab în tru cred inţă primiţi-1, nuîn tru îndoirea gândurilo r11, şi iarăşi: „că unulcrede că va mânca toate, iară cel slab legumim ănâncă11(Rom. 14,1. 2), învederând aici pre cel slab

2S013



3 3 8 O M I L I A X X I X

în cred inţă. la ta deci doua fap te ca re semnifică unul şiacelaşi lucru : slăbăciune, boala, nepu tinţă. încă şi un altreilea este, care se numeşte slăbăciune. Şi care esteacel fapt? Goanele, cursele, ispitele, alungările, şi celede acest feliu. Acestea invederându-le Pavel, zicea: „Detrei-ori am rugat pre Domnul... şi ’mi a zis cădestul îţi este ţie darul meu, că puterea meaîntru neputinţe sa sa vârşaşte“. Şi ce va să zică„în tru nep utin ţă"? Adecă: în persecuţiuni, în p rimejdii, în ispite, în curse, în m orţi. Iar ă aceasta inve-derând-o Pavel zicea: „de aceia bine-voiesc întru

neputinţe"1, după ca re arătân d ce anum e nepu tinţăînţelege el aici, ad ecă nu f rigu ri sa u v r’o boală tru pească, sau v r’o îndoială în credinţă, adaoge: „Pentruaceia bine-voiesc în tru neputinţe, în tru defăimări, în nevoi, în goane, întru strâmtorări pentruChristos, căci când slăbesc, atunci sunt tare“,adecă «când sunt persecutat, când sunt alungat, cândini se pun curse, atunci eu sunt puternic, atunci maicu samă stăpânesc şi biruiesc pre cei ce mă persecuta,ch aru l locuind şi făcând în m ine m ari şi cuabo nd enţă».

După aceasta apoi Pavel a pus şi a tre ia semnificaţie acuvântului neputinţă, iară ceia ce spune, aceasta în-s a m n a : «cei ce caută la noi ispitire, cătră acela (Christos)se îndre ap tă cu ispitirea, dup ă cum am spus, că adecăli jse p a re lor că a r fi de nim ic şi vredn ic de dispreţuit».Căci el nu voia de a se arătă famtaron, şi nici nu voiade a se părea că este cevâ, ceia ce şi eră în realitate,nici de a-şi arătă puterea ce o aveâ, de a pedepsi, — pentru care şi e ră crezut ca fiind de nimic. Deci, închi puind u-şi dânşii aceasta, nu se îndreptau în păcate le lor,

ci dăinuiau în lenevire şi în nes im ţire ; — de aici d arăluând motiv favorabil, vorbeşte despre toate acestea cum ultă putere, arătâ n d că nu din cauza nepu tinţei nufăceâ nimic, ci pentru îndelunga lui răbdare.

Apoi, dupre cum am spus, strămutând vorba deladânsu l la Christos, el prin ace asta m ai mult întinde fricaşi m ăreşte am en inţare a. Ceia ce spu ne aici acea sta în-s a m n ă: «au d oară c h iar dacă aşi face cevâ, sau aşi pedepsi pre cei ce greşesc, apoi eu sunt cel ce pedepsesc?însuşi Christos este, cel ce locuieşte întru mine. Iară



O M I L I A X X I X 3 3 T 1

dacă nu credeţi aceasta, şi voiţi a încercă prin faptelecelui ce locuieşte în tru mine, apoi veţi cunoaşte iute, căcila voi nu este neputincios, ci puternic».

Şi de ce oare a mai adaos expresiunea „la voj“ ?de şi el este puternic pretutindeni?—căci chiar de arvoi sa pedepsască pre cei necredincioşi, sau pre demoni,sau pe ori-cine, el poate. Aşa dară ce insamnă acestadaos? Cuvântul accsta este al unuia care ruşinează puternic pe auditoriu, dela cele ce dânşii au primit; saucă li spune, ca «până acum a ra tă întru voi, ca ri sun teţidato ri a vă îndreptă, puterea sa» ceia ce şi aiu rea zicea,:„Că cc ’mi este mie a judeca pre cei d inafară “

(1. Gorinth. 5,12)? «Celor de afa ră, zice, atu nci li va ceresocoteală, în ziua judecăţei; voue însă şi acum». Darăch iar şi în grijirea aceasta părintească a lui p riveşte eucâtă înfricoşare o pune, şi cu câta mânie, zicând: „carela voi nu este neputincios, ci pu tern ic întru voi.Că de s’a şi răstignit dintru neputinţă, ci esteviu din puterea lui Dumnezeu11. Şi ce insamnă„ca dc s’a răstignit d intru neputinţă*?

«Că dacă a şi fost ucis, zice, fapt care pare a aveaîn sine ideia neputinţei, totuşi ace asta în tru nimic n uvatamă puterea lui, caci această putere remâne neînvinsă, şi faptul păru t al neputinţei întru n imic n’a v ătăm at această putere a sa, ci tocmai acest fapt a ra tă p utereasa, că adecă a pătimit şi suferit chiar şi moartea pecruce, dară totuşi cele ale puterei sale nu s’au ciuntit cunimic». Deci, să nu te tulbu re cuvânta i de neputinţa, căcişi aiurea zice: „Cele nebune ale lui Dumnezeu sun tmai înţelepte decât oamenii, şi ce este slab al luiDumnezeu, mai tare decât oamenii este"", — de şi

Dumnezeu nu are nimic nici nebun, nici slab. Dară prinaceste cuvinte el a făcut aluziune la cruce, explicând părerea necredincioşilor despre dânsa. In adevăr ascultă-1chiar pe dânsul explicând aceasta:

„Cuvântul crucei, zice, celor peritori nebunieeste, iară noue celor ce ne mântuim puterea luiDumnezeu este“, şi iarăşi; „noi propoveduim preChristos cel răstignit, Iudeilor adecă sminteală,iară Elinilor nebunie ; iară acelora’şi singuri celor



O M I U A X X I X

chemaţi Iudeilor şi Elinilor, pre Christos puterealui Dumnezeu, şi înţelepciunea lui Dumnezeu“

(I. Cor. l, 18. 23. 24. 25), şi iarăşi: „Omul cel suflete sc 1) nu p rim eşte cele ce sunt ale duhului IuiDumnezeu, că nebunie sunt Iui" (I. Cor. 2 , U). Pr iveşte cum pre tut ind en i el explică cred inţa necredincioşilor, spu nând ca crucea este o nebunie şi o neputinţa.

Deci, aşa şi aici, prin expresiunea, „neputinţă"el înţelege slab ăciun ea sau nepu tinţa bănuita de necredincioşi. Deci, n’a spus apostolul, că fiind neputincios, afost răstignit — să nu fie una ca aceasta! — căci a do

vedit el prin toate cele ce a făcut, că putea să nu fierăstignit; acum de pildă aruncând la pământ pe uniia,altă da ta uscând smochinul, altă dată mii de alte minunifăcând. Aşii dară ce însamnă zicerea „dintru nepu-tinţă“? Adecă, că de şi s’a răstignit, suferind primejdiişi cu rse — că am a răt a t cum ne pu tinţa este nu m ită pr imejdie şî cursă — totuşi prin aceasta cu nimic nu a fostvătămat. Toate acestea le spunea apostolul, trăgândexem plu l ac est-a în p a rte a sa, — fiindcă se vedeau şi pretlânşii persecu taţi, alu ngaţi, dispreţuiţi, şi neaparân du-se

nici aruncându-se asupra prigonitorilor. După ce deci liarata lămurit că şi dânşii cele ce pătimesc nu vin dinnep utinţa lor de a se ap ară, la urm ă aduce vo rba lastăpânul, «fiindcă şi el, zice, a fost răstignit, a fost legat,şi altele multe a pătimit, şi totuşi nu s’a apărat, ci asuferit de acelea ce se p ăreau a veni din nep utinţa sa,d ară tocmai prin acea sta arătând pu terea sa, căci şineapărându-se sau aruncându-se asupra prigonitorilorsăi, el nu s’a vătămat cu nimic. Căci crucea n’a întrerupt, n’a s lăbit vieaţa, ci a şi învieat, şi viează. Ia ră când

auz i spu nându-se de cruce şi de vieaţa, prin acestea tusa înţelegi cuvâ ntu l atin gă tor iu ele iconomiea m ântui reinoastre, căci toată vorba de aici despre aceasta este.

Dară daca apostolul zice că „este viu din puterea lui Dumnezeu", apoi n’o spune ca cum el n’arfi putut a-şi învieâ trupul, căci pentru apostol este in-

*) .Yot.ă. Expres iunea ^07^65 «v-S-puimoţ în s a m n ă : om trupeşi:, om în carn e şi In oa se , şi deci a şâ trebuie să se înţeleagă prin traducerea noastră de om sufletesc. Compară cartea Facer 2, 7.

I. Corintli. 2, 14. 15, 44. lacob. 3, 15. Iuda vers, 19.



OMSI.IA XXIX 341

deferent dacă vorl>eşte şi de Tatăl, şi de Fiul. Aşa dară

spunând: „din puterea lui Dumnezeu^, el a spuscă din puterea sa este viu, Cum că şi Fiul stăpâneşte şiînvieaza trupul sau, ascultă-1 pre dânsul zicând: „Stricaţi biserica aceasta, şi eu în trei zile o voiuridică pre dânsa* (loan 2, 19). Dară dacă ceia ce esteal său spune că este al Tatălui, tu să nu te tulburi, căci:„Toate ale Tatălui meu, ale mele sunt“ zice, şiiarăşi „Toate ale mele, ale tale sunt, şi ale tale,ale mele* (loan 16, 15. 17, 10).

«Aşâ dara, zice, dupre cum dânsul, fiind răstignitcu nimic n’a fost vătămat, aşa nici noi n’am fost vata-maţi, alungaţi şi războiţi».

De aceia şi adaoge: „Pen tru că 'şi noi suntemneputincioşi întru el, ci vom fi vii'împreuna cudânsul din puterea lui Dumnezeu". Şi ce va săzică „suntem neputincioşi întru el“? Adecă suntem

prigoniţi, alungaţi, şi pătim im cele m ai de pe urm ă răle .Dara expresiunea „întru el* ce însamnă? Pentru pro-

poveduirea evanghliei sa le zice, şi pentru credinţa în-trânsul. «Deci, zice, dacă noi suferim pentru dânsultoate cele grele şi nesuferite, apoi este învederat că şicelc plăcute le vom avea», — pentru care a şi adaos:„ci vom fi vii împreună cu dânsul din puterealui Dumnezeu*.

„Pre voi înşi-vă vă ispitiţi, de sunteţi întrucredinţă, pre voi înşi-vă vă cercaţi; au nu văcunoaşteţi pre voi că Christos este intru voi?Iară numai de sunteţi netrebnici. Ci nădăjduesccă veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici*.(Vers. 5, 6). Fiindcă prin celc spuse a a răta t, ca de şiel nu se aruncă asupra acelor apostoli minciunoşi, nu pentru că n ’a r avea pe Christos în tru dânsul, ci num ai pentru că im iteazl îndelunga răb dare a celui răstign it,care nu s’a apărat, la urma tot aceiaşi face în alt chip,şi încă mai cu putere, pregătindu-şi vorba dela uceniciisei. «Şi ce spun eu de mine, dascalu! vostru, zice, caream atâ ta grijă, căruia îi este înc redinţată întrea ga lume,şî care a făcut atâtea semne şi minuni? Că chiar prevoi înşi-vă de aţi voi să vă ex am inaţi, ca uni ia ce sun-



O M I L I A X X I X

te ti in râ nd ul ucenicilor, aţi vedea că şi în tru voi esteChristos. Deci, dacă întru voi, apoi cu atât mai mult în

dascalu l vostru . Ca da că aveţi cred inţă, atu nc i şi întruvoi este Christos». Căci pe atunci cei ce credeau, făceaum inuni ,— pentru care a şi adaos: „Pre voi înşi-văvă ispitiţi, de sunteţi întru credinţă. Au nu văcunoaşteţi pre voi că lisus Christos este întruvoi? — fără numai de sunteţi netrebnici". «Iarădacă este întru voi, zice, cu atât mai mult în dascalulvostru». Mi se pare ca aici sub num ele de cred inţa, elînţelege şi minunele şi semnele ce făceau. «Dacă aveţi

cred inţa ac ee a: zice, Christos atun ci este în tru ,voi; denu cum va poate sunteţi netrebnici».Ai văzut cum iarăşi înfricoşaza, şi clin prisosinţa

arată pe Christos aflându-se în el? Aici mi se pare căel face aluziune şi la viaţa lor. Fiindcă nu este deajunsnum ai credinţa de a a trag e asu pr a lor luc rare a duhului,a zis ca «daca staţi sau sunteţi întru credinţă aveţi peChristos în tru voi» — m ai a les că se întâm plă ca mulţisă aib ă cred inţă, şi totuşi să fie pustii de ac eă lu cra resau energie a d uh ulu i— cu care ocazie a şi deslegat

această confuziune, zicând: „fără numai de sunteţin e t r e b n i c i Continuitatea ideii cerea ca el să adaoge:«d ara dacă voi aţi deve nit netrebn ici, n ’am dev en it noiaşă», dară apostolul nu spune aşâ feliu, ca sa nu atingă p rea ta re , în să cam întunecat oare-cum face aluziune laace asta, nici p ronun ţându -se categoric şi zicând că «sunteţi netrebn ici», şi nici m ac ar prin- în tre bare aducândvorba şi zic ând : «dară voi sunteţi netrebnici)) ? ci în tr ’unmod enigm atic oare-cum ar ată acest lucru, ad ao gâ nd :„Ci nădăjduiesc, ca veţi cunoaşte că noi nu sun

tem n e t r e b n i c i Şi aici iarăşi m are este am en iţare a celi-o face, m are este şi frica, ce li-o insuflă. «Că. dacă voiţi,zice, de a vă încre din ţa prin înseşi pedeapsa voastră, nuvom fi în neputinţă de a vă da dovada puterei noastre)).

Nu spune el tocmai aşâ, însă celc ce spune sunt cu m ultm ai g rele, şi cuprind în ele mai m are am en inţare , zic ân d :„Că nădăjduiesc că veţi cunoaşte, că noi nu suntem netrebnici «Ar fi trebuit, zice, ca şi fără deac ea sta voi să ştiţi cele ale no astre, şi ca av em întrunoi pe Christos grăind şi lucrând; dară acum fiindcă




voiţi a vă înc redinţa desp re aceasta şi p rin fapte, apoiveţi şti ca n u suntem netrebnici».

După aceia fiindcă a întins p rea mult am en inţare a,—a pus pedeapsa c h iar la uşă aşâ zicând, —şi i-a pus inmare frică prin ameninţarea făcută., apoi priveşte iarăşicum îndulceşte vorba, cum ii mângâie în frica ce li-ainsuflat, şi cum li ar a ta sinceritatea şi lipsa lui de am biţiune, îngriji rea de dânşii, filosofica ideilor Iui, înălţimea caracterului şi neiubirea de slavă deşartă. Toateacestea, zic, le a ra tă p rin cele ce urm ea ză: „Dară niă.rog iui Dumnezeu să nu faceţi nici un rău, n uca să ne arătăm noi lămuriţi (încercaţi), ci c a

să faceţi voi binele, iară noi’ ca nişte netrebnicisă fim. Că nu putem (face) cevâ împotriva adevărului, ci pentru adevăr. Că ne bucurăm cândnoi suntem slabi, iară voi sunteţ tari, de aceastane şi rugăm, pentru a voastră întemcere (desăvârşire). (Vers. 7. S. 9).

Şi’ ce a r pu tea fî egal cu sufletul lui Pa ve l? Erădispreţuit, eră luat în batae de joc, eră. ridiculizat, ca prost, ca vrednic de dispreţ, ca famiâron, ca făcând v uet

numai prin vorbe, iară în fapte neliind in stare de fia ră ta cevâ cât de mic, — si totuşi el văzând at âta n evoie de a’şi arătă puterea lui, nu numai că amână, şinici numai că ’şi schimbă gândul, ci încă se şi rugă sănu cadă într’o astfeliu de ispită. „Mă rog, zice, sănu faceţi nici un rău, nu ca să ne arătăm noilămuriţi, ci ca să faceţi voi binele, iară noi canişte netrebnici să fim“. şi ce este oare ceia ceel spune? «PiOg pe Dumnezeu, zice, şi-i ccr cu umilinţă ca nici pre unul să nu-1 găsesc ne’ndreptat, nici pre unul nepocăit, sau m ai bine zis, nu num ai aceasta ,ci nici m ăcar să începeţi a păcătui». «Sa nu faceţi niciun rău , zice, şi c h ia r de aţi păcătui, sch im baţi-vă şi în -dreptaţi-va din capul locului, şi depătraţi dela voi toatăm ânîea. Căci eu n u m ă gândesc c a cu chipul ac esta să.ne ar ătăm încercaţi, ci cu totul din contra, ca n u cum vasă ne a rătăm încercaţi. Că dacă voi re m ă neţi, zice, pacatu in d şi nepocăindu-vă, vom fi siliţi a vă pedepsivătăm ând trupurile voastre, dupre cum s’a petrecu t cuSapfirâ şi cu Simon magul, când am dat dovadă de pu



O M I L I A X X I X

tere a n o a s tr ă1)- Noi însă nu dorim a ceasta, ci din con tra,(ia no i să nu ne a răt ăm încerca ţi în feliul ace sta, adecă,

ca nu în feJiuI acesta sa ni a răt a m putere a ce a clin noi,de a vă pedepsi p re voi ca ri păcătuiţi, însă ce?

„Că voi să faceţi binele", adecă de aceasta nerug am lui Dumnezeu, c a p u ru rea să vă g ăsiţi în virtu te, p u ru rea în înd rep tare; „iar noi zice, ca nişte netrebnici S ă fim " , «ne m ai a rătân d u-vă vou<5 pu terea n oa strede a vă pedepsi». Şi n’a zis că «suntem netrebnici», ci„să f im ca nişte netrebnici", că n’ar li fost el consid era t ca netreb nic, c h iar dacă n ’a r fi pedepsit, ci toc

mai pentru aceasta ar fi fost lămurit, sau încercat, «dara,zice el, de şi ne bănuiesc pre noi uniia că nu dăm dovad ă de pu terea noastră, şi că prin urm are suntemvrednici de dispreţuit, noufi însă nu ne pasă nimic. Căm ai b ine este de a se crede de noi aşâ, decât a d a dovad ă de pu terea no astră, pe ca re ni-a dat-o Dumnezeu,în pedepse aplicate celor ce nu se îndreaptă».

„Că nu putem cevâ. împotriva adevărului,ci pentru adevăr*. Ca să nu se pară, deci, că el liface pe p lac — fiind aceasta ca u rm are a neiub irei lui

de sla vă d eşartă — ci că face tocm ai ceia ce cerea n atura lucrurilor , a adaos zicând: „Că nu putem Cevâîmpotriva adevărului". «Dacă. vă vom găsi pre voisporind în fapte bune, îndepărtând păcatele prin pocăinţa, av ân d în fine curaj cătra Dumnezeu, apoi nici cavom putea, chiar de am voi, a vă pedepsi, şi de ne-amîncercă să facem aceasta, nu va luă parte cu noi Dumnezeu. Căci el spre aceasta ni-a dat puterea, ca noi săni dăm votul drept şi dupre adevăr, iară nici de cumcontra adevărului».

Ai văzut cum peste tot locul el îşi mânuieşte vorbacu dulceaţă, şi m ân gâ ie as prim ea am inin ţâre i ? Cu toateacestea, precum a avut în vedere ceia ce am spus, totaşâ ţine ca sa ’şi ar at e p ărere a lui m ai lăm urit; pentrucare a şi adaos: „că ne bucurăm când noi suntemslabi, ia ră voi sunteţi ta ri ; de aceasta ne şirugăm pentru a voastră întemeere“. (Vers. 9).«Mai cu sam ă, zice, ne rug ăm nici să putem face ceva

*) Notă . A se ve d ea Cap. 5 şi 8 din Fapt. A post.



O M I L I A X X I X

tită, ea se sa lbă tăceştc, şi se îna rm ează co ntra celui ceo cinsteşte. O asemenea slavă deşartă cinstind Iudeii,

au fost pedepsiţi cu toa tă asp rim ea , şi o asem enea slav ăclispreţuind ucenicii Domnului, au fost încununaţi.Şi ce spun eu de pedeapsă şi cununi? Ca tocmai

sp re a-i ur âţii încă m ai străluciţi, con tribuie mai alesfaptul de a o disp reţul. Şi ai pu teă vedea ch iar şi aici pe păm ân t p re cei ce o cinstesc vătăm aţi în totul, ia ră pre cei ce o dispreţuiesc folosiţi. Ucenicii Domnului cariau disp reţuit slav a d eşartă — că nimic nu ne împiedecăde a face uz iarăşi de acelaşi exemplu — şi cari au preferat cele ale lui Dumnezeu, strălucesc mai mult decât

soarele, câştigându-şi pomenire nemuritoare şi dupăsfârşitul lo r ,— in tim p ce Iudeii cei ce sunt rob iţi deac eastă patim ă, su n t fără o raşe, fără crasă, necinstiţi, pribegi, ga ta de fugă, dispreţuiţi de to ată lumea, şigon iţi din pa tri a lor.

Deci şi tu, dacă voieşti de a av ea slavă, dispre ţuieşte) slava , ia ră d acă alungi slav a, vei cadeâ din slav ă.Şi de voiţi, apoi vo rb a aceasta s ă o întindem şi la cele

păm ânte şti. Pe cine o are lu am noi în bătae de joc înglumele noastre cele muşcătoare? Oare nu pre cei ce

iubesc- slava deşartă? Aşâ dară aceştiia sunt mai cusa m ă lipsiţi de s lavă, av ân d mii de acuzatori, şi de toţidisp reţuiţi. Deci, pr e cine să ad m irăm noi oare* Nu precei ce o dispreţuiesc p re dânsa ? Aşa d ară aceştiia sun tcei slăviţi. Dupre cum bogat este cel ce nu a re nevoiede multe, t*i cel ce n’are npvoie de nimic, tot aşâ şislăvit este nu cel ce iubeşte slava, ci tocmai cel ce odispreţuieşte, fiindcă o astfeliu de slavă este um bră aslavei, iară nu slava. Că nimeni văzând pâne zugrăv it ă— ch iar de a r fi de mii de ori stăpânit de foame —nu se atin ge de zu grăveală. Deci, iubitule, nici tu nualungă umnrele, căci aceasta este o umbră a slavei, şinu slava.

Şi ca să afli că lucrul este aşâ, şi că slava aceastaeste umbră, gândeşte-te la aceia, că faptul acesta estedefăimat de oam eni, ca tuturo r li se pa re de dispreţuit, ba ch iar şi celo r ce doresc aceasta , că chiar cel ce areslava aceasta, se ruşinează singur. Deci, de unde oarevine po fta aceasta , şi cum ? Dela micim ea de suflet, —căci nu trebuie numai a acuză cinevâ, ci şi a se îndr ep ta — dela m inte scu rtă, deia păre re copilărească.

Deci, sa contenim de a fi copii, şi să devenim bărbaţi,




şi pretutindeni să urmăm adevărul, iară nu umbrele,şi în bogăţie, şi în plăcere , şi în dezm erdar i, şi în slav ă,şi în putere, şi atunci va conteni şi boala aceasta, şialtele multe. (&ci a alungă umbrele, este fapt de nebun.Pentru care şi Pavel zice: „Trczviţi-vâ cu dreptateşi nu greşiţi “ (I. Cor. 15, 34). Aceasta este o nebunie,cu mult mai grozavă decât, nebuniea cea venită delademoni, sau ceâ venită din smintire, Aceasta cel puţinare iertare, pe când ceîalaltă este lipsită de ori-ce justificare; când sufletul este conrupt, atunci şi dreapta judecată este pierdută. Nebuniea provenită din vătămarea

minţei este o patim ă trupească, pe când nebun iea ac ea stavine dela o minte conrupta. Dupre cum dintre cei ce zacde friguri, aceia sun t m ai greu bolnavi şi nevindecabili,cari se ating de mâncări grele, de vreme ce microbulfrigurilor se ascunde în vine şi in arte re , — tot a şâ şinebuniea aceasta, căci şi eâ se ascunde în însuşi cugetulomului, pe care4 conrupe şi-l vatămă.

Căci m adevăr, cum să nu fie aceasta o nebunie pe faţă şi lăm urită, ba încă o patim ă m ai uric ioasa catoate celelalte patimi, ca pe cele ce remân veşnic să ledispreţueşti, ia ră pe cele ce sunt stricăcioase şi v ătăm ătoa re să le iubeşti cu cea m ai m are do rinţă? Căcispune-mi: dacă cinevâ ar alunga vântul şi ar voi să-l

prindă şi să-l stăpânească, oare nu l-am numi nebun?D ara ce ? Dacă cinevâ a r aveâ în stăpânire um bra, ia răde cele ad ev ăra te şi în fiinţă a r neg lija : ’şi-ar u rî de pildă femeia sa, ia ră um bra femeii a r iubi-o, sau că, pefiul său l-ar dispreţul, ia ră um bra i-ar iubi-o iarăşi, apo iatunci ce semn ai căută mai lămurit ca dovadă de ne buniea acelu ia? De acest fel iu sunt toţi cei ce sunt ro biţi aşâ zicând de cele prezente . Căci toate de aici sunt

umbre, fie slavă, fie stăpânie, fie laudă, fie bogăţie, fiedezmerdare, sau ori şi ce pământesc.De aceia şi Frorocul ziceâ: „Măcar că în chîp

trece, dară în zadar se tulbură omul* şi iarăşi:„zilele no as tre ca um bra s’au pleca t11 (Ps. 38, 7).Dară şi aiurea el toate cele omeneşti le numeşte floareaerbii şi fum. Şi urnbre sunt nu numai cele bune şi plăcuteale lumei aceştiea, ci şi cele triste, ca depildă moartea,sau sărăciea, sau boala, sau altceva de acest feliu. Deci,ca re sun t cele ce re m ân în veci, cele bune şi cele ră le ¥îm părăţiea ceâ veşnică, şi gheena ceâ veşnică. «Uniia vor



348 O M I L I A X X X

învieâ, zice, sp re vieaţa veşnica, ia râ alţii sp re o sânda veşnica, unde viermile nu va muri şi focul nu se va stinge».

Deci, pe n tru ca să ne b uc urăm de aceea şi să fugjimde ace asta, sa ne de părtăm de um bre şi sa îm brăţoşamlucrurile cele bune cu toată râvna, căci numai aşâ nevom învre dn ici de îm parăţiea ceri urilor. Cariea fie cacu toţii să ne învrednicim , p rin ch aru l şi filantrop ieaDomnului nostru Iisus Christos, căruia se cuvine slavaşi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X X X

P entru accasta acestea scriu nefîind de faţăla voi, ca fiind de faţă să nu fac (sa nu fiu) cuasprime, dupre puterea care mi-a dat mie Domnul, spre zidire, iară nu spre su rp are 11(Cap. 13,10).

Co nverzând deci cu dânşii, i-au sim ţit pute rea cuvintelor, şi mai cu samă pre la finea epistolei. Căci şiînainte zicea: „Insu-mi eu Pavel vă rog pre voi

prin blândeţele şi liniştirea lui Christos, care defaţă su nt sm erit la voi, iară dep ărtat fiind devoi îndrăznesc spre voi. Şi vă.rog pre voi, caşi de faţă fiind să nu îndrăznesc cu îndrăzni reacu care socotesc să îndrăznesc împotriva unora,

cari ne socotesc pre noi că umblăm dupre trup“,şi „Gata având a pedepsi toată neascultarea,când se va împlini ascultarea v oast ră1', şi iarăşi:„Mă tem ca nu cumva daca voiu veni, sa văaflu pre voi precum nu voiesc, şi eu să mă afluvoue precum nu vo iţi", şi iarăşi: „Nu cumvaiarăşi dacă voiu veni, să mă smeriască Dumnezeul m eu la voi, şi voiu plânge pre mulţi ca riau greşit mai ’nainte, şi nu s’au pocăit de ne-curăţiea, şi curviea şi spurcăciunea care au



O M IL I A X X X 3 4 9

făcut11, şi după aceasta: „Am sp us ni ai ’nainte, şiiarăşi zic mai ’nainte, precum când am fost de

faţă’la voi, şi acum nefiind de faţă, că de voiuveni iarăşi, nu voiu cruţă, de vreme ce căutaţiispitire a ’ lui Christos celui ce grăieşte în trumine“. Deci, după ce a spus acestea, şi m ai multe decâtacestea, înfricoşând, ruşinând, luând în derîdere, atingân-du-se cu pu tere , justificând u-se la urm ă zice: „Pentruaceasta acestea scriu nefiind de faţă la voi, cafiind de faţă să nu fac cu asprime*. Adecă «voiescca asprimea să steă numai în litere, iară nu şi în faptă;

voiesc ea am enin ţările să fie câ t se poate de asp re , ins asă rem ân a am enin ţări, şi să nu se prefacă în lapte».Iarăşi şi în această justificare îşi face vorba cât se poatede îngrozitoare, arătând că nu el este cel ce va pedepsi,ci Dumnezeu, — fiindcă a ada os : „dupre puterea ca re’rni-a dat mie Domnul*. in acelaşi timp mai aratăca el nu doreşte a abuză de puterea ce o are pentru pedeapsa lor, pentru care a şi adaos: ^Spre zidire,iară nu spre surpare". Aceasta deci ii-a dat a înţelege şi acum, dupre cum am fost spus, însă i-a lăsat, ca

singuri dânşii să se gândească, că dacă vor remâneâne înd rep taţi, apoi şi aceasta este tot zidire, de a pedepsi p re cei ce nu vor să se îndrepte. Dealtm in trelea aşa aşi fost, căci şi prin fapte a dovedit-o apostolul, şi dânşiio ştieau aceasta.

„Deci, fraţilor, bucuraţi-vă, ■fiţi desăvârşiţi,mângâi aţi-vă,, aceiaşi cugetaţi, pace să aveţi,şi Dumnezeul dragostei şi al pacei va fi cu voi“(Vers. 11). Dară ce va să zică: „Deci, fraţilor, bucu-

raţi-vă“ ? Ai supărat, i-ai înfricoşat, li-ai băgat fricaîn oase, i-ai făcut să tremure, şi acum li poronceşti casa se bucure? «Apoi tocmai de aceasta li poroncesc ase bucură. Că dacă cele ale voastre, zice, vor seconda pe ale mele, nu va fi nici-o pedica spre bucurie . Căcicele ale mele toate s'au făcut: am arătat cătră voi oîndelungă răbdare, am amânat pedeapsa, n’am tăiat, p re nim eni dela biserică, am rugat, am sfătuit , an»înfricoşat, am am eninţat , ca astfeliu din toa te părţile săvă adu n p re voi, şi să va îndem n la pocăinţă. De acum



3 5 0 O M I L I A X X X

înainte, deci, se cerc şi conlucrarea voastre, şi astfeliu bucurie a voastre va fi făr ă sfârşit» .

„Fiţi desăv ârşit14. Şi ce va să zică „fiţi desăv â rşit11? A decă fiţi perfecţi, în deplin iţi lipsurile voas tre .„M ângâiaţi-vă*, zice. «Fiindcă ispitele sunt multe, şi

prim ejd ii le m ari, zice, apoi m ângâia ţi-va şi voi întrevoi, şi prin noi, cam şi prin prefacerea voastră sprem ai bine. O l dacă bucu riea vine dela o con ştiinţa cu rată,şi vă face desăvârşiţi, la urmă nimic nu mai lipseştede a fl veseli şi a vă mângâia. Nimic nu aduce mân-gâ ere cuiva, ca o con ştiinţă cu ra tă, ch iar d e ar năvăliasupră-i mii de ispite».

„Aceiaşi cugetaţi, pace să aveţi“, ceia ce acerut şi prin întâia epistolă, chiar din început. Căcieste cu putinţă de a cug eta şi aceiaşi, şi a nu av ea pace, când de pildă se în tâm plă ca în dogme unija săse răscoale contra altora. De aceia Pavel le cere peamândouă deodată.

„Şi Dumnezeul dragostei şi al pacei va iiCU VOi“ . Aşâ dară el nu num ai înde am nă şi sfătuieşte,ci sa şi roagă. Prin aceste vorbe sau că li doreşteaceasta, sau că prezice viitoriul; sau mai bine zis pe

am ân dou ă împreun ă. «Daca faceţi acestea , zice, adecădac a ace liaşi cugetaţi, şi aveţi pace, şi D umnezeu va ficu voi, fiindcă Dumnezeu este al dragostei şi al păcei,şi de uneie se bucură, iară de altele se veseleşte. Deaici deci, adecă din drag os tea lui veţi ave â şi pacea,de aici şi nimicirea tutu ro r rălelor. Aceasta a m ân tuitlumea, aceasta a doborît pe războinicul cel de demult,aceasta a unit ceriul cu pământul, aceasta a făcut peoameni îngeri. Aceasta deci să o îrnbrăţoşăm şi noi,adecă pe dragostea evanghelică, care este maica a miide bunuri. Printr 'aceasta ne-am mântuit, printr’aceastaam câştigat toate bunurile cele nepovestite.

Apoi ducându-i pre dânşii spre această dragoste’,zice: „închinaţi - vă unul altu ia cu săru taresfîntă“. — Şi ce va să zică „Sfîntă11? Adecă nu cusărutare vicleană, sau falşă, dupre cum Iuda a sărutat pre Christos. De. aceia n i s ’a d a t sentim entu l acesta aldragostei şi al sarutărei, ca să devină în noi ca un toc,ca sa ni înflăcăreze dispoziţiea, ca să ne iubim unii p realţii ca fraţi, ca copiii pe părinţi, ca părinţii pre copii,



O M I U A X X X 351

sau mai bine zîs, chiar şi mai muEL Căci acelea suntafecţiuni dela natu ra, pe când acestea dela charu l duhov

nicesc. Astfeliu se con leagă sufletele. De ace ia în torcân-du-ne din călătorii noi ne săru tăm unii pre alţii, ca cisufletele se grăbesc de a se uni împreună. Partea, saum âdu lariul acesta al trupulu i, este acel m ă du lari u m aicu samă care proclama cele ale sufletului nostru.

Dară fiind vorba de sărutarea acea sfîntă, mai putem şi altceva spune. Şi ce putem spune? Noi suntem biserica a lui Christos, aşâ că sărutând u-ne unii p realţii, noi săru tăm uşile bisericei şi in tr a re a în eâ. Saunu vedeţi câţi săr u tă uşile bisericei aceştiea, un iia ple-(^indu-se, ia ră alţii atingându-le cu mân a, şi apo i ducân dmâna la gură? Prin aceste uşi Christos a întrat şi întrăîn noi, când ne îm părtăşim . Ş tiţi voi, cei ce vă îm p ărtăşiţi din sfintele taine, ceia ce eu vorbesc acum. Căcinu cum s’ar întâmpla a fost cinstită gura noastră, primind trupul stăpânului. De aceia mai cu samă deaici iubim.

Audă cei ce grăiesc vorbe_ murdare, cei ce scotdin gură batjocori, şi înfricoşăze-sc când aud cât demult poate să-i necinstească gura lor. Audă cei ce sărutăîn tr ’un mod necinstit. Auzi câte ţi-a dat p rin gu ra taDumnezeu, şi păzeşte-o nespurcată. Prin gurăţi s’a vorbitdesp re vieaţa viitoare, despre înviere, d espre nem urire,că moartea nu este moarte, şi celelalte multe negrăite.Că cel cc urmează a se initiea in sfintele taine se apropielângă gura preotului ca un vas primitoriu de mir,auzind spunându-i-se dc acelea ce sunt încărcate defrică. Căci dânsul a pie rdu t vieaţa sa p rin îna intaşi, şivine acum căutând-o, şi întrebând cum ar putcâ să oafle şi să o câştige. După aceia Dumnezeu ii descoperecum ar puteâ-o ană, şi atunci gura lui (preotului) devinem ai înfricoşata decât milostivi tor iul, sau m asa de a u rdin legea veche *), a ic i acel milostivitoriu nici-odată nus!olx>zâ un astfeliu de glas, ci grăia doară de lucrurimici şi nebăgate în samă: de razboae şi de pacea ceâde pe păm ânt, în timp ce milostivi toriul legei nouă toatele vorbeşte despre ceriu, despre vieaţa v iitoare şi desprelucruri nouă şi care covârşesc mintea omenească.

Deci, du pă ce apostolul li-a zi s : „închinaţi-v ă unul

') Notă. A se vedea. Cap, 25 din Exod.



3 5 2 O M I U A X X X

a l t u i a c u s ă r u t a r e sfîntă“, a adaos: „închinâ-sev o u e toţi sfinţii“, dându-li şi de aici sp eran ţe bune.

Li-a scris aceste vorbe în loc de săru tar e, unind u-i petoţi la un loc prin ac ea sta înch inăciune, căci d in aceiaşigură de uixle iesă sărutarea, iese şi cuvintele. Ai văzutcum pe toţi îi uneşte la un loc, şi pre cei de departe,şi pre cei dea proapc, pe uni ia p rin săru tare , iară pealţii p rin scris oare ?

„Charul Domnului nostru Iisus Christos, şidragostea lui Dumnezeu şi Tatăl, şi împărtăşireaSfîntului Duh, cu voi cu toţi. Am inM(Vers. 1 2 . 13).Fiindcă i-a unit împreună prin închinăciuni şi sărutări,ia răşi in ruga ciu un i îşi sfârşaşte cu vân tul, unind u-i şicu Dumnezeu cu ceâ mai mare preciziune. Unde suntac um cei ce spun, că de oare-ce Sf’intul Duli numeştetre cu t în exordul epistolei, nu este de aceiaşi fiinţa cuT atăl? Ia tă că aici l-a pus îm preu nă cu Tată! şi cuFiul. Pe lângă acestea apoi, se mai poate spune, că şiColoseniîor scriindu-li, şi zicând: „Char voue şi pacedela Dumnezeu Tatăl nostru“, a tăcut despre Fiulşi n’a mai spus ca în toate celelalte epistole: „şi dela

Domnul Iisus Christ0s“. Aşâ dară nici Fiul nu estede o fiinţă cu Tatăl d in acea stă cauză? A ceasta însăar fî ceâ mai ele pe urmă nebunie, (^ă tocmai aceastaîl a ra ta pe el a fi de aceiaşi fiinţă cu Tatăl, de oare-cePavel îi in tre buinţaz ă num ele, cu indeferenţă. Şi cumcă ce ia ce eu spun nu este câtuşi de puţin, num ai o cuge tare a mea, ascu lta cum el pomeneşte de Fiul şi_ deDuhul sfint, iară de Tatăl nu spune nimic. Corinthenilorde pildă scriindu-li, zice: „Ci v’aţi spălat, v’aţi sfinţit,v’aţi în drepta t în tru numele Domnului Iisus, şi

întru Duhul Dumnezeului nostru “ ţi. Cor. 6, 11).Oară ce? spune-mi: oare aceştiia nu s’au botezat şi înnum ele Tatălui? Apoi atunci nici nu au fost spălaţi,nici nu au fost sfinţiţi. D ară s ’au botezat? — du pre cums’au şi bote za t — apoi atunc i de ce apostolul n ’a spus că«v’aţi spălat in numele Tatălui»? Pentru că îi este cutotul indeferent lui, de a pomeni acum de una, altădatăde alta din ipostasele Treimei. Şi acest obioeiu l-ai puteâgăsi in multe locuri în epistolele sale.

Căci Romanilor scriindu-li zice: „Vă rog pre voi,



O M I U A X X X 3 5 3

prin îndurările lui Dumnezeu" — de şi îndurăr ilesunt ale Fiului — şi „vă rog pre voi prin dragosteaDuhului “ (Cap. 12, 1. 15, 30)— de şi drago stea este aTatălui. Pentru ce, deci, n’a pomenit pe Fiul vorbind deîndurările Fiului, şi nici de dragostea Tatălui vorbind înloeu-i de Duh ui ? Findcă erau acestea în ve de rate şi în totu lmărturisite, şi de aceia le-a tăcut. Aiurea tot aceste cuvinte se vor găsi puse invers. De pildă aici zice: „Charul Domnului nostru Iisus Christos, şi dragostealui Dumnezeu si Tatăl, si împărtăşirea sfîntuluiD u h \ pe când aiurea spune de îm păr tăşirea Fiului şidragostea Duhului. „Vă rog pre voi, zice, prin d ra gostea Duhului11, iară în epistola i. Corinthen. zicc:„Credincios este Dumnezeu, prin Care aţi fostchemaţi la împărtăşirea Fiului său“ (Cap. î, 9).Astfeliu ca cele ale Sfintei Tre im i sunt neîm parţite ; şjîm părtăşirea Sf. Duh cuvenita şi aparţinân d Duhului, s ’agăsit atribuită Fiuiui, precum şi charul Fiuiui s’a atri buit şi Tatălui şi sf. Duh. „Char voue, zice, dela Dumnezeu Tatăl". Şi aiurea iarăşi atribuind cha rului m ultefeluri de energii, adaoge: „Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind deosebifieşte-căruia p re cum ' voieşte“ (i. Cor. 12, li), şiacestea le spun nu doară unind la un loc, sau contopindiposţasele — să nu fie una ca aceasta ! — ci cunoscând şjceia ce este propriu, cum şi ceia ce este îm părţit dinale lor, şi unita tea fiinţei.

*) Să stăm, deci, iubiţilor, drepţi, având şi ţinândcu noi exactitatea acestor dogme, şi atrăgând spre noi

dragostea lui Dumnezeu. Mai ’ntâi că el ne-a iubit prenoi, cari îl uram, şi deci fiind duşmani, ne-a împăcatcu dânsul, ia ră după aceia că voieşte a ne iubi p re noicari-1 iubiin. Să remânem, deci, iubindu-1 pre dânsul, caşi noi să fim iubiţi de dânsul. Că dacă noi fiind iubiţide oam enii puternici suntem temuţi de toţi, apoi cu a tâ tmai m ult fiind iubiţi de Dumnezeu. Şi dacă pentru d ra -

■ ) Partea mora lă. Trebuie a iubi pre Dumnezeu nu numai cu vorb ele, ci şi prin a face după p utere fără pr egeta re toate cele ce

a poroncit. ( Veron).23



3 5 4 O M I L I A X X X

gostea aceasta ar trebui să dăm bani, sau trupurile, sauchiar sufletul nostru, să nu cruţăm nimic. Ca nu e dea-

juns de a spune ca-1 iubim num ai prir i vorbe, ci trebuiea da dovadă şi prin fapte, — fiindcă nici el nu ’şi-a arătatdragostea cătră noi numai prin vorbe, ci şi prin fapte.A rată deci şi tu ace astă dragoste pr in fapte, şi fă toatecele plăcute lui, căci nu m ai aşa te vei folosi însu-ţi deroadele acestei dragoste. El iVare nevoie de nimic delanoi, ceia ce mai cu samă şi dovedeşte veritatea dragostei sale, căci^Ue şi n ’a re nevoie, şi n ici că se găseşteîn v r ’o treb uin ţa de dra go stea noastre, el totuşi între - buin ţaza toate mijloacele spre a fi iubit de noi. Pen truaceia şi Moi si zicea:

„Că ce anume cere Domnul Dumnezeu delavoi, fără numai de a-1 iubi pre el, şi a fi tu gatasă mergi după dânsul* (Deut. 10, 12)? Aşâ că atunc icând el poronceşte de a-1 iubi, tocm ai atunci, zic, u ra tăi'ă te iubeşte. Că nimic nu concentrează în sine atât demult mântuirea noastre, ca a-1 iubi pre dânsul.

Căci priveşte, ca toate poroncile lui, fără excep-ţiune, au ca ţintă şi con tribuiesc la odihna, mân tu ire aşi fericirea noastre. Că de pilda câ nd el zice: „Fericiţi

cei milostivi, fericiţi cei curaţi cu inima, fericiţicei blânzi, fericiţi cei s ăr a c i’cu duhul, fericiţifăcătorii de pacc“, el cu nimic nu se foloseşte deaici, ci ni poronceşte acestea împodobindu-ne şi orân-duindu-ni vieaţa noastre . Asem enea şi când el spun e:„am flămânzit" nu o zice doară că ar aveâ nevoiede vr’o slujbă din partea noastre, ci îndemnându-te pretine spre filantropie. Puteâ el hrăni pre cel flămândşi fără tine, dar ă ţi-a poroncit aceasta, pregătindu- ti ţie

un tezaur mare. Că daca soarele fiind o creatură a luiDumnezeu, şi n ’are njei-o nevoie de ochii noştri — căciel remâne a-şi aveâ strălucirea sa proprie, chiar dacănu s’a r uită nimeni ia el, — ia ră cei ce se folosesc noisuntem, când ne bucurăm de razele sale, — apoi cu atâtmai mult aceasta se petrece cu Dumnezeu.

Poate că voieşti şi de aiurea sa afli ce depărtareeste între Dumnezeu şi noi? Oare pe câtă este întrenoi şi ţin ţar i? sau poate mai m ul tă? Este inved erat căm ult m ai m are şi ne m ărginită. Deci, dac ă noi, cei iu

bitori de sla vă deşartă nu avem nevoie de v r’o slu jb ă



O M I U A X X X 3 5 5

sau slava din partea ţânţarilor, apoi cu atât mai multdumnezeirea,, care este fără patimă, şi n’are nevoie denimic. Intru a tâ ta se bucura de noi, întru câ t şi no ini facem bine unul altuia, întru cât el se desfateazacu mântuirea noastră. I>e a,ceia de multe ori el lăsândla oparte celc ale sale, caută numai pe ale tale. „Dacacinevâ, zice, are femeie necredincioasă, şi acecaar voi să vieţuească cu el, să nu o lase pre ea “(l. Cor. 7, 13). „Cel ce ’şi.va lăsa femeia sa afarăde cuv ânt de curvie, o face pre eâ să prea-curvească“ (Math. 5, 32). Ai văzut bunătate negrăită?

«Dacă femeia, zi ce, este cu r vă, nu silesc de a vieţuiîmpreuna cu eâ; iară dacă este necredincioasă, nu îm piedec». Şi ia răşi: «dacă eşti supărat p re cinevâ, po-roncesc de a lăsâ darul tău, şi a alergă' la cel ce te-asupărat)). „Iară când tu aduci darul tău la altar,şi acolo îţi vei aduce am inte că fratele tău arecevâ asupra ta, iasă acolo darul tău înainteaaltarului, şi mergi mai ’ntâi de te împacă cufratele tău, şi atunci venind adă darul tău“(Math. 5, 23. 24). Dară încă parabola celui ce a mâncat stăpânului toată suma ce-i datoră? Oare nu totaceasta a ra ta ? Căci când i-a m ânc at m ia de talanţiîm pru m uta tă, I-a m iluit pre dânsul şi l-a ierta t, — ia răcând l-a văzut cum acela cerea dela fratele său o sutăde dinari ce-i împrumutase, l-a numit şi viclean, în acelaşi timp l-a şi predat pedepsei. Astfeliu dara, că vorbalui cea multă este numai pentru odihna ta. Barbarulacela eră sa păcatuească cu femeia dreptului Abraâm,şi Dumnezeu ’i zice: „Nu t e - a m lăsat să te atingi

de dânsa" (Cart. Fac. 20. 6). Pavel alungă pre Apostoli, iară Dumnezeu ’i zice: „Ce m ă goneşti"?Alţii flămânzesc, şi el spune că dânsul flămânzeşte,

şi ca este gol şi strein, voind prin aceasta a te ruşina p re tine, şi cu chipul acesta a te aţâţă la eleimosină.

Deci iubiţilor, înţelegând dragos tea c are ni-a a r ătat-o prin toate şi ni-o arata, prin care a şi hotarît a sedescoperi pre sine-şi noug, care şi este capitolul cel maimare al bunurilor acordate noue, şi lumină a cugetului,cum şi învăţătură a virtuţei; înţelegând apoi că el ni-a



3 5 6 O M I L I A , X X X

legiuit o vieaţa bună, şi că toate făcând u-le pentru noi,ni-a trim is şi pr e Fiul său, ca re ni-a făgăduit împărăţieace rurilo r, pregătindu -ne şi chem ând u-ne la bunurile cclc

neg răite şi la o viea tă fericită, — apoi ţoale să le facemşi g răim , ca şi de drag ostea lui sa ne ar ătăm vrednici,şi de bunurile viitoare să ne învrednicim.

C ărora fie ca cu toţii sa ne învredn icim, prin charul şi filan trop ica Domnului nos tru Iisus Christos, căruiaîmpreună cu Tatăl şi ou Sf. Duh, se cado slava, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

F I NE .



TABLA MATERIEI

OMif.lA I. Sultieclul epistolei.............................OMIUA 11. Despre rugăciune. (Trebuie a rit;

rugit unii pentru alţii).................................OMILIA UI. Cel ce’şi stăpâneşte cugetele cele

alisurde, este vrednic de lauda. Despresemnificaţia jărtfei lui Abraum ................

OMILIA IV. Despre pocăinţă.............................OMILIA V. Nimic să nu facem pentru fală, şi

despre frica de Dumnezeu ........................

OMILIA VI. Vorbele urîte necinstesc pre celce le g răieşte :: .............................................

OMILIA Vil. Omul spre a nu se dedă la rele,trebuie a ’şi ocupa cugetul cu îndeletniciri folositoare.................................................

OMILIA VIII. Despre Apostoli şi despre pute-terea dumnezeeasca dintrânşii................

OMILIA IX. Despre înfricoşata judecata. . .OMILIA X. Gândirea la judecata ceâ de pe

urmă, ne cuminţeşte.....................................

OMILIA XL Datoria ce avem de a fugi de păcat, şi a ne teme de Dumnezeu . . .OMILIA XII. Nu bogaţiea în bani trebu ie a

o căută noi, ci în fapte bune ....................OMILIA XIII. Numai cel ce are în sine toate

virtuţile, se poate numi c u r a t ................OMILIA XIV. Despre epitimii, sau canonisiri.OMILIA XV. Deosebirea între stăpânirea bi

sericească şi lumeasca.................................OMILIA XVI. Despre ek'imosină....................

Pag ina3—16

17—38

38—585S—74

74—85

85—96

96—114

114—123123—134

134—145

145-456

156—170

170—181181—189

189—202202—212

sf. ioan gura de aur - comentariile la epistola ii catre corinteni

Documents