sf. ioan gura de aur - comentariile la epistola i-ii timotei, tit si filimon

7/24/2019 Sf. Ioan Gura de Aur - Comentariile la Epistola I-II Timotei, Tit si Filimon

http://slidepdf.com/reader/full/sf-ioan-gura-de-aur-comentariile-la-epistola-i-ii-timotei-tit-si-filimon 1/373

C O M E N T A R I I L ESAl!

E X P L I C A R E A E P I S T O L E L O R P A S T O R A L E : I Ş I I I T I M O T H E I U ,

E P I S T O L A C Ă T R Ă T I T Ş I C E A C Ă T R Ă F I L I M O N

A celui întru sf inţi părintelui nostru

I O A N C H R I S O S T O f f iA rd i (episcopul C on stan tinei'ol ei

Traducere din limba Elina, ediţia de Oxonia, din 1861

rus

M i e r e u l T i i E G d o s i e t i . P I o e s t e a n nsV icari ul S(- Mitropolii a Ung ro-V laliiei şi

Locotenent de Mitropoli t Primat

BUCUREŞTI

Atelierele grafice SOCEC ^ Co., Societate anonimă

1911



C O M E N T A R I I L E

SAU

EXPLICAREA EPISTOLEI I CĂTEĂ TIMOTHEIU

a celui întru sfinţi Părintele nostru.

IOANCHRISOSTOM

Ai'h î ep isco p «1 Cons tantîn op ole i

S U B I E C T U L .

Timotheiu era unul din ucenicii Apostolului Pa vel.

Lucit mărturiseşte ele dansul1), ca era un tânăr minunat, fiind m ărtu ris it astfel iu de cătră fraţii cei din L istraşi Iconia,— şi că înd ată ce a devenit ucenic, a devenitşi dascal; că atâ t de înţelept era, în cât ca auzind pePa vel propoveduind evanghelia tara tâerea îm pre jur, şiaflând că pentru aceasta Pavel a stat şi contra lui Petru,a ales nu numai de a nu propovedui contra, ci încă dea şi suferi. L-a tăiat pe dânsul împrejur apostolul — ziceLuca2) — intr-o astîeliu de vârstă, şi cu chipul acesta i-aîncred inţat lui toa ta iconomiea, fiindcă a fost deajunsca dorul lui Pavel sa arate pe bărbatul acesta, ceia-ceera în realitate. Căci şi aiurea mărturisind de dânsul,scrie şi spune: „Că nevoinţa (încercarea) lui o ştiţi,că precum unui lată fiul împreună cu mine aslujit întru evanghelie “ ţFiiipp. 2 , 22), iară Corin-thenilor scriindu-li zicea: „am trimis ia voi pre Ti-

') Notă. A se -vedea Fapt. Apost. 16, 2. s) Notă . A se vedeâ Fapt, Apost. 16, 3.



4 SUBIECTUL

motheiu, care este fiu al meu iubit şi credinciosî n t r u Domnul", şi iarăşi: „şi de v a ’veni Timo

theiu, socotiţi să fie fără frică la voi, că lucrulDomnului lucrează ca şi m i n e şi Eb reilor scriin-du-ii ziceâ: „să ştiţi, că fratele Timotheiu esteslobod“, şi in fine în multe locuri ar putea găsi cinevamarea lui dragoste cătră Timotheiu. Chiar şi fapteleminunate săvârşite acum, arată curajul lui. ’

Ia ră dacă cinevâ a r cercetă, de ce oare scrie num aiiui Tit şi Timotheiu, de şi Sila era dintre cei încercaţi,şi Luca deasemenea — căci tot apostolul scriind, zicea:«Luca este sing ur cu mine». (II Timoth. 4.11); d easem e

nea şi Climent eră unul dintre cei de pe lâng ă dânsul, căcizice despre el: „şi cu Climent, şi cu ceilalţi împreunălucrători ai mei“ (Filipp. 4, 3); — aşă dara de ce scrienumai lui Tit şi Timotheiu? Fiindcă numai acestora liîncredinţase biserici, pe când pe ceilalţi îi purtă încă cudânsul; pe aceştiia deci îi rânduise in nişte locuri ştiute.Că atât de mare eră meritul acestui bărbat, încât cănici tinereţa nu l-a împedecat.

De aceia scriindu-i apostolul, zice: „Nimeni tinereţile tale să nu le defaime11, şi iarăşi: „pre cele

tinere, ca pre nişte surori" (Cap 4, 12. 5, 2.) Căcicând este virtutea, toate celelalte sunt prisoselnice, şinimic nu ar putea ft ca pedică.

De aceia vorbind despre episcopi, şi multe însuşiricerându-li, nicairî el nu insistă asu pr a vârs tei lor. Ia rădacă zice scriindu-i: „fii avănd ascultători“ şi „alunei femei bărbat“ {Cap. 3, 4. 2) nu spune aceastaca cum ar fi necesar de a avea copii şi femeie, ci decurnvâ s-a r întâm pla a fi ridicat dintre cei din lume,să fie de aceia, în cât şi case se ştie a preşeda, şi copii,şi toate celelalte. Că dacă ar fi din lume, şi dacă nici

în acele lumeşti nu ar fi fost folositor, cum i s-ar puteâîncredinţa îng rijirea bisericei?Şi de ce oa re a trim is epistola ucenicului, rân du it

în urm a spre învăţătura altora? Nu trebuia oare ca m aiîntăi el să fie desăvârşit, şi după aceia să i se trimită?Dară aveâ nevoe de învăţătura, nu de aceea pe care oau ucenicii, ci de cea cuvenită dascal ului. Şi de aceiadeci, priveşte cum în întreag a epistolă apostolul îi face



O M I U A I

învăţătura cuvenita dascalului. De aceia incă dc la înce

put chiar nu-i-a zis : «ca sa au dai ascultare celor ceînvaţă în alt chip» ci „ca să poronceş t i unora casă n u înv eţe în tr ’a lt c h ip 11 (i, 3).

O M I L I A I

rPavel, Apostol al Iui Iisus Christos, dupre poronca lui Dumnezeu mântuitorului nostru, şia Domnului Iisus Christos, nădejdei noastre.Lui Timotheiu adevăratului fiu întru credinţă".(Gap. l, l. 2).

Mare era demnitatea apostolului, aia re şi m inunată, şi pretutindeni vederii pe Pavel punând dinaintecauzele dem nităţei sale, nu ca cum a r fi răp it aceastăcinste, ci ca încred inţată lui şi ca fiind învestit cu această putere . Căci şi când se numeşte pre sine chemat şi cândzice: -Prin voia Iui Dumnezeu41 (I Cor. î , -i) şi aiurea iarăşi: „că nevoia îmi zace asupră’mia (ibid.9, 16), şi când spune ca a fost orânduit sp re aceasta,toate acestea nu sunt decât doborîrea am biţiune i şi amândriei. Ca dupre cum cel ce aleargă după o cinstecare nu-i este da tă de Dumnezeu, este vrednic de ceamai de pe urmă bula, tot aşâ şi cel ce a respius aceacinste şi a fugit, este răsp unz ător de alte păcate: tle

neascultare şi nesupunere.Aceasta deci spunând-o Pavel chiar şi acum, laînceputul epistolei cătră Timotheiu, zice astfeliu: „Pavelapostol al lui Iisus Christos, dupre poronca luiDumnezeu14 Aici nu mai spune «Pavel chemat». c.i„dupre poronca lui Dumnezeu*. Ca nu cumva decisă pătimească ceva omenesc Timotheiu, crezând căapostolul vorbeşte cu dânsul la feliu cu ceilalţi ucenici,deaceia Pavel a început epistola astfeliu. Şi unde anumese vede că i-a poroncit lui Duoinezeu? Se găseşteaceasta în Fapt. Apost. unde Duhul grăieşte: „Osebiţi



6

mie pre Varnava şi pre Saul* (Cap. 13, 2). Şi pre tu tindeni scriind pune numele apostol ui ui, învăţând

prin aceasta pe auditor, ca să nu’şi închipuie că celegrăite sun t omeneşti, căci apostolul nimic nu a r grăide ia sine. Spunând deci de apostol, imediat el ridicăcugetul auditorului şi-l înd reaptă spre cel ce a trimisepistola.

Deaceia in toate epistolele sale ei pune aceastade la început, făcând cuvân tul vrednic de credinţă., şizicând astfeliu: „Pavel apostol al lui Iisus Christos,dupre poronca, lui Dumnezeu mântuitoriului nostru*. Şi cu toate acestea nicăiri nu se vede că Tatăl

poronceşte, ci în toi Jocul Christos ii vorbeşte, şj-i zice:„Mergi, ca eu la neamuri depărtate te voiu trimite*, şi iarăşi: „înaintea Chesarului ţi se cade săstai" (Fapt. Apost. 22, 21. 27. 24). Dară ceia ce Fiul poronceşte, aceia scriptu ra spune că este poronca Tatălui, după cum şi ceia ce poronceşte Duhul spune caeste a Fiului. Că iată de pildă a fost trim is de Duhul,a fost rânduit de Duhul, şi totuşi spune că poronca estea lui Dumnezeu. Deci ce? Nu cumvâ, poate se impuţi-nează puterea Fiului, daca apostolul s’a trimis din po

ronca Tatălui? Nici de cum, căci priveşte cum poroncaaceasta o a făcut comună- Ca zicând: „dupre poroncalui Dumnezeu mântuitorului nostru 11a adaos im ediat: „a Domnului Iisus Christos nădejdei noastre11.Priv eşte cum el a pus denu mirile cu siguranţa.

Şi cu toate acestea Psalmistul vorbeşte aceastadespre Fiul, zicând: „Nădejdea tuturor marginilor pământului'*. (Ps. 64, 6), şi iarăşi fericitul Pavel scriindîn altă parte, zice: „că spre aceasta n e şi ostenim,şi suntem ocăriţi, căci am nădăjduit- îritru Dum

nezeul cel viu şi adevărat14 (LTimotli. 4, IO). Dascalul este necesar de a suferi primejdii, şi chiar maimulte de cât ucenicii. „ Bate-voiu păstoriul, zice, Şise vor risipi o il e /, (Math. 26, 31). Deci, fiindcă se petrece acest fapt, apoi diavolul suflă cu mai multă putere contra lor, ca cel ce în nimicirea unora trag e cusine şi risipirea altora, adecă risipirea turmei. Că dacaucide oile, împuţinează tu rm a; dară când pe păstoriu



O M I L I A I 7

il scoate din mijloc, de sigur că va vătăma turma întreagă. Deci, ckcă diavolul lucrează luc rur i m ari prin-tr ’o "mică osteneală, şi dacă va tam a totul p rin tru nsingur suflet, de aceia mai cu sa m ă trebuie a ne in-griji.

De aceia chiar din începutul epistolei mcurajându-1şi înălţându-i sufletul, «mântuitoriu avem pre Dumnezeu, zice, şi nădejde pe Christos, Multe pătimim noi,dară avem m ari speranţe. Ne primejduim , ni se întindcurse, însă avem mântuitoriu, nu v r ’un om, ci pe însuşiDumnezeu. Deci, nici ce) ce mântuieşte nu slăbeşte — căcieste Dumnezeu—şi ori-cari ar fi primejdiile, nu ne vor

împresură, nici nădejdea noastră nu va răm ânea ru şi'nată, căci însuşi Christcs esle nădejdea noastră. Deaceia, zice, suferim primejdii, căci sau vom fl scăpaţiiute de ele, sau ca hrănindu-ne cu bune speranţe, nevom mântui», Dară de ce oare nicăîri nu spune apos-'toiul că este al Tatălui, ci ai lui Christos? Apoi el toate!e face comune, şi evanghelia zice că este a iui Dumnezeu, arătând prin aceasta că «ori-ce ara pătimi, zice,nim ica nu su nt cele de faţă».

„Lui Timotheiu adevăratului fiu întru cre

dinţă “ (Vers, 2). Chiar şi expresiunea aceasta estem ângâitoare. Că da<*ă a arăta t credinţa, în câ t să devină "fiu al lui Pavel, şi încă nu fiu cum s’ar întâmplă,ci adevărat, apoi eră în drep t de a aveâ curaj pentrucele viitoare. Că credinţa aceasta va să zică, că chiar*dacă faptele s’ar petrece contrar celor făgăduite şi aşteptate, să nu se împuţineze cinevâ, şi nici să se tu r bure, D ară ia tă că şi tiu, şi încă adevărat fiu, şi cu toateacestea câtuşi de puţin nu este de aceiaşi fiinţă. Darăce? Poate că erâ animal necuvântătorii!? «Dara. zici tu,nu erâ din Pavel» — ca şi cum faptul doveditoriu a r fia se trage, sau a se deriva din cinevâ. Dară ce? Erâ

poate de o alta fiinţă? Nici aceasta ? Căci spunândimedîeat aşi adăogat „întru credinţa", adecă

că erâ fiu adevărat, şi dintr’insul eră. Nimic nu s’a schim bat, sau mai bine zis, cu nim ic nu s’a schim bat prinfaptul că erâ a sem ănare dupre cred inţă. Ceia ce se petrece şi cu lucrurile omeneşti, când sunt de aceiaşi flintă.Fiul este bună-oară la feliu cu tată), însă nu aşâ cumse întâmplă cu Dumnezeu, unde Fiul este cu mult mai



8 O M I U A I

apropia t de T a tă l'). Acolo dc şi prin esenţă sunt unaşi aceiaşi, totuşi în multe altele se deosebesc:: în culoare,

în forma sau schimâ, în înţelepciune, în timp, in voinţă, în cele atingăto .ire de suflet, în cele atingătoarede trup, în cele de afară şi în multe altele se deosebescunul de altul, dacă se face corn pa raţiune în tre dânşii,

pe când aici — (raportu l în tre Fiul şi Dumnezeu Tatăl) —nimic din acele deosebiri nu este-

Expresiunea „dupre poronoâ“ este mai energică de câte xpresiunea „Cheni&t", — dupre cum ziceşi aiurea: „Intru Christos Iisus eu v’am născu t p r e v o i" ( i i c o r i i i th 4, 15), adecă în t r u credinţă, ja ră

expresiunea «adevărat» pe care o adaoge aici, înseam năexacta, şi mai pre sus de toţi ceilalţi, asem ănarea ucenicului cu dascalu l; voieşte cu alte cuvinte a a rătă aicimarea lui dragoste cătră dânsul, cum şi marea lui dis poziţie faţă de eî.

Dara iată că şi aici particula „ îil tr il" iarăşi estezisă pentru credinţă. Priveşte apoi şi lauda câlde mareeste, dacă îl numeşte nu numai fiu. ci inc aşi fiu adevărat.

„Char, milă, pace, zice, de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi Christos Iisus Domnul nostru".Dară de ce oare în celelalte epistole nicăiri n’a pusînainte mila, ci numai aici? Apoi şi aceasta este totdin iubirea lui cea m are părintească. Căci el se roagăşi doreşte cele mai multe bunuri ţiului, temându-se pen trudânsul şi tremurând chiar de grija lui,—fiind ca astfeliuse temea, ca şi cum parecă nimic n’a r fi făcut pe ntru el.

') N otă . Iu pasajele de faţă e mai mult o disputa a Sf. Cliri- sostom cu Ar ia nil, cari! se încercau a trage un a rgu m ent în favorul lor din situaţia lui Timotheiu fată de apostolul Pavel «Pavel numeşte pe Timotheiu fiu, zicca .11 dânşii, şi cu toate acestea nu eră născut dintr'insul. Prin urmare nici dîn aceia că Christos

se num eşte Fiul Tatălui, nu se poate co nchide c ă este născu t din el)i. Clirisostom Insa li respund e: «Tim otheiu s e zice fiu a) lui Pavel nu dupre natură, cî dupre credinţă. Deci, precum el erâ la feliu cu Pavel prin aceiaşi credinţă, tot aşâ Christos are aceiaşi natu ră cu Tatăl». «Disputat cum Arian is, qui hţnc ducţo ar gum ente sic poterant agere. P aulus Timotlieum fllium d icit, el ta- men 110n est ex ipso genilus. Krgo neque ex. eo, quod Christuy dîcalur fîlius Palris, ex ipso esse geniturn efficitur. Respotidet Chri- sos tom u s : Timotheum ilicit fllium nou secundu m naturam , sed secundum fidem: Proiade sicut ipae ejusdem cum Paulo Udei, sic Christum eandem li aliere cum Patro naturam» . Fro nto Ducae.us.



O M I L I A î 9

ba chiar îngrijind u-se de slăbiciunile lui trupeşti, precum atunci de pildă când îi scrie zicându-i: „De acumnu mai bea apă, ci puţin vin prim eşte pentru, stomahul teu şi pentru cele dese slăbăciumle tale“.(Cap. 5,23). Dăscălii m ai ales au nevoe; de o mai m arc milă.„De la Dumnezeu Tatăl nostru, zice, şi ChristosIisus Domnul nostru11. Şi aici iarăşi mângâere şi încu rajare . Câ dacă Dumnezeu este tată, se şi ing rijaşteca şi tatăl de copii. Asculta pe Christos zicând: „Oareom este din tru voi, de la care de va cere fiullui pâine, au doară peatră îi va da lui*. (Math. 7,9}?

„Precum te-am rugat ca să remâi în Efes,când mergeam în Macedonia1 (Vers. 3). Priveşte bunăta te la el! cum ei nu în trebuin ţează voce de dascal,ci ap roape voce de slugă, — caci n’a zis «precum ţi-am poroncit, sau ţi-am pus in vedere», ci „Precum te-amr u g a t Dc sigur că nu faţa de toţi ucenicii se găsâel aşâ, ci numai fată de cei blânzi şi virtuoşi, pe cândfaţa de ceilalţi, de cei stricaţi, zic, şi neadev ârâţi ucenici, se purta în tr ’alt chip, precum însuşi el scriind,

zicea: . .îndeam nă şi m u st ră cu toa tă po ron ca(Tit. *2,15). Şi aici apoi priveşte ce spune: rca să po-ron ceşti u n o ra ca să nu înve ţe în tr ’a lt c li ip“.Deci, ce este aceasta? Nu erâ deajuns oare epistola luiPavel, pe care li-o trimisese? Nu! Căci faţă de scrisorile lui dânşii erau încă mai îndărătnici, precum erauşi mai ’nainte de acele scrisori. Dară apoi chiar şi elîşi petrecuse mult timp in această cetate, aici erâ şiacel templu al Artemidei, şi tot aici a pătimit acele răiemari. Câ dup ă ce s ’a îm prăştiat adunarea , Pavel che

mând prin prejurul său pe ucenici, după ce s’a închinatlor a plutit cu corabia pe mare ducându-su în Macedonia, de unde iarăşi s’a re’nturnat. (Fapt. Apost. Cap.19 şi 20).

Dară este demn de a cerceta daca acum a aşezatacolo Pavel pre Timotheiu, fiindcă-i zice: „Ca să po-ronceşti unora ca să nu înveţe în tr ’alt chip*.

Nu-i numeşte pe faţă, ca nu cum vâ să-i facă mai fărăruşine in mustrarea ce trebuia a li face. Erau aici oarecare psevdodidascali dintre ludei, cari se încercau de a



10 O M I U A I

atrage iarăşi pe credincioşi la paza legei, — ceia ce dealt (elin mai in ioa le epistolele o spune. Dară dânşii fă

ceau aceasta nu doară ca erau mişcaţi de cugetul lor,ei numai împinşi de slavă deşartă, şi din dorul du aaveâ ucenici, de a se certa cu Pavel, şi de a-şi arătă pizma lor faţă de dânsul. Ac casta, va să zică: „Să n uînveţe în tr’alt chip ,T.

„Nici să iâ am in te la ba sm e, zice, şi ia (genealogii) înşira re de n e a m u r i f ă r ă de sfârş i t " .Prin vorba de mH huri sau Spasme, el nu înţelege legea;sa nu fie I—-ci va sa spună de acele falsificări, de acelemistificări şi de acele cred inţi deşarte, Erâ ca obiceiu

ca cei dintre Iudei să’şi cheltuiască toată vorba în lucruride nimic: ca de pildă in numărarea părinţilor, moşilorşi strămoşilor, ca cu chipul acesta sa aibă aşă zis o slavăin istorie, şi să se creadă a aveâ o mai mare experienţă.

„Ca să poronceşti unora, zice, ca să nu în veţe în t r’al t chip, nici să iâ aminte la mithuri(basme) şi la înşirare de neamuri (genealogii)fără de sfârşit11. Şi ce va sa zică „fără de sfârşit14?Adecă vorbe fără de sfârşii, sau fără nici un folos, saucu greu de priceput noue. Ai văzut cum ceartă ispitireasau curiozitatea unora de a şti totul ? Unde este credinţă, nu este nevoie de cerceta re. Unde nu trebuie nimica cerne , de ce să fie nevoie de cercetare? Cercetareaeste re stnrnarea credinţei. Că cel ce caută şi cercetează,niciodată nu allă. Cel ce cercetează, nu poate să creadă.De aceia şi zice, că să nu ne batem capul cu cercetăriamănunţite;—iară dacă cercetam, apoi aceasta nu estecredinţă, — căci credinţa linişteşte cugetul. Dara atuncicum de zice Christos: „Căutaţi şi veţi află; bateţişi se va deschide vouă11şi „cercetaţi scripturile,

că întrânsele veţi afla voi viaţă veşnică1 (Math.7, 7. loan 5, 39}? Dară acolo prin expresiunea „Căutaţi" el spune de cerero şi de o dorinţă arzătoare, pecând aici expresiunea ,,cercetaţi scripturile11nu estea unuia ce introduce în cugetul cuiva dorul de a cernechestiunile in zădar, ci ale unuia ce tocmai că scoateacea poftă, a zis: „cercetaţi scripturile11, adecă că



O M I L I A 1 11

aflând şi cunoscând exactitatea lor, noi să facem aceasta

nu pentru ca pururea să cercetăm, ci ca cercetând săîncetăm cu acest obiceiu.şi bine a zis cl: „Poronceşte unora ca să nu

înveţe îa t r ’aU chip, nieî să vi aminte ia basmeşi genealogii iară de sfârşit, care fac întrebărimai vârtos de cât iconoraia lui Dumnezeu ceaîntru credinţa'4 Bine a zi~ incă şi „iconomia IuiDumnezeu'1, fiindcă mari lucruri a voit Dumnezeu sani dea, insa raţionam entele noastre pământeşti nu pri

mesc măreţia iconomiilor lui. i’rin urmare acestea tre buie a veni prin credinţă, ceia ce este dol'toria cea maimare a sunetelor. Deci, cercetarea este contrară icuna-miei lui Dumnezeu. Caci cc anume se iconomiseşte delacredinţă? Aceia de a primi binefacerile lui şi a ne facemai buni, şi de a nu ne îndoi de nimic, nici de a dis pută şi a cerne, de ce aşâ şi nu altmintrelea, ci a fl liniştiţi cu cugetul. Căci ceia ce creoinţa a reuşit şi aclădit, cercetarea a dărâmat.-Cum a dărâm at? Lăsândcugetul a se ocupă cu cercetări zadarnice, cu care ocazie

scoate credinţa.„Xici Să ia aminte, zice, !a basme şi la genealogii fă ră sfârşit." «Dară, zici tu, cu ce au vătămat genealogiile neamurilor»? Apoi Christos ziceâ, că

prin credinţă trebuie a se mântu i omul, iară dânşii dis putau şi ziceau că nu trebuie credinţa. Dară fiindcă tăgăduirea lor eră, sau aveâ influenţă num ai in timpulde faţa, pe când u rm ările tăgăduirei în viaţa viitoare,erâ nevoie de credinţă. Dânşii însă preocupaţi cu ob-servaţitmile iegei, împedecau credinţa. Hi se pare că

aici eî face alusiune si Ia Elini când zice: „ b a sm e şigenealogii", ca cei ce-şi numărau pe zeii lor.

f) Deci, iubiţilor, să nu luăm am in te la discuţiunizadarnice . Caci de aceia am fost numiţi credincioşi, pentru ca fără clătinare sa credem celor spuse, pentru cade loc să nu ne 'ncloim. Că dacă cele grăite sunt omeneşti, ar trebui de sigur de a le cerne cu toată amă-

*) Partea moralii. Despre aceia că trebuie a aveâ credinţă,

si a no cerne lucrurile, şi conl.m color ce zic, câ «aşa este născut, aşâ este sortit». { Veron).



12 O M I L I A I

ntuitimea; ia ră dacă sunt ale lui Dumnezeu, apoi trebuiemai mult a le preţui şi a le crede ; dacă însă nu credem,atunci nu vom şti nici că este Dumnezeu. Fiindcă cumai sa ştii că este Dumnezeu, dacă îl taci răspunzătoriu1 întâia dovadă pe care tu o dai ca ştii pe Dumnezeu,este de a c rede toate cele grăite, fără a cere dovezi şiiarăşi dovezi. Aceasta o ştiu şi Elinii, caci credeau înzeii lor, de şi o spuneau fără dovezi. Şi de ce oare?Fiindcă sunt strănepoţi şi coborito ri din zei.

Ai văzut că şi Elinii ştiu aceasta? Şi ce spun eude Dumnezeu ? când ii făceau a şâ şi fiir:d v orba dc un0111 — voiesc a spune de Pitagora, acel fermecătorul şimag, căci puneau înainte acea vestită axiomă:e'ş'j* adecă rcl a zis". Dară chiar şi pe templuri erâscrisă deasupra şi reprezentată tăcerea, acoperi ndu-şigura cu degetul, şi strângăndu-şi cu putere buzele, inspirân d tăcere a tu turor celor de faţă. Deci dacă aceleasunt atât de respectate, apoi ale noastre nu trebuie res pectate, ci sunt de rîs? Cele alo Elinilor dupre drepta tetrebuie a fl cercetate, fiindcă sunt deastfeliu; e vorbaacolo de lupte, de dispute şi urmările acestora, — pccând cele ale noastre se deosebesc cu totul dc acelea.Că pe acelea le-a descoperit înţelepciunea omenească,în timp ce pe acestea le-a descoperit şi învăţat charul

duhovnicesc. Acelea sunt credinţi pline de prostie şi ne bunie, ia ră acestea de adevărata înţelepciune. Acolo numai este ucenic, nici dascal, ei toţi ce rcetează şi se clisr- pută, fie dascal, fie ucenic;. Pentru a crede, este nevoiede a află, ia ră nu'cle a dispută, dc a crede fără îndo-ieală, ia ră nu a pune înain te raţionam ente omeneşti.Prin cred inţă toţi cei din vechime au fost lăudaţi, şi fărădc aceasta toate se .restoarna pe dos.

Şi ce spun eu de ceie cereşti ? Chiar cele de pe păm ânt dacă le vom examina, le vom afla în str ân să legătură cu credin ţa. Nici a faceri băneşti, nici meşteşuguri, şi în fine nimic din acestea nu poate fi fără credinţă. Deci dacă aici, unde e vo rba de lucruri falşe, şieste nevoe de credinţă, apoi cu a tâ t mai m ult în celeduhovniceşti.

Această credinţă deci să o av em şi de aceasta sane ţinem strâ nşi,— (aici num ai prin aceas ta vom puteascoate din suflet acele cred inţi vătăm ătoare , c ad e pildăcredinţa că «aşâ s’a născut, şi aşâ i-a fost sortit». Dacă



O M I L I A 1 1 3

noi vom crede ca va fl înviere şi judecată, apoi toateacele cred inţi deşarte vom pu tea să le scoaterii din su

flet. Crede că este Dumnezeu drept, şi nu vei mai credecă este naştere nedreapta; crede ca este Dumnezeu carese îng ri jaşte mai dinainte, şi nu vei mai crede că este n aştere de acelea care toate Ie răs to arn ă pe dos. Crede căeste pedeapsa şi îm părăţia cerur ilor, şi nu vei mai credecă este noroc din naştere, pe deoparte res t ornân d înnoi bunul simţ, iară pe de al ta supunându-ne pre noiunei necesităţi şi unei vieţi silite. Să nu sameni, sa nurăsădeşti, să nu pleci la arm ată, şi în fine să nu facinimic, fiindcă numai decât, vrând sau nevrând, vei in-

tămpinâ cele sortite dela naştere.Dară atunci de ce mai avem nevoe de rugăciuni?De ce mai voeşti a te face creştin, dacă totul este sorlitdela naştere? fiindcă vei fi sub păcat. De unde suntmeşteşugurile? Sunt oare destinate dela naştere? «Da!zici tu. Dară a fost ursit, cu tăru ia ca să devină înţelept prin ostenele». Arală-mi însă pe unul care să fl învăţatmeşteşug fără ostenele. Astfeliu dară meşteşugul se ca pătă nu dela naştere, ci cu multe ostenele. «Dară deunde vine, zici tu, că cutare fiind om rău este bogat,

şi un altul fiind viclean, a căpătat moştenire dela tatălsau? — pe când un altul deşi munceşte pe capete, totuşieste sarac». Acestea în tr ’una le pun ii îna in te; toate numaicu priv ire la bogăţie şi sărăcie, şi n imic de v irtu te şirăutate. Dară tu nimic n’ai spus până acum, ci arată-midacă cinevâ sărguindu-se a devenit rău, sau dacă cinevatrândăvind u-se a devenit bun. Că daca so arta arc vre-o putere, apoi trebue a-şi a ra tă puterea în cele mai m a ri:adecă în virtute şi răutate, şi nicidecum în bogăţie şisărăcie. «De unde, zici tu, vine că cu tare este totdea

una în boale, iară celalalt totdeauna în sănătate? Deunde vine, că unuia îi merg bine afacerile, iară altuiaîi m erg anapod a? De unde apoi vine câ aceluia îi merglucrurile după dorinţă, pe când acestuia i se pun încale mii de mii dc pedici»? Ei bine! depărteazâ-te decredinţa în naşterea cu noroc, şi atunci vei şti totul euexactitate. Crede că este Dumnezeu ca re se îngri^aştem ai dinainte, şi atunc i vei şti totul lămurit. «Dara nu pot, zici tu ; nu mă lasă confuzi un ea lucrurilor acestorade a întrevedea acea pronie, dacă toate acestea sunt ale

lui Dumnezeu. Cum pot crede eu, ca Dumnezeu, cel bun



1 4 O M I L I A I

dă averi unui curvariu, unui spurcat, unui lacom, iarăcelui bun nu-i da de loc? Cum să c re d t — căci trebu e acrede din fapte».

Bine! Aşă dara toate cele ce ai spus sunt ele rezultatul unei naşteri drepte sau nedrepte? «Nedrepte» zici.Dară oare cine a făcui această naştere nedreaptă? OareDumnezeu? «Nu, zici tu, ci este tară început, nenăscuta».Şi cum face astfeliu de lucruri, nefiind născută, sau fărăînceput? —fiindcă astfeliu de împrejurări sunt contrare...Deci, toate acestea nu sunt câtuşi de puţin lucru ri alelui Dumnezeu. Aşâ. dară sa exam inăm , cine a făcut ceriul! cine pământul, cine m arca, cine ano timpurile?Apoi daca în cele nesufleţeşti a făcut a tâ ta ordine şiatâta armonie, în noi. pentru cari totul s’a făcut, atâta

dezordine şi nerândueală? Aceasta ar fi, ca cum cinevaar îngriji de o casa. —ce dealmintrelea a r fi m inunată— - ia ră de cei ce locucsc în ea de loc.

Cine păzeşte in bună rânducală schimbarea anotim purilor? Cine a aşezat legile cele înţelepte ale na-tu re if Cine a orând uit mei'suî zilei şi al nopţii? Toateacestea sunt superioare acelei ..naştori" sau UrSltC-«Nu, zici tu, ci s’au făcut dela sine, sau automat». Darăcum ar fi putut să se facă automat, găsindu-se într'o astfeliu de orândueală? Deci, de unde şi cum sunt uniia bogaţi, sănătoşi şi propăşind în afac er ii’ lor? Uniia prinlăcomie, al Iii prin moştenirii, iară. alţii prin răp ire. Şi dece a îngăduit oare Dumnezeu? Fiindcă nu este aici res plata, ci în viaţa viitoare ; alunei arată-m i că se petrece

■ceva de acest feliu. «Dară, zici tu, deocamdată dă-miaici, şi acolo nu cer». De aceia nici nu iai. Că dacă tugăsind u-te afara de ac ea plăcere şi cauţi acestea, a i şicum le preferi acelora, apoi cu cât mai mult când te veişi bucură, de acea. plăceri; cu rată? De ace ia îţi a ra ta ţie,că cele de aici nu sunt nimic, ci ni sunt indiferente.Căci spu ne-m i: a ti cevâ ad ân c sau întunecat, depărtat

sau apropiat, oare nu este ceva indiferent? Aşă este şi bogăţia.Spune-mi: în celc necesare oare nu deopotrivă s’a

dat tuturor, ca deptîdă destoinicie spre virtute, împărţirea deopotrivă a daru rilo r duhovniceşti? Dacă ai cunoaşte binefacerile lui Dumnezeu, atunci nu te-ai ti indignat dc acestea, ci te-ai bucura deopotrivă cu alţii,nici n’ai ti căutat şi n’ai fi umblatdupă această lăcomie,



OMILIA. 11 1 5

ştiind bine egalitatea aceasta. Dupre cum o sluga avândhrană şi haine, şi îmbrăcăminte din partea stăpânului,şi in fine din toate celelalte bucurându-se deopotrivă cuceilalţi, — a ră dacă poate a r ave â pe cap mai mut te lirede par, sau ungliii mai mari, prin aceasta a r crede căare ceva mai mult decât ceilalţi; — cam în halul acestase găseşte şi cel ce cugetă lucruri mari in zadar.

De aceea deci ne-a depărtat pre noi deasernenealucruri, ca sa stingă din noi o asemenea nebunie, pentruca. dorul de acestea să-l transporte la ceriu. Dara noinici aşâ nu ne cuminţim. Dupre cum pe copil i! lipseşteta tăl său de cele copilăreşti, daca are ceva copilăresc,şi daca preferă acestea în locul celor treb uitoare , —

pentru ca astfeliu şi fără de voea lui să-l îndrepte spredesăvârşire, tot aşă face şi Dumnezeu cu omul, caast-feliu să-l îndrepte spre ceriu. «Dară de ce, zici tu, lasă

pre cei rai ca să se îmbogăţească»? Pentrucă nu se interesa ră a tâ t de mult de dânşii. Cum apoi lasă şi precei drepţi? Nu el îi lasă să fie săraci, ci numai cât in-gădue aceasta.

Acestea ni s’au spus acum înlr’un mod superficial,ca cătră uniia ce nu cunoaştem scripturile. Iară. dacăaru voi a crede şi a (î cu luare aminte la cuvintele lui

Dumnezeu, n ’a m ’ a v e i nevoe de vorbele accstea, căcitoate le-am şti. Pen tru ca să afli că bogăţia nu estenimic, nici sănătatea, nici slava, eu îţi voiu arăta, premulţi cari puteau să se îmbogăţască, şi totuşi, nu s’auîmbogăţit, cari puteau să fie sănătoşi, şi cu toate acesteaşi-au dărăpăn at trupurile lor prin nevoitiţe, cari puteausa se bucure de slavă, şi totuşi fac toate chipurile sprea fi dispreţuiţi. Nimeni fiind bun, nu râvneşte de a firău. Acestea deci să le râvnim, ca unele ce sunt cu adev ăra t bune, ca astfeliu să ne bucurăm şi de bunurile

viitoare, întru Christos Iisus Domnul nostru, căruia îm preună cu Tatăl şi cu Sf. Duh se cade sla,va, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I I

,.Iară sfârşitul poroncii este dragostea dininimă curată, şi din cuget bun, şi din credinţănefăţarnică. Dela care unii rătăcind s’au întors



O M I U A I I

la cuvintc deşarte, vrând a fi învăţători delege,neînţelegând nici cele ce grăesc, nici pentru celc

ce se întăresc (pentru cele ce susţin cu încăpăţânare) “ (Cap. 1, 5. 6. 7).

Nimic nu vatăm â atâ t de mult neamul omenesc,ca a dispreţul prieten ia şi dragostea şi a nu o urm ări cumulţii râvn ă, spre a o stăpân i, — precum iarăşi nimic nuînalţă pc cinevâ, ca a o urm ări cu toată puterea. Aceastaînvederând-o şi Christos, zice: „Că dacă doi din VOÎse vor uni pre pământ, pentru tot lucrul ce vorcere, v a fi lor dela T a t ă l meu1, şi-iarăşi: „Pentru

înmulţirea făradelegei, v a răci d ragostea a m u l -tora“ (Math. 18,19. 24,12). Aceasta a născut toate eresurile si toate dezbinările, caci din a nu iubi pre fraţi, vineinvidia contra celor ce propaşesc, din invidie apoi vine pofta de a stăpâni, ia ră po t'a de a stăpâni naşte dezbinările.

De aceia şi Pavel zicând: „Ca să poronceştiunora să, nu înveţe într’ait chip", la urmă arat;!si modul, după care este cu pu tinţa accasta. Şi care esteace! mod? Dragostea. Precum, deci,când zice: sfârşitul legei'.eşte Christos**, adecă îndeplinirea poronci-

lor, căci şi aceasta se cuprind e în el, tot aşâ şi poroncaaceasta cuprinde în sine dragostea. Sfârşitul tămădui-rei este sănătatea, aşă ca fiind sănătate, nu este nevoede multă căutare; toi aşâ şi dragoste când este, nu tre buie multiTvporoncă. Şi de care dragoste vorbeşte % Deacea sinceră, iară nu de acea oare se mărgineşte numaiîn vorbe; dc acea izvorîtă din voinţa şi din com pătimire, din participarea la durere.

„Din inim ă c u r a t a 11 zicc, Aici spune sau de ovieaţă curată şi corectă, sau de o dragoste adevărată,fiindcă o vieaţă necurată provoacă dezbinări şi dihonii,

dupre cum zice: „tot cel ce face ră i e , u răş te lum in a 11 (loan 3, 20). Dealfcrnintrelea prietenie şi dragostese vede şi printre cei răi, căci şi tâlharii iubesc pretâlhari, şi criminalii simt dragoste cătră alţi criminali,însă o astfeliu de dragoste nu este din cuget bun, cidin cuget rău, şi nici din inimă curata, ci din inimănecurată, şi nici din credinţă sinceră, fiindcă credinţa



O M I L I A H 17

învederează adevărul, de oare-ce d in tr’o c red inţă adevărata sc naşte dragostea. Cel ce crede eu adevărat i'nDumnezeu, nu va suferi nici-odată a ti lipsit de dragoste.

„Do la carii, zicc, unii rătăcind abătându-se,s-au întors la cuvinte deşarte" (vers. 5). Bine zicecă s-au abătut, fiindcă spre a merge drept, este nevoiede meşteşug, ia ră nu afară de scop, sau de ţelul pro pus; aşâ ca este nevoie de a li cin evâ condus dc Duhul.Multe din calea cea dreapta trebuie a le încunjurâ, şinum ai spre ţel e nevoie de a ’şi înd rep ta priv irea .

„Vrând a fi învăţători44 zice (vers. 6). Ai văzut

şi a ltă cauza, ace ia adecă a iubîrei de întăetate 1 Deaccia şi Christos zicea: „voi însă pe nimeni Să nuchemaţi R a v i“ (Matheiu 13, 8), şi Pavel iarăşi: „Nicisinguri cei ce se taie împrejur păzesc legea, cica îu trupul vostru să se laude “ (Galateni 6,13).«Voiesc cu ori-ce preţ, zice, demnitatea de dăscăli, şide accia ii n-au privirea îndreptată spre adevăr».

„Ne’nţelegând, zice, nici cele ce grăiesc, nici pentru (iele ce se întăresc, (pentru cele ce îe

susţin eu încăpâţinare“). Aici îi defaimă pe acei şarlatani, ca ne având în vedere scopul legei, şi nici tim pul până când trebuia a privi legea ca stăpână. Deci,dacă păcatul Jor este din neştiinţa, cum de zici că vinede acolo, că dânşii voicsc a fi dăscăli ai legei? Insăvine şi de acolo, cu dânşii nu au dragoste, iară din lipsadragostei sc naşte neştiinţa. Când sufletul se preda pesine plăcerilor trupeşti, de sig-ur că i se vatama agerim ea; căzând apoi din dragoste, cade în acelaşi timpîn iubirea dc ceartă, în iubirea de întăetate, şi !a urmăi se va tu mă ochiul cugetului. Căci cel ce este stăpân itde vre-ana din poftele acestea trecătoare, fiind îmbătataşâ zicând de patimă, nu va puteâ nici-odată fi jude-cătoriu nemitarnic al adevărului. „Neîntelegând, zice,nici cele. ce grăiesc, nici pentru cele ce se întăresc*. Erâ natural ai dânşii să grăiască de lege, şisa spună multe despre curăţeniile trupului, şi altele dcacest feJiu.

Apoi, contenind a mai certa asemenea fapte, ca

nefiind nimic alta de câfc um bră şi înch ipuire a celorduhovniceşti, la urmă ceia ce esle cu mult inai plăcut,42330



1 8 O M I L I A H

tocmai aceia o tace; şi ce este ceia ce el face? Laudale gea—ia ră p rin lege’ el înţelege aici decalogu l— şi dinac easta el a scos şi" pe ce lei al te. Căci dacă călcările le

gei pedepsesc pe cel ce se aba te de la lege — de .şi înmare p a r te cele ale legei ni sunt fără folos, apoi cu atât,mai mult acelea.

„Ci ştim că legea este bună, zice, de o ţinecinevâ cum se cuv ine‘! (vers. S). «Bună, zice, Şi nu

bună». Dar ceia ce ci spune, aceasta în sam nă: laudălegea prin fapte, caci expresiunea: „de O va ţinea cinevâ cum se cuvine", aceasta va să zică. Căci suntşi de aceia cari nu o ţin bine, ea de pildă când o ex plica, zice, prin vorbe, iară prin fapte o calcă, iară

aceasta însam nă ca o ţin nu prccum se cuvine. 0 ţin,zice, însă nu sp re folosinţa lor proprie. Şi ce alt cevaînsamnă expres iunea „CUlil se CUvi ne de cât cădacă cineva o ţine cum se cuvine, îl înd reaptă sp reChristos? Când scopul legei este dc a îndreptăţi pe om,însă nu poate, apoi atunci îl îndreaptă spre cel ce poate.Sau şi într ’ali ch ip: a ţinea legea cum se cuvine, estea -păzi legea cu prisosinţă. Şi ce va să zică cu prisosinţă? «Dupre cum p rin zăbala, zice, se ţine cum secuvine nu calul care zburdă, nici acel caro asvârle cu picioarele, ci acel care o are în gură mai mult de formă,

tot aşâ şi legea este ţinută bine nu de cel ce are nevoea fi cum inţit prin litera ei».Bară atunci cine o ţine cum se cuvine? Ce! ce ştie

că nu are nevoe de ea. Cel ce a ajuns Ia atâia virtute,în cât că o îndeplineşte nu de frica, ci are înaintea ochilor sei mai mult osânda şi pedeapsa deacolo. Sau şi altmintrelea. Zicând că; „Ştiind aceasta, că dreptuluiîege nu este pusa, oi celor fără de lege şi nesupuşi “ (Vers. 9), prin aceasta spune că acela estedrepi, ca re savârşaşte virtutea . Accia ţine prccum secuvine legea, care nu aşteaptă a f l c e r t a t de ea. Precum semnele literilor stau înaintea copiilor, însă numaicel ce ştie a le în trebuinţă, le pune unde trebuie, ia rănici de cum prin altul; numai acela, zic, ar puteâ flconsiderat ca mai înain tat în ştiinţa, şi ca întrebu inţând mai bine literile, — tot aşâ şi cel ce stă mai presusde lege, nu se povăţueşte de lege. Cel ce împlineşte legea nu de frică, ci din mai multă dragoste cătră vir



OMILIA 11 1 9

tute. acesta mai cu sam ă împlineşte legea. Că nu deo potr iv ă împlineşte legea, cel ce sa teme de ea. şi cel ce

are în vedere cinstea, sa personală. Nu deopotrivă îm plineşte legea, cel ce este sub lege, şi cel ce este deasupra legei. A li deasupra legei, şi a trăi deasupra legei,aceas ta tocmai este de a ţinea legea precum se cuvine.Căci acela întrebuinţază şi păzeşte bine legea, caro lăcemai multe şi mai mari de cât cere ea; cel ce nu aşteaptă a fi certat de ea. Legea, ca altele multe, este înv

pedecarea relelor. Singură legea însă, au facc drept pecineva, ci şi lucrarea faptelor bune. Astfeliu că cei cese depărtează de rele, ca robii ce ştiu de frica, aceştiia

nu îndeplinesc scopul legei, fiindcă ’ legea de aceia stăde faţă, ca să pedepsască călcarea poroncii or. Aşâ caşi aceia o ţin, însă din pricină că se tem de pedeapsă.

„Voeşti săn u ’ţi fie frică dc stăpânire? Fă bine,şi vei aveâ laude dc la dânsa“. (Rom. 13,3), ca şicum ar zicc cineva: «numai pentru faptele cele relelegea este poroncitoare; dară celor ce fac fapte vrednice de laudă, unde anume feste folositoare legea»? Precum deci doftorul vindecă pre cel ce are o rana sauun beteşug oare-care, iară nici de cum pre cel ce este

sănătos, sau pre cel ce se găseşte bine, — tot aşa şilegea.„Dreptului lege nu este pusă, zice, ci celor

fără de lege şi nesupuşi, necucernicilor- şi păcătoşilor11. Prin expresiunea „celor fără. de lege1' elnumeşte pe Iudei, arătându-i şi ca „nesupuşi11. „Călegea, zice, mânie lucrează11. (Rom. 4, 15). Aşa darăce poate aveâ de comun legea cu cci vrednic de cinste?„Că prin lege, zice, este cunoştinţa păcatului11

flbid. 3, 20). Şi ce are afaee cu cel drept? Deci, cumlegea nu este pusă pentru cel d rep t? Fiindcă acestaeste afa ră de pedeapsă, şi că el nu aşteaptă ca legeasa-1 înveţe de a facc cele ce se cuvin, căci are în tr 'insulcharul Duhului, care ’l îndeamnă la bine. Legea s’a dat,ca prin frică şi am en inţare sa fie ţinuţi în respec t ceide sub lege. Aşa dară calul cel bun nu are nevoe defrâu şi zăbală puternică, precum nici de pedagogie nu arenevoe cel ce se poate conduce şi fără pedagog.

„Celor fără delege, zice, şi nesupuşi, necueer-

nicilor şi păcătoşilor, necuvioşilor şi spurcaţilor,



20 O MI L I A I I

ucigătorilor do tată şi ucigătorilor rle rnumă“.Şi nu a stat aici numai, şi nici numai până la păcate,

ci încă înşiră păcatele după fel iul lor, ca astfel să-i convingă de a se ruşinii de ob se rvarea legei. Şi după cele înşiră păcatele după felul lor, la urma îe spune şi

prin prescurta re, deşi chia r şi cele înşirate erau deajuns-sp re a-i abate dela ele. Dara ce? Iudeii su nt ucigătoride oameni, ucigător1]' dc tată şi de m am ă? Aceasta lasăa se înţelege. „Necucernici, zice, şi necuvioşi şiS p u rc a ţi11, astfeliu erau, şi de aceia li s ’a dat legea. Căcispune-mi: ostr6 nu înir^jnst câdficiu ]?i închinftrcH tioidoli? Oare nu băteau cu pietre pe Moisi? Oare nu cran

pline mân ile lor dc uciderile rudelo r lor? Oare nu pentruasem enea crime îi învinovăţiau Prorocii în tr’una? Darăcelor ce iilosofeaza pentru ccle cereşti, înşirarea accs-tor fapte este prisoselnică.

„Ucigătorilor de tată, zice, şi ucigătorilorde mumă, ucigătorilor de oameni, curvarilor,sodomnenilor, tâlharilor, mincinoşilor, celor cese ju ră strâmb şi orice alt, zice, caro se împotriveşte învăţăturci celei sănătoase" (Vers 10). Rinezice el ,, învăţă turei celei sănătoase", fiindcă toateacele patimi sunt ale unui suflet stricat.

„Dupre"'evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, caro mi s’a încredinţat raie“ (Vers. li),încât că şi acum pentru în tărirea evangheliei este nevoede lege, pc când pen tru cei convinşi şi credincioşi nueste nevoe. O numeşte evanghelia slavei, pentru nimicaltă decât faţă de cei ce se ruşinează in timpul perse-cuţiunilor, şi pentru patimile lui Christos. Ş i din cauzaaceasta, cum şi pentru celelalte cauze, o numeşte evanghelia slavei lui Dumnezeu, pen lr i că şi patimile luiChristos sunt slavă, cum şi celelalte. Sau ca poate prin

această ex presiune face a luziune la eelc viitoare. Cădacă cele de faţă sunt încărca te de ruşine şi necinste,cele viitoare însă nu sunt aşâ. Evanghelia este a celorviitoare, iară nu a celor prezente. Dara atunci cum de azis îngeru l: „iată eu binevestesc vouă (vă evanghe-îirez) că s ’a născut vouă mântuitoriu"(Luca,2,10.11)?

S’a născiit mântuitoriu, adecă va fi mântuitoriu,.căci nu îndată ce s’a născut tăcea minuni şi semne.



OM l l . l A I I 21

„Dupre evanghelia slavei, zice, a fericii,uluiD u m n e z e u Sub denum irea dc „evanghelia slavei"apostolul înţelege evanghelia slujbei sau a cultului lui"Dumnezeu, şi că (iacă toate cele prezente s'au umplut deslav a lui, apoi cu atâ t m ai m ult încă cele viitoare. „Cândva pune, zice, pe toţi vrăjmaşii lui aşternut picioarelor sale\ (1, Cor. 15, 25). Când nu va mai flnici o piedică, când drepţii vor vedeâ toate acelc îm prejurăr i fericite „pe care ochiul nu Ie-a văzut,.şi urechia n’a- auzit, şi la inima omului nu s’auSllita (I. Cor. 2, 9), dupre cum însuşi Christos zice: „Că

unde sunt cu, şi aceştia sa fie, ca să vadă slava pe care mi-al dat mie“ (loan 17, 24).

*) Cine oa re sunt aceia, şi să-i fericim pre dânşiidf; bunătăţile de (-are se vor învrednici, de slava, tlecare se vor împărtăşi, cum şi de acea lumină? Ca slavade aici este nestatornică şi de nimic; şi chiar de rem âne poate, totuşi iute se stinge du pre cum şi zice: „Cănu sc va pogoii cu dânsul slava. lui“ (Ps. 48,18);

ba încă la cei mulţi nici aici chiar nu răm âne sla va cu

dânşii. Dară pentru slava de acolo nici nu trebue aM îiu î c e v â . din acestea, ci cu totul din contră, că adecăva rămâoeâ, şi ca niciodată nu va avea sfârşit. Astfeliusunt, ccle ale lui Dumnezeu: stabile, şi mai presus dcorice schimbare şi sfârşit. Căci slava aceea nu este isvo-rîtă din lucrurile de dinafară, ci din cele dinăuntru.Vrau să zic adecă, că nu vine din haine preţioase, nicidin droaea slugilor; nu din cele dinafarnice vine aceaslav ă, ci şi fără de acestea ch iar însuşi bărbatu l se vaîm brăca cu slavă. Acum dacă aici lipsesc toate cele

dinafară, cinevâ eHe cu totul gol de slavă. în bae de pildă vedem goli pe mul ti oameni cinstiţi şi necinstiţi,vedem şi de cei m ârşavi. Mulţi d in tre cei din piaţă s’au

primejduit, de multe ori de â fl lipsiţi de slavă, dincauză că slugile )or lipsa.u pre la alte trebuinti, — pecând acnlo cinevâ Ya aveâ cu dânsul slavă pretutindeni. Şi precum îngerii orişiunde s’a r arătă, au în tr’înşiislava , tot aşa şi sfinţii. S’au mai bine zis, prccum soa-

’) P artea moral i). S lava şi plac ei'ca a dev ăra tă pe găseşte

mimai în cele duhovniceşti, iară mi iu cele trupeşti, (Veron).



22 O M I L I A I I

rele nu are nevoe de haină, nu are nevoe ele altceva,ci îndată ce se a ra ta pe ceriu, şi slava lui este nedes

părţită de el, — întocm ai a şa 'v a ti atunci.Să, alungăm deci dela noi această slava deşartă, decât care nimic nu este mai de disp reţuit, şi sa umblăm dupăaceea, decât care nimic nu este mai de respectat „Cuîmbrăcămintea hainelor, zice, să nu te lauzi*1(Sirali, tt, 4); acestea se spuneau celor de demult,adecă celor în stare copilărească, — fiindcă şi cel delaorchestră şi curva, şi cel de pe scenă, se îmbracă maigraţios decât tine, şi cu haine mai de preţ.

Dară afară de acestea încă, tu te mândreşti pentrunişte lucruri, pe cari dacă se vor pune câteva moiii,

iată că te-ai lipsit de orice mulţămire. Ai văzul cât denesigur lucru este slav a vieţei prezente? Te m ândreştide nişte lucruri, pe care viermii le nasc şi tot ei le nimicesc,.—căci se spune că ar fi nişte viermi, insecte dinludia, carc pregătesc firile de mătase.

Câştigă-ţi haine, dacă voeşli, de acelea ţesute susîn ceruri: acea îmbrăcăminte minunată şi strălucită,acele haine care in adevăr că sunt împodobite cu aur.Aurul accia nn esle scos din metale, pe care mânileocnaşilor hau săpat, ci se produce din virtute numai.Sa ne îmbrăcăm dară, cu nişte astfeliu de haine, pe care

le lucrează nu oamenii săraci şi robi, ci însuşi stăpânula toate. Şi c et S-a ră'ip il cu această haină au r? Darăce este cu aceasta? Căci noi cu toţii ad m irăm nu pecel îmbrăcat, ci pre cel ce a lucrat acea haioa, fiindcălui se cuv ine adm iraţiunea. Precum , fiind vorba de.hainele cele delicate, noi nu admirăm lemnul pe care seîntinde hain a re stăpân ul piu ei, ’) ci pe cel ce lucreazăaeeâ materie , — de şi pe lemn suut în tinse, şi de lemnsunt legate; precum deci nu lemnele au nevoe, şi nici pentru trebuinţa lo r se întind, to t aşa se petrece şi cufemeile, fiindcă nu ele au nevoe zice. ci pentru că ha inele au nevoe de a fi întinse, ca nu cumvâ să fie întinse de molii.

Dară apoi cum să nu fie cea mai depeurmă prostie,de a pune atâta râv nă pen tru ceia ce nu m erita a seface a tâ ta vuet, şi a întrebuin ţa atâ tea maşina ţi uni: ca

*} A'oia. Piuă se numeşte fabrica unde se bat pânzeturile şi postavurile do iănâ.



O M I L I A l i

a trăd a m ăutuirea lor, ca a dispreţul am en inţările glumei,

cu a batjocori pe Dumnezeu, şi ca a trece cu vederea pre Christos cel flămând I Şi încă ce tu* mai puteâ zicecinevâ despre luxul cu arom atele (parfumurile) celedin India, cele din Arabia, cele din Persia, cele uscate=i cele lichide, despre acele miruri, acele afumatori, cavetoate la im loc c er o cheltueală m are şi za darnică ? Dece miroşi a parfum, o! femeie? i'a timp ce trupul tău pe din ăuntru este plin do necurăţenii! De ce cheltueşti pentru un lucru îm puţit? E ca cum ar tu rnă cinevâmir în mlaştina, sau balsam in cărămidă găurită. Dacă

voieşti, este mir, sunt arom ate cu ca re ai pu tea sa-ţiungi sufletul, nu din A rabia, nu din Etiopia, nici de laPerşi da, ci chia r din ceriu coborî te. cu m părate nu cuaur, ci cu imenţume bună, şi credinţa sinccră.

Acest mir cumpără-1, al căruia miros poale a um plea lumea întreagă. Acest m ir il slobozau dintrânşiiapostolii, dupre cum zice: „miros cu bunămireazmăsuntem, unora spre moarte, iară altora sprevieaţă veşnică" jii Corinth. 2, 15. 16). Şi ce va săzică aceasta? Că şi porcul, se zice, că sc in na duse de

mirosul ceî plăcut al mirurilor. Şi nu numai trupul apostolilor, ci chiar şi hainele lor slobozau din ele mirosduhovnicesc. Hainele lui Pavel aşă de plăcut mir slo

bozau din ele, in cat că şi pe demoni îi alungă. Mirosulacesta cu cât erâ rnai trebuitorul de cât acel al florilor, dc ca t acel scos din coaja scorţişoa rei? .şi oar ermerâ mai plăcut acesta de cât chia r acel al smirnei î Cădacă alungă pana şi pe demoni, apoi ce n-ar fi făcut?

Acest mir să ni-1 câştigăm; iară charul duhovnicesc îl întocmeşte prin milostenie. Acest mir chiar şi

după ce ne vom duce acolo, îl vom mirosi. Şi precumaici pe toţi ii întorc spre dânşii cei pa rfum aţi cu mi-rezme, fie la bae, fie în biserică, sau în fine în ori-cealt loc unde este îng rămădire de lu ine dacă s-ar îrn-

prăştieâ un astfeiiu de miros, toţi s-ar simţi atinşi, şitoţi şi-ar întoarce faţa în acea par te, — tot aşâ în acealume’ a sufletelor intrate şi parfumate cu miruri duhovniceşti, toţi se vor îndreptă spre acea pa rte , şi se vo rsfii aşa zicând dc vederea lor. Şi aici nici demonii, şinici alte rele nu cutează şi nici ca pot a se apropieâ,

fiindcă se înăduşe de acel miros.Acea mirodenie deci să o câştigăm. Mirurile cele



24 OMILIA 1 1

de aici ni aduc o slava molatică şi prostească., — pe cândcele de acolo b ărbăţie şi ad m iraţi mie, pe lăngă care apoini procură şi un mare curaj. Mirul acesta nu pământul

îl produce, ci virtutea; nu se veştejeşte planta ce’l produce, ci veşnic este verde; acest m ir facc cinstiţi precei ce’l posedă. Cu acest mir suntem unşi când nc botezăm ; atunci slobozim din noi miros plăcut. Râvneinoastre aparţine ca şi in viitoriu tot astfeliu de mir săem ane din noi. ^

De aceia şi preoţii din legea veche se ungeau cumir, învederând pr in aceas ta simbolul vi rău ţes, că adecă

preotul trebuie a-slobozi din el m ir plăcut, fiindcă nimic nu este mai greţos ca păcatul. Priveşte cum îi des-cric natu ra Prorocul, zicând: „îm p u ţitu -S -a u şi au p u tre z it ra n e le m e le 11 (Ps. 37, 6). ln adevăr că păcatul este mai puturos dc cât ori-ce putrczăciune împuţită. Căci, ce este de pildă mai pu turo s de câtcu rv iea?Dacă păcatul este puturos chiar şi tară a fi pus jn lucra re, da ra încă după săv ârşirea lui? Şi alune i poţi

pricepe cc fel.este curvariu l; atu nci numai vei vedeâ puto area ce iasă din trânsu l, atunci necurăţeniea, scârbaşi murdăriea ce iesa din el. Astfeliu este ori-ce păcat.Mai ’n ai n te de a se face a rc în sine oa re-ca rc plăceri,d ară după ce: s a săvărşit, plăcerea conteneşte şi se

stinge cu totuî, pe când tristeţa şi mâhnirea îi iau locul.Virtutea însă cu totul din contra, căci po la începuta re cu sine ostenele. ia ră Ia sfâ rşit plăcere şi repaus.Precum acolo plăcerea nu este plăcere, prin aşleplarearuşinei şi a pedepsei, tot aşâ şi aici osteneala nu maieste osteneală, prin speran ţa de respla tă. Ce este beţiea?spune-mi; oare plăcerea nu este numai în a bea? saumai bine zis, beţiea nu se af lă nici în a bea. Căci când

beţivul cade în nesimţire, şi nu vede pe nimeni din cei defaţă, ci se găseşte mai râu de câ t cei nebuni, ce plăcere poate fi? Şi mai d rept vorbind, nici c hiar în cur vie nu este

plăcere. Căci când sufletul tiind cuprins de patima îşi per de judecata, ce plăcere poate fl? Apoi dacă aceastaeste plăcere, atuuci şi rîca este o plăcere. Plăcere adevăra ta aceea aşi numi-o eu, când sufletul nu este stăpânitşi încleştat de patimă. Şi atunci ce plăcere este aceasta,de a scrâşni din dinţi, de a holba ochii, de a fl gădilat,şi de a se înfierbântă mai m ult d ecât trebu ie? Astfeliudeci nu poate fl plăcere, tiind ca ne grăbim dc a scăpă



O M I L I A l t l 25

de dânsa, şi scăpând simţim păre re de rău. Dacă este plăcere. nu te grăb i a scăpa de ea, ei răm âi in acea

plăcere- Ai văzut, că este numai numele de plăcere?Insă, nu de acest feliu sunt plăcerile ceie duhovniceşti, ci cu adev ărat ca sunt plăceri, nu prin aprin dere avânil-o, ci lăsându-i sufletul slobod, vesel şi liniştit.

De acest feliu erâ plăcerea lui Pavel, zicând: ,,Şiîn aceasta mă bucur, şi mă voîu bucura" şi„Bucurali-vă pururea întru Domnul11 (Filipp, i.18. 4, 4). Plăcerea aceea ar e cu dânsa necinstea şi ru şinea, are cu sine părerea de rău; aceea se face pe

ascuns, şi este în cărca ta de mii de d e g u s t uri şi scârbe; pe când-a ceasta este slobodă ţle„toate acestea.Această plăcere deci să o cau lăm, ca astfeliu să

ne învrednicim si de bunurile viitoare, pr in charul şifilantropia Domnului nostru Iisus Christos, căruia îm

preună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, se cade slava, stă pânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin,

OM I L I A I I I

TŞi mulţum esc celui ce m’a întărit pre mineiui Christos Iisus Domnul nostru, că credinciosm’a socotit puindu-ma întru slujbă pre minecel ce eram mai ’nainte huli toriu şi gonitoriu,şi ocărîtoriu; ci am fost miluit, că neştiind amfăcut întru necredinţă. Şi»prea s’a înmulţit {a

prisosiO darul Domnului nostru cu credinţa şidragostea cea întru Christos Iisus “ (Cap. 1 ,12 —14).

M are este folosul umilinţei — cu toate că um ilinţaad ev ărată nu se află aşâ de lesne, ci mai mult umilinţaîn cuvinte, pc care o Vei găsi chiar mai mult decâttrebuie, iară ad ev ărata umilinţă nu o vei găsi cu a tâ tauşurinţă. Dară fericitul Pavel atât ele mult umbla dupăaceastă umilinţă, încât că inv en tă chiar multe pre texte,spre a-şi umili cugetul său. Fiindcă eră natural ca să se



OMILIA !1I

silească a se umili„cei ce se in gân fa u in cugetele lor căau mari succese, apoi natural eră ca şi el să simtă un

fel de silă, ingâmfându-se în cugetul său şi umfîându-seaşâ zicând ca şi un rin ce-’şi iesă din maica sa.Priveşte acum ce face şi aici. A spus: că -dupre

evangeliea slavei a fericitului Dumnezeu, care mis’a încredinţat- mie11, evanghelie de care nu erâ slo bod a se îm părtăşi cei ce incă erau sub jugul legei. fiindcontra ri ei, de oarece at â t de mare este deosebirea intreuna şi cealaltă, incât că cei ce se găsesc incă sub jugullegei, nu sunt vrednici de a se impărtaşi din ctiarurileevangheliei —precum dc pildă ar zice cineva, că cei ce

au nevoe de legături, nu este slobod a intră in ceatafilosofilor. Deci. fiindcă s’a îngâmfat mult, şi a grăit lucruri mari, iată că de îndată se moderează pre sine, înacelaşi t imp şi pre a lţii îi face de a gândi lot aş;‘u Zicând că „mi s’a încredinţat m i6 “ , jute se opreşte asu pra vorbei, ca să nu-ţi Închipui ca a spus aceasta di»mândrie. Priveşte deci ce t'eliu de corijare îşi face, adăogiri d şi zicând: mulţumesc celui ce m ’a în tă r i t p r emine, lui Christos Iisus Domnului nostru, că credincios ura socotit puindu-mă întru slujbă'1. Ai

văzut cum pretutindeni ascunde succesele sale, şi toiul'atribue lui Dumnezeu, într’atâta intru cât liberul arbitru sa nu se vatamet Căci ar puteâ zice poate necredinciosul: «daca totul este a lui Dumnezeu, iară delanoi nu se cere nimic, căci ne mişcă dela rău sp re fllo-sofie ca pre nişte lemne, de ce atunci pe Pavel l-a făcutaşâ, iară pc luda de loc»? Această antiheză restur--nâiid-o, priveşte cum întrebu inţează cuvintele cu înţelepciune. „Care m i s’a încredinţat mie“, zice.Aceasta este demnitatea şi succesul sau, însă nu in totulal seu, căci priveşte ce spune: „mulţumesc celui ce

m’a întărit pre mine. lui Christos Iisus1*— accastaeste a lui Dumnezeu, apoi ia răşi ceia ce vine dela sine:„ca, credincios m’a socotit", desigur fiindcă urm a ati io!ositoriu în răspândirea cuvântului lui Dumnezeu.

„Punându-mă întru slujbă, pre mine cel ceeram mai ’nainte hulitoriu şi gonitoriu, şi ocărî-to riu ; ci am fost miluit, că neştiind am făcut întru



OMILIA HI 27

n e c re d in ţă1'. Priveşte cum aici pune şi ceia ce em

propriu al său, şi ceia ce e ra a Iui Dumnezeu, atribuind partea cea mai m are proniei lui Dumnezeu, iară parte asa ele acţiune moderând-o, numai in tr'a tâ ta însă, întru câ tliberul arbitru să rin se vatăme, dupre cum am t'ost zis.

Dară ce va să zică: „celui ce m ’a -întărit- premine“ '? Adecă: «marc sarcină a căzut asupra mea, şideci aveam nevoie de un m are aju toriu de sus». Căcitu gândeşte-te cât dc greu erâ, ca să se lupte pe flecare zi cu batjocurile, cu clevetirile, cu primejdiile, cu

piedecele, cu insullele, cu năcazurile de tot feliu), şi să,

nu se oho? as ca câtuşi dc puţin, ci fiind ata cat pe fiecare zi cu săgeţi din ţoale părţile, e] să se lupte voiniceşte, având privirile îndreptate spre ceriu, şi sa stea pe loc neatins. Accasta nu a fost num ai a putere i omeneşti, dară nici numai a ajutoriuiui iui Dumnezeu,ci pelângă ajuto riul dc sus a fost nevoie şi de voinţa lui Pavel. Cum că prevăzând şi ştiind mai dinainte Dumnezeu cine va ft Pavel, l-a ales pre el, ascultă ce spunemai ’nainte chiar de a începe propoveduirea evangheliei: „că vas al alegerel îmi este m i e acesta,

zice, ca să poarte numele meu înaintea neamur i l o r şi a împăraţilor* (Fapt. 9,15). Că precum ceice poartă semnul împărătesc în războiu (cel ce obişnuit se numeşte steag1), au nevoe de multă virtute şiexperienţă, ca sa nu-1 p iardă şi sa in tre în mâniile duşm anilor,— tot aşâ şi cei ce poar tă numele lui ('.hristos,nu numai în timp de războiu, ci ch iar şi în timp de

pace, au nevoe de multă putere, ca să nu predeă numele lui în gura duşmanilor, ci să-l poarte bine şi saduca crucea voiniceşte. Pen trucă în adevăr că are cineva

nevoie de m ultă putere , ca să po arte numele Ini Cbristos.Căci cel ce grăieşte ceva nedem, sau tace, sau chiarnumai cugcta ceva nedemn, nu poartă, bine numele lui,nu are pe Christos întru e). Cel ce poar tă in tru el peChristos, se mândreşte pentru aceasta, şi-i vesteşte numele nu prin pieţe şi pentru pieţe, ci în ceriu ri şi pentruceriuri, şi toţi îngerii cei ce stau îm prejurul tronului lui,îl admiră şi se sflesc de el.

■ ) NotO. E vorba aici do tabaru m sau steagul ostăşesc cu cmcc pe dânsul, dela Constantin cel Mare încoace.



28 OMIL IA I I I

„Mulţărnese, zicc, lui Christos Iisus celui ce'•llj’a-în tărit pre mine11. Priveşte cum şi ccle ale sale

el le considera a fi ca char din partea lui Dumnezeu,—deşi aceasta a fast a ta, fericite Pavele, căci Dumnezeunu este p ărtinito r, — adecă că «iri’a învrednic it slujbeiaceştiea; iară aceasta este semn că m-a crezut a fi credincios». întocmai ca şi într’o casă, unde iconomul, nunum ai că mulţămeşte s tăpânului pe ntru încred erea ce-i

-arată, dara chiar şi are aceasta ca semn, ca pe dansul.„îl crede cel mai credincios dintre toţi, — în aşă feliu s’au

petrecut lucrurile şi în cazul de faţă.Apoi gândeşte-te cum ol înalţă mila lui Dumnezeu

şi filantrop ia lui, dân d pe faţă vieaţa sa dinainte. „P ro

mine, zice, cel ce eram mai ’nainte hulitoriu, şigonitoriu, şi ocări toriu*. Când ei vorbeşte de Iudeiicei necredincioşi, îritrcbuini.azâ cuvinte mai moderate:„mărturisesc de dânşii, zice, că au râvnă, însănu dupre cunoştinţă" (Rom. 10 , 2), iară despre sinezice că a fost hulitoriu şi gonitoriu. Ai văzut înjosireaiui, şi cum el nu este iubitoriu de sine, ci a re cugetulumilit? Nu a fost deajuns că a spus că a fost hulitoriu;ci a m ai adaos că şi prigoni toriu, cu ca re ocazie a ra tătensiunea pe r se cu ţi un ei lui. «R ăutatea mea, zice, nu ră

mânea num ai p ână la mine, ci încă şi pre cei ce voiaua fi evsevioşi îi persecutam». Mare erâ m anica huli-rei lui!

„Ci am fost miluit, zice, că neştiind am făcutîntru necredinţa*. Dară de ce oare n ’au fost miluiţişi alţi ludei? Ca făceau aşa precum făcuse el, nu dinneştiinţă, ci ştiind şi cunoscând foarte bine. Şi ca sa afliexact, ascultă pe Evanghelist, spunând: „Mulţi dintreFarisei şi Iudei au crezut într’însul, dară nu-1mărturiseau... că iubeau slava oamenilor mai

m ult "decât slava lui Dumnezeu“ — şi iarăşi Christos zice: „cum puteţi să credeţi, slavă unul de laaltul luând“ ? şi iarăşi • „acestea au zis părinţiilui, că se temeau de Iudei... ca să nu fie scoşidin sinagogă". Şi chiar însuşi Iudeii ziceau! „vedeţică nu folosim nimic? că toată lumea, mergedupă dânsulE {loan 12. 42. 43. 5, 44. 9, 22. 11, 19).



O M I L I A I U 2 9

Pretutindeni dară pc dânşii ii supăra patima iubirei deîiitâetate. Dânşii ziceau că ^Nimeni liu poate iertă păcatele, de cât numai Dumnezeu'1, (Lucâ 5, aijşia tăcut aceasta imediat, iară dânşii au şi zis că este semnde la Dumnezeu. Toate acestea deci nu erau din neştiinţă.

«Dara unde Dare erâ pe atunci Pavel»? poate căar zice cinevâ. Eră la picioarele lui Gamaliil neavândnimic de comun cu mulţimea ce se resculase, Şi cineera Gamaliil? Erâ un bărb at oare-care, ca rc ccea ceiaccă, nu purcedeâ din iubirea de întăetate. Dară cumdupă aceas ta sc găseşte P avel la o la) ta cu fiiuliimeatPen tru că vedeâ întărind u-se cred inţa şi stăpânind , şi

pre toţi m ergând după Christos. Pe timpul lui Christosmulţimea câle-i 'dală eră de par tea sa, altâ-dată de par teadascalilor, — iară atunci cu desăvârşire se despărţise dedânşii. Atunci deci, Pavel ceea ce făcea, din zei o făceâ,şi nici de cât din iubirea de întăetate, dupre cum făceau alţi:. Căci de ce oa re se ducea el la Damasc? Pentru că credea vătămătoare noua religiune,.şi pentru că.se temea ca nu cumva propoveduirea ci să se îm prăştie pretutindeni- Nu tot aşa însă şi Judeii,căci ceea cefăceau nu do ară pen tru apăra re a ceior mulţi o 'făceau,

ci pentru iubirea lor de întăetate . Căci pr iveşte ce ziceau :„Vot* veni Romanii, şi vor lua "Cetatea şi neamul11 (loan 11, 4-S). Aşâ dară ce frică îi zguduia predânşii? Omerieâscă.

Dară este demn de a cercetă urm atoriul fap t: cum,dacă erâ învăţat cu amănuntul legea şi-o ştiea cu exactitate mi ştieâ nimic despre Cliristos V— căci doară elerâ carc zicea: „care mai ’ na in te a făgăduit prinProrocii săi întru sfintele scriptu ri11 (Rom. t, 2 ).

Deci, cum de nu stieai, pe câtă vrem e erai- râv ni toriual legei părinteşti, învăţat la picioarele Jui Gamalifl?Vameşii şi cei ce 7şi pe treceau timpul pe m arginea lacurilor şi a nurilo r alergau si prim iau învăţătură Sui,şi tu, eunoscătoriu dc lege îl persecu tai? De aceea seInvinovăţâ pc sine, zicând: „Nu sunt vrednic a mănumi apostol* (I. Cor. 15, 9). Dc aceia m ărturiseşteneştiinţa, pc carc o născuse necredinţa. De aceia ziceCa a fost miluit.

Ce va să zică oare „credinc ios nva socot i i /?



30 O M I L I A J I t

Adecă ca nimic din ale s tăpânului n ’a trădat, toate spunea că- simt ale Iui Dumnezeu,, cliia r şi cele ale sale proprii, şi n ’a sfe terisit nim ic din slava lui IMWiqzeu.

Căci ascultă’l pre dânsul ce spunfi&jiwatraită ocazie:„Bărbaţi! Ce faceţi aceasta? şi noi oameni sunt e m , asemenea pătimaşi ca, voi“ (Fapt n , 14).Aceasta înseamnă că ^Crcdincios m-a s o c o ti t11. Fiindcă şi aiurea zice: „mai mult de cat toţi aceia 111-ainostenit , însă nu eu, ci darul lui Dumnezeu, carees te cu mine" (i. Cor. \b , io), şi iarăşi: „Dumnezeueste carc lucrează întru mine, şi ca să voescşi ca să lucrez".

Se arată pre sine-vrednic de pedeapsă, că milalui Dumnezeu pentru asemenea lucruri se acordă. Nuaşâ însă eu Iudeii, dupre cum şi zice: „C& orbire diil partea lui lsrail s’a făcut" (Rom. li, 25).

„Dară charul iui Dumnezeu, zicc^rprea s’aînmulţit (a prisosit), cu credinţa şi dragosteacea întru Christos Iisus11. Şi ce va să zică aceasta?Ca nu cumva auzind că .„am fost miluit11 să crezică a rem as pân ă aici, iată că după ee el a fost spus,că «am fost hulitoriu, şi gonitoriu, şi ocărâtornuşi prin

urmare am fost vrednic de pedeapsă, însă n’am fost pedepsit», a adaos imediat „ci am fost miluit11. Darăoare până aici a stat , sau mai biafe-zis mila lui Dumnezeu aici s ’a mărgin it, ea să nu fie pedepsit? Câtuşide puţin, ei a mai făcut şi altele-multe şi mari. CăciDumnezeu nc-a izbăvit nu numai de pedeapsa ce neam eninţă, ci încă ne-a făcut drepţi, 'şi fii, şi fraţi, şi prieteni, şi moştenitori, şi îm preun ă moştenitori, Dc aceiaşi zice apostolul: ,-Prea s’a înmulţit charul11, adecăa depăşit chiar şi hotarele milei. Apoi toate acestea nusunt aîe unuia care milueşte numai, ci şi iubeşte, şi încăfoarte mult. Zicând, deci, multe şi m ar i deşpre filantropica lui Dumnezeu, că adică fiind hulitoriu şi ocărî-toriu. a fost miluit, şi ca nu a stat până aici numai, ciîncă s’a mai învrednicit şi de altele mai mari, la urm aiarăşi -se as igu ră contra necredincioşilor, cari a r fi pututzice că liberul a rb itru a fost desfiinţat, căci adaoge:„Cu credinţa şi dragostea cea întru Christos Iisus11,



O M i r . r A u i 31

adecă că «noi intru atâta numai am contribuit, ca amcrezut ca el poate a ne mântui pre noi».

') Sa iubim deci pe Dumnezeu prin Christos. Darăce va să zică „prin Christos11’? Că adecă El este pricinuitorul acestora, iară nu le^ea. Ai văzut deci, anu mecărora a devenit Christos pricina bunurilor, şi căroralegea? Şi n’a spus simplu că «s’a înmulţit» ci. ca „ p re aS-a înmulţit*1. Şi in adevăr că charul s’a prea inmulţit, pe ntru că pre noi cei ce eram vrednici de miide pedepse, deodată ne-a dus la înfiere. Dară iată că şiaici particula întru (iv) însamnă „prin11. Şi priveştecă nu numai credin ţa este trebuitoare, ci şi dragostea .

Fiindcă şi acum sunt mulţi cari cred că Christos esteDumnezeu, insa nu-1 iubesc pre dânsul, şi nici nu fac*cele ale celor ce iubesc. Căci cum il iubesc, în timp cetoate celelalte le preferă.înaintea lui Christos, ca de pildă:averi, naştere, noroc, observaţiunile sem nelor, prezicere, gâc ire din sborul paserilor ? Când noi vieţuim spreocara lui, apoi spune-m i: ce feliu de dragoste avem cătredânsul? Daca cinevâ,are un prieten sincer şi fierbinte,m ăcar aşâ să iubească pe Chiistos; m ăcar aşă să iu

bească pre Fiul lui Dumnezeu, cel dat pentru m ân

tuirea noastră a duşmanilor, cari nici un bine n’amtăcut. Ş i ce sp un eu, că. nici un bine n-am făcut? Gândîncă din contra ca am:făcut mari rele, am cutezat lucruri nepermise, după miile de binefaceri şi îngrijiri din partea lui. Dar iată că nici atunci nu ne-a resp ins, ciîncă tocmai când l’ârn nedreptăţit atât de mult, el a

predat pre Fiul său pentru noi. iară noi chiar- Şi du pre ce nc-am învrednicit de atâ tea, după ce am devenit prietinii săi, după ce în fine ne-am înv rednicit

p rin tr’insul de a tâ tea bunuri, nu l-am iubit nici m ăcarca pe un prieten.

Şi care va fi speranţa no as tră? Poate că trem uraţi la auzul acestor vorbe? Insa fie ca să trem uraţicând faceţi aşâ. «Dară, zici tu, cum nu iubim noi preDumnezeu nici măcar atâta pre cât iubim pre prietinii*noştri»?Eu mă voiu încerca dc a vă arată aceasta, şifie ca să se pa ră ca nu spun nimic, ei mai m ult nişti;

*) Partea morală. Trebuie a iubi pe Christos ca pe ori prieten ade văr at, ins ă noi ac um îl lU'iin ţi dispreţuim; şi c ă noi trebuie a iubi pe vrăjmaşi şi a li face bine. (Veron).



32 O M I L I A I I I

p rostii; team ă ’mi este insă, ca vorb ele spuse sa nu fiedupre fapte.

'“■'"'“ 'Pentru prieteni, insă ad ev ăraţi prieteni, mulţi au preferat dc multe ori dc a suferi chiar pagube, ia ră pentru Christos — nu zic de a su feri cin evâ (jagubă. darăch iar din ceia ce a re de prisos, nu dă imiiicV Pentru

prieten dc multe ori am sufe rit şi ocara , si mi-am atrasasup ra-m i duşmănii, pe când pentru . Christos nimeninu’şi iâ asupră-şi duşmăniii, ci cum s’ar brodi ii iu

beşte, şi tot cum s’a r brodi nu-1 urăşte ‘). Pe prietencând îl vedem flămând, nici-odată nu-1 trecem cu vederea; pe Christos însă ca re pe flecare zi se apro pie de-noi, nu pentru v r ’un lucru m are, ci pentru o

bucata de pane, nici m ăcar nu-i băgăm in samă, — întimp ce noi suntem înbuibaţi de m ân cări şi băuturiscoţând din noi miros puturos din cauza vinului băutin ajun, sau ne desfătăm dând din belşug uniia curve-lor, alţii pa raziţilor, alţii linguşitorilor, alţii pe altele deacest feliu.

Pe prietenii adevăraţi nici-odată nu-i pizmuim şinici nu ne mâhnim pentru că li merg bine afacerile,

pe când fiiind vorb a de Christos şi aceasta pătim im ,—şi cu un cuvânt a r pu tea vedeâ cinevâ av ân d mai multă, putere prieteniea, de cât frica de Dum nezeu, Căci şi cel

viclean ca şi cel pizmătăreţ se sfteşte mai mult de oameni de câ t dc Dumnezeii'’‘Ctiiîi? Eu vă voiu spune.Dc şi Dumnezeu este acel ce se uită în inima omului,totuşi omul viclean nu se sileşte de a unelti vicleşuguricontra aproapelui, în timp ce de un om se ruşineazădacă este văzut. Ce zid* Câtră un prielen primejduitalergăm îndată în ajutoriul lui, şi dacă poate am amânacât de puţin, ne temein ca nu cum vâ să ne învinovăţim singuri, — în timp ce pe Christos de multe-ori pătimind in legături, noi nici măcar nu’l cercetăm. Şi la

prietenii cei credincioşi noi ne ducem nu pentru că sunt

credincioşi, ci pentru că ni sunt prieteni.Ai văzut ca nimic nu facem pentru teama de Dumnezeu, şi nici pentru dragostea cătră dânsul, ci pe-unele

pentru prietenie, iară pe a ltele pentru obişnuinţă® Cândnoi vedem un prieten plecând în călătorie, plângem,suspinăm, iară de cumvâ vedem pe vreunul murind,

') Notă. Este a ici un fol iu dc prov erb, prin car c se irilîerează inelele ren ţa câtre o persoa na oar c-earc .



O M I L I A I U 33 ;

ne văicărim şi-l bocim, tic şi ştim că nu pentru totdeauna ne despărţim , ci eu şi noi peste puţin timp du-

cându-ne acolo, il vom vedeâ; — pe când Christos des părţi ndu-se de noi pe He-cat'ft zi, sau mai bine zis, pefie-care zi alungâmlu-1 de la noi. nedrept aţi ndu-1.-mâh-nindu-1, întărîtandu-1 şi făcând toate cele ce lui nu-i plac, credem totuşi că nimic rău n ’am făcut.

Dara aceasta încă nu este atâ t de grozav, dacănu-1 avetn nici măcar ca pe un prieten, pe când eu văvoiu arătă că, noi ne purtăm iată de el ca cătră unduşman. Şi cum aceasta? „Pentru că cugetul tru

pului vrăjm aş este la Dnrnnezeu11(Rom. 8, 7) zice.

Ei bine! Pe acest cuget al trupului noi îl purtăm purureacu noi, pe când pe chr isto s care ni vine în ajutoriu îialungăm, — căci faptele cele răie aceasta o iac, când pefie-care zi prin lăcomiile noastre, prin răpirile noastre,noi intr’una îl batjocorim. Poate că cinevâ este slăvitde lume, bucurându-se de o bună reputaţie, şi grăcştein totdeauna cele ale lui Dumnezeu, iară pe biserică ofoloseşte; ei bine, noi pre acesta îl pizmuim, pentru di_face cele ale lui Dumnezeu. Şi s’ar păreâ că noi pîz-~muim pe acela, pe când pizma aceea se îndreaptă la

Dumnezeu. Şi nu voim ca folosinţa bisericei să vină prin alţii, ci prin noi; nu pentru Christos, ci pentru noi.fiindcă dacă ar fi pentru Christos, ar fi indeferent pentru noi dacă acestea vin prin alţii sau prin noi. C.ăcispune’mi, dacă un doftor ar aveâ un copil ce ar fi primejduit a orbi, iară dânsul ar fi remas în urmă, cuştiinţa medicală, şi pentru vin decarea copilului sau a rgăsi pre un aii doftor care ar puteâ face aceasta, —apcif'oare l-ar îndepărtă pre acela? Nici-decum, ci numaicât nu i-ar zice pare-ca: «fie prin tine, fie prin mine,destul este ca copilul să se folosească». Dară rle ce oface acea sta? Fiindcă el se uită nu la interesul său, ciîa interesul copilului.

Tot aşâ şi noi, dacă am aveă în vedere cele alelui Christos, am z ice : «fie prin noi, fie pr in alţii, destul este ca cele bune şi folositoare sa se iacă». „Ori prinaclevar, ori p r in pricină (cauză), zice, Christos se

propoveduieşte11 (Filipp. i, ÎS). Asculta şi pre Moisizicând cătră cei ce voiau a-1 intărîtâ, pe când cei de pre lângă Eldad şi Modad pro roceau în tabără noro-

« 3 3 0



34 O M I U A . I V

dului: „ căci j iu urmezi tu. .mie?.. Şi cine va da săfie tot poporul Domnului Proroci* (Num. 11,29)?Toate acestea deci vin din iubirea de slavă. Aşa daranu sunt acestea oare lapte de ale duşmanilor? Poate cate vorbeşte cinevâ de rău ? Tu iubeşte-1 pre el. «Darăcum este cu putinţă»? zici tu. Este prea cu putinţa, numaiclaca tu ai voi. Dacă tu il iulreşti vorbindu-te de bine,nici un folos nu-ţi este, fiindcă ai făcut aceasta nu pentruDomnul, ci pentru laudă.

Poate că te-a vătămat cinevâ? Fă-i bine, că dacăii faci bine in schimbul binelui ce şi tu l-ai avut delael, nu ai făcut v r’un lucru mare. Ai fost poate ned reptăţit şi păgubit mult! Tu caută ca să resplăteşti cu cele

contrare. Da! vă rog; cad numai aşâ vom fi in bunărândueală cu cele ale noastre. Să încetăm de a mai nedreptăţi şi uri pe duşmani. Dumnezeu ne poronceşte dea iubi pre vrăşmaşi, dară noi chiar şi pe dânsul, carene iubeşte, îl alungăm. «Să nu fie una ca aceasta» î zicitu. Toţi ne mărginim de a spune aşâ num ai cu vorba,111 tim p ce cu faptele nu toţi. Atât de m are este orb irea păcatului, în cât cele ce în vorbă nu sunt suferite, îniapte sunt suferite. Să ne depărtăm odală deci de celece ne vatămă mântuirea noastră, ca astfeliu să ne învrednicim de cele de ca re cu drep tate se învrednicesc

prieten ii şi cei iubiţi ai săi. „Părinte! zice, voiesc caunde sunt eu, şi aceştia sa fie, ca să vadă slavamea“ (loan 17, 24). Căriea fie ca cu toţii sa ne învrednicim, prin Christos Iisus Domnul nostru, căruia îm preună eu Tatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava în veciivecilor. Amin,

O M I L I A I V

„Credincios este cuvântul, şi de toată primirea vrednic, că Christos Iisus a venit în lumesă mântuiască pre cei păcătoşi, dintru cari celdintâi sunt eu. Ci pentru aceasta am fost miluit, ca întru mine întâi să arate Iisus Christos



O M I L I A I V 35

toată îndelunga răbdare, spre piidă celor ce vorsă creadă întru dânsul, spre vieaţa veşnică “(Cap- 1, 15. 16).

Atât de m ari sunt binefacerile lui Dumnezeu, ?;icovârşesc orice aştep tare şi credinţă omenească, in cât,că de multe ori nu vine omului a crede. Căci nici m ăcarcele ce n’am gândit, nici n ’am aştep tat, pe acestea le-ahărăzit noua, în cât că şi apostolii au avut mult nac'az,

până sa se încredinţeze de char uri le acord ate de Dumnezeu. Oă dupre. cum pătimim şi in lucrurile cele marice se desfăşură înaintea noastră, zicând cu oare care

necredinţă: «oare nu este vis»?— tot aşâ se petrece şicu darurile lui Dumnezeu. Ce anume erâ, pe care dânşiinu o credeau? Aceia că, de şi erau duşmani lui Dumnezeu, şi păcătoşi, şi nici prin lege nu se putuse îndreptaţi, nici prin laptele legei, iată ca deodată, numai princredinţa s’au învrednicit celor dintâi bunuri. Multe spunePavel asupra acestei chestiuni şi în epistola către Romani, dară multe şi aici.

„Credincios este cuvântul, zice. şi de toată, prim irea vrednic, că Christos Iisus a venit înlume, să mântuiască pre cei păcătoşi dintre careccl dintâi SUnt euu. Fiindcă Iudeii se puteau atragemai cu sam ă prin lege, apoi îi îndeamnă de a fi cu ba-ga re dc seama la lege, că nu es te cu putinţă de a sem ântui cinevâ prin ea, fără de cred inţă. Se părea înad ev ăr de necrezut, că de şi omul în tre ag a lui vieaţăde dinainte şi-a petrecuL-o în zadar şi fără scop, cheltuind-o în fapte răie, totuşi la urmă s’ar poate mântuinumai prin credinţă.

De aceia zice Pavel: „credi nCÎOS este cuvânta I“ .Uniia însă nu numai că nu credeau, dară chiar şi luauîn bătae de joc, ceia ce şi astăzi fac, z icând; „Să facGincele răie, ca să vină cele bune" (Rom. 3,8). Fiindcă apostolul zicea că: „undo s’a înmulţit păcatul,acolo a prisosii darul11(Ibid. 5,20 ),cerespundeauii!!„să facem cele răie, ca să vină cele bunelL. Acesteale spuneau mai cu samă Elinii, bal.jocurind cele alenoastre.

Când noi discutăm cu dânşii despre gheana, «şi



36 O M I U A I V

cum sunt acestea demne de Dumnezeu, zic dânşii, cadacă omul iartă pe sluga sa ,-ce a -^gre^itv-miilfe, apoi

Dumnezeu pedepseşte pe vecie» ? Când după aceiavorb im de baea ren aş t erei şi de ier tar ea păca:elor prin botez, dânşii respund: acestea vrednice deDumnezeu, ca să ierte p re 'te l ce a făcut mii de rele»?Ai văzut contrazicerea in păreri, şi cum pretutindeniîşi dau pe fata iubirea de ce artă ? Apoi atunci daca ier-

JA Iot * este ceva rău, bună este pedeapsa; iarădacă pedeapsa nu este bună, atunci iertarea este bună.Vorbesc acestea dupre cum spun dânşii, căci duprecum spunem noi, amândouă sunt bune. Şi cum aceasta?— o vom arata în alt timp, fiindcă pentru prezent nu ar

ti potrivit, de oarece chestiunea fiind adâncă, şi avândne-wie de o întinsa examinare, trebuie la timpul potrivita o pune înaintea dragostei voastre.

Deci, cum şi de unde este cuvântul credincios? Delacele înfăţoşate mai ’nainte, şi dela cele de după aceasta.Priceşte curii şi pregăteşte lucrul aces ta,, şi după ce pregăteşte cum stărueşte în vorbă. Căci când spune căfiind hulitoriu şi gonitoriu a fost miluit, acest fapt esteal unuia care pregăteşte. Şi nu numai ca l’a miluit, cişi credincios l’a făcut. Deci nu trebuie a sc îndoi cinevâcă a fost miluit, căci nimeni văzând pe cel legat um

blând încoâce şi în colo prin pala tu l îm părătesc , nu semai îndoieşte ca acela a fost m ilu it,— ceiace se poatevedeâ e u P a v e t'Ş i iarăşi cum? Apoi iată că începutulîl facc cu dânsul chiar, sau mai bine zis, se da pc dânsulde exemplu, căci nu se ruşinează numindu-se pre dânsul păcătos, ci încă se şi făleşte, că s’a învrednicit de o atâtde m are filantropie, — fiindcă cu chipul acesta poatemai cu seama, să învedereze măreţia îngrijirei părinteşti a îui Dumnezeu.

Dară oare cum de spune ol aiurea despre dânsul:„Dupre dreptatea cea din lege făcându-mă fărăde p r ihană (Filipp. 3, 6)? —în tim p ce aici el ziceca este păcătos, ba încă cel întâi între păcătoşi ? Adecă,ca faţă de dreptatea ce Dumnezeu a facut-o, şi care cladevărat se cercă, păcătoşi erau şi cei din lege. „Cătoţi au greşit, zice, şi sunt lipsiţi de slava lu:Dumnezeu" (Rom. 3, 23). Această dreptate însă en’a spus-o cum s’ar întâmplă, ci „cea din Iege“. Ct



O M I U A I V 37

dupre cum cel ce a câştigat mult argint, prin sine se pare bogat, însă in raport cu vistierile îm părăteşti este

foarte sărac, şi încă cel dintâi dintre săraci, tot aşâ şiaici : în ra port cu îngerii şi drepţii, ea şi toţi oameniisunt păcătoşi. Deci, dacă Pavel, care a făcut dreptateain lege, şi este cel întâi intre păcătoşi, apoi cine oaredin tre ceilalţi s'a r puteâ numi drep t? Ei nu zice aceastadefăimându-ae p re sine ca d esfrânat, c urv ar iu şi lacom —să nu fie una ca aceas ta— , ci num ai că pun ând în paralel dreptatea aceea cu d reptatea cea dup ă char, ogăseşte a fi nimieă, ba incă pre cei ce o au îi înfiereazăca păcătoşi.

„Ci pentru aceasta ani fost miluit, zice, caîntru mine să arate Iisus Christos toată îndelunga răbdare, spre pildă celor ce vor să creadăîntru dânsul, spre vieaţa cea veşnică*. Ai văzutcum iarăşi se umileşte şi se înjoseşte pre sine, punândde faţă şi- o al ta pric ină mai im porta ntă? Căci a fimiluit pentru neştiinţă, nu a ra tă a tâ t de mult păcătos

pre cel miluit, şi nici a tâ t de mult de osândit ; — în timpce a fi miluit, pen tru ca nimeni din tre păcătoşi să nuse desnădăjduiască mai mult, căci şi el se va învrednici de aceleaşi bunuri, apoi aceasta este mare şi încăfoarte mare. Aşâ că spunând că „eu sunt cel întâidintre păcătoşi. .. fiind hulitoriu şi prigoni toriu,şi că nu sunt vrednic a m ă num’î apostol" şi înfine câte a mai spus, nimic n’a spus atât de umilit. Iarăaceasta mai lămurită o voiu face printr’un exemplu.

Fie, de pildă, o cetate cu mulţi oam eni în tr ’âusa.şi toţi cetăţenii fiind stricaţi, unii mai mult, alţii mai puţin, d ară cu toţii desnădăjduiţi — şi între toţi cetăţenii

aceia s’ar găsi unul care ar fi mai cu samă vrednicde pedeapsa, ca unul care a trecut prin toate felurilede păca te; dacă deci li-ar spune cinevâ că «împăratulvoieşte a iertă greşalele tuturor», desigur că dânşii n’arcrede aşâ de degrabă vorbelor, pân ă ce mai întâi n’a rvedeâ ier tat pe cel mai st ric at dintre toţi; — iară deaceasta nu mai este nici o îndoeală.

Tocmai aceasta o spune şi Pavel aici: că voindDumnezeu a înştiinţa pre oameni, că li va ierta lortoate păcatele, la început a ales pre cel mai păcătos

dintre toti. «Dacă eu, zice, şi m ’am învrednic it de ier



38 O M I L I A I V

tare. despre ceilalţi nu trebue a se'îndM'elfievă», — precum a r zice cineva du pre obiceiu: «dacă pc acesta şi-l

va ierta Dumnezeu, apoi nici pe unul nu va mai pedepsi». Prin aceasta nu separata pre sine ca vrednicde iertare, ci că sJa butîtîf'at de asemenea char, pentrum ântuirea altora . «Nimeni, deci,, .să nu se îndoiască,zice, pe câta vreme m’am mântuit eu».

Dară tu priveşte şi umilinţa acestui fericit, căcin’a spus că intru mine sa arată indelunga răbdare»,ci „ to ată în d elu n g a ră b d a re “ ca şi cum pare că arfl zis: «mai cu samă pentru mine nu ar ti trebuit a’şiarătă toată îndelunga lui răbda re m ai mult decât pentrualtul — care nici că se găsea a tâ t de păcătos — pen tru

mine ca re av eam nevoie de întreaga lui milă, de toatăîndelunga răbdare, iară nu numai de o parte* duprecum aveau nevoie cei ce păcătuise în parte», '

„Spre pildă, zice, celor ce vor să creazăîntru dânsul spre viaţa cea veşnică*, adecă spremângâere, spre îndemnul acelora. Apoi fiindcă a grăitceva mare pentru Fiul, căci i-a arătat atâta dragoste,ca să nu creadă cinevâ că Tatăl a fost lipsit de aceastădragoste, la urma raportează faptul şi la Tatăl, înăi-ţându-i slava şi zicând: „Iară împăratului veacu

rilor, celui nestricăcios, celui nevăzut;,.: unuia prea înţeleptului Dumnezeu, cinste şi slavă învecii vecilor. Amin*. «Pentru toate acestea, 2.ice, nunumai pre Fiul îl slăvim, ci şi pre Tatăl».

Dara acum noi am zice ere ticilor: iată că apos-tolulaspusaici „unuia prea înţeleptului Dumnezeu*;aşâ dara Fiul nu este Dumnezeu? şi-^unuia nestri-căciosului*1, aşâ dară Fiul nu este nestricăcios? Şi ceiace Tatăl ni dă după aceasta, Fiul nu are? «Da! zic ii;Fiul este şi Dumnezeu şi nestricăcios, insa nu în aşa feliuca Tatăl». Dară ce spu i? Nu este aşâ feliu? «Este de ofiinţă mai mică, inferioară», zic dânşii. Aşă dara şi deo nestrieăciune infer ioară. D ară ce este ne stricăciunem are sau mica? — fiindcă nes tricăciune nimic alt nu este,decât de a nu se strică, de a nu se conrupe. Slavă mareşi mică. este cu adevărat, dară nestricăciune mare şimică nu este, precum nu este nici sănătate m are şi mică, — căci sau trebuie a se str ica, a sc conrupe, sau de loc.



O M I L I A I V 39

...«.Dară ce? zici Iu; noi şi cu Dumnezeu suntem lafeliu»? Sa nu fie una ca ac easta ! Câtuşi de puţin nuesle aşa. Şi de ce? Pentru câ Dumnezeu are aceasta delanatura, in timp ce noi o avem introdusa de afara. Apoioare şi cu Fiul se petrece aşâ? Câtuşi de puţin, ci şi elo are dela na tură. Şi undeeste atunci deosebirea? Acolo,ca Tatăl o are dela sine, şi prin sine este ceiace este,şi prin nimeni altul, iară Fiul are dela Tatăl. Apoiaceasta o mărturisim şi noi; ca nici noi nu tăgăduiţii,că Fiul este nestricăcios din Tatăl. «Pentru toate acestea,zice fericitul Pavel, slăvim pre Tatăl, căci a născut aşâfeliu pre Fiul».

Ai văzut că atunci mai cu samă se slăveşte Tatăl,când Fiul a săvârşit lucruri mari şi paradoxe? Căci ladânsul se rapoartă cele ale Fiului. Aşâ dară slava Fiuluieste mai mare decât a Tatălui, dacă s’a născut atât de

putern ic, şi astfeliu precum este? Când este în tru toiîndestulat, când este destoinic pr in sine, când nu esteslab? Când apostolul zice: „iară împăratului veacurilor*, prin aceste cuvinte se spune şi de Fiul, „prin.care şi veacurile a făcut" (Ebr. 1, 2). Aceiaşi esteşi aici. Printre noi oamenii, creaţiunea şi creatura seîmpart în două; unul este care face şi se ostenite şiînfimpină greutăţi, şi altul ca re stăpâneşte. Pentru ceoare? Pentru că cei ce face acel lucru este mai micdecât cel ce stăpâneşte lucru făcut. Cu Dumnezeu însălucru rile nu se pe trec aşâ, căci nu a altuia esle stăpânirea, şi a a ltuia creaţiunea, şi nici fiindcă aud „ p rincare şi veacurile a f ă c u t voiu pu tea răpi dela Tatălcreaţiune a; precum nici'când aud spunându-se că/f ată]este împărat al veacurilor, voiu putea răpi dela Fiul

stăpânirea, căci amândouă acestea-sunt comune, iiindea pe am ândouă le-a făcut Tatăl, căci a născut pe creator.Aşâ dară, fiul împărăteşte ca stăpân al creaturilor. Căciel nu lucrează cu plată, precum fac cei de pre lângănoi, şi nici ascu ltând sau supunându-sc altuia, ca aceiaci pen tru filan trop ia şi bu năta tea lui. Caci ce? Fiul 0fost văzut vreodată? Nu o poate spune cinevâ. Ce însamnă prin urmare expresiunea: „celui nesLricăcioscelui nevăzut, unuia prea înţeleptului Dumnezeu* ci Şi ce însamnă când zice Petru: „perii,r i t că nici ni

e s t e întru altul m ân tui rea " (Fapt. 4, 12).?



40 O M I U A I V

„Cinste şi slavă, zice, în vecii vecilor. A min41Slava şi cinstea nu se aduce numai prin vorbe, de vremece şi el nu ne-a-a- făcut numai prin vorbe, ci şi prin

iapte. Tot aşâ şi noi să-l cinstim prin fapte, deşi cinstea aceasta pe rioj ne atinge, ia ră pe dânsul deloc,fiindcă el n’are nevoie dc nimic din partea noastră, ci noi avem nevoe de dânsul. încât că dacă-1 cinstim pre‘dânsul, pe noi inşi-ne ne-am cinstit. Că dupre cum celce deschide ochii sp re a vedeâ lumina soarâltii'î'pe eisingu r s’a folosit, ad m irân d frum useţa acestui corp ceresc, iară aceluia nu i-a adus nici o mulţămire, fiindcădoară nu I-a făcut mai strălucitorii! decum -erâ ; — totaşâ, ba încă cu atâ t mai mult cu Dumnezeu, aic i celce admiră şi cinsteşte pre dumnezeu, pe dânsul singurse cinsteşte’ şi se foloseşte foarte mult. Cum ? Fiindcăsă vârşinc^ virtutea, se slăveşte de dânsul. TiCă pre ceice mă siîtvese pre mine. zice, îi voiu slăvi* (i împărat. d, 30). «Dară, zici tu, cum poate a fi slăvit cinevâ,când El nu se foloseşte cu nimic din slava ce noi i-o acordăm»? Apoi aceasta se petrece întocmai dupre cum sezice de dânsul că estei flămâ]ţ ..şiJosetat.i Căci pre celeale noastre el şi ie însuşeşte, ca măcar aşâ să ne atragăspre el; îşi insuseşte, zic, şi onorurile şi batjocurile, camăcar aşâ să ne înfricoşăm- şi noi nici chiar aşâ nu

suntem atraşi.‘)»Să slăvim deci pre Dumnezeu şi să purtăm pre Dumnezeu în trupul şi în duhul nostru"") (I. Cor. 6,20), Şi cum îl slăveşte cinevâ pre Dumnezeu în trupu l său? Cum în sufletul său? . In trup ilslăveşte cel ce nu curveşte, cel ce nu se îmbată, cel cenu se-înibuibează cu mâncările, cel 'ce’ iiu se împodo

beşte, cel ce are atâ ta grije num ai de trup, câtă estetrebuitoare pen tru sănătatea lui, cel ce nu prea curve-şte, ceea ce (femeia) nu miroasă a mirodenii, ceea cenu-şi zugrăveşte faţa cu vopsele, ceea ce se mulţămeştecu atâta cât a făcut Dumnezeu, şi num ai introduce nimic

■ ) Partea moral .’i. Când noi vieţuim precum s c cade, a cea sta aduce -slavă lui Dumnezeu; şi contra femeilor ce se împodobesc. (Veron).

5) A'oM. A sc v edeâ N ota 1 din O m ilîea XVIII, I Co m ite ui, pagina 23i asu pra deosebirei dintre textu l Sf. CiirisoMom si textui nostru obişnuit.



O M I U A I V 41

meşteşugit pe faţa sa. Căci, spun e-m i: de cc introducidela tine in făptura lui Dumnezeu cea desăv ârşită2 Nu-ţi

este deajuns ceia ce a făcut Dumnezeu; ci ca un mai bunarhitect te încerci să îndrepţi şi să dregi lucrul aia, t<'împopoţinezi şi batjocoreşti pe creator iu , ca astfeliu săatragi la sine*ţi mai mulţi ibovliftei:- «D ară ce să fac ?zici tu, caci nici eu nu voiesc, ci sunt silită a face acestea pentru bărbatul meu». Nu sc poate ca sa fii iubităde alţii, dacă tu nu voieşti. Dumnezeu tc-a făcut frumoasă, ca şi prin accasta el să se admire, iară nu săse batjocorească. Deci nu-1 resp lăti cu astfeliu de daruri, ci cu înţelepciune şi cum pătare. Dum nezeu te-a făcui

frumoasă, ca astfeliu să-ţi înm niiăşli şi sporeşti luptelecumpătărci. Căci nu rs te tot un a: de a fi înţeleaptă cândte găseşti drăgăstoasă şi vrednică de iubit, şi să nu fiido rită de nimeni. Auzi ce spune scrip tu ra de Iosif, căera frumos şi plăcut la f a lă1)? Şi ce no foloseşte prenoi să auzim că losif e râ frum os? Pen tru ca astfeliu încămai mult să-i admirăm frumuseţa lui şi cumpătarea.

Dumnezeu te-a făcut f rum oasă? Apoi de ce atuncite sluţeşti pre si ne-ţi? Dupre cum o statuie de aur o a rmânji cinevâ cu noroiu din mocirlă, tot aşă fac şi fe

meile carc întrebuinţează su lîm anuri pe feţele lor. P re sa ri sing ură pe tine insu-ţi pământ, femeie, acum păm ânt roş, altă dată alb. «Dara, zici tu, cele slute, cudre p t cuvânt că fac aşă». Şi de ce ? spune-mi. Oare pentru ca să-şi astupe sluţeniea ? — apoi atunci fac ceva prostesc; căci când ceia ce este natu ral a fost biruit deceia ce este artificial? Cu ce poate sluţeniea să într isteze pe cinevâ, când acela nu are nici o hulă a lta?„Să nu te scârbeşti dc om pentru chipul (faţa)lui, nici să-l lauzi’ pentru frumuseţa lui“ (Sir’ah

11,2). Pe Dumnezeu să-l admiri şi să-l lauzi ca pre ce!mai eminent meşteşugariu, iară pe acela deloc, căci frumuseţa ce o are, nu este pi-opietatea lui.

Dealtmintrelea ce câştig ai de la fruruseţă? Niciunul, ci lupte mai multe, bârfele mai multe, primejdiimai multe, banueli mai multe. Pe aceea ca re nu estefrumoasă,nici n’ar bănui-o cinevâ, pe când pentru aceeacare încă mai intrebuinţaza şi sulimanuri şi podoabemulte pe dânsa, imediat lum ea îşi face o ideie rea de

’) Notă. A se vodcă Cap. 39, 6, din Cai'tea face re L



42 O M I L I A I V

dânsa, şi bărb atul ei convieţuieşte ca bănueală, — decâtcare ce a r puteâ fi mai grozav? El nu ,se bucu ră-deatâ ta plăcere din priv irea frurm^ifţH ei pe câtă în tristare a rc ’din pricina bănuelelor. Aceea în curân d seofileşte din pr icin a sulim anuriior, căpătându-şi o înfăţoşa re de moleşi re, de d eşănţare , de d esfrânare şi ch iarsufletul ei devenind grosolan, şi plin de cea mai mareşi mai totală lipsă de ruşine, fiindcă frumuseţa spreacestea atrag îndeobşte pe o femeie. Pe când pc cealaltă nu o vom găsi niciodată in halul acesta, şi nicinu. se.,vor găsi de aceia ca re să se rapa dă asu pra ei,ca nişte câni, ci întocmai ea şi o mieluşa ca paşte înlinişte, nesuparân d-o nici un lup, sau răpeziri<îîY‘Se asu

pra, ei, căci lângă dânsa şade păstoriul. Nu este nici unavantaj mai mult, daca una este frumoasă, iară alta nu;avantaju l este ca aceea ch iar frumoasă fiind să nucnrveasca, iară eeaiallă să nu fie rea.

Caci, spune-mi te rog; care este însuşirea ochilor?Oare de a fi umezi, de a sc întoarce răpede în toate părţile, de a fi bulbucaţi şi alb aştri, sau de fi ageri şicu vederea fină? Eu zic că-cei din urmă suni; iarăaceasta se învederează dc acolo. Care este însuşireaunei candele? De a lumină frumos întreaga casă, saua (1 fabricata eu gust, şi rotund ă, sau în formă cilindrică? Desigur câ fără vorbă multă, am zice ca cea din

tâi este însuşirea candelei, în timp ce forma ei ni esteindiferentă, şi ceia ce se caută, aceasta este. De ace iaşi zicem cătră slugă: «rău mi-ai făcut candela», căcidoară treaba candelei este să lumineze. Prin urmareacelaşi lucru se poale zice şi pen lru och iu: daca este,negru sau albas tru, puţin ne interesează, pe câ tă vremedânşii îţi îndeplinesc cu toată prisosinţa nevoea ta; —dupre cum apoi şi răi oebi sunt aceia cari-ţi întunecăvederea, şi nu au bine regulată întocmirea lor, pentrucare pre cei ce nu văd — ch ia r cu ochii deschişi — noizicem că au răi ochi. Căci tot ceia ce nu-şi îndeplineşte

rolul său propriu, noi zicem ca este rău. Şi aceasta esterăutatea ochilor.Dai'ă spune-mi încă: care este însuşirea nasului?

Oare de a fi drept, de a fi bine format de amândouălaturile, şi de a av eâ analogia po trivită cu faţa, sau dca fi destoinic spre mirosit, şi a puteâ iute distinge mirosul şi a-1 trimite enchefalului? Aceasta este destul de



OMTI.IA IV 43

lămurit. Dara să o învederez şi printr’un alt exemplu.De care unelte sau vase zicem noi că sunt fabricate

bine: dc cele care se pot răpi cu uşurinţă, sau de acelea care sunt făurite bine? Desigur că de acestea dinurm â’ E jire dinţi spunem noi că'su n t buni ? Acei carisimt^asc iiţiţi şi macină bine m ân ca rea , sau acei cari■sttnt ăŞSzaţi, frumos în gură? Desigur că cei dintâi..

Şi în general vorbind, dacă am face cercetare'asu p ra oricărui mădulariu al trupulu i, le-am găsi pe. toate,că înLr-atâta sunt sănătoase şi bune. înf.rucât'vflecare dinele îşi îndeplineşte cu exactitate rolul său propriu. Totastfeliu zicem "şi că un vas, sauvun copac este bun, nu

dupre forme sau culoarea lui, ci dupre slujba ce o îndeplineşte. Tot aşâ zicem şi dc o slugă că este bună şidistoinică la treab ă, nu dupre frum useţa sau slut en iaci, ci dupre slujba ce ni-o face.

Ai văzut cum trebu ie a ii cevâ Uun şi-frum os 1Cănd noi deopotrivă ne bu curăm dc cele majfi^şi frumoase, cu nimic nu ne covârşim unii pre alţii. De pildăeu zic că noi vedem cu toţii deopotrivă lumea aceasta,veden. la feliu soarele, luna, stelele, umblăm ’ctftoţii lafeliu prin aer, ne îm părtăşim cu toi ii din m ân cări şi din-

apă, fie ca am fi frumoşi la faţă, fie. că n’am fl. Şi dacaa r trebui să spun ceva minunat, apoi desigur că femeilecare nu sunt aşă dc frumoase, sunt mult mai sănătoaseca cele frumoase. Căci acele’ frumoase nu se dedau lanici o osteneală, pentru a-şi păstră frumuseţa aşa zicând, ci stau în iielucrare şi la umbra, din care cauzăşi energic;! na turală a m ad ulaţilor trupului devine maimoleşită, m ai n eac tiv ^ — în timp ce celelalte, ca unelece n’au nici o grijă ileâsemcîYGa nimicuri, îşi cheltuesctoată vieaţa în activitate.

„Să slăvim, deci, pire Dumnezeu, şi să-l purtăm în trupul nostru14, s ă nu ne împopoţinărr] şi îm podobim tru pul, fiindcă această, g rijă este prisoselnică şi prostească .Sa nu învăţăm pre bărbaţi d ea iubi numai faţa;că dacă tu eşti împopoţinata aşâ feliu, uilându-se la faţata, iute va fi atras spre cnrvii; iară dacă tu îl vei în-,văţâ de a iubi purtarea femeii şi podoaba sufletului ei,el nu va cu rv i cu uşurinţă, căci nici nu va găsi unele caacestea la o cu rvă, ci cu totul din contra. Să nu-1 de- prinzi de a se lăsa să fie stăpânit dc ris sau de sliime

şi momiţării, ca nu cum vâ otra va să se îndrep temeam -



44 O N I I L U V

tra-tarinvaţă-l de a se bucura totdeauna, de cumpătare,şi vei puteâ face aceasta, dacă şi înfăţoşarea ta va fiaşâ feliu, fiindcă daca tu eşti îngân tută şi destrăm ată,cum vei puteâ scoate din gură vorba demnă şi cuviincioasă!? Şi cine oare nu va rîde de tine, şi nu te va luâîn bătae de joc? Cum poate cineva de a pu rtă in sufletul sau pe Dumnezeu? Pra cticând virtutea, împodo

bind u-şi sufletul, mai ales că nimic iiu-1 poate împedecâde la aceasta. Astfeliu slăvim noi pre Dumnezeu, cândsuntem în toate privinţile buni, şi în ziua aceea vom fislăviţi şi noi de dânsul mai mult chiar de cât îl slăvimacum pre cl. „Socotesc, zice, că nu sunt vrednice

pătimirile vremei de acum, faţă de slava viitoare,

care v a să se descopere cătră noi”. (Rom. s, îs).Ca,nea fie ca noi cu toţii să ne împărtăşim în tru ChristosIisus Domnul nostru, căruia împreună .CM„Tatal şi cuSf. Duh se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acu'flrnşi pururea şi în verii verilor. Amin.

O M I L I A V

Această poronca îţi încredinţez ţie, fiuleTimutheiu, dupre prorociile care s-au făcut mai-nainte pentru tine, ca să te războieşti intrânselecu bună luptă, având credinţă şi bună ştiinţă,

pe care unii lepădând-o, din credinţă au căzut“.(Cap. 1, 19).

Demnitatea învăţat urei şi a Preoţiei ...este m are şiminunată, şi având cu adevăra t nevoie de votui luiDumnezeu, în cât pre cel vrednic să-l pună !a mijloc.Aşâ se făcea în vechime, aşâ se face şi acum, cândfără vre-o patimă omenească facem alegerea, când nuavem în vedere nimic pământesc, nimic care ar aveâvr-o legătură cu pricteniea sau cu duşmăniea. Că şidaca nu suntem povăţuiţi de un asemenea duh, totuşieste deajuns o bună dispoziţie sp re a atrag e a supracandidatului chirotoniea lui Dumnezeu. Fiindcă niciapostolii nu se împărtăşise dc Duhul când au ales pe



O M I L I A V

Mathia, ci încredinţând faptul alegerei rugăeiunei făcute,i-au premunerat pre dânsul in numărul apostolilor, că

dânşii doară nu aveau privirea îndreptată spre prietenie omenească. Astfeliu ar trebui sa se facă şi de noi,căci când noi trecem cu vederea pre cele văzute, cum pre cele nevăzute ni le va descoperi Dumnezeu? „D acăîntru cel nedrept mamonâ, n-aţi fost credincioşi, pre cel adevărat cine îl va încredinţa vouăV )(Lucâ 16, 11}? Pe atunci insă fiindcă nimic omenesc nuse av eâ în vedere, preoţii se făceau şi după prorocii.

Dară oare ce va să zică „după prorocii?* Adecă

dupre Duhul Sfânt. Căci pro rociea esle nu numai celeviitoare a îe grăi, ci şi ccle prezente, fiindcă si Sauldupre proroeies-a arătat ascuns între vestmintele sale,2)căci Dumnezeu descopcrc celor drepţi. Prorocii; erâ şicând a zis: „osebiţi mie pre Savlu şi V arnava“(Fapt. 13, 2). Tot aşâ a ibst ale? şi Timotheiu. Aici apostolul spune de mai multe prorocii, poate că de aceia cucare Timotheiu a fost luat, când apostolul l-a tăiat, şicând l-a hirotonisit, dupre cum ii ziceă scriindu-i: „Nufii nebăgătoriu de samă de darul ce este întrutine, care ţi s-a dat prin prorocie, cu puneream ânilor' preoţilor* (Cap. 4, 14). ;

Deşteptându-1 deci pre dânsul, şi îndemnându-î dea priveghea, îi aminteşte de alegerea şi hiroloniea lui,ca şi cum parc că i-ar fi zis: «Dumnezeu te-a ales pretine, cl ţi-a încredinţat acest char, şi nu ai fost ales cuvot omenesc. Deci să nu batjocoreşti şi sa necinsteştivotul lui Dumnezeu». Apoi după ce i-a dat poronca cuvenită, care se părcâ a fi cam grcoac,;— „aceastăpo-

roncă îţi .încredinţez ţie“— cc spune mai departe?„Fiule Timotheiu" zice. Aşii dară el îi poronceşteca unui fiu adevărat, căci nu-i spune, in mod despotic,nici cu autoritate, ci „Fiule Timotheiu". Când apoi

’) Not/i. Versetul acesta în ediţia Sf. Clirisostom este precum urine&£&: „El £v Ii’.xpi*! <,:>/ tffîy?cfl1e tclo'uo:, Ji.sya khl ii't.'i t>u.îv a d ec ă : ^dacă întru ce l m ic (intru puţin) n-a ţi fostcredincioşi, pre cel m are ş i a devă rat c ine î l va fncredinţâ vouă?“ Senzul este acelaşi, cu deosebirea numai, câ în ediţîea Sf. Chrî- sostom este mai clar exprimat,

îl l\r0 tă. A se vedea cap. 19 din I-a carte a împăraţilor.



46 o m i u a v

apostolul pune înainte şi exactitatea pmigherei, prinaceasta ni arată că faptul nu este al nostru, căci nu noil-am câştigat, ci Dumnezeu ni la hărăzit, şi tot el ni-ahărăzit si credinţă, şi buna ştiinţă. Ceia-ce ni-a dat,aceia sa păstrăm. Dacă dânsui nu ar fi venit, nici chiarcred inţa nu s-ar află, şi nici o vieaţă cura tă, pe carcnoi o căpătăm prin învăţătură. Este ca şi cum pare căa r z ice: «eu sunt ca re poroncesc, eu care a leg — fiindcăexpresiunea „dupre prorociile care s-au făcut maiînain te11 aceasta insamnă —şi deci tu ascultă şi te su pune lor». Dară ce i-a poroncit? „Ca Să te războ-ieşt-i în transele»- cu bună luptă", zice. «Acelea (credinţa .şi bana;'-ştiinţă) te-au ales pre tine, şi deci iir-ceia

ce ai fost ales, luptă-te, războieşte-te» cu „bună lu p tă1!.Aşâ dara este şi lupta rea, ca atunci când zice: „Precum v-aţi făcut măduiările voastre roabe necurăţeniei (arme necurăţeniei) si păcatului” {Rom. 6,19). «Aceia, zice, se luptă sub tiran, pe când tu te lupţisub îm păratul a toate». Si de ce oare numeşte faptulluptă? Prin aceasta arată că războiu înfricoşat s-a ridicat asupra tuturor, iară mai cu samă asupra dascălului, şi ca prin urm are avem nevoie de arm e puternice. de privighere , de trezire, de o necontenita băgare de

samă, că suntem datori a ne pregăti spre lupte crunteşi vărsare de sânge, că trebuie a ne pune in ordine de butae, şi a nu avea nimic slab în noi.

,,Ca să te raz boi eşti întrânsele" zice. «Duprecum în tabăra nu toţi se războiesc la fe1iu, ci în diferite feluri, şi împărţiţi în diferite regimente, tot aşâ şiîn biserică: unul se războieşte în rândul dascalilor, altul în rândul uccnicilor, altul în rândul particularilor,tu in ceia ce te afli». Apoi ca să nu-ţi închipui că-ţieste deajuns aceasta, ce spune el? „Având credinţă

şi bună Ş tiinţă14, zice, fiindcă adevăratul dascai maiîntâiu trebuie a fi lui-şi dascal. Dupre cum generaluldacă mai înainte n a iost ostaş bun, nici general bunnu va fi vre-odată, tot aşâ şi dascalul. Dealtfeiiu aceastao mai spune, zicând: „îmi chinucsc trupul meu...ca nu cumvâ altora propoveduind, însu-mi sămă fac netrebn ic11 (I, Cor. o, 27).



O M I U A V 47

„Având, zice, credinţă şi bună ştiinţă", caastfeliu să stea înain tea celor-ialţi. Acestea auzindu-le

sa nu luăm ca nedemne sfătuirile celor mai mari decat noi, chiar de am fi şi dăscăli, că dacă Timotheiu—de care noi toţi nu suntem vrednici de as am ănare— şi

prim eşte poronci, şi în văţături, liind şi el in rânduldascalilor, apoi cu atât mai mult noi.

„Pe care unii lepădând-o, zice, din credinţăau Căzut" şi cu drept cuvânt, căci când este o vieaţădeşănţată şi depărtată de buna ştiinţă, atu nc i şi credinţa se strică şi devine la feliu cu vieaţa, pentru care-se şi pot vedea mulţi căzând la fundul răutăţilo r, şi în

torcând u-se la Elinism. Deci, ca nu cumvâ să fie torturaţi de frica celor viitoare, apoi să se încerce a convinge sufletul, că cele prezente sun t m incinoase. Şi caddin credinţă aceia, cari totul aşteaptă de la cugetul lor.Căci in adevăr că cugetul omului naufragiează dese-ori,în timp ce credinţa lui îi serveşte ca o corabie sigură.Deci cei cc se depărtează de credinţă, dc necesitate că vornaufragieâ. Iară aceasta o învederează cu un exemplu.

„Dintru care este Imeneu şi Alexandru.(Vers. ±0), ia ră prin aceştiia ne cuminţeşte pre noi. Aţi

văzut, că din acele timpuri chiar au fost de acei ce învaţă pe alţii falş, de cei ce cerce tează cu am ănunţime,de cei ce se depărtează de credinţă, de cei ce ex am inează totul cu cugetul lor? Cel ce naufragiează estelipsit şi pustiu de toate, căci cel ce cade din cred inţănu mai are nimic pe lângă sine, nu arc unde să steâ,nu a re de ce să se agaţe. Ei nu a re o vieaţă corecta,

prin care să .câştige ceva de acolo, căci dacă capul estestricat, ce folos mai este de restul trupului? Că dacăcredinţa nu este nimic fără vieaţă. apoi cu atât mai

m ult vieaţa fără credinţă. Dacă Dumnezeu disprcţueştecele ale sale pentru noi, apoi cu atâ t mai m ult şi noitrebuie a dispreţul cele ale noastre pentru dânsul. Cândcinevâ cade din credinţă, nicăiri nu stă, ci se scaldă întoate părţile pân ă ce sc scufundă d cabine) ea.

„Pe carii i-am dat satanei, zice, ca să seînveţe a n u huli“. Ai văzut deci, că a ispiti celesfinte prin raţionamente omeneşti este o blasfemie? Şicu drept cuvânt, fiindcă ce poate aveâ de comun raţionamentul omenesc cu cele sfinte? Dară cum sa tan a ii



48 O M I L I A V

înv aţă pe ddiişii să nu hulească? Şi dacă pe alţii îiînvaţă sa nu hulească, cu atât mai m ult trebuiâ a se

invăţâ pe dânsul singur ca să nu huliască; şi dacă pânăacum- incă nu s’a pulut învăţă, de sigur că nici pc alţiinu poate învaţă. D ara apostolul n-a spus «ca să inveteel pe aceia de a nu mai huli», ci „Ca (aceia) să Seînveţe de a nu mai huli". Nu Satana face acestlucru, ci faptul se desfăşură aşâ, precum şi in altă ocaziezice despre accl curvariu: „să daţi p r e imul Că. a ce laSatanei, spre peirea trupulu i11(Cor. 5, 4), nu doarăca Satana să-i mântuie sufletul, ci „ca sufletul SH Semântuiască“, —iară aceasta este cevâ impersonal. Şi

cum se face acest lucru? Dupre cum călăii de şi suntîncărcaţi de mii de răie, totuşi pre alţii îi cuminţesc,întocmai aşâ se petrece şi aici cu demonul cel viclean.

Dară de ce nu i-ai pedepsit tu singur, dupre cum pedepsit pc Bar-l isus,1) dupre cum Chjfâ a pedepsit

lire Ananiea, ci i-ai predat Satanei? — Nu ca să fie pedepsiţi, ci ca să se înveţe. Dc şi Pavel aveâ putere a

pedepsi, precum at.uuei când zice: „Ce voiţi? î n t r utoeag să viu la voi11? <ibid. 4 , 21), şi Iarăşi: „Nuca să ne arătăm noi lămuriţi, ci ca să faceţi

voi binele11, şi iarăşi: „nu spre surpare, ci sprezidire" (II. Cor. 13, 7, 10). Deci, de ce chemi pre Satana spre pedepsirea îor? Pentru ca odată eu pedeapsa,si b:\tjocora sa lie mai mare. Apostolii certau pre ceinecredincioşi mai cu samă, iară pre cei ce fugeau dela credinţă îi predau Satanei. Şi de ce pre cei necredincioşi? Fiind că şi Anania erâ necredincios încă, is pitind pre Duhul Sfânt. Pentru ca. să afle necredincioşiică nu pot a se ascunde, apoi e rau pedepsiţi ch iar prinapostoli; iară pre cei ce dejâ ştieau, şi cu toate acestease aba teau de la credinţă, îi predau Satanei, arătând cuaccasta că, demonii nu prin propria lor putere, ci precei eşiti din minte îi aveau în paza lor, — du pre cumse petrece şi cu împăraţii, când pre uniia dintre răz boinici îi ucid cu mânile lor, ia ră pre alţii îi p redau ca-

') Notă. Io edl(.umea noastră, tex tua rec ep tu s, ac ost ferm ecător esle trecut cu numeJe arabic Elim a, care semnifica în ţe lept. A se vetleâ Cap. i'i, 6, din faptele Apostolilor.



O M I L I A V 49

lăilor ca să-i omoare. Prin accasta se mai arată incă,că faptul acesta se petrecea pentru paza apostolilor.

Dealtmintrelea nici nu erâ puţin lucru dc a po-ronci diavolului; aceasta înv edera că diavolul slujâ apostolilor şi fără de voea sa. Aşâ că faptul acesta nu eră(îe mică însemnătate. Şi cum anume se predau diavolului uniia ca aceştia, ascultă-1 pe apostol ce spun e:„adunându-vă voi şi duhul meu, eu putereaDomnului nostru Iisus Christos, să daţi pre unulca acela Satanei". Erâ scos deci din soborul obştesc, e râ tăiat din cea ta sfinţilor, deveniâ pustiu şi gol

de charuî sf. Duh, erâ predat lupului. Că dupre cumnovul acela apară tabăra Ebreilor, tot aşa şi Duhul Sfântap ăra biserica. Deci, dacă cinevâ deveniâ af ara din comunitatea credincioşilor, erâ pedepsit prin acest faptcu cea mai mare asprime; iară scoatercalui din comunitate se făceâ dupre judecata apostolilor. Aşâ şi Domnul nostru a predat Saţanei pc !uda, căci îndată dupăce a mâncat, a intrat in el Satană. Se mai poate ziceşi aceasta, că pe cei.ce voiau a-i îndrepta, nu-i pedep-sau apostolii, iară pre cei ce nu se îndreptau, pre aceştia ii pedepsau; ia ră d a ta poate nu e râ aşâ, cel puţin

apostolii erau încă mai m ult temuţi, predându-i pre aceiademonilor. Astfeliu a fost predat şi lob Satanei, însăejnu pen tru păcate a fost predat, ci pentru mai m are laudă.

*) Multe de acestea se iac şi astăzi. Fiindcă Preoţiinu ştiu pre cei păcătoşi şi nevrednici a se împărtăşi desfiinlele taine, Dumnezeu face ac easta de m ulte ori. căci îi predă pc aceia Satanei. Când se în tâmplă boale, sau curse,sau jalanii, sau şi alte nenorociri de feliul acestora, pentruaceasta se ’ntâmplă. Accasta o şi spune Pavel, zicând:„Pentru aceia întru voi suni mulţi neputincioşi,

şi bolnavi, şj mulţi au adorm it'1 (i. cor. ii , 36).«Şi cum se întâm plă aceasta, zici tu, dacă noi ne ap ro piem de sfintele taine o singură dată în cursul anului» ?Apoi acesta este răul cel mare, că tu hotărăşti vredniciaapropierei de sfintele taine, nu după curăţenia cugetului,ci dupre inte rva lul de timp, — şi crezi că aceasta esteevlavie, de a nu te apropieâ de multe ori în cursul anului de sfânta împ ărtăşire , neştiind se vede că daca tr

') Pnrte.o. mora bh Contra celor ce se apropie foarte rar dc

sfintele taine. ( Vr.ron)+2330



50 OMILIA. V

ap rop ii cu nevrednicie, fie ch iar numai odată, ■aceastaîţi pătează şi înfierează sufletul; iară daca te-ai apropieat

cu vrednicie, fie ch iar şi num ai oaata , ’ţi l-a mântuit.îndrăzneală nu este de a te apropieă de multe-oriîn cursul anului, ci de a te apropiea cu nevrednicie, fiech iar şi o singură data în tot timpul anului. Noi însane găsim în aşâ stane- de ticăloşie şi îndobitocire, că deşi în cursul anului facem mii de răie, totuşi pentru îndepărtarea de acele răie nu avem nici-o grijă, ci credem că ni este deajuns de..a nu îndrăzni ca să ne apro piem des de trupul lui Christos, sau să ne ap ropiem cu batjocora, neînţelegând parc-că, că cei ce au răs tignit pe Christos, o sin gură dată l-au răstignit. D ară oare ,

fiindcă o singură" dată l-au răstignit, păcatul lor estemai mic? Incă şi Iuda o s ingură dată a vândut peChristos. Dară ce? Oare faptul acesta 1-a scăpat de res pundere? De ce faptul acosta să-l îndeplinim numai odată,şi la un anumit timp in cursul anului? Timp de apro

piere săm e-fie nouă curăţenia cugetului. Nici-o deose bire nu""este in tre paschă şi ia m a ce acum se săvâr-şaşte; unul şi acelaşi lucru este, fiind acelaşi char alDuhului, a şă'c ă Pasc ha aceeaşi este. Ceia-ce grăiescacum o ştiţi voi cei iniţiaţi în taine. Şi Vineri, şi Sâm

bătă, şi Duminică, şi în ziua mucenicilor una şi aceeaşi

jăr tfâ se săvărşaşte. „Că de câte-ori veţi înâncâ pânea aceasta, şi veţi bea paharul acesta, moartea Domnului vestiţi“ {I. Cor. 11, 26). Nu prescrietu, sau mai bine ziş, nu m ărgini în anum it timp jărtf acea fără de sânge. «Apoi, zici tu, cum de se num eşteatunci Paschă?» Pentru că atunci a pătimit Christos pentru noi.1)

Deci, nimeni să nu se apropie de acea jertfă înalt mod, iară de aceasta în altul, fiindcă o putere este,o valoare este, un char este, unul şi acelaşi trup este;nu doară că aceea esle mai sfântă de cât accasta. sau

că aceea este mai infer ioară de cât aceas ta. Lucru lacesta îl .ştiţi şi voi, nim ic m ai nou văzând aici, afa ră

’) Notă. Cuvântul PaschA este Ebreesc, j i înseamnă trecere, iară uîcî de cum nu se derivă din verbul Elin Uâo^iu— a pătim i. Sfântul Chrisostom cunoştea limba Ebraică, şi deci n-a putut face greşala de a deriva acest cuvânt din limba Elină, dupre cum s-ar părea aici, ci după părerea mea, face mai mult un joc de cuvinte, dupre cum dese-ori obişnuieşte.



o m i l i a v i 51

do ară de valurile (perdelele) aceste împodobite, şi destrăluc irea mulţi mei. Zilele acelea au poate ceva mai

mult de cât acestea; aceia adecă că dc atunci ’şi-a luatînceputul ziua mântuirei noastre, căci în acea zi s-a jăr tfll Christos; dară 111 p rivinţa taine lor nici-o altă preferin ţa nu are una a supra celeilalte.

Şi apoi când tu te apropii de hrana aceasta simţitoare, îţi speli gu ra; şi când voieşti a te ap ropia dehra na cea duhovnicească, nu’ţi speli sufletul, ci te ap ro pii plin de necurăţie? «Nu sunt dea]uns, zici tu , ceie patru-zeci de zile de post, de a curăţi de păcate chiarşi pe cel mai încărcat cu ele?» Ce folos esle? spune’mi;Când cinevâ voind a curaţi un loc aru ncă acolo m irodenii, ia ră după trecere de câtva timp de la aru nc are amirodeniilor el pune băligaiu;—apoi atunci oare n-adispărut mirosul cel plăcut? Aceasta se petrece şi cunoi. Ne-am făcut vrednici de a ne aprop ieâ de celesfinte dupre puterea noastră, apoi iarăşi ne murdărim pre noi în şi-ne. Aceasta o spunem şi pentru cei ce potca să se cureţe în timpul celor patru-zeci de zile.

Deci, iubiţilor, să nu ne lenevim sp re mântuireanoastră. „Omul, zice, ca re iarăşi se întoarc e- şiface ac elea ’şi p ăcate, es te ca câ ne le ca re se -întoarce l a borâ tura sa“ (Sirah 34, 26. Proverbele HtiSolomon, 26, 11). Vă rog deci, a ve sili, ca sa nu re-mâna zadarnică osteneala noastră. Căci numai astfeliune vom puteâ învrednici de bunurile cele făgăduite nouă.Cărora fie ca cu toţii sa ne învrednicim, în tru ChristosIisus Domnul nostru, căruia împreună cu Tatăl şi cuSf. Duh se cade slava, stăp ân irea ' şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A VI

„Deci, rogu-te mai ’nainte de toate să faceţi rugăciuni, cereri, făgăduinţi, mulţămiri pentru toţi oamenii, pentru împăraţi şi pen tru toţicari sunt în dregătorii, ca să petrecem vieaţăliniştită şi cu odihnă, întru toată huna credinţă



52 O M I L I A V [

şi curăţiea. Că acesta este Itfern bun şi primitînaintea lui Dumnezeu Mântuitoriului’ nostru,

carele voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască,şi la cunoştinţa adevărului să vin ă1*. (Cap. 2 , 1-4).

Preotul este ea un părinte obştesc al intregei lumi.Se cuvine deci ca el să se îngrija scă de toţi făra excep-ţiune, ca şi Dumnezeu, căruia el îi slujaşte cele sfinte.De aceia zice: „Rogu-te, deci, mai ’nainte de toatesă faccţi rugăciuni, cereri, făg ăduinţa, — căci deaici două bunuri izvorăsc: şi ura ce o avem cătră cetdeafară cade — fiindcă nimeni nu va puteâ a se mai

găs'reu duşmănie căt ră cel pen tru^ţ r e se roagă, — inacelaşi timp şi aceia vcr deveni mai buni făcandu-serugăciuni pentru dânşii, şi nici nu se vor mai sălbătădfaţa de noi. Că nimic nu este mai at răgătoriu sp re învăţătură, ca a iubi şi a fi iubit. Cugetă singur, cât dem ăreţ lucru este a auzi pre cei ce meşteşugesc rălc, pre cei ce alu ngă şi persecută, pre cei ce chinuesc , căcei ce su făr astfeliu de cazne, înalţă cătră Dumnezeurugăciuni lungi pentru persecutorii lor. — Ai văzut cât de sus şi superio r tu tu ror se voieştea fi creştinul f Dupre cum se petrece cu p r uncii v cari

chiar purtaţi în~braţe lovesc cu palma faţa tatalm* lor,iară acestuia cu nimic nu-i scade dragostea de tată, totaşă şi noi, chiar de am fi bătuţi de,cei deafară, totuşicu nimic nu trebuie a ni se împuţina dragostea ceacătră dânşii. Dară ce va să zică: „mai ’nainte detoate “ ? Adecă în slujbele religioase zilnice, iară aceasta o ştiu cei iniţiaţi în tainele bisericei, cum se facrugăciuni în fiecarc zi, şi seara, şi dimineaţa. Cum pentru 'ntreaga lume, şi împăraţi, şi pentru ’toti cei dindregătorii Tăcem rugăciuni. Dară poate că a r zice cineva»că prin expresiunea „pentru toţi“"‘apostolul n’a înţeles că pentru toţi din lume fără excepţiune, ci pentrutoţi cei credincioşi. D ară când z ice: „pentru îm păraţi11?■fiâîidcâ îm păraţii nu toţi pe atun ci au fost drept slăvi-tori, ci până acum nu de mult se găseau împăraţi ne-cucernicî, şi moştenitorii lor iarăşi necucernici. Maideparte apoi, pentru ca sa nu se ia aceasta ca olinguşire din parte-i, preîntâmpinând zice: „pentru



O M I L I A V I 53

toţi oamenii11 şi imediat adaoge: „pentru împă

raţi". Daca a r fi spus num ai pentru îm păraţi, poatecă ar fi putut cinevâ bănui, că la mijloc e o linguşire.Apoi fiindcă erâ natural ca sufletul creştinului să

am orţasc ă aşâ zicând de groază, auzind cuvintele apostolului, şi sa nu primească cu mulţămire această sfătuire, ca adecă în timpul sfintelor taine el trebuie aînălţă rugăciuni şi p en tru îm păra tul Elin J) pr iveşte ce

"spune el, ce anu me câştig pune la mijloc, ca m ăcaraşă sa primiască sfatul.

„Ca sa petrecem vieaţă liniştită, zice, şi cu

odihnă*, adecă «mântuirea acelora, zice, este sigura n ţa noastră» — precum şi in epistola cătră Ro maniîndemnându-i iJe 'a se supune stăpân it or Hor, zice: „nunumai de silă, ci şl pentru conştiinţă". (Rom. 13,5), — fiindcă Dumnezeu au rând ui t stăpân iile sp re folosul obştesc. Caci cum să nu fie absurd ca dânşii (împăraţii) să se răsboiască pentru sig uranţa supuşilor lor,şi să se ridice cu armele , ca noi sa vieţuim in linişte, — iară noi sa nu facem nici m ăcar rugăciuni pentrudânşii ca re se primejdii esc şi se pu n în fru nte a oştirilor?

Aşa că faptul nu este linguşire, ci du pre dreptate şi■ dreapta jud ecată. Că dacă dânşii nu scap ă şi nici nureuşesc în războiu, de necesitate că şi ale no astre segăsesc în sbuciumuri şi tulburări; sau că şi noi chiar —fiind sd robi ţi dânşii — a r trebui sau să ne înrolăm înoaste , sau sa fugirti pretu tindeni şi să rătăcim , «Ca şinişte turnuri de apărare sunt dânşii, zice, fiind atacaţi'de duşmani, şi pre cei dinăuntru îi păstrează în pace»

„Rugăciuni, zice, cercri, făgăduinţe, mulţămi ri“. Caci trebuie a mulţămi Sui Dumnezeu pentru

bunurile acord ate şi altora, fiindcă răs a re soare le de pilda şi pruste cei răi, ca şi presto cei buni, şi plouă preste cei drepţi şi preste cei nedrepţi. Ai văzut ca elne leagă împreună nu numai prin rugăciune, ci şi prinm ulţămire? Că1,o e tc e e silit a m ulţămi lui Dumnezeu

pentru bunurile aproapelui, este silit a 'l şi iubi pre acela,

■ ) Aro(/î, Prin cuv ân tu l Elin Sfinţii Pă rin ţi şi în sp ec ial Sf. Chi'isostom, au înţeles necredincios, cel de altă lege, păg ân, şi deci în fraza aceasta să nu se confu nde Îm păra tu l E lin cu îm păratu l Bizantin.



54 O M I L I A V I

şi a se găsi in prietenie faţa de dânsul. Dară dacă noitrebuie a m ulţămi lui Dumnezeu pentru aproapele nostru,apoi cu atât mai mult pentru cele întâmplate noue pesub ascuns, fie ele voie, fie ele nevoie, cum şi pentrucele ce ni se par a fi supărătoare , fiindcă Dumnezeu

pe toate le iconom iseşte spre binele nostru .*) Orice rugăciune a noastră deci, să aibă in sine

şi mulţămire către Dumnezeu. Că dacă ni s’a poroncitde a ne rug ă cu căldură pen tru aproape, nu numai pentru credincioşi, ci şi pentru cei necredincioşi, apoi poţi pr icepe câ t de m are rău este de a dori rău l şi a blăs tămă pe fraţi. Ce spu i? Acela ţi-a poroncii ţie d e ate rug ă cu căldura pen tru duşmani, şi tu blăstămi pefratele teu? Nu blăstămi pre acela, ci pre tine; pe Dum

nezeu apoi il întărâţi grăind acele cuvinte necucermce:«dă-i lui Doamne, fă-i lui aşâ precum m i-a făcut el mie,îoveşte-i şi răsplăteşte-i Doamne !» D eparte asem eneacuvinte de ucenicii lui Cristos, ca ri trebuie a fl blânzişi îngăduitori; departe de gura cclui ce s’a învrednicit -

.de nişte astfeliu de taine. Nimic asp ru să nu scoată dinea, nim ic neplăcut să nu pro nunţe limba care se atingede trupul dumriezeesc; să o păziZYrpre dânsa curată, şisă nu pronunţăm pr in tr ’însa blăslămuri. Că dacă ceice grăiesc măscărele, sau cei ce suduie, nu vo r moş- 'teni îm părăţia ceru rilor, cu atâ t mai mu lt cei ce blas-

tămă. Ceî ce bîastarnă de necesitate va şi batjocori precel blăstam at, d ar ă ba tjocora şi cu rugăciunea staudeparte una de alta. Blăstămul şi rugăciunea nu secunosc, în tre rugăciune şi acuzaţiune este o m are pră

pastie.Te rogi lui Dumnezeu spre a’i îmblânzi faţă de

tine, şi pe altul îl blăstăm i? Dacă nu ierţi pe altul, nuţi se va iertă ţie; şi nu numai că tu nu ierţi, da ră şi pe Dumnezeu il în tăriţi de a nu iertă. Ai-văzut exage-raţiea răulu i? Dacă celui ce nu iar tă pe altul nici iuinu i se iartă, da ră incă când şi întăr ită pe Dumnezeu

de a nu iertă, cum i se va puteâ iertă lui? Nu pe acelaîl vatămi, ci pre tine, şi de ce oare? Pentrucă dacă tuaşteptai a fi ascultat pentru păcatele tale, din această

') P art ea morală . Noi nu trebuie a blestemă şi a ciori; răul duşm anilor noştri , c i m ai cu seam ă a ne ruga eu căldură pentru dân şii, căc i prin ac ea sta nou e în şi-ne ni facem bine, şi imilăm pre Dumnezeu. (Vmm).



O M I L I A V I 55

cauză nici-odată nu vei fi ascultat, fiindcă rugăciuni ietale sun t făcute cu o gură spu rcată, ca re în adev ăr caeste necu rată şi spurcată, şi plină de toată- duhoarea ,de toată necurăţenia. Treb uiă ca să trem uri pen tru propriile tale păcate, si întreaga luptă să o întreprinzi ” pentru aceasta , iară tu te apropii întărâtând pe Dumnezeu contra fratelui % Nu te temi oare, şi nu te îngri-

jăşti de ale tale? Nu vezi ce faci?Imit.ează cel puţin pe copiii cari urmează la şcoală,

şi cari, când văd înăuntru l clasei pe con clasam i lor că lise cere compt de lecţiuni, ba încă şi loviţi pentru lene viea lor, ia r după ce sunt câte unul cerce taţi cu am ănuntul, sunt la urmă şi bătuţi,—cari după ce văd toateacestea, zic, rămân ca morţi de frică, iară dacă conşco-larii lor i-ar zădarî atunci cât de mult, ii totuşi nu sevo r mânieâ câtuşi de puţin, fiind sufletul lor cuprinsde frică, şi nici că se vor jălui dascalului, ci spre unsingur lucru au privirea îndreptată: acela adecă de aieşi din clasă şi a scăpă fără bătae, iară după ce auscăpat, de bucurie nici nu-şi mai aduc aminte daca aufost bătuţi sau nu. Tu însă stând înain tea lui Dumnezeuşi cercetând u-ţi păcatele tale, nu te cutrem uri aducân-du-ţi am inte de păcate s trăin e? Dară cum atunci derogi pe Dumnezeu? Căci prin cuvintele prin care tu îlrogi contra fratelui, prin acelea tu însuţi lucrezi co ntrata, nelăsând pre Dumnezeu de a-ţi iertă păcatele tale.«Caci, zice, dacă tu voieşti a fl un examinatoriu exactal celor ce te-au "v ătăm at pre tine, cum de ceri delamine iertarea păcatelor ce ai făcut?»

Deci, să cunoaştem odată, ce feliu sunt creştinii.Dacă nu ştim a ne rugă, — ceiace dealtfeiiu este lucrulcel mai lesne şi mai uşor, — apoi atunci ce vom maişti din celelalte? Sa ne deprindem a ne ruga ca creştini.Acele rugăciuni sunt aie Elinilor, acele cereri sunt aleIudeilor, pe când ale creştinilor sunt cu totul din contra;să cerem dela dânsul iertarea şi uitarea-eelor ce ni-augreşit noue. „Ocărâţi fiind, zice, g ră im de b in e ;goniţi fiind răb d ărn, h ul iţi fiind m â n g â e m “ . (i,Corinth. 4,12,13). Ascultă pe Ştefan ce spune: „Doamne,nu l e p u n e lor p ăc ătu i a c e s ta * . (Fapt. 6, 60). Elnu numai că nu blăstămă, ci încă se rugă lui Dumnezeu;

pe când tu nu numai că nu te rogi Tui Dumnezeu, ciîncă şl blăstămi. Dupre cum acela este de admirat pentru



56 O M I L I A “ ' VT

bunătatea lai, tot asa si tu eşti de dispreţuit pentrurăutatea-ta. Căci"pre cine admirăm noi? Spune-mi;preacei pentru cari s’a rugat, sau pre cel ce s’a rugat?Pe acesta, de sigur. Apoi daca noi facem aşâ, cu atâtmai mult Dumnezeu. Voieşti a lovi pe duşman? Roagă te

pentru dânsul, însă nu cu gândul de a-ţi răzbuna, nuca iuuoJ-ai Iovi. Aceasta se va întâmpla, de sigur, daratu nu face rugăciunea cu scopul acesta. Deşi fericitulaceia cu nedreptate toate le pătimea, el totuşi se rugăîncă pen tru dânşii cu căldură, în timp ce noi multe poate că suferim dupre dreptate din partea duşmanilornoştri. Dara dacă cel ce nedreptu l, nu a îndrăznit a blăstămâ, şi mai bine zis, n’a îndrăznit de a

nu se rugă iui Dumnezeu, apoi cei ce pătimesc dupredreptate, şi nu num ai că nu se roag ă pentru prigonitorii lor, ci încă îi şi t>lastămă,..4e ce osândă oa re nuvor ii vrednici? Ţi se pare ca pe acela îl loveşti, pecând ad ev ărul este că împingi sab iea în tine însuţi, ne-,lăsând pe judecătoriu de a fi blând cătră păcatele tale,

„prin cele ce’l întăriţi p re dânsul co ntra alto ra. „Cu CCmăsură veţi măsură, se va măsură vouă“. (Mat,

"7, 2). Să fim, deci, iertători, ca şi noi sa ne învrednicimde iertare din partea lui Dumnezeu.

Acestea voiesc nu numai a fi auzite de voi, ci şi

făcute. Acum însă amintirea celor vorbite se mărgineştenumai la vorbe, şi poate că nici ia vorbe, fiindcă îm prăştiind u-ne noi de aici, daca a r întreba cineva peunul dintrei cei ce au fost de faţă, ce am vorbit noiaici? unii nici n ’ar şti să spună, i a ră alţii a r spune poate numai subiectul despre ce am voro it, că adecăam spus ca nu trebuie de a răsplăti cu rău, ci încă ane şi rugă lui Dumnezeu pentru prigonitorii noştri, iarăcelelalte toate Jăsâ nd a le mai spune, — căci nu’şi maiaduc am inte de aşâ ceva — ia ră alţii îşi mai aduc am intede lucruri mici, şi încă numai de unele dintr’însele.

De aceia vă rog, că dacă nu vă folosiţi cu nimicdin cele vorbite;_atunci nu m ai ascu ltaţi degeaba. Pentruca ce folos aveţi? Mai mare este osânda, mai grozavă pedeapsa, de vreme ce după atâ tea sfaturi, mai remânem în aceleaşi apucături. Dumnezeu pe ntru aceiani-a orânduit rugăciunea, ca să nu cerem dela dânsulnimic pământesc, nimic omenesc. Voi cei credincioşistiti cum trebue a va rusă, si cum orice rugăciune este



O M I L I A V I 57

obştească. «Dară, zici lu, nu se spun e acolo de a nerugă pentru necredincioşi». Apoi fiindcă nu ştiţi puterea

rugăciunei, de ace ia nu ştiţi nici adâncimea," şrn ic i vistier ica ei, căci dacă v ’ar explica c ineva, a r găsi şiaceasta cuprinsă in ea. Când cel ce stă. de faţă şi seroagă, zicând: „facă-se voea ta , precum în ceriu,şi pre pământ", nimic altă nu lasă a se înţelege, decâtaceasta. Cum 1 In ceriu nu este nici un necredincios.Dacă eră vorba numai de cei credincioşi, de sigur căcele spuse nu av eau raţiune. Că dacă numai credincioşiiurmau a face voea lui, iară cei necredincioşi de loc,atunci voea lui nu ar mai li ca în ceriu. Insă ce?

«Precum în ceriu, zice, nu este nici un rău, nici pe păm ân t sa nu fie; ci pre toţi îi atrage sp re frica ta, p retoţi oamenii fă-i îngeri, fie că n i-ar fi duşmani, fie căar fi persecutorii noştri».

Nu vezi cum Dumnezeu este hulit pe fiecare zi?r'N u vezi decâtcori este batjocorit, şi de necredincioşi, şide credincioşi, şi prin vorbe, şi p rin fapte V-Dară ce ?Oare a stîns pentru aceasta soarele? Oare a oprit răsărirea lunei ? Oare tulbu rat-au el ceriul din "aceastăcauză? Zguduit-au pământul? Oare secat-au mările?

Dispăru t-a u oa re izvoarele ap elo r? Tulbu rat-au sau pus-au în neorîndueală văzduhul ? Câtuşi de "puţin, ciincă cu totul din co n tra : răsa re soarele, plouă, dă roade,dă h ra nă zilnică celor batjocoritori, celor lipsiţi de m inte,celor spurcaţi, celor prigonitori, şi nu pe o zi, sau două,sau trei, ci pen tru întreaga vieaţă.

Pe acesta imitează-1, pe dânsul râvneşte-1 dupre putinţa omenească. Nu este în putinţa ta de a resăr iso arele? Cel puţin nu învinovăţi pe fratele tău. Nu poţi plouă? Cel puţin nu bârfi. Nu poţi hrăn i pe alţii? Cel

puţin nu-i nccinsti. ’Ţi sunt deajunş darurile acestea.Din partea lui Dumnezeu binefacerea cătră duşmani searată prin fapte, tu însă măcar prin vorbe arat-o. Roa-gă-te lui Dumnezeu pentru duşmani, căci nun iai aşâ vei11 deopotrivă Tatălui tău celui ceresc. De ne nu m ărateori am vorbit despre acestea, şi nici nu vom contenide a vorbi, numai de-ar ieşi de aici ceva mai mult.

Noi nu ne lenevim, nu ne obosim, şi nici vom încetă dea vă vorbi, num ai cât voi ascultând u-ne să nu credeţica vă năcăjim. Şi se pa re că se necăjaşte cineva, cândnu face cele vorbite, căci cel ce face, voieşte intr’una a



58 O M I L I A V I

auzi aceleaşi" vorbe, şi consideră pre cel ce vorbeşte nuca pre, un supărătorii! oare-care, ci ca pre un lăudă-toriu. Aşa că de nieăcri nu vine faptul acesta, decât

numai de acolo, că nu se fac cele vorbite, şi pentruaceia şi cel ce vorbeşte este greoiu.Dacă de pildă cineva face eleimosină, iară un altul

discută despre eleimosină, aceia nu numai că nu se îngreu iază de a asculta, ci încă şi bucură, ca ascultând despre propriile sale succese, spuse şi lăudate dealtul. Tot aşă şi noi; fiindcă nu avem nimic de comuncu toleranţa, şi nici că se potriveşte cu noi aceasta, deaceia se pa re că suntem greoiu chiar şi în vorbe Decidacă nu voiţi a li noi greoi şi su părăto ri, faceţi aşâ, şidovediri aceasta prin fapte, fiindcă dealmintreiea nu vom

incetâ niciodată do a vă vorbi de aceleaşi lucruri, pânăce se vor îndeplini de voi. Mai cu sa m ă noi facem aceastadin ingrijirea şi marea dragoste ce avem cătră voi, dupăaceia apoi şi pen tru prim ejdiea ce ni s tă noua de faţă.Căci trâmbiţaşul, chiar dacă nimeni n’ar ieşi la rasboiu,trebuie totuşi a trâmbiţă, ca să-şi facă datoriea sa. Noifacem aceasta nu cu scopul de a vă m ări osânda, ci ca voisinguri să vă ap ăraţi. Pe lângă acestea apoi, ne mai stăpâneşte şi drag os tea de voi, (iiindca.fte doare şi ne us tură inima când se întâmplă cu voi ceva elin cele spuse mai sus.

Insă să nu fie una ca această! Cele ce vă 'spun.nu au nevoie de cheltueală bănească, nu este ceva de

parte de voi, nu este dorin ţa banilor; este nevoie numaide a voL,.este o vorbă, este o bună in ten ţiu ne. Să ne păzim, deci, gura noastră, să punem pe dânsa uşe şilacăt, ca astfeliu nimic din cele ce nu plac lui Dum nezeu să nu vorbim. Aceasta este chiar pentru noi înşine, şi nicidecum pentru cei ce ne rugăm. Aceasta pururea să o judecăm în mintea noastra, că cel ce binecuvântează pre. duşman, pre dânsul se binecuvinteaza;că cei ce blăstămă, pro dânsul singur se blăstămă, iarăcel ce se roagă pentru duşman, pentru sine singur seroagă, şi nicidecum pen tru acela. Şi cu chipul acestavom puteâ ajunge de]a vorbă la faptă, şi ne vom învrednici de bunurile făgăduite noue. Cărora fie ca cutoţii să ne învrednicim a ne îm părtăşi, prin harul şi filantropica Domnului nostru Iisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh se cade slava, stăpânirea şicinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor: Amin.



O M I U A V I I 59

O M I L I A V I I

X a vieaţă liniştită şi cu odihnă să petrecem întru toată buna rândueală şi curăţiea. Căaceasta este lucru bun şi primit înaintea luiDumnezeu Mântuitorului nostru, care voieşteca toţi oamenii să vină la cunoştinţa adevărului” (Cap. 2, 2—4).

Daca se voieşte a se curma răsboaele obşteşti, sau

luptele şi tulburările ivite, şi pentru aceasta se face rugăminte preotului de a face rugăciuni căt ră Dumnezeu pentru îm păraţi şi stapânitori, apoi cu atât mai m ult secere a o face a ceas ta laicul, sau omul clin lume. Treisunt feliurile de răsboae în lume, şi anume: ccl întâiueste rasboiul obştejse^când ostaşii noştri sc răsboiesccontra barbar ilor; ai doilea când fiind pace de di nai ară,noi totuşi ne răsboirn unii contra altora, şi al treileacând flecare se răsboieşte contra sa. Rasboiul acesta deal treilea este cel mai grozav, Rasboiul cei purta t de

barbari contra noastră nu va puteâ cu nimic a ne vă-tămâ. Şi de ce? Au tăiat, au pustiit, au ucis, însă cunimic n’au vătămat sufletul. Şi chiar nici cel deaidoilea—dacă vom voi —nu va puteâ vătăm a, căci ch iar dacăalţii ne atacă pre noi, ni este cu putinţă noua de a fi paşnici. Findcă ascultă pe Pro rocul care zice: „In locca să mă iubiască mă clevetiâ, iară eu mă rugam “ şi iarăşi: „Cu cei ce urau pacea am fostca un făcătoriu de pace“ şi iarăşi: „m’au urît înzadar “ {Ps. 108, 4. 119, 8. 7). Rasboiul cel de al treileaînsă, nu este cu putinţă de a scăpa de dânsul fără de primejdii. Căci când se rescoală trupul asupra sufletului şi îl împinge la pofte urîcioase, când îi înarmează

plăcerile senzuale, ii în tărită mâniea, invidiea şi celelalte, atunci nu este cu pu tinţă de a ne învrednici de

bunurile făgăduite noue, dacă acest răsboiu nu încetează. Pe lângă acestea apoi, cel ce nu înfrânează latimp acest răsboiu, dc necesitate că va cădcâ şi va că

pătă rane mortale, care-i vor pricinui m oartea cea tlingheena.



60 o m i l i a v i [

Deci, nouLiiebuie pe fiiKe zi de a aveâ o mare grijă,ca acest răsboiu--sa nuse.aţiţe.în noi, şi nici dacă este

aţîţat sa nu rămână, ci să se liniştească cu desăvârşire.Pentruc ă la urm ă ce folos ai tu, dacă lumea întreagăse bucură de o pace profundă, iar ă tu te lupţi cu sineînsu-ţi?

Această pace, deci, trebu ie a o avea noi; şi cândo avem, nimic din cele dinafarnice nu va puteâ să nevatăme. .Desigur că nu cu puţin eontribue la aceasta şi

pacea obştească, drept care şi zice aposto lu l: „ca Să p e t r e c e m vieaţa lină şi cu odihnă Dară dacă cinevafiind linişte şi încă se tulbură, apoi este foarte nenorocit.Ai văzut c a’ el vorbeşte de această pace, despre carceu spun, adecă de cea de a treia? Pentrucă zicând: «Casă petrecem vieaţa lină şi cu adihnă" el n-a stataici, d a adaos: „întru t o a t ă buna credinţă (evse-via) şi curăţiea1'. Dară intru ţoală buna credinţă şievscvie nu se poate afla cinevâ, dacă nu are cu sine pacea lăuntrică. Căci când raţio nam ente şi feliu de feliudec erce tări ni tulbură cre dinţa, noastră, ce feliu de paceavem ? Când ne vânzolesc duhurile'desfrâulu i, ce feliude pace avem? Şi pentru ca să-afli că el prin expre

siunea „ca s a petrecem vieaţă lină şi cu odihnă11n-a înţeles ca să ni cheltuim vieaţa Elinilor, căci ladreptul vorbind vei ^ăsi vieaţa lor plină de toate dez-.m erdările şi desfrânarile, de accia a adaos, că .vieaţano astră cea liniştită să o petrecem întru toa tă cu cer nici ea şi curăţiea. Fiindcă vieaţa aceea este încărcată deintrigi-şi de lupterjgâsindu-se sufletul pe flecare zi rănit,aşâ zicând, de" tulburările cele izvorîte din raţionam en te ,—de aceia el nu spune (ie o asem enea vieaţă,ci de acea petrecută în ţoală evseviea. Prin cuvântul„toată41 apostolul nu spune numai de evseviea şi cură

ţiea cea din dogmele credinţei, ci şi de acea din vieaţă,căci el cere evseviea şi în vieaţa noastră zilnică. Fiindcăce folos vom aveâ dacă cu credinţa suntem evsevioşi,ia ră cu vieaţa ne găsim neevsevioşi ?

Cum că este cu putinţă de a fi cineva neevsevios prin vieaţa sa, ascultă tot pe acest fericit ce spune înaltă parte, zicând: „Mărturisesc ii ca p r e Dumnezeu îl ştiu, iară cu faptele îl tăgăduiesc* (Tit.



OMILIA. VI I 6 1

i, 16), şi iarăşi: „dacă vr’unul numindu-se frate,va fi curvariu, sau lacom, sau sluji toriu idolilor, sau ocărîtoriu, sau beţiv, sa u ' răpitoriu,unul ca acesta nu cinsteşte pre Dumnezeu” ţiCor. 5, li), şi iarăşi: „cel ce urăşte pre fratele său

pre Dumnezeu nu cunoaşte" ( i ioan 11,9). Ai văzutcâte feluri de neevsevii sun t? De aceia deci el zice:„întru toată evsevia şi curăţiea11. Căci necurat nueste doară numai curvariu], ci şi lae^mul este necuratşi nesăţios după averi, fiindcă şi ac ea sta poftă nu estemai prejos de pofta trupurilor. Cel ce nu se înfrânează

pre sine, se numeşte nein frânal şi nesăţios, fiindcă nunu~’şi înfrânează poftele sale. Astfeliu că putem num ine înfrânat şi p re cel ce sq iuţeşte, şi pre cel ce zavis-lueşte, şi pre iubitoriul de argint, şi pre cel viclean, şiîn fine pre to t cel ce se găseşte în păcat noi il num imneînfrânat, şi necurat şi spurcat. „Că. aceasta este iu-cru bun şi bine primit , înaintea Mântuitoruluinostru Dumnezeu11 zice. Ce este bun şi bine primit?De a se ruga pentru toţi; aceasta o cere Dumnezeu,aceasta o voieşte. „Care voieşte, zice. ca toţi oamenii să se mântuiască şi să vină ia cunoştinţa adevărul ui“.

Imitează deci pe Dumnezeu. Că dacă voieşte catoţi oamenii să se mântuiască, apoi cu d rep t cuvânt cătrebu iâ a ne ruga pentru toţi. Dacă el voieşte ca toţisă se mântuiasca , voieşte şi tu, ia ră dacă voieşti, roa-gă-tc, fiindcă pentru uniia ca aceştia trebuie a te ruga.Ai văzut cum el din toate părţile a convins sufletul eătrebuie a se rugă şi pentru Elini? Şi apoi arată chiar

şi câştigul ce îl are cineva de aici î*rica Să petrecem,zice, v ie aţă* lin ă şi cu o d ih nă11. Dară apoi faptul estecu atâ t mai înalt, cu cât aceas ta este şi voinţa lui Dumnezeu, şi că prin aceasta noi devenim deopotrivă cu dânsulde oare-ce voim aceleaşi-pe care le voieşte şi el. Suntdeajuns asemenea sfăiuiri de a îmbJânzi până şi pe ofiară. Deci, nu te teme de a te ruga pentru Elini, fiindcăaceasta şi el o voieşte; ci t.eme-te de a blastămâ, fiindcăaceasta n’o voieşte. Iară dacă trebuie a ne rugă pentruElini, şi deci şi pentru eretici, apoi trebuie a ne rugă



O M I L I A V I I

penlriutoţ-i oamenii, îara nici decum a-i prigoni. Acest bun dealtfeiiu vine şi de acolo, ca noi cu toţii ne îm părtăşim de aceeaşi natură, şi Dumnezeu laudă şi aprobă

buna voinţă, şi dragostea cea cătră alţii. «Dară dară elvoieşte acaasla, zici tu, dacă Domnul doreşte, de ce maieste ne voie de rugăciun i din par tea ..mea» ? Apoi aceastacontribuie--foarte mult in a-i atrage pe dânşii sprc.Ldra-gostea cătră tine, şi apoi şi pe tine nu te_lasă. de a teînsălbătăci, şi cu un cuvânt toate acesţea sunt deajunsspre a-i atrage Ia credinţă. Căci mulţi oameni din cauzacertelor cătră alţi oameni s’au d ep ărtat de Dumnezeu.

Prin cuvântu l de m ântu ire el înţelege tocmai acestlucru. „Gare voieşte, zice, ea toţi oamenii să se

mântuiască"1, fiindcă şi aceas ta este m ântuire cu adevărat, iară fără dc dânsa nici un lucru marc nu poatefi, ci mai mult o numire simplă. „Şi Să vină la Cunoştinţa adevărului11.-Cărui adevăr? A adevăruluidin credinţă. Fiindcă anticipând el a zis lui Timotheiuca să poroncească unora de a, nu" învăţa în alt cliip,apoi ca nu cumvâ să-i considere pe aceia de duşmani,şi din uceastă cauză să se încurce în lupte cu dânşii,ce spune el? „Care voieşte, zice, ca toţi oameniisă se mântuiască şi să vină la cunoştinţa ade

vărului11. Şi de ce aşa, o spune mai departe zicând:„Că unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitorulîntre Dumnezeu şi oameni11. (Vers 5). A fost ziscă să vină la cunoştinţa adevărului, arătând prin aceastacă lumea nu este şi nu âe găseşte în adevăr, —şi iarăşica „imul este Dumnezeu11 Şi nu mai mulţi, precumcredeau aceia, şi că ei voieşte ca toţi să se mântuiască.A zis apoi că pre Fiul l-a trimis Dumnezeu ca mijlocitor iu intre dânsu l şi Oameni. Dară ce? oa re Fiul nu esteDumnezeu? Ba este cu adevărat. Apoi atunci cum de

zice că „unul este Dumnezeu'1? Aceasta o zice spredeosebire de idoli, şi nici decât faţa de Fiul, fiindcăvorba lui aici este despre adev ăr Ş Trătăcire. Dară apoimijlocitoriul trebug de a se găsi în comunicare directăcu ambele p ărţi c ărora este mijlocitoriu — căci trea bamijlocitoriul ui este de a comunică cu am ândouă părţileal cărora mijlocitoriu se găseşte, şi dacă cu una din părţi nu comunică, atunci nu mai este mijlocitoriu. Deci,



OMILIA. VII 63

daca Fiul nu se împărtăşeşte denatura Tatălui, atunciel nu mai este mijlocitoriu, ci s’a despărţit şi s’a depăr

tat de ol. Ca precum el s’a împărtăşit de natura oamenilor, fiindcă ia oameni a venit, tot aşa se împărtăşeşteşi de natura Tatălui, fiindcă dela Tatăl a venit.-Deci,fiindcă el a fost mijlocitoriu a două naturi, apoi denecesitate că trebuie a se găsi alătu re de aceste douănaturi. Că precum el a fost om, astfeliu a fost şi Dumnezeu. Numai om simplu n’ar fi putut fi mijlocitoriu, fiindcă trebuii a sta de vorbă şi cu Dumnezeu, iară Dumnezeu n’ar fi putut fi mijlocitoriu, fiindcă nu l-ar fi primit

pre dansul cei pentiu care mijlocia. Precum acolo zice:

„imul este Dumnezeu, unul şi mijlocitoriul întreDumnezeu şi oameni", tot aşâ şi aici, nnul şi unu]. Nu pune doi, fiindcă discută despre politheism, şi decică nu cum vâ agăţându-se de nu m ărul doi să cadă in politlieism, de aceia a pus „unul“ şi „unul®.

Ai văzut de câ tă ex actitate in vorbe, face uz sfintascriptura? Căci „unul11 şi ;,unul„ fac doi,insă noi nu zicem aceasta, deşi raţionam entul impune aşă ceva, precumnici nu zici —de şi raţionamentul impune — că daca a

.născut, a suferit cevâ. „Că unul este Dumnezeu,zicoj unul şi mijlocitoriu în tre Dumnezeu şi întreoâmeni, omul Iisus Christos, cei ce s’a dat presine singur preţ de rescum părare pen tru toţi".(Vers 6).^ Dară ce? Oare şi pentru Elini s’a dat preţ derescumpărare? spune-mi. Şi dacă Christos a murit şi

pentru Elini, apoi tu nu primeşti nici a te rugă pentrudânşii? «Dară. zici tu, cum de n’au crezut»? Fiindcăn^au voit, el însă a făcut ceia ce trebuia să facă. Mărtur isire a vorbeşte aici de pa tim a sa. «Că a venit,zice, să m ărturisească adevărul Tatălui, şi a fost jărt -fit. Aşă că nu numai Tatăl mărturiseşte de el, ci şidânsul mărturiseşte dc Tatăl. „Eu am venit, zice,întru numele Tatălui rneu“ (loan 5, 43) şi iarăşi:„Pe Dumnezeu nimeni nu I-a văzut vre-odată.“,şi iarăşi: „ca să te cunoască pre tine adevăratulDumnezeu şi iarăşi: „Duh este Dumnezeu “ (Ibid.1,18.11 , 3.4,24). Aşâ d ară el a m ărturisit până la moarte.„In timpurile sale'1', adecă în timpurile cuvenite.



64 O M I L I A V I I

„Intru care sunt pus eu propoveduitoriu şiApostol (adevărul zic întru Christos, nu mint),

învăţătoriu neamurilor întru credinţă şi întruadevăr‘‘"-fPers. 7). «Deci, dacă el a pătimit zice, pentruneamuri, şi eu am fost rânduit dascal al neamurilor,

pentru ce tu să nu te rogi pentru ele»? Bine facc elaici, că întrebuinţează dovada celui vrednic ele credinţăca «am tost rânduit, zice, dascal al neamurilor», fiindcă■cei-lalţi apostoîi foarte mult hezitau, sau mai bine zisstau la îndoială asupra acestui fapt. Apoi a adaos:„învăţătorii) al neamurilor întru credinţă şi întruadevăr Când tu auzi aici zicând „întru credinţă“

să nu crezi că faptul este o înşelăciune, fiind-că adăo-gând „întru adevăr11, dânsul ne convinge ca nu esteminciună. Ai văzut tensiunea cea m are a harului VPen trucă rugăciunele Ebreilor nu se făceau şi pentru neamuri,

pe când acum haru l s’a în tins şi peste neamuri. „In-văţătoriu al neamurilor, zice, întru credinţă şiîn tru adevăr11. „Cei ce s’a dat pre sine, zice, preţde rescumpărare pentru toţi“. Dj&i7Vcum a fost

predat de Tatăl? Prin urm are rescum părarea este faptal bunătăţei sale. Şi ce este preţul de res cu m părare?

Urmă ca neamurile să fie pedepsite, urma ca să fie pie rd ute ; dară în loc de acestea el a dat pre Fiul său,ca să propo veduiască crucea.

’) Sunt dea,juns acestea spre a atra ge pro toţi, $ispre a a răta dragostea lui Christos, căci in ad ev ăr casunt m ari şi nepovestite. S’a j ăr th t pre sine pentruduşmani, pentru cei ce'l urau , pentru cei ce’i disp reţuia u. Ceia.ce n ’a r face cineva nici pe ntru prieteni, sau pentru Hi, sau pentru fraţi, a tăcut stăpânul pentruslugi, şi încă stăpân nu aşâ precum sunt slugile, ciDumnezeu pen tru oameni, c ari nici m ăcar n ’au av ut

niscareva merite. Ceia ce nu s-ar fi petrecut printrenoi oamenii, aceasta s'a pe trecu t cu Dumnezeu, şi întimp ce ne-am bucurat de atâ ta dragoste din parte-i,noi încă stăm Ia îndoiala şi nu iubim pe Christos. Els’a jartf it pre sine pentru noi, ia ră noi îl trecem .cu

') Partea morală. Contra femeilor caro sc Împodobesc, şi contra celor co se îmbogăţesc. ( Veronj.



O M I U A V I I 65

vederea şi ’l lipsim p ân ă şi cie hrana trebuitoare, precumşi fiind bolnav sau goi. noi nu-1 cerce tăm.

Şi de ce urgie sa nu fie vrednice acestea? de ceosândă, şi de ce gheena? Că dacă n’a r fi făcut nimicalta. decât numai că a luat asupră’şi patimile omeneşti,când spune «mi-esle foame şi sete», oare acestea nu suntdeajuns de a ne îndemna pre noi? Bară vail cât demare este tirăniea banilor, său mai bine zis, vai de ti-căloşiea celor robiţi to cilo r de buna voea lor! Nu au

banii acea putere m are de a ne robi, ci noi suntemfoarte demoralizaţi şi moleşiţi, noi înjosiţi şi pământeşti,noi cei trupeşti, noi cei tâm piţi, ia ră nici de cum că

ar aveâ banii acea putere mare. Căci ccî poate face banuH spune’mi. Este surd şi nesimţitoriu. Daca diavolul nu este nimic, demonul_cel spurcat, el cel atât deviclean şi care pe toate le incurcă, — apoi banii ce

putere au? Dacă vezi argint, închipui-ţi că este cositoriu.Dară nu poţi ? Apoi atunci ceia*ce este ad ev ărat, aceiasă c re z i: că adecă el este pământ — fiindcă în adev ăreste pământ.

Sau poate nu primeşti nici acest argument? Apoiatunci gân deşte-te'ca ne perefem şi noi; că mulţi dincei ce au averi cu nimic nu s ’au folosit; că mulţi din

cei ce s’au fălit cu- averile au devenit ţer înă şi praf,iară acuma iau osânda cea mai de pe urmă, gasindu-secu m ult mai săraci decât cei ce’şi pun banii în vasede lut şi de sticla, şi cei ce se culcau pe patu ri de osde elefant,, su n t ac Om niai_ săraci decât cei ce se culcade multe ori pe bâligarîuTTXară poa te că încântă privirile? Apoi su nt şi altele care pot încă mai m ult aîncântă privirile tăie. Căci şi florile, şi aerul cel curat,şi ceriul, şi soarele încântă cu atât iriai mult. Argintulare şi m uită rug ina , aşâ că mulţi ’şi-au da t părerea că

este negru, ia ră aceasta se învederează dela sigilele celeî negri te, — pe când in soare, în ceriu şi în astre nueste nimic negru. Mai multă mulţâmire găseşte cinevain coloarea florilor, decât în coloarea arg intu lui. Deci.nu frum useţa argintului este care încân ta privirile , cinesăţioasa poftă, ne drep tatea; aceas ta fermeca sufletele.Scoate-o pe aceasta din suflet, şi atunc i vei vedeâ a rgintul, cel atât de preţuit, că este mai fără preţ decâlnoroiul. Scoate patima din suflet, fiindcă şi cei bolnav:de friguri când văd băltoage puturoase, lo doresc cs

s



66 Q M J U A V I I

pre nişte-.izvoare de apa curată, in timp ce toţi cei sănătoşi de multe o ri mSÎ nu le consideră ca ape. Scoate boala, şi vei vedeâ, lucru ri le aşâ precum sunt ele.

Şi pe ntru ca sa le încredinţezi că nu mint, îţi voiuarătâ pe mulţi cari fac aşâ. Stinge focul, şi vei vedeâacestea cu mult mai pre jos decât iarba câmpului. Buneste aurul şi frumos la vedere, însă în facerea de milostenii este bun, in ajutorarea celor săraci, iară nicidecum în întrebuin ţare a cea zada r ni oâ a lui, ca de pildăsa se ascundă în pământ sau în ladă, sau să se pună pe mâni, pe picioare sau pe cap. De aceia s’a descoperit el. nu ca sa înfăşăm cu el chipul lui Dumnezeu, cica să deslegăm pre cei legaţi. La aceasta mtreou miazâaurul tău: desieaga pre cel legat, iară nu legâ ceeacetrebuie a fi deslegat. Căci, de ce, spune’mi, preferiînain tea tu turo r ceeace e mai dispreţuit? Nu cumva,fiindcă este aur, nu face şi pe lanţ (nu serveşte şi pentru a se face îan ţ din el)? Oare nu mater ia face lanţul?De va fl au r sau fier, acelaş lucru este — de şi poa teca acesta este cu mult mai greu decât acela. Dară ceface oare de a fi uşor un lucru? Slava deşartă şi dorinţa prostească de a te vedeâ toată lumea legată lamâni, de care a r trebui mai ales să te ruşinezi. Cumcă ceeace spun este adevăra t, leagă’ţi mânele cu acele

lan ţuri, stăi apoi liniştită 111 singurătate, unde să nufie nimeni ca să te vadă, şi atunci te vei îng reuiâ deacele legături, ba le vei crede de nesuferit.

Sa ne temem, iubiţilor, ca nu cum vâ să auzimacele cuvinte înfricoşate: „Legal i-i mânile şi picioare le s a le “ (Matheiu 22, 13). Şi de ce îţi faci tu singu răaceasta? Nimeni fiind îegal cu păcatul, nu’şi mai leagămanile şi picioarele. De ce iţi-m ai legi încă şi capul?Oare nu aju ng a fi legate mânile şi picioarele? De ceapoi şi g rumazul ţi-1 legi şi înfăşori cu mii de legături?Trec cu vederea îngrijirea de asemenea nimicuri, frica

de a le pe rde, lupta ce o au femeile cu bărbaţii lor,sp re a le stăpâni, năcazul ce’l sufăr ca nu cum va săse vadă lipsite de ceiace doresc. Dară oare plăcere esteaceasta? Spune’mi. Pentru ca să fie încântate privirilealtuia , tu eşti în sta re să te supui pre s ine ’ţi şi lanţurilor, şi grijilor, şi primejdiilor, şi neplăcerilor, şi luptelor zilnice? Oare faptul accsla nu este vrednic detoată învinovăţirea şi osânda?



O M I L I A V I I I

Nu, iubiţilor, să nu facem acestea, ci sa deslegămorice legătură a nedreptăţei, să rup em un codru de

pâne pentru cel flămând, şi toate celelalte care pot ane face cu curaj faţă de Dumnezeu sa le facem, caastfeliu sa ne bucurăm de bunurile făgăduite noue, întruChristos Iisus Domnul nostru, căruia împreună cu Tatălşi cu Sf. Duh, să cade slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin,

O M I L I A V I I I

„Voiesc clară ca să se roage bărbaţii în totlocul, ridicându şi mânile curate, fără mânie şiiară îndoire. Aşijderea şi femeile întru podoabăde cinste cu sfieală şi cu întreagă înţelepciunesa se împodobească pre sine, nu cu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritare,

sau cu haine scum pe/ (Cap. 2, 8—îos„Când vă rugaţi, zice, nu fiţi ca făţărnicii,

că iubesc prin adunări şi prin unghiurile utiţi-lor să se roage, casă se arate oamenilor.-Aminzic vouă, că’şi iau plata lor. Iară tu când terogi, întră în cămara ta, şi închizând uşa .ta,roagă-te Tatălui tău ceiui întru ascuns, şi Tatăltău cel ce vede întru ascuns, va răsplăti ţie la

arătare". (Math. 6,5.6). Deci, ce spune P ave l? „Voiesc,zice, ca să se roage bărbaţii în tot locul, ridi-cându-şi mânile curate, fără de mânie şi fărăde îndoi re. “ Dară aceasta nu este câtuşi de puţincontra celor de dinainte, ci încă foarte mult conglasuesc.Cum şi în ce feliu? Trebuie mai întâi a spune ce însamnă expresiunea „întră în Cămara ta“, şi pentruce poronceşte aşa, dacă trebuie a ne ruga în tot locuî.şi dacă nu trebuie a ne ruga în biserică şi nici în alta



O M I U A V I I I

parte a casei, ci num ai în căm ară"l. Aşâ dară ce va sa.zică cele spuse de Mântuitorul? Ne a ra tă prin acestecuvinte, că noi să facem rugăciunile noastre.nu pe as

cuns cum s’a r întâmplă, ci in ad ev ăratul înţeles al cuvântului, adecă a fi cu totul nestăpân iţi de slava deşartă. Că dupre cum şi atunci când zicc: „Să nuştie s tân ga ce face dre ap ta- (Ma.Ui. G, 3) nu vor

beşte despre mâni la în tâmpla re , ci ni pune în faţă gradul de cea mai îna ltă neiubire de slav ă deşartă, saufamfaronadă, — tot aşâ lasă a se înţelege şi prin expresiunea „în t ră în cămara ta“ . Deci, Mântuitorul n’am ărginit rugăciunea la un an um it loc, ci numai unsingur lucru ni-a poroncit: neiubirea de slavă deşartă,

sau famfaronadă. Pavel însă ni vorbeşte aici..aşâ, spredeosebire de rugăciunea Iudaica. Căci priveşte cc spune:■„în tot locul, zice, ridicându-şi m â n i l e curate'"ceea ce Iudeilor nu li era slobod, — fiindcă nici nu liera îngăduit de a se apropia de Dumnezeu în altă parte,sau de a-i jărtfi, sau de a-i aduce ceva din ale cultului,’,decât numai într’uh singur loc, la Templu, unde Iudeiide pretutindeni se adunau, şi unde trebuia a săvârşitoate cerem oniile religioase. Deci, Pa vei pr in vorbelesale introduce o îndem nare cu totul con trară, şi scă-

pându-i de accă necesitate, li spune parecă: «ceie ale

noastre nu sunt ca cele ale Iudeilor». Dupre cum dansul poronceşte de a face rugăciunile pentru toţi, fiindcă şi-■Christos pentru toţi a pătimit, «şi le propovăduiescacestea p entru toţi, zice, tot aşâ şi a se ru gă pre tutindeni este bine». Deci observaţiunea aceasta fie zisă-pentru modul rugăciunei, iară nicidecum pentru loc.«Pix?-tn tinde ni roagă-te, zice, însă pretu tindeni înalţă m ânicurate, fiindcă aceasta este eare se caută.»

„Mâni curate 11 ce va să zică? Adecă mâin.jjji»vioase, mâni cucernice, .m âni neîntinate, m âni nu cuap ă spălate, ci cu răţite de vătăm ări pricinuite aproapeluide filarghirîe, de răpiri, de ucideri. „Fara de mânieşi fără de îndoire1". Dară aceasta ce însamnă? Adecăfără aducere aminte de răul suferit, fiindcă cine rugân-du-se se mânie ? Curat fie cugetul celui ce se roagă,slobod de orice patimă. Nimeni să nu se apropie deDumnezeu cu duşmănie, nimeni cu îngreuere şi îndoire.Şi ce este „îndoire* ? Vom auzi îndată: „Toate oricâte



O M I U A V I I I 6 0

veţi cere întru rugăciune crezând, veţi luâ“.

(Math. 21, 22), şi iarăşi: „Când staţi de va rugaţi,iertaţi orice aveţi asupra cuiva, ca şi Tatălvostru cel din ceriuri să ierte vouă grcsaleîevoastre". (Marc. 11, 25). Aşa dară nu trebuie câtuşi de

puţin de a ne îndoi că vom fi auziţi. Aceasta este decifără mânie şi fără îndoire. «Şi cum voiu puteâ credecă mi se va îndeplini cererea?», zici tu. Daca tu nu ceidela dânsul nimic contra celor cu care este gata a tesatisface; dacă nu vei cere nimic nedemn de împăratula toate; dacă nimic din ceie pământeşti; dacă toate cele

duhovniceşti; dacă te apropii fără mânie; dacă ai mânilecurate şi ne’ntircate. Mâni corale şi ne’ntinate sunt celece fac milostenie. Dacă în fel iul aces ta te aprop ii, numai încape nici-o îndoială că ţi se va îndeplini ce re rea :„Dacă voi răi fiind, zice, şi ştiţi să, daţi daruri

bune fiilor voştri, cu cât mai vârtos Tatăl vostrucel din ceriuri va da cele bune celor ce cer dula dânsul “ {Math. 7, t i ). Prin expresiunea „fără, deîndoeală“ el înţelege de a nu cerceta cineva cu am ă

nunţime, sau a nu aveâ deplină încredere.„Aşijderea şi femeile", zice, «voiesc să fie fărămânie, fără indoeală, sa aibă mânile curate şi ne’nti-nate, să nu mai continue cu poftele lor, să nu răpiască,să nu se lăcomiască la avutul altuia. Căci, ce este, dacăea nu răpeşte, însă pr in bărbatul său face aceasta? Dela femei Pavel cere încă ceva mai mult, şi anume ce ce re?„Să fie, zice, întru podoabă de cinste, cu sfiealăşi cu întreagă înţelepciune să se împodobiască pre sine, nu cu împletiturile pârului, sau cu aur,sau cu mărgăritaruri, sau cu haine scumpe,ci—precum se cuvine femeilor celor ce se fâ-găduesc de a fi în temere de Dumnezeu, — prinfapte bune11. (Vers. ^9 şi 10). Şi ce v a sa zica • „Sdse împodobiască pre sine cu înţelepciune*1?Adecă hainele să fie bine potrivite pe trup din toate

părţile, cu rândueală iară nu cu meşteşugir i, spre aatrage curiositatea. Aceia este podoabă adevărată, pecând aceasta este podoabă falşă.



70 O M I L I A V l l j

') Ce spui? Te apropii sa te rogi lui Dumnezeu, şite înfăşori cu aurării şi cu împletituri şi cârlionţi in păr? Nu cumva ai venit poate să joci? Nu cumva poatesa iai parte la vre-o nuntă? Nu cumva să iai parte lavre-o pompă? Acolo îşi au locul aurăriile, împletiturileşi cârlionţii, acolo luxul, iară aici nu este nevoe de nimicdin ăctS'tea. Ai venit ca să te rogi lui Dumnezeu pentru

păcate , să-l rogi pentru acelea cu care l-ai man ieat .să-i cei lui iertare, să-l faci cu îndurare pentru tine.Apoi atunci dc ce te împopoţinezi pre si ne’ţi1? M om iţă-riile acestea nu sunt ale unei femei ce se roagă. Cumvei puteâ ofta, cum vei putea plâng<?,'cum vei puteâ ate ruga cu stăru inţă, fiind împGpoţinată cu astfeliu demom iţarii ? De vei plânge, lacrămile tale vor provocărisul ce!or ce te văd, fiindcă ceeace lacramiază nu trebuiaa fl împopoţinată în au rării. Este o ad ev ărată scenăteatrală şi ipocrizie, ca din aceiaşi cuget, de unde am biţiunea ta a zămislit acel lux de pe tine, sa verşi lacrămi. Aruncă la o parte aceia ipocrizie, fiindcă Dumnezeu nu se amăgeşte! Asemenea păpuşarii sunt ale mi-micilor, şi ale celor din orhestră, ale celor de pe scenateatrului;—unei femei cu rândueală însă, nu se potrivesc^

„Cu sfleală, zice, şi în treagă înţelepciune11.Deci, nu imita pe cele ce umbla 'după amorur i, caTe

prin asemenea momi ţării a trag în partea lo r pe mulţiibovnici, din ca re ca u ză’şi-au câştigat o re a reputaţie,şi cu nimic nu s’au folosit în lumea, aceasta , ba încă

pre mulţi i-au vătăm at prin o astfeliu de purta re. Că precum femeia curvă ch ia r de a r .aveâ vre o reputaţiunede femeie înţeleaptă, totuşi cia nimic nu se va folosi deacea reputaţie atunci, când cel ce cunoaşte cele ascunseale omului, va aduce de faţă tot ce dânsa a făcut, — totaşă şi femeia înţeleaptă, dacă prin îmbrăcămintea sa îşiva atrag e o reputaţie de curvie , a p ierdu t reputaţiune ade înţelepciune, — fljodcă m ulţi au fost vătăm aţi p rin

această reputaţiune .«Dară ce sa fac, zici tu, dacă altul bănuieşte» ?Apoi tu singură dai pricina prin shimele ce ie faci, prinochiadeie ce le arunci, prin mişcările ce )e faci. Deaceia şi vo rba lui Pavel pentru îmb răcăm inte este lungă,

*) Partea morală. Contra femeilor ce se împodobesc, şi a fe-cioaieîor bisericeşti. (Verori).



OMIUA v in 71

de aceia şi de sfieală grăieşte. Dara dacă acestea toatecu care se împopoţinează fem eile: au rării , m ărgărita re ,

haine scumpe, sunt oprite de Pavel de a se purtă, caflinrt dovada mai mult de bogăţie, apoi cu a tâ t mai multsunt oprite acele ce atrag curiozitatea privitorilor,

precum : sulimanurile de pe faţă, văpsirea pe sub gene,calcătura şi păşirea a lene, vocea dezmierdata, ochiulumed şi plin de toata curviea, ridicarea voalului cucochetărie, sau a hainei de pe deasupra, cingătoare curioasă foarte, ghete strâmte. Pe toate acestea el le înţelege prin expresiunea „cu întreagă înţelepciunesa se împodobească pre sine11, şi „cusfiealăf!, căci

toate cele de mai sus sun t izvorite din nesfieală şi sluţenie._iÎngăduiţi-mi, vă rog, de a mai adaogă încă ceva,—căcim vo rba aduce cu timpul certare a pe faţă, no cuscopul de a biciul, şi nici de a supără pe cineva, ci casă scot din ceata celor credincioşi tot ce este străin.Daca, deci, fericitul Pavel opreşte dela asemenea fapte pe femeile, cari au bărl iaţi, pe cele ce se dezmeardă în bogăţii,,apoi cu atât mai mult pe cele ce s’au destinatfecioriei' (monahismuluiT- «Dară, zici tu, care fecioară pune pe dânsa aurării? Sau care ’şi face cârlionţi sau

împletituri în păr»? — fiindcă atâ t de m arc este curiozitatea unei îmbrăcaminţi simple, încât cele de aici se p ar nimic faţă de acele. In adevăr, c ă'c h ia r şi prinnişte haine simple se poate cineva a se arăta împopo-ţinat mai mult chiar decât cele ce sunt înfăşurate cuaurării.! ■Căci cân d de pildă haina de deasupra este deun albastru foarte pronun ţat1), şi str ân sa cu multă exactitate prinprejurul pieptului cu cingătoarea, ca şi femeilecare joacă pe scenă, încât să nu se pară umflată, niciin lungimea ci, şi nici în lăţime să nu se sbârceaşcă, cisă stea îii mijlocul acestor două, iară pe piept are multeîncreţituri; — apoi o asemenea haină pe câte haine demătase nu le intrece în ispitire? Dară încă când ciu

bota (gheata) străluceşte foarte tare în negru , prin res-frângerea albastrul ui dela haină, şi când se sfârşeşte cuvârful ascuţit, imitând iscusinţa cea din picturi, încâtnici talp a să nu iasă a fară m ult ? Dară ce este dacăfaţa nu ţi-o sulirnjneşti cu d resu ri, în seb imb o speli cu

*) Notă . Pj’in timpul Sf.Clirisoslom se vecie că îmbrăcămintea monahiilor erâ de culoare albastra.



7 2 O M I U A V I U

multă îngriji re şi băg are de sama, şi Citiri zi pe fruntecamola ca foarte albă la vedere, iară pe deasupra puivălul acela, ca astfeliu să’ţi stea bine negrul cu albul la

un loc? Ce ar puteâ spune cineva despre ochi, şi despremiile acele de ochiade? Ce ar puteâ spune cineva despreacea broboadă aci ascunsă, aci pe faţă in legarea sânului? Fiindcă ~tie m ulteori sunt aşezate aşa 'felfu, încâtsă se vadă exa ctitatea ' hainei, in timp ce’ vălul intregeste pus primprejurul capului. Dară mânile când suntîmpopoţinate, având mânicile hainei a tâ t de cochete,încât — întocmai ca in tragedii — le crezi'ca -ce^a străin,lipit de trup? Şi în fine ce ar putea zice cirîeva despre păşirea acea cochetă, şi celelalte apucături femeieşti,care toate la un loc pot atrage pe privitori; mai mult

dccăt orice aurării de mult preţl).' Să ne înfricoşăm, iubiţilor, ca nu cumvâ sa auzim*'şi noi ceia ce Prorocul ziceâ c ătră femeile Ebreilor,care"se ocupau cu împodobirea trupului de1dinafară:„In Ioc de brâu te vei încinge cu funie, şi înlocui podoabei cei de aur de pe cap, vei aveâ pleşuvi re* {Isaia'^, 23)3 Astfeliu că, dupre cum am zis,toate acestea sunt cu mult mai atrăgătoare de cât aurăriile, cu care multe dintre femeile cele uşcare se îndeletnicesc, spre a fi văzute şi spre a subjuga -pre cei

ce le privesc.; Pacatul săvâ rşit de o asemenea; fecioară(monahie) nu este de loc mic, ci încă foarte mare, îndeajuns de a mânieâ pre Dumnezeu, îndeajuns de a vătăma întreaga osteneală a fecioriei. Ai- pre Christos dem ire ; de ce atunci cauţi a a trage spre tine pe oamenica ibovnici? Te va judecă atunc i pen tru preaeurvie. Pentru ce nu te împodobeşti cu podoaba ce-i place lui, aceaiubită de dânsul: sfieala, în treaga înţelepciune, cum pătarea, îmbrăcămintea acea modestă? Cea de acum estecurvească şi spurcată. Nici nu mai putem deosebi acum pa curve, şi nici pe fecioare, de unde poţi vedeâ în câtă

sluţenie s-au aru nc at singure p re sine! 0 fecioară tre buie a fi ncprefăcută, adecă, sinceră, iară nu cum s-a rîntâmplă, şi nici să se găsască în Monastire cum s-arîntâmplă, fiindcă lumea de dinafară nu lasă pe cel dină

') X o i ă . Este foarte greu de a spune cu exactitate cele ce voieşte să spună aici Sf. Chrisostom, iară greutatea provine de acolo, ca suntem în necimoştiiiţâ de obiceiurile timpului de atunci.



o m i u a _ y m 73

un tru de a fl bun. Cei ce se ocupă cu lumea de clina-fără* disp reţuieşte pre cel de dinăuntru , precum şi cel

ce dispreţuieşte lumea, pune toată riv na pentru a dala iveală pre cel dinăuntru.Sa nu-mi spui: «Vai! eu port o haină ruptă, o în

călţăminte proastă, camelafcă de nimic; apoi atunci ce podoabă este aceasta?» Nu te am ăg i presine-ţi, fiindcădupre cum am spus, este cu putinţă de a se împodobi,cinevâ cu acestea mai mult de câ t cu acelea, şi maiales prin bainile cele rupte, sau prin cele lipite de trup,strânse prim prejuru l lui şi strălucind frumos. Aceastami-o spui mie; dară lui Dumnezeu care ştie cugetul fie

căruia ce vei spune, pentru ce faci acestea? Poa te canu le faci sp re a cu r vi? Insă de ce atunci le faci? Sprea fî admirată? Şi nu roşeşti, nu te ruşinezi voind a fladmirată pentru asemenea lucruri? «Dară, zici tu, eumă imbrac cu asemenea haine la întâmplare, şi nu cuacel scop». Ştie Dumnezeu cele ce ne spui nouă. Nucumva poate îmi dai mie socoteală? Lui îi vei da aceasocoteală pentru cele prezente, lui care va cercetă atunci,lui căru ia toate îi stau de faţă în toa tă golaciunea lor.

De aceia şi noi le spunem acestea acum, ca nu

cum vă atu nc i să vă găsiţi vinovaţi de osândă. „Acestcazice Domnul: pentru că s-au înălţat fetele Si Cinului, şi au umblat cu grumazii ridicaţi, şi cli pind ou ochii, şi; cu păşi tul picioarelor îm preunătârăsc hainele,’ şi împreună joacă cu picioarele*(Isaia 2, 16), Aţi prim it asupra -vă un răsboiu m are, undeeste nevoie de luptă,-iară nu de împodobire, dc apărarecu pumnul, ia ră nu de şedere în trândăvie. Nu vezi precei cei ce se luptă cu, pumnul în stadiu, pre ce se apărăde atacul altu ia? Oare. aceştiea au nevoie de o păşirecochetă şi de shime? De loc, ci toate acestea lăsându-lela oparte, şi punându-şi haina cea muiată în uht-de-lemn, spre un singur lucru au privirea îndreptată: dea lovi, şi a nu fl lovit. Diavolul s ta de faţă scrişninddin dinţi, şi din toate părţile voind a te doborî, — ia rătu stai ocupându-te cu asemenea podoabe sataniceşti? Nu mai vorbesc nimic de glas, cum multe îl falşiflcă:nu m ai vorbesc nici de mirodenii şi de alte nimicuri.Pentru toate acest a vă rîd femeile din lume. Demnitatea fecioriei a pierit; nimeni nu m ai cinsteşte o fe



74 O M I U A I X

cioară, (monahie) precum "trebuie a o cinsti, fiindcă elesingure s-au necinstit pre sine. NiL.ar fi trebuitoare—ca şi cum ar fi venit din ceriu — de a fi vrednice de

priv it în biserica lui Dum nezeu? Iară acum ele suntdispreţuite prin sine înseşi, nu pentru fapte înţelepte.Căci cand te vede femeia din lume care are baroat, co pii şi casă, umblând cu gura căscată după astfeliu de podoabe, mai mult de cât dânsa, pe tine care trebuiade a fi răstignită, cum de nn te va rlde? Cum nu teva dispreţui?

Ai văzut la ce te ducc ocu paţia şi rivna pusă inasemenea nimicuri? Prin simplitate biruieşti p re ceaîmpodobita cu haine luxoase, şi eşti mai împodobită decât aceia care e înfăşată în haine aurite. Ceia ce ţi secuvine , tu nu cauţi, ci ceia ce nu-ţi trebuie aceia o

alung i; în să ţi se. cuvine de a te îndeletnici eu luc ruri bune. De aceia fecioarele (monahiile) sunt mai necinstite de cât femeile din lume, fiindcă nu ni a ra ta lucruri vrednice de feciorie. Acestea le-am spus nu pentru toate, sau mai "bine zis, pentru toate cele vinovate,ca sa se-eum iriţasca, ia ră cele nevinovate să dojănească precum trebuie p re cele cu purtări necuviincidase. Băgaţi de sam ă însă, ca nu cumva certa rea să ajungă lafapte. Noi nu am spus acestea ca să vă întristăm, ci casă vă-îndreptăm, ca să ne mândrim cu voi. Fie,.' deci,ca noi toţi să fae.şm cele plăcu te lui Dumnezeu, şi sp re

slava iui să vieţuim, ca sa ne învrednicim şi de bun urile făgăduite nouă- prin hărlil şi. filantropiea Domnuluinostru Iisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cuSfântul Duh, se cade slava, s tăpânirea şi cinstea, acumşi p uru rea şi 'îri vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I X

„Femeia întru linişte să se înveţe, cu toată

ascultarea, iară feHTeii’să înveţe nu dau voie,nici a’şrstăpâni bărbatul, ci să"fie întru linişte,că Adarn întâi s’a zidit, apoi Eva. Şi Aclam nus’a amăgit-, iară femeia amăgindu-se a fost pricina de călcarea poroncii. Dară se va mântui



O M I U A I X 75

prin naşterea de fii, dc vor petrece întru cre

dinţă, şi întru dragoste, şi întră sfinţire, cu întreagă înţelepciune. (Cap. 2, 11-15).

Multă sfieală cere de la femei fericitul Pavel, multademnitate, nu numai pân ă în mişcările lor, nu numai

până in îm brăcăm intea lor, ci chiar până şi in vocealor. «Femeia, zice, nici ch iar să vo rbească ceva in biserică)), ceia ce şi în epistola c ătră Corintheni ziceâscriindu'li: rnu li s’a dat voie femeilor să vor-

biasca în biserică“ .şi iarăşi în altă parte „că ruşine este femeilor să grăiască în bisericăt: (i. cor. 14,34. 35), şi mai sus ceva: „iară de voiesc să se înveţe ceva, acasă să-şi întrebe pre bărbaţii lo rV.Dara acum mare este vuetul, mare e tulburarea şi.multă vorbă se face in biserică de femei, ceia ce nicăirinu se petrece. Ar puteâ cineva vedeâ aici pe toate femeile vorbind, cum nu se petrece nici în piaţă, nici la

băi; ca şi cum păreai a r fi venit aici, ca să aibă maimultă linişte în vorbe, aşa se îndeletnicesc şi se întrec.toate cu vorba despre lucruri de nimic. De aceia toateau ajuns anapoda. Şi nu vor să înţeleagă că nu este.alt mijîoc de a află ceva din cele folositoare, de cât nu-„mai de a fi în linişte. Cări când mă grăbesc de a începe

propoveduirca, şi nimeni nu este cu luare amin te .Iâcele grăite, care li este folosul? «Atât de tăcută trebuie;sa fie femeia în biserică, zice, în cât nu numai de celelumeşti nu trebuie a grăi, ci chiar nici de cele duhoyJniceşti». Aceasta este adevărata podoabă, aceasta sfiealăa ei, aceasta va puteâ să o împodobească mai mult dccât hainele, şi dacă dânsa se va modera pre sine înacest chip, va puteâ să’si facă rugăciunea cu muită ran-duealâ. ’

„Femeii n u dau voie, zice, ca să înveţe11. Şicare este aici continuitatea vorbei? Incă chia r m areeste acea continuitate. In adevăr, că apostolul li vorbeâdespre linişte, despre demnitate, despre sfială, li ziceacă ele nu trebuie a grăi in biserică. Din toate părţile,deci, voind a li tăia pric ina de vorbă «nici să înveţe,,

zice, ci sa stea in rândul ucenicilor, iară prin tăcerevor dovedi supunerea lom, — fiindcă sexul femeiesc este



7(i O M I U A I X

oarecum vorbăreţ, şi deaeeia apostolul din toate părţilemărgineşte pe femeie.

„Că Aclam,, zice, întâi s ’-a a id it , apoi Eva, şiAclai 11 nu s’a amăgit, Iară femeia anmgindu-sea fost pricină de călcarea poroncei*. Şi ce aua face aceste vorbe faţa de ceîe dinainte? «Da! zice;sexul bărbătesc s’a bucurat de mai multă cinste, fiindcăîn tăi a rost zidit». Aiurea a arăta t .şi ceiace esle mai principal, zicând astfeliu: „Că nu s’a zidit bărbatul pentru femeie, ei femeia pentru bărbat® (I, Cor.11, UI Deci pentru ce spune aceasta? «Mai întâi", zice,dela acestea să aibă înfăotatea, iar al doilea aibă-o delacele petrecute. A învăţat femeia odinioară pe bărbat,şi totul-a stricat, si cu neascultarea i a îacut vinovat deosândă. Dc aceia Dumnezeu a supus-o bărbatului, fiindcăla i'ncemit mai mult a abuzat de egalitate». „Cătră -băr batul tău, zice, intoarcerea ta“ (Facer. 3, 16), iarămai ’nainte dc aceasta nu î-a fost spus asemenea cuvinte. Dara cum Adam nu s’a amăgit? Aşâ dară nicin’a călcat poronca, daca nu s ’a amăgit. Ia aminte bine.Femeia a zis: „Şarpele m’a amăgit", pe când Adamn’a zis «femeia m’a amăgit», ci că' '^'ea mi-a dat mieşi am mâncat “• Nu esle a cel aş lu cra; de a luâ am ăgirea de la cel de acelaşi felin cu tine, sau dela o hiară, dela o vietate supusa şi roabă ţie; aşâ că acea sta este am ăgire. Deci in ra port cu femeia, care a fost am ăgi UI, de celsup us şi rob, Adam n’a fost am ăgit fiindcă" cl a fosfîndemnat de cea liberă şi deopotrivă cu cl.

Şi iaraşi expresiunea: „a văzut rodul că buneste (a mâncare" au pentru Adam s’a zis, t.i ijont.rufemeie, că „a mâncat, şi a dat şi bărbatului ci“,aşâ că Adam nu supunându-se poftei a călcat poronca,ci numai ca a fost convins simplu de femeie. A învăţat

odată femeia toiul a strica i, şi deaceia apostolul zice:„nu dau voie femeii să înveţe11, şi ce are atacecu celelalte femei, dacă Eva a sre sit? Foarte m ult fiindcăsexul lor este slab si uşurei. Aici deci, apostolul vor beşte de natura femeiască, căci n ’a zis «ia ră Rva fiindamăgită», ei „ femeia nume ce este comun întreguluisex, iară nu numai al aceleia. Deci ce? Oare întreaga



O M I L I A I X 77

natura a căzut iu călcarea poroncii prin Eva? Duprecum pentru Adam a spus: „întru asemănarea gre-

şalei lui Adam, care eră chip al celui viitorili*(Rom. 5,14), aşâ şi aici, adecă, neamul fameiesc a călcat poronca, ia ră nu cel bărbătesc. Dară ce? Nu mai arefemeia nici o mântuire? «Da» zice Apostolul. Şi care eacea mântuire? Acea pnn naşterea fie copii, fiindcă n’azis numai de Eva: „clacă vor reinaneâ întru credinţa, şi întru dragoste, şi întru sfinţire, cu întreagă înţelepciune11. In care credinţă ? In care d ra goste? In ca re sfinţire? In ca re înţelepciune? Este ca

şi cum a r fi zis: «Nu fi ti triste , femeilor, că neamulvostru este defăimat; v’a dat voue Dumnezeu şi o alta pricină de m ântuire: facerea şi creşterea copiilor, astfeliuca nu numai p rin voi, ci şi prin alţii să vă mântuiţi».

Priveşte câte chestiuni se nasc de aici. „Iară femeia amăgindu-sc, zice, a fost pricină de călcarea poroncii*. Care femeie? Eva. Aşă dară Eva seva mântui prin naşterea de fii? Nu aceasta o spune,ci că na tura' femeiască se va m ân lui. Fem eia a fost pricină dc călcarea poroncii. Eva de sigur că a călcat po-

ronca, insă neamul femeiesc se va mani,ui prin naşterede fii. Pentru ce oare ea nu seva mântui şi prin pro pria sa virtu te? i\u cumva îl va a mcliis calea m ântuirei celorlalte? Deci ce se va face cu fecioarele? Cese va face cu cele sterpe? Ce se va face cu femeile văduve, care au pierdut p re bărbaţi mai ’nain te de a naşte?Acestea sunt pierdute? Nu mai au nici o nădejde demântuire? Şi cu ţoale acestea fecioarele sun t mai cusama cele mai lăudate şi mai bine văzute.

Deci ce voeşte el oare să spună aici? «Dupre'cum

pe în tregul gen femeiesc l-a supus dela zidirea celordintâi, prin cele petrecute cu cea intâi femeie, şi fiindcăEva a fost zidita a doua după Adam, de aceia, zice,şi celălalt gen femeiesc să se supună bărbaţilor». Aşâdară, fiindcă cea întâi femeie a călcat poronca, apoi şicelălalt gen femeiesc se; găseşte în călcarea poroncii?Dară aceasta nu’şi arc "raţiune; atunci deci totul s ’afăcut din charul lui Dumnezeu, iară cele de acum dincălcarea poroncii femeii, «Şi totuşi pentru aceia toţi aumurit, zice, fiindcă unul d in tr’înşii — adecă femeia — a

păcătuit». Prin urin are de nimic să nu se scârbească.



78 OMILU IX

fiindcă i-a dat DumnezeviHgaâi£ii o m ângâere nu mică,aceea că va naşte fii. «fl-WTL aceasta zici tu, este a n a -

turei». Apoi şi aceia este a nal,urei; căci el n’a dat numaiceiace este a naturei, oi a hărăzit şi creşterea de copii.„De vor petrece, zicp întru credinţă, şi întrudragoste, şi întru sfinţire, cu întreagă înţelepciune". adecă, dacă după ce i-a. născut îi va creşte înastfeliu de. principii, nu puţină plată va aveâ de aici,căci a crescut luptai ori in Christos. „Uevor petrecezice, în tru credinţă şi în tru dragoste11, prin carecuvinte înţelege vieaţa corectă, ia ră apoi spune de înţelepciune şi demnitate în purtare.

„Credincios este cuvântu l11 (Cap. 3, 1). Expresiunea aceasta este zisă cu priv ire 3a toate cele spusemai ’nainte, iară aici de cum nu a re relaţiune cu zicerea următoare: „de pofteşte cineva Episcopie, bun lucru pofteşte*4. Fiindcă cele spuse mai ’nainteerau îndoelnice, pentru aceia zice: „Credincios estecuvântul14, adecă că părinţii si mamele vo r puifiA ase bucura' de v irtu tea copiilor, dacă îi vor creste bine.Dară. ce1? Dacă mam a este rea şi încărca tă de mii de

păcate? Oare se va folosi ea dela creşterea copiilor?

Oare nu este natura) că-i va creşte pe copii la feliu cuea? Dai ă apostolul vorbeşte aici de femeia virtuoasa, căadecă multă plată va luă o asemenea femeie şi delacreşterea copiilor.

*) Auziţi aces tea şi voi părinţilor, şi voi mam elor,ca creşterea copiilor nu vă v a fi fără nlată. Aceasta ospune şi mai departe, zicând: „intru fapte bune fiindmărturis ită, de .3 crescut fii“. (Cap. 5, io), şi dupăcefe lai te multe pune şi aceasta. Căci nu este puţin lucru, cacopiii cei daţi de Dumnezeu să fie afle roşi ţi iui Dumnezeu.Dacă baza şi temeliile începutului lor vor fi bune, mare

li va fi şi p lata ; ia ră daca vor neglija aceasta, m are li va fiosânda. Fiindcă şi Eii s’a pierdut din cauza fiilor săi,căci trebuiă a-i povăţui. li povăţuiâ el, dară nu precumtrebuia, ci nevoind a-i întrista , iată că şi pre dânşii, şi p redânsul s’a pierdui.

') Par Ic,a mora lă , PavăţuiH date părinţilor pentru creşterea copiilor. (Veron).



O M I U A I X 79

Auziţi acestea, voi părinţilor. Creşteţi pre copiiivoştri, intru învăţătura şi certarea Domnului, cu multă

băgare de samă. Tinereţa este sălbatecă, având nevoiede mulţi privighetori, dăscăli, pedagogi, îngrij'lo ri, demulţi hrăni ton. Este de dorit, deci, ca după atâ tea necazuri, să poată a fl stăpânită. Tinereţa este ca şi uncaî selbatec, ca şi o hiară selbatecă, şi dacă dela început şi din cea mai fragedă vârstă a copilăriei ii vom pune nişte hotare bune^ după aceasta nu vom aveânevoe de multe ostenele, ci obişnuinţa va fi ca legela urmă. Să nu-i lăsăm de a face ceva din cele plăcute .şi vătămătoare, şi nici ca la nişte copii să li fa

cem totdeauna pe placul lor, ci m ai cu sania sa-i ţinemîn întreaga înţelepciune şi cum pătare , fiindcă abuzul deaceste, pierde tinerimea mai mult decât orice.

Pe lângă aceasta ni trebuie noue multe lupte şimare băgare de samă. Iute apoi să li dăm femei, aşă cătrupurile lor să fie curate şi neatinse când vor primi pre mireasă. Aceste am oruri sunt cele mai fierbinţi. Celce a fost înţelept şi cumpătat şi mai 'na inte de nuntă,cu-atât inai mult va fi şi după nuntă, pe când cel ces’a deprins a curvi m ai ’n-Jute de nun tă, va face aceasta

şi după nuntă. „Ca bărbatului curvariu, zice, toată pânea se pare dulce“ (Sirah 23. 23). De aceia se pun cununi pe capul mirilor, că adecă este simbol al biruinţei, şi că dânşii fiind neînvinşi, se apropie în acestfeliu de patul de nun tă, şi că n’au fost biruiţi de plăceri. Dara daca este robit de pîăccre dându-se pre sinecurvelor, de ce la urmă mai are pe cap cunună, cândel este învins?

Acestea vi le punem înainte, iubiţilor, acum sfatu-indu-ve, înfricoşându-ve, ameninţându-ve într’un feliu,

altă dată în alt-feliu. Mare depozit avem noi în copiiinoştri. Să ne îngrijim deci de dânşii, iară aceasta să ofacem, ca nu cumvâ vicleanul diavol să ne piardă chiar

pre noi. Acum însă toate sunt contra p rin tre noi. Pen1*tru ca să putem aveâ ţearina bună şi rodoasă. toate leface m : şi ca să o încredinţăm unui bărbat, credincios,şi să căutam a aveâ un îngrijitorii! de măgari, un altul pentru catâri , un i con om, şi un logofăt deştept; — iarătocmai ceia ce este mai de preţ pe ntru noi, adecă săne îngrijim de a încredinţa pe copilul nostru unuia

ca re a r pu teâ sa-i păstreze neatinsă întreaga Iui înţe-



80

lepciune, la aceas ta riu no gând im , — de “şi aceasta este proprieta te a noaslră cea mai de preţ, iară celelalte prin-

tr’însul -vin. Ne îngrijim de proprietăţile ce. le vom dalor, şi nu ne îngrijim de dânşii. Ai văzut câtă lipsa du ju decată?

Exercită sufletul copilului, şi la urma vor verii şiacelea; iară dacă acest bun nu este, nici un folos nuva av ea el de ave ri, — pe când dacă va- câştigă acest

bun, nici-o vătăm are nu va aveâ de la sărăe4et*Voieştia-1 lăsa pro el bogat? Invaţă-1 ca să fie om bun şi cinstit,-ftindcă astfeliu va pu teâ şi averile să şi le stăp ânească, şi dară nu va puteâ câştigă altele din nou, cel

puţin nu va fi mai pre jos de cele deja câştigate. Iară

dacă copilul este rău, chiar de i-ai lăsă lui milioane,dacă nu i-ai lăsat păzitorul'i-ai făcut mai rău dc câtcei ce ajung la cea mai de pe urmă sărăcie. Copiilorcelor ca ri nu sunt bine crescuţi, li este mai bună să~răci’ea de cât bogăţiea. Sărăciea ţine pe cinevâ in v irtute c hiar şi fărăjvo ea Ini, pe când bogăţia nici pre ceice voiesc nu-i lasa a fi înţelepţi, ci îl scoate pre cineva,îi zdrobeşte şi-l bagă in inii de răie.

Mamelor! Ingrijiţi-vă mai ales de fetele voastre,—caci este uşoară pentru voi o astfeliu de îngriji re ; luaţisam a bine, ca să se d eprindă s ă-s ta ’i în casă, iară mai

cu sâmă in văţaţi-le a fi evlavioase, demne, a dispreţulaverile, a fi simple şi fără pre tenţii in îmbrăcăminte ,şi iii feliul acesta daţi-le în căsătorie . Cu chipul acestanu numai pe dânsele, ci şi pre bărbalul ce îl vor aveâPăţi mântuit şi l-aţi scăpat din neajunsur i; şi nu numai

pre bărbat, ci şi p re copii, şi nu numai pre copii, ci şi pre nepoţi. Că daca rădăcina este bună, ram urile sevor întinde tot mai bine, iară pentru toate acestea veţiluă plată. Noi facem toate astfeliu, în cât să folosim nunum&i un suflet, ci printr’un suflet să folosim pre multe.Fala ta, astfeliu trebuie a ieşi din casa părintească lacăsătorie, precum iesă un luptătoriu din locul de exerciţiu, având toa ta ştiinţa cu cea mai m are exactitate,ea şi un a luat c are trebuie de a dospi întreaga frăm ântă tu ră şi a o preface în pâne bună. Şi băeţii iarăşi săfie aşâ de sfticioşi prin demnitatea şi iiitreaga’îWpepciune, 10 cât ea să aibă lauda şi de la oameni şi de laDumnezeu. Inveţe-se de a-şi stăp ân i pântecele, de a fug'de lux, de a fi iconomi, iub itori , înveţe-se de a fi stă



O M I L I A X 81

pâniţi. Căci aşâ feliu numai vor puteâ şi părinţilor lo ra li pricinui multă plată, şi cu chipul acesta toate vorfi spre slava lui Dumnezeu, şi spre a noastră mântuire,întru Christos Iisus Domnul nostru, caruia se cade slavain "vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X

') „De pofteşte cinevâ Episcopie, bun lucru pofteşte. Insa se cade Episcopului să fie farăde-prihană, al unei femei bărbat, treaz, întregla minte, cucernic, iubitorul de străini, învăţătorul, ne-beţiv, negrabnic a bate, rieagonisitoriude dobândă urîtă; ci blând, ne-sfadnic, ne-iubito-riu de argint, casa sa binechivernisindu-şi, fiiavând ascultători, cu toată cucerniciea". (Cap. 3,1).

Urm ând a trece cu vorba îa însem nătatea episco

piei, a ra tă deodată ce feliu trebuc să fie . Episcopul, făcând aceasta nu în ordinea sfătui rilor câ tră Timotheiu,ci ca şi cum vorbeşte cătră toţi, ia ră pr in acela pe toţi

punându-i în bună orânduială. Şi ce, zice? „Dacă pofteşte cinevâ Episcopie14, «nu-1 învinovăţesc, zice;căci este aici mai mult un fapt de îngrijire, de protec-ţiune; şi dacă cinevâ are această poftă de a se bucurănu numai de întâetate şi de stăpânie, ci şi de protec-ţiune, eu nu-1 învinovăţesc, căci „bun lucru pofteşte*1,zice. Fiindcă şi Moisi a poftit acest lucru, însă nu nu

mai întâietatea, şi astfeliu a poftit, în cât a auzit de’n-data: „şi cine te-a pus pre tine stăpân şi jude-Cătoriu peste noi“ (Exod. 2, 14)? Deci, dacă cineva do-

') Notă. In ediţia sf. Chrisostom versul 15 din Cap. 2, se termină cu expres iunea «.credincios este cuvântul », iară capit. 3 se începe cu «De pofteşte cinevâ Episcopiei. Este de mirare deci, cum

în ediţ iu nea Textus receptus, nu s’a ţinut sam ă de con tinuitatea ideilor, lă sân du-se a se strecură asem enea eroare, ce nu se g ăseşte Ja sf. Chrisostom.



82 O M I L I A X

reşte în feliul acesta, doriascâ, căci Episcopie se numeştede la a episcopisi, a pândi p re toţi *).

„Să cade Episcopului, zice, să fie fără de prihană, al unei femei bărbat11. «Nu ca cum a’şilegiui ca aşâ să fie, zice, ca şi cum nu s’ar cuvenia ""fi f ără aceas ta, ci împcdecând necum pătarea» —fiindcă la ludei eră slobod de a sc însura şi de a douaoară, şi de a aveâ acelaşi două femei. „Că nu n ta esteCinstită", zice. Uniia spun însă, că expresiunea „alunei femei bărbat“ este zisă in înţelesul ca sa fi fost bărbat al unei femei. „Să fie fără de prihană11 princare"-6Kpresiune cl a spus de toate virtuţile deodată.

Aşă că daca cinevâ cunoaşte ca poarta în sine oare-care păcate, nu face bine poftind acest lucru, de care prinfapte el s’a depărtat, s’a scos pre sine însuşi, căci unasemenea om nu trebuie a stăpâni, ci a ti stăpâniţi Celce stăpâneşte trebuie a fi mai strălucit de cât ori:ee lu-minătoriu , şi a aveâ v ieaţă nepătată, în ca t ca toţi săse uite la dânsul, şi la vieaţa lui. Accasta o face apos-toJul nu cum s’a r întâm pla. întreb uinţând a tât de m aresiatuire, ci fiindcă urma ca şi el să pună episcopi, ceiace şi lui Tit scriindu-i il povăţuiâ, şi fiindcă eră natura l ca mulţi să poftească episcopiea, de aceia recom andă

toate cele spuse.„Treaz11, zice, adecă pre vază toriu, av ân d mii deochi din toate părţile, cu privi rea ageră. Caci sunt multeîmprejurări care întunecă ochiul cugetului: şi supărări,şi griji, şi mulţimea afacerilor, şi în fine multe năvălesc asupră-i din toate părţile. Meci, el trebuie a fi ne'adormit, de a nu se îngriji numai de ale sale, ci şi deale celorlalţi. Trebuie de a se găsi veşnic în picioare , dea t răi cu duhul, şi de a fi plin de inimă (wop ttvImv =de a suflă foc pe nări, iară figurat de a fi inimos) cums’ar zice, şi atât ziua cât şi noaptea mai mult de cât

un general trebuie de a inspecta tabăra, de a muncişi a sluji, şi de a avea grija pentru toţi şi pentru toate,„întreg la minte, cucernic, iubitoriu de stră-

') Notă. Expi’usiunea'Kiţiaxoitot; —pftndac iu, in spector, priv ig h i- to rtu, se d eriv ă din verb ul ^'.smueiu o> = a pândi de pe un ioc în alt , şi e sle în leg ăt u ra cu ve rb ul eiuoyire'to^cn = a in sp ec ta, a priv ig k iă în tr’una.



O M I L I A X 83

illi11. Acestea îe au şi rnuiţi d intre cei stăpâniţi, şi f iindcăe p i s c o p u l trebuie a aveâ şi cele ale stăpân i lorilor, de

aceia a adaos: „învăţâtoriu“. Această însuşire nu sevrere câtuşi ele puţin celui stăpân it, — ci mai cu sam ătrebuie a II proprieta tea cei ui căru ia i s’a încred inţatstăpâniea. „Xebeţiv". Apostolul nu spune aici de cel beţiv de vin, ci de cel ce batjocoreşte, de cel obraznic.

N e -grabnic a bate". Nu spune aici dc cel ce batecu mânile. Deci, ce este „nebătăuş»? Fiindcă suntuniia care rănesc aşâ zicând cugetul fraţilor, fără vreme,

pe aceştiia mi se pare că-i a re în videre aici.„Ci blând, ne-sfadnic, ne-iubitoriu de argint,

casa sa bine chivemisindu-şi, fii având ascultători cu toată cucerniciea“[.Dară dacă cel însuratse îngrijaşte de ccle ale lumii, iară episcopul nu trebuiea se îngriji de ale lumei, cum de zice: „bărbat alunei femei»? Uniia zic, că aici apostolul a făcut aluziune la cel remas văduv de femeie; — iară dc nu esteaşâ, apoi face aluziune la cel ce are femeie, ca şi cumn’a r avea-o. Pe atunci de sigu r că e ră bine de se permitea aceasta, faţă de firea lucrurilor ce se petreceau

pe acei timp. Se perm itea de a aveâ femeie, dc voia cineva, şi de, a o întrebu inţa bine. Că precum bogăţieacu greu bagă pre cinevâ întru îm părăţiea ceru rilor, şitotuşi de multe-ori cei bogaţi au în trat, tot aşâ şi nunta .D ară ce zici? spune-mi. Vorbind el de episcop zicea,ca trebuie a fi nu beţiv, ci iubitoriu de străin i; şi cutoate acestea trebuia de a spune de cele mai mari.

De ce oare n-a zis: «Se cuvine episcopului de a fiîng er din ceriu, nefiind supus nici unei patimi omeneşti»?He ce n-a spus de acele mari virtuţi, pe care trebuiea le aveâ şi cei stăp ân iţi: de a se răstig ni şi a-şi av eâ

sufletul în mâni pururea» *—ceia ce şi Christos a spus :,, Pă-stori ul cel bun sufletul sau îşi pune pen tru oi“,{loan 10 , fi), şi iarăşi „daca nu ’şi ia cinevâ cruceasa şi să vină după mine, nu este mie vrednic"(Math. 10, 38) —ci spune: «să fie ne-beţiv? Dc ce? Bunesperanţe, dacă episcopul trebuia a fi sfătuit pentruacestea numai. De ce, deci, n-ai spus: «se cade episco pului de a fi dejâ străm utat de pe păm ânt»,— ci ceiace ai poroncit celor lumeşti, nu le poronceşti episco



84 O M I L I A X

pulu i? Căci ce spui acelo ra ? „Omorî ţi .mădulărilcvoastre cele de pre pământ şi „Cel ce a .murit,

s-a îndreptat de păcat şi iarăşi: „cărî sunt ailui Christos trupul ’şj-au omorît“, precum şi Christosiarăşi spune: „care nu sc leapădă de toate avuţiile sale, nu poate fi ucenic al meu“ (Col. 3. 5.Rom. 6, 7. Gal, 5, 24. Luca 14, 33). Aşa clară de ce oareacestea nu le-a spus episcopului? Fiiiadisis eu astfeliu deînsuşiri puţini s-ar fl-«găsit poate, pe când episcopitreb uiau mulţi, ca ri să stea în frun tea fie-cărei cetăţi.De ce? Pentru că trebuiau a observă eu mare băgarede samă, a pândi aşă zicând cele ale biserieelor. De

aceia apostolul a spus de nişte însuşiri mai cumpătate,nu ca cele de sus, ca cele înalte, — căci a fi treaz, cucernic, întreg la minte, sunt însu şiri pe care le au mulţi.

„Fii având ascultători, zice, cu toată cucer-iliciea1*, arătând prin aceasta că el de la casa sa trebuiea da exemple. Căci cine ar crede că, cel ce n-a supus pre fiul său, a r puteâ supune pre cel str ăin? „Casa să,zice, bine chi vcrnisindu-şi “. Aceasta o spun şi ceid.eafară (profanii),-că ce) ce iconomiseşte sau cel ce ’şiconduce bine cele ale casei sale, iute"v a pnteâ devenişi conducătoriu a) celor lumeşti. Astfeliu este şi biserica,

ca o casă mică. Şi precum într’o casă copiii, femeia,slugile, şi în fine totul atârnă de stăpânirea bărbatului,tot aseminea şi în biserică nimic alta nu este. de câtcopii, femei, slugi. Şi dacă Proestosul are tovarăşi înstăpân irea bisericei, apoi şi bărb atu l are tova răş pefemeie. Dară episcopul este dato ri u de a îngriji de hr an avăduvelor şi a.fec ioarelor din biserică? Apoi şi acolo bărbatu l a re slugile, a re fetele sale, de care trebuie ase îngriji. Este mai uşor de a stăpâni şi a chivernisi.ocasă, şi deci cel ce nu iconomiseşte bine pe acestea, cumva puteâ iconomisi cele ale bisericei? „tară de îiu■ştie cinevâ a’şi chivernisi casa sa, cum de bi-

jşerica luTDumnezeu va purtă grijă14?„Nu de curând botezat (neofit)* (vers. 6). Aici

nu spune de cei tineri, ci de cei de cu rând catihizaţi,de curând introduşi prin botez în biserică. „Că eu amsădit, zice, Apollo a udat, iară Dumnezeu a făcut



O M I L I A X 85

c r e şte r e a “ (I, Corinth. 3, 6). Ce-1 împiedeca pre dânsulde a zice: «nu pre cel mal tânăr»? Şi pentru ce însuşi

el a făcut pe Timotheiu episcop tân ăr, şi scrie â: „nimeni să nu defaime tinereţile tale“ (Cap. 4, 12)?Fiindcă mulţi din tre Elini se apropieau pe atun ci şi se

botezau, «nu de ’ udată, zice, să pui în stăpânie pre celdeabeâ botezat (neofit), şi deabeâ catihizat. Că dacă mai’nainte de a fi ucenic, devine dascal, iute va ajunge la prostii; daca mai ’nain te de a învăţa să guverneze elajunge în rândul stăpânîtorilor, de sigur că se va trui'i».Pentru aceia a adaos: r c a nu um f lându- se în osând a

diavolului Să cază*, adeca în acea osândă, în carea căzut diavolul din lipsa de minte.rŞi se cade lui şi mărturie bună să aibă de

la cci dinafară, ca nu în ocară să cază, şi încursa diavolului" (Vers. 7), căci va fi luat în rîs dcdânşii. De aceia a zis: „al unei femei bărbat41, deşi aiurea zicea: „voiesc ca toţi oamenii să fio precum sunt e u “ (I. Cor. 7, 7):in tru înfrânare . Deci,ca nu cumvâ să mărginiasca lucrul la un cerc restrâns,

daca ar pretinde o vieaţă în. totul exactă, de aceia ela .pretins o vieaţă cumpătată. Trebuia ca să aşeze prinfie-care cetate câte un proestos, caci ascultă-lpre dânsulce scrie lui Tit, z icând: „ca să aşezi prin cetăţi preoţi, precum ţi-am poroneit“ (Tit, 1, 5). Deci ce?Şi dacă are mărturie bună şi reputaţie bună, însă nu esteaşâfeliu? De sigur că acest lucru este greu de cunoscut;esle de dorit ca cei drepţi să aibă şi o bu nă reputaţieîn faţa duşmanilor credinţei. Dară acum nici aceasta n-alăsat-o Pavel nelăm urită, căci n-a zis: «se cade lui de

a aveâ m ărturie bună» ci : „se cade lui şi mărturie bună a a v e ă “, adecă împreună cu celelalte şi aceasta,iară nu numai pe aceasta să o aibă. Căci ce? Dacă l-argrăi de rău cei ce-1 za vis tulesc, şi mai ales fiind şi Elini? Nu se poate aceasta , căci pro cel neprihănit şi cu vieaţăcurata c hiar şi ace ia îl cinstesc. Cum? zici tu. Apoiascultă-] pre dânsul, ce spune: „Prin g r ă i r e de răuşi laudă44 (II, Cor. 6, 8); — căci aceia nu se ag ăţau devieaţa lui, ci de propoveduirea evangheliei, pentru care

şi zice „prin grăire de rău“. Erau defăimaţi ca în



86 O M I U A X

şelători şi fermecători pentru predica lor. iară nici decum nu se agăţau de vieaţa lor.

De ce oare nimeni n-a spus de apostoli, ca suntcu r «ari, şi desfrânaţi, şi lacomi, ci înşelători, ceia ceveniâ numai de la pred ică? Cel ce are o vieaţă st rălucită, este respectat şi de aceia, fiindcă adevărul chiarşi duşmanilor li închide „gu ra . Dară cum de cade încurse? Fiindcă de multe-ori poate că a căzut în aceleaşi păcate ca şi aceia. Că dacă va fi de ace^t feliu ca şiElinii, atunci diavolul iute îi va întinde şi o altă cursă,iară prin aceia iute îl vor dobori.

Deci, dacă trebuie a aveă mărturie bună din parteaduşmanilor, apoi cu atât mai mult din partea prietenilor.

Cum ca nu este cu putinţă de a auzi grăit de rău precel ce are. o vieaţă neprih ănită, asculta pre Christosce spune: «Aşâ să lumineze lumina voastră în-naintea .oamenilor, ca văzând faptele voastre,cele bune să proslăviască pre Tatăl vostru celceresc “ (Math. 5, 16). «Dară dacă el este hulit, pe nedreptul, zici tu, .şi prjntr’o împrejurare oare-care suferedefăimarea»? Se poate .şi ac ea sta ; sc cade atunci ca unasem enea nici să nu fie adus la m ijlo c1)' .fiindcă m areeste frica de cădere. «Deci, zice, se cade ca să aibă şio bună mărturie unul ca acesta, fiindcă Christos zîee,ca «să lumineze faptele voastre». Dupre cum n-ar puteâspune cinevâ că soarele este întunecat,şi nici ch iar un orb

- fiindcă ' e' ruşinează ele a se pune în luptă cu cred inţatu turor, — tot aşa şi pe un om foarte, virtuos nu l-a rhuli cinevâ. Pen tru cred inţa religioasă de multe-ori a rdefăima Elinii pre c inev â; pentru o vieaţă cu ra tă însă,nu s-ar agăţă de el, ci încă îm preu nă cu ceilalţi J1 .voradmiră şi respectă.

-) Deci, aşâ să vieţuim noi, în cât să nu se huiiascănumele lui Dumnezeu. Să nu ne uităm nici la slavaomenească, dară nici să ne purtăm aşâ feliu în cât secăpătăm o reputaţiun e rea , ci în amândouă să preţuimcumpătarea. „Intre cari, zice, să străluciţi ca nişte

’) .V;,'/.';. ioutov stţ t i jiisoy i' ; - : i>c:. = nici hi mijtOC nu trebu ie a fi adus unul ca acesta, adecă nu trebuie nici a f l hirotonisii Episcop.

a) Partea m ora lă . Despre vieaţa cea mai bună ţi virtuoasă, şi despre judecata viitoare. (Veron).'



OMIUA. X

luminători în lume“ (Filîpp. 2, 15). De accia ne-alăsat pre noi, ca să fim ca nişte luminători, ca să fim

ca un aluat, ca să stăm ca dăscăli ai altora, ca să neînvârtim ca nişte îngeri pripiprejuri.il oamenilor, ca săne pariam cu dânşii dupre cum se po artă bărbaţii cucopiii, ca bărbaţi duhovniceşti către cei trupeşti, cadânşii să se folosască, ca sa fim sem ân ţă care sa

producem fruct mult şi bun. Nu a r fl nevoie de cuvintemulte, (.iacă vieaţa no astră a r 1 uminâ^aşâ-clupre cumni se cere ; nu a r fi nevoie de dăscăli, dacă noi amarătă din parte-ne fapte bune. Nimeni n-ar mai fl Elin(necredincios), dacă noi am fl creştini precum trebuie

a fi, adecă dacă am păzi cele poroncite de; Christos,daca am suferi a fi nedreptăţiţi, a fi asupriţi,'dacă bat jocoriţi fiind noi am binecuvânta, dacă pătimind răienoi am resplăti cu bine; nimeni, zic, n-ar puteâ fl oaşâ fiară sălbatecă ca să nu se dea de partea cucerniciei, când mai cu sam ă toţi ceilalţi fac a$a. .

Şi ca să afii ca lucrul este aşâ, gândeşte-te singur,că Pavel a fost unul singur, şi totuşi pe ataga a. tra sîn partea sa. Deci, dacă noi cu toţii am fi aşâ, cate lumiîntregi n-am puteâ a trage spre noi ? Iată că creştinii sunt

mai mulţi de cât etnicii, şi dacă in toate celelalte, meşteşuguri unul s ingur poate în văţâ deodată o şută decopii, apoi iată că aici unde sunt mulţi dăscăli, şi ucenici cu mult mai. mulţi, totuşi nici unul nu se adaogedintre Elini. Căci cei ce se învaţă au privirile îndreptate

"spre cei ce-i învaţă, şi când ii ne vo r vedeâ pre noi că poftim aceleaşi lucruri ca şi dânşii, câ dorim aceleaşi:de a stăpâni, şi de a fi cinstiţi, apoi atunci cum vor puteâadm irâ creştinismul? Văd de pildă printre, noi vieaţă

prih ănîtă, suflete pământeşti; banii îi adm irăm la feliuca dânşii, ba încă şi mai m ult; de moarte rife tememca şi dânşii, de sărăcie ne spăimântam ca şi dânşii, în boale ne în tris tăm la feliu cu dânşii, la feliu dorim slavaşi stăpâniea, pentru iubirea de argint ne topim, slujimaşa zicând, timpurilor şi împrejurărilor.

Cum, deci, vor crede? Din semne şi minuni? Darăacestea nu se mai fac acum. Poate ca din purtarea noastră? Dară aceas ta o am pierdut. Poate că din dragosteano as tră? Dară nici măcar urm ă de dragoste nu se vede.Deaceea noi vom da sam ă nu num ai de păcatele noastre,ci şi de vătămarea pricinuită altora prin acele păcate.



8S O M I U A X

Sa ne trezim odată, iabiţilor, să îMvighcrnr?i£ă^arătăm pe păm ânt o vieaţă cereasca , să zicem cu .P av e l: „Ca

p e tre c e re a n o a s tră 111 ce ru ri es te w (Filîpp, 3 ,20 );iară pe pământ sa învederăm acelora luptele ce le purtăm contra patimilor.

Dară, zici tu, au fost şi printre noi oameni mari.«Şi de unde sa cred eu—zice E lin ul,-căc i eu nu vă văd

pre voi făcând ceiace făceau aceia. Că d acă e vorba de povestit, apoi avem .şi noi, zice, filosofi m ari şi minunaţi pentru vieaţa lor,—ci tu arată-m i un alt Pavel şi unalt loan».

Astăzi mai cu samă, iubiţilor, flecare d intre noi estegata ca pentru un obol să ucidă şi să fie ucis. Pen tru

o palmă de pămân t e gata sa stea înaintea a mu de judecăţi ; pentru m oartea copilului tău toate cele lerăstorni pe dos. Las la oparte pe celelalte care suntvrednice de multă jale, ca de pildă ghicire din sborulsau din cântatul paser ilor, observaţiunile, naşterile, sim- bolele, sgardelc agăţate Ia gât pentru boale, ghicirile,farmicele, vrăjile. Cu adevărat că toate acestea sunt destul de'mari păcate şi deajuns spre a chema urgica luiDumnezeu asup ra noastră, că ch iar şi după ce ni-a trim is

pre Fiul său , noi îucă cutezăm să facem astfeliu de fapte.Deci .ce este de făcut? Nimic alta, decât de a jali,

fiindcă deabeâ o m ică pa rte din lume se mai mântuieşte.Dara cei pierduţi auzind acestea se bucură, căci nu suntnum ai îi pierduţi, ci sufăr îm preună cu cei mulţi. Şi cefeliu de bucurie este aceasta? Căci ch iar şi pentru aceasta bucurie Vor da samă. Să nu-ţi închipui, ca precum aicia aveâ tovarăşi la nenorociri îţi aduce oa recare mân-gâere, tot aşâ va fi şi acolo. Şi de unde se învedereazăaceasta? Eu voiu arăta. Căci spune-mi, te rog; dacă cineva ar fi condamnat a fî ars de viu, şi ar vedeâ şi pefiul său arzând împreună cu dânsul, şi ieşindu-i fum dincărnuri, oare atunci n-ar muri? Că dacă cei sănătoşi,şi văzând acestea petrecându-se li se încreţeşte pieleade pe dânşii şi se moleşazâ cu totul, cu a tâ t mai multvor pătimi de acestea cei ce sun t în suferinţi. Să nu teminunezi auzind acestea, căci ascultă ce spu ne un înţelept: «şi tu te -a i robi t ca şi noi, şi te-ai socoti tîntre noi» (Isaia, 14, 10), că este oarecare simpatie şicompătimire printre noi oamenii, fiindcă ne mişcăm şiavem milă în nenorocirile altora. Oare tatăl când vede



0 M 1 L U Xt S9

pre fiul sau stând în aceiaşi osândă, va simţi el m ân-găere, sau poate un adaos Ja durerile sale? Dara băr

batul când vede pe femeia sa? Dară oamenii când văd pe un ornf'O arc jttunci nu ne vom mişcă încă mai mult?Da, de sigur, insă acolo, jiu vor li suferinţi de acestea,ei cu totul altele : p lângere va fi. şi se n in i rea dinţilor,văzându-ne unii pre alţii, văitându-ne cu toţii. Cei cesuiVcin sărăcie, oare vor simţi ii vre-o m ângâ ere în rălelelor, din îm părtăşirea alto ra la să răci ea aceea?

Şi ce va fi atunci, când şi fiul, şi tatăl, şi femeia,şi nepoţii vor luă aceiaşi osândă? Dară când noi vomvedea prieteni, vom mai simţi oare vre-o m âng âere?

Nu vom mai aveâ, iubiţilor, nici una. ci încă mai multni se vor Tmări ralele ce le vom suferi. Pe lângăacesteaapoi, sun t şi răie de acelea, care nu pot aveâ nici-o mân-şţăere din îm părtăşirea şi a altora, pr in m ărim ea lor.De pildă, cinevâ se găseşte în foc, şi tot în acelaşi focse găseşte şi un altu i; ei bine cum se vor m ângâ eâ iiunul pre altul? Spune-mi te rog: dacă vre-odată amcăzut în friguri grozave , oare nu ni-a lipsit nouă oricemângâere atunci? Desigur, căci când stăpânesc rălele pe cinevâ, sufletul lui nu va mai aveâ grijă să se mângâe.Sau nu vedeţi pe femeile care şi-au pierdut bărbaţii, pecâte alte femei încă nu pot număra, care au pătimit,acelaşi lucru? Dară cu toate acestea jălaniea nu a devenit mai mica.

Deci, iubiţilor, să nu ne nutr im cu asem enea speranţe, ci o singură mângâere sa av em : aceea de a ne

pocăi pentru cele ce am păcătuit , şi de a ne îndreptă paşii pe calea cea bună care duce la ceriu, ca astfeliusă ne învrednicim de îm păraţiea ceruri lor, prin cha rulşi -filantropica Domnului nostru Iisus Christos, căruia secade slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X I

„Diaconii aşijderea cucernici să fie, nu îndoiţi la cuvânt, n’e-băutorî de vin mult, ne-a goni sitari de dobândă urâtă, şi având taina credinţei



0(, O M I L I A X !

în tru ştiinţă (conştiinţă i curată. Şi aceştiia să seispit iască mai întâiu, iară după aceia să se dia-coniască fără de priliană fiind “. (Gap. 3, 8-10).

Vorbind de Episcopi, şi earaeterizându-le însuşirilelor şi spunând pe care anume, trebuie a le avea şi decare trebuie a se depărta, şi lăsând'1'fe c-vpartc tagm a preoţilor, a Ireeul deodată la diaconi. De c*Stiare? Fiindcănu este m are deosebirea între dânşii, căci şi preoţilorli este încredinţată învăţătura, şi proteeţiunea ca şi îngrijirea bisericei,—şi ceiace a iost spus pentru Episcopi,toate se" potrivesc şi pen tru Preoţi. Numai cu liirotoniea

îi covârşaşte, şi numai cu ac eas ta se pare că întrcc pePreop. „Diaconii aşijderea», adccă aceleaşi însuşirisă le aibă. Şi ce va să zică aceleaşi ? Arie că să fie fără prihană, în tregi la minte, iubitori de s trăin i, blânzi, ne-sfadnic-i, ne-iubitori de arginţi.

„Cucernici, zice, nu îndoiţi la cuvânt", adecăne-vicleni, ne-făţarnici, fiindcă nimic nu tace pe om necinstit, ca a fi viclean, şi nimic nu este atât de netrebnicîn biserică, ca a fi făţarnic. „NebăutoH de vin mult,zice, neagonisitori de dobândă urâtă, având tainacredinţei în tru ştiinţă cu rată*. Iată că a însemnatce anume va să zică de a fi „cucernici “ . Şi priveşte caexpresiunea „nu de curând botezat (neofit) esle pusă şi aici, fiindcă expresiu nea „şi aceştîia Să se ÎS- piticască mai întâiu» este zisa şi pentru Episcop! ca şi" pentru diaconi, dupre cum ni dă a înţelege conjuncţiaffŞl» pusă în lruntea prepoziţiei, aşă că nu este nici-odeosebire în modul de alegere. Deaceia şi acolo s’a zis:„nu de curând botezat, (neofit)*. Fiindcă cum sănu fie absurd, ca unei slugi intrată de curând în casăsă nu-i încred inţam nimic dinăuntrul casei, până ce mai

întâiu printr’o multă încercare tiu ne va da dovadă decunoştinţa ei, iară pre cei deabeâ intraţi deafară în biserica iui Dumnezeu -să-a punem în cele dintâi locuri?

■ -«Femeile aşijderea» (Vers. t t ) —vorbeşte de dia-conese — «cucernice, neclevetitoare, nelimbute,treze, credincioase întru toatei Uniia zic că aici sevorbeşte în general pentru femei, ceeace nu este; —



O M I U A X I 91

fiindcă ce a r fi voit apostolul, ca p rin tre cele vorbitesă introducă deodată pe femei?—ci el vorbeşte aici de

femeile ca re aveau pe acele tim pu ri dem nitatea de diacon esc.„Diaconii să fie ai unei femei bărbaţi'4 (Vers

12). Acestea se potrivesc a fi spuse şi despre femeilediaconilor, fiindcă acest lucru este foarte necesar, foto-sitoriu şi cucernic în biserică- „Diaconii să fie aiunei femei bărbaţi*. Ai văzut cum pretinde şi dela diaconi aceeaşi virtute ca şi dela Episcopi? Că şi dacănu sunt de aceeaşi demnitate cu Episcopii, dară totuşi

trebuie a fi deopotrivă cu aceia fără de prihană, deopotrivă de curaţi. „Fii bine chivernisindu-şi, şi casele sale. Că cei ce slujesc bine, treaptă bunălorirşi dobândesc, şi multă îndrăzneaţă întrucredinţa cea în tru ’ Christos Iisus“ (Vers. 13).Pretutindeni pune înainte protejarea copiilor, ca nucu mvâ ceilalţi să se scandal iseze dc aceasta. „Căcei ce slujăsc bine, zice, treaptă bună loru’şi do

bândesc" —■ adecă înain ta re — „şi multă-îndră

zneală întru crcdmţa‘!, adecă, cci ce în treptele de jo s se a ra tă treji, iute vor urcă şi treptele de sus.„Acestca scriu ţie, având nădejde că voiu

veni la tine fără întârziere. Iară de voiu întârzieâ,ca să ştii cum trebuieşte în casa lui Dumnezeua petrece, care este biserica Dumnezeului celuiviu, stâlp şi întărire a adevărului'*. (Vers. 14.15).Ca nu cumvâ poroncindu-i Iui despre accstea, să-i pricinuiască vre-o m âhnire , apoi «nu pentru aceasta ’ţi

scriu, zice, ca şi cum n-aşi mai veni la tine, ci voiuveni desigur; iară de cumvâ voiu întârzieâ, să nu te nelinişteşti, să nu te tulburi». Deci i-a scris acestea sprea-i conteni mâhnirea, pe deoparte, iară pe dealla sprea aţiţâ pre ceilalţi şi a-i face mai cu băgare dc sama,—fiindcă prezenţa lui, fie numai anunţată, şi totuşi puteăface lucruri mari. D ară tu sa nu te minunezi dacă el—care toate le pre vedeâ cu duhul—de as tăda tă nu şt.ieâ,zicând: „am nădejde că voiu veni, iară de voiuîntârzieâlL, —■ceiace este a unuia care nu ştie. Fiindcă

el cu duhul se p urlâ , şi nu din propr iea sa voinţă făcea



OMILIA. XI

ceeace făcea, apoi şi a ceas ta dupre tlrep tale nu o ştieâ.„Ca să ştii, zice, cum trebuieşte în casa lui Dum

nezeu a petrece, care este biserica Dumnezeuluicelui viu, stâlp şi întărire-a adevărului11,iară nuca aceia Jurîaica, căci aceasta este care uneşte )a un Joc*cred inţa şi propoveduirea 'evan gheliei. Adevărul este -al bisericei, şi stâlp precum şi în tăr ire.

„Şi cu adevărat mare este taina bunei credinţe. Dumnezeu s’a a răta t în trup , s’a îndreptat în Duhul“ (Vers. 16). adecă iconorniea cea pentrunoi. Să nu-m i spui de clopoţei, nici de sfânta sfintelor,nici de arhiereul legei vechi, căci biserica este stâlp al

lumei întregi. Gândeşte-te Ja taină, şi înfiorează-te, Şitain a este, şi m are , şi tain ă a bunei credinţe, şi cu adevăra t că este mare, iară nicidecum problematică, fiindcăe neîndoelnic. De vreme ce poruncind el nimic n’a spusde acest feliu despre preoţi., precum în Levilic, ap o i;aîntors vorba in altă parte, zicând că crealoriul s’a arătat în trup: „Dumnezeu, zice, s’a arătat în trup '1.

„S’a îndreptat în Duhul11adecă sau că spuneceia ce a. spus Christos: „s’a îndreptat înţelepciu-.nea d e l a fiii. săi11 (Math. n , 19), sau că vicleşug n ’afăcut, ceia ce spune şi Prorocul: „care p ăc a t n'a facil t, şi vicTtfşug nu s’a aflat in gura lui11 (isaia53, 9). „S’a văzut de Îngeriu, zice, — aşâ c ă împreunăcu noi şi în ger ii au văzu t pre Fiul lui Dumnezeu, pecând mai ’nainte nu-1 văzuse. Cu adevărat că mare estetaina. „S’a propoveduiţ întru neamuri, s’a crezutîn iu m e K, Zice. Pre tutindeni în lume s’a auzit şi s’a c re zut1'aceasta. Aşâ dară să nu ’ţi închipui că sunt num aivorlie goale. „S’a înălţat întru slavă“ zice, duprecum spune şi Lucii: „Acest Iisus care s’a înălţatde la voi la ceriu" (Fap. i, li) „s’a înălţat, zice, întru

Slavă11, adecă ..s’a înălţat pe norii ceriului.Dară tu priveşte înţelepciunea acestui fericit. U r

mând a statui pre cei ce s’au învrednicit de slujba dia-coriiei, ca nu fără sfieală să se îmbuibeze de vin, n’tspus «să nu se îmbete» — ci „să fie nebăutori ckvin m ult11, —că dacă cei ce in trau în templu, nu sf



O M I L I A X I 03

îm păr lăsau deloc din vin, cu atâ t mai m ult nu trebuiea face aceasta nici diaconii. «Vinul face pe cinevâ de a

se poticni încoace şi încolo, zice, chiar dacă nu s’ar îm băta , slăbeşte activitatea sufletului, şi sfarîm â soliditatea lui». Te gândeşte încă, cum el pretutindeni, icono-miea lui Dumnezeu cu omul o numeşte taină, şi cu drep tcuvânt, căci nu este învederată tuturor oamenilor, şimai mult încă, că nici îngerilor nu eră ştiută; cumatunci să nu fie m are ceia ce s’a a răta t pr in b iserică?De aceia zice: „Cu adevărat mare este“. Şi cu adevăra t ca este m ar c : căci omul a devenit Dumnezeu, şiDumnezeu o m ; omul s ’a văzut fără de păcat, omul s ’a

înălţat, s’a propoveduit în lume, şi împreună cu noi l-auvăzut pre el îngerii. Taină este deci.Deci, să nu descoperim taina, să nu o publicăm

pretu tindeni, să vieţuim cu vrednicie de taina aceasta .Cei cărora li s’au încred inţat tainele sun t mari. Dacăîm păratu l cel pământesc ni-ar înc red inţa vr-o taină, oaren’am lua-o noi aceasta ca o dovadă de cea mai mare prietenie? Acum însă, Dumnezeu ni-a încredinţat tainaaceasta. «Şi cum este taină, zici tu,-.dacă o ştiu toţi»?Apoi tocmai că nu o ştiu toţi,, şi m a i ’na inte dc aceastanu o ştieâ nimeni, şi deabeâ acum s’a făcut cunoscută.

M Deci, iubiţilor, sa fim de bu nă cred inţă în păstrarea tainei. El ni-a încredinţat nouă o taină atât dem are, în tim p ce noi nu-i încredinţăm nici banii. El nispune: «încredinţaţi-le acelea mie; nimeni nu le va răp i;nici moiia nu le va roade, nici forul, nu le va fură», şini făgăduieşte însu tit a ni da, şi noi totuşi nu ne convingem. De şi noi nu luăm nimic mai mult dela cei cariam depus banii noştrii, decât ceia ce am fost depus, şiîncă atunc i sa fim mulţămiţi. «CIliar furul de ţi-le-arrăpi aici, zice, punele în socoteala m ea ; nu-ţi voiu zice:le-a fu rat tâlbariu), sau le-a ros moliile». însuti t el dăîn schimb aici, ia ră acolo va da şi vieaţa veşnică, şitotuşi nimeni nu pune spre depozitare. «Dară, zici tu,târziu îmi va înapoia». Apoi şi aceasta este un semnm are al darului său celui nepovestit, de a nu resplât'iaici în vieaţa aceasta trecătoare,—sau mai bine zis, chiarşi aici resplăteşte însutit.

') Partea m ora lă . Despre m icime a celor prezente, şi despre dobândirea, şi folosirea celor viitoare, (Veron).



94 O M I L I A X (

Căci spune-m i; oare Pavel n ’a lăsat aici cuţitul luide cu rălărie? Pe tru ir a lăsat, aici trestiea şi undiţa? Ma-

theiu n’a lăsaA vam a? Şi oa re nu li se deschidea lorîntreag a lume mm mult ch iar decât împ ăraţilor? Oarenu puneau toţi la picioarele lo r averile ¥ Oare nu-i luau pe dânşii de Domni şi stăpânitori ? Oare nu în credinţauîn mânile apostolilor până şi sufletele lor? Oare nu cutoţii atârnau de voinţa acclo ra? Oare nu chiar şi pe dânşiise puneau în rândul robilor lor? Şi oare acum chiarnu vedem noi p etrecându-se multe de acest feliu? Fiindcăde multe ori oameni din tre cei de rând şi proşti, carin ’au m ânuit de câ t sapa, şi poate că ’deabea avân d h ranatrebuitoare, d ară cari s'au ret ras Ja vieaţa m onahală,—

de multe ori, zic, aceştiia s’au arăta t-m ai pre sus de toţi,şi de îm păraţi au fost cinstiţi. Poate că acestca su nt lucru ri mici ? Gândeşte-te însă, că toate acestea su nt unadaos, — în timp ce capitalu l întreg se depozitează şi învieaţa viitoare.

Dispreţuieşte, deci, averile,, daca, Voieşti a aveâaveri; de voieşti a le îmbogăţi,‘fti-sărac. Căci aşâ suntfaptele cele minunate şi paradoxe.ale lui Dumnezeu:el nu voieşte ca tu să devii bogat numai prin proprieata osteneală, ci şi pr in ch arul "sau. «î.asă-mi mie, zice,acestea; tu te îngrijaşte de cele duhovniceşti, ca să cunoşti şi pu terea mea. Fugi dc jugul şi de robiea ceadela averi. Până când vei fi supus )oi\ sărac vei ii; iarăcând vei dispreţul av eri le, vei fi de două ori bogat: şică îţi vo r curge av eri din toate părţile, şi că nu veiaveâ nevoie de nimic din eele .de care au nevoie ceimulţi. Căci nu este b oga t cel ce arc multe averi, ci celce ţiu are nevoie de multe, Aşâ. că înţrucâi, a re nevoiede dânsele, întru nimic nu sS deosebeşte îm păratu l desărac, fiindcă sărăc-iea nimic a lta nu este, de cât de a aveânevoie de alţii; — astfeliu că şi împăratul în pr ivinţaaceasta este sărac, fiindcă are nevoie de cei stăpân iţi (îedânsul. Nu însă tot aşa şi cel răstignit; căci el nu are nevoie de nimic, şi îi sun t deajuns pentru hran a mânile sale.„Mie, zice, şi celor ce sunt cu mine, au s lu j i t manile acestea" (Fapt. 20, 34). Dară acestea le spunea,cel ce alta dată zicea: „Că nimic având, şi toateavându-le“ (II. Cor. fi, 10), el care eră crezut ca Dumnezeu de cei ce locuiau în Lislra.



OMILIA. XI 95

Deci, dacă voieşti a te învrednici dc cele din lume,caută ceriul; iară de voieşti a te bucura şi de cele de

aici, dispreţtiieşti-le, „C ău ta li — zice, îm p ar ăţie a iuiDumnezeu, şi toate acestea se vo r adaog e vo ue“(Math. 6,33). De ce admiri pre cele mici? Do ce stai cugura«Găscată la cele ce nu sunt vrednice de cuvânt?Până când vei fl sărac? Până când cerşetoriu? Cautăspre ceriu, gândeşte-te la bogăţiea deacolo, bateţi joc deaiuv- afiă ca trebuinţa lui este mică şi nebăgată în samă.Mulţămirea dc dânsul rem âne aici în această lumetrecătoare; şi pe câtă deosebire este între un fir de nă-sip, sau între-o picătură de apă şi abizul cel fără sfâr

şit, pe atâta este intre vieata prezentă şi cea viitoare.Aceasta' nu este propi etate, ci numai în trebu inţare ;nu este ceva care să o stăpâneşti pentru totdeauna,fiindcă cum ar puteâ fi. dacă murind tu, de voie sau denevoie alţii vo r luâ toate ale taîe, şi aceia iarăşi vor lasăalto ra, şi iarăşi aceştiia vo r da alto ra? Toţi suntem be-

jănari, iară stăpânul casei este doară mai m ult un chirigiu, fiindcă murind eî, chirigiul rămâne şi se bucurăde casă maimult decât stăpânul ei. Dacă, deci, acestaeste cu plata, apo i şi cel dintâi (stăpânul) este cu plată,—

fiindcă a. zidit casa, şi o a îm bunătăţit. Aşă dară s tă pânirea lui este mai mult cu numele, fiindcă în lăp tă noicu toţii sun tem stăpâni ai unor lucruri străine. Numaiacelea sunt ale noastre, pe care Ie vom trimite mai dinainte acolo, .iară cele de aici nu sunt ale noastre, ci alecelor vii, sau mai drept vorbind, chiar şi pe cei vii îi părăsesc. Numai cele ale sufletu lu i: milosteniea şi filan-tropiea sunt ale noastre. Celelalte sunt afară de noi, du

pre cum zic şi cei profani,—fiindcă in adevăr că sun tafară de noi.

Să facern, deci, ccle ce sunt înăuntru l nostru. Nueste cu pu tinţă de a luâ cu noi av erile şi a pleca dea ic i,— ci cu putinţă este de a plecă cu milosteniea, şimai drept vorbind, de a o trimite mai dinainte acolo,ca să ni pregătească sălaşuri în locaşurile cele veşnice.St; numesc bani, fiindcă ne folosim ele dânşii, iară nu

pentru ca suntem stăpâni; întrebuin ţarea lor, sau folosinţa lor o avem num ai, nu în să şi stăpâniea. Căcisjmne’mi te ro g: fiecare pro pi eta te în pa rte , şi fiecareogor a câtor stăpâni au fost până acum ? şi a câtor stăpânivor mai fi de acum înainte? Se vorbeşte chiar şi într’un



m O M Î L I A X I

proverb foar te înţelept — caci noi nu trebuie a dispreţuit proverbele din popor, dacă au m ele ceva inţelep t:

«ogoruie, zicc; al câtor stăpâni eşli, şi al câtor vei fl?»Aceasta sâ o vorbim şi căt ră bani. şi căt ră caso. Numaivictulea obişnuieşte a călători împreună cu noi. acolo,numai v irtu tea trece în vieaţa cea de acolo.

Beci, iubiţilor, să stingem din noi pofta de bani, caastfeliu să aprindem pofta de cele de acolo. Nu pot-ambeleaceste două dragoste să stăpânească sufletul omului,căci: „sau' pre unul va urî, sau pre altul va iubi,sau de unul se va ţinea şi de altul nu va griji*.(-Math. 6, 24). Poate că vezi pre unul m ergând prin

piaţă cu multe slugi după dânsul, îm brăcat' cu haine

de m ătasă, încălecat pe cal, şi grum azu l ţinându-1 dârz;ei bine, tu nu te minună, ci rizi. Că du pre cura rizicând vezi copiii jucându-se pe stradă, tot aşâ şi în căzuide faţa. Cu nimic nu se deosebeşte acesta de acei copii,

ba încă fapta acesto ra este mai hazlie, prin făptui căeste izvoritâ din vârsta copilărească, care poartă cu

sine multă naivitate. Priveliştea acestora este şi derîs, şi plăcuta, în timp ce priveliştea aceluia este derîs şi plină de sluţenie. S lăveşte pre Dumnezeii,'pentrucă te-a scuti t de această scerîa şi de o aşă trufie. Tucare m erg i pe jos, dacă vei voi poţi şa iii . mai înalt

de cât cel ce şade în carîtă. Cum şi în ce .chip? Pentrucă acela de şi ca puţin ceva ’şi-a r idicat trupul dela pământ, totuşi cu sufletul a rămas înfipt în pământ, duprecum zicePsalmistui: „I. jp itu -s’a, zice, virtutea,meal)de carnea mea“. (Ps. iot, 6), pe când tu cu cugetulte găseşti în ceriu. Dară poate că are mulţe siugi dupădânsul? Ei! şi ce este preţuit mai mult:' acesta, saucalul său? Şi ce poate fl m ai prostesc*,, ca a dâ laopa rte pe oameni, ca astfeliu să poată trece în linişte anim alul? Poate că a calări este ceva impunătoriu; dară şîslugile iau par te la călărie. Uniia apoi sunt atâ t iţe infurnuraţi, în cât nea vând nevoie de 'nim ic, totuşi fac dea fl urmaţi de alţii.

Dară ce poate fl mai p rostesc? Aceştiia vor a se

') Notă, In tex tu s re ce ptu s a cest verset es te : ^iivitu-n'a osul meu tie ca rn ea mea», astfeliu cit în cita re a Jui de St. Chrisostom, este mai mult un lapsus menwriae.



O M I U A X I I 97

pune în evidentă, prin scumpe tea hainelo r, şi prin slugile ce viri'in urm a lor. Ce poate fl mai de dispreţuit,

ca a căută cinevâ să se recom ande pr in cai şi prinslugi? Este poate virtuos? Apoi atunci să nu întrebuinţeze nimic din acestea, fiindcă el a re podoaba în sineînsuşi, ia ră nici de cum în altul. Astfeliu de lucrur i îe

pot aveâ şi cei răi, şi cei mojici, şi în fine toţi câţi auavere. Şi inimicii şi jucătorii dela teatru umblă călări, ba încă au şi câte un serv itori u ale rgând înain tea lor, — d ară cu toate acestea mimici şi jucători a» răm as,şi nici-odată n-au ajun s respectaţi prin caiii şi prinslugile lor. Când în sufletul unuia ca acestuia nu va flnimic, apoi atunci toate cele ce i se vor adaoge dedinafară, sunt de prisos şi în zadar. Este întocmai ca şl un zidi u slab sau ca un corp str ica t, c are or i şi ce i-aimai adaoge, el totuşi răm ân e ceva greţos şi str icat.Tocmai aşa şi aici, fiindcă sufletul nu are nici un folosde la cele ce i se dau de dinafară, ci rămâne ceia ceeste, chiar de ai adaoge mii de aurării pe trup.

Deci, iubiţilor, să nu ne spăriem de aceste n imicuri; să lepădăm de Ia noi tot ce este trecătoriu, şi săcăutăm pe cele mai mari, pe cele duhovniceşti, pr* celece cu ad evărat că ne fac respectaţi, ca astfeliu să neînvrednic im şi de bunurile viitoare. Cărora fie c a cutoţii sa ne învrednic im în tru Christos Iisus Domnulnostru , căruia îm preuna cu T atăl şi cu Sf. Duh, se cadeslava, s tăpân irea şi cinstea, acum şi pururea şi în veciivecilor. Amin.

O M I L I A X I I

„Iară Duhul arătat grăieşte, că în vremelede apoi se vor depărta uniia de la credinţă,luând aminte la duhurile cele înşelătoare, şi Iaînvăţăturile cele drăceşti, ale celor ce în tru fă-ţărie grăiesc minciuni, fiind la a lor ştiinţă(cuget) aprinşi, oprind a se însura, a se feri demâncările, care Dumnezeu le-a făcut spre îm părtăşire cu mulţărnire celor credincioşi, şi cari

«330 7



98 O M I U A X I I

au cunoscuţ i adevărul. De vrem e ce toată făptura lui Dumnezeu este bună, şi nimic nu este

de lepădat care se ia cu mulţămire; că se sfinţeşte prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin ru găciune.c fCan. 4. 1-5).

Bupre cum cei ce se ţin de credinţă, se sprijinesc pe o anghiră puternică, to t aşâ şi cei ce au căzut dincredinţa, nicăiri nu pot stâ cu putere, ci pur tându-sein dreapta şi în stânga, la urmă ajung chiar la gura prăpastie! in care se prăbuşesc . Aceasta o a învedera t deja acolo, unde spune că s'au d epărtat uniia dela credinţa şi au căz u t i a ră aici zice: „Iară Duhularăta t grăieşte,, ejî,, în vranele deapoi se vordepărta uniiâ de la credinţă, luâad aminte laduhurile celeinşălatoai-eV Acestea îe spune apostolul pe ntru Manihei, şi Eng ra tiţi, şi, M ardoniţi, şi. pe ntrutoată ceata lor de eretici, „că în vrem ele din urm ăse vor depărtâ uniia de la credinţă. “ Ai văzutca cauza tuturor ralelor îh timpurile de după aceastava fi de părta rea de credinţa? Şi ce va să zică „arătat*?Adecă pe faţă, lămu rit, m ărtu ris it, fără nici-o îndoeală.«Sa nu te minunezi, zice, “dacă acum depârtându-se

uniia de ia credinţă,, fac’ cele Iudaice, caci vor venitimpuri şi mai grele, când uniia din cei ce se îm părtăşesc de credinţă vor fa.ee- aceasta, introducând poveţele lor cele vătârnătoarc, până şi la însurătoare, şi lamâncări, şi la toate de .-acest feliu».

Aşă dară el spune ■acestea nu pe ntru Iudei, căciexpresiunea „în timpurile cele de j>e urm ă“ şi„se vor depărtâ de credinţă14 cum ar aveâ locaici? — ci el vorbeşte dc Manihei şi căpiteniile lor,I-a numit duhuri înşălătoare, şi cu drept cuvânt,fiindcă num ai de acele duhuri fiind mişcaţi, dânşii vo rgrăi asem enea înşelăciuni. Şi ce vă sa zică: „întrufăţărie grăiesc minciuni?11 Adecă, cele ce dânşiigrăiesc, le spun nu din ignoranţă, sau din neştiinţă, ci prefăcându-se minţcsc, ştiind foarte bine adevăru l, însăavând cugetul lor aprins, adecă având o vieaţă rea.Dară de ce oare spune num ai de ereticii aceştiia —



OMILIA XII 99

fiindcă Christos a spus şi de alţii, z icân d: „Că tr e b u ieSă v in ă sm in tele le" 1 (Math. 18, 7), şi a prezis iarăşi

de zizanii? Dara tu minunează-te de prorociea lui Pavel,căci mai 'nainte de timpurile în care eră să se petreacă,el învedera chiar şi timpul, ca şi cum parecă ar zice:«Nu te minuna, deci, dacă acum chiar, când cele alecredinţei îşi au începutul, şi încă se încearcă uniia de aintroduce pe furiş credinţele lor cele vătămătoare, căcicând credinţa ad ev ărată se va înţepeni bine după untimp'îndelungat, se vor dep ărtâ uniia de credinţa».

„Oprind a se in sură, zice, a se feri de mâncări Şi de ce n ’a mai spus şi de celelalte eresur i?Apoi a făcut aluziune şi la acelea, zicând în gen eral :„luând aminte ia duhurile cele înşelătoare, şila învăţăturile drăceşti14- Căci el nu voiâ a băga însufletul oamenilor, de pe acum chiar, asemenea idei, cinumai ceia ce îşi luase deja început — cade pildă feri-reă de mâncări — aceia li-a arătat. „Care Dumnezeule-a făcut, zice, spre îm părtăşire cu mulţămireCelor credincioşi, şi cari au cunoscut adevărul.“Dara celor necredincioşi nu? Apoi cum şi celor necre

dincioşi; în timp oe legea îi opreşte de mâncări? Decice ? Oare dezm erdarea în m âncări nu este împiedecată ?Ba încă foarte lare. Şi de ce a fost. împiedecată, dacăa’1fost făcută de Dumnezeu spre împărtăşire? Pentrucă şi pânea a făcut-o, însă necumpătarea în mâncareaei a îtnpedecat-o; şi vinul 1-a făcui, dara necumpătareaiii băutu ră a împiedecat-o. Apostolul nu poronceşte dea se depărtâ de dezmerdare în bucate ca de cevanecurat, ci pentrucă prin nec um pătare moleşeşte su--fletul. „De vreme ce toată făptu ra lui Dumnezeu,zice, este bună, şi nimic nu este"de lepădat, caresei ' ia cu mulţăm ire11. Apoi dacă. este făptura luiDumnezeu, este bună—căci „toate erau bune foarte11— zioeMoisi în Cartea Facerei. Când zice „făptura luiDumnezeu “ apostolul a iac ut a luziune în genere Iatoate cele de mâncare, şi dojâ smulge mai dinainteeresul cekir cari introduc m ate riea ca fără început, şispun ca m âncările sunt din acea materie. Aşă da radacă ceia ce a făcut Dumnezeu este bun, zici tu,, ce



1 0 0 O M I L I A X I I

însamnă expresiunea: „Case sfinţeşte prin...cuvântul lui Dumnezeu.şi prin rugăciune?11 învederateste deciz ia fiind necurată, se sfinţeşte». Nu aceasta ospune apostolul, ci aici el se adresază câtră aceia, caricredeau_că pot fi oare-’câre dintre dânsele spurcate. Prinurmare aici el stabileşte două lucruri.,jprincipale: celîntâi că nimic făcut de Dumnezeu nu este spurca t, şia l . doilea, că c hia r de s’a r . spu rca , tu ai do ftor iea:opre.şte-te, însamnă-), mulţărneşte şi slăveşte pre Dumnezeu, şi.„aiynci orice necurăţenie a dişp&£vit

«Aşâ da ră, zici tu, putem cu răţi în acest chip şi jăr tfele cele jărif tte idolilor»? Daca nu ştii că a fost jartfit idolilor, de sigur că le vei puteâ curăţi în felul

acesta ;' is ră dacă ai ştiut, şi totuşi te-ai îm părtăşit dinele, necurat vei fl, şi nu pentrucă este jârtfă idolească,ci pentrucă poroncindu-ţi-se de a nu tc îm părtăşi cudemonii, tu prin acele mâncări te-ai împărtăşit. încâtca nici acele mâncări nu sunt de la natură necurate,ci necurăţăniea li vine de la intenţiunea ta, şi de la neascultare. Aşa dară nu este necurata mâncarea de carnede porc? «Nu, zice el; dacă ai luat cu mulţămire, cucum pătare ; necu rată nu este dc câ t intenţiunea, sauvoea cea liberă a ta, c are nu mulţămeşte lui Dumnezeu».

„Acestea de le vei spune fraţilor, buna slugă

vei fi lui Iisus Christos, hrănindu-te cu cuvintelecredinţei şi ale bunei învăţături, căriea ai urm at"(Vers. 6). Âcestea; care anume? Cele pe care Ie-a spus;că-taina este mare, că a se depărtâ cinevâ de nuntaşide mâncări este faptă drăcească, că prin cuvântul IuiDumnezeu şi p rin ru găciun e bucatele se curăţesc. „Hră-nindu-tc cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături căriea ai urinat. Iară de basmele celespurcate şi băbeşti te fereşte şi te obişnuieşte pre tine spre buna cre dinţă14. (Vers. 7>.

„Acestea le vei spune*, zice. Priveşte că el ni-căiri nu-şi impune autoritatea sa, ci numai condescendenţă (pogorământ). „Le vei spune14, zice. N;a spus:«poroncindu-li, punându-li în vedere de a se conformăîntocmai», ci «le vei spune, adecă spune-le acestea sfa-tuindu-i, şi îndeamnă-i cu cuvintele credinţei». r Lc veispune“ zice, învederând p rin aceasta necontenita luare



O M I U A XII 1 0 1

am inte la asemenea" chestiuni. Precum hra na aceastanoi-o pretindem în fie ce zi, tot aşâ pretindem ca şi

cuvintele credinţei pu rure a sa le cerem , pu rurea să nehrănim cu eîe, pururea sa le rumegăm aşa zicând înnoi, în tr ’una vorbind de aceasta, pururea m editând u~le,fiindcă au în ele o hrană nu cum s’ar întâmplă.

„Iară de basmele cele spurcate şi băbeştite fereşte44. Despre ce spune el aici? Despre observa-ţiunile Judaice, pe ca re le numeşte basme, şi cu dreptcuvânt, fiindcă sunt sau falsificări, sau pentru trecerede timp. Cele ce se fac la timp, simt folositoare, iarăcele făcute fără timp sunt nu numai nefolositoare, ci şi

vătămatoare. Gândeşte-te de pildă la un bărbat, caredupă ce a trecut vârsta de douăzeci de ani, s’ar puneîa ţiţa doicei ca să sugă lapte; gândeşte-te, zic, cât deridicol s’ar face pentru acest fapt făcut fără timp. Aivăzut, că asemenea fapte cl ic-a numit spurcate şi bă

b e şti?— pe deoparte fiindcă sunt învechite, ia ră pc de-altă pe ntrucă împiedecă credinţa. A ţinea sub groazăşi frica un suflet care s’a ridicat mai presus de asemenea nimicuri, aceasta este de sigur rezultatul unor poronci necurate.

„Obişnueşte-te pre tine spre buna credin ţa44,adecă, sp re cred inţă cura tă şi vieaţă bună, căci aceastava sa zică’ „buna credinţa11. Prin unnare noi avemnevoie de exerciţiu în tr ’una, de ob işnu inţă în tf ’una.

„Că obişnuinţa cea trupească spre puţin estefolositoare14(Vers. 8). Uniia zic că aceste cuvinte-suntspuse pen tru gimnastica trupeasca . Să nu fie una ca aceasta ! Nu pe ntru exerciţiul trupului vorbeşte el aici, ci pen trual sufletului, pentru gimnastica dohovnieească. Căci dacă

ar fi trupească, de sigur că l-ar hrăni pe trup; darăcând îl topeşte aşă zicând, când îl subţie, şi când îl slă beşte de tot, nu mai este atu nci gim nastică trupească.Aşâ dara el nu vorbeşte aici de exerciţiul trupesc, ci pentru cel sufletesc, de care avem nevoie. Gim nasticaaceia nu are folos, ci doară numai că a folosit cucevătrupu l,—în timp ce ex erc itarea în evsevie, sau dupre cumzice apostolul „obişnuinţa spre buna credin ţă44ni aduce folos şi aici ca şi în vieaţa viitoare.

„Credincios este cuvântul44 (Vers. 9), adeca

adevăra t, căci şi aici se adevereşte, şi acolo. Priveşte



1 0 2 O M I U A XI !

apoi, cum el pretutindeni adaoge această expresiune;nu are nevoie de a întinde rriult vorba, ci spune în modlio tărît,— fiindcă cuvântu l său eră adresat lui Timo

theiu. Aşa dară noi şi aici chiar ne găsim in speranţe bune, fiindcă cel ce nu cunoaşte în sine, şi nici un rău ,cei ce face toate faptele bune, cliiar şi aici este mulţă-mit, — dupre cum şi cel rău nu numai acolo, ci şi aicieste pedepsit, trăind veşnic cu frica în sîn, neîndrăznindde a privi spre cineva cu curaj, tremurând, îngălbenin-du-se de frică, şi veşnic înspăim ân tau . Sau poate nusunt aşâ feliu cei lacomi, tâlharii, cari nu îndrăznescnici chia r la cele ce au-? Nu su n t aşâ preacurva rii,omoritorii de oameni? Nu trăiesc dânşii vieaţa cea maigrozavă, uitându-se cu bănuială chiar la soareie de peceriu? Apoi aceas ta este vieaţă? Nici de cum, ci m oarteînfricoşată.

„Că spre aceasta ne şi ostenim, zice, şi suntem ocăriţi, căci am nădăjduit întru Dumnezeulcel viu, care este- mântuitoriu 'tuturor oameni-lot, şi mai vîrtos celor credincioşis .-{Vers- 10).Adecă: «Pentru ce atunci-ne mai muncim pre noi în-şi-ne, dacă nu aşteptăm celc viito arei Pen tru ce toţisuntem ocăriţi? Oare"n-am suferit noi toate aceste răie?Deci, le-am înd ura t fără nici un scop V Oare n ’am su

ferit batjocori şi mii de răie? Şi dacă noi n ’am fi nădăjduit în Dumnezeul cel viu, de ce atunci le-am fi suferit? Dară dacă el mântuic pre cei necredincioşi aici,apoi cu atât mai mult' pre cei credincioşi. îi va mântuiacolo. De care mântuire vorbeşte el dară? De ceade acolo. ,. ‘v- -

„Care este, zice, m ân tu i toriu t u t u r o r oamenilor, şi m ai vîrtos celor, credincioşiadecă, căDumnezeu arată mai multa îngrijire cătră cei credincioşi. Aşă dară cl spune de mântuirea de acolo. «Şi

cum este mântuitoriu al credincioşilor))? zici tu. Apoidacă nu ar fi fost mântuitoriu, nimic nu ar fi împiedecat de a se pierde fiind războiţi de toţi în tim puriletrecute. Aici ii şi aţîţă pre dânşii spre primejdii, ca sănu se împuţineze, avân d un astfeliu de Humnezeu, aşâca nu au nevoie dc ajutoriul altora, ci de bună voie ale suferi pe toate cu bărbăţie, fiindcă ch iar şi cei cesu nt pironiţi în ccle pământeşti, având pr ivi rea îndrep-



O M I L I A X I I 103

tata la câştigul ce vor aveâ,-se apucă de treabă. Prinurmare este vorba de timpul cel de pe urmă.

-Că în vremile cele deapoi, zice, se vor de părta uniia dc la credinţă, luând aminte Ia duhurile cele înşelătoare, şi Ia învăţăturile celedrăceşti, ale celor ce întru făţărie grăiesc minciuni,’fiind la a lor ştiinţă (conştiinţă) aprinşi,Oprind a se însurâ“. «Dara ce? zic?, tu; oare noi nuîmpiedecam de a se însura» f Nu împiedecăm pre ccice voiesc, ci pre cei ce nu voiesc a se însura, ii îndemnăm spre feciorie. Altceva este a împiedecă, şi altcevade a lăsă [jre cinevâ stăpân pe voinţa sa. Că cci ce îm

piedecă, deodată o face aceasta , în tim p ce acel carerecom andă fecioriea ca ceva m ai bun, n ’o face împiedecând de a se însura, ci îndem nând spre vieaţa feciorelnică. „Oprind a se însura, zice, a se teii de bucatele, care Dumnezeu lc-a făcut, spre îm părtăşire cu mulţămire celor credincioşi, şi cariau cunoscut adevăru l11. Bine a zis el „cari au Cunoscut adevărul “. Aşâ d ară cele dinainte erau. nu

mai tipuri, căci nimic nu este necurat prin natura sa, cinecurăţenia vine prin conştiinţa celui ce se împărtăşeşte.Dară pentru ce oare i-a d ep ărtat de multele m ân

cări ? Fiindcă a voit a taiă îm bu iba rea. Dacă ar fi z is :«să nu mâncaţi, pen tru ca să 1111 vă îmbuibaţi», poatecă dânşii nu ar fi primit cu plăcerc, — acum însă faptull-a îngrădit aşâ zicând în ce re re a legei, ca astfeliu cumai mare teamă să se depărteze de acele mâncări. Căcide pildă peştele este cu m ult m ai n ecura t dc cât po rcul, — ceia ce este foarte în v ed era t — şi cu toate acestea

Moisi nu i-a înd epărtat de m â n ca re a peştelui. Cât devătămătoare eră îmbuibarea lor cu mâncările, ascultă pe Moisi, care grăieşte: „m ăncat-a lacob, şi s’a săturat, îngroşatu-s’a, Iăţitu-s’a, şi s’a lepădat celiu b i t11 (Dcut. 32, 15). i\lai este apoi şi o altă cauza. Caadecă nu cum vâ desgustându-se, la urm ă să ajungă a tăiâ

boi şi oi, dc aceia de la început M ois i i-a o prit de celelalte. Necurat dară este acela , a d e c ă cel nemulţămi toriu,

cel spurcat, cel p ân gărit cu cu getu l. «Acestea cuget a-le,

acestea rum egă-le in sine-ţi» z ice , căci exp resiunea :



104 O M I U A X ) [

,.hrămndu-te cu cuvintele credinţei", aceasta în-sam nă: «Nu îndemna num ai pre alţii, zice, oi şi tu

singur rum egă cuvintele credinţei» „Hrănindu-te CUcuvintele credinţei, zice, şi ale bunei invătături,căriea ai urm at.’ Jaru de basmele cele spurcateşi băbeşti te f e r e şt e De ce n u zis:- «-împiedeca asemenea başme» d „te fereşte11? Este ca şi cum ar fizis: «nici de vorba chiar să nu stai ca aceia, ci gândeşte-te in tine însu-ţi ca niciodată nu vei folosi cu nimieluptându-te cu cei stricaţi, — afară numai de nu vbmgăsi că poate fi vr-o vătămare dacă noi am fugi de . a ;sta de vorbă cu dânşii». ,, Obi şnuieşte-te (exercită-te)

pre tine spre buna credinţă11, ’adecă spre o. vieaţa '■cura tă, sp re o pu rtare buna, — căci -aceasta este evseviea, sau buna credinţă. Cel ce se exercită, toate ie face— :ch iar nefiind în toiul luptelor, — de toate se depărtează, -to tde aunajşste cu ochii în patr*u, are pe faţă multă su doare. „Obişnuieşte-te'pre tine spre buna credinţă, zice,' că obişnuinţa cea trupească spre puţin este folositoare, iară buna credinţă, spretoate_este folositoare, având făgăduinţa vieţeiacesteia de acum,-şi a acelei viitoare11. Dar.vde

ce oare a pomenit, el aici de g imnas tica trupească ?Voind ca p rin comparaţiune să ara te supe rioritalea celeiduhovniceşti; că ad ecă cea trupe ască a re şi. oboseiemulte, de şi nu poartă cu sine vr’un folos vrednic decuvânt ,— "în timp ce gimnastica cea duhovnicească arefolos îmbelşugat şi veşnic,—dupre cum de pilda tape şi'acolo "unde zice: „femeile întru podoabă de cinste,cu sfîeală şi cu întreagă înţelepciune să se îm podobiască’ pre sine, ia ră nu cu împletiturile părului, sau cu aur, sau cu mărgăritare,".-sau

cu haine scumpe, ci, precum se cuvine femeilorcelor ce făgăduesc temere de Dumnezeu, prinfapte bune“.

■') Credincios este cuvântul şi de toată pri-

Partea mora lă , V irtutea are ne voie de ostencle, şi că virtutea dupre adevăr este bună, iarâ nu bogăţiea. ( Veron).



O M I L I A X I I 105

mirea:vrednic, că spre aceasta ne şi ostenimşi suntem ocărîţi", zice: Pavel era ocărit, şi tu te'necăjeşti in sine-ţi că na eşt-Hătidat? Pave! se os ten ii,şi tu voieşti a te dezmerdâ? Dară daca ei s a r fi dez-merdat, nu ar fi reuşit in atâtea lucruri mari. Căci dacalucrurile cele pământeşti, trecătoare şi supuse stricăciune], niciodată nu vin dea ga ta oamenilor, fără muncăşi sudori, apoi cu atât mai mult cele sufleteşti. «Da, zicitu; însă prin clironoinie de multeori şi fără muncă acâştigat cineva averi». Daca ch iar aşâ dacă a r veniacele averi, totuşi paza şi scăparea lor nu este fără ostenele, ci trebuie cinevâ a se osteni şi a suferi tot feliul

de neajunsuri, nu mai puţin ca cel ca re le muncise. Şinu mai spun, că mulţi oslenipdu-se şi ind urân d tot felulde neajunsuri, s’au văzut înşelaţi aşâ zicând chia r lagura limanului, din pricina vr’unui vânt puternic, aşâca chiar în speranţele cele mai bune ce le aveau s’auscufundat in valuri. Printre noi însă nimic de acest feliunu se întâmplă, fiindcă Dumnezeu este cel ce a făgăduit:„nădejdea nu ruşinează*. (Rom. 5, r-). Sau poatenu ştiţi voi înşi-vă, cum stv îm torâ tidu -vă in cele pământeşti, după mii de ostenele şi încă tot nu v-aţi folosit de roade, sau că poate de multeori a venit moarteamai înainte, sau că s’a întâmplat vr’o prefacere a îm prejurăr ilor, sau că a venit v r ’o boală, sau că s’auaruncat asupră-yă sicofandii (clevetiri) sau poate şi vr’oaltă cauză — căci multe sunt cele omeneşti —care s’anăsputit asupră-vă cu toată puterea? «Dară, zici tu, precei ce reuşesc, pre cei ce cu puţine ostenele ’şi-au adunat bunuri m ari, nu-i vezi»? Ce bunuri ® «Bani, case , pogoane de pământ, atâtea şi atâtea, cete de slugi, cânta re de arg in t şi de au r pe aceştiia. zic, nu-i vezi» ?

Şi acestea le nu mas ti tu b unuri? Şi nu’ţi acoperiobrazul, nici nu te ascunzi de ruşine, vorbind aşâ, tuom care filosofezi despre ceriu, iară acum stai pironitla lucrurile cele pământeşti, şi numeşti bunuri cele cenu sun t vrednice de nici un cuv ânt? Daca acestea sun t

bunuri, nu mai rem âne nici-o îndoială că trebuie a numi buni şi pre cei ce ’şi agonisesc asem enea lu cruri, fiindcăcel ce are ceva bun, cum să nu fie şi el bun? Deci ce?Spune-mi; când cei ce au asemenea averi, răpesc şi în-şală, îi vom numi noi buni? Că dacă bogăţiea este un

bun, în să se adună prin lăcom ie şi răp iri, apoi cu cât.



O M I U A X I I

se va spori, cu atâta va face mai bun pre cel -ce o are.

Prin urmare, ce) ce răpeşte şi este lacom, este bun.Ai văzut cum aceste argumente sunt contrare \ «Dara dacă poate n a câştiga t boşaţiea eu răp ir i şi lă-

"comiiw ? zici tu. Ş i-cum s’a r putea aceasta ? - fiindcă patim a de averi es te grozavă. «Se poate», zici tu ; euinsă zic că na se poate, de vreme ce şi Christos a a firm ataceasta, zicând: ^Faeeţi-vă v o u ă prieten d i n m a -moim nedreptăţei“. (Luca, 1G, y). «D ară dacă el de pildă a avut moştenire de la tatăl său» f zici tu. Apoi desigur că a primit, pre cele strânse, cu nedreptate. Căcide sigur că bunicul tatălui său ri’a fost bogat dela Adam,ci mai ’nainte de dâpşul au fost. mulţi alţii, ia ră prin tretoţi aceia se va fi găsit- v r’unul care a luat cu nedreptulde la alţii.

«Dară ce? zici tu; Abraâm a ;avut ave re ned reap tă?Dară lob, acel om drept, neprihănit, cinstitoriu dc Dumnezeu, el care fugiâ de oriceTucru rău»? Apoi averileacelora nu erau in aur, sau argint, nici în clădiri, ci învite, iară acest din urmă (lob) eră. bogaWn Dumnezeu(ikouXoOToc Tjv), sau în,.laptele cele dupre Dumnezeu. Cumcă 'dân sul eră bogat în vite, se învederează de acolo, căcel ce a scris ca rtea lui şi toate împ reju rările petrecute cu

acel fericit, şi zicând "Că'i-au m urit atâ tea cămile, atâ ţiacai şi asini, n ’a m ai spus că venind hoţii i-au răpi t te-zaurile lui de aur. DealUnintrelea şi Abraam eră bogatîn slugi. «Dară, zici tu, n’a cumpărat cu bani aceleslugi»? De loc. De aceia şi spune scriptura, că erau oa-

. menii casei trei-sute opt-spre-zece. Pe. lângă acestea maiaveâ şi oi şi boi. «Apoi atunci, zici tu, de unde a trimisaur Rebecăi»? A primit daruri din Egipt, iară nici decum n’a răpit şi n’a nedreptăţit pe cinevâ.

Deci spune-mi: curii te-ai îmbogăţit tu? De la cine .ai luat? Cum s’a îmbogăţit celălalt? «De la bunic» zici

tu, iară celălalt spuae că are averea dela tatăl său. Aşâdară vei puteâ tu, — fie chiar că te-ai rădica la multegencraţiuni din trecut, — sădirii arăţi că câştigareaacestei averi a fost dreaptă? Nu vei puteâ i'ace aceasta,şi de necesitate va.trebui să admitem, că începutul şi baza ei a fost din nedrepta te . Cum aşâ? Apoi Dumnezeu din început n’a făcut pe cel bogat, sau pre celsărac, sau ca făcându-i, aceluia i-a arătat tezaure deaur nenumerate, iară acestuia nimic, ba încă l-a lipsit



o m i u a x ; i 107

până şi de căutarea aurului; — ci i-a făcut pe amândoi

deopotrivă, şi pământul ap arţine am ândurora . Şi dacă păm ântul este obştesc, apoi cum tu ai atâtea şi atâtea pogoane, in timp ce vecinul tău nu arc nici un coş deţernă? «Tatăl meu, zici tu, mi-a dat». Dară el de la cinea primit? «De la strămoşi» zici,—aşâ că iot rjdicându-te,de necesitate ca vei găsi începutul. A deven it bogatIacob, însă el ’şi-a luat plata ostenelelor sale.

De cât, nici pentru acestea nu mă voiu certă. Fieaverea, de pilda, dreap tă, şi tu străin fii de orice ră pire — caci nu poţi fi tu respunzătoriu de cele răpitede tatăl tău; ai, şi stăpâneşti cele din răpire, dară n-airăpit tu. Zică se ch iar că nici el n ’a r ăp i t ; d ară cumatunci de a avu t atâ ta a u r jzvorît ca din pămân t ? Deunde ? Pe lângă aceasta, oare bogăţiea este un bun? Nici de cum. .«Insa zici "tu, nici un rău nu este». Dacăcel ce o^ăre nu este lacom, dacă împărtăşeşte din ea pre cei lipsiţi, nu este un rău , — iară dacă nu îm părtăşeşte pre nimeni, atunci bogăţiea lui e-un rău mare.<dntriicât nu face vr’un rău, zici tu, nu este rea, chiardaca nu face nici un bine». Bine! Dară aceasta oarenu este un rău, de a aveâ tu singur cele ce sunt ale

stăpânului, şi de a te bucură tu singur din cele ce suntobşteşti? Sau poate nu este a jui Dumnezeu pământulşi plinirea iui? Deci, dacă cele ale noastre sunt ale stă pânului nostru comun, apoi sunt şi ale celor dim preunăcu noi, căci toate ale stăpânului sunt comune.

Sau nu vedem aceasta petrccându-se şi in caselecele mari î De pildă: la toţi se dă deopotrivă tăinuizilnic, fiindcă sunt toate date din tezaurul stăpânului,ia ră c a sa . stăpânu lui ap arţine tutu ror . Comune sun t şicele îm părăteşti toate: oraşele, târgu rile , pieţile, d ru

murile şi locurile de preum bla t, şi toţi se împărtăşescdeopotri vă - din ele.Şi tu priveşte iconomiea lui Dumnezeu; a făcut, ca

totul să fie obştesc, ca astfeliu măcar dela acestea săse ruşineze neamul omenesc. De pildă aerul, soarele,

„apa, pământul, ceriul, marea, lumina, stelele, şi pe toateacestea le îm pa rte tu turo r deopotrivă, ca la nişle fraţi.Ochii deasernenea li-a făcut tu tu ro r la feliu, trup la feliu,suflet la feliu, acoeaşi făptu ră la toţi deopotrivă, pe toatedin păm ân t, toţi dintr’un sing ur om, toţi în aceeaşi casă.Şi cu toate acestea nimic nu ne sfieşte. A făcut şi altoie



O M I U A X I I

comune, ca de pildă băile, cetăţile, grădinile de preum blare, etc. Şi priveşte că în cele corn unu nu-este nici

o ceartă între oameni, ci toate-se pe trec în mod paşnic, —iară când "Cineva se încearcă de a răpi ceva din bunulobştesc şi a şi’l însuşi lui, a l unci ,, se începe cear ta , caşi cum paie-că înseşi natura s’a scandalizat, câ adecăDumnezeu stringându-ne din toate părţile la un loc, noine certăm şi ne dezbinăm, spre a ne însuşi nouă o parte din cele obşteşti, şi astfeliu a se zice «al meu, altău». Atunci, zic, începe cearta şi lupta,— iară unde nusunt de acestea, nu este nici ceartă. Aşa că noi suntemnăscuţi mai mult cu nişte astfeliu de sen timente, caresunt chiar şi dupre natură.

Pentruce de pildă nimeni nu este pedepsit fiindcăa umblat prin p iaţă ? Fiindcă piaţa este com una tu turo r,—în timp ce pen tru case şi bani îi vedem pre toţi jude-cându-se. Cele absolut treb uitoa re sunt la dispoziţîeaobştieL în timp ce noi nu păzim principiul obştesc nicichiar în cele mici. Dumnezeu de aceia ni-a pus Indis poziţia noastră a tu tu ror toate ccle mari, ca de la aceleasă ne învăţăm de a aveâ totul în comun, iară noi niciaşâ,-nu ne învăţăm. Dară, dupre cum am fost zis, cum poate fl bun cel ce are, avere? Aceasta nu este cu pu

tinţa. de cât numai atunci când el va da şi celor ce nu au.Când nu are, atunci e.?te bun, cânrl da şi celor, ce nuau, atunci este bun, — întruc ât însă are , şi nu. dă n imănui, nu este bun. Cum s’a r puteâ să fie bun, dacădiir ave rea lui nu izvorăsc de câ t râie ? Aşâ da ră nti aaveâ averi face pe cinevâ a fi bun, ci a nu aveâ deloc. Aşa da ră nu bogăţiea este ceva bun, dâră şi dacăuniia au averi, şi vor îm părtăşi din ele pre c e i . lipsiţi,fără- a mai luâ înapoi, atunci Vor fi buni, — pe cânddacă vom luâ înapoi, nu vom fi buni, —şi atunci cuma r puteâ fi bună averea ? Deci, iubitule, nu numi bogăţiea

bu n . Aibi cugetul tău curat, ju decata ta dreaptă, şiatunci şi bogăţiea va fi bună, şi tu în acelaşi timp veifi bun. Cunoaşte mai în tâi cele ce „cu ad ev ărat sunt b u n u ri. Şj care sunt acelea? Vir tu tea şi filantropiei:acestea sunt bunuri, iară nu aceia. Dacă, deci, tu veifi milostiv după regula aceasta, cu cât vei aveâ maimulte de acestea, cu atâta vei fi considerat mai multca om bu n,— pe când dacă vei fi bogat numai în averi,nu vei fi considerat aşâ.



O M I L I A X I I I 109

Deci, iubiţilor, să devenim buni în aşâ feliu, in câtsă- ne putem învrednici şi de bunurile viitoare, prin3bristos Iisus Domnul nostru, căruia împreună cu Tatălii cu Sf. Duh, se cade, slava, stăpân irea şi cinstea, acumşi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

O M IX I A X I I I

„Poronceşte acestea şi învaţă. Nimeni tinereţile tale să nu le defaime, ci te fă pildă cre

dincioşilor cu cuvântul, cu petrecerea (purtarea),cu dragostea, cu credinţa1), cu curăţiea. Pânăce voiu veni păzeşte (ia aminte la) cetirea şimângâierea şi învăţătura. Nu iii nebăgătoriu desamă de darul ce este Intru tine, care ţi s’adat prin prorocie“. (Cap- 4, 11 — 14).

Dintre faptele omeneşti.unele au nevoie de învăţătură, ia ră altele de poronca. Că daca poronceşti lu

cru ri de acelea pe ntru ca re trebuie a învăţa, te vei faceâe rî s; şi iarăşi de vei înv ăţă,ace lea pentru ca re trebuiea poronci, aceiaşi vei suferi. Dc pildă; a nu fi rău cinevâ,"

pentru aceasta nu trebuie ă învăţă, ci a poronci şi a .opri cu multa autoritate; asemenea şi de a nu ludaizâcinevâ, este nevoie de poronca. Când însă spui, că tre buie a împrâştieâ la săraci averile ce le are cineva, cătrebuie a duce o vieaţă feciorelnică, dacă vorbeşti desprecredin ţă, aici este nevoie . de ..învăţătură. De aceia şiPavel pe amândouă le pune aici: „Poronceşte şi învaţă14, zice. De pildă daca cinevâ are a tâ rn a t la gâ thârti uţă aşâ zisă pentru combaterea boa lei, şi dacă faccaceasta, de şi ştie că e un lucru rău, este nevoie numaide po roncă; iară dacă o face din neştiinţa, atunc i estenevoie de învăţătură.

„Nimeni să nu defaime tinereţile tale" zice.

Nolă, Iu ediţiunea Sf. Chrisostom lipseşte expresiunea «cm duhul», clupre cum se găseşte în ediţia noastră.



1 1 0 o m i l i a x i u

Ai văzut că preotul trebuie a şi poronci şi a grăi ciiautorita te, ia ră nu numai a învăţa ? Tinereţea e,ste ceva

lesne dc d ispreţuit .în urm a prejudiciilor com une; — deaceia apostolul zice: „Nimeni s ă nu defaime tineretile tale“ — fiindcă dascalul trebuie a fi cinstit, iarănu'defăimat. «Dară, zici tu, cum i se va putea vedeâ

blândeţă şi bunătatea lui, dacă nu va fi dispreţuit»?Apoi in lucrurile cele cu privire la dânsul, dispreţuiască-s«, şi rab d e ,—-căci aşâ se reuşaşte cu învaţătura, — pe când in cele c u -p riv ir e la alţii, nicidecum,fiindcă atunci n’a r mai fi blândeţă, ci răecala. «Daca tuîţi răzbuni, zice, pen tru vorbele proaste spuse de tine,sau de batjocori şi bârfele, dupre dreptate vei fi învino

văţit ; — da ră când te tngrijăşti de m ântuirea alto ra,atunci porunceşte cu autoritate şi ingrijaşte-te, căci aicinu mai este nevoie de blândele, ci de autoritate, ca nucum va sa se vatame; -iucrul obştesc». Sau că spun e-aeeasta, sau ca spune că. «nimeni să nu te dispreţuiască pentru tinereţa ta; întrucât vei da dovadă de o vieaţădemnă, nimeni nu a re drep tul d e a te dispreţul din pricina vârstei laie, ci-înea mai cu samă să te admire».

„Ci te fă pildă credincioşilor cu cuvântul,cu petrecerea (purtarea), cu dragostea, cu credinţa, cu curăţiea*, şi cu un cuvânt „întru toatefâcându-te pre tine pildă de fapte bune" mi. 2,7), adecă «fii tu proto tip al vieţei, stând înaintea păstoriţilor ca o icoană vie, ca .0 lege însufleţită, ca un drep-tariu , ca un monument viu al b uner vieţuiri, căci aşatrebuie să fie dascălul. -Cu cuvântul", aşâ că se cerede a grăi cu uşurinţă; »cu petrecerea (purtarea)ca astfeliu, zice, să fii pus în biserică spre imitare-„Cu dragostea, cu credinţa, cu curăţiea. Pânăce voiu veni, păzeşte (ia aminte) cetirea, şi mângâierea, şi învăţătura^', zice. Lui Timotheiu îi po

ronceşte de a fi cu luare aminte la cetire. Să auzim cutoţii şi să ne în văţăm a nu fi negligenţi şi nep ăsători încetirea şi meditarea sfintei scriptur i. Iată iarăşi : „Pânăce voiu veni* zice. Priveşte cuna îl mângâie, căci erăna tural, ca Timotheiu ca şi un copil orfan să-l caute peapostol». „Până voiu veni, zice, păzeşte (ia amintela) cetirea11 — sfintelo r s c r ip tu r i- , „şi mângâierea*-



O M I L I A X I I I

cea cătră d ân şii— „şi învăţătura. Nu fii nebăgă-toriu de sama de darul ce este întru tirie, care

ţi s’a dat p r in p ro ro o ie ;i — vorbeşte aici de învăţăt u r ă — „cu punerea mânilor preoţilor11. Aici el nuvorbeşte de presviter i sau preoţi, ci de episcopi, fiindcănu do ară presv iterii Jiirotonisau pre episcop.

„De acestea să gândeşti, întru acestea săfii;1 (Vers. 15). Priveşte cum îl sfătuieşte de mai multeori în şir pentru acelaşi lucru, voind prin aceasta aarăta, că dascalul mai ales cu asemenea lucruri trebuiea se ocupă. „Păzeşte-te (ia aminte de) pre tine şi

învăţătura şi remâi întru acestea''. (Vers 16),adecăcda aminte de tine însu-ţi, şi învaţă şi pre alţii». „Câacestea făcând, şi pre tine te vei mântui, şi preceî: ce tc vor ascultă". Căci cel ce se obişnueşte cucuvintele invaţaturei, el cel întâi se foloseşte, fiindcă prin cele cu care sfătuieşte pre alţii se va umili şi eL Nu s’au spus acestea numai .către Timotheiu, ci către ,toţiv Dară dacă el spune acestea celui ce învieă pre ceimorţi, apoi ce vom zice noi? Şi Christos încă zice: „ceîce scoate din visteriea să nouă şi veche, asemenea este omului stăpân al casci“ (Math. 13, 52).

' Şi iarăşi fericitul Pavel zice: „Că prin răbdare şimângâerea scripturilor nădejde sa avem“. (Rom;15, &). Dară mai cu samă ei însuşi făcea aceasta, învăţân d u-se la picioarele lui . Gama]iii, legele părinteşti,încât că şi după acestea el luă aminte la cetire. Cel cesfătuieşte pre alţii la asemenea îndeletniciri, mai întâiel însuşi făcea aşâ.

Ai văzut deci, cum el într’una face uz de mărtu

riile sf. scripturi, şi cum scoate din ele senzul profund,mistic sau alegoric1)? Apoi Pavel este cu băgare de.sam ă Ia cetire — fiindcă nu mică este folosinţa ce o poate

*) Nota. Verbul 8-etopim-cu, în sa m nă a vedeâ ceva cu. atenţiune a cercetă, a apro funda cu min tea sem iţ i unei id ei. Textul e l in este:cpctţ 70&V, cotov cuvsy un; v /iţ T<î>y icfo&'qi&u y.B^pYjasvov (j.ap'Cttpî'Jti*;,, nctlfrs(upo&vţi» tă <*v' aotatţ; = ai vâ iu t aeci cum ei tnfr'W?a în tr ebuin -

ţa ză m ărtu rii d in P roroc i, fi m m scoa te cu băgare de sam ă cele din trdnsete ? — adecă senzul aprofundat, m istic sau alegoric.



1 1 2 OMIL IA XII I

scoate cineva din cetirea sfintelor sc rip tur i — şi noi netrândăvim, sau le ascultăm eu ne’ngrijire?

„Ca procopsala (învăţătara) ta a răta tă’ să

fie întru toate '1. Ai văzut că apostolul voia ca Timotheiu şi în aceasta să se arate mare şi minunat; şicum că dansul avea incă nevoie de aceasta, ii zice:„ca procopsala ta să fie arătată întru toate",adecă j i u numai în vieaţă, ci şi în cuvântul învăţăturei.

„P re ce l bătrân să.nu’1înfruntezi“ (Cap. 5, i).Aşâ dară este vorba aici de cei învestit cu dem nitatea preoţasca (11 u.Yj ssîsî.iţţT,? = pre b ătrân -să nu-1infnmtezî, să nu-1 dojăneşti cu asprime)? Eu cred că nu,ci vorbeşte in genere pentru ori-ce om bătrân . «Dara

dacă are nevoie de înd rep tare ?»a ic i tu. Ei atunci «săvorbeşti şi să te porţi cu dânsul zice, dupre cum te-ai purtă faţă de tatăl tău ce a greşit».

„Pre cele bătrâne ca pre nişte manie; precele tinere ca pre nişte surori, întru toată curăţiea11 (Vers. 2). «Chiar prin firea lucrurilor, zice, esteaveoiu de a certă.pre cinevâ, şi mai cu samă pre un bătrân să-l certe un tânăr, negreşit că faptul este preaîndrăzneţ. Dară tu, zice, rnângâel prin modul vorbiroi-şi pr in blândeţă». jCăci este cu putinţă de a certa pre

cinevâ cu blândeţă, dacă cineva voieşte; se cere multă prudenţă, în să este cu putinţă. „Pre cele—tin ere. ca pre nişte surori11 zice. De ce oa re şi aici tot în acestchip îl'pov ăţuieşte să se poarte? Lasă a se înţelegeiarăşi cutezanţa lui din cauza vârste i. Trebuie deci şiaici de a mângâia şi a îndreptă lucrurile cu blândeJăşi apoi adaogă: „întru toată curăţi ea “ . «să nu-mispui, zice, numai de păcatul împreunărei, ci nici chiar pricină de bănueală să nu dai». Fiindcă prin vorbirilecele cu femei tinere cu greu poate cinevâ a se feri de

bânueli, iară episcopul trebuie a face şi aceasta, pentruaceia zice: „CU toată curăţiea^L Ce S p u i? Poronceştiacestea lui Timottieiu? «Da! răspunde el; fiindcă prinel eu vorbesc lumei întregi». Deci, dacă lui Timothekîi poronceşte acestea, apoi fie-care poate să înţeleagăce feliu trebuie a fl el. nici pricină de bănueală să mdeâ, şi nici v r ’o um bră cât de mică de pretex t să m procure celor ce a r voi să-l defaime.



OMIUA xru

„Pre văduve cinsteşte-le, pro celc ce suntCU

adevărat văduve"(Vers. 3). Dară oare de ce nu

vorbeşte nimic de ficiorie. şi nici nu zice «cinsteşte-prefecioare?» Mie mi se pare căr-pe alunei" nu erau, saucă poate se disfiinţase, dupre cum lasă a se înţelege,mai departe, zicând: rcă iată unele s-au întors inurma satanei“ (Vers. 15),

„Pre văduve le cinsteşte, pre cele ce suntCU adevărat văduve11, zice. Priii urmare se poateca să nu aibă bărbat, şi cu toate acestea sa nu fie văduvă, dupre cum se petrece şi eu fecioara; căci nu edeajuns să nu fie m ărita tă în regulă, ci este nevoie şide altele multe, ca de pildă să fle neprihănită, statornică, şi. credincioasă. Tot aşâ şi cu văduva, fiindcă şidânsa are nevoie de multă cinste, şi cu drept cuvânt,de vreme ce nu are bărbat, iară faptul acesta se parea fi de ocară şi de rău augur pe ntru cei mulţi. De aceiaapostolul voieşte ca văduva să se bucure de multa cinstedin partea preotului, mai ales dacă ca este şi vrednicăde aceasta.

„Iară dacă vre o văduvă are fii sau ne poţi, să se înveţe întâi a-şi chivernisi casa sa

întru bună credinţă, şi să’dea răsplătiri părinţilor'1 (Vers.. 4). Priveşte înţelepciunea lui Pavel, cumîn multe părţi îndeam nă-auditoriul pr in raţionam enteomeneşti, căci n-a spus aici ceva mare şi înalt, ci ceiace purcede d jn tr’o conştiinţă cu ra tă: „şi răsplătiri sădea părinţilor* zice- Cum? «Te-ai bucurat, de creştere , de educaţie, de multă cinste; s-au dus aceia, şi lun-ai putut să li întorci răsplata . Ei bine, copiii aceşteianu i-ai născut tu, şi „nici nu i-ai crescut sin gură; decirăsplăteşte acelora, întorcându-le datoriea prin copiii

ce-i ai sub îngrijire».„Să se înveţe, zice, întâi a’şi chivernisi casasa în tru buna credinţă1*. Aici arată în mod simplucă trebuie a face bine. „Ca aceasta este bine primită înaintea lui Dumnezeu*. Fiindcă a zis: „precele cu adevărat văduve spune mai departe şcare este cu adevărat văduvă.

„Iară cea cu adevărat văduvă şi singură42330



1L4 O M M . I A X I I I

nădăjduieşte îatm- Dumnezeu, şi se zăboveşte(stăruieşte) în tru rugăciuni şi cereri noaptea’ şi

ziua, iară ceia ce petrece *wtru -desfătare, devie este moartă “ â. 6). Dacă cineva, zice, nuduce o vieaţa lumeasca;'şt'se găseşte în văduvie, accastaesle cu adevărat văduvă. Ceia ce nădăjduieşte în Dumnezeu precum trebuie, ceia ce stăruieşte în rugăciuniziua şi noap tea, aceasta este cu ade văra t văduvă,—căciapostolul admiră şi pe văduva care îşi creşte bine co piii, şi precum trebuie. „Iară cea văduvă şi Singură14 zice, adecă cea care"nu are copii, pe care o şimângâie, zieârid, că aceasta mai ales este văduvă, când

este lipsită nu numai de mângâierea bărbatului, ci chiarşi de a copiilor,—însă aceasta are pe Dumnezeu în locultutu ror. «Nu este mai inferioara ..ceia ce nu are copii,ci ceia ce îi lipseşte prin lipsa copiilor,, o împlineşte cum ân gâerea ce i se acordă- N u fii deci tristă, zice, cândauzi că trebuie a creşte copii, iară tu nu ai, şi că prinaceas ta ţi s'a îm puţinat dem nitatea ta ; pentru că cuadevărat eşti văduvă».

„Iară ceia ce petrece întru desfătare, de vieeste m oartă'1. Fiindcă multe femei având copii preferă văduviea, nu ca să împiedece aşă zicând aplecările vieţei, ci încă mai m ult să le:'aprindă, ca astfeliumai cu multă înlesnire să le facă pe toate, şi să se lasecu mai multă libertate în voea poftelor lor lumeşti, cespune apostolul? „Iară ceia ce petrece întru desfătare, zice, de vie este moartă^ Ce spuiu? Aşăda ră femeia vădu vă nu trebuie a petrece? «Nu 1 ziceel; că dacă petrecerea nu este trebu itoare nici uneivârste mai înaintate, nici unei firi slabe, ci încă prici-niii toa rea m orţii, şi a morţii celei veşnice, apoi ce am

puteâ zice de bărbaţii cari petrec? Cu dreptjpuvânt deci

zice: ,.Iară ceia ce petrece, de vie esle moartă1'.Să vedem acum care este treaba celor vii, şi carea celor morţi, şi atunci vom vedeâ în care partS să punem pre o asemenea femeie. Cei ce vicţuesc lucreazăcele ale vieţei viitoare, ale adevăratei" vieţi. Şi careanum e sunt cele ale vieţei viitoare, pen tru care noi suntemdatori de a ne ocupa toată vieaţa, ascultă pre Christoszicând: „Veniţi binecuvântaţii părintelui meu de



O M I U A X I 1 Î 115

moşteniţi împărăţiea care este pregătită vouede la întemeierea lumei. Că ara flămânzit, şi

mi-aţî dat să mănânc, însătat am fost, şi mi-aţidat să beau4' (Math. 25, 34. 35). Aşa d ara cei vii nunumai prin aceasta se deosebesc de cei m orţi, că adecăvăd soarele şi respiră aerul, nu numai în aceasta, zic,ci prin a face un bine oare-care, fiindcă dacă nu au cusine această virtute, cu nimic nu vor fi mai buni decât cei morţi.

Şi ca să aili ca aşa este, ascultă cum şi m urindcinevâ trăieşte: „Dumnezeu,, zice, nu este al mor

ţilor, Ci al vii lor “ {Ibid. 22, 32). «Dară şi aceasta esteo enigmă», zici. Aşa dară să dezlegăm amândouă acestechestiuni. Moare cinevâ trăind, când îşi petrece vieaţaîn desfătări. Cum? Apoi un asem enea om trăieşte n umai pentru pântece, şi cu pântecele, iară cu celelaltesim ţiri de ioc. In ce chip? El nu vede ceia ce trebuiea vedeâ, nu aude ceia ce trebuie a auzi, nu grăieşteceia ce trebuie a grăi, şi nici nu face cele ce fac cei vii,ci dupre cum cel întins pre pat are ochii închişi, şi numai simte nimic din cele ce se petrec, tot aşâ şi.acesta,—sau mai bine zis, chiar mai rău de cât cel mort. Căciacela, este deopo trivă de nesim ţitoriu şi în cele bune caşi în cele răie, pe când acesta simte numai pe cele răie,in timp ce pre cele bune nu le simte de loc, şi rămânenemişcat. Nimic din cele ale vieţei viitoare nu-1 mişca,aşâ ca deja a murit, şi se găseşte ca într’o groapă întunecată. sau în tr ’o peşteră plină de toată necurăţiea,din cauză că l-a prim it în pântecele ei, pentru ca re îlşi ţine veşnic în intunerec ca pre cei morţi.

Căci când el îşi petrece între ag a vieaţă mâncândşi îmbatându-se, oare nu este în intunerec? Oare nu

este mort? Şi ch iar dimineaţa când se pare că a r fltreaz, cl totuşi nu are o căutătură curată, din cauză cănici sara nu se poate stăpâni de a nu bea. vin, iară pentruviiloriu este stăpânit veşnic de pofta de a bea. U poatevedeâ cinevâ petrecând prin târguri şi înainte de prânzşi la amează, iară noaptea întreaga într’un somn adânc,şi mai cu sam ă dimineaţa. D ară pe un asem enea omîl vom număra noi cu cei vii? Şi încă ce ar puteă spunecinevâ de viforul cel m are de furtuni ce a pătru ns însufletul şi în trupul său din cauza dezmerdărilor? Dupre



116 O M I L I A X l i l

cum întimerecul cel înţr’un& provocat de nori nu lasăraza“soaretui sa strălucească precum .trebuie, aşâ şiaburi i ce se ridică din vin şi dezmierdări împiedecândcrierul (enehefalul) şi stand deasupra lui ca Cm.nor gros,nu Iasă ca cugetul să se întindă mai departe de dânsul,şi-l ti» întunecat ca intr’o noapte întunecoasa. Câtă vi

jelie nu este oare-în ău ntrul acestu i om? Precum se întâmplă in timpul inundărilor, că pe când apa năvăleşteînăuntrul caselor trecând până şi prin uşi, iară pre ceidinăuntru îi vedem pu ru rea tulburaţi şi îng rijoraţi, şiîntrebuinţară felurite vase, şi bureţi, sau şi altele multe,spre a secă apa, ca nu cumvâ să atace temeliile casei,şi toate cele dinăuntrtv^ă.Ve facă nefolositoare,—fot asem enea şi sufletul pătimeşte, când este in u n d a t: aşă zi

când cu îmi lte I e, d e z m cr dăr i, căci i se tu lbură facultăţilegândirei, care nu "mai au putere de a împrăştieâ întu-nerecul de ja in trat, şi pre cel ce intră încă din c a uza

beţiei,„pentru care m are este vijăliea dinăuntrul acestui om.

Să nu te uiţi num ai■la faţa lui veselă şi veşnicrânjitoare, ci cercetează şi cele dinăuntrul sau, şi atunciîl vei vedeâ plin şi încărcat de nelinişte, şi tristeţe; şidacă a r fl cu putinţă de a supune unei cerce tări am ănunţite pe un asem enea suflet, l-ai vedeâ tulburat,;m âhnit şi ruşina t. Cu câ t trupu l se îngraşă ş i ' se bu~

liăieşie mai mult, cu at ât şi sufletul se ruşinează maimult; devine mai slab, şi mai mult se îngroapă şi acufundă în păcate. Şi dupre cura se 'petrece cu luminaochiului, când albu şurile ocîiilor sunt îngro şate ’pe. deasupra, iară vederea nu are putere a se întinde pe câttrebire , fiind împiedecată raza dc aceă îrtgroşare, şidin acf*as!a cauză de multe ori se găseşte bolnavul încel mai m are înlunerec, — toi asemenea e şi cu trupulcaro bugezandu-se prin mâncări şi băuturi, se îmbracăcu grăsime, sau mai bine zis cu târnpire de minte.

O i m orţi apoi putrezesc şi se diformează, iară din

trupurile lor curge mult venin. Oară aceasta se poatevedea şi cu femeia ce se desfătează: scurgeri desede sânge, sughiţuri, râg âitu ri. gu turaiu, g re aţă,— iară

pc celelalte, care sunt ruşinoase şi ale spune, le trec cuvederea. Atât de mare este tirăniea dezmerdărilor, încâtca chiar fapte de acelea despre care ne ruşinăm de aleşi vorbi, pe acestea le face. Cum? Apoi trupul se to-



O M I L I A X I I I 1 1 7

peşte pe nesim ţite din toate pâr li Ie. Dară cc este dacăea mănâncă şi bea? Căci aceasta nu este dovadă de o

-vieaţă omenească, fiindcă şi anim alele m ănâncă şilieau.Aşă dară dacă sufletul ci este mort, ce folos mai arede mâncare şi de băutură? Căci nici haina cea coloratăcu care ar fi îmbrăcat un trup mort, nu i-ar fi de niciun folos, şi tot aşâ şi un suflet mort nu poate folosi untrup îm brăcat in haine (îe ch iar cât de scumpe. Cânddânsa pururea vorbeşte despre bucătari, despre sofragii,despre brutari, şi nimic evsevios nu grăieşte, apoi oaren’a murit?

Ce este omul, vora vedeâ. Cei deafară zic că omul

este o fiinţa logică (cuvântătoare), muri toriu, prim itor i ude ştiinţă şi de înţelepciune, da ră noi nu vom s ta numaila această defini ţiu ne, pi vom întinde defîniţiunea şimai departe, aducând mărturii din sfânta scriptură. Aşăd ară unde anume a da t definiţiimea omului? Ascultace spune ea: „Erâ,, zice, omu, cum? „Drept,adevărat, temătoriu de Dumnezeu, depărtat de ori-cclucru rău“ (lob. 1, a). Acesta .este om. Şi iarăşi în altă

parte zice: „M aresi Cinstit Jucru este omul milostiv(Proverbe 20, 6). Pre cei ce nu sunt în acest chip, cbiarde a r av eâ înţelepciune, ch iar de a r fi pr imitori deştiinţă cât de multă, totuşi sfânta scriptură nu obişnuieşte a-i numi oameni, ci câni, şi cai, şi viperi, şi şerpi,şi vulpi, şi lupi, ti în fine ceia ce este mai de dispreţuitdintre fiare. Deci, daca acesta este om, apoi ceî ce.petrece în dezmerdari, nu este om. Căci cum ar puteâ fi.dacă el de nimic dîn acestea nu se interesează? Nneste cu putinţă ca desfătarea şi cu trezia să se găsascăîmpreună, fiindcă sunt contrare una alteia. Aceasta ospun şi cei deafară, că: «Pântecele gras, nu naşte (produce) minte ascuţită1)» Dară mai ales scriptura obişnuieşte a num i pe aceştiia oameni fara suflet, „pentruCă trupuri sunt“ (Kacer. 6, 3), — de şi aveau suflete,însă erau moarte. Dupre cum zicem pentru cei virtuoşică în totul su nt suflet, în totul duh, tot aşă şi pen trucei contrari. Astfeliu şi Pavel zicea: «voi nu sunteţi în

') A'of(S, Îla^îîa fticriip, Xîitiov ab ttMsi voov, ceî& ce se asa- mână cu latinul proverb. Pierim venie r non stu det, libente r = pântecele plin nu studiază în libertate.



118 O M I L I A X I I I

trup, fiindcă nu îaceau cele ale trupului. Astfeliu deci ceice se desfătează-, nu sunt în suflet, .nu sun t în duh.

•) „Iară ceea ce petrece întru desfătare,zice, de vie este 'm oartă11. Auziţi acestea voi, caretot timpul îl petreceţi in d esfătări şi beţii, voi ca re precei sărac i ii treceţi cu vederea sfârşiţi şi. ■ murind defoame, iară voi necontenit muriţi in desfătări. Douămorţi deodată faceţi voi; cea a celor nenorociţi, şi cea,,,a voas tre chiar, am ândouă venite din necump ătare. Dacavoi aţi am estecă îmbu ibarea vo as tră la un loc cu să-răcieâ acelo ra, două vieţi aţi face. De ce îţi spargi pântecele teu cu îmbuibările?'De ce slăbeşti de tot pe celal săracului prin foame? Pe al tău îl faci a putrezi de

tot prin m âncări mai mult de cât trebuie, iar ă pe alSăracului îl usuci mai mult de Cât trebuie. Gândeşte-tece feliu ajung cele din mâncări, cum se prefac şi ceanume ajung--Gare nu ’ţi vine greu chiar şi de a auzi?De ce dară te ocupi de cele de prisos pe ca re ai alelepădă afară? Că nimic alt nu este prisosul îmbuibărilorde cât prisosinţă în băligaiu. Căci şi natura işi arc măsu ra sa, aşa că ceia ce este mai mult de câ t trebuie,nu mai este h ran ă, ci vătăm are şi bă li ga ia mai mult.

Hrăneşte-ţi trupu l, ia ră nu-1 omori. De aceia s ’anum it hran ă, nu ca să pierdem trupul, ci ca să-l hrănim .

De aceia cred că h rana se preface în băligaiu şi seleapădă afară, ca să nu fim îndrăgostiţi de dez m erd ări;că dacă n’a r fi aşă, şi nici nu a r ajunge a H nefolositoare sau nici nu ne-ar vatămă trupul, n’am încetă desigu r de a ne m ânca unii pre alţii. Daca pântecele a rconsum ă totul pre câ t an i voi noi, mii de războae şi.de lupte ar vedeâ cinevâ petrecânduse. Că dacă noichiar şi acum, în timp ce unele din mâncări sunt aruncate în băligaiu, ia ră altele prefăcute în sân ge şi flegmănefolositoare şi false, şi încă ne petrecem timpul îndezmerdări, şi de multe tin averi întregi le cheltuim

cu mesele, — dară încă dacă. nu ar fi în aşă feliu sfârşitul petrecerilor, ce n’am face? Ne umplem pre noi înşi-ne de cea mai m are putoare

când. ne petrecem timpul în desfătări, căci trupu l din

*) Partea m ora lă . Contra desfătărilor şi a dezmerdâi'iior prin mai multe. ( Veron).



O M I U A X t l î 119

toate părţile se scu rge, ca şi un burduf plin, — şi incă

se scurge în aşă feliu, în cât chiar şi crieru l (enche-faJul) se vătăma, de oare-ce aburi groşi ies din toate părţile din trup, ca din tr ’un cop tor iu, din cauza fier- binţelei dinăuntru. Deci, dacă aburii din afară şi neliniştesc trupul atât de mult, dară încă crierul ce nu pătimeşte fiind în tr'una izbit de aburii, dc dinăuntru? Cenu pătimesc canal urile sângelui înfierb ântat şi astu pa t?Cerni pătimesc acele rezervoare dinăuntru: ficatul adecăşi splina? Ce nu pătimesc chiar canaîuriie băligarului?Şi ceia ce este mai grozav, că pen tru canalu rile băli-gaiului noi ne îngrijim mai dinainte ca să nu se astupe

şi să. tr im ită băligaiul in sus, — pentru aceas ta zic, totultăcem, în timp ce canaluriîe pântecelui nostru nu lecurăţim, ci le astupăm şi le îndesăm, ia ră băligaiul ridi-când.Lî-se în sus, unde însuşi regele s tă— voiu să ziccrierul, sau enchefalul—noi nu luăm pentru aceasta nicio măsura. Apoi dacă. facem aşă, pen tru acest cuvânt,zic; noi nu mai avem crierul ca pre un împărat cinstit,ci ca pre un câne necurat,

Pentru aceia Dumnezeu a. pus departe de crie racele mădulări, ca astfeliu să nu poată aveâ de la ele

nici-o vătămare. Dara noi nu îe lăsăm, ci toate le stricăm prin necumpătare. Ce ar mai puteâ spune cinevâde celelalte răie? Astupă, can alnrile dc scu rgerea bali-gaiulm, şi vei vedeâ cam de ’ndată se nasc boale. Apoidacă m urd ăriea deafară dă naştere la boale, da ră ceadinăuntru ca re este astu pată din ţoate părţile cu învelişul trupului, şi care nu are pe unde să se împrăştie,câţe;boaie nu va aduce şi trupulu i şi sufletului? Şi ceiace este mai grozav, că faţă de Dumnezeu mulţi se neliniştesc, zicând: «ce este aceasta? Dumnezeu a legiuitca' no i-să purtam băligaiu în trup» — şi iată cum înşii

sporesc băligaiul. De âccia Dumnezeu a legiuit aşâ, cacel puţin cu chipul acesta să te scape de des tnerdărişi desfătări, ca cel puţin cu chipul acesta să te facă dea nu te pironi în cele pământeşti. Tu însă, nici aşâ nuconteneşti de a te ’desm erdâ, ci te acufunzi în petreceri până în gât chia r şi mai ’nain te de timpul mesei, sau maidrept vorbind chiar nici o poftă nu mai ai atunci. Oarenu te-a părăsit atunci şi gâtul îm preun ă cu limba, şinu ţi s’a stins ori-ce poftă de m ân ca re? Căci sim ţireamân cărei s tă în gust, iară du pă aceasta de loc, ci încă



120 O M I L I A X I V

un disgust m are te cuprinde, caci sau că stomahuî nu-ţimai lucrează, sau că lucrează cu multa greutate.

Cu drept cuvânt clară zice apostolul: „Iara epeace petrece întru desfătare, de vie este moartăCăci un suflet care "petrece nici nu aude nimic, nici nu

poate spune nimic, ci dev ine molatic, necinstit, fricos,tara libertate, sfios, plin de obrăznicie, de linguşire, deneştiinţă, de mânie, de iuţală, plin in fine de toate ră-lele, ia ră de bunurile con trare pustiu cu desăvârşire.„Ceea co petrece în t ru - desfătare, zice, de vieeste moartă.. Şi acestea poronceşte. ca fără de

prihană Să fieff (Vers. 7). Ai văzut că ceia ce el spuneaici, este legiuire? El nu "lasă la buna'voinţă, ci «poronceşte, zice, de a nu petrece în desfătări» ca fiind oarecum răul cunoscut de toţi, ca cum cel ce face aşâ nueste slobod de a se îm părtăşi de tainele bisericii. „Şiacestea poronceşter zice, ca fără de prihană săf ie ‘: . Ai văzut că faptul acesta stă intre păcate.?

Aşă dară ascultând şi noi pre Pavel, poroncim cavăduvele ce se desfăteaza in petreceri, să fie afară dincatalogul văduvelor. Că dacă ostaşul este judeca t ca dezertori u când îşi petrece timpul p rin băi, sau prirTtea-truri, sau cu sp e c u la ţi uni negustoreşti, apoi cu a tâ t mai

mult văduvele. Să nu căutăm aici desmerdările, ca săle aHăm acolo. Să nu petrecem în desfătări aici, ca acolosă petrecem cu adevărată desfătare, cu adevărată des-merdare, care nu naşte nici uri râu, ci din contra aremii de buruiri. Cărora fie ca noi 'ca toţii să ne învred nicim întru Christos Iisus Domnul nostru, căruia îm

preună cu Tatăl şi cu Sf, Duh, se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi puru rea si tn vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X I V

„Iară dacă cinevâ nu poartă grijă de aisăi, şi mai vârtos de ai casei saie , de credinţăs’a lepădat, şi este de cât cel necredincios mairău 11 (Cap. a, 8).



O M U . I A X I V 1 2 1

Mulţi îşi închipuesc că pentru m ân tu irea Joi' Jieste de ajuns propriea lor v irtute, dacă adecă îşi" vo r

pune în buna orândueata vieaţa lor, şi atunci, zic, .îşiînchipuie ca nimic nu li mai lipseşte pentru mântuire.Dară aceştiia nu judecă drept; iară aceasta o învederează cel ce a ascuns în pământ unicul talant ce i.s’aîncredinţat, căci. jiu do ară îmbucăţindu-1 sau mieşuran-du-1 l-a adus Domnului seu, ci întreg şi în starea înca re i s’a fost "dat. Aceasta tocmai şi fericitul Pavel oînvederează aici, zicând: * dacă cinevâ nu poartăgrijă de ai săi". Sub denumirea de „grijă11 de aîci,apostolul înţelege atâ t cea trupească câ t şi cea sufle

tească, fiindcă şi aceasta..este îngrijire. „Dacă cinevânu poartă grijă de ai săi, şi mai ales de ai caseisale“, — adecă cu deosebire de cei din neamul său ,—„este mai rău, zice, de cât cel necredincios",— ceia ce spune şi Isaia corifeul Prorocilor, zicând: „Precei ai tei ce sunt din semânţa neamului tău nu-itrece CU vederea “ (Isaia 58, 7). Că dacă cinevâ trececu vederea pre cei legaţi de dânsul pr in înrudire, cumva puteâ fi cu dragoste cat ra alţii? Oare nu vor zicetoţi că faptul este izvorît din iubirea de slavă deşartă,când l-ar *vedeâ făcând bine celor străini, iară pe aisăi dispreţuîndu-i şi nec ruţând u-i ? Ce vor zice apoi,când ci pre alţii îi învaţă, ia ră pre a-i sei îi trece cuvederea lăsânclii-i în rătăcire, de şi are o mai m areuşurinţă şi un mai m are drept de a face bine? «Nu-iaşa ~ vor zice Elinii — că ereştinii-siint foarte'iubitori,când trec cu vederea pre cei a-i lor» ?

„Şi este, zice, de cât cel necredincios mai rău “.

De ce oare? Fiindcă acela, daca nu se uită la cei străini,cel puţin pre-ce i deaproape a-i sei nu-i t rece cu vede*rea. Adecă, ca cel ce neglijază şi trece cu vederea precei ai sei, nedreptăţeşte şi legea lui Dumnezeu, şi legeanaturei în aceiaşi timp. Deci, dacă cel ce nu se îngri-

jaşte de a-i sei se leapădă de credinţă, dară încă celce nedreptăţeşte pre a-i sei cum poate fi socotit? Cucine vă sta la un loc? Şi cum s-a lepădat de credinţă?„Mărturisesc că pre Dumnezeu îl ştiu, zice, iarăCU faptele îl tăgăduiesc" (Tit. 1, 16). Ce aporoncit

Dumnezeu cel ade văra t? De a nu trece cu vederea pre



122 O M I U A X I V

cei din sămânţa neamului. Bară atunci cum poate credein Dumnezeu cel ee face aşâ? Să ne gândim deci noitoţi câţi ne îngrijim de a cruţârbanii, şi-dispreţuim precei de acelaşi sânge cu noi.

Dumnezeu pen tru aceia a ho tărit unirea pr in înrudire, ca. astfeliu să avem multe motive ,de~a ne facc bine unii altora . Când, deci, tu nu faci ceia ce face necredinciosul, oar o atu nci nu te-ai lepădat de cred inţă?Aşa dară nu num ai a crede este m ărturisire a credinţei,ci a şi da dovadă de lucru ri vrednice de credinţă, aşâca e cu putinţa ca cinevâ stă creadă, şi să nu creadă.Fiindcă apostolul a vorbit despre petreceri şi desfătări,apoi nu numai prin aceasta zice ca s’a pierdui, fiindcă

petrece în desfătări, ci furnică unul ca aces ta este silitca si pre a-i săi să-i treacă cu vederea; şi cu dreptcuvânt, de vreme ce a trăit pentru pântece numai, şideci s-a pierdut lepadându-se de credinţă. „Şi este, zice,d e c a t c e lnecredincios mai rău*, că nu este totuna: de a trece cu vederea pre .cel al.tău, şi pre celstrăin, — fiindcă cum s’a r puteâ? De aceia este m aim are vinovăţiea de a trece cu vederea p re cel-cun oscut, de cât pre cel necunoscut, pre prieten de cât precel ce nu-ţi .este prieten.

„Văduva sa se aleagă nu mai puţin dc şase-zeci de ani, care a fost unui bărbat femeie, întrufapte bune fiind mărturisită11 (vers. 9. 10). a spusmai ’nainte „să se înveţe mai în ta iu să-şi chi verii isaseă casa sa intru bună credinţă, şi să dearăsplătiri părinţilo r11, a spus apoi că: „Ceea ce petrece întru desfătare, de vie este moartă", a spusîncă că „dacă nu poartă grijă de ai sei, este mairău de cât cel necredincios11, şi în fine a' spus că

dacă nu le are acestea, este nevrednica de a fi trecutăîn catalogul văduvelor, — iară aici spune ce vârstă tre buie să aibă. Dară ce? 0 judecăm oare pre dânsa duprevârstă? Şi care este isprava? Că n’a ajuns ia vârstade şasezeci ani. «Nu numai de la vârstă sa se judece,zice, ci chiar dacă ar trece şi de acea vârstă, însă nuare fapte bune, ch iar nici atunci să nu fie aleasă». Şide ce oare precizând vârsta văduvelor, cauza o pune



O M I L I A X I V 123

la urm ă, nu introd usa aşâ zicând de la sine, ci ch iarde la văduve?

Dară acum să ascultăm cele ce urmează: „De a'crcscut fti“. Nu este puţin lucru de a creşte fii, fiindcăa creştc fii nu va să zică numai ele a-i hrăni, ci a-ihrăni precum trebuie, cUipre cum zice mai sos: „de v o r

petrece întru credinţă, şi întru dragoste, şi întru sfinţire". Ai văzut cum preste tot locul apostolul

pune înain te mai în tâi binefacerile câ tră cei ai neamului, sau călră cei ai sei, şi după aceia catra cei străini?Căci mai întâi zice: „de a crescut I i i iară după aceia

adaoge: „de a primit străini, de a spălat picioarele sfinţilor, de a ajutat celor năcăjiţi, dc a urmat la tot lucrul bun“. Dara ce? Dacă este poatesăracă şi nu are cu ce ajută? Nu este atât de săracă,in cât să nu poată, creşte copii, sau să prirniască străini,sau să aju te pre cei năcăjiţi. Nu este mai săracă de câtacea văduva din evanghelic, care a dat şi cei doi obolice-i aveâ. Chiar de a r fi săracă, totuşi casă are , căcinu stă sub ceriul liber.

„De a spăiat, zice, picioarele sfinţilor* ceia ce

nu cere nici-o cheltuială. „De a urmat la tot iucrul bun“. Dară care anume poroncă o spune prin aceste■cuvinte? Aici el îndeam nă pre văduvă ia slujba cea. tru pească, caci spre acelc slujbe femeile'm ai ales sunt destinate; dea aşterne patul, dea repauzâ. Vai! câtă/exactitate cerc de la o văd uv ă!—apro ap e aceea pc care ocere de la cel ce voieşte a aveă episcopie. Căci expresiunea „de a urm at tot lucrul buri11 e ca şi cumar fi zis: «chiar de n’a putut să facă toate cele dc di

nainte, cel puţin a lu a t pa rte la altele,cel puţin a slujit».Tăindu-i pofta de petreceri întru desfătări, apostolulvoieşte ca văduva să fie cu prevedere, iconoamă, şi pc-trecându-şi timpul în rugăciuni. Astfeliu crâ Anna. Priveşte câtă exactitate cere el de la văduvă, pe care nu ocere de la fecioare, deşi a ce rut şi de la acestea multa

băg are de sam ă şi cea mai m are curăţie, căci expresiunea: „spre bună cuviinţă şi apropiere de Domnul I a r ă Sminteală" cuprinde în sine întreag a virtute.

Ai văzut că nu faptul nemăritărci de a doua oară




este deajuns să ni arate pe o adevărată văduva, ci căe nevoie de multe altele? De ce, spunenmi, nu îndeamnă pe văduvă de a se m ărită ..de a doua oara ? Oare dis preţuia jiu n ta ? Nicklecum^'căcî-această este a ere ticilor,—ci voind ase îndeletnici văduva în cele duhovniceşti mai mult, şi a paşi sp re virtute . Căci nu nta nueste spre necurăţenie, ci sn re îndeletnicire, fiindcă şiatunci când zice: ,,sâ vă îndeletniciţi în post ş] mr u g ăc iu n e 11 (I. Cor. 7, 5), nu spune «să vă curăţiţi)'.In adevăr, că nunta este priciu^a multe îndeletniciri.Deci, dacă de aceia nu te m ăriţi, pentru ca să te înd eletniceşti cu frica de Dumnezeu, cu p rim irea străinilor,cu îngrijirea sfinţilor, iară tu nu te îndeletniceşti, nici

un folos nu ai din văduvie. Tot aşâ şi fecioara care serăstigneşte cu toată băgarea de sama, dacă s’a depărtat denunţa ca spurcată şi necurată, rc’are nici un folosdin fecioriea sa. Ai văzut că spunând de primirea străinilor el nu spune de o dragoste cum s’a r brodi, ci dcacea dragoste care purcede dintr’un cuget lin, din bunăvoinţă, de acea dragoste care înalţă faptul aşâ feliu, ca

prim eşte pre străin ca pre însuşi Christos. Căci apostolul nu voieşte a poronci văduvelor de a face slujba sfinţilor de silă, ci ca ele de la sine sa facă aceasta.

„De am spălat eu picioarele voastre, zice. Dom-..nul şi învăţătorul, şi voi datori sunteţi unul altuia a spăla picioarelc“ (loan 13,14). Chiar de o miede ori de ar fl cineva bogată, chiar de ar fi în cea maimare cinste, şi a r cugetă lucruri m ari pentru ■nobleţăneamului din care se trage, totuşi nu poate fi o deose bire atâ t de m are între dânsa şi cei pe cari-i slujaşte, pe câtă .este în tre Dumnezeu şi ucenici. Dacă tu primeşti pe străin ca pe Christos, de nimic nu te vei ruşina, .ci Ju ca mândreşte-te ch iar pen tru aceasta,;— iarădacă nu-1 primeşti cape Christos, nici nu-) primi. „Cel

ce vă primeşte pre voi, zice, pre mine mă primeşte" (Math. 10, 40). Dacă nu prim eşti astfeliu, nici plată nu vei avea.

Abraam a primit pre nişte oameni călători, duprecum credea el, şi nu toate îngăduia slugilor, ci şi femeiisale a poruncit ca să frământe făina, deşi avea trei sute-opt-spre-zece slugi, pr intre care de sigur ca erau şi femei;dară el a voit ca răsplata să o aibă întreagă împreună



OMILIA XIV

C.u femeia sa, no numai in cheltueli, d şi in slujbă, As't-feiiu trebuie de a fi pr im itoare de străini, ca şi cum triate

le-ar face pentru dânsele chiar, ca astfeliu să se sfinţia scă şi mânile lor să se binecuvinteze. Ch iar dacă daimilostenie săracilor, sa nu iai ca o înjosire de a li da

prin tine -însă-ţi, căci nu dai săraculu i, ci lui Christos.D ară atunci cine ar fi atât de ticălos, in cât să iâ ca oînjosire de a întinde m âna (de a da ajutoriu) lui Christos? Aceasta este ospitalitate ad ev ărată, de a tace aşâca pentru Dumnezeu. Dară dacă tu poronceşti cu trufiea i se da milostenie, ca şi cum a-i poronci să te bucuride întăetate până şi aici, apoi aceasta nu este iubire şiîng rijire de străini. S trăinul a re nevoie de m ultă îng ri

jire , si deci este de dorit ca chia r şi după atâ tea îngri jir i tu să nu te ruşinezi.

Şi fiindcă faptul de a cere milostenie este de aşâna tură, in cât că cel ce a re nevoie c teajutoriul alto ra săse ruşineze, apoi tu prin marea îngrijire şi măngăen;ee-i vei da trebuie a-i alunga ruşinea, şi a-i a rătă cucuvântul şi cu fapta, că cel ce face bine nu eşti tu, ciincă însuţi tu eşti cart; suferi, şi în cazul de faţă maimult ţie. ţi se face bine, de cât aceluia. Astfeliu că prin

buna in tenţiune ce o ai cătră dânsul, îi covarşaşli ru

şinea ce o avea mai ’nainte. „Pro dătătoriul de bunăvoie iubeşte Dumnezeu'1 (li. Cor.9,7), zice. 'fumaicu samă dâtoreşti mulţămiri săracului, prin faptul căvei luă.p}ată. Dacă n ’arfi săraci, cele mai multe din

păcate nu le-am puteâ tăia; aşâ ca săracii sunt doftoriirane lor tale, iară doftoriile ce ţi le prezintă, su nt chia rmânele lor. Nu atâta aduce vindecare doftorul când întinde mâna şi dă--bolnavului doftoria, pe cât aduce săracul, căci când el întinde mâna şi prim eşte dela tinemilostenie», este buretele aşii zicând care şterge păcatele laie. Ai dat argintul din punga ta, dară odată cuel a ieşit şi păcatele ce Ie aveai. Astfeliu sunt şi Preoţii,dupre cum şi zice: Păcatele poporului meu vorm â n c a 11 (Osie 4,8). Aşâ ca tu mai rmilt iai d ecâ t dai,rnai mult bine ţi se face ţie, de cât a i făcut tu. Îm pru muţi pre Dumnezeu, iară nu pre oameni.; îţi sporeşti bogaţi ea, iară nu o împuţinezi, şi o vei im puţină atunci,când tu nu vei da.

„De a primit străini, zice, de a spălat picioa



-126 0 M I 1 J A X I V

rele sfinţilor". A căror sfinţi? -A celor strimtoraţi,ia ră nu cum s’a r întâm pla sfinţi, — fiindcă se poate săfie sfinţi, şi să se bucure de îngriji re şi slujbă din p a rtea tuturor. Nu umblă după ccfce sunTfn imbeişugare,ci după cei s tra m loraţi, după -cer necunoscuţi, cari suntstrăini pentru cei mai mulţi. „întrucât,- zice, aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai mei mai mici, mieaţi făcut“ (Math.„25, 40). Nu da proestoşilor bîsericeica să îm partă milos te ni ea ta la săraci, ci tu fă aceâslujbă, ca astfeliu să iai piaţă nu numai pe ntrucă ai'che ltuit, t;i şi pen trucă ai slujit. Dă cu mânile tale, deci, tusingur sam ănă ogor ui. Aici nu esle nevoie de a înfige plugul in păm ânt nici de a în juga bou, nici dc a aşteptă

timpul prielnic, nici de a-.destupă mai întâi pământul decioate, şi nici deate luptâicu frigul, de vreme ce aceastăsămânţă, sau mai bine zis această sămăna re este scutită de o rfce-Iucra re de teii uf acela. Căci tu samerii înceriu, unde nu este frig' nici iarnă, şi nici altceva deacest teliu. Sameni în suflete, unde nimeni nu poate luâceia ce ai sămănat, ci se păstrează acolo cu toată puterea, cu tcată îngrijirea şi băgarea de samă.

Samănă tu siriguic. De ce te lipseşti pe tine însuţide plată? Mare plată este, de a puteâ icojiomisi şi celeale altora. Plată nu este numai de a da, ci şi deaîco-nomisi bine cele date. De ce dară să nu iai lot tu şiaceastă plată? Cum că şi pentru aceasta este plată, ascultă: „şi a plăcut cuvântul acesta înainteaa toatămulţimea, zice, şi au aleŞ, pre Ştefan... şi pre Filip, şi pre Prohor, şi p r e Nicanor,...“ (Fapt. 6,5), pre carii i-au însărcin at, cu slujba văduvelor. Deci, lă-teiconom ai celor ce sunt ale tale, iară la aceasta te hirotoniseşte însă-şi milosteniea, însa-şi lilantropiea, şi fricade Dumnezeu- Faptul acesta te izbăveşte şi de slavădeşartă, repauzază şi sufletele, sfinţeşte şi mănilc, şi

cugetul îl Jiniş,ţ£şte, şi filosofîe te învaţă,--şi" mai cu bunăvoinţă te face; faplul acesla facc ca iu să iai binecuvântările tuturor, şi capul tău să primiască binecuvântările văduvelor.

Fă-te mai cu bunăvoinţa în rugăciuni; îngrijaşte-tcşi de bărbaţii sfinţi, de cei cu adevăra t sfinţi, de cei cestau p rin pustietăţi, de cei ce nu pot- să ceară, de ceice sunt pironiţi în slujba lui Dumnezeu. Călătoreşte drum




îndelungai, dă prin tine singur, caci de multe tc vei folosi, dacă vei da singur. Vezi vr’un cort (colibă) sauvr’o peşteră? Vezi pustietate? Vezi sing urătate? De-multeori plecând spre a da bani, ai dai întregul suflet,ai rem as cucerit, şi ai devenit împreună rob al aceluia, şi împreună cu dansul ai devenit şi tu călător înlume. Mare lucru este de a vedeâ şi săraci. ,,Mai bineeste, zice, de a merge la casa plângerii, d e c â t dea merge la casa ospăţului'1 (Ecles.7 ,2). De aici sufletul se molipseşte aşâ zicând, caci daca ai ocaziunedea ride cu alţii Ia feliu, ai căpăta t atunci îndem n spre petreceri, iară dacă nu ai acea ocaziune, nu ai căpătat

îndemn spre petrecere. In casa plângerii însă nimic deacest feliu, ci chiar dacă nu ai ocazie de a te dezmerdâ,dara nici nu te-ai întrista, iară de cumva ai acea ocazie, totuşi tu te vei modera.

Cu: ad ev ărat ca monaslirile sun t casa de plângere,unde se vede sac şi cenuşe, unde este singurătate, undenu se vede nici un rîs, nici o imbulzala de lucruri lumeşti, unde este post, unde se culcă' pe pământul gol,unde toate sunt curate, de fum de fripturi dc carne, desAngiuiri, de vuete, de tulburări şi de multe supărări. Mo-nasiirile. sunt limanuri liniştite, ia ră monahii sunt canişte luminători, carH urnin ân d din înălţime ch iar şi pecei ce vin din depărta re , şezând în liman şi atrăgândspre liniştea lor pre toţi, nelăsând sa se întâm ple v r ’unnaufrag iu celor ce privesc spre dânşii, iară pre uni iaca aceştiia nu-i lasă de a dăinui în tru întunerec. Du-tela dânşii, ospatează-te, apropie-te, atinge picioarele sfinţilor, fiindcă e cu mult mai c inst it de a te a tinge de picioarele acelora, decât de capul altora, căci picioarelesfinţilor m ar i lucruri au făcut, ba încă şi pedepsau, cândscu turau prafu l de pe picioarele lor. Când esle vr ’un

sfânt printre noi, de nimic nu ne ruşinam.Sfinţi, însă, sunt toţi, câţi au credinţă dreaptă îm preună cu vieaţa. Chiar daca nu fac semne şi minuni,ch iar dacă nu scot demoni, totuşi sunt sfinţi- „DaCfY,zice, au spălat picioarele sfinţilor11. Dupre cum se petrece cu scăparea unui om din cele pământeşti la celecereşti, astfeliu se petrece şi cu scăparea în monasticela vr ’un bărb at sfânt. Acolo nu vezi cele ce ai vedeâîn vr-o casă, si ioeul acela este mai curat decât orice.



128 O M I L I A X 1 V _

Tăcere şi linişte multă; acolo nu e vorbărie „al m eu“sau „de af tă u “. la ia d a c ă vei românea acolo o.zisau şi două, atunci v e is im ţi p lăcerea. Se'face-ziu ă, —sau măi bine zis, ch iar şi rtîai înain te de ziuă, .cucoşu)

.^-câ ntat ,—şi nu vei vedeâ petrecând u-se. ceeace se petrece într’o casă., unde slugile dorm duse (sforăesc), uşilesunt incueate, toţi stau culcaţi ca nişte morţi, iară în griji tor iul de ca târi tragftp^alopotele. Nimic din toatoacestea nu vei vedeâ acolo, ci de’nd ată cu toţii alu ngând dela dânşii somnui, sg scoală cu evlavie, proes-toşul deşteptându-i pre dânşii, şi stau apoi Ja'locul cel’stân t, şi în ti11 zări du-şi cu toţii mânile sp re ceriu, cân tăsfintele şi dumnezeeştile imnuri'. .Dânşii nu au nevoie demulte ceasuri sp re a alun gă1dela îi som nul şi buimăceala, precum avem noi. Noi după ce.n e-am.trezit, stăm multtimp pe gâncTuri, apoi ieşim sp re -a ne îndeplini nevoiletrupeşti, {zrsk -/(îşim o . /o •>.=B-a), după aceia. ne spălămfaţa şi m ânile; apoi luăm pe noi .ciuboatele şi hainele,iară pentru toate acestea trece mult timp. Acolo (în mo-nastire), insă, nimic din toate acestea, ‘Nimeni nu ch iam ă

pe slugă, caci .fiecare se slu jaşte singur; nu are nevoiede haine multe, nu arc .nevoie de a se luptă mult pânăce va a lungă somnul, ci deabea â deschis'ochii, el sam ănăcu unul care a priveghiatmult, din cauza trezviei sale.

Caci când inima nu se acufundă'jos în mâncărimulte, şi deci nu este îngreuiată,:-nu are nevoie de multtimp spre a se ridică în sus, ci de'ndată este trează.Manile apoi sunt curate. Somnul‘este liniştit, căci nimeninu âude acolo horcăind, nici şullând din greu, şi nicisvâreolindu-se p rin somn în toate, p ăr ţi le, nici cu trupu lgol, ci. cu toţii stau culcaţi moi c;: bună cuviinţă ch ia rdecât cei ce privegbiază. Dară toate acestea vin din bunaurân dueală ce se găseşte in sufletul 'lor. Cu ad ev ărat căac eştiia 'su nt sfinţi, şi prin tre oameni sunt îngeri. ,Celce a re ‘cu sine multă frică' de Dumnezeu, nu se l a săa fi

adâncit in somnul cel mai profund, şi sa-şi acufunde cugetul, ci in timp ce se pare că doarm e, el aproape căeste treaz. Tot aşâ feunt şi visurile lor, nu fantastice,nici ciudate, ci dupre cum am fost spus, îndată ce acâ nta t cocoşul, proestosul intrând , scu tură puţin de picior pre cel ce doarme, si a şâ pre toţi i-a trezit. Acolonu este slobod de a fi desbrăcat rând doarme.

Apoi sculându-se, de’ndată stau cu toţii drepţi şi




cânta imnuri profetice cu multa simfonie, şi cu melodiiarmonioase. Nici chitara , nici naiul,-nici a lt -organ mu

zical nu sloboade un glas atât de plăcut, ca acel ce se poate auzi pe când cânta acei: sfinţi in liniştea aceiaa pustietăţei. D ară chiar şi c ântările lor s u n t‘po tm iteşi pline de dragoste cătră Dumnezeu. .„In nopţi, zice,ridicaţi mânile voastre la cele sfinte11 (Ps. 133 , 2)adecă spre Dumnezeu. Şi iarăşi: „De noapte mânecăduhul meu spre tine Dumnezeule, că lumină sunt poroncile tale pre pamânt“ (isaia 26„ 9). Dară şicântările lui David scot multe lacrămi din ochi, caci

iată ce cântă, zicâ nd : „Necăjitu-m-am întru suspinulmeu, spălavoiu în toate nopţile patul meu, culacrămele.mele aşternutul meu voiu udâ“ (Ps. 6 ,1 );şi iarăşi : „Că cenuşă ca pânea am mâncat* (Ps.101, 10) ; . şi iarăşi: „ce este omul ca-1 pomeneşti

pre cl“, (Pâ. 143, 3)? şi iarăşi: „Nu te teme cândse îmbogăţeşte omul şi când se va înmulţi slavacasei sale^; şi iarăşi: „de şeapte ori în zi te voiulăudă, în tru judecăţile drept ăl ei tale11, şi iarăşi:

„In miezul nopţii m’am deşteptat ca să mă mărturisesc ţie întru judecăţile dreptăţei ta le“, şiiarăşi: ^Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mânaiadului11, şi iarăşi: „De voiu merge în mijloculumbrei morţii, nu mă voiu teme de răie, că tucu mine eştiu, şi iarăşi: „Nu mă voiu teme defrica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, delucrul ce 'umblă în tru întunerec, de întâmplare

şi de dracul cei deamează zi“, şi iarăşi: ^Socoti tu-ne-am ca oile cele de ja rtfă“. — Acestea le spundânşii când cân tă îm preună cu îngerii, fiindcă şi îngeriicântă atu nci: „Lăudaţi pre Domnul din ceriuri", zice:în timp cfe noi căscăm, s forai m, ho rcăim, sau că stămtolăniţi pe paturi şi ne gândim la mii de viclenii. Şi câţinu sunt de "aceia cari în treaga noapte ’şi-o petrcc înacest feliu 1

Când apoi urm ează a se face ziuă, se liniştesc şidânşii; şi pe când noi începem cu lucrul, atunci şi dânşii

£2330 9



130 O M I L I A - X I V

au timp -de repaus. Făcându-se ziuă flecara^din noichiamă pre altul, se ia de~vorbă pentru cele „cheltuite,trimite în târg , se p rezintă stăpâni tor a lui, trem ură de

frica, sau că se gândeşte la răspundere; un altul se urca pe scenă, iară ce lălalt la afacerea sa. Aceia iarăşi, sfâr-şindu-şi rugăciun ile dimineţei si imnurile, se apu că de_cetit sfintele"scripturi. Sun t uniia apoi cari au învăţat*a serie şi cărţi. Fiecare apoi luând câte o locuinţă anum erânduita, are acolo o linişte veşnică, nimeni nu fleoncăneşte (oO'îsvo: şX’w.prj'jvToc), nimeni nu spune nimic de prisos. .Apoi săvârşesc rugăciunile din ceasul al treilea, dinceasul al şaselea şi din ceasul al nouălea, cum şi ru găciunile de sară, ln f in e îm părţind ziua în pa tru părţi,fiecare parte este plină de psalmodii (cântări de ale psal

milor), şi cu imnuri laudă pre Dumnezeu. In timp ce■ceşti din lume- ospătează, rid, joacă sau că li se sparg e pânticele din cauza îm buib ărilor (g aslrimarghiilo f) , aceştiia stăruiesc. în cântări şi imnuri lui Dumnezeu. Niciodată nu au timp de masă lungă, şi nici de bucate multe.

După masă iarăşi se îndeletnicesc de aceleaşi, fărăa se da somnului. Cei din lume dorm şi ziua, pe cândaceia şi noaptea priveghează. Cu adevărat că sunt fiiai îum inei! :ApOi cei din lum e cheltuind u-şi mult timpîn somn, se şcoală cu capul greoiu, pe când aceia pri-vegşhiază stând nemâncaţi, şi dăinuiesc in imnuri şi cântări. Venind apoi sara , uniia alearg ă Ja băi, sau la desfătări, pe când aceia tocmai atunci sfârşind ostenelelezilei, se apropie spre masă, nu doară ridicând droaeaaceea de slugi, nici nu ale argă prin odăile cele multeale casei, şi nici făcând vuet. Nu vei vedeâ apoi întin-zându-şi pe masa bucate scumpe, şi nici încărcate degrăsimi, ci uniia. având dinainte pâne numai şi sare,ia ră alţii mai având şi untdelemn, în timp ce alţii carisunt poate mai slabi se îndulcesc şi din verdeţuri şi dinfasole, bob sau linte. Apoi stând puţin, sau niai bine zistotul încheind cu imnuri, se culcă pe frunze de copaci puse înad ins pentru odihnă numai, iară nu pentru des-merdare.

Acolo nu este frică de stăpânitori, nu esle uşura-latea stăpânilor, nu este frica slugilor, nu este vuet afemeilor, nu este tulburarea copiilor, nu este muilimescufeiilor sau a lăzilor, nici depozit de haine prisoselnicenu este aur, nu este argin t; nu su nfs an tine le şi straje




şi jmrasantinele, fiindcă nu este casierie de bani, saualtceva de acest feliu, ci totul e plin aşa zicând de ru

găciuni, de iaanuri; toate sunt pline de bune mirezmuriduhovniceşti, şi nimic acolo nu este trupesc. Aceia nuse tem de vr’un atac al tâlharilor, fiindcă nu au ce să piardă; bani nu sunt acolo, ci num ai trupuri şi suflete, şidacă li vo r luâ acestea , atunci nu i-au păgubit, ci incă i-aufolosit— „că .mie a vieţui, zice, este Christos, şi amuri dobândă*. (Filipp. 1, 21),—incă i-au scăpat delegături. Cu adevărat că „glas de bucurie este încorturile drepţilor". (Ps. 116, 15), precum zice..Psal-mistul. Acolo nu se aude niciodată plângere şi suspin,

căci acel locaş este cu rat de asem enea bocete, cu ra t dcasemenea strigăte.

Mor de sigur şi cei de prin monastiri, căci nu suntdoară nemuritori cu trupul; însă dânşii nu cunosc moartea ca pre moarte. Cu imnuri petrec pre cei ce pleacăde aici, şi petrecerea aceasta ii o numesc portipă saualaiu, ia ră nici de cum ducerea unui cadav ru la groapă.De’nd ata ce să vesteşte -că cu tare a m urit, m are li este

bucuriea, m are li este plăcerea, — şi mai bine zis nicinu îndrăzneşte cinevâ să spun ă că cuta re a m urit, ci că

cu tare şi-a sfârşit călătoria din vieaţa aceasta. Apoim ulţăiniri din toate părţile, sla vă multă, bucurie, şi fiecare rugându-se de a aveâ un astfeliu de sfâ rşii de atermina în acest chip lupta aceasta, de a se odihni deostenele şi de lupte, de a vedeâ înfine pe Christos. Decumvâ vr'unul se îmbolnăveşte, nu vei vedeâ iacrămi,nici susp inuri, ci iarăşi rugăciun i. Nu vei vedeâ maniledoftorilor, ci num ai credinţa de multe-ori a vindecat precel bolnav. Iară de cum vâ a r fi nevoie şi de doftor,apoi şi atunci vei vedeâ multă filosofie, multă răbdareîn suferinţă. Nu stă de faţă atunci nici femeia cu păruldespletit, nici copiii bocindu-se că au răm as orfani, şinici pe slugi rugân d pre cel ce se sbate cu m oar tea ea ■să-i as igure cu ceva, ci sufletul este slobod de toateacestea, şi la un singur lucru se gândeşte atunci: cums-ar puteâ ca ducânau-se de aici, să fie iubit de Dumnezeu. De cumva îi vine vre-o boală, nu din pricinaîmbuibării îi vine, sau din pric ina beţiilor, ci ch iar cauzele boalelor lor sunt încărcate de laude, iară nu dehule, ca boalele celor din lume, — precum de pildă dincauza p rivigherilor, din cauza postului îndelunga tj sau




şi altele de acest feliu, care li pricinuiesc boale, — pentru care şi lesne se izbăvesc de aceste-boale, şi de multeori sc apă de ele chiar fără ce să fi suferit m ult'1). — «Spune-mi, zice, „dacă 'a spălat picioarelesfinţilor11? De aceştiia se. pot g ă» şi--in biserici. Bacăam povestit v iea ţa celor ■■dwr monastiri, prin aceasta nuam voit a dispreţul pre cei de prin biserici, fiindcă "demulte-ori se găsesc ch iar în mijlocul bisericilor mulţide felini acelora, şi poate ca fără.să- se ştie. Nu doarăfiindcă colindă casele oamenilor, sau pentru că se duc prin piaţă, sau pentru ca stau în fru ntea altora , îi vomdispreţul, fiindcă şi aceasta a poroncit-o Dumnezeu;‘„Judecaţi Săracului, şi faceţi .dreptate văduvei*(Isaia i , 17) zice. Multe sunt caile virtuţei, dupre cumşi deosebirea din tre m ărgări tare -este m are , de şi ioatese numesc mărgări tar e, căci unul este strălucit şi rotund din toate părţile, iară altul poate că nu are aceastăfrumuseţa, ci o alta. Ş tc a re anu me? P recum mărgea-nul prin meşteşug devine lungăreţ, ia ră colţurile ce leav ea .au dispărut, pe când un altul este mai încântăto r iu prin coloarea lui cea albicioasă; iar altul verdeeste mai încân tătoriu de câttlori-ce "verdeaţă, altul estemai frumos prin coloarea sângelui de cât ori-ce altăcoloare, un altul mai albastru de cât marea, iară un

altul mai sclipitoriu de c it alurgh ida; altul iarăşi aremulte colori, şi ar putea găsi cinevâ în el colorile soarelui. Astfeliu sunt şi sfinţii, uniia se împodobesc pre sinesinguri, iară alţii împodobesc şi biserîcele.

„De a spălat, zice, picioarele sfinţilor, de aajutat Celor necăjiţi^. Să ne punem deci pe lucru,ca să ne mândrim acolo, că am spălat picioarele sfinţilor. D ară dacă noi trebuie a spălă picioarele lor, apoicu atât mai mult încă de a li da cu mâna ajutoare.

*) Notft. Din cele expuse aici de cătră Sf. Chrisostmn c i l atâta m ăestrio, putem sâ ne facem o idee justă de starea în car e se gă să monaclusiriul prin timpurile ace lea! Viea ţa lor cea îngereasca, er ă r espe ctată do toţi, şi cu vân tul lor er ă privit ca sfânt. . . Cine nu adm ira de pildă intervenire a m onahilor in dăm olirea furiei îm păratulu i T heodosie cel mare, care ho tar isc de a aplică An - tioheniloi’ cele mai aspre pedepse pentru sfărâmarea şi necinstirea sta tuci or împărăteşti? Atunci mai m ult inter veni rea m onahilor a

îm blâ nzit m ân ie a 'împăratului, care a ie rta t pc A ntioheni. (A se vedeâ Istor, Bis. de Theodorit, Cap 5, i!}j.



O M i L I A X I V 133

„Să nu ştie, zice, stânga ta, ce face dreapta"

(LVlath. 6, 3). De ce iai mii de m artu ri când dai milos-ienie? Nici^sluga să nu ştie, dacă se poate, nici femeia.Multe sunt scandalele uneî asemenea prefăcătorii din partea ei, căci de multe-ori sau poaţe niciodată impe-decându-te, atunci te împedecă, fie din s lava deşartă,fie din alte cauze. Fiindcă şi Abraam de şi avea o femeie minunată, totuşi, urmând a aduce jartfă pe fiulsău, se ascundeâ, de şi nu ştiiâ ce se va petrece, ciîncredinţat că îl va jertf i num ai de cât?'Ce a r fi putu tspune, daca el ar fi fost un om ca cei mai mulţi? Cineeste care face asemenea lucruri? Oare nu i-ar fi defăimat pentru barbarie şi cruzime? Dară iată că femeialui nici măcar nu s’a învrednicit de a-şi vedeâ pre fiulsău, nici de a-i mai auzi cel de pe urm ă gîas, nici dea-1 privi s bătând u-se, ci luându-1 ca pre un prizonieriu ,s’a duş cu dânsul. Abraam însă, acel drept, nimic dinacestea, n’a cugetat, fiind ca beat de dorinţă de a-1 jărtfi.El nimic altă nu vedeâ înaintea ochilor săi, fără numaiceia ce i se poroncise. Nici copil nu era înainte a sa,nici femeie, sau mai bine zis nici singur el nu şlieâ .ceva fi, şi aşă feliu el se siliâ ca să aducă ja r t fa sfântăşi curată, iară nici de cum să o întineze cu lacrămi şicu ceartă din partea ci. Ba încă copilul său tsaac a ziscu blândeţă cătră d ânsu l: „iată lemnele'^şi focul, darăoaea de jertfă unde este,, (Facer. 22 ]’7. S)? la careel â răspuns: „Dumnezeu va îngriji pentru oaeade jărtfă, fiul meu“. Se zice că aceasta este şi c

prorocie, că adecă Dumnezeu îşi va îngrij i de a daspre jărtfa pre Fiul său. Dară de ce’i ascunzi, spune-mi pre cel ce va fi jăr tfit? «Da! zice, mă tem ca nu cumvâ

să se înspăimânte, ca nu cumva să se arate nevrednicde jărtfă». Ai văzut cu câ tă exactita te el le făceă pretoate? Este întocmai dupre cum zice scriptura: „Să nuştie dreapta ta ce face stânga“, adecă, că chiaide am aveâ pre cinevâ foarte aprop ieat, noi totuşi ssnu ne grăbim a-i arăta, afară numai dacă n’ar fi vre-cnevoie, căci din această cauză multe râie se întâmplăşi de multe ori ajunge cinevâ la slavă deşartă, sau cs pedici i se pun în cale. Pentru aceia să ne ascunden până şi pe noi, dacă a r fi cu putinţă, în asem enea ca-



134 O M I L I A X V

zriri, ca astfeliu să ne învrednicim bunurilor făgăduiteîntru Christos Iisus, Domnul nostru, căruia împreună

cu Tatăl şi cu Sf. Duh, sa cade slava , stăpânirea"şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X V

„Iară ele văduvele cele tinere te fereşte, căcicând se înferbânţează asupra lui Christos, vorsă se mărite, având osândă, căci credinţa'“Cea

dintâi-au lepădat. împreună şr fără de lucru afi se învaţă, umblând din casă în casă, şi nunumai fără de lucru, ci şi limbute, şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cade. Drept aceiavoiu ca cele tinere să se mărite, fii să nască,casă să chivernisască, ca să,nu dea nici-o pricină protivnicului 'Spre ocară. Că iată unele s’auîntors în urm a Satanei11 (Cap. 5,11—15).

După ce multă vorbă despre văduve a fost făcutPavel, ba încă hotărîndu-li şi vârsta şi zicând ca „numai puţin de şase-zeci de ani să aibâ“ şi pelângă aceasta mai a rătând şi calităţile văduvelo r: „dea crescut “fii, de a primit străini, de a spălat picioarele sfinţilor, de a ajutat celor necăji ţiiată că aici iarăşi zice: „De văduvele cele tinerete fereşte Despre fecioare insă, — de şi lucrul estecu m ult mai greoi u, nimic d in acestea nu lasă a se în ţelege. Şi de ce oare ? Fiindcă acelea s’au făgăduit pen

tru lucrur i mai mari, şi de la măreţiea acestei idei ela ajuns la acest fapt. Căci expresiunea: „De' au primit străini, de au spălat picioarele sfinţilor"şi toate cele de acest feliu le-a representat aşâ zicând prin expresiunea: „cea ncmăritată se grijaşte deale Domnului" (1, Cor. 7, 34). Iară dacă cu acestea eln ’a în o ta i, as un ra vârstei, tu să nu te minunezi, fiindcă



O M I L f A X V 135

ch iar de a id se învederează - şi aceia. Dealtmintreleaam spus, că fecioarele şi-au ales fecioriea în urma unei

judecăţi mai ’nalte. Pe lângă aceasta cu văduvele tineree ca şi cum ar fi devenit nişte cadavre , şi prin urm areele singure au dat motiv la o astfeliu de legiuire, — întimp ce nu aşii se petrece cu fecioarele. Cum că uneledin ele căzuse deja, aceasta se învederează din expresiunea: „căci când se înfierbântă împotriva luiChristos, vor să se m ărite1*, şi iarăşi: „că i a tăunele s’au întors în urm a satanei11.

„De femeile cele tinere te fereşte". De ce oare?

..căci când se înfierbântă vor să se m ăr i te 11.Şi ce va să zică î;se înfierbântă"? Adecă când se

preface ca cum n’a r voi un lucru , pe când ea voieşte,când se moleşază. Este întocmai ca şi cum vorbind cinevâ de un bărbat bun şi blând ar spune: «apoi aceastalăsăudu-1 pre el s’a dus după un altul». Arată deci, căşi văduviea lor o au preferat cum s’ar întâmplă . . .Prin urmare şi văduva este logodită cu Christos în văduviea ei, dupre cum zice: „Eu sunt sprijiriitoriul

văduvelor, şi tatăl orfanilor,, (Ps. 67; 5). Arată prinurm are că nici văduviea n’au purtat-o dupre cuviinţă, ci„se înfierbântă", şi CU toate acestea: el rabdă. Darăîn alt loc el spune: „Că v’arn logodit unui bărbat,fecioară cura tă să vă pun înaintea lui Christos11{II. Cor. 11, 2). «Când ele s’au făgăduit lui Chrisţos, zice,apoi iată că „vor să se m ărite ia v ân d osândă,că credinţa cea dintâi au lepădat*. Sub numelede „credinţă11 el numeşte aici învoeala, făcută. «Au

minţit, zice, ’şi-au bătut joc de adevăr, l-au lepădat, aucălcat acea îiwoeală».„împreună încă şi fără de lucru a fi se în

vaţă" zice. Aşa dară apostolul nu numai bărbaţilor poronceşte de a lucră, ci şi femeilor,— căci nelucrareasau trân dăviea aduce tot răul. «Ele sunt respunzătoarenu numai de această faptă, ci şi de alte păcate». Cădacă este nepotrivit unei femei de a colindă casele oamenilor, apoi cu atât mai mult unei fecioare. „Nilnumai fără de lucru, zice, ci şi limbute, şi isco-



136 O M I L I A X V

ditoare, grăind cele ce "nu se cadc. Drept aceiavoiu ca cele tmere să se mărite, .fii să nască,

casă să chivernisască". Deci ce? Gând şi grija de bărbat o va alungă de la ea, şi cea de Dumnezeu nu oare, ce se alege de ele? Cu drept cuvânt că atunci devinleneşe, lim bute-şi iscoditoare.. Căci cel ce nu se îngrijaştede cele ale sale, dc sigur că se va îngriji de alo altora , precum şi cel ce se ing rijaşte 'de aîe sale, decele străine nuva face nici o vorbă, nu va avea a icio grijă.

„Grăind cele ce nu se cade “ zice. In adevărca nimic nu este atât de nepotrivit, ca a cenzură maicu samă cele ale altora, — şi aceasta este zisă nu nuvnai

pentru femei, ci şi pen tru bărbaţi — dară aceasta .estecea mai mare dovadă de neruşinare şi cutezanţă fărămargini. „Voiesc deci‘: — fiindcă- şi ele voiesc, apoi-voiesc şi eu — „ca cele tinere să se mărite, fii sănască, casâ^ să chivernisască“f adecă să se îng rir *

jască de casă. caci aceasta e cu mult mai bine de câtde a umblă din casă, şi a e răi .c e nu !se cade./ Trebuia

poate ca să se îngrijască ele .cele ale lui Dumnezeu,trebuiâ ca să păzasca credinţa; dara fiindcă acestea nule fac, apoi mult. mai bine este de a^ se mărită, de cât

a sta aşâ, căci nici Dumnezeu nu se "dispreţuieşte pr inacest fapt, şi nici ele nu se vor învăţă a ft mai bune.De la o aşâ văduvie nu poate ieşi nimic bun, pe cândde la o căsătorie regulată, multe’bunuri izvorăsc, iarămai presus de ori-ce prin căsătorie va puteâ să alungedin cugetul său trăndavîea, şi ceia ce se zice de popor,nu va mai fi gură cască.

Şi de ce oare n-a spus că, de vreme ce uneie văduve au căzut, apoi ele trebuie a avea o mare Imparede samă, ca nu cumvâ să pătimească ca acelea, ci li-a poroncit să se mărite? Pentru că nu împiedecă faptul

căsătoriei lor. „Ga sa nu cleâ, zice, nici-o pricină protivnicului spre ocară% adecă să nu aibă de cese agăţă. „Că.iată unele s-au întors în urma Satanei", Aşâ dară nişte astfeliu de văduve el le împiedecă,nu că doară nu voieşte de a fl văduve tinere, ci pentrucă nu voieşte de a fi curve, nu voieşte de a fi fărătreabă, grăind cele ce nu trebuie, şi iscoditoare; cu alte



O M I L I A X V 137

cuvinte nu voieşte ca Sie sa aibă pe diavol de pricină.Dara dacă acestea ru s-ar petrece, nici el n-ar împiedeca.

„Iară de are vr’un credincios, s a u v r - ©''credincioasă văduve, să le a j u t e lor, ca să nu seîngfeueze biserica, ca- celor ce sunt cu adevăratvăduve să le ajute" (Vers. 16). Iarăşi numeşte cuadevărat văduve pre acele singuratece, pe acele caren-au de nîcairi nici o mângăere. Şi de ce oare îndeamnăla aceasta? Căci aşa este bine. Din acest fapt două lucruri mari izvorăsc: şi acelea aveau motiv de a face

bine, şi acestea se întreţineau bine, in acelaşi tim p şi

biserica nu se ingreuiâ . Dine a tăcut că a adaos: „dacăvreun credincios14, căci nu trebuiâ a fi îngrijite şihrănite de cei necredincioşi, ca să nu se creadă că aunevoie de dânşii. Priveşte apoi şi cât dc încurajatoriuli vorbeşte, căci nu li-a spus de vr-o cheltueală mare,sau de vr’un lues, ci „Să le ajute Ior“ — adecă să lideâ cele strict necesare — „ca astfeliu biserica celorce sunt cu adevărat văduve să le ajute". Prin urm are o astfeliu de credinc ioasă sau credincios are şi plata

ajutorului ce adât M seri cei, fiindcă ajutând -o pre aceasta,aju tă în acelaşi timp şi pe cele ce le îngrijaşte biserica, la-sându-i pu tinţa de a ie îngriji cu m ai multă îmbelşugare.

*Voiesc, zice, ca ceie tinere11 - ce să facă? săse des fă teze 1 sau să pe treacă în ospeţe? nimic din toateacestea, ci „să se mărite, fii să nască, casa ■săcbivernişască11. Şi cum sa chivernisaseă casă? Apoica nu cumva sa -ţi’ închipui că el le îndeam nă la des-merdări, a adaos imediat: „ca Să im dea nici-O

pricină protivnicului spre ocarăi:. Trebuia ca elesă se ridice mai pre sus de cele pământeşti, dară fiindcăs-au scoborît mai jos, cel puţin, -măcar în acestea săremână.

„Preoţii cei ce îşi ţin bine dregători ea, deîndoită cinste să se învrednicească, mai ales ceice se ostenesc în cuvân t şi întru învăţăifi'ră.Căci zice scriptura: să nu legi gura boului cetreeră, şi vrednic este lucrătoriul de plata su“

(Vers. 17 şi is). Sub denumirea „de îndoită Cinste



138 O M I L I A X V

de aici, el num eşte îngrijirea , sau m ai bine zis acordareacelor-necesare. Căci când el adaoge: „Să nil legi gura

boului ce treeră“ şi „vrednic eşte lucrăforicrl de plata .sa11, aceasta învederează. Prin**tirmarc şi cândmai sus zice: „Pre văduve le cinsteşte" {Vers. 3)el spune despre îngrijirea de ele cu cele---trebuitoare-.rCa pre cele ce . sim t-cu adevărat văduve“ săle cinstească, adecă pre cele ce sunt în sărăcie, fiindcăcu cât una este mai săracă, cu atât mai mult este văduvă.Pune aici şi cele ale legei,şi cele ale lui Christos, ca unele ceconglăsuesc. Legea spune: „Să nu legi gura bouluiCC treeră11. Vezi cum el -voieşte ca dascalul sa mun

cească? Şi nu este altă obosală şi muncă, ca cele alelui. Dară cum d'o pune oare şi ceia ce Christos a spus,„Vrednic, zice, este lucrăt-oriul de plata sa"? Noiînsă să nu ne "uităm num ai la plată, ci şi )a aceia cum a

poroncit „Vrednic este lucrătoriul de plata sa“,adecă vrednic este lucrătoriul de hrana, de întreţinereasa. Aşâ că dacă cinevâ se desmiardă sau stă in linişte,nu este vrednic. Daca cineva'nu este ca boul ce treeră,dacă nu duce jugul prin spini şi până a fi strîns degât cu el, şi daca se opreşte mai ’nainte de â terminalucrul, nu este vrednic. P rin urm are trebuie ca cu îrn-

belşugare să se acorde aju to are dăscăli lor pentru în treţinerea lor, ca nu cumvâ să sufere, sau să se moleşască;ca nu cufiTvă ocupând u-se cu cele mici, din aceastăcauza ucenicii sa ne lipsiţi de cele m ari; ca astfeliulucrând cele duhovniceşti,' să nu se-ocupe de loc cu cclc pământeşti.

Astfeliu erau Lc-viţii; ii nu se inte resau de loc decele ale vieţei/ precum nici mirenii nu se interesau decele ce priviau pe Leviţi, şi pr in lege se porun cea şiceie privitoare ia veniturile Jor: zeduelele (dijmele),cele venite din-Scule de aur, veniturile provenite din pârg â, rugăciuni, şi celelalte de acest feliu. Acelora desigur că li-a legiuit Moisi aşă feliu, ca uniia ce căutau numai cele prezente, eu însă nimic mai mult nu zic că artrebui sa aibă proestoşii, de cât hrana şi îmbrăcăminte,ca nu cumvâ să-şi petreacă timpul cu deacestea.

Dară oare ce va să zică „de îndoită cinste"?îndoită cinste cătră cele văduve, sau cătră diaconi



O M I L I A X V 139

(slujbaşii bisericdX,'sau simplu, îndoită cinste însamnămulta cinste. Dară noi să nu ne uităm numai la aceia

că-i învredniceşte de multă cinste, ci şi la faptul că a adaos:„cei ce ’şi ţin bine drcgătoriea". Şi ce anume in-samnă cei ce ’şi ţin bine dregătoriea, să ascultăm pe Christos „j^a-rele zice: „PăStoriul cel bun sufletulsău îşi pune pentru oi“ (loan 10 , 11). Aşâ darăaceasla în sam nă dc a ţinea bine dregătoriea, adecă dea nu cru ţă nimic pentru îngrijirea parinţască a păstoriţilor. „Şi mai ales, zice, cei cc se ostenesc încuvânt şi întru învăţătură*. Unde sunt acum cei

ce spun că nu este nevoie nici de cuvânt şi nici de învăţătură, daca apostolul chiar şi pe Timotheiu îl îndeamnăla aceasta, zicând: „De acestea să gândeşti, întruacestea să fii“, şi iarăşi: „Păzeşte-te pre line şiînvăţătura, şi remâi întru acestea, că aceastal'âcâiid te vei mântui şi pre tine, şi pre cei cete vor ascultă1*? Deci tocmai uniia ca aceştiia voieşteapostolul de a se cinsti mai mult de câ t toţi ceilalţi, pentru care şi motivul îl pune, zicând că mu.it sufăr

dânşii. Când un altul nici nu privighiază, nici nu se în-grijaşte, ci stă împreună cu ceilalţi în linişte şi nepăsare,iară acela se zbuciumă îngrijindu-se, meditând, şi maicu sam ă dacă este neîntrecut în cuvintele şi -ştiinţelecelor deafară, apoi cum nu a r trebui ca să bucurede cinste din pa rte a tu turo r şi mai mult de câ t alţii,când el se lasă la atâtea osteneîe? Acesta este respun-zătoriu înaintea a mii de limbi. Unul de pildă l-a buiit,altui l-a lăudat, un altul l-a luat în rîs, un altul i-a defăimat ţinerea de minte şi com punerea cuvântului, da ra

pentru toate acestea îi trebuie m ultă putere spre a lerăbda pe toate.Mare este cu adevărat, şi mai cu sam ă mult con

tribuie spre edificarea bisericei de a fi proestoşii didactici, sau învăţători ai credincioşilor; iară dacă aceastanu este, multe din cele ale bisericei se pierd, sau serestoarnă pe dos. De aceia împreună cu cele spuse, dea fi prim itoriu şi blând, şi de a fi fără ponos nu m ărăşi aceasta, zicând că trebuie a fi „învăţătoriu"1. Fiindcăde ce se num eşte el dascal? Pen tru ca să înveţe pe

alţii filosofi ea. vie tei. De aceia, Pavel a. zis: -Si m ai



IiO O M I L U X V

ales cei ce se ostenesc în cuvânt şi întru învăţătură", fiindcă este nevoie şi de învăţătură prin cu

vânt Şi de care cuvânt spune apostolul? Nu vorbeşte deacel cuvânt pompos, şi nici de acela care are în sineiscu sinţa sau eleg anţa celor deafară, ci de cuvântul carear e intrânsul m ultă putere, de acel care este plin deînţelepciune. In asemenea caz el nu are nevoie de constru cţia frazelor, ci a cugetărilor, cum s’a r zice; nu aunei condiţiuni d inafarn ice, ci a unei dispoziţiuni sufleteşti.

,împotriva preotului (presviterului) pâră nu primi, fără numai prin două sau. t rei mărturii{WrsV 19). Aşâ d ara contra celui t ân ăr treb uie a primi

pâra fără M ărtu ri i? Contra altora trcbuie num ai decât?Oare nu trebuie în totdeauna a se face ascu ltările cutoată exactitatea? Deci ce vra să spună el aici? «Nuvorbesc de alţii, zice, ci mai ales de cei bătr ân i (pres-viteri}». Sub cl e n umif-eft' fteT ‘ preş v i ter de aici. el nu înţelege dem nitatea, ci vîrsta, fiindcă m ai-u şor păcătuiesccei tiner i de câ t cei bătrâni. Şi cum că aşâ este, se înve de rează'de ac o la d ă, lui Timotheiu i se încred inţase

biserica Etosului,--şi cliiauJ.tiiEgagît naţiune a Asiei; prinurm are apostolul. aid_ vorbeşte" ele cei bătiî&ni?

„Precei

ce "greşesc, înaintea tuturo r mus-tră-i, ca şi ceialalţi frică să aibă“. (Vers. 20),adecă, «nu^deodată să-i tai de; la biserică, ci toate lefă cu multă băgare de sama. Când vei află lămurit,atunci te arunca, asupră-i cu pu tere1ea şi ceilalţi săse cum inţască». Că dupre cum â înfrun tă uşor pecinevâ este vătămătoriu, tot aşâ şi în păcatele cele cunoscute de alţii dacă nu te vei ridică cu toa tă puterea, prin aceasta vei lăsă calea desch isă şi altora, spre aface şi a cuteză aceleaşi păcate. «Mustră,, zice, nu cums’a r brodi, ci cu străşnicie, căci numai aşâ se vor

înfricoşa şi alţii». Dară oa re cum de a zis Christos:„Mergi şi ceartă-î între t i n e şi dânsul" (Math.ly, lo)? Dara şi pe unui ca ace la Mânluitoriul pe rmite a-1 cercetă în biserică. Căci ce? Oare nu în-fricoşază mai ales faptul de a fi ce rta t înain tea tuturo r? Cum? Apoi când toţi cunosc păcatul, în timp ceosânda n’o cunosc, de s igu r că mai mult se înfrico-şază. Dupre cum -se întâm plă cu cei ce răm ân nepe



O M i U A X V 141

depsiţi. ca mulţi vo r ti şi cei ce v or păcătu i, tot aşa şiatunci când sun t pedepsiţi, mulţi vor fi cei ce se vor

îndreptă. Aşâ a făcut şi Dumnezeu: pe Faraon l-a pedepsit, deasem enea şi pre Nabulioclonosor, cum şi premulţi alţii îi vedem pedepsiţi, du pre om şi dupre ţaraîn care sc află.

P rin urm are apostolul voieşte ca toţi să se team ade Episcop, şi pe dânsul îl pune priv ighe toru l peste toţi.«Fiindcă de multe-ori se jud ecă cu uşurinţă, trebu ie,zice, ca cai ce m ărtur isesc şi cei ce învinovăţesc pre presvite r să fie dupre cum prevede legea veche: „Câ îndoua sau trei mărturii va sta tot cuvântu l11.

(Deut. 19, 15).„împotriva preotului (presvitcrului) pârănu p rim i, fără numai prin două sau trei mărturii N’a spus «să nu-1 osândeşti», ci nici m acar să primeşti pâra, nici să stai la judecata . Dară ce? Dacăşi cei doi vor minţi? Aceasta se întâmplă foarte rar,dară şi în asem enea caz se poate înved era minciuna,dacă se exa minează cu am ănun ţim e cazul. Este de dorit ea la învino văţire de păcate sa fie doi m ar tur i, devrem e ce s’au făcut pe ascuns, aşâ că ascultarea a doi

m art uri este semn de multă ispitire, de m ultă cercetare.Dara ce? Daca faptele sunt de toţi ştiute, însă m ar tu rinu sunt, ci numai bănueala. ce e de făcut atunci? «Amspus mai sus, zice, că „se cadc lui mărturie., bunăsă aibă de la cei deafara“.

Deci, cu frica să iubim pre Dumnezeu. Celui d re p tde sigur că legea nu-i stă înainte. Dacă cei mai mulţifăcând binele siliţi, iară nu din b una lor voinţă, şi. totuşise folosesc în urma fricei ce au, şi de multe-ori taiedela dânşii poftele lor, dară încă cei păcătoşi? De aceia

auzim vorbindu-se de gheena, ca astfeliu mult folos sătragem din am en inţare a şi din frica ei. Dacă a r fi urm atca să-i arunce întrâ nsa pre cei ce păcătuiesc, fără cadinainte să vestească am en inţare a de ea, de s igu r cămulţi a r cădea întrân sa . Dacă ch iar şi acum , când nise cu trem ura sufletul de frică, şi încă sun t uniia care păcătuiesc cu uşurin ţă, ca şi cum nici nu a r li gheenă,dară incă dacă nici nu s'ar fi spus mai dinainte, şi nicinu ne-ar R am eninţat, ce răie n ’a r face? Astfeliu câ —dupre cum am spus dese-ori — ghe ena ni ara tă nouă



142 O M I L I A X V

îng rijirea părin teasca a iui^Tumnezeu, nu mai puţin decât îm părăţia cerurilo r. Căci g heena conlucrând îm-

"preună cu îm părăţia cerurilor^-pe mulţi oameni p rinfrică ii împinge aşă zicând in îm părăţia ' cerur ilor. Aşiida ră să nu luăm faptul acesta ca o asprim e s a ir cruzime din par to i, ci ca o milă şi fi 1an ti ■o’pfe-m are,-.-Ca oîng rijire părin tească şi dragoste cătră noi'; Dacă n’a rfi am eninţat pe Nineviteni pe timpul Iui Ionâ, desigu rcă n’ar fi mai rămas cgîîitea lor. Dacă n’ar li ameninţat cu gheena, cu toţii am ' fi căzu t in gheena. Dacăn’a r fi am eninţat cu foc, nim eni n ’a r fi scăpat de foc.El voieşte a face cu totul contrare celor ce grăieşte, ca-tu 'să1fad ceia ce voieşte. Nu voieşte m oartea păcăto

sului, însă grăieşte de naoartea păcătosului, ca nu cumvasă cazi in.acea moarto. N’a spus numai prin cuvinte,ci a a ră ta t şi . faptul, ca astfeliu să fugim de dânsul.

^"«Ca să nu creadă cineva că faptul gheenii estenum ai o am eninţare, ci cum ca este gheena cu ad evăra t, aceasta, zice, este înv edera t de la faptele întâm plate aici. Sau nu ţi se pare că potopul este simbol algheenii,1potopul, .zic, ca re a nimicit totul prin apă?„Şi precum era în., zilele cele 1nai ’nainte ele potop, niânea şi bea, se însura şi se m ărita până

în ziuă în care a intrat Noe îti corabie". (MathV"24, 3tf), tot aşâ eră şi atunci.-A fost prezis şi atunci cumulţi ani mai înainte, — precum şi acum se prezicegheena de trei sute de ani sau şi mai mult, şi cu toate,aces tea nimeni nu este cu băgare de samă, toţi consideră faptul acesta ca un mith, toţi îl cred ca ceva derîs, nici o frică nu are»x:inevâ, nimeni nu plânge, nimeni nu-şi bate peptul. Riul de foc curge în clocote, para îl aţâţă în tr’una, ia ră noi rîdern, şi ne desmerdăm,şi păcătuim fără sfieală. Nimeni au se gândeşte la ziuaaceea, nimeni nu cugetă că cele prezente trec, că toate

acestea sunt momentane, de şi de altfcliu lucru rile nistr igă pe ile care zi şi ni învederează acest adevăr.Morţile cele mai înainte de timp, schimbările luc rur ilorce se petrec chiar încă trăind noi, boalele şi alte multe

L) Partea mor ală. Despre deşarlăciunea celor prezente, şi despre folosinţa celor viitoare, şi cum putem a imita pe Dumnezeu. Despre drag ostea lui CI iris tos ce a c ătră noi, care ma i cu sam ă se arată din sfănta împărtăşire. (Veron).



O M I L I A X V 143

de acest feliu nu ne cuminţesc. Şi încă prefacerile acestea le-ar puteâ -vedeâ cinevâ pctrecându-se nu numai

in trupurile noastre , ci„ ch iar în înseşi stihiile lumei.Dară apoi ch iar şi în diferitele faze ale virstei no astre,noi pe iie-care zi vedem moartea, şi nestatorn iciea vieţeieste cara cteriz ată pretutindeni prin nestatorniciea lucrurilor. Nici-odatâ nu rămâne iarnă într’tma, nici-odatăvara, nici primăvară, nici toamnă intr’una, ci toatetrec, zboară şi se scurg.

Şi ce să mai spun? Poate despre flori?/Ce voieşti?Poate sa spun despre demnităţi, despre împăraţi, cariastăzi sunt şi mâine nu sunt? Despre cei bogaţi ? Poatedespre clădirile cele strălucite? Poate despre noapte şizi? Ori despre soa re sau desp re luna? Dară nu sesfârşaşte şi e a ? . Şi chia r soarele nu es te'ec lipsa t demulte ori, oare nu se întunecă, oare nu .este şi el aco perit de nori? Nu cumvâ poate din cele ce vedem răm âne ceva pen tru totdeauna? Nimic, ci num ai sufletul din"noi, dara iată câ tocmai de dânsul noi neg lijăm! Avemo mare îngrijire pentru cele ce se prefac într’una, caşi cum pa re că a r rem âneâ, in tim p ce pen tru suflet careremâne pururea, noi nu facem nici-o vorbă, ea şi cums’a r preface şi ei. Cu tare de pildă, poate face lu cruri

m ari? Până mâine numai, iară după a ceas ta dispare,dovadă cei ce au făcut lucruri mari, iară acum nicăiri.nu se mai văd. Viaţa aceasta este o scena de teatru, şivis, căci precum când se ridică cortina pe scenateatrului toate se risipesc, si toate visurile zboără când sea ra tă ra za luminei, tot aşâ şi acum când ' se întâm plăsfârşitul unuia, sau sfârşitul obştesc de s’a r întâmplă,toate se strică, toate se nimicesc şi dispar. Copacul pecare l-ai plantat remâne, precum şi casă ce ai e!ădit-orem âne, în timp ce cel ce a clădit casa, ca şi cel ce a.p lan tatcopacul se duc şi se nimicesc. Şi astfeliu petrecâ,ndu-se

lucrurile, noi nici atunci nu ne sfiim, ci toate ie facemea' şi cum am fi nemuritori, desmerdându-ne şi petrecând întru desfătări.

Asculta ce spune Solomon, el care a avut o mareexperienţă a faptelor şi a lucru rilor prezente. „Zidî-t u - m i - a m case, zice, săditu-mi-am vii , făcutu-rni-am grădini şi livezi, şi am sădit întrânseletot feliul de pomi roditori, fă cu tu-mi-am lacuri



144 O M I L I A X V

dc ape, ca să ud dintrânsele dumbrava delemne odrâslitoare,,.. adunatu-jiu-am argint şi

aur, făcutu-mi-am cântăreţi şi cântăreţe11. (Ecles.2, 4—8). Nimeni-cu un cuvânt, n’a fost atât de dezmerdat,a tâ t de slăvit; nimeni n'a fost atâ t de înţelept, şi nimănui nu i-au mers lucrurile aşâ de bine, dupre cumle-a văzut mai ’nainte cu mintea sa. Fi, şi ce a fost cuaceasta? Cu nimic nu s’a folosit din toate acestea, ciiată-ce spune : „Deşărtăciunea deşârtăciuuelor,toate sunt deşărtăciune“. (ibid. i, 2) şi priveşte cân’a spus simplu „deşărtăciune* ci a pus cuvântul

p rin exageraţie .Să-i credem deci lui, vă rog, ca unul ce a ajuns

la această co nv ing ea în urm a unei m ari experienţe.Sa-i credem, zic, şi să ne îndeletnicim cu acele lucruri,'unde nu este deşărtăciune, unde este adevăr, unde toatesunt sigu re şi stato rnice, ■»unde toate su nt zidite jp e

peatră, unde bătrâneţă nu este, unde nu es te nim ic ire-cătoriu, unde totul înfloreşte, unde totul creşte şi sporeşte , unde nimic nu meşte învechit, nimic îm bătrân it, şinici aproape de sfârşit. Să dorim, vă rog, pe Dumnezeucu adevărat, iară nu de teama gheenii, ci cu dorinţade împărăţia lui. Căci ce poate fi egal, spune-mi, cu avedeâ pe Christos ? Nimic. Ce poate fi egal cu a ne bu

cură de acele bunuri? Nimic. „Cele ce ochiul n’avăzut, zice, şi urechea n’a auzit, şi la inima omuluinu s’a suit,’ care a gă t i t Dumnezeu celor ce-1iubesc pre el“. (I, Cor, 2, 9). Pe acelea sa ne silim ale câştigă, ia ră pe acestea să le dispreţuim, Oare nu demii de ori ne.învinovăţim pre noi Snşi-ne, şi ne spunemca vieaţa omenească nu este nimic ? Deci de ce te ocupide nimic? De ce suferi năcazuri pen tru nimic V Poatecă vezi clădiri strălucite şi privirea lor te înşală? Uită-teimediat la ceriu; intoarce-ţi pr ivirea dela pe tre şi coloane spre acea tVumuseţă, şi a lune i vei vedeâ că toate

acestea de aici sunt lucruri de furnici şi ţinţari. Filoso-fează cu pr iv irea; ridică-ţi cugetul spre cele din ceriu,şi de acolo dacă se poate priveşte sp re clădirile celestrălucite de aici, şi vei vedeâ că nu sunt nimic, ci numainişte jucării de copii mici.

Vezi câ t de uşor, cât de cu rat şi câ t dc luminos



O M I L I A X V 145

este aerul, cu cât te ridici mai sus? Acolo, deci, îşi aucasele, acolo îşi au sălaşele cei ce fac milostenie. Toatecele de aici se nimicesc cu desăvârşire la înviere, saumai bine zis chiar şi mai ’nainte de înviere în trecereatimpului s’au stricat, s’au discompus şi au dispărut. Hachiar şi mai ’nainte de timp, adecă in floare fiind, demulteori un cutremur bună-oarâ le-a. dărâmat la pământ, sau un foc le-a prefăcut în cenuşă. Caci nu numaiin vârsta omului sunt morii premature, ci şi în clădiri,şi de multeori cele stricate şi hârbuitc remân neclintitela cutremurul pământului, pe când cele ce strălucesc,cele clădite din nou şi bine întărite, numai de un singurtunet s’au clătinat şi au căzut, — şi aceasta după ieo-nomiea lui Dumnezeu, cred, ca nu cumva să cugetămlucruri mari in clădirile ce le ridicăm.

Voieşti şi în altfeliu de a nu fi mâhnit? Vină atuncila clădirile obşteşti, "la care şi tu te îm părtăşeşti deo

po triv ă;—că nici o casă nu este mai frum oasă decât clădirile obşteşti—stă-i acolo cât timp vei voi, fiindcă acelesun t ale tale; ale tale sunt, cu ale celorlalţi îm preuna ;sunt obşteşti, ia ră nu particulare. «Dară acestea, zicitu, nu încântă privirile». Nu încântă, mai întâi din cauza.deprinderei, iară după aceia din cauza lăcomiei. Aşâdară îăcomiea este care încântă privirile, iară nu fru-rhuseţa. Aşâ dară încântarea priv irilo r este Îăcomiea,şi dorin ţa de a-ţi însuşi cele ale altora. Deci, $âria cândne vom alipi de acestea ? Până când ne vom ţinea strânşide pământ, şi întocmai ca viermii ne vom tăvăli în mocirlă? Dumnezeu ni-a dat trupul făcut din pământ,

pentru ca să-J ridicăm la ceriu, ia ră nu ca printrânsuisă tragem sufletul la pământ. Păm ântesc este trupulmeu, dară daca voiu voi, ceresc va deveni. Şi de aici priveşte de câtă cinste ne-a în vrednic it pre noi, dacăni-a acordat o astfeliu de favoare. «Eu am făcut, zice, păm ânt şi ceriu; îţi dau însă şi ţie dreptul de creare:fă pământu l ceriu, căci poţi». „Cel ce faC6 t o a te ŞÎle î n to c m e şte '1. (Amos. 5, 8 )— cuvinte ce sunt spuse

pentru Dumnezeu — însă această putere o a dat şi oamenilor, precum de pildă un părinte iubitoriu de fiufiind zugrav, ar zugrăvi nu numai el singur, ci voieşteca şi pe fiul său sa-1 înveţe la feliu. «Eu ţi-am făcut,zice, trup frumos; fa şi tu sufletul frumos. «Eu am zis:

„ Să r e s a r ă p ă m â n t u l i a r b ă v e r d e şi l e m n ro d i-



O M I L I A X V

to r i u ( F a c e r e , 1, 11), zi si tu: «să resară pământulrod la feliu, şi va ^ s a r i ceia ce vei voi a resări. «Eufac vara, zice, eu iac negura, cu împuternicesc tunetul,

eu mişc vântul, eu am fam t m area şi pe cl răcori ui cese desfătează în ea — adecă pe diavolul. Dară nici petine nu te-am lipsit de această putere. Desfătează-te şitu dacă voieşti cu el, căci poţi a-i legă ca pe o păsărică. Resar soareie peste cei răi şi peste cei buni; deciîmitează-mă şi tu. Da. din ale tale şi celor buni şi celorrăi. Fiind batjocorit, eu sufăr şi fac bine ceior ce mă batjocoresc ; im itează-m a şi tu , căci poţi. Fac bine, nu pentru răsplată; im itează-m a şi tu, şi să nu faci binele pentru resp la tă. Am aprins Luminători pe ceriu; aprindeşi tu astfeliu de luminători, căci poţi. Luminează pre

cei rătăciţi, căci a mă cunoaşte pre mine este mai mare binefacere de cât a vedeă soarele de pe ceriu. Om nu poţi face, dară drept şi plăcut lui Dumnezeu poţi face.Eu am lucrat esenţa sau fiinţa, iară tu împodobeşte bunaintenţiune. Vezi câ t te iubesc, şi cum ţi-am dat puterechiar şi în cele mari».

Vedeţi dară, iubiţilor, cât de mult am fost cinstiţi,de şi uniia dintre cei nerezonabili şi nerecunoscătorizic, că de ce suntem stăpâni pc voinţa noa stră?Acestea toate pe care' Ic-am spus, şi în care noi putem imită pre Dumnezeu, dacă nu ar fi voie liberă,

nu l-am puteâ imită. «Eu stăpânesc, zice, prin interi,dară şi tu stăpâneşti prin pârgă. Stau pe tron împărătesc, dară şi tu stai împreună prin pârgă pe acel tron., împreună cu d â n s u l ne-a sculat, şi ne-a pusa şedea întru cele cereşti deadreapta lui Dumnezeu". (Efes. 2, 6). Cheruvimii precum şi Serafimii,şi toată puterea îngerească, stă panii le, puterile, sca vinele,domniile, şi începătorii le prin pârg ă ţi se închină ţie.Deci, nu învinovăţi trupul ca re se bucură de a tâta cinste,de care se cutremură netrupeştele puteri. «Dară ce să

mai spun? zice. Nu numai prin ţ r'acestea "a răt eu di;&r.-gostea mea, ci şi prin cele ce am suferit. Pentru tineam fost scuipat, pentru tine am fost lovit, am fost lipsitde slavă, pe Părintele meu l-am lăsat, şi am venit latine, care m ă urai şi mă dispreţuiai, ba încă nici nuvoiai să auzi de num eîe meu. Te-am urm ărit şi amalergat după tine, ca sa te am în stăpânirea mea. Te-am



O M I L I A X V I 147

unit şi m ’am lipit de tine. Mănâncă trupul meu, amzis, şi bea sângele meu, ca să te am şi sus, dara şi jossa mă unesc în totul cu tine. Nu-ţi este deajuns ca pârgata o am sus? Oare nu te mângâie acest fap t? ţ>i josiarăşi m’am pogorît, şi nu cum s’ar întâmplă mă îm- pretin cu tine, ci m ă amestec , sunt mâncat, sunt fărâm at îa^părţi mici, ca astfeliu am es tecătura şi unireasă se facă în totul, — căci cele unite stau pentru to tdeauna unite; astfeliu că eu sunt în totul conlegat cutine. Nu voiesc câtuşi de puţin ca să fie între noi vre-ospărtură cât de mica, ci doresc de a fi împreună unulşi acelaşi». Acestea ştiindu-le iubiţilor, şi cunoscândmarea lui iubire cătră noi, totul să facem, care ar puteâ

să ne arate pre noi vrednici de darurile sale cele mari.Cărora fie ca cu toţii să ne învrednic im în tru ChristosIisus Domnul nostru, căruia împreună cu Tatăl şi cuSf. Duh, se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X V I

„Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi aDomnului Iisus Christos, şi a îngerilor lui celoraleşi ca să păzeşti aceasta fără de căutare înfaţă, nimic făcând dupre rugăminte. Maneledegrab să nu-ţi pui pre nimeni, nici să te faci părtaş în păcate străine. Pre tine curat te păzeşte. De acum nu mai bea apă, ci puţin vin

primeşte pentru stomahul tău, şi pentru celedese slăbiciunile tale* (Cap. 5, 21 — 23).

Vorbind despre episcopi, despre diaconi, despre bărbaţi şi femei, despre văduve, despre preoţi (preş vi teri),şi despre toţi ceilalţi, şi a rătând cum episcopul estestăpân, când vorbea despre judecată, a adaos; „Mărturisesc înaintea lui Dumnezeu şi Domnuluinostru Iisus Christos, şi a îngerilor lui celor



148 O M I L I A X V I

aleşi, ca să păzeşti acestea fată de căutare înfaţă, nimic făcând dupre rugăminte'VPoronceşte

cu mult? frica, şi nu s ’a sfi it-a o face, din cauză .caTim otheiu e ră fiul seu cei iubit. Că dacă el nu s’a ruşinat pentru sine, zicând: -.’Mi chinuesc trupul meu,ca nu cumvâ altora propoveduind, însu-mi sămă fac netrebnic" (I. Cor. 9, 27), apoi cu atât, maimult nu s’ar fi ruşinat vorbind de Timotheiu. Dacă iaca marturi pre Tatăl- şi pre Fiul bine face; dara peîngerii cei aleşi pen tru ce îi ia de m ar tu ri? Pentrum ar ea lui bunătate şi blândeţă, pe ntru ca şi Moisi ziceastfeliu: „Vă mărturisesc vouă astăzi p re ceriu

şi pre' pământ" (Deut. 4, 26) arătând prin aceastam ar ea b lândeţă a stăpânu lui, şi ia răşi: Auziţi munţi judecata Domnului, şi văile temeli ele p&mâfît'ului*(Mich. 6, 2). Cheam ă de m ar tu r la cele grăite pe Tatălşi p re Fiul, justifîcându-se lor în ziua cea de pe urm ăde cumvâ ar face ceva mai mult decât trebuie, ca şicum s’a r desbrăcâ de ori-ce. jrespundere.

„Ca sa păzeşti acestea, zice, fără de căutareîn faţă, nimic făcând dupre rugăminte41, adecă,să fii popu lar şi deopotr ivă cu cei condam naţi, cu cei

ju decaţi de tine, ra nimeni sa nu te aibă în a sa stă

pânire, nimeni să nu te considere ca al său. Dară oarecine sunt îngerii cei aleşi ?-Fiindcă şi lacob ia de rnar-t-ur pe Dumnezeu pe deoparte, i ar ă pe dea lta ia dem arto r şi jărtfelnicu). Tot aşâ şi noi luăm de multe-oride m artu ri a tât persoane ca re covârşesc,.cât şi de cele inferioare, şi astfeliu mărturia lor este mare. Aşâ dară şiaici, m ar tur iea îngerilor celor aleşi este a unor fiinţi ca renu sun t la feliu cu Dumnezeu. Este ea şi cum a r zice:«chem de m ar tur pe Dumnezeu, pr e Fiul său, şi preslugile sale, ca ţi-am porone.it, că p rin tr ’înşii îţi poroivcesc». Infricoşază deci pre Timotheiu.

Ajjoi spunând acestea, a adaos ceia ce eră mai principal de cât toate, şi care mai cu sam a conţine saireuneşte în sine biserica: adecă chestiunea hirotoniilor„Mânile deg rab să nu’ţi pui pre nimeni, nici s£te faci părtaş în păcate străine K. ' Şi ce va să zic;,,d e g r a b Adecă «nu din cea dintâi încercare, nic




din adoua, nici din atreia, ci observând de multe ori,şi cercetând cu amănunţime, — fiindcă nu fără primejdii

'este acest fapt, căci şi tu care dai această stăpânie veifi deopotrivă dc vinovat pentru cele păcătuite de acela,atât pentru păcatele trecute, cât şi de cele ce le va face.

‘Cel ce iartă pre cele dintâi fără de timp, vinovat va fişi de cele ce se vor face in viitoriu; precum şi tu fiind

pric ina celor trecute, vinovat vei ft pentru că nu ai lăsataceluia timp de a le plânge, şi nici de a se umili. Precum,deci, tu te împărtăşeşti, sau iai parte la succesele lui,tot aşa şi la păcatele lui»'.

„Pre tine cura t to păzeşte14. Aici spune despre

prudentă. „Deacum nu mai bea apă, ci puţin vin primeşte pentru stomahul tău, şi pentru celedese slăbăciunile tale“ . Deci, dacă el poronceşteunui bărba t care a fost cu băgare de sam ă la posturi

pănă în tr’atăta, şi caro a întrebuinţat spre băut a tâ taapa, în cât s’a ^i îmbolnăvit, şi încă des se îmbolnăvea,—dacă zic, poronceşte unui astfeliu de bărbat de a fi prudent, iară acela nu respingea şi nici nu se îngreuiâ deacest sfat, apoi cu atât mai mult noi când auzim sfaturide acestca de la cineva, nu trebuie a ne îngreuiâ. Şi de

ce oare nu i-a .însănatoşat stom ahul lu i-? — căci dacăhainiie lui Pave l învieau m orţii, de sigur că şi aceastaar fi putut să o facă el. Aşâ dară de ce nu a făcut aşâşi cu Timotheiu? Pentru ca şi astăzi dacă vedem băr baţi m ari şi virtuoşi îmbolnăvindu-se, să nu ne scandalizăm, fiindcă şi atunci s 'au „petrecut lucrurile dupreiconomia Dumnezeească. Că dacă lui Pavel i s’a dat îngerul Satanei ca să nu se înalţe, apoi cu a tâ t mai multlui Timotheiu, fiindcă toate semnele a r fl fost dc ajuns dea’l face atunci ca să cada în fapte uşurele. De aceia

Pavel l’a lăsat ca el să se slujască în puterea legeidoftoriceşti, ca astfeliu şi el însuşi* să se cumpăteze, precum şi„alţii sa nu se scandalizeze, ci sa afle, ca fiind deaceeaşi natură cu noi, a reuşit totuşi în faptele de careîl adm irăm. Mi se pare că Timotheiu e ră bolnăviciosşi în alt chip, ia ră aceasta o a ra tă zicând: „pentrucele dese slăbiciunile tale“, de unde se vede că boala lui îi provenea şi din cauza stomahului, şi dincauza altor mem bre ale trupului său. Nu eră potrivitcu dem nita tea lui de a se îmbuibă de vin fără sfială,



150 OMILIA. XVI

şi de aceia apostolul îi recom andă puţin vin ca pen trusănătate, iară nu pentru îmbuibare.

„Me unor1oameni păcatele suni arătate,mergând mai ’nairtte la judecată, iară ale unoraşi în urmă viu“ (Vers. 24). Fiindcă mai sus vorbindde hirotonii, ziccâ: „să nu te faci părtaş în păcateStrăine,11 ca nu cumvâ să“zică: «Dară dacă eu nuştiu»! — iată ca el a desiegat această nedomerire, a d ă u gând; „Aie unor oameni păcatele sunt arătatemergând mai ’nainte la judecată, iară ale unoraşi în-urmă vin“, adecă, păcatele unora sunt arătate,fiindcă vin m ai nain te în judecată, iar ă ale alto r vin pe urm ă, zice. „Aşijderea şi faptele cele bune arătate sunt, şi cele' ce sunt într’alt chip a se ascunde nu pot11. (Yers. 25).

„Câţi sunt sub jug robi, pre stăpânii sei detoată cinstea vrednici să’i socotească, ca să nu sehuliască numele lui Dumnezeu şi în văţătura 11.(Cap. 6, 1). «De toată--cinstea, zice, vrednici să-i socotească. S&’nu'ţi închipui că .dacă eşti credincios, apoieşti slobod, fiindcă aceasta este libertatea, ca mai multsă slujeşti. Căci cel necredincios dacă te va v-edeă pur-tându-te cu obrăznicie pentru cred inţa ce o ai, va blestem a dc multe ori credin ţa ta, ca. ceea ce aţiţa sp reîmpotrivire, pe când dacă te vede supus şi ascultătorîu,mai mult se va convinge, mai mult încă va da creză-mânt şi ascultare celor spuse de tine. Dealtmintrelea şicredinţa evangeliei, şi numele lui Dumnezeu vor fl hulite».

((Dară, zici tu, dacă stăpânii vor fi necredincioşi,cum trebuie să se poate robii»? Chiar şi atunci ii tre buie a ascultă, pentru numele lui Dumnezeu. „Iarăcari au stăpâni credincioşi, să nu-i defâîine, că

sunt fraţi, ci mai vârtos să li slujască, căci credincioşi su nt şi -iubiţi, cei ce facerea de bine primesc.11 .(Vers. 2), adecă; «dacă v’aţi învrednicit ,zice, de o astfeliu de cinste, in cât că aveţi stăpâni pefraţii voştri, tocmai dc aceia sunteţi datori încă m aimult a asculta şi a fl supuşi».

„Mergând mai 'nainte la judecată" zice, adeca,




că unele dintre faptele cele răie se dosesc aici, i arăaltele nu, pe când acolo nici cele răie, şi nici cele bune

nu vor putea sa se dosasca. Deci, ce însamnă „mergând mai nainte la judecată?" Adecă, când cinevagreşaşte sau face fapte de acelea, care deja l-au condamnat; când rămâne ne’ndreptat; când cinevâ nădăjduieşte a se îndreptâ, dară nu face nimic pen tru aceasta.Deci ce ? Pentru ce oare sun t spuse acestea ? P en tru căchiar dacă uniia ar ascunde aici faptele lor, acolo însănu le vor puteâ ascunde, ci toate vo r fi pe faţă, —şiaceasta de sigur câ este cea mai mare mângâiere pentrucei ce fac binele. Fiindcă mai sus a fost zis: „ n im ic

făcând după rugăminte14 iară mai la vale: „Câţisunt sub jug robi, pre stăpânii săi de toatăcinstea vrednici să-i socotească*, e natural să întrebăm : ce arc a face aceasta cu episcopul ? Ba încăfoarte mult a rc a face; ca să sfătuiască, Dealtfeiiu îlvedem pre dânsul peste tot locul poroneind mai alesslugilor, de cât stăpâni lor ; slugilor cu multa blândeţă,şi făcând multă vorba de aceasta, iară stăpânilor:„Slăbind, zice, Îngrozirea14 (Efes. 6, 9). De ce'oare?,

Când V- vo rba de cei necredincioşi, cu drep t cuvânt,căci cu cei necredincioşi cari nu dau aten ţiune,' nuare ce să vorbească — dară cu cei credincioşi dece

porunceşte în felini acesta? Pentru că mai m are slujbăse aduce de stăpâni slugilor, dc cât de slugi stăpânilor.Aceştia sunt cari dau şi bani, cari se îngrijesc pentrucele trebuitoare, pentru haine, .şi în fine pentru toate.Aşă că stăpânii mai mare slujbă aduc slugilor, ceia cedealtfeiiu şi aici a dat a se înţelege, z icând: „Căci credincioşi sunt şi iubiţi, cei ce facerea de bine

prim esc14, adecă «se ostenesc şi se muncesc pentruliniştea vo as tră; şi în asemenea caz oare nu au drepta se bucurâ de o mare cinste din partea voastră»?

') Deci, dacă apostolul poronceşte în feliul acestaslugilor de a fi cu ascu ltare c ă tr ă . stăpân ii lor, înţelegeţi cum trebue a ne găsi noi faţă de stăpânul a toate,care ne-a făcut pre noi din ceia ce nu eram, care ne

’) Partea morală . Mustrare către cei ce nu slujesc lui Dumnezeu, pe cât pretind dânşii dc a fi sîujiţi de slugile lor. ( Y e r u n ) .




hrăneşte şi ne îmbracă. Chiar de nu ar trebui .mai mult;cel puţin să-i slujim lui, precum ne slujesc pre noi slu

gile noastre. Oare nu întreaga lor vieaţa ’şi-o cheltuiescin acesl scop, acela adecă de a fi mulţămiţi stăpânii lor ?Aceasta este treaba lor, p ceasta este vieaţa lor, de a seîngriji de cele ale stăpânului. "Nu oare toata "ziua se îngrijesc de ale stăpânului, iară de ale lor de multe-orinum ai sa ra p entru un timp sc.urt? Noi insă facem cutotul din co ntra ; de cele ale noastre ne îngrijim vcşnic, pe când de cele ale stăpânulu i nici cea mai mică partedin timp, deşi el nu are nevoie de ale noastre, precumau stăpân ii nevoie de slugi, ci ch iar slujbele care i le facemsunt tot în folosul nostru . Acolo slujba slugci foloseşte

pe stăpân, pe când aici slu jba robului nu foloseşte cunimic pre stăpânul a toate, ci pe inşăşi sluga o foloseşte„Că bunătăţile mele, zice, -nu-ţi-ţrebuesc* (Ps. lo, 2).

Căci, spune-mi, te rog; ce folos are Dumnezeu, dacăeu sunt drept? Şi ce paguba are El dacă eu sunt nedrept? Oare nu este întreagă şi nevătămată natura lui?Oare nu este fără vre-o vătămare? Oare nu este mai

presus de orice patim ă? Aici slugile nu au nimic al lor,ci totul este al stăpânului, eh iar deis’a r îmbogăţi el câ tde mult, în timp ce noi multe avem proprii aie noas tre.

Nu în zadar ne bucurăm noi de atâ ta cinste din parte a

împăratului a toate. Caro Stăpân şi-a dat vre-o, dată pefiul.său pentru slugă? Nimeni, c i' cu^toţii încă a r p refera să deă pe slugi pentru copii. Pe când cu Dumnezeu se ^petrec lucrurile cu totul din contra. Pe propriulsău Fiu nu l-a cruţat, ci l'a dat p en tru noi toţi, pen trunoi duşmanii lui, şi ca ri îl urâm pre dânsul. Slugilorchiar dacă li se poronceşte ceva greoiu, nicî aşă nu seîngreuiază de a face, şi mai ales dacă sunt recunoscători,—pe când noi de mii de ori ni arătăm nem ulţămi-rea. Stăpânul de aici nimic din acestea nu făgăduieşteslugilor, precum ni_făgăduieşte noue Dumnezeu. Şi ce

anume făgăduieşte T Libertatea de aici poate, care demulte ori e mai grozavă şi mai rea de cât sclăviea. Căcide multe ori a venit câte o foamete mare, şi atunci li

bertate a aceasta a fost mai am ară de cât sclăviea, şiiată cum d arul acesta a devenit spre cea mai m are pa gubă. Dară din p ar tea lui Dumnezeu nimic sp re stric ăciune. însă ce? „Nu v ă mai zic v o u ă slugi, zice,că voi prie teni i mei sunteţi* (loan 15. 15).



O M I L I A X V Î 1 5 3

Să ne ruşinăm, iubiţilor, şi să ne înfricoşăm. Cel

puţin pre cât ni slujesc pre noi slugile noastre, să slu jim şi noi pre Dumnezeu. Dară noi nu arătam cătrădânsul nici cea mai mica par te din slujba ce ni-o facnoue slugile. Aceia pentru ncvoealor filosofizază, având

poate numai îm brăcăm in te şi h rană, pe când noi II necinstim cu îmbuibările noastre. Dacă nu de aiurea, cel

puţin m ăcar dela slugi sa luăm pildă de regale le filosofici. Dealmintrelea sfânta sciptura obişnueşte de a trimite pe oameni nu nu mai J a slugi, ci şi la cele necuvântătoare, ca de pilda când trimite pe leneş la albinaşi când îi poronceşte de a imită pe furnică'), eu însăsfătuiesc d e a imita cel puţin pe slugi, şi ceia ce dânselefac pentru frica ce au de noi, m ăca r acelea să îe facemşi noi pentru frica de Dumnezeu. Dară noi nu ne găsim făcând aşâ. Slugile no as tre de multe-ori sunt p ro

bozite pentru fr ica ce trebuie a avea de noi, şi ele stauîn tăcere mai mult decât ori-ce filosof. Sunt probozite poate cu drepta te sau făr ă dreptate , şi nu răspund, dse roag ă incă, de şi poate că de m ulte-ori nu ne-a nedreptăţit cil nimic. Neprimind dela noi nimic mai mult decât au trebuinţă, ba de multe-ori ch iar şi mai puţin,

ele totuşi rabdă, şi culcându-se pe niscareva paie, şimâncând poate numai pane, şi în fine orice alt tainavând n-l prost, nu ne tra g la respundere , şi nici căsunt supăraţi, pe ntru frica ce au de noi. Incredinţân-du-li bani, ele totul înapo iază — şi sa nu ’mi spui deslugile cele rale, ci de cele ce nu sunt atât de răie,—ia ra când le am eninţăm, ele înd ată se cuminţesc.

Apoi toate acestea nu sunt oare un motiv de.-filo-sofie pentru noi? Să nu spui că toate acestea se fac dedânsele de sila, şi de frică, ai in dea sila şi team a de gheenă

şi asu pra capului tău stau , şi nici aşâ nu te cuminţeşti,şi nici nu porţi a tâ ta cinste lui Dumnezeu, pe câ ta aitu din p arte a slugilor talc. Fiecare dintre slugi îşi arelocuinţa sa legiuită, şi nu se im pu ne cu sila în locuinţa aproapelui sau, nici nu este atins de pofta de maimult. Acestea toate îe poate vedeâ cinevâ petrecându-sccu slugile, care păzesc buna rândueală pentru frica ceau de stăpânii lor, şi foarte rar ar puteâ vedeâ cinevâslugă răpind ceva din ale altei slugi, sau vătămându-o

') Notă. A se vedeâ Pildele lui Solomon. (Cap. 6, 0 —8,).




eu ceva. Dară cu oamenii liberi se întâmplă cu totulclin contra, căci ne lovim unii p re alţii, ne m âncăm unii

pre alţii, nu ne temem de stăpânul a toate, răpim cele alealtora, furăm, lovim, deşi stăpânul nostru vede. Aceastan’ar face-o nici odată sluga, ci dacă ar lovi, ar face-ofără ca stăpânul său să vadă, sau să audă, în timp ce'ntii* t'oato le îndrăznim , d eşi Dumnezeu toate le vede şile aude. Înaintea ocliilor acelora este veşnic frica destăpânul lor, în timp ce noi uiţi-od ată nu avem înainteanoastră frica de Dumnezeu. De aceia s’au şi resturnattotul pe dos, totul s’a amestecat şi s’a corupt. Moi nicimăcar prin minte nu,jaa.vine a ne gândi de cele ce am păcătuit, în timp ce ] >ăcate)e slugilor le cercetăm cu toata

amănunţimea, ba până şi pe cele mai mici.Aceştia le spun, nu doară că aşi voi să văd pe slugile noastre neascultătoare şi obraznice, ci cu scop dea alun"â dela noi neascultarea şi obrăzniciea, de a sgu-dui aşa zicând trând ăviea şi somnolenţa n oastră, cam ăcar aşa sa slujim şi noi lui Dumnezeu, precu m nislujesc noue slugile; aşâ s ă slujim zic;- celui ce ne-afăcut pre noi, precum ni slujăsc noue cei deopotrivăcu noi, car i nu au dela noi nimic de acest feliu. Liberidin natură şi slugile sunt, căci expresiunea „Să Stăpâ-

"niaS'Câ p eştii mărilor" (Fac. 1,26) este zisă şi pentru

dânsele. Slujba aceasta a lor nu este dela natură, — cieste venită din împrejurări de dinafară, sau atin-gătoare de. vredniciea lor, — d ară cu toate acestea m ultăcinste ni aduce noye. Noi in vederea slujbei noastre li

băgăm frica in oase, în tim p ce faţă de Dum nezeu nuav em 1câ t de puţină frică, deşi folosinţa ce a r urin ă deaici, ar fi tot spre folosul nostru. Cu cât îoşi-ne vomsluji mai cu tragere de inimă lui Dumnezeu, cu atât maimult noi singuri vom câştigă.

Deci, să nu ne lipsim pre noi înşi-ne de o folosinţăatât de mare, căci Dumnezeu este fără nici o lipsă, iarăcâştigul şi resplata iarăşi la noi se înapoiere. Să slujimlui Dumnezeu dară cu frică şi cu cu trem ur , şi să neaflăm faţă de dânsul precum se află faţă de noi slugilenoastre, ca să ne învrednicim de bunurile făgăduite,întru Christos Iisus Domnul nostru, căruia împreună cuTatăl şi cu Sf. Duh se cade slava, stăp ân irea şi cinstea,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



O M I L I A X V I I 155

O M I L I A X V I I

„Acestea învaţă şi Îndeamnă. Iară de învaţăcinevâ întralt. chip, şi nu se apropie de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru IisusChristos, şi de învăţătura cea dupre buna credinţă, aceia s’a trufit neştiînd nimic, ci bolnă-vindu-se întru întrebări, ~şi în cuvinte de prigonire, dintru care se face pizma, pricirea şi hu

lele, prepusurile cele viclene, cuvintele cele deşarte ale oamenilor celor stricaţi de minte, şilipsiţi de adevăr, cari socotesc a fi câştig bunacredinţă (evşevica). Depărtează-te de’uniia caaceştiia. Insă câştig mare este buna. credinţă(evşevica) cu îndestulare. Că nimic n’ani. adusîn lume; arătat este că nici a scoate ceva nu putem* (Cap. 6, 2—7).

Dascalul nu trebuie a se pur ta num ai cu autoritate* ci şi cu m ulta blândeţă, precum iarăşi nu num aicu blândeţă, ci şi cu autoritate. Şi toate acestea le învaţă fericitul Pavel, eâte-odată zicând: „Poronceşteacestea si î n v a ţă iară altă-dată: „Acestea ie învaţă şi sfătueşte“. Dacă doftorii ro agă.-pre ' cei_ bolnavi, nu doară ca dânşii să se însănătoşeze, ci pentruca cei bolnavi să scape de boală şi să se scoaie din pat,apoi cu atâ t mâi mult noi trebuie a ne pu rtă faţa decei pe carii îi învăţăm cele ale moralei, sfătuindu-i şi

îndernnându-i. Fcricitul Pavel nu se da în .laturi chiarde a se face sluga lor, zicând: „Că nu pre noi ne propoveduim, ci pe Christos Iisus, iară pre noislujitori vouă prin Iisus“ (li. Cor. 4, 5), şi iarăşi:„Toate ale voastre sunt, ori Pavel, ori Apo!16s“(I. Cor. 3,21.22). Şi iată ca dânsul sh ijaşte slujba aceas tacu bună voinţă, căci nici nu este doară o robie oarecare, ci mult mai bună de cât robîea. „Ca acela esterob, zice, care face păcatu l11 (loan s, 34).



156 o m i . i A x v i i

„Iară de învaţă cineva într’alt chip, zice, şi

nu se apropie de criviiiteJe cele sănătoase aleDomnului nostru Iisus Christos, şi de Învăţăturacea dupre huna credinţă, acela s’a trufii, ne-ştiind nimic*. Aşâ da ră nu din a şti poate ajungecineva la prostie, ci tocm ai din a nu şti. Căci cei ceştie cele ale ev se vi ei (bunei .cinstiri de Dumnezeu), acestamai cu sam ă ştie şi a fi modest. Cel ce ştie cuvintelecele sănătoase, nici-odată nu se îmbolnăveşte. Că precum este infiam aţiea pentru trup, tot aşâ este şi uşurin ţa sau pro stiea pen tru suflet. P-recum acolo ceia ce

este umflat nu spunem că *§'s te sănătos, tot aşa şi aicinu putem spune ca cei m ând ri sun t. înţelepţi. Prin urmare se poate ca cineva să ştie ceva, şi totuşi să nuştie nimic, căci cel c,? nu ştie ceia ce-trebuie a şti, nuştie nimic. Şi cum că mândriea, vine din neştiinţă, seînvederează de acolo, că Christos s-a deşârtat pre sine.Cel ce ştie aceasta, deci, nu va cugetă de dânsul lucrurim ar i nici-odată. Căci omul nu are nimica, ca re să nufie de la Dumnezeu, şl deci să nu cugete lucruri maridespre dânsul. „Că ce ai, zice, care să nu fi luat”(1. Cor. 4, 7)? EI a sp ălat picioarele uccnicilor; şi cel

ce ştie aceasta , cum ş’ai\ m ân dr i? "De aceia zice Christos:„Cand veţi face toate cele ce s’a poroncit vouă,ziceţi, că slugi netrebnice suntem VVameşul numai prin um ilinţă s’a mântuit, pe când Fariseul prinmândrie-s’a pierdut. Cel ce'se trufeşte, deci, nimic dinacestea nu ştie. Apoi iarăşi tot Christos zice '. „D e amgrăit rău, mărturiseşte răul, iară de a î n grăit bine de ce mă baţi*1? (loan îs, 23)?

„Ci bolnâvindu-se întru întrebări “ zice. Aşadară a întreb a cu curiozitate, a ispiti în tr’una, este a fî

bolnav. „Şi în cuvinte de prigonire", zice, şi cu drep tcuvânt, căci când sufletul se aprinde ca de friguri, dinca uîa raţionam entelor, când se tulbură, atunci întreabăcu curiozitate, iară când el este sănătos, nu întreabă, cîfără ispitire prim eşte cred inţa. Din ispitire sau din întrebări tară şir,'şi din luptă de cuvânt (J-o^a/iac) saudin cuvinte de prigonire, nimic nu se poate aşteptă.Cele ce cred inţa singu ră le făgăduieşte sun t adevărate,



O M I L I A X V U 157

ia ră întrebarea când se pune la mijloc, nici nu poatearăta ceva de samă, şi nici nu lasă ele a nădăjdui'celefăgăduite de credinţă. Căci şi cel ce închide ochii nu va

putea sa găsească ceia ce a r voi să cau te ,. şi iarăşi dacăar avea poate ochii deschişi, însă s’ar băgă într’o groapăadâncă, unde n’ar pătrunde raza luminei, n’ar puteagăsi ceea ce a r caută Astfeliu deci, fără de cred inţă,nimic nu se poate află, ci de necesitate că se vor naştelupte de cuvinte, sau cuvinte de prigonire.

-Dintru care se face pizma, pricirea şi hulele, prepusurile cele viclene*, adecă slavă şi credinţi viclene de la astfeliu de întrebări. Atunci neînchipuim despre Dumnezeu ceia ce nu trebuie, fiindcăcădem în tot fetiul de întrebări. „Cuvintele cele deşarte11, adecă pierderea de vreme, sau ca prin aceastăexpresiune el spune: «precum oile cele rîioasc atinsede boală, um plu de rîie şi pre cele sănătoase , întocmaiaşâ fac şi bărbaţii vicleni». ,.Şi lipsiţi de adevăr, zice,cari socotesc a fi câştig- buna credinţă (evseviea)1*.Al văzut câte răie se nasc din lupta de cuvinte, saucuvintele de prigonire? Pizma, pricirea, ignoranţa, lipsade minte, pe ca re de sigu r că o naşte ignoranţa.

„De la unii ca aceia, zice, depărtează-te“. N’a spus «apucă-te la ceartă cu dânşii» ci „depărtează-te“. „De omul eretic, după una şi a douasfătuire, fereşte-tei[ (Tit. 3, 10), zice tot Pavel. Cualte cuvinte îi a ra tă că dânşii sunt aşâ, nu a tâ t de laneştiinţă, pe câ t din trând ăvie , având şi neştiinţa. Penişte oameni cari se luptă din cauza banilor, când îivei putea convinge? In alt feliu pe uniia ca aceştiianu-i poţi convinge, de câ t dându-li iarăşi, şi chiar nici

aşă nu li poţi împlini pofta. „Ochiul lacomului nuse satură CU O parte “ (Sirah U , 9). Deci trebuie afugi de cei ce sunt ne ’ndreptaţi. Dară dacă el sfătueştede a nu se pune la ceartă cu unul care se luptă cu altul,ce are m are lipsă poate, şi nici a se hărţui cu el, cuatât mai mult cu cei ce sunt ca ucenici ai noştri. Zicândcă uniia ca aceia sorot a fi câştig bu na cred inţă (evse-viea) a adaos: „Insă câştig marc este buna credinţă CU îndestulare“ (Vers. 6J, nu când ai bani, cicând nu ai. Ca să nu cadă cinevâ în mâhnire din cauza



158 O M I U A X V I I

sărăciei,.îl ridică aşâ zicând, şi îl îndreaptă.. „Socot,zice.,.că este câştig11. Este de sigur câştig, îfisă nt

aşă, ci m ult mai m are. " După ce mai întâ i "a doborîtacel câştig, la ui1mă înalţă pe acesta . Cum ca câştigulacela nu este nimic, se poate vedeâ din faptul că re mâne aici, şi nu se st răm ută cu noi, nici nu ne întovărăşeşte. De unde se învederează ac easta? De acolo-câ noi nea vând nimic am ven it în această vieaţă, pr inurm are nici ducându-ne de aici vom luâ ceva. Că goiam venit aici, goi ne vom şi duce. Deci nu avem nevoie dc cele prisoselnîce. Daca n’am ; adus nimic, nevom duce iarăşi cu nimic, dupre cum şi zice: „Că n im i c n’am adus în lume, arătat este că nici a

scoate ceva nu putem 11 (Vers. 7). _ „Ci având hrană şi îmbrăcăminte, cu ace

stea îndestulaţi vom ’t î “ (Vers. 8). Noi trebuie amânca pe atâta, pe cât ni este deajuns sa trăim, şi să

îmbrăcăm cu haine înlr’atât in cât să ne acoperetru pu l adecă să acoperim .golăciunea, şi n imic de prisos; iară o astfeliu de haină poate să o aibă ori-cine.

Apoi îndeamnă dela cele de aici, zicând: ,,îarăcei ce vor să se nnhogăţască" (Y'ers. 9). N’a zissimplu «cei ce se îmbogăţesc» ci „cei ce voie.>C“,

caci sunt. şi de acei ce având bani îi ieononiisesc bine,adecă ii dispreţuiesc şi-i „împart săracilor . Apostolul nudefaima pe uniia ca aceştiia, ci pre cei ce doresc averi.„Iară cei ce vor sase îmbogăţascâ, zice, cadîn ispite, şi în curse, şi în pofte multe fără desocoteală şi vătămătoare, care cufundă pre oameni în peire şi în pierzare". Bine zice el „carecufundă", de vreme ce nici nu pot a se ţinea drept.„Intru peire, şi în tru pierzare11, şi în vieaţa de aici,şi în cea viitoare.

- „Că rădăcina tuturor răutăţilor este iubireade argin t, care unii poftind-o au rătăcit de lacredinţă, şi s’au pătruns cu dureri multe*1 (Vers.10). Dară toate acestea nu se pot şti de aiurea, de cât.vieţuind 'cineva cu bogaţii, rân d vor pu teâ vedeâ câ tse sbuciumă, şi cât se întristează din cauza averei.



O M I U A X V I I 159

„Iară tu, zice, omuîe al lui Dumnezeu"1 (Vers.i). Mare vrednicie pune el înainte! Toti oamenii deigu r ca sun t ai lui Dumnezeu, dâră cu" deosebire ceiIrepţi, nu num ai în ceia ce pr iveşte creaţiunea lor, ciâ in ceia ce priveşte înfierea şi zidirea cea noua. «Deci,Iaca eşti omul lui Dumnezeu, zice, nu căuta cele de

jrisos care nu duc la Dumnezeu, ci „fugi de acestea,m nează dreptatea11. Amândouă sunt puse cu multăntensitate, căci n-a zis «depărtează-te», ci r,fugi şi u r -nează“ — „dreptatea11, spre a nu te lacomi, şi „cv-sevia“ sau buna credinţă ceâ din dogme, „credinţa11iare este contrară întrebărilor celor curioase,

„dragostea, răbdarea, blândeţele".„Luptă-te lupta cea bună a credinţei, apu-

că-te de vieaţa cea veşnică11, zice — iată şi plata —„la care şi chem at eşti, şi ai m ărtu risit mărturisirea cea bună — în speranţa, zice, a vieţei veşnice — înaintea a multe mărturii" (Vers. 12), adecă«să nu necinsteşti acea încredere, acea încurajare. l>ece d ara te osteneşti în lucruri şi in pofte fără de soco

teală» rş i care ispită şi cursă zice că o vor suferi ceice voiesc a se îmbogăţi? Adecă, îi îndepărtează de lacredinţă, îi bagă în primejdii, îi face fricoşi. „Şi în poftemulte fără de socoteală11 zice. Şi cum să nu fie

pofta lor fără de socoteală, când au cu dânşii nebuni,când au pe lângă dânşii pitici, nu doară pentru iubirea de oameni, ci pentru plăcere? Cum să nu fie pofta lorfără de socoteală, când închid peşti în casele lor, cândhrănesc fiare sălbatice, când se ocupă de câni, când împodobesc cai, şi când în fine se găsesc cu muît mai pre josde copii? Toate acestea deci sunt fără de socoteală şipr iso -selnice, nimic din ele nu e nici trebu i toriu, nici folositorul.„Pofte multe fără de socoteală, şi vătăm ătoare11.Care sun t acele vătăm ătoare? Când ’sunt stăpâniţi deamoruri absurde, când doresc cele ale aproapelui, cândse tăvălesc în tlesmerdari, când iubesc şi sesvârcolesedupă beţii, când doresc pie rderea şi ch iar sacrificareaaltora. Mulţi încă stăpâniţi de tirăniea acestei nebunii(amorul) s-au aruncat asupra antagoniştilor lor, şi sau



160 O M I L I A . X V I I

pie rdut,— pe ntru că se ocupă cu fapte fără de 'socoteală,sau mai bine zis şi vătămătoare.

Bine a zis el: „au rătăcit din credinţă" căciiubirea de a rg in t astupându-li ochii câte puţin, îi îm piedecă-de a vedeâ calea cea dreaptă ce duce -la cre-dinţă.’ Precum cineva păşind pe drum ul cel drept, insăîntorcându-şi mintea spre alt-ceva, păşeşte de sigur,dară de multe-ori trece pe lângă, cetatea la care se ducea,ducându-1 cum s’ar zice picioarele fără nici un folos,tot aşâ se petrecc şi cu iubirea de arg int. „Ş i s’au pătruns, zice, cu dureri multe*. Ai văzut ce a lăsa t să se înţeleagă prin-e xpresiun ea „S:au pătruns?*Căci toate cele^fhşirate de el sunt ca nişte spini, aşâ ca

dacă su nt atinşi, sângerează mânile şi le rănesc. Câtegriji nu au dânşii şi câte d ure ri? De ac eiaşi zice apostolul: „fugi de acestea, şi urmează dreptatea, buna credinţă, credinţa,’ dragostea,- răbdarea, blândetele*. căci blândeţă vine de la drăgeşte. Aiciapostolul laudă curajul şi barbăţiea lui Timotheiu, «căci,zice, ai mărturisit toate acestea cu bărbăţie şi cu cura j », adecă aşâ ai făcut.

îi am inteşte apoi şi de catih izarea sa, zicân d: „a- pucă-tc de vieaţa cea veşnică:", aşâ că nu estedeajuns numai mărturisirea, ci mai este nevoie şi derăbdare, spre a rămânea într’una în mărturisire; estenevoie şi de luptă puternică, şi de mii de sudori, sprea nu fi pătruns, sau străpuns de dure ri multe, pen trucă multe sunt scandalele, multe şunt şi piedicile întim- pinate. De aceia str im tă şi anevoioasă este calea, şi dintoate părţile trebu ie a fi cu băga re de sama, în toate părţile să se în toarcă cineva. Din toate părţile se. văd plăceri care a trag ochii sutîetuiui, plăceri de trupuri,de bani, de dezmerdări, de trândăvii, de slava, de mânie, de stăpânie, de'iubire de întâietate. Toate acestea,zic, se ara tă sub nişte feţe prea frumoase şi drăgăs

toasa, în sta re de a atoage sp re ele pe cei îndrăgos tiţi, pre cei ce nu iubesc mult adevărul,—căci adevărul estecum s ’a r zice slab la faţă, şi nu are cu sine nici un li- piciu. Dc ce oare ? Pentru că el făgăduieşte toată plăcerea şi mulţămirea în viitoriu, în timp ce acelea chiarşi pun înainte onoruri, plăceri, repausuri,—de sigur cănii în fiinţă, nu ad evărate, ci falşe, am ăgitoare. Dacă



OM I LI A. XVI I 161

cineva este .prost, uşurel şi fricos, se va ţineâ striiis deacestea, moleşindu-se în faţa năcazurilor. Tot aşâ se în

tâmplă şi cu luptele de dinafară, când cel ce nu se gândeşte mult la cununi, din primul mom ent se pironeşteîn ospeţe şi beţii. Tot aşâ fac şi luptătorii din stadiu,cari'sunt fricoşi şi fără curaj, în timp ce acei cari auîn vedere cununile, preferă mii de rane, fiindcă dânşiise hrănesc cu speranţa viitorului, şi de aceia sunt cucuraj.

') Să fugim da ră de rădăcin a tuturo r răie lor, şiatunci vom fugi de toate raiele. „Rădăcina tuturorrăutăţilor, zice, este iubirea de argint“. Pavel agrăit aşâ, sau mai bine zis Christos. D ară să vedemcum ch iar însăşi expe rienţa din fapte ne m ărturiseşte,aceasta. Căci ce rău nu izvorăşte din bani, sau mai binezis, nu din bani, ci din rea ua intenţiune a celor ce nuştiu să facă uz precum trebuie de hani? Fiindcă estecu putinţă, cacei ce iac uz de bani precum trebuie, şămoştenească p rin tr ’înşii şi îm părăţia- cer iurilo r. Acumînsă ceia ce ni s’a dat spre ajutorinţa săracilor, sprem ângâ ierea celor ce ni greşesc noue, şi sp re lauda şi

mulţamirea lui Dumnezeu, noi o întrebuinţăm în contranenorociţilor de săraci, sau mai drep t vorbind în co ntrasuiletului nostru, şi în contra lui Dumnezeu. A răpitcineva averea unuia, şi I-a adus în sărăcie, dară şi presine s’a dat morţii. Pre acela l-a istov it cu sărăci ea,dară şi pre sine s-a istovit cu osânda cea veşnică. Oarenu cumva este tot una? Ce rău oa re nu ni vine din

bani? Oare nu lăcomia? Oare nu răpiri? Oare nu jă-lanii? Nu duşmănii? Nu lupte? Nu certe? Oare nu auîntins uniia ca aceştica mânile până şi la cei morţi?

Oare nu au ajuns cu răuta tea pâ nă şi îa părinţi şi fraţi?Oare nu au răsturnat dânşii şi legea naturei, şi poruncile lui Dumnezeu, şi în fine totul, fiind stăpâniţi deacea poftă nebună? Oare tribunalele nu sunt înfiinţate pentru aceştiea? Doboară deci iubirea de argint, şi atuncia contenit răsboiul, a contenit lupta, a contenit duşmă-niea, au contenit cearta şi intriga. Ar trebui de a fialungaţi din lume uni ea ca aceştiea, ca nişte lupi vătămători. Precum nişte vânturi contrare şi puternice

P ârle a mora lă . C ontra iubi re i de arg int, şi c ă ad evă rata l iber tale este de a se stăpâni cin ev a de patjmi. ( Veron).

11



162 O MI L I A . X V I I

căzând deodată pe- marea liniştita^ ar răscoli-o până lafund, şi până şi n ăsip u ljîe pe fund l!ar ridică în-sus şil-ar amestecă cu valurile, întocmai aşa_Şi iubitorii de

bani toate le răscolesc şi le răs toarnă pe dos.lubitoriul de Imni nu are nici ulfprieten. Şijce spuneu de prieten? Când el nu cunoaşte nici.chiar-pe Dumnezeu, fiind stăpân it de acea pofta. Nu vedeţi pe Titani păşind cu sabia în m ână? — deşi în acel m jth este m aimult o representare de nebunie; dara aceştiea cu adevăra t că sunt nebuni, înd răciţi şi ieşiţi din minţi. Dacali-ai puteâ descoperi sufletul lor, l-ai găsi astfeliu alcătuit, încât că nu o sabie, nici două, ci mii de săbii suntîn tr ’însui, pe nimeni cunoscând, ci împotriva tu tur orturbat, înpotri va tuturor aruncăndu-se şi împ ungân d

pe to ţîj.s iâşiînd nu câni, d suflete de oameni, şi a ru n când blăstenmri grozave până şl asupra ceriului. Toatesunt'răsturnate şi nimicite de nişte astfeliu de oameni,stăpâniţi de m ania banilor. Pe cine deci, să învino văţesc m âi-m ult? Eu nu ştiu; fiindcă molima aceasta petoţi stăpân eşte; pe uniia-,.niai mult, pe alţii m ai puţin,dară în fine pe toţi. Precum un foc căzând pe niştematerii arzătoare totul strică şi pustieşte, tot aşâ şi nebuniea aceasta a .răstu rn at pe dos lu mea întreagă. Regi,stăpânitori, oam eni' de rân d, săraci, femei, ba rbaţi, pân ăşi copii, toţi în fine la feliu .sunt stăpâniţi de acest rău.

Precum când se abate asupra pământului uaîntunerecgrozav, nimeni atunci nu se simte liniştit, — întocmaiaşâ se-petrece şi cu această boală pustiitoare.

Mii de acuzatiuni se aduc contra lăcomiei, şi în public, şi în particular, şi cu toate acestea nici o îndreptare nu se vede. Deci ce ar trebui de făcut? Cumsă stingem focul? Ei bine, este-eu putinţă de a faceaceasta, chiar dacă para lui s’ar ridică până la ceriu,numai de vom voi; atunci vom puteâ stinge acea păr- pălac. Căci dupre ce s’a rid ic at prin voinţă, to t aşa stva stinge tot prin voinţă. Oare nu voinţa n oast ră e

ap rins acest foc? Aşă tot voinţa va puteâ să-l stingănum ai de vom voi. Şi cum se va pu teâ deşteptă în no puterea de a voi? Dacă vom cunoaşte deşărtăciunea şnimicnicieă aces tei pofte ah surde: că ducăndu-ne d>aici. averea nu ne va întovărăşi, şi că chiar aici destori ne părăseşte; că averea rămâne tot aici, iară ranele ce am căpătat dintr’însa, ne întovărăşesc şi dir



O M I L I A X V I I 163

colo. D ica vom cunoaşte ca acoîo este m ultă bogăţie;şi dacă o vota com pa ra cu acea bogăţie, o voin găsi

pe aceasta mai pre jos de tin a cea din m laştină; dacavom cunoaşte miile de primejdii ce le are cu sine, şică plăcerea izvorîtă dîntr’însa este momentana, şi totdeauna amestecată cu m âhnire. Dacă ne vom gândihi ne i a acea bogăţie a v ieţeid e veci, desigur că vom puteâ cu uşurinţă a dispreţul pe aceasta . Dacă vom ştică bogăţia aceasta cu nimic nu ne foloseşte nici spre câştigarea slavei, nici spre sănătate, şi nici spre alt-ceva,ci că din contra că înea ne cufundă în prăpastie şi pierzare.

Aici te îmbogăţeşti şi ai mulţi sub tine; acolo însăducându-te, te vei vedeâ gol şi lipsit de ori-ce. Dacăacestea le-am rumegă necontenit în mintea noastră, şi leauzim şi de la alţii, poate că a r fi ceva nădejde de îndreptare, poate că ar fl vr-o izbăvire de această osâiVdăgrozavă. Mărgărintariul este frumos? Dară să ne aducem am inte că esle apă de m are , şi că mai înainte eraaruncat în sân urile ei. Aurul şi arg intu l sunt frumoase?Dam să no aducem aminte că au fost şi sunt pământşi cenuşă. Poate că sunt frumoase hainele de mătase?

Dară ele sunt produsul vermilor; este la mijloc numai prejudiciul şi aprecie rea omenească, şi nu că doară frumuseţea şi va loarea lor stau în na tu ra lor. Cele.ce aufrurnuseţa în natu ra lor, nu au nevoie de a fi explicatede alţii. Tu dacă vezi de pildă o monedă de aram ă sim plă, în să aurita , la început o adm iri, şi apoi o crezi afi de aur , — dară după ce cei cunoscători te vor învăţăşi-ţi vo r explică înşelăciunea, odată cu adm iraţi unea teva părăsi şi înşelăciunea.

Ai văzut că nu în natu ră stă frum useţa? Dacăvezi cositoriu, tu îl admiri ca arg int, dacă vezi a ram a,

o adm iri ca pe au r, şi num ai atunci îţi schimbi părerea, când alţii îţi vo r explică. Astfeliu că nu suntdeajuns'ochii ce-i avem, spre exacta cunoaştere a lucrurilor. Nu tot aşâ însă se întâmplă şi cu florile, carisu nt cu mult mai bune decât acelea. Când tu vezi untrand af ir, nu ai tre bu inţă de alţii ca să-ţi explice şi săte înveţe, ci singur dela sine-ţi îl poţi deviză în părţilelui, tot aşâ şi cu micşunelele, şi cu crinii, şi în tine cuorice floare.

Deci, nimic alta nu este, decât prejudiţiq, şi c a sa



164 O M I L I A X V I I I

crezi că este prejudiţiu aceasta patimă, spune-mi te ro g :dacă împăratului i s-a r părea că argintul este m ar ele preţ decât auru l, şi ca u rm are a r legifera în acest

se nz ,'oare tu nu vei schim ba deîndată ad miraţi unea şidragostea -dela unul la celălalt? Astfeliu că noi pretutindeni suntem stăpân iţi de lăcomie şi de presupuneri.Şi cum că este*âşâ, şi că lucrurile se preţeluesc dupăraritatea lor, iară nu după valoare, iată că de piidă )anoi sun t fructe care ap roa pe n ’au niciun preţ, pe cândîn ţa ra Capadocenilor sun t de m are preţ, şi încă maide valoare decât multe din lucrurile cele mai scumpeIa noi. în Arâb ia, ţara aromatelo r, şi în India undesunt pietrile cele de preţ, multe de acestea s’ar puteâgăsi. Aşa- ca toate sunt din prejudiţiu şi presupunere

omenească, şi că noi nimic nu facem cu judecată, cisimplu şi la în tâm plare . Deci, iubiţilor, să ne deşteptămdin această beţie. Sa vedem pe ad ev ărata frum useţă,frum useţa cea dela na tură, adecă evseviea şi dre ptatea," ca astfeliu sa ne învrednicim de bunurile făgăduite. Cărora fie ca noi eu toţii să ne învrednicim, prinharul şi filantropiea Domnului nostru Iisus Christos,căru ia îm preună cu Tatăl ‘şi cu Sf. Duh, se cadeslava, stăpân ire a şi cinstea, acum -şi puru rea şi în veciivecilor. Amin.

O M I L I A X V I I I

„Poruncescu-ţi înaintea lui Dumnezeu, careîn vie a ză toate, şi lui Iisus Christos, care a mărturisit înaintea lui Pilat din Pont mărturisireacea bună, să păzeşti tu porqnca nespurcată,şi nevinovată, până la arăta rea Domnului nostruiisus Christos. Pre care în timpii sei o va arătăcel fericit şi singur puternic, împăratu l împăraţilor şi Domnul domnilor. Care singur arenemurire, şi locueşte întru lumină ncapropieată,



O M I L I A X V I I I 1 6 ;

p re c a re nu I-a v ăz u t n im eni d in oam en i, n ica-1 vedeâ poate, căruia cinstea şi s tăpânireaveşnică. Amin*. (Cap. 6, 13—16).

Ia răşi ja pe .Dumnezeu de m ar tu r, făcând aceasUşi cu puţin mai înainte, în acelaşi timp şi frica sgorînd-0iar ă pe ucenic punândurLm ai în siguranţă, ara îan d ci poroncile ce el le dă, nu sunt omeneşti, ci Juate-deteînsuşi stăpânul, pentru ca astfeliu Timotheiu având puru rea în mintea sa pe m ar tu r,— adecă pe Dumnezei

dela care el a auzit—sa i se ţină cugetul sus prin amintirea lui,, ,Poronceseu-ţi, zice, înaintea lui Dumnezeu, care înviează toate“. prin aceste cuvinte stîntrevede şi m ângâere faţă de prim ejdii, în acelaşi tim f

_şi am inti re despre înviere. „Şi lui Iisus Christos.zice, 'Care a m ărturisit înaintea iui Pilat d i rPont“. Iarăşi îndem narea o face de la dascaî, ca şicum a r zice: o du pe cum el a m ărturis it, ca astfeliu sămergem pe urmele lui». «Mărturisirea cea bună“.ziCe, dupre 'cum face şi în episto la căt ră Ebrei, zicând„Căutând la începătoriul şi pli'nitoriul credinţeiIisus, care în locul bucuriei ce era pusă fanam tea iui, a răbdat crucea, de ocară nebăgândsamă, şi deadreapta scaunului-iui Dumnezeu aşezut. Că socotiţi dela cel ce a răbdat dela păcătoşi asupra sa împotrivire ca aceea, ca sănu vă. osteniţi slăbind cu sufletele voastre".{Ebr. 12, 2. 3), tot aşâ face şi acum cătră Timotheiu,ca şi cum p a re c ăa r zice: «nu te teme de moarte, fiindcăeşti rob. Iui Dumnezeu, carele toate poate a îe învieâ».

Care este mărturisirea cea bună despre care spuneaici? Inirebându-1 Pilat: ,,Au doară împărat eştitu“?el a răspuns: „Eu am venit, zice, ca să mărturisesc de adevăr; eu -spre aceasta m’amnăscut^, şi «iată, aceştiia ştiu cele ce am grăiteu», (loan, 18, 37. 21), şi muite altele a mărturisit atunciînaintea iui Pilat.

„Să păzeşti tu poronca nespurcată şi ne

vinovată, până la arătarea Domnului nostru




Iisus Christos adecă pân ă la m oartea ta; pân ă Iatrec erea ta clin acea stă vieaţa». Insa n’a zis aşâ,-ci „până

la arătarea lui Iisus Christos ca astfeliu mal multsâ~l aţiţe. D ara oare ce va să zică: „Să-păzeşti pO-ronca nesp urcată1*? Adecă, nici in privinţa dogmelor, şi nici in Vieaţa ta, sa nu-ţi pricinOSşti, să nu -ţiaduci vre-o pată,

„Pe care în timpii sei o va arăta cel fericitşi singu r puternic; împăratul împăraţilor, şiDomnul Domnilor; care singur are nemurire,şi locueşte întru lumină neapropieată». Pentrucine oare'sunt zise acestea? Oare pentru Tatăl? Oare

pentrul Fiul? Negreşit că pentru Fiu l sunt zise : „Pecare în timpii sei o va arătă cel fericit şi singur putern ic", zice. Şi acestea sunt spuse tot pentru mângâiere, adecă sa na ne speriem, nici să ne temem deîmpăraţii de aici. „In timpii sei“ adecă în vremea

potriv ită, în v-reirie folositoare, incât că nici să ne în tristam ca nu s’au petrecut faptele făgăduite noue. Cumcă va arăta , nu mai încape îndoiala, caci el este puternic. „Cel fericit11. Aşâ dară acolo se găseşte fericirea adevărată; nimic nu este trist acolo, nimic ne plăcut. „Cel fericit, zice, şi singur puternici, spre

deosebire de oameni, sau că pentru că este fără început. „Cel ce singu r are nemuri re “ zice. D ară c e lOare Fiul „nu ar e nem ur irea? Oare nu este el însăşinemurirea? „Şi locueşte întru lumină neapro- pieatăw, zice. Aşa dară, a lta este lumina, şi altu l carelocuieşte ? Pr in urm are el este m ărginit în spaţiu, adecăîn lo c . . . Ai văzut, că atunci când apostolul voieşte agrăi ceva mare, limba îi este-neputincioasă? „Precare nu l-a văzut nimeni din oameni, zice, nicia-1 vedeă p o a t e precum şi nici pre Fiul nu l-a,

văzut nimeni, şi nici nu poate a-1 vedeâ. „ Căruiacinstea şi stăpânirea veşnică. Amin“. Binea teo-loghisit el aici, şi la timpul trebui toriu. Fiindcă l-a p us pe Dum nezeu de m ar tur, de aceia apostolul multe vor beşte despre m ar tu r, ca astfeliu încă mai mult sădeştepte pc ucenic. Adecă «slavă lui Dumnezeu», căci



O M I U A X V Î I Î 167

numai aceasta putem zice, numai aceasta putem face,'şi nu se cade de a cerce ta cu am ănunţime, sau de a

iscodi. Dacă stăpânirea lui este veşnică, nu te teme;căci chia r dacă n ’a r fi acum, totuşi va fi, căci stăp ânirea şt slava este pururea cu dânsul, pururea este cudânsul şi cinstea.

„Celor bogaţi în veacul de acum poron-ceşte-li s ă nu se înalţe cu gândul” (Vers. 17).Bine a spus el „în veacul de acum", căci sunt şialţi bogaţi în veacul vii toriu. N imic nu zămisleşte atâ tde grabnic trufiea, ca banii, în acela.ş timp şi lipsa de

minte, şi fuduliea. Apoi imedieat, i-a deşteptat pre dânşii,zicând: „nici s ă nădăjduiască spre avuţie a ceanestătătoare“. Din avuţie vine lipsa de minte, în timpce acel care nădăjdueşte in Dumnezeu nu se mândreşte.De.ce nădăjdueşti în ceiace se schimbă fără de veste? — căci aşâ este avuţiea — şi cum mai nădăjduieşti înceiace nu poţi av ea nici-o încred ere ? Dară cum oarevom puteâ: a nu cugetă lucru ri m ari având avere?Dacă vom cunoaşte ca bpgăţiea este nestatornică şi nesigură. Dacă vom cunoaşte că mai mare decât bogă-

ţiea este speranţa cea în Dumnezeu. Daca în fine vomcunoaşte că şi bogăţiea este lucrul lui Dumnezeu. „Ciîntru Dumnezeul cel viu, zice, care ni dă nouătoate dc prisos spre desfătare'1- Rine a spus „toatede prisos*, adecă face aluziune la îndestularea noastrăregula tă din elementele na ture i, ca acrul, lumina, apaşi toate celelalte. Nu vezi cu câtă prisosinţă ni le acordăşi cu câtă ab on denţă? Dacă cauţi bo găţie ,. apoi caut? bogăţiea aceea care rem âne, bogăţiea acea sigură, aceee

care vine din faptele cele bune. Şi care este aceasta?„Să facă, zice, lucruri bune, să se îmbogăţeascăîntru fapte bune, să fie lesne dătători şi împăr-tăşitori", (Vers. 18) — unele vin din dragoste, iar?altele din averi. „Impărtăşitori“, zice, adecă sociabili

blajini.„Agonisindu-şi temelie bună în veacul vii'

toriu“ (Vers. 19). Acolo nimic nu este nesigur, căc

unde temeliea este sigură, nimic nu este nesigur, ci toat<sunt în regulă, toate nemişcate, toate sigure, toate pu




ternice. „Ca să .ia, zice, vieaţa cea. veşnfca“^ săvârşirea faptelor bune poate să ni procure acea muMmire.

-„O Timothee ! lucrul cel încredinţat ţie pă-zeşte-l“ (Vers 20), adecă «să im-1 împuţinezi, căci nusunt aie tale,"ci 4* s’au încredinţat cele st răin e; decinimic să nu împiffîfiezi». Depărlandu-te de glasurile deşarte cele sp urcate 11, zice. Aşâ dară sunt şiglasuri care n’u sunt deşarte şi spurcate. „Şi de vor* bele cele protivnice ale ştiinţei cei cu numeminciunos“. Bine a spus el, caci atunc i când nu~estecredinţă, cunoştinţă sau ştiinţă nu poate fi; când senaşte ceva din pro priea judeca tă, ştiinţă nu poate fi. Aşâ

de pildă se numiau pre sine uniia gnostici pe acele tim puri, ca şi cum parecă ştiau ceva mai mult de cât alţii.„Cu care uniia lăudându-se întru credinţă

au rătăcit® (Vers. 21), Ai văzut cum el iarăşi poronceşte de a nu se apropicâ de uniia ca aceştia? „Depărta ndu-te de vorbele cele protivnice ale ştiinţeicei cu num e minciunos11zice. Aşă dară sunt şi vorbe

protivnice, cătră care nici nu_,trebuie de a respunde. Şide ce oa re? Pentru că scot pre cineva din credinţă,.nu-1 lasă să stea drept, sau sa se împuternicească încredinţă.

') Deci, sa fugim de o asem enea ştiinţă, iubiţilor,şi să ne alipim, de credinţă, ca re este pea tra cea puternică. Nici rîurile şi nici vânturile abatându-se peste.ea, cu nimic nu ne vor puteâ vătăma, căci noi stămneurn iţi pe accasta ca pe o peatră-.To t aşâ şi în vieaţaaceasta , dacă avem acea .-puternică temelie, noi stămîn siguranţă, nesuferind iarăşi nici im rău. Gel ce preferăa avea acea bogăţie, nu va înUmpinâ nici un rău ; acelava aveâ lauda, acela slava, acela cinstea, acela plăcerea.Toate acestea sunt sigure şi fără nici*o schim bare , în timpce toate cele de aici se., prefac , şi stau în tr ’o schimbare

necontenită, toate se transform ă. Căci ce voieşti să-ţispun? Despre slavă? „Când va muri el, zice, niTvg

') Partea mor ală. Credinţa este ca o peatră puternică şi ca ade văra ta liberlate este d e a ’stăpâ ni patimile, ai con tra iubire de argint. ( Verem).



O M I L I A X V I I I 1 6 9

luâ toate, nici se va pogerî cu dânsul slava luiu(Ps. 48, 18), ba ele multe ori, nic i,.chiar trăin d, nu va

rămâne cu dânsul acea slavă. Nuutnsă aşâ sunt cele alevirtuţei, ci toate rem ân. Cel slăvit aici din cauza stăpâ-nirei ce poate o are , de ’ndală cc .un altui i-a luat stă

pânirea, el a devenit om ordin ar, şi unul dintre cei s tă pâniţi. Bogatul de ’nd ată ce l-au călcat hoţii, sau a căzutvictimă sicoSeTfidiilor şi intrigilor, fără de veste-a devenit sărac. Nu insă tot a ţa sun t şi cele ale noastre.Cel înţelept dacă este cu băgare de sam ă as up ra sa,nimeni nu va puteâ să-i răp iască înţelepciunea lui.Pre cel ce se stăpâneşte pre sine, nimeni şi nimic nu’lva puteâ să-l prefacă în stăpânit.

Cum că stăpânirea aceasta este mai bună, din examinarea faptelor vom află. Ce folos poate ti, spunc-mi,de a stăpân i cineva popoare întregi, şi a fi în acelaşitimp rob patimilor? Şi ce vătămare poa le fi, de a nu stă

pâni pe nimeni, dară, în acelaş tim p de a fi m ai presusde tirăniea patimilor? Aceasta este libertate, aceastaeste stăpânire, aceasta este ad ev ărata împărăţie, pe rân dacelea sunt sclăvie, chiar dacă ar avea unul ca acelamii de diademe pe cap. Căci când stăpânirea lui cea'dinăuntru îl face sclav la o mulţime de stăpâni — vo r besc de iubirea de argint, iubirea de plăceri, mâniea,şi celelalte patimi — ce folos are de diademă? Mare estetirăniea patimilor, când nici chiar cununa ce aşteaptă pre cei -drepţi nu este în sta re de a scapă pe cinevâ.din acea supunere tiranică. Este îfitocmai ca şi cumcinevâ a r cădea în mânile ba rbarilo r şi li-ar sluji, iarăaceia voind a-şi arătă o mai mare autoritate, nu numaică i-ar răpi alurgh ida şi diadema, ci încă pe lângă acestea

l-ar pune să care apă, să slujască la bucătărie, şi înfine i-ar poronci să facă şi alte slujbe, ca astfeliu şidânşii să-şi arate o mai mare autoritate, în acelaşi timpşi pe acela mai mult să-l ruşineze, — tot aşâ se petreceşi cu patimile, care se poartă cu noi mai barbar decâ t orice ba rb ar . Cel ce dispreţuieşte patimile, îşi bate

joc de barbari,-pe când cel ce cade sub puterea patimilor, va suferi răie mai mari de cât de la barbari. Bar

barul când are pute re, torturează trupul, dâră patimilemuncesc sufletul şi’l rod din toate părţile. Barbarul când

a re pu tere predă trupul morţii temporale, în timp ce patimile îl predau morţii viitoare şi veşnice. In cât că



170 O M I U A X V I I I

acela este liber, care îşi are libertatea desăvârşită asupra patimilor, şi acela este rob, care cade sub stăpânirea patimilor dobi toceşti.

Nici un stăpân — chiar de a r fl cel mar ti ran — mr poronceşte nişte astfeliu de poronci crude şi barbare,ca cele ce urinează; «necinsteşte-ţi, zice, suftetul fărăvr’ua folos; bate-fi joc de Dumnezeu, dispreţueşte însăşinatura, şi chiar tată de ţi-ar fi; sau mamă, tu nu aveanici-a.sfieală, ridică-te asupra lor», Acestea simt peron--cile filarghiriei, sau a iubirei de argint ((Jărtfeşte-mi,zice. nu viţei, ci oameni». ^ Jăl 'tf iţi OanYeni, zice, c ăc iv iţeii s a u s f â r şit11 (O^sie 13,2), d ară aceasta nu ziceaşâ, ci fiind incă viţei «jărtfeşte-mi, zice, oameni, jă r tfeşte-mi pre cei ce nu m’au nedreptăţit cu nimic. Chiarîncă daca au făcut binele, tu ucide-1. Tuturor fii răsboinic,fii duşman comun al tuturor, ba chiar şi naturei, şi luiDumnezeu. S trânge-ţi aur, nu 'ca să te îndulceşti din el,ci ca să-l păstrezi, ca munca să-o faci mai mare». Căcinu este cu putinţă ca iubitoriul de argint să fie şi iu

bi toriu de plăceri, fiindcă se teme nu cumvâ să-şi îm puţineze auru l, nu cumvâ vistier iile lui sa scadă. «Fiitreaz, zice, pe toţi să-i bănueşti, şi pe slugi, şi pe prieteni. Fii păzitoriu al celor străine. De cumvâ vezi vr’unsărac m ort de foame să nu-i dai, ci dacă este cu putinţă,

jupeşte-i şi.p ie lea de pe dânsul. Jură-te, minţeşte, ju ră

strâm b, învinovăţeşte, cleveteşte, şi chia r de a r fi nevo iesă fii pus pe foc, tu nu te da în lături, de a-i suferi miide m orţi, sau de a-i răbd a de foame, sau de te-ai zbatecu boala».

Sau oare nu deacestea legiueşte iubirea de argint?«Fii obraznic şi fără ruşine, zice, fii îndrăzneţ fărămărgini, spurcat şi de nesuferit, nerecunoscător, fărăinima, fără prieteni, ne ’m păcat, fără milă, om orîto r detată şi de mamă, mai mult fiară sălbateca de cât om.Să întreci ori-ce şarpe cu veninul ce iesă din tine, peorice lup cu răpirea , şi chiar de a r fi nevoie ca să ajung i

la răutatea diavolului, nu te da în lături. Ignorează întotul pe binefăcătoriul tău». Oare nu acestea le spune,şi nu de acestea se aud?

Dară Dumnezeu spune cu totul contrar. «Fii prieten cu toţii, zice, fii blând, de toţi iubit, pe nimeni sănu respingi fără cauză, cinsteşte pe tată-tău, pe maică-ta,

bucura -te de slavă curată, fii nu om, ci înger în trup.



O M I L I A X V I I I 171

Să nu grăieşti nimic necinstit, nimic rninciunos, şi nicichiar sa cugeti aşâ. ceva. Vină în ajutorul celor săraci,nu-i sili. de a fu ră ca să aibă, nu fii batjo coritoriu şicutezătoriu». Şi cu toate acestea nimeni nu asculta!Oare nu cu dreptate este gheena? Nu cu dreptate foculşi viermile cel neadorm it ? Până când oa re ne vom pre-clpita înşi-ne sp re prăpa stie ? Până când oare vom paşi

pe sp in ii Până când oare vom călca pe cuie şi nevom găsi atât dc nerecunoscători? Suntem sub stăpânirea unor tirani cruzi, pe bunul Dumnezeu î-am părăsit, pe cel ce nu spune nimic greoiu, nimic ba rbar ,nimic de nesuferit, ci din contra că ni procură toate

cele de trebuinţă şi mult folositoare noue. Să ne deşteptăm odată, să ne reculegem, să iubim precum tre buie pe Dumnezeu, ca astfeliu să ne învrednicim de bunurile cele făgăduite celor ce-1 iubesc p re dânsul. Princharul şi filantropia Domnului no stru Isus Christos, căruiaîmpreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, se cuvine slava, stă

pânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.



C O M E N T A R I I L ESAU

EXPLICAREA EPISTOLEI n-a CĂTRĂ TIMOTHEIU

a celui întră sfinţi Fâriatelai nostruIOANCHRISOSTOM

Arhiepiscopul Constantinopolei

O M I L I A I

„Pavel apostol âl lui Iisus Christos, prin

voea lui Dumnezeu, despre făgăduinţa vieţeicei întru Christos Iisus, lui Timotheiu, iubitului fiu, char, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl,şi dela Christos Iisus Domnul nostru", (ii. Timoth.Cap. 1, .1/2)

De ce oa re i-a mai trimis şi a doua epistolă? Afost spus: „A cestea îţi scr iu, av ân d nădejde căvoiu veni la tine fără întârziere" (I. Tim, 3, 14),

însă lucrurile nu aşă s’au petrecut. Acum deci îl mângâie prin scrisoare, poate câ fiind scârbit pen tru aceasta, şi pentru că atunci poate îşi începuse dejă slujbasa. Căci nişte bărbaţi ori cat de mari ar fi ei, totuşicând primesc câ rm a şi g uv ernarea bîsericei, simt oarecare neplăcere şi îngreuere, primejduindu-se din toate părţile în multele valu ri ce le în timpina, şi mai cusam ă pe atunci când eră începutul propoveduirei, cândtoate erau nelucrate, când toate erau contrare, când



174 O M I L I A 1

toate stau împotrivă. Şi nu num ai aceasta, ci încă erauşi eresuri p rov enite din înv ăţături iudaice, desp re carea a răt at şi în întâ ea iui epistolă. Ş i nu num ai că:lmângâ ie pr in epistolă, ci îl-şi chiam ă la dânsul. „S i-leşte-te, zice, a veni la mine cu rând^ şi „Fe-lonul care l-am lăsat în Troada la Carp venindsă mi-1 aduci, şi cărţile, mai vîrtos cele de piele".{II. Timoth. 4, 9. 13).

Mi se pare că epistola aceasta este trim isă cam pe la sfârşitul vieţei sale. „Câ eu iată aia jărtfescşi timpul despărţirei mele s’a apropiat" şi ia răşi:Jntru răspunsul meu ccl dintăi nimerii n’a

mers ,cu mine“, (Ibid. 4, 6. 16). Toate acestea deciavându-le în vedere, chiar şi mângăerea ce i-o face, i-o pregăteşte de la ispitele sale, şi zic e: „Pavel apostolal lui Iisus Christos prin voea lui Dumnezeu,dupre făgăduinţa vieţei, care este întru Christos Iisus11., Chiar-<le la început i-a deşteptat sufletul,căci pare ca zice: «Să nu mi spui de primejdiile deaici," căci acestea rii zămislesc noue vieaţa veşnică, undenimic nu este din'acestea, de unde nva fugi toatădurerea, întristarea şi suspinarea“. (isaia 35.- 10)L

căci nu pe ntru aceasta ne-a făcut pre noi apostoli, ciTnumai să ne primejduim, ci ca să şi murim, să şi pătimim astleliu de răie». Apoi fiindcă punând înainte pro.-, priile sale răie şi neajunsu ri, eră nu numai o ’m ângâere p en tru ‘Timotheiu, ci în că şi un adaos de supărare, ia tăcă ch iar de la început pune cuvinte de m âng âere, zicând: „dupre făgăduinţa vieţei care este întruChristos Iisus ‘ , ca şi cum pare că a r zice; «dacă estefăgăduinţă, apoi nu caută făgăduinţa aceasta aici»,căci „nădejdea care se vede, nu este nădejde*.(Rom. K, 24).

„Lui Timotheiu iubitului fiu\ zice. şi nuspune simplu «fiu», ci „iubitului său fiu“, — fiindcăsunt fii şi neiubiţi, «însă tu nu eşti din tr-aceştiia, p en tnca re nici că îţi zic fiu simplu, ci (dubitului meu fiu»De altfeliu şi pe Galateni îi numeşte fii, cu toate acestesînsă este şi mâhnit pentru dânşii, precum zice: „ pr<



O M I U A I 1 7 5

carii iar ăşi î n tru d u re re .vă n a s c -1 (Gaiat. 4, 19).Aici însă apostolul mărturiseşte prin aceste cuvintem are a lui virtute, căci dragostea lui „pentru Timotheiunu-pro vine de la natură, ci din virtu tea acestui bărba t.Cei născuţi din noi, ni sun t iubiţi nu nu m ai pentru calităţile lor, ci şi pentru ce rinţa na turei, pe când cei iu

biţi noue pentru credinţă, pentru nim ic alta nu ne suntiubiţi, de cât num ai pentru" virtute, — căci de unde deaiu rea? — şi mai cu sam ă lui Pavel, ca re nimic nufăcea, dupre rugăminte. Prin aceste cuvinte ii arată cădac a încă nu s’a dus la dânsul, nu ca doa ră. a r . fi fostm ânicat de ceva, nici că l-ar fi dispreţuit. Aceasta tocmai a arătat prin expresiunea „iu b itulu i f iu “. :

„Char, milă, pace de la Dumnezeu Tatăl, şide la Christos Iisus Domnul n o s t r u Precum ’a-făcut şi în epistola întâea, tot aşă şi aici aceleaşi îi doreşte. Şi priveşte cum de la început se justifică că nus’a dus la dânsul, şi că nu î-a văzut, fiindcă expresiuiiea,,Până voiu veni“ şi „având nădejdea că voiuveni la.„timp fără întârziere* (I. Timoth .4 ,13. 3. 14)făcea de ii aşteptată presenţa lui fără întârziere.’Pentruaceasta deci de la început se justifică. Cauza pentru

ca re n ’a v enit el nu o spune de la început, ca să nu-1întristeze mai tare, iară acea cauză a fost ca apostolule ra dus la Rom a din nou, când a şi stătu t înainteaChesariului. Aceasta a arătat-o lui Timothenî când i-ach cm at la dânsul pe la sfârşitul vieţei lui. Nu-chiar elela început îl întristează cu aceasta, ci îl poartă cu nădejdea de a ’l vedeâ curând, „Dorind ca să te văz*, zice, .şi„sileşte-te a veni Ia mine curând-*. (Cap. M , 4- 8).

Dela început deci îl deşteaptă, ia ră cele -ce u rmează după aceasta le spun e cu m ari laude: „Mulţam esc lui Dumnezeu, căruia slujăsc dela strămoşi întru curată-ştiinţă, că ne ’ncetată amde tine pomenire întru 'rugăciunile mele noaptea şi ziua, dorind ca să te văz“ (Vers. 3).dMulţămesc lui Dumnezeu, zice, că fac pomenire dctine, ca te iubesc atât de mult». Aceasta este cea maim are dragoste, când cinevâ se şi m ând reşte cu ea, „Mul-ţămesc lui Dumnezeu căruia slujăsc deia stră



1 7 6 O M I L I A I

m o şi14, cum? ,,în tru c u ra tă "Ştiinţă11 zice, câ adecă:cugetul lui nu eră întru nimic vătămat. Dealtmintrelea-el...vorbeşte aici despre vieaţă, şi peste tot locul el~nu-meşte vieaţa conştiinţă. Sau că,_poate zice^că «nimic din

bunurile pe care le^am dorit încă dinainte, nu am trăd a t pentru vr-o cauză omenească, nici chiar atu nci cândalung'am biserica». Pentru care zice: „ci ani fost miluit, că n eştiind a m făcu t înt ru c re d in ţă11(i. Ti-moth. 1, 13) c a .şi cum pare-că ar zice: «să nu-ţi închipui ca lucrul acesta ar fi linguşire din parte-mi». Bineface el că işi recom andă ca rac teru l sau simţimântu l săumoral, ca astfeliu să se arate vrednică de.credinţă, dra gostea lui cătră Timotheiu,-ca şi cum ar zice pare-ca:

«nu minţesc, nici că al ta aş avea, şi al ta aş spune». Aşâca fiind silit şi deastădată, el s-a. lăudat pre sine, dupre'cum ara ta ch iar şi c artea Faptelor Apostolilor. Fiindcăil defăimau atu nc i ca revoluţionarii! şi in ova toriu, iatăca Anania zicea către dânsul: „Dumnezeul părinţilor -noştri te-a ales pr e t ine ca să c un oşti voe aiui, şi să vezi pre cel drept, şi să- auzi glas dingura* lui, căc i vei fi m ărtu rie ’ lui c ăt r ă toţi oam en ii de ce le cq ai v ăz u t şi au z it11. "(Fapt. 22 , u. 15). Tot aşa şi aici, ca nu cumvâ să fie crezut de ne-

simţitoriu de prietenie şi fără cuget ca unul ce a uitat,cu drept cuvânt ca se lăudă pre sine, zicând: „Că neîn c e ta tă arn de tine,: p o m en ire 11 şi nu cum ş-ar întâmplă, ci „î n tru ru g ăc iu n ile m e le11, adecă «aceastaîmi este dorin ţa mea, ca in tot timpul neconten it „noaptea şi z iu a“ să rog pe Dumnezeu pen tru aceasta, „dorindCâ Să te Văz11. 'Ai văzut dorinţă în flăcărată? Ai văzutmanie- a dragostei? Ai văzut umilinţă? Ai văzut cum se

justifică ca tr a ucenic? Apoi ara tă şi cauza, care nu eslecum s’ar întâmpla, căci de şi a mai arătat dejâ, totuşiarată şi aici, zicând: „.Aducându-mi aminte de la-cr ăm ile ta le 14 (Vers. 4). Era na tura l ca despărţindu-sede dânsul, să plângă acela şi să se bocească, mai multdecât copilul ce este depărtat dc ţiţa şi de laptele doicei.rCa să mă umplu , zice, de b u cu rie 11, doresc să tovad. Nu m-aşi lipsi de atâta plăcere, chiar de a-şi ficel mai nesim ţitori u, cru d şi salbatec, căci acele lac rămi



O M I L I A I 177

ar ti deajuns ca să mă înduioşeze, aducându-mjjiminte

de ele. Acum insă eu na sunt unul dintr 'aceştiia, ci,di litre cei ce slujăsc ca cu răţie iui Dumnezeu, aşâ că multe pricin i sunt care mă apropiu de ţine». Pe lângă aceastaapoi mai pune şi o altă cauză m ângâi toare, zicând:„Pomenire luând de credinţa cea- nefăţarnicăcare este întru tine“.

Mai departe apoi pune şi o altă laudă, ca adecă el(Timotheiu)--nu este dintre ginţi, nici dintre necred incioşi, ei din tr o casă care dijj început a slujit lui Dumnezeu. ;,Care s’a sălăşlui t mai în tâ i în moaşa ta,

Loida, zice, şi în mama ta Evnica*. „Că era’ zice,f i u .al .unei femei ludee credincioasă”. (Fapt. 16,1). C u m e râ Iudeă şi credincioasă? Adecă credincioasădin tre Iudei, şi nu dintre ne am ur i; ia ră pentru tatălsău, care eră Elin, cum şi pentru Iudeii cari erâu prinacele locuri, apostolul l-a taeat împrejur. Vezi cum începea iegea sa se desfiinţeze, făcând u-se împerecherileacestea?

Priveşte apoi câte a pus el aici. «Eu, zice, slujăsclui'Dumnezeu, şi am conştiinţa ad ev ărată, ia ră tu ai

lacrămile. Nu numai pen tru laerătn i.iîu te iubesc, ci şi pentru credinţă, că eşti lu crătoriu ai' adevărulu i, că nimic viclean nu este în tine. Când deci tu te arăţi presine-ţi vrednic de iubire, fiind atâ t de iubi toriu şi ucenicatât de adevărat al îui Christos,-..când încă nici eu nusunt dintre cei neiubitori, ci dintre cei ce spun adevărul,apoi atunci care ar puteâ fi piedica ca să nu vin a tovedeâ»? „şi încredinţat sunt, zice, că şi întru tine*.«De la început ai, zice, acest bun, d e ’la străm oşi aim oştenit'cred inţa cea nefăţarnică». Laudele străm oşilor

când, bine înţeles, urmăm pildele lor, sunt, şi ale noastre , ja ra când au le urm ăm nu au nici-o putere, ci încă maimult ne condamnă. De aceia a şi zis apostolul: „şi încredinţat sunt că şi în tru tine".‘«Nu stau la îndo-ieală, zice, ci sunt încredinţat, şi în totul asigurat. Deci,dacă nimic omenesc n u te-a adus la cred inţa adevărată,nimic nu.Va puteâ să te mişte din loc».

„Pentru care pricină îţi aduc aminte ţie, casă aprinzi darul lui Dumnezeu, care este’întrutine prin punerea inânilor mele". .(Vers. 6). Pri-

4-2330



1 7 8 O M I U A I

veşte cum îl arată pre dânsul, ca fiind într’o mare tris--teţă, în tr ’o m are m âhnire. «De aceia,, zice, să nu-ţi închipui că te-am dispreţuit, ci ştiind că nu te-am uitat,dacă nit pentru altceva, cel puţin pentru moaşa şi maniata. Pe ntru aceia fiindcă cuno sc,-că"ai nefăţarnică credinţă, îţi trebuie numai bunăvoinţă, sp re a re înf lăeărâcharul lui Dumnezeu». Precum focul are nevoie de lemne,tot aşâ şi cha rul ar e nevoie de buna noastră voinţa, ca pururea sa fie nestins.

„Ţ i-aduc aminte ţie, ca să aprinzi darul luiDumnezeu, care este întru tine prin punerea-manilor mele“, adecă harul Duhului, pe care l-ai luatspre sprijinirea hiserieei, spre semne^ sp re întreaga

slujbă sfântă». In noi stă şi de a stinge, cum şi de aaprind e acest h ar. Pentru care şi zice a iu re a : „DuhulSă nu-l Stingeţi®. Când cinevâ este stăpânit de leneşi trândăvie, se stinge, iară când este treaz şi cu băgare- de samă, se aprinde. ’Ţi este cu putinţă aceasta,însă dacă vei lucra cu putere, adecă dacă vei fi plinde bucurie, de îndrăzneală, de veselie. Cu alte cuvinteni spune pare-că-. «Staţi cu bărbăţie, dupre cum zice:

„Ca nu ne-a dat noue Dumnezeu duhul temerii, ci al putercî, şi al dragostei, şi al mtregeiînţelepciuni11, (Vers. 7), adecă că nu de aceasta amluat duhul, ca să ne împuţinăm, ci ca să ne împuter-*nicim, ca să ne încurajăm. Căci multora li se dă duhultemerei, cum de pildă s’a petrecut în răsboacle dc petimpul îm păraţilor. „Şi a Căzut pe dânşii, zice, duhultemerei (I. Imp. 26, 12 ?), adecă li-a dat lor frică.Dară ţie diiîcontra, ca ţi-a "dat duhul pu tere i şi a d ra gostei cătră dânsul. Aşâ dară şi aceasta este din harulsău, şi nu din h aru l sau cum s’a r întâm plă, ci cănd şinoi mai întâi vom învedera cele cuvenite noue. «Căceiace ne face pe noi de a strigă Abbâ Părinte, înfiljtrează în noi şi dragostea cătră dânsul, ca şi acea cătrăaproapele, zice, ca astfeliu să ne iubim unii pre alţii,căci dragostea vine dela putere şi de la a nu ne teme. Nimic nu poate str ică prie teniea, ca fric a şi team a detrădare». „Că nu ni-a dat noue Dumnezeu, zice.duhul temerei, ci al puterei şi a l dragostei şial întregei înţelepciuni®. Adecă sub denumirea de



O M I L I A I

în treag a înţelepciune el înţelege săn ătatea cugetului şia sufletului, sau că spune că noi trebuie a fi cu întreagaînţelepciune ch iar şi când a r fi ceva rău, ca să ne cu-

minţască, şi cele prisoselnice să le laie de la noi.J) Deci, iubiţilor, sa nu ne împuţinam in ocalele cecad asu pra noastră, caci aceas ta este sp re cum inţireanoastră. „Să nu te grăbeşti în vremea venirei*-,zice Înţeleptu l Sira li (Cap. 2, 2). Mulţi au felurite scârbe

prin casele lor; to[i ne îm părtăşim de scârbe şi de su părăr i, nu însă şi de cauzele lor, ci unul are supărarede la femeie, altul de la copil, un altul de la slugă, unulde la vr’un prieten, altul de la vr’un duşman, celălaltde la vecin, un altul de la vr’o pagubă suferită, căci

multe şi variate sunt cauzele scârbeior. şi nu vei găside loc pe cineva în totul lipsit de scârba sau de supărare, ci uiiul o are mai mică, altul mai măre. Deci sănu ne'năcăjim, şi nici să nu credem ca numai noi suntemîn scârb a. Ca nu este om care să vieţuiască şi să fiefără scârbă in această vieaţă trecătoare , ci unul astăzi,altul mâine, şi de nu mâine, după aceasta ne greşit că i seva întâmpla ceva care să-l supere. Ca dupre cum nueste cu putinţă ca plutind cinevâ să nu fie în agonie,adecă în frica morţii, — vorbesc de cel ce' pluteşte pem area, — tot aşâ nu a r puteâ găsi cinev a pe un om învieaţa aceasta fara supărare . Chiar de ai spune de bogat,şi totuşi fiindcă este bogat, va avea m ai multe pricinide supărări; ba ch iar de a r fi îm păra t, căci şi împăratu l de m ulte este stpânit, şi nu face. totul după placulsău, ci trece cu vederea multe co ntra voinţei sale, şimai cu samă acesta este, care maimult de păt toţi facede multeori ceiace nu voieşte. Şi de ce oare ? Fiindcăare sub dânsul pe mulţi de aceia cari voiesc a răpi dindrepturile sale. Gândeşte-te în câtă supărare se găseşteel, când voieşte de pildă a face ceva, d ară nu poate,

sau de frică, sau din cauza bănuelei, sau din cauza duş^manilor, sau din a prieten ilor. De multe ori ch iar şi atunc icând ambiţionează de a face ceva din cele ce’i plac lui,totul a dispărut din acea faptă ce-1 puteâ mulţătm, fiindmulţi din cei ce-1 urăsc.

*) Partea -morală. Precum nu se poate gă si om ne muri toriu, tot aşâ nu se poate găsi om fără supărare în vieaţă fiind, şi câ o singu ră su părare este folositoare, ac ea venita, prin păcat, şi despre eleimosină. / Vei'011 ).



180 O M I L I A I

D ară ce? Crezi poa te -că cei ce duc o vieaţă fărăobosala sun t lipsiţi dc su părăr i în vieaţă? Nici de cât,ei*ţ» precum nu este cu putin ţă a fi cineva om nemu

rito ri u. tot aşă nu este cu pu tinţă de a ft fără supăra re .Câte neajunsuri nu sufăr dânşii, pe care nu esle cu putinţă de a, le represenţa cu cuvântul, şi cu toate acesteaîe îndură pe tăcute'?" Câţi’poate de mii de ori nu s’auruga t sa m oară in acea bogăţie şi dezmewţare? Căci ase dezmerdă cineva, nu este to tdeauna lipsit şi de scârbe ; ba încă tocm ai din a se dezmerclâ cineva se nasc miiele scârbe, boale şi dezgusturi, şi chiar fără de acestea,adecă şi fără sa fie vre-o cauză. Când sufletul ajungeîntr’o. astfeliu de deprindere, se întristează şi de la sine,adecă fără vre-o cauză,—căci şi doftorii spun că şi de~

3a construcţia stomahul ui de multeo ri vin su părări. Sau poate nu ni se în tâmplă-şi noue de a ne într is tă, de ane mâhni, şi nu ştim cauza mâhnirei?

Cu un cuvânt nu se poate afiă cineva ta ră de su părare , şi dacă poate nu are a tâta pric in a de supărareca noi, totuşi flecar^are pe atâta pre cât şi-o închipuie.Pe c ineva îl su pără mâi m ulţ cele aîq şale, de ca iceleale aproapelui. Precum cei ce sufăr de nişte membreale trupului cred câ"covârşesc cu durerile-pe cei de pelângă dânsul, — căci şi cel bolnav de ochi, nu-şi poateînchipui vre*o altă boală mai rea ea a sa, şi'iarăşi cel-

ce suferă de stomah, zice că boala aceasta este maigrea de cât toatc"'boaiele, şi în fine fiecare crede că boala ce-i stăpâneşte este mai greu de vindeca t de câttoate celelalte boale,—tot aşă şi cu într ista rea se petrece,căci aceea pe care o are cineva o crede dc cea maidureroasă, iară aceasta o judecă din .propria sa experienţă. De pildă, cel ce nu are copii, nimic nu considerăaşă de dureros, ca lipsa de copii, pe când cel ce aremulţi copii şi este sărac , nimic nu învinovăţeşte atâ t demult ca facerea de copii m ulţi, ia ră cel ce are j iu maiunul, nu-şi poate închipuie ceva mai rău, ca a avea

numai un copil. Ca de aici. zice, copilul devine leneş,iar ă pe tatăl său îl aduce în supăra re ,—fiind u-i pu ru rea prea iubit, — şi nevoind a se îndreptă. Cel ce are femeie frumoasă iarăşi nimic nu crede mai rău, ca aaveâ cineva femeie frumoasă, fiindcă faptul acesta esteîncărcat de bănueli şi de zavistii. Iară cel ce are femeieurîtă nu-şi poate închipui ceva mai rău de cât a aveâ



O M I U A I 181

femeie uri ta, fiindcă faptul acesta este încărc at de dezg u st Cel fără nici-o ocupaţie zice, că n imic nu este mai

netrebnic şi mai de dispreţuit ca vieaţa aceasta. Ostaşulspune ca nimic nu este mai greu şi mai primejdios caoştirea, şi că mult . mai bine este de a mânca cineva

pâne cu apa, de cât a suferi atâtea greutăţi. .Cel ce esleîn stăpânire zice că nimic nu este m ai obosi toriu, ca ase ocupă cineva cu trebuinţele a lto ra , în timp ce cetcare e stăpânit zice, că nimic nu e ste m ai înjosi toriu,ca a fi cineva sub puterea altuia. Cel însu ra t zice, cănici un rău nu poate fi mai mare, ca aveâ cineva grijăde femeie, în timp ce acel ne’nsurat spune că nimic nueste mai fără libertate ca a Q ne’nsurat, şi a se vedeâfără casa şi fără repaos. Xeguţitorul fericeşte sigura nţalucrătorului de pământ, în timp ce acesta fericeşte pencguţitor pentru bogăţia sa.

In fine neamul nostru omenesc este in totul ne-rnulţămit, şi veşnic cârtitoru l asu pra soartei sale şi posomorit, Când unul osândeşte şi pune pe toţi oameniiîn aceiaşi cumpănă, atunc i zice în general «bietul omeste un animal nenorocit şi încărcat cu multe greu lăţi»,num ind aşâ pe în treaga na tură. Câţi nu ad m iră bă-tr â n e ţa ? Câţi nu fericesc tinereţa? Tot aşâ şi în v â rstele omeneşti m are este tris teţa .şi scârba. Când de pildă ne vedem acuzaţi pentru vârstă, zicem: de ce nusuntem bătrâ ni? Ia ră când ne înaţbeşte parul, spunem :unde este tinereţa? Si cu un cuvânt avem mii de pricini spre a fi scârbiţi şi întristaţi. Dară pentru scăpareadin accasta anomalie nu este de cât o singură cale:aceea a virtuţei, de şi ch iar şi aceasta are scârbele şinemulţamirile sale, însă drept vorbind, acele scâ rbe nusunt fără folos, ci au cu ele o mare folosinţă şi unmare câştig.

Că dacă cinevâ a păcătuit, şi pe urmă prin întristare s’a umilit, s’a curăţit de păcat; sau de a compătimit cu fratele căzut în greşală, şi atunci iarăşi are nuo mică plata. Caci a compătimi, cu cei ce sunt în nenorociri. aceasta ni dă multă îndrăsneala faţă de,Dumnezeu. Gândeşte-te la cele ce sc rip tu ra filosofează pentrulob, asculta apoi şi pe Pavel care spune:' „Plângeţicu cei ce plâng , şi cu cei sm eriţi îm p reu n ă pu rtând U-vă“ (Rom. 12, 15, 16), fiindcă împărtăşirea ne

norocirilor cu cei întristaţi obişnuieşte a uşurâ greutatea



182 O M I L I A I

cea m are a tristeţei. Precum se întâm plă şi cu greu tatea, ca daca cineva ajutăm uşurează povara'ce]u i ce oduce, to t aşâ şi cu celelalte toate*.

Acum când cineva, d intre ai noştri moare , mulţisu nt cei cari stau pe lângă noi, mulţi cari ne mângâie, — ba. de multe ori chia r şi pe un măgarii! căzut î! sculăm — în timp ce sufletele cele căzute ale fraţilor noştrile trecem cu vederea mai-mult de cât pe un măgariu.Dacă îl vedem intrând ta ra stieală in crâşmă, "noi nu-1oprim, ia ră de’l vedem beat, nu îl împiedecam, — saude face ori-ce din faptele cele absurde, — ci încă ne

purtăm bine cu dânşii. De aceia zicea Pavel: „Nu n u m a i fac acestea, ci şi bine voiesc cu cei ce le

f a c 11 (Rom. 32). Ba încă mulţi fac şi societăţi de beţie şi de băutură. Fă, om uleţ societăţi pentru a depărtam ania (nebunia) beţiei, ia ră—oaspeţelc tale sau meseletale fă-le pentru cei legaţi, pen tru cei£ e sunt în scârbe.Aşâ ceva a poroncit Pavel şi Corintbenilor. zicând: ,-Canu dacă voiu veni atunci sase facă strînsoarea(I. Cor. 16, 2). .

Acum pentru pe treceri şi dezm erdari toate le facem, şi masă comuna, şi pa t comun, şi vin comun, şicheltueală comună, însă milostenie nimeni n’a făcut încomun. Astfeliu erau cele ale dragostei pe timpul apos

tolilor, când toate averile se puneau la mijloc. Dară eunu poruncesc a le ’ pune pe toate, ci o par te din ele,dupre cum şi Pavel,zice: „Fie-care din voi, într’unadin Sâmbete sa pue Ia sine ce se va îndurâ,“,adecă stringând ca o dare oare-care pentru cele şeaptezile, şi depozitând-o, ca astfeliu sa avem de linde facemilostenie, fie mare, fie.mică. „Să nu te arăţi înaintea Domnului Dumnezeului tău deşert* (Deute-ron. 16, 17), zice Moisi, şi băgaţi samă că el spuneaacestea ludeiilor. Dară cu cât, mai vârtos nu ni s’ar

puteâ spune noue! De aceia stan săracii în ain tea uşilor bisericei, ca astfeliu nim eni să nu in tre în ain tea Domnului deşert, ca să intre odată cu milostenia. Intri casă fii miluit; iniluieşte tu mai întâi. Cel ee vine dupăaceia, trebuie a da mai mult; căci când începem noi,cel deal doilea dă mai mult. Fă-ţî mai ’ntâi da tornic peDumnezeu, şi după aceia cere şi tu; împrumută-1, şidupă aceia cere, ca să iai înapoi îm prum utul cu pro-



O M I L I A I I 183

cente. Dumnezeu a voieşte aceasta , şi nu se dă în la

turi. Dacă tu cei împreună cu milostenia, vei ca pătă;clacă vei cere, zic, aşă, vei primi şi procente.Aşă, va rog, să faceţi. Xu in rid icarea mânilor stă

de a fi auziţi. Intinde-ţi mân ile tale nu la ceriu ci înmânile săracilor. De vei ini înde m âna ta în mânile săracilor, vei atinge eu dânsa bolta ceriului, şi cel ce şacleacolo, va primi milosteniea ta, iară de ai întins-o fărăroadă, nimic n’ai câştigat. Căci spune-mi te rog: dacăîmpăratul s’a r apropiea de tine cu por fira pe trup, şiar cere ceva de la tine, oare n’ai da cu plăcere tot ceai? Nu în întinderea mânilor stă de a fi auzit, nici în

mulţimea vorbelor, ci în fapte, căci ascultă pe Proro-cul carele zice: „Când veţi întinde mânile voastrecătră mine, întoarce-voiu ochii moi de cătră voi,şi de veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu voiuascultă pre voiL: — căci trebuie a taceâ, şî nici m ăcar a căută spre ceriu cerând milă, pe când cel ce arecura j, multe spune, insă ce? „Judecaţi Săracului, Şlfaceţi dreptate văduvei11 (isaia 1, 15. 17>. Astfeliuvom p uteâ a fl auziţi, chiar de am aveâ manile în jos,

chiar de n’am grăi nimic, chiar de n’am cere. Acesteadeci să le facem, ca să ne învrednicim de bunurile fă*,găduite noue, prin Christos Iisus Domnul nostru, căruia îm pre ună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt se cade slava,stăp ân irea şi cinstea, acum .şi pu rurea .-şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I I

,„Deci, nu te ruşinâ de mărturisirea Domnului nostru Iisus Christos, nici de mine legatul lui, ci pătimeşte împreună cu evangheliadupre puterea lui Dumnezeu, care ne-a mântuit pro noi, şi ne-a chemat cu chemare sfântă,nu dupre faptele noastre, ci dupre a sa mai’nainte hotărîre şi darul care s’a dat noue întru



184 OMIU'A I I

Christos Iisus mai înainte de vecii vecilor, şiacum s’a arătat prin arătarea Mântuitoruluinostru Iisus Christos- (Cap. 1, 8—10).

Nimic nu poate fi. vnai rău , de-c ât atunci când cinevâ stăpânit de raţionamente omeneşti, judecă şi măsoară lucrurile cele dumnezeeşti, căci cu chipul acestase va izbi de pia tra aceea cu putere, şi va fi lipsit delumină. Ca dacă cel ce voieşte a pune stăpâ nire pe lumina soarelu i cu ochii cei omeneşti, nu numai că nuva reuşi, sau se v a puteâ împ otrivi razelor lui, ci chia rcă nu va izbuti de loc, şi ca;,va suferi multă vătămare,

apoi cu atât mai mult cei ce voieşte-de a-şi îndreptă priv irea ca tr ă acea lumină, şi a vedeâ prin raţionamentele sale, nu numai că va cădea, ci încă că si bat

jocoreşte darul lui Dumnezeii. Priveşte cum Marcion,Mament şi Valentin*1), şi toţi cei ce au introdus în biserica lui Dumnezeu toate acele eresuri şi dogme vătămătoare, cum s’au pierd ut ,■căci m ăsurând cele ale luiDumnezeu cu raţionamente omeneşti, s’au ruşinat de iconom ia lui,—de şi este vrednic de cinste şi de lauda, maimult de cât de ruşine — vorbesc de crucea lui Christos.

Nimic nu poate fi mai m are dovadă de filantropica lui —.

de ai pune la mijloc ceriul, sau marea, sau pământul, sauch iar şi toate cele făcute, din nimic — ca crucea lui.Pentru ca re şi Pavel se laudă cu. dânsa, zicând: „M iesa nu-mi fie a / 'mă lăudă,- fără numai întru crucea Domnului no stru Iisus Christos11(Galat. 6,14).Dară cei trup eşti şi cari nu-po t acordă iui Dumnezeunimic mai mult ca oamenilor, cad şi se ruşinează.

De aceia Pavel de ia început sfătuieşte pe Timo-theiu zicând: „N u t e r u şin a 11, că propoveduieşti precel restignit — căci aceasta este „ m ăr tu ris ir e a " —

m oartea lui Christos», zice. Acestea prin sine însăşi,m oartea, şi închisoarea şi- legăturile, sun t vrednice deruşine şi de batjocoră, — d ară dacă cinevâ va adaogeşi cauza şi ar cunoaşte bine taina, va găsi pe lie-caredin eie încărcată de multă laudă şi de multa cinste. Cămoartea aceea a mântuit lumea cea pierdută; că moar

*1 Nolti. Eresiarhi snostici din secolul al II ţi al III.



O M I L I A I I 185

tea aceea a unit pământul cu ceriul; că m oartea aceea

a nimicit tirăniea diavolului, pe oameni i-a făcut îngerişi fii lui Dumnezeu. Moartea aceea a ridica t fireEr noas trăîa tro n u l cel împărătesc, iară lega turile acelea pe mulţii-au întors de la rătăcire. „Deci, Să nu te ruşinezi,zice, de m ărturisirea Domnului nostru Iisus Christos, nici de mine legatul lui, ci pătimeşte îm

preună cu evangheliea11, adccă, că chiar tu de levei pătimi acestea, sa nu te ruşinezi. Cam că acesteaa voit să spună, se înv ederează şi din cele spuse maisus, prin expresiunea:

„Că iiu ne-a dat noue Dumnezeu duhul teme rei, ci al puterei şi al dragoste i si aî întregei înţelepciuni1*, cum şi din celespuse după accasta. ,.Ci pătimeşte îm preună11, adecănu simplu să nu te ruşinezi, ci chiar cercând acele patimi, sa nu te ruşinezi. Si n’a spus «să nu te temi, sausă te împuţinezi», ci „să nu te ruşinezi11, ca şi cumn’a r fi nici-o primejdie, ci num ai doară o oare-care ru şine. Aceasta este ruşine, dacă tu te spăimântezi. tTDeei,sa nu te ruşinezi, dacă eu zice, care înviu morţii, ra re

fac riiîi de semne şi minuni, eu care cutrier lumea întreagă, acum sunt legat; caci nu ca făcătoriu de rălesunt legat,, ei pentru cel -răstignit. Că da că stăpânulmeu nu s’a ruşinat de cruce, nici eu nu mă ruşinez delegâturio.

Ş i bine a făcut el, că îndem nând u-I a nu se ruşina,m ai ’ntâj îi am inteşte de cruce, «Daca nu te ruşinezide cruce, zice, nu te ruşinezi nici de legături, ea dacădascalul şi stăpânul nostru a suferit crucea, apoi cu atâtmai mult noi vom suferi legăturile. Cel ce se ruşinează

de acestea, se ruşinează şi de cel ce s'a răstig nit şi a pătim it acestea. Căci eu, zice, nu sufăr acestea pentrumine. Deci, nimic omencse nu suferi, dacă te 'îm părtăşeşti de asemenea patimi».

„Ci pătimeşte împreună cu evangheliea*—riu ca şi cum evangheliea a r pătimi îm preu nă —„dupre

puterea lui Dumnezeu, zice, care ne-a mântuit pre noi, şi ne-a chem at cu chemare sfântă, nudupre faptele noastre, ci dupre a sa mai ’nainte

liotărîre, şi darul caro s’a dat noue întru Chris-



186 OMILIA 11

t o s Ti sus, mai Jnainte d e vecii vecilor' {Vers. 'Jj-Dealmintrelea fiindcă, exprcsiunea „împreuna pătimeşte11 este greoae la auz, apoi apostolul iarăşi-11 mân-gâe.’ «Nu cumva, zice, tu suferi acestea cu puterea ta?Cu puterea lui Dumnezeu sul ere-le. Al tău este de alevoi şi a ie prefera acestea».

Dupre aceia a ra tă şi dovezile puterei lui. «Cum te-aimântuit, zice, şi cum ai fost chemat» ?~ dupre cum spuneşi aiurea: „Dupre puierea lui ce sc lucreazăîntru noi11 (Efes. 3, 20). Astfeliu ca mai marc putereeste aceas ta — de a convinge lumea întreag ă — de câtde a face. ceriul. «Cuin ai fost chemat? zice. „Cu che

mare sfântă"- adecă pe cei ce erau duşmani, şi păcătoşi i-a făcut, sfinţi. „Si aceasta .nu de la noi, al luiDumnezeu este darul* (Efes. 2, 8). Deci, dacă e&teşi pu tern ic de a chem a, in acelaşi timp şi hun, de a faceaceasta nu dupre datorie, ci dupre char, nu trebuie a teterne. Căci, cel ce ne-a mântuit pre noi numai prin char,în timp.ee eram duşmani, când ne va vedeâ şi lucrândcele bune, oare nu va lucra împreună cu noi? „N udupre faptele noastre, zice, ci dupre a sa mai

Jnainte hotărîre11, adecă nesilit de nirnenj, nesfătuit

de nimeni, ci dupre-a-sa hotărire luată maidinainte; cualte .cuvinte fiind mişcat numai de bunătatea sa, ne-amântuit.

Dupre a sa mai ’naints ho târire şi darulcare ş’ă dat noue întru Christos Iisus, mai ’nainte. de anii vecilor", adecă, fără de începui an fostrânduite acestea a se face întru Christos, adccă prinChristos. Nu este puţin lucru nici aceasta, de a voi dela început. P rin urm are nu este din căinţă. Cum deciFiul nu este- veşnic şi fără de început? Căci şi el a voit

aceasta de la început. „Şi acum s’a arătat prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus Christos, zice,care moartea a stricat, şi a adus la lumină vieaţaşi nestricăciunea prin evanghelie11 (Vers. io). Aivăzut putere? Ai văzut dar, venit noue, nu prin fapte,ci prin evanghelie? Acestea sunt ale speranţei. In tru pul seu amândoue acestea s ’au făcut, pe când în trupulnostru sc vor face, însă cum? „Prin evanghelie14, zice.



O M I L I A I I 187

„La care sunt pus eu propoveduitoriu, şiapostol, şi Mvăţâtoriu al neamurilor" (Vers. 11).Dară oare de ce necontenit spune aceasta, numindu-se pre sine dascal al neamurilor? 0 face arătând ea tre buie a se apropia şi de naţiuni. «Să nu te împuţinezi,zice, în patimile mele; au lost, omorită deja putereamorţii. Eu nu sufăr accstca ca facatoriu de rale , ci pen truînvăţătura neamurilor». în acelaşi timp şi cuvântul îlface vrednic de c red inţă, zicând: „Pentru care pricină şi acestea pătimesc; ci nu mă ruşinez, căştiu cui am crezut, şi încredinţat sunt că pu

ternic este a păzi lucrul cel încredinţat oi ie laziua aceia" {Vers. 12). „Ci nu-m ă ruşinez11 zice.Dară ce? Legăturile mele sunt spre ruşine? zice; patimile sunt spre ruşine? Deci, nu te ruşina». Ai văzutcum arată învăţătura prin lapte?- «AcesteaIc pătimesc,zice, fiind aru ncat în tem niţă, fiind alungat». „Că ştiucui am crezut, şi încredinţat sunt ca puternic estea păzi lucrul cel încredinţat, mie lâ ziua aceia*.Care lucru i-a fost încredinţat lui % Credinţa, . propove-duirea evanghelici. «însuşi eî, zice, care mi-a încredinţataceasta , va păzi în treg depozitul, lui ţoale le pătimesc,ca nu cumva depozitul să mi se fure. De pătim iri numă ruşinez, pc cât timp depozitul se păstreoză întreg».Sau că prin expresiuuea „lucrul cel încredinţat mic Jel numeşte pe credincioşii, pe cari Dumnezeu i-a încredin ţat lui, sau că e vorba de lucrul pe care el l-a încredinţat lui Dumnezeu, dupre cum zice: „Şi acum văîncredinţez pre voi, fraţilor, lui Dumnezeu“ (Fapt.20, 32), adecă că nu vor fi acestea nefolositoare, ia ră

Timotheiu ara ta roada depozitului dat lui spre păstrare.Vezi cum el nici nu simte rălele ce-I bântuiau, pentrusperanţa ucenicilor?

’) Astfeliu trebuie a fi dascalul, aşâ trebuie a se

*) P arte a mora lă . Trebuie a ascultă pe dăscăli şi preoţi, şi a nu -i judecâ,_ ch iar ele ar av eâ vieaţa. u rî tă ; dara dac ă dânşii, sunt greşiţi în credinţă, atun ci nu trebuie a -i asculta, ci ia că a’ fugi de dânşii, şi a-i judeca. Că Dumnezeu nu hirotoniseşte pc toţi, însă prin toţi lucrează pentru mântuirea poporului, şi că proaducerea

jărtfe i aceeaşi este, fie că are viea '.ă curată sau necurată cel ce proaduce. (Vâron).



188 O M I U A II

îngriji de ucenici, şi aşa trebu ie a-i povăţui pe toţ-i. «Acumviem. zice, daca voi staţi intru Domnul», şi iarăşi: „Căcicare este nădejdea noastră, sau bucuriea, saucununa laudei? Au nu şi voi înaintea Domnuluinostru Iisus Christos, întru a lui venire“.(i. Thes-3,8. 2, 19)? L-ai văzut cum el se îngrijaşte de cele aloucenicilor nu mai puţin ca de ale sale? Se cuvine ca

părinţii să se mândriască, sa cuvine ca sa fie cucăkiură căfcra fii, însă şi fiii se cuvine de a fi cătră părinţi cu iubirea ce trebuie a li purtă. „ Ascultaţi premai marii voştrii, zice, şi va supuneţi lor, ştiind

că dânşii privighează pentru sufletele voastre,ca cei ce vor să dea sa m ă41 (Ebrei 13, 17). Căcispune-mi, te rog: acesta (mai marele, dascalul, preotul)este respunzătoriu de atâtea primejdii ce vin asu prata. şi tu nu voieşti nici m ăca r a-1 ascultă, de şi esteinteresul teu? Chiar dacă ale sale stau bine, totuşi intrucât cele ale tale nu stau bine, el este mult îngrijorat,fiindcă respunderea sa este îndoită. Gândeşte-te deci,cum fie-care dintre cei stăpâniţi trebuie a fi cercetat,şi cum pentru fie-care el treb uie a se îngriji. Câtă cinstedeci, şi câtă iubire nu merită e) în schimbul acestor

prim ejdii? Dară ou vei p uteâ spune nimic. Că dacă estenevoie, el şi sufletul şi-l pune pentru tine. Dacă nu şi-l pune aici la timp, îl va pie rde acolo; tu însă nu voieştia te supune nici măca r cu cuvântul. Aceasta este pr icina tuturor rălelor, că au dispărut toate ceîe cuvenitecelor mai m ari ; nici o sfieală, nici-o cinste, nici-o frică.„Supuneli-vă, zice, mai marilor voştri, şi-i ascul-taţl\ iară acum toate s’au resturnat pc dos. Nu spunacestea pentru cei mai m ari, căci cu ce se vo r folosidela cinstea noastră?—ci pentru folosul vostru. Dânşiichiar de ar fi cinstiţi, cu nimic nu se folosesc în viito-

riu, ri mai mare li va fi osânda, şi chiar de ar fi bat jocoriţi, cu nimic nu vor fi vătăm aţi în viitoriu, ci încămai mare li va fi justificarea. Dară eu voiesc ca toatesă se facă pentru voi. Când cei mai mari se cinstescde cei mici, şi aceasta este spre ponosul lor, dupre cumzicea lui Eli: „Te-am luat din casa tatălui lău“,ia ră când sunt batjocoriţi, ascu ltă ce zicea Dumnezeului Samuil: „Nu pre tine te-a lepădat, ci pre mine



OMILIA I I 189

m’a lepădat" (l. imp. 2 ,28.8, 7), astfeliu că batjocoraeste câştig pen tru dânşii, iară cinstea este o povoară.

Deci, acestea le spu n nu pentru dânşii, ci pen tru voi.Cel ce cinsteşte pe preot, şi pe Dumnezeu va cinsti;ia ră cel ce se învaţă a dispreţul pe preot, cu timpul vadispreţuiri pc Dumnezeu. „Cel ce primeşte Prorocîn nume de proroc, plata prorocului va luă“,şi „cel ce vă primeşte pre voi, pre mine mă primeşte" (Math. 10 , 41 . 40) şi -Cinsteşte pre preotşi-i dă partea lui" (Sirah 7, 32). De aici s’au învăţatIudeii a dispreţui pe Dumnezeu, fiindcă au disp reţuit

pe Moisi, fiindcă l-au alungat cu pietre. Când cinevâse po ar tă cu evlavie faţă de preot, cu a tâ t mai mult seva purta faţă de Dumnezeu. Chiar de a r fi preo tul rău,totuşi Dumnezeu văzând că pentru cins tea sa tu te porţicu cuviinţa ca tră cel ce nu este vrednic de cinste, iţi varesp lăti ţie după drepta te. Ca dacă „cel ce primeşteProroc în nume de proroc, plata proroculuiva lua", apoi şi cel ce se pleacă şi este supus preotului. Că daca fiind vorba de ospitalitate, şi primeştirespla tă, de şi nu ştii cine este cel ospătat, apoi cu atâ t

mai rnuit vei pr imi, dac ă te supui celui ce ţi se poron-ceşte a te supune. „Pe scaunul lui Moisi, zice, auşezut cărturarii şi Fariseii; deci toate câte vorzice vouă sa păziţi, păziţi, şi faceţi, iară duprelucrurile lor nu faceţi" (Math. 23 , 2. 3}. Nu ştiicceste preotu l? Nu ştii că este îngerul Dom nului? Nucu m va poate spune cele ale sale? Dacă îl dispreţuieşti,nu pe dânsul îl dispreţuieşti, ci pre Dumnezeu ca re l-ahirotonisit pe el. «Şi de unde este învederat, zici, că

Dumnezeu l-a hirotonisit»? Apoi dacă nu ai această credinţă, sp eranţa ta este deşartă. Că dacă Dumnezeu nulucrează nimic prin tr'însu l, nici botez nu ai, nici cutainele nu te împărtăşeşti, nici de binecuvântări nu te

bucuri, şi prin urm are nici nu eşti creştin .«Dară ce? zici tu ; Dumnezeu îi hirotoniseşte pre

toţi, chiar şi pre cei nevrednici»? Nu pre toţi îi hirotoniseşte Dumnezeu, insă p rin toţi lucrează, — chia r dea r fi şi nevrednici — pentru m ân tuirea poporului. Cădacă Dumnezeu a vorbit pentru popor p rin tr’un mă-

gariu şi prin Balaam, printr’un om spurcat, cu atât mai



190 OMILIA îl

mult prin preot Căci ce nu face_ Dumnezeu pentru mântuirea noastre? Ce nu grăieşte el? Prin cine nu lucrează?Că dacă el a lucrat prin Iuda, şi prin- cei^ce procociau,cărora îi va'zice: „nici-odată nu v’arn ştiut prevoi, depărtaţi-vă de ia mine cei ce lu craţi fărăd e leg Oâ^, (Math. 7, 23),~şi alţii inca- scoteau draci, cuatâ t mai mult va lucră prin preoţi. Dacă a r u rina canoi să cercetăm vieaţ-a mai m arilo r noştri, noi atunciar trebui ca fim hiro tonisătorii dascaîilor, şi atuncitoate se restoarnă pe dos; picioarele sunt sus, iară capul

jos. Ascultă pe Pavel, carele--zice: „Iară mic puţin,îmi este, ca să mă judec de cătră voi, sau deziua omenească11 (i. Corinth. 4, 3), şi iarăşi: „Tu

judeci pre fratele tău*. (Rom. 14, 10 ) ? Deci, dacă

nu se cuvine a judecă pe frate, cu atâ t mai mult pedascal. Dacă tu i'aci ceia ce a poroncit Dumnezeu, binefaci, ia ră. de nu faci aşa pacătuieşti. Nu cuteză deci, şinici să-ţi ieşi d in tnarg inele bunei cuviinţe. După ceIsrailiţii au făcut viţelul de au r, cei de p re lâng ă Core,

"Dathan şi .Aviron s’au rescuîat asupra lui Aaron. Darace au pătim it? Uare nu s-au pierdut cu toţii?

Aşa dară fie-care îngrjjască-se de ale sale. Dacă preotul are o credin ţă str icată, chia r în ger din ceriu flear fi, tu nu t,e supune; iară dacă învaţă drept, nu teuită la vieaţă, ci ta cuvintele lui. Ai pe Pavel care te

poate povaţui pre tine precum trebuie, şi cu fapta, şicu vorba. «Dara; zici tu, nu dă săracilor, nici nu administrează bine». De unde iţi este învede rată aceasta?Mai ’nainte de a află bine, nu batjocori, teme-te derespundere. Multe se judecă numai diu bânueală. Imi-tează pe stăpânul, căci ascultă-1 ce spune: „Pogorîn-du-me voiu vedea dc fac dupre strigarea lor,care vine la mine, iară de nu să ştiu-. (Facer,18, 21). Iară dacă tu ai cercetat bine, te-ai convins, sauai şi văzut, aşteaptă pe judecatoriul; nu răpi mai dinainte locul lui Christos; al său este dreptul de a cercetă,

şi nu aî Iau. Tu eşti cea dc pe urm ă. sl ag ă,- ia ră nustăpân. Tu eşti oae, deci nu cenjciâ cu am ănunţim e pe păstoriu, ca nu cum va să ai răspundere şi tu pentrucele ee-l învinovăţeşti pe dânsul. «Dară, zici tu, cum de’mi spune mie să fac, el care nu face» ? Nu cl îţi spu ne,- -



OMILIA. 11 1 91

.iară dacă îl vei crede că este aşa, plată nu vei avea ,—ci Christos este care te îndeam nă la aceasta. Dară ce

spun eu? Chiar lui Pavel nu trebuie a-i crede, daca“spune ceva de la sine, daca spune ceva omenesc, ci tusă crezi pe Christos, ca re vorbeşte prin apostol. -

Să nu judecăm pe cele ale altora, ci fie*care să-şi judece pre ale sate, fie-care să se cerceteze pe sinesingur.-«Dară,, zici tu; acela este datoriu a fi mai bunde cât mine». Pentru ce? Fiindcă este preot. Şi aremai mult de- cât tine? Oare nu os te ne lele? Oare nu primejd iile? Oare nu scârbele şi celelalte ticăloşii? Estedat.oriu de a fi mai bun de cât tine? Dară ce? Fiindcă

nu este mai bun de cât tine, de aceia tu te pierzi presine-ţi ? Dară acestea sunt cuvinte prosteşti. Şi cum nueste oa re m ai-bun de cât tine ? «Fiindcă, fu ră celesfinte» zici tu. Şi de unde ştii aceasta? omule"; de cete împingi singur în prăpastie? Dacă ţi-ar spune cinevade acestea despre unul care este îm brăcat cu porfiră,tu, ch iar de ai şti că este aşâ, totuşi ţi-ai astupa urechile, putând foarte bine de a-1 dojăm , şi iute ai fugi prefă-căndu-te că nu şUi, nevoind de a te expune unei pr imejdii zadarnice; dară aici de ce te expui unei pri

mejdii zadarnice? Aceste cuvinte nu su nt farâ respundere.Căci ascultă pe Christos, care zicer „Ci zic vouă, Ca pentru t o t cuvântul deşert care v o r g r ăi o am en i i,vor să cleâ. s a m ă de dânsul în ziua judecatei/(Math, 12, 36).

Dealtmintrelea nu ştii poate cine.are a li mai bun?Şi atunc i oare nu oftezi, nu-ţi baţi peptul, mi "pleci ochiila pământ, şi nu imitezi pe vameşul din evanghelie?Prin urm are te-ai pierdut pre sine-ţi, ch iar de ai fi bun.Eşti bun? Taci, ca sa rem âi bun, ia ră daca nu, apoiai pierdut totul. Dacă crezi că nu eşti bun, vei câştigămai mult de cât dacă te vei crede de cel mai bun. Căciducă vameşul care eră păcătos, fiindcă ’şi-a mărturisit păcatele, s’a dus la casa sa îndrepta t, apoi cel ce j i u eră atâ t de păcătos, ce n’a r fi putut câştiga, dacă nuaveâ aşâ în credere în sine? Cercetează-ţi vieaţa singur. Nu furi poate? Dară poate ca răpeşti, sau că silniceşti pe aproapele, sau că faci altele de acest fel iu. Nu vorbescde furarea celor sfinte, cu scop de a o lăuda, să nu fieuna ca aceasta , căci încă plâng din tot sufletul daca

este cineva aşa—dară eu nu cred. fiindcă ierosilia sau



192 O M I L I A I I

furare de cele sfinte este un astfeliu de păcat, încât cănici nu se poate spune — ci numai că vă cruţ pe voi,căci nu voiesc de a vă pierde pre voi învinovăţând p re

alţii. Ce poate fi mai rău ca vam eşul? spune-mi. Căcifiind cu adevărat vameş, avea cu sine mii dc păcate;şi totuşi a fost de aju ns ca Fariseul să spun ă: «eu nusunt ca ace st vameş», şi iată că totul a pierdut. D arătu care spui despre preot că «nu sunt ca dânsul furătorde cele sfinte», oare nu ai pierdut totuj?

Acestea m’am văzut silit de a le spune, şi a lecerce tă cu dea mă nun tul, nu doa ră că m ă interesez atâ tde mult de aceia, ci fiindcă mă tem de voi, ca nucumva să vă pierdeţi pre voi înşi-vă prin acemenea-în-gâm fare, prin asem enea învinovăţire. Căci ascultă pe

Pavel carele îndeamnă şi zice: , Fapta sa să şî-0 is pitească fie-cine... iară nu în tru altul*.(Gal.6,4).Spune’mi te rog: dacă tu având vreo rană te duci laspita l, şi în loc să pui pe ra nă doftoriile ce ţi s ’audat,sp re a o vindeca, tu te-aî uită cu am ănunţime la doftor, spre a vedeâ dacă a re şi el vre-o ra nă, sau nu,oare ai aveâ vr’un folos? Şi chiar de ar avea, tu te îngrijeşti de aceasta? Dacă dânsul o are, apoi tu să nute vindeci, ci să zici: «trebuiâ a se vindecă el cadoftormai întăi; dară-fiindcă-nu s-a vindecat,-îas-şi eu r an amea nevindecată»? Dacă Preotul este rău, nu cumvaaceasta poate fi o m âng aere pen tru tine ? Nici decu m; ci şi acela ’şi va lua osânda hotărîtă, şi tu dea-sem enea vei prim i pe cea cuv enită ţie. F iindcă ch ia rşi dascalui la urm a urmei îşi are locul său în rând ulcelorlalţi, dupre cum zice: „Vor fi toţi fiii tăi învăţaţi lui Dumnezeu11... „şi nu va mai învăţă nimeni pre vecinul sau, şi pre fratele său, şi nuva zice: cunoaşte pre Domnul, că toţi m ă vorcunoaşte, de iaLcel mic până la ccl m are al

lor“ (Isaia 54, 13. Ierem. 31, 34). «Dară, zici tu, de cestă în frun tea tutu ror ? De ce s’a ridicat la această demnitate»? Să nu grăim de rău pe dăscăli, va rog, ca nucumva să fie rău pentru noi îrjşi-ne. Să cercetăm pecele ale noastre, şi pe nimerii să nu grăim de rău. Săne siiim de ziua aceea, in care Preotul ne-a lum inatcu sfântul botez. Are cineva tată? Apoi chiar mii de păcate de a r avea, pe toate le va acoperi. „Nu te mări



OMILIA U 193

întru necinstea tatălui tău, zice, că necinstea iuinu-ţi este ţie slav ă... De’şi va pierde mintea,îngădueşte-1, şî nu-1 n c c i n s t l (Sirah, 3 , 10. 13),Afjoi cu atâ t mai mult s’a r putea spune acestea despre părinţii duhovniceşti. Sfrcşte-te, căci pe fie-care zi ei teslujăşte, face a se ceti scripturile, pen tru tine împodo beşte casa, pentru tine privjg hează, pentru tine seroag ă lui Dumnezeu, pentru tine face rugăciuni, şitoată credinţa lui în Dumnezeu este pen tru tine. Deacestea te sileşte, pe acestea le cugetă, pe acestea ţi leînsuşeşte cu toată evlaviea.

Căci spune-mi: este 'el rău? Şi ce urm ează de aici? Nu cumva poate acest.,daşeal rău îţi hârăzăşte ţie bunurile cele mari? Nici deHiffîrti el face totul pentrucredinţa ta. Nici cel drep t nu te va pu tea folosi cu ceva,fiind tu rău, şi nici cel rău nu te va vătăma întru nimic, fiind tu bun şi credincios. Când Dumnezeu a voitsă mântuiască pe popor, a lucrat pe corabia lui Noe prin cele necuvântătoare . Nu cumva poate vieaţa preotului, sau virtutea lui contribuie cu ceva la înd rep tareanoastră? Nu astfeliu dc lucruri ni hârăzăşte Dumnezeu,

ca noi se săvârşim cele bune sub în râu rire a virtuţei preoţeşti, ci totul este al haru lu i. Preotu l este dato riude a deschide gura. iară celelalte toate Dumnezeu lelucrează. El ţine numai locul unui sfetnic. Gând aş te-tecâtă deosebire este intre loan şi Iisus, şi totuşi ascultă pe loan ce spune: „Eu am trebuinţă a mă boteză,de tine“ şi „nu sunt vrednic să desleg cureleleîncălţamintelor lui“. (Math. 3, 14. loan 1, 26). Şicutoate acestea, zic, aşâ deosebire mare fiind, şi Duhuls’a pogorît, ceia ce loan nu avea, du pre cum însuşi

spune: „Şi din plinirea lui noi toţi am luat“(loan 1, 16). Şi cu toate acestea Duhul nu s’a pogorîtmai ’nainte de a se boteza, dara nici loan nu a făcuta se pogorî. Dc ce, deci, s-a făcut aşâ? Pen tru ca tusă afli ca Preotul ţine locul unui sfetnic. Nimeni dintreoameni nu stă atât de departe de alt om, pe cât dedeparte stâ loan de Iisus, şi totuşi Duhul s’a pogorît,ca tu să afli că Dumnezeu lucrează totul, ca Dumnezeuface totul, Voiesc chia r a spune ceva parad ox , dara voisă nu vă minunaţi, nici să vă tulburaţi. Şi ce voiesc aspune? Proaducerea sau jărtfa aceeaşi este,—ch iar de a r

-42330



194 OMJUA 111

face-o Pavel, sau Pe tru , sau ori-eine altul — aceeaşi este,zic, pe care Christos a dat-o ucenicilor săi, şi pe ca re

acum Preoţii o săvârşesc. Cu nimic nu este mai pre jo s aceasta de cât aceea. De ce oare? Pentru că şi peaceasta nu o sfinţeşte oamenii, ci acela care a sfinţit-oşi pe aceea. Că precum cuvintele pe care Christos Dumnezeu le-a grăit acelea-şi sunt, pe care şi Preotul legrăieşte acum, tot aşâ şi jăr tfa aceeaşi este, cum acelaşi este şi botezul pe care l-a dat. Astfeliu deci, totuleste al credinţei. A sta t de îndată Duhul dea sup ra luiCornelie, fiindcă mai dinainte încă a a răt at cele ce secuveniâ, şi pe lângă acestea a avut şi credinţă. Şi acestaeste trupu l lui Christos, ca şi acela, ia ră cel ce'şi închi- pue câ acesta este m ai pre jos de acela, nu ştie căChristos este de faţă şi acum, că şi acum lucrează.

Acestea, deci, ştiindu-le, iubiţilor, - că. nu cum s'a rîntâmplă vi s’au spus, ci ca sa vă îndreptăm părereavoastră, şi să facem de a vă găsi mai în siguranţă peviitoriu , — vă rog de a ţin tă sam ă de cele vorbite.Dacă noi auzim pururea, dară nu îndeplinim nici-odată,nu avem nici un folos din celc vorbite. Să ne luămsam a bine, sa fim cu m are băgare de sam ă la. celevorbite, să le scriem aşa zicând pe cugetul nostru , săle avem lipite de conştiinţă, şi necontenit să înălţămslavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh, acum şi pu

ru rea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I I I

„Chipul cuvintelor celor sănătoase să aibi,care ai auzit de ia mine întru credinţă, şi întrudragostea care este întru Christos Iisus. Lucrul bun cel încredinţat ţie să-l păzeşti prin Duhul

cel Sfânt, care locuieşte întru noi.’Ştii *) aceasta,câ s’au întors de la mine toţi cei din Asia, dintrecari este Frighel şi Ermoghen. Dea Domnul milă

’) X o t ă . Iu ediţîuiiea noastră de Buzău este : « ş t i u aceasta», în să orig in alu l are ve rbul în persoana a d o u a : oîSttţ = ş t i i .



OMILIA 111 195

casei lui Onisifor, că de multe-ori m’a odihnit,şi de lanţul meu nu s’a ruşinat; ci încă viindîn Roma mai cu osârdie m’a căutat, şi m’aaflat. Dea lui Domnul să. afle milă de la Domnul în ziua aceea; şi câte în Efes mi-a slujitmie, tu mai bine şt’jiu. (Cap. i, 13—18).

Nu numai prin scrisori a rătă ucenicului ce trebuiăsă facă, ci încă şi prin vorbe. Şi dacă aceasta a învederat-o de multe-ori şi în alte împrejurări, zicând:„nici prin cuvânt, nici prin epistolie, ca cumar fi trimisă de la noi“. (II. Tes. 2, 2 ), apoi cu atâtmai mult aici. Deci, să nu ne închipuim că cele atin -gătoare de în văţătura sunt spuse cu ni soare va lipsuri,căci multe i-a pred at lui şi nescrise, adecă pr in viugraiu, ceia ce aducându-i aininie, zice: „chipul cuvintelor celor sănătoase pe care le-ai auzit dela mine“. Ce v a să spună el aici? «Precum aşi fi im

prim at ţie icoana virtuţei şi a tuturor celor plăcute luiDumnezeu pe ceva zugrăvit, ca cum aşi fi introdus în

sufletul tău regulă, prototip şi condiţiuni de vieaţă.Acestea, deci, să le ai. De ai voi, sau ai avea nevoiede ceva din ale credinţei, din ale dragostei sau din aleînţelepciunei, de acolo ia-ţi exemplele. Nu vei av ea nevoie de a căută la alţii exemple, în t imp ce pe toate leai acolo».

„Lucrul cel bun cel încredinţat ţic“ cum ? —„prin Duhul cel Slânt care locueşte întru noi“,zice, fiindcă pentru paza atâtor lucruri mari încredinţate noue nu sunt deajuns num ai cele alo sufletului

omenesc şi ale înţelepciunei lui. Pentru ce? Fiindcămulţi sun t furii, adânc este şi întunereeui. Diavolul stăde faţa şi unelteşte, şi noi nu ştim în care ceas, în caretimp se va aru nc ă asup ra noastră. Deci cum vom fidestoinici spre a ne apără? „Prin Duhul Sfânt “zice, adecă dacă avem Duhul întru noi, dacă s tă defaţa, dacă nu vom alungă harul de la noi. „De nu arzidi Domnul casa, în deşărt s’ar osteni cei ceo zidesc pre e a ; de nu ar păzi Domnul cetatea,

în deşărt a r preveghiâ cei ce o păzesc pre



196 OMILIA III

dâ ns a “ . (Ps. 124,1). Acesta este zidia], aceasta este scă parea, accasta cetatea cea puternică. Deci dacă locuicşte

şi o păzeşte, de ce e ra nevoie de poroncă ? Ca să stă pânim . ca să avem acest Duh, ca sa-1 păstrăm , şi sănu-1 alungăm pr in fapte uvîte. După aceia explică ispitele, nu cu scopul de a umili pe ucenic, ci de a-1 aţiţâ,ca nu cumva şi el să cada în asemenea ispite, ca sanu fie cup rins de nem ulţam ire, ci să a ibă privireaaţintită spre dascalul său, şi să-şi aducă aminte de toatecele ce i s’au întâmplat lui.

Deci, ce spune? Fiindcă era natural ca fiind apostolul prins, să fie părăsit de ai săi, şi să nu se bucurede filantropie, nici de aju tor iu sau sprijin , ci să fiie pă

răsit chiar de însuşi credincioşii săi, ascultă ce spune:„Ştiu aceasta că s’au întors de la mine toţi ceidin Asia“. Erau a tunci în Roma mulţi din părţileAsiei, «şi totuşi nimeni nu a stat pe lângă mine, zice,nim eni nu m-a cunoscut, ci toţi au fost stre ini de mine».Şi priveşte filosofia sufletului sau, căci a spus numaifaptul, dar nu i-a blâstămat. Pe cel ce l-a ajutat l-a şilăudat, şi-i doreşte mii de bunuri, iară pe cei indiferenţi nu i-a blăstămat, ci numai cât zice: „dintre careeste Frighel şi Ermoghen".

„Deâ. Domnulinilă casei lui Onisifor, că demulte ori m-a odihnit, şi de lanţul meu nu s’aruşinat, ci încă venind în Roma, mai cu osârdiem-a Căutat şi m-a aflat". Priveşte cum peste totlocul el pune num ai necinstea suferită., iară nu primejdia,ca nu cumva să se sperie Timotheiu, deşi faptul erăîncărcat de primejdii, căci apropiiridu-şi pe unul ce erăîn palatul împărătesc, îşi atrăsese mania lui Neron. „Ciîncă venind în Roma“, zice, «nu numai că n-a fugitde a se întâlni cu mine», ci „mai cu osârdie n>a

căutat, şi m-a aflat. Deâ. lui Domnul să afle mila.de la Domnul în ziua aceea, şi câte în Efes mi-aslujit mie tu mai bine ştii“. Astfeliu trebuie a ficredincioşii, ca nici de frică să nu fie împiedecaţi, nicide vre-o ameninţare, nici de ruşine, ci a conlucra îm preună, şi a săr i în aju toriu ca pe timp de rezboiu. Căcinu atâta celor ce se primejduiesc li vor face bine, pe



OMILIA III 197

cât lor, făcând u-se părtaşi cu aceia în ispitele ce ii voraduce cununi. De pildă c ineva dintre cei afieros iţi lui

Dumnezeu pătimeşte multe răle, şi să luptă cu multăstăruinţă, ia ră tu încă n-ai fost a tr a s sp re acea lu ptă;ei bine, îţi este putincios şi ţie dacă vei voi — chia r fărăsa întri în stadiu—să te faci părtaş cununilor ce’l aşteaptă pe ace la; dacă eşti de faţa. dacă mângâi, dacăîndemni, dacă aţâţi. Şi cum că aşâ este, ascultă ce spuneapostolul în alt loc, scriind: „Bine a-ţi făcut dev-aţi făcut împreună părtaşi năcazului m eu“ şiiarăşi: „că şi în Thesalonic’odată şi de două ori

cele spre trebuinţa mea a-ţî trimis" (Filip. 4, u . 15). Şi cum cei ce lipsau s ’au făcut părtaşi cu dânsul înnecazurile lui? Cum? „că mi-aţi trimis, zice, celespre trebuinta mea odată şi de două ori", şiiarăşi vorbind de Epafrodit, zice: „Că pentru lucrullui Christos până la moarte s’a apropiat, ne- băgând sam ă de viaţă, ca să împlinească lipsavoastră a slujbei cci cătră mine“ (Filip. 2, 30).Precum sq, petrece şi cu împăraţii, ca nu num ai cei

ce se războiesc se împărtăşesc de cinste din partea lor,ci chiar şi cei ce păzesc lucrurile, şi încă nu cum s’arîntâmplă, ci de multe ori se învrednicesc de aceleaşidaruri, deşi dânşii nu poartă arme, nici nu.au manilesângerate, ba poate nici măcar a privit pe luptători, —tot aşa şi cu cei ce aju tă în tim p de năcazuri. Că celce ajută pe îu ptatoriu l cel lipsit poate dc h rană, cel ce stăde faţă, cel cc mângâe cu vorba, cel ce aduce oricealtă slujbă, este egal cu cel ce se luptă. Să nu-ţi închipuide Pavel ca luptătoriu, de dânsul, zic, cel nebiruit, ci

de un altul, d in tre cei mulţi, ca re poate nu s’a bu cu ratde multă m ângâiere, care poate nu a r fi sta t încă înstadiu şi nu s’ar fi luptat. Astfel ca cei ce stau afarade luptele celor in traţi în stadiu, devin cauză a biruinţeiace lora ; şi dacă sunt cauza biruinţei lor, desigur ca vor11 părtaşi şi cununilor câştigate cEe dânşii în urm a biruinţei lor.

Şi ce este de mirare dacă cineva împartăşindu-secu ostcnelele celor vii, se învredniceşte de aceleaşi cununi ca şi cei ce se luptă? — fiindcă este cu pu tinţă dea se împărtăşi până şi de cununile celor ce deja s’aum utat dela noi, celor deja încununaţi, celor car i nu au



198 O M I L I A J l t

nici o nevoe acum de ajutor iu. Căci ascu ltă pe Pavelcare spune: „In trebuinţele sfinţilor păr taşi fiind*1

(Rom. 12,13). Dară cum poate fi cinev a părta ş trebuinţelor sfinţilor? Când adm iră pe bărb at , când face şi elceva din cele pentru care acela a fost încununat, atunciadecă se va învrednici şi el a se îm părtăşi aceloraşicununi.

,,Deâ lui Domnul, zic&, -să afle milă de laDomnul în ziua aceea“, adecă «m-a miluit, zice, şi

prin urm are va avea răsplata în acea zi în fricoşată şigroaznică, când va ii nevoe dc multă mila». „Dea luiDomnul să afle milă dc la Domnul". Dară ce?Oare sunt doi Domni? Nici de cum, ci un Domn este

noug, J.sus Christos, şl un Dumnezeu. Aici însă prin celezise de apostol, cei ce sufăr de boala lui Marcion saltăde bucurie; însă, afle dânşii, că aceasta este obişnuinţascripturei, şi în multe locuri vei găsi ca scriptura între buinţează modul acesta de exprim are, când vorbeşte decineva, „A spus, zice, Abraâm, ca nu va intrăAbraâm*, sau altceva de acest feliu; şi nici n’a spus«dea lui Domnul altceva», ci milă.

') Deci, dacă Onisifor, care s’a predat pe sine-şi primejdiilo r, s’a m ântuit prin milă, cu a tâ t mai mult

noi. Ca grozave sunt, respunderile ce le vom avea iu- biţilor, şi au nevoe de m are filantropie, ca nu cumvasă auzim acel cuvânt înfricoşat: „Duceţi-va de lamine, cei ce lucraţi fără de legea, că nu vă ştiu pre voi41, ca nu cnmvâ sa auzim iarăşi: „Duceţi-văde la mine, blăstăinaţilor în focul Qel veşnic,care este gătit diavolului şi îngerilor lui11-; ica-să nu auzim că „prăpastie este între noi şi voi“ ;ca să nu auzim iarăşi: „luaţi*! pre el şfl aruncaţiîntru întunerecul cel mai dinafară; ca să nu auzim

acel cuvânt înfricoşat: „slugă vicleană şi leneşă11(Math. 7, 23, 25, 41. Luca 16, 26, Math. 22, U. 25, 26), —căci înfricoşat şi grozav este tribunalul acela, iubiţilor,

') Partea morală. Despre judecată, ş i că lăcomia se judecă nu dupre m ărim ea ei, ci du pre intenţiu ne, şi că nu trebuie de a cerceta păcatele altora, ci pe ale noastre proprii , ( Veron).



O M I L I A I I I

■deşi Dumnezeu este blând, (ieşi este milostiv, căci se numeşte Dumnezeul îndurărilor, Dumnezeul mângâierei,

şi este bun-ca nim eni altul, blând şi m ult milostiv, şi nuvoieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi săfie viu.

Deci cum de ziua arxiea va fi încărcată de fricăşi de atâta jarroază? Riu de foc va cu rge înaintea feţeilui, cărţi de "ale faptelor n oastre se vo r deschide, aceazi va, fi ca un cuptoriu aprin s, îngerii vo r trece întoate părţile şi multe cămin uri arzătoa re vo r fi. Cumatunci este filantrop? Cum este milostiv? Cum este bun?Filantrop este şi aşâ, ba încă din aceasta maieu samăse arată măreţia filantropiei lui. Că pentru aceia ni deşteap tă frica, ca aţiţându-ne prin toate acestea, să neînfierbântăm de dorul de a caştiga im paraţiea lui.

Dară tu priveşte cum el nu cum s’ar întâmplă mărturiseşte despre Onisifor. ci prin întindere: „de multeori m-a odihnit", adecă câ «fiind doborât, fiind obositde năcazuri, ca şi luptătorul cel doborât de pâclă, m-aajutat a’mi redobândi puterile, zice, şi m-am întremat».„Şi câte în Efes mi-a slujit mie, tu mai bine ştii«şi nu numai in Efes, zice, ci şi aici». Astfeliu trebuie

a fi cel ce privighează şi este treaz, căci el nu nnmaiodată sau de două ori, ci in toată vieaţa lui trebue alucră. Că după cum trupul nostru a re fiinţa unei vieţicomplecte nu numai odată hrănindu-1 ci arc nevoie deh ra nă zilnică, tot asem enea şi în viaţa no as tră avemnevoie de multă milă, iară iubitorul de oameni Dumnezeutoate le face pentru păcatele noastre,—deşi nu are nevoie, — numai ca să ne mântuiască.. Pentru aceia ni-a spustoate acestea şi ni le-a povestit nu numai prin vorbe,ci ne-a încredinţat şi prin fapte. Şi cuvintele lui sunt

dem ne de credinţă, însă ca nu cumva să ’ţi închipuică sunt num ai o am eninţare, sau vr-o exageraţie, adaogăşiode plină încredinţare din fap te.C um ?P un ând înainteano as tre a tâ t pedepsele cele par ticu lare, cât şi cele obşteşti.

Şi ca să afli din înseşi faptele petrecute, odată de pildă a pedepsit pe Faraon, altă dată prin potopul acelaa pricinu it piederea generală, ia ră aîtă dată prin foc a pedepsit pre cei răi. Dară chia r şi astăzi vedem premulţi răi pedepsiţi şi respunzând de păcatele lor, ceeaceeste o pildă a gheenii. Pen tru ca nu cumva să dormităm,sau să ne trândăvim, sau să ne înşelăm cu vorbele,



2 0 0 O M I L I A U t

apoi prin fapte, ni aminteşte şi ne aţiţă, arătându-neciliar aici judecata, respunderea şi pedeapsa.

Apoi claca chiar şi printre oameni este o mare îngrijire pentru dreptate, oare cu Dumnezeu care pe toatele-a legiferat, să nu fie nici o vorbă despre acestea?Şi cum s-ar putea crede? — fiindcă şi în casa şi în târg,şi pretutindeni sunt judecăţi. In casă de pildă stăpânul

ju deca slugile sa le pe fiecare zi şi le cere socoteală pentru greşale le lor, pedepsind pe uniia, iară pe -alţiiiertându-i. Pe câmp deasemenea lucrătoriul de pământşi femeia sa se judecă pe fiecare zi. Pe corăbii deasemenea căpitanul judecă, în tabără, generalul judeca peostaşi, şi în fine în multe afaceri s ’a r putea afla judecăţi.In meşteşuguri dascălul judecă pe ucenic. Cu un cuvânt şi

particular şi public toţi se judecă unii pe alţii şi nicăirinu am vedea ;xieg3i}ându-se ideia de dreptate, ci dincontră pe toţi şi p retu tindeni dând sam ă de cele făcute.Apoi daca aici căutarea drep taţei este a tâ t de împrăş-tieată, prin cetăţi şi prin case, oare acolo unde „dreaptalui Dumnezeu este plină de dreptate*. (Ps. 47,ii)şi „dreptatea lui ca munţii lui Dumnezeu11<ibid.35,7), acolo zic, sa nu fie nici o vorbă de drep tate? Şi cume cu putinţă ca Dumnezeu judecătoriul cel dirept, puternic şi îndelung răbdătoriu sa îngăduie aceasta şi să

nu ceară răspundere? Şi tocmai aici găseşti cauza. îndelung răbdătoriu însamnă că îndelung rabdă trăgân-du-te sp re pocăinţa»,-iară daca tu stăruieşti în păcat,„dupre împietrirea şi nepocăita inimă, îţi aduniţie mânie în ziua mâniei* (Rom. 2 , 5).

Dacă este drept, deci, el resplăteşte dupre vrednicie,şi nu trece cu vederea sau lasă nepedepsiţi pre cei ceau făcut răle. Dacă este puternic, şi după moartea omuluires plăteşte, adecă în învierea m orţilor, căci aceasta esteurm area p uter ei lui. „Şi îndelung răbdăto riu11 zice,

Dacă este îndelung răbdătoriu, să nu ne tulburăm, nicisă zicem: «de ce nu pedepseşte aici»? Apoi dacă ar fiaşâ, dacă pe fiecare zi ni-ar cere respuns pentru celece ’i greşim, ar dispăreă neamul nostru omenesc, căc:nici-o.zi nu este curată' de păcate, ci îl supărăm într’untcu fapte, fie ele mari, fie mici. Aşâ că dacă îndelungelui răbdare şi bunătate nu ar fi mare către noi, şi mni-a r da timp de pocăinţa, ca să ne desb răcăm de păcate



OMILIA I I I 2 0 1

flecăreli in noi nu a r putea ajunge nici la al două-ze-cilea an at vieţei sale. Dacă fiecare din noi a r in tră cu

cunoştiinţă dreaptă în cele făcute de dânsul, şi punân-du-şi la mijloc întreaga sa vieaţă ar observa-o cu băgarede samă, ar vedea dacă nu cum va este vrednic de miide pedepse şi de osânde. Şi când el se nelinişteşte şizice: «de ce cutare nu este pedepsit, de şi are cu sinemii de păcate»? să se gândească la ale sale, şi îi vaconteni neliniştea. Acelea i se par m ari, fiindcă s ’au

petrecut poate în lu cruri mari şi văzute de toţi, — darădacă şi )e-ar cercetă pe ale sale, poate că va şăsi maimulte şi mai mari. Căci a se lăcomi cineva şi a răpi

este acelaşi lucru, fie că ar fi vorba de argint, fie căde au r,—căci am ândouă acestea su nt zămislite de acelaşicuget, — şi de ai sfetarisit ceva cât de mic, nu te vei daîn latu ri de a sfitarisi şi pe cel mare, i ară dacă nu scîntâmplă, apoi aceasta nu vine din cauza ta, ci din cauzaîm prejurărilor. Săracul ca re nedreptăţeşte pe cel maisărac de cât el, dacă ar putea de sigur că nu ar trececu vederea nici pe cel bogat, aşâ că faptul acesta esterezu ltatul sla baci unei aceluia, ia ră nu al intenţiuneiacestuia.

«Cutare stăpâneşte, zici tu, şi răpeşte cele ale su puşilor lui». Şi tu nu răpeşti? spune’mi. Sa nu zici căacela răpeşte talanţi de au r. iară tu num ai zece oboli,fiindcă şi cei ce aruncau în corvanâ pentru milostenie,uniia aru nc au au r, ia ră văduva doi bani, şi cu nimicn’a fost mai prejos de aceia. Pentru ce? Fiindcă aici se

judecă intenţiunea, şi nu cciace a dat. După aceia, cânde vorba de eleimosină tu cei ca Dumnezeu să pedepsascaşi cu nimic să nu se ara te îngadu itoriu, iară cu lăcomieasă nu facă aşâ ? Şi cum s’ar putea a ceasta ? Precum aceea

care a aruncat doi bani în corvanâ, cu nimic n’a fost mai p re jos de ceilalţi în priv in ţa intenţiunei, tot aşâ şi tu dacăvei sfitarisi chiar numai doi bani, cu nimic n’ai să fiimai bun de cât aceia, ba încă dacă s’ar puteâ spune şiceva minunat este că tu te lăcomeşti mai mult de câtaceia. Că daca cinevă ar precfurvi cu femeia împăratului, sau cu a săracului, sau cu a argatului său, estedeopotrivă preacurva riu, căci păcatul aici nu se judecădupre deose.birea persoanelor, ci dupre răutatea inten-ţi unei celui ce a făcut aceasta, to t aşâ şi aici. Ba mai

mult încă, căci eu aş numi preacurvariu mai degrabă



2 0 2 OMILIA IV

pe cel care preacurveşte cu cine s’a r în tâmplă, de cât pe cel ce curveşte cu îm părăteasa chiar, fiindcă aici poate l-a a tras b o g ăţie i «mu frumuseţa, sau multe altele, pe când acolo nim ic din acestea,—aşâ ca acela mai cu

samă este curvariu.Şi ia răşi: eu asLnu m i beţiv mai că sama pe celcare întrebuinţează vin prost şi stricat în băutura- —tot asemenea num esc lacom şi pre cel ce nu aisp re-ţueşte nici pe cele mici. Căci cel ce rapeşie pe cele m ari, poate câ va dispreţul pe cele mici, în timp ce daca ră peşte pe cele mici, pe cele m ari de sig ur că nu le vadisp reţul; aşâ că mai cu sam ă acesta este talhariu.Fiindcă cel ce nu dispreţueşte argin tul, cum a r puteâdispreţul au rul? Aşâ câ atunci cand noi acuzăm precei ce ne stăpânesc, să ne gândim la ale noastre, şi ne

vom găsi pe noi înşî-ne şi furând, şi lacomindu-ne maimult de cât aceia, dacă nu fapta, cel puţin cu in tenţii! nea, de vom judeca precum trebuie a judecă. Căcispune’m i: dacă cineva a r răpi cele ale săracului, iarăun altul a r răpi ale bogatului, oare nu vor fi pedepsiţideopotrivă amândoi? Dară ce? Oare criminalul nu estedeopotrivă criminal, dacă ar ucide pe un sărac sau peun bogat? Când, deci, zicem, că cuta re a răp it ogorulcutăruia, sa ne gândim la ale noastre, şi astfeliu nu vommai judeca pe alţii, şi nu ne vom mai scandaliza, canu vine asupra lor judecata lui Dumnezeu, iară în acelaşitimp vom admiră şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu,şi vom fi mai leneşi în lucrarea celo r răle. Căci; cândne vom vedea şi pe noi respunzători de aceleaşi fapte,nu ne vom m ai tu lbura, ci ne vom de părta de’ păcate,şi a-stefeliu ne vom învrednici de bunătăţile viitoareîntru Christos Iisus Domnul nostru, căruia îm preună1cuTatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava, stăpânirea şi cinstea,acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.

O M I L I A I V

„Deci tu, fiul meu, întăreşte-te în darul celîntru Christos Iisus. Şi cele ’ce ai auzit de la'"mine prin multe mărturii, acestea le încredin-



O M i L I A ( V 203

ţează la oameni credincioşi, cari îndestulaţi (destoinici) vor fi a învaţă şi pre alţii. Tu dară pătimeşte ca un bun viteaz a lui’Iisus Christos.

Nimeni ostaş fiind se amestecă cu lucruri lumeşti, ca voevodului (celui ce strânge oştire)să fie plăcut. Şi de şi se va luptă cineva, nuse încununează, de nu se va luptă cineva duprelege. Plugari ului ce se osteneşte, se cade întâiel din roade să mănânce. înţelege cele ce îţigrăesc; dea-ţi ţie Domnul înţelegere întru toate".(Cap. 2, 1—7).

Mare curaj da ucenicului faptul, că dascalul fiind primejduit a se naufragia pe m are, totuşi a ştiut săscape, căci la urmă îşi va închipui că nu din cauza ne-ştiinţei a r pu teâ s ă cadă şi el în necazuri, ci din cauzanature i lucru rilor,—iară aceasta nu e puţin lucru pentrumangâerea sufletului său. Mare îndemn apoi aduce şicăpitanului pe timp de războiu faptul când vede pe general rănit şi iarăşi însănâtoşat. Tot aşâ şi credincioşilor li aduce mare curaj faptul, de a vedeâ pe apostol pătimind m ari ra le, — că dacă n ’a r fi aşâ, de sigurcă nici apostolul nu ’şi-ar fi povestii suferinţele sale.

Căci Timotheiu auzind, că cel ce poate face lucruri atâtde mari, că cei ce stăpâneşte lumea întreagă, se găseşte în legături şi în năcazuri, şi nu se împuţinează,nici nu se tulbură fiind părăsit de ai săi — de şi ch iarşi el au pătimit acestea,—.de sigur că faptul acesta nul-ar fi crezut că este rezultat al neputinţei om eneşti, şinici că dacă este ucenic şi mai mic de cât. Pavel, apoiel n’ar putea pătimi, ceia_.ce şi dascalul său a pătimit,ci că toate acestea s ’au pe trecut prin forţa îm pre jurărilor. Dealtmintre!ea şi Pavel pentru aceia povesteşte

năcazurile sale, ca astfel să. în ta r iască pe Timotheiu.Cum că aceasta o avea în vedere povestindu-şi năcazurile şi ispitele sale, a adăogat: „Deci tu fiul meu,întăreşte-te în darul cel întru Christos Iisus*.Dara ce spui Pavele? NeH tatăreşti—pe noi prin frică?

Ne-ai spus că ai fost legat, ca te găseşti în năcazuri, şică toţi te-au părăsit, şi după ce ni-ai încred inţat că chiarfiind părăsi t de unii a, totuşi n’ai pătim it nici un rău,cum de adăogi: „Deci tu fiul meu întăreşte-te în



204 O M I L I A I V

darul cel întru Christos Iisus“ ? «Cu drept cuvânt—respunde el—căci mai cu sama acestea vă întăresc pre

voi, de cât acelea. Că dacă eu, Pavel, pătimesc acestea,apoi cu a tâ t mai mult voi sunteţi datori a suferi astfeliu;dacă dascalul vostru sufere, cu atât mai mult voi ucenicii» Şi cu multa dragoste părintească îl'îndeamnă,numindu-1 fiu, şi încă nu cum s’ar întâmplă, ci „fiulTfiigtr1*', «Daca eşti fiu, zice, im itează pe tatăl tău. Dacăeşti fiu, întăreşte-te în cele ce am spus,'şi mai cu samănu n um ai prin cele povestite, ci şi pr in oharu l lui Christos„Intăreşte-te în daltil“CSt'-întru Christos Iisus“,zice; adecă prin charul lui Christos Iisus; adecă «stai

cu bărbăţie; ştii cum să te aperi». Dsaltteliu şi aiurea. :zicând el: rCă nu ne este noue lupta împotrivatrupului şi a sângelui* (Efes. 6, 12), n’a spus doarăcu scop de a-î descuraja, ci de a-i aţîţa. uFii treaz, zice,

privig hează, ai charu l Domnului care te aju tă şi se luptaîm preu nă cu tine, şi deci cu multă buna voinţă şi cum ultă d ragoste fă şi tu cele ce ţi se cuvin a face».

„Şi cele ce ai auzit de la mine-.pein- multemărturii, acestea le încredinţează la oamenicredincioşi" (Vers. 2). Credincioşi, zice, iară nu isco

ditori, nu cercetători cu am ănu oţim e; credincioşi zice,cari n’ati trădat propoveduirea evangheliei. „Ce ai auzit" zice,"iară nu ceia ce ai c erce tat tu, ceia ce ai cernut,ceia ce ai descusut, „că. credinţa este din auz, zice,iară auzul prin cuvântul lui Dumnezeu" (Rom.10, 17). Şi ce va să zică: „prin multe mărturii*?E ca şi cum ar fi zis: «nu le-ai auzit pe ascuns, sau

pe furiş, ci fiind mulţi de faţă, şi cu curaj». Şi n ’a zisdoară: «spune-le acestea», ci „încredinţază-le‘t, caşi cum parecă e vorba de vistieria împărătească, care

trebuie a fi încredinţată şi pusă în sigu ran ţa. Iarăşiînspăimântează pe ucenic, atât prin cele de mai 'nainte,cât. şi prin ceie de mai ia vale. Pr in ex pre siu nea „încred inţază-le“ el nu înţelege num ai pe cei credin cioşi, căci ce folos dacă tu eşţi credincios, ia ră altora nu eşti în stare de a li împărtăşi învăţăturaevangheliei? Ce folos vei aveâ, dacă tu poate că nu veitrăd a credinţa, insă nici nu eşti în sta re de a face şi



O M I L I A I V 205

p re alţii credincioşi? De aceia dascalu l trebuie a aveâcu sine aceste două însuşiri: a fi şi credincios, a fi şi

didactic, adecă învăţătoriu. Pentru aceia şi zice apostolul:„cari îndestulaţi vor fi a în văţa şi pe alţii11. _

„Tu dară pătimeşte ca un bun ostaş al luiIisus Chris tos11 (Vers. 3). Vai! cât de mare este demnitatea aceasta, cte a ti ostaş al lui Christos. Gândeşte-tela îm păraţii păm ânteşti, şi cum cei ce sluj ase în oastealor cred ca ceva mare şi însâm nat. Deci, dacă datori eaostaşului este de a pătimi pentru împărat, apoi a nu pătimi nu este făptui unui ostaş. Aşa ca nu trebuie ase nelinişti când el pătimeşte, căci aceasta este da torieaostaşului — ci să se nelinistiască când el n ’a r râti im .

„Nimeni ostaş fiind se amestecă în lucrurilumeşti, ca voevodului (celui ce strânge oştire}să fi*1, p lăc ut/ (Vers. 4). Acestea sunt spuse cătreTimothe’iu, însă'pnntr insul sunt spuse cătră ori-ce das-cal sau ucenic. Nimeni deci din cei ce au vr’o episcopie(v r’o priv ighere, v r’o dem nitate) să nu judece ca nevrednice de sine auzind acestea, ci să le iudece cr nevrednice de sine de a le face. „Că de şi se va luptă

cineva, nu se încununează, dc nu se va luptădupre lege* (Vers, 5). Dară ce va să zică „de nuse va luptă ctupre iegeK? Adecă, că nu e de-a.juns numai de a întră în luptă, şi nici numai dacăşi-a uns trupul cu unt-rle-lemn pregătindu-se de luptă,sau numai că s’a încâlcit în luptă, ci dacă nu va păziîntreaga lege a luptelor, şi legea mâncărei, şi legea prudenţei şi a demnitaţei, cum şi legea exerciţiilor de lupta,şi în (ine dacă nu va avea în vedere tot ceia ce se cuvine luptătorilor, nici-odată nu se va încunună. Şi priveşte înţelepciunea lui Pavel, căci a am intit de lupte ş:de ostaşi, pedeoparte spre a fi ga ta de ucideri, şi omoruri, şi sânge., sară pe dealta spre a suferi cu răbdanşi cu bărbăţie ori-ce, ca astfeliu veşnic să se găseasc£în exerciţiu şi gata de luptă.

„Plugariuiui ce se osteneşte, zice, se cad(întâi el din roade să mănânce" (Vers. 6). Mai su‘a vorbit cu exemple de la sine, i a ră după aceia ciexemple de la dascal; aici însă vorbeşte cu exemple o

se pe trec în vieaţa obştească, cu exemple de la luptători



206 OMILIA IV

de la ostaşi, şi pune alături şi premiile, pe deopartespre a piacea celui ce strânge oştire, iară pe dealta sprea se încununa. Spune încă şi al treilea exemplu, ceia

ce mai cu samă îi convine lui, căci exemplul ostaşuluişi a luptătoriului este potrivit şi celor stăpâniţi, celormici, iară exemplul piugariului se potriveşte dascalului.

Nu numai ca ostaş trebuie a se luptă, nici numai calurjtatnriu. ci şi ca plugarîu trebuie a se osteni pentrucei de sub dânsul. Plugariul nu se îngrijaşte numai deale sale, ci şi de roade, şi de pământ, adecă, că şi plugariul nu mică resplată are în urma ostenelelor sale.Aici arată şi că Dumnezeu- de-nimic nu este lipsit, aratăşi resplata învăţăturei, a spus în acelaşi timp şi unlucru comun. «Precum , zice, plugariul nu în zădar se

osteneşte, ci mai ’na inte de alţii el se bucu ră de oste-nelele sale, tot aşâ se petrece şi cu dascalul». Sau caaceasta o spune aici apostolul, sau că vorbeşte de dăscăli spre a fi preţuiţi. D ara nu are nici un sen z; căcicum aşâ? când el nu a spus simplu plugariu, ci „p lu g a r i u l ce se osteneşte", şi nici n’a spus-«ce munceşte» ci cel care se oboseşte, muncind. Aici vorbeşteşi de aceia, ca nimeni să nu se'neliniştească, pentru întârz ierea resplăţii, «căci, zice, deja te bucuri de acearesplată» sau câ resplata este poate chiar în înseşi os

teneala lui. Deci, după ce a pus de faţă exemplele cuostaşii, cu luptătorii, cu plugarii, şi totul in fine într unmod enigmauc, şi ca „nimeni nu se încununează,de nu se va lupta dupre lege", şi că „Piugariuluice se osteneşte, se cade întâi el din roade sămănânce11, la urmă a adaos: „înţelege cele ce îţigrăie sc ; dea-ţi ţie Domnul înţelegere întru toate“CVers. 7 ) . P e n t r u aceia deci, el le-a spus toate acesteaîn formă de parabolă şi ca proverbe.

Apoi iarăşi arătându-şi iubirea iui cea pârintască,

nu încetează de a-1 îndemna pe Timotheiu, temându-sede el ca de un (iu al seu ad ev ărat , şi zice ; „Adu-ţiaminte de Domnul Iisus Christos, care sJa sculat din morţi, din sămânţa lui- David, dupreevangheliea mea, întru care pătimesc până lalegături, ca un făcâtoriu de răle" (Vers. 8. 9).Dară de ce oare pomeneşte aici de Christos? O spune



O M I L I A I V

aceasta adresa adu-se ereticilor, în acelaşi timp şi pedânsul deşteptându-1 şi ara land u-i folosul ce a r puteâtrage din pătimirile suferite, căci chiar însuşi dascalul

nostru Christos prin patima suferită a doborit moartea.«Aceasta să ’ţi-o am inteşti, zice, şi vei av eâ o m aremângâiere». „Adă-ţi minte de Domnul Iisus Christos, ziceF©are s’a sculat din morţi, din sămânţalui David“. Deja de pe atunci au început uniia are st urn a iconomiea lui Dumnezeu, simţindu-se pare-căruşinaţi de mâreţiea filantropiei lui Dumnezeu, căci

binefacerile cu care ne-a miluit Dumnezeu au fost aşâde mari, în câ t că ch iar şi oamenii se ruşinează de ale atribui lui Dumnezeu, şi se îndoiesc a crede că s’aumilit pană la atâta.

„Dupre ev an gh eliea m e a11 zice. Pretutindenispune aceasta în epistole, z icân d: „dupre evanghe l i am e a“, fiindcă treb uiâ a se încrede întrânsul Timotheiu,şi fiindcă şi alţii erau cari evanghelizau altele. „ î n t r ucare pă t imesc până la l egă tur i , zice, ca un fă-Cătoriu de răle*1. Iarăşi îl mângâie punându-se pesine înainte, ia răşi îl îndeamnă. Şi ce pagub ă a r fi fost,ca apostolul să fie silit de a-1 povăţui prin aceste două

luc ruri? Că ce folos dacă ai a răta pe dascal pătimind, însăîn tru nirnic folositoriu ? Deci, unde este folosinţa lui, şicu ce s ’a făcut m inunat? „Ci cuvântul lu i Dumnezeu nu se leaşă“, zice. «Daca am fi ostaşi lumeşti,sau dacă am p urta un răsboiu lumesc, zice, poate călegăturile acestea care leagă mâni le, a r av ea vre-o putere, d ară acum Dumnezeu astfeliu ne-a h otarît şi ne-a pus pre noj, în cât ca în tru nim ic să nu fim biruiţi. Nesunt legate manile, d ară nu limba, — căci limba nimeninu o poate !egâf ci numai team a şi necredinţa; — şidacă acestea riu le avem , ch iar de am fi legaţi pestetot, totuşi propoveduirea cuvântului nu se poate legă.De pildă: dacă a r lega cinevâ pe plugariu, a r puteâîmpiedeca s&mănarea câmpului, fiindcă cu mâinile sari iănă, pe când daca vei lega pc dascal, cuvântu l nui l-ai împiedecat, fiindcă el sam ănă cu limba, ia ră nucu mâna. Cuvântul nostru nu poate fi supus legărei,căci pe când noi suntem legaţi, el se desleagă şi fuge.Cum aşâ? Apoi iată că şi legaţi fiind, noi propoveduim.



208 O M I L I A IV

Aceasta fie ca îndemn celor deslegaţi, ca dacă noi fiindlega ^p rop ov edu im , apoi ca atâ t mai mult trebuie a

-face-aceasta voi cei deslegaţi. Ai auzit ca eu pătimescacestea ca un făcătoriîf'de râie, darâ tu nu te întrista,căci mare este minunea. Eu,, cel legat, fac lucrul celordeslegaţi; eu cel legat îi întrec pe..toţiş-=eu lega tei am

biruit pe cei ce m ’au legat. Că cuvântul este a lui Dumnezeu, iară nu al nostru, şi legăturile omeneşti nu vor puteâ încătu şa cuvântul lui Dumnezeu».

„Pentru aceasta toate le rabd pentru ceia le şi14 (Vers. 10), zice, „ca şi aceştiia să dobândească mântuire, care este întru Christos Iisus,

CU slavă veşnică\ Iată aici şi o alta îndemn are, ca«nu pentru mine, zice, ci pentru voi le rabd toate. ’Miera cu putin ţă de a vieţui fără primejd ii, dacă m ’aşi figândit la ale mele 'mi erâ cu putinţă de a nu pătiminimic din acestea, însă acum toatele rabd pentru mântuirea altora. Pentru ce d ă r i pătimesc accstea ? Pen tru

binele străinilor, pentru ca alţii să se bucure de vjeaţaveşnică». Şi ce li vesteşte? N’a spus simplu «pătimesc

pentru "ăceştiia , sau aceia» ci „pentru cei aleşi11,dân d a înţelege prin aceasta, că dacă D um nezeu’ i-aales, apoi noi trebuie de a pătimi totul pentru ii.

„Ca şi aceia să dobândească mântuirea*.F,xpresiunea „ca şi aceia“ este pusa ca şi cum arfi zis: «şi noi, căci-şi pre noi ne-a ales Dumnezeu. Precum Dumnezeu a pătimit pe ritru'no i, tot aşâ şi noi pătimim pentru aceia, aşâ ea faptul este ca resplata, iarănu ca char din parte-ne. Din partea lui Dumnezeu desigu r că a fost char, căci mai ’nain te dc a face noi binele, el nî-a binefăcut noue, — însă clin partea noastrăeste răsp lată, căci m ai ’nain te de a lua pJata de laDumnezeu, pătimim pentru aceştiia cele ce pătimim».

„Ca şi aceia să dobândiască mântuirea". Cespui?Care mântuire? Cel ce încă nu este pricinuitoriu mân-tuirei sale proprii, ci este pierdut, poate sa fie pricinui-toriu mântuirei altuia? De aceia a şi adăogat: «numântuirei aceştiea, zice, ci celei „Care este întruChristos Iisus14 — adevărate i m ântu ir i — „CU S lavăveşnică*. Cu durere sun t cele prezente, da ră num ai pe păm ânt; tr is te sunt cele de fată, în să sunt vrem eb



OMILIA IV 209

nice. Sunt încărcate de scârb ă şi du rere , însă num aiastăzi şi mâine. Cele cu adevărat bune nu sunt astfeliu,

ci veşnice, ci in ceri uri. Aceea este cu ad ev ărat s lavă,iară aceasta de aici este necinste.‘) Ai văzut iubitule, că nu este slavă pe pământ,

ci ad ev ărata slavă este în ceriuri. Deci, dacă cinevavoieşte a fi slăvit, primească a fi necinstit. Dacâ cineva voieşte a se bucură de linişte, prim ească a fi neliniştit şi tulburat. Dacă cineva voieşte a se dezmierdâveşnic, şi a fi lăudat, dispreţuiască cele trecăto are. Cumcă necinstea este slavă, iară slava de aici necinste, aideca dupre putere să vă reprezehiăiiV'aceasta, ca astfeliusă vedem adevărata slavă. Pe pământ nu se poate ci

neva slăvi, iară de voieşti a fl slăvit, prin necinste veicăpăta aceasta. Şi acum aide sii examinăm faptul acestaasupra a două persoane: Neron şi Pavel. Acela aveaslava lumei, iară acesta necinstea. Cum? Acela eră tiran, multe răle făcând, trofee din răsboaie aducând, bogăţii curgând u-i (ie pretutinden i, a rm ate nesfârşite, ceamai m are p ar te a lumei supusă lui, cetatea îm părătească supusă, întregul Senat plecăndu-i-se la picioare,.şi chiar împărăţiile. Plecă totdeauna îmbrăcat strălucit,iară când trebuia a ieşi înarmat, îeşă totdeauna înar

m at cu arm e aurite şi M tute 111 p ietre preţioase , şi cânderă timp dc pace, dânsul se găsă totdeauna îmbrăcatcu porfira îm părătească. Mulţi |>ăzitorj pe lân gă dânsul,şi mulţi agh iotanţi avea. Pe pământ şi pe m are auzăzicându-i-se stăpân, autocrator, August, Cesar, împărat,şi alte nume de acest feliu, pe care le inventă linguşirea, şi în fine nimic nu-i lipsa sp re a ii slăvit, ci a tâ tînţelepţii cât şi putern icii, ba ch iar şi îm păraţii trem urau de frica lui, fiindcă se spunea că dealtfeliu eră şi barbar, şi crud. Acesta voiâ a fi şi Dum nezeu, iară peidoli pe toţi îi dispreţuia, ba până şi pe Dumnezeul celmai presus de toate, şi cerea a fi adorat ca Dumnezeu.

Şi ce poate fi mai bun ca aceasta slavă? Sau mai bine zis, ce poate fi mai rău ca aceasta necinste? Nu ştiuînsă cum sub puterea adevărului m-a luat gura pe dinainte, şi s’a pronunţat mai ’nainte de judecată. Acum

r) Partea m ora lă . Adevărata slavă, şi în veacul de Ţaţă şi în cel vi itori u, num ai sf in ţi i o au . Ş i desp re s la v a Apostolu lu i, şi a lui Neron (Varon).

asm 11



2 1 0 OMILIA IV

însă să cercetăm luoaftl tfapa părere a celor mulţi, după părerea necredincioşilor, după linguşire. Ce poate fi m ai

mare în slavă, decât faptul de a se crede pe sine Dumnezeu? Mare necinste cu adevărat, caftind cinevâ omsă turbeze atât de mult, şi să cugete astfeliu de lucruri.Dară noi acum să cercetăm lucrul dupre părerea celormulţi. Nimic, deci, nu lipsă slavei aceştiea omeneşti, şi Nei’on cerea a fi de toţi adorat ca Dumnezeu.

D ara acum, dacă credeţi, aide să punem lâng ă dânsulşi pe Pavei. Omul acesta era Ciliciean — şi câtă deose bire este în tre Ciliciea şi Roma, toţi ştiu, — cure lariucu meşteşugul, sărac, lipsit de înţelepciunea dinafară,ştiind numai E breeşte, l imbă disp reţuită de toţi, şi mai

cu sam ă de Italieni. Căci aceştiia nu a tâ ta dispreţuesclimba Eladei, sau v r’o altă limbă b arb ară, precu m dis preţuesc lim ba Sirienilor, ia ră aceasta are multa legătură cu cea Ebraică. Dacă dânşii dispreţuesc Elada ceafrumoasă şi minunata, şi deci şi limba Eladei, apoi-cu..atâ t mai mult limba Ebreilor. Era, zic., om .ca re de.multeori a trăit în cea mai mare sărăcie, care de multe-ori se culcă flămând, om gol, care uu aveă nici cu cesă se îmbrace. „Intru osteneală şi în supărare, zice,în pr îv igher i de multe-ori “ (li. cor. 11, 27), şi nunumai aceasta, ci şi în legături, cu tâlharii, cu ferme*

cătorii, cu spărgătorii de morminte, cu ucigaşii eră pusîmpreună dupre poronca aceluia (Neron), şi era muncitca un făcătoriu de răle, ceia ce însu-şi el spune. Decicare din aceşti doi este mai strălucit? Oare nu cei ma;mulţi nici nu ştiu de numele lui Neron, pe când pe Pavelşi Elinii, şi barbar ii, si Sciţii, ba până şi chiar cei de iamarginea pământului îi cantâ şi slăvesc pe flecare zi?Dară să nu cerce tăm cele de acum, ci pe cele de atunci.Cine oare era mai strălucit? Şi cine eră mai slăvit?Cel ce eră legat cu lanţ, şi legat eră scos din temniţă,sau cel ce era îm brăcat cu porfir a, şi ieşâ din p ala t?

De sigur că cel ce eră legat. Cum? Apoi acela de şiavea armata, de şi şedea în fruntea tu turo r îm brăcatîn vestminte strălucite, totuşi nu puteâ face ceia ce voia,

pe când cel Jegat şi- lu at ca făcătoriu de răle, şi îm brăcat în haine proaste, toate le iăceâ cu mai multă putere.Cum şi în ce fcliu? Acela îi zicea: «să nu sameni cuvântul evseviei» iară acesta îi respundea «nu pot suferiaceasta, căci cu vântu l iui Dumnezeu nu se leagă». Şi



O M I L I A I V 2 Î 1

astfeliu Cilicianul, curelariu], legatul, săracul şi cel cetrăia în lipsă, şi-a bătut joc de cel din Roma, de cel

bogat, de cel ce îm paraţâ, de cel ce stăpâniâ peste toţi,

de cel ce procură multe )a mulţi, şi care având a tâte aarmate, nimic n’a putut face lui Pavel.Cine deci era mai strălucit? Cine mai cinstit? Cel

ce fiind în legături, biruia , sau cel ce era birui t fiindîm brăcat în porfiră? Cel ce sta jos şi aru nc ă săgeţi,sau cel ce şedea sus şi era îosăgeia t ? Cel ce poronceâşi eră dispreţuit, sau cel ce auza poro nca şi nimic nufăcea din cele poroncite? Cel ce eră singur şi biruia,sau cel ce eră biruit cu mii de armate? împăratul comandă armata, iară cel legat purtă trofeul contra lui.

Spune-mi deci, de partea căruia ar voi cinevă săfie? Sa nu-mi spui cele ce vor fî după aceasta, cicercetează-le pe acestea de acum. De ce parte ar voicineva să fie? De partea lui Pavel, sau a lui Neron? Nu vorbesc despre credinţă, căci aceasta este învederată. ci despre slava, şi cinstea şi strălucirea lor. Dacacinevă a r fi înţelept, a r zice, că de p arte a Iui Pavel.Că dacă a birui este mai strălucit de cât a fi biruit,apoi atunci Pavel este cel slăvit. Şi nu aceasta este lucrum are , că a b iruit, ci ca găsindu-se în astfeliu de pozi-ţiune, el a biruit. Căci ia răşi zic, şi nu voiu conteni a

spune aceleaşi: e ră incun jura t cu lanţuri, şi cu toateaccstea a biruit pe cel ce purtă pe cap diadema.Astfeliu este puterea lui Christos! Lanţul biruieşte

coroana împărătească, şi mai strălucit se arată de câtaceea. Cu sdrenţe eră îm brăcat acest nespălat, ca unulce locuia în temniţă, şi totuşi pe toţi îi întorceâ sprelanţurile sale, mai mult de câ t ce) îm brăca t cu h lam idă!Pe păm ân t jo s sta cel stăpânit, şi în sus căută, şi toţilăsând la o pa rte pe cel ce eră pu rta t pe căruţă aurită,căutau spre acelal Şi cu drept cuvânt, căci a vedeâ pe

împărat purtat pe căruţă aurită eră ceva obişnuit, darăa vedeâ pe cel legat vorbind cu împăratul cu atâ ta îndrăzneală, cu câtă se arătă împăratul cătră un robmişel şi de plâns, aceasta cu ad evăra t că eră ceva paradox şi neauzit. Mulţime multă eră de faţă, şi toţi eraurobii împăratului. Ei bine! toţi aceştiia adm irau nu peîmpăratul lor, nu pe stăpânul lor, ci pe cel ce biruise pe îm păratu l şi stăpânul lor, de care toţi se temeau şitremurau, şi singur Pavel îşi băteâ joc de dânsul!



2 1 2 OMIUA IV

Ai văzut câtă strălucire poate fi chiar şi în lega-turi? Dară după acestea ce ar mai puteâ spune cineva'?Fiind vo rba de Neron, iată că nici m ăcar m ormântul nu

i se ştie in mod sigur, pe când Pavel m ai strălucit de câttoţi îm păraţii s tă în însăşi împără«f«as£a cetate, unde aşi Jnvin s, unde şi trofeul l-a p urta t în triumf. De aceiach iar dacă şi-ar aduce am inte cineva, îşi aduce am intecu hulă şi dispreţ, îm preună ch iar şi cu casnicii lui,fiindcă sc spune că erâ desfrânat — în timp ce de Paveltoţi îşi aduc am inte pre tutindeni cu laude, şi nu num ai prin tre noi, ci şi prin tre duşmani. Căci când strălu ceşteadevărul, nici chiar duşmanii nu au motiv a fi neruşinaţi, şi dacă poate nu-1 ad m iră pe dânsul pentru c redinţă, totuşi îî &otmră pentru. îndrăznea la, pen tru băr-

băţiea lui. Acesta pe fiecare zi este încu nunat şi lăudat prin gurile tu tu ror din lu m ea în treagă, iară acela esteîncărca t de hule şi învinovăţiri. Deci, care poate ti maistrălucit?

Dară am uitat a lăudă pe acest bărbat cu cea maimare exactitate, şi de aceia trebuie a spune ceia ce înadevăr trebuie spus. Şi care sunt acestea? Cele din ceri uri. Cum va veni împreu nă cu împăratul ceriurilor,în cel mâi strălucit chip, şi cum atunci Neron va sta«•ist şi amărit; Dară dacă ţi se pare că eu vorbesc lucruri de necrezut şi de rîs, tu singur eşti de rîs. Cădacă nu crezi celo r ce v or fi, cei puţin crede de la celece s’au petrecut deja. încă nu este timpul cununilor şitotuşi luptătoriul s’a bucurat de atâta cinste; dară înca.când „xa sosi judccătoriul, de câ ta cinste nu se v a bucură? Străin a fost şi nemernic printre cei străini, şitotuşi este atât de mult admirat; clară oare când vaIi printre ai sei, de ce bun nu se va bucură? Acum„vieaţa. noastră, este ascu nsă cu Christos întruDum nezeu11 {Colos. 3, 3), şi cu toate acestea cel m ortlucreaza şi este cinsui mai mult de cât cei vii; darăcând va veni însăşi vieaţa noastră; fie ce nu se va în

vrednici? de ce rm se va împărtăşi?De aceia a făcut Dumnezeu ca el să se bucure deaceastă cinste, nu do ară că el av ea nevoie, căci dacăîn tru p fiind, el dispreţ uiâ slava celor mulţi, apoi cuatât mai mult când s’a izbăvit de legăturile trupuluiacestuia. Şi nu numai de aceia a făcut Dumnezeu ca elsă se bucure de cinste, ci ca şi cel ce nu vor crede în



OMILIA LV 2 1 3

cele viitoare, sa fie acuzaţi ch ia r din cele prezente. Zic,că va veni Pavel cu împăratul cerurilor, când va fl

înviere, şi că ne vom bu cură de mii de bunuri. Darănecredinciosul nu crede; prin urmare din cele prezenteva crede. Curelariul se arată mai strălucit şi mai cinstit decât îm păratu l. Nimeni ajungând îm păra t al Romei,nu s’a bucurat de atâta cinste; împăratul este aruncatafară poate de cotate, în timp ce Pavel stăpâneşte mijlocul cetăţei, ca şi cum îm părăteşte şi trăieşte. De iaacestea deci crede şi în cele viitoare. Dacă aici undeel eră alungat, unde eră persecuta t, şi se bu cură deatâta cinste, dară când va veni ce va fi? Dacă aici

unde el eră curelariu , şi a deven it atâ t de strălucit,dară când va veni strălucind ca şi razele soarelui, ceva fi? Dacă după atâta înjosire, s’a bucurat de atâtamăreţie, d ară când va veni, ce va fi? An e cu putinţăde a fugi de acele îm prejurări ? Pe ci ne pare nu aţi ţâ faptulcă curelariul a devenit mai cinstit de cât cel mai ad m iratdin tre toţi îm păraţii? Deci, dacă aici s’au petrecut lucru ri peste na tură, apoi cu a tâ t mai m ult în viitoriu.

Crede, omule, în cele prezente, dacă nu voieşti acrede în cele viitoare. Crede, omule, în cele ce se văd,

dacă nu voieşti a crede în cele ce nu se văd, sau mai bine zis, crede în cele ce se văd, raci atu nci vei credeşi în cele ce nu se văd. Iară de nu voieşti, este binevenit de a spune cu apostolul: „Curaţi suntem noide sângele vostru “ (Fapte 20, 26), căci toate le-ammărturisit vouă, şi nimic n’am trecut cu vederea dincele ce trebuiâ a vă spune. Voi singuri deci, învinovăţi ţi-vă pre voi înşi-vă, şi singu ri vă veţi hotărî pedeapsacea din gheena. Ia ră noi ca nişte fii iubiţi, şă ne facemurm aşi ai lui Pavel nu num ai p rin cred inţă, ci şi p rin

vieaţă. Pentru ca să ne învrednicim de slava cea cerească, să călcăm cu picioarele slava de aici. Nimic sănu ne a tragă din toate cele prezente. Să dispreţuim celevăzute, ca să ne bucurăm de cele cereşti, 'sau mai binezis, ne vom bucură şi de aces tea prin acelea, afarănum ai dacă din capul, locului, scopul nostru este de ane învrednici de acelea. Cărora fie ea cu toţii să ne învrednicim prin Christos Iisus Domnul nostru, cărui;împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin



2 1 4 O M I L I A V

O M I L I A V

„Credincios este cuvântul; că do am muriiîmpreună ou Christos, împreună cu dânsul vom

şl invîeâ. De răbdăm, împreună vom şi îm păraţi; de ne vom lepăda de el, şi el se va le pădă de noi. De nu credem, el credincios române,a se tăgădui el pre sine nu poate. Acestea să-iîndemni, mărturisindu-le înaintea lui Dumnezeu.Să nu te cerţi cu cuvintele spre nici un folos,

fără numai spre surparea celor ce aud"' (Vers.11 —.14)-Mul^j d intre oamenii cei’ mai slahi nu pol. nimic

faţă de tariea credinţei, şi nici c ă sufăr întârzierea speranţei lor; dânşii caută numai îa cele prezente, şi de laacestea carac terizează pe cele viitoare. «După ce celede aici, zic dânşii, sunt moarte, munci şi legături, iarăChristos zice c ă . acestea duc la viaţa cea veşnica, nua r crede cineva, ci a r puteâ zice: adecă cum? Cândtrăiesc m of\şi când mor trăiesc? Ce va să zică aceasta?Cât sunt pe păm ân t nim ic nu’mi făgăcluieşti, iară in

ceruri îmi dai? Cele mici nu ie dai, şi aWlo acorzi lucru ri m ari?» Deci ca nimeni să nu cugete de acestea,iată că ’şi face cuvântul iară nici-o îndoeală, preîntîm- pinând asemenea îndoeli şi dând dovezi, căci e!x presiu nea:„ Adu-ţi aminte de Domnul Iisus Christos* aceasta,însainnă, că după moarte a învieat. Aici iarăşi totaceiaşi înv ederează zicân d: „Credincios este Cuvân tu l ,că de am murit împreună cu Christos, împreunăcu dânsul vom şi învieâ“. Cum este credincios?„De am murit împreună cu Christos, împreună

cu dânsul vom şi înviea“, zice. Cătfspune-mi: Cândnoi ne împărtăşim cu dânsul in cele triste, şi în celece poartă cu sine osteneală, apoi în cele bune nu nevom împărtăşi? Dară aceasta nu ar face-o nici chiaromul, ca pe cel ales de a muri şi a fi muncit împreunăcu el, să nu-1 prefere de a fi părtaş cu dânsul, cânds’ar găsi v r’oda tă in linişte. Cum am m urit împreunăcu Christos? Spune de moartea cea prin botez, şi de



O M I L I A V 215

cea prin patimi, căci zice: „Omorârea morţi ficaţiea)Domnului Iisus în trup purtândo* (ii Cor. 4, 10)şi „împreună eu el ne-am îngropat prin botez",şi „omul cel vechiual nostru împreună cu dânsuls’a răstignit" şi „împreună odrăsliţi ne-am făcutcu asem ănarea morţii lui* (Rom. 6, 4-6). Aici insăspune mai mult de m oartea cea pr in ispită şi năcazuri.Deci, daca pentru dânsul murim, apoi oare no vom vieâ

pentru dânsul? Aceasta este fără nici o îndoială. ,D e

răbdăm, zice, împreună vom şi împăraţi". Nu odeajuns însă de a muri odata numai pentru eî, căcifericitul Pavel pe flecare zi m uriâ, — ci este nevoie dem ultă răbdare , de care mai ales av ea nevoie Timotheiu.Să nu-mi spui de cele de la început, ci dacă acelea vorfi într’una.

Mai departe apoi apostolul îndeam nă şi din alta parte , adecă nu numai de la cele bune, ci şi de la cele răie.Că dacă ar urmă ca şi cei răi să se împărtăşască de aceleaşi bunuri, cu cei bum, nu va fl nici o mângâere, iarădaco, a r fi ca cei ce rabdă răie să împărăţtiscă împreunăcu eî, şi ne rabdând numai aceasta sa păiimiască,—să nuîm părţască îm preună cu el—de sig ur că e rău şi aceasta,afară numai că nu este în stare de a întărită pe ceimulţi. De aceia spune ceia ce este m ai ingrozitoriu, zicând: „De ne vom lepăda de dânsul, şi el se valepădă de noi“. Aşâ dară nu numai în ceie bune vafi resplată, ci şi în ceie răie, şi în cele contrare. Iară afl cineva lepădat de dânsul când va veni întru împă-răţiea sa, puteţi pricepe ce va suferi. „Cei ce se va

lepădă de mine înaintea oamenilor, mă voiu le pădă şi eu de dânsul1'. (Mat. 10, 33). Resplata nueste deopotrivă. Dealtmintrelea nici nu-1 vătămăm predânsul prin lepădarea de el, căci: „De nu credem,el credincios rămâne, a se tăgădui pre sine nu

poate®, adecă dacă nu credem că el a învieat, dinaceas tă necredinţă cu nimic nu este el vătămat. El estecu adevărat, şi acelaşi rămâne, fie că am crede noi, fiecă nu am crede. Deci dacă cu nimic nu poate fi vătămat de noi cari îl tăgăduim, apoi pentru nimic alta

nu ni cere mărturisirea noastră, de cât pentru binele



OMILIA V

nostru , căci el acela^r m im ue şi tăgăduind u-1 şi netă-găduindu-i. „Că a se^ tăgădu i eî p re s ine n u p o a te 11,adecă a se tăgădui câ n ’a r fl. Noi zicem de pildă că nueste, de şi lucrul nu este aşâ — şi o zicem, căci nici nuştim care este esenţa lui — cu toate acestea nu estenatural a nu fi, adecă nu este cu putinţa de a trece înceia ce nu este. El pururea rem âne acelaşi, puru rea fiinţa lui remâne aceeaşi.

Deci, noi nu stăm faţă de dansul ca şi cum i-amface o graţie daca nu ne-am lepăda de el, sau ca şicum l-am vătăma dacă l-am tăgădui. Apoi ca nu cumvacineva să creadă ca Timotheiu tocmai aveâ nevoie deaceste sfătuiri şi îndemnări, a adaos imediat: KAccstca

sa’i îndemni, mărturisindu-le înaintea lui Dumnezeu. Să nu te priceşti (cerţi) în cuvinte fărănici un folos, fără numai spre surparea celorCe aud“. înfricoşat lucru este aceasta, de a le mărturisi îna intea lui Dumnezeu, adecă de a ’l luă pe Dum nezeu de m ar tu r înd em nărilor sale. Ca daca cineva nua r cuteza a lepădă m ăr tu rina invocată de un om, apoicu atât mai mult mărturiea lui Dumnezeu. De pildă,dacă cineva făcând un contract sau scriind testamenta r voi ca s ă invoace m arturi de bu nă credinţă, oare arîndrăzni cineva a le călcâ sau ale destăinui cuiva dintrecei deafară ? De Joc, căci c hiar de a r voi, totuşi tem ân-du-se de buna credinţă a inarturilor, s’ar păzi. Adecă <da pe Dumnezeu de'-nuartur a ce lor grăite şi a cclor făcute».

„Să nu te priceşti (cerţi) în cuvinte sprenici un folos“ — şi nu numai aceasta, ci şi „Spresurparea celor ce aud“, căci nu numai că nu vafi nici un folos, a.. încă o m are pagubă. Adecă «chiardacă dânşii a r d ispreţul îndem nurile tale, totuşi Dumnezeu îi va ju decă, şi nu tu». Căci lucrul aces ta esteiscodire, şi sufletul omenesc pururea voieşte a se război

şi a se luptă în cuvinte-„Nevoeşte-te sa, te arăţi pre tine însu’ţi lă

murit (încercat) lui Dumnezeu, lucrătoriu neruşinat, drep t îndreptând cuvântul adevărului"1.(Vers. 15). Pretutindeni pune expresiunea «neruşinat».Şi de ce oare face multă vo rbă de ruşi nare , sau de ru şine? Fiindcă erau poate mulţi cari se ruşinau cu Pave



O M I U A V 2 1 7

şi cu predica iui, ca fiind curelariu, şi ca dintre dăscăliicei pierduţi. Că şi Christos a fost răstignit iară, acesîa

(Pavel) urma a ii decapitat. Petru încă a fost răstignitcu capul în jos, şi toate acestea le-au suferit de la oamenimişei şi de nimic. Deci, fiindcă a ceştiia s iăpâniau, «nute ruşinâ, zice, şi să nu te sfieşti de a face tot ceia ceduce spre evsevie, chiar de ar fl nevoie de a sluji carob, sau de a patimi orice».

Şi cum oare devine cineva lămurit, sau încercat?Lucratoriu fiind neruşinos. Ca prccum lucrătoriul nu seruşinează de nimic, spre a face ceia ce trebuie a face,aşâ şi lucrătoriul evangheliei nu trebuie a se ruşinâ, ci

totul a răbda. „Drept îndreptând cuvântul adevărului căci mulţi smulg din toate părţile acest cuvân t şi’lapleacă sp re pământ, şi din tr’însul ar c multe odrasle ieşite. N-a zis «d re gând» ci „drept îndreptând" adecă «taieodraslele cele răie, fii cu băgare de samă la acestea, şitaie-Ie cu multă putere. Precum lai o curea, tot aşâ cucuţitul duhului ta ie din toate părţile ceia ce este de prisosşi străin de propoveduirca evangheliei».

„Iară de cuvintele deşarte cele spurcate te

fereşte*, — că nu vor stâ numai până aici, fiindcăodată inovaţia introdusă, puru rea naşte inovaţii, şi nemărginită va fi rătăcirea celui ce a ieşit din limanulcel liniştit, aşâ că nicăiri nu va stâ — „câ spre maimultă păgănitatc vor spori, zice, şi cuvântul lorca cangrena păşune v a (Vers. 16. 17). Esteacesta un rău neînfrânat, neputând fi oprit prin vre-odoftorie, ci totul vatăma. Arată, deci, că aceasta este o boală, şi încă o boală foarte rea, şi de aici apoi el în vederează ne înd rep tarea lor, fiindcă dânşii au rătăcit

din calea cea drea ptă nu cum s ’a r brodi, ci ca buna voealor,—şi mai cu sam ă aceştiia sunt nevindecabili. „Dintrecari este Imeneu şi Filit, zice, cari de la adevărau rătăcit zicând, că învierea acum s'au făcut,şi res toarnă credinţa unora». Şi bine a spus: „Căspre mai multă păgănătate vor spori», că se pare oare -cum că numai acesta este rău (ne’nvierea),însă tu priveşte câte răie se nasc de aici. Că dacă învierea s’a fâcut deja, apoi nu numai de aceasta vor fi

păgubiţi, că adecă vor fi lipsiţi de slava cea m are, ci



21S OMU.JA. v

s’au r ăstu rn a t a i totul şi cele ale judecăţei, şi cele alerăsplătire:. Daca s’a făcut deja învierea, atunci s’a făcut

şi răsplătirea. Aşa dară cei buni şi drepţi s’au bucuratde scârbe şi de dureri, iară cei răi, tăvălindu-se în dez-merdări, nu sunt pedepsiţi. Bine de tot, nu-i aşâ? Ar fi.mai bine a spune ca nu este înviere, de cât că s’a făcutdeja. „Şi răs toarnă, z ice , credinţa unora*. Nu atuturor, ci a unora. Dacă nu este înviere, atunci s’aurăs tu rn at şi cele ale credinţei. Dacă înviere nu este,apoi zadarnică este propoveduirea noastră. Nici Christosn’a înviat, iară dacă n’a înviat, nici nu s'a născut, şinici la ceruri nu s’a înălţat.

Ai văzut cum a se împotrivi cineva învierei, atrag e

după sine atâtea răie'? Dară oare nu trebuie a face nimic pentru cei ce res toarnă credin ţa? rInsă temelia--Ceatare a lui Dumnezeu, zice, stă având peceteaaceasta: cunoscut--a Domnul pre cei ce sunt ailui; şi să se depărteze deia nedreptate tot celce numeşte numele Domnului* (Vers. 19). Aratădeci, că şi mai ’nainte de a rătăci nu erau întăriţi înadevăr, căci de altm intrelea nu ar fi rătăcit de la primulatac, — precum nici Adam mai ’nainte de porcnea data,nu eră întărit. Căci cei întăriţi nu numai că nu pătimesc nimic din partea celor ce ’i amăgesc, ci încă suntşi admiraţi. Zice că este şi temelie şi puternică. Aşâ secuvine a avea credinţă.

„Având pecetea a ce as ta : cun oscu t-a Domnul pre cei ce sunt ai"" lui*, Şi ce este aceasta? Aluat-o apostolul din Deuteronomiu1). Adecă, sufletelecele puternice au stat întărite şi nemişcate. Dară din cese învederează că*-sunt aşâ? Din aceia că au pecetea pusă aşâ zicând, pe faptele lor, că sunt cunoscute deDumnezeu, şi nu se vor pierde fiindcă au stat departe

de nedreptate. „Şi să se depărteze dela nedreptate,zice, tot cel ce num eşte num ele Domnului. Acesteasunt .semnele pa rticula re ale temeliei. Un asemenea omeste şi se arata ca o temelie tare. Ca şi cum ar scriecineva pe peatră, ca astfeliu literile să se imprimeze şisă fie văzute, iară literile se învederează prin fapte.

I) Xotâ. Eroare; X um ere 16, 5.



O M I L I A V 219

„Având pecetea aceasta11, zice, imprimată. „Tot

cel ce numeşte, zice, numele Domnului* să se de părteze de nedreptate . Aşâ că dacă cineva este nedrept,nu este temelie. Aşa că şi aceasta este a aveă pecetea:a nu face nedreptate.

*) Deci, iubiţilor, să nu lepădăm de la noi pecetea şisemnul împărătesc, ca nu cum va să fim despecetiuiţi, canu cum va să ne găsim putrezi, ca să nu fim temelii, cums’a r întâmplă, ci încă temelii tari , ca sa nu ne rătăcim .Acest semn arată pe cei ai lui Dumnezeu, pe cei ce sedepărtează de nedreptate. Căci cum e cu putinţă de a fi ailui Dumnezeu celui drept, cei ce fac ned reptăţi, cei ce

se răsboiesc cu dânsul, cei ce îl batjocoresc prin faptelelor? Şi ia răşi: noi acuzam nedrepta tea , şi pe mulţi îiurăm din această cauză. Că patima aceasta (nedreptatea) întocmai ca un tiran a cucerit sufletele tuturor,şi ceia ce este mai rău, e că nu cu sila, ci cu voinţalor, ca ri pa re că sunt prea m ulţămiţi de această robie.Şi aici tocmai este răul cel m are , că de a r fi stăpâniţicu sila şi nu cu voinţa, iute s’a r pu teâ depărtâ de râu .Cum deci lucrul acesta se pare a fi dulce şi plăcut, întimp ce este foarte amar? Şi cum dreptatea poate fi

am ar ă, în timp ce li se pare toar te dulce ? Din cauza o rganelor noastre de simţire, căci uniia de pildă au crezutamarul ca miere, şi cu plăcere se ating de cele vătămătoare. Cauza aceştia nu este doară în firea lucrurilor,ci în betejirea acelor organe bolnave. Este bolnav criteriul sufletului nostru. Fiindcă şi cântariul când arecumpăna aplecată intr'o parte, nu arată drept cele cântărite, clătinându-se în toate părţile. Tot aşa şi sufletuldacă nu are cumpăna cugetelor sale înţepenită şi bineîntărită cu frica de Dumnezeu, nu va puteâ judecă binelucrurile, ci se clăteşte şi se apleacă în jos.

Şi dacă ar cercetă cineva cu amănunţime, a r pu teâ vedeâ marea amărăciune a nedreptaţei nu atât lacei ce pătimesc, ci la cei ce o făptuiesc, — şi la aceştiiamai mult de cât ia aceia. Să nu vorb im de cele viitoare,ci deocamdată să spunem de cele de aici. Oare nedreptatea nu are cu sine lupte, şi ură, şi învinovăţiri, şi

judecăţi, şi hulă? Dară ce poate fi mai am ar ca acestea?

l) Parte a mora lă . Contra lăcomiei, şi că mustrarea cugetuluieste pentru cel lacom o tortură maro şi veşnică.



O i H U A . V

Oare nu vin de aici nem ulţămiri? Nu lupte înverşunate? Nu acuzaţi uni? Oare nu din această cauză ne m ustrăcugetul întruna şi ne nelinişteşte? Aşi fi voit, ca dacăs’a r puteâ să scot sufletul din trup ul celui nedrept, şiatunci ai vedeâ ace) suflet galban, tremurând, ruşinat,cu faţa acoperită, găsi»du-se ca in agonie, şi condain-nându-se pe sine singur. Căci de am cădea noi chiarîn adâncul răutăţilor, totuşi criteriul minţei nu se con-rupe, ci remâne nepărtinitoriu, şi nimeni nu zice că nedreptatea ce a' făcut-o este un lucru bun, ci numai doarăcă plăsmueşte pre texte, şi tace totul ca m ăcar p rinvorbe să scape de păcat, dară nu şi de cuge t va puteascăpa. Aici dc sigur ca şi fineţa cuv intelor, şi conrup-

ţiunea stăpân itorilo r, şi mulţimea vor puteâ de sigur ca să astupe dreptatea, însă înăuntrul cugetului nimic din toate acestea nu se poate petrece. Nicilinguşitori nu sunt ,de faţă, şi nici bani care să con-rupă pe judecătorii],' căci criteriul acesta de la na turăeste aşâ, pus înăun trul nostru de Dumnezeu; ia ră ceeste de la Dumngzeu nimic din acestea nu poate pătimi.

Omul nedrept are: şi visuri desplacute, şi părer i,,3Şâ că răul făcut veriindu-i necontenit în minte, îi va1tămă liniştea sufletului-său. De exem plu : cineva a răpitcu nedreptate casa altuia; dară atunci nu numai cel

răpit oftează, ci şi răpitorul, căci dacă el este încredinţat despre judecată, oftează cu putere şi se tulbură,iară dacă nu crede cpîor viitoare, chia r şi atunci-seroşeşte de ruşine. Jtăi mult încăruu este om, fie el Elin,fie Iudeu, fie eretic, care să nu se teamă de judecată;că dacă poate nu va fiLosofâ pentru cele viitoare, totuşitre m ură şi-i es te frică ae ceie de aici, ca nu cum va săsufere mai mult poate în averea sa, sau în copiii săi,sau în neamurile sale, sau în trupu l său, — căci multede acestea face Dumnezeu. Fiindcă cu vânta i în vier einu are pu tere îndeajuns de a ne cuminţi pe toţi,'apoi

ch iar şi aici ni p rocu ra multe dovezi de dreap ta sa ju decată, şi ni le pune în mijloc. Cutare de pildă lăco-mindu-se în vieaţa sa, nu arc copii, cu tare a căzut înrăsboiu , un altul s ’a îmbolnăvit, un altul a* pierdut co pilul. Acestea toate ie cugetă, acestea şi le închipuie,şi veşnic trăieşte cu frica.

Ce, nu ştiţi câ te pătimeşte cel ce nedreptăţeşte?Sau poate nu sunt amare acestea? Sau dacă nimic din



2 2 2 O M I L I A y

vetlea şi pe cei osândiţi, şi pe cei munciţi, cum nu s’arîmblânzi * Acestea se oct rec aici, ia ră cele dc acolo nicinu se pot spune. Câte osândă, ce pedepse, câte munci,

câte cazne, nu este cu putinţă aîe înşiră.Acestea )e spunem noi,.iară „cel ce are urechide auzit, auză“ (Luca, 8, 8). Nu aşi voi a le spuneacestea în tr ’una, d ară mă văd silit. Aşi fl voit ca nicim ăcar să fac începutul unor asemenea cuvinte, darădacă nu se poate, cel outin ' p rin lr ’un mic m edicament izbăvindu-vă de boală, sa vă pot re întoarce însănătate. Iară răm ânând în boală, a r fi din parte-mio abatere de la datoria medianei, ar fi fapta unui suflet ba rb ar , moleşit, cru d şi fără nici-o milă. Că dacăfiind vo rba de trupu ri, noi rugăm pe doftori zicând:

«să nu neglijaţi pâ nă la suflarea vo astră cea mai de pe urm ă a face ceia ce se cade a face», apoi oare nucu a tâ t mai mult ne vom îndemna pe noi înşi-ne? Poateca cine ştie? Poate ca chia r de a r fi ajuns cineva la porţile iadului şi la m arginea răului, se vâ putea totuşiridică, se va putea reculege şi însănătoşâ, se va puteâ bucură de vieaţa veşnica. Câţi chia r după zecimi "doauziri a cuvântului lui Dumnezeu, nici măcar n-au simţit despre ce a fost vorba, şi mai pe urmă numai din-tr-o simplă auzire s’au întors ia calea cea dreaptă? Saumai bine zis: nu dintr’o simplă auzire, ci după toatecele de mai înainte, căci dacă în cele zece se gasaufără simţire, totuşi mj câştigat ceva, şi la u rm ă au ar ătat fără de veste rodul. Precum se petrec;? şi cu un co pac, care de şi a prim it zecc lovituri cu toporul, totuşin-a căzut, iară mai pe urmă dintr-o singură lovitură acăzut jos la pămân t — aşft că tâetura nu deodată s-afăcut, adecă printr’o simplă lovitură, ci lovitura cea de pe urm ă este rezultatu l celor zece dinain te ; de undeurmează că cel ce se uită la rădăcină ştie bine că acestava fi rezultatul, pc când cet ce sc uită în sus spre ramurile copacului, nu poate şti cu siguranţă —tot aşâ şiîn cazul de faţă Ba încă de multe ori chiar şi o sumedenie de doftori au îndopat pe bolnav cu fel de felde doftorii, fără nici un folos, şi tocmai la urmă venindun altul, a vindecat pe bolnav, — dară vindecarea nueste rezultatul sau lucrul numai a acestuia de pe urma,ci şi a celor mai dinainte, cari au combătut boala. Aşâcă chiar dacă pentru moment n-am puteâ arăta roadele



OMILIA, VI 223

auzirei propoveduirei noastre, mai pe urma totuşi vomarăta. Cum ea vom arătă, sunt Toarte convins, căci nuse poate ca după atâ ta dragoste de a ascultă, şi dupăatâ ta zel să iasă cineva fără nici un folos, — ceia ce sănu fie, — ci toţi făcând u-ne vrednici de sfaturile şi în demnurile lui Christos. să ne silim a ne învrednici deveşnicele bunătăţi întru Christos Iisus Domnul nostru,căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, să cade slava,stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.

O M I L I A V I

„Şi în casa mare nu sunt numai vase dea u r şi’ de arg in t, ci şi de lemn, şi de lut, şiunele sunt spre cinste, iară alteic spre necinste.Deci, de se va curaţi cineva pre sine dintruacestea, va fi vas de cinste sfinţit, şi de bună

treab ă stăpânului, spre to t lucru l bun g ăt it1*.(Cap. 2, 20. 21).

Pe mulţi oameni îi tulbură şi acum ideiă, e& dece încă cei rai nu sunt nimiciţi, ci stau ne su păra ţi ? Suntde sigur şi multe alte cauze, ca de pildă: casase prefacă, să se schimbe, ca prin pedeapsa unora sa se deeexem plu celor mulţi, — aici însă Pavel spune lucrul aşâcum este în natură, zicând: „Şi în casa mare nusunt numai vase de aur şi de argint, ci şi delernn şi de lut“, Precum în tr’o casă m are este o maredeosebire între vase, adecă între uneltile trebuitoaregospodăriei, tot aşâ şi aici în lum ea întreaga , căci elnu vorbeşte de biserică, ci de lum ea întreaga. «Să nu-ţiînchipui că eu vorbesc de biserică, cad ak-i, zice, toatevasele voiesc a fi de au r şi de arg in t, şi nici unul delemn sau de lut, câci unde este trupul lui Christos, undeeste biserica lui cea slăvită, fecioară curată, neavăndîntinaciune, sau prihană, sau altceva de acest fel iu (If,Cor. 11, 2. Efes. 5, 27) acolo nu trebuie a se găsi de



O M I L I A V I

lemn şi de lut. Nu te tulbura, zice, dacă în lume suntoameni şi răi şi spurcaţi, fiindcă, 'si în tr'o ca să m arcsuni şi vase netrebnice şi spurcate . Dară ce ? Nfi eleaceiaşi cinste se bucură, zice, căci unele sunt spre cinste,ia ră altele spre necinste». Insă poate că vei zice: «Da!căci aici fie-care lucru îndeplineşte o trebuinţă, dara înlume ce trebuinţă este de cei răi?»

Apoi oare Dumnezeu nu-i întrebuinţază şi pe aceş-tiea spre altele? De pildă, omul vanitos clădeşte muite,deasemenea av arul, negustorul, c â rd um ărul şi stăpâni-toriul, fie-care în feliul lor sunt ca nişte lucruri în lume,în timp ce vasul de aur nu poate fi ca unul din aceştiea,

ci doară numai cât se perinda pe la mesei;} împărăteşti. Deci, nu spune apostolul, că răutatea este necesa ră, căci cniri s-a r putea aceasta? — ci num ai că şi ceirăi au un lucru de împlinit. Dacă toţi a r fi de au r şide argint, nu ar mai avea nevoie de celelalte. De pildă:dacă toţi a r fi răbdător i, nu ar fi nevoie de clădiri, dacătoţi a r fi s trăini de dezmerdă-pi, nu a r fi nevoie de multele feluri de mân cări; s-a r îngriji toţi de strictu l necesar, iară nu de clădiri strălucite. „Deci, de se vacu raţi cinev â p re s ine, d in tru a cestca, zice, v a

fî v a s dc c in ste s fin ţit11. Ai văzut că spre a fi deau r sau de lut' cineva nu est& de la na tură, sau dinvr 'o silă oare -care ■materia lă, ci num ai din voinţa noastră? Acolo de sigur că vasul de lut nu ar putea devenide aur, şi nici acesta nu ar puteâ cădea în starea dedispreţ a aceluia, pe când aici este m arc dc tot schim barea sau prefacerea dintr’un feliu în ce la lalt feliu. Vasde lut eră Pavel, da ră a devenit de au r, cum şi Iudacare fusese vas de au r, s-a Sărut vas de lut. Aşâ darăvasele de lut. pr int re oameni sun t din cauza necurătă-niei, aşâ că curvariul şi avarul sunt vase de lut.

Dara atunci cum de zice aiurea: „Avein Comoara aceas ta în vase de lu t'“ (II. O r . 4, 6), şinu defaimă vasul de lut? Apoi acolo apostolul vorbeştede însăşi natura vasului. Precum vasul de lut nimicalta nu este, de cât pământ ars în foc, tot aşă şi trupulnostru nimic alt nu este, de cât pământ învârtoşat princăldura sufletului. Ceia ce el spune deci aici, aceastaînsainnă: că adecă trupul nostru este un vas de lut Şicum că este de lut, se vede de acolo ca de multe ori



O M I L I A V I 225

se sparge şi se strică. Prin ce se deosebesc oare oasele

de vaseJe de lut, fiind to t aşa de tar i, şi tot aşâ de uscate? Dara carnea prin ce se deosebeşte dc pământ?Oare nu amândouă (vasul de lut şi trupul omului) suntdeopotrivă din apă ? Irisă, cum am fost spus, de ce atunciapostolul nu a defăimat trupu i? Fiindcă acolo el vo r beşte de natu ra trupulu i, iară aici spune despre inten-ţiu nea, sau iibera noastră voinţă. „De se va curaţi cineva pre sine din tru acestea11, zice,— şi încă nu pune expresiunea obişnuită xaddpTj = curaţi, ci sxua^âpij =a curăţi din rădăcina, adecă a curăţi de tot, — „Va fi

vas de cinste sfinţit, şi de bun ă treabă stăpânului, spre tot lucrul bun gătit Aşa d ar ă aceleanu sunt de bună treabă, sunt netrebnice, de şi poateîndeplinesc o oare care slujbă, însă nu spre tot lucrul bun. «Spre to t lucrul bun gătit. Chiar dacă n-ar; tace binele, totuşi el este destoinic de a tace bine, este primi toriu. Trebuie, deci, a ’l pregăti sp re ori-ce, chiar spremoarte, sau sp re mucenie, sau spre feciorie, sau, spreori-ce lucru bun».

„ Ia ră de po f te le tinereţilor fugi* (Vers. 22).

Poftele tinereţilor nu sunt numai poftele cele ale curviei,ci ori-ce poftă ab su rdă a tinereţei. Auză cei îm bătrâniţi, că nu trebuie a face nimic din cele ale tinerilor.Chiar dc a r fi ci ne vă batjocoritori u, sau a r iubi stăpă-niea, sau banii, sau trupurile, sau ori-ce alta do, acestfeîiu, este poftă prostească a tine reţei, căci atunci" niciinima nu este statornică, nici mintea nu este la loculsău, ci sărită din scaun, şi numai de cât se întâmplă deacestea, ca re dup re expresiunea obişnuită su nt: «fantaziide ale tinereţei». „Fugi de acestea, zice, şi urm ează

drepta tea, credinţa, drago stea, pacea, cu toţicei ce chiamă pre Domnul din inimă curată“.Prin expresiunea „ dreptatea “ el înţelege virtu tea îngeneral, adecă evseviea în vieaţă, cred inţă, dragoste, blândeţă.

Dară oare ee va să zică: „cu toţi cei ce chiamă pre Domnul din in im ă curată?" Adecă «să ai cura j nu în cei ce îl ch iam ă curn^ s-ar brodi, ci cu ceinebănuiţi, cu cei curaţi la inima, cu cei ce nu au nimicviclean în suflet, cu cei ce se aprop ie de noi cu pace,

42330 15



226 O M I L I A V I

cu cei ce sunt liniştiţi, cu aceia sa te ataeştici, ia ră cuceilalţi nu trebuie a fi blând, ci a fi în pace numai încâ t este despre tine» *)■

„Iară de întrebările cele nebune şi neînţeleptete fereşte“ (Vers. 23), Ai văzut cum îl opreşte pestetot locul’ de dispute zădarnice? Aceasta o face apostolul,nu ca doară Timotheiu nu er a a es colnic de a răstu rnăîntrebările cele nebune; eră îndeajuns de destoinic, căcidacă n ’a r fi fost, i-ar fi zis pe faţă «sileşte-te de a fivrednic pentru răsturnarea unor asemenea întrebări»ca atunci de pildă când i-a zis: „Până voiu veni lat ine păzeşte ce t i rea ___ ca acestea făcând, ş i

p re tine te vei m ân tu i, şi p re cei ce te v o r 'a s culta" (I. Tiirioth.-4-, 13. 16) — ci el ştieâ ca astfeliu deîntrebări sunt fără nici un folos, şi deci eră deprisos cutotul de a se azvârli în asemenea lupte zadarnice, dela care Ia urmă nimic nu va ieşi bun, de cât luptă,•wăjrnăşie zadarnică, batjocori şi injurii (sudalmi). «Astfel) a de în treb ări, ocoleştele» zice. Aşâ ca sunt şi alteîntrebări, cum de pildă cele pentru sfintele scripturi,sau cele pentru credinţă, de 5a ca re nu-1 opreşte.

nCă slugii Domrwriui nu i se cade să se sfădească “ (Vers. 24), Aşâ dară nu trebuie să se sfădească, şi nici sa se certe în întrebări nebune, ci eltrebuie a fi departe de asemenea certe, „Ci blând Săfie oătră toţi“, căci sluga Dumnezeului Păcii cum s-ar puteâ"certă? Dară oare cum de zice aiu rea: „Mustrăcu toată poronca“ (Tit. 2, 15)? şi aici iarăşi „Nimenisă nu dispre ţuiasc ă- tinereţile ta le “, şi iarăş:„Ceartă-i pre ii aspru, ca să fie sănătoşi în cre-dinţă“ (Tit. 1, -/3)? Âpoi şi aceasta este rezultatul blân-

deţei, fiindcă ce rta re a cea mai asp ră, care mai cu sama poate aţîţa pe cinevâ, este acea făcută cu blândeţă, Estecu putinţă de a te atinge de c inevâ mai cu putere, tocmai când îi vei a rătă o mare blândeţă, mai mult chiajdacă ai"în treb uin ţa o a sprim e fără m ăsură. „Iifivă-

') N o t ă . Expresiunea din original „t h Iţ ct&ToS = c â t este d e s

pre t i n e , se găseşte şi la Romani 12, 18, ş i de aceia vezi comen tăriile epiat. cătră Romani pag. 377 şi 378“,



O M I L I A V I 2 2 7

ţă t o r “ cătră toţi cei ce vor a fl învăţaţi, ia ră dc eretici a se păzî; du pre cum zi ne aiurea: „de Olîiul eretic

după una şi a doua sfătuire te fereşte “ (Tit, 3, io).„Suferitoriu“. Mai cu seamă aceasta trebue a aveâdascalul, fiindcă dealtmintrelea totul va fl zadarnic. Cădacă pescarii de multe ori nu prind nimic, de şi auaru nca t m rejele to ată noaptea, şi totuşi din această cauzanu se lasă de pescuire, apoi cu atât mai mult noi. Căci priv eşte ce se petrece: se întâm plă dc multe ori, ca prinînvăţătură neîntrerupta, sămânţa căzută să taie aşâ zi*când patim a ce bântuie sufletul omului, fiindcă cel ceaude acelaşi lucru de mii de ori, va simţi ceva la urm ă,

de oare-ce nu este om care să a uză ceva în tr ’una, şi sănu simtă nimic. Este posibil, deci, ca tocmai atunci cândurmează cinevâ a simţi, să piardă totul, din cauză cănoi ne-am lăsat sau ne-am lenit de a ’l m ai învăţă. Se petrece acelaşi Incru, ca şi cu un lu crător de păm ânt(ară experienţă, ca re răsădin d viţă de vie, o sapă înanul cel dintâiu, iară în anul al doilea şi al treilea fărăa o lucra caută a culege numai roadă, şi trecând treian i fără să aibă v r’un folos, în al pa tru lea an desnă-dâjduit o lasă în părăsire, adecă tocmai atunci când

poate a r fi putu t să tragă v r ’un folos din ostenelele sale.„Cu blândeţă, certâ nd pre cei ce stau îm potrivă " (Vers. 25). Mai ales cel ce învaţă pe alţii tre buie a face aşâ. „Cu blândeţă" zice, căci nu este cu putinţă ca cel ce are trebuin ţă a învăţa, să înveţe şisă cunoască cevâ cu asprime, şi cu cearta. De ar trebuica el să fie cu băgare de samă, totuşi dind supărat,scâ rb it şi zăpăcit, nu va auzi nimic. Trebuie, deci, cacel ce voieşte a şti cevâ din cele folositoare, mai înaintede ori-ce să se găsasca cu m ulţămire faţă de cel ce îl

învaţă. Acest lucru nefiind observa t mai dinainte, nuse va putea face nimic din cele ce trebuie a se face,fiindcă nimeni nu va sta cu plăcere şi mulţămire înfaţa unuia care-1 batjocoreşte şi se poartă cu obrăznicie.Deci cum de zice aiurea: „De omul eretic după unaşi a doua sfătuire te fereşte?“ Aici vorbeşte de omulce nu se îndreaptă, de cel ce este nevindecabil de boalace o are.

„Poate cândvâ li va da lor Dumnezeu po



2 2 $ O M I L I A V I

căinţa sp re cunoştinţa ad evărulu i". Ceia ce elspune aici, aceasta însam nâ : poate câ va fi v r’o în

dreptare; iară acest „poate* este zis cu privire la faptele lor cele nevăzute. Aşa că trebuie a se de părtâ deacelea numai, pentru ca re putem să ne pronunţăm lămurit, şi pentru care suntem convinşi, ca dânşii nu sevor schimbă, ori-ce s-ar întâmpla. „Cu blândeţă “ zice.Ai văzut că astfeliu trebuie a ne apropiea de cei ce vorsă înveţe, că adecă niciodată, să nu fugim de cor.verzaţ,i uni mai ’na inte dc a da dovadă?

„Şi vor scăpa din cursa diavolului, prinşifiind ii de dânsui' spre a lui voie“ (Vers. 26). Bine

a spus: „Prinşi fiilld“ căci pănă acum dânşii stau înrătăcire. Priv eşte cum înv aţă pe ucenici de a fi umiliţi, căci n ’a zis «Poate cân3Y&'"vei puteâ tu a-i întoarcela pocăinţă», ci „Poate cândvâ ii va d a lor Dumnezeu pocăinţă". Chiar de se face cevâ, totul este alDomnului: tu răsădeşti, tu uzi, dară el samănă şi faceca să producă roadă. DeoL-hici-odată sa nu ne închi puim că noi am fi convins pre cinevâ, chiar dacă l-amfi at ra s poate la voinţa noastră. „Fiind p r i n ş i zice,de dânsul spre a lui voieV Ar.easta ar zice-o ci

neva nu pentru dogme,...cj. pentru vieaţă mai cu samă,căci voinţa lui Dumnezeu este ca omul sa aibă vieatăcu rată . şi .dreap tă. Dară uniia sun t prinşi în c ursa diavolului şi din cauza vieţei, şi deci nu trebu ie â fi faţăde dânşii cu asprime. „Poate cândva li va da lorDumnezeu p o căinţă. . . şi vo r scăpă din cursadiavolului, prinşi fiind de dânsul spre a lui voie“,zice. Expresiunea^ „poate Cândva11 este rezultatul în-delungei lui răbdări, căci a nu face voinţa lui Dumnezeu, este din cauza unei curse diavoleşti. Că precum ş:

strutu de şi nu este prins din toate- părţile, ci numa:d in tr’una — voiesc a zice, de picior — totuşi se găseşttsub stăpân irea celui ce i-a întins cursa, tot aşâ şi noichiar de n-am fl stăpâniţi din toate părţile, adecă şi dircredinţă şi din viaţă, ci numai din viaţă, suntem sub puterea diavolului, căci „nu tot cine-mi zice DoamneDoamne, va intră întru im părăţica lui Dumne-zeu“} şi iarăşi: „nu vă ştiu pre voi, duceţi-vă dc



O M I L I A V I 229

la m ine cei ce lu c ra ţi făr ă de le g e a “(Maih. 7,21.23).

Ai văzut ca re este folosul credinţei, când stăpân ulnu ne cunoaşte pre noi? Căci şi fecioarelor aceiaşi îi-aspus: „ N u v ă ştiu p re v o i“. Care poate fi folosulfecioriei şi a sudorilor celor multe, când stăpânul nu lecunoaşte? Ş Ljn m ulte locuri găsim că pen tru cred inţăcu nimic nu ne invinovaţăşte, şi că nu m ai pentru ovieaţă stricată pedepseşte, dupre cum şi aiurea cu nimic nu ne învinov ăţăşle pentru vieaţă, în tim p ce pentru credinţă stricată pe mulţi vedem pedepsiţi, căciaceste două sun t legate între d anse le. Ai văzut, că atunci

când noi nu facem voea lui Dumnezeu sun tem prinşiîn cursa diavolului? Şi nu num ai din pr icin a unei vieţistricate, ci de multe ori, ch iar num ai din pric ina unuising ur defect, ne vom duce în gheena, dacă mi voma v e i cu noi celelalte bunuri ca re sa contrabalanseze.Fiindcă şi fecioarele nu au fost învinovăţite pen tru curvie,sau preacurv ie, sau invidie, sau zavistie, sau beţie., saurea cred inţă, ci pentru lipsa unt-rte-lemnului, adecă cănu făceau milostenie — căci unt-de-lemnul aceasia este.Dară şi pre acei blăstămaţi, când zice: „Duccţi-vă de l a

mine b lăs tăm a ţi lor în focul cel veşnic*1 (Math.25, 41) cu nimic iarăşi nu-i invinovaţăşte, de câ t că şidânşii n-au hrănit pe Christos.

J) Ai văzut cum lipsa milosteniei duce pe cinevâ întocul gheeniî? Unde poate fi folositoriu, spune-mi, cel cenu face milostenie? Posteşti pe fie-care zi? Dară şi fecioarele acelea posteau, şi totuşi cu nimic nu s-au folosit. Te rogi? Şi ce este aceasta? Căci rugăciunea fărămilostenie este lipsită de roadă. Toate sunt necuratefără milostenie, Loate sunt nefolositoare, şi ch ia r cea mai

mare parte din virtute este ştirbită. „Cel ce nu iu beşte pe fratele său, zice, nu ştie pe Dumnezeu"(loan 4, 8). Cum iubeşti tu pe frate le tău, când nu voieşti a ’l îm părtăşi cu nimic din lucrurile acestea micişi nebăgate în sam ă? Spune-mi, te rog: te porţi cu înţelepciune? Şi pe ntru ce? Nu cum va poate fiindcă tetemi de osândă? Nici de cât, ci faci aşâ, ca fiind cevănatura l; fiindcă dacă te po rţi cu înţelepciune de fricăosândei, şi suferi pen tru aceasta o aşâ de m are greu-

P a r t e a m o r a i ă . Despre eleimosină, şi despre ava riţie. ( V e r o r i ) .



0 M 1 I J A V I

tate, apoi cu atâVmai multireb'uia ca să faci milostenie.Fiindcă nu este tot una: a te stăpâni de fapta banilor,

cu a te stăpâni de pofta trupurilor, de vreme ce pentru aceasta din urrn ă şi năcazul este mai mare. Şi dece? Fiindcă pofta tru pu rilo r este de la na tură, şi esteîmprăştieată aşâ zicând, şi sădită în trupul nostru, pecând pofta banilor de loc. Aceasta şi este, că noi putema ne asemănă lui Dumnezeu, adecă a milui şi a ne milostivi fată de fratele nostru; iară dacă aceasta n’o avem,apoi suntem lipsiţi de totul. El n ’a spus: «dacă veţi posti,deopotrivă v a ie ţi face cu Tatăl vostru». N’a spus: «dacăveţi fi feciorelnici, său de vă veţi rugă veţi fi deopotrivă cu Tatăl vostru»; nimic din acestea, zic, n’a spus,

fiindcă nici Dumnezeu nu face ceva dintr’ânsele, însăce/a spus? „Fiţi milostivi, zice, Precum şi Tatălvostru este milostiv* (Luca 6,36). Aceste este lucrullui Dumnezeu. Şi dacă nu..ai cu tine aceasta, apoi ce ai?„Milă voiesc, zice, şi nu jărtfă“ (Osie 6, 6). Dumnezeu a'•făcut ceriul, â făcut pământul, a făcut marea.Mari sunt aces tea şi v redn ice de înţelepciunea lu i; însăcu nimic din acestea n’a atras la sine natura omenească,ca prin mila şi prin filantropiea lui. Şi dacă acesta estelucrul puterei şi a bunâtăţei sale, apoi cu atât mai mult

încă, că şi rob s’a făcut. Oare nu pen tru aceasta maicu samă suntem plini de admiraţiune pentru dânsul?Şi mi pentru aceasta mai cu samă ne apropiem de el?

Nimic nu atrage atât pe Du.T.nezeu, ca mila. pentruca re toţi prorocii vorbesc multe. Şi când zic milă, nuînţeleg pe acea milă unită ru lăcomie sau avariţie, căciaceasta nu este milă. Căci nici măslinul nu dă dintrânsulram ure de spini, ci de m asiin, dupre c u m ,şi mila nu poate naşte din trânsa ram ura avariţiei, sau a nedrep-tăţei, sau a răp ire i. Nu defăima milosteniea, şi sa nu ofaci . şă feliu, ca ea să fie acu za tă de toţi. Că dacă deaceia răpeşti avutul unuia, ca să faci milostenie altuia,nimic nu poate fi maT~rau ca o astfeliu de milostenie.Când ea este zămislită M răpiri, aceasta nu este milostenie, ci mai mult o barbarie, mai mult o cruzime.Aceasta este batjocoră îndreptată asup ra lui Dumnezeu.Dacă cel ce a proadus lui Dumnezeu din cele mai miciale sale — Cain — şi a fost respins, dara încă pe cel ce-i

proaduce din cele străine, cum nu’l va respinge ? Proa-ducere nimic altă nu este de cât jartfă, şi nici de cum



OMIUA. VI 231

necurăţie. Cu mânele m urda re tu nu îndrăzneşti a teru ga; şi când îi proaduci mu rdărie şi necurăţie din r ă

pire, nu o crezi aceasta ca ceva rău ? Mânile nu îngădui de a-ţi fl pline de m urdărie şi necurăţie, ci lefaci curate, şi num ai aşâ proaduci cu ele jertfă, — de şim urd ariea aceasta nu are nici-o vinovăţie, pe când ceia-laltă m urdărie este dem nă de învinovăţire şi defăimare.

Deci, să nu ne gândim numai la aceia, ca adecăsă ne rugăm Iui Dumnezeu şi să i proaducem jărtfe cumânile curate, ci ca şi ceie proaduse să fie curate. Căcidealtfeliu este ceva de rîs; este ca şi cum cineva spălând tablaua a r încărca-o apoi de daru ri m urd are şinecurate, — şi atunci spune’mi, oare ceia ce el face, nueste de rîs? Fie-ţi mânile cu rate , însă nu num ai cuapă sa le speli, ci mai ’ntâi şi cu dreptatea, căci aceastamai cu samă este curăţiea mânilor. Iară dacă noi suntem

plini de nedrepta te , de mii de ori de le ain spăJă cuapă, nici un folos nu vom avea, „S p ăl aţi- v ă, zice, CU-r ăţiţî - v ă “ D ară'ce ? oare a zis: «duceţi-vă la rîuri, sauduceţi-vă la băi, sau la lacuri»? Nimic din toate acestea, ci„ştergeţi răutăţile din sufletele voastre", (isaia,1, 16), adecă «face ţi-vă, curaţi, căci aceasta izbăveşte pe

cineva de m urdărie, acea sta este adev ărată curăţie».Curăţiea aceea, nu aduce nici un folos, pe cân d aceastani procură cura j către Dumnezeu. C urăţiea aceea estecu putinţă de a a vea şi p reacurvarii şi tâlharii, şi cr iminalii, si ticăloşii, şi bărbaţii cei tâmpi, şî curvarii şicei ce t răiesc veşnic în curvii, şi mai aies aceştiia. Căcimai cu sama aceştiiâ sunt cari se îngrijesc mai multde cât toţi de cu răţia trupului, m irosind veşnic a par-fumuri, şi veşnic şterg aşâ zicând mormântul lor de pedinafară, căci trupul lor este un adevărat mormânt^

fiindu-li m ort sufletul d inăuntru. Aşâ că unei astfeliude curăţji sunt părtaşi şi aceştiia, iară curăţeniei din-năuntru de loc.

Nu este un lucru m are dacă ’ţi speli trupul; aceastăcurăţenie este obiceiu Judaic, nefolositor în totul, pecâtă vreme nu este curăţiea dinăuntru. Fie de pildacineva care are pe trup rană puroioasă, sau niscare-vatăieturi, şi spele’şi trupul. Ei, şi care poate fl folosul?Care e sfârşitul? Dară daca partea de dinafară a tru

pului fiind afu ndată în apă, prin aceasta cu nimic nu

se va puteâ folosi rana cea puroiată, apoi când şi în



232 o m i l i a v i

suflet sc găseşte o asemenea rană, cu ce am puteâ fifolosiţi p rin cu răţirea trupu lui? Cu nimic. Avem nevoiede rugăciuni curate, iară rugăciunile nu sun t curate,

pe_câtă vreme, solie tul ce lc face este necura t. Şi nim icnu face sufletul atât de necurat, ca avariţiea şi răpirea.Dară sun t uni ia cari făcând mii de răie în cursul

zilei, totuşi către sară spălânciu-se întră în biserică, şicu multă îndrăzneală întind mânele spre ceriu, ca şicum pare-ca totul a lepădat de la dânşii prin spălareac'ti apă. Dâca '"âr fi aşâ, negreşit că m are folos a r fi,când noi pe fiecare zi ne spălăm. Dacă ar fi aşâ, nicieu nu a-şi înceta de a vă supără necontenit cu băile,dacă, zic, ne-ar face curaţi şi ne-ar scăpă de păcate.Insă, iubiţilor, toate acestea sunt de rîs, sun t bârfiri,

sunt păpuşarii şi jucării copilăreşti.Dumnezeu nu dispreţuieşte m urdărie a trupului, ci

necu raţe mea sufletului, căci- ase ciită"‘cer spu ne el:riciţî cei curaţi “ poate cu tru p u l? Câtuşi de puţin,însă ce? „cei curaţi, zice, cu inima, câ aceia vorvedeâ pe"Dumn^zeu“WMath. 5, S )r iară Prorocuizice: „Inima curată zideşte întru mine Dumnezeule*. (Ps. 50, 12),,şi iarăşi: ,.Spală de răutateinima ta“. (Ierem,..4, 14).

Mare bun este, iubiţilor, de a se găsi cineva .totdeauna în obişnuiţa celor bune. Dară tu priveşte cât deiniei sunt acestea, şi nefolositoare; ca după ce sufletul afost mai dinainte stăpânit de oarecare obiceiuri, nu sedepărtează, şi nici ca poâle suferi să se apropie de rugăciune, dacă n ’a îndeplinit acele obiceiuri mai dinainte.De pildă iată ce spun: ni-am făcut obiceiul de a nespăla şi a ne ruga, şi nu este cu putinţă de a face aceastanespălaţi; nu ne rugăm cu plăcere, dacă vom faceaceasta cu mânile nespălate, ca urmând a necinsti preDumnezeu, şi suntem cu cugetul ne’mpăcat. Dara dacă

acest lucru de nimic ne stăpâneşte cu atâta tiranie, şinumai de cât îl îndeplinim pe fiecare zi, apoi dacă şiîn obiceiul milosteniei ne-am găsi tot aşâ, şi am regulăca şi acest obiceiu să-l îndeplinim pururea, de sigur căam reuşi a ne deprinde ca niciodată să nu intram cumanile goale în casa de rugăciuni. Mare este cu adevăra t tirăn iea obişnuinţei a tâ t în cele bune, ca şi în



O M I L I A V I 233

cele răie, căci la urmă nici nu mai avem nevoie de osteneală, de vreme ce suntem traşi de dânsa.

Mulţi au căpăta t obişnui ţa de a se pecetlui, aşâ zicând, pre dânşii deseori cu semnul sfintei cruci, şi numai au nevoie de cineva care să li aducă aminte, baîncă şi mintea de multeori se învârteşte pe aiurea, şitotuşi mâna ca fiind pare-că mişcată de un dascal alobişnuinţei, se ridica au tom at sp re a face semnul sfinteicruci. Mulţi au căpătat obişnuinţa de a nu se ju ră, şi nicide voie şi nici de nevoie nu se jură. Deci, să căpătămşi noi obiceiul de a face milostenie. Câte ostenele artrebui să punem spre a află doftoriea aceasta ? Căcispune-mi: daca n’ar fi mângâerea aceasta a milosteniei,iară noi păcătuind mult ne-am face pre noi inşi ne vinovaţi de osândă, oare nu ne-am plânge pe toate căile?Oare n-am zice: «fie ca prin bani să spălăm păcatele»şi lotul am cheltui, sau «fie ca prin bani să depărtezcte la mine mâniea lui Dumnezeu» şi nu am cruţa nimicdin ceia ce avem? Deci dacă noi facem aşa în boala,dară încă dacă s’ar puteâ cumpără moartea, oare nuam da toate averile ? De şi, pr iveşte filantropiea lufDumnezeu, cât de m are este: că nu 'ţi-a d at dreptul.dea cum pără m oartea aceasta mom entană, ci m oartea cea■veşnj,e.ă. «Tu nu cum peri vieaţa aceasta, zice, ci aceaveşnică. Pe aceea ’ţi-tP ^ rid , iară nu pe aceasta. Nu’mi

bat joc de tine, căci dacă ai prim it-o aceasta , n-ai prim itnimic. Eu ştiu că aceea este mare. Nu tot aşa însă fac

. cei ce câra um âre se ceie din lume Căci dânşii îşi ba t joc de cei ce voiesc, şi în locul unui lucru m are dauunul mic. Dară eu nu fac aşâ». Căci spune-mi: dacăcineva s’ar duce la un negustoriu, care ar avea două pietre, din care una proastă, iară cei ala Hă de m are preţ, şi după ce a plătit preţul celei proasie, la urm ă aluat pe cea mare, oare pentru aceasta l-ar puteâ învinovăţi cineva? De loc, ci încă mai mult l-ar admiră.Tot aşă şi acum ni stau înainte două vieţi: vieaţa aceas tatrecătoare, şi acea veşnică, şi pe amândouă le vindeDumnezeu, însă noue ni vinde pe aceasta, iară nu peaceea. De ce dară să ne neliniştim ca şi copiii cei proşti,când noi luăm pe cea de preţ? Aşă dară se poate cum pără vieaţa veşnică cu bani? Daî Când însă noi o cum părăm cu banii noştri, iară nu cu bani străini, cândnu întrebuinţăm viclenie în câştigarea ior. «Dară, zici



O M l M f a - v n

tu, la urmă sunt ai mei». Nu sunt ai tai după răpire,fii su nt ai celui dc la ca,peH’-Jai" răpit. Sun t bani s trăin i,chiar daca ai li tu de o raie de ori stăpân, căci nu sunt

ai tăi nici aceia car i ţi-i lasă cineva în depozit, iară els’a dus departe, de şi se găsesc la tine. Deci dacă nusunt ai noştri nici chiar aceia pe cari i-am primit îndepozit daţi cu buna voea stăpânu lui lor, şi nici ch iar pe timpul cât îi avem Ia noi,"apoi cu a tâ t mai m ult nusunt ai noştri cei pe cari îi răpim Iară de voea celorce-i au. Acela este stăpânul lor, chiar de i-ai aveă demii de ori. Ai noştri sunt numai virtutea adevărata, iară

banii dacă nici c e i .^ r i sunt ai noştr i, nu sunt ai noştri,Cu a tâ t mai m ult cei străini, ci a stăzi ai noştri, mâinina mai sunt ai no^ij.JVirlutea însă este a noastră, ea

nu este în pagubă' ca aceia, ci întreagă se găseşte în.totdeauna. Aceasta să o câştigăm, iara banii să-i dis preţuim , ca astfeliu- să putem a ne învredniei-de bunurile cele ad evărate. Cărora fie ca cu toţii să ne în vrednicim, prin charul şi filantropica Domnului nostru IisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, se‘tad e slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pu ru rea şi înveci vecilor. Amin.

O M I L I A V i l

„Şî aceasta să ştii, că în zilele cele deapoivor veni vremi cumplite. Că vor fi oameni iu b itori'd e sine, iubitori de argint, măreţi, tru faşi, hulitori, de părinţi neascultători, nemulţă-mîtori, necuraţi, Ia ră de" dragd§te;y;(gg:i^ tori,heînfrânaţi, nedumestici, neiubitori de bine, vîn-

zători, obraznici, îngâm faţi, iubitori de desfătărimai mult de cât iubitori de Dumnezeu, avândchipul bunei credinţe (evseviei), ia ră puterea eitagăduind, şi de aceştiia te fereşte. Că dintr’ace-ştiia sunt de cei ce se vâră prin case şi robesc pre femeile cele îngreuiate de păcate , cele ce



O M I L I A V I I 235

se poartă cu multe feluri de pofte; care puru

rea se învaţă, şi nici-oda tă la cunoştinţa adevărului a veni nu pot“. (Cap. 3, 1—7).

In întâea epistolă zicea ca: „Duhul arătat grăieşte, că în timpii cei deapoi se vor depărtâuniia de la credinţă". (I. Timoth. 4, 1), şi tot înaceeaşi epistolă în alt loc tot aceeaşi proroceşte, caceva ca re se v a petrece în tim pu l de pe urmfţ. Deci şiaici tot aceia face, zicând: „Şi aceasta să ştii, că

în zilele cele de pe urmă vor veni vremi cum plite Şi nu num ai în timpu rile de pe u rm ă, ci ch iarşi în timpurile deja venite, du pre: cum zice: „Iu ce

.Chip lanni şi Iambri s’au împotrivit lui Moi silt.(Cap. 3, 8). Şi iarăşi mai sus zice: „Şi în Casa marenu sunt numai vase de aur şi de argint*. Darăoare de ce face cl aceasta? Ca sa nu se tulbure Timotheiu, sau vr’unul din noi, când vedem că în lume suntşi oameni răi. «Ca dacă pe timpul lui Moisi, zice, au

foât oameni răi, şi că vo r fl şi după aceasta, nu estenimic de mirare dacă se găsesc şi în timpul nostru.»„In zilele cele de apoi vor veni vremi cum

plite11, adecă foarte răie. Şi cum vor fi timpuri răie?Aceasta o zice nu do ară defăimând zilele, nici timpurile, ci pe oamenii cei din acele.timpuri. Că şi noi avemobîcciu de a spune de timpuri răie, sau bune, de la îm

prejurările ce se petrec atunci, sau de la oamenii contimporani. Şi după ce spune de. acele timpuri, imediat

pune cauza tu turor acelor răie, rădăc ina şi sorg inteade unde. se nasc toate celelalte, când cineva nu are învedere cele ale aproapelui, ci numai pe cele ale sale,sau mai bine zis, când neglijază pe ale amândurora,căci el atunci nu se gândeşte nici la aie sale. Că du precum cel ce are în vedere pe ale aproapelui sau, varegu lă bine şi pe ale sale. tot aşă şi cel ce dispre-ţueşte pe ale aceluia, le va dispreţul şi pe ale sale

proprii. Căci dacă suntem m ădulări unul altuia , apoim ântuirea aproap elui nu este numai a lui, ci şi acelorlalte mădulări, precum şi vătămarea nu stă nu

m ai la acela, ci îşi întinde du rer ile la toate cclclalte



236 O M I L I A V I I

mădulări. Dacă suntem zidire, ceia ce ar suferi o parte,va vătam â şi restu l zidi rei, ta ră dacă acea par te este putern ică, ea va puteâ purta şi pe celelalte.

întocm ai aşâ şi în biserică. Ai trecu t cu vederea,sau ai disp reţuit pe fratele tău? Pe tine singu r te-ai nedreptăţit. Cunr? 'Apoi ta singur ai suferit o vătăm arenu mică. Câ dacă cel ce nu împărtăşeşte pre cel săraccu câţiva pitaci se duce în gheena, da ră oa re cel cevede pe fratele sau primejduindu-se în cele mai trebuitoare, şi nu-i întinde m ână de ajutoriu, oa re nu va pătimi mai mult de cât acela, dupre cum şi paguba afost în lucruri mai mari?

„Că vor fii oameni iubitori de sine“ zice.

Dară tocmai cel iubitorm de sine, este care nu se iu beşte pre sine, în timp ce acel ce iubeşte pe fratelesău, acela e s te c a r e se iubeşte pre sine. Din iubirea de sine izvorăşte filarghiriea sau iubirea de a rgint. Că chiar pe dragostea cea mai întinsă şi împrăştia tă în toate părţile, în scur t timp o umileşte boalaacea grozavă a iubirei de sine. „Iubitori de argint".Din iubirea de arg int-se naşte mândriea, din mândriedispreţuirea , din dispreţuire blas tem iea, . .din blasfemie pie rd erea de ori-ce ruşine şi în fine necredin ţa. Dealt-m intre lca to t cel ce se înalţă pe sine co ntra oamenilor,uşor apoi se va inalţâ şi contra Ini Dumnezeu. Astfeliuse nasc şi păcatele; de m ulte-ori de la cele m ai de jo s,ajung până la cele mai de sus. Cel ce este smerit catrăoameni, cu atât mai mult va fi smerit câtră Dumnezeu, Cel ce les te blând câtră cei deopotrivă cu el, cuatât mai mult va ti cătră Dumnezeu, iară cel ce dis- preţueşte pe cei deopotrivă cu el, în trecerea timpuluiva dispreţul şi chiar pe Dumnezeu.

') Deci, iubiţilor, să nu ne d isp reţuim unii prealţii, căci aceasta este-o învăţătură rea , care ne va învăţă a dispreţul pe Dumnezeu. Dară ch iar prin faptulcâ ne dispreţuim unii pre alţii, noi disp reţuim pe Dumnezeu, care nc-a p'oroncit de a a răt ă unii a ltora ceamai m are dragoste. Dară dacă voiţi, vă voiu face acea-

') P a r t e a m o r a l / i . Cel ce se înv aţă a dispreţul pe oam eni, cu u ş u r i n ţ ă va dispreţul şi pe D u m n e z e u , şi contra iubitorilor de ar gin t. Că noi trebuie a ne înd em na unii pre alţii, şi despr.o f emeile văduve, cum datoresc în ceia ce le priveşte de & creşte şi în griji de co piii lot’ dupre Dum nezeu . ( V e r o n ) .



O M I L I A V I I 237

sta învedera tă şi prin exemple. Cain a dispreţuit pefratele său, şi imediat a dispreţuit şi pe Dumnezeu.Cum l-a dispreţuit? Prive şte cât de ba tjocoritoriu răs

punde lui Dumnezeu: „Au doară pazitoriu sunt oufratelui meu“. (Facere 4, 9)? Isav dease menea a dis

preţuit pe fratele său, şi la urm ă a dispreţuit şi peDumnezeu. De aceia şi zicea Dumnezeu ca: „Pre lacobl - a m iubit, iară pre Isav l’am urît“. (iiai. 1,2.3),

pentru care şi Pavel zice: „Să nu fie cinova curva-r i u sau spurcat ca lsav.“ (Ebrei 12, 16 ). Pe losifl-au dispreţuit fraţii, ca ri la urm ă au dispreţuit şi peDumnezeu. Israiliţii au dispreţuit pe Moisi, şi de aceia

au dispreţuit şi pe Dumnezeu. Tot aşa şi fiii lui Eli dis- preţuiau poporu l, şi dispreţuiau şi pe Dum nezeu...Voieşti poate a vedea şi contrariu)? Abraăm a cru

ţat pe Lot nepotul său, şi în acelaşi timp a ascultat şide Dumnezeu, ia ră aceasta se învederează din ascultarea lui, când i s’a Cerut de a jărtfi pe fiul sau lsaar, şidin toate celelalte virtuţi ale sale. Şi iarăşi: Abel a fostevlavios şi cu bună cuviinţă cătră f ratele său, şi ev lavios a fost şi cătră Dumnezeu, Să nu ne dispreţuimdeci unii pe alţii, ca să nu ne învăţăm a dispreţul şi pe

Dumnezeu. Cel obraznic cu oamenii, va fl obraznic şicu Dumnezeu. Să ne cinstim unii pe alţii, ca să ne în văţăm a cinsti şi pe Dumnezeu. Deci, când iubirea deargint şi iubirea de sine, şi lipsa de ruşine se întrunescla un loc, apoi atunci ce m ai. lipseşte pen tru pierdereatota lă a individului? Totul s ’a str icat atunci, şi dintoate părţile curge mocirla cea pu turo asă a păcatelor.

„N e m u lţăm ito ri* zice. Şi cum a r pu tea fi.muiţă-mitoriu iubitoriul de arg in t? Cui a r puteâ fi m uiţâm itoriu? Nimănui, fiindcă pe toţi îi crede de duşmani, de vreme

ce voieşte a răpi averile tuturo r. De ţi-ai deşartă-toateaverile unui asem enea om, nu-ţi va a rătă nici-o mu Iţă-mire; se scandalizază incă că nu ai mai mult, şi ca nul-ai făcut stăpân pe mai multe. De l-ai face stăpân pestelumea întreagă, nu-ţi va a rătă nici-o mulţămire, caci elcrede că n ’a luat nimic. Pofta acestui rău es te ta ră saţ,este aşâ zicând pofta unei boale primejdioasă, căci aşâfeliu sunt poftele boalelor. Şi cel bolnav de friguri nu poate nici-odată a se sătura de bău tu ră, ci pururea segăseşte stăpâ ni t de poftă. Beţivul nici-o dată nu se sa tură,



238 o m i l i a v i i

di veşnic este însătat. Tot aşâ şi cel îndrăgostit de bani,nici-odată nu-şi satura pofte de bani, şi de i-ai deşartătoate averile, el nici-odată nu-ţi va a răta vr-o mulţâ-

mire. Numai aceluia poate i-ar arăta, ca re i-a r dâ pecât el voieşte, d ar ă aceasta nimeni n- ar putea-o face,căci nici el n-are o m ăsu ră de cât voieşte, şi pr in urm are n imeni nu-i va puteâ mulţămi.

Nimeni nu poate fi a tâ t d e ’nemuljâmitoriu ca iu bito riul de argin t, nim en i nu poate fi atât de fără sim ţire şi fă-Fă recunoştinţă, ea iub itoriu l dc bani. El esteduşmanul lumei întregi. Se necăjeşte în sine că suntoameni pc pământ, căci el voieşte ca totul să fie pustiu, iară dânsul să aibă pe ale tuturor. Şi multe de acestfeliu'îşrincfripuie în mintea lui. D:.că de pildă este cu

tremur de pământ, el zice în sine: «dacă s-ar îngrop»toate în pământ, la urmă eu singur le-aşi luă pe aletutu ro r, daca este cu putinţă. Dacă a r fi foamete sau boala,-şi de s-ar pie rd e toate, afară de au r; dacă a r fivr’un naufragiu pe mare, sau \ t ’o revărsare şi înecarede mare», şi în fine mii de asemenea nenorociri făureşteîn mintea sa, iară ceva. bun, nimic, căci eî doară doreşte în sufletul său cutremure, şi trăsnete, rărfimie şi boale, şi toate cele de acest feliu.

Spune-mi însă, nenoroci tu le şi vrednicule de jale,şi mai rob de cât toţi rob ii: dacă a r fi toate au r în lu

mea aceasta, oare te-a r mântui pre tine aurul, fiind prăpăd it de foam e? Dacă a r fi un cutrem ur şi s-ar scufundă întreaga lume, oare te-ai izbăvi de aceasta poftăvătăm ătoare? Nefiind om pe pământ, la nimic nu-ţi vafolosi vieaţa cu toate ale ei. Să ne închipuim că deodatăfără de veste toţi oam enii de pe păm ân t a r dispărea,şi că argintul şi aurul lor-ar trece automat. în stăpânirea ta, — fiindcă aceşti oameni îşi închipuie în mintealor lucruri nebune şi peste putinţa — şi bogăţiea acelora,aurul, argintul, "hainele cele de mâtăSa, cele aurite,-toateîn fine a r intr ă au tom at în mânile laie. Ei! şi-ta re -ţiva fi folosul? Atunci mai cu samă te-ar găsi moartea,nefiind nici pitari, nici lucrători de pământ, ci numaifiare sălbatece şi demoni cari îţi sperie sufletul. De sigurcă şi acum îţi stăpânesc demonii sufletul, şi încă poa temulţi, atunci însă te-ar pune în uimire, şi de înd atăte-ar pierde. «Dară, zici tu, eu aşi voi ca să fie şi lucrători de pământ, şi făcători de pâne, însă ar trebui



o m i l i a V n 239

ca şi cu dânşii să cheltuiesc» — atâ t de nesăţioasă, estedorinţa aceasta. Şi ce ar puteâ fi mai de rîs ca acestevorbe t Ai văzut în ce s trâ m to ra re se găseşte el ? Voieşte

şi a avea pe mulţi car i să-l slujască, da ră se şi sc âr beşte că cheltuieşte cu hrana lor, şi că cu chipul acestai se împuţinează averea.

Dara ce? Spune-mi: oare voieşti tu ca oamenii săfie de peatra? Dară toate acestea sunt batjocori, valuride m are, am eţala, furtună, vifor, şi tulbu rare m are asufletului, căci el veşnic este înfometat, veşnic însătat.Spune-mi însă: oare pe un astfeliu de om nu l-am

plânge, şi nu ni-ar fi milă de el? Când aşa ceva se petrece cu trupurile omeneşti, şi se crede a fi cea mai

grozav ă osândă — nu m ită de doftori foame cănească—când cinevâ îndopându-se într’una, nu se izbăveşte totuşi de a fi îmfom etat; — d a ra dacă se petrece aceas ta cusufletul, oa re nu vom plânge pe un asem enea om?Foame cănească a sufletului este iubirea de argint,care umple cu multe pe suflet, dară nici-odată nu-imulţam eşte, ci p uru rea este stăpân it de acca poftă. Dea r trebui să bea unul ca acela ch iar din acea buruianănumită ele bor IMiSopov = clebor , bu ru ian ă de leac pen tru smintire), sau de a. suferi ceva de mii de ori maigreţos, num ai ca şa şe poată izbăvi de această patimă,oare n'ar trebui ca să primească aceasta cu bunăvoinţă? Nu poate fi în lume atâ ta mulţime de bani, încât să poată sa tur ă pântecele cel ne sătura t al iubito-riului de argint. •

Dară oare nu ne vom ruşinâ noi, dacă fiind vorbade bani, atâ t de mult, urm ase en tuziazm ează, sau mai binezis, se cuprind de o poftă nebună, ia ră când e vorbade Dumnezeu noi nu-i a rătăm nici cea mai mică dragoste,de şi Dum nezeu este pen tru noi m ai fără pre ţ ca arg intu l ?

Pe ntru a rg in t oamenii sufăr şi nedorm ire, şi călătoriiîndelungate, şi primejdii necurmate, şi ură, şi zavistii,şi în fine toate rălele, iară când e vorba de Dumnezeunoi nu suferim a se pron unţă asupră-ne nici cea mai micăvorbă, sau să suferim vre-o ura pentru dânsul. Iară dear trebui ca sa apărăm pre v r’unul din cei nedreptăţiţi, noi sfiindu-ne de ura şi de prim ejdiile din pa rteastăpân itorilor, lăsăm în voea întâm plării pe cel ned reptăţit, aşă că luând de la Dumnezeu putere de a aju tă pe frate le nostru, noi am pie rdut acea putere, pentru



240 OMIL IA VII

că n ’am voit de a fi urâţi de acei tirani. Şi cş:i maimulţi imedieat puri înainte vorbele: «ce’mi pa să mie,nu voiu a fi urît în zădar». D ara aceasta este & fi ur îtîn zadar? Şi ce ar puteâ fi mai bun de cât această uni?Pe ntru prieteni ea şi dragostea lui Dumnezeu, ura oamenilor este cu mult mai bună dc cât prietenia lor.Căci când suntem iubiţi pen tru Dumnezeu, noi suntemdatori lui de această cinste, ia ră când su ntem urîţi,atunci el ni este datoriu.

Iubitorii de bani ori cât ar iubi aurui, totuşi nucunosc m ăsura iubirci. noi însă de am face ceva câtde mic, credem că totul am făcut; pe Dumnezeuiubim atât p re cât iubesc aceia aurul. Mare este învi

novăţirea acelora, că au atâta " dragoste pentnu a u rdara şi hula noastră este-'-ifeare, pentru că nu avematâta dragoste cătră Dumnezeu, pre câtă avem cătră păm ânt, ~ căci pământ este aurul, in formă metalică.Câtă cinste dăm Dământului, nu dăm pe atâta stăpânului tuturor.

.Să cunoaştem deci nebunia lor, şi sa ne ruşinăm.Şi ce este, dacă noi poate nu suntem aşâ de aprinşidupă au r, dar ă nici de Dumnezeii., nu ne temem muit?Din cauza avariţiei unii oameni îşi dispreţuiesc femeia,copiii, ba până ch iar şi m ântuire a lor, — de şi nu ştiu

că vo r puteâ .spori a ve rea lor, fiindcă de multe-ori,chtarr pe când .se găsesc în cele mai bune spe ranţe, părăsesc lumea fără-d e veste, de ' şi s’au muncit înzădar, — pe când noi ştiind bine că ne vom învrednicide cel dorit de noi, dacă-1 vom iubi precum trebuie a’liubi, şi totuşi nici aşâ nu-1 iubim,’căci s’a răcit în noi orice dragoste către aproapele, şi prin u rm are şi c ătrăDumnezeu, de oare-ce de la răcirea celei cătră aproa pele vine şi răc irea celei cătră Dumnezeu.

Nu este, âubiţilpr, om care să aib ă o cugeta re sănătoasă şi să nu ştie a iubi. Temeliea tuturor bunurilor

este dragostea, dupre cum şi zice Mântuitoriul: „Intruaceasta se cuprinde toată legea şi Prorocii".(Math. 22,40). Dupre cum focul ce^cade pe materii ar-zătoa re totul nimiceşte, tot aşâ şi căldura dragostei oriunde ar pătrunde, pe toate cele ce vatamă cuvântullui Dumnezeu îe nimiceşte, şi aşâ face pământul cura)şi p rielnic pentru prim irea seminţelor. Unde este dra'goste, toate rălele sun t alungate. Acolo nu m ai este



o m i l i a v h 241

iubire de arg int, care e rădăcina tutu ror rălelor; numai este iub irea de sine, nu mai este m ândriea , căci

de ce s'a r m ândri cinevâ înaintea prietenului s au? Nimic nu face pe om a tâ t de umilit ca dragostea, căciservim pe prieteni ca slugi, şi nu ne ruşinam, ci încăsuntem ch ia r mulţămiţi de a ceastă slujbă. Banii nu-icru ţăm, ba de multe-ori nici trupu rile , căci de multe-ori să şi primejduieşte cinevâ pentru cei iubit.

Unde este adevărata dragoste, invidie nu poate fi,nici grăirea de rău, fiindcă nu numai nu defăimăm pe prieteni, ci încă şi când sunt defăimaţi îi apărăm , închizând gura defăimătorilor. Toate sunt în linişte, toateîn pace, şi nici măcar- urmă de ceartă sau lupta nu se

vede, căci toate sunt încărcate de pace. „împlinirealegei este dragostea*. (Rom. 13, io), zice Pavel, aşâca nimic nu este displăcut. Căci, care sunt păcatelecontra oi? Avariţiea’, răpirea , invidiea, g răir ea de rău ,lipsa de ruşine, minciuna, jurământul fals; dară toateacestea sunt împrăştieate unde este dragoste. îşi calcă

jurăm ântul cei ce ju ră str âm b, şi cari voiesc a răp i;dară de la cel iubit nimeni nu se încearcă a’i răpi ceva,ci încă îi mai dă chiar din ale sale, căci noi simţim om ai rnare m ulţăm ire de a-i da, de cât de a-i luâ.

Toate acestea le ştiţi voi cari aţi avut prieteni, —

prieteni, zic, numai cu numele, nici numai de form ă,ci dacă cineva a iubit precum trebue a iubi, daca s’alipit de dânsul; — ia ră dacă uniia poa te nu ştiu, afle dela cei ce ştiu. Acum însă voiu povesti vouă din sfintelescripturi despre o prietenie minunată.

lo anatb an fiul Iui Saul a iub it pe DavidV' „Şi s’alegat sufletul lui Ioanathan, zice, cu sufletul luiDavid iară când îi jăieâ moartea, ziceâ David dedânsul: „A căzut asupra mea dragostea ta, cadragostea femeilor, spre moarte m-â* rănit(i.

împăraţi 18, 1. II. Imp. 1, 25. 26). Dară ce? Oare l-ainvidieat vre-oda.tă pe David ? De loc, de şi poate a r fifost nevoie de a’i invidiea. De cel Pentru că din faptevedeâ cum împărăţiea veniâ la David, dară el nimicn-a pătimit, căci n-a zis: «acesta este cel ce ma lipseşte pre mine de p&rinţasca îm părăţie», ci încă lu cra îm preună cu dânsul pentru lu area îm părăţie i, şi deci nici pe ta tăl său nu cruţă pentru prieten. Dară pentru

42330 16



242 OMIbki VII

aceasta să nu cread ă cineva pe Ioanathan de om oritoriudc tată, căci el nu ned reptaţiâ pe" tatăl său pr in acea

dragoste, ci num ai cat s tăpâniă aşâ zicând nedreptăţileşi comploturile urzite contra lui David. Mai mult îl cruţă,de cât ii nedreptaţia, că nu l-a lăsat pre el ca sa sfârşascăcu un omor nedrept. Voiâ de multeori chiar sa moară pentru dânsul. N iciodată nu l-a acuzat, ci chia r şi p re tatălsău 1-a adus la tăc ere ; nu l-a‘ in^SiSSS, ci incă a luc ra tîmpreună cu el. Nu numai că i-a dat bani, ci i-a mai datşi m ântu irea , ba chiar'şPSufletul ’şi l-a pus pentru dânsul. Nu s’a sfiit de ta tăl său pentru prieten, fiindcă' StCCteurzâ uneltiri nedrepte, iară acesta nu se ştiea cu nimicvinovat, pre sine. Prieteniea lui eră cu cel drept. Ast

feliu deci, eră Ioanathan. Să vedem acum şi pre David. N^a avut timp ca el să ’şi a ra te recunoştinţa cătreIoanathan,; fiindcă Ioanathan a fost răpit de moarte mai’nain te de â luâ David îm părăţiea, aşâ că mai ’naintede a veni Ja împărăţie cel ce pătimise, a încetat dinvieaţă Cel ce făcuse bine. Deci ce? Să vedem cum ’şi-aa răt a t—în rele ce erâ cu putinţă — prietenia aces t drept.„Frumos mi-ai fost mie foarte, minunată a fostdragostea ta, mai mult de cât dragostea "femeilor “ zice. D ara oace j^ypiai a tâ ta a fost — dealtmin-

trelea n ici'ace as ta nu este puţin lucru — sau că poatedragostea lui a mers mai departe? Apoi iată că şi prefiul aceluia, şi pre nepotul lui de multeori i-a scos din

primejdii, aducându-şi amin te de dragoste a şi binefacereatatălui lor către dânsul, şi se găsau tăţă dc dânsul canişte nepoţi de a i fiului său, îngrijindu-se şi apărându -i.

0 astfeliu de dragoste voiesc eu de a av eâ noi cutoţii,'şi.cătră' cei vii, şi căt ră cei morţi. Audă aceastafemeile,—că eu mai a les zic, cătră cei m orţi—acele femei,zic, care au trecut în a doua. căsătorie, după ce au ur ît pe

bărbatu l dintâi, sau au necinstit patul răposatu lui. Acesteale spun, nu ca şi cum aşi opri căsătoriea a doua, darănici a o' lasă neîmpiedecată, fiindcă nu ina lasă nici premine Pavel, punându-mi frâu în gu ră, şi zicând femeilor:„Iară dc s’a măritat fecioara n’a"greşit“. şice zice încă? „Că mai fericită este de va rămâneâ.aşâ“. (I. Corinth. 7, 28. 40), astfeliu că este cu mult mai

bine aceasta de cât aceia. Pentru ce ? Pentru multe. Cădacă a nu se mărită de loc este cu mult mai bine de



OMILIA VII 243

cât a se m ărită, de sigur că a nu se m ărită de a douaoară este cu mult mai bine de cât a se mărita. «Dară,zici tu, unele n’au putut suferi văduviea, căci au căzut

în nenorociri». Fiindcă n’au ştiut ce este văduviea. Văduviea nu este numai aceia de a nu se mărită de adoua oară, pr«£g|şn şi fecioriea nu este numai de a rămânea nemăritată, însă ce? Duprecum principalul înfeciorie este modestlea şi sta torn ieiea în cred inţă, totaşâ şi în văduvie principalul este de a trăi singuratec,a stărui în rugăciuni, a se izbăvi de dezmerdări şi petreceri. „Iară ceea ce petrece î n t r u desfătare,zice, dc vie este m o a r tă " , (i. Timoth. 5, 6). Că dacăar urma ca cea rămasă văduvă să aibă prinprejurul

său tot acelaşi vuet, şi tot aceleaşi fantazii, şi tot 'a celeaşi haine pe care le avea pe când trăia bărbatul ei,apoi e mai bine să se mărite, căci nu relaţiile cu bărbateste ceva rău, ci iscodirea şi limbuţiea. De ace ia s’auîntors unele ca acestea în urm a satanei, fiindcă nu auştiut să văduviasca bine.

Voieşti poate să ştii ce este o văduvă, şi ce calităţi se ce r de la dâ nsa? Ascultă pe Pavel ce spu ne:,,De a crescut fii, zice, de a primit străini, dea sp ălat picioarelc sfinţilor, de a aju tat celor

necăjiţi, de a u rm at la tot luc ru l b un“ (ibid. 5,10). Dară dacă după moartea bărbatului te dezmerziîn bogăţii multe, de sigur că nu vei puteâ suferi văduviea. Străm ută însă bogaţiea aceasta în ceriu rj, şiatunci îţi v a fl uşoară sarcina văduviei. «Dară dacă euam copii, zici tu, moştenitori ai averei părinteşti»?Invaţă-i ca şi dânşii să dispreţuiască averile . Străm ută pe acele ce ţi se cuvin ţie, şi opreşte pentru copii atâta pe c i t li aju nge; învaţă-i apoi ca şi dânşii să fie mai buni de cât banii. «Dară, zici tu, dacă am o sumedenie

de slugi şi de robi? Dacă am a tâ ta au r, arg int, şi aşâde multe lucruri? Cum voiu fi oare eu destoinică dea le păstră, având nevoie de sprijinul barbatului»? Pre texte num ai sunt acestea, dup re cum se învedereazădin multe părţi. Că daca nu te-ai îngriji, sau mai binezis dacă nu ai pofti averi, şi nici n’ai voi ca să ţi sesp or iască bogăţiile, sa rc ina ţi-ar fi uşoara, căci cu multmai greu este de a strânge, de cât de a păstrâ. Decidacă ai tăia pofta de a strânge, şi din cele ce ai deja,



2 4 4 O M I L I A V I I

vei împărtăşi pre cei ce au nevoie, Dumnezeu te_vasprijini cu puterea sa. Dacă cu adevărat tu zici acestea

ca av ân d sub îngrijirea ta clironomiea orfanilor, iar ănici de cuiii_nu ascunzi sub un astfeliu de pretext iu-" bire a de argint, apoi atunci cel ce ţi-a poroncit de acreşte fii, şi cel ce ştie inîmele, va face ca averea acelora să fie în siguranţă. Căci nu eăW'Wtei o casa carefiind sp rijin ită pe eleimosină, să păţim iasca ceva rău,şi chiar de ar pătimi pentru un timp, se va sfârşi totuşicu bine. Aceasta va fl incă pentru fie-care casă maimult de câ t ori-ce pavăză şi suliţă.

Ascultă ce zice diavolul pentru lob: „Au nu tuai îngrădit cele deafară şi ceie dinăuntru ale

saleu (lob 1, 10)? Pentru ce oare? Ascultă pe lob cespune: „Ochiu a m fost orbilor, zice, picior şchio

pilor, tată orfanilor" (lbid. 2y, 15). Dupre cum cel■ce nu se desparte pre şine de nenorocirile străine, chiar

în ale sale nu va pătimi nici un rău, căci s ’a învăţatdeja a suferi împreună, tot aşâ şi cel.e&/;Su^,,voieşte acompătimi şi a se în tri sta' tle -cele străin e, în* toate a lesale va pătimi ralele singur. Şi dupre cum se întâmplăşi cu trupul omului, când de pildă piciorul.;fiind rănit,m âna n ’a r simpatiza, n ’a r curăţi rana, n 'ar pune dof-

toriile, şi n’ar spală puroiul, de sigur că în aceleaşirăie se va găsi singura,—aşâ că mâna, care fiind afarăde ori-ce durere, şi.n’a voit să slujască piciorului, ea singu ră va fi vinovată de patim a ce o va suferi, ca deacolo

"vîm ind răul. va cădea şi pe dânsa, şi de as tă da tă nuva mai fi vorba de slujba adusă ei, ci de vindecare şisc ăpare de prim ejdie, — tot aşâ, zic, şi în cazul de faţă,cel ce nu voieşte a com pătimi cu alţii, sin gur va suferi.„Ai îngrădit, zice, cele dinafară ale lui, şi celedinăuntru'*, şi nu îndrăznea de a năvăli asupră-i.«Dară, zici tu, a pătimit-rmilte răie». Insă rălele aceleaau fost pricină a multor bunuri: îndoită l-a fost averea, pla ta i-a fost mai m are, mai m are i-a fost drepta tea,strălucite cununile, minunate i-au fost premiile, şi atâtcele duhovniceşti câ t şi cele pământeşti i-au sporit. A pierdut fiii săi, dară a prim it fii, nu pe aceia, ci pealţii în locul lor, ia ră pe aceia i-a m ân tuit întru înviere. Dacă i-ar fi prim it tot pe aceia, i s’a r fi îm puţinat lui număru l, acum în să dându-i-se alţii în locui



O M I L I A V I I I . .245

acelora, îi va prezenta şi pe aceia la, înviere. Darătoate acestea s’au petrecut prin faptul că el se îndelet-

niciă cu facerea milosteniei, pe care o întrebuinţa laori-ce ocazie, — ccia-ce şi noi să facem , ca astfeliu săne învrednicim de acelea’şi bunuri, prin charul şi filan-tropiea Domnului nostru Iisus Christos, căruia împreunăcu Tatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava , stăpâ nire a şicinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A V I I I

„Şi. aceasta să ştii, că în zilele cele de apoi.vo r fi vremi cum plite, ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argint, măreţi, trufaşi,hulitori, de părinţi neascu ltători , nem ulţămitori,necuraţi, fără de dragoste, neprimitori de pace.Clevetitori, neînfrânaţi, nedomestici, neiubitoride bine, vânzători, obraznici, îngâm faţi, iubitori

de desfătări mai mult de cât iubitori de Dumnezeu11. (Cap. 3, 1—4).

Dacă cinevâ se necăjaşte astăzi pe eretici, gân-*dească-se că din început s’au petrecu t de acestea, pururea furişând diavolul minciuna în locul adevărului;Dumnezeu din început a făgăduit cele bune, dară âvenit şi diavolul cu făgăduinţi. Dumnezeu a sădit Pa-"radisul, dară diavolul a amăgit pe Eva, zicând: „Veţifi Ca Dumnezei1'. {Facer. 3, 5). Fiindcă cu nimic nu

dovedea prin fapte, el făgăduieşte cele mari prin cuvinte,căci astfeliu sunt înşelătorii. După aceas ta au fost Cainşi Avei, apoi fiii lui Sith şi fetele oamenilor, ChanvşiIafet; Abraâm şi Faraon, Iacob şi Isav, şi până la ceade pe urmă aşâ este, Moisi şi magii. Prorocii şi pseudo- prorocii, Apostolii şi pseudoapostolii, Christos şi Antihrist. Deci şi mai ’nainte şi după aceia aceleaşi au fost.Atunci au fost Theudas, atunci Simon, atunci şi apostolii, cum şi cei de pe lângă Ermoghen şi Filii. Deci,nu a fost timp, când diavolul să nu ii furişat minciuna



2 4 6 O M I LI A v m

îrx locul adevărulu i Prin u rm are să nu ne necăjim peniru aceasta, căci din început s*aa petrecut aşâ. De

aceia ziceâ ap os tolu l: „Aceasta să ştii, că în zilelecele deapoi vor veni vremi cumplite. Că vor fioameni iubitori de sine, iubitori de arg int, măreţi, trufaşi, hulitori, de părinţi neascultători,nemulţămi’tori, necuraţi, fără de dragoste.* Aşăd ară cel nem ulţam itoriu este necurat, şi cu drep t cuvânt,căci cel nem ulţam itor iu cătră binefăuktârtffl său-; Mimva pu tea tt recun oscătoriu cătr ă alţii? Cel nomulţămi-toriu este fără de dragoste, el este neprimitorîu de pace.„Clevetitori* zice, adecă g răito ri de rău, căci cei ce

nu văd la dânşii nim ic bun, având oare-cum ca o mân-gâere pen tru dânşii de a defăima bunul nume al altora,fac prin aceasta mii de păcate.

„Neînfrânaţi* şi cu limba, şi cu pântecele, şi cutoate celelalte ,,Nedomestici“ de unde vine apoi cruzimea, când cineva este iubitoriu de argint, când esteiiibitociu de sine? când este nem ultămitoriu, când esteneînfrânat. „Neiubitori de bine, vînzători, obraznici*. „Vânzători* ai prieteniei, „obraznici*, adecăfără nici o statornicie în caracter. „ î n g â m f a ţi adecă

plini de prostie . „Iubitori de desfătări mai multde cât iubitori de Dumnezeu, având chipul

bunei credinţe (evseviei), iară puterea ei .tăgădui nd*. Şi în epistola cătră Romani scriind zice:„având înch ipu irea cunoştinţei şi a adevărulu iîn lege*. (Rom. 2, 20). Acolo spune lăudându-i, ia răaici ar at ă păcatul aces ta mai rău de cât toate păcatcie.De ce? Pentru că nu în acelaşi senz a iuat în tot-deaunaacelaşi cuvânt ex prim at. Că dup re cum de multe-ori

e! iâ expresiunea „icoană* sau „chip* în senz deasăm ănare sau potriv ire, tot aşă de m ulte ori o iâ cu pr ivire la ceva neînsufleţit, la cevâ de nimic, precum chiarel de pildă scriind zice: „Câ bărbatul nu este da-toriu să’şi acopere capul, chipul şi slava luiDumnezeu fiind*. (1. Cor. 11, 7), iară Prorocul zice:„Măcar că în chip trece omul“. (Ps. 38, 7), Câte- odată iâ ne leu în locul îm păratu lui: „Culcându-te



O M I L I A V I U 247

ai adorm it ca un leu şi ca un puiu de leu,cine-1 va deşteptă pre el“. (Facer. 49, 9)? iară altă

dată îl iâ ca răpitoriu: „Ca un ieu ce răpeşte“(Ps. 21, 14) zice. Tot aşa facem şi noi, căci faptele saulucrurile fiind varieate şi compuse, este natural caexemplele să se iâ în mai multe chipuri. De pildă:când voim a ad m iră o faţă frum oasă, o com parăm cucele pictate, iară când voim a admiră pc una din cele pictate, zicem ca vorbeşte, că grăieşte, — dară nu înţelegem acelaşi l u cru ; aici noi înţelegem că este ap roapeaceiaşi cu originalul,-iară acolo că este aproape tot aşade frumoasă. Tot asem enea şi în închip uirea ştiinţei de

care vorbeşte în epistola cătră Romani, că adecă estenumai un tip, o icoană acea învăţătură, este numai prototipul sau arhit ip ul evseviei, iarâ aici a ra tă ca estene’nsufleţit şi mort, învederând num ai forma, numaichipul şi num ai ap are nţa. Aşâ da ra este num ai o formă,sau mai bir.e zis numai un schelet Iară putere, este credinţa fără fapte. Şi cu drept .cuv ânt, caci precum untrup frumos şi bine format, când nu arc în el putere,ci do ară num ai că sam ăna aidom a cu cele zugrăvite,este mort, tot asem enea şi o credinţă dreaptă fără fapte.

Să ne închipuim de pildă un iubi toriu de argin t, vân-zătoriu, obraznic, şi care crcde drept.' Şi care-i va fifolosul, dacă n ’a re nimic cu sine din cele cuvenitecreştinilor? Când nu face nimica din acele ce caracteriza pe creştini, când întrece pe Elini în neevsevie, cândeste: spre vătăm area celor ce-1 însoţesc, când este spre

blasfem iea lui Dumnezeu, când prin faptele saledefaimăcredinţa! -

„Ş i de aceştiea, zice, te fereşte11-Dară dacă înzilele cele de apoi’ vor fi de aceştiia,- cum de zice: «şide aceştiia te fereşte» ® Este n atu ral câ vor fi atunci şide aceştiia oare-cari, de şi poate nu locinai pr in exa-geraţie, dară vor fi, — adev ărul însă este că prin Timotheiu sfătuieşte pe toţi, ca să se feriască de nişteastfeliu de oameni.

„Ca dintr'aceştiia, zice, sunt cei ce se vîra prin case, şi vorbesc pre femeile (femeiuştile =Yuvaixapia) cele îngreuiate de păcate, cele ce se

poartă cu multe feluri de pofte, care 'pururease învaţă, şi nici-odată la cunoştinţa adevărului



248 OMILIA VIII

a veni-nu- pot*. (Vers. 6. 7). Ai văzui cum şi aceştiiafac uz de vechea înşelăci mie, de aceă arm ă pe care dia

volul a între bu inţat-o ctfiHra Iui A dam? ;,se vîră princase“ zice. Ai văzut cum a învederat neruşinarea lor -prin-zicerea „SG v î r ă “, necinstea, înşelăciunea, linguşirea? „Şi robesc pre fcmeiuşte". Astfeliu că ceeacese înşală lesne, este departe de bărbat. A se înşală cinevâ. este al femeilor, sau mai bine zis nu al femeilor,ci al femeiuştelor (fuvatxapîwv to ajtsaiaSw). „ în g re u ia te(încărcate) de păcate“. p riv eşte cum acele femei suntrobite pr in păcate, prin faptul că nimic bun nu este in-

transele. Chiar expresiunea: „îngreuiate (încărcate)“este foarte ap ăsată, căci r eprez intă mulţimea păcatelor,ne rân du eala şi confuzi unea în vieaţă.

„Cele ce se poartă cu multe feluri de pofte11zice.,. Dară aici el n ’a înv inovăţit natura , caci n’a zis laîntâmplare «femei», ci mşte-'asfcfeliu de femei,- sau fe-meiuşte. şi ce va să zică „cu multe feluri de pofte?11Prin această expresiu ne multe a lăsat a se înţelege: şidezmerdarea,' şi neruşinarea, şi curviile. „Cu mulţe feluri dc pofte" zice, adecă: pofte de bani, de slavă,

de dezmerdări, de obrăznieie, de cinste, — sau poate mailasă a se înţelege şi a lte pofte spurcate. „Care pururea se învaţă, şi nici-odată la cunoştinţa adevărului a veni nu pot“. De ce ? Nu că doară le com pătimeşte prin aceasta , ci încă foarte mult le acuză,căci fiindcă s-au lăsat a fi stăpânite de acele pofte şi păcate, s ’a îm pie trit in im a şi cugetul lor.

„In ce chip lannis şi Iambris s-au împotrivit Iui Moisi, aşâ şi aceştiia stau împotrivaadevărului“ (Vers. 8). Dară cine sunt aceştiia? Fe rmecătorii de pe timpul Iui Moisi'). Şi cum oare numelelor nu se aduc de .faţă, sau în a ltă parte cel puţin? Saucă aceste nume s-au pre’clat prin viu graiu, s-au că Pa-vel a fost pus în cunoştinţă de Duhul Sfânt.

„Aşâ şi aceştiia stau împotriva adevărului,oameni stricaţi fiind la minte, nelămuriţi în cre-

’) Notă. A se vedea Exodul 7, ld.



O M I L I A VIII 2 4 9

dinţa. Insă nu vor spori m a i mult, că nebuniea

lor arăta tă va fi., tu turor, precum si a aceloras’a făcut“ (Vers. 9). „Ci nu v o r spori“, zice. Darăcum de spune aiurea „Şi vor spori mai mult înnecucernicie“, pe când aici zice că „nu v o r s p o r i ? “Acolo el spune că începând a introduce inovaţiuni şi aamăgi, nu vor încetă a înşelă, ci pururea vor descoperinoi înşelăciuni şi credinţi stricate, căci înşelăciunea niciodată nu stă pe loc. Aici însă apostolul zice, că nu voramăgi mai mult, nici vor zăpăci, de şi s’ar părea laînceput că a r fi ab ătut pe uniia din calea cea dreaptă,

ci iute vor fi descoperiţi. Cum că de aceştiia zice, ascultă ce spune mai departe: „Că nebuniea lor arătată v a fi tuturor". Cum aceasta? „Precum şi aacelora S’a făcut* zice. Chiar daca din toate părţilear progresă pentru moment cele ale înşelăciune! lor,totuşi nu va fi până la'sfârşit, căci aşa sunt, toate celecare se par bune, dară nu de la natură sunt bune. Pentru moment numai progresaza, dară după aceia se dau

pe faţă şi pier. «Nu însă şi ale noastre sunt de acestfeliu, zice; de care eşti chiar tu martur. Ale noastre nuse razimă pe înşelăciune, căci cine ar primi a şi muri pentru înşelăciune?»

„Iară tu ai urmat învăţăturei mele“ (Vers. 10).Aşă că «tu fii voinic, zice, căci nu ai venit cum s-arîntâmplă, ci ai urmat», de unde se învederează şi timpulcel îndelungat ce il urmase. „învăţăturei expresiune.care se rapoartă ia cuvânt. „Petrecerei", cu privirela vieaţa-.- „Voei“, ceia ce" a ra tă dispoziţiea şi hun a luivoinţă sufletească: «Niî nu mai că le grăia i, nu numai

■că le filosofai ca cuvintele». „Credinţei, îndelunge)răbdări", aşa că nimic din cele ale acelora rm te-autulburat. „Dragostei*, pe care nu o aveau aceia. „îngăduinţei (răbdăreî)"1, pe care iarăşi n-o aveau. „In-delungei răbdări“, zice; adecă «mare răbdare amarătat faţă de eretici». „îngăduinţei" faţă de prigoniri. „Gonirilor, pătimirilor*, zice. Două lucruri tul

bură pe dascal: când sunt mulţi eretici, şi când ucenicii nu rabd ă în patimile ce le întimpina. Dară pentru



250 o m i l i a v i n

aceştiia multe a grăit el, că au fost şi în vechimc, şică vo r fi şi în viitoriu, că 'nici un tim p nu va fi lipsitde astfeliu dc oameni, că pe noi cu nimic nu vor puteâsa ne vatăme, şi că în lame se găsesc vase de aur şidc lut. Pr iveşte cum el la urm ă vorbuşte ete năcazuri.„Care mi s-au făcut mie, zice, în Antiohiea, înIconiea şi în Listra“. Dară oare de ce a spus nu--mai de aceste cetăţi din cele multe? F iindcă celelalteerau cunoscute lui Timotheiu, şi poate că pomeneşte defapte mai de curând petrecute, iară nu dc cele de demult. Nu le en um âră după feliu 1 lor, căci el nu este iubitoriu de slavă deşartă. Acestea le spune pentru mân-gâerea ucenicului, iară nu pentru famfaronadă. Vorbeşte

aici de Antiohia Pisidiei, şi de Listra, de unde erâ Timotheiu.„Ce feliu de goane, am rabdat*. «Amândouă

mi-au fost dc mângâerc, zice; că şi eu am avut ocaziede a da pe faţă o nun ă voinţă putern ică, şi că n-amfost părăsit. Nu se poate soune că Dumnezeu m’a predat unor asem enea năcazu ri, ci- num ai ca mi-a făcutmai strălucită cununa». „Ce feliu de goane am răbdat. zice, şi din toate m’a izbăvit Domnul'4.

„Şi toţi cari voiesc cu bună credinţă (cu

cucernicie) a vieţui întru Christos Iisus, goniţivor fi“ (Vers. 12). «Şi de ce să spun numai de m ine?—căci fie-care din cei ce voiesc a vieţui cu evsevie, vafi gonit)'. Prin ex pre siunea de goane de aici, el înţelegenăcazurile şi scârbele, căci nu este cu putinţă ca un oinca re păşeşte pe ca lea vir tnţei sa fie, fără scârb ă, fărăîntristare, fără năcazuri şi fără ispite. Şi cum s-ar puteâ,fără de acestca cel ce'călătoreşte pe calea cea strâmtă,cel ce a auzit că „In lume năcazuri veţi aveă1?11Dacă în acel timp ziceâ lob: ,,Au nu este ispită vi-'

eaţa omului pre pământ“ (lob. 7,11)? cu atât maimult atunci, când: „Oamenii cei vicleni şi fermecători, vor procopsi spre mai rău, înşelând şi'înşelându-se“ (Vers. 13). «Nimic din acestea sa nu tetulbure, zice, dacă dânşii su nt în fericire, ia ră tu în is

pite, căci aşâ este firea lucrului». Poţi află din ale mele,că nu este cu putin ţă ca cel ce războieşte pre cei răi,



OMILIA VIII 251

să no fie in scârbe şi năcazuri. Nu este cu putinţă eacinevâ să se lupte în stadiu, şi în acelaşi timp să se şi

dezmerde, sau cel ce se războieşte sa se şi desfăteze înmâncări şi băuturi. Nimeni, deci, dintre luptători să nucaute linişte, nimeni să nu fie în veselie. Toate cele prezente sunt: războiu, luptă, scârbe, strâmtorări, ispite,stadiu de veşnici lupte. Altele sunt timpurile dc linişte,ia ră timpul de faţă este timp de sudori, timp de munci.

Nimeni din luptăto ri i cari se aruncă în stadiu, nu cautălinişte. Dară dacă cauţi linişte, de ce te-ai aruncat înstadiu? De ce ai rădicat mânile? Dara cum vei puteâface aceasta, spune-mi, când ţu nu-ţi stăpâneşti poftele,

când nu te lupţi cu silnicîea na tur ei ?„Iară tu petreci (reinâi) întru cele ce te-aiînvăţat şi te-ai încredinţat, ştiind de la cinete-ai învăţat, şi căci din poruncie sfinţitele scripturi ştii, care pot să te înţelepţească spre mântuire,’ prin credinţa cea întru Christos Iisus“(Vers. 14.15), adecă precum a îndemnat fericitul David,zicând: „Nu râvni celor ce viclenesc11 (Ps. 36, 1),tot aşâ sfătueşte şi apostolul zicând: „Iară tu petreci

întru cele ce te-ai învăţat", şi încă nu cum s’arîntâmplă, ci „şi te-ăi încredinţat41, adecă ai crezut.Şi ce ai crezut? Că aceasta este vieaţa. şi dacă decivei vedeâ aici cu totul contrare celor ce ai crezut, sănu te tulburi, de v rem e ce şi Abraam vedea contrarul,şi n’a pătimit nimic. A auzit de pildă că: „Intru Isaâcse va chem ă ţie semânţâ" (Facere 21, I2)şi totuşii s’a poroncit de a jărtfi pe Isaâc, dară pentru aceastael nici nu s’a tulburat, nici nu s’a neliniştit.

r) Nimeni, deci, sa nu se scandalizeze de cei iăi,căci aceasta a spus-o scriptura de la început. Şi ce estedacă şi cei buni se veselesc şi cei răi sunt pedepsiţi?

') Partea m orală . Dumnezeu toate ic iconomiseşte, de toate se îngrijaşte, pe unele le face, pe altele le îngăd ue să se facă. Că drepţii (n cele mai mulle cazuri aici se găsesc în năcazuri, iară păcătoşii în bucurie, iară dacă se găsesc câte-odată drepţi în linişte şi fericire, şi păc ătoşi în năcazu ri, ac ea sta se întâm plă c a nici virtutea, să un fie ceva de care să fugă omul, şi nici muiţă- mirea viitoare să nu fie prisoselnică. Şi că nu trebuie a cerne toate cele cu privire la Dum nezeu, ca necup rinse de mintea noastră, şi c ă nu trebuie a cla aten ţiune ghicitorii lor, ( Veron).



OMILIA VIII

Una din aceste două e natu ral să se" întâmple, ia ră altade loc, adecă ca cei răi să fie pedepsiţi, aceasta se poate,

ja ră-ca cei buni pururea să se bucure, aceasta nu se poate. Nimeni n ’a fost deopotrivă cu Pavela şi to tuşi înnecazuri şi-a pe trecut întreag a sa v ieaţa; în lacrăm i,în suspin uri, noaptea şi ziua,, dupre cum zice: „T re iani noaptea şi ziua n’am încetat cu lacrimi înv ăţân d pe fiecare* w aNăvăl i r i asupra mea întoate zilele" (Fapt. 20, 31. II. Corinth. 11, 28X6111 cadoară astăzi se bucură, iară mâine se întrista, ci pe fiecare zi nu încetă a fi scârbit. Deci, cum a zis ca „Ceirăi vop.. spori spre mai r ă u “ ? N’a spus- că se vo r

bucură de linişte, ci că „vor spori spre mai r ă u \adecă procopsala sau sporirea lor este în rău. N’a spusca vor fi în fericire. Bară daca şi. sunt pedepsiţi, deaceia sunt, ca să nu-ţi închipui că păcatele sunt nepedeps ite/ Fiindcă gheena nu are putere a ne, Împiedecăde la rale, de aceia c ruţându-ne Dumnezeu, ne deşteaptă în tr ’una. Dacă- nici un rău n ’ar.f lu pedepsit, nimeni n’a r mai crede că Dumnezeu se îng rijaşte de celeomeneşti, ia ră dacă toţi a r fi pedepsiţi, nim eni n’a r maiaştepta a fi înv ierea morţilor, de. vrem e ce toţi au luataici plata.

De aceia şi pedepseşte aici şi nu pedepseşte, deaceia drepţii sunt necăjiţi aici, căci sunt ca bejănari ,ca st răini şi că aflaţi în locuri străine.1" urepţiî, d ară,sufăr aici ca pentru încercare,, căci ascu ltaţi ce spuneDumnezeu despre lob: „Iată: .toate câte are el ledau în mâna ta, dară de el sa nu ^te atingi“(lob 1, 12). Iară daca poate şt păcătoşii sufăr câteodatăde acestea, îşi iau răsplata păcatelor.

In toate dara. să m ulţumim lui Dumnezeu, f ie în tr’unfel, fie în tr ’altul, căci am ândouă aceste ni su nt folosi

toare. Nu urându -ne sau dispreţuindu-ne face el aşâ,ci prin amândouă arătând îngrijirea iui cea părintească.„Ştiind de la cine te-ai învăţat, că din prunciesfinţitele scripturi le ştii*, adecă din vârsta ceamai fragedă ai învăţat sfintele scripturi. Şi ce va să zică„sfintele scripturi41.? Adecă Biblia sau TestamentulVcchiu. In aceasta ai crescut, zice, aşâ că printr'acesteacredinţa ta este tare, şi nimic nu poate a te vătămâ.



OMILIA" VIII 253

Rădăcina ei este adâncă, fiind hrănită într’un timp îndelungat; aşâ că nimic nu o m ai poate urni d ia loc».

„Care pot să te înţelcpţască“, zice, adecă, «carenu te vor lăsa ca să pătimeşti ceva prostesc, duprecum pătimesc cei mulţi». Caci cel ce ştie sfintele scrip turi, dupre cum trebuie a le şti, nu se va scandalizadc nimic din cele întâmplate, ci toate le ra bdă cu b ăr băţie, unele lăsându-le în sam a credin ţei şi a iconomieilui Dumnezeu celei necuprinse de mintea noastră, pentrucelelalte ştiind şi răspunsul şi găsind exem ple *în sfintele scripturi. Pentru ca şi a nu cercetă toate cu amănunţime, şi a nu voi ca să ştie cinevâ totul, este o m are

idoyadă' de ştiinţă.. ' Şi dacă voieşti, voiu dovedi ac ea sta cu exemplu.

Fie de pilda un rîu, sau mai bine zis, fie mai multerîurî, aşa precum sunt rîurîle, care nu toate ar fi egaleîn adâncime, ci uncie au matca mai întinsă, sau mairesfirată, altele mai îngustă şi mai adâncă şi destul dem are de. a înnccâ pe cel ce nu ştie. Deci, dacă a nuvoi ca pe toate să le cerci deopotrivă este un lucru bun,tot aşâ şi a nu voi ca să cunoşti toate adâncimile, nueste o mică- dovadă că ştii; precum deasemenea cel cevoieşte ca să treacă prin toate părţile rîurilor dă do

vad ă că ch iar el nu ştie particu larităţile rîu rilo r, şi demulte ori se pierde în adâncime prin îndrăzneala lui.Tot astfeliu şi cu Dumnezeu, căci cel ce voieşte a ştitotul şi pe toate Ic cutează, ac es ta tocmai este cel cenu ştie. pre Dumnezeu. Dacă la rîu rî, în cea m ai m are

parte este sig ur de trecere, şi numai puţine locuri suntîntortocheate şi adănci, apoi cu Dum nezeu se petrececu totul din contra, căci cea mai mare parte din faptele lui sunt ascunse noue, şi nu ne este cu putinţă dea cerceta cu scumpătate căile lui. Deci de ce te grăbeşti

de a te scufundâ pe tine însu-ţi? Aceasta numai să ştii,că Dumnezeu toate le iconomiseşte, toate le prevede, cănoi suntem liberi, că pe unele le face el, iară pe altele le îngăduie, că el nu voieşte a fi cevâ rău, că nutoate se făc după voinţa lui, ci şi du pre a noastră, pecând toate cele bune sunt şi dupre îndemnul său, şidupre a! nostru, că nimic nu se poa te ascunde de el.Pentru aceia toate le face.

Apoi ştiind tu aceasta, socoteşte însu-ţi care suntcele bune, care sunt cele răle, şi care sunt cele indefe-



OMIUA v in

rente, de exemplu: virtutea este un ban, ticăloşiei esteun rău , iară bogăţiea, săraciea , viaţa şi moartea" suntindiferente. Daeă toate aces tea le ştii, şi .îm preună caacestea mai ştii că drepţii su nt năcăjiţi, ca să se încununeze, ia ră cei păcătoşi ca să plătească păcatele lor;că nu toţi păcătoşii .dau sam a arin de păcatele lor, canu cum va cei mai muiţi să na crează în înv iere; cănu toţi drepţii su nt năcăjiţi, ca nu cumvâ: ,să-ţi închipuică răutatea; este ceva de jau dă, ci virtutea . Toate acesteasunt regule şi hotare neschimbate, şi ceia ce voieşti,aplică şi combinează cu ele, şi nu te vei mai miră. Căceia ce este numărul de şase mii în calculele dascaliior,care. pe. toate le îm parte si ie mm ulţăşte în regula saşi toate sfi învârtesc prm acest număr, iară..aceasta oştiu toţi câţi au învăţat carce, tot aşa şi regule le acestea, pe care ia răşi le voiu spune pe scurt -- dacă cinevâ leştie, niciodată nu se scandalizază. Şi care sunt acesteregule Că virtutea este un bun, că răuta tea este cevamârşav* că boalele, sărăciea, vicleniile, sicofandiiSe şialtele de acest feliu, sun t iodeferen te; că drepţii sun tnăcăjiţi ;iaici, ia ră dacă poate uniia sunt fericiţi, aceastase. petrece, ca nu cum va virtutea să se pa ră ca estemâţă; ca cei răi sunt fericiţi aici, ca acolo să fie pedepsiţi,, iară dacă poate uniia se pedepsesc aici, aceasta

se petrece ca nu cumva răutatea să se pară că esteceva bun,-.şi nici ca laptele săTemână nepedepsite. Iarădacă nu -su nt toţi pedepsiţi aici, aceasta se face, ca nucumva timpul învierii să fie pus în îndoială. Că şi dintrecei buni se găsesc de aceia cari au fapte urîte, pe careînsă-Ie părăsesc tot aici, precum se găsesc şi dintre ceirăi cari să aibă oare-care fapte bune, şi aici se bucură,ca acolo sa se pedepsească. Ca în fine lucrurile lui Dumnezeu snni necu prinse de mintea omenească. Că mare estedeosebirea dintre .dânsul şi noi, şi aşâ de mare că nicin’o puţem spune. Dacă deci, toate acestea le calculăm

în mintea noastră, nimic din cele de aici nu ne va puteatulbură.Dacă noi ascu ltăm în tr ’una Sfintele Scr ipturi, vom

găsi multe exemple de acest feliu. „Care pot Să teînţelepţască, zice, spre mântuire". Sfintele Scripturi ni pun înainte şi pe cele ce trebuie a face, cumşi pe cele ce nu trebuie a face, căci ascultă tot pe acestfericit ce spune în altă parte: „Te nădăjdueşti a fi



OMILIA VIII 255

povăţuit-oriu orbilor, lumină celor din tru întu-nerec, îndreptătoriu ■celor fără de minte, învă-

ţătoriu pruncilor*. (Rom. 2, 19. 20). Ai văzuf'deci,că legea este lumina celor dintru intunerec ? Bară dacălegea a fost lumina celor din întunerec, daca litera legeieră lumină — litera care ucide, apoi ce oa re a r fi legeacharuiui, Duhul cel dc vieaţâ dătatoriu f Dacă legea vechea lost lumină, ce va fi legea nouă, unde atâtea s’au desfăşurat? Este atât de mare deosebirea între cele vechişi cele nouă, pe cât de mare e deosebirea între cer şi păm ânt. E ca şi cum a r deschide cinevâ ceriul celor■de~pe pământ, cari nimic nu ştiu, şi i-ar face de a vedeâtoate ca prin oglindă. Am învăţat în Sf. Scriptură despregheena, despre împăraţiea cerurilor, despre judecată.Să nu credem deci in lucruri prosteşti, caci' toate aceleasunt înşelăciuni şi fermecătorii,

«Dară, zici tu, dacă se întâmplă cele ce spun ii»?De aceea se întâmplă,—de cumva se Întâmplă—fiindcătu crezi. Te-au luat rob, sunt stăpâni ai vieţei tale, te

poartă precum voiesc. Căci spune-m i: dacă un căpitande hoţi a r aveâ în mâni le şi sub puterea sâ pe fiul îm

păratu lu i, care s’a refugiat la dânsu l, şi carc iubeştesingu rătatea şi conveţuirea cu el, oa re a r pu teâ să-i zică

lui «vrai să trăeşti sau să mori»? Ar putea foarte bine.De ce oare?. Nu doară pentru că ar fi. prevăzut viitorul,ci pentru că s’a făcut stăpân şi de a mântui, şi de animici pe fiul împăratului, acela facându-I pe dânsulstăpân. Căci va puteâ şi a~l omorî.;va puteâ şi a-1 lăsâliber, de vrem e ce e sub pu terea sa. De i-ar zice că«eşti bogat de acum înainte, sau eşti sărac», al amândurora este cl stăpân, şi deci aşâ se va întâmplâ precumi-a spus.

Cea mai mare parte a lumei s’a, dat pre sine substăpânirea diavolului. Sau şi altmintrelea trebuie privită

această chestiune: când cinevâ se obişnuieşte a se încrede, mult contribuie faptul acesta acelor înşelători. Nimeni nu dă atenţiune la cele ce nu se petrec aşâ precum el a spus, ci dacă s’a petrecut ceva din celespuse. Iară dacă au vre-o putere de a cunoaşte maidinainte cele ce se vor întâmplâ, apoi adă-ini-i mie credinciosului pe aceia. Nu spun acestea ca sa mă fălesc.Interesu l este de a vă scăpă de unii ca ac&ştiia, ia ră nude a mă făli, căci şi eu sunt plin de păcate. Pentru toate



256 OMIUA VIII

acestea nu mă fălesc,'Ci cu ch arul lui Dumnezeu de toţiaceia îmi bal joc.

Adă, zic, la mine pe acel mag, daca spune că are putere de a şti mai dinainter şi spună-m i cele ce mi sevor in tâmpla mâine. Dară nu va spune nimic, căci eumă aflu sub puterea împăratului tuturor; şi nu are nicisupunerea mea, şi nici autoritate asupra mea. Departesunt de ascunzatorile lui, caci eu slujăsc împăratului atoate. «Dara, zici tu, cutare a furat, şi iată că cutaremag l-a dat pe fată». Dară nu peste tot este aceastaadevărat, ci numai rîs şi minciuna, caci ii nu ştii nimic,ia ră dacă poate vo r şti ceva, apoi mai ’ntâi trebuie aspune cele ale lor, cum de pilda s’au furat cele maimulte lucru ri sfinţite de la idolii lor, cum de s’a top itcel mai mult aur de prin templele lor. Şi dacă au ştiutde ce n’au spus mai dinainte preoţilor lor? Astfeliu cănu ştiu nimic. Nu ştiu să spună nici când ca peştele lorcele idoleşti cad prada focului, şi mulţi se pierd. De cedeci nu cruţa mântuirea lor? Aşâ dară iaptul-estc numaio întâmplare, o nimcrire, de cumva s’a fost prezis.

Sunt printre noi Proroci, dară nu dau greş niciodată; nu doară una' spun şi alia se face, nu una seîntâmplă, iară alta este minciună, cTtoate se adeveresc.Aceasta este cu adevărat prevedere-, 'sau ştire mai din-nainte. încetaţi vă rog cu această nebunie, dac ă cu adev ăra t credeţi în Christos; ia ră de nu credeţi, dc ce yă

batjoco riţi j>e voi înşi-vă, de ce vă amăgiţi? „ P â n ă' cân d veţi şch iop ată într ’am ân do uă gleznele voa stre*. (III Imp. 18, -21)? De ce te duci la acel mag, sauvrăjitorii!? De ce ’l întrebi? De ’ndată ce tc-ai dus, de’ndată ce l-ai întrebat, te-ai pus sub robiea lui, căci ilîntrebi ca unul ce crezi. «Nu, zici tu; nu-1 întreb ca şicum aşi crede că ceia-ce va, spune se va adeveri, ci caispitindu-1». Dară chiar de s’ar adeveri ispitindu-1, nueste fapta unui om care este încredinţat că aceia spune

minciuni, ci a unuia ce se îndoeşte.Deci, de ce întrebi, ce va fi ? Ca dacă el ar zice:«aceasta va fi, fă aceasta şi vei scăpă» chiar nici aşân’ar trebui să slujăşti idolilor; dară totuşi nu atât demare este nebuniea. Când însă prevestesc celc viitoare,apoi cel ce vra să ştie, nimic alt nu foloseşte, de cât otristeţă zădarnică. Faptul nu se întâmplă, pe când tris-teţa remâne şi ’l topeşte. Dacă aceasta ar fi fost în in-



O M I L I A I X 257

leresul nostru, nu s’ar fi scumpit Dumnezeu de a ni leîmpărtăşi, nu ne~ar fi pizmuit şi in-ar fi ascuns aceasta,

el care a zis: „Câte am , auzit de la Tatăl, amarătat vouă“ şi „Toate câte am auzit de la Tatăl,am vestit vouă'' şi „Nu vă mai zic vouă slugi,ci prieteni; voi prietenii mei sunteţi" (ioan 15,15). De ce d ară nu ni Ie-a arătat, şi pe aces tea ? Pe nt ruca voieşte ca noi să nu facem nici o vorbă de ele.Acestea le spuneâ celor din legea veche, le spunea deas in şi de altele de acest feliu, fiindcă erau prunci, — pe cânii noue, fiindcă voieşte a nu face nici o vorbă deele, n’a pus nici o grijă de ni le face cunoscute.

Insă ce anume aflăm? Ceia ce n’au aflat aceia —că toate ale lor erau mici, pe când cele ce am afla t noisunt acestea: că vom înviea, că vom fi nemuritori, cavorn deveni nestricăcioşi, ca vieaţa aceea nu va avoâ.sfârşit, că toate vor trece, că ne vom răpi în nori, căcei răi vor fi pedepsiţi, şi multe altele pe lân gă acestea,şi nici-o minciuna. Oare nu esle mult mai bine de aşti acestea, dc cât ca asinul cel pierdut s’a găsit? Iatăai prim it asinul, iată l-ai aflat. Ei! Şi care ’ţi este folosul?Oare nud vei pierde iară iii alt chip? Chiar dacă el nute ya părăsi, tu îl vei părăsi oda tă cu m oartea ta, pe când acele ce eu spun, dacă vom voi a le păzi, levom avea într una

Acelea deci să le urmărim, pe acelea să le dorim,ca unele ce rămân, şi care sunt sigure. Sa nu luam însam'ă nici pe ghicitori, nici pe fermecători, nici pe şarlatani, ci num ai pe Dumnezeu ca re pe toate le ştie ' lămurit , şi pe toate le cunoaşte, şi atu nc i Ic vom şti petoate câte trebuie a le şti, şi ne vom învrednici dc toate'cele bune, prin Christos Iisus Domnul nostru, căruiaîm preună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cadc slava, stăpân

nire a şi cinstea, acum şi p ururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I X

„Toată scriptura este de Dumnezeu insuflată, şi de folos spre învăţătură, spre mustrare,spre îndreptare, spre înţelepţirea cea spre drep-

17



258 O M I L I A I X

tate, ca să fie deplin omul lui Dumnezeu? spretot lucrul bun desăvârşita (Cap, 3, 16. 17).

Făcând multă îndemnare şi aducând multă mân-gâere de la toate, la urină aduce vorba de mângâereacea mai desăvârşită a sfintelor scripturi. Şi cu dreptateface o astfeliu de mângâere, de oa re ce urm â a spunemai departe ceva m are şi trist. Că dacă Elisciu vieţuind până la cea de pe urmă resuflare cu dascalul, şitotuşi vazându-1 că se duce de aici, câ după moarte,i-a rupt cojocul lui, appi,.ce crezi că a suferit Timotheiu,cel atât de mult iubit, auzind că dascalul seu va muri,şi că s’a apropieat de el timpul morţii, ceia ce mai cusamă întristează pe cineva? î>e aceia după ce, zic, i-a

făcut îndemnare, la urmă vorbeşte despre sfârşitul lui,şi nu cura s’ar întâmplă, ci chiar întrebuinţază cuvinte potriv ite de a-1 m ângâia şi a-i aduce m ulţăm ire, ca săcreazâ faptul acesta ca o j a rt fă, de cât ca o încetaredin vieaţă? mai mult ca o călătorie, cum şi este, si otrecere la mai bine. „Că eu i a tă mă jărtiesc^, zice.De aceia scrieâ mai sus, că „ to a tă scriptura estede Dumnezeu insuflată, şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre în-ţelepţirea cea spre drepta te41.

Dară ce? Toată scriptura este insuflată de Dumnezeu? Care scriptură? «Acea de care am vorbit, zice,toată este insuflată de Dumnezeu», acea despre carezicea că: „din p ru n c ii sfinţitele scrip turi ştii11.'Toată, deci, de acest feliu, este insuflată de Dumnezeu;de aceasta sa nu te îndoieşti», zice. „Şi de folos spreînvăţătură, spre mustrare , spre îndreptare, spreînţelepţi rea cea spre dreptate; ca să fie deplinomul lui Dumnezeu, spre tot lucrul bun desă

vârşit*. „Spre învăţătură*. De trebuie ..ceva a şti,sau a nu şti, de acolo putem afiă. De trebuio a ccrtăminciuna, tot deacolo. De trebuie a îndreptă cevâ, saua înţelepţi,, de lipseşte ceva, sau de trebuie a adăogâ,spre mângâiere, de acolo putem afla. „Ca Să fie de

plin omul lui Dumnezeu*. De aceia, zice, s ’a dat m ângâerea scripturilor „ca să fie deplin omul lui Duin- z e u u. Aşă dară nu se poate ca omul să fie deplin, fără



O M I U A I X 259

mângâerea, fără cunoştinţa scrip turilo r. «In locul meu,zice, ai scripturile; de voieşti a şti ceva, acolo vei pu

teâ află». Dara daca apostolul scrieă acestea lui Timotheiu, cel plin de Duhul, cu cât mai mult nu ni s-ar puteâ spune noue? „Spre tot lucrul bun desăvârşit11. Nu numai îm părtăşindu-se de lucrul bun, ci fiinddesăvârşit.

„Mărturisesc eu drept aceia înaintea luiDumnezeu, şi a Domnului Iisus Christos, carev a s ă judece viii şi morţii" (Cap.-4, l), adecă pe cei

păcătoşi şi pe cei drepţi, adecă pe' cei duşi de la noi şi

pe cei ce sunt acum, că mulţi vor fi p rin şi fără de vesteîncă fiind vii. In întâea epistolă l’a .înfricoşat zicând :„Poroncescu-ţi înaintea lui Dumnezeu care în-viează toate“ (I, Tim. 6, 13), aici înşă a spus cevâ m aiînfricoşat, zicând: „Care va judeca viii şi m orţii \adecă care va cere răspuns „întru arătarea sa şiîmpărăţiea sa"". „Care va judeca când anume'?Intru arătarea sa cea întru slavă, cea împreună cu îm

părăţiea. că nu va veni aşâ, precum a venit acum.Sau că poate zice: «M ărturisesc.ţie a răta re a şi împăraţi ea lui. Iau de m artu r pe Dumnezeu şi pe DomnulIisus Christos».

„Propoveduieşte cuvântul, sţăi asupra cutimp şi fără timp, m ustră, ^ceartă, îndeamnăcu toată îndelunga răbdare şi cu învăţătura*(Vers. 2)r Dară oa re ce v a să zică : „CU tim p şi fărătimp“? Adecă «să nu ai un timp hotărît, ci purureasă ai timp; nu în timp de pace numai, nu în timp de linişte, nici numai şăzând în biserică, iară în timp de pri

mejdii, pitulându-te sauascun zân du-te.Chiar de ve i fi înînchisoare, c hiar de vei fi legat cu lanţuri, chiar de a r fica să mergi la moarte, tu ce ar ta .şi în acel timp, sănu te ascunzi certând. Că atunci îşi are timp epitimieasau pedeapsa, când mustrarea va inaintâ fără preget,când se va dovedi fapta. „îndeamnă11, zice. Precumfac şi doftorii, că după ce spune cinevâ durerea, dau şidânşii doftori ea ; ia ră de va lipsi una din aceste doue,ceialalta devine nefolositoare, tot aşâ şi aici. Dacă vei pedepsi Ia ră să cerţi, vei părea de nesuferit, şi nimeni



260 O M I U A I X

na va puteâ răbda, iară după ce ai dovedit abaterea,atunci va Drimi şi certarea, sau pedeapsa, pe când la

început păreai prea îndrăzneţ-.-Iară de vei m ustră şi veicerta fără ca mat '’ntâi să îndemni cu toată îndelungarăbdare, iarăşi totul ai răsturnat’pe dos. Că certarea este

prin sine sin gură de nesuferit, când mai cu sam a nuvei amesteca îndemnarea cu toata îndelunga răbdare.Precum se întâmplă şi cu tăerea unui mădulariu, că deşi este mântuitoare pentru,trup, totuşi dacă nu vor fimulte cuvinte c a re ' sa m ângâe şi aline du rerile ,-nu -va

putea suferi tăe tura cel bolnav, tot aşâ şi aici.„Cu toata îndelunga răbdare, zice, şi -cu în

văţătura11. Şi cel ce ceartă are nevoie de îndelungă

răbdare, ca nu cumva cel certat să creadă cum s’arîntâmplă. „Şi CU învăţătura", zice. Nu mâtriindu-sbnici disgustându-se, nu ca şi cum ar dispreţul, să nusă gasască faţa de el ca duşman, — toate acestea să lelase la o parte, şi ce să facă? Sa se poarte cu el ca şicum l-ar iubi, ca şi cum l-ar compătimi, ca şi cum l-ar

"jâli mai mult ch iar de cât dânsul, ca şi cum s’ar topide supărare pentru'dânsul, „Cu toată îndelunga răb-dare“, zice, ia ră nu cum s’a r întâmpla. „Că va fi timpcând învăţătura cea sănătoasă nu o vor primi11

{Vers. 3). «Mai ’nainte dc a ieşi îi din drumul cel regulat. sau din hogaşul cel bătut, apucă-i mai dinainte petoţi», zice, pe ntru care â şi spu s: „CU tim p şi f ăr ătim p * , adecă, pe cât timp îi ai ca ucenici de bună voie,fa toate acestea. „Ci dupre poftele sale, zice, îşi v o rîngrămădi loru’şi învăţători, scărpinându-se *)la urechi “ (Incântându-li-se auzul).

Nimic nu poale fî semnificativ ca expresiuneaaceasta, căci mulţimea cca îndoelnică a dascălilor a in-vederat-o prin cuvântul „îngrămădind loruJşi“ şică acei dăscăli se hirolonisau, sau se alegeau de uce-

l) Notă. Expresiunea din original «Kv-rj66]i.svcp( T-rp âx^v'» în- samnă.: « z ă d ă r â n d u - t i - s e , I n c â n t â m l u - l i s e ( t u i u l » aşa că traducerea din edifia de BuzAu ( « s c ă r p i n â n d u - s e (a u r e c h i ») este fără senz,sau i s’a dat un senz cu totul contrar ideii ce a stăpânit pe Apostolul Pavel.



OMIUA IX 261

nici. „îşi vor'îngrăm ăd i1) loru’şi învăţători, zice,

încântându-Ti auzuladecă vor'grăi -cu plăcere, cu

har, şi vor căuta a încânta lirechia. auditorilor. „Şi dela adevăr auzul îşi vor întoarce, iară la basmese vor plecă“ (Vers. 4). Acestea le-a prezis apostolul,nu doară că, „v.QÎa a-i aduce în în tris tare , ci ca atunc icând se vor îndeplini, sărde sufere cu bărbăţie, ceia cedealtfeliu şi Christos laceâ, zicând: „Vă vor da prevoi în soboare, şi în adunările lor vă vor bate pre voi“ (Matb. 10, 17). Dară şi a iu re a fericitul Pavel

zice: „Că eu ştiu aceasta, că după ducerea meavor intră lupi grei între voi, cari nu vor cruţâ.turma® (Fapte 20,- 29). Acestea însă le spunea, ca dânşiisă fie treji, ca timpul de faţa să-l întrebuinţeze precumtrebuie.

„Iară tu, zice, privighiază întru toate"-(Vers. 5).Ai văzut că pentru aceasta li-a prevăzut dinainte?Caci precum .şi Christos zicea pe la fin e: „Că sevor' scula .Christoşi mincinoşi şi Proroci min

cinoşi" (Math. 24, ‘24), to t aşa a iâcut şi Pavel maiînainte de.a adormi. „Iară tu privighiază întrutoate, pătimeşte rău 11, adecă osteneşte-te, preîntâm

pina răul m ai ’nain te de a veni acea vătăm are, puneoile în siguranţă, până ce nu vor mai fi lupi de loc.„Pătimeşte râ u - fă lucrul evanghelistului, slujbata fă-o d e p l i n Aşâ dară acesta este lucrul evanghelistulu i: de a pătim i rău, şi prin sine, şi pr in alţiideafară. „Slujba ta fă-o d e p l in adecă împlineşte-o.

Iată aici şi o alta nevoe de a pătimi rău.„Că iată eu mă jărtfesc, şi timpul dispăr-ţirei mele s’a apropieat“ (Vers. 6). -N-a zis «timpul

jărtfei mele» ci ce ia ce este mai mult. Căci din jartfă

') Notă. Ve rb ul ârcisuipeuiu, i nsa m n ă a în grăm ădi una peste alta, as tfe liu c ă e xpresi u nea iautois JitiaiupsuaoooL scSao'/.iî.ooţ [n- samnă î ţ i în grămădesc lo ru’şi dascăli, iară nu îş i ale3 loru’şi.., ca

în ediţ ia de Buzău.



262 O M I L I A I X

nu totul se dă ca prinos lui Dumnezeu, pe când dinlib aţiu nr totul se dă lui Dumnezeu *).

„Lupta cea bună ni1am luptat, călătorieaam săvârşit11 (Vers. 7). De multe-ori luând în mâni

pe apostolul Pavel, şi uitându-m ă cu luare amîrite laacest pasaj, am stat în nedomirire: de ce oare Pavel-se făleşte astfeliu, z icând: „Lupta cea buna m’aniluptat* ? Acum insă mi se pare că eu charul lui Dumnezeu am găsit exp licaţia. Deci pentru ce oa re a zis elacestea? Voieşte a mângâeâ tristeţa ucenicului, poron-cindu-i a se încuraja, căci el se duce spre a’şi primicununa, că totul a sfârşit, şi că s’a învednicit de omoarte bună. «Trebuie a se bucură cinevâ, zice, iară

nu a se întrista». De ce oare?» Lupta cea bună m’aml u p t a t Dupre cum un părinte ar încuraja pe copilulce stă lângă patul său de moarte, şi l-ar îndemnă casă ducă curaj starea lui de orfan, zicându-i «Fiule,nu plânge, am trăit bine, iară acum ajungând la bătrâneţe te părăsesc. V ieaţa noas tră a fost fără ponos,eu m ă duc de aici cu slava".' Ai şi tu dreptu l de a fi,lăudat, din cele ce ’mi-ai făcut pană acum mie, căciDumnezeu multe daruri ni-a acordat nouă». Cum dacăa r ft zis de pildă:. «Trofee am adus aici, pe duşmani

i-am învins», prin âceasla nu s’ar fi falit, ci ar fi aţiţat pe fiul său, şi ’l-ar fi îndemnat cu laude, ca el să sufere cu uşurinţa, să aibă bune speranţe, şi să nu creadăducerea sa" ca ceva greoiu, — tot aşâ şi aici. Căci denesuferită este despărţirea, d up re cum zice: „Iară noiremânând sirimani de cătră voi pentru un timp,cu faţa, n u cu inima “ / i . Thes. 2, 17). Deci, dacăel despărţit de ucenici pentru un scurt timp, pătimeăaşâ, ce crezi ca pătimeâ Timotheiu? Dacă trăind apostolul, şi Timotheiu a vărsat iac râm i de spârţ indii-se de

') Notă. V ersu l ac es ta în or ig ina l e s t e : «’F.-fdj jâ p BojtGtL, nat 6 mipoţ ' t i â- a\ ‘i|C;. d e unde se ved^ că in loc de verbul O'uoifiCoji.ai, Apostolul a întrebuinţat verbu sittvăotiai, care principalmente insamnă a turnă câte puţin vin pe

j&rtfă, sa u pe altar m ai ’n ain te de jă rt firc, num ită Jiba ţiu ne. E xplicarea, deci, pe care o face Sf. Chrisostom asupra acestui vers, este cu privire ma i m ult ]a se m n ific a ta verb ului onsuSofiat, şi la substantivul utovS'rj = libaţmne.



O M I U A I X 263

dânsul, dupre cura zice: „Aducându-mi aminte delacrămile tale, ca să-m ă umplu de bucurie11(Cap. 1, 4), cu cât mai mult încă murind el? Deci,toate accstea apostolul le scrie mângâind pre Timotheiu,şi m fine întreaga lui epistolă este pîină de cuvinte demângâere, şi ca un feliu de testament aşâ zicând:

„Lupta cea bună m’am luptat, călă tor i ea.zice. am săvârş i t , credinţa am păzit11. Aşâ darăfă şi tu astfeliu. Dara unde este lanţul, unde sun t legături, unde este moartea, acolo este lupta cea bună.Aceasta este lupta cea bună? «Da! zice; caci pentruChristos se fac; că toate acestea au cu sine cununi mari.

„Lupta cea bună“. Nimic nu poate fi mai bun calupta aceas ta; această cununa ni ci-o data na arc sfârşit.Cununa aceasta nu este făcută din masJin selbatec, eanu are mainte-i pe un om luptă toriu, nu are pe oameni priv itori, ci priveliştea se compune din îngeri. In luptelecele din stadiu pe tim p de multe zile lup tătorii se obosescşi se muncesc, şi apoi într’un ceas au luat cununa, dupăcare imedieat s’a sfârşit cu plăcerea, pe când aici nueste aşâ, ci luptătorii veşnic sunt în strălucire, veşnicîn slavă, veşnic în cinste. «Aşâ dară trebuie a te bu

cură, zice, că eu mă duc la linişte, că ies din stadiu. Aiauzit că „dorinţă am a mă slobozi, şi împreunăcu Christos a fl“ (Filipp i, 23). „Călătoriea am săvârşit11. Prin aceasta arată că trebuie cinevâ a se şiluptă, şi a şi alerg ă; a se lup tă cu stă ruin tă în năcazuri. si a alergă nu cum s'ar întâmplă, ci spre cevâfolosi toriu.

Cu adevărat ca bună este lupta, nu însă acea careîncântă pe privi toriu, ci acea care toloseşte, precum şicălători ea nu aceea este folositoare care sfârşaşte lanimic, şi când nici nu este o dovadă de putere sau deambiţiune, ci aceea ca re trage pe toţi spre ceriu. Această călătorie pe care Pavel a făcut-o aici pe pământ,este mai curată, de cât aceea pe care soarele o face peceriu. Dară cum a sevârşit el călătoriea? Întreaga lumea perindat-o, începând de 'Ia Galileia, şi de la Arabiea,şi ducându-se până la marginile pământului. „Aşâ Cădin Ierusalim, zice, şi până la Iliric am împlinitevangheliea lui Christos" (Rom. 15,19), şi întreaga



2 6 4 OMIUA IX

lume alergând-o, ca şi o pasere zburătoare, sau mai bine zis,- chia r şi de cât paserea mai iute. Căci pasereatrece Ia întâmplare, pe când el nu cum s’ar întâmplă,ci având aripa Duhului, şi peste mii de piedici trecând, peste inii de morţi, uneltiri şi nenorociri, aşâ că maiiute a fost şi de cât zburătoarele. Daeă ar fi fost paserezburătoare, s’ar fi primejduit poate şi ar fi fost prins,dară fiindcă a fost ridicat în sus de Duhul, a trecut

pe deasupra tutu ror curselo r întinse, ca şi o pasăre zburătoare, .având aripi de foc.

„Credinţa, zice, am păzit Multe erau cele cecontribuiau a-1 smulge pe el, aşa, zicând din apostolat,nu numai prieteniile oamenilor, ci şi ameninţările, şi

năcazurile, şi multe, altele. Dară el tuturor s’a împotrivit. Cum? Fiind treaz şi în privighere. Sunt deajunsşi aceastea pentru mângâerea ucenicilor, însă el a mai pus de faţă şi premiile. Care sunt acestea? „De acummi s’a gătit mie cununa dreptăţei“, (Vers. 8) zice.Sub numele dc drepta te de aici, el~ înţelege virtu tea îngeneral. «Nu trebuie deci, a te întrista, zice, că mă duc,unde-voiu fi încununat cu cununa pe care mi-o va puneChristos pe cap. Dara dacă aşi fi rem as încă aici, cuad ev ărat că trebuia a: te întrista mai mult, ca nu cumvasă cad, ca nu cumva sa mă pierd fărâ cuvânt». „Careîmi va da" mie dreptul judeeătoriu în .ziua aceea;şi nu numai inie, ci şi tuturor celor ce au iubitarătarea luî“'“ ‘De aici ei a aţ,îţat şi pe Timotheiu, căcidacă „ tuturor “ va dă -cununa,„cu atât mai mult luiTimotheiu. N’a spus «şi ţieu, ci „tuturor14, şi deci cua.tât mai mult'-'ţie».

*) «Cum ar putea cineva iubi, zici tu, arătarea hiiChristos»? Dacă se bucură pentru venirea lui, iară cel cese bucură pentru venirea lui, face cele vrednice de bucu

rie, cele ce are va îm prăştieâ, de .a r fi nevoe, şi ’şi-ardă pân ă şi sufletul, numai ca să se învredn icească de bunurile viitoare, să se în vrednicească de a vedeâ adoua lui venire cu forma ciivenită, cu îndrăzneala , ct

’) Partea morală. Trebuie a dispreţul cele vremelnice, şi ce chiar dacă nu am fi necăjiţi pentru Christos, însă le suferim ps toate cu bună voinţă, aceasta ni se va socoti ca răbdare pentri Dumnezeu. (Veron.)



O M I L I A I X 265

3 la vă, şi cu strălucire. Aceasta va sa zică de a iubicinevâ arătarea lui. Cel ce iubeşte arătarea lui, totul va

iace, ca şi mai ’nainte de aceâ arătare generală, să sefacă şi cea in parte, sau parţieală. „Ce poate fi cănoue vrei să te arăţi, şi nu 1urnei“ (ioan 14, 22)?întrebau ucenicii..pe Christos, dara ascultă ce li respundeel: „De mă iubeşte cinevâ pre mine, cuvântulmeu-va păzi; şi Tatăl meu îl'Va iubi pre el, şila el vom veni, şi locaş la dânsul vom face“(Ibid., 23). Acum tu gândeşte-te cât de măreţ lucru estede a vedeâ pe Christos care se va a rătă tutu ror de la

olaltă, pe Christos carele s’a făgăduit a ni se a ra tă şiîn particular. rVom veni, zice, şi locaş la dânsulvom face“. Dacă cinevâ iubeşte arătarea lui, totul vaface ca să-l cheme la sine şi să-l aibă, ca asU'eliu săstrălucească întru dânsul lumina.

Nimic, deci, nevrednic.d e epifaniea, sau arătareasa. sa nu fie. Se numeşte, epifanie pentru că se derivăde la verbul ia ră acosta de ia saivin yaîveş&at,adecă a se arătă de sus, sau de sus a resări. Prin urmare sa cântăm cele de sus, şi atunci imedieat voma t r a g e sp re jioi acele raze .strălucitoare . Nimeni din ceice caută spre pământ şi se îngroapă pe sine, nu va puteâ să vadă acea lumină strălucitoare. Nimeni dincei ce se murdăresc în faptele cele necurate ale acesteivieţi, nu va puteâ să vadă pe soarele d reptăţii, căci elnu se va a ra ta nimănui din cei ce se învârtesc şi setăvălesc în astfeliu de fapte.

Dcşteapt-ă-te, deci, puţin, ridică-ţi capul din adâncimea, din vijeliea acestei vieţi, de vrai să vezi soarele,de vra i să te învredniceşti de a răta re a lui, şi de te'veiînvrednici de această arătare a sa, atunci îl vei vedeâ:cu mult curaj. Filosofează acum: să nu fie la tine duhultrândăviei şi al desnădăjduirei, ca nu cumva să teloviască cu putere şi să te doboare. Să nu ţi £ie inim aîmpietr ită, şi întunerec în ea, ca nu cumva sa izbeştiacolo corab ia. Să nu fie nici-o cu rsă, căci stâncile dinapă pricinuesc naufragiile cele mai grozave. Nu hrănifiare, patimile zic, căci sunt mai primejdioase de câtfiarele. Nu te i'ncurajâ în lucruri vremelnice, ca astfeliu să poţi sta cu tărie. Nimeni nu stă pe apa, pe când

pe piatră toţi sta u cu siguranţă. Apă este toate cele



266 OMILIA IX

pământeşti, „intrat-au ape, zice, până, la sufletulmeu, afundatu-m’am în noroiul adâncului, şi nu

es te staee11 (Ps. 68, 2), pe. când peatră este toate celeduhovniceşti, dupre cum zice.: J$i a pus pe piatră picioarele mele“ (Ps. 39, â). Noroiu şi mocirla sun tcele pământeşti. Să ne zmuncim deci pe noi înşi-ne dinacestea, xăci num ai aşa vom pu teâ să ne învrednicimde arătar ea Iui Christos. Tot ce a r veni asupra n oa străsă suferim, caci este deajuns în toate m ângâerea că noi pătimim pentru Christos. Această sfânta vorb ă să oziceai totdeauna, şi de’ndaiă va încetă du rerea ranei.

«Dară, zici tu, cum pătimim pentru Christos»? Te-aclevetit poate cinevâ fără cuvânt, nu .pentru Christos?Âpoi dacă vei rab dă cu curaj, daca vei mulţămi,-*dacăte !vei rugă pentru acela, toate acestea le faci pentruChristos. De’l vei blăstămâ, sau de te vei desnădăjduide năcaz, de te vei încercă să te aperi, fie că chiar n-ai puteâ, nu sunt pentru Christos, ci în că ai suferit pagubăşi te-ai lipsit de roadă, prin voinţa ta. In noi se găseşte,şi a câştiga ceva din cele răle, şi a ne vătăma, aşâ cănu prin firea lucrurilor se întâmplă aceasta, ci prinvoinţa noastră. De pildă iată ce sp u n : a pătimit atâ tearăle lob, a suferit cu m uiţămive, s’a îndreptăţit, nu pentru că a pătimit, ci pentru că pătimind cu mulţă-mire a răbdat . Un altul, însă, pătirnind acelea’şi’ —"şatimai bine zis, nu acelea’şi, căci nimeni n-a mai pătimit lafeliu, ci mult mai mici, — a grăit de*-rău, s’a plâns, a bla stămat pe în treaga "lume, s’a nemulţăm it contra luiDumnezeu. Ei bine, acesta s’ajudec a t şi condam nat singur,nu fiindcă a pătimit, ci fiindcă a adus blasfemii; şi au adus blasfemii nu prin fo rţa împre ju rări lo r, fiindcă dacănevoea l-ar fi silit a face aceasta , trebuiâ ca şi lob să blastem e; şi dacă el a pătimit cu m ult mai m ari rălede cât lob, dupre cum poate îşi închipuie, aceasta de

sigur că vine din slăbiciunea voinţei.Deci, sufletul nostru trebuie a fi puternic, şi atuncinimic nu ni se va păreâ greu, dupre cum şi când eleste slab, nimic nu este care să nu se pară greu. In puterea noastră, deci, stă de a fi toate de suferit saude nesuferit. Pe această putere, sau m ai b ine zis peaceastă dispoziţie să o întărim , şi atunci totul vom suferi cu uşurinţă. Caci şi copacul când îşi înfige inaiadânc rădăcina în pământ, nu-1 va puteâ mişca din loc



O M I L I A X 267

nici furtuna cea mai puternică, iară dacă rădăcina îieste în fata, de s’â r abate asup ra iui ch ia r cea mai mică

suflare, de vînt, am en inţă a-1 scoate din rădăcină. Totaşâ şi cu noi, daca vom împuternici trupu l nostru cufrica de Dumnezeu, nimic nu-1 va puteâ urni din loc,—iar ă dacă vom avea-o de m ântueală, atun ci ceâ maimică mişcare il va nimici.

De aceia va rog de a suferi toate cu cea mai marehuna voinţă, şi a imită pe Prorocui care zice: „Lipit-U-s - a sufletul meu după tine“ (Ps. 62, 8. 2). Nu zicesimplu «apropieatu-s-a» ci „lipitu-S-â “ şi „Insătat-asufletul meu“, iară nu simplu «dorit-a sufletul meu»şi „Pătrunde cu frica ta trupul. ineu“ (Ps. na, 120).Daca aşâ ne găsim faţa cu Dumnezeu, dacă ne lipimde el cugetul nostru, dacă însaţam de.dorul lui, totulni va fi dupre voinţă, şi ne vom învrednici de bunuriîeviitoare, prin Christos Iisus Domnul nostru, căruia îm

preuna cu Tatăl şi cu Sf. Duh se cade slava, stăpânireaşi cinstea, acum şi puru rea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X

„Sileşte-te a veni la mine curând. -Că Damasm-a lăsat, iubind veacul de-acuni^Şi s’a dus înThesatonic, Crisc în Galatiea, Ţ it îh Dalmaţia.Lucâ. singur este cu mine.-Pre Marcu luânda-lsă-l aduci cu tine, că îmi ;este mie de bunătreabă în slujbă. Iară pre Tihic l-am trimis înEfes. Felonul, care l-am lăsat îti Troada la Carp,

viind să-l aduci, şi cărljle, mai. vîrtos cele de piele" (Cap. 4, 9-13).

Este demn de a cerceta, cum de oh iarnă pr e Timotheiu la sine, daca i se încredinţease o biserică şi unneam întrg sp re păstorire. Fap tul nu erâ din uşurinţă,căci chiar el oră gata a se duce la Timotheiu, duprecum zicea: „Iară. de vo iu întârzieâ, ca să ştiicum trebueşte în casa lui Dumnezeu a petrece*(1. Timolh. 3, 15). Dcci, de ce oare l-a chemat la sine?



268 OMILIA X

Aveâ o mare nevoie, şi elnu erâ atunci stăpân pe sine,spre a se puteâ duce, căci locuiâ în închisoare, unde

er a b ăgat din poronca lui Neron. De aceia l-a chem at pe Timotheiu, voind şi dorind a-1 vedeâ mai ’nainte demoarte, şi poate că având multe a-i încredinţa. P en trucare zice; „Sileşte-te a—veni la mine curând. Ca.Damas m-a lăsat, iubind veacul de acum“. Şin-a zis: «ca săjte văd mai m in te de a plecă din aceastăvieaţa — ceia ce mai m ult ar fi în tri stat pe ucenic, cifiindcă sunt singur, zice, şi n-am pe nimeni care sa’miajute în propoveduirea evangheliei».

„Damas m-a lăsat, zice, iubind veacul de

acum, şi s’a dus în Thesalonic', adecă «iubind maimult liniştea, neprimejdiea şi siguranţa, a ales a se desfăta mai mult în casă, de cât să sufere ticăloşiile cumine, şi să sufere cu mina .pr im ejd iile-de faţa». Numai

pe acesta l-a defăim at aşâ zicând, nu doară că a voita-1 defăima, ci voind a ne apără pre noi, ca să nu neîmpuţinăm în primejdii, şi nici în ostenele, căci aceastaînsamnă expresia fiea „iubind veacul de acum“, — în acelaşi timp voind ca şi ucenicul să se ferească dea nu cădeâ în asemenea păcat.

„Crisc în Galatiea,, Tit în Dalmatiea*. pe aceş-tîfsrnu-i defăima de loc, căci mai cu sam ă Tit a fost unuidin tre ucenicii cei mai adm iraţi, încât că i-a şi încredinţat lui cele din acea -in su lă, nu mică dealtfeliu, bachiar foarte mare, insula Creta, zic. „Lucâ este singurCU mine“. Acesta ne’ntrerup t se găsâ pe lângă dânsul,acesta este ca re a scris şi evangheliea, ca re a scris şi

■■•“•‘■Faptele Apostolilor, fiind iubitorîu de muncă, iubitoriude ştiinţă şi staruitorju, Despre acesta el scrie zicând:„a căruia laudă întru evanghelie este prin toate

bisericele“ (II. Corinth.s, ÎS). „Pre Marca Iuându-1să-l aduci cu tine". De ce? „Că îmi este mie, zice,de bună treabă în slujbă*. Nu zice că-i este de hunătreabă în liniştea sau în-repausul său, ci în slujba evangheliei, fiindcă el fiind chiar în legături, nu încetâ a

propovedui. Prin urm are şi pc acest Timotheiu de aceiaîl chemâ, nu pentru dânsul, ci pentru evanghelie, caastfeliu să nu se petreacă nici o tulburare între credincioşi la moartea sa, fiind poate mulţi ucenici de faţă,



OMIUA X 269

şi împiedecând tulburările, iară pre cei ce credeau denesuferită moartea iui mângâindu-i. Căci erâ natural cacei din Rom a ce crezuse în evanghelic, să fi« bărb aţivrednici de laudă.

„Felonul care l-am lăsat în Troada la Carp,viind să-l aduci, şi..cărţile mai ales cele de piele*.El spune aici de haină, iară uniia zic că ar fi vorba delădiţa în care era u cărţile. D ară, de ce aveâ nevoie decărţi, dacă urma a călători cătră Dumnezeu? Mai cusamă aveâ nevoie, ca să le încredinţeze credincioşilor,şi să Ie aibă în locul învăţăturei sale. E râ natural ca

toţi credincioşii să sim tă atunci m are dure re, dară maiales cei de faţă la m oartea sa, şi care se bucurase dedânsul până atunci. Felonul îl cere însă, ca să nu fieluat de alţii. II vezi pe dânsul câ t de multa vorba facede aceasta, spunând în altă parte, pe când grăiâ catrăcei din E fes: «Singuri voi ştiţi că tre bilo r mele şi celorâce sunt cu mine, au slujit manele acestea» şi iarăşi:„mai fericit este a da, de cât a lu â“ (Fapt. 20 , 34 .35),

„Alexandru făurariu l (lucrătoriul) de aram ă'multe răle mi-a făcut mie, plătească.-i Domnuldupre faptele luil£ (Vers, 14). Aici iarăşi pomeneştede ispite, nu doară ca şi cum ar voi a defăima pe acelaîa întâmplare, şi nici a-1 acuzâ, ci nu m ai sp re a întărită pe ucenic la lupte ca să le sufere cu bărbăţie, căcichiar de ar fi oameni de nimic cei ce ispitesc, şi derân d sau necinstiţi, toate trebuie a le suferi cu băr

băţie „Multe răle, zice, mi-a făcut mie", adecă m-anecăjit, m-a scârbit în multe chipuri. Că cel ce pătimeşterăle de la unul mai superior lui, a re col puţin oare ca re

ambiţiune, nu mica, aceea că duşmanul sau îi este su perior, — pe când cei ce sufere de la unul m aiinferio rlui, a re o mai mare m âhnire . «Dară, zice, nu va maimerge mult nepedepsit pe această cale», Precum ziceâşi mai sus, scriind: „Câte prigoniri am pătimit, şidin toate m-a izbăvit Domnul“, aşâ' şi aici îndoita mângâiat pe ucenic: şi a pătimi răul, în acelaşi timpşi a se bucură pentru aceasta, nu doară ca şi cumsfinţii a r trebui să ale rge fără scop la pedepse, ci cafiind nevoe de propoveduirea evangheliei, şi pr in aceasta

de mângâerea celor slabi.



270 O M I L I A . X

„De care şi tu te păzeşte, zice, că foarte a

stătu t îm po triva c u v in telo r’ n o as tre 11. (Vers. 15),adecă ne războieşte şi se împotriveşte. Ş i.n ’a zis: «Pe-depseştc-1, cearta-], alungă-1, dc şi trebui â ca "prin recunoştinţă, cătră apostol sa o fâcă aceasta,.— ci nimicdin acestea, nici nu-1 întărită contra lui, ci-i poronceştea se depărta de el, lăsând lui Dumnezeu grija pedepsei.A spus acestea încă şi pen tru iM ngâ crea celor maislabi, iară blestamul sau este o prorocîe, că-i va p lă ti .Dumnezeu dupre faptele sale. Cum că spune accsteaspre mângâerea ucenicului, se învederează şi din celece urm ează. Priveşte apoi cum iarăşi povesteşte lui

Timotheiu şi despre alte ispite. „ In t ru ră spunsu lm eu col dintâi , zice, nimeni n’a mers cu mine,ci toţi inau p ărăs i t ; să nu .l iT .se so co teasc ălor". (Vers:' 16). Ai văzut cum îi c ruţă pe aceia, deşî au făcut o faptă re a? — căci nu este tot una: dea fi d ispreţuit de cei deafară, şi de a fi dispreţuitde ai tăi. Ai văzut mâhnire mare? «Că nu pot spune,zice, că dacă am fost rezboit de cei deafară, araav ut poate mân gâe rea şi îngr ijirea celor de pe lângămine, căci şi aceştiia m-au trăda t». „Toţi m-au p ă r ă

sit” zice. Aşâ dară nu mic este păcatul acesta. Cădacă în -timp de războiu cel ce părăseşte pe cel p rimejduit şi-l lasă în mâinile duşmanilor, este ponegrit.cu drept cuvânt dc ai-săi, ca unul ce a stricat totulşi a trădat, — apoi cu a tâ t mai m ult în prop ovăduireaevangheliei. ...

Dară care este răspunsul cel dintâi, de care vor beşte el aici? A stat deja înaintea lui Neron, şi a scă pat; dara după ce i-a catihizat pe păharn ic , l-a tăiat.Iată acum şi o altă îndemnare făcută ucenicului princele ce urmează; „Iară Domnul" a stătu t lâng ămine şi m-a întărit“. (Vers. 17.), căci Dumnezeu nu

părăseşte pre cel lăsat în voea oamenilor, spre a pătim icevă rău. ^Şi m'a întărit'4 zice; adecă mi-a da t curaj,nu m-a lăsat să cad. „Ca prin mine propoveduireas ă se îm pliniască41, zice. Priveşte marea lui umilinţă, căci «nu m’am învrednicit de acest dar , zice, caşi cum aşi fi fost vrednic, ci „ca prin mine pro-



OMILIA IX 271

poveduirea să se îm plinească11, ca re mi s’a fostîncredinţat», ca şi cum a r purtă, cinevâ hlam ida şi dia

dema, şi pentru dânsele ar fi salvat.„Şi sa o auză toate neamuri le“ , ca tu turorsa se tacă cunoscută însemnătatea propoveduirei, cumşi m are a îng rijire cc a avu t Dumnezeu de mine. „Şim-a izbăvit pre mine din gura leului, şi mă vaizbăvi Domnul de tot lucrul rău“. (Vers. 18).Priveşte cum puţin a fost ca să m oară, şi cum căzusechiar în gura leului. Sub num ele de leu el înţelege aici pe Neron, pentru sălbătăciea şi grozăveniea îm părăţiei

lui. „Şi m’a izbăvit pre mine., şi mă va izbăviDomnul11. T>ară dacă îl va izbăvi, cum de zice iarăşica „iată mă jărtfesc“? Insă fii cu băgare de samala cele ce spune. „M-a jzbăvit, zice, din gura Icului,şi iarăşi mă va izbăvi" — nu .din gura leului, ci„dc tot' lucrul rău“. «Atunci m’a scăpat din primejdii, dara acu m când ..evangheiiea s ’a propoveduitîndeajuns, mă va izbăvi iarăşi de ori-ce păcat, adecănu mă v a lăsă ca să plec. de aici osândit de păcat».Căci şi faptul de a te împotrivi păcatului, şi a nu te pleca, tic chia r până la sânge,'este a te izbăvi dc unalt leu, de diavol. Aşâ că m ai m are este mântuireaaceasta de cât cea dintăi, când se p are ca a fost căzutîn mânile tiranului. „Şi. mă va mântui la impară-tiea sa cca cerească, căruia slava în vecii ve-’ *cilor. A m in . Aşa, dară aceasta este mân tuirea, cândvom străluci acolo. «Mă vă răpi, zice, de orircc motivde păcat, şi mă va păstra acolo». Aceasta deci este afi mântuit în împărăţiea sa, de a muri adecă pentru

dânsa. „Că cel cc ’şi urăşte sufletul său în lumea aceasta, în vieaţa cea veşnică îl va păzi p r e el*\ (Ioan 12. 25). Ia tă slav a Fiului, despre ca revorbeşte Mântuitoriul'în acest capitol.

„Spune închinăciune Prischilei şi lui Aehila,şi Casei lui Onisifor41. (Vers. 19). Acesta eră atunciîn Roma, precum zice: „Dea lui Domnul să aflemilă de la Domnul în ziua aceea“. (Cap. 1 , 18>,

prin care salu tare face mai cu bună voinţă pe cei din



272 O M I U A X

casa lui, spre faptele cele bune săvârşite de Onisifor.„Spune închinăciune^aee, P rischilei şi Iui AehilaAceştiia sunt aceia pe ca ri necontenit îi pomeneşte, şide cari a fost găzduit, acei-ce luase cu dânşii pe Apollo.Pune pe femeie înainte, mi se pare, ca fiind mai însăm-na tă şi mai vrednică , de credinţă, căci şi "dânsa primise pe Apollo, de şi a făcut aceasta fără nici un interes. Nu puţină rnângâere eră salu ta rea adresata lor, ci aveâîn sine dovadă de dragoste şi de mult char, caci erâdeajuns numai o simplă salutare a sfântului şi fericitului aceluia, ca să umple de char pe cel - ce prim iâacea sa lu tare . -. .

„Erast a rămas în Corinth, iaca peTrofiml-am lăsat în Milet fiind bolnav*. (Vers. 20). Amvăzut în Faptele Apostolilor !) cine îl întovărăşi-se dinIudeia, având poate vr-o îndeletnicire oare care. „P cTrofîm l-am lăsat în Milet, zice, fiind bolnav11.Dară de ce nu l-ai vindecat, ci l-ai p ărăs it bolnav ? Nutoate le puteau face Apostolii,'sau ' 1111 toate J i se icono-misâ prin cha r, ea-n u cumvâ să li a tribuie cinevâ maimult de cât vedeâ, Aceasta o vedem" pelrecându-se şicu fer iciţii.drep ţi de mai ’na intea acestora, precum cuMoisi de pildă, ca re eră .. gângav. De ce oare na i-a

transformai gângăviea lu i| De m alte o ri eră cuprinsde supăra re şi tristeţă că nu av eâ să. in tre în pământul făgăduinţei. Multe îngăduie Dumnezeu, ca să se a ra teslăbiciunea natu re i omeneşti. Dacă şi după acestea încăziceau Judeii cei nesimţitori: „Unde este Moisi, carene-a scos pre noi din pământul Egiptului(Exod. 32, i)? — dară dacă încă i-ar fi dus.şi în păm ân tul făgăduinţei, ce n’a r fi făcut?' Dacă nu i-ar A îngăduit Dumnezeu ca el să-i stapâniască cu frica cea catrăFaraon, oa re nu i-ar fi crezut de Dumnezeu? Tot aşâvedem că se petrece şi cu Pavel şi Varnava, când locui

torii din L istra îi “'credeau de Dumnezei, când : »Ru- pându-şi hainele sale, zice, au sărit în norocstrig ân d şi zicând : bărbaţi! căci faceţi aces tea 'şi noi oam eni suntem asem enea pătimaşi cevoiw. (Fapt, 14, 14)? încă şi Petru iarăşi, când a vin

*) Notă. A se vedeâ Fapt. Apost. 20, 4, 21, 29.



O M I L I A X 2 7 3

decât pre ologul din naştere, din ca ro cauză toţi răm ăsese uimiţi, a răsp uns zicând : „Bărbaţi Israiliţi, ce

vă minunaţi de aceasta? sau ce căutaţi la noi,ca cum cu’ a noastră putere sau cucernicie, amfi făcut p re acesta să umble1*. (Ibid. 3,12)? Ascultăiarăşi şi p re fericitul Pavel zicând :„ Datu-mi-s’a micîmbolditoriu îngerul satanei casă nu mă înalţ“.(II. Cor. 12, 7). Nu pentru aceasta i s’a dat Îmbolditoriu, — ceia ce el a spus um ilindu-se — ci pentru multecauze. Priveşte tu, că Dumnezeu nu i-a spus «ca sa nute înalţi», da ră ce anum e? „Puterea mea, zice, întru

neputinţă să săvârşaşte“.{lbid. 9). Prin acestea douălucruri se învederează’: şi că cele petrecute s’au arătatinvederato, şi că totul se atrib uie lui Dumnezeu. De

-aceia şi aiurea zicea: „Avem comoara aceasta învase. de lut“. (Ibid. 4, 7), adecă în trup uri pătimaşeşi neputincioase. Şi pentru ce a c e a s ta ? '„Camulţimea puterei şa fie a lui Dumnezeu, iară nu din noi“zice, — că dacă n ’a r fi fost pătim aşe tru purile lor, toates’ar fi atribuit lor. Şi aiurea îl vedem pre dânsul în-

. tri sta t pen tru boală, când zicea de F. pa ['rodit, „că afost bolnav aproape de moarte, ci Dumnezeul-a miluit pre el“. (Fiiipp. 2, 27), şi în fme multealtele necunoscute nici lui şi nici ucenicilor lui, in interesul lor chiar.

„Pe Trofim l-am lăsat în Milet fiind bolnav",zice. Miletul este aproa pe de Efes. Aşa dara l-a lăsatîn timpul când a călătorit în Iudeia? Sau că după ces’a dus la Rom a? Că iarăşi s’a dus în Ispan iea ; iarădaca de acolo a venit în părţile acestea, nu ştim. Pr i-

veşte-1 cum el pretu tindeni eră părăsit . „Damas, zice,m’a p ărăs it „ C r is c este în Galatiea“, „Tit înDalmaţiea“, „Erast a remas tn Corinth41. „PeTrofim l-am lăsat în Milet fiind bolnav

„Siîeşte-te a veni mai ’nainte de iarnă. In-chină-se ţie Evbul, şi Pu& şi Lin, şi Claudiea“(Vers. 21). Despre acest Lin istorisesc uniia că ar fifost al doilea Episcop după Petru al Bisericei Romanilor.„Şi Lin, zice, şi CIaudiea“. Ai văzut cum pe atunci

43330



274 O M I L I A X

erau şi femei înfocate şi ap rinse m credinţă? Precumde pildă: Prischila, sau precum acea'stă Claudie, dej?

răstignite, dejâ ara n jate In ordine dc batae? Dară dece oare pe când erau atâ ţia credind osi. pomeneşte deacestea? Sau că este învedera t ca aceste femei încetasede ja cu voinţa lor de la ocupaţiile lumeşti, sau că s trăluceau mai mult decât altele ,—căci nu..se -puteâ împiedecă fiind femeie. Dealtmintrelea şi aceasta este a charuiui lui Dumnezeu, d e a împiedecă na tur a aceasta feme-iască numai in cele pământeşti, sau mai drept vorbindnici în acelea,—căci nu.puţin luc ru este de a lu ă partefemeia la . toa tă gospodăriea casei, şi fără de dânsa nicich iar cele politice nu a r pu teâ a se întocmi precum

trebuie. Dstcăju; urm ă ca cele deacasă să tie pline desfadă şi'tu lbura re , negreşit că fie ca re din tre bărbaţii poJitici a r li siliţi sa steâ acasă, iară cele ale cetăţeis’ar. administra rău.

Aşâ că nici în acelea ea nu este inferioară, şi nici,în cele duhovniceşti. Ea poate a muri de mii de oridacă a r voi. Multe s’au şi m artir iza t. Femeia poate afi înţeleaptă şi a se în frân a c hia r m ai mult decâ t băr

baţii, ca ceea ce nu este a tâ t de supărată de flacăra patimilor^ Ea poate a a rătă şi eum pata rc şi seriozitate,şi sfinţenie -fără de care n i m en i nu va vedeâ preDomnul “ (Ebr. 12, 14), poate a dispreţul şi averile,dacă ar voi, şi cu un cuvânt toate celelalte.

„Sileşte-te de a veni m a i’nainte de iarn ă“.Ce'i grăbeşte oa re pe d ân su l"? caci nicăiri nu spune defaptul trist şi nu zice: «mai ’nainte de sfârşitul meu»,, ci„mai ’nainte de iarnă“, să nu fii împiedecat. „Închin a re ţie, zice, Evhul, şi Pud, şi Lin, şi Claudiea,şi toţi fraţii11. Nu-i pomeneşte pe nume pe toţi. Aivăzut că aceia, erau cei mai înfierbântaţi?

„Domnul-Iisus Cliristos cu duhul tăir,(Vers. 22). Nimic nu poate fi mai bun ca această rugăciune. «Nu Iii trist, zice, că sunt d ep ar te de tine.Domnul este cu tine». Şi n’a zis «cu tine» ci, „CU duhulteu“. îndoită este aju to rin ţa: a charuiui duhului, şi a luiDumnezeu ajutând. De altmintrelea Dumnezeu nu estecu noi, dacă lipseşte charul duhovnicesc, căci dacă amfi părăsiţi dc acel cha r, cum a r pu teâ fi cu noi?



OMILIA X 2-75

„Charul cu voi. Amin". La urmă în fine scroagă ca charul lui Dumnezeu sa fie cu dânşii, adecă

sa fie bine plăcuţi lui. şi împreună cu darul să aibă şiumbrirea Sf. Duh, căci când este aceasta, nimic tristnu poate fi. Că precum cei ce vede pe împăratul şi să

bucură de char din partea lui, nu va simţi nim ic su pără toriu, tot aşâ şi noi, fie că n e a m dispărţi de prie teni, fie că am cădea în nisc arevâ rele, nimic nu. vomsimţi, când este acel ch ar c are ne îngrădeşte pre noi.

') Deci, cum este cu pu tinţă de a at rage sp re ..noicharu l? Făcând cele plăcute lui Dumnezeu, şi în totulsupunându-ne lui. Oare nu până şi în caselc cele marinoi considerăm nu pe acele slugi ca având char, carenu se îngrijăsc de ale lor, ci dc cele ale stăpânilor, cutot sufletul şi bun a voinţă, şi nu num ai pentru asprim eastăpânului, ci şi pentru buna voinţă, şi pentru dragostealor, toate făcându-le în regulă? Când îi aleargă purureaîn toate părţile, când pururea sunt în ochii şi sub privirile lor, când nu fac nimic de ale lor proprii, şi când nuseîngrijăsc de nimic străin, ci înaintea tuturor au în vedere mai mult interesele stăpânului. Cel ce face lucru-rile stăpânului său, n ’a făcut pe ale însuşi „stăpânuluisău, Ci pe ale stăpânu lui aceluia care îi poronceşte la

feliu şi lui şi la feliu ÎI stăpâneşte. Mulţi -dintre slugilecasei se tem mai mult de dânsul, şi ori-ce a r zice el,aceia a zis şi acesta , şi la urm ă toţi duşmanii suntcu frică. Dară dacă în ccle pământeşti cel cc dispreţuieşte pc ale sale şi face cele ale stăpânului, nu a dis

preţuit pe ale sale, ci încă mai mult a nim erit, apoi euatât mai mult în cele duhovniceşti.

Dispreţuieşte deci pe ale tale, şi vei luă pe celcale lui Dumnczu. Aceasta o voeşte el. Dispreţuieşte pământul, şi vei răp i împăraţi ea cerurilor. Acolo petrece-ţi

vieaţa, ia ră nu a ici; de acolo fii îmfricoşat, ia ră nu deaici. Că dacă eşti înfricoşat de acolo, nu numai oamenilor, ci şi demonilor, ba ch iar şi diavolului vei fi înfri-

') Parte a morcdfi, Cel co dispreţuieşte ccle ale sale pentru Dumnezeu, ia cele ale lui Dumnezeu, căci este nevoie de silnicie sau dc 'violenţă pentru câştigarea, \irtuţei, fiindcă multe sunt piedicile, ca de pilda: femeia, copiii, grijile pământeşti, pe care trebuie ale dispreţui pe toate, şi a prefera pe Dumnezeu, de w im a. ne folosi şi pre noi !nşi-ne, cum şi pre ce i de pfe lâng ă noi. ( Verort).



2 7 6 O M I L I A X

coşat ,~ ia ră dacă vei voi a fi înfricoşat din ave rile ces tede aici," vei fi bun de dispreţuit şi de aceia, şi d&-multe

Ori -şi de oameni. Ori-cât te-ai îmbogăţi, în cele ale ro bilor te -îmbogăţeşti;- iară daca Ie dispreţuîeşti, ve i fistrălucit în casa împărăteasca. Astfeliu au fost apostolii,căci dispreţuind casa aceasta a robilor, şi averile deaici, priv eşte cum poronceau în- cele din casa îm părătească, în cele din ceruri. «Cutare, zice, fie- scăpat deJooală, "celălalt de demon, aceia fie deslegat, i ară acestalegaţii. Acestea se petreceau aici pe păm ân t, însă seexecutau în ceruri. „Căci câte veţi lega pe pământ,zice, vor fi legate şi în ceriu.11 (Math. 18, 18). Daîncă şi mai mare putere )e*a dat lor. Şi cum că n-amgreşit, ascultă-) pre dânsul zicând: „Cel ce credc înmine, lucrurile care eu fac, şi acela va face, şimai mari decât acestea va-face“ (ioan u , 12). Dece oare? Fiindcă şi aşâ cinstea trece la stăpân. Darachiar şi în afacerile noastre, când,„gluga poate face lucruri mari, atunci mai mult stăpânul este lăudat, cădacă sluga poate face lucru ri a tât de mari, apoi cuatâ t mai mult stăpânul său. Dară dacă cinevâ lăsândslujba stăpânului, va îngriji de femeia lui, de copil, saude sluga sa, şi a r voi să se. îinb ogăţască fie furând, fie

vătămand cele ale stăpânului,-iute se va pierde şi el,împreună,cu acele averi.De aceia având exemple, vă rog, să nu ne îngri

jim de cele ale noas tre, e i.să ne în grijim de ale; luiDumnezeu; să dispreţuim pe cele ale noastre, .ca săcâştigăm pe acclea. Dacă noi vom dispreţui pe acestea,,el se va ’îngriji de noi, iară dacă noi ne vom îngrijide acestea, Dumnezeu ne va dispreţuia Daca ne obosimîn cele ale lui Dumnezeu, şă nu ne obosim în cele alenoastre, şi mai ales în acestea —de vreme .ce ale luiDumnezeu sunt şi ale noastre. Nu vorbesc de ceriu, nu

vorbesc de pământ, sau de cele din lume, căci acesteasunt nedemne dc dânsul, şi sunt nu numai ale noastre,ci şi ale necredincioşilor, — însă despre ce spun eu fDespre slavă, şi împarâţiea cerurilor; acestea sunt şiale sale, da ră şi ale noastre prin trân sul. Dară cumaceasta? „De murim împreună cu ei, zice, şi viemîmpreună cu el, de răbdărn, şi împărăţim împreună CU el“. Ne-am făcut îm preună moştenitori, şi m



OMILIA: X 2 7 7

numim fraţi. De ce da ra -căutăm jos spre păm ânt, întimp ce el ne trage în sus, spre dânsul?

Până când da ra ne vom a rătâ sărăcăeioşi? Estevo rba de ceriu, iar ă noi ne învâr tim pe păm ânt. Estevorba de împarăţiea ceriului, ia ră noi preferăm săr&cieade aici. E vo rba de'"vieaţa nem urito are , ia ră noi netrecem timpul cu lemnele, cu ţarinile, şi cu p ie tr ile .Fa-te bogat în cele duhovniceşti, aceasta o voiesc şi eu.Răpeşte aceste bogăţii, şi fii sg ârc iţ, cu ele; aici nu poate fi nici o m ustrare. Aici tocm ai, în a nu fi lacomeste păcat, în a nu răp i este învinovăţirea . Şi de ceaşâ? „Impărăţiea ceriuriior, zice, se silueşte şi-si

luitorii o răpesc pe ea“ (Math. î l , 12). Acolo fiisil.uitoriu, fii răpi toriu, ceiace răpeşti nu se micşorează,căci nici virtu tea nu se îm parte, nici evseviea nu semicşurează, şi nici îm părăţiea ceriu rî lor. Atunci tocmaică’ţi sporeşte virtu tea, când tu o răpeşti. Atunci se mic-şurează cele trupeşti, când tu răpeşti cele duhovniceşti,ia ră aceasta se învederează de acolo. Fie de pilda miide bărbaţi în cetate. Aceştiia, dacă cu toţii răpesc virtutea şi dreptatea, au mai multă decât trebuie, căcidevin drepţi între cei mulţi, iară dacă nu răpesc vir

tutea şi drepta tea , au împuţinat-o , şi de loc nu se maiarată. Ai văzul, că cele bune sporesc mai mult, chiarcând sunt furate, când sunt răpite, pe când cele pământeşti se împuţinează încă mai m ult?

Deci, iubiţilor, să nu umblăm ca de pâ ndă.p rim - preju rul sărăc ie i, ci sa preferăm bogăţiea; şi bogăţiea luiDumnezeu este, de a fi-mulţi ca ri să se bucure de îm- părăţiea ceriuriio r. „Cel ce îmbogăţeşte, zice, pretoţi cei ce-1 chiamă pre el“ (Rom. io, 12). Sporeşte..deci valoarea acestei bogăţii, şi o vei spori, dacă vei răgi,

dacă te vei lacomi, dacă o vei luă cu sila. în adevarcă este nevoie de silu ire; şi de ce oa re? Că mulţi suntcari împiedică: lemei, copii, griji, lucrurile lumeşti, pelângă aceste apoi demoni, ba c hia r însuşi povaţuitoriuldemonilor, diavolul. Este nevoie deci, de siluire, estenevoie de stăru inţă. Cel ce siluieşte este în tr ’o muncămare, căci câtc nu sufere? La câte nu se împotriveşte?Şi câte nu încearcă el, chia r şi peste p utin ţă? Deci,dacă cei ce siluiesc, cei ce răpesc ceste de aici, suntaşa feliu, apoi noi ca ri nu încercăm nici pe cele puţin-



OMIUA X

cinase, cum vom puteâ reuşi ? Cum ne vom bucură d acele dorite? „Siluitorii, zice, o răpesc pre--eau.

Este nevoie deci, de siluire şi de răpire,■căci nu nistă de faţă cum s’ar brodi, şi nici n’o avem deagata.Cel ce răpeşte, într’una este treaz, într’una privighiază’,se îngijaşte şi este cu mintea aţintită; ca la timpul potrivit să răpiască. Nu vedeţi în războiu, ca cel ce voieşte a răpi, privighiază toata noaptea, şi toată noapteasta înn arm al? Deci, dacă, răpind pc cele pămân teşti,chiar şi noaptea privighiază şi stă cinevâ înarmat, apoicum vom puteâ răpi cele d u h o vn iceşti;—SiTe'au nevoieîncă de o mai mare râvnă, — când noi chiar şi ziua dor-'mim şi sforaim, şi pururea ne găsim desbrăcati şi fără

arm ă? Căci cel ce se în vârteşte ' i'fi*~păeate, este fără.arme şi gol, dupre cum şi cel ce se găseşte în dreptateeste pu rurea înarm at. Noi nu ne îngrădim cu milosteniea,nu ne împodobim pre noi cu candelele aprinse, nu nestrângem împreuna ..rândurile, nu căutăm a aflâ caleace. duce acolo, nu privighiem, nu sunţgm treji, şi deaceianu putem răpi nimic. Dacă cineva ar voi a se aruncaasupra unei împărăţii, oare nu-şi pune singur înainteasa mai întâ ia mii de primejdii ? Oare nu se îngrădeşteynai întâiu cu toate măsurile, oare nu învaţă meşteşugulrăzboiului? Oare nu face totul pentru aceasta şi numai

aşâ se asvârle în lupta? Nu tot aşa însă l'acem şi noi,ci voim sa răpim în timp ce dormim. Şi deaceia plecămcu mâinile goale.

Nu vezi pre cei ce răpesc, cum fug, cum ale argăşi Cum sar peste toate? Este trebuinţă de fugă, căci.imedieat le ajunge diavolul, şi poronceşte a-ţi lua cele dedinaintea ta. Dară daca oşti voinic, dacă eşti treaz, peunul l-ai trâ n tit jos, pe altul l-ai împins la o pa r te, şi detoţi ai scapat ca şi o pasăre sburălo are . Ai scăpat deaici, ai trecut pc deasupra cctaţei, ai iăsat vuietul celm arc dc aici — care este vieaţa noas tră — şi ai aju ns

la cele mai presus de aces tea — care compun vieaţavitoare — şi ca şi într’o pustietate, nimeni nu este caresă te supere, nimeni care să te stăpâniască, nici-un vuietde nicăiri, terepauzezi. Nici-un sgomot nu trebuie a facedupă răpire, ca nu cum vâ să ţi se fure cele răpite.Dacă fugim, dacă nu vedem nimic din cele de dinainteaochilor, dacă de nimic alta nu ne îngrijim, decât numaisă alungăm pre cei ce ne împiedecă, vom puteâ să stă



O M I L I A X 279

pânim în siguranţă cele răpite. Ai răp it poate prudenţa? N u 's la pe loc, ci fugi, fii departe de diavolrca, sa vadă

că nimic nu poate face, că nu poate a tc aveă în stăpânire , că nu poate a te alungă. Aşâ facem şi noi; cândnu -vedem deloc pre cei ce au răpit din ale noastre, casă-i împiedecam , nici noi nu-i alungăm , şi nici al to ranu li spunem de a-i alungă, ci îi lăsăm să se ducă. Totaşâ şi tu fugi iute chiar dela început. Când vei fi de parte de diavol, nici nu va mai încercă la u rm a sa tealunge, ci vei fi în sigu ranţă, b ucu rând u-te de b unurilecele nepovestite. Cărora fie ca cu toţii sa ne învrednicim prin Christos Iisus Domniil nostru, căruia împre

una cu T atăl şi cu Sf. Duh şe cade slava, s tăpâ nirea şicinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



C O M E N T A R I I L ESAU

E X P L I C A K E A E P I S T O L E I C Ă T R Ă T I T ,a celui întrn sfinţi Părintelui nostru

IOANCHHISOSTOM

Arhiepiscopul Constant lnopolei

O M I L I A I

„Pavel sluga lui Dumnezeu, şi apostol'allui Iisus Chrîătos, dupre credinţa aleşilor tuiDumnezeu, şi dupre cunoştinţa adevărului ceadupre buna 'credinţă, întru năde jde ^vie ţelceiveşnice, care-a făgăduit-o nernincin'osul Dumnezeu mai ’nainte de anii vecilor, şi a arăţăt întimpii săi cuvântul său prin propovediiirea ctmi s’a încredinţat mie, dupre poronca Mântui

torului nostru Dumnezeu, lui Tit prea iubitulufiu, dupre credinţa cea deobşte, char, milă şi pacedela Dumnezeu Tatăl, şi de la Domnul IisusChristos MântuitoritU nostru*. (Cap. l, 1—4).

Acesta a fost unul din tovarăşii cei încercaţi a:lui Pavel, caci nici nu ’i-ar fi încredinţat o insulă în'treagă, şi nici nu i-ar fi poroncit ca să împliniască pccele de lipsă, dupre cum şi zice mai departe: ,ca Celfce lipsesc să le îndreptezi“ (vers. 5), cum şi jude-



282 O M I L I A I

caia atâ to r episcopi nu i-ar fi încredinţat-o dacă nuar fl avut o mare incredere întrânsul. Zic uniia că şitânăr erâ, de oare ce îi scria „p re a iu b itu lu i fiu “, deşi pân ă acum încă nu este a tâ t de invederat. Mi se pa recă şi în Fapt. Apost. se face pomenirea, de dânsul*).Poate că erâ şi Corintean, de nu cumva erâ şi vr’unaltul cu acest nume. Şi pre Zinâ îl cheam ă la dânsul, ba voieşte a i se tr im ite şi Apollo, pe când pe acelanu se vede că-1 cbiamă, daca cu adevărat ca ar fi fostdin Corinth. căci şi înaintea împăratului o mai mare. bărbăţie şi vir tu te a m ărturis it , de, cât aceştiia. Mi se pare că şi oare-care” tim p a fost la mijloc, şi că Pavelgăsindu-se în linişte a scris această epistolă, fiindcă nuspune, nimic despre ispite, şi că într’una întoarce vorbade charul lui Dumnezeu, ca fiind o mângâere suficientăspre virtute pentru cei ce cred. Căci pentru a aflâ dânşiide~ce bunuri erau vrednici, pentru ce şi de cine s’auapropieât, de ce bu nu ri se vor învrednici — şi acesteatoate prin ch ar —de sigur că nu erâ o m ică încura jare.

Se adresază apoi şi cătră Iudei prin această epistolă. Iară dacă batjocoreşte neamul întreg, tu să nu teminunezi, căci Şi cu Gaîatenii face aceasta, zicând: „Ofără de 'minte Galateni", ceia ce nu purcede din-t r ’un sim ţământ batjocori toriu, ci d in tr’un sim ţământ

de dragoste părintească. Daca apostolul ar fi făcut acestea pentru persoana sa, cu drept cuvânt l-ar fi pututcinevâ ţineâ de rău,, dară când el e râ a pr ins şi înfier bântat pentru propoveduirea evangheliei, apoi aceasta nu0 făcea în mod batjocori toriu. Şi Christos încă de mii deori erâ batjocorit de cărturari şi Farisei, însă nu doarădin cauza sa personala* ci pentru că pierdeau pe fie-carezi din supuşii lor. Epistola de faţă este scurtă, şi cu dreptcuvânt, căci şi acest fapt este o dovadă de virtutea luiTit, adecă că n ’a "avut nevoie de vorbe multe, ci num aide o amintire a acelor învăţate de dânsul. Mi se pare

ca epistola aceasta este scrisă mai ’nainte de epistola a

*) Notă. Nicăiri nu se face pomenire de Tit in Fapt. Apost. afară numai dacă acel Just de care se vorbeşte in Cap. 18 vers, 7 nu erâ însu ţi Tit, avân d poate două nume, dupre cum se şt pare a se înţelege din cod icul sirian, unde se vede câte-odată trccut cu «urnele Tit-Just, al tă dată Just-T it . Cod icul sirian insă nu poale face proba neconlrazisă.



O M IL IA 1 2 8 3

doua cătră Timotheiu, fiind că pe aceea a scris-o pecârui se găsâ la sfârşitul vieţei, ia ră pe cea de faţă a

scris-o fiind slobod şi ne’npicdecat de nimeni, căci ex - presiu nea: „pentru că în Nicopoli am socotit săiernez“ (Cap, 3, 12) este o dovadă că atunci nu e râîn legături, în timp ce când erâ în legături, el într’unase numeşte pre sine legatul întru Christos.

Deci, ce spune el? „Ravel sluga lui Dumnezeu,şi apostol al lui Iisus Christos, dupre credinţaaleşilor lui Dumnezeu**. Ai văzut cât de indeferent

pune aceste denumiri, câte-odata numindu-se sluga sau

robul lui Dumnezeu, iară altădată sluga lui Iisus Christos,ca de pilda aici? — aşâ că pr in aceasta el nu face nici-odeosebire între Tată şi Fiu. „Dupre credinţa aleşilorlui Dumnezeu, şi dupre cunoştinţa adevărului,cea dupre buna credinţă* zice: „Dupre credinţaaleşilor Iui Dumnezeu'1. Câ ai crezut sau ai fostcrezut? Eu cred că spune aici, că el a fost crezut dealeşii lui Dumnezeu, adecă nu din faptele sale, nici dinostenelile sau din sudorile sale au luat dânşii aceastădemnitate, ci totul s'a petrecut prin graţia celui ce acrezut. După aceia apoi, ca hu cumva charul, se fie fărăvr-o cauză binecuvântată,—căci nici nu atârnă totul deel, fiindcă atunci de ce n ’a fost dat şi a lto ra ?— a adaosimedieat: „dupre cunoştinţa adevărului cea dupre buna credinţâ“. „Din această cunoştinţă a ad evărulu ieu m-am încredinţat, zice, sau mai bine zis ch iar şiaceasta am aflat-o din charul său, fiindcă tot el estecau za şi a acestui 'fapt*. Pen tru aceia şi însuşi Christoszice: „Nu voi m’aţi ales pre mine, ci eu v’am

ales pre voi“ (Ioan 15, 16), şi chiar fericitul Pavelscriind în altă parte, zice: „atunci voiu cunoaşte, precum şi cunoscut sunt“ (I. Cor. 13, 12) şi ia răşi:„întru care voiu- lua (voiu cuceri), în tru caresunt şi prins (sunt şi cucerit) de Christos Iisus"(Filipp 12). Mai întâi am fost conoscuţi, şi du pă aceiaam cu noscu t Mai intâi am fost pr inşi sau cuceriţi, şidupă aceia am prins sau am cucerit. Mai întâi am fostchem aţi, şi d u p i aceia am ascu ltat, sau ne-am supus.

Prin expresiunca „dupre credinţa“ el totul atri



284 O M IU A I

buie lor, «că pentru dânşii, zice, sunt .apostol, nu doarăcă aşi fi vrednic, ci pentru cei aleşi», dupre cum zice

şi aiurea: „Toate ale voastre sunt; ori Pavel,oriA pol 16, ori Chifâ“ (I Cor. 3, 21. 22). „Dupre cunoştinţa adevărului cea dupre buna crediuţă*rcăcieste şi adevărul lucrurilor însă nu du pre buna credinţa, precum de exemplu: a şti, sau a cunoaşte .cele ale agricultura, a şti cele ale meseriilor, este a cunoaşte cu*adevărat, — însă adevărul în cazul ce ne preocupă, estedupre evsevie, sau dupre buna credinţă. Sau că expre-siunea aceasta „dupre credinţa® insamnă, ca au crezutca şi ceilalţi aleşi, ca rii âu şi cunoscut adevărul. Prin

urm are cunoştinţa este din credin ţă" ia ră nu din raţionamente omeneşti.„Intru nădejdea vieţii cei veşnice", a spus

de cea de acum; de cea prin charul Iui Dumnezeu, iarăaici spune de cea viitoare, şi pune şi prem iul pentru-care luptându-ne, lie va acordă. Fiindcă am crezut, şine-am izbăvit de înşelăciune, apoi el voieşte a ne încunună. Ai văzut cum exordul acestei epistole este plinşi încărcat de binefacerile lui Dumnezeu? Şi întreagaepistolă, cum s’ar zice, este mai ales bazată pe acest

adevăr, aţiţind atât pe Tit; cât şi pre ucenicii lui la lupteşi ostenele, fiindcă nimic/ nu n epoate folosi a tâ t de mult,ca a ne aduce aminte într-una de binefacerile lui Dumnezeu, atâ t obşteşti^ cât .şi tn parte. Că dacă noi istorisind binefacerile unui prieten, sau auzindu-L.yr’un cuvân t înţelept, sau vă7â-Udu-i v r’o faptă însem na tă neaprindem aşâ zicând, apoi cu atât mai mult vom fl maicu bună voinţă a ascuitâ, când vedem în câte primejdiiam fost.căzut, şi din toate ne-a izbăvit Dumnezeu'1

„Şi dupre cunoştinţa adevărului®, zice. Numeşte aici adevăr, spre deosebir^de tip sau umbră a

adevărului, căci de:.şi. chiar şi aceea erâ cunoştinţă, şi bună credinţă, totuşi nu a adevărulu i,—de s ig ur că nicia minciunei—ci eră numai o preînchipuire, o icoană aşăzicând a adevărului. „Intru nădejdea vieţei veş-nice“. Acea cunoştinţă şi b un ă credin ţă erau întrunădejdea vieţei prezente, dupre cum şi zice : „Că cel ceva face acelea, viu va fi mtrânseleK (R0.n. 10, 5).Ai văzut cum de la început a ra tă im po rtanţa charu iui?



O M I L I A I 285

Aceia n’au fost aleşi, ci noi, căci de şi se ziceau aleşi,

totuşi n’au fost.„Care a făgăduit-o nemincinosul Dumnezeumai ’nainte de anii vecilor14, adecă nu acum din

pocăinţă, ci de la început le-a hotărî t a fi. In multe locuri pune el_aceas(ă idee, c a d e pildă jico lo unde spune:„ales spre evanghelie» lui Dumnezeu*, şi iarăşi:„că pre carii mai ’nainte i-a cunoscut, mai’nainte i-a şi hotărît“ (Rom. 1,1.8,29), arătând p rinaceasta nobleţă noastre, caci nu acum num ai, ci ch iar

de la inceput ne-a iubit pre noi. „Care a făgaduit-onemincinosul Dumnezeu* zice. Deci, daeăeneminci-nos, nu mai încape indoeală ca vor fi cele ee-au făgăduit,daca este ne mincinos, nu trebuie a ne îndoi, ca vor ti ch iarşi după moarte. „Care a făgăduit-o nemincinosulDumnezeu, zice, mai ’nainte de anii vecilor*.Chiar şi prin expresiunca „mai ’nainte de anii vecilor* el a ra tă că faptul esfaf vredn ic de credinţă.«Nu pentru ca Iudeii^ n ’au venit la* cred inţă, zice, s’a

făcut aşâ, ci pentru că de la începută fost hotărit». Căciascultă: „Şi a arătat în timpii săi*, zice. Deci dece atunci atâta întârzâere? Din cauza îngrijirei lui părinteşti, şi sp re a săvârşi la timpul potrivit. „Vremeeste a face Domnului", zice Prorocuj..{Ps. 118,126),căci expresiunea „în timpii săi“ însamnă în timpii cei potriviţi, în timpii cei folositori, cei priincioşi.

,jA arătat, zice, în timpii săi cuvântul său prin propovcduirea, care mi s 'a încredinţat in ie“,

adecă propoveduirca evangheliei, căci ea (evanghelia), a reîn sine totul, şi cele prezen te, şi cele v iitoare , vieaţa, ev-seviea, credinţa, şi toate la un Ioc. „Prin propove-duirea% adecă pe faţă, cu tot curaju l, şi nu pS ascuns.„Că dupre cum vestitorul unei poronci a cârm uirei

propovedueşte în adunare , fiind toţi de faţă, tot aşâ,zice, propoveduim şi noi, nimic adăogând de la noi, cispunând num ai cele ce am auzit". Meritul vestitoruluieste de a sţtunc în totul faptul aşâ precum este, ia rănu de a adaogă sau de a ciunti ceva. Deci, dacă tre

buie a propovedui. apoi trebuie a o face aceasta cu curaj,



286 O M I L I A I

căci dealtmintrelea nu insamnă a propovedui. De aceia

şi Christos n’a spus «spuneţi deasupra caselor» oi „Să propoveduiţi" deasupracaselor“, prezentând astfeliufaptul şi de Ia locul, şî~de la modul cum se petrece.

„Care rai s’a încredinţat jiiiev-dupre poroncaMântuitorului nostru Dumnezeu", zice. Dară atâtexp resia nea „mi s’a încredinţat" cât şi „dupre .poronca “ arată ca faptul este dem n de crezOtr şi decinimeni să nu se necăjească, nimeni să nu stea pe gânduri, nimeni să nu se neliniştească. Ca dacă este poronca,apoi nu sunt eu. stăpân, ci îndeplinesc poronca, fiindcădin cele ce trebuie a ’ face, unele a tâ rn ă de noi, iar ă

' aitele nu; pe unele le spu ne poroncind — care nici nuatârnă de noi —, iară pe altele te spune îndemnându-neşi povăţuindu-Tie, ca re depind de noi. De pildă când elspune: „cine va zice fratelui său raeâ (nebunule),vinovat va fi gheenei focului", (Math. 5, 22);

.„aceasta este poronca ; şi ia răşi: „D e-ţi vei aducedarul tău la a ltar, şi acolo îţi vei aduce amintecă. fratele tău are ceva asupra ta,"lasă acolo

■darul tău, şi mergi mai întâi de te ’mpacă cu--fratele tău/şi^atunci viind adă darul t-ău“ {ibid.24), unde iarăşi'este poronca, şi deci cei ce nu o împlineşte vinovat este . de pedeapsă.; Dară când el zice:„;De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vin de-ţiaverile, şi le dă săracilor® / s a u „ceia ce poatecuprinde, cuprindă" (Ibid. 19, 21. 12 ), nu este poroncă, căci lasă pe auditoriu de a fi stăpân celor spuse,şi îi dă dreptul de a alege singur ce trebuie să facă.

Acestea, zic, atârnă" de noi, de ale face, sau a nu

le face, în timp ce poroncile nu sunt la bună voeânoastră, ci sau că trebuie ale împlini num ai decât, saucă cel ce nu le face trebuie a fi pedepsit. Aceasta o şispune Pavel când zice: „că nevoie îmi zaceasupră,i a r ă a m a r m ie îm i este, de nu voiu bine-vesti“■{I. Cor. 9, 16). Dară voiu spune aceasta inai lămurit,ca astfeliu să fie tuturor învederat. De pildă cel ce areîncredinţată în sarcina sa stăpânirea bisericei, şi estecinstit cu demnitatea episcopală, dacă nu va propovedui poporului cele ce trebuie a face, nu va fi iară răspun



O M l l . l A [ 287

dere, în timp ce omul din lume nu are nici'o respundere pentru aceasta . Deci, ce spune Pavel t „Dupre poroncaMântuitoriului nostru Dumnezeu" tac aceasta. Darătu priveşte cum cele mai dinainte ae potrivesc cu ceia ccam spus. Mai sus de pildă a zis: „nemincinosul Dumnezeu*, iară aci spune: „Dupre poronca Mântuitoriului Dumnezeu'*. Deci, dacă este Mântuitoriu,apoi de sigur că a poroncit aces tea din voinţa lui dea ne mântui. Aşâ dara faptul nu vine din iubirea de stă- pânie, ci la mijloc este credinţă, şi poronca, şi încă a

Mântuitoriului nostru Dumnezeu.„Lui Tit prea iubitului (adevăratului fiu

-ţswvif) f iu “j zice. Aşâ .d a ră su nt şi fii neadevăraţi., ca de pildă acela despre care zice: „ D a c ă vr’unulnumindu-se frate va fi curvariu, sau lacom, sauslujitoriu idolilor, sau ocărîtoriu, sau beţiv, saurăpi toriu» cu unul ca acesta nici să, mâncaţi"<1. Cor. 5, 11). Iată dara fiu, care nu este adevărat fiu,că de şi este fiu, de oare-ee a prim it oda'ă charul, şi

s ’a ren ăscut prin botez, totuşi nu este adevărat, devreme ce s’a arătat nevrednic de tată, fiind că a fugitla un altul tiran . Când e vo rba de. fiii ade văra ţi sauneadevăraţi ai oamenilor din lume, faptul se hotărăştede m am a care a născut în du reri,, şi de tată, pe cândîn căzui de faţă nu este aşâ, ci faptul se ho tărăşte "devoinţa şi b un a intenţiune a cuiva. Se poate de pildă casa fie un fiu ad ev ărat pe ntru un timp, şi apoi să nurămână în tot-deauna adevărat, şi se poate ca laînceput să nu fie adev ărat, iară în trece rea timpuluisă devină adevărat, fiind că acestea nu sunt din nece

sitate dela natură, ci sunt în puterea liberului ar bitru , pentru care şi schim bările sunt necontenite . Onisime râ un fiu adev ărat, şi nead evărat ~ de vrem e ce devenise n e tr e b u i to r iu d a r ă iarăşi a devenit fiu adevărat,în cât Pavel îi numeşte inima sa.

„Lui Tit prea adevăratului fiu, dupre credinţa -ceâ deobşte“. Dară oare-ce însamnă „duprecredinţa cea deobşte“ ? Fiindcă a spus fiu, iară ela iuat rolul tataJui, apoi chiar şi această cinste priveştecum o moderează şi o împuţinează, căci zice imedieat:



288 O M I L I A 1

„dupre- credinţa cea deobşte®, adecă, că «dupre

credinţă, eu nim ic nu am mai mult de câ t tine; cacicredinţa este comună, şi pr in trîn sa eu te-am.. născu t pre tine». Deci, cum de ’l numeşte pre eî fiu? Voieşteadecă de a a ra tă iubirea Iui ceâ părintească, său caacest”T it ^ r â cel întâiu ucenic al său în propovedui reaevangheliei, sau că din cauză că a fost lum ina t de apostol.

De afiSia îi numeşte şi fii, şi fraţi; pentru că i-anăscut pr in aceeaşi credinţă, îi numeşte fraţi, ia ră pentrucă i-a născut prin ostenelele sale, îi numeşte fii. Deci prin expresiunea „dupre credinţa cea deobşte“,ei lasă a se înţelege frăţietatea,

„Char, milă şi :pacej3ela Dumnezeu Tatăl, şi.dela Domnul Iisus Christos mântuitoriul nostru".Fiind ca a fost zis „ fi u “japo i a adaos imedieat „de laDumnezeu Tatăl “ ca astfeliu să ridice cugetul lui, şisă cunoască al cui fiu este el, şi că nu numai când zice„credinţa cea deobşte" a arătat egalitatea lui încinste cu toţi ceilalţi, ci şi prin expres iunea ce urm ează„Dumnezeu ta tăl 'nostru®. '

*). Priv eşte cum eî cele ce a do rit ucenicilor şicelor mulţi, acelea le-a dorit şi dascalului, căci şi el a renevoie de astfeliu de a jutoare de -sus, ba încă m ai multde câ t aceia, de vrem e ce are în contră-i o mulţime da.duşmănii, şi o m uiţime de îm pre ju rări ce ’l pot face ase depărta de Dumnezeu. Cu cât demnitatea este maiînaltă, cu a tâta şi primejdiile, sunt mai m ari pentru celce este îm brăca t cu preoţiea. Este deajuns ca un singursucces să ridice pe cinevâ d e la episcopie la ceriu, cumşi un singur păcat să-l prăbuşască în gheena. Dară lăsând la o p arte multe altele ce se pot petrece pe fiecarezi, de s-ar întâmpla vreod ată cui vă, sau pe ntru prietenie,

sau pentru vr-o alta cauză, ca sâ se arate nevrednicde episcopie, având stăpân irea unei m ari cetăţi, priveştede câ tă osândă so face vinovat. Căci dacă el de pildăar fi necucernic, nu numai de .sufletele cele pierdute,ci şi de toate cele făcute de aceia va da samă. Cei ceeste necucernic ca m irean, cu atâ t m ai m ult va fi

•). P arte a m ora lă . Despm dăscă li cum trebuie a fi, şi că trebuie a li se supu ne ucen icii lor, şi a nu-i osân di, cîe cu m vâ ’i ar vedeâ că caută mai mult l iniştea trupeasca, (Yeron).



O M I L I A I 289

necucernic când va aveâ stăpânire bisericească; şi tiarăe (ie dorit ca cel cucernic să răm ân ă astfeliu, şi câîad arevr-o dem nita te în cler. Căci atunc i şi slava deşartă '41ispiteşte mai mult, şi dragostea de bani, şi obrăz^iciea,şi dispreţul, si batjocuri le, şi bârfelele, cum şi alte le multe pe care i le în lesnesc aşâ'z icând auto ritatea ce o are.

Deci, dacă cinevâ este necucernic de mai înainte,apoi va fi încă şi mai necucernic după ce va avea vr-ostăpâ nire "în cler. Când unul ca acesta Va dev eni stăpân,se va face răspun zători u de toa te cele păcătuite de aceia:D ară dacă cel ce sminteşte pe un om „m ai de folos

i-ar fi lui, ca să-şi spânzure o peatră de moară,de grumazul sau, şi să se înece in adâncul mă-rei“ (Math. 18, 6), apoi cel ce sminteşte atâtea suflete,a tâ tea cetăţi, şi pe a tâţia oameni, barbaţi, femei, copii,cetăţeni, m unc itori de p ământ, pe toţi cei din aceâ cetate, ca şi pre*cei de prin alte cetăţi, ce nu va s ufe ri1?De ai zice că de trei ori este respunzătoriu, totuşi n-ajspua nimic, ~ d o atâ tâ pedeapsa făcându-se vinovat.Astfeliu că unul ca acesta mai ales are nevoie de charulşi pacea lui Dumnezeu, iară dacă. el nu ocârmueste cu

acestea pe popor, toate se pierd, toate se nimicesc, nea-vând cu el cârma cuvenită. Chiar de ar ti destoinic deocârrnuire, totuşi dacă nu va aveâ, zic, aceste cârme,—charul şi pacea Iui Dumnezeu, — va scufundă corabieaşi pe cei din ea. Aşâ ca mie îmi vine a- m ă m iră decei ce doresc această greutate. Ticăiosule .şi nenoroei-tule om! Nu vezi ce doreşti tu? Deai'Ti ta cel mai proslşi mai nebăga t în_ sam ă, şi de ai av eâ mii de păcate,totuşi vei da sam ă num ai de un suflet, şi num ai deacesta vei fi respu nzătoriu; — d a ră când te ridici Iraceastă dem nitate, poţi p ricepe de câte cap ete vei fii res punzătoriu de pedeapsă.

Ascultă pe Pavel care zice: „Ascultaţi pe rrta.marii voştri şi vă supuneţi lor, că ii privighează

pentru sufletele voastre, ca cei ce vor să deâsamă* (Ebrei 13, 17). Aşa dară iubeşti cinstea şi stă- pânieaf Şi care este m ulţăm irea aceste i cinste? Eu nivad nicăiri aceasta,, fiindcă nici nu poate cinevâ a fi îrtotul stăpân. Cum şi de ce? Pentru că stă în 'putere?celor stăpâniţi, de ca re trebu ie să asculte. Şi dacă cinevâ a r ce rcetă lucrul cu am ănunţime, apoi a r vedel

*2330



290 O M I L I A 1

că unul ca acesta nu este stăpân, ci însuşi slujaşte ktmii de stăpâni, carii grăiesc şi doresc cele contrare.Ceia ce unul laudă, altul huleşte, ceia ce acesta batjocoreşte, acela adm iră. Deci, pc cine trebuie a ascultă?Sclavul cel cumpărat, chiar dacă i-ar poronci stăpânulceva contra r, el nu se supără, iară tu, dacă ţi-ar poronci atâţia stăpân i cele con trare , te -a r supără, şi dacă poate ai certă pe unui, ai ridică a s u p r iţi gurile tu turor.Apoi aceasta este cinste"? spune-mi; aceasta este stăpâ-nie? aceasta este putere? Episcopul a poroncit casasestr ân gă bani, şi ia tă că acela nu voieşte, ba încă nunum ai că nu dă nimic, ci ca sa se para ca nu o faceaceasta din vr-o răutate, învinovăţeşte pe cel ce a po

roncit. «Fura, zice, răpeşte, m ănânc ă cele ale săracilor *şi neputincioşilor». Conteneşte cu bârfelele, omule! Pânăcând ai să spui de acestea? Nu voîeşti să dai? Nimeninu te sileşte la aceasta. Şi atunci de ce bârfeşti pre celce l e sfătuieşte şi te îndeam nă să faci aşa ? Dară poatecă cinevâ a ajuns la nevoie mare, iară episcopul n’adeschis mâna ca să-i deâ ceva, fie că nu este în starede a da, fie că este ocupat cu altele. Nici o scuză, ciiarăşi învinovăţiri mai g rele poate ca cele dinainte.

Şi aceasta deci este stăpânie? Şi.nici nu se poateapără, căci şi aceia sunt o pa rte din inim a ea. Căci

precum inim a când se umflă şi aduce dureri ]a cap şîn tot trupul, noi nu îndrăznim a ne apără, şi nici nu ospintecăm cu sabiea, tot aşâ şi dintre cei mici dacă segăseşte cinevâ astfeliu, des igur că prin asemenea acuza-ţiuni ni provoacă du rer i şi nem ulţămiri, însă nii îndrăznim a ne apără — departe-.unele ca acestea de cugetelenoastre părinteşti — ci suntem siliţi a suferi durerile, până cc aceia se va vindecă desăvârşit. Robul cei cum părat cu băni are de făcut o treabă ce i s’a poroncit,şi după ce o sfârşaşte, devine la urmă stăpân pe sine, pe când episcopul este încurcat cu multe, şi multe i se

cer chiar peste puterile sale. Dacă nu-1 vede cinevâ vor bind, m are este m u rm u ru l'î n tre credincioşi, iară devorbeşte, iarăşi acuzaţiuni, că este iubitoriu de slavădeşartă. Dacă nu înv ie morţii «nu este bun de nimic,zice; cutare este evlavios, pe când acesta nu este». Dacăse bucură de o h ra nă cu m pătată, iarăşi acuzaţiuni. «Aitrebui ca el să-şi înăduşe poftele» zice. De cumva îl vedecineva spălând u-se sau îmbăindu-se, ia răşi multe acu



O M I L I A i 291

za ţi uni, ba uniia zic că el nu trebu ie sa nu vadă nicisoarele. «Apoi, zice; daca el tace ceia ce fac eu; dacă

se îmbăiază, dacă mănâncă şi bei, dacă se îmbracă camine, dacă se îngrijaşte de casa şi de cei de pe lângădânsu l, de cc să mai steă în fruntea al tora ?» Are slugi,zice, şi de cei cari îngrijesc de el, este purtat de cai;de ce alun ei sa steă -înaintea altora» ? i

Dara cel spune-mi; oare nu-trebuie a aveâ pe cinevâ care să-t slujască, ci el să-şi facă focul, să aducăapă, să taie lemne, şi să se duca în p ia ţa1? Şi oare aceas tan ’a r fi sp re necinstea ta? Acei sfinţi bărba ţi — apostolii — nu voiau sa împiedice pe cel ce stă ru jă în propo-veduir-ea evangheliei, nici chiar cu slujba văduvelor, ci

credeau că lucrul este nevrednic de dânsul, ia ră tu vo-iaşti ca să-l tragi până şi in treb ile slug ilor? Dc ce,când ţi se poronC&sc acestea, tu nu le împlineşti, spune-mi? Oarenu-ţi aduce el mai mari slujbe, de cât celetrupeşti, pe ca re i le-ai aduce tu ? De ce nu trim iţi slugata ca să-1'slujasea pre el? Christos a s pălat picioareleucenicilor, şi tu dacă ai face Oare-care slujbă, dascaluluitău, a r fi mare lucru? D ară nici tu nu voieşti a ’l sluji, ba îl împiedici şi pre dânsul. .

Dara ce ? Oare el trebu ie să trăiască şi s a se h ră-

niască din ce riu ? Aceasta: n ’o voieşte Dum nezeu. «Apoiapostolii, zici tu, aveau de cei Uberi cari-i slujau?» Voieşti a auzi cum trăiau apostolii ? Dânşii făceau călătorii*în ca re timp bărbaţi liberi şi femei de bun neam îşi

puneau în slu jba şi repaosu l lor,, sufletele şi trupuriîelor. Ascultă pe fericitul acesta, ce spune îndem nând u-i.şi sfătuind u -i: „Pre uniia;-ca. aceştiia întru cinstesă-i aveţi, caci pentru lucrul lui Christos pânăla moarte s-au apropiat, nebăgând sam ă de vi-eaţă, ca să împliniaseă lipsa voastră a slujbeicei catră mine"1 (Fiiipp. 2, 29. 30). Ai văzut ce zice?Ia ră tu nici un cu vânt nu scoţi pentru părintele tău,da de cum să-ţi iei asupra-ţi nişte astfeliu de primejdii.«Dară, zici tu, nu trebuie a se îmbaeâ». Pentru ce?spune-m i: unde este împiedecat de a face aceasta? —fiindcă nici m urdar iea şi necu răţeniea de pe dânsul nusunt vr’un lucru bun. Nicăiri nu găsim, că acest lucruar fi de condamnat, sau de admirat, ci găsim de acelea pe care le-a poroncit episcopului să le a ibă: „fărăde



292 O M I L I A i

prih ană, treaz, întreg la minte, cucernic, iubi

torii! de străini, învaţatoriu, nebeţiv“. Acestea le pretinde apostolul, aces tea pre tinde-ie şi tu stăpânulu itău, iară mai departe nimic. Nu eşti tu doară mai exactde cât Pa vel; sau mai bine zis, m ai exact de cât'Duh ulSfânt. Dacă este bătăuş, sau beţiv, sau crud şi nemilostiv, acuză-1, fiindcă acestea sunt nedemne dc episcop;de se dezmiardă, şi atunci acuză-1. Iară când el îşi îngr ijaşte trupul său, ca să po ata a te sluji, când jse sir-gueşte ca să-ţi poată ft f’olositoriu, apoi trebu ie aT acuza pentru...aceste-a?- Ku ştii că neputinţele trupeşti ne vătăma şi pe noi, şi biserica . în acelaşi timp, hu mai pu

ţin ca cele sufleteşti? Pen tru ce~oare scrie lui Timolfie iu:„De acum nu mai beâ apă, ci puţin vin primeşte pentru stomaJaul tău * (i. Timoth. a, 23) ? Oaredacă noi izbutim a face binele numai cu sufletul, nutrebuie a mai îngriji de trupŢ Ce ne-am mai face atunci?Dară dacă mare este şi rolul trupului, curn sa nu fiecea mai de pe urmă prostie, de a neglijâ de el ? Fie de

pildă un bărbat cinstit cu episcopiea, căruia i s’a încredinţat protecţiunea obştească a bisericei, să fie virtuos întru toate celelalte, şi să aibă toate cele ce se cuvin unui doftor sfinţit, — însă este silit de boală, ca să

stea veşnic în pat. Ei bine, ce folos va puteâ aduceaces ta? Ce călătorie ar puteâ face? Ce vizite canonicear puteâ săvârşi? Pe cine a r puteâ înfrunta? Sau..pecine ar puteă.sfătui?

Acestea le-am spus, ca să cunoaşteţi ca nu trebuiea învinovăţi cum s-ar întâm pla, ca să ştiţi că încă maimult trebuie' a aprobă, ca să cunoaşteţi că dacă cinevâar dori această stăpânie, apoi văzând norul acela deacuzaţiuni; i seva stinge o asemenea poftă de mărire.Mare primejdie este cu adevărat o asemenea demnitate,care are nevoie de charul Ini Dumnezeu, şi de pacea ce

voi o doriţi noue, precum şi noi o dorim vouă. Sa nerugăm dară ca noi cu toţii dobândind această virtute, săne învrednicim şi de bunurile tăgăduite, prin ChristosIisus Domnul nostru, căruia se cuvine slava in veciAmin.



O M I L I A I I 293

O M I L I A I I

„Pentru aceasta te-am lăsat pre tine în Crit,ca cele ce lipsesc să le îndreptezir şi să aşezi

prin cetăţi preoţi, precum eu ţi-am poroncit; deeste cinevâ fără de prihană, bărbaţi a unei. femei, având fii credincioşi, nu întru ocară decurvie, sau neascultători “ (Cap. 1, 5. 6).

în treag a vieaţa a bărbaţilor vechi erâ ac tivă şi

încărcata de ostenele, pe când a noastră im este aşâ,ci încărcata de trândăvie. Aceia ştieau că au fost aduşiîn iumea aceasta ca să lucreze cu chibzuiala pământul,în timp ce noi ca şi cum am fi aduşi aici să mâncăm,să bem şi să ne dezmerdăm, aşâ nu facem nici o vorbă pentru cele duhovniceşti, Nu le spun aceasta numai de-apostoli, ci şi de cei de după dânşii. Priveşte-i pe toţi a lergând in toate părţile, şi îndeletnicindu-se cade un lucruoare-ca re, priveşte-i cum ii întrea ga v ieaţă şi-o pe treceau în ţari străine, neavând cetate pe pământ. Ascultă

acum şi pe fericitul acesta ce spune:„Pentru aceasta fcc-ani lăsat pe tine în Crit“,îm părţind în tre dânşii lumea întrea gă ca pe o casă, oserveau şi se îngrijau, luând unul o pa rte ,altu l o altă parte.„Pentru aceasta tc-am lăsat pre tine în Crit,zice, ca cele ce lipsesc să Ie îndreptezi1*. Pânăaiciel nu-1 sfătueşte poroncitoriu. „Ca să îndreptezi11zice.Ai văzut suflet curat de ori-ce invidie, totdeauna căutând cele folositoare ucenicilor, fără ca sâ mai cercetezecu am ănunţime, fie" că se "făceau p rin tr ’însul, fie prin

altul? Unde erâ primejdie, sau Lyr-o greu tate m are , elînsuşi fiind de faţă, îndepliniâ lucrul; iară acolo undeerâ mai cu samă cinste şi vr-o mică osteneală, permiteaucenicului, — pe rm iteâ episcopilor hirotoniile, z ic ,— şicelelalte toate care aveau nevoie de îndreptare, sau demai multă consolidare, cum ar zice cineva.

Dară ce zici? spune-mi. Lu crurile tale sunt supuseîndreptărei? Şi nu crezi că faptul acesta este înjositoriuşi aducându-ţi oare-ca re nec inste? «De loc, zice el; căcieu am în vedere numai folosul obştesc, fie că Lucrul se



Î94 OMILIA I!

ace dfr mine, fie de altul, puţin mă interesează». Ast-eliu trebuie a se găsi dascalul; el să nu caute spre

iinstea sa personală, ci să se gândiascâ la interesul obştesc. „Şi să aşezi zice, prin-eetăţi p r e o ţi Vorbeştelici de episcopi, dupre cum ni se spune şi aiurea, P r e c u m eu .ţi-am poroncit; de este cinevâ fa ra de

p r ih a n ă" . „Prin cetăţi“, zice, căci el nu voiâ caîntreaga insulă să fie încredin ţată unuia, ci fie-ca re săaibă grijă de turma sa, căci numai aşâ şi pentru dânsulosteneala erâ mai uşoară, în acelaşi timp şi cei stăpâniţi se. bucurau de mai multa îngrijire, când dascalul lornu eră ocupat cu îngrijirea a mai multor biserici, ci se

ocupă numai de una singură, şi pe aceea o împodobeâ.„De este cinevâ, zice, tară de prihană, bărbatal unei femei, având fii credincioşi, nu întruocăra de cu r vie, sau neascultători" (Vers. 6). Darăoare de ce pune ia mijloc pe un astfeliu de episcop?Voind a închide gura ereticilor cai i defăimau căsăto-riea, şi ca să ara te că faptul acesta nu este^Hpângăritsau spu rcat, ci încă este atâ t de cinstit, in c ât că poatecinevâ sa se ridice chia r şi pe tronul sfânt fiind căsătorit, —-în acelaşi timp biciuieşte şi pe cei desfrânaţi, şinu permite ca s ă se încredinţeze cu iva o astfeliu de

stăpân ie cu a doua căsătorie . -Căci oel ce nu mai păstreaz ă nici-o dragoste pentru m em oria femeii celei dintâi;;um a r puteâ fi un sprijinitoriu bun? Ce acuzaţiuni nuvor suferi? Voi ştiţi foarte bine, că de şi după legi nueste împiedecată căsătoriea a doua, totuşi multe ponoase are faptul acesta în sine. De aceia apostolul punefaptul acesta înain tea tu turor, căci el voieşte ta să nuse dea celor stăpâniţi nici un motiv de hulă contră.'stă-

pânitoriuiui. „De este cineva fără de prihană11 zice,adică dacă vieaţa lui este slobodă d.e ori-ce hulă sau ponos, daca nimeni nu are a'i aruncă vr-o hulă pentruvieaţa sa. Căci ascultă ce spune Christo s: „Că dacălumina care este întru tine este întuneric, zicedar întunericul cu cât mai mult" (Math. 6, 23)?

„Având fii credincioşi, zice, nu întru ocarăde curvie, sau neascultători", să ne_gândim bin<cum el are multa îngrijire şi pentru copii. Ca daca cinevă nu poate fi bun dascal copiilor sei, cum ar pute;



OMILIA 11 295

fi al altora * Dacă pr e cei ce îi av eâ cu sine dc la început şi îi hrăniâ, şi asupra cărora aveâ putere atât

după legi cât şi după natură, şi nu i-a putut pune înregulă, cum va puteâ folosi pe cei dîn afară de dânsul?Dacă nu ar fi ia mijloc trândăviea tatălui, de sigur căn-ar trece cu vederea pe copiii sei, ca să devină rei,asupra cărora de ia început el aveâ stăpânire şi putere. Nu este cu putin ţa ca un copil crescut de la începutcu multă îngrijire, să devină rău, căci rălele nu suntde la natură. Dacă însă cele ale copiilor se pun pe aidoilea plan, iară el se ocupă cu strângerea banilor, şinu tot aceiaşi îngrijire o are şi pentru copii, atunci estenevrednic de episcopie. Căci dacă acolo unde natura l-asilit, el este atât de negligent, sau atât de fără minte,ca să se îng rijască mai mult de bani de cât de copii,cum s ’a r puteâ ridică pe tron şi să i se încredinţeze oastfeliu de stăpân ie? Dacă el n-a putu t poate, a tuncii se poate aduce o m are învinovăţire pentru trân dăvie alui, iară dacă nu s’a silit, de sigur că mare ’i este hulaneîngriji rei sale.

Deci, cel ce nu se în grijaşte de fiii sei, cum se v aîngriji de cei st răin i? Şi n-a spus simplu ca să nu fiedesfrânat, ci nici chiar bănuiala _sa nu aibă, nici sa aibăvr-o idee rea lumea de el. „Că se cuvine episcopului să fie fără de prihană, ca un iconom al luiDumnezeu, nesemeţ, nemânios, neocărâtoriu, negrabnic a bate“ (Vers. 7). Că cel ce stăpâneşte pecele dinafară, fiindcă stăpâneşte cu legea şi cu sila, cums’a r zice, dc sig ur că nu în toate îm pre jurările este

păr taş cu părerea celor stăpâniţi, în timp ce acel ce stă pâneşte pe oameni cu bună voea lor, şi tot cu bunăvoea lor supuriându-se lui, mulţămită stăpâniei sale,

dacă va face lucrul aşâ, ca el să se pară că totul facenumai după părerea sa, şi nimănui să nu dea sam ă dece a făcut, va face ca stăpâniea lui sa fie mai mult tiranică de cât populară. „Se cuvine, zice, Să fie fărăde prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, ne-semeţ, nemânios*. Căci cum va puteâ sfătui pe alţiia se stăpâni de aceste patimi, dacă pe dânsul nu sc poate stăpâni? Stăpânirea face neplăcut şi greoiu chiarşi pe cel mai blând dintre oameni, punându-! în mii demânii chiar fără de voea lui, şi dacă nu se va gândi



296 O M I L I A II

bine m ai dinain te , de sişur că va deveni de nesuferitşi va pierde sau va strica multe din ale stăpâniri.

„Neocărâtoriu, negrabnic a bate“. Aici spunede cel batjocoritoriu. A îndem nă sau a certa, de sigu rcă ori-cine k*ebiiie a o face, nu însă a batjocori; cadce silă este a batjocori? Spune-mi. Trebuiă a’l înspăimântă cu gheena, a’l înfricoşa, a’l mustra. Cel batjocori t devine încă m ai îndrăzneţ, şi mai m ult dispreţuieşte

pe batjoceritoriu. Nimic nu poate face pe cinevâ maide dispreţuit, ca batjocora, ca re nec insteşte mai cu sam a pe batjocoritoriu, -şi nu-1 lasă de a ft respecta t, duprecum trebuie a fi. Cuvântul episcopului trebuie a fi încărca t de m ulta ev lavie faţa de cei păcătoşi, a aveâ în

sine pom enirea judecăţei viitoare, şi cu ra t de ori-ce batjocora . ia ră dacă: a r fi poate de cei ce îm piedecă celece trebuie a se face, eî e datoriu de a se atinge de faptcu toată autoritatea. „Negrabnic a bate“, zice. Dascălul-este doftor al sufletelor; însă doftorul nu bate penimeni, ba încă pe cel bătut şi .rănit îl îngrijaşte şi-lvindecă.

„Xeagonisitoriu de dobândă urîtă, zice, ciiubitori u de străini, iubi toriu de bine, întreg laminte, drept, cuvios, înfrânat, ţiindu-se de cu

vântul cel credincios a l în văţăturei14 (Vers. 8.9}.Ai văzut câtă exactitate a cerut el în fapta bună?„Neagonisitoriu de dobândă urîtă1“ zice, arătând

prin aceasta marele dispreţ ce trebuie a aveâ pentruaveri. „Iubitorul- de străini, iubitoriu de bine,întreg la minte, drept, -cuvios11, adecă toate ale luifăcându-îe pentru folosul altora, „în frânat11. Aici el nuspu ne de cel ce posteşte, ci de cel ce stăpâneşte, pati-mele, limba, manile şi ochii cei ne înfrânaţi, căci aceastaeste infrânare, adecă a nu fi atr-*as spre nici-o patimă.

„ Ţ i n â n d u - s e d e c u v â n t u l c e l c r e d i n c i o s a l î n v ă -ţă t u r e i \ Prin exprcsiunea „ cre din cÎ0 S “ de aici, elspune «adevărat», sau cel pred at pr in credinţă, care nuare nevoie de raţionamente omeneşti, nici de întrebări,şi respunsuri. „Ţinându-se“ adecă îngrijindu-se, făcând acest lucru. Şi ce va să fie, dacă emevâ este fărăex perien ţă în cuvintele celor dea fară (profani) ? De aceeaa şi zis el: „De c u v â n t u l c e l c r e d i n c i o s a l î n v ă -



OMIUA II 297

ţăturei, ca puternic să fie, şi a îndemnă cu învăţătu ra ceâ sănătoasă, şi pre cei ce grăiesc îm

potrivă a-i certa". (Vers. 9). Astfeliu că nu estenevoie de vorbe pompoase, ci ieşite din m inte săn ătoasă, şi din ex pe rien ţa din sfintele sc riptur i, şi din

puterea cugetărilo r. Nu vezi pe Pavel îndreptând lumeaîntreagă, şi făcând mai mari lucruri de cât Piaton, şide cât toţi ceilalţi? «Prin semne şi minuni» zici tu. Nunumai prin semne, căci dacă vei ceti Faptele Apostolilor, vei vedeâ ca în multe îm pre ju rări îl vei găsistăpânind auditoriul şi prin învăţătură mai înainte desemne şi minuni, adecă făcând într’una uz de învăţătură.

„Drept41 zice, aşâ că acesta este om, adecă celdrept. „Ca puternic să fie şi a.îndemnă cu învăţătura ceă sănătoasă11, adecă spre apărarea celorde pe lângă dânsul, spre res tu rnarea duşmanilor. „Şl,

pre cei ce grăiesc împotrivă a-i certă", căci dacăac easta lipseşte, totul se resto arnă pe dos. Cel ce nuştie a se luptă cu duşmanii, şi a robi ori-ce cuget ascultatei lui Christos, cum şi a curaţi raţionamentele cuiva;cel ce nu ştie ceeace trebuie a şti, ca sa poa tă împrâştieâ

credinţa şi învăţătura cea ad ev ărată, departe să steăde-tronul episcopal,-Toate celelalte le-ar puteâ găsicineivâ şi printre cei stăpâniţi, ca de pildă: fără de

prih ană, având fii supuşi, prim itoriu de străini, drept,cuvios, — d aiă ceea ce carac teriza mai cu sam ă pe daşcal,aceasta este de a puteâ să înveţe pe cinevâ cuvântuladevărului, pentru care. astăzi nu este ni ci-o îngrijire

„Că sunt mulţi nesupuş i , grăitori îndeşer t ,şi amăgitori, mai cu samă cei dintru tăiereaî m p r e j u r , cărora t r e b u i e a le a s t u p ă gura". (Vers.

10—11).-Ai văzut cum sunt aceştiia? Dânşii nu voiesca fi stăpâniţi, ci a stăpâni, căci aceas ta lasă a se înţelege. Când tu nu poţi convinge pe uniia ca aceşttia, apoinici să le poronceşti, ci încbide-le gu ra , sp re folosulaltora. Deci, care este folosul, daca dânşii sunt nesupuşi?

*) Notă . Iată că acuzaţîunile ce dese-ori se aduc şi astăzi clerului, că nu propoveduieşte cuvântul adevărului, se aduceau şi pe timpul Sf. Chrisoslom. De sigur ca Sf. Chrisostom doreâ ca toţi fărâ excepţiune să poală predică, însă, aceasta a fost şi este imposibil.



298 OMILIA II

Şi de ce mai trebuie ale închide gura f „Cari răzvrătesc,zice, toate casele, învăţând- cele ce nu se cade,

pentru dobânda ceâ urîtă Dacă el a primit rolulînvâtătoriului,. însă nu este destoinic de a se Juptă cuaceia, şi nici de a le inchide gura, va deveni cauzavătăm ărei celor pierduţi. Că dacă cinevâ sfătuieşte z icând:„Nu cerca să fii judecătoriu, ca nu cumva sănu- poţi ridică nedreptatea11 (Sirah 7, 6), apoi cuatât mai mult ar puteâ zice: «Nu cereâ sa hi dascal,de cumva eşti departe de această demnitate, ci chiartra s cu sila, tu sa fugi». Ai văzut cum pretutinden i iubireade i'ntâctate, dobânda ceâ urîtă,. şi nesupunerea sun t

cauza tuturor ace stor-răle ? „învăţând, zice, ccle cenu se cade, pentru dobânda ceâ urîtă“*.ţ) Nimic nu este, ca re să nu fie vătăm at dc aceste

patimi,, ci precum vântu ri le cele sălbatece când cad pem are a'lin iştită, o rescolesc până la fund, în câ t că şinăsipul îl amesteca cu valurile, tot aşâ şi aceste patimi,în irând în sufletul omului, toate le restoarnâ pe dos, şi

betejesc agerim ea minţei, — şi mai cu sam ă maniea saunebuniea după slavă. A dispreţui banii este uşor pentrucel ce voieşte, dară a^ dispreţul cinstea, celor mulţi se

cere mult. nac&z, m ultă iilosofîe, un suflet îngeresc, c i resa se atih gâ ch iar de însăşi porţile ceriului, Nici-o patimă nu este atât de tiranică câ aceasta, care să stăpâ-niasca preste tot locul,— poate; că mai mult, sau m ai puţin Ţ- însă preste to t locui. -1■■.. , Deci, cum am puteâ oare ca să o biru im, dacă nucu totul, cel puţin d in tr’o pa rte ? Bacă căutăm sp re ceriu,dacă avem pe Dumnezeu înain tea ochilor, dacă avemo mai mare idee de cele cereşti, de cât de cele pământeşti. Gândeşte-te singur; când tu doreşti slavă, şi după cete-ai bucurat de ea, vezi-i sfârşitul, şi nu vei afiâ mmic.

Gândeşte-te câtă pagubă pricinuieşte acest păcat, de câte bunuri lip seşte'pe cinevâ, căci ostenelele şi primejdiileie .va suferi, în tim p ce de rodu ri şi de premii va filipsit. Gândeşte-te că cei mai mulţi sunt rai, şî"dec:dispreţueşte slava lor. Gândeşte-te ce este fie-care îr

') Part ea mora lă . Nu trebuie a dori slava oamenilor, şi ci cel ce este cucerii de această dragoste, cade din slava lui Dum nezeu, şi este mai rob de cât toţi robii. (Veron) .



O M I L U II

parte, şi vei vedea ca faptul .acesta es te încărcai deridicol, vei vedeâ că este mai mult necinste de cât slav ă,

ia ră după toate acestea ridica-ţi cugetul la privelişteaceâ de sus. Când făcând v r ’un bine te gândeşti poateca trebuie a a ra ta acea sta şi oamenilor, şi cauţi p rivitori ailucrului şi ai năcazului, închipui-ţi că Dumnezeu vede,şi atunci ţi se va stinge toată pofta. Ridică-te de la păm ânt spre priveliştea ceâ din ceri uri. Oamenii chiardaca laudă pen tru moment, totuşi mai pe u rm ă hulesc,invidieaza şi ceartă, în timp ce cu Dumnezeu nu se petrec lucrurile aşâ, ci. eJ se bucură lăudând succeselenoastre.

Ai vorbit poate bin<e, şi te-ai bucurat de aplauze?

Şi ca re ’ţi este folosul? De cum va s’au folosit cei ce auaplaudat, de cumva s’au prefăcut şi au devenit mai buni,depărtându -se de rălele de dinainte, cu' ad ev ărat cătrebuie a te bucura, însă nu pentru laudele şi aplauzelece a i căpătat, ci* pentru prefacerea cea m inuna ta şi plăcută. Iară dacă dânşii îşi petrec timpul aplaudând, făcând vuet şi lăudând într’una, iară din aceste aplauze,nu scot nici un folos, trebu ie mai mnil a te .mâhni, căciacestea sunt spre judecata şi osânda ior.

Poate ca te bucuri de slavă pentru evlaviea ce oai? Daca cu .adev ărat eşti evlavios şi nu ştii în sine-ţinimic rău, trebuie a te bucura, nu pentru câ lumea tecrede aşâ, ci pentru că eşti evlavios ; Jf ia ră dacă poatenu eşti evlavios, şi totuşi pofteşti slavâ celor mulţi, gândeşte-te ca nu-aceştiia ne vor judeca pre noi în aceazi, ci acel ce cunoaşte cu exactitate cele ascunse. Iarădaca. tu ştii păcatele tale, şi totuşi eşti crezut de toţi cacurat, apoi pentru aceasta nu numai ca nu trebuie ate bucură, ci încă a te întrista şi a suspină cu amar.gândindu-te întruna Ia acea zi, când toate se vor descoperi, când cele ascunse ale întunericului se vor da

la lumină.Poate că te bucuri de cinste ? Respinge-o, ştiind bine că aceasta te.face datornic; Nimeni nu ’ţi dă cinste?Pentru aceasta încă trebuie a te bucura, căci Dumnezeunu ’ţi v a pune înainte şi acest, păcat pe lângă celelalte,că te-ai bucura t de cinste. Sau poate nu vezi, că Dumnezeu pe lângă celelalte binefaceri, şi aceasta o spune prin Prorocul: „Şi am luat din fiii voştri, cari săfie Proroci, şi din tinerii voştri spre sfinţenie



300 OMILIA II

(Amos 2, 11-) ¥ Măcar cu a lâ ta te vei folosi, că nu vei tirespunzătoriu de mai mare pedeapsă. Că cel'ce nu este

cinstit în vieaţa aceasta» ba este înca dispreţuit, şi nuse bucură nici de o consideraţie, ba încă este şi ba tjocorit , . daca nu altceva, cel pi ţin cu ac easta se: va folosi,adecă că nu va fi respunzătoriu pentru că a.Jbst cinstitde cei deopotrivă cu el. Dara apoi şi altele multe câştigă: se umileşte, nu cugetă nici odată, Jucr u ri m ar i dedansul, ba nici nu voieşte, şi mai mult încă este cu

băgare de samă la sine însuşi. Cel ce se bucură demultă cinste, pe,„lângă multele'datorii ce le are, cade şiîn uşurinţă, şi în slavă deşartă, şi la urmă devine robuloamenilor, după care stăpâniea aceas ta sporind u-se tot

mai mult, este silit a face multe, pe care poate nu levoieşte.Deci, iubiţilor, ştiind că este mult mai bine pentru

noi de a nu umbla după slavă şi cinste, nici să lecăutăm, ci chiar dacă ni se dau, să le respingem, să learuncăm de la noi, şi să înăbuşim pofta aceasta. Acesteasunt spuse atât cătră stăpânitori, cât şi cătră cei stă pâniţi. Tot sufletul care pofteşte cinste şi slavă, nu vavedeâ împărăţiea cerurilor. Nu este acesta cuvântul meu,şi nicî că ie grăiesc de la mine aceste vorbe, ci aleSfântului Duh. Nu o vor ved eâ ,, zic, 'ch iar fapte bune

de ar aveâ uniia ca aceştiia. „îşi v o r lua, zice, plat-al o r \ (Math. 6,: 5). Deci cel ce îşi ia pla ta sa, cum vavedeâ împărăţiea cerurilor? Eu nu împiedec pe cinevade a umbla după slavă, însă voiesc a căută 'slava ceaadevărată de la*?Dumnezeu. „A Căruia laudă, zice,nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu". (Rom.2, 29). Să fim evlavioşi m ascuns, ia ră n u umflaţi detrufie multă, de minciună şi ipocrizie. Sa aruncam dela noi pielea oii cu care sun tem îmbrăcaţi, şi-m ai cusamă să devenim oi.

Nimic nu este mai vrednic de dispreţuit, ca slavade la oameni. Căci spune-mi te rog: dacă ai vedeâ odroae de copii mici, copii de ţâţă zic, oare ai pofti slavalor 1 Tot aşâ te găseşti şj faţă de toţi oamenii, fiindvorba do slavă. De aceia se şi numeşte faptul acestachenodoxie, sau slavă deşartă. Nu vezi măştile pe carele pun cei de pe scena theatrului? Nu vezi cum unelesunt frumoase, altele strălucite şi fabricate cu cea maide pe urm ă exactita te a frum uşeţei ? Poţi sa'm i a răţi o



OMILIA 11 3 0 1

astfeliu de faţa în realitate? De loK Oare te-ai îndrăgostit de ele? Nu, de sigur. Şi de-ce? Pentru că-sunt

seci şi lipsite de valoarea întrânsecâ; imiteaza frumu-se^a, dara nu este înseşi frumuseţa.Tot aşâ şi slava este seacă,-‘imiteaza slava, dară

nu este înseşi slava. Ă ceea rem âne slavă, ca re este na turală, care este întrânsecâ, ia ră aceasta din afa ra i ca demulteori ascunde sluţeniea cea mai greţoa sa; o ascundeînaintea oamenilor şi numai până seara, iară după cetheatrul se sfârşaşte, şi măştile se scot, fiecare se vede,

precum este în fiinţă.Deci, să nu întrebu inţam adevărul, întocmai ca pe

scena, şi în mod falş. Căci spune-mi: ce bine poate fica cinevâ să fie pr iv it cu adm iraţiun e de cei mulţi ?Aceasta este chenodoxie, sau slavă deşartă, şi. nimicalta, fiindcă după ce te duci în casă şi remâi singur,totul s’a împrăştiat. Te-ai dus în piaţă, şi ai atras asu- pră-ţi priv irile tu turor cejor de faţă? Şi ce poate fi maimult? Nimic, totul s’a stins şi s’a împraştieat ca fumul.Deci, astfeliu vedem noi pe cele ce nu fiinţează? D ară'câ tă prostie, şi ca tă dobitocie nu este aici! Num ai spreun lucru să avem priv irea aţintită, aceia adecă cum săfacem ca Dumnezeu sa ne laude.

Dacă avem în vedere aceasta, nici-odată nu vomcăută laudele oamenilor, ci chiar de le-am aveâ, le vomdispreţul; le vom respinge, ne vom bate joc de ele ; caşi cum iubind aurul, am luă în schimb ţerina, aşâ nevom găsi în faţa,lor. Cutare nu te lauda; cu nimic nute-a folosit, dară chiar de te-ar grăi de rău, cu nimicnu te va vătămâ. Fiind vorba de Dumnezeu însă, amândouă acestea au în sine oarecare câştig şi pagubă, —în timp ce cele de la oameni toate sunt deşarte. Şi prinaceasta noi ne egalăm cu Dumnezeu, căci nici el nu are

nevoie de slava de la oameni. „Slavă de oamenin u ia u “. (Ioan 5, 41) zice. Puţin lucru este aces ta? Spune-m i. Când tu nu voieşti a dispreţui slava , zi în sine-ţică «mă fac egal cu Dumnezeu dispreţuind slava», şi de’ndată o vei dispreţul. Căci nu este om ul ro b slavei, denu cum vâ poate este rob a l tuturo r, şi m ai rob dc câttoţi robii. Nu poroncim noi luc ruri de acestea robilornoştri, dup re cum slava deşartă poronceşte celor cuceriţi de dânsa, lucruri de acestea, zic, uricioase, şi încărcate de necinste, şi de a le grăi, cum şi de a le face.



302 OMILIA III

Ba ch iar dacă vede pe cinevâ supus şi asem uitor iu,

atunci încă mai mult întinde şi ea poront.rteSă fugim, vă rog, de robiea aceasta. Cum am puteâfugi ? Bacă vom filosofâ asu pra ceior de aici, dacă neconvingem că cele prezente sunt vis şi umbră, şi nimicalta, atunci cu uşurin ţă vom încon jură o asem enea slavă,şi după aceia nu vom puteâ fi cuceriţi nici de cele mici,şi nici de cele mari . Iară dacă nu disp reţuim pc celemici, cu uşurinţă vom cădea şi jo eeie mari. De departedeci, să astupăm izvoarele acestui păcat, care s u n t: lipsade minte şi lipsa de umilinţa, pe care să ne siiiin a lecâştigă. Şi când noi vom aveâ o cugetare înaltă, vom puteâ dispreţul şi cinstea de la cei mulţi, în acelaşi timpne vom ridică cu m intea Ia ceriu, ş‘i'n e vom învredn icide .bu nu rile de acolo. Cărora fie ca cu toţii sa ne învrednicim prin Christos Iisus Domnul nostru, căruiaîmpreuna cu Tatăl şi cu Sf. Duh se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I I I

„Zis-a oare-care dintre dânşii proroc al lor:Critenii tot-deaună mincinoşi, hiare răle, pânteceleneşe. M ărturi ea aceasta adevărată, este. Pentru care pricina ceartă-i pre dânşii aspru, casă fie sănătoşi în credinţă, neluând aminte la basmele ebreeşti, şi la poroncile oamenilor carese întorc de lâ adevăr*. ((Jap. 1,. 12—14).

Multe întrebări se pot face aici. Mai întăi cine

anume a grăit; al doilea de ce oare Pavel ă făcut uzde această zicere cu ocazia de faţă şi pe socoteala Cri-tenilor, şi al treilea că a pus înainte a ceastă m ărturie,nefiind nici dreaptă măcar. Deci, haide să mai adaogemşi altele, şi astfeliu să putem da deslegarea principală.Căci când Pavel discuta cu Atheneii, printre cele vorbite li-a zis: „Necunoscutului Dumnezeu" şi iarăş„Că întru dânsul viem, şi ne mişcăm, şi suntem



OMILIA m 303

precum şi. oare-car jj d^n poeţii voştri au zis“(Fapt. 10, 23. 2s). Cine este cel ce a zis acestea, şi când

anume? Iată ce este necesar a o spune vouă. Chestiunea stă aşâ: Critenii au la dânşii mormântul lui Zevs,sau Jupiter, pe ca re s tă aceas ta inscr ipţie: «Aici se odiln.neşte Zân, pe care îl numesc Zevs, sau Jupiter», Poetul(Epimenide) însă zice: «Că şi m orm ânt, o! împărate,ţi-au făcut ţie Critenii, tu însă nu mori, căci eşti pururea».

Deci, dacă mărturiea aceasta este adevărată, priveşte câtă primejdie. Dacă prorocul a spus adevărul,că dânşii au minţit când au zis că Zevs a murit, duprecum spune apostolul, m arc este primejdiea. Luaţi sam a,iubiţilor, cu cea mai m arc atenţiune. Prorocul a spus

că Critenii minţesc spunând ca Zevs a m urit, iar ă măr-turiea lui a adeverit-o apostolul. «Prin urmare, zici tu,dupre apostol Zevs este nem uri tor iu, zicând: „M&rtu-riea a c e a s t a este adevărată*; Deci ce este aici, şicum se poale deslegâ enigma? Apostolul n-a spusaceasta, ci m artu riea a luat-o Ja întâm plare şi fărăvre-o falşitate faţa de năravul lor de a minţi. Că' de ceel n-a “adao s: «Că şi m orm ânt, o l îm părate, ţi-au.făcu tţie Critenii»? Nu Pavel însă le-a spus vorbele acestea, cicum că bine a zis cutare, că Critenii sim t mincinoşi. Deci,

de unde ne putem noi întări în convingere că Zevs nueste Dum nezeu? Este cu putinţa de sigur de a află ac ea sta :şi de aiurea, căci nu trebuie de a aduce mărturii de laCriteni pentru a dovedi. Dealtmintrelea apostolul nu aspus că dânşii minţese în aceasta, de şi poate că şi aiciminţau, de vreme ce credeau .şi pe alţii de dum nezei,şi de aceia a şi zis că Critenii sunt mincinoşi. Ceia cese întreabă însă este, că de’ ce apostolul aduce m ărturii de la Elini ? Pen tru ca mai ales cu aceştiia îi putemruşinâ p re dânşii, când scoatem acuzaţiunele de la dânşiich iar , când tocmai pre cei crezuţi de dânşii m inunaţi,îi punem înainte ca acuzatori ai lor.

De aceia şi cu altă ocazie face uz de aceasta zicând: „Necunoscutului D u m n e z e u Căci Athenie-nii —fiindcă nu de la început primise pe toţi zeii, ci în tim puri, ca de pildă pe zeii Ip ervoreilor *), pe zeii lui Pan*), pe zeii cei mici, ca misteriile cele mari, sau cele mici,—

l) Notă . Popoare de la Nord, sau do la Polul Nordic.*) Notă. Zeul păstorilor, fiu al lui Mercur şi al Penelopei.



304 OMILIA 111

gând iod u-se că poate pe lângă aceste z e it ăţi mai este.şi alt Dumnezeu, necunoscut de-dânşii, apoi ca şi aceia săfie consfinţiţi şi bine pr imiţi, se rieau p e tem plu : „Necunoscutului Dumnezeu*, arătând pare-că_prin aceste-cuvinte, că este ridicat templul şi în cinstea altui zeu.necunoscut lor. Deci, li-a zis lor «că pre carele neca-noscându-1 voi îî cinstiţi, pre acesta investesc vouă»rInsă expresiunea ^că al lui neam suntem“ este zisă

pentru Zevs. «Pline sunt uliţele, pline iacă şi m ări le deZevs»,-după care imedieat adaoge: „Că al lui neamsuntem". Dara aceste ex presiuni sunt ale lui A ra t.1)

Deci, cum cele spuse pentru Zevs Pavel le-a atri buit Dum nezeului tu tu ror? Nu cele spuse pentru Zevs

le-a atribuit lui Dumnezeu, ci cele cuvenite lui Dumnezeu, ia ră nici de v cum cele ce pr indp aim en te alelui Zevs sunt atribuite lui Dumnezeu, fiindcă chiar numele Dumnezeu (0soc) este num ai a l seu, şi pe nedreptulse dă şi idolilor. Dară de unde trebuia să li vorbeascălor? De la Prorocit De sigur însă ca n-ar fi crezut,fiindcă şi Iudeilor nu Iţe grăie şte rnimic din evanghelie,ci de la Proroci. De aceia şi zice el: „Făcutu-m-amIudeilor ca un Iudeu,-, celor fără de lege, ca unfără de lege, celor de sub lege^ca un supus

legei“ (I. Cor,. 9, 20. 21). Aceasta şi Dumnezeu o face,că de pildă pe Magi, pe cari nu prin îngeri ’i-a atras,nici prin Proroci, nici prin apostoli sau evanghelişti, ci

prin steă, fiindcă cu acest meşteşug se îndeletniciau, şideci p rin aceasta i-a atras . Şi ia răşi fiind vorba de boi

pentru purtarea sicriului Dom nului,-ca «dacă vor m erge pe această ca le, va fi m âna lui Dum nezeu preste dânşii»,dupre cum au spus vrăjitorii şi descântător ii2). Aşâ darăspun adevărul vrăjitorii ? Să nu fie ! ci îi cearta pe Iudei şi-i biciueşte tocmai cu de ale celor dintre dânşii.Şi iarăşi celei petrecute cu ceea ce avea duh pitonicesc

De ce oare a închis gura demonului, grăind cătră Pave!şi- zicând: „aceşti oameni robii lui Dumnezeu ce-

') No tă. U n poet din C iliciea, ca re a sc ris pe la, an ul 270, a Chr, poema astronomică, ce se păstrează în 2 cărţi; din care un; Intitulată tpatvo|ieva iară cealaltă lio<ji)jj.Erai. (A se vedeâ Lexicoi Ioanide, tom. 2, dicţionar de nume proprii, pag. 49).

!) Notă. A se -vedeâ Cap. 6, din cartea I a împăraţilor



OMILIA UI 305

Iui de sus sunt, cari vestesc vouă calea mân tu-

ir e i" (Fapt. 16, 17) ? De ce oare-Ş l Christos împiedccă pe demoni de a grai? Cu drept cuvânt, o face, -căci şiminunile se făceau mai ’nainte, şi nu m ai e râ acumacea stea ce a fost Condus, pe Magi, ci însuşi el pro- poveduiâ, şi demonii nu m ai erau cinstiţi- Nu -erâ idolul care grâiâ, ca astfeliu să fle împiedecat. Chiar şi peBalaam i-a lăsat să binecuvinteze, şi nu l-a împiedecat.Astfeliu dară el pretutindeni face po go rământ în ra portu l sau cu omul. §i de ce te minunezi? însuşi ellasă ca să sfi ridice credinţi răle şi nedemne despredânsul, ca de pildă, că mai ’nainte erâ trup, că a tost

văzut de lume, drept care zice ca: „Duh este Dumnezeu1' (Ioan 4, 24).

şi iarăşi îl vedem că se bucură de jertfe, ceia ceeste străin de dânsul, şi grăieşte cuvinte de acelea carenu se potrivesc cu dânsul, şi multe altele de acestea. Căel nicăiri nu are în vedere demnitatea sa, ci pretutindeni folosul nostru. Dacă tatăl nu are în vedere demnitatea sa, ci se alintă cu copiii în vorbe, şi numeşte mâncarea, şi bucatele, şi băutura nu.cu numele lor Elenice,ci cu nişte cuvinte copilăreşti şi barbare, apoi cu atât

mai mult Dumnezeu. Ba încă cu oare-care concesie iâîn derâdere zicând: „’şi-au schimbat păgânii dumnezeii îor“ (Ierem. 2, 11), şi în fine pretutindeni cele dinSf. S crip turi sunt concesiuni," sau în g ăd u iţi, a tâ t fn cuvinte. cât şi în fapte. „Pentru care pricină, zice,,ceartă-i pre dânşii aspru, ca să fie sănătoşi înC re d in ţă11 (Vers. 13). «De aceia, zice, ceartă-i, căci auobiceiuri urîte, şi desfrânate, şi în fine mii de răle auaceştiia. Când ii minţesc cu uşurinţa, când su nt vicleni,

mâncăcioşî şi leneşi, trebu ie ca cuvântu l s ă’ţi fie aspruşi biciui toriu, căci blândeţa nu-1 poate a tr ag e , pe unulca acesta. „Ceartă-i“ zice. Aici el nu spune de ceistrăini, ci de cei de un neam şi de o credin ţă. „Aspru*adecă sa-i faci ran a cât de adânca. Nu cu toţii trebuiea ne purta la felin, ci varieat şi în multe feluri, potrivit cu împreju rările. Aici el nu sfătuieşte nicăiri, cinumai poronceşte, căci dupre cum pre cel de bun neamşi blând l-ai pierde înfruntându-1 şi lovindu-1, tot aşâşi când ai linguşi pe unul ce are nevoie de asprime,

5l-ai conrupe, şi nu l-ai lăsă ca să se ridice.



3 0 6 O M I L I A - I I I

„Ca să fie sănătoşi, zice, în credinţă". Prinurmare aceasta este sănătatea: de a nu introduce încred inţă nim ic falş, nimic strn in. Dar daca cei ce seuită la mâncări nu sunt sănătoşi, ci sunt bolnavi şi slă bănogi, „pre cel slab în tru credinţă, zice, nri-miţi-1, nu în tru îndoirea gândurilor" (Rom. 14,1),apoi ce am puteâ zice despre cei ce postesc la feliu cu.aceia, despre cei ce păzesc la feliu Sâmbetele, desprecei ce se duc spre închinare la locurile afierosite idolilor lor? Vorbesc de Templul cel din Dafnî ’), de peştera numită a Matronef, de locuî zis al lui Cron dinCiHciea2p'Cum pot fi sănătoşi aceştia? De aceia trebuiea n se aplica rana ceâ mai adâncă,

De ce oa re nu face aşâ şi cu Romanii? Fiindcă obiceiurile ac es to ranu e rau de acest feliu, ci cu mult mai no-.bîie. „Neluând aminte, zice, la basmele ebreeştt>Celc: iudaice su nt un îndoit b asm : şi când este o prefacere falşă, şi când lucrul este în legătura cu timpul;deci mithuri sunt acestea. Când un lucru nu trebuie ase face, ia ră 'dacă făcând u-se va tăm ă, este mifch şi nefolositorii!, şi du pre cum nu trebu ie a crede acelora, asemenea nu trebuie a crede nici acestora, — căci altm intrelea nu însamnă a fi sănătoşi. Că._dacă crezi cu credinţa cea ad ev ărată, de ce m ai introduci altele, ca şictim nu a r fi deajuns ca c red inţa să te înd repteze? Dece te robeşti pe sine-ţi şi te supui de bun ă voie legei? Nu te în crezi în lucru ?'~A ceasta în sam nă că eşti bolnavşi nu crezi, — căci datoriea unei cugetări" credincioaseeste a nu se îndoi de loc. Dâră credinciosul nu se îndoieşte niciodată.

„Toate, zice, sunt cura te cclor curaţi" (Vers.15). Ai văzut pentru ce sunt spuse cele dinainte? „Iarăcelor necuraţi şi necredincioşi nimic nu este

curat"zice. Aşâ că nu prin natura lor sunt curate şi

necurate, ci prin intenţiunea celor ce le întrebuinţază.

’J Notă. Un oraş din Siriea, unde lntr’o pădurice se găsiâ templul iu i A pollon şi a l Matronei, care probabil erâ al Junonei,

s) Notă . Cron sau Salurn, erâ la Greci zeul timpului, reprezentat printr’un bătrân pleşuv înghiţindu-şi copiii. Singur Zevs sau Joe, a scăp ai prin viclen ia mam ei sale Rea. (v ez i mith. greacă).



OMILIA III 307

„Ci s’au spurcat lor, zice, şi m intea şi ştiinţa (conştiinţa^.

1 Mărturisesc ii că pre Dumnezeu îl ştiu, iarăcu faptele îl tăgăduiesc, urîţi (spurcaţi) fiind şinesupuşi, şi spre tot lucrul bun netrebnici (ne’n-cercaţi)“. Prin urmare şi porcul este curat, şi atuncide ce a oprit a se mânca ca necurat? Nu este de la natu ra n ecurat, caci toate sunt curate, fiindcă nimic nu poate fi m ai necura t decât peştele, de vreme ce m ănâncăşi tru puri omeneşti, şi cu toate acestea s ’a -dat voe, şise crede a fi curat. Şi iarăşi, nimic nu este mai necurat

ca pasărea, căci ea mănâncă viermi; sau nimic mainecurat ca barza care mănâncă şerpi şi şopârle, şi cutoate acestea toate se mănâncă. Pentru ce da ră a oprita se mâncâ carnea de porc, şi de altele de acest feliu?» Nu le-a oprit ca necura te , ci ca să împiedice aşâ zicând prisosin ţa dezmerdărei. Dară daca el a r fi spus aşâ, poate că n 'a r fi fost ascultat; acum însă cu fr ica denecurate, pe toţi _’i-a îngrozit.

Dară ce poate'fi mai necurat ca vinul, daca ar tivorba să’l examinăm? Ce este mai necurat ca apa, cu«are mai ales se curăţau? De m orţi nu se atingeau, şicu toate acestea cu m ortul se sfinţeau, căci animalulmort sacrificat se curăţă cu.-vini Dâră aceasta erâ oînvăţătură pentru copii.

Căci gândeşte-te bin e: oare vinul nu’şi arc fiinţasa din băligariu ? Că dupre cum viţa de vie îşi trageumezeala din pământ, tot aşa şi-o trage şi din baligacea dealăturea, Şi în fine dacă am voi a cerne lucrurile,am vedeâ că totul este necurat Dară dacă nu ccrnemcu aşa amănunţime, nimic nu este. necurat, ci toatesunt curate. Nimic necurat n’a făcut Dumnezeu, şi deci

nimic nu este necurat, decât numai păcatul, care seatinge de suflet şi-l spurcă.Aşâ dara la mijloc e mai mult__prejudiţiu omenesc

„Celor necuraţi şi necredincioşi, zice, nimic nueste curat, ci îi s’a spurcat lor mintea şi ştiinţa(conştiinţa)". Căci cum sar puteâ ca în cele curatesă fie ceva necurat? Cel ce are sufletul slab, totul spurcă.Dacă de pilda el în toate caută curatul şi necuratul, desigur că nu se va atinge de nimic, căci nici cele curate



30S-*1'

OMIUA III

nu sunt precum se cred, vorbesc de peşte şi de toatecelelalte de acest feliu, aşa că toate sunt spurcate. Daraapostolul n’a zis aşâ, însă ce? „Li s’a spurcat lor şi

mintea şi ştiinţa (conştiinţa)* zice, aşâ, că totul aa întors asupra lor. «Nimic nu este necurat, zice, cidânşii sunt astfeliu, şi mintea şi conştiinţa lor. Dintrelucrurile din lume nimic n u este ne cu rat — căci sun tlucrurile Iui Dumnezeu — ci numai intenţiunea cea reaeste necurata-.

„Mărturisesc ii că pre Dumnezeu îl ştiu,,iară cu faptele îl tăgăduiesc, urîţi fiind şi nesupuşi, şi spre tot lucrul, bun ne trebnici11(Vers:16). Aceasta este necuraţie, aceştia sunt necuraţi. «Iarătu grăieşte cele ce se cuvin învăţăturei cei sănătoase". '{Cap. 2, 1), adecă «să nu cumva sa taci cevadin acestea. Chiar de nu a r prim i, tu însă fă cele ce secuvine a face, chiar- dacă nu se conving, tu însă îndeamnă şi şfătueşte». Căci şi. cei nebuni"cred ca nimicnu stă pe loc, dară acestea se petrec nu din cauza lucrurilor--văzute, ci din “cauza ochilor car i văd., fiindcăaflându-se nestatornici şj..întunecaţi, cred că păm ântulse învârteşte cu dânşii, dară nu se învârteşte, ci stănemişcat. Astfeliu că numai bănueala este patima lor,

ia ră nu că a r fi vr-o^ .patimă în realitate . Tot aşa şi încazul de faţă; adecă, când sufletul este necurat, pe toatele crede necurate. Prin urmare nu în a observă cură-ţănîea sta ade văra ta curăţănie, ci în a îndrăzni totul,căci cel curat dela natură pe toate ie îndrăzneşte, iarăcei necuraţi la nimic nu îndrăznesc . Aceasta se po atespune şi lui Marcion.

Ai văzut că dovada cu răţănie i este în a se găsicinevă m ai pre sus de ori-ce necurăţănie, şi ca a nuse atinge de nimic este dovadă de nec urăţănie? Totaşâ se poate zice şi despre Dumnezeu: că aluat trup,,

aceasta este dovada curăţăniei, ia ră dacă temându*senu a r fi luat, er â dovada necurăţăniei. Cel ce "nu m ănâncă pe cele crezute ca necurate, acesta este necuratşi bolnav, pe câh'd cel ce mănâncă nu este.

Deci pe uniia ca aceştiia să nu-i num im curaţi, căcitocmai dânşii su nt necuraţi, în timp ce acel care petoate le îndrăzneşte este curat. O astfeliu dc băgare desam a treb uie a aveâ şi pen tru cei necuraţi cu sufletul-



OMIUA 111 309

Aceea este necuraţănîe, pe când aceasta este curăţănie.

Fiindcă şi cei ce au gura stricată, cred că bucatele CB li se dau spre m âncare sun t necurate, d ară aceastavine de la patima ce & au. Deci cc ? Trebuie neg reşitde a aveâ. cea m ai mape băgare de samă la natu racelor curate şi necurate.

') Deci,"iubiţilor, ce este necura t? Păcatu l, răuta tea,lăcomiea, vicleniea. „Spălaţi-vă, zice, Curăţiţi-vă,ştergeţi-vă răutăţile din sufletele voastre “ (isaia1, 16), şi iarăşi „Inimă'"curată zideşte întru mineDumnezeule" (ps . so, 12) , i ar ăşi : *Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice, şi de necurăţenie sănu va atingeţi" (Isaia 52, 11), fiindcă şi observărileacelea erau simbole ale curăţăniei. „De mort, zice, Sânu te atingi" (Num. 19, 16), căci aşâ este păca tul:m or t şi împuţit, «Leprosul, zice, este necurat». Dară şi

păcatul este varieat şi de multe feluri. Cum ca aceastalasă a se înţelege, este înv ederat din cele ce urmează.Dacă lepra este într’una şi preste tot trupul, acela estecurat, iară daca este numai pe o parte a .trupului, acela

este-necu rat. Ai văzut ca vcrieaţîea şi prefacerea estenecurâţica ? Şi iarăşi, cel ce sufere de gonorie (scurgerea seminţei) este necurat. Da ră tu gândeşte-te îa cel bolnav de această boală cu sufletul, la cel ce aruncă seminţele sufletului. Cel ne tăiat îm preju r ia răşi este necu rat.

Ai văzut cum aces tea nu sun t aligorii, ci ţipi sauînchipuiri? Cel ce luc rează S âm băta, ad ecă,. cel ce ~riueste pentru tot-dea una consfinţit Iui Dumnezeu, esle bătut cu pie tre, zice, este nimicit. Să vedem acum câtefeluri de necurăţănii sunt. Femeia lehuza, zice,, este

necura tă. D ara oare de ce? Spune-mi. Oare nu Dumnezeua făcut sămânţa, şi naşterea? Dece dară femeia leliuzăeste n ecura tă, dacă nu cum va dă a se înţelege':aici alt-cevă?' Aşâ d ară ce este aici ? Dumnezeu a sădit in omevlaviea, şi de aceia sufletul său a fost îndepărtat decurvie. Dacă ceea ce a născut este necurată, apoi cuatâ t mai mult ceea ce curveşte. Dacă cel ce se ap ro pie de femeia sa nu este a tâ t de curat, cu atât mai

’) P arte a m orală . Nim ic alta nu este necurat, fără mim ai păcatul, lăcomiea, şi cele Ia feliu, pe când cele parate ca necurate, numai cu numele sunt aşâ, nu însă ş i în realitate, (VeronJ.



310 OMIUA (II

m ult cel ce se ap rop ie de una s trăină. Da,că cel ce aluat parte la înmormântarea cuiva este necurat, zice.

apoi cu atât mai mult este necurat cel ce a luat partela omor şi răsboiu. Şi în fine a r pu teâ găsi cinevâmulte feluri de necurăţan ii, dacă., a r voi să le adune petoate, însă nu aceas ta o căutăm noi acum, ci totul serezumă la sufletul nostru. Fiindcă eele trupeşti suntmai aprcîape de noi, de aceia şi apostolul de la acesteasfătueşte pe auditoriu, însă nu acum, căci nu trebuia asta pe lângă tipuri, şi nici să stăruiasca în umbre, cisă facă uz de adevăr, şi de acosta să se intereseze maideaproape.

„Necurat este păcatul, şi deci de dânsul să fugim.

Că jde te vei apropieâ, de el, zice, te va muşcăbi(Sirah. 21, 2). Nimic nu este mai necu rat ca lăcomiea.Şi de unde se învederează aceasta? Din înse’şi împre

jurăr ile ce o însoţesc. Căci ce nu spurcă? Mânile, sufletul, şi chia r casa în ca re su n t .puse cele răpite.

Nu numai curvariu l este necurat, ci şi alţii mulţi,şi prea curvariul. Necurat este şi acesta ca şi acela, nuatâta pentru împreunare — fiindcă tot pentru acest cuvânt este necurat şi cel ce se împreuna cu propriea safemeie — ci pentru n ed reptatea şi lăcom iea .lui, căci aobijduit pe fratele său în cele trebuitoare. 'Ai văzut darăcă răutatea este necurată? Cel ce aveâ două femei, nuerâ necurat, şi c hiar Da vid care aveâ mai mu Re Temeinu erâ ne cu rat; da ră când a avut, pe una co ntra legei,a fost necurat. De ce oare? Fiindcă a nedreptăţit,fiindcă s’a lăcomit. Chiar şi curv aru l nu pentru aceiaeste necurat, fiindcă s’a împreunat, ci pentru feliul cumel nedrep tăţeşte pe femei. D ara şi bărbaţii se nedrep~-tăţesc unii pe alţii având pe o femeie com ună, şi răs

to arn ă ch iar şi legile naturei, fiindcă a unuia singu rtrebuiâ a fi aceâ femeie. „Bărbat şi femeie, zice, l-au

făcut pre ii“, şi iarăşi: „şi vor fi doi uri trup “(Facere 1, 27. 2, 24), adecă nu mai mulţi, ci „doi untrup". Deci şi aici se vede nedrepta tea , şi de aceiafaptul este rău şi necurat. Mâniea iarăşi când trece

p e ste . hota re le sa le, face necurat pe om, nu pentrumânie, ci pentru modul în ca re se produce. „Cel cese mânie asupra fratelui său în deşert “ (Matheiu5, 22) zice. vinovat va fi inile^atpi aci r-a



OMJLIA IV 311

tot cel ce doreşte mai mult, este necurat, fiindcă aceastase zămisleşte din lăcomie şi nesaţiu.

Să privighem d ară, vă rog, şi să devenim curaţi cucurăteniea ceâ adevărată, ca astfeliu să ne învrednicima vedeă pre Dumnezeu, prin Christos Iisus Domnul n ostru,căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava,stăpânirea si cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.

O M I L I A I V

„Bătrânii s ă’fie treji, cucernici, întregi laminte, sănătoşi în credinţă, în dragoste şi înrăbdare. Asijderea şi bătrânele întru îmbrăcăminte cu sfinţenie jncuvnnţatc, neclevetitoarede rău, ne robi te de vin mult, învăţătoare de bine, ca să înţelepţască pre cele tinere să’şi :iu- biasca pre bărbaţii sei. si şa’si iubiască fiii. Săfie întru întreagă înţelepciune, curate, îngrijitoare de casele "lor, bune, plecate bărbaţilor săi,ca să nu se huiiască cuvântul lui Dumnezeu1*(Cap. 2 , 2—5).

Are şi bătrâneta defectele sale, ia ră nu numai .tine-reţa — mai nuci poate de câ t tinere ţa, dară Ie a re : t râ ndăviea de pildă, lenea, uitarea, neagerim ea, iuţi mea înnecaz. Do aceia apostolul poroncindu-i lui Tit, îi zice : „Bă

trânii să fie treji*,, căci sunt multe, dupre cum amspus, care fac ca să nu fie cinevâ treaz în vârsta aceastaa batrâneţei. Şi mai intâi accia ce am spus, a se tâmpicinevâ din toate părţile, şi cu g reu a se ridică de jos,cum şi cu greu a se mişcă. Pentru aceia zice: „Cucernici, în tregi la minte11. Prin zicerea „întregi laminte* de aici, el numeşte pre cei cu mintea în scaun,fiindcă expresiunea însam nă în primul locmântuirea mintei fawc. <?pr,v). Sunt şi Ia bătrâneţe



312 OMILIA. IV

oa'meni turbaţi de patimi, nebunatici în purtări, uniiadin cauza vinului, ia ră alţii din cauza tristeţei, rimei ca

batrâneţa face pe om mic de suflet. „Sănătoşi îtl credinţă, în dragoste şi în -răbdare11 zice. şi bine aspus „în răbdare fiindcă mai ales aceasta se potriveşte cu cei bătrâni.

„Aşijderea şi bătrânele întru îmbrăcăminte,cu sfinţenie încuviinţate*. Dară oare ce va să zică„cu sfinţenie încuviinţate" ? Adecă, că cucernicieaşi buna lor cuviinţă se a ra tă chiar din. felia! îmbrăcămintei lor. „Neclevetitoare, zice, nerobite de vin

m u lt" . Pa tima aceasta mai ales este a femeilor şi a bătrâneţe!,’ căci H s’a răcit mult sângele din cauzavârste i, şi au poftă de vin. De aceia apostolul Ii dă

povaţa pentru aceasta , voind a li tăia pofta din toate părţile, şi a fî departe-de această bolă, cum şi a înde p ăr tă de la ele tisu l şi baţjocora lumei. Este nevoiede vin^ mai cu sa m ă la v ârsta aceasta, că este .neputincioasă, — însă nu de mult, dupre cum nici cele tineresă nu bea vin mult, nu tot pentru aceiaşi cauză, ci

pentru (ă la vârsta lor pofta se aprinde m ai cu putere.„învăţătoare de bine'", şi cu toate acestea le

împiedeci pe femei de a în vaţă; cum deci, li îngăduiaici, pe când aiu rea zici: d a ră femeii să-în veţe nudau voie» (i. Timoth. 2, 12) t in să ascu ltă ce a adaosmai- departe: „nici a-şi s t ă p â n i bărbatu l". Bărbatului încă dc la înc.finut s’a m rm is de a învăţa, si peibărbati, si d o femei: femeii însă î i nermite numai cuvântul sfătuitoriu în casă. însă nicăiri nu-i îngăduie dea preşeda , şi nici cte a adresa, vr-o cu vâ ntare lun^ă.De aceia a adaos;, „nici a-şi stăpâni bărbatul„Oa să înţelepţască, zice, pre cele tinere*.

Ai -văzut cum adun ă pe popor la un loc, şi cum pune pe cele tinere sub stăp ânirea ce lor bătrâne? Elnu vorbeşte aici aespre tete, ci spune în mod simplude vâ rsta lor. «Fiecare bătrân ă, zice, să povaţuiască pe cea tânără». „Să-şi iubească pre bărbaţii săi“.Aceasta este capitalul tuturor bunurilor îutr’o casă,■dupre cum zice: „In trei m’am împodobit: unireafraţilor, prieteşugul vecinilor, bărbatul şi femeia



OMILIA IV 313

cari se înţeleg bine unul cu altul“. (Sirah. 25, 1. 2).Când este iiihir*> nim ic din cele nen lăcute nu se va în-tâmolâ. Căci cum a r fi capu tinţă ca capu l fiind uniteu trupul, şi nici o desbinare fiind între dânsele, totuşisa nu se găsească în pace celelalte m adu lari ? Când că- pitoniiîe sunt în pace, cine a r putea desbinâ şi tulbură, paceâ? Precum iarăşi dacă acelea se găsesc-rău în tredânsele, nimic sănătos nu va putea fi în casă Decinimic nu rioate fi mai principul ca dragostea, căci eaeste mai folositoare decât Panii, decât nobleţă, decâtstapan ia, şi decât toate celelalte, şi n ’a zis simplu : «sa

fie in pace», ci „să-si iubească pre bărbaţii săi“.Când este dragoste, nimic din cele greie nu se poateintroduce şi dintr’însa se nasc şi celelalte bunuri.

„Să-si iubească fiii“ zice. Dealtm intrelea cea ceiubeşte rădăcina, cu atât mai mult va iubi si rnadfil^.„Să tie î n t r u întreaga înţelepciune, cu rate î n g r i

jitoare de casele lor, bune.“ Toate se nasc din d ragoste, căci si îngriîitoare de casele lor, adică bun#1gos

podine. si bune femei, tlev in în urm a. dragostei catră

bărbat. „Sa fie plecate bărbaţilor său ca să nuse hui iască, cuvântul lui Dum nezeu11 precum şiaceea ca re dispreţuieşte pe bărba t, nici de casă nu seîngrijeşte. Dela dragos te se naşte şi în tre ag a înţelepciune,dela dragoste orice ceartă dispare. Chiar dacă bărbatular fi. Elin, iute se va convinge, iară'de va fi creştin,iute se va face mai bun.

Ai văzut concesiunile lui Pa vel?. Cel ce toate le-afăcut, ca sa ne depărteze pre noi de cele pământeşti,acum multă îngrijire pune pentru cele ce anartirt unei

oase, căci când acestea sunt pine întocmite, si cele duhovniceşti vor merse bine; dealtmintrelea şi acelea sevor vatama. Căci femeia gospodina va fi şi cu întreagăînţelepciune, femeia gospodina va n si iconnamă. O ademenea temeie nil se va ncnnâ, nici cn dezmerdăvile nicicu ieşirile deacasă, fără nici un rost, si nici cu altceva,de acest feliu. „Ca nu cumva, zice, să se huliascăcuvântul lui Dumnezeu*. Ai văzut ca el mai ’naintede ori-ce se îng rijaşte de propoveduire, ia ră nu de lucrurilumeşti? Căci şi către Timotheiu scriind zicea: «ca să

petrecem v ieaţa . lină si cu obihnă întru toată



3 1 1 OMILIA IV

buna credinţă ş i curăţie* (I. Timoth. 2,2), iară aici„ca cuvântul lui Dumnezeu să nu se huliască".Că dacă se întâm pla ca o femeie cm linm osă ce vieţuieşte cu un necredincios să nu fie virtuoasa, hula desigur ca trece la Dumnezeu: iară dacă ea este cu bunăcuviinţa şi înţeleaptă, propoveduirea câştigă slavă deladânsa şi prin succesele ei.

Audă femeile cari vieţuiesc cu bărbaţi răi şi necredincioşi; audă, zic, şi să se înveţe de a-i aduce laevsevie prin felul lor de a se purtă. Că chiar dacă nuvei .câştigă a ltceva, şi nici nu vei puteâ atr ag e pe

bărbat spre îm părtăşirea dogm e îor-celor adevărate , cel puţin i-ai cusut gura, şi nu i-aî lăsat ca să iiuliascăcreştinismul, iară aceasta nu e puţin lucru, ci încăfoarte m are, căci se" slăveşte credinţa din pu rta reavoastră.

„Pre cei tineri asiiderea îi îndeamnă să Oeîntru întreagă înţelepciune“ (vers. 0), P rive tecuni el pretutindeni păstrează măsura cuvenită. Fiindvorba de femei şi de învăţătura lor, apoi partea ceamai m are a încredinţat-o femeilor, punând pe cele bătrâne să privigheze pe cele tinere, pe când pe bărbaţiîi pune deadreptnl _sub ascultarea iui Tit, şi lui încredin

ţează totul. Ca nimic nu poate fi aşâ de greu şi obosi-toriu, ca a împiedică plăcerile cele absurde la o asemenea vârstă. Nici drag ostea de bani, nici pofta deslav ă, şi nici altceva din acestea nu poate tulbură peun tân ăr la asemen ea etate, ca dras ostea trupurilor.DeaCeea apostolul lăsând pe toate celelalte ia-opa.rte,

pune înain te sfătu irca cea mai principală. După aceiafiindcă nici de celelalte nu neglijează, priveşte cespune:

. „Intru toate făcându-te pe tine pildă de

fapte bune11 (vers. 7). „înveţe, zice, .cele bătrâne pecele tinere, dară şi tu sfătuieşte pe cei tineri de a fi cuîntreag ă înţelepciune. Fii tu însu-ţi tuturo r învăţătoriuobştesc şi exemplu de virtute strălucită în vieaţa ta,

pusă înain te în mijlocul tu tu ror, ca o icoană prototip,având în sine toate cele bune, şi procurând exemplecu multa uşurinţă celor ce voiesc a imită ceva din bunurile ce sunt în ea. „Intru învăţătură, zice, ne-



OMU.IA IV 3 1 5

stricare, cinste*) cuvânt sănătos fără de prihană,

ca cel protivnic să se ruşineze, nea vând nimica grăi de noi rău“ (vers. 8).Prin expresiunea „cel protivnic să se ruşineze*

ol înţelege pe diavolul şi pe tot cel ceri slujâşte lui.Când vieaţa este strălucita , şi cuvântu l sănătos, cândeste blajin, blând, cum pătat, şi nu dă contrarilo r nici unmotiv ae vorbă, mare şi negrăit este câştigul. Prinurm are trebu inţa învăţăture i este foarte mare, a învă-tăturei nu cum s’a r întâmpla, ci a învăţăture i încercatănecontrazisa, şi de nieairi dând vre-o pricină de vorbă

celor ce ar voi a o găsi.«Slugile să se plece stăpânilor săi, întrutoate să fie bine plăcuţi“ (vers. 9). Ai văzut ceiacea voit să spună mai dinainte prin expresiunea: „cacel protivnic sa se ruşineze, neavând nimic agrăi de noi de rău?“ Prin urmare este Vrednic dehula cel ce desparte ne femei de bărbaţi sun pretextdo iniraiia.ro,' precum şi cel ce lipseşte pre slugile stă pânilor tot sub acest pretext. Acest cuvânt deci nu esteiară prihană, şi dă multă pricină de vorbă şi necredincioşilor, aşa ca gurile tuturor sunt deschise asupranoastră. /

Slugile, zice, să se plece stăpânilor săi,întru toate sa. fie bine plăcuţi, nerăspunzându-liîmpotrivă, heviclenindu-i; ci credinţă bună ară-tându-li întru toate, ca învăţătura Mântuitoruluinostru Dumnezeu să o înfrumuseţeze întru toate"(vers. 9. 10). Cu drept cuvânt dara ziceă într’altă parte:„Cu bunăvoinţă slujindu-li ca Dom nului,-iară

nu c a oamenilor* (Efeseni 6, 7). Chiar dacă slujeştistăpânului cu bunăvoinţă, totuşi pricina să aiba începutuldin frica de Dumnezeu, — astfeliu că cel. ce slujaşte cuo aşâ frica de Dumnezeu, se va învrednici de mare plată. Că dacă sluga nu’şi stăpâneşte mâna, şi nici liinba

’) Notă, In textu s re cep tu s după expresiunea „cinste" nu mai urmează vorba n « s t r i c ă c i u n e c a în edtţiea de Buză u, ci imediat se începe versul al 8-lea.: , Cuvânt săn ă to s . . .“ şi tot asâ este şi

în. ediţ iu nea Sf. Chriso stom. D ealtm in tr ele a după cu vân tu l „ nestr i- care~ dinainte , e Ue priso s n c s t r i c ă c i u n e .



OMIUA IV

cea neînfrânată, cum va ad m ira Elinul credinţa noastră?Dară daca dânşii a r vedea pa sluga ta filosofând în

Christos,' şi arătând o mai mare înt'rânare decât cei ailor, cum şi cu o mai riiare blândeţă şi bunăvoinţă, întot feliul va admira puterea propoveduirei. Caci Eliniinu judeca lucrurile din vorbe, ci din faptele vieţei.

Ine, deci, ca şi femeile, şi slugile să li serviascădc dăscăli, prin puterea lor. Căci şi printre dânşii, caşi pretutindeni aceasta se mărturiseşte, că neamul slugilor este obraznic, rău format, îndărătnic, nu îndeajunsde destoinic pentru fapta bună, nu pentru natura lor,—să nu fie!—ci pen tru creşterea ce o an, şi pentru ne-fngrijirca stăpânilor lor. Fiindcă stăpânii pentru nimic

alta nu se îngrijesc, de cât pentru slujba lor, dară încăde s’ar neglijă şi modul contactului lor,—iară aceasta arfacc-o tot pentru liniştea lor, ca adecă să nu li aducăvr-o nemuiţămire, curv ind sau furând, sau îmbătânduse,—de sigur că fiind lăsaţi iără nici o îngrijire, şi ne-având pe nimeni cari să li cenzureze purtarea lor, sevo r scufundă ch iar :în adâncul răutăţilor. Căci ch iarunde este .de faţă tatăl, sau mama, pedagogul, sau eres-cătoriu l fguvernorul), sau dascălul, şi alţii'.d e aceeaşi

' vâ rstă, şi ch iar înseşi sla va liber ţâţei încun joară pecineva, sau şi altele multe, şi deabea pot copii de a fugi

de contactul celor răi, — da ră şi când toţi aceştiia vorlipsi, şi dânşii (slugile) vor fi amestecate cu cei răi,trăind în linişte cu cine ar,„voi, nefirnd nimeni care săse intereseze de dânşii, cec re z i că vor deveni unii ca.aceştiia? De aceia, e greu lucru de a se face slugă bună.

Dealtmintrelea nu se bucură de înv ăţătura nici acelor de dinafară, şi nici de învăţătura.noastră. Nu suntin legătură cu bărbaţi liberi, ^serioşi' şi ca ri pun multăîng rijire de c instea lor. De aceia, zic, este greu , şi ch iarceva minunat, ca o slugă să fie vre o dată folositoare. Cânddară Elinii vor vedea că neamul acesta al sl uşi lor, atât

de obraznic şi nărăvit,, a vând ca un frâu aşa zicând, puterea propoveduirei evangheliei, .care îi face mai deresp ec tat decât toţi ceiJalţi, şi mai blânzi, apoi atuncich iar dacă stăpânii lor, zic, a r fi. mai tâmpi de cât toţioamenii, totuşi vor capătâ o mare ideie de credinţanoastră creştină. Este învederat apoi că şi frica pentruînvierea şi judecata ceâ deapoi, cum şi frica de toatecelelalte după moarte fîlosofate de noi, pătrunzând din



O M I U A I V 3 1 7

ainte în sufletul !or, au avut puterea de a îndepărtarău tatea, introducând în locu-i în sulictul lor frica de plăcerca răM or.

Aşa că nu în zad ar apostolul face m ultă vorbă deaceasta pre tutin deni; căci cu câ t Elinii vo r fi mai răi;cu a lâ t m ai mult va fi ad m irată pu terea predicei. De-altfeliu şi pe doftor atunci Hadmirăm, când pe cel des-nădăjduit de boală, şi care nu se bucură de nici unajutoriu, şLnici măcar nu poate a se stăpâni de poftelecele urâte, ci se tăvăleşte întrânseie, îl îndreaptă şi-lînsănătoşază. Şi apoi priveşte ce-anume cere, şi caremai cu sama liniştesc pe stăpân : „ Ne r ă S p u n z â ndu-1i

î m p o t r i v ă , nevi elen indu-i“, adecă să arate multă bună voinţă la ..cele ce li se încredinţează, fiind bunicătra stăpâni, ascultând şi supundu-sc poroncilor lor. ;

*) Să nu crcdeţi că eu am făcut vo rbă de aceastaacum cum s-ar întâmplă; vorba mea este căiră slugi.Deci, iubitule, să nu te uiţi )a aceia, că tu slujeşti oamts-nilor, ci că slu^esti lui Dumnezeu, ca tu împodobeştişi cinsteşti predica evangheliei, iară aceasta o faci ascultând de stăpânul. Gândeşte-te că nu faci pentru gustulstăpânulu i, ci îndeplineşti poroncile lui Dumnezeu, şisuferi ori-ce cu plăcere. Ceia ce pururea spun, aceia o zicşi a c u m : că dacă noi ne îndeplinim cu sfinţenie celeduhovniceşti, vor urm a de s igur şi cele aie vieţei defaţă. Ca pe un aslfeliu de servitori u, a tâ t de bine-voitori u, a tâ t de blajin, nu numai Dumnezeu i'l laudă, şi-iva da cununa acea strălucită, ci înşuşi stăpânul seu, carede ar fi chiar fiară sălbatecă, sau peatrâ, sau crud şineomenos, totuşi îl va lăudă, îl va adm iră, şi-l va pro -timisi tutu ro r celorlalţi, şi ’l va . pu ne înain tea tuturor,chiar Elin de a r fi acela. "■

Şi cum că chiar Elinii stăpâni voiese ca slugile sâ

se poarte astfeliu, eu vă voiu povesti un exemplu, dacăcrcdeţi. losif a fost vîndut mai m arelui bucătarilor, şideci eră de o altă cred inţă, ia ră nu de cea egiptenească.Dară ce a făcut acela?„Fiindca a văzut că tânărul erăvirtuos, n-a avu t în vedere deosebirea credinţei lui, ci’liubiâ şi ’I adm ira, ba încă i-a încred inţat lui privi-

’) P art ea mora lă . Despre slugi, şi că nimic nu-i vatămăspre virtute, dacă au aceasta în vedere, iacă mărturie lămurită este virtuosul losif, cel aruncat în temniţă. ( Veron).



O M I U A I V

glierea tutu ror celorlalţi^ şi ch iar privigherea celor dincasa sa; e ra aşa zicând al doilea stăpân, ba ch iar cumult mai însămnat de cât stăpânul seu, de vreme ce

acela nu ştieâ cele ale safe, în timp ce acesta ştieă mai bine decât acela. Mi se pare că şi după aceia, când ela da t crezamâni acelei sicofandii făcu la contra lui losif,fiind că cinstei pe tânăr, rnâniea lui s’a mărginit laa-1 băgă în temniţă. Dacă n-ar fi nreţuit mult pe bărbatşi nu’l admiră pentru cele de dinainte, cu toate că-iîncredinţase privigh erea casei-sale, i-ar fi pătrun s tru pul lui cu sabia. „Plină este de râvnăVzice, rnâniea bărbatu lu i, . . şi nu va da (lăsâ.) vrajb a pentrunici-o plata, nici se va îmblânzi pen tru multe

daruri “ (Proverbe 6, 34). Deci, daca astfeliu este mâ-niea fie*cărui bărbat, apoi eu atât mai mult a aceluia,fiind Egiptean şi barb ar, în acelaşi tim p-şi ned rep tăţit,dupre cum credea, de cel ce. fusese cinstit de dânsul.Voi cu toţii ştiţi, că nu„ la feliu ne supără pe noi nedreptăţile ce le su fer im 'de la oameni, ci mai ni uit decâttoate şi mai cu amărăciune nedreptăţile ce le-am suferitde la cei ce se găsau faţa de noi favorabili, în care neîncredeam şi se încredeau în noi; rălele ce noi le suferimde ia aceştia mai cu sama, ne mâhnesc foarte mult.

Dară acel Egiptean nu .s’a gândit şi nici n’a zisîntru sine: «luându-1 pre dânsul rob, şi"încredinţându-ilui ţoale cele ale casei, l-am făcut aşa zicând liber, sich ia r mai* m are ceva decât m ine ; şi acum aşa felii.:mi-a respTatit el»? Nimic din acestea n-a'spus, atât demuft sufietul lui e ră cuprins de dragostea de dinainte.Şi ce poate 0 de m irare dacă se -bucură de atâ ta d ra goste în casă?—tu priveşte de câtă îngrijire-se bucurăin temniţa. Voi ştiţi cum se deprinde -spre cruzimemoralul celor cari păzesc temn iţi le, cum se folosesc denenorocirile altora, şi cum pe cei ce alţii i-a r hrăni,

miluindu-i în nenorocirile lor, pe acaştia, zic, dânşii îisfăşie, câştigând astfeliu lucruride acelea .ce sunt vrednice de multe lacrămi, şi făcându-se m ai cruzi de câtfiarele sălbatece. De la cele ce a r trebu i să miluiască pre cei din temniţă, de la acelea dânşii se folosesc. Şinu numai la aceasta să ne gândim, dară şi la aceia cădânşii nu se poartă la feliu cu toţi cei întemniţaţi, căci pe când de cei întemniţaţi pentru sicofandii, sau învinovăţiţi la în tâmplare şi legaţi, deabea poate li-ar fi



OMIUA IV

milă, iată că pe cei indemnităţi pen tru desfrânări, saualte răle, îi pedepsesc cu mii de pedepse.

Astfeliu că temnicerul trebuia a fi crud cu losif

nu num ai pr in modul sau de a se pu rta , ci şi din cauza pentru care fusese în temniţat. Căci pe cine nu a r fiîntărâtat asupra sa tânărul acesta, care după ce s’a bucurat de atâta cinste-din partea stăpânului său, la urmăa fost bănuit ca a ispitit pe stăpâna sa, şi- deci cu nişteastfeliu de recompense i-a resplătit? Toate acestea cu-getându-le temnicerul, cum .şi cinstea celui întem niţat,şi faptul pe ntru ca re a fost întem niţat, oare,, nu şi-ar putui bate joc de tânăr , mai rău de cât ori-ce fiarăsălbatecă? Insă mai pre sus de toate acestea a fost

speranţa lui losif în Dumnezeu,; şi astfeliu virtutea sufletului poate îmblânzi ch iar şi pe fiarele cele sălbaticeCaci el tot prin aceeaşi blândeţă cu ca re subjugase pestăpân, a sub jugat şi pe cel întâi .temnicer, şi deci losifiarăşi eră stăpân, şi tot aşa stăpân iâ şi în tem niţă caşi în casă. Căci fiindcă urma a împăraţi, cu drept cuvâ nt că mai întâi a înv ăţat a fi s tăpânit, şi stăpânitfiind, eră stăpân şi cel mai mare al casei.

Beci, dacă Pavel'cere ca cel ce intră în bisericăsa fie aşa, grăind: „Că dacă cineva na ştie a-şi

chivernisi casa sa, cum va purta g r i j ă de b is e r i c a lui Dumnezeu“ {I. Timofh.3,5)—totaşâ voieştesă fie şi cel ce stăpâneşte, mai întâi o fiind un em inentconducătoriu al casei, losif a fost conducătoriu al casei,conducătoriu al temniţei,- nu ca conducătoriu de tem niţă, ci conducătoriu de casă. Căci şi în temniţă el auşura t nenorocirile? tutu ror, şi e ră în frunte a „celor întem niţaţi ca prieteni ai săi, nu num ai interesându-sede nenorocirile lor, şi mângâindu-i, ci chiar dacă vedea pe cineva pus pe gânduri, sie apropia de el, şi cercetă

cauza, şi nici măcar nu suferiâ de a-1 vedea trist, fărăca m ai înlâiu să-l scape de tristeţă, care dragoste părintească un altul nu ar fi arătat nici călră copiii săi.

Din bunurile acestea, deci, i-a venit şi stăpânieâ,fiindcă mai întâiu trebuie să existe cele ale noastre, şidupă aceia ccle ale lui Dumnezeu. Cum că el aveaatâta îngrijire şi cruţare de ccî de pe lângă dânsul, săascultăm ce spune sfânta scriptură: „Şi a întrebat pre famenii lui Faraon, carii erau cu el în temniţă zicând: pen tru ce feţele voastre sunt astăzi



320 OMIUA IV

t r i s t e 11 (Facere. 40, 7)? Şi nu numai din acestea, cişi din cele ce au făcut aceia, noi putem să aflăm careeste virtutea acestui bărbat. Căci dânşii ca slugi aleîmpăratulu i nu l-au dispreţuit, şi nici nu l-au respinsDe când se găsau în mâhnire, ci încă i-au descoperitlui toate ale lor, ca unui frate adevărat.

Acestea toate vi le-am spus, sp re a vedea că oirtu-1virtuos de s’ar găsi chiar în robie, sau în temn#ă, sauchiar în fundul pământului, nimic nu-1 va putea faceca să se aba tă de Ia fapta bună. Acestea le*am zis şicătră slugi, ca de ar avei stăpâni chiar fiare sălbatece,ca pe Egipteanul acela,_ sau c ruzi ca acel temniceriu,îi va putea atrage în partea lor. Chiar Elini de ar fi

aceia, sau ori-ce, iute.îi va puteă îmblânzi,-fiindcă niciun mijloc nu poate fi mai potrivit, mai plăcut, şi 'maiîncântătoriu ca blândeţa şi supunerea. Un astfeliu deom este îndem ânatec la ori-ce. Astfeliu de oameni nuse ruşinează nici de robie, nici de sărăcie , şi nici de boală nu se împuţinează, căci unul ca.acesta pe toatele stăpâneşte, şi virtutsajui pe toate le birueşte.

Dară dacă faptul acesta are atâta putere între ceice slujesc, cu cât mai mult încă între cei slobozi?Aceăstă virtu te deci să o avem şi cei robi, şi cei-slo bozi, şi femeile şi bărbaţii, căci numai aşa vom fi plă

cuţi şi oam enilor şi lui Dumnezeu, şi nu numai oamenilor celor virtuoşi, ci şi chiar celor răi, şi mai alesacelora, căci am a mai cu sam a îi cinstesc şi respectă.Dupre cum pre cei blânzi îi iubesc şi cinstesc maicu seamă cei ce stăpânesc, tot aşa şi desfrânaţii cinstesc pe cei .virtuoşi, cunoscând chiar dânşii din ce cinste aucăzut.

Deci, fiindcă astfeliu este rodul „vi rtuţei, pe aceastasă o urmărim , pe aceasta să o îmbrăţ.oşăm. Dacă oavem aceasta, toate ni se pa r uşoare, nimic nu estegreu. De am trece chiar prin foc şi p rin apă, toate se

dau înd ărăt dina intea virtuţei şi se-, trag la o parte , până chia r - şi moartea. Să o râvnim dară, iubiţilor,ca astfeliu sa ne învrednicim şi de bunurile viitoare, prin Christos lisus, Domnul nostru, căruia împreună cuTatăl şi cu Sf. Duh «e cade slava, stăpânirea şi cinstea,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.



OMILIA V 321

O M I L I A V

„Că s’a arătat clarul lui Dumnezeu cel mântuitorii! tuturo r oamenilor, care ne învaţă prenoi, ca lepădând păgânătatea şi poftele cele lumeşti, cu întreagă înţelepciune şi cu dreptate,şi cu bună credinţă, să vieţuim în veacul deacum, aşteptând "fericita nădejde,-, şi arătareaslavei marelui Dumnezeu şi Mântuitor/ului nostruIisus Christos, care s’a dat pre sine pentru noi,ca sa ne mântuiască pre noi de toată fără dclegea, şi să-şi cur-ăţească lui ’şi popor ales, râvni toriu' de fapte bune“ (Cap. 2, 11 —14).

Cerând m ultă virtu te de la slugi—şi iii ad ev ăr că secere m ultă v irtute de a în frum useţa în toate învăţăturaDumnezeului şi M ântuitoriului no stru Iisus Christos, de anu da nici pricină stăpânilor, fie chiar in cele mai micilucruri — la urm ă ad auge şi cauza drea ptă, pentru care

datoresc a fi aşa feliu slugile. Şi care este acea cauză?„ S’a a r ă t a t dărui lui Dumnezeu, zice, cel mântui toriu*. Cei ce se bucură de Dumnezeu ca dascal,cum să nu ’fie astfeliu, precum i-am povestit, eu, aflânddes legare a mii de păcate? Voi ştiţi ca pe lângă altelemulte, şi aceasta—nu cum s’ar întâmplâ—moderează str-fletul, adica că fiind respunzătoriu de mii de păcate, sanu fie pedepsit, ci încă sa se învredniciască de iertareşi de mii de . bunuri. Că dacă cineva luân d pe sluga sacare în multe i s’a îm potrivit, nu a r bate-o. cu biciul,

ci tocmai în acel moment ar ierta-o, însă pentru celeviitoare i-ar cefe răspu ndere, şi i-ar poronci de a se păzi, ca să nu mai cadă în astfe liu de greşale , şi a rcinsti-o cu mari daruri, pe cine oare nu ar umili un astfeliu de char? Să nu-ţ.i închipui, ca charul se m ărgineştenumai Ia iertarea păcatelor celor de dinainte, ci ne asigură şi în viitoriu. Dară dacă ar urmă ca pre cei cefac răle pupurea să nu-i pedepsască, apoi atunci faptulnu mai este char, ci îndemn aşa zicând spre corup-ţiune şi vătămare.



3 2 2 OMIUA V

„Că s’a arătat darul lui Dumnezeu, zîce, celmântuitoriu tu turo r oamenilor, care ne învaţă

pre noi, ca lepădând păgânita tea şi poftele celelumeşti, cu întreagă înţelepciune/ şi cu dreptate, şi cu bună credinţă să vieţuim în veaculde acum, aşteptând fericita năd;ejde,..şi arătareaslavei marelui Dumnezeu-şiMântuitoriului nostruIiSUS Christos.1' Priveşte cum împreună cu Jjiptele pune şi virtutea. Şi aceasta este a charu iu i, de a izbăvi, pe cineva de cele păm ânteşti, şi a-1 înălţa îa ceriu . Aicine a ra tă două a rătăr i :■ întâiu pe cea a charuiui, şi adoua pe cea a râsplăţei şi a dreptăţei. „Ca lepădând,

păgânătatea, zice, şi poftele cele lumeşti*, iatăscopul fiecărei virtuţi. N’a spus «ca să lepădăm», ci„lepădând11. Lepădarea arată o mare depărtare deceva, o u ra m are, un m are dispreţ. Cu câta dispoziţieşi cu câtă grabă s’au depărtat de idoli, tot cu atâta săse depărteze şi de răle.

„Şi poftele cele lumeşti41, zice, căci şi acesteasunt idoli. Poftă lumească este lăcomia, pe care o şi numeşte idoîoîatrie, şi în fine toate câte ni sunt trebuitoareîn vieaţa presenţa, sunt pofto lumeşti. Toate câte nu

trec cu noi sp re ceriu,., sunt pofte lumeşti, şi toate câterămân în lumea aceasta, sunt pofte lumeşti. Deci, nimicde comun nu avem cu acestea. A venit Christos, ca noisa lepădăm păgân ătatea. Sub nume. de păgânătate elînţelege credinţele cele falşe, ia ră poftele lumeşti suntvieaţa cea pân gărită:"„Cu-întreagă înţelepciune, zice,şi cu dreptate şi cu bună credinţă să vieţuimîn veacul deacum“. Ai văzut, că precum zic pururea,sub nume de întreagă înţelepciune apostolul nu înţelege nuinai a se dep ărta cinevâ de curvii, ci a fi de parte şi de celelalte patimi ? P rin urm are şi cel ceiubeşte averile nu este cu în treagă înţelepciune, căci precum acela este îndrăgosti t de trupuri, to t a şi şiacesta este îndrăgostit de averi, sau mai bine zis, acestdin u rm ă este mai nesăţios, căci cu cât are m ai mult,Lcu a tâ ta i se m ăreşte şi pofta de a m ai aveâ. Căci acel-vizitiu se numeşte neputincios mai cu samă, nu care nu poate stăpâni un cal nărăv aş şi cu greu de a fi ţinut,



OMIUA V 323

ci acel ce pe un cal blând nu-1 poate face şi mai blând,şi mai liniştit. «D ară ce? zici tu ; pofta averilor* este mai

mică de cât pofta trupurilor»? Negreşit că aşa este, iarăaceasta din multe împrejurări se învederează. Mai întâică pofta trupurilor vine din necesitate şi din sila, iarăce este izvorît din necesitate învedera t este, că se câştigăcu multa* muncă, fiindcă este îm pr ăştiat în na tură. Aldoilea fiindcă cei vechi nu făceau vo rb ă m ultă de averi,

pe când de femei făceau, şi pe cel ce trăieşte cu o femeiedupă lege, nim eni nu l-ar huli până la adânci bătrâneţe, pe când pe cel ce strânge averi toţi îl hulesc. Din trefilosofii deal'ară mulţi au dispreţuit averi le, iară pe femeinici unul, aşa că dragostea de femei este cu mult mai

tiranică de cât cea de averi.Dară fiindcă vorba noastră ni este de biserică, sănu aducem exemple dela cei de afară, ci de la sf. Scrip turi,unde vedem că fericitul Pa vel pune aproap e ca o po-roncă aceasta, zicând: „Având hrană şi îmbrăcăminte, cu acestea îndestulaţi vom fi“, pentru fecioare însă ce spune? „Pentru fecioare poronca Domnului nu am" şi iarăşi: „sa nu opriţi clatoriea unulaltuia11 {I. Cor, 7, 25. 5), şi în multe locuri a r puteavedea cinevâ pe Pav el legiuind pe ntru convieţuirea după

lege, lăsând pe fiecare de a se bucură de această poftă, ba încă de a intră şi în a doua căsătorie, şi în fine facemultă vo rbă de aceasta,, şi nicăiri nu pedepseşte, pecând pe cel înd răgostit de bani îl pedepseşte pre tutindeni-Pentru averi, in multe iocuri a poruncit Christos, sprea fugi de această boală, iara pentru de părtare a de femeien’a poroncit. Ascultă ce spune pentru averi: „'Carenuse leapădă de toate avuţiile sale, nu poate fiucenic al meu“ (Luca 14, 33), pe când pen tru femeienicăiri nu spune a o dep ărta, căci ştiă ce tira nie a pusîn om prin dragostea femeii. Ş i fericitul Pavel încăzice: „Cinstită este nunta şi patul nespurcat“.(Ebr. 13, 4), dară că averile sunt cinstite, sau ca îngri

jirea de averi este cinstită, nicăiri nu spune, ba încăcu totul din contra: „Cei ce vor să se îmbogâţască,zice, cad în ispite, şi în curse, şi în pofto multefără de socoteală şi vătămătoare" (i. Timoth 6, 9};Şi priveşte că el nu zice: «cei ce se lăcomesc» ci „ cei



3 2 4 OMILIA V

ce vor să se îmbogăţască11. D ară aflaţi şi dela părerea obştească, este necesar de a aduce vorba lamijloc. De averi fiind cinevâ odată lipsit, jriciodată numâi este supărat de pofta, căci nimic nu face pe cinevade a pofti averi, ca faptul ele a a v e i a ver i; — în timpce nu tot aşa se petrece cu pofta trupurilor, ci chiarfiind su păraţi 4e aceas tă poftă, m ulţi nu -pot îhdepărtăfocul dinăntru care îi supără, căci pofta aceasta segăseşte în organele trupului, înăuntrul nostru, în înseşinatura noastră.

D ară de ce oare vi s'au spus acestea ! Pen trucălacorrîii de ave ri sunt cu a tâ t mai nesăţioşi de cât cur-varii; cu cât sunt' supăraţi de o poftă mai mică, sau

mai drept vorbind aceasta nici nu mai este poită, citrândăvie. Căci aici pofta este atât de naturală, încâtcă chiar de nu s 'a r aprop ieâ ci ne vă - de femeie, totuşinatura îşi face treaba sa. ne rAnd amin -mmu* Hmnu se întâmplă.

„Cu bună credinţă să vieţuim în veacul deacum“ zice.-Şi ce nădejde putem aveă? Care esteresp lata osteneleJor? „Aşteptând, zice, fericita nădejde si arătarea*. Cu adevărat ca nimic nu poatefl m ai fericit, nimic m ai de* râv nit, şi nici nu se poate

a fi reprezentată aceasta prin cuvânt, căci bunurile deatunci covârşesc mintea o m e q e a sc ă.Aşteptând, zice,fericita nădejde, şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Christos11.Unde sunt acum cei ce zic că Fiul este inferior Tatălui? „Marelui Dumnezeu şi Mântuitorului11.Cel ce a rnântuit pe duşmani, ce nu va face atunci prim ind pre cei eu fapte bune? „Marelui Dumnezeu11zice. Când el zice „mare11 lui Dumnezeu, nu o spuneca mare în raport cu ceva, ci absolut mare, după carenu ar fi mare, fiind pus în raport cu ceva, căci atunci prin comparaţiun e -ar fi mare, ia ră nu prin na tura sa,— pe când acum el este m are ta ră vre-o asem ănare.„Care s’a dat pre sine pentru noi, zice, ca săne mântuiască pre noi de toată fără de legea,şi să-şi curăţască lui’şi popor ales“ — adecă prefăcut cu totul, neavând nim ic comun cu celelalte



OMIUA V 325

popoare. „Râvnitoriu de fapte bune". Ai văzut căeste nevoie şi de cele din partea noastră? Nu spune

simplu de fapte bune, ci „râvuitorii! adecă păşindcu multa bunăvoinţă-spre virtute, cu graba şi călduracerută. Deci, a izbăvi pe cei afundaţi in râie, şi bolnavide boale nevindecabile, de sigur că au fost din filan-tropiea sa, pe când cele de după aceasta, sunt şi alenoastre, şi ale sale.

„ Acestea grăieşte şi îndeamnă, şi m ustrăCU toată poronca “■ (Vers. 15). Lui Timotheiu ii po-ronceşte zicând: „Mustră, ceartă, îndeamnă" (ii.

Timoth. 4,2) ia ră aici spune Iui T it : „Acestea grăieşte,şi îndeamnă, şi mustră cu toata poronca11.Fiindcă moravurile acestor Criteni erau mai sălbatece,de aceia şi apostolul cu asprime îi poronceşle de a-im ustră cu toată poronca, căci su nt unele păcate, pecare trebuie a le op ri şi pr in poro nca , ca j ie pildă-: adispreţul, averile, trebu ie, dc a convinge pe~ cinevâ-,sfă-tuiadu-1, sau de a fi blând, sau altceva de acest feliu; întimp ce pe preacurvariu, pe curvariu, şi pre lacom, preghicitori, sau pre. cei ce ghicesc din zborul paserilor,trebu ie a-i abate cu poroncă, şi încă nu cum s’a r brodi,ci cu „toată poronca “ Ai‘văzut cu câtă tărie,-şi. cucâtă putere le poronceşte acestea? „Nimeni sa nu tedispreţuiască pre tine*.

„Axlă-li aminte lor să se supună domniilorşi stăpâ-niilor, să asculte, — spre tot lucrul bunsă lie gata, pre nimeni să nu huliască, să nufie sfadnici® (Cap. 3, 1. 2). Dară ce? Nici pre cei cefac răle să nu-i defaime? „Spre tot lucrul bun Să

fie gata, zice, pre nimeni s ă nu defaime1', adecăoricine a r fi, pre nimeni fără-excep ţiune. Să ascultămde această povaţâ. „Pre nimeni, zice, să nu defaime*, adecă să ni fie gura curată de defăimări, căcich iar ade vărate de a r fi acele defaime, totuşi nu . esteal nostru de a le grăi, ci ale judecătoriului, dupre cumzice: „Tu cine eşti care judeci pre fratele tău*(Rom. 14, 10)? şi chia r de a r fi adevărate. Ai v ăzutcâtă primejdie? Ascultă pe acel tâlhariu de pe cruce ce



326 OMILIA V

spunea tovarăşului lui: „caci şi noi în aceaşiosândă suntem“ t T.mea 23, 40), căci şi noi aceiaşilup ta o avemi Dacă bârfeşti p re alţii, iute vei cădea şitu în aceleaşi curse. De aceia îndeamnă fericitul acesta,zicând.: „Celui ce i se pare ca stă, să ia aminteca să nu cază" (I, Cor. 10, 12).

„Nesfadnici, ci liniştiţi, arătând toată blân-deţa Catră toţi oamenii", adecă şi catră Elini, şi cătră.Iudei, şi catră cei stricaţi şi cătră cei răi. Acolo îndeamnăde la cele viitoare, — ceia ce dea ltmintrelea face şi înepistola cătră Galateni (4, 3)— zicând: „cellli ce i se

pare că stă, să ia aminte ca să nu cazâ“, pe când aici nu mai îndeamnă de la cele viitoare, ci de lacele trecute. «Pe nimeni să nu grăieşti de rău, zice;caci aşa ai fost şi tu».

„Ca eram şi noi oare-când fără de minte,zice, neascultători, rătăcindu-ne, slujind poftelor*şi multor feluri de desfătări, întru răutate şi pizmă vieţuind, urîţi lîind, şi urând unul prealtul*1. (Yers. 3). In câ t ca trebuie a fi c ătră toţi cu-

blândeţă. Cel ce a fost mai ’riainte aşâ, şi după aceia,

s’a izbăvit, nu trebuie a grăi de rău peaceştiia, ci a s erugă, şi a aduce mulţămiri lui Dumnezeu, care.l-a dezlegat şi pe dânsul ca şi pe aceia de rălele de dinainte. Nimeni să nu se laude, căci toţi au paeătuit. Când aivoi să grăieşti de rău pe cinevâ, fiind tu cu purtări

bune, mai ’ntâi gândeşte-te la -v ieaţa ta cea dinainte,cum şi nesiguranţa viitorului, şi opreşte-ţi furiea. Chiardacă din anii cei dintâi ai copilăriei vei fi vieţuit înfapte bune, totuşi pe viitoriu ai putea face multe păcate.Iară dacă poate nu vei avea, dupre, cum crezi, gândeş-te-te că aceasta nu va fi din propria ta virtute, ci p rin

charul lui Dumnezeu, căci dacă n’ar fi chemat pe strămoşii tei la credinţă, şi tu ai fi acum necredincios.Priveşte cum apostolul a trecut în rev istă toată

răutatea omeneasca. Oare n’a făcut Dumnezeu.mii desemne prin Proroci? Oare nu prin toate a iconomisitel mântuirea noastră? N’am ascultat poate? „Că eramşi noi, zice, oare când fără minte, neascu ltători44.

„Iară când s’a arătat bunătatea şi iubirea



OMILIA V 327

de oameni a Mântuitori ului nostru Dumnezeu*.

(Vers. 4), cum? „nu din iucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, ci dupre a lui milă ne-amântuit pre noi, prin baca naşterei cei de^doua, -şi a înnoirei Duhului Sfânt11. {Vers. 4. 5). Vai! Câteram cufundaţi în răutate, în câ t nu puteam a ne îndreptă, ci am avut nevoie de renaştere, şi aceasta estenaşterea din nou. Dupre cum se petrece cu o casă putredă, când nimeni nu mai pune vre-o proptea, şi nicică mai pune ca legătură cu clădirea veche cevâ nou,ci dărâmând-o până la temelie, o ridică astfeliu din nou

şi o reface, — tot aşa a făcut şi Dumnezeu. Nu rie-areparat, aşâ zicând, ci ne-a făcut din nou, căci aceastava să zică expresiunea „şi a înnoirei Duhului Sfânt*,adecă ne-a făcut noi ca din capul locului. Cum? PrinDuhul Sf'înt. Tot aceasta o învederează şi prin altă ex- prcsiune zicând: „Pre care I-a vărsat preste noi., bogat, prin Iisus, Christos Mântuitoriul nostru*.{Vers. 6). Aveam nevoie de mult Duh. „Ca îndrSp-tându-ne prin darul lui* — iarăşi dar, iară n u 'd a

torie — „moştenitori să fim dupre nădejdea vieţeicei veşnice*. (Vers. 7). Aici îm preun ă cu îndemnarespre umilinţă este şi nădejde pentru cele viitoare. Cadacă eram atâ t de desnădajduiţi, ca cei ce n ’aveam ,nimic"hun, şi a trebuii ca să ne nască din nou, mântuindu-ne prin char, şi numai aşâ ne-a salv at, apoi cu a tâ t maimult va face aceasta în viitoriu.

Nimic nu eră mai rău ca sălbătăciea omenească,inai ’na inte de venirea lui Christos, când toţi -se găsauca războinici unii cătră alţii. Pe copii îi ucideau părinţii

lor, mamele ca turbate umblau după copiii lor; nimicnu eră în fiinţă, nici o lege scrisă, sau» natura lă, ci toatese găsau.anapoda. Curvii într’una, ucideri, şi chiar ceeste mai grozav de cât omorurile, tâlhăriile, pe ca re unuldin tre-cei deafa ră 5) le încurarjâ, ba încă credea fap taaceasta ca o virtute,—şi cu drept cuvânt,—după ce peunul ca acesta Spartanii îl cinsteau ca pe Dumnezeu.Intr’una hrismoase (prorocii), că cutare sau cutare va ft

’). jVotă. Lic iirg leşistratorul Spartan ilor prin legiuirile sale nu numai că na peaepsa hoţii le, ci încă le încuraja.



328 O M I L I A V

ucis. Să vă spun cevâ de prin acele timpu ri? Androgeu ’)fiul lui Minos, venind -la Athena, şi iarăşi biruind, a

fast ucis. D ară Apollon vindecând râul cu rău, a po-roncit a se da c a jărtiŞl pe ntru dânsul de doua ori câteşapte copii.

Dară ce poate fi mai crud ca a c e a s t a tiranie? Şiaceasta s’a făcut; d ara un om ducându-se spre a deşlegâfuriea demonului, a ucis pe”cGpii. Ai văzut că înşelăciunea predomină in toata p uterea cuvântului?. Darădacă faptul a fost drept, nu trebuia a fi împicdecat, iarăde a,; fost ned rep t — dup re cum a şi fost — nici nu tr e buia a se. poroncî de la început. Cinsteau pe luptătoriicu pum nul şi pc atleţi. Râsboae necontenit şi succesive,

prin cetăţi, prin sate, prin CSse. Făceau pederastie, baîncă acel filosof admirat de dânşii, a legiuit că, sclavuluinu-i eră slobod nici dc a face pederastie, nici de a-şiunge trupul cu unt-de-lemn (a se exercită în lupte), fiindconsiderate aceste fapte ca o virtute, ce "‘âv eă în sine om are cinste. Ba încă şedeau pe casă (în foişor) în faţalumei. Şi dacă cinevâ a r trece în revis ta toaţe cele alelor, a r găsi, ca dânşii batjoeoriau înseşi na tura, şi nimeni ny ’i putea împiedecă. Dară dramele lor teatraleoa re nu erau încărcate'"cu curvii, corupţiuni şi sac rilegii? Se făceau privegheri de noapte:spurcate, şi erau

chemate femei la privelişte. 0! câtă spurcăciune! Intimp de noapte se făcea priveghere, şi fecioara stă laun loc cu tineri tu rbaţi de am or, şi cu oam eni beţi.Privegherile acestea era u un întunerec, precum întunerec erau şi faptele lor ce le săvârşau!

De aceia şi zice apostolul: „Ca eram şi noi oarc-când fără minte, neascultători, rătăcindu-ne,slujind poftelor şi multo r feluri de desfătăr i11.Cutare, zice, s’a îndrăgostit dc m am a lui vitriga, iarăfemeia cutare s’a îndrăgostit după moşul său, şi a fastsugrumată- Despre amorurile dc copii, pe care obiş-

nuesc ale num i jucării şi obiceiuri copilăreşti, nici nu ’eslobod de a vorbi. Cum nu se ruşinează, şi nici nu-şi acopărfaţa? Dară-ce? Poate ca voieşti a vedeâ căsătoria fiului

: 4) Notă. Du pă ce a ieşit î iivingătoriu in luptele Pan athe- iieene, a fost ucis de Atheneerii, însă omorul lui i-a rezbuna t tatăl seu, silind pe A Uieneeni de a da 14 copii spre m ân car e Minotaurului. (Vezi Mitliologia Greacă).



OMLIA V 329

z\i mama sa? Sânt şi de acestea prirîlre dânşii, şi ceia

ce este iriai rău, ,ca faptul a cesta s’a petrecut nu in neştiinţa, iară Dumnezeul lor nu-i împiedecă, ci trecea cuvederea cum n atura era b a t j o c o r i t ă şi acestea se pe-treccau încă pr in tre cei din clasele de sus. Deci, dacăchiar cei ce, — dacă nu pen tru alt-e ev â, cel puţin pentruochii lumei, —..trebuia sa se ţină strâns de virtute, şitotuşi se purtau atâ t de îngăduitor i faţă de rău, apoice trebuiau a face cei mulţi ca rii se ascundeau de_privirile lumei?

Ce poate fi'mai varicat ca această plăcere? Cutares’a îndrăgostit de cutare bărbat, şi-d u p ă ce 's’a întors bărbatu l, l-a ucis prin concubin — poate ca mulţi dinvoi ştiţi această poveste — dară pe concubin l-a ucisţiul bărbatu lui omorît, după ca re a : m urit şi'femeia...După. aceasta a fost cup rins de dragoste nebu nă şiacesta, şi a fost alungat dc furii, ia ră Jâ urm ă întor-cându-se a ucis pe un altul, şi pe femeia lui i-a luat-o"de soţie. Dară ce poate fi mai rău ca aceste nenorociri?

Acestea îe-am spus din scriitorii de afa ra, ca săconving pe Elini şi să arăt câte răle stăpânesc lumea.D ară dacă voiţi, vom a rătă şi din. ale no astre , „Jărt-fit-au, zice, pc fiii lor şi pe fetele lor demonilor“.(Ps. 105,. 37). Cei ce locuiau în Sodoma pen tru nim icaltă n ’au pierit, de cât num ai pentru ca erau nebunidupă copii. Şi chiar la începutul vonirei îui Christos,oare nu jucă în mijlocul celor poftiţi !a ospăţ fata îm

păratu lu i, în mijlocul oamenilor beţi? Oare nu a ceru tca plată pentru joc capul Prorocului? „Cine va spune

puterile D o m n u l u i (Ps. 105, 2)?„Urîţi fiind, şi urînd unul pre altul “ zice.

Căci când punem sufletul nostru în contact cu toate plăcerile, numai decât suntem cuprinşi de o mare ură. Dcce oare? Pentru că dragostea este unită cu virtutea, şicând este virtutea, atunci pe nimeni nu obijdueşte. Priveşte ce spune şi Pavel: „Nu vă înşelaţi; nici cur-varii, nici slujitorii idolilor, nici prea curvarii,nici malachii, nici Sodomnenii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici ocărîtorii, nici rânitoriinu vor moşteni împaraţiea lui Dumnezeu, şi

acestea uniia aţi fost“. (i. Cor. 6, 9—li). Ai văzut



330 OMILIA. V

cum fiecare feliu de răutate sporiâ, şi întunerecul eramare, i ară drepta tea e ră înăduşită-? Că dacă.cei ce se

bucura se de prorocii, şi văzuse petrecându-se atâtea răleşi p rin tre duşmani, şi prin tre dânşii, .şi totuşi n ir se cuminţise, ci făceau inii de răle, apoi ce n-ar fi făcut alţii?

ATtii ia răşi prin tre dânşii poronceau ..ca fete des- brăcate să se lupte în faţa oamenilor *). De multe bunătăţi v’aţi învrednicit voi, dacă nu suferiţi nici vorbăm ăcar a auzi, d e carc lucru filosofii nici n u ‘se ruşinau.Un alt filosof âl lor, şi încă corifeul lor, le scotea şi Iarăsboae pe femei, şi poronceâ da.a fi obşteşti, adecă atuturor, fiind ca un feliu de pezevenghiu de femei.

„Intrur ă u t a t e şi p i z m ă

vieţuind“zice., Că dacă

chiar cei ce filosofau printre dânşii, legiuiau nişteastfeliu de nelegiuiri, apoi ce am mai spune de cei cenu filosofau? Dacă cei ce aveau barba lungă şi erauîmbrăcaţi cu togă, şi totuşi grăiau de acestea, ce ammai spune de alţii? Nu de ac;iia a fost făcută femeia,omule! ca să fie a tuturor in comun. O! voi. cari toatele-ăţî r es tu rn at pe aos; ca ri vă amestecaţi-cu băeţii, caşi cu fetele, şi cari scoateţi la răsboiu pe fete, Că şi pe b ărbaţi! Acesta este lucru l diavolului, care toate le confundă şi le răstoarnă pe dos, care zguduie şi restoarnă

hotarele cele puse din început, regulele pe care Dumnezeu le-a pus în natură. Dumnezeu a dat, femeii rolulde a îngriji de caşa, şi bărbatului de a se îngriji de celedeăfară, iară tu scobori capul la picioare, şi picioarelele ridici la cap. înarmezi femeile, şi nu te ruşinezi?

Şi ce spun acestea? Uniia d intre dânşii introduc pe femeie în povestiri ca ucizându-şi copiii, şi .nu seruşinează, nici nu se sfiesc băgând în auzul oamenilornişte astfeliu de povestiri spurcate. „Iară când S’aarătat, zice, bunătatea şi iubirea de. oameni a

Mântuitorului nostru Dumnezeu, nu din lucrurile cele întru dreptate, care am făcut noi, cidupre a lui milă ne-a mântuit pre noi, prin baeanaşterei de a doua şi a înoirei Duhului Sfânt,

pre care l-a vărsat preste noi bogat, prin Iisus

') Notă, Prin leg ile lui Li curg: se prev edeau astfeliu de d ispoziţii , aşâ că femeile Spartane se exercitau în lupte la feliu cu bărbaţii.



OMILIA V 331

Christos Mântuitorul, nostru, ca îndreptânda-ne

prin darul lui, moştenitori să fim dupre nădejdea vieţii cei veşnice". Dară ce însamnă „duprenădejdea" ? Adecă, dupre cum am crezut, aşâ vomluă, aşa ne vom bucura ; sau că poate «sunteţi deja cli-ronomi, sau moştenitori ai vieţei cei veşnice». „Credincios es te cuvântu l41. (Vers. 8). Fiindcă a vorbitdespre cele viitoare, şi care nu su nt _încă de faţă, aadaos ceia ce este demn de credinţă. «Adevărate suntacestea, zice, iară aceasta se învederează din cele ce aufost, mei cel ce ne-â slobozit din atâtea nelegiuiri şi din

atâ tea răle, este învederat că ne va îm părtăşi şi dintoaţe cele viitoare, stăru ind în filantropica şi eharul seu,căci toate vin din aceeaşi, îngrijire.

!) Să mulţamim deci., iubiţilor, lui .Dumnezeu, şi penim eni sa nu bârfim , nici să învinovăţim, ci mai a.lessă sfătuim, să povăţuim, să îndemnăm, şi să ne rugăm pentru dânşii, chia r de ne-ar batjocori, sau ne-ar nesocoti, — căci aşâ sunt cei bolnavi,' dară cei ce aleargă

pentru sănătatea lor, toate le rabdă, toate le fâc,—chia rdaca. n’a r folosi cu nimic — ca nu cumva să se învino-văţască pre dânşii, ca uniia ce nu s’au îngrijit Sau nu

ştiţi că de multeori când uit,doftor nu se îng rijaşle decel-bolnav, un altul dintre neamurile bolnavului îi zice:«îngri.jăşte-1 din nou, şi nimic să nu-i lipsască, ca nucumva să ’ţi aduc vi e-o învinovăţire, nu cumva să'ammotiv dc a te a cuzân TN u vedeţi câtă îng rijire au neamurile de cei ai lor? Câte fac pentru dânşii, şi doftorichem ând, şi bani cheltuind, şi stând lângă dânşii în tr’una?

Să imităm măcar pe aceştiia, de şi îngrijirea nueste deopotrivă, caci când tru pu l copilului tău este bolnav,nu te dai în laturi de a trimite pe cinevâ după un doftor,

fie cât de departe, spre a-1 însănatoşa, în timp ce sufletul lui fiind bolnav* nimeni nu face vorbă de aceasta,ci toţi stăm cu nepăsare, toţi suntem căzuţi în tr ân dăvie, toţi ne îngrijim prea puţin, şi trecem Cu vedereaşi pe femei, şi pe copii, prăpădiţi de o asemenea boalăgrozavă, şi tocmai la urm ă ne venim în sim ţiri, Gân-

’) P arte a m ora lă . Despre m ulţămire, şi rlespre sfătui rea şi îngrijirea de fraţi, şi că nu trebuie a neglija de noi şi de cei deopotrivă cu noi. (Verov).



332 OMIUA VI

diţi-vă cât de uricios este, şi de r îs ch iar , de a zice lau rm ă: «nu ne aşteptam, -nu credeam ca va fi asâ», Dară

aceasta nu numai ca este uricios, ci şi primejdios. Căcidacă în v ieaţa aceasta a nu p revedea cele v iitoare estea celor tâm pi şi lipsiţi de minte, când mai-ales şi auzim pe murţi sfătuind şi zicând ce trebuie să facă, şi cc sănu facă, apoi cu atât. mai mult, când e vorba de vieaţaviitoare.

Să stăruim deci în acea îngrijire, să ne îngrijimde mântuirea noastră, şi pc Dumnezeu să-l rugăm întoate, spre a ne da m ână de ajuto r iu' Până când vomfi trândavi? Până când ne’ngrijitori? El a vărsat din belşug a supra noastră charu l Duhului Sfânt. Să ne gândim

deci câtă îngrijire a avut pentru noi, şi aceeaşi râvnăsă arătăm şi noi, sau mai drep t vorbind, nu pe atâtaci fie cliia r şi ceva mai mică. Că dacă şi după charulacesta noi suntem nesimţitori, m ai m are ne va fi pedeapsa; „De n’aşi fi venit, zice, şi nu le-aşi li g r ă i tlor, păcat”'n ’a r avea, iară acum- respuhs nu au pentru păcatul Ior“. (Ioan 15, 22). D ară să nu fie dea se zice acestea de noi, ci mai ales fie de a ne învrednici bunurilor făgăduite celor ce-1 iubesc pre dânsul, prin..Christos Iisus Domnul Yiostru, căruia împreună cu

Tatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava' stapânirea şi cinstea,acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A V I

„Şi pentru acestea voiu să adeverezi tu, casă poarte grijă, la fapte bune "-să--se nevoiascăcei ce au crezut lui Dumnezeu, că acestea suntcele bune şi de folos oamenilor. Iară de între

bările cele nebune, şi de numere de neamuri,(genealogii, sau spiţă neam.ului), şi de prigoniri,şi de sfezile cele pentru lege te fereşte, că suntnefolositoare si deşarte. De omul eretic dună.



OMILIA VI 333

una şi a doua sfătuire te fereşte, ştiind că s'arăzvrătit unul ca acesta, şi grcşaşte fiind singurde sine osândit" (Cap'. 3, 8—li).

Spunând de filantropiea lui Dum nezeu şi de nepovestita lui îngrijire pentru noi, şi ce a făcut cu noi, aadaos zicând: „Şi pentru acestea v o i u să adcve-rezi tu, ca să- poarte gri jă , Ia fapte bune s ă senevoiască cei ce au crezut lui Dum nezeu1', iarăacestea spunându-li, îi îndeamnă la' milostenii. Deciacestea nu num ai spre um ilinţă sunt potrivite, sp re a

nu se îng âm fi, sau a g răi de rău pe alţii, ci şi sp re to atăfapta buna. Tot aşâ şi cătră Corintheni scriindu-li zicca:„Ştiţi darul Domnului nostru Iisus Christos, că

pentru noi a sărăcit bogat fiind, ca cu sărăciealui să ne îmbogăţim noi "(I I, Cor, 8,9). Gândindu-se,deci, la îngrijirea lui Dumnezeu, şi ne m ărgin ita lui filantropie, îi îndeamnă la milostenie, nu cum s’ar întâmpla, sau în treacăt, ci „să se nevoi ascâ la fapte

bune şi Cei ce au crezut lui Dumnezeu adecă

să ajute pe cei nedreptăţiţi, nu numai cu bani, ci şi cusprijinul, să apere pe văduve şi orfani, şi în fino să pună în siguranţă pe toţi cei ce pătim esc răle,-căciaceasta va să zică: „la fapte bune să' se nevoiască, şi acestea sunt bune şi folositoare oamenilor. iară de întrebările cele nebune, şi de (genealogii) num ere de neam uri şi. de prigoniri, şide sfezile cele pentru lege te fereşte, că sunt nefolositoare şi deşarte". Dară ce sunt acele numerede neamuri său genealogii? mai'ales că şi cătraTimo-theiu spune de aceasta, zicând: „nici Să ia amintela basme şi la num ere de neam uri fărâ-de sfârşit"(I. Timoth. ’l, 4)? Apoi şi aici:ca şi acolo apostolul lasăa se înţelege acei Iudei, ca ri cugelârid lucru ri m ari pentru că aveau străm oş pe Abraam, nu se în gri jau decele ce era u datori, de aceia numeşte nişte astfeliu dedispute nebune şi fără de folos, fiindcă a se încrede înastfeliu de lucruri nefolositoare este o nebunie. Sub denum irea de „prigoniri" sau certe de aici, el înţelege



334 OMILIA VI

acele dispute sau certe cu ereticii, când nu iesă din el*nici un folos, căci sfârşitul lor este nimic. Când anevj

este str ica t, şi când ori-ce s’a r face esie cu neputinţaa-i schimba părerea, apoi de ce să te mai oboseşti îrzadar, sămănân d sămânţa pe p iatr ă? Asemenea osteneală a r trebui să o întrebuinţezi ca tră ai tăi, vorbin-du-li de milostenie şi de alte virtuţi.

Dară atunci cum dezice în alt loc: „Poate cândvali va da lor Dumnezeu pocăinţă spre cunoştinţaadevărului'- (II. Timoth. 2, 25},’pe când aici:’ ,:Deomul eretic după una şi a doua sfătuire te fereşte, ştiind că s’a răsvrătit unul ca acesta, şi

greşaşte fiind singur de sine osândit*? Apoi acoioel spune de cei ce dau oare-care nădejde de îndreptare ,şi pentru cci ce se împotrivesc la întâmplare; dară cândîndărătniciea Jor este învederată tuturor, de ce te maimunceşti în zăd ar? De ce baţi în zădar văzduhul? Ceva să zică: „fiind singur de sine osândit"? .Adecă«Nu poale spune că nimeni nu i-a dat de veste, că nimeni nu l-a sfătuit». Când, deci, şi ' după ■sfătuire el rămâne acelaşi, devine de sine osândit.

„Când voiu trimite pre Arteman la tine,

sau pre Tihic, nevoieşte-te, să vii la mine în Nicopoli<f (Vers. 12). Ce spui? După ce l-ai pus supraveghetorul peste Creta, îl chemi iarăşi la tine? N-o faceaceasta ca şi cum l-ar abate de la îndeletnicirea lui, ciîncă mai mult întărindu-I. Cum ca nu l-a chemat la sinespre a-1 avea ca tovarăş în toate părţile şi a-1 împiedecă în lucrul seu, ascultă ce spune: „Pentru c ă acoloam SOCOtit Să iernez1", Cetatea Nicopole eră în Tracia1).

„Pre Zina ştiutoriul legei, şi pre Apollosdegrab să-i- trimiţi mai ’nainte, ca nimic lor să

nu li Iipsască“ (Vers 13). Aceştiia nu erau încă dintrecei căro ra li încred inţase apostolul dreptul de privighe reîn vr’wna din biserici, ci dintre cei ce-1 însoţau în călătoriile sale. Cel m ai însem na t însă era Apollos, pu-

') Notă. Cetatea N icopole de un de a scris şi trimis apostolul ac ea stă epistolă, crâ în M acedonie a, iară nu In Tra cia, aş â că aici Sf. Chrisostom a comis un lapsus linaux.



OMIUA VI 335

ternic fiicei în sc riptur i, şi b ărb at învăţat. Dacă celălalte ră ştiutorii! al legei, nu eră nevoie de a fi h răn it de

ceilalţi; — însă sub numele de ştiutoriu al legei de aice,se înţelege cunoscătoriu al legei Judaice, iara p rin expresiunea „c a n itilic Să nu l i lipsască" ii spune casă-i trimită cu toate cele trebuitoare pentru hrană, pentru h rană din bielşug.

„Şi să se înveţe şi ai noştri ca să poartegrijă de fapte bune, că să nu fie fără de roadă.Inchină-se ţie toţi cei ce sunt cu mine. Spuneînchinăciune ceior ce ne iubesc pre noi întru

credinţă11 (Vers. 14. 15). Adecă el spune aici de toţicei ce-1 iubeau pre dânsul, sau de bărbaţii credincioşiîn general.

„Charul cu voi cu toţi. Amin*. Dară cum îi poronceşti de a astu pa gura celor ce se îm potriveau,dacă treb uia a se teri de dânşii ? «Când ii, zice, fac tot ui pentrij vătăm are, tu sa nu faci din capul locului nimic pentru folosul acelora, căci cei str ic aţi cu desăvârşire ,nu vor câştigă nimic. Dară dacă dânşii va târnă şi p realţii, apoi atunci trebuie a te ridică cu pu tere , şi a te

lupta cu multă bărbăţie. Dacă vezi pe alţii ajunşi în marestricăciune, şi tu te găseşti silit de a-i apăra, apoi atuncisă nu taci, ci închide-li gura, îngrijindu-te ca să nu pia rdă pre cele viitoare. Dealtmintrelea nu se poate,ca cel ce are r âvnă şi vieaţă cu rată, să se ţină numaide iupte. De cât numai tu fă astfeliu, precum am zis,.căci a se ocupa ‘cinevâ numai de vorbe, vine de la lipsade lucru, şi de la filosofica acea atât de zadarnică. Căcia vorbi lucruri prisoselnice, este o mare pagubă, citrebuie sau a învăţă, sau a se rugă iui Dumnezeu, saua-i mulţam!. Noi nu trebuie a cru ţă num ai banii, iarăvorbele nu; ci încă mai cu samă trebuie a le cruţă peaceste di ii urm ă, şi a nu ne expune tutu ror cum s ’a rîntâmplă».

Dară oare ce va să zică: „La fapte b tin e Să SUn e v o ia s c ă" ? Adecă, să nu aştepte ca cei nevoiaşi sa■vină la dânşii, ci dânşii să se ocupe de ajutoriul celornevoiaşi, căci cel ce se îugrijaşte, astfeliu trebuie a seîngriji, şi astfeliu o face aceasta cu mult zel. Căci fapta buna nu aduce atâ ta folos celor ce o primesc, ,pe cât



336 OMILIA VI

aduce celor ce o fac, fiindcă li da curaj faţă (le Dumnezeu.Sub numele de e re t ic apostolul înţelege pe cel

ne'ndreptat, sau mai bina ?,te pe cel ce nu da speranţăde îndreptare. Căci dupre c-um a trece cu v.aâeroa precel ce dă speranţă de sch im bare, este rezultatul trâ ndăviei, tot aşâ şi a um bla cu linguşiri şi cu binele pelângă cei ce nu dau semne de îndreptare, este"semn decea mai de pe urm a prostie şi tain pi re, — fiindcă prinaceasta noi îi facem inai cutezători.

„Să sejnveţe, zice, şi ai noştri-să poarte grijăde fapte bune.spre trebile cele de folos, ca sănu fie fără de. roadă Ai văzut că el se îugrija şte-mai muH.de dânşii, de cât de cei ce primesc -miloste-niea? «Eră cu putinţă, zice, de a trim ite pe aceştiia p rinalte părţi, insă eu mă îngrijăsc de cele ale voastre».Căci, ce folos poate fi ? sp une-m i: dacă uniia desgro apătesaure din păm ânt, ia ră alţii hrănesc pe dăscăli? Desig ur că cei dintâi nu au nici vin folos din thesaurelelor, şi remân fără de roadă. Nu putea Chrislos, c arecu cinci pân i a hrănit, de mii de ori pe atâţia, să sehrăniască atâ t el cât şi cei ce ’l fnsoţau i

0 De ce oa re mân tuitorul! se hrăniă de femei?„Mergeau după el, zice, şi-i sîujau lui“ (Marcu

15, 41); pentru ca să ne înveţe pre noi, că el se în-grija de cei ce fâcea ir bine. Nu putea pa rec ă Pavel, cacel ce prin mânile lui ajută şi pe alţii, ca să nu p rimească aju toriu dc Ia nim eni? Dară îl vezi pre el şiluând, ba chiar şi cerând. De ce aceasta oare ? Ascultă-Ice spune: „Nu că doară caut darea, ci caut rodulcel prisositoriu spre folosul vostru" (Fiiipp, 4,17).Dară chiar la început, când credincioşii îşi vindeau toateale. lor, preţul îl puneau la picioarele aposto lilor; şi acum priveşte cum apostolii se în gri ja u m ai mult de dânşii, decât de cei ce .prim eau milostenii. Că dac ă s’a r ti îng rijitapostolii numai de săraci, n’ar fi făcut nici-o vorbă deAnania şi Sapftra, când au ascuns din preţul vânzărei î)J

*) Partea m orală . Despre m ilostenie, şi. pentru ce stăpân ul nostru şl ucenicii se hrăn iau de femei. Că cei ce se îmbogăţesc, lesne pot cădea, şi povestire plăcută, că trebuie a nădăjdui in Dumnezeu. ( Veron).

s) Notă. Vezi cap. 5 din Fapt. Apost.



OMILIA. VI 337

n’a r fi împiedecat de a p rim i milostenii din nedreptate ,n'ar fi poroncit Pavel zicând: „Nu dintru mâhnire

sau d in S ilă“ (11. Cor. "9, 7). Dara ce spui Pavele? îm piedeci pe săraci de a luă milostenie? «Nu, zice, eun-am în vedere interesul celor ce primesc, ci al celorce dau». Priveşte înca şi pe Proroc, când sfătuia pe

Nabuhodonosor şi-i da acea povaţâ m in unată, că el nuse îngrijâ num ai de săraci, — căci n ’a spus sim plu: «dasăracilor», ci „Păcatele tale cu milostenie le r e s -cumpără, şi nedreptăţile tale cu îndurări săra cilor11 (Daniil 4, 24). «Deşartă-ţi punga, zice, nu numai

ca alţii să se h răniasca,, ci şi ca tu sa te izbăveşti de pedeapsă». Şi Christos iarăşi a zis: „Vinde-ţi averile,şi dă-le săracilor, şi vină de-mi urmează. mie“(Math. 19, 2!). Ai văzut că şi acolo a poroncit tot aceastaca eondiţiune a u rm ăre iju i? Fiindcă averile sun t o pie-decă, de aceia i-a poroncit ca să le dea săracilor, caastfeliu sa înveţe sufletul d e a fi milostiv şi indura t; îlînvaţă de a dispreţul averile, îl învaţă de a fugi de lă-_comie. Căci cel ce este învăţat de a da celui ce nu are ,cu timpul se va învăţă a nu luă de la cel ce are.

Faptul acesta face pe om deopotrivă cu Dumnezeu.De şi fecioriea a re cu sine o m ai nqare osteneală, sau şi postul, sau culcarea pe păm ânt, însă nimic nu este atâ tde puternic spre a stinge focul păcateior noastre, camilosteniea. Milosteniea este mai presus de ori ce faptă bună, şi pre cei ce o iubesc pre ea îi pune lângă îm păratu l a toate. Şi aceasta cu drept cuvânt, fiindcă fecioriea;, şi postul, şi culcarea pe pământ stau numai pelângă cel ce le face, iară pe altul nu foloseşte cu nimic, pe când milosteniea se întinde în toate j>ărţile, şi toatemădulările atinse, se unesc cu Christos. Milosteniea estemama dragostei, a dragostei care caracterizază creştinismul, care este mai mare de cât toate semnele şi minunile, şi prin care ucenicii se asamană cu Christos.Ea este doftoriea păcatelor noastre, soponul aşâ zicândal curaţirei murdăriei din sufleiele noastre, şi scara careduce Ia ceriu. Ea leagă la un loc trup ul lui Christos.Voiţi poa te a şti de cât bine este ea în sta re a face?In timpul apostolilor toţi vânzându-şi averile lor, d ădeau fie-căruia la nevoea ce aveâ. Dara spun e-m i: —fără a aveâ în vedere cele viitoare, căci noi nu vorbim

42330 22



338 OMILIA VI

acum de împarăţiea cerurilor, d 3ă vedem numai iu

timpul de faţă,—cine c âştigă; cei ce iau, sau cei ce d au ?—aceia (săracii) murmurau şi se sfădeau între?*dânşii,-pecând aceştiia (cei ce dau) aveau un suflet, dupre cumzice: „Iară inima şi sufletul mulţimei celor ceau crezut e r a unul“ (Fapt. 4, 32), şi diarul erâprestetoti, şi trăiau cu multă simplitate şi nevinovăţie. Ai văzut cum şi de aici aceia câştigau?

'Acum spune-mi: dintre cine ai voi să faci parte?Dintre cei ce aruncau averile lor, şi nu mai aveau nimic, sau dintre cei ce Juau până şi pe ale altora? Priveşte rodul milosteniei. Păreţii şi piedicele au fost răsturnate, şi de îndată s-au unifc sufletele între dânsele;-dupre cum zice: „ inim a şi su fle tu l . .m ulţim ei e rău n u l“. Aşa că cel ce-şi de şartă punga sa? chia r şi fărămilostenie, are un mare folos.

Acestea vi s-au spus, ca astfeliu cei ce n-au moştenit av er i de- .la 'părin ţi,/să nu fie trişti, nici mâhniţi,ca fiind mai pre jos de cei bogaţi, fiindcă mai mari voraveâ, dacă vor voi. Căci cu mai multă uşurinţa se vormişca spr-e milostenie, ca şi văduva din evanghelie, iarăfată de aproapele'nu vor aveâ nici o pricină de duş

mănie, şi va fi mai slobod de cât toţi ceilalţi. Nimeni.nu-I va puteâ ameninţa pe unul ca acesta cu confiscarea averilor, căci al este mai pre sus de asemenea răle.Şi dupre cum pre cei cţe. fug desbrăcaţi nimeni nu-i-ar prinde degrabă, ia ră pe cei îm brăcaţi greu cu multehaine şi deabeâ piirtându-se i-ar prinde îndată, — totaşă se petrece cu bogatul şi săracul. Unul se împiedecăîn hainele sale; în miile de griji, mâhniri, mânii, şi în-tăritări spre mânie, chiar dacă poate n-ar fi prins; pecând celalalt chiar de ar fi prins, totuşi iute va puteâscăpa şi fugi, nefiind împiedecat de nimic.

Toate acestea îngroapă sufletul în pământ, aşâ zicând, şi încă nu numai acestea, ci şi altele multe trasede bogăţie. Că de pildă pe ntru a tră i cinevâ cu cum pătare sau în sim plitate , este mai greu pentru cel bogat d e;câ t pentru cel sărac, cum şi a ii izbăvit de m ânie este mai greu pen tru acela de cât *pentru acesta«Deci, zici tu, şi mai mare plată va lua». Câtuşi de puţin. Şi de ce oare. dacă el izbuteşte de a săvârşi celtgrele? Fiindcă însuşi el şi-a creat greu tăţile, de vrem*ce nu ni s’a poroncit să ne îmbogăţim, ci încă din con



OMIUA VI 339

tra, aşâ că singur -tu îţi făureşti mii de piedeci. Alţii

aruncă de la dânşii nu numai banii şi averile, ci-şi muncesc până şi trupul, ca uniia ce merg pe cărarea ceastrimta, pe când tu nu numai că nu faci aşâ, ci încăiţi sporeşti şi ap rinzi mai mult cuptoru l patimilor, şi teîncunjori şi de altele. Şi deci te duci pe drumul cel cuuşurinţă de cucerit. Acel drum este ca re p rim eşte -p enişte astfeliu de oameni, pe când drumul sau calea ceâstr im ta duce pre cei întristaţi, pe cei ce nu po ar tă cudânşii nimic, de câ t num ai aceste greutăţi, care pot fiduse pe această cale: milosteniea, nlantropiea, bunătatea, blândeţa. Dacă le porţi acestea cu uşurinţă, vei puteâ trece; iară dacă ai cu tine uşurătatea, trufiea sufletească, şi' sa rc ina cea de spini, num ită bogăţie, îţitrebuie un drum cu mult mai larg. Şi nici nu-ţi 'estecu putinţă de a in tra în mulţime, ca nu cum va să io 1veşti pe alţii, purtând în spete sa rc ina ce o ai, ci t re

buie a sta la m are depărtare, în tim p ce acel care ducecu sine au r şi argint,''.vorbesc, adecă de succesele vir-tuţei, nu num ai că coi de pe lângă dânsul nu fug, ciîncă se şi anropie de el şi stau la un loc.

Şi daca bogăţiea este spini şi ciuline, ce poate fi

lăcomiea? Pentru ce deci o iei cu tine acolo? Pentru casa faci focul mai mare, punând sa rc ina pc foc? Oarenu este deajuns focul gheenei? Gândeşte-te la cei treicocorii cum umblau prin cuptorul cel cu foc; aceia săo crezi dc gheena. Cu mare du rere au căzut în cuptor ia;şi erau legaţi şi împiedecaţi, şi cu toate acestea au găsit înăuntru o m are lărgime. Nu tot aşâ însă erau ceideafară.

Tot aşâ ni se .întâmplă şi acum , dacă am voi casă stăm cu bărbăţie şi pute re faţă de ne ’ncetatele is pite. Dacă avem nădejdea în Dum nezeu, vom fi în tr’om are lărgi nac, aşâ zicând, pe când cei ce ne bagă înispite, vor fi pierduţi. „Că, cel ce sapă -groapa altuia, zice", singur v a e ă d e â în tran sa" (Sirah. 27,26). Chiar de i-ar legâ mânile şi picioarele, în tris tareaîl va puteâ deslegâ. Şi priveşte faptul cel minunat: pecari i-au legat oamenii, pe aceştiia i-a deslcgat focul.Că precum dacă cinevâ ar predă slugilor pre uniia dintre prietenii sei, iară slugile ştiind şi cinstind prietenieastăpânului, nu numai ca nu li vor face nici-o vătămare,ci încă şi m are cinste li va da, to t aşâ şi foculj care



340 OMILIA VI

ştiind că acei trei coconi erau prieteni ai stăpânului seu,li-a rupt legăturile, i-a deslegat şi s-a lăsat în libertate;

a devenit pentru dânşii loc ae a ti călcat de ii, si eudrept cuvânt, fiindcă fusese băgaţi în cuptoriu centruslava lui Dumnezeu. Câţi suntem în necazuri, să avemîn vedere acest exemplu.

«Dară, iată, zici tu, aceia s’au m ân tuit de supărări, ia ră noi nu». Cu drep t cuvânt, fiindcă dânşii auin trat în cuptoriu nu ca izbăviţi, ci ca morţi cu desăvârşire, căci ascultă c© spun ii: „Că este Dumnezeul nostru în cecuri, căruia noi slujim, şi neva mântui pre noi din mânile tale îm păra te ; şi

de nu, să ştii o împărate, că dumnezeilor teinu vom sluji, şi chipului celui de au r care ,:airidicat nu-ne vom închina". (Daniil 3, 17.18). Noiînsă ca şi cum pa re că ar» da lecţii lui Dumnezeu, hotărâm pân ă şi timpul z icând: «dacă p ân ă în cuta retimp nu vom fi izbăviţi», şi de aceea nici că sun temizbăviţi. Fiindcă şi Ahradm nu ca izbăvit a luat pe fiulsău, şi l-a..adus ca pâ rg ă lui . Dumnezeu, ci ca jărtfi t,dară pe care contra aşteptărei sale 'l-a luat, m ântu it şiizbăvit.

Tot aşâ şi tu când cazi , în st râ m to rări şi necazuri„să n u te gr ăb eşt i în vre m ea ispi te i8 . (Sirah, 2 ,2),ci pregăteşte-ţi cugetul tău ca tră toată răbdarea , ;.şiatunci iute te vei mântui de necazuri. De aceia şi Dumnezeu îţi trim ite necazuri,, pentru ca să te înveţe arăbda. Când deci de la început ne învăţăm a rabdă, şinu ne împuţinăm, la u rm ă se slăbeşte suferinţa, ca.fiindtotul izbândit.-Voiesc a va povesti şi o istorie neştiutăde vo i poate, însă având un m are folos. Şi care esteacea istorie? Fiind o goană m are oare-când asu pracreştinilor, şi un m are rashoiu abătându-se asup ra bi-

sericei, au fost prinşi doi bărbaţi, dintre cari unul eragata a pătimi ori-ce, iară celalalt, dacă ar fi fost ca sai se taie capul, poate că e râ şi el ga ta şi cu curaj, ia ră pentru celelalte munci şi cazne e ră fricos, şi trem urăde groază. Şi priveşte iconomiea lui Dumnezeu! Dupăce a sta t judecători ui pe tron, celui care eră ga ta de a pătimi ori-ce, a poroncit a i se tăiâ capul, iară pe celfricos a poroncit a-1 spânzu ră şi munci, în tot chipul,si nu odată sau de două ori a fost muncit, şi purta t prin



OMILIA VI 3 4 1

toate cetăţile. Dară de ce oa re .s’a îngăduit aceas ta de

Dumnezeu? Pentru ca neîngrijirea şi trăndăviea cugetului lui să se îndrepte prin cazne, ca ori-ce frica sa oscoa tă din el, ca să na- mai fie fricos, nici leneş. încăşi losif când se-grăbiâ a ieşi din tem niţă, atunci maicu samă staruiâ în curajul ce-1 insuflă celor doi fameniîntemniţaţi cu el. Căci ascultă ce îe spuneă: „Că şi eusunt furat ciin pământul Ebreilor“ „Adă-ţiaminte de mine“ (Faserc 40, 15.. 14). uniia zic întoa tă curatiea ini mei' lor, că expr'esiunca „Adă-ţiaminte de mine“ este zisă în înţelesul ca noi nutrebuie a ne nădăjdui în oameni, ci totul a aruncă şi alăsă în grija iui Dumnezeu.

Acestea, deci, -ştiindu-le, iubiţilor, sa m ărturis imcbarul lui Dumnezeu, şi pre toate să le facem, care suntsp re folosul nostru , ca astfeliu să ne învrednicim de bunurile viitoare , prin Christos Iisus Dom nul nostru,căru ia îm pre un ă cu Tatăl şi cu Sf. Duh să cade slava,acum şi pururea şi în vecii Vecilor. Amin, (VeronJ.



C O M E N T A R I I L ESA U

EXPLICAREA EPISTOLEI CĂTRĂ FILIMON

a celui intru sfinţi Părintelui nostru

IOANUHRISOSTOM

Arhiepiscopul Constant inopolei

S U B I E C T U L

Mai întâi este necesar a' vorbi de subiectul acesteiepistole, şi după aceia celelalte pe care ie'c&ulăin. Deci,care este subiectul epistolei? Un bărbat oare-care Fili-mon dintre credincioşi şi dintre bărbaţii cei vrednici.Cum că eră m inunat,, aceasta se învederează de acolo,că întreaga lu i.ca sa e ră com pusă din credincioşi, şiîncă dîn astfeliu de credincioşi că sen Umia biserică. Deaceia scriindu-i ziceă: „Şi bisericei cei din casa ta“.Mărturiseşte apoi apostolul şi de o mare supunere din partea acestui bărbat, şi că in im ele sfinţilor s’au odihnit întrânsul. Şi chiar apostolul scriindu-i în epistolă, îi poronceşte ele a-i pregăti gazdă. Mi se pare deci că laacest Filimon eră mai mult un feliu de conac sau locuinţă a tu turor sfinţilor, de cât casă a sa. Acest băr bat m inunat deci, a avut ca slugă pe un oare-careOnisim, care furând ceva de la stăpânu l său, a fug itCum că în ad ev ăr a fost fu ra i cevâ, ascu ltă ce spuneapostolul: „Iară de ţi-a făcut ţie nedreptate întru



344 SUBIECTUL

ce vă, sau îţi este datoriu,.. eu voiu plăti^ (Vers.18. 19). Acest. Onisim, deci, venind îa ftoma pe lângăPavel, şi găsindu-1 pre el in închisoare, s’a bucurat dcîn văţătu ra lui şi acolo a şi fost botezat. Cum că acolos’a învrednicit de darul botezului, aceasta se învedereazădin cele ce spune: „Pre care l-am născut- întrulegăturile mele“ (Vers. 10).

Pe acesta, deci, Pavel îl recomandă stăpânului său,scriindu-i această epistolă ca să-l ierte de toate? şi săşi-l apropie ca născut din nou acum. Dară fiindcă uniiazic, ca erâ de prisos ca să se pună şi această epistolă pe lângă celelalte, de vreme ce se ocupă de un lucru

aşâ de mic, de un singu r om, — afle ca toţi acei ce învinovăţesc pe-apostol ae aceasta,, sunt vrednici de miide păcate. Eu nu numai această o zic, ca trebuia a sescrie şi nişte astfeliu dc mici epistolii, pentru lucruriatât de însemnate, ci fie că daca s’ar putea sa se maigăsască încă vr’unul din apostoli, care să ne fi lăsat oistorie cât de îmbelşugata, nu zic, de cele ce au scrissau au vorbit, ci şi de altă mişcare a lor: ce mâncaude pildă, şi^cănd mâncau, când se culcau, şi cum calatori au, ce făceau în fie-cate zi, în care anum e părţisosau, în care casă intrau, şi unde găzduiau, şi în finesă ni povestiască tpate cu exactitate, căci toa te celcfăptuite de dânşii sunt încărcate de folosinţă pentrunoi. Dară fiindcă cei mai în uiţi nu ştiu folosul ce-î pot,trage de aici, de aceia se încearcă a huli. Daca, noinumai văzând acele locuri pe unde au stat sau au fostîntem niţaţi, locuri moarte şi fără de vieaţă, şi totuşi neîndreptăm într’acolo de multe-ori cugetul nostru, şi neînchipuim în minte virtutea: lor, ne înălţăm şi devenimcu mai multă bună-voinţă.. d ară încă vorbele lor saucelelalte fapte cu cat mai mult nu ne-ar mişcă? Pentru

prietenul săi* întreabă cinevâ, cum trăieşte, ce face,unde se duce; şi pen tru dăscălii cei obşteşti ai lumeinu trebuie a şti acestea?

Cum că epistoliea aceasta a fost trimisă pentru lucruri foarte trebuitoare , şi acea sta o veţi află. Cândcineva vieţuieşte duhovniceşte, când şi mişcările , şischimele, şi cuvintele şi faptele sunt ale unui astfeliu deom, şi prin acestea pe toţi îi foloseşte, şi nu împiedecă pe nimeni, de sigur că vieaţa acestu ia ne in teresează.Şi că epistoliea aceasta a fost trim isă pen tru lucruri



SUBIECTUL 3 4 5

trebu itoare, este tolositoriu de a află voi. Priveşte deci,

câte se pot scoate de aici. Şi mai în tâi p rincipalul estecă vorbeşte de toate in pe rsoan a unei slugi. Şi dacaPavel are atâ ta îngrijire de un fugariu, de un fur şitalh ariu , şi nu se dă în laturi de a-1 trim ite înapoi lastăpân, cu atâtea laude, şi nici nu se ruşinează, apoicu atât mai mult noi nu trebuie a fi cu nepăsare înasem enea îm preju rări. Al doilea, că nu trebuie a aducesluga în desnădăjduire, chiar de ar ajunge Ia cca maide pe urm ă răuta te. Că dacă talhariu l, daca - fugar iulacesta s’a făcut a tâ t de virtuos, în cât că c bia r Pavel aVoit a-1 aveâ de tovarăş, şi scriind lui Filimon îi ziceă:

„Ca în lo cu l tău să-m i s lu ja s c ă“ (Vers. 13), apoicu a tâ t mai m ult pe cei lifcferi nu trebuie a-i desnă-dăjduî. Al treilea, că nu este bine de a smomi pe slugide la stăpânii lor. Că daca Pavel, ca re aveâ a tâ ta curajfaţa de Fiîimon, şi totuşi n’a ţinut pe lângă sine peOnisim fără voea stăpânulu i lui, de şi îi e ră a tâ t defolositoriu şi bun de ori-ce ia slujba sa, cu atâ t maim ult noi nu trebu ie a face aşâ. Daca sluga este m inunată, upoi atunci mai ales trebuie să stea în acea slujbă,sa cinstească pu terea stăpânului, şi să fie pric ină de

folosinţă tu tu ro r celor din casă. De ce iei lum ina dinsfeşnic şi o pui sub obroc? Fie ca şi cei deafară să poată in tră în cetăţi *). «Dară ce? zici tu; dacă şi celae a fară devine rău»? Pentru ce? me rog ; gândeşte-tecă fiind rău încă deafară, înăun tru va deveni mai puţinrău. Că dacă fiind înăuntru şt având pre cel ce se în-grijaşte de ei, şi totuşi n ’a putut să-şi păstreze bun ătatea, apoi cu a tâ t mai puţin fiind afa ră. Când el estela stăpân, este scutit şi de în grijirea trebu itoare , pecâ ta vrem e stăpânu l sau se îngrijaşte de e l; pe când

fiind de capul sau, g rija de toate cele trebu itoare îl vaţineâ poate departe de. cele duhovniceşti.De aceia şi fericitul Pavel dându-li slugilor cel mai

bun sfat, zice: „Rob eşti chemat? Nu te griji, cide şi poţi să fii slobod, mai mult te supune*(I. Cor. 7,’21), adecă stai în slujbă. Dară ceeace este

*) Notă. P are că Sf. Chrisosloin vorbeşte aici de slugilo cele ordinare, sau că come ntariile la ace astă epistolă fiind făcute în biser ica patriarhiei de C onstanţi no pol, se face aluziune la slug ile venite deafară. In tot cazul pasajele acestea sunt confuze.



346 O M I L I A I

mai trebuitoriu şi mai principal, e ca cuvântul lui Dumnezeu sa nu se defaime, precum tot el scriind zice a:

„Câţi sunt sub ju g ro bi pre stăpânii sci de toatăcinstea vrednici să-i socotiască, ca sa nu sehuliască numele lui Dumnezeu şi învăţătura51(I. Timotli. 6, 1). Că şi Elinii spun, că poate cinevâ slu

jin d să m ulţăm iască Iui Dumnezeu, şi că dânşii se vădsiliţi.,a h«li şi a zice, că creştinismul a venit in iume pentru ca să răs toarne totul, căci stăpânii slobod perobii lor, iară faptul acesta este o silnicie. Sa mai spunşi alt-cevă? Această epistolie ne mai învaţă de a nu nefi ruşine de slugi, când sunt virtuoase. Că dacă Pavel,

cel mai m inuna t din tre toţi oamenii, grăiaşte atâ tea pentru slugi, iară aici pentru acest Onisim, cu atât maimult noi pentru slugile noatre.

Deci, atâtea fiind buviurile pe care le scoatem dinaceas tă epistolie — de şi nici n ’am spus încă .toate — oareo mai găseşte cinevâ prisoselnică, şi că în. zădar s’atrecut printre celelalte? Şi cum- n’ar putea fi aceastacea mai de pe urmă prostie? Să fim cu băgare de samă,vă rog, la aceas tă epistolie scrisa de apostol, că dacăatâtea am .câştigat până acum, mai multe vom câştigăîncă şi .din ţesătura (outd rjjţ t f x f = din ifosul, din

urzi rea) ei.

O M I L I A I

„Pavel, legatul lui Iisus Christos, şi Timotheiufratele, lui Filimon iubitului şi "împreună lucră-toriului lJ-nostru, şi Apfiei cei’iubite, şi lui Arhip

ostaşulu] nostru celui dimpreună, şi bisericeicei din casa ta, cn arv ou ăşi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru, şi Domnul Iisus Christos(Cap 1, 1—3),

Acestea sunt spuse câtră stăpân pentru sluga lui.

>) Notă . [n ediţia texttts recep tu s e trecut tŞ> ifaTt-jj™ nai cu"vep-fii ■ fijj.aiy, ad ecă iubitului f i coxlu cră to ru tu i no stru , aşâ că traducerea tim ediţiea de Buzău ascid tă to riu lu i nos tru este greşită.



O M I U A ( 347.

>e la începui, decima muiat aşa zicând cugetul lui Fiiimon,i nu l-a lăsa t să se creadă umilit, maniear i-a stins-o,i urnind u-se pe sine legat allui Chr istos ,'l-a adus laom pătimire şi îndoioşare, făcând ca cele prezente sa;e pară ca o nimica. Că dacă legăturile pentru Christosiu sunt o ruşine, ci chiar laudă, apoi cu atât mai mult-obiea sau slujirea nu poate fi o -necinste. Aceastea le;ice apostolul nu îngân fându-se, ci o face -din. interes,irătând credincioşiea lucrului, nu pentru dânsul sau înnteresul său, ci pentru credincioşi, spre a primi charuln a i cu înlesnire, ca şi cum pare-că a r fi z is : «Pentruvoi por t legăturile acestea», ceea ce a şi spus aiu rea , —

icolo însă arătân d îng rijirea lui ceâ părinţască, ia răaici credincioşiea. Nimic nu poate fi mai m arc ca această laudă. Cel

ce poartă ranele Iui Christos, dupre cum zice: „că euranele Domnului Iisus pre trupul meu le-port“(Galat. 6, 17), sau mai bine zis, pre cel ce a fost legat pentru Christos, cine nu l-ar ciţişti? Cine nu a r plecăochii în jos auzind de legăturile şi de ranele lui Christos?Cine nu ’şi-ar da şi sufletul său, de nu cum vâ şi pr#*vreunul din ai sei?

„Şi Timotheiu fratele'1! Mai iâ şi p re un altuiîm preună cu el, ca astfel] ir-a vând u-I şi pr e acela, crezutde cei mai mulţi, ca vrednic de toată credinţa, pr inaceasta mai mult să se umiliasca. „Llli Fiiimon iubitului, şi împreună lucrătoriului nostru“. Darădacă este „ iu b it “nu este., nici o îndrăzneală sau cute-zanţă din parte-i de a mijloci p en tru Onisim, ci e urm area unei mari prietenii, iară dacă este „împreunalucră tor i i , nu numai ca nu este rugat pentru"ase

menea lucruri, ci încă era datoriu a mulţămi, căci lui ’şisin gur mulţămeşte, fiind-că acelaşi lucru îl face. In câ t cafăra vr'o cerere «şi o altă pricina este, zice, ca tu să-lierţi; că dacă evanghelica este folositoare, ia ră tu teîndeletniceşti cu evangheliea, apoi nu a fi rugat, ci da-toreşti a primi cu mulţămire».

„Şi Apfiei cei iubite". Mi se pare că femeiaaceas ta eră împreună vieţuitoare cu dânsul. D ară tu priv eşte umilinţa lui Pavel: pentru cererea lui iâ pelângă dânsul ’şi pre Timotheiu, ba încă nu num ai pe



348 OMILIA I

bărbat îl roagă, ci şi pe femee, şi pe un altul prieten poate al lor. „Şi lui Arhip, zice, ostaşului nostru

celui dimpreună", voind a face aceasta nu ca din poroncă, şi nici oare cum supărat dacă poate nu l-arn ascultat imedieat, ci tocmai ceea ce ar fi făcut un omnecunoscut, aceasta o cere a o .fa,ce şi aceia, ca adecăsă-i asculte rugămintea. Căci pentru a se îndeplini ocerere, nu numai rugămintea multora poate fi de folos,ei şi rugăm intea cătră m ulţi.

De aceia zice: „Şi lui Arhip ostaşului celuidimpreună “. «Dacă eşti împreună ostaş, zice, eşti datori u de a ii şi a lua parte la ..acestea». Acesta este aceil

Arhip, despre care serjjnd Colossenilor, zicea: „Ziceţilui Arhip: socoteşte slujba care ai luat-o' întruDomnul, ca să o’ împlineşti" (Coîoss. 4, 17>. Mi se

pare că acosta e ră din tre, ce i'r ân d u iţi în cler, şi decişi jgre dânsul ,îî iă pre lângă sine pentru rugăminte, baînca şi îm preu nă o s ta ş. îl numeşte,"’ ca astfeliu în totchipul să-l ajute pre Onisim. „Şi bisericei cei dincasa taff zice. Nici pe slugi nu le-a lăsat la o p ar te prinaceasta expresiune, căci ştieâ eî bine, ca_ de multe orichiar şi cuvintele slugilor pot întoarce pe'stăpân, şi mai

ales când cererea este făcută pentru slugi. Cei ce eraumai cu samă supăraţi; poate că tocmai aceia erau, darăapostolul nu-i lasă de a cădea în invidie, cinsti ndu-i cusalutarea împreună cu stăpânii lor-.-Şi' nici pe stăpânnu-1 lasă a se supăra. Daca i-ar fi numit cu numele tor,

poate ca s’a r fi ‘supărat;, i a ră acum că nu i-a numit*nu s ’a supăra t. Priveşte, deci, cu câ tă înţelepciune agăsit mijlocul de a'şi pomeni de dânşii, şi pe aceia a-icinsti cu aceasta, în acelaşi timp şi pe dânsul a nu-1atinge. Numele de biserică nu îasă pe stăpâni a sesupară, dacă se numără la un loc cu slugile, fiind că

biserica nu cunoaşte deosebirea din tre stăpân şi slugă,ci deosebeşte pe unul de altul prin fapte bune şi păcate.«Deci, dacă este biserică, zice, nu te supără, ca a fostsalu tate şi slugile îm preună cu tine, căci „întru ChristosIisus nu este rob, sau slobod “ (Galat. 3, 28).

„Char vouă şi pace11. Pr in aceste vorbe ’i-a adusam inte şi de păcatele lui. «Gândeşte-te, zice, câte ţi-aierta t ţie Dumnezeu, cum prin ch ar te-ai m ân tuit; deci,



O M I L I A I 349

imiteaza pre stăpân Mulţămeşte-i deci lui». Cum ? Cândimităm pre stăpânul nostru, remâne charul împreună

cu noi, fiindcă şi' ace l rob ca re s’a a răta t nem ilostivcătre tovarăşul lai ce-i datoră una sută de dinari, întrucât nu i-a cerut acei dinari, şi charul stăpânului eră cudânsul, iară când i-a cerut, s-a luat de fa el charul, şia fost dat muncitorilor.

’) Acestea cugetându-le, iubiţilor, să fim îndu rătorişi ier tător i ca tră cei ce ne greşesc nou ti. Greşaicle celece noi le iertăm altora aici sunt cei o sută de dinari,

pe când greşaleîe noastre faţă de Dumnezeu sunt miide talanţi, -căci voi ştiţi că păcatele se jud ecă şi după

va loa rea persoanelor. De pildă eu zic, că cel ce batjocoreşte pe un cetăţean, a greşit de sigur, însă nu lafeliu cu cel ce batjocoreşte pe stăpânitoriu, şi mai multde cât acesta cel ce batjocoreşte pre stăpânitoriul celmai mare , nu însă tot aşâ cel. ce batjoco reşte pre celmai mic; iară cel ce batjocoreşte pe împărat cu atâtmai mult, pentru că de şi batjocora este aceeaşi, totuşi

prin superioritate a persoanei devine încă mai m are.Deci, dacă cel ce batjocoreşte pe împărat primeşte pedeapsa ceâ mai grea pentru demnitatea persoanei, apoicel . ce batjocoreşte pe Dumnezeu de câţi taîanţi va firespunza toriu ? Aşa ca de şi aceleaşi^ greşale le-am săvârşit şi cătră Dumnezeu, ca şi cătră oameni, totuşi nueste nici o asemănare, ci pre câtă deosebire este întreDumnezeu şi oameni, pe atâta.este şi între greşaleîeunora şi a altora. Dara acum eu găsesc că păcateledevin şi mai multe, şi m ai mari, nu n um ai prin supe?rioritatea persoanei, ci şi prin înseşi firea lor.

De sigur că înfricoşat şi grozav este cuvântul, darăeste nevoie a-1 grăi, pentru ca cugetul vostru să se mişteşi să se zgudue, arătând că noi rie temem mai mult deoameni, de cât de Dumnezeu, şi că cinstim mai mult pe oameni de cât pe Dumnezeu. Gândeşte-te bine: cel ce preacurveşte ştie că Dumnezeu îl vede, şi totuşi dis- preţueşte pe Dumnezeu, iară dacă îl vede un om, îşistăpâneşte pofta.. Prin aceasta .oare nu p referă pe oamenilui Dumnezeu? Oare nu batjocoreşte pe Dumnezeu? Dară

>} P artea morală . Trebuie a iertă pre cei ce ne greşăsc, şt a aşteptă de la Dumnezeu iertarea propriilor noastre greşale. Să nu preferăm pe oam eni înaintea iui Dum nezeu, ţ i pentru ca să ne

mărturisim păcatele. ( Veron).



350 O M I L I A I

încă ce este cu mult mai grozav, c că de oameni seteme, ia ră pe Dumnezeu îl dispreţueşte. Când vede pe

oameni, îşi stăpâneşte tocul poftei —sau mai bine zis.ca re foc? nu este foc, ci ba tjocoră, căei daca nu esteslobod de a face uz de acea femeie, de sigur că faptuleste un foc, acum însă este batjocoră şi cutezătoare necinstire '1,— când vede pe oameni, zic, se opreşte de ne-

buniea lui, ia ră de îndelunga răb dare a lui Dumnezeu prea puţin se în grijaşte.

Şi iarăşi, cel ce fură ştie foarte bine ca răpeşteavutul altuia, şi în timp ce pe oameni se ..încearcă a-iînşelă, ia ră cătră -cei ce ’l învinovăţesc se justifică, baîncă pe lângă justificare mai adaoge şi-feliu de feliu de

shime, iată că pe Dumnezeu neputand a-î convinge, nuse îngrijaşte de loc, nici nu se sfieşte, nici nu’l cinsteşte.Dacă împăratul ar poronci cuiva ca să nu se atingă deaverea aituia, ba încă să-i deâ şi din ale sale, de sigur

s-ar supune, iară când Dumnezeu ni poronceşte sanu răpim , şi nici să iuăm averile alto ra, noi nu ne su

punem. Ai văzut că noi preferăm pe oameni înain teaIui Dumnezeu f Cuvântul este greoi ti poate şi nep lăcut,dară a rătaţi prin fapte că-este greoiu, şi fugiţi de asemenea păcate. Dară dacă nu va temeţi de un asem eneafapt,, cum aşi pu teâ crede vouă. ca ri spuneţi că «ne

temem de cuvinte, şi că ne sperii»? Voi singuri sunteţica ri vă îngreoiaţi p rin asemenea fapte, şî totuşi nici uncu vânt nu faceţi." Eu dacă vă vorbesc de lucruri pe carele faceţi în realita te, vă supăraţi. Dară cum să nu fieabsurd? ■

Fie ca cele vorbite de mine să nu fie adevărate.Aşi voi ca eu sin gu r să cap ăt batjocoră în aceâ’ zi, caunul ce în zadar şi fără dreptate v-ani batjocorit, decât să vă văd pre voi învinovăţiţi pentru nişte asfeiiude păcate.

D ară nu nu m ai că voi p referaţi pe oameni lui

Dumnezeu, ci şi pre alţii îi siliţi la aceasta. Mulţi ausilit pe slugi; pe uniia să se însoare ţâră voea lor, iară pe alţii ca să facă slujbe absurde, sau amorurilorspurcate, sau furtişagu rilor, sau lăcomiilor, sau silniciilor,aşa ca păcatul este îndoit, şi nici măcar nu pot aveâiertare din cauza vreunei strimtorări oare-care. Ca dacătu faci răiele fara voe, şi pe ntru a îndeplini poroncastăpânitoriulu i, apoi chia r aşâ nu ’ţi poate fi îndeajuns



OMILIA I 351

justificarea, ba încă păcatul îţi devine şi m ai greoiu,când tu sileşti pe' aceia de a facc asemenea fapte. Deci

cam ce iertare poate aveâ un asem enea om f Acestea le-am spus nu doară ca voiesc a vă judecăşi osândi pre voi, ci a arătă cât de da tori suntem luiDumnezeu. Ca dacă chiar atunci când cinstim pe unom mai mult de cât pe Dumnezeu, prin aceasta batjocorim pe Dumnezeu, apoi cu cât mai mult când rz'i protimisim- pe oam eni înain tea lui’ Dumnezeu. Dacăaceleaşi greşale făcute oamenilor se arată cu mult maimari făcute faţa de Dumnezeu, apoi cu câ t mai multcând chiar păcatul prin valoarea sa este mai rnare şi

mai grozav ? Cerceteze-se cinevâ pe sine, şi vadă toatecâte Tace pentru oameni. Am fi foarte fericiţi, dacă amface. pe atâtea pentru Dumnezeu, pe câte facem pentruoameni, pentru slava din' partea oamenilor, pentrufrica sau cinstea ce li dăm lor.

Deci, dacă noi suntem atât de răspunzători, apoisuntem datori de a ier ta cu toată huna voinţă pe cei cene nedreptăţesc pre noi şi ne răpesc cele ale noastre,şi a nu caută sa li facem rău, a nu căuta să ne răz

bunăm. A nu ţinea minte răul, este aşâ zicând calea

iertărei greşalelor, care nu are nevoie de ostenele, nicide vr-o cheltueală de bani, şi nici de alt-cevă de acestfeliu ci numai de o buna iu tenţiune. Nu este nevoie dea fl trimis în călătorie, nici de a trece peste hotare, şinici de a trece prin primejdii sau necazuri, ci numai devoinţa. Ce ierta re vom aveâ, pentru ..cele păru te caanevoioase şi grele, când faptul în sine are atâta folos,şi nici-o osteneala, şi cu toate acestea nu ’1 facem ? Nu poţi dispreţui poate banii, nu poţi împrăştieâ averiletale săracilo r; dară a voi un bine oare-care nu poţi?A te lăsă. de nedreptăţi nu poţi? Chiar dacă poate n-aifi vinovat de multe păcate, d ară daca Dumnezeu ţi-ar po-ro n d sa ierţi, oare n u .ar trebui să ierţi? Acum însă fiindşi atâ t de-vinovat, tu nu ierţi pe cel ce ţi-a g reşit?

Şi acestea ţi le cere e), din acele pe care tu le ai.Dacă noi ne-am duce la un datornic al nostru, iară acelaaflând ne primeşte,'ne cinsteşte şi ne ospătează, ba încăni a ra tă toată dragostea din prisosinţă —fără a se crede prin aceasta deslegat de "plata datoriei ce o arc —apoi prin toate acestea el se în cearcă a ne face îngăduitoriîn priv inţa cererei acelei da tor ii; ia ră tu datorând atâtea



352 O M I L I A 1

lui Dumnezeu, şi poroncindu-ţi-se a ierta., pentru ca iarăşi să iai, ini ierţi? Şi de ce, me rog? Vai! de câtă fi

lantropie ne bucuram, câtă răutate arătăm în schimb,câtă somnolenţă, câ tă trândăvie! Şi câ t de uşoară estevirtutea! Aici nu este nevoie- nici de puterea trupului,nici de -avere, nici de bani, nici de stăpânic, nici de

prietenie, nici de alt-cevă de acest leiiu, ci este deajunsnumai a voi, şi totul se face, lucru ce are m are folosinţa.

Te-a su păra t poate cutare, te-a bârfit şi batjocorit?Gândeşte-te că şi tu multe de acestea faci altora, baînsuşi stăpânului, şi deci iartă şi treci cu vederea. Gândeşte-te că zici: „Şi ni iartă nouă greşaleîe noa

stre, precum şi noi iertăm greşiţilor ■noştri*(Math. 6, 13), gândeşte-te că daca nu ierţi, nu vei puteâzice aceste cuvinte cu curaj, iară dacă ierţi, apoi tu ceiun lucru ce ţi se datoreşte, nu prin na tu ra lucrului, ci prin filantropiea celui ce dă. Şi ce egalita te poate ii în trecele ce ierţi tu celor deopotrivă cu line, şi cele ce ai păcătuit, căt ră stăpânul, şi pentru care cei ie rtare? Şicu toate aces tea ne învrednicim de o astfeliu de filantropie, fiindcă bogat este el în milă şi îndurări! Şi casă-ţi a ră t că şi fără de acestea, şi fără de iertare, dela a iertă numai tu sin gur te foloseşti, gândeşte-te câţi

prieten i ai tu, câte laude de pre tu tindeni ţi se adue, zicând toţi: «bun om, lesne de împăcat, nu ştie a-se răz bună, de îndată ce a fost rănit , s’a şi vindecat». Pe unastfeliu de om căzut în v r’o îm preju rar e nenorocită,cine nu l-ar milui? Cine nu l-ar ierta greşind? Cinenu’i-ar îndeplini cererea ce ar. face-o pe ntru alţii ? Cinen-ar voi să lîe prieten şi rob unui astfeliu de suflet, bun?

Da! v ă rog, toate să le facem p en tru aceasta, şi -nu numai faţă de prieteni, nu numai faţă de neamuri,ci şi cătră slugi. „Slăbind îngrozirea, zice, ştiindcă şi al vostru şi al nostru Domnul este în ce

ruri* (Efes. G, 9). Dacă noi iertăm greşaleîe aproapelui, daca facem milostenii, daca suntem sm eriţi—căcişi aceasta iar tă păcatele; că dacă vameşul num ai câta zis: „milostiv fii mie păcătosului“ (Luca 18, 13)şi s ’a înto rs la casa sa înd rep tăţit, — cu atât, mai multnoi vom puteâ a ne învrednici de o m are filantropie,dacă vom f i sm eriţi şi cu inim a înfrân ta, dacă vommărturisi păcatele noastre, ne vom curăţi de murdă-



OMIUA ti 353

riea păcatului. Că imîlte sunt şi caile care ne curăţesc

dc păcate!Deci, iubiţilor, de pretutindeni âă războirii pe diavol. Nimic greu n-am spus, nimic anevoios. Iartă pccel ce te-a supărat, miluicştc pre cel sărac, smereşte-ţisufletul,-şi chiar de a i fi cel mai păcătos, vei puteâ săte învredniceşti şi de i'mpărăţiea ce ru rilo r; pr in aces teavei curăţi toate păcatele, şi vei şterge toată spurcăciunea . Fie deci, ca noi toţi cu rătindu-ne aici toate spur-căciunele păcatelor prin mărturisire, să ne învrednicim bunătăţilor făgăduite, prin charul şi filantropica Dom nu

lui nostru Iisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şicu Sfântul Duh, să cuvine slava, stapânirca şi cinstea,acum şi pururea şi in vecii vecilor.' Amin.

O M I L I A I I

„Mulţămescv Dumnezeului meu totdeauna,

pomenire fă când.pentru tine în rugăciunile mele,auzind dragostea ta şi credinţa care ai cătrăDomnul Iisus şi cătră': toţi sfinţii, ca îm părtăşirea credinţei tale lucrătoare să se facă întrucunoştinţa atot binele, ce este întru voi în Ohris-tos Ii’sus“ (Vers.. 4—G).

Nu în dată chiar de Ia început cere char pentru Oni-sim, ci mai ’ntâi admirând pe bărbat şi lăudandu 1pen

tru succeselc ■lui, şi arătând,u-i dovada dragostei Ce-i purtă, p rin aceia ca făceâ to t-deauna pomenire în ru-găcitinele sale de dânsul, şi spunând ca inimeJe sfinţilor se odihnesc într’îhsul, şi că de toate ascultă, la urmă pune şi cererea lui pentru Onisim, m ai ales rugându-1 pentru aceasta. Dacă alţii izbutesc în cele pentru carese roagă, cu atât mai mult Pavel. Dacă venind cu rugămintea înaintea altora eră vrednic de a fi ascultat, cuatâ t mai m ult după alţii, şi cerând un lucru ce nu a târn ade el, ci de un altul. Apoi ca să nu se para ca numai

pentru aceasta a scris epistola, şi sa nu se zică, că dacăn-ar fi fost Onisim, n-ar fi scris-o, priv eşte cum el a

23



35-1 OM ILIA I I

pus şi o altă pric in a a acestei epistolii, mai în tâ i a rătând dragostea Iui, şi după aceia poroncind acestui Fiii

mon de a-i pregăti gazdă.„Auzind dragostea ta“ zice. Admirabil esteaceasta, şi cu atât mai mult, de cât dacă ar fi fost defata să-l vadă. Este învedera t deci că aceas ta vi nea dinm ăreţiea dragos tei lui, care s’a făcut tuturor cunoscută,şi a ajuns până la dânsul,— de şi nu mică este distanţade la Roma până la Frigiea, şi acolo mi se pare că erăşi Arhip, căci Colosenii erau în Frigiea, cătră carii scriind ziceâ: „Când se va ceti epistoliea aceasta decătră voirlaceţi ca să se cetească şi 111 biserica

Laodicienilor, şi cea din Laodiciea, ca şi voi săo cetiţi “ (Colos. 4, 16), aşâ că Laodiciea eră cetate aFrigîei.

„Me rog, zice, ca îm părtăşirea cred inţei talelucrătoare să se facă“. Ai văzut cum el mai ’ntâidă şi apoi ia, şi cum m ai.în a in te /:de a cere charul, îidă pe al său cu rnult mai mare? „Ca împărtăşireacredinţei tale lucrătoa re să se facă întru cunoştinţa a tot binele ce este în tru vo i-în Christos

Iisus‘S adecă ca «să faci toată fapta bună, şi nimic sănu-ţi lipsiască», căci nu mai aşâ credinţa este lucrătoare,când are fapte pe lângă sine, dup re cum zice: „Că credinţa fără fapte este moartă" (iacob 2, 26). Şi n’azis «credinţa ta» ci „îm părtăşirea credinţei tale '1,ynindu-l pe dânsul cu sine, şi compunând un trup, iară

prin aceasta . în că mai m ult făcându-1 de a se smeri.«Dacă eşti părtaş prin credinţă, zice, eşti datorîu de afi părtaş şi în altele»

„Că bucurie avem şi multă mângăere întru

drago stea ta, că inimelc sfinţilor s’au odihnit prin tine, frate* (Vers. 7). Nimic nu poate mutţărm pe cinevâ a tâ t de mult, ca a i se a răta binefacerîle ce le dă alto ra , şi mai cu sam ă când el este maînsemnat de cât aceia. Şi n’a spus: «dacă altora facatâtea binefaceri, cu atât mai mult mie», ci în alt feliiîşi făureşte vorba, de şi dealtmintrelea tot aceasta ;lăsat sa se înţeleag ă; ad ecă: «tu singu r mi-ai dat curajdin cele ce ai făcut cu alţii».



O M I L I A I I 355

„Şi m u ltă m â n g â e fe “, adecă «nu numai că ne pare bine, ci ne şi mângaem, caci aceia sunt m em bre

de ale noastre. Deci daca trebuie a fi o aşâ. dc marccori^lasuire intre creştini, în cât că cei ce sunt în scârbeşi nacazuri să se repauzeze în alţii, şi ch ia r de nu s ’a r bucură de alt-cevâ, cel puţin sa se bucure de aceia, cade un trup bineiăcâtoriu, apoi cu atât mai mult ne-aire p a u z a t pre noi». Şi n’a zis «te indu plici, îi asculţi în păsurile lor», ci încă mai mult, şi cu mai m ultă emfază„ca ini mele sfinţilor s’au odihnit pr in tine, fra te" ,ca şi cum ar spune cinevă pentru un copil iubit şi dorit de părinţii săi. Astfeliu dragostea şi iubirea fiiască

de care se bucură, îl arată pre dânsul ca foarte iubitde dânşii. .„Pentru aceia multă îndrăzneală având în

tru ChrisţOS*. (Vers. 8). Pr iveşte cum se asigură, canu Cumva cevă cât de mic din cele vorbite sa atingă peaud itoriu,, sau să-l nemulţam iască. De aceia mai. înain tede a-i zice: „îţi poroncesc ţie “ — ceia ce a r ft fost aspru ,de şi spuse din dragoste, şi în deajuns dea-1 mângâea — pune totuşi o m are grabă de a îndrepta vorba, zicând:„multă îndrăzneală având“, ceia ce arată pe Fi

iimon a ft fost un bărb at însemnat, — adecă «tu ’mi-aidat această îndrăzneala». Şi nu numai aceasta, dară şiexpresiunea „îiltru Christo s11 este zisa, nu ca şi cum.acela a r fi. fost cel mai străluc it în lume, sau cel mai puternic , ci pentru- credinţa cea în tru Christos. Şi numaidupă aceasta pune expresiunea „îţi poroncesc ţie “,cum şi cefealaltă- „ce se cuvine11, adecă «lucru cudrept cuvânt, lucru ce eşti cjatoriu a-1 face». Şi-priveşte prin câte ţese această idcie. «Altora făcând bine, zice,iaci şi mie», apoi expresiunea pentru Christos, că lucruleşti dătoriu a-1 face, şi că dragostea dă, iară nu iâ...-

„Pentru dragoste, m a i-vârtos te r o g “ {Vers. 9),ca şi cum parecă ar zice: «ştiu bine că şi poroncindaduc lucru la îndeplinire prin puterea ce o am, şi prinfaptele petrecute mai 'na in te ; dară fiindcă eu pun multărâ v n ă pentru aceasta, m ă rog». Pe amândoue le-a a răta tdeodată : şi că are m ultă înd răzneală în tr ’însul — căcii-a poroncit — în acelaşi tim p şi că ’i pretinde acestlucru, pentru care îl roagă.



356 O M I L I A ! [

„Fiind tu în tr’acest ohip precu m eu Pav el bătrânul14. Vai! câte vorbe umilitoare! Pavel consi

derat de la calitatea persoanei, de Ir vârsta lm, ca este bătrân, iară mai presus de to ate de la ceia' ce’l în dreptăţâmai mult de cât ori-ce, că este „legakll lui IisusChristos11. D ară cine n ’a r fi prim it pe luptători ui

pentru Christos şi pe încununatul cu mâinile întinse?Cine văzându-1 legat pentru Christos, nu i-ar fi făcuthatârul? Deci după-ce îi pregăteşte sufletul printr’atâtea,.nu deodată pune înainte numele lui Onisim, ci dupăce face mai ’ntâi atâtea cereri. Că voi ştiţi ce feliu suntsupărările şi mâniile stăpânilor contra slugilor fugite,şi mai ales când împreună cu fuga lor este şi vr-o tâl

h ări e ,— cum ch iar buni de ar fi acei stăpâni, totuşi lise sporeşte mâniea.Aceasta mânie, deci, prin toate cele zise apostolul

a îmblânzit-o mult. Şi după ce mai ’ntâi îl convingede a fi gata pentru ori-ce, slujbă, şi după ce-i pregăteştesufletul spre toată supunerea şi ascultarea, la urmăadaoge şi rugămintea lui, zicând: „Te rog 41— şi apoicu mari laude: „pentru fiul meu Onisim, pe careeu l-am născut în tru legăture le m ele11, iarăşi pune înainte legăturile lu i;care sunt a tâ t de umilitoare.

Aici în fine pune şi numele lui, şi nu num ai căi-a stinsori-ce mânie , ci încă l-a făcut de a se şi veseli.. «Nul-aşi fi numit eu fiu, zice, dacă nu mi-ar fi fost de marefolos». Dupre cum a numit pre Timotheiu, I-a numit şi pe Onisim. Şi de multe-ori arătându-şi dragostea lui pă-rinţasca, «legat fiind, zice, l-am născut» el aţiţă pe .Fiiimon p rin du rerile naşterei, aşâ că şi pen tru a,ceastaeste vrednic de a ?e bucura de multă cinste, căci a fostnăscut în aceleaşi legături,„în aceleaşi ispite pe careapostolul le-a suferit pentru Christos.

„Pre -Onisim *) ca re o are-când erâ ţie ne

trebnic11 (Vers. tl) . P riveşte câtă înţelepciune, cummărturiseşte păcatul lui, şi cum prin aceasta i-a stinsori-ce mânie. «Ştiu bine, zice, că erâ ţie netrebnic, da ră„acum şi ţie, şi mie de bună t reabă11. N’a zis

') Notă. In ediţ.iuaoa Sf. Chrisostom tocmai la începutul versului al 11 este pas numele lui O nisim, iară nu în cuprinsul v ersului al 10 ca în ediţ iea noastră.



O M I L I A î l 3 5 7

«îţi va fi ţie de bună treabă» ca nu cum va acela să ’1

contrazică, ci introducând şi persoana sa, prin aceastaa făcut ca speranţele să fie mai vrednice de credinţă.„Iară acum, zice, şi ţie şi mie de bună tre a b ă14.Dară dacă lui Pavel îi e ră de bună treabă, lui c arecerea atâta exactitate, apoi cu atât mai mult lui Fiiimon.„Pre care l-am trimis înapoi la tine“. Şi prinaceste cuvinte i-a~ stins rnâniea, când spune că l-a trimisînapoi la stăpân. Stăpânii mai cu samă atunci se mânie,când sun t rugaţi pen tru cei ce nu sunt de faţă, 'aşâ căşi prin aceasta mai mult I-a îmblânzit.

„Iară tu pre el“ — iarăşi pune numele în alăturare cu o expresiune care este cu mult mai fierbintede cât „fiul*, a zis „fiul*, & zîs şi „l-am n ăs cu t44,voind prin aceasta a arătă că mai mult trebuie a-1 iubi,de vreme ce l-a născut în ispite şi năcazuri. Cum camai cu samă pentru acei copii suritem aprinşi de dragoste, pe carii îi raştern în primejdii, se vede şi deacolo când do pildă zice scrip tura : „V ai V a ro h a v il “{I. 1mp, 4, 20 — 23) W şi iarăşi când Rahil spune deVeniamin: „Fiul durerei inele“ (Facere 35, 18).

„Iară tu pe el, zice, adecă pre inima mea, p r im e şte -I ,“ ~<Vers. 12 -). Prin aceste cuvin te a ra tăm area lui iubire pentru Onisim. Nu spune: «să nu temânii pre el», ci „primeşte-114, adecă, el nu este vrednic nu num ai de ier tare, ci şi de cinste. Pen tru ce oare ?Fiind că a devenit fiul iui Pavel.

„P re care eu vream să-l ţin la mine, ca înlocul tău să-mi slujaşcă mie în tru legăturileev an ghelici41 (Vers. 13), Ai văzut câte a făurit el mai

în tăi, şi num ai după aceia l-a adus iarăşi în cinsteal) Notă . In cap . 4 din I. Irrrp. g ăs im că fem eia Iui F en efe

fiul im Eli, fiind ingreuită în timpul când a fost luat secrîul Dom nului do Filistenj, şi câ nd au murit năp rasn ic atât so cm i Eli cât şi bărbatul ei Fenees, tocmai atunci a născut copilul, pe" care l -a numit: Uebarhabot, ceia ce Sf. Chrisostom num eşte Varohavil (t.1'Va: liapo^aS-rji),

’) Notă . Atât in ediţiunea Sf. Chrisostom, cât şi în odifiunea noastră texlu s re cep lu s, ac es t pasa j oste : «£& U abtbv, «o-rsati, ™ ejjA anXâYXvaJTiooo'kahooii adecă: «{ar ă tu p re el, adecă pre i m m a m ea , prim eş te -l», coia ce e departe de senzul dat prin traducerea din ediţiunea de Buzău.



358 O M I U A I I

stăpânu lui seu ? P riveşte apoi cu cată înţelepciune faceaceasta, curn şi pre acela îl face răspunzătorii!, dară şi pre acesta îl cinsteşte. «Ai găsit ocazie, zice, de a ’mi da

slujba ia printr’însul». Aici arată că apostolul a avutîn vedere mai m ult pe Fiiimon de câ t pe Onisim, şi cămult îl cinstea pre el. „Dară fă ră de voca ta nimicnJam voit Să facu. (Vers. 14). Aceasta mai ales în gâmfă pe cel cinstit, când-chiar având nevoea de unlucru, totuşi nim ic nu face fără ştiinţa acelu ia; ia ră deaici izvorăsc două buntrri: şi acesta câştigă, şi acela emai sigur şi mai apărat de ori-ce hulă. Şi n’a- zis «casă nu fie ţie silă» ci „să nu fie ca .din sila41. «Ştfeameu bine, zice, ca chiar de n-ai fi aflat, sau ai fi aflat

fără de veste, totuşi nu te!ai fi supărat; cu toate acesteafără de voea ta n’am voit să fac nimic» „Ca sa nufie ca din silă“.

„Că poate pentru aceasta s’a d espărtit pentruun timp2) ca veşnic pre el să-l ai, nu ca preO Slugă“ (Vers. 15, 16). Bine a zis. el. „ poate “ ca sămişte pre stăpân, caci fuga lui s’a petrecut din obrăznicie sau d in tr’un cuget stricat, iară nu din intenţiune,şi de aceia apostolul zice „poaţe^Ş i n’azis «de aceiaa fugit» ci „s'a despărţit" . întrebuinţând un cu vâ ntcare sumă mai plăcut Ia auz; Şi n’a zis.-«s’a-despărţit pre sine», căci nu a lui a fost născocirea aceasta de ase duce acolo sau ai.ci, d , du pre cum ziceă şi losif justi-ftcându-se pen tru fraţii s e i: „Dumnezeu m’a trimisaici“ (Facere 45, 5), adecă vicleşugul lor l-a întrebuin ţat,în bine, — tot aşa şi.cu Onisim.' „Că poate pentruaceasta, zice, s’a despărţit pentru un t im p “. şitimpul îl mărgineşte, şi păcatul îl mărtur iseşte, şi apo ide îndată trece la iconomiea faptului.

„Ca veşnic p r e ei să’l a.i“, zice, adecă nu numaiîn timpul de acum, ci şi în viitoriu; ca să’l ai în totdeauna, şi nu ca slugă, ci mai cinstit de cât o slu gă;slugă fiiind, însă să-l ai mai mult ca pe un frate. Aşâ.

') Notă. E xp res iun ea din orig ina l icpoţ sau irpiţtujstts ca aici, este un elinism, care însamnă pen tr u un tim p, iară nic i de cum ta vrem e de un ceas, sau la o vreme ca aici .



OMILIA II

ca ai câştigat şi de la timp şi ch iar p rin calitate, ia rădupă aceasta nu va mai fugi».

„Ca veşnic pre el să’l ai“, în loc de «sa te bucuri de el». „De acum nu ca pre o slugă, cimai pre sus de slugă, frate iubit, mai ales mie“.«Cu puţin timp mai ’nainte ai pierdut o s’jgă pentruun timp oare-care, zice, iară acum ai găsit pe "un fratenu numai al tău, ci şi al meu». Aici este cea mai marecalitate, căci «dacă este fratele meu, zice, nici tu nu veifi ruşinat». Deci, prin expresiunca „fîu“ el a arătatdragostea lui părintască, iară prin acea de „ frate “

favoarea eea mare şi egalitatea.*) Acestea n ’a fir fost scrise la întâm plare,ci ca să nudesnădejduim pe slugi, şi nici ca-stăpânii să-i certe preatare, ci să ne deprindem de a ierta greşaleîe slugilor;sa nu fim purure a cu "asprim e fală 'de ele, să nu neruşinam de dânsele şi să le avem tovarăşi în toate,când mai ales sunt bune. Ca dacă Pavel nu s’a ruşinatchiar de a numi fiu pe Onisim, şi frate, şi iubit, apoicum ne-am ruşina noi? Şi ce spun eu de Pavel? Stă

pânul lui Pavelnu se ruşineazăa.n um i pe slugile noastre până şi fraţii lui, şi noi să ne ruşinăm?- Priv eşte cumne cinsteşte pre.no i; num eşte fraţii sei pre slugile noastreşi prieteni, şi împreună moştenitori, lată unde~ s’a pogorât! Deci, chia r de am face totul, oare am puteân desăvârşiţi?1Nimic nu vom puteâ, chjar de am facetotul, şi ch iar de am ajunge la cea mai m are umilinţă,căci şi atunci ni mai lipseşte ceva. Şi de ce oare?Spune-mi. Pe ntru că ori-ce ai face tu, faci pentru fraţiitei, pe când stăpânul a făcut-pentru slugile tale. Ascultăşi te cu tre m ură! Nici odată nu te vei îngâmfă, avândsmereniea cea adevărată. Poate că veţi rîde de cele

spuse, întrebând dacă smerenia îngâmfă pe cinevâ. Darănu vă miraţi, căci îngâm fă pe om când nu este adevărată smerenie. Cum, şi în ce feliu?—Apoi şi aceasta estecevâ drăcesc.

Precum sunt mulţi cari se pa r că nu sunt stăpâniţi de slavă deşartă, şi totuşi sunt stăpâniţi de acea patimă, to t aşâ şi smerindu-se cinevâ se îngâmfă, prin

') Partea m orală . Noi trebuie a ierta pre slugi, şi a na le aduce in desnădăjduire. Despre sm erenie, despre cei trei coconi,

şi despre Daniil Prorocul. (Veron).



360 OMILIA, n

aceia ca cugetă lucruri m ari de dânsul. De pilda : avenit la tine un frate sau o slugă oare-care, l-ai primitîn casa ta, i-ai spălat picioarele, dară imediat ai cuge

tat în sine-ţi lucruri saa ri, zicând: «am făcut ceia cenimeni n'a mai făcut; am câştigat smereniea».Deci, când rămâne cineva în smerenie? Când îşi

aduce aminte de poronca lui Christos, care zice: „Cândtoate le-aţi făcut ziceţi :c ă robi netrebnici suntem"(Luca 17,10), şi iarăşi de poronca dascaluliiî lumei, carezice: „E u încă nu mă socotesc să fi ajunsă (Filipp.3, 13). Cel ce este convins că n’a făcut nimic mare, ori-câte'ar face, numai acesta este cu adevărat, cel ce sesmereşte, cel ce nu crede că încă a ajuns la sfârşit.

Mulţi s’au îngâmfat din umilinţă. Dară şi noi pătim imaceas ta. Ai făcut ceva din srrterenie ? S a nu cugeti luc ru ri mari, căci atunc i totul ai pierdu t. De feliu 1 acestaa fost F a ri se u l;s ’a truflt fiindcă dădea săracilo r a zecea

parte, şi a pie rdut totul. Insă mi.to t aşâ a pătimit Vameşul. Ascultă pe Pavel care zice: „Nu m ă ştiu vino vat;. ci nu întru^ ace stea m ’a m îndreptat* (l.~Cor. 4, 4). Ai Văzut că el nu s ’a îngâmfat pre sine, ciîn tot feliu î se sm er iâ şi se înjosâ, deşi ajun sese în ceamai înaltă sfinţenie? Şi cei tre i coconi deşi s e 1găsau înmijlocul cuptorului şi în foc, iată ce z icea u:

„Greşit - am,

nelegiuit-am cu părinţii noştr i11 (Cântarea celor 3Coconi 5, 15). Aceasta este dc a' aveâ cinevâ inimă înfrântă, şi de aceia puteau să zică: „Ci CU suflet Umilit,şi cu duh plecat să f im prim iţi11. Astfeliu. că şidupă ce au căzut în cuptoriu erau foarte smeriţi, baîncă mai sm eriţi ca înainte de a cădeâ. Fiindcă vedeaum inunea făcuta cu dânşii, şi crezându-se pe dânşii nevrednici de mântuire, au fost cuprinşi de o mare smerenie, —caci când ne convingem că ni s’a făcut bine: fără săfim vrednici, atun ci mai cu sam ă ne umilim. De şi dealt

fel iu dânşii ce binefacere oare au prim it-o fără să o merite ?S’au da t p re sine focului, alţii păcătuind ,—erau încă tineri,şi totuşi nu au cârtit, nici nu s’au m ân iaţ şi nici n ’auzis: «ei! şi ce bine este de noi, că slujim lui Dumnezeu?Acest împărat este necucernic, şi totuşi a devenit stă

pânul nostru. Dară nu numai a tâ ta; cu ce ne-am folositnoi închinându-ne lui Dumnezeu? Împreuna cu idolatriisuntem pedepsiţi de idololatru, în rob ie am fost aduşi,



OMILIA II 361

din patr ie am fost scoşi, din liberia ie şi din toate cele părin teşti; robi şi slugi am ajuns, slujim unui îm părat

barbar.'). Nimic din toate acestea n ’au zis; în să ce? „Greşi t-a m, n e le g iu i t -a m Dară şi rugăciunea n’o făceau pentru dânşii ,'ci pentru alţii. „Că impărsrtuîui celuinedrept, şi mai râu decât tot pământul ne-aidat pre noi“ (Ibid. vers. 8). Şi iarăşi Daniil fiind as-vârlit în groapa leilor de a doua oară, zicea: „Adusu-ţi-ai aminte de mine Dumnezeule*, şi de ce nu’şi-ar fi adus aminte, Daniile, când tu l’aî slăvit predânsul înaintea împăratului, zicând: „Şi mie nu pentru înţelepciunea care este în tru m îne“ (Daniil2, 30), şi când ai fost arunca t în groa pa leilor pentrucă n’ai ascultat de poronca acelui îm părat viclean ? Pentruce dară nu şi-ar li adus aminte tocmai pentru aceasta? Nu oare pentru dânsul ăi fost aruncat acum în groapaleilor? «Da î respunde e l; însă sunt datoriu pen tru multe».

Diira atunci ce am putea spune noi? Ascultă şi .'peDa vid ce spune: „Şi de ’mi va spune, nu te yoiesc,iată eu sunt, să facă mie dupre cum este bine

întru ochii lu i“ — deşi aveâ cu sine mii de isprăvi.Şi Eli zice: „Domn însuşi este, cc este-bun îna intealui va face* (II. Impar. 15, 26, I. Imp. 3, 18}. Aceastaeste datoria slugilor recunoscătoare, mi numai când prim esc binefaceri, ci şi- nenorociri, ca şi în s trâm torări, totul se atribuie lui. Şi cum s ă nu fie absurd,când noi lăsăm gre stăpân ®a să bată pe slugile lor,ştiind că îi cruţa ca fiind ai lor, şi Dumnezeu nu vacru ţa? Aceasta şi Pavel lăsând a se înţelege, zicea:

„Că de viem, Domnului v ie m ; şi de murim,Dom nului m urim ; deci de' viem său de m urim ,a i Domnului suntem" (Rom. 14, 8). Nimeni dintrenoi nu ne^cruţă mai mult ca dânsul, ca re ne-a adus lavieaţâ din ceiacc nu eram , ca re re sa re soarele, c are plouă,care entuziazmează sufletul, carele a dat pre Fiul său pentru noi. D ara precum am fost zis, şi pentru care toateacestea sunt spuse, ’să ne smerim precum trebuie, săfim cu cumpătare precum trebuie, şi această smereniesau cumpătare să nu fie pentru noi pricină de în

gâmfare.



362 OMIUA II

Eşti sm eri t? şi poate mai sm erit decâ t toţi oamenii? Nu cugeta pentru aceasta lucruri mari de tine,nici p re aîţ-ii să-i iei în derîdere , ca nu cumvâ să pierzilauda ce ai avea-o. De aceia eşti smerit, pentru ca sascapi de prostie, ia ră dacă prin sm erenie cazi în prostie,mai bine nu te-ai mai smeri. Căci ascultă ce spunePavel: „Ci păcatul ca şă se a r a t e pttcat, zice,

prin ce eră bun lucrându-m i mie moarte, casă şe facă peste măsură p&cătos păcatul prin

poroncă“. (Ibid. 7, 13), C£nd îţi vine în minte de a teadmiră pre line singur pentru smerenie, gândeşte-te Iastăpânul tău, unde s’â pogorit cu smereniea, şi nu tevei mai adm iră, nici nu te vei mai laudă pre sine-ţi,ci încă vei rîde singur de tine, ca unul ce n-ai făcutnimic. Consideră-te pre line de datornic pentru toatecele ce ai face. Adă-ţi aminte aceă para bolă: „CinBdintre voi având slugă şi intrând îi va zice în-dată-şî: treci de şezi? Ci au nu-i va zice lui:găteşte-mi...şi slujaşte-rni până ce voiumânca'.(Luca 17, 7. $)? O are,n u avem pe slugi ca să ni slu-

jască nouâ? Dumnezeu-însă . ne-a acord at acest dar, nuca să slujască lui, ci ca să facă interesul nostru. Darănoi nu trebu ie a stă faţă de dânsul ca cum i-am facehatârul, ci-ca îndeplinindu-ne daioriea, fiindcă datorieeste cu" adevărat tot ceiâce facem. Dacă robii cumpăraţicu bani voim ca să vieţuiască tot timpul pe lângă noi,şi să avem tot ceia ce a.u dânşii, cu cât mai m ult celce ne-a adus le vieaţa din ceia ce nu eram , a re acestdrept, el care ne-a rcscumpărat cu scumpul său sânge.A plătit p reţul re scu m părărei pentru noi, atâ ta pe câtcinevă n ’a r fi plătit nici -p entru fiul său : ’şi-a vărsa tsângele său. Deci, dacă ani' avearniii de-suflete şi le-amdepune pe toate, oare i-am răsplăti deopotrivă? De loc.Şi dc ce? Pen tru că el a făcut aceasta nu ca şi cuma r fi fost datoriu , ci tot iii a făcut din char, ia ră noi facem pentru că suntem datori. El fiind Dumnezeu, s’a făcutrob pentru noi, şi nefiind sub stăpânirea morţii, a devenit sub stăpâ nire a m o rţn ‘găsindu-se în trup, ia ră noichiar de n’am pune sufletele noastre pentru dânsul,totuşi Ie vom dă după legea na ture i, şi fără de voe nevom despărţi de dânseie după puţin timp. Tot aşă şicu banii, pe care dacă nu-i vom da pentru dânsul, Ia



OMIUA II 363

ducerea noastră do aici îi vom da de nevoie. Tot aşâ

şi cu umilinţa, că chiar fle nu ne-am sm eri p en trudânsul, totuşi prin supărări, prin nen orociri, p rin stă-

pâniile lumei ne vom sm eri.Ai văzut cât de m ar ceste cha rul? N’a zis: «Ce lu

cru mare fac mucenicii? ca chiar de n’ar muri pentrumine, totuşi vor muri negreşit», ei recunoaşte marealor jărtfă, că de bună voie dau ceia ce cu puţin mai înurmă vor da fără voie, după legea naturei. N’a zis: «celucru mare fac cei ce împart averile la săraci? că num ai de cât Ie vor da şi făr ă. voea lor», ci recunoaşte 'şi

acestora marele merit, şi nu se ruşinează,-ci m ărtu riseşte. în auzul tu turo r, că el stăpân ul ai.' fost hrăn it deslugi. De altfeliu şi aceasta este-slava stăpânului: de a.aveâ slugi recunoscătoare; şi. aceasta este slava stăpânului; de a’l iubi atât de mult slugile; şi aceasta estesiava stăpânu lui: de a -şi. însuşi cele ale slugilor; şiaceasta este slava stăpânului: de a nu se ruşina de afi m ărturis it de toţi.

> Deci, iubiţilor, să ne ruşinăm de o a tâ t de m aredragoste a lui Christos cătră noi, şi sa ne înfierbântăm

şi noi de dragostea iui. Chiar de ar fi cinevâ smerit,sau om de rând , să audă că el ne iubeşte pre noi, şiatunci m ai mult de cât toţi ne vom înfierbânta cătrădânsuî, şi-l vom aveâ în cinste mare, şi-l vom iubi..:Stâ-

pânul nostru ne iubeşte a tâ t ’de mult, şi noi nu nemişcăm? Nu, va rog, să.nu devenim atât de trândavi pentru m ântu irea sufletelor noastre, ci să o-iu bim şisa ne interesăm dup re putere pe ntru câştigarea ei. Toatesă le punem pen tru iubirea lu i: şi suflet, şi bani,-şi slava,şi ori-ce, să le punem, zic, pentru mântuirea noastră,cu bucurie, cu bună voinţă, cu veselie, nu ca şi cumi-am .da lui ceva, ci ca şi cum ni-ain da noug înşi-ne.Aceasta este legea celor ce iubesc: îşi închipuie că intim pină bine, când ii întimpină num ai răle pentru ceiiubiţi. Astfeliu deci, să ne găsim şi noi faţa de stăpânulnostru, ca să ne învrednicim şi de bunurile viitoare,

prin Christos Iisus Donxnul nostru, căruia împreună cuTatăl şi cu Sf. Duh, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin,



3 6 4 OMILIA III

O M I L l A - F I1

„Deci, de ine ai pre mine părtaş (tovarăş), prhneşte-1 pre dânsul ca pre mine. Tară de ţi-atăcut ţie nedreptate întru cevâ, sau îţi este da-toriu, inie să o socoteşti. Eu Pavel am scris cumâna mea, eu voiu plăti, ca sa nu zic ţie, căşi tu singur îmi eşti datoriu“ {Vers. 17—19).

Nici un fucru nu ştieâ a ’l sfârşi a tâ t de bine, caa nu spune pe ţoale deodată, Găci priveşte după câte

laude, şi după câ ta pregătii^;" sau mai bine zis, dupăcâtă ţesetu ră dc vorbe, a pus în fine această ideie mare.După ce a fost' spus că «eşţe fiul meu, că este tovarăşal evangheliei, ca eşti departe de frate, şi ca îl ai ea pre un frate», la urmă a adaos „Ca pre"îi)ine“, şi nus’a ruşinat de aceasta Pavel. Căci cel ce nu se ruşineazăa fi numit slugă a credincioşilor, ba încă şi mărturisâaceasta, cu atâ t m ai m ult nu s’a r fi da t în laturi de a ’lnum i frate, şi ch iar m ai muît de câ t frate,, «Ca p re,mine“, adecă «dacă cugeţi lâ feliu cu mine, daca ace

laşi ţel îl urmăreşti, dacă ma crezi de prieten, primeşte-] pre ei, ca pe mine însu-mi». Şi priveşte tocm ai unde a pus e! nedrepta te a suferită dc Fiiimon, căci mai cu samă paguba de bani este care supără pe oameni: Deci, canii cum va să-l înv inovăţască pe Onisim — mai ales că poate cheltuise banii furaţi — ce zice el? Nu spune «dacăa furat ceva» ci „de ţi-a făcut ■ţie™'nedreptate în t r u cevâ.“. A m ărturisi t şi greşala în acelaşi timp,dară nu o greşală de sluga, ci de prieten cătră prieten,făcând uz de expresiunea nedreptate, în loc de fu-

ralură.„Aceia mie să o s o c o te şt i zice, adecă «da-loriea aceea să o pui în socoteala mea». Apoi adaogăcu o mare graţie duhovnicească: „Eu Pave l am scrisCU mâna mea“, expresiune şi sfiicioasă, în acelaşitimp şi graţioasă,' dacă pentru aceasta nu s’a dat înlaturi, el Pavel, de a da până şi scrisoare la mână, că-şiva primi paguba. Prin aceasta a scăpat de o mare su-



OMILIA III 365

parare şi pe Onisim, zicând: „am scris CU mânamea“. Nimic nu poate fi mai aprins ca o asemeneadragoste, nimic mai însemnat, nimic mai plăcut. Câtăîngrijire pune el pentru un om!

„Ca să nu zic ţie, că. şi tu singur îmi eştidatoriu", zice. Aceasta a făcut-o el jiu c u m s’a r brodi,căci ca să nu se pară că, a r fi o ba tjoco ră pentru Fî-limon, dacă poate nu s’ar fi încurajat şi ar fi cerut dela el iertarea acelei furaturi, iată cum întoarce vorba:„Ca să nu zic ţie, ca şi lu sin gur îm i' eşti da-to riu 1', adecă «nu numai cele ale tale, ci ch iar şi tu

singur». Dară şi aceste cuvinte le-a zis apostolul de lamarea lui dragoste, şi din motivul prieteniei, cum şi pentru ca aveâ m are curaj laţă de dânsul. Şi priveştecum pretutindeni se îngrijaşte de amândouă: şi de acere cu multă sig ura nţă de reuşită, ia ră pe dealla pa rteca aceasta să nti fie ca o dovad ă de un prea m arecuraj catră acela. -„Adevărat, frat.e“ (Vers. 20). Ceeste aceasta „Adevărat, frate"? „Primeşte-l predânsul ca pre mine“ . ziceâ, cu puţin mai ’nainte.Lăsând deci la oparte gluma acea graţioasă, se întoarceiarăşi Ia cele' dinainte, la cele însem nate — de şi dealtfeliu ch iar glumele sfinţilor sun t însem nate — „Adevăra t, frate, ca sa te do bân desc1} cu în tru

'TDoni'mil,odihneşte inima m ea în tru Dom nul*,adecă«Domnului sa dai muljămita, şi nu mie. „Inima mca“',adecă dragostea mea cea pentru tin.e.

„Nădăjduindu-mc în as cu ltarea ta, am scrisţie “ (Vers. 21). Dară oare pe ca re p iat ră nu .a r muiacuvintele acestea? Pe care fiară sălbatecă n-ar îmblânzi

l) /Voiri. T ex tu l or iginal esLe: Na i, tfiii anii' i vIv’.'p: ']*’ &vairtt!>t?oy jjlou .-V ev Xpcctiă. V erbul pus la.,modul condiţional îva^-qv, cum se gă seşte in aces t pasaj, e mai mult un feliu de jurământ: uşă să am parte., fie ca să am această

plă ce re , e.te. De aici se v ede câ tradu cerea din ediţiunea no astră de Buzău nu poate fi corectă. Senzul adevărat parc a fi : D ă f ra te ,

fie ca cer erea mea să fie bine p r im ită de tine, in tru Domnul. Astfeliu că traducerea exactă a întregului -vers ar fi: «Ba (adevărat) frateţ

fie ca ce rerea m ea să pe aseu lla iă de tin e in tru Dom nul; odih neş te-m i (linişteşte-mi) inima mea Irtiru Christoiit>.

Traducerea din ediţia de Buzău este Iară înţeles.



36fi O M I U A IEI

acestea şi n-ar pregati-o de a primi cu plăcere? Dupăce a- m ărtur isit de atâ tea isprăvi ale iui, nu se dă inlatur i de a se justifică iarăşi. Nu spune la întâm plare,

nici poroncind, şi nici cu oare-care îngâmfare, ci „nă-dăjduindu-mă în ascultarea ta am scris ţie“,zice. Ceia ce a fost spus 3a început „multă îndrăzneală având“, aceasta o spune şi aici la sfârşitul epistoliei „ştiind că şi mai presus de eât grăiescvei face“. Zicând aceasta l-a şi aţiţat în acelaşi timp,fiindcă s’ar fi ruşinat de sigur Fiiimon, că dacă apostolul avea o astfeliu de părere despre dânsul, că va taceşi mai mult de cât grăieşte, el să nu facă aşă.

„Şi împreuna găteşte-mi mie şi gazda; căam nădejde că prin rugăciuniie; voastre voiu fidăruit vouă“ (Vers. 22)*.Şi aceasta vineâ din mareleiui curaj, şi mai cu samă o zicea pentru Onisim, cădânşii să nu se trândăvea scă, ci să cunoască că fărăgre ş el venind va auzi cele despre dânsul, că ori-cerăzb un are să o alunge dc la dânşii, şi să-l ierte pe Onisim.Mare eră cinstea şi graţiea ce Je-o făcea,—a aveâ. printredânşii pe Pavel călătorind, pe Pavel la o v irstă at â t deînaintată, pe Pavel după legăturile sale din Roma ! A seru gă dânşii pentru Pavel, erâ o dovadă de dragostea

lor ca tră dânstil. «pa. dacă voiu fi .şi în prim ejdii — denu cufnvâ sunt şi acum — totuşi me vefi 'Vedea, dacavă veţi rugă pe ntru mine», zice.

„Inchină-se ţie Epafrâs; cel împreună cumine robit întru-Christos’Iisus“ (Vers.23). Acestae ră cel trim is la Coloseni, aşa ca-şi de aici se învederează că Fiiimon eră printre Coloseni. Prin expresiunea„cel împreună robit cu mine“, lasă a se înţelegecă şi apostolul se găsâ în mare necaz, în cât că dacănu pentru Onisîn), cel puţin pe ntru Epafrâs să fie auzitv

căci cel ce erâ în năcazTiri, şi totuşi şi-a lăsat pe alesale, şi se îngrijaşte dc ale. altora, merită sa fie ascultat.Dealtmintrelea'prin aceasta apostolul aţiţă şi pe Fiiimon,că daca concetăţanul său cel împreună robit cu Pavel,şi încă pătimeşte împreună, cu atât, mai mult Fiiimon,care până acum încă nici pe sluga sa n-a iertat-o. „Celîmpreună cu mine robit întru Christos1*, în loc de„pentru Christos*.



O M I U A I I I 367

„Marca, Aristarh, Dimâs, Lucâ, cei îm p re u n ă CU m ine lu c răto ri" . (Vers. 24). Dară oare

de ce pune pe Lucâ, tocmai Ia urma, de şi aiurea zice:„Lucâ este s i n g u r cu m in e1' (II. limoth. 4, l t ) ? şitot acolo spune, că Dimâs l-a lăsat, iubind veacul deacum. Acestea de şi s’au spus aiurea, cu toate acesteanu trebuie a le lăsă necercetate, sau a le trece cu vederea cum s’ar întâmplă. Cum deci de spune că se închină lui Fiiimon cel ce părăsise pe apostol? „Erasta remas în- Corint", (ibid. vers. 20), zice. A adăogataici şi pe Epafrâs, care erâ cunoscut lor, şi pe Marcucel m inun at; d ar ă de ce a pus pe Dimâs? Poale că dupăaceasta a devenit trândav, când de sigur a văzut marele primejdii. Lucâ fiind cel mai de pe urm a trecut aici, adevenit cel întâi. Cu aceştiia dec] saluta pe Fiiimon şi pe cei ai casei sale, fâcându-i cii băg are de sam ă lacererea sa, ba incă îi numeşte şHmpreună lucrători'aisei, iară pr in aceasta face biae voi lori u pe Fiiimon lacererea sa. „Charul Domnului nostru Iisus Christoscu duhul-vostru. A n iin “. (Vers. 25).

*) Cu rugăciune a încheiat epistoliea sa. Rugăciuneaeste un mare bun şi un păzitoriu mântuitoriu al sufletelor-noastre. Dară este un mare bun numai atunci cândfacem lucruri vrednicede rugăciune, şi nu ne arătămnevrednici de dânsa. Deci tu când te apropii de Preot,iară el Hi zice: «Dumnezeu să te miluiască, fiule», sănu te încurajezi num ai în vorbe, ci pune ■âîălu rea şifapte, adecă fă cele vrednice de milă. «Dumnezeu să tcmiluiască, fiule», zice, şi dacă tu vei face cele vrednicede binecuvântare, vei fi binecuvântat; adecă dacă veimi lui pe aproapele, căci de cele ce voim a ne învrednicide la Dumnezeu, pe acelea suntem datori de a le îm părtăşi aproapelu i nostru. Dară dacă pe apro apele noştriîl lipsim de acestea, cum voim a ne învrednici de elel„Fericiţi cei milostivi, zice, că aceia se v o r milui".(Math. 5, 7). Că dacă oamenii miluiesc pe cei milostivicu atât mai mult Dumnezeu; pe când pre cei nemilos-

’) Parte a mora lă . Despre rugăciune, că. este un mare bun şi câ trebuie a cere rugăciunile preoţilor, şi a face cele vrednici dc bin e-cu vâ atare. Că Dum nezeu este bun şi filantrop. (Verott.).



368 O M I U A I I !

tivi, nici oamenii nu-i miluesc. „Că judecata, fără de

milă este, celuia ce nu face milă". (iacob. 2, 13),zice. Bine este oare? D^ci, de ce nu dai altuia? Voieştia fi ie rtat de păcate? Oft ce tu nu ierţi celui ce ţi-agreşit? Te apropii cerând de la Dumnezeu îrapftră-ţiea ceru rilor, ia ră tu fiind ruga t nu dai nici a rg in tm ăcăt1.

De aceia nu suntem miluiţi, fiindcă nu mildîm.«Pentru ce? zici tu.; tocmai aceasta este milă, de a tfemilostivi spre cei nemilostivi». Pent ru ce ,: me rog? Cacel ce sc poartă cu filantropie către cel-crud şi nemilostiv, şi caro ara tă mii de. răle faţă de aproapele seu,cum ar puteâ fi milostiv.? «Dară ce? zici tu: oare bo

tezul nu ne-a mântuit de răle, pre noi cari am făcut miide păcate» ? Ne-a m ân tuit de acelea, nu ca să le facemiarăşi, ci ca sa nu le mai facem de loc. „Căci, cariam murit păcatului, în ce chip încă vom maifi vii întru dânsul? Oe dară? Păcătui-vom, căcinu suntem sub lege“. (Rom. 6, 2. 15)? La care res-

punde: „Să nu fie“. De aceia te-a izbăvit de acelea, pentru ca nici-odată să nu te mai întorci la acea necinste. -Pentru că şi doftorii scapă pe cei bolnavi do friguri, nu pen tru ca sa abuzeze de sănătate, sp re în rău

tăţire a boalei lor şi dezordinea vieţei,- căci atunci mai bine eră să rem ână bolnav i,—dacă a r trebui ca cinevâsa se însănătoşeze pentru aceia, ca iarăşi să se pună în pat, — ci pentru ca cunoscând rălele boalei. să: nu maicadă în friguri, ca să se găsasca mai în siguranţă cusănătatea,- ca in finejoate să facă pentru câştigarea şi păs trarea ei.

«Dara, zici tu, unde este filan tropica lui. Dumnezeu,daca a r urm ă ca p re cei răi să n u-i; mântuiască» ? Demulte-ori aud p re mulţi vorb ind de acestea, că el estefilan trop, şi că mântuieşte pre toţi. Deci, ca nu cumvasă ne amăgim pre noi înşi-ne — mai ales ca ’mi aduc

aminte că v-am făgăduit aceasta — aide .ca astăzi sămişcăm vorba în acea parte. Am vorbit vouă în trecutdespre gheena, şi am amânat vorba despre filantropicalui Dumnezeu, iară astăzi e bine ca să ’mi îndeplinescfăgăduinţă. Cum că este gheenă, du pre câ t mi se pare,am arătat îndeajuns, aducând la mijloc potopul, şi răleledinainte, şi zicând că pe cel cc face accleaşi rale, de sigur



OMILIA UI 3 6 9

că nu-1 va lăsă. nepedepsit pentru rălele de acum. Cădacă pre cei ce au p ăcătuit m ai ’nain te de lege i-a pedepsit

aşâ'' nu m ai încape nici-o îndoială că nu va lasă nepedepsiţi pre cei ce au făcut răle după prim irea charuiui. Seîntrebă atunci: cum Dumnezeu este bun, cum este filantrop, dacă pedepseşte? Şi am am ân at vo rba,"ca nuciimva cu mulţimea celor spusa să astup urechile voastre.Aide, deci, astăzi sa ne îndeplinim această datorie, şi săarătăm cum Dumnezeu este bun, şi poate fi bun dacă pedepseşte. Şi apoi cuvântu l acesta al nostru s’a r potr iv i şi ere ticilor, în cât ca sa lu ăm am inte cu toatărâvna.

Dumnezeu, iubiţilor, neavân d nevoie de nim ic din partea noastră, ne-a făcut pre noi. Gum că n ’a avutnevoie de nimic, a dovedit-o din aceia că după aceastane-a făcut pre noi, iară dacă ar fi avut nevoie, de sigurca ne-ar„;fi făcut din toata veşniciea. Dară dacă şi fărănoi el a fost,-şi noi am fost făcuţi în timpurile de dupăaceasta, nu doa ră având nevoie de noi. ne-a făcut. A*făcut ceriul, pământul, marea şi toate cele cc sunt pentrunoi. Şi toate acestea nu sun t oa re din bunătate, spune’mi ?Multe ar aveâ cinevâ de vorbit, dară ca să scurtăm

vorba „răsare soarele preste cei răi şi prestecei b u n i, şi ploua preste cei drepţi şi prestecei păcătoşi". (Math..'5-”45). Aceasta nu este din bunăta te? «Nu» zici tu. Că şi atunci ziceam catră 'un. Mar-cionit1), de nu sunt acestea vrednice de bunătatea luiDumnezeu? iară el a zis ca dacă Dumnezeu nu ar cererespu ns pen tru păca te,a r fi dem ne de bunătatea lui, iarădaca cere respuns, nu sunt din bunătatea Iui. Acel ereticnu este acum aici. Aide deci ca cele spuse atunci să lespunem şi acum, şi încă mai multe de cât atunci. Euva voiu dovedi din prisos, că dacă nu ne-ar cere nici osocoteală de faptele noastre, nu a r fi bun; şi fiind căne cere, de aceia veste, bun.

Spune’mi, iubitule; dacă nu ne-ar cere socoteală,oare a r puteâ sta vieaţa noa stră om enească? Oare n ’am.cădea în halul fiarelor sălbatece? Dacă având frică deosândă, şi-judecată, şi totuşi noi întrecem pe peşti mân-

’). Notă. Eretic din eresul lui Marcion, care s’a născut pe la

finea secuiului al 2-lea.

J2330



370 O M I U A I I F

căndu-ne unii pre alţii, am covârşit pre Iei şi pre lupirăpindu-ne unii altora averile, — dară încă dacă nune-ar eere nici-o socoteală, de câtă neorârdueală n’ar

fi plină vieata noastră? Ce labirint fabulos ar mai flaceastă vieaţa, faţă cu ncorândueala din lume! Oaren’ai vedea mii de absurdităţi şi de neregule ? Cine s’a rmai sfii de tatăl său? Cine a r mai cru ţa pe m am a sa?Cine ar depărta de la sine ori-ce plăcere, ori-ce mutate? Şi cum ca toate acestea sun t aşât eu m e voiuîncercă să ve conv ing de , la o singură casă. 'Fie deexemplu unul dintre voi câre întreabă de acestea, şicare a re slugi; dacă eu a ’şi face înv ed erat acelora, căchiar daca ar nesocoti autoritatea stăpânului lor, saua r batjocori trup ul lui, sau a r face totul, ba încă a r

m reji con tra Iui to&te cele ale .duşmanilor lu i,'totuşi eln ’a r am eninţă, şi nici n'ar> pedepsi, bă încă nici cuvorba nu i-ar su p ără,— oare acestea toate se cred a fidin bunătatea celui ce a vorbit aşa? Dară eu dovedesc,că acestea sunt dini cea mai de pe urm ă cruz ime; şirezu ltatul unei astfeliu de cruzimi este ca nu numai femeiaşi copii lui sunt t răd aţi;p rin tr ’o astfeliu de bu nătate fărăscop, ci încă şi el însuşi se expune a se pierde înainteacelorlalţi. Căci slugile lui vor fi şi beţive, şi desfrânate,şi batjocoritoare, şi în fine mai sălbatece de cât toatefiarele. Deci, aceasta poate fi oare bunătate, spune’mi;

de a călcâ în p icioare nobleţă sufletului, şi a se pierdtşi pre dânşii şi pre alţii?Ai văzut, dară, ca a cere socoteala pentru faptele

făcute, este rezu ltatul bună ţaţei ? Şi de ce spun eu deslu^i, care cad mai cu înlesnire în asemenea păcate?Aiba de pildă cinevâ copii, şi îngăduiască-li lor de acuteza toate, şi să nu-i pedepsască; ajooi de care rălenu vor fi capabili, spune'mi ? A ţo i daca prin tre oamenia pedepsi este rezu ltatul bunătaţei, iară a nu pedepsieâte din cruzime, când e vorb a de Dumnezeu oare nueste tot aşâ?

Deci, fiindcă este bun, de aceia a pregătit m aidinainte gheena. Voiţi încă a vg m ai spune şi de altă bu n ăta tea Iui Dumnezeu? Nu numai aceasta se petrececi încă că şi pre cei buni nu-i lasă de-a se face răi. Cădacă a r fi u rm at ca sa se bucure de aceleaşi şi aceştiia,de sigur ca toţi a r fi răi, acum însă nu puţin şi aceastamângâie pre cei buni. Căci ascultă ce spune Prorocul:



OMILIA IU 371

„Veselise-va dreptul, când va vedeâ izbânda, ’)mânile sale va spăla în sângele păcătosului “(Ps. 57, 10), nu bu cu rând u-se peste m ăsu ră — să nuf ie !— ci de frică ca nu cum vâ să pătimească şi el aceleaşi, şi deci mai c ura tă încă sa ’şi facă vieaţa sa. Aceastavine dintr’o mare îngrijire părinţescă, «Da, zici tu;da ră num ai sa am eninţe a r trebui, nu însă sa şi pedcp-sa'scă». Dacă pedepseşte, şi tu zici, ea este numai ameninţare, şi de aceia devii trând av , apoi dacă a r am eninţa num ai, oa re nu ai deveni m ai t rân da v? Dacă Ni-nevitenii ar fi ştiut că este numai ameninţare cu dânşii,nu s’ar fi pocăit; dară fiindcă s’au pocăit, de aceia şi

am eninţarea s ’a m ărgin it fiumai în vorbe. Voicşti c a sărem âna am en inţare? Tu singu r eşti stăpân pe acestlucru. Fă-te mai bun?şi atunci va rămâne numai ameninţare, iară dacă — ceia ce să nu fie — tu dispreţuieştiam eninţarea, singu r vei simţi realita tea. Cei de pe timpul potopului, dacă s’a r fi temut de amenin ţare, n ’a r fi suferit pedeapsa. Şi noi, deci, dacă ne vom teme de ameninţare, nu vom suferi pedeapsa, şi. nici să fie una caaceasta. Ci ni va acordă iubitoriul de oameni Dumnezeutia noi toţi să ne cuminţim prin aceste am eninţări, şisă ne învrednicim de acele bunuri, nepovestite,- căro ra

fie ca cu toţii să ne învrednicim, pr in c ha ru l şi filantropică Domnului nostru Iisus Christos, căru ia împreunăcu Tatăl şi cu Sf. Duh, se cade slava , s tăpân irea şicinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

F I N E

’ ) . Notă. Originalul este : «Eb<ppavd"t[a;tae î t v . a i u ţ , o t o . v 1 5 - j j

eHÎlxijucv «o s$ooi», ad e c ă : « bu cura se-va dreptu l, când va vedeâ rezbuna re necucem ic td m ». Din ediţiunea no astr ă lipseşte expresii! ne a m eaic ern icuhii», fapt care întunecă senzu] ade-vărat.



T A B L A M A T E R I E I

COMENTARIILE EPISTOLEI I CĂTRĂ TIMOTHEIUP a g i n a

SUBIECTUL 3— 5OMILIA I, (Contra celor cari cred în noroc

sau s o a r t ă ) .................................................... 5— 15OMILIA II. (Adevărata slavă şi plăcere se gă

seşte num ai în cele Duhovniceşti) . . . 15— 25OMILIA III. (Numai vieţuirea cum se cade

aduce slavă lui Dumnezeu, şi contra

luxului femeilor) ............................ , • • ■ 25— 34OMILIA IV. (Trebuie a iubi pe Christos, ca preun pr ie ten adevărat ) .............................34— 44

OMILIA V. (Contra celor ce se împărtăşesccu Sf. Taine r a r ) .................... .... 44— 51

OMILIA VI. (Pe duşmani să nu-i blăstamăm,ci ch iar să ne rug ăm lui Dumnezeu pentrud â n şi i ) ................................................ . 51— 59

OMILIA VII. (Contra femeilor care se îmDodo- besc şi contra ceior ce caută a scîmbogăţi) 56— 67

OMILIA VIII. (Contra femeilor şi a fecioarelor bisericeşti (Călugăriţelor) care se îmno-

OMILIA IX. (Povătuiri date părinţilor pentrucreşterea copii lor) ........................................ 74— 81

OMILIA X. (Despre judecata viitoare) . . . . 81— 89,OMILIA XI. (Despre nimicrticiea celor prezen te) 88— 97OMILIA XII. (Virtutea a re nevoie dc ostenele) 97—109OMILIA XIII. (Contra dezmerdărilor şi desfă

tărilor) ............................t..............................109—120

dobesc)



3 7 4 TABLA. MATERIEI

Pagina

OMILIA XIV. (Laude aduse Monahismului) . 130—134

OMILIA XV. (Despre cteşartaciunea celor prezente, şi despre importanţa celor viitoare) 134—147OMILIA XVI. (Să slujim pe Dumnezeu măcar

pe a tâ ta pe cât ne slujesc slugile noastre) 147—155OMILIA XVII. (Adevărata liber tate este a se

s tăpâni c inevâ de p a t i m i) ........................ 155—164OMILIA XVIII. (Credinţa esie ca o peatră pu

ternică, şi co ntra -iubirc i de arg int) . . . 164—173

COMENTARIILE EPISTOLEI II CĂTRĂ TIMOTHEIU

OMILIA I. (Nu poate fi om fără supărare pe., păm ânt, şi pentru milostenie) . . ...... . 173—183

OMILIA II. (Trebuie a ascultă pre dăscăli şi preoţi, chia r de a r aveă viaţa urî ta, şi a :nu-i judecă, că de şi Dumnezeu nu chiro-toniseşte pre toţi, totuşi lucrează prin toţi

pentru m ântu irea poporului, şi că jărtfaaceeaşi este, fie că Preotul ar fi cu viaţăcura tă, sau nu) ................................1£73—-i M

OMILIA. III. (Lăcomiea se judecă dupre inten-ţiunea celui ce o are , ia ră nu dupre m ărim ea ei) . . . . . . . . . 194—202

OMILIA IV. (Numai sfinţii au adevăra ta slavă,atât în veacul prezent, cât şi în cel viilor.Com paraţiune în tre Pavel şi Neron) . . 202—214

OMILIA V'.'(Contra lăcomiei) . .................... 214—223OMILIA VI. (Despre milostenie) ......................... 223—234OMILIA VII. (Cel ce se deprinde a dispreţul

pe oam eni, în trecerea timpului va dis preţul şi pe D u m n e z e u ) ............................. 234—24E

OMILIA VIII. (Dumnezeu pe toate le iconomi-seşte, pe unele le face, iară pe altele icîngăduie a se face) ......................................... 245—25j

OMILIA IX. (Trebuie a dispreţul totul din celet r e c ă t o a r e ) .................................................... 257—261/

OMILIA X. (Pentru câştigarea virtuţei trebuieo mare siluire, căci multe sunt piedicelece se p un în c a le ) ........................................ 267—27^

sf. ioan gura de aur - comentariile la epistola i-ii timotei, tit si filimon

Documents