I A Ş ITIPOGRAF IA „DACIA" P. ILIESCC & D. GKOSSU

1«02

COMENTARI I LESAU

E X P L I C A R E A E P I S T O L E I C Ă T R Ă E F E S E N IA celui Intru s&itţl iînriiilelitî nostru

c h r i s o s t o mA r h ie p is c o p u l C o n ^ ta n tm o p o L e î

SU B JEC TU L .

Efesul era m etropola Asiei, unde se adora A rtem ida <Diana), pe ca rea cetă ţen ii o respectaţi acolo ca pe un fleu, şi e ra a s tăp ân iţi de a tâ ta superstiţia ne, in câ t nicî câ nu voiau a face cunoscut num ele celui ce a d a t foc acelui tem plu*). Acolo şi fericitul evanghelist Ion a v ie ţu it cel m al mu 11 tim p, acolo â fost şi ex ilat, şi vot aeolo a şi incetat din v ia ţă . Şi pe T im oiheifi l-a lă sa t acolo P avel, dupre cum fiice se riindu -I; „ P r e c u m te -a m r u g a t , c a s ă r e m â l în E f e s “ (I Ti- m oth . 1, 3)- Chiar şi d in tre filosof)!, eariî au sLrâlucit m al cu sam ă, cel m i i m ult! e ra â din Asia. Voesc a spune de cel de pe lângă Parm enide, adecă de Zenon şi D em ocrit. Se dice apoi câ şi PTthagora to t de acolo era, căci in- «uîa, Sam os era insulă Ionică. D ară chiar şi a s tăd t a r pu ­tea găsi cine-va m ulţi filosofi acolo. A cestea nu vi se spun a ş a în trea că t şi fâră scop, ci voind a a ră ta , că Pavel a- vea nevoe de o m are seriosi ta te scriind unor ast-felifl de -omeni. Se dice ch iar că li-a înc red in ţa t lor şi cele mal profunde cugetări, ca unora ce dejâ erau ca tid iiza ţl. De ace ia si epistola aceasta este plină de cugetări şi dogm e înaJfe. E pisto la este scrisă din Rom a, pe când Pavel era in lauţurî, dupre cum însuşi sp u n e : „ R u g a ţ i - v ă p e n t r um in e , dice. c a s ă m i s e d e a m ie c u v e n t î n t r u d e s -

i *o h id e r e a g u r e l m e le , c u î n d r ă z n e a l a a a r ă t a ta in a

*) Templul AL'ten]idei din Efes a fost incendiat de Erostrat, ■eari la 262 p. Chr. d istrus de Goţi, îm preună cu oraşul. Trad,

4 SUBJECTUI,

e v a n g h e l i e l , p e n t r u c a r e fa c s o lie in l e g ă tu r i “ (Efes. G, 19. 20). E plină cu adevfira t această ep isto lă d e cugetări în a lte şi profunde. Ceia ce ni că ir! ap rope nu sp u ­ne, aici le vorbeşee, cum de ex. ea ud d ice: „ C a s ă s e c u - n 6 s c a a c u m în c e p ă to r i i lo r şi D o m n ii lo r , în t r u c e l e c e r e ş c t p r in b is e r ic ă , Î n ţe l e p c iu n e a lu i D u m n e d e f l c e a d e m u l te f e l i u r r {ibid: 3, 10), şi e a r ă ş l : „ Ş i îm ­p r e u n ă c u d e n s u l n e - a s c u la t , ş i n e - a p u s a ş e d e a în t r u c e le c e r e s c ! în t r u C h r is to s I i s u s “ (ibid. % 6 ), si e a r ă ş l : „ C a r e I n t ru a l t e n e a m u r i n u s-a c u n o s c u t d e fiii 6 m e n ilo r , p r e c u m s-a d e s c o p e r i t a c u m s â n ­ţ i lo r lu i A p o s to l i , ş i P r o r o c i l o r în t r u D u c h u l , c a s ă f ie n e a m u r i le îm p r e u n a m o s c e n i to r î , şi îm p r e ­u n ă u n t r u p , şi Î m p r e u n a p ă r t a ş i f ă g ă d u in ţe i lu i I n t r u C h r is to s p r in e v a n g h e l ie * (Ibid. 3, 5, 6).

OMILIA I.

„ P a v e l a p o s to l a l lu i I is u s C h r is to s p r in v o e a Iu l D u m n e d e Q , s â n ţ i lo r c e lo r c e s u n t în E fe s , şi c r e d in c io ş i lo r în t r u C h r is to s I is u s : C h a r v o u ă şi p a c e d e la D u m n e d e t i T a t ă l n o s t r u , şi D o m n u l n o ­s t r u I is u s C h r is to s 11 (Cap. 1, I. 2).

Ia tă câ aici particu la „prin** o atribu ie ta tălu i. Da­r ă c e ? d u cum -va vom num i pen tru aceasta pe fiul inferior ta tâ lu l? Câtuşi de puţin . „ S â n ţ i lo r , dice, c e lo r c e s u n t în E fe s , ş i c r e d in c io ş i lo r în C h r is to s I is u s " . Ia lă câ aici num eşce sân ţi pe ceî ce aveau flamei, copil, bărba ţi si se rv ito ri. A ceasta se învederează mat ales la finele ep is­tolei, unde d ic e : „ F e m e i lo r s u p u n e ţ i - v ă b ă r b a ţ i lo r v o ş ­tr i" {Efes. 5, 2 2 . 6 , 1 .5 ), s i e a ră ş l: „ C o p iilo r , a s c u l ­ta ţ i p r e p ă r in ţ i i v o ş t r i " , şi „ s e r v i lo r , a s c u l t a ţ i p r e s tă p â n i i v o ş t r i " . Vom pricepe deci de aici, eâ t de m ult s’ati ră r it acum faptele virtuose, câ tă lene ne stăpânesce, şi câ tă ap lecare sp re v irtu te e ra pe atunci, de vrem e ce chiar laicii su n t num iţi de apostol sân ţi şi credineioşf. „ C h a r v 6 u ă şi p a c e d e la D u m n e d e t i ta tâ l n o s t r u , şi Dom nul n o s t r u I is u s C h r is to s " . A dis char, ea ră pe D um nedea l-a num it t a t ă ; d a râ aceasta e tocm ai dova­da acelui char, şi cum ? A scultă pe acelaşi aposto l picând în a l tă p a r te : „ E a r ă , cacî s u n te ţ i fii, a t r im is D u m ­n ed eQ p r e Duchul fiu lu i s 6 Q in in im ile v o s t r e c a ­r e s t r i g ă : A b b a p ă r in te " (Galat. 4, 6).— „ Ş i D o m n u l n o s t r u Iisus C h r is to s " , carele pentru uol s-a născu t şi s-a a ră ta t iu corp. „ 8 in e * cu v 6 n ta t este Dumnedeu, dice, ş i t a t â l Domnului n o s t r u Iisus C h r i s to s 1* (V ers .3)

6 OMILIA I

Ia tă aici Dumnedefl al celui în trupa t, t a r ă de nu vo- eseî, p ărin te a lui D um nedeti Cuvântul. „ C a r e n e -a b i- n e - c u v e n ta t p r e n o i în t r u to ta b in e -c u v fe n ta re a d u - c h o v n ic e a s c ă în t r u c e le ce reşcT , în C h r is to s ." A id face alusiune la bine-cuv6n ta re a Iudaica, pen tru ca şi ace­ia e ra b ine-cuveniare, Îns6 nu sp irituală , precum : „ D u m ­n e d e u s a te b in e - c u v in te z e “ (Num. 6 , 24. D euteron. 7, 13. 28, 6 . Psal. 120, 8) „ D u m n e d e t i s a b in e -c u v in te - z e r o d u l p â n te c e lu î te a , s â b in e -c u v in te z e in t r a r e a şi i e ş i r e a t a . " A id însS nu e aşa, şi c u m ? „ In tru to ­t ă b in e - c u v ^ n ta r e a d u c h o v n i c e a s c ă 11. A şa dară ce’ţi m aî lipsesce în c ă ? Aî d ev en it nem urito ru l, al devenit li­ber, aî deven it fiii, d rep t, fra te , com părlaş clirooom iel, cornpftrtas îm părăţie i şi e ş tî s lăv it îm preună cu dânsul, cu un cuvân t to te ţi s-afi dăru it. „ C u m n u îm p r e u n ă c u e l, d ice, ş i to te n i v a d ă r u i n o u fi" ? (Rom. S, 32.). Christos., carele s-a sacrificat pen tru tine şi care le e s te începutul sacrificiului teu (imtf//.rj, es te slăvit de îngeri, de Cheruvim I şi de S e ra fim i; ce 'ţl lipseşce încă ? „ I n t r u to tă b in e -c u v & n ta re a d u c h o v n ic e a s c â " . Nimic ccrpo- ra l aici. De aceia cele corporale ie sco te din rândul ce­lo r sp irituale , d icS nd : „In lu m e n e c a z u r i v e ţ i a v e a * (loan 16, 33), adu ce nil u-ne sp re cele dint&iu. Căci după cum cel dedaţi {aptelor corporale , nu pot suferi să audă vor- bindn-se de cele sp irituale , lo t aşa şi ceî ce se dedaţi ce­lo r sp irituale , nu vo r p u tea progresa' în ele, dacă maf di­nain te nu se vor desbrăca de cele corporale. Ce este „ b i- n e - c u v £ n ta r e a d u c h o v n ic e a s c â în t r u c e le c e r e ş c l^ ? AdicA nu bine-cuventare păm entească, după cum era )a Iudei; „C ele b u n e a le p ă m â n tu lu i v e ţi m â n c a " (Isaia1, 19. Exod. 3, 8 . D ent. 7, 13), safl „ P ă m â n t d in c a r e c u r g e k p t e ş i m ie r e " , şi „ D u m n e d e Q s ă b in e -c u v in - t e z e p ă m e n tu l t 6 Q“ . A id însg nim ic din acestea, d a ­râ ce? „De m £ iu b e s c e c in e -v a p r e mine., cuv& n- tu l m eQ v a p ă z i , ş i Tatăl m e a îl v a iu b i p r e e l, şi la e l v o m v e n i, ş i lo c a ş îa d e n s u l v o m f a c e u (loan 14, 23.), şi e a ră ş l : „D eci to t c e l c e a u d e cu­v in te le a c e s te a , şi le face p r e e le , a s e m e n a - l-v o i t t p r e e l b ă r b a tu lu i în ţe le p t , c a r e şl-a z id it c a s a s a p r e

OMILIA I 7

p e a t r â ; şi s ’a p o g o r l t p lo e a , şi aQ v e n i t r lu r i le , şi aQ s u f la t v â n tu r i le , ş i s-aQ p o r n i t s p r e c a s a a c e ia , ş i n -a c ă z u t , c â e r a în te m e ia tă p r e p e a t r ă u (Math. 1, 24, 25). O ară pea tra care e s te ? de câ t lucrurile ceresef, ca­re su n t m al p resus de ori-ce prefacere. „ C in e m g v a m ă r tu r i s i , dice, în a in te a 6 m e n i1o r , vo ifl m ă r tu r i s i ş i e a d e d â n s u l în a in te a t a tă lu i m e a c e lu i d in c e - r iu r l " , şi „ c a r e s e v a le p ă d a d e m in e , m e v o iu le ­p ă d a şi e a d e d e n s u l" , şi e a r ă ş l : „ F e r ic i ţ i c e i c u r a ţ i c u in im a , c ă a c e ia v o r v e d e a p e D u m n e d e Q " , şi e a ră ş l : „ F e r ic i ţ i c e l s ă r a c i c u d u c h u l , c ă a c e lo r a e s te îm p ă r ă ţ i a e e r iu r i lo r " , şi e a ră ş l : „ F e r ic i ţ i c e l i z ­g o n i ţ i , p e n t r u d r e p t a t e , c ă p la ta v 6 s t r e m u l tă e s te în e e r iu r l " (Math. 10, 32. 33. 5,8. 3. 10.). Vedl cura el pune pes te to t locul ceriurile şi de densele vorbeşee, şi nicî de cum de cele de pe păm&nt ? Şi e a r ă ş l : „Că p e ­t r e c e r e a n 6 s trS In e e r iu r l e s te , d e u n d e şi p r e M â n tu i to r iu l a s c e p ta m , p r e Domnul n o s t r u I isu s Christos", şi e a ră ş l : „C ele d e sus g â n d i ţ i , e a r ă nu cele p ă m â n te s c ] '1 (Filip. 3, 19. 20, Collos. 3, 2).

„De !a C h r is to s I is u s " , adecă că această bine­cuvântare e p rin Iisus Christos, eat'ă nu prin M oisi; a s t­fel iu că noi ne deosebim nu num ai prin ca litate , ci şi prin m ijlocitcriu l uneî ast-felifl de b ine-cuventări, după cum dice şi în ep isto la cătrit E b re î; „ Ş i M o is i ad e că , a fo s t c r e d in c io s in t r u to tă c a s a lu i c a o s lu g ă , s p r e m ă r ­tu r i a c e lo r c e e r a s ă s e g r ă ia s c ă , e a r ă C h r is to s c a u n f ia în c a s a s a , a c ă r u ia c a s ă s u n te m n o i." (Ebr. 3, 5. 6).

„ P r e c u m n e - a a le s p r e n o i în t r u d e n s u l , dice, m a l’n a in te d e în te m e ie r e a lum eT, c a s ă fim n o i s â n ţi şi f â r ă d e p r i c h a n ă în a in te a l u l “ (Vers. 4). Ceia ce dice, a şa şi e s te ; prin care ne-a b ine-cuven ta t, prin acela n e -a şi ales. El, deci, ni va acorda acolo to tu l, el este ju ­decă to riu l, şi to t el va dice ; „ V e n iţ i b in e -c u v ^ n ta ţ i l p ă ­r in te lu i m eQ , d e m o s c e n i ţ l îm p ă r ă ţ i a c a r e e s te g ă ­t i t ă v o u S d e la în te m e ie r e a lu m e l" , şi e a ră ş l: „ U n d e s u n t ea, v o e s c c a şi il s ă f ie “ (Math. 25, 34. loan 17, 24), şi cu un cuveni, aprope în to te epistolele se încearcă

s OMILIA I

s ă probeze, ca cele ce se petrec cu noi nu su n t n e a ş te p ­ta te , ci ati fost p rescrise de sus, şi nu din căin ţă, ci pen­tru că astfeliti s-afl fo st iconom isit şi des tina t. A cest fap t încă probează m area îngrijire părin ţască a lu i Dumnedefl. D ară ce es te „ n e -a a le s p r e 110I I n t ru d £ n s u l“ ? Adecă ca prin cred in ţa in eî a reu şit la aceasta Christos, m al în a in te de a fi noi, şi ch iar m al-nain te de în tocm irea (-piv fj t o v -/.6o j j.o v xaiotpXTjdfjvat) lum el. Şi b ine a făcu t că a dis ■M.x'i'ţtîiap (facerea, intem eerea), dovedind p rin sceastttT-eft Dumnedeti ca d in tr ’o înă lţim e m are a a ru n c a t jos această lum e. Căci cu adevfirat m are şi negră ită este înălţim ea luf Dumnedeti; nu Sn ce priveşce locul, ci îu p riv in ţa luî, care ■e mai p resus de legile tirel, şi deci m are este şi depăr­ta rea d in tre creatu ră şi creatoriO . R uşineze-se deci ereticii audind acestea. D ară p en tru ce nc-a a le s? „ C a s ă fim n o i s â n ţ i şi f ă r ă de p r ic h a n ă în a in te a lu i, , . Deci ca nu cum -va audind că ne-a ales, să ’ţi Închipui câ ajunge mi­ma! credinţa, adaoge şi m odul v ie ţe l : f â r ă de p r ic h a n ă . „De aceia, zice, ne-a a les, ca sâ fim sâ n ţî şi neprichăn iţl" . AQ fost. aleşi a l tă d a tă si Iudeii, după cum dice: „ C ă p o ­por sânt eşti tu, şi pre tine te-a ales Dum nedeu". (D enter. 14, 2). D ara dacâ om enii când aleg,, de sigur că ce e m ai bun aleg, apoi eu a tâ t m al m ult Dumnedefl. In această alegere e p robă de iub irea de 6menî a lu i D um ne­defl, în acelaşi tim p Inse e probă şi de v irtu tea lor, căci el în general alege pe cet încercaţi. Ne-a tăcu t cu ad ev ăra t sân ţi, dară trebuie a rem ânea sân ţi. S ân t e cel ce se ini- părtăşeşce de cred in ţă, ea ră neprichăn it acel ce a re v ia ţă ireproşab ila . De c ă i sân «.eu ia şi nepricbânirea el nu o cere aşa cum s-ar în tâm pla, ci a se a ră ta îna in tea Lui ast-felifl. P en tru că sun t sâ n ţi şi fă ră prichană, creduţî ast-feliii de c ă tră omeni, in se aceştia seam ăn ă cu m orm intele văruite, şi cu cel Îm brăcaţi în p ie lea oel. El, însC, nu cau tă de aceştia , ci de aceia despre care dice P ro fe tu l: „ D u p r e c u r e ţe n ia m â n e lo r in e le " , ca re ? „ C e a d in a in te a o c h i lo r lu i* (Ps. 17, 27.), adecă sân ţen ia pe care o vede ochiul lu i Dumnedeu. A dis şi despre faptele acestora , dară earăsi îl rid ică în c h a ru l’ lui, c a d sânţenia nu se capătă num ai după ostenele si nici câ vine de la fap te num aî, d din iubirea lut. D ar n id din iub irea Iul num ai, şi nici nu­m ai din v irtu ţile nostre, pen tru că dacă a r purcede num ai din iubire, a r trebui ca to ţi să se m ântu iască , şi dacă a r resu lta num ai de la v irtu ţile nostre , apoi p resen ţa lui, ca

OMILIA I 9

şi to te ceie iconom isite pen tru noi, a r fi fost de p risos. A şa d arâ nici din iubire num ai şi «ici din propria nostre v ir tu te num ai, ei din am ândouă acestea . „ P r e c u m n e -a a l e s p r e n o i“ , dice, Inse cel ce alege, scie ce anum e alege. „ I n t r u d r a g o s te dice, r â n d u in d u - n e “ (Vers. 5). Deci ni­m ăn u i nu a r fi folosit v irtu tea , dacă nu e ra iubirea. Câcl, spune-m l, cu ce s-ar fi folosit Pavel, şi cum şl-ar fi a r ă ­ta t desto inicia lut, pe care a şi a r â ta t’o, dacă nu l-ar fi ch em ai de sus, şi dacâ nu l-ar fi a t ra s că tră dânsul din iu b ire ? De alt-feliu, ca să se înv redn iciască cine*va de a- sem eu ea daruri, este fructul iubire! Iul, ea ră nu al p ro ­prie! sa le v irtu ţi. De a deveni v irtuoşi, de a crede şt a ne ap :o p ia de ei, este cu adevgrat fap tu l celui ce ne ciiia- m ă, insa na m al puţin că depinde şi de no i; d a ră după ce ne-am aprop ia t de el şi după ce ne învrednicim de a tâ ta onore , că im ed ia t de la duşm ănie ne duce Ia înfiere, apoi ac ea s ta cu ad ev era t că esle resu lta tu l iubirel lu î celei ne­m ărg in ite .

„ I n t r u d r a g o s te , dice, m a l d in a in te r â n d u in d u - n e p r e n o i s p r e m o s c e n i r e 'f i a s c â , p r in I is u s C h r i s t o s .“ Vedl euin nimic nu e fâ ră C hristo s? Cum nim ic fără de T a tă l? A cesta a h o tă rit m al dinain te, ea ră ace la ne-a a tra s la sine. A cestea le înseam nă Pavel sp re a în ă lţa şi a lăuda faptele desfăşurate , după cum dice şi in a l t loc: „ P e lâ n g ă a c e a s ta n e şi l ă u d ă m p r in D o m ­n u l n o s t r u I is u s C h r is to s * . . . (Rom. 5 ,1 )) . Mari cu ade* v fira t sun t cele d a te noug, insC cu m u lt m al m arî devin prin aceia, că ni sunt date prin Iisus C hristos; căci nu a tr im is doră pe vre-unul din servil seT, ci pe însuşi unul n ăscu t fiul seo. „ D u p r e b u n a - v o in ţâ , dice, a v o e i s a le % adecă pentru aceia că a voit m ult. D orinţa luî, cum a r d i­ce cine-va, aceasta e s te ; căci p re tu tindene buna voinţă e s le p rem erggtore voinţei. D ară apoi m al es te şi o a lfâ vo in ţă , p re c u m : ân te ia voinţă de n nu se perde cel p e­cii toşî, şi a doua voinţă de a fi pedepsiţi cel rei. Nu-I pe- depseşce din vre o necesitate, ci fiind-că voeşce. A cest f:ipt se pote vedea pe trec in d u -se şi cu Pavel, când dice : „V oesc ca to ţ i 6 m en if sa fie c a m in e " . „ V o e s c e a r a ş i c a c e le t in e r e s ă se m ă r i te şi s â n a s c ă cc* p i l “ (I Corintheni 7, 7.1 Tim oili. 5, 14). Deci buna vo in ţă (î'jâoxla) este ân te ia voinţă, voinţă ap rinsă , vo in ţă un ită cu poftă, cum am dice noi. De cât, din causa celor m al sim-

IO OMILIA r

p)i, nici că voîO conteni, ci voifi în trebu in ţa un cuvânt co­mun sp re a clarifica chestiunea. Ceia ce noî dicem in d e o b ş le : p ism a (s î '.^ a ) , „şî d u p ă p is m a n â a t r g "-o îiîîajia tjjjxov), adecă, a dori grozav un lucru, — «ceasta tocm ai se în ţe lege prin buna-voinţâ (s-iSo-Aia) a luî Dumne­ţi eu ; adecă câ doresce m ult, cft po fteşte m ult m ân tu irea nostrg*). Daifl o re din ce causit ne iubeşce ast-feliii ? De sigur că p en tru b u n ă ta tea lui cea m are. „De aceia, dice, ne-a ho tărî t mal d inain te sp re înfiere, voind şi incă m ult, pen tru ca ast-feliti slava charulut luî să se a ra te ." „ D u p r e b u n a - v o in ţă a v o e l s a le , dice, s p r e la u d a s la v e i c h a - r u lu l s e u , c u c a r e n e -a m ilu it p r e n o i în t r u ce l iu ­b i t ’*. A şa d ara , dacâ sp re aceasta ne-a m iluit, sp re lauda slavei charulul lui, şi ca să se a ra te charul lui, sft rem ânem în acest char. „ S p r e la u d a s la v e i l u lu , dice. D arâ ci­ne sâ 'l la u d e ? cine s ă ’l .slăvească? rioJ? în g e rii? safl ar- changhelii? sau în treag a n a tu ră ? Şi ce este aceasta , fa ţă de dansu l? Nim ic de sigur, p en tru câ Dumnedeu nu este lip sit de nim ic (ăvr/îssî ■;i(j *6 J â v ) . Deci penlru ce voeşce a fi lău d a t şi s lăv it de n o i? De aceia, cu iubirea nostrâ că tră densul să se facă m al fierbinte. P en tru că in defini­tiv nu doreşee nim ic din partea nostrfi, de câ t num ai m ân tu irea nosU'6 ; nu a re nevoe nici de serviciu l nosf.ni, nici de slavă, si n id de alt-ceva din p a r te -n i; totul el f;ice num ai pen tru m ântuirea nostre. Cel ce lauda şi adm iră cbarul aco rd a t lui de Dumnedeti, va fi to t-deauna mai cu bagare de sam ă şi m ai serios. „ C u c a r e n e -a m ilu it p r e n o î “ - Nu a dis „care ni l-a dăru it" , ci „ C u c a r e n e -a m ilu it p r e n o î* , adecă că nu num at ne-a cu ră ţit de p i ­cate, ci incă ne*a făcui şi vrednic) de iubii. în tocm ai ca şi cum a r lua cine-va un rlios, p răpăd it de această bolâ m olipsitore, de bâlrăneţe , serăcie şi fome. si de-o dată l-ar face tfinSr şi frumos, in treeend pe Iuţi 6 m enil in fruim i- se ţă , din obrajii Iul ieşind o cui ore ca au ro ra dim ineţet, ea ră cu aruncătu rile lui de ochi în tunecând strălucirea so- re lu l ; apoi l-ar gratifica cu florea v irste l om eneşti, şi l-ar îm brăca cu haină îm părătească şi cu d iadem ă, şi în fine cu Iotă podoba,—în aşa feliti a lucrat Dumnedeti cu sufle­tu l nostru pe care l-a făcut frum os, scum p şi drăgălaş. In*

*). Cuvântul pism a de şi 's l t r e origina sa din limba greai-A, totuşi în lim ba RomâDă a căii ut în înseninarea de viclenie, invidie, rentate. Trad.

OMILIA I I I

geril doresc ca sâ pciviască un ast-felifl d« suflet, şi nu num ai ingeril, ci şi archanghelil şi to ţi s â n ţ i i ; în tr ’a iâ t ne a făcut de graţios! şt de scump! luî. „ V a p o f ti, dice, îm p ă r a tu l f r u m u s e ţa t a “ (Ps. 44, 13). P riveşce d e d , ce vorbe v ă tăm âto re vorbesc unia, şi ce vorbe b iue-cuventale vorbim noî acum. Noî nu adm irăm câtuşi de puţin bogă­ţia, nu adm iram cele Ue aici, ci cele ce reş ti şi cele din eeriurl. Na dicem noî ore, câ acel copil e graţios, care îm preună cu frum useţa corpului a re incă si m ultă g ra ţie in cu v in te? Eî bine, ast-feliu su n t credincioşii. P riveşce acum ce vorbesc credincioşii şi cel in iţia ţi îu dogm ele ere- dinţel. In adevfir, ce a r putea sâ fie itihÎ g ra ţio s ca gu ra uduî credincios, carea scote cuvinte m ira cu io se. şi care cu in im ă cura tă şi cu buze nespurcate se im p a rtă feşrc din m asa cea de ta ină, cu to tă s tră lu c irea şi cu to t cu ra ju l? Ce pote fi m aî g raţios de cât cuvintele prin care ne lepădăm de diavolul ? prin care apoi ne îm preunăm cu Cbrislos ? ca cuvintele din m ărtu ris irea aceea d ina in te de bote/., ca si aceea de după b o tez? Să pricepim decî aceasta toţi, câtî am corupt ta ina botezului şi sâ suspinam , ca să pu­tem ea răş l a dobândi ceia ce am p e rd u t „Intru c a r e a- v e m r e s c u m p ă r a r e a p r in s â n g e le lu i“ (Vers 7}. Cum ? Nu num aî eă a dat pe fiul sefl cel iubit, ei iu a?a mod, în cftt să fie şi sacrificat. P riveşce bogăţia iubi­re! sa le că tră o m : pe fiu) sett cel iub it I-a d a t pen­tru cel vrednici de ură. De aief po ţî vedea c â t no p re ţu ­ieşte . Dacă, pe când noî ’l uram şi eram duşm anii luî şia dat totuşi pe fiul seu cel iubit, ce nu va face la urm ă,când ne facem prietini cu e l? „Iertarea p 6 c a t e l o r “ . De la cele de sus se pogoră Ia cele de jos. Spunend mal îna in te de înfiere, de sân tire si v ia ţa nepricbănitâ, vor- be-ce acum şi de patim ă, nu ca cum a r slăbi safl a r în ­josi cuvCntui, de la faptele eele m arî pogorîndu -1 la cele mici, ci din contra rid icându -1 de la celc m ici la cele m ari.Nimic nu e m are ast-feliii, ca a se v arsă sângele fiuluîs8u pentru noi. A nu cru ţa nici pe fiul sSti, aceasta e cu m ult m aî m are şi de cât înfierea, şi de câ t to te cele-l-alte daruri. Mare lucru este a ni se ie rta pScatele, d a ră m aî m are incă că am căşti gat'o prin sângele stăpânu lu i. Cum că acest fap t e m al m are de câ t to te cele-l-alte, priveşce cum si aici s trigă apo sto lu l: „Dupre b o g ă ţ ia c h a r u lu l lu i, p e c a r e l-a p r is o s i t în t r u n o i “ (Vers. S). B ogăţie e şi înfierea, inse aceasta e cu m ult mal m are. „Pe c a r e

1 2 OMIUA I

l-a p r is o s i t , dice. In tru n o l“ . Şi bogăţie, şi incă eu p r i­sosin ţa dată, adecă a fost v ă rsa t charul !ul asup ra om e- n ilo r în tr ’un mod de nepovestit. Nu e posibil de a p resen ta cu cuventui ceia ce am încerca t prin fapte. Căci cu ad e­v ă ra t că este bogăţie, şi încă bogăţie m are, pe ca rea ni a da t’o cu p riso sin ţă ; bogăţie p risoseln ică nu om enilor, ci lui Dumnedefl, ast-felift că e cu nep u tin ţă de a fi povestită .

„ A r a t â n d u - n i n o u £ t a in a v o e l s a le d u p r e b u - n a - v o in ţa s a , c a r e m a l ’n a in te a r â n d u i t în t r u d e n ­s u l 0 {Vers 9), adecă, s tăp ân u l adevgrate l înţelepciuni şi a î adevfii'ateî p riceperî ne a filcut în ţe lep ţi şi pricepuţi. Vai, câ tă prietenie, de vrem e ce ni spune până şi m isteriile saîe. „ T a in a v o e î s a l e “ , dice, ca şi cum ar dice cine-va, ca ni a făcut cunoscut cele din inima* iul. A cesta este m is- te riu l cei plin de to tă în ţe lepciunea şi priceperea. Ce a n u ­me cauţi egal cu această în ţe lepciune? Pe cel nevrednici în to tu l, pe aeeia 'I-a găsit v rednici sâ ’I îm bogăţiascâ. Ce po te fi egal cu această iscu s in ţă? Duşm anul, cei cu to tu l u r ii a ltă dată, acesta fă ră de veste s-a rid icat la cele înalte . Şi nu num ai a tâ ta , darâ şi aceia câ faptul s-a p e tre cu t în acest tim p, şi p rin cruce, şi aeeasta a fost după în ţe lep ­ciunea lui. Aici în tr 'ad in s în tinde vorba, voind a a ra ta cum aceasta a resu lta t dio în ţelepciune, şi cum şi pe noi ne-a făcut înţelepţi. Pentru care ea răşl d ice : „După b u n ă ­v o in ţa s a , c a r e m a f n a in t e a r â n d u i t In tru d fe n su l“ , adecă, aceasta a dorit, sa ti cum ar dice cine-va: aceasta şi-a pu= in gând, ca să ni com unice’ şi none ta în a sa. Şi care e acea ta in ă ? A eeia câ voeşce a şedea om ul in ee­riurl. A ceasta, deci, s’a şi făcut, „Pentru ic o n o n lia îm ­p lin ire ! v r e m u r i lo r , c a to te s ă le uniască s u b u n c a p în t r u C h r is to s , şi c e le d in e e r iu r l ş i c e le d e p r e p ă n ie n t , în t r u d â n s u l (Vers, 10). „Se despărţi-se, dice, cele ceresc! de cele pam enteşcî, nu aveau un siogur cap". După cuvântul creaţiunel Dum nedeti a fost unul s in g u r ; d a ră îm prâsciindu-se re tă c ire a din m ithologia greacă, cu cred in ţa in m al m ulţi dum nedel, im e n il erau d esp ărţiţi şi fugiţi de sub ascu ltarea lu i Dumnedeti. „ P e n t r u ic o n o m ia , dice, îm p lin ire i v r e m u r i lo r " , A num it aceasta p lin irea tim purilor. P riveşce, câ t de p recis vorbeşee. A rătând înce­putul de la ta tă l, scopul, voinţa, ân te ia im pulsiune, ea ră ân te ia îndeplin ire a luc ru rilo r prin Iisus Christos, el (apo­stolul! nicâirl nu*l num eşce serv .

OMILIA I 1 3

„ P r e c u m n e - a a le s p r e n o i în t r u d â n s u l, dice, m a l’n a in te d e în te m e ie r e a lu m e i r â n d u in d u - n e p r e n o i s p r e m o ş c e n i r e a f ia sc â p r in I isu s C h r is to s , c â - tra s in e , ...... c a t 6 te s ă le u n ia s c ă s u b u n c a p in ­t r u C h r is to s , şi c e le d in c e r iu r f , şi c e le d e p r e p ă m c n t în t r u d â n s u l“ . Cum vedt, decf, n icăirl nu l-a num it serv. Dacă inse p a rticu le le : „ î n “ şi „ p r in " se p o t atribu i servului, priveşce unde ajunge ■ lucrul. Chiar de la capăt începând episto la „ P r in v o in ţa “ adaoge im ed ia t „ t a t â î u l “ . T atăl a voit, dice, şi fiul a lucra t, a activat. D ară nici fiul n ’a fost lipsit de voinţă, fiind-ea ta tă l a voit, şi nict ta tă l nu a fost lipsit de ac tiv ita te , fiind-că fiul a ac tiva t, a lucra t, ci Io te sun t com une ta tă lu i şi fiului. „ T o te a le m e le , dice, a le t a l e s u n t , şi a l e t a l e a l e m e le 0 (loan 17,10). P lin ita tea tim purilo r a fost p resen ta lui. Decf, fiind-că to te le-a în trebu in ţa t, şi prin ingerl, şi prin P rofeţi, şi prin lege, si to tuşi nimic nu s a făcut, ba înca se prim ejduia înseşi creaţiunea om ului, ca adecă in zad ar a fost creat, şi încă m at m ult sp re rg&, to ţt fiind perduţl mai m ult ch iar ca pe tim pul potopului, a g ăs it a- eeastâ iconom ie a charului, ca ast-felifl om ul sa nu fie fâcu t farâ scop şi în zadar. Deci aceasta o num eşce apos­tolul plinil.ntea tim purilor şi înţelepciune, ca adecă pe când tocm ai erail pe punctul de a fi perduţl, a tunci afl fost m ântu iţi, „ C a to te Să le u n ia s c ă " laLift't.i), Dară ce înseam nă acest euv6n t? A stringe adecă la un loc, a mii cele despărţi le. De c â t să cău tam a ue apropia înca mai bine de adevgr. P rin tre not. cum şi în obiclnuinla (lilnîca, âvax=ş aXa îo>a i ? = re <' a p i tu la t i e , se nu­m eşce abrev iaţiu tiea celor vorb ite pe larg, sati to te cele vorb ite pe larg a le spune pe scurt. Mal es te apoi şi a ltâ sem niheaţ'e , şi an u m e: cele iconom isite de un tim p înde­lu n g a t le a adunat la un loc şi Ie-a concen tra t in el, ade­că le-a scu rta t. „ C ă c i D o m n u l c u v â n t s c u r t v a fa c e p r e p â m e n t (/.070V Ţap tovisXmv vmX tv Sixa'.oa&VTg)Cu d r e p t a t e 1* (Rom. 9, 28), adeeă pe acelea le-a cuprins, şi pe a lte le le-a ndâogat. A ceasta este v.'wt.z'ţvlv.iw.ţ saii rec ap itu la re . D ară aces t cuvânt m at învederează incă ce-va, şi a n u m e ; un sin g u r cap a d a t tu tu ro r, pe Christos cel în trupa t, adecă şl îngerilo r şi om enilor a dat aceeaşi că ­petenie, unora pe C hristos după corp, şi a lto ra pe Dum­nedea' Cuventui. Ca cum a r dice cine-va, că a rec lăd it o

14 OMILIA II

casă, care avea unele p ă rţi s tr ic a te şi unele tari, adecă că i-a pus o tem elie m al pu tern ica şi a făcut casa mal sâ- n ă to s ă : în tocm ai aşa şi aici, prin fap tu l că a pus pe to ţi sub un sin g u r cap. Căci m im ai ast-feliu se v a face unirea, num ai ast-felifl se va face conex ita tea exactă, când to te vo r fi puse sub uu singur cap, c a re -a re o leg ă tu ră de sus.

Deci, după ce ne-am învredn icit de a tâ ta dar, de a tâ ta filantropie, sâ nu ruşinăm pe bine făc6torul nostru , şi să nu facem a fi zadarn ic a tâ ta char d ă ru it n o u e ; sâ a ră tăm uecl v ia ţâ îngerească şi să avem v irtu te îngerească. Da, vg rog şi v6 îndem n, ca nu cum -va să ni se facă to te acestea sp re judeca tă safl sp re osinda, ci spre dobândirea bunătă ţilo r, câro ra fie ca cu to ţii să ne învrednicim , prin C hristos Iisus D om nul nostru , câ ru ia îm preună cu T atăl şi cu S ân tu l Duch, i se cuvine slavă, s tăp ân ire şi cinste, a- cum şi pu ru rea şi in vecii vecilo r. Amin.

OMILIA II.

„ I n t r u c a r e şi s o r t ă n e - a m fă c u t, m a l ’n a in te f iin d h o tă r â ţ i d u p r e r â n d u ia la c e lu i c e to te le lu ­c r e a z ă , d u p r e s f a tu l v o e l s a l e ; c a s a fim n o i s p r e la u d a m ă r i r e ! lu î, c a r e a m n ă d ă jd u i t m a l în a in te în t r u C h r is to s ; p r in c a r e şi v o i a u d in d c u v â n tu l a d e v ă r u lu i m â n tu i r e l v 6 s t r e , î n t r u c a r e şi c r e â n d , v 'a ţ i p e c e t lu i t c u d u c h u l f ă g ă d u in ţe i c e l s â n t ; c a r e e s te a r v o n a m o ş c e n i r e l n o s t r e ; s p r e r e s c u m p ă r â r e a c â ş t ig u lu i , s p r e la u d a m ă r i r e l Iu i.“ (Cap. 1 ,11 — 14).

P este to t locul s-a încercat Pavel, pe câ t I-a fost po­sibil, de a ni a râ ta iub irea de om enî cea negră ită a Iul Dumnedefl. Cum că aceasta îns£, nu e cu pu tin ţa a o cu- nosce cu exac tita te , ascu ltă ce d ice e l : „O a d â n c u l b o ­g ă ţ ie i şi a l în ţe le p c iu n e ! si a l c u n o ş t in ţe i lu i D u m ­n e z e u ! C â t s u n t d e n e p ă t r u n s e ju d e c ă ţ i le lu î, şi n e u r m ă r i t e c ă i le lu l“ (Rom. 11, 83 .); to tuşi aici a ra tă cam în ce feliti este. Deci, ce dice el.s „ I n t r u c a r e şi s o r t ă n e -a m f â c u t“ , adică am p rim it m oscenire. Mal su s a d is : „ N e -a a le s p r e n o l“ , eară aici dice „ a m p r i ­

OMILIA H 1 5

m it m o s c e n i r e ” . D ară fiind-că inoşcenirea este m al m u lt fap t de noroc, de eâ t resu lta tu l intenfiunel safl al v irtu te !,— căci m al to tdeauna se îm prie tineşce cu igno­ran ţa ’ şi cu norocul orb, lăsâod la o p a rte de muSte-orl pe cel * v irtuoşi, şi Jipindu-se tocm ai de cel nevrednici,— priveşce cum el corectează aceasta . „M afnainte r a t l - d u in d u - n e p r e noi dice, d u p ă b u n ă - v o in ţa v o e l s a l e , “ adecă, că nu am m oşcenit cum s-ar în tâm pla , şi că nici nu am fost aleşi earăşî cum s-ar în tâm pla ,— pentru că cel ce a ales es te Dumnedefl, si lo t el este care a da t m oscenirea,—-ci după buna-voinţa sa. A ceasta scriind-o şi în ep isto la c ă tră Rom ani (8, 28. 30) d ice : „ C e lo r che* m a ţi d u p r e r â n d u i r e a Iu l D u m n e d e Q ... P r e c a r i i i-a h o t a r î t m a l d in a in te , p r e a c e ş t i a l-a ş i c h e m a i , şi p r e c a r i i l - a c h e m a t , p r e a c e ş t ia l-a şi î n d r e p ­ta t , ş i p r e c a r i i l-a în d r e p ta t , p r e a c e ş t i a l-a ş i p r o s lă v i t " D icend m al'nain te „C elor c h e m a ţ i dupre r â n d u i r e a lu i D u m n e d e Q “ , şi voind a a ra ta distinc- ţiunea aco rd a tă unora, a vorb it şi de m oscenire, pe care o pune aici ca re su lta t m al m ult al sanctita te ! iul, pentru ca ast-feiitî liberu l a rb itru să nu fie anih ila t. Căci sorţul m oşcenirel (v.Xr(pos) nu este resu lta tu l v irtu te ! in sine, ci al în tâm p lâ re i norocose, cum av dice cine-va. Ca şi cum pare-că a r d ic e : „dându-se sorţu l v-a ales pe voi, Sns6 to ta lita te a fap tu lu i e resu lta tă din buna Iul d isposiţiune“ . Fiind ho tă rî ţi, dice, adecă, alegeudu-ue, ne-a afie rosit luî-şi, safl câ n ia l'n a in te înes de a ne nasce, el ne priv ia ca m oscenitort. E în ad ev fr m inunată p revederea Iul Dum ne­zeii, care cunosce to tu l m al’nainte ch iar de naşcerea nostre. Tu însg, priveşce, cum sl peste to i locul voeşce a a ră ta p re ­cis, eă faptul aces ta nu e resu lta tu l căin ţei, ci t-a a to st prescris de sus. ca cu nimic să nu fim mai pe Hp l«- uel, şi dec! p en tru acest scop to tu l face. D ară cum în ­suşi Christos d ic e : „Nu s u n t tr im is , f a r a n u m a i câ - t r a o ile c e le perdute a le c a s e i Iu l Israil", şi ea răşl di­cea d isc ip u liîo r; „Pe c a le a p ă g â n i lo r sa nu mer­g e ţ i , şi în c e t a t e a Samaritenilor să n u in t r a ţ i " , şi chiar Pavel d ic e a : „ E r a c u putinţa de a s e g r ă i cu v fin tu ! Iu l D u m n e d e Q v 6 u£ m a l’n tC iQ ; d a r ă f iin d ­c ă '! le p ă d a ţ i , şi ve j u d e c a ţ i p r e v o i n e v r e d n ic i d e v ia ţa c e a v e c in ic ă , i a tă c ă n e în to r c e m Ia nea­

i 6 OMILIA II

m u r i" {Math. 15, 24. 10, 5. Fapt. 13, 46) ? Tocm ai pen­tru aceasta s-au dis, că adecă «ă nu creadă c ine-va ea asem enea fap t s-â p e trecu t în tr ’un mod în tâm plâtorift. „ D u p r e b u n a -v o in ţa s a , dice, c a r e m a f n a i n t e a r â n d u i t în t r u d â n s u l" , adecfi, câ nim ic dupâ aceasta n-a lu c ra t; to le ati fost p rescrise de sus astfelid, şi e! po rtă to tu l dupâ planul voel sale. A şa-darâ el nu a ch em a t gin- ţile tliti causâ că fudeil nu-l dafl a ten ţiune, şi nici câ a fost silit şi îm pins ia aceasta de ce-va. „ C a s â fim n o i, s p r e la u d a s la v e i s a le , cariT m a l’n a in te a r a n ă d ă j ­d u i t in tr u C h r is to s , p r in c a r e şi v o i a u d in d c u v â n ­tu l a d e v ă r u lu i m â n tu i r e ! v o s t r e , in t r u c a r e ş i c re - d â n d , v -a ţi p e c e t lu i t c u D u c h u l f ă g ă d u in ţe ! c e l s â n t" (Vers. 12 .13)—Priveşce, cum în to t locul pe C hristos ’l dă ca eausă a celor săvei şite, şi cum nicăirl ou vel găsi denum irea de funcţionarii} (ssoopyoî) sati servitorii!, dupre cum scrie şi în epistolă câ trâ Ebrel, d icend ; „De d e m u l t g r ă ­in d Dumnecleti p ă r in ţ i lo r n o ş t r i p r in p r o r o c i , In d île le a c e s te a m a l d e p r e u r m ă n i-a g r ă i t n 6 u£ în t r u f iu l" (Ebr. 1. 1. 2), adeefl „prin fiul". „ C u v â n tu l a d e ­v ă r u lu i dice, şi nicî de cuni cuv£nlul tipului sa â al i- coner, a l imaginel; şi ce încă? „ E v a n g h e l i a m â n tu i r e ! n o s t r e 1**). Bine o num eşce evanghelia m ântuire!, pen lru câ pe de o parte face a lasiu n e la lege, earâ pe de a lta la pedeapsa viiIore. Nimic a lta nu este p r e d ic , de cât evanghelia m ântuire!, căci cel vrednic! se eliberează şi nici de cum nu se perd.

„ I n t r u c a r e şi c r e d â n d v -a ţ[ p e c e t lu i t c u D u ­c h u l f ă g ă d u in ţe i ce l s â n t , c a r e le e s te a r v o n a m o ş ­c e n ir e l n o s t r e " {Vers. 13. 14). A fi sigilaţi, ea răşl e un exemplu al mare! sale p ro n ii; nu num ai a fi afierosiţl şi niel m im ai a m oşceni, ci incă a ii şi sigilaţi. Ca cum ci­ne-va a r face cunoscut pe cel ce au căştigaf. ta Io tărie, ast-felifl şi D um nedea a h o tâ rit pe unia spre a crede, şi i-a s ig ila t în a clironom isi cele viitore. Vedl cum , cu t r e ­cerea tim pului îl face pe aceştia de adm ira t ? Pe c â t tim p era tt în p resciih ţâ (lv tq jipoiwoes[=în precunoscînţâ), nim 6-

*) Textul original e s te : „ev i|i %a.'. ijjLSîţ «-/.ouaavTSţ tov W- fov TTj-c âX*/]dst«ţ, to e'jolyyeX'ov awvfjpisc qJ-tovl;, ast-felifl cilin ediţii)nea Kflin&Dă de Buzeii lîpseşce partea tic ia urmii. I rad

OMILIA II 17

nul mi eratt cunoscuţi, dară dupâ ce aii fost sigilaţi, s ’aQ făcut cunoscuţi, însg nu ca voi, ca ri veţi fi cu ade­v ă ra t cunoscuţi, a fa ra de pu ţin î pote. AQ fost sig ilaţi şi Israiîiţil, inse în circum cisiune, ca şi anim alele care pasc earbă • am fost sig ilaţi şi noi. inse ’în sp irit, ca fii al lu i. D ară ce înseam nă 6 r e : „c u Duchul s â n t al f ă g ă d u in ­ţ e i ? A decă după făgăduinţa pe care am p rim it’o. Dou6 su n t fâgâdninţile d a t e ; una prin profeţi, şi ceea-l-altâ prin fiul. A supra făgăduinţei d a tă prin profet!, ascu ltă pe loif p ro­fetul, carele d ic e : „V 0 IC1 tu r n a din Duchul meci pes­te tot trupul, ş i v o r proroci feciorii voştri, şi fe­tele vostre, şi tinerii voştri vedenii vor vedea, şi bătrânii voştri visuri vor v isau (loil % 28), Acum ascu ltă şi pe Christos, carele d ice : „Veţi lua putere, v e n in d Duchul s ă n t p e s te voi, şi v e ţ i fi m ie măr­turii in Ierusalim, şi Sn t6tâ Iudeia şi Samaria, şi pănă la marginea -pămentulut." (Fapt. t , 8). D eşi tre ­buia a fi credu t ca Dumnedefl, dice, totuşi el nu se în te ­m eiază m ult pe aceasta , ci exam inează fap tu l om enesce, precum ţlic-e şi în episto la câ trâ E breî (6 , 18): „Ca prin douS lucruri ce n u se pot m u ta , în care e s te cu neputinţă s ă m in ţâ DumneţleO, sâ a v e m t a r e în­demnare". Ast-feliu si aici dă dovada prom isiunel ce lo r v iitore, care dejâ ni s-ati acordat. Tocm ai de aceia şi nu- m esce aceasta arvonă, pen tru că a rv o n a este o p arte a în tregulu i, A cum părat de la noi m ân tu irea nostrfi, şi pen­tru aceasta n i-a d a t arvonâ . P en tru ce însC nu a dat în­tregul p re ţ im e d ia t? F iind-că nici noi nu am lucrat totul* am credu t num ai, d a râ acesta e în c e p u tu l; de aceia şi el ni-a d a t num ai arvună. N um ai când deci vom proba c re ­d in ţa nostrS prin fapte, a tunci şi el va p lă ti preţu l în treg . Mal ales încă că a d a t şi un alt p re ţ,— propriu l lui sân­ge,— şi earăşl a făgădu it a l t p re ţ. P recum când este res- bolti în tre naţiuni se dau osta tic i, to t aşa şi D um nedeu a d a t pe fiul şed ca gaj de pace şi de arm isliţifl, cum’ s i pe sp iritu l cel sâ n t al s6Q. Cel ce cu ad ev ăra t se îm p ăr­tăşesc de sântul Duch, sciu că este arvonă a clironom ieî nostre . A st-feliii a fost P avel, carele de aici dejâ g u sta cele de acolo, pen tru care se şi grăbea, in acelaşi tim p se şi în tris ta a părăsi cele de aicî si suspina, pen tru că priv ia cu alţi ochi, transporfându-şî to tâ m in tea Iul acolo. Nu particip i la fapte, de aceia cadl şi din vorbe. Dacă n e­

i 8 OMILIA II

a m fi îm p ărtăşit cu to ţii de Duchul sân t, cum a r fi treb u ­it, am fi p riv it şi ceriu rile şi fericirea de acolo. A rvona în ce scop şî p en tru ce ni s ’a dat.? P en tru res cum păra re şi buna în g r i j i r e ; căci adevărata rcscum pârare a tunci se face. Acum insă noî trăim în lum e şi cădem în m ulte fap­te rele, şi trăim îm preună cu cel necucernici.

De aceia ne am d ep ă rta t acum de eeriurl, Insă ade­văra ta rescum părare atunci es te , când nu sun t nici păcate, nici patim i omenesc!, şi nici nu ne am estecăm cu de ac e ­s te a ; de vrem e ce v ia ţa nostră nu este pe pâm ent, căel aici noi suntem ca musafiri. Deci fâ ră pocate trebu ie să fim, dacă voim să fim „ la u d a s la v e i s a l e M. încontinuu pune această dicere, ca fiind suficientă sp re a convinge pe auditori. „Căci dacâ le fâeea to te acestea pen tru noi, dice, a r fi fost chestiunea d iscu tab ilă ; dară fiind-că le-a făcui pen tru dfinsul, sp re a a ra ta bunătatea luî, ca o m ărtu rie 6 re-care, apo i şi pnne causa pentru care nu s-ar fi p e tre ­cu t acestea in vre-un a lt m od", ceia ce şi vedem p etre - cgndu-se cu I s ra i i î ţ i l : „ F ă p e n t r u num eîe t e o - (Psalm 109, 21), şi ea răşl în a lt Ioc, unde Snsuşl Dum nedeti d ic e a : „ P e n t r u m in e f â c u t-a m a c e a s ta “ (Isaia 48,11), cum şi M oisi: „ F a a c e a s ta n o u e p e n t r u n u m e le te o , d a c â nu p e n t r u a l t - c e v a " . A ceasta convinge pe aud ito ri si-I linişteşce, afiând că va face nu maî pen tru bu n ă ta tea lui, ceia ce a prom is.

D ară audind noi acestea să nu ne lenevim , căci da- eă face pen tru densul, to tuşi cere şi conlucrarea nostră. P en tru că dacă d ice: „Pe c e î c e m g s lă v e s c Sî v o iţi s lă v i , si c e l c e m ă d e s p re ţu ie s c , v o r fi d e s p r e ţu i ţ l “ (I Reg. % 30), vom pricepe că cere şi cele cuvenite din parte-ni. Lauda slavei lu i este de a m ântui pe duşm anii lu î tocm ai, însă num ai pe aceia, carii dupâ ce ati* deve­n it p rieten i persis tă in prietenie, căci dacâ se re’t)torc ea ­răşl la vechea duşm ănie, t6 te ati fost in zădar şi de pri­sos. A lt mijloc de scăpare nu este şi nici vre-o îm păcare din noti, ci „6 r e - c a r e a ş c e p ta r e în f r ic o ş a tă a ju d e c â - ţe l , şi iu ţ im e a fo c u lu i c a r e v a s ă m ă n â n c e p r e c e i p r o t iv n ic I u (Ebr. 10, 27). Dacă a r u rm a ca vecînic noi să cerem ie rta re de Ia dânsul şi 1n acelaşi tim p să ’t duşm ă­nim, de sigur că nu vom înceta de a fd u şm ă n i, m oleşin- du-ne şi făcfindu-ne m al răf, şi vătăm ându-ne pe noi în­şine la ven irea sorelu l drep tă ţel. Nu vedl raza acelu i so ­re desebidendu-ţî ochii? Acea rază i-a făcu t sănătoşi, buni şi pătru udă tort. Ţi-a a ră ta t dejâ lum ina cea a d e v ă ra tă ;

OMILIA II 19

d ară dacâ tu fugi de lum ină şi te bagi în în tunerec, care ’ţl va fi justificarea, şi ce ie rta re vei a v e a ? Nirf-utia, peo- Aru câ p u rta rea ta este sem n de duşm ănie nespusă. Când jiu cunosceal pe Dumnedefl şi-l duşm ăniaî, aveai 6 re care sc u s ă ; d a râ după ce deja ai g u s ta t din b u n ăta te şi din ini ere, şi to tuşi îl părăsesc! şi te în torci ca cânele la* v ă r­să tu ra sa, nim ic a lt nu ară ţi, de c â t sem nul celei m at m ari uri şi desp re ţ. wfn*6 i j U , dicî, ci su n t silit de n a tu ră ; eu iubesc în adevgr pe Cht'islos, ins# dacă calc poruncile lui, este că sun t silit de n a tu ră la a c e a s t a D a c ă cu ftde- v 6ra t că a l fost silit, de sigur câ vel avea i e r t a r e ; eară d ac ă ca<jh din causa lenevirei tale, nu vei avea câtuşi de pu ţin . Iia id e , deci, să cercetăm şi sâ vedem care din do- .u6 : se fac ore p ic a te le din causa vre-un el n ec es ită ţi? suntem ore forsaţî de a le face, safl că le facem din prea m a re a trândăv ie şi din d esp re ţ? „ S a n u u c id l“ , dlice. Care este necesitatea de a ucide ? Care e sila ce te îm ­pinge ? Nu este nici o silă care să îm pingă la omor. Ci­ne d in tre noi a r avea gustul ca să im plânteze cuţitu l in gâ tu l apropelui şi sâ-şî m oie în sânge m âna Iul P Nici u- nul, A şa dară, vedl că e cu to tu l din contra , adică că nu ■e necesitatea nici sila care ne îm pinge la om or, ci pofta de a pgeâtui. D um nezeu a în rădăcina t în n a tu ra n o ş tr i d rag o stea de a ne iubi unii pe alţii „T(M ă v ita , dice, îu - b e s c e p e c e l a s e m e n e a e i 'ş i şî o m u l p e a p r â p e l e lu i* (Sirach. 13, 18). Vedf, decf, că de la n a tu ră avem în noi germ enele v ir tu ţe l? Deci germ enele rfiulul este contra nalurel, şi dacă aces ta ne stăpâneşce m ai m ult, apoi e dovada n îarei nostre trândăvii. D ară e e ? Care neces ita te te îm pinge spre a curvi ? „T irania poftei, r e s p u n d ! D a r ă pen lru ee ? spune-m l: nu se pote ca sâ usezl do fem eea ■ta, şi ast-felifl să con ten iască acea tiră n ie ? „Dară, dicl, m-a*cucerit am orul de femeea ap ropelu i". D ară aceasta nu ■e din causa vre-unel n e c e s ită ţi: am orul nu provine din vre-o necesitate saQ s i l ă ; nim eni nu iubeşce cu deasila, -ci de bună voea sa. P rom iscuitatea pote că es te o nece­sitate : in s6 a iubi pe cutare sau pe cutare, nu este din n e c e s ita te ; faptul acesta nu e nicî m ăcar poftă de prom is­cu ita te , ci o slavă deşartă , insultă şi desfă tare peste m ă- -sură. Care fapt esle log ic? spune-m l: A avea pe fem eea ■«e aî lua t’o cu garan ţii, şi tovarăşă in facerea copiilor, safl pe acea pe care nu o cunoscl ? Nu sc iţi că convieţu irea naşce prieten ia ? Nu acns pofta în s in e ; in s6 ea a fost d a tă îpentru căsnicie, a fost acordată pen tru facerea de copii,

2 0 OMILIA II

eară nu pen tru precurvie şi corupţione. Obicinuiesc şi le­gile de a ie rta pecatele fo rs a te ; însfi din cele en u n ţa te a- icl nici unul nu provine din vre-o necesitate safl silă , ci to te din desp re ţ c ă tră C reatoriul. Nu a c rea t Dumne^eCe n a tu ra nostrft în aşa mod, ca să fim siliţi a pgcătui, eăcţ de a r fi aşa, nu a r fi pedeapsa. Celor se sun t forsaţT de a face un fap t rfiâ, nici noi nu le cerem vre-un cu v en t, şi nici Dumnedefl, carele e a lâ t de bun şi filantrop. D ară c e ? A fura este pote din n ec es ita te? „Da, dicl, căci s ă ră ­cia il îm pinge la aceasta ," D ară sărăcia forează pe cine­va m al m u lt de a lucra, de câ t de a fura. Sfirftcia, deci, iace tocm ai c o n tra r iu l; căci a fura este fapt in su lta t din trândăvie, pe când sărăcia nasce iub irea de m uncă, ea râ nu trândăvia. Şi ca să afli, ia sp u n em !; ce pote li m aţ greu şi m al desgustâto rifl? A perinda nopţile treaz, şi a sparge zidurile, a paşi prin Întunerec, şi a fi cu sufletu l în m ână, a se p regăti de omor, a trem ura şi a m uri de frică, safl a fi cu bagare de sam ă Ia ocupaţiunile (Jilnice, şi a se bucura în linisce de o m are s ig u ran ţă? A ceasta e m al uşor, şi cum că este m at uşor, dovada e că s u n t m al m ulţi in lume de cel ce m uncesc, de câ t de cel ce fură.

A şa dară, vedl că v irtu tea e dupâ legile na tu re î, ea* ră rfiutatea e con tra legilor naturel, după cum su n t boia şi săn ă ta tea ? D arâ ce V A spune m inciuni şi a ju ra s tr îm b ’ este din causa v rf-u n ei necesităţi sati siluiri ? Nu es te nici una din acestea, ci de buuă voe facem aceasta . Nu su n ­tem creduţl, d ic l : dară aceasta e fiind-că nu voim, p e n tru că în definitiv noi a r trebu i sâ fim creduţl rnal cu sam ă din purtare , de câ t din ju răm in te . P en tru ce, spunem l, pe unia car! ju ră nu -1 credem , eară pe alţii ’l credem de fi­deli şi fâră ju râ m â n t? «Dacă cu tare, dice, va spune fap­tul, eu ’l cred şi fâră ju răm ân t, pe tine inse, chiar cu ju ­răm ân t nu te cred.» A şa darâ ju răm ân tu l este de p riso s , ba încă ch iar e o dovadă m al m ult de necredinţă, de câ t de credinţă. U şurinţa de a ju ra e o p robă de nerespec t eă tră cele sân te . Ast-felifl d a râ e t i ce încontinuu usazft de ju răm ân t nu are nicl-odatâ vre-un folos din el, pe când din. contra, cel ce nicl-odată nu tn trebuin ţază ju răm ân tu l, acesta tocm ai se foloseşce. E necesitate de ju răm ân t, dice, sp re a fi c re d u ţf ; dară noi vedem că tocm ai cel ce n iî se ju ră sun i creduţl. D ară c e ? E ste ore vre-o necesitate- safi v re-o silu ire de a insu lta pe un a l tu l? *Da, d ice ; din eausă că inim a mi se înfuriazâ şi clocoteşce de m ânie, şi n u ’ml lasă sp iritu l în linişte.» D ară nu e 'c a u sa inim ei, o -

OMILIA II 2 1

muie, ci causa micime! laie de suflet si pofte! de a insu l­t a ; pen tru că dacă a r fi din causa înimeJ, tot! omeuil s-ar înfuria şi a r insulta. Avem in im ă nu ca să insultăm pe apropele, ci ca să in torcem la pocăin ţă pe cel ce pă­cătuiesc. să fim treji, eară nu trândav i. Inim a este in noi ca să serv iască de im puls pen tru noi, sp re a scrâşni cu dinţii con tra diavolului, sp re a fi g rozav i con tra lut, şi u id de cum con tra om enilor. Avem arm e d a le de Dum- nedeu, nu ca să ne resboim pe noî inşi-ne, ci ca să în tre ­buinţăm Întregul a rm am en t con tra vicleanului diavol, care ne atacă. Te înfuriezl? Fie, Snsâ con tra pgcate lor ta le ; Im boldeşce ţl spiritul, biciuesce-ţf consciinţa, fi! judecătorii! g rozav şi n e’nduplecat al p ropriilo r tale greşeli. A cesta e câştigu l ce -1 vel avea din in furiarea ta , pe ca rea tocm ai pen lru aceasta ţi-a d a t’o Dumnedeu. D ară răp irea este o- re din n eces ita te? Câtuşi de puţin. Ce n eces ita te e de a răpi, spune-m l, sau ce te silesce la a c e a s ta ? «Sărăcia, dicl, şi lipsa celor necesare.» D ară tocm ai de aceasta nu trebuie sâ ră p e sc ! ; căci o ast-feliu de bogăţie nu e sigu­ră . Tu, însS, faci acelaşi lucru, ca şi cel ce fiind în treb at că de ce pune tem elia casei sa le pe n â s ip ? el respunde că sp re a fi a p ă ra tă de ploi şi geruri m ari. D ară tocm ai pen tru aceasta nu trebu ia să o punâ pe n ă s ip ; căci o va prăbuşi curând ploea, vijeliile şi vân turile . Dec! dacă vo- eşci a’ te îm bogăţi, nu răp i. De voesc! a lă sa copiilor a- vere, adună-o cu d rep ta te . O ast-feliQ de avere de sigur că va rfim ânea: cea sirtnsă, ins6 , pe nedrep tu l iu te se va perde şi deteriora. Voeşcl a te Îmbogăţi, şi răpeşcl av u ­tu l alto ra ? D arâ aceasta nu e bogăţie, ci bogăţie e de a stăpân i avu tu l t6Q proprio , eară cel ce stăpânesce lucruri streine, nu pole fi num it bogat. P en tru că de a r fi aşa, apoi şi neguUt.ori! carif vind haine de m ătase, lua te de la alţii, s’av putea num i ceî mal bogaţi şi m al cu dare de m ână d in tre to ţi om enii; de câ t noi nu num im bogaţi pe aceştia. Şi din ce eausă ? P en tru aceia tocm ai că por­tă de vindare haine streine. D ară ch iar de a r fi pote ale lor, totuşi valorea hainelor nu e a lor, sa Ci d acă a r fi şi a lor, to tuşi aceasta nu se num eşce bogăţie. Dacă poliţele date nu fac pe cine-va bogat, prin faptul că iu te ne des­p ărţim de ele, apoi lucrurile răp ite cum pot face pe cine­va b o g a t? Dacă in s6 voeşci cu orl-ce p re ţ a te Îmbogăţi, apoi află că faptul acesta nu provine din vre-o necesitate. P entru că în adev&r, de ce anum e voeşcl să te bucuri mal m ult ? Ore de v ia ţă m ai lungă ? D ară tocm ai unia ca a- c eşti a se sfârşesc m ai curând. De m ulte-ori aceştia p lătesc

2 2 OMIUA III

cu o m o d e p rem a tu ră p re ţu l răp ire! şi al Jăcomieî lor, şi de p rop rie tă ţile ior nu se bucură, ci încă puţin după du ­cerea îor de aici vor lua ca m oşeenire gheena. De m ulte- ori apoi, (ie din causa desm erdărilo r, fie din a ostenelilor şi a grijilor, se perd topiţi de bole. Aşi fi voit să şciu causa, pen tru eare bogăţia e a tâ t de dorită şi de alungată de om eni. Dum nezeu, inse, a pus ho tare şi m ăsură n a lu - rel nostre, ca sâ nu avem nici o necesitate de a unibla după bogăţii. El a poruncit de a ne îm bracă corpul cu o haină num ai, sau şi doug, ea ră m aî m u lt nu e necesar. Deci, pentru ce şî la ce servesc m ulţim ea hai De! or, pe care le m ănâncă m o liile? A pus apoi m ăsu ră ho tă rîtă pântecelul, eară dincolo de această m ăsură to t ce e d a t forsat, va tâ ­rnă orl-ce v ie ta te . Deci, pen tru ce ş i |la ce servesc d red ile de vite , tu rm ele de ol şi sfâşierea câ rn u rilo r? A vem ne­voe de un singur ac o p erăm ân t; de ce d a ră a tâ te a zidiurl m ari şi a tâ te a case luxose ? P en tru ca să vieţu iască in a- cele case luxose vu ltu rii şi ciorele tu desbracl pe cel sa - rac ? Apoi cum nu sun t acestea vrednice de g heena? De m ulie-orl apoi ch iar pe locuri pe care nici nu le-aii vedut m acar, il clădesc case strălucite , cu colone şi petre p re ţi- ose, in care scop ce nu sun t in sta re de a săverşi ? D ară la u rm ă nici il nu se bucură de acele case, şi nici alţif, pen tru că singu răta tea locului nu -1 îm pinge sp re ele, AI v 6<Jut deci, câ se fac lucruri de acestea, care nu sun t nici m acar în scop de câştig, ci num ai din causa prostiei şi a slavei d e ş a r te ? Ve rog darâ , de a fugi de o ast-feliu de p u rta re , pen tru ca ast-feliii să putem a departa de la noi şi a lte rele, şi să ne putem bucura de bunătăţile făgădu­ite celor ce’l iubesc pe el, prin Domnul nostru Iisus Christos, căruia, îm preună cu T ată l şi eu Sântul Duch, se cuvine slava, stăp ân irea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

OMILIA III

„D rept aceia şi eti audind crcdinţa vostre în­tru Domnul Iisus, şi dragostea cea cătră toţi sân­ţii, nu încetez a mulţămi pentru voî, pomenire de vo i făcând la rugăciunile m ele, ca Dum nezeul Dom nului nostru Iisus Christos, Tatăl mărirei, sâ

OMILIA IU 2 3

v6 dea voue Duchul înţelepciunel şi a! d esco­perire!, spre cunoscinţa luf, ochii m inţeî v6stre iuminaţr, ca sâ şciţi voi care este nădejdea che- măreî Iu!, şi care este bogăţia mărire! moşcenirel iul intru sânţi, şi care este mârimea cea prea înal­tă a putere! luf întru noi, carii credem dupre lu­crarea putereî tăriei 3uIH {Cap. 1, 15 — 19). *.

Nim ic nu e ra egal eu frageda iubire ap o s îo lic ă ; ni­mic nu se pu tea egala cu sim patia şi iub irea p ărin ţascâ a fericitului Pavel, care 'şl făcea to te rugăciunile lu i "pen­tru oraşe şi ţeri în tregi, şi c ă tră to ii s e r ia : „ N u în c e te z a m u lţă m i p e n t r u v o i, p o m e n ir e d e v o i f a c e n d la ru g ă c iu n i le in e le " . Inţelegiţî, decî, câ ţi avea el in cuge­tu l luî, sp re a ’i pom eni iu rugăciun i; pe câ ţl-î pom enia în rugăciuni, pen tru to ţi se ruga iul Dum nedeu, ca cel ce singur acordă darurile sale eele bogate. „ P e n t r u a c e ia " , dice, adecă p en tru viitorifl şi pen tru buuuriîe ce stati de faţă celor ee cred şi vieţuiesc cu d rep ta te . E dem n de a m ulţăm i luî Dum nedeu pentru tote cele acordate de ei neam ului om enesc, si înain te de aceasta şi dupâ aceasta , dară e dem n încă de a ’f m ulţăm i şi p en tru cred in ţa celor ce cred. „ A u r in d , dice, c r e d in ţa v o s t r e în D o m n u l C h r is to s , ş t d r a g o s te a c e a c ă t r ă to ţ i s â n ţ i i " . Peste to t locul el îm preună şi înjugă cred in ţa şi iubirea, ca o pereche de te leg ari adm irabili. „Nu num ai că tră connaţio- nall, dice, ci c ă tră to ţî fărâ excepţiune". „ N u în c e te z a m u lţă m i p e n t r u v o t, p o m e n ir e f â c e n d p e n t r u v o i în r u g ă c iu n i le tn e le “ . D ară pen tru ce’l rogi, şi ce an u ­me ce ti de la el ? „ P e n t r u c a D u m n e d e u l D o m n u lu i n o s t r u I is u s C h r is to s ş i P ă r in te le s la v e i , dice, s â v ă d e e v â u f i D u c h u l în ţe ie p c iu n e î ş i a l d e s c o p e r i r e l “ . Doufi lucruri necesare cere apostolul ca il să a f le : pen tru ce afi fost ctiemat.î, şi eum au fost m â n tu iţi de pCeatele an teri 6 r e ; el Snsfi diee, eă acestea su n t tre î )a numfir. D ară cum su n t t r e i? Adecă, să cunoscem şi despre cele viitore. P en tru că în adevgr, din buDurile ee ni aparţin noi vom eunosce bogăţia cea nepovestită si m in u n a tă ; de la cunoscinţa exactă apoi, cine eram şi cum am credut, vom cunosce pu terea şi tă ria luî, eum ne-a în to rs la ade- vgr pe noî, carii am (ost instr& uaţî a tâ ia tim p. „ C ă ce

2 4 O M I L I A I I I

e s te n e b u n a l lu i D u m n e ţ le Q , e s te m a l t a r e d e c â t o m e n i iu (I Corm th. 1, 25). Cu aceeaşi putere, eu care a scu la t dir. m o rţî pe C hristos, ne-a a tra s şi pe noi că tră densul. Şi aceas tă pu tere nu es te num ai pană ia Înviere, ci şi cu m ult m al departe . „ Ş i l-a p u s a ş e d e a d e a - d r e a p ta s a tn t r u c e le c e r e ş c l , m a l p r e s u s d e c â t t o tă în c e p f i to r ia , şt s t a p â n i a , ş i p u te r e a , ş i d o m n ia , şi d e c â t to t n u m e le c e s e n u m e ş c e , n u n u m a i in v e a c u l d e . a c u m , ci şi in ce l v i i t o r i o ; şi to te le - a s u p u s s u b p ic i6 r e le lu i, ş i p r e e l l-a d a t c a p b ise - r ic e l m a l p r e s u s d e tote, c a r e a e s te t r u p u l lu i, îm p l in ir e a c e lu i c e s e îm p l in e ş c e c u to te în t r u to ţi" (Vers. 20—23). Cu acîeverat. că ne-a făcut părtaşi a m ari şi negrăite m isteril. D ară acestea nu e cu putin ţa în a ît mod a ]e afla. de c â t im pârtăşindu-ue de sân tu l Duch şi bucu- i'ându-ne de m ult char. De aceia şi P avel so rogă c a : „ P ă r in t e le s l a v e l“ , dice, adecă carele ni-a d a t m ari bu ­nătăţi. A postolul num eşce pe Dumnedefl plecând de la ideea subjectelor din discuţiune, p re c u m : „ P ă r in t e le în ­d u r ă r i lo r şi D u m n e d e u l a to ta m â n g â e r e a “ (II Co- rinth. 1, 3), şi ea răşl P rofetu l : „ D o m n u l e s te p u te r e a m e a şi a ju to r iu l m e Q u (Psalm . 17, 2 . 3). „ P ă r in t e le s l a v e i d i c e . Vedl, cum el nu pote să rep resîn te în a l t mod numele, şi de aceia peste to t locul U num eşce s la v ă , num e ce p rin tre noi es le considerat ca m aî p resus de ori­ce strălucire . Ia tă acum că este părin tele slavef, şi Dum­nedeul lui Christos. D ară ce ? E ste ore fiul m al mic în slavă de câ t tal.ăl ? D ara aceasta nu a r di ce-o nim eni, şi nici ch iar un nebun. „ S ă v& d e e v o u S “ , adecă sa înalţe cugetul vostru şi să ’l înaripeze, căci în ak-feîio nu e cu pu ­tin ţă de a pricepe accstea , „ O m u l su f le te sc * } n u p r im e - s c e c e le a le d u c h u lu î , c a c l ’I s u n t n e b u n ie " (I Corinth,2, 14). A şa dară avem nevoe de înţelepciune duchovni- cească, ea să în ţelegem -celiî duchovniceşcl, ca să vedem cele aseu n se ; el (duchul) to te le descopere, El va povesti

*} In ediţia societate! britanice se di te : Omni firesc, (.‘ei a ce nu ropresintă exact cuvântul din original l 'V /m o ţ ăvftyiuTroc, <]Upa cum nici traducerea din ediţia de Buzeu nu exprim ă idoia în mod clar. o'v&puJ7ro£=om psichic, om trupesc, om in car no sisânge. (Comp, Facer. 2, 7. cu I Corinlh. 5, 44. 47 şi 50). Trad.

OMILIA III 25

ta inele luf Dumnedefl, cScl ta inele luî Dumnedefl num ai D uihul le cunosce, el care cearcă şi cele adânci a le lu i Dumnedeu, şi nu înger, nicî archanghel şi nici vre-o a l tă pu tere crea tă . „ S a v £ d e e v 6 u e “ , adecă să vg a - corde charul luî. Decî dacă aceasta es te din apocalips (descoperire), apoi su n t de p risos descoperirele m inţeî oine- nescî. Cel ce a aflat pe Dumnedefl şi l-a cunoscut, n ic io ­d a tă nu se va îndoi de c e -v a ; el nu va d ic e : „aceasta e im posibil, ceial-altă e posibil, sau cum s-a făcut aceasta " . Dacâ vom cunosce pe Dumnezeii, după cum trebuie a-1 cunosce, şi dacâ -1 vom eunosce de la cel ce trebu ie a cu­nosce, adecă de la însuşi duchul sân t, nici câ ne vom în ­doi vre-odatâ de ce-va. De aceia d ic e : »Spre c u n o s c in ­ţa d e p l in ă a lu î, şi o c h i lu m in a ţi m in te l v r ts t r e " . Cel ce a a ila t ce este Dumnedefl, nu se va indoi de p ro­m isiunile date , n u v afi necred inc io s asup ra fap te lo r deja im tâm pla te.

Se rdgă prin u rm are a li se da lo r duchul în ţe lep­ciune! şi al revelaţi unei, d a râ pe lângă aceas ta şi el pe câ t po te dem onstrează diu ra ţionam ente şi din faptele deja existente. Deci, fiind că trebu ia a vorbi de faptele deja în tâm plate , pe cele ce urm au a se petrece in viitorii! le certifică din cele în tâm plate. Ast-felifl bună-oră dicgnd : „Spre a cun6sce vo i, care este nădejdea chem ărei lu i“, aceasta e incă nesigur pen tru m ulţi, nu însfi şi pen­tru cred incioşi; „Şî care este bogăţia slavei m oşce­nirel lu i In tru s â n ţ i " , ce deasem enea e nesigur. D ară ce anum e e s ig u r? A ceia că am credu t câ el a scu la t pe Christos din morţi prin pu terea slavei Iul; căci a scula din morţi e cu m ult m al m inuna t de câ t de a convinge sp iri­tele. Şi tocm ai aceasta m e voifl încerca de a o proba. A scultă decî. Christos a dis celui m o r t: „ L a z a r e , V ină afară“ şi înda tă a ascu ltat. P e tru de asem enea a d i s : „Tabitha, s c o lâ - te 1*, şi nu s-a îm potriv it. A ceiaşi va $i- ce el în diua cea de pe urm ă, şi to ţi v o r învia, şi încă cu a tâ ta g rab â in câ t cel viî nu vor în trece pe cel adorm iţi, adecâ în tr ’o secundă, în clipeala ochiului to te se vor pe­trece şi se vor desfăşura. Nu to t aşa insfe, când e vorba de a crede, ci ascu ltă -1 pe el earăşl d icend : „ D e c â teo r i a m v o it s â a d u n p r e fiii t e l ...... ş i n u a ţ i v o i t"(Luca 13, 34). A şa d a ră , vedl că aceasta e cu m ult m al gn-ft? Ast-feliu că de aicî, adecă din credinţă, se săver-

26 OMILIA III

şesce totul, E cu m u lt maî greQ de a convinge prin ra ­ţionam ente judeca ta om enească, de câ t de a lui-ra natu ra a su p ra eî şi a o convinge. Causa ia aceasta este, că el voeşce ca de bună voea nostrft să ne facem buni. De a- ceia a şi dis cu d rep t cuvfin t: „ M â r im e a c e a p r e a în- n a l tă a p u te r e î lu î în t r u n o i c a r i i c r e d e m 11. Când P rofeţii nimic nu ati isbutît, când îngerii şi archanghelil, când în treag a n a tu ră vedută şi nevgţlută cu nimic nu pu­tea fl să a ju te , a tunci şi el a iconom isit p resen ţa lui p rin ­tre omeni, a ră tân d prin aceasta , câ faptul sa lvârel om ului avea nevoe de pu terea dum nedeească. „ B o g ă ţia s l a v e i1* , adecă slavă negrăită. Căct în adevăr, care cuvânt ar pu tea rep resen ta acea slavă, de care atunci se vor îm părtăşi s â n ţii? Care cuv&nt? Nicî unui, ci cu adevgrat că sp re a pricepe cugctul nostru , e nevoe de charul seu, ca ast-feliu să prim im m ăcar o mică rază de pricepere. Ati sc iu t om e­nii ce-va şi m al ’nainte, el inse a voit ca mal m ult să afle şi m aî clar să eu noscă. Vedî, decî, câ te a făcu t? A scu lat pe Christos din m orţt, ceia ce nu e puţin lucru, P riveşce apoi maf departe , A şedut deadreap ta s a ; şi care cuveni a r putea rep resen ta a c e a s ta ? Pe cel de pe p&m§nt, pe cel m aî fâră de glas de câ t pesciî; pe cel ce a fost ju c ă ria dem onilor, priveşce unde l-a ridicat. Cu a- devCrat că aceasta e m ăre ţia cea p rea îna ltă a pu tere î lui. Şi priveşce încă unde l-a r id ic a t: „ fn ceriun** , dice, ş i l-a făcut superio r în lregeî na tu ri create , „ m a l p r e s u s d e c â t t 6 tâ în c e p f ito i 'ia şi s t ă p â n i r e a * . Cu adevgrat câ pen tru cu u o sd n ţa sa exactă, noi avem nevoe de a ju to ­riu l Duchuluî şi de o judecată în ţe leap tă ; cu ad ev ăra t că e necesitate de revela ţiu ne. înţelegi, câtă depărtare e in tre n a tu ra om ului şi a lui DumnedeQ, şi cum din această în­jo sire l-a rid ica t la acea cinste. Nu a ţlis in mod sim plu s u s , ci „ m a î p r e s u s" , adecă nu a în trecu t num at cu o treap ta , safl doufi, safl trei. De câ t puterile de sus Dum- nedefi este mal pre sus, ast-feliu că l-a ridicat acolo pe cel’ d in tre n o î ; din cel mal în josit loc l-a rid icat la cea m al ’naltâ stăpânire , de unde nu mal es te a ltă cinste m al m are. „ D e c â t to tă tn c e p 6 t o r i a “ , ijice, adecă nu ac e ­sto ra num ai, safl num ai acelora, ci «de câ t to tă încep 6 to- ria , şi stăpânia, şi puterea, şi dom nia, şi de câ t to t nu­m ele ce se numeşce», adecă orl-ce este în ceriuri, de cât to te e mal presus. A ceasta câ t priveşce pen tru cel rid icat diu m orţi, ceia ce e vrednic de a d m ira t; eară nu in ce

OMILIA II! 2 7

priveşce pe Dumnedeti Cuventui, căci In asem enea cas în­treaga creaţiune e ta ţă de DumnedeQ, ceia ce su n t ţî 11 ţarii fa ţă de noi omenii. Dacâ to ţi omenii vo r fi consideraţi ca p icăturile din vadră şi ca praful din b a lan ţă (Isaia 40, 15), apoi pune la socoteala pu terile nevedu te ca ţin ta r!. Dară pentru cel d in tre noi aceasta cu adevărat că e lucru m are si m iraculos, căci l-a rid icat de la cele m aî de jo s ale păm ântului. Dacâ to te pop orele su n t înain tea lu t ca o pi­cătură, apoi un singur om a cât ea p arte din p ică tu ră e s te ? Şi to tuşi pe acesta l-a făcut superio r tu tu ro r, „ n u n u m a i în v e a c u l a c e s ta , ci şi in c e l v iifo r iO 11. A şa d ară maî sun t nume şi de a lte pu teri nedesluşita şi necunoscute noue. „Şi tO te le -a s u p u s s u b p ic io r e le Iu l" , adecă nu în mod sim plu l-a făcut superior, sp re a fi p refera t lor, nici prin eom pa raţiune, ci m al p resus de denşil ca servi. V al! Cu adeverat faptul acesta este înfricoşat. în treag a n a tu ră c reată a devenit sclavă om ului din causa lu i Dum- r.eţleti-CuvSutnl, carele a vieţuit in el. E posibil de a fi cine-va sus şi să nu aibă supuşi, ci numai să fie p re fe ra t; aici însg nu este aşa, ci to tu l a supus sub piciorele luî, şi nu cum s-ar îu tâm pla a supus, ci cu cea m aî de pe urm ă supunere. P en tru aceia a şi d is : „Sub p ic io r e le lu l“ . „Ş i p r e e î l-a d a t c a p b is e r ic e l m a l p r e s u s d e t o t e 1*. Va/, earăşl, unde a ridicat, şi b ise rica ! în tocm ai ca cu o m aşiuă a r id icat’o la înălţim e şi a aşeza t’u in a- celaşî tron. Căci unde este capul, acolo este şi carpul» eară capul şi corpul nu sun t sep ara te prin nim ic in terme* diar, căci de vor fi separate , nu se pote dice că e. corp, safl cap. „Mal p r e s u s d e t o t e 11. dice. D ară ce înseam - na aceasta? Adecă că nici înger, n ic t arcbanghe! şi pe ni­meni altu l n-a lă sa t superio r lui. D ară nu num ai cu acea­sta ne-a c instit pe noi, că adecă a rid ica t la inâlţim e pe cel d in tre noi, ci pen tru că a şi regu la t ca întregul gen om enesc să*I urm eze lui, de densul să se bucure şi pe el să-l secundeze, „ C a r e e s te t r u p u l l u l “ . P en tru ca nu cum-va audind de cap să-l iei num ai ca cel ântgiti, ci sa al ş i convingerea că nu e nvimaî o căpetenie sim plă, de acera '1 num eşce ca cap al corpului. „ îm p l in i r e a c e lu i c e s e im p l in e ş c e c u t 6 te în tru t o ţ i 11. Apoi ca şi cum un a r fi suficiente to te acestea de a a ra ta afin itatea şi apropierea, dice că p lină ta tea lui C hristos este biserică. Căci şi p linăta tea capului este corpul, cum şi p lină ta tea corpului es te capul. P riveşce de c â tă o rânduială face us

28 OMILIA III

l Javel, cum el nu c ru ţă n id un cuvent, num ai şi num ai sp re a rep rese n ta slava lui Dum nedeti. P lin ă ta te a , dice, a- decă precum capul se im plines.ee (com plectează) prin corp, a ş a şi eorpul se im plineşee prin to te m em brele la un Ioc, şi’ pn tt fie-care in p articu la r. C a d de nu vom fi m ulţi, d in tre cari unul să fie m âna, altu l picior, ea ra un a ltu l v r 'u n a lt m em bru , nu se im plineşee (com piectează) în tregu l corp. P n n to te aces tea a e d se im plineşee corpul lui. A tunci se im plineşee şi capul, a tunci şi corpul devine perfect, câud cu to ţii Yom fi unit,! la un loc şi vom fi lip iţi cu d ragoste .

*) Al vedu t bogăţia s lav e i elironom iei ? Al i’gdut m ă­re ţia cea p rea ’n a lta â pu te re î că tră cei ce cred ? Ai ve­chi! sp e ra n ţa c h e m ă re i? Să resp ec tăm deci capu l nostru , să în ţe legem al căru i cap su n tem noi corpul, cap căru ia to iu l a fost supus. D upă aces t exem plu noi treb u e a fi m al buni de ca t îngerii şi m al deosebiţi de câ t arebanghe- ]ii, ca cei ce sun tem p refera ţi tu tu ro r.

„Nu p r e în g e r i a luat când-va D u m n e d e Q “ , după cum ţlice in episto la c ă tră E breî, „c i s g m â n ţa luî A b r a a m “ (Ebr. 2, 16). Nu a lu a t n id începătorii le, nici s lăpân iile , nici dom niile şi nici v re o a l tă p u te re ore-care, ci n a tu ra n o stre a lu a t’o, şi a a ş e d a t’o d ea d reap ta iul. Şi ce dic, a a şe tja t’o ? A ş te rn u t I-a făcut lui, şi to te a supus sub piciorele luî. Câţi m orţi voeşci a fi puşi sub p iiio re le lu i? câte suflete? inii şi m ilioue? D ară nim ic nu vel spune exact. Dou8 lucru ri m ari a s ă v e r ş i t ; şi el a ajuns pănă la cea m al de pe urm ă um ilin ţă , şi pe om l-a rid ica t pănă la cea m al m are înălţim e, şi l-a m ân tu it priu sângele lui. Mal ’n ts iâ a dis aceia, că adeeă s-a um ilit pănă la a tâ ta pe d en su l; apoi spune şi ceia ce es te m al pu tern ie încă, fap tu l acela cu ad e v e ra t m are şi principal. De şi nu am fost vrednici de nim ic, el lo tu ş i ne-a a ju ta t ; deci daca ne-am făeut v rednici şi fâră aceasta , e ra de a juns fap tu l şi fă ră a fi sac rifica t; d a ră când şi am bele (nevrednicia şi sacrificiul) au fost, cum sâ nu ne u im iască? Nu e m are lucru învierea, când noi judecăm aceste îm p re ju ră ri. D espre densu! d ic e : „ D u m n e d e u l d o m n u lu i n o s t r u I is u s C h r is to s " , şi «u d esp re DuinueţleU Cuvgntul, Să ne sfiim d e c id e ap ro p ie rea lui, de le g ă tu ra cu e l ; să ne tem em ca nu cum -va să fie tă ia t cine-va de la aces t corp, nu cum -va sâ cadă, nu

*) P a rtea m orala. Despre darul corpului stSpîlrnilu! a tâ te , şi m m c i cel ce tiu se îm p ărtăşeşte din « . nu trebu ie nici m acar ’a sta la rugă ti» ni le pen tru proadui-erc. (Codicul Veroneiisis).

OMILIA III 2 9

cum -va să se a ra te nevrednic. Dacă cine-va n i-a r pune o m aaem ii pe cap, saO o co ronă de au r , o re nu am face to ­tu l <a să ne a ra tă m dem ni de aceste p e tre n e ’n sufle ţite ? A cum , înse, nu -v re-o d iadem ă e pusă pe capul n o s tru , ci C hristos ch iar a devenit, capot n o stru , ce ia ce e s te cu m ult m al în se m n a t; şi 110I uu facem nie( o v o rb ă ? Daeă îngerii se sfiese de densul, şi a rchanghelil şi to te pu te rile cerescl, noi inse, fiind si corpul luî, nici p e n tru a c e a s ta ş i nici p en tru aceia să nu ne sfiim ? Şi care ni va fi o re sp e ra n ţa de m ân tu ire? în ţe lege dară , ce feliti es te tronu l îm p ără te sc , p ricepe apo î şi c instea nem ărg in ită de care te bucu ri; ac es t fap t a r fi de-ajuns, de am voi, ca sâ p o lă a ne înfricoşa pe noi m al m ult de câ t gheena, fia ră dacă nu es te gheena, şi noi carii ne învrednicim de a iâ la c in s te ue vom găsi nedem ni şi r 6(, apo i de ce osândă şi de ce pedeapsă nu vom fi v rednici ? P ricepe declf, de cine şad e m al cu a p ro ­p ie re capul teu , care le e C hristos, şi în d re a p ta cuî se gă- seşce, m al p resus de câ t to tă începistoria si s tă p â n ire a şt p u te r e a ; pe când corpul lui es te câ lca t în pieiore de de­m oni! In s6 , sâ nu fie una ca a c e a s ta ! Un ast-fe liii de corp a tu n c i nu s-a r m a l num i corp . De capul tâfi (Christos) se în fricoşazâ ch iar cel m aî încerca ţi d in tre serv i, pe când tu supu i corpul celor ce-! desp re ţu iesc ? Şi de ee osândă nu vei fi o re v red n ic ? Dacă c ine-va a r lega pic iorele re ­gelui cu lan ţ şi cătuşe, o re nu a r fi responsab il de cea m aî m are p e d e ap să? T u (nsfi, în tregu l corp îl p red a i fiea- re to r selba ti ce, şi p en tru a c ea s ta nu te înfricoşezi ?

D arâ fiind-că v en iră vo rb a d esp re trupul" dom nului, e b ine să am in tim şi despre trupu l aceluia, ca re a fost crucificat, s trăp u n s cu cuie şi sacrificat. Dacă deci eşti tru p u l lui C hristos, ia crucea, căci şi e! a p u r ta t’o : sufere scutpirl, su îe re bătăi, sufere cuitj. A st-feliu a fost corpul lui. A cel corp „ p e c a t n -a f ă c u t , nicî v ic leşu g nu S -a ti aflat în gura lu îM {t P e tru 2, 22}; m ânele lu t fă­ceaţi t6 te sp re folosinţa celor ce aveau nevoe. şi g u ra Iul nim ic nu a p ro n u n ţa t din cele ce nu se cuvinea. I s-a d is bună-o ră ; „ A l d i 'a c “ (loan 7, 20), şi s l nim ic nu a ră s ­puns. V orba ni e despre corpul D om nului din cina cea rte~ ta ină , ca re în tru nim ic nu se deosebesce de corpul lu). Se în ţe lege că noi carii ne îm părtăşim din corpul şi d in săngeîe lui, ne îm părtăşim ch iar din’ eorpul acelu i ce e s te în eeriu rl şi înch inat d e .în g e ri. Val, câ te câi nu ni s -a d a t sp re m ân tu irea n o s tre ! N e-a tă c u t corpul Iul. cornul lu i l-a d a t noufi, şi to tuşi nim ic d in to te aces tea nu n e

3 0 OMILIA III

aba te de Ia re le ! O adâncul cel m are al r&utăţei, al în tu ­necim e! şi al nesim ţire l ! j jC e le d e s u s g â n d i ţ i . . . , u n ­de e s te C h r is to s sedând d e a d r e a p t a lu i D u m n e d e a .“ (Coloseni 3 ,2 . 1.) şi cu to te aces tea , unia iubesc s la v a , se îngrijesc de a aduna ban i şi su n t s tăp ân iţi de patim i. D a­ră nu v ed e ţi că ch iar în corpul no stru ceia-ce es te de pri­sos şi netre’bnic se ta ie şi se d esp a rte ? Ku vedeţi că nu e s t e ’nicl un folos neu tru corp , dacă acel m em bru e be- te a s . daca e m ort. dacă e p u tred şi dacâ vatăriiă şi pe cele-l-alte m ădu lări a le corpului.? S ă nu ne în cu ra jam , că dejă suntem in corp . căci dacă corpul acesta fiind natu ra l şi to tuşi se ta ie în anum ite îm p re ju ră ri, d a ră încă când nu s tâ ru iesce in cele a le voinţei libere, ce nenorocire nu a r p u tea suferi ? Când corpul nu se îm p ărtăşesce de acea­s tă h ran ă , când porii se astupă, a tunci corpul es te be- t&iSg ;' ea ră"cân d se a s tu p ă canalu rile a r te re lo r , a tunci este m ort. T 0 t jist-feliCi şi noi când a s tu p ăm ureehele şi nu vo- im a ~ a ifd î, ni se betejeşce sufletul nostru . Când nu ne îm ­p ă rtă ş im ’ cu h ran a duchovni ceaşcă, când "niscare-va v ic le­nii jie_ in fe c te a z ă . ea nisce sucUrl strica te , to te aces tea Ia un loc, nasc acea bo lă care pricinu ieşce pu tred ire , bo ­ia prim ejdios a, din care eausă v a fi nevoe de acel foc la u rm ă , va fi nevoe de a fi tă ia t şi d esp ărţit în doug.; pen- tr îi-câ c ifu i i ast-feliu de corp nu su fere C hristos de a in ­t r a în cam ara de nun tă . Dacâ a resp in s şi a scos afa ră pe ee! ce avea haina m urdară , apo î ce nu va tace celui ce pe lângă h a in a şi-a adaos şi m u rd ă ria corpului ? Ce nu va d ispune cu e l? Vgd pe m ulţi îm p ârtăşin d a-se _cu cor; pul lui C hristos cum s-^tr în tâ m p lă / m ai m u lt c a ’obieeiu şi" ca lege, di' câ l ca im pus de cuget. „Când v a s o s i d i- ce, tim p u l S ân tu lu i Măre post, sâO Cahd va sosi ţjiua A- ră tă re l D om nului (Epifaniaj tn6 voifl îm p ărtăşi cu sân te le taine,» de şi tim pul de câştig nu es te epifania, nici pos­tu l m are, ci s in cerita tea si '■ u râ ţe n ia sufletului. Cu aces­tea ap rop ie te , fă ră acestea , în s6, nicl-odată. „D e c â te - o r î v e ţ i f a c e a c e a s t a , m o r te a D o m n u lu i v e ţ i v e s t i " (I. Corinth. 11. 26), adecă, faceţi am in tire de m ân tu irea vostre , de bine-facerea lu i c ă tră voi. în ţe leg i, cum cel ee sacrificau in legea veche se pu rta ţi cu a tâ ta sfială in tim ­pul sacrificiului, căci ce nu făceau ii pen tru cu ră ţirea lo r ? N econten it se c u ră ţia d ; e a ră tu, ap ro p iin d u -te . de je rtfă , de care se In fncoşază şi îngerii, b o tă ră şc l peri6 de de tim ­pu ri pen tru a c e a s ta ? Si cum le vel p resen ta îna in tea t r o ­nului jui ijn ris to s cu m ânele m urd are , şi eU buze n ecu ra­

OMILIA III 31

te ? V el îndrăzn i o re a te a tinge de eorpul lu i? Tu nu a î ■ în d răzn i câ tu şi de pu ţin de a să ru ta pe tîe g e ca gu ra îm ­p u ţită ; e a ră pe îm p ă ra tu l ceriu lu i înd răznesc! a-1 să ru ta cu sp iritu l fiind îm p u ţit? D ară ac ea s ta e o m are insu ltă . Spune-m l, o re al p refera ca să te a tin g i de je r tfă cu m â­nele nesp ala te ? E a nu cred, şi eh îar su n t s ig u r eă nici a l p rim i a te ap rop ia , de c â t s ă ’ te ating i eu m ânele m urda­re. D ed dacă eşti evlavios la asem en ea fap te m iel, avcnd sufletul m u rd ar te apropii, şi îndrăznesc! a te a t in g e ? De şi sân te le ta ine pen tru puţin tim p le âf în m âni, pe când in sp ir it ele se descom pun îu to ta lita te a lo r. D arâ-ee? Nu vedl sâ n te le vase acoperite ast-feliu, şi s tră lu c in d ast-feliu ? A po i sufletele n o stre trebu ie a fi m âl c u ra te şi m al s t r ă ­luc ite de c â t aees tea , m al sân te de c â t aces tea . P e n tru ce 6 r e ? P en tru că a c e s te a su n t făcute p en tru n o i ; şi ele nu se îm p ărtăşe sc cu c e l c e ' este, na s im ţesc , pe când noi da, sim ţim eă ne îm părtăşim cu sâ n te le ta in e di « transele. Acum , tu nu a l prim i a te ap rop ia cu haina m u rdară , ea ­r â cu sufM ul n ecu ra t te ap ro p ii? V ed aici o m are ano­m alie. Jn a lte tim p u ri ch iar de su n te ţi cu ra ţi, nu ve a p ro ­p ia ţi, e a iă Sn <Jiua de Pascl, ca cum a r fi îngădu it voue, vS ap ro p ia ţi. O, ce o b ic e iu ! O, ce p r e ju d i ţ i t t! J e rtfa dîl- n icâ es te în z a d a r ; în zad ar am s ta t în a in te a san c tu a ru ­lui, căci nu e n im eni care să se Im pârtăşască .

A cestea nu le <Jtc, ca adecă s â ve im p ă rtă s iti cum s-ar în tâm pla , a ca să v£ faceţi v redn ic i de aceasta . Nu eşti v rem ne ae je rtfă ? Nu eşti v red n ic de îm p ă rtă ş ire ? Deci nu eşti v redn ic nici de a s ta la rugăciune. Audi. de sigur, pe p reo tu l ee s tă fa ţă la ru g ăc iu n e si d ic e : câţi su n te ţi in căin ţă , rugaţi-ve to ţi (oooi ev pravo îa , ît&vîeţ). Câţi nu se îm părtăşesc , su n t în că in ţă . B acă deci e ş il d in tre cei ce se căiesc, nu trebu ie a te îm p ărtăşi, căci to t cel ce nu se im pârtâşeşee , face p a rte d in tre eei ce se căiesc. D^cî pen tru ce <Jice p re o tu l: «câţi nu pu te ţî a vg ruga, eşiţi» (âîtsX'&sTS ol jJ/ij Sovijievot Sevj^îjvai), e a ră tu ai s ta t pe loc eu obrăznicie ? IusS nu eşti p<He d in tr’aceş tia ci d in tre cel ce p o t să se îm p ârtăşască , si lo tu s! de nimic, nu te în g rije şti, rap tu l ac es ta ’i cred! de nim ic ? Judecă, te i'og : m asa îm p ără tească este d e faţă , îngerii se rvesc la m asa, în suş i Îm păratu l este la m asă, şi tu ai rem as dorm itând eu gu ra cascată ’i H ainele ta ie su n t m urdare, şi tu nu dicl nim ic ? D ară p i te su n t cu ra te ? A tunci aşa- ză-te la m asâ şi te îm părtăşeşce . El vine în fie-c?re di, ca s ă vadă pe cei de la m asă, şi tu tu ro r Ii vo rbeşee: ea râ

3 2 OMILIA III

acum el v a d ice în co n ş tiin ţa t a : «prietene, cum (ie al ' i n t r a t aicî, insavfend haine de nuntă» ? EI nu dice de ce te-al pus ia m a să ? ci ch iar m al’n a in te de a te aşeza, ş i m al’n a in te de in tra re el te scie de n ev red n ic ; căci nu a d i s : de ce te -a l pus ]a m asă ? ci de c*e af in tra t ? A ces­te a le diice şi acum c ă tră noi to ii, cariT cu n eru şin are şi cu obrăznicie s tăm in faţa lui. Căci to t cel ce nu se îm- p ă rtă şe şce cu sâ n te le ta ine, şi to tu ş i s tă faţă , neru şin a t es te şi obraznic. P en tru aceasta cei păcătoşi sun t scoşi ceî ân te î. P recum când vine la m asă s tăpânu l, nu se cu­v ine a s ta fa ţa acel d in tre se rv ito ri ca ri 1-ati. su p ă ra t, ci 53 fac nevgduţl, ast-feliu şi a i c i : je rtfa fiind proadusâ, Cliri- s to s fiind sacrificat, m ielul îm p ără te sc fiind sfâşiat, când au d i: „să ne rugăm cu to ţii îm preună" ; când vedl d esd ii- dS ndu-se usiîe îm p ără te se i (~â. a tunc i închipuiţi,că se deschide ceriul şi îngerii se uogoră. uec i. precum nu trebu ie a s ta faţă n im en t d in tre necred incioşi, to t as t- fe/îQ nu trebu ie a sta nicî unul ch ia r d in tre cred incioşi d a ră m u rd ăria . Spune-m l, te rog, când c ine-va es te chem at îa masft, când pi-a sna la t m anele şi s-a aşeza t deja şi es te g a ta p en tru m âncare , şi to tu ş i nu m ănâncă, o re nu insu l­tă ne cel ce..l-a chem at.? Şi nu a r li fost m aî bine ca u- nul ca a c es ta să nu fi ven it? A st-feliu şi tu al ven it, a î c â n ta t îm preună cu to ţi cei-I-alţl im nul Dum nedeesc, a î m ă rtu ris it că estl d in tre ceî vrednici, şi nu d in tre ceî ne­v rednici carii aii fost ieşit dejâ la t im p ; deci, cum al re- m as şi din m asa îm p ă ră te asc ă nu te îm p ărtăşe sc! 'i «Surit nevrecimc». d ic l: apoî atunci e s tl nevredn ic şi de a lua p a rte în com un la rugăciuni. Nu num ai p en tru daru rile ee su n t puse inam te se pogoră in to t-aeau n a Sf. Duch, ci şi pen tru cân tă rile şi rugăc iunele credincioşilor. Nu v ed l eum se rv ito rii noştri spa lă m asa cu b u rete le , e u ră ţâ casa şi aşaza ia iw n le pe m asâ;-1 în tocm ai a sa se face şi în b i­serică , p rin rugăciun i şi la g lasul p re o tu lu i; spă lăm ca cu un b u re te b iserica p n ’m preju r, ca as t-M m to te în ăun tru să se aşeze în b iserică cu ra te , ea să nu tie nicl-o p a tă , nîei-o in c re ţe tu ră (fit>t:ţ=sbftrciturâ). S u n t nevredn ici şi o- cnii du aceste privelişti, su n t nevredn ice şi urechele de a au<Ji. „ C h ia r vre-o vita, dice, d e se v a atinge de m u n te , se v a ucide c u petre." (Exod. li), 13). A st- felifl, deci, nu e rau dem ni nici m acar de a se sui pe m un­te, de şi după aceasta s-att ap rop ia t şi ati v6dut locul un ­de a s ta t D um nedea. E perm is dupâ te rm in a re a Sf. L itu r­gh ii de a te ap ro p ia si a veaea ; « a ra <râbd"El este p resen t.

OMILIA 111 33

p leacă , că el n u ll-e p erm is m aî m ult, de c â t e perm is şi ca tiehum enu lu l a vedea. Căci nu e to t una. ile a nu lua p a r le ia sâ n te le m isterif, cu a-i d esp re tu i după ce a î lu a t p a r te , in se a r to s t nevrednic ţie acea privelisce .

A r li treb u it de a vfi vorbi m aî m u lte şi m al în fri­coşa te , însfi, ca sg nu icg reu iez cugetu l v o s tru , a ju n g şi ac es tea . Cel ce r u se vor în ţe lep ţi cu aces tea , de s ig u r că nici cu m al m ulte nu se vo r iu ţe lep ţi.

Deci, p en tru ca nu cum -va sa fim siliţi a p ro n u n ţa co n tra v o stre v re-o ho tă rî re de co n d a m n a re m a l a s p ră , ve sfă tu im nu ea să nu ven iţi la b ise rică , ci ca ven ind s ă vâ face ţi m a i’n ie iu vredn ic i de p re se n ţa si de a n rn n îe- re a v o s tre de sanc tuaru l. Spune-m l, te rog , dacă ore-care R ege a r porunci şi a r d ice : «dacâ veţi face c u ta re lucru, apo i in ip ă rlâş iţi-v e din m asa m e a» ,— o re nu a ţ i face totul p en tru ac ea s ta ? Pe noî ne-a chem at în eeriu rl, la m asa îm p ă ra tu lu i celui m are şi m inunat, şi ne lepădăm şi ză ­bovim înca, şi nu ne grăbim , şi nu a le rg ăm ? Ş i care’ sp e ­ra n ţă de m ân tu ire o vom avea ? Sâ nu p re te x tăm câ din causa slăbăc iuneî n 6 s tre , că din causa n a tu re l n o stre îu- târcliem ; nu, ei num ai len ev trea ne-a fâeu t pe noî nevredn ici

A cestea vi s-a sp u s de noi acum , însfi Cel ce îmbol- deşce in im ile sp re um ilin ţă , Cel ce dă sp ir itu l de cucern i­cie, s ă Sntârite inim ele v o stre sp re evlavie, şi să pună în fundul lo r sem in ţe le cele m ân tu ito re , ca ast-feliu s ă conce- pim Sn pân tece le no stru din frica Iul, s â nascem sp iritu l m ân tu ire !, şi cu cu raj să ne ap rop iem de dansu l. „Fiii tei, dice, c a n is c e t in e r e m la d i ţe de m ăslin îm pre­jurul m e s e f t a l e “ (Psalm . 127, 3). N im ic vechio , nim î( să lb a tec . Ast-felitL su n t p lan te le cele tin e re , şi p la n ta te dir n o f l ; su n t ap le de a produce fruct, şi încă fru c t m iracu ­los — vo rbesc de fructu l m ă s lin u lu i; su n t pu te rn ice aceh p lan te , aşa că to te su n t puse p ri’m prejui'u l m esei, şi ni se ad u n ă aici cum s -a r în tâm pla , ei cu tr ieâ şi groză. Nu m al a ş a deci, v e ţi vedea cu cu raj pe C hristos acolo, ş ve v e ţi învrednici d e îm p ă ră ţia eeriu rilo r. C ăria fie a ni în v redn ic i, în C hristos Iisus Dom nul n o stru , cu ca re îm p reu n ă se cuvine slava, s tă p ân ire a şi c instea , T a tă lu i şi Sf Duch, acum şî p u ru rea şi in vecii vecilo r. A m in.

5

34 OMILIA IV

OMILIA IV.

„ Ş i p r e v o i c a r i e r a ţ i m o r ţ i c u g r e ş a l e l e ş i c u p e c a t e i e v o s t r e , i n t r u c a r e o r e - c â n d a ţ i um * b la t d u p r e v e a c u l lu m e l a c e ş t ia , d u p r e d o m n u l s t ă p â n i e l v ă z d u c h u h iT , a d u c h u lu î c e lu i c e a c u m lu c r e a z ă în t r u fiii n e a s c u l t â r e l , I n t ru c a r e ş i n o i to ţ i a m p e t r e c u t 6 r e - c â n d î n t r u p o f te le t r u p u lu i n o s t r u , f â c fin d v o i le t r u p u lu i n o s t r u şi a l e c u g e te ­lo r , şl e r a m fii d in f i re a î m â n ie i c a si c e l- l - a l ţ i“ (Cap. 2, 1 - 3 ) .

E s te m o rte co rp o ra lă , es te inse şi m orte sp iritu a lă . De câ t cea d i’nteifi nu a tra g e după sine vre-un p e e a t saQ v re-un perieu l, căci ta p tu t nu v ine din vre-o in ten ţiu n e , ci de la n a tu ră . A io tr a t Sn lum e de la ab a te re a p ro topârin - ţilo r noştri, e a ră !a u rm ă a d ev e n it n a tu ra lă , de şi de- alt-feliU iu te se şi d es leag â . M ortea sp iritu a lă in se , fiind re su lta tă d in in ten ţiu n e , a re în sine p ficatul şi nicî-o des-, legare. P riveşce decî cum P av el a ră tân d deja fap tu l ac e ­s ta ca fo rte m are , şi dicfind că es te cu m u lt m ai greG de a v indeca un suflet m ort, de câ t de a inv ia m orţii, pune şi de a s tă -d a tă ace laşi fap t, căci dice.- j,ş i p r e v o i, c a ­r i i e r a ţ i m o r ţ i c u g r e ş a l e l e şi c u p i c a t e l e v d s t r e , î n t r u c a r e a ţ i u m b la t o r e - c â n d d u p r e v e a c u l l u ­m e l a c e ş t i a , d u p r e D o m n u l s t ă p â n ie l v ă z d u c h u l u l , a d u c h u lu î c e lu i c e a c u m lu c r e a z ă î n t r u fiii n e - a s c u l t a r e l “ . V edl du lcea ţa în vo rb ă a lut P avel, şi cum peste to t locul m ângâe au d ito riu l neingreuindu-1 ? Căci d u p ă ce a $ is, că a ţi a le rg a t la cea m aî de pe u rm ă r ă ­u ta te ,— şi aceas ta es te de a m uri sp ir itu a lm in te ,— p en tru ca s ă nu-I îngreu ieze pes te m ă su ră ,— căci om enii se ru ş i­nează de re le le d in a in te când su n t puse la mijloc, ch iar d e a r fi fost d isp ă ru t ele şi nu a r m aî fi nici un perieu l,— li dă lor un co n lu cră to riă în fap te le cele rele , ca să nu creadă il că to tu l dep inde de dfinşiî, şi încă un con lucră- toriti pu tern ic . Şi care e acel co n iu c ră to riă ? D iavolul. A - ceas ta o face el şi în ep isto la c ă tră Corinthenl (I. C orin th , 6, 9— 11), căci d ic e : „ S ă n u v £ în ş e la ţ i ; n ic i c u r v a - r i l , n i c l i d o l o l a t r i l “ , şi p ren u m erân d to te ceîe-l-aite fapte,

OMILIA IV 35

ad ao g e : „ n u v o r m o ş c e n i Î m p ă r ă ţ i a lu i D u m n e d e Q “ , si apo i în ch eie : „ Ş i a c e s t e ă ţ l fo s t u n ia d i n t r e v o i" . E l nu dice sim plu „ e ra ţl“ ci „ a ţi fo st u n ia d in tre voI“ , ad ecă , cam a şa ve p u r ta ţi. D ară ere tic ii se a c a ţă de noi, şi spun , ca Iţite a c es tea au fost d ise cu p riv ire la D um ­nedeti, şî scoţ6ndu-şl litnbele pes te m ăsu ră $ic , că aces­te a se a trib u ie lu i Dumnedefl, ceia ce de alt-telifl num ai d iavo lu lu i se pote a tribu i. Deci cum li vom as tu p a g u rile? Din înseşi vo rbele lo r. Dacă D um neţleti e s te d rep t, după cum d iceţl şi vof, şt to tu ş i a făcu t a c ea s ta , apo i fap tu l n u e s te a l unul D um nedeti d rep t, ci al unuia fo rte n ed rep t şi scârbos. Inse D um nezeu n ed re p t şi scârbos nu a r pu ­te a fi n ic l-odată . D ară d-i ce l-a num it o re pe diavol dom ­nul şi s tăp ăn ito riu l secuiului lam ei ac eş tia ? De ace ia to c­m ai pen tru câ ap ro p e în tre ag a n a tu ră o m enească s-a p re ­d a t iuTt şi to ţi se rv esc lu î de b u n ă voea şi cu a sen tim en ­tu l lor. Lui C hristos, ca re le a p rom is m ii de b u n ă tă ţi, nu-I d ă n im eni vre-o a te n ţ iu n e ; pe când d iavolu lu i, carele n i­m ic nu a p rom is din acelea , ci incă duce si în gheena, to ţi i se supun . D ară dacă el s tâp ăn esce îd secuiul aces­ta , şi a re sub s tă p â n ire a sa m al m ulţi de câ t a re ch iar D unînedeti, şi de dansu l ascu ltă m al m u lt de c â t de D um ­n ed eu ,— afa ră de pu ţine excepţiunT,— apoi ac ea s ta prov ine d in cau sa trân d ă v ie i nostre . „ D u p r e s t ă p â n i r e a , dice, h d u c h u lu î V â z d u c h u lu l" . A ceasta o dice ea răş l ca şă a ra te , că d iavolul a re loc de şedere sub ceritt, şi că spi. r ite le din ae r su n t pu te ri neco 'rporale . Cum că s tăp ân irea lu î e s te secu lară , adecă că în secolul (viaţa) p resen t se d esfiin ţa /ă , ascu ltă pe Pavel, ceia ce ijlice pe fa finea e- p is to le l : „ N u e s t e lu p ta n 6 s t r £ In p o t r iv a t r u p u lu i ş i a s â n g e lu i , c i îm p o t r iv a î n c e p e to r i i lo r , a d o m ­n ii lo r , îm p o t r iv a s t ă p â n i to r i lo r î n tu n e r e c u l u l v e a ­c u lu i a c e s tu ia “ (Cap. 6, 12). P e n tru ca s ă nu cred l că d iavo lu l es te s tă p ăn ito riu l ab so lu t a l lum el, şi să ţi’l în ­chipui că el e s te n ec ie a t, de aceia pe a iu re a el num eşce secul v iclean tim pul cel viciat, şi nu vorbeşee de c rea tu ri. Mie m i se pare că a deven it s tăp ân ito riti sub ceriu d upâ g re şa la s trem o şilo r noştri. „ C e lu i c e l u c r e a z ă a c u m , d ice, in t r u fiii n e a s c u l t ă r e l “ . V edl aşa dară , că nu cu deasila, nici în mod Uranic su n t a tra ş i, c i cu b in e le? A dis n e a s c u l t a r e , ca cum a r ţlice cine-va în ş e lă c iu n e , •căcî cu în şe lăciunea şi cu m om eala pe to ţH a trag e . D ară

3 6 OMILIA IV

ap o î nu-f m ângâe num ai cu ace ia câ Ii d i to v a ră ş , ei şit cu aee ia că se pune şi pe sine în rân d u l lor. „ I n t r u c a ­r e , dice, şi n o i to ţ i a m p e t r e c u t o r e - c â n d “ . „ T o ţ i 11- cflcî nu treb u ia a dice câ făcea c in e-v a excep ţiune. „ In tru , p o f te le t r u p u lu i n o s t r u , f a c e n d v o i le t r u p u lu i ş l a c u g e t e lo r , ş i e r a m fif a l m â n ie i d in f i re , c a ş i t o ţ i c e l ’l - a l ţ l “ . D ară ce în se a m n ă : „ d in f i r e " ? A ra tă aici. câ cu a d e v e ra l il a â fost fiii mânieY, în m od veritab il şi firesc., „ C a ş i to ţ i c e i - l - a l ţ t" , adecă ne cugetând nim ic din eele du ­chovniceşcl. Şi ca s ă nu creadâ cine-va că el defăim a corpul,, saQ s ă ’ş l înch ipu ie câ uu e s le vre-o g re şa lă m are, p ri- vesce cum se a s ig u ră : „ V o i le t r u p u lu i n o s t r u , dice,. ş i a le c u g e t e lo r n o s t r e “ , adecă, fâcgnd poftele plâce-. iilo r. A ni în lâ r î ta t pe Dumnedeti, i-am m ân iat, adeeâ e*. ram în seşi u rg ia , şi nim ic a lt. P recum fiul om ului <le la n a tu ră , saQ cum se dice d in fire es te om , ast-feliti şi noî,, ca şi to ţi cei-1-alţl, e ram fiii urgiei, fiii m âniei.

„ D a r â D u m n e d e a b o g a t f iin d în m ilă 1* (Vers. 4)<. Nu (Jice num ai m ilostiv , ei b o g a t In m ila , dupâ cum se- dice şi in a l t lo c : D u p r e m u l ţ im e a î n d u r ă r i l o r ta le " (Psalm . 50, 1), şi e a ră ş l : „ M i lu e ş c e - m £ D u m n e z e u l e d u p r e m a r e m ila t a “ (Ibid.), şi e a r ă ş l : „ D u p r e m u l-- ţ im e a m ile i t a l e a u d i-m g * ' (Psalm . 68, 16). „ P e n t r u d r a g o s t e a lu i c e a m a r e , c u c a r e n e - a iu b i t p r e n o i “ D arâ cum ne-a iub it pe n o i? căci f a p te le ,să v â rş ite nu s u n t (tem ne de iub ire , ci de urgie şi de cea m at g rozavă p e ­deapsa, Deci şi aceasta e re su lta tu l m ilei luî celei m ari.. , .Ş t f iin d n o i m o r ţ i c u p i c a t e l e , n e -a î n v ia t îm p r e ­u n ă c u C h r i s to s " (Vers, 5). E a ră ş l C hristos e pus la, m ijloc, as t-fe liu că fap tu l e dem n de c re d in ţă . Căci d acâ C hristos care e incep& ura (isiapX-ij) n o ş t r i v iază , apo i şi, noi sun tem vit, pen tru câ îm preună eu densu l ne-a înv ia t, si pe noi. Vedl deci, cum t6 te a c es tea ati fost d ise eu p ri­v ire la corpul lui C hristos ? Al vgdut m ăre ţia cea covâr- ş ito re a pu tere! lui c â lră noi, c a r ii am c re d u l? P e cef, m orţi, pe fiii urgiei, pe aceş tia I-a înv ia t. Aj’ vedu t spe-- ra n ţa ch e m ă re i? „ N e -a s c u l a t îm p r e u n ă , c u e l ş i n e -a , p u s a ş e d e a îm p r e u n a c u e l “ (Vers. 6). A i v g ţM s la - - v a clironom iel lu i? Cum câ ne-a sc u la t îm preună cu e lt> ac ea s ta es te în v e d e r a t ; dură eâ n e - a p u ş , Sţi s tţ lm Irn*-

OMILIA IV ?7

p r e u n ă c u e l “ cum s-a fă c u t? T o t a ş a precum no-a si scu lat îm preună eu el. N icl-o-datâ nu e s te cine-va r id ic a t, ■sau sc u la t de jo s , de c â t o d a tă cu capul. T o t a şa şi no( ne-am sculat, dupre cum se spune şi acolo, că înch inân- du-se lacob , tn acelaşi tim p şi fem eea luf s-a în c h in a t lut Iosif. În tocm ai aşa şi noi am s ta t îm p re u n ă cu e l ; când ■capul s tă , ş i corpul s tă îm p reu n ă cu el. P e n tru ac e ia şi ad a o g e : „întru Christos Iisus". D ară dacâ nu es te a- ■ceasta, apo i ne-a scu la t îm preună cu el p rin b ae a re n a ş ­te re ! . D ară cum ne-a pus să s tâm îm p reu n ă cu e l? „ D e r â b d â m , v o m ş i împăraţi îm preuna ca el, de m u ­rim, v o m şi în v ia îm p r e u n ă cu e îM *) <Jiee (II T im oth . % 12). Cu adevfira t că e nevoe de Duebul S â n t şi de d e s ­coperire , sp re a p ricepe cine-va adâncim ea a c e s to r rnis- teriî. Apoi ca nu cum -va să eadf iti nec red in ţă , p riveşce ce adaoge e l : „Ca sa a r a t e in v e a c u r i l e v i i t o r e b o ­g ă ţ i a cea mare a c h a r u lu l s£a, în t r u b u n ă t a t e ca- t r ă n o i in t r u C hristos I i s u s “ (Vers. 7). Deci, fiind-că -a sp u s cele cu p riv ire Ia C hristos, e a râ aces tea nu se r a ­p o rtă Ia noi, a r pu tea cine-va să d tc ă ; «şi ce e cu noT, d acă el a înv ia t» ? ia tă Îns6 că P avel a a r ă ta t deja , că şi la noi he ra p o rtă în v ie rea Iul, dacă cu a d e v g ra t că s-a u n it cu not a s t-fe lif t; p en tru ca re şi spune d ead rep tu l cele cu p riv ire la n o i: „Pe n o î , dice, c a r i i e r a m m o r ţ i c u p e c a t e le n e - a s c u la t îm p r e u n ă c u el, ş i n e - a p u s s ă s tâ m îm p r e u n ă c u e l “ , a şa că, dupâ cum am d is, nu fii necred incios, ci ia dovada din cele d ina in te , şi

la cap, cum şi din vo in ţa luf de a :şl a r ă ta b u n ă ta te a lu i cea n em ărg in ită . CâcI cum se va a ră ta acea b u n ă ta te dacă nu este în re a li ta te ? „S e va a r ă t a , dice, în v ea ­curile v i i t â r e " ; d a ră cum ? Câ ad ecă aeele b u n ă tă ţi au fost m ari, în acelaşi tim p si m a l dem ne de cred in ţă d in ­tre to te cele-l-alte. C elor necred incioşi ti se p a r acum ce­le vo rb ite de noî ca bârfire , a tunci însfi cu to ţii vo r cu ­nosce. Voeşcl să afli şi cum ne-a pus sâ s tă m îm p reu n ă cu el ? A scu ltă pe în suşi C liristos dicend : V eţi ş e d e a pe d o u £ - s p r e - ţ ie c e s c a u n e , j u d e c â n d pe ce le d o u ă s p r e ­z e c e ş e m in ţ i î a l e luT Israil", şi e a ră ş l: „Earâ a ş e ­

*1 Ia ed iţia R om ânească de Buzeîi lipsesee p a rtea fiu al A a p a ­sajului, eară în' Ioc o p u s : „de n e vom le p ă d a d e e l, ş i el ie v a le ­p ă d a d e n o l“, ceia ce nu este în originalul Grec. Trnd.

38 OMILIA IV

dea deadreapta m ea şi d ea stâ n g a , nu este al m ec a da, ci celor ce s-aQ gătit de ta tată l“ (Math. 19, 28. 20, 23). A st-feM decî s-a fost p reg ă tit. „Intra bu­nătate spre noi întru Christos Iisus". Şi b ine a dis, căci a şed ea d ea d reap ta es te o onore m at p resus de o ri­ce a l tă onore, du p re cum nicî nu es te a lta . Deci, dice eă şi noî vom şed ea îm p reu n ă cu el. Cu adevferat că e bo­g ă ţie co v â rşit o r e ; cu ad e v g ra t că e n e’n trec u tă m ăre ţia p u te re î luî, sp re a s ta noi îm preună cu C hristos ! Deci da* că al av e a ch iar m it de suflete, o re nu le-af da pe to te p en tru C hristos ? D acă a r trebu i să in tri in toc, o re nu at p rim i să suferi de bună v o e ? în su ş i el dice e a râ ş î : „Şi unde voiO fi efl, aco lo şi sluga m ea va fi“ (loan 12, 26). Deci d ac ă a r trebu i ca să fii tă ia t ş i îm bucăţit pe fie­ce di, nu a r treb u i o re a prim i cu m u lţân iire p en tru a- ce ste b u n ă tă ţi? P ricepe, deci, unde a şedu t el. A şed u t în ceriti sus, şi m aî p resu s de orî-ee Incepăto rie şi s tăpă- nie. P ricepe , cu cine vel sta îm p re u n ă ? Cu el. Cine fiind tu ? M ort şi fiiO a t urgiei. Şi ce fap te aî să verşi t ? Nimic! Cu a d e v ă ra t câ aici e tim pul p o triv it de a s tr ig a cu ace­laşi ap o s to l: „O adâncul bogăţiei, al înţelepciune! şi al cunoscinţel de D um nedefl1*! (Rom. 11, 33). „Câcl Cu charul sunteţi mântuiţi" dice (Vers. 8). Apoi ca mi cum -va m ă re ţia bine-facerilor să te îngâm fe, p riveşce cum te m ărg in eşce : „Cu c h a r u l sunteţi mântuiţi, dice, prin c r e d i n ţ ă .1' Şi ca nu cum -va să se va tăm e liberu l a rb i­tru , a pus şî ceia ce depinde de n o i : apoî fcarăşf a restur- nat si aceasta , căci a d a o g e : „şi a c e a s t a nu d e la n o i11, adecă că uicî c red in ţa nu dep inde nu m ai de noi, căci d a ­că nu a r fi v en it şi nu ne-ar fi chem at, cum am fi pu tu t c re d e ? „Cum v o r c r e d e , dice, d a c ă nu vor audi“ ? A şa că nict a crede nu es te p ro p riu al nostru . „A luî D um nedeti, dice, e s t e d a r u l A dis că c red in ţa m ân- tu ie şce ; deci fiind-câ a v o it Dumnedefl, c red in ţa a m ân­tu it. F iind-că de a ltm in te rea cum m ântu ieşce cred in ţa, fă­ră fa p te ? sp u n e ’ml. C hiar aceasta es te daru l lu i D um nezeu. „Ca s ă nu s e la u d e c in e - v a " (Vers. 9), p en tru c a sâ ne facă a fi recunoscă to ri cbaruluf. D arâ c e ? N e-a îrnpe- decat el o re de a ne în d rep tă ţi d in fapte ? C âtuşi de pu­ţin ; d a râ fiind-că n im eni nu s-a în d rep tă ţit din fap te ,— ca ast-felifl să se a ra te charu l lu i Dumnedefl şi filantropia,

OMILIA. IV 39

~ n » ne-a în d e p ă r ta t de la densul fiind-că aveam fapte, ci fiind-că eram nedesfoTnict şi lipsiţi de ele, n e -a m â n tu it prin char, ca ast-felifl sâ nu po tâ nim eni a se lauda.

A poi, ca nu cum -va audind câ nu prin fapte, ei nu­m ai p rin cred in ţă s-a re u ş it to tu l, şi a ş a să se leneviaseă cine-va, p riveşce ce a ad ao s e l : „ C â a lu t f ă p tu r ă s u n ­t e m , z id i ţ i în t r u C h r is to s I is u s s p r e f a p te b u n e , c a r e m a l 'n a in t e a g ă t i t D u m n e d e f l , c a s ă u m b la m in t r u e l e “ (Vers. 10). P riveşce , ce dice el a i c i : face alu- siune la renaşeere . In adever eă renaşcerea es te o a do ­u a c rea ţiu n e , căci din ceia ce nu eram am to s t aduşi la ceia ee snn tem . Ceia ce eram m al’n a in te am m urit, adecă om ul cel vechi t i ; şi ceia ce am deven it, nu eram m al’na- in te . P rin u rm are fap tu l aces ta este crea ţiune . şi m al p re ­ţu ită cb iar de câ t ce ia -l-a ltâ ; pen tru că dacă d in aee ia avem v ia ţa , av101 <*>n acea s ta am câştig a t c u n o ş d n ţa de a v ia b ine, dupâ voea lu i D um nedeu. „Spre f a p te b u n e , c a r e m a l în a in t e a g ă t i t D u m n e c ie u , c a s ă u m b la m în t r u e l e “ , ad ecă nu nu m aî să începem , ci sâ u m b la m î n t r u ele. A şa d a râ avem nevoe de v irtu te incontinuă, adecă să v e rş ită pănă la sfâ rş itu l vieţel nostre . P en tru eă cu nhn ie nu ne-ar fo­losi, dacâ trebu ind a câ lâ to ri la c e ta te a îm p ără tească , am face cea m al m are p a r te din cale, e a râ pe la fine lene- v indu-ne, ne-am pune jo s şi am în tre ru p e că îâ to ria . A cea­s ta e s te sp e ra n ţa cbem ăre î. „Spre fapte b u n e “ dice, căci dealt-felifl cu ni mii; nu n e -a r folosi renaşcerea .

*). A st-feliu deci şi a ici nu ni se o rdonă de a săverşi nu m ai un fap t bun, ci to te . Căci p recum avem cinci sim ţuri, şi de to te trebu ie a face us la nevoile nostre , to t a şa tre ­bu ie de a săv&rşi to te v irtu ţile . Dacă cine-va bună-oră a r ti în ţe lep t, Îns6 nem ilo stiv ; safl a r fi m ilostiv , insC răpitorift de av e ri s t r e in e ; safl eă po te nu s-ar a tinge de cele streine, in se nu a r îm p ărtăş i pe nim eni din al sfifl, apo i a tunci to te su n t în zadar. Nu e deajuns num ai o s in g u ră fap tă bună, s p re a ne p resen ta cu curaj înain tea tronu lu i la i C hristos, ci ni treb u iesc m ulte şi v aria te , şi cu un c u v g n ttâ te faptele bu ­n e . A seultă-l pe dfinsul dic&nd d isc ipu lilo r: „M ergând în ­v ă ţ a ţ i t 6 t e n e a m u r i l e ......în v ă ţâ n d u - I p e d e n ş i l s ă pă*zascâ tote câte am poruncit voue" (Math. 28, 19), şi

*) P arte» m orala. Cel ce Toesce a se in v red n id de impSrfiţi: e e riu rilo r, treim i» a face Uite faptele b u n e ; pe c;U\d dacâ pe unel< Ie face eară pc a lte le nu, va fi scos din impSră^ie. (Veroo).

4 0 OM1UA IV

e a ră s i : ,.Cel ce va s t r i c a una din a c e s t e p o r u n c i m a l m ic i, m a l m ic s e v a c h e m a in î m p ă r ă ţ i a c e - r i u r i l o r u , adecă la înv iere. O bieinuiesce M ântuitoriu l d e a num i îm pără ţie ch iar şi tim pul înviere!. *Una de a r s tr ic a d ice, m ai mic se va chem a», aşa ca avem nevoe de to te . Şi priveşce. cum nn e cu p u tin ţă de a in tra în im p a ră ţi a ee riu rilo r fără m ilosten ie, ci ch iar s in g u ra ac ea s ta de a r lipsi, ne vom duce in focul cei vecînic. „D u ceţi-v 6 dice, de la mine b le s te m a ţ i lo r în fo c u l c e l v e c în ic , c a r e e s te g ă t i t d ia v o lu lu i şi Î n g e r i l o r lu l“ (Ibid. 25, 41. 42,). Şi p en tru ce o r e ? „Că am f lâ m â n c l i t ş i n u m i- aţi d a t s ă m ă n â n c , am î n s e t a t ş i n u m i-a ţ l dat s a b e a u “ . Al vgdut cum fără să fie acusa ţf p en tru alt-ceva, au lost perduţl to tu ş i num ai pen lru a c ea s ta ? Şi cele cinci feciore num ai pen tru ac ea s ta au to s t seose a fa rit, de şi e- ra u caste . De alt-feliu to t P avel d ic e : „ Ş î s â n ţe n i a , f ă ­r ă d e c a r e n im e n i n u v a v e d e a p e D om nul" (Ebr. 12, 14). A şa d ară în ţe lege, câ fâ ră c a s ti ta te nu e posibil de a vedea pe D o m n u l; şi lo tu ş i nu Sn to t-deauna se po ­le vedea ch iar avend c a s tita te a , pen lru că de m ul te-ort a fost la m ijloc po te vre-un a l t obstaco l. Şi ea fa ş l : dacA to te le-am face, ea ră pe ap ro p e le cu nim ic nu l-am folosi, nici a tu n c i nu vom in tra ia îm p ă ră ţia eeriu rilo r. De unde se învederează aceasta ? De la se rv ito rii c ă ro ra li s-a înc re­d in ţa t ta lan ţif. Acolo v irtu tea în tre a g ă era n eş tirb ită , şi ni­m ic nu lipsia, însS liind-că a fost leneş la treab ă acel se r­vitorii!, cu d rep t cu v en t a fost scos din rându l celor-l-alţi. E posibil apo i a cădea în g h een a num ai din causa insu lte i. „Căci cel c e ţ l ic e f r a t e l u i s e u : n e b u n ule, v in o v a t e s te d e fo c u l g h e e n e i “ (Malh. 5, 22). C hiar de a r fa­ce cine-va to te fap te le ceie bune, îns£ a r li ba tjo co ri­t o r i , nu va in tra in îm p ă ră ţia ee riu rilo r. D ară din acea­sta eausă să nu a trib u ie cine-va lui D um nedeu v re-o cru- dim e, dacâ pe cel ce greşesc ch iar in cele mici, îî scote din îm p ără ţia eeriu rilo r. Căci dacă p riu tre noi om enii când lace cine-va vre-o fap tă co n tra legel îs! a tra g e urg ie şi pe­deap să din p a rte a îm p ă ra tu lu i; ch iar o s in g u ră lege de a r călca d in tre cele in fiinţă, ch iar de a r batjocori, ch iar de a r precurvi şi s a r dovedi de v inovat, s-ă făcu t n ev red ­nic; şj ch iar d e ’ a r fi fâcut m ii de fap te bune, e to tu ş i co n ­d a m n a t; ch iar de a r fi p lănu it v r’un om or şi s-ar dovedi, e suficient de a-l perde. Decî dacă legile om enesc! se bucură

OMILIA IV 4 1

de a tâ ta băg a re de sam ă, cu a tâ t m al m u lt cele D um ne- deeşcl. ,,Darâ,. .dicî pote, D um nedeu este bun“. De cât,* pa na când ore Vom p ro n u n ţa aceas tă vo rb ă n eb u n ească? A m dis nebunească tiu câ do ră el nu e s te bun , ci p en tru că ne închipuim că hu n ă ta iea luî ni es le de fo losin ţa când facem asem enea fapte , cu io te că de m ii de o ri v-am vor­b it d esp re aceasta . A scu ltă ce d ice s c r ip tu ra : ;,Să n u dicî: mila Iul este m are, şi v a c u r a ţ i m u l ţ im e a p ic a te ­lor mele" (Sirach. 5, 6). Ku ne îm ped ică de a dice că in ­d u ra re a lu i es le m are , nu ne îndeam nă la ac ea s ta , ci vo ­eşce mal a les ca necon ten it să o flicem ac ea s ta şi să o avem în m in tea nostrfi. P e n tru a c e a s ta şi P avel to te îe pune în m işcare sp re a tin g e re a ac es lu î scop, însft pen ­tru u rm ăto re le c o n s id e ra ţiu m : *Sâ nu te m inunezi, dice, d e iubirea de om eni a Iul Dum nedeu, când tu pScătueşcf, si s â d ic l: M u lţ im e a pecatelor m ele v a şterge. P en tru a c ea s ta si noi spunem alât ea d esp re b u n ă ta te a lui, nu do- ră ca încurajându-ne sâ to tem to te rele le , fiind-că în a s e ­m enea cas bu n ă ta tea luî va fi sp re v ă tă m a re a m ân tu ire! n o s tre , ci ca să nu ne descurajăm când ne găsim în pe- cat.e, şi ca să ne pocăim ». „Bunătatea lu i D um nedefl te ad uce la p o c ă in ţă " (Rom. 2, 4), ea ră nu la m al m a re rfiutate. Decî, dacă devii ne treb n ic din eausa b u n ă tă ţe l luî, tu m ai cu sa m ă o defaim î în a in tea om enilor. V6d pe m ulţi că iicusâ iudelunga răb d a re a Iul D u m n ed efl; însC vo r d a sam ă, dacă nu o în tre b u in ţa ră la tim p şi cu rându ia lă . E<te Dumnedefl iu b ito ri» de o m en î? In ace laşi tim p însiî, e s te ; i d rep t judecătorii]. Tartă g re ş a le le ? In ace laşi tim p inse, şi resp lă teşce fie-căruia dupre fap te le luî. T rece cu v ederea n e d re p ta te a , ş te rg e fărâ de le g ea ? In acelaşi tim p insfi, face şi ce rce ta rea a c es to r fapte. Decî, o re Io te ac e ­stea nu su n t c o n tra re şi nu se co n trad îc în persoua luî D um nedefl? Nu su n t co n tra re de loc, d ac ă noi le îm p ă r­ţiţii în tim puri. De e x e m p lu : ş te rg e fa râ de legile nostre aici, a l â t prin baea renaşcere l, c â t şi p rin pocă in ţă , îns6 in s tru ire a celor să v â rş ite şi ex am in a rea lo r o va face a- colo prin foc şi m unci. «D ară, dict tu. d ac â fac ch iar nu ­ni aî un pgcat, îu loc de m iile de pficate, pe care le face un altu l, ş i to tu ş i p en lru acel pfecat su n t scos a fa ră şi cad d in îm p ără ţie , de ce a tu n c i să nu fac în c a ltea to te p ic a ­te le" ? Cuvfint ieşit d in g u ra servu lu i n e re cu n o sc ă to rii!! T otuşi noi vom deslega şi a c es t cuvgnt. Nu face rele , pen­tru ca tu singur sâ fi[ folosit. Din îm p ă ră ţie cu to ţii vom

4 2 0M1IJA IV

cădea pote, dară in gheena nu vom suferi aceiaşi osândă, ci unul m ai m are , a ltu l m al uşorâ. De e x e m p lu : şi lu şi ace la a ţi d esp re ţu it, fie pe ap râpele . fie vre*o poruncă a b is e r ic e l; în asem enea cas şi imul şi a ltu l v e ţi cădea din îm p ă ră ţia ee riu rilo r. D arâ dacă nu a ţi despreţuit. deopo­triv ă , ci unul m al m ult, ea râ altu l m al puţin , âpo î în ghe­ena veţi s im ţi deoseb irea . Şi d& ce, dici tu , am en in ţă pe cel ce nu lac m ilosten ie, câ se v o r duce in focul cel ne­s tin s ? Ş i încă nu dice s im p lu : in foc, t i *in focul cel ue- s tin s , care es le g ă tit d iavolu lu i şi îngerilo r lu!» ? Ue ce aniim e ? P e n tru s â afli că nim ic nu în tă r ită pe Dum­nedeti ca nem ilosten ia , şi că a c es t pGcat îl pune în a in tea tu tu ro r ce lo r-l-a lte . In adevăr, dacă trebu ie a iubi până ş i-p e duşm ani, apoi o re cel ce resp inge pe cel să rac i, ca­rii nici ch iar duşm an i nu-I sun t, de ce o sândă nu va fi vrednic , când prin p u r ta re a Iul se face m al refl ch iar de c â t b a rb a rii ? De a ici deci se jiote vedea m ărim ea p ic a ­tului, care şi con tribu ie ca să se ducă îm preună cu d iavo­lul în gheena. „ V a l d e c e l c e n u f a c e m i lo s te n ie 11 ! (S irarh 13, 3?). Deci dacă e ra aşa în legea veche, cu a tâ t m aî m u lt trebu ie a fi in legea nouâ. Dacâ acolo (în legea veche) unde se p erm itea câ ştig a re de averi, folosinţa de ele şi îngrijire , şi to tu ş i se luase a tâ te a m ăsuri de a v e­ni în aju to riu l săracilo r, cu câ t m at m ult aici (in legea nouă), unde ni se porunceşce de a arunca de la noî to tu l ? Ce nu făceaţi Iude ii? D eciuelî şi ea râşl a lte deeiuelf strîn - geail şi dădeati orfan ilo r, V ăduvelor şi p roseliţilo r. Ctne-va adm irând pe un a l tu l’nil sp u n e a : cu ta re dă deciuelî*). Câ­tă n e ru ş in a re ! A poî dacă la Iudei nu e ra de ad m ira t un asem enea (apt, o re ia C breştin t s -a (‘ac u t v redn ic de a d ­m ira t? Dacâ a tu n c i se credea ca o prim ejdie m are de a m i respunile (Jeciuelile la tim p, în ţe lege de aieî câ ta p ri­m ejdie nu es te acum . B eţivu l ea răşl nu va m oşceni îm ­p ă ră ţia eeriu rilo r, D arâ care e cuvântul de încu ra jare pen­tru m ulţi? Ia tă c a re : «dacâ şi eti şi un a ltu l ne găsim în aceleaşi pfieate, nu m ică es te m ângâerea ce o putem a- vea de aici». Decî, ce am dice ? Că a tu n c î p o te avea o m ângâere to v ă ră ş ia de pecate, când au s im etrie în m ă ri­m ea lo r ; când îns£ pficatele unu ia în tre c pe a le celuî- l*alt, a tu n c i pe unul ca acela p ic a te le îl a ru n eâ tn tr ’un fel de u im ire şi nici câ-I la să de a mal avea vre-o m ângâe-

*) Ideia e confusS. Probabil ca pe uAnd -vorbea Sf. Clirisostom; unul din auditoriu l-a în tre ru p t cu aceste cuvinte, p ronun ţate in m od sarcastic. T rad,

OMILIA IV 43

re . D i b u n ă-o ră celui b ă g a t !n foc şî m unc it a c o lo : «că ş i c u ta re p ă tim e şte ace iaşî osândă» , căci el nu va s im ţi m a­c a r m ân g âe rea ce’i o a d u c i . Ore d u to ţi Isra iîiţil s-au p er- d u t deoda tă Ia un lo c ? D ară a c es t fa p t ee m ângâere li-a a d u s ? Nu ore tocm ai a c es t fap t (-a în tr is ta t m aî m u lt? p en tru ca re şi d ic e a u : „N e-am perdut, ne-am nim icit, n e - a m p o to p i t “ (Num. 17, 12), Decî c,e m ân g âe re e a- ceasta ? In zadar ne m ângâem cu aces te sp e ra n ţe . 0 s in ­gu ră m ângâere esle , de a nu cădea in focul ace la n es tin s , căci o d a tă că du ţi nu e cu p u tin ţă de a avea m ângâere acolo, unde este sc rîşn irea d in ţilo r, unde e s te p lân g ere , unde es te v ierm ele ce l neadorm it, unde es te focul n es tin s . Deci vel în ţe lege cam câ tă p u te re a re m ân g âe rea când te gă- seşcî în scârbe şi încu rcătu ri m ari ? V erii decî după actia- s ta in m in ţile Io te ? Ve rog şi ve sfătu iesc , ca să nu ne am ăgim in zadar şi sâ ne m ângâem num aî cu vo rb e d e aces tea , ci să facem aceia ce va p u tea fi sp re m ân tu irea nostre . E vorba ca să s ta l îm preună cu C hristos, şi tu în- eâ te frăm ân ţi cu ex am in a rea cuv in te lo r? C hiar de nu am avea a lt p ic a t, to tu ş i num aî p en tru aces te vorbe c â ta o sân d ă nu a r trebui s â suferim , p en tru că sun tem a tâ t de m olatici a tâ t de nenorociţî şi de leneşi, căel fiind vo rb a de a lâ ta c inste noî încă m al vorb im asem enea lu c ru r i? Cănd vei vedea fe ri­ciţi pe ceî ce a â reu şit cu faptele cele bune, 6 re nu te vel top i de necaz? Când vel vedea d in tre sc lav i şi d in tre cei m ojici,— carii pu ţin pote s-au obosit a ici,— a lă tu re a de tronu l îm părătesc , o re to te aces tea nu ’ţl vo r fi m al re le de câ t to te m uncile iadului ? Dacă aici vedend pc un ia p rosperând şi te topeşcî de necaz, căci o cred î aceasta m aî g rozavă ca o ri-ce a ltă pedeapsă, şi p lângi, şi te je leşci, şi te credî v redn ic de m ii de m orţi, d a ră acolo ce nu vei s u ­feri? Dacâ nu a r fi gheena, in seşî idesea d esp re îm p ă ră ţia lu i DumnedeQ nu a r fi o re suficientă de a perde şi a n i­mici pe ceî pficătoşî? D ară că fap tu l e s te aşa , e dea juns a ne convinge din ex p erien ţa lucru rilo r. Deci să nu n e ră tă c im în zăd ar cu asem enea vorbe, t i s ă fim cu băgare de sam ă şi să ne îngrijim de m â n tu irea n âs tre . Sâ ne s îr- guim cu faptele cele bune, şi să ne îndem năm pe noi in7 şine sp re p rac tica rea celor bune, ca ast-felift să ne În v red ­nicim de acea slavă cerească, prin Dom nnl no stru lis.u'ş C hristos, căru ia, im preună eu T ată l şi cu Şf. Duch, se cu ­vine slava, stăp ân irea şi cinstea, acum şi p u ru rea şi in veciî vecilor. A m in.

44 OMU.JA V

OMILIA 7.

„Pentru aceia aduceţi-ve am inte, ca voi când eraţi odini6ra păgâni in trup, care v e chem aţi ne* taiere împrejur de catra ce l ce se chem au taiere împrejur In trup, facuta de m ână, ca eraţi in acel ■timp fara de Christos, înstrăinaţi de petrecerea lui Israil, şi streini de aşezăm ânturile făgăduinţei, nădejde neaven d , si fara de DumnedeQ în lume" (Cap. 2, 11. 12),

M ulte fap te p robează filan trop ia Iul DumnedeQ. Maî â n ie iti ca prin sine a m ân tu it ne mu! om enesc, a l 'd o i le a câ în ce s ta re fiind om enirea o a sa lv a t, şi a l tre ilea că unde a r id ic a t’o. A cestea to te deci, prin e le înseşi p o rtă cea m aî m are dovadă de filantropia luî, şi to cm ai pe aces tea şi P avel le pune de faţă acnin scriind E fese ni lor. A dis că fiind noî m orţf prin pgeate şi fiii u rg ie i, ne-a m ân tu it, e a ră acum spune cu cine ne-a făeu t egali. „ P e n t r u a c e ia , dice, a d u c e ţ i - v e am in te * 1. O biceiul no stru al tu tu ro r es te că, de ’n d a tă ce r e ridicăm de fa o s ta re de jo s sâ râ c ă - d o s â la a l ta cu to tu l co n tra ră , sau la o m al m are cinste, nici că ni tria! aducem am in te de cele d ina in te , a lâ t sun­tem de îngâm faţi de slava la care am ajuns. De aceia to c m a i dice A p o sto lu l: P e n t r u a c e i a a d u c e ţ i -v 6 a m in ­t e ” . „ P e n t r u a c e ia * . P en tru c e ? De ce s ă ne aducem a m in te ? De aceia că am fost c rea ţi p en tru sâ v e rş irea fap ­te lo r bune, şi a c ea s ta e suficient de a ne convinge ca să ne sîrgu im în p rac ticarea v ir tu ţe l. „ A d u c e ţ t - v £ a m in te “ •adecă că ch iar num ai am in tirea iteeia e suficientă de a ne face recunoscfitorl faţă de b ine-fâcfitoriul n ostru „ C ă VOI 6 r e - c â n d e r a ţ i p ă g â n i în t r u p w. P riveşce , cum el ca lită ţile Iudaice le pogoră din valorea lo r, le d im inuiază, pe când defectele g in ţilo r le adm iră , ca re de alt-feliu nici nu e ra u defecte, şi convinge şi pe unii şi pe a lţii, câ aces tea se ap rec iază din m odul vieţel cul-va. „ C a r i i v 6 c h e m a ţ i (numiaţll.® A şa d arâ valo rea unora e ra in vorbe, ca lita te a a l to ra e ra in c o rp ; insg şi ne-circum eisiunea şi circum ci- siunea nu în seam n ă nim ic. „ D e C ă trâ c e l c e s e c h ia m â , dice, t ă i e r e îm p r e ju r în t r u p , facuta d e m â n â ; c ă

OMILIA V 45 -

e r a ţ i în a c e l t im p f ă r ă C h r is to s , î n s t r ă in a ţ i d e p e ­t r e c e r e a lu t I s r a i i , ş i s t r e in i d e a ş e z ă m â n t u r i l e f ă ­g ă d u in ţe i , n e - a v e n d n ă d e jd e ş i f ă r ă d e D u m n e c le Q 5n l u m e “ , voi ad ecă carii ast-felifl su n te ţi num iţi de că tră . Iudei. D arâ c e ? JEI voeşce ca s ă a ra te , că b inefacerea a - cordalft lo r tocm ai in aceia s tă , câ ad e că il (păgânii) să fie p ă rta ş i cu I s r a i l ; apo î de ce a tu n c i e a ră ş l d im inuiază ' d em n ita tea Is ra ilitică ? Nu o d im inuiază, ci in cele nece­sa re , ca bună-o ră îm p rie ten ire a cu D um nedefl şi sp e ra n ţa btinuri.’oi* v iito re , el o rid ică, ea ră în a lte le , in ca re nu aQ. a v u t riicf o com unica ţie , o d im inu iază, p e n tru că şi dice el m al d e p a r te : „ î m p r e u n ă c e tă ţe n i c u s â n ţ i i s u n te ţ i ş i d e a p r o p e ( fa m ilia r i) a l Iu l D u m n e d e Q " (Vers. 19). Veijl decî că el nu dim inuiază. «A cestea, dice, su n t inde- feren te . Sâ nu c red e ţi că dacă nu v’a ţ l c ircum cis şi v6 g ă­siţi în ne-d rcu m cisin o e , este v re-o deoseb ire . R6ul cel m are acolo e ra , că vg g ăs ia ţl fâ ră C hristos, slr&înl de pe­tre c e re a luî Isra il» . A li s tre in i de aşezăm in le le făgăduin­ţe i, a nu avea sp e ra n ţa v iito re , a fi fără D um nedeu în lum ea aceasta , to te aces tea eraQ defecte le g in ţilo r. A v o rb it do luc ru rile cele cereşcl, vorbeşee acum deci şi de cele pă­m ântesc!. fiind-că d esp re aces tea Iudeii aveafl o m are idee. T o t ast-feliii şi C hristos când în cu ra ja pe d iscipull, d upă ce a d is : „Fericiţi c e i is g o n i ţ i p e n t r u d r e p t a t e , c â a c e l o r a e s te îm p ă r ă ţ i a eeriurilor14, adaoge: „căci a s t - f e l ia aQ g o n i t ş i p e Prorocii cel d in a i n t e a vostre P une ânteifl p roposiţiunea majoră şi apoi pe cea minoră. A ceastă d in u rm ă com para tiv cu m ă re ţia idee! d ina in te este in fe rio ră ; com parativ in se cu ap ro p ie re a faptulu i de cunoscin ţa lor, e ce-va m are şi suficient de a crede ir, şi a re mullă pu tere . P rin u rm are aşa fel iu tre b u ia s ă v ie ­ţuiască it. Nu a d i s : se p a ra ţi , ci în s t r e in a ţ l de p e tre ce re a lu î Isra il. Nu a <jis: ne-avftud safl fiind fără a ten ţiu n e , ei nicî că ch iar av e au vre-o re la ţiu n e o re -c a re , ş i erafl., s t r e in i . Em fasa cuv in te lo r e fo rte m are , şi a r a tă c â t de m are a fost d iferen ţa d in tre denşiî. De ai l-fel iQ era ţi şi Isra il iţi lipsiţi de p e trece rea Iul Is ra il soX'.istaî Yjoav- b tt l ţ ) , insfe nu erafl co n sid era ţi ca s tre in i, ci ca leneşi şi tr â n d a v i; afl cădu t şt din făgăduin ţl, însS nu ca s tre in i, ci ca nedem ni. D ară care e rau 6 re aşezâm in te le făgăduin ţei?" „Ţie ş i sem inţiei tale vo iQ d a pamSntu! acesta"

‘ (Genesa 13, lt>), şi a lte le pe ca re le-a prom is. „ N e -a v e n d - ,

46 OMILIA V

nădejde, dice, şi fără de D um nedeti în lum e", d e ş i de alt-felifi se închinai! uno r del cu nu e x is ta i! ; căci do ră jtlo iu i nu es te nim ic.

„ E a r ă a c u m in t r u C h r i s t o s I is u s , v o i c a r i i e - r a ţ l o r e - c â n d d e p a r t e , v 'a ţ l f ă c u t a p r o p e p r in s â n ­g e l e Iu l C h r i s to s . P e n t r u c ă e l e s t e p a c e a n o s t r e , c a r e a f ă c u t a m â n d o u ă u n a , ş î * p e r e t e l e c e l d in m ij lo c a l z id u lu i l ’a s f a r îm a t , v r a jb a în t r u p u l s £ t i“ (Vers- 13 — 15). «D ară c e ? A cesta e o re fap tu l acela m are , ţHcI pote, ca. ad ecă am ajuns în p e tre ce re a Iu d a ic ă ? Ce spu i ? T ote cele d in ee riu rl şi cele de pe păm&nt le a re ­cap itu la t, ie a co n cen tra t in tr ’una, şi acum vorbeşcl de p e trece rea I s ra i l i ţ i lo r?» „Da, dice el. A celea treb u ie a l e prim i prin c re d in ţă (cele cu p riv ire la aşezăm in te le făgă-

— -duinţel), e a râ a c es tea a le prim i îm p reu n ă eu fap te le lo r ." „ E a r ă a c u m , $ice, î n t r u C h r is to s I is u s , v o i c a r i i e- r a ţ l o r e - c â n d d e p a r t e , v - a ţ î f ă c u t a p r o p e " , adecă •v-aţl ap ro p ia t de p e tre ce re a lu i Israil. A (i inse d ep a rte , sau ap rope , e re su lta tu l in ten ţiune! num ai, „ P e n t r u c â

*el e s te p a c e a n o s t r e , c a r e a f ă c u t a m â n d o u S u n a ." D ară ce id s e â m n ă - „ a m â n d o u ă u n a “ ? Nu dice do ră câ ne-a rid ic a t pe noT la acea nobleţă , ci că şi pe noi şi pe aceia ne-a r id ic a t la o nob le ţă m al m are , a fa ră num ai că

.b ine-facerea făcută cu noî e m a l m are . A celora Ii s -a şi p rom is, şi m al ap rope de el e r a f l ; noue inse n ic i nu ni s-a prom is, şi e ram şi m a! d ep ă rta ţi- De aceia d ic e : „Ea- r ă n e a m u r i l e s ă p r o s la v i a s c a p e DumneţleO p e n ­t r u m ilă " (Rom, 15, 9). A p rom is Isra ililen ilo r, însfe s-aii a ră ta t ned em n i; nou6 nu Di s-a prom is, căct eram stre in i, şi nim ic com un nu aveam cu denşil. Cu to te a c es tea ne a făcu t pe to ţi una, nu câ doră ne-a a lă tu ra t ne noi lâ n ­gă aceia, ci şi pe ace ia si pe noi în tr ’uua ne-a un it. Ve voi da un ex’em plu. Să ne închipuim că cine-va a re doue s t a t u l : una de a rg in t şi a l ia de plum b, şi că top indu-le le-a rid ica t earâşf, InsS de a s tă -d a tă am ândoug de au r. Ia ­tă că pe am ândouă le-a făcu t una. S ad să ve spun şi a lt ex em p lu : fie bună-o ră un sclav , ea râ a ltu l a d o p ta t; am ­bii însfi aQ su p ă ra t m u lt pe b ine-făc£loriu l lor, şi acel ce e ra infiat şi acum desm oşten it, cum şi sc lavul care a fugit şi n id n u ’cunoscea pe s tă p ân u l s6 u ; apo i am bii aQ deve­n it deoda tă d iro o o m î şi fii ad ev ăra ţi. Ia tă că I-a r id ic a t pe am ândo i în aceiaşi c in s te ; am biî afl deven it una, unul ve-

OMILIA V 47

nind m a l de d ep a rte , e a ră c e la -l-a ll m al d e ap ro p e , şi m aî veritab il ch iar, de c â t cum e ra m a l'n a in te de a su p ă ra pe b in e -face to riu l lui. „ P e r e t e l e c e l d in m ij lo c , îjice, l-a s fâ r im a t ." D ară care e acel pe re te din m ijloc? „ V ra j* b a în t r u p u l s^Q , ţjice, l e g e a p o r u n c i l o r c u d o g ­m e le s t r i c â n d " , U nia dic, eă pe re te le eel d in m ijloc («S jjLsodtotZov) d in tre ludei şi E lini consta în aceia, că n u se p e rm itea acelo ra de a se am esteca cu E lin ii *). Mie îns6 nu mi se p are adevg rat, ei p ere te le a c e la din m ijloc e com un tu tu ro r , ad ecă e v ra jb a în corp , şi a c es t p e re te e ra ca re d esp ă rţia , p recum dice şi P ro fe tu l : „ C i p ă c a t e ­l e v o s t r e fa c o s e b i r e î n t r e v o i ş i D u m n e d e Q " (isa- ia 59, 2), P ere te le cel d in m ijloc deci, e ra duşm ănia , in i­m iciţia ce o avea şi c ă tră Iudei si c ă tră E lin i; câcf le ­gea ex istând , nu num ai că nu a p a ra lisa t p8catu l, ci în că că l-a şi m ă rit, după cum d ice in a l t lo c ; „ C ă l e g e a m â n ie l u c r e a z ă " (Rom . 4. 161. a sa câ precum acolo nu se prevede to tu l în ea (lege), ci după ce am c ă lc a t’o se ^ub-în ţe lege g reşa la , to t aşa şi aici el num eşce legea p e . re ţe le d in m ijloc, fiind-câ nefiind a sc u lta tă aducea inim i- ciţie . Legea e r a ,c a un gard , lâcu t ca p en tru s ig u ran ţă , p en tru care a şi fost num it <ppa?;ioî, ca ast-felifl să în g ră ­d i as c;i de ju r-îm pre ju r (sep'.tfpâirfl)- A scu ltă ea răş l pe P ro ­fe tu l ca re d ic e : „ Ş i o a m în g r ă d i t , ş i ş a n ţ a m f ă c u t îm p r e ju r u l e l “ (Isaia 5, 2), şi e a ră ş l: „ P e n t r u c e a îs u r p a t g a r d u l eî (viei), ş i o c u le g to ţ i c e l c e t r e c p e c a le " ? (Ps. 19, 12), a ră tâ n d acolo n es ig u ran ţa in ca­r e se găsia, şi e a ră ş l: „ s tr ic a -v o iQ g a r d u l eî, şî v a fi c ă l c a t a In p ie io r e " (Tsaia 5. 5), şi e a ră ş l: „ L e g e a o ■a d a t s p r e a j u t o r i a “ (Ibid. 8, 20), şi e a r ă ş i : „Cel c e f a c e m i lo s te n ie D o m n u l şi j u d e c a tă . . . . . . c u n o s ­c u t e a f ă c u t f i i lo r lu i Israil v o i le s a le " (Ps, lOâ, 6. 7.). Deci gardu l a d ev en it pere te le cel din m ijloc, nu ea să-I păz iaseă în s ig u ran ţă , ci ca să-I d e sp a r tă de Dum nedefl, p en tru că ac ea s ta e deoseb irea în tre pere te le din nrijloc şi gard . Şi ca re e acel p e re te din m ijloc? „ V r a j b a în t r u ­p u l s ă u , l e g e a p o r u n c i l o r c u d o g m e le s t r i c â n d . “ Cum si în ee m o d ? Sacrificându-se şi des legând acolo

*) Notă, Sf. C tm snstom dese-ori prin cuventui de Elinr în ţe ­lege pe g in ţi fără excepţiune. Trad.

4 8 0M1I.IA v

(în corp) in im iciţia . D ară nu s ’a m ărg in it nu m aî la aceasta , căci dacă ne-am izbăv it de p ic a te le de d ina in te , apo î ea- ră ş l s ă fim silit! de a păzi le g e a ? A lune! de s ig u r câ to t lina e ra . De aceia decî şi legea o a desfiin ţat. „ L e g e a p o r u n c i l o r c u d o g m e le , dice, s t r i c â n d " . O ! c â tă iub i­r e de om eni a a r ă t a t ! Ni-a d a t legea ca şă o păzim , şi după ce nu o am păz it şi e ram v ioovaţf şi dem nî do o- sandă, el a desfiin ţa t legea. în tocm ai ea cum rin e-v a a r da copilul sfiu unul Pedagog sp re e reşcere , şi dacă vede cft copilul nu se supune, dă d ram u l P edagogu lu i din s e r­vicii!. Câtă filantropie ! D ară ee în s e a m n ă : „ c u d o g m e le s t r i c â n d ? “ (sv Z6-{^w. xa«.p7rjcjaţ)t p en tru eă m are e deo­seb irea in tre poruncă (ivwaMj) ţ i p reeep t (Sdvt1 )* Saft că p-5 cred in ţă o num eşce a ici dogm ă, căci num ai p rin c red in ţă a m â n tu it, safl eă num eşce dogm e po ru n ee le d a te de Mân­tu i to riu l în d iferite ocasiunî, preeuin dice C hristos : „ E flSns£ v e clic voue, ca tot cel ce se m ânie..... etc.'“(M ath. 5, 22). De aceia şi dice aposto lu l in a l lâ p a rte : „ D e v e l c r e d e c ă D u m n e ţ le a l-a s c u l a t p e e l d in m o r ţ i , te v e l m â n tu i" (Rom. 1 0 ,6 — 9,), şi e a r ă ş l : „ E a r ă d r e p t a t e a c e a d in c r e d in ţa a ş a $ i c e : s â n u d ic î î n t r u in im a ta : c in e s e v a s u i în c e r iu ? ,saîi c in e s e v a p o g o r î î n t r u a d â n c ? a d e c ă s ă r id ic e p e C h r i s to s d in m o r ţ l “ (Ibid). A şa d ară a in tro d u s cred in ţa Sn locul v ie ţe l dupâ poruncile legel, şi p en tru ca să nu sa l­veze neam ul om enesc eum s a r în tâm p la , şi el a p rim it a fi o sân d it şi to r tu ra t, d a râ ş i de la noî a c e ru t c re d in ţa p rin dogm e, adecă prin precep te le acelea adm irab ile .

„ C a p e a m â n d o i s ă - l z id ia s c â î n t r u s in e în ­t r ’u n o m n o fl, f ă c â n d p a c e " . A î vgdu t a ş a d a ră că nu s ’a făcu t E linul Iudeti, ei şi acela şi a c e s ta a a ju n s în tr ’o a l tă s ta r e ? Nu pe um il l’â în locu it cu cela-l-alt, ci pe a- inândo î i-a zid it. De alt-felifl b ine şi în tre b u in ţaz â a p o s to ­lul cuventu i „ a z id i" , de care şi face us p es te to t locul. Nu a d i s : ca să-l transfo rm e, să-l p refacă , ci sâ -I z i - d i a s c ă , ca ast-felifl să a ra te p u te rea fap tu lu! să v ârş it, şi câ de şi z id irea (creaţiunea) cstti nevgdută, to tu ş î nu e m âl pe jo s de ân te ia creaţiune , şi că noi nu treb u ie a ne d e ­p ă rta de ea, ca şi eum am fugi de nişee îm p re ju ră ri n a­tu ra le . „ C a p e a m â n d o i s ă - i z id ia s c â , dice, î n t r u s i­n e " , ad eeă p r in s in e . Nu a o rdonat alt-cul-va să facă.

OMILIA V 49

aceasta , ci prin sine însuşi contopind pe unul cu cela-I-alf, a scos de a ic î unul sin g u r m inunat, el în suşi făcendu-se ast-feliii m a l’oteifi, ceia ce es te cu m ult m aî m a re de câ t ân te ia creaţiune . A ceasta în seam nă „ în t r u s î n e “ , adecă el m arnifiifl s ’a d a t ca tip si exem plu noug. De a ie i el a tra g e pe Iudeu, e a ră de acolo pe Elin, şi fâc§ndu-se c e n ­tru l lo r de g ra v ita te , şi con lop indu -î şi făcfend a d isp ă re a d in tre d&nşil to t ceia ce-! în stră in a , I-a re g e n e ra t, î-a re - p tasm u it din nofl p rin foc şi apă, şi nu prin apă şi păm&nt. A deven it ludetî circum cis, a d ev eu it b le s te m a t, a deve­n it E!in a fa ră din lege, şi m aî p re sus de E lin i ş i de Iu - deî. „ I r itr ’u n o m n o fi, d ice, f â c c n d p a c e “ , ad ecă pace în tre denşiî şi D um nedefl, sau pace în tre dânşii. Căci de rem âueati Iudei şi Elini, nu s ’a r fi îm păca t, şi n e ’m pâcâu- du-se nu a r fi p u tu t a ajunge la o s ta re mal* b u n a de câ t cea dint&i. P en tru ca Iudeul atum :l se unesce cu E linul, când devine c re d in c io s ; în tocm ai ca şi cum doi avend lo­cuinţe în rândul de jos at caselor, şt d easu p ra lor un a l­tu l o locu in ţă m are şi adm irab ilă , nu a r p u tea să se v a ­dă un ii pe a lţii, pănă ee nu s a r ridica in rându l al doi­lea. „Făcând p a ce“, maT a les cu Dum nedefl, d u p â cum dice pasaju l ee u rm ează : „ş i p e a m â n d o i să -l r e î r a ­pace într’un trup c u D um nedeti p r in c r u c e " (V ers. 16). Nu a d is : sâ-l îm pace (v.ataXXd^r;) ei să-I r e lm p a c e (iiroxaTaXXâ&ţj), a ră ia n d prin ac ea s ta că n a tu ra om enească m al’n a in te de ac ea s ta e ra lesne de îm p ăca t ( î’jxaio'.XXc.H-os, pe când in codicile A. C. D. E. F se găseşce ă)w.™M.a*,«>î=ne- im păcaL T rad.), ca în tim pul sâ n ţilo r *şi m al’n ain te de lege. „Intr’un t r u p " , dice, adecă in trupu l lui „cu Dum ne- ţieti". Şi cum se tace aceas ta ? « P edeapsa d a to rită , d icer a su fe rii’o el însuşi». „Prin c r u c e , o m o r în d v r a j b a în ­t r u sin e“. Nim ic nu e m aî p roprio si m aî ex p resiv ca a- ceste cuvinte. «M ortea luT, dice, a om orit v ra jb a , adecă a ră n it’o şi a n im icit’o, nu câ doră a po runcit a l tu ia să fa­că aceasta , şi nicî că num aî a lu c ra t p en tru aceas ta , ci a şi suferit.» Nu a d i s ; deslegând 'o , safl desfiin ţând ’o, ci tocm ai ce e m al g rozav „ o m o r in d ’o " , ca ast-felifl sâ uu se m al ridice, sa nu m al invie n ic l-odată. Cum deci înv ie ea? Din causa p rea m areî rg u tă ţl ce ne s tăp ân esee . P e câ lă v rem e vom rem ân ea in corpul lui C hristos, pe câ tă v rem e vom fi uniţi, nu înviază, ei s ta jos m ortâ , şi nici­odată nu se maT rid icâ ; şi ch iar de an i zăm isli o a l ta în

4

5 ° OMILIA V

locu-i, to tu ş i nici c ă se po te asem ăn a cu cea d in a in te ; tu inse nasci a l ia tu locul cefei o m o rîte .w C u g e tu l t r u p u lu i , d ice, e v r ă jm a ş l a D u m n e z e u " {Rom. 8, 7). Decî, dacă nu vom cuge ta n im ic co rp o ra l, nu se va naşce în noi a ltă vrajbă , ci va re m â n e a p acea ace ia .

*) în ţe leg i d a ră , c â t r8u po le veni asu p ra n o s trâ , că a tâ te a a făcut D um nedeti p en tru ca să ne îm pace cu el, şi după ee a isb u lit şi a te rm in a t opera sa , noi ea răş l n e ­am re în to rs ia in im iciţie . A ceasta nu se tnal num eşce ba- ea renaşcere i, ci g h een a es te şi gheenă re m â n e ; nu m al « s te ie rta re de p ăca te , ei ce rce ta rea şi exam inarea lo r. Cu­g etu l trupu lu i e d esm erd a rea şi d es fă ta rea în m ân cări şi b ă u tu r i ; ţu g e tu l tru p u lu i es te lăcom ia şi to t peeatu l. Şi p en tru ce"o re se num eşce cugetu l trupu lu i, de şi nim ic

__nu a r pu tea foce corpul fă râ s p ir i t? Nu dice aceasta ca cum a r defăim a corpu l, fiind-că şi a tu n c i când dice : „ o m p s ic h ic " , (¥uXtxde ăv&pwsog. I C orinth. 2, 14), nu o dice ac ea s ta defăim ând sp iritu l. N ici corpul prin sine însuşi şi nici sp iritu l p rin sine nu m ai nu v o r putea săv ârşi nim ic m are şi generos, de nu v o r avea im pulsiune de su s. De aceia dec i n u m e ş te acelea , pe ca re sp iritu l le face prin sine în suşi psichice, spirituale, e a ră pe ac e ­s te a , pe care eorpul le face c o r p o r a l e , nu fiind-că su n t natu ra le , ci fiind-că nu se bu cu ră de pro tec ţiu nea cea de sus, şi se nim icesc. De alt-felitt şi ochii sim t burii, însfi fă ră lum ină m ii de re le p o t face ; ea râ aceasta e m al m ult resu lta tu l slabăc iuneî lo r, de c â t al n a tu re î. Dacă re le le a r fi natu ra le , n ic io d a tă nu am face us de ele la treb u in ţile nostre . Nu es te n ic î un r6u n a tu ra l. De ee deeî num eşce pfieatele cugete co rp o ra le ? P e n tru aceia, c ă dacă corpul e mai pu tern ic şi s tăp ân eşce pe vizitiii {pe spirit), apoi îm buibându-se p ro d u ce m iî de nenorociri. M eritul corpulu i c de a se supune sp iritu lu i, eară ră u ta te a lui e de a s tă ­pâni pe sp irit. Căci p recum un cal nu se a ra tă frum os şi a g e r fărâ de vizitiii, to t ast-feliu şi co rp u l; a tunci se a- ra lâ frum os, cân d ’I vom tă ia din răd ăc in ă sării u rile şi a - b a te rile luî. D ară nici vizitiul nu se face cunoscut fâră sc iin ţa de m eşteşugul sfiu, căci în asem enea cas şi el va face mal m ari re le . A st-lelifi decî pes te to t locul e’de tre ­

*) Partea morală. Că aileci pficatele de şi se num esc corpo­ra le , Inp.S nu Hui) t num ai a le corpului, ci şi a le sp ir i tu lu i; şi ta re anum e su n t păcate le sp iritu lu i num ai, fara a ju toriu l corpului’. (Codi­cele Veron.)

OMILIA V 51

b u in ţă ca duchul să lie de faţă , căci a lu n e i tace ca spiri­tul să fie m al pu te rn ic . E! num ai în frum useţează şi sp iri­tu l şi corpul. Căci p recum sp iritu l când e s te u n it cu co r­pu l, SI a ra tă pe a c es ta frum os, ea ră când il p ă ră seşc e şi’l lip sesce d e en e rg ia Iul, se descom pune şi se în tâm p lă ca şi p ic to ru lu i, ca re am estecân d colorile g răb eşce a lte ra re a fie că re i p ă r tî a tab lou lu i şi p ricinuieşee m a re desg u st pri- v ilo riu lu î,— to t ast-felid şi cu duchul. Când el p ârăseşce pustiiri şi sp iritu l şi corpul; desgustu l dev ine şî m al urît, şi m al m are. Deci nu huli corpul, fiind-că e in ferio r sp i­ritu lu i, căci nici eO nu p o t suferi a fi h u lit sp iritu l, prin fap tu l că fâră a ju to riu l duchulu î nu p6te face nim ic. E ară dacâ trebu ie a sp u n e ce-va, apo i sp iritu l e dem n de o mal m a re acusa ţiune, căci corpul nim ic nu a r pu tea săv ârşi fâ ră sp ir it, p e când sp iritu l m u lte po te face şi fâ ră corp. De p ild ă : când corpul e bo lnav safi v ă tăm at, d in ca re cau- să nici uu-I v ine a sbu rda , sp iritu l m ulte luc rează şi a* tune l. D upre cum v a tâ iu ă ferm ecăto rii, inagil, v ră jito rii şi p ism ă ta re iil, m al m u lt incă v a tâm ă pe corp cele a le sp iri­

tu lu i . De alt-ielitt nici îm bu ibarea nu es te do ră v re -o n e­ce s ita te a corpulu i, ci o neb ăg are de sa m ă a sp iritu lu i, căci n eces ita tea co rpu lu i e de h ra n ă şi nu de îm buibare . D acă eu voia voi s ă s tr în g b ine lrîu l, a tu n c i am dăm olit calul, pe când corpul nu po te să îm pedice sp iritu l în re le le ce le face. P e n tru ce deci num eşce aposto lu l cu g e ta re co rpo­ra lă ? P e n tru că dev ine în to tu l co rporală , ad ecă că înde- p linesce to te po tte le corpulu i. Când deci corpul s tă p â n e ş ­te , ad ecă când i se rid ică a u to rita te a sp iritu lu i, a tu n c i p6- cătu ieşce- P rin u rm a re m eritu l corpului s tă in a u rm a sp iritu lu i, adeeă a se supune lu î, fiind-că sp iritu l p rin s i­n e s in g u r uu e s te nici rău nici bun . De asem en ea şi cor­pul, ce a r p u tea el o re face p rin s in e s in g u r? A şa că n u ­m ai p rin co n tac tu l iul cu sp iritu l şi prin su p u n e rea lu i sp i­ritu lu i dev iue bun , fiind-că de alt-feliu şi el nu e s te nici bun şi n ic i r6u, saQ m aî bine d is, a p t şi c ă tră u n a şi c ă tră ce ia-l-a ltă ex trem ita te , avfend c ă tră am ândouă înc linare . C orpul poftesce, insC nu cu rv ie şi nici p recurv ie , ci p ro ­m iscu ita te ; co rpu l poftesee nu îm buibare, ci h ra n ă , nu be­ţie , ci b ău tu ră . Cum că corpul nu poftesce beţie , ju d ecă d e acolo, câ el nu po te suferi m aî m ult, dacă cum -va a i tre c u t pes te m ăsu ră , daeă ai d ep ăş it m arg in ile necesităţeî. A cestea su n t ale, corpulu i, e a ră to te cele-l-alte su n t ale sp iritu lu i, în tim p ee el şe pogoră la ce le co rporale , în tim p ce el se tâm peşce. Corpul ch iar de a r fi bun, to tu şi & fo rte in ferio r sp iritu lu i, după eum p lum bul e in ferio r

52 OMILIA VI

aurului. Dară d u p ă cum e nevoe şi fie plumb, căci lipeşce m etaluri le , to t ast-feliti şi sp ir i tu l a r e nevoe de corp. Ca şi un copii nobil el (corpul) a r e nevoe de pedagog; şi după cum când dicem «acestea su n t lucruri copilăreşcl» noi nu d e ' faimăm prin ac ea s ta v irs ta copilărească, ci faptele copilărie!, to t a ş a e şi cu corpul. De vom voi ins6, ni es te posibil de a nu fi î n ’corp, p recum nici pe păm ân t, ci in eeriurl şi in duch. Căci a fi u n d e - v a , nu înţe legem posiţ iunea sa d lo ­cul num ai de cât, ci dîsposiţiunea. De exemplu, mulţf d in noi ţ t i ce m : «tu nu eşti aici, satt nu eş ti acolo», safl de multe-ori dicem cul-vâ : «nu eşti în sinet!» safl «nu sunt in mine în sum i», de şi de alt-felifl ce pote fi m al corporal ca aceas ta , că adecă eu ’l vorbesc şi m6 apropiu de elr*1 şî cu to te ac es tea dicem că el nu es te în sine. Să d eve­nim deci in noi înşine, în ceriurî, în duch. Să rem âoe tn în pacea şi în charul lui DumnedeQ, ca ast-felifl scăpân- du-ne de to te cele corporale , s ă pu tem a ne învrednici de bunurile făgăduite, prin Christos Dom nul nostru , căru ia îm preună cu Tată l şi cu Duchul Sânt, i se cuvine slava, s tăpân irea şi cinstea, acum şi p u ru re a şi în vecii vecilor,. Amin.

OMILIA VI.

„Şi venind a bine-vestît pacc v6u£ celor d e departe şi celor deaprope ; căci printrfensul avem a m â n d o i apropierea într’un duch cătră T atâl. P en ­tru aceia d eci de acum nu mal sunteţi streini şi nem ernici, ci îm preuna cetăţeni cu sânţii şi dea~ prope al lui D um nedeQ ; fiind zidiţi pe tem elia a- postoliîor şi a prorocilor, fiind peatra cea din ca­pul unghiului singur Iisus C h risto s; întru care totă, zidirea alcatuindu-se creşce întru locaş sânt întru D om nul; întru care şi vo î îm preună v£ zidiţi spre- locaş lui D um nedeu intru D u ch u l“ (Vers. 17--22).

! «Nu a tr imis pe aitul, dice, nici câ ni-a ves ti t aces tea prin altul, ci el p liu sine. Nu a tr im is înger, nici a rchan- ghel, pen tru câ spre a înd rep ta a tâ te a rele nu era posibil nimănui, ci a fost nevoe de p resen ţa sa, de a corecta , d&

OMILIA VI 53

a vesti si a sp tm e cele făcute». A şa d a r â s tă p â n u l a lua t asupră-şl ap rope rolul servi toriulul. A veni t „ş i a b i n e - v e s t i t p a c e v o u e , <Jice, c e l o r d e d e p a r t e ş i c e l o r d e a p r 6 p e “ . N um eşce pe Iudei cel deaprope, tn r a p o r t cu noi cei d in tre g inţi . „ C ă c i p r i n t r e n s u l a v e m a m â n d o i a p r o p i e r e a î n t r ’u n d u c h c â t r a T a t ă l “ . N um eşce aici pacea cea c ă t r ă Dumnedefl. N e-a îm păca t, căci însuşi d i c e : „ P a c e l a s v o u £ , p a c e a m e a d aQ v o u e “ (loan 14,27), şi e a ră ş l : „ î n d r ă z n i ţ i , ea a m b i r u i t l u m e a “ (Ib. 16,33), şi ea ră ş l „ C â t e v e ţ i c e r e î n t r u n u m e l e m e u , v e ţ i l u a “ (li). 14, 14), şi ea răş l „ T a t ă l v& i u b e s c e “ (ib. 16, â7). A cestea su n t p robe de pace. Cum inse s ’a făcu t pa­cea si cu unii şi cu ceM -alţ t? „ C ă c i p r i n t r e n s u l a v e m a m â n d o i a p r o p i e r e a î n t r ' u n d u c h c a t r a T a t â l u , adecă nu nouă m ai puţin, safl lor m a l mult, ci to ţ i ne-am m ân tu i t în acelaşi Char. Urgia a des lega t’o prin m 6 r te a sa , ea râ prin Duchul ne-a făcu t iubiţi Ta tă lu i . Ia tă earăşl că particula „ î n K are însem nare de „ p r in '* . PrintrCnsul şi prin duch ne-a ap rop ia t de Tatâ l. „ P e n t r u a c e i a d e c î d e a c u m n u m a i s u n t e ţ i s t r e i n i ş i n e m e r n i c i , ci î m ­p r e u n a c e t ă ţ e n i CU S â n ţ i l “ . V edl d a ră că nu sun tem îm p re u n ă ce tă ţen i num ai al Iudeilor, ci m ai ales a l acelor marî barba ţl şi sân ţi de pe lângă A braam , Moisi si llie. In aceiaşi ce ta te ne-am înscris, şi to t în aceiaşi ne şi în ­făţoşăm . „ C â c e l c e g r ă i e s c u n e l e c a a c e s t e a , a r a t a c ă p a t r i e c a u t ă " (Ebr. 11, 14). Nu m al su n te m decî de acum s tre in i, sad nemernici, ci num ai cel ce nu se v o r Învrednici de cele cereşcî sun t nemernici, „Earâ f iu l r£- m â n e în v e a c “ (loan 8, 35). „Şi d e a p r o p e a i lui Dum - n e d e u ‘‘, diee, adecă că ceia ce sân ţi i afl a v u t din în­cepu t după m ulte ostenele, ac ea s ta ni s ’a ac o rd a t noufi prin Char. Ia tă sp e ra n ţa chem ărel n o s t r e ! „ F i i n d z id i ţ i p e t e m e l i a A p o s t o l i l o r ş i a P r o r o c i l o r " ^ adecă apo ­stol iL şi profeţii su n t temelie. P u n e m a l ’ntftiO pe aposto li ca ntal apropia ţi de tim puri le nos tre . A şa d a ră el a ra tă că aceia sun t temelia, că to ta lu l e o s ingu ră zidire si că una e şî basa. Judecă deci, cum Elinii afl de tem elie pe Palriarchf. El spune aici ce-va forte p r incipal , şi m al p r in ­cipal e h i a r dacă a r spune de o a l tu ire ore-care . Apoî a- daoge câ cel ce ţine to tă zidirea es te Christos, p e n t ru că

54 OMILIA. VI

p e a tr a cea din capul unghiului ţ ine s t r îns pere ţii şi tem e­lia. „ I n t r u c a r e t 6 t a z i d i r e a " . P riveşce cum el a lega t to te la un loc. Câte-odatâ ’l vedl ţ inend de sus în tregu l corp al zidire!, ea ră a l tă -d a tă ţ in ln d de jos în treaga zi­d ire şi fiind în acelaşi t im p şi b a s a zidirel, Când aposto- Iul d ic e : „ A z i d i t î n t r u s i n e î n t r ’u n o m n o t i " , a a- r ă t a t prin aceas ta , că prin sine Christos a unit şi a le g a t tot! pereţii ia un Ioc, şi i*â ea răş l p r in trensu l s-a zidit. In a l t loc d ic e : „ C e l â n t e i d n ă s c u t d e c â t t o t â z i d i r e a " , adecă câ el ţ ine totul. In a l t loc il numeşce tem elie r „ A l t â t e m e l i e , ţtice, n i m e n i n u p o t e p u n e a f a r a d e c e a p u s a , c a r e e s t e I i s u s C h r i s t o s * {Colos. J, 15. I Corinth. 3,11). „ I n t r u c a r e t o t â z i d i r e a a l c a t u i n d u - s e " . rlice, p robând prin ac ea s ta m a re a serupulos ita te , că adecă nu e posibil în a l t m od a fi a lcă tu ita , de câ t numai a vie­ţu i ca m ultă b ăg a re de s a m ă .— „ C r e ş c e , dice, î n t r u lo ­c a ş s â n t î n t r u D o m n u l , î n t r u c a r e ş i v o i ve z id i ţ i" (Vers. SI. 22). Inconlinuft o dice ac ea s ta „ I n t r u l o c a ş , î n t r u l o c u i n ţ a lu i D u m n e d e Q in D u c h u l " ; voeşce a- decă ea aceas ta zidire să fie locaş al lui Dumnezeii. Fie­care din voi, deci, es te locaş sânt, şi cu toţii în comun sun tem locaş sânt, în ca re e! locuieşce ca şi In corpul lui Christos, ca şi In tr 'un locaş duchovnicesc. El nu dice „ în ­f ă ţo ş a r e “ (7ifjd5o3oţ = inl,ă lo şa rea în public) ci „ a p r o p i e ­r e “ (irpoact-foitr;), pen tru că nu ne-am p resen la t îna in tea lui de bună-voea noslrS, ci el prin sine ne-a atras , ne-a apropia t. „ N i m e n i , dice, n u v i n e la Tatăl, lâra n u m a î p r i n m i n e “ (loan 14,6), şi e a r ă ş l : „ E u s u n t c a l e a , si a d c v e r u l şi v i a ţ a Cu un cuvânt aposto lu l îl uneşce cu sânţii, şi apoi ea răş l se ridică la exemplul dinainte, nelă- sându-1 de loc de a se d epă r ta de Cbristos. Prin u r inare zidirea ac eas ta e ş te până ia a doua v e n i r e ; prin u rm are de aceia Pavel plicea C orin lhen ilor: „ C a u n î n ţ e l e p t a r - c h i t e c t a n i p u s t e m e l i a " ([ Corinth. 3, 10. 11), ea ră m a î d epa r te spune că „ t e m e l i a e s t e Christos**. Pricepi a- cum, că nu trebuie a lua aces te exemple cum s-ar în tâ m ­pla în a rg u m e n ta ţ ie ? El a dis aceas ta serv indu-se de exemple, după cum şi Christos când dice, câ Tată l s6Q este l u c r ă t o r i u l , ea ră el b u c i u m u l v i ţe i .

„ P e n t r u a c e a s t a eQ P a v e ! l e g a t u l lu î I i s u s

O M I L I A VI 55

C h r i s t o s p e n t r u v o i n e a m u r i l e , d e v e ţ i fi a u d i t “ (Cap, 3, 1. 2). A spus despre m area Îngrijire a luf Christos, e a ră la u rm a trec e şi la a sa personală , m ică cu adevc- r a t şi m aî niull ca nimic că tră aceia, îns6 suficientă şi a- ceastn sp re a li a t ra g e a ten ţiunea . «Pentru aceia şi eu, dice, am fost l e ş a t ; căci daca s tă p ân u l m eu s-a rcs t ign it pen tru voi, eu a t â t m al mult efl p r im esc a (i legat.» Şi nu numai el a fost legat, ci îngăduie ca şi serv il seî să fie legaţi . „ P e n t r u v o i n e a m u r i l e " . Em fasa vorbei e des­tul de m are . «Nu num ai că nu v6 inal despre ţu im de a - cuin, ci cbiat1 ne şi legăm pentru voi, ea ră efl mfi bucur de a tâ ta char». „ D e v e ţ i fi a u d i t d e i c o n o m i a c h a - r u l u l lu i D u m n e d e Q , c e lu i c e s - a d a t m ie p e n t r u v o i “ . A id face a lusiune la vorba spusă mai ’nain le luî A nania despre dansul, !n Damasc, când (U eea: „ M e r g i , că v a s a l a l e g e r e l im ! e s t e m i e a c e s t a , s p r e a p u r t a n u m e l e meQ î n a i n t e a n e a m u r i l o r şi a I m p a - r a ţ i l o r “ (Fapt. 9, 15). Numeşce rcve la ţ iunea i c o n o m i a c h a r u l u l , adeeă ac eas ta e ceia ce d ic e : «nu am afla t de la om eni; pe mine s ingur m-a aflat vrednic de a-mi des ­coperi pen tru voi», „ C â e l m î- a clis : m e r g i , p e n t r u c a eG Ia n e a m u r i departe t e v o i t r i m i t e ” (Fapt. 22, 21), „ D e v e ţ i fi a u d i t “ . Cu a d e v ă ra t că a fost o m are iconnmie. de a chem a de sus, pe cel ce nicî cu un prut tiu se convingea, si a-I d ic e : „ S a u l e . S am e, ce mâ g o n e s c ! J ? (Fapt. 9, 4), cum şi de a fi a t ins de acea lu­m in ă negră ită . „D e v e ţ i fi a u ţ l i t de i c o n o m i a c h a r u - lu l lu i D u m n p d e O , c e lu i c e •s-a d a t m ie p e n t r u v o i “ după ca re adaoge im ed ia t: „ C ă d u p r e d e s c o p e r i r e m i-a a r ă t a t m ie t a i n a , d u p r e c u m m a l ’n a i n t e am s c r i s p e s c u r t M (Vers. 3), adecă câ li*a scris satl pr in ore-cari discipulî, safl prin Apolios. Aici a r a tă că totul es te a Iul Dumnedefl, şi că noi cu nimic nfl contribuim . Dară ce ? spune’m l : Ore P ave l acesta , m are şi miraculos în fapte, aces t legis t crescut, in cea m al m a re riguroşi ta te la picio­re le lui Gamaliîl, nu s-a m ân tu i t prin c h a r ? P entru că sp re a înălţa ginţile pe neascepta te !a o m aî m are noble­ţă de cât Iudeii, este o m are ta ină. „Pre c u m m a l’na­i n t e a m s c r i s pe s c u r t “ , dice, d u p ă ca re adaoge : „ D i n c a r e c e t i n d p u t e ţ i c u n 6 s c e “ (Vers. 4). A şa dară el nu

56 OM1T.1A VI

a scris toful, ci a t â t num ai câ t t r e b u ia ; de câ t în caşul de fa ţă n a tu ra lucrurilor 51 făcuse de a li scrie puţin, pe când pe a iu r t a , cum (le exemplu Ebreilor, saQ Corintheni- lor, r f iutatea şi vicleşugul lor „ D in c a r e c e t i n d p u te ţ i c u n o s c e s c i i n ţ a m e a î n t r u t a i n a lu i C h r i s t o s " , ade­că cum a m cunoscut, cum am p r icepu t acele ee a dis Dumnedeu. Apoî adaoge şi u rm ă to re a a x io m ă : „ N u a f ă c u t a ş a D u m n e d e f l la t o t n e a m u l " (Ps. 147, 9). Ş i care naţ iune e aceia, căr ia l-a făcut Dunineţlefi a s t - felifl ? „ C a r e in a l t e n e a m u r i n u s - a c u n o s c u t d e fiii o m e n i l o r , p r e c u m s*a d e s c o p e r i t a c u m s â n ţ i l o r Un a p o s t o l i ş i p r o r o c i p r in D u c h u l " (Vers, 6). D ară ce, spune-ml, nu sciafl P ro fe ţ i i? Cum atunci Christos ţlice, „ C a M o is i şi P r o f e ţ i i a i i s c r i s a c e s t e a p e n t r u m i n e " , si e a r ă ş l : „D e a ţ i fi c r e d u t lu i Moisi a ţ i fi c r e z u t m i e " , şi e a ră ş l : „ C e r c e t a ţ i s c r i p t u r i l e , c â v 6 u e vi se p a r e i n t r u d â n s e l e a a v e a v i a ţ a v e c ln i c a , şi a c e l e a s u n t c e l e c e m ă r t u r i s e s c p e n t r u m i n e " {loan 5, 46. 39)? Decî ce înseam nă a c e a s ta ? El dice aici, sau că nu s-a descoperit tu tu ro r omenilor, căct a a d a o s : „ c a r e în a l t e n e a m u r i n u s - a c u n o s c u t de fiii o m e n i l o r , p r e c u m s-a d e s c o p e r i t a c u m " , saii că nu s-a făcut cunoscut a t â t de ap r ia t lor prin fapte şi lucruri, cum s-a des­coperit acum sân ţi lo r lu! apostoli şi profeţi în Duchul. Căci trebuie să înţelegi, că dacă Petru nu a r fi au^ i t spunendu-i-se de Duchul, nu a r fi p lecat ia ginţi . Audi ce spune s ingu r : „ D e c î dacă l i - a d a t l o r D u m n e d e Q D u c h u l s â n t î n ­t o c m a i c a şi n 6 u e “ (Fapt. 11, 17), adecă că Dum nezeu I-a ales pe denşil, spre a primi charul, în Duchul. Spuneau de sigur Profeţii, iusfi a tâ t de exac t nu sciati. Şi ce te

-m inunezi? când nici apostolii mi sciaO, după ce afl auriii, chiar, căci faptul aces ta e m u l t m al p resus de judeca ta om enească şi a scep tarea comună. „ S p r e a fi n e a m u r i l e î m p r e u n ă m o ş c e n i t o r e şi î n t r ’u n t r u p şî î m p r e u n ă p ă r t a ş i " (Vers. 6). Dară ce înseam nă: a fi « îm preună m oş­cenitore, in t r ’un trup şi îm preună p ă r ta ş i» ? A cesta e s te â- cel fapt m are , a fi u n c o r p ; ac eas ta e acea m a re a s e ­m ănare . Cum că vor fi chem ate ginţiie, ac ea s ta o ati sciut, Îns6 că p ăn ă în tru a lâ ta , ac ea s ta nu o ati sciut de loc. Faptul aces ta ’1 numeşce m is ter iu l „ f ă g ă d u i n ţ e i S -au

O M I D A VI 57

im p ă r tă ş i t de aces t misteriu- Israiîiţil. d ară s-sm îm păr tăş i t Îm p reu n a ş i gintfle de aces t m is te r al făgăduin ţe i lu i D u m n e - deu. „ I n t r u C hristos p r i n E v a n g h e l i e * . a d e că a se t r i ­mite şi la dg n ş i l ş i a creae, şi nu c u m s -a r în t â m p la , ci prin evanghelie. A c e a s t a Inse nu e nimic m are , ci mic în r a p o r t t u aceia ce ni d e s c o p e r e nouC, şi pe ea re nu o aQ sc iu t nici îngerii, nici Archanghelil şi n i d v re-o al tă p u te re c r e a tă ; căci a fost m isteriu şi nimfinul nu a fost d e s c o ­perit . „ S c i i n ţ a m ea, , dice, o p u t e ţ i c u n o ş c e " . Pote că face a lusiune Ia ceia ce li s-a spus p r in fa p t e l e A posto li­lor, unde a ra tă ca re a n u m e e cunoscin ţa luî, că adecă e c h e m a t Ia ginţi . A ceasta o numeşce el cunosc in ţa Iul de m is ter iu l despre care a spus, «a adecă ue a c e s t in is ter iu vb viiii i,e omul cel noii . JPefitru că prin revela Uu ne a nflat. câ nu trebu ie a d e s p r e lu i gin ţi le, a t â t el câ t şi Petru ; « a r ă aceas ta o şi spune in apologia Iul. „ C ă r u i a m - a m f ă c u t s l u j i t o r i a d u p r e d ă r u i r e a d a r u l u i lu î D u m n e - ţlefl, c a r e s ’a d a t m ie d u p r e l u c r a r e a p u t e r e î I u l“ {Vers. 7). A dis că «legat sun t al luî Iisus Christos» in s g nu e m u lţf lm it cu atftta, ci to t a l i t a t e a ac tiv i tă ţe l sale e l o rapo r tează e a r â ş l la charul luî D umnezeii. „ D u p r e d ă r u i r e a d a r u l u i " , adecă aceas tă d e m n ita te c ins t i tă i s-a a c o rd a t dupre p u te rea charuluî. Dară charul incâ nu era dea juns , dacă nu s-ar fi adâoga t şi p u te rea lui proprie .

*)• Cu ad e v ă ra t că e ra nevoe de o m a re putere , căci nu era deajuns nu m a i r îvna om enească. T re i lucruri a în­treb u in ţa t aposto lu l în p redică şi a n u m e : b u n ă v o i n ţ ă fierbinte şi m a re curaj în primejdii, adecă sp ir i t g a ta de a suferi orl-ce, pricepere şi în ţe lepciune ,—căci nu e ra dea­ju n s numai de a fi despre ţu ito riu de pr im ejd ii— , p u t e r e a d u c h u l u î , şi v i a ţ ă n e p r i c h â n i t ă . Mal’n te m priveşce la dfinsul Şi a scu ltă ceia ce el sc rie : „ C a s l u j b a n 6 s t r g s ă f ie n e p r i c h â n i t ă “ , şi e a râ ş l : „ C â . î n d e m n a r e a n 6 s t i '6 n u e s t e d in î n ş e l ă c i u n e , n ic i d in n e c u r ă ţ i e , n ic i c u v i c l e ş u g ........ c â n i c l - o d a t ă î n t r u c u v â n t d e m ă g u l i ­r e a m fo s t la v o f , p r e c u m sc i ţ i , n ic i p r i n p r i l e j d e l ă c o m i e " (II Corinth. 6, 3. I Thesal. % 3). Al ved u t ne-

*) P artea moralii. Ca se cuvine învăţă tori ului de a fi înfierbân­ta t îu Duchul, a avea v iaţă n ep rk h ăn itâ , a fi iconom ic; acum insS în biserii'l tâ te sunt « m ira re . (Codic. V eron).

58 OM 1IJA VI

p rk h â n î re a lu î? Ş i e a r ă ş i : „ I n g r i j i n d u - v e d e c e le b u n e “ nu nu m a i îna in tea luî Dumnedeti, ci şi „ î n a i n t e a t u t u ­r o r o m e n i l o r ” (Rom. 12, 17). A pot după a c e a s t a : „ In t o t e ţ l i le le m o r , p e l a u d a v o s t r e * ) c a r e a m î n t r u C h r i s t o s I i s u s " (l Corinlh. 15, 31), şi e a ră ş l : „ C in e n e v a d e s p ă r ţ i p r e n o i d e d r a g o s t e a lu î C h r i s t o s ? n e ­c a z u l , s a i i s t r î m t o r a r e a , s a i i g o n a ( p e r s e c u ţ i u n e a ) " ? (Rom. 8, 35), şi e a râ ş î : „ In r ă b d a r e m u l t ă , în n e c a ­z u r i , în n e v o f , in s t r i m t o r â r i , în b ă t ă i , în t e m n i ţ e " (II CorinÎL. 6, 4. 5). Apoi a ra ţii iconomia luî: „ I u d e i l o r r n - a m f ă c u t c a Iu d e O , dice c e l o r f ă r â d e l e g e c a u n f ă r ă d e l e g e , c e l o r d e s u b l e g e c a u n u l d e s u b l e g e “ (I Corinlh. 9, 20. 21), pen lru t a r e el se şi rade pe cap şi m ulte al tele face. E a ră principalul tu tu ro r e, câ. el le făcea aces tea prin pu te rea Duchuluî S ân t. „Că n u v o iu c u t e ­z a a d i c e c e - v a d in c e l e c e n -a l u c r a t Christos p r i n m i n e " (Rom. lf>, ÎS), şi e a ră ş i : „ C â c e e s t e , d e c a r e s a fiţi m a l l ip s i ţ i d e c â t c e l e - l - a l t e b i s e r i c i " şi ea ră ş l r ^ C u n im i c n u s u n t m a i p e j o s d e c â t a p o s to l i i c e î m a i m a r i , m ă c a r c â n u s u n t n im i c " (11 Corinih . \ % 13. 11). F â ră de aces tea nu era şi nu es te cu putinţa. Nu pen tru minunile lui s-au adaos credincioşii în biserici, căci nu m inu­nile fâceati aceasta , şi n i d că av e a pre ten ţie de a cugeta luc­ruri m arî din causa minunilor, ci din a l te cause. Se ca d e decî învă ţă to ru lu i de a fi şi neprichănil , şi îconomic, şi fărâ frică în primejdii, şi didactic. In t6 te aces lea Pavel :t isbu- t i t mul m ult de câ t trebuia. De erau aces tea , el nn avea I rebuinţâ de m inuni; iitsfi noi il vedem pe dansu l chiar şi mai ’nain te de minuni isbulind în m ulte de aces t fel iii. Dară noî carii acum voim o s tăpân i pe toţf, nu posedăm nici o ca litate din cele a ră la te ; căcî chiar dacă una din ele a r fi su s t ra sa din cele-l-alte, restu l e tă ră folos. In adevgr, ce folos e de a ti dassalu l cura jos in primejdii, dacâ el duce o v ia ţă dem nă de h u l i t? „Căci d a c ă l u m i n a c a r c e s t e î n t r u t i n e e î n t u n e r e c , diee, d a r â i n t u n e r e c u l c u c â t m a l m u l t " ? (Math. 6, 2b). Ce tolos dacă a re v ia ţă

*) Particula VTj în limba Elin Ei exprima juram Int. N'îj TVjV- ujj-GTSpaV decî, e egal tu : mâ jur pe lauda, vostre, etc.IVad.

O M I L I A VI

neprichănită , îns8 e trândav şi so m n o ro s? căci „D acă n u va lua cine-va crucea sa, dice, şi să vină după m ine, nu este v r e d n i c de m in e“ (Ibid. 10, 38) şi „Da­că cine-va n u ’şf va pune sufletul seu pentru o l“. Ce folos de a r avea aces tea , da ră nu a r fr iconomic ? „Să sciţi cum se cade v6u e a răspunde fie-căruia“ (Co­los. 4, 6), ni spune aces t m are dascal al ginţilor. Chiar de nu am să verşi minuni, to tuş i aceste însuş iri trebuie a Ie avea în noi. Şi cu to te aces tea Pavel, având asem enea ca li la ţ( cu dfinsul, a tr ibu ia totul (-harului lui DumnedeQ. De câ t aceas ta e datoria servului reeunoscâtorifi. Noi nici* odată nu am fi aflat de succesele luf, dacâ dgnsul nu s -a r fi găs i t în vre-o nevoe de a ie scrie. Decî, sun tem noi o re vrednici ch iar de a pomeni num ele Iul Pavel ? A eeia a- vend şi charul în ajutorii! nu se m ullăm ea num ai eu a t â ­ta, ci de bună voe se băga în mii de p r im e jd i i ; noi în?er tipsii! de acel curaj, de unde vom aşcepta, spune-m l, ca să fim aju ta ţ i de a pfizi pe cel încredinţa ţi itouC sp re păs­torire , saii de a a t rage pe ccl necredincioşi, noi, dic, omeni deprinşi a ne desm erda şi a eflula in Iote părţile linişceT ea ră primejdiile a nu le putea suferi nici ch iar prin som n, pentru-că nu le voim; noi carii sun tem a tâ t de d epa r te de în ţe lepciunea Iul, pe cât e depar te ceriul de p ă m e n t? P e n ­tru aceia şi învăţăceii noştri s-aii d e p ă r ta t rnuit de s irgu - in ţa celor de pe atunci, fiind-efl discipolii de pe atunci de- veniaii de mu!le-ort maf buni şi m al superio r i de c â t dăs ­călii de astă-dl, căci încarcera ţi fiind şi p resen ta ţ l îna in tea poporului şi a tiranilor, şi din to t locul avfind numai duşmani,, il totuşi nicî pen tru un minuni nu se încovoiau şi nu se lăsaft a fi a t raş i . Aseullă-1 ce spune el F ilipen jio r: „ C â vâu£ v i s-a d ă r u i t pentru Christos, n u n u m a i de a crede în e l , c i şi d e a patimi pentru e lu (Cap.29), ca ră Thesalonicenilor li sp u n e ; „V-aţl f ă c u t u r m ă ­to r i b i s e r i c i l o r Iul D u m n e ţ l e u c e l o r d in I u d e i a “ (l Thes, 2, f4), pe când Ebre ilo r scriind ii d ic e a : „Jefuirea a v e r i l o r v o s t r e o a ţ i primit c u b u c u r i e " , şi Colose- nilor d ic e : „Căci a ţ i m u r i t , şi v i a ţ a v o s t r S e s t e a s ­c u n s ă cu Christos î n t r u DumnedeQ" (Ebr. 10, 34. Co­los. 3, 3). Galatenilor ea răş l li s c r ie : „A tâtea a ţ i pătim it in z a d a r , d e e s t e şi în z a d a r 11 (Cap. 3, 4). Şi cu Iote- aces tea ’! vedl pe toţi ocupându-secu s tr înge rea de eleimosină'

■6o OMILIA VI

şi împărţire p re la săraci. De aceia şi charul lucra pe atunci, de aceia şi vieţuiau în fapte bune. Ce serie el apoî Corin- tlienilor, pe carii dealL-felifl O acusa de m ulte a b a t e r i ? Nu a tes teazâ prin aceasta ore peu tru dânşii, di când : Dară z e lu l v o s t r u , darâ d o r u l v o s t r u " (II Corinth. 7, 11)? Deasem enea priveşce câte li vorbeşee lor şi despre T it prin acea epistolă. T o te a c e s te a -a s tă -d l n u ’ le-ar vedea cine-va sâverşindu-se nici p r in tre dascall, da cum prin tre Învăţăcel, ast-felifi câ to te ati fugit de ia uol, to te s -au perdut, E a râ caitsa e ca s-a rec it d ragostea , <*ă cel ee pă ­cătuiesc nu mai sun t pedepsiţi, A seulta 'l ce dice el că t ră

T im o t h e iu : ,,P e cel c e p ă c ă t u i e s c dojenesce-i în fa ­ţ a t u t u r o r 11 (I TimoUi. 5, 20). Causa e câ căpetenii le bo ­lesc; ea ră dacă capul nu e sănă tos , cum pote fi corpul vo in ic? Priveşce aşa da râ câ tă anom alie e acum. Ceî ce vieţuiesc d rep t şi orl-cura ;<0 ore-care curaj, ati cucerit vîr- ■furile m unţilor. R e trăgendu-se din mijlocul lumel, nu inse şi din propriu! lor corp, il a u deven it ca strtiînl si duş- m io i , e a ră corupători i şi cef ce gem sub povora a mii de pficate au d a t navală în biserici. S tăpâniile au deven it a fi de vin^are, ea râ de aici se nasc mii de rele, şi nimeni nu se gâsesee care sâ îndrep te ac ea s tă s ta re de lucruri, n imeni care să certe. N eorânduiala a ap u c a t pe o caie r ă ­tăcită , şi o continuita te ne’n t re ru p tă o însoţeşce. A greşi t ■cutare şi a fost acusa t ? Dară el nu se g răbesce d e a *se ■des vi no vă ţi, ci cum a r putea să ’şl găaiască tova răş i la fap­tele Iul cele rele. Ce să fac dacă gheena îl am enin ţă pe a- c e ş t i a ? Credeţi-mC, că dacâ Dumnedeti nu a r fi fost depo- s i ta t în gheena oslnda nâslrft, a ţ i vedea pe fie-care di t r a ­gedii mal m ari de cât nenorocirile Iudeilor. D ară ce ?—de câ t să nu se supere nimeni, căci nu voifi numi pe n im en i— , dacă a r veni cine-va in b iserică şi s-ar pune a lă tu rea cu voi, carii sun te ţi acum aici cu noî, şi a r face o exam ina­re, şi m a l cu sa m ă nu acum , ei in d iua de P asc l ; dacă atunci, $ic, a r veni şi a r exam ina cu a m ăn u n ţim e pe toţi

-acel ce s ’afl ap ro p ia t şi au lu a t baea renaseere l , şi dupâ -ce s-aft ap rop ia t incă şi de sân te le misteril ; de a r fi, dic, înzestra t cu un ast-feiia de duch, în câ t să scie io te cele săverşite de dfenşil, a r afla la if m ulte re le m al grele chiar

•de cât cele Iu d a ic e ! A r găsi p r in tre d&nşil şi de ceî ce vgiiicesc dupâ sborul paserilor, şi fermecător], şţ de cel ce usază de descântece şi de ghiciri, şi eurvarl, şi precurvarl,

-şi beţivi şi bârfitorl. Nu voesc a dice ce-va şi de lacomi, -ca nu cum-va să a t ing pe v re -unu l d in cel ce staţi de fa-

O Ml H A VI 6r

ţă aici. Dară ce ? Dacă c ine-va a r exa m in a pe toţi din lu ­m ea în treagă , ce peca t n -a r pu lea g ă s i? Ce nu a r găsî Ia st; lpânitorl ? Ore nu î-ar afla dor i to r i de avuţii , c u m p ă ­ră to r i de stăpânii , invidioşi, hulitori , iub ito ri de s la v ă d e ­şa rtă , nesăţioşi şi sclavi al banului ? Fiind, deci, a t â ta im ­pie ta te , ce rfifl nu t rebuie a ascep ta ? Şi ca s ă aflaţi de câ !â pedeapsă sun t vrednic,! cet cuprinşi d e a sem en ea pe- cate, amintiţi-vS de cele vechi. Un so ld a t a fu ra t ban i sân- ţiţl, şi toţi s-aft nimicit . Ore şc iţî voi au ea istorie ?— vor­besc desp re Charmt*] care a fura t o franda sân ţi tâ (avâ-

P en tru aceia şi P rofetu l ţlicea c ă : „S-aQ u m p l u t ţ e a r a l o r d e v r â j l c a ş i m a l ’n a i n t e , c a şi acelor d e a l t n e a m " (b a ia â,'C). A cum însS e p lină de mii de re ­le, şi n im eni nu se tem e de pedeapsă.

Sâ avem frică de pedeapsă, căci D um nedeu obicinu- ieşce de a pedepsi şi pe cel d rep ţ i o d a tă cu cel neevse- vioşl, după eum s-a în tâ m p la t în t im pul lu! Daniil, pe t im ­pul celor t re i coconi, cum s-a în tâ m p la t cu m ulţi alţi!, cum bună-oră la resbâe le ce şi acum se desfăşură . De cât aeeş iia or! câ tă g reu ta te de pecate a r avea , prin rcsboiu se uşu rează de ele, d ară aceia nici de cum. P en tru tote aces tea să fim cu b ăg a re de sa m ă asup ra n6str6 Înşine. Nu vedeţi re sb o e le ? Nu audiţl de n en o ro c ir i? Din Iote a* ceste a ore nu în v ă ţa ţ i nimic ? Naţiuni şi cetf.ţl în treg i s*a£n n im i c i t ; m ulte de aces tea au câdut sc lave barbari lo r . Deci dacă nu ne cum in ţim de frica ’gheenil, cel puţin de frica ac es lo r nenorociri . Nu cum -va o re şi cele ce vfi spun a~ cum sun t am en in ţăr i , ea ră nu fa}) le cc se p e t r e c ? Aceia şi-aii lua t o m are pedeapsă, însfi noi vom lua şi ma! m a­re, dacă nu ne vom cuminţi nicî din ac es te nenorociri i Cuvântul e grett de tot, v6d şi e u ; insfi dacă vom (i cu atenţiune, nu puţin profit vom avea din el. De alt- fe l i t i nici că trebuie a vorbi to t-deauna nu m a i p en tru p lăce rea de a v o r b i ; m a l a les că n k l-o d a tă nu trebuie ac eas ta să o facem, ci a impediea cele posibile de im pedecat şi a cu­minţi spiritul. P en tru că num ai a tunci vorbele n o s tre vor deveni m otiv de bună tă ţ i le viitore, de care fie ca s â ne bucurăm cu toii!, prin Christos Iisus Domnul nostru , că­ru ia îm preună cu T ată l şi cu Sântul Duch, se cuvine slava,, s tăpân irea şi c instea, acum şi pu ru rea şî în vecii vecilor.. Amin.

*1 At-har, în loc. de Ctiarroi (A se vedea cartea lui Iisus Navi-- 0, 18 şi 7, 1 -26). Trad.

62 OMILIA VII

OMILIA VII.

„ M ie c e lu i m a i m ic d e c â t to ţ i s â n ţ i i m i s - a <)at d a r u l a c e s t a , a v e s t i î n t r u n e a m u r i b o g ă ţ i a lu i C h r i s t o s c e a n e u r m a t ă , . ş i a l u m i n a p r e to ţ i , c a r e e s t e i c o n o m i a t a i n e i c e i a s c u n s e d in v e c i i n ­t r u D u m n e d e u , c a r e a z id i t t o t e p r i n I i s u s C h r i s ­to s , c a s ă s e c u n 6 s c ă a c u m , în c e p & to r i i lo r şi D o m ­n i i l o r , î n t r u c e l e c e r e s c ! p r i n b i s e r i c ă , î n ţ e l e p c i u ­n e a lui D u m n e ţ l e f t c e a d e m u l t e fe j iu r i , d u p r e r â n - d u e a l a c e a m a l ’n a i n t e d e v e c i , c a r e a f ă c u t 'o î n ­t r u C h r i s t o s I i s u s D o m n u l n o s t r u . " (Cap 3, 8— i l ) .

Cel ee in t r ă î n t r ’un spital de clinică nu trebuie a se d u ce num ai cu scopul de a se vindeca, ci şi de a învă ţa cum sâ v indece pe al ţi i şi eum să aplice m edicam entele . T o t aşa şi noi carii ven im aici, nu trebuie să o facem a - ceas ta cum s ’a r în tâm pla , ci să învă ţăm acea supe r io r i ta te -de um ilinţă a lui F a vel. Câel c e ? Fiind-că t rebu ia a vorbi de m ăre ţ ia eliarulul lui D um nedeu , ascu l tă ’I ce d ice : „ M ie , c e lu i m a î m ic d e c â t to ţ i s â n ţ i i , m i s - a d a t c h a r u l a c e s t a " . Umilinţă e ra şi atunci, când se boeea pentru pCcatele d ina in te ,’ de şi era& ş te rse cu totul, şi ’şl am in tea ■de ele, şi se m odera , ca a tunc i când el se num eşce pe sine blasfimătorifl, p e r se c u to r i i şi batjocoritorii!, Sns6 ni­mic nu e egal cu aces ta . «Mal ’nain te, dice, ast-feliii eram », ba incă se num eşce pe sine şi m o n s t r u ; d a ră ca şi după a tâ te a succese să se umiliascâ acum şi să dică câ es te cel mal mic d in tre toţi , e dovadă de cea mai m a re cum ­pătare . „ M ie , c e lu i m a l m ic d e c â t to ţ t s â n ţ i i " , şi nu

• d ice: de cât apostolii , ca ast-feliii sâ se dee pe sine de niaî mic lor numai, căci acolo a <Jis: „ N u s u n t v r e d n i c d e a :m e n u m i a p o s t o l " (I Corinth. 15, 9), ci dice, că e m al mie şi d e c â t to ţ i s â n ţ i i . „ M ie , tjice, c e lu i m a i m ic d e

■ c â t to ţ i s â n ţ i i , m i s - a d a t c h a r u l a c e s t a C a r e ch a r? „ A v e s t i î n t r u n e a m u r i b o g ă ţ i a lu i C h r i s t o s c e a n e u r m a t ă , şi a l u m i n a p r e to ţ i , c a r e e s t e i c o n o m i a t a i n e i c e l a s c u n s e d i n v e c i î n t r u D u m n e ţ l e O , * :are

.a z id i t t 6 t e p r i n I i s u s C h r i s t o s , c a s ă s e c u n o s c ă

OMILIA VII 63

a c u m în c e p f i t o r i i l o r ş i D o m n i i l o r , î n t r u c e l e c e r e ş c t p r i n b i s e r i c ă , î n ţ e l e p c i u n e a lu i D u m n e d e f l c e a d e m u l t e f e l i u r i . “ F ie şi a ş a ; om enilor nu s-a descoperit. Darâ lu luminezi acum şi pe îngeri, şi pe archanghelf, şi incep&toriile, şi dom nii le? «Da, r e s p u n d e e l : căel în D um ­nezeii a fost ascunsă, in el care a crea t t6 te prin Iisus C hrb tos» . Şi îndrăzneseî a o spune a c e a s ta ? «Da, respun- de e!». Dară cum s-a făcut cunoscu t îngerilor ? „ P r i n B i ­s e r i c ă “ , dice. Observă în c ă ,c â nicî nu dice s im p lu : în ţe ­lepciunea luî Dumnedeti, ci „ c e a d e m u l t e feliurl*4. D ară ce în seam nă ac e a s ta ? Mu afl sc iu t în g e r i i? De lo c ; căci dacâ nu ati sciut începiitoriile, eu a t â t m aî m ult nu aii sc iu t îngerii. D ară c e ? Nicî a rchanghelil nu a u sc iu t? Nicî aceia. Căci de unde puteatr s c i? Cine să li descope re ? A tunci când 110I am aliat, atunci şi aceia ati aflat prin noi. Căci ascultă pe înger vorbind lui Io s i f : «Vei c h e m a n u ­m e l e lu i I i su s , c a e l v a m â n t u i p e p o p o r u l s e a d e p i c a t e l e l o r " (Math. 1, 21). El a fost tr im is la ginţi , <?ară cel-l-alţl Ia cîrcumcisiune, ast-feliu c ă «ceia ee era m aî u im itorru şi m al m inuna t s - a d a t m ie celui m al mic.» A ceas ta însfi a fost din char, a d e ră de a înc red in ţa pe ce­le mal m ari cehii mic, do a deveni el evanghelistul aces to ­ra ; d a ră cel ce a devenit evanghelis tu l celor m a l m arî ta ine, p r in aceas ta es te m are şi el. „ A v e s t i n e a m u r i l o r b o g ă ţ i a c e a n e c u p r i n s a a lu i C h r i s t o s " . Dacă b o g ă ­ţ ia tul es te necuprinsă chiar şi după ce se a r a tă , eu a t â t m aî m ult fiinţa Iul. Dacă încă şi acum fiinţa luî e m işte- rifi m ulto ra , cu a t â t m al m ult îna in te d e ’a fi cunoscut. De aeeia deci num eşce aceas ta misterift, fiind-că nicî în ­gerii nu afl sc iu t şi nicî a l tu ia nu a fost cunoscut. „Ş i a l u m i n a pe to ţ i , dice, c a r e e s t e iconom ia t a in e i c e ­l e i a s c u n s e d in vecT întru DumneţleO, c a r e l e tote a z i d i t prin I i s u s C h r i s t o s " . Îngerii num ai a t â ta ati sciut, c ă : „S-a făcu! p a r t e a d o m n u l u i poporul şea'* (Deut. 32, 9), şi ea răş l: „Stăpânîtoriul Perşilor mi s - a î m p o t r i v i t " (Daniil 10, 13), a şa că nu e de m ira re d acă şi aces t m is teriu nu-I sciati. Dacă ii nu sciau de reîntor- ce rea Iudeilor din robia Perşilor, cu a t â t m a l m u lt aces­tea. „Care, dice, v a m â n t u i pe poporul s6a I s r a i l ” . Nimic nu spune d e ginţi, căcî gin ţi lor li d e s o p e r e Duchul. Cum că gtnţile aft fost chem ate, o şeiafi; d a ră că afl fost

64 OMILIA VII

chem ate la aceltaşî bunuri cu Iudeii, şi că vor şedea pe tronul lui Dumnedeti, aceasta c ine a r fi a ş c e p ta t ’o ? Cine a r f i c r e d u t ’o? „ C e l e i a s c u n s e , dice, î n t r u D u m n e ^ e o “ . D ară aceas iâ iconomie m a l c la r o descopere in epistola că tră Rom ani. „ I n t r u D u m n e ţ l e u , ^ice, c a r e l e a z id i t t 6 t e p r i n I i s u s C h r i s t o s " , Cel ce a crea t to te prin el, şi aceas ta o descopere tot prin eî, căci fără densul ni mie n u s ’a făcut. „ F a r â d e n s u l , dice, n i m i c n u s ’a f ă c u t d in c e l e c e s-afl f ă c u t " , (loan 1, 3). Când el spune de începători i şi stăpânii , numeşce şi pe cel de sus şi pe cel de ios. „ D u p ă h o t ă r i r e a c e a d in v e c i u . A cum de si­gur ca s-a îndeplinit , inse nu acum a fost ho tă rîtă , ci încă de la începu t a fost prescrisă . „ D u p ă h o t ă r î r e a c e a d in v e c i , c a r e a o afl f ă c u t i n t r u C hristos Iisus Dom ­nul n o s t r u 11, adecă, după precunoşcinţa, d u p ă prevederea cea din veci, ca cel ce prevede cele viitore, seculii v i i to r i ; că adecă sc ia cele viitore, şi deci ast-felifl a ho tă rî t . „Du­p ă h o t ă r î r e a cea d i n . v e c l u ; pole că e vorba încă de acelea, pe ca re le-a făcut Sn Christos Iisus, pen tru că prin Christos s-a făcut totul. „Intru c a r e avem , dice, î n d r ă z - n i r e a şi a p r o p i e r e a î n t r u n ă d e j d e p r i n c r e d i n ţ a l u i " (Vers. 12). Nu am fost a t ra ş i d 6 râ ca prisonierî, nici ca cel ce ne-am învrednicit de ie r ta re , şi n i d ca cel ce am greşit. Şi „ a v e m , ţ l ice , î n d r ă z n e a l ă î n t r u n ă d e j d e 11, adecă, avem curaj. Dară c u m ? „Prin c r e d i n ţ a l u l “ .

„D e a c e i a v e r o g s ă n u s l ă b i ţ i î n t r u s t r î m t o - r ă r i l e m e l e p e n t r u v o i , c a r e e s t e s l a v a v 6 s t r e “ . (Vers. 13). Ce vra sâ dică p e n t r u v o i şi cum es te s l a ­v a l o r ? Că adecă in t r ’a tâ t I-a iubit Dumnedeti, în cât şi pe fiul s M l*a da t pen tru denşil, şi pe servil se î î-a lă sa t a fi in necazuri pentru il. P en tru ca il s ă se bucure de a- tă tea bunătă ţi , Pavet era legat. A şa dară ac ea s ta e dova­d a m are î iubiri a lut DumnedeQ că tră dânş ii; ceia ce de alt-feliu şi pen tru profeţi dice D um nedeu : „ U c i s u - l - a m p r e d e n ş i l c u c u v e n t u i g u r e l m e ! e “ (Osie 6, 5). Şi cum se îm puţinaţi il ore diu causa s tr im to rări lor Îuî P a ­v e l? A decă se nelinişteaţi, se tulburati. A ces tea Ie scria şi Thesalonicenilor d icendu-li: „Ca n ic i u n u l sâ n u s e c l a t i n e în n e c a z u r i l e acestea “ (I Tbes. 3, 3). Nu nu ­mai că nu trebuie a se scârbi, ci ch iar încă a se bucura.

OMILIA VII 6 5

«Daeă v>tl v6 mângâiaţi , fiice, Sn u rm a p rez iceri lo r nostre, ea ta ca noi v<§ p revestim ca vom av e a s t r im to ră r î şi neca­zuri aici. De ce ? P entru că aşa a ho tă rî t s tSpanul nostru»,

„ P e n t r u a c e a s t a p l e c g e n u n c h e l e m e l e . c ă t r ă T a t ă l D o m n u l u i n o s t r u I i su s C h r i s t o s , d i n t r u c a r e t o t n e a m u l in ce r iQ şi p e p ă m â n t s e n u m e ş c e " (Vers. 16. 17). Aicî eî aralA disposiţiunea lut sufletească în rugăc iunea ce o face pentru dfinşil. Nu ijtice in mod1 s im p lu : doresc, ci prin cuvintele „ p l e c g e n u n c h e l e “ învederează cea nini umilila rugăciune. „ D i n t r u c a r e t o t n e a m u l “ , nu nu tu ni după mim6ri;l îngeri lor, dice, ci d u ­pă to ta sem in ţia c re a tă in cerifi şi pe pAment, şi nu după aceie Iudaice (llarptâ). « C a s a d e a v 6 u £ , d u p r e b o ­g ă ţ i a s l a v e i s a le , c a c u p u t e r e s a v e î n t ă r i ţ i p r i n d u c h u l lu t , în o m u l cc î d i n ă u n t r u , c a s ă l o c u i a s c ă C h r i s t o s p r i n c r e d i n ţ ă î n t r u in im i le v o s t r e . *' (Vers. 16. 17). P riveşce cu cât nesaţio li doreşce lor cele bune, ca ast-feiiG să nu fie lipsiţi de nimic. Şi cum se în tâm pla a e e a s ta ? «Prin ducinil lui, dice, in omul vostru cel d ină­untru, ca sa locuiască C im stos prin c red in ţă in tru inimile vostre». Şi cum în c ă ? „Ca I n t ru d r a g o s t e f i ind î n r ă ­d ă c i n a ţ i şi î n t e m e i a ţ i , c a î m p r e u n a c u to ţ i s â n ţ i ! s ă p u t e ţ i c u n o s c e , c a r e e s t e l ă ţ i m e a , şi l u n g i m e a şi a d â n c i m e a şi i n a l t i m e a , şi s ă c u n o s c e ţ l d r a g o s * t e a c e a m a i p r e s u s de c u n o s c i n ţ ă a lu i C h r i s t o s ^ ('Vers. 18. 19). Ceia ce li-a dor i t de la începutul epistoloî, aceas ta li doreşce şi acum . Ce dicea la in c e p u t? „Pentru c a D u m n ezeu l D om nului n o s t r u îisus C h r i s t o s , T a ­t ă l s l a v e i , s a v e d e a v O u e d u c h u l î n ţ e l e p c i u n e i şi a l d e s c o p e r i r e ! s p r e c u n o ş c i n ţ a lu î, şi o c h i l u m i ­n a ţ i în i n i m a v o s t r e , s p r e a c u n 6 s c e v o i c a r e e s t e n ă d e j d e a c h e m ă r e t lu i , şi c a r e e s t e b o g ă ţ i a s l a v e i m o ş c e n i r e i lu i i n t r u c e i s â n ţ i , şi c a r e e s t e m ă r e ţ i a c e a p r e a î n a l t ă a p u t e r e î lu i c a t r â n o î c a r i i c r e ­d e m , d u p r e l u c r a r e a p u t e r e î t â r i e t l u i " , — deci şi acum acelaşi lu c n i’l sp u n e : „Ca Î m p r e u n ă c u to ţi s â n ţ i i sa p u t e ţ i c u n 6 s c e , c a r e e l ă ţ i m e a ş i l u n g i m e a , a d â n ­c i m e a şi î n a l ţ i m e a adecă să cunoseeţî cu exac t i ta te taina cea iconomisita pen tru noi. «Care e lă ţ im ea şi Iun-

<56 OMILIA VII

gimea, şi adâncim ea şi înălţim ea», adecă m ărim ea iubirel lui Dumnedeu, şi cum aceas ta iubire se întinde din tote părţile. A ceastă iubire o a descris încă în forme corporale , a r ă tâ n d prin aceas ta pe o m ; a pus la mijloc cele de sus, cele de jo s şi cele de pe la la turi. «V-am spus, dice, că a- ces tea nu e posibil a le învăţa^ din vorbele mele, ci Du­chul s â n t e acel ca re vS va învăţa». „ C u p u t e r e s â v e î n t â r i ţ i “ în ispite, şi să nu vg aba te ţ i din calea ceă dreap­tă. Ast-felifl decî, nu e posibil inh-’a l t m od a ne în Uri îu ispite, p rovenite de mulie-orî şi din causa ra ţionam ente lo r nostre , de cât prin Duchul, Cum Christos locuieşce în inimile nostre, ascu l lă ’l chiar j>e el vorb ind ; „ V o m v e n i , e u ş i t a ­t ă l şi l o c a ş în e l v o m f a c e " (Ioan 14, 23). adecă in ini­mile cele credineiose, şi în rădăc ina te in iubirea lui, şi care nu se aba t din căile Domnului. „ P e n t r u c a s ă p u t e ţ i 1* ■dice,— aşa că avem nevoe de m are pu te re— Sâ v â f a c e ţ i d e p l in î n t r u tota î m p l i n i r e a Iul D u m n e d e Q “ . „ E a ­r ă c e lu i c e p o t e m a i p r e s u s d e t o t e a t a c e p r e a -de p r i s o s i t d e c â t c e r e m saQ g â n d i m , d u p r e p u ­t e r e a c e s e l u c r e a z ă I n t r u n o i " (Vers, 20). Cum că a făcut din prisosin ţă de c â t atn ceru t sa îi am gândit noi, e cert din cele ce a scris el. «EQ, dice, il ro g : el inse şi fără rugăc iunea mea, la ce mal m ult de câ t cerinţile nos- tre , şi încâ nu numai ce-va mult, saă din prisos, ci chiar c u n i u l t â p r i s o s i n ţ ă (MîfjEX-s^'j^oy), ceia ce e invederat J i n puterea ce se lucrează intru noî. Nici nu am ce ru t a- cestea vrii* odată , şi nici câ ne-am asce p ta t la a ceas la.» , ,A c e l u i a fie slava" în b i s e r i c ă p r i n Christos Iisus î n t r u t o t e n e a m u r i l e v e a c u l u i v e a c u r i l o r . A m in“ {Vers. 21). Bine a făcut câ a te rm in a t cuventui în rugăc iu ­ne şi doxologie, pen t iu câ trebuia de a s lăvi şi bine-cu- ven ta pe cel ce ne-a ac o rd a t atâtea. bunuri. Ast-i'elifl că şi aceasta este de adm irat , adecă penlru m ăreţia bunurilor ac o rd a te noutî de la Dumnedeti, a-1 slăvi prin Iisus Chris- tos. „ A c e l u i a s l a v a în b i s e r i c i . Bine a dis in b i s e r i ­c ă , câcî ea s ingură rom âne în perpetuita te .

E necesar a spune ce sun t .seminţiiie (al vra-pi-xî) des ­p re care vorbeşee. Aici pe pămfint de sigur câ seminţiile sun t neam urile , d ară în ceri Ci cum sunt, acolo unde nici unul nu s-a făcut din a l tu i? SaCi că numeşce comunită ţile de acolo sem in ţi i (cMfuâţ), după cum şi in scr ip tu ră se.gâ- seşce un texl, unde e vorba de sem in ţia (satjiiâ) A m at ta r i

OMILIA VII 6 7

(Nomei’. 4, 33. şi I Samuil 10, 21), sau că se numesc slremoşi! noştri. Ei nu cere totui num ai de Ja Dum ne­z e u , c i 'c e r e şi de la denşi! c red in ţă şi dragoste , şi încă nu o dragoste s im pla, ei în rădăc ina tă şî în tem eia tă , as t- felifl ca nici ducburiie sâ nu o potă c lă tina şi nici alt-ce- v a să o po tă birui. A dis că slava iul e scârbe le şi supă­rările ce le în l im p in â ; «dară dacă ale mele su n t slava m ea, dice, cu câ t mal mult a le vostre» . Şi ea ră ş l se ro^ gjl. Ast-felifl că nu se cuvine a ne scârbi ca em u ne-ar fi părăsit , pentru că cel ce a lucrat, a t â te a pen tru m â n tu ’ irea nostre, nu a r fi pu tu t face aceasta . Dară dacă pen tru ca să pu tem afla iubirea Iul Dumnedefl avem nevoe de rugăciu­nea lut Pavel şi de împuternicirea ducliului, apoi liinţa, sau maf bine dis esen ţa lui Christos eine o va pu tea şei u rm ând ra ţionam entelor omenesc!? De şi de alt-feliu ce lu­cru g reu o de a afla că Dumnedeti ne iubeşce? Şi lotuşi e for­te greii, iubitule. Căci unia n id aceas ta nu o scifi, şi dic că mij de rele se petrec în l u m e ; ea ră altif nu schi Jâ t ne iubeşce el. Chiar şi Pavel nu a ra tă cât, şi nici că cau tă a m ăsura acea iubire. Dară cum ? El ni spune câ sp re a afla aceasta , e lucru m a re şi peste pu teri le nostre , şi că e suficient a o proba din cunoscinţa de care noi ne-am în ­vrednicit. «Mari su n t cele cerute, dice, de câ t el obicinu- ieşce a face şi m ai mult, aşa că nu numaT ne iubeşce, ci încă cu m ultă d ragoste ne iubeşce.»

Deci să ne îngrijim, iubiţilor, de a. cunosce d ragos tea lui Dumnedeti. Aceasta e m are lucru. Nimic nu ni pote folosi ast-felifi, şt nimic nu ne polo umili ca ac eas tă cu* noscinţâ, care e suficientă de a ne scote spirit i le nostre din groza gheenei. De unde o puteni sci a c e a s ta ? Din ce ­le dise şi din cele ee se în tâm plă pe fie-care di. Pentru ce s-afl făcut to te a c e s te a ? Şi ce neces ita te a a v u t e l ? Nicl-una. Ca causft aposto lu l pune pes te Lot locul iubirea. Aceia mal cu sam ă e iubire, eând se face bine omenilor^ fă ră a exis ta ce-va maî’nainte din p a r te a lor.

*) P e dfinsul (Dumnedeti) deci- sâ-1 im ităm şi noi, hi- ne-f&cGnd duşm anilor cari! ne urăsc, şî pe cei ce ne des- p reţu iesc a-I aprop ia de noi. A ceasta ne face adem enea cu Dumnedeu. „Căci d a c â iubesc! p e ce l c e t e iuhes- ce, ce plata v e i a v ea ? aceasta o fac şi v a m eşii”

*) Pis r te a m orală, t-’recnm cine-va iubeşce cu înfocare pe a- Jimnta lui, ast-feliă trebuie de a inbi cit înfocare pe Btniiuoijoîi şi [>e fra te le nostru. (Vcron).

68 OMILIA VII

{Math. 5, 46). D ară care e do v ad a iu b ire l? Aceia de a iu­bi pe cel ce te uraşce. Voiesc a vă spune un exemplu, pe rm ite ţ i ’ml, şi nu-1 pot găs i io cele duchovniceşcl; d rep t c a re v£ voi spune unul din cele lumesc!. Nu vedeţi pe cel am oreza ţ i? In ce mod sun t batjocuriţl de am an te le lor, şi câte ele făuresc asupră-l i , cât! ban i păgubesc, şi cu to- le aces tea il a rd de dorul lor şi le iubesc m aî m ult de cât sufletele lo r? Nu vedeţi cum il îs! petrec nopţile perindân- du~se pe fa uşile lo r ? De acolo să Juâm exemplu, nu adecă să iubim ast-feliii de f tm e l str icate , ci in a st-feliu de chip să iubim pe duşm ani. S pune-m i d e d , ore nu se po r tă cu il acele femeî m al baljocuritoriQ de cât cu toţi cel-l-alţî duşm ani ? Nu cheltuiesc cu ele to tâ averea ? Nu sun t insultaţ i în faţa, şi nu Ii o rdona in t r ’un mod maî îu- josi toriu de câ t chiar se rv ito re lo r lo r ? Şi cu to te aces tea ii nu se depăr tează de ele. De şi de aîl-telifl nimeni nu pote av e a un duşm an a tâ t de grozav, p recum are pe a- m a n ta sa cel ee iubeşce. Căci de multe-orî ea se gudură pe lângă densul, se preface că-l iubeşce, de cele mal multe- orî ins£ abusază de densul, şi cu cât va fi iubita mal mult, cu a tâ t şi ea ’l despreţu iesce mal mult . Ce pote fi maî să l­b a tec ca ast-felitt de suflet s t r ica t ? Şi cu tote aces tea il o iubesc cu înfocare. Pote că o ast-feliii de iubire o vom găsi la biirbaţit duchovniceşcl, nu la cei de astă-dl, căci s ’a recii, ci la cel din vechime, la aceî m ari şi minunaţi bărba ţi . Ast-felia bunâ-oră fericitul Moisi a în trecu t chiar pe cel ce’şî iubesc am an te le cu am or. Cum, şî in ce mod ?

pentru că părăsind pala te le îm părătesei , cum şi v ia ţa desfă tată , serviciul şi s lava de acolo, a prefera t ca să fie îm preuna cu Israiîiţil. Un altul nu num ai că nu ar fi făcut aceas ta , ci chiar s-ar (î ru ş in a t d e n s e da de rudă cu sclavii, când unul din il a r fi fost batjocurii, mat ales că Israiîi ţil erau consideraţi de spurca ţi c h i a r ; el inse nu num ai câ nu s -a ru ş ina t de în rud irea îuî cu dSnşil, ci în­că cu fo tă inima li-a luat a p ă ra re a şi s-a a runca t în pri­mejdii pen tru denşil. Cum ? <VCdend, dice, pe uu 'egiptean băl^nd pe un ebrefi, a lu a t ap ă ra re a aces tu ia şi a ucis pe egipiean.» De câ t faptul acesfa nu p6te fi p roba iubirel câ- t r s d u şm a n i; mari sunt de s igur şi a sem enea fapte, nu inse ca cele săvârş i te după aceas ta . A doua-di acelaşi lu­cru l-a vednt petrei-endu-se, adecă acela, pe care în ajun it scăpase din mănile egipteanului, bătea pe nn alt ebreO, eară el {Moisil apropiindti-se de densul i-a dis ca sâ con- lenească a ba te pe ap rope le seu. Acesta. îns6 cu inulLă

OMILIA VII 6 9

nerecunosc in ţă r e s p u n d e : „Cine t e - a p u s p e t i n e dom n şi j u d e c ă t o r i a p este n o i^ ? (Exod. 2, 14). Pe c ine ore nu a r fi aprins aces te v o rb e? Dacă deci s -a r fi m âniat , din incepnt şi pe aces ta lovindu-l l-ar fi om orit . D ară po­te vel dice, că a respuns ast-feliti fiind-că e rau de acelaşi neam. De cât, pe când era nedrep tă ţi t de eg ip tean nimfe nu a “pus de aces tea , cine te-a pus pe t ine dom n si ju d e că ­tori ii ? «Pentru ee nu al spus ieri a c e s t luc ru? N edrep ta ­tea şi crudim ea ta, dice, aces tea m-a pus dom n şi stăpân» . D ară acum priveşce cum unia vorbesc as t-fe liu de cuvin te ch iar contra lui Dumnedeti. In cele ce su n t nedrep tă ţi ţ i voesc ca et să fie asp ru şi acnsă În d e lu n g a luî ră b d a re ; ea râ când il nedrep tă ţe sc pe alţii, nu sco t n id -o Vtnbă. Ce pote fi m a l supără lori u ca a st - fe l i f l de vorbe ? Şi cu io te aces tea fiind tr imis după ac eas ta că tră acel ing ra ţ i şi nerecunoscători, s-a dus şi nu s-a d a t în laturi. Dară ch ia r şi d u p ă m u lt e le sem n e şi m inuni făcute de densul, s-au încerca t de multe-ori a-1 ucide cu petre , ea ră el a scăpa i din m ânele lor. Murmuraţi încontinuu con tra lui, el Îns6-I iubea cu a tâ ta d r a g o ^ e înfocată, in c â t a dis că- trâ Dumnedeti, când ii au săvârş i t acel pficat g r o z a v : „D a­că voesc l a li i e r t a p g c a t u l , i a r t ă ; d a r ă de n u , şterge-m â şi p e m ine d in c a r t e a vieţef.11 (Exod. 32,32). «Voesc m a î bine, dice, a me perde cu aceia, de câ t a mS mântui fără il*. A d e v ă ra tă manie, ad e v e ra t am or. Dară ce spui Moisi? Despreţuescl c e r iu l? «Da, respunde, căci iubesc pe eeî nedreptăţiţi .» Şî ceri sâ fii ş te rs din ca r ­tea v ie ţe l? «Dară ce s ă f a c ? (Jice, e am oru l Ia mijloc.» Câte nu a intim pi na t el după aceas ta din p a r te a lor ? A s ­cu l tă e e spune scr ip tu ra in al t lo c : „Şi s-a necăjit Moi­s i p e n t r u d f in ş i l“ (Ps. 105, 32). De eâ le-orl nu l-au insul­t a t ? De câte-orî nu l-au scos din d em nita tea luf, a l â t pe d e n ­sul cât si pe fratele tul Aaron ? De câte-orî nu au ceru t .ca să se re’nlorcâ în E g ip e t? Şi după to te aces tea nea junsuri a r ­dea încă si avea un dor nespus, şi pen tru denşil e ra g a ­ta sâ' su fe r e o r ic e . Ast-feliii trebuie a iubi pe d u şm a n i ; s tr im torându-ne şî ostenindu-ne, si totul făeend pen tru dân ­şii, să ii cău tăm şi să li dorim m ân tu irea lor. D a ră Încă despre Pavel ce voifi mal d ice? Nu o re a ceru l el chiar şi gheena in locul l o r ? spune-mi. Dară exemplul e nece­s a r a-1 lua de la s tăpânu l nostru. T o t aşa face şi el, du­pă cum <Jice; „R esare s6rele Iul peste cei r£l şi p es­te cei b u n l “ (Math. 5, 45), aducend exemplu! de la ta tă l ,

7o OMILIA VII

pe când noi îi vom hui de la însuşi Christos. A venit Îs noi, după iconomie, d i c ; se rv s a fă tu l pentru noi; s-a sm eri t pe s in e , s -a înjosit, chipul robului l-a l u a t ; şi du pil ee a venit, nici ei nu a m ers pe eatea gin ţi lor şi nici clis­ei puii I Iu l ; şi nu num ai a tâ ta , ei încă cutrierând sa tele şi o raşe le vindeca (otâ boia şi totă neputinţa . Dară ee cre­deţi ? Pe tunet unia se m inunau şi tiiceaQ : „Dara d e un­de t o t e a c e s t e a la e l “ P ii (r-breii), carii căpăta fi a tâ tea bine-facerl de la densul, diceaQ că d r a c a r e şi a r u n c a b la s f e m i i c o n t r a lu i D um nedeti, e s m i n t i t şi î n ş e l ă t o ­riei. Dară ore l-a d e p ă r ta t el pen tru aceas ta ? Nu, câ tuşf de puţin, ci încă au di ml aces tea m a î ir.uît ii bine-făeea, şi se (iueea s ingur înain tea celor ce urmati a-1 răstigni, nu­mai ea să-î mântuiască . Dară după ce a fost r e s t i tu i t ce d i c e ? „Părinte, iartă-lî lo r , ca nu sciQ ce fac*4 (Luc, 23, 34). Şi îna in te de ac ea s ta suferind rele de la denşil, si după aeeas ta încă, până ia eea mai de pe urm ă resu- flare. el făcea to tul pen tru denşil, şi se ruga ta tălui pen­tru il. Şi după ee a fost răs t ign ii ce n-a făcut pentru i î ? Nu li-a tr im is aposto li ? Nu a făcut minuni ? Nu a pus in m işcare to tul pen t tu d e n ş i l ? Ast-feliu rieel trebuie a iubi pe duşmani, ast-feliii trebuie a imita pe Christos. Ast-teliil a făcut Pavel. Fiind b ă tu t cu petre şi suferind de la i! mii de rele, e! to te le făcea pen tru denşil. Ascullă-1 pe el ee d ice : „ B i m ă - v o i n ţ a inim et m eie şi rugăciunea c e a că- t r â D um nedeti, este s p r e m â n t u i r e a l o r “ (Rom. 10, 1.) şi m at depar te ea răş l : „M ărturisesc p e n t r u denşil că aG dragostea Iul D u m n ed ea ff ilbirt. vers. 2), şi e a ră ş l : „Dacă tu m ă s l i n s ă l b a t e c f i in d te-al a l tu i t , c u cât mal v î r t o s aceştia s e v o r a l tu i în m ă s l i n u l l o r “ ? (ibid. 1J, \1. 24). Din câ tă iubire păriu ţaseă , credî, eă aii isvorît aceste euv in te? Din câtft favore ? Nu se poie spune.

Ast-feliii trebuie a iubi pe duşm anii noştri. Aceasta înseamnă a iubi pe Dnmnerjefl ca re a poruncit , care a le­giferat o asem enea iubire. A îuhi pe vrăjmaşii noştri, e s te a imita pe D utnntdeu. P ricepe, decî, că nu du şm a n u ­lui’! laeT bine, ci ţ i e ; nu pe acela il iubescf, ci ascult) de DuniDedefi.

Aceasta deci sciind’o, iubiţilor, să în tărim iubirea no^- t ră d in tre noi, ca ast-feliii p rac ticând’o cu exactita te , fă ne învrednicim de bunurile făgăduite nouă prin Christos IisusT Domnul nostru , earilia îm preună eu Tată l şi cu Duchut Sânt, se cuvine slava," s tăpân irea şi einstea, acum şi puru­rea şi in vecif vecilor. Amin.

OMtUA v in

OMILIA VIII-

„ D r e p t a c e i a v 6 r o g p e v o i e u l e g a t u l î n t r u D o m n u l , c u v r e d n i c i e s a u m b l a ţ i d u p r e c h e m a r e a c u c a r e s u n t e ţ i c h c m a ţ l , c u t o t ă s m e r e n i a şi b l â n - d e ţ e ) e “ (Cap. i , 1).

Meritul dascalilor ntj e de a c ă u ta onore, nicî s lavă din par tea ceior mai mici, ci m ân tu irea lor, şi pen tru a~ ceasta a face t o t u l ; car A acela ca re cau tă ast-felifl de lotrui-î. nici ca se pote numi da scai. ci t i ran . Nu dorii pen tru aceas ta te-a pus Dtmmcdefl pes te denşil, pen tru ca tu s â te bucuri <ie o mat m are îngrijire, ci pen tru cu cele ale ta le să fie da te ia o p a r te tote, earâ. cele ale lor sa fie bine îngriji te şi edificate. A ceas ta e t rea b a da scaiului. Ast-felifl a fost fericitul Pavel, ca re era scutit de orl-ce m ândrie deşar tă , şi care se c redea a fi ca unul din cel- î-alţf mu IU, safl încă cel maî mie d in tre toţi . E)e aceia se şi num eşce pe s ine servul lor, şi cele mal m ulle li vor- besce ca cum s ’ar ruga. Priveşce ’i şi de as tâ-dată, cum el scrie Efesenilor, nu poruncinilu-li, nici dându-şl a e r de s tăpân , ci cu m ultă m oderaţiune şi sfială. „V fi r o g pe voi, dice, eu l e g a t u l î n t r u D o m n u l , c u v r e d n i c i e sa u m b l a ţ i , d u p r e c h e m a r e a c u c a r e s u n t e ţ i c h e m a ţ i " . ■ D ară de ce’î rogi, spune-mi ? Da ce vrei s ă te folosesc! t u ? «De nimic, dice el, ci numai ca pe al ţi i sâ m ântuiesc. De şi de alt-fel iţi cel ce se rogâ afl in vede re in teresul lor, eu însfi nu m6 interesez de aceasta» , după cum şi in a l t loc scriind d ic e a : „ A c u m viem , d a c a v o i s t a ţ i î n ­t r u D o m n u l 11 (t Thes. 3, 8), ceia ce constituie dovada în- grijirel lui celei m ari pentru m ân tu irea învăţăceilor. „E t i l e g a t u l i n t r u Dom nul", <Jice. Cu adevfirat câ m a re şi în sem na ta dem nita te a ral a el prin ac es te cuvinte, şi încă cu mult mat m a re de cât dem nita tea de consul sad şi îm ­p ă r a t ; dupre cum şi cătrfl Filemon scriind d ic ea : „ P r e ­c u m eft P a v e l b ă t r î n u l , e a r ă a c u m şi l e g a t u l lu i Iisus C hristos11 {Filemon 9), pen tru că n im ic nu e a t â t de s trălucit , ca Pavel legat pentru Christos, ca acele lan­ţuri care înfăşuraţi acele mâni fericite. Deci a fi legat pen­tru Cltristos e cu mult mal s t ră luc it de câ t de a fi apostol, safl dascal, sad evanghelist. Cel ce iubeşce pe Christos,

7 2 OMILIA VIII

(•unosce cele spuse. Ce) ce e en tu s ia sm al şi înfierbântai pen lru s tă p ân u l nostru , scie ca re e pn le rea legăturilor. Unul ea ac es ta a r prefera mal deg rabă de a fi legat pen ­tru Christos. de câ t a locui Sn eeriurl. Unul ca ac es ta şl- a r a r a ta m ân ile sa le m al s t ră luc ite ca auru l şi ca orl-ce d iadem ă îm pără tească . Nu pote face a tâ t de s tră lucit capul o d iadem ă b ă t u tă în p e t re preţtose, ca un la n ţ de fer pen­tru Christos. A tunci închisorea e ra maî s tră lucită de câ t to te pala te le îm părătesei , şi ch iar de câ t ce riu l; şi ce dic ■de pa la te le îm părătesei , când a a v u t în ea legal ch iar pe C h r is to s? Dacă c in e v a iubeşce pe Christos. scie acea- •stă dem nita te , cunosce ac ea s tă v ir tu te , scie câ tă bună ta te a a ră ta t el neam ulu i omenesc, când a pr im it a fi legat pen tru el. A fi lega t pen tru el e maî s t ră lu c i t de câ t a şedea d ea d reap ta luf, e mal în sem na t de câ t a şedea pe cele dou6-spre-dece tronuri . Şi ee vorbesc eu de cele ome- n e s d ? MS ruşinez d e a face corn pa ra ţ iune în tre bogăţii şi podoabe, cu legăturile aeele s t ră lu c i te ; voitt vorbi însg de acel m ari bărba ţi . Chiar de nu a r av e a nief-o res p la tă fap tu l acesta , to tuş i a suferi to te pen tru cel iubit, e o res- p la tă m are , e o recom pensă suficientă. Cel ce iubesc, da ­că nu pe DumnedeG cel puţin pe omeni, eunose cele dise. 'Cel ce s im t m al m ultă plăcere când pătim esc rele, de câ t cel ce su n t einstiţl de că tră <;el iubiţi, sciţi im p o r ta n ţa ce ­lo r vorbite . Voifi a vorbi de chorul s â n t al apostolilor, la ca re num ai se pot vedea to te aces tea . A scu l tă pe fericitul Luca când s p u n e : „S e întorceai! bucurându-se de la faţa s o b o r u l u i , pentru câ s-aa în vred n ic it a fi n e ­c in s t i ţ i p e n t r u n u m e l e l u t “ (Fapt. 5, 41). U nora do si­g u r câ ii se p are lucru de rîs, câ a fi cine*va necinstit şi baljocurit , pote a-I provoca bucurie , şi s â se c readă în ca fericit că s-a învrednicit de o a sem en ea c i n s t e ; da ra cel c e seiu şi cunosc bine pe Christos, consideră aceas ta ea ■cea m al fericită d in tre to te plăcerile. Daca cine-va ni]_-a.r dărui..ceriul Întreg, sau acel lanţ, eii de s igur că aşi. p re ­fera lan ţu l . Dacă eine-va m-ar face să aleg u n a din doue: saii eu îngerii a s t a în ceriu, saii cu Pavel legat penlru Christos, aş i prefera lanţul şi inchisorea Iul, Dacă cine-va « l-ar pune să staţi cu vre-una d in tre puteri le eereşcl de pe lângă trouu l s tăpânului, saft eu vre-un ast-feliu de legat pen tru Christos, eu aşi alege mal degrabă de a li un ast- feliu de legat. Nimic nu pote fi maî fericit ca acel lanţ. Aşi voi să m6 fac in acele loeurl, căci se dice că legăturile acele ex is tă încă. Cu d rep t cuvfint eu ad m ir pe acel băr­baţi al dorire lor Iul Christos. Aşi voi să vgd acele lanţuri.

OMILIA VIU 73

d e care se tem dem onii şi se infricoşază, e a r ă î n g e r i se sfiesr. Nimic nu e m al bun, ca a pâtiuii re le pen tru Christos. N u fericesc a tâ ta im* Pavel că a fost r ă p i t în raifl, ctmi îl fericesc că a fost a ru n ca t 111 îud i iso re ! Nu îl fericesc a ta ta că a aud i t vorbe negrăite , pe cât, il fericesc că a suferit l e g ă tu r i le ! Nu il fericesc câ a fost r ă p i t p ân ă la al tre i lea ceiifi, cum il fericesc pen tru legăturile l u î ! Cum că aces tea s u n t cu m ult maî mari de câ t acelea, ascultă-1 ch ia r pe el in ce feliu cugetă . Nici că a dis d o r ă ; «Ve rog pe voi «ti care am aud i t cuviute ce nu se po t spune», da ră c e ? „V e r o g p r e v o i e u l e g a t u l în D om n u l’1. D ară d acă u u a scris aces te cuv in te iu to te episto le le luf, nu e nimic miraculos, căci nu era doră legat tot-deauna* ci în a n u ­m ite tim puri . Maf de p re fe ra t ’m l e s te m ie de a suferi re le pentru Christos, de câ t a fi cinstit de Christos- Acea* s t a e cea mal m a re cinste, ac ea s ta e cea m al m a re slavă, care în trece pe to te cele-l-alte. Dacă el s-a făcut sclav pen­t r u mine, s-a lipsit de s lava sa, şi nu se c redea a fi in s lavă ■de câ t num ai a tunci când se va răstigni pen tru mine, apoi eu ce trebuie a suferi ? Ascultă-1 pe densu l ce dice de pe c ru c e : „ S l ă v e s c e - m e , p ă r i n t e 11. Dară ce d ic l? Estf r i ­d ic a t pe cruce îm p re u n ă cu tă lchari l şi criminaliştiî , suferi m o r te a b lestem aţi lo r , eş t i s tup i t şi bâ iu t , şi to te aces tea ie numesc! s la v ă ? «Da, respunde el, căci eti sa fer to te a- ■cestea pentru cel iubiţi, eară aceas ta o consider de cea in ai m are slavă», Dacâ deci el num eşce s lavă faptul de a iubi pe cei vrednici de p lâns şi nenorociţi, dacâ c redea de a fi în s lavă pe când el era necinstit, şi o prefera a c e a ­s ta , cu cât m al m ult eîi sun t datoriti de a considera ac e ­s t e a ca slavă. O, lan ţu r i f e r ic i te ! O, mâni fericite, pe care ,-icel lan ţ v-a îm podob it! Nu erail a l â t de cinstite mânele lui Pavel când ne ologul din L istra l-a r id ica t si 1-ati v in­deca t . pe câ t erati de fericita i*atid e rau În fă şu ra te cu la n ­ţuri. Dacă eu a si fi fost pe t im puri le acelea , aş i fi s tr ios a tu n c i acele mâni si le-a*T fi ;>ns pe lum ina ochilor mei. ş i nu aşi fi con ten it de a s ă ru ta ast-felift de mâni. ca re s ’ati învrednicit de a fi legate pen tru s tâ n ân u l meii. T e m inunezi ca vipera s-a încolăcit pc m âna Iul Pavel şi nu l-a făcu t nimic ? Nu te m inuna de loc, căci s -a sfiit acea v ip e ră de lan ţurile Iul. Chiar m a re a în t r e a g ă s-a sfiit de ele, pentru că a tunc i e r a legat. De mi*ar da cine-va pule- r e a de a învia morţii acum , eti nu aşi prefera aceas ta , ci lan ţu r i le Iul Pavel. Dacă aşi fi scu ti t de grijile eclesias- t k e , şi aş i avea şi corpul pu tern ic şi viujos, nu m-aşl lăsa

74 OMILIA VIII

de a nu fiice o ast-felitr de calalorie, numal ca sfi vgd a- cele lanţuri şi acea inchisore în care era legat. D e .şi în multe locuri el a făcut sem ne si minuni niarf, lotuşi nu sunt acestea a lât de n vrii le ca semnele canelor de pe cor­pul luî, C lm r şi in scripturi când cetesc, nu 1116 încântă atâta când il ved făcând minuni, ca, cum m6 încântă, când el pâtimeşce rfiO, când este biciuit şi tării pe jos. „In câ t s e a d u c e a u d e p e trupul luî, dice, m a h r a m i şi ş t e r - g e t o r e " (Fapt. 19, 12). De sigur că acestea simt miracu- lose. inse nu ca acelea despre care scriu Lucn : „Şt bâ- tându-t, dice, şi ni u ite lo v itu r i d ân d u - li i a pus în t e m n iţa '1 (Ibid. 16, 23), şi earăşl: „ L e g a ţ i Fiind, lău ­d a u p e DumnedeO** (Ib. vers. 2fj), şi earăşl: „Batându-1 cu p e t r e 1-atl tras a fară d in c e t a te , c r e d e n d c a a m urit" (Ib. 14, 18). Voiţi sâ aflaţi pote ce putere are lan­ţul de fer care pentru Christos leagă corpul servului Iul? Asculiaţi-1 chiar pe Christos cliceml: „Fericit! v e ţ i f i“ , când? când veţi învia pe cel morţi? Ba! Dară când? când veţi tămădui pe cel o r b i? Câtuşi do puţin! Dară când?1 „ C â n d v e v o r o c ă r i pre v o i şi ve* v o r p r ig o n i , şi v o r ţ l ice to t c u v e n t u i rGQ îm p o tr iv a v 6 s t r £ m inţind p en tru in in e “ (Math. 5, IU. Dată dacă a aurii numat cle­vetirile si cuvintele rele ’t face fericiţi, dară încă când vor patimi şi rele pentru dfînsul, ec nu li va la ce. ? Asculta pe acest fericit ce spune el in a ii ioc: „ D e a c u m mi s-a g ă t i t m ie c u n u n a d r e p t a ţ e î“ (11 Timolh. 4, 9), de cât e m aî strălucit lanţul de cât cununa. «De acesta sâ mfi în­vrednici asca, dice, şi de cele-l-alte nu tn8 interesez. Mi-e deajunş de a pătimi pentru Christos in locul od-câref recompense. Daţi-mi, ţtke, pe acesta, căci: „ îm p l in e s c lip- s u r i ’e n e c n z u r i lo r lut Christos în tru p u l m eu " (Colos. 1, 24), şi nimic a l ia mi’ml mal trebuie».

S-a învrednicit şi P e tru de asem enea lanţ. «Era, dice, legat şt p reda t soldaţilor, şi şedea». Ast-felift el se bucura,, şi nu se îm puţina, şi somn adânc il cuprinsese, ca cumnu a r fi fost câtuşi de puţin îngrijat. Şedea şi dormta în­tre soldaţf , ea ra îngerul Domnului a venit, şi lovindu-l pes te cosla luî l-a deş tep ta t . Dacă ml-ar dice cine-va: «ee- ai voi sâ fii ? îngerul care a a t ins pe Petru, safl al voi sâfii P e tru cel m ântuit* ? eu aşT a lege de a fi P e tru , pentru­ca re şi îngerul a v e n i t ; aş i prefera îu fine legăturile îuL

OMILIA VIU 7 5

Dară pote vel d i c e : «vum se face că după ce P e tru a scă­p a t din tem niţa , se rogâ lui Dumnedeti, ca cum a r fi scă­p a t din cele maî mar) r e le » ? Sa nu le m inunezi de loc : el se rogă fiind-că se te m ea sa nu m orâ, ea ră a m uri il înfricoşa, căci el voia de a trăi şi a deveni m oliv de p a ­timi şi s u f m n t i pen tru Clirisios. A sculta ce dice fericitul Pavel în această ches t iune : „ A mfi s lo b o z i ( d e s c o m ­p u n e ) ş i a fi Î m p r e u n a c u Christos, e c u m u l t m a l b in e ; t n s £ a r e m â n e a în t r u p e m a l d e fo lo s p e n ­t r u v o i J (Filip. 1, 23. 24). Aceasta o a num it el si c h a r scri ind : „Ni s-a c h a r a z i t n o u â d e Christos, dice, n u n u m a i d e a c r e d e în e l , ci d e a şi p a t i m i p e n t r u e l^ (Ibid. t , 29), aşa că aceas ta e eu muH mal m a re de câ t faptul de a crede fn el, căci ni s-a d iâ râz it . Cu a d e ­vorai că acesta e cel mai m are cbar d in tre Iote, mal m are du câ t charul de a opri cursul soreiul şi al Iun el, mal m a ­re (ta f â t tb a ru l de a mişca p ă m e n tu l ; ‘-tct.sla e maî m ure de cât charul de a stăpâni demonii sa ti de a-f alunga. Nu a lâ ta se în tr is tează il când se ved a lungaţi prin cred in ţa nostrfi, ca cum se în tr is tează când ne vSd pătim ind ce-va cu curaj pentru Christos, şi când sun tem legaţi pen tru el, căci aceasta mal mult încă ni ridică curaju!. Nu doră de aceia e bine de a fi legal pentru Christos, pentru ca adecă faptul aces ta ni-ar p rocura îm părăţia eeriurilor, ci pen tru ­ca s u f e r i m p e n t r u Christos. Nu fericesc pe cel legaţi pen tru ca se duc in ceriuri, ci pen tru că su n t legaţi pen­tru stăpânul eeriurilor. Câta m ândrie sufleteasca nu este,, când cine-va scie că a fost legat pen tru C h r is to s ! Câtă mulţăm ire , câ tă onore, câ tă s t r ă lu c i r e ! Aşi voi ca sa vor­besc vecinie' despre aceas ta , Asî voi sâ mfc învrednicesc de lanţul şi legăturile Iul Pavel. Aş! voi— riy şi su n i njisit. in rea l i ta te— sa impriniez cu cu veri tul in sp ir i t lanţu l acela priritr 'o argumenial.iune r ilorocă! „S-a c u t r e m u r a t , dice, t e m m ţ a “ , Pave! fiind înăun tru lega t „ ş i l e g a t u r i l e t u ­t u r o r s - a u d e s l e g a t “ (Fapt. 16, 26). Al vedul. cum legă­turile Iul Pavel desleagă legăturile celor-l-alţl ? Dupre cm» m ortea Domnului a om oril m ortea , ast-feliu şi legăturile Iul l’avel nti tleslegnt pe rel legaţi, tem niţa o au d ă l in a t , . uşile le-aO deschis, de şi nu ast-feliii es te n a tu ra legă tu r i­lor, ci cu lotul con tra ra , d e a ţinea adecă în s igu ran ţa pe cel legat, şi nici câ t a-1 deschide uşile şi zidurile. In<6 n a­tu ra legăturilor o rd inare nu es te ast-felifl, ci num ai a i e -

-76 OMIIJA VIII

;gâ turi lo r pen tru Christos. Tem niceriu l a cădu t la piciorele lu i Pavel si îi Iul Sila. Dară n i d a t e s t fapt nu e resu l ta ­lu l legaturilor ordinare, ca adecă cel ce leagă să cadâ Ia piciorele celor legaţi, ci din co n tra aceş tia sun t sclavii ee- lor-l-alţî. Acum inse cel des lega t e r a sub pici6rele celui le g a t ; cel ce a legat cerea de la cel legat, ca sâ-l deslege de frică. D ară nu tu ore l-al l e g a t ? sp u n e m ! . Nu tu 1-aT b ă g a t în închisorea cea mal d inăun tru ? Nu tu te-al as i­g u r a t puuendu-I piciorele în că tuşe ? De ce d a ră t rem uri ? De ee te înspăimânţi ? De ce plângi ? şi de ce ţi-at scos sabia ? *Nic(-odatâ nu am legat, dice, vre-unul ca a c e s t a ; nu am sciut că a t â t de m are e p u te rea legă tu r i lo r lut Cbris- tos». Ce sp u i? Ao primit ele p u te rea de a deschide ceriu- rile, şi c u a r pu tea 6 re deschide t e m n i ţa ? Deslegafi pe cei lega l i 'd e demoni, ea ră acum trebu ia a ie p redom ina ferul? .Nu at cunoscut pe barba ţî , de aceia a[ şi p r im it iertare . Cel lega t es te Pavel, de care to ţ i îngerii ’s - a u sfiit. Cel legat es te Pavel, ale căru ia p ăn ă şi m âh ram ele şi ş te rge tor i le (basmalele) alungaţi demonii şi bâlele le depărtaţi , de şi le­g ă tu ra diavolului e cu mult mal ta r e şi mal neîncovoiata (le r â t ferul, pentru că aceas ta leagă spiritul, pe când acelea leagă corpul. Deci cel ce a des lega t spiritele, nu va pulea o re des lega corpul lu i? Cel ce a rup t legăturile demonilor, ore legătura ferului nu o va pu tea des face? Cel ee prin hainele lut a des lega t pe acel legaţi şi j-a sc ăp a t de demoni, el o re pe sine şi prin sine nu se putea des lega? De aceia el a tost m al ’ntfiiu legat, şi apoi a des lega t pe cel legaţi,

-ca să afli că servit cel legaţi al Iul Christos aii o putere cu r»iuit mal m aro de cât cel deslegaţf. Dacă săverşia acest ta p t pe când era deslegat, nu a r li fost de mirai. Aşa

■dară legă tu ra nu era proba slabăeiunel, ci a celei maî mari puteri . Puterea sântului atunci se a r a ta mai strălucită, când ■chiar legat fiind e! stăpânesce pe cel dfeslegaţl; când legat fiind el nu numai pe sine se d e l e a g ă , ci şi pe alţi legaţi. Care e folosul zidurilor? Care e folosul că l*afl b ă g a t în ca rce ra cea mat dinăuntru , când a deschis şi pe cea m al d e d ina fa ră? Şi de ce faptul s-a petrecu t in timp de nopte, şi în tovărăşit de cu t rem ur? Perm ile ţi-m l puţin şi îngăduiţi-mi, cu depărtându-m g pentru m om en t de cuvintele apostolice, :Să mg desfătez cât-va cu Fap te le Apostolilor, sS ospătez io lanţul luî Pavel. Permileţi-niJ de a s ta acolo mal cu samă. Am pus m âna pe legătura lui, n imeni uu m -a depăr ta t . Mal cu s igu ran ţă m t leg eti acum cu pofta, de cât a fost legat el a tunci în cătuşele da lemn. Această legă tu ră n imeni j iu o desleagă, căci <; din dorul lui C h r is to s Pe aceasta

OMLA VII 1 77

nu o po t des lega nici îngerii şi nici îm p ă ră ţ ia eeriurilor, după cum se po te audt ch iar din gura Iul Pavel, ca re d ice: „ N ic i în g e r i i , n ic i î n c e p e t o r i i l e , n ic i p u t e r i l e , n ic i c e l e p r e s e n t e şi n ic i c e l e v i i to re , . n i c i î n ă l ţ i m e a şi n ic i a d â n c i m e a n u v a p u t e a s ă n e d e s p a r t ă d e d r a ­g o s t e a lu i C h r i s t o s " (Rom. 8, 39). Din ce eausă ore fap­tu l s-a săvârş i t pe la medul nop ţe l? Din ce eausă apoi în tovărăş it şi de c u t re m u r? Ascultaţi iconom ia Iul Dumne- dett şi m inuoa ţi ve! Legă tu r i le tu tu ro r s-ati des lega t şi uşile s-aii * d e s c h is ; însfi to te aces tea s-au pe t re cu t num ai pentru temniceriti şi pen tru m ân tu irea Iul, e a râ nu p e n t ru paradăm Cum că cei legaţi nu sciaO că sun t deslegaţf, e ce r t d in vocea lui P a v e l : „Şi a s t r i g a t , dice, c u g l a s m a r e ţli- c f in d : n ic i un r £ u s ă nu-ţl faci., c ă c i t o ţ i s u n t e m a i c l “ (Fapt. 16,28), De s igur că nu a r fi fost to ţ i înăuntru,, d acă vedeatl uşile deschise şi câ îl su n t deslegaţî. Căci cel ce spa rg zidurile, şi tavanurile , şi s a r pes te 'acoper işu l zidurilor, şi îndrăznesc a face orl-ce cu lan ţu r i le de pieiore, nu a r ii mal s tă ru i t— după ce legăturile eraO des lega te şi uşile deschise— de a rem ănea înăuntru , m al ales ca chiar temniceriul dorm ea. Inse in loc de legătur i de fer iî erafc încătuşaţi cu legaturile somnului^ as t-fd it t ca faptul sâ se sâverşască , earâ temniceriului, care urm a a fi m ânluil , să nu i ?e în lâm pie nicf-o vă tăm a re . De a l t - ff l iu cel în tem niţaţf , m al cu s a m ă noptea su n t legaţi, ea râ nu diua, căci atunci m aî de grabâ 'I pote vedea pâziioriul pe < âud iî dorm. Dacă deci faplu! s-ar ii pe t recu t diua, m are tu lb u ra re s ' a r li focul. Per.tru ce ore s-a cu t rem ura t ca sa ? P entru ca să se deşfcple- temniceriu l sp re a privi faptul, căci s in g u r e l e ra dem n de-m â n tu ir e .

Tu însfi priveşce m ăre ţ ia charul ui luf C hr î ' to s . Odr.tă cu legal u n le lui Pavel, e b ine de a am in ti şi de charullui Dumnezeii, mal nles câ şi aces tea sun i din charul luiDumnedeti. S u n t unia carii acusft şi dic, că pen lru ce te m ­niceriul a fost m ân lu i t? şi în loc sâ adm ire filantropia Iul Dumnedeti după cum trebuie, il clevetesc. Dară aceas ta nu e de m ira t. Ast-feliu sun t bolnavii carii hulese h ran ace-I po te în tări , pe ca re a r trebui să o adm ire , şi dic cămierea es te am ară . Tot-astfelitt e şi cu orbii. De la aceia ce a r trebui să-I lumineze (sorele), tocmai de la aceia se în tunecă şi se va tă mă, nu d â ră din causa sorelul, ci din causa slabă ci unei ochilor jor, carii nu-I pot servi după t r e ­buinţă . Deci ce d ic e a m ? Că trebuie a adm ira , cum pe cel-.

78 OMILIA VIII

ce căduse în cea m al m are r e n ta te l -a scăpa t şi I-a in­el ruiiutt sp re bine, pe când it c levetesc faptul acesta . Cum deci ei (temniceriul) nu a cons idera t faptul aces ta a fi din ■fermecătorie safl vrăji torie , ci m al ales căduse la piciorele lor şi se b o c e a ? Molte afl con tr ibu it la aceas ta . Mat’ntgiâ,

-fiind că l a audi t lăudând pc DumnedeO: „ I - a a u d i t , dice, l ă u d â n d p e D u m n e d e u 1' (Fapt. 16, 25); da ră fe rm ecă­torii nu cân tă ast-fetift de im nur i lui Dumnedeti. Al doilea,

-că denşil nu ao fugit din inchisore, ci şi pe pI l-a im pe- d icat de a se ucide singur. D acă iî s -a r fi gândi t numai îa denşil, nu a r fi s t a t înăun tru , ci il cel ânteî a r fi fugit din tem niţă . Apoî filantropia lo r a fost m are , căci a îm- pedecat de a se ucide s ingur, pe cel ce l-a legat şi încă­tu şa t pe denşil. «Ne-aî legat cu m ullă tă r ie şi s iguran ţă , diceaQ iî, pen tru ca tu s ingur sâ te destegl de cele mai g rozave legături». Şi asl-felifl fie-care din tre il au s tr lns câ te un mănunchifl din pficatele lui. Acele legături su n t b lestem ate , pe când aces tea sun t fericite şi vrednice de bme-cuvCntat. Cum că aces te legături des leagâ pe cels- 1-aIle, s 'a p roba t din fapte. «Aî vfidut deslegaU p e-ce l le­ga ţî cu lan ţ de fer 2 Ei bine, te vel vedea si pe s ineţl sc ă p a t din a l te legă tu r i m a î grozave». Vorbesc de legă lu ­tu r i le acelea ale celor legaţi cu pScate, şi nu de ale lui Pave). De doue feliurl e rau cel lega ţi din tem niţă , căci chiar şi temniceriul e r a l e g a t ; aceia erafi legaţi cu fer şi cu peea- te , aces ta înse num ai cu pficatele. Pe aceia l-a des legat Pavel pen tru convingerea acestu ia , căci legăturile lor era& vedute. Tot ast-feliu a făcu t şi Christos, safl m al b ine dis în mod invers. Acolo era para lis ie indo ită ; aceia a p i c a ­te lo r şi. aceia a corpului. Deci ce f a c e ? „ I n d r ă z n e ş c e , f iu le , dice, i a r t ă - s e ţ ie p f i c a t e l e “ (Math. 9, 2— 6), a d e ­că a des lega t pe cea ân te l si principală paralisie, după

- care vine şi ia ceia-l-altă. E a ră ’când nţ ) i c e a Q u n i a d in c ă r t u r a r i in s in e , a c e s t a h u l e s c e , e a r ă I i su s c u n o s ­c â n d g â n d u r i l e lo r a d i s : p e n t r u c e c u g e t a ţ i v i c ­l e ş u g u r i î n t r u i n i m e l e v 6 s t r e ? Câ c e e s t e m a l l e s ­n e ? a d i c e , i a r t ă - s e ţ i e p â c a t e l e , saO a d ic e , sc o - l ă - t e şi u m b l a ? Dara c a s ă c u n o s c e ţ i ca- p u t e r e a r e f iu l o m u l u i p e p ă m â n t d e a i e r t a p e c a t c l e , ţii- c e p a r a l i t i c u l u i : s c u î â n d u - t e r id ic a ţ i p a t u l tâ fl , ş i m e r g i Ia c a s a t a u , a ad e v e r i t intelectul prin fapt pipăit, adecă începând cu cele co rporale a te rm inat cu cele ale

OMLA VIII 79

sp ir itu lu i. Dară pen tru ce a făcut ac eas ta ? P en tru ca să se îndeplinească cele d ise : „Slugă v i c l e a n ă , d i n gura t a t e v o iu j u d e c a " , (Luc. 19, 22), Ce diiceatt a c e ia ? «Ni­meni nu pote ie r ta pgcatele, de cât D u m n e d e t i ; nici în­ger, nici archanghel şi nici vre-o a l tă pu te re creata» . Voi însi-ve aţ i m ărtu r is i t aceas ta . Deci ce t rebu ia sâ dică el ? «Dacâ ir)6 voiu a ră ta lor ie r tând p ic a te le , învedera t câ su n t Dumnedeti», însfi el nu a dis ast-feiifl, ci „Ca s â c u n â s c e ţ î c a p u t e r e a r e fiul o m u l u i p e p ă m â n t a i e r t a p e c a t e l e , d i c e p a r a l i t i c u l u i : s c u l â n d u - t e iaţi p a t u l ş i m e r g i l a c a s a t a “ . «Când, dice, voia face ceia ce es te m aî greO, învederat câ nici un p re te x t nu mal po ­te fi pen tru ceia ce e m al uşor, şi nicl-o contradicere*. De aceia Pavel a făcut m a i’nteiu cele ce atingeaţi in te lec­tu l, fiind câ eraţi mulţi carîl contrazicea ţi , pe când aicî Christos Sncepend cu cele p ipăite a r id icat faptul la cele intelectuale. Credinţa tem niceriu lu l nu a fost resu lta tă din u şu r in ţa Iul. El a vedu t pe eeî legaţi , şi de la iî nu a a- udit, nici a înţeles »;e-va nedem n dio p a r te -I i ; a vedu t faptul săvârşi t nu in u rm a vre-tmul farmec, căci il lăudau pe D um ncdeG : a vedut to te cele pe t recu te şi re su l ta te din m a re a lor filantropie, pen tru câ nu l-au a lu n g a t de aco!o, de şi a r fi putut. A r fi p u tu t ca a tâ t i î t câ t şi cri-]-alţi le­ga ţ i sâ iasă din tem niţă şi să fugă, sau dacă nu toţi cei le ­gaţi, cel puţin îl {Pave! şi Sila); d a ră nu a fâcut aceas ta . Ast-feliii deci tem niceriu l şi eu cel al casef sale, respectaţi pe Pavel nu num ai din causa minunel săvârşite , ci şi di» causa m odulul lui de p u r ta re . Cum ? „Şi a s t r i g a t P a ­v e l c u g l a s t a r e ţ l i c S n d : s â n u ’ţ î faci ţ ie n ic i u n reo, câ to ţ i s u n t e m a i c l “ . Al v ed u t l ipsă de vanitate şi de mândrie, cum şi iubire în adevăr p ă r in te a s c ă ? Ei nu a dis că «acestea s -aâ făcut pen tru noi», ci ca unu! din­t r e cei legaţi d ice: „Toţi s u n t e m a ic i“, de şi a r fi pu­tu t ca su facă şi sâ scape pe toţi cei iegaţl. Darâ dacă a r fi tă cu t şi nu ar fi oprit prin vocea lui cea m a re mâ- nile terrmicerîuUiî, aces ta’şl-sir fi im >iântat sab ia în gât. P e n ­tru a m a a şi s tr iga t, mal !,les câ e ra încarce ra t in ca r ­cera cea mal dinăuntru , «Ceia ce a l făcut, dice. că ne-al băga t in închisorea cea mai d inăun tru , pe noi carii urm am a te elibera de primejdie, con tra ta aî făcut®. El însfi na a im i ta t pe temnicerifl. Murind temniceriul loţi a r fi fugit. A î vedu t cum il afl p refera t mal m u l t de a rCmânea in legături, de câ t de a vedea pe ace la p e r d u t? Şi a cu g e ta t

8o OMILIA VIU

in sine le m n ie cn u l , că dacâ iî a r fi fost fermecători, apoi de s igur că s-ar fi e l ibera t şi pe denşil diti (egaturT, cum şi pe cel-l-alţ l ; căci e ra na tu ra l ca şi eel-l-alţf mulţ i s ă dea năvala şi să fugă. D ea itm in terea temniceri»! de m ulte-orî a primit în închisore fermecători-, în?6 nu a vg^ut nimic petrecuţi du-se de aces tea . F erm ecăto r iu i nu a r ti c lă t ina t temeliile temniţei, ca ast*felia s ă deşeepte pe ţemniceriu şi fuga luî se devină m a î g reu de executat. A ceasta e cau­sa pen tru ca re temniceriul a re m a s u im it şi in adm iraţinne .

SA vedem apof şi c red in ţa temniceriulul. „Şi c e r â n d l u m i n a r e , dice, a s i t r i t î n ă u n t r u , ş i t r e m u r â n d a că* d u t î n a i n t e a lu i P a v e l ş i a lu i S i t a , ş i s c o ţ e n d u - f p e d e n ş i l a f a r a a ţ î f s : D o m n i l o r , c e t r e b u i e a f a ­c e c a s â m £ m â n t u i e s c " ? Avea îu pu te rea lui tocul şî sabif;, şi cu to te aces tea în t r e a b ă : „ C e t r e b u i e a f a c e c a s a m e m â n t u i e s c ” „ E a r â ii aQ ţH:$: c r e d e în D o m n u l n o s t r u I i su s C h r i s t o s ş i t e v e i m â n t u i tu ş i c a s a t a " (Fapt. 16, 29. 30, 31.). A ceas ta nu pote iî c red in ţa fermecătorilor, sp re a o p re d a a l to ra ca dogmă, pen tru că nu se face aici nici o m enţiune despre demon. A î vfidut cât de vrednic de m ân tu ire a fost te m n ic e r iu l? Vedfend m inunea şi iîind scăpa t de frică, et nu a u ita t de interesele sale, ci de şi S3 găs ia în a tâ ta primejdie, ei to­tuşi se ingrija pen tru m ân tu irea sa sufleteasca, şi pe cât era necesar a se aprop ia de dascalî, pe a tâ ta s-a apropiat, şi a cădut la piciorele lor. „Şi i-aQ g r ă i t Iul c u v â n t u l Dom nului, şi t u t u r o r c e l o r d in c a s a lu î . Şî Iuându-I c u s i n e în a c e l c e a s a l n o p ţ i i i-a s p ă l a t d e r a n e , şi s - a b o t e z a t el ş i t o ţ i a l lui î n d a t a “ (Ibid. Vers. 32.33). Aî vgdut a rdo rea b ă rb a tu lu i? El nu a a m â n a t botezul, mu a d is : '«Iasă să se facă diuă, vom vedea, n e vom gân ­di», ci cu m ultă ardore a t â t el câ t şi în treaga lui casă s-a botezat. El nu a făcut cum fac cel maî m ulţî astă-di, câ'şl privesc servitorii, femeile şi copiii ne-botezaţl. Fuceţi-vg, v6 rog, ca şi temniceriul, nu în ceia ce se at inge de se r ­viciul lui, ci de bona luî disposiţiune. Pen lru câ ce folos vel avea din dem nita tea ce o ocupi tn lume, dacă buna dis- posiţ tune’ţî lipseşce, safl e s labă ? Cel crud, cel nemilos, cel ce v ie ţu ia în mii de rele, cel ce vecinie se gândea n u ­mai la de acestea, fără d e ves te s-a făcut a t â t de lilantrop şi a tâ t de proiector . „Şi’î-a s p ă l a t de rane**, < ice. Pri- vesce acum şî ardorea lui Pavel, cum el fiind legat şi b i­

OMILIA v r u 81

ciuit şi to tuş i predica cuvân tu l lui Dumnedett. 0 lan ţ feri­cit! Câte dureri ca de facere a suferit în a c e a nopte, şi câţi fii a n ă s c u t! Şi despre aceş tia se po te d i c e : „ P e c a ­rii l-am n ă s c u t în legaturile m e l e “ (Filem, 10). P r i ­veşce şi câ t se buciiră eî, şi cum el voeşce ca fiii născu ţi să fie Jacă m at străluciţ i de câ t el. P riveşce încă şi p r i­sosin ţa s lavei legă tu r i lo r , căci nu num ai pe cel ce s ta la p iciorele lui, ci şi pe cel născuţi în acel t im p de el, îl fa­ce m al s t r ă lu c i ţ i ! A& ceva mal m u l t în il cel născuţi de Pavel în legături, nu în p r iv in ţa charu lu î— căci charu l e ace laş i— , nici in priv in ţa ie r ta re! de pficate— căci ie r ta rea e aceiaşi pen tru to ţ i— , ci pen tru că de la incepu t ch iar se în v a ţă a se bucura şi a se veseli So ast-feliu de îm p re ­ju ră r i . „Şi l u â n d u - i c u el în a c e l c e a s a l n o p ţ e l , dice, I-a s p ă l a t d e r a n e şi s ’a b o t e z a t " . P riveşce a- cum şi fructul p ro d u s ; im ed ia t li-a d a t in sch im b cele cor­porale . Şî d u c £ n d u - I p e il în c a s a s a , li-a în t in s , î n d a t ă m a s ă , şi s - a b u c u r a t c u t â t â c a s a s a c r e - ţ lf ind în D u m n e d e d " (Fapt. 16, 34). Şi cum putea fi a i t- feliti, când prin deschiderea uş ilo r tem niţe i s-afl deschis Iul uşile ceriului ? A sp ă la t pe dascal, m a sa a in tins’o şi s-a bucura t . A in t ra t în tem n iţă lanţul Iul Pavel , şi tote de acolo le-a t r an s fo rm a t în biserică, şi pe io ţ l l-a făcut corpul Iul Christos, şi m asă d u h o v n ic e a s c ă a întins, şi a n ă s c u t în dureri , de ca re îngerii se bucură. O re nu cum ­va g reşia tn când num iam tem niţa m al s t ră lu c i ta de câ t ce­riul ? Nu de sigur, căci ac ea s tă tem n iţă a devenit m otiv de bucurie acolo. Dacă în eeriurl se face bucur ie m are pen tru un păcă tos ca re se p o c ă ie ş c e ; dacă unde su n t doi aduna ţ i in tru numele îul, acolo e şi Christos în mijlocul l o r ; d a ră încă unde e Pavel şi Sila, şi tem nicer iu l şi to ­tă casa lui, şi unde e a tâ ta credinţă, cu câ t m al m u l t ? Priveşce! tă r ia credinţei. D ară te m n i ţa ac ea s ta mî-a am in ­t i t de’ o a l tă te m n i ţă ’ de aceia adecă , unde e ra P e tru în­chis. Acolo în,«6 nu s-a pe t re cu t nimic din cele pe trecu te aici, ci e ra înc red in ţa t la p a t ru căpitenil câ te cu patru ostaşi, ca să-l păziască, şi nu priveghea şi nici nu lăuda pe DumneţjeO, ci dormia.* Nici nu era biciuit, şi to tuş i p r i­m ejd ia e ra mal m are . Acolo to tu l e ra te rm ina t , şi il e ra â condam naţi, pe când aici nimic din to te a c e s t e a ; a s t - fe M că de şi nu pu r ta ranele durerilor, to tuş i a şc e p ta re a viito- riulul îl înfricoşa- Priveşce şi aici m inunea, „Şi i a t ă în ­g e r u l D o m n u l u i , <Jice, a v e n i t şi l u m i n ă a strălucit

82 OMILIA VIII

în casa, şi lovind în costă pe Petru l-a desceptat pe el $ic6nd ■ sc6lâ-te curând. Şi îndată aQ câţiut lanţurile din m ânele lu l“ (Fapt. 12, 1 şi urai.). Ast- felifl s-au petrecut lucrurile, in cât sâ nu se pară că sunt resultate numai de la lu m in ă , ş i de aceia şi pe Petru l-a lovit îogerul peste costă. Nimeni mi vedea lumina, fărâ numai el, şi i se pârea câ e fa mijloc o visiune. Ast-felia cel ce dorm nu simţesc binefacerile lui Dumueijefl. „Şi a dis îngerul cătră dânsul-' în d n g e-te şi încaiţâ încăl- ţâm intele tale. Ş i a ţlis îu l: îmbracă haina ta, şi vina după m ine. Şi ieşind m ergea dupa el, şi nu şcia ca este adevărat ceia ce se făcea prin înger, Şi i se pârea câ v ed e videnie. Ş i trecend ânteia strajâ şi pe a doua aQ ven it la porta cea de fer, care d ucea Sn cetate, care singura s-a desch is lor. Ş i ieşind ati trecut o uliţa, şi îndată s-a dus în g e­rul de la el".

D arâ de ce ore nu s-aii petrecu t şi aic[ lucrurile, d u ­pre cum s-aft ge t re cu l cu Pavel şi cu S i l a ? P entru că P a ­vai şi Sila urw^idi a fi eliberaţf, pe când pe fericitul P e tru urm ătl a-1 sco te ttin tem n iţă ca să-l om ore. Dară ce ? Nu e ra o re cu mtiR îoaf miraculos ea după ce l-ar fi scos din tem n iţă şi l-ar fi da t în m anele regelui Irod, atunci chiar sâ-1 fi r ăp i t din primejdii, şi sâ nu pâţ iascâ n im ic? pen tru că in asem enea m od nici ostaşii nn s - a r fi pei'dul (Vers, 19). Mare ches tiune se pune în m işcare aici. «Dumnedeti, d ice, a s a lv a t pe servul sefl, odată cu pedeapsa a l to ra , o- da tâ cu p erde rea a l to ra» ? Mal’n te iu că nu (-a sa lva t în a- celaş) t im p cu perderea soldaţilor ; a! doilea apoi că a c e a s ­ta nu a p roven it din iconomia faptului in sine, ci din ne ­trebn ic ia judecătoriu lu î. C um ? Dumnezeu a ş a a iconomi- s it lucrurile , ca nu num ai acel soldaţi sâ nu se peardâ, d a r ă şi el (Irod) să fie sa lva t , În tocm ai ca şi in caşul de fa tă cu t e m n ic e r iu l ; a fa ră num aî câ el (Irod) nu a în t r e ­b u in ţa t daru l după cum se cuvenia. „Şi f â c S n d u - s e ţli- u â , dice, n u p u ţ i n ă tulburare e r a printre ostaşi, ore c e s â se fi f ă c u t P etru “, După care apoi cercetând pe os ta ş i a poruncit să-I om 6re. Dacâ el nu cerceta, pote câ .ar fi a v u t v re-o scusă ; d a ră acum el a s ta t de faţa, a ce rce ta t , a afla t câ P e t r u fusese legat, câ tem n iţa fusese a s ig u ra tă şi că stre jar il s tă tu se d ina in tea uşilor. Nu că do-

OMILIA VIII 83

ră se sp ă rse se zidi ui, ntdf uşa du se deschisese , şi nici cit e r a vre-o probă de vre*o a ltă uneltire. După to te a c es tea t rebu ia ca ci să adm ire pu te rea lui Dumnedefl, care a r ă ­pit pe P e tru ch iar din mijlocul primejdiilor, şi să se î n ­chine îna in tea acelu ia ce po te săvârşi as t-fe lif l’de luc ru r i ; e l in se a poruncit să-I om ore. Deci cum pote fi v inovat Dumnedefl în caşul de fa ţă ? Dacă Dumneţjefl a r fi făcut ca zidiui să se sp a rg ă şi ast-feliu să sc6 tă pe P e tru , pote că a r fi a t r ib u i l ’o aceas ta lenei o s ta ş i lo r : d a ră dacă ast- felifl a iconomisit lucrurile, ca faptul să se a r a te clar, că nu resu ltă din vre-o viclenie om enească , ci din p u te re dum- neijeeascâ, făcgtore de minunt, apoi de ce a făcut a ş a ? Căci dacâ a r fi trebu i t să' fugă aşa cum se gâs ia ia lanţuri, a r fi fugit; dacâ a r fi t rebu i t să fugă de frică ca s ă nufie prins, nu a r fi a v u t a t â ta îngrijire p ân ă a ’şt lua şi s a n ­dalele, ci le-ar fi l ă s a t acolo. A cum îns6 de aceia dice în ­geru l c ă t r ă el : „ î n c a l ţ ă - t e c u s a n d a l e l e t a l e " , ca să afli il, că faptul uu s-a pe t recu t In fugă, ci în m u ltă liniş­te . L ega t fiind şi între doi ostaşi, nu a r fi făcu t el încer­carea zadarnică* de a*şl des lega lanţurile , şi m al ales că era in inchisorea cea mal dinăuntru . A şa e ă ’pedeapsa stre- ja r i lo r a u rn ia t din causa nedrep tă ţe l ji idecătoriu lu l lor, De ce ore n-afl făcut ac ea s ta şi Iudeii ?— pentru ca ’ml a- lu in tesc de inchisorea cea din Roma, de acea din Cesaria şi de cea de acum din Ierusalim . Audind a tunci Archiere il şi Far ise i i de Ia cel tr imişi de dânşii la tem n iţă , că P e tru a ieşit din tem n iţă şi Înăuntru pe n imeni n-afl aflat, că uşile erati încuiate şi s tre jar il s tând îna in tea uşilor, de ce nu afl ucis a tunci pe s tre ja r l , ci se mirafl in tre dânşif, c â c e e s t e a c e a s t a ? Dacă deci if, de şi duşmăuiafl pe a p o s ­toli grozav, şi to tuş i nu aîî cuge ta t aşa ce-va contra stveja- r ilor, cu a t â t mal m ult tu care to te le făceai sp re mulţâ- m irea lor. De aceia şl-a şi p r im it e) pedeapsa im edia t . Dacă deci acuşi faptul aces ta *şi-l a t r ibu i lut Dumnedefl, apoi a- tuncl acusă şi faptul cu cel ucişi pe d rum uri , cum şi cu acele mii de mii om orîţt cu nedrep ta te , şi cu pruncit cel ucişi pe tim pul lui Christos, pen tru că, d u p ă cum dicl tu , Chris tos a r fi fost cau*a omorireT lor. Inse nu Christos a fost causa, ci m ania şi tirănia ta tă lu i Iul Irod. Dacă insfe $icl, că de ce nu l-a r ăp i t din m ănile lui I rod? .A flă . câ a r fi pu tu t face şi aceas ta , de cât cu nimic nu s-ar fi folosit. De câte-orî Christos nu a ieşit din mijlocul lor, şi nu a sc ă p a t din mânele lo r ! Şi cu ce s-au folosit de aici nere­cu n o scă to r i i? In caşul de faţă, da, m ult folos s-a ad u s

84 OMILIA VIII

credincioşilor din cele petrecu te , căcî fâcându-se rap o r tu r i de cel îa drept, şi chiar duşm anii m ărtu r is in d de cele s ă ­vârşite, m ă r tu r ia lor e ra nebănu ită . P recum deci şi acolo din n ici o altă p ar te nu li s-a p u tu t a s tu p a gura, de r â t num ai din p a r tea celor veniţi sp re a m ărtu ris i înşil fap­tele petrecu te , to t ast-feliii şi aici. Şi de ce tem nicer iu l nu a făcu t aşa, de şi cele în tâ m p la te nu aii fost m a î mici ca cele pe t recu te sub Irod ? P e n tru c i a vedea uşile des­chise, ori câ t de ulmitorio e ra , nu e ra to tuş i mal inferior faptulu i de a afla, că fiind uşile încu ia te a ie ş i t cel lega t ,— de şi fap tu l acela s-ar fi p ă ru t m al m ult ca’ o fantasie , pe când ac es ta fiind r a p o r ta t cu exac t i ta te nu pu tea fi bănuit. A şa d a ră dacâ temniceriul a r fi fost to t a şa de r e a ca I- ro’d, a r ii om orît pe P av e l— d u p â cum acela a .o m o r î t pe s tre ja r l— , d a ră nu a fost aşa . A cum dacă pote a r în t r e ­b a c in e - v a : câ de ce a îngăduit Dumne^eft ca pruncii sâ fie ucişi, a m in tra în tr ’o d iacuţiune p rea lungă, p,e ca re a r fi t r eb u i t ca de la începu t să o desfăşur îna in tea vostre. P ă n ă aeum însş încân tându-ne în deajuns pe th e m a la n ­ţu r i lo r lu i Pavel, vom înceta cu vorba, fiind-că acele lan­ţu r i aQ fost motivul de a tâ te a b u n ă tă ţ i acorda te nou8, sfâ- tuindu-vg nu numai ca să nu v6 neliuişciţî, dacă pă t im iţ i ce-va pen tru Christos, ci încă să v6 bucura ţi şi să v£ lău­daţi ca şi apostolii , după cum dicea P a v e l : „ C u d u l c e a ­ţ ă mg v o iţ i lauda î n t r u n e p u t i n ţ i l e m e l e “ (II Corinth. 12, 9). P en tru aceia deci a şi a u ^ i t el acea v o c e : „ D e s ­tu l î ţ i e s t e ţ îe c h a r u l m e i l “ . Pavel se laudă p e n t ru !lan­ţu r i le pe care ie pur ta pen tru Chfistos, e a ră tu te JaudI şi te îngâmfi în bogăţia la ? A postolii se bucurafl câ s-ati învrednicit de a fi biciuiţi pen tru Christos, ea ră tu cauţi linişcea şi des fă ta rea ? Decî, cum voescl ea să te bucuri de aceleaşi bunătă ţi ca denşil. când tu călâ torescl pe un d rum cu totul con tra r lo r ? „Earâ acum , dire, m erg l a I e r u s a l i m f i in d l e g a t c u d u c h u l , n e s c i i n d c e le ce mi se vor î n t â m p l a m ie aco lo , fâra n u m a i ca D u ­c h u l sânt m arturiseşce p r i n c e t ă ţ i ^ i c e n d , c ă le ­gături ş i necazuri m e a ş c e a p t â " (Fapt 20. 22. 23). D a­ră ds ce te duci, dacă te a sc e a p tă legătur i şi necazu ri? «Tocm ai pen tru aceia, dice, ca s ă fiti lega t pen tru Christos, ca s ă m o r pen tru el», „Nu n u m a i a fi l e g a t , c i Şl a muri in Ierusalim g a t a s u n t , pentru num ele D o m ­n u lu i nostru Iisus C hristos1* (Fapt, 21, 13).

OMILIA VIII 85

*) Nimic nu pote fi m al fericit ca acel suflet m ăre ţ . In ce se laudă el ? In legături, în necazuri, in lan ţuri, in rane . „ E t t , dice, r a n e l e Iul I i s u s C h r i s t o s p e t r u p u l m e u Ie p o r t “ (Galat. 6, 17), ea şi cum p are că a r p u r ­ta vre-un trofefl m a re ; şi e a r ă ş l : „ C â p e n t r u n ă d e j d e a lu i I s r a i l s u n t l e g a t c u a c e s t l a n ţ " (Fapt. 28, 20), şi e a r ă ş l : „ P e n t r u c a r e s u n t s o l în l a n ţ u r i " (Etes. 6, 20). Deci ce es te aceasta ? Nu te ruşinezi şi nu te sfieşcl oco­lind lum ea le g a t? Nu te temi că poţi fi c e r t a t de Dum- uecjeu cu vre-o lipsă, şi că din ac e a s tă ea u să să nu poţi a face proseliţl ? «Legăturile mele nu su n t de aces t feiiu, dice, ele obîclnuiesc de a străluci si în pala te le îm părătesei» . „ I n c â t l e g ă t u r i l e m e l e s - a u f â c u t a r ă t a t e în t o t d i v a n u l , şi c e l m a l m u l ţ i d in f ra ţ i i în D o m n u l Sn- c r e d e n d u - s e in l e g ă t u r i l e m e le , m a l m u l t c u t e a z ă a grai c u v â n t u l " (Filip, 1, 13. 14). Al v c ^ u t câ p u te ­r e a legaturi lo r e m al m a re de câ t aceia de a inv ia m or­ţ i i ? «M-aG vCdut, dice, legat, şi mal m ult s-aft încurajat .» U nde sun t legăturile, acolo de necesitate că se va în tâm p la un fapt m are . Unde e necazul, num ai de c â t acolo e şi m ân tu irea , num ai de c â t acolo e repausu l, aeolo succesele cele mari. Diavolul când d ă cu piciorul, a tu n c i es te învins ; când leagă pe servil lui Dumnedefl, a tunci m a l cu sam ă cuven tu i adevfirulul se respândeşce. P riveşce cum aces t fapt se petrece pes te to t locul. A fost le g a t (Pavel), şi in te m n i ţa a săvârş i t a sem en ea lucruri, „ In legaturile m e l e “ (Filip.’ 1, 7), dice, A fost le g a t în Rom a, şi pe cel m al mulţi î-a a t ra s , şi nu num ai el se încunga, ei şt al ţ i i m ulţ i prin el. A fost*legat în Ie rusalim , şt lega t vorb ind rege lu i l-a u im i t şi a b ă g a t in groză pe domuitorifl, care l-a şi e l ibe­ra t , şi nu se ruşina de a afla de la cel lega t despre eele v ii tâ re . L ega t că lă to ria pe m area , şi naufragiul a des legat e a ră furtuna o a legat. In legături fiind el, v ipe ra aceia s-a încolăcit pe m âna Iul, şi to tuş i el nu a suferit nici o v ă ­tă m are . A fost le g a t în Rom a, ş’i legat fiind a vorb it mul- ţ imel, şi mii a a t ra s c ă t r ă el, producend c a "a rg u m en t lan­ţu l luT. Dară astă-d[ nu se m a l leagă cu la n d u r i ; eu t6 te aces tea , de am voi, am p u te a găsi a l t lanţ. Şi care pote fi o r e ? A lega m âuele şi a l e s tăpâni, ca s ă nu fie g a ta

*) P artea moralii. D espre legaturile lu i P avel, ţ i ale hi! Pe* tru , şi a le celor Ir el cuconî, şi a le lui lo an, şi a le Iul le reni la, şi ale la i losif, şt a le însuşi Domnului. (Veroa.)

86 OMILIA VIII

sp re răp ire . Ch iar şi cu aces t lan ţ de n e vom lega, ia lo­cul ferului, vom av e a in noT frica de Dumnedeu. Să des- legăm pe cel legaţi de fome şi de scârbe. Nu es te acelaşi l u c r u : a desch ide uşile tem niţe i, cu a părăs i suflet strîm- to ra t , p recum deasem enea nu po te fi e g a l : a deslega le­gături le ce lor legaţi, eu a e l ibera în s iguran ţă pe cel sdro- biţi de necazuri. A ce as ta e mal- m a re de eât aceia, p en ­t r u eă aceia nu a re ntel-o recom pensă , pe când aceasta a re mii d e recom pense . L ung a m al devenit lan ţu l Iul P a ­vel şi pen tru m u l t t im p ne-a s tă p ân i t pe no i i Şi cu ade­v ă ra t că e s te lung, şi m al îm podobit de cât orl-ce împle­t i tu ră de a u r . A ces t lan ţ a t ra g e sp re ceriu pe cel legaţi în tocm ai ca p r in t r ’o maşină- Şi ceia ce es te m inunat, e că fiind legat de pâm&nt a t ra g e în sus pe cel legaţi , de şi nu ac ea s ta e firea lucrurilor. Dară când Dumnedefl icono- miseşce, nu cău ta firea lucrurilor, nici continuita te . Să ne deprindem deci a nu ne desnâdSjdui în necazuri s a ă în strîm- to râr l . P riveşce pe aees t f e rk i t . E ra biciuit, şi încă biciuit p u te rn ic : „ Ş i m u l t e l o v i t u r i d â n d u - l i , ijice, l - a b ă g a t î n t e m n i ţ a " ( F a p t 16, 23), şi era legat, ba încă cu pu­te re , şi e ra b ă g a t in tem n iţa cea m al d inăun tru , şi încă cu cea mal m a re s ig u ran ţă păzit. Şi cu Iote aces tea pe la m edu l nopţeî, când ch iar ceîLmal desfă ta ţi doi miafl, el cân­t a şi lăuda pe Dumnedefl.

Ce a r fi p u tu t fi m â l vîr tos ca aces te suflete fer ic i te? Ii se gândiatt că şi cel tre i eueoni 6 re-când cântaii în cuptorul cel cu foc, şi pote cugetaţi câ noi nicl-odatâ nu vom su ­feri de aces’t-felifi. D ară cuvântu l ni-a d a t m a te r ie «e vor­bă, pen tru că ne*a expus la a l te legătur i şi în a l tă tem ­niţă. Ce să f a c ? Voesc a tăcea , d a râ nu pot. A m aflat o a l tă te m n i ţă cu m ult m al m iraculosă si maî uimifore ca aceia. Ins6 nu vC rid icaţi spre a ieşi, ca acum când încep vorba, ci apropiaţi-v£ cu cugete le întinerite . Voesc a sfârşi cuvântul, da râ n u se pote. Dupre cum cine-va nu a r su ­feri să fie în tre ru p t pe când bea, chiar de l-ar p rom ite a ltul orl-ce, to t a şa şi efl punând m âna pe pacharu l m ira­culos al tem niţe i celor legaţi pen tru Christos, nu po t în­tre rupe , nu pot tâcea. Căci dacâ el în tem n iţă fiind şi nu tăcea nici ch iar noptea , nici pe când era biciuit, apoi voifl tăcea efl d iua m iada-m are , vorbind în Io tă l iberta tea şi nepătim ind nimic din eâ te aii pă t im it il legaţi şi b ic iu i ţ i? Cuconil qu tăceai! în cup to ru l cel cu foc, şi noî o re nu ue vom ruş ina tâcfend ? Sâ vedem acum şi ac ea s tă tem niţă .

~ Afl io s t legaţi şi aici. De la început se p ă re a câ vor fi arşf,

O M I L I A v i n 87

inse... i-a b ă g a t in tem niţă , Dai ă de cp m al legi pe cel ce vor fi daţi flăcărilor ? Aii fost legaţi şi de mâni şi de pi- ciore, şi încă cu a iâ ta furie. Şi acela (temniceriul) a b ă ­g a t pe Pavel în Închis6rea cea mal d inăun tru , d a ră şi a- cesta (Nabuchodonosor) a poruncit ca s a se a rd ă cuptorul in t im p de mal m ulte dile, De cât, să vedem cele după a- ceasta , Pe când aceia (Pavel şi Sila) lăudaO pe Dumnedefl, te m n i ţa s-a cutremurat., si uşile s-aii d e s c h i s ; d a râ şî a- ceştia (cel t r e i cuconl) lăudând pe DumnedeQ li s-aii des ­legat legăturile de la pieiore şi de Ia mâni. S-a deschis tem niţa , da ră s-aii deschis si uşile cuptorului, căci roua duchuluî îl recorea. Şi cu tote acestea..,, d a ră m ultele mi­nuni mă inundează, şi nu scifi pe ca re s â o spun ântâiO, si care pe urmă. De aceia ve rog, ca să nu-mi cea ră cine­va ordine in cuvent, căci m are e afin itatea d in tre aces te fap te miraculose. Acolo aii fost des legaţl cel legaţi îm ­preună cu il, aici însă s-a petrecu t a l t - c e v a ; cel ce l-au bă ga l în cup to ria a u ars il inşii". D ară voiam a spune, că fiind deslegaţf în mod miraculos, regele s-a ap ro p ia t de g u ra cuptorului şi l-a a u ^ i t lăudând pe Dumnecjeu, şi a vădut patru bărba ţi , în loc de trei, şi I-a ch e m a t să iasă afară. După cum Pavel nu a r fi ieşit - d e si p u t e a —până ce l-a scos afa ră cel ce l-a băga t , to t a ş a şi cel Irel cu- eoni, nu au ieşit, până ce cel ce i-a b ă g a t în ăun tru nu a poruncit ca să iasă. Ce ne învăţăm noi de aici ? Că nu trebuie a ne lăsa s ă fim am ăgiţi , nici sâ ne s tr im to ră m in scârbe, şi n id ea răş l a pers is ta în ele dacâ aii d ispărut . Darâ regele s-a ap ro p ia t de g u ra cuptorului, unde erafi sânţii; şi pu tea să între înăuntru , însă el' a s t a t afară lân­gă u ş ă ; nu îndrăznea de a se ap rop ia de Inchisorea pe care Ii o p regă tise lor prin foc. A cum priveşce cuvintele lor. Tem niceriul $ i c e : „ D o m n i l o r , c e t r e b u i e s â f a c c a s â m e m â n t u i e s c " ? ea ră ac es ta (Regele Nabuchodonosor) de şi nu cu aceiaşi umilinţă, de sigur, to tuş i li-a vorb it cu d u lc ea ţă : „ S e d r a c h , M i s a c h şi A b d e n a g o , ro b i i lui D u m n e d e Q c e lu i P r e a i n a l t , i e ş i ţ i ş i v e n i ţ l “ (Daniit3, 26). Mare onore cu adevărat . «Robii lui DumnedeQ celui P re a inalt, ieşiţi şi veniţi*. D ară cum vor ieşi, o îm p ă ra te ? pen tru câ legaţi î-al a ru n ca t în foc, şi a t â ta t im p aii s ta t aco lo ! De a r fi fost de d iam an t chjar, safl diu m a te r i i m e­talice, o re nu s-ar fi fost m is tu it în t im pul câ t il aii dis im nul acela în t r e g ? Focul s-a sfiit de tă r i a lor de charac- te r , şi m al în u rm ă s-a sfîît*şi de câ n ta rea acea miracu­losă şi de im nurile pe care il le înălţaţi lui DumnedeQ, şi

88 OMILIA VIII

tu cum î( chem i? «Servil luî Dumnedefl celui P rea înalt» dicî. Află decî, câ servilor luî Dum nezeu to te sun t prin putin ţă . C ă d dacâ servil om enilor afl p u te re de multe-ori, s tăpânesc şi ordonă în Irebile s tăpân i lo r nu mal puţin ca şi s lăpân i î ior, cu a t â t m aî mult servit lu î Dumnedefl. I-a chem at cu cea tnal dulce voce, pen tru câ gândia ca prin aceas ta maî m u l t il va liDguşi. P en tru ca il *să remântf servi al lui Dumnedefl şi ca a ta re sa (ie eoosideraţl, s-ati b ă g a t în foc. De aceia mi pu tea fi o a i iâ voce m a î dulce ca aceas ta : «Serviî luî Dumnedefl celui P re a înalt». De l-ar fi num ii regi sa6 s tăpânii lum ei întregi, şi încă nu s -a r fi bucu ra t a tâ ta , ca acum când îl num eşce servil lu i D u m n ezeii celui Prea î n a l t . Şi de ce te m ir i? când şi Pavel scrie că trâ ce tă ţe ­nii acel’eî ce tă ţi m ari ,— ce s tă p ân ia de alt-feJÎQ lumea în­t r e a g ă şi avea mari p re ten ţiun! de â n t6 e ta te ,— ca con tra­ba lansa că tră în sem nă ta tea şi val o rea el, şi încă cu m ult mal m are , ba ch iar incom parab il mal m a re şi de cât d em ­n ita tea consulului şi a îm păratu lu i , si de câ t to tă s tă p ân i­rea lu m e a s c ă : „P avel servul Iu l I i s u s C liristos11 (Rom. 1, 1). „Servil lu i DumneţieQ celu i Prea t n a l t “ . «Dacă il, dice, pun a tâ ta r ivnâ sp re a fi servi, neg reş it că prin ac ea s tă denum ire să-î a t ra g em în p a r te a nostrfi*. P riveşce acum şi evlavia tinerilor. Nu s-au scaudalisa t, nici nu s-au m âniat , şi nici că aQ contradis cu ce-va pe îm păratu l, ci im ed ia t afl i e ş i t Căci dacă il’ a r fi credut ca pedeapsă fap­tul câ afl fost a runcaţi în cuptoriQ, a r fi s im ţit pote vre-o m âhn ire co n tra celui ce î-a a ru n c a t ; d ară acum nim ic din acestea, ci ca cum s-ar fi pogorit din cerifl, a şa afl ieşit din cuptoriQ. Ceia ee Profetu l dice desp re s 6 r e : „ C a un m i r e ce i e s ă d in căm ara lu i d e nunta11 (Ps, 18, 6), s ’a r p u te a dice şi despre aceş ti tineri, fărâ gresală. Ba în­că aceş tia pe când ieşiatt din cuptoriQ e rau mâl străluciţ i de cât sorele, eâcl aces ta luminează lum ea în drumul luî cu lum ina cea sensibilă, pe când aceia o lum inează cu lu­m ina intelectuală . Căci pen tru d&oşîl a şi tr imis im e d ia t regele poruncă în to tă îm părăţia , av£nd aceste cuvinte : „A plăcut înaintea mea a v£ vesti sem nele şi mi­nunile c e le m a r i ş i puternice, pe care le-a f ă c u t D u m n e d e Q " (Daniil 4, 2. 3), a s t- fe M câ ieşind din cup ­toriQ afl emanat din il raze cu mult mal s tră luc ito re de cât ale soreluf; s tră luc i t6re, dic, in înseşî acele pasaje, d a râ m al ales că prin acele l i te re îm pără tese i pnteaO de a se în tinde p es te to t locul, şi p re tu t indeni să îm p ră ş t ie în tu -

OMILIA VIII 8 9

nereeu l cel mare. „ I e ş i ţ i , tjice. ş i v e n i ţ i " . Nu a o rd o n a t a stinge cuptorul, şi cu ac ea s ta mal m u l t l-a cinstii , căci a credut câ il nu num ai înăun tru l cuptoru lu i pot umbla, ci chiar ardend el v o r pu tea ieşi. Dară acum să vedem d acă şi cuvintele tem niceriu lu l su n t a p ro b a te : „ D o m n i l o r , c e t r e b u i e s â f a c c a s a m â m â n t u î e s c " ? {Fapt. 16,30). Ce pote fi m al p lăcu t ca a c ea s tă voce ? A sem en ea vo­ce face să sa l te îngerii. P e n t ru ca să au d ă a sem e n ea voce fiul ful Dumnedefl s-a făcu t serv . O ast-telift de voce aQ scos şi că tră P e t ru cel c e a O c rezu t Ja in c e p u t ; „ C e s ă f a c e m , c a s ă n e m â n t u i r i i " ? (Fapt. 2, 37. 38), Ia ca re li r e sp u m te : „ C r e d e ţ i ş i b o t e z a ţ i - v e " . P en tru ca să a u ­dă o ast-felifl de voce din p a r te a Iudeilor, ea sem n că do­n a m ân tu irea şi su p u n e re a lor, Pavel cu plăcere s-ar ti a ru n c a t şi in gheena. Priveşce , cum el to tu l li îngăduie, to tul li concedează, nu m a i in scopul m ân tu ire l lor. Darâ să vedem cele după aceas ta . Acela (Nabuchodonosot) nu d ice ca temniceriul, c a s ă n iS m â n t u i e s c , eî în vă ţă tu ra lu i a devenit mal ev iden tă şi mal cu resune t de câ t ori ce voce. Et nu are nevoe de a fi ca tich izat ca temniceriul, ci im ed ia t devine pred ica to r , p roclam ă pe DumnedeQ, şi m ă r tu r is e ş te pu te rea Iu l : „ C u a d e v ă r a t a c u m c u n o s c , d ice, c ă D u m n e d e u ] v o s t r u e s t e D u m n e d e u l d u m ­n e z e i l o r şt D o m n u l d o m n i l o r ; c ă a t r i m i s p e î n ­g e r u l s € a , şi v -a m â n t u i t p e v o i d i n c u p t o r u l c e l c u f o c “ (DaniiI 3, 28. in compar, cu 2, 47). Ce a u rm a t apo î după ac ea s ta ? Nu un s ingur temnicerifl. ci m ulţ i su n t catichizaţl prin acea sc risore îm pără tească . Cum că regele nu a r fi pu tu t minţi, e în v e d e ra t în t o t u l ; căci nu a r li voit el nicl-odată ca să m ărtu ris iască ast-felifi de lucruri in fa ţa .Iudeilor, carii eraQ în robia lui, şi nici că a r fi p r im it de a ’şi nesocoti afacerile s ta tu lu i seu. Nu a r (i p r i ­m it de s igur ca să se form eze despre el o c red in ţă de aşa uşurin ţă . A şa că dacâ fap tu l uu a r fi con ţ inu t în el u a ’a- devfer n iare şi vgdut de totf, nu a r fi sc r is el de acestea , şi încă in p resen ţa a t â to r omeni. Vedeţi dară , câtă pu te re aii legă tu r i le? Şi cat de m a re e p u te rea cân tă ri lo r reli- ■giose in n ecazu r i? Priviţi cum il (tinerii) nu s-aîî descura­j a t şi nici nu s-afl lenevit , ci atunci m al cu s a m ă eraQ m al viol. a tu n el încă m al m ult eraţi s tă p ân i ţ i de curaj, şi cu d re p t cuvent.

Acestea cugetându-le noi, ni mal rem â n e de exaini-

90 O M I L I A v i n

na t un singur f ap t : de ce adecă în tem niţă cel legaţi ati fost deslegaţl, pe vând Ia cuptoru l ce! eu foc tocm ai te i ce ati a runca t pe tineri aQ a rs ? de şi de alt-felifl a r (i t rebu i t ca regele să sufere aceas ta , căci nu cel ce aii legat si nici cel ce ati a ru n c a t pe tineri în cuptorifl eraţi a l â t de gre­şiţi, pe cât cel ce a o rdona t a s e face aceasta . Aşa d a râ de ce s*ati n imicit ace ia? Aici iru e m are nevoe de a în­tinde vorba. P en tru că erau neevsevioşl. De aceia deci s-a şi iconomisit de Dumnedefl ca sâ se a ra te puterea focu­lui, şi m inunea să devină m al m are . D ară dacă focul a n im icit pe cel de a fa ră de cuptoriii, cum a pu tu t a- r â ta impasibili pe cel ce eraţi înăuntru ? De aceia, ca p u te rea Iui Dumnedefl să se facă m al învedera tă . Nimeni să nu se mire, d ac â am pus pe rege in rândul temnicuriu- luf, pen tru că am bii ati săvârş i t acelaşi Jucru. In tru nimic nu a fost maf s t ră luc it aces ta de cât acela, pen tru câ a m ­bii s-att ostenit. Darâ ceia ce am dis o repet, câ adecă drepţii găsindu-so in necazuri, a tunci mai cu s a m ă su n t e n tu s ia s m a ţ l ; 'când sun t în legături, a tunci sun t m aî eu m ult curaj. A patimi ce-va pen tru Christos, e mat dulce şi m al plăcut de câ t orl-ce a l tă consolaţiune. Voiţi pote a ve aminti şi de a l tâ t e m n i ţă ? E necesar ca de la lanţul lui Pavel să trecem la alte lan ţu r i şi la a l tă tem niţa . Deci care o vo iţ i? Aceea a lui I e r e m ia ? safl a luî Iosif ?' sau a lui Ioan ? Mul ţa m ită lanţulu i Iui Pave), câ ni-a des­chis a tâ te a tem niţl şi ne-a da t m otiv de v o r b ă ! Voiţi pote pe acea a lui l o a n ? Şi aces ta a fost legat pen tru Christos şi pentru legea lui Dumnedeti. D arâ ce? P o te şedend în fnchisore şedea şi în n e lu c ra re ? Nu, ci de acolo, din în- chisore, dic, tr im iţând pe doi din ucenicii lui li d icea £u .M e r g e n d d i c e ţ l lu i C h ristos: t u e ş t i ce l c e vil, saQ p e a l t u l s ă a ş c e p t â m " ? (Math. 11,3). Şi aeolo fiind el învă ţa , căci nu neglija de chem area lui. D ară Ierem ia nu a profetizat el despre Babilon, represen tând to te cele ce se vor în tâm p la aco lo? Dară Ios if? Nu ore trel-spre- ţlece ani a fost l e g a t? şi to tuş i nici în tem n iţă et nu a u ita t datoriile ce ru te de v ir tu te . Mai spunând încă şi des­p re legăturile unuia, vom conteni vorba. A fost legat şi s tăpânu l nostru , carele a des lega t lum ea de pCcafe. I s-uit lega t m anele acelea, care aii săvârş i t mii de bunâtâţf , du­p re cum d ic e : „Şi l e g â n d u * l p e e l , l -a d u s la Caiafa “ (Malh. 26, 57), şi a fost le g a t in fine, cel ce ati săverş i t a tâ te a fapte m inuna te ! Acestea cugetându-le, nicl-odatâ să nu ne descurajăm , ci chiar de vom fî legaţi, să ne b ueu -

OMILIA IX 91

răm , şi dacă nu sun tem îa legături, s ă n e cons iderăm ca îm p re u n a legaţf cu dânşii (Ebr. 13, 3). Vedl acum câ tă pu­te re şi câ te bunătă ţi ati le gă tu r i le? T o te ac es tea şciindu le, sâ înă lţăm luî Dumnedeu m ulţăm ire pen tru tote, prin Christos Iisus Domnul nostru , căruia îm preună cu T a tă l şi cu Sântul Duch, se cuvine slava, s tă p â n i re a şi cinstea, a - cum şi pu ru rea si in vecii vecilor. Amin.

OMILIA IX.

„ V e r o g p e v o t e t i l e g a t u l î n t r u D o m n u l , cil v r e d n i c i e s ă u m b l a ţ i d u p r e c h e m a r e a c u c a r e s u n ­t e ţ i c h e m a ţ i ; c u t o t a s m e r e n i a şi b l â n d e ţ e l e , c u î n d e l u n g ă r ă b d a r e , î n g ă d u i n d u n u l a l t u i a c u d r a ­g o s t e , n e v o i n d u - v f i a p ă z i u n i r e a D u c h u l u î în t ru ; l e g ă t u r a p ă c e l " (Cap. 4, 1— 3).

S-a dovedit p u te rea cea m are a lan ţu lu i IuT P ave l şi to t-oda tâ s-a p roba t cum a fost mal s tră luc it chiar de câtm inunele pe care el le-a săvârşit . Decî nu in zădar ni s-apus ina in le aces t lanţ, după cum se crede, ci ca prin e l maî m ult s ă ne convingă. „ C u v r e d n i c i e sa u m b l a ţ i , dice, d u p r e c h e m a r e a c u c a r e s u n t e ţ i - c h e m a ţ i " . Şi cum în c ă ? flC u t 6 t ă s m e r e n i a , şi b l â n d e ţ a , c u î n ­d e l u n g ă r ă b d a r e , î n g ă d u i n d u n u l a l t u i a c u d r a g o ­s t e i Nu că doră e b ine de a fi lega t pen lru orl-ce fapt,ci nurnaî pen tru Christos, P en tru aceia şi dice e l : „ în D o m n u l 14, adecă legat pentru Christos. Nimic cu ad ev ă­r a t nu es te egal cu aceas ta . Darâ lan ţu l Iul P av e l ea răş l ne a t rage de la subiectul discuţiunel, şi a ne îm potriv i nu pu tem , ci de bună voea nostrS su n te m a t ra ş i sp re el. Şi fie, ca în to t-deauna să conversăm despre lanţul Iul Pavel!. De cât, să fiţi cu a ten ţiune, căcî acum ’ml-a ven i t în minte o chestiune, pe care mulţi o discută. «Dacă e b ine de a fi în s tr im torărf , ţUe il, de ce ch iar el (Pavel) pe când se justifica îna in tea lui A gripa (Jicea: „ A ş i p o f t i d e l a D u m - ne ţ leQ şi î n t r u p u ţ in şi î n t r u m u l t , n u n u m a i tu , c i şi to ţ i ce i ce m £ a u d pe m ine a s t ă - ^ î , sa se fac ă . î n t r ’a c e s t f e l i a , p r e c u m ş i eQ s u n t , a f a r ă d e leg a ­

9 2 O M I L I A IX

tu r i l e a c e s t e a " (Fapt. 26, 2ţi)? D arâ nu a p ro n u n ţa t a- ceste cuvinte ca cum a r fi c re z u t că nu sun t de dor i t le­gături le , nu, s â nu fie, eăel de le-ar fi c redu t de despre ţu it , nu s-ar fi lă u d a t el pen tru legăturile îut, ’ pentru în tem ni­ţă ri le luî, cum şi pen tru cele-l-alte s lr îm toră rl , după cum dicea şi Corinthetiilor sc r i indu -l î : „ D e c i c u d u l c e a ţ ă vo iQ l a u d a î n t r u n e p u t i n ţ i î e m e î e “ {II Cor. 12, 9.). D ară ce ? Cbiar acele vorbe cra ii dovada cea m aî s t ră lu ­cită, câ legăturile trebuie a fi cons idera te de im por tan te . Dupre cum şi Corinthenilor scriind li d ic ea : „ C u l a p t e p r e v o i v - a m h r ă n i t , n u c u b u c a t e , c â î n c a n u p u ­t e ţ i u (I Cor. 3, 2), tot aşa şi aici. Nu puteaţi ii s ă pricea­p ă frum useţea, n i d podoba, cum nici folosul legăturilor. De aceia si d ic e : „ a f a r ă d e l e g ă t u r i l e a c e s t e a " . Ebrei- lo r însfi nu li dicea aşa. ci ’l îndem na să se c readă de Ie- ^ a ţ î îm preună cu cel legaţi (Ebr. 13, 3). De aceia şi el însuşi se bucura în legături, e ra legat, şi eu eeî legaţi era a runca t in închisori. Mare a fost p u te rea lanţulu i lui P a ­vel. In loc de orl-ce a l tă privelişte e de ajuns de a vedea pe Pavel legat şi scos din îuchisore. A-1 vedea lega t şi

^sedând inâuntrui temniţe i, nu e 6 re cea mal m are d in tre plâ- -ceri ? De ce nu aşi preţui faptul ? Nu vedeţi pe îm păra ţi şi p e consuli îm brăcaţ i cu haine au r i te şi purta ţ i în t ră su r i tra- se de caî ? Nu vedeţi pe cel ce compun g a r d a lor, cum to ­rtul ce p o r tă e de a u r ; de a u r suliţele, de a u r scuturile, de s u r hainele, şi chiar caii lo r împodobiţi cu a u r ? Şi cu . to te ac es tea cu câ t e mal încân tă to re a c e a 'p r iv e l iş te de cât a- ceasta ? Cum că efl nu exagerez lucrurile, v6 voia înve­dera din o istorie veche. P rofetu l Eliseift,— pote câ şciţl pe aces t b ă rb a t— pe timpul când regele Siriei e ra în resboifi ■cu regele lui Israil, şedea in p eş te ra lui, însfi eunoscea to te intrigile şi planurile pe ca re regele Siriei le urzia îm ­preună cu partidanil Iul con tra lui Israil, de câ t că Profe­tu l td te le da pe faţă, şi făcea nerealisabile t6 te planuri le luî, căci cele necunoscute el le predicea şi nu-1 lăsa pe -Tegele Iul Israil de a cădea în cursele pe care regele Si­riei i le întindea. Acest fap t de s igu r că a m ăhn it pe re­b e l e Siriei, şi s-a înfuriat cu a t â t m aî mult, cu cât nu pu­te a şei cine e acel ce-l con tra riază p lanuri le şi i-le dă pe .faţă.’ Pe când decî se găs ia în nedom ir ire şi cău ta să ga- s iascâ causa, unul din agh io tan ţ i î Iul i-a spus câ în Sa- m aria es te un ore-care profet, num it Eliseiii, şi că aces ta <nu lasă de a se executa p lanurile regelui, căel tot ce cu ­

O M I L I A IX

g e tă in c ă m a ra sa, el dă la lum ină. A u r in d ac es tea regele- Siriei şl-a închipuit că a descoperit toiul. Nimic m a l p ro s ­te sc ca aces t fapt. El t rebu ia tocm ai să cinstească pe b ă r ­ba t , să-l adm ire , s ă se m inuneze de el, de v rem e ce d e şi- d e p a r te de dânsul cu a t â te a poşte şi to tu ş i scia cele ce s e fău r iau în că m a ra regelui, fă râ să-î s p u n ă cine-va,— el, dic, regele Siriei nu a făcut aceas ta , ci înfuriat şi ieşindu-şl d in m in ţi din ca u sa m âniei, a a d u n a t e&Iăreţl ş i pedes tr i şi i-a tr im is sâ incunjore şi să prindă pe Profet. EliseiG. a v e a un discipul, ca re e ra la începutu l chem âre l lut profe? tice, şi deci e ra încă d ep a r te pănă se va învrednici de a- s e m en e a descoperiri. Soldaţi i regelui în fine s-au a p ro p ia t de p eş te ră ca să p r indă şi ?ă lege pe Profet. E arăş l a- jungem pe nes im ţi te la le g ă tu r i ; d a ră ce s ă fac.... d ac ă pes te to t locul aees t cuvent ni iesă în a in te ? Acel discipul, <Jic, v6$end m ulţ im ea soldaţilor s-a sp â im â n ta l , şi a le rgând la dascalul s6tt înfricoşat si t r e m u râ n d l-a v es t i t nenoroc i­r e a ce c redea că-l a ş teap tă , şi l-a pus în cunoscinţâ de p r im ejd ia inevitabilă. La ac ea s ta Profetu l a rîs, că se s p ă i - m â n ta de ace lea ce nu su n t dem ne de spa im a, şi-l m â n ­gâ ia încurajându-l. D ară discipulul nefiind încă desâverşi t nu se convingea, a încă în sp ă im â n ta t d c acea privelişte t r e m u ra de frică. Deci a tunci ce face P ro f e tu l ? „ D o m n e , dice, d e s c h i d e o c h i i a c e s t u i c o p i l a n d r u , c a s ă v a d ă c â m a l m u l ţ i s u n t c e l c u no) , d e c â t c e l c u i i “ {IV, Imp. tj, 17), si d e ’nda tâ a v6dut întregul m unte , unde locuia a - t u n d Eliseiu, în ţe sa t de cal şi căru ţe de foc. Nimic a l t n u era, de câ t m ulţ im ea îngeri lor puşi în linie de bâta e. Dacâ deci o cea tă de îngeri a tâ t de m a re se cunda pe P rofetu t Eliseiu, d a ră pe Pavel ? A ceas ta o dice şi Profetu l Da v i d : „ T ă b ă r î - v a î n g e r u l D o m n u l u i î m p r e j u r u l c e l o r c e s e t e m d e d e n s u l " (Ps, 33, 8), şi e a r ă ş l : „ P e m â n i t e v o r r i d i c a , c a n u c u m - v a sa s e I m p e d e c e d e p e a t r ă p i ­c i o r u l t e u . 1* (Ps. 90. 12). Dară ce dic eti de îngeri, când însuşi s tăpânul e ra cu d ân su l? C â d ’dârd şi lui A braam nu num ai că i s-a a ră ta t , ci şi îm preună c u ’ densul e ra . î n ­suşi el a făgăduit (Jicgnd: „ Ş i e a t ă efl s u n t c u v o i p â ­n ă l a s f â r ş i t u l veacu lu i1* (Math. 28, 20). D e a s e m e n e a ş i ’ Iul P ave l arâ tându-se l-a dis : „Nu te tem e, c i v o r b e - s c e , c â c i efl s u n t c u t i n e , ş i n i m e n i nu s e v a isp i t i c a sâ - ţ l f a c â r6 Q M (Fapt. 18, 9. 10). Apoi şi pr in vis i s-a a r ă ta t d ic ân d u - l: „Indrăznesce, P avele , că precum al-

■94 OMILIA IX

m ă r t u r i s i t d e m i n e In I e r u s a l i m , a ş a ţi s e c a d e şi in R o m a s â m ă r t u r i s e ş c l " (Ibid. 23, II) . Sânţii sun t ia to t-deauna miraculos! şi plini de char, d ară mal ales când se prim ejduiesc pen tru Christos, când sun t legaţi pentru ■Christos. D upre cum un so lda t b rav e privit cu plăcere to t-deauna, d a ră tnal cu sa m ă când la defilarea trupelo r .stă şi se pune in rând cu însuşi regele, to t ast-felift închi­p u ia i şi pe Pavel când il vedf învă ţând in lan ţurile Iul. Să ve spun şi ce ’ml-a t rec u t acum prin c u g e t? Fericitul m a r t i r S a b i la a fost lega t şi el, şi to t din aceiaşi eausă ca şi Ioan, adecă a în f run ta t un rege că lcători ii de lege. După înce ta rea lui din v ia ţă, regele acela a permis ca laoţuriie m art iru lu i sâ fie îngropate îm preună cu corpul, şi ast-feliO corpul să se ingrope legat, a şa câ acum cătuşele acele se .găsesc la un loc cu ţa r in a lui. A tâ t de mare* era dor in ţa lui pen tru acele le g ă tu r i i „ P r i n f e r a t r e c u t s u f l e tu l l u l “ (Ps. 104, 18), dice Profetu l despre Iosif. Deja şî fe­mei a ă încerca t du lcea ţa unor asem enea legături. D ară noi nu mal suntem legaţi astă-dl, şi nici că povăţuiesc la a- ceasta , fiind-că nu e tim pul ’ acum. Să nu-ţî legi mânele,

i n s e leagă-ţl cugetul. S un t încă şi a l te legături, şi cel ce nu le p i r l ă pe ac es tea de aici, le vo r purta pe acelea. -Ascultă pe Christos s p u n â n d : „ L e g â n d u - I m â n e l e şi p i c i 6 r e l e ltiaţi-1 şi-I a r u n c a ţ i î n t r u î n t u n e r e c u l c e l m a l d in a f a r ă " (Math. 22, 13). D ară , să nu fie de a în­c e rc a nisce ast-felifl de legături, pe când de cele de aici fie a ne învrednici D um nedefl! P en tru aceia $icea P a v e l : „ E t i l e g a t u l în. D o m n u l v g r o g p e v o i , c u v r e d n i ­c ie s ă u m b l a ţ i , d u p r e c h e m a r e a c u c a r e s u n t e ţ i c h e m a ţ i " .

Dară care e acea ch em are? «Aţi fost numiţi, dice, corpul Iul avfind de cap pe C h r is to s ; v-a învia t îm preună

-cu el, v-a pus ca sa s ta ţ ţ îm preună cu el, fiind duşm ani şi încărca ţi cu mii de rele». Mare e chem area, cu a d e v ă ­ra t , şi la m ari bu n ă tă ţ i sun tem chem aţi. Dară cum t reb u ­ie a um hla cu vrednic ie? j,Cu t 6 t â umilinţa", dice. Cel ce face aşa, um blă cu vrednicie, pen tru eă um ilinţa es te basa orî-cărel virtuţi . D acâ eşti um il i t şi pricepi cine al fost şi cum te-al rtiântuit, vel av e a un motiv de v ir tu te în acea

-amintire, şi atunci nici în legătur i fiind uu te vel mândri, şi nici în cele ce am spus nu te vel ingăinta, ci şciind că 'totul es te din char , te vel umili pe si ne-ţi . Cel umilit pote

OMILIA IX 95

s ă fie şi recunoscătorii!, în o ce! aşi tim p însă şi se rv plăcut. „Căci c e a l , dice, c a r e n -a l l u a t " ? (I Coriuth. 4, 1). Ascullă-l ea răş l pe densul d ic e n d : „ Mal m u l t d e c â t t o ţ i a c e i a m - a m o s t e n i t , î n s â n u eQ, c i c h a r u l Im D um neţlea c a r e e s t e c u m i n e “ (Ibid. 15, 10). „Cu t o t ă s m e r e n i a ” , dice, nu num ai in vo rbe şi nici num ai în fapte, ci şi în p u r ta re şi în gra it t ; nu c â t r â unul sm e ­rit , ea râ cătră cela-I-alt insolent, ci c ă t r ă to ţi fif sm erit , fie m ari saQ mici, fis, prieteni safl duşm ani. A ce as ta e a - d ev e ra ta s m e re n ie . ţF i l um il i t ch ia r îii fap te le cele bune p e ca re le sâverşeşeî, căci a scu ltă ce <Jice C h r is to s : „F e­r i c i ţ i c e i s ă r a c i c u d u c h u l " (Math. 5, 3), adecă chiar la începu t ni pune îna in te umilinţa. De aceia şi Pavel d ice: „Cu t 6 t â sm erenia şi blândeţa, c u îndelunga răb­d are ,” p en tru că a fi smerit, însă in acelaşi t im p iute şi ap leca t la mânie, nu pote folosi la nîmic. Cel cu­p r in s de mânie, de multe-ori perde to tu l .) „ î n g ă d u i n d u- n u l a l t u i a c u d r a g o s t e 11. D arâ cum e cu p u t in ţă a în ­gădui, dacă eşti ir itabil şi bârfitorifl ? De ace ia el n i spu ­ne şi modul de îngădu ire : „Cu d r a g o s t e " dice. «Dacâ tu nu vel îngădui pe apropele tătt, apoi cum te va Îngă­dui şi pe t ine D um nede ti? Dacă tu du po ţi suferi pe ce! îm preună serv cu tine, apot cum te v a suferi ore şi pe tine s tăpânu l a t6 te ? Unde es te iubire, acolo to te su n t su p o r­tabile». „Nevoindu-vC, dice, a p ă z i u n i r e a duchuluî I n t r u l e g ă t u r a p a cel“. Deci Jeagă-ţl m ânele ta le cu în ­găduinţa . Earăş l am da t pesle num ele acel frumos, peste legături, dic. Am fost p ă ră s i t aces t num e, d a ră el ea răş l s1a în tors in discuţiunea nostre. F rum ose sun t acele legă­turi , d a r ă f rum ose sun t şi acestea, ca re nasc pe cele din- te i . Leagâ- te pe sine-ţî îm preuna cu f ra te le tău ; un ia ca a- ceştia fiind con legaţi cu dragostea, to te le rabdâ cu uşurin ţă .

. Leagâ-te pe sine-ţî cu el şi el cu tine, căci în am bele ca ­şuri tu eş ti s t ă p â n ; pe care voesc a-l face prieten, de si­g u r că voiţi pu tea cu uşurin ţă . „Nevoindu-v& dice, nu cum s-ar în tâm pla , ci „a p ă z i unirea duchuluî i n t r u l e g ă ­t u r a p ă c e l . “ D arâ ce este 6re u n i r e a d u c h u l u î ? Du­pre cum în corp sufletul e acela care ţine to te m em bre le Ini în bună rânduiala , to t a şa şi aici. P en tru aceia s-a dat omului duch, pen tru ca pe cel ce su n t contrari , fie eu ge­nul, fie cU vîrsta , fie şi în a l te privinţl , pe to ţi aceş tia , dic,

96 OMILIA IX

să-i uniască în tr ’un t o t B ă trânu l şi tenorul, să ra cu l şi bo ­gatul, copilul şi cel vîrstnic , fem eea şi bărba tu l , şi în line to t sp ir itu l devine un ce complect, ba încă chiar mal m ult , de câ t cum ar fi un s ingur corp. A ce as tă conlegare e cu m ult maT m are de cât conlegătura şi afin itatea d in tre m e m ­brele corpului, pen tru că legătura sp ir itu lu i es te m a î si­gură si inaî prec isă de cât un irea ^membrelor corpului, ori câ t de simplu şi neam es teca t es te el. Şi cum se păs ­trează ore un irea duchuluf ? „ I n t r u l e g ă t u r a p ă c e l / a- decă, în duşm ănie şi discordie nu e posibil a se păs tra . „ C ă c i c â n d e s t e î n t r u v o i , dice, r î v n i r e , ş i p r i g o n i ­r e , şi î m p e r e c h e r e , aO n u s u n t e ţ i t r u p e ş e i " (I Co- rinth. 3, 3 )? Dupre cum focul când d ă de lem ne uscate pe to te le t ransfo rm ă în flăcări, ea râ când în tim pină lem ne verdf nici nu se ap r inde şi nici m ă ca r nu se lipeşce de ele,*tocmai aşa şi Sn caşul de f a ţ ă ; nimic din cele lipsite de căldură mi se pote lipi de spiritul omului, ci în orl-ce cas numai aceia ce conţine in sine că ldură duchovnieeas- eă* De aici prin u rm are se naşce că ldura dragoste i, fapt pen tru care şi apostolul ni pune îna in te l e g ă t u r a p ă c e i şi cu aceas ta voeşce el a ne lega pe toţi . «Dupre cum, ţjice, când voeşcl să te legi cu altul, nu vt-î pu lea a o fa­ce de câ t satl să-ţi legi corpul te a de al lui, safl că de vel voi să f a d îndoită acea legătură, apoi v a trebui ea si pe el să-l legi de tine, to t aşa şi in casut de fată». Cu alte cuvinte voeşce a ne eonlega nnil de al ţi i Sn mod se ­rios, adecă nu num ai de a fi pacimcl în mod simplu, şi nici numai de a ne iubi în mod superficial, ci to ţ i a fi unul, to ţi a ii ur. su f le t O ast-feliu de legă tu ră es te bună. Cu aceas­tă legătură să ne legăm îm preună, şi în tre noi şi cu Dum­nedeti. O ast-felifl de legătură nu s t r înge şi nicî nu apasă m ânele legate, ei le lasă în libertate , şi cu d ragă in im ă ele vor face atunci mal m ult chiar de cât cele deslega te. Cel pu­ternic de şi lega l cu cel slab, to tuş i îl p o r tă pe aces ta eu p lă ­cere, si nu-l lasă a se perde, ba tneă chiar cu cel leneş de a r fi legat, a re puterea de a-1 deşcepta şi pe aces ta m ai mult. „ F r a t e a j u t a t de f r a t e , <jice, e ca o cetate t a r e " {Proverb. 18, 19). Uu ast-felifl de lan ţ nu-1 pote în tre rupe safl împedecă nici d is tan ţa căilor, n i c t ceriul, nici p ă m â n ­tul, nici m ortea şi nicî alt-ceva, ci este m a l bun şi maî puternic de cât to te acestea. Un asem enea lan ţ urzit chiar num ai de un s ingur spirit, pote încă pc mulţi a îm p re su ­ra. Ascultă-1 pe Pavel ce ^icc ; „N u v £ s t r î m t o r a ţ l In-

OMILIA IX 97

tm n o i , ci v t s t r î m t o r a ţ l In pântecele vostru .... l a r g i ţi-ve şi v o l “ (II Corintti. 6, 12. 13). Şi ce o re anu ­m e pole v â tâ m a aceas ta le g ă tu ră? D ragostea de bani, de s tăpân ire , de slavă, şi în fine de alte le de aces t felia, c a ­re'! fac pe aceş tia uşurel şi slabi, şi care in tre ru p lanţul. Deci când nu se în tre rupe la n ţu l? Când to te aces tea vor fi a lungate , şi când nimic din cele care îm pedecă dragos­tea uu ne vor nelinişci. Căci ascultă ce dice Chris tos; „ Ş i p e n t r u c â s e v a Î n m u l ţ i fâra d e l e g e a , v a re­c i d r a g o s t e a m u l t o r a " (Math. 24, 12). Nimic nu este a- tâ ta con tra iubirel, ca pgcatul, si nu dic nu m a i de p i ­catul co n tra lui DumnetjeG, ci şi de aeeî ca re e co n tra a- propelul . „Dară cum se îm pacă tăScharit" ? dicl. Când o r e ? spune-m i. Nu atunci, de sigur, când vor " în trebu in ţa un m od tâ lchâresc de im părţa ia lucrurilo r fu ra te în tre denşil. C a d dacă Ia îm păr ţirea lucrurilor de fura t nu vor păzi legile de d rep t com un, şi dacă nu se va da fie-căruia drep- tuî, îl vel găsi atunci şi pe denşil in cer te şi bătă i . Ast- feliu deci, nici ch iar in tre cel rgl. nu se po te găsi pacea în al t m od, ci p re tu l indenea o vet găsi num ai acolo, unde om enii vieţuiesc cu d re p ta te şi în tovărăşiţ i de v ir tu te . Da­ră c e ? Ore rivalii în a m o ru r i nu se îm pacă în t r e dfinşîl ? Nici odată . Şi de cine voeşcl să-ţf s p u n ? Lacom ul tiicl- oda lâ nu se va îm păca cu a l t lacom. Dacă nu a r mai fi p r in tre dânşii drepţi , b lândl şi de acel ned rep tă ţi ţ i , p6te că s-ar nimici ac eas tă specie de omeni. în tocm a i ca şi cu feareie cele s ă lb a t i c e ; de nu a r fi ce-va la mijloc în tre doufe feare flămânde sp re a mânca, de sigur că s-ar m ânca în tre densele. To t aşa s-ar pe trece şi cu cel lacomi şi rOI. Ast-felifl darâ , nu e cu p u t in ţă de a exista pacea, dacă m a i’ntfiiu nu se v a prac tica v ir tu tea . Să ne în­chipuim, bună o ră , o ce ta te plină de lacom i şi toţi la fe- liu, şi n imeni să nu rabde a fi nedrep tă ţi t , în acelaşi t im p însfe cu toţii să ncd rep tă ţiască pe a l ţ i i ; el bine, a r putea să s tea acea ce ta te ? Câtuşi de puţin. D ară ore desfrânaţii au pace in tre il ? De loc ; nu vel găs i nici doi, cari sâ fle de aceiaşi părere . Asa că şi în caşul de fală causa nu e alta, de cât că s -a rec it d ragostea , e a ră causa recelel e că s-aft înm ulţi t fără de legea. A ceas ta duce la s igu r p e om în e g o ism / aceas la divisază şi rupe în părţi corpul, 11 slâbeşce şi-l fa rimă. Unde in^e e v ir tu tea , se petrece contrariu l. Omul v ir tuos e mal presus de a v e r i ; el de s ’a r găsi în cea m al m are sărăcie h in tre mii de săraci ca dfensul, pOte ca s ă ti« împăciuitorii), pe când lacomii d e

7

9 8 OMILIA IX

bani, dacâ a r fi ch iar doi, nu se po t împăca. A şa dară, dacâ noi am fi virtuoşi, d ragostea nu s-ar perde. V ir tu tea isvorâşce din dragoste , şi d ragostea din v irtute . Cum este, vfi spun eu. Cel v ir tuos nu preferă hanii îna in tea prieteniei, nici câ es te resbunîitoriQ, nicî nu nedrep tă ţeşce pe apropele, nici nu-1 bârfeşce, ci to te le sufere cu curaj. D ragostea de aces tea dep inde; şi earăşl, cel ce iubeşce, to te aces tea le sufere. Ast-feliu deci to te aces tea 4a un loc su n t ÎDtre den­sele legate , şi una pe a l ta se fortifică. Cum că iubirea is- vorăşce din v ir tu te se dovedeşce şi de a ic i ; căci a d ice : „ C â n d s e v o r î n m u l ţ i f a r â d e l e g i l e , v a r 6 c i d r a ­g o s t e a 1' tocm ai ac ea s ta a în v e d e ra t ; ea ră când ţii c e ;. „ C e l c e i u b e ş c e p e a p r o p e l e , a î n d e p l i n i t î e g e a “ {Rom. 13, 8) a r a tă că v i r tu te a purcede di» dragoste. Aşa că e abso lu t necesa r a fi una din d o u f i : saQ forte iu- bitoriQ, saQ forte virtuos. P en tru că cel ce a r e una din doufi, fo rsam ente că va av e a şi pe ceia-l-altă, şi vice-ver- sa: cel ce uu scie a iubi, săvGrşeşce şi m ulte viclenii, e a râ cel viclean nu şcie a iubi.

*) Sâ p rac ticăm deci d ragostea , căci ea e ca o for­ţă re ţâ , care n u ne va lăsa de a pa ţi ce-va refl. Cu ea să De eonlegăm pe noi înşi-ne. Nimic din cele viclene să nu fie în tre noi, nimic din 'ce le bănuite, căci unde es te ade­v ă ra ta prietenie, nimic din aces tea nu se găsesce. A c e a s ­t a o a spus şi un b ă r b a t în ţ e l e p t : „ î m p o t r i v a p r i e t e n e - lu i c h i a r s a b i a d e a l s c o t e - o , s ă n u t e d e s n â d g j - d u i e ş c l c ă c i e s t e î n t â r c e r e ; î m p o t r i v a p r i e l e n e l u l d e v e l d e s c h i d e g u r a , s â n u t e s f ie ş c i , c ă c i e s t e î m p â c â c i u n e , f â r â b a t j o c u r ă , f â r a d e s c o p e r i r e a t a i ­n e i ş i f a r â r a n a v i c l e n i e i ; p e a c e s t e a p r i e t e n u l le î n l ă t u r ă 0 {Sirach. 22, 21. 22). „F ărâ descoperirea ta ine— !or“, dice. O! dacă toţi am fi prieteni, nicî că am avea nevoe de secre te , căci p recum cine-va nu pole avea s e ­c re te faţft de el însuşi, şi nici câ a r pu tea să se ascundă pe sine, to t a şa nu s -a r ascunde nici de prieteni. Nefiind secre te , p r ie ten ia e imposibil de a fi în tre rup tă . Deci se ­c re te le pen tru nimic nu le avem , de cât că nu avem cu­raj şi s incerita te că tră toţi . Aşa d a râ recea la d ragoste i a născu t secretele . Dară de ce aî s e c re te ? Voeşcl a n e ­drep tă ţi pe a p ro p e le ? SaQ că pole îl impedecl de a fi păr-

*) Partea morala. Prin dragostea dictre nul o salvata şi legă­tura pacel. (Vet-ftn).

OMILIA IX 99

ta s v re-unu l bun, şi de aceia te a s c u n d î? SaQ p o te ’U e r u ş in e ? A şa dară ac ea s ta e dovada lipsei de curaj. Dacii a r fi dragoste , nu a r fi descoperirea sec re te lo r şi nici o- cara. P en tru că ce ? sp u n e ’m l; cine s -a r ocări pe sine ? D a ră chiar de a r face-o, a r fi spre fo lo s căci şi p e îco p i l îl ocărîm , voind prin ac ea s ta aî ambiţiona. Chiar şi Christos a începu t atuncî a in lrun ta cetăţile , $iefind : „ V a l ţ ie H o - r a z i m , v a l ţ ie B e t h s a i d a , “ ţLuc. 10, 13), pen tru ca să le scape de în frun tare şi de ocară . N im ic nu pote a a t in ­ge a tâ ta cugetul, şi ir.al m ult încă să-l deşcep te şi să-l r i­d ice dÎD lenevire, ca înfruntarea . D arâ s ă du ne în frun tăm unii pe alţii fără folos. Căci c e ? Vel în frun ta pe fra tele teii din causa banilor , când aceş tia se ca p ă tă in c o m u n ? II vel înfrunta pote pen tru greşalele l u î ? D ară aceas ta va fi m aî m ult pen tru corec ta rea lui. „ Ş i f ă r â r a n a v i c l e - n î e î “ , dice. Dară cine s-ar răni pe s in e ? De s igu r că nicî unul. Deci să p rac t icăm v ir tu tea . Apostolul nu dice în m od s im plu s ă iu b im , ci s ă u r m ă m d r a g o s t e a {I Corinth. 14, 1), adecă s ă o p r a c t i c ă m . Trebuie m u l tă grijă , căeî iu te d ispare şi es le sp r in te n ă de plecare. Dacă o u rm am , n u va ajunge nicl-odată. la aceia ca să plece, ei iu te o vom re ţ in ea şi a t ra g e spre noî. Dragostea lui Dumnedefl a un it ceriu l cu păm ântu l . Dragostea luî Dumnedeti a pus pe om pe tronul lui Dumnedeti. D ragostea lui Dumnedeti a a r ă t a t pe p ă m e n t pe Dumnedeu. D ragostea Iul Dumnedeti p e s tăpânu l a to te l -a făcu t serv. D ragostea luî DumnedeQ a făcu t ca s ă fie p re d a t fiul sSft cel iubit pen tru m â n tu irea duşm anilor . Şi nu s*a m ărg in it numai aicV, ci încă ne-a c h e m a i lâ b u n ă tă ţ i m aî marî . Nu nu m a i eă n e -a izbăvit de relele de dinainte , ci încă a făgăduit că ni v a da şi a l te bunuri cu m u lt m al marî. P en tru to te aces tea m ulţă- m ind lui Dumnedeu, să p rac ticăm to tă fapta bună, şi cu d eoseb ire să prac ticăm dragostea , ca să ne învrednicim de bunurile făgăduite, cu charul şt iub irea de 6menf a Domnului nostru Iisus Christos, căru ia îm preună cu Tată l şi cu Sântu l Ducii, i se cuvine slava, s tă p â n i re a şi c instea , a c u m şi pu ru rea şi în vecii vecilor. A m in .

IO O OMILIA X

OMILIA X.

„Un Ir lip şî un duch, precum şî chem aţi sun­teţi tntr’o nădejde a chetnârei v o stre“ (Cap. 4, 4),

Când fericitul Pavel sfătu ieşce pen tru ce-va m a re şi înalt, ca un b ă rb a t m u lt încerca t şi duchovnicesc, ist com ­pune şi’şl sprijine sfatul pe cele din eeriurl, învă ţând a- ceas ta de la însuşi Domnul nostru , dupre cum ţjice şi în a l t loc: „ U m b l a ţ i i n t r u d r a g o s t e , p r e c u m ş i C h r i s ­t o s n e - a i u b i t p r e n o î şi s - a d a t p e s i n e p e n t r u n o l “ , şi e a r ă ş l : „ A c e a s t a s ă s e î n ţ e l e a g ă î n t r u v o i , c a r e ş i î n t r u C h r i s t o s I i s u s , c a r e in c h i p u l lu i D u m ­n e d e u f i in d , n u r ă p i r e a s o c o t i t a fi e l î n t o c m a i CU D u m n e ţ l e Q “ (Efes. 5, 2. Filip. % 5. 6). T o t aceas ta o face şi aici. Când exemplele da le su n t m arî , a tunci ze­lul şi pofta lui sun t grozav de mari . Deci ce spune el in- dem nându-ne la un ire? „ U n t r u p ş i u n d u c h , p r e c u m şi c h e m a ţ i s u n t e ţ i î n t r ’o n ă d e j d e a c h e m ă r e i v 6 s - t r e : u n D o m n , o c r e d i n ţ ă , u n b o t e z “ (Vers, 4. 5). D ară ee în seam nă „ u n t r u p “ ? Credincioşii de pes te to t locul şi din lu m e a în treagă , adeca cei presentf, cel ee afl toşt, cum şi cel ce vor fi. P e n t ru ca si cel ce îna in te de venirea Iul Christos ati a v u t o v ia ţă plăcută, un trup suni, pen tru că si aceia aO şciut pe Christos. Şi Se unde se învederează aceastaV „ A b r a a m , p ă r i n t e l e v o s t r u , dice, a f o s t b u c u r o s c a s â v a d â ţ l iu a m e a , ş i a v e d u t şi s - a b u c u r a t " , şi e a r ă ş l i „ D e a ţ i fi c r e z u t p e M ois i , a ţ i fi c r e ţ i u t în m i n e , c ă c i p e n t r u m i n e a s c r i s a c e l a “ (Ibid. 5t 46), dupre cum ati scris şi to ţi profeţii. De s igur câ nu a r fi sc r is aceia ce nu şciati, şi nu a r fi vorbit acele ce nu cunoşceafl. Inse fiind că il şciaâ, de aceia i se şi închinau, a şa că şi ace ia su n t u n ' t ru p . Nu e despăr ţ i t trupul de dueh, liind-eă a tunci nici nu a r m al ti trup . Şi noî avem obieeiul de a dice u n t r u p e s t e . când vorbim de lucruri sau şi de fiinţl unite şi av&nd în ­t re ele a sem ă n are . To t ast-fe liu lu ă m şi corpul când vor­bim de unirea m em brelo r Iul. Un s ingur c a p ; d a râ când e un s ingur cap. e şi nn singur corp. Corpul s« com pune din jgembre cinstite şi din unele necinstite, da ră cu tote

OMILIA X I O I

aces tea ch iar cel mal p rincipal d in tre ele nu se r idică v re-odaiă a su p ra altuia , fie ch iar si a su p ra ceiul m ai de desore ţu it . Ue si nu to te aii acelaşi rol în func ţ ionarea lor. ci dupre t rebuin ţă , to tuş i sun t a e o n o tn v a cinstite, fiind-că to te s-aQ tă c u t spre trebu in ţă , de si ia d ive rse servicii. Une­le s u c t mai principale, a l te le secundare . P re c u m bună-oră ca oul e cel m ai p r in d o a l din o r a a n ' l e în tregulu i corp , căci si s im ţuri le to te le a re in el; dCnsul e dom nul şi suve ranu l sp i­ritului, şi fără cap nu e posibil a via, pe c â n d cu pici6reie t ă i a t e m u lţ i au t r ă i t am îndelungaţi . A şa că nu prin locul ce-1 ocunâ cannl es te mal princinal de câ t eele-i-aite « rsa- ne. ei pr in energia luî. cum si prin ord inea ce el o riAs- trea zâ în tre cele-l-a lte . Şi o re de ce spun efl asem enea luc ru r i ? S u n t iu biserică m ulţ i r id icaţi la înălţim e, p recum ' capul, cele cereşcî privindu-le, dupre cum ochii din cap, depă r ta ţ i m ult de Ia păm&ut, şi ne-av6ud nimie com un cu el. Alţii su u t cari afl rolul p i e t r e lo r , ca re ca lcă pe pă- mfcut, inse a p ic iorelor sănă t6se . V inovăţia p ic iorelor nu es te câ calcă pe pâm ent, ci pen tru că a lea rg a sp re vicle­nii. „ F i c i t j r e l e lo r , dice, a l e a r g ă s p r e r e i e “ (tsaia 5y, 7). «Nici aceia, <Jice, să nu cugete luc ru r i îna lte con­t r a celor de jos, si nici acesna să . n u ^ b u n a s c a pe cel de sus», hind că în a sem en ea cas s6 s lăbeşce t ru m u se la si tă r i a tie-caruia im p a n e . en'i-n trebu in ţa deplină (serviciul compleci) se împederii. si cu drept, cuveni, de v rem e ce tot. acel carele , tiuleşce pe apropele , marnlfiifi s-a n u m pe s ine singur. Dacă de pildă piciorele nu a r voi s ă .p o r te capui la trebuinUle luî, pe densele se vor v ă tă m a prin nem işcare şi p rm le n e ; cieasemenea daca capul nu va a- vea- mei u* p u r ta re ue g r i iă pent.ru dicî ore, .ei sins-nr sn v ă v ă tă m a m arniciO . *Ue cât aces tea cu d re p t cuvfint, 'dicl, nu se revona in tre ele, fiind-că de la n a tu ră aii fost âst-feliu r e g u la t e ; d a ră omul cam e cu pu tin ţă ca s ă nu se ridice con tra a l tu ia ? El nu se ridică con tra îngeri lor, precum nici îngerii nu se ridică con tra ârchanghelilo r , şi precum earăşl nicî co n tra m ea an im alele neeuvtin tăl6re nu pot s ă cugete ce-va m are . D arâ unde e aceiaşi na tu ră , un s ingur char, şi a c es ta nu are n im ic mal mult de cât acela, cum s ă nu se r id ice»? Şi tocmai pen tru ac ea s ta nu treb u ie sâ te ridici con tra apropelul lefl. P en lru că da.că to te sunt. com une şi nimic m al m ult nu a re unul de râ t Ritul, apoi de unde e ac e a s tă l ipsă de m in te ? Ne îm păr­tă ş im de are iaşl natură , de acelaşi corp si suflet, respi­r ă m acelaşi aer, în trebu in ţam aceiaşi Hrană ; deci de unde

1 0 2 OMILIA X

vine revo lta d in tre n o i ? Şi cu Iote aces tea am putea ca prin v ir tu te s ă ne r id icăm m al p re sus de puteri le necor­pora le (îngeri şi demoni) si să ne m ândrim pen tru aceasta , cu t6 te că nu a r fi aceas ta m ândrie - câtuşi; de puţin , Aşa bună-o ră eti cuget luc ru r i m a r i con tra diavolului, ba încă to r te mari. P riveşce şi pe Pavel ca m şi el cugefa lucruri m a r i con tra diavolului, căci când dem onul vorbia despre densul vo rbe f rum ose şi adm irabile , Pavel I-a fnchis gura, şi nu I-a su ferit nici m ă ca r a-1 linguşi, p icând se rv ito rea aceia, ca re avea in ea ducii p itonicesc: „ A c e ş t i O m e t l l r o b i i lu i D u m n e ţ l e t i c e lu î d e s u s s u n t , c a r e v £ v e s ­t e s c v o u e c a l e a m â n t u i r e l " (Fapt. 16, 17), el l-a cer­t a t grozav şi l-a a s tu p a t gu ra cea neruşina tă , Deasem enea şi a iu re a scriind $ ice : „ E a r â D u m n e z e u l p ă c e i sa s d r o - b e a s c â p e S a t a n a s u b p i c i o r e i e v o s t r e c u r â n d " (Rom. 16, 20). Nu cum -va o re el a făcut ce-va ex t rao rd i­n a r si co n tra na turci ? «Pentru voinţă , dicl, fiind-că cu v o in ţa lor cea liberă su n t cel m al rel d in tre t o t i ; dară con tra îngerulu i nu m6 ridic, fiind-că e m are deosebirea d in tre mine şi el.» Şi cu to te aces tea , cu a tâ t mal m ult mi trebuie sâ te ridici con tra omului, de câ t contra în­gerului, pen tru că. îngerul prin n a tu ra sa se deosebeşce de tine, ceia ce să nu fie nici spre lauda şi n ic l 'sp re hu la luf; pe când omul se deosebeşce de om nu prin natură , ci prin in ten ţiune resu l ta tâ din liberul Iul a rb it ru . Dară şi p r in tre omeni pote cine-va deveni înger, a ş a că dacă con tra îngeri lor nu te ridici, cu a tâ t m al m ult con tra omenilor, carii afl deven it îngeri prin faptele lor, de şi s u n t de aceiaşi n a tu ră cu noi. Dacă unul din tre omeni s-ar face v ir tuos ca şi îngerul , apoi unui ca aces ta e cu mult m a l superior ţie de câ t îngerul. Şi de ce? P entru câ ceia ce îngerul avea din n a tu ra îul, omul virtuos a reuşit a l e avea din in ten ţiune şi din voea luf cea liberă; şi pe când înge­rul locuieşee d ep a r te de tine, în eeriurl voifi să dic, aces ta {omul virtuos) t ră iesce Ja un Ioc cu tine, şi prin faptele iul îţi d ă im puls spre ze). Dară ce dic? Omul virtuos şi deven it înger in trup , t ră ieşce ina î depar te de noi de câ t îngerul . „ P e t r e c e r e a n O s t r e , ijice, in e e r i u r l g s t e “ (Fi* lip. 3, 20). Cum că unul ca aces ta petrece m ai departe , ascultă unde s tă capul l u i : în t r o n u l î m p ă r ă t e s c , dice; d a ră pe cât de d epa r te e tronu l de noi, tot pe a t â t a ’ şi îngerul de tron.

„Dară, dicl tu, v6d pe altul bucurându-se de cinste, şi

O M I L I A X 103

su n t gelos de el.“ Ia tă ca aceasta a re s tu rn a t to tu l, nu num ai în lum ea în treag ă , d şi biserica a u m p lu t’o cu m ii de neorân- duelî. D arâ dupre euin îu tr ’un nori. lin iştit, sufiând un vfint să lb c tec c o n tra riu s t în d lo r şi în tregu lu i cheiâ , l-ar aduce în cea m at m are nes igu ran ţă , în tocm ai asa tace si am orul de slavă, când cuprinde pe cine-va; to te le re s to rn ă . to te le am estecă la un loc. P 6 te vi s-a în tâ m p la t de m ulte-ori să v ed e ţi case m ari a rd e n d ; a ţi vftdut cum fum ul s e rid ică la ceriti, şi cum neapropiindu-se nici unul ca s ă stingă locul, ci fie-care gândindu-se la in te rese le Iul, focul în to tă linişcea cuprinde to tu l. Ue m ulte-o ri t6 tâ pop u la ţia din cetate* sfă îm pre ju ru l acelei case ce a rde , m al m u lt ca p riv ito ri unor rele , de câ t ca a ju to re . Vel vedea apoi cum cel de fa ţă nu fac nim ic, ci fie-care din iî întind&nd m âna şî a ră tân d celui ven it acum la faţa locuiţii, safl flăcările ce prin vre-o feres- Irue sfi vgd fâlfâind în tr ’una, sau -grind! a ru n c a te jos, saQ v r’un z.iditi în tre g de d ârim âtu rî sm u n c it din locul lu i şi t r â n t i t la păm ent, şi to ţi staCi n ep ăsă to ri. S u n t apoi şi unia înd răzneţi cari se hazardează , şi ca rii înd răznesc a se ap ro p ia ch iar lângă casa cea Sn flăcări, nu cu scop de a da a ju toritt ş i sâ stîngă focul, ci ca p riv e liş tea să li fie m al p lăcu tă , p riv ind cu a ten ţiu n e m al de ap ro p e şi vgdend aeeia ce de d ep a rte nu a r fi p u tu t vedea şt d istinge b ine. De cum -va apoi a av u t acea casă zid iurl m ari şi frum ose, p ri­ve liştea e de je lit ş i v redn ică de m ulte lacrăm f. Cu ad ev ă­r a t că e de je lit de a vedea cap ite lu rile cofonelor prefă­cute in praf, m ulte din colone ru p te şi eie, unele d in causa focului, eară a lte le fiind îm pinse şi p răb u şite de înseşi m â- nile celo r ce le-au lu c ra t, ca nu m al m ult să devină a li­m en ta ţie focului. Se p o l vedea apo i şi s ta tu e le ace lea ,— care pe când era tavanu l în treg s tă te a u în t6 tâ podoba lo r ,—descoperite acum , fiind-că aco p erăm ân tu l s a nim icit, şi a^v îrlite sub ceriu l liber fără nici o rânduealâ . D ară a- puf bogăţia d in ău n tru l casei cine a r pu tca-o povesti ? acele haine au rite , acele v ase de a rg in t! ... D arâ acea că m a ră unde num ai stăpânu l de abea şi cu so ţia lui întraQ , acele ci.fere pline de haine şî de a ro m a te , de p e tre preţiose, tGte acelea , dic, p refăcu te îu lr ’o flacără. Vel vedea apo i în tim pul focului fu rnicând înăun tru to ţi bâeaşil, si a rg a ţii şi în fine to ţi fu g a r i i ; vel vedea apo i acolo ap ă , foc, ţe rin â şi cenuşă, şi în fine lem ne pe ju m S ta te a rse . D ară de ce âre âm desfă şu ra t a c es t tabloQ m al m ult po le ile c â t tre b u ia ? De s ig u r câ uu am voit-a descrie incendiul casei fără un anum it scop, p en lru că în definitiv ce mg in te resează a r ­

104 O M I L I A X

d e re a unet c a s e ? ci am v o it ca să re p re s in t ochilor voştri, ca ce-va ap ro p ia t, re le le din b ise rică . Ca şi un incendiu a d e v ă ra t, sau ca un tră sn e t v en it de sus, aşa a câdu t a- su p ra bi seri cel şt I-a rfis tu rna t aco p erăm ân tu l, e a râ in ac es t tim p nim eni nu se rid ică sp re a da aju torifl, ci pe când casa s trem o şeascâ arde , noi dorm im un som n p ro fu n d e i nes im ţi­torii! ! De ce anum e nu s-a a tin s a c es t fo c? De care s ta tu l din b iserică nu s-a a t in s ? B iserica nim ic a l t nu este, de c â t acea c lăd ire r id ic a tă prin SDiritele nostre , safl m al bine0 is î n t ă r i r e a c r e d in ţe ) p r in s p i r i t e l e n o s t r e . £n acea­s ta c lăd ire însfi, nu vel găsi to tu l de aceiaşi valdre, ci d in ­tre p e tre le ca re o com pun unele su n t s tră lu c ite şi lumi- nose, a lte le m al in ferio re a c es to ra şi de o colore m al în ­chisa, inse cu m u lt m al. ta r i de c â t cete-l-alte. Vel vedea a ic i pe m ulţi cari ţin locul au ru lu i ce îm podobeşce tav an u l. V el vedea pe alţii

obiclnuieşce a se num i şi om enii co lâne safl stâ lp i, nu num ai p rin p u te rea lo r, ci şi d in causa frum useţe l lo r care îm podo­beşce m u lt clădirea, avgnd în acelaşi tim p capete le lor su flate cu aur. Vel vedea apo i şi o 'm u lţim e m are, care m a î m ult safl m al p u ţin ocupă d is tan ţa şi locul cel iu tins de prin îm prejurim i. Acea m ulţim e m are ţine locul p e tre ­lo r celor clăd ite in zidiri. D ară treb u e de a re p re se n ta o im agină m aî frum osâ. A ceastă b iserică nu a tost c lăd ită din a.st^felîfl de petre , ci din au r şi a rg in t şi d'rn cele mal jjreiio.se, şi in tr ’un cuvent a ici auru i e im praşcia i pes te lo t locui in itbnndenţa, D ară v a i ! lacrim i am are, căci to te a- ce stea afl to s t n&riolile de tira n ia iubire! de slavă depărta, aceaslă flacără ce consum ă t o tu l ; ea râ iu acest tim p n i­m eni im s-a a râ ta t m al pre su s de m a re a nenorocire , ci to ii am s la t p ironiţi pe loc adm irând p ara tocului, nise ne-putena câtuşi de puţin de a s tin g e reui. ş i ch iar de l-am stin g e pen tru un tim p scu rt, ea raşi uupă doug şi trei d ite ,— întocm ai ca şi o scân tee a s tu p a tă de cenuşă, care isbucnesce şi se ap rinde din nofi, şi c â te m al ren jăsese ne-arse la începu t le-a p refăcu t de a s tă d a tă in cenuşă ,— se ap rin d e din noâ, şi ceia ce s-a p e trecu t acolo, se pe­trece şi aici, căci a c es ta e ro lu l focului. C ausa es te că ba- sele colonel or bisericel ne-afl ros pe noi, ea râ pe re i ce susţineaţi tavanu l şi acoperem ântu l, şi ţineau Ia inceput în tre ag a c lăd ire i-afi îm p re su ra t eu foc. De aceia şi Ia zi­durile cele-l-aite mal uşo ră a fo st în tin d erea focului; C hiar şi la clădiri când focul a cuprins lem năria , m al m u lt e

s ta tu i. Vel vedea

O M I L I A X I ° 5

În a rm a t co n tra p e tre lo r, ea râ când re s to rn ă colonele şi le a ru n c ă jo s , nu m al a re nevoe de a ’şl în tinde flăcările , pen­tru că o d a lâ cădute t6 te acelea ce sprijiniaQ şi su sţinea ţi cele de sus, cele de jo s in mod au to m a tic şi cu m ultă g ra ­bă u rm ează pe cele-l-alte. Ast-feliQ şi in b ise rică se p e tre c lu c ru rile astă-df. T o te su n t cup rin se de foc. Căutăm ono­ru r i d in p arte a om en ilo r, e a ră p en tru s tav ă su n tem ap rin şi, şi nu a scu ltăm pe lob, care d ice : „D e ş i a m p f c â t u i t f â r ă d e v o e şi a m a s c u n s p fec a tu l m e ti , c ă n u m -a m r u ş i n a t d e m u l ţ im e a g ltf te î , c a s ă n u m ă r t u r i s e s c î n a in te a l o r “ (lob. 31, 33. 34). Al v gdu t su fle t v ir tu o s ? «Nu n v a m ru şin a t, dice, ca să spun pgcâ te le m ele cele fâ ră de voe în a in tea în trege l m ulţim i» . D ară clacă aceia nu se ru ş in a , cu a tâ t m al m u lt nu treb u ie noi a ne ruşina . „Spune tu , dice, f ă r a - d e - le g i le t a l e ânteitt, c a s â t e î n d r e p t e z l " (Isaia 43, 26), M ult s-a in tin s g rozăven ia ace­s tu i reci, ca re a re s tu rn a l şi a n im ic it t o t u l ! A m deven it rob i a l o n o ru rilo r şi am p ără sit pc D um nedeu . Nu m aî pu­te m dojen i pe su b a lte rn ii noştri, pe c â tă v rem e şi noi su n ­tem cu p rin şi de aceiaşi bolâ, şi noi avem nevoe de v in ­d ecare , noi carii sun tem rân d u iţf de D um nedeti de a v in ­deca p e alţif. Deci care sp e ra n ţă de m ân tu ire ne-a m al răm a s, când şi noî, carii sun tem puşi sp re a v indeca, avem nevoe de m âna a lto r doctori ?

A cestea inse nu le-am spus fă ră scop, ci p en tru ca cu to ţii în com un, îm p reu n ă cu fem ei şi copil, p rese râ n - du-ni pe cap cenuşă, şi in c in g en d u n e cu sac să postim tim p îndelungat şi să rugăm pe D um nedeu de a ni da m ân ă de ajutoriQ , ca să putem stin g ă a c e s t foc prim ej­dios, pen tru că Sn ad ev ăr avem nevoe de m âna Iul cea p u te rn ică şi m iraculosă. Nouă ni se eere m a l m u lt de câ t o re-când N inevitenilor, „ In c â t r e i d i le , dice, ş i N in e v i s e v a p r â p â d i “ (tona 3, îi). P red ica p ro fe tu lu i a fost în- iV'n'O.şalâ şi plină de am en in ţare . Şi cuui s ă uu fie ? când se aşceptafi- ca după tre i dile ce ta tea să dev in ă m o n n en - tu i lo r şt to ţi să se prăpădiascfl cu aceiaşi pedeapsă . Când sfi în tâm p lă ca în t r ’o s in g u ră ,c a să s ă se p răpăd ia^că de­odată doi copii, de sigur că durerea e nesuferită ; dacâ şi lu i lob i s-a pil n i t a fi nesuferită, a tu n c i când a cădu t casa pes te fiii Iul şi i-a o mori t, apo î ce s-a r p ă rea o re , când am vedea nn o casă, nici doi saQ tre i copii, ci o popu la­ţie de doue-spre-deel m ii îng ropată sub d ă rim a tu rile case­lo r ? V6 pu tu ţi închipui câ t de m a re e neno roc irea . De

i o 6 OMILIA X

alt-feliu şi noufi ni s-a tă c u t a ltă d a tă o ast-felifl de am e­n in ţa re, nu p rin vocea vre-nnuI profet, p en tru că nu su n ­tem vredn ic i de a aud i o ast-feliu de voce, ci prin acea voce de sus, ca re resu n â m ai desluşit ca orî-ce a IU trâ m ­b iţă , D ară să rev in la ceia ce am d is : „ în c ă t r e i ţ l i le , dice, ş i N in e v i s e v a p r ă p ă d i " . -G rozavă e cu adevg ra t ac ea s tă am en in ţare , d a râ astă*dî nu e nim ic din acestea . No in că, tre i <Jiie, şi n id că se va prăpăd i N inevi, ci sim t m ulte d ile de când b ise rica din lum ea în tre ag ă s-a fost p răp ăd it, si e căd u tă ia păm ân t, fiind to ţi s tăp ân iţi de a - celaşl r6ti, şi m al cu sam ă cel din d reg ă to rii, ori câ t de m u lt a p a să asu p ra lo r resp u n d e rea ce o vor avea. A şa d ară sâ nu v6 m ira ţi dacă v ’am în d em n at de a face mal m u lt de câ t N inevitenif. P en tru c e ? Eft nu predic acum num ai postul, ci m at m ult c e -v a ; vg a ră t, dic, acel m edi­cam ent, care a rid ic a t de Ia p ăm ân t şi acea ce ta te cădută . Şi ca re e acel m e d ic a m e n t? „Ş i a v £ d u t D o m n u l , dice, c ă s -a î n to r s f ie - c a re d e la c ă i le s a le c e le r e le , ş i l-a p ă r u t r £ u Iu l D u m n e ţ le t t p e n t r u r â u l c a r e a ţlis s â H f a c ă lo r , ş i n -a f a c u t “ (lona 3, 10). A ceasta să o facem şi noi şi voî. Să ne lepădăm de d rag o stea ban ilo r, şi de a ono rurilo r, rugând pe Dumnedefl de a ni da m ână de ajutorifl, şi s ă ridice pe ace l eă^uţl. De alt-felid frica n o s tre nu e din aceleaşi cause ca a N inevitenilor. P en tru că a tunci urm ai! a cădea p e tre le şi lem nele şi casele sâ se dărîm e, eară tru p u rile om enilor sâ fle z d ro b ite ; astâ-(JI însg, nim ic din to te acestea , ci sufletele nostre vor fi p re ­d a te focului gheenei. S ă t rugăm deci, să ne m ărtu ris im p en tru p ic a te le de d ina in te invocând charu l lui, earâ pen­tru cele v iit6 re să-l rugrtm a ne ap ă ra de ele cu pu te rea lui, ca ast-felifl să ne învrednicim ,— fiind a p ă ra ţi de această fea ră să lbatecă , g ro zav ă şî prim ejd iosă ,— a în ă lţa m u lţăm ire lu t Dumnedefl şi T ată lu i celui iubitoriti de om eni, căru ia îm p reu n ă cu F iul şi cu S ân tu l Duch, se cuvine slava, s tă ­p ân ire a si cinstea, acum şl p u ru rea , şi in vecii vecilor. A m in.

OM ILIA XI I 07

OMILIA X I„Un trup şi un duch, precum şi chem aţi sun-

ţeţl intr-o nădejde a chem are! v o str e ; u n Domn,, o credinţa, un botez ; un DumneţleG şi T ată al tu­turor, care este preste t6te, şi prin tote, şi întru noi toţi. Eara unuia fie-câruia din noi s-a dat cha- rul, dupre măsura darului lui C h ristos1* (Cap. 4, 4— 7)..

D ragoste cere de la noi P avel, nu însfe cum s -a r în ­tâm p la , ei acea d rag o ste care ne uneşce la un loc şi ne face nedeslip iţî unul de a ltu l, si care eu a ia ta uree ist uue ne leaga unul lângă altu l, ca cum sim f cojileeîitft m em ­b rele corpulu i în tre ele. 0 ast-feliu de d rag o ste este , care să v ^ rşa sce lucru ri m ari şi frum ose. De ac e ia şi dice „ u n t r u p “ , a ră tân d p rin a c ea s ta s im p atia rec ip ro ca d in tre m em ­bre , şi că nu trebu ie a ne am esteca în bun u rile a lto ra , ci a ne b u cu ra inca a e aceasta , şt in line a ră tâ n d prin aceste cuv in te Io te cele-l-alte d a to rii d e rec ip ro c ita te . »Ş* u n d u c h “ . B ine a dis, căi-l prin ac ea s ta a ra tă că în tr ’un singur tru p e un s ingu r duch ; saii ca pote să fie un sin g u r corp, şî s â nu tie un duch,— ca cum a r dice vre un p rie ten al e re ti­c ilo r ; saft ca prin duch se convinge şi se coo leagă, adecă , că cei ce prime-ic duchul şi su n t ad ăp a ţi d in acelaşi isvor, nu trebu ie a (i de păre ri d eo seb ite ; sau câ pote aici prin cu­vân tu l d u c h în ţe lege b u n a - v o in ţa . „Precum ş i ch e­m a ţ i s u n te ţ i I n t r - o nădejde a chem arel v O s tr e “ . «D um nezeul vostru , dice, v-a chem at la aceleaşi bunuri, n im ic m al m ult nu a d a t unu ia ca a l t u i a ; tu tu ro r a d a t n em urirea , tu tu ro r v ia ţa vecln ică. tu tu ro r slavă n e m u rito - re . tu tu ro r f ra te rn ita te a , şi fn fine tu tu ro r a d ă ru it m o şte­n irea ; s a i'âcut cap com un al tu tu ro r, pe to ţi I-a sc u la t d in m orţi îm preună cu el şi I-a pus să s iea îm p reu n a cu ei». Deci daca in cele sp iritu a le <iveu şi v6 bucu ra ţi de- asa ta ega lita te , de ce cuge ta ţi în tru voi iuc ru ri m ari ? Că cu ta re e bogat, câ cela-l-alt e p u te rn ic ? Şi cum să nu fie aceasta de r is ? Căci sp u n e -m l: dacâ buuă-oră îm p ăra tu l a r lua o d a tă dece pers6ne şi le-ar îm b răca pe Io te cu por- firă îm p ără tească , şi le -ar pune să s tea pe tronu l îm p ă ră ­tesc, şi in fine tu tu ro r a r da aceiaşi c inste , o re a r îndrazo i vre-unut din aceia s â ridiculiseze pe a ltu l ca fiind m al bo ­

: i o 8 O M Î L Î A X I

g a t, saii m a t s tr ă lu c it? C âtuşî de puţin . D ară încă nu am spus totul, p en tru câ nu e a tâ ta deoseb ire in ee riu rl, câ t e jos pe pâm enl. „ U n D o m n , o c r e d in ţa , u n b o t e z “ . la lă sp e ra n ţa chem ăre l n o stre ! „ U n D u m n e d e O şi T a t a a l t u tu r o r , c a r e e s te p r e s t e to te , ş i p r in t6 te , ş i în t r u n o i t o ţ l “ . Nu cum -va a l .fost chem at tu ca m aî -mare, eară cela-l-alt ca m al m ic ? Nu cum -va o re tu te-al m ân tu it p rin c red in ţă , ea ră ace la prin fap te ? Nu cum -va ţie po te ţi s-afl ie r ta t p ic a te le p rin botez, e a ră acelu ia nu s -a ie r ta t n im ic? „ U n D u m n e d e Q şi T a t a a l t u t u r o r , ■care e s t e p r e s t e t<5te, ş i p r in t6 te , ş i .In tru n o i to ţ i* . .„ C a re e s te p r e s t e tO te M adecă Domnul carfi esfp d e a ­su p ra tu tu ro r . „ Ş i p r in t o t e “ , adecă care se fngrijesce şi gubernează , „ ş i I n t r u n o î t o ţ l “ , ad ecă cel ce Jocuieşce in tru noi to ţi. Cu to te că a c ea s ta se a trib u e fiului, to tu ş i ■daca s-ar li c re zu t ca o îm pu ţinare , nu s-ar fi dis a ici cu p riv ire la ta tă l. „ U n u ia fie-caruia d in n o i s -a d a t • c h a r u lM. D arâ po te vel dice : «Ce? de unde su n t a tu n c i d i­fe r ite le charul']» ? A ceasta chestiune vecJnic ducea pe Co­rin t benl în d escu ra ja re şi pe a lţii m u lţi în în tr is ta re şi c â r ­t ir e . De aceia deci peste lo t lo-;uJ aposto lu l ia corpul ca ■exemplu în a rg u m e n ta ţia lui, şi pen tru aceia to t ac es t exem plu l-a d a t şi acum , fiind-câ trebu ia a face m en ţiune

-de diversele; ch aru rl. C hestiunea aceasta o tra teaz ă m aî precis în ep isto la c ă tră C orinthenf, fiind-că m al cu sam ă acolo b ân tu ia a c e a s tă bolâ, e a ră in cea de fa ţă num ai câ t a făcut a lusiune . Şi priveşce ce dice el. Nu a spus d u p r e c r e d in ţa f i e - c ă r u ia , pen tru ca sâ nu descurajeze pe acel ■carii nu sfi re u ş it în succese m ari, d a ră c e ? „ D u p r e m ă ­s u r a d a r u lu i lu i C h r i s t o s 11. «Cele m al p rincipale , dice, su n t com une tu tu ro r , adecă a avea un bo tez, a se m ântu i -cine-va prin c red in ţă , a avea la tă pe Dum nedeti, şi in fine ■a se îm p ărtăşi cu to ţii din acelaşi duch». De cum -va însfi cu tare a re ce-va m al m ult în char, nu le în tris ta , fiitid-câ şi d u rerea lu i e m al m are. De la cel ce a p rim it cinci ta ­la n ii, cinci i s-a ceru t, ea ră cel ce a lu a t doi, num ai doi a înapoiat, şi to tu ş i nim ic nu a av u t m al pu ţin de câ t cela-l-alt. P en tru ac ea s ta şi aici ap o sto lu l tncura jazâ pe auditorift to t cu acelaşi reson . „Spre s a v e r ş i r e a s â n ţ i ­lo r , dice, spre lu c r u l s lu jb e î , spre z id i r e a t r u p u lu i l u i C h r is to s " (Vers. 12). D e-aceia şi d icea e l : „ A m a r

O M I L I A XI

m ie este , de nu voifi b in e-vesti“ ! (I Corinlh. 9, 16). E l lu a s e d a ru l a p o slo lieT , ş i d e a c e a s ta a m a r lu i, p e n tr u c ă I-a p r im it ; d ară tu a t ' f b s t s c u t i t d e a c e a s tă p r im e jd ie - „D upre mâsura". Ce în se a m n ă o r e a c e a s tă v o r b ă dupre fnăsura ? A decă, nu â m p r im it ch a r u l peritru v r e d n ic ia n o s tr e , c ă c i a tu n c i n im e n i nu a r fi p r im it n im ic , c i to ţ i a m p r im it d in d a r . P e n tru c e în s ă u n u l a r e m aî m u lt. e a r â a ltu l mal p u ţ in ? « A c e a s ta n u e n im ic , d ic e , fa p tu l e ir iu e teren t, p en tru că fie -c a re c o n tr ib u ie la c lă d ir e » . M al a r a ia p n n a c e a s ta ş i u n a lt ta p t, că dacă u n u l a p r im it m a t m u lt ş i a ltu l m a l p u ţiu , a p o i a c e a s ta n u a r e s u lta t d in p ro p r ia n o s tr e v r e d n ic ie , c i d in a l t e c u v in te p e c a r e e l s in g u r le -a m ă su ra t, d u p r e cu m ş i a iu r e a d i c e : „Earâ acum a pus DumnedeQ m adulârile, pre unul fieşte- care dintrînsele în trup, precum a v o i t " ( ib id . 12,18), ş i nu sp u n e c u v â n tu l de ce aşa, p en tru ca să n u s lă b ia - s c ă c u g e te le a u d ito r ilo r ,

„ P e n t r u a c e i a ţ i ic e , s u in d u * s e la Î n ă l ţ im e r o ­b i t - a r o b im e , şi a d a t d a r u r i 6 m e n i l o r “ (Vers. 8). a- decâ, de ce cugeti lu c ru ri m a ri? to t ceia ce s -a făcu t e a lu î D um nedeu. P ro fe tu l dice în p s a lm : „ A lu a t d a r u r i d e la o m e n i" (Ps. 68, 18). e a ră aposlo lu l dice a d a t d a ­r u r i o m e n i lo r , ceia ce e to t una. „ E a r â a c e i a c e ţ l t c e c ă s -a s u it , c e e s t e ? l ă r â n u m a i c ă s - a ş i p o g o r î t ân tâ iQ la c e le m a i d e jo s l a t u r i a le p a m & n tu lu i . C e l c e s - a p o g o r l t , a c e l a e s t e c a r e s -a şi s u i t m a l p r e s u s d e to te c e r iu r i l e , c a s ă u m p le t 6 t e “ {Vers,. 9, 10). A cestea audindu-le să nu-ţl închipui v re-o s tră m u ­ta re saO vre-o trecere de la un loc la a ltu l. Ceia ce ap o s­to lu l fiice şi in ep isto la c ă tră FilipenT, to t ace ia şi aici. P recum acolo, vorbind de sm eren ie , rep re sm tă pe C hristos ca d e riv a t (itapxfei xov Xpioxov), to t aşa si aici, fiind-că dice că s ’a pogorît pănă la la tu rile cele m al de jos a le p ăm ân ­tului. Ducă nu a r fi fo st a şa , a tu n c i e de p riso s a c es t cu ­ven t, pe ca re ’l spune in a l t Io c : „ A s c u l t ă to r iu fâ c 6 n d u - &e p ă n ă la m 6 r t e “ (Filip. 2, 8). De la fap lu l că s-a su it, face alusiu tie la pogorîrea lui. P rin l a tu r i l e c e le m a t d e jo s a le p â m e n tu lu l el num eşce m ortea , d icere lua tă d in expresia om enilor, d u p ă cum dicea şi la c o b : „ V e ţ i p o g o r ! b â t r â n e ţ e l e m e le c u Î n t r i s t a r e In i a d “ (Facer.

I l â OM ILIA XI

44 , 29), şi ea răş l în p sa lm ul 142, 7 : „Şi m<5 v o id ase­m ăna c u ce l ce s e pogdra în g r 6 p â “ , adecă eu cel m orţi. „Robil-a rob im e11. D ară despre ee ore tra te a z ă .acest pasaj ? Şi d esp re ce ro b ire vorbeşee ? Deanr« ro b i­rea d iavolului. A lu a t rob pe tira n , vo ia sâ <Jic pe d iavol, pe m orte , b lestem u l şi pBcatul. A l vgdut a rm ele şi p rada

-din resboio , ce lc*a lu a t cu sine?,. „Eară aceia ce ţlice că s'a suit c e este ? f â r ă numat că s-a şi pogorlt".

.A cest pasa j se ad re sează d isc ipu lilo r lu i P avel al Sam osa- te lo r. „Cel ce s*a pogorlt, acela e s te care s-a şi s u i t mal p r e s u s de tote c e r iu r i le , ca s â um ple tote". ,S-a pogorlt, dice, la m arg in ile cele m al de jos a le p ăm ân­tu lu i, după care nu m al su n t a lte le , şi s-a rid ica t m al presus" de t 6 te ceriu rile , după care nu m al es te alt-ceva

■maî p resu s de s tă p ân ire a şi a c tiv ita tea lui, căci d o ră ş i de ■demult t6 te le-a fost um plut. „ Ş i a c e l a a d a t pe u n ia A p o s to l i , pe a l ţ i t P r o r o c i , pe a l ţi i E vang h e l iş t i , eară pe a l ţ i i P ă s to r i şi î n v ă ţ ă t o r i , spre saverşirea ■ sân ţilo r, s p r e lu c r u l s lu jb e i , s p r e z id i r e a t r u p u lu i lu i C h r i s t o s M (Vers. 11. 12). Ceia ce <Jîce în a l t lo c : „Pentru care şi D u m n e d e Q l-a prea î n ă l ţ a t pre e l “

■ {Filip. 2 , 9), a c ea s ta o dice şi a ic i : „ C e l c e s -a p o g o ­r l t , a c e l a e s te c a r e s -a şi s u i i “ . N im ic nu I-a v ă tă m a t

}p e n tru că s-a pogo rlt pănă la m arg inele cele m al de jo sale păm en tu lu l, ş i nici că l-a îm pedecat de a se rid icam a i p resus de eeriu rl. A şa că, cu e â t cine-va se sm ereş- ce, pe a tâ ta se în a lţă m aî m ult. în tocm ai du p re cum se pe trece cu apa : cu e â t a r apăsa-o cine-va in jo s , cu a tâ t m aî m u lt ea se rid ică la înălţim e. T o t aşa e şi cu u m i­lin ţa , Când se vo rbeşee de su irile lu i Dum nedeu, m al’nlgifi e necesar de a ne închipui pogo rîrca Iul, pc când pen tru om nu es te aşa . T o to d a tă prin aees le cuv in te aposto lu l, m al a ra tă şi p u r ta rea de g rijă a lui, cum şi În ţelepciunea, p en tru eă el, care a făcu t a tâ te a şi nu s*a Iasa t pănă ce nu s-a pogorît pen tru noi pănă la m arg inele cele m al de jos a le păm ân tu lu i, nu a r fi făcu t îm p ă rţirea charn rilo r fă ră nicî un scop. In a lt loc dice că acest a c t l-a făcu t Duchul sâ n t, căci d ice: „ In c a r e v -a p u s p r e v o i D u ­c h u l s â n t e p i s c o p l , s p r e a p ă s to r i b is e r i c a D o m n u lu i" , (Fapt. 20, 28), iu a l t loc F iul, în a l t loc Dum nedeti, „ Ş i p r e u n ii a p u s D u m n e d e Q In b is e r ic ă , â n t e id p r e

OMILIA XI I I I

A p o s to l i , a l d o i le a p r e P r o r o c i " ( iC o rin th . 12 , 28). In aceiaşi ep isto lă că tră C o rin th e n I(Ib id .3 ,6 . 8) <Jice : «E ţt a m s ă d i t , A p o î lo a u d a t , e a r a D u m n e d e f l a f ă c u t c re ş* c e r e a “ , si e a r ă ş l : , ,C e l c e s ă d e ş c e şi c e l c e u d a u n a s u n t , şi f i e - c a r e v a lu a p l a t a s a d u p r e o s t e ­n e a la s a “ . Ast-feliQ şi aici, Căci ce este . daeă al con­tr ib u it cu m al p u ţin ? A tâ ta a l luat. „ M a i’n te iO p r e A - p o s t o l l “ , căci aceş tia aveau to te charu rile . „ A l d o i le a p r e P r o r o c i " . E ra u o ie cari profeţi, nu d in tre aposto li, p recum A gab. *A l t r e i l e a p e E v a n g h e l i s t ă , nu ace l ca­rii um blaţi pes te to t locul, ci num ai ca rii b ine-vestiafl, precum Prisctiila şi A chila . „Pre p ă s to r i ş i î n v ă ţ ă t o r i " , ad ecă pe acel în c red in ţa ţi naţiune! în treg i. D ară ee ? '6 re pasto rii şi dască lii e rau in feriori ce lo r din te l ? De sigu rcă cel ce s ta u pe loc şi se ocupă num ai de afacerile unulan u m it popor, p recum T im olheiu şi T it, era ţi m al inferio ri eeior-l-alţf, carii cutrierafl şi evanghelizaO p r e tu t in d e n i . De ait-fe’iitt nu e posibil de a ic i de a conclude la vre-o dependen ţă a unora şi p referare a a lto ra , ci a c ea s tă se po te vedea din a l tă ep isto lă . „ A c e la a d a t " , dice, şi deci sâ nu con trad ic l de loc. Când $ice „ p e e v a n g h e - l i ş t l " , po te că în ţe lege şi pe cel ce ati sc ris e van gliei ii le.

„ S p r e s ă v â r ş i r e a s â n ţ i lo r , s p r e lu c r u l s lu jb e i , s p r e z id i r e a t r u p u lu i Iu l C h r i s t o s " . A î v ed u t ca re e ro lu l fie-căru ia? F ie-care zideşce, fie-care s ă v â r ş e s c u s­ca re servesce , „ P a n ă c e v o m a j u n g e to ţ i la u n i r e a c r e d in ţe i ş i a c u n o ş t i n ţ e i f iu lu i lu î D u m n e ţle O , î n t r u b ă r b a t d e s â v C rş i t , ş i la m ă s u r a v î r s t e l p l in i r e l lu i C h r is to s " (Vers, 13). N um eşce v îrs tă a ici cunoşcin ţa d e ­să v ârş ită , pen tru că precum* b ărb a tu l e s ta to rn ic , ea râ la copil m in tea se îuvfirteşce incoce ş i încolo, to t a ş a e şi cu credincioşii. „ L a u n i r e a c r e d in ţ e i " , dice, adecă, p ă ­nă ce vom dovedi că avem o s in g u ră cred in ţă. A ceasta e u n irea credinţei, când to ţi suu tem una, când to ţi vom cunoşce cu ex a c tita te le g ă tu ra ce ne u n e ş c e ; p ăn ă a tunci in se trebu ie a lucra fie-care. Deci dacâ p en tru a c e a s ta al p rim it charu l, ca pe a lţii să zidâşcl, ve$I ca nu cum -va s ă te destrug l însu-ţl invidiind pe altul.- D um nedeti te-a c instit, şi te -a p u s ca să desâv& rşeşci pe. un altul,’ p en tru c ă şi aposto lu l p en tru ac ea s ta a fost d a t, şi p ro fe tu l ca

1 1 2 O M I L I A X I

să profetiseze şi să convingă, şi evanghelistu l ea să evan- gbeliseze, p e n tru ac ea s ta a d a t şi pe păstoriţi şi d asca l; tu tu ro r in fine li s-a Încred in ţa t ace laşi lucru . S â nu ’m l sput de deoseb irea ch a ru rilo r, căci cu totiE aveaţi ace iaşi lucru ae îndeplin it. Canu cu to ţii credem deoD otrivâ. num at a tunci es le unire, c u ra c i a c e a s ta în ţe lege aposto lu l când ni spune d esp re b ă r b a t d e s ă v â r ş i t , es te m al p resu s de orl-ee îndoială. Şi cu to te a c es tea to t el In a l t loc ne nu ­m eşce nev îrs ln ic l ch iar şi când su n tem d e s ă v â rş i ţi; in se a tunci el a re in vedere alt-ceva . Acolo el ne-a num it ne- v îrstn ic l in ra p o r t cu cunoşcin ţa v iito re , căct dicend câ „ d in p a r t e c u n â ş c e m * ' (I C orinlh. 13, 9} adaoge şi cu- noşcin ţa en igm atică ce o avem în p resen t, şi a lte le de a~ cest feliti; pe când aici el a v o rb it cu p riv ire la a lt-ceva , adecă la u şu rin ţa de a căd ea din c red in ţă , du p re cum d i­ce şi a iu re a : „Eara a c e l o r d e s ă v e r ş i ţî e s t e h r a n a c e a v î r t o s ă “ {Ebr. 5, 14). V edl cum şi acolo il num eşce d esăv â rş iţi? P riyeşce acum , cum il num eşce aici d esăv ârşiţi prin cele ce u r m e a z ă : «Ca sâ n u m a l f im p ru n c E <( ("Vers. 14). «A ceasta, dice, e s te m ăsu ra , pe care nu de m u lt o am prim it, ca să o s tăp ân im cu to tă sîrgu in ţa , p u terea şi convingerea». „ C a s â n u m a l f im “ . A cest cu­v en t a ra tă că n ia i’n ain te su feriam de aces t neajuns. Se pune şi pe el în rândul celor-l-alţî, însfi con tinuând cu scrierea el co rectează aceasta . «De aceia, dice, au fost o- rându iţi a tâ ţia m eşteri, pen tru ca clădirea* sâ nu so miş- ce, sâ nu se c la tine in tr ’o p a r te sa u a lta , p en tru ca p e tre ­le să fie bine în ţepen ite» . P en tru câ io definitiv de p e tre depinde de a nu se învălui zid irea, de a nu se pu rta in to t locui şi de a nu se c lă tina . „Ca s ă n u m a î fim , dice, p r u n c i , i n v ă l u h d u - n e şi p u r tâ n d u - n e d e t o t v e n tu l î n v ă ţă t u r e l , în t r u a m a g i r e a o m e n i lo r , în t r u v ic le ş u g , s p r e m e ş te ş u g i r e a In ş e 1 a c iu n e l“ . „ P u r tâ n - d u -n e d e to t v £ n tu l “ . T ra te az ă chestiunea şi o desvo ltă in mod alegţFfic, a ră tân d sp irite lo r îndoelnice în ce feliti de prim ejdie se găsesc . „ D e to t v & n tu l î n v ă ţă t u r e l , î n ­t r u a m ă g i r e a 6 m e n i lo r , In tru v ic le ş u g , s p r e m e ş te ­ş u g i r e a în ş e l ă c iu n e lu . A m ăgitori se num esc acel cart ex e rc ită m eseria de ju c â lo rl la noroc. De feliul aces ta su n t şi şa rla ta n ii în vorbă, fiind-că p rind în cursele lo r pe cel m at uşori, şi ca şî cel d in t6t schim bă şi iî şi prefac to tu l. Aicî apoi s-a a tin s şi de v ia ţa nostrg m orală . „ C i a d e -

O M I U A XI 1 1 3

v â r â ţ i f iin d în t r u d r a g o s t e , s â c r e ş c e m I n t r u e l t o ­te , c a r e e s te c a p u l C h r is to s , d in c a r e to t t r u p u l p o t r iv i t a l c ă l tu in d u - s e ş i în c h e in d u - s e p r in t o t a p i- p ă i r e a d a r e l , d u p r e l u c r a r e în t r u m ă s u r a f ie - c a r u l m a d u la r iQ , f a c e c r e ş c e r e a t r u p u lu i s p r e z i d i r e a s a s i n g u r î n t r u d r a g o s t e " (Vers. 15. 16). F o rte în tu n e c a t si n ec la r a ex p lica t lucrul, voind a le spune pe tâ te la un Ioc. C eia ce <Jice, a ş a şi es te . Că precum duchu l pogorîn - du-se d in c r ie r prin n erv i nu da se n sa ţiu n ea cum s-ar în ­tâ m p la 8 e-căruî m em bru , ei fie-căruia d u p ă ana log ie , a d e c ă celu i ce pote prim i m al m u lt ’f dâ m al m ult, ce lu i m aî p u ţin ’t dă ea răşl m al puţin,-—căci duchul es te ră d ă c in a ,— to t a şa şi C hristos. P ro n ia Iul şi a c o rd a rea de c h a ru rl însuşi­r ilo r acelo r sp irite ce depind d e densu l, se face d u p re a- nalog ie fie-cărel în su ş iri în p a r te , sp re c reşcere , d u p re m ă­su ra şc iu tâ de el. D ară ce în seam n ă „ P r in p ip ă i r e a d â ­r e i " 2 A decă p rin sim ţ. P en tru că acel duch care de Ia cap purcede si a a im e re m em brilo r, o face a c e a s ta a t in ­gem! pe fie-care m em bru în p a rte ; sa» cum a r dice cine­va, ca c reşce rea se tace dupâ ana log ia cu ca re m e m b re le co rpu lu i prim esc p u te re a a ro rd a tă lo r ; sau a lt-fe liti: eă De-care m em bru d up re m ăsu ra pu iere i sale, prin an a lo g ie , p rim ind p u te re a aco rd a tă , creşce in ra p o r t cu ce i s-a a - c o rd a t ; sa tt şi a ltm in te rea : că duchul rev flrsăndu-se de su s c« î robei sugare , şi a tin g en d u -se ue to ie m em oreie , si aco r- dâudu-ii ceia ce fie-care po te nrim i, face ca corpul sa c.re- a sca . Din ce eausă ore a adaos „ în t r u d rag o s te * * ? «JNu e posibil a lt-feliâ , <Jice, de a se poao ri acel duch d a j câ nu es te dragoste .» T o te ae.estea su n t clise p en tru urni-; iin ţa . Şi ce es te . dacă ru ta re a lu a t m ai m uîtV caci şi el a lu a t acelaşi duch, m in ts ue ace laşi cap , şi ca re uucu lucrează deopotrivă, şi stim u lează deo p o triv ă n e tn tf. „ P o ­t r i v i t a l c ă l tu in d u - s e ş i în c h e in d u - s e " , adecă bucu rân - du-se de m ultă îngrijire . Decî corpul trebu ie a fi com pus nu cum s-ar în tâm p la , ci cu m u ltă a r tă , căcî dacă u n u l d in m âd u lă rl nu e la locul s6fi, în treg u l corp sufere. A st- feliu deci, nu num ai eă treb u ie de a te uni eu corpul în tre g , ci încă de a-tl ocupa locul tiîfi, căci de vel trece în a l t loc, nu te-a l un it, şi nici duchul uu te prim eşce. D arâ nu veijl ce se petrece cu sch im barea o se lo r în tâ m p la tă In a n u m ite îm p re ju ră ri, când unul din ele t r e ^ n d din locul sett ocu­pă a lt loc? Nu vedf, dic, cum prin ac ea s ta corpul în tre g

8

O M I L I A X I

se va tăm ă , şi de m ulte-ori pricinu ieşce ch iar m 6 rte , e a ră câ te -o d a tâ bo lnavu l găseşce câ acel os e nevrednic de a -1 m al avea cu sine ? De aceia m u lţi cred câ e m a l n im e rit de a tă ia asem enea ose şi a lasă* locul to r so l. A şa d a ră p es te to i locul a v id ita tea e un m a re rfifi. T o t a şa se în ­tâ m p lă şi cu e lem en te le n a lu re î ; când unul din ele îşi iese d in s im etria lui, to tu l se v a lă m ă v A c e a s ta e ceia ce $ice p rin cu v in te le : „ p o t r iv i t a l c â l tu in d u - s e şi în c h e in d u - se**, ad*“Câ că fie-care s ă s te a în locul sgfl, şî să uu t r e a ­că în a l t loc. care niel nu i se cuvine pote. P ricepe, deci, câ tă tâ rie afl cuv in tele sp u se de aposto l. Tu com pui m em ­b re le corpulu i, eară el aco rd ă d aru rile de sus. D upre cum în corp su n i o rgane accesib ile de ast-felifl de daruri, to t ast-felifl si cu duchul, ca re le este rădăcina cea de su s a tu tu ro r , p re c u m : inim a es te accesib ilă duchuluî, m aiul ac ­cesibil sângelui, sp lina veninului, şi c e le -l-a lte a lto ra . T 6 - te aces tea îşi ati causa in c rie r. Deci D um nedeu a făcut pe om ast-feliu, pen tru că c instindu-l m uit ş i ne-voind a se d ep ă rta de el, şi-afl re se rv a t el causa, ea ra om ul a dev en it con lucrăto rio cu D um nedeti, In care scop pe unu li a pus in a c es t serviciti, pe a ltu l in cela-l-alt. De exem plu aposto lu l es te v ina cea m at p rincipală a cornu lu i ca re prim eşce de la corp to tu l ; a şa ca, dupre cum prin v ine şî a r te riî c ircu lă sângele , cartLe v ia ţa -an im a lu lu i, ast-lelifl w şi cu aposto lu l, prin al c ă ru ia cu v ân t face de a se îm - p răşc ia la to ţi v ia ţa vecln ică. P ro fe tu l prorocesce cele v ii- fcire, ast-feliîi câ ai el ace laşi luc ru îl tace. Tu deci com ­pui m em brele corpulu i, d a ră el li aco rd ă v ia ţa . «Spre s ă ­v â r ş i r e a S â n ţi lo r , s p r e lu c r u l s lu jb e i " . D ragostea r e ­z id eşte , şi face a se lip i în tre ele m em brele, a se îm pu­tern ici şt a se com bina Îm p reu n a .

■*) Oeei oaca voim ae a ne b u cu ra de duchul, carele v in e de la cap, apo i unii pe a lţii să ne a ju tăm şi să ne îngăduim . Doufi su n t dev idgrile din corpul b ise ricesc : un a când ne rCcim cu d rag o stea unul c â trâ a ltu l, ea ră a doua cana îndrăzn im de a săv&rşi in ace l corn la p te n ev re d n i­ce. In am ândouC caşu rile ne d esbm âm înşi-ne de to ta lita ­te a credincioşilor. D arâ dacâ <x*l carii ati fost o rân d u iţi de a zidi pe a lţii, din capul locului i< nu num ai că nn afl zidit, ei ch iar afl desb inat, o re ce vo r suferi ? N im ic nu es te ca­

*) Partea morală. ConUa schismaticilor, tarii s-aQ dosmembratdin credinţa bisericoî, ţ i cari! sîiyerşesi: fapte nelegale şi neregulate (Vcrnn).

OM ILIA XI 115

re să desb ine b ise rica m al m ult. ca iub irea d e s tă p ân ire .; d a ra in acelaşi tim p nim ic nu po te ir ita pe Dum nedefl m ai m uli, ca ace ia ue a îm p ărţi b ise rica . C hiar de a r s ă ­vârşi m ii de bunuri, to tuşi cet ce ta ie corpul b iserice l vor fi nu m a l puţîn res pun Retori ca şi ce l ce ati crucificat co r­pul lu t ; căci fap tu l acela a fo st cel p u ţin sp re folosul o- m en ire l în treg i, de şi nu a fost săv erş it cu o as t-fe liu de in te n ţiu n e ; pe când ceia ce fac sch ism atic ii, nu num ai că nu aduce nici un folos, ci încă din co n tra m u ltă v ă tăm are . A cestea nu le-am d is num ai cu p riv ire Ia s tăp ân ito rf , ei şi cu p riv ire Ea cel stăpân iţi. Un b ă rb a t o re-ca re sâ n t *) a sp u s ce-va care s-a r p ă rea că e ia d ră sn e ţ , d a ră cu to te ac es tea a spus. Şi ce a sp u s? «Nicî sân g ele m a rtiru lu i nu va p u tea ş te rg e p ic a tu l acesta» , (Jice. Ia spune-m l, în ce scop m ărtu risesc ! ? Nu ore p en tru s la v a Iul C h ris to s? Deci tu ca re ţi-at p red a t sufletul n en tru C hristos, cum de jefu ieşcl acea b ise rică pen tru care C hristos si-a p re d a t su- lle tu l ş e a ? A scu ltă ce 4>ce P a v e l: „ N a s u n t v r e d n ic a m e c h e m a a p o s to l p e n t r u c â a m g o n i t b i s e r i c a lu i. D u m n e z e i i “ (I Corinlh, 15, 9). V ă tă m a re a aceasta nu e s te m at m ică de câ t acea ad u să a c duşm anii b isericet, ci incă eu m u lt m a t m are, p en tru câ cea d i n ţ a o face şi m a î stră lu c ită , pe când cea de a doua o n ec in s te ş te in ochit d uşm an ilo r el, când v£d că e s te a ta c a tă ch iar de p ro ­p rii se t fii. Un asţ-felift de fap t it îl cred ca o dovadă m a re de înşelăciune, când v 6d că tocm ai ace l n ăscu ţi şi c re scu ţi îu b iserică, şi ca rit afl fost in iţia ţi cu e x a c tita te in ta in e le el, tocm ai aceia, $ic. sch im bându-se fâră de veste se pun In rân d u rile duşm anilo r et. A cestea fie d ise c ă tră acel ce se a ra tă indeferen ţl fa ţă de cel ce se desb inâ de ■biserică ; pen tru că dacă sch ism atic ii afl p 6 te ch iar dogm e c o n tra re , apo i tocm ai pen tru a c e a s ta uu treb u ie a se a* m esteca cu d en şil; d a ră dacă pote cuge tă ca şi not, d a ră il "totuşi s-nu desb ina t, cu a lâ t m at m u lt incă nu trebu ie a s e am esteca cu iî. Şi din ce c a m ă s-ati d e s b in a t? P en tru resonu) că sufgr de b o ia iu b ir e l d e s t ă p â n i r e . Nu scit! ce au pătim it cet de pe lângă Core, D alban şi Abiron ? O re num ai aceştia singuri s-au p răp ăd it, safl şi cel îm p re­ună cu dfinşil? Ce sp u i? * Acei aşi c re d in ţă afl şi aceia, dicî, şi it su n t ortodox!.» Dară atunci de ce 1111 s u n t îm preună cu n o î? „ U 11 d o m n , o c r e d in ţă , u n b o t e z 1' , dice Pavel.

*} Sf, Ciprian al Antioehjel, in scrierea s a : „De unitate ecelesiae1'. Trad,

i x 6 O M I L I A X t

Dacă a le lo r s u n t bune, a le n 6s tre de sig u r că su n t r e l e ; d a ră când a le n o stre su n t bune, nu m al încape îndo ia lă că a le lo r su n t rele . „Prunci, dice, S n v ă lu in d u - n e ş i p u r t â n d i r n e d e to t v â n tu l î n v â ţ a t u r e l “ . E deajuns o- re a crede aceas ta , spune-m l, ca i! dic ca su n t o r to d o x l? D arâ a lunei cum de aQ în m o rm â n ta t şi ati desfiin ţa t cele alingfitore de c h iro to n ie ? Care e folosul celor-I-alte, dacă aceasta nu e s te tran sm isă în re g u lă ? De ace ia trebu ie a ne lu p ta pen tru această ab a te re ca şi p en tru c red in ţă . P en ­tru că dacă e perm is fie-câruia de a um plea tn â n a ’lul, du ­p re cum s-a p e tre c u t in vechim e (III. îm p ă ra ţi 13, 33), ş i a deveni p reo ţi, apo i a tunci to ţi să treacă pe a i c i ; în za ­d ar s -a m al z id it aces t je rtfe ln ic , in za d a r m al e plinită- tea b isericel, în zad ar iiuiriSrul p r e o ţ i lo r ; a tu n c i pe to te să le desfiin ţăm , pe 15te să le anulăm . *Să nu fie una ca aceasta» dicl tu. Voi faceţi aceas ta , ş i ^ ice ţl «să nu fie*? Şi cum de dicl «să nu fie», pe când faptele se pe trec a ş a ? Eu v 6 vo rbesc şi ine m ărtu risesc , nu do ră gând inel u-’mg la in teresu l mett, ci la m ân tu irea v o ş tr i . Dacă cine-va se va a ră ta nepăsă to rifl, el va vedea. Dacă pe a ltu l nu-1 in- te resază asem en ea fapte, pe m ine îu s6 mft in te resază . „ E u a m s ă d i t , d ice, A p o l lo a u d a t , 1n s £ D u m n e d e Q a făcut creşcerea* (I. Corintti. 3, 6). Cum vom pu tea ra b ­d ă rîsul E lin ilo r ? Căci dacă il ne acu să p en tru eresuri, d a ră încă pen tru aces tea ce nu vo r ţlice? «Dacâ su n t a- celeaşl dogm e, aceleaşi m is ttr il , de ce a tu n c i un a l t s tă ­pân sa re pe d easu p ra în a l tă b ise ric ă ? la p riv iţi, dic il, cum în b ise rica ch reştin ilo r to te su n t p line de iub irea de slava d eşartă . D ară încă iub irea lo r do s tă p ân ire , şi a m ă ­g irea ? Luaţi-li m ulţim ea (glotele), dic il, şi n im ic nu m al rSm âoe. Taie-li bo ia din rădăc ină , ad ecă co ru p erea glote- lo r, şi to tu l se va stinge». V oiţi să v 6 spun şi ce vorbesc il despre c e ta te a noslrfi? şi cum ne defa îm ă cu u şu rin ţă ? «E p en n is , dic il, fie-căruia de a vedea, câ dacă a r voi, a r putea dobândi în p a rte a sa pe m u lţi d in tre cel convinşi şi a tra ş i in ch reştin ism , şi nu s-a r m ira de loc de aceasta» . Val, câ tă batjocură, şi câ tă ru ş in e ! D ară ap o i şi un a lt ridilic, şi o a ltă b a tjo cu ră . Dacă ore-care d in tre noî cb reştin il a r fi p rins în fap te nrici6 se, şi a r u rm a a fi c e r ta t cu vre-o pedeapsă, d in îo te părţile e m are team ă şi m are spa im ă ca uu cum -va ace la sâ fugâ din ch reştin ism şi să se dea de p a rte a păgânilor. F ugă de o m ie de ori unul ca acesta , şi fie cu aceia. Nu dic de cel ce a r fi g reşit, cî ch iar d e

O M I L I A X I 117

a r fi c ine-va nepgcătos ş i nu a r fi g re ş it cu nim ic, d a ră dacâ voieşce a fugi din ch reştin ism , fugă. De s ig u r câ mu d 6 re , n i6 b a t cu pum nii in pep t, il je lesc şi’tn l a rd e in i­m a, ca unul ce am fo s t lip s it de un m em bru al m eii; de c â t câ nu d âre în tr 'a tâ ta , în c â t s â fia f o r s a td e acea­s tă team S , de a n u ’ml face dato riile ce mfi p rivesc . A ces­te a vi le-am spus, iub iţilo r, d u ca cum aşi fi s tă p ân pe c re d in ţa v 6str£ , sau câ în m od despotic, vfe poruncim a- ceas ta , pen tru că noi am fost procturisiU p en tru în v ă ţă tu ­ra cuvân tu lu i, şi nicî de cum p en tru s tă p â n ire sa ii p en tru vre-o autoritate* o r e - c a r e ; noi avem ro lu l sfe tn ic ilo r, carii sfă tu iesc şi îndeam nă. Cel ce sfatu ieşce sp u n e ide ile luî, şi nu forsază pe au d ito riu , ci la să pe fie-care a fi s tă p ân ca sâ ’şl a lea g ă ceia ce-I place din cele spuse , şi num ai a tunci es te respundiitoriti, când nu va spune cele cuvenite . P en tru aceia şi noi spunem si vg v o rb im a c es tea , p en tru ca să nu v6 fie voufi perm is a <Jice 111 ac ea d i în fric o şa tă : «dară nim eni nu ne-a spus, nim eni nu ne-a o p rit, nu am şc iu t şi nici că am c re d u t câ aces ta e p eca t» . P e n tru a- ceasta" v e g ră iesc şi tnfe* m ărtu risesc , că a d es in em b ra b i­se rica Iul C hristos, nu es le m ai m ic rfirt. c a a căd ea ia eres . Căci spune-m l, dacă c ine-va a r fi din în tâ m p la re vice­rege, e a ră venind rege le ad ev g ra t el nu s -a r alip i de d6n- sul ş i nici nu i-ar d a su p u n e re şi a scu lta rea cuven ită , ba Încă i-ar şi lua porfira rega lă şi a r rupe-o în m u lte bucăţi, apoi o re va fi el pedepsit m al p u ţin de câ t ce l-l-a lţl con­tra r i şi duşm an i al reg e lu i? D ară c e ? Dacă o d a tă cu aceasta a r apuca în câ d e g â t pe rege şî J-ar su g ru m a, ea râ corpul Iul bucă ţică cu bucă ţică l-a r desm em bra , apo i o re cam ce pedeapsă după d re p ta te va lua el ? D ară dacă cel ce face aşa unul rege păm ân tesc şî-ar lu a cea m al m are d in tre to te pedepsite, apoi cel ce sug ru m ă pe C hristos ş i’l des- m em brează corpul Iul, de ce gheenă nu v a fi 6 re v redn ic? P o te că v6 închipuiţi că de aceasta cu ca re a m e n in ţ? Eu nu cred aceas ta , ci va fi dem n de o a ltă gheenă cu m u lt m al grozavă. Ia sputieli’ml voi fem ei tor ca re su n te ţi de fa ţă ,— p en tru că aces t defect e m al m u lt a l fem eilo r,— şi ce lo r ce lipsesc povestiţi-li exem plul şi în fricoşaţi-le . D acă po te unii îşî închipui esc câ prin acest* fap t noi ne vom su p ă ra , sau vom câ u la ?ă ne apSrăui, apoi să seie b ine câ în zad ar cugetă ast-teliQ , Dacâ po te voeşcl ca sâ ’ţ î r fe b u n l pe m ine, a p o i1 e â sin g u r îţi dati m ijlocul prin eal-e Vel pu tea , fâră vre-o v ă tăm are , a-ţl rgsbuna. A şa dară pă lm u ieşce-m 6 , scu ipă-m e în faţă, bate-m ft. A ! po te te înfricoşezi aud ind a c e s te a ? Când ett iţi d ic : pălm uieşee-m g, te înfricoşezi,

n 8 O M I L I A XI

ea ra pe s tăp ân u l il sugrum i, şi n u l e în fricoşezi? M em bre­le corpu lu i s tăp ân u lu i le rup]’ în bucăţi, si nu t r e m u r i? B ise rica es te casa p â rin ţasca , un corp şi un duch. Voeşcl a ţ i rg sb u n a pe m in e? S tâ l num ai p ăn ă la m ine. De ce In locul meii iţi resbun l pe C h ris to s? Mal m ult În că ; de ce Joveşcl eu p ic io ru l îm p o triv a b o ld u r ilo r? Nici fn tr’un cas nu e b ine de a ţ i rgsbuna, e a ră a in su lta pe cine-va, pe când un a llu l n ed rep tă ţe şce , e cu m u lt m al grozav. Ai fost n e ­d re p tă ţită de noi ? Â pol de ce te înfuriezl pe cel ce nu te-a n e d re p tă ţi t? D ară ac ea s ta e eea m al de pe u rm ă nebunie. N u că do ră în m od iron ic ve vorbesc acestea , şi nu cum s*ar în tâm p la , ci su n t re su lta le din s ta re a su fletească în ca re tnfi găsesc . A şi voi ca fie-care d in tre cel su p ă ra ţi îm ­p reu n ă cu vo i,—de şi p rin ac ea s tă su p ă ra re se va tăm ă pe denşil, când p leacă în’ a ltă p a r te ,— aşi voi, dic, ca fie-care din ac eş tia să mg b a tă p es te obraz, saii desbrăcându-m g p ân ă la p ie le să m e b a tă cu biciul, fie că m -nr acusa ţţe d re p ­tu l, fie pe ne-drep tu l, şi in definitiv s â ’şl a ru n ce u rg ia luî a su p ra nostre , de câ t să cu teze a face de aces tea , pe ca re le face acum . D acă s -a r face aceasta , nu a r fi vr-uu lucru m are, fiind-că la u rm ă s-ar p u te a $ice că a fo st b ă tu t şi ne* c in s tit un om de nim ic şi nevredn ic de vre-o a ten ţiu n e . De a lt-fe liti ch iar eti eel n e d re p tă ţit şi in su lta t aş i ru g a pe DumnedeQ ca să v6 ie rte pecatu l, şi aceasta ni) o (lic ca s ă sg c read ă că eu am a tâ ta trec e re , ci fiind-că ce l ne­d re p tă ţit când se ro g ă p en tru cel ce l*a n ed re p tă ţit, câş­tig ă m ult curaj. „ D e v a p e c ă tu i o m a s u p r a o m u lu i , s e v o r r u g a p e n t r u d en su l“ dice. (I Im p ara ţl % 25). D ară dacă nu aş i p u te a eQ, a ş i ru g a pe a l ţi sâ n ţi şî a r face aceasta , A eum Îns6 pe cine sâ rugăm , dacâ Dumne- deii e s te in su lta t de n o i? P riveşce c â tă anom alie . D intre cel ce p a rtic ip ă la se rv ic ii în ac ea s tă b iserică, nn ia nu vin de Ioc, saQ o d a tâ in an , şi ch iar a tunci vin de fo rm ă nu­m ai şi fă ră nici un fo lo s ,’ fiind-câ îu to t tim pul c â t s ta u a ic i conversază şi g lum esc pen tru to tă n im ica ; a lţii in se de şi se p a r a fi se rioşi, d a ră tocm ai aceştia su n t ca ri aduc a c ea s tă nenorocire a su p ra b iserice î. Dacâ inse ve a ră ta ţ i se rio şi şi ve daţi a tâ ta s il in ţă p en tru ast-feliO de lucru ri, apoi e cu m u lt m a i b ine ca şi voi să ve puneţi în rându l celor leneşi de b iserică , căci pote a tu n c i nici aceia n-ar m al fi neg lijen ţi şi nici voi n-aţl m al fi ca acum . Nu v o rbesc lu­c ru rile aces tea la a d re sa v o stre celor p resen ţl, ci p en tru acel cari ait d e z e r ta t d in s tau l. F ap tu l a c es ta es te un a - d ev g ra t ad u lte r. Dacâ po te nu p r im e şd ca sâ aud i ac es te

O M I L I A X I f 119

cuv in te de la dânşii, de sig u r că nici dio p a r te a nostrfi. D in tre două fap te contrare., de s ig u r eft unul treb u ie a fi nelega l. Acum dacă vot o bănu iţi a c e a s ta asu p ra nostrg , no i su n te m g a ta a părăsi p u te rea o rî-când veţi voi, n u ­m ai b ise rica sa fie u n a ; dară d a râ noi sun tem in legali­ta te , apo i convingeţi pe cel ce ilega l s-att r id ic a t pe tro n , ca sâ se dep u n ă singu ri. A cestea le-am sp u s nu ca cum aşi o rdona, ei păzindu-vfi şi as igurându-vfi pe vot de to tă p rim ejd ia . Deci fiind-că fie-care d in tre vot es te m vîrst.1 , şi v a da sam ă p en tru cele făcute de el, v£ rog a nu a- ru n e a to tu l a su p ra nostră , şi a v 6 c rede nerespun ţle to rl, ca nu cum -va înşelându-vg să vg v â lc ă ra ţt fărâ nict uu fo­los. A vem a da cuven t p en tru sufletele vostre , însg nu ­m ai a tu n c i când vom lipsi de ia d a to ria n o s tre , când nu vom ruga, când nu vom sfă tu i şi când tiu vom p ro testa c o n ­tr a celor făcu te de voi. D ară după Io te a c es tea daţi-m î voe şi m ie a d ic e : „Curat sunt ea d e sâ n g e le tu tu r o r " (Fapt. 20, 26) ş i : „Sufletul m ea m â n tu i- l - v a Drnn- n e ţ le t i" (îezech. 3, 19). S puneţi to t ceia-ce v o iţt; a ră ta ţ i causa ad e v ă ra tă p en tru care a ţi d e z e r ta t din s tau l, şi efl m 6 voi ap ă ra . D ară nu ave ţi ce sp u n e . De aceia v6 rog şi pe voi de a s ta cu b ă rb ă ţie în s ta u l, şi pe cel ce aii d ez e rta t să se re ’n to rcă înapoi, p en tru ca ast-felifl în tr ’un cuget s â in ă lţăm m u lţăm ire luf D um nedefl, că ru ia se cuvi­ne s lava in vecii vecilor. A m in.

OMILIA XII.

„D rept aceia accasta ţlic şi m ărturisesc intru D om nul, ca sa nu m ai umblaţi vo i, precum şi ce- le-l-a lte neam uri umblâ, întru deşertăciunea m inţeî lor, Întunecaţi fiind la in in te“ (Cap. 4, 17),

D ascalul nu trebu ie m im ai ca s ă sf&tuiaseă şi să în ­veţe , să fo rm eze ş i să înd rep teze sp ir ite le discipulilor, ci să fie în ace laşi tim p temfetoriu d e D um nezeii şi Iul să se p redee. F iind-că ce le v o rb ite de 6m enl, ca v o rb ite de n iş­te ega li, nu su n t suficiente de a n e a tin g e sp irite le , de a- ce ia e n ec esa r d e a ne în c red in ţa voel D om nului şi a ue p red a lu i. T ocm ai a şa face şi P avel. D iscu tând până acum d esp re um ilin ţă , ş i d esp re jiceia că nu treb u ie a ne rid ica

1 2 0 OMILIA X II

unii a su p ra a lto ra , a scu ltă acum ce s p u n tî : „ A c e a s ta ţi ic ş i m ă r t u r i s e s c î n t r u D o m n u l , c a s â n u m a î u m b la ţ i vo ) p r e c u m şi c e le - l - a l te n e a m u r i u m b la " , şi nu d i­ce de io c : c a s ă n u m a l u m b la ţ i p r e c u m u m b la ţ i a c u m , căci atone! cuvgntul a r fi fost m al în ţep ă to riu , ci plecând de la exem plul a lto ra el 3 a r ă ta t ace laşi lucru* C hiar şi T hesa lon icen ilo r ii spune acelaşi lucru, scriindu-li: „ N u în t r u p a t im ă d e p o f ta , c a ş i c e le - l - a l te n e a m u r i " (I T hesal. 4-, 5). «Voi, dice, v -a ţl d e sp ă r ţit de cred iu ţile lor, de câ t să şc iţl că lo tu l s-a făcu t de Dumnedeft. EQ nu cer d e Ja voi de câ t cele ce vfi p rivesc , adecă ca v ia ţa şi p u rta re a v 6 str£ s ă fie du p re D um nedeti. A ceasta vă a p a r ­ţine vouă. Invoc de m aH ur la cele d ise de intiie pe D om ­nul, câ efi nu v-am în josit prin aceas ta , ci v-atn sp u s cum trebu ie s ă um blaţi.» „ I n t r u d e ş e r t ă c i u n e a m in ţe ! l o r “ , adecă a se îndeletn ici cu lu c ru ri zad arn ice şi d eşa rte . Şî care pot ti acele lucru ri d eşa rte , dacâ uu I6 te cele p rese o te ? d esp re care şi d ice E c le s ia s tu l: « D e ş e r t ă c iu n e a d e ş e r ­t ă c iu n i lo r , t6 te s u n t d e ş e r t ă c i u n i “ (Ecles. 1, 2). D ară pote va dice cine-va: «Dacâ su n t d eşe rte şi deşertăc iun i, pen ­tru ce s-a O fost făcu t? E a râ dacă to te aces tea su n t lucru rile Iul Dum nedeu, cum de su n t deşerte» ? In adevCr câ m ultă v o rbă se face asu p ra aceste i chestiun i. D ară ascu ltă , iu b itu le : du luc ru rile lui DumnedeQ le-a num it el deşertăc iun i, să nu fie una ca aceasta . N id ceriul nu es te d eşertăc iune , şi nici p ăm en tu l; n id po rţie , nicî luna, nicf ste le le, nici corpul n ostru , e.âcl to te aces tea după d ic e rea sâ n te i sc rip tu ri s u n t b u n e forte (F acere 1, 31), in se ce es te d eşe rtăc iu ­n e ? S ă ascu ltăm pe E ctcsiast in ex p lica rea ac es to r cu v in te : „Saditu'ml*am v il, dice, a d u n a t - a m p e l â n g ă m in e c â n t ă r e ţ i ş i c â n t ă r e ţ e , facut-am l a c u r i d e a p e , c a s ă u d d u m b r a v a , a v u t - a m c i r e ţ i l ş i t u r m e m u lte , a d u n a tu 'm î - a m a u r ş i a r g i n t , ş i a m v g ţ lu t c a to te s u n t d e ş e r t ă c iu n i . D e ş e r t ă c iu n e a d e ş e r t ă c iu n i l o r t o ­t e s u n t d e ş e r t ă c iu n i" {Ecl, 2, 4. şi urm ). A scu ltă acum şi pe P ro fe tu l D a v id : „ s t r î n g e c o m o r i ş i n u . ş c ie c u i le a d u n a p r e e l e “ (Ps, 38, 10). După to te aces tea e ce rt, că deşe rtâc iu u ea deşertăc iun ilo r e s te au ru l cel m u lt ce se varsă , z id irile acele s tră lu c ite , acele tu rm e de robi care m erg în tâ rg după s tăp ân , m ândria şi s lava d eşa rtă , cugete le cele uşore şi fam faronadele , T o te aces tea su n t

O M I L I A X I I 1 2 1

d eşertăc iu n i, p en tru că nu de DumnedeQ s u n t făcu te , ci d e noi. Şi de ee ore su n t deşertăc iun i ? De ace ia că nu ati m al n ie l-odatâ v re-un s fâ rş it bun. B anii, de exem plu, su n t d eşe rtăc iu n e , câna su n t che ltu iţi în d esm erd ărl, cănd însg se îm prftşcia la sâraef, a tu n c i nn su rd d eşe rtăc iu n e . Când tu-l c lie ltu ieşcl în îm bu ibări şî d es frân ă rl, ia tă ca re e sfâ rş itu l: in- g ră şa re a corpului, r ig â itu rile stom achu lu l, se c re ţiu n l m u lte , îu g reu ia rea capului, m uia rea eărnel, că ld u ra g rozava şî în fine o s lăb ăn o g ire to ta lă . D upă cum cel ca re t6 rn ă ap ă in tr ’un vas s p a r t m unceşee în zadar, to t aşa şi cel ce tră - ieşce in îm buibări, to rn fi în pân tece le iu l ca în tr ’un vas s p a r t. D eşertăc iune deci se num eşce to t ace ia ce se sp e ră a fi ce-va, pe când îu re a lita te nu es te nim ic, ceia ce se n um eşce şi d e ş e r t safl sp e ra n ţe d eşea rte . D easem enea şi to t ee e s te zadarn ic şi fă râ vre-un scop se num eşce d eşe rt, ad ecă câ nu e bun la nim ic. S â vedem acum dacă cele om enesc! nu su n t de feliul ac es to ra . wS ă m â n c ă m ş i s â b e m c ă c i m â in e tn u r im “ {I C orinth. 15, 32). C are c s fâ r­ş itu l, sp u u e 'm l? D eslrugerea com plec tă . Ne Îm brăcăm şi ne îu fâşu răm în h a in e scum pe, d a râ ca re e s fâ rş itu l? Ni­m ic. I a tâ acum şi de a le E lin ilo r: afl filosofat, d a ră în ză ­d a r ; a tî a r ă ta t o v ia ţă asp ră , înstî fâ ră folos, căci nu a- veau în ved e re un re su lta t lo losito riu , ci s la v a d e ş a r tă ş i o n o ru ri din p a rte a celo r m ulţi. D ară s la v a d in p a rte a ce ­lo r m u lţi ce e s te ? Nimic, eâcî dacă ace l ca ri ac o rd ă ono­ru rile pier, cu a t â t m al m u lt încă s la v a si onorurile ee il le aco rd ă . Cel ee acordă a ltu ia onore, tre b u ie ca m al’nteifi s â şl-o aco rd e lu i în su ş i; dară dacâ el nu şi-o aco rd ă sie-şl, cum va p u tea sâ o aeorde a ltu ia ? A cum în s6 noi cău tăm o n o ru ri până şi din p arte» celo r m al n ec in stiţi şi m al de d e sp re ţu it. D arâ ce felia de onoruri su n t a c e s te a ?

Al vgţlut câ to te su n t deşe rtăc iu n ea d eşe rtăc iu n ilo r ? De ace ia şi dice a p o s to lu l: „Intru d eşertacîunea m in - ţe l l o r " . D ară o re relig iunea lo r nu e de a c es t fe liti? Nu e lem ne şi p e tre ? D um nedeu a făcu t ca în locul lu m in a ­re! d in sfeşnic să ni se a ra te sorele , D arâ eine o re se în ­ch in ă lum tnârel din sfeşn ic? S orele dă lu m in a ; d a ră când el nu po te din vre-o eausă 6 re-care, a tu n c i lu m in a rea din sfeşn ic hi d ă lum ina. De ee deci nu te înch in i lu m în ăfe i d in s feşn ic? «Da, $ice, eS mfi închin focului» .— O î ce ri$i- lic, ce insu ltă . P riveşce acum şi a lta . De ce s tin g i ceia ce tu a d o r i? De ce n iu iiceşcl pe D um nedeul te u ? De ce nu p e rm iţl ca Casa ta sâ se um ple de m agn ificen ţa lui ? D acă focul e s te D um nedeu, apo i lasâ-1 ea să-ţi consum e corpul,

1 2 2 OM ILIA X II

n u -1 condam na sâ s te a .sub fundul o le l şi a că ldâre l, ci b a g ă -1 in căm ara ta , b a g ă -1 in hainele cele d e m ă tase . D ară tu nu num ai câ nu taci a şa , ci încă de s-a r în tâ m ­pla din vre-o eausă o re-ca re ca sâ în tre pe furiş. a lerj'I in io te p ărţile , pe to ţi ’I chem i în a ju to riu , şi ca cum a r fi in tr a t in casa ta o fea ră să lb a tecă , a şa plângi şi oftezi, şi num eşcl cea m al m are n eno roc ire faptul, că D um nedeul teii iţi s tă de fa ţâ . Ea am D um nedea şi fac to tu l ca să-I po t avea în m ine, şi m -aşl c red e în cea m al m are fericire, nu când îmi va v isita casa m ea num ai, ei când efl aş i p u tea sâ -1 a tra g în in im a m ea. A trag e şi tu focul in in im a ta . T o te acestea su n t de rîs si „deşertăciunea m in ţe i l o r “ . F ocul es te bun sp re a te se rv i cu el, e a ră nu 3 i te în ch in a ; es te făcut ca efl să mfi servesc de el, ea ră nu ca el sâ tne stăpâneasca pe m in e ; el a fost făcut p en tru m ine, şi nu ett p en tru densul. D aeâ te inchiol focului, de ce şed l cu l­ca t pe p a t şi poruncesc! buca ta rin lu î ca să s te a în faţa D um uedeulu i t e a ? în v a ţă b u că tă ria , fâ -te p ita ria , şi de voeşcl tă -te ch iar ferarifl. N im ic nu po te fi m al onorab il ca e x e rc ita rea a e es to r m eşteşugu ri, cu care ocasie D um ­nedeul te a te v isitează to t-deauna. Consideri ca o insultă a rta , in care e de faţă D um nedeul t e a ? De ce o rdon i se r­v ito rilo r tel, ea ră tu nu te cred! d e m n ? Focut es te bun şi n ecesar, fiind-că e e rea ţiu n ea unul bun e re a to ria , in:>e nu es te D u m n e d e a ; e luc ru l lu i Dumnedefl, d a râ nu D um ne- dftâ. Nu vedf oeorâfidueala lu i ? Nu veţll că d e ’n dată ce se lipeşce de vre-o casă, el nu s tă în tr ’un loc ? ci de va găsi vre-o co n tin u ita te to tu l d ărîm â, şi nici m ânele co n s tru c to ­rilo r şi nici a le a lto ra nu su n t in s ta re ca să stingă furia l u î ; el nu cunoşce nicf p rie ten i, şi nici duşm ani, ei pe lo ţl IV tra te a z ă Ia felin. Deci aces ta este D u m o e d ta ? Şi nu v 6 ru ş in a ţi a o sp u n e ? Cu a d e v e ra t câ b ine a d is ap o s to lu l: „ I n t r u d e ş e r t ă c i u n e a m in ţe i l o r " . «Dară, dic ii, so rele es te DumnedeU». D ară, spune-m l, de ce, şi p en tru c e ? Că dă lum ină m afe ? Dată: ttu -1 vedf dese-ori învins de nori, ş i fără de voe serv ind n a lu re î ? Nu-1 vedl a ltă -d a tă în eclipsă şi ascuns de lună şi de n o r i? De şi de alt-felia norul e m al s lab de câ t sorele , însfi cu t6 te aces tea de m u lte -rrl îl s tă p â - nesce. D ară şi aceasta e lucrul în ţe lepciune! Iul Dum nedefl. D um nedea treb u ie a fi îu to tu l îndestulai*, pe. când so rele e lipsit în m ulte, şi ac ea s ta nu e p roba d tim nedeirel Iul. P en tru ca el sâ se a ra te şi să fie vgdut a re nevoe de ae r, şi )ncâ de a e r uşor, p en lru că dacă e p rea des, nu lasâ razele lui ca să se tra n sm ită . A re nevoe şi de a p a , pen*

O M I L I A X l t 123

tru ca s ă nu a rd ă ; pen tru câ dacă nu a r fi isvorelt), la cu ­rile , r îu rile şi m ările , care prin abu rii îm p ră ş tia ţi ţin ore- care u m e^ală , nim ic nu l-ar p u tea îm pedecă de a a rd e to ­tu l. Ve<Jî acum ce feliti de Dum nedefl a l ? 0 ! câ tă nebunie, şi c â t r id ic o l! «D arâ, dicl, e DumnedeQ p rin faptul că pote v ă tăm a» . Şi tocm af pen tru că v a tâ m ă nu es te Dunmoijett, p r in fap tu l câ unde el v a tâm ă , nu a re nevoe de a ju to riu l niinSnuI, pe când in acele unde el foloseşce a re nevoe d e concursul m ulto r e lem ente . A trib u tu l lu i Dum nedefl in se e de a folosi, şi nu de a v ă tă m a ; d a ră când e co n tra riu l, cum p o te fi D um nedeti? D ară nu ved l că m ed icam entele o trâv ito re va ta in a fâră sâ m al a ibă nevoe de aju toriu! a l­to ra , pe când acele ce folosesc ati nevoe de aju to riu l m ul­to r a ? P en tru tine inse sd rele es te şi bun , io acelaşi tim p şi s la b ; es te bun, pen tru ca prin el să cunoscl exac t pe s tă p ân u l a to te . şi este slab , p en tru ea sâ nu 1 po ţi num i s t ă ­pân. «D ară, dicl, el tace ea sâ c reaseâ p lan te le şi sem in ­ţe le» . Inse nu cum -va o re pe lân g â dânsul şi ftâligariul e s te D um nedefl? pen tru că şi el o ju lâ la c reşcere . Nu cum ­va ore pe lângă aceş tia su n t dum nedel şi furca şi m ânele ag ricu lto ru lu i ? A ra tă ’mT, dacâ po ţi, pe so re crescend p la n ­te le fără aju to riu l n im fin u l; fă ră a ju to riu l păm ântu lu i, saQ a apei, safl a a g r ic u ltu re l; s ă ’şl a ru n ce s ingu r sem in ţe le îu pâm en t, arunce-şl apo i razele sa le şi la u rm ă sâ-m l a ra te sp icele de grâQ. D ară dacă re su lta tu l a c es ta nu d e­pinde num ai de dânsu l, ci şi de ploi, apo i de ce să uu fie D um nedeti şi a p a ? De ce nu şi baligariu l şi s a p a ? A şa d a ră la to te să ne înch inăm ? sp u n e -m l; pe lo te sâ le a - d o ră m ? V a l! c â tă nerod ie ! D ealt-Ieliu spicele de grâfl m al d eg rab ă s-a r pu tea form a fâ ră so re , de câ t fă ră p am en t şi f ă râ ap ă , ca şi t 6 te cele-l-alte p lan te . D acâ nu a r fi p ă ­m ân tu l, nim ic d in aces tea nu s-a r vedea. Dacă pune c in e­va pârneDt în tr ’un vas de lu t, p âm en t, dic, am esteca t cu bă ligariu m ult, şi-l pune su b s tre a ş in a casei, du p re cum fac copiii şi fem eile, vo r resâ ri acolo ’n isca ce-va p lan te, po te s labe in fel iul lo r, inse p la n te ; ast-felifl câ după a c e a s tă ex p e rien ţă resu lta tu l dep inde ma! m ult du p ăm ân t şî bali- garifl, de c â t de sore, şi p rin u rm a re trebu ie a ne înch ina m al m ult acesto ra , de c â t soreluf. S orele a re nevoe de ce- rifl, de aer, de ape, ca sâ nu v a tă m e ; a re nevoe de to te aces tea , «Jii.*, ca de un frâO, ca re să-,I s tăp ân ească să lb â ta - d a Iul, ca si a unul cal să lbatec , ca ast-felifl să nu-f lase de a ’şl a ru n ca razele după plac. D ară ia spune-m l, unde es te el în tim pul nopţel ? U nde s-a dus sâ că lâ to riască D um nedeul te fl? Nu e a trib u tu l lu i Dum nedefl de a se în-

0M 1U A V II

eliide unde-va, saâ de a se s f â r ş i ; a c e s ta cu ad e v ă ra t e a trib u tu l co rpu rilo r, «Darâ, dicî,' in so re es te şi o pu te re ore-care, ş i se m işcă». Dec) ac ea s tă p u te re e D um nedefl? spune’iuf. De ce es te im pedecală ac ea s tă pu tere , ca s ă nu s tă p ân iasc ă p u le rea lu i cea a rd fito re? E arăş l ajungem la ■vorba d in tei. D ară ce es te a p a ? N u cum -va-ş i ea este DumnedeQ, prin fap tu l că e s te elefiientul cei m al ind ispen ­sa b il v ie ţe l an im ale şi vege ta le ? Şi adecă până când ne vom în v â rti in aces t la b i r in t? Cu .id ev g ia l dice a p o s to lu l; ^ l n t r u d e ş e r t ă c i u n e a minţei lo r , î n tu n e c a ţ i fiind îa m inte".

D ară cu aceş tia cum e posibil de a d iscu ta hună-6 ră ■despre Înv iere ? când il nicî nu p o t suferi să audă , din eausă eă su n t în tu n eca ţi la m in te . De ace ia şi v ia ţa lor ■este a t â t de d e s f râ n a ta ; de aceia cu rvesc şi com it cele m al g rozave necuviin ţl. Şt cu d re p t c u v e n t; căct cel ce 'ş î afl cro it DumnedeQ după placul lo r, n eg reşit că to te le fac, şi dacâ vo r p n te a să se ascundă de ochii om enilor, il se ■cred fericiţt, căci nim eni nu es te care să-I s tăp ân ească . Cu c e va p u tea deci sâ influinţeze a su p ra lo r vorba despre nem urire , ca re după denşil e un m ith in to tă p u te rea cu- ven tu luf ? D arâ incă s ă )i sp u i d esp re cele dio iad ? După •denşil ş t aces ta e u n m ith. P riv eşce acum şi ideea lo r sa- ta n ic e a s c ă : câu i il ’şl făuresc de l desfrâna ţi, nu dic câ su n t niithurl, ci cred în if; e a ră când d iscu tă despre iad, ■dic câ poeţii vorbesc de ac ea s ta sp unând po reştf, ca ast- felia sâ se restorrfe de p rt;tu tindenea ideea de v ia ţâ feri­cită. «D ară, dic il, filosofii au d esco p e rit ce va m al onora­bil şi m al bun de câ t acestea» . Cum ? Cel ce ati in tro d u s •destinul, şi spun că lo tu i es le lip s it de orl-ce îngrijire , că de n im icâ s ă nu-î pese cul-va. si câ el es te com pus din -atom urî? S au acel carii dic că D um nedeu es te corp ? Saft a c e l carii tran sfo rm ă sufle ti1 Io om eneşcl in câneşct, şi voesc a convinge pe om eni, că om ul od in io ră a fost câne, sa fi left, sau peşce ? D ară când o re veţi înceta de a bârli în ­tuneca ţi tiind cu m in te a ? Cu a d e v ă ra t că il vorbesc despre ■dogme’şi d esp re v ia ţâ şi fac to tu l ca şi cum pare-că a r fi în în tunerec. Cel în tu n eca t nu vede nim ic din cele ce s ta ţi ■de fa ţă , ci de m ulte-ori vfidend o funie, o ia d re p t şe rpe ce se m işcă, saQ dacă cade sub un g ard , crede că vre-un om safl vre-un dem on îl s tâpâneşce , şd de aici apo i tu lb u ra re şi v u e t m are . De âst-feliu de lu c ru ri se tem il, ca să se ad everească ^ ice rea p ro fe tu lu i: „A colo s-aQ t e m u t d e frica, unde nu era frică" (Ps. 5 2 ,6 ), pe când de cele

O M I L I A X I I 125

dem ne de te m u t iî n ic î că se sfiesc m ăca r. în to c m a i ca şi> copiii, ca rii p u rta ţi in b ra ţe de m ance a lin g focul cu m â­nele fâ ră să se gând iască, saii lu m in area a p r in să d in sfeş­nic fa râ nicî-o frică, e a ra când ved v re -u n b ă rb a t îm b ră - c a t eu o h a in ă in iţ6 să (din pCr de cap ră , saii oe) il tre m u ­r ă de frică. T o t aşa şi E lin ii a ceş tia , d u p re cum în adevfir su n t copiii, p en tru ca re dealt-feliu c h ia r unul d in a î l o r (P la ton , T im . p . 22 13.) a d is că „Elinii pururea su n t copil" , p en tru c ă se tem de acele ce in re a lita te nu s u n t pfecate, p recum : m u rd ă ria corpulu i, În g ro p a rea m orţilo r, nun ta , o b se rv a ţiu n ea d ile lo r, şi a lte le de a c es t feliti", pe- când de acele ce cu a d e v g ra t su n t pficate, p recum : p ed e - ra s tia , cu rv ia , p recu rv ia , etc. de a c e s te a n ic i vo rb ă m ăca r nu fac. II vel vedea că după ce se în to rc e de la v r e - o în m o rm â n ta re se sp a lă , d a ră de p ic a te le cele de m o rte n ic l-odată ; îl vel vedea încă punend m u lt in te re s p en tru b an i, ii vel vedea ap o i su p e rs tiţio s p ăn ă la rid ico l, bună- o ră credfind că la c â n ta re a v re-u n u l cucoş v a ven i sati' v a p leca cine-va! Cu ad e v g ra t că su n t în tu n eca ţi cu m in ­tea . S p iritu l lor e în c ă rca t de m ulte spa im e, ca de exem plu:: <sAstă-d(, după ce am ie ş it din casă, m -a în tâ ln it X. cel â n te if l ; deci num ai de c â t uii se va în tâ m p la m u lte rele. Mişelul de serv ito rii! aducfindu-m l c iubo tele ’m l-a dat, mal. ânteift cea s tâ n g ă ; d a ră ac ea s ta în seam n ă că v o r veni a- su p ră ’ml nenorociri m a rî şi insul le. C h iar efl apoi ieşind' din casă am p ăş it cu piciorul s lâ n g m al ’n tâ i i i ; deci e sem n de nenorociri» . A cestea su n t re le le cele de pe lângă casă. «Ieşind aslâ-<Jt din casă, mi s-a b ă tu t och iu l s tâ n g de d e s u p t ; ac ea s ta e sem n de lacrâm l» . Fem eile Jipol, dacă c lăn ţănesc tres tiile când isbesc cu spa tn ta. ţe su tu l pânzei, saQ că 'ş l consum ă mulL lim p la pep tăna- tu l lâneî, sco t de aici v r 'u n sem n. D easem enea când tor- tu l sb â rn â ie în s ta tiv e , safl când d in ţii de su s a l s ta ti v pi­sc ă r ţi esc şi fiind în tinşi p rea ta re se ru p , sc o t şt de a icf v r 'u n sem n, şi în line m ii de aces tea , care s u n t dem ne d e ­n s . D acâ rage m âgarîu l, sa tl dacă câ n tă cueoşul, sa(t de s tre n u tâ cine-va, saii a l tc e v a , apo i ca şi cum a r fi legaţi cu m ii de legătu ri, sau d u p ă cum am dis, ca s tă p â n iţi de în tuneric , pe to te Ie bănuiesc , făcendu-se p rin ac ea s ta de m ii de o ri m al sc lav i de câ t sclavii. N u a şa in se sun tem noî, carii ridem de to te aces tea , ca u n ia ee tră im in lu ­m ină, şi sun tem în scrişi ca c e tă ţen i a l ceriu lu i, n ea v S n d n im ic com un cu păm ântu l. Noi un s in g u r lucru îl credem ,

1 2 6 O M I L I A X I I I

ca sp a im ă , ad ecă p fcc a tu l, şi s ă nu aducem vre-o su-. parare lui D um nedea. Nefiind aces tea , noî rîdem de t 6 te cele-l-alte, ca şi de d iavolu l, ca re a 1-In trodus to te a- cele su p e rstiţiu n l ridicole. P e n tru to te a c es tea s ă m u lţă - m im lu t D um nezeu. Să cău tăm ca nicl-odată s ă nu fim prinşi în ac ea s tă robie, şi d ac ă vre-unul din p rie ten ii n o ­ştri a fost p rins, s â rum pem leg ă tu rile lui, să-l e liberăm d in a c ea s tă înch iso re u ric i6 să şi de rîs. Să-l facem sp rin ­ten în că lă to ria cea sp re cerifl, să-f rid icăm în su s a rip e le cele îng reu ia te , şi să-l în v ă ţăm a filosofa asu p ra v ie ţe l şi a su p ra cred in ţei. Să m u ltâm im lui D um nedeti p en tru to te . S a -1 rugăm ca sâ nu ne a ra te nevrednic! de d aru l lui cel făgădu it nonfi. C hiar şi noi s ă ne încercăm de a contribu i cu cele ce se cer de la noi, ca ast-feliii să în v ă ţă m nu n um ai vorbind, ci şi făcând cele ce vorbim , căct num at a şa n e vom bu cu ra de m iile de b u n ă tă ţi făgădu ite n6 ufe. C ăro ra fie ea eu to ţii să ne învrednicim , p rin C bristos Iisus Dom nul n o stru , căru ia îm preună cu T a tă l şi cu S ân ­tu l Duch, se cuvine slava , s tă p â n ire a şi c instea , acum ş i p u ru re a şi în vecii vecilo r. A m in.

OMILIA XIII.

„Drept aceia, aceasta ţlic şi m ărturisesc întru D om nul, ca să nu mal umblaţi v o î, precum şi cele- l-alte neam uri umblă, întru deşertăciunea minţei lor, întunecaţi fiind Ia m inte, înstrăinaţi d e viaţa Iul D um neţlcu, pentru necunoşcinţa care e ste Intru i(, pentru îm petrirea inim ei lo r: carii intru nesim ţire petrecând s-aQ dat pre sine înverşunârel, spre lucra­rea a t6tâ necurâţia, întru lăcom ie" (Cap. 4, 17— 19).

Nu num at c ă tră Efesenl su n t d ise aces tea , ci şi c ă tră voi, şi nu su n t d ise de noi, ci de P avel, saQ m at b ine dis nici de c ă tră noî şi nict de c ă tr ă P avel, ci de c ă tră însuşi C harul Duchuluî. t ) e d ast-fe liu trebu ie a v6 p u rta , dupre cum vorbeşee charu l. A scultă însfi şi ce an u m e vorbeşee e l : „Drept aceia, aceasta dic şi m ărturisesc întru D om nul, ca sa nu mal umblaţi voi, precum şi

OMILIA X III 127

c e le - l - a l te n e a m u r i u m b lă , I n t r u d e ş e r t ă c i u n e a m in - ţ e î lo r , în tu n e c a ţ i f i in d la m in te , în s t r ă in a ţ i d e v ia ţa lu i D u m n e d e Q , p e n t r u n e c u n o ş c in ţa c a r e e s te în t r u ii, p e n t r u S m p e tr ir e a in im e i l o r " . D ară dacâ e s te ne- cunoşcin ţă, şi dacâ es te i m petri re, p e n tru ce a c u ş i? Cel care nu cunoşce e m al d re p t de a fi înv&tat, de c â t de a fi a c u sa t şi pedepsit. P riv eşce în s6 , cum ap o sto lu l im ed ia t 3i rid ică lo r orl-ce idee de i e r t a r e : „ c a r i i , d ice, I n t r u n e ­s im ţ i r e p e t re c & n d s -a u d a t p r e s in e î n v e r ş u n ă r e l , s p r e l u c r a r e a a t 6 ta n e c u r a ţ i a , în t r u l ă c o m i e " , şi ap o i im ed ia t a d a o g e : „ E a r â v o t n u a ş a a ţ i c u n o s c u t p r e C h r i s to s " (Vers. 20). A ici deci a ra tă , câ num aî v ia ţa lo r a fost causa îm p e trire l in im eî lo r, ea râ v ia ţa a c e a s ta a re su lta t din p rop ria lo r trân d ă v ie ş i n es im ţire . „ C a r i i , d ice, î n t r u n e s im ţ i r e p e t r e c â n d s -aQ d a t p r e s in e " . Deci când tu aud i $ic6n d : „ I-a d a t p r e il D u m n ed ea î n t r u m in t e n e i s c u s i tâ ( n e p r i c e p u t a ) “ (Rom . 1 ,2 8 ), a- m inteşee-ţf de cuvin tele a c es tea că s - a u d a t p r e s in e . D arâ ce în seam nă aces te c u v in te ? Căci dacâ il de bună v o ea lo r s-aii d a t p re sine, cum se (Jice că D um nedeti 1-a d a t ? Şi dacă D um nezeii S-a dai, cum a tu n c i de s-afi d a t iî p re s in e ? V edl tu aici p ă ru tă c o n tra z ic e re ? De câ t p rin (Jicerea l-a d a t p r e il D u m n e d e Q în se am n ă că a î n g ă ­d u i t , a p e r m is DumneţieO. V edl deci cum v ia ţa n ecu ­ra tă es te şi ea ob iectu l şi u n o r ast-feliii de d o g m e? „ C â t o t c e la c e f a c e r e le , u r a ş c e lu m in a , ş i n u v in e la l u ­m in a " (Ioan 3, 20). Şi fn adevg r, fciim a r p u tea un b ă rb a t sc e le ra t, ş i m al cu sa m ă d in tre ace l ce se tă v ă le sc în m u rd ă ria tu tu ro r co rp u rilo r fem eeşcl, şi ca re niel m ăca r idee nu a re de so b rie ta te , cum a r p u te a , <Jîc, unul ca ac e ­s ta sâ a ra te o ast-fe lia de v ia ţă n ep ric h ă iiitâ ? «D ară, dicl, u n ia ca ac eş tia şl-ati pus corpul în m işca re» . Şi de aici apo i vine îm p e tr irea inim ei, si în tu n e ca re a cugetu lu i. Se în tâ m p lă câ te -oda tă ca sâ se în tu n e ce ce-va ch iar pe când s trâ lu ceşce lum ina, cum bună-oră cu ochii când su n t s lab i, ea ră slabi dev in safl prin influenţa v re -u n o r u m eze li v ă tă - m ă lo rc , sa u p rin vre-un cu re n t m are . T ocm ai a ş a şi în ca ­şu l de fa ţă , când în c lin a rea cea m a re c ă tră lu c ru rile pă- m finteşcl ni în tu n ecă in te lec tu l n o s tru şi ni aco p ere cugetu l cu d esâverşire , D upre cum când su n te m Sn fundul ape l nu pu tem vedea so re le , d in cau sa apel ce e d e a su p ra capu lu i

128 OM1L1A XIII

n o stru ca un g a rd pu tern ic , to t a s t-fe M se pe trece şi cu Sm petrirea in im ei din causa în tu n ecă re l och ilo r cugetulu i nostru , adecft o com plec tă n esim ţire , când nicl-o te a m ă nu m al c la tin ă sufletu l n o s l r u J „ N u e s te f r ic a lu i D u m n e - deQ în a in te a o c h i lo r ) u lM {Ps. 3 5 ,1 ), şi e a r ă ş l : „ D is -a c e l n e b u n î n t r u in im a s a , n u e s te D u m n e ţ îe a " ţP s. 13, 1). De n ic ă irl nu vine îm p e tr irea , de câ t num ai din n esim ţire , p e n tru că num ai a c ea s ta a s tu p ă porii. Când un c u re n t în g h e ţa t se concen trează în t r ’un s in g u r loc, p a rte a aceia a co rp u lu i dev ine m o rtă şi fă ră s im ţire , şi ch iar de al arde-o, saQ aT tăia-o, safl de I-al face orl-ce, ea nu sim - ţeşce. T o t a şa şi aceia carii s-au fost p re d a t o d a tă desfrâ­na r e f ; ch iar de al a ru n ca asup ră -li cuv in te de foc, sau ta r i ca ferul, n im ic nu se a tinge de il, p en tru că n im ic nu po­te ajunge p ân ă la il, şi aceasta din causă că deja a m u rit consciin ţa lo r. Deci dacă nu vel com bate nes im ţirea , ea ast-fe liâ s â te po ţi a tinge de p ă r ţi şi de o rg an e săn ăto se , vel m unci în za d ar. „ I n t r u l â c o m i e “ dice. P rin aces te cuvin te m ai cu sam ă li-a ră p it orl-ce sp e ra n ţă de justifi­care. «Li-ar fi fost posibil, dacă a r fi voit, dice, nici de a fi lacom i, nici de a fi desfrâna ţi, nici de a ’şl îm buiba pân­tecele şi a eă u ta num ai de p lă c e r i ; a r fi fost posibil a s e îm p ărtăş i şi d e averi, şi de p lăceri si de d esfă tă ri in m od cum păta t, d a ră fiind-că afl u sa t de aces tea fă ră m ăsură , io tu l afl co ru p t» . r S p r e l u c r a r e a a t 6 tâ n e c u r ă ţ e n i a " , dice. A l v e d u t cum îî lipseşce de orl-ce ie r ta re ^lîcend l u c r a r e a a t o t ă n e c u r ă ţe n ia ? A decă nu pentru că il aQ cădut, a u p ă c ă tu i t ; ci lucrau , sa îf 'm a l b ine dis s â v e r - ş ia f l a c e s t e r e le , şi fâceao u s de ele cu in ten ţiune . „ In t o tă necurăţenia", e a ră to tă necu ră ţen ia nu e alt-ceva, de câ t cu r vi a, p recurv ia , p ederastia , invidia, to tă desfrâna- rea şi m u rd ă ria sp iritu lu i.

„Eară vo i nu aşa aţi cunoscut pre Christos, de vrem e ce pre el 1-aţl auţlit, şi întru d£nsul v-aţî învăţat, precum este adevărul intru Iisus“ (Cap. i t 20. 21). Dicerea de vrem e ce pre el l-aţi auţlit (sîfs aurov -fjxoutjaTt=afară numai dacă I-aţt audit) nu este a u- nul om ce se indoieşce, <'i a unuia care e lorle convins, dupre cum şi în alt loc dice: „D e vrem e ce cu drep­tate este la DumnedeCi a resplâti n ecaz celor c e v6 necăjesc pre v o l“ (II Thes. 1,6). „De vrem e ce

O M I L I A X II I 1 2 9

p r e e l l - a ţ i a u ţ l i t , ş i i n t r u d & n su l v - a ţ l î n v ă ţ a t , p r e ­c u m e s te a d e v e r u l î n t r u C h r is to s , c a s a l e p ă d a ţ i v o i, d u p r e c e a m a l ’n a in te v ie ţu i r e , p r e o m u l c e l v e c h i a *4 (Vers. 21. 21). A şa d a ră a cu n 6şce pe C hristos, constă şi in a v ie ţu i cu d rep ta te , căci ce l ce v ie ţu iesce cu v ic len ie’ şi cu rfiu tate , ou cunoşce pe DumneiJeQ, şi nu e s te cunoscu t nici el de Dum nedett. A scultă pe aposto l ce sp u ­ne in a l t lo c : „ M ă r tu r i s e s c il c â p r e D u m n e ţ l e a ll ş c iu , e a r â c u f a p te le îl t ă g ă d u i e s c " (Tit. 1 .1 6 ).

„ P r e c u m e s te a d e v ă r u l în t r u I i s u s c a s ă l e ­p ă d a ţ i v o i, d u p r e c e a m a i ’n a i n t e v i e ţu i r e , p r e o m u l c e l v e c h iu " , ad ecă s ă nu v ie ţu iţf ca aceş tia , căci a- devfirul e p rin tre noi, şi nu d eşertăc iu n ea . D upre cum cre­d in ţa nostrg es te adevăraţii, to t aşa e şi v ia ţa nostre . De­şe rtă c iu n ea şi m inciuna sun t pficate, pe când v ia ţa cea d re a p tă es te adeveru l. S o b rie ta tea de s ig u r că es te ad ev ă­ru l, p en tru că a re un s fâ rş it m are şi frum os, pe când d es- f râ n area nu d u re ia niraie. „ P r e o m u l c e l v e c h if i , c a ­r e s e s t r i c a d u p ă p o f te le în ş e lă c iu n e * " , d ic e ; adecă , că precum poftele lu i su n t s tr ic a te , su n t co rup te , lo t as t- feliii e şi dânsul. Şi cum ore se s trică poftele lu f? Cu m or- le a to te se nim icesc, căci ascu ltă ce spune P ro fe tu l: „ In d iu a a c e i a v o r p e r i t 6 te g â n d u r i l e l u l “ (Ps. 145,4). D ară nu num ai prin m orte , ci şi prin a lte le m ulte , p recum : fru ruuseţa co rpo ra lă a d isp ă ru t d e 'n d a tă ce a v en it peste

.e l vre-o boiă saO b ă trâ n e ţe , a m u rit cu ud cuvgnt şi s-a s t r ic a t ; p u te rea lui co rp o ra lă se n im iceşte e a ră ş l, şi ch ia r p lăce rile nu m a l afl Ia b ă trâ n e ţă aceiaşi d u lcea ţă ca la tin e re ţâ , A ceasta ni e s te în v ed era tă din is to ria lui B er- zellim , pe ca rea o cunoşceţî. D upre cum lâ n a se d is tru ­ge de c ă tră ch iar cel ce o fabrică , to t ast-feîiu şi om ul cel vechia. Şi iub irea de slavă, şi p lăcerile a u p e rd u t de m ulte-ori pe om , ea ră poftele l-aii în şe la t în to t-deauna . P en tru că în adevfir fap tu l în sine nu es te vre-o plăcere, ci m al m ult am ărăc iune, înşelăciune, ipocrisie şi m inciună, ca si Ia te a tru , unde persona ca re joeă ro lu rile p a re a fi fru - m osă ,— în tim p ce schim ele ce le face su n t dem ne de d es­p re ţ şi rtesgusl,—d ară d e’ndată ce vel ridica m asca şi’I vel descoperi ta ţa , vel vedea În şe lă c iu n ea în t 6 tâ golăciu- nea el. Şi in adevfir că înşelăciune este , când nu ţi se a- ra tă ceia ce e*te cu adevg’ra l, ci ceia ce nu este . A st-fe- liti se fac ş ir e t lic u r ile . Dt-, a ic i, d ec i, .a p o s to lu l ni p resc rie (

OMILIA XIII

p a tru felîurl de om eni, ad ecă douS feliurl în cuv in te le ur- m ă to r e : „ L e p ă d â n d p r e o m u l c e l v e c h io . . . . s a v£ în o iţf d e . iz n o a v ă c u d u c h u l m in ţe i v 6 s t r e , ş i s a v e îm b r ă c a ţ i In o m u l c e l (n o Q “ , ea ră cele-I-alte doue în ep isto la c ă tră R om ani, unde d ic e : a l t ă l e g e în*t r u m â d u lă r i le m e le , r e s b o in d u - s e îm p o t r iv a le g e l m in ţe i m e le , ş i d â n d u - m e p r e m in e r o b le g e l p i ­c a tu lu i , c a r e e s t e i n t r u m â d u lă r i l e m e ! e “ (Rom. 7, 23). Şi aceş tia su n t în a fin ita te cu cel doi dinteift, adecă

ţom ul cel noii fa ţă de cel d inăun tru , şi om ul cel vechili ţa ţă de cel de d inafară , sati m al b ine (Jis tre i su n t şi a- n u m e : om ul cel nod, om ul cel vechili, şi a c es ta care e şi cel m a i principal şi f ire sc ; «Să v £ în o iţ l d e i z n o a v ă c u d u c h u l m in ţe i v o s t r e “ dice. P e n tru ca să nu c re ad ă cine*va că In troduce un a l t om, gpuoend de cel vechia şi de cel nofl, p riveşce ce dice e l : „Sâ V6 în o i ţ l “ , d a ră a se re ’noi uu es te aK-ce-va, de câ t a re în tin e ri cel b ă trâ n , fâcSndu-se safl devenind alt-ceva din ceia ce era . A st-fe lia că sub jectu l e acelaşi, pe când sch im barea făcu tă e ac c id en ta lă ; în tocm ai euin se în tâm plă şi cu co rpu l, când ace laşi corp tre c e prin m ulte sch im bări fo r tu i te j Şi cum s-ar face ore acea r e ’oo ire ? „Cu d u c h u l m tn ţe î v d - s t r c ,“ , (Jice, adecă , cei ce a re duchul în sine , nu sâ - v 6rşiaşce nim ic vechitt, p e n tru că duchul nu su fere fap­te le cele vechi. „ C u d u c h u l m in ţe î v 6 s t r e “ diee, a- decâ cu sp iritu l d in m in tea vostrfi. „ Ş i Să v<5 îm b r ă ­c a ţ i in o m u l c e l noQ , c a r e d u p r e D u m n e z e i i s -a z i d i t “ (Vers. 24). A i vfedut cum sab jec tu l e unul şi ac e ­la şi, că el e s te care se d’esb racă şi to t e l care se îm b racă ? „ In o m u l c e l noQ , dice, c a r e d u p r e D u m n e z e i i s - a z id it , î n t r u d r e p t a t e ş i în t r u s â n ţ e n i a a d e v ă r u lu i . " D ară pen tru ce el nutneşce v ir tu te a om ? p e n tru ce nu- m eşce rC utalea om ? satt m al bine dis de Ce sub rh ipu l om ului rep resio tă aces te donfi ac ţiun i pe ca re om ul le pâ- te s&verşi ? P en tru câ fă ră v re-o ac ţiune sau vre-o e n e r­gie 6 i'e-care nici că se po te om ul m anifesta , ast-feliii că nurual ac ţitm ete lu i îl p o t a ră ta ca om , fie bun , fie rfiti. A şa dar;t dupre cum e uşor om ului de a se d esb răca sa â îm brăca, tot a ş a de uşor es te de a p rac tica v ir tu te a safl ifiulafea. T&nerul es te p u te rn ic ; deci şi noi sun tem p u te r­nici in lu c ra re a lap te lo r bune. Cel tfinfir nu a re sb â rc itu rl pe

OMILIA X III

o b raz ; deci nici noi nu avem . Cel te n e r nu cade u şo r în bo li; dee î iiicî noi. A ici tu p riveşce , cum el num eşce v ir tu te a c re a ţiu n e ad u să d in nefiin ţă lâ v ia ţă . D ară o re ceia-1-altă ac ţiu n e a om ului (rău ta tea ) nu e s te ’ c re a ţiu n e du p re Dum- nedeO? C âtuşi de puţin , ci es le c re a ţiu n e du p re d iavolul, căci el e s (.e c rea to riu l p ic a tu lu i. O m ul cel nou deci, nu s*a c rea t din apă şi din păm Snt, ci „ s -a z id i t d e D u m ­n e z e i i I n t r u d r e p t a t e ş i I n t r u s â n ţ e n i a a d e v â r u l u l " . A ceste cuv in te su n t <Jise şi sp re co m b ate rea n ttnciuneî, p en tru câ m ulţi d in tre ce l’ p rofan i s e p a r a fi d rep ţi, în rea lita te in se to tu l e o m inciună şi am ăg ire . Sub num e de d r e p t a t e se în ţe lege şi aici v ir tu te a în genera l, ad ecă to ­ta lu l v irtu ţilo r. A scultă ce spune C h ris to s: „ D e n u v a p r is o s i d r e p t a t e a v 6 s t r £ m a l m u l t d e c â t a c ă r t u ­r a r i l o r ş i a f a r is e i lo r , n u v e ţ i I n t r a I n t ru î m p ă r ă ţ i a c e r i u r i l o r ' ' (61aIh. 5, 20). D rep t se num eşce încă şi acela ca re nu dă nici un -m otiv de ac u sa re ; aşa bună-6 râ şi la tr ib u n a le noi num im d rep t pe cel n ed re p tă ţit, pe cel ce a su ferit, şi nu şt-a re sb u n a t eu n e d re p ta te a su p ra co n tra riu ­lu i. Deci, dacă şi noi vom p u tea să ne a ră tă m d rep ţi un ii c ă tră a lţii la în fricoşatu l tr ib u n a l al s tă p ân u lu i n o stru , vom p u tea in acelaşi tim p a ne b u cu ra şi de filan trop ia lu i. In adevfir, că fa ţă de D um neded, o ri şi câ te am face, nu ne vom p u te a a ră ta câ sun tem d rep ţi în perfecţiune, căci el p re tu tin d en ea covârşi a ş ce pe cei d rep ţi, dupre cum £ice şi ProfeSul; „ Ş i s ă b i r u ie ş c l c â n d v e l j u d e c a t u “ (Ps.50, 6); îns£ dacâ noi uu vom vicia d re p ta te a ce dato rim unii că lră a lţii, a tunci vom fi d rep ţi. De vom p u te a dovedi că su n te m n e d re p tă ţiţi, a tu n c i vom fi d rep ţi. D ară de ee Ii dice îm - b r â c a ţ i - v î , pe când il e ra u deja îm b ră c a ţ i? ţ) ic e rea a- ceasta se ra p o r tă la v ia ţa şi la fap te le lo r. A tunci (Ia bo ­tez) il a& îm b răca t h a in a bo tezului, e a ră aeum ’I în d eam n ă de a îm b răca h a iaa v ie ţe l şi a fap te lo r, nu du p re poftele înşelăeiunel, ci du p re D um nedeu. D ară s â n ţ e n i a ce în se a m ­n ă? C urăţen ia v ie ţel, pe ca rea noi sun tem dato ri a o avea . De aceia ne şi am intim de sân ţen ia celo r m u ta ţi de la no i ('ctjv ooiav tov arrsWMvTuv '-pajiiv), şi dicem du p re cum ni e s te ob ieeiu l: „am săvârşit dato riile religiose p en tru X, saii Z. (itpo)3ur)crâjj.7]v vai x«^w3tw3ijjL7jv), şi a lte le de a c e s t felia, adecă, nim ic nu Ii m al d a to resc , nu m aî su n t res- pundfttoriu» etc.

1 3 2 OM ILIA X III

*) De noi dep inde aşa d a ră , iub iţilo r, ca să nu ne desbrâcăm d e h a in a d rep tă ţe î, pe ca re a ş i P ro fe tu l o nu­m e ş te h a in a m ân tu ire! (Is, 61 ,10 ), p en tru ea as t-fe lia să ne putem asem S na eu DumnedeO, p en tru că şi E l s-a îm ­b ră c a t cu d re p ta te a . Cu ac ea s tă h a in ă s â oe îm brăcăm şi noi. A ne Îm brăca În s6, n im ic a l t nu învederează, de câ t a n u l e p ă d a ac ea s tă h a ină n ic l-eda tă , căci a scu ltă ce dice P ro fe tu l: „ S -a îm b r ă c a t c u b le s te m u l c a c u o h a in ă , ş i a I n t r a t c a a p a în m a ţe l e lu i , ş i c a u n tu l- d e - le m n In 6 s e le l u l “ (Ps. 108, 17), şi e a râ ş r : „ G e l c e s e îm b r a c ă c u lu m in a c a c u o h a i n ă " {Ps. 103, 2). Chiar şi p r in tre noT es te obiceiul d e a ţii c e : «cu tare s-a îm b răca t cu cu tare» (6 Seîw. evsSoaaţo tov Ssîva), şi nu pen­tru un tim p ore-care, ci pen tru to t-deauna. A st-fe lia deci, E l voeşce de a fi îm b răca ţi noi cu v ir tu te a nu o di, nici doue sa d tre i, ci p en tru to t-d e au n a , şi nicl-odată să nu fim goli de ea. Nu es te a tâ t de s lu t om ul ch ia r când a r fi cu pielea g61ă, pe c â t de s lu t şi de d e fo rm at se a ra tă fiind lip s it de v irtu te , A ici il vfid în a c e a s tă s ta re de s lu - ţeoie num ai to v a rişti lui, p e când acolo il vede s tăp ân u l a to te şi ingerif. Când tu a î vedea pe cine-va trecfind prin tfirg gol ş i d esb raca t, spune-m i, nu te -a r d u rea , safl nu ai sim ţi n id -o eom pâtăm ire la aceas tă p riv e liş te ? D ed , ce vom (lice şi noi când tu a l trece la deal şi la vale ■ prin o raş d esb râca t şi gol de h a in a v irtu te ! ? Nu ve<jl pe cel cari cerşesc , pe carii noî obicinuim a l num i co lindăto ri {Xona-jcr/;}, cum c u trie ră s trad e le şi cum no i il m ilu im ? El bine, câud ch iar şi aceş ti nenoroc iţi îşi perd h a in e le de pe dgnşil în jo cu ri de noroc, nof nici nu voim să-l m al şcim , şi nici o ie r ta re nu m a l pot avea din parte -n i. Cutn deci ne v a ie rta şi pe noi D um nedeu, când am p e rd u t h a ina v ir tu ţe t? Când d iavolul vede p*e c ine-va d e sb ră c a t de v ir ­tu te , im e d ia t îl Inegreşce cu funigină faţa , il râneşee , şi îl fo rsazâ la re le le şi pgcatele cele m al m a rt. S â devenim deci desb râca ţl şi goli de avere , ca să nu fim desb râca ţi ş i goliţi de d rep ta te . Im b răca rea cu h a ina bo g ăţie i v a tâm ă iiaina v irtu ţe i, p en tru că ace ia e făcu tă din sp in i. A st-fe- liâ su n t sp in ii, şi orl-cât de m ulte haine de a c es t felia am

- îm brăca, cu a tâ t m al m u lt încă ne vom a ră ta goli. Des- frânarea bună-o râ d esb racă pe c ine-va de ha ina v ir tu te ! p en tru că d esfrân a rea es te foc, ea ră focul a e es ta m istu iţ

*) Partea m orala. îndem nare cStră fapta bună, ş i povestiri asupra fem eilor, t a r e au ales v ia ţa asceticii. (Veron).

O M I L I A X I I I 1 3 3

o asem en ea ha ină . B ogă ţia e o m olie, şi d u p re cum m olia to tu l s tr ic ă , nec ru ţân d 'n ic i ch iar hainele de m ă tase , to t ast-felitt şi bogăţia . Deci to te aces tea să le lepădăm , pen ­tru ca s â devenim d rep ţi, şi p e c tru ca s ă ne îm b răcămIn om ul c e l noft. N im ic vechili, n im ic d in ce le p ă ru te , ni­m ic d in cele ee se s tr ic ă şi se perd , s ă n u m a l fie pe lâ n ­gă noi sau în s tă p ân ire a n o stre . V ir tu te a nu e s te g rea , şi nici câ e s te greu de p rac tica t. Nu vedeţi pe cel de prin m unţi ? A ceia şi casele le-afl p ă ră s it şi fem eile , şi copiii, şi orl-ce p ro te c ţiu n e ; s-aO su s tra s s ingu ri d in lum e, şi îm - brăcându-se cu sac şi p reserându-şl cen u şă pe cap şl-ati a tâ r n a t lan ţu l de grum az, s-au înch is Sn nîsee câ su ţl mici, ş i incâ nu s-att m ărg in it aici, ci s ingu ri s-ati d a t la pos­tu ri şi a ju n ărl incon tinue. Dacâ aş i po runci eO unele ca aces tea a.'tă-d l, o re nu a ţi fugi cu to ţii, ca n ic i m aca r sâa u d iţl? Nu a ţ i dice că fap tu l aces ta e p rea g r e u ? N im icde a c es t felitt nu dic că trebu ie a fa c e ; voesc a fi cine-va a şa de v irtu o s, însg nu legiferez. D ară ce die e f l? U sază' şi’ de băl, îngrijeşce-ţl corpul, du-te şi în tg’rg, a l şi casă,- şi se rv ito rii se rv iască-te , fâ us şi de m âncări şi de bâu tu rl, insS de pes te to t locul alungă lă c o m ia , căci ace ia e s te ca re face pScatul. A celaşi lucru în tre b u in ţa t cu lăcom ie, a d ev en it pficat, a ş a câ lăcom ia nu e s te a lt-ceva , de cât în suşi pfecatul. P r iv e ş c e ; când de p ildă m ân ia se va în ­tin d e m al m u lt de câ t treb u ie , a tu n c i ieşind d in m arg ine - le perm ise ba ţjocu reşce şi in su ltă , a tu n c i cel s tă p â n it de ea to te Ie face cu n e d r e p ta te ; to t a şa e şi cu am orul, cu d rag o ste a de bani, cu d rag o stea de slavâ şi de to te cele- 1-a lte .jS ă nu-m i spu i, că ace ia afl p u tu t, p en tru că m u lţi ch iar m al slabi ca tine, bo g aţi şi dep rin şi în dezm erdările v ie ţe l, şl-ati lu a t asu p râ -li o ast-fe liii de v ia ţă a sp ră şi a- nevoiosâ. Şi ee vorbesc eti de b ă rb a ţi ? F e te care încă nu îm plin i-se douS-$ecI de a n i ; le te câ re ’şl p e tre cu se ră tim* pul in sa lone şi la um bră, sa lone p line de m irodenii, ca re se cu lcaseră pe a ş te rn u tu ri mol şi delicate , du p re cum şi ele era ţi d elica te de Ia n a tu r ă ; fete ca re din cau sa m are! îngrijiri deven ise cu to tu l bicisnice, ca re t6 tă d iua nu av eau a l ia treab ă , de câ t .să se 1 în frum useţeze, să se îm b race cu h aine au rite , şi să se bucure de cea m al m are d ezm erd a- r e : fete care nici m ăca r pe ele nu se serviaO , ci aveaţi m ulte se rv ito re ce li s ta u de f a ţă ; fete care aveaţi hainele cu m u lt m al One şi m al m ol ch iar de câ t corpul, cu că­m eşile lo r cele line, care incontinufi se ocupaţi cu tra n d a ­firii si cu ce le -l-a lte flori m irosi t o r e ; el bine, ia tă câ d e­

1 3 4 O M I L I A X I I I

od a tă a sem e n ea feeiore, ap rin se de focul lu i C bristos, le ­pădând de la ele to tă trân d ă v ia şi m olăciunea de m a l'n a in te , u itân d de dezm erdările cum şi de v îrs ta lo r cea fragedă, în tocm ai ca şi n işce lu p tă to ri’ voinici, desbrăcâm lu-se de ace le d ezm erd ărl, s-att a ru n c a t cu curaj în lup te le con tra d iavolului. P o te s-ar p ă rea că vorbesc lu c ru ri de ne- c redu t, şi cu to te aces tea su n t adevărate . JEU însum i am a u ^ it de nişce ast-fe litt de feeiore delicate , câ s-afl d eda t unei a şa v ie ţi asp re , in c â t co rpurile lor le-au îm b ră ca t cu haine făcu te din pâru l cel m aî aspru , că um blă descu l­ţe , şi că se culcă pe a ş te rn u t făcu t din crengi de c o p a c i; d a râ încă ce este m al m u lt câ nriveghiază nopţile , şi nu m al in trebui n ţa ză nici m irodenii şi nici alt-ceva din cele vechi, si că c h ia r-c ap u l lo r e ap ro p e neg lija t, im pletindu- şi păru l sim plu şi fă ră p re ten ţiun l, num ai do ră să nu ca ­d ă în s lu ţen ie . S ingura îo r m asă es te sa ra , m asă nu con­sis tând d 6 râ din v e rd e ţu ri safl pâne, ci tu r tă , bob, n ău t (nobot), m ăsline şi sm ochine; in fme o m izerie incontinuâ, şi ocupaţiun l cu m ult m al grele, de câ t a le se rv ito re lo r ae prin case. Şi de ce? P en tru că îngrijesc de cele b o ln a­ve, li p o rtă p a tu rile lo r, li spa lă p iciorele , şi m ulte din e- le p reg ă tesc bucate le . Ia tă câ te p o te săvârşi focul şi d ra ­g ostea Iul C h ris to s! Ia tă cum buna v o in ţă se p6 te rid ica m aî p re sus de n a tn ră ! D ară efl nim ic tiu v6 p re tind din ac e s te a ; de_ vo iţi inse, in trec e ţi pe fetnel în o ast-felifl de v ia ţă . SâvfirşiţI m ăcar din acele ce nu su n t a tâ t de g rele . S tăpân iţi-vă rîiânele ca să nu m al răp iascâ , stăpâniţi-vfi de p riv îre le desfrâna te.

Care e g re u ta te a ? spune-m i. F aceţi to t-deauna cele d rep te , nu n e d re p tă ţiţi pe nim eni, niel cel sa rac , nici cel bogat, nici o răşanu l şi nici cel ce lucrează cu b ra ţe le , pen ­tru câ dese-orî se în tâm p lă ca n ed rep ta tea să cuprindă şi pe cei să ra c i. P o te nit vedeţi câ te lup te şi ce rte se pe trec p rin tre ce rşeto ri, şi cum to te Ie re s to in â pe dos? F ă us de căsă to rie , a l şi copil, căci şi P avel unora ca ac es to ra li o rd o n a , unora ca aces to ra !i scria. L upta aceia es te po­te m are , s tân ca e pote p rea în a ltă şi virful el e ap rope de ceriQ, şi tu nu poţi ajunge până Ia o a şa în ă lţim e ? A poi a tu n c i î'ă pe cele m al mici, aibi p riv irea a ţ in tită la cele m al de jos. Nu poţî ca sâ-ţl g o ie şd pungele de ban i? Cel pu ţin nu ră p i av e rile a lto ra , nu n ed rep tă ţi pe alţii. Nu poţi posti po te? Cel puţin nu te da pe sine-ţl îm bu ibă­rilo r. Nu poţi să te culci pe a ş te rn u tu ri făcute dio nuele de copaci ? N u-m i a ră ta p a tu ri a rg in ta te safl lu c ra te dio

O M I L I A X I I I 1 3 5

os de elefan t, ei îr îtrebu in ţazâ p a t şi a ş te rn u t făcu te nu p en tru ochii lum el şi pen tru paradă*, ci pen tru odihna ta. De ce iţi um pli co rab ia cu m ărfuri- de ace lea , care te în ­g reu iază în călă torie? . D acâ al fi sp rin te n îm brăca t, ou te- aî tem e de nim ic, nici de invidie, nici de tâ lh a ri şi n id de cel ce uneltesc v iclenii a su p ra ta . Nu te îm bogăţesc! a tâ ta în bani, câ t te îm bogaţeşcl in g r i j i ; nu te irobogâ^ ţe şc l a tâ ta in po p rie tă ţî şi moşii,, pe câ t te îm bogăţeşcl în prim ejdii si m ulte agonii de m o rte , ca re to te !a uu Ioc îţi ad u c m ulte isp ite , ş i m ulte pofte. A cestea şi a lte le ca aces tea .snfer acel ce voesc a s tă p â n i m ulte bogăţii. Nu-U d ic : serveşce pe cel bo lnav ; cel puţin însfe porunceşce ser- v ito riu ln i teii să facă ac ea s ta . V edî a şa d a ră că nu e ce-va g re a ? ( € u m se face ore, că fete in v îrs ta fragedă să ne În treacă pc noi şi să se găsaseâ a tâ t de d ep a rte de no î? S â ni fie ac ea s ta sp re ru şinea nâstrfi, ve rog, câ pe când în afacerile Jum eşeî nu voim cu nici un p re ţ a li perm ite să ia p arte , nici în resb o e şi nici la p rem iile aco rdate lup­tă to rilo r, ia tă câ în ■ lup te le duchovniceşcl ele m al muU de câ t noî suffir, şi ele cele ân te l răpesc prem iul, şi sboră la înă lţim ile cele m aî de sus ca nişce v u ltu ri, e a râ noi b ă r ­baţi! ne învârtim aici jo s , dupre cum se în v M e se in tr ’una corb ii p r i’m p re ju ru l fum ului de g răsim e ce ie să de la Î10- geagul bucă tă rie i. A se gândi cine-va num ai la pân tece, a p roec ta în tr ’una cum a r pu tea să a ib â sofragil şi bucă­ta ri , es te în adevfer fap tu l unor croncăni (corbi) şi a unor căni flăm ânzi. A scultă ce-ţî voifi «pune d esp re fem eile din vechim e. Mari cu ad ev g ra t aO fost aceie fem ei, m ari şi m iracu lose , ca de pildă S ara , Rebeca, R achela, Debora, A na, şi acelea de pe tim pul lui C hristos. însg nici îo tr ’o P riv in ţă ele nu au în tre c u t pe bărba ţi, ci ocupaţi rândul de pe u rm ă al lu p tă to rilo r. A stă-di ,îns6 cu to tu l din co n ­tra ; fem eile ne în trec pe noi in lu p te le duchovnîceşcl şi n e covârşcoc. Cât ru jilic ! C âtă ru ş in e ! N oi ca b ă rb a ţi sun­te m — după o rd inea s ta b ilită de D um nedeâ— cap al fem eeî, şi sun tem b iru iţi df> dfensa? S untem b iru iţi de c o r p ? A m fost rându iţi de Dumnedeti. sâ p redom inam pe femei, în s6 nu num ai în p riv in ţa corporală , ci şi în p riv in ţa sp iritu a lă ; ad ecă sâ fim p rem e rg ă to rii lor şi în v ir tu ţi, să fim cu un cuvân t exem ple bune de im ita t pen tru ele. Cel ce slăpâ- neşce, es te da to rie , m ai ales în aceasta a s tă p ân i, în a b i r u i c u f a p ta cea b u n ă p e ce i s tă p â n i ţ i , ea ră dacă cum -va este b iru it, apo i atuucf el nu m al e s te s tăp ân . A ţi v&jkil c â t de m a re e p u te rea ven irc î luî C h ris to s? A lt v6-

136 O M I L I A X I I I

d u t cum a des lega t b le s te m u l? In asea v ia ţă îngerească aO in tra t m al m ulte feciore, m a l. m ulte ce liba tare , de câ t fem ei m ă rita te , şi deci e m al m are so b rie ta te a şi în ţe lep ­ciunea la acelea , de câ t la aces tea . De ce vorbeşcl cuv in te p ro s te? F em eea nu a r sco te din gu ră n id . un ctivfint cu a tâ ta u şu rin ţă . De ce ’ml spui, de ce ’m l vorbeşcf despre acele desnâdg jdu îte? Sexul fem eesu es te iubitorifl de po­doabe, şi tocm ai a ici es te defectu l cel m are al lo r. D ară m ăca r în ac ea s ta voi b ă rb a ţii b iru iţi-le , voi ceî îm podobiţi de dânsele ca cu p rop ria vostrg podobâ. Eu nu cred a tâ t de v inovată pe fem eea care se îm podobeşce cu scu lele el cele a u rite , pe câ t cred de v inovat pe bărb a tu l, care se îm podobeşce cu lucru ri fe m e e şc l; nici nu condam n a tâ ta pe fem eea ca re se gândeşce num ai la colanul el cel au rit,

' —pe c â t condam n pe bărb a tu l, care se gândeşce cum să ’şl îm brace fem eea cu haine au rite , ■ Ast-feliii că şi în această p riv in ţă voi b ă rb a ţilo r su n te ţi v inovaţii. Voi su n te ţi carii puneţi scân te ia , şi to t voi carii ap rin d e ţi focul. De alt-feiitt nici nu e a tâ t de m are pficat pen tru fem U , pe c â t e pen­tru b ârb a ţî. T u al fo st o rân d u it de D um nedeu ca sâ derijezl şi să adm in is lrez l pe femee, pes te to t locul tu p re tind l a avea ân tfie ta tea jtd e c l ara ţii şi în aceasta , că nici un cuven t nu ’ţl ie sa d in -g u ră cu p riv ire !a luxul d o r it de ea. Fem eeî m at ales îl es te scusabil de a se îm podobi, d a ră nu bărba tu lu i. Şi când in su ţt tu nu ev iţi rSu!, cum o re îl va ev ita e a ? F e ­m eile at) şi o re-care v an ita te în eley de c â t aces t pecat este com un şi b ă rb a ţilo r. Fem eile su n t ore*cum iritab ile , d a ră şi aceasta e s te com un şi b ă rb a ţi lo r ; inse în cele ce ele prisosesc şi în tre c pe bărba ţi, nici de cum nu m aî su n t com une. Voii! a dice de se rioz ita tea , de că ldura şi de ev la­via lor, cum şi de d ragostea îo r pen tru C hristos. De ce însfs au fost excluse din locul de în v â ţă td re ee’l aveatt pe a tu n c i? Şi a c ea s ta e un sem n de deoseb irea io r de băr­baţi, şi o p robă vgdită despre în sem n ă ta tea şi m ă re ţia fe­m eilo r de pe aluncL Căci iii tim p ce Pavel saii P e tru în ­văţa ţi, sau şi to ţi acel sânţi, e ra o re d rep t, e ra 6 re posibil ca ’ fem eea s ă fugă şi sâ se d ep ă rteze prin fap te de învă­ţă tu ra lo r ? A cum însfi am ajuns în tr ’a tâ ta rău ta te , in câ t se cere cu d re p ta te reso lv a rea problem ei, de ce tem eile nu m al în v a ţă ? D ară cu a c ea s tă ocasie să recuuoşcem că şi noi am ajuns în aceiaşi s lâbâc iuoe cu densele. A cestea le-am spus nu cu scop de a le în ă lţa pe ele, ci ca noi înşi­ne să ne ru şinăm , sâ ne în v ă ţâm şi să ne îndem năm ca sâ reluăm d rep tu l de â n te e ta te ce se cuvine nouC b ă rb a ­ţilor, nu dupre p u te rea fisică, safl in rap o rt cu ea, ci d re p ­

O M I L I A X I V 137

t.ul de ântfselate io p riv in ţa îngrijire!, p ro tec ţiu n e l ş i v irtu - ţe î. P e n tru că ast-feliii şi corpul va fi a tu n c i in o rd ine; c ă c i num ai a tunci se va bucu ra de cel m a î bun s tă p â n şi p ro tec to r . F ie ca şi fem eile şi b ă rb a ţii s ă v ie ţu ia scă d u p re vo in ţa lui D uuiuedeii, p en tru ca cu to ţii s ă ne în v red n i­cim îd d iua craf în fricoşa tă a ne bucura de iu b irea de om eni a s tăp ân u lu i nostru , cum si d e bunurile făg ăd u ite n 6 ug, p rin Iisus C hristos Dom nul n o stru , că ru ia îm p re u n ă cu Ţ a tă l şi cu Duchul S ânt, se cuvine slava , s tă p â n ire a şi c in stea , a- cum şi p u ru rea şi în v e rii vecilor. A m in.

OMILIA SIV.

„Drept aceia lepădând m inciuna grăiţi ad evă­rul fie-care cu apr6pe!e lui, căci suntem unul a l­tuia mădular!. M âniaţi-ve, şi nu greşiţi, so re le să nu apue întru m ânia vostre. Nu daţi loc d iavolu­lui" (Cap. 4, 2 5 —27).

V orbind d esp re om ul veehîu în g en e ra l, Ia u rm a îl şi descrie in p arte . De a!t-felift a tunci în v ă ţă tu ra e ş t iu tă mal bine, când luăm cunuşc iu ţa şi de am ănun ţim i. Deci ee <Jice el ? D r e p t a c e i a l e p ă d â n d m in c iu n a * 1. Care m in c iu n a? O re d esp re ido li vorbeşee el a ic i ? Nu d esp re ac ea s ta spune, de şi de alt-felîtl şi idolii su n t m inciună, şi acum nim ic nu mal es te com un cu aceia , ci vo rbeşee de m inciuna d in tre dgnşil, adecă de viclenie şi de b ăn u ia la rec ip rocă. „ G r ă i ţ i a d e v ă r u l f ie - c a re c u a p r o p e l e l u i “ , d ice, după care apo i adaoge r.eia ce-I p u tea a ţiţa pe denşil la o mal m are sfială „ c ă c i s u n te m u n u ! a l tu ia madu- ) ă r i “ . N im eni să nu am ăg iască pe ap ro p e le lu i, ce ia ce şi P s a lm is iu f d k e : „ P e r d e - v a D om nul b u z e l e v ic le n e " (Ps. 11, 3), Nu es te , şi n im ic nu p o te p rovoca duşm ăn ia , ca a am ăgi pe a lţii şi a-l în şe la cu vorbe fa lşe . P riveşce cum el peste to t Jocul îi în d eam n ă îa d rag o s te rec ip rocă şi la concordie, fâcdnd us de exemplul cu m em brele co r­pului. «Să nu am ăgiască , dice, ochiul pe picior, şi nici p i­cio ru l pe oejiifl». De e x e m p lu : dacă a r f io g ro p â ad ân că , şi d easu p ra el a r fi puse n iscare-va tre s t ii a c o p erite cu p ăm ân t, ceia ce de alt-fe lia a r p u tea în şe la pe ochi, 6 re

1 3 8 O M I L I A X I V

în asem enea cas nu se va face us de p ic ior sp re a p ipăi su p ra fa ţa acelui loc bănu it, de es te ta re , şi a şei dacă de- desu p t e locul gol safl n u ? Nu va apăsa , die, cu p iciorul acel loc băn u it ? Nu rum -va ore I a r am ă^i piciorul, safl nu a r voi să ’t încuuoşciin ţeze de ceia ce es te in re a lita te aco lo ? D ară c e ? Dacă ochiul a r vedea un şearpe safl o fea râ să lb a tecă , nu cum -va ore s-^ar încerca sâ nm ăgiascâ p ic io ru l? Nu ore a tu n c i im ed ia t dă de ves te p iciorului, ea ră a c es ta aflând de la ochiu prim ejd ia nu m erge m ai d e p a r te ? D ară c e ? Când bună-orâ nici ochiul si n id picio­ru l nu po t ca s â cun6 scă p rim ejd ia exact, ci to tu l depinde de sim ţul m irosu lu i, sp re a se afla dacă docto ria e o tră- v ito rs safl nu, nu cum -va, dic, s ’a r încerca ore m irosu l ca să am ăg iască g u r a ? De sigur că nu a r face aceas ta , eăci a tu n c i şi m irosul s a r p e rd e îm preună cu corpul în tr e g ; şi prin u rm are ceia ce i se p resin lă in rea lita te , aceia şi spune . D ară c e ? Nu cum -va ore lim ba s-ar încerca să a- m ftgiascâ pe s to m ac h ? Nu densa e aceia ca re când gustă am aru l, ii aruueâ , ea ră când găseşce dulcele îl tr im ite Sn s to m ac h ? P riveşce rec ip ro c ita te de serviciu, p riveşce p ro ­nie p roven ită din adevgr, şi cil to tă buna-Y ointă, cum a r d ice cine-va.

Tot ast-feliti şi noi să nu m in ţim unul a ltu ia , dacă cu a d e v e ra t sun tem m ădu lârl unul altu ia . A ceasta e dova­dă de p rie ten ie , eară la din co n tra e dovadă de duşm ănie. „Mâniaţi-vS, şi nu greşiţi" . Priveşce în ţe lepciune la a- p o s to l; dice ea să nu greşim , d a ră cu iar când am g re ş it e t nu ne parăseşce , p en tru că ou-i lasă in im a lui cea pâ- rm ţaseă . Uunre cum docto ru l sfâtu ieşee pe Doinav ce tre- Duie sâ facă, ea ra d a c a 'a c e s ta se a ra ta greoiu ip_ îndepli­n irea p resc rip tiim ilo r m edicale, ei to îuşl p n n s fa tu ri îl con­v inge şi îl v indecă la u rm ă, înr. a şa tace si Pavel, Doctorul, care d e la cei âote.ifi .rOsuuns de nesimunm-e din Dar tea bol­navului s e înfuriază, p en tru câ nu a fost ascu lta t, ba încă şt desp rc iu it, cau tă num ai s la v a ; pe catid acei care cau tă in to te cn ip iin le să n ă ta te a bo lnavulu i, a re în venere un singu r lu c n r: cum să rîdice din pal pe acel bolnav şi sâ-V insâfîâ- to şeze . A ceasta o face ş i Pavel. A d is : sâ le p ă d a t! m in ­c i u n a ; dara dacă ,vre-_odată din causa m inciuneî s-a r naşce m ânia, el o v indecă şi pe aceasta im ediat, căci ce dice ? „Mâniaţi- v<5 şi nu g re ş iţ i* 1, adecă, bine es te de a nu se m ftn ia . cmerv.a, dara ch iar d e a r cădea in ac ea s ta pa ui ui a v re-odată , fie, în s6 nu in asa grad,, in câ t îm p ăca rea să tie im posibilă , ci „ b o r e l c sâ n u a o u e in t r u m â n ia v 6 -

O M I L I A X I V 139

s t r £ “ . Voescl a te lă sa să fii s tă p ân it de m â n ie? fâ-o. în- ^1 ajunge un ceas, aoue sau şi t r e f ; so re le sâ nu vfe

p a ra sasc a pe voi io duşm ănie . A r e s â n t din b u n ă ta te , sa nu plece de Ia vod s tră lucind şi lum inând pe cel n ev red ­nici. C ă d dacă stăpânu l l-a tr im is pe densu l din b u n ă ta ­te a cea m are, şi ţi-a ie r ta t g reşa le le tale, e a râ tu nu ie r ţi pe a le ap ropelu l, gândeşce-te sin g u r câ t de m are es te rfiui. D ară pe lângă ac ea s ta mal es te şi a lt-ceva . Fericitu l P avel s-a tem u t, ca nu cum -va noptea să g âs iascâ pe cel n ed rep ­tă ţ i t încă cuprins de m ânie, şi de aici să se reap rin d ă fo­cul. In tru câ t tim p m ulte se petrec la lum ină şi in tim pu l $ilei, ilî este 6 re-cum scusab il de a te lă sa sub s tăp ân irea m â n ie i; d a ră când vine sa ra îm p a c ă te cu duşm anu l, si stiuge rCul din capul locului, căci de te va apuca n op tea aşa , nu va fi suficientă d iua urm A tore de a stinge r 6 nl m ă rit deja în cu rsu l nopţel, ci ch iar de al pu tea sâ ta l o p a r te din el, to tuşi nu vel pu tea să-l ta l cu to tu l, ea ră în n o p tea u rm â t6 re fiind încă cuprins de m ânie vel ap rinde focul mai m are . Căci du p re cum se în tâm p lă cu so rele câte-odată, când el neputfend a dovedi ea ceriul cel des şi în c ă rca t cu nori in tim pul nopţel să-l subţieze şi să potâ îm p ră ş tia în tim pu l ţtiîei că ldura, ea ră în noptea u rm â t6 re ae ru l se mal indsscşce încă prin a l te neguri şi ev a p o ra - ţiunl, ceia ce ni a ra tă în mod e e r t s tr ic a re a tim p u lu i,— to t aşa se in tâm plâ şi cu m âuia.

„ N u d a ţ i lo c d ia v o lu lu i" (Vers. 27), cpia ce p robea­ză că a ne rCsboi unii pe alţii, e s te de a da Ioc d iavolu­lui, căci pe câud noi trebu ie a ne îng răd i cu zidiţi unii pe alţii, a s ta cu p u te rs co n tra lui, şi to tă m ân ia a o înd rep ta asu - prâ-f, noi încă ne în tă r itam unii pe a lţii şi ne alungăm . N ici­od a tă şi n icăirl diavolul nu gâseşee un loc mal p ropriii şi m aî p o triv it ca in duşm ănii. De aici se şi nasc m iile de rele ce bân tu ie om enirea. P e câ t tim p petre le zidiulul su n t b ine com binate şi lipite, şi nu afl p r in tre ele nici un loc gol, de sigur că vo r s ta în ţe p e n i t^ ; dacă inse se va în ­tâ m p la a se form a vre-o c ră p ă tu ră p rin tre ele, fie ch iar num ai câ t încape acul, safl un fir do pâr, pe unde a r pu­tea in tra ap a , a tu n c i întregul zidifl se dârim ă şi se n im i- eeşce cu Lotul. T o t ast-feliti se în tâm p lă şi cu d ia v o lu l; în tru câ t tim p noi vom fi s tr în s l unul lângă altu l si b ine alip iţi, nim ic nu va puîea in troduce din vicleniile lu i; când îtisfi 0 m ică descU ideiură s-a r fo rm a o d n tre nnT. a tu n c i va s try b ate în ău n tru ca şi un puhoiu. P e s te to t locul deci, el se încearcă de a p a iru n a e în ău n tru , şi ast-felifl a face nu-

1 4 0 O M I L I A x i y

m al începu tu l d e -o c am d a tă ; d a ră focm aî aceas ta e p en tru densul cu grefi de în d e p lin it; o d a tă însfi ce a reuşit, el cu u şu rin ţă Iş] în tinde acolo m rejele . Po u rm ă ch iar cel m al credincioşi daO ascu lta re in trig ilo r diavolesc), şi spun m in­ciuni, căcT iî a u a lunei nu adevăru l ca punct de p lecare în ju d e ca ta lor, ci duşm ănia es te ace ia ca re h o tă ră sce . Căci dupre cum se în tâm plă , că pe tim pul c i t e p rie ten ie , chiar şî cele ad e v ă ra te se consideră ca m inciuni re su lta te din rfiu tate , to t a şa se în tâm p lă şi pe când e s te duşm ănie , când m inciunile su n t considera te ca ad ev ăru ri. Cu un cuvftnt a tu n c i to tu l se schim bă, a tunci es te o a ltă m inte, a l tă ju ­decată , a l t tribuna l, care nu a scu ltă cu im p a rţia lita te , ci cu cea m al m are părtin ire . Când in b a lan ţa cân ta rîu lu i se adaoge o b u ca ta de plumb, a tunci a tîrn ă gretl acea p a rte ; în tocm ai aşa e şi în caşu l de fa ţă , când g re u ta te a d u şm ă­n ie i e cu m u lt m ai gr<=-a de câ t plum bul. De aceia vfi rog, ca to tu l să facem , pen tru ca m ai ’n a in te de a apune so ­rele s â s tin g em orl-co duşm ănie. Când duşm ăD ia te s tă p ă - neşce in (Jiua an tei, şi in cea de a doua, de m ulte-orî apo i o vel în tinde ch iar pen tru an i îndelungaţi, şi ast-feliO ea s in g u ră va creşce fă ră de aju to riu l cul-va. Chiar cuvinte vo rb ite eu a !tâ in ten ţiu n e , în a lt mod vo r fi in te rp re ta te ; ch iar m işcările celui duşm ăn it, şi in fine orl-ce a r face el, to tu l con tribu ie de a în furia încă m al m u lt şi de a prefa­ce în fea ră să lb a tecă pe adversarii} , cum şi de a l face m al rea ch iar de c â t cel nebuni. N id ch iar num ele lui nu voeşce a -1 p ronun ţa , şi niel nu su fere de a -1 autji m ăcar, ci to t ce iesă din gură lui es te isv o rît din ră u ta te şi din d ep rinderea de a batjocuri. D ară cum să îm blânzim ore m â n ia ? Cum să stingem flacăra? Dacă vom în ţe lege şi vom sim ţi p ropriile nostre greşeli, şi c â t sun tem de respun$ 6- to rl îna in tea lu i D nm neţleO; dacâ vom în ţe lege că nu ne resbunăm asu p ra duşm anului, ci a su p ra n o s t r e ; dacă vom în ţe lege că noi p r in ’dnşm anie m ulţftm im pe diavolul, pe cel ee cu ad e v ă ra t es te duşm anul nostru , şi că odată că- d u ţi în cursele lui doÎ nu facem alt-ceva, de câ t cA pe de­o p a rte n ed rep tă ţim pe ap ropele, ca re le es te unul din m â- du lă rile nostre , ea râ pe de-a ltă p a rte că pe densul (diavolul) tl cinstim şi il p rea m ^rim . V o esd num ai de câ t sâ fii re sb u n ă to riu şi duşm an ? Fii şi duşm an , însfi a l diavolului, e a ră nu al m ădulariu lu i, a l fra te lu i teti. De aeeia Dum ne- defi ne-a în a rm at pe noi cu m ân ia , nu ca să îm plân tăm sabia in propriu l no stru corp, ei p en tru ca în treag ă să o afundăm în peptul d iavolului. Acolo, de voescl, bagă sab ia m âniei pănă în m ânundiitt, şi ch iar şi m ănunchiu l, şi să

O M I L I A X I V 141

n u o scfliţt de loc, ci încă sa Îm plân tez t şi pe a doua. A- ceas ta se face a tunci num ai, când noi ne vom c ru ţa un ii pe a lţii, când De vom afla îm p ăciu ito ri un ii c ă tr ă alţii. P e a ră averile , peară slava şi p ro sp e r ita te a în în tre p rin d e ri, p e a ră to tu l in fine; d a ră de c â t to te a c es tea m a l de p re ţ şi m al re sp e c ta t es te pen tru m ine ap ro p e le meO, ea cei ce e s te unul din m em brele m ele. A cestea le sp u n e m câ trâ noi înşi-ne. Să nu n ed rep tă ţim n a tu ra n o s tre , num ai cu sco­pul de a îngrăm ădi av eri pes te av eri şi de a ne b u cu ra de slavă d eşa rtă . „ C e l c e f u ră , s ă n u m a l f u r e “ , d i­ce (Vers. 28). A l vCdut care su n t m ăd u lâ rile om ului v e c h ii? M inciuna, rgsbunarea , tâ lh ăria . D ară p e n tru ce o re nu a (Jis: «cel ce fu ră sâ fie pedepsit, să fie to r tu ra t , să fie ciun­tit» , ci in tr ’un mod sim plu : „ S ă n u m a l f u re , c i m a l v â r t o s s ă s e o s te n ia s c â l u c r â n d b in e le c u m â n e le s a le , c a s â a ib ă sa d e a c e lu i l ip s i t " ? U nde s u n t acum acel ce se num esc pe denşil c u r a ţ i , ca rii fiind p lin i de t 6 - tă m urdăria , cu tează to tu ş i a se num i pe sine c u r a ţ i? A se d e p ă r ta de g reşa le nu în seam nă do ră a fugi num ai de pgcat, ci încă a şi săv 6rşi vre-un bina o re -ra re . A ţi vedu t cum trebu ie a fugt de p ic a te ? A u fu ra t,— a c es ta es te p i ­catul.; nu aii fu ra t, de c â t aceas ta nu în se a m n ă d o ră câ a des- leg a t păcatul, că l-a n im icit, d a ră c u m ? S -a o s te n it cu m âuele sa le , şi a d a t celu t lipsit. A po sto lu l nu voeşce ca noi să lucrăm num ai fă ră scop, ci a ne o sten i m uncind , ca sâ dăm şi a lto ra , pen tru câ de a lt-fe liu şi tâ lh a riu l lu ­crează şi se osteneşce, în s6 în rfifl.

„ T o t c u v â n tu l p u t r e d s ă n u ia s ă d in g u r a v â s - t r e “ (Vers. 29). Şi care cuven t e pu tred ? A cela ca re .se ndm eşce, cum s-a r dice, necioplit, v o rb ă zadarn ică , vorbă n ec in stita , g lum ă p rostă , vo rb ire p ro s tâ . P riv eşce cum taie râdâcine le m âniei şi a le m inciuuel, a d e că fu ră tu ra şi v o r­b a n epo triv ită . Când el dice in m o d poruncito rii! s ă n u m a î f u re , nu spune aceasta ca cum a r cunoşce că il fac aşa , ci ca p re ceî n ed re p tă ţiţi să-I fac ă m a l b lânzi, şi ca un ia ce aii p ă tim it asem enea rele s ă nu se rnărginiascâ num ai în a sfătu i, căci nu vom d a sa m ă nu m ai de vorbe, ci ş i de fap te . „ C i n u m a i c a r e e s t e b u n s p r e z id i r e a t r e b u in ţe i , c a s â d e a d a r c e lo r c e a u d “ , adecă vor- beşce num ai de aceia ce edifică pe ap ro p e le , e a ră ce es te de p riso s câ tu şi de pu ţin . P en tru ace ia ţi-a d a t DumnedeQ gu ră şi lim bă, ca să-I m ulţăm eşcl lui, c a să edifici pe a-

14-2 O M I L I A X JV

propele , d a ră când tu s tr ic i în loc s ă edifici, m aî b ine es te a tăcea şi n ic l-odatâ a nu m al vorbi. CăcT şi m ânile zidariu lu l su n t dem ne de tă ia t, d ac â in loc să se înve ţe a clăd i, ele s-ar în v a ţa a strica . A ceasta d ice şi P sa lm is lu l: „Perde-va Dom nul 16te b u z e l e ce le viclene" (Ps. 11, 4). G ura deci es te causa tu tu ro r re le lo r, şi nu a lâ ta ea, pe c â t cel ce usază de ea rM . De aici apoi* insultele, de aici bârfe- iele, b lestem urile , de aici apoi isvo râsc îndem nurile sp re plăceri, de aici om orurile , desfrânârile , fu rtu rile , şi cu un cuvfint to te re le le de aici se nasc. D ară o re cum g u ra naşce om orurile ? Incepend cu in su lta , ajungi Ia m ânie, de Ia m ân ie la răn ire , e a ră de la răn ir i a l sfâ rş it cu om orul. Cum gu ra naşce d es irân ările ? «Cutare, dice, te iubeşce, a v o rb it d esp re tin e plăcut» , ea ră tu audind ţi- af dăm olit m ânia, şl deja a şi începu t a se ap rin d e în su ­fletul tfiu pofta de acea personă . P en tru aceia ţlice P avel : „ c i n u m a i c a r e e s te b u n “ . F ind-că m ulţim ea cuv in te­lo r e p rea m are , de aceia cu d rep t euvfint el a d is în m od riehotârit, o rdonând de a vorbi num ai de acelea, al că ro r tip l-a in d ica t în general. Şi ca re e tipu l in d ic a t? „ c i n u ­m a i c a r e e s te b u n " , dice, „ s p r e zidirea t r e b u i n ţ e i " . Safl po te că vorbeşee şi de acele cuvin te, care a r p u tea aduce vre-o m u lţăm ire ascu ltă to ri ului. De p ild ă : fra te le teu a c u rv it; ei b ine, nu asv irli asupră-I in su lte , nici să te fălesc! p en tru că nu al căd u t ca şi el, căci p rin a c e a s ta cu nim ic nu al fo losit pe audi torid , ci ch iar l-ai v ă tă m a t, şi cu d rep t cuvfiot, căci i-al b ă g a t în inim ă un cu iu. Deci când tu sfătuiesc! pe a ltu l, ee trebu ie s ă iacă , ad re saz â- te lu i cu m ulta g ra ţie ; când voescl a -1 în v ă ţa , aib l g u ra plăcu tă în v o rb ă ; când îl în v e ţi bună-o ră că pe nim eni să nu vorb iască de reQ, prin aceasta m al m ult de câ t o rî-ce a lt l-al în v â ţa t un m a re ad ev g r şi T-al d a t d a r n e p re ţu it: « S p r e z id i r e a trebuinţei, dice, c a s ă d e a d a r celor ce a u d “ . Deci dacă tu conversezi d esp re p ie ta te , d esp re ev lav ie , despre b ine-facere şi m ilostenie, to te aces tea vo rb ite g ra ­ţios vo r m uia sp iritu l aud ito riu lu i, şi-l vo r da d a r . D ară d acă ,p6 te al m işca t buzele în sem n de rîs , dacâ al v o rb it ce-va necuviincios, m al m ult al a ţ i ţa t sp re m ân ie pe au ­d ito riu ; de cum -va af lâ u d a t viclenia, apo i to tu l al s tr ic a t, to tu l al n im icit. P rin cu v in te le : „ci n u m a i c a r e e s te b u n s p r e z id i r e a t r e b u in ţe i , c a sa d e a d a r celor c e a u d " , po te că tin d e şi la aceia, cum a r p u tea să-I facă

OMILIA XIV 143

g ra ţio s! fa ţă de aud ito riu . Dupre cum a ro m a te le dafl g ra ­ţ ii ce lo r ce Ie în trebu in ţază , to i ast-feliii ş i cuvân tu l bun. De aceia şi dice cine-va: , M i r v ă r s a t e s t e n u m e le t<50“ {Cânt. C ân tă rilo r 1, 2). Cu a lte cuv in te ap o sto lu l ’I face pe dânşii ca să resp ire d in acel m iros p lăeu t. A î vgdu t cum el în d eam n ă şi de astă-dată , dupre cum face p retu tinden i, ca fie-care s ă con tribu ie la edificarea ap ropelu l dupre pu ­te re a sa ? Cel ce îndeam nă pe a lţii de a face aces tea , cu a tâ t m al m u lt se va îndem na pe sine . „ Ş i s ă n u în t r i s ­t a ţ i p r e D u c h u l c e l S â n t“ dice. A ceasta e cu m ult m al în fricoşa t şi m aî grozav , ceia ce de a lt-fe liu o spuoe şi în ep is to la c ă tră T hesalon icenl, unde d ice : „ C e l c e d e f ă i ­m e a z ă , n u d e f ă im e a z ă p e o m , c i p e D u m n e ţle C t“ (1. Thes. 4, 8), adecă, dacă a l p ro n u n ţa t v r ’un cu v e n t insu l­tă to r i i , dacâ al a ta c a t pe fra te le t60, nu pe el l-al a ta c a t, ei pe Duchul S ân t, pe ca rele l-al în tr is ta t. A poi adaoge şi b ine -facerea c ă p ă ta tă de la el, p en tru ca a s t-fe M m al m a­re să li fie şi acu sa ţiu n ea , „ Ş i s ă nu î n t r i s t a ţ i p r e D uchul c e l s â n t , dice, î n t r u c a r e v -a ţi p e c e t lu i t s p r e d i u a r e s c u m p ă r ă r e l " . A cest Duch ne-a a r ă ta t pe noi tu rm ă îm p ă ră te a sc ă ; ac es t duch ne-a d e p ă r ta t p e to ţi de la fap te le cele d ina in te ; ac es t duch e s te ca re le nu ne-a p ă ră ­s it a fi îm preună cu cel cădu ţl în u rg ia Iul D um nedefi, şi tu încă îl în tris tez i ? Aî vgţlut cum acolo el exp rim ă cea m al m are frică, ţlic find : „ c e l c e d e f ă im e a z ă , nu p r e om d e f ă im e a z ă , ci p r e D u m n ed ea “ ? pe când aici el se p ro n u n ţă in tr ’un mod îndem nâlo rifl; „ S ă n u în t r i s t a ţ i p r e D u c h u l c e l s â n t a l lui Dum neţled, î n t r u c a r e v - a ţ î pecetluit".

*) A ceastă pecete să fie p u să p e gu ra ta , şi să nu o r id ic i uicl-odată. G ura duchovn icească n u p ro n u n ţă cuv in te p ro ste şi in su ltă to re . S ă nu d ic l : «nu e nim ic dacă v o ia spune ce-va uricios, dacă vo ia b a tjo cu ri pe cu tare* . P en tru a c e ia rgul es te m are, fiind-că se crede că nu e n im ic. In ad ev er, cele ce se cred a nu fi nim ic, u şo r su n t şi desp re - ţu ite , e a ră cele d csp re ţu ite odată , cu tre c e re a tim pu lu i ca­p ă tă m al m ult desp re ţ, şi ast-felifl dev in nevindecabile . Al g u ră sp iritua lă , .Judecă deci, ce fel de cuvin te ies d in ea, şi care anum e sun t dem ne de dânsa . Tu num eşcl pe Dum-

*) Partea morala, tîu trebuie a insulta pe alţii şl a vorbi cuvinte preste. (Veron).

144 OM ILIA XIV

ne<Jett t a t ă , şi. cu to te aces tea in su lţi pe f ra te le tfifl? Ju ­decă singu r, din ce causă şi de unde tu num eşcl ta tă pe D um nedeu ? p o te că de la n a tu ră ? d a ră nu o po ţi ijice a c e a s ta ; pote câ prin v ir tu te a ta ? d a ră nici a c e a s ta nu o poţi susţine. A sa d a ră de unde ? De n icăire , de câ t num ai d in filan trop ia lu i, d in iub irea lu i cea p ă rin ţască , d in m ila lui cea m are . Deci când tu num eşcl ta tă pe D um nedeu, nu lium al ac ea s ta să o al în vedere, câ in su ltân d t u ’eomiţT fap te nedem ne de acea în ru d ire nobilă, ci în c ă şi aceia câ în ru d irea acea nob ilă tu o al e a p ă ta t prin filan trop ia lu i. Decî dacă tu al p r im it în ru d irea din filan trop ia lui, nu ne­cinsti acea filantropie, p u rtându -te c ă tră fra ţii te l cu cru - dirne. Chem i p re Dumneijeti ta tă , şi tu in s u l ţ i? D ară acea-r s tă p u rta re nu es te dem nă de fiii lu i Dumnedefi, ei departe de dgnşil asl-felifi d e necuviin ţl grave. C are e anum e lucru l fiului lu i D um nedeil ? A cela de a ie r ta p ic a te le du şm an i­lo r lui, a se ru g a p en tru cel ce 1-afl răstig n it, a ’şl v ă rsa sângele lu i p en tru ccl ce-1 uraţi. A cestea cu ad ev g ra t că su n t dem ne de fiul lu i Dum nedeft, adecă pe duşm ani, pe cel nerecunoscăto ri, pe tâ lh a ri, pe cel obraznici, pc in tr i­gan ţi şi în fine pe to ţi de a c es t feliti, pe aceştia , dic, ’l-a făcu i fra ţi a l lui şi clironom l, ea ră nu i-a insu lta i ca pe n iş te robi. Judecă s ingu r ce felin de cu v in te a p ro n u n ţa t gu ra ta ,, şi care din e le su n t dem ne de m asa cea duchovnieea- scă • de ca re an u m e b u ca te se a tinge ea, pe care anum e le-a g u sta t, şi de ca re tirană se b ucu ră . Cre$î câ n im ic nu al tăcu t, dacă a l in su lta t pe fra te le te o ? Cum deci il m al num eşcl ira le ? Şi dacă nu ’ţl es te fra te , cum de d ic l ; „ T a tă l n o s t r u “ ? p en tru câ vorba „ n o s t r u “ sem nifică m al m ulte persone . Judecă singu r, cu cine a l s ta t îm p re­u n ă în tim pul sâ n te lo r ta in e ? Cu cherubim i! şi cu serafi­mii. D ara serafim ii nu insu ltă , ci ’şl deschid gura num ai la o s ingură treb u in ţă , la a în ă lţa doxologil lu i Dum nedeu, la a-1 glorifica. Deci cum vel p u tea sâ dicl cu a c e ia : «Sânt, S âc t, S ân t» , dacă cu aceiaşi g u ră tu p ro n u n ţi insu lte ? Spu- ne-m l, te r o g : dacâ b u n ă-o râ în cu rtea îm p ă ră te asc ă a r i i uu vas îm p ără te sc de m are p re ţ, d e s tin a t anum e pen tru b u ca te îm p ără te se i, şi dacâ unul d in tre se rv ito ri a r în tre ­bu in ţa ace l v as la sco terea gun6 elor, 6 re după ace ia a r m aî înd răzn i cine-va să ’l în trebu in ţeze ea răşl pen tru p ă s ­tra re a b u ca te lo r im pârăteşcl, ş i a -1 pune lângă cele-l-alte vase, pe câlâ vrem e a fost deja m u rd ă r it? Cătuşî de pu ­ţin , nu se va în tâm p la una ca aceas ta . A st-fe lia e şi cu v orba cea rea , a ş a e şi cu in su lta . „ T a tă l n o s t r u * <Jid,

0 M 1 L 1 A X I V 145

şi apo i im ed ia t a d a o g î: „carele eşti în ceriurl“} e a ră aces t cuvân t te*a şi în ă lţa t, a în a rip a t cugetu l t6d, şi 'ţl-a a r ă ta t că tu a l ta tă în eeriu rl. Deci n im ic s ă nu facî, ni­m ic s ă nu p ronun ţi din cele de pe păm ânt,. T e a a ş e d a t in râ n d u l celo r de sus, te-a p rim it în cho ru l îngerilo r, ş i tu te pogor! jo s ? S ta l pe lân g ă tronu l îm p ără te sc ; şi tu în c ă 1 in s u l ţ i? Nu te tem i că îm p ă ra tu l a t 6 te va considera fap­tu l a c es ta ca insu ltă adusă lui ? D acâ unul din se rv ito rii no ştri a r lovi pe un a ltu l, saii l-ar in su lta , c h ia r de a r a - vea d rep ta te , 6 re nu l-am pedepsi im ed ia t, nu am consi-' d e ra fap tu l ca in su ltă co n tra n o strg ? Tu in se s ta l îm p re ­u n ă cu C herubim il pe lângă tro n u l îm p ără te sc , şi încă in ­su lţi pe fra te le ten? Nu privesc! a c es te vase s â n ţ i te ? Ore nu sp re unul şi acelaşi scop es te în tre b u in ţa re a lo r ? Nu cum -va o re a r îndrăzn i cine-va a Ie în tre b u in ţa în a l t sc o p ? D ară tu eşti încă cu m u lt m al sâ n ţit de c â t to te vasele a c e s te a ; de ce d a ră te m u rd ăreşc l pe sine-ţl ? T e-al r id i­ca t la eeriu rl, şi încă in su lţi? T ră ieşcl îm p reu n ă cu înge­rii, ş i încă in s u l ţ i? Te-ai înv redn icit de s ă ru ta re a s tă p â ­nului, şi încă in su lţi? Ţi-a îm podob it D um nedeu gu ra cu im nuri* tngereşcl, cu h a in ă nu num ai îngerească , ci ch iar m a l p resu s de în g e re asc ă— cu s ă ru ta re a lui, şi tu încă in - f su iţi pe fra tele t£â ? Nu, v 6 rog, fap tu l a c es ta es te causa m uito r rele , decî d ep a rte fie de sufletul ch reş ti nulul. P o te că nu putem convinge vorb indu-ve aces tea , şi nu vg pu tem in to rce din cale,i ap u ca tă ? A poi a tu n c i ni se im ­pune de a v6 în fricoşa A scultă deci ce sp u n e CSiristos: „Cine v a d ic e f r a te lu i sSQ, n e b u n e , v in o v a t v a fi de fo c u l gheenei" {Malh, o, 22). Deci dacă o ast-fe lia de vorbă, care e m al u şo ră de câ t ce le-l-a lte a tra g e d upă sine gheena, d a ră cel ca re p ronun ţă m af g re le cuv in te , • de ce 6 re nu va fi v re d n ic ? Sâ învă ţăm decî g u ra ca să se d ep rindă a vorbi şi a p ro n u n ţa cuv in te p lăcu te , p en tru că de aici vom avea un m are câştig , pe când de la in su l­te ne vom alege cu m ari pagube. P en tru a a junge la a- c e as tă ţin tă , nu ni se cer cbeltuell m arr. Să punem g u re l uşă şi încu ietore . S â m uşcăm lim ba, când va sco te v r ’un cuvân t n ep o triv it; să ne înăduşim pe 110I înşine, când v r ’un cuvân t greti va ieşi p r in tre d in ţi. Sâ rugăm pe DuninedeO, să rugăm pe cel in su lta t ca să nu pătim im şi noi pe n e ­d rep tu l. Pe no) înşine ne-am lo v it ea ră nu pe acela , p e noi ne-am răn it, ea ră nu pe .el. Pe rane le lu i sân g erân d e să punem ca docto rie rugăciunea şi îm p ăca rea cu cel in ­su lta t. Dacâ noi avem a tâ ta g rijă când e vorba de c a ­

lo

146 O M I I . I A X V

vin le, apo i cu a tâ t m a l m ult, când e vorba de fap te noi trebu ie a ne im pune leg i pu te rn ice . Chiar p rie ten i de am avea , sau rude, saft in line orl-cine, ş i’I vom spune ce-va rSfl, safl îl vom batjocuri, pe noi inşi-ne să De dâra de v in o ­vaţi, şi vom lu a ie rta re . Să aflăm Sn fine ce felia de pfi- c a t este aces ta , şi când vom afla b ine, s â ne d ep ă rtăm in gvab& d e el. E a râ D um nedeul păcel s â v 6 p âzască p re voi şi Jimba v 6str€ , ş i să o ingraţi iască cu zidi ul tem ereî de densul, p rin C hristos Iisus D om nul nostru , că ru ia îm p re­ună cu T ată l şi eu S ân tu l Duch, se cuvine slava, s tă p â n i­re a şi c instea , acum şi p u ru re a şi în vecii vee ilo r. A m in.

OMILIA XV

„T6ta am ărăciunea, şi m ânia, şi iuţim ea, şi strigarea, şi hula să se lepede de Ia vor, îm pre­ună cu tota r6utateau (Cap. 4, 31}.

D upre cum în tr ’un ştiubeifi n ec u ra t nu a r p u tea nici­o d a tă ca să s tea a lb inele ,— p en tru ca re cel eunoscgtorl c u ră ţă de la începu t eu m irodenii şi cu p lan te mi roşit 6 re, saQ cu v in a ţu rl a ro m a te , safl şi eu a lte le de aces t feliâ, ştiubeile în care v o r a pune roiT cel tin e ri, ca ast-feliO alb inele să nu g ăsască în ele v r’un m iros desp lăcu t şi sâ fugă ,— to t ast-feliti se în tâm p lă şi cu Duchul S ân t. S p iritu l no stru es te ca un feliu de ştiubeia , safi ca un felia de rol- niţă , ce e d es tin a tă de a p rim i în ea roii cb a ru rilo r sp i­ritua le , însfi dacâ es te în ău n tru am ărăc iune şi m ânie, ro ii ace ia f’ug. P e n tru aceia a c es t feric it şi în ţe le p t ag ricu lto r, ni cu ră ţa m al ânteifl b ine vasul in care vom prim i pe Du- chul S ân t, nu cu cosa sad cu v r’un a l t ob ject de fer, şi ne chiam â de a p rim i a c e s t ro id duchovnicesc în el, după ce e deja cu ră ţit cu rugăciun ile , cu ostenele le şi cu alte le de aces t felia. P riveşce cum el ni cu ră ţă m al’ntftiQ inim a. Deja ne-a sc ă p a t d e m inciună şi de u r g ie ; acum ni a ra tă ea ră ş l cum am putea ca să sm ulgem rfiiil ,-dtn rădăcină , adecă dacă ne vom sili a nu fi am ărîţf c iK cugetarea . D u­pre cum se în tâm plă cu veninul, când fund ch iar pu ţin , ş i fărtindu-se o m ică m işcare num ai, am enin ţă de a sp a r­ge beşiea, d a ră când a r fi încă în ca n tita te m a! m are ş i m al a m ar de câ t trebu ie , aşa că vasul (beşicaj c a re ’l con­ţine să nu ’l mat po tâ p u rta îu m arg inele h o tă rîte , se spar-

O M I U A X V 1 4 7

g e beşica din causa p re a m are î ca n tită ţi , şi iese şi sS im- prâscie iu to t corpul vătăm âodu-I, fâ râ a - l ’pu tea îm pedeca cu ce-va, dupre cum va ta m ă focul cel p u s ti i to r i i ,— întoc­m a i aşa se petrece şi cu am ărăc iunea , iu ţim ea, m ân ia , şi cu cele-l-alte patim i a le sufletului. Când îo t r ’un o raş e in ­tro d u să v re-o feară să lb a tecă , pe n im eni nu po te v ă tăm a în tru c â t e înch isă în cuşcă de fer. o ri câ t a r răcn i ea şi o r i câ t a r fi de s ă lb a te c ă ; d a ră când în fu ria tă pes te m ă­s u ră a r reuşi să ru p ă g ra tiile cele de fe r de Ia cuşcă şi a r pu tea să fugă de acolo, la m om en t a r um plea de g r6 - ză în tregu l o raş şi to ţi a r fugi. A st-fe liii se în tâm p lă ş i cu n a tu ra veninu lu i şi a am ărăc iunel d in noi. P e c â tă v re ­m e e s tă p ân it în lim ite le sale, nu face n ic i un r M m a re ; ■când inse se sp a rg e m em brana ca re îl co n ţin e şi nu m al ■este nici o pedecă care să -l op riască de a se im prăşc ia în to t o rganism ul, a tu n c i c h ia r de a r fi fo rte pu ţin ca c a n ­tita te , va m olipsi îns(5 to te ce le -l-a lte e lem en te p rin p ro ­p ria sa rău ta te , d in causa p rea m are î p u te ri ce o a re ca ca litate . C ăci aflându-se de acelaşi felitt cu sângele, in acelaşi loc şi de aceiaşi ca lita te , ş i p roducend în el o căl­d u ră m ai m are ca de o rd inar, şi to t sângele ce es te p ri’m- p reju r trecând in tr ’o te m p e ra tu ră pes te m arg inele sim etrie i, d in causa ligu id ită ţe l luT, produce chlorosa (gălbănarea); deci îm preună cu a c es t sânge s trica t, e l (veninul) se îm prâ- şcie p r in - td te m em brele corpului, fiind-că to tu l a v ic iat deja , e a ră pe om il tace fărâ voce, îl face de a ’ş! d a duchul. D ară pen tru ce ore vi s-ati spus vouâ cu a tâ ta am ănun ţim e a c es te îm p re ju ră ri? P en tru ca din p o v es tirea am ărăc iune! sensib ile să ajungem la acea a am ărăc iu n el m orale, care va tâ rnă m al ’nteiQ sp iritu l ce o a născu t, re s tu rn ă n d to tu lpc dos, după ca re apo î sim ţind ră u ta te a eî cea nesuferită ,s ă fugim de dânsa. D upre cum aeeja v a tă rn ă în tregul o rga­nism , ast-fe litl şi a c ea s ta va făină to te facu ltă ţile in te lec tu ­lu i, şi duce pe cel s tă p â n it de ea în p ră p a s tia gheenei. Vi s-au spus acestea , dic, ca exam inându-le cu precisiune, să fugim de acest rfiti, să înfrânăm a c ea s tă feară să lbatecă , şi ch iar s ă sco tem r 6 ul din rădăcină , dând ascu lta re lui P avel, care $ ic e : „ T o tă a m ă r ă c i u n e a *4 n u sâ se te m ­pereze, ci „ s ă s e le p e d e d e la v o i" . P e n tru e& de ceîm i trebu ie m ie ast-feliii de lucru ri vele? De ce’m l trebn io să am în s tă p ân ire a m ea o as t-te liu de fea ră să lbatecă , ca rea la u rm ă sfârşaşce în a ’m! a b a te sp iritu l din ca lea b inelu i, ş i a -1 trag e după sine în ex ilu l p e rp e tu u ?

S â dăm a sc u lta re lu i Pavel, ca re le d ic e : „ T o tâ a -

O M I L I A X V

mărâciunea sa se lepede de la v o i" . D ară v a l! câ tă d en a tu ra re tn no i! U nia su n t a tâ t de sim pli, in câ t chiar se fericesc pe dânşii pentru: aceas ta , se fălesc cu a c es t ■ rfiii, se m â n d re sc ; de şi e n e c e sa r de a face to tu l ea noi să ne m ândrim , şi să ne ferieim pen ţru a lte le , ea ră nu pen tru aceasta . «Cutare om, dicl tu, este veninos, es te scorpie, e un şerpe, o a iievgratâ v iperă , pen tru ca re to ţi il cred de teribil.» D ară de ce te tefiil de cel ven inos, om ule? «Sa nu 1116 va tâm e , dicl, să n u ’mf pric inu iască vre-un reo , căci efi sun t fără ex p erien ţă în aceste lucruri. Me tem ca nu cum -va să m£ iee pe m ine, om sim plu şi fă ră .Kâ fi p rev6<Jut vicleniile Iu!, sâ mfi p rin d ă în cursele Iul, si să m 6 încurce în m rejele lut, cele p reg ă tite sp re am ăg irea nostrfi*.... Acurn ch iar ml-a v en it a ride, căct în adev£r a- cestea su n t vorbe de copil, ce se tem de ace lea de care d u trebu ie a se tem e. N im eni nu m e rită m al m ult d esp re ţ, şi de nim eni nu trebu ie a rid e m al cu poftă, ca dc om ul ven inos şi viclean, pen tru că nim ic nu e a tâ t de slab, ca am ărăciunea, ca rea face pe om eni p ro ş ti şi fără do m iute. D ară nu vedeţi câ ifiu la tea e o r b a ? Nu a ţi au d it câ cel ce sap a gropa a ltu ia , s in g u r cade în ea ? «D ară cum sâ nu ne tem em (le un sp ir it plin de tu lbu rare» ? dicl tu. Da­ra e vorba ca noi să ne tem eni de cel ven inoşi ca de de- m onizaţf şi de cel nebuni, carii fac lo tu l fă ră conşciîn ţă, su n t de acord şi efi; d a ră ca să ne tem em de denşii pen­tru ca a r p u tea face lucru ri m ari co n tra nostrg , acea s ta niel-odatâ nu va fi. N imic nu e m al p ropriu p en lru ieono- m isirea lucrurilo r, ea io ţe lepciunea nostre , ş i to t-o d a tâ nu po te fi v re -o a l lâ pedena în ţe lepeiunel n is t re , ca viclenia^ ră u ta te a şi bănuiala.. Nu v ed e ţi cc rpu rile celo r cbolericî (care aQ prea m ult venin in ele) câ t su n t de d esg u stă tâ re , şi cum s-a veş ted it in ele o rl-ce u rm ă de înflorire ? cum su n t slabe, bicisnice, şi neap te de orl-ce? în tocm ai aşa su n t şi spiriLele celor ven inoşi. C hlorosa (gălbanarea) sp i­r itu lu i nu e a lt nim ic, de câ t rg u ta tea . Nu este pu tern ică rău ta tea deci, nu es te de loc. V oiţi po te ca ceia ce dic să o probez prin exem plu, pun 6ndu-ve fa ţă în faţă icona o- m ulu l rgu tâe ios cu a ceîul s in c e r? A besalom era ră u tă ­cios şi că u ta ca pre to ţi să-l a tra g ă în p a rtea sa. „Şi a m ânecat A besalom , dice, ş i a statut spre m â n a ca- eî p o r ţe l , şi a fost când v e n ia Ia împăratul la ju­decată or(-ce o m , carele avea judecata, s t r i g a ca- t r a el A besalom şi ţlicea lu i: din care cetate eşti

O M I L I A X V 1 4 9

t u ? “ , voind prin aceasta a ’şl ap ro p ia pe fie-ca re .'P riveşce , c â t vicleşug avea. David insâ e ra s incer. Şi acum priv^ş- ce şi sfârşitu l am ân d u ro ra , p riveşce de c â tă rS u ta te e ra p lin sufletul acelu ia, care fiind-că nu av e a în ved e re de c â t cum ă r pu tea să va iâm e pe ta tă l sSfl, e ra o rb it în to te cele-I-alle. Nu inse aşa fâeea Da vid, ci dupre cum di- ce s c r ip tu ra : „Cel ce u m b la d r e p t , u m b lă c u n ă d e j ­d e , e a r ă cel c e s t r îm b e a z a caile sa le , se v a cu n 6 şceM (Pilde 10, 10), şi cu d rep t cuvânt, căci cel ce .um blă drep t, n u sp ionează, nu se u ită cu cu rio s iîa te în t 6 te p ă rţile , nu s e gândeşce sâ facă. nici un râu . Deci s ă dăm asculLare şi sâ credem pe le ric ilu l P avel, să je lim şi sâ p lângem pre cei ven inoşi, să facem to t posib ilu l c a s ă sco tem rău­ta te a d in sp iritu l lor. In ad ev âr că fie-care om a re in s i­ne ven in , e lem e n t de alt-felifi fo lo s ito r ii ; vo rbesc de v e ­ninu l cel indespensab il, fără de ca re om ul nu po te tră i. D ară dacă de m ulte-orl noi scotem a fa ră ch iar din acest ven in , de şi po te ne folosesce m ult, apo î cum nu es te cu a d e v ă ra t absu rd , ca sâ nu facem n im ic cu veninul din sp i­r it , nici sâ ne încercăm de a -1 d eşerta , ca pe un e lem en t nu num ai n efo lo s ito rii, ci încă m u lt vătăm ătorii* ch iar ? „D e i s e p a r e c u î -v a î n t r e voi, că e s te înţelept în veacu l a c e s ta , n e b u n sa se facă, ca s ă fie înţelept"

Corinth. 3, 18), dice aces t fericit. A cum ascu ltă şi pe Luca, ca re le ^ ic e : „Şi f r â n g e n d în c a s ă p â n e pi*i- m iaO h r a n a cu bucurie şi cu prostim ea inim ei, l ă ­u d â n d pre DumnedeQ, şi avend c h a r c ă t r ă to t poporul11 {Fapt. 2, 46. H ). D ară nu vedem noi şi astă- d î pe cel s inceri şi sim pli bueu rân d u -se de cinste din par­te a tu tu ro r? N im eni nu inv idu iesce pe unul din aceş tia când face b ine, nim eni nu in te rv in e când el gceşaşce’ în ce-va, ci to ţi se b u cu ră când el face b ine, precum şi când face vr-un rM toţi îl com pătim esc. D acă insâ v r’u n om veninos a r p ro sp era vre-o dată , ca de o în tâ m p la re rea to ţi su n t tr iş ti , pe când dacă face vre-o fap tă u rîtă , to ţi se bucură. Deci să-î je lim şi să ni fie m ilă de dânşii, câcl in ori ce p a rte se vor În t6 rce iî v o r g ăs i n um ai duşm ani. Şi lacob e ra sincer, şi tocm ai prin ac ea s tă c a lita te a în ­v in s pe rău tăcio su l Isav , „ î n ţ e l e p c iu n e a nu locu ieşce în s u f le tu l r g u tă c io s " , ţlice Solom on in p ilde le sa le.

„T6ta am ărăciunea să se lep ed e de la v o lM ad ecă să nu m al râm â n ă nim ic. O dice a c e a s ta ap o s to lu l

1 5 0 O M I L I A X V

căcf el cunoşcea b ine, că o d a tă m işca tă ea va aprinde în treg u l in te r io r ai om ului, după cum se ap rin d e o su ră de paie n um ai de la o s im p lă scân tee. Ce anum e es le a m ă ră ­ciunea, vom pricepe ex ac t, când vom exam ina . B ărba tu l bânuitortO , perfid, ca re le vecinii* e p reg ă tit de a face r<5Q, ca re le to te le vede şi le b ă n u ie ş te in r&a, unul ca ac es ta e s tă p â n it de am ărăc iu n e , şi din el nu se naşce de câ t num ai m ân ia şi îu ţim ea . In tr ’un ast-feliti de suflet nu locu- iesce rnu tţăm irea şi veselia cea sp iritua lă , căci rădăcina m âniei şi a iu ţe le l es te am ărăc iunea . Un ast-feliii de om vecin ie e tr is t, vecinie gânditorii!, vecinie cu frun tea în c re ţi­tă , şi n ic l-odată nu a re sufletul lin iştit. D ară, du p re cum am dis, singuri il culeg m al ’n teiti rodele ră u tă ţilo r lor. „ Ş i s t r i g a r e a $ i c e m al d ep a rte . D ară de ee îm pedecă 6re s tr ig a re a ? P e n tru că ch reştinu l ad e v ă ra t trebuie a fi to t-deauna eatm . «D upre cum calul p o rtă in spe te pe că lă­re ţ, to t aşa şi s tr ig a re a duce in sp e te iuţim ea. Deci im pe- decâ calul, d ice, şi a tu n c i al n im ic it pe c ă lă re ţ»

*) A udă aces tea m aî cu sa m ă fem eile, care p en tru fie-ce lucru ţip a şi răcnesc. I n tr ’un sin g u r eas e folositorii! de a s trig a şi a rgeni, în a pred ica şi a în v ă ţa ; a iu rea de loc, şi nici ch iar în rugăciun i. Dacă voescl să a fit din ch iar f ire a 'lu c ru rilo r , ei b ine, nu rfeeni n ic l-odată, şi să şeii câ n ic l-o d a tă nu te vel iu ţi. I a tă leacul calm ârel. D upre cum nu e posibil ca cel ce nu rgeneşee s â se iu ţiască , to t a şa nu e posibil ca cel ce s tr ig a şi rgcneşce să nu se iu ţiască. Sâ nu’nil spu i de cel ce ţine m in te rgul, de cel ce’şl res- b ună. să nu ’ml spu i de am ărăc iunea şi de veninul ce de la n a tu ră !l av em în noi, căci noi d iscutăm cum am p u tea sco te din răd ăc in ă ac ea s tă patim ă. A şa că nu pu ţin co n tri­bu ie Ia a jungerea scopului propus, dacă noi ne vom deprin ­de de a nu m al s tr ig a n ic l-odată, şi de a nu m al ţipa» C ând tu vel lepăda de Ia tine ţip e tu l şi riScnetul, priu ac ea ­s ta ta l a rip ile iu ţe le l, şi itn p e d id de a se m al umfla b u b ă din in im a ta . D upre cum nu e posibil de a te lu p ta cu cine-va, tă ră să rid ic i m âae le în sus, to t a şa nu e posibil ca ţip ân d să nu le iu ţeşc l. L eagă m âuele lu p tă to ri ului cu puirmu), şi apoi o rd o n â ’l c a s ă se lu p te ; d a ră nu va p u tea s ă o facă. T o t a şa e şi cu m ân ia şi iu ţim ea. S trig a rea şi ţip e te le ir iteazâ c h i a r 'ş i pe cel ce’ d e ’feliul lui nu e s te po te iritab il. De aici m al ales vine iu ţim ea la unia, de

*) P a rtea m orala. Nu trebuie a se iu ţi cine-va, şi stăpânei» nu trebuie a bate pe se rv ito r ele lo r fără rândueala (Veron.)

OMÎLIA XV

aici şi fem eile se în fu riază pe serv i to re le lo r, um plu td lă casa for de ţip e te şi răcnete , şi de m ulte-o ri ch iar cel ce tre c pe u liţă , daca casa e la s trad ă , aud ţip e te le s tăpânei şi p lanşetele se rv ito re î. Ce pote fi, cu adevâra t, maT uri- cios ca aces t fa p t? «Audi tu boce te le? se în tre ab ă vecine­le ; o re ce s-a în tâm p la t aco lo»? şi to te im e d ia t se tupi- lează şi se u ită prin gard pa vadă ce este . «Cutare, dice, i-şî b a te se rv iîo rsa » . R epet în c ă : ce po te fi m al uricios şi m al fără ru ş in e ? D ară c e ? Nu treb u ie a lovi o re ? Nu dic a c e a s ta ; trebu ie de sigur, însS nu incontim itt şi nict fftră m ăsu ra , nici din causa unor g reşeli o re-ca re j ca bună-oră dacă a r lipsi de a face vre-un se m e if l, ci, dupre cum dic în to t-deauna, num ai a tunci când serv i to rea îşi val aniâ sufle­tu l s£tt. D acă p en tru aceasta causa o baţî, toU te vor )Su- da, şi nim eni uu te va acusa ; d a ră daca o b a ţi num ai din causa am b iţiun ilo r pafi şi a n ed re p tâ ţe ţ la ie , to ţi te vor dpsaproba pen tru cruclime şi neom enie . Şi ceia ce este m al uricios, că su n t unele s tă p ân e a tâ t de să lbatice şi ne- om enose, ca bu t în lr’a iâ t de m ult, în câ t v în ă ts ile nu se trec de pe corp tim p de m aî m ulte dile. D e^brâcânti pe b ie te le fete se rv ito re , îe leagă de raulle-ort de pici o re le pa tu rilo r, şi chiam â şi pe bai b a t ca să v ad ă aces t fapt. Vaî 1 şi cum nu-ţţ trece prin m in te în acel tim p am in ti­re a gheenei ? sp u n e -m l; căci după ce desbracl pe se rv ito re , apo i o m al a ra ţ i încă şi b ă rb a tu lu i? Şi nu te ruşinezi d a ­câ el te d e sa p ro b ă ? Şi ceia ce e s le mali m ult incă, că il a ţiţl şi pe dânsul şi îl forsezî ca sâ o lege, după ce maţ ânlgitt al o că rit pe acea nenorocita cum ţi-a ven it la gură, n um ind’o T hesalidâ , fugară şi a lte le de aces t feiitt. Mânia ta nu 'ţ i m al c ru ţă nici ch iar g u ra , ci are în vedere n u ­m ai un singur lucru, cum sft ’ţî sa tisfac i con tra acelei s e ­ri oroci le, fie ch iar că te necinstesc! singură. Şi după acea- s la apoi se pune pe scaun, în tocm ai ca şi un tiran , ch iam â pe copil, ch iam â pe ceî-l-alţî se rv ito ri, şi în line pe b ă rb a ­tu l el cel lipsit de m inle îl face ca un felifl de că lău . D arâ ore de aces tea treb u ie sa se p e treacă Jn casele ch restin i- lo r? «Dară su n t viclene se rv ito re le , dîcj, şi im pertinen te , su n t n eru şin a te şi incorigibile». Şciti şi eâ, insS e posibil de a le înd rep ta pe a ltă cale, cu am en in ţările , cu în frico ­şările , cu cuvin tele care pot a o m işca m al m ult, şi pe tine te a p ă ră de ruşine. T u care eşti libe ră , al p ro n u n ţa t vorbe uriciose, şi nu te ruşinezi o re m al m ult, de c â t vo- eşel să o ruşinezi pe e a ? D ară apo i dacă ea trebuie a sc duce la baie, va p u rta pe sp e te le -e l v in ă tă ile ce î-a! făcut, care vo r fi dovada cea m a l ‘ev id en tă d esp re crudim ea ta .

1 5 2 O M I L I A X V

-«Dară su n t de nesuferit, dicl, şi nu m erita nicl-o ie rta re» . Şei O şi eu, însg, du p re cum am m a î clis, în toree-o diu ca ­le a cea re tă c iiă prin a lte m ijloce, şi nu num ai cu b ă tă ile -şi cu groza, ci m aî i« tre b u in ţaz â şi vo rba bună, m al !□ tre - bu in U ză şi b lândeţa . Dacâ ea e s te cred in d o s ă, înch ipui-ţi € ă a deven it so ra ia . Tu eşti s tăp ân ă , ea râ e a te se rveşce . D acă e beţivă , îm pedecă ocasiile beţiei, cheam ă pe b ărb a­tu l tfiu şi sfătu iţi-o îm preună. P o te nu vedt şi nu pricep i câ t de u ricios lucru e de a vedea pe o fem ee bătfiud ? Cel ce au leg ifera t a su p ra b ă rb a ţilo r d iferite le m unci, fo rte r a r afl a juns la cru d im ea de a ordona să se b a tă vre-o le- m ee, ci m ân ia lo r s*a în tin s po te pănă la a d ispune ca sâ se lovească cu p ic iorul. A tâ ta sfială aG a v u t c ă tră n a tu ra fem eilor, în c â t ch iar dacă e ra vre-o n e ­ce s ita te abso lu tă , to tu ş i nu se atingea îi m ăca r de fem ee, d ac â maf ales e ra şi ing recată . P rin ast-felifl de p u r ta re fem eile se fac u rîte b ă rb a ţilo r lor, «D ara ce e de fâeut, d acă ea curveşce» V M ârit’o după b ărb a t, îm pedecă oeasiunile curviel, nu d a voe ca sâ se facă necuviinţf în casa ta . «D ară dacă e s te tâ lh ă rită , dicî, ce sâ fac» ? Pâzeşce-te şi priveghiazâ . D ară tu t j ic l : «apoi efl să o păzesc, ou să fiu păzitoriu l eî» ? O! câ tă lipsă de m in te! Şi de ce, mg rog, nu aî fi păz ito riu l eî ? Ore nu a re şi ea acelaşi sp ir it ca şi t in e ? Nu a în v redn ic it’o D um nedeu şi pe ea de a av ea aceleaşi în su ş iri ea şi t in e ? Nu din ace iaşi m asă duchov- n icească se îm p ărtâşe sce ca şi tin e? Nu es le şi ea p ă r ta şă acel ia şi b in e fa c e ri? «D ară ce să fac, dicl tu , dacâ e rea de gură , d ac ă rfispunde şi e beţivă»? A şa va f i ; de c â t eu le în treb , câ te fem ei libere, voiţi s ă dic câ te s tă p ân e nu su n t o re de aces t fe liti? ra D um nedeu a poruncit b ă rb a ţilo r ca să su fere to te defectele fem eilor, num ai să nu fie curvă, dice, e a râ cele-l-alte defecte suferi-le. C hiar de a r fi fem eea beţivă, satt r e a de gură, saft p ism aşă, safi luxosă şi prin luxul el ’ţf cheltu ieşce av e rea ta , tu fo r- mează-o, căcî de ace ia eşti capul e l ; pe dân sa o aî de to ­v ară ş v ie ţeî, şi de densa a l nevoe. A şa d a ră fo rm ează-o d up re cum trebu ie , fâ In fine cele ce depind de tine.' C hiar de a r re m ânea neco re ja tă , ch iar de a r fu ra d in casă, tu păzeşce-ţî a le ta le ; dacă es te rea de gurâ , as tupâ-I g u ra , ad-o la tăce re , însC ou p rin b a tae . A ceasta e cea m al în a ltă filosofie. Acum insâ v ed e ţi la c â tă ab su rd ita te au ajuns unele d in tre s tăpâne , câ descopăr eapul se rv ito re lo r şi le tra g de p6r p rin casă... De ce v -aţî în ro ş it to te la audul a c e s to ra ? Cuventul meO nu e în d re p ta t a su p ra tu ­tu ro r stăpâne lo r, ci num ai a su p ra acelora care aii c â ^ u t in

OM ILIA XV 1 5 3

ast-feliii de sâ lbătăcie . „ F e m e e c u c a D u l d e s v â l i t s ă n u f ie “ , dice P avel. şi tu descoperi capu l el d e brobodă.? Vedf cum te insu lţi s in g u ră ? Când tu te a r ă ţ i cu capul gol, consideri faptul ca o insu ltă , ş i când apoi s in g u ră desgoleşcl pe se r vi to rs , nu ţi se p a re a fi in su ltă ? Şi apo i $icl că nu se cum inţeşce , câ nu se în d reap tă ? C um inţeşce-o cu bă­ţu l şi cu lov ilu rile cu m p ăta te . D ară tu câ te defecte uu af, ş i lo tuşi nu te înd rep tez l ? A cestea ou Ie d ic doră p en tru acelea , ci pen tru voi, ca re su u te ţl libe re , ca nim ic nedem n, nim ic uricios s ă nu faceţi, ca să nu v 6 v ă tă m a ţi p re voi înşi-vg. D acâ le veî deprinde de a te p u r ta cu b lân d e ţă c ă tră se rv ito re si nu cu rfiutale, eu a tâ t m al m u lt fa ţă de b ă rb a tu l tfiu vel fi a şa . A şa d a ră filosofi a p u r lâ re l v o s tre c ă tră serv ito re , vfi va folosi fo rte m u lt In a ve a tra g e fa - vo rea b ărb a ţilo r. „ C u c e m ă s u r ă v e t i m ă s u r a " , dice M ântuitoriu l, c u a c e ia vi s e v a î n a p o i a " (Math. 7, 2). P u n e filu gurel. C hiar d acă serv itovea ’ţt resrmnrt»* când tu o povăţuieşel, s ă nu ţi se pară g reii de r e u ş i t ; nepă- rendu-ţi-se g reu a c e s t lucru , tu aî a ju n s la cea tna l ’n a ltă fllosofie. S u n t unele s tă p ân e ca re pe lân g ă a lte le m aî a- daogă încă şi b lestem uri a su p ra serv i to re lo r. N im ic nu e m al uricios de- câ t ca cine-va la m anie s ă b lestem e. «D ară ce s â fac, dicl tu, dacă se rv ito rea se îm podobeşce şi can tâ să se facâ p lăcu tă» ? Im p ed e co de la ac ea s ta , p en tru care su n t de acord ; in se împedec*o incepfind cu tine m al ’n - tgiu, nu a tâ ta p rin grozâ, c â t prin exem plu . F i i în t tf te m o d e l d e e x e m p lu b u n .

„Şi hula s ă s e l e p e d e d e Ia v o l“. P riv eşce cutn p ro g resază rfini. A m ărăciunea naşce m ân ia , m ân ia naşce iu ţim ea , iu ţim ea naşce s tr ig a re a , şi din s tr ig a re se naşce h u la , adecă vorbele cele p rosle , hu la naşce bătăile , bă tă ile aduc răn i, earâ ran e le causază m ortea . D ară P avel nu a v o it să le în şire şi pe aces te din u rm ă, ci a d is num ai în g en e ra l: „Sâ s e l e p e d e d e la voi, î m p r e u n a c u t o t ă r £ u t a t e a “ . Şi ce es te o r e : ^ îm p r e u n ă c u to tă r6utatea“ ? S un t urii! om eni cari m uşcă pe fu riş ca şi cânii, carii nici nu hăm âiesc şi nici nu su p ă ră pe cel ce tre c e pe lângă d â n ş i i ; când insfi su n t neted iţi cu m âna şili se a ra tă un felia do b lâodeţâ , il luându -î ca n epâsâ lo - r iu şi fa ra băgare de sam ă, se repCd şi ’şl în ting dinţii. A ceştia sun t cu m u lt m a l 1 prim ejdios!, de câ t acel cari ţ i se dau pe fa ţă de duşm ani. N işte ast-feliii d e om enţ su n t în to tă p u te rea cuvântu lu i câni, căci nici nu s trigă , nici nu

*54 O M I L I A X V

se iuţesc, nici nu a m en ic ţâ pe eirie-va când sun t neliniştiţi, ci pe furiş îm pletesc to t felini de viclenii, făuresc mii d e rele, ş i’ş! rfisbună prin fapte pipăite. Pe unia ca aceştia ’I vizaza apostolul. „Sa se lepede de la v o i , împreună c u t o t ă r ă u t a t e a a d e c ă păzeşce-te nu num ai de v o r­bele cele proste , ci şi de faptele ceje vrednice de hulă. «Eu, pare că dice apostolul, de aceia am pedepsit l im ba ta, şi am oprit s tr iga rea şi răcnetul, pen tru ca sâ nu se ap r indă focul m aî ta re ; da ră dacă tu încă în tre ţii înăun tru l tSft cărbunii şi flacăra, apoi la ce 'ţ i va fi de folos fScerea ? Sa ti pote nu şeii că focurile a tunci su n t mal grozave, când ard înăduşit ţ i nu sun t vgclule de cel ce stafl a f a ră ? Nu şei! că şi plagele sun t mal primejdiose, pe câ tă v rem e nu au început a se usca la su p rafa ţa ? Nu şeii că şi frigurile acelea sun t m al primejdiose, care a rd aşa ctic6r!d in te r io ­ru l omului ? Ast-felifl şi iu ţim ea e maî g rozavă ca tote cele-1 alte, căci ea p răpădeşce spir itu l omului. Dară şi a - ceas ta „sa se lep ed e de l a v o i , <Jice, îm preună c u tâta răutatea", (ie mare , saQ mică».

Să ascu ltăm decî pe Pavel, şi to tă am ărăc iunea cum şi to tă rSuta tea să o alungăm de la no’, ca să nu în tris­tăm pe Sântul Duch. Să scotem din rădăc ină am ărăc iunea , şi sâ o tăiem cu totul, pentru că din am ărăc iune nu iesâ nimic bun, nimic sănă to s pen tru suflet, ci to te nenoroci­rile, lacrimile, p lanşete le şi suspinele. Dară nu vedeţi voi, cum sim ţim repuls iune că tră acele feare sălbatice, ce r&c- nesc şi urlă, cum de exemplu e leul, ursul, lupul şi a l te le de aces t fe l ia? Nu însg tot aşa şi o e a ; de c e ? pen tru că din gâtu l eî nu iesă rficnet saîi urlare, ci o voce blajină. Chiar şi dintre ins trum ente le musicale, acele care ţ ipă sun t despiăcute ureche!, ca de pildă : tim pana, trîmbiţele , etc,, pe când acele care afl un su n e t maî dâmol, ca de exem ­p lu : chitara, fluerul, flautul, naiul, etc. aces tea sun t p lă­cute la auţt. Dec! aşa să ni exercităm spiritul nostru , ca să nu ţipăm , şi cu aces t metod noî vom scapa de iuţime. Când noi am reuşit (le a tă ia din rădăcina aceas tă pa t im ă , singuri m ai ântfeiu ne vom bucura de liniştea sufletească, şi cu m ulţăm ire vom pluti pe m a re a acestei vieţi sp re lim a­nul cel fericit; căruia fie a ne învrednici, prin Christos Iisus, Domnul nostru, căru ia îm preună cu Tată l şi cu Duchul Sânt, se cuvine slava, [stăpânirea şi cinstea, acum şi pu ­ru rea şi în vecii vecilor. Amin,

O M I L I A X V I 155

OMILIA XVI.

„T6tă am ărăciunea, şi m ânia, şi iuţim ea, şi strigarea, şi hula, sâ s e lepede de l a voT, îm pre­ună cu t6ta răutatea. Fiţi unul câiră altul buni, milostiv!, iertând unul altuia, precum şi Dumneţlect v-a iertat v o u e întru Christos “ (Cap. 4, 31. 32).

Nu e dea juns m im ai de a te lă sa de rău ta te , dacâ voescl a te bucura de îm pără ţia eeriurilor, ci e n e c e s i ta ' te şi de săverş irea m u lto r fap te bune. P en tru ca să scă­păm de gheenă, trebuie a ne d ep ă r ta de râu tă ţ î , d ară de voim a ne bucura de îm p ă ră ţ ia eeriuri lor, e abso lu t n e ­cesa r de a ne ţ inea s tr înşt legaţi de v ir tu te . Satt pote nu sciţi, că şi in judecă ţi ie lum eşti , când se exam inează cu am ănun ţim e fie-care din faptele săvârş i te , şi când ia p a r te la ac ea s ta în treaga cetate, nu şeitl, dic, că aşa se proce­dează ? Căci era un vechiu obiceiu şi la cei lumeşcl de a încununa cu cunună de aur, nu pe cel care nu a făcut nicî un răO cetă ţel ,— căc! pen tru ac ea s ta ajungea faptul ca nu era responsabil d e nimic,— ci pe acela, ca re a ra d o ­ved i t câ a făcut cele m al mari binefaceri. In aces t mod num ai unui ca aces ta se cădea de a se bucu ra de cinste. Dară nu şcift cum se face, că puţin t rebu ia ca eii s ă uit tocmai aceia ee e ra necesar de a v& spune. P ar tea ân te t a aces te i omilii o resum aici, avend nevoe num ai de o mică corectare . Deci fiind-că d iceam, că sp re a nu cădea în gbeena ajunge d ep ă r ta re a de rele , pe când vorbeam mi-au trecu t prin m inte o a m en in ţa re grozavă, ca rea a- duce după sine pedeapsa nu asupra celor ce aO cutezat de a face v r ’un rSti âre-care, ci a su p ra acelora carii ati lipsit de a face binele, saii m al b ine dis, a sup ra celor ce aQ neglijat de a face ehiar u n a d in tre faptele, cele bune ordonate none. Şi care es te acea a m en in ţa re ? «Sosind di- ua cea înfricoşată, dice, şi judccâtoriu l s iând pe tron, oile îe*a pus deadreap ta , ea ră caprele deas tânga , şi că tră oi a di*: „ V e n i ţ i b in e -c u v .6 n ta ţ i ! p ă r i n t e l u i m e i i , d e m o ş - c e n i ţ l î m p ă r ă ţ i a c e a g ă t i t ă v 6 u 6 d e la i n t e m e e r e a lu m e î , c ă a m f l a m â n d i t şi m l - a ţ l d a t s ă m ă n ă n c ‘( . (Math. 25, 34. 35). A ceasta e şi b i n e ; pen tru că t rebuia ca i! să prim iaseă rgspJata filantropiei lor. Îns6 ca acei ce ru aG îm părtăş i t pe ceî lipsiţi d in ceia ce aveau, să fie

O M I L I A X V I

pedepsii! nu num ai cu lipsirea bunătă ţi lo r, ci in că să fie şi tr imişi in focul gheenei, ce ra ţ iune p6te a v e a ? A re o r a ­ţ iune foarte însem nată , şi Încă nu m al mică ca cea d inte i. Prin aces tea noi învă ţăm , că cel ce fac binele se vor b u ­cu ra de bunătă ţi le cefe din eeriurl, pe când acel ce de şi .pote nu po t fi acuza ţi pen tru v r ’un rea, d a r â to tuş i fiind­că au neglija t de a p rac tica fie ch iar una din faptele bune, vor. fi tâ ri ţ l în focul gheenei îm p re u n ă eu cel ce aii f ăc u t to tă v ia ţa Jor num ai rele. A r pu tea dice cine-va, câ c h ia r num ai de nu a r face binele, —de şi po te nu face.fapte re le ,— şi to tuş î faptul aces ta e în s ine o p a r te din rău ta te , p e n ­t r u resonul că es te re su l ta t din t rândăv ie , eară t r â n d ă v ia e o par te din rSu, safl mal bine dis, nu num ai o por ţ iune , ci chiar causa şi rădăc ina rfiulul, pen tru că in definitiv trân d ă v ia în v a ţă pe om to te relele. De câ t e m al bine ca s ă nu ni mal punem niş te as t-fe liu de în trebări necuge­ta te , ca de exem plu ; cel ee nu a făcu t nicî un r6u în v i ­a ţa sa t d a ră in aceiaşi tiuip nu a făcut şi nici un bine, în care a n u m e ioc va s ta? . . . p en tru că chestiunea e l impede. A nu face c ine-va binele, e s te acelaşi lucru cu a face ren i. Căci s p u n e - m i : de a r av e a c ine-va un servitorifl, care nu a r fura, nu a r insulta, si nici nu a r rfispunde s t ă ­pânului, însâ a r fi beţiv pote, si a r s ta totă diua fâ râ sâ facă vre-o t reabă, şi nu ar face n im ic din cele ce ca s e r ­vi toriu e datorifl de a face, el bine, 6 re pe unu! ca a c es ta nu I a r biciui s tăpânul, nu l -a r b a t e ? spune-mi; şi cu io te aces tea el n-a făcut nici un rfifl. însfi chiar faptul câ nu a făcut nimic, es te în s ine rău . Dară să în tindem vo rb a maî depa r te , să n e r a p o r tă m şi la v ia ţa de t6 te dilele. Fie un agricultor, bunâ-o ră , ca re în tru nimic nu ni va tâ- mă in te rese le nostre, nici nu ne huleşce, uicî nu lu ră , ci Duma! câ îşi leagă m ânele sale, şede acasă to tă diua, nici uu a ră , nici nu sa mână, nici nu în jugă boii, nici v ie nu lucrează, şi în fine nici mi se dedă la m unca păm eu tu lu l ; e l bine, ore nu pedepsim noi p e unul ca a c e s ta ? D e ş i pe n im eni nu a nedrep tă ţi t , to tuş i el nedrep tă ţe ş te , d up re vorba comună, prin faptul că cu nimic nu contribuie din parte-1 la p ro sp era rea com unitâ ţe l în general. D ară ce? spu ­ne-ml : dacâ unul dintre m eseriaşi, buuă-6ră, nu a r v ă tăm a p e v r ’un tovărîş de aceiaşi m eserie , safl şi pe altul ca re a r e a l tă meserie , d ară to tuş i prin faptul câ el nu luc rea­z ă nimic, nu ore ni se v a tâm ă in te rese le întregel com un i­t ă ţ i ? Voeşcl sâ întindem vo rba şi asup ra corpului n o s t r u ? îa tâ , bună-orâ, că m âna nict uu loveşce capul, n i d nu ta ie limba, nici nu scote, ochii, şi nici uu face v r ’un a l t rfiti de

O M I L I A X V I 157

aces t felitt, ci mim ai că s tă uelucrăl6re , şi nu 'şl îndeplineş- ce serviciul el fa ţă de în tregul < c o r p ; el bine," o re nu ine- r i tă de a fi tă ia lă m aî bine, de câ t se m al fie p u r ta tă îrr nem işcare şi v ă iâm ân d corpul în g e n e r a l? Dară c e ? Dacă gura de pildă, nu a r m uşca m âna , nici peptul, şi cu t6 le aces tea a r lipsi de a 'ş î face datori ile el, apoi nu a r fi m a t bine ore de ^ o as tupa cu to tu l? Decî, dacă f i ind .vorba de servitori , de meseriaşi, şi de corpul nostru , şi riol g ă ­sim că es te o m are nedrep ta te , nu nu m a i de a nu face v r ’un rgQ, ci încă chiar şi când lipseşce de a face v r ’un bine ce-I e s te im pus prin firea lucrului, cu a l â t m al m ult se pote dice aceas ta . când e vorba de corpul lui Christos. P e n tm aceia şi fericitul Pavel, t răgendu-ne de fa faptele cele r e ­le, ne duce spro fapta bună.

*) Ce folos este, spune-mf, dacâ tu a l scos din pit- m ent toţi spinii, da ră nu al a ru n c a t in o g o r sem in ţe le ce ­le bune şi t r e b u i to re ? Osteneala ta rem âu£od zadarnică, te va r e ’ntorve earăşl la paguba dîntCifi. P en tru aceia şit P ave l purtăndu-ni de grija , nu a m ărg in i t ordinaţiunile sale num ai la sus t ragerea şi tă ie rea (lin rădăcina a re le ­lor, ci ne îndeam nă ca cât m aî g rabnic s ă ne înfăţoşăm- cu p lan ta ţ îunea com plecta a bunătă ţi lo r , Dicend e l : „ T 6 - t a a m ă r ă c i u n e a , şi m â n i a , şi i u ţ i m e a , şi s t r i g a r e a , , şî h u l a s a s e l e p e d e d e la v o i î m p r e u n a c u t o t â r ă u t a t e a " , a adâoga t im e d ia t : „ Ş i fiţi u n u l c ă t r ă a l ­tu l b u n i , m i lo s t iv i , i e r t â n d u n u l a l t u i a " , căct acestea ' su n t porniri sufleleşcl şi disposiţiunl lăun tr ice bune şi cu ade- vgrat chreştin*‘şci. Nu e de a juns de a ne scăpa de o ap lecare ore-care a spiritului, şi apoi a cădea ea răş l in a l ta , ci e- nevoe ca să fim vecinie in m işcare , şi însufleţiţi de do : r in ţa de a fugi de rele, ca ast-feliu să ajungem in deplina s tăpân ire a bunătă ţi lo r. Căci dacă şi corpul s-ar pu tea is- băvi v re-odată de culorea cea neagrâ , mi de oda tă îns6 a r putea deveni alb. Dară e mult m aî n im erit ca sâ sco- tem exemplele dio faptele cele pendinte de vo in ţa nostrg, de cât din acele natura le . Cel ce nu e s te duşm an, nu se pote dice că es le prieten în totul, ci este, a ş a dicend, neu­tru, adecă nu a r a tă nici duşm ănie , nici p r ietenie , dupre cum se găsesc fa ţă de noi cel m a î inul ţi d in tre om e n u

*) P a rtea moralii. Cum ca trebu ie a sâyerşî cele contrare rău- taţeT, curo dtsjâ a fost în d ep ă rta tă ; pen tru c;l uu este nici un folos, dacă iuţimea. a fost desrruîăcinats, ţ i cu tâ te acestea di'agostea nu e Întinsa ru îmliel-JUgaro {Vcrnu).

158 O M I L I A X V I

■Cel ce nu lăcrăm ează, nu se pole <Jice că in general el ride, ci este, aşa dtcfsnd, In s ta re a de mijloc. To t asem e­nea şi în caşul de faţă. In adevgr, că ce! ce du es te ve ­n inos , uu se pote dice că în general el este bun, dupre cum nu s-ar pu tea dice nici de cel ce nu es te furios, câ in general el es te milostiv. Şi p r iveşce cum fericitul P a­vel, in pu te rea celei m al em inente legi de ag ricu ltu ră , cu­ră ţă şi lucrează pămfintul înc red in ţa t Iul de m are le ag r i ­cultor. A nim icit sem inţe le cele falşe şi vă tăm ăto re , după■ care apoi el se rogă şi îndeam nă, ca să se planteze nu ­m ai p lan te le cele veritabile. „ F i ţ i u n u l c ă t r ă a l t u l b u n i “ ,

•<Jice, căci dacă. vel lăsa nelucrată ţear ina din ca re ai sm ult spinii, tu s ingur vel suferi earăşl (lin causa p lantelor ne- foiositore ce vor resări , De aceia e necesar ca tu s ă pre- intimpinl aceas tă ne lucrare şi ne rod ire a ţearinel ta le ce ­le duchovniceşcl, prin a runcarea seminţelor, p lan ta rea şi cu ltivarea p lantelor bune, adecă a fap te lor bune. A nimi-

•cit . iu ţimea, şi în locul el a să d i t b u n ă t a t e a ; a n imicit a- mărăciunea, şi în locu-I a pus m i l o s t i v i r e a ; a sm uls din rădăcină r ă u ta te a şi hula, e a ră in locul lor o p lan ta t i e r ­t a r e a , căci, când el d ic e : „ i e r t â n d u n u l a l t u i a " , la a-

■ ceas ta se r a p â r tă ; adecă ni d i c e : «fiţi ie rtă tori , fiţi îngădu­itori unui altuia». Darul ac es ta e cu m ult maî m a re de cât

-darul în bani. Cel ce ia r t ă datornicului da to ria bănească ee o a re ia dânsul, face de sigur un lucru frumos şi admirabil, ins6 darul acesta se m ărgineşce num ai în corp,

■de şi el îşi a tr ibu ie o re sp la tă in cele duchovniceşcl şi în .aco rdarea darur i lo r sp ir i tua le ; Îns6 cel ee ia r tă greşalele al tu ia , foloseşce şi sufletului s&fi, cum şi sufletului celui ce a p r im it ie rtarea . Cu modul acesta , el a făcut mai blând

,şî mal îngădui torid nn num ai spiritul sfifl, ci şi al aceluia. , j îu aruncându-ne cu furie a su p ra celor ce ne-afl nedrep­tă ţit , noi vom putea vreo-dată a 'î îmblăniţi şi a ' l umili

.a tâ ta , pe câ t le atingem sufletele lor iertându-I. Cu modul acela noi uu am folosit nici nou6, şi nici acelora, ci pe ambii am v ă tăm a t ,— pe deopar te no( im itând pe mal m a­rii Iudeilor iu r fe b u n a rea lor, ea râ pe de a l ta aceia mal

-m ult aprindendu-se in m ân ia lor. Pe când dacâ noî vom resplă ti nedrep ta tea cu b lândeţa , li-am dăm olit to tâ iuţi­m ea lor, am a ş e z a t chiar înăuntru l lor un tribunal, carele iii va da noufi votul, adecă ne va ie r ta , ea ră pe denşil îl v a pedepsi mal grozav, de câ t cum l-am pedepsi noi chiar.

.;SinaurI il se vor osindi şi se v o r desaproba, căutând ori-

O M I L I A X V I 159

<e ocasie, pr in care să ’şl p lă tească da to ria lo r cu o mal m a re m ăsu ră , şciind bine câ a resp lâ t i în mod egal, e to t una cu a rem âuea m al pe jos, şi de aceia vor lua e x e m ­plu de la noi purtându-se eu blând eţă. Se vor încerca prin u rm a re ca s ă covîrşască în m ăsură , pen tru ca ast-feliu paguba ce a u causat-o a l to ra s ă o ascundă p r in t r ’o mal m a re resp la lă făcută celor ce au p ă t ă m i t din causa lor, şi ast-feliG il vo r usa de cea mal m a re b lândeţă - Căci o- menii când sun t recunoscgtorl, nu a t â ta se m ăbnese p en ­tru cel rel, câ t se m âhnesc pen tru cei buni, carii păt im esc rele din p a r te a celor ce-î nedrep tă ţesc . Cu adevg ra t câ e cu lm ea rfeutăţel, a hulei şi a despre ţu lu i de a te a runca asup ra celiiLce pâtim eşce , în }oc să-l a ju ţi şi să-I faci b i ­n e ; pe câncr®purtându-te aşa. adecă dacă nu te vel porni cu rfiutate asupră-î, vel av'ea laudă şi ap ro b a re din p ar tea tu tu ro r . Deci de voieşcl a-tl resbuna, resbună-ţ l în aces t m o d : r e s p l ă t e ş c e c u b i n e pe c e l rei, p e n t r u c a ast-felia s ă - î f a c i datornici ţ ie , ş i sa c â ş t i g i o b i r u i n ţ ă s t r ă l u c i t ă . Al s'uterit v r ’un r&ii? Resplăteşce-I cu binele, pen tru câ as t-fe lia î ţ i vel rgsbuua pe duşm an. Dacă tu te arunci asup ra lui, to ţ i te vor despreţu l to t aşa ca şi pe dân­sul, e a ră dacă tu a l răbdat, se v a în tâm pla din contra, căci pe l ine toţi te vo r ap roba şi t e vo r adm ira , e a râ pe acela loţt îl vo r acusa. Ce suferin ţă m al m are a r pu tea fi pen tru un duşm an, de câ t de a vedea cu ochii Iul pe vic­timă, cum es te ap ro b a tă şi ad m ira tă de to ţi cel-l a l ţ l? Ce poate fi m aî a m a r pen tru un duşm an, de cât de a se vedea hu li t de to a tâ lum ea în faţa v ic timei lu i? Dacă tu te aperi şi îl şi p irăscî pole, apoi şi tu s ingu r ţi-al rgsbunat, pe când dacă ii ierţi, in locul teu toţi te vo r a p ă r a con tra lui. A ceas ta e s te mal g rozav de cât orl-ce suferinţă , adecă de a vedea pe contrariu l s6& că a re a tâ ţ ia apărător i . De vel deschide tu gura con tra lui, aceia vor tăcea, pe când dacă tu taci, nu num ai cu gu ra ta, ci cu a m ultora il vel acusa si ast-felifl maî mult ’ţl vel rgsburia. Mulţi le v o r acusa, dacă tu St însulţi, pen tru că vor lua cuvintele tale ca is- vorîte din pa t im ă , pe când dacă tu cel ned rep tă ţ i t nu îl vel vorbi de rtsil, apoi mal cu s a m ă atunci re sbuua rea ta va fi scu tită de orl-ce bănueală şi v a fi cu ra tă . Când ceî ce nu aii pă t im it nici un rCtt sufgr to tuş i şi com pătim esc şi il ca nedrep tă ţi ţ i , a şa dicfiiid, din causa : blândeţe! ta le cele exagerate , o asem enea ig sb u n a re pen tru t ine e cu ra tă de orî-ce bănuială .

«Dară ce ? dicî tu, dacă rum eni nu m6 va apăra» ? Află lns£, că nu sun t a t â t de petrificaţf omenii, în câ t v6den-

i 6 o O M I L I A X V I

du-te în z es t ra t de a tâ ta filosofie, sâ nu te adm ire. Chiar de n a ţi-ar lua ap ă ra re a atunci, o vor face aceas ta m a t în u rm a, când il v o r judeca mal a m ân u n ţi t îm p r e ju ră r i le ; atunci ii formându-şi convingerea nevinovăţiei ta le , v o r crit ica a s p ru şi vo r acusa pe acela. Şi chiar dacă n im eni1 nu te -a r adm ira , tu s ingur te vel ad m ira de răb d a re a ta , de şî nu al spune pote nim£nu). Judeca ta binelui, eare e s te săd ită în noi,— chiar de ani a junge la r ă u ta te a cea m al m are ,— este nepăr t in ito re şi nu se a b a te din calea cea d reap tă . P en tru ce credeţi câ Domnul nos tru Iisus Christos a dis vorbele a c e s te a : „ D e te v a lo v i c i n e - v a p este f a ţ a o b r a z u l u i c e a dreaptă, Înt6rce-1 Iul şi pe cea- l - a l t ă “ ? (Math. 5 ,39) . Nu o re pen tru aceia, că cu câ t ci- ne-va es te mal m ult răbdătorii!, cu a tâ t mal m ult se v a folosi şi pe dfinsul, cum si pe adversar iu l s € 0 ? De aceia a şi o rdona t ca să întorci şi obrazul cela-l-alt, ca ast-felifi să sa tisfac i pofta celui m âniat. D ară apoi cine e a t â t de să lbatec , ca sâ nu se ruşineze după ac e a s ta ? Cânii, se vor- beşce câ fac ast-feJift: când cânele la t ră şi se repede asu- p a ’ cul-va, dacâ acesta se a runcă jo s la p’ieiârele cânelui, I-a te m p era t to tă furia, şi dnpă aceia cânele nu mal face nimic. Deci dacă cânii se Îmblânzesc cu cel ce e ra gata de a fi s fâşia t de il, cu câ t m ai v îr los omui ca re e din fire fiinţit cugetătore. D ară e dem n de a nu trece cu v e­derea o mică a lusiuoe, care ’ml-a fost venit in m inte maî adineore, şi pe care o am fost adus de m ărtu r ie . Şi care es te a c e a s ta ? Diceam de Iudei şi de m al m arii lor că e rau acusa ti de rSsbunâtori. De şi legea li perm itea , căci d i c e : „O chio p e n t r u o c h i ţ i , şi d i n t e p e n t r u d i n t e " (Levit. 24, 20), Insfi nu ca să ’şi scotă ochii unii a l to ra , ei ca prin frică de a nu suferi, să-I opriască de a face ce-va rea, cu a l te cuvinte s ă nu facă rfift a l tora, ca nu cum-va să sufere de la denşiî. A dis dec i : „OchiQ p e n t r u o c h i î i “ , pen ­tru ca să lege m ânele acelora, si nu ca să Ie fngădue pe ale ta le de a-I lovi, nu numai sâ ape re ochii te i de vre-o vâ iâm a re , ci şi aî acelora să-l păs treze sănătoşi , Darâ ceia ce cău tam să aflu, e r a a c e a s t a : de ee, fîindu-Ii perm isă a* pâra rea, e r a â acusa ţl când făceaG a ş a ? Ce în seam nă acea­s t a ? Aici se vorbeşee de r ă u ta te a inimei. Căci în adevCr, e deajuns unui om de înţe legere de a vedea câ a c o v i r ş i t . pe un a ltul cu pu te rea Iul, pen tru ca im ed ia t s ă ie r te pe con tra r iu l sfift pentru ceia ce i-a făc u t ; pe când ţin Sud u ră pen tru rCul causat, omul v indicativ nicl-odată nu iartă.

O M I L I A X V I I 1 6 1

Decţ fap tu l rgsbunfiret nu es te resuUat.ul m âniei , s a u al unei iu ţim! necum păta te , ci a l rgută ţe l inimei cu p rem e­d ita re . JDumnedett îngăduie, pote, HumaT celor prinşi fă ră de ves te în vre-o primejdie, ca sâ se apere , şi să 'a le rge şi la rg sbunare , şi pen tru aceia d ice : „Ochiţi p e n t r u och itîu, pe când a iu rea d îc e : „Caile ce lor ce ţin m in­t e r â u l , s u n t s p r e m 6 r t e “ (Prov, 12, 29). Deci dacâ a- colo, unde era iogâduit de a v ă tă m a ochiul în locul celui v ă tă m a t , şi a t â t a ' pedeapsă se dădea celor vindicativi, cu c â t mal m u l t nu vom f l o r e pedepsiţi noi, c&rora ni s-a poruncit de a ne p reda pe noi înşine su fe r in ţe lo r?

Deci sft nu fim rău tăcioş i şi rgsbunăto r î , ci sâ s t in ­gem din noi iuţala,- ca sâ ne a ra tăm vrednic i de filantro­pia iui Dumnedett. „Cu c e j u d e c a t ă v e ţ i j u d e c a , v e ţ i fi j u d e c a ţ i ; şi c u c e m ăsura v e ţ i m ă s u r a , se v a m â s u r a v 6 u £ “ (Matli. 7, 2).’ A şa d a r a să fim că t ră alţii f ilantropi si îngăduitori, p en t ru 'c a să pu te m în lă tu ra cu rse­le din v ia ţa aceasta , şi to t-odată pen tru ca sâ ne bucuram şi noi de ie r ta re în d iua cea viit6re, prin charu l şi iubirea de o m en i a Domnului nos tru Iisus Christos, căru ia , îm p re ­ună cu T a tâ l şi cu Sântu l Duch, se cade s lava, s tă p â n i re a şi c ins tea , acum şi pu ru rea şi în vecii vecilor. Am in.

OMILIA XVII. :

Şi liţî unul catra altul buni, m ilostiv i, iertând unul altuia, precum şi DumneţleO v’a iertat v6u6 întru C hristos. Fiţi dară- urm ători lui DumnedeQ, ca n işte fii iubiţi, şi umblaţi intru dragoste,, pre­cum şi Christos v~a iubit pre voi, şi s-a dat pre sine pentru noi aducere şi jertfă lui Dum neţleti, întru m iros cu bună' mireazmă" (C ap.4,3ăşiCap.5,1.2),

F ap te le cela t recu te aîS maî mulfft pu te re , şi se p a r a fi mal m inuna le şi m al de credut. P en tru aceia şi Pavel îşi în so ţe ş te sfaluriîe sale cu fapte de acelea ce deja s-au petrecu t . Nişte ast-feliu de .fiipte aQ o m a re putere , fiînd-câ e v o rba de Christos, c a re le . le a sâvfirşit . A zice s im p lu ; «iarlă, şi ţi =e ya ierta , saQ de nu veţi ie r ta , nu şe va

11

162 O M I L I A X V I I

ie r ta nici voite», aii m a re p u te re asup ra omenilor filosofi şi a sup ra celor ee u rm ează a crede, pe când Pavel nu în ­deam nă mima! cu de aces tea , ei şi cu cele ce deja afl existat. Prin vorbele de mal sus iT vor pu tea să fugă. de pedeapsă, pe când prin ceie ce tii spune Pavel, vo r pu tea a se iace părtaşi binelui S ă imitezî pe Christos. Este deajuns nu­m ai aceas ta ca îndem nare spre v ir tu te , de a im ita adecă pe Dumnedeti. A ceasta e cu m ult*m al m a re de cât orî-ce, pen tru că „El r e s a r e s o r e l e p r e s t e c e i ret', ş i p r e s t e c e i b u n i , şi p l o u ă p e s t e c e i d r e p ţ i , ş i p e s t e ce i n e ­d r e p ţ i " . (Math. 5,45). Nu dice sim plu, că sâ u rm ăm , adecă să im ităm pe Dumnedeti, ci că să-l im i tăm chiar când a m pr im it de Ia ei binele. El voeşce ca' noi sâ avem unii că tră alţii iubire păr in tească . 0 ast-fel de iubire e ace ia ce se num eşce filantropie şi indurare . Şi fiind-că nu e po ­sibil ca omenii existând s â nu supe re şi să nu se supere , de aceia a găsit a l doilea m edicam ent, acela adecă de a ie r ta unul altuia . De şi de alt-feliCk nu c to t nna, căci dacâ tu al ie r ta t pe frate’le teu, şi el te -a ie r ta t la rândul lui, pe Dumnedeti persona l cu n im ic nu l-al indatorit. Tu insă, al ie r ta t pe tovarăşu l teo de suferinţi , pe cel îm pre­ună, sclav, pe duşm an, şi in fine pe cel ce-1 u ra pe dânsul. „Precum şi D u m n ezeu v - a i e r t a t vou e î n t r u Chris- t o s “ , dice, pungndu-ni îna in te prin aces te cuvinte o m are enigm ă. «El ni-a ie r ta t noue nu iă râ primejdie, dice, ci cu pericolul fiului seti. P e n t ru ca s ă te ierte pe tine, el a sacrificat pc liul sgft, tu însS de m ulte-ori nu ierţi pe to ­varăşu l teâ, de şi nu vedl vre-o primejdie s a u vre-o chel-tueală d a c ă a î ierta». „Fiţi d a r ă u r m ă t o r i luT D um ­n e z e i i , c a n i ş t e fii iu b i ţ i , şi u m b l a ţ i i n t r u d r a g o s t e , p r e c u m şi Christos v -a i u b i t p r e v o i , şi s - a d a t p r e s i n e pentru n o i a d u c e r e şi jertfa lu i D um ne­z e ii, i n t r u m i r o s c u b u n a m i r e a z m ă " . P entru ca să nu cre,dî că faptul ac es ta s-a pe t recu t în mod silnic, ascu l tă ce dice el, c ă s - a d a t p r e s i n e p e n t r u n o i . Deci, dupre cutii s tăpânul a to te te-a iubit pe tine, iubeşce şi tu to t a ş a pe prietenul teu. P o le că nu vei pu tea a-1 iubi în toc­mai aşa, inse tu iubeşce-1 p re cât poţi. V a l ! ce a r pu tea fi ore mai fericit ca a sem en ea voce ? De al vorb i chiarde îm părăţie , safl de orl-ce din lume, nimic nu es te egal.Gând tu icrţ.1 fratelui tea, prin aceas ta imitezî pe Dumne- deu şi te asemCnez! lui. Trebuie a ie r ta fra telu i teu gre-

O M I L I A X V I I I 63

şalele, mat mult de cât l-al ie r ta da to ria bănească , pen tru că dacă l-al i e r t a t da to r ia b ăn e ască nu al urnvat pe Dumnedeu, pe când dacă î-al ie r ta t greşalele , pe dansul l-al imitat*. Şi cum vel pu tea să dicl «sunt să rac şi nu po t ierta» , pe când tu nu iert! chiar aceia ce’ţl s tă prin pu t in ţă? No cum-va aici « v r ’o pagubă pentru t in e ? Nu cum-va a ic i e vo rba de bogăţie m ultă , de ave rea la, saft de p ro sp e r i ta tea t a ? la lă ac u m ’şi a l tă povăţuipe m al nobilă: „ C a n i ş t e fi! iub iţ i*1 dice, adecă „sunteţ i datori şi din al t punc t de vedere de a imita pe Dumnedeti, căci pe lângă că a ţ i luat bine-faceri le acordate de ei, vg numiţi şi fii Iul cei iuhiţi». „ C a n i ş t e fii iu ­b i ţ i " . O dice aceas ta , pe resonul că nu toţT fii! im iteadă pe părinţi! lor, ci num ai acel iubiţi. „ Ş i u m b l a ţ i î n t r u d ragoste1*, ia tă basa tu tu ro r , căci unde es te d ragostea , acolo nu po te fi nici îuţime, n i d mânie, nici bula, ci tote sun t alungate . P en tru aceia şi pune el la u rm ă capita lu l tu tu ro r bunătă ţi lo r, adecă d ragostea , ca şi cum pare că a r ţiice : «n u n aî deven it tu fio al Iul ? Prin faptul că ti s'aft i e r t a t p icate le . Deci d a ră p a r c e lâ n d de la acelaşi princip, prin ca re tu le-at învrednic ii a e o ast-ieiiu de cinste, ia r tă şi tu apropelu! tea» Spune-mT, (e rog, dacă tu fiind feg.1t şi r f ispun^ to rif l de m ulte rele, te -a r lua cine­va şi te-ar duce in palate le împărătesc!.... de câ t e maî bine să lăsăm aceas ta , şi să luăm alt exemplu. Dacă tu bunâ-orâ al fi bo lnav de friguri şi ch iar ap rope de m orte , şi t e -a r lua cine*va şi ţi-ar da vr 'un m ed icam ent folositorifl, ore nu al prefera pe bine-fâcfitoriul teo îna in tea tu tu ro r ? ba incă şi num ele m edicam entu lu i bine-fâeetoriu, nu l-al avea veclnic în m in te ? Deci dacă noi p ă s t ră m in sufletele n o s tre până şî timpurile, locurile şi îm pre ju ră ri le prin ca re ne-am fo­losit, apoi cu a lâ t mal m ult trebuie a păs tra in sufletul nostru faptele pe trecu te cu m ân tu irea n6strg . Fii a şa d a ră ca am oreza t după d ragostea evanghelică. P rin d ragos te tu te-al m ântuit , şi to t prin ea aî devenit fiu al lui Dumne- diJu. Chiar şi tu dacă al pul ea să m ân lueşc l pe un altul, î r e uu al î ti trebuiţi ta tot. acelaşi m edicam ent, şi nu aî da ace leaş i povăţuîrf 'tuturor : i e r t a ţ i ş i se va i e r t a v o u d ? A cest fapt de a îndem na as t-M id , es te isvorit din suflete recunoscglore, libere şi nobile. „ P r e c u m şi C h r i s t o s ne-a i u b i t p r e n o i “ . Tu cruţî şi iubesc! pe prietenii tei, pe când d c ru ţă şi iubeşce pe duşmani ; de unde e cert, că faptul s ă v e rş i t de s tăpânul a lo le e cu m u lt mal mare . Dară de ce e s te pusă aici acea part icu lă „ p r e c u m , de

1 6 4 O M I L I A X V II

cât că num ai atunci ne vom bucu ra de cbarurile sale, când şi noi vom face bine vrăjm aşilo r noştr i ? Şt s - a d a t p r e s i n e p e n t r u n o i a d u c e r e ş i j e r t f ă Iu l D u r a n e - ţleQ, in t ru m i r o s d e b u n a m i r e a z m ă " . Vedl, a ş a dară , că a suferi pen tru v ră jm aşi e s te m iros de bună m ireazm ă şi je r l fâ b ine p r im i tă ? Chiar de al m ur i pen tru denşil, a- îunc.1 es te je rtfă adevera tă , a lunei vel li cu adevg râ t ur- mătotit i al Iul D um nedtu .

„Eară curvia, şi t 6 t ă necurăţia, satî lăcom ia, nici sâ se num iascâ întru voi, precum se cuvine sânţilor" (Vers,3). Mal sus a vorb it despre p a t im a cea veninosă, m â n i a , eară aici a a juns Ia expunerea unul rgu mal inferior. Cum câ pofta e un rfiti m al inferior, a scu ltă cum şi Moisi vorbeşee mal ântfiiu în lege ca „să nu ucidf",, ceia ce purcede din mânie, şi apoi d ic e : „Să nu p recurveşclu, ceia ce isvorăşce din poftă, l iup re cum am ărăc iunea , şî s tr iga rea şi în fine to tă r£ u ta tca şi hula su n t re su l ta le din mânie, io t a ş a şi (lin poftă re su l tâ eurvia, necurăţia şi lăcomia, căci prin aces tea dovedim că iubim banii şi co rpu r i le .-D ară dupre cum acolo el a n imicit s tr iga rea , care es te echipajul, a ş a dis, Î11 ca re se p reum blă iutiroea, to t aşa şi aici el a r f e tu r n a t vorba nebunească şi m ăscărăciunea, ca re sun t echipajul în care se resliatit curvia, căci d i c e : „Şi m ăscărăciunea, şi vor­ba n e b u n e a s c ă , şî g l u m i r e a c a r e n u se cuvine, ci m a l v î r t o s m u l ţ e m i t a ” (Vers, 4). Să nu spui g lum e pro* ste , nici măscârele , şi a tunci tu a l s t ins flacăra poftei. „ N ic i s ă s e n u m i a s c â î n t r e v o i " , dice, adecă nici m ă­car să faceţi v r ’o am in t i re de ele. A ceasta scriind şi Co- r inthenilor, d icea : „Cu adeverat c ă se a u d e î n t r e v o i c u r v t e * (l Corintb, 5, 1), adecă, «să nu m aî fie aşa, ci fa­ceţi-vâ to ţi curaţi, eacî vorbele su n t căile nf> i*arf* cSlăln resc faptele». Apoi ca sâ nu se p a ră că cuvântul es te p rea asp ru şi anevoios, interdiefind glum a a adaos şi causa, s p u n â n d : „ c a r e n u s e c u v i n e 11, adecă , care fa ţă de voi es te nepotriv ita . „Ci m a t v i r t o s m u l ţ â m i t a 1*, adecă cu aceas ta să vfi îndeletniciţi, c a d aceas ta e potrivită chreşti- nulul adevCrat. C ă d in adevgr, ce folosesc! spunând glu­m e ? Doră numai că a! p rovocat tisul. Spuue-mf, te rog, ore curelariul va putea face v r ’uti object a l tngStoriâ de meşteşugul sfii! din maiorii ce nu ap a r ţ in eurelăriel ? De sigur că nu. Aşa dară cele ce nu sun t sp re folosul nostru, sun t considerate de nimicuri.

O M I L I A X V I I

*) Nici un cuvânt, deci, să nu ni fie zădarn ic , pentru că de la vorbe zadarn ice lesne cădem la obsurditâ ţf . T im ­p u l 'p re s e n t nu ni es le da t pen tru petrece ri , ci e t im p de ja le , de necazuri şi de dureri , şi tu încă vorbesc! g lum e p ro s te ? D ar ca re îup lă torid in trând în s ta d ia (locul lupte­lor olimpiace) îşf păraseşce lup ta începu tă cu an tagon is tu l lui, şi se deda la g lu m e ? Diavolul s ta de faţă, el se in- vferteşce răcii iu d p ri’tnprejurul t§u ca să te răp iascâ , to te le mişcă şi tote le în torce a su p ra capului led, în trebu in ­ţa Kă tote mijlocele ca sfl te sco ta din tem plu , scrîşneşce cu dinţi!, mugeşce, scote din nările luT foc şi p ară con tra m ântui rel ta le, şi tu încă mal s ta l pe loc vorbind glume, şi vorbe nebuneşti , şi cu un cuvânt vo rbe de acele ce nu se cuvine a le v o rb i? Dara atunci el te va pu tea lua in s tăpân ire cu m ulta uşurin ţă . Ne jucăm , iubiţilor. Voescl să afli conduita sân ţi lo r fiind în v i a ţ ă ? Ascultă pe Pavel, care d ic e : „ T r e i a n î d iu a ş i n â p t e a n - a m î n c e t a t c u l a c r a m î î n v ă ţ â n d p r e u n u l f i e - c a r e d i n t r e v o i " (Fapt. 20, 31). Dect dacă el a pus a tâ ta in te res pen tru Efe- seni şi acel din Milet, şi a în treb u in ţa t a t â t a tim p, nu v o r­bind glume, ci îndemnându-1 cu lacrăm î, apo! ce a r pu tea dice cioe-va despre ceT-l-alţt mulţi, pe cari aces t fericit l-a a t r a s la ch re ş t in ism ? Ascultă-1 încă, ce spune CodiiUiemlor: „ D i n m u l t ă s c â r b ă şi n e c a z a l i n im e f a m s c r i s v o u £ c u m u l t e l a c r i m i " (II Corinlh, % 4), şi e a r ă ş l : „ C i n e e s t e n e p u t i n c i o s , şi eG sa n u fia n e p u t i n c i o s ? Cine se s m m t e ş c e , şi et i s ă n u m g a p r i n d " ? (Ibid. 11,.29). Ascultă-1 inc A ee vorbeşee în a l t loc : „Câ c e l c e s u n ­t e m în c o r t u l a c e s t a s u s p i n a m î n g r e u i n d u - n e “ (Ibid. 5, 4), şi cum s 'a r dice, în fie-care ţii il veţll dorind ca să ia să din aceas ta lume, si tu încă n<jT şi te jo c i? E tim pul luptei, şi lu încă întrebuinţezi cele de ale d ă n ţu i to r i lo r? Nu ved! feţele resbolnicilor cât sun t de t r i s te şi de ab ă tu te ? Cum li sun t de încre ţite sp r in tene le şi în c ă rca te de f r ică? P r i ­veşce ochiul lor eel aspru , in im a lo r c a re s a l tă şi se sbate cu putere, m in tea lor cea abă tu tă , t r e m u râ n d â şi în ago ­n i e ; priveşce apoi şi o rdinea lor, d isc iplina şi tac tu l lor ostăşesc, în acelaşi tim p însfi şi tă ce re a lor, când io t a ­băra sun t puşi în rând de b ă ta e ; şi nu dic ca să tiu pro-

*) P a r tea m orala. Nu treb u ie a vorbi îti zadar. C ontra celor glum eţi, celor caraghioşi ţ i fl ustura tici. şi câ îu to te acestea nu maî evlavia eov îrş itâ re câştiga. (Veront.

i66 O M I L I A X V I I

nun ţe nici o vo rba m ăscărăciosă, ci încă că nici aşa d e ­geaba s ă nu vorbiască. Eî bine, dacâ aceia aflăndu-se înfa ţa unor resboinieî veduţl şi s im ţiţi , şi to tuş i Sutrebuin- ţază a t â ta tăcere , de ş i ’nu po t fi v ă tăm a ţ i din causa vor­belor, apoî tu, care al lup tă şi în cuvinte, şi incâ malm ult de cât luptă, laşi descoperită aceas ta p a r te a t a ?Sau pote nu scit, că de aicf vine, v ă noi a jungem Ia a ne gândi cum să facem rfcfl a l to ra ? Te joc i şi te desfâtezl, vorbesc! caraghiozlâcurl, cu ea re provoci rîsul a l to ra , şi credl că lucrul ac es ta e o niniieă? Câte ju răm in te falşe nu v in 'd e la glume, câ te pagube, câ te vo rbe m urdare nu ies de ac o lo ? «Dară, dicl tu, glumele nu su n t de aces t feliu». A scu l tă inse cum el a scos to tă gluma. Acum e tim p de r feboiu si de luptă, t im p de priv ighere si de pază, timp de îna rm are şi de punere în ordine de bă tae . Ascultă, dic, pe Christos, care şlice: „ L u m e a s e v a b u c u r a , e a r â v o i vfi v e ţ i î n t r i s t a " (loan 16, 20). Christos a fost r ă s ­t ignit pen tru tine, şi tu ridl ? El a fost bă tu t şi a păt im it a t â te a din causa nenorocire! tale şi a s t r im to ră re l ce te cuprinsese , şi tu încă te dezmerd! in petreceri ? Şi cum nu-1 vei în tă r i tă maî mult a su p ra t a ? Dară fiind-că unora se pare faptul aees ta a fi iudeferent, şi că a r fi greii de a se păzi cine-va de ac ea s tă obieinuinţâ, s ă d iscutăm pu ­ţin asup ra luf, şi să aflăm cât de m are ’ e reul provenit de aici. De alt-felifl şi a c ea s ta e opera diavolului, de a face ca ool sâ despre ţu im faptele ca indefereute . Mal ’nieift chiar de a r fi îudefe ren t faptul aces ta , to tuş i nu trebuie a-1 des- preţu i , şciind b ine că de aici se nasc şi se înmulţesc cele maî m a r i rele, care la u rm ă se sfârşesc cu curvie, de unde se şi învederează că nu es te indeferent. Să vedem acum de unde se nasc acele rele, safl m at bine dis, să vedem ce felifl trebuie a fi omul sânt, liniştit, blând, omul m âhn it şi scârb it de g reu ta tea ce apasă asupră-I. Cel ce vorbeşee glume, nu po te li cuvios, nu pote fi s â n t ; chiar Elin de a r fi, unul ca ac es ta es te ridicul, căci num ai celor de pe scena tea tru lu i li se îngăduie aceas ta . Unde es te gluma, acolo es te şi m ăscărăc iunea , unde es te r is fără timp, acolo es te şi vo rba m urdară . A scu l tă pe profetul ce d ice: « S lu ­j i ţ i D o m n u l u i cu f r i c a , şi v £ b u c u r a ţ i Iul cu cutre- m u r* 1 (Ps. 2, 11). V orba m u rd a ră face spir itu l uşurel şi t r â n d a v ; ea de multe-orl a nâseu t insultele, şi to t din caii- s a el se în tâm plă lup te in tre individ! şi ch iar resboe în tre popore. D âră ce ? încă nu al a juns cu to tul în v îrs ta b ă r ­b ă te a sc ă ? Dacâ al ajuns, apoi leapădă-te de cele a le co­

O M I L I A X V I I 167

piilor. Tu nu voeşcî ca serviloriul leu să v orb iască în pea- ţ ă cuvinte fAră v r ’un folos, şi cu I6te aces tea iu, ca re spui că eşti servi tortul luf D ummdeii, vorbeşcl g lum e şi ca ra ­ghioslâcuri in peaţA ? E plăcut lucru a du se înşela un sp ir i t p r iv ighe to ria ; pe rând pe un sp ir i t uşurel şi nepre- vedfitorifi cine nu-1 va pu tea v ina şi p r inde în c u r s ă ? El însuşf se va slăbi cu toiul, şi nu va mai fi nevoe de cur­sa şi de silu irea diavolului. P en tru ca să cunoşcl, apoî priveşce şi chiar num ele ce se dâ unul ast-feliu de om. G lum eţ inspaninâ un om nestatornic , un om lesne schimbă- eios (Eutpiîcekiî), uşurel, şi care se face de t o t e ; ins6 o ast-feiiG de p u r ta re ue par te fie de ceî ce se num esc chreş- tîtiT. Un aî-t-felid de om iule se schimbA în ideile lui, iute sa re din una’n alta. Ei trebirie ca sA-şI schimbe neconte­nit şi schi mele {gesturile), şi vorbele, şi rîsul, şi umbletul, şi în fine totul im iteazâ , şi gândul seu e p reocupat vecinie, cum a r pu tea să inventeze mal m ulte comicării, căci de ele a re nevoe. Prin forţa lucrurilor el îşi a t ra g e multe duşm ănii din p a r tea celor luaţi în r is de dfensul, fie cA a ti fost faţă şi au vedut, fie cA dacă nu aii fost faţă, a u a- ndit de la alţii. Decî, d epa r te de chreştin de a ’şT ba te joc de cine-va. Dacă lucrul aces ta e bun, de ce s im ţiţi un fe­lia de repulsiune că tră inimici? Te faci mimie {imitătoriu al a ltora) şi nu te ruş inez i? P en tru ce nu perm ite ţ i feme­ilor vos tre de a face ac e a s ta ? Ure nu e aces ta un obiceiu nedemn, şi un fap t nepotriv it unul om c u m in te ? In t r ’uu sp ir i t g lu m e ţ m uite şi mari rele locuiesc, m a re uşurin ţă şi un pustiii com plect de idei sănă tose . In tr ’un asL-feliG de sp ir it s -a s lăbit a rm o n ia generală , a devenit şubredă în­t rea g a clădire, frica de Dumnedeti a fost a lungată , evlavia a fost depăr ta tă . L im ba o al nu ca sA te momiţAreşel şi sâ b a l jo cu reşd pe altul, ci ca să m ulţăm eşcl lui Dumne- dteO. Nu vedl pe bufoni şi pe şarla tan i , sau scam ato r i ? Aceştia sun t aşa dişiî glumeţ!. A lungaţi, vfi rog, din spi­r ite le v o s tre o ast-feliii de pa t im ă respingfitore, pen tru că es le fapt de părăsiţi , fap t al mimicilor, a l paiaţilor şi al femeilor desfrâna te .’D eparte fie de spirite le femeilor m ă ri ta ­te, depar te de sp ir ite le nobile, sau şi a le sclavilor. Când cine­va este necinstit, când es te desfrânat, aces ta fo rsam ente este şi măscărăcios. Mulţi iad aceas ta fap tă ca o v ir tu te , şi cu to te aces tea e maT dem nă de jelit. 'D upre cum pofts t r e p ta t şi câ te puţin duce la curvie, tot a ş a şi cu glumele La început se par* a fi plăcute, d a ră m al apoi nimic m e mal uricios ca ele. CAcI ascu ltă ce <Jice s c r ip t u r a : „ î n a

i 6 8 O M I L I A X V I I

i n t e a t u n e t u l u i t r e c e f u lg e r u l , e a r ă p e d i n a i n t e a o m u lu : r u ş i n o s t r e c e c h a r u l " (Siraeb. 33, 10). Nimic nu es le mal neruşinat, ca măscărălile şi glum ele proste . G ura omului g lum eţ tui es te plină de char (graţii), ci de dureri. Sâ alungăm aces t obieeiti de p re la mesele nostre. S un t unia, carii înva ţă şt pe cerşi tor! ca s â facă aşa. Val! câ tă ticăloşie, ca sâ facă pe aceş ti nenorociţi ,şi am ăr î ţ l de a spune glum e uriciose! D ară apoi, la u rm ă unde nu se gâseşce aceas tă b o lâ ? Deja ea a in t r a t şi în biserică, ba încă s-a a t in s şi de scripturi . Sâ v6 spun ce-va ca să vg probez câ t e de m a re acest rCu? Mt-e ruşine, de sigur, d ară cu to te aces tea ani sâ spun. Voesc a a ră ta de tinde a ven i t rgul, ca să nu se pa i# câ vorbesc nimicuri, şt că am poftă de a d iscuta cu voi nimicuri, ci ca s â vfi pot d epă r ta cu chipul ac es ta de o a sem e n ea ră tăcire . Şi să nu c readă cine va că efi inventez, v6 vot spune exac t ceia ce am audit. S-a în tâm pla t ca ciue-va sâ se gâsascâ la m a sa unuia d in tre acel ce se cred că şciu lucruri mari.. .. da ră s im ţ că v-am provoca t rîsul, şi cu to te aces tea am sâ spun. Ef b ine punGndu-se m a sa cu bucate le , gazda di­cea celor de faţă : «luaţi, copil, ca nu cum -va să se ntâitie burta» (parodie a su p ra textulu i din P salm ul 2, 8. unde se dice: SpitM-ite icaiSsui;, jj.t) 'kozs xoptoc = «luaţiînvă ţă tu ră , ca nu cum-va sâ se m ânie dom nul» , care pa­ro d ia t dice : Spa^aa&e izatiia, ţi:i) jîote xoiXta=luaţl ,copil, ca nu cum-va să se m ânie bur ta ,T rad). Alţii ea râş l die: «Val ţie m am ona, d a r ă mal val de cel ce nu te are». Şi în fine afl in trodus m ulle de aces te g lum e pr6s!e şi a b ­surd ită ţi , ca de exem plu râ n d vgd s telele resârind se în­t r e a b ă : acum o re nu es le vre-o n a ş t e r e ? Le spun acestea c on tra ;<bsurdităţel, şi con tra obiceiurilor rele, pen tru că, în adevfir, a sem enea vorbe ies d in t r ’un sp ir i t pustiu de c- vlavie. Ore nişte ast-fe liu de cuvinte nu su n t dem ne de t răsne te le ceriului ? Şi m ulte a r găsi c ine-va de aces t felifi, care se vorbesc <le unia. De aceia vâ rog, ca a lun­gând de pre tu t indenc aces t obiceiu, vorbim num ai de acelea ce su n t convenabile, şi nici de cum gurile s â n te să nu m al rostia scâ cuvintele om enilor necinstiţ i şi de s ­frânaţi . „ C e î m p ă r t ă ş i r e a r e d r e p t a t e a c u f a r ă - d e - leg ea ? Safl ce î m p r e u n a r e are l u m i n a c u în t u n e - r e c u l " ? (II Corinth. 6, 14). E de d o r i t deci, ca s ă fugim de to te aceste absurd ită ţ i , şi s ă ne p ăs tră m cugetul nevă- i ă m a t de ast-feliu de lucruri, ca as t-fe liu sâ ue puLein bu ­

O M 1 U A X V I I I

cura Ue bunurile făgăduite nâu6. Omul g lu m e ţ iu te devine şi ocăritorifl al a Hora, da ră ca batjocuri lori ti şi bărfilorifl al a l to ra el işî ing răm ădeşce asupra capului miî de rele. Deci, iubiţilor, pungnd in rândueală cele dttufi ap lecări a le spiritu lu i nostru , voifi să dic p o f t a şi m â n i a , şi legându-le la un loc cu d reap ta judeca tă , ca pe nişce cal iu ţ i <le la t răsu ră , sâ le dăm ca vizitiu m in tea nostre , ca ast-felifl să putem lua premiul < hemăreT nostre de sus. C ăru ia (ie ca să ne învrednicim cu toţii, prin Christos Iisus Domnul nostru , căruia, îm p re u n ă cu T a tă l şi cu S ântu l Duch, se cuvine 3Îava, s tăpân irea şi c instea, acum şi p u ru re a şi în vecii veeilor. Amin.

OH I L I A S V ÎII

,.Că aceasta să sciţi, ca tot curvariul, saQ n e­curatul, safl lacom ul, care este slu jitor ii idolilor, n-are m oşccnire întru împărăţia lui C hristos şî Dum nedeu. Nim eni pre v o î şâ nu v£ înşale cu cu­vinte deşarte, câ pentru acestea v in e mânia lui D u m n ezeu preste fiii n eascu ltăre l“ (Cap. 5, 5. 6).

Au fost, după cât se pare , şi la strfimoşil noştri u- oia , carii des legaa mân ele poporului, şi puneau în prac tică cele spuse la lezediiil (cap. 13, 19), safl mal bine dis cel ce săvferşatt cele ale pseudoprofeţilor, carii pentru un pumn de orz spurcaO pe Dumnedeu în fa ţa poporului sfiu. A cea­s ta mi se pare că şi acum se prac tică de unia. Când noi (Jicem, cft cel ce ch iam ă pe f ra te le sfefl nebun, se duce în gheena, alţii sp u n : « d a? cel ce ch iam a nebun se ducc în g h e e n a ? nu, nu se pote», d ic il. D easem enea când noi di- cem că lacomul es te idololatru, şi ac ea s ta ea răş l o resp ing cu despre ţ, spunend că aces t cuvân t e s te exagera t , ş i cu aces t chip il îsl ba t joc de to te poruncile. La unia ca a - ceştia făcend a lusiune Pavel , scrie E fesen i lo r : „A ceasta să şc i ţ l , că tot curvariul, saQ necuratul, sati la co ­m ul, care este slujitoriQ idolilor, n-are m oşcenire întru împărăţia lui Christos şi DumneţleO", după care apoi a d a o g e : „Nim eni pre voi să nu v e înşale c u cuvinte deşarte". A şa d a r ă aces tea sun t cuvinte deşar te ,

O M I L I A X V I I I

care au 6re-care g ra ţi i m om entane , tns6 tm se po t rep resen- ta în rea li la te , căci nu e de câ t o înşalâciune. „ P e n t r u a c e s t e a v i n e m â n i a luT D u m n e ţ î e o p r e s t e fiii n e a s - c u l t ă r e i " , adecă pen tru curvie, pen tru lăcomie, pen tru ne- curăţie, sau că pote pen tru aces tea , şi pentru înşâlâciune, fiind că sun t înşă lâ tore . Fii aî neascultăre l numeşce pe cei ce nu ascu ltă de el. „ D e c i sa n u v g f a c e ţ i î m p r e u n a p ă r t a ş i a î a c e s t o r a , ca e r a ţ i o r e - c â n d î n t u n e r e c , e a r a a c u m lu m i n a i n t r u D o m n u l " (Vers. 7. 8). P rive- ş re cu câ tă ÎDţelepciune l-a î n d e m n a t Mal ântgiti începe cu Cbrîstos şi le d ic e : «să iubiţi unul pe altul şi pre n imeni s i nu nedreptăţi ţ i» , apoi îs îndeam nă x u triea de pedeapsa şi de gheena. „ E r a ţ i â r e - c â n d în î n t u n e r e c , dice, e a r â a c u m lu m i n ă î n t r u D o m n u l " , ceia ce dice şi în epistola că tră Rom ani: „ C a r e d a r a r o d â a ţ i a v u t a t u n c i I n t r u a c e l e a , d e c a r e a c u m v<5 r u ş i n a ţ i " (Rom, 6, 21}? şi li aduee am in te de r6ufa tea lor cea mai dinainte , ca cum li-ar d ic e : «pricepeţi deci, ce e ra ţ i voi odinioră, şi ce aţ i devenit a c u m ; nu v6 întorceţT înapoi la rfiutatea de mai înainte, nici nu abusa ţl de cliai ul lui Duin- nedeu. „ E r a ţ i 6 r e - c â n d î n t u n e r e c , e a r â a c u m lu m i - " n a i n t r u D om nul", nu doră prin meritul vostru , ci prin charul lui DummcleiT aco rda t voufi, căci voi nu aţi fost vrednic! de el». „ C a fiif l u m i n e l s â u m b l a ţ i " . D ară ce în s e a m n ă : „fiii l u m i n e l " ? A ce as ta o a r a tă maî departe . „Câ r o d a Duchuluî e s t e i n t r u t o t s b u n ă t a t e a , ş i d r e p t a t e a , şi a d e v ă r u l . C ercând c e e s t e b in e p l ă ­c u t Dom nului" (Vers. 9, 10). Când el ţ l i c e ; „întru t o t ă b u n ă t a t e a " , face alusiune la cei ce se iuţesc şi la cei v en in o ş i ; e a râ când d ic e : „ ş i d r e p t a t e a " , a re în v ed e re pe cel lacomi, şi când d ic e : „ ş i adevSrul“, el se r a p o r ­tă la plăcerile cele minciunose. «Deci nu acelea pe ca re vi fe-am sp u s m a î sus, dice, t rebu ie a le practica, ci cele con tra re lor, şi în t6 te aces tea sâ aduceţi radă duchovni- cească» A şa dară , acelea su n t isvorîte d in tr’o m in te copi­lă rească . „Şi nu vfe a m e s t e c a ţ i c u f a p t e l e cc le f ă r ă d e r<klâ a l e î n t u n e r e c u l u l , ci m a l v î r t o s şi le d e ­făimaţi" (Vers. 11), eară mal d epa r te ad a o g e : „Că c e l e ce se f a c Intru a s c u n s de c ă t r ă denşii, ruşine e s te a l e şî grai. E a r â t6te v ă d i n d u*se de lum ină, s e

O M I L I A X V I I I

arată, câ tot ce se arată, lum ina e s te “ (Vers. (2. 13).A dis că l u m i n a s u n te ţ ! , da ră lumina vâdeşce cele ce se fac în t r ’ascims. „Dacâ voî, ijice, aţ! fi v ir tuoşi şi ad m ira ţi , de s igur ca ce-ţ rfcO nu s-ar putea ascunde. Ca ei precum sfeşnecul ap r in s lum inează pe toţi şi pe to te din casa, ea ră lioţul nu a r pu tea întră,- to t ast-feliu şi lum ina voştri; s t r ă ­lucind, cel reî vo r fi văd i ţ i şi p r in ş i1*. A şa dară trebuie a m u s t ra pe alţii pen tru faptele lor! Dară a lunei cum de dice M ăn tu i to r iu l : „ N u j u d e c a ţ i , c a s ă n u fiţi j u d e ­c a ţ i / 1 (Math. 7, l i ? Ei a perm is a m ustra , d a ră nu a conda­mna, adecă a învăţa, şi a mal $is ac ea s ta cu privire la cele m al miel greşale, de p ildă: „Ce v e d l p a i u l in o c h i u l f r a t e l u i t e a , e a r â b â r n a c a r e e s t e în o c h i u l t e o , n u o s im ţ i " (Ibid. 7 ,3 ) ? Şi ce es te aceas ta ce el spune? Dupre cum rana, pe cât t im p s tă ascunsă şi curge pe de- su p t—-fiind acoper i tă deasupra— nu se bucura de nîcl-o îngri­jire , tot ast-feliîi şi p ic a tu l : în tru câ t t im p e s te ascuns, ca cum a r fi în în tu n e re c , ' el cutează m ult în linişte, dară când se dă pe faţă, se face luminâ, nu doră că pfieatul devine lumină, ci cel ce l-a făcut, se a ra ta la lumina. Când el este adus la mijloc, când a căpăta t poveţe, când s-a pocă­it, şi câ ş tiga t ie r ta rea , ore nu al aîung;it întunerecul de la dansu l? Nu a î v indeca t atunci rana Iu l? Nu al prefăcut ne rod irea Iul în rod b u n ? Safl că spune aceas ta prin v o r­bele de m al sus, sati câ dice, că v ia ţa vâstrfi fiind ară ta tă , es te lumină, pen tru câ i‘n definitiv n im eni nu ’şî a scunde via ţa cea nepă ta tă , pa când cele dosite se ascund tocmai spre a fî Ia în tunerec. „Pentru a c e i a ţ l i c e : „ d e ş t e a p t ă - t e c e l c e d o r m i , şi t e s c o l ă d in m o r ţ i , ş i t e v a lu m i n a C hristos“ (Vers. 14). P rin cel ce dorm e si e s t e " m ort , el înţelpge pe omul aflat în pgeate, pentru că şi aces ta em ană din el duh6re rea, ca şi omul mort, şi ace­s ta a nedeşceptat., ca şi cel ce dorm e, n u vede nimic, ca şi acela, ci num ai că vîsază şi îşi închipuie* „Şi t e v a l u m i n a Christos" (y,ai Im'fabosi om 6 Xptatoţ), ceia ce e s le m aî exact, pe când alti l d i c : „ Ş i t e v e l a t i n g e d e Christos" (xsd iTc^auascţ toc. Zptoto6). D epărtează-te de p6- cat, şi vel pu tea vedea pe Christos. „T ot ce l c e f a c e r d e u r a ş c e lum ina, ş i n u v i n e l a l u m i n â “ , ( !oan3 , 20), dice Mântuitoriul, pe când cel ce nu face rele, vine. A ceste vorbe nu le spune numai cu privire la cel necre-

172 O M I L I A X V I I I

■dincioşl; mulţi' şi d in tre cei credincioşi i-liMr, se dedat) la rgu lă ţ i maî mari de câ t cel necredincioşi. De aceia se pot spune şi celor c red inc ioş i: r D e ş t e a p t â - t e c e l c e d o r m i , şî t e sc<5lâ d in m o r ţ i , şi t e v a l u m i n a C h r i s t o s 1*. -Cătră unia ca aceş tia se pntriveşce a li se spune şi a- c e as ta : „ D u m n e d e t i n u e s t e a l i p o r ţ i l o r , ci a l v i i ­l o r " (Malh. 22, 32)1

*) Deci, dacă Dumnedeu nu es te Dnmm'deut morţilor, să viem. Unia dic, că lacomul uu es le idololatru, şi că di- ce rea aceas ta e exagerată . Dară vorba nu e de loc exage­ra ta , ci adev£raiă . Cum Îus6, şi în ce m o d ? Ascultă. Omiil lacom s-a d e p ă r ta t de Dumnedeti, in toc mai ca şi idolola- trul. Şi ca să nu cred! câ vorba e spusă fara rost, ascu ltă h o tă r i re a iui Christos, care spune : „ N u p u te ţ i s lu j i lu i D m nne^ea, şi lui m a m o n a ' 1 (Math. 6, 24). Deci dacâ nu e cu pu tin ţă a sluji şi lui Dumnedeti şi iul m am ona Î11 a- -celaşl timp, apoi cel ce slujesc lui m am ona, singuri s-aii scos din slujba Iul D um nedeă; cel ce aii tăgăduit s tăpân ia lui şi slujesc aurului ue’nsufleţit, e cert că su n t idololatri. «Dară, dicl, apoi doră n*am făcu t idol, n i d iui am ridicat tem plu , nici nu I-a 111 sacrificat ol, nici nu am v ărsa t vin ea sem n de libaţii, ci am in t ra t în biserică, şi mî-atii r i ­dicat mâni le r â l r a fiul lui Dumnedeti cel unul născut, şi mC îm părtăşesc cu sântele ta ine, 'iau par te Ia rugăciuni, şi in fine fac tote cele-l-alte dupre cum se cade unui Chreşlin . A şa d ară cum ett mâ închin idolilor»? Apoi toc­m ai aceas ta e m ai de minunat, că du pa ce a i câ p ă ta t deja exper ien ţa şi al gu s ta t din filantropia lui Dumnezeii, după ce a l aflat ca bun este Domnul, tu al lă sa t pe cel bun, şi al primit in b ra ţe le tale pe tiranul cel crud, şi te prefaci -că slujesc! lui DumnedeO, pe când de fapt tu ţî-aî b ă g a t gâ ­tul în jugul cel grei) şi uricios al iubirel de argin t . Nu iul-al spus nimic despre faptele laie, ci num ai de darurile s tăpânului, Spuoe-mJ, te rog, pe ostaş de unde il judecăm noi ? Când e de garda pe lângă îm păra t , când se h râneşce -de densul, şi e chemat de densul, safl când cugetă aceleaşi ca şi denşu l? A se preface că es te pen tru im p ă ra t şi că execu tă ordinele lui, ea ră pe de a ltă par te a incura ja u- npltirile duşm anilor , ţjicem ca faptul aces ta e mal uricics,

*) P artea m orala. Trebuie a ne lepflda de faplele re le rele. do lumina faptelor bune a iie apropia, ş i a nu trece cu vederea pe fra­ţ i i ce pCcSluiesc. (Verosi).

O M I L I A X V I I I

de câ t dacă s-ar fi desfăcut s ingu r de s lu jba şi s -a r fi p re ­d a t acelor duşm ani. Şi tu acum insulţi pe Dumnedeti ca şi un idololatru , nu num ai cu gura ta, ci şi cu a le m ii lo r de omeni n ed rep tă ţi ţ i de tine. Inse, dicl, câ nu es te idolo- latru . D ară când il vo rbesc : a h ! ctireştinul, lacomul, etc. atunci nu insu lta num ai cel care face aceas ta , ci sileşce de multe-ori şi pe ce! nedrep tă ţi ţ i de a face a ce laş i lucru, şi dacă po le nu vorbesc, apoi aceas ta sa se a t r ibu ie m a l m u lt e - vlavie! lor. SaQ p6te că nu vedem petrec6ndu-se aşa lu ­c ru r i le? Ce a l tă face idololatrul, de câ t că se închina p a ­tim ilor , de care e s iăpân it de m u lte -o r l? Când noi dicero că se închină idolilor, el respunde: «nu, ci închin Afro- dite l saQ lui Aren> (Marte). II în trebăm apoi, ce es te acca A fro d i tă ? la care ce! m aî m arcan ţ i d in t r e 'd â n ş i i respund,. că es te p l ă c e r e a . Noi i( în trebăm ce es te acel defi Aren, la ca re ni rfispund, că este m â n i a . T o t ast-feliu te închini şi tu lui m amona. Dacă (Jicem, cine es le m a m o n a ? r fopun- sul e : lăcomia. Şi tu te închini e l? «Nu m6 închin», clici. D ară d e ce o re? po te pen tru câ nu’ţi pleci genutichile îna ­intea e l? Dară tu cu a tâ t mul m ult te închini eî prin lu­crurile şi faplete ce le săvârşesc!, şi a c ea s ta e cu a mal m a re Închinare. Şi pentru ca să afli că es le aşa, priveşce- la Închinarea iul Dumnedeu. Cine ore i se închină mal m u l t? Acel cari stafl la rugăciune regulai, saît ace! cari lac voea iu l? J5 învederat, că aceş ti din urm ă. T o t nsl-felitt sunt. şi acel ce se închină litî m am ona, căci il fâefcmt voea lui m am ona, m aî mult Iu! se închină, du şi aceia îrichinân- du -se patimilor, de m ulte ori su n t afa ră de acele palmii. Aşa bună-oră a r pu tea vedea cine-va de mulie-orl un inchi- n â to r ia a tul Aren ab t ioendu-se de mânie, pe când ta nu* facî nici odată aşa, ci te-al a serv it cu to tul patimei. Nu sacrifici u î? In schimb Îns6 sacrifici om eni, suflete cugelâ- tore, pe unele prin l'6me, pe a l tele prio b lesteniurl. Nici o je r t fă nu e m al dem nă de bachus (Awvosoc), deul beţief şi al orgiilor. Cine a vfedut vre-odată suflete sacrif ica te? B tes lâ m a t sii fie tem plul lăcomiei! Dacă te-al duce la tem plul idolilor, al vedea sângele caprelor şi al boihv v ă r s a t pe a l ta re şi infec­ta t , ea ră de te-a! duce la templul celui lacom , veî vedea sân ­gele om enilor tu rn a t pe jo s ; vel vedea acolo nu aripi de pa­seri ardând , nu fum ieşind şi îm prâşliindu-se în aer, ci cor­puri de omeni nimicite. Unia s-aQ a ru n c a t de pe s tânc i în p ră ­pastie , alţii ’şl-au pus laţul in gât, ea ră alţii şi-ati petrecu t sab ia prin grumaz. A! vedut je rtfe crude şi neom enose? Vo- eşcl a vedea mal grozave ca ac e s te a ? Eu iţi voiO a r ă ta n u

*74 O M I L I A x v m

corpuri de omeni, ci suflete de om eni sfâşiate acolo. P en tru că es te posibil de a se sfâşia şi sufletele, negreşit cu o s fâşie­re potr iv ita lor, dupre cum es le şî m o r te a sufletelor. „ S u ­f le tu l c a r e p â c ă t u i e ş c e , a c e l a v a m u r i " (lezech. (8, 4). Mortea sufletului nu es te ca a corpului. ci e cu m ult m al gro­zava, Mortea corpului despârţind corpul de suflet, pe corp l-a linişlit de m ultele griji şi dureri , « a r ă pe suflet l-a tr im is Ia locul cunoscut; apoi corpui descom punendu-se cu timpul şi risipind u-se in m al m ulte pârţî , a c es tea earâşf se unesc îm preunâ cu aceiaşi rănduealâ ca şi m a l ’nainte, şi a şa feliu corpul işl re ia sufletul şefi. Mortea sufletului însă e cu m ult mal înfricoşată şi maî grozavă, pen tru că după ce se despar­te de corp, earâşf se uueşce cu aces ta !a t im pul hotări t , după care apoi es te a runca t în focul cel nestins. A şa d a ră d u p re cum es te m or te sufletească, to t a şa este şi sfâşiere sufletească. Care es te s fâşierea corpulu i? Aceia *că el trio- re, şi es te d e sp ă r ţ i t de energ ia sufletului. Care es te sfâşi­e rea sufletului? Şi ac eas ta este morte, căci dupre cum cor­pul atunci more, când sufletul 11 pârăsăşce de energia sa, a ş a şi sufletul a tunci more, când îl pârăsăşce S ântu l Duch d e energia sa. N işte a st-fel iii de m orţi se petrec m aî ales la templul lăcomiei. E le nu se sa tu ră , uicl că sun t m ulţam i- te uumal cu sângele 6menilor, ci dacă nu vor jerlli chiar sufletul, sau m ai bine dis, d;U'â nu vor lua in s tăpân irea lor am bele suflete—al celui ce a jertfit şi al celui ce a fost je r t f i t—nu se matură templul lăcomiei. Mal’ntfiia es te ne cesifate de a fi sacrificat cel ce a sacrificat (lacomul), ea ră aces ta sacrifică Ia rândul sfeii pe cel ce e ra vid până a tu n d , căci când aces ta sc6te diu gu ra lui Westernuri, când batjo- cureşce, şi când işî perde cumpătul, ore aces te rane ale sufletului nu sun t incurabile?

Al vfidut deci eă cuventul nu es te e x a g e r a t ? Voeşcî a audi şi alt-ceva, şi a afla cum lăcomia este idololatrie, Jba încă ch iar mai uriefosa de rât aceas ta ? Idoloîatrif a- dorează şi s£ închină făpturilor lui Dumnedeft, căci ascultă : „Şi aQ c in s t i t , < iee, şi a u s lu j i t f a p t u r e l d e cât fâ- cetoriu lul“ (Rom. 1, 25), ea ră tu te închini fâplurel ta le , pen tru că Dnmnedefl nu ;i creat lăcomia, ci a fost in v en ­t a t ă de nesaţu l ICO cel necum psta t . Priveşce acum rîsul şi nebuni» celor lacomi. Cel ce se închina idolilor, cel pu ­ţin respectă pe idoli, şi de a r vorbi cine-va de rfifi con tra aces tora , stifl l-ar insulta, il se înfuriază şi se r6ic61ă a- su p ra lui, pe când tu, s tă p ân i t ca de o beţie, te închini

O M I L I A X V I I I 175

unu l lucru, care nu numai că uu es te scutit de acusaţiunl, ci încă e încărca t de necucernicie. Asl-feJifS deci, tu eşti cu m ult tnal r6fi de câ t idololatrii, şi nu aî nici uu cu­v â n t de apftrare, ea să dicl, câ faptul aces ta nu este r6u. Dacă, şi aceia su n t fără scusă, cu a t â t mal m ult tu, care de mii de ori eşti acusa t pe la judecă to ri i din causa lă­comiei, şi vorbesc! de rCti pe toţi . Dacă voeşcl, să cerce­ta m şi de unde a in t ra t în lume idoiolatr ia . Un b ă rb a t in ţe iep t ( în ţe lepciunea lui Solomon, Cap. 14, 15) dice, că un om boga t m ăhn it de m ortea cea fă ră de tim p a fiului s6fl, şi negăsind nicl-o m ângâere în ja lea lui, a tăcut chi­pul fiului s60, la care uitându-se neconten it i se pă rea că îl a r e prin acea iconă. Linguşitorii insC, al căror D um ne­ze u e s te pântecele, încunjurând cu s tim ă acea iconă în respec tu l ta tălui, au t ran sfo rm at obiceiul în i( ido la tr ie . A- şa d ară idoiolatria a fost in trodusă din causa slâbăciuncl spiritului, d in tr’o o b id n u in U neresonabilă , d in tr ’o necum- pătare lipsilă de orî-ee ra ţiune. Dară lăcomia nu aşa . De s igu r că a in tra t şi ea în lum e din causa slabă ciunel sp i ­ritului, şi chiar s a r pu tea <Jice câ d in lr ’o îm pre ju ra re cu m ult mai rea, câi:I nu a scos cine-va pe fiul seQ inor t din casă, nici n-a e&utat m ângâe re în je lan ia sa, nici linguşi­torii nu l-au împins de a-I face icona, insfi c u m ? Ve voiu spune îndată, Cain a în şă la t pe Dumnedeti, căci oprind pen tru densul ceia ce t rebu ia s ă se dee ca sacrificiu lui Dumnedefi, a sacrificai aceia ce t rebu ia să fie al sfcu, ad e ­că ce a fost mal r6u, şi cu chipul aces ta rfiul s-a inceput cu Dumnezeii. Daeă noi sun tem al tu l Dumnedeti; apoi eu a tâ t m al m ult a Iul Durmtedeîi es te ş ip r o t ia asup ra averilor nos tre . încă şi ap lecarea femeilor sp re pofte a ven i t to t din lăcomie. A m v6<Jut fetele omenilor, ce aii cădut în pofte, şi cum din aces tea a ti cătjut ea răş l in iubirea de banî. A dori ca sâ aî mal mult de cât apropele, pen tru sa tisfacerea poftelor lumeşcî, de n icăirî nu vine, de câ l că s -a rfecît iubirea. A voi ca să al m al mult, de uicăirl nu vine, de câ t din prostie, din m isan trop ie şi din m â n ­drie. Nu vet,}! păm ântu l câ t e de m a re ? şi cu t6 te ac es ­te a cu cât m al t rebu i ton ti es te aeru l, şi ceriul? Pen tru ca Dumnedeti să-ţi stingă lăcomia, p r i v e z e în ce m ăsu ră a lă cu t el c reaturile s a le ; ea ră tu in ră şi a şa r ă p e s c ! ? Audi că lăcomia es te idololatrie, şi nici a ş a nu t rem uri ? Voeşcl a elironomisi pârnentul ? El bine, nu vel avea cli- ronomie în eeriurl. Te grăbesc! sâ laşi a l to ra clironomie, ca pe t ine sâ te lipseşcl de ea? Spune-mî, dacă cine-va

176 O M I L I A X V I I I

ţ î - a r h ă ră z i to tă puterea, o re d u aî primi-o? E a tâ că e cu putin ţă acum, dacă tu al voi. De şi unia dic că se scâr­besc când la să a l to ra averile, şi câ a r fi voit. ca m al d e ­grabă să îc m ănânce il.de cât să vadă pe alţii devenind s tâpân l pe ele, ia tă că nici efi nu te voiţi scote din aceas tă idee, care nu este, de cât a urnit suflet s lab ; d ară cel pu ţia m a ca r ac ea s ta să se f a c ă : p r i n testam entele t a l e l a s ă p e Christos clironom . Aceasta a r fi t r eb u i t ca sâ o făcl pe când era i in viaţâ, căci a tunci aî li p ro b a t buna ta dis- posiţiune, d a ră cu to te aces tea ia - te gene ros m â ca r silit de îm pre ju ră ri . Chiar şi Christos de aceia a poruncit de a da eleimosină la săraci, ca să ne facă filosofi fiind noi în viată, ca să ne cunvingâ de a despreţu i averile, de a ne învă ţa ca sâ ne ridicăm mal p re su s ’ de cele p ă m â n ­tesc!. D ară ca tu să dai ave rea ta când deja eşti în gura

• morţii şi când du mal eşti s tăpân pe sine-ţl, a c e a s ta nu în seam nă că a( despre ţu it averile. A tunci tu nu da! din a le ta le cu propria ta voinţă, ci împins de neces ita te ; a tunci muH.ămirea se cuvine morţii, ea ră nu ţ ie ; aceasta nu re- sullă din afecţiunea ta că tră cel căro ra li a! lă sa t averea , ci din siluirea morţi!. Dară cel puţin fac/i-se aceasta m ă­car, fă, dic, ca m acar atunci să te scap i de patimâ. Amin- teşce-ţ! ceia ce ai răp it de la alţii, am inteşce-ţ l de cele cu care a l in şă la t pe alţii, to le Inapoeşce-le îm pătr it , şi a sa te vel justifica îna in tea Iul Dum nezeu. Dâră su n t unia carii a jung la a tâ tâ nebunie şi î m petri re, in câ ţ ch iar nici atunci nu vor sâ înţeleagă frica de răspundere , ci ca cum pare că a -a r sili rn să-şi a t ra g ă asuprâ-li o mal grozavă pedeapsă din p a r te a Iu! Dumnedefi, to tul fac ca să ’şi îngreu­ieze posiţ iunea lor. De aceia fericitul Pavel scria Efesenilor: „Ca fiii kim inel s ă umblaţi". Cel lacom insă, trăieşce mal m u l t in în tunerec, ea râ intuoerecui cel m are p râpă- deşce totul.

„ S i n u v â a m e s t e c a ţ i , diee, c u f a p t e l e c e l e fă- r ă d e r â d ă a l e î n t u n e r e c u l u f , ci m a l v î r t o s şi m u s ­tra ţ i , . C ă c e l e c e s e fac î n t r u a s c u n s d e c ă t r ă d e n - şil, r u ş i n e e s t e a l e şi g r ă i “ . A uri ţ i , vfi rog, to ţ i câţi aveţi ea princip prac tic al vieţel, de a nu fi urîţ l de ni­meni, ci încâ ch iar de a fi iubiţi de toţi . Ia tă că acela ră- peşce ţl iua-m iada mare, şi tu te tem i de a-1 m ustra , căci dicl: «ce folos voiti avea, dacă el mg v a u r î» ? Te temi de ură dacâ tu îl vel m ustra după d r e p t a t e ? D ară acea­s ta nu es te o u ră zadarnică. M ustră pe fratele ICO, ia-ţl

O M I L I A X V I I I 177

a su p ra ta duşm ănia lu! p ro v en i lă din d rag o s tea ce tu aî că tră Christos, şi împedecă-1 d e a cădea io p ră p a s t ia sp re ca re se duce. A te im păr lăş i diu m a sa Iu!, a p ro n u n ţa cuvinte bune, a-1 încărca de sa lu tă r i şi de laude, pe ca re nu le m eri tă , to te ac es tea nu daO dovada unei prietenii m arî . Noi t rebu ie de a p resen ta nişte as t-fe lia de d aru r i pr ie ten ilo r noştr i , ca prin ete să sm ulgem sufletele lor de snb m ân ia Iul Dumnedeu, să-l ridicăm când ÎI vedem ză- cfind în cuptorul râu tă i el. «Dară nu se înd reap tă» , dicî tu. Nu face nimic, tu fă-ţl da to ria ce te priveşce, sp re a te juslifica îna in tea lui Dumnedeti. Nu ascunde ta lan tu l in pâmSnt. De aceia al cuvântul, de aceia a l l im bă şi gu ră , ca să îndrep ţ i pe apropele . S ingure an im ale le nu se îng r i­je sc de ap rope le lor, e a râ tu, ca re chem i ta tă pe Dum ne­deu, şi t r a te po apropele tâO, îl vedf pe aces ta făcând o m ulţim e de rele, şi tac i p referând m al m ult d ragos tea de câ t folosinţa lui tuf le tească ? Nu, vg rog, căci nu po te fi o a l tă p robă mal m a re de iubire adevgrală , de câ t ace ia de a uu trece cu vederea pe fraţii, carii greşesc. A l vfi- du l pote pe unia d u şm ă n ic d u -s e ; el bine, in te rv ină in tre dânşii şi rupe duşmănia. A î vâdu t pe al ţi î răp ind cu lă­comie averile s t re ine ; Smpedecâ-T de la aceas ta . Al vfiţtut p o te n e d r e p tă ţ i ţ i ; ia-li apă ra rea , căci pr in ac ea s ta nu li-al folosit lor a lâ ia , pe câ t ţ ie singur. De aceia sun tem prie­teni, ca să ne a ju tăm şi să ne folosim unii pe alţii. In a l t m od vei a scu lta cele ce ’ţî spune prietenul, şi in al t mod cele spuse de cine s - a r în tâm pla , pen tru câ p e unul ca ac es ta pote îl bănuiesc!, dupre cum bănuiesc) pote şi pe dascai, însg pe prie ten nic! de cum. „ C ă cc ie ce s e fac î n t r u a s c u n s d e c a t r a d e n ş i î , ţiice, r u ş i n e e s t e a l e -şi g r ă i . E a r ă t 6 t e v â d i n d u - s e d e l u m i n a , s e a r a t ă , c a t o t c e s e a r a t a l u m i n ă e s t e " . Dară co voeşce să spună aici? El voeşce a dice, că unele pCcate se fac aici pe ascuns, ea ră a l tele pe faţă, acolo insS du va ti aşa , căci n imeuî nu va fi care să nu-şl cunoscă greşalele sale. De aceia d ic e : „ E a r â t o t e v ă d i n d u - s e d e l u m i n â , s e a r a t â " . D ară ce? Ore vorbeşee aici despre id o lo la t r ie ? Nn. ci es le vorba de v ia ţă şi de p e ta le . „ C ă t o t c e s e a r a t a , lumina e s t e . "

De areiîi vâ rog, ca n ic f să nu vă leneviţ i m ust rân d pe alţii, şi n id să nu vâ supăra ţi când sun te ţi m us t ra ţ i . Pe cât t im p se face ce-va la întunerec, se sftverşaşce cu m at m a re nepăsare , ea ră când m aî sun t şt a l ţ i m ârtu ri ,

12

178 O M I L I A X I X

atunci faptul se scote la lumină. De aceia r o l sa facem io tul ce ni s tâ prin pu tin ţa , ca sâ scăp ăm pe fraţii noştri de m ortea s u l l e l e a s c â ; sâ li îm prăş liem întunerecul di’m- p rejuru l lor, ca ast-felio sâ potă vedea sorele d rep tă ţe i . Când sunt m al mulţi lum inător i , calea virtute! li va fi inal lesniciosâ, căci luminia se in tinde to t m al mult, i inprâş- ti ind în tune r icu l , ea ră cel din în tunerec mai m ult incă vor fi sl&^âuiţî de el. Dară dacă s ' a r în tâm p la din contra , a d e că dacâ g rosim ea, sati mal b ine dis des im ea pocale lor şi a întunereculul vor s tăpân i lumina, şi*l vor nimici s tră luc irea eî, apoî e te am â ca nu cum -va .“ă se stingă şi aceştî lumină* torl. Aşa dară , pen tru ca sâ pu tem folosi al tora, şi sâ ne fo­losim şi pe noi în acelaşi tim p, e necesa r de a s ta aşa, adecă de a rem ânea în lumină, ca as t-fe l iâ pen tru to te să înă l­ţă m s lavă lui DumnedeQ, prin charu l şi filantropia unuia născu t al sfiîi fiB, câruia îm preună cu T a tă l şi cu Duchul Sânt, se cuvine slava, s tăpân irea şi c instea, acum şi puru­re a şi în vecii vecilor. Amin.

OMILIA XIX.

„Socotiţi drept aceia cum sâ umblaţi cu pa­ză, tiu ca nişte neînţelepţl, ci ca ce l' înţelepţi, rescum parând vrem ea, că ţiilele rele sunt. D rept aceia nu fiţi nepricepuţi, ci cunoscând ce este v o ­ea lu i Dumnedeti" (Cap b, 15—-17).

Earăş l cu râ ţî rădăcina am ărăc iunel , ea răş l ta ie din fund oeasia iuţeleî, căci ce d ice? „Socotiţi c u m s ă u m ­b l a ţ i i P r in t re lupi il sun t ca n işte ol, d rep t care iî po- runceşce de a fi ca porumbii, „Şi fiţi p r o ş t i c a p o r u m ­b i i (Math. 10, 16). După ce iî e rau prin tre lupi, şi li e ra poruncit a nu se apăra , ci a suferi răul, de şi a r (i fost de- a juns câ s ă devină destul de slabi prin cele d ise mal înainte , cu to te aces tea priveşce exagera ţ ia apostolului, când mal adaoge încă în a-l sfătui şi a se’ as igura ast-fe- lift şi pe el, şi pe denşil. Cetăţi în treg i purtafl resboiti cu d^nşiî, ba încă resboiul a in t ra t şi în casa fam iliară , unde se resculase tatăl con tra fiiulul, fiul con tra ta tâlul, m um a

O M I L I A X I X 179

co.nfra fiicei, şi fiica con tra mmnel. Ş i de uDde proveniaâ aces te desbinărl ? AO audit pe Cliristos sp u n â n d : „ C a r e n u s e l e a p ă d ă d e t o t e a v u ţ i i l e s a le , n u p i î te fi v r e d n i c d e m i n e “ . (Luca 14, 33), şi e a r ă ş l : „ C e l c e ' i u ­b e ş c e p r e tata şi p r e muma m a î m u l t d e c â t p r e n i in e , n u e s t e m i e v r e d n i c " (Math. 10, 37). Deci ca sâ nu c readă că in troduce resbâe şi lup te fără scop, de unde u rm a a se naşce o m are m ânie asup ra lor, de şi erafi causa duşm ănie i tocm ai il, apostolul ti s p u n e : „ S o c o t i ţ i c u m s ă u m b l a ţ i c u p a z â “ , adeeă, «afarâ de predică de n ieă- i r i a i u r e a sâ nu daţi ocasie de duşm ănie co n tra vos tre ; num ai aceas ta s â ve fie motiv de duşmănie- Nimeni din­tre voi să nu acuse pe un altul, ci să’f a r ă ta ţ i Î6 lâ cinstea şi supune rea vostre , când cu nimic nu se v a tâ m â predica, când cu nimic nu sunte ţi împedecaţT in evsevia vostre, căci d ice: „ D a ţ i d â r ă t u t u r o r c e l e ce s u n t cu d a t o ­r i e ; c e lu î c u d a j d i a , d a j d i e , c e lu i c u d i jm a , d i j m a " (Rom. 13, 7), pentru câ d a c i în to te ceie-1 a l te vfi vor vedea blând! şi ascu ltă tori , se vor rugina». „ N u c a n i ş t e n e î n ţ e l e p ţ l , c i c a c e l în ţe le p ţ i , r e s c u m p a r â n d v r e m e a * . Prin aces te euviule el nu voeşce a ne sfătui ca să fim nes ta torn ic i şi lesne schim bători în afacerile nostre , ei ca cum a r d ice: «timpul nu es te al vos tru ; voi acum sun te ţi bejenari şt trecători, sun te ţi s treini şi necunoscuţi a i c i ; nu cflutaţi cinste, nu cău ta ţi slavă, nu cău ta ţi s tăpăriie şi nici r e s b u n a re ; t6 te le răbdaţi, şi cu ac ea s ta rescum păra ţ i

jy rc inea ; plă tiţ i orl-ce v -a r cere, fie chiar că a ţ i da totul.» ÎGândeşce-te la cele ceJţf spun: d n e -v a are o casă s t r ă lu ­c ită şi în tr 'u n a din <Jtle in tră acolo tălharif , cu scop de a-1 o m o r î ; de câ t acela dând mulţi ban i tâ lhar i lo r a scă­p a t teafăr , cu care ocasie noi ţlicem, că el s-a rescumpă- rat. Ei bine, iată şi tu al o casă m art1, şi o c red in ţă ad e ­văra tă . în t r ’una din dite vin refi-fâe6toril ca să ’ţl iee to tul : da ră eu ’li d ic : d ă orl 'ce a r cere ii, num ai capitalul scapă, voifi s â $ic c red in ţa t a j ^ C a clile le s u n t r e l e u . Care es te recita tea dilel ? 'R 6 u t« tea dilel trebuie a du ra in acea rti. Ce es te râu ta tea corpulu i? Boia. Ce es te răutatea sp ir i tu lu i? Viclenia Iul, Ce este rfiutatea a p e l ? A m ărăc iu ­nea el. Şi in fine rSuta tea fie-că tui lucru, e s te înseşi fire; acelui lucru. Deci dacă rău ta tea es te îti di, apoi trebuii a fi numai in acea di, în acele ore, in fine in acea lumi­n ă .1 dilel. Şi Christos d ic e : „ A j u n g e r i l e ! r ă u t a t e a e l ‘

O M I L I A X I X

(Math. 6, 34). De a i d noi vom pu tea cuuoşce şi semnifi­caţia dicerel apostolului. D e d cum el num eşce f i le le r e le ? Cum num eşce tim pul r60 ? EJ nu num eşce r ea diua în s ine , safl esenţa* dilel, şi n id nu num eşce re le c reaturile lui Dumnedeti, ci c e ia 'c e se pe trece în ele, dupre cum şi noi avem obiceiul de a d ice: «adl am pe trecu t o rea şi pr6- slă» ; de şi de alt-feliil cum a r f i ,fos t p ros tă , dacâ nu din causa ce lor ce s-ail p e t re cu t în cursul e l ? D ară cele p e ­t r e c u te în cursul eî, sun t unele bune, şi a c e s te a sun t de la Dumnedefl, jie când acele re le su n t de la om eni r6I. A şa dară âm enil sun t creatorii relelor în tâ m p la te in tim ­puri, şi de aceia p r in abus se num esc t im p u ri le rele, d u ­p re cum şi noi obiclnuim a le numi, „ D r e p t a c e i a n u fiţi n e p r i c e p u ţ i , dice, ci c u n o s c â n d c e e s t e v o e a lu t D u m n e ţ l e Q . M

„ Ş i n u v e î m b ă t a ţ t d e v in , î n t r u c a r e e s t e c u r v i a “ {Vers. 18). N ecum pâtarea v inului face pe om eni furioşi, îndrăzneţi şi lesne a greşi, iuţi şi de nesuferit. Vinul s*a da t sp re a înveseli inima omului, e a râ nu pen tru be t je j d a ră acum dacă nu se îm bată cine-va, e c redu t faptul" a- cesfa ca vesulta tul nevolniciei şi de rîs. Care sp e ra n ţă d e m ân lu ire vom a v e a ? E de rîs, spune-m i, de a nu se îm ­b a tă cine-va ? pe când e cu totul con tra r , căci a se îm ­ba tă trebuie a fi de rîsul şi despre ţu l tu tu ro r . Chiar şi o- mul o rd inar trebuie a sta depar te de beţie, d a r ă cu câ t m a i m ult inca ostaşul, care se in v M e ş c e p r in tre spade, sânge şi m a s a c r u r l ; cu a tâ t mal mult, dic, ostaşul, când şi din âltfl par te es te s tăpân i t de mânie, voifl sâ dic, din causa putere! şi a stăpânire! pe care le rep res in tă , şi pen tru câ încontinuu ei es te băga t în cer te şi intrigi. Voeşcl bă afli în ce îm pre ju ra re vinul es le b u n ? A scu ltă scr ip tura , ca re d ice: „ D a ţ i b ă u t u r ă , c a r e î m b a t ă , c e l o r c e s u n t în s u p ă r ă r i , şi v in s â b e a c e l o r c e s u n t In d u r e r l “ (Pilde 31, 6), şi cu d rep t cuvânt, căci vinul m oie pe om ul aspru şi posomorit, şi-I îm prăşcie norii m âniei . „ V i n u l v e - s e l e ş c e i n i m a o m u l u i " (Ps. 103, 16). D e d cum vine be­ţia din vin, pe câ lă v rem e nu e posibil ca v inu l să lucre­ze asup ra omului cele con tra re des tina tiunel sale ? Aşa dară e cert, ca beţia nu derivă din vin, ci din necum pâ- ta rea celui ce’l bea. Vinul nu ni-a fost d a t pen tru alt-ceva, ele câ t num ai pen tru să n ă ta te a corpului, inse, necu mp A ta ­rea im ped’cA şi aceas ta . Ascultă pe aces t fericit ce scrie şi vorbeşee lui T im otheiâ : „ P u ţ i n v in p r i m e ş c e p e n t r u

O M I L I A X I X 181

s t o m a c h u l t e o , şi p e n t r u c e l e d e s e s l â b a d u n i l e t a l e " Thimolh. a, 23). P en tru aceîa D um nedeu a tăcu t corpu­

ri le nos tre cu a tâ ta sim etrie , ca să ne s â tu râ m cu puţin , invăţându-ne de aici, câ el n i-a făcut spr in ten i pen tru o iţ i tă v ia ţă. El voia ca de la începu t să ni d e a acea viaţă, d a r ă fiind-că ne am făcut nevrednici de ea, a a m â n a t ’o ; 1us6 chiar în t im pul ac es ta de am ân a re nu n s - a p e rm is c a să n săm de vin îu mod necum păta t . Un p ah a r mic de vin şi o pâne e deajuns spre a um plea pân tecele omului. Dum- nedeii a făcut pe om mal cu m p ă ta t de câ t to te cele-l-alte v ie tă ţ i pe care el le s tăpâneşce, şi prin ana log ie şi co r ­pul sfii! e cu m ult m aî irtie de câ t al m ultora , ceia ce q im ic nu învederează, de c â t că ni s*a' în tesnit p u t in ţa de a calatori cu intime câ trâ o a l tă v iaţă. „ N u v â î m b ă t a ţ i d e v in , dice, I n t r u c a r e e s t e c u r v i a " , pen tru că be ţ ia a u numai nu sa lvează c.i şi prflpâdeşce, şî nu num ai c o r ­pul, ci şi sufletul. „ C i vfi u m p l e ţ i d e D u c h u l , v o r ­b i n d î n t r u v o i in p s a l m i , şi l a u d e , ş i c â n t ă r i d u ­c h o v n i c e ş c l , l ă u d â n d şi c â n t â n d î n t r u i n i m e l e v o s ­t r e D o m n u l u i ; m u l ţ a m i n d p u r u r e a p e n t r u t o t e , î n ­t r u n u m e l e D o m n u l u i n o s t r u I i s u s C h r i s t o s , lu i D uri i- ' n e d e t t şi T a t ă l , p l e c â n d u - v e u n u l a l t u i a î n t r u f r ica . Iul D u m n e ţ i e o " (Vers, J 9 - -2 I ) . «Voeşcl, dice, s â te ve- seleşcl ? Voeşct sfl’U pelrecl diua cum se c a d e? El bine, «ti ’ţi dau b ău tu ra sp i r i tu a lă / Beţia taie cb iar vocea cea m al arm oniosă, gângflveşce şi im plete reşce limba nostre , s t l im bă ochii, şi in fine schim onoseşce to tul din noi. înva-, ţ â a cân ta , şi vel vedea câ tă p lăce re vel s imţi, p e n t ru că cel co eâu lă cân tă ri duchovniceşcl se umplu de Duchul Sânt, pe când cel ce c â n tă ode sa ta u iceşcT se um plu de duchul cel necurat.» Ce în se am n ă o re : „ i n t r u i n i m e l ev 6 s t r e D o m n u t u l “ ? Adecă a fi cu a ten ţiune la ceia ee cân tă , a fi cu in ţe tepnnne , pnntni că cel ce nu iau. sam a, j i cân tă cum s-ar în tâm pla , li răl&ceşce in im a şi cugetu l In timpul pe când p ronun ţă vorbele. „ M u l ţ â m i n d p u r u ­r e a p e n t r u t 6 t e , dice, î n t r u n u m e l e D o m n u l u i n o S ’ t r u I i s u s C h r i s t o s , lu i D u m n e d e O şi T a t ă l , p l e c â n - d u - v e , u n u l a l t u i a î n t r u f r i c a lul_ D u m n e ţ l e Q " , adecă, d u p ă cum dice lot aces t fe r ic i t : „ î n t r u t o t e p r i n r u ­g ă c i u n e c u m u l ţ a m i t ă c e r e r i l e v â s t r e s a s e ‘a r a t e l u i D u m n e ţ l e f l 11 (Filip 4, 6), căci nimic nu înveselesc*?

i 82 O M I L I A X I X

a tâ t pe ora, ca a tunci când el es le recunoscfitorici. Maf eu s a m i noi pu tem a m ulţăm i Iul Dumnedeti, dep ă r tân d spiritul nos tru de la cele spuse m a l’nainte, şî curăţindu-l pr in cele a ră ta te . „ C i vG u m p l e ţ i d e D u c h u l * , dît-e. A şa dară , e în noi a t e s t Duch ? N egreş i t că es te în noi, saii că mal d rep t vorbind pote fi în nof ,rcâef dacâ a lungăm ori ce minciună de la noi, dacă în d e p ă r tăm am ărăc iunea , şi m ânia, şi iuţimea, curvia şi to tă n e c u r ă ţ i a ; când în fine devenim bunî, milostivi, şi ie rtăm unul a l tu ia ; când m ăscărăciunea şi g lum ele pr6ste nu sun t cu n o i ; când noî inşi-ne ne pre- gătim de a fi vrednici, apoi ce pote împedecă pe Duchut S ân t de a nu se pogorî a s u p ra nos tre ? Şi. nn se pogoră încă, cum s -a r în tâm pla , ci um ple inimeic nOstre. Când interiorul nostru a re a tâ ta lumină, la u rm ă nici nu ni se pare a fi a t â t de g rea p rac tica rea virtute!, ci lesniciosă şi uş6ră . « M u l ţ â m i n d p u r u r e a " , dice. Adecă c e ? Noi t r e ­buie a-I m ulţăm i pen tru to te cele ce se în tâ m p lă ? Da; chiar de am fi în vre-o bolă, şi ih ia r de am fi in să răc ia cea mal m a r e ; câel dacă chiar în legea veche un înţe lept sfâtuieş- ce şi d i c e : „ T o t ce se v a î n t â m p l a , ţ ie , p r i m e ş c e , ş i î n t r u schim bările sm ereniei tale depărtează d e la t i n e m â n i a M {Siracti % 4). adecă r a b d ă î n d e l u n g , apoi cu a t â t m aî m ult noî ce! diti legea nouă trebuie a-1 m ulţăm i pu ru rea ch iar în suferin ţe le n6stre . Chiar de nu şei! cuvântu l pen tru care suferi, tu mulţâmeşce-î lui, căci aceas ta es te a d e v ă ra ta m ulţăm ire . Dacâ tu-î mul ţa mesei când prosperezT şi ’ţl m e rg b ine to te afacerile, nu e nimic de m i r a r e ; ceia ce se cere, es te de a-I m ulţămi când eşti în scârbe, in su p ă ră r i şi în necazuri. Nu vorbi nimic maî m ult , de cât aces t cuvfint scurt : m u l ţ ă m e s c u - ţ t ţ ie S tă ­p â n e . Şi ce dic ea desp re scârbele de aici ? Noi trebu ie a m ulţăm i Iul Duinnedefl ch iar pen tru gheena, pen tru s u ­ferinţe le şi pedeapsa de acolo. A cest fapt ne va folosi mult , fiind cu băgare--de sam ă, căci vom avea, ca în loc de frăO, pusă in iuimele nostre frica de gheena.

*) Decî, noi sâ mu Iţă mim lui Dumnedeti nu num ai pen tru binefacerile cele (ară ta te ce le prim im de Ia d en ­sul, ci şi pen tru cele n ea râ ta te , şi ch iar pen tru acelea carp ui Ie acordă fără voea n6stre , pen tru că de multe-orl fârS

*) P a r tea m orala,; Na trebu ie a exam ina cu m iuuţiosita tc gre şalele altora, ci a ne pleca unii a lto ra Intru frica lu t Dumnedeti, ş lu i a-I m ultă m i pen tru i i i le. (Veron.)

O M I L I A X IX 183

să voim noi şi fă ră să seim, el ni face bine. Dacă pote nu credeţi , eu v6 voifi clarifica acest fapt. Elinii cel necuraţi şi necredincioşi tiu ore atribuit! sorelul totul, cum şi ido­lilor l o r ? D ară c e ? Nu o re el li face bine şi a c e s to ra ? Nu o re t; resn lta tu l acel iaşi pronii că aceia trăiesc, su n t sănătoşi, fac copil, şi cele-l-aite? D ară aşa numiţii Marciu- n i ş t î? Nu şi aceştia hulesc pe Dumnedefl ca şi Manicbeil? Şi cu io te aces tea nu şi lor îi face b ine pe fie*ce d i? Dacă însg el face b ine şi acelora, cari nu-1 cunosc, cu a t â t mal m ult noue. Ce a l tă îndeletnicire e mal dem nă de Dum ne­deti, de câ t de a face bine neam ului omenesc, fie prin p e ­deapsă, fie prin ie r t a r e ? Aşa d ară nu num ai când sun tem în p rosper i ta te să-l muitămiro, căci aceas ta nu e vre-o t re a b ă mare. A coasta o şcia şi diavolul, pen tru care şi <Jkea; „ A a d o r a în z a d a r s e t e m e t o b d e D o m n u l ? A u n -a l î n g r ă d i t tu t o t e c e le d i n a f a r a şi c e l e d i ­n ă u n t r u a i e c a s e i l u i ? Ş i t 6 t e c e l e c e s u n t p r i ’m ­p r e j u r u l lu i? . . . c i t r i m i t e m a n a ta , şi t e a t i n g e d e t 6 t e c â t e a r e e l , ş i n u t e v a b in e * c u v & n ta “ (lob, 1, 9 — 11). Şi cu to te aces tea nimic m al mult n-a câş tiga t spurca tu l, şi nieî să lie de a câşt iga vre od a tă ce-va de la noi, ci chiar când suntem in sărăcie , când suntem în bole şi în strâmtorări, să-i ad resăm m ulţăm iri iu: Dumnedeti. Când Şic nrmlţămire nu înţeleg num ai cu cuvintele şi cu’ limba, ci cu faptele, cu cugetul şi cu inima nostre . S ă i mulţămim din to t sufletul nostru , pentru că el ne iubeşce mal mult de câ t născă tori i noştri, şi pe cât de m a re este deosebirea în t re b u n ă ta te si râu tn te , p e a t â t de m a re e deosebirea intre iubirea tul Durnne^eO şi acea a născe tori lo r noştri. A ceste cuvinte nu su n t ale mele, ci ale Iul Christos, care ne-a iubit pre noi, căci ascultă ce dice e l : „ C a r e o m e s t e d i n t r e v o i , d e l a c a r e d e v a c e r e fiul sSQ p â n e , aO d<5ră p e a t r â - l va d a lu i ? . . . . , D e c i daca v o i r e i f i ind , sc i ţ i s ă d a ţ i d a r u r i b u n e f i i lo r v o ş t r i , c u c ă t m a î v l r t o s T a t ă l v o s t r u c e l din e e r i u r l , v a d a c e l e b u n e , c e l o r ce c e r d e la d e n s u l " ? (Math. 7, 10— 12). Şi earăşl a scu l tă ce dice a iu re a ; „ A d d o r ă v a u i t a f e ­m e i a p e p r u n c u l seu , saa n u - l v a fi m i l a d e fiii p â n t e c e l u l s 6 u ? c ă d e v a şi u i t a f e m e i a p r e a c e ­ş t i a , d a r a ea n u t e voia u i t a p r e t in e , $ c e D om ­n u l (Isaia 49, 15). Dacă el uu ne-a r iubi, apo i pentru ce

184 O M I L I A X I X

ne-a f ă c u t? Nu cum-va avea el vre-o t r e b u in ţă ? Nu cu m ­va noî îndeplinim vre-o necesitate a Iul, safl vre-o s lu jb ă? Nu cum-va are vre-o nevoe de no î? D ară ascu îU ce dice P ro fe tu l : „ D i s - a m D om nului: Domnul m ea e ş t i tu , c â b u n ă t ă ţ i l e m e l e n u - ţ l t r e b u i e s c " {Ps. to , 2). D ara nerecunoscătorii şi nesimţitori» dic, câ dacă Dumnedeti es te b u n , apoi de buna ta tea Iul este’absolut necesar a'fi lega tă ega lita tea .căt.rii toţi . Dară spune-mi nerecunoscătorii: le : Ce a n u m e $icl tu ca nu es te din b u nă ta tea luî Dumnedeti, şi d e ce ega lita te vorbeşcl ? «Cutare, dicl, e beteag din c o ­jii lărie, un a ltui se in funază şi es te dem onizat, un altu l a pe t recu t to tă v iaţa în sărăcie şi a a juns la adânci b ă t r â ­neţe to t în sărăcie, un altul şi-a consum at totă v iaţa In b o le ; apo i aceasta , dicl, e faptul proniei lu i? Unul es le surd , a l tu l irmt, umil .sărac, pe când un altul, de şi s t r ica t şi spu rca t eu desăvâ rş i re se bucură totuşf de averî, ţine şi în tre ţ ine a~ m a n te şi părăsiţi, a re ca sa s tră lucită , şi în fine tra ieşce o v ia ţă trândavă» , Şi cu a lte cuvinte bolborosesc m ulte d e aceste a cusuţi tinf con tra proniei Ircf DumnedKi. Dară ce a m putea dice noi eă tră a c e ş l ia ? Dacă ar fi Elini şi ne a r în treba ': de cine se guber’neaza lu m e a ? şi noi ’l-am in tre- ba earăşT aceiaşi lucru. Dară c e ? Ore Iote ce se vgd, suut fără nici o îngrijire d.n p a r te a cui-va ? Dară cum c in ­s t i ţ i voi deil, şi v£ închinaţi dem onilor şi e ro ilo r? căct d a ­câ es te pronie, apoi acea pronie adum breşce pe toţi . Dac A unia a r fi nem ulţâm iţţ în sufletul lor, fie il CbreştinI sa ii şi Elini, şi s-ar c lă tina în to te părţile , ce am putea s â li sp u n e m ? Ia spune ml, te ro g : ore a t â le a bunătă ţi , ce le vedem, a r pu lea să se desfaşnre în mod a u to m a t ic ? L u ­m in a de to te riilele, o rdinea şi pronia, drutntil s te le lor, succedarea regula tă a diletor şi a nopţilor, con t in u i ta te a na tu re l în plante, în vietăţi şi în omeni, de .unde viu a c e ­s te a ? Cine, spune-mi, este, ca re gubernează to te ac e s te a ? O ara dacă nu se in te resază nimeni, ci to tu l se m işcă a u ­tom atic , apoî cine in v6 't ind ac ea s tă cam a ta frumysă ţ i m are ,— voiO s a dic ceriul— a aşed a t’o deasupra păm ânti i- Jul, sa fl .ş i pe a p e ? Cine dă tim purile cele fertile şi t r i ­m i te ploile cele îm b e lşu g a te? Cine a a ş e d a t în ssminţurT ş i în plante a t â ta p u te re c r e a to r e ? Caei to t ceia ee v in e -automatic, e fără rânduealâ , pe când ordinea şi b u n a 0 - i-ătidueala se face num ai cu a r tă . Dară spune-mî, o re în lucrurile de pre lângă noi, ca re se fac a ş a dtcfend a u t o ­matic , nu vedem noi m ultă neorânduealâ , m ult vue t şi t u l ­b u ra re ? Şi uu dic de acel fapt în tâm pla t au lom alic , ci d e

O M I L I A X IX

un lucru focul de cine-va, însfe ferii v re o a r tâ . De exemplu : fie buna o râ lem ne şî petre , fie şt v a r g răm ă d ite tâ te la un loc ; apoi apuce-se un oni fără exp e r ien ţă de c i f ld ire ; c lădeaseâ el, dic, şi ridice casa. Eî bine, nu a r s t r ica el lo tu l? Fie, apoi, o corabie şi a ibă Iote cele trebu i to re , a* fai-ă de căpitanul care sa o c â r m u ia s c ă ; el b ine acea co­ra b ie —bine luc ra fă de att-feliil—va pu tea ea ore pluti s in ­g u ră ? Dara apoi păm ân tu l aces ta a lâ t de in a re , cum de s ta e! pe ape, şi cum de s-a inv îr to şa t în trec e rea t im pu­lui, fără de vr 'o putere, ca re sâ-1 com bine şi să-l inlâria- s c ă în aşa fel iu f Care a r fi explicarea la to te a c e s te a ? D ară dacă’ păm ântu l sprijine şi ceriul, ia lă şi o al fă g reu ­ta te asup ra luî, pe când dacă ceriu l a r fi pus pe ape, ia tă şi o a l ta nedum erire . In adevGr câ nedum er irea aceas ta în­c e tează din m om en t ce noi vom vedea aici resu lta tu l pro­niei divine. Faptu! e cert, că cele ce se p6 r tă pe a p e nu t reb u ie a fi convexe, ci concave. Ş i pen tru ce a c e a s ta ? P en tru că în tregul corp al objeetulul concav se acufundă în apa , dupre cum e cu C orabia, pe când corpul convex e s te cu totul a fa r ă , şi num ai m arg inele Iul se sprijînesc, as t-feliii câ a re nevoe de un a l t corp întocmai, puternic şi greti ca şi el, ca aşa să p o tă p u r ta g re u ta te a de pe el. D ară o re aerul p o r tă ceriu! ? Inse ae ru l e cu mult. mal u- şurel şi m a î rar, şi nu pote sâ su p o r te ch ia r o tnieâ g reu ­ta te , ne cum o g reu ta te a t â t de m a re ca a ceriului. Dară a ic i ea re p6te fi ie s p unsul ? Ore uu e de o mie de ori ridicul d e a cugeta ast-teliii de lucruri, şi a ce re ra ţ iu n ea d e c e şi p e n t r u c e ? In general vorb ind , dacă am voi a cerceta cu am ă n u n ţ im e şi a m sc ă r m ă n a cuvântul d e c e şi p e n t r u c e , asupra proniei divine, el bine, secule întregi nu ni-ar a junge, pen tru câ vom întreba, ceia ce cerce tam mal adi- n e o r e a : to te acestea sun t resu lta tu l proniei, saii al ne-pre- ingr i j i re l? Dacă nu sun t al proniei divine, ea răş l vom fn- t r e b a : da iă cum s-aii făc u t? Insâ nu al ce respunde. Vel d ice pote, că nu sc it? E( b in e , cu a l â t . i n a l mult nu tre ­buie ca s â cercetezi despre lueurile ouieneşcl, şî n ic i să le vfinturî fără folos. Şl de ce o re? P en tru că omul e s te cea m al cinstită făp tu ră din tre to te cele l-alte; pen tru că fote a c es tea s-au făcut pen tru dfensul, şi nu el a fost făcut p en tru dânsele. Dacă tu nu seif şi nu pricepi chiar înţe lep­ciunea proniei lui şi a iconomiei lui, apoi oiim vel pu tea şe i ra ţ tunele cele a t ingelo re de persona Iu l? Spune-mi, te rog , de ee părţi le de nord a le păm ântu lu i su n t nelocu ite? d ş

i 8 6 OMILIA. X!X

ce ceîe de su d ? De ce a făcut pe om a t â t de mic, şi a l â t de d epa r te de centi, în r â t m at că se indoieşce despre fe­nom enele de sus ? Spune-mi, de ce fn t im pul iernel noptea e m al mare, şi în !impui vere î e m aî mică de cât d iu a ? P en tru ce a tâ ta frig, a tâ ta fe rb in ţa lâ? P en tru ce corpul e muritorifi ? Şi a l tele mit de în trebăr i iţi fac, şi dacâ voeşcl, nu voiţi înceta a te întreba, şi tu nu vel şei ce sâ răspunzi nimic, a s t- fe M câ ch iar din faptul aces ta , câ hu ni su n t cunoscute cuvintele d e c e şi p e n t r u ce , noî putem ve- dea resu lia lu l proniei divine. A r pu tea crede cine-va pe om ca pricină a tote, dacă nu cum -va aceasta n i-a r m ă r ­gini cugetarea nostre . «Dară cutare, dicî tu. es te sărac, şi să răc ia e . ră i i lucru. Altul e bo lnav , e a ră boia e greîî de suporta t» . Ce es te b o ia ? Ce es te beteşugul la o m ? Nimic nu sun t acestea, o m u le ; un s ingur răCi ex is tă : a p S c ă t u i şi num ai aces t refl suntem d a to r i a-I examina. Noi inse, lăsând ia o par te adevăra te le eause a le relelor, în adevăr dem ne de ce rce ta t , ne am es tecăm fărâ reson în a l te chestiuni. Pentru^ ce nicî unul d in tre voi nu cercetează, de ce a p ăc ă tu i t? Ore în mine s t ă a p ăc ă tu i? Ore nu in m in e ? Şi de ce am nevoe ca să râ tăcesc în m ulte cuvin te? ci să cau t mai b ine reul ch iar în mine. Ore m-am s tă p â ­nit de m â n ie ? Ore m-am s tă p ân i t d e i u ţ a l â ? sati câ pote am fâcut aceas ta de ruşine, saii de frica o m e n ilo r? Apoi după ce voiu găsi obârşia râului , voiQ afla, de sigur, că a păcătui zace în mine insu-ml. Dâră nimeni nu exam inează aces te fapte, n imeni nu le censurează cu minuţiositale , ci s implu si mai m ult la sup rafa ţă , după cum dice şi lob : „ O m u l în t’alt c h i p înotă c u c u v i n t e l e " (lob. 11, 12). Ce’ţl pasă ţie, dacă cutare e orb, dacâ altul e s ă ra c ? Dum- n edeâ nu ţi-a o rdonat ţie de a pîndi pe alţii, ci de a te piiidi pe t ine s ingur c e ’facî. Dacâ pote te îndoiesc! câ a r fi vre-o p u te re care priv ighează şi diriguieşce totul din lu­m e, de sigur câ eş ti cel m al p ro s t din tre to ţi o m e n i i ; e a râ d acâ credl şi eş t i convins de aceas ta , apoi de ce te îndo- ieşcî, că trebuie a m ulţămi lui D um nede ti? „ M u l ţ â m i n d p u r u r e a p e n t r u t 6 t e Iul D u m n e ^ e f l şi T a t ă l " şi tu de ce te îndoiesc! ? Du-te la doc to r acasă , şi vel vedea cum el taie şi â rde r a m bolnavului ce se găseşce acolo. Du-te la atelierul de lem nărie , şi nu aî să cercetezi cu a- tâ ta am ănun ţim e , de şi pote că nu şeii nimic din cele ce se fac acolo, de şi m ulte ţi se p a r cu anevoe de explicat, ca de pildâ când sculptează lem nul şi-l t ransfo rm ă în ob~

O M I L I A X V I 187

jec t de a r tă . Dară te voiţi duce Ia un a l t m eşteşug mal- lesnicios, şi acolo m a l m ult încă te vel confusa*: de pildă pictura. El bine, nu ţi se pare câ ceia ce pictorul face* e s te fă râ s c o p ? Ce înseam nă acele linii t rase , şi acele în- ver t i tu r l de linii? D ară dacâ se pun culorile necesare , a tunci a r ta ac ea s ta ţi se p are frumosă, si cu to te aces tea nici a şa nu vel pu tea afla exact, Darâ de ce să vorbesc de1 lem nari şi p ic to r i? Albina cum ’şl f a c e fa g u ru !? spune’mi, şi atunci* vel vorb i si de Dumnedeu. Află mal ânteiQ cu exac t i ta te despre ac t iv i ta tea furnicilor, a păianjenului, a rândunelel, şi atunci vel vorbi şi de Dumnedeu. S pune’ml despre aces tea , d a ră nu poţi respu nde. Aşa d a ră nu âl să încetezi, omule, de a cău ta cele de p r i s o s ? pen tru câ cu ad e v ăra t câ tote aces tea suu t de p r i s o s ; nu vei înce ta de a cerceta in z a d a r ? Nimic nu es te m al în ţe lep t ca aceas tă neşciinţa, când aceî ce spun cu glas m a re c â n u şciO, s u n t m al inţelepţf ca tot! ceî-l-alţl, pe când cel ce ce rce tează cu m inuţiosita te sun t ni al p roş ti de câ t toU. Ast-feliu deci,, a t r im b i ţa cine-va cu g las m are c ă ş c i e , nu es te lot-dea- una fapt de înţelepciune, ci câ te -oda tă e ch iar nebunie. Când un om a r spune iu gura m are , că el intindând funii a m ă su ra t aerul de Ia păm&nt la ceriQ, şi un a l tu l a r ride cu sgomot, şi s-ar a r ă ta câ el nu şcie, pe ea re din dof am r id e ? spune -m l; pe cei ce spune că şcie, sad pe cel c e dice câ nu ş c ie ? De sigur că pe cel ce dice că şcie. Aşa d a râ cel ce dice câ nu şcie, e m al înţe lept de câ t cel ce se laudâ că şcie. Când cine-va a r spune in gu ra mare, câ el şcie câ te ved re de a p ă sun t in m area , e a râ un altu l a r dice că nu şcie, el bine, ore neşciinţa aces tu ia nu esle mai în ţe leap tă de cât şc iinţa a c e lu ia ? De s igur că da . Şi de ce ? Fiind câ neşciin ţa unul lucru es te s c u s a b i l ă ; fiind că cpI ce dice câ nu şcie, cunoşce deja o p a r te a acel uf lucru- Şi care* e acea p a r te ? Că faptul e nep r icepu t de m in tea omului, şi aceas ta nu e puţin lucru. Cel ce (iiee că el şci& un fapt ore-care, mal presus de m in tea Iul, apoi tocm ai acela es te ca re uu şcie ce vorbeşee, şi de ace ia se face de ris.

Val! priu câ te nu ne învă ţăm noî de a înfrâna cu- r îos i ta tea şi vorba cea m ultă şi fără rândueală , şi cu tote aces tea to t nu ne s tăpânim , ci ce n su râm v ia ţa a l to ra , de- ce cu ta re e beteag , de ce ceta-l-alt e s ă ra c ? Şi cu chipul acesta , to t vorbind in zadar , noi am putea să cădem în- t r ’o ' nesfârş i tă a iu ra re : de ce cu tare , bună-orâ, es te fe-

i 8 8 O M I L I A X IX

m ec, si nu b ă rb a t , safl de ce nu f-vmt toţi băi b a ţ i ? de ce boţi. de ce asin, de ce câne, de ce lup, de ce peatrft, de ee lemn, şi in fine cuventui s-:ir în tinde la infinit. De a- ceia şi D umnedeu a pus h o ta re şi măsurii cunoşeinţilor nos tre , pe ca re ie-a a ş e d a t în naturii. Şi priveşce <*ât e de m ărg in ită curioz ita tea omului, căci când noi privim mălţi- m ea şî d is tan ta de la p ăm ân t la ceriu nu pătim im nimic, d e ’ndutâ însă ce ne suim in tr ’un tu rn înalt, şi voim ca sâ ne u itam puţin în jo s plecându-ne capul, im ed ia t ne cu­prinde o am eţia lâ şi în tunecim e a vederilor, Spune-ml a- cum causa aces tu i f a p t ; însă nu o veT găsi. P en tru ce o- chiul a re cea m aî m are pul ere , şi es te s tăpân i t de luc ru ­rile cele maT depă r ta te ? Ar pu tea vedea cine va acelaşi fap t petrecfindu-se şi cu urechea. Nu a r pu tea sâ s trige însă a lâ t de ta re , ca să se um ple aeru l de s tr iga rea iul, nici nu a r pu tea să audă d in t r ’o d e p â r la re a l â t de mare, pe câ t pote sâ o cuprindâ o-hiul. De ce deci nu su n t exale to te m em bre le corpului ? De ce unul din ele nu a că p ă ta t acelaşi serviciu ca altul, şi nicf nu es te în acelaşi grad de necesitate cu a c e la ? Şi Pavel a cc rce ta t acestea, safl mal b ine dis nu a cercetat, căci e ra în ţe lept, ci a ajuns la acea concluziune în ţe leap tă din pasajul unde d i c e : „ A p u s D u m n e d e u m a d u l ă r i l e , p r e u n u l f i e - c a r e d i n t r ’in- s e l e în t r u p , p r e c u m a v o i t " ([ Corinlh. 12, 18), adecă a a tribu it voinţei lui Dumnedeti totul, rămăufind ca noi să-l m ulţăm i in lui pentru tote. De aceia şi ţ | i c e : „ M u l ţ a m i ţ l p u r u r e a p e n t r u t o t e “ . A ceasta e da to ria se rvu lu i rec u ­noscă to r i i , a c ea s ta a înţeleptului, aceas ta a omului cu ­minte, e a ră aceia a omului flecariu, a eelui ce nu a re nicio ocupaţiune şi a celui curios pen tru orl-ce. Nu vecjt cele c e se petrec cu se rv i to r i i? Nu vedl că aceî ce sun t flecari şi vorbesc multe, acel cari exam inează cu curioşi ta le fap­tele stăpânilor, pe care dânşii vor p6te a le ascunde, nu vedl d ic , câ aceş tia sun t despreţuit! şi consideraţi ca ne trebnici? pe când p e ’cel cuminţi şi recunoscători, pe cel carii num ai un lucru văd îna in tea ochilor lor,— eUm să ’şl îndeplinească s e r ­viciul lo r— nu vedl cum stăpâni i su n t m ulţăm iţl de il ? Cel ce vorbeşee multe, nu face nimic, pe rând cel ce lu­crează mult, nu vorbeşee nimic fâră tim p şi fără rost. De ace ia Pavel dicea desp re v ăd u v e : „Nu n u m a i că se î n v a ţ ă a fi fara d e l u c r u , umblând d in casă în casă, ci şi lim bute, g r ă i n d , cefe ce n u se c a d e “ (l T imoth, -5, 13). Spune-mi, ca re es te cea m a l m a re deosebire ' aceia

O M I L I A X IX 1 8 9

a v îrs te l nos tre c ă t r ă v îrs la copiilor, satt aceia a Iul D um ­nezeii c ă t r ă v îr s la o m e n i lo r? D eosebirea n o s tră de l in ia r i , saQ aceia a lui Dumnedeti fa ţă de noi ? Faptu l e lăm urit . De ce deci tu cern i cu a t â t a cu r ios i ta te lu c ru r i le ? Mulţă- m eşce lui Dumuedefl pen tru to te . D ară c e ? «Cum voiţi respunde Rlinului, dici, care mC va tu tre b a desp re p ro n ie> ? E l voeşce a afla de la mine, dacă e s te pronie, căci nu crede câ es te cine va ca re să se p reocupe d e lume» Ei bine, în torcend cuventui intreabă-1 şi tu pe el dacă este pronie, pe care el o tăgăduieşce, şi spune-l : «cum că e s te pronie, e ce r t din cele ce al d is ; d a ră cum că acea pi-o- nie e nepr icepu tă de m in tea om enească , e ce r t d in ace ia că nu găs im cuventu i de ce aşa, şi nu a l tm in te rea , »Dacă noi 6menii nu şcim de multe-ori modul de a d m in is t ra re în afaceri de a le nostre , şi m ulte din îm pre ju ră r i ni se p a r de cele m a l m olţe-orl absurd ită ţ i , şi de multe-ori n e plecăm si concedăm acelor îm pre ju ră ri , apo i cu a lâ t mai m ult su n te m dato ri de a ne pleca şi a conceda proniei Dumne- deeşcl, m ai a les că niei nu resu ltă din ac e a pronie ce-va ab s u rd —dupre credinţa chreştinească. De aceia deci să-I m ultăm im penlru tote, şi ea răş l pen tru Iote să-l proslăvim . „ P l e c â n d u - v g u n u l a l t u i a , dice, i n t r u f r i c a Iul D u m - n e ţ l e u u . Dacă In te pleci de multe-ori s tâpâoitorh ilu f, fie pen tru sfiala ce o ai că tră densul, fie pen tru in te rese le ta le m ateria le , apoi cu a tâ t tnal m u l t eş ll datori ii să le pleci pen lru frica de Dumnedeti. A ceas tă su p u n e re s -a r pă re a că es le consec in ţa vre-uneî scălvif, insfi in caşul de fa ţă ea nu es le sclăvie, căci nu doră unul se pune in r â n ­dul re to r liberi, ea ră eela-l-att in rândul sclavilor, ci s tă ­pâni şi sc lavi su n t la un loc, şi e m ult m a i bine de a se servi unii pe alţit. Cu chipul aces ta e cu m u lt m at de p re ­fera t de a fi sclav aici, de câ t l iber in a l tă parte . Cum că e s te aşa, a s c u l tă : fie de exemplu, cine-va, ca re a r avea o su tă (te servitori , şi nimeni să nu li se rv iască lor cu ce-va; fie apoi «Iţi o su tă .d e prieteni, carii s -a r servi unii pe a l ­ţii la to te nevoile l o r ; ei bine, carii d ia aceş tia vor v ieţui cu 111 a) m ultă plăcere, şi cu m al m are veselie sufle tească?

. Aici nu vel vedea iuţală, nici m ânie, sau alt-ceva de aces t ie- liu, p e când Ja cel din tei vet v edea s tăpân ind frica şi groza. Acolo totul se face din poruncă, pe când la aceş ti din u rm ă dio b u n ă -v o in ţă ; acolo se servesc şi se rvesc din silă, pe când aici se se rvesc unii pe alţii din dragoste . Ast-feliii voeşce D u m n e d e t i ; de aceia a sp ă la t piciorele ucenicilor s6I. Mat m ult i n c a : dacă voeşcl a ce rce ta cu exac t i ta te , apoi vel

O M I L I A X X

vedea şi la s tăpân i m ultă a se m ă n a re cu sclfivia. P en lru câ in adevgr ce este, dacă fudulia Iul nu-1 la să de a da pe faţa acea s c lă v ie ? Când tu il dai serviciul teu co rp o ­ral, e a ră el ’ţf îngrijaşce corpul .şi-l brâneşce cu m âncări, «u haine, cu încălţăm in te , şi altele, apoi aceas ta nu este 6 re proba sclăviei luî ? Când tu nu-I dai serviciul teti, şi nici el nu-1 dă pe al s60, a tunci el es te liber şi nici o le­g e nu-1 pote obliga de a te servi fă lă să fie recom pensa t. Deci dacâ aceas ta se pe trece când e vorba de seîavî, apoi ce absu rd i ta te pote fi când faptul aces ta se petrece în tre cei l ibe r i? „ P le c a ţ i -v f i u n u l a l t u i a , dice, î n t r u f r ic a lu i DumnedeO“. C âtă m ulţăm ire sufletească nu sim ţim , când şcim că avem si p la lă pen tru aceas ta ! D ară el nu voeşce a se pleca ţ i e ? El bine, pleacă-te tu lu i ; şi vedl câ nu dice num ai ca s ă asculţi, şi ca s â t e p l e c i şi s ă t e s u p u i lui, adecă să te găsesc! fa ţă de to ţi ca că tră nişte s tăpâni, căci cu modul ac es ta ’i vel face pe toţî cât mâl curând sclavii tei, legaţi cu cea m a l grozavă pu tere a sclăviei. A tunci m al cu sam ă il vel supune , când tu ne- folosindu-te cu nimic de Ja denşif, li vei da cu to te a c e ­s tea serviciul t€U. A ce as ta es te „ P le c â n d u -V & u l iu l a l ­t u ia , i n t r u f r i c a lu i D u m n ed eâ“, adecă să ne s tă p â ­nim de to te pătimit^, s ă se rv im lui Dumnezeii, şî s ă în ­tre ţ inem d ragostea unul că tră altu l. P en tru că num ai a tunci vom putea să ne învrednicim de filantropia Iul Dumnedeti, prin charul si in d u ra re a unuia născut al s M (iii, căruia, îm p re u n ă cu T ată l şi cu Duchul Sânt, se cuvine s lava, s tăpân irea şi c instea, acum şi puru rea şi în vecii vecilor. Amin,

OMILIA XX

„Fem ei, plecaţi-vG bărbaţilor voştri ca D om ­nului, pentru că bărbatul este cap fem eef, precum şi Christos cap bi.sericei, şi acesta este mânturtoriQ trupului; Ci precum Biserica se supune lui Chris­tos, asa si fem eile bărbaţilor sSt întru tote" (Cap. :5, 22--24) .\

Un b ă rb a t în ţe lept (Şirach, .25, 1. 2) punând mal m u lte fapte în rândul fericirilor, a pus prin tre altele şi aceas ta :

O M I L I A X X

„ B ă r b a t u l ş i f e m e e a , dice, c a r e s e î n ţ e l e g b i n e u- nu! c u a 1 tu l“ , şi ea răş l în a l t loc (Cap. 40, 23) pune to t in rândul fericirilor convieţuirea femeeî cu bărba tu l in cea m a î m a re concordanţă . L>ară apoi ch ia r din început, se p a ­re ca DumnegeU a pus o deosebită îngrijire in aceas ta con ­vieţuire, câcl vorbind de am ândoi, ca de unul singur, dicea ast~fe]iii: „ B ă r b a t şi f e m e e I -a f ă c u t p r e il" (Facere 1, 27), şi earăşl în a l t loc prin gu ra aposto lu lu i P ave l dice: „ N u e s t e p a r t e b ă r b ă t e a s c ă saQ f e m e e a s c â * ' (Galat. 3, 28), Nu pote fi a t â ta fam iliar ita te In tre doi b ă rba ţ i , pe câtă pote fi in tre o femee şî bă rba tu l s6u, dacă sun t înso­ţ i ţ i dupre cum trebuie. De aceia si acel b ă rb a t fericit (Da- vid) jelind pe unul d in tre prietenii seî, şi dând pe faţă m a re a Iul iubire, nu a spus nici de ta tă , nici de mamă, n i d de fiii, nici de fra te , nici de prieteni, d arâ c e ? „ A c â d u t a s u p r a m e a d r a g o s t e a ta , dice, m a l m u l t d e c â t d r a g o s t e a f e m e i lo r * (II îm păra ţi , 1, 26). Cu a d e v ă ­r a t că aceas tă dragoste e cu m ult m aî t iran ică de câ t ori ce tiranie. Şi cele-l-alfe d ragoste su n t puternice, d ara d r a ­gos tea femeilor si dorin ţa «e eif* a re îu sine a rdo rea v io­len tă , in acelaşi tim o si cont inu ita tea neam ului omenesc. E posibil câ un am or ore-care es te ascuns in natură , ca re fâi-a şeii ti ţa nostrfe ne uneşce corpurile aces tea . De aceia ch iar de la inceput femeea a fost făcută din bă rba t , e a r ă ' d u p ă aceas ta din b ă rb a t şi femee se nasc am bele s.gxe. Vedl le g ă tu ră nedeslegată,’ şi cum nu a lă sa t ca s ă se in ­t ro d u că v re o a l tă e sen ţă de d in a fa ră ? Şi priveşee câte a iconom isit Dumnedett la început. A îngăduit lui A dam ca sâ a ibă de soţie pe so ra sa, saft m al bine <Jis, nu pe so ra , ci pe fiica sa, şi mal m ult încă, nu pe fiica sa. ci ce-va mal p re sus de fiică, adecă ch iar corpul sCO, ea ră to ta lul l-a făcut din început, reunindu-l pe am ândoi în tr 'un s in g u r corp, dupre cum a făcut cu petrele. Nu a p lăsm uit pe femee din a l tă m ater ie a ta ră din acea a Iul A dam , t a nu cum-va el să o considere de s tră ină . Dupre cum se pe trece cu a rn o n i , că aceia sun t mal frumoşi, carii au nn s ingur tr unchi ii (buştean) şi Ia v ir f se desfac in mal m ulte ram uri, — pe când dacâ au m aî multe Iruncbiurf ieş ite din rădăcină, care in loc să se urce in sus se în­vâr tesc mal m u l t 'p r i ’m prejuru l rădăcinel, uu-I face de loc dem n! de ad m ira t ,— tot a ş a şi în ca.sul de faţă. D in tr ’un s ingu r om (Adam) a făcut ca s ă se planteze întregul gen omenesc, ho tărînd ca abso lu tă necesitate , de a nu se des-

192 O M I L I A X X

m em bra , ci Încă m al m ult î-a con c en tra t nrin căsătorie . A hotărît, apol de a nu lua In căsă to r ie surori le şi fiicele n âs tre , ,ca nu cum-va prin aceas ta să ni concentrăm iu ­b irea nbstrfi num ai în t r ’un punct, şi pe de a l tă p a r te să n e separăm de lum ea ceia-I-altă. De aceia a şi d is : „C e­l a ce . a f ă c u t d in te iQ , b a r b a t şi f e m e e i-ati f ă c u t p r e i l “ {Math, 19, 4). Multe şi m a r t re le se nasc de aici, da ră m olie ş i m ari bunuri în 'ac e la ş i tim p, şi Jn Cetăţi ca şi iu case, Nimic nu remieşce v ia ta noslrii a t â t de s tr îus şi de miternic. ca am orul d in tre b ă rb a t si lemee. P en tru am o r mult! ia ti chiar a r m a ’n m âni şi se l u p t ă ; pen tru a- m or mulţi ’ş( daQ şi sufletul. De aceia şi Pavel, da^ă nu a r fi fo=t lucrurile aşa, nu a r fi făcu t a ţ â ţa vorbă, fără scop, asupra aces te i chestiuni. „Fem ei, dice, s u p u u e ţ i - vg b a r b a ţ i l o r voştri, c a Dom nului". P en tru ce? P e n ­tru resonul, că dacă bârn a tu l şi f'emeea su n t in com un acord, şi copiii se cresc rnne, şi se rv ito ri i sun i in bună randueală , şi vecinii se îm păr tăşesc din a ro m a ce em an ă din acea casă, şi prietenii şi ru d e le ; d a ră dacă e co n t ra ­riu!, apoi t o t u l ’e r e s l u r n a t p e dos, to tul e in confesiune. Când generalii a rm a te lo r sunt în pace de,eăvfirşilă, Iote m e rg in ordine ; d a ră când ii su n t tu lbura ţi , to iul e în m a re desordine. în tocm ai aşa es te şi aief. „Fem ei dice, p l e c a ţ i - v â b ă r b a ţ i l o r v o ş t r i c a D om nului.'1 Dură apoi cum de se spune în a l t loc: „Cine n u u r a ş c e p r e ta - ta l sCti, şi p r e m u m ă , şi p r e f e m e e , şi p r e f e c io r i . , . , şi c a r e n u s e l e a p ă d ă d e t 6 t e a v u ţ i i l e s a l e , n u . p o - t e fi u c e n i c a l m e O “ ? (Math. 14, 26. 33) căci dacâ t r e ­buie a se pleca ca şi Domnului, apo! cum trebuie de a se lepăda de b ă r b a t ’ pentru D o m n u l? Şi cu to te aces tea trebuie, a fa ră num ai că acea part icu lă „ c a “ nu es te de ac e ­eaşi valore pes te to t locul. SaO dice a c e a s t a : «ca cunos- eena voi, că prin aceas tă supunere se rv i ţ i Domnului», ce ­ia ce şi a iu re a dice, că dacă cu pen tru ba rba t , d a ră mal cu s a m ă pentru* D o m n u l ; sau t a dice, ea pe câ t tim p te pleci bărbatului, servesc! lui ca Domnului, pen tru câ dacă cei ce se îm potrivesee au to r i tâ t i lo r lumesc! se.imi)o1', 'V(*s- ce poruncel lui Uumnedefi. annî cn a t â t mal m ult se îm - potrivesee femeea. care nu se pleacă bărba tulu i. A şa a b ine voit Dumnedeti din început, căci pe b ă rb a t l a p us ca cap al femeeî, ea ră pe femee că corp al bărbatului, a - pol continuând aposioiui, produce şi resone, căci dice :

O M I L I A X X 193

„Pentru că bărbatul este cap fem eel, duDre cum ş t Christos e s t e cap b i s e r i c e î . şi acesta este mân* tuitoria trupului. Ci precum h isetica se supune iul Christos, aşa si fem eile bărbaţilor sef întru t6 te“. «Bărbatul, dice, este cap al femeef, d up re cum şi Christos es te capul bisericel, şi aces ta es te mântuitorii! trupului, căci ce aJt es te capul, de r â t m â n tu i rea co rn u lu i? Deja

=■. mal d ina in ie s-a în c re d in ţa t DărDatulul objeclul iubirel şii s-a im pus îngrijirea de el, cu a l te cuvinte s-a d a t fie­că ru ia rolul cuvenit, barbntulul rolul de g u b e rn a re şi de preîn^rijire , ea ră femet-l rolul sununerel.» „ Precum b ise­rica se supune lui C hristos". Ce a l ta este biserica, de câ t to ta lu l bărba ţ i lo r şi a l fem eilo r? Dec! a ş a sa sa p lece şi sâ se supună şi femeile bărbaţilor'sfef, c a Iul Dumnedeii,

„ B ă r b a ţ i ! iubiţi-ve f e m e i l e v6stre, p r e c u m şi Christos a iubit biserica, şi p r e sine s-a dat p en ­t r u dânsa J iVers. 25). Al a u d i t feliul su p u n e re l? Aţ lă­u dat şi a l ad m ira t pe Pavel, ca pe unul ce a reun i t în t r ’un mod puternic viu ţa nostrC, ca pe un b ă r b a t în fine m in u ­n a t şt duchovnicesc ? Bine aî făcut. Dară acum ascu ltă şi ceia ce pretinde de la îine, cu care oeasie el face us d e acelaşi ex e m p lu : „BarbaţJ, dice, iubîţi-ve f e m e i l e vos- tre, p r e c u m şi Christos a iubit biserica". A î a u d i t m al sus m ă su ra supunerel ? Eî bine. ascu l ta acum şi m ă ­su ra iubirel. VpHSc) ca fem eea să te asculte , d u p re cum biserica ascu llâ de CfmstosV Insţnţasce-te si tu u e dfensa, d upre cum si L u n s to s s-a în a n u t de biserică. Chiar de a r trebui sâ-ţ[ dai sufletul (ga pen tru densa, ch iar de ai pă­timi mit de rele, sau în fine de al suferi orl-ce. tu nu te «ia m laturf, căci dc al pă t im i ori-ce. lo tuşi tumic nu al făcut in r a p o r t cu ceia ce a făcut Christos pen tru biserică. Tu faci aces tea fiind câ eş ti inso l it şi lega t de densa, pe rând el a suferit peiilru oiserien, care*) ura. şi-I respingea. Diipre cum el a adus fa ptcîorele sa le acea biserică , care-1 ura, î! respingea, şi ca re tră ia în desm erdârf , şi a făcut a c ea s ta mi cu am enin ţări , nict cu insulte, nu cu frica, saft şi cu a l te mijloce violente, ci m im ai prin m a re a lut îngrijire,, lo t aşa şi tu să fe porţi fată de fenieea ta . Chiar de a l vedea-o infurmirală, sau ap leca tă la p rea m ulte desm erdăr î , satt de$p re tu iudu te , tu o vei pul ea aduce la pir.iorele ta le cu o îngrijire m arc , cu d ragos tea şi cu prietenia la că tră ea. Pe un servitoriu a r putea pete cine-va să-I lege de s ine

13

1 9 4 O M I L I A X X

prin fiică, şi pote că nici pe ac es ta nu a r putea, căci iute a r fugi din casa s tă p ân u lu i ; da ră tovarăşu l vietel, m u m a co­piilor, obiceiul or l-căreî p lăceil si m ulta miri, nu trebuie a ii lega la cu frica şi am en in ţăr i , ci cu dragoste . Cu «fie- vferat ca ^ n iuaatură nu e sitSt. fie tiranică, ca legă tu ra d ragoste i d in tre b ă rb a t si femeie. Dară apoi, ce lelifl de însoţire po.te fi, când fem eea t r e m u ră de frica bă rba tu lu i? Ce felitt de p lăce re va simţi şi bărba tu l , când el tră ieşce cu o sc lavă, si nu cu o fem ee liberă ? Chiar de aî suferi ce-va din p a r te a el, tu să nu o batjocureşcî, căci nici Cbris- tos n -a făcut aşa f a ţă de biserică. « Ş i p r e s i n e s - a d a t p e n t r u d a n s a , dice, c a p r e e a s ă o s â n ţ a s c ă : c u r a ţ i n - d - o “ . A şa d a ră e ra necurată , a ş a da ră avea defect, a ş a d ară e ra ' desfigurată, a ş a d a ră e ra urîtă . E£ bine, ori si ce felia de fem ee al lua iu, de s igur că nu va fi aşa , dupre cum e ra m ireasa Iul Christos, biserica, şi nici că v a fi a- t â t de d e p ă r ta tă de tine, pe câ t a fost "biserica de Gliris- tos, şi cu Iote aces tea el n-a iiulit’o şi nici n-a u r i t ’o din causâ s luţeniel el, Voeşcl pote să audt ce felifi e ra s lu ţe- n ia e i? A scu l tă pe Pavel, carele d ic e ; „ E r a ţ i o i e - C â n d I n t u n e r e c " (Efe*. 5, 8,). Al vfedut in tuneeim ea şi neg rea la d e pe faţa el ? Ce pote fi mal negru de câ t în tunerecu l ? „ E r a m 6 r e - c â n d , dice, î n t r u r e u t a t e ş i p i s r n â v i e ţ u i n d " (Tit 3, 3). A( vCdut necură ţen ia el? „ F ă r ă d e m i n t e , di­ce, n e a s c u l t ă t o r i , r ă t ă c i n d u - n e , s l u j i n d p o f t e l o r şi m u l t o r f e l iu r î d e d e s f ă t ă r i " (Ibid). Dară ce s ă m at spun ? E ra şi fără de minte, şi b lasfem ăto re , şi to tuş i cu a t â te a lipsuri fiind, el n-a hes ita t a se da pre' s ine pen tru ac ea Slută, ca şi pen tru una frumosă, iubită şi ad m ira tă . De a- ceia şi Pavel m inunându-se de aceasta , (Jicea: „ C â a b e a v a m u r i c i n e - v a p e n t r u c e l d r e p t * ' şi e a ră ş i : „ Ş i î n c ă p g c ă t o ş i f i in d n o i , C h r i s t o s p e n t r u n o i a m u - r i t “ (Rom. 5, 7. 8). Deci luând-o aşa cum era, el a îm- f ru m u se ţa t ’o, şi a cu râ ţ i t ’o, şi în fine nu a trecu t cu ve­derea de a face şi aceas ta „ c a p r e e a s ă o s â n ţ a s c ă , c u r ă ţ i n d ' o c u b a e a a p e l în c u v e n t , c a s â o p u n ă î n a i n t e p r e e a lu i-ş i m ă r i t ă b i s e r i c ă , n e a v f e n d in- t i n a e î u n e , s a u s b â r c t t u r â , s a t t a l t - c e v a d e a r e s t f e ­l ia , ci c a s a fie s â n t ă ş i f ă r ă p r i c h a n â “ {Vers. 26, 37). Şt noi d a ră să cău lâm o ast-felîfl de frum useţă , şi vom pu tea negreşit a ne face c rea to r i i el. Nu cere tu de* la fe-

O M I L I A X X 1 9 5

mee, ceia ce mi e s te ai el. AI vfiijut că b iserica to te le a avu i num ai de ia s tăpânu l a tote, de dânsul a fost s lăvită prin el a deven it curata,.' prin el s-a făcut fă ră de p r irha nâ . Nu respinge ne femee din causă că nu e s te trum osâ , căci a scu ltă ce d iw sc r ip tu ra : „ M ic ă e s t e i n t r e sb u - r ă t o r e albina, şi începutul dulceţilor este rodul e l “ (Sirach. 11, 3). A lut Dumne.ieu c rea tu ră es te şi ea, şi uu o batjocureşcji pe ea, ci pe cel ce a făcut'o . ,Cu ce estp vi­nova tă ea aaiţă e Nu iăiida ne femee pentru fru-m u şe ta el. A cest fao t es te al suflatelor desfrâna te. Tu ca ­u tă trum use ta sufletul uf. si imitează pe mirele b isence l . t ’ru inuse ţa ex te r io ră e plină de m ândrie şi uşurin ţă , te duce de multe-orl Ia gelosie, bănuiesc! şi de m ulte-orf eo- m iţl absurdităţi . D irâ p o t e c ă a re vo lu p ta te ? Luna ân te ia şi a doua, sati cel ir.ult un an întreg, e a ră după aceia de loc, căci ceia ce e ra o m inune de frumuseţă , se veste.ieşce în trece rea timpului, după regulă, fuse reifcits ce mai 'na in te se acoperise prin Frumuseta, ca fle pilua mândria, uşurin ţa şi a rogan ţa , rem ân la locul lor. Nu to t a şa inse es te cu frumuseţii sufletu'uî, unde am orul oda tă început rem â n e in vigore pen tru tot-deauua, căci e vorba de ta n d re ţa şi de frum useţă sufletului, ea ră nu a corpului. Ce e m a l ' fru­m os de cât] ceriu l? spune’m î; ce e m al frum os de câ t s te le le? Ori şi ce corp al numi. nu pole fi a t â t de alb şi de cu ra t ca slwiele, ori şi ce ochi al a ră ta , uu pot ti a tâ t de senini şi a t â t de frumoşi ca ele. Când ele a fi fost făcu­te de Creatorii!, şi îngerii le-aft adm ira t , după cum le adm irăm şi noi acum, pote nu to t aşa , dupre cum erafi ad m ira te ia început, căcT ast-felifi ni es te deprinderea , că nu ne Im presionăm lot în tr ’un feti a asup ra aceluiaşi lucru. Dacâ deci ast-feliii se petrece cu IV uimi se ta stelelor, apoi cu cât mat mult când e vorba de acea a fem eilo r? Dacă mal a les survine şi vre-o bol*, apoi im ediat a sb u ra t totul de Ia ea. Noi să «Mulăm la femee d ragostea , m odestia si b lâ n ­deţii charactern lu l, căci aces tea sunt sem nele d instinctive a trum uşeţel adevăra te . F rum useţă corpului sa nu o căutăm , nici să o acusam pentru lipsa unor asl-t’elia de calităţi, pe care ca nu es te s tăpână , şi chiar nici să o condam năm in totul, sait să ne descurajăm şi să ne îm puţinăm pentru aceasta , căcT e ce-va prea îndrăzneţ din parlea-ni. Nu a ti vfiţliit câtf Mtbalt_ si-aiî n rănădil v ia ta în tr ’un mod dte ielil dujtă ce si~afl lua t de soţii temei f ru m o s e ? Câţt apoT, d up ' ce şi-afl lua t d i soţii temei 1111 tocm ai frumoşc, nu aii a- ju n s la adânci bă t râ n e ţe ţ>elrec-findu-şf v ia ţa în cea ma

O M I L I A X X

m a re m u lţăm ire ? P a t a d inăun tru s ă o ş te rgem , sbâ rc itu ra din in te r io r s ă o sm ulgem , defectele din suflet să le des- rădăc inăm . O ast-felift de f rum useţă cau tă Dumnedefl, şi deci noi să form am pe femee a=t-feliu, nu a tâ ta pen tru noi; ci pen tru D nm nede ti . 'S ă nu că u ta m bani, să nu ce­re m nob le ţă ex t tr iârfl , ei acea a sufletului. .Nimeni s ă nu a ş te p te a se îm bogăţi de la femee. câcl o as t-le liu bo ­găţ ie es te n ec u ra tă şi nedem nă de Darnat: în (ine să nu cau te cine-va a se îm bogăţi din căsătorie , pen tru că ia tă ce spune Pavel în a l t Ioc: „Gel c e vo t ' s a s e îm b o - g ă ţ a s c ă , c a d in i sp i te , ş i in c u r s e , şi î n p o f t e m u l ­t e f a r a d e s o c o t e a l a ş i v a t a m a t 6 r e , c a r e c u f u n d ă p r e 6 m e n l în p e i r e şi în p e r d a r e " ([ Timoth. 6, 9). Nu cău ta deci la femee a v e re . în bani, şi atunci tofce ce- le-l-alte le vel afla cu uşurinţă . Cine, spune’ml, lăsând la o p a r te cele principale, se ocupă de cele secunda re? Dară va l ! peşte to t locul itoT'.suferim de aces t rgO. De câştigăm codîI, noî nu ne îngrijim cum s ă i facem buni, ci cum să li dăm de soţii femei bogate. Nu ne b a te m capul ca să-l facem pe copil de a fi cu p u r tă r i bune în lume, ci cum a r pu tea să devină bogat. Cbiar dacă-f fo rm ăm p en tru vre-o profesiune ore-care, nu ne îngrijim ca el să fie s c u ­tit de greşeli, ci cum să ni aducă un mâl m a re câşlig, şi cu cliipul aces ta fote s-au t ran s fo rm a t in bani. De aceia s-ati şi corupi to!ut, pen tru că ne s tăpâneşce am oru l de bani.

„Aşa s u n t datori bărbaţii să-şi iubiasca feme­ile lo r , ca şi t r u p u r i l e s a ie “ (Veis. 2S). Dară ce este a c e a s ta ? Cum de a a juns la aces t exem plu— care e şi cel m al p r i n c i p a l - c a la cea mal îndem nată figură, după ce păită acum a ^orb it at&tfa de Christo> şi de b ise r ică ? Cu d re p t cuvânt a f ă â i t t i a ceasta, căci un a s t l e l iu de ex e m ­plu e si m at apropia t, şi maf clar, şi în acelaşi t im p prin el -se învederează şi o alfă obligaţiune a su p ra bărba tu lu i . Exem plul dmtfil nici nu era a tâ t de necesar, eăcl acolo e vo rba de C h r is to s care a fosl şi Dumnezeii, şi de bună voe s a p reda t pen lru biserică. In aces t de pe urm ă Insf1, el cercetează mal metodic faptul, căci d ic e : „Aşa sunt d a t o r i u , adcc;l că taidul iubi rol nu e ce-va din e ra ţ ie , i*i o d a t o r i e a bflrbiilulul. Spunând npttl că sun t da to ri să-şt iubiască femeile ca şi t rupurile lor, a d a o g e : „Cănimeni n ic l - o d a t ă n u şK t u r î t t r u p u l s£G, ci-L h r â n e ş c e şi-l

O M I L I A X X 197

î n c â l ţ l e ş c e p r e e i “ (Vers. 29), adecă se îngrijaşce de el cu m ultă sirguinţă . Şi cum de e s te ea t ru p u l b ă rb a tu lu i ? ^ A c e a s t a a m m e s t e o s d in f ide le m e l e . si c a r n e d in r a m e a m e a “ (Facer. 2, 23). A şa d a r ă e a a fost fă­cutei din m ater ia corpului nos tru . Şi nu n um ai aceas ta , ci î n c ă : „ Ş i v o r fi a m â n d o i u n t r u p “ (Fac. 2, 24). Mai d e p a r te aposto lu l d ice: „ P r e c u m şi C h r i s t o s b i s e r i c a " , cu care ocasie s-a re în tors la ăntfeiul exem plu . „ C ă m ă* d u l a r l s u n t e m a l e t r u p u l u i lu i , d i n c a r n e a Iul şi d in 6 s e l e l u i " (Vers. 30). D upre cum din A dam a fost făcută femeea, din osele Iul şi din ca rnea lui,— căci ac es ­tea su n t cele m al principale în noi, ose şi carne , cele din- t « se rv ind ca temelie, e a râ cea de a doua ca clădire,— întocm ai aşa şi in caşul de fa ţa . Dară faptul cu A dam este c e r t ; aces t din u rm ă cum în '6 ? «D upre cum acolo, (Jice, es te o ap rop ie re a t â t de mare , to t a ş a şi aici». Şi ce în seam nă „ d in c a r n e a l u i “ ? A decă d in trânsu l cu a- de vârât. Si cum su n te m m sdul.i t î ale im u i n s l o s ? Adecă ca ue-am re n ă sc u t p n n lrân su l prin botez. Şi cum din ca r ­n e a iu l ? 0 sciţi aceas ta voi to ţ i câţi ve îm p ă r tă ş i ţ i cu sân te le ta ine. „ O s n u s e v a s d r o b i d i n t r e n s u T , <Jice în a l tă p a r te (loan 19, 36 ) ; din ac es ta deci im ed ia t ne replăs- m uim . In ce felifi ? A sculta ea răş î pe aces t fericit apostol spunend : „De v r e m e ce s - a o făcut p r u n c i i p ă r t a ş i t r u p u l u i ş i s â n g e l u i , ş i a c e l a ş i a s e m e n e a s - a î m ­p ă r t ă ş i t a c e l o r a ş i " (Ebrei 2, 14). A 'd inse el s-a făcut p ă r ta ş nou#, şi nu noi lui, şi deci cum su n te m os din o- sele lui, si. carne din carnea Iul? Unia v o m e sc de sânge şi apft, îiiiS nu e-ilu aş;t, ci p recum el s-a născut fără a- m eitecai 'e de b fir hal. si num ai mn Ducnul s a n t , io t a ş i şi noi ne nascem nriu baea botezului. P riveşce câ te e x e m ­ple ni aduce, ca sft ne încred in ţăm de acea rcn aşce ie . Val! câta prostie -la e r e t i c i ! Cel dtijâ născu t sl* renasce prin a - pă, si devine nruclus al lui adevtfrnt. Cum că devenim cor­pul lui, ii (ereticii) nu primesc aceas ta . Dară d a c a nu de­venim corpul lui, apoi cum se potri r e şce c e i a - c e ’se dice, că suntem trup din trupul lui şi os din osele lu i? Dară lu cuge t i Ia aceasta : A dam a fost c reat , Chris los s -a năs ­cut ; din costa lui A dam a In tra t s t r icăc iunea in lume,: e a ră din c6sta Iul C h m to s a isvorit v ia ţa în lu m e ; în pa ­radis a - r e s â r i t ni6rlea, ea ra pe cruce a fost desfiinţată. Deci dupre cum fiul lui Dumnerteâ a fost p ă r ta ş a l na tu re i

198 O M I L I A X X

n6s tre , a ş a şi noi s u n te m n â r t a ş l ai esentet. lut, şi duore cum ei De are pe no! în sin?, to t a sem enea si noi îl avem pe el in noi însi-ne. „Pentru aceia v a l a s a o m u l pre t a t ă l seo ş i pre muma sa , şi s e v a lip i d e fem eea s a , ş i vor fi a m â n d o i un t r u p " (Ver<s, 31). Ia tă şi al tre ­ilea d ec re t legal, câ adecă bărba tu l pâ râseşce şi pe năs ­cătorii sel, se insoţeşce tu femeea, ea râ d u p ă aceia ta tă l , m u m a şi i;opilul su n t un trup, com binat din esen ţa fie-câ- ru ia diii îî, pe resonu l că am es tecându -se sem in ţe le lor se naşce copilul, ast-feliu că câteşl tre i form ează un s ingur corp. P en tru ce a ş a ? P en tru că din începu t s a u rm a t ast- feliG. Să nu-m t spuT că e aşa , sau a l tm m terea . Nu veţjî câ chiar in corpul nos tru avem m ulte d e te c te ? Unul este şchiop, a ltul a re pici6rele s t râm be, un a ltul m anele uscate, ea ră cela-1 al t v r ’un al t m em bru al corpului slab şi ne treb ­nic, şi to tuş i nu se scârbeşce pen tru aceasta , nici iiu-l taie, ci încă de inulte-orl îl preferă îna in tea a l to ra , şi cu d rep t cuvgnt, căci doră e al sgO. A şa dară pe câtă iubire are cine-va că lrâ sine, to t pe a t â ta voeşce Dumnedett ca să avem câ trâ fer.ieti. Sun tem p ăr ta ş i aceliaşî naturî , d ară cu to te aces tea d rep tu l ' şi J a iu r ia n o s i ic că trâ femee ni im ­pune încă ce-va m al m ult. De şi sunt douS corpuri, totuşi unut e capul, şi cela-l-ait corpul. Capul lui Christos este Dumnedefl. A ceasta şi ett o dic, câ dupre cum Christos şi Tatăl sun t una, tot aşa şi bă rb a tu l cu femeea sa una sunt. A şa d arâ şi T a tă l es te capul nostru. Aposfolul ni pune îna in te doufe exemple, acel al corpuiuf, şi acel al Iul Chris­tos, şi de aceia .ca com plec tare a idee! in trodusă el adaoge: „Taina a c e a s t a m are este , eara-eQ ţlic d e Christos şi d e b i s e r i c ă ” {Vers. 32). Darft de ce aceas tă taină este m a re ? Pentru că fericitul Moisi, safi mal bine <Jis însuşi Dumnedefl, a făcut a lusiune la ea , ca de ce-va m are si _ miraculos. «Acum, dice, eO vorbesc de Christos, căci şi el lăsând pe ta tăl s-a pogorit. pe pâm ent, şi a ven i t la m ireasa sa, şi a deven ii cu ea un duch», dupre cum <Jice: „Cel c e se l i p e ş c e d e Dom nul, u n d u c h e s t e c u d e n s u l " (I Corinth. 6, 17), Bine a dis câ ta ina aceasta^ esle mare , ca şi cum pare că a r «Jiee: «am vorbit in a le ­gorii, însfi cu to te ac es tea ta in a căsă torie i m are este, şi nu alegoria pote r e s tu rn a iubirea». „D eci d a r ă ş t v o i u- n u l fie-care a ş a sa'şi i u b i a s c â p r e fem eea sa, ca şi p r e s in e ; e a r ă fem eea sa s e teama d e b â r b a t “

O M I L I A X X 1 9 9

(Vers, 33). Cu sdevSra t că aceas ta esle o ta ină , şi încă m are , pen tru ca lăsând cine-va pe născfiloriul s6ft, pe cel ce l-a crescut şi l-a h răn it , lăsând pe ceia ce a a v u t durer i si s-a necăjit cu ere şefe rea Iul, lăsănd De cel en i-aft făcut a t â te a bine-facerl, pe cel eu cari se o b id n u ise de a con­vieţui, şi s ă se Jipiască de o fiinţă pe ca re nici niacar că a v8$ut’o de m ul m uue-or l , cu care n-a avu t nimic de com un p au a aiunct, şi pe d6nsa sâ o p refere îna in tea t u ­tu ro r , cu ad e v ă ra t că es te mare ta in ă ! D ară apoi şi pă­rinţii nu se scârbesc când se petrec a sem en ea lucruri, ci se m ăhnesc când nu se petrec, şi cu to le câ cheltuiesc bani, şi fac di feri le pregătiri, costisi t ore pote , ii sun t mulţă- miţl. Cu adevfirat că m a re taină e la mijloc, ca re a re în sine o in ţe lepciune negrăită . Aceasta proEetezând-o apostolul dice m ai sus : „Eară eu ţl ic de C hristos ş i de biserica". Şi cu to te aces tea el nu vorbeşce num ai de Christos, ci si de aceia, că bărba tu l să h răn iască şi s ă ineăldascâ pe femeia sa, dupre cum şi Christos b iserica.

„Eară fem eea să se teamă de bărbat". El nu pune îna in te num ai datoriile iubirel, ei încă mal adaoge : „să se team a de b ă r b a t " . Fem eea es te al doilea prin­cip în creaţtune, aecl să nu p re tindă ega li ta tea ia tă de bă rba t , pen tru că es te sub c a p : d a r ă nici nan ja iu i s ă nu d e s p r e ţ iasca pe femee, căci ea es te corpul luî. si dacă capul desnretu iesce pe co rp , ano l si ei se ue rae îm­preună cu cornul. Ueci ca con lra -ba lan ţâ la supune rea fe- meeî, bă rba tu l să introducă, d ragostea . Aşa dară mâncle, piciOreie şi cele-l-alte m em bre ale corpului, să serviasi-ă capului, ea ră capul să se îngrijască de mem brele corpului, ca cel *■« a re in s ine to te simţirile. Nimic nu e mai bun şi mal plăcut ca o asl-feliît de însoţire nrin căsătorie. «Uară cum a r pu tea să fie dragoste , acolo unde es te frica» ? dicl tu. Mal cu sa m ă atunci es te iubirea, căci ceia ce se teme, şi iubeşce in acelaşi timp, ceia ce iubeşce, se şi t e m e ; se tem e de b ă r b a t ca*cap al el, iubeşce pe b ă rb a t ca m em ­bru al el, fiind-că şi capul es te m embrii a l în tregulu i corp. De aceia pc femee o a kudus , ea râ »e b ă rb a t l-a su p ra ­pus,, p en tru ca să fie nace. Unde es l« esralitale. n id -ndn tă nu va 11 pace, nici in cea mai dem ocratică casa , mei In casele celor m al mari . si tnVY în a l tă narte . De aceia e necesar de a ii o s ingură au tori ta te , un s ingur cap. u a r a aces tea trebuie a s e petrece .num ai iu a racen le pamgnleşcf, de v rem e ce acolo unde sun t b ă rb a ţ i duchovniceşci, va fi. pacea. Cinci mii de sâ liete eraQ, şi n imeni nu ijieea câ es te

2 0 0 O M I L I A X X

ce-va al s M din ave rea com unită ţel , ci se supuneau unii a l to ra . Aceasta es te dovada p ruden ţe i şi a înţelepciune!, cum şi a tem ere! de DumnedeO. Modul iubire! ni l-a a r ă ­t a t apostolul, d a ră modul tem ere! ce trebuie să o aibă fe­m eea de bărba t , nu i-a a r ă ta t de loc. Şî priveşce cum el m areşce şi Întinde moduf iubirel, p r in„povestirea celor a - tinggtore de Christos şi de b h o r i ră , şi prin povestirea ce­lor cu privire la propriul corp al bărba tu lu i , şi cum apoi adaogă: „ P e n t r u a c e a s t a v a l ă s a o m u l p e t a t ă l s e a ş i p e m u m a s a " , pe când modul tem ere! femeeî nu-1 a* ra lă câtuşi de puţin . Şi de ce o re? P en tru aceia că voesce a s tăoânj mal mult iubirea. ( înde es te iuhire 16te cele- 1-alte u rm ează de la s in e ; d a ră unde es te frica. In geneva! s e înl&mplă cu to tul conîrarif '. Cel ee iubeşce pe femeea sa, ch iar de nu a r fi ascultătore. o va supune to tuş i prin iubire. Concordia es te greO de in trodus num ai atunci, când soţii nu sun t legaţi eu d ragostea înfocată, da ră in a s em e­nea cas frica nu folosesce la nimic. De aceia el s tăru ieşce mal mult asup ra iubire!, căci ea es te cea m a l pu ierni că. Fem eea s-ar na rea că es te asuprită , prin faptul că i s-a ordonat «e a se supune bărba tu lu i ; d ară toemal pentru aceas ta ea covirşaşce pe bărba t . Principalul e, că b ă rb a ­tu lui i s*a poruncit de a o iubî. «Dară ce? dicl tu, dacă ea nu se tem e de mine* ? Tu iubeşce-o, împlineşce-'ţl da toria ta , căci dacă nu asr.uîfâ de cele ce-l spun alţii, cel puţin va trebui să înţeleagă cele ce-l spunem noi. Aşa bună-orâ ascultă ce dif-e Apostolul: „ P le c a ţ i - v S u n u l a l tu ia , dice, î n t r u f r ic a lu i D u m n e d e O 1*. Dară dacă unul nu se plea­c ă ? Tu siipune-te Segel Ini Dmunedefl. Fem eea chiar de nu este iubită, lo tuş i să se supună, ca să nu dee nici un m o­tiv de nem ullâm ire din p a r te - i ; deasem enea şi bărbatul, chiar de nu s-ar tem e fem rea de el, totuşi să sl*o iun ia­scă, ca ast-felifi cu nimic sâ nu lipsască; şi cu un cuvânt fie-care să-şi indepliniască datoria sa. Aşn dară , aceasta es te căsătorie dupre Christos, c iVnione (incnovnicească, şi naşcere ducbovnicească. Naşcerea uo-ilrâ nu este din s â n ­ge, nici din dureri, şi nici din pofta corpului. Ast- fel iii a fost naşcerea tul Christos, nu din j'ânge, şi ni>‘t din du re r i ; a s t 'f t l io a Cost şi naşcerea tuî Isnac, căci ascultă ce dice sc r ip tu ra ; „ Ş i î n c e t a s e S a r e t a s e f a c e c e l e f e m e e ş c l “ (Facer. 18, 1!). Deci şi nunta nu es te din poftă corporală , ci es te cu to tul spirituala, sufletul conlegându-se cu Dum- nedeu prin o le g ă tu r i , pe ca re el singur o scie. De ace ia

O M I L I A X X 2 0 1

dice: „Cel ce se lîp eşce de D om nul, un duch este cu dânsul^. Priveşce cum se. Încearcă să uniască eorpu* rile, ca şi spiritele. Unde sun t acum eretici! ? Căci dacă nunla a r fi fost dintre faptele condam nate , nu a r fi vorbit de mire şi du m ireasă , n a a r fi pus Ia mijloc acele cuvinte : „Va pârasi omul pe tatăl seo , şi p e m um a s a “ , după care earăşf adaoge, *că ac es tea le-a dis de Christos şi de biserică.» Despre ac ea s tă m ireasă v o rb e ş te şi p sa l­m i c u l : „A sculta fiica şi veţîf, şi p leacă urechia ta, şi u i tă pe poporul tea şi casa părintelui teo, şi va pofti împăratul frum useţa ta “ {Psalm. 44, 12. 13). De aceia si Christos a d i s : „ E t i de la D um neţlea am ie­şit, şi earăşi m erg la tatâ l“ (loanlG,28.29). D ara când dice câ a lă sa t pe talăl, să nu ’U inefcipuT vre-o sch im bare de Ioc, dupre cum se in tâm plă la om eni, pen tru că dacă se dice că a «ieşit,* aceas ta e cu privire la corpul lui. Tot ast-feliii t rebu ie a înţe lege şi dicerea a p ă r ă s i t pe tatăl. Dară de ce n-a <iis şi despre femee, câ se va lipi de băr­batu l seti, şi vor ti doi un t r u p ? De ce? F iind-eâ aici el vorbeşce despre iubire, şi se adresazft bărba tu lu i , pe rând cu ea vorbind despre frică, dicea : „ B a r b a t u l e s t e cap fem ee l“ , şi Christos earAşi es te cap bisericef. Deci băr­batului ’l v o r b e l e desp re iubire, si Iul l a încredinţa i iu- bifva, şi deci pe dansul îl ş t i i n ţ e mai m ult şi-I lij 'eşce de fem eea sa. P en tru ca in adevfir, t e l ce pen tru fenice p ă ­r ă se ş te pe tata! sfiu, dacă îa u rm ă o p ă r ă s e ş t e si pe ea, de ce ie r ta re pote ii v red n ic ? Nu vedî de t ă î ă r ins le vo- eşce D um nedtil a se bucura ca, de vrem e ce tu le-ai des­p ăr ţ i t de ta tă l Sfift, t a să te lipesc! d e e a ? «Dară da«A. dicl tu, eQ fac lot ceia ce sun t da lo riâ . şi t a mt ni6 u r ­m ează»? El bine, asculîă ce dice lot P a v e l : „ E a r ă de s e a e s p a r t e cel necredincios, despnrta-se, ca nu e s t e r o b i t f r a t e l e s a u sora intr'uneie c a acestea* (l Co­ri nlh. 7, it>). Când tu audi că se vorbeşce de team ă, pre­tinde o ast-feliii de' team ă ca de la o fem ee liberă, ea ră nu t a de la o sclava, c ă d doră es te corpul (60, şi d acă faci aşa îU b;djocureşcI s ingur corpul tgu necinslindu-t. Care es te acea leam a ? S aă maî bine dis, de ce anum e Să şe îeam ă e a ? Sa mi se im notriv iască barbatuluI, sâ tiu*i to o trad ică la (ie c’e (>as. să nu iubiaS'ă â n U e ta te a *, pădâ aici să se mărgtniască team a ef. Dacă tu o urneşti cu a*

2 0 2 OMILIA XX

devorat, veî face şi mal m ari de cât ţi-a pre tins ea. Sexul femeesc es te ore-cum mal slab, şi a r e nevoe de mutt~~aju- toria , de m ultă îngăduinţă . Ce â r pu tea dice cel ce eon-? trac tează a doua căsătorie ? Nu vorbesc aces tea ca cum aşi c o n d a m n a ; să nu fiu una ca aceas ta , căci şi aposto­lul diti spirit de to le ran ţă a permis. T o te să le faci pentru femee, to le cele necesare să i Ie proeuri, căci datoria te face. Aici el nu a re pre ten ţie de a ' ţ l p roba asem enea d a­torie prin in troducere de exem ple ex ter io re , dupre cum face în m ulte tocuri, căci fera deajuns exemplul acela cu Christos. „Va paraşi om ul, ţlice, pe ta tal S60 ş i p e m u m a sa “. El im n dis va convieţui, ci s e v i lipi de fem eea sa, a ră tâ n d uri» ac ea s ta a d e v ă ra ta iubire, iubirea cu pasiune. Şi nu s-a m ulţărn it nici cu aceas ta numai, ci pr in m ducţiune a a r ă ta t o a;t-felîG de supunere, în câ t să nu se mal pară cft sun t doî. ci unui singur. Nu a dis un ducb, un spirit, căci aceas ta e în totul posibil, ci ca să fie u n s i n g u r c o r p . Acesta es te ai doilea princip, care con­ţine in sine m ultă egalitate , d a ră to tuş i bărba tu l a re ce-va mal mult, şi a c eas ta es te cea m al m a re m ân tu ire a unei ease. A lua t acel exem plu cu Christos şi cu biserica, nu num ai ca să a ra le că trebuie a iubi, ci, că trebuie de a şi form a pe femee. „Ca sa fie, dice, s â n t ă şi f â r a p r ic h a -_ n â“. Dacă o vel forma sân ta şi f ă ră de prichană, to te ce le - la l te vor u rm a de la sine. Caută m al ănieiti cele ji!» lui Du m ne de O, ea ră cele omenesc! vor u rm a cu m ultă u- şunntî j . Form ează-ti fenieea, căci num ai ast-feliii se în ţe ­penesc temeiiiie casei. Ascultă pe Pavel, carele s p u n e : „D e voesc sa se înveţe c e - v a , acasa sa 'şl î n t r e b e pe bărbaţii lo rK (I Corinlh. 14, 35). Dacă deci în aces t ielifi adm in is trăm casele nostro, vom fi destoinici de a a* vea privighere şi a su p ra bisericilor, căci şi ca sa es te o mică biserică. Numai ast-feliC şi bă rba ţi i şi femeile se fac buni, şi se intrec unii pe alţii. Gândeşce-te la A braam , la Sara, ia Isaac şi la acele tre l-su te opt-spre-dece capete de familii (Facer. 14, 14), cum în tre ag a casă e ra bine gu- berna tă , cum era îu ea m u ltă evlavie, şi cum îndeplinia porunca apostolică. Şi S ara se te m ea de bărba tu l seu, căci ascultă-o pe ea ce d ic ea : „Incâ nu m i s ’a f ă c u t a c e a ­s t a pană a c u m , ş i Dom nul meG este bătrân" (Facer. 18, 12)j da ră şi el o - iub ia in t r ’a lă ta , că ascu lta de tot. ce spunea ea. Şi copilul lor a fost virtuos, si servil loc a â fost adm irabili , căci nu aft heş ita t de a so primejdui îm preună

OMILIA XX 203

cu stflpânul lor, nu au a m â n a i îndeplinirea poruncel lui, şi nici nu aQ c e ru t s â li se spună causa, ci unul ch ia r d in tre dfinşil, ca re e ra ca cănitenie a celor-l-alţl, a fost a t â t de ad m ira t’ în câ t i s-a Încred in ţa t grija pen tru căsă to r ia fiu­lui lor, şi înda to r irea de a călători pes te hotare . Dupre- cum se pe trece ş i cu un general, care ’şl a rc concen tra tă to!ă a r m a ta in t r ’o tabâră bine în tă r i tă ,— din care causă ina­micul nu p6te p ă t runde prin nicl-o par te ,— to t aşa şi aici, când bărba tu l , şi femeea, şi copiii, şi servitori i , sun t cu- toţii s tă ru i to r i în datori ile lor rec ip roce ; a tunci m a re este şi concordia in acea c a s ă ; ea ră dacă nu e s te aşa, apoi de- multe*orI ch iar p r in t r ’un singur servitorii! s t r ica t totul se r e s to rn â şi se nimiceşce, unul singur, die, e s te în s ta re de a str ica lotul,

*). Deci s â avem m ultă îngrijire de femei, de copil, şi de serv ito ri , cunoscfind câ num ai cu modul aces ta nt vom pu tea ţ inea cu u şu r in ţă au to r i ta te a de bărba ţi şi res- punderile n i ’ vor fi ma"l b lânde şi mal cu îngăduinţă, eăc t vom putea d ic e : „ l a t a eQ ş i p r u n c i i c a r i i m i l-a d a t D u m i i e d e a “ (Isaia 8, 18). Dacă bărb a tu l nu es te vrednic- de respect, dacă in line eatuil nu e s te bun, apof corpul nu va pu tea înfrunta nici chiar cei m al mic a tac . Deci cu miiît reson a spus apostolul că bâ rb a lu l oă’şl iubiaseă- pc femee, ea ră femeea sâ se te am ă de b ă rb a t , ca de cap.: «Şi cum s ’ar pu tea aceasta» ? $icl tu. Cutn câ trebuie a fi aşa , aposto lu l a a ră ta t clar, da ră modul cum şi în ce fe- liu, !1 voift a rs ta efl voufi. Dacă vom despre lu i ave rea , dacă vom avea r r iv i re a înd rep ta tă numai asup ra unul s ingur lucru, adecă asup ra virluţel sp irituale , dacă în fine vom avea îna in tea oehilor frica de Dumr.edtu, el bine, a tunci num ai căsă toria ni va fi fericită. Ceia ce sp u n e a se rv ito ­r ilor cătrft carii se ad iesază : „ Ş c i i n d ca o r l - c e b in e v a f a c e f ie - c a re , a c e i a v a l u a d e la D o m n u l , orf- r o b u l , o r i c e l s l o b o d " {Efes. 6, 8), aceas ta se aplică şt aici. Tu nu iubeşcl a t â ta pe femee pentru cuvântul că e femee, câ t o iubeşcl pentru urnirea ce trebue s â o al că trâ Christos. A ceas ta a şi d a t’o a se înţelege, cîud el dice l „ C a D o m n u l u i " . A?a dară ca şi cum al asculta pe Dom­nul făcând to tu l pentru dânsul, tot a ş a şi în caşul de faţă

*). P a rtea m orală. Trebuit? a avea bărbatu l m ultă Îngrijire de- femee, <le copil şi de servitori. D espre supunerea fem erf şi despre onorea el, turn şi despre viata dem nă şi sim plitate in îm brăcăm in te IVeron).

-2 0 4 OMILIA XX

fă totul ea pen tru densul. A ceas ta e de ajuns de a le in- •demna şi a le convinge, şi fot-odată a nu lăsa ca să se introducă vre-o b irit re asup ra eî, si a se furişa v ra jba In r a sa ta. Nimeni să nu fie lesne credeloritt ş i ’ s ă birfiască pe b ă rba t din causa femeeî, dara nici bă rba tu l să nu creadă

-cu u şu r in ţă to t ce se vorbesce contra femeeî. Nici femeea apoi, s ă nu censureze cu am ănun ţim e in tră r i le şi ieşirile .bărbatului de acasă , da ră apo i nici bă rba tu l să uu se facă vrednic de vre o bănuială. Căci de ce, spune-mi, Iotă diua tu eşll la : dispoziţia pr ie ten ilo r tei, pe când la dispoziţia femeeî deabea sea ra , si nici a tunci nu voesel a-l spune a- devfiru!, ca ast-felifi să fu cura t de b ănu ia lă? Chiar de te-ar acusa femeia, tu nu te supă ra , căci aceas ta o face din iu­b ire şi nu din uşu r in ţa . A cusarue el sun t isv o n te din iu­b irea el cea in rercan ia tâ , din predispoziţia el cea inrlăcă­ra tă şi din frica ce o a r e de tine, ca să nu te peardă..Ea se te m e — şi ac ea s ta e s te te am a ce trebuie să o a ib ă -^ ca nu cum-va cine-va să-I ti răp it favorea ei ce o a* vea Ia line, ca nii cum va să o fi păgub it de capita lu l •bunurilor el, ca nu cutn-va sâ-I fi fu ra t b ă rb a tu l—capul el— , să nu-I fi s ă p a t v ia ţa e( conjugală. E s te apoi şi o -altă chestiune, ca re negreşit câ e sem nul unul suflet mic. Nimeni să nu se ocupe de serv ito ri m ai m u l t de câ ttrebuie, nici bă rb a tu l de fată. şi nic! femeea de servitorii),căci to te aces tea su n t îndeajuns de a deşcepta bănuelr. Oândeşce-te Ia omenii aceia drepţi . Insg jl b a ra îndem nase pe Abraam de a lua pe Agar, insgşl ea poruncise patriar- c h u l u l n i m e n i nu a silil’o Ia aceasta , satt m ăcar l-a t r e ­cut prin minte, căci bărba tu l, de şi petrecuse ' mult t im p ■din v ia ţa sa f;iră copil, lotuşi a r fi p re fe ra t ca mal bine n id -odatâ să nu fie ta tă de copil, de câ t să în tr isteze pe femeea Iul. Dară după to te acestea, t e dice S a ra ? „ J u d e ­ce Dumne^eQ î n t r e m i n e şi i n t r e tin e“ (Fac. 16, 5-6). 'Dacă A braam a r fi fost ca mulţi alţii, ore nu s-ar fi m â ­niat pe dgnsa ? Nu a r ti r idicat m ânele în sem n de m irare , ca cum a r fi voit să s p u n ă : «ce d ic i? eft nu voiam a .n if i ap rop ia de femee, ’ţl-am făcu t guslu l U50, şi acum m£ in- v inovă ţeşcu ? Nimic din aces tea n-a spus, d a ră c e ? „ I a t ă s l u j n i c a t a In m â n e î e t a l e , f â c u d â n s a c u m v a ■placea ţ i e “ . A p reda t dec! pe acea femee. ca să nu s u ­pere pe Sara, a ră tân d prm aceasta că ceia ce s-a petrecut, nu a fost din causa lui. Şi re ia ce este mal mult că a în­depărta t-o de la casa sa fiind ea ing re^a tă . Cine nu s a i fi milostivit a sup ra celei ingrecate, cum şi a sup ra p runcu ­

O M I L I A X X 205

lu i sefl? D ară d rep tu l A braam nu s-a încovoiat de loc,_ cftcl înain tea tu tu ro r el punea iubirea c ă t r ă fem eea Iul legiuita.

Pe aces ta deci să*l im ităm şi noi. Nimeni să nu de* faime să răc ia apropelul, n imeni sâ nu fie îm pă t im it de bani,, şi a tunci to te se resolvă cu bine. F em eea să nu d ică b ă r ­ba tu lu i : «Prostule şi fricosule, eşll plin de t rândăv ie şi Oe som n m u l t ; iată cum cutare; ca re e s te umilit şi d in t r e cel umiliri, înfruntând primejdiile şi fâc&nd m ulte călă tori i au reuş it aş i face avere , şi fem eea Iul p o r tă au ră ri i , şi se p reum blă peste lo t locul* p u r ta tă de ca lă ri atbf, având pri’mprejurul el o sum edenie de se rv ito ri şi de eununcl,— ea ră tu, se rm ane, le-ai p itu la t şi t ră ie ş t i d e g e a b a » ! Sâ nu vorbiască femeea de aces tea , căci ea e s te corpul b ă rb a ­tului, şi corpul nu porunceşce capului, ci e supus şi a s ­cu l tă to r i i . «Dară c u m v a putea su p o r ta s ă ră c ia ? diVî lu , şi unde va găsi ea încurajare» ? Ef bine, gândească-se la cele mal să race de câ t e a ; gândeascâ-se apoi t a i e ieie nobile şi din nobili, nu num ai că nu a â p r im it ce-va d e la bărbaţi, d a ră ch iar li-aQ adus zes tre prin m ăritiş , şi cu t6 te aces tea ii li-a fi cheltu it totul. Cugete apoi ta di feri lele primejdii resu ita le din nişle asl-feliU de bogăţii, şi a tunci d e s igur câ va imbrăţoş;» v ia ţa liniştită şi fârfl de sgomoL. Dară dncâ ea a re adevgra tă iubire cfttrâ b ă rb a t , nu-t va dice nimic, ci va u re te ra ca SiVl aibă iângă densa, ch iar de nu l-ar procura nimic, de câ t miile dt* la lan ţ l de aur, aduna te din călă torii cu m ulte griji şi necazuri sp re a le aduce femeilor. Dară tttci bă rb a tu l când aude as t feliu de m iisljârl —ea ţi cum a r avea vre-o s tăpân ire asup ra tem ee l— ■ sâ nu alerge la insulte şi bălăf, ci să o sfătu iască, să o mângâe, ca pe una ce es te im perfecta, sâ o convingă prin resone, şi nicl-odnlă s â nu înlindă m âna asup ra ei. De­p ar te acestea do un suilet liber. N îd insulte, nici batjocuri, ci sâ caute n u l bine a o forma, ca pe una ce es te inal- uşdrâ ru cugetarea . Şi m m .ar puica fi a c e a s ta ? Dacă ea va cun6şce care e adevCrala bogăţie , dacă va afla tiloso- fia cea înaltă, nu va m al actisa nici oda tă pe b ă rb a t pen ­t ru unele ca aces tea . Să o înveţi deci, că să răc ia u u este v re -un rgQ; să o înveţi nu num ai cu vorba, ci şi cu fap ta ;, s ă o înveli, a despretu i s lava deşartă , şi atunci de sigur că nicl-odată iem eea nu-ţi va vorbi de aces tea şi n ic i 'c ă va dori bogăţia. Dupre cum cine-va duceml în casa sa o- sta lue , din primul m om ent cau tă sâ o aşeze bine, ca sâ (ie plăcută la vedere, lo t nsa şi tu din sa’ra ân te ia când.

2 o 6 O M I L I A X X

-al prim it pe femee în casa fa, înva ţ’o sâ (ie m o d e ra tă in pretenţiunl. sâ fie b lâ n d a ; înva ţ’o eum să t r ă ia s c ă ; chiar ain capul locuim, ch iar de ia inceput învaţ 'o şi conviuge-o ca sâ alunge de la ea d ragostea de bani. Invaţ-o sâ filo- şofeze, povâţuieşce o cu să nu a ibă nicl-odatâ au ră ri i a - t â rn a le pe um eri şi pe lângă obraji, sad p r i ’mprejurul grum azului, nici spânzurate in saloH, şi nici h a in e au r i te şi preţiose, ci căsu ţa vostrS sâ fie veselă, e a ră aceâ veselie şi ser.inâlate să nu se pogore in insulte, T o te aces tea la sân - du-le pe sa m a celor din şa tră , tu înfrum useţează ’ţf casa ta cu cea m al m a re pod&bă, suflâud in ea venlul mode- raţiimel, ca re va p u r ta cu sine şi cea m a l p lăcu tă m ireaz- mă. Uin ac ea s ta resu ltâ douâ, saft m al b ine dis trei b u ­nuri mari. Mal'nlSiâ că m ireasa nu se va în tr is ta dacă se desfac acele galerii d e tablouri de*prin odăi, dacă din fie­care odae se a lungă acele im brâcâm inţl preţiose, acele vase de a rg in t şi de aur. Al doilea, câ mirele nu se va m al îngriji de perderea lor, saii ch ia r şi de paza lor. Al tre i lea şi ca re es te ch iar principalul bunurilor , câ din t o ­t e aces tea se a r a lâ p ă re rea Iul, că adecă de nimic din a- -c este a el nu s im te vre-o mu Iţă mi re deosebită, şi că şi ce- le-l-alte to te el te va în d e p ă r ta din casa sa, că nici dan* ţu rl , nici cân tări desfrâna te nu va perm ite vre-odată a se petrece sub acoperăm ântu l casei sale. Cunosc bine, că voi Ci pă re a ridicul po te unora, când eu legiferez de a c e s t e a ; d ară dacă m6 veţi asculta, cu trece rea tim pului dându-se pe fa ţă folosul resu lta t , veU cun6şce şi câştigul. A tunci rîsul se va sfârşi, veţi r îde po te de obiceiul de a c u m ; veţi ve ­d e a în fine câ ceia ce se petrece acum es te cu adevSra l faptul unor copil sburdalnicl, a unor omeni beţi, pe când ceia ce ett îndem n es te faptul prudentei, al unei filosofii ş i a unei v i t ţ l cu adevfirat înalte.

A şa d a r ă ce dic eu câ trebuie a face? T o te acele cân tece urîle. sataniceşcl, to te acele ode n e c u v iin c io s , Iote acele sburdăr î ale t iner i lo r desfrâna ţi almigă-le de la nun ­ta ta, şi io te aces tea vor pule.i să eum inţascâ din capul locului pe m ireasă , căci im ediat îsi va dice în s ine : «ce feliQ de b ă rb a t es te aces ta a l â t de filosof? el nu cons i­deră intru nimic vin ţa p resen ta , e a ră pe mine. in-a adus în casa sa num ai peniru facere s: îngrijire de copil, şi pentru ca să-i adm inis trez casa». Pole că aceste vor fi ■desgustâlii-e miresei ? N um ai în d iua ânl6( şi a doua, e a ­ră la u rm ă nu vor m a l fi, ba încă va simţi cea mai m are m ulţăm ire , căcf se vede scăpa tă de ori ce bănuea lă . Cel

OMILIA XX 207

ce chiar tn t im pul nunţel lui nu a su ferit cântecele din fiu ere, nici jocurile safi 'a c e le frinturl de cântice, e tnal m ult ca sigur că unul ca ac es ta nu va suferi nici-odată ch iar de a vorbi ce-va uricios, d a ră de cum de a face. După aceas ta apoi, c â n d .a l în d e p ă r ta t lo tu l de la nuntă, luându-ţi fenneea pe lângă tine, formează-o bine, scoţând pen tru m ult ti in» la iveală faptele cele ruşinose, in con- verşa ţiunile ce le a l cu ea. Dacă ea a r fi ch iar cea mal neruş ina tă d in tre 16te fetele, to tuş i se va deprinde a tăeea sfiindu-se de t ine ca bărba t , şi în definitiv se va deprinde cu îm prejurări le . Tu deci, să nu îndepărtez i de la ea curând sen tim entu l de ruş ine şi de sfială, dupre cum tac bărba ţi i cei deslranaţi , ci in tre ţ ine- i pe m ult timp, căci m a re folos vel avea de aici. A tunci ea nu te v a acusa şi nici nu te v a m u s t ra pen tru ce ia ce al hotărî . A şa d a ră t6 te Ie legife­rează în acel t im p, câud ruş inea si sfiala de tine, ca şi un frâu, nn o va lasa ca să te dojeniască saii să te acu* se pen tru ceie petrecute , căci când ea se bucu ră de s in ­c e r i ta te şi de curaj faţă d e tine, a tunci cu m ultă uşurin ţă to te le restornă . Când pote fi un tim p m a t oportun spre a form a pe femee. dacă nu acela, eând ea se sfiesce de bă rba t , se teme si se ruşinează încă de dânsu l? Atunci deci stat)Ueşce-i legile după care a re a se povăţui, şi te v a asculta in Lotul, cu voe saii fără voe. Dară cum să nu îndepărtezi de ia ea sen tim entu l rusinel? Când le vef a - ră la şi tu nu m ai puţin ruşinos ca ea, conversând puţine «u ea, şi chiar acelea spunendu-le cu m u ltă serios i ta te şi concisiune, A tunci stabileşce S11 ea cuvintele filosofiei celei înalte , căci sufletul el p r im eşce ; a tunci introdu-I cea mai burtă şi mal f rum âsă predisposiţte sufletească, voiQ să dic ruşinea. Dacă voiţi , eti v6 voiu vorbi şi cu exemple , eâm ce felia trebuie a conversa cu ea. P en tru că dacă chiar Pavel nu s-a da t în la tu r i de a sp u n e : „ S a n u o p r i ţ i d a t o r i a u n u l a l t u i a , f ă r ă n u m a i d e b a n a v o i n ţ ă p â ­n ă la o v r e m e * (I Corinlli. 7, 5), şi vorbia că tră femei m ă r i ta te de curând, saii n u l bine <Jis nu femeilor t inere, c i sufletelor duchovniceşci, apoi cu a t â t m al m ult noi nu ne vom da in la turi d e ’ a spune de aces tea , Aşa d a ră ce t reb u ie a conversa cu ea? Trebuie a i spune cu m ultă g r a ­ţ i e : «Ea, copilul meu, te -am lua t de to v a ră şă vieţef, şi te in tro d u c ca pe to v a ră şa m ea în cele m ai cinstite şi mai necesare datorii, — in faetjrea şi c r e ş te r e a de copii şi ir adm in is t ra rea casei meie. Deci ce te rog eQ ? Ca acestea .sft le şeii de la inceput, şi să mulţămţişiîf lui Dumnedeu

2 0 8 OMILIA XX

carele a legiuit ast-feliu». De c â t m a l’nain te de ac ea s ta e m al b ine de a-I vorbi de dragoste , pen tru că nimic nu contribu ie a tâ t de mult de a o convinge că cele vorbita su n t adevărate , ca a tunci când îi vorbesc] de dragoste . Şi cum ÎT vel a ră ta d ragostea t a ? D a c ă ’l vel spune «că eu puteam să iaii in căsătorie şi pe altele, pote şi tnal bogate satt şi m ai nobile ca tine, *îns£ nu am lua t pe nici una, ci te-am preferat Deţine, pentru că m -am îndrăgostit de tine şi de educaţia ta, de d e m n ita tea ta , de. b lânde ţa şi de pruden ta ta». Apoi im ed ia t p repa ră calea cuvin te lor celor cu privire la înalta filosofie, şi acusă bogăţ ia după cât-va timp. Dacă t u ’l v o rb eş t i cnm s-ar în tâm p la de bo ­găţie şi apcş! cuventul a s u p ra ei, vel deveni g re o if i ; d a ră dacă vet proceda sistematic , to te Ie vel reuşi. De alt-felifl vel pă rea in ochii ei ca un om aspru , nep lăcu t şi micro- log, dacă vel acusa fş ră rost bogăţia , şi vei face apologia sărăciei. Dară când vei lua subjectul din înseşi inconve­nientele bogăţiei, ea va fi m ulţăm ită . Deci vei d ice: «E re c e sa r a re lua ea răş i vorba începută , cil adecă eU nu am pr im it a lua in căsătorie fem ee bogată. Şi de c e ? De si­gur că nu am făcut aceasta din în tâm plare , ci m-am con­vins rtî bim1, câ bogăţia nu es lc nimic al t de cât un lu­cru do i le sp re ţu î l ; ea es’e ctiaracteris tica tăMurilor, a fe­m eilor iie.ffrânate şi a profanatorilor de m orm in te . Şî de aceia eţi, lăsând Ia o par te pe to te femeile bogate, a m a v u t in vedere virtu tea la sp irituală , pe care o prefer în a ­intea orT-cărel bogăţii, şi le-nm lua t pe tine, căcf o fată16n6ră, în ţe leap lă şi liberă de ptTjudrţiile al tora, o fa tă «■are se inîleleţnicesce cu evlavia, es te m al dem nă si maî de respec ta t fie r â t lumea în treagă. Tocm ai pen tru aceas­ta eu te-am ales, te-am luat, te iubusn şi te p refer sufle­tului meii. V iaţa p resen tă nu es te nimic. Eâ doresc, m& rog şi în fine to tul fac ca noi să ne învrednicim d e a trăi în aceas tă v iaţă ast-feliii, în câ t să putem şi dincolo în v ia ţaviilâre de a fi îm preună şi a no bucu ra de cea mai m a re-linişte. Timpul present es te sc u r t şi v rem e ln ic ; d a ră d a ­cii ne vom irivrednici ca să (im nlăcutl lui Dumne^ieft şi sâ petrecem ast-felîu aceas tă v iaţă, apoi vecinic ne vom găsi cu Christos şi vom fi îm preună cu mal m ultă plăcere.. Eu pun iubirea fâ m al nresus de orl-ee, şi nimic nu’ml va fi a t â t de greoiu şi desnlăcut, ca a mfi ce r ta cu tine. Chiar de a r ireDui sâ perd totul, ch iar de aşi deveni m ai să ra cca Iru (un cerşetoria în I taca pe tim pul lut Odiseu), chiarde aşi trece prin cele mal m ari primejdii, sau aşi pătimi oii 'ce , I6te ’m t vor fi suportab ile şi uşore, dacă eu m e

O M I L I A X X 2 Q9

găsesc bine fa ţă de tine. Şi copil ’m l v o r fi do r i ţ i în t r ’a - . l â t num aî, în tru câ t şi tu te Tel găs i b ine fa ţă de mine. . De aceia va trebui ca şi tu să faci to t aşa». A po i a m es­te că şi cuvintele apostolic^, a ră tâ n d că ast-feliii voeşce' Dumnezeu de a se s tabili d rag o s tea in tre no(. AscuHă iee.

.d ice sc r ip tu ra : „Pentru a c e a s t a v a I a s ă o m u l pre t a t ă l seQ şi pre m u m a s a , şi s e v a lipi de fem eeas a “ . Aşa dară sâ nu fie Ja mijloc n ic i un p re tex t , ca resă ni dee pe faţă m ic im ea nostre de suflet. « P eară b a ­nii, lipsască m ulţ im ea sclavilor, lipsasc» to le onoruriledin lume, căci inie de câ t to te ac es tea e m a l de d refera t d ragos tea ta», Ure nişte ast-feliti de cuvinte nu vor fi mai plăcute femeeî înain tea au ru lu i şi a m u lto r t e s a u r e ? Nu te teme, că fiind iubită ea îşi va perde ru ş in ea fa ţă de tine, tu m ă r tu n seşc e - î ca o iubeş ti , căci dacă femeile perdute , ca re astă-df sim t lângă uu bă rb a t , m â ine lângă un altu l, cu d re p tc u v 6 n t a r deveni, im per tinen te audind asl-feliu de cu v in te ,1 o femee liberă şi o fata nobilă nici o d a lă nu se va îngâmfa la nudul unor cuvinte de leiiut aces ta , <i îneă mat m ult s-av pleca. P ro b e a z ă ! convie ţu irea uu ea in tr ’uu mod sincer, silesce-fe de a sta m ai m ult acasă pen tru densa de cit în le r s î ; prefer 'o îna in tea tu tu ro r urielentlor si cliiar copiilor ce-l nasce : d a r ă si ne a c e s u a tu să-t i unesc! pe 11- tru dânsa. Dacă face vre-o faptă lirmă si m ă re a ţă , tu laud-o şi aum ir-o ; ea râ d e com ite vre*o absurd ita te , cum se în­tâm plă tinerelor, tu s tă tueşee-o şi am in te s te - î cele din in­ceput. In to t-deauna acusa averiie si JuxuJ. şi dâ-I a în ţe ­lege t ă ornam entu l miel f e m e le -a c e l isvorît din p ru d en ţă şi dem nita te , şi în frne învă ţ’o încontinuu cele cnnveuaDtie.

Kugăciunele v o s tre să sc facă iu comun i Fie-eare să se ducă la biserică, ea râ despre cele ce afl au d i t acolo v o r­bi ndti-se satî c e t iu d u s e să se în trebe acasă , bă rba tu l po fenice şi femeea pe bă rb a t . De cum -va vfe s tă p â n e ş te s ă ­răcia, In pune la mijloc pe bărba ţi i ^ânţf, pe P e tru si pe Pavel, c a n t au reuşii m a i m u lt de câ t to ti îm păraţii şî bo­gaţii păincniuiul, cu to te că şi-au pe t recu t v ia ţa în foine şi sete. Invaţ’o că n imic nu pote fi mal grozav in v ia ţa aceasta , ca a se pune c ine-va co n tra poruncilor luî Dum- nedeii. Dacă se Snsdră cine-va- ast-feliii şi sub ast-feliii d e condiţiunl, apoi nu va ii nnu pre jo ş tfe câ t cei ce duc o v ia ţă singuratică , saft de cât cel ne’nsuraţl . Dacă voeşcl a face şi ospeţe saci a da mese, bine, în^e n n i i c necuviin­cios, nimic nedemn s ă nu se p e t re ac ă la ele, ci dacă vel găsi v t 'u n sărac sânt, care v-ar pu tea b ioecuventa casa, şi

U

-210 OM ILIA XX

Vare priu in tra re a lui a r in troduce şi b inecuvân tarea lui Vam nrăeu ia casa vostră , pe acela clieamă-1. S a mal spun ;şi alt-ceva ? E ‘ bine, nim eni d in tre voi sA nu cau te a lua ;in căsătorie fem ee bogata, ci m ult maî să racă ca el, pen­t ru că dacă e cu avere , apoi nu va în tră în acea casă a- tâ ta « lu lţăm ire provocaţii de banii ef. ne cât desgust p ro ­vo c a t de bat jocuri le el, pe c â ta p reten tiune tini parte-l de a cere mal m ult (ie câ t a adus ca z e s t r e ; iii fine deşgnst din causa insultelor, a luxului cehii m are , şi a vorbelor g tvoe pe ca re le pror.unţă. Dară pote va d i c e : «N-ani chel- tu i t din al 160 nimic, c a d staO de fa ţă cele aie mele, pe «a re mi le-aO fost d ă ru i t părin ţii mei*. D ară ce spui, fe­m e e? Staţi de fa ţă ale t a l e ? Şi ce cuvânt pote fi m al urî- d o s ca a c e s ta ? T u nu al al t corp p ropria a l tfiă, şi apoi a l avere p ro p r ie a ta ? După în su ră lo re . nu maî sun te ţi doufi corpuri, ci unul s i n g u r ; şi dacă e aşa, apo i averile s u n i doufi şi nu nna s ingură ? Val, la câ tă u şu r in ţa duce pe ciue-va d ragos tea de ban i! Un s ingur om, o s ingu ră fiinţa aţ i dev en i i am ândoi prin însoţire, si tu incft dicf a l e m e l e ? B lestem at fie aces t cuvânt necurat, ca re a fost in trodus de diavolul în g a ra ta , T o te cele t r e b u i to 'e nouâ Se-a făcu t Duinnedeu comune, şi banii nu sim t co ­m uni ? Nu poU dice n ic i -o d a lâ : lum ina mea, sorete mefl, a p a m ea, câcl’Iote sun t a le .nos tre tu turor , şi banii nu sun t co m u n i? P ea ră banii de o mie dc ori, şi nu a tâ ta banii, pe cât acele intenţiunl josnice, care nu şcifl a În trebuinţa banii d u p re cum trebuie, ci-T preferă îna in tea tu tu ro r bu­nurilor. Şi aces tea în v a ţ’o, pe lâogâ to te cele-l-alte, insei cu m ulta g ra ţie . Şi fiind că fndeţnoul spre v ir tu te a re prin sine ce-va posomorit , şi m a l cu sam ă făcut cât ni o fată fragedă şt tânără , când i se spune cuvinte de o filosofie înalta , inven tează modul cum să potl a fi mal graţios in vorbă, şi silesce-te de a desrădâe ina din sufletul e l vor- Dele ace lea «al m e Q “ si «al t€ f iu. Când ea a r otce a l e m ele, t.u respunde-T: te a re ale ta le ? căci eO nu cunosc. Efl nu am nimic propriii al med, şi cum tu de diel a l e m e l e , de vrem e ce Iote sun t ale tale* ? Respunde-I neest cu v â n t gra ţios . Nu vedi că şi cu copiii facem to t a ş a ? Când •ii ni sm uncesc ce-va din m ână, şi apoi voese a avea încă şi ce a m a î rgm as, noi li perm item d ic £ n d : «da, copilul ■meti, si a r c a s ta es te a ta, ea şi ceia-l-altâ». El bine, ac e a ­s ta s ă o facem şi f a ţă de femee, de v rem e ce cuge ta rea e’ € m a l conilăreaseă. De a r $ice „ c e l e a le m e leu, tu res

OMILIA XX 211

.punde-î «da, fote su n t ale ta le , şi ch iar eO sun t al t6u». Vorba ac ea s ta nu es te din linguşire, ei a r e m sine m ullă p ruden tă . Cu modul ac es ta vel pu tea m u ia m ân ia el, şi-I veî ş te rge desgustul. Linguşire pote fi când cine-va a r co­nţi ite ce-va nenobil pen tru un rfiâ o re-ca re, pe când aici « o m a re lilosofie. Di-î d e c i : «Şi efi su n t a l teii, copilul m e i i ! A ceas ta mi-a o rdona t mie P a v e l ţlicfind: „ B ă r b a t u l , t r u p u l s6Q n u - ş l s t ă p a n e ş c e , c i f e m e e a " (I Corinth. 7, 4), de unde u rm ează că dacă eu nu uni s tăpân ire pe corpul mett, ci lu, apoi cu a tâ t m aî m ult a î s tăpân ire pe b an i .»— Vorbind a ş a felia tu -aî linistit’o, af s t ins tocul, al r u ş in a t pe diavolul, o al făcut sc lavă c u m p ă ra tă cu bani, ■o aî legal cu ast-feliii de vorbe. Deci din cele ce-î vorbesc! in v a ţo ca n ic l-odatâ s ă nu m aî d i c ă : a l m e t l şi a l tfiQ. N id -o d a tă apoî să nu te adresezT e( cum s-ar brodi, ci to t ­d ea u n a să-l vorbeşc î cu m ullă tan d re ţe , cu m u l tă cinste, ş i cu m ultă dragoste . Cinstesce-o. st atunci nu va avea uevoe ne cinstea a l to ra , nici nu va avea nevoe de slnva altor;), pe câ lă v rem e se bucu ră de s lava ta. Pune o pe ■densa m al p resus de orl-ce. n refer’o îna in tea tu tu ro r , şi ia- u d ’o pen tru iYumusela sufletului si n rudcn la el. Cu modul a- ces ta o vel convinge fără de alte mijloce exteriore, şi vel fdce h a z de toţi eef-l-alţl. Iuva t 'o frica de Dumnedeu, şi a tunci t6 te vor cu rge ca din isvor, ear.i casa*u va ti p lină de mii d e b u n ă tă ţ i . Uacă noi că in a m cele nest’ncSciose, vo r veni d u p ă ac es tea şi cele ale lumeî, voia să dic cele peritore. „ C ă u t a ţ i m a î 'n tg iQ , dice, î m p ă r ă ţ i a Iul D u m n e ţ l e t i ş i d r e p t a t e a lu i , ş i a c e s t e a t o t e s e v o r a d a o g e v o u e “ {Math. (>, 83).. Ce felitt vot- fi copiii unor ast-feliii de p ă ­r in ţ i? Ce fel iu v o r fi servitori i unor ast-teliQ de s tă p ân i? -Ce feliu în fine to ţ i acel cari se aprop ie de; i i? Ore nu v o r av e a aceş tia sufletul lor îm podobit cu inii de b u n ă tă ţ i ? ■Cele m ă i m u l t e obiceiuri se rv itori i şi le form ează după a- cele ale stăpânilor, căei se identifică eu dorin ţe le lor, şi ■Iubesc to t aceiaşi ca şi denşil, aceleaşi vorbesc , şi in a - celaşî m od trăiesc. Tot a ş a şi cu copiii, carii nu vor face în v ia ţa ”lor, de câ t ceia ce âfl v f d u t la părinţii lor. Deci ■dacă noi ne fo rm ăm în aşa mod, şi dacă. dăm aten ţiune M nte lo i ' sc rip turi , cele mai m ulte Ie vom învăţa din e l e ; şi cu chipul ac es ta noi vom pu tea m u iţăm i pe Dum nedeu, v ia ţa p re se n lă o vom petrece în tre ag ă in v irtute , şi ne flfom învrednici de bunurile făgăduite ce lor ce’l iubesc p e

2 1 2 OMÎL1A XXI

el. C ărora fie a ne învrednici pr in charul şi filantropia Domnului nos tru lisus C h m to s , , căruia, îm p re u n ă cu T ă ia t şi cu DUihul Sânt, se cuvine slava, s tă p ân ire a şi c instea , acum şi pu ru rea şi in vecii vecilor. Am in.

OMILIA XXI.

„Fiilor, ascultat! pre părinţii voştri intru D om ­nul, câ aceasta este cu dreptate, C insteşce pre ta­tăl teo şi pre muma ta, care este porunca cea dintei intru făgăduinţă, ca sa’ţî fie ţie bine, şi sa ti] cu $ile multe pre pâmfint" (Cap, 1 —3).

D upre cum când cine-va pU'isniuind un corp m al î n ­tâ ia pune capul, apoi b ra ţe le , şi dupa aceia piciorele, t o t ast-felitt îna in tează cu euv6n!u) şi fericitul Pavel. A v o r b i t despre bărba t , a ţ o l despre femee, ca d e a doua c r e a t u r ă ; acum trece mal depar te la a l ie ia , adecă la aceia a co p i­ilor. A supra femeeî slăpîneşce bărba tu l , c a ră asup ra co­piilor bărba tu l şi femeea, căef privcşce ce s p u n e : „ F i i , a s c u l t a ţ i p r e p ă r in ţ i i v o ş t r i în^ru Domnul, c a a - c e a s t a e s t e c u d r e p t a t e . . . . A c e a s t a ■ e s t e c e a â n t 6 I p o r u n c ă S n tr 'u f ă g ă d u i n ţ ă 1*. Nimic nu v o rbeş te aicî de Christos, nimic de cele înalte , căci se ad resează u n o r cugete iragede, fapt pentru ca re şt îndem narea o face .scurtar de v rem e ce copii uu p o t să-t urmeze cu a ten ţiunea p e n ­t r u m ult t im p in vorba Iul. De aceia nicî că spune ce-va despre îm p ă ră ţ ia ceriurilot*. nefiinti potr iv it cu virsca l o r

.de a audi de. aces tea , ci li sjmne ceia ce sufletul copilu­lui uoreşce a aucii, că sa facă uşa, dacă voeşce să fie cu> ţiile m ulte pe pauignt. Dacă cine-va â r examina, de ce- 6re nu vorbeşce el copiilor despre îm p ă ră ţ ia ce riuri lo r, ci pune de fată num ai ceia ce s e poi unceşce in lege, a r găsv că apostolul a procenac to r te logic, cfict daca b ă rb a tu l şt’ feliîieea vor trăi conform principiilor. stabiSite de el, nici că v e r avea osteneala m a re de a supune pe copiii lo r şb a-I face ascu ltă to r i ; Când de Ia în c ep u t- lu c ru l a re o basă bună, p u te rn ică ţi bine întocmită, pe urm a to te m e rg re­gu la t pe calea legiuită cu m ultă uşurinţă . Lucrul cel m a l greii e de a se a.>( za temelia, şi a- se pune o b a s ă p u te r -

OMILIA XXI

nică. „Fif, dice, ascultaţi pre p ă r in ţ i i v o ş t r i î n t r u Dom - n u l“, adecă dupre Domnul. «DumnedeO, dicf1, aşa a po ­runcit» Dară dacă părin ţii pnruucesc luc ru r i a b s u rd e ? dic! tu . Păr in te le nu porunceşce n ic l-odată lucruri absurde , ch ia r de a r fi el absurd , de câ t aposto lu l s ’a a s ig u ra i şi in ac ea s tă privinţă , căci d ie e „ în t r u D om n u l”, ad e că as- cultaţi-I in cele ce nu se înmoi rivesc Iul D um nedeu ; dacă însg a r li pă r in te le Elin, sau eretic, nu t rebu ie a d a as- cui ta re de Joc, căci porunca lut a lunei nu es te în tru D om ­nul, Dară ru m de dice „ c a r e e s t e porunca c e a d i n ­t â i " , pe când cea ân te i es te „ s ă n u u c i d l “ ? Apoi el n-a vorb it de ordinea în care sunt I recu te poruncile din lege, ci a num ii’o an te i dupre făgăduinţă. P e n tn i cele-l-alte po ­runci nu se prom ite ni el o recom pensă , ea unele ce po ­runcesc paza şi p ă ră s irea de rele, pe cînd aici fiind v o rb a de p rac t ica rea celor bune, e pusă şi recom pen­sa, saft mal b ine dis f ; ig \duinţa . P riveşce ce; basă a d ­m irabilă a pus Ia calea vir tu te!, — respectu l şi sfiala că l ră p ă r i n ţ i Depărtându-1 de fapte rele, şi u rm ând ă-I duce spre practicarea celor bune, m a l’nteîfl a poruncit ca s ă dee re s ­pectul cuvenit părinţilor, fîind-că d u p ă Dutnnedefl aceş tia a ti fost causa existenţei lor, Ast- felia deci e liicrtţl s ta b i ­lit, că dacă cel d iu te i părinţii se vor bucu ra de rodele co ­piilor lor, atunci d3 s igur că şi toţi cel-I-alţî omenf. De n u va fi cine-va supus şi respectuos c ă t r ă păr in ţ i i sel, n icl-odatâ nu va fi blând şi ingăduiloriu că tră alţi omeni.

După ce sfătuieşce pe copil a t â ta câ t trebuia , im e ­d ia t trece Ia părin ţi , şi li d ic e : „ P ă r i n ţ i , n u v £ u r g i ­s i ţ i p r e fiii v o ş t r i i n t r u m â n i e , ci-l c r e ş c e ţ l p r e ii î n t r u î n v ă ţ ă t u r a şi c e r t a r e a D o m n u l u i " . (Vers. 4). Nu <Jice iubiţi-T, eâcl ac ea s ta şi fără voea lo r o vor face fiind itnpinşl de natură , si deci a r (i fost pr isoseln ie de a le­gii era si aceas ta , t i ; „ n u v_e u r g i s i ţ i p r e fiii v o ş t r i " , ceia ce mulţi fac, desmoşcenîndu-1 şî lipsindu-I de c l i ro - . nomie, pu r lându-se că lră ii cu asp rim e , nu ca c ă t r ă fiinţî libere, ei ca cătră sclavi. De aceia şi d ic e : „ N u v £ u r ­g is i ţ i p r e fiii v o ş t r i * . Apoi a r a tă şi cum a r trebu i să proccde/.e părinţii fală de copiii lor, şi r id ică ea răş l în­treaga chestiune aşedându-o în locul ci firesc. Şi dupre cum. a a ră la t că 1'enieea trebuie s ă se su p u n ă b ă rb a tu ­lu i ,! ca causă a et,- d rep t care cele m al .multe lui SI vor- beşce, îndemnându-l de a o incunjura cu dragoste , to t aşa şi aici, ea ră ş l Ia densul duce causa, dicSnd : „c i- I c r ^ c e t î

2 1 4 O M I L I A X X I

p r e ir i n t r u î n v ă ţ ă t u r a ş i c e r t a r e a D o m n u l u i " . V e d i deci, cik existând cele sp ir itua le , vin după ele şi cele co’r- pora le ? Voeşcl sâ fie copilul t6ti a s c u l tâ to r iu ? De la în­ceput chiar creşce-1 în tru în v ă tă tu ra si ce r ta rea Domnului. Să nu’ţl închipui câ a r ii de pr isos de a pune pe copilul tfifl ca s â asculte şi s â înve ţe sân te le scripturi , pentru câ acolo va andi m a i’ntftiii spnnendu-se : „ C i n s t e ş t e p r e t a ­t ă l t6 u ş i p r e m u m a t a “ , încât ac ea s ta se face pentru tine. S ă i i u d i c r . «apoi aceas ta es le t reaba călugărilor. Nu cum-va am s ă iac copilul ineti c ă lu g ă r? Nu e nicl-o ne- voe de a-t călugări». De ce te sperii de .un fapt care e am es teca t cil un m a re câştig ? Fă-l pe ropil cbreştio . Mal ales celor din lume li e necesa r de a şei a sem enea învă­ţă tu r i folositore, m ai a les copiilor, carii ia acea v îrs tă fra ­g ed ă afl m ultă nes ta to rn ic ie şi u şu r in ţă în judeca ta lor. Pe lângă sânte le scrip turi e b ine încă ca sa li se adaoge şi exemple din îm pre ju ră ri le profane, ca să alie acolo pe ă,cei aşa dişl eroi ad m ira ţ i ne scrii tori, carii era ii sclavi al patimilor si fricoşi îna in tea morţii , p recum Achileu când se căîeşce că moro p en tru concubinii, precum când ut» a l ­tul se îm bată , şi m ulte al te le de aces tea . A re nevoe deci copilul şi de m ed icam ente de acestea. Dara apoi, cum nu po te fi ab su rd de a da pe copil la m eşteşuguri, sa ti a-1 t r im ite Ia şcolă, şi în tine a face totul pentru densul, şi în acelaşi l im p a neglija ca să fie c rescu t intru învă ţă tu ­r a şi ce r ta rea Domnului ? Tocm ai din aceas tă c,iusă, cum am tjis, noi cel ântei, părin ţii , vom culege rodele, dacă creşcem pe copil obraznici, neruşinaţi , neascultători şi g ro ­sier!. Să nu facem aşa , dec!, ei sâ ascultăm pe aces t feri­ci t care ne povăţuieşce s iH creşcem întru învă ţă tu ra şi ce r ta rea Domnului. Să li dăm exemple noi, făcând u*I a se o- cupa cu ce tirea sâ n te lo r sc r ip tu ri din cea mal fragedă vlrstâ . Dară val! cil de ore-ce eu vorbesc inconiinuu a- sem enea lucruri, su n t c red 'i t că spun nerodil. Dară efi nu -voiu conteni a-ml face datoria ce m8 priveşce. Din ce causă, spune’mr, nu im i ta t iv u l pe cel vechi?.'., şi mal cu s a m ă voi femeilor, a r trebui să imitaţi pe acele temei m i­nunate. S-a născu t copilul?.. . tu imilează pe A n n a ; află ex a c t ce a făcut a c e ia ; du şi tu copilul I6u im ed ia t la biserică. Care dintre""voi nu a r d o r i re a copilul s€fi să devină uu Sa- muil, mal degrabă de c â t îm p ă ra t al în tregel lu m i? «Şi cum e cu putinţă, dic!, de a deveni as t feliQ.»? Dară de ce nu a r fi posibii? Nu ’se pote, f i indcă nu voeşd , fiind-că nu dai copilul t6(i acelor cart pot să-l formeze ast-feliii. „Şi cirte

OMILIA XXI 215

a r pu tea fi acela» ? în treb i lu. El bine, acela es te Dumne- defl, pen tru câ şi Anna lui l-a Încred in ţa t copilul sett. Nici fii, cel vestit, nu a p u lu t sâ-1 formeze.’ Şi cum ar fi pu tu t , el, care nu a p u tu t form a chiar pe fiii lui ? Dară credin­ţa Annel şi buna el vo in ţa a făcut to tul. Acel copil a fost cel ântgiti născu t de Anna, ca re nici nu şcia dacă v a mal naşce safl nu alţii. Ea nu a d is ; «voiţi a ş t e p t a ca sâ c re as ­că copilul, c a sft se mal familiariseze cu lucrurile omeneşcl, v o iâ perm ite ca să -s l pe treacă puţin t im p in v irs ta co p i­lă rească» , ci t61e aces tea femeea trecendu-le cu vederea , a fâcu t un s ingur luciu, acela adecă ca de Ia început să afierosască Iul Dumnedefl ac ea s tă s ta tu e spirituală . Să ne ruşinăm noT bărba ţi i de filosofia acelei femei, care a

' înc red in ţa t copilul ei lui Dumnedeft, şi acolo J-a şi lăsat. De aceia şi căsătoria el a fost m al s t ră luc ită ca a a l to ra , fiind-că ea a că u ta t mal ânt6i& cele spirituale , fiind-câ a afîerosit Iul D um nedeu pârgâ (âirapîWj) pe fiiul sfifi cel ân- tfiiG născut. De aceia şi pântecele el a fost productiv , câcî a n ă sc u t şi a l ţ i c o p i l ; de aceia a vfidut pe Samuil p ro s ­perând îe lume. Dacă ch iar omenii cinstesc pe cei ce-î cinstesc; o re nu o face accas ta cu a lâ t m aî mult Dumne- cleft, celor ce-1 cinstesc pre el din adâncul sufletului t o r ? P ân ă când deci vom fi s tăpân i ţ i de corp ? P an ă când ne vom pleca sp re p ă m e n t? Tote sâ ni fie secundare f a ţ a d e îngrijirea copiilor ş i fa ţă de da to ria de a-i creşce în tru in- v ă ţâ tu ra şi ce r ta rea Domnului. Dacă copilul se va învăţa a fi filosof încă din început, a tunci el a câştigat o bogăţie m a l m a re de câ t orl-ce bogăţie din lume, şi o s lavă mal p u te rn ică ca orl-ce. Nu va face pe copil a t â t de m a re şi s lă v i t ch iar de l-al învă ţa vre-un m eşte şug sau Iotă învă­ţă tu ra profană, pr in care să se priceapă a câştiga bogăţii, pe câ t dacă 'l vel în v ă ţa a r ta de a despre ţu l averile. De Voeşcl ea s ă ’l faci cu adevfirat bogat, apoi fă-l ast-feliQ, căci’ nu e s te boga t cel ce a re nevoe de mulţi banf, ci cel ce nu are nevoe de nimic. A ceas ta s ă - în v e ţ i pe copilul t6Q, cu ac eas ta deprinde-l, şi a tunci el va fi cel m ai bo ­g a t de pe fa ţa pămeniului. Nu eău ta cum să - | facT de a fi s lăvit prin învăţă tu ri le nrofane, şi cum s â fie lăudat, ci îngrijeşce-te cum să - 1 m vetl de a desp re ţu l s tava cea din v ia ta ’presen tă , căci atunci el va fi mai s t ră luc it si, mal slăvit. A ceasta e cu putin ţă de a o .infiltra a tâ t în cel să ­rac , cât şi în cel b o g a t ; ac ea s ta o înva ţă cine-va nu de la dascal, şi nici din v r ’un m eşte şug ore-care, ci din în vă ţa! urile dum nedeeşcl aflate în s â n ta scrip tură . Nu căuti

216 OMILIA XXI

cum el ?ă tră iască aici pe p ă m e n t v ia ţă înde lungata , ci cu ui t-a tră iască acolo o v iaţă nem ărg in ită şi fără de sfăr- şit. Dă copilului re le mari, ca ră nu cele mici. A scu ltă pe Pavel cand d ic e : „ C r e ş c e ţ l c o p i i i î n t r u î n v ă ţ ă t u r ă şi c e r t a r e a D o m n u l u i " . No le preocupa cum să-l poţi fa­ce un m are ora to r , ci cum. să filosofeze, căci nefiînd o ra ­to r nu es te nici o pagubă, pe când dacă-l l ip s e ş te -a r ia a filosofa, nu va putea av e a nici uu câştig din o ra to r ia Iul. Necesitatea m n m a re es le nu de cuvinte frumose, ci de feliul d e - v i a t ă ; de m oravuri bune, ea ră nu de iscusin ţă o ra to r ica ; ue iunie. si nu de vorbe, căci num ai aces tea ni procura îm pără ţia ceri uri lor, nu mat aces tea ni pot c hărăzi adevăra te le bunătă ţi . Deci nu te gândi cum al pu tea să-l a scuti limba lui, ci cum să-l cu ra ţi sufletul. Acestea le vor­besc nu cu scopul de a impedeca învă tă lu ra , ci v6 s îălu- iesc de a li^cu Ungare de sam a m ai mult Ia ceie ce v£ spuseiQ. Să nu cred! că num ai monachilor sun t trebu i to re învăţăm intele din sân ta scrip tura , căci n>t-Miu de în v ă ţă ­m inte sun t trebuit ore m al cu sa m ă copiilor carii inlră în lume. Corabia care s tă necontenit în port, nu are a t â ta nevoe de o confecţionare deosebită, nu are nevoe de căpi­tan, şi nici de m arinar i , după cum are nevoe aceia care vecinic pluteşce pe mari . To t a ş a es te cu omul din lume, şi cu m onarhu l . Unul s lă nem işcat, ca corabia din por t , trăieşce o v ia ţă fă ră griji şi ocupaţîunl grelei scutit, a ş a ţlr 'Snd, de orl-ce fu r tu n ă ; cela-l-alt Îns6 e vecinie pe m are , şi vecinie, pluteşce în mijlocul el luptându se cu multe va ­luri şi furtuni. Chiar de nu a r avea el nevoe de cunoşce- rea sân te lo r scripturi, to tuş i e necesar de a fi pregătit , ca la ocasie să poiă a s tu p a gurile a l to ra , a şa că o r i c â t do fericit a r deveni in viaţa presen lă , el cu a lâ t mal m ult are n e v o i de în v ă ţă tu ră sân te lo r .scripturi. De şi-ar întof- ce privirea în palate le împărătesei , a r vedea acolo mulţi Elini, mulţi filosofi, cum şi mulţi curteni îngâm faţi şi u m ­flaţi in pântece de slava presan ta . Ar vedea in fine un loc plin de omeni ca hidropicaţl, căci ast-felift sun t palatele, îm pără tese i ; toţi sun t acolo înfum uraţi şi umflaţi de m â n ­drie, eară cel ce nu buni, se ocupă cum sâ se facă aşa. P ricepe acum ce a r pu tea face fiul tfifi in trând acolo, cum el, ca şi un doctor em inent, a r în tră înăun tru cu apa ra te le care pot m odera fudulia fie-căruia, cum ‘a propun du-se de fie-care l -a r vorbi şi l-ar în sănă to şa corpul Iul cel umflat ca de hidropică, punfindu-I medicam entele acele din s â n te ­le scrip turi , şi vărsând pe par tea cea bo lnavă cuvinte d e

OMJL1A XXI 217

filosofie înaltă . Darâ m onachui cu t in e a r e a c o n v e r s a ? Cu zidurile şi cu plafonul chiliei iuT ? Cu pustiei a l ea şi cu văi le pâdurose? Cu paser i le şi cu copacii? El nu a r e ' m a ­re t rebu in ţă de o ast-felia de învă ţă tu ră , şi to tuş i nevoea îl face şi pe densul, nu a tâ ta ca sâ înve ţe pe alţii, c â t pe s ine singur. Deci, celor cari t ră iesc îa lum e e cu m ult mal t r e b u i to r i i de a în v a ţa şi a şei s â n ta sc r ip tu ră , de c â t ce­lui ce duce o viaţii s inguratica , căci om ul din lume e cu m ult mal aplecat de a greşi, de câ t m onachul. D acă voeşcl s â afli, apoi ch iar in lum ea eceas ta v a fi m a l des to in ic cel ce cnnoşce sân ta scrip tura , căci toţi s-ar ruş ina de cuvintele acelea p ro n u n ţa te de el, când mal ales î) vfid că el nu a rde in foe pen tru s lavă, şi nu doreşce ântSetate.- De alt-feliu dacă el nu o doreşce, to tuş i o va avea, şi a- luncl va fi m at re spec ta t de câ t chiar Îm păra tu l . Nu e c u putin ţă ca să greşaseă unul ca acesta . Cel ce e să n ă to s a r pu tea sâ facă greşeli când se găseşce în tre m ulţ i om en i sânfttoşl, d a ră când el se gâseşce in tre m ulţ i bolnavi, a- pol vestea de el iu le ajunge p an ă la urechea îm păra tu lu i , şi peste m ulte naţiuni îl va pune s â stapâr.iâscă.

*) Decî şeiind voi aces tea , ereşceţi pe copiii voştr i în tru învă ţă tu ra şi ce r ta rea Domnului. Dara pote e să rac ? JEt bine, cu nimic nu va fi m al sărac d-j cât ce! ce se în­v â r te ş te prin paia ţe le îm părătesei , p r in faptul ca nu e s le 111 pa laturi, ci in că va fi adm ira t , şi iute va a junge la ân- teela te , chiar fară voea lui. P en tru câ dacă unii bă rba ţ i "Elini în vai6re de t re i oboll (un ol>ol e ra a şe sa p a r te din d r a e h m ă = 1 6 hani), şi cinici, căci ast-feiiti e ra filosofia lor, saO mal d rep t vorbind nu a tâ t ftlosofîa, câ t num ele e l ; dacă, dic, unii ast-fetia de om eni îm brăca ţ i cu m a n ­taua filosofică, şi cu păru l lung, fac pe m ulţi de a-şr p leca ochii in jo s îna in tea lor, apoi cu câ t mal muU cei ce cu a d e v ă ra t că este filosof ? Dttcă un chip de filosof im n d u n o s , daca um bra unei p ă ru te filosofii supune in aşa mod pe alţii, ppul ce v;i fi când noî vom iubi iilosofia cea a d e v ă ­ra tă şi s in c e râ ? Nn ore se vor în d rep ta .c u . to ţ i i ? N u .6 r e cu toţii vor înc red in ţa unor ast-feîifi de ad e v ă ra ţ i filosofi; şi casele lor, şi femeile şi copiii i o r ? D ară din nenorocire nu es te as tâ -d l un ast-felifl dc filosof. De aceia nici e x e m ­plu nu putem găsi p rin tre omenii din lume, pe când p r in ­

*) P artea m orali. Despre c reş te rea copţilor in lm frica de Dum- Dedeti, despre blămle^a şi cat respect produce ea. a ic i; pen tru des- pre^uirea slavei u tiv erei. Despre A braam , şi cum eă fapta buna esle dupS a se meu a rea sufletului. (Verotr).

2 l 8 OMILIA XXI

t re cel cu v ia ţa m o n a rh a îă am pu tea fă găsim multe exem ple . De aceia voia vorbi de unul dini re te l muiţl. P o te cii şcill, sad pote aţ i audit, saii că pole unia chiar aţ i şi vfidut pe bărba tu l, despre ca re voiQ a vfi v o r b i ; dic de Iulian <■<*! m in u n a t (B ise rica ! serbează la 21 Iunie), A cesta a fost b ă rb a t de ţeară , l i terator de jiSm&nt, sm e­rit şi d in tre cei sm e r i ţ i ; e r a in to tul necuoosefcioriii de fi* tosolia proîana, pe când d« fîiosoJja cea neplasm uifa de m m iea om enească el e ra înzes t ra t cu îm be lşugare Când el in tra in cetă ţi ,— şi forte ra r se petrecea faptul acesla , — se tăcea p r i ’mprejurul Iul a t â la îng răm ădire şi îmbulzeală de pujtor, cum nu s ’a r fi făcut nici r i îo rilo r celor maî re­num iţ i , sofiştilor, safl o r i c ă r u i a ltul. Şi ce să maî s p u n ? Ore numele Iul nu es le mal s t ră lu c i t de cât a tu tu ro r îm­păra ţilo r , de v rem e c e s e laudă cu cân tări şi a s !ă -d l? Diică deci lo te aces tea se pelrcc în lum ea aceas ta , lume in ca re n im ic nu ni-a făgăduit sţflpânul a io te , lum e in care ni-a spus ca sun tem slreinl, apoi să pricepem câte bunuri nit ni vor fi aco rda te fn ceriurl. Dacă in aceas tă fume, unde ii e rau ca bejenarl, s-aO b u cu ra t de a tâ la cinste, d ară a- colo, unde ii sun t e e lă t tn l , de ce slavă ore uu se vor in- vreunici V Dacă aici, u n ae ei a a r ă ta t că ne asceaptft neca­zuri, şi au avu t ii a t â ta consideraţie , d ara acolo, unde el fă- gâduiesce onoruri, câ tă m u lţăm ire nu va fi? Voiţi pole să ve a ră tăm şi omeni din lume ajunşi k această fitosoiie înaltă ? In diua de asiă-di nu avem , căci dacă p6te se g ă ­sesc unia îngăduitori şi blândf, lo tuş i încă n-a0 ajuns la cea mai '-na-Hft filozofie. P en tru care vg voiţi spune exem ­ple de ale sân ţi lo r din vechime. Câţi din aceia avfiud fe­mei, şi crescând copii, şi cu Iote aces tea nu au fost m al p re jo s de cel ce duceaţi v ia ţa m onachală ? A stă-dl Îns6 mi se găsesc „ p e n t r u n e v o e a d e a c u m “ (I Corinib. '7j 26), d up re cum dice aces t fericit. Pe cine voiţi sâ v6 a- r â t ? Pe Noe, sad pe A braam , saii pe Isaac , safl pe fiul a c e s tu ia ? Polo pe Io s i f? P o te voiţţ să venim )a P ro fe ţi? La Moisi, sau la Isa ia ? Ducă credeţi, să vorbim de A b ra ­am mal ales că to ţt ceştia-l-aifî necontenit ni-1 pun înain te . El bine, nu avea el fem ee? Nu avea el copil? V& spun şi efi vou6 aceas ta , ceia ce dealt-felitt şi voi ni spuneţi noufi. A vea femee, de câ t . nu a fost miraculos fiind-câ avea fe- l i i e e ; a avu t şi copii, d a r ă nu a fost fericit pen tru că a a v u t c o p i l ; aO a v u t şi averi, insg nu din causa ave r i lo r lui a inulţăm it pe D u m n e d tu ; a avu t sub ascu lta rea lui treî-sule opt-spre-dece cap) de familif, şi cu Iote a c es tea

OMILIA XXI 219

nu pentru aceas ta e ra adm ira t . P o te că voeşcî a cunoşce, din ce causa a fost t i cinstit şi s lăvit de to ţ i ? El'bitte,. pen tru iubirea Iul de strfiinl, pen tru desn re tu irea banilor, p en tru dem nita tea Iul. Care es te cha rac ter is t ica filosofului a d e v g r a t? Nu ore de a despre ţu i averile şi s lava, şi în definitiv de a fi m al pre sus de ori ce invidie şi pali mă ? Alde decî, să-l aducem la mijloc, şi desv6lindu-I să vM a- r ă t ce felia de filosof e ra eJ. Maî ’nlgiu cft el nu conside­ra în tru nimic p a t r i a : „ le ş i j dice, d in p a m e n t u l t60 , (iin r u d e n i a ta , şi d in c a s a t a t ă l u i t e u * (Fac. 12, 1), şi im ed ia t a ieşit. Nu era legat de casă , căci dacă era, nu a r fi ie ş it; nu era lega t cu vre-o prie ten ie ca de obiceiQ, şi nici cu alt-ceva. Apoi el desn re tu ia s lava in io te cele— l-alte, desp re ţu ia averi!e, pe duşmani punendu-T pe fugă în ret-boe şi pulîind a se folosi de pradă , el a desp re ţu i t ş i nu a făcut aceasta . Apoi ch iar copilul lui nu s-a făcut a d ­m ira t pen tru averi, ci pentru osp ita li ta tea luî, nu pentru copiii ce-I avea, ei pen tru supune rea lui, nu pentru fe­m eea Hiî, ci pen tru sîărpiciunea el. El nu consiliera in tru nimic v ia ta n resen tă , nu s tr ingea averf. ci to te le desp /e- ţuia. tSpune-mî, ca re din tre plante es le cea mal b u n ă ? Ore nu aceia care a re pu te rea io sine înseşi, care nu pote fi v ă tă m a tă nici de secetă, 11 ic! de grindină , nici de furia vân turi lo r, nici in fine de vre-o a l tă anom alie , ci s tă ex p u ­să despre ţu ind ori ce, fără a avea nevoe de vr’.un acope- r e m â n t safl îng răd i tu ră ?.£( bine, a s l felia es te filosoful, as t- feliu es te acel b o g a t : t 6 t e Ie a r e si n i m i c n u are, sa£t m aî b ine dis, n im i c n u a r e , si t â t e l e are. Zidul lui de a p ă ra re nu e pe din afară,ci" pe d inăun tru . Dară c e ? Care corp e p u te rn ic ? spune-m i; nu 6re acela care o sănătos, şi nu se v a tă m ă nicî la fome, nici la m âncare pesle m ă ­sură, nici la frig, şi nîcî la arş iţa cea m a r e a soreîu l? saii că pote a c e la , care, penfru ca să fie sănătos, a re nevoe de bancheri, de fabricanţi de diferite m aterii , de vină tort şi de d o c to r i? Acela es te bogat, acela e s te cu adevgra t filosof, care nu are nevoe de nimic. De aceia aces t le ric it apos to l dicea: „ C r e ş c e ţ i c o p i i i v o ş t r i î n t r u î n v ă ţ ă t u ­ra şi . certarea Domnului*1. , Nu ’i îm brăcaţi- cu acope- rem in te ex teri o re a tâ t , pe cât cu de cele interiore, pen tru că ac ea s ta es te adevăra ta bogăţie, adevfirata slavă. Când acoperem in te le cele de pe d inafa ră vor cădea, voia 'să di( de îngrădirea de p ri’mprejurul plantei, atunci şi p lanta vî cădea la p ăm gn t şt se va n im ic i ; nu num ai că nu s-a fo

:2 2 0 OMILIA XXI

.losit cu ce*va, b a încă s-a vă tăm a t, pen tru că to te acele Îngrădituri eratt maî m ult puse ca s ă o a p e re de furia vfin- >1 urilor, şi od a tă cu căderea lo r la pflmeut afl t r a s cu ele

' şi p lan tă . 'B ec i bogăţia mal m ult vo tâm ă, de v rem e ce fa­ce pe om neingri ji lon ît faţa de anom aliile v ie ţel .’ Ast-feliQ ■dară să pregă tim pe copil, ca să po tă r e î i s ta la Iote îm ­prejurările con tra re , şi dc cele ce vor veni sa nu se sp e ­rie. Sâ-T creşcem în tru în v ă ţă tu ra şi ce r ta rea Domnului, şi m a r e resp la tă vom avea, Dacâ cel ce fac s ta tue te îm p ă ­ra ţ i lo r , safl zugrăvesc chipurile lor, se bucu ră de m ultă cinste, apoî noT, carii în frum useţăm chipul îm păra tu lu i ce- r e s c ,— pentru că omul e după cliipul şi a se m ă n a re a lui Dumnedefl— , o re im ne vom bucu ra de mii de bunătă ţi , când ii vom înapoia chipul s£ti întocraaf, adecă dupre a s e ­m ănarea s a ? Căci ac eas ta e de a fi dupre a s e m ă n a r e a s a , adecă de a fi virtuoşi. Dară v ir tu tea sufletească numai a- luncl o vor aven, când vom învă ţa pe copiii noştr i a fi bum, nes tăpân iţ i de iuţime, când vor fi f ilantropi, fără de rău ta te , bine-făcători că tră alţii, pen tru ca to te aces te ca­lită ţi sunt p roprii ale luî D um nedef i ; când în fine J1 vum Învăţa ca v ia ţa prosen tă sa nu o considere întru nimic. Aşa da>’fl aceas ta sa ni fie preocupaţiunea nosfrfi, ca şi pe ■d&nşil şi pe noi în şi-ne să ne form ăm dupre cum trebuie, 'fiind-că dealt-felîfl cu ce curaj ore ne vom găsi îna in tea tronului lui Ciiristos ? Dacă cel ce a re copii neastt i î lă lo r l şi nasupuşl nu es te dem n de episcopie, cu a t â t mal m ult mi va fi demn de îm pără ţia Iul Dumnedefi. C e s p u l? C l i i a r

■de am avea femee nes ta to rn ică , chiar de a m avea ropiî nestatornici, vom da ore sam a, vom fi respundCtorl îna in ­tea iul D u m n ez eu ? Da, dacă nu vom contribui cu ceia ce iîutilem dalor!, adecă dacă nu li vom da învă ţă tu ra cuve­nită. Nu ni es te deajuns pentru m ân tu ire num ai propria ■n6stre v ir tu te , cacl daca cel ce a p r im it un ta lan t l-a în­g ropa t in păm g n t şi n-a câ ş t iga t nimic, şi to tuş i a fost oedepsit , e cert câ nu es te deaiuns num ai propria' nostră v ir tu te pen tru m ân tu irea nostrC, ei se cere de a face vir­tuoşi şi pe alţii, S â a v e m deci m are îngrijire de femei, de copil şi de servitori , să avem m a re îngrijire şi de noi înşi*ne; şi fie ca i-am forma pe denşif, fie cft pe noi insi-ne. să rugam pe D um nedeu ca sa ne tlee m âna de a ju torio în ac ea s tă faptă m ărea ţă . Dacă el ne va vedea că ne ocu­păm tic ac ea s ta şi ne, îngrijim, ne Va a ju ta ; ea ră de va vedea câ nu facem nimic, nu ni va da nici un ajuloriu , -căci el nu v ine în ajuloriul celor ee dorm, ei a celor cari

OMILIA XXII 221

sfi obosesc şi muncesc. A jn to n u t se d ă t o t d e a u n a nu ce­lui ce şede in t rândăv ie , ci celuia ce m unceşce ca şi cel» ce vine in njirtoriO. E a ră la urmS, bun şi pu te rn ic es te D nm nedeâ ca lucrul să-l ducă la un b u n sfârşit , ca a=t— feliQ să ne învrednicim bunurilo r făgăduite, prin charu l şi' indurările a unuia născu t al sfiti fiu, căruja , Îm preună cu Tată l şi cu Duchul S ân t, se cuvine s lava, s tă p â n i re a şti cinstea* acum şi pu ru rea şi în vecit vecilor. Amin.

OMILIA XXII.

„Slugf! ascultaţi pre stăpânii voştri cei dupre- trup, cu frica şi cu cutrem ur, intru dreptatea îni- m el v^stre, ca-şi pre C h ristos; nu num ai înaintea ochilor slujindu-li, ca ce l ce vor să placa om eni- lor, ci ca slu g ile lui Christos făcând voea lui Dum- neţleO din suflet. Cu bună-voinţa slujindu-li ca Dom nului, eară nu ca om enilor; şciind că orl-ce bine va face fie-care, aceia va lua de la D om nul,, ort robul, ori cel s lo b o d ‘‘ (Cap. 6, 5—8).

A şa d ară e m al p resus de orl-ce îndoială , că in co m ­punerea şi în m ersu l regu la t al unet case contr ibu ie nu num ai bărbatul, femeea şi copiii, ci şi vrednicia s e rv i to r i ­lor. De aceia fericitul P ave l nu a neglija t nici această*, parte , ci mal la u rm ă vine şi a su p ra acestei chestiuni,, fiind că şi servitori i se găsesc la u rm a tu tu ro r cu se rv i ­ciul lor. Multe li vorbeşce şi !or, nu inşii dupre cum v o r ­b e ş te copiilor, ci cu m u l t mal com plect, căci făgăduinţa nu ­li o Uă pentru tim pul present, ci pen tru viitorifi. „Şciind, dice, c ă o r l - c e b i n e v a f a c e f i e - c a r e , a c e a s t a v a l u a d e l a D om nul", şî-I înva ţă a tilosofa. Dacâ it su n t . mal inferiori ch iar şi de c â t copiii in pr iv in ţa serviciului loiv- to tuş l cu cugetarea su n t cu m ult m a l superiori . „ S l u g i , a s c u l t a ţ i p r e s t ă p â n i t v o ş t r i c e i d u p r e t r u p " . P rive­şce cum din capul locului Înalţă sufletul în tr is ta t , cum de la început-1 mângiic. «Nu te scârbi, dice, că eşti mal infe­r io r şi de câ t femeea, şi de câ t copiii, pen tru că n u m ă r num eie este de sc lav ie ; s tâ p ân ia asup ra la es te dupre

:2 2 2 OMILIA XXII

.■corp, tem pora lă şi scurtă, căci to i ee es te corporal, es le s c h im b ă d o s şi trecetoritt» . „ C u frica şi cu c u t r e m u r " . Ăl-vCdut că el nu pretindă fot aceiaşi fricii tic Ia femee şi de la co p i l? căci acolo a dis s im p lu : „ E a r â f e m e e a s â s e t e a m a d e b ă r b a t " , pe când aici cu in tens ita te , „ c u f r ic ă ş i c u c u t r e m u r " . Apoi ada o g e : „ î n t r u d r e p ­

t a t e a in im e i v o s t r e , c a ş i p r e C h r i s t o s " . In ro n t in u a el pune aceas ta form ulă, şi o rdonă a se executa. Dară ee spui,

■fericite P avele? Servitori ul es te şi el fra te , sa ti mal bine dis - a ‘deven it- f ra te , şi se bucu ră şi el de to te eele-l-alte, şi apoi -dicl; «ascultaţi p re s tă p ân i t voştr i cel dupre trup, cu frică şi cu cu trem ur»? «Tocmai pen tru aceas ta , dice, am poruncit aşa,

-căci dacă poruncesc şi celor liberi de a se supune unul al tuia intru frica Iul DumnedcG: „ P l e c a ţ i - v £ u n u l a l t u i a i n t r u frica lu i D u m n e d e u “■ (Cap. 5,21), dacă poruncesc şi f«n;eeî -de a se te m e de bărba t , de şi ea es te 6gală in cinste cu bărba tu l, cu a tâ t m al m ult o dic ae ea s ta servitorîuîut.»

JFaptul că ciue-va es te servitorii! nu es te înjositoriO, ci e s ­te ch iar cea mai ân te i nob le ţă ca c in e -v a să se Snjosască pe sine, să fie cum păta t , şi s ă se umil iască faţă de a ]> r â ­pe le sCfl. Dară apoi chiar şi ccl liberi a l tă da tă serviaii

-cu frică şi cu cu t re m u r pe cel liberi. ,,I n t r u d r e p t a t e a in im e i v 6 s t i ’e “ dice cu d re p t cuvânt, fiind-că e posibil a serv i cine-va cu frică şi cu cu trem ur, ins6 nu cu d ragoste .şi cu bună voinţa, ci cu rfiutate, ca şi cum l-ar fi perm is şi tul de a t;i<*e Vele. Mulţi d in tre serv ito ri greşesc că se po r tă r£0 fa ţă de s tăpânii lor, şi de aceia apostolul lî d is ­t ru g e ac ea s tă rău ta te , dicfind: „ I n t r u d r e p t a t e a in im e i v 6 s t r e , c a şi p r e C h r i s t o s ", adecă servindu-I nu num ai în ochii lor, ca să se facă p lăcuţi omenilor, ci ca servitori al lui Chrisîos, carif fac voinţa jqf Dumnedeu din to t s u ­j e t u l lor, „ c u buna v o i n ţ ă s lu i in d u - l i c a D o m n u l u i , e a r ă n u c a 6 m e n i l o î ,£t. Vedf, câ t a trebu i t ca p ă l i să-

■diascâ în in im ă aces t bine, adecă serviciul lor să-l facă cu d ragos te şi din suflet? «Vedem pe multl servitori fâ-

■c&ndu-şl serviciul lo r de frică, îa ca re nu puţin contribuie : şi am enin ţăr i le s tăpân i lo r ; d a ră tu ara tăm f, dici, că ser- veşcl ca lui Christos, eă ră nu ca omului, şi c ă l i f a d d a ­to r ia din dragoste , şi nu sil it». Dupre cum pe cel ce pă-

. iimeşce îi sfâtuieşce ş i’l înva ţă ca sâ rabde, to t aşa sfă- tuieşce şi pe se rv ito ri ca s ă ’şl facă da to ria lor cu bună-

-Toinţă. Fiind-că cel r e loveşce pe un altu l pes te obraz, au

OMII.IA XXII 223

a făcut ac e a s ta pen tru că cel lov it o dorea , ei din causa p roprie i lui rgutăll, apoi p riveşce ce dice M â n tu i to r iu l : „ I n t o a r c e - l şi c e la - l - a l t obraz" (Math. 5, 39), ca s ă 'a - râ ţ l prin ac ea s ta c.ft nu fâra voe a l suferit . S -ar pă rea că po te al lăcu t a c e a s la de frică, insfi e aici o m a re filosofie, şi al doved i i câ al su ferit dîu ac ea s tă causă , adecă din d ragos tea t a c ă t r ă filosofia cea înaltă . A ra tă deci şt acum , că cu b u n ă voea la por ţ t serviciul. Cel ce cau tă a se tace p lăcu t omenilor, nu es te servul lui Christos, e a ră servil lui Christos nu cau tă ca să p lacă om enilor . In adevăr, cine o re fiind servu l lui DumnedeQ, voeşce sâ p lacă om enilor? safl cine plăcând 6m enilor pote să se rv iască Iui D um nedeâ? „ D i n s u f le t , ^u-e, c u buna-v o i n ţ ă s l u j i n d u - l i " . Fiind-că se pole ea cine-va să se rv ia scă pe un a ltul m a l m ult de fo n n â , adecă s ă Indepliniască num ai ceia ce e datoriţi, in* sg nu cu lo lă p u te rea şi cu to lâ d ragostea , de aceia dice ca să o facă ac ea s ta cu bună-voinţă, nu silit, din d ragoste şi nu din silâ. Dacă ast-fe liu servesct , adecă d a c ă ’ţl porţi serviciul cu dragoste , cu bună voinţă din to t sufletul ICO, ca şi cum a! servi Iul Christos, apoi a tu n c i tu nu eşti se rv , U 11 ast-feliti de serviciti tăcea şi Pavel, cel liber, ca re şi s t r ig ă dicfiml: „Câ n u pre noi ne propoveduim, ci p r e C h r i s t o s l i s u s Domnul, e a r ă pre n o i s lu j i t o r i v o u 6 prin l i s u s " . (II Corinlh. 4, 5). P r iv e şc e de aici, cum el îţi su s t ra g e înjosirea p ă r u tă că eş!I serv . «Servim pe s tăpân i , dice, pen tru Ctiristos.» „ Ş c i in d c a o r l - c e b i ­n e v a f a c e f i e - c a r e , a c e i a v a l u a de la Domnut, o r i robul, o r i c e l s l o b o d F i i n d - c ă e firesc ca m ulţ i d in ­t r e s tă p â n i să nu se, ruşineze, ca unia ce sun t necredincioşi, şi să nu resp lă lia scă p’e servil lor p e n t ru supune rea ee li o a ra tă , p riveşce cum el n iâogâe pe se rv ito ri ca să nu se în d o ia scă de resp la tă , ci să a ibă curaj şi s ă fie înc red in ţa ţi d e re sp la tă . P recum cei ce a& p r im it v r ’un bine de la alţii, d a c ă nu resp lă tesc pe binefăcători, apo i pe însuşi Dumne- d eu 1-afl făcu t dalori tt acelora, to t ast-lelifi si s tăpân i i ; da ­că u u te resp lâ tesc pen tru serviciul cel bun ce 1-al dat lor, pr in a c e a s ta încă m ai m ult al fost resp lă lit , căci il pr iu a c e a s ta a făcu t pe D um nedeu da to riu ţie.

„Şi s t ă p â n i i , dice, a c e i a ş i s ă f a c ă c î t r ă d â n ş i i “ <Vers. 9). Ce îa ţe lege aposto lu l prin vo rba „ a c e i a ş î “ ? A- d ec â cu b u n a v o in ţă serv ind şi il pe servil lor. Nu a $is pe fa ţă s e r v i ţ i ş i v o i p e s e r v i l v o ş t r i , de şi prin v o r­

2 2 4 OMILIA XXII

ba «aceiaşi» a a ră ta t destu l de c lar că ac ea s ta în seam nă , pen tru c ă ’ şi s tă p ân u l serveşce. «Nicf voi, dice, nu p en tru ca să plăceţi om enilor să o faceţi aceas ta , ci să fiţi s t ă p â ­niţ i de frica şi c u t re m u r ca nu cum-va Dum nezeu sa v6 acuse pen tru n e ’ngrijirea vostrfi că tră servitori» . „ S l ă ­b in d î n g r o z i r e a ' 1, adecă nu fiţf de nesuferit, să nu fiţi greoi prin p u r ta re a vostrg fa ţă de if. „ Ş c i i n d c ă şi a l v o s t r u , ş i a l l o r , D o m n u l e s t e în c e r i u r l * . Vai! la ce a făcut ei alusinne, şi cum a înfricoşat de g r o z a v ! A decă mal lăm urit „ C u c e m ă s u r ă v e ţ i m ă s u r a s e v a m ă ­s u r a v o u S <(. Cu a l te c u v in te 's ă te tem i de a nu a u d i : „ S l u g ă v i c l e a n a , t 6 t ă d a t o r i a a c e i a ţ i - a m i e r t a t ţ ie , p e n t r u c a m - a l r u g a t 1* (Math. 7, 2. 18, 32), căci la d â n ­sul nu es te părtin ire . «Sa mi creţii, <Jice, ca cele ce a l fă­cu t servitoriu lu l pe nedrep tu l ţi se vor ierta , p e n t ru că dacă legile lumeşcl fac vro-o deosţ-bire in tre om eni, ca fiind si ele ometieşcl, nu e to t aşa cu legea s tă p ân u lu i obştesc, care nu p revede nici o deosebire, ci tăcfend b ine le deopotrivă tu tu ro r , fi inapoiesce dupre fa plete lor» Dară dacii cine-va a r în treba: de unde ore a ven i t în lum e sc la­via, şi pen tru ce a in tra t în m oravurile vieţel o m e n e şe f? mai ales că şciti pe mulţi ca rit în treabă şi voesc a cu- noşce faptul,— eâ vS voîfi spune. Lăcomia a născu t sc lavia, bArbaria şi nesaţu l d^ averi a zămislit aces t pfiirat, fiind­că Noe n ’â a v u t nici mi sclav, nicT Abel, nici Sitb şi nict cel după aceştia, f e c a lu l a născut aces t fapt, insu l la cătrA părinţi, voiţi să dic, a fost obârşia rgulul. A udă aceasta copiii, că dacă i; sim t ne recii nosefitorî cStră p ă r in ­ţii lor, apoi sunt vrednici de a fi sclavi, su n t v redn ic i de a fi servi lori a l tora. Copilul norecunoscgiorifi că tră pă r in ţ i i îtil s ingur şi-a d is trus nobleţă sa, c ă c i 'c e l . ce in su l tă pc talăl seft, nu maî es le fio. Dară dacă cel ce in su l tă pe t a ­tăl iul mi mai es te fiii al aceluia, a pot cel ce in su l tă pe ta lal nostru ce! ccresc cum va mal pu tea fi fift? S ingur s -a pngorît, s ingur a ieşit din nobleţă, pen tru că a insul­t a t pe . Dumnedeu, a insultat n a tu ra lut. Mal pe u r m ă îns£ s-a obicinuit a se lua prisonierl în re?b6ele d in tre popore. Va dice cine-va însfe, că şi A braam avea se rv ito ri ; dara el tui-i în trebu in ţa ca pe nişte serVitort, dupre cum vedem din sân ta scrip tura . Acum tu priveşce, cum apos to lu l pune sub dependenţa bărbatului, ca cap, lo tul din casa Iul, rSc' U o rd o n ă ,d e a ’sl iubi pe femee, de a creşce copiii in tr i învă ţă tu ra şi cer tarea Domnului, de a se p u r ta cu b lânde

O M I L I A X X I I 225

ţ â şi d re p ta te faţă de se rv ito ri „şc î i r td , dice, c ă ş i a l vostru, şi al lor, Domnul este în ceriurj“. «Ast-feliOy dice, şi voi s tăpân ilo r , ' ca cel ce sun te ţ i îoşi-vS se rv i to r i , fiţi f ilantropi şi îngăduitori că tră dânşii».

„Deci fraţii mei, întariţi-vC întru Domnul şî întru puterea tăriei I u l “ (Vers. 10}. Dacâ po te voiţi s a a u r i ţ i despre datoriile s tă p ân i lo r că tră servitori , apoi le pu te ţi aud i mal sus, unde se vorbeşce de copil. Invăţa ţi- i a fi evlavioşf, t a r ă ce le - l-a l te v o r veni de la s ine fără î n ­doială . A slăd l însfi durfindu-se cine-va la Ihea lru satî la bae, duce cu sine pe toţi copiii şi pe folf servitori/, pe când la b iserică nicl-odată, şi nici nu-I sileşce de a veni şi a a s c u l t a 's â n te le rugScium. Şi cum va fi el ascultâtoritt , d a ­câ tu ca s tăpân dai a ten ţ iu n e a l to r a f a c e r i? AI cu m p ăra t pote pe servitoriul teii ? Mal’nain te de orl-ce povăţuieşee-l şi-I ordonă cele re la t ive hi Dumnederi, ca să Îîr blând că ­t ră cei-l-alţ( îm preună servitori , şi în definitiv vorbeşce-I m ult de virtute. F ie-care ca să e cu o ceta te , în care câ- t>itenia ui es te fie-care b ărba t ,-ca cap al îaniitiel sale. Uum că casa celor Dogaţl e ca o ce ta te , tap tu l e învederat, fiind­că acolo suni. şi ogore cultivate, şi epitropl, şi p riv ighetori , şi mulţ i s lu jb a ş i , d a r ă eil dic câ şi casa celor să ra c i e ea o ceta te , pen tru că şi aici su n t câpilenil. Bărba tu l s tă p â - neşce pe i'emee, fem eea 's tap â n eşce pe servitori , şi s e rv i ­torii s tăpânesc pe femeile lor, şi e a r i ş l femeile şi b ă r b a ­ţii s tăpânesc pe copiii şi se rv ito ri i lor. Ore n<j ţi se p a re că băi ba tul o atunci ca şi un rege, căcf a re sub densu l a l â ţa subalterni, fa ţă de care e de d i to r i a Iul de a se p u r ­ta cu cea mat m a re iconoime, şi cu cea mal m are poli­t e ţ ă ? Cel ce şcie de a se p u r tă şi a în trebuin ţa pe fie-care după ap t i tud inea lui, şcie în aceiaşi t im p de a ’şf alege pe cel mal destoinici, şi de s igu r ea va alege pe cei m a l principali. Ast-fdifi b u n ă -o ră în fie-care casă se gâsesce un a l t rege, am pu tea :Mi-e fă ră corona regală, femeea. El bine, cei ce şcie r u m s ă ’şl a le a g ă pe aceas tă regină , apoi tote" cele-I-alte le vn orându i dupre im n trebuie .

„ D e c i f ra ţ i i m e i . m t a r i t i - v e î n t r u D o m n u l , ş i î n t r u p u t e r e a t ă r i e i l u l “ . Când t rebu ie să s fârşască cu ­vântul, el to td e a u n a usază de ae eas tă formulă. O re nu ţliceain eii bine din început, câ c ; m fte-câruia e s te ca o ce ta te în t r e a g ă ? căci iu ta că d u p ă 'c e a p u s in ordine to te că)iit“<‘iile, la u r m ă ’i şi în a rm eaz ă şi-I pune în o rd in e d e

2 2 6 OMILIA XXII

bătae . D acă n imeni nu râpeşce dreptul de s făpâu ie al a l ­tu ia , ci fie-care s lâ in locul seâ , apo i Iote afacerile se g V sfesc in bună râaduea lâ . „ I n t â r i ţ i - v 6 , dice, î n t r u D o m ­nul". Darn ce es le „ î n t r u D o m n u l " ? Adecă in sp e ­ra n ţa iii el, prin ajutoriul Iul, Firnd-c.1 el a o rdonat m ulte ce a r trebui s a se facă, de aceia pa re că d i c e : „nu vg spă im ân la ţ l , a runcaţi sp e ra n ţa voslrS în Dumneijett, şi el I6 te le va înlesni.» „ Ş i î n t r u p u t e r e a t a r t e i iu l , tjice, ş i ' î m b r ă c a ţ i - v e i n t r u t o t e a r m e l e lu i D u m n e ţ l e f l , c a s â p u t e ţ i s t a î m p o t r i v a m e ş t e ş u g u r i l o r d i a v o l u l u i " i(Vers. 11). El nu dice îm potr iva lupte lor, s a â a resboelor, ci î m p o t r i v a m e ş t e ş u g u r i l o r diavolului, de 6re-ce aces t duşm an no se luptă pe fa ţă con tra nostrfi, ci m eşteşugit , t a r e nu es le alt-ceva, de cât că prin înşelăciune. A m e ş ­teşugi deci însam nă a născoci viclenii, şi prin ele a cuce­ri, fie cu vorbele, fie cu faptele ca re ne încânta . De e x e m ­plu : diavolul iticl-odala nu propune pe fală pâcatele, de id oloi a tr ie jiu vorbeşee, ci pe d epa r te el p regăteşce lucrul m eşteşugind. adecă dă ca probabil cuvântul „ d e c e , <( itsând negreşit de bruboile ca re a s tu p ă w leverul. Aşa d;ti\\ a p o s ­tolul si in această priv in ţă a des ten la t oslasl. şi i-;i făcut a ptivegliia, î a învă ţa t şi i-a convins că lupta nostr£ ni es le contra celui mal expe r ien t d in tre duşm ani, şi d a ră il să nu se resbornseâ cum s-or întâm pla şi fără tac tică , ci cu cel mal m a re m eşteşug. Mal’ntfiifl’f în tăr ită co n t ra diavolului făcend vorbă de 'm eş te şugu ri le Iul, npot a ră tâ n d na tu ra şi m ulţ im ea cea m are a lor. Et nu vuia ca os ia si i de sub dânsul sâ fie cucerit!, şi de aceia l-a a ţ i ţa t şi i-a ■deşteptat spunfindu Ii aces te sofisme, pregâlindu-I do a pri- veghia. Dacă el s-ar fi m ărg in i t numai de n povesti p u te ­rea diavolului.- fără să mat s a u n ă a l t nimic, de s igur că diavolul i a r fi cucer i t ; dară când el .ş i ' înain te şi d u p ă a- ce as ta a ra lă că e cu nulin ţâ de a l birui, prin acea.st ii mal mu!t-I tnfărîtă . Tăria duşm an ilo r cu câ t va fi a m m ţa lă de n o î mal lămurit, cu a t â t m ai m ult cel al noştri vor fi tnal prevfi<j6tori. „ C â c l n u ni e s t e n o u g l u p t a î m p o t r i v a t r u p u l u i şi a s â n g e l u i , ci Î m p o t r i v a in c e p C to r i i î o r , ş i a d o m n i i l o r , şi a s t â p â n i t o r i l o r . î n t u n e r e c u l u t v e a c u l u i a c e s t u i a , î m p o t r i v a d u c h u r i l o r r e u t a ţ e î i n ­t r u c e î e c e r e ş c l " (Vers. 12). Apot ii d e ş t ra p lă şi-l in- iă r î tă inal mult încă pnnendu-ti înainte premiul a c o rd a t învingători ului, căet după ce li spune, câ aceşti duşm an i

OMILIA XXII 2 2 ?

su n t grozavi, adaoge că în r a s de învingerea nost vo r lipsi de m ari bunătă ţi . Care ? L up ta es te pen tru cele ce,- r e ş d , şi nu e vorba de bani, nici d e slavă, ei «iacul. .Iji.1 es te pen tru rob irea ii6s!.re, aşa că lup ta devine neimpăca* tă . Când lup ta se face pen tru cele m a l i n a r l îm prejurări , a tunci şi am biţiunea o mal în tă r i ta tă . Vorba „ î n t r u c e l e c e r e ş c l “ , es te pusă in Ioc de „ p e n t r u c e l e c e r e ş c i " , nu dorâ că il învingând sâ ?e bucu re cu ce-va, ci ca să ne lipsască pe noi de bupjţţăţile de acolo, ca ş i 'c u m pare cA ar, fi $ i s : « trac ta tu l de p;ic<> in ce se găseşce s t n n s ? neg reş it câ in cutie de au r fr' ' f a r e es te Christos». Vorba „ I n t r u " deci, semnifică „ p e n t r i i “ . Acum tu priveşce cum ne d eş tea p tă a ten ţiunea asupra duşmanului, şi cum ne face de a privegbia, şi to t-odată a şei tnal dinainte, că prim ejdia es te pen tru bunurile cele inarî, şi că şi b iru in ţa n o s tH va fi to t pen tru acele 'bunuri , căci vicleanul se încearcă a ne sco te pe noi din eeriurl. El ni vorbeşee de 6 re-care stă* pânil, începătorii şi s tăpân i lo r! al în tunerecu lu l lume! a- ceştia. Dară de care in tuuerec sp u n e ? P o te că de întune- recui nnp ţe l? De s igur că nu, ci de acel al rfiutăţeî. „ 'Câ eram o r e - c â n d , ţiice, î n t u n e r e c " , numind aşa rgu ta tea din v iaţa presenta. Mal d epa r te duşm anul nu va avea loc, nici în 'eeriurl, şi nici în veacurile viitore. N u m eş te pe d ia­voli s tăpâni lor! al Iu mei, nu ea cum a r s tăpân i il lumea, ci ca cel ce su n t causa fapte lor rfele, căci scrip tu ra obici- n u ie şu ea numi şi faptele cele re le „ l u m e " , precum acolo un ­de Christos dice: „ V o i n u s u n t e ţ i d in l u m e a a c e a s t a , p r e c u m n ic t eO d in l u m e n u s u n t “ - Dară ce? Nu «- rafl il din lu m e ? Nu eraţi îm brăca ţ i cu c o r p ? Nu eraii ii născuţi şi crescuţi de cel din lu m e ? Şi earâ al in a l t loc d ice : „ L u m e a m € u r ă ş c e p r e m i n e ,e a r â p r e v o i n u p o t e s ă v £ u r a s c â " (Ionn 17, 14. 7, 7), unde vorbeşee to t de faptele cele rele. Aşa dară sub vorba lume el în­ţe lege aici pe omenii cel i fif, ea râ demonii pe aceştia mal cu s a m ă’i s tăpânese . „ î m p o t r i v a d u c h u r i l o r , dice, i n t r u c e l e c e r e ş c l “ . El nu m e ş te incepeloril şi stăpânii , dupre cum numeşce şi cetele ingereşef domnii, începători i şi s t ă ­pânii. „ I m h r a c a t i - v â I n t r u t 6 t e a r m e l e iu l D u m n e - d e t i . c a s â p u t e ţ i s t a î m p o t r i v ă în d in a c e a r e a , ş i i o t e î s p r a v i n d u - l e s ă sta ţi"1 (Vers. 13). Şl sub n u m e­le tJe di rea înţe lege to i v iaţa presen ta , cum şi secu iu l

228 OMILIA XXII

presen t îl în ţe lege ca secul viclean şi rfifl, de Ia relele ce se petrec in tu rsu ! lui. Va să dică, e trebu in ţă de a fi vecinie îna rm aţi . „Şi t 6 t e i s p r ă v i n d u - i e “ , adecă şt pa'* liniile, şi poftele cele absurde, şi in.fine to t ce ne tu lb u ră şi nelinişteşce. El nil dice s i m p l u - s a - l e - f a c e ţ i , ci S ă l e i s ­p r ă v i ţ i , în cât nu ni p re tinde nujnal a le repune , ci încă Sn aşa mod ca d u p ă ac ea s ta să s t ă m , pentru^că m ulţi du ­pă ce aO biru it în lu p tă ea răş l aO că<jut. «Tote, dice, să Ie isprăviţi, nu pe 'une le d a , şi pe altele n u , căci dup& învingere e nevoe de a sta. A fost su rp a t deja’ diavolul o d a tă , d ară dacâ nu s tăm . el ea răş l r e ’nviază, pe când dacă se ridică în tim p ce noi stftm, de s igur că va cădea la pă ­mânt. Aşa dară în tru cât noi nu vom fi d is t ra ţ i în torcen- du-ne privirile încoce şi încolo, el nu se v a ridica. «Să n e îm brăcăm , dice, cu Iote a rm e le Iul Dumnezeii». Vedf cu m a nimicit frica de diavol ? Dacă e cu pu tin ţă de a isp răv i şi a s ta , apoi de ce eviţi lupta ? S ta i după ce a t isprăvit,, şi a tunci ai b iru it cu ad e v ă ra t ; nu. te m inuna că al p u tu t scăpa din puterea duşmanilor, nu fii s tă p ân i t de frica, c î aruncă de la t ine trândăvia. „Ca sa p u te ţ i s t a îm po­triva, dice, în diua cea rea“. A şa d a ră el si de Ia t im p g ă s e şc e ’ocasie de a încuraja, c a d pâre că a r d ic e : « t im ­pul e scurt, a ş a că trebuie a s la după înv ingere ; nu v& lăsaţi a li b iruiţi de osteneală, după m asacru l ce l-aţi a - vu t in luptă.»

*) A şa dară dacă es te răsboifl, dacă su n t a t â te a r â n ­duri aşeza te in o id ibe de bătae, dacă avem îna in tea nosti'fr începătorii necorpornle, dacă avem p e s tăpânitori l lu m e l aceştia, dacă avem contra nostrf; t i te duchurile cele rele,, apoi ctim de te desfă ţez l? spune-mi ; cum de eşti a l â t de vesel? Cum ne vom putea ap rop ia de el d esa rm ’aţl? Unele- ca aces tea fie care sâ ’şl di că in cugetul sg& pe fis-ce di,, când e s lăpân i t de mânie, snO de poftele corporale , când1 cau tă ca să 5şî pe treacă ac ea s tă v ia ţă în dezm erdărl şi d e ­şertăciuni. Audă deci fie-care ce spune fericitul P a v e l i „ N u n i e s t e n 6 u £ lu p t a î m p o t r i v a t r u p u l u i ş i a s â n ­g e l u i , ci î m p o t r i v a î n c e p g t o r i i l o r şi a s t a p â n i t o r i l o r î n t u n e r e c u l u l v e a c u l u i a c e s t u i a 1*. Rgsboiul aces ta este-

*) Pai-tea n)ora 1.1. D espre v iaţa cea siitruitu-io^ă ţi cu !>;tgare- (îe sâ n ii, ea sil mi fim biru iţi de eel rSO, ea re pe fie-ce (li m eşteşu ­g eşte rele in tot o faptele lu s tre . De-^pie nebăgare» în sum ă a e.«lor- p resen te , şi despre ingriiiren uosti'S Dentru cele viiW re (Veron).

OMILIA XXII 2 2 9 ;

cu m ult m al anevoios de cât cel corporal, lup ta e cu m u lt mal înverşunata , Gâudeşce-te cât de m ult tim p duce el lupta. P a re că aud pe ciuf-va d icend : « iată că acum a ve­nit ca sil se lup te cu mine». Aceste v o rb e înse sunt. p r o ­nun ţa te de cel trândav i, e a râ tu omule, trebuie a m ulţăm i că eş ti pus in p o r ţ i u n e d e a dobori p j aces t duşm an , d a ­ca vet voi, ea ră nu sâ te scandalisezl, p ronun ţând cuvinte pe care numai un ostaş leneş şi som noros le p ronunţă . Cunoşti acum m otivele pen tru cure el te a tacă , şi de a- ceia pândesce p r i ’m pre ju ru l t<50 si î:igrâdeşce*te din to le părţile . Lupta nu es te num ai contra diavolului, ci şi cun- (ra puteri lor Iul. Cum ne voiri pu tea lup ta con tra i'ntune- recu lu i? Când vom deveni lumină. .C u m ne vom pu tea lu p ta con tra ducburilor celor re le ? de câ t riumat a tunci câotl vom deveni bun i ; căci r e u ta te a e to t-deauna contra binelui, e a râ lum ina a lungă în tunerecu l, şi dacă noi sun ­te m întunerec, de s igur câ vom fi cuceriţi . C.nm deci ’i vom putea p red o m in a? de câ t num ai, ca ceia ce il aii de la natură , noi sâ o pu lem câş tiga prin vo in ţa nostrg, a d e ­că sâ devenim duchovniceşcl, a fa ră diu corp şi sânge, căci num ai ast-feliii ’i vom pul ea supune . «Sâ nu credeţi, dice, că persecutorii voştr i sunt cel ce v 6 r e s b o ie s c ; nu, ci’ d e ­monii sun t acel ce lucrează prin il ca s ă v8 com bată , şi de aceia lupta nostrg co n tra lo r e înd rep ta tă» . Din ac ea ­s ta el p regăleşce doufi bunuri: pe d eopa r te pe noi ne face mal n e ’nduplecaţî că tră dânşii, ea ră pe de a ltă par te că lor li tem persază furia ce o aQ asup ra celor pe carii ’i r e s ­boiesc. Dară din ce causâ, sati mal bine dis, de unde vine lup ta nostrfi căti'ft denş il? De acolo câ noi avem de a l ia t al nos tru Charul Sântului Ducii. Am învă ţa t o ast-felitt de arLă, că noi să ne putem lup ta nu con tra omenilor, ci c o n ­tra demonilor. Dacâ am voi, nici câ ne-am lup ta , d a ră fiind-că voim, de aceia es te luptă. P u te re a celui ce locuieşcc întru noi e atftt de mare , în u rm a celor d ise: „lata am 'd a t v o u e ' s t ă p â n i r e sa c ă l c a ţ i p r e s t e ş e r p i , şi p r e s t e s c o r p i i , şi p r e s t e t o t ă p u t e r e a v r ă j m a ş u l u i , ş i n i ­m ic p r e voi nu vC va vătăma" (Luca 10, 19), în câ t nu e nevoe de luptă. Ni-a da t to tă p u te re a de a ne lupta , 'şi-de â nu ne lup ta ; d a ră liind că noi sun tem trândavi, de aceia sun tem sil iţi a ne lup ta cu il. Cum că P ave l nu s-a luptat, ascultâ-l ce s p u n e : „ C i n e ^ n e v a d e s p a r ţ i p r e no i d e d r a g o s t e a l u l D u m n e d e o ? n e c a z u l , saO s t r î m t o r a r e a , sa t! g â n a , saO f o m e t e a , saQ g o l ă t a t e a

2 3 0 O M I L I A X X I I

saCi n e v o e a , s a u s a b i a “ ? (Rom. 8 ,35), şi earâşir „D u m * n e d e u l p ă c e l s ă s d r o b e a s c ă p e S a t a n a s u b p ic io - r e l e v b s t r e c u r â n d " {Ibid. lt>, 20). El avea pe diavol su ­pus sub piciorele lui, căci ’l d ic e a : „ P o r u n c e s c u - ţ ! ţ ie , î n t r u n u m e l e lu i I i s u s C h r i s t o s , s â ie ş i d i n t r e n s a “ (Fapt. 16, (8), de unde e cert (.'il e l 'nu s-a lupta t, ei numai că l-a supus şl !*a fâcut prisonieriti. Inuft şi P e tru nu s-a lu p ta t cu diavolul, ci a făcut ce ia ce e ra mal b ine de cât a se lupta, adecă cil ’l s tăpânea a t â t pe el cât şi pe io te puteri le luf, ca sâ nu potă vă tăm a pe cel credincioşi, pe cel ascu ltă tori şi pe catiehumeni. De aceia si ţlicea ferici­tul P avel : r C a n u e s t e s ă n u ş c i m g â n d u r i l e (m eş- t e ş u g i r i l e ) l u l “ (II Corinlh. % f i ) , de unde se învederează că el p redom ina pe diavol. Ascujlă-1 apoi ce spune in a l t lo c : „ N i i e s t e d a r l u c r u m a r e (d e m i r a t ) d e s e p r e ­f a c ş i s lu j i to r i i lu i c a s lu j i t o r i i d r e p t a ţ e l " (Ibid. I ) , 15), ast-felfl ca el cunoşcea fasele in tregel lupte, şi nimic nu-I e ra strein. Şi in a l t l o c : „Ca t a i n a f ă r a - d e - l e g e l s e l u ­c r e a z ă ” (II Thes. 2, 7), de unde ea răş l e învederat cfl lupta lui e con tra noslrfi. A sculta încă to t pe aces t f e r i c i t : „ C i n e n e v a d e s p a r ţ i p r e n o i d e d r a g o s t e a lu i D u m n e ţ l e Q ?... P e n t r u c a î n c r e d i n ţ a t s u n t , c a n ic i m b r t e a , n i c i v i a ţ a , n i c i î n g e r i i , n ic i c ă p e t e n i i l e , n i c i p u t e r i l e , n ic i c e l e d e a c u m , nic-i c e l e v i i t o re , . . . n ic i a l t a f ă p t u r ă b r e - c a r e n u p o t e p r e n o î s ă n e d e s ­p a r t ă d e d r a g o s t e a lu i Dum ncdeii, c a r e e s t e i n t r u Christos Iisus D om nul n o s t r u 11. Nu a dis de Christos, ci, d e d r a g o s t e a luî Christos, pen tru că mulţi se ţlie a fi uniţi cu Christos, insC nu-1 iubesc. «Nu numai câ să nu te ademenesc! de a -1 tăgădui, dice, ci încă ch iar m al m u lt— sâ-1 iubeşcl». Deci dacâ Iote puterile cereşcl nu ad pu tu t sâ-1 despar tă de d ragostea lui Christos, apo) cine altul I a r fi p u tu t aba te P Nu $ice aces tea ca cum puteri le îtigereşcl s-ar fi încercat de a -1 schimba in păreri le luf, ci num ai câ face o presupunere , pen tru care şi $ice din inceput s u n t î n c r e d i n ţ a t . A şa darâ el mi se lupta, ci numai câ t se te ­m ea de vicleniile luf, pen tru câ ascu l tâ -1 ce spune a iu rea : „ M e t e m c a n u c u m - v a p r e c u m ş e r p e l e a a m ă g i t p e E v a c u v i c l e ş u g u l seu, a ş a sa s e strice şi în ­ţ e l e g e r i l e ( c u g e t e l e ) v b s t r e d e la a d e v e r i n ţ a c e a

O M I L I A X X I I 2 3 1

intru Christos" (II. Corinlh. i l , 3). Da î dtcl tu , de r â t apos to lu l face us de aces t cuvânt, «me tem» şl cu priv ire la densul personal, când d ice: „Ca mS tem ca nu cu m ­va propoveduind altora, eQ sa fio nevrednic*, şi deci cum es te înc red in ţa t câ nimeni n u -1 va despărţi de d rag o s te a Iul C h r is to s? Ve$l deet, că cuvenUd aces ta e ros t i t mal m ult din um il in ţa si din cu m p ă ta re a Iu l? pen­tru câ deja (rl locuia iu eeriurl, despre ca re ^icea: „Ca nim ic pre m ine nu me şciG vinovat" (I Corin th .4 , 4), şi eariUl a iu re a : „Călătoria am saverşit" (II Tiniolb. 4, 7), aşa câ nu în aces tea il îm pedeca diavolul, ei in cele ale discipulilor lui. Şi de ce o r e ? P en tru cft nu numai el e ra s tăpânu l lor, ci şi libera lor voinţă. Deci acolo era unde diavolul il slSpânia, şi încă nici acolo nu1] s tăpânia, ci mal mult e ra s tăpân pe trândăv ia celor tara băga re du sam ă. Dacii cine-va d in tre discipoli nu jndeplinia cele o r ­donai e de dgnsul, fie din cam4a Ieneî, fie din altil causa, alunei diavolul îi b iru ia ; ea ră dacâ el to te le făcuse deja şi aceia tot nu se supuneatl, nu l m al biru ia diavolul pe el, ci necredinţa şi nesupunerea acelora , pen tru ca şi bota nu pe doctor îl siflpâne.?ce, ci neorâm lueala celui bolnav. Când doctorul to te cele folositore le pregă teşce, ea ră bol­navu l iote le s tr ica şi le respinge, do s igur câ ac es ta e cel învins, ea ră nu doctorul. Ast-I'elifl d e n nicăirl diavolul nu <1 b iruit pe Pavel. Dovinţa*'de a ne pu tea Supta, de noi depinde, de şi R om anilor nu li doria aceasta , c a d li d icea :„Earâ D um nezeul pacel sa sdrobiasca pe S.:tana sub pîciOrefe v o s t r e curând" (tfom. 16, 20), pe când Efesenilor nu li doreşce aceas ta , ci „Celui ce pote m a l pre sus de t6te a face prea de prisosit ce le c e ce ­r e m sau g â n d i m u (Efes. 3, 201. Cel ce se luptă, es te în­că in pu te rea adversari ului, de câ t e de dor i t i a sâ nu cadă . A tunci b iru in ţa e s tră lucită , când noi scăpăm cu to- tu l de aici. De pildă, fie o poftă rea cu care noî ne lup­tă m ; el bine, num ai atunci e ce-va m inuna t când noi de la început chtîir nu primim asem enea poftă, ci o stingem im e d ia t ; da ră dacă aceas ta nu e cu putinţă, apoi ch iar de »e am lupta, veclnic vom 0 s tăpân i ţ i de ea, pe când d a c i a m scăpa t luptându-ne, am biruit. Lupta aceas ta uu es te deopotrivă cu a luptă torilor din th ea tru , căci acolo dacâ . nu a l dovedit p“e adversar , nu al câş t iga t biruinţa., pe cândv aici dacâ nu a î fost biruit, al ieşit invingfitoriO, 3acă n u ‘

232 O M I L I A X X I I

aî fost dobori t de el, l’af rfipus, şi cu d re p t cuvânt, căci pe câiid In luptele acelea am ândo i adve rsa r i i sun t preocu­paţi de biruinţă , şi num ai după ce unul es te b iru it cela- l-ait se încununează, aici nu e s te aşa, ci diavolul se ocupă pen tru învingerea noslrS. Deci rând eu î-am nimicit ceia ce el urzia contra mea, alunei i am biruit, nu a tâ ta că l-am cucerit, pc r â t câ l-am cons trâns de a se a runca la păm ânt. Eft atunci l-am- biruit cu lotul, căci e l ' a fost a- runca t jo s şi se g ăseş te ca perdut. B iruinţa Iul nu constă în a se încununa, t i în a 1116 perde, aşa că chiar de nu l-a al răpune, eu l-am învins, dacă nu am fost cucerit de el. D ed care b iru in ţă es te .strălucită ? Aceia de a-l călca pe el cu piciârele, dupre rum făcea şi Pavel, carele to te lu­crurile vieţeî p resen le nu le considera în tru nimic. Pe a - cesta să i iitiilăm şi noi, si să ne exercităm d e a deveni su ­periori necuratului, şi din nicl-oparle să nu-f dăm motive d e atac. J îo g ă ţ ia ’I dă un motiv puternic, p recum şi s lava deşa r tă pacostea de niulte orf I-a r idicat şi l-a făcut c a ' s ă l ­batec asup ra omenilor. Dară care e i ievo ta -de luptă cu «1? Care c nevoea de incâe ra re cu e l ? Cel ce şe îneaeră cu allul la luptă nu cunoşee cu siguranţă"sfArşitul, nu şcie ca re din d o i 'v a Ii "cel învins, şi deci e posibil ca el să (ie e e le u c e r i t , pe când cel ce calcă in pieiore e s igur de în­vingere . Deci să călcăm 111 pieiore p u te rea diavolului, să că lcăm cu piciorele penatele, ţo te cele lumeşcî, mânia, pofta, m ândria , şi ^tote patimile, pen tru ca durendu-ne de aici acolo, să 1111 ne descoperim că am trăd a t puterea pe ca re ni-a d a t ’o Dumnezeu. Ast-feliu num ai vom putea sâ ne bucuram do bunurile viitore tăgăduite noufi. Dară dacă «o l suntem r 6I, şi ne arătării nedestoinicT faţă de diavol, apoi cîne ore ni va încredinţa cele m al bune şi mal m a ri b ine faceri? Dacă noi nu putem să călcăm în pieiore pe cel învins, pe cel necinstit, pe cel despre ţu it , apoi cum ni v a da o re ta tă l cel ceresc bunurile p ă r in te sc !? Dacă noi nu putem birui pe cel deja biruit si sdrobit, apoi ce curaj vom putea avea ca să intrăm în casa p â r in ţasc S ? S pu­ne-mi, dacă ai avea un fiti, care a r părăsi pe casnicii cel recunoscă tori ţie , şi s-ar am esteca cu cei ce le-ad în tr is tat , cu cel ce au fost alungaţi din ca>a părin tească , cu cel ce se ocupă cu jocuri le de noroc, şi încă a r pers is ta în rfeu- ta te pănă la fine, ore nu l a i desmoşceni ? De s igur că da. Apo! to t a s t feliu şi noi, lăsând pe cel ce mulţămesc. pe Dumnedeu, pe col ce ni servesc nonfi, voiu să dic pc în­geri, şt punfindu-ne in con tac t cu diavolul, desigur câ vn/n

O M I L I A X X I I 2 3 3

fi dcsmoşeeniU. Dară să 1111 fie «na t a aceas ta , ci angaja n- du-ne la lup tă cu dânsul, şi Invingându-1 cu a ju toriu l îngeri­lor celor de sus , ne vom face ciironorfll a l îm pără ţie i ce­ri uri lor. Dacă cine-va are v r ’un duşm an, ca re ’l n ed re p tă ­ţe ş te , dacă cine-va se infiiriază ca ţin să lba tec con tra duş? tnanulul sgti, tţ bine ca to tă ftii'ia aceia, şi to tă lâ u ta te a adunându-le la un ioc să le verse in capul diavolului. Aici m ân ia es te bună, aitf nrgia es le folosilore, a i d e de laudă resbunarea , pentru t‘ă dupre cum resbunarea pe onienl es le mi fapt r€u şi urîcios, to t a şa în rasu l de fa ţă aţ i resbu- na asup ra d ia v o lu h l es te un fapt bun. Aşa dară , dacă al n isca re-va delecle, aici le exercilă , aici le aruncă, adecă a s u p ra diavolului, dacă nu te poţi d epă r ta de la tino de r â t odată cu m em brele corpului I6u. Te-a lovit c ine-va? Ei bine, resbunăţl pe diavolul, şi n ic io d a tă să nu con te­nesc! duşm ănia con tra Iul. Dară pote nu le -a lov it? El bine, şi a şa tu re-bună-ţf pe duşm anul nos tru ăl tu luror , pen tru că a insultai pe s tăpânu l a t<Me şi a! 160, pentru c ă s-a învrăjbit cu el, pen tru că va făină şi resboieşce pe fraţii (61. Vecin ic să-I fii duşm an, vecinie posomorit , ve ci­nic ue 'm blăndit f<iţă de el, căci num ai a ş a el va fi umilit, d esp re ţu i t şi uşor de supus. Dacă noi ne a ră tă m ca să lb a ­tici că tră el, a lune! el nu va fi să lbat ic c ă t r ă no i; d a ră noi vom fi blândi cu densul, el va fi să lba tec faţă de noi. E l e s te duşm an şi reslioinic al vieţel şi al m ân iu ire l 116- s lre , în acelaşi t im p . duşm an şi al sgtt chiar. Dacă el nu se iubeşce pe sine, apo i cum va pu tea ca sa ne iubească pe no i? Deci să ne punem în rând de bă lae şi să-l a t a ­căm* având-a l ia t m a re şi puternic pe Domnul nostru Iisus Christos, carele va pu tea sâ ne facă a nimici cu uşur in ţă cursele Iul, şi să ne învrednicim de bunurile viitore. Că­ro ra fie a ne face pe loţ! părtaşi, prin rh a ru l şi f ilantro­pia DomnulU nostru Iisus Christos, căru ia îm preună cu T a tă l ŞÎ cu Sântul Duci), să cuvine, slava, s tă p ân ire a şi c instea, acum şi puru rea şi în vecii’ vecilor. Amin.

2 3 4 O M I L I A X X I I I

OMI LI A XXIII.

„Staţi drept aceia încingându-*ve mijlocul vo­stru cu ad everu l“ (Vers. 14).

Complectând deci cadrele arm atei , nranjându-l in t a ­b ăra şi a ţ iţându-li buna lor voinţă sp re lupta, — căci e ra nevoe şi de a Ei aranjaşi , de a fi disciplinaţi, în acelaşi t im p şi de a ti întfirita m ânia lor, şi to t-odală încurajări- du-l, pentru că şi de ac ea s ta e ra nevoe,— ia u r ină’i şi în a r ­mează. Nici un folos nu va avea lup ta loriu l de. a rm e, dacă mal ’ntâiti nu vor fi a ra n ja ţ i cu toţi i in ordine, şi dacă nu va fi a t i ţa tă m ânia în sufletul ostaşului. Trebuie deci mal înlfiiu a îna rm a ne ostaş In interior, şi dupâ aceia a-I în a rm a exteriorul lui. Uecl daca asem enea lucruri se pe­t rec cu ' is iaşn uimesc, cu a t â t mal m ult cu ostasif ace­ştia. inteieciuaJl a ş a di cânii, cari nu aO nevoe de a ti a r ­maţi .exterior, ci numai in in ter ior. "A aţrţa t deci mânia lor si 'I-a înflăcărat, li-a infiltrat îndrăzneala, si I-a pus în ordine bună, acum priveşce şi cum li com anda să iee a r ­mele. „ S t a ţ ! “ , dice. Mal ’ntâifi e cliantei eristica oslasilor regulaţi ca sa şcie de a sta bine şi in ordine, caci rara de aceas ta multe s-ar în tâm pla . De aceia de multe-orf vorbe- şce el despre «.iodul de a s la , p recum cănii d ice: „ S ta ţ i , p r i v e g h i a ţ l " (I. C onn lh . 16, 13) şi earăşT: „ A ş a s t a ţ i în ­t r u Domnul" (Filip. 4, J), şi e a ră ş l : „Celui ce i se p a ­r e că sta, sa ia a m i n t e c a sâ n u c a d a " (f. Corintb. 10,12), şi e a r ă ş l : „ C a t 6 t e i s p r a v i n d u - l e s ă s t a ţ i " (Efes, 6 , 12), A şa dara f i nu vorbeşee de o s t a r e ore care cum s-ar în tâm pla , ci de o ^ tare in buna ranuueaia . Ceî cari sun t eii expe r ien ţa de resboifi, şciti câ t e de necesar ca sâ şcie cine-va a sta . t 'en tru a i uacâ şi celor ce se lunlă cu pum nul la th e a lru aceas ta li ordonă instructoriul de la început, adecă ue a sta , cu a t â t mal mult în re*boe şi in afacerile o s tă se s d . Cel ce s ts , trebuie sa s lee drept, ea râ nu plecai sp re ciue-vat safl distras. A devă ra ta s ta re d reap ta num ai alunei se vede, când ostaşul e pus în front. Ast­fel iu deci num at cel ce sun t ridi.eaţf d rep t pe pieiore, a- ceia stafl, pe când cel ce nu s tau , nu sun t ridicaţi pe pi­ctore drept, ci su n t Îm pră îc ie ţ l din linie şi distraşi. Cel ce se deznteardă in pofte, nu s tă drept, ci es le aplecat în a l tă p a r te ; deasem enea şi cel ce es te iub itonâ de bani, cum

OMILIA XXIII 235

şi în genere cel ce e ne ’nfrânat. Cel ce şcie a sta , chiar din s ta re a iul» t a de pe o temelie puternicii, t6 te ale lup­tei le va avea la îndăm ânâ . „Staţi, dice, i n c in g e n d u - v f r m i j l o c u l v o s t r u c u a d e v ă r u l E l nu vorbeşee aict de ­sp re îne inee torca cea vtsdută, ci in aces t pasaj to te le vor­b e ş te In sens intelecluat si f isurat. P l iv e ş te turn el m t r - ge mal d epa r te cu ac ea s ta idee. Mal ’nteiO el re’ncinge pe ostaş . Dara ce es le a c e a s ta ? Nimic aii, de câ t că pe cel sd rem ţâ ro s şi f lendu ros ,din causa poftelor, pe cel ce e tras ta p am en t in judecăţile lui, îl r id ică d re p t pe pieiore prin incingglore, şi nu-l lasă de a se îm pedeca în hainele ce se împleticesc p r in tre pieiore, ast-feliii ca eu piciorele libere el sâ polâ m erge 111 voe. „ S ta t ! deci in n n een d u -v e

.mijlocul v o s t r u " 1, dice. Vorbeşee aici de miilocul corpu­lui omenesc. Dunre cum earena (xfjoîiLC = lemnul cel lung- de aestipml corăbiei, pe nare se combin laturile eî Trad.) de la corabie es te basa, aşa dicend, a corăbiei, to t a şa şi mijlo­cui nostru e?te basa întregului corp. E! es te ca o temelie , pe care e clădit întregul corp omenesc, dupre cum dic d o c to r i i Aşa dară îticifigSndu-m mijlocul nostru, prin a- ecu ita s l i ingem bine din to le părţile tocmai ceia ce es te principal la co rp ; de cât, după cum am dts, et nu vorbe- şce aici de mijlocul cel vfidut, ci d iscută în sens moral. Dupre cum mijlocul corpului e s te temelia m em bre lo r— şi a ceior de deasupra, ca şi a celor de desup t,— tot aşa e şi cu mijlocul acel in telectual. De multe-ori ccî obosiţi pu- iienilu-şi mâtieie pe ei ca oe o lemelie. se sprijinese a ş a dicend, si se susţin pc il, ca să nu se aplecc în a i iâ p a r te , fii cinirfilorea toi pentru aceas ta se în treb u in ta /â în tim[> ae re^Uoe. ca adecă să legu si sâ ţ tna st m isa temelia co r ­nului nostru, u e aceia şi fugind sun tem încinşi, pen tru ca. încinggt6 rea ni as igura m;»l mult -tăria din noi. «Aceasla deci sâ se facă şi cu sufletul, dice, pen tru ca orî-cc v o m face, sâ fim lari . Mal cu sam ă os taş ilo r se cade sâ facă a şa» . Da, (îicl lu, ostaşii se încing cu curea de pele pes te m ijlo­cul corpului lor, da ră mijlocul acela intelectual, de c a r e ni vorb-^ct, cu ce sâ 1 încingem ? «Cu ceia ce e p rincipal, dice, cu ceia ce fo rm 6ză capitalul resonâm inte lor nostre»„ pen tru că iută ce sp u n e : „ I n c i n g e n d u - v £ m i j lo c u l v o ­stru c u a d e v e r u l 1*. Şi ce es te „cu a d e v ă r u l " ? Adecă, sâ nu iubim minciuna, Iote lucrurile sâ le facem în ade- vfir, sâ nn minţim unii a l to ra ; ■ chiar de a r fi vorba def- stavă, noi adevăru l să-i căn lăm înainte de tote; chiar viaţa.

OMILIA XXIII

*le a r fi la mijloc, 110I s ă cău tam pe cea adevgrată . Dacă ne vom încunjura cu aceas ta , (iaca ne vom încinge cn adevărul, n imeni nu va sta împotriva nostrg. Cel ce cau tă num ai a- •deverul, nu va cădea pe păm ânt. Cum că cele newleve- ra îe sun t de pe păm ânt, e în v e d era t din patimile c fir ora servesc toţi cei din iu ine, ta r i f u rm ea ză nu m a i proprii lor lo r ra ţionam ente . De aceia, dacă ‘sun tem cu priveghere , nici mi m aî avem nevoe de lecţie a su p ra fabulelor celor cu privire la Eiiui.. Nu vedeţi cât sun t aceia de molatici şi de seci, că mt pot să p r im iască nimic serios, nici un ra ţ ionam en t despre Dumnedeu m al presus de om ? Pentru aceia şi mijlocul !or s-a moleşit, acel mijloc, dic, care e accesibil de sem inţuri năsre lore , pen tru aceia in definitiv s ’a moleşit şi puterea ra ţ ionam en te lo r lor. Nu vedl apoi şi pe Maniehel, cum îndr&znese de a grăi totul num ai din propriile lor re so n ă m in te ? «DumnedeO, d ic il, nu pu tea tace 1 umea fâră să aibă m ater ia la ’ndâm ânâ» . Şi de unde pote fi aceasta p r o b a t? «De jos, respund il, diu păii'Gnt, cum şi de la noi». Mal adaogă apoi, câ şi omul nu p i ­te să facă v r ’un lucru cât de mic, fârâ să aibă m ater ia . A scu l tă apoi earăşl pc Marcion ce etice: «că nu pu tea Dumnedeu ea luând e i r p om enesc să rem ă n ă curat.» Da­ră de unde se pote p ro b a ? «Pentru că n id omenii nu sun t curaţi , pe câ t t im p sun t în trup» respund il ,—de şi e posibil ca omenii să fie curaţi. Valentin, earăşl, t rsgen- du-şl ra ţ ionam ente le de jos, to t din păm ent grăieşce, ca şi „Pavel al Sam osate lor. P riveşce apoi ce < ice şi A rie : «câ nu pu tea Dumnedeu să nască pe fiui sfiu, tă ră patim a». Şi de unde înd răzneş t i ca sa vorbeşcl aces tea , O ! A rie? Cum poţi să p ro b ez i? «Cu cele ce se petrec cu noi» dice. Al vfidut ru m resonăm intele tu tu ro r aces to ra sun t trase de jos, cum aces te - re so n ăm in te deşăn ţa te resp iră din pă ­m â n t ? A ceasta se petrece cu dogmele, d a ră apoi şi cu v ia ţa lor e tot aşa. Cel desfrâna ţi , cel ce iubesc banii, ■cel,ce iubesc slava, cel ce în fine sun t robii celor-l-alte Datimi, to ţ i se t r a g pc păm ent, nu ad miilocul lor încins ţ i d r e p t . c a fiind obosiţi sa pună m ânele sau să se raz im e p e ei, ci ca unia ce nu afl nunctui de razim se moleşesc şi se lasă la pământ, i;ei ce es te încins cu adevfirul, m a ’nteiu •că mcl-qdată nu se osteneşee, şi al doilea că chiar de s a r osteni el se repausază pe insiisl adevăru l, Căci, sp u n e’ml, ce l-ar pu tea lace ca sa se obosascâ? b âră c ia p o te ? Nici­odată, pen tru câ el se repausazâ pe ceia ce cu adevfira t es te bogăţie, ea râ prin să răc ie el va pu tea cunoşce a d e ­v ă r a ta sclâvie. P o te că selăvia il va face ca să se obo-

O M I L i A X X I H 237

sa scă ? Câtuşi tle puţin, pen tru că el ş t i e ea re e a d e v ă r a ­ta sclavie. P o te b o i a ? Dâră nici aceas ta . ^ S ă fie m ij!6 - :e le v â s t r e î n c i n s e , dice, şi f a d i e l e a p r i n s e " (Luc, 12 , io), adecă lumina să fie nes tinsă . A ceas ta a (ost porunci* a şi Evreilor, când aO ieşit din E sine t , De ce 6 re il m â n ­iaţi’ pascha îocinsf ? Voeşcî pote s ă atu c a u sa m ire a g ă î* Voeşcl să" vorbesc faptul istorîceşce, sau prin în ă l ţa re a spiritului la cele metafisice? Dară eti pe am ândoug Ie vo ia sp u n e ; voî num ai să le re tinei! în m inte, căci in definitiv eu nu vorbesc ca s ă fie vorbit , ci ca vorbele n o s t re să se- t ransfo rm e in fapte. „M ijf6cele v o s t r e f i in d î n c i n s e , dice, şi î n c ă i ţ a m i n t e l e v â s t r e in p ic i 6 r e l e v b s t r e , ş i t o e g e l e v O s t r e in m â n e l e v â s t r e , şi s â -1 m â n c a ţ i cu g r a b ă , ca s u n t P a şce le Dom nului" {Exod. 12 , 11). înfricoşate şi m a r i misterif, ca re aQ m ullâ at iănc im ei Da­că în tipuri şi erafl a tâ t de m art şi grozave, apoi cu a - t â t m ai m u l H n adevfir. Din E gipe t iese, şi m ănâncă m ie­lul paschal. Ia am in te ! „P aşcele n o s t r e Christos, dice,. c ă p e n t r u rrol s a jertfit" (I. Corinth. 5, 7). P en tru ce e^att il ore înc inş i? A cesta e tipul că lă to ri lo r , căci de a a v e a încălţăm inte pe piciorp, toege in mâni, şi a mânca, s tând pe pieiore drepţi , nimic a l t nu învederează, Voiit in a rn t& u să audiţl faptul istoriceşce, saQ să fac iheoria metafisică a aces tu i fap t? Cred că e maî b ine c a s ă spurv is to ria m a i’nteiti. Aşa dară ce ni spune is to r ia ? CăJEudeil uilnQ neconten it binefacerile Iul Dumnedeft că tră dfeoşilv şi de aceia şi Duninedefl a eonlegat binefacerile Iul nu numai cu timpul, ci şi cu forma, sau cu M iu l cum il staţi de m ănâncă pascha. P entru actîia deci ii m ănâncă pasctiu Încinşi, ca fiind în t r tb a t l , să re sp u n d ă : «câ suntem gata de câtaiorie, că va trebui să ieşim din Egipet şi s ă ne ducem în pământiii făgăduinţei, şi că suni cm ga ta de p le­care». A ces ta este tipul, pe când adeveru l e dupre cum, u rm e a z ă : Şi noi mâncăm pascha, po Christos, „Pascha n â s t r e C h r i s t o s " , dice. Dară ce resu ltă de a ic î? Câ şi* noi su n le m datori s â m âncăm paseha încălţa ţi şi încinşi^ P entru ce? lu n t r i i câ şi noî trebuie s ă fim ga la de ple­care, de că lă toria nostre de aici.

*) Nimeni din cei ce m ănâncă pascha aceas ta să nu ’şl-

*) Partea morală. Trebuie să fim gata şi statornici spre v irtu­te, şi despre pastha pe care nof o mAncam, t-um şi ce este E gipc- tul. Că cel ce admiră, pil in el i tuf, desp reţii ieş ce ceriul, (Veron),

O M I L I A XX1Î1

in to re ă privirea că tră Egipet, ci c ă t r ă ceriu, că tril Ierusa* liniai cel de sus. De aceia tu m â n â n d pascha încă lţa t şi încins, fienh'n ca să atli, că Sntiaiă ce îucepî a o mânca, ^estl d a lo n u ue a călă tori şi ue a oevem drum eţ. Uoufi lu­c ru r i hi da a in\e iege in laptul aces ta : şi ca irebuie a ieşi ■din Egipet, şi că dacâ rem ânein , să ne considerăm la u r ­m ă ca streini, pentru că şi dice: „ C a p e t r e c e r e a i lu s ­t r e in e e r i u r l e s t e " (Filip. 3, 20), adecă că t u b u i e a fi g a t a in Iotă viaţa, ea ast-felifl fiind chem aţi să nu a m â ­n ă m p l e c a i ^ , ci s ă d icem : „ G a t a e s t e - in im a , .nos tr f i D m n n e d e u ] e “ {Ps. 107, 2). «Dară aceas ta o pu tea dice Pavel, carele nu se şcia cu nimic greşit , pe când efi ca re -ani nevoe de m ult t im p pentru a m 6 poeâi, nu o po t «Ji- ce.J> Cam aces ta e respunşul m ultora . Şi cu to te acestea

' e nevoe ca şi noi să fim vecinie gala. Cum eă a se încinge cine-va e faptul unul suflet treaz, a scu lta ce dice uum uc-

-dea eă trâ dreptul ace la : „ î n c i n g e c a u n b ă r b a t m i j lo ­c u l t e a , şi t e v o i a î n t r e b a , e a r ă tu s ă ’m l r e s p u n ţ l i “

'(lob. 38, 3) şi earăşl că tră toţi profeţii dice acelaşi lucru, ■fle a se încinge, p recum (Jice şi că tră Moisi. Dară chiar Dumnedeft se vede încins in profeţiile lu! lezechiil., si in-

.-Stenl apoi ni se rep r iseo tă (find încingi ca si osiuşil. Din ie l iu t cum se încinge ostaşul depinde m tă ţoşnrea Iul' de om v o ln ic ; to t a sem e n ea şi ..din modul s ţârei lui în front se p6 te vedea destoinicia Iul în a se încinge. Şi noi vom ieşi de aici, şi m ulte oe i l id grozave vom în tim pina in ca ­lea nostre. Când noi trecem aceas tă câmpie, diavolul ime- ■diat se întîinţază, to te fâegndu-le, t o t e urzindu-le, mimai ca sâ peardâ pe ceT scăpaţi din Egipet, pe eei ce trec m a ­rea roşie, pe cel izbăviţi din gtiiarele demonilor, cum si

-de miile de rane. Dară dacâ vom priveghea, vom avea şi noi, dacâ vo ’ii voi, acel s tâ lp de foc, adecă chan il Sântului J)uch. Acel s lâtp şi luminează, d ară şi în tunecă Vom av e a m ana, şi mal bine dis, nu mana, ci m al mult ce-va de câ t m a n a ; vom avea b ău tu ră duchovniceascâ, şi nu a p ă ie ş i­tă din peatrâ . Vom avea şi lagăr in pustiu! ce’l locuim şi noi acum, pen tru că cu adevg ra t păm ântul a devenit .■asiâdt pustifi de fap te bune, şi ch iar mal pu-diO tle câ t cel din Arabia, P en tru ce pustia aceia e ra respinggtore şi fugiaft om enii de ea ? P en tru că avea in ea scorpii şi şerpi veninoşi „ î n t r u care, dice, n - a u m b l a t c â n d - v a b ă r b a t , n ic i a l o c u i t o m a c o ! o “ (Ierem. 2, 5). Dară .nu e a tâ t de neproductivă acea pustie în rode, pe câ t c

OMILIA XXIII 2 3 9

d e neproductivă firea om enească . Acum câ te scorpiî ,, câ te v ipere nu vedî în ac ea s tă pustie, câţi şerpi, câţi puî de vi­pe ra nu în lim pinăm în calea n o s tre ! D ară să ’ uu n e . î n ­sp ă im â n tăm ; căci conducătoriG al aces te i ieşiri u u e s t e Moisi, ci Christos. Şi ce să facem ca să nu pătimim iu tim pul aces te i călătorii, cele ce afi pă t im it Iu d e i i? Să nu facem ca dănşiî. Aceia cârteaţi con tra Iul Moisi ca şi con ­t r a lut Dumnedeu, şi e rau nerecunoscători. S ă nu Facem deci ca dănşil. De ce ati cădut aceia to ţ i? P en tru că aG d e s ­p re ţu i t păm entu l dorit. Cum I-ati desp re ţu i t ? P entru că il adm iraţi num ai, pen tru câ nu votaţi a se osteni pen tru el, ci se moleşise cu totul. A şa d ară să nu despreţu ira şi noi ceriul. Şi nouă ni s-a dăru it rod din ceriti, nu insă s t ru g u re pur ta t în părângă, ci arvona duchulul, pe trece rea cea din eeriurl, dupre cum a spus Pavel şi toţi acel mi- raculoşl agricultori. Nu Chalil al Iul Iefoni, nici Iisus al Iul Navi aQ adus aces te rode, ci Iisus al ta tă lu i Indură ri­lor, fiul adevăratu lu i Dumnedefl, a adus în treaga vir tu te , to te r6 dele cele de acolo, ni*a adus, dic, im nurile cele. ce- reşcl, c ă d cele ce <Jic Cbem bim iî in ceri urî, aceia n i-a po­runci; şi nouă a dice, «Sânt, Sânt, Sâni». Ni-a adus de acolo virtu tea îngerilor. îngeri i nu se însor A, nici se m ă­r i tă ; dară aces t bun I-a p la n ta t şi aieî pe pâmfent. îngeri i nu iubesc averile şi nici a l te le de aces t f e i i u ; d a ră şi a- cest rod I-a. sem ăna t in noi. îngerii nu m o r ; d a ră şi n o ­uă ni-a chărăzit nem urirea , c a d m o r te a nos tră nu e in

. rea li ta le m orte veclnieâ, ci somn. Ascultă-I ce spune e l : „ L a z â r p r i e t e n u l nostru d o r m e 4' (loan I I , 11). Al ve- d u t lodele ceriului ? Aî vădu t rodele Ierusalim ului celuî de s a s ? Dară ce es le in că mal minunat, câ resu lta tu l res- boiului in că nu a tost hota rit, si cu m m jirestea 01 s :afi to s ţ J a ru i t to te mai iianue ue s iâ rş i t . Aceia, chiar după ce au in t r a t in păm enlu t lăgaaum ţe l se munciafi, safl maî bine dis nu se m unciau, căci clacă a r fi voit a li ascu l tă ­to r i Iul DumnedeO, a r li cucerit to te cetătite fără a rm e şi des făşu ra re de pu te re a rm a tă , după cum a făcu t cu Teri- duo, pe ' t a r e a a cucerit;o mat mult. cântând, de cât îuptân- du-se,— noi însă nu ne resboim după ee oda tă am în t r a l în pS 111 eu tul făgăduinţei, adecă în eeriurl, ci in t im pul câ t sun tem in pustiii, adecă 111 v ia ţa p resen tă . „Că cel ce a î n t r a t in o d i h n a lu i , şi a c e i a s a o d i h n i t d e s p r e l u c r u r i l e s a l e . p r e c u m şi I ^ u m n e ^ e Q d e a fe s a l e " (Ebr. 4, 10). A şa d a ră dupre cum dice in a l t lo c : „ F ă -

240 O M I L I A X X I H

c&nd binele sa nu slăbim , ca la vrem ea sa vom secera neostenind" (Gal. 6 , 9). să ne sil im a face b in e ­le din to tă pu te rea nostre . A cum tu priveşce la aces t fapt, t â adecă d u p re cum a scos pe aceia din Egipt t, to t aşa şi pe noi. Acolo vorbeşee de m ană şi de pustiu. „Nict celui ce avea mult n-a întrecut, nici celu i ce avea puţin n-a lipsit" (Exod. 16, 18), dar ii şi aici ni s-a po ­runcit aceasta , adecă sâ nu s lr ingem com ori pe păm en t. Darâ dacă noi s lr ingem , apoi nu le va tăm ă vierm ele cel ve$ut, dupre cum se petrecea cil m ana in pustie, ci ie va lua în sF&pânire viermele, cel nesfârş i t ;■ nu le va topi s e ­rele acesta vedut, ri sorele d rep tă ţe i . Deci to te sâ Ie fa­cem aşa felia, in cât să nu fun d a ţ i viermelui ca h r a n ă bine pregătită . „Nici celui c e avea mult, dice, n-a î n ­t r e c u t " . A ceasta se în lâm pta şi p r in tre noi dilnic, pen tru ca cu toţii îndeplinim aceiaşi m ă su ra a pântecelul. De câ t e fapt cert, câ ceia ce e du prisos, e un adaos mal m ult Ia grijile omencşcî. A ceasta a şi înd icat’o prin d ic e rea : „A junge di le i reutatea e i“ (Math. 6, 34). Deci sâ nu fim nesăţioşi, s â uu fim nerescunoscgtocl, sâ nu cău tăm case străIncite pent.ni locuinţa nostrg, căcî noi că lă to rim , şi nu lecuim. Când cine-va şcie câ viaţa presen lă es le d rum şi câ lâ torie că lră ceriu, lin va cău ta clădiri s tră lucite , sa a cum s-ar dice, aşa num ite le fosate. Căci cine, spune-ml chiar de a r fi forte bojiat, a r prefera să clâdiască o cnîft etră lucitâ deasupra aşa d ise lor fosa te? {Cuvântul e la tin şi în­seam nă canal, şan ţ .T ra i l ) . De s igur că nimeni, căci s ’a r face de ris. El ar clăiii acea casâ m al mult pen tru adăpostu l duşm anilor Im, şi mal mult pe aceş tia i-ar a t rage . A sa d ară dacă noi suntem cu priveghere, nu vom face aceasla , pentru câ v ia ta presentâ Intru nimica nu diferă de . fosate şi expediţîimţ oslăsesci. De aceia v<5 rog, ca io te sâ le fa­cem, pen tru ca aici nimic sâ nu s lr ingem ; să nu g răm ăd im a v e n peste averi, ca ast-feliii când va veni fura!, Iute să pu tem a ne duce de aici. „Priveghiaţl, dice, c â n u ş c i ţ î ţ l iua , nici ceasul, în care f u n i i va veni" (Math, 24, 43), numind ast-feliii m ortea. Dară m a l’naiute do a veni, tote acele te saure sâ le tr im item in patria nostrg, ca ast-felifi sâ fim sprin teni în călătorie, să putem birui pe duşman», si cu bine să ajungem la limanul cel vec in ie ; căruia fie

O M I L I A X X I V 2 4 1

a ne învrednici, pr in charul şi f i lantropia Domnului nos tru Iisus Christos, căruia, îm p re u n ă cu T a tă l şi cu Sântu l Duch se cuvine slava, s tăpân irea şi c instea, acum şi pu ru rea şi în vecii vecilor. Amin.

OMI LI A XXIV.

„Staţi drept aceia IncingSndu-vS mijlocul v o ­stru cu adevărul, şi îm brâcându-vâ cu zaua dreptâ- ţel, şi încaiţându-ve p icifirde intru gatirea ev a n g h e­liei p a c e i; p este tote luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stin ge tote să g eţe le v icleanului c e ­le aprinse, şi coiful mântuirel luaţi, şi sabia Duchu- lui, care este cuvântul lui D um nezeu" (Vers. 14—17).

„ I n c i n g £ n d u - v £ , dice, m i j l o c u l v o s t r u c u a d e - v 6 r u l “ . Ce o re e s te a c e a s ta ? Vi s-a spus deja în omilia de d ina in tea aceştia. Acolo vi s-a spus şi cum trebu ie a m e rg e şi a n c av e a nicl-o pedică. ^ Ş i î m b r ă c â n d u - v 6 , dice, c u z a u a d r e p t ă ţ e l 11. P recum zaua es te imposibil d e a fi spa r tâ , si deci ap â râ pe cel ce es te îm brăca t cu ea, lo t a ş a es te şi d rep ta tea . Sub cuvântu l d r e p t a t e , aici jn ţe lege v ia ţa în gene ra l vîrluosâ. P e un ast-felifl de om nu -1 va pu tea birui cine-va, ci ch iar de l-ar lovi câ t d e m ulţi cu săgeţi , to tuş i n imeni nu -1 va răn i c!e morte , nici chiar diavolul. „ I m b r a c â n d u - v £ c u z a u a d r e p t â ţ e l “ , e to t una câ cum a r fi <Jis „imbrâţosftntl faptele cele dre­pte». Despre unia ca aceş tia dice Christos : „ F e r i c i ţ i c e l

' c e 'H a m â n ţ l e s c ş i î n s ă t o ş a z â d e d r e p t a t e c a a c e i a s e v o r s ă t u r a " (Math, o, 6 ), Unul ca ac es ta e to t a ş a d e puternic, ca şi z a u a ; unul ca ac es ta n ic l-odată nu. se v a m â n i a j „ I n c a l ţ â n d u - v e p i c i o r e l e î n t r u g â d r e a evan -" g h e l i e l p a c e l “ . Ceia ce dice aici e cam în tuneca t . Ce voeşce eJ să spună ? Sau că «Jice, ca sâ fim ga ta pen tru predica rea evangheliei, şi pentru ac e a s ta face us de vorba pieiore, încălţa te hine, şi pi-egăteşce tnal d ina in te d rum ul evanghelis tu lu i; sau că dacă nu e aceas ta , ap;iî voeşce a spune câ să fim ga ta de ieşire. "Dară apoi găti rea e v a n fh e -

2 4 2 O M I L I A X X I V

lîel ce altă pole fi, de cât viaţa v ir tu o să ? „E vangheliei p â c e i “ , dice, şi cu d re p t cuvent, fiind-că a lunei vând a am in i i t de resboiii şi de luptă, a a r ă la t ca lup ta t rebuie a o avea cu deuionif, ea râ acum vorbind de evanghelie, e ra imposibil sa uu p u n ă a lă tu rea de ea pacea, pen tru că ch iar în cuvântul de evanghelie se cuprinde pacea. Resboiut co n tra diavolului a d u c e după s ine înce ta rea resboţulul contra lui Dumnedefi, pen tru că resboind pe diavolul noi ne îm­p ă c ă m cu bumnetJeQ. Nu te teme deci, iubitule, căci fiind vorba de evanghelie, b iru in ţa es te p ronun ţa tă deja. „ P e ­s t e t o t e l u â n d p a v ă z a c r e d i n ţ e i " . Sub num ele de c re ­d in ţă în locul de faţă, el nu num eşce cunoşeinţa, căci nu a r fi piis-o la u rm a tu tu ro r , ci charu l prin ca re se fac minunile. Cu d rep t cuvent nutneşce el c red in ţa p a v ă z a , căci dupre cum pavâza apârA în tregul corp al ostaşului, ca cum a r fi wn zidiG, întocmai a ş a şi c red in ţa , pen tru câ Io te sun t în­vinse de ea. „ C u c a r e v e ţ i p u t e a s t i n g e s ă g e ţ i l e - v ic le a n u lu i c e le a p r i n s e " , dice, şi cu d rep t cuvgnt, pen ­t r u câ nimic nu se po te împotriv i credinţei. „D e v e ţ i a- v e a c r e d i n ţ ă c a u n g r ă u n t e d e m u s t ă r i a , v e ţ i d i c e m u n t e l u i a c e s t u i a m u t ă - t e d e a ic i a c o l o , ş i s e v a m u t a " (Malh. 17, 20). Şi cum vom putea av e a c red in ţă? Când vom îndeplini cele a r ă ta te m al sus. Sub num ele de s3 e«ti se înţeleg şi ispitele vicleanului, cum şi poftele cele absu rde . „ C e l e a p r i n s e * , dice, pen tru că ast-felifl sun t poftele acestea. D acă c red in ţa a a rd o n a t p ăn ă şi demonilor, apoi cu a tâ t m aî m ult pat im ilor sufletesc!. „Şi c o i fu l m â n - t u i r e i l u a ţ l “ , adecă a m ântu ire! v6 stre, care v6 îngră- deşce ju r îm pre jur. „Şi s a b i a d u c h u l u î , (Jice, c a r e e s t e c u v & n tu l lu i D u m n e d e a " , adecă saii duchul, saii cu sa- ibia duchuluî, câel cu ac ea s tă sabie to le se ţaie, to te se despar t , pană şi ea pul dracului to t cu aceas tă sabie se ta ie .

„ P r i n t â t ă r u g ă c i u n e a ş i c e r e r e a , dice, r u g â n - ■du-vS în t o t t i m p u l î n t r u D u c h u l , şi la î n s e ş i a c e a ­s t a p r i v e g h i n d c u t6 t ă r ă b d a r e a şi r u g ă c i u n e a p e n ­t r u t o ţ i s â n ţ i i , ş i p e n t r u m in e , c a s ă m i s e d e a '-mie c u v f in t , î n t r u d e s c h i d e r e a g u r e i m e l e , c u î n ­d r ă z n e a l ă a a r ă t a t a in a e v a n g h e l i e i , , p e n t r u c a r e f a c s o l i e în l e g ă t u r i , c a i n t r u d â n s a c u î n d r ă z n e a l ă s ă g r ă i e s c , p r e c u m m i s e c u v i n e a g r ă i " (Vers. 18—-20).

O M I L I A X X I V 2 4 3

Dupre cum cuvântul lui D um nezeii Iote le pote, to t a ş a şi cel ce a re charul iluchovnîce.sc, precum $ice si în alt loc: „ViQ e s t e cuvântul lui D um neţîefl şi lucră- to r io , şi mai ascuţit d e ^ât t6tâ sabia ascuţita de am ândouâ părţile" (Ehr. 4, 12). A cum tu priveşce în ţe ­lepciunea aces tu i fericit. După ce ( îi În a rm a t cu tâtă sigu­ran ţa , ce m al trebuia la urmă? Să chem e şi să roge pe îm p ă r a tu l a tote ca să li dea m ână de aju tor ifi : „Prin tota rugăciunea şi cererea, dice, rugându-vâ în tot timpul întru Duchul". Asl-felia decî, se p6te în tâm p la cir cine-va să nu se i oge in tru Duchul, adică când el bol- boroseşce cuvinte m ulte fară şir (paw>Â,07sîv), dupre ciim ijice Mâutuitorml (Maih. 6, 7), „Şi la înseşi aceasta pri­v e g h i n d " , adecă fiind treaz, pen tru că aceas ta e d a to r ia so ldaIului Înarm at , care e pe lângă îm păra t , adecă să fie trea z şi cu priveghere. „Cu t u t a răbdarea şi rugăciu­nea p e n t r u toţi s â n ţ i i , şi pentru m in e , c a sa m i se dea m ie cuvânt intru deschiderea gurel m ele" . Darft ce spui, fericite P a v e le ? Al tu nevoe d e d i s c i p u l î ? De alUfelio bine a dis el „întru desch iderea gurel m ele" , de unde se învederează că el nu se gând ia la ceia ce vor- bia, ci dupre cum a dis C hris to s : „Nu vg g r i j i ţ l cum sati c e v e ţ i g r a i , că s e v a da .v o u e : I n t r ’a c e l i : e a s c e v e ţ i g r a i " (Math. tO, 19) el io te Ie făcea numai prin cred in ţa , t6te le săvârşîa cu ajutori»! cbarulul. „Cu î n d r ă z n e a l ă , <Jice, a a r a t a t a i n a E v a n g h e l i e i " , ade că sâ mfi justific dupre cum trebuie. A şa dară , tu eşti lega t cu lanţuri, şi al nevoe de rugăciunile a l to r a ? «Da, res- punde el, căci şi P e tru e ra in lan ţuri, şi to tuş i se ffteeaâ pentru densul rugăciuni înde lungate prin biserică». „ P e n ­tru c e r e f a c s o l i e In l e g a t u r i , c a î n t r u dânsa’*cu î n d r ă z n e a l a să g r ă i e s c " , adecă cu curaj, cu b ă rb ă ţ ie şi cu în ţe lep ţi iute m ultă să po t respunde.p

„ E a r ă c a s ă sc i ţ i şî v o i c e l e p e n t r u m i n e , c e fac, t 6 t e v o u 6 l e v a a r a t a Tichic, iubitul f r a te , , ş i ■cred£nci6 s a ' s l u g ă î n t r u D o m n u l " (Vers. 21). Fiind-cfl a am in ti t de le g ă lu d , a lă sa t Iul T id iic sarc ina de a Ii spune cele rela tive la dânsul. Chestiunile cele cu priv ire la dogme şi st'ătuirl le-a a ră ta t prin epistolă, ea r cele re- Ja tive la o s im plă în ş t i in ţa re despre persona luî, le -a îo-

2 4 4 O M I L IA X X IV

c r e d i t a t purtat ori ului acestei epistole. „ C a Să sciţi, dice, şi vo i ce ie p e n t r u m i n e '1,, adecă să aflaţi cele pentru in ine. Prin aceasta li-a a ră ta t şi dragostea lui cătră den- şiî, cum si dragostea lor că tră el. „ P r e c a r e p e n t r u î n ­se ş i a c e a s t a l - a m t r im i s la v o i , c a s ă sc i ţ i c c le p e n ­t r u noi, şi s ă m â n g â e in im e le v 6 s t r e ' ‘ (Vers. 22). Acestea nu le-a dis el în mod simplu, ci după ce maî ’nainte Ii-a spus : „ I m b r a c â n d u - v e -1 Ş> „ l n c ă l ţ â n d u - v e “ , ceia ce este o dotfăaa nes trăm uta tă , că h u e o m a u a e a ie pururea g;i!a de hiulă. Cum rit esle aşa, asculiă pe P ro ­fetul care dice: „Sâ-l fie lui c a o h a i n ă , c u c a r e se î m b r a c ă , şi c a u n brâCi, cu c a r e l e p u r u r e a s£ î n ­c i n g e 0 (Ps. 108, tfît. Prot'elul a ra tă şi pe DumnedeQ îm- b ră a t t cu zaua drept aţei, iriviuatidu-rre piin aceasta că uoî pururea, şi nu nuvnaf pentru un timp scurt, trebuie a ti înarm aţi cu armele duchovnicesd, căci trebui ut m ne resboiti este vectnkâ. „Dreptul, dice, c a u n le d în* d r â z n e ş c e " (Pvov. 28, 1). Un ast-feliii de ostaş înarm at nu se teme de rândurile duşmanului cele desfăşurate îna­intea lui, ci se aruncă în mijlocul adversarilor, „Ca f ru - m u s e ţ a în m u n ţ i , dice, c a p ic io r e le c e lu i c e b in e - v e s t e ş c e a u d i r e a p ă c e i “ (Isaîa 52, 1). Cine nu a r a - lerga, cine nu ar servi unei ast-felitt de cause, când se- biue-vesteşee pacea, şi încă pacea lui Dumnedefi câ trâ 6 menl, carii cu nimic nu s-aâ obosii spre a o eapâta, ci num ai Dumnedeu e acel ce a făcut totul ? Ce anume este gătirea evangheliei, să ascultam pe loan Botezători ul carele (Jicc: „ G ă ti ţ i c a l e a Domnului, d r e p t e f ac e ţ i c ă r ă ­rile lul“ (Math. 3, 3); d a ră această găti re e m a l’nainte de botez, căci după botez este o altă gatire, aceia adecă ele a nu face nimic, ce ar fi nedemn de pacea cea evanghelizată nouS. FiiDd-că piciorele sunt sfetnicii vieţel nostre în cele mai multe mişcări a le corpului, de aceia încontinuu in- demnânUu-ue dice: „Vedeţi cum s ă u m b la ţ i c u p a z a “ , fâc&nd alusiune la v iaţa nostrfe, adecă ca sâ facem fapte demne de evanghelie, sâ a ră tăm viaţa şi faptele nostre curate. tS-a bine vestit pacea, dice, daţi deci acestei veşti bune, daţi evangheliei calea pregătită, earâ dacă earăşl v6 faceţi duşmani, apoi aceasta nu este gătirea păcef.* F iţi gata, şi nu întârziaţi, nu amânaţi pacea predicată de ea.. Dupre cum v-aţl gătit pentru pace şi credinţă, to t aşa g a ta fiţi de a remânea, de a stărui in acestea. Pavăza e ceVnteiii

OMILIA XXIV 245

care primesce tote atacurile duşm anilor ; ea este care pă ­strează armele nesfărâmate. Deci daca credinţa este d reap ­ta, şî viaţa este dreapta, şi armele Iote rem ân nesfărâ* mate,» — Multe vorbeşee el despre credinţă şi spe ran ţa mal cu sam a in epistola cătră Ebrei. «Credeţf, dice, in bunurile viitore, şi nimic din relele presenle nu v6 .va v ă tă m a ; pentru ca dacă in str im torări şi in dureri ve! avea cu ti­ne credinţa şi speranţa, vel conserva in tacte acele bunuri* . „Trebuie ce l ce se apropie la Dum nedeu s â c r e a ­d ă c u m c ă e s te , şi celor ce-1 c a u t â p r e d â n s u l este dătătorii! de plata“ (Ebr. 11, 6). Credinţa este pavăză, dară daca sunt la mijloc sofisme, ra ţionam ente şi socoteala „de ce aşa“ şi nu altminterea, apoi atunci ea nu mat este pavăză, ci chiar ne impedică. Aceasta deci s ă fie cre­dinţa nbstrfi, ca sa ne acopere peste tot, ca şi o pavăză. Sa nu fie scurtă, ca s i ni rcutâua piciorele gote, saii vre-o a l tă parte a corpului, ci sa fie acea pavâzâ potrivita cu corpul. „Cele a p r i n s e " . Multe ra ţionam ente ard sufletul nostru, multă nesiguranţă, şi m ulte contrarietăţf, dară to ­te acestea credinţa cu adevgrat că le temperează. Multe introduce diavolul in sufletul nostru îufiâearându-1 şi pu- nSndu-l iu îndoeală la fie-ce pas, pre cum de pilda când dic unia: ore este înv iere? ore este judeca tă? ore este resplata fapte lor? El bine, in tote aces tea dacă es te c re ­dinţa la mijloc, ea va stinge tole săgeţile diavolului. Ţi-a trecut prin cugetul teu vre-o poftă ore care ? Pune înainte credinţa bunurilor viitore, şi uu se va mal înfăţoşa nici­odată, ci se va perde din sufletul ICti acea poftă, „ T o t e s ă g e ţ i l e (lire, adecă nu pe imele dă, si pe altele n u . Ascultă pe Pavel ce spune: „ C a s o c o te s c , c â n u s u n t v r e d n i c e p ă t im i r i l e t im p u lu i d e acum c ă t r ă m ă r i ­rea c e a viitore, care v a sa s e descopere c ă t r ă n o i " (Rom. SJS). Vodf câte sSgeU aO sLins drepţii pe tunet ? Saii pote nu ţi se par a (i săgeţi aprinse, care ard pe Patriarch, c â n d 'e l aduce c,a sacrificiu pe fiu! sefi, şi cân.l se pregăteşce să-l pună pe lemnele ce ardeau ? Dară şi alţi drepţi aQ stîns tote săgeţile vicleanului. Aşa dară. dacă resouăminte greşite reshoesc cugetul nostru, noi să pu­nem înainte credinţa; dacă fapte absurde ne muncesc, de ere dintă să facem u s ; şi in definitiv dacă durerile şi scâr­bele se grăm ădesc asupra nostrfi, numat ps credinţă n< putem repausa. Ea este cu drep t cuvent păziLorea si apă

246 0 MH.1A XXIV

râ to rea tu turor ce!or-t-nlte arme, şi dncâ nu o posedăm, a- [iot şi aceira tote se friug. „ P r e s t e t o t e dice, l u â n d pa* v â z a c r e d i n ţ ;: l“ ? Ce înseam nă „ p r e s t e t o t e u ? Adecă şi in adevfir, dice, şi îu dreptate, şi în gătirea evangheliei, pentru că I6 te acestea afi nevoe de credinţă. De aceia a şi adaos: „Ş i co ifu l m â n tu i r e ! lua ţi aducă că p ri 11 a- cesla veţi putea ca sâ deveniţi la u rm ă îu siguranţă. Coi­ful mân tui cel luaţi, adecă să evitalf p r im e jd ia ; cilcf dupre cum coiful acopere precis din tote părţile capul, şi nn-I lasă de a suferi ce-va, d -1 apără , to t aşa şi credinţa devine a ţinea locul pavâzei şi a coifului mântuirel. Da­că noi stingem făgetele lui, apoi grabnic vom primi, safi tiîal bine dis, ui vor reveni raţionalimentele cele care ne salvează, şi nu lasă judecata nostre de a pătimi ce-va. Dacă acele resonăminte contrarii se sting, apoi grabnic cele-1 alte resonăminte, care ne sa lvează şi ne fac a avea speran ţe bane, se vor naşce jn noi. Şi precum coiful înfă­şură capul jur-împrejur, aşa şi ele vor înfăşură şi apăra judecata nostre. Dară nu numai aceasta , ei încă vom lua şi sabia duchuluî, aşa că nu numai vom putea a ne asi­g ura de cele îndepărtate deja de la noi, ci pe însuşi dia­volul il vom putea răni. Sufletul care nu e desnâdejdiiit , şi care nu primesce săgeţile cele aprinse, cu mulia bună voinţă se va arunca asupra duşmanului, şi-l va sparge za­ua cu care el este acoperii, dupre cutii a făcut şi Pavel, carele prin această sabie a frânt şi a robii cugetările duş­manului ; nn asemenea suflet, clic, va s fă şi a şi va tăia ca­pul dracului. „ C a r e e s t e c u v f in tu l lu i D u m n e d e t i . " Prin aceste vorbe, sasi că înţelege porunca iul Dumnezeii, saa îndemnul lui, sati în fiue că in numele iu! Iisus Chris- tos numai vom puiea să păstrăm poruncile lut Dumnedeu. Dacă noi vom face poruncii« lui Dumnezeu, prin aceasta vom dobori şi vom ucide pe dracul, pe şerpele cel viclean. Fiind-că a dis: „ v e ţ i p u t e a s t i n g e s ă g e ţ i l e v i c l e a n u ­lu i c e le a p r in s e " , apoi ca nu cum-va il să se mândriască, il povăţuiesce ca pentru tote să se roge tul Dumnedeft, cSd ce d ice? «Prin totă rugăciunea şi cererea vostre vor fi acestea, dice, adecă rugându-ve, oii ce veil reuşi. Nici­odată apropiindu-te de Dumnedefl s<1 riu te rogi numai pentru tine personal, şi ast-felifl vel avea pe Dumnezeii indurat că tră line». „ P r i n t o t ă r u g ă c i u n e a şî c e r e r e a , dice, r u g â n d u - v â în to t t im p u l în t r u D u c h u l , şi la în se ş i a c e a s t a p r i v e g h i n d c u to t â r ă b d a r e a şi r u ­

O M I L I A X X IV 247

g 3 ci u n ea pentru to ţ i s â n ţ i i " . A şa darii să n u ’ml ho* lăreşcl ti 111 pui d in ţi i , căci ascull rt ce spune el : în to t tircr pul sa te ro g i , dupre cum dice şi Mântuitorul: „ N e ­c o n t e n i t v e r u g a ţ i 11 (Math. 15, 27}, Dar’apoî n-al autjlit de vfiduva aceia, cum prin s tă ru in ţa el a reuşit in ceia ce a m u l ? N-al auriii de acea femee din Finicia Siriei (Marc. 7, 24—30} cum prin continuarea conversa ţi un el el a a t ra s favorea stăpânulu i? El bine, acestea cum şi alţii mulţi, prin rugăciune s tâ ru ito re a a reuşit. „ R u g â n d u - v f e in to t t im p u l in t r u Duchul'1, adecă cele după Dumnedett să le cerem, şi nimic pâmenfesiv, nimic lumesc. Şi nu e nevoe nimiaî de a ne ruga nccou tenii, ci şi de a priveghea. „Şi la fnseş! a c e n s ta , dice, p r i v e g h i n d " . Fie că vor­beşee aici de priveghere de Iotă nojitea (îw.vvtjXîc—îSoe), fie că vorbeşee de trezvîa sufletului, ca ci pe amândoufi părerile !e primesc. Ve$l cum priveghea acea Cha li ani ancă, că de şi Domnul mt-i respundea, ba incă şi câne o num i­se, ea totuşi dicea cu cu ra j; „ A d e v ă r a t , Dom ne, c â şi câ n i i m â n â n c a d in f ă r â m ă t u r i l e c e c a d d in m a s a D o m n i l o r s e ) “ (Math. 15, 27)? Vedî că ea nici es s-a de- păr la t de el, până ce n-a reuşit în cererea s a ? Vetll cum acel prieten a s tă ru i t in ora înaintată a nopţeT, până ce l-a trezit şi l-a îmblândit pe acela cu stăruinţa ?

Aceasta va să dică a priveghea. Voesci pote a a fi a despre priveghere in rugăciune ? El bine, uita-te In Anna, şi asculta cuvintele eî: „ A d o n a l , E lo i S a b a o t h 11 (I Jm-, par. 1, 11), de cât e maî bine ca să asculţi ce s-a fi pe­trecut mai’nainle de pronunţarea aces tor cuvinte. «S-afl ii di cat. dice, toţi de la maeâ, şi aceia imediat nu s-a dos l-t culcare, nu a alergat ia repausare», de unde mi se pare că şi la masă t a nu şi-a îngreuiat stomachnl eu mâncări, ci a s ta t acolo mal mult de formă, căef deall-feliu nu ac fi putut vărsa a tâ tea lacrimi. Dacâ noi fiind deja înfrânaţi eu postul, şi deabea ne putem ruga ast-felifi, sau mal d rep­tul vorbind nicî-odată nu ne putem ruga ast-feiiâ, apoi cu a lâ t mal mult nu s -a r fi putut ruga ca după masă, dacâ nu ar fi fost ajunată. Să ne ruşinăm noi bărbaţii <le acea femee, fă ne ruşinăm, dic, noi, cari rugând pe Durrint'dett ca să ni acorde împărăţia ceriurilor, s tam la rugăciune cu gura căscată ; sa ni fie spre ruşine această femee, care se ruga şi plângea ca să i se dea copiî. „Ş i a s t a t di­ce, În a in t e a D o m n u l u i 14 {l Itnp, 1, 9} şi ce spunea e a ?

248 OMILÎA XX1V

„ A d o n a l , E lo i S a b a o t h 1*, ceia ce înseam nă: D o m n e , D u m n f d e u l p u t e r i l o r ; şi protuml.ând aeesle cuvinte îa- ci'ămiie’l curgeaţi şiroe, căci credea şi era convinsă că prin lacfâml il va îndupleca. Undo sunt. laciâmî, ne ­greşit că acolo e şi mâhnire şi necaz; tiara unde este ne­cazul şi strimt ora rea, fa rit greşala că acolo esle şi multa filosofie, cum şi mullă băgare de samă. „ D e ve! Căuta , dice, s p r e r u g ă c i u n e a r o b e i ta le , şi d e v e i d a r o ­b e i t a le se in an ţa b ă r b ă t e a s c a , voiQ d a p r e eî d a r î n a i n t e a ta p â n ă la d in a m o r ţ e i l u i “ (Ibid. Vere. 11), Ea uu a dis *il voiu da pentru un an, saft do*,» dupre cum facem noi, n id nu a dis «daciuiiV vei da copii, iţi voifi da bani* ci * întregul dar, pe fiul mr(i cel ânieifl năs­cut, pe fiul n gueîunrf mele il voifi da ţie pentru tot-dea- una*. Aceasta a fost fiica lui Abraam cu jdevSrat. Ea dă lui Dumnedefi mal’naiute chiar de a fi câştigat cererea, clară şi Dumncdeti’l acorda cererea fiind rugat. De cât tu priveşce de aici şi marea evlavie a acestei femeî. „Ş i e a grăia, dice, î n t r u in im a s a şi b u z e î e ei s e mişcau, e a r â g la s u l n u s e a u ţ l ia " (ibid. Vers. 13). Ast-feliu se rogă lui Dumnedeu cei ce voeşce a reuşi în cererea sa, eară nu moleşit, nu cu gura căscată, nici scârpinându-se, sat) fiind tară nicl-o bagă re de sam ă la ceia ce vorbeşee, sau fără nif'i-o grijă. Pare că DumnedeO nu putea sfl-f dee şi fără a mai cere e a ? Nu şcia el pole dorinţa femeeî si maî’nainte de a se m ga ? Şcia de sigur, şi putea s<1-I în- dppliniască dorinţa şi fără de rugăciune, îns6 dacă-i da copii mat’nninle de a cere, nu s-ar fi a ră ta t buna-voinţa a acestei femei, virtutea el nu s a r fi invederat, şi n id că a r fi câştigat o as t fetiţi de recompensă. Aşa dară am ân a­rea ei păţi fi atunci nu provenia doră din invidie cătră Fe- na na *), nici din rgutnte, ci maî mult din îngrijirea şi d r a ­gostea cătră bărbat. Deci când iu audi că.sptme scriptura că i-a fost închis Dumnedeu pântecele ei, şi că era sc â r ­bită şi necăjită pe rivala ei, eare avea copii, pe când d£n- sa uu avea. să înţelegi de aici câ voeşce a a ră ta filosofîa acest»'! femei. Pentru câ jtidecâ s in g u r : ea avea pe b ă r ­batul seti, El ca na, ca sclav al sea, căci il d ic e a : „aQ n u s u n te O ţie m a l b u n d e c â t ţ i e c e filu ? d e şi pote o am â­ni rivala el, adecă o !ua în ris, şi o împungea cu vorbe ?ar-

*) Ciirlea I a im paralilor, cap. 1. şi urm. (T iaJ.)

O M I L IA X X IV 249

castice din causa stărpăciuneî ei, Lotuşi ea nu se apăra, nici nu o blestema, şi nici cA dicea bărbatulu i: «resbunâ- m 6 , fiind-ca rivala mea mg baljociireşce». Aceia aven cu adevfirat copii, dara şi aceasta avea ca eontra-baîanla iu­birea bărbatului. De aceia şi ţii cea e l : „n u s u n t e a ţ ie m a l b u n d e Cfit d e c e f i i“ ? m ângâind’o prin aceasta. Sa vedem acum earSşî filosofia acestei femei. „Şi l!i o a s o c o t i t p r e e a b e a t a " (Ibid, Vers. 13), la care pri-veşee ce respunde: „Nu so c o t i p r e r o b a ta c a p r eo fata p ă g â n a , ca d in m u l ţ i m e a m u l t e l o r m e l e c u ­g e t ă r i , şi d in m u l ţ im e a m â h n i r e ! m e l e m - a m topit*) p ă n a a c u m “ (Vers. 16). Aceasta cu ad e v ăra t câ este fapt al unei inimi înfrânte şi uuiilite, când noi nu ue mâ- ntem pe cel ce ne insulta, când nu ne împuţinam, când ne justificam. Nimic tiu pole face inima filosofa, ca scârba şi s lr îm torarea. Nici un iucru nu este a tâ t de plăcut, ca a fi cine-va în tristat şi mâhnit înaintea !uî Dumnetiefi. „Din m u l ţ i m e a m u l t e l o r m e le c u g e t ă r i , du-e, a mp r e l u n g i t p a n ă a c u m " . Pe aceasta deci sa o imitamcu toţiî. Audiţi aceasta voi femeilor, care sunteţi sterpe, voi care dorit! copif, audiţî aceasta, dic, si bărba ţi şi fe­mei, pentru ca şi bărbaţilor se în tâm pla de multe’-oii de a dori copil şi a se ruga iui Dumnedefi. Ascultă ce dice ■scriptura : „Şi s - a r u g a t I s a a c Domnului p e n t r u R e - b e c c a f e m e e a s a , c â e r a s t e a r p ă , şi î - a a s c u l t a t p r e el Dumnedeu" (Facer. 25, 21). In adevfir, că m ari lucruri se pot face prin rugăciune ! Dara să jie intorcem la vorbele Apostolului. „Prin t o t ă r u g ă c i u n e a şi c e r e ­r e a , dice, r u g â n d u - v e în to t t im p u l î n t r u Duchul, ş i Ia în se ş i a c e a s t a p r i v e g h i n d c u to t ă răbdarea şi r u g ă c i u n e a p e n t r u to ţ i s â n ţ i i , şi p e n t r u m i n e a , putrându-se pe sine tocmai la urmă. Dară ce faci pavein? Te, pui pe sine-ţl tocmai la urma tu turor? «Da, dice el. „Ca s â m i s e d e a m ie c u v â n t , î n t r u deschiderea

*) Originalul e precum urinează: „ o - tS'A. iZa'i.ic/la.c,V-'J') kv.xi'M-M. î<»z v5v“ . Pararhiinenul iîw sta *« este dîu verbul i/.Tsiv(t>=n prelungi, şi nici de cum din verbul vrj >■.«=» topi. Aşa < la r i t traducerea justa este : „că din mulţimea multelor mele cugetări m it prelungii (rugăciunea) p(ii:ă acum", Trad.

250 OMILIA XXIV

g u r e l m e le , c u î n d r ă z n e a l ă a a r ă t a t a i n a e v a n g h e ­l ie i , p e n t r u c a r e fa c s o l i e Jn l e g ă t u r i " . Dară unde nî tu so lie? «Cătră omeni», elite. Val! f ă t de m a re e filan* Iropia Iul Dumnezeii câtră noi, căci a tr im is soli din ce- ria, cari să vorbiască iu Jocul iul, soli de pace, dară pe cari omenii prinţlfendu-i 1-aO pus ‘in iegâtui-f, şi nu s-at> ruşinat m acar de legea comună, după ca re cel ce a re vre-o solie nu pătîm eşce nici un reu . «Cu to te ac es tea efi fac solie în legături» , dice „ c a î n t r u d e n s a c u î n d r ă z n e a ­lă s ă g r ă i e s c , p r e c u m m i s ? c u v i n e a g r a i " . „Lan­ţul ac es ta ’m l es te pus Ue om eni ca sâ a s tu p e gura m ea, şi sa nu am curaj, in =6 rugăciunea vostre va deschide gu ­ra m ea, ca sA spun to te cele pen tru ca re am fost t r im is a spune*.

„ E a r â c a sa sc i ţ i ş i v o f c e l e p e n t r u m in e , c e fa c , t o t e v 6 u e l e v a a r ă t a T i c h i c , iu b i t u l f r a t e , ş i c r e d i n c i â s a s l u g ă în t r u D o m n u l" . Dacă es te c red in ­cios, nu va minţi de ioc, ci tote cele ad e v ă ra te le va spune. „ P r e c a r e p e n t r u î n s e ş i . a c e a s t a l - a m t r im i s l a v o i , c a s ă sc i ţ i c e l e p e n t r u n o i , ş i s ă m â n g â e in tm i i e v o s t r e V a l î câ ta iubire. «Ca sâ nit vă înfricoşaţi, d ice, (ie ceT ce voesc a vg spa im ânta» , cfin după. r â t se vede ii era ti în mari nccazurl. De a l t - fd iu chiar vorba *r,a sâ m ângâe inimile vostre» aceas ta dă a în ţe lege ; «ca să nu v 6 lase, dice, de a cădea.*

„ P a c e f r a ţ i l o r şi d r a g o s t e cu c r e d i n ţ a d e î a D u m n e d e u T a t ă l , ş i D o m n u l I i s u s C h r i s t o s " (Vers. 23). Li doreşce lor pace şi d ragoste cu credinţă, şi t i n e a dis, căci nu e de^juns nu maî de a avea pe buze cuvân ­tul" de dragoste , şi în acelaşi t im p a se am esteca cu cel de a l tă credinţă. Saii câ spune aceas ta aici, saii că-I a ţ i ţ ă de a av e a credinţă in tr ’a lâ ta , î n c â t să fie cu curaj p e n t ru rele v iitore . «Pace cât rit DmmiedeQ sj dragoste* , elice, şi cu d rep t cuveni, căci dacâ es te pace, va fi şi dragoste , şi dacâ va fi dragoste , va fi şi pace. „ C u c r e d i n ţ ă 0 . Nict uu folos nu este de dragoste, dacâ nu e credinţa, sau m al d rep t vorbind, nici că po te să fie d rag o s te în a l t mod. „ C h a r u l c u to ţ i , c a r i i i u b e s c p r e D o r im u l n o s t r u I i s u s C h r i s t o s , î n t r u nestricadune. A m i n “ (Vers. 24). P en tru ce ore a se p a ra t el aici pacea de char. căci a pus pacea m a î sus, ea ră aici num ai ch a ru l? « I n t r u n es tr ieâ * .

OMILJA XXIV 2$r

c i u p e , dice, A m i n “ . Ce es le „ î n t r u n e s t r i c â c u i n e " ?; A decă cu cum păta re , cu modestie , saâ maî p re sus de cele' s tr icăc i6se, ca de e x e m p lu : nu în bogăţie, rm în s lavă, ci- în cele nestricăciose . P a r t ic u la i n t r u e s te lu a tă în loc de p r i n . «Prin nes tricăciune , dice, adecă p r i n v i r t u t e , “ cacf orf-ce pfecat es te stricăciune, şi d u p re cum vo rb im de o fecioră sedusă, to t a ş a e şi cu sufletul. De aceia şi d icea P ave l : „.Nu c u m - v a s â s e s t r i c e şi c u g e t ă r i l e ' v o s t r e “ (II. Corinth. 11, 3), şi ea răş l în a l t Io c : „ I n t r u î n v ă ţ ă t u r ă , n e s t r i c a r e , c i n s t e , n e s t r i c â c i u r r e " (Tit. 2 ,7).

*) Ce o re este, spune-m!, s tr icăc iunea corpului ? N u ore desfacerea Iul to ta lă şi descom punerea lui ? Aceasta se în tâm p lă şi cu sufletul, când p ic a tu l a in t ra t în e!* F ru m u se ţa sufletului es te p rudenţa , d rep ta tea ; s ă n ă ta te a sufletului es te bărbă ţia , este în ţe lepciunea şi p rosperita tea , lui. Şi desfrâna tu l ca şi lacom ul es te infect, p recum infect es te şi cel ce se predă pe s ine fap te lor re le ; şi fricosul ca şi*laşul es te slab, p recum şi cel p ros t es te s lab de su ­flet. Incti şi pt-catele aduc s tr icăciunea, căci fac pe om eni desfrâna ţi şi slabî, şi la u rm a i trân tesc în bote grele. Când noi (îicem că o feeioră a fost sedusă, nu vorb im aceas ta principal m en te cu privire la corpul el, ci m al m ult pen tru nelegiuirea făcută cu ea, căcî pe lângă corp î s-a corupt sufletul el. De alt-feîitk faptul pe t recu t cu ea nimic a l t n-a fost de c â t prom iscuita te , şi dacâ aceas ta a r fi: s tr icăciune, apot de sigur că şi n u n ta a r fi s tr icăc iune. A şa d a ră nu p rom iscu ita tea e s te s tr icăciune, ci pgea tuL Ce a l ta m al cu s a m ă a r pu tea fi s tr icăc iunea unei case , d e c â t de ter io rarea e l? S tricăciunea pes te to t loeul e s te o sch im bare spre m al rett, o trecere de la s ta re a d inainte la o a l lă s la re de lucruri, la a l t obiceitt. A scu l tă ce spună s c r ip t u r a : „ T o t t r u p u l îş i s t r i c a s e c a l e a s a p r e p ă - m 6 n t “ (Facer. 6 , 12), şi e a ră ş l : „ O m e n i s t r i c a ţ i l a m in - t e “ (II Timoth. 3, 8 ). Corpul nostru es te s t r ic ă d o s , ea ră sufletul nestricăcios. Deci s ă nu-1 s tr icăm şi pe e). Ptiea-, tul cel dintâi a făcut corpul str icăcios şi peritoriti, e a r ă pgcatul săvârşi t după baea renaşcercf pote s t r iea şi s u ­fletul, şi îl face ca să po tă fi uşor de lua t în s tăpân ire ş i

*) Partea morală. Cum că corpul nostru este stricăcios, eară sufletul nestricăcios, drept care trebuie ca uol să fim tot-dea im a a- gerî, Spi'c a evita stricăciunea, ca nu emu-va sâ pătimim cele ce a. pătimit bogatul din evanghelie. (Veron).

252 OMILIA XXIV

ros de v ierm ele cel nem uri to ria . V ierm ele nu .ee atinge ■de d b m a n t , şi ch iar de s-ar a t inge cu nimic nu -1 pote vă ­tăm a. A şa d ară nu-ţl corupe sufletul, căci to t ce e co rup t ■e plin de infecţie. Ascultă pe profetul, care d ice: „ I m p u - ţ i t u - s a u şi a a p u t r e z i t â s e l e m ele de c a t r a f a ţa n e ­b u n i e i mele" (Ps. 37, 6 ). Această str icâdune/decT , se va îm brăca intru nestricăciune, pe când aceia nid-odatft, eăel unde es te nes tricăciune nroto este s tr icăciune. Ast-feliii •deci s t r ic ă d u n e a es te nes tr ica ta , neavend sfârşit, es te m or­te nem urito re , ceia ce s-ar fi în tâm pla t dacâ corpul re- m ănea nem uriloriu . Ast-felio dacă noi ne ducem de aici ■avfind s tr icăc iunea în noi, avem acea str icăciune nes tr ica­tă şi nesfârşită. P e n t r u câ in adevăr, a se arde şi a nu s e consuma, şi a fi v e d n ic ros de vierm e, fără sâ fie ni­micit, es te o str icăciune neslricăciosă , precum s ’a în tâ m ­p la t cu fericitul lob, carele se str ica, se deter iora corpo- ■raÎminle in trecerea unul t im p îndelungat, si el to luş l nu se prăpâdia, ci In tr ’una muia bulgării păm ântului reze- m â n d u s e pe puroi {lob, 7, 5). A şa ce*va v a suferi şi s u ­fletul atunci, câud v iennif vo r s ta pe lângă el şî’i vor r o ­de, nu in tim p de doi anf, nici trei, n id dece, nici o su tă ş i n id . mii de ani, ci f ă ră de sfârşit. „Unde viermele ■lor n u m o r e , şi focul n u s e s t i n g e " , dice (Marc.9.44).

*) Să ne tem em , v6 rog, sâ ne înfricoşăm de acele •cuvinte, pen tru ca să nu cădem cu faptele. Lăcomia este stricăciune, ba incă o str icăciune mal rea de cât fote ce- le-l-alte, căci ea duce la idololatrie. Sâ fugim de s tr icăc iu­ne, si să preferăm nes tricăeiunea. Te-al lăcom it la avutul a l tu ia ? Lucrul de ca re te-a l lăcomit se str ică, pe când lă­comia remAne, devenind o b je c t .d e str icăciune fără sfârşit. JJu l ţâm irea trece, pe când p6catul rem âne intact, Eşte un r60 m are de a nu se lepăda cine-va de to tul din aceas tă v ia ţă, şi m a re nenorocire es te ca ducţindu-ne acolo să tpurtâm cu noi sarcini de pficate. „ Căci în i a d , dice, c i n e s e v a m ă r t u r i s i ţ i e tf? (ps. e , 6) Acolo es te t r ibu ­nal, şi nu es te atunci t im p de pocăinţă. Cât nu s-a văl- -cărat bogatul acela c ă t r ă A b ra am ? D ară nimic n*a fo los it ■Câte nu diceafi cel ce nu au h răn i t pe C hris tos? Şi cu

*) P artea m orala. T rebuie a n e tem e de am enin ţări, ca ast- feliii să fugim de faptele r e le : cum ca plăcerile trec, e a ră neacor- ilarea de m ilostenii, cum şi urf-care a lt piScat, ne face necunoscuţi de Dumnedeu, carele to te le cunoşce, ş i carele ni-a ordonat m ine să

:facein cele ce em itribuiese la m ântuire. ţVeron).

OMILIA XXIV 2 5 5

to te aces tea au fost a runcaţi în focul cel nes tins şi vecl- nic. Câte nu a ti d is şi acel ce aii făcut fără de l e g i : „ D o m ­n e , D o m n e , aO n u c u n u m e l e t e d a m p r o r o c i t , şi n u c u n u m e l e t e a d r a c i a m s c o s “ ? (Math. 7, 22) Şi cu to te ac es tea n a a u fost cunoscuţi de el. T â te aces tea se vor pe trece atunci, şi nici un folos nu vom avea, d ac â nu vom face acum bineie. Să ne te m em deci, ca nu cu m ­va să $icem şi noi a tu n c i : „ D o m n e , c â n d t e - a m v f id u t f l ă m â n d , şi n u - ţ î - a m d a t s ă m ă n â n c i " ? (Ibid. 25, 37> A cum să*I hrănim , nu o di, nici doue, nici trei, căci $ice s c r ip tu ra : „ M i lo s t e n i a şi c r e d i n ţ a s â n u - ţ l l i p s a s c ă “ (Prov. 3, 3). Nu a ^ i s : «fa m ilostenie odattă, saft de doue- ori», pen tru că şi feciorele acelea av e a ă unt-de-lemn în candelele lor, îusfi nu denjuns. Ast-feliii că avem nevoe- de mult uni-de-lemn, şi ea un măslin roditorjfl trebuie a s t a nof în casa Domnului. Fie-care din noi să cugetăm l a sarcinile de pgcate pe care ie avem , şi Pă aşezăm ca co n - tra-bn lan ţă bine-fa cerile nostre, şi Sucă mai m ulte cb iar se punem în cum pănă , pentru ca nu num ai p ic a te le sâ se stingă, da ră îricâ ca d rep tă ţile nos tre să se aibă în v ede­re la justificarea nostre . Dacă nu vor fi to t pe a tâ te a fap­te bune, pe câ te faple rele sun t în sa rc ina nostrg, ba în ­că ch iar maî multe, ca as-t-feliQ din cele prisoselnice să ni se calculeze la justificarea nos tre , n im eni nu ne va pu ­tea sus trage de la pedeapsă. De ca re fie a ne scăpa cu toţii, prin charul şi filantropia Domnului nostru Iisus Chris­tos, caruin, îm preună cu Tatăl si cu Sântul Ducii, se cu ­vine slava, s tăpân irea şi cinstea, acum şi puru rea şi in ve­cii vecilor: Amin.

F I N E

TABLA MATERIEI .

SUBJj'XTUL .......................................................OMILIA I (Par!ea dogm atică . E gal i ta tea Fiului

cu T a t ă l ) .................................................................OMILIA II (Pficatul es te contra nalure l n6stre). OMILIA HI (Despre corpul Domnului în c ina

cea de t a i n ă ) ............................................................OMILIA IV {Chreştinu! trebuie a face to te fap­

tele ceie b u n e ) ................................................ .....OMILIA V (Deosebirea d in tre p ic a te le corpo­

ra le şi cele spirituale) ....................................OMILIA VI (Care sun t însuşirile d asca lu lu l ) . . OMILIA VII {Cum trebuie a iubi pe D um nedeu

şi pe a p r o p e l e ) ........................ .............................OMILIA VIII (Despre landul lut Pavel) . . . OMILIA IX (Prin d ragoste e sa lv a tă legă tu ra

p ă c e l l ......................................... .............................OMILIA X (Um blarea d u p ă s lavă d e ş a r tă aduce

nenorociri in b i s e r i c a ) .............................. ..... -OMILIA XI {Contra Schism a li cilor) . . . . . .OMILIA XII (Contra idololatrilor şi c o n t ra dife­

r i te lo r superst i ţ iu rit ce-î predomină) . . .OMILIA XIII (Bărbatul prin v ir tu te m a l cu sa ­

ma trebu ie a fi superio r femeeî) . . . . OMILIA XIV (Nu trebuie a in su l ta şi a vorbi

cuvinte p r o s t e ) .....................................................OMILIA XV (Contra lulelei, şi că s tă p ân e le nu

t rebu ie a bate pe s e r v i t i r e ) ..............................

Pagina

3 - 4

5— 1414— 22

22— 33

34— 43

44— 52 52— 61

62— 70 71— 91

9 1 - 99

99— 106107—119

119— 126

1 2 6 - 1 3 7

137— J46

146—154

PaginaOMILIA XVI (Dragostea estfţ b a sa chreştinis-

m u l u l ) ...................................................... J55— 161OMILIA XVII (Nu trebuie a vorbi g lum e proste.

InU ’un sp ir i t g lum eţ e un pustiu complectde idei sănâtoie} . . . . ' .......161— 169

OMILIA XVIII (Trebuie a ce r ta pe cel ce gre-şaşce) . . . . . . . . ..........................{ 169— 178

OMILIA XIX (Umilinţa chreştineascâ) . . . . 17S— 190OMILIA XX (Despre d ragostea d in t ie bărba t . şi

fenice, şi ce se înţe lege prin „ t e a m a 1* cefemeea trebuie a . o avea de bărbat) . . . 190— 212

OMILIA XXI (Despre cresceroa copiilor iu fricade Dumni'dett) . . . . . . . . . . 212— 221

OMILIA XXII (Despre d isp re ţu i re a celor p ă -mfinleşcl) . . . . . . . . . . . . . . 22J — 233

OMILIA XXIII (Cel ce ad m iră pâinfinluJ şi cele păm&uttişcT, despre ţu ieşce ceriuî. DesprePascha nostrC) ......................................................234—241

OMILIA XXIV (Cum cil corpul nostru es te stricfleios, e a râ sufletul nesi.ricScioo) . . . . 2 4 1 - 2 5 4

E R A T A

Mitele g reşeli tipografice, ca -de pilda la pagina 18 rând al 17, pag, !i2 rândul 15, pag. CJ lâiidiil 2 de jos, pag, 7-5 rândul 10 de j« s pag. ts32 iftndul 22 ele. etc. cetii oriu) este ru g a i it lo îndrepta singur.