sf. ioan gura de aur - comentariile la epistola catre filipeni

7/24/2019 Sf. Ioan Gura de Aur - Comentariile La Epistola Catre Filipeni

http://slidepdf.com/reader/full/sf-ioan-gura-de-aur-comentariile-la-epistola-catre-filipeni 1/210

C O M E I T A B I I L ESAU

A c e l u i î n t r u s f i n ţ i p ă r i n t e l u i n o s t r u

I O A N C H R I S O S T O MAtchiepiscopul Oouslantmopolel

Traducere din limba elină, ediţia de Oxonia, 1855

Si

V I A T A Ş I A C T I V I T A T E A S F . C H R I S O S T O MDE

A r c h i m . T l i e o d o s i c A t h a n a s i u

Egumenul M-reî Pretat a-Mare din Romao

T i p ă r i t ă c u a j u t o r i u ţ u n u i c r e ş t i n I u b r t o r î t i d e l i t e r a t u r a b i s e r i c e a s c a

BUCUR.ESCI

Atelierele de arte graf ice I. V. S OCE CU, Strada Berzei, No. 59

1903.



V I A Ţ A Ş i A C T I V I T A T E ACetuf Intru Sflnţf Părin telu i nostru

I O A N C H R I S O S T O MARCHIEPISOOPUL CONSTANTIN O POLEI (34 7-4 07 )

A descrie în amănunţime şi ex ac t viaţa, şj cu deose bire activitatea pas tora lă şi lite ra ră a sfmtulul Ioan Cbri-sostom, a acestui gigant al bi seri cei, este cu totul greii,dacă nu chiar aprope imposibil.

Acfetă greuta te se vede că o a sim ţit şi Theodorit,■de vreme ce in l-iu) dialog, cum şi în cuvintele sale de laudăadresate amintirel Sf. Chrisostom, găsim intre altele şiaceste cuvinte: <Dăni nouâ, Părinte, lira ta, împrumutâ-m

pîectrul (arcuşul) teO, spre lauda t a . . . Căci dacă maniletale s’att discompus după legile natureî, lira ta însă răsunăarmonios, cu darul cbaruluî, în to tă lu m e a .. . Dă-ni noug

puterea acelei limbi nem urito re .. .» (La Fotie, Miriob. 273).Să mi se permită deci şi mie, de a-I adresa o aseme

nea umilită rugăciune, maî ’nainto de a începe descrierea

biografiei şi a a c tiv ităţi sale!Sf. ioan Chrisostom s'a născ ut în ce tatea AntiocbieîSirieî, la anul 347 p. Chr. din părinţi creştini, dupre cumînsuşi el spune în omiliile sale, pronunţate contra Anomilor(Mjgne, tom. 48, pagina 541 şi următorele). Tatăl seu,Secund, comandant în armata Sirieî (Magister in iii tu m orien-tis), a murit încă pe când Ioan era copil mic, aşa că cucreşcerea sa, singură muma sa Anthusa s'a ocupat.

După ce Ioan a termina t studiile enciclopedice şi un iversitare, unde printre alţii a avut ca da scaii pe renumiţiisofiştii, Liban iu (unul din cel mai celebri şi ma! mari rit ori pe cari! î-a avut omenirea în decursul secuii]or), şi pe An-dragatiiiu dascăl de Filosofle, s’a şi încris în tre advocaţiiAntiochieî, şi a început a profesa advocatura, care, dupăobiceiul timpului, era considerată ca principala ocupaţiune



IV VIAŢA ŞI ACTIVITATEA

a unui tînăr cult. De şi nobleţă familiei, bogăţia şi rangulsocial, cutn şi profesiunea de advocat, puteaîi să procureiuf Ioan cele mai 'na lte funcţiunii de sta t, şi prin urm arestawâ şi plăceri, după, care cei mal mulţi aleargă, aici pe

păm ânt, to tu şi pe deoparte marea-«ÎHmifH# ce mum a saAnthusa exercita asuprâ~lm, earâ pe de altă par te cetireaSf. Scripturi şi caracterul blând al Episcopului AntiochieiMeletie, ati contribuit nu puţin în a*l atrage în serv irea luiDumnezeii şi a bisericel creştine.

In anul 370 a fost botezat îu reiigiunea c reştin i şi prochirisit An a gn ost de Sf. Meletie, episcopul Antiochiei,

carele prevedea ca Ioan va deveni în biserica creştin i unal doilea vas ai alegereî, după Apostolul Pavel.

Pe !a începutul anuluî 372 împăratul arian Valeuta scos din scaun pe Sf. Meletie şi *l*a exilat, ea ră creştiniidin Antiochia cunoscând rarele calităţi ale Iul Ioan, ,sbgândiafi-ca-sS-1 ridice pe tronul episcopal, de ore ce nUfli'STel ar fi fost în stare să com bată cu succes ■‘arianism ul cese furişase în biserica Antiochiei, şi care de astă data ameninţa cu putere ortiiodoxia, fiind chiar împăratul arian.'

Ioan însă, cu prietenul.sfiu din copilărie, Vasilie, şicu alţi doi colegi de scola, Theodor, (cunoscut sub numelede Mopsuestia) şi Maxim (devenit în urmă episcop Seleuciei),s’aCi sfătuit de a îmbrăţişa monachismul, şi dacă pentrumoment n’a pu tu t să-şi reaiiseze dorinţa, causa a fost căa trebuit s ă cedeze rugăminţilor mumei sale Anth usa (A sevedea tractatul despre Preoţie, 1, § 5). Dară după trecereade tre i ani, fie că a consimţit muma sa, fie că ea a încetatdin viaţă, ceea ce pare şi mai probabil, găsim pe Ioan înMonast-irea cea condusă de fostul s8u dascal, Diodor (cunoscut după acesta ca Episcop a! Tarsuhu), îmbrăcat inschima monachalâ, şi ocupandu-se cu studiul aprofundat alSf. Scripturi ■). Şase ani ne între rupţi a sfcat Ioan în aceaMonastire, între care in tră şi acei petrecuţi într’o peştere dinapropierea Monastirel. Luptele cele aspre, însă, la care singurs’a supus, şi cu deosebire şederea lu! Iu peşteră, l-a vătămat sănătatea sim ţitoriti, aşa că s’a vSdut sil it a se reîn-torce în Antiochia pentru căutarea sănătăţeî.

Pe la începutul anului 381, Ioan a fost chirotonisitDiacon de Sf. Meletie, eară în anul 386, a fost chirotonisitPreot de noul episcop Flavian, care tot-odată i-a pus şi în-

‘) Socrat 6. 3. Sozonwn 8- 2. Palladius, în dialogul despre viaţa

lui Chrisostom, § 5, ap ud Montfaucon T. 13.



SF. IOAN CHRISOSTOM V

sărcinarea de a catihiza şi predica cuvântul lui Dumnezeuîn biserica Antiochieî, drep t care aparţinea numai episco pului. Palladius (în viaţa Sf. Chrisostom, pag. 41, 42) ra portează urm ători ul fapt petrecut la chirotonirea lui ca preot: «îm păra tul Leon t ice, că în momentul când Flavianîmbrăcat cu sacrele vestm inte îşi pusese mâni le pe capulnoului preot, un porumb alb a st&tut deasupra capului luiIoan, înaintea întregului popor adu nat în biserică.» Acesta

negreşit că a fost ca simbol al curăţie) spirituale a luiIoan, ’în aeelaşl tim p simbol şi al Sf. Ducii, de care a fostel povăţuit până la cea de pe urmă suflare.

Pe la începutul anului 398, încetând din viaţa NectarieArchiepiscopuî Constantinopole!, împăratul Arcadie, dupărecomandarea lui Eutropie, a aprobat ca în tronul rSmasvacant să fie ridicat Ioan, presviterul bisericei din Antiochia,in care scop s'a şi dat ordin împărătesc lui Asterie, G-uver-

. natoriul Siriei, ca de îndată să trim ită pe Ioan la Constau-tinopole, fără vuet şi fără ca populaţia din Antiochia să prindă de veste de acesta. O asem enea precauţiune eracerută de împrejurări, de ore-ce- Ioan era forte m ult iubitîn Antiochia, şi dacă s’ar fi aflat mai dinainte in ten ţi uneaîmpăratului de a lua şi a avea pe Ioan în Constantinopole, pote că poporul s ’ar fi îm potriv it la acesta.. > Ajungend în Constantinopole, în rliua de 26 Februarie,398, Ioan a fost chirotonisit Archiepiscop şi insta lat întronul de Patriarch al Constantin op ol ei, de cătră TheofilPatriarchul Alexandriei.

Fiind pătruns de datoriile acestei înalte demnităţi, Sfîn-tul P ărinte a pus ian deosebit interes în creştinarea Goţilor,în îngrijirea celor bolnavi şi săraci, în morali sarea cleruluişi a poporului. Şase ani ne’ntrerupţi vocea sflntulni Chrisostom a resunat cu putere în biserica Constau tinopolei,îndemnând, sfătuind, rugând, şi câte-odată chiar poruncind,fiind tot-dâuna însufleţit de dorui ce nutria, ca fie-care creştin să devină adevCrat urmaş al Mântuitoriuluî Christos.

Din nenorocire însă, activitatea sfîntulul Părinte n-afost pe placul tuturor, şi de aceia pe une-locurl a deşteptatinvidia, pe alte locuri jalusia şi pofta de resbunare, de ore-cesfîn tul Ioan biciuia fără nici-o cruţare r&ul, ori din ce partear fi venit, aşa că nu după mult timp cei nem ulţumiţi, infrunte cu Theofil al Alexandriei, şi cu îm părăteasa Eudoxiaşi chiar cu Eutropiu care'l favorizase odinioră, ah şi începuta urzi fel de fel de intrigi contra sfintu lui Chrisostom, in



VI VIAŢA Şt ACTIVITATEA

terp re tând cu to tu l greşit predicele sale, cum şi viaţa luî>ascetici.

Theofil a! Alexandriei ura încă. de la început pe Sf,Chrisostom, pe deoparte fiind-că i se cOnt-rariase planurilesale, de a pune pe tronul Constantinopole! pe un monaciial s6u Isidor, eară pe de alta, şi care se crede a fi fost motivul principal de ură, că sfînlul Chrisostom ii întunecasecu desăvârşire faima ce se împrăştiasedespre dânsul, cadeun orator bun. Pe lângă, acestea apoi, nu puţin a contribuit

şi faptul, că Sf. Chrisostom a primit în Constantinopole peore-can monachi alungaţi din E&ipet de Theofil, 51 li-a ascultat plângerea lor contra Patnarchului de Alexandria, aşacă interveni rea Sf. Chrisostom p entru aceşti monachi, a fos tconsiderată de Theofil ca un amestec al Patriarcbuluî deConstantinopole iu diocesa sa.

împărăteasa Eudoxia ura pe Sf. Chrisostom, din causâcă în diferitele sale predici combatea luxul şi podobele fe-meeşcf, în timp ce tftracu şi cei infirmi nu aveau hranadilnică. Dară aceste dojane părinteşcf, împărăteasa le credeaca (Jise mai mult la adresa sa.

Eutropiii ura pe Sf. Părinte pentru că-i contraria tot-dduna planurile Iul cele tiranice.De aici apo! a^u rm at coaliţia împărătesei Eudoxia cu

Theofil al Alexandriei, şi cu alţi câţi-va episcopî nemuiţămiţî,. printre care şi Epifanie al Cypruluî, contra Sf. Chrisostom,coaliţie care a aaus căderea lui din tronul Patriarchal, şicare tot-odată compune una din paginile cele mat triste aleistoriei bisericesc!. Cu acestă ocasie se vede cum intriga şiminciuna au triumfat, spre necinstea celor ce ai) iâcut us deele, cară adevărul şi dreptatea aîl fost batjocorite şi călcate-în pictore!

Cu acest stigm at pe frunte a Inferat biserica creştinăîncă de pe atunci, pe Theofil al Alexandrie!, pe împărăteasaEudoxia, şi pe toţi acei ce afi contribuit la comiterea acesteinedreptăţi, şi cu dânsul vor remânea până la sfârşitul veacurilor !

yg^Snd Theofil că în Constantinopole nu va putea facenimic, de <5re ce Sf. Chrisostom avea pe lângă dânsul unnumSr de vr'o patru-i eeî de episcopî, a plecat din Consta n-tinopole împreună cu partisanii seî, 30 la numSr, şi s'a constituit în Sinod in una din suburbiile Chalcedonuluî, numităDris, şi pe basa unor acusaţiunî nedrepte l-a condamnat în

lipsă la catherisire.O astfeliîi de sentinţă nedreptă fiind supusă împăratului



iSP. 10AK CHE1SOSTOM

VII

Arcadie, acesta sub presiunea împărătesei Eudoxia a apro bat-o, şi a ordonat exilarea sfîntu luî. Dară, deabea pleeasesi în ta l din Constantinopole, şi populaţia spăi mân tată, de uncutremur mare, a alergat cu'mic cu mare la palatul împărătesc, şi cu lacrimile în ochî s'a rugat de împăratul ca să poroneiaseă a fi adus înapoi Sf. Chrisostom. îm păratu l are mas forte în cân tat că. s'a ivi t un asemenea motiv spre a putea ordona re 'ntoreerea Sfîntuluî, mal ales că se temea

de vre-o rescolă a populaţiei din Constantinopole.In urma ordinului împărătesc, Sf. Chrisostom s'a re’ntorsînapoi în Constantinopole, unde a fost primit în trium f de păstoriţii sei, ea ră Sinodul consti tu it din 70 episcopî a anulathotârîrea necanonică luată de aşa disul Sinod din Chalcedon.

Dară n-a trecut mult timp, şi vijelia ce se credea contenită, a isbucnit cu mai mare furie. Dinaintea bisericel Sf.Sofia se pusese statuea împărătesei Eudoxia, cu a căriainaugurare se dedese câteva serbări populare. Faptul acestaa fost luat de Sf. Chrisostom — şi cu drept cuvânt — ca o

ofensă adusă bisericel, şi de aceia l-a combătut cu totă puterea prin predicele sale, pentru care împărăteasa înfuriată,a început din nou să ţese intrigi contra Sfîntuluî, şi să pre-giltiască convocarea uiuii Sinod pentru catherîsirea lui. Aflânddespre acestea Sfîntul, nu s'a înfricoşat şi nici nu a cedatde loc, ci în tr ’una din ţjîle încâ a pronunţat acel celebrudiscurs, în biserică, al căruia exord începe cu aceste cuvinte :,,Eară şl E rod iada se înfuriazâ, ea răşi se tu lb u ră, ea răşi

jocă, earăşi cere a avea pe tip sie capul lu i Io a n “ .Acfeta încă mal m ult a întSrita t mânia împărătesei Eudoxia,

femee plină de vanitate şi de ambiţiune, înaintea căria îm păratul Arcadie era lipsit de orî-ce voinţă,Ku după mult timp s’aii adunat în Constantinopole un

număr ore*care de episcop! din Siria şi din Asîa-mică, dupăordinul împărătesc. A fost invitat şi Theofil al Alexandriei,dară acesta a refusat să vină, de temă ca să nu păţascâca In rândul trecut, când a scăpat prin fugă nnmaî de mânia poporului iritat şi înfuriat contra sa, pentru intrigile ceţesea asupra Sf. Chrisostom. Toţî acei episcopî adunaţi inSinod, au luat în cercetare acusaţiunea ce se aducea de astă-

data Sf. Chrisostom, că de şi catherisit de câtrâ Sinodul dinChalcedon, totuşi el fiind rechemat din exil cu ordin împărătesc,nu a crezut de cuviinţă de a aştep ta hotârîrea Sinodului,ci cu de la sine putere s’a reinstalat pe tronul Patriarchalşi serveşce cele religiose contra candnelor. La tote acesteacusaţiunî respund din partea Pa triarcbuluî patru-deci şi doi



VIII VIAŢA ŞI ACTIVITATEA

de episcopî, că, Sinodul din.D ris nu a judecat legal minte pePatriarcli, şi că dacă s'a înturnat din exil, n'a făcut-o cude la sine putere, ci după ordinul împărătesc şi silit de popor, care l-a primit în triumf. DarSufiind-că marea majoritate a acestuî Sinod era compusă din episcopii Asieî-micişi din acel aî Egipetuluî trimişi de Theofil, de aceia Sinodulacesta în majoritate, sub presiunea împărătesei, a condamnat,la catherisire pe Sf. Chrisostom, în anul 404. In t|iua de 16Aprilie 404, în sâm băta Pastelor pe când Sf. Ioan boteza

catihumeniî în baptisteriii, a fost scos cu forţa din bisericăde cătră ostaşii trimişi înadins, eară după doue luni de laacea dată, adecă la câteva dile după serbâtorea Cincizeci meia fost trimis în exil la un sat din Asia-Mică, numit Oucusos.Aprope trei ani a stat Sf. Chrisostom în acest sat, sub pazaostaşilor, în care timp numai conşciînţa de nevinovăţia sa,cum şi simpatia tu tu ro r peraonelor de valfire şi pi6se, cucare el în treţinea o vie corespondenţă, îl im puternici au inacea luptă grozavă. Dară reutatea prigonitorilor set nu s'amărginit Gumat aici, ci după stărumţâTmpărăteseî'Eudox ia,împăratul Arcadie a dat o nouă poroncă, de a fi'strămutat

locul de exil la locul numit Pitiunda din Caucas, în apro pierea Sevastopoleî. Trei lunî (ie-arîndul a călătorit Sfîntulsub paza ostaşilor, în care timp căldurile cele tropicale de pe acolo, sau şi al te intemperii, îl slăbise în tr’atâta încâtcând a ajuns în ceta tea Co mana, a eă<Jut la pat. Peste noptei s-a înfăţişat Martirul Basilisc ale căruia moşte eraîi acoloşi i-a <Jis: «Cu raj, fr ate Ioa ne , căci m âin e v om fi îm p reu nă" . Adoua <Ji Sfîntul ru ga pe ostaşî să'r ettranâacolo, dară ostaşii ne voind a ceda l’au silit a merge maîdeparte. Dară deabia egise dm cetate, şi Sfîntuluî făcendu-i-se

rgu aQ fost nevoiţi a se întorce înapoi in Comana. Aid îm părtăşiri du-se cu sfintele tainfeţsu jis cele de pe urm ă cuvinte-„-Slavă lui D um ne zeu p en tru to te “ (io** jtâv™vSvexev), după care şi-a dat obştescul sfârşit, în diua de 14Septembrie, anul 407.

După trecerea de 31 de anî de la acfe ta dată, adecăîn anul 438 cedând rugăminţelor generale, Patriarchul Procîua adus- m6ştele Sf. Chrisostom şi le-a depus în biserica St’.Apostoli din Constantinopole 1)-

1 Socrat, istor. bis. 5. 3 până la fine. Sozomon, ist.or. bis. 8. 2 pânâ la fine. Isidor Pilusiotul si Nil în multe din ep istolele lor. Fot ie, MiriobM a 25. 59. 89. 96. 172—174, 270. 273, 274. 277. Suida. Migno tom. 47—64.



S i\ IOAN CHalSOSTOM IX

ACTIVITATEA LITERARĂ ŞI PASTORALĂa.

SF. CHRISOSTOM

Secuiul al 4-lea după Christos se numeşce în general

secuiul de aur al bisericeî creştine, din eausă că cei maîînsemnaţi părinţi şi dascall al lume! cu care creştinătatease mând reşce, au strălucit in acest secul.

Yasilie cel Mare, Grigorie Nazianzul, Grigorie ÎTisis,Athanasie al Alexandriei, Ambrosie al Mediolanulul, Augustin,Fericitul Ieronim, şi alţii mulţi, su nt negreşit ca nişce lu-cefirl strălucito ri pe orizontul intelectual al bisericel creştine,care vor străluci în veci în decursul sec ulii or, spre slavaMânt.uitoriuiuî nostru Isus Christos şi a bisericeî întemeiatede dânsul,— îns§ în fruntea tuturor acestora locul de onore

se cuvine Sf. Ioan Archiepiscopui Constantinopole!, pe carecreştinătatea întreagă, imediat după încetarea lui din viaţa,'l-a proclamat de clasca] ecumenic, cel mai mare l u m i nătorii! al lum eî, stâlpu l biserice], lum ina ad evg ruluî,trâ m b iţa luî C hristos, proro c şi vo rbito r iu al taînilorlui D um nedeu, The oford Ioan, Chrisostomul Ioan,voind prin 'acesta de a învedera marele lui talent oratoric.

Şi în adevCr că Sf, Ioan Chrisostom în privinţa daruluioratorie, cel ân tâî a fost considerat în decursul secu Iilor,şi nimic nu ne pote convingă că nu va fi tot el cel ânt<5iQşi în seculil următori!

Bogăţia ideilor, frum useţa, pu terea şi atracţiunea stilului, figurile ritorice, care îţî entusiasm ează spiritul şi ţi-1ridică în regiuni înalte, sunt în adevăr de o putere extraordinară în tote scrierile Sf, Chrisostom,

Ori pe care din scrierile luî veî pune mâna, te sim ţicaptivat de la cele dintâi rin duri. Nu sciî ce să admiri maîm ult; in i i ţi mea ideilor, figurile ritorice, jocul de cuvinte peunele locuri, cunoştinţele lui enciclopedice aprofundate, saiimemoria sa fenominală, de ore-ce aprope fie-care idee, aprope

fle-care frasă, din omiliile sale, este certificată aşa picând cuvre-o citaţie din Sf. Scriptură.«Limba lui Ioan, <Jice Isidor Pilusiotul (Cart. II epist. 42)

§i frumuseţa ideilor, cum şi memoria lui cea extraordinarăaft uimit, nu dic pe alţii (căci acesta pote e considerată de



X VIAŢA ŞI ACTIVITATEA

mulţi ca un lucru neînsemnat), dară chiar pe. Libaniti, celrenumit pentru eloquenţă.»

Care şi câte anume sunt scrierile Sf. Chrisostom?La acestă întrebare iatâ ce respunde Suida: <A nu

măra tote scrierile Sf- Chrisostom, uu e ca putinţă omului,ci numaî Iu! Dumnedeu care cunoşce totul.» IstoriografulCalist (istor. bis. 13, 2) spune că a ceti t mai multe mi! decuvinte de ale luî Chrisostom, ocupându*se încă din copilărienumaî cu scrierile luî. D arââe ore-ce Calist nu e consideratca un critic consumat, de aceia nici nu putem pune unmare teme iu pe ve rita tea cuvintelor sale. Ceia ce însă sescie in mod cert, este ca Sf. Chrisostom a fost şi este considera t ca cel ânteiu scriitoriu în tre părinţii bisericeî, şiscrierile care ni-ati remas de la dânsul, şi de a căror autenticitate nimeni nu se maî îndoieşce, sunt atât de nume-r6se şi de preţiose, în cât ar trebui cuiva o viaţă întreagăca să se ocupe numaî cu ele, şi to t nu i ar fl deajuns, casă le potă medita cum se cuvine.

Pe lângă această apoi, characterul particular ce esteimprimat in tote scrierile Sf. Chrisostom, îţi indica imediat

dacă scrierea ce o al în mâna aparţine, safl nu Sf. Chris'o-stom , presupunând eâ se cunoşce1nuoiele autorului, şic& voeşcî a deduce acesstâ îniHIţî din exam inarea scriere!.

Şi iu adevăr, că to te scrierile Sf. Chrisostom, fie eledogmatice, fie morale, fie erminiî de ale Sf. Scripturi, pdrtăca tip par ticular urm âtorea cha racteristică: nici scrieriledogmatice nu su nt cu ra t dogmatice, niGÎ- cele morale nusu nt cu rat morale şi lipsite de par tea dogmatică, şi nici"explicările sau erminiile luî asupra SI. Scripturi, nu pot ficurat ermineutice, fărâ partea dogmatica, ci tote se presintăsub aceste trei feţe: do gm atică, erm ine uticâ , şi m ora lă.

De aceia şi noi vom împărţi scrierile Sf. Chrisostom în treicatigorii principale: J. T ra c ta te , 2. E rm ini î şi fi, C uv in tesaft predici.

I . T R A C T A T E

1. T ra c ta tu l d e sp re P re o ţie. Sfîntul Ioan avea un prieten fo rte iubit încâ din copilărie, anume Vasilie. îm pă

ratul arian Yaient exilase pe episcopul Meletie al Antio-ehiei, cu intenţiunea de a pune în locu-î episcop arian. Po pu laţia din Antiochia re mânând fără episcop, şi pentru



SF. IOAN CHHISOSTOM XI

combaterea arianismului, se hotărîse de a ridica cu sila pescaunele vacante de episcopî pe Ioan şi V asii ie, ale cărorcalitS'ţriB^sciaCi.îndeajuns Antiocheniî, şi în cat'î îşi puseseto tă încrederea pentru combaterea arianismului. Simţind deaceasta Ioan, a propus luî Vasilie ca sa amâne chestiuneachirotonieî lor pe un timp ore-care, spre a se gândi cu maturita te . După trecere de câtva timp Y asii ie a fost chirotonisit episcop al Rafaneî, in timp ce Ioan s'a ascuns şi afugit de chirotonie. Vasilie după. ce a vfidut c& prietenul

şeii Ioan l'a lăsat cu jugul archierieî în gât, s ’a în tri sta tforte tare , şi nu se jena de a-şT exprima nemulţumirea saîn contra lut Ioan. Sfîntul Chrisostom ca drept rSspuns lanemulţămirile luî Vasilie a compus tra ctatul acesta desprePreoţie în formă de dialogî, în care sfîn tul Părinte nefăcendnici o deosebire între episcop şi preot, zugrăveşce cu colorile cele maî vii şi mal graţiose măreţia datoriilor şi a primejdiilor care decurg din servirea p&storală, unde se cere sufletmare şi încercat, ca al prietenului sSu Vasilie, pe când peel se crede nedestoinic de o astfeliiî de înaltă dem nitate .

Mărturiseşce câ a fugit de ehirotonie nu pentru că. o dis- preţueşce, ci ca să scape pe cel ce l’au ales de critica ju stificata, că aii încredinţat unuî copil uşuratic o aşa de înaltademnitate. In ajutorul justificărilor sale aduce chiar pe Apostolul Pavd, care de şi a fost ridicat până la al treilea ceriu,unde a şi v&^ut lucruri ce nu este slobod omului a le grăi,de şî s'a făcut părtaş al tainelor lui Dumnedeti, totuşi tremura gândindu-se la mareţia şi responsabilitatea acestuîsacerdoţi ii înalt. Descrie în am ănunţime datoriile episcopului,îngrijirea ce el trebuie sa o aibă de păstoriţi! sel, nu numaî

sufleteşce, ci şi tnipeşce, ispitele ce el le înfcîmpinA şi primejdiile la care este expus, dacă mai ales nu va invocacharul st. Duch, ca sâ-1 întăriascâ şi susţină în îndeplinireasfîntu luî sacerdoţia încredinţat luî. La autjul acestora Vasiliea răspuns cu iăcrămile în och!: «Starea mea este vrednicăde jelit. A bea acum am pu tut pricepe profunditatea relelorin care mal afundat... Decî dacă te interesează întru câtva afacerile mele, dacă este pentru mine vre-o mângâereintru Christos, dacă aî v re o dragoste saii compătimire

pentru mine, tinde-mi mâna de ajutoriîj, fă In fine to t ceiace prin cuv&it saii faptă, ar putea să m§ ridice din pră

pastia în care m a l afun d at...»«Dară eQ (i^ice Chrisostom surîfiind) cu ce pot contri

bui, şi cu ce pot să te aju t în asemenea noian de datorii?Dară fiind-că îţi place aceasta, curaj, prea iubite prietine !



XII VIAŢA Ş t ACTIVITATEA

In timpul când ţi se va permite a te repausa de grijile isvo-rî te din acest sacerdoţiu, voiQ fl lângă tine, te voiu mângâia, şi nimic nu-ţî va lipsi din câte î'ml su nt cu pu tinţă.-. .Cred îo Christos care te. 3. .clam at si care te a pus in fruntea turmei sale, că vei câştiga alălV"OTfaj din îndeplinireaacestei slujbe, în cât şi -pe mine care'TiiS voiu primejdui înacea <Ji, m§ vei primi -îrnpr eun â cu tine în vecinicile locaşuri»(Tom. 48. Migne).

Aceasta e partea cea de pe urm a a Tra ctg.t^l ul, jjeaptB

preoţie. Darâ im portanţa aceste! scrieri residă maî ales încartea I, unde sfîn tul Părinte descrie conversaţi unea ce oa a vu t cu m uma sa, care’l ruga de a amâna hotîirirea luatade. el de a se călugări. Conversaţiunea aceasta este a tâ t deinişfiîHore, în cât de la primele rîndurî fără să voeşci ţi seumple ochii de lacră mu „Nimic, di ce criticul V illem ain, încritica ce o face acestui tractat, nu se ptf te compara cu sus- pinurile acestei mum e în tr is ta te . Expunând tote peripeţiile,tote supărările şi to te primejdiile unei femei tinere re masavăduvă în mijlocul lumeî, în slăbiciunea sexului şi a etăţeisale , (Jice fiului săt i: «In to te aceste nenorociri nu puţină

mângâere mi a adus şi faptul de aţî videa încontinuu faţata, şi a păstr a vie -imaginea tatălui TSu, cu care seafaenifoarte bine. Pentru aceasta tocmai, chiar pe c&iid erai

prunc şi .-nicfco-nu puteai gângâni bine, când mal alescopiif încântă pe născătorii lor, tu mi-al adus multă mân-g a e re .. . Deci în schimbul tu turor acestora îţi cer o singurăgra ţie : să nu m6 laşi văduvă de a doua-oră, şi nici wâ a prinzi din nou doliul ce deja se stinsese, ci aşteaptă sfii-şitu l meti- Cel tineri ati speranţă, de a ajunge la bătrăneţ*adânci, dară noi cel deja îmbătrâniţi, nimic nu mal aşteptâm , de cât morte a ! Deci, după ce m 8 vei pune îr

pământ, şi osele mele le vel amesteca cu ale ta tălu i t£ufă călătorii câ t de depărtate, umblă pe marea ori cât ve'voi, căci atunci nu va fi nimeni care să te împeilice. Intricât timp însS respir, sufere a trăi pe lângă m ine! Nu su

pâra pe Dumnedeu şi nu aduce asupră-mi atâ tea rele, câcnu te-am nedreptăţit cu nimic! Dacă al a mS învinovâţcu ceva, dacă te silesc de a adaoge ceva. la propriile talcocupaţiunî, nu te uita nici la legile na tureî, nicî la erescemce ţi-ani dat, nu te sfii nicî de obicei îl şi nici de alt-cevaci fugi de mine ca de un duşman şi vrăjm aş! Dară dac?eu fac totu l spre a 'ţî procura’ linişte în cursul vieţeî aceştia

măcar această, dacă’riu alt-ceva sa te ţină pe lângă muimta. De vel sputte că al mii de prieteni, totuşi nici unul ni



SF. IOAN CHKISOSTOM XIII

te va face să te bucuri de a tâ t libertate ca mine, pen truca nicî nu este cineva care să doriască fericirea ta ,.pe a tâ t pe cat o doresc eu» (Tact. despre preoţie, cost. I).

«Câta ex presiune de durere şi de adevăr! exclamă,criticul Villemain. Aid se găseşce simplitatea luî Omer,sau maî bine <Jis, a naturei chiar! Legea creştină., care se părea ca se îm potriveşce simţărain telor inimeî, li infiltratocmaî ceva s fînt şi curat. Tot ce este ascuns în inima uneimume, este conţinu t în aceasta um ilita şi mişc&tore rugă

ciune, ca să nu fie sacrificată de fitil s§ti nici chiar din causareligiuneî» (Tableau de l’eloquence chret. au IV sifecle, pag,146, 147).

2. T ra c ta tu l căt ră T h eo d o r ce l căţlut . AcestTheodor (cunoscut după aceasta sub numele de Mopsuestia),amic al Sf. Ioan, îmbrăcase scliîma monachală împreună cudânsul, Îns8 după puţin timp a lepădat ra sa şi s-a însuratcu o feeioră numită Ermione, fap t care a ho târî t pe Sf.Ioan a-i scrie acest tractat, prin care se încearcă a întorce pe prietenul sSEl Theodor din descurajarea la care ajunsese

fiind m ustra t de cuget pentru fapta săvârşită, şi-l încura- jază cu diferite exemple din S f Scrip tu ră, unde ominî pQcătoşîmaî 'nainte , au ajuns prin pocăinţă, la cea maî înaltă perfecţiune morala. La urmă arată deşărtăciunea, acestei vieţi,şi cat de primejdios este de a se uita cineva îndărăt, dupăce odată a fost pus mâna pe plug. (Tom. 47).

3. D e sp re fe cio rie . Mai ’nteiu Sf. Chrisostom combate pe ereticii, cari fugiaîi de căsătorie, ca ceva necurat, şi-îdemască ca maî rei decât Iudeii,ba chiar şi de cât ethniciî.Apoi explicând pasajul 26 din I Corinth. cap- 7 «că bine

este omului aşa să fie» arată superioritatea fecioriei, şi începutul căsătoriei, resolvând in aeelaşî tim p ş i 1obiecţiuDeace s-ar putea face, ca adecă s-ar nimici lumea dacă ominiinu s-ar însura. După ce apoi dă însemnătatea cuvenită celorînsuraţi, şi arată diferitele greutăţi ţi lupte prin care trececel ce petrece în feciorie, conclude lâ urmă, că fecioriae maî de preferat, a tâ t pen tru viaţa presentă câ t şi pentru cea viitore. (Tom. 48).

i . Căt r ă o văduvă t î nă r â ş i de s p r e m ona ndr i e(a avea un singur bărbat), scriere compusă din 13 paragrafe.

In partea I mangâe pe această văduvă pentru perdereaiubituîui el bărbat, Therasie, şi apoi ara tă cum dânsa ar puteasă întrebuinţeze maî bine şi mai cu folos avutul eî. In p arteaa II ara tă bunurile ce resultă din văduvie, in acelaşi timpşi relele ce decurg din a doua căsătorie. (Ibid.).



XIV V fA ţA Ş I ACTIVITATEA

5. C ătră ce i c e co m ba t pe ce i ce în t ră în m on a-ch ism , scriere compusa din tre i cărţi, dintre care carteaa doua este întitulată „ C ătra un ta tă n ec red inc ios“ şicartea a treia „C ătrâ un ta tă cred incios^. Cartea ânteia afost scrisă in urma ordinului ce se dase de împăratul arianValent, contra monachilor (anul 375). In tote aceste cărţiSf. Părin te apără monachi smul (ie atacurile nedrepte ce i-seaduccati, si l arăta ca «adev&rată filosofie*, cătră 'care trebueomul să tindă. (Tom. 47).

6 . C om para ţiune în t re d in as t ia îm pără tească , bo g ăţie şi su p e r io r ita te , şi în tre u n m o n a c h , c a retrâ e şc e în a d e v ăra ta f i loso f ie d u p ă Christos. Scriereaaceastă compusă din 4 paragrafe , este a fie roşită to t vieţeimonachale. Prin ea Sf. Părinte arată că monachui este mai

pre sus şi de îm păra t, căci «cei ce se preda lui Dumnezeuşi vieţei monachale, se stăpâneşce de plăceri şi invidie, pentru că..el st; luptă contra demonilor, şi nu contrarominilor,vorbeşce nu eu guvernatorii'sau cu cei din garda îm părătească,ci cu profeţii şi cu apostolii, este şiinplu în viaţa lui şiîmpărtrăşeşce şi pe alţiLjJin ceia ce are^ harăzeşce maî multchiar de cât îm păratul, căci acesta bâvăzeşce aur,' p e ’cSticT

acela.jiţiiar duchovnicesc; ' uftUl’n deslegăt sarcina, dacă e bun şi milostiv, pe când cela-l-alt a eliberat suflete de sub puterea demonilor prin rugăciuni; unul ca aGesta părâsescede bună voe viaţa presenta, nu este invidiat? de»»j»menî şiaşteaptă, fericirea viitore (Ibid.).

7. D e sp re u m ili n ţă, scriere compusă din două cărţi,adresate una monachui ui Dimitrie şi ceia-l-altă luî Stelenchiu.Tractatele acestea su nt scrise de Sf. Chrisostom fiind diacon,între anii 381 şi 387, după cum se vede din conţinutul lor.

S. D espre t r i s teţa , c ă t ră S tagh i r asce t ic , tu lb u ra td e d u c h u ri re le , scriere compusă din trei cârţî. A cest ista-ghir era unul din prietenii Sf. Ioan, şi i-a scris acest trac ta tSn timpul pe când Sf. Ioan era diacon (Socrat. istor. bis.6.3), după cum se deduce din proimiul^scrîerel, unde dice:t Trebuia ca insu’mi eu, prea iubite Staghire, sâ vin lingătine şi să te măngâiG in nen oro ci re ... dară de vreme ce

boia trupească şi reul ce a căţlut pe capul mefi, mS sileşcede a re mân ea în c a să.. .» ceia ce arata că a fost scrisădupă întorcerea sa din inonastire, fiind bolnav, şi sta încasă. Prin aceasta scriere măngâe şi încurajazâ pe prietenulsâii Staghir, care cădtise într 'o tr is te ţi mare, şi nu ara re

ori Si venea gândul necurat de a se sinucide.9. C ătră cei ce a i i feci6 re sinisac te , şi c ă m on a-



SB1. 10 Mî CHRISOSTOM XV

chiile n u treb u ie a vieţui la u n loc cu b ărba ţii . Era peatunci obiceiti ca unii bărbaţi fără sa se însdre ţineaţi încasele lor fete nem âritate «nici pentru facere de copil, şinicî pentru desfrânare» după cum înseşi ele mărturisai î.Acest obiceiii vine Sf, Chrisostom şiJ! combate prin scriereade faţă, asemănâ.odu-1 cu grozăveniile lui Tantal Acestobicei ti es te un scandal nejustificat, căci pretexte le invocatede cei ce au asemenea fete,' că adecă dacă nu le-ar ţinea ii,şieie ar rămânea fără nicî-o protecţiune, sau câ femeile îngeneral au nevoe de mal m ultă îngrijire şi protecţiune, saucă este trebuito re femeea spre conducerea gospodăriei, sauşi alte de acest felifi, nu sunt seriose. De aceia sfătueşee

pe unia ea aceştia Sf. Părin te , de a se elibera de asemenea"sclăvie.

10. Că cel ce nu se n ed re p tăţeşce sing ur, n im eninu-1 p 6 te v ătăm a . Prin acestă scriere Sf. Chrisostom com

bate pe acei ce fără să cugete vorbesc «că în lume este oconfusiune, şi că muitâ, neorănduelă se observă între ominî,mulţi se vSd nedreptăţiţi pe fie-ce <ji, nu este nicî-o îndreptare din lege, nu este nicî-o tem ă de tribunale . . . şi că reulse măreşce pe fie-care \l i . , . eară de aici mu iţi din cei u şu

ratici, ca cuprinşi de o;'-mame prosfcă, acusă pronia dumne-deească», Combate decî pe aceştia cu putere, aducând însprijinul s§u multe exemple din Sf. Scriptură. (Tom. 52).

11. C ătră Iud ei şi E lini d o v ad ă că C hristos esteD um nez eu, d in ce le vo rbi te în m ul te loc ur i de d&n-su l pe l a P ro fe ţi, A ceasta 'scriere conţine pe scu rt resui-tatul tu tu ro r celor spuse de Profeţi, în p riv inţa locului nas-cerei, vieţeî şi morţeî Mântuitorului, în privinţa apostolilorlui, a resp&ndirei învăţăture i sale, precum şi realism rea celor pro feti sa te de lisus Christos, (Toni. 48).

12. C ătră cei ce se sc an d al isa ză de ne no roc ir i le

în tâm pla te , de coru pţiun ea po po rulu i şi de a lung area p reo ţilo r, şi p e n tru n e p r ic e p e re a d u m n eţleeşc iî p ron iişi c o n tr a Ju d ei lo r. Precum se vede din titlu, tractatulacesta, ca şi acel de sub No. 10 se rap6rtă la cele de peurm ă (Jiie din viaţa Sf. Chrisostom petrecute în Constantinopole, şi are de scop de a sprijini în spiritele ominilor adevăru l nepricepere! proniei dumneţjeeşei din argum entele trasedin creaturi. «Este cea mai de pe urmă prostie, dice Sf.Chrisostom, şi amestecată cu nebunie, de a vedea cum doctorul taie, arde şi puiie medicamente tari, şi cu to te acesteanimeni nu face vorbă multă, în timp ce înţelepciunea cea

negrăită, nepovestită şi nepricepută este cercetată cu ama-



AVI v r a ţA ş i a c t i k b 'a t e s *

"nunţime, si se întrebă cel curios de ce aşa şi nu altmin-terea?» Cum că orî-ce creştin nu trebuie de â cerne ches-tiunl;-ê»asemenea natură, şi nici nu trebuie^ se scandali#»în scârbele ce le ITreâêa. d.Qyadâ pe Abraam, Isaac, Iacob.Apostolii şi ceM-alţî sfinţi, cari de şi au pătim it multe,totuşi nicî-odată nu s-au scandalizat şi nicî n-au ispiti t peDumnezeu, fiind-că sciaîi fo rte bine „că tim p u l de fa ţăeste t im p de lupta, top itore in care se c urăţă auru l,gim na stic ă u nd e n e "ex ercităm , etc.“ (Tom. 52).

Câteva din aceste tractate sunt scrise de Sf. Chrisostom pe când era Diacon, eară câteva pe când era simplumonacii, ca de exemplu T ra cta tu l--d es p i'e-p re o ţie, T ra cta tul contra ce lor ce combăteaî l monachismul, Tractatu l despre co m paraţiune a în tre îm părat şi m onacii ,Cătră Theodor cel câdut.

II. E R M I N I IL E S A tJ E X P L I C Ă R I L E

S F . S C R I P T U R I

Aici aparţin to te comentariile'ermineutice ale Sf. Scriptu ri , pe care Sf, Ghrisostom le desvc Ica.. :o ,pt»iii*:ope ia diferite ocasiunl, în biserica AntidcKiei ca preot, sati în biserica PatmrehieT de Constantinopole ca Patriarchj în faţa păstoriţilor s§i, şi in formă de omilii, ia finea, cărora adăogasfătuirî morale. De şi sfintul Părinte a interpretat apropeintrega Sf. Scriptu ră, totuşi noi nu avem astădî t 6te operilelui, eară cele ce ni s-a păstrat sunt:

1. Sinopsis (a bre viaţiun ea) a V ech iului şi a N ou luiT es ta m en t. Opera aceasta din causa formei sale interiore*care se apropie mult de comentarii, taxată, printre er?miniile Sf. Chrisostom. Dupăcharacterisarea V. şi a N. Testament, istoria naţiuneî Judaice şi devisarea cărţilor am

belor Testamente după conţinutu l lor, expune subiectul Secări a din Din nen^ 'ocire opera acesta a ajuns până lanoî nu întingă, ci ciuAtită, căci din Vechiul Testament lipsescProrocii de la al şeptelea pană la urmă, eră din Noul Testament nu are nimic (Tom. 56).

2, E rm in ia la c a rte a fac ere i, compusă din 67 de

omilii (Tom. 53—54),



SF. IOAN OHHISOSTOM XVfl

3. E rm in ia P sa lm ilo r, din care lipsesc cei maî m ulţi(Tom. 55).4. E rm in ia P ro fe tu lu i Is aia, in care sunt explicate

numai cele opt capitule din început. Erminiile acestea ca şiacea a Psalmilor, nu ati fost făcute în biserică şi înainteaauditorilor, ci după cât se vede din aranjamentul lor, elesunt compuse pentru necesitatea casnică. Sunt cu tote acesteaşt (Jece omilii, dintre care cele mai multe se raportă la <Ji-eerea lui Isaia : *VSdut-3m pe Domnul sedând pe tron înalt»(Tom. 56).

5. E rm in ia îa P ro fe tu l D an iil (Tom. 56).6 . C om entar i i le la Sf. E v an g h el is t M athe iu com puse din 91 de omilii (Tom, 57—=58).

7. C om entar i i le la Sf. ap os to l şi ev an g h el is t Ioan ,din 87 de omilii (Tom. 59).

8 . Comentar i i le la Fapte le Apostol i lor , compusedin 55 de omilii (Tom. 60). -■

9. E rm in ia epistolei c ătrâ R om an i, compusă din32 do omilii. (în ediţia societâţei britanice, Oxonia 1849, sunt.38 de omilii).

10. C om entar i i le îa epis tola I -a c ătr ă C or inthenî ,din 44- omilii (Tom. 61).

11. Comentari i le la epistola I l-a cătră Corin-theni, compuse din 30 de omilii (Tom 61).

12. C om en tari i le îa episto la c ătră G alaten î . Aceastaoperă nu este îm părţită în omilii, ci este explicarea epistolei intr’una, din început şi până la fine, după modelul ex- plicăreî Psalmilor, Pro fe tu lu i Isaia şi Danii! (Ibid,}.

13. C om entari i le epistolei c ătr ă E fese nî , compusedin 24 omilii (Tom- 62).

14. Co m en tariile ep istolei c ătr ă F ilipp en i, din 15omilii (In e di ţi unea de Oxonia, 1855 sunt 16 omilii).

15. Comentariile epistolei cătră Coloseni, compusedin 12 omilii (Tom. 62).

16. Comentar i i le epis tole i I căt ră Thesa loniceni ,din 11 omilii (ibid.).

17. Comentari i le epistolei II c â t r ă The s a lon i c e n i ,din 5 omilii (Ibia).

18. C om en tari i le epistolei I c ătră T im oth eiu , com puse din 18 omilii (Ibid.). iut

19. Comentari i le epistolei a-*IIa c ă t r ă T i m o th e i u ,

din 10 omilii (Ibid,).20. Comentariile epistolei cătră Tit, din 6 omilii

(Ibid.).

71528



-XVIII VIAŢA ŞI ACTIVITATEA

21. C om en tarii le ep istolei cătr ă F ilim on , din 3_ omilii (Ibid.). “

22. E rm inia epistole i eătr a K breî, exp usă astfe liudin adno taţiunî , du pă ad or m irea Sf. Chr isos tom ,de c ătr â C on stantin, p res v iter u l A ntioch iei {Tom. 68).

Pe lângă acestea mal avem încâ fragmente destul deimportante to t am exigetice ale Sf. Chrisostom, cade ex. erminia la cartea lui lob, la Proverbile luî Solomon,la Profetul Ie re mia, câte-va fragm ente din epistola catholîcă,a luî lacob, din epistolele luî Petru, şi din I epistolă catho-Uca a sf. apostol Ion (Tom. 64).

III. C U V I N T E ŞI Q M I LIÎ

CARE SE ÎMPART ÎS

D O G M A T I C E , P A N I G I R I C E Ş I M O R A L E

Pe când critica contimporana face distincţiune întreC uvent şi O milie (Omilie însemnă conversaţiane intimăşi deci cel maî simplu cuvânt, cea maî simplă predică bise-,,riceascâ, rni.de după exemplul Domnului şi al apostolilor,[compară Luca 4, 17 şi urm. Matheia 5, 6, 7. Fapt 2, 14 — 40. 7, 2 —56] părinţii bisericeî şi io general servitorii cuvântului luî Dumnezeii se adresau auditorilor în formă de con-versaţiune simplă, familiară şi priceputa de toţi, eară laurmă. făceau aplicaţiunea morală a citaţiilor din Sf. Scriptură

pe care li invocase, pe când -CjUvOnt saii P redică este ex plicarea subiectului din pericopa lu ată din Sf. Scriptură, şicere de necesitate de a fi expus după regulele ritorice), laSf. Chrisostom ambele aceste cnvinte semnifica acelaşi lucru,adecă învăţătura cătră popor.

A. Cuvinte dogmatice şi Omtlir,1. Locul ântfcî îl ocupă cele 12 cuvinte contra Ano-

milor *), prin care combate pe discipolii luî Evnomie, dove-

') Evnomie, diacipul al lu! A elie , diaconul bisericel din Atitio- chîa, arian înfocat, crodea că l ' i u l si Cuvântul lui Dumnezeu nu numai că este creatura a lui Dumnezeu Tatăl, dară încâ ci nici nu es te de o fiinţa, cu T atăl, şi prin urmare tieegal = ăvo o-oţ;, de nude apoi şi denumirea acestor eretici de Anoml. Contra luî Evnomie a scris Sf. Vasilie cel Mare. (Trad.)



SF. IOAN CHRISOSTOM XIX

-dind că Fiul este deopotrivă cu Tatăl şi cu Sf. Ducii. Aceste•cuvinte sunt întitulate „d es pre n ep ricep ere a es en ţei luîDunmedeO“ (Tom. 48).

2. Patru cuvinte asupra di cer el « \:u pote Fiul să facăde la sine nimic, dacă. nu vede pe Tatăl făcând» (Tom. 56)ei cel asupra 4icerci cPârinte, dacă este cu putinţă, treacăde la mine paharul acesta, inse nu precum voesc eu, ci

precum voeşcî tu.* Deasemenea cuvântul contra Marcio-niştilo r şi Mani chei lor *că altul ea te ' paraliticul despre caresevorbe şce că a fost slobozit în casă prin acoperemânt şialtul acela, despre care spune evanghelistul Ioan», şi cel de pe urmă care are ca subiect * Tatăl meu până acum lu crează, şi eu lucrez» (Tom. 63).

3. Dqu6 caticbeze, din care una *Cătră cel ce voeşcea se lumina, şt pentru ce botezul se numeşce baea renaşce-reî, eară nu a iertăreî pâeatelor, şi că e periculos nu numaî de a câlca jurământul, dară chiar de a jura, fie că ar

ju ra drept>, pe când a doua de şi e întitulată ca şi ceia-l-alta .*Cătrâ cel ce voeşce a se lumina» continuă maî de

parte «şi despre femeile care se împodobesc cu aurării şicu împletituri aurite, şi pentru cei ce fac us de gâciturî,

sau hârtiuţî atârnate la gât, sa& de descântece* (Tom. 49).■4.. Despre diavolul, 3 omilii (Ibid.).

B. Cuvinte gi omilii de laudă şi panigiirice,

1. Cea ân tâl omilie de feliul acestora este «Cuvânt panigirie la (Jiua naşcerel Domnului nostru Iisus Christos,fiind pe atunci (anul 386) nesigură încă, şi numai de câţivaani cunoscută de ore-carl creştini sosiţi din apus şi vestită».2. Cuvânt la Botezul Domnului. 3. Două omilii pentru tra-

darea luî luda, (Jiua Sf. Paşti, şi pentru predarea sfintelortaine. 4. Altă omilie pentru tradarea luţ-^Juda, 5. Treiomilii asupra Crucei Domnului nostru, şi asupra tâlhari uluide pe cruce. 6. Omilia ppntru învierea din morţi. 7. DouăCuvinte la învierea Domnului (cel al doilea în tom. 52).8. DouS omilii la înălţarea Domnului nostru (a doua întom. 52). 9. Trei omilii la sfînta Cinci^ecime, eară în ceadintâi ar ată Sf. Chrisostom de ce asta di nu se mai facminuni (una în tom, 64). 10. Şâpte omilii de laudă SfîntuluîApostol Pavel, 11. Dou6-qleeîs şi pa tru de omilii de laudă

la diferiţi Sfinţi, precum la Sf. Meletie al Antiochiel, Martirul Lucian, ieromartirul Babila (două), la Martirii lubentinşi Maximin, la Martira Pelagia, la pu rtătoriu l de DumnedeQ



XX VIAŢA Ş l ACTIVITATEA

Ignaţie, la Evstathie al Antiochiei, la Martirul Romano (dou8)rla Sfinţii Macabei (4), la Sf. Martire Bernica şi Prosdoce şiDomnica muma lor, la Lazar cel mort de patru <Jile, laMartiri {doug), la'M ar tiruLifj^bf fij la Martirul Barlaam, laMarea Martirâ Drosida, la Martirii Egipteni, la ierom artirulFoca, si în fine un cuvânt la toţi Sfinţii, cari s-au mar tirizat în stotă lumea (tom. 49—50).

C. Cuvinte gi omilîf morale.

1. Locul principal în tre acestea îl ocupă cele 21 de

omilii as up ra sta tu el or, pronunţate în Postul Mare, alomului 387, în urm ătorea îm preju rare: Populaţia oraşului.Antiochia fiind nemu iţă mită de ore-care dări grele pusede Imperatorele Theodosie, în viderea unui resboiu, s-aresculat contra autorităţilor şi contra ordinilor împărăteşcl,

ba încâ aţîţa tă de diferiţi in triganţi a ajuns chiar la necuviinţa de a necinsti statue le îm păratulu i Theodosie şi areposateî împărătese Plachila, şi la urm a a-te^fâ răm a In

piaţă. Când Theodosie a au<Jit d^uaceasta s-a în furiat asupraAntiochenilor, şi a hotârît ca cetatea Antiochia să fie dărî-

mătă ţi desfiinţată cu totul, populaţia să fie st răm uta tă pe aiurea, eară capii şi instigatorii revoluţiei să. fie ucişi.La au<Jul acestei veşti to tă suflarea din Antiochia a fostcuprinsă de groză, şi mulţi se gândiaU- ca să părăaascăoraşul. Descurajarea îî cu prinsese, toţi, căci nimeni nuşei a' ce va aduce (Jiua^ţle mâine, şi-'eVse-va alege du avutu lşi viaţa sa, Bătrânul* Episcop Fl’avian ■a-'-prmiit- -în-fine dea-se duce în solie kî *0cm stan tino pole şi a implora graţiaîmpăratului. In lipsa lui, Sf. Ioan Chrisostom pentru liniştirea şi încurajarea poporului a pronunţat aceste 21 deomilii, care sunt un cap dejoper& oratorică', de felul cărora

omenirea nu maî aurise de ta Demosthen încoce.Ş6pte <Jile a tăcut Sf. Chrisostom, eară a şeptea s-aridicat în amvon şi a pronunţat prima omilie despre pocăinţă şi încurajare, al căria exord începe astfelîft: «Cevoih spune şi ce voiţi vo rbi? Timpul presen t este de lacra ml,eară nu de vorbe; de suspine, eară nu de cuvinte; de ru găciune, eară nu de predică... Atât de mare este îndrăzneala, atât de nevindecabilă este rana, atât de mare este

plaga, şi maî pre sus de ori-ce tămăduire, şi având tre buinţă de ajutoriul de s u s . . . Creştinul trebiie a se deosebi de necredincioşi şi în aceasta, adecă în a suferi cu

bărbăţie to tul, şi înaripat cu speranţa celor viît6re el este



SF . IOAY CHBISOSTOK XXI

maî pre sus cîe atacurile ominitor iei. Credinciosul este înţepenit pe piatra credinţei, şi de aceia-el este apărat deisbitur ile valurilor. Chiar de s-ar ridica valurile ispitelor, nuvor ajunge Ia piciorele luî, atât de înalt este el şi maî presu s de orî-ce is p it ă.. . PecI să na cădem, iubiţilor. H a noine îngrijim pe atâta de mântuirea noatrg sufletească, pe câtse îngrjjaşce de noi Dumnezeii. Nu ne interesează atâ t penoi de a nu pătimi ceva refl, pe cat îl interesează, pe celce ni-a dăruit suflet, şl care In fine ni-a dăruit atâtea bun u r i. .. Acela (lob) şedea atunci pe gunoiti, eară acesta

{oraşul Antiochia) şeade într’o mare cursă... S-a clătinatmai 'nainte oraşul nostru de cutremure, dar acum să cutremură chiar-suflatele intemeitorilor acestui oraş... Atuncî

-s-aîl cutremurat teri;etnie caselor, eară acum se cutremurătemeliile inimcî f ie-câruia. . .

Atât de mare era descurajarea locuitorilor din Antiochia, în cât bâtrinî şi tineri, bărbaţi şi feme! se boceafi nunu mai prin casele lor, dară chiar şi pe strade . De aceia şiSf. Chrisostom nu lipsa de a încuraja şi a vindeca acelesuflete bolnave şi slabe. In omilia a 3-a între altele spune:

«Iată un om a fost insulta t, şi noi cu toţii ne-am speria tşi ne am înfricoşat, a tâ t cel ce ati insu ltat, cât; şi ceî ce nuse şciQ cu nimic vinovaţi'; eară Dumnezeii în fie-care <Jieste insu lta t, şi ce (|ic în fie care <?i? în fie-care ceas, decel bogaţi, de .ceî săraci, de ceî ce trăiesc în linişte, de celce su nt în suferinţî, de cel ce isp itesc şi de ceî ispitiţi, şicu to te acestea nici o vorbă de n ic ăir l... Dumnezeu es tein su lta t în to tâ diua fiind presenfc, vidând şi andind pe insu ltăto ri, şi nici trăsnete n-a trimis, nici nu a poroncit dea ieşi m area din hotarele sale şi a s e vărsa pe pământ şi aîneca pe&oţî, nici că a poroncit pământului de a se deschide şi a îngh iţi de vil pe ceî ce au insulta t, ci sufere şiîndelung rabdă, şi poroneeşce de a ierta, numaî dacă se vorcăi şi vor făgădui c& nu vor mai face aşa .. .»

In fine guvernatoriul provinciei a venit în oraş împreună cu judecătorii, ca să facă cercetare amănunţită, şi provocatorii să fie pedepsiţi. Chrisostom ridic&ndu-se în amvontocmai în momentul pe când guvernatoriul intra în biserică,a oprit pe credincioşi de ia orî-ce manifestare ostilă contraguvernatoriuluT, şi apoi a <Jis: <Pen tru voî, mi s-a pălitobrazul de ruşine, că după tote acele cuvinte multe şi lungi,

încă aţi avu t nevoe de mângâiere de din afară. . . Doriam casă mi se deschidă pământul şt să m§ înghiţă, când îl audiam(pe guvernatoriu) vorbindu-vâ, şi aci încurajându-vâ, aci



XXII TIAŢ A Ş I ACTIVITATEA

acusându-vS pen tru frica aceasta ne raţion ată. . . Nu voî a r“fi trebuit ea sâ c â ,î n vă.ţ&tura de la el, ci vor să deveniţi dăscălii tu turor necredincioşilor.. .>’'*tOfmlia*fl’«'fr,aţ?~'

După şedere de j n a î—rault timp în Constantinopole bât rinul episcop Flavian s-a presenta t înaintea Im perato riu-lui Theodosie. şi în urm a unei puternice ouvSntărî, a înduplecat pe Theodosie de a ier ta pe cei ce 1-aîî insu lta t, şi prin urm are a revoca hotârîrea ce luase de a dârîma cetatea Antiocbieî, şi a strâmuta^^ieJofîuit^^lr'-aîurea, eară.

pe ceî vinovaţi de acea revo ltă a-i ucide. Şcirea aceasta, aadus’o însuşi episcopul F.avian, care a sosit chiar in diua

de Paşti, eară ’P>f. Ioan Chrisostom din motivul eî arostit omilia a 21-a, în al căreia epilog dice: *S& nu bucurăm cu bucurie duchov ni ceaşcă, şi să nu lipsim de a mnl-ţămi lui Dumnezeu ne’ncetat pentru tote acestea, nu numaî că, a resolvat cu bine aceste nenorociri, ci încâ şi pentru aceia că a îngăduit a se face acestea, şi să-l multămimdin adâncul inimeî, căci prin amândouS acestea a împodobitcetatea nostră...» (Tom. 49).

2. Două cuvinte c o n tra Iud eilor .3. Şepte cuvinte a su p ra bo ga tulu i din evanghelie şt

asupra luî Lazăr.4. Nou£ (9) cuvinte la C ar tea Fac ere î.5. Cinci cuvinte desp re A nn a m um a P ro fetu lui

Samuil .6. Trei omiliî as u p ra f'Profet-Im pâ râ tulu i D av i gij;

Sauî . - -7. Opt omilii despre Pocăinţa şi Post, şi ,una de

spre eleimosină (Tom. 49).8. Un cuvânt „ cătr ă sin e (când a fost chiro tonisit

Preot), cătrâ- episcop , şi cătr ă m ulţim ea p op oru lui.9. Omilie despre aceia „că nu treb uie a an ath em a-tiza (blestem a) pe cel v i l ,^ iu pe ceî rep os aţî".

10. Omilie asupra „CaTerîEîelor şi con tra ace lo racari ob serv aţi lu nile no uă, cum şi co ntra ace lora caridănţuiad prin o ra ş“.

11. Omilie asupra dicerel apostolu lui; „Nu voiţi sânu şciţî voi, fra ţilor p e n tru cei ce aii ad orm it, ca sănu v6 în tris taţi cum şi asu pra luî lob şi A br aa m .

12. Cuvânt „ p e n tru ceî ca ri părăses c adun ările-



SF. IOAN CHRISOSTOM XXIII

din biserică, şi că, nu trebu ie a tre c e ca vid ere atitlurile sfintelor scrip turi, cum şi p en tru cel lum ina ţicu sf. botez".

13. Omilie „asupra titlului de la Faptele Apostolilor, şi că v ia ţa virtuOsă este cu m u lt m al folos itorede c â t se m ne le şi m inunil e11.

14. Omilie având de su bie ct: „D e ce se ce te scFaptele Apostolilor în $Iua Penticosteî (cinci-gecimei)şi cătră ceî lu m ina ţi din nou. “

15. Doue cuvinte asuprâ dieerei apostolului P av e l:«spuneţi închină ciu ne lai Prischila şi A chila» (Rom. 16, 3).

16. DouS omilii asupra parabole! „datornicului cu miide ta la n ţî şi asuj^-a celui care d ato ra un a su tă dedinariff.

17. Omilie câ este folositore cetirea Sf. Scripturi.18. „Noi trebuie a ne petrece viaţa după Dum-..

ne de ti, şi asupra (Jicereî: „ st rim tă es te uşa" etc.19. „ C ătrâ ceî ce nu vin la biserică, şi câ ch e

marea luî Pavel este dovada înviereî .“20. „C ătrâ ceî ce aeus ă pe o ra to r pe ntru lun gi

m ea discursului, şi c ătrâ cei ce s u n t ne m ulţăm iţî devorbirea în scu rt, şi des pre nu m irea de Sa vlu şi Pa^vel, şi c ătră ceî lum ina ţi din n ou ."

21. „C ătra cei ce acu să pe or ato r pe ntru lung imea exorduluî, şi de ce nu imediat după ce a crez u t Saul s-a num it Pave], cum şi asu pra dicerei:

„Savle, Savle, ce m6 goneşcî."22. „C ertare co ntra celor ca ri părăsesc slujb adin biserică, cum şi asu pra exo rdu luî din ep istolacătrâ Corinthem „P avel cel c h em atK.

23. „Că es te p rim ejdios şi p en tru ceî ce vorb escca să placă aud itorilor, şi pe n tru cei ce a sc ultă vor- bin du-se p e n tru m u lţâm irea lo r, şi cum că es te fo lositorii^ şi este m are dre pta te de a se acuza cineva p en tru proprii le sale p ec a te .1'

24. Asupra (Jicereî apostolului: „N u n um aî că nu



XXIV VIAT A ŞI-ACTIVITAT EA

ne întristam, dară. ne şi mândrim în necazuri, şciindcâ . . .“ ete.

25. Asupra «Jicereî: „Ş cim că celo r ce iu besc peDumne<JeQ, tote li se lucreaza spre bine.“

26. Cătră ceî ce d u vin ia biserică, şi asup ra ţlicereî:„De flâm ânzeşce duşm anul teu, dă-I să m ăn â n c e / .

27. A.supra ţlicereî apostolului': '- jP e n tr u cu rv il, fieca re aibâ -şl fe m eia s a (< (I. Corintli. 6, 2).

28. Asupra dicerei: „Femeeâ este legată de lege,in câtă vreme trâieşce bărbatul sâu“ (ibid., 7, 39).29. „.Cuvânt...de lauda adusă sfiritului Maxim,

şt ce felitf de femei treb uie a lua în căsător ie."30. Asupra dicerei: „N u v o esc .- să Rll şc iţl voi,

fraţilor, că părinţi) no ştri to ţi s u b -n o r‘ aG fo st .“31. Asupra riiif.erei: „TreJjuie a fi în tre voi şi ere*

suri, p en tru ca cei înce rca ţi să se facă a răt a ţi.'K 32. CuvSnt: pentru eleimosină.

33. Trei cuvinte asupra "(Jieereî: „A vân d ac elaşidueh»al- c re d in ţei" , despre eleimosină, şi cătră Manichel,-şi pentru ce cu toţii se vor bucura de biuiurî în co m uni

34. Asupra (Jicerei apostolului; „D e m -a ţl fi sufe ri t pu ţin p en tru n e 'n ţe le p ţie“ (II Corintli. 11, 1).

35. .®0ătră cel ce nu înţeleg cum trebuie (Jicerea apos-,toluktî\ „Ori prin pricina, ori prin adevăr, C hristosse pro poveduie şce“ (Filipp. 1, 18) şi despre umilinţa».

36. * Asupra <|icereî: „V ădu va să se a lea gă nu m al

puţin de şase-^ecl de a n i4’, (1 Timoth. 5, 9), despre cres-cerea copiilor, şi despre eleimosină.»37. «Omilie la Ilie, asupra văduvei şi pentru eleimo

sină;.38. «Despre mulţumirea bunurilor viito re şi despre

nimicnicia celor pre&ente.»39. «Nu trebue a da în public păcatele fraţilor noştri,

şi nici sa nu blestemăm pe vrăjmaşi.»40. «Să nu se discurajeze cineva, nici să blesteme pe

vrăjmaşf, nicî să opriască de a nu prinde pe cei vinovaţi.»41. Asupra dicerei: *Eară când a venit Petru în An-

tip.chia, de faţă i-arin stât.ut împotrivă» şi că nu a fost aceastaîmpotrivire, ci ieonomie.



SF. IOAN CHBfSOSTOM X S V

42. Omilie asupra luî Helchisedek.43. Omilie contra theatrurilor şi ipodromîilor (alergă

rilor de cal).44. Asupra tjicereî: i Aceasta să şciţl, că îii filele cele

de pe urmă vor fi timpuri grele.»45. «Despre dragosteades&verşită şi despre recompensa

faptelor după merit.»46. Despre înfrânare (în limba latină, cu exordul în

greceşce).47. Dou§ omilii (in limba latină) de încurajare asupra

morţii.48- Omilie rostită «la mormântul Martirilor (iv up

Tupîcf> = la locul unde aii primit martiri emul, saii unde suntînmormântaţi martirii, saQ în fine la biserica martirilor),fiind puţini adunaţi, din causa timpului rău, şi că trebu iea ne aduna des la biserică».

49. Omilie la m a rt in , cu acest adaos: «împărăteasavenind pe la meţlul nopţii în biserica mare, şi ridicând deacolo sfintele mdşte ale martirilor, §i purtându-le prin to t oraşul.» Această omilie a fost rostită în următorele împrejurări:

In anul 398 s-aG succedat maî multe cutremure de pământ, fapt care umpluso ele ,groză, populaţia din Constan-tinopole. Prin luna Iulie (398) s-:i făcut o procesiune religiosă(litanie) la care a luat parte totă suflarea din Constantino

pole, împreună cu îm părăteasa Eudoxia, adecă pe Ia me<Julnopţii aîi fost strămutate moştele sfinţilor din biserica mareîn biserica Sf. Thoma, ce se zidise din noii afară de oraş,depărtare de 9 mile de la Constantinopole. Pe la revărsatulzorilor de $iuâ ajungând cu Sf. moşte la noua biserică, Sf.Chrisostom a rostit unul din cele maî frumose discursuri,

din care reproducem o parte din exord, spre a, se videa torentu l acela de cuvinte şi idei înalte, care num aî din guraluî Chrisostom pu teau să iasă: «Ce voiu dice şi ce voiuvorbi? Salt de bucurie şi sunt entusiasmat şi cuprins deacea manie, care e cu mult mai bună de cât prudenţa. Jocşi dănţuiesc, şi mg vSd ridicat în aer, şi cu un cuvânt suntîm bătat de această plăcere duchovnieească! Ce voi a <Jice şice voia vorbi ? Despre puterea martirilor ? Despre buna dis

poziţie a cetăţenilor ? Despre zelul îm părătesei ? Despre concursul au torităţilor ? Despre ruşinarea diavolului ? Despre

biruinţa demonilor? Despre măreţia bisericel? Despre puterea Cruce! ? Despi;e minunile celui restignit ? Despre slavaTatălui? Satt despre charul Sf. Duch ? Despre mulţămireaîntregului public? Despre săltările oraşului? Despre aduna-



XXVI VIAŢA şr ACTI VITA TE A

rile «SI Qgărilor ? Despre jocurile foci orei or ? Despre mulţimea preoţilor? Despre puterea bărbaţilor din lume, a sclavilor,saii a celor liberi, a celor ce stăpânesc, sau a celor stăpâniţi,a săracilor,.saG a bogaţilor, a s treinilor, saii a localnicilor?Fie-căruia este nimerit de a di c e : Cine a sp une put&Eiletale Domne, aurite vet face t6fce laudele tale! Femeideprinse a şedea în salone, şi maî mol (delicate) chiar decât ceara, aii părăsit casele lor cele acoperite frumos, şivenind airî s-aii întrecut cu bărbaţii în zelul şi năzuinţa sufletească .. .» Maî k urmă, apoî adresându-ne împărătesei îîdice: *De aceia nu vom înceta de a te ferici, şi nu numaînoî, dară, şi tobe generaţiile viitore. Căci cele ce se petrecaici, vor fi ai^Jie pană la marginea pămSntuluî şi pe catsorele lumineă25b-Vor amH ceî de după noi, şi ceî de dupăaceia, şi nicî un timp nu va da uit&reî cele petrecute acum.,.»

Lunrinându-se de <^iuă a venit şi împăratul încunjuratde funcţionarii şi ostaşii superiori, şi s-a închinat Sf. moşte,fără a purta pe cap corona, şi ostaşii fără săbii, fapt caroh făcut pe Sf. Crisosfcom ca după, pleearea îm păratului să-laude mult evsevia luî.

51. Omilie parenetică. feStră .ceî, ..ce nu isbutesc încererile lor.

52. Omilie asupra interesului ce pun unia pentru cele presente, şi lenea ce o arată pentru cele viitore.

:5î}. Omilie contra celor ce se numesc singuri pe dânşiiCuraţi. ; '

54. Omilie rostită. în biserica Sf. Anastasii, pentruvirtu te şi speranţa în Dumnezeu pen tru exerc itarea ei.

55.* Omilie ro stită în biserica.:. Sf. Pavel, cetimKGoţilt(în limba lor) şi vorbind un preot Got.

56. Asupra dicere i; * Secerişul este mult, eară lucrătorii

putini.»57. Asupra pocăinţiî Ninevitenilor.58. Cătrâ cel ce cred de lucruri mari cele presente, şi

su nt ca sm intiţi fără reson de cele .ee-*s&«-par frumose inviaţă.

59. Despre rugăciune.60- Asupra (Jicereî: <Tot pgcatul care ar faee omuIr

este afară de trup.»61, «Că virtutea spirtualâ este preferată tuturor.»62. Asupra dicerei : «Socotiţi pre Apostolul şi Arehiereul

mărturisire! nostre, pre Iisus Christos, care este credincios

celui ce l-a făcut pre el» (Ebr. S, 2. 3).Mal sunt apoi urm&torele cuvinte şi omilii (maî mult



SF. IOAN CHRISOSTOM XXVII

sau maî puţin scurte), care su nt pron un ţate în (Jilele celede pe urma ale vieţii Sf. Chrisostom in Constantinopole.

63. Omilie cătră Eutropie eunuchn], Patriciii şi Consul.64. Când Eutropiii se g&sia afară din biserici a fost

răpit, şi despre Paradis şi Scrip turi, cum şi asupra ţlicereî:«De faţă. a s tătu t îm părăteasa de-adreapba ta.»

65. Când S a tu r ni n şi Aurel ian ah fost corida m Da ţi laexpatriare, şi Gainas a ieşit din cetate, şi despre iubirea deargint.

66. Despre întdreerea din Asia în Constantinopole (înlimba latină).

67. Despre rechemarea luî Severian episcopul Gabalelor(în limba iatină).68. Omilie despre pace.69. Omilie înainte de exilare.70. Omilie când a plecat în exil.71. Omilie după, întoreerea din ânteiul exil72. Omilie asupra slobozire! Ilananiencei, pronunţată

după ce s-a întors din exil.73.. Un numfir de 244 de epistole scrise din exil cătră

diferite fîefsorie bisericesc!, între anii 403—407 care conţinîn ele, pe lângă altele şi o mulţime de şei in ţ! autobiografice,care dea! Lin intere a ni-ar fi rgmas necunoscute. Maî alesdin cele 17 epistole cătră Olimpiada diaconiţa, şt din celedouă cătră .episcopul Romei Papa Inocentie I se* întrevededestul de clar activita tea Sf. Părinte, pe to t timpul cât as ta t pe tronul Patriarchieî de Constantinopole, pe deoparte,eară pe dealtă parte ni se represintă cu colori forte vilaureola şi măreţia, characterulul acestui sfîn t şi mare dascălal omenireî.

74. Tot Sf. Chrisostom aparţine şi Liturghia care portănumele seil, şi care nu este de câ t o *prescurtare a Litur-.

ghiei Sf. Vasilie cel Mare, In privinţa spiritului care a călăuzit pe Sf- Chrisostom de a compus Liturghia sa, să ascultăm pe Sf. P rochi, discipulul Sf. Chrisostom şi Patriaoh al Constau ti no polei, care < ice: «Pentru care şi Sf. Vasilie făcfindus de un metod terapeutic, a publicat L iturghia sa maî prescurtată (de cât a Sf. Iacob, fratele Domnului). ÎTudupă mult timp earăşî Părintele nostru Ioan cel cu gurade aur îngrijindu-se, ca un pâstoriu, de mântuirea turme!sale, şi luând aminte la lenevirea şi slăbiciunea naturelomeneşef, a voit a sc6te din rădăcină orî-ce pretext

satanicesc. De aceia a şi tăiat cele maî multe, şi a poroncitde a se sâvers i (Sf. Liturghie) maî în scurt, ca nu cumva



x x v r a YIAŢA ŞT ACTIVITATEA

ominii—maî ales ceî ce iubesc trăndavia—amăgiţi câte puţinde vicleniile contrarilor, să se depărteze de aceasta sfîntă şiapostolică tradiţiune, precum s-a şi descoperit că faţ?*fnwtţîahiar şi până astăzi.»

Despre autenticitatea Liturghiei Sf. Chrisostom măr-turiseşce nu numai*. în trega biserică, dară "chiar' ‘scrierilesaie, în care (mai ales în Comentariile epistolelor Sf. Pavelşi 111 ale Evangheliilor) găsim explicat8 ^ iţe rjte bucăţi litur-ghice, ceia ce constitue dovada cea mai puternică, că Litur-■gţuîi~aceasta es te cu adevărat a Sf. Chrisostom. Sun t înafişi unele bucăţi care s-a a adaos după mortea Sf. Chrisostom,ca de ex. imnul de la începutul liturghiei U nule . nf tsc utFiule şi cu v â n tu M u î D-^leu (compus se t|ice de Impera-torele Justinian I), imnul numit Cheruvic (făcut deasemeneade Justinian I pe la 573), cântarea saii citirea tro p a re lo rde tâ te filele, S im bo lu l cre d in ţei, •şi în Tiiiif :AxU>nulCuvine-se cu adevărat. ■” ''

Pe lângă aceste scrieri, pe care criticii contimporanile atribue fără nicî o^confcradicere- Sf. Chrisostom şi le consideră ca autentice',' mai sunt încă pes te 70 de. diverse

scrieri atribu ite Sf. Chrisostom, însă ex istă în&oelî asupraau ten ti ci ţâţei lor. In ediţiunea de Migne se-m ai găsesc InCST" peste 250 de Cuvinte panigirice şi omilii morale, care însSsimt apocrife, după părerile criticilor.

s^. \ o m c H R i s o s T o n ,

examinat ca exigetic al Sf. Scripturî de pe flmvonu! bisericel.

Este netăgăduit că Sf. Ioan Chrisostom ocupă primulloc în literatură nostră bisericească, mai ales ca ermineuticne’ntrecufc al Sf. Scripturi în general.

In to t timpu l sacerdoţiului sg&, fie ca Preot, fie caPatriarch, ei a av u t ca principală ocupaţiune explicareaSf. Scripturi în detail, de pe amvonul bisericeî. P en tru aceia

biserica creştină este adânc re cu n oscă to re Sf. Ohrisostom,

căci pe când mai ’nainte de dânsul erminia Sf. Scripturi eramai mult de domeniul bărbaţilor cărtu rari, eară mulţimea



SF. IOAN CHftlSOSTOK XX [X

credincioşilor din biserică streină, sati prea puţin iniţiatăîn tainele ei, Sf. Chrisostom este acela, cave a luat Sf. Scriptură, şi din scorţă în scorţă a explicat’o înaintea credincioşilor adunaţi în biserică, şi a făcut'o accesibilă de gradulde inteligenţă a fie-eăruia.

Atât de mare era dorinţa luî ca fie-eare creştin săînţeleagă Sf. Scriptură, în cât îşi încorda tote pu terile salesufleteşcl, făcea us de totă elocvenţa de care era înzestratda Dumnezeii, ca să convingă pe auditori, că fie-care estedatoriu de a ceti sati a asculta cuvântul lui Dumnezeu, fie în

biserică, fie acasă, in to t timpul şi în to t locul. «Nu aşteptaal t dascal, în omilia IX din epistola cătrâ Oolosenî,aJ cuvintele luî Dumnezeii. ÎTimen1! nu te va în văţa a tâ t de bine ca acela . . . Au^iţî, vS rog, to ţi muritorii, şi procuraţi-vS cărţile sfinte, medicamentele sufletului. Dacă nu voi^înimic alt, cel puţin procoraţi-vS Noul Testam ent, ca săaveţi dascalî în permanenţă apostolul, evangheliile şi Fap tele Apostolilor, De veî avea vre-o supărare, caută in el(N. T,} ca într’un deposit de medicamente, ia de acolo mân-g âer ea în suferinţa ce a l .... Aceasta este causa tu turo r relelor, de a nu cunoşce Sf. Scr ip tu ri. . . Plecăm la resboiufără a rm e ... » (Deasemenea omilia a X X I din Comentariileepistolei cătră EfesenS, tradu cere de subsemnatul, pag. 216şi urm.).

Dară cetirea Sf. Scrip turi nu trebuie a se .face, dupăSf. Părin te, de mântuială şi fără nicî o băgare de s6mă,după cum fac cel mai mulţi, ci cu to tă a tenţiunea posibilă,căci numai aşa ne vom pu tea folosi din cetirea el. «Numirile saii cuvintele ce sunt în Sf. Scriptură, dice el (omilia15 la Evangh. Ioan) Dumnezeii nu voeşce a le aurii simpluşi cum s-ar brodi, ci cu multă înţelepciune. De aceia şi fe

ricitul Div id în multe locuri scria în Psalmii seî <Spre pricepere> şi <|icea: «Descopere ochii mei şi voiîi cunoşceminunile din legea ta» (Ps. 118, 18)... Şi Domnul apoi îndemnând pe Jude! de a cerceta scripturile, prin aceasta neîndemnă cu atât maî mult încă pe noi să le cercetăm, căcidacă ar putea cineva ca de la prim a lectură să Înţeleagă,nu ar fi ijlis el a şa . . . De aceia el nutneşce scrip turile şithesaur ascuns in păment, întărîtându-ne prin aceasta sprea le cerceta...»

Dacă observăm în special tote operile Sf. Chrisostom,găsim că tote acestea, afară de erminia la Psalm i, la ProfetulDaniii, la cele 8 capitule din Isaia şi la epis tola cătră Ga-latenî, sunt in formă de omilii, rostite în biserică, şi împăr



XXX VIAŢ A ŞI ACTIVITATEA

ţit© în douS părţi, adecă la început partea erm ineutică a pasajului sau pasajelor ce urm ează, ea ră la urmă partea'morala cu aplicaţiune la viaţa practică.

Ei" demn de observat incâ şi aceasta, că dacă nu în tote,cel puţin în marea majoritate a omiliilor Sf, Părinte găseşceocasiune de a vorbi, fie-chiar şi în treacăt, despre eleimosinâ.

Când în prima omilie n-a epuisat totul ceia ce trebuiaa vorbi, atunci acelaşi subiect îl coctrrmâ şi îa omilia sauomiliile urm ătdre, prezentând chestiunea sub o altă formăcu to tu l nouă, ceia ce ni da dovada unei vaste inteligenţaşi un oi pu teri extraordinare de judecat, Cu chipul acesta pasajul explicat es te a tât de bine ’iâtSWHfe-în câ t este peste putinţă de a maî primi vre-0 obiecţiune seriosă.

In erminia V. Testament Sf. Clirisostom se refugiazăcâte-odată la tex tul ebraic, ceia ce densul o credea necesar pentru limpezirea nedomirireî. De exemplu explicând pasajuldin ca rtea Facereî 1, 8 c|ice ca de ore-ce „Vechi ui Testam ents-a scris în limba ebraică, noi suntem ţinuJ£. ca explicându-Isa ne refugiăm la acea. limba* *Mult1 din ceî exercitaţi .înacea limbă, ţlice Sf, Părin te (Istoria traducereî textului ebraic

în limba greacă), spun ca numele Ceriii în limba fibrei loreste totdeauna la plural, ceia ce spun cu emfarsă şi acel caricunosc limba sirianâ.»

«De aceia nicî nu (Jîcîî ceriul, ci ceriurite. Tocmai pentru aceasta se şi spune de fericitul David ce riu ri le ceriu -ri lo r, nu doră ca su nt maî multe ceri urî, căci nu ni-a spusaceasta fericitul Moisi, ci fiind-câ dupâ obiceiul lirnbeî Ebreiloracest nume se pronunţă to t deauna la plural.»

A tâ t în erminia "Vechiului cât şi a Noului Testam entSf. Chrisostom întreb ui nţază metodul acelei Antiochene, adecă

exam inarea critică, a textului ,.du pă care se da cea mai mareatenţiun e însemn&tâţel literare a cuventttlu! din Sf. Scripturăşi a asociaţiuneî ideilor. Vorbind despre asociaţiunea ideilor,Sf.- Clirisostom scrie: «Nu trebuie de a aduce ca mărturie(Jicerile din Sf, Scrip tură ciunti te, nicî sustrase din afinitateaşi continuitatea ideilor, nici a le lua isolate şi lipsite de aju-toriul celor dinainte şi celor ce urmează, şi astfeliti a difăimaşi a calomnia ... Pentru că, cum să nu fie absurd, că dacăînaintea Tribunalului, unde se judecă ominiî pentru afacerilumeşcî, şi se pun înainte t6te împrejurările cari sunt înlegătură cu caşul ce se judecă, ca deex. locul, timpul, causa,

personele şi mii de feliul acestora, — apoi când e vorba deluptele ndistre pentru viaţa vecinieă, nu e absurd, <Jic, de acita scripturile cum s-ar întâmpla ?»



SF, IOAN CHRtSOaTOM

Afară de aceasta Sf. Chrisostom în erminia VechiuluiTestament întrebuinţa şi alegoria, când trebuinţa cerea, căcidicea: «Că unele pasaje trebuie a fi lua te aşa cum su nt $ise,eară altele cu totul contrar celor conţinute*, eară ca exempluaduce pasajul de la Isaia, unde se spune că lupul şi mielulîmpreuna vor paşce, şi apoi adaoge: *Nu vom înţelege noiaici lupT şi miel, nici paie, bol şi tauri, ci moravurile omiliilor ie characterizăm prin figura animalelor.» Pe lângă aceastasunt unele pasaje, care trebuesc luate în două sensuri, eade ex. «jertfa fiului lui Abraam». Cum că Isaac a fost ridicat pe al tar i îi spre a fi je rtfi t, o seim, dară în acelaşi timp

cu mintea noi maî scotem şi alt-ceva ascuns aici," adecăCrucea. Tot aşa şi cu mielul pasehal din Egipet, unde earăşigăsim icona patimilor luî» (Omilia la Ps, 46).

In erminia Noului Testam ent se observă, la Sf. Chrisostom■ tot^acelaşî semn distinctiv, adecă, şi aici ca şi in V- T. eiîşi are încordată t 6tă atenţiunea în a defini exact însemnătatea literară a cuvintelor din Sf. Scriptură, şi a pătrundeîmpreună cu auditorii seî în spiritul învgţaturel creştine, pe care dânsul o pricepea în profunditatea el.

In general vorbind, Sf, Chrisostom ridică cu atâta dexte rita te vălul limbistic de pe pasajul ce’l explică, şi a tâ tde ‘m ult îl clarifică, în cât remâne cineva uimit, şi îşi re-

proşază sieşi cum de a putu t trece aşa de uşor cii cetireaacelui pasaj, in cât n-a înţeles ceia-ce a fost ascuns acolo,şi pe care Sf. Chrisostom cu a tâ ta uşurin ţă a scos’o lalumină j

Dintre multele exemple vom cita numaî unul, găsitchiar în Comentariile epistolei cătră Filipenl, ce urmeazădupă aceasta. Apostolul Pavel Iii epistola cătrâ Filipeni,Cap. 2, 5 —8 fiice: «Că aceasta să se înţeleagă în tru voi,care şt în tru Christos Iisus, carele în chipul lui Dumnedeu

fiind, nu răpire a socotit a fi el întocmai cu Dumnezeii,ci s-a deşărtat pre sine chip de rob luând..,» Acest pasajcetit de ori-cine, şi mai ales frasa nu răpire a socotit ati el în to cm ai eu Duameţlef i, îi va face să dea din umeri,ca semn de nepricepere. Ei bine, să se cetească Omiliile a6 şi 7*a din Comentariile de faţă, şi se va vid ea cu câ tăviociune şi cât de bine explică Sf. Chrisostom frasa menţionata, aşa că dupi cetire nu va mai considera 4'cereaaceasta a Apostolului Pavel ca o carte pecetluită cu ş6pte peceţi!

Fiind-că Chrisostom a făcut erminia Sf. Scripturi de pe amvonul bisericeî şi înaintea auditorilor, compuşi nu nu-



X X X I I VIAÎA ŞI a c t i v i t a t e a

maî dintre creştini, ci-şi din Iudei şi ethnicî, carî alergaQdin tote părţile spre a-1 auiji, de aceia vedem pe St. Părinte'ca în dezvoltarea tex tului .păşeşce cu totă liniştea cerută,şi puţin câte puţin saota, din ’ tesaurile Sf. Scripturi mărgăritare şi petre nepreţuite, pe cârti'le punejn ochii aadi:toriulul, eară el paşeşce maî departe in mod. firesc şi cut6tă băgarea de seama, însoţind tot-deauna explicările salecu amănunţimi, care -ajoită forte mult ermimel.

Această charactenstica particulară Sf. Chrisostom, oobservăm în tote omiliile sale,

Aşa_de ex. explicând pasajul I dktiîaţwpjitul evangheliei

luî Matheiu «Cartea neamului lui lisus Christos, fiul luî Da-vid, fiul luî A braa m .. .» şi arătând că evanghelistul MatheiQare ca scop de a povesti’naşcerea cea după trup a fiuluiluî Dumnezeu, eară nu mşcerea luî cea din veci, $ce : ^Deci,să nu-ţî închipui că .al aud it un lucru* mic. şi nebăgat Inseamă, că Christos s-a-nâscut, ci înalţă-ţî cugetul, şi imediatcutremură*te, audind că Dumnedeu a venit pe pămeiit. Cărfaceasta a fost a tâ t de minunat şi de paradox, în cât- auimit şi pe îngeri.., , şi pe Profeţii cel de demult, că «Pe

păment s-a arătat, şi cu ominiî a petrecut» (Baructi"3, 88).Pen tru că în adevăr este forte minunat de aau^i, că Dum nezeu cel negrăit şi nepriceputei deopotei^ă cu Tatăl,a venit pe pămSnt prin pântece feciorelnic, şi a primit a senaşee din -fewro, şi a avea de strămoşi pe Dayid şi peAbraam. Şi ce spun eîi de David şi de Abraam r Căci’ceiace este încă mal înfricoşat, e că a avut de strămoş! chiarşi pe acele femei, despre’eare v-am amintit mat sus. Acesteaaurindu-le să nu-ţî închipui ceva înjosit, ci tocmai pentruaceasta încă-minunează-te că fiind F iu a h lui Dumnezeu celfără de început, şi Fiă adevărat, a primit de' a fl şi fiul luîDavid, pentru c a ’să te facă pe tine Dumnezeu. A prim it

de a deveni robul, tatălui, ca ast-feliu ţie robului să-ţl facătată pe Stăpânul. Al v6(|ut aşa dară chitfr“ de la început, cefelitt su nt evangheliile ? . . Când deeî au<Ji că Fiul luî Dumnezeueste fiu şi al luî David şi al luî Abraam, să nu te îndbieşcrcă şi tu fiul lui Adam eşti fiul luî Dumnezeii, Nu s-ar fiînjo*sit el în zadar, dacă nu urm a ca să ne înalţe pe noi.S-a născut, trupeşce, ca să to naşei tu duchovniceşce. S-anăscut din femee* ca tu să încetezi de a mal fi fiul femeeîDe aceia îndoită a fost şi naşcerea lui, şi la feliă cu en6strfe, şi mal pre sus de* a nostrS . . . AI veijlut cum evanghelistul a înaripat pe auditorii!, spunând şi cele obicinuite

şi prin acestea arătând şi cele atingătâre de credinţa n6s t r e . ..



SF. IOAN CHFISOSTOM x s x i i i

(Comentar. evangh. Matheiîi, omilia II § 2 şi urm ăt.) ? Ei bine, .o ast-feliii de erminie num aî Sf. Chrisostom a fost înstare să o facă, căci el era pătruns de adevărurile dumneijeeşciale religiuneî nostre creştine, nu avea nici o um bră deîndoială, şi inima lui era salaşuî charuluî Dumnedeesc. Oast-feliii de erminie însS, nu ar fi pu tu t nici oda tă's ă iasădin pana unui ermineutic contimporan, a cărui critică pro

babil că va lumina în tru câtva chestiunea, nicî odată îns§,nu va încălzi inimile cetitorilor, —tocmai pentru aceia, că

lipseşce din inima ermineuticiUuI contimporan acea sevădătătore de viaţă, care cu profusiune să găsia în inima Sf.Chrisostorrj, voifi să <|ic credinţa sfin tă şi neclintită în adevărurile mântuitore ale religiuneî creştinesc.

Dară maî trebuie de observat încă, şi aceasta, că pentru Sf. Chrisostom cunoşcinţa profundă a Sfînteî Scripturişi a idiotismelor eî în cuvinte şi în {rase, era consecinţa nunumai a unul studii! îndelungat al Sf. Scripturi, a unei cercetări şciinţifice a fie*căruî pasaj în parte, saii a conţinutului în general, ci şi consecinţa unu! paralelism al tradi-

ţiunel scrise cu tradiţiunea vie a bisericeî.De aceia nu e nimic miraculos dacă un astfetru destudia a avut ca resulta t pen tru Sf. Chrisostom înţelegerea

profundă despre iconomia lui Dumnezeii, şi prin care anumemod a găsit el cu cale de a o descoperi ominilor, eară ceia cedescoperise se fie priceput de om şi îndeplinit.

De aceia Sf. Chrisostom îndeamnă incontinufi pe auditorii seî, ea să frecventeze regulat la biserică, spreaaudi

predica cuvântului Iul Dumnezeu, în acelaşi timp încâ şidenşiî să mediteze în "to t timpul şi în to t lobul "Sf. Scriptură; căci dicea d en su l: «Mare bun, iubiţii mei, es te cetireaSf. Scripturi. Aceas ta face sufletul filosof, aceas ta face peom plăcut, aceasta face pe cineva de a nu se teme de nimic din cele presente, aceasta face de a rivni cugetul nostru după cele de aco lo ,.. Că de aici se pote afla exac t

■pronia luî Dumnezeii, vitejia celor drepţi, bu nătatea s tăp ânului şi măreţia resplăţei... De aceia v$ rog, ca cetirea Sf.Scripturi să o facem cu multă băgare de seamă, căci numaî aşa ne vom învrednici de cunoşcinţa adevărată, dacăvom vorbi in continuii cele de acolo*.*.. DealtfeM nici că se po te, ca cel ce se îndeletniceşce cu cuvântul lui Dumnezeii,

eu td tâ sirguinţa şi cu to tă mulţumirea, să-şi peardă vremea în zădar. Chiar de nu am avea nici un dascal, însuşistăpănul cel de sus Intrând in inimele nostre ni va luminacugetul, va desvăli cele acoperite, şi va deveni dascal nouS

71538 3



XXXIV VIAŢA Ş I ACTIVITATEA

carî nu şoim, numaî dacă noî vom voi să contribuimcu cele ce _se cer de la noî. Căci el însuşi (Jice: „sa nuchemaţi pe nfmSQî~dascal pe pământ, că unul este dasealul

^ vo stru cel din ceriurî". Deci, când noî luăm în mana o carteduchovnicească, încordându-ne găudul, şi alungând de la noîorî-ce idee ominească, vom face cetirea cu totă evlavia, cu

" 'to tă băgarea de samă, ca să putem fi conduşi de St. Du ehîn priceperea celor scrise, şua~ trage de aici un marej~oios. . ,Câ este suficient de a avea ca dascal al nostru pe acest barbar (eunuchul îm părătese i Etiopenilor), şi cei ce sunt în văluiţi în afacerile iu rn g ^ , şi cei ce su nt înrolaţi’ în ar

mată, şi cel căluţi, şi in general vorbind toţi, mf*‘n'fiffR)r bărbaţi, ci şi femei, ori*şi cât staii ele în casă incontinufi, ba încă şi. cei ce sunt in viaţa monachală, toţi dic să cu-noscă, că nîS un timp nu pote fi pedică la cetirea sfintelorşi dumnedeeşeilor cuvinte;-c i~e.j^l, pu tinţă nu numai acasă,ci încă şi prin târg um blând ... C&crvS^Snd-stăpânul dorin ţa nostrg cătră cele duchovniceşcî, nu ne va trece cu viderea,ci ni va trim ite lumina cea de sus, şi ya .lumina' cugetulnostru. Deci să nu ne lenevim,; vS rog, în cetirea Sf. Scripturi, ci fie că pricepem puterea celor—cetite , încontinuu să

le rumegăm în noi. Căci studiul încon tinu u întâreşce memoria, şi de multe-ori neînţelegSnd ceia ce am ce tit astăzi,aceasta repetând’o măine o vom afla fără de veste, Dumnezeii cel iubitorii! de ominî luminând nevăzut cugetul nostru».(Omilia 35 la Cartea Pacereî),

De şi tote operile ermineutice ale Sf, Chrisostom suntdemne de numele luî, şi aii servit ca isvor nesecat din cares-ati adapat to ţi erm ineuticiî de după dSnsul*,- ca Ecumenie,Evthim ie Zigaben, Theofilact al Bulgariei şi alţiî, totuşidupă părerea generală locul ânteiu în tre erminiî îi ocupă

erminiile la Cartea Facereî, apoi vine ermenia evanghelieiluî Matheiii, şi în fine erm enia la epistolele luî Pavel cătrăRomani, cătră Corintheni, cătră Gala ten!, cătră Efesenî, etc.,eară cea mai de^jos este erminia F ap telo r A po stolilorşi a epistolei c ătră E brei.

Causa pentru care aceste două de pe urmă nu suntde aceiaşi valâre ca cele-l-alte, este că aceste erminiî ai!fost făcute în timpurile cele din urmă ale petrecere! SfTChrisostom în Constantinopole, când duşmanii lui îî făceauîntr'u na neajunsuri, din care causă nici el nu putea să aibă

liniştea sufletească, şi nici erminiile acestea nu pu teau ficompuse cu totă atenţiunea.



SF. IOAN CHRISOSTOM XXXV

Sf. CHRISOSTOn

examinat ca moralist şi orator bisericesc.

Este incon testat că Sf. loau Chrisostom este cei maistrălucit rit ar în biserica creştină, Îna inte de dânsul Joculcel an tei Ei îl ocupa Sf, Grigorie Nazianz, su pran um it Theo-logul, darâ după ce a resărit in persona luî Ohrisostom unnoii luceafăr pe orizontul intelectual a! bisericeî, cel vechiua perdut din strălucirea sa în faţa ceM nou. Sf. Ioan C hri- .sosfcom este Demcsthenele bisericeî creştine , cuvin tele saleexercită o putere ne 'nvinsă asupra spiritului ominesc, şia& farmecul de a subjuga şi a convinge pe ori-cine le-ar citisau audi. Sf. Ohrisostom este cel maî eminent psieholog şicunoşce tote mişcările inimeî omineşcî. Pentru dânsul inimaominească este o oglinda deschisă, în care se uită, şi vede până' şi prin colţurile cele mai dosnice. De care patim aorfffiească nu a vorbit el? Care aplecare rea a spirituluiominesc nu es te biciuită de dânsul ? Ca un doctor em inent

el arde, sau chiar şi taie cu multă băgare de samă patimile,ce resboiesc pe bietul muritorm ţ>e to t tim pul câ t eăiătoreşceîn această vale a plângerel

Dacă el este cel maî aprig adversarii! al patimiloromineşcî, pentru câ la umbra fie-câria din acestea se zăreşceduşmanul cel ne 'mpăcat al neam ului ominesc — diabolul,;—aceasta nu v ra să dieâ că Sf. Părinte nu este îngăduitorii!faţă de cel p 6 că tos, ci tocmai din contra se pote susţinea,şi cu drept cuvânt, că Sf. Ioan Chrisostom este prin excelenţă oratorul dragostei creştineşti.

Ei, care a avut o deosebită dragoste cătrâ Apostolul

Pavel — după cum se cade a avea fie-care dintre noi — cacreştini dintre ginţi, — el, care aprope la fle-ce pas pome-neşce cu drag numele lui Pavel, nu era posibil ca să nu

.j-inclă ca şi acela, la a v e st i tu tu ro r v o in ţa lui D u m nezeii, şi a se face tu tu ro r tâ te, ca pre toţi să4 do- bând ia scă. Combate cu to tâ puterea patimile omineşcî,ca operă a diaboluluî, es te îns§ şi îngâduitoriQ cu cel cădutîn p6cat, îl incurajază, 11 m&ng&e şi Sl su sţine în lu pta M .<De vel greşi din noii, <jiee Sf. Părin te catră cel p&cătos,din noii pocăieşce-te, şi orî de-câte-orî vei greşi, vină la mine,

şi eîi te voiQ vindeca» (La Fotie, Miriob. 59). De şi pasajul



XXXVI VJA ţA ş i - a c t i v i t a t e a

acesta a fost unu l din punctele de acusaţie ale Sinoduluidin Dris aduse contra Sf. Chrisogtom (vedî ţi Palladius, pag.66—79, şi Socrat. istor. bis. 6, 21), totuşi e necontestat,că uimenî după Mântuitoriul Christos şi discipulul s§u Ioan,n-a mângâiat şi încurajat în aşa 'mod p e . cel pgcatos, caSf. Tfbrisostom,. şi nimeni nu vindeca a tâ t de iiine ca Sf.Părinte 1 Care limbă ar suna -jnai armonios şi mal plăcutla urechile bietului muritoriu ?• Ba i Sf. Chrisostom este

predicatorul dragostei creştina si în treaga luî viaţă, şi activ ita te păstora lâ este afierosită aceste! dragoste. Sâ-I as cultăm chiar pe densuî, cum îşi mărturiseşce dragostea luî

cătră păstoriţi: ilată, dice, cu charul luî Dumnezeu, şinoi avem tre i anî acum, 'de când nu diua şi noptea vâ ru găm ca apostolul Pavel, ci facem aceasţa după trei <Jile, şide multe ori chiar după, şepte <Jile *) şi ce s-a maî"petrecutsaii să petrece încă? Acusăm, dojănim, lăcrămăm, suspinăm, de şi pote im pe faţă, ci în inimă. Lacrămile aceleasunt cu mult mal line şi maî uşore de cât acestea... Cre-deţi-m£ că, dacă. nu m-ar judeca cineva ca fiind stăpânit deambiţiune prisoseJoică, m-ar videa în to te dileie vărsândlacrăm i. . . De şi am putea şi noi ca să vâ di ce rn: «Ce’mi

pasă ? E& am făcut ceia ce ini se cerea, eţt deci, sunt cu

ra t de sângele "vostru», dară nu e de ajuns aceasta spre ane mângâia. Dacă ar fi cu putinţa de a despica inima nostrăîn două, aţi vedea ce loc larg ocupaţi în ea voi cu toţii, bărbaţi, femei şi copil! Căci aceasta este pute rea dragostei, pentru că ea face sufletul mai încăpătorii! de cât ceriul.*Cuprindeţi-ne pre noî, pre nimeni n-am ned re p tăţit ... , nuvă str im tora tt înt ru noi» (Corinth. 7, 2 şi 6, 12). Aceastao dicem şi noi acum: Cupru) deţi-Be„pre noi. Acela avea îninima sa întregul Corinth, şi <Jicea; *Lărgiţi-vg -şi voi, şinu vS s tr im to ra ţi între noî» (ibid. 6, 12, 13), dar eii nuaşi ptftea <Jice aşa, căci şciQ bine că si voi piă iubiţi pre

mine şi mă cuprindeţl. . . (Omilia 44 din Fapt. Apost).Deasemenea să se vadă- omiliile 9, asupra statuelor, § 1.Omilia I la Cartea Faeerei, III, VII şi XLI, ibid. Omilia 22din evangh. Matheiu, Omilia 3 din Fapt. etc.).

De aici, cum şi din multe alte mărturii se arată înmod cert, că Sf. Chrisostom in tot timpul păstoriei salea trăit num ai pentru turm a sa, căria i-a şi afierosit în-

') Erminia Fapt. Apostolilor es te cotnpusă. in anii ceî dy pe urma al păstorie i Sf. Chrisostom, când Sf. Părin te fiind prea ocupat cu adm inistrarea eparcbieS, şi tulbura t de intrigile prigonitorii or seî,

nu putea să predice des, ca tn Antiochia.



8F - 10 A K OHRISOSTOM XXXVII

treaga sa viaţă şi activ itate . Când păstor iţii set progresai!

pe calea evangheliei, şi el “săl ta de bucurie, eară când denşiferaţi bântuiţi de vr’o b<5Iă morală, şi el era trist şi amârîtcu sufletul. Bucuria lor era considerată ca a sa proprie,eară înt ris tarea lor, provenită fie din aba terile de la legeamorală, fie din a ltă causă, îl atingea şi pe dânsul,’’In im aluî cea senzibilâ şi agerimea spiritului îi indicaţi to tdeaunacam sub ce fel de forme trebuia să presinte auditoriuluivirtutea ce o recomanda, saii reutatea ce o înfiera. Acelaşisubiect tratat de Sf. Chrisostom cu altă ocasie, este pre-se o ta t de el sub alte forme, po trivit aud itoriulu i şi împre

jurăr ilor.Sfîntul Chrisostom vorbind de morală, nu caută a proba că virtu tea este vir tu te , saii că rSul este rSîj, citotă atenţiunea luî este..îndreptată la aceia, de a desvâlivirtutea şi a o înfăţişa în totă strălucirea şi aureola eî in-teriorâ, earâ reuta tea a 6 arăta în td tă deşărtăciunea şiurâciunea ei. Cu alte cuvinte nu Sf. Chrisostom descoperemorala creştină,-ci această morală, mulţămită dex ter ităţeioratorului, se descopere spiritelor omineşcî in totă strălucirea el şi le subjugă.

Şi aicî stă secretul, că până în <Jiua de astăzi, şi înveci de veci, scrierile Sf. Chrisostom emană din ele o puteremorală ne 'nvinsă, care subjugă pe tot cel ce le ceteşce.

Altă characteristică a Sf. Chrisostom în a rt a luî oratorică este şi invenţiunea, saii a rta de a crea acolo, unde ceîmaî mulţi nu găsesc nimic de creat. Aşa de ex. în pasagiuldin epistola cătră Rom ani: «Spuneţi închinăciunePrisenileişi lui A chila» (cap. 16, 3), unde fie-ca re vede că este cevasteril, simplu şi lipsit de materialul cerut de omiîetică, Sf.Chrisostom totuşî a găsit aicî subiect de vorbă, şi în douăomilii consecutive a fermecat auditoriul vorbind despredragostea creştină. Acesta e un exemplu din miile deacest feliîi.

A tâ t de m are este bogăţia cuvintelor şi a cugetărilorla Sf. Chrisostom, in cât nu se pricepe cineva ce să admire mai ân tâiu : d ulc ea ţa cuvântului, sau ag er im easpiritului, m u lţim ea saQ tă r ia argumentelor. Fie-care ideeexprim ată de densul, imediat este lămurită prin diferiteexemple saii asemănări luate din fenomenele natnrei, dinregnul plantelor, saii al animalelor, din faptele omineşcî, şi

cu deosebire din moravurile şi aplecările vieţeî omineşcî.Cate-odată aceste asemănări se succedeazâ un a pe alta , saiimaî bine <Jis, iesă din gura cea de au r fără ca în tre den



X X X I I I VIA'JA ŞI ACTIVITATEA

sele să-se interpu&ă vre o altă idee străin ă,,- a ltă dată ace

laşi fenomen natural, sau acelaşi fapt îl examinează dindiferite puncte de videre, ea*t* tote su nt puse înain te pentru clarificarea chestiune],

la ta de pildă unul din miile de exemple de feliul acesta ,unde Sf. Părinte explicând auditoriului convertirea miracu-losă a apostolului Pavel, şi iitţaa»*» hu în Damasc, faceurm âtorele compara ţi uni demne de totă admiraţiupea: *Că precum nn pegcariu ore-care şeijend pe o peatra înaltă îşiridică în sus undiţa, şi apoi din înălţime îl dă drumul înmarea . . . , ast-feliii şi stăpânul nostru, care a ar ătat pescuitul duchovnicesc, şe^nd ca pre nişte petro înalte de

deasupra norilor, a dat drumul vocii sale din înălţime caunei undiţi, picând: Savle, Savle, ce mg goneşcî? Şi astfel)fla pescuit pe acest pdsce mare; Şi ceia ce s-a întâmplat cu

pescele acela pe care l-a. prjns Petru, după poronca Stăpânului, to t aceasta s-a jutămpla t- şi cu acest peşce. Găcî şiacest pesce s-a găsit că avea in gura sa un st a tir (Math.17, 27), însS era fa lş; că adecă avea în el zel, insS nu dupăcunoşciny. De-aceia, aceacunoşcinţăhărăzându-i-oDumnedeî,a făcut acel ban (statirul) ver itab il. . . Si ceia ce se petrececu pesciî,' aceiaşi s-a pe trecu t şi' aicî. Că precum aceia în-datâ ce sunt scoşi afară'din apă, orbesc şi nu mai vSd' nimic, to t ast fel i fi şi acesta, după ce a fost prins în ui#tţ&şi smuncit afară din marea necunoscinţei, imediat a orbitDară acea orbire a făcut ca întreaga omenire să vadă.:..-»

Ce corn pani ţiu ne frum osâ! Dară cui pu tea să vină înminte ca să compare .pe apostolul Pavel cu pescele ? ;Petrâmbiţa duchulul, care a răsunat până la marginile 1urnei,cu cel ce nu are glas? Şi cu tote acestea comparaţiuneaaceasta a Sf. ChrisostonV’te lasă în uimire prin frumuseţaşi adevSrul conţinut în eal

Dară în finerca re din scrierile ieşite din pana şi din

gura de aur a Sf. Ioan, nu iiîmeşce pe cetitorii într’atât,în cât îl robeşce cu to tu l? Calitatea aceasta la puţini dintre scriitorii religioşi şi profani se p6te găsi.

De aceia, a maî înşira citaţii aici din, scrie rile 'Iul, găsesc eâ e de-prisos, de 6re-ce.aprope-în totalitatea lor suntde aceiaşi valore, şi prin urmare ar trebui ca să fie înşiratetote, ceia-ce e imposibil.

Acesta este Sf. Ioan Chrisostom ca scriitorii! şi ritoral bisericeî creştine.

Acum dacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui su- perioră, şi care a fost characteristica sa deosebită,—negreşit



s f . i o a n c h r is o s t o m : X X X I X

vom răspunde, c& în privinţa cui turei filosofice şi enciclo

pedice, nu era mai pre jos de scriitorii din timpurile sale.Ca ermineuMc a] Sf. Scripturi a fost aprope ne 'n trecut, pentru care to ţi ermineuticn de.după dânsul, pe el l-aii avutde basâ în erminiile lor. In priv inţa sfinţeniei vieţel luî afost unul dintre ceî maî rari bărbaţi al bisericeî creştine.Ca păstoria şi administrator al bisericel creştine a fost deadmirat. Dara cu asemenea calităţi găsim şi pe alţii printrePârinţii bisericel creştine. Aceia însS, care 11 distinge peSf.: Chrisostom de toţi ceM-alţî Părinţi, dascalî şi scriitoria! bisericeî creştine, aceia care '1 aratk a fi ne ’ntrecut,şi în care n*a avut până acum egal pe nimeni, care şi eon-

stifcue slava iui particulară., este ca litatea de C hriso stom pe care i-au acordat’o seculiî de după dânsul.

A fost cu adevSrat Gură de aur, a fost cel mal e-locvent ritor al bisericeî creştine, până, în <Jiua de astâdl J).

In Roman, SG Septembre 1903.

T h e o d o s i e A r c h i m a n d r i t .

’) In descrierea biografiei Sf. Chrisostom am avut In videre1) Patrologia de Fiiaret, Arcbiep. Cernigovulul, tradusă in greeesee do Archim. Neo fit Pagh ida, 2) P atrologia de Ne ctar ie Chefala, Mitropolitul Pentapoleî, 3) Patrologia de Christodu) Apostol (Constantinopole 1894), 4) Patr ologia de Di o raid Ch iriacos,5) Viaţa Sfîntu luî Cliri- sostora, pusă la începutul Kvanglielisfcuîuî Matheiu (in Patrologia de Migne), 6) Istoria bisericească do Contogoni, idem de D. Chiriaeosi 7) .Revista periodică „Evanghelicos Cliirix", şi alte diatrive relative’ la acest subiect, publicate în limba greacă.



C O M E N T A R I I L ESA.U

EXPLICAREA EPISTOLEI CĂTRĂ FILIPPENI

a c e l n i î n t r ă S f in ţi P ă r i n t e l u i n o s t r a

IOAN CHRISOSTOM

ArchîepEscopu) ConstantinopoleT

O M I L I A I

Fiii ppeniî aceştia sunt din oraşul Filippi a! Macedoniei,sau ceta tea Colonia, după cum o numeşee Luca. Aicî vîn-

ţlitorea de porfiră, femee forte evlaviosă şi eu multa băgarede samă, a fost convertită şi botezata.; aicî maî marele si-nagogeS1) a crezut ; aici a tost biciuit Pavel îm preună cuSila, aicî judecători! oraşiuluf îî poftea ca să iasă de acolo,câcî se temeaii de denşil; aicî în fine predica luî Pavel aavut un început strălucit, De aceia şi mărturisesce el dedenşiî, numindu-i Cununa sa , şi că multe a6 suferit pen trucredinţă : „Câ vou§ vi s’a dăru it p e n tru Ch risto s, n unumai întru el a crede, ci şi pentru densul a pătimi"(Filipp. 1, 29). Când li scria această epistolă, el era la Roma

în legături. De aceia şi <|ice e l : „ In câ t le ga tu ril e m eles-au făcut ar ătate în tru Ch ristos în to t divanul, şila ce H ’a lţi la t o ţi“ (Ibid, l, 18). Sub numele de Divan(TCpaiTtupwv) el numeşee tribunalul îm părătesc al lui Neron.A fost legat, însg după trecere de timp eliberat, după cumînsuşi arată cătră Timotheiă: „Intru respunsul (apologia)

’) in loc de temnicerul (Fapt. 16, 14—39). Convertirea Iul Crisp, mal marele si»agogel, s’a petrecut în Corinth, şi nu în oraşul Filippi {Fapt. 18, 8 şi urm.). Traducătoriul.



2 OMILIA 1

m eu cel dintSi n im en i n-a m ers cu m ine,., ci to ţi^m -aii părăsit' ; să nu li se soco tească l o r ; eară D om

nu l a s tăt u t lân g ă m ine şi m *a^.întărit“ (ii Timoth. 4,1G. 17). Deci legăturile despre care vorbeşce în epistola defaţă, sunt acele de dinaintea â,titeiî luî apologii Cum că.Timotheiu nu era de fa$, atunci, aceasta e cert din pasajul:„I n tru respu nsu l (apologia) m eu cel dintfiî, n im enin-a mers cu mine*--, ceia'ce (te ăiguv că n-ar fi scris, dacă.ar fi fos t cineva atun ci da faţă. Dară c&nd scria epistola

aceasta, Timotheiii era cu densul, după cum învederează pasajul urm ătorii!: „N âdăjduesc în tru Dom nul lisus, că p re T im otheiu fără de zăb avă îl voiu tr im e te la voi"(Filipp. 2, 19), şi earaşî.:. „P re acesta nâ dăjdu esc să'ltr im it la voi în dată" (tbid. 2 ,2y). Aşa dară el a fost eliberatdin legături atunci şi apoi earăşi legat, după ce Timotheius-a dus la dânşii. Dară^dacă ^lice: „Ş i m6 şi jc rt fe sc pen tru , .jertfa şi slujba cred in ţei v 6 s tre M (Ibid. 2 , 18)apoi nu o spune ca şi cum faptul s-ar fi îndeplinit dejă, ci;aratănd că dacă se va intîmpia aşa, el se va bucura. „Ci

mfe bucu r cu vo i cu to ţi " <iice, încurajându-i în întristarea ce-i cuprinsese de frica legăturilor. Cum că nu era sămbra atunci, e cert. din ceia ce spune: «că nâdăjduescîntru Domnul că şi efi fără de zăbavă voia veni lav o i" , şi earăşi: „n ădăjd uin d ..şciţl că voia rem ăne aşi îm preu nă voiu p etre ce cu v oi cu t o ţi" (ibid. a, 24. 1, 25). Deci Filippenii aeeşfcia trimi§g,se la densul pe Epafrodifccu o colectă de bani pen tru el, şi ca să afle cele despredensul, căci il iubeaţi forte mult. Că în adevăr ii trimesese bani, ascultă’! ^hiar pe dânsul când <Jice: „şi am lu a t t<5te?şi am de p risosit, um plutu-m-am luân d de la Epafro-dit cele trim es e de Ia v o i" , eară că Epafrodit era însărcinat de a afla cele despre densul, se vede chiar de la începutul epistolei, unde zice: „V oesc să sc iţi vo i fra ţilo r,că cele pen tru m ine m ai - vîr tos sp re spo rul evan gheliei au venit", şi earăşi: „nâdăjduesc intru Domnu l lis u s, că p re Tim oth ei ii fără de zăba vă îl voiiltrim ite la voi, ca şi eU s ă m6 vese lesc înţelegfendcele p en tr u v o î“ (Ibid. 1, 12, 2, ÎS). Expresiunea „c a

şi eu tf învederează dorinţa lui de a sci cele cu privire la



OMILIA I 3

dSnşii, şi paie că (jlice: «că precum voi din multa dragoste ce aveţi cătrâ mine aţi trimis spre a vS informadespre mine, to t aşa şi eu, ca să m§... veselesc înţelegândcele pentru voî». Dealtfel iu chiar trecuse mult timp decând denşii nu mai trimisese pe nimeni la ej^ după cum<Jice: „că 6re-eând aţi în flo ri t1) a p u r ta grija cie m in e“,adecă pe atunci pe când audise că el este în legături, Decidacă iî s'aîi turburat când aii au<Jit că Epafrodit se îm

bolnăvise, de şi nu era o persână atâ t de însemnată ca Pavel,cu a tâ t maî mult trebuia ca să se tulbu re când au au(Jit

despre legaturile acestuia. De aceia şi Pavel chiar de laînceput face vorbă de legături, arătând că nu numai nutrebuie ase tulbura de aceasta, ci chiar a se bucura. Dupăaceasta apoi îi sfatueşce să, fie în concordie şi-I îndeamnăîa umilinţă, arătân duli că prin aceasta ii vor’ avea cea maîmare siguranţă, şi că cu uşurinţă'vor putea birui pe vrăjmaşi. (Pentru dascălii voştri, dice, nu pote fi a tâ t de tr is tde a se găsi în legăturî, pe cât dacă discipuîil lor nu sunt.în concordie; acelea accelerează împrâştierea evangheiieV.pecând aceasta împedecă.» Indemnându-Î deci de*a fi în con-,cordie, şi arătând că concordia se nasce din um ilin ţă/? e

adresază după aceas ta cătrâ Iudeii de pretutindeni, cari subforma creştinismului vatămă credinţa, şi iî numeşee câlllşi lu crăto ri re i, pentru care ii sfătueşce a fugi de denşii.Apoi convingându-i la ce anume trebuie a da atenţiune, maispunendu-li şi alte multe relativ la morală şi la viaţa lorîn genere, şi aducgndu-î la dreapta judecată prin expresiunea„D om nu l ap ro pe e s te “ (Cap, 4, 5) aminteşce, cu acea

prudenţa proprie lui, de cele ce denşiî ’î-r Q trimis, şi aşt-~-feliti termină epistola aducendu-li mulţămirî şi mângâerî.

După cât se vede, apostolul li-a scris această epistolă cumultă cinste şi consideraţiune, de vreme ce nicâiri nu sevede vr’un cuvânt de înfruntare adresat lor, ceia ce era

proba vîrtuţel lor, că nu au dat dascălului lor nici un motivde nemulţumire. După cum am ^is la început, oraşul acestaa arătat din caput locului o mare destoinicie în credinţa:ca exemplu serviască-ni temnicerul, Şciţi că acest temniceriti,de la un singur semn imediat a şi ale rgat şi s’a botezatcu to tă casa sa. Semnul petrecut atunci, num ai el singurl-a vg<Jut, de câştig însă uu s'a folosit singur, ci împreună

’) Verbul liva&aXXiu luat în însemnare metaforică este egal cu a redobândi puterile. A şa rîari traducerea justă, ar f i : „cfi 6re-când aţî ;ivut puterea a purta grija, de min&“ (Filipp. 4,10). Trai.



4 OiTILfA I

cu femeia şi cu to tă casa sa. Dară, chiar judecătorii ţoî arpanj-pi)or, cari poroncise" d e 'a fi biciuiţi Pavel şi Sila, se găsesc

maî mult ca uimiţî—în mod sincer negreşit, şi nici de cumdin rSutate —pentru care au trim is imediat de a elibera peapostol, eară după aceia se temeaO de dânsul.—Prin epistolădeci el mărturiseşce de dCnşiî nu numai pentru credinţa IOT,nici numai pentru primejdiile prin care treceai!, ci şi pentru binefacerea lor, după cum şi < ice: „Că şciţl şiv o lF il ip - - peni]ocr că la în cepu tu l ev a n g h e lie i. . . od ată şi dedoufe ori cele s p re tr eb u in ţa m ea ’m i-aţî trim is* (Cap.4, 15. 16). Nimeni altul n-a făcut aceasta. „Nici-o biserică,n-a făcut Jm p ărtâ şire cu m ine în cu ve nt de dare ' şide lu a re “ (Ibid.), eară în alt loc a ra tă "eă-Chiar lipsurile provei) iau mai mult din lipsa de timp, de câ t din intenţiun e;„Nu că d 6r ă nu p u rt a ţi grija de m ine, dice, ci pe ntru câ n-a ţi a v u t tim p cu pri lej" (ibid. 10).

l) Acestea şi noî şciindu-le, iunlţilor, şi avend astfeliude tipuri înaintea nostrS, să căutăm a imita pe Filippeniidin epistola de faţă. Cum că Pavel îi iubea forte mult', ecert din eele ce spune: „Câ pre nimeni nu am de un

suflet cu m ine, care cu to t dina dinsu l să se grijascăde v o î“, şi earăşi: „P en tru că vt: am p re voî m in imă, şi-în legăturile mele" (Ibid. 2, 20, 1, 7). Aceastaşciindu-le, (Jic, si avend nişte astfeliii de tipuri de iubire,să ne arătam vrednici unor astfeliîi de exemple, şi. să fimgata în tot-deauna de a suferi pentru Christos. Dară astâdînu mai este timpul persecuţi anilor. Deci în lipsa acestoraaă imităm cel puţin bine-facerea acestora săvârşită cu atâtaardore, şi nicî că dacă am dat eleimosinâ odată sau dedouă ort, să credem că am Îndeplinit totul, pentru eă în

tâtă viaţa nostrâ noî trebuie a face binele. Na numaî odatătrebuie a mulţâmi, ci necontenit. Cel ce aleargă, dacă dupăce-ar-făcut douS-<Jeci ■şi p atru de stadii (SoM^oaţ) se -lasă dea maî alerga, totul a perdut. Deci şi noi dacă- am Începutcu faptele bune, eară după aceas ta ne moleşim, totul am

perdut, totul am stricat .’ Ascultă acea folositore povaţă;„M ilosteniile şi cr ed in ţa să nu te, p âr ăsa sc ă“ (Prov. 8,3). Nu a <Jis „fă odată", sau de douS ori, saii da o sută

*) Partea moralâ. Treime a face milostenie Sn totă viaţa. Tre-

bue a dispre^ui averea, si câ t-6te relele de aici isvorese (VtronJ.



OMILIA I 5

de ori,, ci pentru tot-dauna is ă nu te părăsască» dice. Şinu a ijjis: «să nu le părăseşcii, ci «acestea să nu te părâ-sască»7 arătând prin aceasta că noi-a vem nevoe de densele şi nu eie afl nevoe de noi, şi to t odată învăţându-necă sun tem datori a .„face totul, pe ntru ca sâ le posedăm,acestea. „în făşură-Ie pe eie, dice, îm pr eju ru l g ru m a zului tSu“ (Ibid.), adecă că după curii copii! celor bogaţiau scule de aur primpre jur ul grum azului lor, şi nicî-odatănu le leapadâ de la gât, ci le portă ca o probă de nobleţă

lor, to t ast-feliii şi noî trebuie a ne îngrădi cu milosteniain to t deauna, dovedind prin aceasta că suntem fiii celuiîndurători Q, care resa re sorele şefi peste cei reî şi peste ceî

buni deopotrivă. Dară ceî necucernîci nu cred ? Ei bine, prinacestea vor crede, dacă noî săvârşim fapte bune, ca ast-f'eliQsă vadă că miluim pe toţi fără excepţie, căci atun cî vorşei că noî facem aceasta, imitând pe acela pe care noî îlîntitulăm dascălul nostru. „M ilos ten ia dice, si c re d in ţăa d e v e ra tă1"', şi bine ţlice a d evăra tă, adecă nu ..din răpire,nu din furtişag, căci aceasta nu ‘mai este credinţă, nu maî

este milostenie adevărată. Căci'dacă tâlhariul este împingde diabolul de a spune minciuni şi a se ju ra falş, nu to taşa înse tu, ci împreună cif"milos tenia ai bl şi credinţa. Săne îmbrăcăm deci cu această podobă,- să fabricăm această

brăţară de aur pentru sufltt , pe cât timp suntem aici, vor besc adecă de milostenie, căci dacă va trece timpul acestanu maî avem nevoe de ea. Cum? Apoi acolo nu sunt nicîsăraci, nici sărăcie şi nici bogăţie. Să nu ne lipsim de

pod6ba aceasta, pe cât timp suntem copii şi ne găsim aici.Căci dupre cum copiii leapădă de )a gât sculele de au r de'ndată ce devin bărbaţi, şi'şJ pun altă podobă, lo t ast-felitişi noî, de vreme ce acolo nu se va mal face milostenie prin bani, ci alt-ceva cu m ult mai mare. In cât noi să nu nelipsim de aceasta, ci prin ea să facem a se arăta drăgălaşsufletul nostru. Milostenia este un bun maro şi cinstit, esteun dar mare, şi maî mult încă, ea este începutul tuturor

bunătăţilor. Uăcî priveşce câte bunătăţi se nasc de aici: celce dă eleimosină, după cum trebuie a da, se învaţă a des

preţul averile, dară cel ce despreţueşce averile, a tăiat dejarădăcina relelor, Ast-feM că el nu numai că face binealtora, ci şi sufere, nu numaî că prin eleimosină el a

câştiga t dreptul de recompensă, ci şi sufletul sS t devinefilosof, înalt şi bogat. Cel ce face milostenie, se învaţa a nufi admiratoriul averilor, saii al aurului, eară dacă a înv ăţat



e OMILIA I

aceasta ,-4e ja-a făcut un_Jn oe pu t fiu m os în călătoria lui spreceriu, şi a tăiat t«5te motivele de" ceartă, sfadă, invidie şide descurajare. Căci voi sciţi, ca tote relele provin din causaaverilor, ba chiar şi rgsboe multe din causa lor. „Ei bine,col ce a în văţat a despreţui averile, ia tă că a ajuns a se bucura de linişte .’El nu se înspăim ântă de pagube, nu in-viduesee pe cel ce se îmbogăţeşce, căci acestea- l-a învăţat pe el Milostenia. Nu pofţeşce avutul apropelul, pentru c&.cum ar f;tce "aceasta acel ce voeşce a de,veni sărac? Cumar face aceasta, acel ce se desparte de avutul sSQ şi’l dăsăracilor? Nu face aceasta, pentru că are ochiul sufletului

lum inat. Şi aceste bunuri el le va avea aicî, eară des pi e..cele de acolo, adecă de câte bunuri se va face părtaş, nicinu e posibil a le spune. Nu va românea afară împreună cufeciorele cele nebune, ci va întră împreună cu cele înţelepteîn cam ara cea de nuntă a mirelui, avend-, în mâni făcliistrălucitore, şi cu un cuvânt el va deveni maî fericit chiarde cât acei ce s-au ostenit şi 'şi-aft petrecut viaţa în feciorie,de şi n-a gustat -măcar ceva din amărăciunile şl durerile.acelora. Ast-feliii.aputerea milosteniei, şi cu multă îndrăznealăşrsţinceritate ea introduce în ceriO pe cei ce o cunosc. Căci

ea, es te familiafă~“şr cunoscută portarilor, carii au în pazalor":âŞile camerei de nuntă, şi nu numaî cunoscută, ci şiresp ec ta^, ' şi pe câţi îî^ya şei ci au resp eetat’o pe to ţi îiva introduce cu curaj, şi nimeni nu se va opune la aceasta,ci toţi se vor da la oparte. Căci dacă. ea a pogorît pe Dumnezeu pe păm&it şi'l-a. înduplecat a se face om .,,ţa multmaî vîrtos va putea să ridice pe om la ceriu. Mare e înadevSr puterea milosteniei! Dacă din milă şi din iubireâ'deomeni Dumnezeii s-a fheut om, ba încă s-a înduplecat d eadeveni rob, cu atâ t maî m ult pe robi îi va introduce încamera locuinţei sale.

Deci iubiţilor, să iubim milostenia, şi să o săvârşimdupă puterile nostre , nu o (Jî numai, nici două, ci în to ttimpul cât ne găsim aicî, ca să ne cunoscă cănd ne vomînfăţoşa înaintea dreptului judecătoriu. Dacă ea ne cunoşce pe noî, şi Domnul ne va cunoşce, şi dacă ea nune cunoşce,nici Domnul nu ne va cunoşce, ci va ^ice „nu v& ştiu prev o i“ . Ins§, să nu fie una ca aceasta, departe de noî de aaudi aceste cuvinte, ci fie a ne învrednici să aur! im aceavoce fericită: «V en iţi bin e cuvfentaţii p ărin te lu i m eii,

de m oşcen iţi îm p ărăţia care e ste gâ titâ voufe de laîntemeerea lumeî (Math. 25, 34). Căria bine voiaseă a no



.OMILIA II

învrednici prin Christos lisus Domnul nostru, căci lui împreună. cu Tatăl şi cu Duchul sfînt sâ cuvine ai ava, stăpânireaŞi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

OMILIA II.

„Pavel şi Timotheiu, slugile luî lisus Christos,

tu tu ro r sfinţilor întru Ch ristos l isu s celor ce su n t inFilippi, împreună, cu episcopii şi diaconii, char vou6şL pa ce de la D um nezeii Tatăl nos tru şi de la Dom nul nostru lisus Christos" (1, 1, 2).

Aici fiind'Că scrie celor egali in cinste cu dânsul, nu pune dem nitatea luî de dascăl, ci o alta deasemenea mare.Şi care e aceasta? Siu gă a luî lisu s C hris tos se numeşee pe sine şi nu apostol. Mare cu adevărat este şi aceasta demnitate, şi principalul tu tu ro r bunurilor, de a fi servul luîl isus Christos în realitate , şi nu numai a se numi de formă.Servul luî lisus Christos este cu adevărat slobod de pgeat,el ea te serv veritabil al luî Christos şi al nim&nuî altu ia, fi-ind-câ de altminterea nu ar fi servul lui de cât pe jumătate. ŞiRomanilor scriindu*li<Jicea: „P av el se rv u l luî l isu s C hris to s"Rom,,'. 1; 1), eară Corinthenilor şi iui Timot.hem seriindu-li,ap ostol se numeşee pe sine. Şi de ce ore ? Nu o face aceasta cacum ar considera pe Filippenî mal bunî de cât pe Timotheiu,să. nu fie, ci mal ales îr cînsteşce şi îî curteneşce maî multde cât pe toţi cătră carii scrisese, şi măturiseşce aplecarea

lor spre virtute. De altfeliti Corinthenilor şi lui Timotheiuurma a li se ordona multe, şi de aceia faţă de dânşii îşi iaau toritatea luî pe apostol, pe când aicî nu are nimic a liordona, afa ră de acele câte le puteati pricepe prin eî înşil„Sfinţilor în tru C hristos lisus, celor ce sunt in Filippi".Fiind-că şi Iudeii chiar se puteau numi pe sine sfînţl, încăde la cel ân tâiti chrismos, de când se <ţiceau popor sfinţit,ales, de aceia a (Jis: „Sfinţilo r în C hristos li su s" , c&cîaceştia singuri sunt sfinţi, pe când aceia sunt necucernici şiimpii, „împreună, cu Episcopiî şi Diaconii" dice. Dară ce

va să ţiică aceasta ? La un singur oraş eraii maî mulţi episcopii ?



8 OiJÎLIA II

Nici cie cum,,pi a num it astfel iii pe presviteri. Pe atuncidu era vr'o deosebire în nume,-căci şi episcopul se ntrcniadiacon. De aceia scriind lui Timotheiti (Jicea: „A ce stea to tede le v el s pune f ra ţilo r, bună slugă ve i fi {**X6c mţ,Stdtxovoc’lyjooo Xpwcou)lui li sus C h ri s to sw (I Timoth. 4 ,6),şi „Slu jb a tâ fă-0 CUnOSCUtă tu tu lo r“ (T/jv'SusHwwîâv ao’j-.Xripo'şâprpov) de şi...ei^Ejriscop. Şi cum. ei in adevăr eraEpiscop ascultă .pe-î spun e: „M ânele in g ra b ă să n u ’ţl pui pe n im en i" , şi ea răşi: „Nu fii n eb ăg ăto r iu de sam ă

de darul ce este Intru tine, care ţi s-â dat prin pro-rocie, cu pu n ere a m ân ilor p reo ţilor " (I Timoth. 5, 22,4, 14), de şi presviteriî ni ci-o dată nu ati. chirotonisit episcopî. Deasemenea şi cătră Tit scriind ţlîce: „P en tru aceastate-am las at pe ti n e in Crit, ca cele ce lipsesc să. leîndrepfcezi, şi să aşezi prin cetăţi preoţi, precum et\ţi-a ra po ro n ci t" (1, 5) şi maî departe : „De est e cin ev afâră de priha nă bărb at al unei feniei“;W ă tote acesteaîe $ice pentru Episcop.’ Şi spunând acestea imediat adaugă:

„Se cuv ine Episcopu lui să fie fără de p riha nă, caun i con om al lui. D um neze u, nese m eţ, neo căritorra,etc.“, de unde urmează, cum am (Jis, că tri vechime pres-viterii se num iau episcopî şi diaconi allu i Christos, precum.şi episcopii se numiafi. presviteri. De aici vine că, şi astădlmulţi episcopî scriind <Jic „împreună cu presviteriî şi cudiaconii (ooixitpsaSoTspw iwi owoMxăvtf), Dară mai înc<5ee, întrecerea timpului, s’a dat fie căruia din aceştia numele seu propriu, episcop, presv iter, _^saâ diacon. „ îm p reu n ă cuepiscopii, tjice, şi cu diaco nii, ch ar v6 u6 şi p ace de la

D um nezei i T atăl n os tru şi de la Domnul l isus Christo s" . Dară de ce ore în nicî-o altă episto lă el nu se adre-sază clerului ? De ce nu . scrie aşa nicî Romanilor, nici Corinthenilor, nicî Efeseneior, ci în comun „ tu tu ro r sf in ţilo rcred incio şilor, sa tt iu b iţilo r" , pe c&nd aicî scrie clerului ?Pen tru aceia, că clericii trimisese la el pe Epafrodit, dânşiivoiau a avea informări despre apostol, şi cu un cuvântii s-aii folosit de aicî. „M ulţăm esc D um ne ze ului m eii,(jice, în tr u tâ tă p om en ire a v<5str6“ (Stih. 8). In alt locscriind ţlicea: „Ascultaţi pe învăţătorii voştri şi v& su p u n e ţi 'lo r , că ii privigTaeazâ. p e n tru sufle te le v<5stre,



OMILIA II 9

ca ceî ce vo r să dea sam ă, ca cu bu curie ace astasă facă, e a ră nu susp in ân d" (Ebr. 13, 17). Deci dacă. asuspina provine din răutatea discipulilor, apoi şi a ascultade învăţători provine din progresul ce îl fac discipulii pecalea adevărului. M ulţăm esc iui -Bum neţleu , dice, în truto ta pom en ire a vGstrS, adecă ca <de cate-ori ’mî amintescde voi, slăvesc pe Dumnezeii», eară aceasta o face, fiind-căcunoşce la dânşii multe bunuri. «Şi slăvesc pe Dumnezeu,dice, si mă şi rog. Dacă voi v-aţi deprins a vS 'înde letnicicu virtutea, aceasta nu pote fi un motiv ca e& să contenesc a m5 ruga pentru voi, ci „m u lţăm es c lu i D um ne ze uînt ru to tă , pomenirea vost re . pururea în t ru to tă rugăciunea m ea p en tru voi toţi.. .eu. bu curie rug ăciun efăcând". „Pururea" şi nu numai când mă rog. „Ou buc u rie 1 căci se pote a o face aceasta şi cu în tristare,

precum de exV când dice în alt loc: „Că din m u ltă scâ rb ăşi neca z al inime î am sc ris v<5uâ cu m u lte lac rim i"(II Corinfch. 2, 4).

„Pentru împărtăşirea v 0str6“, $ce, „în tru evanghelie, din diua1 dintâi pană, acum" (Stih. 5). Aicîmărturiseşce ceva mare pen tru dânşii, şi încă forte mare,ceia-ce ar fi putut mărturisi cineva de apostoli şi evanghelicii. <Nu îngrijiţi mi maî de ce tatea ce vi s-a înc redinţat,dice, ci totul faceţi spre a fi părtaşi ai ostenelelor mele,fiind presenţî în to t locul, conlucrând şi luând par te activăcu mine în predica mea, nu pe un an numai, nici doi sadtreî , ci pentru tot-deauna, din diua în care aţi crezut şi

pănă astăţlî, şi în scurt dicend aţi cucerit buna voinţă a

apostolilor.» Căci priveşce cum unia fiind în Roma îl pâ-râsau, după cum <Jice: „Şciu aceasta, că s-att întorsde la mine toţi cel din Asia" şi earăşi: „Damas m-alăsat", şi „Intru .respunsul meii cel dint&i nim eni n-amers cu mine". (II Timoth. I, 15. 4, 10. 16), pe când a-ceştia chiar fiind departe de densul ÎI îm părtâşau durerile,trim iţând bărbaţi la densul, servîndu’l după putere, şi cuun cuvânt ne lipsind cu nimic. «Nu numai acum, <Jice,"citot-deauna şi în to t modul m-aţi a jutat.» Deci aceastaînseamnă că iî luau partea activă la propagarea evangheliei,căci pe când el predică, eară tu serveşcî pe cel ce predică,e cert de aici că tu te împărtăşesc! cu dânsul la cununile acordate. De altfeliă chiar in iuptele olimpice cununa

71528 4



LQ. OMILIA JT

na este numai a luptători ului, .cănişi a instructorului, &celui ce l-a servit, şi eu u d cuvânt- a tuturor celor cariau contribuit de aH exerc itat pe luptâ toriu, Căci ceî-ce prindiverse exerciţii corporale a u ’Trcnrbribuit îa împuternicirealup ta, tor iu luî, aceştia d e sigur eâ se fac părtaşi şi^birninţeîaceluia. încă- si în resbâe nu numai comandantul după alcăruia plan â^'fbst câştigată biruinţa (cfcpwrsDc), ci şi to ţicarii l-au servit sunt îndreptăţiţi de a pretinde să. ia partela trofee şi la slavă, ca ceî ce prin serviciul lor aii luat

parte cu densul şi' la lu ptă. Nu e puţin Jucru a putea săserv iască cineva pe s firi ţi , ci de voiţi a şei, apoi e chiarmafş^-Câxi ne facem părtaşi prin aceasta recompenselor cuvenite lor. De exemplu : â despreţuit cineva averile pentruDumnezeii, şi s-a consfinţit pentru totă viaţa sa luî Dumnezeu, exercită.* orî-ce faptă bună, şi păzeşee cea maî mareseriozitate pănă şi în cuvinte, - pănă şi în idei şi pânăîn fine şi în cele măi mici mişcări a lu i? Eî bine, e

posibil şi ţie fără -ca să a răţi pote o astfeliu de exactitate şi seriositate, sâ te împ&rtaşeşcl recompenselor cuvenite Iu l Cum îusS? Dacă îl serveşcî cu cuvântul şi cufapta , dacă îl mângâi, ■dacă-’1 vel acorda cele necesare vie ţel,

şi dacă îl veî servi .învtotul , c&cî cel ce va fac e-maî uşoracel-drum anevoios pe care el e&lătoreşce, tu vel 11. Ast-feliii câ dacă admiraţi pe cei de prin pustietăţi, pe ceî ces-au ridicat în viaţa îngerească, pe ceî de prin biserici, ca-riL&ii ajuns la aceiaşi înălţime, dacă, ijic, îl admiraţi, şi înacelaşi timp sun teţi trişti pen tru £â sunteţi departe multde d6nşiî, eî bine, e posibil ca .şt voî să vg împărtăşiţi cudânşii, dacă-'I veţi servi şi-’î vfeţî^ajuta, De altfeliu şi aceastae din, iconomia şi filantropia lui Dumneţţeîi, ca pe cel leneşi, carii nu pot să arate'o viaţă aspră şi seriosă, să-î

conducă pe alte c ălişi sft-î punâ în rândul celor-l-alţî. Deciaceastă numeşee Pavel împărtăşire, Supre cum dice: „Că.de vre m e ce ginţile s-aQ îm p ărtăşit în tru cele duchov-niceşcî ale lor, datori sunt şi întru cele trupeşei ale slu ji" (Rom. 15, 27). C£cî dacă Dumnezeii hărăzeşce îm părăţia cerurilor în schimbul unor lucruri micî şi neînsemnate, apoî şi servil seî trebuie a transmite altora cele spiritu ale în schimbul celor micî şi simţitore, şi mal dreptuldicSnd, el este care acordă şi pe unele şi pe altele. Nu poţi

posti? Nu poţî a te isola de lu me? Nu poţi a te culca la

pământ, nici a priveghia nopţile? E posibil însă de a lua plată pen tru to te acestea, de şi nu le-aî făcut, dacă vel



OMILIA II U

combina lucrurile de altfeM , dacii vei serv i pe cel bolnavşi neputincios', dacă -în tt’una vei a juta, ~veî p rocura repaussi vei alina durerile provenite din tote acestea. ^Acela a câ;_

luptând a-se, a prim it lovituri grave şi rane, eî bine, tuserveşce pe cel sdrobit în lnptS, primesce’i cu mâniie întinse, şterge-î" sudorea liniştindu-J, mângâe, Jncurajază înfme sufletul Iul cel sdrobit. Deci dacă noi servim pe sfinţicu .o astfeliU de bună-voinţă, de sigur că vom fi tovarăşi)a p3ata..lor. Aceasta a $is şi Christos: „F aceţi-v6 p ri e

te n . ‘d in n iamon a ned rep tăţe l . . . ca să vă pr im iască . p re voi în cortu rile cele vecîn iceu (Lac. 16, 9). Aîvg-diît că devin părtaş! acelora ? Di n $ iua d in tâ i, ţlice, şi

păn ă acum . “ <Mu numai pentru cele trecute mfi bucur, Llţjiee, ei şi pentru cele viitore, căci din cele trec ute eu ju dec pe cele viitore.» ^ în c re d in ţa t fiind de ac ea sta, câcel ce a înce pu t întru voi lucrul cel bun îl va săvâr şi pâniî la ţii na lui li su s C h ris to s" (Stih:-' 6). Pri-veşce cum ’î învaţă înc& de a fi cu modera ţiu ne, căci dupăce a m ărtu ris it de denşii lucruri mar!, apoi ca nu cum va săcadă în slăbăciunî omineşcî, imediat îî învaţă, câ a tâ t celetrecute, cât şi cele-viitore să le atribuie luî C hristos şi înel să-şî pună nădejdea. Cum ? Apoî el n-a <Jis «încredinţatfiind că după cum aţi început .veţi şi term ina», ci „Ce)ce a încep ut în tru -v o i lucrul cel bun, îl v a săve rşi.fŞi nici nu î-a lipsit pe dânşii de partea lorde acţiune în.săvârşirea faptelor bune, căcî a $is: „M6 b u cu r p en tr uîm părtăşirea vo stre în tru ev an gh elie", adecă că si dânşii a& conlucrat cu to tă buna-voinţă spre săvârşirea faptelor hu ne; dară, nicî nu a <|is eâ succesul es te numaî allor, ci ânteiu şi principaiminte este al luî Dumnedeu, căcî

4ice: „Nădâjduindu-m 8 la înseşî a ce asta , câ cel cea încep ut î n tru vo i lucrul cel bu n, H v a săvferşi p ăn ă la $iua lu i lisu s C hristos" , adecă că cel ce a început este Dumnedeii. «Nu numaî pentru voi, dice, judecaşa, ci şi pentru ceî cari vor fi după voi, to t aşa m& găsesc, to t aşa judec.» Şi nu este o laudă mică, de a aveacineva pe Dumnezeii eonlucrătoriă şi ajutătorii! în faptelecele bune, căcî dacă el nu este părtin itorii! — cum nicî nueste — ci caută la infcenţiutiea cu care cineva săvfirşaşee

binele, apoî e ce rt că noî su ntem causa că l-am atras sprenoî. Cu chipul acesta nieî po denşii nu-i-a lip si t de laudele



12 OUI LI A II

cuvenite lor, pentru că daţ& Dumnezeii ar lucra simplu,nimic nu ar fi împedecat ca şi Elîntî şi toţi ominiî în finesă isbut.iască în fapte bune, saQ:t&Tie-ar mişca ca pe nisjce

petre sau lemne, şi nu ar maî cere conlucrarea nostrâ .Prin urmare când el (^ice că DumnedeQ va săvârşi, esteto t spre lauda lor, căcî dânşii prin stăruinţă neclintită-înfaptele cele bune, aii atra s âsuprâ*li Charul lui Dumnedeii,ca să conlucreze cu iî spre a birui natura-om inească. Maîeste apoî şi o 'a ltă laudă, adecă că succesele, lor su nt de"‘oaşa natură', în cât nu rila i'su nt omineşcî, ci maî pfe susdă natura ominească,-.4fl«ce<3nicindu-se şi de sprijinul luî

Dumnezeu. Şi când Dumnezeii sâvârşaşce, nicî că pote fivr’un necaz sau obosealăjnare, ci trebuie numaî ca cei cesăvârşesc t6te acestea cu" înlesnire, sâ aibă curaj, ca uniace sunt ajutaţi de’'el.

„Precu m imî este mie cu d rep tate aceasta acug eta p en tru vo i. toţi, p en tru că, v6 am pre voi ininimă, şi în legăturile m ele, şi în răspu ns ul şi ade ve rireaevangh eliei , cu m ine îm preu na părta şi darului voito ţi fiind “ (Stih. 7}.- Aici el arată o mare dorinţă şi o

mare pof tă pentru dânşii, de vreme ce - iî avea în inima sa,căci chiar în legăturî fiind şi în tem niţă el îşi amintea dedânşii, m e puţină laudă pentru dânşii dacă-li se ara tă oaşa de mare dragoste, fiind că dragostea sfîntuluî Apostolcătră denşii nu era isvorîtă din niscareva ideî preconcepute,ci era resuitatul nnor judecăţi şi calcule drepte. Ast-felifi căa fi cineva iubit de Pavel eu atâta ardere , e o vie dovadăcă unul ea acesta este cu adeverat mare şi miraculos. „Şiîn res p un su l şi ad ev erire a eva ng helie i^, dico. Dară ce pote fi de mirare dacă chiar şi în tem niţă îî avea în cugetul

s<5u ? «Nici chiar în timpul când mS găaiam înaintea divanului,(Jice, şi când eu mS justificam, voi nu lipsiaţî din cugetulme&*j pentru că amorul duchovnieesc este a tâ t de tiranic,în cât nu voeşce a-uita nieî-odatâ, ci'pururea are în suflet pe cel ce iubeşce, şi ’1 doreşce necontenit, şi nu permite ase atinge de suflet nicî-o scârbă sad durere. Căci precum încuptorul Babilonulul în timp ce se ridicase văpaea aceamare, o rouă recoritore împresurase pre acei fericiţi coconi,tot ast-feliii şi dragostea celui ce iubeşce şi este plăcut luiDumnezeu, stăpânind sufletul îndepărtează ori-ce flaearâ

spirituală, şi'l recoreşce cu acea rouă mi racul 6să.„Şi adeverirea evangheliei, dice. Aşa dară legăturile su nt adeverirea evangheliei, aşa dară ele sunt justificarea



OMILIA II 13

apostolului. Şi cum aceasta ? Lucrul e simplu de to t. Apoidaca el ar fLfugit din legături, ar fi fost crezu t de înşelătorii!;dară acum când tote le rabdă, şi legături, şi temniţă şi necazuri, prin aceas ta probează că le sufere t 6te acestea nu pentru vr'u n motiv ominesc, ci pentru Dumnezeu care vedeşi rSsplăteşce. In adevăr, nimeni nu ar fi preferat până şim6rtea, sau să'şi ia asupra- capului sefi a tâ te a pericule,-nimeni nu ar fi primit ca să se loviască de un ast-feliii deîmpărat, ca Neron, daca nu ar fi avu t în videre pe un altîm păra t cu mult mai mare şi mai puternic. Aşa dar ade

verirea evangheliei au fost legăturile lui. Dară tu priveşcecum apostolul tără vre-o osteneală mare to te le-a întors înmod invers, câcî ceia ce dânşii credeau de neputincios, saii slab,şi demn maî mult de acnsat, aceasta tocmai el o numeşeeadeverire a evangheliei, pe cănd dacă nu ar fi fo st aşa, ’arfi fost cu adevSrat slab, neputineios şi demn de acusat. Apoîarată că dragostea luî cătră denşii nu era ceva întâm plător iu, ci resulta tul unei judecăţi"ser iose . Si pentru ce?«Pentru că v£ am pre voi, dice, în cuget şi în legăturilemele şi justificarea mea, pentru că îm preună cu mine voitoţi sunteţi părtaşi darului.» Dară ce--vra să tjică aceasta?

Ore darul acestui apostol era, ca el să fie legat, alungat şisă sufere miî de neajunsuri şi nenorociri? Da! „D es tu leste ţie darul meii, <jîce, că puterea mea întru neputinţese sâv& rşaşce. Deci cu d ulc ea ţă mS vo iţi lâu d a m aîm u lt în tru n ep u tinţele m ele " (ir Corinth. 9). Şi maideparte: „P en tru aceia bine voesc întru ne pu tinţe,în tr u de făim ări. “ <Fiind-eă ve văd pre voi dovedind prinfapte virtute a vostrS, şi tot-odată părtaşi acestu i char cucea maî mare b unăvoin ţă, cu dtep t cuvânt m8 gândesc la

voi. Căci cel ce v’a încercat pre voi, şi chiar vg cunoşce pe toţi personal, precum şi succesele vostre, că fiind a tâ tde departe de noi, vS grăbiţi to tuşi a veni în aju toriu, canu cumva să "tîe lipsească ceva în necazuri, fă.e£ndu-v3

părtaşi ispitelor nostre pentru evanghelie, şi nimic neavendmaî puţin de cât mine, care m§ găsesc în lup te, voi carisun teţi a tâ t de d ep a rte ; eî bine iată că sunt drept când lemărturisesc tote acestea.* Dară pen tru ce ore nu a <Jis„ p ăr ta şi“ ci „c o m p ăr ta şî“ ? «Chiar şi eil însu’ml su nt

părtaş, <Jice, în alt mod», „ca Îm preună p ăr ta ş mg fa cev anghelie i1' ţi Corinth. 9, 23), adecă să mă fac părta ş

bunurilor hotărîte şi făgăduite prin evanghelie. „Cu m ine



14 OMILIA II

împ]f6un ă p ăr ta şi da ru lu i voi to ţi fiind ", ceia ce ci;_adevărat că este miraculos, ca toţi s i se găsască" demni de.aceasta. «Inse, eu încă de la început aţp fost"'coTTvinsJ căvoî veţpft aşa pană la fine.» Nu e posibil ca un început atâtde strălucit să se s tingă şi să se nimiciasca, ci se sfârşaşeetot-deauna cu fapte mari şi mir acu fose.

!) Deci, fiind-că e posibil de a se împărtăşi cineva dechar şi în alt mod, v& rog ca şi,noî să ne împărtăşim, saiimai bine <Jis, să l u ă i s p i t e şi supărări. Câţi dinceî presenţi, sau pote chiar toţi, voiţi a v8 îm părtăşi din

bunurile făgăduite împreună cu Pavelj p uteţi a o face aceastacu uşurinţă, dacă veţî voi a lua asupră-vg îngrijirea celorneputincioşi cu mijloeele vostre, dacă veţi ajuta şi veţi veniîn ajutoriul celor ce pătimesc rele"pentru Christos. Ai vgdut pe fratele tSu in ispită? Dă-i mână de ajutorii!. Ai vgdut pe dascălul teii luptându-se? Yinâ-I în; ajutoriu. «Dară 'n imeni nu este astăzi, <|icî, în posiţiunea lui Pavel.» ‘Ast-feliii

judecă mulţi c u " uşurinţă. Nimeni nu este in posiţiunea şide val ore a luî Pavel, aceasta o mărturisesc şi eu c ă aşa este,insă „cel ce prim eşce proro c în .num e de pro roc , plata.,

p ro rocuîu l va lu a" , dice {Math. 10,41). Nu cumva poteacciaeraă admiraţi pentru că conlucraţi cu Pavel ? Nu-de aceia, ci pentru că erau com părtaşi cu Pavel, care îşi luâSS- asupra sa predica evangheliei. Do aceia Pavel era. cinstit, fiind-că pâtimiato tul pentru Christos Nimeni nu este in posiţiunea şide^a lorealui Pavel, ba încă nicî măcar cât de puţin apropiat de acelfericit, insS predica aceiaşi e ste şi acum, ca si atunci. Aceiaaii‘luat parte cu densul nu numai pe când se gâsia în legăturî, ci cli'iar de la începutul predice! luî, căcî ascultă’l cespune el: „Că ştiţi şi vo i F ilippe nilo r, ca la înce pu tul

evangheliei, când am ieşit din Macedonia, nici o biserică. n*a făc ut îm p ăr tăşire cu m in e în cuvân t dedar e şi de lua re, fără nu m ai vo î sin gur i" (Filipp. 4, 15).Chiar şi fără ispite, el ca dascăl al lor a avut m ultă osteneală,

privighere, oboseală în cuvânt, învăţătură, dojane, în fruntări,şi altele de acest-feliu pe care el ţlilnic le avea în băgare desamă, în interesul măntuirei lor. Apoî t 6te acestea suntmic! ore, de a suferi clevetirile ieşite din mii de guri, fărăca el să se îngrijască, de dânsul ? Yaî, ce voiu face ? M6

') Partea morală . Cel ce nu se consideră pe sine ca primind totul de la Dumnezeu şi de ta el căpătând mii de bunătăţi, să nu d«a eleimosină, (Yeron,)



OMILIA II 15

$[sesc ameninţat în mijlocul a douiî lucruri: voesc pe deoparte

a v& îndemna, în acelaşî-timp a vă şi' ruga spre a veni înajutoriul sfinţilor luî Dumnedeti, insă tnS tein-ca nu cumvasă bănuiască cineva câ eu dic acestea nu pentru voî, ci pentru aceia. Să ştiţî inse, că nu pentru aceia vdrbesc, ci pentru voi. Şi dacă veţi voi să fiţă-atenţî, apo î chiar din acestecuvinte vă voiu convinge. Câştigul ce voi veţî avea, nu esteto t.u n a cu al acelora. Pentru că voj dacă daţi, apoi daţide acele lucruri, de care cu puţin după aceasta, de voe saufără voe, ve veţî lipsi, pe când ceia-ce luaţi e cu mult maîmare. Sau pote nu v6 găsiţi stăpâniţi de asemenea credinţă,când voî daţi eleimosină? Eî bine, dacă nu credeţî aceasta,

apoi mal bine voesc ca să nu mai daţi. Dacâ cineva nu se"g âsesee stăpân it de ast-feliii de credinţă, că adecă el va

lua maî mult de cât a dat, că va câştiga mal mult, că vafi recompensat cu m ult mal- m ult de cât a dat, apoî să nudea. SaCi că pdte crede că facc., plăcerea celui ce primeşce;el bine, şi" atunci e maî bine să nu dea. Nu aceasta e princi palul, pentru mine, adecă de a hrăni pe sfinţî, căcî chiardacă nu veî da tu, se va găsi un altul. Ceia ce eu voesc,este ca prin eleimosină vos înşi-ve să aveţi mângâere pentru ier tarea păcatelor, eară cel ce nu dă cu această interi-,

ţiune, nu va avea mângâere. A face milostenie nu înseamnăa da în mod simplu, ci a da cu bună voinţă, cu bucurie„Nu din mâhnire safi din silă, dice, c& pce d ătăto ri uide b u n ă voe iub eşce D um ned eti* ([I Corinth. 9, 7).Dacă cineva nu dă ast-feliii, să nu maî dea, căci aceasta numar este eleimosină, ci pagubă. Daeă deci, ştiţi că voî veţîcâştig a şi nu aceia, ei bine, aflaţi că câştigul vo stru va ficu m ult mai mare de cât ceia ce aţi dat. Acelora prin. elei-mosină li se înlesneşce hrana corpului, eară vouS prinaceasta vj se aduce fericirea sufletească; acelora nu li se

ia rtă nici unul din pgcatele ce le ati, pe când vouS vi seîmpedecă şi zădărnicesc multe ispite. Să participăm decî, laluptele lor, pentru ca să putem participa la recompenseleacele mari făgăduite acelora. Cel ce adoptă pe Rege bună.-oră, nu se gândeşce atâta la ce are a da, pe cât la ce area lua. Adoptă şi tu , deci, pe Christos, şi vei avea multăfolosinţă. Voeşcî a te face par taş lui Pav el? Şi ce <|iceîi lui Pavel, când Christos este cel ce a p rim it ! Pentruca să videţi că eQ ^ic to te acestea în inte resul vostru,iată că nicî nu m€ îngrijesc de repaosul acelora. Dacăv r’unul dintre proestoşiî bisericeî trăieşce în belşug şi nuare nevoe de nimic, chiar de a r fi şi sf int să nu dai, ci



16 OMILIA JI

preferă în locul sSti pe a t r ’unu] care ar fi -scăpătat, chiar

dacă n’ar fi p6te a tâ t de adm irat ..ca ceta-l-alt. Şi de ce aşa?Pentru că Christcs voeşce ast-feliii, dupătnm şi dice :„ Cândfaci prâ nz "Saii cină, nu ch em a pr ieten ii 'te i, nicî fraţiitSî, nicî rud ele tale .7!*c.i_când faci os păţ che am ă săraci!, nep utincioşi şchio pii şi o rb ii. . . cari nu po t să ’ţîîntdrcS.® (Luea 14, 12—14). El nu a <Jis de a face bineleacesta cum şi-cu i s'a r întâmpla, ci celor flămâildr, celor

- înpetaţî, celor goli, celor streini, şi în fine celor cari n-aiinici o avere. jN'id nu a <Jis numaî am fo st h răn it , ci flă

m ând fiind am fost h răn it „că m -aţî v 6£n t flăm âad,dice, şi 'm i*aţl d â t de "am- !ii iâ n c a t“ (Math. 25, 35).Meritul ,de a fi ajutat este îndoit, pe deoparte că e flămând,eară pe de alta că e sfînt, cScî daca. trebuie a hrăni pe oricine care e flămând, cu a tâ t maî mult încă .când cel ce eflămând e şi sfînt. Dar dacă ar fi şi sfînt, insfi nu ar aveanevoe, atuneî nu da, căcî nu al nicî un câştig de aici,-fiind-cănicî Christos nu a $is aşa. Dir apoî nicî nu pote iî numitsfînt acela, care trăieşce în belşug, şi încă primeşce eleimosină. Ai vSdut că nu vi s-a spus. acestea numai cu seop de

câştig urici os, ci cu un seop de câştig folositorii! voufi? Aşadară hrăneşce .pe cel ce e flămând, ca să nu fiî tu dat hranăfocului Gheenei; Când săracul mănâncă din masa ta, el sfin-ţeşce şi cele ce mal ai. Gândeşce-ţe cum acea vSduvă a hrănit pe’Elie, şi nu atâta l-a hrănit pe el, pe cât ea s-a hrănit, nu atâta a dat pe cât a luat. Aceasta se p e tr e c e riastădî, şi încâ cu mult mal mult. Nu o.~vadră de făină, nici

...un ulcior de urst;deiemn, insă ce? Recompensa acestora vafi de o sută de orî mal mare şi viaţa vecinicâ. Mila lui

■ Dumnezeu devine hrana acea sp iritua li, aluatul acel curat.Aceia era văduvă, şi fomete era pe atuneî, dară nimic din

acestea nu a îrapedeeat'o ; avea copjj, şi nici aceasta n-a îm- pedecat’o. S-a făcut şi ea deopotrivă cu vSduva cea care a■pus în corbana ceî doi filerl, Ea nu a <Jis în sine: «Ce voiţi primi de la acest om, când el singur are nevoie de mine?Dacă ar fi avut vr’o putere, nu ar fi ajuns el să sufere defome, ar fi alungat seceta care ne bântue, şi nu ar sufericu toţi cel-l-alţî. Saii pote că e v inovat înaintea lui Dumnezeii.» Nimic din to te acestea n-a cugetat. Şi priveşce acum,ce bine este de a face bine cu totă sinceritatea, eară nu aispiti cu curioşi te te pe cel ce sufere. Dacă ea ar fi voit sâ’l

cerceteze cu curiositate, ar fi ezitat şi nu ar fi crezut. Tot



OM tU A III 17

aşa şi Abraam, dacă. ar fi voit să ispitiască ai cerceteze cu

curiositate nu ar fi primit pe îngeri. Cel ce ispiteşce şi deş-cose’pe alţii nu va reuşi niel-odată în lucruri mari, ci maîales unul ca acesta devine un înşelătoriei ordinar. Şi cumse face aceasta, eH vâ voifi spune. Omunevlavios nu voeşcea se arăta lumeî ca-evlavios, şi n u ''şl schimbă pu rtarea luidin afară, chiar de ar urma să fie dispreţuit, pe când -înşe-lătoriul, ca unul ce priveşce faptul ca un meşteşug ore-care,se îmbracă cu haina unei‘evlavii prefăcute şi exagerate. Aşacă, unul făcând bine chiar şi celor păru ţi neevlavioşf, se punealăturea cu cel evlavios!, pe când cel ce cercetează şi ispiteşce pe cel" crezuţi'evîavîoŞ î,' de mul te-ori se găseşce ală

turea cu cei neevkvioşl. De aceia, ve rog ca tote să le facem cu sinceritate şi purăţenia sufletului. „T o t ce lu ia cecere de la ti n e , dice, dâ- î“ (Luc. 6, 30) şi în alt loc :„Nu cruţa (nimic) ca şâ scapi pe cel dus la m<5rte“(Prov. 24, 11), de şi ceî maî mulţi din ce! condamnaţi suntdovediţi în fapte rele, dară totuşi <Jice „nu cruţa nimic”.In aceasta ne vom tace egali cu Dumnerleu, ast-feliii vomfi vrednici de adm irat, şi numai aşa ne vom bucura de veci-nicile bunătăţi, cărora fie a ne învrednici, prin charul şi filantropia lui lisus Christos Domnului nostru, căruia îm

preună cu Tatăl şi cu Duehul sf în t, se cuvine slava, stăp ânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veeiî vecilor. Amin.

OMILIA III .

„Că m ar tu r iml este m ie Du m nezeii , că vfi iu besc p re voi “t o p in tru d rag o stea lu î lisu s C hristos.

şi de a ce as ta m ă rog, ca dr ag os tea v<5str6 încă m aim ult să prisosiascâ intru cun oştinţă şi intru td tă p ricepe rea, ca sa ispit iţi v o rb e le de folos, c a s ă fiţi cu raţi şi fără de sminteală în (Jiua lui Christos, plinifiind de rod ele dreptăţ.eî, care su n t prin lisu s C hristos,spre slava şi lauda Iul Dumne<JeG“ (cap. 1, 8-11).

Apostolul nu ia de m artur pe Dumnezeu ca cum n-ar fifost crezut, ei o face aceasta (lin disposiţiunea cea mare ce oavea faţă de denşii, îndemnandu-î de a crede şi a se încuraja.



18 0M1UA IU

Fiind-că a < is că iî s-au îm părtăşit cu dânsul în evanghelie7apoî

ca să nu creadă, iî că de aceia, lî itrbeşee şi doreşce, ea ră nu pentru virt utile lor, de aceia a adaos imediat «întru dragostea luîChristos » '(6v Tu-Aâ-p/voi? XpwtoO). Dar ce înseamnă aceasta?Adecă în loc să (Jţică «după Ohristoş, fiind-că sunteţi credincioşi,fiind-că iubiţi pe Christos, pentru dragostea cea după Christos:*.Si băgaţi samă că nu a <Jis, sau nu a exprimat cuvântul dragoste .prin vorba obicinuita ivaurj ci prin o ajiţa mai fer-$ n t e : asjiivxva Xp'at&d,. ca şi cum parp că ar fi vo it săcjfcă „câ. prin afinitatea vostrS cea după Christos, el a devenit acum ca ta tă al vostru *. Cu adevSrat că servilor luî

celor veritabili el li acordă dragostea părintească (ori-â-f/va),dragoste ferbinte şi in continuă. «Cu acea dragoste, dice, veiubesc pre toţi» ca şi cum pare că ar ţii c e : *Vfi iubesc prevoi, nu cu dragoste natura la, ci cu o dragoste maî ferbinte,cu dragostea cea după Christos.» „Că vfi iub esc , dice, pr evoî to ţl “ , 1«fiind-că to ţi sunteţi, demni de iubit. Nu pot săexprim cu cuvântul ceia ce eu vâ doresc şi cât de multvS iubesc, pentru câ nu .este posibil. De aceia las aceastaluî Dumnedeu, care cun6şce cele lăuntrice"ale inimei» Dacâar fi vo it să-î linguşască numaî, nu a r fi luat pe Dumnezeu

de martur, ceia c e ’nu ar fi fos t fără pericol dacă o făcea.„Şi de aceasta, dice m e rog, ca drag ost eT vo strg încâm aî m u lt sâ p riso sia sc â.“ Acest fapt e un bun fără m argini, pentru că priveşce cum el fiind iubit de denşii în aşamod, doria încă săi fie iubit maî mult. Cel ce iubeşce pe celiubit, niciodăta nu voeşce a se găsi lipsit de iubire, şi nicică pote suferi ca să se pună vr’o pedecâ iubireî. Pavel voeşce ca iubirea lor să rem ână aceiaşi pururea, ba încă sâsi prisosească. „N im 8nu î cu.( nim ic să, nu fiţi d a to ri ,fără nu m ai cu a v 6 iub i un ul p re a lt u l“ <jiice (Rom.

13, 8), ceia ce înseamnă că dragostea nu se pote măsuraŞi nici nu are hotare. „Că dragostea vostrS, <|ice, încămal mul t sâ p r i sos iască. u Privesee importanţa cuvântului : „în că m ai m u lt să pr iso sia sc ă w qlice, şi apoi imediat adaoge: „în tru cu n oştinţă şi întru to tă pric ep ere a" .EI nn adm iră prie tenia şî dragostea în tâm plă tor e, ci aceiaîn tr u cuno ştinţă, adecă nu acea dragoste pe care o avem cătrătoţi omenii, căci atuneî nu mai este dragoste, ci răceală şi inde-ferenţâ. Dară ce înseamnă „ în tr u cu n o ştin ţă''? Adecă venită în

urm ă unei judecăţi seriose, în urm a unul calcul ore-care şi isvo-rî tâ din sentim ent. Sun t unia cari iubesc fără reson, şî la în-



0 H 1L TA I U 19

tâm pkre , în se astfeliCt de iubiri sunt seci şi" fără du rată.„I n tru eun oşcinţă şi !ntru to tă pricep erea, ca să is

p itir i voi ce le de folos**; dice~ «adecă cele care sunt îninteresul vostru. Eu nu vorbesc acestea pentru mine, ci pentru voî, c&cî-mâ tem ca nu cumva să se eorupă cinevade pretinsa dragoste a ereticilor». La aceasta face alusiuneaici., Ş i privesee ce spune el a ic î: a mi zic aceasta pentrumine, ci ca sâ fiţi voî curaţî, adecă nici o credin ţi falşăsâ. mi primiţi, chiar de ar fi venită sub forma dragostei».Dară cum de <|ice el în alt loc: „De este cu putinţă, cuto ţi dm en iî sâ fiţî în pac e" .(Rom. 12, l 8)?'.*S.ă fiţî în pace, a dlis, adecă nu astfeliti să vfi iubiţi, în cat să vg vătămaţi prin această iubire», pentru că dice: „Dacă ochiulteti cel drept te sminteşce pre tine, scote’l pre el

. şi’l leapădă de la tine" (Math. 5, 29). „Ca să fiţî curaţî,dice, şi fără de sm in te a lă" pentru că de mul te-ori prieteniile vatămă pe mulţi.; şi dacă po fcine nu te va tămănimic, cela-1'ai t înse întim pină pedicî. „ In ţlina lui Christo s , adecă să ve aflaţi atuneî cu raţî, şi fără să fi sm intit pe'cincva. „P lin i fi ind de radele d re p tăţe î, ca re s u n t p rin lisu s C hristos, sp re s lav a şi laud a lu î Dum ne-d e u “ , adecă împreună cu credinţa avend şi v iaţa curată,şi nu cum s-ar întămpla, ci plină de rodele dreptăţeî, pentrucă e ; posibil de a fi dreptate , inse nu dupre Christos,ca. de pildă o viaţă simplu virtuo să. „C are su n t prinîişu s Christos, sp re slava şi laud a luî D um nedeii",ca şi cum pare-că ar fiice: tPrivesee, că eu nu spun deslav a mea, ci de slava şi lauda luî Dumnezeii.» In multe

locuri îns8, sub denumirea de dreptate ei înţelege milostenia. «Să nu vg vatăme, ţlice, dragostea cătră cunoşcinţacelor de folos, ca nu cumva, fiind-că iubeşci pe cutare, săeadi. Voesc de sigur ca dragostea vfetrS să sporiască, însănu ast-feliă în cât să vă vat&me. Şi nu voesc ca aceastasă fie crezută de voi din prejudiţiîi, ci să ispitiţi, dacă noîspunem bine.» Vedeţi că el nu dice: «ca să preferaţi pecele a le nostre», ci „să is p it iţi“ . Apoi nici na a <Jîs pe faţâ«nu ve apropiaţi de cutare personă» ci, voesc ca dragostea v<5st,r£să fie spre folos, eară rrn să vg aflaţi nep ă

săto ri . Este în adevăr o mare absurditate, de a nu s&vSrşidreptatea pentru Christos şi „prin Christos”. Iată deci



20 OMILIA HI

şi aicî particula p rin . Aşa dară, el jp ţelege aici pe Christos pe un serv itorm al luî Dumnezeii? Să nu fie. «Pic

acestea, rn t cu scop de a fi lăudat eti, ci pentru ca Dumnegeusă, se slăviască, adecă nu caut dreptatea mea, nu_mg gândesc la eleimosină pe care voî'm î-aţ! trim is'o, ci la slava_ ce să cade a se aduce lui Dutnnedeu.* Acesta e sensulvorbei, fiind-că Pavel dese-ofî-; sub mimele de d rep ta te înţelege ele im os ină.

„V oesc sâ şciţî vo î fra ţilor , câ, cele p en tru m ine ,m aî vîr tos spre^sporul-evan ghel ie i au ven i t, în cât

legăturile m ele s-aii făcut a răta te în tru Ch ristos înto t d iv anul, şi la ce î-l’a lţî la to ţi“ (Stih. 12 şT 18). Erafiresc lucru, ca audind iî că el este legat, sâ se întris tezeşi să creadă câ din aceasta causă s-a, în trerupt predica evangheliei. Ins§ ce face el? Imediat împrăştie această bănuială,ceia ce e dovada iubirei lui cătră dânşii, arătându-li celerelativa la densul. Ce spui ? Ai fost legat, ai fost împedecatîn activitatea ta apostolică, şi cum de diei câ tote acesteaaii contribu.it la sporul evangheliei? „ în C3t le gătu ri lemele, <jiee, s-au făcut a răt a te in tru C hristo s in to t

d iv anu l.“ Şi aceasta nu numai că nu a închis gura. celor-1-alţi, şi nicî căi-a spăriat, ci tocmai din această causă încâmai mult se încurajau. «Căci dacă cei ce su nt -pe lângămine, şi prin urm are a lături de primejdiile prin care eutrec, şi nu numaî că cu nimic nu ati fost vătămaţi, ci încămai mult curagiîi au câştigat, apoî cu atât maî mult voîtrebuia a v6 încuraja.» Pentru ci dacă, el ar fi suferit legăturile pe tăcute, şi nu ar fi dis nimic, era firesc ca şi iîacelaşi lucru să-l facă; acum îns§ fiind şi legat, şi încă cua tâ t maî mult—se încuraja, prin aceasta” li-a da t şi lor

maî m ult curaj, de cât dacă nu ar fi fost legat,-..Darăcum ore legăturile luî s-aii făcut maî vîrtos spre..sporiulevangheliei? «Dumnezeii, dice, a -icotiomisit lucrurile aşa,ca să nu se ascundă legăturile mele, ca legături în Christos,saii pentru Christos, „în to t d ivan u l “ —căcî pe atunci aşanum iau palatul procuratorului îm părătesc —şi în to t oraşul»,4ice. „Ş i ceî m aî m ulţi din fra ţi în tru D om nul nădâj-duindu-se p en tru legăturile mele, m ai m ult cuteazăa g răi cu v â n tu l'1 (Stih. 14). Aicî ara tă că şi maî 'nainteii aveaţi curaj, şi că vorbiau fară sfială, in sg că acum, cumaî mare curaj. «Deci dacă alţii se încurajază prin legătu



o m i l i a i i s 2 1

rile mele, apoî eu at â t mal mult eG ; dacă pentru-'"alţii eu

sunt motiv de încurajare, cu atât maî mult pentru mineînsu'-ml.» „Ş i ceî m a i m ulţi din fra ţi în tr u Domnul*Fiind-că a, spus un lucru mare, că adecă legăturile luYli-ada t lor curaj, de aeeia^preîntimpiiiand dice: „ în tr u - D om nu l AI vSdut, cum ePavend necesitate de a mări lucrurile, şcie'în acelaşi timp şi de a fi cum pătat în vo rba?„Mai m u lt cutea ză, dice, fârâ de frică a gr ăi cu-v 6n tu l.“ Vorba „m ai m u ltK arată că deja începuse a grăicuvântul.

„U nia şi p en tru pism ă şi pricire (ceartă), ea ră

alţii p en tru bu na vo inţă propove duiesc p re C hristos 11(Stih. 15). Ce anume vra să spune el aici, e ste demn de acunoşce. Acum când Pavel era ares tat, mulţi chiar dintrenecredincioşi, voind ca sâ aţîţe şi în tărite maî mul t "încă pe îm părat — predicau pe Christos, ca astfelitl rnâniaîmpăratului să devină maî mare, pentru im praştie rea predice!, şî la urmă să se întorcă asup ra capului luî Pavel,Deci legăturile luî aii devenit*»motiv a dou8 împrejurări:unora li-aîX insuflat o mare îndrăzneală, ea ră pe alţii adu-eându-î în aşteptarea perderel luî, 'l-au făcut să predice pe

Christos. „U rna p e n tru p ism â“, adecă, «pismuind slava,cura şi atitudinea, me*, şi voind a mg perde prin diferite pricini, conlucrează cu mine; sa£i că au in tenţiiinea de a fişi iî cinstiţi,: c r e â n d . că vor pu tea să smulgă ceva dinslava’rfiiea.» „A lţii p e n tr u buna vo inţă,“ , adecă fără ipo-crisie, cu totă bună-voinţă. „U nia din p rig onire p reChristos vestesc, nu curat“, adecă nu cu sinceritate. Şide ee ? „So cotind că vo r adu ce nec az leg ăturilo r m ele ‘%adecă «creând că dacă voiu câdea în maî mare primejdie,vor grămădi asupră-mî necaz peste necaz.* O ! ce sălbă-

tâcie. O! ce plan drăcesc. îl vedeau legat şi aruncat înînehisore, şi încă îl pismuiau ! Voiau prin reutatea lor a-îspori încă "nenorocirile, şi astfeîifi a'l face vinovat de o maimare urgie. Dealtfeliu bine a dis „soc otin d* ', căci planurile lor nu s-au realisat. * Aceia credeau că me vor în tristacu aceasta, eîi însS me bucuram că predica evangheliei seîmprăştia.» ^E a râ alţii din d rag os te, şciind că sprerăspunsul evangheliei sunt pus" (Stih. 1 f i . Şi ce înseamnă „sp re răs p unsu l" ? <Mi s-a poruncit, dice, de a predica, voiii da răspuns, şi mg voiu justifica pentru lucrul



22 O M I L IA I I I

ce m i .s-a-poruncit de a-1 face, &şâjăă_ justif icarea -'mi va fi

mai uşoră, dacă.su nt aju ta t, j e il. Pen tru că. dacă se vorafla mulţî catiiiiaaţî—şi carii aQ credut, justificarea JjM vafi mal uşorâ.» Astfeliu_deci nu .e posibil de a tace un lucru

bun, dacă nu e la mijloc o intenţiune bună, şi nu numaîcă nu este resplată pentru un astfelîii de lucru, ci încă şi

pedeapsă. Pentru că aceia carii voiaâ. .jsă implice în maîmar! pericule pe predicatorul lui Christos, iî înşiî predicau pe Christos, apoî nu min iâf că nu vor avea resplată, ciîncă vor fi respunţtătorî şi demni de pedeapsă. „E ară unia dindragoste", adecă, câ şciii că eu trebuie a da resptins pen

tru-evanghelie.„Ce este d ar ? la ta in tot. .chipul, orî prin p ricină, ori prin adev ăr, C hristos se prop ov edu ieşee“(Stih. 18). Dară tu priveşce filosofia bărbatului, căcî nu aa eu sa t pe nimeni cu putere, ci numaî câ t a. spus faptul în-tîmplat. «Ce, şi cum, t ice, Jmî este indeferent, căcî fie în-tr'un feliu, fie în alt-feliu, Christos se propoveduieşce,* Nu(Jice p ropoveduiasc â- se , cum cred unia, dicSnd că Introduce eresarî, ci „se p ro po v ed u ieşce-. Şi maî 'n tei ti el

nu dice propoveduiască-şe, ca cum ar legifera, ci numaîcă a ve stit faptul petrecut, şi al doilea, că chiar -daeâ arti spus aceasta legiferănd, nicî aşa chiar nu ar fi introduseresurile. Căcî sâ examinăm lucrul : dacă el se lăsa a predica aşa după cum pred icat aceia, nicî aşa nu ar ii putu tintroduce eresurile. De ce? Pen tru câ aceia predicau, ce edrept, în tr'u n mod destul de sănătos, şi numaî scopul ş’fcugetul cu care făceaţi aceasta era corupt, aşa cS' predicanu era alterată. Dealţminterea chiar aveau necesitate ca să

- predice astfeliu, pentru că dacă predicau în al t mod, şi inalt mod învăţaţi, şi nu ca Pavel, nu ar fi m ărit urgia* îm păratului ; acum îns8 când iî aii venit în aju to riul predice!luî, în acelaşi mod învăţau , şi făceau discipuli la feliu cuacei a luî, prin aceasta ati reu şit sâ întărite pe împărat,din causa mulţi mei discipuli lor. Dară un netrebnic şi lip sitde simţuri acăţându-se de pasagiu! acesta ţlîce: „Şi cu tot-eacestea* dacă voiau ca sâ’l mâhni as că, ar fi lucrat cu totuldin contra, adecă ar fi alungat pe cesî ce deja crezuse, earănici de cât nu ar fl contribu it la propagarea creştinismului.1'Deci ce vom respunde? Că aceia îşi aveau privirea îndrepta tă asupra urnii singur lucru, acela adecă de a’l încurca

în pericule, şi ast feliu a’l avea tot-deauna la disposiţia lor,eară prin aceasta credeau că încă mai mult il vor într ista ,



OMILIA IIr 23

şi predica luî se va stinge. Dacă iî lucraţi în a lt mod, ar fistins mania împăratu lui, el (apostolul) ar fi scăpa t din 111-chisore şi ar fi predicat earâşî. Astfeliu ded, iîxredeau căe bine de a întrebuinţa totul, numai ca sâ potâ a-1 nimici.Insg acest mod de a vedea nuera împărtăşit de mulţî, cinumai de câţîva dintre cei perfizi. „Şi in tr a acestea

bucur, şi m 8 voiu bucura." Dar ce înseam nă „şi muvoitl b u c u ra “ ? Adecă chiar de s-ar întâmpla încâ mai mult.«Căcî il conlucrează cu mine si fără voia lor, şi pentru os:tenelele lor îşi vor primi osândă, eară e&, care n-am căutata lucra imoreună cu iî, voiu primi plată.» Aşa darâ pote ficeva mai neprielnic ca diavolul? Ai văd ut cum el a inventat pedeapsă pentru predică şi osânda pentru ostenele?Ai vgdut -în câte rele încurcă necuratul pe discipolii ser ?Aî vSŞut cum a dispus el totul ca un adevărat duşman şiresboinic al mântuire! acelora ? Aî vSţlut apoî, cum cel cese resboieşce contra adevărului, nu foloseşce întru nimic,ci maî m u lt ”pe sine singur se loveşce, ca unul ce loveşcecu piciorul împo triva boldurilor? „Ca şciu că ac eastaîmi v a fi m ie sp re m ân tuire prin rug ăciunile vo stre,şi pr in d area D uchu lui lu i lis u s C hr isto s" fStiii. 19}.

Nimic nu e mal spurcat ca diavolul. Astfel!ti el îngrădeşcedin tote părţile pe al sel cu ostenele zădarnice, şi nu numaîcâ nu-î lasă a se bucura de recompense, ci încă 'î constituie . şi responsabilii. A găsit el mijlocul nu numaî de predică,'ci încă să Ii legifereze o astfuliti de abstinenţă şichiar feciorie, care nu numaî’ că-î va lipsi de resp lată, eichiar va aduce asupra lor. un mare r6ă, despre care şiţiice aiu rea : „F iind ap rinşi în a lor c o n şt i i n ţă ( i Timoth. 4, 2).

■) De aceia vS rog, ca sâmulţâmim luî Dumnezeu, că deşi nouS iii-a uşurat ostenelele, în acelaşi tim p însS a spori t şi

respia.ta. Căci de recompensele de care se vor bucură ceîdintre noî carii su n t legaţi prin căsătorie şi familiari, nuse vor bucura aceî feciorelnici dintre denşii, ci aceştia vorfi" responsabili deopotrivă cu ceî ce curvesc. Şt de unde oreaceasta? De acolo că nu lucrează cu scop drept, ci sprecombaterea creaturilo r lui Duranerjeu, şi a negrăitei sale înţelepciuni.

’) Partea morală. Trebuie a mulţimi lui Dumnezeu, carele ni trimite lupte cum pătate, şi carele nu rânduieşce nimic greu şi âe nesuferit nduil, (Peron.)



l i OMILIA JII

Aşa dară săjyt-fle lenevim. Dumnezeii ni-a dat.luptecumpătate, şi nu avem nicî-o- durere satt*'osteneală poşte puterile nostre ; deci să jjgr le^cles preţuim . Căcî dacă ereticiiie chinuiesc cu ostenele zadarnice'/' noi ce justificare vomivea nesuferind nicî cele maî micî ostenele, şi totuşi voinda câştiga cele maî marî recom pense? Ce este greii ? ’Şi care jiin ordinaţiunile lui lisus Christos este cu snevoe de înde plinit? Nu poţi ca să trăieşcî în feciorie? Ţ i se permite ate însura. Nu poţi a te lipsi de tote aveiile5 ta le ? ’Ţ i este permis de a da celor lipsiţi din averea ta. „C a p risosinţav6 st.r6,‘ ţiiee, să, im plin iască. lip sa ac elo ra " (UCorinth.S, 13). Acestea se par a fi grele de îndeplinit: despreţuireaaverilor, <jlic, şi alungarea poftelor corporale, dară cele-l-altenu a îi nevoe de nicî o eheltueală, de nicî o silă. In adevăr,care anume silă te împinge de a vorbi de rGG pe'fratelet8fi şi de a’l defăima ? Care silă te împinge de a invidia bunurile altuia ? Ce anume silă te împinge de a um bla dupăslavă? A’şi înfrâna cineva corpul său, este resultatul abstinenţei; a filosof a cineva în tote acţiunile sale,-e resultatu lab stinen ţei; a râbda. cineva lipsa celor trebu ită re/ a se îupta,Şic, cu fomea şi setea, este -resulta tul ■abstin enţei; — dară

când nimic din t<5te acestea nu suferi, şi 1ţi este permis ate bucura de avutul teii, după cum se cuvine unui creştin,apoî care e sila de a invidia pe alţii? De nicăiri dară’ nu provine invidia, de cât că se lipeşee cineva cu trupul şi cusufletul de cele presente, sau mal bine picând, de tote relele.Pentru că dacă ai crede eu adevărat că averea nu înseamnănimic, ca şi slava lumeî aceştia, nu aî invidia pe cei ce au.Dară fiind că privegeî aces tea cu lăcomie, le admiri şi îţitremură inima gândindu-te la ele, pentru aceia te şi rnun-ceşce gândul de slavă deşartă, eară tote acestea vin.^deacolo, câ tu admiri cele din viaţa presentă. Priveşci cu ochi

rSÎ că X s’a îmbogăţit? Şi-cu tote acestea un astfeliu deom e demn maî mult de milă şi de lacrămi, de cât de invidiat. Dară tu rfopuntj! rîdînd: «Eu sunt vrednie de plâns,şi nu acela.» De sigur că şi tu eşti vrednic de pfâns, însănu pentru că eşti sărac, ci pentru că te cred! pe sine’ţîvrednic de jale. Noi jelim pe aceî ce, de şi n-au nicî un răii,su nt to tuşi vecînic nemulţămiţî, şi-i jelim, nu pentru că auvr'un rgu, ci pentru că neavend nimic cred totuşi câ aiiceva. întocm ai aşa şi cel ce s-a izbăvit de friguri, şi caretotuşi se suceşce şi se învîrteşce în pat, de şi este sănătos,

— este vrednic de jâ li t, nu fiind-că are friguri, ci fiind-căneavend nimic, el to tuşi crede că are. Deci şi tu eşti vrednic



OMILIA - n i 25

de jale pentru aceasta, şi nicî de cum pentru câ eşti sărac:maî ales din causa sărăciei eşti vrednic de fericit. De ce deciînvidueşcî pe cel bo ga t? Pentru că de bună voiea sa s-aafundat în griji-maî multe de cât tine, într’o sclavie dincele maî uricifoe ? P en tru că este în făşurat cu banii seî cacu nişte miî ,de lanţuri? A venit sara,*l-a -găsit n6ptea, şiiată că timpul aces ta de linişte şi repaus el îl are ca timpde disgust, de întristare şi de 'griji. E vr’nn sgomot peafară ? Dânsul imediat a alergat să vadă ce este. A fost

prădat X . ? El se îngrijaşce mal m ult de câ t acel păgubaş,căcî acela după ce a perdut "averea, a scăpat şi de grijă,

eară acesta are grije mcontinuti. A venit ndptga, acestliman de adăpostîrea nostrS, după ce am scăpat de releledin cursul dilel, mâugâerea nenorocirilor, doctoria ranelornostre, şi cu t<5te acestea el nu are nici o bucurie de venirea eî. Căci şi ceî ce sunt cuprinşi de vre -o 'sc ârb ă, demulte-orl remâ’n nepăsători la mângâerile ce li aduc prietenii,rudele .şi casnici! lor, ba chiar la acele ale părinţilor lor, remânreci, ţ'ic, la sfatu rile şi mângăerile tu tu ro r acestora, ba încă demulte'Orî se scandalisazâ de cuvintele lor. Cât priveşce desomnul, care pare că li 'poronceşce de a conteni cu orî-ce

grijă, dânşii nicî nu vor să audâ. Amărăciunea scârbe! mâh*neşce sufletul nostru mai mult de cât orî-ce alta. Precumcorpul când esta înfe rbânta t peste măsură se s imte pare-că,mulţămit de cea mai mică adiere a ventuluî, acelaşi lucruse petrece noptea cu sufletul nostru, predat somnului câunui paradis, carc are înăuntrul s£& mai multe isvore, undeel 1 1 capătă mângâerea. Maî dreptul vorbind nicî n6pteaşi mc! somnul nu le face acestea, ci Dumneţleil, care cunoscândslăbiciunea neam ului no stru omenesc, a dispus Uite acestea,Dară noî nu avem milă de noi înşi-ne, ci ca nişte duşmani

am născocit pe tiranu l cel maî mare al repausului şi alne cosită ţel nâstre naturale, voiţi să <Jic priv igherile de noptedin causa bogăţiilor. „P riv ig he rea a v u ţiei top eşce tr u

pul, (Jice, şi g rija eî Str ică som nul" (Sirach, '31 saii 34,1). Şi priveşce cât de mare este îngrijirea luî Dumnezeu:nu a lăsat chestiunea repausului la disposiţia n6str 6, şinicî necesitatea de somn la buna voinţă, ci l-a legat de tre-

buinţî naturale, ca astfelia şi fără voea nostrS sâ primim binele, căci a dormi este cerut de natu ră. Noî însg, ca ceîce ne urîm pe noi in şi-ne for te mult, ca şi cum am res-

boi şi am năcăji pe alţii, am născocit un tiran mare şi puternic contra repausului şi a necesităţilor natura le, priv igherile, Şic, în tim p de nopte, pentru paza bogăţiilor. S-a

71528 5



36 OMILIA IU

fâcut-<Jiuă,-şi-iată câ unul ca acesta se tem e de sico fa n dl(clevetitori), 'a venit noptea, şi eL se teme şi trem ură defrica tâlharilor. A venit m ârtea? El bine, el ..se mâh nes cemal mult, că banii lui vor întră în mana altora. Are copil ?Eî, apoi atunci pofta de bani 11 este încă mal mare, şi i se pare că este chiar sărac. Nu are copil? Atuneî maî multinca se scârbeşce. Ş t pef un asem enea om fericeşcl tu, cândel nu simte plăcere şi mulţămire nici dintr 'o p arte? Şi in-vidueşcî pe un asemenea nenorocit bântuit de valuri, tucare s tal lin iştiLJn limanul sărăciei ? Cu adevărat că şi

acesta e unul din lipsurile naturel omenesc!, de a nu sufericu curaj cele bune, ba in ca chiar a le despreţui.Şi acestea tote se petrec aicî pe pâment, căci când ne

vom duce acolo, ascultă ce spune bogatul, safe stăpânul amiî de bunuri, dupre cum <Jici tu, de şi eu nu aşi numi bunuri nişte ast-feîitl de lucruri, ci cel mult indeferente. Aşadară asculta ce spune acest stăpân a mii de bunătăţi, şi vel pricepe cine anume este cu adevărat sărac- „ P ărin te Abra-am e, dice, trim ite pe L az âr ca să ’şl în ting ă vîrfu ldegetului Iui în apă, şi să ’rrrî recorească limba, că

m6 chinu iesc în văpae a ac e as ta “ (Luca 16, 24). Darădacă bogatul acela nirnjcnu suferia din-cele ce am spus,dacă el 'şi-ar fi petrecut fără griji şi în linişte «.întreaga Iulviaţă, şi ce spun eti întreaga viaţă ? acea clipeală de ochi,căcî viaţa ndsfcrS este ca o clipeală de ochi in raport cuinfinitul ; deci dacă totul îl isbutia dupre dorinţă, ore nueste vrednic de plâns din cuvintele luî ? Dară ore masa tanu era încărcată cu vinaţurî? Şi acum nu eşti stăpân nici pe o picătură de apă. Nu tu dre altă dată nicî că voiai săte uiţi îa acest sărac? Şi acum ceri ca să '1 vedî, şi nimeni

nu consimte. Era pe lângă uşile casei tale, eară acum în sânu-rile luî Abraam, -tu vieţui aî sub acoperi mintele cefe mari alecaselor tale, eară acum în focul gheenil. Să audă, acestea ceî bogaţi, sa î mai bine <Jis nu cel bogaţi, ci cel nemilostivî, pentru că nu era pedepsit acela pentru câ fusese bogat, ci pentru că a fost nemilostiv. E posibil ca să fie cineva bogat,şi tot-odată pentru că este milostiv să se bucure de bunătăţile cele vecinice. De aceia acel bogat pe nimeni altul nuvede, de cât pe săracul care 'î cerea ajutorul, ca să afli, căcu drep tate el pâtimia acestea. Nu erau acolo miî de săraci

drepţi ? Cu tote acestea săracul care şedea la uşa casei sale,acesta i se infăţişază, Îtivăţându-I şi pe densul şi pe noî,cât este de bine de a nu ne încrede în averî. Pe acel sărac



OMILIA III 2 7

nu l-a vătămat cu nimic sărăcia, ca el să se bucure de îm părăţia lui Dumnezeu, dupre cum şi pe bogatul nemilostlvcu nimic nu l^a folosit bogăţia spre a scăpa de gheena. Pânăcând deci vei’vorbi de săraci?-Până când de cel lipsiţi?Dară nu este sărac acel care nu are nimic, ci cel caredoreşce mult, precum şi bogat nu se pote numi acel careare" multe bogăţii acumulate, ei acel care nu are trebu inţade nimic. Ce folos ar avea cineva de ar câştiga lumeaîntreagă, dacă şi-ar petrece îr.treaga luî* viaţă în năcazuri şisupărări roti! mult de cât cel ce nu are nimic? Aşa dară

buna intecţiune este aceia care face pe bogaţi ca şi’ pe ceîsăraci, ţi nicî de cum averea în bani, sau sărăcia. VoeşcT sădevii bogat tu, care eşti sărac? îţi este posibil ţie carevoeşct, şi nimeni nu te împedecâ: despreţuieşce bogăţiilelumei, crede-le a fi nimic, precum şi nimic nu sunt, scdtedin inima ta pofta bogăţiilor, şi., atunci te aî îmbogăţit.Cel ce nu voeşce a se îmbogăţi, acela este bogat, precumşi tel ce nu voeşce a fi sărac, acela este sărac. Căci precumacela este cel ce boleşce, care în plină sănătate se svârcoleşce,eară nici de cum acela care sufere boia maî mult de câtcel sănătos, tot aşa şi în caşul de faţă: acela este sărac,

care nu pote suferi sărăcia, ci în mijlocul bogăţiilor el secrede maî sărac de cât ceî săraci, pe când cel ce sufere sărăcia maî cu înlesnire de cat cei bogaţi, acela este în ade-v£r cel maî bogat. Spune-mi te rog, de ce te înfricoşezi desărăcie? De ce tremuri? Nu pentru teamă de fomete?Nu pentru team a de sete, de frig ; saii nu pentru aceasta ?Dară nu" este nici unul care sâ fie lipsit iu mod absolut'de acestea „U itaţi-v 6 la n eam urile cele din înce pu t,şi vid eţi, cine a n ădăjd uit sp re D om nul şi s-a ru şin a t “ ? {Siraii. 2, 10], şi earăşi: „Priviţi la paserile ceriului, ca nici nu sam ănă, nicî n u secera, nici nuadu nă în jicnite, şi T atăl v o stru cel ceresc le hră-neşee p re den se le" (Math. 6, 26). Nu pote nimeni sâarate pe vr'nnul care ar fi murit de fome saii de frig. Aşadară de ce tremuri, şi de ce te temi de sărăcie ? Nu poţirespunde nimic. Dacă aî cele de trebu inţă, de ce te temi deea? Că nu al laîndămâna dr6ea acea de servitori? Aceastaînseamnă că. tu te-ai scăpat de stăpâni, aceasta înseamnăfericirea incontinuă, eliberarea de griji. Dară pote că nu aîmobile, paturi şi vase făcute din argint-? Şi cei co le posedă acestea, cu cât e maî mult de cât tin e? Cu nimic,

căci tote acestea sunt egale în modul de întrebuinţare, fie



28 OMILIA III

ele făcute din materia lul acesta, saii acela. Dară pote cănu eşti considerat de grozav în ochii multora ? Nicî să fi!vre-odată. Pentru câ .ce plăcere pote fi de a se teme alţiide tine,«şi: jl e -a trefnura de frica ta ? Dară pote că'alţi! sevor sfii de tine ? Nici această să nu fie. SaQ că p6te -iţiînchipui, că fiind bogat nu vei avea a te teme de legile ţgreişi de stăpânire. Eî’bine ascultă ce spune apostolul înaltă p arte : „V o eşd să n u -p fie fric ă, 'd e' s tăp â n ire ? Fă bin e, şi vei avea. laudă de Ia dfensa“ (Rom. 13, 3).Dară p6te că suntem nebăgaţi in seamă şi susceptibili de

a pătimi multe necazuri şi multe rele, după cum şi judecăee! ma! m ulţi? Da, însă nu sărăcia aduce aceasta, ci reutatea . Fiind-că mulţi sărac! ’şi*afi pe trecut viaţă În treagăfără grijî saii supărări, şi din contra mulţi'bogaţi, stăpâni-torî şi puternic!, au avut întreagă lor viaţă plină de necazur i şi de suferinţî, m al grozave: chiar de cât ale tâlharilorşi făcătorilor de rele. Precum ce! ce‘te dispreţuese pe tineaicî fac rgfi, to t aşa şi acela face rfiu de invidiază, şi încă maîmult face rSQ acesta’decât ceî dintâi. In adev6r că cel ce invidiază, o face aceasta cu to tă puterea, pe când cel ce dispreţu-eşce,d em ulte-o r!a miluit chiar pe cel dispreţuit, — şi pâtecă'acesta a fpst motivul sărăciei luî. E deajuns a'l îmblânzinumaî cu câteva cuvinte, (Jieendu-Î bună-oră: «Adecă marelucru a! să fac! dacă vel nimici De cutare, dacă vel. omorî pe săracul cutare I Si de câtă recompense nu te ~ve! bucura»şi iată că în acest mod i-am dămolit mânia. Pe când invidia la ceî bogaţi nu se sfârşeşce, m aî 'nainte de a'şl vărsato t veninul lor asupra apropelul.. Aşa dar a! veţi ut , că nusărăcia şi nicî bogăţia în sine şi prin sine este un bine absolut, ci voinţa liberă cu care noî suntem înzestraţi.

Deci această vo inţă liberă Să o punem în rânduială,

să ne deprindem a filosofa. Dacă aceasta va fi bine întocmită, nicî bogăţia nu va putea să ne scâtă din îm părăţiacerurilor, şi nicî sărăcia nu ne va face a avea mal puţin,ci vom suferi în linişte sărăcia, ne primejduind nicî dobândirea bunurilor viitâre, şi nicî aici causându-ne vătămare,ci vom fi mulţămiţl şi aici, şi ne vom învrednici şi de bunurile cereşcî. Cărora fie a ne învrednici cu toţi! prin Cha-rul şi filantropia Dom nu luî nos tru lisus Christos, căruiaîmpreună cu Tatăl şi cu Duchul sfînt se cuvine slava, stă panirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin



OKI LI A IT 2 9

O M I L I A I M .

„Ş i în tru ac ea sta ni6 bu cur, şi încă mS voiii bu cu ra - 'C â şciQ cft ac eas ta im) v a fl m ie sp re m ân tuire,

prin rugăc iunile v o s tre , şi prin d a rea D uchulu î lu î lisu sC hristos. D up re a ştep ta re a §1 năde jdea m ea, că. în trunimic nu voiu ruşina, ci în tru to tă îndrăzneala,

precum to t-d eau n a aşa şi acum se v a m ări C hristos

în tru p u l m ea, orî prin v iaţă, orî prin m o rte “ (Stih,18—20).

Nimic în viaţa presenfcâ nu pote sâ într iste ze un suflet mare şi filosof, nicî duşmănii, nieî acusaţiun l, nicî primejdii, nicî intrigi sau orî-şi ce feliu de drăcii, căci un asemenea suflet fiind refugiat ca pe un vîrf de munte, este peste putinţa de-a fl at in s de toţi ceî de pe păm ânt, carise ridică spre el, AstfeM era sufletul luî Pavel, care ocu pase un loc al filosofieî spirituale maî 'n alt de c â t orî-ce vîrf

de munte, al adevăratei filosofii. Pentru dansul, to te cele alelume! sunt vorbe gole şi jucării copilăresc). Dară acum nue vorba de acestea, căci vorbim despre Pavel. Acest fericitavea şi pe îm păra t contra lut, şi pe alţi diferiţi duşmani,carii îl necăjiaft şi încă cu to te necazurile drăcesc!, şi totuşice <jlice el? «Nu numaî că nu mS întristez de tote acystea,sati că m<5 descurajez, ci încă mă bucur, şi m§ voia bucura,şi nu "num aî momentan, ci puru rea mg voia bucura.» „Căşcia că ac es ta îm'f v a fi m ie sp re m ân tu ire a ‘‘■cea viitore, când predica mea — causa duşmănie! şi a pismeî ce

aii contra mea — va folosi. „P rin rug ăciu nile v â st re , dice,şi prin darea Duchuluî luî l isus Christos, dupre aşte p ta re a şi n ădejde a m e a .“ Priveşce umilinţa acestuifer icit : se găsia în luptă cu diferitele suferinţî şi cu apro

piere de cununa cuvenită luî, miî de succese avea pe fiece <Ji, căcî doră era Pavel, — şi ce a r p utea să dică cinevamaî m ult? — şi cu tote acestea spune Filippenilor câ «prinrugăciunile vostve voia putea a mâ mântui», el care a câştigat mântuirea in urma a miî de succese. „Şi prin dareaD uchu luî luî lis u s C h ris to s" , ^ice, adecă «dacă m6 voiţi

învrednici de rugăciunile vostre, roâ voiii învrednici şide maî mare char», căcî diferea pr in dar ea (Emyaprfliv.



30 OMILIA IV

™ dare maî mult de cât trebu ie, dare din belşug). toe-ffiai aceia înseamnă, adecă «dacâ ’ml va da mal mult

dacă ’mi. va.d a din belşug Ducbul, sp re scăparea mea^, spremântuirea mea» adecă «daca voiţi putea-scâpa din primejdiaaceasta, dupre cum am scăpat de cea dinainte». Despre acea primejdie <?ice e l : „ In tru rSspunsul_ m eu c e f din tS Î n imeni n -a mers' cu mine, ci toţi "m-att părăsi t ; să nuli se socotiască lor , dară Dom nul a s ta t lângă m ineşi m -a în tăx itw (II Timoth. 4, 16). Aceasta deci o prediceşi acum : „P rin rugăciunile v o stre şi p rin da rea I)u-chu lui luî lisu s C hristos,"dupre aştep tar ea şi nădejdea

m e a “ , căci ast-feliu: nădăjduiesc. Şi ca nu cum va noi earăşisSi atribuim totul rugăciunilor acelora, şi noî cu nimic shdu contribuim, priveşce cura imediat pune şi ceia ce-î ap arţine luî, — speranţa, causa tu turor „bunurilor^ dupre cumţlice P ro fe tu l: „Fie Dâmne mila ta spre noî, precumam nădăjdu it in tru tine " (Ps. 32, 22), şi dupre cum sedice si în alt loc ; f,Uifcaţi-y6 la n eam u ri le ce la d in în ceput, şi videţi cine a nădăjduit spre Domnul şi s-aru şin a t" (Sirah, 2,. 11), şi dupre cum dice to t fericitul

Pavel în alt loc: „Eară nădejdea nu*ruşinează." , . Dupreaşteptarea şi nădejdea mea, că intru .nimic nu ni6vo iţi ru şina ." Aceasta este nădejdea luî Pavel, că întru,nimic nu va fi ruşinat dacă el speră. Al vfiijut cât de maree puterea speranţei în Dum nezeii? «Orî şi ce s’ar întâmpla,<Jice, nu me voiQ. ruşina, adecă nu vor birui aceia!< „Ci în tru to tă îndrăzneala, precum tot-deau na, aşa şi acumse va mări Chris tos în trupul meft, ori prin viată,ori p rin m o rte ." Aceia aşteptau ca prin-cursa aceasta ceî-o întinsese, să piardă, pe deoparte pe -Pavel, eară pe dealtă parte sâ şteargă de tot predica luî7ca a unul strategicmai pute rnic de cât dânşii. «Dară aceasta nu va fi, dice,nu voiu muri acum, ci precum to t deauna, aşa şi acum seva m&ri Christos în trupul meii.» Insă cum? «De multe-orîam ca<Jut în primejdii, iiice, de la care toţi ne-au împedecat.»„Ci singuri în t re noi ju d eca ta m o rţii am 'a v u t“ (IICorinth. 1, 9), inse din tâte ne-a*scăpat Domnul. To t aşaşi acum se va m&ri în trup ul meii. Dară ce? Ca să nucreadă cineva şi să $ică «dară^dacă^tu veî muri, Christosnu se va mări»? Da, rSspunde el, şi tocmai de aceia nu



OM (L I A IV 31

am < is, câ nu numai viaţa m3reşce pe Ohristos, ci şi mortea.Până acuin inse „prin viaţă" se-măresce, (Jice, «căci trăiesc încă, nu m-au omorît, dară- chiar şi dacă mS vo r omorî,

şi aşa- se va mări Christos, Cum? Prin viaţa, căci am scă pat de primejdii, şi prin morte, căci nici chiar m ortea num-a putu t î'ace ca să '1 tăgăduiesc, saii să rnS leapâd <ÎBdensul, pentru că m-a înzes tra t cu a tâ ta bună-voinţă, în câtm-a făcut maî puternic şi de cât mortea. Acolo !n fine, cănu m-a scăpa ţ_ de primejdii, aici însS, că nu m’a lăsat sămă tem de tirania morţii. Ast-feliu se va "mări el prin viaţăşi prin morte». Acestea el le spune nu ca cum ar fl fostş& moră imediat, ci, ca atunci când va muri, să nu tu l

bure iî. Cum că le dicea acestea, nu ca cura era s \ morăatuneî imediat, ceia ce ’îar fi întristat mult, priveşce cum

se încurajază singur, şi numaî că nu dice: «acestea le spun,nu ea cum am să mor imediat». De aceia şi adauge mai'departe: „Şi aeestea nădăjduind şcitî, câ voia remail ea şi îm pr eu n ă voiii pe trec e ca voi cu to ţi."

„„Că in tr a nim ic -nu m g voiii ru şin a “, adecă, cănu ’mi va causa nici o ruşine faptul că voiii muri, ci încădin contra un mare folos. Pentru ce ? Nu su n t doră nemuritorii!, îns§ prin morte eti voiu deveni maî strălucit,de cât dacă aşi fi fost nemuritorii!. Căci nu..este to tu n a , dea fi nemuritorii! şi a despreţul mortea, şi a fi muritorii!. Ast-

feliii câ nici aceasta nu pote ft spre ruşine de a muri acum,însSeîi nu voiu muri. „I n tru nim ic no m e vo iţi ru şin a “,nicî dacă trăiesc, f=i nicî dacă voiii muri, căci pe am ân două 16voiii suferi cu curaj, fie că trăiesc, fie că vo ii muri. Bine! Aceastaş de datoria sufletului creştinesc. „I n tru to tâ ind răzne al& “'i ice, ca şi cum pare-că ar spune : «Vetjî câ efi nu mS ruşinez?Căci dacă frica de morte mi-ar fi tăiat îndrăzneala, cu ade-vSrat că atuneî a muri ar fi fost demn de ruşine, dară fiindcă nu am avut acea frică, de aceia nu pote fi ruşine faptu l de a muri.!..Ci fie că trăiesc, fie că voiu muri, eu nume voiii ruşina; căcî dacă trăiesc eu predic pe Christos,dacă earăşi Voii i muri, tot nu m§ voiâ ruşina, căci nu mSstăpâneşce frica de morte, după cum se probează din îndrăzneala mea ce o am. Dacă am vo rbit de legăturî, sâ nuo credeţi aceasta ca o ruşine, căci legăturile acestea aii fostmotiv de a tâtea bunuri, încât şi pe alţii ’i-au încurajat.

Nu este ruşine de a fi legat cineva pen tru Christos, ci dea se tem e de legăturî, de a trăda ceva din misterile creştinesc!, aceasta este ruşine ; dară dacă nu e nimic din



32 OMILIA IV

acestea, apoi atuneî legăturile mele sunt- motiv de îndrăzneală. Să nu credeţi că' dacă am scăpat de multe-ori de primejdii, —.fapt cu care m£ pot mândri faţa de ceî necredincioşi —dacă s’ar întâmpla Qa vre-odatâ să nu maî p o t' în fru nta primejdia, apoi să nu se'“ creadă ca ruşine aceasta ;c&cî şi în asemenea ca s încă,.. maî m ult m-a şi încuraja.»Priveşce cum el vorbeşce aici despre propria sâ personă,ceia ce îri'm ulte locuri face, cum bunâ-orâ în epistola cătrâRomani: „Căci nu mS ru şinez de eva ng he lia lu iC hris-to s" (Rom. 1, 16), precum deasemenea în epistola cătrâCorinthenî: - „Şi acg&tea am înc hip uit în tru ..m ine şiîn tru Apo llo p e n tr u v o i“ (I Cor. 4, 6). „O rî p rinviaţă, o ri pr in m orte . “ El nu Ie spune "acestea ca cumnu ar fi şciut. Şcia câ nu va muri atunci imediat, ci dupăaceasta, ios3 prin acestea el pregăteşce sufletul cu ideiamorţii.

„Câ m ie, dice, a v ieţui e ste C hris tos , şi a m uridobân dă", căcî chiar m urin d-e ti nu voit! muri, de ore-ceam în mine viaţa. Atunci m-ar fi omorît cu adeverat,.-când

ar fi putut ca prin frică să scotă credinţa din sufletul meii,însS p0“căt*rtimp Christos este cu mine, chiar mortea de arveni, eu viez. Şi în- aceşstk viaţă nu este al meu a via, ciChristos. Dar dacă nicî aicî nu este al meu a via, ce este

.aceasta: „Eară. ce viez acum în tru p , in tru credinţă,viez" (Galat. 2, 20)? Precum acolo, aşa şi aici <|ic: „V iezde acum nu e ti, ci v iază in t ru m ine C h r is to sc ăc î as t-feliu trebuie să fie creştinul j.^etuiu viez, <Jice, viaţa comună,viaţa obştească ca toţi eei-l-alţiV," Bară cum de nu viezl,fericite Pavele? Nu ve<Jî şi tu sorele ca totă lumea? Nu

respiri acelaşi aer comun tu turor ? Nu te hrăneşcî cu aceleaşimâncări, cu care se hrănese toţi ? Nu calci pe pământ, p r^cum şi noî ? Nu aî trebuinţă de somn, haine, de îh~călţăminte? De cs deci ţlici „nu vie’z “ ? Cum nu viezî? Dece deci vorbesc! cu fanfaronie? *Nu sunt fanfaronade acestea, "căci .dacă faptele nu ates tează aceasta, cu dreptcuvânt ar putea să <Jieă cineva că este fanfaron ad ă; darăcând faptele atestează, apoi atunci unde e fanfaronada?»Şi cum ei nu viază, o vom afla îndată, căcî şi în alt loc<jiee: „E u m -am re stig n it lum ei, şi lum ea mie" (Galat.

6, 14. F apt. 17, 28). Cum deci ţii ce „nu m aî v ie z“ şi cumapoi $iee: „m ie a v ieţui e st e C hr isto s" , ascultaţi. Nu



OMILIA IV 33

mele v ia ţă, a vieţui , a v ia , are, iubiţilor, multe- sem nificări^ dupre cum şi numele de m drte , a muri, a fi m o rt.In adevăr, după cum este viaţa co rporal^ sau aşa <Jisăviaţă a corpului, to t aşa.rviaţ& se numeşee şi acea a pgcatului, precum <Jice aiurea : „Câcî dac ET m urim păca tu lu i,in ce chip încă vom mai fi vil întru 4£nsul?“ (Rom.6, 2). Aşa dară viaţă se numeşee şi faptul a vieţui în p6cat.Luaţi sama bine, v$ rog, pentru ca nu cumVS sâ ne jelimîn zadar. Viaţă, -nemuriţâre şi eternă este viaţa acea dinceriurî, dupre cum <Jice : „Cit p e tre cere a nost rS in ce riu rîeste" (Filipp. 3, 20), însă viaţă este şi acea a corpuluî, pecare o indică când <Jiee: „Câ. p rin tr -â n sul vie ra , şi nem işcăm , şi sun te m “ (Fapt-,. 17, 28), adecă el nu spuneaici de a nu duce viaţa acea naturală, ci v iaţa acea a păcatelor, pe care o vieţuiesc toţî omenii. Cel ce nu are poftă deviaţa aceasta presen tă, cum se pote dice că trăieşce? Cel cese grăbeşce de a ajunge maî curând la viaţa ceia-l-altă, cumse poţe dice că trăieşce aicî? Cel ce despreţueşce mortea,cum se pote spune, că trăieşce? Cel c e 'n u doreşce nimicdin cele ale lumeţ, cum se pote spune că trăie şce? Duprecum diamantul nu se p6te încovăia, orî şi cât 1-aî izbi, întocmai aşa. şi Pavel. „V iez, dice, nu eQ, ci v iaza in tr um in e Chris tos '*, adecă nu omul cel vechiti, ci cel no ii; şiearăşi. în alt loc: „T icălos om su n t e ti!' C ine m 6 vaizb ăvi de tru pu l m o rţii ac eştia ? “ Ast-feliii decî, acel cenu se ingrijeşee-de hrană, de haine, şi în fine nu se în-grijeşce în tru nimic de cele presente, cum vieţuieşce? Unast-feliti de om nu vieţuieşce nicî chiar viaţa aceasta naturală, pentru că cel ce nu se îngrijeşce (ie nimic din cele

pămenteşcî nu vieţuieşce. Noi care facem totu l pentru satisfacerea poftelor acestei vieţii, noî dic, trăim aceasta viaţă,eară el nu trăia. Pen tru că dacă de nimic din eeie de aicinu se ocupa, apoî cum atunci trăia? Cum că el nu trăia,şi nicî nu cerea ca să vieţuiască via ţa aceasta natura lă, ospune în altă parte: „E ară ce viez acu m în tru p , în trucredinţa fiului luî Dumnezeii viez, care m-a iubit, şis*a dat pre sine p e n tru mine" {Galat. 2, 20), adecă vieţuiesc o viaţă nouă, o viaţă cu totul schimbată.

Tote acestea ei le spune pentru încurajarea Filippani-

lor. «Sâ nu credeţî, dice că m§ lipsesc de viaţa ac easta;dar apoi chiar aici trăind, eu nu vieţuiesc aceasta viaţă, ci



3 4 OMILIA IV

aceia pe care o voeşce Christos.* Pentru câ spune 'mi terog: cel ce despreţuieşce aveTîle, desmerdările vieţeî, fomeaşi setea, periculele, sănătatea şi posibilitatea de a scăpa de pevicule, unul ca acesta trăieşce 6re această v iaţă? Cel cenu are nimic aicî, cel ce de m ulte orî voeşce a s e scăpa deaceastă v iaţă dacă ar fi nevoe. şi n u , s-ar împotrivi de loc,trăieşce el ore această viaţă ? Câtuşi de puţin. De cât, enecesar de a vg da exempie, spre a invedera maî binefaptul. Fie, de exemplu, un om bogat forte, aibă averemultă, ai ba şi servito ri mulţi, însă de nimic din acestea sănu se folosaseă; ore acest om se pote ^ ic ecăe bogat, dacă

nu se foloseşce din bogăţia sa? Câtuşi de puţin. Vadă apoî pe serv ii seî "risipind averile luî si umblând ca zăpăciţi în'tote părţile, şi el să nu se intereseze de loc; fiind lovit, sănu sim tă nimic ore vom putea dice noî e£uacest om este bogat? Câtuşi de puţin , de şi dealţ-felifi to tu i este ai seti.Tot ast-feliu şi cu Pavel. „Mirc, dice, a v ieţu i es te Ch risto s ." «Dacă voeşd a examina viaţa mea,acelaşi sunt. „Ş ia .m uri d o bâ n dă (câştig). “ Pen tru ce? Pentru că maîcurând voiii a me udî eu-el, pentru că mai bine este atrăi murind. Nimic grozav nu'mî vor putea.face eel ce mgom oră despărţindu-mâ de viaţa aceasta, şi scăpând u-m 6 deea.» Dară ce.? Trăind aicî pe pâment nu eşti ai luî Christo!;?Ba da, şi încă forte mult. „Eară dacă a vieţui în trup,ac ea sta îrm este roda lucrului, şi ce voiii alege nuşciit“ (Stih. 22). Pentru ca să nu \1ieă cineva ;- apoî dacăaceia este a trăi, de ce atuneî te-a lăsat. Christos aicî? priveşce ce respunde el: ro d a lu cru lu i este , (Jiee, a v ieţui într u p . Aşa că e posibil ^ a li cineva folositorii! şi in viaţa presentă’ de şi nu trăi&şce, după cum fac ceî maî mulţi.

Aceasta o dice apostolul, pentru ca nu cumva să'ţîînch ipuîcâ -iei rtefaimă viaţa aceasta, sau să «Jicî: apoî dacă la nimicnu folosim aicî, pentru ce nu ne-am ridica viaţa «inguri, pentru ce nu ne-am sinucide? Câtuşi de puţin , (Jice el; e posibil de a câştiga şi aicî, de şi nu trăim viaţa aceasta, cio alta viaţă cu mult maî bună. Dară pote va <Jiee cineva«apoi aceasta înseamnă că’ţi aduce ţie rodă?» Da, râspundeel. Unde sunt acum ereticii? Iată că a trăi acum în trup,este roda lucrului. „E ară ce viez acum în tru p, în trucr ed in ţă v iez ", şi pen tru aceasta este roda lucrului. „Şi

ce vo iţi a lege, n u şc iu / V a l! Cată filosofie! Cum a dă-molit pofta de viaţa presentă, şî cum a făcut aceasta, fără



OMILIA IV 35

să. o de fa im e! A spune că a muri este câştig, prin aceasta

el a da moli t pofta de -viaţa pres en tâ ; eară"pe dealtă partea spune, câ a via în trup este roda lucru laî, prin aceastaa arătat câ şi viaţa presentâ e trebuitore, dacâ o între buinţăm bine, dacâ producem râde, pentru câ a fl fără râde,e to t una cu a nu vieţui, cu a nu avea viaţă. Deal t-feliu,noî respingem chiar pomii aceia care nu fae rodă, duprecum respingem pe acei uscaţi, şi imediat îî punem pe foc.Tot aşa si cu viaţa. A trăi, îri şine este indiferent, pe câtăvreme a trăi bine, sau r£u, aceasta zace în noî înşi-ne. Ast-feliu deci noi nu urîm viaţa; e posibil de a vieţui şi bine; precum şi dacă am întrebuinţa-o reu, ea râşî nu o defăimăm

pentru că nu ea este eausa, ci voinţa celor ce o în trebuînţazârSu. Dumnezeii te-a făcut ca sâ viezl, înse să. viezi în el,tu îns8 trăind in pScat din imboldul rgutăţei, singur te facivinovat de to tă pedeapsa. Dară ce apui, fericite Pavele? Nuşeii ce vei alege? Aicî însS el a descoperi t /n n mare .mister,că adecă era stăpân de a se duce, s;i.u nu, dară când :e vorbade alegere, atuneî no! suntem stăpâni. „Ce vo iu aleg e,dice, nu scifit. “ Dară în tine zaee a alege ; şi de unde vine....nepricepere a ta de a alege? Da, dice, şi de. aceia aşi voi sgcer in ajutoriti charul )uî Dumnezeu. „Că, s u n t cu prin s de

am ân două, d o rin ţă avCnd a 1116 slobozi ." Priveşce filosofi a acestui fericit, cum şi dragostea lui prărintească cătrăFilippem. Cu aceasta el ii mângâe şi încurajazâ în acelaşitim p, căci iî vftd că el este stăpân pe alegere, şi că aceastase face nu din reutate ominească, ci din iconoinia liii Dum-neijefi. «Dece sunteţi trişti, dice, gandindu-v€ la .morte? Eracu mult maj bine a vgfidus maî de demult.» „A. m 6 slo bozi şi îm preună cu C hristos a fi, cu m u lt m al bine,earSL a rfemânoa în tr u p , m ai de folos es te p en tru v o î.“Tote acestea sunt premergătore morţii luî viifcâre, ca să osuporte il cu cu ra j; acestea tote conţin în ele multă filosofi e. —«Bine eate, dice, a me elibera de aici, şi a fi împreună cu Christos, căci mortea este din tre cele indeferente.»Mortea în sine, nu e râu lucru, ci rgul este de a fi pedepsitdupă m ort e ; deasemenea nicî vr’un lueru bun nu estemdrtea, ci bunătatea este de a fi cu Christos după morte,ast-feliu că după morte, sunt saii bune, saii rele.

*) Aşa dară, iubiţilor, sâ nu jelim cum s-ar întâmpla

*) Favt ta morală. Pe ceî pScatoşt trăind, sau murind, trebuie a-1 jeli, m al cu sam ă pe ceî n ebotezaţi şi pe cei bo gaţi, — şî câ mult

folosesc celor reposaţ! milosteniile ce se dau pentru denşii, cum şi liturghiile ce se servesc pentru pomenirea lor. (Veron.)



3 6 OMILIA IV

pe ceî reposaţî, şi nicî să ne .bucuram pentru cei ce trăiesc.Insă cum? Să jălim pe-ceî p&eătoşi nu numai când suntmorţi, ci chiar când sunt vi!. Sa .ne bucurăm pentru ceî buni ai drepţi, nu numaî când trăiesc, ci chiar şi când re- pausazâ, Pentru câ aceia chiar fiind vil murise deja, earăaceştia chiar şi murind trăiesc; aceia şi în timp ce sân taici, sunt de jelit tuturor, pentru că sunt urîţî lui Dumne-4efi, eară aceştia duc6ndti-se de aici, şi acolo v o r fi fereci ţi,căci s-aii dus'la Christos. PScâtoşiî ori unde ar fi, sunt de parte de îm păra tu l slavei, şi de aceia sunt demni de lacrimi; pe când drepţii, fie aici, fie acolo,-sunt.. Împreună, cu

împăratul, şi mal cu samă acolo iî vor fi mal aprope, nuca prin oglindă'1), nicî prin credinţa numai, ci fa ţă cătrăfaţă. Deci sâ nu plângem cum s-ar întâmpla pe ceî morţî,ci pe cel morţi în p&cate. Aceştia su nt vrednici de plâns,aceştia sunt vrednici de bocete şi -lacrimi. Căcî, care spera nţa de mântuire pote fi, spune-mî, de a se duce cinevaacolo însoţit de pficate, acolo, <Jic, unde picatele nu se potîndepărta? Pe cât timp se gaseşce aici, este pote speranţăde a se schimba, de a se face maî bu n ; ■dar când el"plecând de aicî s-a dus în iad, unde nu se pote câştiga nimic

prin pocăinţă, dupre. cum şi <Jice: „Că în ia d cin e se vam ăr tu ris i ţie ? “ (Pff. 6, 6), apoi atunci cum sâ nu fie vrednici de jale? Sâ plângem pe cel ce astfeliu s-au dus de lanoi, nu opresc, sâ-ţ plângem, ins6 nu sluţindu-ne, .nu smul-gendu-ne pgrul, nu golindu-ni braţele, nu strîrnbându-ne faţa,nu îmbracându-ne in negru, ci în iinişte vărsând lacrămiam are în sufletul nostru . Pentru că este posibil, şi fără oastfelift de pompă, de a plânge amar, şi nu numaî a se-mom iţâri, —căci cu adevărat că cele ce se petrec la morţîdin’ partea unora, în tru nimic nu se deosebesc de momiţărilşi jucării copilăreşcî. Căcî, credeţi-m§ că acele bocete, acele băfcai în pept prin tSrg nu sunt de "îoc plăcute, ci mar multse petrec pentru ocbiî lumeî, pen tru ambiţiune, pen tru slavădeşartă. Mulfce femei apoî, aii aceasta ca o meserie. Plângicu am ar, suspină în casă, pe cAnd nim eni nu te vede ;aceasta este frumos, aceasta este plăcut, aceasta te şi fo-loseşce. Cel ce jeleşce astfeliii pe mort, cu a tâ t maî multel se va încerca ca nicî-odată să nu cadă în păcatele celui

’) Textul e precum urmează: ob t-A doMou, o h iclsTEwţ, a l l â . . . Iris6 citatul aces ta este din I Corinth. 13, 12, unde se ce- teşce : &Xît;oji.sv fap ap-.-. 'esonrpou = prin oglinda. J'rad.



OMILIA IV 3 7

mort, căci înfricoşat va fi la urm ă acel pScat. Plângi pe ceî

necredincioşi^ plângi pe cet care cu nimic nu se deosebescde aceia, voiu ~să $ c pe ceî duşi de la noî fSră a fi lumi-naţf cu sf. botez, pe ceî fâră pecetea char ului Sf. Duch.Aceştia cu adevărat că sunt vrednici de jale, vrednici desuspine, pen tru că se găsesc afară, de împărăţie, la un loccu ceî condamnaţi. „A m in <Jic v6ue, câ dac ă nu se vanaşce cinev a din apă şi din duch, nu v a .Jn tra intruîm părăţia ce rtu rilo r" (Ioan 3, 5). Plângi pe cel ce morîn bogăţii, şi cari n-aQ gândit nicî-odatâ'de a scote din bogăţii vre o înătigaere sufletelor lor, cari au între buinţat pu

terea şi bogăţia maî m ult ca să potă spăla şi astu pa pica tele lor. Pe unia ca aceştia îl plângem cu toţii, fie în par-ticular, fie şi in public, insă cu demnitate, cu înţelepciune,şi nu în alt mod, de câ t de a-î avea ca pildă pen tru noîînşi-ne. Pe unia ca aceştia iî plângem, nu o $ nici douS,ci*în tâ tâ viaţa n&strâ.’O, astfeliu de lacrima n u e re su lta tădin vre-o patimă neraţionată, ci izvoraşce din dragostea părintească; aceia e din patimă neresonabilăp şi de aceia se.şi stingfT degrab, — pe când dacă izvoraşce din frică deLmmneijleu, remfl.no pururea. Plângem pe unia ca aceştia, îiajutam după puterile nâstre, vom găsi noi vr'un ajutor, fiecât de mie, să li dâm, însg îi ajutăm, şi-î vom ajuta. Cum?şi în ce mod? Riigându ne pen tru denşii, punând şi pe alţii de a so ruga, săracilor a li da milostenii pentru sufletelelor. Faptul in sine are ore-care mângaere sufletească, căciascultă ce spune Dumnezeii: „şi voiu a p ăra ce ta te aaceasta, .pet i tru m ine, şt pe ntru Da vid robul ineîi“(IV. B,eg. 20, 6). Dar dacă num aî am intirea dreptului şi aavut atâta putere, apoî când să fac încâ şi milostenii pentru cel reposat, cum să nu aibă nici o-putere? Nu degeabas"-a legiferat de cătră apostoli, ca să so facă pomenire la

sfintele şi înfricoşatele taine pentru ceî m utaţi de la noi,aQ şciut iî că m ult folos vor avea, m ult ajutori îi vor că păta . Pentru că, iubiţilor, când întregul popor stă cu m anele ridicate cătră DumneţleQ, când" clerul întreg se r6găcând înfricoşata taină stă de fa^ă, apoi cum sa nu îmblânzim pe Dumnedeâ, rugându-1 pentru dânşii ? Aceasta însfse face pentru cei ce aii m ur it în credinţă, pe când ca tihumenii nu se vor învrednici de o astfeliu de mângâere, c:sunt lipsiţi de orî-ce ajutoriQ de felul acestuia, afară d<unul singur. Şi care e acel aj iito riă? E permis a da eleimosină săracilor pentru dânşii, şi prin această li se vs



38 OMILIA IV

aduce ore-care mângăere, căcî Dumnedetî voeşce a ne puteafolosi şi prin alţii. Pentru ce ore a poruncit aji e ruga pentru pacea şi bună starea a t 6tă lumea? Pentru.ce pentru to ţîomi-nil? De şi între toţi pe cari ’i pomenim, sunt şi hoţi, sunt profanatori de morminte, sunt şi tâlhari, saii şi a'lţîi cari gemsub povara a miî de rele,—şi cu tote acestea pentru toţî ne-rugăm, căcî pute va fi şi pentru denşii vr 'o întorcere ore-care,vr’o uşurare a suferinţilor lor. Dupre cum ue rugăm pentru,cei vii, cari! prin faptele lor nu se deosebesc cu nimic de"ceî morţî, to t aşa e bine a ne ruga şi pentru aceia. lobaducea sacrificii peii tru . fiii sSî, şi-I uşura de pSeatele lor.„Nu cum va, dice, să fi ■c u g et at cev a TSQ în inim ilelo r“ (lob, 1, 6). Aşa se îngrijaşce cineva de copiT. El nudicea, ca mulţi alţii, voiQ lăsa co pi ilo r a v e re ; nu <jliceâ,li voiu da lor slav ă ; nu dicea, li voiu lăsa stăp ân ireas up ra „ a lto ra , saii li voih cu m p ăra m oşii, însă ce ?„Nu cum va să fi .cug etat ceva r6u în inimile lo r.“Ce folos este de acelea, dacă nu remâne nimic din ele?«Pe împăratul tuturor, dice, îl voiii face îndurătorul cătrâdânşii, şi nimic nu li va lipsi după aceia.» „D om nul m§va paşce , <jiee, şun in r ie n u ’m î va lip si “ (Ps. 12, 1).Aceasta este avere mare," acesta este -tesaur nepreţuit,.Dacă avem frică de Dumnedeu, nimic nu ni mai trebuie ;dară dacă aceasta nu o avem, apoi chiar împărăţie de amavea, vom fi totuşi mal săraci de căt toţi ominii. Nimicnu este egal cu Cel ce se . teme de Dornnul- „F rica D om nu lui, dice, to te le co vJrşaşce“ (Sirah. 25, 14). Aceastasă o câştigăm şi pentru ă o câştiga tote să le facem. Chiarde s-ar cere ca să ne dăm şi sufletul, chiar s-ar cere ca

corpul nostru să fie îmbucăţit, nimic să nu cruţăm, totulsă facem spre a căpăta în noi frică de Dumnezeii. Căcî numai astfeliii vom fi mal bogaţi de câ t toţ.î, şi ne vom învrednici de bunurile viitâre, prin Domnul nostru lisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf;-Duch, se cuvineslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veeiî vecilor. Amin.



OMILIA V 33

„Şi .ce vo iţi.ale g e nu şciti. Că su n t cup rins deam ând6u 6, do rinţă ave nd a ra§ slobozi şi îm pre un ăcu Christos a fi, cu m ult m aî bine. E ar ă a rem&neain trup, mal de folos este pe ntru voî. Ş i acea stanădăjduind şciti, că voiu re m ane a, şi îm pre un ă voiu

p e trece cu voi cu to ţi, spre spo rirea v fe trS şi bucuria credinţei. Ca lauda vdstrS 'sâ spo r iasca în truCh ristos l isus prin m ine, prin ve nirea mea earăşi cătrăvoî“ (Cap. 1, 22—26)..

Nimic nu pote fi maî fericit, ca sufletul lui Pavel, înacelaşi timp şi maî curajos. Toţi ne înfricoş&m de mârte,<Jic, unia din causa;' mulţimeî pecatelor, dintre carii şi eusunt unul, alţii din causa micimei de suflet' şi a ticăloşieilor, printre carii nicioda tă nu voiu face parte eu, căciaceştia su nt omeni trupeşei, cari să tem de frică. Deciaceia, de care noi cu toţii ne îngrozim, el o doria, şi segrâbia de a se duce maî curând la Christos, dic6nd că aseelibera cu mult maî bine este. Dară ce spuî ? Urmând a teduce de aici cătrâ ceriu, şi a fi cu Christos împreună, huşeii ce vei alege? InsS departe acestea de sufletul lui Pa-vel. Căcî cine, dacă i-ar spune cineva aceasta şi l’ar asigura,nu ar respunde imediat: da, căcî dupre cum a se eliberaşi a fi cu Christos nu este în puterea ndstrâ, tot aşa şi aremanea aicî, liu este în puterea ndstrS. Ins6 ambele

acestea sunt ale luî Pavel şi ale fericitului s&ft suflet, căcîel avea nădejde. Ce? Voe*şd a fl cu Christos, şi încă temaî îndoeşeî, că nu şciî ce vei alege ? Şi nu numaîaceasta, dar încă pare câ, preferi a„r£m ânea aicî, a rămâneaîn corp. Dară ce? Nu al trăit o viaţa întreagă plină deamărăciuni ? Nu aî fost dese-orl în privegheri, în primejdii pe marea, în fonie şi în golătate, în grijî peste m&Surâ ? Nu te îmbolnăvial şi tu , când alţii boliaii? Nu te aprindea! pentru cei ce se scandalizaţi ? „Intru tâte puindu-ne prenoi înainte ca slujitori ai luî Dumnezeii, întru multă

răbdare, în năcazuri, în nevoi, în s t r âm to ră r i, î n t ru



40 OMILIA ~V

bătâ î, în tem n iţe , în neaşezăr l, în ostenele, în privi-gh erl, în pos tu ri, in „curăţie, în tru c un oştinţa, într uîndelungă răbdare, I ii bunătate, întru Duc&ul Sfînt,in dragos te nefăţavnică . . , D£ la Iudei de c incî -orlcâ te p at ru z ec i fără u na am lu a t ; de t re î -or î cutoege am fost bătu t , od ată cu pe tre am fost împ roşcat ,de trel-or î s-a sfăr imat 'corabia cu mine, o n6pte-şio întru adânc am zăcut. In primejdii în riurî, 'In prim ejdii de c ătră tâ lh a ri, în prim ejdii în ce tăţi, în

prim ejdii in p u s tia . (i i Corinth. 6j 4 - 6 . 11, 24 -26).- Nu tu ore, când întregul neam al .Galateriilor se întorseseIa observaţiunea şi îndeplinirea legel, aî strigat grăind :„Cei ce vo iţi sâ v ă în d re p ta ţi p rin lege, din ch ar aţică$ u t“ (G-alat. 5, 4) ? Cât nu le-al jel it atunci, şi încă maldoreşcî o viaţă, a tâ t de schimbăciosă ? Dacă îns&, nimic dinto te acestea nu ţi s’a în tâm plat, ci tote cele ce ai s&verşitle-aî săvârşit fără nici-o „frică, eî.bine , nu trebuia ore. ca,fiind In nesiguranţa de viîtoriu, să, te gr&beşcl a ajunge laun liman lin iştit? Care îieguţitoriu, spune'ml, avend plină

corabia cu multe bogăţii, .ar prefera încă a naviga mal de parte , pe când înaintea sa este limanul acela liniştit, undeel-se p<5te rep au sa? Care lup tător iu a r prefera încă a selupta, după ce a ..venit timpul dejâ de a fi încununat ? Caregeneral, după ce s*a term inat deja rfisbomî cu slavă: şi trofee?ar maî primi .îne£ ide a se osteni şi de a pune arm ata înordine de bâtae, în loc să se repauseze ? Cum ? Tu care aîtrăi t o viaţa atâ t de am ărită, mal voeşcî incă a rgmâneaaicî? Nu tu ore (JiceaJ: „H 6 te m ca nu cu m va alt or a propoveduind, în su ’ml să m 6 fac n etrebn ic" (I Corinth.

9, 27)? Dacă nu de alt-ceva, cel puţin măcar pentru aceastatrebuia să doreşcî a scăpa de această viaţă. Dacă cele pre-sento ar fi fost-încărcate de miî de bunâtâţî, totuşi pentruChristos cel dorit, ar fi trebuit a rîvni scăparea de această-viaţă. V a î! Ce suflet fericit! Nimic nu este egal cu sufletn’lui Pavel, şi nicî d u v a f i i Te temî de viitoriu, treci priimiî de dureri, şi to tuşi nu voeşcî a fi cu Christos? — «Nu<Jjce e l ; şi aceasta to t pentru Christos, pen tru ca să fa<maî a taşaţî încă de Christos pe toţi acel pe cari îl ’am făcu1servi al luî, pentru ca plantele ce le-am plantat, să facî

rodâ. Nu m-ai auflit spunând, că eu nu caut interesul meiici acela al apropeluî ? Nu a l audit că ni'am da t pe sine'manathemeî, num aî ca să pot apropia pe mulţî de Christos1



OMILIA V 4 1

Eli deci, care am preferat acelea, nu ore cu mult mai alesvoitt prefera aceasta, păgubindu-mS cu plăcere pe mine în-su’mî, prin întârzierea mea de a mS uni cu Christos, numaîca sâ p6tâ fi vre-o m ântuire pentru dânşii* ? Cine va spune puterile tale, Domne, câ nu aî lăsat pe Pavel sâ greşascâ,şi câ aî arătat omenire! un astfeiiu de bărbat fc-Te-a ţi lâiirdat pe tine toţi îngerii în tr ’un glas, când aî făcu t steleleşi când aî făcut sorele, însS nn atâta, nre cât te-ati lăudatcând a*î a ra ta t omenireî pe Pavel! De aceia maî st rălu ci ta devenit pâmentui de câ t ceriul, mai luminat de cât lum ina soreluf, mai strălucite sclipirile, şi mal- <încântătore■rasele ce emană din el! El ni-a. produs nouS fruct, nu ddră

grâu mgrâşat, nici rodii de acele cultivate, ci fructu l evse-viei pe care l-a dus la maturitate, şi pe care îl ridica de jos orî-de-câte ori cădea! Sorele acesta'"ete pe ceriti, uu va putea nicî-odată aju ta mugurit cei patre<JS aî pomilor, pecând Pavel întorcea pe ceî cari aveaţi .mii de putregaiuri,voitt sâ dic miî de păcate. Acela se ascunde noptea, earăacesta încontinuu resboieşce pe dîa-vwM, căci nimic nu l-aoprit, nimic nu l-a stăpânit- Acela purtSMdtr-'se pe bolta ceriului, slob6de din înălţime razele sale jos pe pâm ent, earăacesta răsărind de jos, nu a umplut de lumină numai mijlocul ceriului şi al pâm entui ui, ci de'nda tă ce şi-a deschisgura a um plut de plăcere neg răită chiar şi peîngeri! Căcidacă pentru un pCcătos ce ’se face bucuriemare in ceriuri, dară el care de la cea dintâi cuventare avînat pe mulţi în Domnul, cum să nu umple de bucurie puterile cele de sus ? Şi ce dic ? Ajunge ca Pavel sâ vor bi ască cât de puţin numai, şi puterile cele cereşci sâ sevesel iască şi să salte de bucurie. Căcî dacă munţii săltauca berbecii când Israiliţiî atl ieşit din Egipefc, dară ore cânddminiî se strămută de pe pâment la ceriti, câtă bucuriecredî că es te? «De aceia deci, a remânea în trup, maî de

folos este pentru voi.»Dară. noi ce justificare vom avea? De m ulte ori esort it cuiva ca să vieţuiască în tr ’o cetate mică şi săracă,şi cu to te acestea nu preferă a se duce aiurea, ei remâneacolo; Paveî urma a se duce la Christos,şi totuşi nu voia, —la Christos, ^ic, pe care atâ t de m ult îl doria, în cât pentru el preferase chiar şi gheena,—ci voia să remână aicîInptându-se pentru ominî. Aşa dară ce scuză vom avea?Ore tot-deauna trebuie a ne aminti de Pavel aşa cum s'arîntâmpla, fa râ a trage niscareva învăţăminte , lîiscareva fo-lose? Priveşce ce spune el: a arăta t, că a se elibera şi a

71538 6



4 2 OMILIA V

se duce la Christos este cu mult mai bine, indemnându-îtot-odată.de a nu se întrista pentru ac es ta; a arăta t apoi,că chiar de ar remânea, o face aceasta pentru dânşii, şi nudin causa vicleniei duşmanilor lor. Deci pentai ca sâ creadă jl, arata, şi causa pentru care remâne. *Dacă aceasta e abso lut trebuitor a o face, voiii remânea negreşit*; şi nu odice în mod simplu, ci «împreună cu voi voiii petrece,adecă voiii fi vădut de voi.* Pentru ce? „S pre sp orir eavdst rS şi. bucuria c re d in ţei." Aici iî îmboldeşee, ca ore-cura să tie cu băgare de siraâ la faptele lor. <Dacă pentruvoi rămân, dice, luaţi aminte ca nu cumva sâ faceţi de ruşine re m inerea mea. Urmând a vid ea. pe Clinstos, eti, pen

tru sporirea, voştrS, am pre fera t a remânea. Fiind-că pre-senţa mea contribuie—atâ t la credinţa cât şi la bucu riav6str§, de aceia am preferat a remânea. j Dară ore ce ? Elremânea numai -pentru Filippenî? Nu remânea numaî pen tru(Kinşiî, eară aceasta o dice maî m ult ca să-I satisfacă pedânşii, pentru dragostea ce aveaţi cătrâ el. Şi cum era cadănşiî să spoviaseâ hi_ cred in ţă'? «Ca maî m ult să vg apăr pre "voi, dice, ca- pre nişte pin, cari aQ nevoe ci-) ■mam ă, pănă ce vi se vor invîrtoş* aripele.» Aceasta o dovada m are! iubirt ce avea câ tră iî. Tot astfeliG şi noî face tu când

voim să stimulăm pe cineva, câcl.ţjicem: «pentru tine amremas, ca s ă.t a fac om -bun şi folositorii.» „ P e n tr u calauda v 6stre sâ spo r iascâ întru Christos l isus pr inmine, prin venirea mea earăşi cătrâ voî," aî v&clutcă a fi cu voi această însam nă ? Priveşee umilinţa Im,căd după ce a ^is spre sporirea vostrfi; apoî arată căaceas tă e şi s pre folosu l Iul, ceia ce *rtealtfeliii face şiatunci când scrie câtră Rom ani; „A ce as ta este c a-să jn Sm ân gâ ia îm p reu n ă cu v o i", după ce maî sus a dis~:

„Ca sâ vg dati vouS ceva dar duchovnicesc/ (Rom-l, 12. ll).Dar ce înseamnă: „Ca lauda v6stre să sporiască" ?

Adecă a trăi corect, căci aceasta es te lauda în Christos, ase rezema pe credinţă. „C&cî ca re es te n â d e jd e a n 6sti'G,sati bu curia, satt cun una lau d ei? AU no şi v o l“(I. Tesal. 2, 19)? şi în alt loc: „Ca la ud a v 6str£ su n te mnoî, p re cu m şi vo i a nâ strf e“ (II, Corinth. 1,14), adecă«ca sâ mă laud cu voî mal mult». Şi cum ? „Ca s â sp o

ri as că lau da v o s tr 8“ $ce , a decă ca să am ocasinnea a



o u a u v 43

me lauda maî mult, progresând voî în virtuţile evanghelice.

„P rin v en irea m ea earăşi cătrâ voi. “ Dară ce? A venit orela dânşii? Şi aceasta se cere a se şei, dacă a venit? „Num ai cu vred nicie du pre evangheliar lui C hristos s ă

p e tre ceţi" (Stih.- 27). AI vedut câ de aceia a spus to tecele de maî sus, ca mai mult să-î îndemne de a se îndeletnici cu vir tu tea ? Dară. ce înseamnă „ n u m a i* ? Acestnum ai este ceia ce se cere, şi nimic, a l ta ; «când aceastava fl, nimic tr is t nu -se va petrece cu vai.» .„Câ sa ii ve-nin cL şi ve^&ndu-vS, safi ne-fiind d e 'f a ţă, sâ au d cele

v e n tr u v o i“ (Stih. 27), Nu le (Jice acestea ca cum dejase dusese şî sosise la il, ci «dacă aceasta se va întâmpla,saQ si nefiind faţă, să pot a m§ bucura*- '„Sâ au d căs ta ţî î n tr ’un duch şi in tr'u n sufle t." A ceasta'este nmîcu samă ceia ce reuneşce pe credincioşi şi cimentează dragostea dintre iî, ca să fie un a (Ioan 17,: 11),ca d „ to tăîm părăţia ce se îm părechiază în tre sine, se pu stieşce"(Math. 12, 25). De aceia şi Pavel peste tot locul sf&tuieşcela concordie. De aceia şi Christos tjice: In tr u aceasta va

cun oşce lum ea că su n te ţi ucenici ai m ei, de v eţiav ea dr ag os te în tre voi" (Ioan 13, 35); '^Sâ' au d câs ta ţi î n tr ’un du ch şi in tr 'u n su flet" , adecă «nii cumvaiiind în aşteptarea mea sâ ve leneviţi, şi apoî nevăden-dn-mC venit la voî sâ vg moleşiţi cu totu l. Efl pot amă bucura deopotrivă şi di ti auri te numai*» Ce vra sădic â: „ in tr ’un d u ch “ ? Adecă in ac ela şi ch a r a] concordiei, acela al bunei voinţf, Căci unul este duchul, adecăcând cu LoţiI avetn un duch; dara a avea acela şî duch,es te aceiaşi cu a fi un suflet. Iată că vorba un -suflet, se

ia aicî în însemnare de concordie, şi iată apoi că maî multesuflete se represintă prin vorba „un“. Astfelifi chiar era învechime: „E ar ă inim a şi sufletul m u lţim el celor ceaii cr ez ut , er a un u]“ (Fapt. 4, 32). „ îm p re u n ă ne-voindu-v6 l) p en tru c redinţa ev an g h elie i / Daiâ ore pentru credinţa evangheliei sâ se lupte îm preună? E posi*

*) Tex tu l gr ec est e precum ur m ează: „SuvciţiXoSvieţ i-j itbts*. too sia-fftXUo. Verbul oovi»8'î,l(ii nu înseamnă a se nevoi ci a ee Jupta împreună cu al{H Deci traducerea justă ar ti; luptăr/du-ve împreună

pentru cred inţa evangheliei Trsd.



44 OMILIA V

bil aceasta? JSTu cumva pote iî ae resboiaâ nniî pe a lţii? Nu, ci pare că li sm m e: «Uniţi-vS împreună. în. lupta pen

tru credinţa evangftehei.»„Şi nesfiindu-vfi in tru nim ic de cei îm pro tivnici,

care acelora este arătare a pe njâre î , eară vouS am ân tuireî , şi a c ea sta -d e la D um nez eu" (Stih. 28).Bine a dis el nesflindil -v6, căcî astfeliu su nt îndreptatet 6te tendinţele duşmanilor, ca să sperie numaî. «Nicî intr’uncas, dice, orî-ce s'a r întâmpla, chiar primejdii, chiar intrig i,să nu v5 sfiiţir-căcl aceasta este ca rac teristica ominilor corecţi. Aceia nimic a lt nu pot .facer.de ..cât sâ sperie numai.* Dară fiind-că era. natural ca ii să se sperie audind de multele sufe rinţî a]e iui Pavel, de aceia pare că li ţlice : «Nuv6 spun ca să nu vS nelin iştiţi de loc, ci sâ nu v6 sfiiţi, sâdu v6 temeţT, c ij n că mal mult sâ-î dispreţuiţi. Căcî dacăvor videa ca de şi făuresc jg il de vicleşuguri şi to tuşi nu pot nicî măcar să v6 sperie, W aiCf"vor avea dovada per-derei lor. Dacă astfelifi veţi sta, de aicî se va face învederată perderea lor şi mân tuirea vostrg. Cand persecutoriinu pot vătăma cu nimic pe cel persecu taţi; cand cei cecugetă rele asupra altora, nu pot cu nimic v â tâ m a; cândceî ce stăpânesc nu- po t Jfoce nicî un rSu celor stăpâniţi,

ore de aicî nu li se probează„cu-evidenţă câ il sunt perduţî,că nimic nu pot, ca tote ale lor su nt falşe, sun t slabe?»„Şi acea sta de la D um ne ze ii, ţtice, căci vo ue vi s-ad ărui t pen tru Chris tos nu num ai intru el a crede ,ci şi p en tr u dansul a p at im i" (Stih. 29),,„Earăşi îi învaţă de a'şl modera gândurile lor, atribuind totul luî Dumnezeu, eară a suferi pentru Christos el o numeşee char.• Aşa dar nu vfi sfiiţi, nu vft ruşinaţi, căcî a suferi pentruChristos este un char cu mult mai miraculos, de câtcharulde a învia morţii şi a face miminî.Aici eu su nt datornicul,

eară acolo (a suferi pentru Christos) am datornic pe Christos.Astfeiia că nu numai nu trebuie a v& ruşina, ci încă av6 bucura, ca unia ce aveţi char.» El numeşee char şi virtuţile, nu însă de acelaşi feliu ca şi cele-l-alte, căci aceleaîn totalitatea lor depind de Dumnezeii, pe când acestea de pind şi de noi. Dară de vreme ce şi aici partea cea maimare de acţiune este a luî DumnedeS, de aceia ţlice câ totalu l este al lui, cu care ocasie iiu desfiinţazâ liberul ar bitru , ci numaî că-î face mai moderaţi şi recunoscători.

„Aceiaşi luptă av&nd,care aţi v8$ut întru mine,



OMILIA V 45

şi acum au$iţî“ (Stih. 30), adecă, aveţi şi exemplu. Aiciearăşi îl înalţă, arătând câ pretutindeni şi în tote ocasiunile,ii s-au luptat deopotrivă cu aensui, ca au avut aceleaşi is

pite ca şi dansul. Nu a (Jîs a ţi audit, ci aţi vS$ut, căetşi acolo in cetatea, Filippi s-a luntat Pavel. Decî aceastaeste o mare virtute, pentru care şi G-alatenilor scriind lidicea: „A tâte a aţi pătim it in zad ar? de este şi în zada r"(Galafc. 3,4), şi Ebreilor earăşi li (|icea : „ Aduceţi-vS am in tede fi lele cele m aî dinainte, in tru care lum inindu-vâ

multă Juptă de patimi aţi suferi t , pe deoparte eu ocărişi cu nec az uri privifilâ fâc6nd u-v8 “ (Ebr, 10, 32. 33) şiMacedonenilor (Thesalonicemlor) scriind li spunea: „Că aceiade noî spun ce fel de in trar e am a v u t la vo î“ ,şi earăşi: „Câ vo i ştiţi fra ţilor, in tr a re a n o st re lavoi, că’ n -a fo st d eşar tă1' (l Thes. l, 9. 2, 1), şi în finetu turo r acelaşi lucra m ărturis eşce : lupte şi strâm torări.Dar aceasta nu se gâseşce astă^î printre noi, pote că celmult sâ pătimiască unia pagubâ în averile lor. Dară şi în

această privinţă mărturişeşee mari lucruri de dSnşiî, căci«nora li dice: „Că jefuirea av erilor v âs tre , cn bu cu rie a ţi p rim it’o “, eară altora li spunea; „Că b ine avoit Macedonia si A<;haia a face o îm părtăşire dre careîa săracii sfinţilor din Ierusalim" şi earăşt: „Că rivnacea dintre voi, a îndemnat Dre cel m ulţl“ (Bbr- 10,34. Rom, 15, 26. II Corint. 9, 2).

*) Aî veţîut laudele ce se aduc bărbaţilor de atuneî ?Hoî nu putem suferi nici palme peste obraz, nicî vre-o rănire, nieî vre-o ofensă şi nicî vre-o pagubă de banî. Aceia

co toţii fiind rîvn itorî şi m ar tin aî adevSrului, se luptau pănă la unul, ea ră nou3 ni s-a reeit dragostea cătrâ Chris*tos. Earăşi me vfid silit a a cu sa lucrurile lume! presente.Ce să fac? Nu voiam, ins§ mS vârî silit. Dacă prin tăcereanostre’ar dispărea asemenea fapte, atuneî ar fi trebuit sătac; dar dac* nu numaî ca dispar tăcend noi, ci încă maîmult se înrăutăţesc, apoi atunci e necesar a vorbi. Cel ceacusă pe ceî ce păcătuiesc, daca chiar nimic alt nu l'oloseşee,

') Partea morală. Multe căi a pregătit Dumnezeu pentru noi, ea să nu peeâtuim ; câ noi cu toţiî ave m no voe de m ilostivirea lui Dimineţi efl, şi că nim ic nu mânie pe Dum nez eii - mat mult, ca a ceia de a fi cineva nemilostiv. (Veron.)



46 o m l i a v

cel puţin nu-i lasă de a înainta maî mult în pSeate. Nicîun suflet nu p6te fi a tâ t de neruşina t şi impertinent, căaurind in continuă înfruntări pentru ore-care fapte rele, sânu se ruşineze şi sâ nu plece ochii în jos, din causa multelor răutăţi. Aii, de sigur, chiar şi cei desbr&caţî de ruşineun dram de sfială, căcî Dumnedeti a sădit în natura nostr§ru in a rea de faptele rele. Deci, fiind-că nu eradeajuns ca numai frica să ne cum inţiasjă, a mal pregătit încă şi alte multecăî, spre a nu peeâtui, ca de pildă: a înfrunta pe cei ce păcătuiesc, a s e teme de legile existente, a iubi slava, a sc gândila prietenie. Tote aceste căi su nt pregătite de Dumnezeii,spre a nu pfecătui. De multe orî ceia-ce nu s-a făcut pentru frica de Dumnezeii, s'a fâcu t pentru frica de ominî.Ceia ce se caută este, ca maî ’ntelfl de tote sâ nu păcă-tuim , apoî ca sâ. reuşim a o face aceasta pentru frica deDumnedeti, aceasta e pe al doilea plan. Pen tru cS. cie cePavel sfâmieşce pe ceî ce vor a birui pe vrăşmaşi, să ofacâ aceasta nu din frica de Dumnedeti, ci de a nu căutarăsturnarea? „Ca aceasta fftcend, <^ee, cârbum de focgrăm ăde şcî pre ca pu l său " (Rom. 12, 20). Deocamdată

aceasta se cere, de a săvârşi virtu tea. Cum Miceam, decî,noî avem în noî oro-ea re sfială, când facem fapta rea, şidin contra avem multe bunuri naturale, voiii să (Jic aplecărinaturale cătrâ fapta bună- Aşa de exemplu toţi ominii dela natură suntem împinşi cătrâ milostenie, câtrs filantropie,şi nicî un bun nu este în na tura noştri) de însem nătateaacestuiaj De aceia cu drept cuvânt ar putea cineva sâ cerceteze, de ce acest bun a fost sădit maî cu samă în naturanostrS, de ce suntem aplecaţi de la natură de a plânge, dea ne îndupleca la rugămintea altora, de a fi gata cătră milostivire. Nimeni nu este din na tu ră l ipsit de mânie, nimeni

nu este din natură lipsit de ore-care vanitate, nimeni de lanatură nu este stăpân pe iuţeala, pe când a fi milostiv şifilantrop cătrâ alţii, stă în na tura omului, orî cât de crudar fi eî, orî-cât de sălbatec. Şi ce este de m irare^ când noiavem milă până şi dq fiare sălbatece? Aceasta e proba cămila este sădită în noi chiar cu prisosinţă. Chiar un puiîide lefi când videm câ este betejit, încă simţim ceva milă ;apoi cu atât mai mult când e vorba de ceî de o specie cunoî. Priveşce câţi omenî betegi su nt prirapreturul nostru ;eî bine, aceasta e deajuns de a mişca mila nostrS. Nimic

nu mulţămeşce pe Dumnezeii a tâ t de mult ca milostenia,ca eleimosină (IXsiqjj.osttvij). De aceia cu oleQ {i’Xt'.iov) se un-



OMILIA V 47

geafi preoţii în legea veche, cum şi regii şi prorocii, căcîoleul era simbolul filantropiei lui Dumnezeiil). De aici maiînvăţau, câ şi stăpâiiitoriul poporului trebu ia se aibă, milăcâtră supuşii săi, şi câ Duchul va veni în om prin miiâ,fiind-cil Dumnedeu se milostiveşce câtră ominî şi este filantrop. „M ilueşcî p re to ţi, c a ttf te le p o ţî“ (In ţel. Sol om.11, 24). De aceia se ungeau cu unt-de-lemn (l'Xatov), cad

preoţia din mila (sXsoc) o a făcut, şi regii eu oleu (unt delemn = D.atov) se ungeau. Chiar de ar lăuda cineva pevr 'un stăpâni torre, niraic mai po triv it nu4 va putea <Jiee,de cât „m ila ta, m ilos tivire a ta “, căcî particularitatea

stăpânire! este de a fi milostivă. E uşor de priceput că, şilumea a fost făcută de Dumnedeu din milostivire, şi decişi no! trebuie a imita pe stăpânul nostru. „Mila omuluîcătră apropele seft, earâ mila Domnului p re s te to ttrupul “ (Sirah. 18, 12). Cum însg este preste to t tru p u l?De aî numi pe păcătos, sau pe cel drept, cu toţii avemnevoe de mila luî Dumnedefi, toţi ne folosim de densul,miraiască-se el — Pavel sau Pe tru , sau Ioan. Dar apoiaseolfe-i chiar pe d6nşiî spunând, căcî nici nu e nevoe decuv intele nostre. Ce dice aşa dară acest f er ici t? „Am fost

miluit, câ neşciind am tăcut întru nec red inţă.'1 ţi Ti-moth. 1, 13). Dar ce? Dup& aceasta nu a av ut nevoe demilă ? Ascultă ce spu ne : „Maî mul t de C ât toţi aceiam-ain ostenit, îns6 nu eu, ci darul luî Dumnedeu,care es te cu mine*' (I Corinth. 15, 10). Eară despre Epa-frodit dice: „A fost bolnav aprtfpe de mcir te, ci D um nezeu l-a miluit pre el, şi n u nu m aî pr e el, ci şi premine, ca nu în tristar e pes te întristare să am“ (Filipp.2, 27), şi earăşi: „Peste m ăsu ră am fos t îng reu iaţi şi

p este p u tin ţă, in cât n’aveam noî nădejde nici deviaţă, ci sing uri intri! noî jud eca ta m orţii am av u t,ca să nu fim nădăjduindu-ne spre noî, ci intru Dumn e z e u . . . c arele din m âr t e c a aceasta ne-a izbăvitşi ne va izbăvi", şi earăşi „şi m-a izbăvit pre mine

') Nolă. Dicerea £Wov înseamnă oleă, unt-de-lemn de măsline, din tk i n = măslin, s-afl maslma, pe când fksvq-oo, însoamni milă, milostivire , de unde ţ i i/.î-ri osuv-rj. Sf. Ch ii so s tom în s& ,le ia pe am ândoi! 6 în ace iaşi însem nar e, maî m ult ca joc de cuvinte şi figurii ri-

toricâ. Trad.



4 8 o m u A v

din g u ra leului, şi m e vă izbăvi D om nul. “ (îi Corinth,1, 8 —10. II Timoth. 4, 17. 1b). Şi in fine peste to t lo:u lvom găsi acelaşi lucru, adecă C3 el se lauda că a fost mântu it prin mila i'uî Dumnezeu. P ar şi Petru to t pep tru căa fost m iluit de Dumnezeu, a putu t fi ceia ce a fost. A scu lta pe Christos când fiice câtră dânsul: „S ittio ne , Si-m one, ia tă sa tan a v 'a cerut pre voî ca să v& cearnăca grâul, ea ră eii m -am rug at p en tru t ine ca să nu p earâ c red in ţa t a “ (Luc. 22; 31. 32). Şi Ioan to t prin mila luî

Dumnezeii a fost-aşa dupr<- cum îl seim, şi în fine toţi apostolii.Pentru că ascultă ce ţilce Christos : „N u vo î rn-aţl ale s prem ine , ci eu v-am ales p re voi -. (Ioan 15,16), Toţî cu -uncuvent avem ne voe "de mila lu^,Dmnne<Jeu, „ c ăm il a D om nu lui, (jice, p re ste to t tru p u îK Dar dacă ii aveau nevoede mila luî Dumnedeu, apoî ce am putea 4>ce pentru noîCeştia-l-alţl ? Pen tru ce, spune’mî, re sa re sorete peste celre;, ca peste cer bun i? D ir ore dacă ar-pioiia*. to t anul, nus-ar per de toţî ? Dar dacă ar urmă to t anul seceta ? Dardacii-ar ploua cu foc? Dar dacă ar trim ite m uşti? Dar ce

$ic? Dacâ ar fi făcut ca intunerecul să stăpâniaseâ.y-ea, altadafcă, ore nu s-ar perds toţî? Dacă ar sgudui pământul, orenu s-ar--perde toţi? „Ce este omul că’l pomenesc! pree l(( ? Este nemerit â'cum a <Jiee: daca numaî ar ameninţa pămentul, cn toţii am deveni un morm ânt. „Ca o p icătură'de apă din vas, dice. astfelifi su n t n aţiu n ile îna inte aIul, ca pra ful din b a lan ţa se vo r socoti'11 (Isaia 40.15).Pe cât de uşor ni este nou?- de a mişca limba cântariulul,

"tot pe atât e de uşor luî Dumnezeii de a perde totul, şi a

face din nofl. Decî el, care are atâta putere ,aSvuîrta taestrfi,ve\lendu-ne pe fie-care di pgcătuind, şi to tu şi nepedepsin-du-ne, ore nu e cert prin aceasta câ el ţine în mână mila?Dară iipoî noî videm că şi animalele ex istă prin mila iul.„Om iniî şi do bitocele ve l m ân tui D 6 m n e“ 'fps. 35, 7).S-a u itat pe pământ, şi l-a um plu t pe el de vietăţi. Si

pentru ce? Pentru tine. Dară ps tine pentru ce te-a făcut?Pentru bunătate . Nimic nu e mai bun ca mila; ea. estecausa lumineî de aicî, şi to t ea e causa lumineî şi deacolo. „A tunci va resărj de dim ine aţă lum ina ta "

(jlice Profetul Isaia (în cap. 58, 8); înse c ând? Când vei fimilostiv cătră apropele. Şi dupre cum oleul (unt-de-lemnul)acesta procură lumină, tot asemenea şi eleimosină ni pro



OMILIA V

cură lumină, mare şi minunată acolo. Despre asest nlefî.■—voiţi să eleimosină,— multă vorbă face Pavel. Astfeliâascultă-1 p6 densul vorbind : „N um aî ca sâ ne ad uc emam in te de c e r^ sâ ra cT (Galat. 2, 10}; alta dată „De vafi cu p u ti n ţă -a m erg e şi e u “ ([ Corinth.. 16, 4}, şi înfine peste to t locul il veţlî pe densul, în dreapta şi însting ă, îngriji ndu-se de aceasta. Şi ea răşî: „Sâ se în v eţeşi ' a r n o şt ri s ă p o r te g rijă de fa p te b u n e . . şi ea-răşî: „Ca acestea, sunt cele bune şi de folos 6minilor‘‘.Acum ascultă şi pe altul sp un en d: „M ilostenia izbă-veşce pe altu l de m o rt e ” (Tob. 12~9), şi aiurea: „D evel lua m ila *) ţa de la noi, D 6m ne, Dd m ne, cin eva suferi?" (Ps. 129, 3), si earăşi: „Mare şi cinstit lucrueste om ul m ilo st iv 1' (Prov. 20, 6). Aceasta este caracteristicaomului, de a fi milostiv, şi maî cu sanu aceasta, e caracteristica luî D u n ir il e îi de a milui. Veţlî cată pu tere aremila luî Dmimedeu? Prin aceasta si făcut totul, prin aceastaa făcut lumea, pnYT aceasta a făcu t pe îngeri, adecă prinmită şi pentru bunătate numaî. Pentru aceas ta a înfricoşat

pănă şi gheena, numai ca s \ putem câştiga împărăţia ce-riurilor, eară aceasta împărăţie o vom câştiga prin milostenia cătră apropele. De ce credî tu că a făcut Dumnezeutotul ce videm? Ore nu pentru bunătatea luî? Nu pentrufilantropia lui? De vel întreba, de ce a făcut aceasta, sadaceia, peste tot locul vei găsi bunătatea lui ca causă.

Aşa dar, să miluim pe cel deaprope al noştri, ca săfim şi noî miluiţi. Nu atâ ta pentru dânşii strîngem milosteniile acestea, ca t mai cu samă pentru noî în acea <Ji. Când flacăra focului aceluia va fi îngrozi tore, oleul acesta (eleimosină)va fi stringătorift de foc, în acelaşi timp ins6 şi cansa lumineî

nostre. Cu chipuî acesta vom putea scăpa de acel foca l gheenei. Nimic nu mânie pe Dumnezeii atâta, ca a fi nemilostiv.A fost adus înaintea luî datornicul acela, care-î datora o miede talanţl, ear el milostivi ndu-se l-a ierta t, pe căncî acestanu a iertat pe fratele lui, careo"datora o sută de dinari, ci-1sugruma, ea să-I plâtiască; dară pentru această fapta şiDomnul l-a dat pe el muncitorilor, pănă ce va plăti Iotadatoria. Acestea audindu-le, iubiţilor, să fim milostivi cătră

:) Noiă. Versul a cesta es te i „De te vei uita la fârâ-de-legl

Domn e, Domn e, cine va suferi?" In c itaţia SF. Ch iisostom e mai mult un lapsus memoriae, Trai.



5 0 OMILIA VI

cei ce ni datoresc saii ni greşesc. Simeni sâ nu fie r&sbu-nâtoriG, dacă voeşce ca sâ nu se nedreptăţiascâ singur, câcînu atâta îl supără pe acela, cât pe dânsul se nedreptăţeşte.*B«»ficela pote că-1 va ier ta Dumnedeti, safi câ ’1 va sili sâ. pla t iască to tă datoria sa; dar tu care nu ierţi nici măcargreşalele apropelui, cauţi încâ îm părăţia ceri urii o r '? Decica sâ nu pil ti mim, să iertăm tuturor , căci nouă ni ier tăm.Când noî iertăm pe alţii, şi Dumnezeii va ierta păcatelenostre, şi ast-feliii ne vom învrednici de bunurile viitore,

prin darul şi filantropia Domnului nostru lisus Christos,căruia împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, se cuvine slava,stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veci! vecilor.Amin.

O M I L I A Y I

„Deci de este vre-o m âng âere intru Ch ris tos ,

de este v re o voire bună a dragoste i , de este vre-oîmpărtăşire a Duchuluî, de este vre-o milostivire şiînd urar e, îm pliniţi bu cu ria m ea, ca aceiaşi să cu geta^, aceiaşi dragoste avtind, un suflet fi ind, una cugetând, nimic cu prigonire, saO cu slavă deşartă, cicu sm erenie u n u l1pre a l tul socot ind a fi m aî decins te, de câ t pr e sine " (Cap. % 1—4).

Nimic nu este mal bun, nimic nu este mai încântătorii!

ca dascălul spiritual, a căruia dragoste şi favore cătră fiinţaiubită, întrece pe a orî-cărui părin te trupesc. Priveşce, ce feldc rugăminte întrebuinţează fericitul Pavel cătrâ Filippeni,în 'in tere su l lor chiar. Ce spune el, îndemnând u-i la concordie, care şî este motivul tu tu ro r bu nătăţilor? Priveşce cu câtăstăru inţă se rogă lor, cu câtă aprindere, cu câta patim ă 1„De e st e v re o m ân g âe re în C hr isto s e dice, adecă «dacăav eţi vre-o mângâere în Christos», ca şi cum ar ţlice cineva:<dacâ aî vre-o consideraţie pentru mine, dacă aî vre-o grijăde mine, dacă ai primit vre-o bine-facere de la mine, fă

aceasta». In acest fel procedăm noî, când stăruim pentru unlucru pe care ’l propunem înaintea tu tu ro r celor-l alte, şi prin



OMILIA TI 51

aceasta arătăm to t ce iace voiam a. spune. Noî ceşts pămGn-teşcT amintim de drepturi corporale, precum de pilda câni ardice părintele cătrâ fiul său : «de aî vre-o sfială cătră ta tăl tea,deaî vre-o amintire de creşterea ta , de aî vre-o iubire cătrămine, dacă aî avut vre-o con s ide raţiune din parte-mi, dacă aîavut vre-o favore, na fiî duşman fratelui teu*, adecă «în locultuturor acelora cer această recompensă». Pavel SnsC nu faceaşa, el nu li aminteşce de nici un fapt. corporal, ci num ai decele duchovniceşci. E ca si cum li-ar dice: «Dacă voeşcecineva a'mi da vre-o mângâere în ispitele mele şi încura

ja re în Christos, dacă voeşce cineva a'mi da vre-o mângâerede. iubire, dacă voeşce a’şî arăta împărtăşirea lui în duch,dacă aveţi în fine vre-o milostivire şi indurare, împliniţi-mî bucuria, faceţi-mi plăcerea aceasta.» „D e e s te vre-o m ilos tiv ire şi în d u ra re ." Indurare de dânsul numeşee Pavelconcordia dintre discipuli, arătând primejdia ce va resultaIa urmă, dacă il nu sunt în armonie. «Dacă e posibil a m6 bucura de vre-o mângâere de la voî, dacă pot a avea de ladragostea vostrS vre-o consokţiune, d;ică aşi putea să amcu voî vre-o îm părtăşire cu duchul, dacă aşi avea cu voi

vreo împărtăşire în Domnul, dacă e cu putinţă a fi miluitşi a avea vre-o îndurare din partea vostrS, pentru toteacestea arătaţi-mî, dice, dragostea vostrg, de tote acesteamg voiiî bucura, de vă veţî iubi unul pre altul.» „ îm plin iţi-m i bucuria m ea .a Priveşce ce spune el a ic î;ca să nu se creadă eă sfatul seu este adresat lor cacătră unia ce ad lipsit de la datoria lor, nu a dis faceţi-mî,ci .„ im plin iţi-m î“ , sadică începeţi a sădi în mioe; deja mi aţidat liniştea, dară eîi doresc a merge până la fine». Dară cevoeşcî? spune-mî. Ca să te scăpăm de primejdii? Ca sâ teaju tam ? «Nimie din tote acestea*, dice, ci „ca aceia şi săcu g eta ţi, aceiaşi d rago ste a v ân d ", în care aţi început.„Un suflet fiind, una cugetând". Vaî! De câte-orl vor-

beşce acelaşi lucru, din causa mareî luî iubiri cătrâ dgnşiî.„Ca aceiaşi sâ cugetaţl“, şi maî cu samâ „una cugetâ n d ,K căcî maî m are sem niti.aţie are expvesiunea aceasta,de cât cea dinainte ca aceiaşi să cugetaţi. „Aceiaşi dragoste av6nd “ , adecă nu numai cătrâ credinţă, ci în totecelel-alte, pentru că se pote de a cugeta aceiaşi, şi a nu

avea dragoste. „Aceiaşi dragoste av6nd“, adecă, deopotrivă iubind, şi fiind iubiţi; nu cumva tu să te bucuri de



OlULtA VI

mal multă, şi în schiTnti sâ dai altora maî puţină, nu cumvaşi in caşul ds~ faţă să devii un hrăpitoriu; ci, nu suferi unaca aceasta. „XJn suflet fiind", adecă, unind in un sufletşi împrietenind t<5te corpurile, nu în esenţă, nu în naturalor, căci aceasta, nu este posibil, ci în buna-voinţă, în gind,adecă că totul sâ se facă ca dintr’un suflet numai. Ce este„un suf let fiin d" ? Aceasta o a a rătat în (Jicerea „ a c e i^ îcugetând", adecă un cuget .sâ fie, ca dintr’un singur suflet.„N im ic cu p rig o n ire /' Aâ&'TJat-el credea nimerit a li arătaşi-mijlocul prin care s-ar pu tea ajunge- Ia acest resulta t.

„N imic cu prig on ire, sau cu s lav a d eşartă ceia cetofc-deauna dic, că adecă causa tuturor relelor aceasta este.De aici vin 'luptele şi certele, de aici zavistiile şi şfedile, deaicî recirea dragostei,,pentru că iubim slava ominilor, pentru câ ne facem sclavi al onorurilor celor mulţi. Nu e posibil de a fi în aceiaşi timp şi sclavul onorurilor,., şi sclavulluî D-deu. Dar cum sâ fugim de slava deşartă, cand tu num-af arătat nicî-o-cale? Aceasta e întrebarea ce"tu o faciapostolului. Eî bine, ascultă.cele ce urmează : „Cu sm ere nie unul p re altu l soco tind a fi maV de cinste, de

câ t pre sin e .1. VaiI Cum ni „expune el aicî un sistem plinde filosofic, pentru ■mântuirea nostrS. «Dacă. presupui, <Jice,câ X. e maî presus de câ t tine, şi te convingi pe sine-ţi,ear nu num ai dicl, adecă dacă ai lua t tote informările, (iesigur că-î acord! lui şi cin stea... cu venită, şi dacă tu-I daicinstea ceru tă, nu te tulburi dacă ’i ’v mJî cinstit şi de altul-Dara nu cum s-ar întâmpla să ’lv.consideri de mal mare decâ t tine, ci chiar câ e mai presus, cS*'te întrece in tote privinţele, ceia ce pare a fi un exces de um ilinţa, şi nu ţi seva pârea ciudat, nici nu *ţî va părea rgfi. Chiar de te-ar

vorbi de rSQ-, chiar de te ar cleveti, chiar de ţî-ar face orî-cerfifi, tu suferi eu bărbăţie, eâcî îl creijî maî mare de câttine. Când odată sufletul t6u se va convinge câ el este imiîmare de câD tine, nu va cădea nici-odată în mânie, nici invidie, orî-câte rele ar pătimi de la el. Nimeni nu ar invidia pe cel ce cu adeverat sunt superiorii Ini. Când apoî şi acela,care se bncurâ de atâ ta cinste din p ar teţî, se va arâta to taşa şi el cătrâ tine, înţelegi cum aceasta e ca un zidiu îndoitde ingăduinţâ şi de concesii reciproce. Când tu aî ceva vrednicde cinste, sji el consideră to t aşa, nieî-odată nu v a urmaceva trist. Când o asemenea purtare din partea unuia numaî,

şi ajunge de a împrăştia tote bârfelile, dar încă când e laamândoi, cine va putea să întrerupă această statornicie,



OMILIA VI 63

această asigurare de dragoste reciproca? Nimeni, şi nicî

chiar diavolul, căci înt rei t, şi îm pătr it,- ba şi inm iit estezidiul dimprejurul cetăţeî.*) Causa tuturor bunătăţilor este smerenia. Şi ca sâ

afli că aşa este, ascu ltă pe Prorocu), care clice: „Că- deaî ti voit jertfa, aşi fi dat, arderile de tot nu le vel bine voi. Jertfa luî I)umne$eâ duchul umilit, inimaînfrânta şi sm erită DumneţleU nu o va urgisi"(Ps. 50, 18. 19). Nu t1 vorba aicî numaî de-umilinţă simplă,ci de um ilinţă prin exteiîsiune. Dupre cum se întâm plă şicu corpurile—când un corp încovoiat nu s-ar maiinfinge înaltul tare, ci orî-ce ar păţi, maî fnt£iti el se va nimici, decat se potâ. pătrunde prin cela-l-alt—tot aşa şi cu sufletulumilit, căcî el va prefera mal bine de a pătim i rele tot-deaunasi de a muri, de cât a se. scula asupra altuia şi a’şi res- buna. Până când ore ne vom triifi cu acea trufie vrednicăde ri s? Dupre cum rîdem când videm pe copii în tin ân dmâna şi ameninţând, saG luând petri cele de jos şi asvîriind,tot aşa e vrednică de ris prostia ominească, care e resulta tu l unei cugetări copilăresc}, a unei judecăţi imperfecte.„Pentru c« se tnifeşc'e pamfentul, şi cenuşa?" (Sirach,

10, 9), Cugeţl lucruri mari, omule. ? Şi pentru ce ? Care ecâ ştigul? spune-mî. De unde apoi vine, ea cugeţl lucrurimari contra fratelui teii? Nu ore te impărtăşeşcî de- aceiaşinaturâ? Nu ore de acelaşi suflet? Nu aî fost ore cinstitdeopotrivă de Dumnedeti? Dar pdle eşti înţelept? Atuncieşti dator de a mulţămi lui Dumnedeti, ear nu de a te trufi.Anteia nerecunoştinţa, este uşurăta tea minţeî omului faţăde Dumnezeu, pentru care se ia de la densul darul acordatiul prin graţie. Cel ce se trufeşce, o face aceasta ca şi cumel prin propriile sale pu teri a reuşit, dar cel ce crede asa,

este nerecunoscătorii cătră dătătoriul darului. Aî tu vr'un bun acordat de Dumnedeti ? Mulţămeşce celui ce ’ţî-a acordat acel bun. Ascultă ce tjice Iosîf, ce dice Daniil. împăratul Egipetuluî trimiţend ca să-î aducă din temniţă pe Iosif,şi să-l întrebe despre visul ce l-a avut, de 6re ce toţi învăţaţii Egipetuluî, cel cu experienţă în asemenea lucruri; n-aii pu tu t explica visul, — şi urmând a-1 ridica în cinste pestetoţî, şi maî înţelept să se arate de cât toţî astrologii, şi

’) ParUn morală. Despre umilinţă, sau sme renie, şi despre infir-

turia pentru ea,luată

dinviaţa Iul

David sia lut

Daniil,— şi câ nu

trebuie ia fl cineva linguşi toriu. (VeronJ



54 OMILIA VI

găcitoriî, rn agil şi fermecătorii, şi cu un univent mal presusca t toţi filosofi! de pe atunci, pe Iosif, <|ic, care era co

pil încă, şi în ro b » — de altfeliu atonei e slava sia î mare,când vine fără, de veste , fapt pen tru cure l-a şi făcut maide admirat încă — deci ce dice Iosif, când s-a găsit in faţaîmpăratului? ftespunde ore «da, şcifi împărate» 7 Eaa-de şinu a fost nimeni ca să:l contrarieze, ci cu mu ltă modestieşi 'din mu lta luî recunoşcjaţă, dice: „A ti nu pr in D um n ez eu e s te j ex p lic ar ea l o r 1) (v isu rilo r)" ? (Gen. 40, 8).Priveşce, cum el a slăvit pe Stăpânul a tai te imediat, şi deaceia a fost şi este slăvit. Şi nu este puţifi lucru aceasta,de a descoperi pe Dumneêî, şi a-1 arăta ca sEiversitoriul

unor astfeliti de fapte . Căci cele vorb ite le-a arăta t demnede credinţă, în acelaşi timp şi dovada prieteniei luî cu Dnm-iie eQ. Şi nici câ pote iî un 'bun mal mare, ca acela de afi prieten itl luî Dumnezeii. ;,Câ de s-a în d re p ta t dinfapte Abraam, are lauda, insfi nu după Dumnezeii"{Rom. 4, 2). Dacă cel ce se‘ îiivredniceşce de char, se laudăca este iubit, fiind-căJ s-a acordat-- acel- char-î are lauda,mse nu după Dumnedeu, ca acela,—ceia ee e dovada mare!nostre slăbiciuni,—dar încă ceW-ca.. a primit şi înţelepciunede la Dumnedeu, cu câţ mal mult încă. nu ar fi de admirat ?

A slăv it .pe. Dumnedefi, şi a fos t slăvit de densul, „P e ceîce mS slăves c pre m ine , îce. Iî vo ia slăv i" (I Imp. 2,30).Dar apoi ascu ltă şi despre stratfie potul acestuia, Daniii, decat care nimeni n-a" fost mai înţelept. „N u cu m va , dice,eşti m al în ţe le p t de câ t Daniii ? “ (iezech. 28, 3). AcestDaniii de şi a fost maî pre sus de toţî înţelepţii, de toţîastrologii, de toţi g&citoriî, mugii, fermecătorii, şi mai pre sus de totă înţelepciunea, totuşi venind înaintea îm păratulu i, şi trebuind â *da rgspuns la întrebare, nicî elnu se îngâmfa, ci maî ’ntei& atribuie totul luî Dum-

nedeu, (jicând: „Mie n u p en tru Înţele pc iun ea ca rees te intru mine, m aî m ulta de ca t la toţi tfminil ,s-a de sc op eri t, o îm păra te " (Daniii 2, 30. 46). Şi împăra tu l a cătjut pre faţa sa şi s-a închinat lui Daniii, şi a poroncit să i se dea dar. Aî vŞdut um ilinţa? Aî vg<Jufc re-

1) R&spunsul lut Iosif <fiu nu B-iJeu este explicarea lor», nu a fest dat împăratului, ci paharnicului. R&spunsul cătră împărat e precum urm ează: „Nu eu, oi D-êu va r6spunrte luî Faraon ceia ce-î va S spre m ântuire'1 (Gen. 41, 1G). Trad.



OMILIA VI 5 5

cunoşcinţă? Aî v8dut viaţă ne’ngâmfdtăV Ascultă, acum şi pe apostolii Domnului grăind, altă-dată : „Ce c ău ta ţi

spre noî, ca şi cum cu a nos tre putere sati evsevie,am fi făcut p re acesta să u m b îe ?" (Fapt. 3, 12), şial tădată: „Şi noi om inî suntem asemenea pătimaşi- cav o i“ (Ib- 1+, 14). Deci, d a ca aceia respingiaft astfeliti onorurile ce li se dădeafi, iî, carii aii făcut pen tru um ilinţa lorîn Christos fapte cu mult maî mari de cât chiar Christos,de sigur că cu puterea dată. de el,— „Cel ce crede în t rumine, mai mar i de câ t mine va face“ (ioan, 14, 12),apoî cum nn su nt vrednici de jale şi nenorociţi de o mie

de oii acel- ce nu pot speria nici macar pe ţin ţarl , dar decum pe demoni? Acei ce nu po t fi folositor! nici măcarunii! om, dar de cum lumeî intregî, şi cu tote acestea cugetă lucruri atât de mari, în cât întrec până şi pe diavolul ?

; jftm ic nu pote fi mal strein de sufletul creştinului,ca uşurătatea minţeî. O numesc uşurăta te, şi nu sincerita te,saCi curaj, pentru-că altceva este aceia, şi alt-ceva acestedin urmă, aşa că alt-ceva este smerenia, şi alt-ceva esteservilismul şi colachia, sau linguşirea. Şi de voiţi vS voiuda exemple despre toţi aceştia. S-ar părta că tote virtuţilesunt gârnite ore-cuin din tote cele contrare, dupre cum grâuldin neghină şi trandafirul din ghimpi. Copiii de sigur câ uşors-ar amăgi, pe când ceî ce sunt bărbaţi desăvârşiţi, cu ex

perienţă de cultura sp irituala, şcift sa aleagă cele cu adevărat bune din cele rele. Aide deci, ca..să prezen tăm exem ple de astfeliti de rele, din în3eşî Sf. Scriptu ră. Aşa dar ceeste .servilismul, colachia sau linguşirea ? Siva colachia peDavid la oCasie, eară pe stăpânul sgu il defăim a; to t ast-feluriîi făcea şi Ahitofel cătră Abesalom. InsS nu era Davidaşa, ci sm erit. Linguşitorii su nt vicleni, ca de pildă cândmagii dic cătră împăratul Babilonuluî: „îm p ăra te , să tră-ieşcî În vecî“ (Danii! 6, 6), aşa că magit aceştia erau linguşitori. Jncă şi în Faptele apostolilor multe exemple amgăsi cu privire la Pavel, cand el disputa cu Iudeii nu cola-thind, ci cu smerenie.

- De alt-feliQ, şcia dânsul când trebuie a vorbi cu curaj.Când de exemplu el spune ; „Bărbaţi fraţi, eu nimic îm potriva poporului făcând, saii a obiceiurilor părin teşd,legat fiind în Ierusalim am fost dat Romanilor"(Fapt. 28, 17), probează prin aceasta smerenie. Cum că cu

vintele aceste su nt dised in smerenie, ascultă cum îl m us tră



56 OMILIA VI

cu asprime maî departe, cu care ocasie se vede curaj ui lu i:„Bine a g ră i t Duchul s f în t p r in Prorocul I s a ia . . .cif au$ ul veţî au $i şi nu ve ţî înţele ge , şi pr ivind veţî p riv i şi nu v eţî videa" (ib. 25, 26). Aî v&Jut bărbăţiedin par tea luî ? Acum ascultă şi bărbăţia luî Ioan Botezători ul, de care a ueat cătrâ Irod,când,.l-a spus: „N u -ţîe s teţie slobod a av ea pe fem eea fratelui teii F ilipp“(Marc. 6, 18). Acesta este curaj, aceasta este bărbăţie,ear& jiu aceia ce a lâcut Semee faţa de David, pe care’l blestema ţiieend : „Ieşî;~ieşî b ărb a tu l sângiurilo ry şi b ăr b a t fărâ . de iege" {II Imp. 16, 7), de şi s-ar părea că şi acesta

a fost curajos. Ins§ nu, nu se pote numi aceasta curaj, ci insu ltăşi impertinenţă şi limbă ne ’n frânată. lzabela când a numit pe prorocullu „om orîtorifi al D o m n u lu îse tr ' (IV Imp. 9, 31),nu a arătat Bărbăţie, ti obrăznicie. Dic- însg când a în frun tat

pre Ahav picând: ,,Nu efi re sv râ tesc pe popor, ci tu şica sa ta tălu i te ti u (III .Imp. 18, 18), 'a arăta t bărbăţie, precum deasemenea bărbăţie a a rătat şi când a . vorb it cătrătot poporul: „ P â n ă când veţî şchio păta de am ând ouăglez nele v o s tr e ? “ <Ib. 17,21 ). Aceasta este cu adevărat

bărbăţie, aceasta făceai! şi prorocii. Voeşcî acum a vedea şicuvinte de umilinţă? Ascultă pe Pavel când spune: „Mie p rea puţin îm î este ca să fiu ju d ec a t de c ătră voî,sati de (jiua om inească, ci nici în su ’mî pre m ine numă judec. Dar nu întru aceasta m-am înd rep tat"(I Corint. 4 , 3. 4). Aceasta este purtarea ce se cuvine creştinului. Voeşcî a vedea acum şi linguşirea Iudeilor? Asculta-! ce spun iî: „Noî nu avem împărat , fără numaî

p re Cesariu.l" (Ioan, 19, 15). Voeşcî a videa umilinţa ?

Ascultă to t pe Pavel picând: „N oî n u ne pro po ve du im p re noî, ci' p re D om nu l-lisu s Christos, ea ră p're noîslugî ale v 6 stre p rin l is u s" (I Cor. 4, 5). Voegcf^'v-i*dea colac hie şi obrăznicie? Pur tarea luî Abesalom e tip’ deobrăznicie, eară acea a Zifeilor’) tip de colachie, căcî aiitrădat pe David şi planurile sale luî Sau). Voeşcî apoî a videafilosofie, eară nu colachie ? Apoî judecă purtarea luî David faţăde Saul, cum l a biruit, şi totuşi î a c ru ţat *). Voesc! apoi

') VogU cartoa I a trap. (28, 15 şi urm.).

! l Verii ca i te a I Imp. Cap. 24.



o a i i r A t u 5 7

a videa colachia celor ce aii ucis pr L Memfibosthe *), şi precarii l-a ucis David? In sc urt di cenţi, obrăznicie se numeşeecând cineva se înfnriază şi insultă fără motiv,~saQ căutânda se răsbuna pe sine, saii în fine trufîndu-ae, — eară curajşi bărbăţie se^numeşce când înfruntă primejdii şi morte, şinu bagă samă la prietenia sau dispreţul altora, pentru ceice nădăjduiesc in Dumnezeii. Deasemenea colachie şi servilismeste, şi când cineva servesee pe unia şi-I linguşeşce in scopde vr’un beneficiu pământesc, eară smerenie, sau umilinţăse numeşee, -când cineva face aceasta pentru ceî ce nădăj

duiesc in Dumnezeu, şi pentru ca sâ săverşasea lucruri marişi miracuîose, el se pogoră singur din demnitatea luî. Decidacă le şeirn acestea, fericiţi suntem de le vom face, pentrucâ rni e deajuns d e 'a şei, despre cum şi tjice: „N u au d itorii legel, clice,. ci făcătorii lege! se vor îndrepta.“(Rom. 2, 13), şi'- maî: ales chiar condamnă pe cel ce şcie, şicu tote acestea eâte fără fapte bune.

Deci ca să putem scăpa de acea condamnare, să facemfapte bune, ca astfeliti să ne bucurăm de bunurile făgăduite

prin Christos lisus, Domnul nostru , căruia se cade slava în

vecii vecilor. Amin.

OMILIA YII

„Că aceasta să se înţeleagă întru voî, care şiintru Christos lisus, carele în -chipul iui Dumnezeiifiind, nu răpire a socotit a fi el întocmai cu Dumnea e i, ci s-a deşârta t pre sine, chip de rob luând, întruasem ănarea 6mini)or fâcăndu-se, şi cu închipuire aflan-du-sr, ca omuL s-a smerit pre sine, ascultătoriifâc&ndu-se până la mdrte, ea ră m6rte de cruce“(Cap. 2 , 5—8).

Domnul nostru lisus Christos îndemnând pe uceniciisel cătrâ faptele cele mari, se dă pe sine de exemplu, cum

‘J Notă. Lapsus memoriae. EbosU (J[. Iinp. 2, 3. 4.) Trad.

71638 7



58 OMILIA VII

şi pe Tatâl, şi pe Proroci, precum acolo unde < ice : ,,Câa s t feliti au făcut P roro cilor m aî îna inte de v o i“(Math. 5, 12), saii: „Dacă m-ati gonit pre mine, şi p re voî vS vor. g o n i“ (Ioan 15, 20), sau când <|ice:„Inv&ţaţi-vg de la m ine, că su n t b lând şi sm er it cuin im a“ (Math. 11, 29), sau acolo când'"dîc6': „F iţi m ilostivi, pre cu m şi T atăî v o stru e ste m ilostiv " {Luca 6,36). Tot ast-feliu a făcut şi fericitul Pavel, căci îndemnând’

pe discipuli la .smerenie, a--adus pe Christos la mijloc şi l-adat de exemplu. Şi aceasta nu o fa ce jium aî aicî, ci şi acolounde vorbeşce despre iubirea de sărăcie, când <Jice : „Câşciţl darul- Do m nului n o stru IisusJCh ristos, că p en truvoî a sărăcit, bogat fiind, ea voî cu sărăcia iuî^sâvS îm bogăţiţi" {II Corinth. 8, 9). Nimic nu pote aţîţa. unsuflet mare şi filosof spre săvârşirea faptelor bune, ca aceiacând el află, ca prin aceasta sa asemSnează cu Dumnezeii.Ce pote fi egal cu această stim ulaţi une ? Ni mie. Aceasta

şciind’o ,£avel, şi îndemnându-î la smerenie, maî 'nteiu i-arugat, apoî li aţ.îţ-ă sfiala sau um ilinţa’ căcî ^ice: „Fiind unsuflet; un a cu g etâ n d ." Maî sus a ţjisl „Câ ace lora est earăta re a per dârei , e ară v6uS a m ăntu ireî" , earăaicî sp u ne -. „A cea sta sa se înţelea gă în tru voi, careşi în tr i r Ch ris tos l isus, carele în chipul Iul Dum nedeufiiad, nu răp ire a soco tit a fi eî înto cm ai cu Dunine<sle a .“Fiţî cu băgare de seamă, yS rog, si inca cu cea maî mare.Precum sabia ascuţită pe amândouă la turile , orî-un de ar

cădea, chiar în rânduri multe şi dese, cu uşurin ţă le taieşi nimiceşee, pentru câ este ascuţită peste tot şi nimic nu pote resis ta ascuţişului el, — tot ast-feliu şi cuvintele Duchuluî. Prin aceste cuvinte, deci, şi discipulii luî Arie' Ale-xandreanul, şi acel aî luî Pavei al Samosatclor, şi ai luîMarcel al Gala ti ei, şi ai luî Savelie Livianul, şi al iuî Mar-cion Ponticul, şi al luî Vatent, şi aî InîL Manent, şi aî luiApolinarie din Laodicia, şi aî luî Fotinos şi Sofronie, şi cuun cuvent to te eresurile au fost răsturna te. Decî v£dendvoî o astfeliu de privelişte, şi atâtea rânduri de eretici ră

niţi cu o singură tăie tu ră de sabie, ridicaţi-vS spre a privi, pentru ca nu cumva terminându-se defilarea sâ fiţî lipsiţide plăcerea acestei privelişti. Pentru că dacă la ipodrom,unde simt întrecerile cailor în alergare, nimic nu este atâtde plăcut, ca atunci când un cal izbind u-se de ceî-1 alţi, îî



OMILIA VÎI 59

trinteşce la pâment cu vizitiii lor, eară. el aleargă singurmal departe cătră punctul ho tărît, şi prin urmare spre finitul lupteî, eară privitorii bat din palme şi strigătul lor seridică spre ceriu, şi cu un cuv ent întregul stad iu (loc deluptă, saîi şi publicul luat în colectiv) aleargă împreună cucai), ca şi o pasSre ce sare de pe creangă pe creanga de bucurie, — apoî~cu a tâ t maî mult aici plăcerea va fi mare,când tote sistemele de eresuri şi acele fabrici drăceşti îm preună cu vizitiii (eresiarhii) lor, le vom răstu rna la păm ânt

tbfce, cu ajutoriul şi charul lui Dumnedeu.Dacă credeţi, maî ’nt&ti vom înşira eresurile acesteaîn ordine. Voiţi a le înşira după gradul lor de im pie tate ,safi după chronologie? Aşa dar să le înşirăm după chrono-logie, fiindcă după gradul de impietate e mai greă ale cunoşce. Dec!, înaintea tuturor să treacă Savelie Livianul. Cespune acesta? Câ T atăl, Fiul şi Sfîntul Duch, su n tnu m ai nişte n um e simp le, ce se daţi unia şiac eîia şî persane. Maieion Ponticu l spune: că D um nezeii , ca retote a făcut , nu este bun , nicî p ărinte al b unu luiChnstos, ci un al t drept ore-care, şi n-a luat t rup

p en tru noî. Marcel apoî, Fofcinos şi Soironie numesc pecuvântai energie, care energie a locuit în cel din săm ân ţa luî Dav id, însg nu fiinţa en ipo staticâ. Arie.Alexandreanul 31 mârturiseşce pe Christos de fiii al lui Dumnezeii, îns§ “numaî cu cuvântul, p e n tru -că ii n um eşeeC reatură şi cu mult maî mic de câ t Tafâl. Alţii earăşi nucred că el a avu t spirit. In fine ai vSdut convoiul acestadefilând ? Acum priveşce şi cadavrele lor zăcând la păm ân t,şi cum cu o singură lovitură de sabie i-a doborît pe to^i

deodată. Cum? „Că ac ea sta s ă se înţele ag ă in tru vo î,dice, ca re şi in tru Ch ristos lisus, carele în ch ipul luîDum nedeti fiind, nu răp ire a socot i t a fi e l ’întocm aicu D um ne$ eti“ , şi iată că a câ<Jut şi Pave l al Somosate-lor, şt Marcel, şi Savelie. „ In ch ipul lui D um nez eii fiind" ,$ce, şi cum de tu < icî, oecuratule, câ 'şi-a lu at înce

putu l din M&ria, şi că înainte de aceasta nu ex ista?Cum de <Jicî încă că el era energie? P entru câ dacă fiindeî în chinul lui Dumnedefi. a lua t chinui robului, anoi orechipul robului energia robului este, saă natura robului? Desigur că na tura. Deci şi chipul lui Dumnedeti, natu ra luîDumnedefi este, şi prin urmare nu energie. Iată acum şi



60 oMreiA sa

Marcel al Galatieî a eaţliit, deodată cu Sofronie şi Fotinos,iată apoî şi’Savelie- „Nu răpire a socotit a fl el întocmai cu Dumnezeii", <Jîce, dară cuvântul întocmai adecăegal nu sa întrebuinţează nicl-odată asupra..ufieT singure persone, aşa că picând a fi în tocm ai, a fi egal, trebuie denecesitate de a exista antitipul cu care se egalează. AI v&-du t vre-odatâ un singur işpostas în douS persone? Aî/vS^utapoî douS persone considerate numai ca nume simple fărăacţiuni? Ai audit de existenţa unicului fiu al luî Dumnezeudin vecie ? Dară acum. ce vom ţlice lui Arie, care spune că

fiul este de o altă natură? Deci, spune’mî ce înseamnă„c hipu l ro bulu i a lu a t" ? «S-a făcut om», ţiirî. Deci dară,şi în chiuul lui Dumnedeti fiind, era Dumnedeti desăvârşit pentru că aceiaşi expresiune, chipul, e disă oentru amândouăcaşurile, si dacă aceasta e adevSrat. an ol adevărat, e şi aceia.Om din natură, chipul robului, orin urmare Dumne<JeU din natură. cm pul lui Dumnedeti. Si nu numai a tâ t, dară raărtunseşcectiiarşi egalitatea luî eu Tatăl, dupre num dico si ioan, câ cunimic nu este maî mic de cât Tatăl. „N u răp ire a socotita fi el în to cm ai cu D um nez ei i" , <Jice. Dară care pote fi

ore sensul acestor" vorbe? Şi cu tote acestea vorbele de maîsus arată cu lotul din contra, ţlicî, pentru câ dacă a fostDumnezeii, cum a fost răpit el ? A spus câ î n ‘chipul luîDumnedeu fiind, nu a răpit (demnitatea) de a n egăl cuDumnezeu. Dară cum se pote susţinea, că (Jiceiea aceas tanu este necuprinsă de m inte? Cine ar dic& vreodată că cutare fiind om, nu a răpit a fi om ? Pentru că cum ar putea cineva răpi ceia. are? «Ku, dicî tu , ci fiind Dumne-defi maî mic, mai inferior, nu a răp it de a fi deopotrivă cuDumnezeul cel mare şi superior.» Dară Dumnedeti mare şi

Dumnezeu mic e ore posibil? Ore introduceţi în dogmele bisericel creştine absurdităţile elineşcIY Dumnezeii mare şimic numaî la defişiî şe găseşce, dacă însg şi la voi, eti nuşciti. In sfintele scripturi nicăirî nu vel găsi; vei găsi pre-tutindene vorbindu-se de Dumnezeii mare, eară de vr’unulmic nicăirî, Pentru că dacă e mic, culrî'pote fi Dumnezeii?Dacă omul şi nu este nici mic nicî mare, ci o singură natură, eară dacă nu este de această natură apoi nu este ora,atunci cum ar putea să fie Dumnedeti mare şi Dumnezeiimic?In Sfinta Scriptură peste tot locul se numeşee mare:„Mare este Domnul, şi lăudat f6 r te “ (Ps. 48, 1). Iatăacum şi despre Fifl, pe care peste tot locul il numeşee



0MEL1A 7H e i

Domn:! „Mare eşti tu, şi faci lucruri minunate, tu eştiD um ne de ti si n g u r“ (Ps. 86, 10), şi ea răşi: „M are es te

D om nul, -şi m are este p u tere a lui, şi m ărire! lui nuest&-_sfârşittt (Ps. H5, 3). «Dara tâte acestea sunt ijise cu privire la Tatăl, <JicI, ai Fiul este inferior Tatălui.* Tu-singur o «Jict aceasta, pe când Scriptura din contra, căcî dupr-ecura vorbeşce despre^ Tatăl, to t aşa vorbeşce şi despre Fiul.Ascultă pe Pavel <|icend : „ A şte p tâ n d fer icita năde jde ,şi a răt a re a slav ei M arelui D um ne ze ii “ (Tit. 2, 13). Dardre nu cumva spune aici de arătarea luî Dumnezeii Tatăl?Insg pentru ca maî mult să vS rest or ne eresurile vo stre;

după Zicerea ar ăta re a sla ve i M arelui Dum neţjefi, adaoge:„şi M ântuitoriulul n o stru l isus C hristo s". Iată prin urmare şi Fiul raare. Deci cum <Jicî tu rruc şi m are ? Căciascultă pe Proroc câ-1 numeşee „ în g e ru l m arei v o in ţi“(Isaia 9, 6). Inse îngerul mare! voiu ţi nu e ore m are? Dumnedeti cel puternic nu este ore mare, ci e mic? Decîce dic neruşinaţii? Că fiind Dumnedeti mic, — eti ^icceia ce spun il de multe ori, ca astfe liu maî m ult încâsâ fugiţi de dânşii — nu a răpit de a fi deopotrivă cucel mare. Dar ce ? spune’ml :— hi sâ fiu credeţi că su nt

cuvintele nostre — dacă deci după denşii era mic, inferior, cum ar fi putut ca sâ răpiască (demnitatea) de afi deopotrivă cu Dumnedeti ? Fiind ei din natură maimic, ou ar fi outut râoi. ca să fie in demnitate mai mare;de exemolu: omui m ar putea răpi, ca să fie deopotrivă cuîngerul aupa natură; caiui nu ar unt,pa răpi, chiar de arvoi. ca. sâ fie egal cu omul dună natură. Dar afară de acestea eii întreb următoriul lucru; ce voeşce Pavel să <Jic& prin acest exemplu? De sigur că voeşce sâ îndemne pe F j 1ip- peni la umilinţă. Dară ce? spune’mi, aceasta trebuia ef sâ

o aducă la_ mijloc? Căci nimeni voind sâ îndemne la um ilinţă nu spune aceasta: *fiî umilit, şi cugetă la lucruri malmici, de câ t cel deopotrivă cu tine, căci şi cutare care eservitorii! nu s-a rescula t asupra stăpânulu i seu ; aşa darimitează-1 pe acela». Dar aceasta nu este umilinţă, a r pu teaţlice cineva, ci uşurinţă. Aflaţi ce este umilinţa, voi. cei cesunteţi stăpâniţi de trufie drăcească. Ce este deci umilinţa?A cugeta cele umilite. Dară cugetă cele umilite nu acel cee silit de îm prejurări ca să fie umilit, ci acel ce so umileşce

pe sine. Fiţi cu atenţiune la cea ce am să spun. De exem plu: când cineva pote să se gândiască la lucruri mari, şi



m OMILIA y n

to tuşi se -umiteşce, ace&ia e îii adevăr uniH-it; când însă esilit de a fi .umilit, apoi atu neî-nu se pote. (Jice că es te

umilit. De exemplu; c&trd împăratul se umileşceîn faţa guvernatorului, el este atunci umilit, fiind-că s-a pogorît din înălţimeadem nităţeî «ale; ear când guvernatoriul face aceasta, apoî nuse pote dice că el este^umilifc, pea.tnu-.cii nu s a,'pogorît dinînălţimea demni ţâţei ca sa se umiliască. N u-este posibil de

*a'“iîe umili cineva, dacă eî nu este maî superior, şi prinurmare cu o au torita te ore-care a supra altora, Dacii -însenecesitatea cerede a te umili şi fără de voe, apoi faptulnu este re su lta tul voinţei, nu este isvorît din cuget, ci dinsilă, şi deci nu se pote'numi umilinţă. Umilinţă tocmaî deaceia se numeşee, pentru câ cu bună voe te înjosesc!, îţismereşci cugetul.

Spune-mi, te rog, dacă cineva fiind împedecat, adecă avend putere şi prilejul de a răpi avutu l altuia ’remâne în avutu lseti câştigat, îl vom lăuda ore no i’ pentru dreptatea hn ?De sigur câ nu. Şi pentru ce ore ? Pentru că faptul săvâ rşit din silâ un primeşce laudu- faptului săvârşit de bună-vie.In adevăr, spune-mi: -dacă cineva neputemi împărăţi sautiranisi re mâne retras în viaţa particula ră^ o re ■îl .vomlăuda noî, pentru că e-fără de nici o ocupaţiune ? 'De sigarcă nu. Tot aşa şi în caşul de faţă;, pen tru că lauda, o! voî

carii sunteţi mal necărturarldecât toţi cel-l-alţî, nu se dă pentruasemenea lucruri, ci pentru -sa verşi rea faptelor bune. Laudadeci,este vrednică numaî în caşul acesta, pe când în eela-l-altcas despre care am vorbit, cel mult pote cineva fi apărat decritică. Acum priveşce şi pe Christos' lăudând în acest mod,când dice: „V en iţi, biiie , cuv&ntaţii părin te lu i meti dem oşteniţi îm p ărăţia, ca re es te g ătită -.vouă d e-U rin tern eia rea lum el, că am flăm ân zit, şi m i aţi dat, s ă m ănân c, am în se tat , şi m i-aţi da t de am b âu t" (Math.25, 34, 35). Videţî câ el n-a dîs: tveniţî de moşteniţi îm

părăţia , fiind-câvîiu aţi răpit-, saii nu aţi înşelat pe altu l,—căci acestea su nt fapt e-arici —, ci pentru că. m’aţî hrănit , fiindeu flămând». Şi cine ar fi lăudat vre-odatăpe prieteni sau şi pe duşmani, corn ai lăudat tu pe Christos, câ nu a lu a to stăp ân ire Care m H a p a rţin ea ? Dară cum pote fi lucrude lăudat, că el n-a răpit cinstea şi stăpânirea ce nu i secuvenia? „N u răp ire a soc otit, (jice, a fl ei înto cm aicu D um ned eti.“ Si ce înseamnă aceasta? Luaţi aminte,vg rog, căci lung ni este cuvântul. Deaîtfeliii, cine ore ar

îndemna pe altul la umilinţă cu astfeliti de exemple?



OMILIA VII 63

Exemplele trebuie a fl cu mult maî snperiore de câ t- materia as upra -e ăriâ insistăm, şi niei-odată nu ar îndemnacineva pe altul, aducând exemple streine de chestiune. Aşade pildă Christos îndemna pe discipuli de a face bine duşmanilor, eară pentru aceasta a adus un exemplu mare, acelaal ta tălui ceresc, carele răsare sorele sfeu preste ceî reî şi pre ste ceî buni, şi plouă preste ceî drepţi şi pre ste ceî pfi-cătoşî. îndemna, pe discipuli la toleranţă faţă de alţii, earăca exemplu s-a dat pre sine: „I n v ăţaţi-v e de la m ine ,<?ice, că s u n t b lân d şi sm eri t cu in im a“"{Math. 11,29)şi ea răşi: „Dacă, ett, Do m nul şi în v ăţa t o riul vos truam făcu t a ce as ta, cu câ t m aî m u lt v o i“ (Ioan. ÎS, 14)?.Aî ve$ut câ el nu s-a dep&rtat de subiect cu exemplele,

aduse ? Ş i nicî că trebuie a ne depărta vre-odată aşa demuit , dupre cum şi facem chiar în conversaţi unile nostre .Dar aici exemplul nu e măcar nici cât de puţin aprop iatde chestiune. Cum ? Daca a luat chip de rob, apoî este şimaî mic, şi prin urm are usc-ult-âtor iii celuî maî mare. Dar'aceasta nu ts te umilinţă, şi apostolul trebuia a face dincontra, trebuia da a arăta ceva superior ascultând şi su- punendu-se inferioru lu i,'dar fiind-că vorbind de Dumnezeu elnu a g&sit m are şi mic, apoi a adus înaintea nost-re egalul.Dacă Fiul era inferior Tatălui, exemplul n-ar fi fost suficientspre a îndemna la umilinţa. Şi pentru ce ore ? P en tru că anu se ridica inferiorul contra celui maî mare, saii a im-îrăpi stăpânirea, saii a-î fi ascultătorii! pănă la m6rte, aceastanu se chiamă umilinţă. Dealtmintrelea privesee ce spune elînainte de acest exemplu: „Ca smerenie unul pre altul

-socotind a fi mal de cinste, de cat pre sine", ca- şi cum pare că ar dice: «Fiind-că şi după natu ră uua sunteţi, şidupă cinstea acordată de DumnedeCi, de aceia se cuvine dea v& cinsti unul pre altul.* Dar când e vorba do m areşi de mic nu ar fi putut spune aceasta (socotind, consi-derându-vg = 6-(o& jj.svol ), ci cin stiţi pe ceî m aî m ar i decăt voî, dupre cum şi dice aiurea: „Ascultaţi pre învăţătorii voştri, şi vfe supuneţi lor" (Ebr. 13, 17). Aicîsupunerea este din poroncă, eară acolo este isvorîtă din

judecata n6str§. „Cu sm eren ie , dice, unu l pre a ltu l soco tind a fi m ai de cinste, de câ t p re sine ", ceia ceşi Christos a făcut. Acum, după ce a fost astfeliti restur-nate to te credinţele ereticilor, trebuie a vorbi de ale nostre



64 OMILIA VII

la urmă, fiind-că ale acelora le-am expae maî ’na ititţ pe sc urtarătând, că îndemnând la umilinţă nu ar fi putut sâ aducăia mijloc ideia de mic, sudus si ascultătorii} eelut m are .Dacă ar fi îndem nat pe._servl ca să asculte de stăpâni, desig u r câ .ar fi putu t face aşa; dară când el _ îndeamnă pecel slobozi a se smeri celor slobozi, de ce atu irer-a adusca exemplu supunerea servului câtfă.. stăpân ? De ce sup unerea celui mic cbtră cel mal m are? ff ii 'a dis doră: cel ..mici supuneţi-v6 celor mari, ci, fiind egali supuneţi-v§ unulaltuia ;,unu l pr e altu l soco tind a fi m al de cins te,de câ t pre s in eK <Jice, Dară de ce ore nu a adus cel puţin

exemplul femeii, şi să dicâ: câ precum femeia se supuneşi’ asculta, de bărbat, aşa şi voi sâ vă su pun e^ ? Dacă însSceia ce es te egal şi liber nu a adus ca exemplu, fiind-căsupunerea aceasta este cu totu l micA şi nebăgata în sam â,^cu a tâ t mai mult-exemplul robuluf""nu'şî avea locul. A ra”ţlis acum de curând, câ nimeni nu laudâ pe cineva pentrudeportarea luî de rele, şi nici câ va dice cineva cătră acel pe care voeşce a’l lăuda, că.e vrednic de laudă pentru că...nu numai n u 'a cu rvit, ba incă că s-a ab ţinut pană şi decontactul_,eu femeea sa. Nicăirî iii "'fi ne, nu -facem vorba dedepărtarea de rele, când voim a lăuda, câcî uwasta ar ii

ridicol. Am ijis apoî,...că chipul robului este adevgrat si cunimjs mal inferior, şi prin urmare şi chipul lui Dumnezeiieste (in el} peVfecrTşT nu este inferior cu nimic. Dară de cen-a dis ore «în chipul luî Dumnedeu fâc&idu s&< ta; fiind" ?Aceasta e egal cu ceia ce 'şice: „EQ s u n t cei c r surit."(Exoci. '6, 14). Arată aici asemenarea exactă a chioulm.fiind câ esfce chip. Mu este posibil ca tiind cineva de o altănatura să aibă chiptu unei alte naturi; de exemplu nimenidintre omeni nu are chipul îngerului, precum nicî animalulnu are chipul omului. Cum ae d are fiul? Apoi, când e

varba de noî-, fiind-că suntem compuşi, chipul este al cor pului ; fiind vorba insS do simplu şi necoinptte, chipul desigur că este al na tureî. Dacă însă ţlicî că, pe câ tă vremese SDune aici de Dumnedeu'(S? sv \lowq 0jou oitctpYuiv’i nearticulat. aooî aceasta nu arata pe Tatăl, el bme, eu îtîvoiu arăta aceasta spusă în multe locuri ţâră articul. Şice dic în multe locuri? când e chiar în pasajul acesta. „N urăpi re , <Jice. a so co tit a fi el în to cm ai cu Dumneţjeîi.^Yedl că nu a (Jis tw 0;w. vorbind de Tatăl, ci simclu 0so).

Voesc a aaaoga aicî şi credinţile nâstre, ÎnsS m§ tem

să nu vi se întunece cugetele vostre îngrâmădindu-le tote



OMFLIA VII 6 5

aicî. Deci, să. vS am intiţi cele vorb ita, pănă acum, care văvor folosi în restu rnarea credinţilor acelora. P ănă acum atu

tăiat spinii, earâ acum vom arunca seminţele cele bune,după ce ara scos spinii, şi se va rCcori puţin pământul, caastfg}i&.. depărtând de la dânsul to tă răutatea, sâ prim iascăcu "m ultă bu năvo inţă seminţile dumnedeeşcl.

*) Să mulţămim luî Dumnezeii pen tru cele spuse, să-lrugăm ca să ni dea putere de a le păstra şi a avea băgare de samă, “ca astfeliu "şi'noi şt'v oU să ne 'bucu răm îm preună, eară ereticii să se ruşineze. Să-l rugăm ca şi peviitorili să deschidă gura n<îstrS, ca tot cu aceiaşi rîvnâ săexpunem şi cele ale nostre. Să ne rugăm luî, ca sâ ni acorde

o viaţă demnă de credinţa în tr ’ensul, ca astfeliu să viem înslava iui, şi ca nu cumva numele luî să fie defăimat pen trunoî. „V ai vou6, ţlice, pen tru ca re nu m ele luî Dum-ne<JeO sâ desfa im âl11 (isaia 3. 5). Dacă noi pe fiul nostru — şi ce pote fl m iî drăgălaş ca‘fiul ? j il depărtăm de la noî,îl urîm şi nu„ ne stingem ds el, când suntem defăimaţi pentru el, —cu câ t maî mult încâ Dumnedeti ore nu va urî şi res pinge, de la el, pe servii seî nerecunoscători, cari îl defalmăşi il insultă? Şi pe care Dumnezeu îl tiraşce şi respinge,cine ore il va iubi şi îl va apropia de el ? Nimeni, de cât pote diavolul saii demoniL Dar pe care îl vor s tăpâni demonii,ce speranţă de mântuire va avea ? Care mângâere în viaţa vaavea ? Intru Qât ne găsim în mâna luî Dumnedeu nimeni nu neva putea răpi, câcf mâna luî este puternică; când inse suntemafară de mâna luî şi lipsiţi de ajutoriQ, apoî atunci suntem per-duţî, şi ga ta“d^afi răpiţi de fle-eine „c a un zid iu d â r im a t şica un g ard su rp a t" (ps. 61, 3). Când zidiul (peretele)es te slab, apoî e uşor de săr it pentru fie care. Sâ nu credeţi câ ceia ce v6 voiţi spuns e dis numaî cn privire laIerusalim, ci şi cu privire la fiecare om : „ Cânta,-voiCt a-

cum celui iubit cântarea iubitului med, pentru viamea. Vie a avut iubitul m ett pe o câmpie măn6săfdrte, şi o am îngrădit, şi am făcut îm pre jur şanţ,şi am sădit viţă aleasă, şi am zidit turn în mijloculel, şi teas c am făcut in tr ’ânsa. şi am a şte p ta t sâ facă.struguri, şi a făcut spini. Şi acum omule cel din

]) Par tea morală. Hol trebuie a mulţumi luî Dumnezeu, şi a vieţu i în stava lui dueertd o via ţa dem na. Contra inbireî de argint, şi contra trădători ului Iud a. (Veron).



66 OTSJLIA V il

Iud a, şi cei ce loc uiţi în Ieru salim , jud ec aţi în trem in e r i între via -mea. Ce trebuia a face v ie i .m eleşi n u i-anvf&eut ? Că a m ^ aştep ta t ~să facă st ru g u ri,şi ea a făcu t sp in i. Ş i acu m voiţi- sp une -v-duS cevoiu face viei m ele : lua-voiu ga rdu l eî, şi va fi de

jaf- ,-şi voiii su rp a şan ţu l eî, şi va fi sp re călcare. Şivoiu părăsi via m ea, şi nu se va tăia, nici se vasăpa, şi vo r creşce in tr’ân sa spini, ca în tr’o p a ra gină, şi voiţi po ro n ci nu rilor ca să nu ploe în tr ’en sa.Că via D om nului Sa bao th casa luî Israil este, si

f p

om ul din lud a od raslă tînfiră şi iubită. A ştep tam easă facă ju de ca tă, şi . a făcu t fără de lege, şi n u dre p ta te ci ţip e t (IsaiaT5, >-~‘7). Aceasta se pote spune pentru ‘ fie-care suflet. Când iubitoriul de -om iul Dumnedeftvafăcut totu l ceia ce trebuia a face, însă via sufletului no struîn loc' de struguri face spin), apoi atunci va-, s t nea garduleî,__şi va dărim a zidul eî, şi vom românea de jaf. Acum as cultă, cum şi un alt Profet jeliodu-se dicea: „Pentru ce aîstr i ca t gardu l eî, şi-o culeg pre ea toţî ceî ce trec

p re ca le ? O a s trîc a t p re ea veV or d:r. păd ure , şi porcul săl b a tec o a p ăscu t p re e a “ < (F g .'79, 13/1 4).Acolo de sigur c& vorbeşce despre Medi şi Babiloneni, aicîîns$ nu e vorba de jsceia, ci verul şi porcul s&lbaîec es tediavolul şi totă puterea luî, pentru cîl şi presenţa luî estenecurată şi sălbatecă^ Când Sf. Scriptură voeşce a exprimarapacitatea luî, dice: „Câ un lefi răcn in d um blă, cău tâ n d pe cine să în g h ită" (I Petr . 5, 8), eară. când voeşcea arăta ve'mnul luî cel omorîtoriu, H numeşee şerpe şi scor

pie ;~„Daft v<5u6 pu tere , dice, sâ călcaţi p re s te şerp i

şi p res te scorpii, şi pres te t6 tă p u tere a vrăjm aşului"(Luc. 10, 19) şi când voeşce a învedera puterea şi veninulIul la un loc, îl numeşee balaur (Dracon) după cum dic e:„B alauru l (draconul) ac esta pre ca re 1-al zidit, a ' l

batjocori p re el" (Ps. 103, 26), şi în fine peste to t loculil numeşee dracon, şerpe viclean şi aspidă. Tote aceste denumiri învederează câ această fearâ es te furte vi ele an a-'siare mare putere, căcî tote le unelteşee, tote le mişcă, tote)e restomă pe dos, numaî ca să’şl ajungă scopul s$u. <Iusgnu vS tem eţî, dice, nu ve îm puţinaţi, priveghiaţî numaî, şi



OMILIA VII 6 7

atunci va fi fricos“ca un stru ţ s „C ălcaţi peste şerp i şi peste s c o r p i i f i ic e . Aşa" dară l-a f&cut pentru călcarea pici orei or nostre, dacă vom voţ. Şi acîim pi'iveşce, câtăticăloşie, cât ris, câ acela pe care l-am primit spre a ’l călca cu piciorele, noî îl lăsăm de a sta asupra capului nostru. Cumse face ore aceasta ? Prin noî înşi-ne; dacă voim el estemare şi puternic, dar dacă voim el devine mic. Dacă suntem cujbăgare de sumă de noi înşi-ne, şi sun tem împreunăcu împăratul nostru, el se sfieşce, şi devine maî bl and,.ca.un copil în lupta contra nostrg. Când ne depărtăm-.de den-,şui, el suflă greii de mânie contra nostrS, rnugeşce, scrâşneşte- cu dinţii, pentru că se vede lipsit de tăvărăşia nostrg,

căcî el nu se apropie, dacă nu-î permite Dumnedeu. Dacăel n-n cutezat a întră in turma cea de porci fără voea 1uiDumnedeti, cu at â t maî m ult în sufletele omîniior. Şi-î permite Dumdedifti, sau ca să na certe, saîi . ca să ne pedep-siaşcă, şuti în fine câ să ne facă mai încercaţi, ca de pildă pe lob. Hu-1 vedî că nu se apropie de lob, ca nu cuteazăa veni lângă el/ci şade la o parte spăimântat şi tremurând ?Şi ce voibesc eil de lo b? Când. năvălind asupra lui Iuda,şi încâ nu a cutezat a’l lua sub stăpânirea şi a in tra înel, până ce jiu l-a tăia t. Christos din ceata sfinta a. Apostolilor. Mal ’nainte îl cucerise pe dinafară, eară a întră înăuntrunu îndrftznia, dar când l-a v£$ut ru pt din ceata sfintă aApostolilor, s-a repezit asupra , luî mal grozav de câ t unlup flămând, şi nicî că J-a lăsat pănă ce nu l-a nimicit cuo morte îndoită. Acestea sunt scrise spre povara nostre,. pentru ;că dealtfel iu care pote' fi folosul de a şei că unuldin ceî dolspre-tjece a trădat pe dascaiullor? Aşa dar care'câştig şi cat o folosinţă puterii noî avea de aici? Mare, iu biţilor. Când noî vom afla care a fost imboldul ce l-a dusla această hot&rîre nenorocită, ne vom păzi ca nu cumva■sa pătimim aceleaşi ca şi dânsul. Deci, de ce anume a fost

împins el când a făcut acest fap t ? De patima iubirejde argiîît; a trădat pe Domnul,—atât do mult era beat deacea. patimă. Pe stăpânul lume! l-a vindut pen tru treî-decîde arginţi. Şi ce pote fl mal rea ca această manie ? Acelacu care nimic nu se pote compara, nimic nu se pote egala,înaintea căruia naţiunile tote la un loc nu îr.seamnă nimic, pe acela l-a vindut. în treî-decî de arginţî. Este grozavă tirania aceasta a iubireî de argint, şi tot-odatâ este suficientăde a pevde- sufletul. Nu se sminteşce cineva atâ t de taredin causa beţiei, pe cât din causa iubire! de a rg in t; nua tâ t de netrebnic devine cineva din causa demenţiuneî, pe cât



6 8 OMILIA VII

din causa iubireî de argint. Căci ce? spune-mî: fiind tu cudesăvârşire nebăgat în samă, şi necunoscut, el teâ chematşi te-a făcut unuî din ceî doî-spre-êce aposto li, te-a făcut

p îfta ş învăţ&tureî lut, ţi-a făg&duit miî de bunătăţi, te-aînvrednicit de a face minuni, te-aî îm părtăşit din masă catot,! cei-l-alţî, din con versaţi ani le luî, din călătorii şi dincontactul dilnic cu el, şi tote aces tea nu a fost ore deajung ea sâ te împedece de la acel fapt ruşinos ? Din cecausă l-ai v îndut? Cu ce 1-aî g^si t vinovat, o ! nenoroci tu le '?Ce bine nu ţi-a făcui ? Cunoşcea elvbusa cugetul teîi, şi nua încetat un mfflut de a-1 îmboldi şi a Insufla în el cele cu

privire la densul. De multe-orl a dis în f&ţa ea : „U nuldintre voî mS va vinde“ {Math. 26,21), de multe orî a

înferat fapta ce urma să săv^rşeşcl, şi în fine şeiindu-testăpânit de asemenea cugete necurate, el te-a cruţat şi nute-a scos din ceata cea stîntă a apostolilor; încă te sufena,încâ te considera ca pe unul din ceî doî-spro qlece aposto li ;atât- dp- rau it te cinstea, atâ t de mult te iu b ia ! La uriiiă,o! de treî-orî nenorocitule, luând fota şi încinggndu-se aspălat cu mini te" bale cele prea curate piciorele tale celemurdare, şi nicî inc* aceasta nu te-a împedecat? Furai din

banii săracilor, insS şi aceasta a risbdafo, to t cu scopul dea nu ajunge la un mai mare refi, îns<5 nimic nu te-a convins. Dacă al fi fost feară sălbatecă, de al fl fost peatiâ ,

ore nu trebuia de a te schimba în faţa bine-facerilor lui,în faţa minunilor şi -a învăţăturilo r luî? Dară şi aşa săl bătăcit cum erai, el te chema, şi prin faptele sale miracu-lose te. aţîţâ într’una pe tine, etil maî nesimţitoritL de cât

petrele!' . Dară ta .cu.nicî un preţ nu te-aî făcut maî bunde cât petrele! Po te câ v§ minunaţi de atâta sm intire din

partea trădători ului ? Aşa da im temeţi-ve de nenorocirea luî.£! s a făcut a tâ t de nesimţitorii! din causa iubireî de argint, din causa amorului de bani. Deci taie din rădăcină patima, iubitule, căcî astfeliti de bdle naşce ea. Pe cei s tă pâniţi de ea iî'faee- necucernicî, şi îî adu.ae J a a tâta nesim ţire, în cât să nu cunoscâ-pe Dumnedeti; criîăr de ar fi primit din parte-î miî de bine-faceri. Taie o te rog, căcî aceasta

patimă nu este dintre cele ordinare, ea naşce miî de nenorociri grozave. Am vSût patim a aceluia; deci să ne tememca nu cumva să cădem şi noî în ea. Pen tru aceia a fostscrisă istoria trădători ului, ca nu cum va sâ pătimim şi noiaceleaşi. De aceia toţi evanghelista aQ povestit-o, ea să necămin ţi as câ. Deci fugi departe de ea. Iubire de argint ouse numeşee numaî aceia de a pofti"m ulte, ci cu deosebire



OM IU A VII 69

de a f l împătimit după bani, A pofti maî mult de cât nece-sariul, aceasta e iubirea de arg int cea maî grozavă. Nu cumvaerau pote fcalanţi de au r aceia cari au ademenit pe vîn<Jâtonu?Ba, pentru trei-^eci de arg inţi a vîn dut pe stăpânul a tote.Ore ve aduceţi voi am inte de ceia ce (Jiceam maf 'naintede aceasta, că. lăcomia nu se învederează în a răpi mult, ci mai ales în a răpi puţin ? I a tă acum, priveşcecerfiO mare a făcut acesta pentru puţin aur, şi încă nu pentru puţin aur, ci pen tru puţin arg int ! Nu este cu pu tinţa

do a videa vre odată faţa lui Christos omul iubitorifi deargint; aceasta este una dintre cele imposibile. Iubireade argint este rădăcina tu tu ro r relelor. Dacă cineva cadedin slava aceia ehiar numai din causa unuî singur râu, dară.încă cel ce are în sine rădăcina tuturor relelor ce va suferi?Cel ce este rob al banului nu pote fi în acelaşi timp şi robadevărat al luî Dumnezeii- Insuşî Christos a arătat că lucrul acesta este imposibil. „Na puteţi sluji, dice, lui Dumneaei! şi lui m am o n a“ (Math. 6, 24) şi „n im en i n u pâ te slujiia doi do rn ni“ căci poroncesc lucruri contrare. Christos do

exemplu <3iee: «fieţi milă de ceî ce flămânzesc», pe cândmamona <jiee: *desbraeă pe sărac şi de ceia ce are*. Christos<Jice : «lipseşee-te de ceia ce aî» pe când mamona $ice :«ia şi ceia ce nu aî». Ai vădut- contrarie ta tea? Aî v&Jntresboîul? Şi cum nu pote cineva cu u şurinţă a as c u lta reamândoi, ci pe unul trebuie a dispreţui ? Dară pentru aceastamai câ nu este nevoe de vorbă. Cum ? Nu vedem ore noişi acest lucru petrecendu-se în realitate, adecă pe Christosdispreţuit, şi pe mamona cinst it? Vi de ţi că dacă cuvintelesunt grele, apoi cu cât mal mult faptele. Acum de sigur,că sufletul cât de puţin de este cura t de patima, ar putea

judeca drept, în tru cât el se gâseşce aici (slujeşce lui Dumnezeu) însS trecând de ceia-l-alfcă "pHTte (în slujba lui mamona), şi fiind cuprins de pofta banilor, ea de friguri, şigăsindu-se în toiul plăcereî, nu are judecata curată, nu arecriteriul limpede, nu are tribunalul sSu inte rior imparţial.Christos bună oră ţjice: „De nu se va lepăda cin ev ade t<5te av uţiile sale, nu p â te fl u cenic al m ed*(Luc. 14, 33), eară mamona ^îce: *ia de la cel flâmând

pănă şi pânea de tote filele». Christos dice: «pe cei din

sângele şi din neamul teu, să nu-î treci din vederea *)», pecând mamona <Jice: «sâ nu miluieşcî pe ceî din sângele şi

’) Notă . ţ)icerea aceasta e din Isaia, Cap. 58, 1. Trad.



70 OMILIA VII

din neamul tău, ş i d i s preţui eşce chicii pe muma şi pe tatăltfefi.» Şi ce spun eu de ta tă şi de mumă, cand el se lea

pădă până şi de sufletul s6u ? Ş i cu tote acestea ascultăcu supunere. Vai! cum cel ce poroneeşee de a fi cineva barbar, neîmblânzit, şi crud faţă de apropele sfeu, este ascultat maî mult de cât cel ce poronceşee de a se purta cu

blândeţa. De aceia ne am eninţa eu gheena, de aceia cu focul cel nestins, cu vermele neadormit.

Şeiu, iubiţilor, câ mulţi dintre voi nu ne ascultă cu plăcere, vorbind noî de acestea. Dar nici eG nu le spun

acestea cu plăcere, pen tru că ce nevoe este de a vorbi dedensele? Aşi fi vo it a vg povesti pururea de împărăţia ceriurilor, de repausul de acolo, de apa aceia a odihnei, delocul cel înverzit, „L a apa odihnei , <jice, ra-a h răn it , şiîn locul p ăşune! m-a sălăşlu it" (Pa. 25, 2). Aş! fi voita vorbi despre locul, de unde a fugit scârba, durerea şisuspinarea. Aşi fi voit de a vg povesti despre dulceaţa petrecere! cu Christos,—de şi tote acestea sunt mal presus de

judecata ominească) — dar to tu şi aşi fi voit de a spune numai de acestea după puterele mele. Dară ce să fac? Nu e

permis de a spune despre îm părăţia ceriurljor celui bolnavde friguri, saii celui ce stă rfiu cu săn ăta tea; cu unul caacesta trebuie a diseuta despre sănătate. Nu trebuie a vorbide cinste celui acnsat de vr'un fapt urit, ci trebuie a căutacum să-l scapi de osândă şi pedeapsă. Dacă aceasta nu seface, apoi cutn va fi ceîa-l-altă? De aceia deci eu vorbe®necontenit de acestea, ca fără întârdiere să ajungeml a cele-l-aUe.*Câ şi Christos de aceia a am en inţat cu gheena, pentru ca nimeni să nu cadă în ea, ci cu toţii să câştigămîmpărăţia ceriurilor. Şi noî de aceia ve amintim încontinuu

de gheena, pen tru ca gă vS împingem cătră îm părăţia ce--nurilor, ca prin gr6ză muindu-ve cugetul vostru să vS pregătim de a lucra cele demne de împărăţia, ceriurilor. Să nu-vS neliniştiţi deci de greutatea cuvintelor, căcî greutateacuvintelor face mai sprinten© sufletele şi maî uşore dea fugi de picate, Dealtfeliă şi ierul e greu, voia să dicşi ciocanul e greu, dară confecţionează obiecte de aurşi de argint folositore, eară pe cele etrîmbe.ie îndreaptă,

pe când dacă nu ar fi greu, nu ar putea îndrepta aceleobiecte strîm be. Tot aşa şi cuvântul nostru cel greu va

putea îndrepta sufletul. Deci, iubiţilor, să nu fugim degreutatea cuvintelor, şi nicî de ranele ce pote ni le pricinuiesc. Rana nu se face cu scop de a găuri, safi de aîmbucaţi sufletul, ci de a îndrepta sufletul. Şcim noi bine



OMILIA VIII 71

cum să lovitn, şi cum să deschidem rana cu charul luiDumnezeu, ca astfeliti să nu sfarime vasul, ci sâ-1 îndrepte,să-l netezască, ca să-l facă folosito riu : stăpânului, ca sâ-1 pro ducâ:Juî cu sănătate strălu cită, şi bine lustr uit ca înst rug, în acea <Ji, când fluviul de foc îşî va înălţa flacăraasupra păcătoşilor, ca astfeliu sâ na aibă nevoe de para focului. Dacă nu vom curăţi prin foc sufletele nos tre aicî,apoî do sigur că se vor curăţi silite acolo, căcî altfelm nue cu putinţa. „ C ă li n a D omnului în foc se va? des-co per i" (I. Corinth. 3, 13). E cu m ult maî bine"de a v6arde cu cuvintele pe un tim p ; scurt, de „cât a fi arşi pentruvecie în acea flacăra. Cum că va fi aşa, e cert, şi noî demulte orî am dat dovedi necontrariate. De sigur c;V trebuiea’ se convinge cineva din sc rip turi; Inse fiind-că unia sLă-ruiesc în îndărătnicia lor, noî le-am probat şi cu multe raţionamente, şi nimic nu ne împedecă de a'Me spune şi acum.In adev6f câ orî carî ar fi, Elini, Iudei, Eretici şi Creştini,cu toţii mărturisesc acest îuerii, „că.' D um nez ei i est ed re p t“ . Dar in lumea aceasta su n t■mulţi pScătoşi earî'pleaeâdincolo nepedepsiţi, precum deasemenea pleacă şi mulţivirtuoşi, carii au pătimit aicî multe rele. Decî, dacă Dum

nezeu este drept, apoi nnde va recompensa cu bune pe cei buni, şi cu pedepse pe cel rei, dacă gheena nu este, şi dacăînvierea morţilor nu va fi ? Acest cuvânt repeta t necontenit, şi acelora, şi nouS, nu ne va. ISsa de a ne îndoi despreînviere. Cel ce crede în înviere însS, e mal mult! ' ca sigurcă se va sili ca în aceas tă viaţă să trăiască eu m ultă băgare de sam ă, ca să pofcîi a se bucura de vecinicele bunătăţi. Cărora fie a ne învrednici cu toţii, prin cliarul şi filantropia Domnului nostru lisus Christos, căruia împreună cuTatăl şi cu DuchuH S fin ţis e cuvine; slava, stăpânirea .şi

cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

OMILIA ÎTIII

„Că, a ce as ta sâ se în ţele ag ă în tru voi, ca re şiintru Christos l isus, carele in chipul lui Dumnedetifiind, nu răpire a so co tit a fi el întoc m ai cu D um nezeu , ci s-a d eşârtat p re sine, chip de rob luând,întru asemănarea felinilor fâc&ndu-se. Şi cu închi



72 OMl u a v i i i

pu irea a.flându-se ca: om ul, s-a sm erit p re sin e p ăn ăla m 6rte, eară m 6rte de cruce. P en tru acea sta şiD um nezeu pre dens ul l-a prea înălţat, şi-î-a dăru itluî nume care este preste tot numele , ca intru num ele iul lisus to t gen unc hiul să se plece, al celorcereşci, şi al celo r păinSnte şeî şi al celo r de des up t, şito tă limb a M m ăr tu ris as că, că D om nul Ti sus C hristosîntr u slava" lui-D u m n ez eii T atăl" (Cap. 2, 5—11).

Vi s-a vorbit pănâ acum cele ale ereticilor, eară <ie-acum e nimerit de a vorbi şi de ale nostre. Aceia spuncă n-a socotit ca răpire ceia ce. a fost răpit,-adecă n-acrezut ca o răpire faptul de a fi deopotrivă cu cel mare,însă noi am dovedit că aceasta e o absurditate mare, şi-«ăo astfeliti de credinţă nu îndeamnă pe cineva nici la umilinţă, nieJ pe Dumnedeu nu-1 admiră cu-chipul acesta, banici-chiar pe om. Deci, ce este iubiţilor? Fiţî cu'(băgare desam ă la cele ce v§ spun aeumr-Fiind-că mulţi dintre-om inicred, că a se umili cineva înseam nă a se lipsi de dem nita tea

sa, a se micşora şi a se înjosi, deci această teamă voind ao înlătura el arătă, că fiind vorba de Dumnezeu noî nu tr e buie să judecăm astfeliti, ci câ Dumnezeu unul născut, careleeste în chipul luî Dumned^ă, carele cu nimic nu este maîinferioi Tata iu î, carele este eeal cu el, nu a socotit ca orăpire a fi întocmai cu Dumnezeu. Ce anume este aceasta,vei afla îndată. Ceia ce rapesce cineva, ceia ce ia fâră sâ ise cuvină, aceasta nu îndrâznesce de a o 1Spada, de team ăca sâ nu se piardă, de teamă ca să nu cadă din ceia ceeste, ci o stâpăneşce pen tru tot-deauna. Dar cel ce posedăde la n atură o demnitate ore-care, nu se teme de a se pogorî

din acea demnitate, sciînd bine că nimeni nu-1 va putealipsi de ea. De exemplu: Abesalom'a răpit guvernământultatălui sSâ, eară a-1 lepăda după aceia nu cuteza. Vom veniîncă şi ta alt exemplu, şi dacă pote aceste exemple nu vor putea represen ta întrega, chestiune, să nu 'v S neliniştiţi, devreme ce astfeliu sunt exemplele; ele nu pot representatotul, ci, cea mai mare parte o lasă cugetului spre a judeca.Cineva s-a resculat asupra împăratului şi’l-a răpit împărăţia;eî bine, acesta nu mai îndrâznesce de a ascunde faptul, căcî<ie l-ar ascunde vre-odatâ, imediat ar perde. Satl să venimşi la alt exem plu: de pildă cineva a răp it ceva, dară ceiace el a răpit o stâpăneşce pentru tot-deauna, căci din moment



OMILIA YIII 7 3

ce o a lepaaat; imediat o a şi perdut. Şi îs-gene ral cei ceaQ ceva .din răpire, se tem de a ascunde saij lepăda. InsSmi aşa sjmt cel ce aâ ceva natural şi nu din răpire ; deex. omui are însuşirea na tura lă de a fi fiinţă lo g ic ă.. .Dară nu găsesc exemplu, căcî printre noî nu este nicî ostăpânire naturală, nu este nicî un bun natural, pe cândvorbind tie Dumnezeii, în natura luî, sau maî bine «Jis însine chiar le are acestea. Deci, ce <Jicem noî? Că Fiul IuiDumnedeti nu s-a tem ut a se pogorî din demnitatea iui,căci nu a socotit ca o răpire dumnedeirea, nu se temea canu cumva sU-I răpiascâ cineva na tura luî. sau dem nitatea

lui din natură. De aceia o a şi lepădat n en tru moment,fiind convins câ o va re lua ea răşi; şi încă a ascuns aceastădemnitate, socotind că prin aceasta cu nimic nu se înjoseşce,Pentru aceia nici că a <Jis apostolul nu a ră p it , ci „nurăp ire a so co tit a Nu răpind avea el stăpânirea, ciera naturală; nu dată, ci permanentă şi sigură. De aceianu ezită de a lua chipul robului. Tiranul se teme de a lepădade'pe el porfira în timp de r£sboi&, pe când împăratul oface aceasta cu multă s iguranţă. Şi de ce o re ? Pen tru căel aro stftpânirea nu din răpire; el nu o leapădă ca cum a

răp it'o , ci fiind-că o are din na tură, şi nicî odată nu va fi posibil de a o perde. A fl deci deopotrivă cu Dumnedeti, nuo avea ca cum ar fi răpit’o, ci fiind că era natural; de aceiadeci s-a deşâr ta t pre sine. Acum unde sun t acei ce dic câel a fost silit la aceasta , că s-a supus poronciî? „S-a de-şăr ta t pre sine, $ice, s-a sm erit p re sine, ascu ltătorii!făcând u-se pân ă m d rte “ . Cum s-a deşârtat? „Chip derob luând , în tru ^şsem ân are a <>miniior făc6ndu-se, şicu înch ipuire aflând u-se ca o m u l.“ a spus aicî câ s-a

deşărtat p re sine, cu scop de a o pune în faţă cu pasajulde maî sus: „Cu sm ere nie unul pre altul soco tind a fim aî de cin ste d e jc â t pr e sin e“ , fiind-că dacă s-a supus

poronciî, apoî faptu l nu era umilin ţă; dacă aceasta nu ofăcea de bună voe. de sigur câ nu se putea numi umilinţă.Dacă el nu scia că trebue a fi aceasta, ar fi fost imperfect;dar dacă scia, şi totuşi aştepta timpul potrivit pentru îndeplinirea faptului, prin aceasta s-ar fi dovedit că a fostun timp în care el nu şcia; dacă inse şcia că tr eb u ie &fi aceasta, şi timpul când va fi, apoi din ce causă ore a primit

a se supune ? Ore ca să arăte sup erior itatea ? Aceasta nuva sâ (Jică de a arăta superioritatea Tatălui, ci mal degrabă

71528 8



l i OMILIA VIII

micimea lut proprie. Pentru câ ce? Nn era ore suficient ea

nu mole Tatălui sâ arate ai demnitatea Tatălui? De altfeliiinici câ e potrivit de a trece această cinste de Ia tată la fiii;eară afară de aceasta tote ale Tatăluî sunt comune şi Fiului.

Aşa dară ce <Jic ereticii ? «Iată, spun ii, câ nu s-a făcutom, —vorbese de discipuiil lut Mărci o n ,— ci în asemănareaominilor nuim i> Dara cum este posibil dea. se face în asemănarea dixiinilor î Adecă e um bră ? Dar aceasta înseamnă idolşi nici de cum asemănare ca omul. Asemănarea om uluîe unalt om. Ce vei respunde luî Ioan, care ţlice; „Ş i cuvântu ltr u p s-a făc u t“ (Ioan 1,14} ? Dar chiar şi acest fericit dicea iu re a ^ ln asemfi nare a tru pu lui pâ catulu l" (Rom. 8, 3).„Şi cu închipuire aflandu se ca omul." >lată, strigăereticii, că cu în ch ip u ire ca om ul, prin urmare nu a fostom adevărat, căci a li om în asemănare, nu va' să. $ică căa fost om desăvârşit.» Yedeţl cu câtă exactitate ara t celeale duşmanilor? Biruinţa strălucită şi încă din prisosinţă,aceia este, cănd-cele păru te, ale lor ca putevnne noi nu leascundem, ci le dăm pe faţă; la din contra e mal mult înşelăciune de cât biruinţă. Derf ce dic il ? Earăşi repetămaceleaşi vorbe. «A" fi"'în chip de om, 51 a fi ca omul şi în truasem ănarea ominilor, nu va să dicS că este om. Deci şi a

lua chip de rob, nu va să dieă a fi rob. Aşa dară aieî esteceartă.» Şi ie te tu nu resolvî m aî. ’nainte ac*?ia-? Căcidupre cum tu cred! că acestea sunt contra nostrS, tot aşaşi noi ^iceni că aceia este contra vostre. Apostolul nu a

ca în chipul robului, şi nicî ca In asemSnara chi pulu i robulu i, ci „a lu a t chip de ro b “ . *Si c^ este cu aceasta? respund iî, aici este luptă de cuvinte .şi de ide!,» Nu. este însă nici o luptă, să nu fie una ca aceasta. Decî,care este cuventul lor acel grozav ’şt de ris, în această chestiune? «A luat, 0c, chipul robului, atuneî când a încins

fota şi a spălat, piciorele ucenicilor.» Dar aceasta va să ţii căchipul robului? Nu este aicî chipul robului, ci treaba, slujbarobului. Alt-ceva este slujba robului, şi alt-ceva a lua chipulrobului. De ce atunci 11’a $is câ a făcu t slu jba ro bulu i,căci ar fi fost maî clar? Nicăirî nu vei găsi în Sf. Scripturăvorbindu-se de chip In Ioc de slujbă, pentru că e mare deosebire; una este din na tură, şi ceia-l-altă re sul ta tă din ene rgie. Dar apoî chiar în obiclnuinţa nostre dilnică vorbind, noinu luăm nicî-odată chipul în locul energiei. Eealtmintrelea,după eresiile lor, el nicî slujba aceas ta n-a făcut-o, şi nicică s-a încins cu fota. Dacă însG faptul acesta a fost fan-



OMILIA v n r 7 5

ere jtgur că. nu are in el adevărul, pentru că dacă, nuavea mâna, cum ue a spălat? Dacă, nu avea şolduri, cum

de a încins iota? Cum de ’şi-a luat vestmintele? „Şi şî-a pusv es tm in te le sa le1' (Ioan 13,4} <Jiee. Astfeliti că dupâ denşiîaici nu se găseşce nici măcar acţiunea săvârşită, ci estenumaî înşelăciune, şi nicî n-a spălat picidrele ucenicilor. Deci,dacă natura lu! corporală nu s-a arătat Sn realitate, de sigurcâ nu era în corp. Apoî atunci cine a spălat piciorele ucenicilo r? Ce vom ţlice apoi luî Pavel al Samosatelor? Căcî cespune acesta? Tot aceiaşi spune şi el: «nu este aceastadepărtare, dice, ca fiind el de na tură ominească şi om simplu,să spele piciorele celor egali». Ceia ce am spus cătră. Arianî,

aceiaşi se pote spune şi acestora, căcî cu nimic nu se deosebescunii de alţii, de cât pote în lucruri secundare; dealtfeliu şiaceştia ca şi aceia numesc creatură pe fiul lui Dumnedeu.Deci ce vom (Jice cătră aceştia? Dacă fiind om a spălat piciorele ominilor, apoi atuneî nu s a desărta t, nu s-a sm erit pre s in e ; dacă fiind om, nu a răpit a fi deopotrivă cu Dumnezeii, aceasta nu este ceva de laudă, A li Dumnedeu şi ase face om, este o mare umilinţă, neg răită şi nepovestită,eară a fi‘ Om şi a săverşi cele omineşcî, apoî unde esteum ilinţa? Unde se spune în Sc riptura că chipul lui Dum

nezeu este acţiunea lut Dumnedeu ? Dacă ar fi fost om numai, şi pen tru faptele săvârşite se <Jice că avea chipul luîDumnedeu, apoi de ce nu <^ieem aşa şi pentru Petru? maîales că a făcut-, fapte şi mai mari"de cit Christos. De ce sănu dieem şi de Pavel, că avea chipul luî Dumnezeii? Dece ore T ax ei nu sa da t şi pe sine de exemplu, el care afăcut mii de slujbe, şi nu a es ita t dft a spune: „N u p renoi ne propoveduim,- ci^pre Christos l isus Domnul,ea râ p re noî slu jitori vtfuâ prin lis u s “ (IL Corinth. 4,5)? Tote cele ce spun iî deci, sunt de rîs şi bârfiri. Cum

s-a deşărtat pre sine, spune 'm l; şi care este acea deşărtare ?Care este umilinţa? Pote pentru că a făcut minuni? Darăminuni au făcut şi Pavel şi Petru, aşa că aceasta nu e cevaexcepţional al fiului. Ce este apoi „ în tru asem ănare a om ini'îo r făcfendu s e 11? Mult a avut el comune cu noT, multeînsS nu a avut, precum de exemplu: el nu s-a născut dinunirea bărbatului cu femee, nu a făcut păeat, şi altele.Acestea 'p e care nici unul din omini nu le-a avut, în elexistau. El nu a fost numaî în aparenţă, ci şi în realitateDumnedeti. S a arăta t în chip de om, inse nu a fost în

multe egal cu omul, de şi cu corpul a fost egal. ţ)ice deci



76 OMILIA VIII

acestea apostolul, ca sa arate că. nu a fos t om simplu,„Intru asemănarea ominilor", tjice. Noî suntem compnştdin corp şi suflet, acela însă, Dumnezeii, spiri t şi corp.De aceia dice „ în tru ase m ănare a om inilor*'. Apoî ca nucumva auqind că s a deşărtat pre sine, să'ţî închipui vre-o prefacere sau vre-o transiţie ore-cam «rămân6nd, 0ce, ceiace era, a luat ceia-ce nu era, şi fâcându-se corp a rămasDumnezeu, fiind euvSnt.» Aşa câ sub acest raport el a fostdeopotrivă cu omul, şi de aceia <Jice „şi cu înch ipuire*1.

Nu ca dora natura lui s-a schimbat, saG că s-a produs vre-oconfusiune, ci s-a făcut cu închipuire. Dicând câ a luat

chipul robului s-a încurajat a <Jiee şi aceasta, ca astfeliu săastupe gurile tuturor. Dealtfeliu şi când $ice„înaseni8narea-fcrupuluî păcatului", nu înţelege câ nu avea trup, ci, că.acel trup n a păcătuit, deşi acel trup era deopotrivă cu al păcătosului, In ce consta deci egalarea? In natu ră, şi nicîde cum în păcat. Precum acolo se <Jice în tru asemănarea,de şi nu era egal in totul, to t aşa şi aicî se <Jice * asemăn ave»de şi nu era în totul egal; de e x .: că s a născut fărâ sămânţă de bărbat, că a fost fără de păcat, şi câ n a fostom simplu. Dealtfelih binea<Jts „c a om u lw, căcî nu a fos t

unul dintre ceî mulţi, ci ca unul dintre ceî mulţi. DumnedetiCuvântul nu s a prefăcut in om, nici că na tura luî s-aschimbat, ci s ’a a răta t ca om, nu ca să ni se pre sinte cao n&Jucă, ci ca sâ ni dea pjjdă de umilinţă. Deci când <Jice„ c a o m u lw, aceasta seinţelege. To t asemenea şi în alt locil numeşee om, când <Şice: „ U n Dumnezeii, şi un mijlocito ri i, dom nul lisu s C hr isto s“ (I Timoth. a, 5).

Deci, vi s’a spus cele cu privire la acel ereticî, şiacum e necesar a spune şi de acel carî zic că el n-a luatspirit, Dacâ chipul lui Dumnezei a to^t Dumnezeu desăvârşit, .to t aşa şi chipul robului rob desăvârşit. Earăşi câ tiâ

Arianî: „în chipul luî Dumnezeii fiind, nu răpire asocotit a fi el întocmai ca Dumnezeii.“ Aici, fiind-căvorbeşce despre Dumnezeu, nicăirî nu spune s 'a făcut , saua luat, pe când în pasajul următorii!: „Ci s-a deşăitat

p re sine, chip de rob luând intru asemănarea omiliilo r fâcS ndu-se“ —fiind-câ vorbeşce despre omenirea luî, piivpsce că spune că el a lua t şi s a făcut. Aceasta s-afăcut," aceasta a luaţ, pe cînd aceia (Dumnedeirea) exista.Deci să nu le confun'.fâm. şî nicî sâ le despărţim. T/n Dom-



OMILIA vin 7 7

ne<JeQ, un Christos, fiul lui Dumnezeii. Cand însS zic un,

zic unire, si nu confundarea natureî aceştia, transformatăîn aceia, ci unită. „S-a sm eri t p re sin e, asculfcătorittfâcendu -se pănă, )a m oa rte, eară m oa rte de cruce."«Iată deci, că. s-a făcut ascu ltâ toriu cu voinţa sa, şi nuera egal cu cel căruia s'a supus», zic necredincioşii. Insă o!nerecunoscătorilor şi uşuraticilor cu judecata, nu aceasta îlmicşorează pe el, liind-că şi noî ascultăm câte-o dată şi de prieteni, şi to tuşi aceasta nu ne micşorează de loc. A ascultat, dupre cum ascultă fiul de tată, dar nu a căzut în

vre-o slujbă de rob, ci chiar in acesta a păstrat minunealegitimitâţeî lui înaintea tatălui cu multă cinste. A cinstit pe tatăl , nu ca tu să'l necinsteşcî pre densul, ci încă maimult să’l admiri, si ca să afli şi de aici, câ era fiu adevărat,de 6re ca mai mult de cat toţi el a cinstit pre tatăl. Nimenin-a cinstit a tâ t de m ult pe Dumnezeii. Pe cât de mareînălţime avea, pe atât de adâncă umilinţă a suferit, ca con-tra-balanţă. Dupre cum este cel mai mare de cât toţi, şinimeni nu este egal cu el, tot aşa şi cu cinstea adusă tatălu i pre toţi i-a covîrşit, nu silit şi nici fără voea sa, cidin buna luî voinţă, sad nu ştiG ce să mai spun. Vaî lmare fapt es te şi de a se face rob, şi încă nepovestit, darîncă a suferi şi morte, apoî aceasta e cu mult mai mare.Dar apoî este la mijloc şi un alt fapt maî mare de câtacesta, şî maî miraculos* Care este acest fapt? Că nu totămortea este la un felitt. Aşa de exemplu mortea suferităde dânsul a fos t cea mal necinstită, cea maî încărcată de batjocură, cea mai blestem ată. „C ăci b lestem at este, ^ice,to t cel sp ân zu ra t pre lem n “ (Galat. 3, 13). De aceia şiJudeii s-au hotărît a’l restigni pe lemn, pentru ca astfeliti

să'l facă de batjocură. De aceia au fost restigniţî pe lângădânsul şi doi tâlhari, ca astfeliu ei să se facă părtaş eusorta lor şi să se pliniască ceia ce s-a dis: „Şi cu cei fără,de lege s ’a soco titw (Isaia 53, 13). Dar cu atâ t maî multadevărul strâluceşce, cu atât mal mult devine maî luminat.Când atâtea uneltiri se fac de duşmani contra slavei )uî,atuneî minunea încă maî mult strâluceşce şi se arată maimare. Nu consideraţi iî a tâ t de urîcios lucru de a’l ucide,insă de a'l ucide în aşa mod, şi a’l arăta astfeliu mal dedispreţuit da cât toţi, la aceasta se gândiau, şi eu t6te

acestea nimic n-au făcut. Astfeliti amândoi tâlharii eraii nişte pângăriţi, şi mat în urm ă unul s-a schimba.t, pentru câ



7 8 OMILIA VIII

chiar pe cruce fiind îşi bâteaH joc de el, şi nici conşciinţa propriilor lor pScate, nicî faptul câ erau şi îl în aceiaşi

oslndă şi nicî cS, pătimi aii deopotrivă cu el* nu pu te ai 9â listâpâniascâ rfiufcatea lor, ceia ce dealtfel] u a recunoscut şiunul dintre dânşii, când a grăit celuî-l-alt şH-a închis gura;„Nu te tem i tu de Dumne$eQ, că şi noi în aceiaşiosindă ne (Lac. 28. 40). Ceia ce dovedea marealor reutate.

„P en tru aceia şi Dutnne^efl pre dens ul l-a pre aînălţat, şi ’i a dăru it Iul num e care este pres te totnum ele. “ Când fericitul Pavel vorbeşce despre corp, spunetote cele umilite cu multă libertate. Până a nu spune câ a

luat chip de rob, ci discută despre dumnezeire, priveşce câtde înalt vorbeşce,— <Jic înalt în ce priveşce puterea vor belor, câcî în ce priveşce valorea şi dem nitatea lui nu vor beşce şi nici ca p6te. „In chip ul lui Dum nedeti fiind,dice, nu răpire a socotit a fl el întocmai cu Dumnezeii."Dar după ce a <Jis câ s a în trupat, la urm ă fâră sfialăgrăeşce de cele umilite, fiind sigur că cu nimic nu se va-tâmâ dumnedeirea Juî, şi câ corpul lui primeşce cele umilite. „De aceia şi Dum ned eti pre dfenstil l-a prea Înălţa t, şi ’i-a d ăru it iu’E num e, care este pre ste tot nu

mele, ca întru num ele luî lisus to t genu nchiul să se plece, al celor eereşci, şi al celo r pămSnfceşeî, şi alcelor dedesupt, şi totă limba să mărturisască că Domnul lisus C hristos intru sîav a luî Dum nedeti Tatăl.®Am fost dis cătrâ eretici: daca acestea sunt di se nu pentrucel întrupat, ci pentru Dumnezeu Cuvântul, cum l-a preaînălţat pre dânsul? 0a şi cum pote i-a dăruit ceva? Deciîn această privinţă era imperfect, şi pentru noî a devenit

perfect. Dacă nu ar fi rescumpărat omenirea, nu s’ar fl bucurat de aceastâ cinste. „Ş i-i-a dăru it, fiice, n u m e /' iată

câ nici nume măcar nu avea, după voi. Dar cum se găseşceaici câ prin char a luat şi în dar, ba încâ şi nume mal presus de ori-ce nume, dacă el a primit a lua âsupră’şî datoriaomenire!? Care nume însâ, vom vi dea. „Ca in tru nu m eleluî lisus C hristos to t g enu nch iul să se p le c e / Ereticiispun câ numele Inî este slava luî. Dar ore aceasta esteslava Ini mal pre sus de orî-ce slavă? Slava luî, cu uncuvânt, este de a ne închina luî ? InsS voî vS depărtaţi multde magnificenţa luî Dumne<jeQ, dacă vS închipuiţi că cu-



OMILIA V III 79

noşeeţî pe Dumnezeii tot aşa, dupre cum se cunoşce el pesine. Şi de aici prin urmare este invederat cât de departesunteţi de idem de Dumnezeii. Aceasta este slavă? spune'mî.Deci, după părerea vostră, maî ’nainte de a se face omul,maî ’nainte di) a se face îngerii, maî 'riainte de a se facearchangheliî, el nu era în slavă. D<ir daca aceasta este slavalui maî pre sus de ori-ce slavă; dacă acesta este numeleluî mal presus de orî-ce nume, apoî de şî era în slava, îns6într'o slavă maî mică de cât aceasta. Decî, pentru aceastaa făcut, el tote ,făpturile, cu scopul adecă de a fi slăvi t?Deci nu a creat lumea din bunătate, ci pentru că avea nevoede slava nbstrS ? Yideţi voi acum prostia ? Vide fi neevsevia

la care ajungeţi? Dacă îns§ tote acestea sunt cjise cu privire la cel întrupat, apoi atuneî a avut reson, căci Dum-ne<2ffi-Cuv€ntu) îngădue de a se spune de acestea cu privirela corp, pentru că nu se atinge de natura lui dumne<Jeească,ci totul e cu privire la iconomia luî faţă de om. Dar ore-ceînseamnă „al celor ceresc!, al celor pămenteşeî şi alce lor de d esu p t“ ? Adecă intreaga lume, şi îngeri, şi ominişi demoni, saîi că semnifică şi drepţii, şi ceî vil şi ceî păcătoşi. „Şi tdtă, limba sâ m ăr tu risască, ca Domnullisu s C hristos intru s lav a lui D um nedeti T atăl", adecăca toţi să <Jică aşa, căcî aceasta c-sfce slava Tatălui. Ai vgckitdecî, cum peste to t locul când fiul se slâveşce, se slăveşceîmpreună şi tatăl ? Tot astfeliâ şi când este necinstit fiul,se necinsteşee şi tatăl Dacă aceasta se întâmplă chiar şi printre noî, unde deosebirea dintre tată şi fiii este mare, cuatât maî mult când e vorba de Dumnezeu, unde nu e nici-odeosebire si asupra lui se resfrînge şi cinstea, ca şi necinstea. Dacă lumea se supune liuluî, aceasta este slava tatăluiAşa dar şi când dicem câ el este perfect, nelipsit de nimic,câ nu este inferior tatălui, aceasta este slava luî Dumnezeu,câ a născut ast-feliu de Jiu. Aceasta este şi cea maî mare probâ de puterea, şi de bunăta tea şi de înţelepciunea luî,şi că cu nimic nu este maî interior tatălui, nicî cu înţelepciunea, şi nicî cu bunătatea. Când eti spun că este înţeleptca şi tatâl, şi cu nimic maî inferior, aceasta e dovada mareiînţelepciuni a ta tălui; când <|ic că este puternic ca şi tatâ l,aceasta e dovada puterel lu i; când <Jic câ este bun ca şitatăl, aceasta e proba bunătâţel lui celeî mari, că a născutun astfeliu de fiu, cu nimic mal pre jos de eî, sau lipsit deceva. Când <Jic că cu nimic nu e mal inferior după natură,

ci egal, şi nicî de o altâ naturâ, şi în aceasta eil admir peDumnedeti Tatăl, şi bunătatea lui, şi puterea şi înţelepciunea



80 OMILIA VIII

luî, câ ni-a arătat nou§ pe altu l dintr’Snsul în acest mod,afară de tatâl. Aşa câ orî-câte aşi spune despre fiul, mari

şi miraculose, tote acestea se raportează la tatăl. Căci dacăacest fapt mic şi nebăgat în sam ă —pentru că cu adevărateste mie faţă cu slava luî Dumnedeti de a-1 cinsti şi a i seînchina lumea întreagă — dacă, < ic, şi acest fapt mic se săver-saşce spre slava luî Dumnedeu, apoi cu cât mai mult cele-1-aîte multe?

Să credem decî în slava lui şi să vieţuim în slavalui, fiind câ numai una (lin aceste dou8 cu nimic nu ne fo-loseşce. Când noî îl slăvim bine, însă nu vieţuim bine, atuncimaî mult îl necinstim, pentru că recunoscând u i pe el destăpân şi dascal, îl despreţul in şi nu ne temem de judecata,

acea dreaptă şi înfricoşată. Dacă Elinii vieţuiesc în modnecurat, nimic nu este miraculos, şi nici că este a tâ t devrednic de hulă, inse a videa Creştini vieţuind în necurăţenie, de şi s-au făcut părtaşi a tâ to r taine, şi s au bucuratde atâta slavă, apoi aceasta este to t ce pote fi maî urîcios şi denesuferit. Căci spune’m l: a ascu ltatei a fost supus cu supunereacea mai de pe urmă, pentru care a primit cinstea cea de su s; s-afăcut rob, şi de aceia este stăpânul tu turor, al îngerilor şi al tuturor celor l alte. Aşa că nicî noî să nu credem că ne am pogorîtdin demnitatea ndstrS, dacă ne umilim pe noî înşi ne. Atuneîmaî cu samă este a se înălţa, atuneî maî cu seamă trebuiea fi de admirat, şi cu drept cuvânt. Căci dacă cel înalt estoumilit, şi cel umilit se înalţă, pote că ar fi deajuns numaîhotârîrea lui Christos; inse ca să pricepem să examinămlucrul mai deaprope. Ce înseamnă ore a se um ili? Nu ore a ficriticat, nu a fi învinovăţit, nu a fi de făimat? Şi ce înseamnăa se înălţa? De sigur că a fi cinstit, a fl lăudat, a fi slăvit. Bine, acum să videm de nnde vino aceasta. înger fiindSatana s-a înălţat pre sine; şi ce? Nu a fost 6re umilitmaî mult de cât orî-ce? Nu are ore locuinţă pământul?Ore nu este defăimat de to ţi? Om fiind Pavel, s-a umilit

pre sine. Şi ce? Nu <5re este admirat? Nu este lău dat?Hu este prietenul Iul Christos? Ore nu a înf runtat el pediabolul de multe ori ca pe un rob al s§0? Ore nu afăcut el lucruri mai mari de cât Christos ? 6re nu purta pe diabolul încoce şi încolo, despre cum portă gâdele pe cel condamnat? Ore nu’şî bâteajoe de el? Ore nu aveasub piciârele lui capul diabolului sfărîm at ? Nu ore to t el

l) Partea morală. S& credem in slava lut Du mn ezeu şi aă vieţuim în slava luî. Despre um ilinţa, şi câ far a da virtu te su ntem maî ral de cât animalele eele necuvBntătore. (TeronJ



o m i l i a v i i i 8 1

doria aceasta şi tu tu ro r discipuli lor se î? Şi ce spun efl deaceasta? S-a înălţat pre sine Abesalom, s-a umilit pre sineDavid; el bfne, care a devenit înal t? Care a devenit s lăvit?Ce pote fi mal umiîit de cat cuvintele acestea, pe care Davidle-a (Jis pentru Semee: „L ăsaţi ! pr e el să b leste m e, câD om nu l î-a £is lu îw (II Imp. 16, 11)? Dar apoî dacă credeţi, să cercetăm lucrurile mai departe. Vameşul s-a umilit pre sine, de si dealt-feliii faptul nu era um ilinţă, ci malmult recunoşcinţă, eară Fariseul s-a înălţat pre sine. Darăsă examinăm înseşi lucrurile. Fie de exemplu doi ominî,ambii deopotrivă de bogaţi, bucurăndu-se de- multă, cinste,si ambii cugetând lucruri mari in priv inţa înţelepciune!, astăpânire! şi a altor calităţi lumeşti; apo! unul din ii cearăonoruri de la toţî, insă să nu primiască de la nimeni, ţineprimind înfurieze-se, sau sâ ceară maî mult de cât trebuieşi în fine înalţă-se pe sine; pe când cel-l-alt dispreţuiascăfaptul acesta, şi dându-i-se onoruri ei să le respingă. Eî bine, care din ara Sn doi va fi maî vrednic de cin ste ? Cel carecaută onorurile şi nu le capătă, safi cel care primindu-le ledispreţueşce? Negreşit că acesta. Nu e posibil în alt modde a te bucura de slavă, de cât numaî fugind de dânsa. Pecât timp noî o alungăm, ea fuge de noî, şi când noî fugim de ea,

apo! atunci ea ne alungă pe noi. De voeşcî a fi slăvit, nu dorislava, dacă voeşd a fi înalt, nu te înălţa. Deallfeliu chiar aşa efirea lucrului; pe cel ce nu umblă după slavă, toţi îl respectă, pecând pe cel ce o caută toţi il dispreţuesc. A fost făcut pare-că genul ominesc ambiţios şi antipatic. Deci să dis preţuim slava, căci numaî aşa vom putea să devenim umiliţi, saii maî bine dicend înălţaţi. Nu te înălţa pe si ne-ţi, casă fii astfeliu înălţat de altul- Cel ce se înalţă pe sine, dealtul nu este înălţat; ccl ce se umileşce pe sine, de aitulnu este umilit. Mare rSu este prostia ominiascâ! E mal de

prefera t de a fi nebun, de câ t prost; căcî atunci cel puţineste numaî o smintire a facultăţilor mintale, pe când a fi prost e cu. m ult mal refl, căci atuneî nebunia este unităcu prostia. Cel nebun e un rSu pentru sine însuşi, pe cândcel pros t este vătăma toriu şi altora. Decî m ândria se naşcedin această patimă. Nu e posibil a fi eineva mândru, şi sânu fie şi sm intit în acelaşi tim p ; deci cel plin de prostiaaceasta, este în acelaşi timp şi sm intit. A scultă pe înţeleptul, carele spune: „V6$u t-am om , căruia i s a părubîn tru sine a fl înţelept, îns6 m al m ulta nădejde a av u t

cel nebun, de câ t ac esta" (Prov. 26, 12).. Al vfrjut câ mi



82 OMILIA VIII

în zadar «Jiceam, că mândria este un r&fi maî mare de câtnebunia? „Maî multă nădejde a avut, ^ice, cel nebun

de câ t a c e s ta / De aceia şi Pavel «Jicea: „N u fiţî în ţelepţi intru voi msi-v6“ (Rom. 12, 16). Fiind vorba decorpuri, spune'mi care corpuri dicem că sunt sănăt6se ?Acele care su nt umflate peste mgsurS, şi aCi înăuntru multaer şi sunt pline de apă, saG acele care sunt potrivite, şicare au suprafaţa lor umilită,? De sigur că acestea. Decî şicând e vorba de suflet, acel ce se umflă (îngâmfă) este stă

pânit de o bolS. maî rea de cât idropica, pe cand cel modera t este scutit de orî-ce patim ă. Dar apoî câte bunuri nuni uaşce nâuS umilinţa? Ce voeşcî? Nu ore de aicî se naşcesinceritatea, liniştea sufletească, filantropia, înfrânarea şi

bagarea de seamă? Tâte aceste bunuri sunt izvorste dinumilinţă, pe când din mândrie to te cele contrare. De necesitateca un astfeliu de om va fi şi batjocori t ori il, şi bătăuş, şifarios, şi amarnic, şi făra zimbet pe buze, şi mai mult ofeară selbatecă, de cât om. Est 1 puternic şi cugeţl lucrurimari ? Apoî tocmai pentru aceasta eşti datoriu de a teumili. Pen tru ce cugeţî lucruri mari, când în realita te evorba de un lucru cu totul de nimic? Pentru câ şi leuleste mal curajos de cât tine, şi porcul sălbatec e maî puternic de cât tine, şi tu faţă de aceştia nu eşti nicî cât un

ţin ţar. Dar apoi şi tâlharii, şi hoţii, şi servitorii tel, şi potechiar şi cel maî proşti, sunt mai puternici decât tine. Decîaceasta e demn de laudă? Şi nu te sfieştT, când cugeţl pentru aceasta lucruri m ari? Dar pote eşti frumos şi cuchipul înfăţiş&toriu? Apoî aceasta este lauda şi îngâmfareacoţofene!. ÎFu eşti tu maî frum os de cât păunul, nici decât florea şi nici de câ t sburâtbrele. In aripele gâineî este

biruinţa; cu penele eî şi cu frum useţea eî te covîrşaşcemult. Dar şi lebăda este forte frumoşi, şi altele multe dintre paseri, cătră care dacă te vei compara, te vei privi petine ca o nimică. De multe-ori şi copiii sburdalnici, şi fete

feciore, şi femei desfrânate, şi bărbaţi uşurei, de multe-ori,<Jic, aii av ut aceasta ca laudă. Dară pote eşti bogat? Deunde? Ce aî câştigat? Aur, argint, saii petre pre ţiose?Dar aceasta este lauda şi a tâlharilor, şi a crîminaliştilor,şi a celor ce lucrează în mine metalice. Durerea celor condamnaţi decî, este lauda ta ? Dară pote câ te împodobesc!şi înfrumuseţezi ? Se vgd de multe-ori şi caii împodobiţi,eari la Perşi vede cineva împodobite şi cămilele, şi pe scenele tea tru lui ve<JI pe toţî .actorii împodobiţi. Ş i nu teruşinezi dac ă.tu cugeţl lucruri mari în astfeliu de nimicuri,



OMILIA VIII 83

la care su nt p&rtaşî şi dobitocele cele necuventătore, şt

sclavii, şi criminali ştii, şi idioţii, şi tâ lhar ii şi hoţii? Dar pote clădeşti case strălucite? Şi ce este cu aceasta? Mulţicroncăni vieţuesc în mai frum6se case de cât ale tale, şiau locuinţe eu mult mal importante. Sa6 pote n-aî vM ut pe ceî înebuniţl după banî, cum Rti clădit case până ţi înlocurile pustii şi în câmpii, care au devenit locuinţe corbilor şi ciorelor ? Sau pote cugeţî lucruri mari din causa. vociitale? Dară nicî-odatâ nu vei putea cânta mai dulce de cât privighitorea sau lebăda. Saii că pote te mândresc! pen truvariaţiimest artei ta le? Dar ce pote fi mai înţelept in această

privinţă de cât albina ? Care mecanic, care pictor, care geo

metru în fine ar putea sa imiteze lucrul el? Pote că temândreşci din cauşa’ fineţe! hainei tale ? Dar'aicl te biruesc

păianjenii. Dar po te câ te mândreşci din causa iuţimel pi-ciorelor tale ? Earăşf protia o au şi aicî epuriî şicaprelesălbatece, şi câte alte feare sălbatece, care nu sunt cu multmaî pre jos de cele dintâi. Dar po te câ căiâtoi eţcî mult ?De sigur îns§ câ nu maî mult de cât paserile ;şi apoîaceste nicî că au nevoe de merinde, nici de cai şi trăsu ră,ci la tote li e suficient aripele lor. Acestea sunt şi nava,acestea şi caii, acestea şi trăsu ra, acestea şi ventîil, ţi în

fine orî-ce ar <jice cineva. Dar pote că sî viderea ascuţităşi fină? De sigur îns£ câ nu o aî ca a căprioreî sălbatecesau ca a vulturului. Aî pote audul fin ? Şi cu tote acesteate întrece mâgariul. Aî mirosul fin? Dar cânele nu te lasăsă'l în tred. P ote c& eşti strân găto ria? Eşti însS în urmafurniceî. Eşti îmbrăcat cu haine aurite? Ius6 nu aşa, ca fur-ni cele indice. In ce priveşce sănăta tea şi constituţia , ca şi

puterea corporală, apoi animalele necuv&it&tore sunt supe-riore nou6, ele nu se tem nici de fomete—„P riv iţi, dice, la paserile cerului că nieî nu sam ană, nic i nu seceră,

şi nicî nu ad ună în ra agas iî11 (Math. 6, 26).Decî, iată că Dumnezeii a creat animalele necuvSntă-tore cu mult maî superior© noufi în multe: Aî vgdut ce pote

păţi cine-va, dacă, nu se gandeşce serios? A’l v£$ut ce rMeste cand nu se examinează lucrurile ? Şi aî v&Jut apoi la ceconsecinţi ne duce examinarea deaprope a faptelor ? Acelcare se crede mal m ult de cât toţî ominiî, s-a găsit câ estemaî pre jos şi de animalele necuvgntătore. Dar, iubiţilor,sâ cruţăm pe astfeliti de omini, si sâ nu-1 imităm, şi nicî pen tru câ au cugetat maî pre sus de natu ra nostrS sâ-I

lăsăm în .rândul animalelor necuv^ntătore, ci săi ridicămde acolo, jiu pentru dânşii personal, căci pote sunt demni



84 OMILIA VIII

de a pătimi rele, ci ca să se ara te filantropia luî Dumnedetişi cinstea luî cătrâ noî. Sunt împrejurări, în care anima

lele nu pot avea cu noî nimic de comun. Şi care sunt acestea? Evsevia, şi viaţa virtuosă. Printre le densele nu- veî găsicur van, nicî desfrânaţi, nicî crinii naliştî, eară noî ne-am de părta t de ele. Dar ce înseamnă acea sta? Pe Dumnezeu îlşcim, pronia luî asupra nostrS o cunoşcem, eară asupra nemuri reî sufletului nostru noî filosofâm. Aici necuvântătorelereman în urmă, şi nu te vor contraria. Cugetăm ; şi aicinecuvgntătorele nu aQ nimic de comun. In multe altele Îns8fiind inferiori lor, noî totuşi le stăpânim. In aceasta se gă-seşce un princip mare, că noi fiind în multe inferiori lor,totuşi le stăpânim, şi principiul este, ca să afli că nu tu eşti

causa tu turo r acestora, ci Dumnezeu cei ce te-a plăsmuitşi ’ţ! a dat judecata. întindem curse şi laţurî, le prindem înele şi le supunem. Printre noî ominiî ar trebui să împără-ţască sobrietatea, blândeţa, bu nătatea şi dispreţuirea banilor. Dar fiind că tu, unul dintre cei uşuratic i, nu aî nimicdin to te acestea, cu drept cuvânt cugeţî lucruri maî marica toţi ominiî, de şi dealtfeliu te constitui singur cel maî pre jos dintre necuvSntâtore. — Dealtfeliîi la aerat re sultatduce prostia şi impertinenţa; sati că te înalţă maî mult decât trebuie, sau că te umiieşee tot pe atâta, şi nicî într’uncas nu păstrează simetria. Suntem egali cu îngerii în aceasta,împărăţia ceriurilor ni-a fost făgăduită, petrecerea împreunăcu Christos ni-a fost făgăduită. Omni pote sa fie biciuit, şitotuşi nu cade; omul dispreţueşce mortea, nu tremură deea, nu se înfricoşa ză, nu pofteşcn maî mult de câ t are. Aşaca acel cari nu suu t astfeliu, apoi su nt maî reî de cât necuvânta t orele. Când prisoseşcî pote în cele corporale, earăîn ceie spirituale nu, când nu aî calităţi sufleteşcl, apoî cumnu eşti inaî rStt de cât animalele necuventâtore? Adă acumla mijloc vr’unul, care în rSutate a în trecu t pe necuventâ-fc<5re, unul dintre acei cari trâiesc în dezmerdărî şi prinrăpiri. Eî bine, iată câ calul este maî voinic de cât el, porcul selbatec maî puternic, epurile mal iute la fugă, păunulmaî frumos, lebăda cu voce maî frumosă, elefantul cu multmai mare, vulturul cu vederea mai fină, şi tote paserile mai bogate de câ t ei. De unde vine că tu eşti demn de a stăpânianimalele necuvSntătdre? P6te că de la raţiune? Dar nueste aşa, pentru câ acel care nu face us de’ ea după cumtrebuie, este cu mult maî reii de cât acelea. Pentru că avSndraţiune şi toLuşî eşti m aîpejosd e ele, apoi ar fi fost cu multmal bine dacă de la început nu erai fiinţă raţională, Câcî



OMILIA IX

nu este tot una: a lua cineva stăpânirea şi a o trăda, şicu a nu lua din tim p. Şi cel ce împărăţeşee, dacSi po te estemaî reu de cât unul din garda sa, apoi maî bine era sânu’şî maî fi pus pe corpul s&fi pu rpura împărătească. Totaşa gi în caşul de faţa. De aceia şeiinci noî câ fără virtutesuntem maî reî de cât animalele necuvgntătore, sâ ne exercitam cu ea, ca să devenim 6mim, şi chiar îngeri, ca astfeliusă ne bucurăm de bunătăţile tăgăduite, cărora fie a ne învrednici, prin charul şi filantropia Domnului nostru lisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duch, se cuvine slava, stăpânirea ţi cinstea, a^um şi pururea şi în vecii

vecilor. Amin.

OMILIA IX

„Deci iubiţii m ei, precum tot-de au na aţi asc ultat,

nu nu m ai precum cand eram de faţa, ci cu m ultmai vîrtos cand sunt departe, ca frica şi cu cutremurm ân tuire a vdstrC o lucraţi, câ D um nezeu este carelucre ază în tru voî, şi ca să vo iţi şi ca sâ lu cr a ţi p en tr u bu na voin ţă. Tu te le faceţi, fără de c âr tiri şifără d e înd oiri, ca să fiţi fără de pr ieb an ă şi între gi,fii luî D um nede ti p ărtaşi, în m ijlocul ne am ului celuiînd ărătnic şi re sv râ tit, în tre care să străluciţi ca niştelum inători in lum e, cuv ântul vieţeî cup rinzân d, sp re

laudă mie in diua luî Christos" {Cap. 2, 12—16).

Sf&tuirile tot-deauna trebuie a se face la un loc eulaudele, căci atunci ele devin bine primite, de ore-ce îndem ■năm pe ce! sfătuiţi în propriul lor interes, ceia ce şi Pavela făcut aicî. Şi priveşce încă cu câtă înţelepciune, „Deciiu biţii m e îf< glice. iîu li-a spus simplu ci a ţi asc u lta t,ci maî ’nte ia 'i laudă, câci <jice „p re cum to t-d ea unaaţi a s c u lta t14, adecă «imitaţî, v£ ros, nu pe alţii, ci

pre voî înşi-v8». „Nu num ai precum când eram defaţă, ci cu m u lt ma i v îrto s când sunfc d ep ar te." (Si



86 OM] LI A IX

de ce ore cu mult mai vîrtos în lipsa mea? Fiind-că pote

atuneî credeaţi câ e bine de a face totu l pentru respectulşi sfiala ce o aveaţi cătrâ mine, acum ins» nu. Deci dacă,,acum se probează câ voi continuaţi, şi încă cu îndoită puterein faptele cele bune, de aicî se invederează că şi atuneî nu pentru mine v6 supunea ţi, ci pen tru Dumnezeii, Nu faceţiaceasta, ca si ascultaţi de mine, ci ca cu frică şi cutremursă lucraţi mântuirea vfotre. Nu e cu putinţă ca fără fricâsâ facă cineva, safi să arate ceva măreţ şi nobil.» Şi nu adis numai frică, ci ,,şi cu c u tre m u r“ ceia ce este intensitatea fiicei. 0 astfeliu de frică avea Pavei, pentru care şiţlicea: „M.& tem ca nu cu m va al to ra pro povedu ind,

însu m i sa m g fac n et re b n ic “ (i Corinth. 9, 27). Dacain cele pămenteşcl nu e cu putin ţa de a reuşi fărâ frică,apoi cu cât maî vîrtos In cele duchovniceşcî ? Pentru căspufie’mî: cine a învăţat carte fâris de frică? Cine a ajunsmeseriaş experient fără du.frica? Deci, dacă acolo unde nu pîndeşet! diabolul, ci numaî lenea, şi e trebuinţă de frică,ca astfelifi să alungiim lenea naturală, dar incâ unde e nevoede atâta luptă, unde sunt atâtea pedice, cum sâ fie cu putinţă de a ne mântui fâra de frică? Dară cum şi în ce felifisă fie aceasta frică ? Dacă vom avea în minte, câ Dumnedeu

este de faţă, că tote le aude, tote le vede, nu numai celesâverşite sau vorbite, ei şi tote cele din inimă şi din fundul cugetului nostru. „Că el este ju de căto r cuge telo rşi gândurilo r iu im ei11 (Ebr. 4, 11). Dacă noî stăm astfelifi,nimic r£fl nu vom face, nimic r§u nu vom vorbi, şi nieîchiar nu vom cugeta. Spune’mî, te rog ; dacă aî fi vecinic lângăRege, ore nu aî s ta cu frică ? Şi tu cum de şe<Jî lungit înfaţa lui Dam nutrii, şi rid, şi nu te stieşcl, nicî nu trem uri ? Nu dis preţui răbdarea luî, căci el îndelung rahdâ ca sâ te aducăla pocăinţă. Când mănânci, închipuî-ţî pe Dumnezeu în faţa ta, pentru că chiar şi este de faţă; când voeşcî a te culca, cândie infuriezî, când de desfâtezl, când răpeşcî lucrul altuia, cân'dîn fine fatî orî-ce din acestea, închipui ţi pe Dumnezeu defaţă, şi atuneî nicî odată nu te vei face de ris, nicî-odatănu te vel aprinde de mânie. Dacă ai vecinic aceasta în cugetul «iâ, vecinic vel fi eu frică şi grozâ de pScat, ca unulce te găseşcî alăturî de împăratul a tote. Architeetul, fieel câ t de experient, şi chiar cel mal bun dintre architecţî,totuşi stă cu frică, ea nu cumva să cadă de pe clădirea ceo face. Şi tu aî creţi ut, aî făcut multe b unătăţi, te aî ridicat la înălţime; păzeşce-te decî ca să stai în siguranţă; al



O K U , [ A I X 3 7

ochiul deschis şi fii cu frică, sâ nu cadî, căci multe sunt du-

churile cele viclene, care voesc sa te Jarunce jos. „Slujiri,<Jice, Domnului cu frică şi v« bucuraţi lui cu cutrem ur “ (Ps. 2, 11). Dară cum ore este cu putinţă a fi cinevavesel, în acelaşi timp şi cuprins de frică ? Cum e cu putinţade a se găsi veselie unita cu cutrem ur? Aceasta este singura bucurie: când facem binele asa fel, ca şi cum ne amafla făcend ceva cu cutremur, numaî atunci ne bucuram.„Cu frica, şi cu cu tre m ur m ân tu ire a v o str e o lu cr a ţi,1'(M=t ă fi o 6 ot> /.ai Tfidjiou rjjv la u m v atotYjpiKV xatEpYaCsa&s),

Vedeţi ca el n-ac is simplu = lucraţi, ciadecă lucraţi cu multa băgarede seamă, cu multă si rg unită.Şi fiind-că a spus „cu frică şi cu c u tr e m u r11 priveşcecum liniştcşce frica lor, căcî iată ce <Jice: „câ Dum nezeiies te ca re lucrează, in tru vo îa , ca şi cum pare câ ar rlice:«nu te teme, căci am <Jis „cu fr ică şi cu gr6zăl\ căcînu am spus aceasta ca -să ve împedic, ca să vS închipuiţicâ virtutea ar fi grefi de îndeplinit, ci ca sa fiţi cu băgarede seamă, ca să nu fiţi distraţi. Când aceasta este, Dumnedeu totul lucrează, tu numai să fii cu curaj.» „Câ D um

nezeii este care lucrează întru noî." Decî dacă el lucrează, trebuie ca şî voî sâ conlucraţi cu el, avend pentruaceasta bună voinţa concentrata vecinic la fapta bună,strînsă şi pironită numai la aceasta. ,,Că D um nez eu es tecare lucrează întru voi, şi ca să voiţi, şi ca să lucra ţi p en tru bu na v o in ţă / *Dar dacă. el lucrează în noîca să voim , saQ maî bine ţlis pănă şi a voi, apoî cumde ne maî îndeamnă la aceasta? Dacă chiar şi a voî el oface, de geaba ni mai spui că aţi ascu lta t, căcî nu ascultăm,

ci suntem mişcaţi autom atic; degeaba spui ca să fim cu fricăşi cu cu trem ur, dacă totul este a luî Dumnedeti.» Aceastas-ar putea obiecta în caşul de faţă, InsS tu priveşce cerespunde apostolu l: *Nu pentru aceasta am spus „că ei es tecare lucrează, in tru v oi, şi ca să. vo iţi, şi ca sâ lucraţi ci am voit ca să împrăştia frica vostrS. Dacâvoeşcî, numaî atunci Dumnezeu va lucra. Nu te teme, şinici sâ te lenevesc!, căcî el ni dă şi bună-voinţă pentru lucru, şi energie în acelaş timp.* In fine, când noî voim, atunci

şi el va spori voinţa nostre, precum -de ex .: voesc a faceun bine <5re-care; el tni-a insuflat a face acest bine, şi pot el



8 8 OMILIA IX

este care lucrează, de a v oi.“ Saii câ pote dice aceste cuvintedin multa evlavie, dupre cutn face şi atuneî când numeşeefaptele ntfstre cele bune daru ri . Deci, dupre cum atuneîcând el le numeşee daruri, nu ne lipseşce de liberul arb itru,ci îl lasă în noî, to t aşa şi când ţlice că, Dumnezeu es tecare lucrează în noî, nu ne lipseşce de liberul arbitra, ciara tă că de la reuşita unuî lucru, căpătăm înclinarea dea voi m al m ult acel lucru. Pentru că dupre cum aface ceva devine din înclinarea de a face, to t aşa şi a nuface, devine din înclinarea de a nu face. Aî dat eleimosină?Maî mult încă aî aţîţa t pofta de a da eleimosină- Ku ai da t?

Mrrî mult încă te vel intări în deprinderea de a nu da. Aîfost sobra într’o $ ? A l pare-că un îndemn de a fi aşa şia doua c|î. Te-aî trândăvit? Cu aceasta aî sporit trândăvia.„Când vine necredinciosul întru adâncul răutăţilornu bagii sa m ă/' {Prov. 18, 3). Decî precum când ajungeîn adâncul reufc&ţilor nu bagă samă şi dispreţueşce totul,aşa şi când ajunge în ariâneul bunătăţilor el se sileşceşi’ se încearcă încă de a progresa în bine. Dupre cumacela împetrinduse devine încă maî trândav, aşa şi acesta pricepând mulţimea bunătăţilor devine maî serios, deteamă ca un cumva să piardă t.ntul. „P en tru bu n av o in ţă“ < ice, adecă pentru dragostea, pentru mulţum irea luî, ca as tM ia sâ se facă ceia ce el doreşce, ca săsa facă dupâ voinţa, luî. Aicî ara tă că el lucrează mult,şi prin urmare ne face de a prinde curaj. El voeşce ca noîsă vieţuim după dorinţa sa; dar dacă voeşce, negreşit că şilucrează în acest scop, şi va lucra în orî-ce mod; cu altecuvinte voeşce ca noî să vieţuim corect. Acum aî vfţlut,că nu mi se răpeşce liberul arbitru?

„T ote le fa ce ţi fără- de câ rt ir i şi fâ ră de în do ir i11,(Jice. Fiind-cS, diabolul nu pote a vă împedeca de a face

bine, voeşce în a lt mod a ’şi depărta ura lui asupra vostrg.Dacă nu iubirea de slavă deşartă, daca nu lipsa de minte,dacă nu p6te nimic din acestea, apoî cel puţin a băgat însufletul celor slabi cârtirea, saii de nu nicî aceasta, apoimăcar disputa. Şi acum priveşce cum tdte acestea le curăţăPavel. A spus despre umilinţă ceia ce a spus, combătenduşurinţa, saii lipsa de serios itate; a spus despre slava deşartă, c&cl la aceasta se referă când <Jiee: „nu numaî precum c ân d er am de fa ţă“ , eară-aici spune despre cârtireşi aualisarea amăpunţită a faptelor. Dară de ce 6re în epistola



OMILIA IX 89

către Corintheni combătând această patimă, aduce de exemplu pe Israilteni, pe cand aici nimica din acestea n*a spus, cinumaî că iî at inge? Pentru că acolo faptul deja îndeplinitera de acest-feliu, şi de aceia a avut nevoe de a deschiderana şi a li da o dojana mal mare, —pe cand aici sfătuiesceca sâ nu se întâm ple nimic. Pe cei ce nu greşise cu nimic,era de prisos de a-I atinge maî tare, fiind-că povăţuindu-îla umilinţă, el n-a pus la mijloc exemplul cel din evanghelie,unde cei mândri afi fost pedepsiţi, ci sfatul ce li dă aici e basat pe însăşi iubirea luî Dumnezeu câtră om, pentru carovorbeşce cu denşii ca câtră flinţl libere, ca cătrâ fii adevăraţi,şi nu ca cătrâ sclavi, La faptele cele bune, cel recun oscă toriuşi nobil ea te îndemnat cu exemple din fap tele deja săvârşite, pe cand cel nerecunoscători fi nu cu astfeliu de exemple esteînfricoşat, ci cu exemple trase din fapte le cele vrednice de pedeapsă; unul cu fapte de cinste, cel-l-aît cu fapte demnede pedepsit. I)e aceia scriind Ebreitor dicea, punând pe Isavla mijloc; „Care p en tru o m ânc are, ’şl-a vin du t dre ptul celui ân te î n â sc u t“ , şi earăşi: „De se va îndoi,nu va bine-vo i su fletul m eu în tru dân su l1' (libr. 12,16.

10, 38). Şi între Corintheni erau mulţi cari curviau, pentruaceia şi i^icea: „Nu cumva earăşi dacă voiu veni, săm£ sm eria scă D um ne zeu l meCi, şi să p lâng pe m ulţicari ati greşit mal ’nainte, şi nu s-atl pocăit de necurăţen ia, şi cu rv ia şi spurc ăciun ea ca re aii făc u t“ (IICorinth. 12, 21).

„Ca sâ fiţi, (jice, fără, de prichană, şi în tr eg i" ,adecă fără ponos şi nevinovaţi, eăcî câ rtirea nu puţină patâ pune pe un astfeliti de suilet. Dar ore ce înseamnă: „fârâ

în do ir e1' ? Adecă fără întrebări de feliul acesta: *<5re aceastaeste bine? ore nu este bine? Sâ nu vă îndoiţi, ijice, sânu cens uraţi faptele în zadar, chiar durerea de ar fi, chiarobosală,sau orr-cede acest feliu»-Nu a<Jis «sâ nu fiţî ped«psiţ,i»,căci pedeapsa stă iu fapta cea rea, eară aceasta o a arătatîn epistola cătră Corintheni, —dară aicî nimic nu a spus deacestea, ci «ca să fiţi fără de p ric hană şi în tre g i, fl!luî D um nezeu cu raţi, în mijlocul neam ului celui în dărătnic şi râ sv râ tit, în tru care sâ strălu ciţi ca ni şce

lum inători în lume, cuvân tul vieţei cu prinzâ nd sprelaudă m ie în $iua Iul C hristos".

71528 9



90 OMILIA IX

*) Aî văijlut cum îi învaţă, de a nu cârti? AstfeliQ

decî, a cârti este fapta celor nerecunoscători şi fără simţire.Care fifl, spune 'mi, oateninclu-se în trebile tatălui sSQ,cârteşce în timp ce se osteneşce şi cu ale sale proprii ? în ţelegi, forte bine, câ pentru tine însu-ţî te oboseşcî, pentru tineînsu’ţî aduni, Particu laritatea de a cârti este a acelora cariise obo sesc 'pentru alţii, şi pen tru alţii muncesc; dară tucari aduni pentru sine’ţi, de ce cârtesc! ? Câ averea ta nusporeşce? Cel ce lucrează de buna voea sa, şi nu silit, de cecârteşce? Maî bine este de a nu maî lucra nimic, de cât alucra cu cârtire, de ore-ce se perde şi ceia ce a fost fâcutdeja. Dar nu vetjl. câ şi în casele nostre particulare acelaşi

lucru îl facem tot-deauna, aceiaşi ţii cern vecinic: «mal binenu maî făceai aceasta, de cât să cârteşti» ? Şi de multe ori preferăm a ne lipsi de sevvieiîi, de cât a suferi cârtiri. Uricioslucru este cârtirea , căci ea esfce vecină cu blasfimia, Cârtirea este o nerecunoştinţa, mare, de aceia ceî ce sun t s tă pâniţi de ea sunt demni de pedeapsă. Cel ce cârteşce estenerecunoscStorid cătră Dumnezeu, eară cel ce este nerecunoscătorii! cătră Dumnedeti, es te blasfemătoriu de Du in ne*(JeG. Mal cu samă pe atunci evati ispite in continue, primejdiice se ţineaH lanţ, nicî o linişte, nicî o mulţămire, şi dint<5te părţile curgeaţi nenorocirile, —■pe când acum linişte

profundă, uşurin ţă în to te . Decî, de ce eărteşcî ? Că eştisărac ? Dar gândeşce-te Ia lob. Ca eştî bolnav ? Darce este dacă şi tu, cunoscând în sine'ţî atâtea bunuri şisuccese câte şi acel sfînt, te-aî îmbolnăvit ca şi acela?Gândeşce-te la acela, că multă vreme fiind plin de buberele, şedea afa ră pe gunoiii şi’şî ştergea cu un hârb puroiul din bubele sale. „Ş i trec&nd vrem e m u ltă a ^ isc ătră lob fem eia lu i: p ănă când vei răbda, qUcendiat â voiii a şte p ta încâ pu ţin ă v re m e? ţ>i v r’un cu-cu v e n t căt ră Dom nul şi m o rî “ (lob. 2, 9). Dară pote câ

a murit copilul tău ? Şi ce este, dacă pe toţi i-aî perdut prin o morte grozavă,' ca şi acela? Voî şciţl că este omare mângâere de a s ta pe lângă cel bolnav şi pe patulmorţii, de a-î închide gura şi ochii, de a te atinge de barbaluî şi a'l raângâea, de a ascu lta în fine cele maî de peurmă cuvinte ale muribundului. Dară de nimic din acesteanu s-a învrednicit dreptul lob, căcî toţî aî seî au fost de

*) Partea tnorala. Tote cela caro contribuieşc spre mântuirea nostr5, noi sâ le facem fâră cârtire. (VeronJ



OMILIA IX 91

odată îngropaţi sub dârî măturile caselor I Şi ce spun? Oreţi s-a poroncit de a sfăşîa pe fiul t(S&, şi a’l sacrifica, duprecum s-a poroncit acel ut prea ferecit patriarch , şi săT ved îarmând pe a ltar? Cine a clâdit. altarul ? Cine a pus po ellemne, şi cine l-a Impedecat de a'l sacrifica ? Dar pote teiati în ris unia? Şi ce este, daca au^î de acestea din partea prietenilor veniţi spre a te mângâea? Ho! acum avemmulte păcate, şi cu drep t cuvânt suntem luaţi în rîs, —pecând atunci acel drept, acel iubitoriS de Dumnezeu, acel omfără veutate, el care fugia de orî-ce faptă, rea, anemia de la prietenii sei to t lucruri contrare acestora. Dar ce este, spu

ne’mî, dacâ ai au^it pe femeia ta luând u-te în rîs şi dteend:„Eară eil rătăcesc ca o slujnică, umblând din loc înloc, şi din casă în casa aşteptân d pănă va apunes6rele, ca sa mS odihnesc de ostenele" (lob. 2, 9)? Şide ce vorbeşd acestea, femee fără de minte? Nu cumva p6te bărbatul teti este causa acestor rele?N u este ei, oi dia bolul. „ C i(J iv r ’im cu ven t cătra Dom nul, dice, şi m o r i /Apoi, daci el ar <Jice un cuvent cătra Dumnezeii şi armuri, tu ore ai fi în tr’o sta re maî buna? Nu este o boia

maî grozava ca aceasta, chiar de aî spune mii debole. Astfeliu era, că nu putea trăi nici in casă, şi nicî în mansardă(ij-wpoştov), astfeliti era, că toţi se pâziau de cel bolnav.Dacă el nu ar fi avut o bolă incurabilă, nu ar fi stat afarade cetate, fiind într’o stare cu mult maî rea de cat ceî loviţi ds lepra. Aceştia întră şi în case, şi vorbesc împreună, pe cand acela şedea în tr 'una sub ceriul liber, pe o movilăde gunoifi, gol cu desăvârşire, căcî nu putea a se îmbrăcacu nimic. „Şi se m istuie trup ul meu de p utre jun eaverm ilor, şi rezeman du-m g m ’oiti gru nz ii p ămâ ntulu i

de puroiu“ (lob. 7. 5). Ore tote acestea nu-î adăoga încăla durerile ce le avea? Corpul luî scotea din el vermî şi puroiu, şi aceasta nu ’po un timp, ci incontinuti. Videţî curanumai audul acestora parecâ v-a amorţit? Decî dacă nusunt de suferit acestea nicî de a fi auţl'te, apoî de a le vi-dea sunt de su ferit? Deci dacâ nu sunt de suferit nicî dea fi v&Jute, apoi cu atâ t maî mult de a suferi asemenea bâlă. Şi cu to te acestea a suferit dreptul lob, nu petimp de două saii trei $i!e, ci pe tim p îndelungat, şi totuşîn-a păcătuit nici mâcar cu buzele sale. Dară tu care anume

bolă de feliul aceştia ai a'mi arăta? Ore o astfeliti de b61ânu este cu mult m ai‘rea de cât schilogirea membrelor cor pului? „Că v6d câ put bucatele mele, cum;’pute



92 OMILIA IX

leul“ (ibid. 6, 7). Şi nu numaî atâta, dară chiar şi n<5ptea

şi somnul, ceia. ce pentru alţii e spre odihnă, lui nu*! adu*ceati nici o linişte, ci dirt contra erau mal grozave de câtorî-ce tortu ră. Căci ascultă’1 pe dânsul ce spune: „A tuneîm6 înfricoşezi, şt cu v ede nii mS în g ro ze şcî. . . Cândse face <Jiuă, < ie câ nd va fi s a r â ? “ (ibid. 7, 14. 4-).Şi nu numaî atâta, dară şi părerea multora de dânsul încâil amSra, căcî îl gâsiaa vinovat de miî de rele. Ascultă cumîl spuneau până şi prietenii luî: „î n câ nu aî pătim itdu pă dr epta te, p en tru cele ce aî g re şit" (lob. 11, 6),

pentru care şi ijlieea densul: „E ară acum n i8 batjocoresc ceî maî tineri, acum mg dojenesc în parte, pre al cărora păr inţi nu-1 băgăm în seam ă, şi nu-îsocoteam vrednici să-l pun cu cânii v itelor m ele “(Ibid- 30, 1). Ore aceasta nu este maî grozav de câ t miide m orţî? Insă de ţi impresurat de o aşa furtună grozavă,caro se ridica vecinic asupra luî, intr'o astfeliîi do întunecime de norii, de fulgere şi trăsnete, vecinic cuprins de ame-ţa!ă, ca acel învârtit de un ciclon sau de un virte j de vânt,el totuşi a r£mas acelaşi neîncovoiat, şeţlend în mijloculacelei fur tuni grozave în cea mal complectă linişte, şi nua cârtit. Şi tote acestea s-au petrecut înainte de char, maî’nainte de a se vorri ceva despre înviere, maî 'nainfce de ase vorbi de gheena şi de pedeapsă. Noî însă, audind şi pe

profeţi, şi pe apostolî, şi pe evanghelist!, şi v&J6nd în ace-laşî timp miî de exemple, şi învăţând tote cuvintele celedespre învierea morţilor, totuşi suntem nem ulţămiţl, de şi

pote nimeni dintre noî nu are a spune atâ tea nenorociri caaceia. Dacă pote a perdut averea cineva, nu a perdu t însăfeciori şi fete atâtea, câte a perdut el, şi dacă pote a perdut, p6te câ a şi păcătuit, — pe când acela în mijlocul sa

crificiilor fiind, în mijlocul serviciului ce aducea luî Dunine-(Jeti, şi ia tă că deodată a perdut totul. Dacâ pote şî tu veifl perdut averea şi tot pe atâ^a feciori şi fete ca şi el, ceiace este imposibil, nu te-aî tîr it însă pe pământ, şi nici nuaî sfărîmat bulgării de ţerină cu puroiul ieşit din bubele de

pe trup, şi dacâ pote aî pătimit şi aceasta, to tuşi n-aî vă-(Jut pe prietenii tel batjocurindu-te, ceia ce maî ales estecu mult mal grozav, de cât to te nenorocirile din lume.Dacă noî ne sujărăm pe cel ce ne mâng&e în nenorociri,şi cari ni dau speranţe bune, dar apoî cu ceî ce ne ba-tjo-curesc ce nu suntem îq. sta re a fa ce! Dacă ceia ce spune



OMILIA IX

Fsalmistul: „Am aşteptat pre cel ce s-ar mâhni cu

m ine, şi nu era, şi p re cel ce m’ar mângâia, şin-am afla t “ (Pg. 68, 24) este grozav si de nesuferit, darîncă de a intimpina batjocuri torî, ’ în loc de mângâi ton, cucât maî grozav? „M ân gâito rt ce lor re î, <jice, su n te ţito ţl^ Io b . 16, 2). Dacă acestea vecinic le avem in minteanâstre, dacă ne-ani gândi la ele, nu ne-ar întrista nimic dincele presente, gândind u-ne la acel at le t, la acel suflet maîtare de cat diamantul, la acea judecată vîr tosă şi tare caoţelul. Ca şi cum era îmbrăcat cu un corp de oţel saii de peatră, bşa le suferia el to te cu curaj şi cu răbdare.

Acestea înţelegându-le, iubiţilor, tote sâ, le facem fărăcârtiri şi fără de îndoele. Faci vr’un bine, şi apoi cârteşcî?De ce? Ce silă te face a câ rt i? «Dară, <Jici tu ,c e i de prim prejur mâ silesc de multe orî de a cârtii-, căci la aceasta afăcut şi el alusiune când a dlis «in mijlocul neamului celuiîndărătnic şi resvrătit* —darâ tocmai aceasta e de adm irat,de a nu suferi nimic de acest feliG, care ne-ar pu tea în tărită. Şi stelele strălucesc în timp de nopte, şi la întunericse v8a, şi aceasta întru nimic nu le vatămă, frum useţa lor,ci încă mai strălucită re se arată,—pe când daca este lu

mină, nu se vSd a tâ t de frumose. Tot aşa şi t u : cândtrăieşd împreună cu ceî vicleni, şi totuşi iCmâl cinstit sicorect, apoi atuneî mai mult strălucesc!. Faptul demn deadm irat acesta este, de a deveni fără de prihană. Deci pentru ca să nu rfepundâ ii de f'sliul acesta, el îi pre’ntîmpinăspunâodu-li sâ fie fără de prihană. Dară ce înseamnă ..cuvân tu l vie ţeî cu p rin zân d "? Adecă având a vieţui, fiinddintre cei mântuiţi. Priveşce, cât de degrabă şi pune premiu!: luminătorii, <Jice, au in ii cuvântul lumineî, voi inseaveţi cuvântul vieţei. Cs este ;,cuv§ ntu l v ie ţe i" ? Adecă

având 3ămînţa vieţei, adecă avfind in voî începutul (oicsp^aCovjî) vieţei. Aşa dar toţi cei-l-alţi sunt m orţi? Aceasta aarăta t, căcî dealtfeliti şi ceM-alţî-ar avea in iî cuvântul vieţei. „Spre la udă m te “, <Jice, adecă şi eQ sunt părtaş bunurilor vostre. Virtu tea vostrS atâ t de însem nată este, in,câ t nu numai că pa voi vS salvează, ci pe mine mS facemaî strălucit». Dară care laudă, fericite Pavele? Aceia potecă eşti biciuit, că eşti alungat, că eşti batjocurit pentru ool? Deaceia(Jiee: „în (Jiua Iul Christos, că nu in deşârt amalergat, nici în d e şâ rt m -am o ste n it", ci vecinic a bu

cura, (jice, că nu in deşărt am alergat. „Ci de şi je rt-



94 OMILIA IX

fese." EL nu a dis de şi mor, precum <Jicea cătrâ Timo-theiQ, scriindu-I: „Că eu ia tă mS je rtf esc , şi tim pul

de sp ărţire ! m ele s-a ap ro pia t". (II Timoth. 4, 6), mângâind u-I pentru despărţirea sa, şi tot-oda ta învâţându-i de a primi cu mulţâmire mortea pentru Christos. Ca o jertfă.m6 aduc şi eîi, r^ice. O! fericit suflet; el numeşee jertfă în-torcerea lor. Aşa dar e cu mult maî bine dea proaduce ca

je rt fă sufletul, de cât a-î proaduce boi. «Dacă decî, pe lângă,această proadueere mS adaog şi pe mine însu’ml ca jertfă,mortea mea, mă bucur.* „P en tr u je rt fa , (jlice, şi slu jbacredin ţeî v6 stre, mS bu cur şî îm preu nă m e bu cureu voî cu toţî, aşijderea şi voi ve bucuraţi, şi îm

p reun ă vS bucuraţi cu m in e“ (Vers. 17, ÎS). Dar de cete bucuri împreună cu dSnşiî? AI vgţlui câ el ara tă că ţidânşii trebuie a se bucura? *MS bucur că pot fi ca o liba-ţiuno pentru voi, şi împreună me bucur, căcî m& pro a ducca je rtfa , şi de aceia şi voî vg bucuraţî, şi împreună vS bucuraţi, că m-am proadus jertfă. Bucura ţi-v6 decî împreunăcu mine, care mS bucur pentru aceasta.» Ai vSdut deci, câmortea drepţilor nu de lacrimi, ci de bucurie e dem nă?Dacă ii (drepţii) se bucură, trebuie a ne bucura şi noi îm preună cu iî, pentru câ în adevfir este absurd de a plânge,

în tim p ce, denşii se bucură. Dar pote vei <Jice: ne facemobiceiul. InsS aceasta e un pret-est, este un motiv nejustificat. Priveşce ce porunceşce e l : „B uc uraţi-v 6 şi voî , şiîm preun ă v6 bu curâ ţî cu m in e .11 ’Ţî faci obiceiul? Ceobiceiti? Dacâ ar fi ca tu să remâî aici pote că cu dreptcuvânt (Jicî acestea; dară când cu puţin după aceasta veiajunge din urmă pe cel ce a plecat, ce obiceiu îndeplineşcî ?Un astfeliti de obiceiii il face cineva când pentru totdeaunae despărţit de cel plecat dintre noî, dar când şi tu veî călători pe aceiaşi cale, ce obiceiti faci ? Pe cei ce sunt în

călătorii de ce ore nu-î plângem ? Ore nu după ţliua ânteia,său cel mult a doua, încetăm de â maî fl scârbiţi de des părţirea nâstrS de dânşii? Dacă îţi faci obiceiul, apoî plăn-ge-1 atâta timp numai, cât cere natura. «Kiinic nu sufăr,(jice el, ci încă mă bucur că mfi duc la Christos, eară voînu vS bucuraţi? „B ucura ţi-v 8 K, d ic e .. .

Aşa dar să ne bucurăm şi noî, iubiţilor, când videmvr'un drept plecând dintre noî, şi cu a tâ t mal mult încăvr'unul dintre cel desnădăjduiţî. Unul pleacă ca să, primiască pla ta ostenelelor sale, eară cela-l-alt pentru că cu ducerea



OMILIA X. 95

ui a tăia t din păcatele ce era să le maî facă. Dară potesâ schimba în traiul sSu, c|icî tu. Dacâ era sâ se schimbe,

Je sigur câ nu'l lua Dumnezeii dintre ceî vil, el care totuliconomisesce pentru mântuirea n6strfi. Deci, dacă el era casă mulţâmiască pe Dumnezeu în viitorift de ce ore nu l-alăsat ? Decî dacă el nu lasă pe ceî ce nu se schimbă, apoîcu atâ t maî mult pe ceî ce se schimba. Aşa dară de prestetot locul sâ piară bocetele dintre noî, sâ conteniască orî-cesuspin. Pen tru tâtu sâ mulţam im luî Dumnedeu, fărâ cârtire to te sâ le facem. Sa fim veselî, să-î mulţămim luî,ca astfeliu sâ ne bucurăm şi de vecînicile bunătăţi, prinChristos lisus Domnul nostru, câruia împreună cu Tatâl,şi cu Sf. Duch se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X

„N âdăjduesc întru Domnul l isus câ pre Timo-theiti fără, de zăb av ă îl voiu trim ite la voi, ca şi etisă-nrî fac inim a bună înţeleg ân d cele p en tru voî. Că. pre nim eni n-am de un suflet cu m in e, care cu to tdinadinsul sâ se grijască de voî. Că top ale saleca ută, ea ră nu ale lui C hris to s lis u s" {Cap. 2, 19—21).

A <jis maî 'nainte: „Că cele pentru mine mai vir-tos spre sporul evan gheliei aii ven it, în câ t legăturile

mele s-ati făcut arătate întru Christos în tot divanul“,a (Jis apoî „De m 6 şi jertfe sc p en tru 'jer tfa şi slujbacred inţei v 6 s tr e “, şi prin acestea el maî mult na întăritîncă în credinţă. Pote câ denşii ar fl presupus, că cuvintelede maî ’nainte au fost iţise pentru încurajarea lor, însS ce?«Trimit pe Thimotheiîi la voî» <Jice, de vreme ce clenşiîdoriaîi ca să afle cele despre densul. Şi de ce ore n-a (jisca sâ a liaţi voi ce!e de sp re m ine, ci «ca să mg veselescaflând eu cele despre voî» ? Maî 'ntSiQ, pentru câ cele des

pre dSnsul-urma a li vesti lor — maî 'nain te de sosirea luî



96 OMILIA X

Timotheiâ—Epafrodit, pentru care şi ţiice: „D e folos lucr u

am socotit pe E pafrod it a-1 trim ite la voi“ (vers. 25),eară pe de altă parte pentru că el doria cu aprindere a aflacele despre denşii. Acest Epafrodit stătu se mal mult timpdin causa boleî pe lângă apostol, aşa că dorinţa apostoluluide a afla cele despre denşii, era justificată. Priveşce acum,cum el atribuie totul Iul Christos, pănă şi Lrimiterea luîTimotheiu, căcî riice: „N âd ăjduesc în Do mnul lisu s %adecă am încredere că Dumnedeti îmi va înlesni aceasta„ca şi eu sâ ’m î fac inim a bu nă înţelegân d cele pe n t ru voiK. «Precum v-am reincurajat pre voi, <jtice, aurinddespre acestea, adecă că evanghelia s-a respândit, că. duşmanii eî s-ati ruşinat, că prin ceia ce voiau dânşii a vă vătăma, prin aceia tocmai aii remas ruşinaţi, precum acesteami le doriaţi mie, tot aşa şi eu doresc a afla cele pentruvoî „ca şi eu sâ-ra î fac i nim ă bună, în ţelegâ nd cele

p en tru V0l“ . Aici arată că dânşii trebuia să se bucure delegăturile luî, şi lor să urmeze, căci legăturile acelea 'I eau-sati luî mare plăcere. Când el ţjice „ca şi eu Să.’ml facin im ă bu ilă“ aceasta ara tă, adecă, precum şi voi V aî! câtădorinţă avea de Macedonia! Şi Tiiesalonicenilor to t aceiaşimărturiseşce, când t^ice: „E ară no i fra ţilo r, re m ânândsirima nî de voî p en tru u n tim p " 1) (I Thesal. 2,17), earăaic î: „Nâdăjduesc, ţiice, a tr im ite pe Timotheiti, ca săcu nosc cele p en tru v o î“ , ceia ce e o vie dovadă de ceamaî mare îngrijire din parte-I. Când el nu putea să se ducătrimitea pe discipuli, neputSnd răbda de a fl In necunoşcinţ;ădespre denşîî nicî chiar pentru un timp scurt. JSu tot-deauna, şi nu tote le afla el cu spiritul, şi aceasta cu dreptcuvânt, căci dacă s-ar li convins despre aceasta discipuli!,ar fi devenit fără sfială; acum însă Inchipuindu-ş'i pote câel sâ află în complectă necunoşcinţă de denşii, corectarea lor

devenia rrtal uşoră şi eu mal mult merit în acelaşi timp.Dară prin aceasta el ÎI face maî băgători de samă încâ, căci prin expresiunea „ca şi eu să-m î fac in im ă b u n ă“ Iaaceasta tinde. Prin aceasta decî, el I*a făcut mal serioşi, caastfeliu sosind TimotheiQ acolo să nu afle lucruri contrare

*) Ex presiune a din origina] „irpiţ xn*.pi>v ap «ţ“ nu înseamnă ta vreme de un ceas, cura se gâ se şc e Sn ed iţiune a de Baz&ii, ci pentru un

timp ore-care. Este aici un elenism, care na se trad uce ad liUeram- (Trad.)



OMILIA X 9 7

aşteptărilor lui. Se vede că şi aicî face ns de acelaşi metod,

pe care l-a în trebuinţat faţă de Ccrinthenî, cand şl-â amânatducerea sa între dânşii, cu scop de a se corecta, pentru careli scr ia: Cruţându-vS pre voî n-am v en it p ân ă acu mîn C orin th u (II Corinth. 1, 23). Dragostea nu se ara tă nu maî prin faptul că, li face cunoscut cete atingă to re de el, cişi prin faptul câ el caută sâ afle despre d en şiî— şi aceastae grija de căpetenie a unuî suflet care se îngrijaşce şi veciniese gândeşce la obiectul iubit. Prin faptul că li trimite peTimotheiti, el iî şi cinsteşce mult. Dară ce spui Pavele? Trimiţi pe Tim otheiu? Cum aceasta? Da, respunde e l ; „că

p re niraenî n-am de un suflet cu m in e“ , adecă caresă, îngrijască ca şi mine, „care cu to t dinad in su l sâ seîngrijască de voî“. Aşa dară nu avea pe nimeni dintreceî de pe lângă dânsul? Da, pe nimeni de un suflet cu el,adecă, * deopotrivă cu mine îngrijindu-se şi interesându se pentru voî. Şi nicî că ar prefera cineva, ţlice, de alegeaceastă cale, tocmai din această causa.* Ar fi p utu t ca sătr im ită şi pe alţii, însâ nimeni nu era aşa după cum doriael, afară de Timotheiu. <Cel care v8 iubeşte pre voi ca şimine, este Timotheiu», $ice; de unde urmează câ a fi da

un suflet cu el, înseamnă de a iubi pe discipuli deopotrivăcu el. „Care să se îngrijască, <£ice, cu tot dinadinsulde v o i“ , adecă părinteşce. „Căci t o ţi ale sa le ca u tă,ea ră nu ale lui C hris tos Ii su s“, adecă, fie-care îşi cautăliniştea sa şi cum ar putea să fie în siguranţă, ceia ce scriaşi lui Timotheiîi. Dară ore din ce causă să plânge el deaces tea? Ca sâ ne învăţăm noî cei ce le au<Jim, ca nu cumva să cădem în astfeliu de greşele; ca să ne învăţăm de anu căuta numaî liniştea şi molătatea, căcî cel ce caută

liniştea, nu caută ale luî Christos, ci ale sale propriî. Aşadară trebuie a se pregăti cineva pentru orî-ce suferinţa, pentru ori-ce nenorocire. „Câ ne vo inţa lu î, dice, o şciţl,câ precum unul ta tâ fiul, îm preu nă cu nnn e a s luji tintru ev an ghelie." *Şi nu o spun aceasta numai eîi, ci„şt v oî şciţî că îm pr eu nă cu m ine a slujit într uevanghelie11. Pune aici ca exemplu pe Timotheiîi cu dreptcuvânt, ca astfeliti să se bucure de mare cinste din partealor. Aceasta o face şi faţă de Corintheni, când li <Jice:„Nimeni să nu-1 defaime, că lucrul Domnului lucreazăca şi mine“ (I Corinth. 16, 10) nu doră că se îngrijaşce



98 OMILIA X

de el, ei de dânşii, adecă de ceî ce-1 primesc pe el, ca astfeliu plata lor sâ fie mare. „P e aces ta d a r nădăjd uie scsă-l trim it în da tă, dup ă ce voiu videa cele pen trum in e“ (Stih. 23), adecă când voitt videa resultatu l la caream ajuns, şî ce sfîrşit vor lua împrejurările prin care eîitifle acum. „Bar am nădejde in Domnul, că. şi eu fărăde zăbav ă vo i ven i la voiQ“ (Stih. 24). «Aşa dară nu deaceia îl trimit la voi, ca cum eu nu am a veni, ci pentruca să ’mî fac inima buna cunoscând cele pentru voî, ca ast-feliii să nu fia în nscunoşcinţă Sn acest interval.» „A m n ădejde in D om nul1', ţliee. Priveşce cum el totul atribuie

luî Dumnezeu, şi nimic nu vorbeşce din propria sa cugetare. Nădăjduiesc în Domnul, adecă dacă Dumnezeu voeşce.„E ară de folos lucru am soco tit, ca pre Epa-

frod it frate le şi con lucrătoriul, şi ostaşul ceî dim preu năcu m in e“ {Stih. 2 o), Priveşce cum şi pe acesta îl trimitela dSnşii tot cu aceleaşi laude, ca şi pre Timotheiu, Pe acelaîl recomanda din două puncte de videre, ânteiii pentru câiî iubea intr’atât, în cât „cu to t d inad insul se va îngriji de den şiî “ şi al doilea că a slujit întru evanghelie,-■eară pe acesta (Epafrodit) tot din acel punct de vidare,

to t din aceiaşi causa l-a lăudat Si cum l a lăud at? A-1numi frate şi cotiiucrătoriu, şi încă" nu s-a mărginit numaîaieî, cî l-a numit şi ostaşul cel împreună cu el, este dovadacă el participase la tote primejdiile apostolului, şi că şidensul a m ărtu ris it aceleaşi ca şi apostolul, Ex presiuneaîm pre un ă o sta ş este mai însemnată de cât conlucrâtorilcăd pote că a conlucrat cu el iu lucruri de puţină însemnătate (ev 'p'Aoît; irpdrfjjww), pe când în lupte şi în primejdiide loc; aşa că numitidu-1 aicî şi îm pre ună ostaş tocmaîaceasta a învederat. „E ar ă a l vo stru apo stol ş; slu jitorii! al tre b iî- m e le a-1 trim ite la vo î“ , adecă v6 hărăzim vouă dintr'ale vâstre, adecă trimitem vouă pe al vostru,sau pe cel ce vă învaţă pro voî. Apoî adaoge multe şi des pre dragostea luî, fjîcend; „De v rem e ce dorîa să viiva dă pre voî pr e to ţi, şi era m âh n it, că aţi au ditcă a fost bolnav" (Stih. 26), şi apoî mai departe aratăgrav itatea lioleî: „Că a fos t bo lnav, dice, ap ro pe dem6rte, ci Dumnezeu l-a miluit pre el, şi nu numainre el. ci si Dre mine, ca nu întristare peste întris



O M I L I A X 9 9

ta re să, ani “ {Stih. 27). De aicî apoî pregâtesee si alt-ceva,arătând cum şi el scia că era iubit de denşii, şi acesta nue puţin lucru pentru cel ce iubeşce. «Aţi âudit cum el afost bolnav, <Jiee, aţi au$it clim era mâhnit, fiind-ca însă-nătoşindu-se nu a putut să vS vadă; dar acum v-a scăpatde întris tarea pe care o aveţi pentru boia Iul*. De aicî

pregăteşce ineă şi alt-ceva, adecă că se justif ic i ore cum,de ce după trecere de multă vreme li-a trimis pe deoparte pe Timotheiu, pentru că nu avea pe altul de un suflet cuel, eară ps dealta parte pe Epafrodit, pentru boia ce av usese, Apoî arătând că acea b61a fusese îndelungată şi multtimp il consumase, (Jice: „Că a fo st bo lna v ap rd pe de

nnorte.‘! AI v6dut cum Pavel are grijă de a scote din rădăcină orî-ce bănuiai fl din cugetul dîseipulilor sSî, desprevre-o lenevire saii nepăsare de denşiî, şi cum eî se încearcăde a-î face ca nicî măcar să bănuiască, că dacă n-a venitla denşiî, apoî aceasta ar fl fost pentru că nui-ar fi iubit, saucă î-ar fi dispreţuit? Nimic nu poto stim ula atâ t de mult pe disripul, ca aceia de a fi el convins câ dascalul seu seîngrijaşce de el, că este neliniştit de el, ceia ce este semnde o dragoste neţermuritfi. „Câ a ţi ao dit , dice, că a fo st b o ln av , că a fost bo lnav aprtfpe de m â r te .“ «Şi cumcă eu nu o dic aceasta numaî ca pretex t ascu ltaţi: „D arD um nez eii l-a m ilu it p re e l. “ Ce <JicI aicî, o ereticu le? ')Aicî el numeşee milă a luî Dumnezeu faptul de a remâneaîn viaţă, cel ce era să se ducă dintre cei vii şi să vinăearăşi; şi cu tote acestea dacă lumea este rea, dupre cum (|icltu, apoî nu este milă aceasta, de a rfemânea cineva în trucel r&tt. Dacă cătră ereticii oste uşor de a respunde, creştinului însă ee vom rfepunde? căcî şi acesta pote că seiudoieşce şi <Jice, că dacă es te cu mult maî bine a se eli

bera cineva şi a fl îm preună cu Christos, de ce aicî remă-nerea între ceî viî e numită ca o milă a luî Dumnezeii ?EG însfi voiii dice: de ce apostolul însuşi spune câ mal detre b u in ţă este vtfuS de a rem ân ea aicî ? Precum atuneîera trebuinţă ca să româna el, to t aşa şi acum era trebuinţă ca să r§mână Epafrodit, ca la timp să se ducă laDumnezeu cu maî mult curaj şi cu maî multă bogăţie desuflete câştigate aicî. Pen tru că dacă mortea luî nu s a în-

’) Ereticii la caro se a dresa zâ Sf, Crisostom, sunt Hanicheit. (Traă.)



1 0 0 OM] LI A X

tâmplat acum, de sigur câ s-a întâmplat după aceasta, Ins6

a câştiga suflete nu este cu pu tinţă de a o realisa einevaacolo. Cele maî multe Pavel le vorbeşce auditorilor dupăobiceiul comun, şi uu fîlosofisasâ peste to t locul, căci cuvântul Iul era îndrepta t cătră omini muritori, cari încă setemeau de morte. După aceia arată cât de mult se interesael de Epafrodit, pe care’l face venerabil, de <5re-ce mântuirea acestuia o considera atâ t de trebui t<5 re lui, în câ t miluirea lui Dumnedeu cătră Epafrodit o lua ca a sa proprie.De altfeliil, şi fâră de aceasta viaţa presentă este bună,

pentru că, dacă nu este bună, de ce considerăm de condamnabilă mortea prematură, saii şi suicidul? ca acolo unde

dice: „P entru aceasta Intre voî muîţî sunt neputincioşi şi bolnav i, şi do rm m ulţi" (I Corinth. 11, 30), pecând viaţa viitore, omuluî rău nu este maî tiunâ, ba încăchiar mai rea, eară celui bun este maî bună. „Ga nuîn tr is tare peste în tr is ta re să a m '', ţii ce, la cas dacă nuar fi scăpat din această bolă şi ar fi murit. De aicî se vedecât de mult cirstesce pe Epafrodit.

„Deci cât mal degrabă l-am trimis pre el“ (Stih.28). Dară ce înseamnă câ t m al d e g ra b ă? Adecă fără

amânare, fâră zăbava, cu multă grabă, călcând peste ort-ce pedică i am poroncit a veni la voî, ca să vfi scape de mâhnirea ce o aveţi despre densul. Noi nu ne bucurăm atâ t demult ea să au$im că cei doriţi ai noştri sunt sănătoşi, pecât ne bucurăm când iî videm, şi cu atâ t maî mult cândlucrul se petroce pe neştiute, ceiace s-a întâmplat cu Epafrodit, „D ecî câ t mai de g ra bă l-am trim is p re el, «Jice,ca v6$ându -l p re el ea râşî sâ v£j bu cu raţi, şi eîi m aîfără de m âhn ire să fi&.“ Cum însg mal fără de mâhnire? Adecă, «dacâ voî vS bucuraţi, şi eO m§ bucur, şi eî

se bucură de aceasta, şi eu mai fără de mâhnire voiii fi>.. Şi nu a $is fără de mâhnire, oi maî fărâ de mâhnire,arătând prin aceasta, câ nici-odată sufletul său uu era slobodde mâhnire. El, care spune: „Cine este neputincios, şieU să nu fiţi nep ut incio s? Cine se sminteşce, şi eu sănu m8 ap rin d 1* (îl Corinth. 11, 29), când putea ii slobodde mâhnire? „Primiţi-1 d rep t aceia întru Domnul cutd tă bucuria1', ^ice (fttih. 29). Erpresiunea intru Dom nulînseamnă spiritual minte, adecă cu multă îngrijire; sau că

pote vorba întru Domnul este' egală cu voind Dumnezeu,



OMILIA X 101

primiţi-1 cu dem nitate ca pre unul dintre sfinţi Cil to tă bucuria, precum se cuvine sfinţilor. Tote aces tea îndeamnăa se face pentru folosul lor chiar, şi nici ele cum pentrufolosul celor trimişi, pentru că maî mare este câştigul celuice face aşa, de cât a celui ce se bucură de aseminea cinste.„Ş i p re un ia ca ac eştia în tru cins te sa-I a v e ţi" , adecă, primiţi-1 pre dânsul cu dem nitatea cuvenită ştiuţilor. „Căci p en tru lucrul lu î C hristos până la m 6 r te s-a apropia t,neb ăgând sam ă de viaţă, ca să împliniascâ lipsa v os trea slujbei ceî c ăt râ m in e“ {Stih, 30). .Acest Epafrodit fiind

trimis de creştinii din Fjlippi ca să slujaseă lui Pavel, avenit la densul adncându-I şi aju tore băneşti. Cum că a aduscu el şi bani, se deduce din citatul de la urmă unde <Jîce:„U m plutu-m -ani luând de la Epa frodit cele trim ise de v oî£[(Cap. i , 13). Era natural deci, ca Pavel să fie am en inţat deo aşa de mare primejdie în timpul şederei sale în cetateaRomanilor, în cat chiar cel-ce se apropiaţi de el să nu potăface aceasta în siguranţă, ci ţi dânşii să se primpjduiascâ apro- piindu-se de densul, cum se petrecea maî ales în primejdiilecele mari, şi în gonele cele grozave ale îm păraţilo r contra

creştinilor. Când cineva causa vre-o supărare împăratuluişi era arunca t în închisore, atunci şi familiarilor săi eraînchisă orî-ce întrare, ceia ce era natural ca şi Pavel să sufere de pe urma acestei măsuri. Deci Filippenil aG trimis ladensul atunci pe Epafrodit, bărbat curajos, şi care înfruntaorî-ce primejdie, ca astfeliti să-l slujască, şi în fine să facătot ceia ce trebuia a face. Două lucruri pune aicî apostolul prin care face pe Epafrodit demn de re specta t: ânteiD, căs-a primejduit pănă aprope de morte pentru apostol, şi aldoilea că t<5te acestea el le-a pătimit ca representant al ce-tăţei Filippi, şi deci este drept a i se calcula resplata celor

trim işi In primejdii, ca şi cum ar fi fost dacă ce tatea îl tr imitea ca sol al sâu. Aşa că a’l primi pe dânsul cu bucurieŞi a-î mulţumi pentru cele făcute de el, înseamnă a comunica cu cel curajoşi, saii mal bine <Jis cu ceî ce aQ suferit pentru Domnul. Şi nu a $ s p en tru m ine, ci SI face pre elîncă mai demn de cre<J6mant dicând „p e n tr u lu cru l luîChristos“, ca şi cum pare-eâ ar fi dis: «nimic nu a făcut pentru mine, ci pentru Dumnezeu, şi pentru dânsul s-a ap ro pia t de morte. Dacă nu a murit este câ Dumnezeii a icono-misit lucrul'aşa, el înaS s-a asvîrlit în primejdii şi s-a ex

pus pe sine, chiar de ar fi trebuit sa sufere cât de mult,



102 O M I L I A X

şî nu s-a depărtat câtuşi de puţin de slujba luî către mine».

Dar dacă el pentru a servi pe Pavel s-a predat pre sine primejdiilor, cu mult mai vîrtos ar fi făcut- aceasta pentru predică. De altfel!ti şi aceasta era pentru predică, dacă el păti-mia pentru apostol, căcî cununa mar ti ris mu luî n a se acordănumaî celor ce se jertfesc, ci şi celor ce se îndeletnicesc cuastfeliti de ocup,iţi uni; şi daca’ s-ar putea ţlice încă, cu atâ tmaî mult sunt preţuite acestea de câ t acelea. Cel ce înfruntămortea pentru un fapt mie, cu atâ t mai mult o va faceaceasta pentru unul mare. Astfeliti şi noî c&nd videm sfinţii în primejdii, să ne încurajăm. Nn e cu putinţa de a să-verşi vreodată ceva măreţ acel ce nu îndrâznesce, eară celce se îngrijeşce maî mult de siguranţa de aicî, vă cădea desigur din cea viitore. ,,Ca să im pliniască, dice, lip savos tî'6 a slujbei cei ec1t.nl m in e .“ Dară ce înseamnă aceasta?Adecă «de şi cetatea nu a fost de faţă, totuşi prin ei (Epafrodit) pe care mi l-a trim is, am fost servit la tote trebui n-ţile. Decî lipsa vostro el o a împlinit, aşa că cu drep tateeste de a se bucura de o mare cinste, căcî ceia ce trebuia aface voî toţi, aceasta a făcut-o el pentru voî*. Aicî ara tăcă aceasta era cea antei slujbă ce o fâceau cslor in primejdii ceî în siguranţă, căcî cuventul lip să se ijice şi cu privire la slujba ce iî trebuiau a o face apostolului. Aî vS-$ ut înţelepciune apostolică? Aceasta nu o face el din uşurinţă, ci din multa luî îngrijire pen tru dânşii. Decî ca nucumva iî să se Îngâmfe, ci să fie cumpătaţi, şi nicî să’şlIaca id^e că cine şcle ce lucru mare au făcut, ci maî multîncă să se umil iască, el numeşee şi lipsa lor slujbă, ca ast-feliu şi noî să nu credem lucruri marî dacă procurăm celetrebuilore sfinţilor, şi nicî să ne închipuim că eu aceastanoî li mulţămim, sau li chărâzirn ceva lor personal.

*) Dealtminterea este trebuinţă, de a se procura cele

necesare sfinţilor din partea nostrg, fără să credem că prinaceasta li chârăzim ceva. Dupre cum 'celor ce su nt concentraţi în tabără şi se luptă pentru cei ce staii în linişco pe la vetrele lor, li se cuvine cele necesare, pentru că seluptă pentru aceştia, to t asemenea şi în caşul de faţă,. Dacă.Pavel nu ar fi predicat şi învăţat pe credincioşi adeverurilecreştine, cine ar fi putu t să'l pună în tem niţă? Aşa că tre-

Partea morală. Trebuie a. înles ni cele necesare d ascălilor, dupre cum sa obiemaia şi Ja fibrei cti tjecinalolo şi altele,— şi despre aeeia că nu trebuie a s trinse avuţii, şi e& şi apostolii aveau trebuinţă do dou6 haine. (Veron.) • ~



OMILIA X 10 3

buie a servi pe sfinţi. Pentru câ. în adevfir, cum să nu fie

absurd de a procura împăratului pământesc tote cele tre- b uit ore luî şi armatei concentrată. în tabără, şi haine, şihrană, şi nu numai pe cât trebuie, ci în ca chiar şi de prisos,eară împăratului ceresc şi armatei luî ceî pusă în linie de bătae în faţa unor duşmanî cu mult mai grozavi, „Căci luptanfetrS nu ni este împotriva trupului şi a sâiigelui“(Efes. 6, 12), să au acordăm nici m ăcir strictei necesar ?Y a î , ca tă nereeunoşcinţă şi câ t nesaţiu de câştiguri uric iose!Dar, dupS. cât se pare, pe noi ne stăpâueşce mal mult fricade omini, de cât frica de Dumnedeu, de gheena şi de muncile

viitore. De aceia s-au şi rSsturnat totul pe dos, de aceiaafacerile politice pe fle-câre rji se săverşesc cu multă grabă,şi nimic rm se uită, eară despre cele spirituale nicăirî nuse face vre-o vorbă măcar. Cele cerute sau luate cu deasilaşi cu torturi pote, ca de la nişce sclavi, se depositează.cu raultă plăcere, pe când aicî, do şi e vorba de ceî liberişi de cel ce pot da nesiliţi de nimeni, totul lipseşce. E iinuvorbesc centra tuturor, ci contra acelora numai, carii sesus trag de la asemenea datorii. Adecă nu ar fi pu tu t Dumnezeii ca să facă aşa de a fi siliţi aceştia ca să dea ? Ar fi

putu t, dară nu a voit, căcî el ve cruţa maî m ult pe voî,

de cât pe ceî hrăniţi sau ajutoraţi de voi. Da aceia el nuvoeşce ca voi să daţi cu de&sila, fiind-că nu ar putea fiatunci nicî o rS^plată pentru aceasta. Şi cu tote accsteamulţî din ceî cîe faţă su nt maî pre jo-s de câ t Iudeii. în ţelege deci, câte dări plătîau Iudeii pentru cierul lor; rleciuell,

prinose şi earăşi ţieeiueli, şi alte (Jeciuell, şi după aceastaîn fine de treî-ori (leciuealâ1) (tpL^x'ttbsxixac) şi siclul, şinimoiu tiu ijicea că consumă mult preoţii lor. Cu căt malmult vor primi aceia, cn a tâ t maî m ult şi plata acestora vafi maî mare. Nu spuneau: primesc prea mult, îşi îmbuibează

pântecele, otc. vorbo ce se aud a s t â d î din partea multora.Cel ce clădesc case măreţe şi cumpără ogore, se considerăca unia ce nu au nimic; pe când dacă vre unul din preoţiar îmbrăca vre-o haină mal frumosă, sati ’şî-ar procurahrana necesară, sau ar avea vre o slugă, ca să nu fie silitde a se arăta în ochii lumeî fără rândueală, apoî faptul eta xat de bogăţie. Cu adevărat că ne îmbogăţim în astfelitide acusaţiunl, ceia ce înşiî mărturisesc fâră să voească. Noîchiar de am avea cât de puţin, suntem taxaţi de bogaţi, pe

*) No tă. A ae videa Cartea Facere! 14, 20 28, 22. Numere 18. 21—32. Lovit. 27, 31. Dsruter. 12, 17. 18. 14 ,22 . 27- Lev it. 27, 32/ 33. Tmd.



10 4 OMiJJA X

când aceia chiar ds ar fi îmbelşugaţi în totul, so consideră

săraci. Ş i ore pănă, când vom ii nepricepuţi? Nu ajunge orecă un iapt p6te de puţina însem nătate şi ne constituievinovaţi şi demnî de osinda, şi maî trebuie încă a adaogeşi acusaţiunî de acestea, care ni aduc pagubă ? Dacă tu aîdat ceva acestuia, şi pe urmă îl vorbesci de reii pentru ceiace are, apoî aî perdut plata ce ţi se cuvenia. In scu rt, dacâtu aî dat, apoi de ce condamni? Când tu i-aî dat, singur aimărturisit mai ’nainte de toţi despre sărăcia luî, prin faptulcâ i-aî dat, apoî acum de ce condamni ? Nu trebuia sâ dai,dacâ aveai gând ca să condamni. Dară pote că dic! acestea pe comptul altuia care dă ? Apoi atuneî faptul e şi maî

uricios, căci ne dând nimic, tu condamni binefacerea săverşităde altul. Cam ce plată cre<jî că. vor avea aceştia , carii ascu ltăastfeliu de clevetiri pe socoteala lor? Căci t<5te acestea iîle rabdă pen tru Dumnezeii. Cum, şi pentru ce? Eî bine, if puteaţi, dacâ voi a ti, ca să ducă o viaţă neguţîtorească, deşi pote nu o moştenise de la strămoşi. Aud pe mulţi vorbindacestea cu neruşinare, când noî spunem că cutare e sărac:«dacă ar fi voit, <jlic, ar fi putut să fie bogat> şi după aceiaîn mod batjocoritori ii spun cum a fost ta tăl seu, sau buniculsefi, saâ cuUre din familia lui, «pe când acesta iată ce felde haină portă astă^î» . Dară ce? Spune’mT: trebuie ore a

umbla pe strade gol ? Tu censurezî viaţa luî şi facî cas deacestea; ve$i însă, să nu le vorbesci acestea contra ta.Ascultă p ova ţa Mân tui loriului care dice : „Nu judecaţi, casâ nu fiţi ju d ecaţiK (Matheiu 7, 1). Era cu pu tinţă, tficî,dacă el voia, să dueă o viaţă de comersant şi speculant, şi<îe sigur că nu ar fi fost lipsit, insS n-a voit. De ce, (Jicîtu , el caută sâ câştige aici? Dar ce câştigă e l? Spune ’mî.Este îmbrăcat cu haine de m âta sâ? Are pote mulţime deservitori după el, cănd se duce în piaţă ? Umblă pote călare?Clâdeşce pote case m ăreţe, in care să s te a? Dacâ face

acestea, şi eu îl condamn şi nu ’i cruţ de loc, ci ch iar îlarăt ca nevrednic de preoţie. Pentru că cum va pu tea elsfătui pe alţii ca să nu se ocupe cu deacestea, dacă el nuse pote sfătui pe sine ? Dar dacă pote are hrana trebuitoreîn îmbelşugare, apoi ore pentru aceasta nedreptăţeşte el pecineva ? Dar om trebuie ca el sâ colinde casele şi să cearăde pom ană? Şi tu ca discipul al sgu, nu te ruşinezi ore?Dacă ar face aceasta tatăl tSu cel trupesc, aî considerafaptul de ruşinos; şi când părintele tSti cel spiritual ar fisilit a o face. aceasta, nu l-al acoperi 6 re, rni al găsi câ e

bine sâ-I îm braci? „Necinstea tatălui, ^ice, este necinstea



OJCILÎA X. 105

M o r“ (Sirach- 3, H). Dar ce ? Trebuie ore-ca el sâ se to-Piască de fom e? Dară nici aceasta au este demn, şi na ovoeşce Dumnetjeâ.

Dar când noî spunem aceasta, ce ore filosofisază îiimed iat? Este scris, dic: „N u v8 ag on isiţi au r, nicîarg int, nici bani în brâele vostru, nicî tra ist ă în cale,nicî douS haine , n ici înc ălţăm inte , nicî toe ag , câvred nic es te m oratoriul de p lat a s a “ (Math. 10, 9.10), pe cand dânşii au şi câte trei sau patru haine, şi patu ri

moi. Mî-a venit acum sâ oftez cu amar, şi dacâ nu’mi-ar firuşine chiar asî plânge!,. Dar ce înseamnă aceasta ? Pe când pentru greşalele altora, saii mal bine <Jis pentru paiul dinochiul altora suntem cei maî serupuloşî exam inatori, iatăeîi noî carii avem bârnele in ocliiî noştri, nicî macar ca simţim ! Spune’mi, te rog; de ce ore nu (iicl şi tu în sine-ţîaceasta? «Căci sunt <Jise cu privire ia dascăli» respun^i.Dară când Pavel <Jice: „Ci avend hrană şi îmbrăcăminte,cu acestea în destu laţi vo m fi" (1 Timoih. 6, 8) ore pronunţă aceste cuvinte numaî pentru dasc&lî ? Nici de cum,ci cătrâ toţî ominiî; eară aceasta este învederată din cele

precedente, căcî <Jice: „Insă câştig m are es te buna credin ţă cu înd estu lare , că nimic n-am adu s în lume,ar ăta t este câ nicî a sco te ceva nu p u tem w (ibid.stih. 6 - 9), după care imediat adaoge: „Ci av&nd hrană şiîm brăcămin te, cu ace stea înde stula ţi vom ti. Earăceî ce vo r să se m ibo găţască, cad in ispite, şi incurse, şi în p ofte m u lte fără de so cote ală şi vătăm ă-t(3re.“ Acum al vfiijufe, că el a vorbit cătrâ toţi ominiî, şinu numaî dascălilor? Ce înseamnă apoi ceia ce <Jice în al tJoc: „E ară p u rtar ea de grijă a trup ulu i să nu o faceţisp re pofte" {Rom. 13, 14)? 6re nu $ice aceasta cătrâ toţîominiî? Ce înseamnă apoi: „B uc ate le p ân tece !ui şi pâ n tecele bucatelor, eară Dumnezeu şi pre acestea şi

p re acelea va strica" (I Corinth. 6, 13)? Ce înseamnăapoi ceia ce el spune: „E ară ceia ce petrece întru desfăta re , de vie es te m o rt â 1' ? vorbind de văduve. Nu cumva 6re şi văduva este dascal ? Nu to t el a ţtia : „F em ee inu da ii vo e de a fl da scal “ ? Deci dacă ei înterdice panăŞi văduvelor purtarea neiemnâ, adecă şi acolo unde pote

7In28 in



1 0 0 Olt tLIA X

vîrsta este înaintată, spre bS trâneţe,—eară bătrâne ţa are

nevoe de multă îngrijire, căel aşa este natura; sexul feme-nin are nevoe de o mal multă linişte, ca unul ce este maislab ,—dacă, dic, el chiar şi acolo unde vîrsta şi natura nuîngăduie de a petrece în desfătări, şi o numeşee pe o ast-ftdiîî de văduvă mor ta de vie, —şi priveşce că nu a <Jis numai că petrece intru desfătări, ci „ce ia ce pe tre ce in trud es fătări de vie e st e m o r tâ “ , ceia ce înseamnă că a şiscos’o dintre cel vii, ca pe un cadavru trecut în putrefacţie, —apoi ce scusă p6te avea omul fa.eend de acestea, dacă şifemeea văduvă şi bătrână este pedepsită? Dară acestea nimeni nu le judecă, nimenî nu le cercetează în capul kSîi.Efi am fost silit de a le spune, nu cu intenţiimea de a luaapărarea preoţilor, ci maî mult spre a vfe cruţa pe voî.Aceia chiar dacă după dreptate aud critici de acestea laadresa lor, adecă dacă în adevăr string bogăţii, nu pot fiîntru nimic vătămaţi de voî; ci fie câ aţi vorbit, fie că nuaţi vorbit de dgnşii, iî totuşi vor da respuns acolo înainteadreptului judecăto rii, aşa câ vorbeie vostre întru nimicnu-I pot vătăm a. Nu to t aşa înse se petrec lucrurile cuvoî, cScî chiar de ar fi adeverate, sau de ar fl neadeveratecele ce vorbiţi de dânşii, vă vătăm aţi înşl-vă. Şi de ce 6i e?

Pentru că dacă bună-oră ar fi adeverat ceia ce spuneţi, văvătămaţi prin faptul câ criticaţi pe dascaliî voştri, şi resturi! a ţi ordinea stabilită în biserică, căcî dacâ nu trebuie a

judeca pe fratele t6fi, cu a tâ t mai mult pe dăscălii t e l ;dacâ cele ce vorbeşcî însă, sunt neadeverate, apoi pedeapsata va fl nespusă, pentru că acolo vom da samă de orî-cecuvânt rostit în zădar. Aşa dar ceia ce noî vorbim acum,este maî mult în interesul vostru. Dupre cum am dis însă,nimenî nu examinează acestea, nimeni nu le cerne aşa di-când în cugetul său, nimeni nu le (Jice la propria sa persona,ci numai pe comptul a ltora. Voiţi a maî adaoga şi altele ?

EI bine, ascu ltaţi: „C are nu se leapădă de to te a v u ţiile sa le , <jice Christos, nu este vrednic de mine“(Luc. 14, 33), sau acolo unde dice : „Cu anev oe va in tra bogatu l in tru îm păr ăţia ce ru rilo r“ {Math. 19, 23) saii„Val v6u6 bo gaţilor câ v6 luaţi m ân gâ ere a vtfstrg"<Luc. 6, 24). Nimenî nu examinează acestea, nimeni nule judecă, nimeni nu le vorbeşce cătră propria sa personă.ci cu toţii ne găsim .grozavi examinatori aî altora. Daiaceasta înseam nă tocrfial de a se face cineva părtaş la reJele altora. Insă pentru ca să vS scap- de osînda ce vg aş



OMILIA X 107

teaptă, pentru că învinovăţiţi pe preoţi de fapte de acestea,asculta ţi: a fi cineva de părere câ astfeliu de preoţi calcălegea luî Dumnedeti, este o mare povârnire spre pecat.Haide decî sâ examinăm şi aceasta. Christos a <Jis: ,, Nuv6 agonisir i aur, nicî arg int, nici ban i în brăelevostre, mei traistă in cale, nicî două haine, nicî încălţăm in te , nici to eag" (Math. 10, 9). Dar ce ? Spune-mT :Ore Penru făcea contra poronciî Mântuitori ului ? Cum deei avea şi cîng&tore, şi hainii şi încălţăminte? Căcî ascultăce vorbeşce îngerul cătră dâ ns ul : „încinge- te şi te în ca lţâ

cu înc ăiţam in teie ta le " (Fapt. j 2, 8), de şi nu eraa tâ ta nevoe de încălţăminte, pen tru că era posibil de a fişi desculţ în acel timp, eară nevoea cea umre e pe timp deiarnă, —şi to tuşi avea. De ce ore Pavel scriind luî Timotheiuiî ijice: „S ileşce-te a veni ra âî ’n a in te de iarnă, “ şiapoi îi porunceşce: „F elo nu l care l-am lasal. în T road ala Carp , v iind să. mi-1 ad u c i“ {II Timoth. 4, 21. 13)?Iată că aicî spune de feîon, de şi n-ar putea cineva spunecâ nu avea şi un altul, pe care’l purta pe dgtisul deja. Dacăeî nu purta nimic pe trupul s6Q, era de prisos să scrie ca

să i se aducă acest feion, şi dacă nu era posibil ea să fiedtsbrâcat, este cert că avea şi 'un altul. Dară ce vom putea<lice, când ni sâ spune: „Că a petrecut Pavel doî anîdep lin cu a s a ch eltue ala " (Fapt. 28, 30)? Aşa dar atost neascultătorii iui Christos, el vasul alegere!, el care(|ice: „Viez nu eG, ci viază în tru m ine C hr isto s“(Gralat. 4, 20)? El, <Jic, pen tru care însuşi Christos a mărturisit dic6nd: „V asu l aleg erel îm i e ste ac es ta" (Fapt.9, 15)?

Ar fi trebuit ca să depărta ţî de Ia voî astfeliu de în-

doele, ca să nu vi se arate resu lta tul final al chestiune!,ms§ iată câ aţi primit pedeapsa lerieî vâstre, când e vorbade cercetarea Sfintei Scripturi, căcî t<5fce acestea de aici vin.De aceia şi snntem a tâ t de aprigi examinatori aî greşaieloraltora, eară de ale nostre nicî o vorbă nu facem; de aceia,<Jic, pentru câ ou seim Sf. Scripturi, pentru că nu învăţămlegile duinnedeeşcl. Trebuia să nu fl luat o astfeliil de pedeapsă, îns8 ce se fac? Multe hatâruri fae părinţii fiilor lor,şi pote maî multe de cât trebuie, din causa prea mareî loiiubiri cătrâ dânşii; şi chiar de ar videa pe copilul lor într is ta t, saii nem ulţămit, iî sunt încâ mai în tr is taţi de câ1cooilul acela, şi nu vor înceta de a fi întristaţi pănă ce nu



108 OMlI.fA X

vor îndepărta causa care a provocat acea întrista re. Dară

cu voi măcar aceasta întâmple-se; fiţi tr işti că, no vi s-afăcut nicî un hatâr, ca la timp sâ ’l prim iţi cu m ulţumire.Deci ce aveam de < is? Nu s-afi 'îm potriv it apostolii poron-eilor Mântuitorului, sâ nu fie una ca aceasta, ci din contrail s-au conformat în totul acelor poronci. Acele poronci,insg, despre care am m enţionat maî ’nainte, au fost tem

porale, şi nu pentru tot-deauna. Şi aceasta nu o vorbesc pe închipuite, ci cu Sfinta Scriptură în mână. Cum ? Ia tăce spune Luca de Christos, că a ţlis apostolilor s e î : „C ândv-a m trim is pve voî fără de pun gă, şi fără de tra is tă,şi fâră de încălţăminte, avut-aţî lipsă de ceva?

Şi eî aîl $is, de nimic. Ac um inse, cel ce are tr a is tă,să o ia tf (Luc. 22,35. 36). Decî ce trebuia ore ? spune-mî,ca să aibă o singură haină? Dară când acea haină, ar fitrebuit ca sâ se spele, apoi atunci apostolul era sa stea încasă gol ? Sati dacâ cerea vr'o împrejurare, apoî trebuia săiasă pe strarie gol? Acum găndeşce-te ce ar fi putu t facePavel, care a cotrierat lumea, dacă neavând haine ar fi fostîmpedecat şi condamnat sa stea în casăl Dară dacă ar fidat peste densul vr’un ger mare, sau l-ar fi plouat, sau arfi degerat, cum ar fl fost cu pu tinţă de a se usca, sau a

se înd rep ta? Trebuia ore ca earăşi să s tea în casa gol?Dacă vr’un ger mare ar fl betejit corpul lui, apoî trebuiaca el să se deterioreze ţi sâ se nimicească, în câ t să numaî vorbi as că ? Cum câ nu li se făurise lor n iscare va tru

puri de diamant, adecă ta ri ca şi diamantul, ascultă cespune Pavel cătră Timotheiu: „De acum nu maî beaap ă, ci pu ţin vin prim eşce pe ntr u stom acb ul t&ii,şi pentru cele dese slâbăciunî ale tale* (î Timoth. 5,23). Şi aicî în epistola cătră Filippent, iată ce spune desprecela-l-alt conlucrătoriu al sfiu: „De folos lucru am socotit a trim ite la voî pe Epafrodit, apostolul vo struşi slujitorii! al tre bu in ţilo r me le. Că a fost bolnav apr6 pe de m6 rte, ci Dum nez eii l a m iluit pre el, şinu nu m ai p re el, ci şi pr e m in e“ , astfeliu câ erau ex puşi tutu ror suferinţilor. Dară ce ? Trebuia ore a se perdecu desăvârşire? Nu, de sigur. De ce atuneî a ordonat aceasta?Voind a arăta puterea sa, că adecă putea să facă astfeliuşi după aceasta, dar n'a făcut. Şi din.ee causă n-a făcu t?

■Aceştia ati fost cu mult maî miraculos! de câ t Israiliţiî,.a le căror încălţăminte şi nicî hainele nu se rupeau, de şi



OHILIA X 109

acestea se petreceau în acea pustie , pe unde il călăto

ri au, şi unde radele soreîuî cad maî ferbinţî, putând de atopi pănă şi chiar petrele. Aşa dară de ce a poroncit elaceas ta? Pentru tine. Fiindcă na te vindecai de boia ta,ci erai ’ntr'una rănit, de aceia 'ţi-a pus înainte medicamentul. Şi aceasta e cert de acolo: căcî spune'mî, te rog, nu puteţi el ore ca sâ hrăniască pe Pavel ? El, care îţi dă hranaţie care îl dispreţuiesc!, ore nu ar fi da t el ’cu atâ t maîmult luî Pavel? El, care dădea mană Israiltenilor în pustie,desfrânaţilor şi idolatrilor, ore nu ar ti putut da cu atâtmaî mult luî Petru , care a făcut totul pentru dânsul? El,

care îngăduie de a exis ta şi bărbaţi necucernici, ore nu ar fi putnt cu a tâ t maî m ult încâ, să hârăzasoâ cele necesare luî Ioan,carele şi-» părăsit şi pe tatăl sSQ pentru densul? Dată n-avoit, ci ÎI hrăneşce prin tine, ca tu să te sfinţeşci. Şi priveşce mărimea filantropiei: 'şi-a ales pe discipulii seî cuore-care lipsuri, pentru ca tu să respiri puţin, căci dacâ iifăcea pe dânşii fără vre-o lipsă, (avsvSssiţ) ar fl fost cnmultmai miraculos!, mult mai slăviţi, dară şi mân tuirea tas-ar fl în trerupt, Deci nu a prefera t ca aceia sâ devinămiraculoşî ca tu sâ te mântuieşci, ci a preferat ca d> să

fie cu lipsuri; şi a îngăduit ca>ii sâ fie cu lipsuri, ca tu sâte poţi mântui. Nu este deopotrivă de respectat dascălulcare primeşce ajutore cu cel ce nu prim eşce; cel ce nu primeşce mai mult este respectat, însS discipulul nu sefoloseşce atuneî, ei maî mult este păgubit. Aî v£i<Jut înţelepciunea luî Dumnedeti şi filantropia luî ? Dupre cum einu a cău tat la slava sa, şi nicî câ a av ut în videre alesale, ci fiind elin slavă a preferat a fi necinstit pentru tine,to t aşa şi cil dăscălii, oariî de şi puteai! sâ fie veneraţi,totuşi au' preferat pentru tine de a fi dispreţuiţi, ca tusă te foloseşci, ca tu să te îmbogăţesc!. Pen tru ca tu să. teîmbogăţeşcî în cele spirituale, de aceia el este în lipsă decele corporale. Deci dară el putea să-I facâ fâră vre-o lipsă,ÎnsS a arătat pă pentru tine i-a lăsat ca să fiş săraci.

Acestea decî sciindu-le, iubiţilor, să nu alergăm cu grabăla acusaţiunl, ci mai eu samă la binefaceri cătrâ dânşii. Sănu cernem relele altora, ci să ne gândim la ale n6stre; noîsă ne gândim la succesele altora şi să judecăm greşalelenostre, căcî în acest mod vom mulţâmi pe Dumnezeii. Celce se uită la greşalele altora, în acelaşi timp şi la succeseleluî ee’şl închipuie câ le are, se vatămă îndoit; căcî privind

la unele el se încurajazâ, eară. la cele-l-alte cade în trândăvie. Când el- va înţelege câ cutare a păcătuit, cu uşurinţă



110 OMIT.tA XI

va pgcătui şi el, şl când va pricepe că el însuşi a făcut,ore-care fapte bune, cu uşurinţă îs! va perde mintea. Pe

când cel care dă uită reî succesele saie proprii şi vede numai p&catflle ce le are, eară cele străine nu le de scos 8, cise uită numaî la succesele apropeluî, mult câştigă. Cum ?Când el va videa că cutare a făcut fap te bune', se va ridicaşi el la acelaşi grad de zel, eară când va.şei că el însuşi a păcătuit, se va umili şi va diveni cumpăta t şi moderat.Deci dacă facem aşa, şi astfeliu iconomisim cele ale nostre,vom putea să ne bucurăm de bunătăţile făgăduite, prineharul şi filantropia Domnului nostru lisus Christos, căruiaîmpreună cu Tatăl şi cu Duchul Sfînt, se cuvine slava, s tă pânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A XI

„De aceia fraţii meî, bucuraţi-ve intra Domnul.Acestea sc ria v<5u&, mie nu mi es te cu lene, eară

v6uS de folos. Pâziţi-ve de câini, paziţi-v6 de lucrătorii cel reî, păziţi-vg de taiere. Câ noî suntem tăiereaîmprejur, carii cu duchul slujim luî Dumnezeu, şi nelăudăm întru Christos lisus, şi nu ne nădăjduim hitnip“ (Cap. 3, 1-3).

Grijile şi supărările când cuceresc sufletul mai multde cât trebuie, apoî atunci ît lipsesc de puterea sa proprie.De aceia şi Pavel deşteaptă pe Filippeniî aceştia, carii era acuprinşi de supărare, şi'î îneurajază.. Supărarea lor venia. de

acolo, că nu şciau nimic despre Pavel; supărarea lor veniaşi de acolo, că credeau pe Pavel deja mort, că nu cunos-ceau progresele predicei şi nu maî şciati nimic de Epafrodit.Despre tote acestea informându-I adaoge: ,,D e ace ia fraţiim eî, bucu r aţi-v 6.“ «Nu maî aveţi motiv de supărare deacum, dice; aveţi pe Epafrodit, pe care’l doriaţî, aveţi peTimotheiîi, voiu veni şi eu, evanghelia se respândeşce. Ceve maî lipseşce, deci? Bucuraţi-ve.» Pe Galatenl îl numeşeefit, earâ:pe aceştia fraţi. Când el voeşee a corecta abaterile,



OMILIA XI 111

saii a’şî arăta dragostea lat părintească, apoî atuneî îl nu-meşce fii, eară cand discută cu denşii cu multă cinste, îinumeşee fraţi. „D e ace ia fr aţii m ei, bu cu raţi-v6 în truDomnul." Bine dice- întru Domnul, adecă nu după lume,căcî lumea nu pote a îmbucura în astfeliu de lucruri. «Su părările acestea, dice, care sunt pentru Christos, aQ in sine bucuria.s „A cestea scrit iv 6u& ; raie nu ’m le s te cu le ne,ea ră v6u£ de folos. Păzi ţi-ve de eăin î,“ Ai vSdut cumel nu cliiar din capul locului îl sfâtuieşce, ci după ce mai’ntgitt îl laudă, după cei admiră, apoi face şi aceasta, şi laurmă earăşi iî laudă. Dacă n-ar fl făcut aşa,potecă cuven-

tu l lui ar fl fost prea greoi ii, de unde se vede că el din to te părţile are grijă de a avea rode bune în cuvânt. Dară pecine numeşee el aici câini ? Şi aici erau se vede de aceia,la carii face alusiune prin tote epistolele sale, Iudei spurcaţişi vrednici de dispreţuit, speculanţi şi iubitori de stâpânie,carii voeaft s-ă întorcâ capul a multor creştini, predicândcreştinismul deopotrivă cu iudaismul, şi corupend evanghelia Măntuitorinluî. Deci fiind-că astfeliu de omini eraugreii de cunoscut, de aceia şi dice el ,,pâziţi-v& de câ in i1*,şi nicî de cum de fiii iudeilor. Câte-odată cu acest nume de

Câini se nu miau ethniciî, adecă ginţile, eară a ltă dată, precum este aici, se numesc Iudeii. De ce ore ? P en tru cădupre cum ethniciî erau streini de Dumnezeu şi de Chi istos,to t aşa şi aceştia (Iudeii) devenise acum, drept care lişi dă pe faţă îndrăzneala lor cea mare şi impertinenţa, cumşi marea lor deosebire de fiii adeveraţt. Cum că ethniciî eraănum iţi câini, ascultă pe Chananianca ce spune: ,,A şa esteD6mne, ca şi călnil mănâncă din fărâmăturile ce caddin m as a do m nilo r se i.“ Şi pentru ca să nu remanâ niciaicî, căci sunt şi câini cari mănâncă din masa Domnilor seî, priveşce cutn îi înstreineazâ cu desăvârşire prin (Jicerea ur-m ătdre : „Păziţi-v e de lucrăto rii ceî re î‘(. Admirabil a vorbit!„P âx iţi'Vg de lu crăto ri i ceî re î“ , carii lucrează-spre reusau fac lucruri cu mult maî rele de cât dacă nu ar lucranimic, căcî resfornă pe dos cele bune. ,,P âziţi-v$ de tăie re .“Tăierea împrejur era considerată de Iudei ca un ac t sfint,de vreme ee şî chiar legea o recunoşcea ca astfeliu, şi chiarSâm băta era interioră tăiereî împrejur. Pen tru ca să sefacă tăiere împrejur, se călca peste însemnătatea Sâmbetei,

şi pentru ca Sâmbăta să fie respectată, nici odată nu seamâna Mierea împrejur. Şi de şi tăierea împrejur era mai



112 OMILIA XI

respectată de cat Sâmbăta, totuşi în ore-care timpuri nu se

respecta cu sfinţenie, aşa c i în timp ce nu se respecta tăierea împrejur, cu a tâ t maî mult nu se respecta Sâmbăta.De aceia şi Pavel cinyteşce numele eî, căcî nu ţlice t ăiereaim pre jlir , ci „păziţ,i-v& de tă ie re ." Şi nu dice că tăiereaîmprejur este un lucru rSu, sau că este de prisos, ca să nusupere pe bărbaţi, ci iconomiseşce lucrul cu multă înţelepciune, căcî scoţând din expresiunea obicinuită tocmai faptulîn sine, cuventul l-a făcut maî plăcut, ba încâ chiar maî principal de cât faptul în sine. „Păziţi-vS de tăie re" , tjice.In epistola cătră Galatenî inse, nu spune aşa; ci fiindcăacolo boia era grea şi primsjdiosă, iată că el fără sfiala{ţu(j.v^ vir) •fcrpaX’ţj) şi cu multă autoritate se atinge de rană., pe când in oaşul de faţâ fiind-ca Filippenii nu făcuse nimicdin ceia ce făcuse Gakteniî. priveşce cum el li ara tă mulţumirea sa pănă şi prin modul expresiunilor, „ Păziţi-vS detăiere, că noî su nte m tăiere a îm pre jur." Cum aşa ?„Noî, carii cu duch ul slujim lui Dum nedeti, şi n u nenăd ăjdu im în tr u p .11 Nu dice «să cercăm amândouă acestet&ierr împrejur, şi să vedem care e maî bună», ba nicî m&carnu a numit'o pe cea dinteî cu numele eî „ tăie re îm pre ju r'1,

însft ce (Jiee el ? * Numai acea tăiere împrejur es te tăiemadeveratâ. Si pentru ce? Pentru că nimic al t nu fac, decât îşî taie carnea de pe trup. Când ceia ce se face nu estelegiuit, nimic alt nu este, de cât o scrijilitură saQ o tăieturăîn carne.» Sau că acesta este sensul vorbei, sau că facealusiune la cel ce se încercau să taie, să desbine biserica.Moi numim tăiere faptul acelora, carii săvârşesc asemeneaact fâră vre-o artă, ci numaî aşa cum s'a r întâmpla, earăducă e vorba de a căuta adevSrata tăiere împrejur, apoîaceasta se găssşce numaî la noi creştinii. ,,N oI, carii' cuduch ul slujim lui D um ne ze u,“ adecă noî cariî adorăm

pe Dumnezeii duehovniceşce, Spune’mî, te rog; ce este maî b un : sufletul, sau trupul ? Negreşit că sufletul. Aşa dară sităierea împrejur a sufletului este cea mai bună, ba nu numaî cea maî bună, ci chiar singura tăiere împrejur. In timpce sfcâpânia tipul, cu drept cuvent că era de preferat.„ P e n tr u aceia ţâiaţi-vS îm pre jur, dice, înv& rtoşareainirnei v6stre“ (Deut. 10, 16). Tot astfeliti şi în epistolacâferă Romani el distruge tăierea împrejur, (Jicend: ,,Câ nucel dinafa ră arăt a t e ste Iudeii, nici cea dina fară a ră



OH FU A XI 113

ta tă în trup, este tăiere îm prejur, ci cel în tru ascu ns

Iudeu , şi tăierea îm prejur a iniiueî în tru Duchu l, ea rănu prin li te ră" (Rom. 2, 28. 29). La. urmă apoi chiar olipseşce ai de denumirea eî obicinuită, căci nu maî este tăiereîmprejur, (Jice, ci tăiere. Pentru că tipul in tr’atăt m nu-meşce tip, întru cât nu a sosit adevărul; dară când adevS-rul a .ven it, el nu se mai numeşee tip. De exemplu: avemdinainte un tablou în perspectivă, cineva a pietorat pe îm

părat, saii maî bine dis a făcut conturul (schiagralîa) tabloulu i;eî bine, pănă ce nu i se adaoge colorile cerute noî nu dicem«iată împăratul», dară după ce i so adaoge colorile, tipul

este acoperit, sau mar bine dis, este îndosit de adevâr, esteastupat şi nu maî apare; atunci şi <Jicem cu drept cuvent,ia tă îm păra tu l. El nu a dis *că tăierea împrejur este înnoi», ci ,,no l su n tem tăie re a îm p re ju r11, şi cu drept cuvânt, căcî tăierea împrejur cea ducbovnicească acea virtu-osă, aceia arată pe adevăratul oin. Şi nici n-a dis «că Jadenşii este tăiere» ci ,,păziţi-vS de tăiere", dând a înţelege că denşii sunt stăpâniţi de rentate şi perzare.

«Dară trierea împrejur, dice, nu so face în trup, ci în duch,în inimă.» s Şi n u n e nădăjduim , dice, în tr u p . de şi ett am

nădejde in tr u p “ (Stih. 4). Ce numeşee el aici „nădejd e*1şi ,:Sn t ru p “ V Adecă lauda, curajul, dem nitatea in vorbire(aspgXd-pjii.a) Bine a făcut că a auaos aceasta frasii, căcîde acasă tăierea împrejur unuî dintre ginţi, şi nu atâtataierea împrejur, pe cât pe ceî ce întrebuinţaţi acetsta, potecă s-ar fi părut ca lipsit de nobleţă iudaică ataeând’o, adecăîn necunoseinţâ de cele respectabile, şi ca unul ce n-a lua t parte la acestea; — dară acum eând’cel ce acusă este t a ra aî cel ce s-a împărtăşit din accle obiceiuri religiose, apoîno pote Jî acusat că a fost în necunoscinţâ. de cele ide iu

daismului, ci, că a fost convins de însulîcienţa lor, s’a deşteptat, şi a ajuns chiar la cunoşcinţa adevSniluî. Priveşceacum' şi ce (Jice în epistola cătrâ Galaten;, când s-a vSflutnevoit a spune despre dânsul lucruri mari, cum şi atuneîîncă arată umilinţă. „Câ aţi auţiit, dice, des pre creşceream ea în iudaism " (Galatenî 1, 13). şi aicî earăşî: „D ese

p a re cuiva a ltu ia a se nădăjdui in tru p , eîi m aî m u lt“(Stih. 4), şi apoî imediat adaoge: „E breu din E b r e î“„D e se pare cu iv a" , (Jice, arătând prin aceasta necesitatea in care s-a v6(|ut, că adecă pen tni aceia vorbia. sDacăvoi vg nădăjduiţi, (Jice, eu încâ mai mult», cu care ocasie



11 4 OMILIA XI

el face as (ie o dojană uşdră, căcî nu numeşee pe nimenî,dandu-li prin aceasta ocasiune de a se intorce din rătăcire.„De se pa re cu iva a se nădăjdu i,“ Bine gîice „de se

p a re11, saii că pote dânşii nu ati astfeliu de nădejde, sattca acea nădejde nu era în realitate. „T ăia t fiind îm pre ju r a opta <Ji.“ Si mai ’nteiu pune aceia ce dânşii o considerai ea fală, tăierea împrejur, apoi adaoge „din neam ul luî Is ra il " , arătând prin amândoufi acestea că el nueste proselit şi nici dintre p roseliţi.ţPrin ţlicerea „ tă ia t îm pre ju r a op ta £ i“ dovedeşce câ nu era proselit, eară prin

ceia l altă „d in nea m ul luî Is ra il “ că nicî dintre proseliţinu era. Dic4nd apoi din neam ul lu î Is ra il, ca sâ nu creţlîcă pote era din cele dece seminţii care se desbinase şi formaţi regatul Samarieî, adaoge „d in se n iin ţia lu î V e n ia m in ^adecă din seminţia cea mal încercată. „EbreQ d in tre E b re lw,adecă nu proselit, ci din început chiar d intre Ebreil ceî maiîncercaţi. Se putea să fie cineva din Israil, şi să nu fie Ebreîidintre Kbreî, pentru cămulţ! deja nu şciafi nicî limba ebraică,de ore ce erau am estecaţi cu ethniciî. Sati aceasta voeşce ao arăta el prin aceste cuvinte, ayu marea luî nobleţă.

„D up ă lege î ’arise£l“, I ice, cu care ocasie în tră în ex aminarea celor atingătore de propria sa voinţa, căcî cele demai sus erau involuntare. A fi tăiat împrejur nu depindea,de densul, cum şi afi din neamul lui Israil şi din seminţia,luî Teniamin ear &şt nu aparţineau voinţei luî, aşa că şi prinacestea el covîrşaşce altora, de şi mulţi pote enui pe acelaşigrad cu dânsul. Şi unde ore este faptul prin care el covlrşaaltora? Mal cu samă în aceia de a nu fi proselit, pe deoparte,eară pe dealtă că făcea parte âin cea maî încercată din treseminţii şi eres urî, care o avea din început de te stremoşi,ceia co de sigur că nu o aveau mulţi. De aici apoî intra înexaminarea celor ce depindeau de voinţa sa, unde mai cusamă covîrşa. „D upre lege Fa riseii, du pr e rîvn â gonind biser ica*1 (Stib. 6). Dară nu ajunge numaî atât, do vremece e posibil de a fi cineva şi Fariseii, şi să nu fie cu multărivnă, drept care adaoge şi aceasta, care este ceia cecovirşaî„dup re d r e p t a t e D a r ă fiind-că era posibil şi altora dea se arunca în primejdiî, pentru că umblat! după anteietate pote, dupre cum făceau Archiereiî, ceia ce nu arăta de loca fi cineva rîvnitoriu legeî, de aceia şi adaoge e l : „d u p re

dreptatea cea din lege fâcendU-raS fără, de prihană".



OU! LI A XI 11 5

Decî dacâ e! covtrşa multora cu nobleţă, cu voinţa, şi cumodul de viaţă, apoî de ce atuneî a p ărăsit tote acele cali

tăţi respectabile, dacă. nu pentru că a găsit acele ale luiChdstos cu mult maî însemnate şi maî m arî? Drept careşi adaoge imediat: „D ară cele ce Jmî er a mie câştig,t6te acestea le am socoti t pe ntru Ch ristos pag ub ă"(Stih. 7).

!) Pe cand Pavel avea o astfeliu de viaţii seriosâ încâdin copilărie, şi o astfeliti de nobleţă; pe când el depuneaatâta osteneală şi grijă; pe când el înfrunta atâtea primejdii,atâ tea uneltiri îndreptate con tra sa, şi cele ce maî ’nainteerau pentru dansul câştig, acum le socotia tote ca pagubă,

numaî eu scopul de a câştiga pe Christos, noî nicî măcaraverile nu le dispreţuim, ca să putem câştiga pe Christos,ci preferăm chiar de a cădea şi din viaţa viitore, numai casă nu ne despărţim de deşărtăciunile vieţei aceştia, de şitote acestea nu sunt de cât spre paguba nostrg. Spune 'mîte ro g ; când noi examinăm în parte to te cele "ce compunaşa numita avere, ce alt aflăm, de cât că sunt tote spre paguba nostrS, osteneală zâdarnică, fâ ră vr'un folos? Inadever, ce folos putem avea din multele haine ce le posedăm,şi încâ pote de mare valore? Ce câştig putem trage dinfaptul câ suntem îmbrăcaţî cu ele? Nimic alt, de cât câ

păgubim numai. Cum? Şi săracul care are pe trupul se u o haină ruptă şi de nimic, să nu cre$î câ pe timpul căl-durelor sufere maî mult de cât tine arşiţa s6rekî, ba încăeu maî multă uşurinţa de câ t tine, cacî acele haine ruptece le are pe trup îî Iasă maî în libertate trupul, pe cândhainele cele nouă, chiar de ar fi fine ca pânza paianjinuluî,totuşî nu vor lăsa trupului acea libertate. Tu apoî, dincausa mândriei celei p ros te aî doug haine, şi de multe orître i, al dupâ aceia chlanidâ (palton), cingătore şi nădragi, pe când acela este îm brăcat cu o singură haină pe care o portă mal cu uşurinţa. Din această causă apoî videm peceî bogaţi câ păşesc pe drum a lene, şi-î apucă năduşala(asudă), pe când pe cei săraci nu-î videm pătimind de acestea. Aşa dară, când acea haină ruptă şi de nici o treabăîţi aduce un serv icii to t pe a tâ t de buri ca şi acelea pentru care aî plătit atâta aur, apoî ore nu este pagubă ceiace e mult şi de p risos? Nimic nu ţi-a adus maî mult în

’) Partea morală. A busu l pre tut ind en i v a târnă pân ă şi cea m al b u n ă in te n ţiu n e a., c u iv a, şi l ip se şt e de im p â ra ţie p e ce l ce-1 e o m i'e .Ab nsul e re su l ta tu l u nei voinţi greşi te . ( Ver o t i j



l l b OMILIA XI

ajutoriu, afară numaî că aî plătit pe ele o mulţime de bani,

astfeliu că tu cel bogat ai plătit acelaşi serviciu cu o sutăde galbeni, sau şi mal mult, pe când săracul cu puţin argint..Aî vă^ut paguba? Dară mândria ta nu te lasă ca sâ ve<jî.Voeşcî pote sâ vorbim şi pentru aurul ce se cheltuieşce cucaii şi cu femeile? Să examinăm şi aceasta, căci pe lângăaltele bogăţia şi prosteşce pe om. Cu aceiaşi valore pre-.ţuiesc &i pe femei ca şi pe cal, şi pentru amândoug aii una şiaceiaşi împodobire. Ineâ şi femeile vo r a se arăta frumose

până şi in lucruri pe care le portă, pănă şi în voalurile lorce li acoper faţa. Spune ’mî, te rog; care e câştigul ce 'I

tragi împodobindu-ţî calul sau asinul cu au r ? Dar femeea ta,care are primprejurul gâtului şi a mâni lor a tâ ta grămadăde au r şi petre preţiose, cu ce -este în câştig? *Dară aurăriile, <jici, nu se strică.» Bine, dar mulţi spun câ aurăriileşi petrele preţiose îşi perd mult din valore când stăpânase duce cu ele la baie, sau şi aiurea; de cât, fie şi aşa,să nu se vatăme cu nimic; insS care e câştigul? Spune'mi; când acele preţiose cad jos şi se perd, ore nu este

pagubă ? Când ele atrag asupra stăpânei invidia din parteaunora şi curse din partea altora, ore nu este aceasta pagubă ?Când acele seule nu folosesc cu nimic pe ceea ce le are, baîncâ mal mult aţiţă privirile invidioşilor şi deşteaptă petâlhari, apoi ore uu este aceasta spre pagubă ? Când bărbatular putea de exemplu ca cu banii ce a dat pe acele juvaerurl,să întreprindă ceva care i-ar aduce folos, şi cu toteacestea nu pote din pricina luxului ce stâpăneşce pe femeiasa, ci este s ilit de multe orî ca sâ pe lipsască de cele trebuitore, numaî şl numai ca dSnsa să se împodobiascâ cuaurării, ore faptul acesta nu este spre pagubă? Banul(ypvj^a, din verbul yjjv,rj\Lo.:-0)'jM = a întrebuinţa bine un lucru,a usa bine de el) de aceia are acest nume, adecă ca noî să

îl întrebuinţam bioe, >ă lucrăm cu densul ceva bun şifolosi toriu. Dară când pofta de aurării a femeeî nu-1 lasă,ore nu este atuneî pagubă generală? Cel ce nu cutează aface us de banii s8î proprii, ca şi cum ar fi bani streini, orer.u are el pagubă din tote părţile? Dară apoi când clădeşcecase mari şi strălucite, cu colone de marmura, cu porticurifrumose, c u 1'locuri de preumblat {in grădină), pe care leinfrurauseţază în to t chipul cu statui şi statuete aşedate?Mulţi obicinuiewc a numi fericiţi pe astfeliti de omini, îns6noi nu examinăm acum aceasta. La ce folososce apoi plafonulaurit? Ore nu aduce tot acelaşi serviciu ca şi unul ce estefăcut simplu şi cu simetrie? *Dar&, clici, platonul aurit este



11 8 O M I I jT A X I

dară bogăţia este bun lucru», $ici tu. Dară nu bogăţia în

sine o pote face aceasta, ci intenţiunea celui ce o stăpâ-neşce. Cum câ intenţiunea o face aceasta, gândeşce-te câ e posibil chiar şi săracului de a clironomisi ceriul, cacî, dupscum am $ s de multe-orî, Dumnezeii nu se uită şi nici nucânta reşce cele date, ci ei se uită, la intenlijjmga celu! ce adat. Este cu putin^â de a fl cineva şi i-ăiac, şi cu t6teacestea a câştiga totul cu puţinul ce a dat, căcî Dumnedeucere de la noî ceia ce putem. Nicî bogăţia nu ne duce înceriu, şi nicî sărăcia în iad, ci numaî in ten ţi unea bună saiirea. Această intenţiune deci să o corectăm, aceasta sâ oîntocmim dupre cum trebuie, şi totul ni va fi uşor. Duprecum lemnariul, fie câ ar avea uneltele'de fer, fie de aur, arlucra lemnul deopotrivă, ba încă cu cele de fer ar lucra maî bine; tot-astfeliti şi în casu! de faţă, unde vir tu tea se săver-şaşce maî degrabă prin sărăcie. Cum câ este aşa, ascultă peChristos ce dice despre bogăţie : „Mal lesn e este a trececămila p rin urec bia acului, de cât bogatul a intraîn tr u Îm părăţia luî Dum ne<|eO“ (Matli. 19, 24), pe canddespre săr&cie nimic din acestea n-a <Jis, ci cu totul dincontra : „V ind e-ţî av erile ta le şi le da săracilo r, şi

vină după m in e“ (Ibid. 21), aşa câ prin darea averilor la bârnei şi prin ducerea după dgnsul se câştigă ceriul.Aşa dară, sâ nu fugim de sărâcie, căci ea ni aduce

îm părăţia ceriurilor, şi nicî earăşî sâ nu alungăm bogăţiaca ceva bun, de vreme ce perde pe ceî ce nu su nt cu băgare de samă, ci totdeauna să avem ochiul aţintit cătrăDumnezeu, să facem us cum se cade de cele ce avemdate de dânsul, sâ faeem us, <|ic, şi de puterea corporală,şi de averea nostrS, şi în fine de to te cele-l-alte. Dealtfel! 0este chiar absurd, ca noi să întrebuinţăm in iolosul altoraacestea, şi nu in folosul făcătoriulul nostru, ’ţi-a fâcuc

ochiul? Fâ-1 pe acesta folositorii luî Dumnezeii, şi nu dia- boluluî. Cum vei putea face aceasta? Privind făpturile luî,lăudându-1 şi slăvindu l, şi in acelaşi timp întorcSndu-i de)a privirea femeilor. ’Ţ i-a fâcut mânile? Intrebuinţazâ le pentru mulţămirea luî, şi nu a diaboluluî, adecă nu in ră piri şi înşelăciuni, ci în bine-facerî şi milosten ii; în fineţine-le întinse in rugăciuni mcontinue, şi ridică pe ceî căluţi.’ŢÎ-a făcut urechi? Acestea nu le întrebuinţa în aurireaversurilor celor înt.ortochiate, nicî în au rirea necuviinţelor,c i: „Totă. v o rb a ' ta sâ fie în legea celui P re aîn a lt“

■ifiwiif.h. 9. 15'(?) 3i ea răşî: „In tr u m ulţim ea bătr in ilor



O M I L I A XI 119

s t ă î , t o t g ra iu l Dumne^eesc po fteşce a ’l au£ i, şi pildele în ţe le g e m sâ mi treacă de la tine* (Ibid. fi, 34.85). 'ţi- a făcut gu ră? El bine, aceasta să nu vorbiaseă nimic dm cele ce nu se cuvine, ci să cânte psalmodii, imnurişi cântări duchovniceşcî, sau cum diee In alt loc: „ca sâdea dar celor ce aud“ (Efes, 4, 29), adecă să fie sprezidire, ţi na spre dări mare, spre lauda, eară nu- spre hulaap rapelul, nu urzind viclenii, ci cu to tul din contra. Ţ i-afăcut piciore, nu ca sâ alergi spre rele, ci spre lucruri

bune. 'ţi-a făcut stomach, nu ca să’l spargi cu mâncările, ci

ca să poţi trăi şi filosofa. 'Ţ i-a dat pofta de promiscuitate,nu spre a te tăvăli în curvil şi preacurvil, ci spre a facecopil, şi spre urmarea .neamului ominesc. ’ţi- a dat minte,nu ca să-l blestemi pre el, nu ca sâ fli .bârfitoriu, ci serios. A lăsat, şi bani. ca sâ-! întrebuinţăm în bine, a lăsatşi putere ca earăşî să o întrebuinţăm spre bine. A făcutmeşteşugurile şi artele frumose, ca astfeliu viaţa să ni se

pară maî plăcută, prin traiul în comun, şi nu ca sâ ne de părtam în cele iducbovnkeşcl unii de alţii, nu ca să dămatenţiune meşteşugurilor celor uricidse, ci celor trebui tdre,ca unii pe alţii să ne servim, şi nici de cât ca unii po aiţiî

să ne surpăm. A dat apoî casa cu acoperemăntul şi plafonul el, ca să ne apărăm de ploe şi de intem perii,;şi nimicmai mult, eară nu ca tu să o împodobesc! cu aur, şi sa-raml sâ se prâpădiască de f6me. "A dat şi haine ca să niacoperim trupul, eară nu ca sâ ne punem în -evidenţă, nu

pentru ca acele haine să fie împuchiţate cu aur mult şi înacel timp Christos sâ se prâpădiască gol şi flămând. A datomului un acoperemânt, nu ca să-l aibă numaî pentru densul, ci să-l dee şi altora. A dsit pământul, nu cu scopul catu sâ te foloseşcl mal mult de câ t alţii, şi să al de unde

cheltui bunurile lui Dumnezeii cu curvele şi actriţele , cumimicele şi cu cele ce cântă din chitară saii cu cel ce cântăeu flautul,’ ci cu ctî flămânzi şi nevoiaşi, A dat marea, nuca tu s ăî potricăleşcl fundul, şi sâ scoţi de acolo petre şialtele de acestea, ci ea să pluteşcî pe ea şi Fă nu te obo-seşcl în acea călătorie lungă. De ce su nt petri le, întrebi tu ?Dară şi eîi te întreb, de ce sunt făcute petrele, aşa precum sunt? De ce unele sunt forte scumpe,eară altele suntmal folositore? Unele se potrivesc la zidire, şi altele nusunt bune la nimic, unele sunt mal tâ rî şi maf puternice,de cât ce le-l-al te. «Dară, dicî tu, acclea su nt pentru frumu-

.seţă». Aceasta însă este chestiune de apreciare. Pote că



120 OMILIA XI

su nt albe? Insă nu' pot fi mat albe de cât marmura cea

albă, ba nici macar deopotrivă. Sunt târî? Dara nicî aceastanu o, pote ( ice cineva. Pote câ su nt torte trebuitore ? Sinici aceasta nu o pote ţlice. Aşa dară, din ce causă aQ fo stadmirate de omim ? De nicăirî n-a venit aceasta ad mi ra ţiune, de cât numaî din consideraţiunea ce ie-aH dat’o ominiî. Pentru că dacă nu sunt nici maî bune ca multe altele,

ba încă vom găsi altele mai însemnate, maî albe,—nici maitrebuitore, nicî maî tari, apoi de unde a resuitat o astfeliude admiraţiuue? Nu ore numaî din consideraţiunea, din părerea ce 'şi-aii format'o <5miniî de d&isele? Aşa dară de ceore Dumnedeti a dat o asemenea valore petrelor? Hn el a

dat’o, cj tu aî cred ut. că sunt cine şcie ce lucru mare. Darăde ce ore şi scriptura Ie admiră? Vorbeşco şi ea îndeacordcu părerea ce tu ţi-al format’o despre ele, dupra cum .faceşi dascalul de? multe-ori, căcî vorbind cu copilul, admirăaceia ce admiră şuel, cu scopul vgdit de a'l scdte din aceleidei şi a'l pune pe drumul cel drept. De ce cauţi frumuseţahainelor ? Dumnezeu _/a regulat „aTte îmbrăca cu haine şicu încălţăminte, dar cele-l-alte ce raţiune pot avea ? „D orite su nt, dice, dre ptăţile D om nului m aî m ult de câ tauru l, şi de ca t p ea tra scu m pă" {Ps. 8, lî). Acestea

sunt, iubiţilor, în adevăr folositore, earft cele l-alte su nt ne-folositore, pentru că dacă ar fi de vr'un folos, nu ar fi po-roncit de a ie dispreţui, şi Sfînta Scriptură vorbeşce de ele,numaî în deacord cu părerea costrS, fapt care probează,încă maî mult filantropia luî Dumnedeti. De ce ore a dat porfira şi altele de acest feliO? Aceste lucruri sunt ale cha-rulni seu. Bogăţia aceasta a cbarulul s5u, a voit a o ar ătaşî din altele m ulte ; de' pildă- a dat grăul, însS tu preparidintr’gnsul nu numai pâne, ci şi plăcinte, şi prăjituri de totfeliul, care au mult delicift la mâncare, Dealtfeliîi pofta" şislava deşartă le-a inventat tote acestea. 'Ţ i-a plăcut ca

t6te. acestea să le aî înaintea ochilor. Dară clacă vr’un băr bat strein , saii vr'un cultivator de păm 6nt fără experienţăde pământ, te-ar videa ad mirând u-le acestea şi te-ar întrebade ce le admiri,? Ore aî avea ce respunde? Pote aî spunecă sunt plăcute la videre? Nu cred, Aşadară să contenimcu astfeliti de aprecieri, şi numaî de adevăruri să ne ţinemstrînşî, căcî tote cele-l-alte nu sunfc de cât Jucrurî trecătore,care dispar ca şi valurile unul rîC. Dt; aceia v6 rog să stămînţepeniri bine pe peatra credinţei, ca astfeliti să ne în vrednicim de bunurile făgăduite, prin d i arul şî filantropia Dom



OMILIA X II 121

nului nostru lisus Christos, căruia împreună cu Tatâl şi

cu Duchul Sfint, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi in vecii vecilor. Amin.

OMILIA XII

„Ci cele ce’mî erati mie câştig, acestea le-am

socoti t p en tru Christos pagubă. E ară m aî vîr tos leşi socotesc tote pagubă a fi pentru covirşirea cuno*şcinţei lui Christos lisu s D om nului m eti, p en tru carede to te m ’am păgu bit, şi le soco tesc gun oe a fi, ca

p re C hristos să dobândesc, şi sâ aflu în tru el,neav ând d rep tatea m ea cea din lege, ci ceia ce este p rin cred inţa lui lisus C hristos" (Cap. 3, 7—9).

La luptele pe care ereticii le portă contra dreptei credinţi,noî trebuie să opunem o cugetare întinerită, ea astfeliti cugetele nostre sâ potă a fi cu băgare de samă exactă. De aceiafacem începutul acestei convorbiri tocmai de aici, adecă dela finea celei precedente. Şi care era acel sfârşit? După ceenumeră tote acelea care formau obiectul de vanitate alJudeilor, acele de la natură şi cele din intenţiune, ada oge:„Ci, cele ce Imî eraîî mie câştig, acestea le-am socot it pen tru Chr is tos pagubă . . . pen tru săvârşireacuno şcinţeî luî l isus Ch ristos D om nului meu , pen tru

care de t6te m-am păgubit, şi le socotesc gunâe afi, ca pa C hr istos sâ do bâ nd esc." Aicî ereticii sar în susde necaz. Dealtfeliîi şi aceasta este izvorîtă din înţelepciuneaduchuluî, ca adecă sâ li însufle lor speranţă de' biruinţă, şiastfetifi să primiască lupta. Dacă ar fl putut (Jice iî pe faţă,ceia ce aii făcut în alte ocasiunî, ar fi dis’o şi în caşul defaţă; a r fl şters cuvintele, ar fi lăsa t îa o parte scriptura,ne putând maî mult a privi la ea. Dară ceia ce se întâmplăcu peşti!, că ceia ce pote să-I prindă nu li stă în cale, cise ascunde, ca astfeliu iî se potă alerga în tote părţile, to t

aşa şi în caşul de faţă. Legea este numită gunoiti, estenumită pagubă; pe lângâ aceasta apostolul <Jicş, că nu este



122 OMILIA II I

cu putin ţă de a câştiga cineva pe Christos, dacă, nu s-a păgubit maî ânteiu de lege. T6te acestea aii ademenit peeretici de a primi pasajul acesta, cu credinţă că este în favorul lor; dară după ce 1-afi primit i a împresurat din tote

părţile, dupre cum mreja împresoră pe peşte. Aşa dară ce<Jic ereticii? «Iată. câ legea este pagubă, iată cil este gunoiu;deci cum se tjiee că ea este opera luî Dumnedeti» ? Darătote acestea sunt dise tocmai în ajutori ut legeî, duprecum se învederează de acolo. Dec! să fim cu atenţiunea încordată la cele qlise. Apostolul n-a <Jis «legea este pagubă»ci soc otesc iegea şi to te ale legeî o pagu bă. Când el

vorbeşce de câştig, nu (Jice so co tesc ca câştig , căcî aceastaera de la natură, pe când paguba de care vorbeşce aicî, nuni vine, de cât în urma apreciere! nostre. Dară ce? Nu estelegea pagubă? Da, pentru Christos este pagubă. Darâ cumere a devenit ea câştig ? Nu se crede a. fi câştig, şi decîcum a devenit câştig ? Înţelege, cât de sălbăticită era natura ominească, pentru ca cu uşurinţă să se potă restabiliearăşi chipul omului. Dacă nu era legea, nu s ar fi acordatcbarul. Pentru ce? Pentru câ nu era cu putinţă de la o înjosire a tâ t de mare a omului, să se ridice la acea înălţime,

de aceia legea a fost pentru dansul o scară de suire, saumai bine dis, ca o punte de trecere. Cel ce se suie pe scarăîns8, nu este legat de ea, în acelaşi timp nici nu o dtspre-ţuieşce, ci chiar îi păstrează 6re-care, recunoştinţă. Aceastăscară îl duce la aceia de a nu mai avea nevoe de densa.Şi cu tote acestea, chiar pentru densul a servit acea scară,voia sâ dic l-a aju tat a se ridiea, ca pe urmă sâ na maiaibă nevoe de ea ; e drept de a mărturisi aceasta graţie din parte'î, căcî dealtminterea nu s-ar fi putut sui. Astfelitieste ţi cu legea : ne-a ridicat pre noi la înălţime, coia ce probează că legea a fost spre câştig ; inse după aceasta noio credem spre pagubă. Cum aceasta? Nu doră că ea este pagubă, ci pentru că chaml îa cate ne-am înălţat, este cu

' mult maî mare de câ t ea. Dupre cum se întâm plă cu unsărac în timp de fomete: pe cât timp el are argint, scapăde fonie; darâ când ar găsi aur, şi n-ar pu tea ca să le aibă

pe amândouă deodată, eî consideră argintul ce'i are ca pagubă pentru dânsul, şi deci lăsând argintu l ia aurul, — toiaşa şi aici; legea nu este pagubă, ci paguba este de a părăsi pe Christos şi a se alipi de ea. Aşa dară, când lege;ne depărtează de Christos, atuneî este ’ pagubă, eară cam

ne apropie de Christos este folos. De aceia şi dice. „P ăgubi



OMILTA XII 123

pentru ch ristos1', eară Când ea este pentru Christos, atuneînu este pagubă de la natură, ci câştig. Dara de ce ore legeanu lasă pe cineva de a se apropia de Chr isto s? căci spreacesta a fost datîi, împlinirea legeî este Christos, dupre cumşi sfâ rşitul legeî este Christos. Lasă, însS numai dacâ noivoim. „Că -sfârşitul legeî es te C hr isto s'1 (Rom. 10, 1).Aşa darâ cel ce crede legeî, lasă, satL mai bine ţlis, îndepărtează înseşi legea? O lasă, dacă vom fi cu atenţiune, earăde nu vom fl cu atenţiune nu o lasă. „Ci m ai v îr to s leşi so co tesc to te pagubă, a fi .“ «Ce spun eţi aceasta

aespre lege? ^ice; nu este ore iumea un lucru bun, nu esteore viaţa presentă un lucru bun ? Da, Îns6 dacâ tote acesteam6 depărtează de Christos, apoî le consider de pagubă.Pentru ce ore? „P en tru cov îrşirea luî C hristos lisu sD om nului meCi", pentru că dacă serele luminează pe ceriti,de sigur că este pagubă ca tu să stai cu luminarea aprinsă.» Prin urmare pagubă este după comparaţi unea dintredensele, după covîrşirea unia asupra celeî-l-alte. Ai v£dutdecî, că. el face aicî o com para ţi une? „P en tr u covîrşirea"$ice, şi nu pentru câ este streină, căci COVÎrşire numai

atuneî se <Jice, când convîrşaşce pe altul de acelaşi feliu.Astfeliti că el arată eăpătarea cunoştinţei tocmai de la aceleade la care face comparaţiune^. „ In tr u care de tote m-am p ăg ubit, şi le socotesc gun6e a ri, .ca pre Christossă dobân desc ." Dacă vorbeşce de lege că este gunoiu, apoicu drept cuvSnt, de ore ce legea se ocupă de lucruri lumeşd.DicSnd el: „Cele ce'mî era mie câştig, acestea le-amsocotit pentru Christos pagubă", adauge imediat „Cim aî virto s le şi socotesc td te pa gu bă" , adecă tote cele

trecute şi cele presente. Dacâ voeşcî ca în aceste tâ te sâfie 'cuprinsă şi legea, fie, căcî nici- ea nu este defăimată.Gunoiul se formează din grăti, (to fotp oxuSaXov aico ro5 oîtouIert) ba încă el esta partea cea mai puternică a grâului,vorbesc despre paiul grâului. Deci, dupre cum maî 'na intede aceasta gunoiul era trebuitorii, şi noî săuerăm grâul laun Ioc cu paiui, aşa că dacă nu ar fi fost paiul sau gunoiul, grâul nu se făcea, tot aşa şi cu legea.

Ve<Jî, cum el acelaşi lucru nu 1 numeşee peste to t pagubă, ci pentru Christos num aî? „Ci m ai v ir to s le şisocotesc to te pag ub a a fi", pentru ce anume? „P en truco vîrşirea cu no ştinţei luî C hristos, p en tru -care de



m OMILIA X I t

tote m-am păgubit . u Aî v6<?ul cum el peste to t locul iadera zim pe Christos, şi nu lasă ,pe nicăirî a se despoialegea, sau a se atăca, ci peste tot locul o îngrădeşee? „Şisâ m8 aflu întru ei, neav&nd dreptatea mea cea dinle g e / Dacâ însS, ceî ce are drep tatea cea din lege, şi aalergat cătră această dreptate, pentru câ ceia-l-altă nu-i aduceanicî un folos, dară încă cei ce nu au acea dreptate, nu orecu mult maî vîrtos datoresc de a alerga cătrâ Christos?Bine a ţlis el „d rep ta te a m ea", tcăcî.^ice, nu o am câştigatcu ostenele şi sudori, ci prin char. Decî dacă cel ce are fapte

bune este m ântu it prin char, cu atât maî vîrtos voi», Şifiind-că era natural ca denşiî să clică, că drep tatea prin ostenele este cu mult maî mare, el arată aici că dreptateadin lege este ca nişte gunoe faţă, de această din urmă. «Dacăeîi aşî fi progresat, ţlice, cu drep tatea cea din lege, niciodată nu aşi fl arunca t’o safi aşi fl alergat cătra ceia-l-altă.» iŞi care este aceasta? Acea prin credinţa lui Dumnezeii, adecă câ şi aceasta este dată de Dumnezeu, şi prinurmare darul sSu este. Insă darurile luî Dumnezeii covîr-şesc eu măsura sărăcia faptelor resultate din sîrguinţa

nostrS. Dar ore ce înseam nă: „ In tr u cr ed in ţă, ca s â ’lcunosc pre e l“ ? Aşa dară cunoştinţa este prin credinţă,şi prin urmare nu este cu putinţă de a’i cunoşce pre dânsulfâră de credinţă. Şi cum ac easta? Prin credinţă noî trebuiea cunâşce puterea înviere! luî din morţi, pentru câ de altmintrelea cu ce raţionam ent am putea să ni representâmînvierea lu î? Cu nici unul, ci numaî prin credinţă. Darâdacă învierea luî Christos se cunoşce prin credinţă, apoicum nascerea luî Dumnezeii Cuvântul se va înţelege prinraţionam ente? când maî ales învierea lui este mult mal in-ferioră de cât nascerea. Şi de ce? Pentru că exemple de

cea dintâi multe s-au întâmplat, pe când de cea din urmănici unul, înainte de Christos mulţf m orţî au înviat, de şidupă înviere aii adormit, pe când din feciorâ fără de bărbatnimenî nu s-a născu t vreodată. Dacă însft, ceia ce este cumult mal inferior de cât naşcerea cea după trup, şi trebuiea fi apropiată minţeî nostre numaî prin credinţă, darâ încăceia ce este cu mult mal mare, şi încă fârâ comparaţi unede mare, cum s’ar putea pricepe prin raţionament? Acesteafac aceia ce se numeşee dreptatea prin credinţă. Aceastatrebuie a crede, câ s-a putut face. Dară cum s-a putut, nuse pote representa. Din credinţă ; apoî vine şi împărtăşirea patimilor Ini. Cum aceasta? Dacă nu am fi crezut, nu am



OMIT,IA. XII 125

fi pătimit; dacâ nu am fi credut câ pătimind împreună cuel, vom şi împărâţi împreună cu el, nu am fi suferit ceiace am suferit. Aşa darâ şi naşcerea luî, ca şi învierea, princredinţă numaî se pot pricepe.

At vS<Jut că nu trebuie a avea credinţă'simplă numaî,ci însoţită de fapte? Acela maî cu samă crede că a înviatChristos, care se predă pe sine primejdiilor, care se împăr-taşaşce de patimile lui, căcî acel ce este părtaş celui înviat,este părtaş şi celui viii. De aceia dicea: „Ş i să, m e afluintru el, nea vân d d re p tate a m ea cea din lege, ci ceiace este prin cre din ţa lui Ch ristos, ceia ce es te de la

D um nezeii dre pta te intru credinţă, ca să-l cunosc preel, şi puterea înviere! luî, şi împărtăşirea patimilorlui, inch ipuindu -m â J) m or ţii lui, ca do ră cu m va aşiajun ge la înv ierea m or ţilor " (Stih. 10,11). „C onfo rm ân-du m& m orţii lu i“ , adecă facgndu'mS ptirtaş. Dupre cumel a pătimit de la omini, tot astfeliu şi eu. De aceia a dis„e on fo rm ân du -m e" . Aiurea earăşî ţlice: „îm p lin es c lipsu rile neca zu rilor luî C hris tos în trup u l m et i1' (Colos. 1,24), adecă peraecuţiuniie şi patimile acelea alcătuesc chipul

morgii. El nu a căutat aie sale, ci cele ale multora, aşa căşi perse cu ţiu ni le, şi necazurile, şi supărările nu numaî canu trebuie să ne alarmeze, ci chiar să ne bucure, pentrucă prin ele noî ne conformăm morţii lui, ca şi cum ar fiţlis tdevenim o copie fidelă a chipului seu», ceia* ce şi aiureascriind <Jice: „In t o t timp ul om orîre a D om nu lui lisu sîn tr u p p u rt ân d " (II Corinth. 4, 10). Dară aceasta vine înurma unei mari credinţi. Noi nu credem numaî că el a înviat, ci încâ că şi după înviere are o mare putere. De aceiasi noî călătorim pe aceiaşi cale pe care a călăto rit şi el,

ădecâ devenim fraţi cu ei pentru aceasta, ca şi cum pare căar fi ţlis, că prin aceasta devenim Christosi ca şi el. Yaî!cât de mare este însemnătatea patimilor! Credem că neconformăm'morţii lui prin patimî, sau dupre-cum $ice aiu re a :„du pre cum prin botez îm preu nă cu el ne-am Îngro

p a t în tru i n â r t e ş i îm preună odrâsliţl ne-am făc utcu a sem en ar ea m or ţii luî, aşa şi înviere! luî v om fi

’) Verbul a o o pip dup.'/.'. înseam nă a me potriv i întocm ai, a me conforma. Deci au^u.op!pouu£voţ tuj S-avmy autou s ’ar traduce exac t şi cu înţeles; conform ăndu-me morţii lui. Trad-



126 OMILIA XII

p a r ta şi“ (Pom. 6, 4, 5), to t aşa şi aici prin dicerea „con-

form&ndu-ne morţii lnt.“ Acolo cu drept cuvent ii dis„intru asemănarea morţii lu]“, căci nu am murit cu.trupul, ci cu pScatul. Şi una şi alta se numeşee morte, insSel a murit cu trupul, noî însft cu picatul; acolo a muritomul cel din trupul nostru, pe care l-a luat şi l-a ridicat el,eară. aici a mu rit omul picatului. De aceia şi dice: „in truasem ăn are a m orţii lu iw, pe când in caşul de faţă nu maîspune în tru as em ănarea m orţii, ci cu înseşi mortea. Pavela murit în persecuţiunî nu cu picatul, ci cu msuşl trupul,astfeliu că a sufe rit aceiaşi morte ca şi Christos. „Ca doar

cu m va aşi ajun ge la înv iere a m orţilor." Dară ce spui ?Şi cu tote acestea noi cu toţii vom ajunge acolo. „Că r.uto ţi vo m a do rm i, clic?, eară to ţi ne vom sch im ba “(I Corinth 15, 51.), şi nu numai câ ne vom bu' ura de înviere, ci şi de nestiicâcmne. inse unia spre cinste, earăalţii spre pedeapsa vecini că. Darâ dacâ cu toţii ne învrednicim de înviere, şi nu numaî de înviere, ci şi de nestrieă-ciune, de ce atunci vorbeşce apostolul ca de o excepţiuneore-care ce s ’ar face cu densul „ca doră aşi a ju n g e"?<De aceia pătimesc tote acestea, dice, „ca dâră. aşi ajunge

la înviere a m o rţilo r. ” D;>ră dacă aî murit, nu vel înv ia?Dară ce este aic î? Mie ini se pare că aicî se face alusiunela ceva mare, şi încă atât de mare, ca nicî nu îndrăzneşcea se prounţa clar, ci „d(5râ cumva®. <Am crezut în el,dice, şi în învierea iui; dară încă şi pătimesc pentru dânsul,şî totuşi nu pot îndrăzni pentru înviere.» Dară de care înviere spune el aici? De învierea care duce direct la Christos.«Am spus că am crezut în el şi îu puterea înviere! luî, şică sunt părtaş patimilor luî, şi că în fine mă conformezmorţii lu î; şi cu to te acestea încă nu îndrăznesc», duprecum $iee şi aiu re a: , Celui ce i se p are câ stă , sâ ia

am in te ca s& nu cag â“ (I Corinth. 10, 12), şi earăşi:„MS tem ca nu cum va altora propoveduind, însu 'mîsă mS fac netrebnic" (ibid. 9, 27).

„Nu câ acum _am luat, sau acum su nt des ăvârşit, ci gonesc, ca ddră voiii şi ajung e, In tru caresu n t şi p rin s de C hris tos lis u s" (Stih. 12). Ce este7,acum am luat*' ? Vorbeşce aicî de T>remiG. Decî dacăacel care a pătimit atâtea, cel care a tost persecutat, cel



OMILIA 3UI 127

ce se mortifica pentru Christos pe fie care <£i, şi încă nuîndrăznea pen tru învierea aceia, apoi ce vom maî <Jice noî ?Ce este „ca <l<5râ voiţi şi a ju nge"' ? Ceia ce diseae mai'na inte : „ca dor& cum va aşi ajung e la înv iere a m or ţilo r" , adecă dacâ voia ajunge la învierea luî; adecă dacăaşi putea sâ pătimesc atâtea cât şi el, dacâ aşi putea să-lîmitez pre el, dacâ aşi putea să fac compârtaş luî. Deexe mplu : mult a pătimit Christos, a fost scuipat, a fostlovit, a fost turturat, şî la urmă a pătimit ceia ce a pătimit. Aceasta deci este calea care duce la el. Prin tot©

acestea trebuie a ne sili ca să ajungem la învierea lur,suferind tote încercările. Sau că ţlice *de m aşi îuvredniciînviereî Iul cei mult dorite şi care are sigura nţa; de asid u te a să sufâr tote 1antele şi să pol a avea învierea lui,aaeca sa mviez întru slavă, căci până acum nu sunt vrednic, dice; „gonesc că doră voiii şi ajunge", adecă viata meaîmi este ca in agonie, şi încă sunt departe de sfârşit, şiîncă sunt departe de premiu, încă alere. încă gonesc*, şinu a dis alerg, ci „gonesc." Cel ce goneşce, scie cu câtă

putere goneşce; pe nimenî nu vede, pe toţî pe carii întâi-neşce în drum îl îmbranceşce îa o parte cu cea mal mareiu ţa lă; si cugetul seu. si privirea, si puterea, si sufletul, şicorpul, totul în fine are aţin tit spre premiu şi spre nimicalta. Decî dacă Pavel, carele a pătim it a tâ ta şi încă dice„ca doră. vo iţi şi a ju nge", apoi noi cel căduţi ce am

putea spune? Apoî arătând că lucrul este din datorie <Jice:„în tru care su n t şi prin s de C hristos lisu s" . «Eu eramdintre cei perduţî, dice, mS înecam, eram pe punctul de amg nim ici; Dumnezeii însă, care ne unnăreşce pe când noîfugim, m-a prins.» Prin aceste cuvinte decî, el totul repre*sintă, căcî vorba sunt şi prins arată şi graba celuî prinsşî voinţa luî de a fi prins, în acelaşi timp încă şi rătăcireaîn care căzusem şi dispreţul cel mare ce’l aveam cătră el, devreme ce fugîam de el.

*)Aşa darâ noi suntem mult respunijători înaintea luîDumneţleQ, şi totuşi nimenî nu jeleşce, nimeni nu plânge,nimeni nu oftează,' căutând cu toţîî a ne reîntorce în stareacea mai dinainte. Dupre cum fugiam de Dumnedeu maî'nainte de veniiea luî Chri3tos, tot aşa şi acum. A fugi de

. ’) Par tea morală. Când no! p6cătuiţn, atunci fugim do Dum

ne zeu ; şi câ trebuia a jeli şi a plânge, şi a ne re’rit6ree în starea de dinainte. Peron.



1 2 8 OMILIA XII

Dumnedeti însS, în loc saii spaţii , este cu nep utinţa, căcî

el este pretutindeni şi vecinic, despre care ascultă, şi peProfetul ce spune: „U nd e voitl fugi de la f aţa t a “{Ps, 138, 6)? Cum es te cu putinţă de a fugi de Dumnedeu?Cum este cu putinţa a fi departe de DumnetjleQ, a se de părta de el? ^Gâ iată cei ce se depăr tează pre s ine’şîde la tine, dice, vor peri“ (ibid. 72, 26), şi earăşî „Aunu pic ate le vd stre fac osebire intre voi şi m ine"{Isaia 59, 2) ? Cutn decî pote cineva să se depărteze de el ? Nu în alt-feliti de sigur, de cât numaî cu sufletul şi cu voinţa, căci a se depărta de el în loc (spaţiu) nu est-j posibil,

pentru câ el este pretutindeni de faţă. Păcătosul fuge dela faţa luî, eară aceasta e ceia ce (Jice Scriptura: „F ugenecredinc iosul negonindu-1 nim enî, ea ra dre ptu l ca unleti în drâ zneşce“ (Proverbe 28, 1). Fugim grozav de Dumnezeu, de şi el ne urmăreşce într’una. Apostolul îl alunga,ca sâ se gâsască aprope de densul, eară noî alungăm, cato t mai departe să fim de el. Ore nu este aceasta vrednicde plâns ? Unde fugi nemernicule şi nenorocitule ? Undefugi tu de la viaţa şi mântuirea t a ? Dacă. fugi de Dumnezeii, la dns îţi vei găsi scăpare? Ducă fugi de lumină, cum

vei mai videa? Dacâ fugi de viaţă, cum vei maî puteatrăi ? EI bine, noî să fugim de duşmanul mân tui reî nostre,şi nu de Dumnedeti. Când ptisâtaim net fugim de Dumnezeu,dezertăm de la fata luî §i ne ducem in ţearâ străină, ca şifiul cel perdut, care vîn<J£ndu-şî moştenirea părinţască s-adus în ţară stăinâ, şi acolo şî-a cheltuit totă averea părin-ţasc.'i, şi remasese peritoriîl de fome. Avem şi noî inse, oavere părinţască. Şi care este ore? Ne-a izbăvit de pSeate,ne-a dăruit puterea spre săvârşirea virtuţeî, ne-a dăru itdisposiţie cătră fapta bună şi răbdare, ne-a dăru it în fine prin botez Duchul sfînt. Deci dacă tobe acestea le vomcheltui, vom remânea pento ri de fome. Dupre cum se întâm plă şi cu cei bolnavi, că pe câ t timp su nt munciţi detrigurî şi de venin, nu pot nicî să se scole din pat, nicî sălucreze saii să facă ceva, eară dacă cineva îi scapă de boiaşi li redă sănătatea dorită, iî to tuşi nu lucrază şi nu facnimic pe lângă casele lor, Fapt care se numeşee trândăvie, — în tocmai aşa se întâmplă şi cu noî. Şi bâla nâstrâ a fostgrea, şi frigurile grozave; şi noî zăcfern nu pe pa t, ci peînseşi rSutatea, aruncaţi ca pe nişte gunoiu, răniţi, emanânddin noî putore, nespalaţî, chinuiţi de bolă, şi mai mult sche

lete de cât 6minl. In. acest t imp ne-ati înciinjurat mulţi de-



OMtLIA XI t 129

mont şi stăpânitoriul lumeî aceştia, ride ml de noî şi dig pre-ţuindu-ne. A venit unul născut fiii al lui Dumnedeti, a lăsatrazele cele strălucitdre ale venire! luî, şi imediat a împrăştia t 111tune recul A venit la noî împăratul, cel ce es te petronul părintesc, lăsând de bună voe acel tron părintesc.Cănd <Jic „lăsând" să nu'ţî închipui vre-o mutare din loc, —căcî el umple şi cerul şi pâm entul şi întregul univers, ciînţeleg iconomia luî spre mântuirea neamului ominesc. Avenit la duşmanul seu, care’l ura şi’l dispreţuia, care nu

putea suferi nicî să’l va<Jă, şi care în fine il defăima pe fiecare <Ji. A vSdut pe cel ce şedea în gunoiti, cu ranele pline

de vermi, cuprins de friguri, şi în fine pe cei ce avea to tfeliul de bolă. Frigurile care îE tor turau nu erau alta, fărănumaî pofta cea rea, umflăturile ce avea pe el nu eraii, decât uşurinţa; pe lângă acestea fomea acea grozavă ce’l stă pâni?. nu era alta, de cât lăcomia, oară ranele împuroiatede peste tot corpul lui nu eraii alta, fără numai curvia;'betejirea ochilor era idololatria, asurzirea urechilor şi apo- plexia nu eraţi alta, fără numaî închinarea petrelor şi a lemnelor, si închinarea tuturor, eară putorea acea grozava erareutatea, bolă forte grea şi cu totui disgustătore, A vSdutapoî cum noi, maî reQ chiar de cât nebunii, numiam lemnele şi petrele Dumnedeu. Ne-a vgdut în fine în aşa de marerfiutate, şi totuşi nu s-a scârb it de noî, nu s-a ingreuiat,nu ne-a respins, nu ne-a urît , căcî era stăpânul nostru, şinu pu t o a ca el să'şî urască creatura sa. Decî ce face ? Ga şiun doctor iscusit prepară medicamente de mult preţ, şi elcel ânteiîi gustă din ele, căcî bărbăţia el maî ânteiii a exercita t ’o, şi apoi ne*a pred a t’o nou 5. Şi mal 'nain te de orî-ce,ca ud antidot, ne-a dat nou§ baea renaşcerel, după careimediat am vărsat t6tâ răutatea. Tote au fost alungate, şifrigurile âtl contenit, şi umflătura a dat înapoi, şi ranele

cele puroete au fost arse, si tote cele resultate din lăcomieşi din manie, cum şi cele-l-alte rele aii fost gonite prin duchul; ochii s-afi deschis, urechile sa ii destupat, limba avorbit ca o voce încântătore, sufletul s a întărit, trupul acăpătat o astfeliti de frumuseţe şi strălucire, ca şi aceia pecare o avea fiul luK Dumnezeu, născut din charul duchuluî,aceia slavă pe care o are fiul împăratului de curând născutşi îmbrăcat în porfiră împărătească. Taî I şi ce nobleţă nune-a dat ? Ne-am născut, am crescut şi am căpătat de lael tote binefacerile; şi acum earăşi fugim de binefăcătoriulnostru? El a fâcut tote aceste^, el ni-a dat puterea, căcî<iacâ nu ni da pu terea cerută, .noî nu ain fl put-ut suferi



130 OMILIA XIII

puterea bole î; el ni-a dat. şi iertarea păcatelor. Şi eu to teacestea am perdut totul; ni-a dat putere, o am perdut, ni-a dat ciururile sale, şi noi le-am stins. Cum? Le-am cheltu it în fapte nefolositore, am făcut us de ele acolo undenu era trebuinţă.. Acestea ne-a perdut pre n o î; şi încă ceiace este mal grozav că, fiind în ţea ră streină, şi mâncândroşcove, nu ducem măcar ca acel fiu rătăcit *m6 voiu în-torce la ta tăl meu şi-î voiii d_ice : tată, greşit-am la ceriuşi înaintea ta» de şi avem uri ta tă a tâ t de bun şi care mult

doreşce înt<5rcerea nâstrg. Dacă ne întorcem, el nu ne vamaî acusa pentru cele dinainte, numaî să ne întârcem, căcîaceasta este cea maî bună justificare. Nu numai că el nuacusă, ci încă dacă ar acusa altul, el îl reduce la tăcere,ori şi câ t de experimentat ar fi acusatoriul. Aşa dară, săne reîntârcem, iubiţilor. Până când <5re vom sta departe deel? Să simţim necinstea, să simţim înjosirea în care negăsim. Răutatea transformă pe om în animal, răutatea aducefome te sufletului. Sâ ne reculegem decî, şî să ne înălţămacolo unde trebuie, sâ ne re’ntorcem în starea de dinainte,ca astfeliti să ne învrednicim de bunurile viit6re, prin Chris

tos lisus Domnul nostru , cSruia împreună cu Tatîll şi cuDuchul sfînt, se cade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi

purure şi în vecii vecilor. Amin.

OMILIA. XIII

„Fraţilor, eîi incâ nu mS socotesc să fi ajuns,ci numaî una; cele din- urmă uitându-le, şi la celedinainte întin£endu-m$, la semn alerg, la răsplătireachemârei luî Dumnezeu, întru Christos lisus“ (Cap. 3,13. 14).

Nimic nu lipseşce virtuţile de valorea ce li se cuvine,ca amintirea bunurilor pe care noi le-am săvârşit. Douărele se nasc de aicî; pe deoparte ne facem mai leneşi,eară pe dealtâ ne ducem la uşurinţă. Pentru care Pavel, devremece scia natura nostră cea aplecată spre lerievie, după ce alăudat mult pe Filippeni, priveşce acum cam el li înfrânează



01SILM XM I 181

orî-ce mândrie, a t â t prin cele j de f3ţâ. Cesptlneel?mai sus, cât mai cu saaiâ J ^ ^ c0t.egc sâ fi ajuns.“ „Fraţi lo r tfice, eO Încâ ^ njc; nU îndrăznea pentru

Dară dacă Pav a ™ linurile viitore, apoi cu mult mal înviere şi mCI P t u « ce jn viaţa lor n-afi săvârsit p u ţin n ' , r p a t » a ju n g e , < * » e ce s |

nici ce» mai d cS , DU socotesc cS am ajunsso cotesc s« n ^ u n s , afle g. cojnJir fllce cineva desprea fl săvgrşit totă. virtutea ^ Ja ^ călătoriei sale.un căJătoriâ c fre n 'fl aJ,u „ore-că di^- Dara dacă spune in

• " " * T o r c e a " b l l n * * » V a t “ « « ■ * ■ > . «. *alt lot-- flL p socotesc sâ fi , adecă cu to- pe când aici « " U^ f , S neva cu aten^une ambele pasaje,tul contrar, apoî cetimî c ^ aceior cu«nte, ca şi a acestorava pricepe ^ Def. ^ T® aItfe)ju nicî că este bine, de a sedih pasajul de f, [-ul unei sing«re idei; şiapolvor-învârti cineva t o t ^ipre n i u l ^ , f l 3 ] n t pe ^ bele acestea f e* spus cu f te de mortea Un martirica.cătră Timotbeifi cu puţin ]a câ tind la cele dinain-«CJ ^ singur Jucru am, «jice, “ rj„ vorbele Ci nutea mea.* ^ c g t a eEf.e ceia şi ]a ceJe d ina.

m aî una, « d u alerg , & răsplătirea che-in te î n t i nţfe n d ^ 6, la D umn^ a , i n tru Chris to sm are r ce i ae su s a ^ g0 jntinde Ja ^

l isus ." Ce ia ce’l fâcea pe d urniă. Cel ce crede că dejadinainte, era de a uita, celei nu.j mns lipseşce pen trua ajuns la des&verşire şi alerga, căcî crede că a ajunsfapta bună, încetează de a ii gaseşce încă departe doJa ţintă, pe când cel ce crede ca^ k a]erga, Aceasta noJsfârşit, nu va înceta mei ^ anl $ făcut miî de bu-trebuie vecinie a 0 m* Py’vei după Hliî de sufyiinţî, după.

nâtăţt. Pentru ^ dacâ P j v ^ d ^ ap0Î cu atâta mai mulfcatâtea primejdJî şi incit <ţ\ce, fiind-ca nu am pututnoi. «Nu numai că uu am î m anl desnădâjduit, ci încâalerga atâta, şi nu numai ca ifigurul scop ce'l am, estealeii, încă mS l u p t w igsa facem fii noi; sâca sâ progresez. » Astfelifi ^yerşi^ Şl 8â le lăsăm inuităm faptele cele bune ce 1 , ul nu se gândeşee ia dis-urma nostrâ. Pentru câ şi dru- j rejnâne de făcut. Tottanţa ce a parcurs o, ci w fapteie cele bune ce le-amaşa si noi sâ nu ne g â n d ^ fap ^ c0 n. ^sivârşit, d la ceia ce ni lipse?»



O M t M A X I I I

cek ce am făcut, dacâ lipsa nu se va complecta? Şi nu a

apus că nu gând esc , ci, că nicî nu’mi m aî am intescde ele: Astfeliu noî devenim iuţi în alergare, când suntemînsufleţiţi de totă buna voinţă, pen tru ceia ce ni lipseşce,şi câod pe oale din unrr l le dăm uîtârel. «Intin^Sndu-ne,dice, la cele dinaintea nostrg, mai 'nain te de a ajunge, sâne gândim de a lua* căcî cel ce se întinde, acesta este carele se gândeşce de a lua in stăpânire; piciârele luî aleargăînaintea corpului, şi el se întinde (înclină) pe sine to t înainte, înain te întinde şi mânile, ca astfeliu să facă o matmare distanţă din drum. Aceasta provine din marea lu! bunăvoinţă, din marea luî ard6re de a ajunge la sfârşit. Ast-feliii trebuie sâ alerge călătoriul, cu o astfeliîl de intenţiune,cu o aşa bunâ-voiuţă, ca sa nu cadă. Cată distanţă deci,este între cel ce aleargă, şi cel ce zace. jos căijnt în brânci, pe atâ t distanţa este între Pavel şi noî. In fie-care <Jt elmuria, în iie-care <Ji avea succese ; nu era timp, nu era minut, în care sâ nu progreseze, să nu înainteze în drumul pe eare’I făcea. E! nu voia ca să capete premiul, ci ca să-lrăp iască, să i ia ca sila, căcî aceasta este in adevăratul înţeles 'â lua. Cel ce conferă premiul şade su s; sus prin urmare se gâseşce si premiul, Priveşce ce distanţă mare tre

buie a alerga, priveşce câ t de mare este inalţimea. In tr’a-colo trebuie prin urm are a întinde aripile duchuluî, căcîdealtfeliâ nu e cu putinţă de a parcurge acea înălţime.Acolo trebuie a călători cu corpul, de vreme ce este cu putinţă. „C â’petrecerea nostrS , dice, este în eeriu rî",acolo este premiul. Yeţil pe ceî ce aleargă cum trăiesc dupălege? Ve^î cum nimic din ceia ce ar pute* si\ li sustragă,sau să li sl&biască forţele lor, nu se pote apropia de denşii ? In fie-care di jî se exercită Jupt-ându-se pe arenă sub irrivi-gherea dascălului, şi după lege. ImiteasiS. decî pe aceştia, şiar ată chiar maî multă bună voinţă de cât dânşii, căcî nicî

premiul na este deopotrivă.. Muiţî su nt ceî ce te împedecăîn această călătorie, însS tu trăeşce după lege. Multe suntîmprejurările, care slăbesc puterea , însâ tu iuţeşce-ţî piciorele, căci este posibil. Nu e vorba aicî de natură, ci de voinţă. Să le facem sprintene la mers, ca nu cumva să pdtfia ie împedeca ceva în mersul lor, învaţă, saîi exercită-ţ‘ piciâreie ca să păşască la sigur, căcî multe alunecuşuri suniîn cale, şi dacă cumva aî eâ$ut, apoî totul aî perdut. Dar?chiar de aî cădut, tu scolâ-te şi te ridică, căcî şi atunci <

posibil de a birui. Niel-odată să nu te ocupî cu lucruri ne



OMILIA XIII 133

sigure şi nestatornice, şi nu veî cădea; tu aleargă şi teocupă cu lucruri sigure. Sus sâ ţii capul, sus ochiul. Aceastaeste comandată de dascăli celor ce aleargă In stadiu, aceastasusţine puterea; eară de veî căuta spre pâmgnt, apoî te-aîmoleşit, aî căfjhit jos la pămgnt. Tu uită-te drept în sus,unde este şi premiul, căci această privire a premiului iţi vaîn tări tă voinţa încă mul m ult. Speranţa iuărel premiuluinu te va lasa ca sâ simţi vre-o oboaalâ, şi distanţa aceamare ţi se va părea scurtă. Şi ce este premiul ? De sigurcă nu vre-o ram ură de finic, însă ce? îm părăţia ceriurilor,repaus vecinic, slava cu Christos, clironomia bunurilor, fră

ţietatea, şi alte mii de bunuri, pe care nu e cu putin ţă ale înşira. £Tu este posibil de a povesti frumuseţa acelui prem’iQ; numai cel ce îl are deja şcie, şi cel ce II va câştiga, va şei la timp. Nu este aur, nu estevre’un juvaer îm podobit cu petre preţiose, şi to tu şi cu m ult mal de valorede câ t acestea. Aurul în comparaţie de acel premiu esteglod (noroiu) pttturos, eară petrele pre ţi <5se sunt. ca tina de

pe drum , în raport cu frumuseţea acelui premiu. Decî dacâcu o astfeliti de precauţiune călătoresc! cătră ceriîi, vel puteasă păşeşcî acolo cu multă demnitate şl cinste, eară îngerii

se vor sfii de tine, care deja porţi premiul, si tu te veîapropia de toţi cu cel mal mare curaj_._t„ In tru C hr istos lis u s dice. Priveşce aici, câtă re-

cunoşcinţă din parte-î ; in Christos, sau mai bine <|is, p rinC hris tos lis u s eti fac ace as ta , <|ice. Nu e cu pu tinţă dea parcurge o aşa de mare distanţă fâră de impulsul sgfl,es te nevoe de mult ajutori fi şi de o legătu ră comună. EI adispus câ tu să te lupţî aicî jos, eară acolo sus să fii încununat, şi nu ca aici pe pa meu t. unde se încununează totaici unde este şi lupta, —ci cununa se dă acolo, în acel loc

strălucit, Nu videţî şi aici, că pe ceî distinş! dintre luptători,sau dintre jocheii de la ipodrom, împăratu l îî încununează nu

jos Sn stafii ti, ci su s? Tot asemenea şi acolo; premiul tu ilvel primi în cerîurl.

„Deci câţi su n tem desâv&rşiţî, ac ea sta sâ gând im,şi dacâ cev a in tv'alt cliip g ând iţi, şi ac ea sta D um nezeii va descoperi vou6“ (Stih. 15). Care? Aceia cStrebuie a u ita cele dintreeut, aşa că datoria celui desăvârşiteste de a nu se crede pe sine nici odată desăvârşit. Dară

cum de dic! Pavele „c âţi desăv ârşit su n te m “ ? Spune-mî;ore cugetăm noî aceia ce cugeţl tu ? Dacă nu al "primit, ştni pi nu te-al desăvârşit (perfecţionat), cum de îndemni pe cel



134 OHILTA X1I[

desăvârşiţi a gândi aceasta, tu, care fce gândesc! câ nu eştiîncâ desăvârşit? * Aceasta f?ste adevgrata desăvârşire, $ice el.„Şi dacă ceva în tr ’alt chip gâ nd iţi, şi ace asta D um nez eu va descop eri vou6 ,“ adecă, dacâ îşi închipuie cinevaeîi a făcut totul* . Priveşce, cu cată i eon o mie li spune aceasta.«Dumnedeti v§ va învăţa pre voî» 4icet adecă Dumnedeti văva convinge pre voi, şi nu numai v$ va în văţa,—căcî "Pavelv-a învăţat pre voî, —ci v§ va îndemna Dumnedeu. Nu aîntrebuinţat vorba *vg va îndemna* ci „vS va desco peri^

ca să se pară câ lucrul se petrece în neştiinţa lor. Nu su ntdise acestea cu privire la dogme, ci ia perfecţiunea vieţei,şi pentru că să. nu se creadă că au ajuns la perfecţiune.Dealtfeliîi e cert, că cel ce crede că are totul, nu are nimic.„Insă la ceia ce am ajun s, cu acelaşi înd rep tării! săvieţuim, aceiaşi să gândim" (Stih. 16). Dară ce înseamnă„la ceia ce am ajuns ? “ Adecă, ceia ce am făcut pânăacum, ceia ce stăpânim, cele cu privire la dragoste, concordie şi pace, aceasta deja e. în proprietatea nostre. AI vfidutcă el numeşee îndreptării! (xavu>v=regulă, îndreptării!) poron-

cile date deja? Dară acel îndreptaxiii (saucanon,sau regulăde urmat) nu primeşce nicî adaosuri, şi nicî scăderi, de vremece canonul este care prăpădeşee1. „ La e-eia ce am aju ns , să vieţuim cu acelaşi în d re p ta rî îi ,a d e c ă cu aceiaşi credinţa, cuaceiaşi regulă. „F iţi îm p reu nă u rm ăto ri m ie, fra ţilo r,şi v&uitaţi la ceî ce aşa umblă;, precum ne aveţi pildă pre noI“ (Stih. 17). Mal sus a dis : „Păziţî-v& de căinî" ,3u care ocasie i-a îndepărtat de la contactul cu aceia, earălicl aduce do faţă pe acel pe cari trebuie a-T imita. «Dacă;ineva voeşce a ne imita pre noî, <Jice, dacă cineva voeşcei păşi pe aceiaşi cale, apoi la noî să ia sam a; de şi eu nusunt acolo de faţă, totuţl voî şciţî feliul călătoriei mele, adecă purtarea şi viaţa nlea». Nu numaî cu cuvintele a în văţat;1, ci şi cu faptele. Dupre cum la datiţ, saQ ţi in tabără eibsolut necesar ca to ţî ceî-l-alţî că imi teze pe căpi tenia jocu-ul sau pe general, ca astfeliti cu toţii să păşască în regula,

*) Pasajul Sf. Chrisostom „6 xv-vAiv oute itpoa&eiKv ouis âfaipss'.v i v i t u l , eîîsl ti y.nviiv s iv z i est© citaţie din Socrat. In ci ta tu l

\cesta cuventnl canon este luat in însemnare du lege, în sens metaforic.

k>i3uî pasajului acestuia .pare a f io ameninţare, contra acelora curii con- rav in legă , cart nu priweşce nici adaosuri şi nicî scăderi, cuci la urmă oi eat (legea) este care pedepseşce pe contraven i. Traâ.).



OMILIA x i n 1 3 5

to t asemenea şi în caşul de faţă. Dealtmintreîea, este cu

putinţâ de a se strica ordinea, din causa mişcă reî neregulatea jucătorilor, saQ a ostaşilor, şi atunci totul e în desordine.'} Aşa dară'apostoliî aQ fost tip adevărat, căcî iî m-au

păstrat intactă icona primitivă, adecă, creştinismul în to tă puri ta tea luî. înţelegeţi cât de cura tă viaţa, aii a vut ii, dacăaceastă iconă primitivă ni stă de faţă ca exemplu şi legiviî. Ceia te spuneau scripturile, aceia arăta îl tu tu ro r prinfapte. Aceasta este învăţătură admirabila,, aceasta numaî ar

putea să atragă pe discipul. Dacâ inse el (dascălul) se măr-gineşce numaî in a vorbi şi a filosofa, eară cu faptele arface cu totul din contra, apoi atuneî nu este încA dascăladevărat. A filosofa în cuvinte e un lucru uşor şi pentrudiscipul, însă trebuie ca el sâ îndemne şi„cu faptele, şi cuconduita sa, căcî aceasta mal ales face pe dascăl respectabil,şi pe discipul îl pregăteşce la supunere. Cum ? Cand vavidea

pe dascăl câ fisofisazâ cu cuvintele, va dice că poronceşceimposibilul, şi cum că este imposibil, o probează însuşi'elmai întSiU, căci nu face ceia ce dice. Când însă va videa căvorbele sunt îndeplinite prin fapte, atuneî nu va avea ceijice. Afară de aceasta chiar de ar fi viaţa dascălului camne îngrijită, noî atunci luăm sama la noî înşi-ne, şi ascultăm

pe Prorocu), care dice: „Ş i vor fi fiii te i în v ăţa ţi luiD um neze u'1 (isaia 54,13?) şi „N u va m ai înv ăţa n im eni pe fra tele sfiti picâ nd : cunoşce p re Do m nul, câtoţi mă vor cunâşce de la cel mic panâ la cel mareal ]o r“ (Ieretn. 31, 3£). Nu aî dascăl v irtuo s? Dară aî peadevăratul dascăl, pe singurul care trebuie a-1 chema dascăl;învaţă de la acela, căcî a dis: „In văţaţl-v S de la m ine,câ su n t blând cu in im a!< (Math. 11, 29). Nu da atuneîatenţiunea dascălului, ci uită-te la adevăratul dascăl Christos,şi fiî ascultătoriu lecţiunilor lui. Ia de acolo tip de pu rtare,

căcî aî în el o iconă excelentă, şi după dânsa regulează-te pe sine-ţi. Se găsesc in scripturi miî de icone de viaţă vîrtuosă ;deci ia pe care vel voi, şi după dascăl în tră în vorbă şi cudiscipuliî. De exemplu: unui a strălucit prin sărăcie, un altul

prin bogăţie, precum, Elie a strălucit prin sărăcie, earăAbraam prin bogăţie; ia decî ca exemupl una din acestevieţi, pe care o vei crede mai uşoră şi maî îndămânatică.

*) Parien morală. Având noi tip precum şi model pe apostolî şi :pre ceî ce au strălucit în fapte bune, totul ni va fi lesnicios. (Veron).



13 6 OMIUA XIII

Unul a strălucit prin căsătorie, un altul prin feciorie—Abraama strălucit prin căsătorie, eară Elie prin feciorie; ia pe carevoeşcî de exemplu, şi păşeşce pe calea unuia sad a altuia,căci ambele căi duc la ceriu. Unul a strălucit prin post,-altul prin nep osti re -Ie an de ex. a strălucit prin post, earălob prin nepostire. Afară de acestea lob avea femee, feciorişi fete, şi case de care ingrija, şi era bogat forte, pe cândfiind cineva chiar în tr onul împărătesc, e posibil dea exercitavirtutea, de şi palatul împărătesc se găseşce împovorat cumaî multe afaceri de cât orî-ce altă casă particulară. Davida strălucit In tron, eară porfira împărătească şi diademaîn tru nimic nu l-a m oleşit; luî Moise însă i se încredinţară pro-tecţiunea în tregeî comunităţi, ceia ce este cu mult mal greu.Aic! puterea este cu mult maî mare, de unde urma că şi greutatea era maî mare. Aî v&Jut cum unia au progresat în faple bune fiind bogaţi, eară alţii fiind săraci ? AI v&Jut pe unia earăşi progresând în căsătorie, şi pe alţii în feciorie? JLcum priveşceşi contrariul, adecă privesee pe. acel perduţî în căsătorie şîin feciorie, în bogăţie şi în sărăcie. In căsătorie de pildă mulţiomini s-aii perdut, precum Samsou şi alţii, si nu at â t dincausa căsătoriei, cat din causa voinţei lor. Privesee în feciorie, pe acele cinci fete nebune, in bogăţie pe acel bogatcare trecea cu vide rea pre ja za r, 111 sărăcie încă şi astădîse perd mii de omini. In tronurile împărătesei ca şi în demagogie vS pot arăta mulţi perduţî. Voeşcî a vkiea apoîde cel mântoiţî şi în rândul ostaşilor? Ia tă pe Corneliti sumau! (Fapt. Cap. 10). Voeşcî a videa mântuiţi din acei ceerau sub protecţiunea al tora? Prîveşce pe eunuchul îm părătesei Ethiopenilor. Astfeliti decî, dacă noi întrebuinţămaverea în scopuri bune de orî-ce feliu, nu ne va perde deloc, eară la din contra cu nimic nu ni foloseşce, căci şi bogăţie, şi împărăţie, şi sărăcie, şi căsătorie, şi feciorie ne

pot duffi Ja perdare prin voinţa nostrS. Pe cel ce privighiazăşi este sobru, nimte nu-1 pote vătăma. Spune-mi te rog:cu ce a vătăm at rob ia? Cu nimic. închipui-ţî bună oră peIosif devenit rob, şi totuşi salvând v irtutea: închipui ţi peDaniii şi pe ceî treî coconi deveniţi robi, şi cu tote acesteastrălucind cu mult maî vîrtos ca alţii. Pre tutindeni virtu teastrăluceşce şi este neînvinsă, şi nimic uu o pâte împedeca.Si ce spun eii de sărăcie şi de sclăvie ? Nici fâmea, nici ranelecele învechite şi nici b61a cea mai grea nu o p6Le împedeca.Astfeliu era Lazăr, astfeliu era lob, astfeliii era şi Timotheiu,cel b ân tu it de dese b6Ie. Ai v&Jut câ nimic nu pote împedecati/î cineva de la vir tu te ? Nici bogăţia, nici sărăcia, nici puterea,



OMILIA XIII 1 3 7

nici dorul de a stăpâni, nicî boia, nicî înjosirea, nicî dispreţul,cacî pe tote acestea lăsându-le jos pe păment, virtutea seridica, la eeriâ. Sum ai sufletul să fie curajos, şi nimic nu p<5te fi care sa îrnpedeee pe omul virtuos. Când lucratoriu!este sănătos şi voinic, nimic din cele ©2 te rid re nu-1 poteîmpedeca. Când meseriaşul este cu experienţă şi stăruitorii!,şi cunoşce meşteşugul şeii în perfecţiune,' apoi chiar de arfi bolnav, el posedă meşteşugul, chiar de ar fi sărac, chiarde are uneltele meşteşugului sSu în mâni sau nu le are,chiar de lucrează, saft nu lucrează, cu nimic nu este mal pre jos, câd ştiin ţa meşteşugului este cu densul. Tot aşa

Şi cu omul vi'rtuos şi devotat lui Dum nezeu; chiar de l-aiface bogat, el îţi ara tă meşteşugul (virtutea), chiar de l-aiaduce ia sărăcia cea mal neagră, de ar fi bolnav saii sănătos, chiar de ar fl în slavă sau în necinste, el acelaşi este,adecă stăruitorift în virtute. Ore nu prin tote modurile lucra» apostolii? Ore nu „p rin slavă şi ne cin ste , p ringrăire de reia şi lau dă" {II Corinth. 6, 8)? Aceasta vrasâ dică a fi luptătoriu, adecă a fi î n dăm ăn atic spre tdte.Aceasta este şi natura virtuţeî. Daca vel (Jice; «eu nu potsâ fiu maî mare peste alţii, ci su nt făcut spre a vieţui

singur», al batjocorit virtutea, căci ea pote să fie a tuturor,şi pretutindeni să strâluciască, ajunge ca numaî să fie dejain suflet. Este pote fome te ? Este belşug? Ea în ambeleimprejurârl îşi arată puterea eî, dupre cum dice şi Pavel:„Ş cia şi a av ea de pris os it, şi a fi lip sit" (Filipp. 4,12). Era nevoe ca el să lucreze? Ei bine ,el nu s a ruşinat,ci doi anî a lucrat. Trebuia ca el sâ sufere de fome? Eî bine, el n-a ezitat a o face, şi nici nu s a to pit din aceastacausă. Trebuia a muri? Eî bine, el nu se umilia, ci printofce îşi manifesta prudenţa lui şi curajul cel mare ce'l avea.Pe dânsul să-l imităm prin urmare, şi nu ni va părea rSu.In adevSr, ce ar putea 6re sil întristeze pe un astfeliu deom ? Nimic. Pe cât timp nu va fi nimeni în stare ca să’mîrăpi as că acest bun dumnedeesc, eu voiii fi cel mal fericitdintre to ţi ominiî, nu numaî acolo, ci ş: aici. Fie apoî caomul virtuos să aibă şi femee, şi copil, şi bani, şi slavăm ultă; el bine, între tote acestea* el to t virtuos va remânea,şi din contra ia de la dgnsul tote cele arătate mal sus, şiel tot acelaşi va fi. El nu se încovoiază nicî sub povorascârbelor, precum nicî nu se îngâmfă când se gâseşce înotând în prosperitate, ci întocmai ca şi peatra, care, fie că

este lovită de valurile mârel, fie că marea este liniştită,câd ea to t nepăsătore s tă, şi nu sufere nici că a fost g&n-71538 12



138 OMILIA XIII

ri tă de valurile măre!, şi nicî câ a pătimit al t ceva ,—to taşa si sufletul ţeapăn sta drept, şi pe tim p de furtună,, caşi pe timp bun. Ş i precum copiii carii se găsesc pe corabiese s pâr ie de valurile măr ei, pe când capitanul corăbiei şe-dend drept ride şi face haz de spaima aceia a lor, to t aşaşi sufletul filosof; căci pe cand unia sunt înfricoşaţi, earî;alţii rid şi fac haz în prefacerea ce o iau diversile lucruriin lume, el stă drept şi nemişcat, sprijinit pe evlavie, ca pe cârma unei corăbii. Căci, spune’m î: ce pote ore tu lburaun suflet cucernic? M6rtea? Dară aceasta este începutulunei vieţi cu mult maî bune. Pote sărăcia? Dară aceasta

conlucrează îucă cu densul la fapta bună. Pote boia? Darănici că o consideră ca existând, şi mi numaî boia, ci şi chiarrepausul, sati şi scârba, căcî pe tote preintimpinânifc■le leînlăturează. Pote că necinstea? Dară în el este crucificatălumea întreagă. Pote că perderea copiilor? Dară el nu sespărie, când maî ales es te in iţiat în dogma î o viere! cel obşteşti. Aşa dară ce ar putea sa clatine un astfeliu de suflet? Nimic din to te acestea. Pote câ bog&ţia îl îngâm fă? Deloc; căcî el şcie că averile sunt nimic înaintea sa. Pote câîl îngâmfa slava? Dară el a învăţat şi şcie, că: „T otă

slava om ului ca fl<5rea e rb ei " {Isaia 40, 6). Po te că desfătarea ? Dară el a audit deja pe Pavel, care rjice: „ Ceia ce petrece în tru desfătare , de vie este m d rtă“ (l Timoth.5, 6). Aşa dară când un astfeliti de suflet nicî câ se în gâmfă, şi nici că se împuţinează, apoi ce ar pu tea să fieegal cu o aşa săn ăta te? Dară nu to t aşa este şi cu cele-1-alte suflete, care se învârtesc şi se schimbă mal repedede cât marea şi de cât şopârla aceia, care îşi schimba deseori col6rea pielei. De aceia este ridicolă purtarea lor, câuîacum îl ve<|î rî^end, acum plângând, acum îl veţi! îngrijindu-se, şi imediat distrat peste măsură şi fârâ nici o păsare.De aceia şi dice Pavel: „N u v6 ■asemfena 'i ch ipulu i v e a cului ac es tui a11 (Rornanî 12, 2), câeî noi petrecem în ce-riurî, unde nu este schimbare. Ni-a făgăduit premii nestri-câciose, earâ nu stricăciose şi schimbătore. Decî o astfeliude petrecere să arătăm noî, căci de aici vom câştiga bunurile făgăduite. Pen tru ce ne aruncăm înşi-ne în primejdii,şi în furtunî, în tulburări şi în nelinişte ? Să fim liniştiţi. Ins6liniştea noî nu o avem nici de la bogăţie, nicî de la sărăcie,nid de la slavă, nicî de la necinste, nicî de la bolă, nici dela sănata te, ci numaî de la sufletul nostru. Când el este

vbinîc si bine initiat si rjreeătit Lh stiinta virtuteî. tote îi



OMILIA XIV 1 39

vor fi uşore, De aici chiar el va videa deja repausul de acolo,şi limanul cel favorabil, şi ducendu-se acolo se va învrednicide miî de bunătăţi. Cărora fie ca să ne învrednicim noî cutoţii, prin chaml şi filantropia Domnului nostru lisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duchul Sfint, se cadeslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veciivecilor. Am iii.

OMILIA XIV

„P entru -că m ulţi umblă, de car e de m ulte oriam dis von6, eară, acum şi plâng ând ^ie, că su n tvrăjm aşi crucii luî C hristos . Al căro ra sfâ rşitul lieste per$a rea, al cărora Du m nezeu es te pântecele,şi slav a întru ruşinea lor, cari cele păm ân teşti cu

getă. Că petrece rea no strg în ceriu ri este, de undeşi pre M ântuitorul aşteptăm , pre Dom nul no stru l isusChristos Care va schim ba chipul trupu lui sm erenieinostre, ca să se facă în chipul trupului slavei sale,dupre lucrarea puterei ce are el, de a supune lui’şitote“ (Cap. S, 18-21).

Nimic nu este a tâ t de nepotrivit şi străin creştinului,ca aceia de a căuta peste tot locul numai linişte şi odihnă.

Nimic nu este a tâ t de străin de făgăduinţa dată no no şide concentrarea nosfcre (ea soldaţi aî luî Christos), ca aceiade a ne lipi de viaţa presentS. Stăpânul tCu a fost răstignit, şi tu încă te desmerfli? Stăpânul LSu a fost pironit pecruce, şi tu încă umbli după linişte şi odihnă? Darâ cum

pot fi acestea demne de un soldat brav? De aceia şi Paveldice: „P en tru că m ulţi um blă, de care de m ulte-oriam $is vouS, eară acum şi plăngSnd <Jic, că suntvrăjm aşi cruc ii luî C h r is to s / Fiind-că erau unia cariîse prefăceau a fi creştini, eară în realitate căutau numaî

repaosul şi trăia i în desmerdărî, ceia ce este contra cruciî,de aceia anostolul s du nea. cuvintele de mai sus. «Crucea



140 OMILIA XIV

Domnului este obiectul de cSpitenie a unuî suflet ce se chi-nuesce, ce sufere şi care nu caută peste to t locul numaîliniştea şi comoditatea, pe când aceia se portă cu totul dincontra>. Prin urmare chiar de ar spune dânşii câ su nt alluî Christos, in realita te sunt duşmani aî crucii lui Christos,căcî dacă îubiafi cu adevărat crucea, s-ar fl silit ca să aibăviaţa celuî răstignit. Nu a fost tras în ţapă stăpânul teu pentru tin e 1}? Tu imîtează în alt mod pe stăpânul, dacănu poţi a-1 imita intocmaî; răstigneşce-te pe sine însu'ţî,dacă nu te răstignesce altul. Râstigneşce-te pe sine-ţi, nuînsS să te ucitjî singur, sâ nu fie una* ea aceasta, căci e

lucru cu to tu l neevsevios, însă aşa dupre cum dicea Pavel:„Prin care (cruce) mie lumea s-a răstignit, şi eQ lam ei (Qalat. 6, 14), Dacă iubesc! pe stăpânul teii, primeşcemortea luî. Află cât de mare este puterea crucii, câte faptemari a săvârşit ea, câte săvârşeşee şi acum, şi câ tă siguranţă aduce vieţei. Prin cruce se săvârşesc to te ; botezul prin cruce se săvârşaşce, căci e necesar a primi peceteachar ulu i; chirotonia prin cruce se săvârşaşce. Chiar înstradă de suntem, chiar în casă, sau orî şi unde, cruceaeste un bun mare, o arm ă mântuit ore, pavăza neînvinsă,

resboinic al diaboluluî. Pe acesta deci duşmănindu'l porţicrucea, nu numaî fiind pecetluit de formă, ci pătimind chiarcele ale crucii luî Christos. Chiar şi Christos obicînuia de anumi patimile cruce, precum de ex. când dice: „De nu’şîva lua cinev a cruce a sa şi sâ-mî urm ez e m ie“ (Math.16, 24), adecă, dacă nu este cineva pregătit pen tru morte.

Aceia îns§ fiind fricoşi, iubitori de viaţă şi iubitorî ;«trupului, su nt duşmani aî crucii, şi în definitiv’ orî-ci ne este prietin al dezmerdârilor şi al nesiguranţei de aicî, este înacelaşi timp duşman al crucii luî Christos, în care Pavel se

laudă, cu care se identifică, şi cu care se încearcă de a secontopi în totul, precum de ex. când $c e : „E u m -am răs tignit lumeî, şi lumea mie“.

„E ară a cu m şi plân gând <Jic.“ De ce însă? Pentrucă râul s-a întins, pentru câ aceia erau vrednici de lac râmiCu adevârât că erau vrednici de lacrâmî, c&eî în timp ce îşi

’) Notă. Originalul est e precum urmează : 05tt âvsonoXorLoâ-ro ou J Esonoifjţ; Verbul ivttonoXoitLţofi'n nu are altă sem nificaţie, a far; (ie a me înţepa, a fi tras î« ţapă, aicî InsS se p<5te lua în sens de râs

tignire. Ideia este prin urmare: Nu a fost crucificat penth i tine stăpă nul teă ? Trad.



OMILIA X I7 141

îngraşă, îmbrăcămintea de dinafară (irspif-ioXatov), adecă tru pul, despre viaţa viitore iî nu fac nici o vorbă şi nici că

se gândesc la respundere. Ia tă ca te dezmertjî, iată că teîmbeţi astăzi, şi mâine, şi <êce ani, sau douS deci, sau treizeci, sau cind-i eeî şi o su lă—ceia ce este peste putin ţă ;dar si de voeşcî, sâ stăm aici. Care e sfârşitu l ? Care e câştigul ? Nici unul. Şi o astfeliă de viaţa ore nu e vrednica de plâns? Dumnedeti ne-a pus în locul acesta de luptă, ea noî.luptându-ne sS, ne Încununăm, earâ noî plecăm de aici nefâ-cSnd şi nelucrâud nimic bun. Plânge prin urmare Paveltocmai ucelea pe care duşmanii crucii le au ca de laudă, şide care se bucură. Aceasta înseamnă a fi cineva cu compă

timire, aceasta este de a îngriji de toţî ominiî. „Al cărorDum neêQ , <jice, es te pân tece le “ Tocmai de aceastaDumnedeul lor este pântecele, aceasta este ceia ce ij ice:„S ă m ân căm şi să b em “ (I Corinth. 15, 32). Ai veûfccâta reuta te are în sine dezmerdarea ? Dumnedeul unoraes te banul, Dumnedeul altora este pântecele. Şi ore nu suntşi aceştia idololatri, ba încă şi mai rfei de câ t aceia ? ;,Ş lsl avă în tru ru şin ea lo r. " Unii (Jic că aici apostolul facealusiune Ja tflierea împrejur, însă eu nu o dic aceasta, ci sensul es te : acele fap te pe care tre bu iau să le ascu nd ă,

dânşii le afi ca fală, şi se mândresc cu ele.Uricios lucru este a face cineva fapte murdare, însă

a se ruşina de cele făcute, râul este pe ju m ăta te ; pe cânddacă se lauda cineva cu ele, apoî atunci este culmea nesimţire]. Ore aceste cuvinte sunt spuse numai pen tru aceia,eară cei dintre noi au scăpat de osânda, şi nimeni nu estevinovat de acest pgcat ? Nimenî nu are pântecele ca peDumnezeu, nimeni nu are slavă întru ruşinea sa ? Doresc,şi încă mult, ca printre noî să nu fie nicî unul de aceştia,şi nicî să se găsască cineva vinovat de cele vorb ite ; înaâmi-î teamă ca nu cumva apostolul să fi spus cuvintelcacestea maî mult pentru noi, de cât pentru cei de pe atunci,căci, când cineva î ş consumă t6 lâ v iaţa în beţii şi petreceri, şi cu săracii prea puţin oheltueşce, earâ partea ceamal mare o cheltueşce cu pântecele, ore nu s-ar putea (Jiceşi pentru dfinsul aceste cuvinte ?

Nicî un cuvent nu pâte fi mai biciui tor iu, şi maî ru şinos in acelaşi timp ca vorbele aceste ale apostolului. „ Alcăro r D um nezeii, <jice, es te p ân tece le şi slav a în tr uru şin ea lo r. “ Şi cine sun t aceştia? „A ceia, (|ice, ca rii



142 0M I L 1A X IV

cugetă cele păm6nteşcl“. Clădim case, Îns8 unde? Pe pâ-

nient. Cumpărăm moşii, unde însS? Pe pământ earăşî. Că pătăm vre-o stăpânire, vreo autori ta te , unde Îns6? Pe pă-ment. Ne bucurăm de slavă, earăşî pe pâm ent; ne îmbogăţim tot po pământ. Eî bine, aceştia sunt eariî atî pânteceleca Dumnezeu, Cel ce nu cugetă nimic duchovnicesc, ci totul îşi agonisesc pentru aici, şi numai la acestea cugetă,cu drept cuvânt că aii pântecele ca Dumnezeu şi d ic :„Sâ m âncăm şi să bem , căci (ca) m âine vom m uri."Pentru trup te îngrijesc! şi te scârbesc! când este bolnav,cu tote că este trecătorii!, şi cu tote că aceasta nu ar puteasă te vatăme atât de mult, — earâ sufletul îl tragi Ja pământ, şi nu faci pentru aceasta nicî o vorbă ? Rid! încă, şite dezmerdi ? Şi de ce iertare veî putea să te bucuri, cândtu te gâseşcî a tâ t de nesimţitoriu ? Trebuie tocmaî ca şitrupul să’l faci duchovnicesc, căcî poţi aceasta, dacâ tu voeşcî.Ai primit de la Dumnezeii pântece pentru ca tu să te hrâ-neşcî, eară nu ca el sâ te tragă la pâratint; ca sâ-1 stăpânesc!, şi nicî de cum să-l aî de stăpân al tSti ; ca. să te slu-

jască la hrana celor-i-alte organe ale trupuiuî, şi nici decâtca tu sâ-î slujeşcl luî, sati să treci peste hotarele naturelsale. Nu atâtea rele pricinuieşce marea, când îşi iesă din ho

tarele eî, pe câte pote pricinui sufletului nostru, ,şi chiartrupului, un pântece ne’nfrânat. Aceia se revarsă peste tot pămfintul, earâ aceasta peste tot corpul. Pune însă hotar pânteceluî, precum Dumnezeii a pus năsipul hotar măreî.Chiar de s a r înfuria el, chiar de s a r tulbura, tu înfrânea-zâ-1 cu puterea ce o aî în tine. Priveşce cât de mult te-acinstit Dumnezeii, numaî ea tu să-l iniitezî pe e l ; tu însenu voeşcî, ci priveşcî cum pântecele se revarsă şi corupeîntreaga ta na tură, şi nu îndrăznesc! ca să-l stăpânesc! şisă-l cuminţesc!. „Al cărora D um nede ti, $ice, este pân

te c e le /1 Am v£(jut cum Pavel a servit luî Dumne^eQ, amvSriut cum şi gurmanzii servesc pânteceluî. Apoi pe uniaca aceştia ore nu îî aşteaptă miî de nenorociri? Ore nu caŞi cum ar poronci pântecele, il se tem de a fl neascultători?Ore nu îl servesc chiar cu cele imposibile? Ore nu suntaceştia maî pre jos de cât sclav ii? „E arâ petrecere a n<3s-tr6 în ce riu rî e ste. “ Aşa dară să nu căutăm aicî recrea-ţiunea şi odihna, ci să căutăm de a fi acolo străluciţi, undevom şi petrece. „De u nd e, ţlice, şi p re M ân tuitoriu l aşteptăm, pe Domnul l isus Christos, care va schimba



04ULU S I V 1 * 3

trupul smereniei nostre, ca să se facă în chipul tru- pulu l slavei sale ." Puţin câte puţin ne-a ridicat unde

trebuia. «Din ceriurî, dice, este Mântuitoriul nostru», aşa căni se ara tă sfinţenia vieţei nostre de la persona Mantuito-riuluî, cum şi de la locul venireî luî şi a petrecere! nostre.

„C are v a sch im ba tru p u l sm eren iei n 6 st re “ ţii ce.Multe pătimeşee acum trupul nostru; se leagă, este biciuitşi sufere miî de necazuri, îns§ şi trupul luî Christos a su ferit atâtea dureri. La aceasta şi face el alusiune, când dice :„Va sch im ba tru p u l sm eren iei n<5stre, că să se facăîn ch ipu l tru pu lu i slave i sa !e .“ Decî, est o acelaşi lucrucu a se îmbrăca întru nestricăciune. „V a sch im ba tr u

pul" ([iSTacx'/jiia'kssO, adeoS, şi chipul va fi altul, şuii că abusiva numit aşa prefacerea corpului. A <Jis tru p u l sm eren ie in6st re , pentru că este smerit în presenfc, pentru câ este supusstricăciune! şi durere), că se pare a fi de dispreţuit, şi căcu nu mie nu este maî presus de alte corpuri. a Ca sa s efacă, ţlice, în chipu l tr upu lu i slav ei sa le .“ Vai! Trupulnostru se va face întocmai, adecă egal cu trupul celui ceşade deadreapta Tatălui, al celui închinat de îngeri, al celuiînaintea căruia su nt de faţă puterile cele netrupeşeî, va fiegal cu trupul aceluia, care şade maî presus de tote stăp â

nirile şi puterile ! Aşa dară, dacâ lumea întreagă s’ar întristaşi ar plânge pe ceî ce cad din această speranţă, ore nu'î-ar plânge cu dreptate, pentru că având făgăduinţa de a ni deveni trupurile egale cu trupul luî Christos, utiia ca aceştiase duc împreună cu diaboliî? *îm'inl pasă de gheena; ori şicâte aî sputie; dacă eu sunt câţi ut din aceasta, slavă, eîiconsider gheena ca o ni mie în raport cu căderea aceasta*.Ce spui, Pave le? Va deveni egal eu trupu l aceluia? Da,rfepunde. Apoî, ca nu cumva să te îndoeşcî şi să nu creijî,

pune de faţă şi un raţionament puternic : „D upre lucrarea,dice, a p ute reî ce ar e el de a sup un e lu i’şl tOte.“«Are putere, ţlice, de a supune lni’şî tote, .prin urmare şistricăciunea şi mortea». Decî dacă are aceasta putere, apoîo pote face aceasta, adecă ca trupul nostru să devină egalcu al sSQ. Care putere este maî mare? spune-m î: a supunedemonT, îngeri, arehanghelî, Cheruvimî şi Serafimi, sau aface trupul nestrieâcios şi nemuritorii! ? Negreşit că aceastade pe urină e eu mult maî mare de cât cea dintSL El aarătat încâ şi maî mari fapte ale putereî sale, ea tu sâw rit ci ftf.psf.m-a. «Asa că chiar de videţî pe unia ca aeeia



OMILIA SIV

bucurăndu-se, chiar de-î videţî în slavă, voî staţi drepţi,căci cu nimic nu sunteţi vâtâmaţî de dânşii, de nimic nu

aveţi a vS teme, — pentru că sun t de ajuns asemenea speranţe de a deştepta chiar şi pe cel mai trândav şi somnoros.»•» „In cât, fraţii meî ceî iubiţi şi doriţi, bucuriaşi cu nu na m ea, aşa st aţi în tru Dom nul, iub iţilor"(Cap. 4, 1). „A şa," adecă dre p t, nec u lcaţi. Acum priveşce, cum după. sfâfcuiri li aduce ai laude. „B ucuria , ţiice,şi cu nuna m ea." Nu numaî bucuria, ci şi slava, şî nunumai slava simplă, ci şi cununa, cu care slavă, nimic nueste egal, cand denşi! sunt cununa luî Pavel. „ A şa s taţi

in tru Dom nul, iub iţilo r," adecă întru nădejdea luî Dumnedeu. „P re Bvodia rog , şi pr e Sin tichi rog , ca ace iaşisă gândiască întru Dom nul. încă te rog şi pre tineso ţule iub ite, aju ta-li lor" (Stih. 2, 3). Unia <Jic câ el numeşee şi rog a aicî pe femeea sa, însS nu este aşa, ci numeşee pre o femee ore-care, şi pre bărbatul unia d intre eie.„A jută-li lor, (jice, ca re im preu nâ cu m ine s-atl ne vo it în tru evangh elie, şi cu Clirnent, şi cu ceî-l-alţîîm preu na lucrători al mei, ale căror num e su n t scrise

în c art ea v ie ţe i / Aî vSţlut de câte virtuţi ale lor măr-turiseşee el aicî ? Ceia ce Christos a spus apostolilor sS Î:„N u v6 b uc ur aţi căci du churile se pleacă vuue . ci vS

bucuraţi m al v irtos că num ele v ostre s ’ati scris inceriurl“ (Luc. 10, 20), aceiaşi mărturiseşce şi apostolul deaceste femei „ale căror nu m e su n t scrise în ca rteav ie ţei- “ Mie mi se pare că aceste femei erau căpi tenii în biserica Filxppenîlor, eară apostolul le pune sub protecţiaunul bărbat miraculos, pe care îl numeşee soţ, şi sub protecţia căruia obîciimia pote apostolul de a pune pe alţii, caeoni u eră toriu, ca împreună ostaş, ca tovarîş şi fr ate ,—ceiace face şi în epistola cătră Roman!, cand dice: „V e în cred inţez v6u6 pr e Pivi so ra vOstrg, ca re es te dia-con easă (slujitCre) a bise rice î din C he nh ree " (Rom. 16, lj.„S oţiile" (Jice. Aicî sau câ e vorba de vr’un frate al lor,3au bărbatul vr’unia din ele, ca şi cum pare că ar <Jice:«acum eştî frate iubit, aeum soţ adevărat şi iub it, căci aldevenit membru». „Care îm preună cu m ine s-ati nevoiT.



OMILIA XIV

univers zguduinduse, trâmbiţile răsunând, îngerii trecândînaintea tuturor celor dintâi cete, apoî înaintea celor de

a doua, celor de a treia, şi în fine înaintea iniilor de cete,împrăştiate pe pâment, apoî trecând Cheruvimii,—şi multe, ba chiar nenumerate sunt aceste cete—apoî Serafimii, earâel venind Intru slava acea negrăita; în fine trecend toteacele cete, spre a aduce pre ceî vrednici înaintea celui ceşade pe tronul slavei; vor trece apoi şi.ceî de pre lângăPavel, şi toţi carii att fost cinstiţi şi iubiţi de densul, toţiaceştia, c|ie, încununaţi, lăudaţi, cinstiţi de împăratul ceriurilor împreună cu to tâ oştea cerească. Dacă atunci unia secinstesc, eară alţii se necinstesc, apoî ce pote fi mal grozav?Pote Gheena ? Este insuportabilă gheena şi inca forte insuportabilă, îns6 cu mult mai insuportabilă este căderea dinîmpărăţia ceriurilor. Aţi priceput importanţa faptului? Dacă,un împărat ore-care, saQfiQ de împărat pornind ]a râshoifi,ar fi avu t m ulte biruinţî în lupte şi adm irat de toţi ar întră înfruntea întregei armate, împreună cu trofeile, cu acele regi mentenenumărate de ostaşi purtători do aspide aurite, cu garda luiimperială întreagă, şi întreaga cetate ar fi încununată şi în hainede s6rbătore, şi tcţi stăpâni tor il lumeî cu densul, apoî a r veniîn urma luî prisonierî legaţi, de to ta v îrsta şi din tote naţiunile biruite, apoî ar urma guvernatorii provinciilor, sa

trapii, şi în fine toţi stăpânitorii, şi în totă slava şi strălucirea aceia găsindu-se ar primi pe toţî câţi ar întâlni pecalo şi i-ar săruta , li-ar întinde mâna, ar conversa cu toţ-iişî li-ar inspira curaj, ca unor prieteni, şi ar poronci ca uniade pe calea aceia pe unde trece, se fie ridicaţi şi duşi înîmpărăţia sa, eară alţii părăsiţi,—apoi ore aceştia, de şi pâtenu sunt pedepsiţi, de câta compătimire îns§ nu sunt vrednici?Decî, daca printre noî ominiî şi este atât de amar lucru deh cădea cineva din slavă, cu cât maî mult încă la Dumneţlea,când puterile cele de sus vor fi de faţă înaintea împăratului, când demonii vor fi legaţi şi vor caută în jos, când chiardiabolul va fi «dus legat, cu to tă puterea protivnieâ, cândîn fine ei'va veni pe norî înconjurat de puterile ceriurilor.Crediţl-n:6, că sufletul meu fiind cuprins de durere la această

povestire, nicî nn pot a term ina cuvfintul! Sa pricepemdecî, de câta slava vom fi lipsiţi, fiind cu putinţă de a nuno lipsi de ea. Ceia ce e grozav, este câ, de şi noî suntemstăpân! de a nu pătimi acestea, totuşi le pătimim prin proprian6strg voinţa. Când pe unia’î primeşce şi-i duce la părinteleseu cel ceresc, eară pe alţii iî părăseşce, şi îngerii îî tragcu deasila în jos, plângend ii şi cântând cu privirea la focul



OMILIA XIV 147

gheeniî, fiind pilduiţi înaintea întregei lumi,—apoi câ tă durerecredeţi că, vor avea ?

Ded, să ne grăbim iubiţilor, până ce maî avem timp, şi săavem mare grijă pentru mântuirea nostrg. Cate nu vom,aveade spus şi noi, ca şi bogatu! din evanghelie! Dacâ ne-ar iertacineva acum. ore am lăsa noî ceva din averile nostre ? Darânimenî nu lasâ. Şi ceia ce spunem, este ceit nu numaî dinaceasta, ci şi din altele multe. Şi ca sâ suit, apoî câţi ati ajunsîn aşa spaimă, că diceau: «dacă. ne am re'ntorce la celedinteî, nu am maî că. du a în pgcate»? Multe de acestea vom4ico atuneî, însS vom audi aceia ce a au<Jit hogatul dinevanghelie, câ pr ăpa stie m ar e este, că am prim it cele

bune aici. Sâ suspinăm decî cu amar, vS rog, şi maî alesnu numaî să suspinăm, ci sâ şi facem fapte bune. Să jelimacum şi să umblăm după mântuire, ca sâ nu jelim atuneîîn zădar, şi să. nu plângem din causa reutăţeî. Acesta este plânsul vîrtuţeî, earâ acela este plânsul unei pocâînţî zădar-nice. Sâ ne întristăm acum, ca nu cumva sâ ne întristămatunci. Mu este egală întristarea de aici cu cea de acolo.Aicî te întristez! pentru un timp scurt, şi încă de multeoi 3 nici nu simţi întris tai ea, şciind că întris tarea îţi estespre binele teii, pe când acolo întristarea este forte dure-nisă, lipsită de orî-ce speranţă, fără vr'un mijloc de scă

pare, şi pentru tot-deauna. Fie ca noî toţî sâ ne învrednicim de repaos. Să ne rugâm însg, şi să csutâin de a neînvrednici de acei repaos. Să ne încercăm, vS rog, căci dacane interesăm de aceasta si ne rugăm, vom câştiga. Dacâne rugăm îndelung, Dnmne^efl ni acordă. Dară dacâ nicînu-1 rugăm, nici nu lucrăm ceva în acest scop. apoî cumvom reuşi? Dormind? De loc. Ceî ce aleargă $i se conformează morţii Mântuitori ului, aceia după clicerea lui Pavel,vor putea a se bucura de bunuri, şi nicî de cât cei ce doim.„Ca cu m va aşi ajunge" , dice el, şi dacâ el 4ice

aşa, apoî noî ce vom ctee? Dormind, noî nu puteui sâverşinieî măcar lucruri lumeşcî, dară de cum duchovniceştî. Dormind, noî nu putem căpăta nimic nici chiar de la prietini,de cum încă de la Dumnedeti. Dormind, nicî părinţiî nu necinstesc, dară de cum Dumnezeu, Să ne obosim puţin, caapoî să ne odihnim pentru tot-deauna. Trebuiea ne Întristaaicî, căci de nu ne întristăm aicî, ne vom în tris ta acolo.De aceia să preferăm do a ne întris ta aicî, şi acolo sâ neodihnim, şi să ne bucurăm de bunătăţile cele nepovestite,



1 4 8 OMILIA XV

prin Christos lisus, căruia împreună cu T atii şi cu DuchulSfînt, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi puru

rea şi in vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X V

„B ucuraţi-vS pu ru rea în tru Do mn ul, şi earăşî

3 ic bucuraţi-vS. Blând eţile vo stre să se facă c un os cu te tu tu ro r Ominilor, Domnul ap râp e este . Nimicsâ nu v8 grijiţî, ci in tru t6 te prin rug ăciun c cu mul-ţămitâ cererile vostre să, se arate lui Dumnedeu, şi

pacea luî D um nezeu, ceia ce covlrşaşce td t.ă m intea,va păzi inimile vo stre şi cugetcle vâ stre întru C hristos lisus" (Cap. 4, 4-7).

„F eric iţi cel ce plâng " şi „Vai, celo r ce rid ",

<Jice Christos. Dara Pavel ce dice? Bucuraţi-v S pu ru re aîn tru D om nu l". «Vai, celor ce rîd, dice Christos, cu risullumeî aceştia, provocat de lucrurile şi faptele presente*.Dani şi pe ceî ce plâng i-a fericit, nu pentru perderile sau pagubele ce le aii în afacerile lor, c i înţelege pe acei cesu nt umiliţi, pe acei ce ’şî plâng relele lor, şi în fine peacei ce îşi calculează peeatele lor proprii, eară nu pe celestreine. Deci, bucuria aceasta de care vorbeşce Pavel, nueste contra plângereî de care spune Mântuitori ul, ci tocmaidin asemenea plângere se naşce o astfeliQ de bucurie. Cel

ce îşi plânge pScatele sale, şi le mărturiseşce, se bucura.Dc-altfeliii, este posibil de a plânge cineva pentru propriilesale, pScate, şi în acelaşi timp a se bucura în Christos. Decîfiindcă se măhniaă de cele ce pătimi au „ Că ni s-a d ăruit nou6 nu numai a crede întru el, ci şi a pătimi p en tru el“ , de aceia cjice : „ In tru Domnul bucuraţi-v3 .“Aceasta nimic alt nu este, de cât câ trebuie aarăta o astfeliu de viaţă cu rata , în câ t sâ se bucure în inima lor. Saucâ este acest înţeles: «Când cele cătrâ Dumnezeii nu vesunt împedeca te, bucuraţi-vS», sau câ particula sv estQ pusă



OMrLIA XV 149

în loc de oov, adecă, în loc să, se <Jică abv = îm preunăcu, prin con lucra rea, cu a juto riul M Dumnedeu, s-adis: ev lv - uptw — in tru Dumne<JeG, în tru Domnul. „Ş iearăşî <Jic bu cura ţi-v 6“ . Aceasta este treaba celui oe în-curajază, ca şi cum pare că ar fl <Jis: *cel ce se găseşceîntru Dumnedeu, tot-deauna se bucură; chiar de ar fi amă-rit , chiar de ar suferi orî-ce, unul ca acesta pururea se bucură». Asculta şi pe Luca, care ţlice: „Ş i se duce au bu-curâ ndu se de la fa ţa soborului, căcî p en tru num ele

luî lisu s s-au înv red nicit a se ne cins ti '1 (Fapt. 5, 41).Dacă bâ taea şi lanţurile, care tu tu ro r se par a fl cele malgrele de suportat, şi nasc bucuria, apoi atuneî ce alt ar

putea ca să ni aducă nou& întrista re? „E a răşî $ic, bucu-cu ra ţi v e .11 Bine a făcut că a rep etat cuvântul. Fiind-căfirea lucrurilor aducea întristarea, apoî prin această repetare,el dă a înţelege câ în totdeauna trebuie a se bucura.„B lânde ţile v6 stre sâ se facă ştiute tu tu ro r Om inilor.“Maî sus a <|is: ,,A1 căro ra D um ne ze u e ste pâ nte ce le, şislava întru ruşinea lor!‘, şi că accia cugetă cele pămen-

te ştî ; decî acum Ii poronceşce de a nu avea nimic comuncu aceia, —pentru că se cu vi nea de a di a preţui pe cei re î,—însS în acelaşi timp să se porte cu blândeţi, nu numaicătră fraţi, ci şi cătră duşmani şi contrari. „D om nulap ro pe e ste , nim ic să nu vfi gr ijiţî" . «Deci, de ce vătulburaţi? (Jice; pote pentru căi videţî trăind în dez-merdărî ? Saii pote pentru că iî vS contrariază ? Eî bine, deja judecata lor s tă de faţs, şi nu aşa de târziiivor da samă de faptele lor. Yoi sunteţi în supărări, şidSnşi! în dezmerd&ri ? Darâ îşi vor lua sfârşitul tote

acestea. Dară pote că vS ameninţă şi intrighează, contravostre ? De nimic să nu v6 grijiţî, căcî judecata lor deja stă de faţa, câcî cele contr'are vor fi a tune î ale lor.

Nimic nu vS grijiţi. Dacă v8veţî purta cu blândeţii faţade ceî cevS aduc vouS nemulţămirl, fie de pildă sărăcia,

ba chiar mortea, saQ şi orî-ce alte grozăvenii de acest feliu,să şciţî că purta rea lor cea prdstâ faţăde voi nu va merge

până în sfârşit, căcî resplata lor s tă do faţă deja.> „Ciîn tru t<5te p rin rug ăciun e cu m u lţăm itâ cere rile vos tresă se a ra te luî D um nez ei i.“ Când apostolul <?ice: „D om

îltll an r mie e st e “. arata, rtrima efinnnlatinne. f.a s i at.nnn’



15 0 OMILIA XV

când dice Mântuitori u i: „Şi ia tă eti cu vo i su n t in t<5tefil e le până, la sfârşitul veacu lui" (Math. 28, 10); acumînsă iată. şi o alta, consolaţiune, care este medicamentul celmaî bun contra întristare! şi contra tuturor împrejurărilorinsuportabile din viaţa omului. Şi care este acel medicament? A se ruga cineva, şi în to t timpul şi în t<5tă îm prejurarea a mulţămi luî Dumnedeu. Ast-feliu decî el nuvoeşce ca rugăciunile no stre sâ fie numaî cereri, ci şi mul-ţâroirî pen tru tote câte avem şi primim. Pentru că cumva cere cineva cele viitore, dacă nu şcie a mulţămi pentruc^le căpătate maî dinainte? „Ci In tru t6 te prin rug ăciu ne

şi m ulţum ită* , dice. Astfeliil decî, noî trebuie a mulţămi pentru tote, chiar şi pentru cele ce se pai că sunt jicnitore, pentru câ aceasta es te a mulţămi cu adevărat. A mulţămi pentru lucruri plăcute ce al primit, es te firesc lucru din parte-ţî; înse a ’î mu Iţă mi şi pentru scârbele şi durerile cele îutimpini în calea vieţei, aceasta este fapta unui sufletrecunoscătorii ţi f6rte devotat luî Dumnedeu. Astfeliil derugăciuni cunâşce DumnetJeG, pe când pe cele-l-alte nu leşcie. Decî astfeliti de rugăciuni trebuie a-î adresa noî, casa fie cunoscute şi primite de el- El totul ieonomisesce

pentru binele nostru, chiar dacâ nu şcîra noi. Şi tocmaiaceasta e dovada cea maî mare, câ sunt spre folosul nostru,ca noi nu şcim.

„Şi pacea lui Du m nedeti, carea covîrşaşce totârnintea, va păzi inimile v os tre şi cuge tele vo stre in-t iu C hristos l is u s .' Ce înseamnă aceasta? «Pacca IulDumnezeii, <Jice, pe care a dat'o ominilor, covîrşaşce to tămintea.» Şi cine s-ar fi aşteptat, cine ar fi sperat a fi atâtea bunătăţi ? Pacea lui covîrşaşce to tă mintea ominească, şinu numaî judecata. A da pre fiul seft pentru duşmani,

pentru ceî ce'J uraţi pre el, pentru ceî ce-1 dispreţuiau, pentru toţî aceştia a preda pre unicul seu fia, spre a face pacecu omenirea, cu adevărat câ este maî presus de mintea omi-nească. Decî, această pace, adecă împăcarea, adecă dragostealui Dumnedeu „va păzi inimile vtfstre şi cugetele vostreAceasta este datoria dascaluluî, nu numaî a sfătui, ci a seşi ruga, şi a ajuta prin rugăciune, aşa ca nici de ispite sănu fie în totul biruiţi, şi nicî de înşelăciune sâ fie ab ătuţidin calea cea dreaptă. Ca şi cum pare-că ar dice: «celcev-amântuit pre voî astfeliil esi,e, câ nicî mintea nu pote a-1 pricepe; acesta deci să ve pâzascâ şi să v& apere, ca sânu pătimiţi nimic*. Saii aceasta spune, saQ câ pacea aceia de



OMILIA XV 151

care dice Christos: „P ace las voug, pace a m ea dauVOU§“ (Ioan 14, 27), «aceasta să, v<5 păzască pre voî.» CuadevSrat că pacea aceasta covîrşaşce tota. mintea ominească.InsS cam? Cânţi el ni (Jice de a fi în pace cu duşmanii, cuceî ce ne nedreptăţesc, cătrâ cei ce ne resboiesc şi se portăcu ură cătrâ noi, apoî cum nu este aceasta maî presus demintea omineasci? Dară maî ales noî să videm ideia demai 'nainte. Dacă pacea covîrşaşce totă mintea, apoî cu atâtmaî mutt însuşi Dumnedeu carele dă pacea, este care co-virşaşcc to tă mintea, şi nu numai mintea nostre, cî şi a în-

gerilor şi a puterilor celor de sus. Dară ce este „In truC hristos lisu s Adecă întru el să ne păzască, în el săremânem, şi sâ nu cădem din credinţă.

„De a ceia1} fraţii m ei, câte su nt ad ev ărate, câtesunt cinstite, câte sunt drepte." Dară ore-ce însemnăcuvântul „d e aceia" ? Este dis în loc de to tu l ni s-aspus . Cuvântul acesta este aşa dicond espresiuuea omuluice să grâbeşce, şi care nu are nimic comun cu pre sen tul,ci se uită numai în viitori ti, „După ace ia fraţii meî, câ tesunt adev6rate, câte sunt cinst i te , câte sunt drepte,câte su nt curate, câte su nt iubite , câte sun tde bunălaud ă, ori ce faptă bun ă, şi ori-ce laudă, ac ea sta sâgâ ndiţi, ca re v -aţî şi în v ăţa t, şi aţi luat, şi aţi au^ it,şi aţi v g^ iit in tru m ine.a Dară ce înseamnă 6re „catesu n t iu bite "? Adecă câte sunt iubite credincioşilor, în acelaşi timp înse şi luî Dumnedeu. „C âte su n t, <Jice, adevărate" ceia ce nu e nimic alt, de cât virtutea, care singuraeste adevSrată, pe când minciuna este reutatea. Tot minciună este şi deliciul ea şi slava, ce se încuibează câte odată

în inima omului virtuos, şi cu un cuvent minciună estetotul din lumea acesta. „ C âte s u n t c u ra te 11, fiice, în an-tithesă cu ceî «ceî ce cugetă cele lu m eşti" . „Câte suntde bună Iau dă.B în antithesă cu ceî «al căror D um neze iies te pântece le" . „Câte sun t drepte, c âte su nt cinst i te" ,

Notă. Expresiunea din original <~o Xoiicov > maî exactar corespunde cu: după aceia, la urmă, sau s» definitiv, fra ţi i mei, cftcî Hxpresiunea de aceia, ea te reprezentată pr>n cuvintele Bta touto, Slo,

fensî, şi nici de cura prici Xomov, care ara tă neia ce trebuia a urmaîn viît.Atm 7V/r/î



OMILTA XV

acestea să le aveţi în cugetul vostru t|ioe. „Orî-ce fa p tă bună şi or î-ce la udă" <jice. Prin aceste cuvinte voeşce cadenşii să fie cu prevedere faţă de omini. „Aceasta sâ găti.d iţl“ ţlice. Aiv&Jut cum el voeşce a desrădăcina orî-ce cugetarevicleană din inima nâstrâ? Faptele cele rele şi viclene sc nasc dincugetări viclene. „Oare v ’aţî şi în v ăţat şi aţi l u a t / Aceastaeste adevărată învăţătură, că în tote sfatur ile să se dee pe densul de tip şi exemplu, precum şi aiurea $ice: „Precum m6av eţi pe m ine tip .‘( „Care v-aţî în v ăţa t şi aţi l u a t“ ,adecă «care aţi au<jit, care aţi vg^ut câ eu fac, care în finele-aţi p utu t căpăta de la mine, fie din cuvinte, fie din fapte,(ie din convieţuirea cu mine.» Aî vgdut cum el poronceşceacestea în am ănunţim e? Fiind-că nu era cu pu tinţă de aspune cu am ănunţime pen tru tote faptele întra te sau ieşitedin cugetarea omului, pentru cuvintele pronunţate, feliul lor,şi convorbirile dintre dSnşit, —căcî de tote acestea creştinul trebuie să aibă îngrijire, şi să tie cu atenţiune, —ei aspus în scurt şi ca resumat. „care aţi au$it şi aţi ve^lutîn tru m in e", adecă la mine, «prin cuvintele sau faptelemele, care vS pot servi de pildă». In adevăr, că nimic nu

este atât de duşman naturel nostre, ca reutatea- „Acesteasă le faceţi" adecă nu numaî cu cuvintele, nu numaî săle vorbiţi, ci să le şi faceţi. )fŞi D um nezeul păcel v a ficu v o i", adecă «veţî fi. în linişte şi în siguranţă m are ;nimic dureros nu ve va atinge, nimic din cele neplăcute. Candnoî suntem în pace cu dânsul — şi suntem in pace prin vi rtu te ,— cu a tâ t maî mult el va fi în pace cu noî. Pentrucă cel ce ne-a iubit atâta , în cât chiar fără voia nostrS els-a apropiat de noî, darâ încă când noî vom alerga cătrădânsul, nu ni va ar&t.a şi maî mare prietenie» ?

J) Cum reu tatea este duşmanul nostru, eară virtu teaeste prietenul cel maî bun al omului, se învederează dinmulte părţi. Ce voiţi ? Să spunem despre curvie ? Apoîiată că această r6utate face de rîs, sărăceşce, pune în dis

preţul lumeî pe cel ce o are, şi se descarcă asupra luî caasupra unuî duşman; ba încă de multe orî încurcă pe nenorocit în bole şi primejdii. Sunt mulţi de aceştia cari se

ba t pentru curve, se rănesc şi se prăpădesc. Decî dacă cur-

*) Partea morală. Reuta tea este duşmanul nostru, eară virtutea est e prietenu l cel mal bun, şi câ nimenî nu no va ta mă pre noi,

pş cât timp nu ni rSpejce bogăţia eeş. de sus. < Veron.)



OSULIA XV 153

via pricinueşce atâtea rele, apoi preacurvia cu a tâ t mai muU.Dară ore şi milostenia se portă to t aşa (aţa de noi ? Nicide cum, ci ca o mum ă duiosă ce îşi împodobesce copilul,aşa şi ea pune în bună orindueală pe cel ce o practică, inslavă meritata, îl face de a se îndeletnici cu cele necesare,nu ne părăsesc© şi nici ne depărţează (ie cele cerute de tre buinţă, ba încă şi sufletul îl face mal înţelept şi prev§<Jă-toriîi. Deci nimic nu este mai neînţelepţesc lucru,’ ca curvia.Voeşcî pote să veqtf lăcomia? Şi aceasta e dispusă cătrănoi, 'ca şi un duşman. Cum ? Eî bine, şi aceasta ne faceuriţî cătră toţî, toţî sunt gata ane blestema, şi ceî nedrep

tăţiţi ca şi cei cari nu sunt nedreptăţiţi, unia ca cel ceaii pătim it, alţii ca ceî ce se tem de no i; to ţî ne privescca duşmani comuni, ca feare sălbatece, ca demoni; miide acusaţiunî de peste tot Jocul, ură, invidie şi altelede acestea, care nu sunt de cât resu ltatul duşmăniei. Pecand dreptatea e cu to tul din con tra; pe toţi dispune bine fa ţă de noî, pe to ţî ii face prieten!, pe to ţi dea pro pe, pe toţi cu dragoste cătră noi, din partea tu tu ror primimnumaî mu Iţa miri şi binecuvântări. Tote ale n fa tre su nt însiguranţă mare, nu este nicî-o primejdie, nicî o bănuealâ,

dormim (murim) in tote seninătatea sufletului, fără vre-oteamă, fără vre-o grijă, fără vre-o nelinişte. Ai v*<Jut căaceasta este cu mu lt mai bun ă? Dară ce? A invidia, saua se bucura de reul altuia este ceva bun ? Tote acestea dacăle vom examina, vom găsi că. virtutea, ca şi o mumă duiosă,ne păzeşce in siguranţă, pe când reutatea este lucru nesigur şi primejdios. Asculta pe Profetul, care sp une: „ în tăr ir eeste Dom nul celor ce se tem de densul, şi aşezăm ân tu l lu î va a răt a lo r“ (Ps. 24, 14). Cel care nu cunoşcenimic reQ în sine, nu se teme de nimic, pe cand cel care

vieţuieşce în reutăţî, în nimeni nu se încrede, tremură chiarşi de frica casnicilor seî, şi to tu l vede cu ochiţi bănuitoriti.Dară ce spun eti că tremură de casnici, când ei portă, chiarîn sine tribunalul acela nepărtinitorii! al conşciinţel? Nunumai criticile de dinafară il neliniştesc într’una, ci şi aceledinăuntrul seu SI tu lbură şi nu-1 lasă de loc să se liniştească.Dară ce ? Trebuie ca cineva să trăiască dând atenţiune laudelor? Dară el n u a ^ is : «uitâ te la laude» ci fă fapte demnede laudă, nu însă cu scopul de a fi lăudat, „C âte s u n tadev6rate“, <Jice, de unde urmează că laudele căutate

sun t minciună. „C âte su n t de bună laud ă", adecă fapteledipafarnice, pe când prin expresiunea „Câte su n t c u ra te " , se

13



154 O M I L I A X V

înţeleg cele ale sufletului. «Nu daţi motiv, (Jiee, nicî nu aduceţi

ispită altora». Fiind-că a (lis „ c â te su n t de bunâ la u dău, apoîca să nu cre<Ji ca dice «ceastacu pl ivire Ja ceva ominesc, adaoge;„orî-ce faptă, bună, orl-ce lau dă/', acestea sâ gândiţi, acesteasâ faceţi. El voeşce ca noî vecinic să fim în practicarea acestor virtuţi, acestea, sa le cugetăm în tr ’un a, şi de densele sâne îngrijim. Dacâ noî vom căuta a fi paclnicl între noî şiîn noi înşi-ne, şi Dumnezeu va fl cu noi; darâ dacă ne vomridica cu resboiu unii în contra altora, atunci Dumnezeul pâcei nu va fl cu noi. Nimic nu este a tâ t de vrăjmaş sufletului nostru, ca reu tatea, în timp ce virtutea şi pacea ţi» sufletul în siguranţă. Astfeliti deci, noi trebuie a stăpâni aplecările nostre, şi atunci vom atrage spre noî pe Dumnezeu.Dnmnedeul nostru nu este Dumnezeul resboiulul şi alluptelor. Decî alungă de Ja tine resboiuJ şi lupta, at â t cătrâ.apropele teQ, cât şi cătră tine însu-ţl. Fii pacinic cătratoţi. înţelege ce feliu al fost tu, şî Dumnedeu te-a mântuit. „F er ic iţi făcăto rii de pace , dice, că aceia fii luîD um nede ti se vor ch em a", (Math. 5, 9). Aceştia imi-teazS în tr’una pe fiu) lui Dumnezeu; deci imitează-1 şi tu pre dânsul. Fii pacinic. Cu câ t mal m ult .te va resboi frateletett, cu atât maî mare va fi şi resplata cc ţi se va da, de

vei fi pacinic. Asculta pe Prorocul care dice:" Cu cel ceurau pacea, eram fâcâtoriti de pac e" (Ps. 119, 6). Aceastacu adevgrat că este virtute, aceasta este maî înaltă de cât

judecata ominească, aceasta ne apropie de Dumnedeu. Nimicnu mulţămeşce atâta pe Dumnezeu, ca aceia de â fi cinevafără reutate în inima sa. Aceasta îţi iartă pecatele, aceastaiţi desleagâ tote greoaiele. Dacâ Îns6 noi ne rSsboim şisiu lovim unii pre alţii, departe suntem de Dumnedeu.Din luptele nostre se nasc duşmăniile, şi din duşmănii ajungem la a fi resbunătorî. Scote deci râul din rădăcină, şi

atunci nu va mai fi nici rodul. Astfeliti no vom deprindede a dispreţul cele trec$tore, In cele duchovniceştî nu estenicî o luptă, ci tot ceia ce vedî câ se petrece, fie lupte, fieinvidii, fie alt-ceva de acestea, tote provin din cele trecă-tore. Qri-ce lupta îşi are începutul, fie în lăcomie, fie îninvidie, fie în slavă deşartă. Dacă noî vom fi paclnicl, ne vomînvaţa a dispreţui ceie de pe pământ. Ti-a răp it cinevaaverile tale? Cu nimic nu eşti lovit, dacâ nu ţi s-a putut-răpi averea cea de sus. Tea împedecat cineva în slava ta?Dară nu în acea tîe la Dumnezeii, ci în acea de nimic deaici. Aceasta nu este slavă, ci numai numele de slavă îl



OMILIA XVI 155

are, pe când în realitate este adevărată necinste, ’ţi-a răpit

cineva cinstea? Dară nu cinstea ta, ci pe a luî a răpit’o.Dupre cum cel ce nedrep.tâţeşce pe altul, în realita te nunedreptăţeşce, ci singur se nedreptăţeşce, to t aşa şi cel cesurpă pe apropele, maţ ’nteiu singur pe el se surpă. „Celce sap ă g râ pă altuia, sin gu r cade în e a 1* (Eelesiasfc.10, S). Decî să nu umblăm a surpi* pe alţii, ca nu cumvasă na vâ tămâia pe noî înşi-ne. Când noî împedecătn şi va-tâm ăm cinstea altora, să înţelgem bine câ ne am vătăm at pre noi înşi-ne, că maî mult pre noi înşi-ne ne surpăm.Decî sâ nu ne vătâm âm prenoî înşi-ne. Dupre cum ne

dreptăţim pe apropele, pe noî inşi-ne nedreptăţim, to t aşaşi când facem Dinele, nouă înşi ne ne folosim. Când te*a vătăm at duşmanul tgfi, el tocmaî că prin aceasta ţi a făcut

bine, dacă tu eşti treaz, şi nu numai câ nu cauţi a-ţi res- buna contra celor deopotrivă cu tine, dară încă lifacî şi bine.<Dară rana este adâncă» dicî tu . InsS înţelege, că nu fac!

bine duşmanului teu, căcî pe dânsul îl pedepsesc!, ci îţi faci bine ţie însu-ţî, căcî iute veî căpăta înclinare sp re a face bine. Darâ ce? Trebuie ore aface binele cu scop ? De sigur câ nu trebuie a-1 face cuscop, inse când inima nu potesuporta pote nedreptatea venita de la apropele, tu sfâtu-ieşce-o, şi grabnic o veî convinge casă lase duşmănia, dupăcare veî bineface duşmanului teQ ca unuî prieten, şi de bunătăţile viitore te veî învrednici. Cărora fie a ne învrednicieu toţii, prin charul şi filantropia Domnului nostru lisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Duchul Sfînt, secade slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi învecii vecilor. Amin.

OMILIA XVI

„Şi m -am b uc ura t întru Domnul f6rte, căcî iată6re-când aţi înflorit a p u rta grijă de mine, precu mşi p ur taţi, d ar ă n- aţî a v u t tim p cu prilej. Nu do răcâ pe ntr u lipsă <Jic, că eu m -am de pr ins in tru caresu n t în des tu lat a fl, Şciti şi a m& srne ri, şcia şi a

av ea de prisosit. In tru ,tot şi întru t â te m-am în vă



156 OMILIA XVI

ţat, şi a mS sătura, şi a flămânzi, şi a avea de prisosit, şi a fi lipsit. T6te le pot, intru Christos celce m6 întăreşce. Ins6 bine aţi făcut, de v-aţî făc u t'Împreună partaşî necazului meil“ (Cap. 4, 10—14).

De multe-ori am ţjis, că eleimosină nu s-a Introdus pp,litra cel ce o primesc, ci pentru ceî ce o fac, nu pentru ceî ce iau, ci pentru cei ce dau, căcî aceştia prind* palmente sunt acel ce câştigă mal mult. Aceasta o aratăşi aicî Pavel. Cum? Filîppeniî aceştia *i trimisese ore-

care ajutore băneşti maî de demult prin Epafrodit. Acumurmând a li trimite pe Epafradit cu epistola, priveşce cumiî laud şi a ra tă că ceia ce iî a fi făcut trimiţSndu-î ajutore,nu a tâ t pentru trebu inţa celor ce aţi luat este f6cută, câtmaî ales pentru trebu inţa celor ce aii dat. Aceasta o faceapostolul, ca nu cumva iî să se mândriască şi să cadă înuşurinţă, ca unia ce aă făcut binele, ci încă şi mai: osîr*duitori să devină în facerea binelui, căcî denşii maî cu samăse folosesc, — earâ pe dealtă pa rte şi ceî ce primesc sănu alerge fără ruşine după milS, ca nu cumva să aibă vre-ovină. „Mai fe ric it e ste a da, de câ t a lu a", <jice,(Fapt. 20, 35). Darâ ce voeşce să spună prin cuvintele:„M-am bucurat întru Domnul forte" ? Adecă *nu m-am

bucurat cu bucurie lumească întru Domnul, nu pen tru câ pote am avut vr'un repaos, ci m-am bucurat pentru căv oîaţi progresat, căcî repaosul meti acesta este». De aceia şidice el „m -am b u cu ra t fo rte ,“ fiind că bucuria aceianu era corporală, şi nicî că se bucura pentru liniştea şiodihna sa, ci pentru progresul lor. Şi priveşce cu câtă linişte îî mustră pentru cele din trecut, si cum apoî iute aacoperit aceasta, învăţându-ne că noî trebuie a face binele

necontenit, „Câ iată Ore-cându <jiee; ceia ce arată untimp îndepărtat, „Aţi înflorit”, dupre curo şi copacii înfloresc. Aceasta probează că fiind la început înfloriţi, iî sevesteji-se in tr 'un timp ore-care, şi apoî earăşî aii înflorit,aşa că în câteva cuvinte este şi dojana, în aeelaşî tim p şilauda. „A ţi în flori t" , căcî nu este puţin lucru de a înfloriceia ce deja se vestejise, adecă aprope se uscase. Cu sitecuvinte aicî arată, că dânşii pătimi-se tocmai din causa le-nevireî lor. Se maî prob ea za încă, că denşii şi maî 'na intede aceasta aveau obiceiu de a se întrece în ai utorarea anos-



OMILIA XV] 157

toiului. De aceiaşi adaoge: „a p u rta gr ijă de m ine, pre

cum şi p u rt a ţi" . Şi pen tru ca sâ nu cre$î că şi peviitoria dSnşil vor deveni leneşi, şi se vor vesteji, ci numai pentru acea dată, priveşce cum adaoge: „a p u r ta g rijăde m in e “, ca şi cum pare că ar fi (Jis .-^«vorbesc de aceltimp trecut, când eraţi vestejiţi şi apoî aţi înverz it, earăde alte timpuri nu vorbesc». Aici ar pu tea cineva să întrebe : cum, pe deoparte el <Jice „Ma'l fe lic it e s te de ada, de cat a lua“ eară pe de altă parte: „Singuri voîştiţi că trebilor m ele şi celor ce su n t cu m ine aiislu jit m ân ile ac es tea" (F ap t 20, 34)?"şi earăşî cătră Co-

rintheni: „ Ea ră eu nici una de aces tea n-am făcu t ___

că maî bine îmi este a muri, de cât lauda mea să.o ’ facă cin ev a z ăd a ra îc ă“ (f; Corinth. 9, 15). Cum seface, ded, că de astă-dată se uită cu nepăsare cum laudaIul se zădărniceşce ? Şi cum se zădărniceşce;? Luând, pri-mina ajutore. Dficî dacă lauda lui era de a nu primi de lanimeni nimic, cum de primeşce de aceas tă dată? Ce înseamnă aceasta? Cu drept cuvânt el nu primia de la Corinthen i, pentru că printre aceştia erau mulţi apostoli min-ciunoşi,7pe carii Pavel îî combătea ‘cu t6tă puterea şi li

spun ea: „ca în tru ceia ce se laud ă, să se afle ca şi no î"(II Corinth. 11, 12). Şi nu^a dis «întru ce ia ce su n t» , ci„ în tru ce ia ce s e la ud ă/1, de unde se înţelege căr,aceî apostolimihciunoş) luaţi, primiau asemenea ajutore, insSpesub ascuns.De aceia a ţlis „ in tru ceia ce se la u d ă" . De aceia şi (Jicea elCorinthenilor: „Că lauda mea nu se va opri" (HCorinth.11, 10). Şi priveşce eă nu <Jice simplu „nu se va opri*,ci adaoge „în la tu ri le A chaieî“ . De aceia, (Jic, şi spuneaCorinthenilor. „A lte bisericî a m jefuit luân d de chel-

tu eală, sp re a sluj i v6u6“ (Ibid. stih. 8), ceia ce probeazăcă de pre aiurea primia ajutore. ,-Dară dacă Pavel primia,şi cu drept cuvent, căcî îndeletnicirea luî era astfeliu, cătrebuia să prim iască asemenea ajutore,; j cum în se de în-drăxniau ca să primiască acei apostoli mincinoşi, carii nulucrase nimic ?^Dară pote că ar fi răspuns iî : «ne rugămIul Dumnezeu»—apoî aceasta nu în se ar l lucrare, căci odatăcu rugăciunea e posibil de a şi lucra, ote că ar fi răspuns:«postim»— în se nicî aceasta nu inse mă lucrare. LucrareadevSrată es te aceia a luî Pavel, de o re ce pretutinden



158 OMILIA XVI

vidam pe acest fericit predicând şi lucrând fâră. repaos.„D arâ n-aţî a v u t tim p cu p ri le j/' ţlice, ceia ce înseamnă«nu din causa nepăsâreî, sau a lenevirel vostre, ci siliţi deîm prejurări; p6te că n-aţi avut , pote că nici voî nu aţi fostîn belşug.» Aceasta e ceia ce spune „n -aţl av u t tim p cu

p rile j,“ expresiune luată diti obicînuinţa comună, pentrucă astfeliu se exprimă, cei maî mulţi, când se găsesc potestrim toraţî, şi cele necesare nu li curg din belşug. „Nu d ârăcă p en tr u lip să ca şi cum pare că ar fi (Jis: *v-amspus nwî sus „ ia tă Ore când aţi în flori t,” şi v-am do

jenit, nu cu scop de a căuta cele ale mele, nu pen tru aceasta

v-am cerut, că adecă am fos t in strîm tora re .» Şi de undese învederează aşa ceva? Ore nu o spui aceasta ca de fală,fericite Pavele ? Corinthenilor li s c ri a : „N u sc rir a vou6altele fâră numai cele ce cetiţi, sau şi şciţl“ (II Corinth.1, 13), de unde e cert, că şi faţă de Filippeni nu ar fl vorbitel aşa, ca sâ fie prins în cuvinte. Nu a grăit el aceste cuvinte ca sâ se fâliască, căcî vorbi a cătră omini carii şciaîtîmprejurările, şi deci ruşinea de a fl prins in cuvinte ar fifost încâ mai mare. „Câ eu m -am dep rins în tru caresu n t, în d e s tu la ta fi, l( de unde se vede că vorbele luî sunt

pentru în văţătu ră, pentru exerciţii! şi studiu în aceasta privinţă. Dealtfeliîi nici câ este lucru uşor de a fi cineva stăpân pe o astfeliti de vir tu te , ba chiar fdrte greu şi însoţit demulte ostenele, „Ş cia şi a m6 sm er i, şciil şi a aveade prisosit. In tru to t şi într u tote m-am în v ăţa t,11adecă şciti şi a trăi cu puţin, a suferi şi tom ea şi lipsa.„Şi a av ea d e pris osit , şi a fi l i p s i t / <jice. «Dară aavea de prisosit, (Jici tu, nu pote fi un exemplu pentru învăţătur ă şi virtute.» Ba chiar pen tru o virtu te înalta, iu bitule. Cum aceasta ? [Dupre cum str îm torarea pricinuieşce

multe rele şi neajunsuri, to t aşa şi prisosinţa. Mulţi dupăce au ajuns a avea de prisos saii şi chiar din belşug, demulte orî au devenit mai leneşi, nu au şciut a se folosi deacea îmbelşugare, ba încă ceî mai mulţi vâ(|Sndu-se cu averemultă, nu au mai vo it a face nimic. Nu aşa însă, făceaPavel, căci ceia ce primia, el cheltuia cu alţii, şi cu alţiiim pârţa ceia ce avea. Aceasta va să (Jică a sci cineva săîntrebuinţeze bine ceia ce are. JSTu rîsipia, şi nici că se bucuraaşa tare când avea de prisos, ci acelaşi era şi în sărăcie, şi în prisosinţă, nici de acolo simţindu-se st rim to rat, şi nici de



OMILIA XVI

câştigat, de vreme ce s-au făcut părtaşi luptelor luî. Eln-a d is : * uşurându-mi necazurile mele», ci „v ’a ţî fâ cu tîm preu nă p ărtaşi necazu lui meii*1, ceia ce era maî măreţ. AI vgc ot. umilinţa lui P i vel ? Aî v&Jut nobleţea lui ?Când el a arătat, câ da nimic nu a av ut nevoe din partealor pentru dâusul personal, priveşce cum li vorbeşce cuvinteumilite şi fără sfiala. Aşa dar, nimic nu trece cu viderea,nici de a nu face, nicî de a nu vorbi din cele ce trebuia sâli vorbiască. *Să nu luaţi ca o ruşine cuvintele prin cares’ar părea că vg acuz „iată (5re.-când aţi inflorit“, şi căea sun t în strâm tora re, căcî eîi vi le spun acestea nu «acum m-aşî ruga, însS ce? din intenţiunea ce am de a vfi

încurajâ; şi Ia aceasta voî sunteţi causa*. Aî vS^ut cum iîcultivă, voiQ să dic cum iî laudă? «Cum suntetî voî causa?Pentru că voî înaintea tuturor aţi alergat cu fapta, şi ni-aţî dat curajul de a aduce aminte de aceasta.» Şi priveşce seriositatea lu i ; pe când iî nu-î trim it nimic, nici elnu-i acusă, ca să nu se pară că îşî caută de interesele luî;dar după ce denşii I au trimis, atuneî şi el îî mustră pentrutrecut, e*ră ii au răbdat, căci el nu şl căuta interesele sale personale*

„Şi şciţl şi voi Filippen ilor, că h înc ep utu l e v an

gheliei când am ieşit din Macedonia, nici-o bisericăn-a făcut împărtăşire cu mine în cuvânt de dare şide lua re, fâ ră nu m ai voî si n g u ri1' (Stih. 15). Yaî! Câtălaudă li aduce, şi cu drept cuv6nt; căci chcă Corîntbeniî şiRomaniî au rin d’aceste cuvinte ale kiî Pavel se îndeamnăîn a î imita pe aeeştia, dară Filippenil cu câ t maî multmerit aii, dacă fâră să aibă de exemplu vre-o altă biserica,iî fac începutul faţă de apostol, şi încă „la în ceputu l e-vangheliei“, adecă, că au purtat atâta interes pentru sfînt,că de şi nu aveau nicî uo exemplu, iî ceî ânteî, din proprialor iniţiativa, încep această strîngere de ajutore. Şi nicimăcar nu se pote <Jice, că pe când era el deja printre denşiiau făcut acea colectă, saii că pote o făcuse din motivultrimitere! vr'unor fraţî la denşiî, „C ând am eşit din Macedon ia, dice, nicî-o biserică n-a făcu t îm părtăşire cum ine în cuv ânt de dare şi de luare, afară de voîsin gu ri." Dară ce înseamnă ore ,,de d ar e“ ?Ş ice înseamnă„nu a făc u t îm p ăr tăşire1' ? De ce n-a (Jis «nicî-o bisericănu’mi-a dat» ci „ n -a fâcu t îm p ărtăşire cu m ine In cu



OMILIA XVI 161

v ân tu l de da re şi de lu a re " ? in adevgr ca faptul acestase numeşee îm p ărtăşire , dupre cum şi dice: „D acă amse m ăna t noî vOuS cele d uch ovn iceştl, a ti m are lucrueste de vom secera rioî ale vo stre cele tru p eşei? '1<1 Corinth, 9, 11) Ş i earhşl: „c a şi p ri so sin ţa v6st r6 sâInde pi in iascâ l ipsa acelo ra " (îl Corinth. £>, 14). Cum aufâcut împărtăşirea? In cuventul de dare al celor trupeşei,şi luarea celor duchovniceşcî. Dupre cum vîn<Jătoriî şi cum părători i atî în tre dânşii îm părtăşire, adecă sunt în comunicare de interese, făcând schimb în tre dânşii, to t aşa şi încaşul de faţă. Aceasta decî este împărtăşirea despre care

vorbeşce apostolul. Si nu este nimic mal profitabil, ca aceastavîn<ţare, şi ca această cumpărare. Pentru câ asemenea trans-acţie se contractează aicî pe pământ, ins§ se execută înceriu. Cumpsrătorîî sunt pe pâment, ins§ convin cu vînrlâ-toriî de a depune valorea pământească a lucrului în ceriurî. Nu te descuraja, iubitule, căci cele cereşti nu sunt de vîn-dare, şî nici că se câştigă cu bani. Na banii în sine cum pără, ei in tenţiunea celui ce depune bani, filosofia lui, faptul■de a se pune mal pre sus de cele pământeşti, filantropia,eleimosină. Pentru că dacă argintul ar fi care cumpără, apoiacea văduvă din evanghelie care a depus în g m i i la chiori

acel doi filerî, de sigur că nu ar fi cumpărat vr’un lucrumare. Ins8 fiind-că nu argintul, ci intenţiunea eî au av utacea putere, eu care ocasie d§nsa a d at k iveală to tă iuten-ţiunea cea bună a sufletului s6Q, apoi şi ea a luat totul. Decisă nu (Jicem, că împărăţia ceriurilor se pote cumpăra cu bani;nu cu bani, ci cu o bună in tensiune probată, sau arăta tă prin bani. *Aşa darâ este nevoe de bani?» dicî tu. Nu de bani,iubitule, ci de intenţiune. Dacă aî pe aceasta, vel putea c asăcum peri ceriul chiar şi cu doî bani, eară dacă nu o aî, apoi nicimiile de talar,ţi do aur nu vor putea face, ceia ce pot faceeeî doî bani. De ce? Pentru că atuneî când tu aî bani mulţf,şi depui puţini, aî făcut de sigur eleimosină, însg nu ppatâta, pe cât a făcut acea’ văduvă,, căcî ea s'a lipsit pe sine,şi nu numaî că s'a lipsit-, ci a dat totul ce avea cu sine. N-a făgăduit D gleu îm părăţia cerurilor în schimbul unuî paha r de apă rece, ci intenţiune! cu care a fost dat acel pahar cu apă; nu în schimbul morţii suferită, ci în schimbulintenţiuneî celui ce s 'a .sacrificat; pentru că a muri ci ne-va,nu este un lucru mare. Ce este dacâ s'a sacrificat cineva?Mortea a eliberat pe un o m ; Sns£ un singur om rm estedeopotrivă la preţ cu împărăţia ceriurilor. -Că, si în The^



1 6 2 OMILIA XVI

salonic odată şi de dou6-orî cele sp re tre b u in ţă m i

aţî tr im is " (Stih. 16). Earăşî iî laudă, mult, pentru ci deşi se găsea în metropola Macedoniei, to tuşî i se trimitea cele pentru hrană din micul oraş Pilippi. Aeum tu priveşce în ţelepciunea apos toluln l; pentru ca sâ nu se excepteze pe sinede la acea trebuinţă, după cum am glis şi maî înainte, şiastfeliil să-i facă a deveni leneş! şi nepăsători, după ce aarătat prin atâtea cuvinte că nu are nevoe, un singur lucru a fâcut, adecă a dis „ce le sp re tr eb u in ţă ’m î-aţt1) t r im is" , şi nu a dis „ sp re tre b u in ţa m ea “, ci simplu „s p retrebuinţă" (dz -cV XPîtav), îngrijindu-se de seriositatea şi

gingăşia chestiune!. Şi nu numai atâta, dara şi ceia ce ur-m&â încâ e demn de adm irat. După ce a <Jis cuvintele demaî sus, ca şi cutn pare-că s’ar fi sim ţit forte umilit, earăşî aleargă ca sâ com ple teze ideia ce o avea. „N u că d orâcau t darea*1 (stih. 17) <Jiee. Ceia ce a <Jis mai sus : „Nudoră câ pe n tru lipsă dic“ , este cu mult mai însemnatde cât. aceasta din urmă, pentru că alta este de a fi cineva lipsit şi sâ nu ceară, şi alta este de a fi în lipsâ şi to tuşî nici sâ se creadă măcar lipsit. „Nu că d(5ră cautdarea, <jico, ci caut rodul cel prisosi toriu spre folosul

vostru" şi nu a] meii. Aî vâdut că rodul acela e in folosul lor? «Nu pentru mine <Jic acestea, ci pentru voî şi pentru mântuirea vostrf i , căcî eu nimic nu câştig primind deU voi ajutore, darul este al celor ce dau. Celor ce dau, lise reservă recompensă acolo, pe când ceî ce primesc, to taici şi cheltuiesc cele date». Earâşl li vorbeşce cu laudeşi simpatie, şi cu dorinţă de prosperarea lor. Decî, fiind-căâ spus" «nu caut*, apo! ea nu cum-va sâ-I facă de a devenileneş! şi neintevesaţî, adaoge: „Li am lu a t td te , şi amde p riso sit" {Stih. 18), adecă aţi plătit prin această dareşi pe cele trecu te cu viderea», ceia ce îî fâcea încă maiexacţi în împlinirea datoriilor. Pentru că în definitiv, ori şicât de filosofi ar fi ceî ce fac binele, aşteaptă totuşî oie-

1 Notă. Originalul grec a s te : <o-t n a i e v ftîSotiXovU-vj na i v.o>. 6-ţ xtjv '/pEit/.v (iot îî!s[ji4«'tE>. Traducerea Româna din ediţ iu nta do BuzBu a "proposiţiel de la urina, „cele spre trebuinţa mea aţi trim is11 nu est e ex actă, de <Sre-ce dativul pronum elui personal, jiot, so referă la verbul aţi trimis, şi nici da cum de substan tivul treîniMiJă. Dec î traducerea justă e s t e : „Ca şi în Thesalonic, odată fi de douâoii, cele spre trebuinţa mi-afi trimis". Trai.



OMILIA XVt 163

care mulţumire <ie la cel ce primesc binefacerea, apoi adaoge:

„Ş i am lu a t to te , şi am de pr isosi t" , adecă <nu numaî că aţîîndeplinit lipsurile din trecut, dar. încă, aţi şi întrecut». Apoica să nu se pară. că prin aceste vorbe îî acusă, priveşcecum pecetlueşce, aşa ţlicend, cele vorbite. Decî după ce adis: „Nu câ dorâ caut darea", şi că „iată ore-când",şi a arăta t că faptul acesta este o datorie, căcî aceasta şiînseamnă cuvent.nl „ani lu a t1', apoî earăşî ara tă, că ;iufăcut încă peste datoria lor. „A m lu at , (Jice, to te şi amde prisosi t, um plu tu -m -am " ; şi priviţi că nu <Jice simpluşi nici că a voit mimai să măriască lucrurile iperbolic, căcîadauge Jm ediat: „L uân d de la Ep afrod it cele trim ise dela voî, m iros cu bună m ireaz m ă, jertfa prim ită, bine

p lăcută luî D um nezeii" (Stih. 18). Val! Unde a ridicat eldarul lor! «Nn eO, dice, am luat, ei Dumnezeu prin mine.]n cât, dacă eu nu am pote trebuinţă de ajutorele vostre,voui5 ce vă pasă» ? Nici DumnedeQ nu are nevoe şi cu toteacestea primeşce ofrandele ce 1 se aduc, astfeliil că SfîntaScriptură nu ezită de a spune câ:"f„Şi a mirosit DomnulDumnedeti, $ice, miros cu bună mireazmă" (Facer.

8, 20), ceia ce înseamnă câ el era încântat de acea ofrandă.Voî sciţi forte bine, cât de m ult este încântat sufletul nostru când mirosim ceva odoratic, cât de m ulţămiţî şi câ t deveseli rginânem .'Ei bine, iată că Sf. Scriptură nu ezită dea spune şi de Dumnedeti cuvinte omineşcî atât de înjosite,ea să arate, că darurile pe care noî ominiî i le proaducem,su nt primite de el. Nu fumul din olocauste, nicî cărnurilearse făceaîi ca jertfa să fio primită, ci intenţiunea cea bunăa c&lui ce proaducea, pentru că dacă nu ar fl aşa, apoî arfi primit şi jertfa lui Cain. Am ţlis că Dumnedeti se mul

ţămeşce când îî proaducem ofrande, şi cum câ se mulţămeşce,noî nu am fi şei ut nîcî-odată, dacă Sf. Scriptură nu ni-arfi a răta t. Deci, dacă cei ce nu are'nicî o nevoe, şi <Jic© că semulţămeşce, apoi e cert că o face aceasta ca noî să nu devenimleneşî şi nepăsători. Apoî ca nu cumva denşiî să neglijeze cucele-l-alte virtuţî, încredându-se numaî în mirosul sacrificiului lor, priveşce cum earăşî îi îndreaptă Sf. Scriptură: „Nucu m va voifi m ân ca ca rnea tau rilo r, ţfice, sau voiii beasâ ngele be rbec ilor1- (Ps. 49, 13)? Tot aşa face şi Pavel,când dice: „Nu câ d<5râ c au t d a re a“ . „E a ră Dum ne-



1 6 4 OMILIA XVI

(Jeul meG să îm pliniască to tă tr eb u in ţa vdsti'6 du pre bogăţia sa, în tru sla vă, In C hris tos lisus* ' (Stih. 19).

Prireşce acum, şi cum el se ro gi m ulţâmind întocm aica şi săracii când primesc de la noi eleimosină. Deci, dacăPavel se rogâ în aşa mod pentru cel ce i-ati dat, apoi cuatât maî mult noi să d u ne ruşinăm de a face aceasta, când primim binefaceri. Să nu primim gândindu-ne că avem nevoe,nici să ne bucurăm pentru câ ni s-a dat, voiu să <Jic sâ nuatribuim acea bucurie nouS, ci să ne bucurăm pentru celce aB dat. Astfeliti noi vom avea plata, dacă ne bucurăm pentru cel ce dati; astfeliu nicî ne vom în tr is ta sau ne vomnemulţami când nu vor a ni da, ba încâ îl compătim im;astfeliti şi noi vom deveni mal bine-voitori cătră 6mim, dacă

ne vom învăţa a crede, că acestea le facem pentru dânşii,«ară nu pentru noi. „E ară:'D um ne(Jeul m eii, <jice, ^săim plin iască t6 tâ treb u in ţa V<5st.r6“ , sau to tă mulţămirea,sati t<5tâ bucuria vostrS. Dacă însă e vorba de „ to tă m ulţăm ir ea1' , apoi nu numaî eleimosină de pe păment, ci şitotă fapta bună, darâ dacă e vorba de „ t6 tă trebui n ţa -t,ceia ce şi cred mal cu samă că dice, apoi aceasta este. Inadevăr, că după ce maî înainte a fost $is: „dară n-aţi a-vut- tim p eu prilej “ , adaoge aicî, ceia ce dealtfeliîi dicea

şi Corintenilor; „Cel ce dă sem ânţă. sS m ănâto riu luI, sâve dea şi pâ n ea sp re m ânca re, şi să inm ulţasc ă; se-m ân ţa v6 stre, şi sâ crească r6d ele dr ep tăţel vostre*1(II Corinth. 9,10) —adaoge, <Jie, muiţămirea s a şi rugădunoacătră Dumnezeii pentru dânşii, ca să fie în îmbelşugare şisă aibă de unde semăna. Şi priveşce că nu se r6gă simpluca să fie în belşug, ci încă prin întindere „dupre bogăţia sa“ dice, adecă şi aceasta cu măsură şi in raport cu bogăţia sa. Dacă il ar fi fost dupre cum era. el, adecă totaşa de filosofi ca el, şi tot aşa crucificaţi ca şi el, nu ar fifost aşa faţă de dânşii; însS de âre-ce erai! cei mal mulţi, bărbaţi meseriaşi şi muncitori cu mânele, săraci şi avendfemei, crescând copil, cu case şi greutăţi, şi cu tote acesteaaii da t din puţinul ceaveaîi apostolului şi celor de pe lângăel, de aceia şi apostolul se rogă cu pogorământ pentru dânşii,mai ales că p6te unia aveaţi şi ore-care poftă de cete pre-sente. Aşa dară nu e nimic absurd, dacă se rogă pentruîndestularea şi îmbelsugarea unora ca aceştia. Acum tu priveşce şi ce a spus el, căcî n-a spus că Dumnezeii săi facă



OMILIA XVI 16 5

bogaţi Şi înotând în averi, ci „ să îm plin îască t6 tă t r e b u in ţa v<5strâ“ , adecă sâ nu fiţi în lipsă, sâ aveţi celetrebu ind ose. Dealtminterea şi Christos prin rugăciunea cene*a dat’o a fixat hotarele cerinţilor nostre Silnice, învăţân-du-ne de a ijice: „Pânea n<5strS cea spre fiinţă, dâ-ne-on<5uS astăz i “ (Math. 6, 11), „D upre bogăţia s a “ , adecă,dupre marele sSu dar, ceia ce îl ea te uşor şi posibil de aîndeplini iute. „D up re bogăţia sa în tru slav ă, în truChristo s Iisu s“ , adecă astfeliu să vS prisosască v6uă tote,

în cât să aveţi întru slava sa; saii că p6te dice «de nimicsâ nu fiţîlipsiţK „Ş i m are da r er a p es te ii toţi, şi n im en i nu er a lips it în tre il“ (Fapt. 4, 33: 34), $c e Luca,ceia ce pote că vra sâ $icâ şi Pavel aicî, saii câ înţelege*de a face tota l în tru slava s'a», ca şi cum pare-câ arşice :«ca să faceţi u s de avere întru slava sa». „E a râ lu i Duni-nerieG şi Ta tăl nos tru , slav a în vecii vecilor. A m in"(Stih. 20). Aceastâ slavă inse, nu numai Fiului se cade, cişi Tatălui, căci când se slăveşce Fiul, atunci se slăveşce şi

Tatăl. Fiind-că a (Jis maî sus că aceasta trelbuie a se faceîntru slava lui Christos, apoî, pentru ca să nu creadă cineva că numai întru slava sa să se facă, adaoge: „Eară luiDu m nedeti şi T atăl n o str u slava în vecii ve cilo r'1,adecă acea slavă făcută Fiului. „S puneţi înch inăciu ne !ato t s fîntu l în tru C hristos Iis u s“ (Stih. 21). Nicî aceastanu e puţin lueru, căcî e dovadă de o mare tav<5re de a saluta pe acel de acolo prin scrisore. ,,Inchină-se vâuS fraţii,carii su n t îm pre ună cu m ine “ (Stih. 22). Şi totuşi t,u

singur spuneai că nu aî pre nim en i de un cu ge t cu tine,care cu tot dinadinsul să se îngrijască de iî (Cap. 2,20), - apoi acum cum de $ cî „f raţii cei îm preu nă cum ine’1? Aicî sau câ el numeşee fraţi pre cel ce erau cudânsul, saii că atuneî când $ice că n u am cu m ine p renim en î de un cu ge t, nu vorbeşce de cel din oraş, pentru că ce necisitate aveau aceia de a’şl lua asupră-le afaceriapostolice? saii cS. pdte nu ezită de a-t numi şi pre aceştiafraţi. ,,închin ă-se vduS to ţi sfinţii, m ai ale s cel din casa

Chesariuluî. Charul Do m nului no stru lisus Ch ristossâ fie .cu vo i to ţî“ {Stih. 23). P rin aceste cuvinte I-adeşteptat şi î-a înaripat aşa dîcând, arătăndu-li câ predica



166 o mil ia xv:

luî s-a atins chiar şi de palatul împărătesc. Deci daca ceî

din palatul împărătesc afi dispreţuit totu l pentru împărăţiaceriurilor, apoi cu a tâ t maî mult iî trebuia -a face aceasta.Şi aceasta era o dovadă de dragostea luî Pavel, în cât elsă povestiascâ, multe de denşii celor din palatul împărătesc,şi să li vorbiascâ lucruri mari, câ astfeliil să li aţâţe dragostea lor, şi să trim ită Filippenilor, pe carii nici nu-î vădii se, salutări şi închinăciuni prin Pavel. De cât, dragosteaacea mare se explică aicî prin faptul, că credincioşii erauîn mare scârbă, aşa că comunitatea de suferinţî făcea, caşi cel din departare să se alipiască unii dej1alţii ca mem bre auevSrate ale aceluiaşi corp. Şi bogatul se gâsia deopotrivă cu săracul, şi sâracul deopotrivă cu bogatul, şi nu eranicî o ânteetate, în cât sa se urască unul pe altul. Duprecum nişte prizonier! ore-care din diferite oraşe, dacă ar firidie^-ţl şi aduşi in tr 'un singur oraş, s-ar amesteca întredgnşiî şi s*ar alipi,, unul de ialtul din causa nenorocire! lorcomune, to t aşa şi atunci, când comunitatea suferinţilor şia nenorocirilor apropiase pe,u n ia d e’alţiî, o dragoste marese stabilise între d6nşil.

’) Nenorocirea şi necazul sunt legături nedeslegate, întărirea dragostei, obiect al umilinţei şi al evlaviei. Asculta

pe David când <^ice: „B in e este m ie , D6mne, câ m-a lsm erit, ca sâ mg in v âţ înd rep tările ta le" (Ps. 115,71,sati si pe alt Profet care ţlice: „B ine es te bărbatu lu i,când v a ridica jug în tin ere le le sale*1 (Pl&ng. 3, 27),saii şi pe altul: „F er ici t es te om ul, pe care îl vel ce rtaD6mne‘! (Ps. 93, 32), sati şi pe altul care (|ice: „Pre careleiubeşce Dom nu l îl c e a rt ă11 (Prov. 3, 11) saa şi pe al tu l:„Când te apropii sâ slujeşcl Dom nului D um nedeu,găteşce -tl sufle tul t6Q sp re is p ită" (Sirah. 2, 1). Dar apoi

şi Christos i icea ucenicilor sSî: ,. In lum e nec az uri veţiavea, inse îndrăzniţi" (ioan Jfv)33) şi earăşî: „Voi vetî plânge şi v8 v eţi în tr is ta , earâ lum ea se va bucura**(Ib. 20), şi earăşî „S tr âm tă şî în g u stă este ca lea t( (Matb.7,14). Al vSdut curu el pretutindeni laudă necazul şi scârba?Cum peste to t locui el o ia ca fiind necesară nouS? Dacâin luptele exteriore nimenî nu ar putea căpâta cununa fără

’) Partea morală. Necazul esta o kgă tur.i nedeslegatâ. Despre dragoste şi simpatia, şi câ repaosul de aici tausazi pedeapsa cea de

acolo. ' Fm»0-;



168 OMILIA XVI

concepe fiind stearpă. (*a! ri]v yoyaîxa eiSev t>îto Tisastov diarţ>~

dapîioav). Cam ea nu născea, o feraee ore care nenorocităşi ticăloşii — nenorocită şi ţicâlosă $ic, pentru că darul luîDumnezeu credea că îl pote procura ea prin propria sa înţelepciune, — dând împărătesei medicamente a omorît’o,şi a-a omorît la urm ă şî ea. Tot de acest împăra t se vor beşce, câşî-a ucis şî pe fratele s6&. Un altul earăşî dupăaceasta a fost omorît prin băuturi otrăvite, şi paharulcel de pe urm ă i-a fost um plu t nu cu vin, ci cu morte,eară fiul sgu i-a scos ochii, de team ă împrejurărilor vii-t6re, fâră ca cu ceva să fl fos t nedreptăţit. Altul a av utun sfârşit a tâ t de tragic, încât nu este bine de a spune

nicî causa morţii. Dintre ceî de după aceştia, unul a arsde viu, ca un nenorocit şi ticălos, împreună cu caii şicu to te cele-l-lalte, lăsăndu’şî nevasta !>o -j-uvaiov) văduvă.Dar încă despre supărările ce acesta le-a av ut în viaţa sa,nici că se p6te spune. împăratul care stâpăneşce acum, nuore din momentul ce ’şi-a pus diadema pe cap se găseşcevecinic în necazuri, în primejdii, în supărări, nemulţumiri,nenorociri şî intrigi? InsS, nu to t aşa es te împărăţia ceriurilor, ci dupâ luarea eî în stăpânire, predomneşce pacea,viaţa, bucuria şi veselia sufletească. Dară, după cum (Jiccam,nu e posibil de a găsi aici pe pământ viaţă lipsită de ne

cazuri şi supărări. Decî dacă în cele pământesc! până şicel crezut mal fericit — cel din palatul împărătesc — gemesub povara atâtor nenorociri, apoî ce cre<Jî că se petrecemlumea ceia-l-alta, în casele particularilor? Şi încă câte aterele, pe care nici nu trebuie a le mai spune! Câţi după aceiade multe-ori nu au plăsmuit şi m ithurî din asemenea peri peţii! Aprope că to te tragediile de pe scena theatruluî, suntţesute cu de cele petrecute prin palatele împărăteşti. Totaşa şi cu mithurile şi cu poveştile din popor, unde cele maîmulte sunt earăşî plăsmuite din cele petrecute pe la curţileîmpărăteşti. Multe din ele sunt chiar încâutâtore, ca de pildă

mithul cu cina thyestîcă şi altele de acest feliu.

’) Notă. Expesiunen 8-oEatEtov Seinvov înseamnă, cină, saii ospăţ din cărnurile sacrificate. Printr’o interpretare greşită, sat pote intenţion ată a cineT cel din taină, pe care creştini! din secuii! primitivi eraii siliţi (ie a o săvfirşi prin catacom be, duşmanii creştinismu lui impră- ştiase urlciâsa calomnie, câ creştinii se întrunesc pe sub ascuns sub pr etext de rugăciuni, şi câ il jer tfesc un prunc mic, ale cârtii cârnurî le mănâncă, eară sâng ele îl beaul De ac est mith uricios vorbeşte aici Sf. Chrisostom cu o vădită ironie, lăsând a se înţelege, că această calomnie aruncată asupra creştinilors*a fost făurit chiar în palatul împărătesc. Trai-



OMILIA XVI

Tote acestea îns6, noî le şcim din scrierile celor profan!, dară de voiţi vom vorbi şi de cele din Sf. Scripturi.Saul a fost cel ântâl împărat," dară voi şciţl cum el s-a

perdut trecând prin mii şi miî de rele. După acela, David,Solomon, Abia, Ezechia şi losia, earăşî s au perdut în urmadiferitelor peripeţii. Nu este cu putin ţa de a trece prinaceasta viaţa fâiâ supărări, fâră dureri şi fără nemulţumiri.

Noî însă suntem tr işti şi nemulţumiţi nu pentru astfeliu delucruri, pentru care sunt nemulţămiţî împăraţii, ci pentrulucruri de acelea pentru care avem şi un câştig mare,

„Câ în tris tar ea care este du pă D um nez eii, <jice, po căin ţă s p re m ân tu ire fâră. de căin ţă lucrează,", (li Corinth. 7,10), Pentru acestea decî trebuie a ne întrista, pentruacestea a simţi durere, pentru acestea a ne scârbi. AstfeliG se întris ta Pavel pentru cei ce pScătuiati, astfelitt plângea: „C ă dinm u lta sc ârbă, t|ice, şi ne caz al ini m eî am sc ris von 6cu multe lacrimi" (Ibid. 2, 4). Fiind-că el nu avea a plânge

pe casnicii seî, de ore-ce nu-î avea, apoî făcea aceasta pentru ceî streini, ba încă considera pe aceştia maî m ult încăde cât pe aî seî, după ex presiunea celor ce jelesc pe alţii.Alţii se scandalizaţi, earâ el se aprindea, alţii se îmbolnăvi an. dară şi el se îmbolnâvia, O astfeliu de întristare es te

bună şi mal pre sus de orî-ce bucurie lumeasca. Pe unastfeliil de om trist, eii îl cred cel ânteî dintre toţi ominiî,

ba chiar însuşi Domnul fericeşce pe ceî ce plâng astfeliu, pe cel ce compătinesc. Nu îl* admir pe densul atâ ta dincausa primejdiilor prin care trecea, — ba încă il admir mal

puţin pentru primejdiile ce dilnic le în frunta şi pentru care pe fle-ce <Ji muria ,—pe cât il admir dem ult pentru aceasta.Aceasta provine de la un suflet iubitorii! de Dumnezeii şiiubitoriu de apropele, din dragostea pe care Christos o cerede la noi, din simpatia frâţască şî părinţască, şi chiar estemaî superiorâ de cât acelea. Astfeliti deci trebuie a negăsi faţă de apropele, astfeliu trebuie a plânge şi a ne întris ta. Nişte astfeliu de lăcrîml sunt pline do un deliciu nespus, o astfeliu de jelire este obiect de nespusă bucurie.Chiar dacă nu putem folosi cu nimic pe ceî în trista ţi, totuşîne vom folosi pe noi înşi-ne. Cel ce se întristează atâ t demult şi în aşa mod pentru ceî străini, apoî cu atât maîmult se va întris ta pentru ale sale proprii- Cel ce lăcră

mează pentru greşalele altora, de sigur câ nu va trece cuviderea pe ale sale fâră să nu lăcrămeze, ba nicî cu vagreşi unul ca acesta a tâ t de iute . Dară ceia ce este maî

ti WR 14



OMILIA XVI

dureros, câ du pa ce ni se cere de a jeli astfeliil pe cei ce

greşesc, noî nu arătăm vre-o căinţa nici chiar pentru pro priile nostre g re şale, ci pgcătuim fâ ră sâ sim ţim vre-oremuşeare, şi ne îngrijim mat m ult de ale altora, de cât deale nostre p& ate proprii. De aceia noî ne bucurăm cu o bucurie prostească, cu bucuria lumeî care iute se stinge,şi care zămisleşce mii de supărări. Deci să ne întristam cuacea într istare care este mum a bucuriei, şi sâ nu ne bu-curSm cu bucuria care naşce într istarea. Să vărsăm lacrimicare împrăştie multă dulceaţa, şi să nu rîdem risul acelacare naşce scrişnirea dinţilor. Să ne întris tăm cu acea întristare, din care resare repaosul şi odihna vecînieă, şi sâ nucăutăm dezmerdările, din care se nasc multe dureri şi su părări. Să suferim puţin pe pâm ent, pentru ca să ne cîez-merdăm în ceriurî. Să ne întris tăm în aceasta viaţă vremelnică, pentru ca să ne bucurăm de repaosul cel vecinie.Să nu petrecem în zadar acest timp scurt, ca nu cumvasă suspinăm în acea viaţa fâră de sfârşit. Mu videţî voicâţi se întristează aicî din causa lucrurilor pămenteştîVînţelege acum, că şi tu eşti unul din aceştia, şi decî portăîntris tarea şi durerea în sufletul toti, hrănind u-te cu spera nţa celor viitore. Nu eşti tu maî bun de cât Pavel,nicî de cat Petru, carii nicî-o dată. nu s au bu cu rat de linişte, si curii au trăit în fome, in sete şi în golătate. Decîdt-ică voeşcî ca să te bucuri do bunătăţile de care se bucurăiî, de cs păşeşcî pe căi opuse? Dacă tu voeşcî de a înaintaspre acea cetate, de care iî s-au învrednicit, apoi păşeşce pu drumul care duce acolo. Drumul repausului şi al linişte!nu duce acolo, ci drumul scârbi lor şi al necazurilor. Drumul acela este larg şi îneăpătoriu, eară acesta strâmt.

Deci, iubiţilor, pe acest drum să călătorim, ca să neînvrednicim de viaţa vecînică, în Christos lisus Domnulnostru, căruia împreună cu Tatăl, şi cu Duchul Sfînt, se

cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi înveciî vecilor. Amin.

FINE.



T A B L A M A T E R I E I .

Pagi naViaţa şi activitatea Sf. Chrisostom......................I - X X X I XOMILIA I (Despre m ilo s te n ie ) .............................. 1 — 7OMILIA II (Idem) ................................................... 7— 17OMILIA III (Contra bogăţiilor) .......................... 17— 28-

OMILIA IV (P t i ţil l

sf. ioan gura de aur - comentariile la epistola catre filipeni

Documents