sf. ioan gur-â de aur - comentariile la epistola c-âtre coloseni, i-ii tesaloniceni.pdf

7/24/2019 Sf. Ioan Gur-â de Aur - Comentariile la Epistola c-âtre Coloseni, I-II Tesaloniceni.pdf

http://slidepdf.com/reader/full/sf-ioan-gur-a-de-aur-comentariile-la-epistola-c-atre-coloseni-i-ii-tesalonicenipdf 1/346

I Ş l I I T H E S A L O N I C E N !A celui întru sfinţi părintelui nostru

IOAN CHRISOSTOMA r c h î e p i s c n . p u l C o n s t a u L i n o p o l e i

Tradacere, din limba elină ed iţia do Oxonia, 1 855

A t c i i i f i i . ’l 'h e o d o s t ie A t l m n a s i i iF*;uit*enni) Preciist?j îvl£ire tfîu Horn an

BUCUREŞTIAtelierele grafice I. V. SOCECCJ, strada Berzei, 59

1905



C O M E N T A R I I L ES A U

EXPLICAREA EPISTOLEI CĂTKA COLOSEXIA cel ni între sfinţi Pă rintelu i nostru

IOANCIIKISOSTOiVt

A r c f i i c p i s e o p t U C o n s t a n t i n o p o l e i

O M I L I A I

„Pavel A posto l a l lu i l isu s C hr is tos p r invoea lu i Dumnezeu, ş i Timotheiu f ra te le , celorce s u n t în Colosfe s fin ţilo r şi c re d in c io şilo r fr a ţiîn t ru C hr is tos , c l ia r vou ă şi pace de la D u m -n e z e u ta tăl v o s tru £‘ (Gap. 1, Vers. i şi. â).

Toate sfintele epistole ale Ini Pavel ce sunt tri-mise bisericilor pe când el era legat şi întemni-ţat, precum e cea cătră Efeseni, cea cătră Filimon,cea cătră Timotlieiu, cea cătră Filippeni, şi precumeste şi cea de faţă, căci şi aceasta a fost trim isă

pe când el eră legat, de oarece sciiinduîe zicea,: „R ugânduvă îm preună şi p en t ru no i, ca D um nezeusă desch idă nouă uşa cuvân tu lu i , să g ră im ta inalu i C hriştos , p e n tru care s u n t şi leg at" (Cap. 4,3), toate aceste epistole, zic, au în ele eevâ. mai multdecât celelalte. Epistola de faţă mi se pare că este sorisăi



4 OMILIA I

în .urma celei cătră Romani. Pe aceea a scris o mai’nainte d© a verifia, pe Romani, iară pe aceasta a scris oattpă ue deiâ îi văzuse şi pe când se găsiâ pe ia sfâr-şitul prediQei^'Sale. Iară aceasta se învederează pe acolo,ea m epitetoia cătra Ţ^nimon {Vers. 0} unde intervine

psosrs ţâniiiud iSfi®.: «i'Pi'tiîJiiUî şi eu P a v e i o.SxrâSHU$£ ta ră în Sjjfetpla de 'faţă * se vede printre portătorn ei figurând şi Ouisim, piv.enm zice : „ îm pre ună,cu Onisiro. c re d in c io su l şi iu b itu l fra te" (Cap. 4,9), numinclui credincios, iubit şi frate. P en tru care şizice el cu curaj în această ep istolă: „D e veţi rem ân ea în tru c re d in ţă înte m eia ţi şi întăriţi, şine m işca ţi din nădejd ea E va ng he liei , care aţiauzi t , ceeace s’a j i ropovedui t în t ru toată z i-d ire a cea de s u p t c e r iu . . ." (Cap. 1, 23), deundese vede lămurit, ca deja predica avusese un timp în-delungat. Deci această epistolă este înaintea celei căirâTirtiotlieiu, de oarece când a scris’o pe aceea el se găsiâaproape de sfârşitul călătoriei sale îti această lume,căci z ice: ,,Că eu ia tă m ă je r tf e s c 1' (II Timotheiu4, 6), pe când faţă de acea cătră Filippeni este scrisămai în urmă, fiindcă pe atunci se găsi a el legat pen-tru prima dată în Roma.Şi pe ntru ce zic eu că aceste epistole scrise în le-gături au ceva mai mult deeât celelalte? Precum ungeneral biruitoriu se găseşte în mijlocul trofeilor, şide acolo scrie împăratulu i,’ toi aşa şi Pave! face, căciştiâ el că legăturile lui e mare lucru. Când ol scrielui Filimon Mpe ca re lam n ăsc u t în le g ătu rilem e le w (Filimon 10), o zico aceasta pen tru ca noi sănu ne scârbim în strâmtorări, ci încă să ne şi bucurăm.Aici se g&siă Filimon, do vreme ce pe când în epistola

călra. Filimon. (Vers. 2), scriindui zicea: „Şi lui Aiehip o sta şu lui n o stru celui dim p re u n ă"—, aici, înepistola cătră Coloseni zice : „ Ş i z iceţi lu i A rc h ip 11.{Colos. 4, 17). Eu cred că acest Archip avea un roloarecare în biserica Colosenilor.

Deci Apostolul Pavcl cu văzuse pe aceşti Coloseni, nici pe Romani şî nici pe Ebrei, pe când le sciiâ.Cum că nu văzuse pe Romani şi pe Ebrei mai ’naintede a le scrie, se învederează din m ulte pasaje, însă că



OMILIA 1 5

nu văzuse pe Coloseni ascultă ce spune e l : „Ş i c â ţi

n ’au v ăzu t fata m ea în tr u p “ şl iarăşi: „Ca d e şisu n t ou t rupu l d epărta t , da ră cu du ch u l îm preu năcu v o i s u n t“ (Col. 2, 1. 5). Astfel deeî ştia el bineC& prezenţa lui eră de muixă import,aii,ţ;!t peste tot lo-cul, le sa chiar absen t fijnq.. e,t ou îp'.yetâ a ii aîragt;atenţiunea necontenit asupra sa, ca şi cum ar ii fost pFfezent, Şi când pedepseşte pe cel ce acurvit, priveştecura el se'constituie ca prezent la judecata vinovatului:„Eu dară nef î ind Ia voi cu t rupul , iară cu duch ul f iind acolo , ia tă am jud ec at ca cum aşi fi

do fa ţă“, şi iarăşi: „V oiu ve ni c u râ n d la voi, deva v rea D om nul , şi yo iu cuno aşte nu cu vâ n-tu l c elo r ce s ’au sem eţit, ci pu te ro a “ (I. Corinth.5, 3. 1,19), şi iarăşi: „N u n u m a i câ nd su n te m defată la voi. c i încă ma i v âr tos câ nd nu su ntem "(Galat. 4, 18).

„ P a vei apostol al lu i l i sus Christos prin voea lu i Dumnezeu*1. Este demn ca să spunem, şidespre subiectul acestei epistole, dupre cum îl găsim

în cuprinsul ei. Care este acest subiect? Aceşti Co-loseni credeau câ prin îngeri se apropie de Dumnezeu, pe lângă care mai aveau şi alto multe obiceiuri Iudaiceşi ethnice. Aceste obiceiuri şi credinţi apostolul lecombate şi Ie corectează. Pentru aceea începând epistola.zice: „Prin voea lui Dum nezeu11, lată că şi aici pune particula „ P rm “. „Şi Timotheiu fratele", zice.Aşâ dar şi acesta este apostol, şi deci eră drept caşi pe dânsul să’l facă cunoscut lor. „Sfinţilor celor din Oolose“, zice. Cetatea aceasta erk în Prigia, cu

apropiere de Laodicia. „Şl credincioşi lor fraţi în* t r u Christos". «De unde zice, ai devenit sfînt? spu-nemi. De unde te numeşti credincios? Nu oare c iteai sfinţit prin moartea Iui? Nu oare câ crezi înChristos ? De unde ai devenit frate ? Căci nu teaiarătat credincios nici în fapta, nici în vorbă şi niciîn succese. De unde ţi s’au încred inţat, spunem i,atâtea misterii? Oare nu prin Christos şi pentru Chrisţos?» „C h ar vouă şi pace dela Dumnezeu Tatăl nostru". De unde e charul ? De unde pacea? „Dela



6 OMil.IA. I

Dumnezeu Tatăl nostru" zice, deşi aici nu punenumele lui lisus'). Acum eu voiu zice cătră eei ce defaimă pe Duchul : de unde vine că D umnezeu estenumit Tatăl servilor? Cine a făcut aceste lucruri mari?Cine tea făcut sfînt? Cine credincios? Oi ne tea făcutfiu a.1 lui Dumnezeu? Cei ce tea făcut demn de cre-zut, aceia este cauza care a încredinţat ţie toate aeestea.Căci noi suntem numiţi credincioşi’ nu numai pentruCă credem, ci şi pe ntru că ni s 'a încred inţat de Dumnezou taine, pe care nici îngerii nu leau ştiut mai’nainte de noi. Insă acestea suni. indiferente lui Pavelea sa Ie înşire în acest mod.

„Mulţumim lui Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru lîsus Christos" (Vers. 3). Toate acesteacred că lea raportat numai la Tatăl, pentru ca nu deo-dată să ie pună înainte pe Dumnezeu Cuvântul. „T ot-d ea un a pe n tru vo i ru g ân d u n e“ , adică nu numaimnlţâniincUii, ci şi p rin rugăciuni necontenite el îşiaratâ iub irea sa cătră dânşii, şi că ch iar şipe acei pecari încă nui văzuse, el îi avea veşnic în inima sa.

,, A uzind cre d inţa vo astră cea în tru , C hr is toslis u s " (Vers. 4}. Mai sus zicând „ D o m n u lu i n o s tru " ,

aici explică fraza ca şi cum paro că ar zice «acestaeste Domnul nostru, iară nu servii». „ C h ris to s lis u s " ,nume care sun t simbole ale binefacerei Duttmezeeşti,dup re cum zice evang helistul: „Că acesta : ya m â n -tui pe poporul său de păcatele lor" (Matb. 1,21).„A uzind c re d inţa vo as t ră cea în t ru 1C hr is toslis u s, şi d ra g o ste a c are av eţi ea tră to ţi sfinţii".Deja prin aceste cuvinte îi iamiiiarizază. Epafrodit este *care l’a pu s în cunoştinţă despre progrese le.lo r, iarăepistola aceasta lea trimis’o prin Tichie, căci Epafroditera reţinut pe lângă dânsul. „Şi d ra g o s te a " zice,ca re o av eţi c ătr ă to ţi s fin ţii" , adieă nu numai cătrăunul, şi cătră altul nu , ci cătră toţi, prin ..urmare şicătră noi. „P en tru năde jdea cea g ăti tă v o u ă înc e r iu r i“ (Vers. 5), Aici vorbeşte de bunu rile .viitoare,şi pentru ispitele ce întâmpinăm pe pământ, că adică

') E diţ iune a pe. care a avsit’o în vede re Sf. Chrisosi.Qin, nu aveii adaosul dela finea pasajului „ji Dom nul lîsus-Chris to s^. (Trad ),



OMILIA I 7

să. nu căutăm repausul aici. Şi ca sâ t i u zică cineva:apoi care e folosul dragostei cătră sfiinţi, dacă noi s u n -tem ispitiţi şi necăjiţi? «Ne bucurăm, zice, că vă câşti-gaţi mari bunătăţi în eemiri». „ P e n tru năd e jd e a ce ag ătită v o u ă î n cR.ri.rjri, .rare aţi a u z it m a i ’n a in teîn tru o u vâri tu l a d ev ăru lu i* . Aici cuvântul este în -ţepătorii?, ii.;]ie.;!, .uvâtid rauit timp d© când auzise; ouyântul adevărului, ii totuşi îşi schimbase părerea. „In-tru cu vâ ntul ad ev ărulu i E va n g h el ie i '1, căci evan-ghelia mărturiseşte adevărul, şi într’ânsa nu este min-ciună. „ E v a n g h e li e i11. Nu zice cuvântul predicei, ci

al evangheliei, amintinduli încontinuu binefacerile luiDumnezeu. Mai ’ntâiu îi laudă şi după aceea li aminieşte de acestea. „O ar e e ste de faţă la voi, p ru r m şi în toa tă lu m e a 11 (Vers. 6). Iată că aici livorbeşte eu graţii. Cuvântul „d e fa ţă“ îl întrebu in-ţează îu mod metaforic. «Nu a venit numai şi apoi s’adus (evanghelia), ci a rămas acolo». Apoi fiindcă ceimai mnlţi se încurajazâ când ştiu că au m ulţi tovarăşiîn credinţele lo r religioaso, de aceea apostolul adaoge :^ p re cu m şi în to a tă lu m e a 11, adică pretutinden e

este de faţă, pre tutindene stăpâneşte, pretu tindene segăseşte „Şi este fâcând roadă şi crescând pre-cum şi în tr u Voi‘f. Făcând roade pentru faptele

bune si crescând,încât pe mulţi adum breşte şi ’i sp ri- jine. Căci şi printre plante se întâmplă aşa, că atunci planta devine stufoasă, când trunchiu l ei este sprij in itşi înţepenit bine. ..P re c u m şi î n tr u v o i“ , zice. Aiciel din capul locului adresează laude auditorului, caastfel chiar silit hi ud de împrejurări, sâ nu se dep ăr-teze de credinţă. „D in z iu a în ca re aţi a u z it11 adică

«aceasta e de adm irat, că iute v ’aţi alipit şi aţi crezut,şi imediat dela început, chiar aţi arătat roadele cre-dinţei». „D in z iu a î n c a re aţi’ a u z it şi aţi c u n o s-cu t d a ru l lui. D um ne ze u în tru a d e v ăr11. Nu învorbă, zice, nici în înşălăciiine, ci în înseşi faptelevoastre. Deci aceasta spune el prin expresiunea „fă-cân d road ă*', adică semnele şi minunile ce le săvâr-şiţi; căci de îndată ce aţi primit cuvântul evangheliei,imediat aţi cunoscut şi charul lui Dumnezeu. Aşâ. dară,



8 OMILIA I

când imediat după primirea ch ar ului aţi a rătat şi pu-terea acelui cliar. prin faptele voastre, apoi cum să nufie acum urâeios lucru de a nu crede ? „ P re c u m v ’aţişi învăţat de la Epafrâ, iufeitui ce l d impreunăslugă OU ' H O (Vers. 7). Acesta predicase evangheliaIa Oalo seni, .şî deia da ti şui prim ise ii şi credinţa cre-ştinească. Drept aceea şi apostolul voind a învederademnitatea bărbatului, zice „c el dim p re u n ă slu g acu n o i “ .

„C are es te c red inc ios pe n t ru vo i s lu j ito r

al lui Oh.rist.os, ca re nia şi a răta t n o u a d ra -g o ste a v o a str ă în tr u duch ul*' (Vers. 8). «Nu vă în-doiţi, zice, despre nădejdea viitoare, vedeţi lumeatoată întorcând use la credinţă. Şi de ce să vorbim decele petrecute cu alţii? când şi’fâră acestea sunt su-ficiente cele co s’au petrecut cu v g i înşivă».

„Aţi cu no scu t daru l Iu i D um neze u în t rua d e v ăr “ , adică în fapte. Aşâ. dară apostolul ade-vereşte două lucruri: că evanghelia se făcuse cu-noscută în toată lumea, şi că crezuse în ea şi aceşti

Coloseni. Şi nici că so poate crede că altfel erau lucru-rile, şi altfel i lea spus Epafrâ. „C are este c re d in c io s1*zice, adică adevărat. „O are nia a răt a t n o u a d ra -go stea v o as tră în tru D u ch u l“, adică dragostea voa-stră cea duchovniceascâ cătră noi. Dară dacă acestaeste slujito r al lui Christos, cum de spuneţi câ prinîngeri vă apropiaţi de Dumnezeu? „C are nia a răta tdra go stea v o a stră în tru D uch ul*. Aceasta este dra-gostea cea sigură şi minunată, pe când celelalte aunumai num ele de dragoste. Şi su nt mulţi cari au dra-goste de feliul celor de pe urmă, însă aceasta nu estedragoste, şi de aceea iute se şi nimiceşte.

*) Sunt multe cauze, care nasc prietenia sau dra-gostea. Dragostea cea urioioasă. o vom trece cu ve-derea, căci nimeni dintre noi nu va spune că nu estedin acele murdare, — dară de voiţi vom pune la mijlocdragoste le acele natura li şi vitale, sau relative la viaţa

') P artea morală . Despre dragostea corporală şi spirituala, şi că cea spirituală este cu mult mai sigură. Despre recunoştinţă şi

no recunoştinţă. Desp re reutate şi de spie e lei moşi nă (Veron).



OMILIA I 9

noastră. Dragostele vitale sunt de acestea: a câştigat

cineva uu prieten, care a fost prieten şi al p&r in ţi lo rsăi, a luat parte la masa sau la călătoria sa, este m e-gieşă! său, sau a avut vjr’an bine de !a e!, ■ s\mt fru-moase şi acestea: .sau câ este de aceeaşi meserie eueE, — deşi o astfel. <io 0 ra.<?Osrenft eşte sincera, o&cl con-ţine în ca oarecare invidie şi. gelozie. Dragostele n a-turale sunt: Dragostea tatălui cătră fiu, a fiului cătrătată, a fratelui eătra frate, a bunicului cătră nepot, amamei cătră copii, şi de voiţi şi a femeei cătră bărbat,căci şi acestea sunt vitale şi pământeşti. Aceste dinurmă se pare că sunt mai aprinse decât celelalte, şi

zid oă se pare, căci de multe ori sunt învinse de celedintâi. In adevăr, că, câteodată prie tenii s’au arătatmai sinceri decât fraţii, decât fii şi decât părinţii, câte-odată cel născut n’a ajutat pe născătorul său, pc câ,nd poate cel ce nici nu l’a cunoscut măcar, l’a ajutat.

Dragostea cea du chov ni ceaşcă însă, este mai pre su sde toate celelalte dragoste, căci ea ca şi o regină stă- pâneşte pe celelalte, şi are o faţă strălucită. Nimicdin cele pământeşti nu o naşte pe ea, după cum pecelelalte; nici obiceiul, nici binefacerea, nici natura,nici timpul, ci se pogoară de sus din cer. Şi de cete miri, dacă ea n’are trebuinţă de binefacere, dacăchiar şi când este atacată ea nu se <3ă în laturi? Gutu.că această dragoste este cu mult mai mare decât cele-lalte, ascultă pe Pavel când zice: „Aşi fi. poftit euînsumi a fi anathema dela Christos p e n tru fraţii m e i“ (Romani, 9, 3). Oare părinte ar pofti aceasta, casă fie dat anathemei şi să se găsească în rele ? Şi iarăşi:„Dorinţă a v â n d a m ă slob oz i şi îm pre’un ă ouChristos a fi, m ai b ine cu mu lt m a i vârto s11

(Filipp. 1, 23. 24). Care mumă ar vorbi şi ar alegeaceasta, ca adică sa treacă cu vederea pe copiii sâi?Şi iarăşi ascultă1 pe dânsul când zice : „Iară noi, fraţi lor, răm ân ân d si r i m ani de cătră voi p e n tru u ntini]), cu fala, nu cu in im a" (I. Tesal. 2, 17). Aiciun părinte fiind insultat de fiul său rupe dragostea ceo avea, pe când acolo niciodată, ci aleargă în ajutorul

până şi celor ce’l lapidează, şi li face bine. Deci nimicnu e atât de puternic ca legătura dragostei duchovniceşti. Cei ce devine prieten cuiva în urma unei sufe



1 0 OMILIA. I

rinţi îndurate., dacă acea suferinţă, nu este în tr ’una, va

deveni duşman: tel ce este nedeslipit de un altul dinobiceiu, când obiceiul va conteni, se va stinge şi prie-tenia lui. Femeea iarăşi, dacă a survenit vreo ceartă,. Vj|a. ]£ sat: bărbatul şi a rn ot leţrâtura dragoste i; deasemenea şi fiul dacă. vede că părintele său trăeştetimp îndelungat şi nu’i poate moşteni mai curând, seîngreuiază.'

Ei bine, nimic din acestea nu se petrece undeeste dragostea dnebovnicească; nimic din acestea nu onimiceşte, fiindcă, nimic din ele nu o nasc. Nici timpul,nici distanţa, nici suferinţa, nici auzirea clevetirilor,

nici mânia, nici insulta şi nimic în tine nu se poatefurişă unde este această dragoste, şi nici nu o poatenimici Şi ca să. afli că este aşa, vă voiu spune de Moisi,că deşi’erâ lapidat de cei de un sânge cu el, totuşidânsul se ruga lui Dumnezeu pentru ii. Care tata ar 'fi făcut aceasta pentru fiul lapidator, şi oare nu l’ar tilapidat şi el ia rândul său?

Deci, iubiţilor, sâ căutăm de a avea dragostea duchovniccască, căci aceasta este puternică şi nu se nimi-ceşte. Să nu umblăm după dragostea aceea care s b capătă din ospeţe. De altfel chiar suntem împiedicaţi

de a introduce la ospeţele noastre pe cei ce vâneazăo astfel de dragoste, căci ascultă ce spune Christos înevanghelie: „Când fac i prânz sau c ină, nu chieraă

p rie te n ii tăi, n ic i fraţii ta i, n ic i ru d e le ta le , n ic ivecini b o g a ţi . . . c i chiam ă săraci i, n ep utin cio şii ,şch io p ii şi o rb ii“ (Luca, 14, 12. 13), şi cu drept cu-vânt, căci mare plată vei avea pentru aceasta. Dar nu

poţi, sau îţi este disgustător de a cina cu şchiopii şiorbii, şi în fine îţi vine g reu acest lucru ? Bine,"nuface nimic, căci nici nu este nevoe de aceasta. Chiar

dacă nu’i pui la masă lângă tine, trimiteli cel puţin bucate dela masa ta. Cel ce chiamă pe prieteni, nu fa6eun lucru mare, şi plata ’şia primito aici; pe când celce chiamă pe infirm şi pe eărac, pre datornic pe Dum,nezeu. ’

Să nu fim supăraţi dacă nu luăm răsplata aici, cidin contră, să fim supăraţi dacă o luam. Când ornulrăsplăteşte, Dumnezeu nu’ răsplăteşte, ci numai câ^domul nu'răsplăteşte, atunci Dumnezeu răsplăteşte. Aşa-dar să nu căutăm de a face bine celor cari sunt în



OMILIA I u

stare de a ni răsplăti, şi nici să facem binele în spe-

ranţa de a avea răsplată dela dânşii, căci o astfel de judecată este uşoară. Pe prieten dacă ’l chierni, p lă-cerea o ai până seara. De aceea o astfel de prieten ieşs şPârseştfl mai intf». Hşnâ.t banii 9 goni şi ţi şi. cheltuiţicu acel ospăţ, pe când dacă chiemi pe’ infirm şi pesărso, plăcerea nu se pimdo mciodată, pentru că ai cadatornic pe Dumnezcy, care ştie şi nn uită niciodată.Apoi câtă prostie de a zice ca nu poţi şedea la m asăcu săracii. Ce spui? Este necurat şi zoios? Spalăl şiadă1 la masa ta. Are haine zoioase? Şterge1 şi dăihaină curată. Nu vezi cât de mare câştig ai? Christos

prin aceasta îţi stă de faţă, şi tu încă te ocupi deaceste lucruri ’ miei ? Ai ebieraat la masă pe îm pă-ratul, şi ta te ruşinezi de aceştia? Fie de faţă douămese, din care nna sâ aibă orbi, şchiopi, ciungi, cumâna sau braţul beteag, desculţi, îmbrăcaţi cu o sin-gura haină, şi’ aceea flenduroasă, —iară cea de a douasă aibă stăpanitori, generali, guvernatori, funcţionarisuperiori, îmbrăcaţi cu haine preţioase şi încinşi cu cingâtori aurite. Apoi pe masa săracilor să nu se găseascănici vase de argint, nici vin mult, ci numai atâta cât

e deajuns de a veseli inima omului, iară paharele şicelelalte obiecte să fie de sticlă, — în timp ce pe masa bogaţilor toate obiectele să fie de arg in t şi de aur, iarăsemicercul .( ţusuntXtov = în formă de semicerc, în form ălunei în creşterea ei, în forma literei C), să nu poată,fi purtat de un singur servitor, ci deabea doi tineri săl

poată mişca. După aceasta apoi vasele de pământ pentruapă să fie aşezate în rând 111 aşa mod, ca să strălu-cească mai mult ca argintul; fie încă semicercul aco-

perit peste tot cu un acoperăm ânt fin. Fie aici apoi

mulţi servitori, îmbrăcaţi cu haine nu mai pre jo s dea le invitaţilor, vestminte strălucite, zic, purtând nă-dragi persieneşti, frumoşi la vedere, pentru că su ntchiar în floarea juneţei, plini de vigurbsitate şi corpo-lenţi,—iară la cealaltă masă fie numai doi servitori s impluîml>răoaţi, fie la unii bucatele scumpe, iară Ia ceilalţi deacelca care po t stinge foamea şi aducem ulţămire. O aream spus deajuns ? Oare amândouă mesele ’sun t pregă-tite bine şi cu p recishm e? Nu . cumva1lipseşte ceva?Eu nu cred, eâci am trecut în revistă şi pe cei chiemaţi Ia masă, şi luxul vaselor ,şi a aşternuturilor şi a

bucatelor, şi chiar dacă poate am trecut, ceva cu ve-



1 2 OMILIA I

derea, în trecerea timpului vom afla. Aide, deci, ea după

te fiecare masă vi s’a pus înainte sub forma cuvenită,să vedem unde aveţi să vă puneţi voi. Eu mă voiuduce ia m asa unde sun t orbii şi şchiopii, pe când dintrevoi cei mai mulţi poate, vor alege .pe aceea unde sunt:gen o fa) ii; p» arjeea uncie esfcv frumuseţa şi veselia. Vomvede?.. nare fHTV am,&r>fioii.a ars mai' multă molţămire, şi nu vom examina de loc cele viitoare, căci înaceastă privinţă stăpâneşte masa mea. De Ce? Peritrucăaceasta are pe Christos prin tre cei chiemaţi la ospăţ,iară aceea are numai oameni; aceasta pe stăpânul, iarăaceea pe servi. Deci nu vom vorbi de acensta, ci să

vedem care din două are mai mare mulţămire şi maimare plăcere chiar îa present. Dar şi în această pri-vinţa mai maro mulţumire are masa aceasta, căci aşedea la ea împ reună cu împăratul, simţi o mai mare

plăcere, decât a şedea îm preună cu servii. Insă să trecemcu vederea şî aceasta, şi să examinăm faptul în sine.Aşa dar. şi cei ou mine, cari am ales masa aceasta, negăsim în cea mai mare libertate şi veselie, vorbim îm-

preună şi suntem ascultaţi. Voi însă, tremurând şisfiinduvă, şi ruşinânduvă de cei ce sunt la mas;i, nucutezaţi? nici chiar a întinde mâna, ca şî cum paro căaţi intra t în tr ’o şcoală de educaţmne, iară nu ia unospăţ, aşâ vă sfiiţi de dânşii ca de nişte stăpâni grozavi.«Oară, zici tu, nu se găsesc ii tocmai aşk, ci se bu-cură de mare cinste». Şi cu toate acestea eu mă găsescîn mai mare cinste, căci la voi se vede mai mult luxul

predominând la masa unde staţi, iară vorbele voastresunt în şoapte ca a slugilor. Căci şi sluga atunci se

pune în evidenţă, când se găseşte alăturea cu stăp ânul;însă nu are atâta demnitate prin faptu! acesta, pe câtăumilinţă, de vreme ce şade acolo unde i se arată, şi

atunci el sufere cea mai mare umilinţă. Ceeace estaumilit atunci se pare încă mai umilit, când se punealăturea cu înălţimea, şi deci comparaţi un ea înfăţîşazăatunci pe umilit încă’ mai umilit, şi nicidecum maiînalt. Aşa şi voi când staţi alăturea eu aceea, vă arătaţiîncă mai umiliţi, iară nu noi. Noi vâ covârşim prin douălucruri: prin libertate şi prin cinste, cu care nimic nueste egal în mulţămire. E u aş prefera să mănânc pânegoală în libertate, decât mii de feluri de mâncări însclavie. „Mai b u n este os păţul cu legu m i spre dragoste, zice, şi spre prieteşug, decât viţelul



OMILIA I 1 3

de Ia esle c u v ra jb â w. (Prov. 15, 17). Ceeace ar vo rbi

aceia, voi sunteţi siliţi a aplaudă şi. nicidecum a re s- pinge, punânduVă astfel în rân du f părăsiţilor, ba încăşi mai răi decât dârzii. De ost, astfel «ste Iu xui; în faţalui vă sfiiţi şi vă pitulaţi, de unde rezultă cil .rfu vs hu ■curaţi de îuei o cinste. Prin urm are pa eâi d^ tunii; ţ stelipsită acea masă tle m ulţimi re, pe, atât f!e mult m asanoastră e plină de mulţămire şi de veselie.

Dar sâ examinam încă şi însăşi na,tura mâncărilor.Acolo chiar no voind cineva este totuşi silit de a beavin peste măsură, aici însă nimeni nu este silit de amânea şi a bea, dacă nu voeşte, astfel câ acolo deîa

început necinstea găseşte şi scoate mulţămirea din ca-litatea mâncărilor şi a băuturilor, iară din, satu rarea peste măsură se naşte desgustuL. Corpul nostru r.uatâta de. mult se vatâmă prin foame, pre cât prin saţiu

peste măsură. Mai uşor îl voiu moleşi şi slăbănogi p rinîmbuibare, decât prin foame. Astfel deci, foamea estemai suportabilă decât îmbuibarea, căci de foame poatecinevâ~Făbda şi douăzeci de zile, pe când dacă e de-

prins cu îmbuibarea, nici_ chiar două zile. Cu foamealuptânduse încontinuu cei de pe câmp, sunt totdeaunasănătoşi şi nu au nevoe de doctori, pc când cei îm -

buibaţi nu ar putea trăi dacă nu ar cliiema încontinuu pe doctori, ba încâ do multe ori nici nu ţin samă de poveţele lor.

Deci masa noastră are întâetatea pentru muiţămirea şi plăcerea ce o găsim acolo. Dacă se poate numicinste a fi cineva necinstit, dacă este plăcut ca fiind libercineva, să se supună altora, să se sfii as că şi să tremure,în loc să aibă curaj, şi în loc să se muiţămească custrictul necesar, ei să se îmbuibeze peste măsură şi săse cufunde în dezmerdări, ei bine, atunci masa noastră

este ou mult mai superioară aceleia. Dar apoi şi în p ri-vinţa cheltue lelor masa noastră este mai bună, căci pocând aceea este costisitoare, aceasta de loc. Darce? Oare masa aceasta este plăcută numai celor chie-maţi, sau că poate face plăcere multă şi celui ce adat’o ? Căci aceasta este ceea*ce noi căutăm în cazulde faţă. Cel ce a chemat la masa sa pe cei bogaţi, perude şi prieteni, s’a pregătit cu mult timp mai’nainte,şi a fost silit de a se îngriji de multe lucruri trebui-toare, nedorm ind nopţile şi în cursu l zilei neputând staliniştit de griji, ci făcânduşi în capul său fel do fel de



14. OMILIA. I

planuri, vorbind şi sfătuînduse cu bucătarii, cu solVagiiişi eu servitorii. Apoi sosind ziua botărîtă, l’ar putea

vedea cineva îngrijorat mai mult chiar decât cei ce vora se lup 14 în stadiu, ca nu cumva să se întâmple vr’unneajuns, nu cumva să fie criticat, nu cumva să’şi ca-

pete o i: acoiea mulţi acuzatori. ue l ce ohi&mă insă, iam a s a sa săracii şi infirmii, este scutit de toate acestesrn)\. nune masa ‘instantaneu, şi rtn se îngrijeşte cuiii uite zile mai 'nainTe. D a rşî după cină dacă vom ob-serva bine, vom vedea că. acela imediata pierdut mul-ţumirea dintâiu, pe când acesta o are în el, căci are peDumnezeu datornic, se nutreşte cu speranţe plăcute, şiîn ftece zi el întinde masa şi să ospătează cu stăpânul

a toate,. Mâncările de sigur că se consum ează, pe cândcliarul şi mulţămirea sufletească nu se consumă, ba încă. pe fieee zi el mai mult se bucură decât acei ce şiauîncărcat pântecele cu vin mult. Căci nimic nu" hrăneştespiritul atât de bine, ca o speranţă plăcută şi aşteptareacelor bune.

Să vedem apoi şi aite împrejurări, care se desfăşură ia aceste mese. L>a masa aceea se aud fluere,chitare, flaute şi celelalte, pe când aici nici o cântare ne- plăcută, ci numai im nuri şi psalmodii. Acolo sunt lăudaţidemonii, pe când aici Dumnezeu, stăpânul a toate. Ai

văzut cum masa aceasta este plină de char, iar aceeaîncărcată de atâ ta nerecunoştinţa şi nesimţire ? Căcispunerai: Dacă Dumnezeu este care te hrăneşte din bu-nătăţile sale, şi deci tu lui trebue săi mulţumeşti pentruca tea hrănit, apoi cum de introduci pe demoni în locullui şi lo r Ii mulţumeşti? Pentrucâ cântările acelea dinflaut nimic alt nu sunt, decât cântări drăccşti, in loc săzici: „M ulţum ese uţi stăp â n e “ sau „B ine cu v ân tateşt i D oam ne, că m ’ai h răn i t pre m ine din b u -n ătăţil e ta le “ , tu, ca şi un câne necinstit, nuţi aduci

aminte de aceasta, ci introduci pe demoni? Dar apoichiar cânii, fie că ar primi ce vă, fie că nu ar primi,totuşi se gud ură pe lângă stăpân, pe când tu nici aceastanil o faci. Cânele chiar de nu ar primi nimic dela stăpân,totuşi îl gudură, pe când tu şi după ce ai primit încălatri asupra sa! Cânele apoi chiar de ar primi ceva

“dela cei străini, nici prin aceasta încă nu’şi domoleşteura asupra lor, şi nici că poate fi împrietenit, iară tudeşi ai suferit mii de rele dela demoni, totuşi îi intro,duci la masă, aşâ. că de două' ori eşti mai rău decât



OMILIA I J 5

cânii. Şi e bine că am amintit acum de câni, ca com paraţiune eu cei ce mulţumesc iui Dumnezeu numai

atunci, când primesc vreo binefacere dela e l !Ruşinaţivâ, vă rog1, de câni, cari deşi rupţi defo.ime, gudură în ea pe stăpânul lor. Dumnezeu este ca reini iiăi'ăiăşic ciiii ti iii1urî ie sale, mi totuşi când auzi cildemonii uneltesc ocva contra mântuire! tale, tu !aşi pestăpânul imediat şi te i:prupii do ‘ O ! nenorocitul©şi mai fără mluto decât Cânii. «D;vr au, doi, femeile pu-

blice (itopvai) oarecare şic şi plăcere privite». Ce plăcere?sau mai bine zis, ce necinste nu au ele? Casa ta a de-venit aşa dar loc de curvie, de nebunie şi de spur-

căciuni, şi tu nu te ruşinezi de a numi aceasta plăcere?Dacă crezi că î i este perm is de a uza de femei p ie r-dute şi a transforma casa ta într’un local de curvie,tăvălindute ca şi porcii în noroiu, ei bine, ruşinea şidesgustal izvorît de aici, va fi cu mult mai mare decâtorice pi acere. Dacă însă o faci aceasta numai în a pa-renţă, 'ia tă că şi de aici izvorăşte o durere mare, căcidacă privirea nu este o plăcere, presupunând că temărgineşti aici, totuşi pofta devine mai mare, văpaeace arde în tine mai grozavă încă. Şi poate voeşti aşti şi sfârşitul ? Aceia se ridică dela masă insolenţi

şi iritaţi ca nişte nebuni şi smintiţi, şi mai de fâs decât'sclavii,"căci în timp ce servitorii pleacă de acolo sobrişi cu mintea întreagă, ii pleacă beţi. V ai! ce ruşine .Aici însă, nimic de acest fel, oi ridicând masa cu laudeşi mulţămiri ad resate lui Dumnezeu, ii se duc acasăscutiţi de orice ruşine, de orice acuzaţiune. Aşa darvei vedea pe aceia că se găsesc îa interio rul lor dupăcum aceştia se găsesc în exterior, adecă orbi, infirmişi şchiopi; adecă ce fel sunt corpurile acestora, aşasunt sufletele acelora, umflate cadeidropică şi schimo-

nosite, căci aşa este lipsa de minte. După petrecere apoivine slăbănogirea şi oboseala generală, căci aşa este beţia, ea face pe cei sănătoşi şchiopi şi schilozi. Veivedea pe aceştia apoi că au 'sufletele lor curate, s tr ă-lucite şi împodobite, după cum sunt corpurile acelora,căci ii trăcsc în mulţămire, nu caută nimic mai m ultdo cât strictul necesar, ii filosofează aşâ zicând, şi segăsesc în toată liniştea şi curăţenia sufletului.

Acum să vedem care este’sfârşitul atât aici, cât şiacolo. Acolo este petrecere desfrânată, ras drăcesc,

beţie, glume urieioasc, vorbe murdare, ca să se facă



1 6 OMILIA 1

plăcerea acelor femei desfrânate, pe când aici este filan-tropie şi bunătate sufletească. Cel ce a chiemat la masa

aceia, a. fost stăpânit de slavă deşartă, pe când cestălalt a fost inspirat d6 filantropie şj.de bunătatea spiri-tuală. H ai a aceea ;ifost da iii din slavă tfeşartâ, din ră-

pire ;şi furtişag, pe £ând aceasta din filantropie ; aceea,y'îâfţcste. după cum am a îs. în prosK0. în nebunie şiin siupofacţic, v'<iCî acestea sunt odraslele slavei (i ■şarte, — iară aceasta în nmlţămiri şi s lavă adresate luiDumnezeu. Dar apoi şi lauda oaminilor este mai maro

pentru această din urmă mastî, pe stăpânul celei dintâiuîl vorbesc de rău, iar pe al acesteia toţi, chiar şi ceicari nu s’au îndulcit din ea, îl laudă şi’l consideră de

părinte obştesc. Dupre cum se petrece cu cei nedrep-tăţiţi, căci sufăr deopotrivă şi cei ce n'au i’ost nedrep-tăţiţi şi cu toţii consideră de duşman pe cel ce a ne-dreptăţit, tot aşă şi cu cei ce nu au participat la masaaceasta, căci şi aceştia laudă şi admiră deopotrivă eucei ce au participat pe cel co a dat masa. Acolo predominează invidia, aici îngrijirea părintească şi mulţâmirise aud din partea tuturor.

Toate acestea se petrec aici, dar acolo când vaveni Christos, acest din urmă va sta de faţă cu multcuraj înaintea lui, şi va auzî întreaga lume acele cu-

vinte rostite de el: „În se ta t m ’ai v ăz u t şi m ’ai adăpat, flăm ân d şi m ’ai h răn it, go l şi m ’ai îm b răc a t’1 (Math. 25, 35 şi urm.) şi de acestea, pe cândacela va auzi contrariul: „slugă vicleana şi leneşă'".(Ibid. 26) şi celelalte, şi iarăşi: „ V ai ce lo r ce dorm.în p a tu ri d e elefant, şi se resf aţă în tru aşternu turi le lor, . . . celor ce be au v inu l s tre cu ra t şise un g cn m i ru r i le cele m a i de f r ân te . . . caşi cum ar s ta au socot i t, şi nu ca cu m ar fu g i“ .

(Amos 6* 4—6).AGestea, iubiţilor, nu vi s'au spus fără scop, ci ca săvă schimbaţi părerea şi nimic să nu faceţi fără folos.«Dar ce ? iată că eu fac şi aceasta şi aceea», acestaeste răspunsul multora şi multă vorbă fac de aici. Şi cetrebu inţă e, spunemi, ca fiind posibil de a face totu lspFQ iofbs, tu să întrebuinţezi unele iară vreo necesi-tate şi să cheltueşti în zadar, iară pe altele cu necesi-tate? Spunemi: dacă semănând a iaru nca o parte de să-



OMILIA I 1 7

mânţă pe piatră,, iar altapep ăm întbun, teai mulţămi oarea spune; nu vatăm* eu nimic căam aruncat o parte pepiatră, i a r e ea1 aHă p e p 8mânt b u n ? D e ce nu ai aruncato toatăîn pământ bun? De ce îţi micşorezi câştigul? Când aduni bani nu zici aceasta.ei dintoa,tft părţile adiiî'M ; când împru-muţi nu zici, de ce .^ împrumut eu o p&rse pe eel lipsiri şicu o parte pe cei eu riijjîcace, ci toi,ui im pruni aces-tora, pentru că ştii că ai câştig, iară în cazul de faţa,unde atât de mare este câştigul, nu zici aceasta Aşadar nu vei încetă, a chieîtui în zadar? «Dar, zici tu,are şi aceasta câştigul său». Care? Spunemi. «Se în-

tăreşte prieteşugul», zici insă nimic nu poate ii mairece ea prietenia acelora, căpătată dela ospeţe şi pe treceri;aici se zămislesc mimai prieteniile părăsiţilor. Nu insultăun lucru atât de admirabil, voiu să zic dragostea, nicinu spune eă rădăcina ei poate ti egală cu a aceleia,izvorîtă. din petreceri şi ospeţe. După oum când uncopac are rădăcina ca aurită şi ea pe trele cele preţioase,nu vei spune că are astfel 'rădăcina de la natura sa,ei este provenită aşă din cauza putregaiului, tot aşafaci şi tu, căci chiar de s’ar naşte prietenia din ospeţe,totuşi nimic nu poate fi. mai rece ca astfel de prie tenie.Cel ce ohi^ltueşte în dreapta şi în stânga pe astfel deospeţe, chiar de a r chieltuî cât de mult, nimic mare oufoloseşte, pe când cel ce chieltueşte totul la meselesăracilor, chiar puţin de ar fi chie’ltuit, totuşi a făcutmare lucru, căci ceeace se caută nu este de a da raultsau puţin, ci casa dea nu mai puţin de propriele sale pu -teri. Să ne gândim la cel cu cinci taîanţi şi la cel cudoi, sâ jie gândim la văduva care a pus în corvanâ ceidoi fiieri, să ne gândim la văduva de pe timpul luiElie. Nu a ^is văduva eea cu doi fîleri, «şi ce vatămă

dacă voiu oprî un filer pentru mine şi numai unulvoiu pune în corvanâ», ci ea a dat tot ee avea, iarătu deşi te găseşti într’o aşâ. imbelşugare, totuşi eştimai sgâreit decât aceea.

Deci sâ nu neglijăm, iubiţilor, de mântuirea noastră,ci sâ facem milostenii, căci nimic nu este mai bunlucru ca milostenia. Despre acest adevăr ni va arătatimpul viitor, ceeace de altfel ni probează şi cel

prezent. Să vieţuim în slava lui Dumnezeu şi să facemceeace voeşte el, ca astfel să ne învrednicim bunurilorfăgăduite nouă. Cărora fie a ne învrednici prin eh arulşi filantropia Domnului nostru lisus Christos, căruia

7 4 4 3 1



18 0>1 LI.IA. I!

împreună ou Tatăl şi ou Sf. Ducii s& cuvine slava, stă-

pânirea şi cinstea, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.Amin.

OM ILIA A I i ,

. .Drept accea şi noi, din care zi am auzit,nu înce tăm p en t ru vo i ruga nd une şi ce rând casa v a um pleţi de cu n oştinţa voei lui, în tru toată

înţeleg ere a a i înţelep ciu ne a du ch ov ni ceaşcă, casâ um blaţi vo i cu vredn ic ie D om nu lui spre toa tă

p lăce rea , în tru to t lu c ru l b u n făcând roadă, şicre scâ nd sp re curiost inta lui D u m n ez eu 11 (Cav.i , 9. 10).

«Drept aceea» zice, adecă «fiindcă am aflat desprecred inţa şi dragostea voastră, fiindcă avem speranţe

bune şi suntem deplin încredinţaţi că aşa veţi fi şiîn viitor». După cum se întâmplă şi în războiu, câ

aţiţâm mai mult pe ostaşii aceia, cari sunt aproape de biruinţă, to t aşa face şi Pavel cu aceşti Coloseni, cândîi îndeamnă ea să. continue în sporirea faptelor bune.„Din care z i am auzi t , z ice , nu încetăm pentruv o i ru g â n d u n e 11. Nu numai o zi, nici două sau trei,ci în totdeauna. Atei arată dragostea lui cătrâ dânşii,în aoelaş timp lasă a se înţelege că ii încă îi’iau ajunsla capăt, căoi vorba „ca să vă timpleţi" aceasta în-vederează. Acum tu priveşte înţelepciunea acestui apo-stol, căci el nu ziee eă dânşii sunt cu totul străinişi lipsiţi de adevărurile evangheliei, ci numai căli mailipseşte ceva, eeeaee probează expresiunea „c a să vau m p le ţi11, ca şi cealaltă expresiune „ sp re toa tă p lă-cerea; în tru tot luc ru l b u n '1 aşa că chiar şi expresiunea „ toa tă" sau „ în tru to t“ ce o vedem des pusă,este ea o mărturie, că de şi dânşii progresase în cu-vântul adevărului, totuşi încă nu ajunsese la sfârşit. Şiapoi zice „ca s ă vă u m p le ţi'4 iară nu ea să luaţi,căci luase dejâ, iară acum li rem ânea ca să se umple.



1 9

Cu modul acesta şi deştepta rea ce li o face nu este

greoae, şi lauda co li o aduce nu’i lasă ca să cadă.Dar ne înseamnă „ca să vă u m p le ţi de c u n o ştin ţavToii lu i“ ? Adecă că voi vă apropiaţi de Dum nezeu

prin Fini. şi ni'oi eâî prin îngeri. «Ca treuuia să văapropiaţi de ol o şti aţi; vă rămăsese numai a afla oăayi'opierşa voasUşi b W iVivut prin Fiul,, p3 care. el l ’a.t r î r t i . iS "v.'.Â. \ tJ '" <i. 'i [ i ' : i i<"i; ci V ‘L T j î i vî i i! i i p r î î i i î i i ; TIU r j T'

fi trimis pre Ifiul, nu l’ar fi. dat re seu m păr are pen trunoi». „Intru toată înţelegerea, zice, şi înţelepciuneadu chovnicească11. «Fiindcă v’au amăgit filosofii, voesc

ca de acum voi să fiţi întru toată înţelepciunea duchovniceaseă, iară nu în acea ominească. Iară dacă voiţisă aflaţi cunoştinţa voci lui, dacă voiţi să aflaţi esenţaînţelepciune! duebovniceşti, ei bine, aceasta constă înrugăciuni în continue». Faptul acesta se ara tă de aici,că Pavel se roagă în tr’una, nu a contenit şi nici că a părăsit rugăciunea, ceeace învederează şi ex presiunea,,diiî Gare am a u z i t . . ." Prhiaceastil expresiuneli aduce şi oarecare înfruntare, de oarece încă de atunciajutaţi fiind p rin rugăciunile lui, ii totuşi nu ’şi au

revenit în sin eşi; căci expresiunea „ce râ nd ^ cu multăstăruinţă, de sigur aceasta probează; adecă eă «aţi aflat,însă trebue a mai afla, trebue a mai şti şi restul».

„Ca să u m bla ţi voi ou v red n icie D om nu lui .11zice. Aici vorbeşte în privinţa vieţei şi a faptelor lor,ceeace face peste tot locul; în totdeauna el leagă pur-tarea creştinului de credinţa. „S p re to a tă p lăc e re a ^ .Ce va să zică aceasta ? Mai departe explică fraza p rinexpresiunile: „ In tru tot lu c ru l b u n făcân d roadă,şi c resc ând s pre cun oşt inţa iu i D um nez eu" , eaşi cum par’eă ar z ic e : ' «Dtipă cum el fără de vestes’a descoperit pe sine, şi după cum voi aţi prim it oastfel de cunoştinţă, tot a’stfel sunteţi datori de aarăta în purtarea voastră o conduită demnă de aceastăcredinţă, căci această credinţă are nevoe de o conduitămai aleasă şi mai frumoasă, decât se cerea în credinţaveche. Pen tru că cel ce a cunoscut pe Dumnezeu şis ’a învrednic it de a fi robul lui, ba chiar şi fiul ) ui,unul ca acesta e cert că are nevoe de o mare virtute».

„Cu toată p u ter e a în tărin d u v ă“. Aici vorbeşte

despre ispite şi persectiţiuni. «Ne rugăm ca să vă um



2 0 OMILIA II

pleţî de patere, să vă împuterniciţi, să nu vă îm puţi-

naţi, să nu vă descurajaţi)!. „După. t a r i a măr i r e i lui“, adscft .«să. câştigaţi o astfel de bunăvoinţă, o aşă dis- poziţie căţrâ fapta bună, potrivită puta re i slavei lui»...Juti’n to ată în g ăd u i re a şî înrloHr.iga răb d a re " ,Ceeace ol şpnna ai ei aşa şi e ste : «noi .ne rugăm, zîee,ca voi sâ aveţi o viaţă virtuoasă şi demnă de petrecereavoastră, să staţi neoiintifi, fiind întăriţi, după cum secade a fi întăriţi de dum nezeu creştinii adevăraţi».Pentru aceea, fiindcă el până aici nu s’a atins de iocde dogme* ci vo rbeşte numai despre viaţă, unde nugăseşte nimic de acuzat, îi laudă pentru acelea ce trebuia săi laude, după care apoi trece la a.euzaţiuni.Aceasta o face el peste tot locul; când trebuia a scrie,de se întâm plă ea sâ aibă ceva de acuzat şi ceva delăudat, mai întâiu landă, şi după aceasta trecea la acuzaţiuni. Mai îniâiu ei îşi familiarizează pe auditori, cucare ocazie, acu zaţiuni le ce ii aduce sunt apărate deorice bănuială, arătând prin aceasta că el ar fi do rit casă’i laude necontenit, dar că, silit de împrejurări numai,el s’a văzut nevoit de ai acuză. Aceasta o face şi înI epistolă cătră Cormtheni, undo după cei laudă mult

pentru dragostea ce ia u arătat, imediat, din motivulincestului pe trecu t acolo (Cap. 5), trece în acuzaţiuni. Nu to t aşă însă în epistola către Galateni, ci eu totuldin co n tra ; ba încă dacă ar examinâ. cineva cu aten-ţiune, ar vedea eă aici acuzaţiunea izvorăşte din însăşi ■lauda ce lio aduce. In adevăr, că apostolul neavânda li spune atunci despre vrenn succes al lor, şi fiindcă abaterea lor dela credinţă eră mare, şi eu toţii sestricase, de aceea chiar dela început îi acuză zicând:„Mă m i r . . .11, deşi expresiunea aceasta este ca laudă.Tocmai pe la Sinea epistolei îi laudă, însă nu pe ntru

cele prezente, ci pentru trecut, căci zice: „Câ de a rfi fo st o u p u tin ţă oc hii v o ştri sc o ţân d u i iaţi fid a t m ie “ (Cap. 4, 15).

„Intru tot lucrul bun, zice, fâcîmd roadă şi crescând spre cunoştinţa lui D um nezeu 11. Aicie vorba de fapte. „Cu toata puterea întărindu -vă . .. întru în găduirea şi în delu nga răbdare cu bucurie11, adecă îndelungă răbdare unii către alţii şi îngăduinţă cătră cei de altă religiune. Are cineva îndelungă



OMILIA. If 2 1

răbdare cătră acei pe cari Îl poate combate, iară cătrecei pe cari nui poate are îngăduinţă. De aceea cândvorbim de Dumnezeu, niciodată nu zicem că el îng ădue sau are îngăduinţă (tjîro^ovvj), ei totdeauna zicemcă îţi de] ii iig‘ rabdă, areînde lungă răbdaredupă cum ziee şi însuşi feri oltul Fâvoî, scriind în a ltloc : .,'Sau n u b’agi, sa m ă d e b o g ăţia b u D ^ a ţo i lu işi de îndelunga'Iui răbdare“ J) (Rom. 2, 4)?

„ în tru toata în g â d u ire a “ zice, adecă nu numaiacum, ci totdeauna. „ In tru toa tă îu ţe le g er ea şi î n -ţele p ciu n ea d u c h o v n ice as c ă", căci altfel rin este

posibil a cunoaşte voinţa sa. Deşi dânşii credeau eăau cunoştinţa voinţei lui, însă nu eră ducliovniecascăacca cunoştinţă. «Ga să um b la ţi, zice, cu v re d n ic ieD o m n u lu i" , căci numai aşii calea voastră va deven idemnă de numele de creştin. Cel ce cunoaşte filantropiaIui Dumnezeu, şi o eunoaşLe mai ales când vede că el

;a predat până şi pe Fiul său,—unul ca acesta, zic, vaavea încă o mai mare bunăvoinţă. Sau se poate explic işi în alt mod; «Nu ne rugăm numai ca voi să cunoa-şteţi voia lui, ci ca acea cunoştinţă să o probaţi p rinfapte, căci cel ce cunoaşte, fără însă să săvârşească

fapte bune, va fi pedepsit». „C a sa u m b la ţi voi.“xice, adecă nu numai odată, ci totdeauna, căci dupăcum umblarea este necesară omului, tot aşk de nece sareste şi a vieţui cinstit. Pur tarea noastră el o exprima

peste’ tot locul prin cuvântul umblare, p re u m b la t(~îp’jrscT=ry), arătând p rin aceasta că astfel este viaţanoastră prezentă, şi nu ca viaţa celor pământeşti. Pelângă aceasta şi lauda lor este mare, căci zice: „Săum blaţi vo i cu v red n ic ie D om nulu i" şi „ în t ruto t lu c ru l b u n 11, adecă. necontenit să faceţi fapte bun e

şi să nu staţi de Ioc. Aceasta o zice şi mâi sus in sensmetaforic: , ’Fă.câud roadă şi crescând spre cuno-ştin ţa lu i D um n ezeu" , şi astfel să vă întăriţi după

pute rea lui Dumnezeu, pe cât este cu putinţă omului.

]) Textul orig inal est© î- „vl£ tt>5 tou rîy; xP1fl^‘ţ6'CTijv>S x«i T'qs xataippovs Zţuy a căruia traducere exac& ar fi. :

Sau oare dispreţueşti bogăţia bunătăţei sale şi înde-lunga sa răbdare şi toleranţă? (Trad.).



2 2 OMiLlA. II

„D upă tăr ia m ărir e i lui®'. Mare este deci încu ra- jarea lor. Şi observaţi că el nu a zis putere {8'ivaţttţ),

ci tărie (xpâToţ), ceeace este cu mult mai mare. .„Dupătări a m ăr ir e i lu i“ , zice, aşa ca pretutindeni slava iuistăpâneşte. ,,88, u m b laţi v oi c u v re d n ic ie D om naliii*4. Aio.i e vorba de Fiul, care are stăpânire pesteLut, ăi îi"; r.er şi pe pământ, că adecă slava lui pestetot stăpâneşte. Şi nu zice în mod simplu în tăriţi cLuvă.ci în aşa mod, precum se cuvine celor ce servesc unuistăpân puternic. „S pre cu n o ştin ţa lu i D um nez eu" .,eu care ocazie se şi atinge de cuvintele acelei cunoştinţi,căci a na cunoaşte pe Dumnezeu după cum trebue,

aceasta înseamnă a se înşelă, omul pe sine singur. Celce nu cunoaşte pe Fiul şi nici pe Tatăl, cu drept cu-vân t că are nevoe de cunoştinţă, căci fără aceasta lanimic nu foloseşte viaţa.

„ In t ru toa tă îngâdu i r ea ş i înde lunga răb-dare , zice, cu bu cu r ie m ulţum ind lui D u m n ez eu “(Vers. 12). Apoi voind a’i mâugâiâ, nu li aminteşte decele viitoare, căci la acestea a făcut deja aluziune laînceput, zicând: „ P en tru năd ejde a cea g ătită vo uăîn ceruri", ci li aminteşte de cele deja existente, căci

acestea sunt motivul celorlalte. Aceasta o face aposto-lul în multe locuri, şi cu drept cuvânt, căci faptele deja petrecute asigură, şi mai mult încă ridică pe auditor.„Ou b u c u rie , zice, m u lţăm ind lui D u m n e z e u " .Continuitatea şi asociaţiunea ideilor este aceasta : «Nucontenim a ne ruga lui Dumnezeu pentru voi, şi a'imulţămi pentru cele trecute». Ai văzut cum se intro-duce pe nesimţite în vorba despre Fiul lui Dumnezeu?Căci dacă îi mulţumim cu bucurie mare, apoi mari suntşi cele ce vorbim. Se poate de a mulţămi cineva numaide frică, se poate a mulţămi şi când se află amărît.

după cum mulţâmia lob, întristat fiind, căci zicea:„Domnul a dat, Domnul a luat“ (lob, 1, 21). Sănu zică cineva însă că faptele petrecute nu’l întristase,sau că durerea n u’l cuprinsese, şi nici să se răpiascăacestui drept lauda cea m are ce i se cuvine. Când suntîm prejurări de acestea, noi mulţămim nu numai pentrufrîeă sau pen tru puterea lui cea nogrâită, ci ch iar şi

pentru însăşi natura îm prejurărilor.



OMILIA SI 2 3

„Celui ce nea înv red n ic i t pe no i în p ar te asoarfcei sfin ţilor în tr u lu m in ă". Mare lucru a vorb it

el aici, căci par’că zice: «Cele dăruite nouă sunt deaşa natură, încât nea făcut puternici nu numai pentrucă nia dat, ci şi pen tru că nea împuternicit de a şi

prh.ijiv. Aceasta, o ara tă el prin ©xprosiunca „ce lu i cenc ci liiv rftrin i'i it11. np. eTe mp .hi ‘ dacă ar ainnge cinevaşi .îraparat, ar putea da eniv nsşte stăpâni apeste n pro_vincie; dar utilii poate ol da, adecă poate sâ d.ea dem-nitatea de guvernator, însă nu va putea niciodată a’lface pe acest guvernator apt pentru postul său, baîncă de multe ori onoarea ce ia conferit’o îl face ri-

dicol. Dar când dă şi demnitatea, şl îl faeeşi demn deacea cinste, îi face şi destoinic la treaba încredinţatălui, atunci de sigur că faptul este măreţ

Toomai aoeasta spune apostolul aici, adecă nu nu-mai câ nia dat cinstea, oi îueă. nea făcut şi puternicide a o primi. Aşa dar cinstea dată nouă este îndoită,

pe deoparte că nia. dat’o, ia ră pe do alta că nea făcutvrednici de acest dar Şi p riveşte eă el nu zice „ c e lu ice nia dat" , c i „celui ue’ne*a învrednici t pextoi în p a rte a «o arte i sf in ţilo r" , adecă celui ce nea

rându it pe noi împreună cu sfinţii; şi încă nu numaicâ nea rânduit, ci că nea şi acordat favoarea de a no bucura de fericirea lor. Fiecare îşi primeşte partea sa.E posibil însă dc a fi cineva în aoelaş loc, şi să nu se

bucure de aceiaşi fericire cu a sfinţilor, dar a primi aceiaşi parte şi să nu se bucure de fericirea lor, nu e posib il.E posibil de a fi şi în aceiaşi soartă, fără însă a aveaşi aceiaşi parte, precum de ex. toţi suntem în aceiaşisoartă, şi totuşi nu avem cu toţii aceiaşi parte, Aieiînsă nu spune aceasta, ci vorbeşte despre parte Ia un loceu soarta. Şi de ce oare numeşte el soartă ? P en trucuvântul că nimeni nu se va învrednici de îm părăţiacerurilo r prin propriile sale fapte, ci după cum soartadepinde mai mult de o întâm plare norocoasă, tot aşâ,şi aici. Nimeni nu va pu tea arăta vreodată o astfel deviaţă neprihănită, încât prin propriile sale forţe să poatăa se învrednici îm părăţiei cerurilor, ci totul este num aidin darul lui. De aceea şi zice : „C ân d v e ţi fa ce to a tecelc ce vi s’a po ru n ci t vou ă, z ic e ţi : că s lu g ine t reb nice sun tem , că ce am fos t da tor i a face ,



2 4 OSIIUA. II

am făc u t'1 (Luc. 17, 1 0 ). „Tu p a rt e a s o a rte i sfin ţilo rîn tr u lu m in ă" atât în prezent, cât şi în viitor, adecă

întru cunoştinţă, căci mi se pare că el vorbeşte aicide amândouă îa un Ioc.După aceasta arată .şi bunurile de care noam

învrednicit, căci nu este de mirare numai că nearaîn vrednicit i î*npfs v&ţi ( ■ f arii o " ci Încă trebuia, &adăogâ,■şi cine erara noi înamte, ceeace no este tot nna,,despre cum zice: „Că abea va m u ri cin ev a p en -tru cel d rept , ca pen tru cel bun poate şi înd răz-neşte cineva a muri" (Rom. 5, 7j.

a Care nea izbăvit p c n o i}zice, din stăp ân irea

întunericului" (Vers. 13). Aşâ dar totui este al său;al său este de a apordâ şi acestea şi acelea, şi nîcăerinu putem zice că este..meri tul nostru. „D in stăpân in ire a în tu n e ric u lu i" , zice, adecă din stăpânirea înşe]ădunei, a diavolului, a tiraniei. Şi observaţi eă el huzice simplu, întuneric, ci stăpânirea întunericului,căci avea mare stăpânire asupra noastră, ne stăpâneaîn totul. Apoi dacă este grozav de a zice numai ded iav o lu l, cu atât mai de nesuferit este când zice „d in

stăpâ nirea diavolului" . „Şi nea m uta t la îm pă-răţia F iu lu i d rag o ste i lui" . Aşa dar nu numai căr.ea scăpat din întuneric, ceeace de altfel este unfapt destul de mare, dac şi mai mare este încă că neaintrodus în împărăţia cerurilor, cu care ocazie a arătatfilantropia sa. Şi priveşte cât de variat este darul cenia făcut, căci întâiu nea scăpat din întunericul răută-ţilor, al doilea că nea şi mutat în împărăţia cerurilor.„C are ne a izb ăvit pe noi*1 adecă nu numai că neascăpat, ci încă că nea şi izbăvit, nea mântuit, arăfând

prin aceasta marea ticăloşie în carc ne găsiam, pe deoparte , iar pe de alta învederând robirea diâvolui ui. Maiarată apoi şi uşurinţa eu care Dumnezeu a făcut aceasta,căci zicând „Tiea m uta t" arată câ a făcut ceeace seface cu un ostaş pe care’l mută şefuE său din loc în loc.„L a îm p ărăţia ’ fiului d ra g o ste i lu i“ . Nn spune nu -mai împărăţia cerurilor, ci a făcut cuvântul mai însem-nat, căci o numeşte împărăţia fiului său. Nimic nu estemai mare ca această laudă, dupre cum zice şi în alt



OMILIA II 2 5

loc ; „De răbd ăm , îm pre un ă vom s i îm părăţl"(Timoth. 2, 12), adecă nea învrednicit aceloraşi deopo-

trivă cu fiul. Şi nu numai atât, ei încă pune cuvântulcu intensitate, căci zice „ d ra g o ste i lu i" . Pe duşmani, pe cei întunecaţi, fără'.de veste ia .m utat acolo undese găseşte fiuj,^şi ch iar în aceiaşi .cinste ou ei.Mu s’amulţumit .numai la aceasta.ca sâ'înv edereze dărui ce imare acordat, nu s ’a mulţămit să spună „în îm p ă-raţi a ci a adaos şi „fiului “ şi nici numai la aceasta,ci a adaos „d ra g o ste i lu i", ba încă a mers mai d e -

parte, căci a arăta t şi cinstea naturei lui, căci ziee j,care e ste cliipu l lu i D u m nezeu celu i nevăzut/*,

decât, aceasta nu o spune imediat, ci mai întâm v o r- beşte de binefacerea lui că.tră noi. Pentru ca nu cumvaauzind acestea să'ţi închipui că totul este al Tatălui şisă crezi că Fiul este afară, de aceea atribue totul Fiu-lui, precum iarăşi atribue totul Tatălui, căci acesta, amutat, iară acela a procurat, sau mai bine zis a fostcauza mutărei, pentru că zicerea „Care nea izbăvitpre noi din s tăpân irea întu n eric ulu i^ este egalăcu cealaltă care urmează: „Intru care avem răscum părarea p r in sângele lu i şi i e r ta rea p ăca -

telor" {Vers. 14). Dacă nu am fi căpătat iertarea pă-catelor, nu neam fi mutat. Iată aici iarăşi particula„ în tru c a re 41'. Ş i nu zice slobozire derobie (X&tpuss'.v)ci res cu m p ăra re din robie (y-.oh' pmn'.v), astfel că. nue posibil a mai cădea vreodată şi nici a fi muritoridupă rescumpărare.

„Oare es te ch ipu l lu i Dumnezeu ce lu i ne-văzut , întâiu născut deeat toata zidirea" (Vers.15). Aici am ajuns la o chestiune de a ereticilor, pentrucare vom amânao pe ziua de mâine, când vom dez-

legao, şi când şi voi veţi fi cu mintea încordată şi bine pregătiţi. Dar dacă trebue a spune acum ceva,este că lucrul săvârşit de Fiul este cu m ult mai mare.Şi cum aceasta? Ei bine, aceea este imposibil—de a daîmpărăţia celor ce remân în păcate, pe când aceasta emai uşor, căci numai a pregătit calea spre prim irea daru -lui. Ce spui? El ţia iertat păcatele tale? Atunci cl teaapropiat de Dumnezeu. Iată cum apostolul a pus maidiuainte bazele dogmei.



2 6 OMILIA II

*) Spunând acestea până acum, noi trebue a încetăcu vorba, şi a ne aminti îtitr’una fă neam bucurat denişte astfel de binefaceri, şi veşnic să rumegam în -

noi inşine despre dărui iui Dumnezeu, adică de ceanume neam izbăvit şi ce am câştigat, căci numai aşane vom arâlA recunoscători, şi numai cu chipul acestavom face a creşte dragostea noastră cătriî dânsul. OcL.pLii omule? A i fost chiemat în împărăţia fiului luiDumnezeu, şi ta înea căşti a lene, încă te scarpini,încă. stai îu am orţire? Daoă ar fi treb uii ca să caîci peste mii de morţi pe lieuare zi, oare nu ar fi trebuitca toate să le suferi? Când e yorba de a câştigă, vreoîntâetate, voiu să zio vreo stăpârde oarecare, faci oriceca să reuşeşti, iară când e vorba de a te face părtaş

împărăţiei unului născut fiu al lui Dumnezeu, oare nutrebue a sări pe deasupra a mii de săbii şi a te aruncă,chiar în foc ? Şi încă nu numai aceasta, dară ce e şimai grozav, că’ trebuind a plecă de aici, în loc tu sâ

plângi, te dezmerzj în petreceri cu cei de aici, ca unulce eşti iubitor al trupului. Şi din cc cauză oare con-sideri moartea ca ceva de spaimă ? Dezmcrdarea desigur că este cauza acestora. Cel ce îşi petreee aici

pe pământ de multe ori cea mai am ărîtă viaţă, ar trebui ca sâ dorească, mai curând a zbură, şi a soăpâ deaici. Noi însă pătimim acelaş lucru ca şi puii cei mici

de rândunică, cari voesc a remânea pentru totdeaunaîn cuibar, şi carii cu cât vor remâneâ mai mult, euatât vor deveni mai slabi şi bicisnici. Viaţa prezentăeste un fel de cuibar lipit eu lut şi paie. Chiar de ’mivei arăta easole cele mai frumoase, ba până şi pala-tele împărăteşti care strălucesc de aur mult şi petre

preţioase, şi to t nu voiu crede că se deosebesc de cui- barele rândunele lo r, care la cea mai rnicâ intemperievor cădea toate dela sine. Numesc intemperie aceazi îngrozitoare, pentru unii numai, şi nu pentru toţi_căci şi Dum nezeu zi şi noapte chiamă ]a sine pe toţideopotrivă, fie drepţi, fie păcătoşi. A stfel. numesc şieu acea zi, intemperie, furtună, sau mai bine zis iarnăgroaznică. Dacă în timpul verei nu ne vom hrăni bine,

l) P a rte a morală. Trebue a ne aminti necontenit de binefacerile lui Dumnezeu şi a nu ne abate deîa dânsul. Despre judecată şi pedeapsă, ţi că noi trebue a plânge -ţi a no întrista, ca si ne izbăvim de dânsa. ( Veron).



OMILIA II 2 7

ca să putem zbnrtl când va veni acea iarnă, nu nevor lua pe lângă ele mumele noastre, ci ne vor lăsaspre a ne prăpădi de foame, sau că cu ibaru l căzând

jos ne vom nimici. în tocmai 'ca şi pe un cuibar, şichiar mai uşor decât pe un cuibar, va strică Dum -nezeu totul, refăcând şi reformând din nou. Cei cenu pot zbură,, nu vor putea în tâmpi im pe Dumnezeuîn vâzdueh, de oareot; .Uuid hrăniţi rau nu au aripileLlîŞGtii’<3 \ LCVl £.GwStI£i, vu V ( i l i p î t C liiH tiG Oii* t i Wa pătimi. Puii cei mici de rândunică câncl cad joSj iutesunt pierduţi, noi însă nu no vom pierde, ci vom fimunciţi vecinie. Iarna şi intem perie grozavă va fi. şitimpul acela, ba încă mai cumplită decât acestea, căci nu vor fi puhoae de ape, ci râu ri de foc, nu va fi î n -tuneric din cauza norilor, ci întun eric nesfârşit, înc âtnu se va mai vedea nici cerul, nici aerul, ca astfelsă se îngrozască mai mult dccât cei îogropaţi în p ă-mânt.

De multe ori spunem acostea, dar nu convingem pe unii ; decât, nu este nimic de mirare, dacă şi euca un om de nimic pătimesc do acestea, de vrem e ceşi profeţii au pătimit aşâ vorb ind de astfel de lu cru ri,6a încă vorbinduii câteodată do resboîu chiar, sauşi do robie. Şi Sedechia era înfruntat de Iercmia, şi

totuşi nu se ruşinai. De aceea şi ziceau Profeţii: „Vaide ce i ce z ic : d eg rab ă să se ap rop ie ce le ce v aface, ca să ved em , şi să vie sfa tul sf. lu i Is ra il,ca să’l c u n o a ştem 11 (Isaia 5, 19), Deci să nu ne m i-răm de aceasta. Nici cei de pe vremea potopului nucredeau, ci tocmai atunci au crezut când nu mai aveaunici un folos. Nici cei din Sodoma nu credeau şi nic inu se aştoptau ia catastrofa, ci au crezut tocmai cândnu mai aveau nici un câştig din credinţa lor. Şi cevorbesc eu de cele viitoare? Cine se aşteaptâ cliikr în

prezent, la atâtea fapte ce se succedează periodic îndiferitele părţi ale pământului, ca de pildă rezboae,cu trem ure de pământ, om oruri, eto. ? Deşi acestea su ntmai convingătoare decât istoria potopului, totuşi lasăîn nepăsare pe mulţii. A ceia de pe timpul po topuluinu mai avusese înaintea lo r v r’un exemplu, nici e u auzise de sf. Scripturi, pe când în timpul acesta miide fapte s’au desfăşurat, fie în ochii noştri, fie în tim-

pul părinţilo r noştri, şi to tuşi mulţi nu cred. Dar de



2 8 OMILIA II

unde vine oare necredinţa aceasta ? Din uşurătatea su -fletului ; mănâncă şi beau, şi de aceea nu cred. Ceea

ce voeşfc© cineva aceea şi crede, aceea şi aşteaptă, iarăcei ce vorbesc contrariul, după părerea lor aiurează.Dar să nu păţim şi noi ca aceia. Nu va mai fi po-

top de acum, şi nici osânda rnisste aici până în sfârşit,cî începută! pedepselor este moartea aeior necredin-cioşi, căci va ii ju decată atu o ui. «Şi cine a venii deacolo, zici, şl nea spus»? Dacă voeş’ti sâ glumeşti vorbind aceasta, nu este bine, căci nu e bine de a glumiîn astfel de lucruri primejdioase. Dar dacă este aşâcu adevărat, şi tu nu crezi că vor fi, apoi cum de tenumeşti creştin ? — şi aici nu vom spune nimic din

celelalte argum ente. Pentru ce ai primit baea renaş-tere! ? Pentru cu vii. la biserica? Nu cumva oare noifăgăduim atunci (1a botez) numai principii, numai ba-nalităţi? De ce deci vii dacă nu crezi scripturilor ? Toatăsperanţa noastră este la ceîe viitoare. Deci dacă tu nucrezi cuvintelor lui Christos, eu nu te voi numi creştin,sâ nu: fie, cî mai râu încă şi decât păgânii. Şi de ’ce ?Pentru că crezând pe Chris’tos de Dumnezeu, nu crezilui ca lui Dumnezeu. O astfol de consecinţă are numaineevsevia păgânilor, căci cel ce nu crede pe Christosa fi Dumnezeu, de necesitate că nici nu crede în el;dar neevsevia ta nici măcar nu are o consecinţă lo-gică, căci îl mărturiseşti a fi Dumnezeu, însă nu voeştia crede cuvintelor lui. Aceste vorbe sunt zise din he_ţie, diu dezm ierdări, din îmbuibări. „Sâ m âncăm şi sa

bem, căc i m â in e v o m m u ri" (ICorinth, 15*32), ziceApostolul, repetând principiul şcoaîei 'lui Epicur, deşieu zic că nu m âin e , ci atunci când zici asemeneavorbe, deja ai murit. Aşâ dar cu nimic nu ne vomdeosebi de porci sau de ne cuvântătoare ? spunemi. Căcidacă nu este nici judecată, nici recompensă, nici tribunal,

apoi din ce cauză am fost cinstiţi cu un astfel de dar.eii darul cuvântului zic, şi al raţiunei, şi toate le avemsupuse nouă? De ce oare noi stăpânim,iară animaleleşi toate celelalte sunt stăpânite? Priveşte cum diavoluldin toate părţile se grăbeşte a ne înduplecă ca să ig-norăm. darul lui Dumnezeu. Amestec# la un loc pe sclavieu stăpânii lor, întocmai ca şi un neguţător de sclavisau slugă nerecunoscătoare, caro se sileşte de a atrage pe cel liber în aceiaşi înjosire ca şi dânsul. Dar apoi



OMII.IA II 2 9

mi se pare câ cel ce distruge ideia de judecată, dis-

truge totodată şi Ideia de Dumnezeu. Diavolul în tot-deauna este acelaş, căci el ni pune înainte toate în modmetodic, şi nu deodată, ca astfel să ne păzim de el.Dacă, nu este judecată, apoi Dumnezeu im este fjrept,

acestea ie 'vorbeşti ca om, — dar dacă, Dumnezeu mieste drept, apoi nu este Dumnezeu, şi dacăDumnezeunu există, apei totul din lume se poartă Ia întâmplare,nu este prin urmare nici virtute şi nici răutate. Darel nu spune pe faţă nimic din acestea. Ai văzut cuge-tul cel viclean al diavolului? Ai văzut cum el voeşte aaduce pe om în rândul necuvântătoarelor, sau mai binezis în rândul fiarelor sălbatice, în rândul demonilor?Deci să nu’i credem lui. Este judecată omule, nenorocit!Eu ştiu de unde ajungi la nişte astfel de raţionam en te;multe nu’ţi sunt cunoscute, teai lovit de multe obsta-cole, nu ai curaj, crezi că eşti consecinţe cuvintelortale, consecinţe şi eu natura lucrurilor. «Nu am să’mitorturez eu spiritul, zi ei, cu aşteptarea g heen ii; ch iarde ar fi gheena eu îl voi convinge că nu este, zici,mă voiu ocupa aici eu plăcerile şi eu dezmierdările».Apoi de ce aâaogi păcate peste păcate? Dacă ai păcă-

tuit şi crezi că este gheena, vei da seama numai deacestea, dar dacă vei mai adăogâ şi o asemenea impietate, vei da seama şi de aceste raţionamente greşite,aş£i că mâugâerea ce o ai avut pe un timp scurt, va ncauză do o pedeapsă în continuă. Dar fie ; ai păcătuit.Apoi atunci de ce îndemni şi pe alţii să păcătuiască,spunând că nu este gheena? De ce ’înşeli pe cei maisimpli? De ce deslegi manele poporului? In partea tatotul s’a răstu rnat pe dos ; nici cei însem naţi nu vo rdeveni mai însemnaţi, ci leneşi, şi nici cei răi nu se vordepărta de rele, ci încă mai răi vo r fi. Nu cumva oare

dacă vom conrupe pe alţii, vom avea iertarea păcatelor ? Nu ai văzut pe diavol’ cum s’a încercat să prăbiişească pe Adam? Si oare prin aceasta a căpătat elvreo iertare ? O astfel de pu rtare este motiv însăde o mai mare pedeapsă, căci un astfel de oin va fi pedepsit nu numai pentru propriile sale păcate, ci şi pentru păcate străine. Să nu ne închipuim eă dacăvom prăbuşi pe alţii în prăpastia în care suntemnoi, vom face tribunalul acela mai indulgent către noi,ei încă din contra se va arăta către noi mai aspru. Dece ne împingem unii pe alţii ca să ne pierdem ? Acest



3 0 OMILIA II

fapt este satanicesc. Ai păcătuit, omule ? Ai pe stăpânul

filan trop; roagă}, plângi, oftează, înfricoşară şi pe alţii,şi ii cere ca să nu cadă şi ii în aceleaşi păcate. Dacăun servito r alungat din slujbă, ar spune acasă fiuluisăn rânza, pentru care a fost alungat, şi iar sico: ".Fiule,eu am dispreţuit pe stăpân, tu însă sileştete de ai

plăcea, ca sa nu păţeşti ca mine», oaro nu va aveaiertare? spunemi. Nu1 va mina şi îmblânzi pe stăpân?Dar dacă tu laşi la oparte asemenea.cuvinte, şii vo r-

beşti contrariul, că adecă nu răsplăteşte fiecăruia dupăosteneala sa, că toate cele din casa Iui se pe trec în învâlmăşalfi, şi cele buno ca şi cele rele, că nu este mulţămire

în casa aceasta, — apoi’atunci cara ce idee va avea detine stăpânul? Oare nu vei avea o mai mare răspundere ?Cu drep t cuvânt că vei avea: în cazul aceia greşalalui se va justifică oarecum, deşi poate nu în total vafi uşurat, dar în cazul din urmă nicidecum. Dacă nualtceva, cel puţin aduţt aminte de bogatul din evanghelie,care găsinduse îu gheena, zicea: „Părinte Ab raam e ,rogu te ca sftT trim iţi p re d ân su l în casa tatălui meu, că am cinci fraţi, ca să li spună lor, ca să nu vie şi ii la acest loc de muncă“ (Luca

î6, 27. 28), şi cum n ’a putut să trimită pe Lazăr, caastfel să nu cazi şi tu în aceiaşi nenorocire. Sâ fugimdeci de asemenea vorbe sataniceşti.

«Dar ce ? zici tu, când ne întreabă despre aceastaElinii, oare nu trebue să li răspundem» ? Aşa dar

punând pe creştin în confuziunc, sub pretest de arăspunde Elinului, tu consfinţeşti o astfel do dogmăsataniceascâ ? Fiindcă tu discutând despre suflet nu teconvingi de acestea, apoi voeşti a aduce pe alţii demartori. Dacă este nevoe de a discută cu Elinul, nude aici trebue să începi discuţiunea, ci de acolo, câsau Christos este Dumnezeu, şi fiul lui Dumnezeu, saudemonii lor sunt Dumnezei. Când tu deslegi mai dina-inte aceasta, toate cealalte vin dela sine. Insă maiînainte de a stabili acest princip, este în zadar de adiscută despre responsabilitate şi recompense: maiînainte de a cunoaşte începutul, sau principiile elemen

.tare, este ceva prostesc de a începe eu sfârşitul. Nucrede E linul în judecata cea mai de pe urm a ? Aceiaşisufere ca şi tine, fiindcă şi el are pe mulţi din ai săi,cari au filosofat asupra acestui punct, deşi spuneau



OMILIA. II 'M

că va suferi nu irm sufletul separat de corp, dar cu

toate acestea au stabilit şi ii un tribunal oarecare. în -semnătatea acestui princip este atât de învederată, în-cât nu este nimeni care să o ignoreze, ci şi poeţii şicu toţi în fine eonccrdează în aceea că va ti tribuna],vfi.fi iu de cate. A.stfeî că şi ci mai întâiu nu credea esiorspiisft de ai s:î;’ Nici Iudeul nu s« îndoeşte deşpr:’;aceasta, şi nici chiar ccl mai riimplu om. De ee clar săne înşelăm pe noi înşine? Iată asemenea vorbe le spuimie, dar ce vei putea spune lui Dumnezeu care &

plăsmuit, inima noastră a fiecăruia în parte? Cei veirăspunde lui, care ştie toate cele din cugetul tău ? Ce

vei spune celui ce există şi lucrează, şi este mai tăios d e -cât orice sabie ascuţilă pe amândouă părţile ? Căcispunemi în sinceritate: tu nu te scârbeşti îti sufletultau când păcatueşti? Dar, cum oare s’a putut înfîHraîn tine automat o astfel de înţelepciune, că paeâtuindsă te întristezi singur, şi să te scârbeşti contra ta ?

.Aceasta cu adevărat câ este o mare înţelepciune. Tusingur te mâhneşti şi 'ţi pare râu de păcatul lăcut, daroare ceh ce 'ţi a dat ţie o astfel de pricepere , lasă catotul din lumea aceasta să se poarte încoace şi încolofără nici o raţiune , fără nici un scop final? Regulagenerală este şi va f i: N ici u n m u ri to r car e vie ţueşte în fapte bune, nu se îndoeşte despre judecatacea ’mai de pe urm ă, fie el Elin, fie eretic, şi nimenidin acei ce trâesc în fapte rele — afară poate de puţini

— nu acceptă credinţa despre înviere. Aceasta o şiS p u n e Profetul: „Cel păcătos, du pă m u lţim ea m ân ieilu i nu va căuta , n u es te D um ezeu îna in tea Iu i“ ,şi de ce oare ? „S p urc ăse căile iu i în to ată v re m ea "(Ps 9, 24, 25), zice, adecă „să m âncării şi. să bem ,

căci ca m âine v o m m u r i10, aceasta este deviza lui.Vezi că este înjositor de a spune aceasta? Deci, toateacele vorbe contra învierei obşteşti sunt zămislite dina mânca şi a bea. Insă sufletul nostru nu primeşte oastfel de judecată greşită, căci ar fi întocmai cu acelomorîtor de oameni, care încliipuinduşi că nu va fi

prins, omoară, pe când dacă în criteriul conştiinţei luiar fi judecat profund, nu ar fi ajuns atât de repede lacrimă. Ştia el" foarte bine, însă s’a prefăcut câ nu ştie,ea să nu se chinuiască cu conştiinţa şi cu frica, căcide altmintrelea ar fi fost mai slab aşa zicând, în cu-



3 2 o m i l i a m

tezanţa sa. Tot aşâ şi cei ce pâcătuesc, căci şi aceştia

rostogolinduse pe fiece zi în păcatele lor, jiu vor acunoaşte, deşi conştiinţa lor li spune ceeace e bine.Dar să nu ne uitâhi ia aceştia, căci va fi judecata ;

va fi judecată, zic, va fi înviere, căci Dumnezeu nu valăsă în părăsire atâtea făpturi ale sale. ;

De aceea vă rog, ca depărtândune de reia să neîndeletnicim cu faptele cele bune, ca astfel să primimcuvântul cel adevărat prin Christos lisus Domnul nos-tru. Deşi de altmintrelea ce este mai uşor de prim it ?Oare nu este mai uşor de a primi învierea morţilor,decât destinul sau fatalitatea acelora? Credinţa aceeaeste credinţa nedreptâţei, a nclogicei, a cruzîmei, aneomeniei, pe când aceasta este a dreptăţei, a aceluiacare împărţeşte după vrednicie ; şi totuşi ii nu primescacest raţionament. Care este cauza? Lenea şi trândăvia,căci nimeni, având în capul său minte, nu acceptă aceacredinţă rătăcită. Chiar şi printre Elini, numai aceicari spun că şi plăcerile au un sfârşit, primesc aceacredinţă, pe când cei ce iubesc v irtu tea nicidecum,ci o aruncă ca nelogică. Deci dacă prin tre Elini esteaş&, apoi cu atât mai mult se poate zice de creştinii

cari vieţuesc în virtute şi cred în cuvântul în vier ei.Acum tu priveşte cum diavolul a făurit două lucruricontrare; pe de oparte să neglijăm în fapta bună, iar

pe de alta ca să'î servim pe el, şi prin fiecare dinacestea el prinde în cursă pe păcătos. Dar ce răspunsva pu tea să dea acel ce nu crede în nişte fapte atâtde miraculoase, ci în aiurările şi în bârfelile acelora?Să nu ne hrănim cu speranţa că poate vom căpăta,ier tare, ci venindune în fire, să ne îndeletnicim cuvirtutea, şi să vieţuim cu adevărat în Dumnezeu, prinChristos lisus Domnul nostru, căruia împreună cuTatăl şi cu SI Duh, sâ cuvine si ava, stăpânirea şi cin-stea, acutn şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

0 M I L I 5L I I I

„Oare este chipul lui Dum nezeu cel ai nevăzut, mtâiu născut decât toată zidirea. Căci

în tru dânsul s ’au zidit toate, cele cereşti şi cele

pământeşti, cele văzute şi cele nevăzute, ori



OMILIA III 3 3

do m niile, ori înce pătorii le, o ri stăpâ niile, toa te p r in t r ’ân su l şi în tru d â n su l s ’au z id it. Ş i eleste mai ’nainte de toate, şi toate întru dânsulsu n t a şezate, s i este cap ul t ru p u lu i b ise ric e r1.(Gap. 1,'15—18}.’

Astăzi este necesar de a:mi plăti datoria pe caream amân afro ieri, ca astfel să o propun cugetelor voas-tre reîntinerite. Vorbind Pavel de demnitatea Fiului as d u s acestea, dună cum am arătat: „Oare este chiduJ. lui D um ne ze u celu i n ev ăzu t". Al cărui chip

voiesti să fie? Al lui Dumnezeu? Asa dar este întoc-mai cu a celui De care 'l oui înainte. Dacă este chinullui Dumnezeu, bine, căci este Dumnezeu si Fiul luiDumnezeu, dar dacă este cnipui omului, spunemi, şimă. voiu depărta do el ca de un maniac. De ce oarenicăieri nu se numeşte îngerul nici chip, nici fiu, ci înambele cazuri se zice numai despre om? Pentru ce? Pentru că atunci învederânduse sublimitatea naturei,iute ar n adus pe mulţi în adoraţiunea îngerilor , şideci în cea mai mare impietate ; pe când aşa umilinţaşi micimea garantează siguranţa faptului, şi nu ne lasă,

chiar de am voî, ca să bănuim aşa ceva şi să pogorîm pe Cuvântul (fiul lui Dumnezeu) fos. De aceeaunde este m ultă umilinţă, acolo scrip tura cu curaj vineşi precizează onoarea, pe’ când unde natura este mai mareniciodată. Insă chipul celui nevăzut, este si pi ^pnrmtriv^nevăzut, căci altminterea nu ar mai fi chin. Chinul, sauicoana, intru cât este chin. chiar şi printre noi oameniitrebue a ti întocmai, ca de ex. in nsiosriomie si ase-mănare. in cazul de iată insă, _nu este posibil aceasta,şi aaca ai eăutâ să afli’ aşk ceva cu preciziuno, ai do-vedi priu aceasta mai mult o abilitate oarecare ome-

nească, care în multe părţi greşeşte, sau mai bine zistotdeauna, pe când unde este Dumnezeu, ca în cazulde faţă, niciodată nu greşeşte, şi nici eă n’ar puteaizbuti în cercetările sale. Deci dacă el este creaturi,cum de este chipul Creatorului? Căci nici calul nu estechipul omului. JDacă clripul nu învederează perfectaasemănare cu cel nevăzut, ce împiedecă şi pe îngeride a nu fi şi ii chip, căci şi dânşii sunt nevăzuţi, nuînsă şi loruşi nevăzuţi? «Dar, zic ereticii, spiritul este nevăzut». Şi fiindcă este nevăzut, apoi pentru aceasta

? i l 3 i

a



3 4 OMILIA HI

este chip ? Şi nu cumva şi îngerii sunt chipuri in aşafel ca şi dânsul ?

„îu tâ iu născut decât toată z id i rea“.Deci

ce zio ii ? «Iată că a fost creat». Si de unde o scoţi aceasta ?spunem i; «Fiindcă apostolul a spus „ în tâ iu n ăs c u t14.Dar n ’a spus în tâ iu c reai, ci în tâiu n a so iu . Apoi3ac<i vjrbma de cel întâiu născut sitv! ui?, el a i’oşt

C x ’ U i . î v , ? J - S V x t l ! * j p H l i 3 C ' ă n a " v S i , 3 . 112 ^ 1 " a i . \ 5 ^ s ■ 5 , n i i i ' i i L f c ;

C&ci Sf. Scrip tura îi numeşte frate deopotrivă cu noiîn totul. Acum tu priveşte, că prin aceasta noi îivom sustrage şi însuşirea lui de creator, şi vom

pre tinde că el nu se deosebeşte de noi nici cu dem-nitatea, şi cu nimic nu este mai superio r nouă. Dar

cine, având minte, ar putea susţinea aceasta ? A ficel întâia născut nu este semnificativul nici al dem-ni ţâţei. nici al cinstei şi nici a altceva, ei numai altimpului. Ge înseamnă deci „cel întâiu născut* ?«A fost creat* zici. Bine. rtar riaoă e asâ. aooi atunciare şi fraţi. Deaitminteri cei întâ iu născut este la fel,voiu să zic de o fiinţă, ou cei al căror întâiu născuteste. Deci fiul fiind cei întâiu născut înaintea tuturor,căci zice „decât toată zidirea", urmează de la sinecă DzeU'Cuvântul este de o fiinţă şi cu pietrele, şicu lemnele, şi cu mine. Dar spunemi ce învedereazăzicerea «C-el în tâ iu născut d in m o rţi“ (Colos. 1,18) ? şi priveşte că n ’a zis al m o rţilo r, ci cel întâiu n ăs c u t d in m o rţi. Şi n’a zis câ el cel întâiu a murit,ci, că col întâ iu născu t din morţi a înviat. Astfel cănimic alta nu învederează, decât că el s’a făcut pârgăa învierei. Tot aşa deci şi în cazul de faţă.

După aceasta apostolul întră în înseşi dogma. Şi pentru ca să nu’şi închipuie ii pe Fiul lu i Dumnezeua li mai tânăr oarecum, câ adecă mai 'nainte îngeriiatrăgeau cătră Dumnezeu, iară acum Fiul, arată mai

întâiu că îngerii nu au putut face nimic, şi al doileacâ Fiul este înainte şi de îngeri, iară dovada că elexista mai înainte şi de îngeri este, că şi aceştia aufost creaţi de dânsul. „Căci î n t ru dânsu l s ' au zidit to a tc “ zice. Ce pot spune aici discipulîi lui Pavel alSamosatelor? „C ele d in c e r iu 11, adecă tocmai ceeace era a tunci în diseuţiuue, apostolul o a pus mai întâiu. Şi ce le d e pe păm ân t“, iară mai departe zice



OMILIA III 3 5

„Cele vazate şi cele nevăzute*, adecă, nevăzute cade ex. spiritul şi câte au fost create în cer, iară vă-

zute ca de ex. oamenii, soarele, cerul, etc. „Ori scaun e le “ ,—adecă ceeace 'este de toţi mărturisit o lasă şi

pune ceeace erâ în discuţiune. — „O ri scaun e le , o r idomniile, ori începătoriile, ori stăpânii!e“. Zicerea,„ori" „ o ri“ este periliptică oĂ toiului, sau rrai birsezis coprinde în sine totul., în acelaş îsnvp în ea înce- pând cu cele mari ajunge la cele mici. „Toate p r iî lt r ’însuL şi în tr u dânsu l, s ’au z id it “ , zice: Iată acumcă expresiunea lv aut* însem nează prin tr’însul, căci

dună ce ziee că ..întru dânsul“ (îv arîaoga im e-diat „ p rin tr Jînsn ItL iW aikof:,), Dar ce înseam nă oare■expresiunea „ în tru d â n s u l“ r Adică râ d e dânsul de - pinde tiinţarea tu tu ror. Nu numai câ lea adus iaceeace sunt. din ceeace nu era.11. dar câ tot el le staoâoeste şi acum. ask câ dacă s’ar sustrace de sub pro-nia lui. s'ar pierde si s’ar nimici. Apostolul n’a zis căel le stăpâneşte, câci ar li îost poate cuvântul mai greoiu,ci, ca ae dansul depind, iii de aînns ca ei.e sâ cautenumai câtrâ dansul, si el le stăpâneşte şi le concen-

trează. le reuneşte la uu loc. Astfel deci „cel în tâ iunăscut" este ca temelie, însă aceasta nu învedereazăcă el este de o îiinţâ (afLoouo'Crq) cu creaturile, ci, eă prin ei sunt toate si pn o tr ansui se sruverneaza. rindc»si Pavel când zice „Tem elie am p u s “ fţ. Corint,h. 3. 10)nu spuue de existenta, de liinţa acelei temelii, ci deacţiunea ei fc>i ca sănn crezi că e! este servitorul» arataea însuşi el stăpâneste cele făcute.—des! dună noi esteun fapt mare, câci nu este mai puţin ca a creă, deoarece a crea este cnestmne de arta, pe cano a stâpani

este rezultatul proniei sale.„Şi el este mai ’nainte de toate* zice. Aceastase cuvine lui Dumnezeu. Dar unde este Pavel ai «amosatelor? „Şi toate întru dânsul sunt aşezate“,adecă crearea lor. flinta lor de dănsul depinde. Vedeţicum el incontinuu se învârteşte cu cuvintele în jurulaceleeaşi idei, ca şi hirurgul în jurul mai multor rane,cu scop vădit de a scoate din rădăcina credinţa ceavătămătoare a ereticilor. Dacă el a spus atâtea, şi încăs ’a ivit după trece re de atâta timp Pavel al Samosa



3 6 OMILIA lir

telor ou eresul său, cu cât mai mult încă dacă nu arfi spus acestea? „Şi toate întru dansul, zice, sunt a z e şate 8'. Dar cum sunt aşezate în eel ce nu există?Aşă, că şi crearea îngerilor tot Ia dânsul se rapoartă.„Săi el e ste cap u l tru p u lu i b is e ri c e i11 (Vers. 18).După ce a vo rbit despre demnitatea lui, mai ia urm aopu'uie şi despre niantropia lui. „El este, zice, capul,tr u p u lu i b ise ric e i“ . Nu zice că el este capul plini-tă ţei, ei al t rupului bisericei, ?oind prin aceasta a ni’larăta, mai familiar, mai apropiat, învederând încă căcel ce este atât de înalt şi mai presus de toţi, ’şiaapropiat de dânsul pe toţi cei de jos. Peste tot loculdeci, el este cel întâiu; sus cel întâiu, în biserică efitîntâiu, căci este cap, în înviere cel întâiu. Şi aceastaeste ceeace spune mai la vale: „Ca sa f ie înt rutoate el cel în tâ iu “, în cât şi în ereaţiune el est©cel întâiu. Şi tocmai aceasta este principalul pentruPavel, adică' să arate că el este cel întâiu şi în erea-ţiune, câci dacă se probează că el este mai înainte şide îngeri, deîa sine urmează că îngerii lac eeeaee el

porunceşte. Este de admirat cum Pavel se luptă dea’l arăta tot pe el cel întâiu şi în ereaţiune (ca am),deşi aiurea {în Cartea Facerei) se spune că eel întâiueste Adam, ceeace şi este, — însă el (Christos) este ca-

pul bisericei mai înainte încă de facerea lui Adam, maiînainte de oriee om. TC1 este capul bisericei, adică celîntâiu, după cum este cel întâiu în ereaţiune, şi dupăcum este cel întâiu si între oarnom, întâiu după trup,zic. De aceea, şi aici ca şi acolo, el este cel întâiu;de aceea şi aici apostolul îl numeşte cel întâiu născut(TCfitotOTGXOc).

Deci ce înseamnă „Cel întâiu n ăsc u t d in m orţi ?“

Adecă cel întâiu înviat înaintea tuturor, cel ceeste mai înainte de veci. Aici însă apostolul a în-trebu inţat expresiunea pârgă (a.-Ka y-q) zicând: „Care este în c e p ătu ră |an«px'») = pâ rg â) în tâ iu n ăsc u t dinmorţi, ca să fie întru toate el col întâiu“ arătând prin aceasta că sunt şi alţii înviaţi din morţi, pe cândfiind vorba de ereaţiune nu întrebuinţează această expresiune. Acolo îi numeşte „chip ai c e lu i'n e v ăz u t şînumai după aceasta adaogă „ în tâ iu n ăs c u t“ (TipuiToimoţ).

„Ca în t ru e l b ine a voi t să locuiască toa tă



OMILIA. IU 3 7

împlinirea , şi pr intr ’ânsul să împaoe toa te spre s ine , făcând pace pr in sângele crucei lui pr int r ’&ns'al1), o ri ce lor de p e p ăm ân t, ori ce lo r d ineer“. (Vers 19.30). «bâte sunt ale Tatălui, zice, acesteasunt şî s.l« Fiu iui, şi încă cu mai multa putere, căci afost şi mort, şî astfel s’a unit pc sine cu noi». *1 nu-meşte pârgă (arcapx7]) vorbind ca de un fruct oare-care. Nu a zis înviere, cl p â rg ă a înviere! arătând

priu aceasta câ pre toţi nea sfinţit, şi el s’a pro adusca o jertfă. „ îm p lin irea " . Această expresiuno unii oraportează dumnezeire] sale, după cum loan, când zice:„Şi din plinirea lui noi toţi am luat“ (loan, 1, 16),adecă unde este Fiul, acolo locuieşte, şi nu vreo ener-gie numai cî însăşi fiinţa sa. Nu ara ta nici o altă cauză,fără, numai bunăvoinţă a lui Dumnezeu, după cum şizice: „Că întru el bine a voit“. „Şi p r in t r ’â n su lsă îm pace toate spre sinet£. Ca nu cumva să crezică el a luat slujba servitorului, de aceea apostolul zice„spre sine“. Şi cu toate acestea în alt loc (II. Co- rinth. 5, 18) zice că toate sunt de la Dumnezeu,

care ne-a împăca t pr in lisus Christos. Bine a zis„Printr’ânsul să îm pace11, pentrucă deşi eram îm - păcaţi, totuşi era trebuitoare îm păcarea desăvârşită, încât s’a nu’l mai duşmănim. Şi cum aceasta? O lăm u-reşte mai jos, căci arată nu numai împăcarea, ci şimodul împăcărei: „Făcând pace, zice, pr in sângeleCrucei lui, p r in tr ’â n s u l8'. Pe de oparte împăcareaaceasta arată duşmănia ce era, iar pe de alta încetarearăsboiu lu i2) „Prin sâng e le c ru ce i lu i p r în t r ’ânsu l ,ori celor de pe p ăm ân t, ori celo r d in c e r11.

Mare fapt este şi de a împăca, însă a împăca prin

]) Notă . Iti edifiunea pe care a avut’o în vedere Sf. Okrisos-tom, nu exista, expresiunea prin tr 'â n sîd în aceasta frază, ci numai în. eoa pre ced entă. Adaosu l ace sta este du pă Codieu.1 E. (Trad).

5) Notă. T ex tu l es te proeuin urmează : „ i i &Î>tdli ai.ov.v- z a x e * ţ a .h 'z h v - - ‘ r 0 7 , r ; ' . - i ţ o & a : j j . : o . , z o ' ■ ) : s .v .o ţ ,o r > « u t o u . . . . “

Verbul o.v.or-r/.'cvXkâxtu se întrebuinţează princip al mente când e vorbade împăcarea a doi oameni cari se duşmăneau, pe cânii verbulBtp voîtoLu) se întro bu inţează vo rb ind u-se de împăc area celor co serăzboiesc, celor ce se bat în războiu.



3 8 o m i l i a i i i

tr’ânsul încă mai mare. Şi cum este mai mare faptul

împăeărei p rin tr ’âusuJ ? Pentru ca s’a săvârşit prinsângele lui, şi nu numai pno sângele luî; ei ceeaceeste mai mare încă, câ prin crnee. Astfel câ patru suntUiliiQliiîO uii\T iî. îi Lv (io.. v* oLL î iiC' îi* ■cat eu Dumnezeu, prm’trânsu!. prin moarte şi princruce. Vai ■ Cum 1 ? o.Tne£?toc~t ol t>o tocite i^r=lş l Casă nu eresi o*. toate sCvSîjo fapto suei» unul numai, «înici crucea sa o crezi câ este ceva mare pr in sineînse’şi, apoi zice mai la urmă „ p r in ’trâT isu l/1. Şi cum dozice el ea acesta este un fapt mare? Pentru’câ nu aspus numai vorbo, ci s’a dat pre sine preţ de împăcare,

şi astfel totul a fâeut.Dar oaro .ee îndeamnă: „Cele d in o c r1' ? Celede pe pământ eu drept cuvânt lea împăcat, do oarece eram plini do duşmănie şi în multe feluri ne depăr-tasem de dânsul, şi fiecare din noi se resculâ. nu numaicontra celorlalţi, ci şi contra sa însuşi. — dara celc dinceruri curo leâ împăcat? Ce? Oare eri şi acolo luptă?Oare era şi acolo răsboiu ? Dar atunci cum de nerugăm noi: „Fac ăse voe a ta, pr cc u m în cer, şi p re p a m â n t“ (Math. 6, 10) ? Deei ee înseamnă aeeasta?

Se despărţise pământul de c e r ; îngerii devenise răs boitorj ai oamenilor, fiindcă vedeau pe stăpânul lorinsultat de om. „Ca toate să lâ uniască, zice,, subu n cap în tru C hristos, cele ce reşti şi cele de pe pământ® (Efes. X, 10), însă cum? Cele din ceruri ast-fel : a. strămuta,t. acolo pe om, a ridicat în ceruri peduşman, pe cel ce'i ura şi eră urît. Nu ea să rămână

. pe pământ a făcut el împăcarea, ci La ridicat în ceruri pe el, duşmanul şi răsboinicul. Si aceasta este pace profundă. în gerii iarăşi se arată pe pământ, fiindcă

şi omul s’a arătat în ceruri. Mi se pare că răpirea iuiPavel la cer din cauza aceasta a fost, ca sâ i se arateeă şi Fiul acolo e’a înălţat. Pacea de pre pământ a fostîndoită, căci a avut ca consecinţă împăcarea eu celecereşti, împăcarea şi a celor pământeşti, însă în ceruria fost simplă. Pentru câ dacă pentru un singur păcătosce se pocâeşte se face mare bucurie în ceruri, darîncă pentru atâţia? «Toate acestea însă, numai puterealui Dumnezeu lea săvârşit, zice; apoi de ce atuuci vă puneţi nădejdea în îngeri? Căci atât de departe suntii de a vă duce înaintea lui Dumnezeu, încât şi răs



o m i u a . m 3 9

boinioi ai voştri devenise, şi a trebuit ea însuşi Dum -

nezeu să vă împace ou dânşii»,*) «De ce deci alergaţi la îngeri» ? ZieeVoeşti poate să afli ura ce îngerii aveau cătră

noîj şi cum ii ro dispreţuiau pu rurea? Pe timpul Îsrailiţilor, pe timpul lui David, pe timpul Sodom itenilorşi în valea plângere! *}, îngerii au i'ost irimiş: Lipi”.! pe-depsirea "oamenilor. Astăzi 'însă, nu e&S.y a.şii, cî o Iiicontra, căci pe pământ ii cântă de bucurie mare ; şi

pe dânşii el ia pogorît la noi, dar şi pe noi oameniinea ridicat acolo. Şi priveşte încă minune: pe dânşiiia pogorât mai ’ntîiu aici, şi numai după aceasta a ridi-cat pe ora spre dânşii; pământul a devenit cer, fiindcăcerul urm a a prim i cele de pe pământ. De aceea, şinoi mulţâiriîndui zicem : „S lav ă în tr u cei de s u slu i Dumnezeu, ş i pre pământ pace , în t ru oameni.b unăvo ire" (Luo. 3, 14). Şi acum iată că şi oam eniis’a,n arătat mulţămi ndui. Oe înseam nă «bunăvoire» ?Adecă împăcare, adecă, câ_ cerul nu mai este pe re telecel din mijloc al vrajbei. La început îngerii erau dupănumărul naţiunilor (Deut. 32, N), astăzi însă, nu suntdupă num ărul naţiunilor, ci după numărul credincio-

şilor. Şi de undo se învederează aceasta? Ascultă pe Christos ce zice: „C ău taţi să nu defăim aţi pev re u n u l .d in t ru aceşt i mai m ici , ea z ic vo uă,că îng eri i lor în ce ru ri p u ru re a v ăd faţa Tată*iu i m eu car ele e st e îu ce ru ri" (Math. 18, 10). Aşadar fiecare credincios are un îng er al său, după cumîncă din început fiecare b ărbat dintre cei meritam!!avea un înger al său, după cum zice lacob : „îngerulcare m ă hr ăne şte, şi m ă ap ără d in t ine reţi le

m e le “ (Cart. Fac.’ 48, 16).Deci dacă avem îngeri păzitori, să lim trezi, căciii, întocmai ca şi un pedagog, sun t necontenit lân gă

') Partea morală. C i fiecare cred incios are. pe lângă D um nezeii vta înger păzitor. D espre pacea lui Du mn ezeii şi câ trebue cr eştinul să se încreadă preoţilor ca lui Dumnezeu. ( Veron).

*) Notă. E xp re siu nea „’ira valea plângerii ' este din Ps. S3, ti. uu.de nu se face aluziune la îngeri. Se vede că Sf. Chtisostom a făcut aluziune la cele din cap. 5, 18—22. II împăraţi, unde se menţionează de biruinţa lui David asupra Iebuseilor şi arderea Beilor

lor în „Valea Titanilor*. (Trad.).



4 0 OMILIA III

noi. Este ele faţă şi diavolul, şi de aceia tocmai ne

rugăm şi cerem înger de pace, şi peste tot locul^cerem pacea. .Şi în adevăr că nimic nu este egal ei. Do aceeaîn bi seri oi cerem pace, în rugăciuni, în litanii, ş; chiarîn salutările noastre zilnice cerem pace. De aceea proostosul bisericei şi odată, şi de douăori, şi de treiorişi în fine de multeori iii recomandă şi ni dă pacea.„Pace yo u ăf zice, „Pace tu tu ro r1' Pe ntru ce? Pen trucă paeea este mutna tu turor bunătăţilor, pen tru că eaeste obiectai bucuriei şi a veseliei sufleteşti. De aceeaşi Christos porunceşte apostolilor ca intrând în caseleoamenilor, imediat să ii anunţe pacea, ca un simbol al

bunătăţilor. aIn trâ n d în casa să’i u ra ţi ei g răin d :Pace casei aceştia" (Math. 10, 12), căci dacă nu este

pace, toate celelalte sunt de prisos. De aceea şi ziceaChristos ucenicilor săi: „P ace las vo uă, pace a m eadau TDUă“ (loan 14, 27). Pacea este care pregăteştecalea iubirei. Şi vedeţi câ proestosul bisericei nu zicesimplu „Pace“’ ci „Pace tuturor". Pen tru că ce foloseste dacă cu unul avem pace, iară cu celălalt lup tă şirăsboiu ? Nici în corpul nostru nu poate fi sănătate,

dacă numai unele din elementele nutritivo sunt liniş-tite, pe când celelalte sunt resculate; ci numai atuncieste sănătate complectă, când cu.toatele sunt în bunăordine şi ţn armonie, câci dacă nu sunt toate liniştiteşi în hotarele lor, totul se restoarnă pe dos Dar apoichiar în mintea noastră se petrece tot aşi, căci dacănn vor fi în pace toate facultăţile gândirei, nu va fi

pace şi linişte. Atât de mare bun este pacea, încâtchiar poeţii şi propagatorii ei se numiau fii lui Dum -nezeu. Ş i’cu drept cuvânt, de vreme ce şi P iui luiDumnezeu în acest scop a veoit pe pământ, ca să îm-

pace cele de pe x^mânt cu cele din ceruri. Deci dacafăcătorii păcei suut fiii lai Dumnezeu, apoi resvrătitoriisunt fiii diavolului. Ce spui ? Bagi intrig i şi certe în trealţii? Ş i cu toate acestea, cine este atât, de mişel? zicitu. Ei ’bine, sunt mulţi cari se bucură de certele dintrealţii, şi sfăşie trupul lui Christos mai rău chiar decâtostaşii care lau împuns cu suliţa, mai rău decât Iudeiicari îi străpungeau manele şi picioarele cu cuele. Şiîncă acest fapt este mai mic decât celălalt, că ol aicimembrele străpunse se unesc iarăşi, pe când acolodacă se rupe unul din membrele bisericei, şi nu se



OMILIA III 4 1

uneşte imediat, nu se va mai uni moi o dată, ci va ro -

mânea afară de trupul lui Christos. Când voeşti a res bol pe fratele tiu , înţelege că to resboeşti contra roem brslot' Lru.ptiiul luî Cncistos, şi conteneşte cumânia .Şi ce «ste dacă altul este dispreţuit de alţii? Ce esteda3 :3, e nebăgat în seamă? „A şa nu este vo ea în a in -tea Tatălui nost ru celu i d in cerur i , ca să p iarău n u l d in tr’ac eşti m ai m ici“ şi iarăşi: „Că în g er iilo r în ce rur i pu rure a văd faţa Tatălu i m eu ca reeste în c e ru r i" (Math. 18, 14. 10). Dumnezeu pen trutine a devenit ş l rob, şi a f o s t jertfit; şi tu crezi că

aceasta nu este .nimic? Prin urmare tu te lupţi şi pentru aceasta contra lui Dumnezeu, căci faci contra-riul de cele poruncite de dânsul. Când proestosul intrăîn biserică zice „pa ce tu tu r o r 1*, când vo rbeşte „pac etu tu r o r11, când binecuvintează „p ace tu tu ro r" , când

porunceşte de a ne săruta unii pe alţii „pace tu tu ro r" ,când jertfa sc săvârşeşto „pac e tu tu r o r 11, şi î n f i n o

pe la mijlocul litu rghiei „cliar vouă şi p a c e “ zice.Apoi cum să nu fie absurd, ea auzind de atâtea orivorbind despre pace şi primindo, noi totuşi să ne

răsboim unii pe alţii? Cum să nu fie absurd, că dupăce arn primit pacea dela preot, în biserică, şi după ceşi noi iam î n a p o i a t ’o , l a urma, să’i răsboim pe p re ota f a r ă de biserică? Când e\ Iţi spune «pace tuturor» şita î i răspunzi imediat «şi duhului tău», de ce afarade biserică îi defaimi? Vai! Cum formele cele mai im-

portante din biserică au devenit numai nişte form eseci, care numai adevăr nu sunt. V ai! Cum simboleletaberii ostaşilor lui Christos au ajuns a fi numai vorbegoale. De aici se vede, că nu ştiţi pentru ce el spune«pace tuturor». Insă ascultaţi ce zice C hristos: „şi Ori

în care cetate sau ora ş v eţi intra , ce rce taţi cin eoste în t r ’ân su l v r e d n ic . . . şi i n t r ân d în casă,sâ-i ura ţi ei g răin d : pac e casei acesteia. Şl deva fi casa aceea vre dn ică, va ven i pac ea vo as t ră

p e ste dânsa, ia ră de n u va fi v re d n ic ă, p a ce av o a s tr ă se v a în to a rc e la v o i“ (Math. 10, II. 12.13).De aceea nu ştim, pentrucă noi credem acestea num aica chip al unor vorbe, sau că nu cugetăm cu mintea.

Nu cumva poate eu sunt care vă dau pacea? Christos



4 2 OMIUA. III

este care vorbeşte prin mine. Dacă tot thnpul celalaltsuntem goli âe char, în timpul acesta însă (fiind în biserică, sau săvârşind ]eturgh.ii bisericeşti) nu suntemaşa pentru voi. Dacă charul lui Dumnezeu a lucrat şiîn asin, şi în vrăjitor, pentru iconomia şi folosinţa.Israiliţilor, este învederat, că nici în noi n u ’ va refuzăde a lucră, ci întrătlu* şi aueasîa pentru voi.

Deci* m meni să nn şpnr.â, că 911 suntde nimic şinevrednic de vr’o consideraţiune, şi astfeliu să nu’niidea atenţiune. Sunt în adevăr aşă însă obişnuinţa luiDum nezeu este de a îngădui şi pe Unii ca aceştia pentrucei mulţi. Si ca să afli că aşa este, aduţi aminte că

însuşi el a vorbit cu Caia pentru fratele seu Abel, cudiavolul a vorbit pentru lob, lui Faraon ’ia vorbit pen trulosîf, iui Nabuchodonosor ’ia vorbit pentru Daniil, luiBalta sa r deasemenea. Apoi şi magii s’au înv redn icit derevelaţiunc, şi Caiafa a profetizat, deşi a fost omorîtor al lui Christos şi nevrednic, însă s’a învrednicita profeliză din cauză demnii aţei Iui de archiereu. Sezice apoi, că şi Aaron, Tot; din această cauză nu a fostatins de lepră. Câci de ce, spunemi, dacă amândoi *)au clevetit pe fratele lor Moisi, numai ea (Mariam) afost lovită de lepră ? Nu te minună, căci dacă şi în

demnităţile lumeşti de ar fi cineva oricât de m ult acuzat,şi totuşi nu este dat în judecată până ce mai ’ntâiu nueste scos din slujbă, ca astfel sâ nu se dispreţuiascăacea demnitate, — apoi cu atât mai mult în cele duchovniceşti, unde, orice s’ar ÎDtâmpiă, lucrează charul IuiDumnezeu, care nimiceşte pe toţi cari so împotrivesc. Numai când se desparte cineva de această d&ninitate,fie că se duce de aici, fie câ române aici, numai atuncizic, el va da samă şi va primi pedeapsa meritată. Sănu credeţi că acestea sunt vorbele noastre proprii,adecă că charul lui Dumnezeu lucrează în cel nevrednic

nu pentru, noi, ci pentru voi, căci ascultă ce spuneChristos: De va fi, zice, casa aceea vrednica, va veni pacea voastră pentru dânsa“ ; şi cum se vaface vrednică? „De va vor primi p re v o i11 zice.„Iară de nu vă va primi pro voi, nici nu va ascultă cuvin tcie voastre . . . amin grăiesc vouă că mai uşor va fî pământului Sodomei şi Go-

*) A se vid ea cap» din Kumertj (Tvad.).



OMILIA IU 4 3

m ore i în ziu a jud ec ate i , de cât ce tăţei aceleia “

(Math 10, 13^—15). Oe folos este, că ne primiţi pre noî,da r nu ascultaţi de cele ce vă vorbim ? Ce folos că,sunteţi serviţi de noi, şi totuşi nu luaţi samă de celece vă vorbim.? Atunci este cinste pentru noi, al ii ti cieste servire miraculoasă, când ni foloseşte şi nouă şivouă, însă «e t'Cî'G ca voi să ascultaţi.’ Auziţi c©spune Favei i ;,Nli arn ştiu t, f ra ţilo r, ca ci csfcoa rc h ie re u “ (Fapt. 13,5), ascultaţi apoi şi ce sice Christos:„T oate câ te v ă zic v o u ă sa face ţi, fa ce ţi (Matli.23, 8). Nu mă dispreţueşti pe mine, oi preoţia. Când

mă vei vedea desbrăcat de acest sacerdoţiu, să mă d is- preţueşti, atunci nici eu nu voiu mai porunci. Pânăcând însă ne găsim pe acest tron, şi pe cât. timp avem

presidenţia, avem şi vrednicia şi puterea, deşi suntemnevrednici. Dacă tronul lui Moisi era atât de respectabilîncât ascultau de dânsul, apoi cu atât mai mult tronullui Christos. Noi am succedat acel tron, pe care şiChristos nia încredinţat pu terea împăeărei, şi iot do peacesta vă vorbim şi noi. Solii, orice fel ar ii ii, pentrudemnitatea cu care sun t învestiţi, se bucură de cinste, pentrucă priveşte cum ii se duc singuri în mijlocul barbarilor, prin tre atâţia ostaşi, şi cu toate acestea fiindcă

'leg e a «olici are o mare pu tere, toţi îi cinstesc, toţi seuită la dânşii cu respect, toţi îi tiîm it îndărăt în s igu-ranţă. Şi noi am primit solia cuvântului şi sosîm casoli dîjx pa rtea lui Dumnezeu, căci aceasta este dem -nitatea episcopala. Sosim la voi în solie, cerând ca săcontenească râsboiuî, şi zicem tuturor: nu vă făgăduima vă da_cetăţi, nici atâ tea şi atâtea măsuri de grâu, nic irobi, nici aur, ct împărăţia conu rilor, viaţa veşnică,

petrecerea cea împreună eu Christos, şi în fine toate

celelalte bunuri, care nu este posibil nouă nici a vi lespune, pe cât, timp ne găsim îmbrăcaţi eu acest corp, pe cât timp suntem în viaţa aceasta! Aşa dar venim

în solie, şi voim a ne bucura de cinstea cuvenită, nu pentru noi, să nu fie, căci cunoaştem micimea noastră,ci pentru voi, ca să ne ascultaţi cu plăcere, pentru cavoi să vă folosiţi, ca nu cumva din lene şi nebăgaredo samă să nu daţi atenţiune celor ce vii vorbim. Nuvedeţi cum toţi însoţesc eu cinste pe soli ? Dar şi noisuntem soli trimişi de Dumnezeu la oameni. Deci dacăvă poruncim vouă aceasta, apoi nu o facem noi, ci



u OMILIA IV

demnitatea episcopală cu care suntem învestiţi, uucutare persoană, ci episcopul. Nimeni sâ nu mă asculte pe mine personal, ci sâ asculte de demnitatea ce o am.

Deci toate sâ le facem câte Je voeşte Dumnezeu,ca în slava lui să vieţuim, şi să ne învrednicim tuturo r

bonurilor celor fă^ăduHe celor ce’I iubesc pre d£nsu], prin charul şi filantropia Demnului nostru lisus Christos,căruia împreună cu Tatăl şi cu Duchul Sfînt se cuvineslava, aeum şi pururea şi în vecii vecilor Amin.

O M I L I A i y .„Şi pre vo i, cari eraţi oare cân d vrăjm aşi

şi în străin aţi cu m intea în tru luc ru r i le cele re le ,ia tă aeu m va îm păca t îti carne a t rup u iui lu i pr inm oa rte, sa v ă p u n ă p re voi sfinţi şi fără de

p r ih a n ă şi n e v in o v a ţi în a in te a s a “ (Cap. 1, 21. 22).

Aici în fine arată, câ şi nevrednici fiind noi deîmpăcare, nea împăcat. Căci când spune că am fostsub stăpânirea întunericului, arată nenorocirea în carene allam. Insă, ca nu cumva auzind de stăpânirea în-tunericului, să’ţi închipui că a fost vreo necesitate lamijloc, el adaogă : „ Ş i pr e vo i ca ri era ţi în s trăi n a ţi11,ceeace deşi se pare câ este acelaş lucru, însâ în rea-litate nu este acelaş, căci nu e tot una: de a suferire)e din necesitate, din silă, cu a le suferi de bunăvoe, şi apoi a te scăpă de ele. Cel dintâiu este vrednicde milă, pe când cel deal doilea vrednic de urît. «Insăvoi, zice, nu fără voe şi nici siliţi, ei de bună voe v’aţi

depărtat de dânsul, şi fiind nevrednici el v ’a scăpat».Apoi fiindcă a amintit de cele din ceruri, aratâ căduşmănia toată do aici îşi are obârşia, şi nu de acolo.<Aceia (îngerii) încă de mult voiau împăcarea, şi o voiaşi Dumnezeu, voi însâ n ’aţi voit». Şi în generat, el aratâCă îngerii n'au pu tut face nimic pe pământ în timpu-rile vechi, ci au rămas duşmani, şi nici n’au putut în-dupleca pe oameni, precum şi nici dacă iar fi înduplecatnu ar fi putut să’I scape de diavolul. A’i înduplecanumai, nu ar fi fost nici un folos, dacă cel ce’i stăpâniâ

nu ar fi fost legat, precum şi a’l legă numai nuar Ji fost nici un folos, dacă cei stăpâniţi nu ar fi



o m i l i a i v 4 5

voit a se re ’ntoarce, oi amândouă trebuiau a se face.Deci ceeace dânşii n’au putut face, Christos lea făcut

pe amândouă. Aşa câ a sfărâma puterea morţii este cumult mai minunat, decât dc a înduplecă., sau de a con-vinge. Moartea eră, cU totul a lu i, şi singur el eră stăpân

pe ea: pe când a îndupleca, nu e’râ numai el, ci şi noi.Şr noi mai cu uşurinţa facem acela ce sunt în stăpâ-nirea noastră .şi singuri uci suntem stăpâni, dccât acelece nu sunt în stăpânirea noastră.

Şi n’a zis simplu eă eram duşmani, ci „ în s trăi n a ţi11,ceeace este o mai mare duşmănie, şi nici numai îns-trăinaţi, ci încă ne mai aşteptând vreo reîntoarcere.„Şi vrăjm aşi ou m in te a 11 zice. Apoi înstrăinarea

noastră mi se mărginea numai până lainlenţiune, ci adaogăîncă că eram „ în tru lu c ru ri r e le “ , adecă «eraţi şiduşmani, şi făceaţi tot.odatâ şi cele ale duşmanilor».„ Ia tă acum v ’a îm păcat în carnea t rup u iu i său ,

prin. m oarte , să v ă p u n ă p re v o i sfinţi, şi fărăde prih an a, şi ne v ino va ţi îna inte a sa“. Aici iarăşiaratâ modul împăcărei, adecă că aceasta s’a făcut întrupul său, nu numai fiind rănit, nici numai bătut saunumai vândut, ci mort. şi încă cu cea mai ruşinoasămoarte. Iarăşi face menţiune Ja cruce şi iarăşi ni pune

înainte binefacerea izvorîtă. din ea. Nu numai eă neaîmpăcat, dar ceeace a spus şi mai sus „celui ce ne-a învrednicit pre noi“, aceasta o zice şi aici, sau mai bine zis, la aceasta face aluziune şi aici. „Prin m o a r t e alui, zice, ca să v ă p u n ă p re v o i sfinţi, şi fără d e

p r ih a n ă, şi n e v in o v aţi în a in te a s a “ ca şi cum arfi zis: «Nu v’a izbăvit numai de păcate, ci încă Va pusalăturea cu cei ce sun t cinstiţi. Nu a pătimit el num aica să ne scape de rele, ci încă şi pen tru ca să nereaducă la starea cea dintâiu, după cum ar eliberă cineva

pe un acuzat nu numai de vinovăţia lui, ci încă l’arreabilita şi în cinstea ce o avea mai ’nainte, şi l’araşeză printre cei ce nu au greşit cu nimic, şi încă nunumai pr intre cei ce n’au greşit, ci chiar alăturea deceî ce au avut succese mari. Si ceeace este mai mult,că încă ja dat şi sfinţenie înaintea sa şi nevinovăţie».A li şi nevinovat este ’ o intensita te a celui neprihănit,adecă că nimic din faptele lu in u la să de dorit. Deci, dupăce ia pus înainte totul, şi că toate acestea lea câştigat



4 6 OMILIA IV

prin moartea sa, ca să nu zică, cineva că «dacă e aşa,apoi noi nu mai avem trebuinţă de nimic», adaoge

imediat: „De veţi răm ân ea în tru cre din ţă în te -m eiaţi şi întăriţi, şi n em işca ţi din n ăd ejd e a e van gheliei“ (Vers. 23). Aici le taie din rădăcină lenea. Sinu a zis simplu „d« ve ţi răm â n e a 11, câci se poate săremânâ. imşcâaduso ta toaio 'părţile şi clatinândiiss,ci „de ve ţi răm ânea , zice, în tem eiaţi şi în tăriţi,şi n e m işc a ţii Vai! Do ce metaforă uzează el! «Nunumai să nu Vă legănaţi cât de puţin, ci încă nici săvă mişcaţi din loc». Şi priveşte, câ el nu pune aicinimic greu de purtat, nimic dureros , ci credinţă şi nă-

dejde, adecă «dacă rămâneţi credincioşi, că credinţacelor viitoare este adevărată*. Aici d e ’sigur că este posibil de a se mişca cineva şi chiar de a se abate,fie chiar cât de puţin, dela virtute, acolo însă nu e posibil de loc. De altfel ceeace ni se cere, nu este cevagreu de purtat.

„Din nădejdea ev an gh eliei ca re a ţi auz i t,ceeace s’a propoveduit întră toată zidirea ceade sub eer“, zice. Dar oare care poate fi. nădejdeaevangheliei, decât Christos ? Căci el este pacea noastră, el

este si cel ce face toate acestea. Aşa că tot cine dă atenţiunela alte credinţi, s 'a mişcat deja, şi totul a p ie rd ut,’daeănu crede în Christos. „Care aţi auziţ“ zice, dupăcare îi aduce şi pe ii de marfcuri şi chiar lumea în-treagă. Aposioiul nu zice numai câ evanghelia s’a pre-dicat, ci, că a fost crezută şi predicată, după cum faceehiar şi pe ia începutul epistolei, voind ca pr in măr-turia multora săi întâriascâ şi pe dânşii în credinţă.„Şi căreia rn’am făcut eu Pa ve l s lu j i t o r i Şiaceasta contribue la adeverirea faptului. „Eu, zice,

P a v e l s lu ji to ri u 11. Mare cu adevărat a fost demnitatealui, ca dascăl al lamei, şi lăudată pretutindeni.„Acum m ă şi bu cu r în t ru pa t im i le m ele

p e n tru voi, şi îm p lin e sc lip se le n e c a z u r ilo r lu iC hr i stos , în trup ul m eu pe n t ru t rup u l lu i, oareeste b is e r ic a “ (Vers. 24). Dar oare oare este conti-nuitatea sensului aici? Mie mi se pare câ prin aceastăfrază el a complectat ideia, şi deci continuitatea este



OMILIA. IV 4 7

văzută. Şi ^ s lu ji to r iu “ zice, în loo să spună eă «ni-mic n’am introdus dela mine, ci numai cât vestesc cele

ale iui. Astfel cred, câ chiar şi pătimesc pe ntru dân-sul, şi nu numai că pătimesc, ci încă mă şi bucur pă-timind, uitândumă numai ia speranţa celor viitoare ;şi pătimesc nu pentru mine, ei pentru voi». ,,Şi

p iinesc , zice, lip se le n e c a z u r ilo r lu i C h ris to s întru p u l : m e u A i c i mi se paf o câ a vorbit na lucrumare, şi nu este nici decum vreo uşurinţă din partei — să nu fie, — ci este vorba aici de o mare dragoste pentru Christos. El nu voeşte ca patimelc acelea săfie ale lui proprii, ci ale lui Christos chiar, voind p rin

aceasta de a’i alipi de dânsul. «Ceeace eu pătimesc,zice, pentru dânsul pătimesc, aşa ca sâ nu ’mi mulţu-miţi mie, ci lui, câci el pătimeşte toate acestea». Ca şicum cineva fiind trimes catrâ altul, ar ruga pe unu lşi iar zice; «te rog, dute la cutare, în locui meu»,apoi acosta ar spune că el face totul în locul celui cela trimis.— tot aşă şi Pavel nu se ruşinează de a spunede patimile lui. «Nu numai c’a murit pentru noi, darşi după moarte el este gata de a suferi strâmtorări

pentru noi». Se sileşte în fine apostolul ca să ara te ,că el (Christos) şi acum se primejduieşte pentru bise-

rică prin corpul său, şi totodată îşi are încordatăatenţiunea cătră aceea de a proba câ «nu prin noi văalipiţi de dânsul, ci printr'ânsu l numai, deşi noi facemacestea; pentrucă nu am primit noi, sau mai bine zisnu am luat asupra noastră lucrul acesta al rescumpfirărei, ci lucrul lui». Este întocmai ca şi cum o armată’şîar avea generalul său, care să o comande şi să oapere, dar care după ce s'a r duce în râsboiu ar fi silitde împrejurări să plece, şi în locui ar luă comandaLocotGene ral, şi acesta ar luă asuprăşi toate g re u-

tăţile aceluia până la finitul răsboiului. Cum că apos-tolul face acestea pen tru Christos, ascultă ce sp une:„ Pe n t r u t r u p u l 1u l “ zice. Sau că poate prin acestevorbe voeşte a spune «nu pentru ca să vă fac vouă

plăcerea, ci ca să mulţămese pe Christos, şi ceeaeetrebuia a pătimi el, pătimesc eu în locul său». Şi acumtu priveşte câte idei introduce el deodată cu acestevorbe. Mai ’ntâiu arată iubirea, iui cea mare, dupăcum şi în epistola II cătră Corinthen i, zice : „C arenia da t no u ă s lu jb a îm p ăeărei„ şi iarăşi: „ In



4 8 OMÎLTA. IV

locul lu i C hr is tos vă rugăm , ca cura D um ne-zeu s'ar ruga prin noi* (H Corinth. 5, 18. 20]. Aceasta o spune şi aici, ea şi cum ar zice : «Pentru dansui pătimesc, ca mai mult să vă atrag1pre voi; adecă, deşi cei ee vă. datora vouă s’a dus, iată că eu mă predauîn locu]';). De ’rtcoeM a şi spus el do lipsuri, ca să aratecă ceeace a pătimit până acum, im o crede a fi totul.«Pentru voi, zice, pătimeşte şi după moarte, de cumvaa rămas oare cari lipsuri».’ Aceasta o spune şi în epis-tola cătră Romani: „C h risto s e ste cel ce a m u ritşi m ai ale s ca re a şi în v ia t . . . car e şi se ro ag ă p e n tru n o i“ (Rom. 8, 34) arătând că ei nu s’a mul

ţămit numai cu moartea, ci şi după aceea multe face pentru noi. Deci apostolul nu zice aceste vorbe casă se laudo. ci voeşte a arăta eă Christos şi acumse îngrijeşte pentru noi. Al doilea apoi că şi cuvântulsău devine mai demn de crezut, mai ales când adaoge:„Pentru tr u p u l lu i t[, ca şi cum ar spune: «Cum căfaptul este aşa, şi că eu nu spun nimic absurd, se în-vederează din aceia, că cele ce eu fac, pentru trupullui le fac. Priveşte, zice, cum nea alipit de "el; deci

pentru ce in troduceţi pe îngeri intermediari?» „C ăreia,

zice, m ’am făcu t eu s lu ji to r11 fVers, 25), şi cumvoi introduceţi pe îngeri? E u sunt slujitor.Apoi arată că el nimic n’a făcut, deşi este slujitor.„C ăreia m ’am făcut eu s luji tor , du pă ico

nom ia lu i D um nezeu , ca re m i s ’a da t mie sprevoi, Cirt să îm p line sc cu v ân tu l lu i D u n ine ze u “,adică, că astfel a voit, ca ducânduse el să primim noişi sâ continuăm noi acea iconomiej ca să nu fiţi pâ răsiţi; el este caro a pătimit, şi tot el este care se cin-steşte. Sau că poate spune prin aceste vorbe: «că pe

mine tocmai, cel mai aprig persecutor, pentru aceeam’a lăsat ca să persecut biserica, ca să devin mai demnde crezut în ceeace predic», sau că prin vorba „icon o m ie “ spune că «n’a ceru t dela mine nici fapte,nici succese, ci numai credinţă şi botezuî; pentru căaltminterea n’aţi fi primit cuvântul meu». „Spre vo i,zice, ea să îm pl inesc cuv ân tu l lu i D um nezeuAici vo rbeşte de ginţi, arătând că ele se legănau ca şicorabia pe valurile măr ei. Căci dacă ginţii e cele căzute



OMSLIA IV 4 9

au primit a se ridică la atâta înălţime a credinţei, apoiaceasta nu a fost fapta lui Pavel, ci din iconomia lui

Dumnezeu, «pentru că eu nu aşi fi putut face aceasta»zice. Arătând deci că patimile lui sunt ale iui Christos,adaogă apoi mai eîar, că. şi a împlini cuvântul iuiDumnezeu cătră voi tot a lui Dumnezeu este,: Mai^rată îftcă—ds şi nu tocmai olar câ şl aceasta eist.fiiconomia lui Dumnezeu, ds a va vorbi acum, când puteţi asculta, şi nicidecum din cauza neglijenţei, caastfel să da veniţi prim itori aicuvântului lui Dumnezeu.Aceasta tocmai este cauza pentru care şi Christos avenit acum, şi nu mai de mult. De altfel se spune şiîn evanghelie, că pentru aceea a trimis întâiu pre sferviisăi, ca să nu ajungă ii la a omorî pe fiul. D ar dacă nicidupă trimiterea servilor nu s’au ruşinat de fiul care .avenit, cu atâ t mai mult încă nu s'ar f i ruşinat mai’nainte de aceasta. Dacă dânşii nu ar fi ascultat de oi>dinaţiunîle cele mai mici, cum ar fi putut ascultă decele’mai mari?

J) «Dar ce? Nu sunt oare şi acum ludei şi Elin icari se găsesc departe de adevăr» ? Aceasta este în -trebarea ce se poate face în cazul dn faţă. Da, res

pundem noi, se găsesc, însă aceasta e mai mult cauza

unei leni grozave, căci dacă după trecere de atâta timpşi după atâtea dovezi pipăite, şi încă sunt ne desăvâr-şiţi, de sig ur că cauza nu poate fi alta decât o marelenevi re. Când Elinii întreabă de ce Christos a venittocmai acum, noi să nu’i lăsăm de a spune ii aceasta,ci s&’r întrebăm dacă Christos n’a reuşit în lucrul său

pentru care a venit. După cum dacă ar fi venit maide mult şi nu ar fi reuşit, nu ar fi putut fi suficienttimpul pe ntru justificarea noastră, tot aşa şi după ceel a reuşit, nu vom putea fi consideraţi ca drepţi şi săscăpăm de răspund ere din cauza timpului, pentru câ

nici pe medic nu’l învinovăţeşte cineva din cauza timpului, după ce a fost scăpat de boală şi însănătoşat bolna-vul, şi nici nu dă vina pe medicamente, după cum nici peun general învingător nu ’l cercetează cineva, de ce aînvins în timpul acela şi nu altădată, în locul acesta

’) P arte a morală . N oi w ebu e a primi nu recunoştinţă ce le date ds D um nezeu , şi să ou cercetăm cu amănunţime dum nezeeşiite lui iconoraii, ci să.-i mulţumim pentru toate, şi să nu ne depărtăm de dânsul. (Veron).

? « 3 l4



5 0 OMILIA IV

şi nu aiurea. Astfel de întrebări se fac atunci când eln’a reuşit, dar după ce a reuşit trebue a primi cu

mulţămire şi a’l aproba. Câci spunemi: ce este maidemn de crezut? raţionamentul tâu şi. clevetirea, saufinitul unui fapt săvâ rşit în perfecţiune? A învins ei,sau n’a învins? aceasta aratămi. A stăpânit, sau nu?A dus la un sfârşit bun Lucrul început, sau nu ? Acestea,smifc resp 'insabii 1iăb i e, Spunemi. î.r rojr: rjîărlnriseştică Dumnezeu există cu adevărat; deci te întreb; esteDumnezeu fără început? De sigur, vei zice tu. Apoiatunci spunem i: de ce n’a făcut pe oameni cu milioanede ani rnai înainte? căci ar Ii trăit mai mult timp.Pen trucă dacă e bine de a există,, de sigur că a exista,

a trăi încă mai mult timp, este cu mult mai bine. Acumînsâ oamenii au fost păgubiţi pentru câ nu au fostcreaţi mai ’nainte. Insă nu a i fost păgubiţi, iubitule;şi cum accasta? Apoi o ştie numai el ca creator. Ia-răşi te în treb: de ce n’au fost creaţi toţi oamenii deo-dată? De ce sulletul celui întâiu om a trăit cu trupulatâţia ani, pe câud al altuia mai puţini, sau de loc?i^e ce pe unul l’a creat fa început, iară pe altul dupăaceasta? Şi acestea sunt în adevăr demne de întrebare,nu însă şi de vorbă multă, pe când faptul venirci luiChristos nu primeşte chiar nici întrebare. Totuşi eu

îţi voîu spune cauza. Presupune natura omenească ca pe o vârsta oarecare, în care genul om enesc în pri-mele timpuri era în rândul copiilor, cei după aceastaîn rândul tinerilor, şi cei din timpurile apropiate înrândul bătrânilor . Când spiritul este viguros, şi membrele corpului slăbesc, aşa ca răsboiul dintre dânselea contenit, atnci ne ridicăm la adevărata filosofic. «Şica toate acestea se petrece contrariul, zici tu, căci pccând sun tom copii noi învăţam». Da, însă nu învăţămcele mari, ci ritorica şi puterea cuvântului, pe cânddogmele cele mari le învăţăm când suntem în vigurozitatea spirituală şi, corporală. Priveşte cum acelaşilucru l’a făcut şi Dumnezeu cu Iudeii, căci lia dat caşi unor copii pe Moisi de pedagog, care li reprezentâadevărurile prin tipuri şi’i învăţă, ca şi pe copii, dupăcum şi noi învăţăm literile alfabetului. „ P e tr a că legeaavând, zice, umbra bunătăţilor celor viitoare, iară nu însuş i chipul lucrurilor* (Ebr. 10, 1). Dupăcum şi noi momim pe copii ou plăcinte, şi le dăm şi



OM IU A TV 5 1

parale , cerând dela dânşii un singur lucru , ca să seducă la şcoală, tot aşa şi Dumnezeu pe lângă bogăţie

li da şi hrană, cerând în schimbul maroi lui indulgenţeun lucru numai, de a ascu lta de Moi si. Si tocmai deaceea ia încredinţat acestui dascăl, ca nu cumva sa 'l>.1 o p 1. 1 >_■UCfiov>o. victi L I i i Cri Ş i COpili ţ’ <■ i iO I', (Jcil'Bîi iubeşte din caleafară. Si priveşte cum Israeîiţii numaide Moi si se sflau. căci mi în trebau unde este Dum ne-zeu, ei, unde este Moisi, şi când el e ra prezent îiapuca groaza. Când făceau ceva rău, priveşte cumimediat îi pedepsea. Dumnezeu voia a’i pedepsi cu asprime, el însă. (Moisi) nu Ta lăsat. După cum părin te leameninţă, dară şi dascălul ameninţă a demisiona din post

şi zice «mie îmi ierţi dacă îl vei ierta pe el, şi de acumîl iau pe resp un derea mea», tot aşa a făcut şi Moisi,iară Dumnezeu a cedat. Cu modul acesta pustiul adevenit un fel de şcoală pentru dânşii. Şi după cumcopiii întârziind prea mult îu rămânerea lor în şcoală,se îngreuiază şi voescapleca, tot aşa şi îi cereau încontinu înapoierea în Egipet, câci plângeau şi z ic eau ;„Neam topit , neam prăpăd i t , neam po top i t^(Num. 17, 12). Dar încă şi tablele lor lea sfărâmatMoisi, scriind pe ele ca nişte nume oarecare, ceea ce

face şi dascălul, căci luând din mâna elevilor caetele şivăzândule rău scrise, le aruncă jos, voind a arăta prinaceasta marea Ini supărare, şi chiar de Jear rupe pă-rinţii lor nu se supăra. El (Moisi) şedea aplecat şi liscria pe tablă, iară ii neuitânduse la dânsul îşi aveau

priv irea întoarsă în altă parte şi erau în dezordine. Şidupă cum copiii în şederea lor într’un loc se isbescunul în altul, tot aşa şi Is rai li ţii, se loveau în tre dânşii,din care cauză şi Moisi a ordonat a fi pedepsiţi. Şidupă cum iarăşi dascălul dând lecţie copilului îi c e rede a o învăţă,, iară copilul nu ştie când este ascultat,din care cauză este pedepsit, tot aşa s’a petrecut şi cuIsrailiţii. Moisi de exemplu îi în tre ba: «Care sun t cu-noştinţele sau învăţăturile cele esenţiale ale p uterelui Dumnezeu? Cele din Egipet,poate?» Da, răspundeauii. «Dar acele cunoştinţi au dat pe faţă ranele, au

pedepsit pe duşmani, şi în fine au fost ea o şcoală pentru voi. Ce alt au fost decât pedeapsa duşmanilor,decât binefacerea către voi?» Se petrecea acel aş lu -cru ca şi cu copilul, care spune că ştie li terii e alfa-

betului, însă dacă este în trebat pe sărite şi nu d e



5 2 OMILIA ÎV

laolaltă, el se încurcă şi nu le găseşte, pentru care este pedepsit. Tot aşâ şi Israeîiţii spuneau că ştiu pute realui Dumnezeu, dar când li se cerea pe sărite aceacunoştinţă, ii nu puteau răspunde, Dentru care erau

pedepsiţi', «Ai văzut apşi ? Eşti dator sâ’ţi aminte,şi deapa din Egipet, câci cel ce a făcut, sângele din apă,va pLtlaa ia.se şi: aceasta .»Tot astfel zicem şi noi' demuîteori copiilor: când vezi în carte litera Â aau’ti aminte că. o ai scrisă în abecedar. «Ai văzut boala?’ Aminteşteţi. că el a fost care a pierd ut pe toţi cei întâinăscuţi ai Egiptenilor. Ai văzut razboae? Aminteştcţide cufundarea armatelor Egiptene în marea Roşie. Aivăzut că cei ce iocnesc pe pământ sunt mari şi pu-ternici? Dar nu su nt mai mari decât Egiptenii. Apoicel ce tea scos din mijlocul lor, oare nu va putea cuatât mai mult ca să te scape când eşti afară de Egipet?»

La toate aceste întrebări pe sărite aşa zicând, iinu ştiau ce să, răspundă, şi de aceea erau pedepsiţi.Mâncau şi beau, şi apoi loveau cu piciorul. Trebuiaca îi să mi 'se dezmerde în mâncare, adecă să nu cauteîa mana ce o primeai^ îmbuibare, şi din această îm - buibare să capete înclinare spre rele. Israiliţii au făcutîntocmai ea un copil ce ar fi trimis la şcoaiă, şi el ar

cere Ca să fie dus de servitori, cărora el să li ser-vească, — întocmai aşâ, au făcut şi ii, căutând şi cerândmereu Egipetul. Deşi primeau în toată libertatea hrananecesară, şi şedeau la masă cu tatăl, îi erau nemulţăiniţi şi cereau ca să fie împreună cu servii, să se bucilre de ini'ecţiunea mesei lor celei pline de tulburări.Spuneau, lui Moisi: „A şa e ste D oam ne , to ate câ teni spui vom face şi vom a se u ltâ K (Exod. 24, 7), şi totuşi nu făceau. Şi ceeace se întâmplă eu copiiizburdalnici, când tatăl ]or voeşte a ’i certa, iară das-

călul se împotriveşte şi ameninţă cu demisia, aceiaşi se petrecea şi cu dânşiiDar de ce oare vi s’a spus acestea? Pentru că

şi noi nu ne deosebim cu nimic de copii.Voeşti acum a auzi şi despre credinţile lor, că

sunt credinţi copilăreşti? „O ch iu p en tru och iu , zice,şi^ din te p e n tr u d inte " (Levit. 24, 20). Nimic nu aţîţăatât de mult Ia apărare şi îm potrivire contra altuia, cacugetul copilăresc. Si fiindcă patima aceasta oste rezul-tată din lipsa de judecată, de aceia la vârsta copilăriei



OMILIA IV 5 3

este un pustiu mare de judecată, şi cu drept cuvântcă copilul este tiranisit de mânie. Şi atât de mare esteiiranisirea aceasta, îucât de multe ori îi' vezi în luptelelor căzuţi 103 şi apoi iarăşi ridicânduse, loviţi poatela genunchi, sau la glezne de rivalul lor, şi numaiatunci încetează for 2a şi şe stinge mama, lor. Oam aşk a făcut Ht !”M.1; r1 [] uii, î vi i Ki ii u îngăxi.uit ; Să £50 uC O<1ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte, nimicind peEgiptenii şi AmaUciţii care ît amărau pe dânşii, — caşi cum ar zice copilul: «Ţ aţă! cutare m’a lovit», ia răel ar răspunde: «EGst© un om rău acela, şi deci îl vomurî». Tot aşa a făcut şi Dumnezeu, căci zice: „ V răj-

maş vom fi vrăjmaşilor tăi şi împrotivnic îm p ro tiv n ic ilo r ta i“ {Exod. 23, 22). Şi e ară şi, când Balaam binecuvânta pe Is rai li ţi, o asemenea complezenţăfăcută lor era mai muit o complezenţă copilărească.După cum se întâmplă şi cu copiii, când se sperie dolucruri unde nu poate fi spaimă, cade ex. de uu miel,sau de altceva, când, zic, deodată se sperie şi încep aţipa, iară noi pentru a alunga dela îi spaima facem camielul să fie târît de înseşi mâuele lor, tot aşâ a făcutşi Dumnezeu, căci spaima ce ii o aveau de vrăjito ro a prefăcut în îndrăzneală. Şi după cum cele ce în -ţărca copiii au la îndemână în coşuleţ toate cele nece-sare pentru hrana lor, tot aşa şi ’Moisi, totul avea laîndemână, şi totul li da, ba se găseau până şi în ceamai mare dezmerdare. Ou toate acestea, după cum co-

pilul cere mereu ţâţă, tot aşâ, şi it ceteau m tr’una Egi- petul şi cărnurile de acolo. Astfel că nu ar g reşi cinevadacă lar numi pe Moisi şi dascăl, şi hrănitor, şi pe-dagog în acelaş timp, şi ar recunoaşte marea lui în -ţelepciune. Pentrucă altceva este de a conduce cineva

pe nişte bărbaţi filosofi, şi altceva de a conduce pe

nişte copii fără judecată. Şi dacă voiţi, ascultaţi şi alt-ceva: după cum doica zice copilului «când ’te duciafară, ridicâţi baina în tr’atât, încât să poţi stă bine»,tot aşa a făcut şi Moisi cu iî. In copilărie toate pati-mile tiranisesc pe copii, dacă mai ales nu au un povâţuitor bun. Mândria, pofta, absurditatea, mânia, invidiaşi altele de acest fel, stăpâniau pe Iudei întocmai cumstăpânesc pe copii, căci şi ii, ca şi copiii, scuipau înfaţă pe Moisi şil ameninţau. După cum copilul rid ieă

piatra de jos, ia ră noi Ji strigăm: «nu da», to t aşa şi



OMILIA. IV

îî ridicau pietrele şi aruncau asup ra părintelui lor, iarăel l’ugia. Şi după cum copiii când văd vreo podoabă

oarecare 'la tatăl lor o cer ca să li se dea lor, totaşa şi cei de pe lângă Dat han şi Aviron s’au reseulatasupra lui Moisi, şi cereau dela el preoţia Şi înteeta tea l)erau cu un cuvânt invidioşi mai muit decât toţi. micide suflet şi în totul lipsiţi do iuderaiil.

Apoi, atunci oare trebuia ea să se arate Cimatos?spunemi. Atunci oare trebuia să ii se ci ea astiel ueînvăţături filosofice, când ii ca nişte nebuni erau stă- pâniţi de pofto,.şi desfrânaţi ca nişte cai, când erausclavii banului şi al pântecelui ? Dar de s igur câ conversând atunci cu ii nişte astfel de învăţături filosofice,

lear fi aruncat ca nişte proşti ce erau, şi nu ar fi în-văţat nici acestea şi nici acelea. După cum dascălul nuînvaţă pe copii a ceti, pană ce mai ’ntăiu nu ’i învaţăli teri le alfabetului, tot aşa şi cu dânşii. Dar nu estetot aşa acum, ci cu charul hii Dumnezeu mare este blândeţea, şi vir tu tea se prinde oriunde este plantată.

Să mulţămîm deci Ju i Dumnezeu pentru toate şisâ nu vorbim de prisos. Noi nu ştim timpul ci numaicreatorul timpului şi al seculilor. Lui să 'i recunoaştemdreptul asupra tuturor, căci aceasta va să zică a slăvi

pe Dumnezeu, iar nu să ’i cerem socoteală de cele ceel face. Tot aşâ şi Abraam slăvia pe Dumnezeu, dupăcum zice: „Şi adeverit fi ind, că ce ’i a făgăduit

p u te rn ic este a şi faee“ (Rom. 4, 21). Acela nu în-treba nici măcar pentru ceJe viitoare, pe când noicercetăm până şi cele Irecute. Priveşte, câtă prostieşî câtă nerecunoştinţa din partenî.

Deci să contenim eu astfel de întrebări, căci nuavem din ele nici un folos, ci chiar o mare vătămare.Să fim cu recunoştinţă cătră stăpânul a toate, şi săînălţăm slavă iui Dumnezeu, ca astfel arâlândui mul

ţămiri pe ntru toate, să ne învrednicim de filantropialui, prin charul şi iubirea de oameni a unicului său fiu,căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duch, se cade slava,stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii ve-cilor. Amin.

;) A se vedea Cap. 16. ţiin Numere. (Trad).



OM1UA. V 5 5

O M I L I A V

..Taina cea ascunsă din veci si din neamuri.'i ’ * 'iară acum s ’a arătat sfinţilor lm 7 cărora a vo it Dum nezeu ■ a li arătă, care este bogăţia sla vei tainei aceştia întru neamuri, caro este Ohnsi- tos întru voi, nădejdea slavei. Pre care noi

îl propoveduim , sfătuind şi învăţând pre tot om ul întru toată în ţelepciunea, ca să punem de faţă pre tot omul desăvârşit întru Christos Iisus“ (Cap. 1, 28—28).

Spunând despre bunătăţile de care neam învred-nicit, şi arătând filantropia lui Dumnezeu, cum şi va-loarea măreţiei celor ce ni s’au dat, iarăşi introduce oaltă intensitate de idei, adecă că nimeni mai ’nainte denoi n'a putut află ceva, ceeace de altfel face şi în epis-tola cătră Efeseni (Cap. a, 5 (?}, unde spune c& niciîngerii n’au ştiut, nici domniile şi nici vreo altă puterecreată, ci numai Fiul lui Dumnezeu ştiâ. de aceasta. Şi

priviţi, că el n’a zis că taina aceasta a fost dosită,(y.sx.po[i.EVQv} ci a sc u n sa de tot {&’Ko>ie,*puji;i.£vciv) şi că deşts’a descoperit acum, totuşi este veche, şi eă Dum nezeua voit aşa din început şi astfel a fost prescris. Pentruce aşâ? Nu spune apostolul. „D in v e c iK, zice, ad ecăcum ar zice cineva, d in în cep u t. Şi o numeşte cudrept cuvânt taină, pe caro nimeni nil o ştiâ, afară deDumnezeu. Dar unde a fost ascunsă această taină ?In Christos, după cum zice şi în epistola cătră Efeseni ’),sau du pa cum zice şi Prorocul „Din. vea c si p â n ă

în veac tu e şti“ (Ps. 89, 2), „Iară acum s’a arătat sf in ţilo r lui**, zice, aşâ, că totul este din iconomialui Dumnezeu. „Sa arătat sfinţilor lu i11, aşa că şiacum acea taină este ascunsă, daeft s’a arătat numaisfinţilor. «Deci, zice, să nu vă amăgiască pre voi aceia

!) In capitolul 3 , 6 din epistola cătră Efesen i, în a d e v ă r c ă

se spu ne aceasta, însă, cu mai m ult cuvâ nt s’ar putori zice , că Sf, Chrisostom. a voit să spunâ de pasajul din episto la eitră Romatti, cap. 8, S8, (Traci.).



5 6 OMILIA V

(îngerii) căci it na ştiu». Şi de ce oare numai unora,şi nu tuturor? „C ărora a vo it D um nezeu*1 zice.Pr iveşte cam et peste tot locui li înch ide gura la îni.îBbă.rîIs lor. „C ăro ra a vo it D u m n ezeu a li arăta.",

jarâ voinţa iui mi poate fi absurdă. Prin aceste cuvinteiiu’î lasă ca să cugete lucruri mari despre succeselelor, ci mai mult Si consfltiie ca rp.sponzabiH de charulce l’au primit „C ăro ra a v o it a Li a răta ". „C areeste bo găţia slav ei taine i aceştia în tru neamuri®.Aici a spus un lu cru măreţ şi pompos, căutând înmarea lui dlspoziţiune ca sâ adaoge intensităţi pesteintensităţi. Câci şi aceasta este o intensitate, când clzice: B og ăţia slav ei tain ei ac eştia în tru n e a m u ri '1,căci mai cu samă întru neam uri se arată, după cumzice şi aiurea: ,Ea r?, ne am u rile p e n tru m ila să

p ro s lăv e a scă p re D u m n e z e u '1 (Rom. îo, 9). Se .aratâde sigur şi îu alţii, însă cu mult mai vârtos întru nea-muri, unde mare’este bogăţia slavei. Căci a face îngerifără de veste pe nişte oameni ce erau mai nesimţitoridecât pietrele, şia’i ridica la acea demnitate numai prinsimple cu vin te ’fjfi prin credinţă, fără nici o altă oste-neală,, cu adevărat câ este slava şl bogăţia tainei. Dupăcum cineva ar lua uo câne prăpădit do foame şi de râe,urâcios şi împuţit, şi caro nici n ’ar putea sâ se miştede jos, şi deodată Tar face om şi l’ar pune pe tronulîmpărătesc, tot aşa a făcut şi el cu omenirea. Se închinau

pie trelor şi păm ântulu i; ştiau că cerul şi soarele suntmai superioare, şi că întregu l univers li se r via lor,însâ erau prizonieri legaţi ai diavolului, care deodatăs’a ridicat, deasupra pe capul omenirei, şi’i poruncia şio tiraniza. Fiind ii prizonieri şi sclavi ai demonilor,deodată s’au făcut corpul stăpânului îngerilor şi al

archanghelilor. Nu ştiau ce este Dumnezeu, şi totuşideodată au devenit, părtaşi ai tronului lui Dumnezeu.Voeşti acum a vedea miile de trep te pe care ii leautrecu t în curgerea timpului? Mai 'ntâiu trebuia ca săcunoască ca pietrele nu sunt dumnezei: al doilea, cânu numai că nu sunt dumnezei, ci chiar mai inferioaredecât omul; al treilea, că sunt mai inferioare chiar şidecât animalele necuvâ ntătoare ; al patrulea, că suntîncă mult mai inferioare şi decât plantele ; al cincilea,că extremităţile în fine se reuniau în acelaş cuvânt, cănu sunt nici măcar pământ, nici vietăţi, nici plante,



OMILIA. V 5 7

nici om, aici cer; sau iarăşi dela început, că nici pie-trele, nici vietăţile, nici plantele, nici elementele naturei,

nici ceie de sus, nici ce Le de jos, nici omul, nici de-monii, nici îngerii, nici archanghetii, şi nici vreo altadin puterile acelea n.u trebuia' a fi închinată de om,sau a fi adorata de eî. Scoşi ca d ln tr’un adânc înfri-coşat, ii trebuia a afla eă numai stăpâna! a toate osloDumnezeu adevărat, că numai pe ei trebue a'l se r v i ,că viaţa, corectă este frumoasă şi admirată, cA moarteade acum nu este moarte adevărată, că viaţa nu esteviaţă, că corpul învie, că devine nestricăeios, că înceruri se ridică, că se bucură de nem urire, că cu în -gerii stă, şi că în fine se strămută de aici acolo. Deci, pe cel ee şedea aici jos, şi care a sărit peste toateaceste scări l’a pus pe tron, şi l’a făcut pe dânsul,care eră mai pre jos de pietre, mai însemnat decât în-gerii şi archangheiii, decât tronurile şi decât stăpâniile.Ca adevărat câ bine a zis apostolul: „Care este bog&ţia slavei tainei aceştia" ! Ca şi cum ar Iu& cinevaun nebun, şi deodată lar face filosof, tot aşa a făcutel cu noi. Insă orice ar spune cineva, nimic nu ar

putea spune după cum trebue, căci chiar şi ceie cospune Paveî, sunt nehotărîte.

„Care este bogăţia slavei tainei aceştia întru neamuri, zice, care este Christos întru voî“. Trebuia iarăşi ca să afle, că cel ce este mai presus de orice, cel care stăpâneşte pe îngeri şi începătoriile, ea şi pe celelalte puteri, s’a pogorît jos pe pământ, şi s’a făcut om, a pătimit multe, a înviat şi s’a înălţat. Toate acestca au fost urmările tainei celei din veac. „Care este Cliristos întru voi“, zice, «şi dacă el este întru voi, de ce umblaţi căutând pe îngeri?» „Tainei aceştiaa, de unde urmează că mai este şi altă taină, însă cu adevărat că aceasta este taină, pe care nimeni nu o a ştiut, taină care este minunată, caro a fost contra aşteptării comune, care eră ascunsă. „Care este Christos întru voi, zice, nădejdea slavei pe care noi îl propoveduim", adecă «dela început chiar noi îl propoveduim, iară nu îngerii».. „Sfătuind şi învăţând” nu îr mod poruncitor şi nu siliţi, căci şi aceasta este dir filantropia lui Dumnezeu, de a nu atrage pe cineva îr mod tiranic. Fiindcă expresiunea „învăţând", arate



5 8 OMILIA V

Ceva mare, de aceea adaogă a doua expresiune „ s f ă-tu in d 11. care e mai mult treaba părintelui decât a das-călului. „Pe care noi îl propoveduim, zice, învă-ţân d şi sfătuin d p re tot om ul în tru toată în ţe -le p c iu n e a ” , adecă spunând totul ou înţelepciune, aşaeă este nevoe de toată înţelepciunea în propoveduireaIui Dsr apoi şi a p u te a ’sâ afle cineva asemene» lu-cruri, nu este dat fiecăruia. „C a să p u nem de fa |ă

p re to t o m u l d e săv â rşit în tru C h ris to s l i s u s 11.Ce spui Pavele? Pre tot omul ? «Da, răspunde el, spreacest scop îindem noi». Şi ce esto dacă încă nu s'a în-deplinit această dorinţă? E deajuns că fericitul Psvel segrăbiâ sa ajungă la acest rezultat. „Desăvârşit" zice, prin urmare aceasta este desăvârşire adevărată, aceastaeste perfecţiune, pe când aceea este imperfecţiune. „D e-săv âr şit în tru .C hr isto s lis u s" , zice, şi nu în lege,sau în îngeri, căci acolo nu este perfecţiune. „ In truC h ris to s11 adecă în cunoştinţa lui Christos. Cel ceştie ce a făcut Christos, va judeca mai pre sus de îngeri.„Intru C hristo s l isu s, în tru care m ă şi o ste n es c 11(Vers. 29), adecă «nu numai că mă gândesc, ci încă mă

şi ostenesc cu multă sârguinţă, cu multă băgare deseamă. Şi dacă eu sunt neadorm it pentru binele vostru,apoi cu atât mai mult voi sunteţi datori a o face aceasta».Apoi arată că lucrul acesta a l’apostoliei lui, este dumnezeesc, şi ca astfel trebue a fi considerat. „D upălucrarea Iu i, zice, care se lucrea ză în t ru m ineîntru putereadecă: «Cel ce m’a făcut puternic îndcest îucru, este învederat că voeşte aceasta», pentruoare chiar dela început cl a şi spus: „Prin voea iuiD u m n ezeu11. Astfel deci el nu numai că a spus acestea

cu modestie, ci încă lea şi adeverit cu cuvântul şi cufapta lu pian duse. Spunând acestea el mai arată încă,că erau mulţi cari îl combăteau.

Mai departe apostolul li aratâ dragostea lui ceamare, căci zice: „ P e n tru că v o esc s ă ştiţi voi, câ tărievoinţa ara a v u t pe n tru voi , şi pe n tru cei d inLao dicia11 (Cap. 2, 1). Apoi pentru ca să nu se pară3ă această osteneală a lui provenia numai din slabăîiuuea lor, a pus şi pe alţii ia mîjîoc ca să nu ’i dis



OMILIA V 5 9

curaj eze, căci adaogă: „Ş i câ ţi n ’au v ăz u t fa ţa m e a

în tru p " . Aici arată ceva dumnezoesc, că. adecă îlvedeau încontinuu cu duchul. Asa d&r prin aceste cu-vinte li mărturiseşte o mare iubire.

„Ca să se m&iigâe inim ile lor. to c m iţi1)f tm d în tru dra go ste, şi sp re toată bo găţia î t i-

. e ro u iaţărei îaţeie g ere i , sp re cu n o ştin ţa tain ei lu iD um ne zeu şi Tatăl , şi lu i C hr is tos , în tru c ar esu n t toate v is t ier i i le înţelep ciun ei şi a lo cu n o ş-tinţei ascunse" (Vers. 2. 3). Iată că dejâ, apostolulse grăbeşte şi se munceşte ca sâ intre în înseşi dogma,

nici acuzând, dară nici apărânduî de acuzatiuni. „Nev o in ţa am a v u t" , zice, şi de ce oare? „ 6 a să s em ân g ae in im ile v o as tre , un iţi fii n d u, adecă să tîţiînţepeniţi în credinţă. Insă nu zice tocmai aşa, ci taieoarecum ideia de v r’o acuzare, sau mai d rep t vorbindîi îndeamnă să se uniască en dragoste şi nici cât din

: silă, sau împinşi de împrejurări. Ceeace am spus şialtădată, că apostolului nu ’i venia greu de a ’i în-demna pururea, aceiaşi o spun şi acum, «Mă nevoesc,zice, ca sâ ’i văd uniţi cu dragoste, fiindcă voesc a ’i

apropia de Christos cu buna lor voinţă, şi nu num aicu gura, sau ea adunările îor să se facă de formă, ci„ca să se m âng âe in im e le , lo r“ .

„U niţi fi ind i i în tru dra go ste, şi sp re toa tă b o g ăţia în c re d in ţăre i în ţe le g e re ! ,“ adecă de nimicsâ nu se îndoiască, despre toate sâ fie deplin încredin-ţaţi. «Vorbesc, zice, de încred inţarea (asigurarea) c re -dinţei, căci este şi (asigurarea) încred inţare rezu ltatădin judecata omenească, însă o asemenea încredinţarenu este demnă de nimic. Ş tiu, zice, câ voi credeţi, în săvoesc ca voi să vă încredinţaţi, nu num ai de bogăţia,ci de to a tă bogăţia , ca astfel să fiţi bine încredinţaţidespre toate». Acum tu priveşte înţelepciunea acestuifericit, căci nu zice «rău faceţi, căci nu sunteţi încredinţaţi», ca şi cum iar acuza, ci «nu ştiţi cum mă

') Traducerea Română din ediţia, de Buzâu nu este tocmai clară. Mai exact ar fii daeă s-ar r.ica : un iji fiind intru dragoste, etc. naai ales că prima şi pr inc ipala semnificare a ver bulu i cutiStEriCojiau es te a uni, a combina la un loc. (T rad).



6 0 OMILIA. V

silesc, ca voi să fiţi în ere ci! în laţi cu înţelepciune, şi nucum s’ar întâmplă. Şi fiindcă, am vorbit de credinţă,să nu vă închipuiţi că am spus cava si mp iu şi fără, folos,ci voesc ca acea credinţă să fie eu înţelepciune şiiubirea

.„Sptie.. cu ou şirctţa tainai Iui D u m n eze u T a-tăl, şi Iu i' G iir istO u11: Aşa d a r1taina'aceasta a, a p r o -

piere! omului de 'Dumnezeu prin Fiul, este a lui Dum-nezeu. „Ş i lui C hristo s, zice, în tru care su n t toa tev istie riile înţele p ciu n ei şi ale ’cu no ştinţei a sc u n se “ .Deci, d ao i vistieriile înţelepciune! sunt în eî, urmeazăcă eu înţelepciune a făcut d e a venit acum, şi nu maide mult. De ce dară învinovăţesc unia din cei proşti ?Şi priveşte cât de simplu vorbeşte apostolul. „ In truca re s u n t to ate v istie riile ^ zice, asa că el toate lostîe. „C ele a scu n se" , ea şi cum ar zice:. «Sâ nu văînCftinYiiţi că aveţ; tot.nj. câci vistieriile lui sunt ascunseşi de îngeri. iară nu numai dft vnî nşâ că dela dânsultrebue a cere totul. el sinerur da, înţelepciunea şi cu-noştinţa». Când el zice v is tie ri ile , arată prin aceastamulţimea lor, iară când spune toa te. învederează că.

nimic nu ia'norea.ză. şi în fins prin expresiunea ascunsedâ a înţelesre că singur a1 ]e ştie.„Iară ace as ta z ic , ca nu c ineva sa vă am ă-

gească pre voi cu cuvinte înşeiatoare“ (Vors. 4).Acum tu priveşte, că de aceea a spus aşâ, ca nu cum-va ii să aştepte deia oameni, „Sa vâ am ăgeasc ă,zice, cu c u v in te în şe lăto a re " 1). Şi ce este dacă cinevavorbeşte cu probabilitate de un lucru?

„Ca. de şi su n t cu tru p u l de părtat da r" cud u ch u l îm p re u n ă eu vo i s u n t“ (Vers. 5). Urmareanatura lă aceasta trebuiâ, să fie, şi deci aşa. trebuia săzică: «Sunt departe de voi cu trupul, însâ cunosc peacei înşelători». Mai departe el sfârşeşte cu laudă:„Bucurândumă şi văzând rânduiala voast ră, şităria c red inţei vo astre într u C hristo s“ .Priruvorba

’) Ex presiu nea dm orig ina l ik&olvoXoyw mai cu în ţe les s ’&t traduce prin cuvântul pro babilitate , căci mS-avii înseamnă pro babil ,

putincio s a se crede. (Traci .)



OMILIA V 6 1

râ n d u ia la el înţelege buna ordine. „Ş i tăria c r e -d in ţei în tr u C h ris to s" . In aceste vorbe mai ales estelauda ce lio aduce. Şi n ’a zis credinţa simplă, cităria credinţei* ea şi .cum ar vorbi cineva cătră nişteostaşi cari stau în ordine drepţi şi neclintiţi. Ceeaceeste fam, nî? pfwlH fi mişcat nici de amăgire şi nici dotgpiţ.,1.. «Nu nuîŢsa! că ,nu aţi căzut, zice, dar riici chiarnu a pu tut cineva să vă rupă rândurile». .S’a pus pedânsul ca fiind faţă cu îi, ea astl'ei să se teamă de el, ca

prezent, pentru ca aşa să poată ţinea ordinea. Dela desimea rândurilor, adecă când ele sunt lipite bineşi nedespărţite ca de ex. un zid, de la aceasta depinde

tăria. Această tărie însă, este dragostea, căci numai eaface ca cei ce cred să se lipească bine unul de altul,şi deci numai ea îi face tari. De altfel şi credinţa faceacelaş lucru , însă dacă nu lasă ca să se introducă ra -ţionamente falşe. După cum raţionamentele falşe des-tină şi clatină,’tot aşâ. şi credinţa dreaptă face ea săse întărească şi înţepenească.

l) Daca bunul Dumnezeu nea acordat ceva mai bun şi mai mare decât raţionamentul omenesc, apoicu drept cuvânt câ aceasta este credinţa pe care aînfiltrat’o în noi. Nu e posibil ca cel tare în credinţăsă ceară raţionamente omeneşti. Căci iată de pildă eătoate cele mai însemnate ale noastre sunt lipsite deraţionamente omeneşti, şi se sprijină numai pe credinţa.

N icae ri m i e ste D u m nezeu , şi cu toa te aces teael e ste p re tu tin d e n i. Ce poate fi mai nelogic decâtaceasta ? Fiecare lucru observat în parte, te lasă înmare nedumerire . De s ig u r că D um ne zeu nu es teîn sp aţiu sau în loc, d ar n ici n u este v r’un Iocîn ca re să n u fie. N u s ’a făcu t el pe s ine, şi

n ic i n u a în c e p u t a fi. Acum, ce raţionament ome-nesc prim eşte acestea, dacă nu ar fi credinţa? Sauoare nu s’ar părea ridicol, şi mai m ult o enigmă fărăsfârşit? Gă el este fără început şi nenâscut, nemărginitşi necoprins de mintea omenească, toate acestca suntnepricepute, însă că el este ne’ntrupat, să vedem dacă

‘) P arte a morală . Dumnezeu este pretutindeni, că el este nem ărginit ; despr e energia providenţei divinei şi despr e mişcare, şi că noi din faptele săvârşite în timp, putem ea urinând sf, scripturi sâ nu ne îndoini în crodir.ţâ. ( Veron),



6 2 OMILIA V

nu cumva vom putea examina cu raţionamentul. Dum-nezeu este fărâ trup. Şi ce va să zică fără. trup ? Uncuvânt gol numai, câci cugetul n’a acceptat nimic, şinici că şia întipărit în el o asemenea idee, căci deşiar îotipârio ar ajunge la înseşi, natura trupului, adecăşiar întipări şi înseşi membrele trupului. Aşa ea gurazice eă este fără trup., însă: cugolu! nu ştie ce «punegura. ei numai «n "merii ştie, eă au este trup, aceastanumai ştie şl nimic alt. Şi'se verbssc eu de Dumnezeu?Ce va să zică oare că spiritul omului, care îşi are în-ceput, este închis în corp şi esf.e mărginit, este fărătrup? SpUnemi, aratămi. Insă nu ai co spune! Este poate aer? Dar aerul este un corp, deşi nu este aşa

de des, căci se învederează în multe părţi că este uncorp rar. Focul încă este un corp, însă energia spiri-tulu i este ceva necorporal. De ce? Pen tru că se întinde peste to t locul. Dacă el este în trup, apoi atunci nematerialul este în spaţiu şi îu loc, şi deci este măr-ginit, iară ce este mărginit are o formă oarecare, însăformele sunt compuse din linii, iară liniile din cor-

puri: Si iarăşi: ceea co este fără formă, ce semnificaţieare? jsfu este’ sau mai bine zis, nu are formă, nicichip şi nici specie, sau caracteristica sa specială. Vezicura ameţeşte cugetul? Şi iarăşi: Oare natura sp iri-

tului său este neaccesibi’lă de rele? Insă cu voinţa sasp iritul este bun, şi deci este aceesîbil şi de rele.’ Daraceasta nu se poate zice, să nu. fie. Şi iarăşi: Oare cuvoinţa Iui a fost adus el la existenţa sa, sau fără voinţalu i? Nici aceasta nu se poate spune. Şi iarăşi: Oaremărgineşte el lumea aceasta, sau nu? Dacă nu o măr-gineşte, el se mărgineşte, şi dacă o mărgineşte, e? estenemărginit îri natura sa. Şi iarăşi: Oare se mărgineşteel pe sine însuşi? Dar dacă se mărgineşte pe sine în-suşi, urmează că nu este fără început în raport cu sineînsuşi, ci uumai în raport cu noi, şi deci nu esto din

natură fără început. Peste tot locul deci, raţionamentulnostru omenesc trebue a judeca contrariul. Vezi acumcc eonfuziune şi ce întunecime mare? Şi pricepi dece este nevoe do credinţă peste tot ? Credinţa deci estetăria oea mai mare. Dar de voiţi să venim la cele maimici. Oe înseamnă oare energia lui? Căci fiinţa lui areenerg ie. Oare este v r’o mişcare oarecare? Deci el nueste neschimbat—căci ceeace se mişcă nu poate fineschixnbăci os—pentru eă din nemişcare el so schimbă



OMILIA. V

în mişcare. Şi cu toate acestea el se mişcă, şi nici-odată nu sts . Iasă ce fel de mişcare? spunemi, ca ei

prin tre noi oamenii sunt şeapte feluri de mişcări: în jos,în sus, înăuntru, afară, la dreapta, la stânga şi împrejur, —şi dacâ nu este aşa, apoi ca consecinţă va rezultacreştete, miei re, început,, deterio rare şi în fine prei'aeoro. Iasă au este nici una d in acestea. Dar oare min~tiţii'S.CO vreo mişcare? Si ce anume mişcare? Jnsănici aceasta t iu este; să nu fie una ca aceasta, pentrucă mintea pune în mişcare multe şi oliiar absurdităţi.

Oare a voi ceva, este acelaş lucru cu a avei ener-gie, cu a luci'â, sau nu? Dacă a voi este tot una cua lucra , apoi de ce oare nu devin toţi oamenii buni,

şt nu toţi pot să fie mântuiţi, după cum voeşte? Aşâdară altceva este a voi, şi altceva a lucră? Prin u r-mare nu este deajuns apr o lucrare numai voinţa. Ş idacă este aşa, apoi cum de zice scriptura: „Toatecâte a voi t a făcut" (Ps. 113, 31)? şi iarăşi, canidezice leprosu l lui O hristos: „Db vei vo i, p oţi să iiaiîc iirăţs şii ” (Matli. 8, 2)? Deci dacă odată cu vo inţaurm ează acţiunea sau energia, ce putem spune? Voiţiacum a vă vorbi şi altceva? Cum din ceeace nu erau ,s’au făcut cele ce’ sunt? Cum totu l se poate diseom

pune şi reduce la nim ic? Ce este deasupra cerulu i?Şi iarăşi ce este deasupra acestuia, şidupă acesta? Ceeste de desuptul pământului? Marea, zici tu. Dar dedesuptul acesteia ce este? Şi după accasta iarăşi ceeste? Ce este la dreapta? Ce este la stânga? Oare toateacestea nu sun t chestiuni nepricepute de om ?

Toate acestea sunt nevăzute, însâ de voiţi, eu vo ivorbi şi de cele văzute, şi de cele pe trecu te deja.Spunemi, te rog, cum chitul acela apu tut avea în

pântece pe Io na? şi to tuşi Ionâ nu s’a prăpădit. Oare

nu este ceva nelogic aici? Cum de a cru ţat po dreptu lIonâ? Cum de nu la înăduşit căldura? Cum de nu a putrezit? Pentru câ dacă a stă cineva în adâncul măriieste imposibil, dar încă a sta şi într’o căldură atât demare cu cât mai imposibil? Dacă noi respirăm fiecareaeru l trebuitoriu, apoi cum de era_ deajuns şi pen truIonâ aerul ce’l respira chitul ? Cum aceeaşi cantitatede aer eră, suficîcnt& pcntru două, vietăţi deodată ? Cumde la lepădat chitul din pântecele său nevătămat? Cumde vorbea Ionâ? Cum de se ruga în pântecele fiarei?



6 4 oîiir.iA. v

Oare toato acestea nu sunt da necrezu t? De sigu r cădacă leam examina cu raţionamentul nostru omenesc,

sunt de necrezut, însă dacă le cercetăm eu credinţa,sunt foarte uşor de crezut. Să spun încă ceva maimuit? lată că firul (bobul) âe grâu aruncat în sânul

pământului putrezeşte,; însâ şi învia ză. Acum tu pri-veşte minuni contisire şi ima pe alta biruind: minunat

jueru este de a' nu pa trezi '£»bul do grâu, însă maiminunat încă este de a putrezi, şi din putred să învieze. Unde sunt acum cei ce bârfesc neoreză.nd în în-viere şi zic: „cum se vapnttSi lipi osul acesta de ace la?“Unde sunt cei ce iau aceste credinţi drept mithuri?Spunemi, te ro g : Cum s’a ridicat Ilie la cer pe ocăruţă de foc? căci focul are ob ictin să ardă, iară nusă ridice pe cineva la cer. Cum de trăeşte de atâtatimp? In ce îoc este el? De ce oare sa petrecut faptulacesta aşa? Unde s’a mutat oare Enoch eu irupul? Siacolo se bucură oare de aceeaşi hrană ca şi noi? Şiee’l împiedecă de a fi aici pe pământ? Poate nu se bu-cură'de hrană? Şi de ce s’a mutat?

Acum tu priveşte cum Dupinezeu, ca şi un pe-dagog, nea învăţat pe noi nu d.eodată, ci treptat şicâte puţin. A strămuta t pe Enoch cu trupu l la cer —

ceeace nu este un fapt atât de mare, — însă prin aceastanea îftvâţat pe noi, sau mai bine zis nea p regătit pentru înălţarea lu i Ilie. A închis pe Noe în corabie —ceeace iarăşi nu este un lucru atât de mare, — însă

prin aceasta'nea pregătit aşa zicând pentru închidereaIui Iona în pântecele chitului. Astfel deci, şi cele vechiau avut nevoe de înaintemergători şi de tipuri. Dupăcum se petrece şi cu scara, că treapta întâiu te duce

pe a doua, ia ră dela treapta întâia ca să sai pe a patranu se poate, tot aşa şi în cazul de faţă. După cum mai’nainte de a păşi pe treapta întâia, nu e posibil de aajunge la a doua, pentrucă cea întâiu este ea drum aşâzicând, pentru a doua — tot aşa şi aici. Şi priveşte mi-nunea minunilor, ce o vei vedea în scara pe care avăzuto Iaco b: „D ea su pra , zice, D o m n u l şede a,ia ră în g e rii se su iau şi se ' p o g o ra u pes ea “ (Facer.28, 13), câci prîn această minune s’a profetizat că Tatălare Fiu, şi.deci trebuia a se adeveri aceasta. De undevoeşti ca să’ţi dovedesc minunile lui ? De sus în jos.sau de 3 0 3 în sus? Că este posibil a naşte fără patimă:Pen tru adeverirea acestei minuni ni serveşte cea stearpă



OMILIA V 6 5

care a născut, — însâ mai cu scamă să îndreptăm cu^

vântul mai sus, căci trebuiă, să se adever iască, că dinel şi prin el se face aceasta. Deci ce? Aceasta se pe-trece — tieşi «atn întunecai oarecum, câci e tăvălii întip şi în umbră, — da r se petrece , iară rezulatul de-vine şi in ai iâm nrţt. Din c e r întâiu bărbat .se ereasSfexnee, şi bărbatul rămâne Întreg. Dssl trebuia ca sâdea o dovadă şi din . îngrecarea unei fecioare. Ceastearpă naşte nu numai odată, ci şi de două ori, şi detrei ori, şi de mai multe ori. Deci naşterei din fecioarăa se rvit ca tip cea stearpă, iară aceasta înalţă cugetul prin credinţa. Şi iarăşi, aceasta a servit ca tip pentru

naşterea lui Dumnezeu.Dar apoi mai este şi o altă naştere ca tip al adevă-rului, naşterea noastră cea duohovniceaşcă. Tip aî acesteinaşteri iarăşi ni poate servi cea stearpă, naştere nudin sânge, ci naştere de sus. Naşterea aceasta arată, câ,numai din el se derivă, iară cealaltă (din cea stearpă)ne lasă indiferenţi.

Christos este deasupra tuturor şi stăpâneşte totul,dar aeeasta trebuia a se adeveri. Ei bine, iată câ ade-verirea se face pe pământ, odată cu crearea omului:„Sâ facem om după, c h ip u l şi ase m ăn are a n o a str ă£i(Facer. 1, 26) zice, iară dupâ creare îl instuie stăpânâ tutu ro r vietăţilor. Astfel deci, el nea învăţat, nu prin vorbe, ci prin fapte. Sublimitatea Maturei o înve-derai paradisul acela, şi omul care era superior tuturor.Christos trebuia ca să'i'nvieze; iarâ pentru adeverireaacesteia priveşte câte dovezi ni d ă: Enoch, Ilie,Ionâ, Coco-nii cei din cuptorul Babilonului, potopul din timpul lui Noe, botezul, seminţele, plantele, naşte rea noastră naştereatu turor vietăţilor. Fiindcă prin faptul venirei lui Christostotul era în primejdie, de aceea a şifăc u tu zd e atâtea ti-

puri. Cum că totul se guvernează de providenţa divinaşi câ nimic nu scapă îngrijire i sale, putem şi noi a o judeca din faptele noastre; pentru că şi popoarele, şianimalele şi totul în fine, au nevoe de o stăpânire şide îngrijire . Cura că totul ce vedem în univers nu s’au

produs în mod automat, ni probează gheena, nea probat’o potopul de pe timpul lui Noe, înecarea arm atelorEgiptene în marea fioşie, cele petrecute cu Israeîiţiiîn pustie, focul Sodomei şi a Gomorei, si altele. Trebuiaapoi ca să premeargă ceva şi botezului, şi multe nisunt ca premergătoare, precum: cele din vechiul Te~



GG OMILIA VI

stament, cele dela lacul Siioamuluî, curăţirea celui bolnav,

însuşi potopul şi câte s’au întâm plat în ape, botezul luiloan, etc. Trebuia apoi a adeveri cil,Dumnezeu va preda pe fiul său cel unul născut, ia ră minunea aceasta o a pre îpcmpuit mai ’nainte un om, Abraam patriarchui.în jertfa unicului său fiu Isaac.

Deci, pentru toate de vom vo^ vnm pişi tipnr’ îr;sf. scr ipturi. Insă sa nu ne îngrouern, iubiţilor, ci săni regulăm viaţa noastră cât suntem aici pe pământ.Să avem credinţă tare, şi să arătăm o viaţă nepriha.nită, ca prin toate sâ mut ţa mim lui Dumnezeu, şi săne învrednicim de bunătăţile făgăduite celor cc’l iubesc

pre eJ, prin charul şi filantropia, Domnului nostru lisusChristos, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duch secuviue slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şiîn vecii vecilor. Ainin.

O M I L I A V I

„Dec i prec um aţi pr im i t pre C hr is tos l i susD om nul , în tru dâ nsu l să um blaţi , în rădăcina ţif i ind şi z idinduvă întru dânsul , ş i în tăr induvăîn tru cred inţă, p rec u m v ’aţi învăţat, p r iso sin dîn tr u ea cu m u lţăm ită11 (Cap. 2, 6. 7).

Iarăşi ’i preîntâmpină cu mărturia sa proprie,zicând: „P re cu m a ţi p r im it 11, adecă «noi nu intro -ducem nimic străin, şi deci nici voi să nu introduceţi».„ In tru d ân su l să u m b la ţi“, căci el este calea careduce la Tatăl, şi nu prin îngeri, câci acea cale nu duceacolo. în răd ăc in a ţi fi.ind‘%adecă fiind înţepeniţi bine,nu câteodată abătând uvă pe această cale, altădată pecealaltă, ci înrădicinaţi, căci ce este; înrădăcinat nu se poate strămuta din loc îu loc. Priveşte, cum el punecuvintele cele mai principale. „Ş i z id in d u v ă11, adecăcu cugetul sosind la el. „Ş i în tărin d u v ă în tr u el

p r in c r e d i n ţă a d e c ă avândul pre el, şi zidinduvâca'pe o temelie. Aipi îi arată pre dânşii ca oarecum



OMILIA VI 6 7

o&zuţi, căci expresiunea „z id in du v a“ aceea înseam nă.

Credinţa cu adevărat că este o zidire , o clădire oare -care, şî deci are nevoe de o temelie puternică, pentru■ca zidirea să fie în siguranţă. Clădirea care nu este pe o temelie sigură, se clatină. „P recu m v’a ţi în v ăţa t11, — iarăşi îî'Ufsbs.iinţoaKâ vorba „p recum “ —„ p riso s in din t r u ea o\i m uii& iiu iă11, căci acesta e iaptui ce lorrecunoscători. Şi nu zice simplu m u lţăm in d , ci cu m ultă

prisosinţă, mai mult decât aţi învăţat, sau cum . s’aizice cu mult zel şi ambiţiune.

„V edeţi oa să n u vă fure pe v oi c in e v a “(vers. 8). Ai văzut cum a arătat pe fur, pe străin, şicare intrase pe tăcute? câci prin vorba „Vedeţi(t adecăluaţi seama bine, î[ prezintă ca deja intrat. Bine a.zis el „să n u vă fu r e “ căci după cum tal han ii sapă. pe dedesupt peretele fără să facă vuet, pentrucă ]a dincontra se trezeşte stăpânul casei, —:tot aşâ, fac şi ceice vor să vă fure pe voi, însă voi fiţi cu băgare de•seamă. Treaba tâlharului aceasta este, ’de a nu trezi pecei din casă, însă voi privighiaţi. Arată apoi şi caîea pe unde pot intra «prin această cale» zice, ca şi cumar zice cineva «prin această cămăruţă» to t aşa face şiapostolul. „C u filoso fia “ zice, iară mai departe, fiindcăftlosofia se crede a fi respectabilă, adaogă „şi în şe -lăc iu n ea d e şar tă 1'. Se poate sâ fie şi înşelăciune bună, sau do bună credinţă, cu care s’au înşelat mulţi,şi pe care nici nu trebuie’a o numi înşeiăciune. desprecare înşelăciune şi zice Ieremia {Cap. 20,7): „A m ăgitu ra 'am D oam ne , şi m ’ai a m ăg it11, eu însă n u csocot ca amăgire, sau înşelăciune, căci aceasta nu trebut

.a se numi înşelăciune. De altfel şi Iacob a înşelat petatăl său, însă n’a fost înşelăciune, ci iconomie.„Cu filosofia, zice, şi cu în şe lăc iu n e a de şa rtă

du p r e p r edan ia oam en ilo r , du pă s ti h ii le l um e işi 11U după Christos". Aici se atinge de observările zilelor, de stihiile (elementele) lumei, soare şi lună

pentru carei dojeneşte, după cum face şi în epistol:cătră Galaleni, zicând: „Cum va întoarceţi iarăşla ce le slab e şi sărace s ti h ii “ (Galat. 4, 9)?; Şi ni

spune de observarea zilelor, ci vorbeşte de iunie îr



6 8 OMILIA VI

general, ea astfel să arate micimea ei, câci dacă lumea

de faţă este o nimica, apoi cu atât mai mult stihiile ei.După ce mai întâiu a arătat de câte bunătăţi s’au în-vrednicit şi câte au câştigat, arată mai Ia urmă şi acuzaţişnea, ca astfel mai mare să se pară, şi să ridice peaudîterî. Aceasta o fac puru rea şi Profeţii, c8ci dupăce aratâ mai întâîii binefacerile., pun pe iară şi acuzaţiunea, după cum zice Isaia: „F ii am n ăsc u t şi araîn ălţa t, i a r ac e ia s ’au lep ăda t d e m in e" (Is. 1, 2),şi iarăşi: „N o ro du l m eu ce ’ţiam făcut, sau cuce team su p ăra t, sau cu ce team n e c ăjit 11? (Mich.

4, 3), şi David. când z ice: „A uzi tu te a m în tr u a s-c u n d e re d e v ifo r" (Ps. 80, 6) şi iarăşi: „D es ch ideg u ra ta şi o v o iu um p lea p e e a “ (îbid. 9). „Ş i n ud u p ă C h ri s to s “ zice, adecă «acum mai cu scamă, cândsunteţi deabea intraţi în creştinism, şi prin urmare pe

jumătate creştini, aşa eă puteţi a servi şi aceştia (filosotiei) şi aceleia {religiunei Mosaice), nu vă lasă do avieţui după Christos», Iar aceasta se deduce de acolo,că după ce mai ’ntâ iu zguduie observaţiunile Elinilor,apoi restoarnă şi pe acele ale Iudeilor! Căci şi Elinii

ca şi Iudeii observau multe, cei dintâiu după filosofie,iar cei de al doilea după lege. De aceea se atinge defllosofie mai întâiu, unde crâ şi acuzaţi unea mai mare.Dar cam oare să fie furaţi nu după Christos? ^C ăciîn t ru dânsu l locu ieş te toa ta p l in i rea Dumnezei rei tru p eşti , şi su n teţi în tru , dâ ns ul plini , carees te c ap u l a to a tă în ce p ător ia şi stăp â n ie a <f (Vers.9. 10). Priveşte cum în acuzaţi unea lor, tocmai aceeascoate la iveală, punând mai întâiu rezolvarea chestiune!şi apoi imediat antithesa. O astfel de rezolvare este neDănuită, şi mai ales auditorul o primeşte cu mulţumire, pentrucă cel ce vorbeşte nu se sileşte de a demonstraamănunţit. In acest d e ’pe urmă caz oratorul se sileştedin toate puterile ca să nu Qe învins, pe când în cazuldintâiu nu are nevoe.

„C ăci în tr u d â n su l lo c u ie şte 1', adecă în el lo-cuieşte Dumnezeu. Dar ca nu cumva să’ţi înohipui căDumnezeu este meliis îu el ca într’un corp, adaoge:„Toată pl in irea D um ne zeire i t rup eşte , şi su nte ţiin tru d â n su l p lin i" . Unia zic că vorbeşte de biserică,



O MU. IA VI 6 9

că adecă ea esto plină de Dumnezeirea lui, după cumzice în alt loc : „ P linire a celu i ce se îm p line şte c utoate întru toţi" (Efcs. i, 23), iar expresiunea „tru- peşte " de atei, o iau ea po tra p .în legătură cu capul.Dar atunci de ce n'a adaos «care este biscrica» ? Alţiiiarăşi zio eă 3 p1.11.1e ariei despre ■'i’âtSI. ndee£ că p li-nirea Dumnezeireî întru dânsul locuieşte; dar nu ssLeaşa, căoi mai întâiu expresiunea „locuieşte" nu se ra poartă principalmenLe la Dum nezeu, şi al doilea, câ„ p lin ir e a 11 nu este, sau mai bine zis nu joacă rolul

principal, nu este ceeace se caută aici, căci zice: „A

D o m n u lu i este p ăm ân tu l şi plin ire a lu iff (Ps. 23,1), şi iarăşi apostolul: „P ân ă ce v a in tr a îm p lin ire an e a m u rilo r" (Rom. n , 25). Aşa, dar sub numele de p lin ire S0 înţelege tota lu l. Dar prin expresiunea „ tr u - p e şte 1' oe voeşte sâ arate? Adecă precum trupul esteîn raport cu capul. Dar do ce oare zice aceiaşi: „Şisu n te ţi în tr u d â n su l p lin i“ ? Adecă că «cu nimicnu sunteţi mai pe jos de dânsul, şi după cum. a locuitîntru el, tot aşâ, locuieşte şi întru voi». Totdeauna şi peste tot locul Pavel ne siluieşte, ca sâ ne pună câtmai aproape do Christos, după cum zice: „ îm pre ună,cu d â n su l n ea sc u lat şi n ea p u s a şe d e a ;‘ (Efes.2, 6), şi: „De răbd ăm , îm p re u n ă vo m şi îm p ăra ţi“<11 Timotb. 2, 13) şi iarăşi: „C a m n u îm p re u n ă c uel şi toa te n i v a d ăru i n o u ă" (Rom. 8, 32), numindune în aeelaş timp şi împreună moştenitori (fb. vers.17). Mai departe vorbeşte şi desorc demnitatea lu i :„Care es te canu i a toata înce pătura şi s tăpân irea“ .Deci dacă el mai Drcsus de toate este cauza tuturor,

apoi oare nu este de o fiinţă cu Tatăl? După aceastaadaogă ou sublimitate şi binefacerile lui, şi încă cu maimultâ sublimitate decât în epistola cătră Romani, căoiacolo zice: „T ăierea îm p re ju r a inim ei, î rit ritduhul iar nu prin l i teră" (Rom. 2, 29), pe când aicizice clar „Intru Christos^.

„ In tru care su nte ţi şi tăiaţi îm pr eju r, cu tă-ie re îm pre ju r ne făcu tă de m ână, î n t ru dez b ră-carea t ru p u lu i păca te lo r cărne i, în t ru tăie rea îm



7 0 OMIUA Vi

prejur a lui Christos" (Vers. ll). Priveşte eum seapropie dc faptul în sine: „ In tru d e zb răc ar ea" zice,.,

şi nu numai aruncarea momentană. „Trupului p ăc a -te lo r , adecă a vieţei de demult. Această idee o punăînainte încontinuu, deşi poate în diferite chipuri, cade ex., în pasagiul de mai sus, unde zice: „Oare neaizb ăvii pe n oi din stăpâ nire a i u tu ii ore cit I u I, şine a mu ta t la îm p ărăţia fiului dragostei Iu i" .

Niciodată el nu spune că tăierea îm prejur constă încuţitul cu care se operează, ci în însuşi Christos, pent.rucă în această tăiere îm pre jur nu lucrează mâna ca acoloTci duhul, nu se taie numai o părticică a trupului, ci

întregul om. Trup este şi acesta ca şi acela; unu l însăse taie în carne, celălalt dulrovniceşte; nu după cum setaie Iudeii, nu carnea se leapădă ci înseşi păcatele. Cândanume, şi unde? In botez. O astfel de tăiere împrejur,el o numeşte mormânt. „Păcatelor cărnei" zice, adecă pe care lea săvârşit în carne.

O astfel de tăiere împrejur el o numeşte mult maisuperioară decât cea Iudaică, căci nu numai că se lea- pădă partea tăiată, ci chiar se nimiceşte cu totul. „ In g ro pa ţi f iind îm p re u n ă cu el p rin botez,, în tru

care v ’aţi şi sc u lat îm pre un ă, p rin cre d inţa lucrărei lu i Dumnezeu celui ce l ’a sculat , pre e ld in m o rţi" (Vers. 12). Dar nu este numai mormântul,,căci priveşte ce sp u n e : „I n tru car e v ’aţi şi s c u la tîm preu nă p r in c red inţa l uc răre i Iui D um nezeu " .Şi bine a zis „ p rin c rc d in ţă", căci totul este p riacredinţă. «Aţi c rezu t că Dumnezeu poate a’l scula dinmorţi, şi aşa fel s’a sculat». Mai departe dă şi dovadacea mai dcmnnă de credinţă, căci zice : „C elu i ce Fa

sc u la t pe el d in m o rţi" , cu care ocazie arată dejâînvierea.„Ş i p re vo i , ca ri era ţi m o rţi întru , păca te şi

î n t ru ne tăi e rea îm pre ju r a t rupu lu i vo s t ru v ’aîn v ia t îm p re u n ă cu dâ ns ul* (Vers. 13), ca şi cumar zice, «Vă găseaţi sub condamnaţi un ea de a m uri;dar acum chiar şi de muriţi, moartea este folositoare».Priveşte apoi eum iarăşi arată de co anume pedeapsă



OMILIA VI 71

eram vrednici, căci adaogă: „Dăruinduvă vouă (icrtânduvă) toa te greşale le , ştergâ nd cu do gm ele

zapisu l ce e ră asu pra vo as t ră, ca re e ra p ro t iv n icvouă,, şi pe ac ela l ’a lu a t din m ijloc pironin du 1 p e c ru ce , d e zb răc ân d în cep ăto riile şi d o m niile ,ia v ăd it de faţă, arătan d u i pre dâ n şii b iru iţiîn tru uâVîŞa11 (Vers. 14, 15). Nia dăru it (îertat) toate picatele . zice, adeea acei ea ce purtau cu sine moartea.Şi ce încă? Oare a mai rămas ceva din ele? Nu, căciel lea şters cu totul de pe zapis, iară nu numai Ic aastupat ca sâ nu se vadă pe un timp oarecare.

..Cu d o g m e le 11, zice. Oare dogme? Adecă eu

credinţa. Nu a adăogat fapte peste fapte, ci credinţăeu fapte la un Ioc. Şi ce încă? „Ş i p re ac cla (z ap isu l)Ta h ia t din m ijloc , piro nin du i pe crn ce ‘% zice,adecă nu numai că nu l’a păstrat, oi încă l’a rupt piro-ni ndu1 pe cruce. „ D ez b răcâ n d în ce p ător iile şi d o m -niile, ia v ăd it d e faţă., a rătâ n d u i b iru iţi p edânşii întru c!&Tisa“. NicAîri r,u a vorbit cu o aşavoce puternică, ca aici. Ai văzut câtă muncă a între- buinţat spre a face ca să dispară zapîsul ? De ex. toţieram înpăcate şi în pedeapsă,— el însâ primind pe -

deapsa, a dezlegat păcatul, în acelaş timp şi pedeapsa,căci a fost pedepsit prin cruce. Pe cruce deci l’a p i-ronit, ca cei ce are putere, şi astfel l’a rupt Dar eareanume zapis ? Sau că spune de acela despre care v or-

beşte Moisi (Exodul 24, 3): „Toate c u v in te le c a reiea grăit Domnul, le vom face şi le vom asculta,sau dacă nu aceasta, apoi pentru că suntem datori aasculta de Dumnezeu, — sau de nu nici aceasta, apoiîcapisul acela pe care îl făcuse Dumnezeu cu Adamzieândui: „Că ori în ce zi vei mânca din pom,

ve i m u ri “. (Facer. 2, 17). Acest zapis nu ui l’a datnouă Christos, ei luându1 din stăpânirea diavolului l’arupt . „Dezbrăcând începător i i le şi domnii le" ,numind prin această expresiune puterile drăceşti, tic căna tura omenească era îmbrăcată cu acele puteri, fie câdevenind om a dezbrăcat pe diavol de motivul pentrucare stăpânea pe om. Dar ce va să zică: „i~a văditde faţâ“ '? De altfel bine a zis, căci niciodată diavolul



7 2 OMILIA VI

nu s’a arătat mai uricios ca atunci. Aşteptânduse casă aibă în stăpânire pe om, el a pierdut şi ceeace avea,

căci trupu l lui Christos fiind pironit pe cruce, morţiidejâ înviau. .]) Acolo a primit diavolul raua cea grozavă; în

corpul cel mort a primit cea de pe urmă lovitură; căciclupă eşjra luptătorul, brezând pe adversarul său doborît,

primeşti} iuvsţura laoriaiă. deiS ăoysta, tot aşa a 1pătiiiiitşi diavolul. Frin cuvintele ,;Ia v ăd it de faţ&“ , maiarată încă, câ a muri cu curaj, va să zică a ruşinâ. pediavolii, Diavolul făcuse tot ce ia stat prin putinţă,ca să convingă pe oameni, eă Christos nu a înviat.Fiindcă pentru învierea lui orice timp după aceasta eră.

ca dovadă, pe când daeă, moartea lui nu s’ar fi petrecut,nici un alt timp nu ar fi putut servi de dovadă, de aceeaşi el a murit în public văzut de toţi, n’a înviat însâ în

public, ştiind că în urm ă orice timp va servi de m artur alacestui adevăr. Căci faptul minunat acesta este, că lumeaa văzut şearpele sfâşiat sus pe cruce. Dar, ce n’a făcutdiavolul ca sâ poată împiedeca moartea lui? Asculta

pe Pilat zîeâad; „Luaţi1 v o i şi’i restig riiţi, c& eu nici o vină nu aflu întru el“ (loan 19, 6) şi de ne-num ărate ori împotrivind use cerinţei Iudeilor.’ Ascultaapoi şi pe Iudei, când ziceaţi: ,.D acă tu eşti fiu l lu iD u m n e z e u , pogoară-te de pe c ru c e “ (Math. 27, 40), dar ol fiindcă primise rana mortală nu s’a pogorît, şi pen-tru aceasta a fost şi. înmormântat. Putea el să în viezeimediat, însă n’a înviat atunci, ca faptul să se adevereascâ mai bine. Deşî la încetaroa oamenilor din viaţă,e permis poate de a se vedea micime de suflet, aiciînsâ nici aceasta nu s ’a văzut. Şi ostaşii apoi, nu auzdrobit fluerele lui, ca pe ale celorlalţi, spre a so în-vedera că a murit, şi cu toate acestea marturi înve-deraţi sun t acei cari iau îngropat trupul. Tot pentru

aceasta şi Iudeii au pecetluit mormântul împreună cuostaşii, Dealtminterea principalul tocmai acesta era, camoartea şi înm orm ântarea lui să nu se poată dosi denimeni. Mai sunt apoi şi mărturii invocaţi de duşmaniilui, vohl să zic de Iudei, căci ascultâi ce spun ii Iui

’) P a rtea mora lă . Despre patimile şi despre puaerea în mormâuL a st&pânultii Christus, Despre cele cu care ne împreunăm, prin botez şi despre unirea cu sf. şi tîumuezeescu trup. (Veron),



OMILIA VI 7 3

p 'i lat: ,,A dusuniam am in te c& în şe lăto ru l ace la ,a zis înc ă f iind viu, du pă t rei z i le m ă vo i scu la.Deci porunceşte să se în tărească mormântul

p an a a tre ia z i“ (Math.. 27, 27. 28), şi s>„ făcut aşa,, pecetluind ii morm ântul îm preună cii ostaşii. Ascuîtăiapoi şi dup3, aceaţşta ;;(RH vrtrMşţU rî apostolilor ' să. ad uc eţi asu p ra n oa st ră sâng ele om ului ac es -tu ia 1‘ (Fapt. 5, 2S), de unde se învederează, că modulcrucificărei lui nui_lăsau în linişte.

Dar fiindcă îngerii nimic din acestea n’au pătimit,apoi apostolul face totul ca să probeze, că numai m oartea

lui Christos a săvârşit lucruri mari şi miraculoase. Afost un fel de duel aşa zicând, în care moartea a stră- puns pe Christos, însă aşa rănit cum era, Christos arăpuso la urmă. Ceeace se credea a fi nemuritor,s’a sfârşit într’un corp mort, şi aceasta a văzut’o lumeaîntreagă. Şi ceeace este cu adevărat minunat, c că cln ’a dat voe altuia să facă aceasta, ci singur a făcut’o.S’a făcut apoi iarăşi un zapis, însă nu ea cel dintâiu.Vedeţi deci, nu cumva să ne găsim vinovaţi după acestzapis, şi după ce., am declarat, «mă lepăd’ de Satana,şi mă împreun cu tine Christoase» Mai bine ar fi ca

să se numească tractat de pace (aovîbjxT]) şi nu zapis,căci zapis atunci este, când cineva se face responsabil pentru oarecare datorii. Acesta deci este tracta t de pace, câci rin prevede pedeapsă, nici nu spune dacăaceasta so face, sau nu se face. Moisi, care a luat sân-gele şi a stropit poporul, a zis: „Iată sângele legăture i care a făcut Domnul cu voi pent ru toa tecuvintele acestea" (Exod. 21, 8), şi în urma acestoraDomnul a filgăduit viaţa veşnică. Acela a fost zapis,iară acesta este tractat de pace. Acolo vorbeşte sluga

cătră stăpân, iară aici prietenul cătră prieten. Acolospune: , ,In ziua în care veţi m ânca, cu m oa rteveţi m u r i14, adecă ameninţare din capul locului, iarăaici nu e nimic din acestea. Se pogoară Dumnezeu pe pământ, ca şi in raiu ; şi aici este goliciune, ca şi acolo,însă acolo Adam s’a văzut gol după ce a păcătuit, pecând aici Christos se goieşte, ca să împace pe om cuDumnezeu. A fost dezbrăcat Adam atunci de siava pecare o avea, se dezbrăcă şi acum cel ce se botează,de omul cel vechiu, mai ’ înainte de a se băgă în



OMILIA VI

ba ea renaştere i, şi atât de uşor se dezbrăcă, ca şi denişte haine. Se unge apoi, după cum se ung şi lup-tătorii, cari se pogoară în stadiu. îndată se naşte

aici, după cum s ’a născut cel întâiu om, nu câte puţin,ci deodată, tot aşa. şi aici; şi nu se unge după cum preoţii în .legea'veche îşi unţreau cap ui numai, ci maimult chiar. Acela îşi ungea capul, urechea dreaptă şimâna, ca sul mişte spre supunere şi fapte bune, pecana .&C65L3. l este uns ^>esle Iol . .Acesta intra în luptădeodată, nu numai_ învăţat, ci şi exercitat bine, şi selnptS. pentru premiu. El se ridică la făptura cea nouă,sau mai bine zis, aparţine fâpturei celei nouă, căci cândel mărturiseşte în viaţa veşnică, ă mărturisit dejâ, oaltă făptură, ’o altă ereaţiune. La început Dumnezeu alua t ţărână din pământ, şi a creat pe om ; iară prin baea renaşterei omul nu mai este creat din ţărână, cise renaşte prin Duchul Sfînt; în acesta se formează,în acesta se întocmeşte, după cum şi Christos în mitrafecioarei. ŞL nu zice în ra iu , ci în. c e r u r i1). Să nucrezi câ dacă el este pe pământ, rămâne pe pământ ■el s’a mutat acolo ia ceruri, şi acolo se găseşte cuîngerii. Dumnezeu îţi ridică sufletul sus, şi acolo îlîntocmeşte, şi îl aşează lângă tronul împărătesc. Sereformează în apă, şi ia duchul sfînt. După ce el

este creat aşa, nu i se mai aduce animalele, ca luiAdam, ci demonii şi căpetenia lor, şi z ic e : „C ălcaţi p e s te şe rp i şi pesţe sco rp ii14 (Luo. 10, 19). Nu ziceaici: „Să facem om după chipul şi asemănarean o a s tr ă11 (Facer.), da r ce? Li dă putinţa de a devenifiii lai Dumnezau „Ci dela Dumnezeu s’au născut“(loan 1, 13) zice. Apoi ca nu cumva sâ asculţi de şearpe,imediat îe învaţă să zici : «mă, lepăd de el», în Ioc săzici, «nu mai ascult de el». Şi ca nu cumva să fii prinsde alţii, preotul îţi zice să te lepezi şi de toţi îngerii

lui, şi' de toată slujba lui. Aşâ dar tea pus nu ca să păzeşti raiul, ci sâ trăeşti în ceruri. Imediat ce teairidicat, preotul grăieşte aceste cuvinte: „T atăl n o s tr ucare le eşti în ce ruri , facăse v oea ta , p rec u m încer, şi pe p ăm ân t11 (Math. 6, 9. 10). Nu cazi pe faţa

*) A se vedea rugăciunile dela botez. (Trad.)



OMILIA VII 75

pământului !) {adecă pe pajişte), nu vezi pomul cunoş-tinţei, nu vezi izvoare, oi imediat prim eşti pe stăpânul,

te amcsteci cu corpul lui, te frămânţi cu corpul lui ce lde sus, unde nu poate diavolul să se apropie. Nu esteacolo femee, care să so apropie şi să te amagească,căci zice: „N u est6 p a rte barDăî.eascS, n ici fe -ri; î:: <: ’ : i ; :::: . 8, '2~;. Daflă •:i 11u Î6 Vii! pOg'OTi laeî ij.iliîviuj, mei vi xiLi vet pu l 6a Sl*h ! j î3 unţjr“f'Sti; căci eşti în ceruri şi cerul este necăicat de aiavoi.

Nu ai acolo pomul cunoştinţei binelui şi al râului, cinumai acela al vieţeî. Nu. se. mai plăzmuieşte din coastata femee, ci cu toţii suntem una plăzmuiţî din coasta

iui Christos. Dacă cei unşi de oameni nu pătimescnimic din partea şerpilor, tu nu vei pătimi ceva întrucât eşti un^, ua să poţi stăpâni şi înăduşi pe şearpe,sau cum zice, să calei peste şerpi şi peste scorpii.Insă, după cura darurile sunt mari, tot aşâ. şi pedep-sele sunt mari. Nu a fost posibil că odată căzuţi clinraia, să mai poată locui dinaintea raiului, după cum nicinoi nu ne vom mai putea reîntoarce în locul de undeam căzut. Insă, ce va fi după aceasta? Gheena şi vier-mele cel neadormit.

Să nu fie însă una ca aceasta! Să nu ne găsim

vinovaţi de o astfel de pedeapsa, ci vieţuind cu vred-nicie, să căutăm de a săvârşi toate cele plăcute lui.Sa mulţămim lui Dumnezeu, ca sâ putem scăpă deosândă,’şi sa câştigăm veşnicile bunătăţi. Cărora fie ane învrednici cu toţii, prin charul şi fijantropia Dom -nului nostru lisus Christos, căruia împreuna cu Tatălşi cu Duchul Sfînt, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea,acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amîn.

O M I L I A V II

„Deci nimeni pe voi să nu vă judece pentru mâncare sau băutura, sau pentru partea sărbă- torei, sau a lunei nouă, sau Sâm betelor, care

’) Originalul este precum, urmează Ocij’. ' sj; Se iJh » t 6 ««;-o:ov, oh i, ’j / ' j v c ot>&E ..v^-rv, eto. îl o uudfc so v Oii o o eroare 'Ic tipn r în cuv ântul sc/:îiov. Cred că e vorba de niZ'jv— paji şte a pă

m ântu lu i, cil care ocasie s’ar putea complecta, fi asa cu înţ.>-leş. (Trad. )



OMILIA VII

su nt um b ră ce lo r v ii toare , ia ră t rup u l a l lu iClir is tos . Nimeni pre voi să nu vă amăgească,vo ind pr in smeren ie ş i s lu jba înger i lo r , ia ce lece nu lea văz u t c a m ân dria um blân d, !n de şer tum flând use din m intea, tru p u lu i «ău, şi ne ţinândoayul. dintru care tr>t frunu!. nrjiî înolicc'tiii‘1sin * y * * rt t . 2. ^ „ z __ _'i_ j*A0 cuoliXrx |Jj?IiiLLri.Q. CUii cl 151 iii'iiuCiiHiiCili"S0j CX'tiSLBcreşterea lui D u m n ez e u 11 (Cap. 2, 16 -19).

Mai ’nainte vorbind enigmatic: „Socotiţi ca sa

nu vă fu re p re vo i c in e v a . . . dup ă p redan iao a m en ilo r11 şi mai sus ceva: „A ce as ta o zic, canu c ineva să vă amăgească pe vo i cu cuvin teîn şelăto a re 11, şt preîntâm pinând spiritul şi fâcându1cu băgare de seamă, — şi după ce adaogă şi bineface-rile câştigate, învederându!e cu mai multă putere, laurma tuturor adaogă şi mustrarea, căci zice: „Nimenisă vă jude ce pe vo i pen t ru m ânca re sau bău-tură, sau p e n tru pa r tea sărbătorei , sau a luneinouă, sau a Sâmbetelor". Vezi cum le dărâmăacestea? «Dacă poate aţi făcut din acestea, zice, de cevă credeţi pe voi răspunzători pentru nişte astfel delucruri mici»? Dar apoi chiar şi’ ia în derâdere ase-menea obiceiuri, căci zice. „sau în partea sărbătorei“, adecă parte din sărbători, căci ii acum nu le maiţineau pe toate, ca mai ’nainte. „S au a lu n e i nouă,sau a S â m b e te lo r11. El nu zice: «sâ nu Ie mai ţineţiacestea», ci „N im en i să n u v ă ju d e c e 11. P rin acestecuvinte deci, ’ia arătat pe dânşii ca călcători ai legei,

însâ vinovăţia o aruncă asupra celorlalţi. «Nu suferiţi pe cei ce vă judecă, zice, nici aceasta sâ nu lio îngă-duiţi măcar, ci răspundeţili, că „nu aveţi voi dreptulde a judecă11; şi prin aceasta li veţi închide gura». Şivedeţi că apostolul nu spune de bucatele cele curateşi necurate, niei nu vorbeşte de sărbătoarea corturilor,sau de âzime şi de sărbătoarea cincizecîmci, ci „în p a rte s ărb ăto r i£L,Căoi nu îndrăzniau a ţinea sărbă-torile îa total, şi chiar dacă poate le ţineau, nu le serbautotuşi. „In p a r te 11, zice, învederând prin aceasta că



OMILIA VII

cele mai multe erau părăsite, —r şi chiar de păzeau

Sâmbăta, nuo făceau cu exactitate. „C are s u n t u m - b ră ce lo r v ii to a re 11, adecă » Noului Testam ent „Tarătru p u l al lu i C h ri s to s A c e a s tă . frază linii o îîiincf.uiază astfel: „Iară trupul,, al Iui ChrÎKtoS"', adiiCfl,adevărul snb Christos s’a ară tai;; iară alţii: „T ro p u ilui Clir is tos, nimeni sa nu vă supere", adecă,aănu vă necăjască. «Ai stat, .zice. mai p„resus de diavolşi de păcat; de ce iarăşi te laşi la păcate»?

De aceea zicea, oâ: „D ator e ste s ă îm p lin e a sc ătoată leg ea ", .şi . iarăşi: „Au do ară C hristos esteslujitor păcatului14? (Galat. 5, 0. 2, 17). Deci, după ce’ia ambiţionat pr in expresiunea ,;s ă n u v ă su p e re 11începe: „Voind, zice, prin smerenie şi s lujbaînger i lo r , l a ce le ce nu l e a văzu t cu mândr iau m b lâ n d 1)) în de şer t um flânduse de m in tea t ru - p u lu i său 11. Cum în să: „ P rin s m e re n ie 11 şi cum„u m flân du s e“ ? Aici arată slava deşartă de care eraustăpâni ţi" acei amăgitori. Dar care e sensul acestui pasaj în totalitatea lui? «Sunt, zice, de acei co spun ,

câ nu trebue a crede că prm Christos s’a apropiatomul de Dumnezeu, ci prin îngeri, şi că această ideeeste mai superioară decât a noastră».

De aceea apostolul face toate chipurile ca să do-vedească, că C hristos. este cel ce a făcut aceasta, prin sângele crucei s a le ; de aceea spune că pentrunoi a pătimit, şi câ nea iubit pe noi mult.

Acei amăgitori se îngâmfau cu ideia lor, se mândriau câ prin îritroduccrca rcligiunei îngerilor ii audezlegat totul. „Pătrunzând, zice, în cele ce nu

le*au văzut", adecă, nici n’au văzut măcar pe îngeri,şi dânşii se găsesc ca şi cum iar fi văzut. De aceeaşi zice: „In d eşer t um flându se din m inte a t ru

’J Notă. 'Textul grec este : fi ;i.7j tuipansv IjiSa-cEuiov, eînT] voţ tind rou vr;i^ Ga.pr.bţ a''TO’)u, ceeace în tradu cere t;l şi elara ar fi: „ Pătrunzând în cele ce n u le -a văzut, f i în gâm fâ ndu-sc în za da r

de min tea tr upulu i $ău“. Traducere» Română din e di ţiu nea de Bu zău este foarte confuză, din cauză că e’a introdu s un cuvân t ce nil se găseşte în. original, Expresiunea tjtSaTeoujv nu înseamnă cu m ândria umblând, ci eimpiu umblând, sau în cazul de faţă 'pătrunzând, sau mai clar incfircându-se a pătrunde . (Trad.)



OMILIA Vil

p u liii s ău ;‘ şi nici cleeum sprijimnduse pe lucruriadevărate. Pe aceasta credinţă falşă sprijininduse. iise îngâmfă; .şi pentru ajungerea scopului lor, pun îna-inte masca smereniei. Sunt călăuziţi de mintea lortrnpească, şi nu de ces, duhovnicească; do unde urmessă că este mai mult un raţionament omenesc. „Şi

• i i 4 * * 5 r s ’ r s 5 s r H . î ' : î H ’ ^ T î * * ^ . s ** i. *»' “j i i Cv f / vi *' U tj Vţ v 1ii wL i,t vL1fl V. VV U IJ A. LI J.J vÂ. J. j w

vreme "ce U>L Irupul ue acolo îşî are fiinţa, şi prin el(capul) se găseşte bine. «De ce, zice, îţi părăseşti capul?Hi dacă ai lăsat capul, oare mai poţi avea membrelecelelalte întregi? Dacă ai căzut de acolo, teai nimicit».„Dintru care tot trupul/'; adecă oricine ai fi tu,

principalul nu este numai de a trăi, ci de a te uni cuei, ca cap al tău. Orice biserică sporeşte ,şi progresează pe cât timp arc cap, fiindcă, şi temelia ei. sau credinţa pe care se sprijină, nu este rezultatul vreunei patimiomeneşti, ca de ex. slava deşartă sau uşurinţa, nu esteaşa zicâud inve^ţiune a cugetului onieucsc. Iată acumcă particula „dintru care“ se rapoartă la Fiu. „Prinînc h ee tu ri şi leg ături , zice, p r im in d d area şi întocminduse , c reşte creşterea lu i D u m n e z e u “ ,adecă creşterea după Dumnezeu, aceea a unei vieţi

neprihănită. j,Deci, de aţi ra u rit îm p re u n ă cu C h ris to s “(Vers. 20), —pune expresiunea aceasta la mijloc, şi ceeace este mai vehement o pune pe ambele la turi,— „D eaţi m u rit împreună, cu C lir istos d es p re s t ihii leluni ei. d re p t ce ca eu m aţi fi v ie ţu in d în lu m e

p rim iţi o b ice iu ri"? Fraza, aceasta nu are"" o conti-nuitate de idei, ci trebuia să zică «cum de vă găsiţisupuşi stihiilor lumei, în timp ce vieţuiţi», însâ apos-tolul lăsând aceasta, ce spune mai departe? „N u teatinge, nici gusta , nici pipăi, care sunt toatesp re s t ricăc iun e pr in ob işnu inţa , du pă po runc i leşi învăţăturile oameniloi*" (Vers. 21, 22). «Nu sun-teţi în lume, zice, şi aam atunci daii ascultare stihiilorei? Cum de vă supuneţi observaţiunilor lumei»? Şi tu priveşte cum îi ia în derâdere: „N u te a tin g e , n ic igusta, nici pipâl“, zice, punândui astfel în rândulfricoşilor cari se feresc ca de oarecare lucruri mari. „Care



OMILIA VIÎ 7 9

su n t toate s pre s tr icăciu ne pr in ob işnu inţă". Aici a

răsturnat mândria ceior mulţi, după care adaogă: „După p o ru n c ile şi în v ăţu tu r ile oam en ilo r" . Dar ce spui? Numeşti aici şi legea? Dp.;i; la vi rin ă legea este învă-ţătură omenească cu trecerea timpului. Aici sau că faceâiîjZiuuA Ci acu» ii r r; i î ; iv,T'i fiiiŞiliCâ legea, sau Că SfcLCeal uz iu ti e la. a!e .y îi oii or. Aşa, dar. în treaga dogmăintrodusă de acei amăgitori este omenească, după cumexplică mai departe: j ,Oare sunt având cuvânt nu-m ai, cu vâ nt a l înţelepciune! , în t ru s lu jba cea d inyoia sa şi în t r u sm erenie , şi în t ru ne cr u ţa re a

t rupu lu i , nu în vreo c ins te spre saţi ii l t ru p u lu i"(Vers. 23). Aşa. dai toate aceste născociri nu aveau euele adevărul, nu aveau puterea: ci erau numai vorbe,sau curo. zice apostolul „ cu v ân t n u m a i al în ţe le p -c iu n e ^ , aşa că chiar de ar conţinea poate în ele r,uvâotul înţcjepciunei, voi să fugiţi de ele. S’ar părea căapostolul este cumpătat şî oarecum respectuos faţă detrup, pe care se vede silit a’l dispreţul, căci ?,îce; „Nu în vreo c in ste sp re sa ţiu l tr u p u lu i<c, adecă Dum -

nezeu lia dat trup ul spre cinste, iară ii îl în tre bu in -ţează spre necinste. Astfel deci, fiindcă e vorba de(logniă, el numeşte trupul cinste. «Necinstesc, zice,trupul, lipsiadu1 şi răpindui autoritatea, şi nu’i permitde a se stăpâni de bună voia sa, pe când Dumnezeua cinstit trupul».

„Deci dar de vaţi scu la t îm pre un ă cu C hr is to s “ (Cap. 3, 1). După ce mai sus spune că au m urit,aici îi reuneşte cu Christos, căci zice: „D ec i d a t1 dev ’aţi scula t îm pre un ă eu C hr is tos , ce le de

su s cău ta ţi" , căci acolo nu sun t observaţiuni ca aici pe pâmâut. „Cele de su s cău taţi, u n d e este C h ris to &7 şezâ^HÎ d e&dreapt*a1u i D n m iiezreu “ : “Vai i Undea ridicat el cugetul nostru! Cum ’la umplut aşa zicândde o mare înţelepciune şî convingere! Nu ajungea ea săspună numai ’de cele de sus, şi nici numai de locul undeeste Christos, ci adaogă: „Ş ez ân d d e a d rc a p ta lu iDumnezeu", aşa că de aici îi pregăteă de a vedeala urmă ce le.d e,p e pământ. „Cele d e su s g â n d iţi,

iară n u cele păm ân teşti , căci ati m urit . , s i viata.



8 0 OMiLIA V

voas t ră a fos t a scun să îm preu nă cu C hr is tos în

D um nezeu. . Cân d se va arăta C hristos, v iaţavo astră, a tu nc i şi vo i vă ve ţi arătă îm preu năcu el în tr u slavă* (Vers. 24 ). «Viaţa voastră, zice,nu este aceasta, ci alta». lata ca apostolul se grăbeştede a’i strămuta arjoJo, si se iuptă de a acâîă ca ââtjsşlîstau sus, şi su nt morţi, din amândouă părţile pregă-ti ndui ca să nu caute cele pământeşti. «Că dacă sun-teţi morţi, nu trebue sâ căutaţi a trai, şi dacă sunteţisus, iarăşi sâ nu căutaţi a trăi Nu se arată Christos ?Atunci nici viaţa voastră nu se arată, câci eî este sus

întru Dumnezeu». Dar’ atunci când vom irăî noi?„C ând se v a a răta C h risto s v iaţa v o a stră41 (Vers.4), atunci căutaţi slava, atunci căutaţi viaţa, atunci dezraerdarea. Toate acestea sunt premergătoare dezmerdărei şi liniştei la care el îi ridica, căci aşa e obiceiulapostolului: una prepară auditorului, şila alta irece deodată.„Aşâ de ex. face şi când el vorbind despre eeîe“ce preced ospăţului, a trecut deodată la observareatainelor. Atunci dojana este puternică, când nu este

bănuită câtuşi de puţin. „A tu nci şi v o i îm p reu n ă

cu d ân su l v ă v eţi a răta 14, zice, astfel că acum nuvă arătaţi. Priveşte, cum t l ia strămuta t în cer chiar.După cum am mai zis mai sus, apostolul se luptă dea arătă, că dânşii au aceleaşi pe care le are Christos, şi

prin toate epistolele sale acesta e cuvântul său, ca să’iara te părtaşi cu dânsul în toate. De aceea îl numeşteşi cap, şi corp, şi în fine face totuL ca sâ reprezinteacest adevăr.

Deci dacâ se va arăta atunci, să nu ne scârbimcând nu ne bucurăm aici de cinste. Dacă viaţa aceastanu este viaţă, ci viaţa adevărată e ascunsă, apoi suntemdatori de a trâ i în viaţa aceasta ca nişte morţi. j,Atun ci şi voi cu dâ n su l îm p re u n ă7vă ve ţi arătaîn tr u s la v ă“, şi vedeţi câ nu a spus întru slavă simplu, ci îm preună cu dânsul, fiindcă şi mărgăritaru leste ascuns, întrucât se găseşte în scoică. Deci dacă

J) P arte a morală . D espr e cinstea ş i m ulţămire a -viitoare întru Dumnezeu, şi că, ceie prezente sunt lipsite de cinste. Contra celor ce se dezmeardă aici şi abuzează, de bogăţia ce o au, şi contra lin g-uşitorilor.fVerori.J



O M I U A Y H 8 1

noi suntem batjocoriţi, să nu ne scârbim, şi să nu facem

sânge rău pentru orice am pătimi. Pentru că nu viaţa prezentă este viaţa noastră, de oarece aici Suntem streinişi călători. „C a aţi m u r i t11, zice; şi atunci, cine esteăiât de uşor, ca celui m ort cu corpul şi■îBgţvtţsjiţ. s ăiclădească case, să’i cumpere haine preţioase şi■■servi-tori? Nimeni. Deci niei noi; oi după cum un lucru cău-tăm, acela de a nu ne arăta în lume goli, tot aşa şiaici un lucru căutăm. Omul nostru cel dinainte s’aîngropat,—şi s’a îngropat nu în pământ, ci în apă; nudesfîinţându1 pe dânsul moartea, ci el desfiiuţând şiîngropând pe moarte; şi aceasta nu cu puterea naturei sale, ci după porunca celui mai puternic decâtnatura . Cele ce se fac de natură leăr putea descom-

pune cineva, lear putea desface, pe când cele ce sefac după porunca lui, nu se pot de loc desface. Nimicnu este mai.fericit ca această îngropare, eând atuncitoţi se bucură, şi îngerii şi oamenii, şi chiar însuşi stăpânulîngerilor. La această îngropare nu e nevoe nici de haine;nici de sicriu ş l nici de altceva de acest fel. Yoeşti poate a vedea aici simbolul ? iţi voi arăta coîimvitra,în care unul a fost îngropat, iară altul a înviat. In mareaRoşie au fost îngropaţi Egiptenii, insă au înviat Israiliţii, aşa că în aeelaş loc, sau mai bine zis, prin aeelaş fapt,unul oste îngro’pat, iară altul se naşte. Nu te mira căla botez se petrece deodată şi naşterea şi distrugerea.Pentru că spunemi: oare a distruge şi’a lipi Ia unloc cele distruse nu sunt două lu cru ri ' contrare ? Desigur eă aşa. Ei bine, aceasta o face focul, căci iată căel topeşte şi nimiceşte ceara eu totul, şi tot el lipeşteşi reuneşte la un loc pământul metalic, şi face din elaurul. Tocmai aşâ se petrece şi în cazul de faţă, căcişi aici pu terea focului nimicind statuea acea de lut, a

scos la iveală o altă statue de aur în locul aceleia.Căci cu adevărat că mai ’nainte de botez noi eram delut, iară după botez am devenit de aur. Şi de undese învederează aceasta? Ascultă pe apostol ce spune:„Omul cel dintâi din pământ, pământesc; omul cel de al doilea Domnul din cer“ (I. Corint, 15, 47}.,Ku, deşi am arătat că între lut şi au r este o maredeosebire, totuşi am aliat că între cele pământeşti şicele cereşti deosebirea este cu mult mai m are ; şi îndefinitiv nici nu e ste vreo deosebire atât de mare



S 2 OMILIA VII

între lut şi aur, pe cit de maro este între cele

păm ânteşti’şi cele cereşti. Noi eram de lut, sau deceară; câc i' şi pe noi nea topit flacăra poftelor, cumult mai vârtos decât topeşte focul pe ceară, şi celântâi vai,cea. întâiu ispită ne fărâmă eu mult mai tare,

fărâmă piatra vasele de lut. Şi, dacă voiţi,voit : descris viaţa dinainte, ca, s.'î. vederii dacă nu cumvatoate simt pâm âht şi apă, şi tot pe atât de nestator-nice ca şi praful care se împrăştie în toate părţileşi nu stă pe loc. Şi de voiţi, nu vom cerceta celedinainte, «i cele prezente, ca să vedem dacă nu cumvalo vom găsi pe toate praf şi apă. Ce voiţi fi spune?

Voiţî sâ vă vorbesc de stăpânii şi de autorităţi? Deacestea voiu vorbi, mai ales că nimic în viaţa prezentănu se crede mai de râvnit ca stăpânirea. Dar vei găsiaici mai mult un praf ee se ridică în aer. Cui nu suntsupuşi şi ascultători stăpânitorii ? Sunt supuşi şi ascultă,de toţi cei ce îi linguşesc, de eunuci, de cei ce zio că’iiubesc, de cei ce fac totul pentru bani, de iritarea pu- blicului, de mânia celor mai puternici.

Cel ce ieri era slăvit pe tron l), cel ce arvea ladispoziţie ritor i cu voce strălucită, şi mai mulţi încăde acei ce alergau după el când ieşea prin târşv iată1

astăzi dispreţuit şi umilit, şi părăsit’ de toţi aceia, iatăcă a ajuns ca şi praful spulberat de vânt, ca şi o ondulalte de apă ce trece mai departe. După cum praful(colbul) se ridică de pe picioarele noastre şi se spul- beră, tot aşa s g spulberă şi stăpânirile ce se nasc dinacei ee se învârtesc pe lângă bani, şi câţi ţin locul picioarelor în toată viaţa Jor. Şi după cum praful întimp ce se ridică în aer, ocupă’ un spaţiu mare în aer, pe când el in realita te este puţin, tot aşâ şi cu stăpâ-nirile. După cum apoi praful chiorâş te ochii, to t aşa şicu stăpânirea, căci îngâmfarea şi fudulia celui ce o are

’i chîorăşte ochii cugetului său.Dar ce? Voeşti poate să examinăm ceea ce emaidorită şi mai poftită îa lumea aceasta de fieci ne ? Vo-eşti să vorbim despre bogăţie ? Aide deci, să o exami-năm în parte. Bogăţia are in sine dezmerdarea, arecinstea, are în fine puterea de a stăpâni. Şi mai ’ntâiu

J) Sg pare că Sf. Chrisostom face aluz iun e aici la E u trop iu ce l puter nic odinioară, iark acum la urmă căzut îu dis tra ţi a împăiatului Arcadie, (Trad).



OMILIA VII 83

«a cercetăm, dacă voeşti, dezmerdarea. Ei, bine, oaremi este aceasta praf? Ba încă şi mai pe jos, devremece trece mai de grabă decât praful, căci plăcerea dedezm erdare nu merge mai departe de limba, şi când

pântecele sc umple, nu ajunge nici până la. limbă. _ «Dar, zici tu, cinstea e un lucru plScut». Uar

■co îioaly.fî doi.gtifţsror, decât cinstea aceea, care«e dă dîu ţîiiaaa banilor ? Gând ea, nu se acordă din.in tenţiune bună, nici din vreo buna voinţă, nu eşti tu•care te foloseşti de ea, ci bogăţia ee o ai. Aşa că oastfel de cinste, face pe cel bogat mai necinstit deeâ ttoţi. Spunemi, te ro g : dacă toţi tear cinsti, avândute

<le pr ieten al lor, p en tru bogăţia ta, pe de altă parteîn să ar mărturisi câ nu eşti vrednic de nimic; oareteai crede tu obligat de a cinsti pe altul pentru bo-găţie, pen tru care teau necinstit şi pe tine altădată?Asa dar bogăţia este cauza necinstei noastre, ea care<este crezută de cea mai cinstită şi mai de preţ dintretoate oele ce stăpânim, sau oă e cauza tiraniei şi aslăbiciune! noastre. Şi cum s& mi fie absurd, de a nune crede vrednici de cinste, de cât numai din cauzaaurului co’i avetn? Insă, nu se petrece tot aşă şi oucel ce dispreţueşte bogăţia: pen tru el mult mai de

preferat este ’ de a nu fi cinstit, decât de a căpătacinstea în acest mod. Spunemi: dacă cineva ’ţiarspune: «eu nu te cred vrednic de cinste pe tine per-sonal, insă pentru casnicii tăi te cinstesc», oare ce ar

putea fî ceva mai râu decât această necinste? Deci,dacă e curios lucru de a fi cineva cinstit pentru cas-nicii săi, cari dc altfel sunt părtaşi cu tine aceleiaşina turi, şi au aeelaş suflet ca şi tine, dar apoi cu câ tmai xirâcios încă este de a fi cinstit pen tru nişte lu -cru ri , care sunt de dispreţuit, ca de pildă: bogăţii,vase de aur, haine scumpe, case şi curţi măreţe?

Cu adevărat că toate acestea sunt de râ s ; mai bineeste a muri, decât a fi. cinstiţi în aşa fel. Spunemi, tero g : dacă cineva, om o rdinar şi nebăgat în seamă, tearvedea primejduindute în valurile vieţei aceştia, şi arvoi sâ te scape din primejdie, ce ar putea fi maiîn jositor decât aceasta? Deci, ceeace voi vorbiţi între vo idespre cetatea aceea, voesc a vă vorbi şi eu. S’a lovitoare când cetatea noastră de cel ce împârăţea pe



8 4 OMILIA VII

atunci *) iară împăra tul a po runcit de a o dărâma şi a o. ni-mici, împreună ou bărbaţi şi cu copii şi cu femei şi cucase . , , căci de acest iei sunt furiile îm părăte şti; ori şi eear voi dânşii, îşi satisfac cu puterea ce o au; aşa de marerău poate deveni o otă'pânire. Deci se găsiâ ce taicanoastră în cea mai mare pdaioîd ie ; nânţi .îasă ca c e ta te avecina, cea ds iânga maro, venind î:i aiuior.. h. rngafc

pe îm păratul periiru noi, iară cei ce locuiau în cetateanoastră, ziceau în tre dânşii, că o asem enea inter venireeste mai rea , decât da,că .s’ar fi pre făcut în ruine cetateanoastră! Astfel că a fi cinstit în aşâ. mod, este cu multmai râu decât a fi necinstit. Acum tu priveşte de unde

îşi are cinstea rădăcina: manele bucătarii or ne fac penoi a fi cinstiţi, aşa că lor li datorim graţia aceasta ;dar apoi şi porcarii ni procură masa îmlelşugatii,'şiţesătorii de materii, şi slugile, şi cei ce lucrează metaluri, şi plăcintării, şi chiar lemnarii cari fac mesele.Deci a şti că noi datorim lor cinstea ce o avem, oarenu. e ca m ult mai bine de a nu fi. cinstiţi? Pe lângăaceasta apoi, cum că a fi cineva bogat este un fapt în-cărcat de necinste, eu mă voiu încerca a o dovedi. Maiîntâiu bogăţiile fac spiritul neru şin at; şi ce poate fimai necinstit ca aceasta? Căci, spunemi, te rog: dacătrupul este frumos şi pe toţi ceilalţi îi birue^te cu fru-museţea, iară în acest timp bogăţia intervenind ar uneltişi ar contribui sâ’l facă netrebnic, ' în loc de sănătossă’l facă bolnav, în loc de liniştit să’l facă a fi împă-timit şi să’i bage idropica în toate membrele, să’iumfle faţa şi peste tot săî acopere cu umflături, să’iumfle picioarele şi sâ i le facă mai grele decât bu-tucii, săi umfle pântecele şi să i’l facă mai maredecât un poloboc, iar după toate acestea nici măcaisă nu permită, celor ce ar,voi săJl tămâduiască, ca săse apropie ■— căci aşâ este 's tăpauirea , — ba încă iarda atâta libertate, încât chiar să respingă pe cel ces’ar apropia cîe el şi să’l pedepsească, — oare a fi ci-neva bogat în acest mod, este ceva bun? Şi cum ar putea fi aceasta bine> dacă face spiritul atât de nesim

Notă. A ici Sf. Chr isoslom face aluziu ne la revolta An li o cheliilor d ie aunl 387 p. Oiir. cootra o rd inulu i dat do îm pă ra tu l' Ttieo- dosie, cu care ocazie îşi atrăsese urgia împăratului. (A se vedea istoria bisericească). Cât despre ce tatea vecină şi de lângă marc, se crede, deşi nu. cti siguranţă, că ar fi vorba de ceialea Seleuc.ia. (Traci A



OMILIA VII 8 5

ţitor ? Aşâ dar stăpânirea bogăţiei este mai u raci o a săâiioât însăşi boala, câci dacă cel bolnav şi împătimit

după ea, nu se supune prescripţîunilor doctorilor, aceastae mai râu decât a boii chiar. Tocmai acest Incru îl face bogăţia ; din toate părţile ea contribue a se um(la spi-ritu l şi împiedecă pe doctori a. se apropia de ei. Aşâdar din cauza stă pan ir ei ce osc r ei lă ea, noi să nu feri-ciţii pe cei bogaţi, ei sâ 'i : jelim, dupre cum nu putemferici nici pe acel ce vede pe uu idropicat, şi în Iocsâ ’i împiedece de a’şi încărca pântecele eu băuturi şicu cărnuri vătămătoare, el îl lasă în libertate de a facece voeşte, deşi ar avea puterea să’l împiedece. Aşâdar stăpânirea nu poate fi. pretutindeni ceva bun, după

cum nici cinstea, căoi şi aceasta încarcă spiritul detrufie multă. Dacă chiar corpul nu ar prefera sâ seîmbolnăvească de dracul bogăţiei, apoi atunci eum detrşfci cu vederea spiritul, şi'f laşi sâ fie cucerit deacestâ boală ? şi încă nu numai atâta, ei să prim ească■şi o altă pedeapsă ? Căci şi el prin bogăţie capătă, oferbinţealâ mare, şi este scuturat ca de friguri, carefriguri nimeni nu le poate stinge. Bogăţia nu’l lasă dea judeca drept, ci cu totul din contra: defectele el leia ea calităţi, sau invers, nu suferă pe nimeni a’l con-traria, şi în puterea bogăţiei toate crede că’i sunt per-mise a ie face. Nu va găsi cineva v r’un spir it atât de încărcat de

pofte şi absurdităţi, ca spiritul celor ee vor a sc îm - bogăţi. Câte bârfiri nu iscodesc nişte astfel de spir ite?Ele născocesc năsdrâvănii mai mari chîar decât aceledin mîthologie, ca ipocentaurii (jumătate om şi jumă-tate cal), himerele, balaurii cei cu picioare, şi alte mon-struozităţi de felul acestora. Dacă v r’unul din aceştiaar voî sâ născocească vreo poftă oarecare, cî bine, nuai găsi poate acolo nici ipocentauri, nici himere, nici balauri sau altceva din monstruozităţile din mithologie,<ji le vei găsi încă pe toate aces tea 'concentra te la unloc. Poate că mă va crede cineva născut în bogăţiemnre, dacă arăt atât de fidel împrejurările Se zice —şi mai întâiu voiu vorbi din cele cântate la Elini, casă vă pot încredinţa — se zice deci, că un rege al lo ratât de mult abuza de îmbuibare, încât a făcut chiar

jşi un platan de aur, cu cerul deasupra lui, şi şedeasu b dânsul, în timp ce ostaşii concentraţi făceau ex er-ciţii militare. Ei bine, oare pofta aceasta nu este mai



86 OMILIA VII

urîta, decât aceea a ipoeentaurilor? Nu este mai urîtădecât aceea a celorlalte m onstruozităţi? Un altul iarăşi

băga oamenii în boi do lemn. Oare această poftă nueste o monstruozitate ? Intre acestea bogăţia a făcutodinioară, pe cel ce mai înainte fusese împărat, l’a făcutrzic, din bărbat femee *}; şi pe un asemenea om afe-meiat, ce din fevnee so face ostaş, cum îl vei num i?f'ftijră, .animal necuvântător. şi poate chiar mai r âudecât aoeştea. Animalele când stau snh copac, 'suntmulţumite cu ceeace li dă natura şi nu mai cer altanimic, iar acel rege, de care v orbii u, a întrecu t şi peanimale în îmbuibările sale. Aşâ dar, ee ar putea, fimai uşura tic decât cei bogaţi? Toate acestea nu vin

decât din nesaţîul de plăceri. Poa te că mulţi admirăîncâ pe acest rege? Ei bine, aceştia sunt părtaşi râsuluilui. Nu bogăţia se dă pe faţă în asem enea îm prejurări,ci prostia omului. Cu cât e mai superior pământuluiacel platan de aur? Totdeauna ceie naturale sunt mai

plăcute, decât cele ce sunt nenaturale . La ce’ţi loloseaţie ceru l aurit, pro stu le?'P riv eşte, cum bogăţia multăfnebuneşte pe cineva, şi cum îl îngâmfă. Cred că ea(bogăţia) nu cunoaşte încă marea, căci atunci poate a rvoi să călătorească şi pe ea. Oare nu sunt acestea hi-mere? Oare nu sunt îpocentauri? Şi încă se găsesc şi

astăzi de acei ce cu nimic nu s e ’ deosebesc de acelrege, ba încă se arată chiar cu mult mai uşuratici decâtel. Căei spunemi: cu ce se deosebesc de platanul auritacele vase. argintate, aceie oale de bucate şi acele ala bastre de păstrat mirodeniile? Dar încâ femeile ! , . :Mieruşine a o spune, însă mă văd silit la aceasta, lată eăşi ele îşi fac _oala <3e noapte din aur, sau aurită ... Voicare faceţi aceasta, a r fi trebu it mai întâ iu să vă ruşi-naţi. P e când Christos e flămând, tu te dezmierzi ? saumai bine zis, te prosteşti? Şi de ce osândă nu suntvrednice astfel de femei? Şi’ încă mai întrebi, de ee

sunt tâlhari, de ce su nt asasini, de ce atâtea rele, cânddiavolul vă târăşte în astfel de prostie ? A avea cinevatals:erile de argint, de sigur că nu se potriveşte cu unsuflet filosof, ci totu l vine din dezm erdare, dar a facevase de argint până şi pentru excremente şi urină,

') Notă. Ored câ face aluziune aici Sf. .Ohrisostom îaSardnnapa}, în ip ir atnl Afiirianilor, care .t, rămaşi p toveib ia l pen tru moleciiţnea ş i aplecarea lui câlrâ femei. (7rad.).



OMILIA VII 87

oare se mai poate zice că vine din dezmerdare? Eunu aşi spune aceasta, ei toate acestea vin din prostie,şi poate câ nici din prostie^ ci din nebunie, sau poate

din ceva mai râu chiar, şi decât nebunia.Stiu, iubiţilor, câ poate mulţi mă iau în d erâderecând vorbesc de acestea, însă eu nu mă căesc, numaisă rezulte oeva nsai bun. Ou adevărat că bo g ăţie fac

pe cineva prost şi n eb u n . Atât. de mate este maniadupa bogăţii. î£K‘âţ wi Riiis&mţl de această pa ii mii a rvoi ea si. pământul. B* fift de anr, şi pereţii casei rieaur, poate că şi cerul, şi aerul încâ ar dori să fie deaur. Oe nebunie! Ce sm intire! Ce friguri grozave l l l naltul, caro este după chipul lui Dumnezeu,se topeşteşi se sfârşeşte de foame si de frig,, şi tu faci lu cru ride care spuseiu? Vai! ce’mândrie deşartă! Şi ce altaar putea face pe cineva mai nebun, decât’ bogăţia?Intr’atâfc de mult cinsteşti tu excrementele tale, încâtsă fie purtate în vase de argint? Ştiu bine că vă apucăameţeala la auzul acestora, însă ’ sunt de vină acelefemei care vă fac de a ameţi, cum şi acei bărbaţi cariservesc unor astfei de boale uricioase. Aceasta se nu-meşte desfrâu,cruzime, neomenie, bestialitate şi ceamai’ josnică ticăloşie. Cilci ce himeră, ce balaur, cedemon, ce diavol şi ce monstru în fine, ar face aceasta?

Ce folos ai de Christos? Ce folos ai de credinţă, cândtu eşti stăpânit de patimile Elinilor, şi nu atâta a Eli-nilor, pe cât a dem onilor? Dacă nu trebue a împodobicapul cu aur şi mărgăritare, dar apoi cel ce întrebu-inţează argintul în asttel de servicii necurate, de ceiertare se va învrednici oare? Nu ajung oare celelalteobiecte —deşi nici acestea nu sunt permise creştinului

— de ex. scaunele şi taburetele de pus sub picioare,de argin t toate? De altfel şi acestea su nt făeute nindezmerdare. Dar pretutindeni nu este decât mândrie

prisoselnica, pretu tindeni slavă deşartă, nicăerî stric tul

necesar, ci peste tot locul abuz de cele de prisos. Eumă tem ca nu cum va sexul femeesc fiind stăpânit deaceastă manie, să ajungă a se schimba în nişte monştri,de oare ee poftesc de a avea şi părul de aur. Dacă aţimărturisi că v’a atins întru câtva cele vorbite , şi căv’aţi revoltat în sufletul vostru, pentru eă aţi căzut înasemenea pofte, şi dacă poate va coprins ruşinea, nuaţi mai pretinde asemenea lucruri. Pentru că dacă în-drăzniţi a umbla şi după asemenea lucruri, care m n t



88 o m i t . l v vii

mai absu rde decât toate absurdităţile, cu atât mat multcred că veţi pofti de a avea părul de aur, si a vă aurişi buzele, şi sprincenele , şi în fine vă veţL topî dupăaur. Dacă nu. credeţi, eu vă voi povesti ceeace amauzit, şi care chiar este şi astăzi. împăratul Perşilor,celor vestiţi în astfel de Itiruri, ;.ue barba de aur, catortul cel subţire, şi fabricată astfei: «3, .în perii ei suntînfăşurate foi ’de aur, îruxti. scara an â cu lui m onstru ,Slavă ţie Ohfistoasei Peot.fnoă de câte buc&lăţî tiu neai încărcat tu pe n o i! Ce nu ai făcut tu, ca să ne însănătoşezi? De câte monstruozităţi şi bestialităţi nu neaiscăpat tu?

Iată vă prevestesc, şi băgaţi sama eă nu vă maiîndemn, ei vă poruncesc — cel ee voeşte sâ asculte,asculte, iară cel ce nu voeşte, să nu asculte — că dacăstăruiţi încă a face de acestea, eu nu vă voiu mai suferi,nici câ vă voiu mai primi, sau că vă voiu lăsa să mai păşiţi pragul acesta. Ce ’mi trebue.,mie atâ ta mulţimede bolnavi? Şi ce este, dacă eu exercitânduvă în luptavieţoi creştineşti, încă nu vă împiedec, nu vă oprescdelâ cele prisoselniee ? — deşi»; Pavel a oprit şi aurulşi mărgăritarele. Râdem noi de cele ale Elinilor, însăşi ale noastre se par ca mithuri. Dar şi pe bărbaţi îisfătuim acestea: duceţivă Ia şcoală şi învăţaţi iilosofia

duchovniceaseă, alungaţi dela voi acea mândrie proastă.Aceasta o spun şi bărbaţilor şi femeilor, iară dacăcineva va face altfel, eu nu voiu mai suferi. Doispre-zece erau numai apostolii Domnului, şi ascultă ce lispune Cliristos: „Au doară şi voi voiţi să văduceţi'1? (loan 6, 67). Dacă noi vom linguşi într’una,apoi când vom mai îndrepta abaterile ? Când vom puteafolosi? «Dar, zici tu, su nt şi alte eresuri, şi cei dojăniţiastfel, poate să se strămute acolo». Vorbă de nimic,căci ascultă ce spune înţeleptul: „Mai b u n este u n u l,

care face. vo ea Iui D um nez ei^ decâ t o m ie den e le g iu iţi “ (Sirach. 16, 4). Pentrueâ şi tu ce voeşti?Voeşti a avea mii de servitori fugari şî tâlhari, saumai bin e unul şi credincios? Iată deci eă vă sfătuescşi vă recomand, ca şi podoabele cele de pe faţa voas-tră, şi vasele acelea de care am vorbit, să le fărâmaţiîr?. bucăţi şi să le daţi săracilor, şi astfel sâ nu se mâigăsească de acestea, prin casele voastre. Cel ce voeştes;~i fugă, să fugă, cel ce voeşte să acuze, o.sni



OMILIA VIII 8 9

eu nu mai sufăr pe nimeni de a face aşâ. Când vatrebui să fiu judecat înaintea tronului lui Christos, voiveţi sta departe, iară eu voiu p urta răspunderea, şi atunci

graţiile voastre îa nimic nu 'mi vor folosi. Aceste cu-vinte au conrupt totu l: «Să nu fugă, zici tu, şi să. mitreacă în alt ere s; este slab şineputincios, şi deci fiicătre dânsul îngăduitor». Până, unde ? Pân& când? Odată,de două ori, de trei ori, îusâ nu pen tru totaeanna, lata.deci eă iarăşi vă recomand, şi mărturisesc, cam ziceşi fericitul Pavel: „Că de voiu veni iarăşi, n u v a voiu cruţa" (U, Corintli. 13, 2), că atunci când voi veţiface aşâ, veţi cunoaşte câştigul cât e de mare, şi cefolosinţă veţi avea de aici. Da! Vă rog şi vă provoc,

şi nu in’aşi ’da în lături chiar de a mă agăţa şi de p i-cioarele voastre, şi a vă face rugăminte pentru aceasta.Ce prostie este aceasta? Ce desfrânare? Ce insultă? Nu mai este aici dezmerdare, ci insultă; nu mai este uşu-rinţă, ci nebunie. Atâţia săraci stau prin prejurul biserieei, biserica însâ are şi atâţia fii bogaţi; ei bineaceştia nu pot oare ajuta nici măcar pe câte un sărac?Iată eă pe când unul moare de foame, celalalt se îm- bată, unui îşi leapădă excrementele în vase de argin t, pe când celalalt nu are nici pânea de toate zilele! Cenebunie! Ce sălbătecie grozavă! Fie ca să nu ajungem

la măsura de a ne sculă contra celor ce nu ascultă, şinici de a îndreptă cu mâhnire asemenea abateri, ci voicu bună voe şi cu curaj să le îndrep taţi toate acestea,ca astfel să vieţuim în s)ava lui Dumnezeu, şi să n eizbăvim de pedeapsa de acolo, în aeelaş tîmp să ue bucurăm şi de bunătăţile făgăduite celor c e ’l iubesc pedâjsul, prin charul şi filantropia Domnului nostrulisus Christos, căruia, împreună cu Tatăl şi cu Duchulsfînt, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

O M I L I A V I I I

„Drept aceia omorî ţi modulările voastre celo de pe pământ, eurvia, necurăţ-ia,' patima, pofta cea rea şi lăcomia, care este slujire ido-



9 0 OJM.IA VIU

I i lo r , pent ru ca re v ine mânia lu i Dumnezeu p este fiii n eascu ltăre i, îu tru ca re şi voi oa rc cân daţi u m bla t, c ân d v ie ţu ia ţi în tr u ace le a1' (Cap. 3,57).

Ştiu, iubiţilor, că mulţi vrăjmaşi miam făcut cuocazia, euvorbirei de d luai a ie. Dar ce aă fae? Auzitaţice a poruncit s tăpânul? Nu cumva poate ea sunt vinon o v r îu. v:jv!jvl voi pc j c o b î î i c i z f i ;ifiri i cviin. pt? CSI GB iilip otl '! VtîoO tLŞl QSitOI"i<l li i Î.TÎ ţî ”C o O <1FUcil un lanţ? Aţi auzit ce a spus Pavel astăzi ? „O m orîţi,zice, m ădu lănte vo astre cele de pe păm ânt , eurv ia ,ne cu răţia, pa tim a, pofta cea r e a şi lăcom ia, ca re

este s lu ji re id o li lo r11. Oe poate fi mai râu ca aceastălăcomie? In adevăr că aceasta este mai rea decât orice poftă. Aceasta este cu mult mai grea, decât prostiaşi nebunia acea după argint şi aur, de care va vorbiam.■„Şi lăco m ia, zice, ca re este s lu jir e a id o li lo r11."Vedeţi unde dace răul? Insă să nu vă neliniştiţi, căcieu nu fac aceasta de gust, şi nici că am poftă de a vâavea duşmani, ci aşi dori să vă aduc spre virtute, în-cât să aud vorbindumîse de voi cele cuvenite. Aşâ căaceasta nu este rezultată din autoritatea sau demnitateasacerdoţiului meu, ci mai muU din supărarea şi durerea

mea. lertaţimft, iertaţini a, vă ro g; nu voesc a mă sluţivorbinduvă de aee3tea, ci sunt silit de împrejurări.Eu nu vă vorbesc acestea pentru durerile şi necazu-rile săracilor, ci pentru mânturirea voastră; pentru căsunt pierduţi, şi repet vorba, se pierd de bunâvoia lorcei ce nu ii rănesc pe Christos. Ş i oe folos ai dacă şihrăneşti pe sărac, însă te dezmerzi .şi risipeşti în mo-dul arătat? Toate sun t atunci de prisos. Nu se cercde a da mult, ci de a nu da mai puţin în raport cu propria sa avere. A face altfel este a’şi bate cineva joc.

,,O m orîţi, zice, m ăd u lările vo os tre cele de pe p ăm ân t" . Ce spui? Dar nu iu ai zis oare că «v’aţiîngropat, că împreună cu el v'aţî îngropat, că v'aţi tă-iat împrejur, că neam dezbrăcat de trupul păcatelorcârnei»? Şi cum mai zici iarăşi: ,,O m orîţi“ ? Nu cumvaglumeşti, ’când ni vorbeşti aşâ, ca şi cum toate acesteaar fi încă în noi? Dar nu este aici nici o contrazicere,cî după cum eîneva ştergând o statue murdară, sau mai biiie zis turnândo din nou şi făcândo frumoasă,,zice câ



OMTUA VIII 9 1

s’a dus de pe ea rugina şi s’a nimicit, şi dacă el dupăaceia sfătueşte de a depărta de pe ea rugina când s ar

arăta — prin aceasta nu se contrazice de loc, tot aşâşi în cazul de faţă; au a şters rug ina ce era ia înce- put, ci‘sfătueşte de a depărta pe aceea ce s’ar face dupăaceasta; tot aşa lace <*p0 3 CoRii. El nu vorbeşte aicide oinorîrea (raortiSearea) eea din*âi! j . nîci nu spune decurviile şi abateri îs acelea, ci de etie ptîr^oute îrturinai A. zis oîcvî o"iî5 Vjă nu siîbtiott* uGiu viLiţiici o alta, adică acea din ceruri. Acum spunemi: dupăce zice ,,0inorîţi friădu lările v o a st re ce le de p e

p ăm ân t“ prin aceasta oare el defaimă pământul? sau

că prin aceste cuvinte numeşte păcatele cele de pe pământ? „C u rv ia , n e c u răţia “ zice: A trecut cu ve-derea fapte de acelea, de care nu este bine nici da a,vorbi, aşâ că prin cuvântul „necurăţenia" pe toate ledă în privelişte. „Patima, zice, pofta cea rea!' şi iatăcâ el spune în general totul, căci toate nu sunt decât

pofte re le, pizmă, mânie, supărare. „Ş i lăc om ia, zice,ca re e ste s lu j i r e a ido l iio r , p en t r a ca re v ine m â-n ia lu i D u m n eze u pesLe fiii'* n e a sc u ltă re i11. P rin

multe nea depărtat pe noi de pâcăt; prin binefacerilecăpătate, prin izbăvirea dc păcatele trecute şi viitoare,aratând cine am fost şi cine suntem acum. Toate ace-stea la un loc, adică cine am fost noi, şi că neam iz- băvit de păcate, şi în ce mod, toate acestea zic, eswntsuficiente spre a ne abate dela rău. Dar din toate celezise de apostol, faptul eel mai grozav şi greu de ao spune — nu însă şi fără folos — acesta este: ,,P e n trucare vine, zice, m ania lu i D um ne ze u pe ste fiiin e a sc u ltăre i'! şi vedeţi câ nu zice, p e s te vo i, ci

p e s te fiii n e asc u ltăre i. Mai departe zice cu sfialăoarecum: „I n tru care şi voi, o arecâ nd aţi u m - b la t, când v ie ţu ia ţi în tru ace le a 14 (vers. 7), şi apoiimediat pune de faţă şi lauda, că nu mai vieţuesc acumaşâ; atunci era poate permis, nu însă şi acum ,,I a racum lepădaţi*le şi vo i ace lea to a te 11. La începutle spune în general, iar mai apoi şi în particular, căciaşâ este planul tras de el: „M ân ia, iu ţim ea , r ă u -tatea, hu la, c u v ân tul de ru şin e din gurţi v o a st ră11



9 2 o m i u a y i n

(vers. 8). „C u v ân tul de ru şin e din g u ra v oa stră"

zice, arătând semnificativ prin aceasta, că asemeneafapt îi murdăreşte.„Nu g răiţi m inc iun ă un u l cătră al tul , dez-

br& canduvă d e o m u l cel v ec liîu d im p reu n ă cufaptele lui, şi îm brâ eâ nd uv S în tru nsi nou , ca rese în o este d u p ă cu no ştinţa, du pă c hip ul eslu i cela zidit pe el“ (vers. 9. 10). Aici este demn de k cercetă, de ce oare apostolul numeşte viaţa stricată rrsădulări, şi corp, şi om, precum şi v iaţa virtuoasă tot euaceste nume o reprezintă ? Şi daeă omul în sine este

păcatul, cum de tot el zice: '„ îm p re u n ă cu faptelelui “ ? A zis odată om yechiu, arătând prin aceasta,că nu acela (cel veehiu) este om, ci acesta (cel nou),căci buna intenţiune este mai principală, este superi-oară aşa zîcâncî înseşi fiinţei lui, şi prin urm are acesia.;este eu adevărat om, iar nu acela. Nu înseşi ninţ>, nn esenţa lui de om îl bagă în glieeena, şi'nie inuI introduce în împărăţia cerurilor, oi însuşi oa-menii prin intenţiunea lor.’ Deci dacă fiinţa sau esenţalui este corpul, iar acea esenţă este neresponsabilă

în amândouă cazurile, apoi eum de numeşte trupulrăn? şi de ee zice: „ îm p re u n a cu fap tele iu i“ ?Adecă intenţiunea unită cu faptele. Numeşte pe acelaom vechiu, voind prin aceasta a arătâ necurăţenia,urîciunea şi slăbiciunea Iui ; iară pe acesta îl nu-meşte om nou, ea şi cum par’că ar zice «?ă nu văaşteptaţi că şi acesta va pătimi ca cel dintâiu, ci din.,contra; câci cu cât va înainta îu vârsta, ei nu pâşeştecu graba spre bătrâneţe, ci spre o tinereţe mai supe-rioară celei dintâiii. Când el va lua mai mullă cunoştinţă,se va învrednici şi de mai mari, mai mult creşte, mai

mult se împuterniceşte, nu atâta prin tinereţa, cât maicu seamă prin aceia cătră care tinde el». Şi iată că zi-direa acea perfcctă, se num eşte viaţa, pu rtarea creş-tinului. Zice apoi apostolul: „după chipul celui ce l’a zid i t pe el11, adecă după chipul lui Christos,fiindcă nici Cliristos nu s’a sfârşit spre bătrâneţe, ciastfel era de frumos, încât nici nu se poate grâî. „Unde nu este Elin, nici Iudeu, tăiere împrejur şi he- tăiere împrejur, b a rb a r, Beliit, rob, slobod, ci



o m i l i a , v i i i

toa te şi în tr u toţi C h ri s to s '‘ (vers. 11). Iată a treialauda a acestui bărbat, căc^cl nu,introduce nici o deo-sebirii, nici de naţiune, nici de demnitate, nici nu facevorbă de strămoşi, şi în fine nu site nevoe ne acestea,căci lucruri de acestea sunt ale oaroenUor profani.„T ăierea îm p reju r şi. ne tăierea îm pre jur, rob, s lo -

bo d , E lin 11, adecă prozei!!., ,>si Iu d e u '1 din strămoşi.«Dacă'ai numai aceasta, adecă dacă eşti după chipulcelui ce.tea zidit, te vei bucura şi de acelea, de parase bucură cei ce le au».

„Ci toate şi întru toţi Christos11, zice, adecătoate vor fi nouă Christos, şi demnitate, şi ■în fine elni va fi nouă totul. Sau câ poate zice, «câ voi toţi aţidevenit un Christos, fiind trupul lui»,

„D eci îrnbrăea ţivă ca nişte aleşi ai lui D u m -nezeu , sil a ţl şi iu b iţi14 (vers. 12). Aici ara tă uşurinţaîn virtute, şi că trebue a o poseda incontmuu, şi a faceus de dânsa ca de o podoabă mare. Aici sfătuirea esteunită cu lauda, pentru ca atunci are mai mare putere.Au devenit sfinţi, dar nu şi aleşi, acum însâ şi aleşi,şi sfinţi, şi iubiţi. „I n tr u m ilo s tiv ir ile în d u ră r il o r11. Nu a pus aici cuvântul obişnuit m ilă (SAso;), ci a în -trebuinţat două cuvinte, caro conţin în ele o mai m areenergie : m ilo stiv irile în d u răr i Lor (aTzX'j-T/y - adecă el se găseşte faţă de noi, cum se găsesc părinţiifaţă de copiii lor. Nu a zis apoi simplu „ în d u răr i11ca să nu’i înjosească, ci „m ilostiv irile . în d u rări lo r^ .Mai departe apoi adaogă: „Intru bunătate, întrusm eren ie , în t ru b lândeţe , în t ru înde lun ga răb -dare, s ufe rind u nii pe alţi i, şi iertân d u n ul a l-tu ia , de a re c ineva împot r iva cu iva pâră , p re-

cu m şi C h risto s a ierta t v ou ă, aşa şi vo i11 (vers..13). Iarăşi le spune după ordinea lor, căci umilinţaizvorăşte din bunătate, iar din umilinţă blândeţea, şidin aceasta îndelunga răbdare. „Suferind unii pea lţii" , adecă trecând cu vederea, făcânduvă că nu aţivăzut. Şi priveşte că el nu spune aceasta, cî prin cu-vântul „ p â ră" totul cuprinde, după care în ehee : „ P re -c u m 1şi C h ris to s a ie rta t n o u ă11. Măre este exem-

plul, oeia ce de altfel pururea face el, ndemnândni



9 4 OMILIA. VIII

cu exemplul lui Christos. Când el a pronuţit cuvân-tul „p â ră“ a arătat’o ea pe un fapt mic, da r de în-dată ce aduce pe Cliristos de exemplu, nea convinscă chiar de am avea de acuzat pe alţii pen tru faptemari, totuşi treh us ai ierta, eăc: expresiunea „ p re cu mşi C h ri s to s" aceasta d& a î^ţ îog’o. Şi nu numai aceasta,

fi£.v î«£ţ& livhiu} V-, IQ.rU‘- i'iri toată, inima, ba înn.^ simat riiîiiî, do CiiL iiv€ tiS L' a, a i şi iubi chiar: fiindcă dacăa pus pe Christos Ia mijloc, odată cu el a introdus şitoate acestea. Dacă suntem nedreptăţiţi pen tru lu crurimari sau mici, chiar de suntem noi mari, iară aceiamici, chiar de ar urm ă ca ii să ne insu lte şi după'

aceasta, noi să iertăm totuşi, şi să punem chiar sufle-tul nostru pentru dânşii, pentru că expresiunea „proCum“ o cere aceasta. Şi încă nu trebne a ajunge nu-mai până la moarte peritru dânşii, ci dacă se poate şidupă, aceasta chiar.

„Iară peste toa te acestea în tru drag os te , careeste Legătura săT â rşir e i" (vers. 14). Ai vâzut căaceasta o spune el? Findcă este posibil de a ierta, fărăînsă a şi iubj, «trebue a şi iubi», zice, şi arată cu modul acesta şi calea prin care se poate ierta. Căci este

posib il de a fi cineva om bun şi blând, şi smerit, şiîndelung răbdând, şi totuşi să nu iubească. De aceeachiar din început şi pune expresiunea „milostivireaîndurărilor" în care se.cuprinde şi iubirea, şi mila.„Peste toate acestea, zice, întru dragoste., care es te le g ătu ra sa v â rşirei " (perfecţiunii morale). Ceiace voeşte a spune aici, este în totul adevărat; pentrucă dacă lipseşte dragostea, toate celelalte nu suot donici un folos, şi iute se discompun. Pe to;ite celelaltenumai dragostea lo cimentează; dar dacă lipseşte dra-

gostea, orice bun ai voi să spuif. nu este nimic, căcitotul se'prăbuşeşte. Se petrece aici ceeace se petrececu corabia, căci oricât de mari ar fl uneltele ei, dacănu va avea în aeelaş timp şi legătura cerută {turo^mra),nu va fi de nici un folos. Tot aşâ esio şi cu casa, câcidacă în trupu l ei nu vor fi paiante, o ricât de marivor fi pereţii, ia nimic nu folosesc, fiindcă lipsesc le-găturile necesare. Ori şi ce calităţi bune ar avea cineva,toate sunt nefolositoare, dacă lipseşte dragostea. Apos-tol uL nu a zis câ dragostea este vârful sau începu tul



OMILIA Vili 9 3

şi sfârşitul tuturor, ci numai că ea este mai mare de

cât toate celelalte, câ este legătura care le cimentează pe celelalte, şi eă ea est© mai necesară decât acelea.Vârful, sau capătul unui lucru, sau creştetul aşa zicând,'iu sens figurativ, însenină, in tensiunea perîec^uiiei mo-rale, pe când legătura "dragostei eshe sare rftnneşto «1 tiuc strânşi yc 0 0 ! ce ,~.r:re psrfeoţUine. precum ţlao strâns şi rădăcina truiicMul şl ramurilecopacului.

„Şi t_acea lui D um ne zeu să se d ăru ia sc ă1)în tru iri im ele v oa stre, ia ca re şi ch em aţi su n teţi

în tr ’un tru p , şi m u lţa m ito ri v ă faceţi" (vers. 15).Pacea lui Dumnezeu, aceea numai este care înţepeneşte,numai ea este sigură. Dacă ai în sineţi pacea om e-nească, aceasta iesue se dizolvă, pe când pacea luiDumnezeu niciodată. Deşi el a spus genera,Ini prinvorba dragoste, totuşi iarăşi vine şi la particularităţi.Căci se poate ca să Seundeva dragoste nemăsurată,

■ şi totuşi din acea dragoste mare să ajungă cineva fărăde veste ca să acuze pe altul, şi să ajungă la luptezădarnice şi la ură înverşunată. «Nu, zice el, eu n uvoesc o astfel de dragoste; nu voesc ca voi să cerce-

taţi cele ce s'au întâmplat în trecut, ci precum a făcutDumnezeu cu voi, aşâ să faceţi şi voi». Cum a făcutDumnezeu? A voit numai, şi dela noi nimica n ’a pr i-mit. Dar oare, ce înseamnă „Pacea Iui Dumnezeu sa se d ăruiasc ă înt ru inim ele v o a st re? “ «Dacăînăuntrul tău, zice, se luptă două idei, să nu laşi a

predomina ideea de răzbunare , ci ideea pâceî. De ex.fie cineva insultat pe nedreptul; din această insultănedreaptă s’a născut în cugetul său două ide i: un acare ’i porunceşte da a se răzbuna, şi ceaFaltă care

’i spune de a suferi insulta, cu care ocazie ambeleaceste idei se războesc între dânsele. Dacă atunci predominează pacea lui Dumnezeu, iată că această ideeface ca să triumfe, iară cealaltă sâ se ruşineze. Şi cumaceasta? Convingând că Dumnezeu este pacea, şi că elnea împăcat pe noi De altfel apostolul nu arată că

1) Notă, Text al grec zic e: „Kal dp-jjuY) -cou Qeou ţ>p'iţ.tuetM ev ta iţ Ve rbu l ppafUuio nu înseamnă a dăru i, ci a fi împărţi tor de prem ii, a predom ină, a resplS.il, a dirijîi, ele. aţă ,c& soosul pasajului este următorul: «Şi pa cea lu i Dum neze u să predo m in e ie îr itru in im ile vo astre .»

(Trad.).



9 6 OIHILIA YII[

lupta aceasta ar fi ua lucru simplu, ci chiar mare. «Să

nu predomineze mânia, zice, nici cearta, şi uici paceaomenească, pentru că pacea, omenească vine sau re-zultă din lup Sa; eu tiu o. voesc aceasta, ci acea pace ovoesc, pe care nia lăsato el. El a pus în c u l t u l nos-tru aceasta idee ca un fel de stadiu, oa us loede Iupjiâa celorlalte idei, şi această, Idee este şi lup ia, şi b iru -inţa, în aeelaş timp tot ea acordă şi premiul».

Apoi iarăşi pune la mijloc îndemnul : ;,L a ca rezice, şi ch em a ţi s u n te ţi“, adecă îotru care sunteţichemaţi. A am intit bunurile câte izvorăsc din pace, şi

la urmă pare că. ar zice: «Pentru aceasta tfia chemat,întru aceasta tea chemat», ea astfel să arate că premiule demn de crezut. De ce a făcut trupul un totul în-treg şi nedespărţit? Nu oare ca pacea să prodominezeîn el? Nn oare ca de aci sâ avem un motiv de împă-ciuire ? De ce cu toţii suntem un trup ? Şi cum suntemuri trup ? Pen tru pacea care pred omin eazâ între noisuntem un trup, şi fiindcă trupul este un întreg, deaceea ne împăcăm.

Dar de.ee oare n’a zis apostolul: Pacea lui Dum-nezeu să b iru ias că, ci, „să p re d o m in ez e" , adecă ea

sâ fie aceia care să acorde premiul (6p«§=dstw) ? A făcut’o prin aceasta mai demnă de credinţă; Ea (pacea luiDumnezeu) nu lasă ca ideea cea rea să se poată luptaou ea până în fiue, ci o doboară la pământ. Dară încăşi numele de premiu înalţă oarccum pc auditor, căcidacâ s’ar acordă premiul ’ideeî celei bune, ori şi câts’ar ruşina ideea cea rea, la urma nu este nici un folos.De altfel aceasta din urmă ştiind că ori şi ce ar face,totuşi nu ar căpăta premiul; ori şi cât s’ar încumetaşi s’ar încerca să atace pe cealaltă, nu va reuşi, şi înurma tuturor ostenelilor ea se va vedea silită a se re-

trage,—.ştiinduIe zic, toate acestea, renunţă de a selupta zadarnic.Bine a făcut apostolul, că a ad ao s: «Ş i m u lţu m i-

to ri vă f a c e ţi c ă c i aceasta înseamnă de a fi mulţămitor cineva, când el se poartă de o po trivă cu ceilalţi,dupâ cum s’a arătat şi Dumnezeu faţă de el; a urmă,cu alte cuvinte stăpânului, a se sup un e lui, a m ărtu-risi charul căpătat, chiar dc l’ar insulta cinevâ, chiar del’ar lovi. Această expresîune în .fine este foarte atîţătoare de sfială, pentrucă cel ce mărturiseşte charu l lui



I

OMILIA YILi

Dumnezeu, ori şi ee ar pătimi din partea altuia, nucaută a se răzbuna, iară dacâ se răzbună, apoi nu măr-turiseşte acei char. Dar să nu fim ca şi acel ce aveade luat de la altul una suta de dinari, ca sâ nu auzimşi n oi; „S luga v ic le an a 11 (Math. 18, 32), pen tru ea u l-mi o nu este ,m ai rău ea n.emulţamirea. Aşâ dar, cei eese rezbiĂ Eâ, sunt Tiemulţămitori charului lui Dum-nezeu.

Dar oare de ce dela început apostolul se atingede curvie, — căci zicând: „O m orîţi m ăd u îările v o a s -tre ccle de p e păm ân t* imediat adaogă „c u rv ia" ,şi aceasta o face aproape pretutindeni în epistolele

sale? Pentrucă această patimi stăpâneşte mai eu seamă prin tre oameni. Şi Thesalonicenilor aceiaşi face scriinduli. Şî ee poate ti minunat, dacă şi lui Timoteiuscrifnd’îi zie e: „ P e tin e c u ra t te păze şte" (1 Titnoth.5, 22}? Şi iarăşi aiurea: „Cu to ţii să cău ta ţi a fi în

pace, şi cu cu răţen ie , fâ ră de ca re n im en i n u v aved ea pe Dom nul u (Ebr. 1 2 , 14).

„O m orîţi, zice, m ăd u îările v o a s tre “ , căci ceeste mort, este urît la privire, scârbos şi dezgustător;daeă le omori, ele nu rămân moarte, ci se dîscompunimediat, după cum se discompune şi trupul. «Stinge,deci, zice, căldura din ele, şi nu va mai rămânea nimicmort». Cu alte cuvinte arată, câ un asemenea om faceceea ce face şi Christos prin baea renaşteroi. Si binea z i s el „ccle de pe p ăm â n t11, pentru că aici rămân,aici se discompun, şi încă cu mult mai tare decâtmădularele trupului. "Aşâ că nu atât corpul este de pe

pământ, pe cât este de pământesc păcatul, căci corpulcâteodată se arată şi frumos, pe când păcatul n ici-odată. Măduîările corpului poftesc totdeauna cele de

pe pământ. Dacă ochiul este de acest fel, nu va vodea.cele din ceruri; tot aşâ şi cu auzuî, eu pipăitul, şi cuorice mădular ai voi sâ spui. Ochiul vede corpuri, şifrumuseţe, şi bani: de acestea el se încântă, dar toateacestea sunt pământeşti. Auzul se moleşeşte la cânta-rea din chitară, sau din nai, sau la auzirea vorbelorm urd are ; însă toate acestea sun t pe pământ. Deci,după ee apostolul ia pus sus lângă tronul lui Dum-nezeu, li zice: „O m orîţi m ădu îările v o a str e ce lede pe păm§nt“, pentru că nu se poate stâ lângă

74431 7



OMII.tA Vil i

acel tron cu aceste măduîări: nu se poate stâ acolo,spre a face ceeace trebue. Acest lut deci. este marrâu de eât celălalt, căci acela, devine aur, după cumzice: „Că se cad e stri căci osul ui ac es tuia să seîm b ra ce în tr u n e st ri c ăc iu n e “ (I. Corinth. 15. 53),

pe oâiid lutuL acesta al păciiiului nu poate să se schimbe,nu poate sâ se topească şi eurâţs din nou în ţopitcăreAsti'ei că mai ronH aţjttstea sunt pe pământ, decât acei ca. Ds aceea nici n‘a apostol ui (iî il p ăm ân t, ci „eeiede pe păm ân t* , eăci s’ar putea ca acestea sa nu fie.de' pe pământ. Mâduiările trupului sunt de necesitato pe pământ, pe când acelea nu sunt silite de a stâ pe pământ. Când de ex. auzul nu asculta nimic din cele

de pe pământ, ei numai ceio din ce ru ri ; când ochiulnu vede nimic din eeie de aici, ei mimai cele de sus,apoi atunci nu mai este pe pământ: când gu ra nugrăeşte nimic pământesc, ea atunci nu este pe pământ;când mâna nu face nimic din eeie rele, ea nu este pe

pământ, oi în eer. Aceasta a zis’o şî Christos : „Dacă oe îiiul tău ee i d re p t te scand alizează'1, adecă dacăvezi cu desfrâu, „s c o a te lp e e l“ . adecă cugetul celrău. Mie mi se pare eă ne curăţia, patima, pofta cea rea,simt acelaş lucru, adecă curvia’iară apostolul prin toate

aceste voeştesă neabată, de acea patimă urîtă. Şi înadevăr că aceasta este o patimă rea. căci după cumtrupul suferă de friguri, sau este rănit, tot aşâ este şicu această patimă. Şi o’a zis d ep ărtaţile, ci „o nio rîţ.i'le^ , îneât să nu mai poată învia la urm ă, şi „le

p ăd a ţi le “. Ceeace este mort, noi îndepărtăm delan 0 1 ; de ex. umflăturile ce ar fi pe trup le scoatem şile îndepărtăm, de oarcce corpul Jor este m ort; da rdacă ie tai nefiind moarte, atunci îţi prîe inueşte dureri, pe când dacă, sunt moarte, nu simţi nimic. Tot aşâ şicu patimile, care fac necurat sufletul,, şi’l transformădin nem uritor în ceva supus schimbărilor şi prefa-cerilor.

„ S lu jire a ido lilo r^ . Am vorbit de multe ori, călâcomia este tot una cu slujirea idolilor, pen trucă înadevăr, că cele ce liramsesc mai mult neamul omenescacestea sunt: lăcomia, desfrâul şî pofta cea rea, caretoate la un loc sun t egale cu idoloiatria, „ P e n tru ca re



OMILIA VIII 9 9

■ziee, vine m ân ia lui D um ne ze u p es te f ii i ne as

e u l tăre i‘f. Iî numeşte fiii neascultărei, lipsindut deiertare, şi arătând că se' gasesn in asemenea stare de"jelit, din cauza neascultârei lor. „Intru care şi voi,..zice, aţi u m b la t oa rec& ntP , insa acum v’aţi convins.Arată aici câ şi ii se găsiau. aşâ, iară şuiii dc■lîiţidii , 1<ii'i'i; cjiCUîii. 1i.'p.l.U .i i;I 1'/ 3Î VU4. vOu I jOauw .m ânia , iuţimea, răutatea , hula , cu v ân tul de ru :ŞLne“. Vorbele cele proaste el le numeşte patimi şiliulă, dupâ cum şi răutatea o scoate din mânie, căeiaşâ obişnueşte el, adecă din unele scoate pe altele. Aiu-

rea se exprimă, tot asupra acestei cliesliunî, într’unmod mai concis, zicând: ^C ăci u n u l a ltu ia su n te mm ădulăr i* ' (Efes. 4, 25), astfel că el face pc oameni«ca creatori ai lor, cari prim esc po unul, şi re sp ing pe altul. A spus acolo despre măduîările lui, aici însăvorbeşte de totul în general. A spus de inima lui, aspus de manie, de gura, de lmîă, ochi, eurvie, lăcomie,mâni şî picioare, minciună, cuget şî de mintea aceaveche. «Dintre aceste două chipuri, zice, numai unul•este care poartă chipul împărătesc, acel al lui Christos».

Mie mi se pare că aceia la care face aluziune aposto-lul, sun t mai su seamă cei dintre ginţi. Dupâ cum pământul şia pie rdut forma sa de mai ’nain te—fiindatunci o masă de năsip,—iarâ mai pe urmă devine de.aur, şi dupâ cum lâna, ori şi. ce fel ar fi, îşi ia altăfaţ.ă, iară pe cea dinainte o ascunde,—tot aşâ şi cel

■credincios.„Suferind, zice, u n u l p e a lt u l11. A arăta tceeace esle drept: «Sufere pe acela, zice, şi acela săte sufere pe tine», ceeace zice şi în epistolă cătreOala ten i: P u r ta ţi s a rc in a u n u l altu ia* (Galat. 6,2).

„Şi mulţumitori vâ fa,ceti*. Mai cu seamă aceasta•o pretinde peste tot locul, căei aceasta şi este capitalultuturor bunurilor.

') Sâ inulţămim deci în tru toate şi pentru toate,•căci aceasta este adevărată mulţămire. A mulţâmî lu iDumnezeu când prosperăm, nu este vr’un lucru mare,

') Parte a mora lă . D espre mulţ&tuirea în toate, până şi. în ce le neplăcute. Noi trebuie a ne refugia la .Dum nezeu , şi de aco lo a invoca ajutor, iarâ nu să căutăm ajutor de la vrăjitori şi ba be . ( Veron.).



100 OMILIA VIII

pentrucă înseşi firea lu crurilor ne împinge spre a

ceasta. însâ a’i mulţânii când suntem în cele mai mari primejdii, aceasta este de admirat. Când noi mulţâmimIni Dumnezeu în împrejurăr i de acelea pentru care alţiise desnădăjduiesc şi liuîesc', priv eşte la câtă filosofi eam ajuns: întâiu, că prin aceasta am bucurat pe Duniiî6 2 eu, al doilea^ că am ruşinat, pe diayohil, ai treiiea,eă nu am judecat întru nimic /aptul petrecut, şi cu uncui vânt că şi tu eşti mulţămit, şi Dumnezeu ’ţî taiescârba, şi diavolul se depărtează. Dar dacă ta te des-curajezi şi huleşti, diavolul este de faţă şi face oricevoeşte, iarâ Dumnezeu care este hulit te părăseşte, şi

îa a’celaş timp necazul se prelu ng eşte;—pe când dacăîi mulţâmeşti, diavolul i'uge de tine, pentru că nu re u-şeşte în planurile sale, iară Dumnezeu fiind cinstit, teva cinsti în schimb mai mult De altfel este ştiut de toţicâ omul care m ulţămeşte lui Dumnezeu pentru relelece a întâmpinat, nu simte acele rele. Sufletul unui a s t-fel de om se bucură de acestea ea de nişte succesecâştigate, are conştiinţa veselă, se mândreşte la lau-dele ei, şi în fine un astfel de suflet vesel nu poate fitrist şi posomorit niciodată Acoîo, odată cu nenoro-cirea, vine şi conştiinţa şi’l bieiueşte, pe când aici îl

încununează şi’i laudă’ Nimic nu poate fi mai sfîntea limba aceea, care mulţămeşte .lui Dumnezeu pentrucele neplăcute. O astfel de limbă, cu nimic nu este mai

pe jos de limba martirilor, şi de aceea şi aceasta ca şi: aceea se înouneazâ. Pentru că şî această, limba a fostsilită de calau (diavol) ca să se lepede de Dumnezeuşi să’l huîiască, pentrucă şi aici s’a încercat diavolulcu raţionamente drăceşti ca fă o momească şi să oîn

Uunece cu fel de fel de nem ulţămiri, îneă n’a folositnimic.

Deci, dacă suferi durerile şi niulţămeşti lui Dum

;nezeu, leai învrednicit de cununa muceniei. Copilultău este bolnav poate, şi mulţâmeşti lui Dumnezeu pentru aceasta? Ei bine, în această mulţămire îţi stă,cununa. Ce durere poate fi mai mare decât aceasta?Şi totuşi această durere nu te poate sili nici macar dea scoate un cuvânt amărît din limba ta. Poate că am urit copilul tău, şi tu totuşi îi mulţămcşti? Ai devenitatunci fiica lui Abraam, căci’ şi el, dacă nu cu propriasa mână a sacrificat, cel puţin nu s’a scârbit când i s’acerut de a sacrifica pe fiul său, ceeace este de opotrivă.



OMILIA VIII 101

El nu s'a întristat luâuduise înapoi darul ce’i acor-

dase Dumnezeu.Poate că copilul iarăşi s ’a îmbolnăvit, şi tu nuiai a târnat la g ât hâctiuti băbeşti? Et bine, acest fapt ţi3 0 yâ calcula ea. o jertfă’ câci ai je rf it pe copilul tău.

.voinţei ce iei sănătoase. Căci oe este, dacă toate acelevtăiî’ nu foiosesc 1» nimic, ci sunt bune numai do îa r 'şelăciune şi ridiculizare? Şi cu toate acestea au fost şi.suntîn că femei, care dau crezământ la asemenea nimicuri,zicând câ folosesc vrăjile şi deseânticele, şi mai degrab ar prefera poate ca să’şi vadă copilul mort, decâtsă fie împiedecată aceasta idoloîatrie. Dupâ cum deci

acea babă, care descântă sau face vrăji, fie copilului, bărbatului, fie fenieei sau altuia dintre cei iubiţi— esteidololatra, tot aşâ idoiolatrâ este şi aceea ce a chiemat’o, pentrucă şi ea ar fi jertfic idolilor, dacă trebuia sa je rtfească, şl chiar a făcut cele premergătoare jertfei, pentru câ acele liârtiuţi atârnate de gâtu l bolnavului —oricât de mult ar filos’ofa cei ce se profită din aceste1nimicuri, zicând că «noi invocăm pc Dumnezeu, şi ni-mic alta nu facem», şi că este creştină şi credincioasăacea babă, şi altele de acest fel — 'nimic alta nu suntdecât idoloîatrie. Eşti creştină şi credincioasă? F â

semnul sfintei cruci şi z i : «această armă am numai,aceasta ’mi este doctoria, altceva nu ştiu». Spunemite rog: daci ar veni doctorul, şi în loc să prescriedoctorii el ar descânta, oare l’am mai numi doctor ?

Nicidecum, pentrucă nu vedem doctoriile cele obiş-nuite îu medicină. Tot aşâ şi în cazul de faţă, cândnumai cele ale creştinismului nil le vedem. Altele ia-răşi adaogă în descântecele )or nume de râuri, şi înfine cutează, a face multe înşelăciuni de acestea.

Ei bine, iată o spun şi vă previn pe toate, că dacăse va mai descoperi cineva făcând de acestea, fie eă

a r legă Iiârtiuţi la gâtul bolnavului, fiecă ar descânta,fie în fine orişice din meşteşugul acesta murdar, n u voiu mai cruţă, de loc. «Dar ce, zici tu, să moară c o ; pilul?» Dacă el trăieşte în urm a acestora, atunci am urit ; dar dacă fâră acefe descântece a murit, atuncitrăieşte. Acum când tu vezi pe fiul tău ducânduse Iaeurve, doreşti ca sâ’l înghită pământul de viu, şi zîei;«ce folos dacâ trăeşte?» şi când îl vezi câ se prim ej-duieşte în mântuirea lui, voeşti sâ’l vezi încă viu ? Nuai auzit pe Christos, care zice: „C ine ’şi v a p ie rd e



102 OMILIA VIII

sufletul s&u... îl va află pe el, şi cine v a v r e asă’l m ân tu ia sc ă, p ierde lv a p e e l“ (Math. 16,25)?Crezi lu celor zise aici, sau câ poate le consideri do■mithuri ? Spunemi, te rog: daca cineva ţiar spune«du copilul în templul idolilor, şi va trăbi, oare ai primi ?«Nu, zici tu». Şi de ce? «Pentru că acolo îl yur sili săi doi o la îr îs p o când ai ei nu «ste idololatrfc, ei i.msimplu descântec». Aceasta estn judecata sataniceiscăraceasta este meşteşugite diayolică, ea sâ astupe rătă-cirea, şi doctoria cea otrăvitoare să o <3ee în miere.'Fiindcă nu “poate să momească pe aită cale, a aplicat

pe calea. aceasta a cântecelor şi a aţişoarelor atârnatela gât. Cu chipul acesta crucea se’ necinsteşte, iarăzgardele şi descântecele sunt cinstite; Christos estedefăimat, iară în locui este introdusă o babă beată şineroadă; taina noastră creştinească este călcată în pi-cioare, ia ră rătăcii ea şi înşelăciunea diavolului dănţuiese..«Şi pentru ce Dumnezeu, zici, nu ceartă pe cei ee cautăajutor în as eme ti ea lucruri?» De multe ori a certa t şitotuşi nu tea convins, iară la urmă tea lăsat în rătă-cire, (lupă cum şî zice fericitul Pave l: „Iâ ''d ’ăT pe nDumnezeu în t ru m inte ne iscu si tă, a face ceje cellU se oade“ (Rom. 1, 28). Asemenea fapte nu lear

putoa suferi nici chiar un Elin, care are minte. Sespune că odată era în Atena un demagog, care purtala gât asemenea zgarde, şi câ într’una din ziie văzându1un filosof,— dascălul lui, — l’aîn fr un tar. în drumul marel’a dojonit, l'a muşcat cu vorbele şi l’a ridiculizat.

Aşâ de prost ne găsim noi faţă de morala şî cre-dinţa noastră creştină, încât am ajuns a crede ’ şi înasemenea nimicuri. «De ce nu sun t şi astăzi, zici, deacei ce vindecă boalele şi înviazămorţii ?» Insă te în trebşi e u : de ce nu mai sunt şi astăzi de acei ce dispreţuesc viaţa prezentă? Ce? Oare noi slujim lui Dum nezeu

cu leafă? Când natura omenească se gâsia mai slabă,şi mai neputincioasă, când trebuiâ de a sădi credinţa,,erau mulţi şi de aceştia; astăzi însă Dumnezeu nu m aivoieşte ca noi sâ depindem de asemenea minuni, ci săfim gata spre moarte. De ce, deci, te încrezi în viaţa

prezentă? De ce cele viitoare nu le vezi? Pentrucele din viaţa prezen tă primeşti ch iar să faci şi idol o1atne, iară pentru cele din viaţa viitoare nu poţi suferinici măcar o într ista re ? De aceea nu mai sunt astăzi;



OMILIA VIU 1 0 3

cari sâ facă minuni, pen trucă viaţa viitoare nu a re

nici o valoare înaintea noastră, pen tru ea nu facemnimic, pe când pentru viaţa de faţă nu ne dăm în latu ride a suferi .orice. Oe voiu zice apoi şi de alt rizilic,când asemenea babe aduc ca leac apusa, funinginea şisa re a?—iarăşi aduc pe baba vrăjitoare la mijloc —«Copilul a fosţ deochiat» zici. Cu adevărat ea este t isrâs şî ruşinos acest lucru. Dar pană când oare cu ase-menea copilării? Până când cu asemenea drăcii? Camsă nu râdă de noi Elinii? Cum sâ mi no ia în bătaede joc, când li spunem, ca puterea crucii este mare?Cum au sâ creadă ii, când ne văd întrebuinţând ase-menea mijloace, de care şi dânşii râd? Pentru aceeaâ lăsat Dumnezeu doctori şi doctorii? «Dar ce? sâ lascopilul sâ moară, zici, dacă ii nu’l pot vindeca?» Darunde se duce copilul tău, nenoroeiUile? La ce tiran seduce? Spre cari demoni pleacă de aici? Oare nu seduce la cer? Oare nu se duce la stăpânul său? De ce

plângi ? De ce te voiţi ? De ce jeleşti ? De ce iubeşti pe oo pi 1u f tău mai mui t deeât po siăpânuL ? Oare vi11 de la el aicopilul ? De ee eşti nem ulţărnitor ? Iubeşti darul mai m ultdecâtpe cel ce l’a dăruit? «’Dar sunt slab. zici, şi mi se zgu-

duie cele dinâunf.ru ale mele». Pune însă, îu ’faţa acestorcontrarietăţi, frica de Dumnezeu, pentrucă dacă în re -lele corporale ceeace este mai puternic scoate şiastupă ceeace este mai slab — ca de ex. antidotulcare astupă efecte)o otrăvei — cu atât mai mult înfelele spiritului frica de Dumnezeu alungă iii ea sisupărarea. Poate că copilul era frumos? Dar nu va fifost mai frumos de cât Isaac. Era poate, unul nâncut altău? St acela a fost unul născut. L'ai născut la bătrâ-neţe? Şi acela a fost născut de Sara la bătrâneţe. Poatec ă’ecâ ’drâguţ? Dar nu va li fost mai drăguţ deoâL

Moisi, nu va ti fost mai frumos decât acela, fapt, pentrucare a atras asuprăi privi rea fetei lui Faraon — şi aceastas’a petrecut în acea vârstă fragedă, când nu se poateîncă bine preciza frumuseţea şi graţiile unui copil, — şi cu toate acestea pe acel copil iubit părinţii l ’auaruncat în apa Nilului. Tu vezi unde zace copilul, îlscoborî în mormânt, şi te duci la mormânt când vrei,

pe când părinţii aceluia nu ştiau cari din vietăţile dinapă îl vo r sfâşiâ! Poate peştii, poate crocodilii, poale altmonstru! Şi acestea au făcut ii pe acel timp, când nu

ştiau nimic despre împărăţia lui Dumnezeu, sau despre



1 0 4 OMILIA VIII

înviere. Poate eă nu eră cel unul născut al tău, şi s’a

dus şî acesta după muiţi alţii dinainte. Insă. nu ţi s’aîntâmplat o nenorocire atât de grozavă şi de dureroasă calui lob acela, care deodată, a pierdut pe toţi copiii ; naţi s’a prăbuşit casa asupra lui, nu era ia m asă printreeei fie ospătau, nu ţiau fost maî dinainte vestite ■neno-rocirile. Poate că era copii ui tău iubit de tine? Nu. afost însă mai iubit decât Iosif, cel mâncat de fiară,dupâ spusa fraţilor îui « şi cu toate acestea a suferittată.1 săa lacob acea nenorocire, şi a suferit încă şialtele după aceasta. A plâns, însă nu a necinstit,.a jelit/însă nu s’a desnădâjduit, ci a ajuns numai până la ro-stirea acestor cuvinte: „Iosif nu este, Simion n ueste, şi p e Beniamin să’l luaţi? Astipra m ea au fost to a te ace stea" (Facer. 43, 36). Ai văzut cum cruzimeafoametei aceîiea l'a făcut să dispreţuiască copiii Jui ?Şi înaintea ta nu are atâta putere măcar frica de Dum-nezeu, pe cât a avul’o foametea asupra lui lacob?Plângi, eu nu te împiedic, însă sâ nu zici nimic de hulăşi nici să faci ceva care ar defăima numele lui Dum-nezeu. Ori şi ce fel ar fi fost fiul tău, nu a fost desig ur ca Abel, şi nici n’a avut moartea aceluia, şi to-

tuşi nimic de acest fel n'a spus Adam, deşi nenorocireaaceea a fost foarte dureroasa, căci Abel a fost omorîtde chiar fratele sin . Dar miam adus aminte şi de alţifraţi ucigaşi, precum de exemplu de Abesalom, care aucis pe fratele său cel îtifcâiu născut Amnon, (Cart. IIImp. cap. 13), iară David împăratul, care iubia pe copil,s’a îmbrăcat în sac şi ’şia pus cenuşă pe cap, dar n’achiemat nici vrăjitori, nici descântători, deşi erau şi peatunci — dupâ cum o dovedeşte Saul,—ci a rugat căl-duros pe Dumnezeu.

Aceasta fă şi tu : ceeace a făcut dreptul acela, făşi tu. Când îţi moare copilul, zi şi tu aceleaşi cuvinte:,E u m ă vo iu duc e îa dânsu l , i a ră nu e l va ven ila m in e 1* {U Imp. 12, 23). Aceasta este filosofie ade-vărată, aceasta este adevărata iubire părintească. Ori-cât ai 11 iubit tu pe copilul tău, nu l ’ai iubit însâ aşa,

pe cât l ’a iubit el. Dragostea şi patima cătră mumacopilului erâ mare din partea acelui fericit, deşi ea erâdintre ţiitoarîlo lui. Voi ştiţi câ copiii se îm părtăşesc deafecţiunea ce părin tele o are cătră muma care ’ia născut.Atât de mare eră, dragostea lui cătră copil, încât îl şi



OMILIA IX 1 0 5

acuzau chiar, el însâ aimilţămit lui Dumnezeu. Ce crezică a.suferit Rebeca, când a văzut eă lacob este ame-ninţat de însuşi fratele lui? Şi totuşi ea n’a întristat

pe bărbat, ci l’a rugat de a se depărta, de el. Când tusuferi vr’o supărare de. acestea, gândeştete la celelalterele 'ou jrt'ult'foai mtţn deeât aceasta, şi vei afla o maremâng&cre; ’ /â de pildă în sineţi: „Dar dacă ar n muriiîn războiu? Dacă ar fi,murit în flăcări ?“ Când noi, orice vom pătimi, ne vom gândi la alte patimi cu multmai mari decât ale noastre, vom avea de aici o mareîncurajare. Noi atunci pu rurea avem în vedere pe ceice au pătimit, şi ne mângâem, deşi poate şi noi amavut patimi to t’aşâ de grole, sau poate şi mai grele.Aşâ, şi Pavel îndeamnă, când zice: „ În că n u aţi s tătu t

până, la sân ge , îm p o triv a p ăca tu lu i lu p tâ n d u v ă“(Ebr* 12, 4), şi iarăşi: „ Ispită pe voi n u v ’a a ju ns,fâ ră n u m a i o m en ească11(I. Corinth. 10, 13). Orişiceam pătimi, dacă noi punem înaintea noastră cele marrele ce am pătimit altădată — şi desigur că vom găsimulte — vom fi recunoscători lui Dumnezeu.

Deci, iubiţilor, sâ mulţămim pentru toate, şi întoate necontenit, căci numai aşâ vor încetă tulburărilenoastre sufleteşti, şi vom vieţui întru slava lui Dum

ne^eiţ, şi ne vom învrednici veşnicilor bunătăţi făgă-duite nouă. Cărora fie cu toţii â ne învrednici, princharul şi filantropia Domnului nostru lisus Christos,căruia împreună cu Tatăl şi eu Sf. Duch, se cuvineslava, stăpânirea şi cinstea,'acum şi pururea şi în veciivecilor. Amin.

OMILIA IX

„Cuvântul lui Christos să locuiască întru voi bogat întru toată înţelepciunea, învăţându-vă şi înţelepţindu-vă pe vo i înşi-vă, cu psalmi şi cu laude, şi cu cântări du ho vn iceşti, întru char cântând întru inimile voastre Domnului. Şi tot orice faceţi cu cuvântul sau cu lucrul, toate

întru numele Domnulu i lisus, mulţămind lu i Dumnezeu şi Tatăl prin el“ (Cap. 3, 16. 17).



100 OMILIA IX

După ce ia sfătuit ca să fie rmilţămitori, arătânduli şi calea, după cum am. spus în 'convorbirea dinnainte, aici vine şi li spune: „ C u v â n tu llu i C h risto ssâ loc u iasc ă în tră v oi b og at“— , si nu numai în aceaconvorbire, oi şi în alta, mai dîîjaiute. Ea am spus, că pătimind noi ceva, să ne gândim ia «fii co au pătimit poate mai grozave decât rsoi. şi au suferit, cele msiaspre încercări, şi să. waiţ&niim’ lui Dumnezeu, ca sănu pătimim şî noi de acelea, — dar apostolul ce zice ?„C u vâ ntu l lui C hris tos sa locu iască în tru voi*1,adecă învăţătura, dogmele, sfătui rea, după oare viaţa,

prezentă nu este nimic, şi nici bunurile ei nu merită

vr’o atenţune. Dacâ acestea le ştim, nu voin ii biruiţide nici o împrejurare neplăcută. j,Sei locuiască, zice, b o g a t“ , adocă nu cum s’ar întâmpla, ci cu multă pri:sosinţă. Auziţi voi toţi câţi sunteţi din lume, şi aveţisub îngrijirea voastră femei şi copii, că şi vouă vâ

perm ite de a citi scripturile, şî nu cum s’ar întâmpla,ci încă cu multă sârguinţă. Căci după cum. cel bogat,

poate să încerce o maro pierdere în bani, tot aşâ şi celce se îmbogăţeşte în dogmele filosofi ei creştineşti, poatesă îndure n u ’numai foamea şi sărăcia, ci încă şi altenenorociri cu mult mai uşor deeât acelea. Căci acolo,

de necesitate că cel ce a fost odinioară bogat, sâ fiecercetat în paguba ce a avut, şi să i se împuţinezeaverea, şi dacâ aceasta i s’ar întâmpla mai de multeori, el riu ar mai putea să se restabilească in avereadmtâiu. — pe când aici nu este aşa, fiindcă obiar cândsuntem siliţi de a suferi de acelea pe care nu levoira.noi nu consumăm nimic din judecata, sănătoasă, saumai bine zis din facultăţile gând ir ci, ci acestea rămânîn noi pentru totdeauna. Şi tu priveşte acum înţelep-ciunea acestui fericit, căci el n’a zis că „cuvântul luiChristos să tic întru vo i“ însă ce? „să. locuiască î n t r uv o i“ şi încă nu cum s’ar brodi, ci „c u îm b e lşu g a re '1.

„Intru toată înţelepciunea învăţându-vă şi înţelepţindu-vă pre voi înşi-vă-\ Sub numele deînţelepciune el înţelege virtutea, precum de ex. sme-renia este o virtute, eleimosina este o virtute, şi altelede acest fel, virtuţi se numesc, pe când cele contraresunt rezultate din lipsă de înţelepciune, sau din prostie,ca de e x cruzimea care nu ’ este rezultată decât din



OMILIA IX 1 0 7

lipsă de minte. De aceea, de multe ori cl numeşte pă-

catul în general nebunie, după cum zice şi Profetu l:„Zisa ce i nebun în t ru In ima sa , nu es te Dum-n e z e u 11, şi iarăşi: „ lin p u ţi tu s ’au şi au p u tr e z itra n e ie m eie de cătra iaţa n e b u n iei m e ie Lt (i’s. 1 3 ,i. 37, 6). 81 îu adevăr, ee poate fi mai prostosc cîscâtca cineva să se înfăşoare in liaine scumpe, iara ps irijţiilui săi privească goli? Sâ creasca şi hrănească câni,iar pc cel ee poartă în el chipul Im Dumnezeu jsă’l laseflămând? Ce poate fi mai prostesc, decât ca cineva să.creadă în mod simplu câ lucrurile omeneşti sunt nimie,iară de fapt el se alipeşte de ele, ca de nişte lucrurinem uritoare? După cum deci, nimeni nu poate fi maifără de minte ca acesta, tot aşâ nu este nimeni maiînţelept ca cel oe săvârşeşte fapte hune. Căci priveştecum el este plin de înţelepciune: împărtăşeşte şi pealţii din ceeace are, este milostiv, este filantrop. E iştie eS, na tura este comună tu tu ‘or, ştie că vaioarea. banilor nu este de nimic, şi ca el trebue să cruţe maide grab corpurile altora, decât banii cei are. Cei cedispreţueşte slava, este îb tru tot înţelept, el cunoaştelucrurile omeneşti. Cunoştinţa lucrurilot; dumnezeeşti

şi omeneşti este o adevărată filosofie. El ştie prin u r-inare că acestea sunt omeneşti, iară acelea dumnezeeşti, şi de aceea fuge de acestea şi face pe acelea.Ştie totodată a şi mulţămi lui Dumnezeu în tru toate,iară viaţa de faţă nu o preţueşte întru nimic. De aceeanici nu se încântă la vederea aurului celui mult, şi nicinu se întristează de împreiurăii contrare.

Iată de ee este absolut trebuitoare cunoştinţa sfin-telor scripturi. Pen tru aceasta cunoştinţa însă, nu ainevoe s^i nici nu aşteptă alt dascăl, câci ai acolo cuvin-tele lui Dumnezeu. Nimeni nu te va învăţa atât de bineca acelea. Dascălul pământesc deseori este urît dincauza slavei deşarte şi a zavistiei lui. Auziţi, vă rog,toţi muritorii, şi procuraţivă. cărţile sfinte, medicamen-tele sufletului. Dacă nu voiţi nimic alt, cel puţin p ro -cura,ţivă Noul Testament, Apostolul, Fap tele Aposto-lilor,’ Evangheliile, ca să le aveţi dascăli în permanenţă.De vei avea vreo supărare , caută îu el {N. T.) ca în -t r u n depozit de medicamente, ia de acolo mângâereaîn suferinţa ce ai. Dacă ai vr’o pagubă, dacă s’a în -tâmplat vr’o moarte, sau v r’o pierdere a unuia dintre



1 0 8 OMILIA. IX

ai tăi, caufă în el, şi încă nu numai sa cauţi, ci să iei:

de acolo totul şi să le ai în cugetul tău. Aceasta estocauza iutulor relelor, de a nu cunoaşte sf. scripturi.Plecăm la războiu fără arme, şi cum vom putea săscăpăm teferi? Este de dorit de a putea scăpa chiar.au arm ele ce avem, dar încă să iie mal gândim lascăpare, când nici nu le avem!.

Nu aruncaţi totul asupra noastră; sunteţi oi cu-vântătoare, şi nu necuvântătoare. Sunteţi fiinţi logiceşi nu nelogice. Multe vă îngăduie şi vouă Pavel. Ceice invaţă, nu stau veşnic la învăţătură, fiindcă nu vormai învăţa niciodată. Dacâ vei învăţa veşnic, niciodată

nu vei şti. Dacă vei învăţa în tr’una, ’ niciodată nuvei ajunge să aprofundez; ceeace ai învăţat, ci numaiatunci vei şti cu adevărat, când vei învăţa şi tu pe altul.Oare cei ce învaţă meşteşuguri nu stau. anumite tim-

puri la lecţiuni? Astfel deci, noi cu toţii hotărîm timpul1anumit pentru învăţătură, şi dacă cineva învaţă veşnic,e o 'vie dovadă câ nu ştie nimic. Această hula a arun-cat’o Dumnezeu Iudeilor prin gura Prorooului: „Voice v a p u rta ţi din pâ nte ce şi înv ăţaţi din p ru n c iepână la bătrâneţe" (Is. 46, 3. 4). Dacâ nu aţi fi aş'

teptat în totdeauna aceasta, nu s’ar fi întors îndărăttotul. Dacă a r fi cu putinţă ca cei învăţ iţi să înveţe şiii pe alţii, ar fi pro gresa t’lucrul nos tru’ âr fi dat învă-ţătura altora, şi astfel niar fi venit şi nouă în ajutor.Spunemi, dacă cineva s’ar duce la un dascăl, şi apoi arrămânea aeolo timp îndelungat spre a învăţa H teri le alfa-

betului, oaro prin aceasta n’ar aduce o prea mare în greu-iate dascălului? Până când să vă tot vorbim despre viaţă?Pe timpul Apostolilor nu erâ aşâ, ci într’una ieşau delaînvăţătură cei deja învăţaţi, şi aceştia înlocuiau pe dasCălii’lor în învăţarea altora. Numai aşâ au putut apos-tolii să perindeze lumea întreagă, fiindcă nn erau legaţiîntr’un singur loc. De câtă învăţătură credeţi voi câau nevoe fraţii voştri cei de pe câmp, cum şi casniciilor? Insă voi’mă ţineţi pe loc ca pironit. Mai ’naintede a se găsi capul în bună stare, e de prisos de avorbi de corp. Totul aruncaţi asup ra noastră. Voi artrebui numai ca să, învăţaţi dela noi, însă femeile şicopiii sa înveţe dela voi.’ Voi totuşi toate le lăeaţî însarcina noastră, şi de aceea avem o mare greutate.

„Invăţându-vă şi înţelepţindu-vă pe voi înşi-



OMILIA IX 1 0 9

vâ cu psalm i, şi cu laud e, şi ou c ân tări d u h o v -

n ic e şti" . Priveşte acum şi partea uşoară şi mulţămitoare, pe care Pavel o arată credincioşilor. Fiindcăcetirea, ari ace oarecare osteneală şi e foarte plictisitoare,el irai îndreaptă la istorie, ci la psalmi, care în acelaşiimp îticânUl Bufleiul ce!oi ce îi pronunţă, şi totodatăîniăUuă pe nesimţite oboseala, „C u la n d e , zice,c â n tăr i d u h o n ic e şti1'. Acum însă copiii voştri re ci-tea ză pde şi cântări satanice şti, ca şi bucătarii, ca şicei ce vă târgui esc cele pentru case, ca şi dănţuitorii,iarâ c it pentru psalmi ii nu ştiu nici unui măcar, baîncă faptul acesta ar fi considerat de ruşinos şi ridicol.Şi de altfel din psalmi noi scoatem o mare filosofie,şi numai de acolo putem scoate mântuirea de relelecele multe. Din cauza aceasta toate răutăţile se ţin dedânşii. In cc fel de pământ se găseşte planta, de acelaşi'el va fi şi rodul ei; dacă pământul e nisipos şi tâ râ tşi rodul va fi la fel; dacă el va fi dulce şi gras, ase-menea va fi şi rodul. Tot aşâ şi învăţăturile siint pentruom ea un izvora ca o sorginte de bunuri sau rele, dupăeum sunt şi ele.

învaţă eopîlul tău , a cânta psalmi de aceia carisu nt plini de filosofie,—mai ales în privinţa înţelep-ciune), şi cu deosebire în privinţa îndepărtărei de ceirăi, găseşti sfaturi chiar la începutul Cărţei psalm i-lor. De aceea si Profetul de aici, adecă dela înţelep-ciune, îşi începe psalmii, picând: „ F e ri c it b ărb a tu lca re n ’a um b lat în sfatul n e cre d inc ioşilor 1'şî maideparte adaogă: „Şi pe sca u n u l pie rz ătorilo r n ’aşez u t", şi iarăşi: „N ’am şe z u t cu a d u n a re a deşă,rtăciu n ei" , şi iarăşi: „D efâim eazăse în ain tea lu icel ce vicleneşte, iară pe cei ce se tem de

Domnul îi măreşte" (Ps. 1 , 1. a, 25, 4. 14, 4), caretoate nu sunt decât sfaturi spre a fi în contact numaicu cei buni. Şi de acestea vei găsi acolo multe. Veigăsi sfătuiri date pentru înfrânarea pântecelui, pentrusUipâuirea manei do furtişaguri, pentru desfrânare, pentru a nu fi lacom, că bogăţiile, slava şi altelede acest fel, nu înseamnă nimie. Când tu vei în-drumă pe copil din vârsta cea fragedă spre acestea,

puţin câte puţin îl vei ridică şi la altele mai ’nalte.Psalmii de acestea au. imnurile de asemenea nu conţin



110 OM1IJ A IX

în ele nimic, omenesc. Când el va învăţa cele din psalmi,atunci va şti şi imnuri, care sunt cântări dumnezeeşti.Pute riie cele de sus imnuri înalţă stăpânului, iar nucântări . „Nu este frumoasă lauda în gura păcă-tosu lui, că nu «sie dela D om nu l trim isă lu i1/(Sirach, 15, 9) şi iarăşi: „Ochii mei peste credin-cio şii p ăm ân tu lu i, ca să ste a î.mprauiifi. ca(Ps. 6, 7) şi iarăşi: „Nu va locui iii mijlocul caseim ele cel ce fac e m ân d rie " (Ibid.) şi iarăşi: „C elce um blă în calea fără prih an ă, acela îm i vâslu ji m ie “ (Ibid.), — aşâ. că îi asiguraţi nu numai cu

prietenii să nu se amestece în fapte ’urîte , dar chiarnici cu familiarii lor. Pen trucă cele mai multe rele vin deacolo, câ noi punem în contact copiii cu slugile. Dacăcopiii, eu toata dragostea ce o au din partea părinţilor,şi ca toată îngrijirea părintească, şi deabia pot fi. scă- paţi, — dar încă când îi încredinţăm slugilor, care se poartă cu dânşii ca cu nişte duşmani, nădăjduind a’îface mai blânzi, daca îi vor tâmpi şi’i vor face vicieni,şi de nimic buni. înaintea tuturor celorlalte, aceasta săurmărim în creşterea copiilor. „Iubitam pe cei ce

iubesc legea ta“, zice, şi deci şi noi aceasta să ocăutăm, şi pe astfel de oameni să iubim.Pentru ea copiii să se înţelepţească, asculte pe

Prorocul care spune*. „Ca şale le m ele s ’au u m p lu tde ocări" (Ps. 8), şi iarăşi: „P ie rd u ta i d e la tin e

pe to t cel ce c u rv e şte " (Ps. 72, 27). Şi cum că tre-ime a stăpâni pântecele, audă1 pe dânsul ce spune:„Ş i în e a m â n c a re a fiind în g a r a l o r . . . a u c is

pe cei m ai m u lţi ai Io r“ (Ps. 77, 84. 35). Cum că

trebue a ne stăpâni de bogăţii, iată ce spune: „Bo-găţia de a r cu rge , n u v ă lipiţi inim a de ea"(Ps. 01, 11), şi în privinţa slavei: „Nu se va pogorîcu dânsul slava lui" ’(Ps. 48, 18). Că nu trebue arâvni pe cei răi, iată ce spune: „Nu râvni celor ceviclene sc, n ic i p izm ui celor ce fac fărădelege "(Ps. 30, 1). In privinţa tiranioi, iată ce zice: „V azu t am

pe cel n e c u ra t p re a îaălţâ n d u se şi rid icân d u seca 'ched r i i L iva nu lui , şi am trec u t şi ia tă nu e ră,



OMILIA IX 111

şi ra m cău tat pe el, şi n u s ’a aflat locu l lu i“(Ps. 36, 35. 36). Câ toate cele prezente nu trebue a le

băgă în seamă: „F e ric itau pe p o p oru l, c ăru ia su n taces tea : fe r ic i t es te poporu l , căru ia Domnuleste D u m n ezeu l lu i" (Ps. 143, 18). Cum că este răs-

plată, iată ce spune; „Că tu răsp lăte şti fiecăruia ,d u p a fa ple ie lu i“ : De ce el nu răsplăteşte în fiecarezi: „D um neze u es te jud ec ăto r dre p t şi tare , în -delung răbdător ş i neaducând mânie în toa tez ile le (Ps. 7, 12). Cum ca umilinţa este un lucru bun;„D oa m ne , zice, n u s’a înălţa t inim a m e a “ (Ps.

130, 1). De asemenea că mândria ~este un lucru rău ;„P en tru a ceasta, i a cu prin s, zice, m ân d ria lor pânăîn sfâ rşit" (Ps. 72, 6) şi iarăşi: „D um n ez eu m â n -d rilo r li sta îm p o triv ă", şi iarăşi; „ Im părţita.data săraci lor , dre ptatea lu i răm âne în veac"(Ps. 111, 9). De asemenea iată cum laudă pe omul mi-lostiv: „Bun este b ărb a tul care se în d u ra şi îm p ru m u te a z â “ (Ps. 111, S). Şi îq îine vei găsi în cartea psalm ilor multe învăţături morale şi pline de filosofie.Aşâ de ex. priveşte cum este ameninţat cel ce cleve-teşte pe aproapele său: „Pe cel ce clevetea întruasc un s pe ve cinu l zice, pe aceia am goni t"(Ps. 100, 6).

Care este imnul pe care’l înalţă lui Dumnezeu puterile cele de sus? Imnul acesta îl cunosc credincioşii. Ce spun Cherubimii sus? Ce spuneau Îngerii? „Siavâ

întru cei de sus lui Dumnezeu" (Luca, 2, 14). De aceea după cântări vin imnurile, ca ceva mai perfect. „Cu psalmi, zice, cu laude (imnuri) şi cu cân

tări duhovniceşti întru dar cântând întru inimile voastre Domnului". Sau că poate înţelege aici: «că prin char v’a acordat acestea Dumnezeu», sau «întru cântări prin char», sau «învăţându-vă şi îndemnându-vă

întru char», sau că poate prin cliar aveau toate aceste daruri, sau că este o explicare, în loc de «din charul duchului».

„Cântând, zice, întru inimile voastre Dom- nului“, adecă nu simplu, din gură numai, ci cu băgare



112 (JMH.IA IX

de samă, căci aceasta înseamnă, a cântă Tui Dumnezeu,

iarâ aitminterea înseamnă a cântă aerului, unde vocease împrăştie în zadar. «Nu cânta pentru ochii lumei»zice, ci chiar în târg de eşti, poţi să cânţi în sineţilui Dumnezeu, fără sâ audă cineva, fiindcă şi Moisiaşâ se.ruga, şi crâ auzit, căci zice: ,,Ce strigi C&tre2liUD“ r (Exod. 14, 15), de şl el nu striga , ci se rugâcu voce strigătoare numai ;în mintea sa, îpentru carenumai Dumnezeu a auzit. Nimic nu te împiedecă dea te rugă şî preumblândute, destul ca inima să’ţi fie sus.

„Ş i orice faceţi cu cu v ân tul sau cu lucru lj

toa te în t ru nu m ele D om nulu i l isus , m u lţăm indlui Dumnezeu şi Tatăl prin el" (Vers. 17). Dacanoi facem aşa, dacă numele lui Christos este invocatîn faptele noastre, nimio necuviincios nu vom face,nimic necurat. Dacă mănânci, dacâ bei, dacă te însori,dacă călătoreşti, toate în fine întru numele lui Dum-nezeu să ie faci, adecă invocându1 pe el de ajutor.Mai ’nainte de orice lui să te rogi, şi după aceea săîncepi lucrul. Voieşti să’ţi spun ceva? Ei bine, numelelui pune1 înaintea oricărei întrep rinderi. De aceea şinoi în epistolele noastre punem la început numeleDomnului nostru. Unde va li numele lui Dumnezeu,toate sunt bune şi fericite. Dacă. numele consulilorinspiră încredere în diferitele acte publice,’nu atât maimuit numele lui Christos. Sau că poate prin aeestecuvinte zice: «toate să le faceţi şi sâ le grăiţi, dupăDumnezeu, şi nu introduceţi pe îngeri». Mănânci? Mulţâmeşte lui Dumnezeu, şi atunci, şi după aceasta. Teculci? Mulţămeşte lui Dumnezeu, şi atunci, şi dupăsculare. Te duci în târg ? Tot aşâ fă. Nimic lumesc,nimic pământesc. Toate fâle întru numele Domnului,

si toate îţi vor merge după dorinţa căci ori şi undese v a în trebuinţa numele Domnului, totul va progresă.Dacă numele lui scoate draci, alungă boale, apoi cuatât mai mult va putea să’ţi fie de ajutor în în treprinderi.

Dară oare ce înseamnă a face ,,cu Cuvântul, saucu lu c ru l" ? Adecă sau dorind, sau făcând. Ascultăcum Abraam a trimis pe sluga sa' întru numele luiDumnezeu, cum David a ucis pe Goliatli întru uumelelui Dumnezeu. Mare şi minunat este numele lui. Deasem enea. şi lacob trimiţând .pe fiii . săi., ll a J iis : ,,Xai'ă



OMILIA IX 1 1 3

Dumnezeul meu să vă dee vouă ch a r îna in tea

Otnuiui“ (Facer. 43, 14). Cel ce face aşâ, are pe Dum-nezeu ca tovarăş, şi fărâ de dânsul nimic nu îndrăz-neşte & i'ace. Prin faptul eă l’ai invocat, l ’ai cinstit, şide’eî îţi va resplăti şi îţi va în le sn itătreprin d er ii e tale.Ohî&TTî'A p s’ F iu],. mulţămeşte Ţ aialui. C&ei ctîoa Fiuleste chemat In ajutor, esîe cnemat Tatăl, şî mulţămindTatălui, mulţâmeşti Fiului. Acestea să învăţăm a loface, nu numai cu vorba, ci şi eu fapta.

Nimic nu este egal cu numelo Iui Dumnezeu;acesEa pretutindeni este minunat. ,,Mir v ăr sa t e ste

numeletău 11 (Cânt. Cânt. 1, 2) zice, aşâ că oel ce

pronunţă numele lui, imediat se umple de mireazmă bine mirositoare. „N irneni n u poate numi pc D o m n u llisus., fără nu m ai în tru D u ch u l s fîn t“ (I Corinth*12, 3). Dacă tu zioi. «In numele Tatălui, şi al paiului, şial Duchului sfînt» cu credinţa, totul ai făcut. Astfelnumele acesta pronunţat în boale, este înspăimântător.De aceea diavolul pizmuind cinstea ce ni s’a acordatde Dumnezeu căci priveşte câte nu a făcut Dumnezeu prin botezul ce1 căpătăm, că prin botez a creat dinnou pe om, şi altele m ulte— a întrodus cinstea îng e-

rilor, ca şi cum printrânşiî ne apropiem de Dumnezeu.Dealtfel aşâ sunt fermecătoriile dracilor. Chiar de arfi înger, sau Archangbel, sau Cheru.bim, tu nu îngăduiuna ca aceasta, fiindcă chiar nici aceste puteri nu pri-mesc o astfel de cinste, ci se dau îndărăt când văd pestăpânul a toate necinstit. «Eu team cinstit, zice, şiţiam spus: invoacă pe Dumnezeu, şi tu îl necinsteşti

pe eJ»?Dacă tu pronunţi numele lui cu credinţă, vei a lunga

şî boalele, şt pe demoni. Dar dacă poate nu se alungă boala, apoi 'aceasta nu vino din neputinţă sau din ?lâ

biciunea putere i sale, ci mai mult din interesul chiaral celui bolnav. „D up ă n um ele tău D um nez eule,zice, aşâ şi la u d a ta “ (Ps. 47, 9). Prin numele acestalumea s’a înto rs la credinţa adevaratâ, tirănia a fostdesfiinţată, diavolul a fost călcat cu picioarele, ceruriles’au deschis, iară noi neam renăscut prin acest nume.Dacă avem în noi acest nume, apoi vom străluci. Nu-mele acesta face şi mucenici, şi mărturisitori. Acestnume deci să’l avem şi sâ’l stăpânim ca pe un mare

71431 8



I U OMILIA X

dar. ca astfel să vieţuim în tru slavă, şi să mulţămimlui Dumnezeu, ca sâ ne învrednicească bunătăţilor celor

făgăduite tuturor celor oeU iubesc pe dânsul, prin charulşi filantropia Domnului nostru IUu s Christos, căruiaîmpreună eu Tatăl şi cu Sfîntul Duch, se cade slava,stăpânirea şi cinstea, a eu ai şi pu rurea şi în vecii ve-cilor. Amin.

OMILIA X

„Femei, plecaţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuvine întru Domnul. Bărbaţi, iubiţi-vâ femeile voastre, şi nu vă amărîţi asupra lor. Fii, ascultaţi pe părinţii voştri întru toate, că aceasta este bine plăcut intru Dom nul. Părinţi, nu vă

întărîtaţi pe fiii voştri întru mânie, ea să îîu se mâîiniască. Slugi, ascultaţi pe stăpânii voştri cei după trup întru toate, nu numai înaintea ochilor slujindu-li, ca cei ee vor să placă oamenilor, ci

întră dreptatea in im ei temându-vă de Dum nezeu. Şi tot orice faceţi, din su flet să faceţi, ca Domnului, iară nu ca oamenilor. Ştiind că dela Dumnezeu veţi lua răsplătirea moştenirei, că Domnu lui Christos slujiţi. Iar cel ce face nedreptate, va luă ceea-ce a făcut cu nedreptate, şi alegere de faţa nu este la Dumnezeu.

„Stăpâni, ce este cu dreptul, si ce este tocmeala slugilor sa daţi, ştiind ca şi voi aveţi Dom n în ceruri14 (.Cap. a, 18 — cap. 4, 1).

De ce oare nu peste tot locul în epistolele sale porunceşte acestea, oi numai în această epistola, în ceacătră Efeseni, îq cele cătră Timotheiu şi Tit? Pentrucă erâ firesc de a îî în aceste cetăţi astfel de neînţe-legeri şi îm părech er i; sau că erâ posibil ca în celelaltesă ti fost progresat ii, si acum li cerea ca sâ fie ascultatşi în aceste chestiuni. De altfel ceeace lî spune aiet,



OMH LV X

este ad resată' tutulor. Epistola de faţă are mare ase-

mănare în aceasta privinţă cu cea cătră Eieşeni. Pentru,■câ dacă el so ri i unor bărbaţi cari trăiau în pace, pe■când ii poaie aveau nevoe câ să cunoască ceva despredogmele cele înalte, de care încă erau lipsiţi, apoi nutrebu ia să li scrie despre astfel de chestiuni; şi dacâii erau mângâiaţi în ispitele lor, erâ do prisos de aauzi de acestea..Aşâ că eu gândesc că biserica de aiej.■erâ deja bine consolidată, şi că acestea su nt zise cam pe la sfârşit

„Femei, plecaţi-vă bărbaţilor voştri, precum se cuv ine î n t r u D o m n u l în loc să zică «plecaţivă,sau supuneţivă pentru Dumnezeu, fiindcă aceasta văînfrumuseţează pe voi, iară nu pe li». El nu vorbeşte.aici de acea supunere despotică, sau de supunerea ceadela natură, ci de supunerea cea cătră Dumnezeu.„B&rbaţi, iubiţi-vă femeile voastre, şi nu vă amărîţi asupra Ior“. Priveşte iarăşi, cum el îndeam năîntr’un mod foarte potrivit. După cum în epistola eatrâEfeseni pune înainte teama şi iubirea, tot aşâ şi aici

pune înainte iubirea şi amărîrea, pentrucă se poateca iubind să se şi am ărască cineva. Geeace el spune,aşâ şi este, şi pare câ ar zice: «Nu vă certaţi în treVoi, câci nimic nu poate fi raai amar ca cearta; nimicnu poate fi mai supărător ca zâzania dintre bărbat şifemeie; căci certele şi luptele pe tăcute contra persoa-nelor iubite sunt pline de amărăciune». Şî arata căaceasta provine din prea multa, amărîre, ca să ajungă■cineva de a se răsculâ contra membrului său, contratovarăşului său în căsnicie. Datoria bărbatului este dca iubi, iar a femeei de a urmâ pe bărbat. Dacâ fiecareîşi îndeplineşte această datorie, toate sunt în ordine.

Fiindcă dacă femeia este iubită, devine şi ea iubitoare ;■Şi dacă ea se supune bărbatului, acesta devine îngă-duitor şi blând. Priveşte acum, că chiar în natură ast-fel este ordinea, că unul să iubească, celălalt să se su-

pună. Când cel ce stăpâneşte iubeşte pe cel stăpânit,.atunci totul merge bine. Nu atâta se cere iubirea celuistăpânit cătră stăpânitor, pe cât se cere din pa rteaacestuia cătră cel stăpânit, căci din partea aceluia esteAscultarea şi supunerea. Când femeia îşi arată graţiileei, şi bărbatul e copiins de poftă, nimic alt nu proibează, decât că aceasta se face sub imboldul dragostei.



' 1 1 6 OMILIA X

Deci dacă femeia ta se supune, tu nu’ţi luă ifos destăpân ab solut; şî nici tu, femee, daeâ bărbatul teiubeşte, să nu te înfumurezi. Nici dragostea bărbatulu isă riu îngâm fe pe femee. şi nici supunerea aceştia sănu înfum ureze pe bărbat.’De aceea ţia supus ţie pefemee. pentru c;>, ta mai mult să o iubeşti, şi de aceeaa or dor, ar, ea ci să ie iubească, pentrucă tu, f'ernee,itiai <"u uşurinţă, să suferi a ie supune. i\'u te teme dacăeşti supusă, pentrucă a te supune celui ce te iubeşte,nu are în sine nici_o greutate. Nu te teme când ţi'sespune, că eşti datoare de a urm a pe bărbat. Altmin-trelea nu ar putea fi legătura. Deci ai căpetenia tre-

buitoare dela natură, ai şi legătura aceea a dragostei.Ca uua ce eşti mai slabă dela na tură, tea lăsat a f\.tolerată de bărbat.

„Fii, ascultaţi, pe părinţii voştri întru toate, ca aceasta este bine p lăcu tă întru Dom nul11. Iarăşi .pune ai ei „ în tru Domnul“, in acelaş timp sta- bileşte şî legile a,scultărei şi ale sfiîrei şî umilinţei loreatră părinţi. „Că aceasta, zice, este bine plăcută î n t r u Domnul*4. Priveşte, cum el voeşte a le facetoate nu numai dela natură, sau împinşi de înseşi firealucrurilo r, ei penirucă sunt şi plăcute lui Dumnezeu,şi câ fâcându le vom avea piaţă dela Dumnezeu.„Părinţi, nu vă întărîtaţi pe fiii voştri întru mânie, ca sa nu se mâhnească'1. Taiă şi aici. su-

punere şi iubire. Şi n ’a zîs «iubiţi pe fiii voştri», căciaceasta o natural, ’înseşi firea sileşie pe părinţi de a’iiubî,—ci îndreaptă ceeace trebue; aici şi iubirea estemai arzătoare , fiindcă şi supunerea este mai mare.Pretutindeni sf. scriptură pune ca exemplu raportuldintre bărbat şi femee, însă aici, adecă în privinţa dra-gostei cătră fii, ce spune ? Ascultă pe Prorocu l care zice :

„In ce chip m ilueşte tatăl pe tiu, a miluit Domnul pe cei ce so tem de dânsul" (Pa. tos, 13), şî iarăşi pa Christos zicând: „Care om este dintre voi, dela care de va cere fiul său pane, au doară piatră îi va da lui?“ (Math. 7,9). „Părinţi, nu vă

întărîtaţi pe fiii voştri întru mânie, ca sa nu se mâhnească11. Ceeace el ştia că poate aţîţa mai mult

pe copii, aceasta a pus, şi porunceşte părinţilor în tr’un



OMILIA X 1 1 7

mod mai prietenesc. Aici nu mai pune pe Dumnezeu,,

ei mişcă spre milă pe părinţi şi li aţîţâ dragostea lo rcătră fii. .N u vă în tăr îta ţi’ pe fiii v o ştri în tr u m âadecă, «uui deprindeţi a il veşnic certaţi pentru

nirnictiri, ci sunteţi datori de a şi ierta în anum itec^znrf». —

Apoi trece k al treilea principiu, unde este d ra -goste, însâ nu firească ca mai sus, ei din obişnuinţă,şi izvorîtă din înseşi autoritatea stăpânului şi din fapte.Aici iubirea este lăsată la o jjarte, în schimb însâ sevorbeşte mai cu putere despre su punere; în aceastastărueşte mai cu seamă, voind ca ceeace au dela natură

cei dintâi, aceea să se dee acestora prin supunere. Aşâcă nu vorbeşte aici cfttră servitori numai în favorulstăpânilor, ci chiar şi în favorul lor, ca adecă prin

purtarea lor să se facfi doriţi şi indispensabili stăp â-nilor. Nu spune însă aceasta pe faţă, ca sâ nu se îngâmfe.„SLugi, zice, as cu ltaţi p e stăp ân ii vo ştri cei d u p ătr u p în to a te ':. Priveşte, cum el pururea aceste numele înşiră. în aceeaşi ordine: femei, copii, slugi, şi cumchiar din început li pune înainte datoria de supunere.Dar, pentru ca nu cmnva. ii să se scârbească, adaoge

imediat: „C ei d u p ă tr u p “ . «Oceace tu ai mai bun,zice, adecă sufletul, ţi s’a eliberat ; deci servirea ta estemomentană». ,Nu numai înaintea ocliilor slujinduîi , ca cei ce vor să placă oamenilor", adecă«slujba ce ţi este poruncită de lege făo ca din team ăcătră Christos. Supuneţi spiritul, ca astfel să nu ţi se

para slujba ca o silă. Chiar dacâ poate nu vede stăpânulcecace faci, tu fâ cele cuvenite spre cinstea lui, şiatunci este învederat că tu faci slujba pentru teamaee o at de ochiul cel neadormit». „N u n u m a i îna in tea

och i lor s lu jindul i ca cei ce vor să p lacă oa m e-n ilo r" , căci atunci voi veţi fi vătămaţi, Ascuifă oe spuneProfetul: „Că D um nez eu a r is ip i t oasele ce lor ce

p lac oam en ilo r" (Ps, 52, 7). Priveşte apoi cum apos-tolul î l cruţă, în acelaş timp îi pune şi în buuâ rând ui al ă.„Ci în tru dre ptatea (ne rău tal ea) ini m ei, tem ân duvă, de D um nez eu ", căci dealtmintrelea nu estenerăutate, ci ipocrizie. Când tu faci altceva de ceeaceeşti dator a faco, când în faţa stăpânului faci ceea~oe



118 OMILIA X

trebue, iară în lipsa lui faci cu totul altceva, aceastanu va sâ zică nerăutate, ol ipocrizie. De aceea nici nra

zis s im plu ,,în t ru d re p tate a in im e i‘f ci „ tem ând avâ.do D u m n eze u ". Aceasta înseamnă a se teme cinevade Dumnezeu, când. chiar de nn vede nimerii, el totuşifa oe ceeace este bine, iară nu ceeace este rău. Dacânoi facem binele numai tiy ochii oamenilor, atunci în-seamnă că no temem de oameni, şi nu âe Dnmnezeu.Ai văzui cum îi puue în orânduialâ? „T ot ceea ceface ţi, zice, d in su flet sâ faceţi, ca D om nu lui, ia răn u ea o a m en ilo r11. El nu voeşte ai sc&pft. num ai deipocrizie, ci şi de lene. Când ii nu au nevoe de privir

gbere a stăpânilor, .din servitori devin liberi, căci expre siunea „d in s u fl e t'1 aceea înseamnă, adecă din dra-goste, nu din silă ca servitori, ci din libertate şi din propria voastră voinţă. Şi care este pla ta? ştiirid ,zice, oă d eia D um ne ze ii v eţi lu ă răs p lătire a m oşte n ir s i ' j căci este sigur eă dela dânsul veţi luă plata.Şi cum eă Domnului slujiţi, dovadă din aceasta: „Ia ră.cel oe face nedreptate, va luă aceeace a făcuteu n e d re p ta te 11. Aici el adevereşte vorba dinainte.Pen trucă să nu se pară cuvintele acelea ca o linguşire^«va lua, zice, plata nedreptăţii qe a făcut, adecă va

primi pedeapsa meritată». ,,Câ n u este a leg e re d efa ţă la D u m n ezeu " . «Şi oe este, daeă tu eşti slugă? Nu e nici o ruşine de aici». Aceasta ar fi trebuit sa ospună stăpânilor, după cum a fâcut în epistola cfttrăEfeseoi. Dar mi se pare că aici face aluziune Ia stă-

pânii Elini. «Şi ce este dacă stăpânul tău este Elin, şitu Creştin? ^fu se caută persoanele, ci faptele; astfelcă şi în asemenea caz trebue a sluji cu dragoste».

„Stăpâni, ce este cu dreptul , şi ce este toc-

m ea lă slu g ilo r să d aţi". Dar ce este „cu d r e p -tu l" ? şi ce este j, to cm eala "? Adecă «să li daţt totuleu îmbelşugare, să nui lăsaţi a avea nevoe, ci să li res-

plăti ţi ostenelele lor. Dacă am zis că vor lua plată delaDumnezeu, n’am înţeles ca să'i lipsiţi de drepturile lor».In aît loc însă a zis: „S lăb in d în g ro z ire a " (Efes. 6,9), dar acolo el a vo it ai face pe stăpâni mai bla-

jini, clc i erau desăv ârşiţi,— ca, creştini, — ca şi cum



OM1UA. X 1 1 9

liar ti zis: „Cu ce m ăsura veţi m ăsura, cu ace ia

vise

vaîn apo ia " (Math. 7, 2). In epistola do fată ex

presiunea «că alegerea de fjţă nu este la Dumnezeu»este adresată slugilor, şi nu stăpânilor, ca în cea cătr&Efeseni: Aici se adresează, slugilor, ca sâ priceapă stă- pânii. Gând noi pronunţăm ceeace trebue nu cătră celîn drept, ei câtră un al iul, am reuşit a'i convinge rra.

.atâta pe aeela, cât pe cel vinovat. «Şi voi, zice, Sâ şti ţicâ Dumnezeu nu cautâ în faţa oamenilor». Mai depar te.el a făcut se rv ire a'în gen oral comună şi unora şi altora,câci ziee: „Ştiind eă şi voi aveţi Domn în e e r i u r i “ .

„L a ru g ăciu n e a şte p ta ţi’) (stăruiţi), p riy jg h in d

în t ru dânsa CU m u Iţă m ită11(vers 2>. Fiindcă a ştiru lîn rugăciuni, face pe cineva de multe ori a se moleşi,a se lenevi, de aceea zice : ,,privegllind“ adecă fiindtreji, şi nu distraţi, căci diavolul ştie cât folos aducerugăciunea. Ştia şi Pavel cum se îngreuiau mulţi la ru -găciune, şi do aceea zice: ,,Stăruiţi la rugăciune!,ca şi cum vorbeşte de ceva îngreunător. „ P ri v e -g h in d în tru dân sa cu m uU ăraitâ1:. «Aceasta să fietreab a voastră, zice, ca în r u g i icîuni să muiţămîţi luiDumnezeu, şi pentru cele văzute, şi pentru cele nevă-zute, şi pentru cele ce am făcut bine, tie de voe, ho denevoe, şi pentru împărăţia cerurilor, şi pentru gheenaşi pentru necazuri, şi pentru liniştea ce o avem. Căciacesta estn obiceiul sfinţilor de a se rugă, şi a mulţămi pentru binefacerile comune». Eu cunosc un bărbatsfînt care se rugă aşa fel. Nimic nu zicea decât aceasta:„M ulţăm im ţie Doam ne, p en tru toate bine face -ri le tale, care din ziua din tâiu şi pân ă în ce asu lac esta ai făcut c u noi ne vre dn icii . Iţi m u iţăm iin p e n tru cele care le ştim şi care nu Ie ştim , p e n -tru eeie arătate şi cele n earăiate, p en tru cele cufapta şi cu cu vâ ntu l , p e n tru cele de voe şi fâ răde voe, şi pe n tru toate cele făcute cu noi n e -vred nici i. Iţi m ulţăm im p en tru ne caz ur i şi pe n

’) Notă. T rad uc evea d in e d iţia tis Buzăis, a v er bu lu i jipocv. pteţslzz — oşteptaţi — n u es te exact!!, fiin dcă ver bul iţpd3K«pTepcîi î n -

seamnă 3 (tăinui, a stăru i tn îm plinire a unei dorin ţi . Daci t r ad u-cerea jus ta si cu înţeles ar f i : „£ « rugăciune stăruiţi , priveghind, (Tratl,).



OMILIA X

t ru l in işte , pe nt ru gh een a şi pe nt ru ped eaps a de

acolo, p en tru îm părăţia ce rur i lor . Te rug ăm , pă-zeşte suf le tul nostru ca să i ie sf înt , având cu-g etu l c u ra t şi vre dn ic de f ilantrop ia ta. Tu, caren e ai iu b i t p re noi în t r ’a tâ t s încâ t a i da t şi peFiul tău...pe! , ' ioul născut pentru noi, învrodniecştehe a ne face vrednici de iubirea ta . Dăniînţe lep c iun ea în t ru cuv ân tu l tău şi în t ru f ricata. U nu le n ăsc u t C l ir is toase , însuf lăni p u te-rea cea de la t ine . Tu Dumnezeule ca re a i da t

p re F iu l tău cel u n u l n ăsc u t p e n tru n o i, şi ait r im is p e D ucl iul tău cel sf înt , sp re ier tarea pă-cate lor no astre , ia r tăni no uă or ice am gre şi t ,cu voe, sau fără de voe, şi n u n e soc oti păca-te le no astre . P om en eşte D oam ne, pe toţi car ich iam ă în a ju tor nu m ele tău ce l s f în t în t ru ad e-văr . P o m en eşte pre toţi car i niau făcut no uă b ine, s au n iau voit re le , căc i toţi s u n tem oa-m e n i11. Apoiadăogând rugăciunea credincioşilor, sfârşeacu aceasta ca legătnrâ, făcând rugăciunea pen tru toţi.Multe bunătăţi ni acordă nouă Dumnezeu şi fără voeanoastră, multe încă, şî ch'ar cele mai multe fără ştiinţanoastră, cflci când noi îl rugăm pentru lucruri contrare poate nevoilor noastre , şi el face cu totul din contra, edovadă vie că ni face bine fără să ştim.

, ,Rugânduvă împreună şi pentru noi“ (vers .3). Priv eşte umilinţa acestui fericit, câci se pune înunnar tu turor. „Ca D um nezeu să desch idă nou ăuşaj cu v ân tulu i , să gr ăim tain a lu i C h risto sf‘.Vorbeşte aici de uşă, intrare şi curaj. Vai! Ce lup-

tător minunat! El nu zice «să vă rugaţi pentru mineca să scap din legături» ci legat fiind el roagă pe alţiica pentru un lucru mare, ca sâ aibă cu ra j! Ambelesunt lucruri mari: şi calitatea persoanei, şi calitatea fap-tului. Vai 1 Câtă demnitate !

„T ain a lu i C h ris to s !< zice, prin care arată, cănimic nu’i este mai de dorit, decât să grăiască Ta iha3ui Christos. „ P e n tru ca re s u n t şi le g at “ zice, ,,Oasă O 'a ră t p re ea pre cu m se cade m ie a g ră l“



OMILIA X 121

{vers. 4), adecă cu curaj, iară ou sfiinduină. Legăturileîl arată pe el. legăturile îl pun în evidenţă, şi nu’l în-

tunecă. «Ou mult curaj» zice. D ar spune’m i: tu eştilegat şî pe alţii rogi ca să pan a rugăciuni pentrutine? «Da, zice e l ; legăturile acestea îmi dau o mai mareîndrăzneală şi curaji. însă ma rog de ajutorai Iui Dum-nezeu, căei atn :auatt ce spune 'Ch risto s: .„ C â n d vâv o r da pe v oi , n u vă g ri j iţî cuin, sa u ce v e ţig răl“ (Math. 10, 19).

Dar tu priveşte cura apostolul vorbeşte aici însens metaforic, căci zice: „Bă deschidă n o u ă uşa cuvântului*', de unde se poate vedea curajul şi sin -

ceritatea lui, vorbind astfel pe când de ja.e ra îu iegâturi, ca şî cum ar zice «să îmblânzească inimile lor».Dar n’a zis chiar aşâ, ci «să ni dea nouăcurai» adecăcerea ceeace avea deja, şt aceasta o zice din smerenie.In această epistoiă ar.ită pentru ce Christos n’a ven itmai înainte, iară timpul acela îl numeşte umbră a. ade-vărului. , ,Iară trupul al lui Christos” zice, aşa cătrebuia a se obişnui lumea în umbră. Tot odată semai jjrobează şi dragostea cea mare ce el o aveacătre dânşii, «Pentru ca voi sa ascultaţi şi s l înţelegeţi,eu, zice, am fost legat».

') Iarăşi pune (a mijloc legăturile I;ii, p s care eule iubesc cu patimă, căci ele îmi reîntineresc inima,

pentru că pururea îţi provoacă dorul de a vedea pePavel scriind în legături, predicând, botezând şi oaticbizând îu legături! Pen tru toate bisericile de pestetot locul i se raporta lui, pe când se g.isea legat., celemai multe el le clâdia fiind în legaturi, căci tocmaiatunci el erâ mai uşor de dezlegat, Ascultă1 chiar pedânsul ec spune: „Ce i m ai m u lţi din fra ţi în tr uD om nu l nădăjdu indu se pen t ru l egă tu r i le .m e le ,

m ai m ul t cutează fâră de fr ică a grăi cuv ântul*1(Fiiipp, 1, 14). Şi pentru dânsul aceiaşi mărturiseşte,când zice: ,,Căci cân d slăbe sc atun ci su n t ta re '1(II Corinth. 12, 10), De aceea şi zicea el: „D ar c u -v â n tu l lui D u m n ez eu n u se leagă** (II Timoth. 2,

*) P a rte a mora lă . Ijaudi ad resaţi legăturilor lui Pa vel, ş i cum câ Ia ht u rile pentru Christos sun t cea m ai st ri lucit ii podoabă. Despre eleimo sinli ş i prudenţă, şi contra celo r ce so împ odob esc. ( Veron),



OMIt.IA. X

9). Eră. lega t la un loc cu criminali ştii, cu tâlharii ceilegaţi ou lanţuri de mâni şi de picioare, ou asasinii, elPavel, el dascălul lumei întregi, el care s’a ridicat pânăla al treilea cer, el care a auzit cuvinte ce nu se potgrăi! Dar tocmai atunci drumul lui era mai grabnicfăcut. Cel legat ae doziega, şi cel oe nu eră legat selegă. Cel legat făcea ceeace voia, iară cel dezlegat polângă că nu’i putea rmpedeca, dsr nici mfx;ar iva cră.stâpâr. pe propria sa voinţă. Ce faci uşuraticii ie ? Nucumva Pavel este drum eţ'pământesc ? Nu cumva e îseluptă în stadiul nostru? Petrecerea lui în ceruri este,şi pe cel ce aleargă către cer, nu’l pot lega cele pă-

mânteşti şi nul pot stăpâni. Nu vezi tu petrecânduseacelaş lucru cu soarele? Poţi să pui orieâte legâtnrivei voi raze lor sale, şi totuşi nu’l vei putea opri dindrum ul său. Deci »ici pe Pavel nu’l poţi op iî, şi încăcu atât mai mult pe el, decât pe soa^e, căci cJ a

prim it Hî<ii mult dat* decât acela, fiindcă nu poartă cuei numai lumina noastră ordinară, ci lumina cea ade-vărată.

Unde sunt acum cei ce nu voesc a suferi nimic pentru Christos ? Şi ee zic a suferi, când ii nici măcar bani nu vor a clueltui pentru Christos ? A fost legat şi

Pavel odinioară şi a fost băgat în temniţă, dar fiindcăs’a făcut sluga iui Christos, este slăvit nu prin laptelesale, ci pentrucă a pătimit pen tru Christos. Şi aceastaeste minunat îu predică, când ea sporeşte şi se’împrăştie

prin cei ce p.Uimese re le pentru Christos. iară nu prineei ce fac rele. Cine a mai văzut astfel de lupte? Celce pătimeşte rele biruieşte, iarâ cel ce face rele eftteînvins. Acela este mai strălucit decât acesta. Prin le-gături predica a intrat în lume. «Nu mă ruşinez, zice.Că predic pe cel restignit, ci încă mă mândresc». Căciînţelege oda fes, ca lum ea întrengă a părăsit pe cei dez-

lega ţ , şi s ’a alipit de cei legaţi, ure spins pe cei ce le-gau şi cinsteşte pe cei ce poartă lanţuri, a urît pe ceicea u restignit pe Christos, şi se închină celui restignit.

Nu este minunat numai, că predicatorii evanghe-liei erau pescari şi oameni simpli,.ci şi aceia, că deşi piedicile ce li se opuneau erau din natură foarte marişi grele, totuşi împrăştierea predîcei şi a evanghelieise desfăşură, cu mai m are putere. Simplitatea lor nunumai că n ’a putu t împiedica predica, ci încă chiar fap-tul acesta a contribuit a o arăta în toată splendoarea



OMILIA X 1 2 3

ei Căci ascultă eespune Luca: „Şi ştiind că oameni

necăr tura r i sunt şi proşti, se mirau “ (Fapt. 4,13). Legaturile nu numai c i nu’i împiedicau, ,ei tocm iţaceastai făcea mai îndrăzneţi. Nn atâta se încurajaţidiscîpuiii când Pavel erâ dezlegat, pe cât atunci cânduî liră legai.. „Oă m ai m u lt cufceazâ, zice, a gr a i c u -vântul Lui Dumnezeu fără frică11, tindo sunt acumeei ce obiectează, câ predica nu este dumnezeasca?Oare simplitatea şi pro stia apostolilor nu erâ deajnnsca săi descurajezepe dânşii? Aşadar trebuia ca şi încazul de faţă sâi înfricoşeze, pentrucă voi ştiţi ca m ul-ţimea în general esto stăpânită de apeste două patimi:mândria prosteasca şi frica sau sfiala. Simplitatea lorim’i ruşinâ? Ei bine, cel p vi ţi ti primejdiile ce li stan’nainte ar fi trebuit să i înspăimânte. «Dar, zici tu, tăceauminuni». Aşâ dar credeţi Că ii făceau minuni. Dar

poate nu fâeeau minuni? Apoi atunci aceasta esto maimaro minune, eă fără'să facă minuni ii atrăgeau lumea]a credinţa. A fost legat odinioară şi Socrat de cătrăElini, însă ce? Nu oare imediat au fugit cliseipuIii luila Megara? Nu este aşâ? Şi încă chiar primise dela elînvăţătura şi cuvintele cele despre nemurire. Insă prirveste în cazul de faţă: a fost legat Pavel, dar disci pulii lui mai mult se încurajau, şi cu drept cuvânt,eăci nu vedeau predica, lui împiedecată. Nu cumva arfi putu t duşmanii ca să’i lego limba ? Cu aceasta maiales alerga el. După cum po călător nu lai puteaîmpiedeca în drumul său, dacâ nu iai legâ picioarele,tot aşâ şt pe evanghelist nu’l vei pu tea . împiedeca îndrumul sau, dacâ nui vei legâ limba. Şi dupo cumacela dacâ'i legi mijlocul, mai uşor aleargă şi se ţinedrept, tot aşâ şi evanghelistul, când este legat, mai cusucces predică, şi mai cu mult curaj încă. Cel legat se

spăimântâ numai când este legat, adecă când are lan-ţurile la picioare, dar cel ce dispreţuieşte moartea cumar putea să fie legat? Duşmanii iui făceau acelaş lu-cru, ca şi cum ar fi legat umbra lui Pavel şi iar fi as-tupat gura. Prntrucă în adevăr erâ din partea lor maimult o Inptâ cu um bra lui Pavel. Pe cât erâ de iuhitşi dorit de discîpuiii săi, pe atâta erâ de temut de duş*mani, când îl vedeau câ el poartă legaturile cu bărbă-ţie, ca pe nişte trofee. Şi cununa lea^ă capul, însă nu’lnecinsteşte, ci din contra îl face mai strălu cit.' Aşâ şi



124 OMU.IA X

duşmanii lui, fâră voia lor îl încununau cu lanţul acela.

Pentrucă spunemi, te rog: cel ce îndrăznise îie a sfă-râma porţile cele de aramă ale morţii, erâ cu putinţăde a fi legat cu fer ?

Să avem râvnă şi dragoste, iubiţilor, pen tru legă-turile acestea. Câte dinvoi femeilor, vă înfăşuraţi cuaii rării, dr:rîţi;mai în tâ u Jpgătuple Un Pavel.’ Gai.ea.iadimji u r iii gru maz ului vostru nu vă facu atât de stră-lucite, pe cât podoaba legăturilor de fer strălucea su-fletul aceluia. Deci dacă cineva le doreşte acestea, săle urască pc celelalte. Căci ce împărtăşire poate fi întremoleşire şi bărbăţie? Ce împărtăşire poate fi între îm-

podobirea trupulu i şi filosofie ? De acele legături îngeriise sflese, iară pe acestea le dispreţuesc. Acele legă-turi obişnuiesc a trage cele de pe pământ spro cer,iară acestea pogoară dela cer pe pământ. Cu adevăratcă acelea sunt legături, iară nu acestea, acelea suntadevărata podoabă, şi j i u acestea; acestea odatâ cutrupul încătuşază şi sufletul, pe când acelea împreunăCu trupul împodobesc şî sufletul. Voieşti poate să cu-noşti câ acelea sunt adevărata podoabă? tipunemi, terog, cine atrage mai mult pe privitori, tu sau Pavel?Şi ce zic eu de tine? înseşi împărăteasa care este îm-

presurată peste to t cu aurării, nu ar putea să atragăatât de mult privirile celor de faţă, câci dacâ s’arînlâmpla ca în acelaş timp sâ intre în biserică şi îm pă-răteasa şi Pavel, toţi cei de faţă şiar întoarce priviriledela dânsa spre,Pavel, şi cu drept cuvânt. A vedea peun om mai presus de natura omenească, ncavând nimioomenesc, ci în persoana lui un înger pe pământ, estecu mult mai minunat decât a vedea o femee împodo- bită. Astfel de păpuşeriî se pot vedea şi în teatrurî, şi pe ia pârăzi, şî la bae, şi în multe locuri, însă a vedea

un om îu cu n ju ra t cu lanţuri, şi crezând că poartă cusine cea mai strălucită podoabă, şi nebiruit de acelelegături, aceasta nu este doară o privelişte pământească,ci mai mult o privelişte demnă de ceruri. Cine se înfă-şoară cu legături de acelea, se uită în toate părţi ie sâvadă, cine s’a uitat la el, şi cine nu s’a uitat, esto plinde mândrie, este cuprins de griji şi de mii de alte pa-timi, pe când cel înfăşurat eu legăturile lui Pavel, estelipsit de mândrie, sufletul lui se făleşte de ele, estescutit de orice griji, şi cu veselie privind spre cer else înaripează. Dacă mi s’ar întâmpla sâ văd pe Pavel



OMILIA. X 1 2 5

aplecânduse din cer spre pământ şi slobozind glasul

Său, şi dacă aceiaşi Pavel ar grăi în temniţă, eu aşi prefera mai mult a’l vedea şi auzi în temniţă, decât încer, pentrucă atunci când Pavel este în temniţă, ceidin ceruţi se pogoară la si şi viii spre «’i auzi. Legâtura predice! este legălura Iui, temelia, predice! estelunţul aceia pe care îi purta. Acele legături sâ Je dorini.Şi cum este cu putinţa aceasta? Dacă sfărâmam şi ru-

pem în bucăţi pe acestea pe care le avem. Nici un folosnu avem de asemenea legături, ci numai pagubă. Ase-menea legături ne va ţine aeolo legaţi, pe când legătuiile lui Pavel dezleagă asemenea legături. Femeea

care so leagă aici cu asemenea legături, legată va âacolo de mâni şi dc picioare eu legăturile cele veşnice, pe când cea legata cu legăturile lui Pavel, va purtăatunci acele legături ca pe o podoabă strălucită. Leagăte şi tu cu asemenea legături, şi dezleagă foameasăracului. De ce strângi şi îngrămădeşti lanţul p icate-lor? Întrebi poate, cum aceasta? Ei bine, când tu porţi

pe trup aurarii, iară altui se prăpădeşte de sărăcie,când tu te înfăşori cu atâta au r ca să te bucuri de oslavă deşartă, iară un altul nu are tiici ee mancă, prinaceasta oare nu strângi lanţul păcatelo r? înfăşoarăte

cu Christos, şi nu cu a u r ! Unde esto mamona, acolonu este Christos şi unde esto Christos, acolo ma-mona n’a re ce căuta. Nu voeşti a te înfăşură cuîmpăratul aloate? Dacă ţiar da cineva purpura şî dia-dema împărătească, oare n ’ai primi acestoa înainteaaurului ? Eu însă n u’ţi dau ţie podoabe împărăteşti, cî

pe însuşi împăratul. Şi cum’ este cu putinţă de ’ a seînfăşură cineva cu Christos? Ascultă pe Pavel ce spune:„C âţi în. C h ris to s v ’aţi b o teza t, în Christos v ’aţiîm b răc a t" (Gal. 3, 27), şi ascultă apoi sfătuire apos-tolica : „Iară p u rta re a de g ri ja a tru p u lu i să nuo fa ceţi sp re p o fte 11 (Romani, 13, 14). Astfel se îni*

bracă cineva cu Christos, când el nu se îngrijeşte de poftele trupului. Dacă tu te îm braci cu Christos, şidemonii se vor teme de tine, iară dacâ te îmbraci euaur, şi oamenii te vor ridiculiza, pe când de te îmbracicu Christos, şi oameuii te vor cinsti şi se vor sfii detine. Voeşti 3â pari plăcută şi frumoasă ? Mulţămeştetecu ceeace ţia dat creatorul. De ce introduci aurării,ca şi cum ai îndrepta eeiacea făcut creatorul? Voeşti



1 2 0 OMILIA. X

a părea frumoasă? Imbracăte cu milostenia, îmbracăteca filantropia, îmbracăte cu înţelepciunea şi cu netruiia. Acestea toate sunt mai cinstite şi mai preţuite derât auri s 3; acestea fac pe cea plăcu UI mai frumoasa, acesteaşi pe cea urîta o fac frumoasă şi plăcută. Când cinevaare o căutătura plăcuta, judecă lucrurile totdeauna dindnjgostev po când o căutătură răutăcioasă, chiar da arfi îriiîTiOS stăpânul ei nu poţi zice o A e plăcută, căciun cuget beteag au judecă drepL

S’a împodobit odinioară Egipteanca, s’a împodobitşi Iosif, însă care din doi a fost mai frumos ? Nu spundoară că ca vieţuia în palatele împărăteşti, iară el în

temniţă. El erâ gol3 însă îşi îmbrăcase sufletul cu hainelo înţelepcranei, pe timp ce ea erâ. îmbrăcată în hainofrumoase, însă mai slută decât dacă ar fi fost goală,căci îi lipsea înţelepciunea şi prudenţa. Când tu, femee,te împodobeşti mai mult, să ştii că ai devenit mai slută,decât dacă ai fi goală, câci teai dezbrăcat de podoabacea adevărată, care este prudenţa şi înţelepciunea. ŞiEva erâ goală, dar câqd s’a .îmbrăcat, atunci erâ mâişlută. Gând ea erâ goală de haine, erâ împodobită deslava lui Dumnezeu, iară când s’a îmbrăcat cu haina

păcatului, s’a făcut slută. Şi tu când îmbraci haină

scumpă, dovedind prin aceasta iubirea ta do podoabe,te arăţi mult mai slută. Cum că luxul în haine nu estedeajuns spre a te arăta lumei frumoasă, ba încă se poate să te facă mai slută deeât cea goală, eu îţi voiudovedi. Spunemi, dacâ tu ai îmbrăcă vreodată hainelecântătorului din fluer sau din flaut, oare nu ar iiaceasta o sluţeoio pen tru tine ? deşi acele haine suntaurite. Insă tocmai pentru aceasta te fac slută, fiindcăsunt aurite. Luxul se potriveşte numai celor de pescena teatru lui, tragod işti lor, actorilor, mimicilor, celordin orchestră, şi celor ce se luptă cu fearele sălbatice,însâ unei femei credincioasă altă haină i se dă de Dum-nezeu, şi de însuşi unul născut fiul lui Dumnezeu,„C âţi în C h ris to s v ’aţi bo tez at, zice, în C h risto sv ’aţi îm b răc a t" . Spunemi, dacă ţiar da cineva hainăîmpărătească, însă tu pe deasupra aceştia ai pune hainaunui lepros. oare pe lângă că teai sluţit, nu vei fi şi pedepsită? Teai îm brăcat cu stăpânul cerului şi ai în -gerilor, şi tu. încă cauţi spre pământ? Dar ni se spune,oa îu adevăr iubirea de podoabe este un rău mare,eiuar dacă nimic nu s’ar naşte de aici,— însă e posi-



OMILEA X 127

bil de a le avea cineva fără nir.i o primejdie. Lăsândla o parte că această patimă hrăneşte, sau mai bineziszimisleşte slava deşartă şi trufia, da r acum din împudobobire se nasc şl alto multe, ca de ex;. bănueli v i clone, shsltusli zadarnice, blasfuiiil şi motiv de înşelă-ciuni. Căci de ce te împodobeşti? spunemi: ca .să placi bărbatului? Apoi ii.iernii fi aceasta întrn cat. stai îqcasă. Dar aici fu; r>«troe lucruri Îs cu to tul tliti contră.Dacă tu voeşti a plăcea propriului tău bărbat, sileştetesă nu mai placi a lto ra ; însă dacă tu vei plăoea al-tora, nu vei putea plăcea propriului tău bărbat. Aşâdar ar trebui ca să lepezi dela tine toate podoa-

bele, când te duci în târg , sau la biserică. Dealtmintre lca tu nu din acestea să te sileşti ca să placi, bărbatului, dupâ cum fac femeile cele pierdute, cidin acelea mai ales, eare constîtue podoaba femeilorlibere. Căci pr in ce se deosibeşte o femee liberă deuna desfrânată şi pierdută? Prin aceea că po câod unaare privirea îndreptată numai asupra unui singur pun t,cum prin împodobirea trupului să poată atrage la sine pe ce! iubit, — cealaltă e stăpâna casei, se îm părtă-şeşte de plăcerea copiilor şî a celorlalte bunuri legatede viaţa familiară. Ai poate copilă? Ei bine, iea seama

să nu’r.i moştenească ceva vătămător, căci tetele iubescde a’şj regula moravurile după felul creşterei lor, şi aî lîî î!EL obiceiurile mamelor. Kii deci exempiu de pru-denţă fetei tale, împodobeşteo cu acea podoabă, şi fiiou băgare de seamă a dispreţul podoabele aceste pă-mânteşti. Acelea sunt cu adevărat podoabe, iar acesteasunt sp re demoralizaţie.

Ajung cele spuse până acum. Iară Dumnezeulnostru, carele a făcut lumea, şi care nea dat nouă po-doaba sufletului, să ne împodobească pe noi şi cu slavalui să ne îmbrăcăm, şi astfel noi cu toţii să strălucim

ia faptele cele bune, ca vieţuind în tru slava lui, sâ putem totdeauna a înălţa laudă Tatălui şi laiului, şi SfDuch, acum şi pu rurea şi în vecii vecilor. Amin. ’



1 2 8 OMILIA XI

OMILIA XI

„Cu înţelepciun e să ■ um blaţ i'că tră eei do ■ afară-, r esc umpă rând vrem ea. Ca van tu! vostru totdeauna sâ iio.'eu char, dres saro, ca sâ ştiţi 'cutii să cade vouă a respunde fiecăruia/4. (Cap, 4, 5. 6).

Ceeace zicea Christos eâtră ucenicii săi, aceasta ospune acum şi Pavel sfătuind po creştini. Ce zicea

Christos? „fa tă eu trim it pe v oi ca oile în m ijloc ullupilor. Fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca po-ru m b ii" ţMath. 10, 16), adecă fiţi rezervaţi, nedân*duli nici nn motiv de ură contra’ voastră. De aceeaşi apostolul pune înainte expresiimea „cătră cei dea fa rălf, ca să înţelegem noi, că nu ni trebue atâta si-guranţa faţă de membrii noştri de aceiaşi credinţei, pecât ni’trebue faţă de cei de afară, adeca faţă de ethnici. Căci unde sunt fraţi, ‘acolo este şi iertare, esteşi dragoste. De sigur ca şi aici trebue a fi o sigu-ranţă oarecare, însă cu atât mai mult faţa de cei deafară, pe ntru că nu e tot una, de a te găsi în mijlo-cul duşmanilor, şi de a te găsi în mijlocul prietenilor.

Apoi, după ce el a insuflat spaimă la început, priveşte cum iarăşi îi în curaj ază : „ tie sc u m p â râ n d ,zice, v re m e a " , adecă, timpul prezen t este scurt. Aces-tea le zicea apostolul, dânduli a înţelege, eă nu doreştede a fi ii seliimbăcioşi şi ipocriţi — eăci aceasta nu vasă zică înţelepciune, ci lipsă de minte, — îusă ce ? «Inacelea prîn oare ii nu vă vatămă, zice, să nu li daţi

nici o pricină», ceeace spune şi în epistola cătră. Ro-mani, când zice: „D aţi d a r tu tu ro r cele ce su n teu d ato rie: celui cu dajdia, dajdie, celui cudijm a, dijm ă, celu i cu c ins tea , cin ste " (Rom. 13,7), «şi num ai pentru pred ica evangheliei să’ţi fie ţieduşman, iar în colo să nn dai nicio pric ină de războiu».Şi cu drept cuvânt, eăci dacâ ar urmă, ca noi să netulburăm şi pentru alte lucruri, apoi nici plată nu vomavea, şi aceia s’ar face mai răi încă, şi li s’ar părea câacuzaţiunîle lo r sunt drepte, dacă de ex, noi n ’am plăti



OMILIA îi.1 1 2 9

dările legale, n’am dâ cinstea cuvenită, sau dacă n’am

fi umiliţi. Nu vezi pe Pavel cât este de sm erit atuncicând predica Iui nu este cu nimic vătămată? Căci ascu]tăl ce spune el Iui Agripa: „ f e r ic it m ă so co -tesc pe m ine a n ,. v rân d sa răsp u n d iha h i te ata astăzi , m ai v ârto s şt iu to r t ii jid tu dc toatecele ale Iu d e ilor ob ice iu ri şi în tre b ări" (Fapt. 26,2. 3), Iar când credea că trebue a înfrunta pe stăpânitorî, atunci toate lear iî resturnat pe dos. Acum as-cultă şi de cele ale fericitului Petru, cât de liniştit răs-

punde Iudeilor z icând: „T rebue a a sc u lta pe D um -

ne ze u m a i m u lt d ec ât pe o a m e n i“ (Ibid. 5, 29),deşi oameni de felul lor desnădăjduiţi, după cum erauiî, ar fi putut foarte bine şî să înfrunte, şi să facă. orice.Dar îi tocmai de aceea îşi smereau sufletul, ca să nase creadă câ alungă vr’o slavă deşeartă, eăci a ficineva insolent, înseamnă că umblă după slava deşartă.,

pe când a predică, şi a grăi totul cu curaj, esto dedatoria omului cinstit. Fapta acestuia este rezultatulcumpătărei, pe când a aceluia din contra.

„Cuvântul v o s t r u totdeauna să fie cu char,

dres cu sare", adecă plăcut, însă să fiţi cu băgarede samă, ca nu cumva acea plăcere, acea dulceaţă acuvântului să cadă în indefereuţă. Se poate ca cinevasâ vorbească şî plftcut, sau cum’să zice cu haz, în acelaş timp însă şi cu eleganţa cuvenită.

„Ca să ştiţi cam se cade vouă a răspunde f i e c ă r u i a astfel că nu se cade a vorb ila fel cu toţi,adecă vorbesc de Elini şi de fraţii în credinţă. Nici-decum să nu fie aceasta, câci a r ’ fi dovada cea maivădită de lipsă de minte.

„Cele despremiue toate

lev a

spunevouă

Tichic, iubitul frate, şi credinciosul slujitor, şi dimpreună slugă întru D o m n u l” (vers. 7). Vai câtde mare este înţelepciunea lui P ave l! Cum el nu în-şiră totul în epistole, ci numai cele trebuitoare şi u r-gente! Şi aceasta din mai multe cauze: întâîu, că nuvoiâ a le întinde prea mult, al doilea, că voia ca tri-misul său sâ se bucure de o mai mare cinste, şi săaibă şi ei ceva de povestit, al treilea, arată prin aceastaîn ce poziţie se găsea el' faţă de Tichic, căci dealtmin

9



1 3 0 OMILIA XI

trelea nu iar fL. încred inţat lai acele ştiinţi, ca sâ leîmpărtăşească lor ca graiul. Apoi poate că erau şi deacelea, pe c ire nu trebueă a le arăta lor prin scrisoare.„ Iu b it a i fcafce“ , zice: Deci dacă este iubit, toate leşUs. şî ni mic nti’i este ascuns. '„ Ş i c re d in c io su l s lu - jito r , şi d im p re u n ă s lu g ă în tr u Domnul Prinliritivvf dica este credincios, nu va spune decât ade-v ăra t dacă este împreună slugă, s’a împărtăşit acelo-raşi ispite cu apostolu l,— aşâ eă din toate părţile îl p re -zintă lor c i dem n de credinţa. „Pe oare l’ara tr i-m es la v oi p e n tru în săşi ac ea sta " (Vers. 8). Aiciarată dragostea lui cea mare cătră dânşii, de v rem e eo

pentru aceasta J’a trimis, şi din această cauză s’a făcutaceastă călătorie, pentru caro şi Thesalonicenilor scriraduli zicea: „Drept ace ia nep utând răbda mai inult, bine-am voita rămânea în Athena singuri, şi am trimis pe Timotheiu fratele nostru". (1 Thesa l.3,1.2).Şi la Efesenitot pe el îl trimite, şi tot pentru aceiaşicauză: „Câ să ştiu cele pentru voi, şi să se mân-gâie inimile voastre**. (Efes. 6, 22). Priveşte ee spunee l : «Ca să ştiţi şi voi eeie despre mine, însă şi eu să aflu cele ale voastre» astfel eă nicăiri el nu pune cele cu

priv ire numai la dânsul. Totodată prin expresiunea„ea să se m ângâie in imi le voastre" arată eă şidânşii erau în ispite.

îm pr e u nă eu O n is im , c r ed inc iosu l şi iub i tu lf ra te , ca re es te d in t r e vo i: toa te vo r spu ne vo uăcele d e a ic i“ . (Vers. 9). Acest Onisim este acelaşi, des-

pre eare scriind Iui Filim on zicea: «Pe ca re vo iamsâ ’l ţin la m ine, ca în locu l tău sa ’nii s lu jase ă în trulegătur i le evan gh e l ie i , da r f â ră de voea ta n im icn ’am v o it să f ac “. (Filim. 13, 14). Aici el pune şi laudacetăţei aceleea, ca astfel nu numai să nu se ruşineze, cichiar să se mândrească. „ C are es te d in tr e v o i, zice,toa te vâ va spune vouă ce le de a ic i " .

„Inchină-se vouă Aristarch cel împreună cu mine robit^ (Vers. J0). Nimic nu poate fi mai mare calauda aceasta. Acest Aristarch este aceiaşi, despre carese spune în Faptele Apostolilor, că dela Ierusalim acălătorit îm preună cu Pavel până la Roma. (Cap. 2ţJ, 2).



OMILIA XI 131

Aşa, dar pc acesta îl numeşte mai mare eliiar deeât

profeţii, căci pe aceia ii numeşte stre in i şi călători, pecând pe acesta împreună robit. Oa şi un prizonier se purtă, şi acesta şi se expunea să pătimească deopotrivăeu toţi eei lai ţi, ba încă şi mai rău decât aceia, pentrucă

po aceia (profeţi) dacăi prindeau pro tiv ni cil, 'i tratau]a urm ă cu îviiiUă îngrijire, fta pe rmia, ce se îngnjan•dc propriii o lor interese, pe când pe acesta toţi ÎI av eaude duşman şi ’i purtau peste tot locul, bătându1, insultândul şi punând ui în spete lei de fel de clevetiri.Aceasta erâ ea o mângâere pentru ceilalţi, mai alescând vedea şi pe dascălul lor In astfel de necazuri.

„Şi M arcu, ne po tul B a rn ab e i“. Şi pe acesta lalăudat mult aici prin înrudirea lui cu Rarnaba, pentru-că Barnaba erâ un mare bărbat. „De care aţi luat p o ru n c i, de v a ven i la vo i, să’l p r im iţi pe d ân s u l ‘c. Dar ce? Oare nu lar fi prim it? Ba da, Iar n primit, însă apostolul li porunceşte a’i primi cu multăîngrijire , ceeace arată şi pe bărbatul acesta, mare şiînsemnat. De unde anume a primit porunci, nu spune.„Ş i pe lis u s, ce se ch iam ă I u s t li (Vers. 11). Poate

că acesta erâ Oorintbean. Apoi Ia toţi aceştia acordălaude comune, spunând particularitatea lor: „Oaresun t d in tă ie rea împre ju r , aceş t ia s ingur i sun tîm pre un ă cu m ine luc răto r i sp re îm părăţia lu iD um ne zeu , cart m iau fost m ie m âTigâere“. Fiindcămai sus a spus „îm p re u n ă c u m in e ro b it", apoi casă nu înjosască sufletul auditorilor, priveşte cum îiTidicâ iarăşi, căci pune aceasta: „ îm p re u n ă cu m in elu cr ători spre îm p ărăţia lui D u m n ez eu 6, aşâ că

dacă ii iau parte la ispite, se împărtăşesc şi de împă-răţie. „C ari m iau fo st m ân g âe re 11, de unde se vedecât de mari erau, dacă devenise mângâere a lui Pavel.

Dar se vedem acum înţelepciunea lui Pavel. „O uîn ţele p ciu n e, zice, să u m b la ţi c ătră oei de afa ră,răsc u m p ărân d v rem ea^ , adecă «vremea nu este avoastră, ci a acelora; deci să nu vă credeţi deplin stăpâni,ci răscumpăraţi vremea». Şi nu zice simplu, cum păraţi(oqopiCm) ci «răscumpăraţi» (e^afopiCs'cî), adecă fâcând’o

proprietatea voastră. A se gândi cineva veşnicia duş-

mănia altora, sau la atacurile acelora, este dovada cea



132 OMILIA XI

mai puternică de lipsa de rainte. Gând cineva se expune la nişte primejdii zadarnice, pe lângă că. suferede pe urmi lor fără nici un folos, dar apoi se întâmplăşi al!ă pagubă, aceea că j3iinii na se lipesc de noi.«Când te găseşti în tre fraţi, zice, cu drept cuvânt poţifi îndrSioeţ a u tot aşâ tr sh ’jo a ic purta ea eeide afară». Vszs căni Pa,vei peste toi locui, sub numele«pe cei de afară» înţelege pe Elini? De aceia şi scriindlui Timotheiu ’i zieea: „Ş i să c ad e lu i şî m ăr tu ri e b u n ă să a ibă dela cei d in a fa ră“ ([ Timoth. 3, 7),şi iarăşi: „Ce ’m i es te m ie a ju d e c a pe cei dea fa ră11:? (I. Corinth. 5, 12). „C u în ţe le p c iu n e să u m -

b la ţi cătră cei de a fa ra 11, penfrucă deşi îoeuesc înlum ea aceasta cu noi, însâ sun t afară de împărăţia luiDumnezeu, afară de casa părintească. In acelaşi timpiî şi mângâe numind pe aceia «dinafară», ceeace dealtfel'o zico mai sus: „Că viaţa noastră este ascunsăîm p re u u ă c u C hris tos , în tru D u m n ez e u 11. «Atunci,zice, să căutaţi slava, atunci cinste, atunci celelaltetoate, acum însă nu, ci lăsaţile pe socoteala loi».

Apoi ca să nu crezi că el 'vo rbeşte de niscarevainterese, adaoge: „C uv ân tul v o stru totde au na sâfie cu ch ar, ' d re s cu sa re, ca să ştiţi cu m secade a răspunde fiecăruia“, adecă să nu fie plin deipocrizie, căci atunci nu este char, nu este dres cusare. De ex: dacă nevoea cere de a servi fără vreun pericol, nu te da_ înapoi; dacă este timpul potriv it dea converza, să nu crezi că lucrul acesta ar fi vreo lin-guşire; toate cele ce aparţin de cinste fâle, fără să sevatăme cât de puţin evsevia. Nu vezi cum Daniil slu-

jeşte pe un om neevsovios ? Nu vezi pe cei tre i coconicu câtă înţelepciune se poartă, câtă bărbăţie arată, câtcuraj desfăşură, şi nimic insolent, nimic supărător ?Altfel nu se numeşte curaj, ci slavă deşartă. „C a săştiţi, zice, c u m se cad e vo u ă a răs p u n d e fiec ăru ia'1.Altfel trebue a vorbi stăpânitorului, şi altfel celui stă-

pânit, altfel'celu i bogat, şialtfel celu i's ărac. Şî de ce _oare ? Pentrucă sufletele bogaţilor şi a stăpânitorilor

sunt mai slabe, sunt mult mai înfumurate, mult maidezmerdate, aşâ că cu aceştia trebue a fi cineva maiîngăduito r, pe când cele ale săracilor şi a celor stăpâniţisunt mai înţepenite, mai încercate, aşâ eă aici poate



OMILIA XI 1 3 3

a se întrebuinţa şl curaj mai mare, având îa ve-dere un singur lucru : edificarea lor. Nu fiindcă,

unul este bogat, iar altul sărac, unul să. fie cinstit maimult şt altu l mai puţin, ci din cauza slăbiciunei celdintâi a să fie sprijinit, iar.os! al ddjiea nu ■atâta. Deex,: daca nu este nici un motiv, nu numi pe R]in pân-gări t sau spurcat, şl nici sa fii ooărUor oam^mU'ir,.

— însă dacă vei fi în trebat desp re ţlogîTî ., Tvt^nnndftică în aoeastă priv inţă el este spurcat şi neevseviosDar dacâ nu te întreabă nimeni şi nici nu ie sileşte dea vorbi de acestea, nu este de loc potrivit de a primiasuprăţi vrăjmăşia altora. Pentrucă în adevăr, carenevoe poate fi de a’ţi face duşmani în zadar? Şi iarăşi,dacă eaţihizezi pe cineva îu dogmele creştineşti’ spuneinumai cele relative la subiectul îu chestiune, iar maideparte taci şi nu întinde vorba. Dacă cuvântul estedres eu sare, chiar de ar îi în drep tat cătrc un sufletdezmerdat, îl va întoarce de!a uşurătatea lui; eluarşi sufletul îndărătnic se moaie, <âud cuvântul ce i h«adresează este cu char, arlecă dulce şi încântător. NuIii deci nie igreoiu în cuvânt, şi nici uşurel, ci să cauţitotdeauna de a fi serios, în acelaş timp însă şi plăcut.Dacă vei fi supărător fără cumpătare în cuvinte, maimult ai vătămat decât ai folosit, şi daca icnişi fara cum- pătare vei vorbi dulce şi cu haz, mai mult vei în tr is ta

pe auditor decât vei folosi, — aşa eă pretu tindeni se cerea fi măsură în toaie. Nu fii nici posomorit în vorbâ,căci aceasta e displăcut, dar nici pesie măsură veselşi pişcă tor, căci şi aceasta este ceva de dispreţuit, cidin amândouă acestea luând celeste bun. fugi de «eeac.ee rău, după cum face şi albina. De acolo ia ceeaceeste încântător, iar de aici tot ce e serios. Priveşte pedoctor, că nici el nu la fel tratează toate corpurile, ci

potrivit cu temperamentul şi constituţia lor, ş i daoă elface aşâ, apoi eu atât mai mult dascălul, — clesi poatecorpurile ar putea mai de grabă, suferi dociorii ne po-

trivite,. decât sufletul să sufere vorbe nepotrivite. De px: se alipeşte de tine un Elin, şi devine prietenultău? Ei bine, nimic sa nu discuţi’cu dânsul desprecredinţa religioasă, până ce îl vei avea prie ten deaproape,ş i când dupâ aceasta vine vorba de credinţă, vorbeşteliniştit. Priveşte pe Pavel cât de liniştit vorbeşte Athenienîlor, când a fost dus înaintea areopagului; el nulîa zis: «o! smintiţilor şi nebunilor», ei: „Bărbaţi



1 3 4 OMILIA XI

Ath.enieni, întru toate vă văd pre voi ca cum aţi fi mai cucernici" (Fapt. 16, 22). Dar şi când tre-

buia do a înfrunta, apoi nu se dă înlături, ci cu ceamai mare putere ataca pe duşman, ca atunci când zicealm'Eîima :„0 î plinule de toată viclenia şi de toată răutatea, nul diavolului, vrăjmaş a toată dreptatea" (Ibid. L3, IU), După, cum a înfruntă pe aceia arfost Qtivaăă'dfs iipsâ de ininte, totală şi a mi înfruntă pe acesta ar fi fost dovada unei mari slăbiciuni. Aifost introdus la stăpâni tor pentru vreo pricină? Dâimai întâiu respectul cuvenit.

„Cele despre mine toatele va spune vouăa, adecă legăturile mele şi celelalte care mă stăpânesc. Elcare dorea mult să’i vadă, de sigur că nu ar fi lipsit a seduce în persoană, decăt să trimită pe alţii, dacă nu a rfi fost împiedecat de vreo necesitate. A afla ii că el acăzui în ispite, şt a suferit totul cu bărbăţie, erâ rolullui Tichie, care urma a adeveri lucrul şi a înălţă, spi-ritele lor.

împreună, eu Onisim, zice, credinciosul şiiub itul f r a t e P e sluga sa Pavel o numeşte frate, şicu d rep t cuvânt, de vreme ce slugă "se numeşte şi pesine. El care s’a arătat vrednie şi în lumea întreagă şiîn ceruri, el nu crede că ss înjoseşte numind frate pesluga sa, şi tu te gândeşti la lucruri mari? Cel ce toateie purta în dreapta şi în stânga, cel cc s’a ridicat pânăla al treilea cer, cel ce are protia în împărăţia ceru-rilor, cel încununat, acela numeşte fraţi pe servii săitSi unde e acum fudulia? Unde e nebunia? Atât de cre-dincios devenise Ouisiin, încât i se încredinţase de Pavelşi astfel de lucruri.

„Şi Marcu, zice, nepotul lui Barnaba, de care aţi luat poronci, de va veni la voi, primiţi-1 pre dânsul". Poate că acele poronci le primise dela.

Barnaba. „Cari sunt din tăierea împrejur". Aici mărgineşte trufia Iudeilor, în acelaş timp înalţă şi spiritele acelora, că adecă puţini sunt dintre cei din tăierea împrejur, şi cei mai mulţi sunt dintre ethniei. „Cari mi-au fost mie mângâere", zice, ceea-ce probează că el se găsea în mari ispite.



OMILIA XI 1 3 5

‘) Aşâ dar nici aceasta nu e lucru mic şi nebăgatîn samă, de a mângâia pe sfinţi cu presenţa, cu cuvântul

şl ou stăruinţa, când ne găsim tu suferinţi grele „C aosi oe aţi ft“, zice, „legaţi cu dânşii1*’ (Ebr. 13, 3),când suferinţele lor le consideram ca suferinţele noastre,şi când ne împărtăşim de cummiie ior. Na ai i’osl, atrasla locul de luptă r Nli toaî băg;i.t în luptă? Altul teaapucat în ai q Les A l lui so luptti? Blrse, t ns?3. rlacă voeşti

poţi şi tu să iai parte. Mângâie pe acela, fii prietenullui şi lucrează în favorul lui, vesteşte cu glas marefaptele lui, aţîţă şi pe alţii a’l imita, şi atunci el îşi vareîmputernici spiritul. Acestea toate se potrivesc poate

celorlalţi oameni, Pavel însă nu avea nevoe de aceasta,ci spunea cuvintele de mai sus mai mult ca să’i înalţe pe dânşii la o aşâ filosotie. Dar tu cel puţin astupăgura celor ce grăesc de rău pe unul CiV&oesta, făi ad-miratori ai lui, arată1 ca vrednic de multă îngrijire,căci astfel te vei împărtăşi şi tn de cununile lui şi deslava lui. Chiar de n ’ai fi făcut altceva, te îm părtăşeştitotuşi de cununile iui, dacă te bucuri şi eşti mulţ&mitde succesul luptelor lui, eăci prin aceasta tu ai proadusca jertfă dragostea, care este principalul tuturor bunu -rilor. Câci dacâ cei ee plâng se cred că iau parte ladoliul famHiei, şi prin aceasta încurajazâ foarte mult pecei ce jelesc, şi mult li alină durerea, cu atât maimult încă cei ce se bucură de succesele alinia, îl în -curajează pe acesta şi îi fac încă mai mare plăcerea luide luptă. Cât de mare este răul de a nu avea părtaşila jelania ta, ascultă pe Profetul, care zice: J7Ş i amaşteptat pre cei ce s-ar măhni cu mine, şi nu erâ“ (Ps. 68, 24). De aceea zicea şi Pavel: „Bucuraţi*văcu cei ce se b ucu ră, şi p lâng eţi cu cei ce p lâ n g “(Rom. 12, 15). Sporeşte, deci, plăcerea şi mulţămirealui. Dacă vezi pe fratele tăii că are succese, nu zioe:„succesele sunt ale lui, de ce sâ mă bucur eu?“ căciaceste cuvinte nu sun t cuvinte de frate, ci de duşman.De voeştij succesul acela nu este al său, oi al tău, tueşti stăpân a’l face mai mare, dacă nu te întristezi, cite bucuri, dacă eşti vesel şi mulţămit. Şî cum că lucru leste aşa; se învederează de acolo, că eei ce pizmuese

') Partea morală. D espre iub ire şi simpatie, şi c?Lnoi trebue a ne bucură şi întrista când fragii ks bucuri sati întristează. înu trebue a invidia pe c ei ce prospsreazi, şi pe noi înşi-n e ne vom folosi (Verotl).



1 3 6 OMILIA XI

nu pizmuesc numai pe eei ce progresează, ei şi pe ceice se bucură de progresele acelora, pentrucă ştiu că

şi aceştia progresează în laptele cele bune,, şi că ii maicu samă sunt acei ce se glorifică. Acela se roşaşte multcând este lăudat, iar* aeăsta cu multă plăcere se făleşteîn asemenea împrejurare, Nn videţi oe şe petrece culuptătorii, eârid'' unui este îurnmiraat ia?~ r:ş]ăkdţ nu ?Durerea şi bu curta amanţilor ost^.şi a f.elor ce ur&s'e:aceea sar, iară aceştia saltă. Pr iveşte acum cq binemare este de a nu pizimij pe cel ee progresează înfapte bune: du rerea este a aceluia, iară plăcerea eslea ta, el se încununează, iară tu sal ţi de bucurie şi tefăleşti. Pentrucă spunemi: altul a’biruit, dară tu de

ee sa lţi?—pentrucă ştii bine, că faptul po trecut estecomun tuturor, adecă şi tu dacă voieşti poţi face caol. Deoi dacă în aceasta nu po t acuza pizmătâreţii,se încearcă po altă parte de a cucori ii bix’uinţa, câciauzi cam nişte ast.iei de vorbe spunând: «teara ras, şiteana biruit* 'deşi biruinţa este a aceluia, iară a ta laudanumai. Deei, dac£ ehiar în iucrurile omeneşti este un bine atât de mare de a nu pizmui, ci de a’şi însuşicineva cele bune ale altuia, apoi cu atât mai mult îu

biruinţa diavoLului, când el fiind învins suflă cu mânieasupra noastră, tocmai de acoea fiindcă noi suntemmuUâmiţî. Deşi el este spurcat şi de nesuferit, totuşişîie’că mulţămirea şi plăcerea aceasta este mare. Voieştisă amărăşti pe diavol? Fii bucuros şi mulţâmit de succeselo altuia. Voieşti să’l mulţâmeşti pre el? Aratăte

posomorit, şi atunci prin supărarea ta îl vei nşurâ oare-cum de supărarea ce ’ia eauzat’o fratele tău prin bi-ruinţa purtată asuprăi. Atunci tu dezbinândute def r a t e l e tău, te pui aiăturea cu diavolul, ş l cauzezi fra-telui nn rău mai mare decât cum ’iar ii putut cauza e!.Căei nu e tot una: de a fi duşman şi a lucră ea duş-man, cu a fi prieten şi a lucra ea duşman, sau a te dade partea duşmanilor, căei un astfel de om este mai

primejdios deeât toţi duşmanii din lume. Dacă frateletău a avut succese, fie îq cuvânt, fie în fapte, făte părtaş succeselor sale. şi ara tă prin aceasta câ el esteimul din membrele tale. «Şi cum, zici tu, când eu nuam succese, nu prosperez» ? Nu vorbi niciodată aşâ,strângeţi buzele şi nu lăsa să iasă din gurăţi o astfelde vorbă, Dacâ ai Ti fost lângă mine pe când vorbiaiacestea, ţiaşi fi pus mâna pe gură, ca. să nu audă dus



OMILIA. XI 1 3 7

manul. De inulte ori poate noi avem duşmănii în trenoi, şi totuşi nu ne arătăm pe faţă, sau cum se zice

nu ne dăm în priveliştea lumei, şi tu. dai ps faţă.aceasta diavolului? Nu vorbi . aşâ, şi nici sâ ’ţi în-chipui măcar de acestea, ci cu totul din contra, căeifratele tău este membru al tău, şi slava iui «8 raposrtăla corpul întreg. «t>ar ' oe, zici tu, dacă cM d^sferă(ethnicii) nu sg poartă aşa î &iră noU? ± ^ .pGi Lli cş ti.cauza, căci dacă te văd pe tino străin de mulţămirealor, atunci şi ii se înstrăinează, pe când dacâ tearvedea împărtăşind şi tu mulţămirea lor, nu ar îndrăzni,şi atunci şi tu ai fi deopotrivă de strălucit. Nu eştiaprobat pentru că spui despre dânsul de bine, ci pentrucâ te bucuri mult împreună eu ei, şi poate încă maimult ea el. Dacă dragostea este principalul tutulof bu-nurilor, apoi de sigur Că prin aceasta tu ai luat cununii.Acela a lua.t cununa pentru arta lui oratorică, tu însăai luat’o pentrucă iubeşti mult; acela s’a arătat puternioin cuvinte, iară tu prin fapte ai doborît pizma, ai căJeatîn picioaro invidia. Astfel că cu drept cuvânt vei nîncununat mai mult decât acela, pentrucă şi lupta, taeste mai strălucită decât a sa. Nu ai călcat în picioarenumai invidia, ei ai mai făcut încă şt altceva; acela

are numai o cunună, iară tu ai două, şi aceste douăsunt mai strălucite decât acea una. Şi eare sunt aceledoua ? Una este aceea pe care ai câştigat1o contra pizmei,şi a doua pe care ai dobândit’o dîu cauza dragostei.A fi cineva curat do invidie, nu se dovedeşte numai

prin faptul că se bucură împreună cu celălalt, ci şi prin aceea eă are dragoste înrădăcinata în el. Pe acelade multe ori îl bântue patimi omeneşti, ca de ex.sîavâdeşartă, însă tu eşti curat de orice patimă, căci nu e eu pu-tinţă de a fi stăpânit de slavă deşartă, în acelaşi timp şi a te bucura de binele şi succesul altuia. A dres acela vreo

biserică? A sporit adunarea credincioşilor? Laudăliarăşi, şi prin aceasta ai îndoite cununi, câci ai doborît pizma, şi teai încununat cu dragostea. Da! iubiţilor,vă rog şi vă provoc la aceasta. Voieşti a auzi şi desprea treia cunună? Ei bine, pe acesta îl aplaudă oamenii de

pe pământ, iară pe tine îngerii din ceruri. Nu este acelaşlucru, de a fi cineva eloquent, în acelaşi timp a stăpâni şi

patimile. Lauda ace o a este trecătoare, iara aceasta esteveşnică, aceea este dela oameni, iară aceasta dela Dum-nezeu, acela se pare a iî încununat, iară tu eşti încu-



1 3 8 OMILIA Xt

nunat în realitate de Dumnezeu şi Tatăl, carele vedecele ascunse ale oamenilor. Dacă s’ar putea despărţi

trupul fiecăruia de suflet şî s’ar putea vedea, ’ţiaşîarăta pe acesta mai strălucit decât acela.Să călcăm în picioare, iubiţilor, boldul invidiei, şi

atunci noi ne vom folos:, eăci noi vom câştigă cununaaceia. Ce! ce pizmueşte, se luptă cu Dumnezeu şi nucu iVaMJe ' ps ' eare1 ' plKinuoşte: când vede pe fratelesăi; având char. iară e) în lo c . sâ se bueurc, se întris-tează şi voeşte a strică biserica, nu se lupta cu acela,ci cu Dumnezeu. Căci spunemi te rog; dacă cineva arîmpodobi pe iiica sa împărăteşte, şî ar reuşi ca sâ oîmpodobească frumos şi sâ o facă respectabila, iarăaîtul ar voi să o sluţiască neputând să o împodobească,oare pe cine ar pizmui ei atunci ? Oare nu pe dan saşi petatăl său? Tot aşâ şi tu faci, căci dacă te lupţi cu bi-serica pizmuind'o, te lupţi cu Dumnezeu. Fiindcă odatăcu succesele fratelui tău se leagă şi folosinţa bisericei,de necesitate este că dărîmându1 pe el să dărîmi şi biserica, aşâ că prin aceasta săvârşeşti un act drăcesc, pizmuitid trupul iui Christos. Eşti scârbit de succe-sele fratelui tău? Este de sigur un mare rău, căci cunimic nu tea nedreptăţit, însă cu mult mai mare rău

faci când te scârbeşti contra lui Christos. Cu oe teanedreptăţit ei, de nu laşi a fi împodobit trupul său?De ce nu laşi a. i se împodobi logodnica lui, biserica?Acum tu priveşte şi ee fel de pedeapsă ai prin aceasta: bucuri pe duşmanii tăi, şi chiar pa acel ce progreseazăşi pe care voeşti a’l întrista pizmuindu1, chiar şi peaceşta, zic, îl bucuri încă mai mult, şi arăţi prin aceastacă el a progresat cu toată pizma ta, eăci altmintreleanu 1aî fi pizmuit, şi aşâ tu eşti mai mult pedepsit. Măruşinez, de sigur, de a vâ îndemna să vă feriţi de ase-menea patimi, însă fiindcă ne găsim în astfel ’de slăbi-

ciuni, e bine de a afla consecinţele acestei patimi gro-zave, şi a ne feri de ea. Te scârbeşti că el progre-sează ? De ce atunci pizmuiodul ’i înalţi încă mai multsuccesele lui? Voeşti a’ţi răzbuna pe el? De ce aluneiirăţi că eşti mâhnit? Ce pedeapsă altă poţi avea îna-intea lui, decât aceea că el progresează cu toată ne*, plăcerea ta? Deci mulţămirea lui este îndoită dupâmm şi pedeapsa ta îndoită va fi, pentrucă nu numaiîăl arăţi mare şi superior ţie, dară şi pentru aceea căîind tu pedepsit, prin aceasta ’iai adaos şi o altă pl&



OMILIA XI 1 3 9

cere. Pentru ceeace tu te scârbeşti, el se bucură; tu ’l pizmueşti, ia râ el se veseleşte. Şi acum priveşte cum

noi înşine ne cauzăm rane adânci, şi nici nu simţimmăcar. Este poate duşmanul tău? Deşi teaşi întrebă,de ce este duşman? Ca ce tea nedreptăţit? Şi cu toateacestea pe aeel duşman închipuit noi ’i facem mai stră-lucit, iară pc jiC1 iuşiat'. ne pedepsim mai mult. P riniî'.J i- I i îvU, 1 -\'L* î.: i i ' i j j î U y î l X l .Cil 'a 0£' ■10a aflat ue pîziiiuiiya noastră. Poate că «1 iiu ştie ni-mic de aceasta, iară noi închipuindune câ el ştie, nemâhnim iarăşi.

Deci, sa contenim de a mai pizmui pe alţii. De cesă nî facem noi înşine rane ? Acestea să le înţelegem,

iubiţilor. Sâ avem în mintea noastră cununile cele în -doite ale eelor oe nu pizmuiese, laudele cele delaoameni şi cele de la Dumnezeu, cum şi relele ce iz-vorăsc din pizmă, şi astfel vom putea stinge şi nimiciacea fiară sălbatecă’, vom putea încă sâ înflorim şi cufaptele cele bune înaintea Iui Dumnezeu, şi să ne bu-curăm de aceleaşi bunuri cu şi acei ce deja se bucură,de ele — şi poate că ne vom bucură, prin charul luiDumnezeu, dacă vom vieţui întru slava lui — cărorafie a ne învrednici, prin charul şi filantropia Domnuluinostru lisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cu

Sf. Duch, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X I I

„Inciiiuă-se vouă Epafrâ, caro este dintre voi, sluga lui Christos, care se nevoeşte totdeauna pentru voi întru rugăciuni, ca să staţi desăvârşiţi, şî împliniţi întru toată voea lui

"Dumnezeu. Ca mărturisesc de dânsul, că are rîvnă multă pentru voi, şi pentru cei din Lao- dieia şi din Ierapoli“. (Cap. A, 1 2 . 13).

Chiar pe la începutul epistolei apostolul a reco-mandat pe acest bărbat, din dragoste. Această dragosteo arată faptul că îl laudă, ceeace a spus încă din în -ceput: „Care nia şi ar ătat nou ă, zice, d rag o ste avo as t ră în t ru Duchul11. «Dragosteaaarătat’oîntr’una,



OMILIA XII

a făcut a fi iubit, şi se roagă necontenit lui Dumnezeu».Recomandă deci pe Epafrâ chiar dela început, des-chizând uşa cuvântului sau, căci când dascălul estevenerat, aceasta e spre folosul discipulilor. Şi iarăşiexpresiunea „d in tre v o r ‘ esto tot s^re cinstea şi laudalor, câci au printre dânşii astfel de bărbaţi v rado ici.„Care se .neyoeş'te, zies, totd ea u na p e n tru voifil tru ru g ăc iu n i" . jşiu zice simplu «rugânduse», ci«nevoinduse» adecă tremurând şi fiind coprins deteamă în dorinţa lui pentru mântuirea voastră.

„Câ m ărtur ise sc de d ânsu l , că are r îvn ămultă pentru voi“, adecă câ vă iubeşte foarte multşi este aprins de dragostea voastră. „Ş i p e n tr u ceid in L a o d ic ia şi d in Ie rap o l i“, p r incaro cuvinteîl recomandă şi acelora. Dar de unde trebuia să afleaceştia ? Poate că ii auzise deja, sau că eetmduliseepistola ar fî pu tut află de aceasta. „F aceţi., zice, casâ so ce tias că şi în bis e ric a Laodioen iLor“(Vers, 16).

„Ca să sfcafci desăvârşiţi^, zice, prin care cu*vinte îi şi acuză, în acelaşi timp îi şî sfătuieşte şi în-deamnă eu blândeţii. Dealtfel se poate ca cinevâ. să fiedesăvârşit, şi să nu stea, ca de ex. toate le ştie, darîncă se clatină în credinţă, — se poate apoi ca să nufie desăvârşit şi totuşi să stea, câ de ex. ştie o partedin adevăr, şi cu toate acestea sta înţepenit pe loc,fdră să se clatine. Dar apostolat pe amândouă K do-reşte pentru dânşii, „ C a s ă sta ţi, zice, d esăv ârşiţiMai la vale, tu priveşte, cum apostolul li aminteşte pedeparte vorba despre îngeri, şi despre viaţa lor, „Ş îîm pliniţi , zice, în tru toată voea lui D um ne ze u" ,căci nu e deajuns de a face cum s’ar întâmpla voea

lui Dumnezeu, Cel ce este împlinit, nu lasă a se furişiiîn el aîtă voe străină, fiindcă atunci nu este împlinit.„M ărtur isesc de dân sul , că are r îv n ă m ul tă

p e n tru v o i“ , adecă are şi rîvnă, şi multă în acelaşii mp, amândouă exprim ate prin intensitate, ceeace şidânsul zicea Corinthenilor scr iinduli: ,,Gâ v ă rîv n e sc pe voi cu r îv n ă a lui D um ne ze u “ (II, Gorinth.11,• 2). ■ :*

„Inchina-se vouă Lucă, doftorul cel -iu b it“



OMILIA XII H I

(Vers. 14). Acesta este evanghelistul Lucâ, pe caredac&i pune după Epafrodit *), nu înseamnă că îi umi-leşte, ci, conform planului său, voieşte să înalţe peEpafrodit, ca pe unul ce eră dintre creştinii din Coîoseni, cătră carii a şi scris această epjşfol#, NumeşiyLucâ dofto ru l cel iubit, spre deosebire poate de ai un,cari purtau acelaşi nume. „Ş i D am as“ , zice. Dupăeo zice: „Inc hin ăse v o u ă L u c ă“, adaugă imediat„d ofto ru l cel iu b it“ . Şi aceasta este o laudă numică, ci încă foarte mare, ca să fie iubitul lui Pavel.

„S pun eţi înch inăciun e fraţi lor celo r din L ao di-cia, şi lui N îm fan, şi b iser ice i cei din c a s a lu i“(Vers. 15). Priveşte cum eî îi alipeşte şii conleagă îm- preună, nu numai în transm iterea’ închinăciunilor, cişi în schimbul de epistole. Vorbeşte aici cu multă,gratie şi de Nirafan, iar aceasta o face nu simplu, cicu scopul vădit de a ridică şî pe alţii la acelaşi zeL

Nu ar fi. fost un lucru mic şi nebăgat în samă, dacănu ]ar fi prenumărat prin tre ceilalţi. Priveşte încă cumarată pe ' acest bărbat a fi mare şi important prin tredânşii, de vreme ce casa lui orâ, biserică.

,,Ş i daeă se va cit i epistol ia aceasta decătră vo i, faceţi ca să se cite asc ă şi în b ise ric aLaodicienilor, şi cea din Laodicia, ca şi voisa o c iti ţi11 (Vers. 18), Mie mi se pare, că erâ acoloscris ceva, care trebuia a fi cunoscută şi do aceia, cucare ocazie nu mică li crâ folosinţa lor, ca adecă alţiifiind acuzaţi, aceia să'şi cunoască propriile lor păcate.„Ş i ce a d in L ao dicia, .ca şi vo i să o c it iţi11.Unia spun că aici nu e vorbă de epistola trimisă lorde apostol, ci de acea scrisă de dânşii lui Pavel, căcinu zice «cea cătră Laodiceni», ci ,,cea d in L aod icia“ scrisă de ii şi trimisă se vede la Pavel,.

„Şi. ziceţi lui Ar.ch.ip: socoteşte slujba care ai luat întru Domnul, ca să o împlineşti" (Vers-

’J Notă. Numele Epafras este derivat din Epafrodit, adecădrăgălaş, scump, înze strat cu gra ţiile Venerei. De aceea sf. C brisostomîn cursu l ermim ei num eşte pe aloourea pe acest Epafrâ. eu nam el e prim it iv de Epafrodit , care este c u to tu l deo seb it de E pafrodit cita'tîn epistola c&trâ Filipp, 2, 26. 4, 18. (2'rad.).



1 4 2 OMILIA XII

17), Dar de ce oare nu ia scris acestuia deadreptul ?

Poate câ nu erâ nevoe de aceasta, ci numai de o simplăamintire, ceeace probează că acest bărbat erâ impor-tant pe acolo.

„închinăciunea cu mâna mea a lui Pavel* (Vers, ÎS), Aceasta e dovada autencităţei acestei epistole,şl a p!’ifti.H::i«! ini, ca văzând ii propria, lui scriere, săcg ŢŢiiţştfţ lUtri CR ya_

„A duceţivă a m inte de legături le m ele".Vai! Câtă. mângâere! Numai aceste cuvinte erau deajuns de a’i aţîţa po dânşii, şi a’i îmbărbăta în luptelede tot felul. Şi nu numai ol’i face prin aceasta a li cu

bărbăţie, ci’i face mai familiari şi faţă de dânsul. „D a-ru l s ă iie eu vo i. A m in 11.Mare laudă, şi încă mai mare decât toate celela.te,

de a spune despre Epafrâ; „Oare este d in t re voi, sluga Iui Christos'', adecă câ era slugă în locul lor,după cam şi pe sine se numeşte slugă a bisericei. când.

zi oe: „a eăria slugă ra’am făcut eu Pavel". Laaceiaşi demnitate ridică şi pe acest bărbat, căci mai susîi num eşte împreună slujitor, iară aici slujitor sauslugă.. „Gel dintre voi“, zice, ca şi cum pare câ ar

vorbi cătră o mamă şi iar zice: acel din pântecele tăuieşit». Tusă o astfel de laudă ar ti născut poate invidieşi duşmănie din partea unora, şî de aceea îl recomandămai m ult ca pe unul ce eră. cunoscut din actele Iul faţăde dânşii, şi cu această, ocazie împrăştie orice motiv denvidie. „Oare se nevoeşte totdeauna pentru voi

în tru ru g ăc iu n e " , adecă nu numai acum când se gă-seşte printre noi, ca să o aibă aceasta ea emfază, şi nicinumai când este printrevoi, ci totdeauna. O mare bunăvoinţa din partea lui este arătată şi prin expresiunea

,.se nevoeşte11, adecă se luptă şi stărueşte mult înrugăciune. Apoi, ea să nu se pară că’i linguşeşte,adaogă mai la vale: „are rîvnă multă pentru voi,şî pentru cei din Laodicia şi din Ierapoli“, Şiexpresiunea „Ca să staţi d esăv â rşiţi" nu este zisă cuscop de linguşire, ci este un îndemn din partea das-călului venera i «Şi împliniţi, zice, adecă plini do toatăvoea lui Dumneu’ şi desăvârşiţi». Şi nu zice «să nu v ă .clătinaţi», ci «să staţi». Prin faptul’eă el li trimite înch i-năciuni din partea altora, îi atrage încă mai mult, câci



OMiLIA XII 1 4 3

nu puţin contribue la aceasta când şi alţii îşi amintesc

de dânşii, şi nu numai cunoscuţii şi familiarii lor. „Ş iziceţi lui A rch ip; so co teşte1] slu jba c are ai lu a tîn tr u D om nu l". Prin aceste cuvinte mai mult încăîi supune Iun, pentru că. dacă dânşii ar fi fost p ro gre-sat în totul, nu ar ii putut avea nici utl motiv ap os-tolul de a:i îinbolaolm 'îâţâ oe ucenicii săi, da Cîîit'tjoynici nu e prudent de a vorbi pe dascăl înaintea uceni-cilor. Deci U seric aceste cuvinte, ca sa li închidă gura..„Z iceţi lu i A rch ip , so co teşte" . Cuvântul acesta „s o -co te şte 11 peste tot locul are semnificaţie de înfricoşare,de spaimă, ca de ex. când zice; „Păziţivă de câni“(Filipp. 3, 2), sau: „socotiţi ca sa nu vă fure prevoi cineva cu filosofia“ (Colos 2, 8), sau acolo undezice: „Ci v ide ţi ca nu cu m va slobozen ia v oa străsa fie zm întc aiă ce lor n ep u tin c io şi din fr a ţi£!(i Corinth. 8, £.*), şi in fine pretutindeni el în trebuin-ţează acest cuvânt, când voeşte a înspăimântă audi-torul.

„Socoteşte, zice, slujba oare ai luat întru

D om nu l, ca s ă o îm p lin e şti11. P rin aceste cuvintenu’l lasă cât de puţin de a fi stăpân, dupre cum şi în-suşi apostolul zicea despre sine : „Că de fac a c e a s tade voe, pla tă am , iar ă dac ă de silă, d re g ătorieîm i este m ie în c re d in ţa tă" (I. Corinth. 9, 17).

„Ca sa o îtnplineşti“, cu care ocazie se vedecum el încontinuu îndemnă pe discipoli la împlinireadatoriilor. „Pe care a i lu at în tru Domnul, ca sa oîm p lin eşti14. Iarăşi întrebuinţează particu la „ în tru 1,

care nu e alta decât „ p r in “. «El ţia dat, zice, iară n unoi». Prin această zicere îi supune lui pe aceşti Coloseni, căci arată eă slujba lui îi este încredinţată deDumnezeu.

„Aduceţi-vă aminte de legăturile mele. Darul sâ fie cu voi, Amin“. Aici a slăbit spaima, căei

]) Notă. Imperativul verb ului în traducere exactâeste: vezi, bagă samă, fii atent ; şi d ac i în ediţia de Buz&u se g ăseşte tradus prin socoteşte, păzeşte-4e, -a-eeasta n’a făcut mai mult în

scop a se da (razei un înţeles mai bun. (Tra d ).



1 4 4 OMILIA XII

când dascălul este în leaturi, iară charul îl dezleagă,numai poate fi nici o frică. Dar apoi şi a fi legat ci-neva pentru Christos, este tot din char, care a permisaceasta, eăci ascuită pe .ijuca ce spune: „Ş î s ’&u în -to rs ap o sto lii rtola :faţ.a sm ed riu iu i, bu c u râ n d usecă p e n tru num ele iu i Christos s’au î nv redn ic i ta se necinsti^ (Fapt 5, 41). Şi cu adevărat că a ficineva legat şi neciosţit pentru numele lui, este a seînvrednici de această cinste, pentru câ dacă cineva con-sideră ca un câştig mare dea suferi ceva pentru aman-

tul pe care îl are, apoi cu atât mai mult pentru Christos.*) Deci să nu ne îngreuem în necazurile ce leavem pentru Christos, ci să ne aducem aminte.şi noide legăturile lui Pavel, şî aceasta să ni fie dc îndemn.De kx. îndemni pe cineva ca să dea săracilor pentruChristos? Aminteştei de legăturile lui Pavel,tângueleşi pe tine; şi pe cel ce îndemni, şi spunei că Pavelşia dat şi trupul său ca.să fie legat pentru Clirisfos, pe când el nu dă nici hrană măcar celor săraci. Tefuduleşti dti succesele ce le ai? Aminteşteţi de legă-turile lui Pavel, că tu nu ai suferit nimic din ceeace

a suferit acela, şi totuşi el niciodată nu s’a îngâmfatde succesele lui. Ai poftit poate ceva din bunurileaproapelui? Aminteşteţi de legăturile lui Pavel, şi veivedea cât de absurd este, ca aproapele tău să se pri-mejduiască, iarâ tu să te dezmerzi. Doreşti încă a teîmbuibă. în dezmerdări ? Ia am inte la temniţa lui Pavel,căci eşti discipului lui, eşti împreună ostaş eu el, şiatunci care ’ţi este raţiunea ca tovarăşul tău să fie înlegături, şi tu să te dezmierzi ? Ai căzut în niecarevastrâmtorări, şi ai crezut că eşti.părăsit ? Ascultă despre■legăturile lui Pavel, şi vei vedea că a fi. în strâmtorări,nu este o probă de părăsire. Voieşli a te îmbrăca cuhaine de mătasă? Aminteşteţi de legăturile lui Pavel,şi atunci ţi se vor părea asem enea haine mai necinstitedecât trenţele cele transformate în glod (noroiu). Voieşti poate de a’ţi pune prin preju ru l grumazului aurării?Gândeştete la legăturile lui P a vei, şî atunci ţi se vor

’) P a rtea mora lă. No i nu trebue a ne îngren ia în necazurile ce le a veni pentru Ohristos, ci sâ ne aducem am inte ţi noi do leg ăturile lui Pa vel, ş i s& ne depărtăm de cele păgubitoare. Despre la- crămile spirituale, şi despre nunţile cele demne şi nedemne. Că po

doaba miresei este prudenţa şi sfiala, iară nu vuelul, ţieţiiTe, cânturile din fluer şi biţiilo din palme. ( Veron).



OMILIA, sa 1 4 5

pâre a acestea mai urîcioase decât funia cea învechită,şi proastă. Voieşti poate a’ţi scârlionţâ părul ca să parifrumoasă? Aduţi aminte de halul de necurăţenie în carese găsea. Pavel pr in temniţi, şi te vei ap rinde de fru-museţea aceea, iară pe aceasta o vei consideră, de ceamai nesuferită putoare, şi atunci vei ofta din adânculÎDimei tale dorind legăturile iul Pavel. Voieşti a’ţi su-lemeni faţa, şl a’ţi văpsî sprâncenile, şi altele de aces tfel? Cugetă ia laerămi]e lui Pavel, num el în timp detrei ani, zi şi noapte, n’a încetat de a plânge. Cu această

podoabă înfrumuseţeazâţi obrajii, eăci aoeste laerămite vor face mai strălucită. Eu nu spun ca tu să verşilaerămi pen tru păcatele altora, ca Pavel — deşi aşi dori

şi aceasta, — căci poate e mai presus de tine; dar teîndemn ea să faci aceasta măcar pentru propriile talc păcate. Ai poruncit poate de a ii legat servitorultău? Teai mâniat şi teai înfuriat asuprăi ? Aduţi amintede legăturile lui Pavel, şi imediat îţi va conteni furia,aduţi aminte câ noi suntem cei legaţi, iară nu cei celeagă, noi cei ee suntem cu inima înfrîntă, iară nu ceice înfrângem şi zdrobim pe alţii. Umbli dezmetică pr intoate părţiJe şi râzi cu hohot?’ Gândeştete la durerilelui Pavel, şi vei ofta, iară lacrimile ce le vei vărsă, tevor arăta încă mai strălucita. Ai văzut poate pe altele

dezm ierdânduse şi danţând ? Aduţi aminte de la c ri-mile lui. Ce izvor'oare ar fi. în stare să colcoteaseă şisă scoată din el atâtea şuhoae de apă, pe câte laerămi.s, scos ochii Iui Pav el? «Aduceţivă aminte de mine,zice, şi de j a erâ mile mele», după cum şi aici zice„aduceţivă aminte de legaturile mele“. Şi cu dre ptcuvânt a grăit acele cuvinte presviterilor din .Efes, pecari i*a chemat încă fiind el 111 ML’it, pentru că vo rbiaunor dascăli, aşâ că pe aceia căută a'i face să ia partela suferinţele sale, iarâ pe aceştia să se gândească maimult la primejdii. Cu ce izvor’ vrei să compari acelelaerămi vărsate de Pavel? Cu râul din paradis, careuda întregul pământ? Dară nu vei putea spune nimic,câci râul lacrimilor vărsate de Pavel uda sufletele,ia ri nu pământul. Dacă ţiar arăta cineva pe Pavel

plângând şi oftând, oare nu ar 11 mai plăcut a’l priv i pe dânsul, decât mii de dănţuitori încununaţi? Nu zic devoi—dar dacă cineva miăr arătă pe yrennul dintreneruşinaţii din teatru şi de pe scenă, dintre acei ce _setopesc şi sunt ca nebuni după amoruri, voiu să zio,dacă miar arăta vreo fecioară tânără de acelea în



1 4 6 OMILIA XII

floarea vârstei, care birueşte eu frumuseţa pe toatecelelalte fecioare de vârsta ei, care are faţa şi celelalte

membre ale corpului bine proporţionate, ochiul fragedşi blajin, întorcând use într’o parte şi alta cu blândeţeşi surâzând cu dulceaţă, plecânduse în jos cu modestieşi cu multă graţie, ec genele învineţite pe da desupt,având, cnm. s'ar zice, lumina ochilor vioae. frunteastrălucită. iară. Ho. ricsubtul frunţii un obraz ajung încea mai e?rat'-t£ şi mai regulată reşa^ă, sprintenă în fineşi frumoasă ca o statue de marmură,—şi dacâ tot atuncimiar arătâ, şi pe Pavel lăcrămând, miaşi întoarce iute privirea dela acea fecioară spre Pavel, pentrucă dinochii lui străluceşte o frumuseţe spirituală. Ochiul aceleia

face ca să mişte sufletele celor tineri, arde şi dogorâşte, pe când al lui Pavel din contra, le linişteşte. Nişte astfel de laerămi, ca ale îui Pavel, fao ochii maifrumoşi decât sufletul, înfrânează pântecele, utnplu pecineva de o adevărată filosofie, de o mare simpatie, şi pot a muiâ chiar un suflet de diamant. Cu asemenealaerămi este udata biserica, cu asemenea laerămi se plantează spiritele. Chiar foc de ar n, asemenea laerămiau puterea de a stinge, fie acel foc corporal, fie spi-ritual. Asemenea laerămi pot a stinge şi săgeţile dia-volului cele aprinse.

Să ne aducem aminte deci de lacrămile lui Pavel,şi atunci vom rîde de toate cele prezente. Nişte astfelde laerămi fericea Christos, zicând : „F eric iţi ce i ce p lâng , că aceia se v o r mângâia," (Matei 5, 4) ş1„ F e ric i ţi su n teţi c ar i p lân g eţi acum, că ve ţi r îd e “(Luc. 6, 21). Nişte astfel dc lacrimi vărsau şi Esaia şiIeremia, căci unul zicea : „L ăsaţim ă, am ar vo iu p lâ n g e 41 (lsaia 22, 4), iară celălalt: „Cine v a da ca p u lu i m eu apa, şi och ilo r m ei izvoare de la c răm i“

(Ierem. 9, 1), ca nefiind în stare de a face aceastanatura întreagă. Nimic nu este mai plăcut ca aceste lacrănii, căci ele sunt cu mult mai plăcute deeât orice rîsşi veselie. Cei ce sunt cu jale do vreo perdere, ştiucâtă mângâere aduc lacrămile. Deci să nu socotimaceasta ca un lucru de dispreţuit, ei chiar foarte pre-ţuit şi de dorit, nu atâta pentrucă no doare când alţii

păcătuiesc, cât mai ales când noi înşine păcătuim, caastfel lacrămile ce ie vărsăm să ni moaie şi înfrângă



OMILIA. XU 147

inima. De aceste laerămi să ni amintim, la aceste. Ie.gâturi sâ ne gândim.

Aşâ dară lacrămile lui cădeau şi pe legăturile cele purtă, şi moartea celor perduţi, voiu sâ zio osânda<selor oe leşrau pe sfinţi, nu1 lăsa ca să simţească în li.nişte^ plăcerea legăturilor. Câci doară şî el eră discipulal îui Cbristos, şi el sim ţea rJiţrftrr; pentru aceia, d upre<iuiu şi Christos simţea uiuort perurî* preyţa iu'dejîor,nu penirucă urm au ai vtsiigui, ci pen trucă dânşii se perdeau. Şi nu numai el singur făcea aşâ, ci încă şi pealţii îi îndemna la aceasta, zicând: „Nu m ă plângeţi

p e m ine, fiicele Sionului" (Luc. 23, 2S). Ochii aceiaaii văzut raiul, au văzut al treilea ceriu, însă eu nuifericesc atâta pen tru acea privelişte ee au văzut atunci,

pe cât îi fericesc pentru lacrămile acelea, prin oare au văzut pe Christos. Şi cu adevărat că acest fapt estede fericit, eăci şi el’chiar se mândreşte cu aceasta zi-când: „Oare nn p re lisus Christos Domnul n o s -t r u l-am v ăz u t? 1* ([ Corinth. 9, 1), de unde se vede•că cu mult mai fericit este de a plâoye îu acest. mod.Mulţi ochi s’au îm părtăşit de fericirea de a1 videa pedânsul în persoana, însă el fericeşte mai mult pe ceice nu s’au împărtăşit de acea privelişte, căci zice;

„Fericiţi cei ce n'au văzut şi au crezut" (Ioan20,29). Pentrucă dacă este mai de folos de a rămânea pentruChristos aici, în interesul mântuirei altora, decât de ase descompune, apoi şi de a suspina pentru dânşiieste mai de folos, deeât de a videa pe Christos. Şidacă este mai de dorit de a fi în gheena pentrudânşii, deeât a fi împreună cu el, şî deci şi a se despărţi■de el pen tru dânşii este mai de dorit, — eăci aceastaeste ceeace el zicea: „Câ aşi fî poftit 6U însu’m i a fi anathema dela Christos pentru Iraţîi m ei“ (Rom. 9, 3} — apoi cu atât mai mult este de dorit de alăcrăma pentru dânşii. „Nn am încetat, zice „cu la- crami a îndemnă pe fiecare". Şî pentru ce? Nu doară câ se temea de primejdiile lor’corporale, ei duprecum cineva şezând lângă un bolnav, şi neştiinduisfârşitul, lăcrămează de teamă să nu se despartă deviaţă, io t aşâ şî el lăcrăma când nu avea putinţa deai certă mâi mult, şi când îi videa bolnavi, de team ăca să nu cadă din împărăţia ceriurilor. Aceasta a făcutşi Christos, pentru ea măcar de lacrămile lui să se



J48 OMILIA XII

sfiească. De ex. păcătui a cineva? El îl certa; dar când

cel certat îl dispreţuia şi se depărta de el, atunci lă-crăma, ca cel puţin măcar aşâ săl poată întoarce,Sâ ne amintim deci de nceste lacr&mi. Să creştem

astfel pe fetele şi copiii noştri, lăcrămând când îl ve-dem în fapte rele. Uâta voieso ,a fi iubite, sâ'şi amin-tească de iăerămiîe lui Paveî, şi să ofteze. Câte p.nnteţifericite, câte trăiţi în saloane bogate, câte vă resfâţaţiîa plăceri, aduceţivă aminte de ' aceste .lacrărni. Câtesunteţi cuprinse de vreo fale, prefaceţi lacrămile îulaerămi. El nu jălia pe cei morţi, ci pe cei ce trăiauca morţi. Voiţi să spun şi de alte laerăm i ? Şi Timotheiu

plângea, — căci doară erâ, ucenic al aceluia’, — d ar! lui•scriindui zicea: „A du câ nd u m i am inte de lacră-mile tale, ca să. mă um plu de b u cu rieK (lf Timotheiu. 1, 4). Mulţi plâng şi se văicârează şi din plăcere, ba încă din tr’o plăcere foarte mare, dar ase-menea laerămi nu sunt atât de greoae? ci chiar cumult mai plăcute decât cela izvorîte din plăcere pă-mântească. — câci ascultă ce spune Pro fe tul: „ A u-zit-a Dom nul glasul plângerei mele, - auzit-a .rugăciunea m e a “ (Ps. 6, 8. 9). Unde nu sunt decifolositoare lacrămile ? In rugăciuni ? în sfătuiri ? Darnoi defăimăm numai acele laerămi, pe caro le vărsămunde nu trebue. Gând de ex. sfătuim un frate ce pă-cătuieşte, noi trebue a plânge şi a jeli. Când îndem -năm pe cineva în facerea binelui, iar el nu dă nicioatenţiune îndemnului nostru, şi deci se pierde, atuncitrebue a plânge: Asemenea laerămi sunt izvorîte dinfilosofie, Dar când cineva din bogat ajunge sărac, cânde căzut în vreo boală trupească, când moare, nici decum nu trebue a plânge, căci asemenea împrejurări

nil sunt vrednice de laerămi. După cum noi defăimămşi râsul, când facem uz de el fără timp, tot aşâ de-făimăm şî lacrămile vărsate fără timp şi fără scop.Pentrucă. valoarea fiecărui lucru atunci se arată, cândacei lucru este întrebuinţat la locul săi; potrivit, pecând dacă este îutrebu inţ’at în tr ’un Ioc străin, de locnu se vede. De ex. vinul este lăsat., sp re înveselireaomului, ia r nu pentru b e ţii ; pânea :sp re ţiraiiă, iară nuspre îmbuibarea lui;. promiscuitatea pentru facerea decopii, iară nu spre curvie. Deci după cum asemeneaabuzuri su nt, defăimate, tot aşâ şi lacrămile vărsate

fâră'timp şi scop. Dacă ar fi o lege, prin care să se



OMILIA XII U 9

legiuiască ca lacrămile să, fie vărsate numai în rugă-ciuni şi îq sfătuiri, ai vedea atutiei cât de dorit ar fi.acest lucru. Nimic nu poate şterge păcatele atât de bine, ca lacrămele. Asemenea laerămi chiar şî faţa oarată mai frumoasa, pe cel ee priveşte îi atrage spremuă hî compătimire, şi cu un cuvânt o asemenea faţă.ni ao înfâţişazâ mai venerabilă,. . Nimic nu este mal plă-cut, ca nişte ochi înlăe ramaţi. eăcî ochiul este membrulnostru cel mai nobil şi mai frumos, şi când noi vedemochii lăcrămând, ne închipuim câ vedem însuşi spiritullăcrămând, şi ne înduioşăm. ’

Acestea, iubiţilor, nu vi s’a spus fără scop, ci pentru ca voi să nu vă duceţi nici la nunţi, nici la

orchestre, nici la jocuri de acele sataniceşti Câci p ri-veşte ce a inventat diav olu l: fiindcă de prin sceneletea trului şi de prin adunările celor neruşinaţi însuşifirea lucrului a îndepărtat pe femei, apoi eeie ale tea-trului lea introdus chiar în camerile rezervate femeilor,vorbesc de cei uşurei şi de eurve. Această boală mo-lipsitoare a fost Introdusă pe luriş de legea nunţilor,sau mai bine zis nu de legea nunţilor, să nu fie, — oide înseşi prostia noastră. Ce faci omule ? Oare nu ştiice faci ? Tu îţi iaî femee pentru prudenţa ta şi pentrufacerea de co pii; e6 voiesc deci curvele, şi ce rol au

■ele la nunta ta ? «Pentru ca veselia, zici, să fie maimare». Şi cu toate acestea asemenea fapte nu izvorăscdin veselie după cum zici tu, ei din prostie. Prin a s emenea fapte insulţi pe mireasă, insulţi pe oaspeţi. Dacăcu asemenea fapte voieşti ai încânta şi desfăta, atuncieste o adevărată insultă. Dacă a vedea femei desfrâ-na te şi sluţite este ceva care poartă cu sine vreoiubire de cinste, vreo ambiţiune oarecare, apoi de ceatunc i nu laşi pe mireasă ca să vadă şî ea? Cu ade-vărat că diavolul a introdus. în casă toată acea pompăsa* a ni ceaşcă, urîcioasă şt desfrânată, „Aduceţi-vă am in te , zice, de leg ătu ri le mele**'. Nunta, iubiţilor,

. ÎHOă este o legătură, şi o legătura hotărîtă de însuşiDumnezeu, pe când curvia este desfacerea acelei legă-turi. Este permis de a înveseli nunta cu aitfel delucruri, de ex. cu mese încărcate cu mâncări, cu hainefrumoase, şi eu altele de acest lei. Vedeţi câ eu nuîmpiedec asemenea lucruri, ca să nu pa r a fi prea.sălbatec, — deşi Rebecăi îi eră deajuns numai o haină,subţire. Este perm is de a se înveseli la nuntă prin fru



I o O ....... ............................ ........... .OMILIA. XII

museţea hainelor, prin prezenţa bărbaţilor şi a femeilorvenerate. De ce atunci introduci acele rîzilicuri, acele

monstruozităţi? Spune ce auzi dela acele femei pier-dute? Te ruşinezi a spune? Dacâ tu te ruşinezi a ospune măcar, de ce atunci sileşti pe altul să fac Aaceasta? Toate trebuiesc a se desfăşură atunci cu p ru -denţă, cii demnitate jjî osi cumpătare) ioană. eu vad cutoLui din văd jucând şi săltând pe ia nunţi,«a şi uăuiiieie şi asinii. Unei fecioare ii este deajunsiatacul femeesc. «Dar, zici tu, este sărăcăcios acel iatac».Dacă este sărăcăcios, trebue a fl totuşi drăgălaş, şi pentruaceasta găsească ea mijlocul nimerit, în locul bogăţiei. Nuare zestre de adus în casa bărbatului ? De ce atunci o (acide dispreţuit din altă parte? Va găsi ea mijlocul nimerit, dea se face respectată prin creşterea ei. Laud obiceiul, ca fe*eioarele să se alipească în horă pc lângă o tânără ca şi ele,spre a le cinsti, laud şi pe femei, că cinstesc pe cea deacelaş fel cu e le ; acest obiceiu este bine hotâ rît .. Douăsunt în adevăr, asemenea gru pe; una a fecioarelor şiceiaîaltă a femeilor măritate ; cele dintâiu predau pe unadintre ele, iară cele de al doilea primesc pr intre dânsele pe ‘cea predată; deacolo iesăriar aici în tră.'Deci mireasa este în tre aceste două grupe, nici fe-cioară, şi nici femee. Dar eurvele ce caută aici ?Trebuie ’ca ele să’şi acopere faţa când este o nuntă,’trebuie, ea ele să se ascundă în crăpăturile pă-mântului, pentru că curvia este eonruperea nunţei,iară noi le aducem încă pe la nunţi. Când voi faceţivreo întreprind ere, vă uraţi tot cele bune, iară celecontrare le alungaţi, precum de ex : când semănaţi,sau când scoateţi vinul din ipoliniG = vas încare se scurge vinul la călca t, de jă), nici măcar nuvoiţi să amintiţi despre oţetireâ sau stricarea vinului,. — şi aici unde e vorbă de prudenţa, voi in troduceţi

oţet? Căci ce altă poate fi femeia desfrânată? Când voi preparaţi mirodeniile, nici nu lăsaţi a se apropia măcarniscareva elemente puturoase, ca să nu se infecteze mi*'rodenia! N unta încă este un mir, — şi atunci de ce la prepara rea acestui m ir introduceţi putoarea cea mainesuferită? Ce spui? Joacă fecioara, şi nu se ruşineazăde cea de vârsta ei? Bine, dar o fecioară trebue a fi. maiserioasă decât o curvă, căci dânsa nu a eşit doară dinşcoala celor co se' luptă la circ, ci din braţele părin-teşti. P e 'la nunţi nu este de loc permis, ca fecioara



OMILIA ^11 1 5 1

se arate. Nu vezi ce se petrece în palatele împărăteşti,

unde cei cinstiţi sunt pe lângă împărat înăuntrul pala-tului, iară ceilalţi afara? Deci şi t.u fii înăuntru pelângămireasă, nu expune în vileag fecioria, ci stăi acasă. S tăde faţă, fiecare cerc de dănţuitori, unul dă din sânulsău, oelăSalt primeşte şipăstrează oe a primit. De 0 0ruşinezi ieeio riar Dşcfe Hi .ea ia» mă «şii a.şi. apoi to taşâ va judeca şi despic dânsa mirele, bărb'aî'yi ci, ijacătu voieşti ca fiica ta să fie iubită cu patimă, ei bine,aceasta se potriveşte poate cu pu rtarea uuei bâeâniţ ;sau a unei vânzătoare de verdeţuri, sau a uneiplăcintăriţi de pe la nu n ţi1).. Acestea toate oare nu te ruşi-

nează? A se sluţi cineva este ruşine, chiar de ar fi fataîmpăratului. Nu cumva poate sărăcia o împiedecă de afi prudentă? Nu cumva oîmpicdecă ocupaţia ce o are ?Chiar slugă de ar fi fecioara, chiar orice de ar fi, ca:sâ rămână totdeauna cuminte şi înţeleaptă, eăci: „ l îl tr ulis u s C h risto s n u este rob , n ici slob od /1' (Qalat.

H, 28). Nu cumva nunta este teatru? Nu, iubiţilor.nuntaeste o taină, şi încă o taină de mare importanţă, şi dacânu vă ruşinaţi de această taină, cel puţin să vă ruşinaţide acela al cărui tip este această taină. „Taina aceasta ,

zice, m a re es te, iară eu zio de Christos şi de b iserică^ (Efes. 5, 32). Este tip al bisericei şi al IniChristos, şi tu introduci curve? «Dar, zici tu, dacă nuvor dănţui la nuntă nici fecioarele, nieifemeile măritate,’apoi cine sâ dănţuiască»? Nimeni, căei ce nevoe mar»este de a dănţui? Prin tre târnele religioase ale Elinilorsunt şi danturile, însă în tainele npaslre’trebue a pre-domina tăcerea, buna podoabă, ruşinea şi modestia.Taină mare este aceasta, şi deci afară curvele, afară ceispurcaţi. Şi cum este taină? Se adună bărbatul şi fe^meia, şi ambii împreună fac unul. De ce când intrăcopilul în lume, nu este nici orchestră, nici chimvale,"ci tăcere mare, linişte mare, iară când se adună b ăr-

batul cu femeia, şi fac, nu vr’un tip neînsufleţit, nicivr’un tip ăl celor de pre pământ, ei însuşi chipullui Dumnezeu, introduci atâta vnet,şi’i tulburi, şi faci

• f • 1

*) Notă. Cuvântul î>fi(j.toup-(oţ în primjil Joc înseamnă, m eşte r, ş i numai Sf, Scriptură îl întrebuinţează ca cre ato ri i- . La A theqisni se numia Sfjutoupţoţ şi acea femee care prepari prăjituri “pe la' minţi.1Dealtmintrelea atât pasajul acesta, cât şi ceielalte dinainte, suiît faijrto confuze. (Ţrad.) . ' ... .



1 5 2 OMILIA XII

de ruşine sufletul? Se adună împreună şi devin un

corp. Iată iarăşi taina iubirei. Dacă «ei doi nu devinunul, nu fac pe cei mu!ţi, în tru cât rămân doi, iarăcând se unesc, atunci fac. ŞL ce învăţ&tn noi de aici?Câ puterea tinirei este mare. Iscusinţa lui Dumnezeua despărţit chiar dela început pe unui’în două, şi voiada atâta că şi dupâ despărţire rămâne tot unul, t i u alăsat ca nutriai unul să fia cteajuns spre naştere. Unui]singur nu este îu realitate'unui, ci jumătatea unu!ui,1

jumătatea întregulu i, iară dovada este, că nu poate facecopii, ca şî mai înainte de nuntă.

Ai văzut. acum taina nunţei? A făcut pe unul din

celălalt, şi iarăşi pe aceşti doi ia .făcut unul, astfel câşi astăzi din unul se naşte omul. Bărbatul şi femeia nusunt doi oameni, ci unul singur. Aceasta se poate ade-veri şi astăzi, şi în tot timpul, ca de ex, se poate ade-veri cu lacob, cu zicerea „B ărb a t şi fem ee ia fă-cu t p re i i “ (Facer. I, 27).Dacă unul este capul,iară cealaltă esti corpul, cum se poate zioe că suntdoi ? De aceea femeia ocupă locul disoipulului, iar bărbatul locul dascălului; el esto stăpânul, iar eaeste cea stăpânită. Si chiar din forma corpului ar

putea vedea cineva că sunt unul, căci femeia a fost

făcută din coasta bărbatului, şi prin urm are amân-doi sunt jumătăţi a întregului. De aceea şi numeşte pe femee aju tor a bărbatului, ca să ara te că suntuna, de aceea şi bărbatul preferă pe femee înainteatataiui şi a mumei sale, ca să se arate oă ii sunt unîntreg. Dar şi tatăl se bucură la căsătoria fiului şi afiicei sale, căci aceştia se grăbesc a se uni fiecare cu

propriu l său co rp ; şi face atâta cheltuială de bani lanuntă, şi totuşi nu poate suferi să vadă pe fiul său ne-căsătorit. Ca şi cum trupul ar fi rupt în două, căci fie-care în parte este imperfect .pre f tcerea de copii, şî

fiecare în pa rte este imperfect în închegarea, în com- plexul vieţei prezente. De aceea şi zice P rofetu l: „I^ăm ăşiţa d u c h u lu i tău 11 (Malaoh. 2, 15). Dar cum oaredevin un trup? După cum ai luă partea cea mai curatăa aurului, şi ai amestecao cu alt aur, tot aşâ şi aici,unde femeia primind în ea sămânţa bărbatului, creşteşi hrăneşte, şi în fine dă societăţei bărbat ieşit din ea.Copilul acela este ca o punte între bărbat şi femee,astfel că toţi aceşti trei: bărbat, femee şi copil, suntnn trup, copilul un ind pc amândoi de ambele părţi



OMILIA XII 153

După cura două oraşe despărţite p rin tr’un râu dela un

capăt la altul, dacă se leagă poduri de arabele părţi nuse mai zice că sunt, două, ci unul, tot aşâ şi în cazul defaţă, ba încă mai mult, căci aici puntea ee’i uneşteeste de aceeaşi esenţă cu fiecare din ii, pentru rezonul

după cura capul şî cu trupui formează un sin-gur trup. Priu grumaz sunt despărţiţi, însă copilul s er-veşte ca mediu de unire, între amândoi. După cura danţul a r fi despărţit, însă prin faptul că unul dintre p ri-vitori s’ar prinde cu o mână do una din ţărţi, şi cuceealaltă de altă parte, ar face atunci un singur danţ,o singură horă — sau după cum dănţuitorii fiind des- părţiţi ar întinde fiecare mâinile şi s’ar apucă unul dealtul, şi astfel ar deveni un sin gu r danţ sau horă, to taşâ şi în cazul de faţă. De aceea cu drept cuvânt ziceîn mod clar că: „V o r ii doi u n tr u p " , uniţi fiind printrupul copilului. «Dar ce ? Dacâ nu sunt la mijloc copii,oare nu sunt atunci un trup, ci sun t doi»? Promiscui-tatea face aceasta, câci prin ea s’a amestecat corpurileamândurora. Precum dacă ar turna cineva untdelemnîn mirodenii, ar face totul una şi aceiaşi, tot aşâ şi încazul de faţă.

Ştiu iubiţilor, că la mulţi li e ruşine do cele vorbite, dară cauza tu tu ror acestora este numai neruşinareaşi desfrâul. A se face nunţile de felul cum se fac, estoa se eonrupe nunta din capul locului, este a se defăimataina nunţei. „C in stită e ste n u n ta , zice, şi p a tu ln e sp u rc a t11 (Ebr. 13, 4). De ce atunci te ruşinezi dece este cinstit? De ce roşeşti de un lucru nespurcat?Acestea sunt credinţele ereticilor, sau şi a celor cariintroduc pe la nunţi’ curve. Pentru aceasta eu voiu acurăţi nunta, ca astfel să se introducă în casă nobleţă,cm, astfel să se astupe gurile ereticilor. A fost insulta tdarul lui Dumnezeu, care este rădăcina facer Si noas-tre, pentru câ pe lângă acea rădăcină este multămurdărie, muît noroiu puturos. Ei bine, această, mur-dărie să o curăţim noi cu cuvântul. îngăduiţi dar puţin,fiindcă şi celce este stăpânit de asem enea 'no roiu, îngădue şi sufere multă putoare.

Voiesc a vă arăta câ nu trebue a vă ruşina decele ce am spus, ci de cele ee voi le faceţi, tu însă lăsândIa o parte cele ce faci, te ruşinez i de cele ce eu spun, şideci prin aceasta dispreţueşti pc Dumnezeu, carele a

hotărît aşâ, Sâ vă spun cum este şi taina bisericei?



1 5 4 OMILIA XII

Iată acea taină. Christos a venit cătră biserică, însă bi-serica dintr’însul s’a făcut, şî cu dânsa s’a unit duhovniceşte, dupâ cum zice: „V ’am log od it u n u i b ăr- bat, fec io ară c u ra tă să v ă p u n în a in tea lu i C hrist.OSK(II. Gurintu. 11, 2), eăci din ir’îusul suntem. „D inm ăd u îăr ile la i, şi dir na rnsa Iui*'. xîi.e.

AcSStfiS. IQţylt‘f<âiiUUi3 SSii Tm HG ruţiillăm iivaceastă taina. Nunta c«Lo Lij> ai prezenţei Iui Christos,şi tu te îmbeţi? S’ar părea că cele ce se petrec pe lanunţi sunt indiferente, şi cu toate acestea sunt cauzelemultor reie. Toate sunt încărcate de nelegiuiri. „Şi

m ăseârăeiu ne a, zice, şi v o rb a ne bu ne as că, şi g lu -m ele care n u se cuv in , să nu iasă d in gu rayoastră" (Efes. 0, 4), dar toate cele ce se petrec lanuntă suni măscârăeiuui, vorbe nebuneşti şi glume proasto, şi nu cum s’ar întâmplă, ci chiar în gradul eeimai mare. Toate acestea au devenit acum o artă pentruunii, şi cei ce se conformează acestei arte, capătă laudemari. Cum s’ar zice, pâcatclc au devenit o artă, căcinu le facem la întâmplare, ci cu ştiinţă şî eu calcul,iară diavolul comandează la urmă regimentele de pă-cătoşi. Unde este beţia, acolo este şi desfrânarea ,unde

sunt mâscărale şi vorbe urîcioase, aeolo este şi dia-volul, contribuind şi el cu de ale lui. Ei bine, când tuospătezi cu de acestea, spunemi, oare săvârşeşti tainalui Christos? Când tu inviţi pe diavol la masa de nuntă,oare săvârşeşti taina lui Christos? Poate câ mă găseştică sunt pre a greoiu în cuvinte, — dar şi aceasta vinedin eonrupţiunea oea mare, ca cel ce ceartă râsul sâfie tot el găsit ca vinovat, de vreme ce se pare preaaspru la cuvânt. Nu auziţi ce spune Pavel t „T ot o ri-ce aţi face, or i d e m âo ca ţi, or i de beţi, to a te în -

tr u sla v a lu i D u m n ez eu să le fa ce ţi“ (i. Corinth.10, 31), voi însă le faceţi spre defăimarea lui şi spreîţecistirea lui. Nu auziţi şi pe Profetul spunând?: „S lu -

jiţi D o m n u lu i cu frică, şi vă b u c u ra ţi lu i cu eut re m u “ (Ps. 2, 11), voi însâ vă răsfăţaţi în dezmerdări,

Nu cumva poate nu e cu putinţă de a se veseli einevâşi fără de dezmerdări ? Voeşti a auzi melodii p lăcute? Desigur că nu ar trebui la asemenea ocazii, însă eu con-simt şi la aceasta, dacă voeşti; nu asculta melodii satariiceşti, ci de cele duchovniceşti. Voeşti a vedea dăn*



OMILIA x n

ţuind ? Priveşte chorul îngerilor. «Şî cum este cu putinţa,1 zici de a vedea .asemenea chor ? » Daeăvei alungă acestea, şi atunci va veni şi Christos lanuntă, şi când Christos este prezent, şi chorul îngeri1lor este prezent,De voeşti, şi astăzi se vor face mi-nuni, ca şi atunci ;■ va preface şî acum apa în vin, şiîncă cu mult mai minunat, eâtvî va h ; pofta cea uricîoasă dela masa ta, şi ie va îmn;*pj rtit pofla cea duchovnicească. Unde sunt muzicanţi, nu poate fi Christos, dar dacă el intră, mai în tâ iu ’i scoate pe aceştia, şi dupâ aceia face minuni. Ce poate fi maidezgustător ca pompa satanicească? Ce poate fi mai

urîcios ca acele cântice fără înţeles, ca acele neorândueli în totul nedemne? Şi chiar de ar fi cova cii în -ţeles, totuşi cuprinde în sine lucruri nrîcioase şi dez-gustătoare. : "

Nimic nu poate fi mai plăcut ca virtu tea, nimicnu este mai dulce ca buna cuviinţă, nimie mai de doritca demnitatea. Facă cinova nunţi ca acelea pe care learăt eiJj şi atunci va vedea plăcerea ce o va simţi. C.efel de..nunţi voiesc eu, luaţi seama Ja cele ce vă spun.Mai întâiu căută bărbat pentru fecioară, însă bărbat întoată puterea cuvântului, protector al femeei, bărbatcare să fie capul trupului, şi căruia tu ’i pre,dai nuslugă, ci ’i încredinţezi pe înseşi fiica ta. Nu căuta

bani, nu căută strălucirea neamului, nu măreţia patrie ilui, căci toate acestea sunt prisoselnice, ci tu cautăevlavia sufletului, blândeţa, adevărata înţelepciune,frica de Dumnezeu, dacâ voieşti ca fata ta sâ vieţuiascăcu plăcere. De vei căută, bogăţie, nu numai că nu ovei folosi cu nimic, ba încă. o vei vătăma, căci o veiface sclava lui, în loc sâ fie liberă. Nu se va folosi eaatât de mult de plăcerea aurăriilor, pe câtă scârbă va

avea din rolul ee’l are ca sclavă. Deci nu căuta deacestea, ci caută mai ales egalitatea în cinste, şi dacănu este cu pu tinţă aceasta, apoi atunci caută un bărbatmai sărac deeât fiica ta, şi nicidecum mai bogat, dacănu voeşti săţi dai fata unui despot, ci unui adevărat bărbat. Când tu voeşti ca să examinezi cu exactitatevaloareî bărbatului aceluia, roagă pe Christos ca săstea de faţă şi sâ ’ţi arate, şi el nu se va ruşina deaceasta, căci nunta este taina venirei lui. Mai ales roagă1atunei, ca să dea fetei taie un astfel de mire. Nu fiimai rea tu decât sluga lui Abraam, care fiind trimisă



1 5 6 OMILIA. XII

în tr ’o călătorie ;.âtât de depărtată, a ştiut totuşi în ceanume parte trebuia a se refugia, şi de aceia'a şi reu-şit în totul. Când tu studiezi şi cauţi pe acel b irbat,roagăte şi zi cătră Dumuezeu: «Pe care îl vo.eşti tuDoamne, ieoriomiâeşto)». Încredinţează! ia mâna iuiacest lucru, şi el fiind cinstit de tine prin sceastă cinste,îţi vs resplăti. Două iu finiri t.rfibiie afaos: a Încr6diii^aîn mâna Iui alegerea bărbatului, şl a cere ca acei băr-

bat sâ fie aşâ precum îl voeşte el. Când faci nuntă,nu perindă, casele, spre a împrumută oglinzi şi haine,oacî taina nunţei nu se săvârşeşte spre fală, şi nici căduci fata ia vreo paradă, ci împodobinduţi casa cu

cele trebuitoare, ehiamă pe vecini, pe prieteni şi perude. Pe câţii ştii blânzi, pe.,, aceiai chiamă, şii în -deamnă ca sâ se mulţămească cu cele ee sunt. Nimeniditi orchestră să nn fio de faţă, căei atunci este chel-tuială zadarnică şi urîcîoasă. Mai ’nainte de toţi chiamă

pe Christos. Ştii prin cine să’l t;qheTni? '„Intru câ t aţifăcu t u n u ia ’ d in tr ’aoeşti fraţi ai m ei mai m ici,zice, m ie aţi fâ c u t“ {Math. 25, 45). Sâ nu’ţi închipuicâ lucrul acesta ar fi. neplăcut, de a chemă, pe săraci lamasa de nuntă, în locul lui Christos, căci lucru neplă-

cut este de a chema eurvele. A chemă pe săraci în-seamnă dispreţuirea averilor, iară a chema pe curveînseamnă dispreţuirea şi chiar resturnarea tainei nunţei.împodobeşte pe mireasă, nu cu podoabe aurite, ci eu blândeţea şi cu ruşinea, şi în fine cu hainele obişnuite,iară în loc de orice podoabă aurită sau împletituri, îm - ‘ podobeşteo cu roşirea feţei, punei îm prejurul gâtuluisfiala de lucruri urîte, şi să nu umble după acelea.

Nici un vuet să nu fie, nici o larmă zadarnică, chemese mirele şi primeaseăşi fecioara. Prânzurile şi ospeţelesă nu fie încărcate cu beţii, ei eu plăcere duchovni

eeaseă. Şi acum tu priveşte câte bunuri rezultă de aici, — dacătvedepi; mai ales cele ce se petrec pe la nun-ţile păgânilor şi ale ereticilor, — pe când pe la nunţileae astăzi—dacă se pot numi nuntişi nupărăzi — câterele nu rezultă. S’au stricat pastadele ‘), şi de îndatăgrija şi frica, ca nu cumva sâ se piardă ceva din cele

*) Notă. iţttotd^-aSoţ, înseamnă galerie , sa la sau m m em de cu l ca re a m irilor, sala de mâncare, ele. îns& ori cu n i; s’ar lu i, pasag-jul re mâne tot confuz, afară num ai dacă nu are însemnare ş i de haine,

c&ci tri ase ine ns'a caz se poate pricepe se nsu l. (7 Vad.).



OMILIA XII 157

împrumutate, aşâ câ plăcerea dela nuntă este succedată

de o supărare şi tristeţă nesuferită. Această neliniştear trebui să fie mai mult pe soacră, şî cu toate acestear.n «;?.ţe scutittâ do sa nici înseşi mireasa, căci dupănuntă totul priveşte pe mireasă. A vedea totul stricat,&vedea casa pustie, negreşit eă este un nioliv <Ie trisr.eţS. 'M 'biae, îa nunta aceia, pe «are am âescris’o eu, este Christos, iarâ la aceasta este Satana; acolo sigu-ranţa, aici grija; acolo plăcerea, aici tr is te ţă; aici chel-tuieli zadarnice, acolo nimic de acestea; aici este sluţenia, acolo însă adevărata podoabă; aici este pizma,iară acolo sinceritatea; acolo este sobrietatea, iară aici

beţia; acolo este mântuirea, acolo prudenţa, iarâ aici pierderea.Toate acestea înţelegândule, iubiţilor, să oprim

râul până aici, ca să putem plăcea lui Dumnezeu, şi săne putem bucura de bunurile cele făgăduite celor ce’liubesc pro dânsul Cărora fie a ne învrendici, princharul şi filantropia Domnului nostru lisus Christos,căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duch, so cuvineslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veciivecilor. Amin.



C O M E N T A R I I L ESAT7

EXPLICAREA EPISTOLEI I CĂTRĂ THE SALONICENIA cuini între sfinţi Părintelui nostru

IOANCHRISOSTOM

Arc hiep i scopul Constaţi tino pol ei

O M I L I A I

„Pavel si Si luan, şi Timotheiu, bisericeiT hesalonicen i lor , în t ru D um neze u Tatăl, şi D om -nu l l isu s C hr i stos , ohar vou ă şi pace dela Dum -nezeu Tată l nos t ru ş i Domnul l i sus Chr i s tos .M ulţămim lu i D um nezeu pu rurea p en t ru vo itoii,,, po m en ire f&câud de voi în tru ru g ăciu n ilenoas t re . N eînceta t po m eninduva pre v oi de lu-cru l cred inţei , şi osten eala dra go stei , şi răb d a -

rea n ă d a jd u i re i î n t ru D o m n u l n o s tru l is u s C h r is -tos , înaintea lui D um neze u s i Tatăl n o st ru “(Gap. 1, 1—3).

Dar de ce oare scriind Efesenîlor nu a adâogatşi pe Timotheiu, care era po lângă dânsul şi atunci, şicare eră, cunoscut de Efeseni şi admirat de dânşii ?„C ă n ev o in ţa lu i o ştiţi, că. p re c u m u n u i ta tâfiu l îm p re u n ă cu m in e a s lu ji t“ (F'ilipp. 2, 22), şi„Oă pre nim en i n ’am de un suflet cu m ine ;



1 6 0 OMILIA I

oare cu tot dinadinsul să se gri jească de voi“

(Ibid. 2, 20), şi de ce în epistola de faţă îl pune lângădânsu l? Eu cred că urm ă a’i trimite la dânşii fâră în-târziere, şi deci era de prisos de a scrie despre dânsul,căci zice: „ P re ac es ta d a ră n ădăjd u es c a1 trim iteîn dată* 1 (Ibid. 2, 23). Aioi îusâ nu este aşâ, ci dupş eeTimotheiu se întorsese’curând dela dânşii, Iia trimesapostolul această epistolă, după cum şi zice chiar:„Iară acum vi in d Tim otheiu la noi dela vo i“(1 Thesal. 3, 6). Şi de ce oare trece în epistolă pe Siluam înaintea lui Timotheiu, deşi de acest bărbat în-

suşi apostolul mărturiseşte multe bunuri şil pune peel înaintea tu turor? Poate că chiar Timoilieiu a cerutaeoasta din marea lui umilinţă, pentrucă în timp ce elvedea pe dascălul său umîlinduse în aşâ mod, că tre-cea în epistolă pe ucenicul său alăturea cu el, apoi cuatât mai mult trebuia a face aceasta el, în care scops’a şi grăbit a o cere d?la apostol.

„P av el, zice, şi S iluam şi T im othe iu, b isericei Thesalonicenilor*1. Aici nimic despre dânsul numai adaogă, nici aposto lu l, nici s lu ga , ci simplu Pa-

vel. Şi de ce aceasta? Eu cred că de aceea nuşi punedemnitatea lui apostolică, fiindcă aceşti Thesalonicenierau de curând catihizaţi, şi neştiind, sau mai bine zisneavând încă convingerea formată de dânşii, mrşi maiînseamnă demnitatea sa apostolică. Dealtmintrelea chiarşi începutul predicei la dânşii deabea îl Tăcuse apos-tolul. „ B iseric ei T h es alo n ice n ilo r11 zice. Bine, devreme ce iî erau puţini, şi până atunci încă nu se com- pusese bine, şi de aceoa îi şi mângâe cu numele de biserică. Unde trecuse mult timp, şi com punerea pre-cum şi organizaţia bisericei erau dejâ în regulă, nu

pune în epistolă numele de biserică. „ In tru D um n e-zeu Tatăl, zice, şi Domnul lisus Christos". Iatăiarăşi particula iv=în tru, aplicată şi Tatălui, şi Fiului,

pentrucă erau multe biserici Iudaice şi Etlmice, însăaici spu ne: „B isericei înt ru D u m n ez eu 6. A fi întruDumnezeu este o mare demnitate, cu care nimic nueste egal. Fie, deci, ca şi această biserică să se nu-mească astfel, însă mă tern ca nu cumva să fie departede acest nume! Când cineva ar fi sclav al păcatului,nu se poate zice că se găsesce întru Dumnezeu. Când



O M I U A I 1 6 1

cineva nu umblă după Dumnezeu, nu se poate numiîntru Dumnezeu

„Ohar vouă şi pace“. Ai văzut cum îndată dupălaude pune şi exordul epiisioiwi ? „Mulţ&îiiîm Iui D u m -nezeu pu rur ea p en tru voi toţi, po m en ire făcândck: vo i in tr u ru g ăciu n ile n o a str e ". A mulţaeil luiDumnezeu pentru dânşii, este dovada din parte’a apos-tolului, care mărturiseşte de progresul lor cel mare,căci nu numai că ii sunt lăudaţi, dar şi Dumnezeu scmulţăraeşte, ca ceL eo face totul spre mântuirea lor.Prin aceasta îi învaţă încă de a ii cumpătaţi, «a şi cum

par’c&liar zice: «Totul este din puterea lui Dumnezeu».A mulţămi lui Dumnezeu pentru succesele lor, şî înacelaşi timp a’i pomeni şi în rugăciuni, este dovadă deo mare dragoste cătră dânşii. Apoi, ceeace în multelocuri face, «nu numai în rugăciuni vă pomenesc,ci ş; afară de rugăciuni» zice. „Neîncetat pomenindu vă p re voi de luc rul cre din ţei, şi ostene aladragostei , şi răbd area nădăjdu irei în t ru D om nuln o stru l i su s Ch ris tos , înain tea lu i D um neze u şiTatăl nostru'1. Expresiunea «Neîncetat pomeninduvă pre voi» adecă pomeni nduvă înaintea Iui Dumnezeuşi Tatăl, sau osteneala dragostei pomenind înaintea luiDumnezeu şi Tatăl, aceasta semnifică. Şi ca să nu crezică «neîncetat pomeninduvă pre voi» este zis la întâm-

plare, adaoge imediat «înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl»,şi aceasta fiindcă nimeni nu laudă cele făcute de oameni,nimeni nu le recompensează, iară «ceeace voi faceţi,zice, înaintea lui Dumnezeu faceţi».

Ce înseamnă „de lucrul credinţei"? Adecă câ«eu nimic nu v’a putut pre voi abate dela lucrul cre-dinţei», căci acesta este lucrul credinţei: dacă crezi,

toate suferile, iară dacă nu suferi, este dovadă că nucrezi. Nu oare acestea sunt cele făgăduite, ca cel cecrede să sufere chiar şi mii de morţi, mii de necazuri,dacă s’ar cere ? Este vorba de îm părăţia cerurilor, denemurire şî de viaţa veşnică. Deci^ cel ce crede, toateIe sufere. Aşâ dar, credinţa se arată prin fapte. Cudrept cuvânt deci ar putea cineva zice, că nu în mod.simplu se probează, ci prin fapte pipăite, prin modulde viaţă, prin voinţă statornica.

„Şi osteneala dragostei", zice. Şi ce osteneală74131 11



1 6 2 OM! LI A I

poate fi ca sâ iubească cineva? A îubi în tr’un modsimplu de sigur câ nu este nici o osteneală, însă a iubi

cu adevărat, este o mare osteneală. Câci, spunemi: cândmii de îm pre jurări ni se opun voind a ne depărta deiubire, iar noi ne împotrivim la toate, apoi atunci nueste osteneală? Ce n’au pătimit apostolii, ca să na sedepărteze de dragostea Iui Gliristos ? Oârs csi ne cotii

băuv^u pr0;*iiOcî Im Pavel tiu j^i.ins i*îjCiviii»oi"L4iluî, pe Iason, zic, şi nu i’au fcârît, şi nu l ’au dus înain-tea turburătorilo r cetaţei, negăsind pe Pavel? Oareaceasta este o osteneală mică, spune*mi, că în timp ceseminţele evangheliei nici nu erau prinse, să se ridicedeodată o aşa furtună şi şă’i bage în astfel de isp ite ?

„Ş i luân d m ulte dela laso u şi de la ceilalţi, iauslobozit; p re H**1), (Fapt. 17, 5. 9). Ei bine, acesta este

puţin lucru , spunemi? Oare lason nu s'a băgat singurîn primejdii în locul lui P avel? Aceasta cu adevărat căeste osteneala dragostei, căci s'a legat aşa zicând cuapostolul. Şi priveşte cum apostolul vorbeşte maiîntâiude succesele lor, şi numai după aceea vorbeşte despreale sale, ca să nu se pară că el face fanfaronadă devorbe, sau că’i iubeşte pre dânşii din calcul, „bl răb-d a re a 1*, zice, căci războiul acela nu era pentru un timp

porn it numai, ci pentru totdeauna, şi aceia nu războiaunumai pe Pavel, ei şi pe dişcipulii lui. Dacâ dânşii erauastfel dispuşi către apostoli, cari făceau lucruri minu-nate, cari erau bărbaţi respectabil i , apoi ce crezi că nufăceau celor ce primiau pe apostoli, concetăţeni cu dânşii,însă depărtaţi de credinţele lor? F aptul acesta îl şimărturiseşte Pavel, când’zice: „Că v a l, fr aţilo r, u r -m ători v ’aţi făcut bise rieelo r lui D um nez eu, c elorce s u n t în lu de ia * . ţi. Thesal. 2, 14).

j,Ş i n ăd ejd e i în tru D om nul n o s tru l is u s C h ris-

tos, înain tea lu i D um nezeu şi Tatăl no st ru ."Dar toate acestea se fac numai prin credinţă şi nă-dejde. Astfel deci faptele acestea învederau nu numai

bărbăţia lor, ci şi aofiea câ dânşii credeau din convin

*) B^proaiuflea Xapovtsţ xi Iy.i-j.v6 v nu însoamni luând mul te , dupâ cum se găseşte în ediţia de Buzîiu, căci atunci s’ar înţelege eă turburătorii aceia au. devastat oasa lui lasou. To tvtavov Xesţbiv înseamnă & lua gara nţie^ a I v i a s ig u ra re , după cum şi to 1**1 vov jtoicîy în seamnă a lu a sati sfacere. (T r d d ) .



OMILIA I 163

fţere, şi cu speranţă ca premiul li sta de faţă. De aceeaîngăduia Dumnezeu ca persecuţiile asupra lor să seînceapă imediat, ea să nu poată zice cineva, câ predicaera mai mult rezultatul linguşirei, ci să se ara te căl-du ra lor în prim irea credinţei; toto datA «8. se arate cănu vreo părere omenească'erâ aceea, ca să convingăsufletele oamenilor, şi sâ ie pregătească spre a îndurăinii de suîeriuţi, ci eră ia mijloc înseşi pu terea iui Duiiinezeu,—ceeace nu ar fi fost, dacă predica evanghelieinu ar fi fost bine înţepenită în profunditate, şi nu a rfi stat nemişcată din capul locului.

„Ş tiind, iu b iţilor fraţi , aleg ere a v o as tră d e

la D um nezeu, căci eva ng hel ia no as t ră nu s ’afăcut la v oi nu m ai în cu vân t , c i şi înt ru pu tere ,s i în t ru D uch sffnt, şi înt ru ad ev eri re m ul tă,

p recu m ştiţi în ce chip am fost în tre vo i p e n truvoi".(Cap. 1, 4. 5). Ce anume ştiind? «In ce fel, şi cumam predicat la voi». Aici se atinge şi de succesele sale,deşi cam acoperit, căci el voieşte mai îrsiâisi a scoatela lumină meritile lor. Ceeace spune, este cam aşâ:«Ştiam noi că voi sunteţi dintre cei curajoşi şi din tre

bărbaţii mari, că sunteţi dintre cei aleşi, şi de aceeaşi noi suferim totul pentru voi». Expresiunea „ P re c u mşti ti în ce ch ip am fo st în tre v o i“, aceasta arată,adică «cu multă grabă şi bună voinţă suntem gata adâ sufletul nostru pontru voi, şi aceasta nu o facem

pentru noi, ci pentru voi, câci sunteţi aleşi». De aceeaşi zice în alt îoe: „fii le ra b d toa te p e n tru ceia leşi“ (II Timoth. 2, 10). Pentru eei aleşi ai lui Dum -nezeu ce nu ar suferi cineva? Ca şi cum pare eă liarzice: «Dacâ voi sunteţi şi aleşi, şi iubiţi, apoi noi totulsuferim cu drept cuvânt». Prin faptul câi laudă, nunumai câi împuterniceşte, ci încă îi şi încu rajazâ; baîncă îi mai încurajazâ şi prin aceea, amintindu4i eă şidânşii au arătat tot aceiaşi bărbăţie, ca contrabalanţă

bunei voinţi a apostolului, după cum şi zice: „Ş i v o iu rm ăto ri1) nonă v 'aţi făcut şi D om nu lui , p r im ind

') Notă. Textu l este procura urmează: Kcti Sfisîţ juii'fjTal 4|(jlwv *«1 i o l > Kopiso... adecă: şi vo i im it a to ri v ’afi fă cut nou ă fi

Domnu lui....... Ar fl fost mai înţeleasă frasa, dacă s’ar fi tradus cuvântul................exact. (Trad.).



1 6 4 OMILIA I

•cuvântu l. în t ru necaz m ult, cu buc ur iea D uc hu -

lu i Sfint" (Vers. 6). Vai! Câtă lauda! Discipulii deo-dată au devenit dascăli, eăci nu numai că au primitcuvântul* ci au ajuns oh iar Ia înălţimea lui Pavel. Daraceasta nu este nimic, pe lângă ceeaee mai spune, căcicri'/e ste eniri îi înalţă, zicând : „ Im ita to ri v 'aţi făc utL’o m n u lu i11, adecă laţi imitat în totul pe el. Ciiiii însălaţi imitat? „P rim in d cu v ân tu l întru, necaz m ult,ou bucuriea Duchului Sfînt". Nu zice simplu «cunecaz», ci „în tru neca z m u lt “ . De altfel se poatevedea din Faptele Apostolilor, cum au ridicat goanaasupra lor. „Ş i făcân d g loa tă, zice, au în tărî ta tcetatea asupra lor“. Şi nu se poate zice numai câau fost necăjiţi şi au crezut, ei şi aceia încă, că necă-

jiţi fiind şi sirâmtoraţi, ii totuşi se .bucurau, ceeace fă-ceau şi apostolii: „Bucurânduse, zice, că s’au în-v re d n ici t a se n ec ins t i p en tru num ele lu i“ (Fapt.5, i i). Lucrul minunat tocmai aici stă; a vedeanaluraomenească ridicându se mai pre sus, sau mai bine zis,a vedea pe ora covârşind natura sa omenească, şi sufe-rind ca şi cum ar avea corp nesimţitor,—deşi chiar asuferi cineva necazuri de orice fel, şi încă nu e unlucru mic şi nebăgat în seamă. Dar cum oare au de-venit ii imitatori ai Domnului? Penlrucă şi el multesuferînţi a îndurat, şi totuşi se bucură, căci de bunâvoe venise spre aceasta. Pentru noi el s’a deşărtat presine, urm ă a H batjocorit, bătut şi restignit, şi totuşiel se^bucurâ pătimind toate acestea, şi zicea Tatălui :„Slăveştemă" (Ioan 17. 5).

„Cu bucuria Duchului sfint“. Ca să nu zicăcineva: cum în tru necaz? şi cum îutru bucurie ? şi

cum o cu putinţă de a le uni amândouă la un loc ? —eati că adaoge: „cu bucuria Duchului sfîntc. Necazul este în cele trupeşti, iar bucuria în cele du-chovniceşti. Şi cum aceasta ? Cele ce se petrec aici,sunt dureroase, însă cele rezultate din acestea suntlipsite de durere, câci nu îngăduie duchul. In cât estecu putinţă de a suferi cineva, şi sâ nu se bucure, pre-cum de ex. când sufere pentru păcatele sale, — darăe cu putinţă şi de a li biciuit şi a fi vesel în acelaşitimp, când de ex. pătimeşte pentru Christos. Aceasta

este bucuria duchului; în locul eelor părute de nesu



O M IU A . I

ferit, ea scoate plăcerea şi miilţămirea sufletească.«V’au necăjit pre voi, zice, v ’au alungat, însă nu Valăsat duchul în aceie suferinţi, ci după cum cei treicoconi se recoriau în cuptorul cel cn foc, tot aşâ şi

pre voi v i recoreşte in suferinţi». Bar dopa cum acolos. se re cori nu era. rezultatul naturei focului, ci a du*"j) u 3ui .'Si'ii'i'. lOu sşa şi aici ^ ca ci a 86 naşte >.■u curie în necazuri t iu este rezultatul naturei necazuri-lor, ci al faptului câ pătimesc pentru Christos, şi rouaacea recoritoare vine dela duchul, care’î recoreşte şi’iface si se simtă. în siguranţa, chiar şi când se găsescîn cuptorul ispitelor. „Ou b u c u rie " , zice, şi nu cum

s’ar întâmpla, ci cu bucurie mare, căci aceasta estelucrarea sf, Duch.A tâta înc ât v ’aţi făcut voi pild ă tu tu ro r

ce lo r ce cred în M ace do nia şi A ch a ia“ (Vers. 7).Şi cy toate acestea el a venit ]a dânşii mai în urmă,însă «atât de mult aţi strălucit, zice, încât v’aţi f cu tdăscăli chiar ai celor cari au prim it credinţa înainteavoastră». Dar şi aici se vede înţelepciunea apostolică,căci el nu zice «v’aţi fi cut. pildă celor ce vor crede»,ci «v’aţi făcut pildă 'celor ce deja au crezut, şi iaţiînvăţat cum trebuie a crede în Dumnezeu, căci încă

din început v’aţi băgat în lupte».„Ş l A ch a ia “, zice, adecă în Elada. Vezi acumcât de mare era bunăvoinţă a lor? Nu era nevoe nicide timp, nici de întârziere sau zibavă, ci erâ, deajunsCa apostolul sâ. se prezinte printre dânşii, şi totul erasfârşit. Şî cu chipul acesta iată cum Thesalonicenii,Cărora Ji adresează epistola de faţă, deşi au fost atraşi prin predică mai târziu, totuşi devenise dascălii celormai dinainte.

*) Nimeni să nu se desnădăjduîască, chiar de ar fi pierdut mult timp nelucrând nîirrc, că’*este cu putinţăde a lucra şi în tr ’un timp mai scurt tot pe atâta, pecât nu a putut lucra în timpul trecut. Că dacă cel cedeabea crezuse şi a strălucit atât do mult chiar dincapul locului, cu atât mai mult încât eei ce dej& au

*) P arte a mora lă . Nu trebuie a na descuraja, şi ttioi a dispreţul rugăciu nile kHoţilor, ci încâ a le câ n ii mult. B ar asem enea rugă ciuni numai atunci ni vor folosi, când ţi noi vom B lipici de virtute. (Veron).



1 6 6 O M I U A l

crezut şi sunt convinşi de adevărurile credinţei. Nimeniiarăşi sâ nu se leneviască auzind că se poate sâ câş-

tige totul îutr’un timp scurt, câci aceasta este cu totulnesigur, ca un fur este ziua venirei Domnului, şi fârăde veste va stă. de faţă înaintea noastră, dormind noi.Dar daci noi nu dormim, nu va S ca un fur, şl iutinu ne va găsi nepregătiţi. Dacă noi privi ghem şi sun-tem tre]i, nu va stă, înaintea nsiastrâ un i'url ci t;iînger împărătesc ne va chema la bunurile cele pregă-tite nouă. Nimeni deci, să nn dormiteze, nimeni să nufie leneş spre fapt» bună. Nu ştiţi voi oare, câ în timpce dormităm, toate ale noastre nu sunt în siguranţă,şi uşor se pot răpi ? Când în s i suntem treji şi privi

ghem, nu avem nevoe de atâta pază. Când dormim,chiar cu pază şi încă ne pierdem de multe ori cu toateuşile, şi cu toate zăvoarele, căci cu toată paza şi măsurileluate hoţul in tra înăuntru. Şi de ce spun eu aceştca ?Pen tru a ştî, câ dacă noi privi ghem, nu avem nevoede ajutorul altora, iar dacă dormităm, nu ne va fo-losi la nimic ajutorul lor, ci chiar şi cu ajutorul aceianoi ne pierdem, liste bun lucru de a ne bucură derugăciunile sfinţilor, însă numai atunci când şi noi vomconlucra împreună. «Şi ce ’mi trebuie mie rugăciuneaaltuia, zici, dacă eu lucrez» ? Şi cu toate acestea bine

ar fi să n u simţi niciodată nevoea aceasta, căci nicieu nu voiesc aceasta, — însă dacâ noi judecăm bine,totdeauna ne găsim într’o astfel de nevoe. Pavel n'azis niciodată «ce ’mi trebuie mie rugăciunile altora»deşi cei ce se rugau pentru el, nu erau demni de dân-sul, ba nici chiar nu erau egali cu dânsul, şi tu zici«ce ’mi trebuie mie rugăciunea altora»? Nici Petru n’azis «ce’mi trebuie rugăciuni» pe când biserica se rugă.

pentru dânsul: „ Ia r ru g ăc iu n e se făcea n e ’nceta tdela biser ică, căt ră D um nezeu p en tru d ân su l“(Fapt, 12, 5) şi tu zici «ce’mi trebuie rugăciuni»? De

aceea tocmai îţi trebuie, fiindcă crezi câ nu ai nevoe.Chiar Pavel de ai fî, şi totuşi ai nevoe de rugăciunilesfinţilor. Nu te înălţă, pe sineţi, ca să nu to smereşti.Dar după cum am zis, rugăciunile acesteanumai atuncini sun t de folos, când şi noi conlucrăm împreună cuele. Ascultă po Pav el ce spun e: „Că ştiu că ace ste aîmi vo r f i mie s p re mân tu i r e p r in rugăc iuneavoas t ră , ş i p r in da rea Duchulu i lu i l i sus



OMILIA 1 167

C h ris to s" (Kilipp. 1, 19), şi iarăşi: „A ju to rin d şivo i pen t ru no i cu rugăc iunea , ca despre rnu l tefeţe da ru l cel cătră no i p rin m u lţi să se m ulţăm eascâ p e n tru n o i“ (Ii Corinth. 1, 11), şi tu zici«ce’mi trebuie rugăciuni»? .Dac:! noi înSLl r.u lucrămcele cuvenite din parteni, nimeni şi nici o rugăciunenu nfi va putea folosi. Ou ce a, folu«îi Ieremia pc ludftî?Oare nu de a treia oarti sTa prezentat însin tea iui Dum -nezeu cu rugăciuni, şi nu iarăşi a tre a oara a au zi t:„N u m ă m ai ruga , şi n ic i să m ai cer i p e n t ru

p o p o ru l acesta,, că n u te vo iu a sc u ltâ “ (I^rem. 7,

16) ? Cu ce au folosit Samuil pe Saul? Oare nu se je -lea el pâna în zilele cele mai de pe urma penti u Saul,oare nu se rugă, în zadar? Cu ce a folosit pe Israiliţi?

Nu oare el spunea:„ D eparte să fio de la m in e p ă-catu l aces ta îna in tea Domnului , ca să înceteza m ă ru g a D o m n u lui p e n tru v o i“ (l Imp. 12, 23)?Oare nu toţi au pierit? «Aşa darî!, cu nimic, zici, nua folosit şi nu foioseşte "rugăciunea»? Foloseşte iubiţi-lor, şi încă mult, însâ numai atunci când şi noi con-lucrăm cu ea, când şi noi facem ceva. Conlucrează pe

lângă noi rugăciunile sfinţilor şi ajută m ult; ajutăcineva pe unul care lucrează, conlucrează cu dânsulcând îl vede că şi el conlucrează, iar când acela stăîn trândăvie, nimic nu’l poate folosi. Dacă rugăciunileniar folosi şi near duce în împărăţia lui Dumnezeii,fără ca noi să facem ce vă, de ce atunci nu devin creştinitoţi Elinii? Oare nu ne rugăm noi pentru toată lumea?Oare nu şi Pavel făcea aceasta? Nu ne rugăm noi casă se întoarcă toţi şî să vină la cunoştinţa cea adevă-rată ? De ce oare cei rei nu devin buni, ’ dacă nu vo rcontribui şt ii la aceasta? Mult folosesc rugăciunile,dacă însâ şi noi vom contribui cu cele ce trebuie acontribui. Voieşti să afli cât de mult au folosit ru gă-ciunile? Gândeştete la Cornelie sutaşul, gândeştete laTabithâ. Ascultă pe lacob ce spune lui Laban: „Denu mia r fi fost mie a ju to r D um nezeu l p a r iu -lu i m eu , acum d e şărt m ’ai lăsâ “ (Facer. 33, 42).Ascultă şi pe Dumnezeu ce spune: „Ş i v o iu a p ăr âce ta tea aceas ta pe n t ru m ine , şi p en t ru D av idro b u l m e u “ (IV împăraţi 19, 34); şi când aceasta? Pe



1 6 8 OMILIA I

timpul lui lezechia, care era drep t înaintea Iui Dum-nezeu. Dacă ar avea vreo putere şi rugăciunile celor

rei, apoi de ce, când a. venit Nabucliodonosor, n'a mai pronunţat Dumnezeu asemenea cuvinte, ci a lăsat caCetatea st fie cucerită? Fiindcă şi reutatea atinsesemarginile posibilului. Apoi şi Samuil s’a rugat pentru

. Israi!terii. şi a reuşii; însă când aceasta ? Când şt Isisiitenvi •rsvaîţăraiau pc Dumnezeu; alunei zic, cu ajutoriulrugâciunei lui Samuil, au putui şi ii să alunge pe vrăj-maşi. «Şi ce nevoe am de rugăciunea altuia, zici, dacăeu mulţămesc pe Dumnezeu prin purtarea mea» ? Nici-odată să nu zici aceasta, omule. Ai nevoe, şi încă marenevoe, căci ascultă ce spune Dumnezeu despre prie-

tenii lui lob . „S i acum luaţi şeapte v iţe i şi şeapte berbeci, şi m erg eţi la ro b u l m eu lob , şi v a face je rtfa p e n tru voi, şi lob ro b u l m eu se v a ru g ă p e n tru v o i“ (lob 42,8), şi aceasta pentru că păcătuise,deşi na eră păcatul atât de mare. Dară cniar acestdrept, carele a mântuit atunci pe prietenii săi prinrugăciune, în timpul rezboiulni. Iudaic nu ar li pututsă scape pe Iudeii pierduţi prin păcatele 3or. Si ca săafli, ascultă pe Dumnezeu, care grăieşte prin Profetul:„Ş i de ar fi în m ijlocul p o po ru lui ac estu ia şi

Noe, şi D aniil, şi lob , v iu su n t eu, zice A donaiDomnul, de se vor mântui fii sau fete“ (iezech.14, 20), şi aceasta din cauză că covârşise reufcatea lor.Şi iarăşi: „De a r sta în ain tea fe ţei m ele şi M oisi,şi S am uil" (Ierem. 15, 1). Şi priveşte cum el spuneaceasta cătră amândoi Profeţii, fiiindeă amândoi se ru-gase pentru dânşii, însă fără’ folos, Căei şi Iezechiil seruga lui Dumnezeu şi zicea: „Vai, Adonai Doamne!A u d oa ră vei pierd e toate rem ăşiţile lu i ls r a il “flez. 9, 8) ? Apoi arătândui că cu dreptate face aceasta,

îi pune înainte păcatele lor. «Dacă nu primesc rugă-mintea ta, zice, nu vine de acolo că eu dispreţuiescrugăciunea ce ’mi faci,—şi sunt deajuns acestea să teconvingă că eu nu te dispreţuiesc —, ci nu primescrugămintea ta din cauza păcatelor ior celor multe». Pentrucare cu drept cuvânt adaoge: „De ar stă înainteafeţei m ele şi M oisi şiS a m u il “. Şi cu drept cuvântspune aceasta lui Iezechiil, fiindcă acesta este cel ce a

pătâm it multe pentru dânşii. «Miai zis să mănânc pe



O MIU A . I

gunoiu, zicea acest Profet, şi aşâ am făcut; miai zissâ’mi rad capul, şi aşâ am făcut; miai zis să dormnumai pe o coastă, miai zis sâ ies pe o gaură de prin perete, şi aşâ am făcut; miai luat femeia, şi miaizîs sâ nu o jelesc, şi eu n’am jelit’o, şi îu fine multe deacestea s,® făcut p'eiitni dânşii; ~ şi. acum te rog pentiu dâuşii,’şi tu nu 'asă ffisomţT ?'* Aşâ vorbeşte Profe tulîui Dumnezeu, Ia care i se răspunde: «Nu fac aceastafiindcă tcaşi dispreţul pe tine, zice, dară chiar Noe dear fi, chiar lob, sau şi Daniil, şi m’ar ruga pentru fiiişi fetele lor, nu aşi ascultă.». Dară apoi şi lui Icremia,care a pătimit mai puţin din cauza poruncilor lui Dum-

nezeu, însă şi mai multe necazuri a întâmpinat dincauza răutăţei Iudeilor, ce’i spune Dranezeu? „D aran u vezi ce fac aceştia'" (Ierem. 7,17)? «Da răspunde,fac multe răutăţi, însâ tu fă aceasta pentru mine». Şiatunci i s’a răspun s: „De a r sta îna in tea feţei m eleMoisi şi Sarnui[“, cei dintâiu legiuitor, care do multeori 'ia scăpat din primejdii, care a zîs lui Dumnezeu:,,Dacă ie ierţi lor păcatele, iartale, iară de nu,şterg em a şi pe m ine din car tea ta “ (Exod.32,32)«Deci chiar acesta de ar veni şi ar spune de acestea

astăzi, nu l’aşi asculta. Şi chiar Samuil car© Va scăpatde multe ori, care a fost minunat din mica copilărie,cătră caro eu con vcrzam ca prieten cătră prieten şi nu

prin enigme; căruia m’am arătat încă. din mica lui co- pilărie, şi pentru care îndurândumă şi fiindumi milăam desclrs era profeţiei care erâ închisă — dupâ cumşi zice scriptura: „Şi c u v ân tul D om nu lui e râscum p, şi nu erâ ve de re aevea în zi lele acelea"X Imp. 3, 1), — oi bine, chiar aceştia de ar stă. înain-tea mea, nimic n ’ar folosi». De asemenea şi despre Noe

zice : »Om d re p t erâ Noe, şi de săv â rşit în n e a -m u l s ău “ (Facer. 6, 9), cum şi’despre lob : „E ra fâ răde pr ihana , drept , adevăra t , c ins t i tor de Dum-n ezeu" (lob. 1, 1), şi despre Daniil, pe care îl cre -deau de Dumnezeu, — «şi totuşi nu se vor mântui, zice,fiii şi fetele voastre».

Acestea ştiindule, iubiţilor, să nu dispreţuim r u -găciunile sfinţilor, şi nici să dăm vina pe ele în cazcând nu sunt ascultate, pe deoparte ca să nu ne lene-vim şi sâ uneltim rele asupra noastră, iară pe de alta



1 7 0 OMILIA. H

ca să nu cădem din câştigul cel mare ce ni stă înainte,ci încă să’i rugăm a fi solitori şi rugăto ri cătră Dum-nezeu pentru noi, şi să ni dea mână de ajutor. Insăşi noi să ne îudeletn ic m cu fapta hună, ea sa putema ne bucură de bunurile făgăduite celor ce ’1 iubesc pre. dânsul, prin charu l şi fil3.nt.rop’;» OoniKîiIuinoatrulisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cn.DnchuJ..sîînt, se cuvine sUva, stăpânirea şi cinstea.’acum şi pu-rurea şi iu vecii vecilor. Amin.

O M I L I A 11

„Că dela voi s’a ve st it c uv ân tul D om nu lui ,nu numai î t i Macedonia şi Aehaia, ci şi 111 totlocu l c red inţa vo astră cea în iru Do m nul a Ieşi t,înc ât nu treb u ie să, m ai grăim noi ceva. Căaceia de noi sp un , ce fel de intrare am av ut lavoi, şi cu m v ’aţi întor s la D um ne zeu dela idoli ,a s luj i D um ne zeu lui celui viu şi ad ev ărat, şi a

aştep tă p re fiul lui din ceru ri , pre care ’la în v iatd in .morţi., pre lisu s, care ne izb ăve şte p re n o ide mânia cea viitoare" (Cap. 1, 8—10).

După cum mirul nu ţine închis în el mirosul cel plăcut, ci îl împrăştie mai departe, şi umple aerul demiros, şi astfel atinge simţurile aproapelui, tot aşâ şi bărbaţii curagioşi şi minunaţi nu ţin în ii închisă vir-tutea, ci prin faima răspândită despre dânşii pe mulţifolosesc şii fac mai buni. De aceea şi z ' g g : „ încâtv ’aţi făcut vo i p ildă tu tu ro r celor ce cred înMacedonia şi Achaia“ .

. „Că de la voi, zice, s’a ve stit c u v ân tu l D om -nului , nu numai în Macedonia şi Aehaia, c i şiîn tot locul cre din ţa vo astră cea întru D om nula ie şi t1,1, adecă,, «pc toţi ’iaţi pus în uimire prin în-văţătura voastră îu dogmele credinţei, şi aţi făcut a fiadmiraţi dc lumea întreagă», căei „în to t lo cu l“



OMILIA II 171

aceasta înseamnă. Ş l t i u zice : «se zvoneşte despre cre-dinţa voastră» ci „a ie şit“ adecă a Făcut re sunet, adecădupă cum trâmbiţa cea cu resunet armonios um pletot locul de glasul ei, tot aşâ şi faima despre bărbăţiavoastră regi mân rl pa şi trâmb’ţa, a fost; în stare ea săumple întreaga lume, şi să se împrăştie pretutindeni şi peste. toţi cu un resunet egal. Faptele cele mari suntcântate mai aies acolo unde se petrec, iară mai departenu atâ ta,— ca voi însă nu aşâ, ci ca nn resunet ar-monios s’a împrăştiat vestea despre voi pe toată faţa

pământului», Dară poate ar Z'C.e cineva: «dar dacăvorbele acestea sunt mai mult iperbolice?» Ei bine,

na.ţîunea aceasta a Macedonenilor erâ renumită mai’nainte de venirea lui Christos, şi se vorbea despredânşii mai mult chiar decât despre Romani, şî de aceeasi Romanii sunt minunaţi, pentrucă au putut să’i în -ving . şi să’i cucerească. Ceeace a făcut Regele Maeedonen lor, a întrecut orice judecaţi omenească, căciieşind cu o repeziciune uimitoare dintr’un craş mic, aeucer.t .lumea. întreagă. De aceea şi Profetul î l ’vedo ca

pe o fiara zburătoare, arătând prin aceasta repezic iu-nea cu care ol a zburat oarecum, şi a încunjurat lu-mea întreagă, trecând din trofee în trofee şî din biruinţăîn bîru inţl. Vorbesc unîa despre dânsul, câ odată au-zind pe un fiîosof spunând ca sunt lumi infinite în uni-vers, el a oftat cu amar zicând câ «deşi sunt lumi in-finite, eu totuşi nici una măcar n’am câştigat pâtiăacum» — atât de mândru erâ, şî cu suflet marc, şi deaceea este şi cântat pretutindeni. Dară împreună cufaima Regelui este legată şi faima naţiuuei. AlexandruMacedon se numea acel Rege. Aşâ ca faptele desfăşu-rate acolo, cu drept cuvânt sunt'cântate pretutindeni,ejei nimic nu se poate da uitsrei din faptele oamenilor

mari. Nici faptele Romanilor nu erau mai prejos de aleMacedonenilor.„In tot ' Locul c red inţa v o a stră cea în tr u

D om nu l a ie şît“ , zice,— dară faptul acesta s’a pe tre-cut tocmai din cauza aprindere! cu care ii au îmbrăţi-şat credinţa. Vorbeşte aici despre credinţă ca de cevaînsufleţit, şi întrebuinţazâ expresiunea ie şit“ vo-ind a arătâ cât de aprinsă şi de activă erâ acea credinţă,„ încâ t n u t reb ue să m ai gră im noi ceva. Căaceia de noi spu n, ce fel de in trare am av ut la



1 7 2 OMILIA II

v o i“ . c<Numai aşteaptă, zice, ca să audă cele ale voas-

tre, ci acei pe nu sunt (ie faţă ca să vă vadă virtuţileşi succesele voastre, preîntâmpină, sau mai bine zis,apucă înainte pe cei ce sunt de faţa şi vă văd», atâtde .mult ajunsese faima de dânşii şi ’se împrăştiase

p^etHtţndeoî sţA'şh dar nici nu avem novoe de a mai povesti ăucc=3sei"o voastre, spre a ridic i pe ai ţii la ace-laşi zel, căci cele ce ar trebui ca aceia să le audă delanoi, acelea vorbesc dela sine. Deşi tn (apte de acest felse întâmplă în multe pâr ţi zavistie, totuşi covârşireacredinţei voastre a biru it’ şi zavistia. Deşi succesclevoastre sunt lăsate de voi ’la o pa rte şi date uitărei,

totuşi ele nu tac, ci apucă. înainte. Deci asttel fiind voi,nouă nu ni este ie rtat a nu da crezare celor ce sevorbesc». Dar oare ce înseamnă „ee fel de i n tr a ream avut îa voi?“ Aici atât lauda discipulilor cât şia apostolilor se găseşte împletită la un loc, însă apos-tolul a înto rs totul numai asupra lor. „Şi cum v ’aţiînto rs la D um ne zeu , zice, dela idoli , a slu ji D um -nezeului celui viu şi adevărat", adecă cu multa uşu-rinţă, cu m ultă grabă, sî naţi avut nevoe de mult A os-teneală din parteni. „A slu ji D u m n ez eu lu i ce luiv iu şi ad ev ăra t “. Aici introduce şi o sfătuire, careeste adresată lor în tr ’un mod foarte delicat. „Ş i a, a ş-tepta pe f iul lu i din ceru ri , pe care l ’a în v iatdin m orţi, pre l isu s, care ne izbăve şte p re n oide m an ia cea vi i toare" . „Şi a aştepta p re fiullui din ceruri*, adică pe cel restignit, pe cel îngro- pat, pe acesta a’l aştepta din ceruri. Şî cum din ce-ruri? „P re ca re,’ zice, l’a în v ia t d in m o rţi“.Ai văzut cum el a pus toate la un loc: şi învierea, şi

înălţarea, şi a doua venire, şi judecata, şi resplata ce-lor drepţi, şi pedepsirea celor răi? „Pr'e l is u s , zice,sare ne izbăveşte p re no i de mân ia cea vi i toare" .Aceasta este şi încurajare, şi sfătuire, şi îndemnare.xDacă l’a înviat din morţi, zice, este în ceruri şi deicolo va veni, şi aţi crezut în aceasta, căci dacă nuiredeaţi, nu aţi fi pătimit atâtea. Toate acestea sunt jentru voi o încura ja re în deajuns. Aceia vor fi. peiep^iţi, zice, — ceeace spune şi în epistola a doua — je când voi veţî avea o mângâere nu. mică». „A aş



OMILIA Iî 1 7 3

teptâ pre fiul lui din ceruri", adică cele cu pri-mejdie, amărăciunile şi suferinţi le voastre sunt în p u -terea lor, iarâ cele hun o şi plăcute sunt în în târziereşi le veţi avea, când va veni Christos din ceruri. P r i-veşte acum, de câtă speranţă are nevoe credinciosul.'Chritsţoa & uivijU, din morţi, s’a îft&ţţâx Ia ceruri, darăde acolo va verii să judece pre cei vii şi pre ceimorţi.

„Ca v o i ştiţi, fraţilor, in tra re a n o a stră la vo i,ca n ’a fost de şartă, ci întâ iu p ătim ind , şi oc ă-riţi fi ind p re c u m ştiţi, în F ilipp i, am în d răz n it

în t ru D um neze ul nos t ru a g ră i cătră, vo i E v an -g h elia lui D um ne ze u cu m u ltă n e v o in ţă“ {Cap. a,1. 2). «Mari cu adevărat sunt meritele voastre, zice,însă nici noi nu am fi putut a vă folosi numai cu cu-vântul omenesc». Ceeace ei zice mai sus, aceasta ospune şi aici, că adecă, predica şi puterea ei se înve-derează nuinai atunci, când amândouă părţile conlu-crează împreună, adecă pc lângă minuni şi buna intenţiune a celor cc predică, se cere şi din partoa celorce o prim esc căldură şi grabă. „C ă voi ştiţi, zice,

intr ar e a n o a str ă la voi, că n 'a fos t deşartă"",adecă câ n’a fost ominească, şi nici cutn s’ar întâmpla,ci din primejdii inari, din necazuri şi suferinţi, deodatăam căzut în alte primejdii. ;,Ci în tâ iu p ătim in d , zice,şi oc ăriţi fiind, p re cu m ştiţi, în F ilipp i. am în -drăzni t în t ru Dumnezeul nos t ru a grăi“ . Vezicum iarăşi atribuc totul lui Dumnezeu? „A grăi, zice.căt ră vo i, evan ghel ia lu i D um nezeu cu m ul tăn ev o it lţă“ . «Nu se poate zice că acolo numai neam

primejduit, ia ră aici nu, căci şi voi ştiţi cu câte p ri-mejdii şi cu câtă frică am fost la voi». Ceeace do alt-fel spune şi cătră Corintheni, când li s c rie : „Ş i e uîntru s lăbiciune, şi întru fr ică, şi întru cutre-m u r m a re am fo st la v o i“ (I. Corinth. 2, 3).

„Că înde m narea v oas t ră nu e ste d in t ru î n -şelăciune, n ici d in n ecu răţie, nic i din vicleşug ,c i p recu m ne am ce rca t ( adever it) de la D um ne-zeu a f i credincioşi a primi evanghelia, aşa

grăim, nu ca cum am plăcea oameni lor , c i lu i



1 7 4 OMH.IA. ][

Dumnezeu, celui oe cearcă inimile noastre*(Vers. 3. 4). Ai văzut, că, dupâ cum am zis mai ’nainte,apostolul dovedeşte că predica sa a fost dumnezeiască,şi scoate argumentul chiar dela anevoinţa cu caredânşii au primit’o? «Daci aceasta ar fi fost înşelăciune,zice,’ nu am fi suferit noi atâtea primejdii, care nu neîngăduiau ci ei măcar de a ne răsuflă.. Voi în strâm to-rări, uoî în strâmtorări. Dar dacă noi nu am ti fost.convinşi de acea speranţă plăcută, dacă nimic din celeviitoare nu near fi deşteptat pe noi, de sigur că nuam fi suferit atâtea, căci cine ar prefera ca si sufereatâtea neajunsuri pen tru cele prezonte, şi s i trăiască o

viaţă mai mult în agonie şi plină de primejdii ? Pe cineam fi putut convinge noi în asemenea caz? Şi toateacestea oare nu sunt de ajuns ca să tulbure pe disci

puli, când văd pe dascălii lo r în atâtea primejdii? Insăvoi nu v’aţi tulbura t şi nici nu v’aţi neliniştit deaceasta».

„Că înd e m n a re a vo a str ă“ adeci învăţătura voas-tră,, î i u es te d m tr u înşelăc iun e^. «Nu este îuşelăciunefaptul acesta, zice, nu este vicleşug, nu e vorba de faptespurcate, ca alo magilor şi fermecătorilor, nu predicăm cuviclenie sau cu v’un scop necurat, după cum făceaTheudas. „Ci precum neam cercat (adeveri t ) dela Dumnezeu a f i c red inc ioş i a p r imi evanghe-lia, a şa g răim , nu ca cum am plăcea oam enilor,c î lu i D um nezeu , celui ce cearcă in im i le n o as t re“ .Vezi că nu este vorba aici de v r’o slavă deşartă? „C ilui D um nez eu, zice, celui ce cea rcă inim ile n oa s-tre adecă «noi nu facem nimic pentru mulţămireaoamenilor, şi atunci din ce cauză oare am făcut aceasta ?»Apoi îndemnândui pe dânşii de a avea ea pildă pe

apostoli, zice «că. noi nu căutăm ca să plăcem oame-nilor, şi nici nu căutăm cinste dela oameni, „ci p re -cum neam cercat (adever it) dela D um nez eu afi cr ed inc ioşi a p rim i ev an g h elia ", eeeace e totuna, ea şi cum ar fi zîs : «Dacă el nu near ti ştiut de- părtaţi de toate plăcerile vieţei pământeşti, nu near fiales pre noi. Deci după cum el nea cercat şi nea gă-sit vrednici, şi noi rămânem tot aceiaşi, ca cercaţi deDumnezeu. Şi cum nea cercat şi nea încredinţat evan



OMILIA. U 1*5

glielia? Adecă neam arătat încercaţi înaintea lui Dum-

nezeu, şi aşâ şi rămânem. Dacă el nia încredinţatevanghelia, aceasta este dovada destoiniciei noastre, şidacă el ar fi văzut în noi ceva murdar, sau vr’un scopviclean, nu r.ear fi încercai, şi nu niar fi încredinţatevanghelia». Expresiunea .n e a înc erc at^ sau „M lfost i 11 c e rc a ţi11 ;;a înseamnă eă ara. fost cerc e ta ţi,oă am fo st ex am in aţi sau isp itiţi, câci cel ce ştieinimile şi cele ascunse ale nostre, nu are nevoe de ane pune la încercare ca sâ se convingă, ci după cumnoi ceea ce facem o facem dupâ o mai dinainte încer-

care, Dumnezeu o face. fără încercare,— ci această ex presiune înseamnă că «precum el nea găsit încercaţi,adecă vrednici, tot aşa nea încredinţat evanghelia, şinoi astfel grăim. Deci ca încercaţi de Dumnezeu şî gă-siţi vrednici do a ni se încredinţa evanghelia, noi aşâşi grăim, „n u ca cu m am p lăcea o a m en ilo r11,adecă «nu le facem acestea toate pentru voi, ci pentruDumnezeu». Fiindcă mai ’nainte ia.lăudat, apoi ca nucumva cuvântul său să lîe bănuit, z ic e : „C ă Tlici oda ta în t ru cu vâ n t de m ăgu l ire n ' am fost la vo i ,

p recu m ştiţi, n ic i p r in p rile j de lăcom ie , D u m -nezeu es te m ar tur , n ic i căutând dela oam enislava, nic i de îa voi , nic i de la alţi i, pu tând î n -tru greutate a f i ca apostol i i lu i Chris tos"(Vers. 5. f>).

„N iciodată în t ru cu v ân t de m ăgul i re n ’amfost la V0 l “ , zice, adecă «nu v’am măgulit, dupâ cumfac înşelătorii, cari voesc să stăpânească. Nu se poatespune că noi am măgulit, ca sâ stăpânim, şi nici că amfost mişcaţi la aceasta din interese materiale». In urm a

acestora, care de altfel erau vederate, îi invoacă chiar pe dânşii de martu ri: «Dacă v’am fl măgulit, zice, voiaţi şti», însâ la ceeace nu erâ vederat în deajuns, adecăasupra lăcomiei, apostolul invoacă de martur pe Dum-nezeu.

„Nici căutând dela oameni slava, nici dela voi, nici de la alţii, putând întru greutate a fi ca apostolii lu i Christos“, adecă «nici cinstea n’am căutat’o, nici nu v’am vorbit cu fală, şi mei nu am fost la voi înconjuraţi de gardă împărătească, — deşi dacă



1 7 6 O M I L I A , n

am li făcut aceasta, nu ar li fost ceva străin, câci dacă

cei trimişi în solie de împărat sunt îu cinste, apoi cuatat mai mult noi». Şi nu zice câ «am fost necinstiţi»sau. că «nu neam bucurat de cinstea cuvenită» — ceeacear fi însemnat că’i batjocoreşte,—ci încâ mai mult «cănici ivam căutat cinstea,. Deci dacă puteam căută cinstea,fji totuşi a 'ara căutat'o,, deşi poate predica cereaaceasta, apoi cum se poate spune eă noi am făcut’o

pentru slavă? Ou. toate câ chiar de am fi cântat’o, nuar ii fost v r’o crimă, de vreme ce este drept, că ceitrimişi de Dumnezeu la oameni, ca nişte soli sosiţiacum’din ceruri, să se bucure de o mare cinste, —

noi însă nu facem nimic din acestea, ca astfel să as-tupăm gurile protivnicilor noştri. Şi nici nu se poatespune câ numai cătră voi neam purtat aşâ, iară cătrâalţii în alt mod». Aceasta o zicea şi Corint.lionilor scri-ind uli: „Că su fe riţi da ca v a ro b eşte cin ev a premo I, dac ă v ă m ănân că cineva, dacă vă ia (ră-

peşte ) c ineva, dacă se su m eţeşte c ineva, dacă vă b a te c ineva p e s te .o b ra z “ (li Corinth. 11, 20), şi ia-răşi: „Iară ve nirea trup u lu i este slabă, şi cu ve ntu l

defăim at" (Ibid. 10, 10) şi iarăşi: „D aru iţim i m ienedreptatea aceasta* (Ibid. 12, 13}, — arătând prinaceasta cât dc sm erit erâ, da căpătim iâ atâtea neajun-suri. Aici însă vorbeşte şi despre mijloacele materiale,căci expresiunea: „P u tân d în tru gre u tate a fi caap osto lii Iu i C h ris to s11 aceasta semnifică.

„Ci arn fost cu linişte în mijlocul vostru, precum muma îşi încălzeşte pre fiii săi. Aşâ ţinându-ne (fiind legaţi) de voi, bine-voim a va da vouă nu numai evanghelia lui Dum nezeu, ci

încă şi sufletele uoastre, pentru că aţi fost nouă iubiţi" (Vers. 7—S).

„CI am fost, zice, cu li n işte “, adecă nu neamînfăţoşat nici cu fa.nIâronadă, nici cu vuct, şi nici nuam arătat ceva greu şi de nesuferit. Iară expresiunea„în. m ijlo cu l v o s tr u “ e ca şi cum a r zice cineva «eaunul dintre voi, ca şi cum nu am fi fost rânduiţi de susspre aceasta». /P re c u m m um a, zice, îşi înc ălzeşte

p re fiii s ăiI(. Astfel trebue a li dascălul. Nu cumva



OMILIA II

poate muma măguleşte pe copil ca să se bucure deslavă din partei? Nu cumva cere bani dela copiii cei

mici? Nu cumva se poartă cu dânşii cu asprime şi denesuferit? Nu oare datoria mumelor este mai ou samăde a se purta cu blândeţe faţă de copii ? „Aşâ, ţm ându n,e (fiinel legaţi) de voi . .4tui :*raf& dragostea saeea părintească eătt'â dânşii, adecă «atât de mult suntemlegaţi de voi prin dragoste, încât chiar de ar trebuisâ ne dăm pentru voi şi sufletele noastre, şi nu neam.da în laturi». Aceasta deci, spunemi, este judecatăomenească? Şi cine ar fi atât de uşurel, ca sâ spunăaşâ? „B inevoim a vă d a vou ă, zice, n u nu m ai

ev an gh elia lui D um nez eu, ci încă şi sufletelen o a s tr e A s t f e l câ aceasta este mai mare decâtaceea. Şi care este folosul? Dela evanghelie de sigurcâ este un maro folos, însă a’şi da cineva sufletuleste şi mai mare, pr in greuta tea faptului. Nu este totuna: a predica, şi a’şi da sufletul; a predică desigur că este mai cinstit, însâ aşi da sufletul esteeu mai multă anevoinţă. «Am fi voit, zice, ca să vădam şi sufletul vouâ, dacă ar fi fost nevoe, eăci dacănu vo’iam aceasta, nu am fi suferit lipsa şi ne voea».

De aceia a lăudat şi laudă pe apostoli, «pentrucă, zice,noi nu facem aceasta căutând bani, sau măgulind uvâ,sau dorind slava». Şi acum tu priveşte înţelepciunealui Pavel, căci deşi apostolii suferise multe în predicaevangheliei, totuşi spre a face pe discipuli şi mai întă-riţi în credinţă, găseşte nimerit de a se lăudă pe sine şi peceilalţi apostoli în tr un chip paradox, aşâ zicând, ca săfacă pe discipuli să’i admire. Dar lauda aceasta avea bănuială. De aceea respingând acea bănuială, vorbeştede primejdii. Şi iarăşi, ca sâ nu se creadă că vorbeşte de primejdii ca să se arate obosit cu totul pentru dânşii,

şi că prin urmare are dreptul de a fi cinstit de dânşii,după ce s’a văzut silit a vorbi de primejdii, adaogă:„ P e n tru căci aţi fos t nouă iu b iţi" şi cu plăceream fi dat şi sufletele noastre vouă, fiindcă suntem strânslegaţi de voi. Evanghelia noi o vestim vouă, fiindcăaşâ a poruncit Dumnezeu,—însâ aUit de mult vă iubim pre voi, încât, daeă ar trebui, am da şi sufletele noastre pentru voi.»

74(31



1 7 8 OMILIA I I

*) Astfel trebue a iubi, cel ce iubeşte, în cât dacăi s’ar cere chiar şi sufletul, să nu ezite de este cu pu-

tinţă. Şi nu zic încă «dacă j s’ar cere», ci însuşi el săalerge’sp re acest scop. Nimic nu poate fi mai plăcutca o astfel de dragoste, pe care nimic supărător nuo poate împiedica. Cu adevărat că „ P ri e te n u l ^ c re -d incio s este lea cu l v îeţe i“ ; ou adevărat că .^Prie-ten u l cred inc ios ' est«. .aco pe răm ân t tare" (Siraeh.6, 16. 14). Ce nu ar face un prieten adevărat? Câtă plă-cere nuţiar deştepta? Cât folos şi câtă, siguranţă? Chiarde ai spune de mii de tezaure, totuşi nimic nu ar fimai de preţ ca un prieten adevărat Şl mai întâiu saspunem despre prietenie, câtă plăcere’şi mulţămire areîn sine. Te bucuri văzând pe prietenul tău, ta învese-leşti, şi sufletul tău având o mulţămire nespusă se con-topeşte cu dânsul, şi chiar de ţiai aminti numai de el,cugetul tău tresare şi se înaripează. Vorbesc aici des-

pre prie tenii adevăraţi, despre prietenii de un suflet şide un cuget, despre prietenii cari prefer i să şi.moară,despre prietenii cari iubosc cu căldură, şi nu înţelegem pe

prietenii simpli, pe cei ce iau parte pe ia mesele noas-tre şii credem de prieteni în urma laudelor ce ni aduc,să nu credeţi, zic, că vorbesc de aceştia. Dacă cinevaare vr’un prieten aşa fel precum spun eu, va înţe-lege de sigur cuvintele mele. Chiar de l’ar vedea înfieeare z ;, el totuşi nu se sa tu ră; aceasta o doreşte atât pentru sine, cât şî pentru acela. Am cunoscut eu pe cineva,care se ruga de sfirţi pentru prietenul său şi Hzicea., camai întâiu s i facă rugăciuni lui Dumnezeu pentru dânsulşi la urmă pentru sine. Astfel este prietenul adevărat,îa cât nici timpul, nici locu! nu1 pot împiedeca de aiubi şi a fi iubit. Dupe cum florile cele frumoase seivesc şi prin locurile vecine, tot aşâ şi prietenii cei ade-văraţi in ori şi ce locuri s’ar duce, lasâ în urma lor

numai graţii. Şi de multe orig<;smdu~ne pe acele lo-curi firâ dânşii, lăcrămăm amintinduni de acele zilefericite, când’ne găseam împreună, şi oftăm din adânculinimeî. Nu se poate prin cuvânt a reprezenta plăcereaaceia, pe care nio pricinueşte convieţuirea cu prie-tenii, numai cei ce au experienţă o ştiu. Dela aseme-

*) P arte a mora lă . Nimic nu este mai mare decât prietenia sp irituală. Chiar de ai sp une despr e viafă, totuşi şi aceasta se gă se şie po al doilea plan faţă de asemenea prietenie. (Veron.)



OMIUA I ! 1 7 9

nea prieteui, este ca putinţă de a cere şî de a aveagraţii, fâră vreo bănuiala. Când ni poroncesc ceva, noi

simţim mare mulţămire, când însă pregetă de a ni spune,noi suntem scârbiţi. Nu avem nimic, care să nu fie şial lor. De multe ori dispreţuind ceste de aici, noi to-tuşi nu voim a ne duce din această viaţă pentru dânşii,Cil el ni sunt, niaî doriţi şî decât lumina. Cu adevăli*•■, Ou j 11 î: sinoor esto eu mult nun dor it deeâ t!chiar lumina. Si să. im te miri e& zic «.ceasta, pentruc i mai bine niar fi dacă s’ar stinge soarele, deeâta fi. lipsiţi de prieteni adevăraţi; mai bine niar fide a tr,.i în întuneric decât a fi fără prieteni. Si

cum este aceasta, eu vâ voiu spune. Mulţi văzândsoarele, sunt în întuneric, pe când dacă sunt încon- juraţi de prieteni, nu ar suferi nici o scârbă. Euvorbesc de prietenia cea duchovniceascâ şi de prie -tenii duchovniceşti, cari nimic nu preferă înaintea prieteniei, Aşâ fel ora Pavel, care ’şiar fi dat bucu-ros şi sufletul său, cEiiar fără s i fie cerut, şi care cu plăcere s’ar. fi arnneat şi în gheena. Deci cel oe iu- beşte, trebue în acest mod să iubească, adecă să iu- bească din suflet şi cu predispoziţie îo(lăcarată. Yoiesea vă da un exemplu de felul prieteniei. "Prietenii^ ad e-văraţi covârşesc pe părinţi şi pe fii, —vorbesc de p ri-etenii cei dupre C hristos.’Şi să numi spui de cei deacum, — eă împreună cu celelalte bunuri, s’a de părta tşi acest bun, — ci tu cugetă la cei de pe timpul apos-tolilor, şi nu vorbesc de corifei, ci chiar do credincioşi.„Eară mima şi sufletul m ulţim ei celor ce au c re -zut e râ unul , şi nic i u n u l ceva d in aver ile lu izicea câ este al său ; — şi se d a fiecăruia d u p ecum c in eva avea tr e b u in ţă" {Fapt. 4, 32. 35). Nu

erâ atunci «al meu» şi «al tău». Aceasta este prietenie,ca pe cele ale sale sâ le erează cineva ea nefiind alesale, ci ale aproapelui, şi cu un cuvânt ca lucru ri s tre-ine, ca în aşâ chip să cruţe sufletul aproapelui ea peal său, şi acela să facă tot aşâ. «Şi cutn este cu pu-tinţă, zici, ea sâ se găsească un ast fel de om»? Estecu 'putinţă, însă noi nu voim, Dacă nu ar fi fost cu putinţl, nu ar fi poruncit Christos, şi nici nu ar fi spusatâtea cu privire la dragoste.

Mare lucru este prietenia, iubiţilor, şi cât de mareeste, nimeni nu poate şti, şi nici un cuvânt nu o poatereprezenta, decât numai eei ce are cunoştinţa ei. Aceasta



1 8 0 OMILIA. II

a făcut dezbinările, aceasta face pe Elini să fie Elini.Cel ce iubeşte, nu voieşte sâ poronciască, nici sâ stă-

pânească, ci chiar stăpânind peste, alţii el este plin degraţii, voieşte mai de graba sa dea altora, decât el sâ primiascâ somt, pentru ca el iubeşte cu adevărat şi segăseşte totdeauna ca iium hu i ş’ar fi îndeplinit pofta. Nu este atât de încântat eând s i se gflseşto în fericire, pacăL'.esfce atunci când poate face bineic. El voeşte sâ predomineze pe aproapele prin dragoste, să’i foloseascăchiar, şi să’i fie oarecum ca datornic, voieşte a face totuldupă pJacul aceluia şi totuşi nu se arată pe faţă, ci vreasâ fie ca un datornic. Poate că mulţi dintre voi sunt înnecunoşlinţT de cele ce spun. Voieşte a’l stăpâni prin bine-facere, şi totodată să nu separă că el stăpâneşte, ci ca şicum îl recompensează, ceiace a făcut şi Dumnezeu faţade oameni. Trebuia ca sâ dea pe Fiul său pentru noi,însă ca să nu se pară câ’l dă pentru placul nostru, ci pentru folosinţa noastră, a poruncit lui Abraam ca sâdea pe fiul său, ca astfel făcând ceva,mare, să nu se

pară a fi mare. Când uu este la mijloc dragostea, atunci batjocorim binefacerile, şi chiar pe cele mai mici şi ne- băgate în samă le ridicăm şi li dăm însemnătatea ce poate nu o au prin ele înşile, pe când dacă este dra-

gostea adevărată, le ascundem, ba încă chiar pe celemari. le mieşurăm şi nu ii dăm importanţa ce o au, casă ou se creadă că voitn a avea ca datornic pe cel iubit, ci noi înşine ne considerăm ca datornici lui, prinfaptul că’l avem pe el datoriţi.

Stiu, iubiţilor, că cei mai mulţi nici nu pricepceearce eu vorbesc, iară cauza este că noi vorbim despre un lucru, ce în timpul de faţă se găseşte în ceruri.După cum dacă am vorbi do o plantă oarecare dinIndia, de care nu are nimeni nici o cunoştinţă, noi nuam putea să o reprezentăm aşâ precum este, ori câte

am spune, to t aşâ şi în cazul de faţă, ori câte voiuspune, în zadar voiu vorbi, că nimeni nu va fi cu bă-gare de samă. Acea plantă, zic, este sădită în ceruri,având ram uri nu încărcate cu mărgăritare, ci cu o viaţăvirtuoasă, cu mult mai plăcută decât acelea. Care plă-cere voieşti a’ţi spune, fie ea demnă, fie nedemnă? Ei

bine, plăcerea dragostei adevărate covârşaşte pe toateIa un loc, chiar de miai spune şi de plăcerea, voiu săzic de dulceaţa miorei, câci mierea se înăcreşte dupăun timp, pe când prietenul adevărat niciodată, îatru



O M IL IA i i i 181

îât este prieten, ci încă pofta mai mult sporeşte şi nicisdată nu so găseşte mulţumită. Prietenul adevărat estemai plăcut decât chiar viaţa prezentă, căci mulţi dupăîncetarea din viaţă a unor asemenea prieteni, nu malioresc sa trăiască. Cu un asemenea prieten cineva

poate suferi şi exilui, iară fă.râ prieten nu poate trăinici îa propria, sa ţară Ou mi asemenea prieieu ehiatşi sărăcia este suportabilă, iarâ fără dânsul şi sănătateaşi bogăţia sunt de nesuferit. In persoana unui aseme-nea prieten el are pe un al doilea cu. Sunt grozav denecăjit în mine îrisumi, câ nu pot să spun, nu potsă reprezint chestiunea prin exemple. Cunoşteam eu,

că cele spuse sunt cu mult mai prejos deeât’ar fi trebuit. Dară toate acestea se pctreo aici, pe când din partea lui Dumnezeu este o aşâ recompensă pentrudragoste, în cât nu se poate spune. El ni dă recom-

pensă, ca să ne iubim unii pe alţii, căci zice: «iubeşte pre aproapele tâu, şi vei avea pîată» — pentru carelucru noi tocmai datorim plată. «Cere, zice, şi ia resplata», pentru care tocmai noi datorim resplata, câci ceremsă ni se dea cele bune. «Fii virtuos, zice, şi ia resplală»,deşi eu însumi dator esc resplata «Posteşte, zice, şi ia

plată» adecă sunt răsplătit fiindcă am lucrat în interesul

meu. Dupâ cum însă părinţii când fac pe fiii lor virtuoşili mai şi dau încă răsplata virtuţii lor, căci se cred datorila aceasta prin faptul că se găsesc mulţămiţî, — tot aşâ şiDumnezeu. «Dacâ vei deveni, zice, virtuos şi bun, vei primi răsplată, căci muiţămeşti pe tatăl tău, iară de vei firău, nu vei primi nimic/căci superi pe cel ce tea făcut».

Deci, iubiţilor, sâ nu supărăm pe Dumnezeu, cisă’l mulţâmim, pentru ea să ne bucurăm de împărăţiacerurilor, prin Christos lisus Domnul nostru, căruîa secuvine slava şi stăpânirea în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I I I

„Aduceţi-vă aminte, fraţilor, de ostenelile şi de nevoinţa noastră, că ziua şi noaptea lucrând, ca să nu îngreuiem pe cineva din voi,^am propoveduit vouă evanghelia lui Dum nezeu.[Xpi sunteţi marturi şi Dumnezeu, cum cu cuvioşie, şi cu dreptate, şi fără de prihană am fost vouă



1 8 2 OMILIA I I I

celora ce aţi crezut, precum ştiţi, că pre unul fie

care din v oi, ca un părinte pre fiii săi, v’am rugat şi

v’am mângâiat. Şi am mărturisit ca să umblaţi voi cu vrednicie lui Dumnezeu, care v ’a chem sit pre voi întru a sa împărăţie şi slavă11 (Cap. 2, a—-12).

DaseâhU nu trebuie a face ousupărare nimic dineeie ee contribue ]a mântuirea discipulilor. Că dacăfericitul lacob, ziua şi noaptea, se trudea cu paza tur-melor, cu atât mai mult trebuie a face cel ee i s’a în-credinţat sufletele altora spre pază, care,, chiar de arfi lucrul cât de greu, sau oricât de înjosit, el trebuie

a face toiul, având înaintea ochilor un singur lucru:mântuirea discipulilor şi slava lui Dumnezeu ce va re-zultă de aici. Priveşte cum Pavel, acest mare predica-tor al evangheliei, acest apostol al lumeî, caro şialuatasuprăşi o aşâ cinste, cum el, zic, lucra cu mâneio sale,ca să nu îngreuieze pe discipuli. „A du ce ţivă am in tefra ţilor , zice, de os ten elile şi de n ev o in ţa no as -tră". Mai sus a fost zis: „P utâ nd în tru g re u tate afi ca apostoli ai lui Christos", ceeace zice şi înepistola cătră Corintheni: „Nu ştiţi că cei ce lu-cre az ă cele sfinte, din b iser ică m ănâ nc ă? A şâ şiC hris tos a rân d u i t ca cci ce pr 'opoved uiesc evan -ghe lia, din evang h elie sa tr ăia sc ă11 {I. Corinth. o,13. 14), «dară eu, zice aici apostolat, nn am voit aceasta,ci am lucrat eu manele mele». Şi n’a lucrat cum s’arîntâmpla, ei eu multă sîrguinţă, căci priveşte ce spuneel: „A duceţiv ă am in te " — vedeţi că el nu zice «de binefacerile dela mine» ci de „ostene lile şi de n e -v oin ţa n oa stră". Ca ziua şi noa ptea luc rân d, ca

să n u îngreu iem pre c inevâ d in vo i, am pro p o v e d u it v o u ă ev an g h e lia lu i D u m n ez eu 11. Corinthenilor însă alta li sp uu ea : „A lte b ise ric i am

je fu it lu â n d de ch e ltu ia lă sp re a s lu ji v o u ă“(II. Corintli. 11, 8), deşi lucră şi acolo, însă n’a amintitde aceasta, ci a pus ceva mai îmbolditor, ca şi cum

pare că liar fi zis: «de alţii am fost hrănit slujinduvâ vouă». Aici însă nu aşâ, ci „z iu a şi noap te alu c râ n d “. Acolo zice: „Ş i ve n in d de faţă la voi,



O M IL IA U I 1 8 3

şi l ipsit f i ind, nimănui n’am făcut supărare" şi„am jefui t b iser ic i le luând de chel tuia lă spre a

v ă s lu ji v o u ă“ , —■aici însă arată căaceşti bărbaţi Thesaloniceni se găsau într’o complectă sărăcie. De aceeainuuniiaiLu îi aducc po dânşii de marturi. „Voi suntoţi m artu ri, sica, şi D um n ez eu ", Diunnezeu esteTrsdrilr: d s ' credinţă, si faptul acosta ’i pu tea încredioţĂmai cu seamă, pe când mărturia lor erâ nesigură poătm cei ce nu ştiau. Nu căuta că cel ce vorbeşte aces-tea este Pavel, căei voeşte aî încredinţa cu prisosinţă.De aceea şi zice: „Vo i s u n te ţi m ar tu ri, şi D u m -nez eu , cum cu cuv ioşie şi cu dre pta te, şi fărăde p rih an ă am fost v o u ă ce lora ce aţi cr e z u t1' .Trebuia ca săi laude, şi de aceea a adaos fraza dinurmă, care erâ suficientă spre ai convinge. «Gel ce segâsâ acoîo, zice, îq mare nevoe, şi totuşi n’a primitnimic, cu atât mai mult acum».

„C um cu cu vio şie, zice, şi cu d re p tate şifără de p rih an ă am fost v o u ă celora ce aţi c re -zu t, p recu m ştiţi, că^ p re .unul fiecare din „voi,ca un p ărin te pre f ii i săi v ’am ru g a t şi v ’ain

m ân g â ia t" . Mai sus spunând de întreţinere, aici vo r- beşte de dragoste, ceeace înseamnă mai mult decâtsprijinul ce ar fi putut avea dela dânşii. Vorbele aces-tea sunt zise de cel ce cu adevărat se smereşte. „C au n păr inte p re fiii săi v ’am ru g at şi v ’am m â n -gâiat , şi am m ărtu risi t ca să u m blaţi voi cuvrednic ie lu i Dumnezeu, ca re v’a chemat prev o i î n tru a sa îm p ărăţie şi s lavă*. Când li spune„a m m artu ri si t “ li aminteşte de părinţi, şi pare eăliar zicc: «deşi noi v’am conjurat, v’am îndemnat pre

voi, totuşi nu cu aşâ putere mare, ci precum părinţiifaţă de fiii lor». „C a p re u n u l fieca re d in v o i“ .Vai! In tr’o mulţime atât de mare, el nu trece cu ve-derea pe nimeni, la el nu este mic, nici mare, nici bo-gat, nici sărac, ci toţi deopotrivă. «V’am ruga t, zice, pe fiecare în parte, ca să răbdaţi, şi v’am mângâiat însuferinţele voastre», j, V ’am r u g a t a ş â dară ii nucăutau slava. „Ş i am m ăr tu r i s it “ zice; aşâ dară nuilinguşâ. „Ca să um b laţi v oi c u v re d n icie lu i



1 8 4 O M ii.IA III

Dumnezeu , ca re v’a chemat pre voi în t ru a saîm p ărăţie şi sla v ă“.

„D rept aceea şi noi m ulţămîm lui Du m ne-zeu neînceta t, câc i luân d voi cuv ânt i il auz i re ide D um nezeu de la noi , aţi p r im i t nu cu vân t

■fţ! oam enilor , e ip r e c u m este ad e va ra t , ou vâ n-tu l l a i Dumnezeu , ca re se ş i luc rează în t ruvoi eei ce credeţi". (Vers. 13). «Nu se poate spune,zice, eă noi facom totul fâră de prihană, iară voi aţifăcut lucruri nevrednice de chemarea voastră. Mu aţiluat cuvintele ee v’am spus ca auzite dela oameni, cica dela Dumnezeu, atâta atenţiune ati dat». Şi de undese învederează aceasta? După cum el se arată pre sineca predicând nu spre linguşire, şi moi pentru ski\ădeşartă, iarâ aceasta o dovedeşte prin propriile saleispite, invocând şi mărturia lor pentru câte a făcut, — totaşâ şi dânşii au primit cuvântul cu dreptate prin propriilelor ispite. «Cum aţi fi suferit voi, zice, atâtea neajun-suri, dacâ nu aţi fi luat cuvintele noastre ca ale luiDumnezeu ?» Şi priveşte dem nitatea la care ’i ridică :„Că v o i fraţilor, u rm ăto ri v ’aţi făcu t bis er icilo rlu i D um nezeu , ce lor ce su n t în Iude ia în t ru

C liristos lisu s, căci a ce leaşi aţi p ătim it şi vo idela cei de un neam ou voi , precum şi aceiadela Iudei . Car i i ş i pre Domnul l i sus au omorî t ,şi pre Prorocii lor, şi pre noi neau gonit , şi luiD um neze u nu su n t plăcuţi , şî tu tu ro r oam eni lors tau împotr ivă. Car i ne opresc pre noi să nugrăim ne am u ri lor ca să se m ân tuiască, ca săşiîm pl ineasc ă păcate le lor pu rure a , — c i . a sos i tasupra lor mânia până în sfârşit“ (Vers. 14—16),

j,Că voi, fraţilo r, u rm ăto r i v ’aţi făcu t b ise-ric ilo r lui D u m ne ze u ce lor d in Iu d e ia 14. Maremângâiere Ji aduce aici. «Nu e nimic do mirare dacăii vă fac atâtea rele, de vreme ce tot aşâ a făcut şi cueei de un neam eu dânşii». Şi aceasta este o dovadănu mică, câ predica este adevărată, de vreme co şiIiideiî le sui&r toate dia cauza ei. „Căci aceleaşi aţi

p ătim it şi voi, zice, d e la cei de u n neam cuvoi, p re c u m şi ace ia deLa Iu d e i“. Expresiunea „şi



O M I L I A m 1 S 5

a ce ia “ are o mare însemnătate „In Iu d e ia “, zice.

Aici arată eă pretutindeni se vorbia de dânşii ca lu p -tători pentru credinţă. Deci li spune şi Thesalonicenilor: «Aceiaşi aţi pătimit şi voi. Şi ce poate fi de mi-rare, dacă au cutezat şi asupra voastră aceleaşi, careau cu tezat şî asupra stăpânului?». Vezi, cUtii & in ir odus ei aţei aceia ce li aţ'iijoe^ o mare mângâiere î u«altfel apostolul încontinuu se învârteşte asupra acestuifapt, în toato epistolele sale, — dacă se cerceteazăexact, — căci peste tot locul el pune înainte patimilelui Christos, negreşit reprezentândule în diverse feluri.Priveşte cum şi aici el acuză pe Iudei, aducând uli aminte

de stăpânul nostru lisus Christos, şi de patimile lui,eăci ştiâ el, câ aceasta li va fi de o mare mângâiere.;,C ari şi pe D om nu l lis u s au o in o rît “, zice. «Dară

poate nu i’au cunoscut» ar putea zice cineva. Ba l’aucunoscut foarte bine. Dară ce? Oare nu tot ii .auucis pe Profeţii lor şi iau împroşcat cu pietre, deşidealtfel cărţile (scrierile) lor le poartă cu dânşii ? Şitoate acestea ii leau făcut nu pentru adevăr. Aşâ darăaceasta este nu numai o mânjrâiere în ispite, ci şi oamintire, eă dânşii fac acestea nu pentru adevăr, şi de

aceia să nu se alarmeze. ,.;Şi pe noi, zice, neau g'On i t“ , adecă şi noi am pătimit multe reie din partea lor„Şi lui D um nez eu n u su n t p lăcu ţi, zice, şi tu tu -ro r oam eni lor s tau îm potrivă, cari ne op resc

pe noi să n u g răim n e a m u rilo r să se m ân tu*iască

„Tuturor oamenilor stau împotrivă*. Cumaceasta? «Apoi daeâ trebuie a grăi lumei întregi, şi iiîmpiedecă, negreşit că sunt duşmanii comuni ai întregei lumi. Pe Christos lau omorît, pe Profeţi i au omorît, po Dumnezeu îl batjocoresc, şi pe noi ne alungăca să nu propoveduîm lumei mântuirea; de aceia şisunt duşmani comuni ai lumei. Deci ce poate fi demirare, dacă vă alungă şi pe voi, precum şi în J ud ei a» ?„Cari ne opresc pe no i să n u gră im n ea m u r i-lo r să se m ân tu ia sc ă". Aşâ dară a împidecâ pe toţidela mântuire, este fapt provenit din pizmă. „C a sa ’şiîm plinească păcatele lor pu rure a, c i a so si tasupra lor mânia până în sfârşit^. Ce înseamnă



IO o OMILIA III

„p ân ă în s fâ rşit“ ? Adecă nu mai sunt acestea ca mai’nainte, nu mai este întoarcere, nu mai este hotar, ci

mânia este aproape. De unde se învederează aceasta?Din acelea pe care lea prezis Christos. Nu numaiaceasta poate fi o mângâiere, — de a avea tovarăşi înscârbe, — ci încă şi aceia, de a auzi câ cei ce auscârbit pe .alţii vor fi pedepsiţi. «Dacă însă întârzierea pft;i&p5eî Tor supăr?,, voi mângâiaţivă. zice, eă nu voi'scăpa câtuşi de puţin». Dară această întâ rziere maimult a împuţinat’o prin expresiunea „a so si t a su p ralo r m â n ia “ , arătând aceasta ca datorită mai de de-mult, ca hotorîtă şi profetizată.

„Ia ră noij fra ţilo r, remăn&ncl si rim au i decătră vo i Ia v re m e de un c e a s 1), cu faţa şi nucu inima , m ai m u lt neam sîrg u it a vide a faţav o a s tr ă cu m a re d o rin ţă (Vers. 17). Nu zice «des-

părţiţi» ci „ s îr im a n i11, adecă orfani, ceeace este maiexpresiv. Mai sus a vorbit de linguşire, arătând că nuîa linguşit* şi nici n’a căutat slava, iar aici vorbeştedespre dragoste. Şi fiindcă, lia spus mai sus „ca un p ărin te pe fii s â i“ şi „p recu m m u m a îşi în c ăl-zeşte p e fii săi"', aici li vorbeşte că „a m răm a ssi rim am “ (aţrofj avLG&âvTec = remănând orfani), ceeacese întâmplă cu copiii, carii cer necontenit pe părinţiitor. Şi cu toate acestea s’ax putea zice că nu apostolii,si Thesalonicenii rem ăsese orfani, «Insă nu, respundeapostolul, ci noi. Căci dacă cineva ar examina bine,ir videa, eă după cum copii cei mici lepădaţi şi rămaşiDrfaoi fără timp, lasă în sufletul părinţilor un dor mare,"iu numai prin natu ra faptului în sine, ci şi pen tm pustiul, aşă zicând, pe care’l sim t părinţii îm prejurulor, to t aşâ şi noi». Din aceasta, deci, şi din întristarea

sa, arată starea lui sufletească, în care se găsiâ dupălespărţirea do dânşii. «Să nu se creadă, zice, că noiim întârziat un timp îndelungat, ci „ p e n tru u n tim p t(. ji numai cu faţa nu vă videm, nu însă şi cu inima,îăci în cuget vă avem pururea».

') Notă. Exp re siu ne a di» or iginal irpoţ r-supov wpwc es te uniliniain, care înseamnă în traducere juslî, pentr u un timp. Decirasa întreagă ar fi : Iară rioi fraţi lo r răm ânând sirim ani de cătrăi oi pentr u un timp. . . . ( l \a d .) .



OMU.1A [II 1 8 7

Câtă dragoste din parte i! Deşi îi avea totdeaunaîn cuget, el totuşi nu se mulţâmia’ ci căută săi vază,

faţă cătră faţă. Numi vorbi de fiîosofie prisoselnică,câci aceasta este iubire adevărată, de a videa şi de aauzi vorbindumi cel iubit, fiindcă toate acestea mult,îmi folosesc. „Mai m u lt ne am s îr g u it “ zice. Ceva „m ai ni Uit? S;mcf3. voieşte a spune; «câ.rr:s,i niijlţ rlecât voi doriţii, sau — ceeace pare afi mai drept: «deşi timpul nia lipsit, noi totuşi neamsîrguit a videa faţa voastră». Priveşte pe fericitul Pavel :când nu poate a’şi împlini dorinţa prin sine însuşi, elface aeeasta prin alţii, precum a făcut cu Filippenii,

cărora lia trim is pe Timotheiu, cum a făcut cu Cormthenii, la cari a trimis tot pe Tim otheiu ; — priveşte1*zic, cum el se duce Ia dânşii prin alţii, dacănu poate prin sine însuşi. Erâ un fel de amorez ma-niac *) şi neastâmpărat, când erâ vorba de dragoste.„P en tru aceia am voit să ve nim la v o i“, ceeaceerâ rezultatul dragostei. «Deşi nu aveam nici o altă,treabă pe acolo, totuşi, zice, voiam sâ viu ca să văvăd». „Eu P av e l, şi o dată,.şide., douăor i, şi n e afăcu t sm in tea lă S a tan a" . Ce spui Pavele ? Tea îm-

piedecat Satană? «Da, zice, căci nu a fost a lui Dum-nezeu faptul acesta». In epistola eâtră Romani (1, 13.15, 22) iarăşi spune câ a fost împiedecat, însă atunciDumnezeu la împiedecat. Şi aiurea spune Lucâ (Fapt.16, 6) că ia împiedecat Duchul de a se duce în Asia.Şi în epistola cătră Corintheni deasemenea spune că]a împiedecat Duchul, — pe când aici faptul îi atribuielui SataD. Aşâ dară ce numeşte el împiedecarea pusăde Satana? Niscareva ispite mari neprevăzute.cânduse vicleşug, zice, asupra lui“ (Fapt. 20,3)

a stat în Elada timp d© trei luni. Alt lucru este de aremânea undeva de bună voe, din cauza iconomieiîmprejurărilor, şi altul de a fi împiedecaţi. Căci acolozice: „Tară acu m ne m ai av ân d loc în tr’ac es tela tu ri..." (Rom. 15, 23) şi „C ă c ru ţâ n d u v ă p e v o i

’) Notă. In limba Komânfi eu vin telo m anie şi maniac s u n t si no mim© cu nebu nie ş i nebun sau aplecat spre îlebunio. In limba elinii în s i, şi mai cu se an ii la sf. Clirisostom ace sie cuminte înse am nâ

dorin ţa vehem entă, aprin să. Deci am or e i maniac după sf. Ohrisostom va să zică am orezat înfocat. (Trad.).



188 OMIUA 111

n u am v e n it p â n ă ac um Ia v o i“ (II. Corinth. 1,23), pe când aici nimic din acestea, însă ce? Că Sa-tană la împiedecat, „K u P avel, zice, şi odată, şide douăori Priveşte, cam se ambiţionează, şi âeîngâmfă aşa zicând, voind sâ a rate, că el ii iubeştemai' mult., decât taţi. . Acel ' su P a v e l11 este pus înIoc dtî axpresitm sa subjiîţeleii.KS,: «dacă poate nu şiceilalţi. Şi aceia voiau, eu însă chiar marn încercatde a veni».

„Căci oare este năde jdea noa stră, sau bu ■curia , sa u c u n u n a laudei" ? (Vers. 19). Darâ Ma-

cedonenii sunt lauda ta, fericite Pavele? «Nu numaiaceştia» zice, pentru care şi adaoge: „A u n u Şl v o iîna in tea Domnulu i nos t ru l i sus Chr i s tos , în t rua lu i v en ire" ? Oare aţi auzit voi vreodată cuvintede acestea ieşite din gura femeilor chiar a celor maiduioase, vorbind astfel cu copiii ceimici? ,,8i c u n u n ala udei" zice. Aşâ dară nu ajungea numai ca numelecunun ei să arate strălucirea, ci şi a „ la udei" . Câtăaprindere nu este aici ? Niciodată vreo mumă, sau tată,sau şi amândoi împreună, nu ar putea săşi arate do

r u ll o r în aşâ grad ca Pavel. „B ucu ria, zice, şi c u -n u n a m e a “ , adecă «eu mai mult mă bucur de voi,decât de o cunună». Acum tu poţi să’ţi închipui, cât demare erâ întreaga biserică sădită de Pavel şi înrădăci-nată. Darâ cine uu s’ar bucură având atâta fii, pe câţiavea el? Şi cine nu s’ar bucură văzând pe acei iîinum eroşi cu toţii progresând? Aşâ că vorbele acesteanu sunt zise spre linguşire, căci el n’a zis simplu«voi» ci „ şi v o i“ împreună cu ceilalţi. „C ă vo i s u n -teţi slava noastră, zice, şi bucuria“ (Vers. 20).

„D rep t ace ia m ai m ul t nep utând rabdă , b ineam vo it a răm â n ea în A tliena sin g u ri — în loc să zică«am preferat»—şi am trim is pe Tim otheiu fratele n o-st ru , şi s lu j i to r iu l lu i D unezeu, şi a ju torul n o s t ruîn tr u ev a n g h e lia lu i C liristo s“ . (Cap. 3, 1. 2). Şiaceasta o zice nu atât oa să înalţe pe Timotheiu, pe nat easăi cinstească pe dânşii trimiţânduli pe conlucrătoriulsău, ca şi cum liar fi zis: «Sustrăgând dela lucru amtrimis la voi pe sluga lui Dumnezeu, şi pe conlucrâto



O M Î U A I I ! 1 8 9

riul nostru. în evanghelia lui Christos». „C a să vâîntăriască pe voi , şi să vă mângâie întru cre-din ţa vo astră, ca nici un ul să nu se clătiasc ăîn tr u sc â rb e le acestea1' (Vers. 8). Dară ce spune elaici ? Fiindcă ispitele dascălilor alarmează pe discipuli,şi fiiiadeă atunci apostolul căzuse ţn multe ispito,după cum însuşi zice câ făc u t am iiiiealâ . Sa*.ta n â “ şi câ «odată, şi de douăori am voit să vin lavoi, dară nu am putut» eeeace înseamnă că se găseaîn mare strâmtorare, — cu drep t cuvânt că aceasta îialarmase, nu atâta gândinduse la ispitele lor, pe câtla ale dascaiilor, căci nici ostaşii nu se tulbură atâta pentru propriile lor ispite, pe cât pentru generalu l lo rcând îl văd rănit în luplă. „C a să vă în tăr ia sc ă pevo i" zice, nu ca cum aţi fi lipsiţi cu ceva 111 credinţă,nici ca cum ar trobuî să mai ştiţi ceva din ale cre-dinţei». „C a să v ă m ân g âie pe voi în tru c re d in ţavo astră, zice, ca nici u n u l să nu se clătiasc ăîn tru sc ârbe le acestea, că s ing u ri şt iţi că sp reaceas t a sun tem puş i“ .

„Căci c ând am fost la voi am zis v o u ă m ai

’nainte , că vom să avem scârbe, p rec u m a şifo st, şi şt iţi14 (Vers. 4). «Nu trebuie sâ vă alarmaţi,zice, căci nimic nu e străin, nimic nu se petrece încontra aşteptărilor», ceeace erâ deajuns ca săi deş-tepte. Ai văzut, câ de aceia şi Christos a prezis uceni-celor, zicând: 1sŞ i acu m am zis v o u ă m a i ’n a in te

p ână a n u fi, ca când v a fi să c re d eţi41? (Ioan,14, 29). Cu adevărat câ pe lângă altele, şi aceasta esteo mare mângâiere, ca discipuli i să audă dela dăscălicele ce se vor întâmpla. După cum cel bolnav dacâ

aude dela doctor că Va fi. aşâ, sau aşâ, nu se tulbură,mult, pe când dacâ mersul boalei se înrăutăţeşte fărăde veste, ca şi cum în neştiinţa doctorului, şi boala

pare că în trece mult meşteşugul doctorlcesc, atunci bolnavul îşi pierde cumpătul si se alarmează, — tot aaâ,şi în cazul de faţă. Ceeace Pavel prevăzuse dejâ, seşi întâmplase. „P recu m a şi fost, zice, şi ştiţi '1.Si nu spune numai că acestea trebuiau să se întâmple,ci şi altele se vor mai întâmplă, câci „Spre aceastasu n te m p u şi“ , adecă «nu numai pen tru cele trecute



1 9 0 O M I U A ] [ ]

nu trebuie a vi tulbura, ci încă nici pentru cele vii*te are, dacă. cumva se va întâm pla ceva, căci ,, sp re

ac ea sta su n tem p u şi11.*) Deci sa auzim acestea, noî cari avom urechide auzit, eă spre aceasta, este pus Creştinul. ■„Spre aceasta su n te m p u şi11, zicând acestea pen tru toţicredincioşii în geuers. Şpre . aceasta suntem puşi, Iarănoi, ea şi cum am fi puşi spre linişte, na tulburăm.Şi de co oare ne tulburăm? Câ nici nu este timp tiescârbe, nici nu nea coprins vreo ispita, afară poate de eeie omeneşti. Este potrivit acum mai ales a văzice ou apostolul: »Că în că n ’aţi s tăt u t p ân ă la

sân ge îm p o triva păcatului lup tân du vâ “ (Ebr. 12,4). Mai cu samă nici aceasta nu e potrivit a vă spuneacum, însă ce anume? Câ voi încă n’aţi dispreţuit nicimăcar averile. Acelora cari perduse totul ce aveau, cudrept cuvânt îi zicea apostolul aşâ, iară vouă cari aveţitotui, nu vi se poate zice. Cine din voi a fost prădatd« averi pentru Christos? Care din voi a fost bflfwt?Care a fost batjocorit? De unde vom avea lauda? Deunde vom pu tea avea curajul ? Christos a pătimit atâtea

pentru noi, cari eram duşmanii săi, dar noi ce vom putea să, arătăm eă am pătimit pentru dânsul? Nu putem

arăta nimic, căei nici un rău nu am pătimit, pe când bunuri am primit multe dela dânsul. De unde ni va ficurajul în acea zi? Nu ştiţi că şi ostaşul numai atuncise vh. găsi strălucit înaintea împăratului, când va arătacâ poartă pe trup multe rane şi semne de .pane? Dacăînsă nu poate arăta nici un succes, chiar de nu ar fiadus nici o supărare cuiva, totuşi este aşezat în rân-durile celor din urmă. „Dar nu este răzb’oiu" zici tu.Dar dacâ ar fi, spunemi cine s’ar luptâ? Cine ar alergaîn ajutor ? Cine ar rupe falanga ? Poate nimeni. Cândeu văd câ tu nu dispreţueşti nici măcar averile pentru

Christos, cum să te cred că vei dispreţul ranele ? El

*) Partea morală- Trebue a rabdă îndelung Î q scârbe, şi a

m ulţim i lui Du mn ezeu. Chiar cis am avea pagubă îu averi sau Î q

copii noi să zicem; „Domnul a dat, D omnul a luat. fie num ele Do mnu lui "binecuvântat". Că eei ce le rabdă acestea cu bărb ăţie, este deopotrivă cu Abraam şi cu lob , şi câ daca dem onii ne adormi, aşâ zicând, cu privire la «ele pierdute — ca conluer&tori cu tâllia riî—- ştin de mu lte ori locu rile unde s’au ascun s cele furate de hoţi. {' Verori).



0 M I U A I I I 191

a zis „pur taţivă cu cei ce vă batjocoresc cu curaj, şî bi n e eu v ântaţii“ ia ră tu nu faci aşâ, ci te îm potriveştişi eşti neascultător. Ceeace nu arc nici o prim ejdie,tu nu iaci, şi atunci cum voi putea suferi ranele, spu-nemi, acolo uncie este multă scârbă şi durere? Nuştiţi că în timp de pace trebue a sc exercita cineva

pentru războiu ? Nu vedeţi voi pe ostaşii aceştia, cari,deşi nui eu pâră nimeni şi ‘nici t iu-î ameninţa cu raz

boiu, căci este o pace adâncă, ii totuşi îşi freacă a r-mele, şi împreună cu dascălii lor, cari îi învaţă regu lat,ies pe câmpii întinse şi tupilate în fiecare zi, şi acolose exercită cu cea mai mare băgare de seamă? Dar

dintre ostaşii cei duchovniceşti cine a r face aşa ? Nimeni.De aceea în războaie suntem uşori şî neîndemânatici,şi de aceea suntem uşor de cucerit de oricine. Câtătrândăvie este din parteni de a nu socoii timpul defaţă ca timp de luptă, ascultă pe Pavel, care strigă:;nT oţi c ar i vo esc cu tra c ă c re d in ţă a v ie ţu i în tr uC h ris to s l is u s , g o n iţi vo r Ii" (II Timoth. 3, 12), şi

pe Christos cure zice: „In ium e n ecazu ri veţi a v e a f:(Ioan, 16, 33), şi iarăşi pe fericitul Pavel strigând cuvoce tare şt zicând: „S taţi în c in g ân d u v a m ijlo cu lvo s tru cu adevăru l, ea nu es te nou ă lup ta îm -

p o triv a tru p u lu i şi a s ân g e lu i1' (Kfes. 6, 1.4. 12).Dar de ce ne înarmezi, fericite Pavele, nefiind râz boiu? De ce ni prezinţi lucruri zadarnice? De ce îm- braci cu zale pe ostaşi, pe când ar pntea să se repauzeze şi sâ stea liniştiţi ? La aceasta ar putea să ni răs -

pundă : „Da. nu este războiu, însă chiar ne fiind râz boiu, trebue cineva sâ se îngrijească de războiu, căcel ce în timp de pace se îngrijeşte de războiu, va figrozav în timpul luptei, pe când cel neexperimeatat

în ale războiului, raai mult se tulbură şi se zăpăceştechiar în timp de pace. Şi de ce oare? Pentru că elva vărsa lacrămt pentru’"cele ce are, şi că neputând ase lupta, pentru ocrotirea sa chiar, va fi foarte scârbit.Averile celui fricos şi fără experienţă în lupte, vor fiîn stăpânirea tutu ro r color voinici şi cu cunoştînţi derăzboiu. Aceasta este cauza pentrn care vă înarm ezmai dinainte". După aceea apoi se ştie, că to t timpulvieţei noastre pe pământ este timp de luptă, timp derăzboiu. Cum şi îu ce fel? Diavolul stă pu rurea în

preajma noastră, căci ascultă pe Petru ee spune: „ P riv i



192 O M I U A . I I I

gh iaţi , că pro t ivn icul vo stru diavolul , ca u n leu

răcn ind um blă, căutând pre c ine să îng h i tă”(1 Petru, 6, 8). Mii de patimi corporale ne atacă, pecare este nevoe de a le combate.; ca astfel p,ă nu noînşelăm şi sâ cădem îu curselor. Iii adevăr, spunemi,ce anume, nu ne războeşte ? uare nu: ne războeşte bogăviii, nu frumuseţea, nţi dezoiieiăarea, nu puterea, nustâpânia, intriga, zavistia, slava, sau lipsa de minte?Slava deşartă nu numai că no atacă pe noi personal,împiedicândune de a nu fi umiliţi, ci ne împinge şi lazavistie şi ură contra altora. Pe când cele contrara, —sărăcia, necinstirea, a fi dispreţuiţi, a arunca totul delanoi şi a nu avea nicio putere, ne duc fâră greşală laumilinţă, care este baza tuturor virtuţilor. De altfel şiaceste bunuri sunt în noi. Aşâ dar din partea oame-nilor; viclenii, zavistii, sicofandii, intrigi şi multe altelede acest tel, iară din partea demonilor: stăpânîile, pu-terile, stăpânîtorii întunericului veacului acestuia, dupăcum zice şi Pavel: „Nu ne es te nou ă lup ta cont ratru p u lu i şi a sânge lui, c i îm po tr iva începător i i lor şi a dom niilor , şi a s tăpan i tor i lor ve acu luia ce s tu ia 1'. Unii ne bucurăm şi alţii sc întristează, iarăamândouă la un loc sun t o deviare din calea cea dreaptă.Deoparte sănătatea, şi de alta boala şi neputinţa. Şitoate acestea la un loc, oare nu înseamnă luptă ineontinuă, şi noi oare nu ne găsim veşnie în războiu? Dince parte oare nu ar greşi cineva? Voieşti ca săţi spunchiar dela început? Ei bine, ce anume l’a pie rdut peAdam cel întâiu zidit ? Plăcerea, şi mâncarea, şi iubireade întâietate. Ce a pierdut pe Cain, fiul său? Ura şizavistia. Ce a pierdut pe cei de po timpul Iui Noe ?Plăcerile corporale, şi relele născute de aici. Ce a

pie rdut pe fiul lui Noe? Batjoeura şi neruşinarea. Cea pierdut pe Sodomiteni? Batjocura, desfrânarea şi îm- buibarea în mâncări. De multe ori şi sărăcia face aceasta, pentru care şi zice un în ţelept: „Bogăţie şi sărăcie nu m i d a “ (Pildele lui Soîomon, 30, 8). Insă mai binezis, nu bogăţia, nici sărăcia sunt prin sine rele, ci in-tenţiunea care nu este în sta re să facă uz de amândouăacestea cum se cade.

Admirabil a zis Pavel: „Că spre aceasta suntem puşi11. El nu spune simplu eă «suntem ispitiţi» ci



OM LI A UI 1 9 3

„s pre ac ea sta su n te m p u şi“, în loc de «spre aceasta

neam născut». Acesta este lucrul nostru, aceasta nieste viaţa, şi tu umbli dupâ linişte? Nu stă de faţăcaîâul ca să le înghionti ască în coasta şi să ie silească,a sacrifica idolilor.. însâ îţi sta de faţă pofta cea marede hani'şi de lăcomie, .care ni scoate .ochii şi no or* bsşte. Nici un ostaş n.u a aprins focul, .şi nlx'i bu u-c pus pe grătar ca pe sfinţii mucenici, însă .văpaia tru - pească arde mai mult sufletul deeât trupul. Nu stă defaţă împăratul, care săţi fă gădu iască mii de bunuri şi săse milos tivi ască asupra ta, ci îţi stă de faţă mania deslavă deşartă, care te gâdile mai mult deeât acela.

Cu adevărat că mare războiu ducem noi, iubiţilor,şi încă foarte mare, dacă voim să fim treji. Şi timpul prezent are cununile sale. Când perzi pe fiul ’tău unulnăscut, crescut în multă bogăţie şi dând mari speranţe,singu rul care trebuia aţi moşteni averea şî a continuămemoria ta, nu ofta, ci mulţămeşte lui Dumnezeu, şislăveşte pe cel ce ţi la luat, şi prin aceasta cu nimicnu vei fi mai pre jos de Abraam, căci după cum acelaa dat pe fiul său celui ce ia poruncit, tot aşâ şi tu,luânduţise fiul tău cel iubit, nu ai oftat de loc. Aicăzut poate în tr ’o boală grea, şi mulţi vin ca să te în -datoreze cu deasila, unia cu descântice, alţii ou hâvtiuţiatârnate la gât, iară alţii încercânduse a te mângâiacu altele de acest fel ? Ei bine, suferitai tu boala cu băr-

băţie şi fără să te abaţi din calea cea dreaptă? Prefe-ratai de a pătimi orice, numai ca sâ nu faci nimic dincele ale idololatrilor ? Aeeastaţi va aduce ţie cununamuceniei. De aceasta să nu te îndoieşti de loc, iarădacâ doreşti să afli cum şi în ce fel, eu îţi voiu spune.In adevăr, că dupâ cum acela (martirul) sufere cu băr- băţie durerile muncilor cu care este tortu rat, numai casă nu se închine idolilor, tot aşâ, şi tu suferi durerilecauzate de boală cu mai multă mulţă,mire, decât săalergi la vr’un ajutor al descântătorilor, sau să faciceva din ceeace ’ţi poruncesc sâ faci. Sunt grozavedurerile ce le sufere martirul? Dar şi durerile bolna-vului sunt mai îndelungate, aşâ că la acelaşi sfârşitajung, şi de multeori sunt mai grozave decât ale celuidintâiu. Când te munceşte ferbinţala şi arsu ra înăuntrultrupului, şi cu tot îndemnul şi sfatul altora tu alungicu disp reţ descântecul, oare nu ai luat cununa muce-niei ? Ai pierdut bani, şi sunt mulţi cari te sfătuiesc

7i4U i3



1 9 4 OM ELI A. U [

ca să te duci la gâcitori, iară tu stăpânit fiind de fricade Dumnezeu, ai preferat mai degrabă să perzi banii,

deeât sâ fii neascultător luî Dumnezeu? Ai aceiaşi platacu cel ce dă banii săi săracilor, dacă ai inulţâmit luiDumnezeu pentru paguba suferită, câci deşi'putea i să teduci la găsitori, totuşi, aî preferat mai bine a pierde

banii; decât a’i lua înapoi în acest mod. După cumi i p a l i L p i J i i H ' U . i i ' V J i i G . S ■ i j ' i i m n S Z B I i Ş t - â . U v ; S < i r i . ; t p U T l g â

săracilor, aşâ şi tu pe ntru frica de Dumnezeu nu aimai luat înapoi banii prin vrăjitori şi fermecători. Noiînşine suntem stăpâni de a ne nedreptăţi, sau nu, şinimeni altul.

Şi dacă voeşti, să examinăm chiar tâlhăria în sine.

’Ţ ia spart pâretele casei tâlharul, a intrat în odae, acărat dc acolo aurării de mare preţ şi petre preţioase,a luat cu ei un tesaur întreg, şi nu lai putut prinde ?De sigur că ceeacc ţi s’a întâm plat o dureros, şi ţi sc

pare că ai suferit o mare pagubă, pe când în realitatenu oste pagubă do loc, şi în tine stă dc a face această,

pagubă sau câştig. «Şi cum e cu putinţă de a o facecâştig» ? z'wi tu. Eu mă voi încerca de a ţio dovedică aşâ este. Voind tu, paguba ce ai suferit’ va deveniun mare câştig, iară nevoind, va. deveni pen tru tine o

pagubă mai mare. După cum se întâmplă cu meşteşu-

garii cari au înaintea lor materialul, că cel iscusitşi experient în meşteşug întrebuinţează materialuldupâ cum trebue, iar cel fără experienţă îl strică, şiastfel ’şi a făcut singur pagubă, tot aşâ şi în cazulde faţă.—Deci, cum paguba ta se va preface în câştig?Dacă vei mulţănri lui Dumnezeu, dacă nu te vei boci,şi dacă vei zice şi tu cuvintele acelea ale Iui lob:„Domnul a dat, Domnul a luai.; gol am ieşit clin pântecele maicei mele, goi mă voi duce“ (lob 1, 21). «Ce spui? zici tu ; tâlharul a luat, şi cum.voiu putea spune: Domnul a luat?». Nu te minuna, căcişi lob, de şl diavolul îi luase totul, zicca că Domnulia luat, şi tu cum poţi spune că tâlharul ţia luat, şinu Dom nul? Pe cin e’vei admira mai m ult,’spun e’m i; pe cel ce ’şi a deşărtat punga sa săracilor, sau pe lob pentru cuvintele acestea? Oare nu cumva cel prădateste mai pe jos decât cei ce dau eleimosina cu bunăvoea lor? Bă nu’nai spui: «ou nu am nicio mulţămire

pentru aceasta, faptul nu s’a petrecut cu ştirea mea,tâlharul m’a prădat fară voea mea, şi prin urmare cc



OMILIA, III 1 9 5

plată pot avea» ? eăci nici lob nu a ştiut, şi nici navoit ca să se întâm ple aşâ, şi cu toate acestea a lua t plată. Deci şi ţie ’ţi este cu putinţă de a lua plată, deşifără de voea ta ţi s ’au luat averea. Şi cu drept cuvântcă noi admirăm mai mult pe cel ce suferă cu mulţămire paguba, decât pe cel ec dă de bună voe. Deco oare ? Ps.ntm că coi dă de ho.nîi vvr .şe brăneşte în 'vUgetu.i cii i. urioj^ vţ* ! ai:*; Diixiosperanţe, căci mai ’nainte do a se îmbogăţi el a suferitcu bâr&ăţio lipsa banilor, iar după ce s’a îmbogăţit, aasyîrlit din averile sale săracilor, — po când celalalttocmai pe când se găsea lega,t de averi, i s’a luat cu sila.

Nu este to t una: a deşârta punga săracilor, după ceteai convins mai ’naint’e că aşâ e bine, şî a te lipsi de bani, tocmai pc când îi iubiai mai mult. Deci, dacă tu pronunţi aceste cuvinte, vei luă înmiit, sau şi mai m ultdecât lob. Acela a luat aici îndoit, tu însă ca creştinai făgăduinţi că vei lua do o sută de ori mai mult. Nuaî hiăştămai pentru frica de Dumnezeu ? Nu ai fost lagâcitori ? Ai mulţâmit lui Dumnezeu pătimind răul ? Eştideopotrivă cu cel ee dispreţueşte averile, căci şi resemnaţiunea ta nu s’arfi întâmplat, dacă mai dinaintenu dispretuiai averile. Nu este tot una: a se îndeletnici

cineva un’ timp îndelungat ca sâ dispreţuiască averea,şi a suferi fâră de veste o pagubă întâmplată. Astfeldeci, paguba ce tu ai suferit va deveni câştig, şi dia-volul cu nimic nu te va putea vătăma,, ba’ încă’te vafolosi chiar.

Insă, când oare paguba devine vătămătoare ? Cândvatâmă sufletul. Spune’rai, te ro g : tâlharul ţia răpit

banii, şi pentru aceasta tu te lipseşti pe sineţi de mân-tuire ? De ce te îneunjori pe 3Îneţi cu rele, în timp ceeşti amârît de cele ce ai pătimit? Acela poate că tea

sărăcit materialmente, şi tu te sărăceşti pe sineţi spiritualminte, şî te vatămi pe sineţi în mod tâ lhăresc?Acela tea lipsit de cele ce sunt afară de tine, şi decare mai în urm ă teai fi lipsit şi fâră voea ta, iar tude ce te lipseşti de veşnica bogăţie ? Tea întrista t dia-volul luânduţi banii? Amărăsce’l şi tu pe dânsul, şinu1 înveseli. Dacă tu te duci la gâcitori şi fermecători,lai înveselit, pe când dacă ai multă mit lu i Dumnezeu,îai cauzat o rană mortală. Si priveşte ce se întâmplă:de sigur că banii nu’i vei găsi ducândute Ia gâcitori

— căci ii nu pot şti, şi dacă vreo dată se realizează spu-



1 9 6 OM1UA. III

nerile lor, aceasta e mai mult o întâmplare, — iar tu îţi

vei pierde sufletul, şi te vei face de râs în ochii fraţi-lor şi prietenilor tăi. Dar apoi chiar dacă se realizeazăspunerile gâoitorilor, tot tu eşti în pagubă şi iarăşi vel pierde averile, căci demonul ştiind că tu nu poţi suferi paguba, şi eşU în aiare din eaiua baniîor sâ te lepezi până şi de Dumnezeu, Iţi dă bsnii înapoi, ca astfel sâ poată avea ocaziune de a te amăgi şi ă to depărta deDumnezeu. Dar chiar dacâ gâeitorii şi vrăjitorii ar ga,ci,nu te minuna, căci demonul este netrupesc şi se poartă peste to t locul. Demonul înarm ează pe hoţi, şi fâră dedânsul nu se întâm plă hoţii. Deci dacă el înarmează

pe hoţi, apoi şi şlie unde se dosesc hoţii şi lucrurilefurate, şi nu este în neştiinţă de slugile sale. De aceia nue ceva de mirat faptul acesta. Dacă, el te vede scârbit dincauza pagubei, îţi mai adaogă şi o altă pagubă, iar dacăte vede dispreţuiud averile şi râzind de paguba ce ţiaca'uzaf, atune! se vadepărtâdin această cale. După cumşi noi urzim asupra duşmanilor tocmai ceeace’i poateîutiistâ mai mult, şi dacâ vedem că nu’i întristează nedepărtăm de dânşii, ca cei ce nui putem vătăma, tot aşâşi diavolul. Ce spui? Nu vezi pe cei ee călătoresc pemarea în timpul furtunei? Nu’i vezi cum ii nu se maiîngrijesc de banii şi lucrurile ce le au cu dânşii, baîncă asvârl în mare tot ce au ? «Ce spui omule ? Odatăcu furtuna mai conlucrezi şi tu încă !a naufragiu? Mai’nainte de a te nimici valurile, tu încă lucrezi spreaceasta cu propriile tale mâni? De ce mai ’nainte denaufragiu îţi pregăteşti singu r naufragiul ?» Acestea lear putea spune un om prost şi fără experienţă de încer-cările şi primejdiile de pe marea, pe când marinarulcel iscusit, care şue exact când va fi liaişte pe inare,şi când va fi furtună, va rîde spunând tu aşâ, şi’ţi varăspunde: «tocmai de aceia arunc în apă lucrurile, casă nu se întâmple naufragiu». Tot aşâ şi cel cu expe-rienţă de îm prejurările şi de ispitele din viaţă, cândvede furtuna apropiinduse, şi cele spirituale ale sale gataa se perde prin naufragiul răutăţii, aruncă dela sine şi banii caii iau mai rămas Ţ i s’a întâmplat vrun furt?Tu fă milostenie, şi vei uşurâ corabia. Ţ iau răpit tâl-harii banii? Tu dă şi ce mai ai lui Christos, şi astfelvei mângâia pe alţii în sărăcia lor. Uşureazăţi corabia,nu opri pe ntru line ceeace ţia rămas, ca nu cumvasă se umple de apă, şi să nu mai fie posibil de a o



OMILIA III 1 9 7

scoate. Marinarii ca sâ scape trapul lor, aruncă lucru-rile îu apă, şi nu aşteaptă ca valurile sâ răstoarne co-

rabia ; u r tu ca să mântueşli sufletul nu vei împiedecanaufragiul?încercaţi dacâ nu credeţi, încercaţi vă rog, şi veţi

videa slava lui Dumnezeu. Când ţi se în tâmplă ’ cevasupftrător, dă imediat eleimosină. mulţămesşte lui Dum-nezeu eă s’a întâmplat aşa, şi vei videa câtă bucurievei avea. Câştigul spiritual chiar de ar fi cât de mic,totuşi este atât de mare, în cât poate să astupe orice

pagubă trupească. Pe cât timp ai ca sâ dai lui Chris-tos, te îmbogăţeşti. Spânemi, te rog, dacă tu fiind pră-dat s’ar apropia de tine împăratul şi ţiar întinde mânaeerânduţi să’i dai ceva, oare nu teai crede pe sineţimai bogat decât toţi bogaţii pământului, când chiarnici după atâta sărăcie nu se ruşinează de tine împă-ratul cerândaţi milostenie? Nu te răpi şi tu odaîă cu ră- pirea averilor ta le ; stăpâneştete pe sineţi, şi vei stăpâniviclenia diavolului. Ai putinţa de a câştiga luc ruri mari.Să dispreţuim deci bogăţia, ca să nu dispreţuim sufle-tul. Şi cufn să le dispreţuiască cineva? Nu vedeţi ceee sc întâmplă cu corpurile cele frumoase şi cu cei cele iubesc ? In tru cât ele sunt în faţa noastră, trim itasuprăni un foc arzător şi o flacără strălucită, darîndată ce ne depărtăm de ele, totul s’a stins, totul aadormit în noi. Tot aşâ este şi cu averea. Nimeni sănuşi procure aurării, nimeni pie tre preţioase, nimenigăteii preţioase la gât, căci toate acestea privite de alţiiispitesc ochii. De voeşti să te îmbogăţeşti, cum făceaucei vechi, îmbogăţeştete nu în aur, ci în cele trebui-toare ca sâ poţi da şi altora la timp. Nu fii iubitor de podoabe, căci o astfel de bogăţie este rîvnită de tâl-hari, şi nouă ni aduce griji multe. Nu aduna vase deargint şi de aur, ci să fie în ograda ta magazii de grâu,

vin şi untdelemn, nu pentru ca tu să le vinzi şî să le prefaci în aur, ci ca să dai celor nevoiaşi. Dacă ne de- părtăm pe noi înşine dela cele prisoselnice, ne vomînvrednici de bunurile cele vecinice. Cărora fie a neînvrednici cu toţii prin Christos lisus Domnul no s-tru, căruia împreună cu Tatăl şi cu Sf. Duch, se cu-vine slava, stăpânirea şi cinstea’ acum şi pururea şi învecii vecilor. Amin.



± 0 8 O M IL IA IV

OMILIA IV

„Drept , aceea şi eu nerăbdând mai mult , amuiiîîîis ca .să îjUîiuac cr&Q.iiiţi« v o a str ă, ca n uoriTTîva să vâ fi Is p itii p re vo i c e r ce isp iteşte,• * w r» -i • i j v t v aŞi ■ Sil iiii IU. Z&Qiir GSU5 uOti3 LTa. iHXll 2,0 a Iii

vi ind T im otheiu la noi dela voi, şi b ine ve s t indno u ă1 cre dinţa şi drag ostea vo as t ră, şi cum căave ţi po m enire b un ă de noi to tdeau na, do r inda ne v idea pre no i , p recu m şi no i p re vo i, pe n-

tru aceas ta neam m âng âiat f raţi lor de voi, în t rutot neca zul şi nev oea no as t ră p en tru credinţavo astră. Câ acu m noi vi i sun tem , dac ă staţi voiîn tr u D o m n u i“ (Cap. 3, 5—8).

Astăzi ni stă înainte o chestiune, de care mu]ţiîntreabă, şi este discutată din multe părţi. Şi care echestiunea aceasta? „D re p t acee a, zice, şi’ eu n e -răbdân d ma i m u l t am t rim i s ca să cunosc c re-

dinţa voastră". Ce spui? Tu, care cunoştea! atâtea,care ai auzit cuvinte ce nu se pot spune, oare teai ri-dicat până la al treilea cer, tu nu ştiai nimic de dânşii, pe când te găsaiîn Athena, deşi nu erai atâ t de departe,şi nici nu te deepărţiseşi de dânşii de mult timp?„Iară noi răm ân ân d s i r im ani de către voi pe nt ruu n tim p 1*, zice, şi iată că acum nu mai ştie nimicdespre Thesaloniceni. şi se vede silit a trimite pe Ti-motheiu ca să afle despre credinţa lor „ca n u cu m -va să vă fi. ispitit pre voi cel ce ispiteşte, şi să

fie în z ad a r o ste n ea la n o a str ă". Ce ar putea cinevaspune? Nimic alta, decât câ sfinţii nu ştiau totul. Şiaceasta ar puteao află din multe Jocuri şi din multetimpuri de mai ’nainte, şi după aceasta. După cumEliseiu nu ştia nimic despre văduva din ÎSare th a Bi-donului după cum Uie zicea către Dum nezeu: „A mrămas eu s ingur , ş i caută suf le tu l meu să’ l ia" , pentru care a şi auzit pe Dumnezeu spunânduî: „Miara lăsa t în Is ra il şea p te m ii de b ăr b a ţi“. (III. Imp.



OMI LI A I V 1 9 9

19, 10. 18); după cum Samuil iarăşi a auzit pe Dum-nezeu, pe când erâ trimis ea să ungă pe David: ,;Să nu

te iuţi la chip ul lui, n ici la m ărim e a lui, peniru c ă lam d isp re ţu it (neso cotit) p re el (pe Saui), cânu cum vede omul ve deD um r!ezpu; că om ul vedeîn faţă, ia ră D u m ne ze u ve d e m iu im (L Imp.10, 7). tot aşâ. şi în cazul de faţă. Âeeastă neştnnţăsfinţilor vine din marea îng rijire a iiii Dumnezeu, atât pentru dânşii, eât şi pentru cei ce cred întrânşii. Cum şiîn ce fel? După cum el îngăduie ,a fi sfinţii şi în perseeuţiuni, tot aşâ lasă ca ii sâ fie în neştiinţă de multe,ca astfel să fio liniştiţi. De aceea şt Pavel zicea :„D atumis 'a îm boldi tor m ie îng eru l Sat au , ca s ămă ba tă p es te ob raz, ca să n u m ă în a lţ“ (li. Oor.12, 7). Pe lângă aceasta ’i lasă în neştiinţă şi pentruca alţii să nu’şi închipuiască lucruri mari despre dânşii;

pentrucă dacă în urm a unor minuni 'î i credeau a fidumnezei, apoi cu atât mai mul dacă iar fî văzut că îi cunosc totul în fieec minut. De aceea şi zice chiarPavel: „Ca să nu cug ete c ineva m ai m ult dec âtve de sau aud e ceva de la m in e l< {II Cor. 12, 6).

Ascultă apoi şi pe Petru ce spune ologului dupâ cel’a vindecat: ,,Ce cău ta ţi la no i, ca şi cu m cu ano astră p ute re sau cu cern icie am fi făcu t preac es ta să u m b le ? “ (Fapt. 8, 12). Deci dacă astfel de

bânueii se petreceau în inima şi a celor ce ziceau şi acelor ce făceau, apoi cu atât mai mult s ’ar fi născu tasemenea bânueii în urma unor fapte mai mari. Maierau în neştiinţă sfinţii şi din altă cauza: ca sâ nu aibăcuvânt poporul să zică : «aceştia fiind oamini ca şi noi,şi au făcut totuşi asemenea minuni», şi să cadă în ui-

mire,— de aceea prin neştiinţa lor Dumnezeu ni aratăslăbăciunea şi ueputinţa naturei omeneşti. De aceea şiapostolul se găseşte în neştiinţă de Tliesaloniceni, deaceea de multe ori propunânduşi a se duce la dânşii,nu se duce, ca astfel sa afle iî că dânsul nu ştia totul.Şî mare erâ câştigul ce izvora de aici, Căci dacă segăsau mulţi cari spuneau că «acesta este puterea luiDumnezeu cea marc», ia ră alţii spuneau altele de acestfel, — apoi dacă el ar fi ştiut totul în tot momentul, cenu şiar fi închipuit oaro de dânsul?

„Drept aceia şi eu nerăbdând mai mult, am



2 0 0 OM1UA IV

tr im is ca să cu no sc cred inţa voastră, ca nun u cu m va să vă fi ispit i t pe voi col ce ispiteşteşî sa fie în za da r os tene ala no astră". Aici ar pu-tea credo cineva că este o acuzaţiune adusă lor, însădaca ar cercetă, serios, ar vedea cum el scoate la ivealăminunea petrecuta eu dânşii, şt'ouaa araiA dragostea ceavea de dânşii exagerând oarecum ispitele îor Cu niaceasta? Ascultă eu băgare de seamă. Dacâ tu singurliai spus mai di nai ii te „Că sp re aceasta sun tern.

p u şi" şi „N im eni să nil se tu lb u re" , cum do tri-miţi pe Timotheiu, temândutc ca nu cumva sâ se pe-treacă ceva din care nu voieşti? Dar aceasta el o face

din dragostea cea mare ee o avea câtră dânşii. In ade-văr, că cei ce iubesc, din cauza prea marei lor iubiri,dîn cauza aceJei iubiri înflăcărate, bănuesc de multeori chiar şi cele mai mici lucruri, iară aceasta vine dinmultele încercări prin care şi dânşii au trecut. «Amspus în adevăr, ca spre aceasta suntem puşi, însă aceastaam zis’o, pentru că chiar şi pe mine m’a îngrozit cxa~geraţia relelor». De aceea nici el nu zice că «am băgatde samă la voi, cutare sau cutare abatere» ci „nerăb-d ând m a i m ult* ceeace izvorăşte mai mult din dra-goste.

Dar ce înseamnă: „Nu cumva să va fi ispitit pe voi cel ce isp iteşte " ? Ai văzut acum, că a seclătina cineva când este în strâmtorări, este diavolesc,căci vine din îndemnul diavolului? Când diavolul nune poate pe noi clătina în credinţă, atunci prin altcineva, sau şî pe altă cale, caută a clătina pe cei maislabi dintre noi, eeeaee e dovada unei slăbăciuni co-vârşitoare din parteni, care nu poate avea nici oscuză. Aşa a făcut necuratul cu lob, căci a aţîţat pe femeea lui ca să z ică: „Ci sp un e v r ’un cu-

v â n t c ătră D om nu l, şi m o ri" (lob 2, 9), de unde poţi vedea cum l’a ispitit. Dar de ce ..n’a zis el oare«v’a clătinat», ci „să vă. fi is p it it " ? «Am bănuit nu-mai atâta, zice, că poate vTa ispitit numai», pentrucăispita este premergătoare clătinărei sau zguduirei, şisilinţa sau încercarea diavolului nu se poate numi clă-tinare. Numai cel ce s’a lăsat a primi atacul, numaiace1a s ’a clătinat. Vai! Cât de mare este iubirea părin-tească a lui Pavel! Lui nu’i păsa de necazurile si de



O Mi LI A IV 201

cursele ce i se întindeau lui personal, şi mt se pare

că astfel de ispite chiar îl aşteptau pe dânsul atunci,despre tiare şi spune Lncâ (Fapt. 20, 3), că a rămas treiluni în Elada, când s’a făcut vicleşug asupra lui din partea iudoilo r,— dar lui nu’i păsâ de primejdii, ci segândea numai la primejdiile discipuIilor. Ai văzut acum,Cu 6L a întrecut pe orice părinte? Noi eâud ne găsimîn strâmtorări şi primejdii, ni aducem aminte de toate,iar ei atât de mult se temea pentru fiii săi duhovni-ceşti, încât până şi pe Timotheiu, pe care îl avea cade mângâere pe lângă dânsul, pe aecst tovarăş şi conlucrător, până şi pe dânsul, zic, îl trimite la Thesalonieeni, cari se găseau atunci în primejdii.„Ş i să fie în zad a r o sten ea la n o a st ră1', zice.Şi de ce aşâ ? căci dacă ii s’ar fi abătut, nu tu erai cauzaşi nu din lenea sau nepăsarea ta s’ar fi abătut. «Ou toateacestea chiar aşâ fiind, en aşi crede osteneala mea cazadarnică» răspunde, do Tinde se vede dragostea luicea mare cătră dânşii.

„Ca n u c um va să vă fi isp iti t cel ce is p i-teşte^. Ispiteşte numai, fâră însă să ştie dacă va putearăpune pe cel ispitit. Deci dacă diavolul stă de faţă casâ ne ispitească, deşi nu ştie dacă va reuşi, apoi noicând ştim că suntem cu mult mai presus de dânsul, sănu fim treji la atacurile ce ni dă? Cum că diavolul neatacă fără să ştie dacă va învinge, a probat’o în cazulcu lob, căci spunea cătră Dumnezeu acel demon vi-clean: „Au n’ai îngrădit tu toate cele dinăuntruşi cele dinafară, ale cas ei lui? ... Ci te atin ge detoa te câte are el, şi nu te v a b inec uv ân ta" (lob.1, 10. 11). Ispiteşte numai, şi dacă găseşte pe cinevaslab, de sigur că reuşeşte, iară dacâ cel ispitit este pu-ternic, atunci fuge necuratul.

„Ş i să fie în zad ar, zice, oste ne ala n o astr ă".Să auzim noi cu toţii cum se ostenea Pavel. El nu zicecducrul nostru», ci „ oste neala noast ră" şi nici nuspune «mă tem să nu vă pierdeţi voi», ci „să nu fieîn zad a r oste neala n o a s tr ă11. încât cbiar de s’ar fiîntâmplat ceva, cu drept cuvânt s’ar fi putut Întâmplă,dar fiindcă nu s’a întâmplat nimic, apoi şi minunea,este mare. «Noi ne aşteptam la aşâ ceva, ziee, d a r . lu-

crurile s’au întâmplat din contra, şi de aceea nu numai



2 0 2 OMiLIA IV

că n’ara primit dela voi nici un adaos la scârbele noas-tre, ei am primit tocmai mângâere»,

„Iară acum venind Timotheiu la noi delavoi, zice, şi bin ev es tind no uă cre din ţa ai d ra -gostea v o a st ră" . Ai văzut bucuria cea mare a Iui Pa-vel? El nu zice «vestinriuni», ei „b in evest iridun i“aLSţ de .mare buri coiifiiwwâ el dragostea şi siguranţalor. Kra nevoe ca «ceasia (credinţa nestrămutată) săstea înţepenită, eăci numai aşâ, se putea întări şi spri-

jini dragostea lor. Se bucură dc dragostea lor, pentru.că aceasta era semnul credinţei.

„Şi cu m că aveţi pom en ire bu n ă de noi

to tdeauna, dorind a ne ve dea pe noi, prec um şiYioi pe voi“. Aici li aduce mari laude. «Nu numaicând Kiintem de iată, nici numai când săvârşim minuni,ci chiar şi acum când suntem departe şi suntem bat-

jocoriţi, şi suferim mii de neajunsuri, voi aveţi pome-nire bună de noi». Auziţi, vă rog, cum sun t de admi-raţi discipulii, când au amintire bună despre dascăliiior, şî cum 3unt fericiţi. Să imităm deci, pe asemeneadiscipuli, căci pe noi înşine ne folosim, şi nu pe das-căli. „Dorind a ne vedea pe noi, precum şi noi

pe v o i11, zice, ceeace îi veselea mult pe dânşii. Ca săaile cel iubit, că cel ce’l iubeşte ştie cum că şi el esteiubit de dânsul, aceasta este o mare mângâere şi în-curajare.

„P en tru ace asta neam m âng âiat, fraţilor,de voi, în tru tot neca zul şi ne voea no astră p en -tru crc dinţa vo ast ră^’că acu m noi v i i suntem ,da că sta ţi v o i i n tr u D om nu l".'C ine ar putea să fieegal cu Pavel, care socotea mântuirea altora ca a sa

proprie, şi care faţă dc alţii so găsea tot aşâ, dupâ

cum se găseşte corpul faţă de mădularile, sale? Cine ar putea să scoată asemenea voce astăzi ? Şi mai ales cinear putea sâ cugetc vreodată astfel ? El nu cerea pentrusine vreo mu Iţa mi re din parteli pentru ispitele ce le în-dura din cauza lor, ci mulţămîrea lui o simţea prin fap-tul că dânşii mi se clătinau în credinţă din cauza ispi-telor Iui, ca şi cum parccă ar fi zis: «eă nu atâta noisuntem vătămaţi din cauza ispitelor, pe cât vo i; voi aţifost ispitiţi mai mult decât noi,—voi, cari nu aţi pătimitnimic, şl nici decât noi cari pătimim; ■Şi fiiudcă aces-



OMI LI A I V 2 0 3

tea ni lea binevestit nouă Timotheiu, ei b'ne, noi nu.mai simţim nici o scârbă din cele ee am suferit, ci

„neam m ângâiat. în tru tot necazu l şi nev oeanoastră“. Nimic nu poate atinge pe dascălul bun, în~trucât timp eeie cu urivire la dispionii merg1după ,Jo~ rioţa şi părerea sa. «Prin voi, zice, neam mângâiat, voiiieaţi întărit pe noi» deşi I m:;:.;! erâ c'o roiul din. con-tra, câci când cel ce păliTiieşLe nu ce fi caza. do Ioc. cistă neclintit cu bărbăţie, aceasta e de ajuns spre a în -tări pe discipuli. El însă face cu totul din contra, şilauda o atribue lo r ; «voi, zice neaţi încurajat pe noi,voi neaţi făcut să răsuflăm în linişte, voi nu neaţi lă-

sat ca să simţim ispitele». Şi n’a zis «să răsuflăm» nici«sâ ne alinăm întru câtva suferinţele noastre», ci „acumnoi vii sun tem " adecă viem cu adevărat la auzulacestei veşli plăcute, arătând prin aceasta, că ispita şi.moartea chiar, nu le considera a fi altceva, deeât îm-

piedecarea şi ispitele lor în credinţă, iară progresullor îl credea a fi adevărata viaţă. Cum ar fi putut săarate în alt mod supărarea sa’ din cauza slâbăciuneidiscipulilor, sau chiar şi bucuria pentru propăşirea lor?El nu a zis «ne bucurăm» ci ,,v ie m t[ vorbind de viaţa

viitoare, încât fără aceasta noî nici nu considerăm viaţaîntru nimic, nu credem că suntem vii».Astfel trebue a se găsi şi dăscălii, şi aiseipulii, şi

atunci nu se va întâmpla nici o neorândueală.Mai departe apoi, mărind încă maimulta.costfa.pt,

priveşte ce spune el: „Oii ce m u lţăm ită vom p u teadâ lu i D um nezeu pe ntru voi, pen t ru toa tă bu cu -r ia ' cu care ne bu curăm pen tru vo i îna in teaD um nezeulu i no s t ru , noap tea şi z iua pes te m ă-su ră rug ân du ne ca să v edem faţa vo astră şi săîm p lin im lips ele c re d in ţe i v o a s tr e “ ? (Vers. 9. 10).«Voi, zice, v ’aţi făcut nouă motiv nu numai de viaţă,ei şi de o mare mulţămire sufletească, şi încă de atâtamulţămire, încât nici nu putem să mulţămim lui Dum-nezeu cum se cade. Succesul vostru, noi îl considerămca dar al lui Dumnezeu. Prin succesul vostru niaţi

binefăcut în tr’atâta. că noi îl credem afi dela Dumnezeu,şi încă chiar lucrul lui Dumnezeu, căci o astfel de ju-decată nu poate ieşi din spiritul sau năzuinţa ome-nească».



2 0 4 OM1I.IA. IV

„N oaptea şi ziua peste m ăsură, ru g ân d un e“ ,zice, cocace dă dovadamarei lui iubiri. După cum uncultivator auzind despre ţarina sa cea mult dorită eă este plină şi încărcată de roadele pământului, doreşte de avedea eu oehii şi a simţi plăcerea, iot aşâ, doreşte şiPavfii do a vedea Macedonia, „P este m ăsu ra ru g a ri '

Priveşte exageraţi a cuvântului. „Ua să ve-dem faţa voas tră, zice, şî să îm plinim lipse lec re d in ţe i v o a s tr e 11. Aici se naşte o mare chestiune:dacă tu’ viezi acum, eăci dânşii au stat neclintiţi în cre-dinţă, şi Timotheiu ţia binevestit credinţa şi dragostealor, din caro eauzâ erai atât do vesel încât nici nu pu-teai să mulţărneşti lui Dumnezeu cum se cade, cum devorbeşti aici despre lipsele credinţei lor? Oare cu-vintele dinainte nu erau zise mai mult ca linguşire? Nicidecum, să nu. fie una ca aceasta! La începutulepistolei el mărturiseşte de dânşii câ an purtat multelupte, şi că au pătimit aceleaşi ca şi bisericile din ludeia (Cap. 2,14). Deci ce am putea răspunde noiaiei? Căaceşti Thesaloniceni nu primise toată învăţătura, adecănu învăţâse încă până atunci tot ceeace trebuia sâ cu-noască, 'iar aceasta o arată cam pe la ţinea epistolei.

Poate câ se cerea ca să cunoască ii şi cele despre în-vierea cea deobşte, poate că erau mulţi cari ’i tulburau,nu prin ispite; tiici prin niscareva primejdii, ci ipocriţide aceia cari se dau de dăscăli ai poporului. Aceastao numeşte el „lip sele c re d in ţe i11, şi de aceea a zis aicilipsele credinţei voastre. Când e vorba însă de teamace el o avea pen tru credinţa lor, apoi atunci o spune

pe faţă, zicând: „Am trim is la vo i pe Tim otheiu,ca sa vâ întăre as că p re v o i“ , pc când aici prinexpresiunea „să îm plinim lips ele c red inţei vo astre"

este vorba mai mult de învăţătură, decât de asigurare,după cum zice şi aiurea: ,,Oa s ălî ţiîn te m e ia ţiî ll tr uto t Jlu crul b u n " (I. Corinth, 1,' 10.’ II. Timoth.’ 3, 17).Iar întem eiat este acela, căruia ’i lipsea până atunciceva, şi numai atunci i s’a îndeplinit lipsa.

„Ia r îns u şi D um nez eu şi Tatăl n os tru şiD om nul n os t ru l isu s C hr i s tos , să îndrep teze ca-lea noa stră cătră voi. Ş i pre voi D om nu l să vaînm ulţeas că, şi să vă pr isose asc ă cu drago stea



OMILIA >V 2 0 5

u u u ia sp re al tul şi spre toţi, p rec u m şi noi spre

voi" (Vers. 11. 12). Aici este dovada celei mai maridragoste, căci a se rugă nu numai în cugetul său, ciîn ca a pune şî în epistolă rugăciunea sa, nu poate iidecât al unui suflet înfierbântat şi nerăbdător. Tot aicieşte:dovada Cea mai siguri şi ele dorinţele; e lui de dân-şii, şî totodată şi îndreptarea ee şio da, daca nu vineea să’i vadă, ea şi cum pare eă ar zice: «însuşi Dum-nezeu să împrăştie ispitele ce ne împresoară, ca sâvenim la voi pe calea cea mai dreaptă (cea mai scurtă)».

„Ş i pre voi D om nul sâ vă în m ulţea scă şi

să v a p ri so sească'1. Ai văzut acum mania cea fârămargini a dragostei lui, arătată prin cuvinte? „ În m u l-ţească, zice, „şi prisosească" în îoe de «să vă sporiască», adecă cum s’ar zice, el doreşte a fi iubit dedânşii cu prisosinţă. „P rc cu m şi n o i sp re v o i“ ,adecă, dragostea noastră cătră voi este deja, iar pe avoastră o cerem ca să fie aşâ. Ai văzut până undevoeşte el a se întinde dragostea? „S p re to ţi11, zice,adecă nu numai între voi, ci şi peste tot locul şi cătrătoţi, căci numai aceasta se poate numi dragoste dupâ

Diimnezeu, d ea avea pe toţi în sufletul şi inima voastră.Dacă tu iubeşti pc X, iar pe Z nu’l iubeşti (deşi poatenici nu’l urăşti), apoi aceasta este dragoste după om,şi nu dupâ Dumnezeu. «Insă dragostea noastră nu tre-ime să fie de acest fel» ci „P re cu m şi n oi sp re voi,ea s ă întăreasc ă inim ile v oa stre fără priha năîn tru sfinţenie înaintea lui D um ne ze u şi Tatălno s t ru , în t ru veni rea D om nului n os t ru l isusC h ris to s cu to ţi sf in ţii săi (Vers 13). Aici arată că

dragostea lor li aduce folos, iar nu celor iubiţi «Voesc,zice, ca această dragoste sâ prisosească, ca nimeni sănu se facă vrednic de hulă». Şi nu zice «ca să vâ întăriască pre voi» ci să „ în tărească in im ele v o a str e 11,

pentru câ din inima, ies gândurile rele (Math. 15, 19).De altfel este posibil ca cineva să nu facă nimic, şi to-tuşi ^â fie rău, ca de ex. să fie zavistnie4 să fie necre-dincios, viclean, să se bucure de răul altuia, să nu fie

prietenos cu alţii, să aibă credinţa stricată, etc. Toateacestea izvorăsc din inimă. Aceasta va sâ zică „sf in -

ţen ie 1* când noi curăţim toate aceste rele ieşite din



OMILIA IV 2 0 7

şi nu se face părtaş la păcatul celorlalţi. Aşâ dară acurvi cu o femee eurvă, înseamnă în realitate a ourî, pe când a o abate dela acea faptă spurcată, în-seamnă a o iubi cu adevărat.

Nu este, iubiţilor, nici un păcat, pe care în tocmaica şi focul să nu1 consume puterea cea mare a dra-gostei Mai uşor poate reziste focului o useăiură ne-

băgată ÎQ Scârna, (I V' <1*îl ( Lij;L'Li • <"i* <”♦V*ii/iiii i IJl Xni ţf li li'.'i’ O«Xdragostei. O astfel de dragoste, deci, să plantăm însufletul nostru, ca să stăm împreună cu toţi sfinţii,căci şi aceia au bine plăcut lui Dumnezeu prin dra-gostea cea cătră aproapele.

De ce oare Abel a fost omorît, şi nu a omorît?Pentrucă a iubit mult pe fratele său, şi nici măcar n’asuferit ca sâ’i intre în cuget o astfel de idee. De ceCain oare a primit în sufletul său ideea omorîrei ? —(nu1 voiu mai putea numi fratele lui Abel, după faptalui nelegiuită) — de ce ? Pentrucă în el nu erau aşezate bine temeliile dragostei. De oe au fost lăudaţi uit iu i Noe?.Nu oare pentrucă iubeau mult pc tatăl lor, nu pentrucă n’au suferit a vedea golăciunea lui ? Celălaltfiu (Ham) de co a fost blestemat? Nu oare pentruoăel nu iubiâ? Abraam de ce a fost lăudat şi cinstit detoţi? Nu oare pentru dragostea lui cea mare, pentrucele ce a făcut cu nepotul său Loth, şi pentru rugâmintea cea făcută pentru Sodomite ni?

In adevăr, iubiţilor, că. sfinţii lui Dumnezeu aufost foarte iubitori de aproapele şi’foarte compătimitori.Ia aminte la Pavel, şi urmează1. Acest fericit (tare dis- preţuia chiar focul, acest bărbat mai tare ca diamantul,acest om zdravăn în toată puterea cuvântului, neînco-voiat şi totdeauna ţeapăn, acest sfînt pironit în frica deDumnezeu, ce spune el ? „Cine ne v a des părţi d e

dragostea lui Dumnezeu? Necazul, sau strâmtorarea, sau goana, sau foametea sau golătatea!sau nevoea, sau robia“ (Rom. 8, 35)? El, zic, carea dispreţuit totul, pământul şi marea, ei care a dispreţuit până şi'porţile cele tari ale morţei, pe care nimic nu o putea birui în totul, ei bine, iatăi că atunci când a văzutlacrâmi curgând din ochii unor discipuli iubiţi de dâusul,într’atât a fost zguduit acest bărbat tare ca diamantul,încât nu a mai putut ascunde durerea, ci lia zis ime-diat:

„Oe faceţi de plângeţi, şi ’mi întristaţi inima“



2 0 S O M I L I A I V

(Fapt. 21, 13)? Dar ce zici Pavele? Oare au pututzdrobi lacrămiîo sufletul tău cel mai taro ca diamantul ?«Da, răspunde el; tuturor mă pot împotrivi, şi pe toate)e dispreţuiesc, afară de dragoste; aceasta m’a cuprinseu totul şi mă stăpâneşte. Aceasta este plăcută lui Dum-nezeu». Abizui mărei nu a putut să’l sfărâme, pe cananişte piyâluri mi<â de lacră mi au fost în stare să’I zdro- bească! „Ce faceţi de p lângeţi, şi 'm i în tr is ta ţiin im a?" Mare este puterea dragostei1. Dar apoi nu’ivezi iarăşi pe .dânsu l plângând? Do ce plângi? spunemi; „T rei arii, zice, noa p tea şi ziu a n ’am în -cetat cu laerăm i învăţân d pre u n u l fiecare din-tre voi“ (Fapt. 20, 31), de unde se vede că din marealui dragoste se temea, ca nu cumva să se furişeze

prin tre dânşii vreo boală molipsitoare. Mai ascultă’!iarăşi: „Că din m u ltă scâ rbă şi n ecaz al inim eiam sc ris vo uă c u m u lte la e răm i11 (II.Corinth.2,4).Oe face Iosif, acel bărbat voinic, care s’a împotrivitunei femei tirane, care priviâ cu bărbăţie acea flacărămaro a amorului, care s’a luptat atât de mult cu fu-riile acelei femei? Căci ce nu1 putea fermeca la aceafemee? Avea cu ea privirea încântătoare, mândria ran-gului, luxul hainelor, parfumul îmbătător al aromatelor — căci şi acestea obişnuese a muia spiritul şi a1 mo-leşi, — avea apoi şi vorbele mai moi şi blajine ca orice;ştia bine acea femee „amorezată în cel mai înalt grad,că dacă va ruga pe tînăr cu voee plângătoare, şi nu seva da în lături de a’i spune chiar vorbele cele mai josnice,ea va putea învinge. Atât de mult s’a umilit aceastăfemee îmbrăcată în haine aurite, şl fiind tn demnitateîmpărătească, încât poate că s’a şi aruncat la picioareletînărului din robie, poate că ’l ruga plângând la pi-

cioarele lui, şi aceasta nu numai odată, nici numai dedouă ori sau de trei ori, ci mai de multe ori. Se puteaatunci videa la ea şi acei ochi strălucitori şi sclipitori,iarâ înfrumuseţarea ei generală erâ făcută nu cum s’arîntâmpla, ci cu multă băgare de samă, cu multă îngri-

jire, fiindcă’şi pusese în minte şi voia cu orice preţ să prindă în mrejele ei pe mielul lui Christos. Mai adaogă pe lângă, toate acestea şi vrăjitoriile sau fermecătorii lecele multe, ce le întrebuinţase poate. Cu toate acestea,acest tînăr neîncovoiat, acest bărbat voinic, acest feri-cit mai tare decât peatra, care nu s’a încovoiat la ru



OMILIA IV 2 0 9

gâ miri ţi le cele fermecătoare ale uneî femei, priveştecum atunci când s’a văzu t în faţa fraţilor săi, cari1

vînduse, cari1 aruncase într’o groapă, cari voiau chiara1 ucide, şi cari în fine erau cauza înteinniţărei lui şia.'cinstei la eare ajunsese, când s’a văzut, z’ic, îu faţafraţilor sâi cari. ticiuise altădată, minciuna ce trebuiau’ao spune tatăiu; Iov,, minciună pe care tatăl lor îacob oa crezut: „V oi ştiţi că do i fii m ia n ăsc u t m iefemeea mea Rahila, şi unul a ieşi t dela mine,ia ră voi m iaţi zis că lau m ân ca t h ia re le “ (Pac.44, â7. 28), ei bine, nu s’a mai putut stăpâni, ci s’amuiat cu totul „Şi s ’a tu lb u ra t Iosif, zice, şi să

ru p ea inim a l u i , . . şi c ăuta să plâng ă, şi in trâ n dîn căm ara sa a p îâ ns aco lo “ (Ibid. 43, 29. 30). Darde ce plângi astfel Iosife ? Căci nu su nt vrednice delaerămi ccle de dinaintea ta, ci de mânie şi urgie, deo mare pedeapsă şi răsplată. Ai în mâoile tale pe duş-mani, pe ucigători de frate, eşti în tot dreptul şi poţisă te umpli de mânie, deşi aceasta nu s’ar putea nuniinedreptate, câci nu stăpâneşti cu mâni nedrepte, ci evorba de a te apărâ contra’celor ce teau nedreptăţit. Ne te uită, la demnitatea ce o ocupi, câci nu ai căpătat’odupă părerea şi aprobarea lor, ci cu voea lui Dumne-zeu, care a revărsat asupră'ţi charul său. De oe plângi?«Să numi fie mie una ca aceasta, ar răspunde el. Etieare am prosperat în toate cu chami lui Dumnezeu,sâ nu’mi fie aceasta, ca prin asemenea răzbunare sale nimicesc toate acole binefaccri Dumnezeeşli. Acumeste cu adevărat timp de laerămi, căci nu sunt doarămai pre jos de fiarele cele sălbatece, care orice relear pătimi, se împacă cu firea lucrurilor la urmă. Plâng,zice, pentrucă împrejurările desfăşurate cu mine m’auzguduit cu totul».

Pe acest fericit să’l imităm şi noi,, iubiţilor, să jâlim şi sâ plângem pe cei ce ne nedreptăţesc. Să nu neînfuriem asupra lor, căci cu adevărat că’sunt vrednicide laerămi, iară noi căutând a ne răzbună, ne facemsinguri răspunzători de pedepsa şi osânda ce se cuveniâ lor. Ştiu că voi plângeţi acum şi vă bucuraţi, şi

pe Pavel a’dmirând, şi pe Iosif fericind; dar dacă cinevaare duşman, să şil aibă acum în minte, şi să’l întipă-rească în cugetul său, pentru ca astfel pe cât timpinima lui fierbe la amintirea sfinţilor lui Dumnezeu,

7 4 4 3 1 1 4



2 1 0 OMILIA IV

Să poată. împrăştia noeanul mâniei, şi să moae ceeaceeste învârtoşat şi ţeapăn în ea, Ştin apoi, că după ie-

şirea de aici, şi după ce voiu conteni de a vorbi, chiarde ar mai rămânea ceva din căldura aprinsă în inimavoastră, de sigur că nu va fi aşa, ca acum când as-cultaţi.

Deci dn.r.Ş; se răceşte dragostea cuiva, atunci seîmpraştîs bruma. ^ po "mima an, p^n tracă. înadevăr, răzbunarea şi răutatea sunt, ca bruma şi gerul,care prăpădesc plantele. Noi însă, să chemăm pre soa-rele drep ţâţei, să’i rugăm de a trimite în inimile noas-tre razele sale, şi atunci nu va mai fi brumă pe ele,ci apă de băut. Când focul soarelui drep ţâţei se vaatinge de sufletul nostru, nu va Iăsâ în el nimic ţea-

păn, nimic arzător şi nimic neroditor, ci totul se vaarăta plăcut, dulce şi încărcat de plăcere. Dacâ noi neiubita unii pe alţii, va veni şi acea rază, Ingăduiţimi,vă rog, de a spune acestea cu toată bunavoinţă; fa-ceţi a auzi eu, că din toate vorbele acestea am folositceva; doresc să aud că cineva întâlnind în cale peduşmanul său 'ia apucat amândouă mâniie în mâoilesale, l’a prins în braţe, l’a sărutat şi a lăcrămat. Atunciacela chiar de ar fi fiară sălbatecă, chiar de ar fi peatră,

sau orice, se va îmblânzi în urma unei asemenea dra-goste şi prietenii arătate. Şi de ce îţi este oare duş-man? Tea batjocorit poate’? Insă cu nimic nu tea ne-dreptăţit. Poate câ din cauza banilor treci cu vederea

pe fratele tău, care te duşmăneşte? Nu, vă rog ; oricear fi, noi să împrăştiem din inima noastră. Timpul defaţă este al nostru, şi deci săl întrebuinţam după cumtrebuie. Să tăiem funiile păcatelor, şi mai ’nainte de ane duce la judecată, sâ ne judecăm noi aici unul pealtul. „S oa re le, zice, să nu apună în t ru mân ia

voastră" (Efes. 4, 26). Nimeni să nu amâne, căci amâ-narea naşto întârzierea, Dacâ astăzi trece ziua în mâ-nie, vei fi ruşinat mai mult; dacă trece şi ziua domâine, vei fi ruşinat încă mai mult, şi aşâ mai departe.Deci sâ nu ne facem de rîs pre noi înşine, ci să ier-tăm, ca să ni se ierte şi nouă. Şi când noi vom iertă,totul vom câştiga, şi ne vom învrednici de toate bu-nătăţile, prin Christos lisus. Domnul nostru, căruia îm- preună cu Tatăl şi cu Sf. Duch, se cuvine slava, stă- pânirea şi cinstea, aeum şi pururea şi în vecii vecilor,Amin.



O M I L I A V 211

O M I L I A V

_De aceea, fraţilor, va poftim şi vâ rugăm pre voi întru Domnul lisus, precum aţi luat de la Ji-Oi; în 06 chip sg ou vine vouă a umbla, şi a plăcea ]ui Dumnezeu, ca să prisosiţi mai mult, ca ştiţi ce poronci am dat vouă prin Domnul lisus. Căci aceasta este voea lui Dumnezeu, sfinţirea voastră, a va feri voi de toată curvia“

(Cap. 4, i —3).Când apostolul ajunge ou vorba ia cele mai ur-gente şi la cele ce sunt în cugctul_ său, intră deo-dată îu subiectul propus, şi pe care voieşte a1 auzi în-continuu dânşii, prin expresiunea: „De aceia", adecă«pururea şi încontinuu». ,,Vă' poftim şi vă, rugăm în tr u D om nul". Vai! Cum el nu se crede vrednicde cuvânt pe sine singur — deşi cine ar putea fivrednic de credinţă ca dânsul ? —’ oi ia pe lângă sine pe Christos,—«Prin Dumnezeu, zice, vă rugăm pre voi»,

ceeace zice şi cătră Corintheni: „V a rugăm p re voi în locul lui Christos, ca şi cum Dumnezeu v’arrug ă prin n o i“ (ir. Corinth. 5, 2 0 ). „Ca precum aţilu a t dela n o i<(j zice, însâ expresiunea „aţi lu a tu nursa rapoarfcâ numai la cuvinte, ci şi la fapte, „In cechip se cuvine v ou ă a Uinblâ<(. Aici arată întreagalor purtare în viaţa aceasta. „Ş i a plăcea lu i D u m -nezeu, zice, ca sa prisosiţi mai mult", adecă «sănu staţi numai până. la împlinirea poruncilor ce vi s’au

dat, ci’încă, să le covârşiţi, sâ faceţi din prisos voealui Dumnezeu», câci aceasta înseamnă expresiunea„să p riso s iţi11. Când e vorba de cele cu privire la

progresele credinţei lor, pune înainte minunile săvâr-şite, aioi însă el orândueşte numai viaţa lor. Aceastavra să zică progres adevărat, când cineva covârşaşteeu faptă bună toate poruncile date lui, ceeace nu vinedela învăţătura primită, ci din voinţă şi bună inten- ţiune. După cum se întâmplă cu pământul, câ nu pro-duce numai cele aruncate în el, tot aşâ şi sutLetul nos-



OMILIA. iY

tru nu trebuie a se mărgini numai la cele primite prinînvăţătură, oi a le covârşi chiar. ’ Virtutea se împarte

în două: a se abate cineva dela rele, şi a face binele. Nu e deajuns ca cineva eă se abată deia rele, şi Săşiîntoarcă privirile spre bine, câci deşi aceasta este caleacare duce acolo, totuşi se cere din partenc obună-voinţă. Cele de care ii trebuiau sâ fugă ]e t.ree^In 'brdiiiea poroneilbr, şi du drept cuvânt, — expH'eân'duIi,; câ:săvârşind pe unele din ele vor fi pedepsiţi,iară dacă nu îe săvârşesc, nu îi se poate atribui ni oio laudă,—pe când cele atingătoarc de virtute, ca deex. a’şi goli cineva punga dând săracilor, a trâi în fe-ciorie, şi altele de aeest fel, Mântuitorul nu le trece in

rândul poroncilor, însă ce zice? „Cel ce poate în -căpea să în ca p ă“ (Math. 19, 12). De aceea şi apostolulcu multă frică li aminteşte prin epistolă de aceasta :„Că ştiţi ce p oro nc i am d at vo uă. p rin D om nu ln os tru l isu s C hristos, căei aceasta este voea luiD um nez eu , sfin ţirea v o astră". Priveşte, cum el nîcăiri nu face atâta vorbă pentru altceva cu aşâ putere,ca pentru sfinţenie, după cum şi aiurea zice scriind :„P acea să o u rm aţi c u toţi, şi sfin ţen ia, fără de

care nim en i nu va ved ea p re D om nu l" (Ebr. 12,14). Şi de ce te minunezi că el scrie discipulilor peştetot locul de aceasta, când şi Jui Timotheiu îi scrie, zîcâodui: „Păzeştete pre tine curat" (I, Timoth.o, 22), adecă păzeşte sfinţenia? De asemenea şi Corintlienilorli zicea: „Intru răbdare multă, întru postire, în-tru cu ră te n ie K (II. Corinth. 6, 4—6), şi în epistolacătră Romani găseşte cineva în multe locuri, şi întoate celelalte epistole. Cu adevărat, că răul acestaspurcă şi molipseşte totul. După cum un porc plin deglod (noroiu) ori unde ar intra umple de putoare totul,,şiţi loveşte simţurile de putoarea băligaiului de pe el,tot aşâ esto şi cu curvia; oriunde ar intră, murdăreştetotui, căci răul acesta cu greu se poate spălâ şi curăţî.Dar când unii bărbaţi au şi femeile lor legiuite, şi to-tuşi săvârşesc şi asemenea fapte uricioase, apoi ce vor putea răspunde?

i „Că aceasta este voea lui Dumnezeu, ziefi,sfin ţirea v oa stră, a v ă ferî voi de to ată cu rvia ^.Multe feluri de neorândueie sunt; multe şi variate simt



O M I L I A V 218

plăcerile desfrânărei, despre care nici nu e slobod do

a vorbi, pentru care apostolul vorbind îri general „ferinduvă, de toată curv ia* , le lasă la conştiinţa celorfee le' săvârşesc.. ;, 4 ştj fiecare d in voi sâ’şi stăpânească va su l .sau intra sfinţenie şi cinste, n u întru patimă, de poi'tă ca ..şi păgânii cari nu cunosc pre Dumnezeu11 (Vers. 4. 5). Când el zice <ţa şti fiecare din voisă’şi stăpânească vasul său» arată că lucrul acesta sccapătă prin învăţătură, şi încă multă, ca astfel să nucadă în desfrânare. Aşâ dar noi putem eâşligâ sfin -

ţenia, când vom păstra vasul nostru cura t; dar dacăel este necurat, atunci în locul sfinţeniei va stăpâni păcatul. Atunci noi nu facem aceea ce voim, ci aceeace păcatul porunceşte.

j,N« în tru patima de poftă" , zice. Aici ara tăşi modul în care trebue a fi moderaţi, adecă trebue ataiâ patimile poftelor, căci şi dezmierdarea, şi bogăţia,şi trândăvia, şi lenea, şi toate de acest fel, ne duc spre

poftă absurda.„Ca şi păgânii, zice, cari nu cunosc pre

Dumnezeiiti, căci numai aceia, ca unii ce nu aşteaptănicio răsplată, sunt astfel. „A jiu trece şi a se lăcomi în lucru asupra fratelui său"’ (Vers. 6).Biue a zis „a nu trece“, câci fiecăruia a dat Dum-nezeu femee, şi a pus hotare în natură, adică promis-cuitatea să o aibă cineva numai cu femeea sa. Deci aumbla după altă femee, pe lângă a sa, este o abateredela lege, lăcomie şi hoţie, ba încă e ceva mai multdecât hoţia, căci nu suferim atât de mult când ni sefură bauii, pe cât suferim când ni se subminează căsă-

toria. II numeşti frate, şi te lăcomeşti asupra lui pânăşi în cele ce nu trebue ? In pasagiul acesta el vorbeştede preacurvie, eăci despre curvie a vorbit maî sus prinexpresiunea „fo rind uv ă de toa tă c u rv ia K. «Fiindcătrebuia .a spune ca să nu tr eeeţişi să vă lăcomiţi asu-

pra .fratelui vostru, sâ nu credeţi, zice, eă eq spun aicimimai de. femeile fraţilor voştri, ci şl <ie ale altora ;

ba încă nu trebue â avea nici chiar de acele lipsîte de bărbat, sau femei publice, ci să vă depărtaţi dc toatăcurvia». „De vre m e ce răsp lăţilor este Domnul



2 1 4 OM I LI A V

pen tru toate acestea".. Mai întâiu el ia rugat, apoilia pus în faţă pe păgâni „ca şi păgân ii^ zice, iarădupă aceasta arătând prin raţionamente absurd itatea dea se lăcomî cineva asupra femeii fratelui său, la urmăadaoge principalul: „Că răsp lăţilo r este D om nul,zice. p en tru toate aee stea; p rec u m .si m ai ’n ain team zis vouă şi am mărturisit". Aşa dar d o i nu levom face acestea fără să Hm pedepsiţi; aşa dar nu nevom bucură, de atâta plăcere făcândule, pe câtă osândăvom suferi. '

„Că nu ne-a chiemat pre noi Dumnezeu spre necurăţenie, ci spre sfinţenie” (Vers. 7). Fiindcămai sus a spus ,,asupra fratelui său“, şi a adaos maiIii vale că Dumnezeu va răsplăti, arătând câ chiar dear fi necredincios eei ce a pătimit, totuşi cel ce a făcutnedreptatea va S pedepsit, apoi zice: «Nu vei fi pe-depsit pentrucă Tai nedreptăţit pe acela, ci fiindcă ăi batjocorit pe Dumnezeu. Ei esto care tea chiemat, iarătu l’ai batjocorit». De aceea şi. adaoge mai departe;„Drept aceea cel ce defăimează acestea, nu pre om defăimează, ci p re Dumnezeu, care a dat Duchul său cel sfînt întru noi“ (Vers. 8). Aşa dar,

fie că ai avut relaţiuni trupeşti cu împărăteasa, fîe: cusluga ta din casă, păcatul est acelaşi. De ce? Pentrucă prin asemenea faptă nu ai nedreptăţit atâta pe aceafemee, pe cât teai nedreptăţit pe sineţi. Tu eşti careteai murdărit singur, tu îu ‘acelaşi timp ai defăimat .şi

pe Dumnezeu. Pentrucă având relaţiuni cu femei străine,fie ete măritate, fie nemâritate, pentru tine este preacurvie, eăci ai trecut pe lângă femeea ta. De aceeaDumnezeu răsplăteşte, fiindcă l’ai defăimat, căci nuatâta dispreţueşti pe acea femee, pe cât d ispreţueşti

pe Dumnezeu, care vede totul. Căci spunemi: dacâ.

cineva s’ar învrednici a câtigâ dela împăratul porfirăîmpărătească, şi alte nenumărate onoruri, şi i s’ar po-runci a trăi cinstit, iară el ieşind din palatul împârâ,tesc s’ar duce să corupă o femee oarecare, — pe cinea defăimat el ătunei? Pe femee, sau po împăra t? A1;defăimat,de sigur şi pe acea femee, însă nu atâta o a1

pe împărat.



OMIL IA V 2 1 5

*) De aceea vă rog a vă p ăz id e asemenea păcat.

După cum şi noi pedepsim pe femeile noastre, cândvieţuind împreună cu noi ele se dau în braţele altora,tot aşâ, vom ti pedepsiţi şi noi bărbaţii, daca poate nudupă legile Romane, dar de Dumnezeu, pentrucă şiaceasta este preaeurvie. Preacurvie se numeşte nu mi-mai aceea că ai avut relaţiuni cu o femee măritată ăuiiAalt bărbat, ci şi aceea, când tu barbat cat e ţi ai uefemeea ta şi eşti legat de ea, păcâtueşti cu o ai ta. F iicu băgare (le seamă la cele ce voiu spune, că dacă

poate este cam obositor eeeace eu gxăesc, este totuşitrebuitor, spre a îndrepta abaterile. Nu numai atunci

se numeşte preacurvie, când cineva năzuieşte la oferaee măritată cu bărbat, ci şi atunci când acea femeeeste nemăritată, dacă acela este căsătorit şi legat defemeea sa legiuită. Ce este dacă ea este nemăritată, ?Eşti tu legat prin căsătorie, ai călcat, legea., ai nedrep-tăţit trupul tău. De ce tu pedepseşti pe femee, dacăcurveşte eu aitul care nu arc femee? Pentrucă este

prBacurvie, căci deşi acela nu are femee, totuşi ea estelegată cu tine prin căsătorie. Aşa dară şî tu eştilegat cu ea prin căsătorie, şi prin ’urmare şi fapta ta

preacurvie este. „Tot cela ee’şi va lăsa femeiasa afară de cuvânt de curvie , o face pre ea să p reacu rvească, şi cela ce v a lu a pe cea lăsa tă p re a c u rv e şte !t (Math. 5, 32). Dacă cel ce a fost însuratşi şia lăsat femeia, iară după aceasta mai are relaţiunicu ea, şi este vinovat de preacurvie, apoi cu atât malmult când are relaţiuni cu altă femee străină.

Toate acestea’leam spus cătră voi, bărbaţilor, carisunteţi în acelaşi timp şi părinţi de familie, şi credemcă sunt deajuns. Pentru unii ca aceştia zice Christos :

,,Viermele lor nu moare, şi focul nu se st in g e 1'(Marc. 9, 44).Acum este necesar a vă spune despre tineri, nu

atâta pentru dânşii, cât pentru voi mai ales, eăci nuatâta sunt potrivite lor, pe cât se potrivesc vouă. Cumeste aceasta, eu vâ voiu spune îndată. Cel ce n’a aflatce este curvia, nu ştie nici ce este preacurvia; iară ce!ce s’a tăvălit în acelea, iute va ajunge şi la acestea.

' ') Partea, morală. Co ntra e urv ari lor şi cur velor, P ărinţii li ebu ea avea viaţâ îm podob ita, şi pe fiii lo r săi căsăloreascil curând . T reb ae

a fugi de teatruri, ca cauze de multe rele. ( Veron).



O MILIA V

chiar dacâ s’ar murdări ou femei slobode şî nu mări-

tate. Deci, ce povaţă dau eu in cazul de faţă, spre ase tăia râul din rădăcină? Câţi aveţi băeţi tineri şi voiţia’i introduce în societate, grăbiţivă a’i băgă cu un ceasmai ’nainte în jugul căsniciei! Ş i fiindcâ pe tânăr îlturbură dorinţa şi pofta de femee, apoi tot timpul mai

' : naiste de căsătorie sâ” povălueşU, sâ’) înfricoşezi, să')sperii, să’l îndemni, şi în fine să întrebuinţezi toatemijloacele spre a’l convinge să se însoare. Când a sosiitimpui căsătoriei, nimeni să nu o amâne. Iată că acumeu grăesc cuviute de peţitoare: logodiţivă fiii voştri.

Nu mă ruşinez: de a spune de acestea, fiindcă nici

Pavel nu s’a ruşinat spunând Corintheijilor : „Sa nuop riţi d ato ria un ul altuia11 (I. Corinth. 7, 5j. Deşiş’ar părea că vorbele acestea sunt mai ruşinoase, totuşiel nu s’a ruşinat a le grăi, căci nu dă. atenţiune vor- belor, ci faptelor. Când copilul tău este mare, mai’nainte de a se duce la oaste, mai 'naite de orice, tuîngrijeştete de însurătoarea lui. Când el va vedea căîn curând i se va da mireasa şi că timpul ce’l desparteeste scurt, de sigur că i sfe va stâm părâ văpaia, dardacă va înţelege eă tu te leneveşti oarecum, şi întârzii,sau că aştepţi averi mari dela mireasă, negreşit câ elneputând aşteptaun timp lung se va aluneca la curvii.Vaii Că şi aici, ca pretutindeni, rădăcina tutulor releloreste iubirea de argint. Fiindcă nimeni nuse îngrijeşteca fiul său să lie înţelept şi blând, citoţi aşteaptăzestre mare, de aceca nimeni nu se gândeşte la aceasta.

De aceea,.vă rog dea pune mai întâiu în orândueală sufletele :C0 piil0 r voştri. Dacă mireasa este cu-rată, şi dacâ fiul tău nu a mai cunoscut până atunci alttrup, atunci şi pofta va fi mare, şi teama de Dumnezeuva fi mai mare, atunci nunta esfce cinstită cu adevărat,

căci primeşte trupuri curate, atunci şi copiii ce se vornaşte vor fi plini de binecuvântarea lui Dumnezeu,atunci şi mirele şi mireasa vor urmâ, unul pe altul şiunul altuia se ’vo’r ’supUne.

Dar dacă el de tânăr începe a se dă la desfrânări,dacă de tânăr începe â cunoaşte curvele şi moravurileciirvâsariei, apoi atunci el va J&udâ pe femeia sa o zisau cel muit două, eartl dupâ aceasta iute va alunecă pe povârnişul desfrâul ui, căutând acel râs absurd şi spasraotic, acele cuvinte pline de trivialităţi, acele schimedeşanţate, şî în fine toată necuviinţa de caro ne ruşi



O M Î L \ V 217

nâm a şi vorbi. Toate acestea o femee liberă nu lo p ro-

cură, şi nici nu le sufere, pentru că ea nu voeşte a semurdări pe sine. Ea s’a dat în garanţia bărbatului pen-tru traiul comaţi şi pentru facerea copiilor, iarâ nicidecum pentru a se murdări şi pentru ca să se facă derâs i ea, Bă "itiffi’iiefiSMîâ de casă, ea. săl înveţe chiar şi

p p, sî to t ceeaê este demq,. iar nu ca sâî procure aţîţărrde curvie. Poate ci ţi se par plăcute cuvintele femeei curve? Ştiu şi eu, căci doară şi scriptura ziceaceasta: „Miere pică din buzele ienieei cei curve‘%însă numai până la o vreme, căci „m ai pe u rm ă m ai

am ar dec ât fierea ve i aflh“ (Prov. 5, 3. 4). De aceeaşi eu fac totui ce’mi stă prin putinţă, ca nu cumva săîncercaţi din acea miere, care iute se preface în fiere,dupe cum zice şi scriptura. Ce spui? Ingăduiţimî varog, ea sâ vă grăiesc şi ceva necurat, aşâ zicând, deşimi se dogoreşte faţa de ruşine a spune. Nu cu bunăvoea mea o fac aceasta, ci sunt silit a vă vorbi aşâ,din cauza celor ce nu se ruşinează de faptele lor. Chiarşi în sf. scripturi vedem de acestea. Aşâ de pildă lezechiil mustrând Ierusalimul, vorbeşte multe de acestea,şi nu se ruşinează, căci hu vorbeşte de bună voea sa,

ci silit de solicitudinea cea mare ee o avea pentru Iudei.De şi cuvintele s’ar părea" nedemne, totuşi scopul fiinddemn, sun t foarte potrivite cu cel ce voieşte a scoatenecurăţenia din suflet; pentru câ dacâ nu va auînişte astfel de cuvinte, nu se va ruşina niciodată unsuflet neruşinat. Chiar şi doctorul când voieşte a scoate

puroiul din vreo rauă, mai întâiu pune degetele perană, pentru că, altminterea dacă mai întâiu nu murdă-reşte mâinile lui cele tămăduitoare, nu va putea tă-mădui pe bolnav^ Tot’aşâ şieu, dacă mai întaiu nu ’mivoiu murdări gura cea tămăduitoare, vorbind de pati^mile omeneşti, riu voiu putea tămădui pe nimeni. Dealtfel la dreptul vorbind, nict gura nu se murdăreşte,

precum nici mânile doctorului. Şi de ce oare? Pentrucă necurăţenia ce iesă din ea, nu este naturală, dupecum şi acolo necurăţenia nu este proprie a manilordoctorului ci a unor ’corpiiri străine. Deci dacă doc-torul nu se dă în lături de a pune mâniie lui Cele na-rate pe un corp străin, !$i a pune degetele pe puroiu,apoi noi oare ne vom dîi îq lături de a ne atinge de

propriu l noâtû corp ?; GâftUoorpul nostru voi sunteţi,



2 1 8 O M IL IA V

iubiţilor, slab şi necurat de multe ori, insă este alnostru. ’ •• '

Aşa dară, despre ce voiesc a vă vorbi acum, şî pentru oare am făcut o aşa digresiune? Ei bine, as-cultă. Tu nu ai putea să îmbraci o haină murdară. .1slugii tale, ci ai preferă mai bine să stai gol, decât s’oîmbraci, de team ă ca să nu te molipseşti de vron bo«;iî,sausă te murdăreşti,— şi eu un trap necurat şi murdar,

pe care ia întrebuinţat nu numai sluga ta, ci şi alţiimulţi, te îmbraci şi nu te murdăreşti ? V’aţi ruşinat poate auzind acestea? Insă să vă ruşinaţi în fapte, iarănu în vorbe. Trec cu vederea urnite altele, ca de pildă

dişanţarea şi stricarea moravurilor, şl celelalte câtecontribuie în a face pe cinevâ rob al unei vieţi stri-cate, şi te întreb : iniri la aceiaşi femee şi tu şi slugata? Şi dacă ar fi numai sluga ta cel puţin, dară maiintră’ aeolo şi călăul. Ei bine, intri la acea femee, carea fost şi Î11 mâni le călăului, pe care de altfel nici nuai putea să le îrnpedioi,— te îmbraci cu acel trnp, îlsăruţi eu foc, şi nu teînfricoşezi, nu te sfieştî ? Nu ieruşinezi, nu te tulburi? Am fost spus mâi ’nainte cătra

părinţii voştri ca sâ vă căsătorească curând, cu toateacestea nici voi nu sunteţi nerăspunzători de pedeapsă.

Poate dacă nu ar fi fost mai de demult, sau nu ar fichiar şi astăzi mulţi tineri, cari trăiesc eu înţelepciuneşi neprihăniţi, poate că atunci, zic, aţi avea cuvânt deîndreptare; însă când sunt, ce veţi zice? Că n’aţi pututstăpâni văpaea poftelor? Dară v ă’aeuză acei ce ’au pu-tut, şi cari aveau aceeaşi natură ca şi voi. Ascultaţi pePavel care zice: „C ăutaţi pacea şi sfinţenia , fărăde care n im eni nu va vedea pe D om nu P. Ame-ninţarea aceasta oare nu este de ajuns ca să vă înfri-coşeze? Vezi pe alţii întru tot înţelepţi şi petrecânduşi

viaţa întreagă cu demnitate, şi tu nu te stăpâneşti nicichiar îu timpul juneţei? Vezi pe alţii luptânduse ne,contenit contra poftelor, şi tu nu poţi răbda nici măcarodată? Dacă voiţi, eu vă voiu spune cauza. Nu tinereţa este cauza, căci dacă ar fi aşâ, apoi toţi tinerii artrebui să fie desfrânaţi, — ci noi înşine suntem cauza,noi înşine ne împingem în foc. Când te duci la teatruşi stai aeolo privind şi sorbind cu ochii pe acele fe-mei cu peptul gol, simţi peniru moment plăcere, darămai pe urmă tu singur eşti cel ce ai zădărât frigurilece leau cuprins. Când vezi apărând pe scenă femei,



OMILIA. V 2 1 9

care au numai asemănare cu trupul, când auzi acolo

şi cântări, care nimic alta nn conţin în ele, decât amo-ruri nebune,—«cutare femee, zice, a sărutat pe cutare bărbat, însă du.a reuşit şi de aceea s’a spânzurat» ,—când, sic, vezi pe asemenea femei c&’şi desfăşură .amo-rurile cele nebune către mumele lor, ^când toate ac’cf^tea tu le simţi şi prin auzul tău. şi prin formele în caroţi se reprezintă piesa teatrală, şi prin femei şi chiar şi prin bărbaţi bătrâni, — căci mulţi punânduşi mascase momiţăresc şi imiieară pe femei — când vezi toateacestea, zic, eura vei putea să fii prudent, când acele povestiri, acele privelişti, aoele cântece şi acele mişcări

au cucerit spiritul tău, şi iau introdus atâtea şi atâteavisuri care se succedează unul pe altul ? Multe din aces-tea spiritul şi le reprezintă în imaginaţi unea sa, le vo-ieşte şi Te doreşte, crezândulc ca fericire a sa. Decicând acolo vezi lucruri urâcioase, şi auzi cuvinte şi maiurâcioase, când primeşti rane din toato părţile, iară doc-torii nu pui pe acele rane, apoi atunci cum să nu spo-rească puroiul? Cum să nu se întindă boala,şi încă camult mai vârtos ca boala sau cangrena din trupurilenoastre? Dar daca noi am voi, am putea să o îndrep-tăm cu mult mai uşor decât boalele trupului, căci evorba numai de voinţa noastră. In boalele trupeşti est©nevoe şi de doctorii şi de doctori, şi de ti mp, peeândîn cazulde faţă este de ajuns voinţa; ea singură face pe cineva

bun, şi tot ea îl face şi rău. Când grămădim în sufle-tul nostru de aceîe ce sunt vătămătoare, şi nu facem,nici o vorbămă car de cele ce ni sunt folositoare, atuncice sănătate va putea H? De aceea Pavel zice: ^Ca şipăgânii cari nu cunosc pre .Dumnezeu*.

De acea, iubiţilor, să ne ruşinăm şi să ne înfrico-şăm, căci chiar şi păgânii, cari nu cunosc pe Dumne-zeu, de multe ori suntînţălepţi şi cumpătaţi. Să ne ruşi-năm, zic, de oarece suntem de multe ori mai răi decât aceia. Este uşor de a fi cinevâ înţâlept şi cumpă-tat. Dacă am voi, am putea să. fugim de tot, ceeace nevatămâ, dar dacă nu voim, apoi nu putem fugi nicichiar de curvie, care e cu mult mai uşor de înlăturatdecât, altele. Ce poate 11 mai uşor ca a se duce cinevkîn târg? Si cu toate acestea din cauza moleşirei a de-venit cevâ, greu, nu numai pentru femei ci şi pentru

bărbaţi. Ce poate fi mai uşor ca a dormi cineva ? Insă

şi aceasta noi am făcut’o grea. Mulţi dintre cei bogaţi



2 2 0 OMILIA VI

se învârtesc pe toate părţile în timpul nopţei, fiiiidJ

câ îi nu aşteaptă moi un folos dela somn. Ş i în gene11ral vorbind, nimic na poate fi greu pentru cei ce voiesc. şi iarăşi nimic nu poate fi uşor, dacă. noi na voi;r;,c3pî noi suntem stăpâni asupra ’ tu turo r acestora, De;sseeă zi ea şi scrip tura: „D e veţi v rea şi m ă Veţias cu lta" , şi iarăşi: ^D e n u v eţi v re a şi n uv eţi asculta®, aşa că în a vo i şi â im voi se co;

prinde totul. De aceea suntem şi pedepsiţi, de aceeasuntem şi lăudaţi.

Deci, fie ea’să ne învrednicim de soarta celor lău-daţi, adecă sâ ne bucurăm de bunurile cele făgăduite,celor ce1 iubesc pe dâusui, prin charul şi filantropiaDomnului nostru lisus Christos, căruia împreuna cuTatăl şi eu. Sf. Duch, se cade slava, stăpânirea şi cin-stea, acum şi pururea şi iu vecii veeilor. Amin.

O M I L I A V I

„Iară. pentru iubirea de fraţi nu trebueşte a seri vouă, că singuri voi sunteţi învăţaţi de:la Dumnezeu, ca să v& iubiţi unul pre aituL Pentrucă şi faceţi aceasta spre toţi iraţii. cârî sunt în toată Macedonia" {Cap. 4, 9. 10).

De ce oare vorbinduli despre înţelepciune şi cum- pătare, rămânând a li spune ce trebuia să facă în viitor,şi că, nu trebue a se într ista pentru cei adormiţi, tocmaiceeace constîtue principalul lutoror bunătăţilor, voiu săzic dragostea, tocmai despre aceasta, zic, vorbeşte la;urmă, spunând: „Nu trebueşte a vă scrie vouă";?Şi aceasta vine dela marea lui înţelepciune, şi dela în-văţătura duchovnicească. Două lucruri se întrevăd aici:întâiu, că dragostea este atât de trebuitoare, câ nici nueste nevoe de învăţătură, şi al doilea, câ spuiiând acestecuvinte c l ia aţîţat mai mult chiar, decât dacă iar fi'sfătuit 'la aceasta. El, care ştia câ dânşii au* avut suc-cese îţi această privinţă, fără ca să'i îndemne, dacă arfi ştiut efi nu au făcut nici un progres,: de sigur câ iarfi sfâtuit; Şi priveşte, că el' nu vorbeşte despre dra*



OMIUA V[ *221

gostea cătră toţi oamenii, ci de aceea oâtră. fraţi. ^Nu

avem trebuinţă a vă vorbi", zice. Ar fi trebuit sătacă, dacă nu avea trebuinţă, îtisâ acum când zice nilavem. trebuinţă, a făcui; ceva mai mult, decât dacăar Ş vorbit.

„Oft -singuri- ;vot sunteţi învăţaţi'dela Dumnezeu " , zice, ceeace spune şi Pro fe tul: „Ş i vor i itoţi fiu tăi învăţaţi de Dumnezeu* (Isaia 54, 13),după cum zice şi Apostolul şi Evanghelistul Ioan (6, 45),.„şi vor f i toţi învăţaţi de D u m neze u ".

„C â si n g u ri voi, zice, su n te ţi înv ăţaţi delaD um nez eu, ca să vă iubiţi un u l p re al tul . Pehtru c ă şi fa ceţi ac easta sp re toţi fraţii, ca ri su n tîn to a tă M acedon ia14. Toate acestea sunt foarte aţîţătoare, spre a'i îndemnă, mai mult spre aceasta. Şi nuzice cum s’at* întâmpla «câ sunteţi învăţaţi de Dumne-zeu, ci chiar şi cunosc, şi ştiu eu singur din cele cefaceţi», pentru oare a şi mărturisit multe de dânşii.

„Şi vă ru g ăm p re voi, fraţilor, să adăog aţiînc ă m ai m ult, şi cu dr ag o stea să va nev oiţi,

ca să fiţi cu lin işte şi să face ţi ale vo astre, şisa lucraţi cu m ani le voast re , prec um am po run -cit vo uă, ca să um b laţi cu bun: chip c ătră ceide afa ră, şi de n im ic să.nu av eţi tr e b u in ţă11 (Vers,10. 11. 12). Aici arată că lenea este cauza a multor rele,

pe când activitatea este izvorul a multor bunătăţi,—şio lămureşte aceasla cu multa înţelepciune prin chiaracţiunile noastre de toate zilele, când cei mai mulţi la deacestea se îndeamnă mai cu samil, decât la cele duckovniceşti. Dragostea cătră cei deaproape consistă nu în

a luă dela ii, cî în a li dă, în a li procura cele trebui-toare. Şi priveşte înţelepciune la apostol, câci urmând,a’i îndemna şi a’i rn’gâ, pune la mijloc succesele lor,ca astfel cliiar dela prima sfătui re să fie liniştiţi şî să.capete curaj, şi numai dup a aceasta întroduce şi ame-ninţarea., spun&nduli: „că ce l ce defăim ează acestea,■nu pre om defăimează, ci pre Dumnezeu", ca'astfel sa nu se abată din calea cea dreaptă. Aşâ darorice bine izvoreşte din activitatea noastră, şi nu dinlene şi trândăvire. Aşâ dar noi să nu luăm dela alţii



2 2 2 O M I L I A V I

şi nici să ne trândăvim, ci să iuerâm cu manile noas-tre, şi sâ procurăm şi altora cele de trebuinţă. „Mai

fe ric it es te, zice, a da, decâ t a luă" {Fapt. 20, 35).„Şi sâ lu cr aţi, zice, cu m an ile v o a stre ". Undesunt acum cei ce caută numai lucrul du ho vn icesc ?Ai văzut cum lia spulberat orice pretext, zicând : mim anile v o a s tre 1' ? Nu cumva post.! ros o ir:orenzîlcineva eu manile? Nu cumva poate prîvigkcrjlu denoapte, sau culcările pe pământ? Nimeni nu ar puteaspune aceasta, ci el vorbeşte aici de lucrul cel cu ade-vărat duchovnicesc, căci duchovnicesc este în adevărde a procura şi altora din ceeace tu ai lucrat cu ma-

nile tale, şi nimic nu poate fi egal cu aceasta.„C a sa u m b laţi, zice, ou bu n chip c ătră ceide afa ră" . Ai văzut cu câtă prudenţă îi atinge? Nu lispune «ca să nu vă slutiţi cerând de p’omană», ci acelaşilucru îl arată aici, in sâ ’mai cu blândeţe, aşâ că îi siloveşte, dar totodată are grijă ca lovitura să nu fie dui'eroasă. Pentrucă dacă chiar şi dintre noi se scandali-zează mulţi de cerşetori, apoi cu atât mai mult cei deafară (ethnicii), cari găsesc o mulţime de acuzaţiunî şi pricini de nemulţămire, văzând oameni sănătoşi şi în

stare de a munci ea sâ’şi câştige hrana lor — cerândde pomană, şi pe alţii dânduli. De aceea ethnicii nenumeso pe noi creştinii negustori de Christos (Xpioteu. jtopooc), adecă că negustorim pe Christos. „De aceeazice, se bla stăm ă nu m ele iui D u m ne ze u11 {Rom.2, 24). Dar apostolul nimic de acestea n’a spus, ci a pusînainte tocmai ceeace putea, să’i atingă mai mult, adecăurâciunea şi degradarea la care se expun cerşetorii, carideşi sunt sănătoşi şi voinici, totuşi fiind cuprinşi delene şi trândăvie se dedau la cerşit.

„N u v oiu ca să nu ştiţi voi, fraţilor, p e n trucei ce au ad orm it. . ca să nu vă în tr ist a ţi ca şiceila lţi cari n ’au n ăd e jd e11 (Vers. 13). Două rele maicu seamă îi bântuiau pe dânşii, ca şi pe toţi oamenii,sărăcia şi tristeţa. Priveşte acum cum ’i vindecă deaceste rele. Sărăcia lor venea de acolo, că li se răpiauaverile de ethnici, însă unora ca acestora, cărora 11 serăpiau averile pentru Christos, el lt porunceşte ca sălucreze cu manile, spre a se hrăni atât pe dânşii, câtşi pe alţii. Cum că în adevăr au fost răpiţi şi dezbră*



O M IL IA V [ 223

eaţi de averile lor, ni dovedeşte expresiunea apostolu-lui : „P ărtaşi, zice, v ’aţi fâcu t b ise ric ilo r lu i D um -nezeu*1. Şi cum s’au făcut părtaşi acelora? ,,Ş i răp i-re a av er ilor vo astre , zice, aţi pr im it1o cu b u cu rio“ (Ebr. 10, 34). Aici, insă, ei vorbeşte despre înviere.Dar oare nu li,mai vorbise el de înviere? Li vorbise,(ic. sigur, însă aici ci U pune înainta şi o altă iaiaă. Careanuoio? „Că noi ce i vii, zice, car i vom fi răm aşiîn t ru ve n irea D om nulu i, nu vom în t rece p rece i ado rm iţi" (Vers. 17). E râ deajuns cuvântul despreînviere, ca să’i mângâe pe cei scârbiţi, însă şl vorbele

acestea spuse sunt deajuns de a adeveri învierea. Dartioi vom vorbi mai întâiu de expresiunea dinainte.„N u vo iu ca să nu ştiţi v oi fraţilor, p e n tru ceice au ad orm it, ca să n u v ă în trista ţi ca şi c ei-la lţi car i n ’au n ăd e jd e1'. Priveşte cum şi aiei li vor- beşte cu blândeţă. Nu li spune câ «sunteţi atât de proşti»dupâ cum zice Corintlienilor, numindui «fără de minte»,căci ştiind de înviere ii totuşi se întristau ca şi cei ne-credincioşi, ei foarte liniştit li vorbeşte, cinstind oare-cum destoinicia lor. Şi nu spune «pentru cei ce au

murib), ci „p en tru ce i ce a u adormit'* cu careocazie chiar dela început îi mângâe. „C a să nu văîn tr is ta ţi, zice, ca şi c eila lţi cari n ’au n ăd ejd e11.Aşa dar, a se întrista cineva peste măsură la pierde-rea unui prieten sau şi neam, este a celor eari n’aunădejde. Un suflet care nu cunoaşte nimic despre în-viere, ci moartea trupului o crede ca moarte generală,cu drept cuvânt că se tulbură la ducerea din viaţă acelor adormiţi, se boceşte şi jeleşte, — dar tu careaştepţi învierea, de ce te întristezi? Aşâ dar a se în tristă,este a ceîor cari nau nădejde.'

') Auziţi voi femeilor, cari iubiţi bocetele, voi câtcsuferiţi mult la jelanii, auziţi cum spune apostolul, câfaceţi întocmai ca şi ethnicii. Deci, dacă a se întrista pentru ducerea de aici a celor dintre noi, este a eth

’) P arte a mora lă. Na trebue a joii pe cel ce se duce dsla noi, şi câ jalea e mai grea num ai pentru ce i ce nu iub esc pe Dum nezeu, şi nu au nâd6jde în el.

Cum trebue sâ vieţuiască văduvele, şi cum datorosc a'şi creşte ■ copiii lor. (Veron),



224 o m i m a v r

nieilor, apoi a se bate cu pumnii în piept, a se sbuciumâ şi a’şi zgâria obrajii, a cui este oare? spyne^mi.Pin ce cauza, jeleşti, dacă ştii şi crezi că va învii*,, canu lai perdut, câ moartea nu este decât un somn tre-cător? «Din cauza obiceiului, zici, din cauza proteoţianei fee am perdut, din cauza îngrîjirci afacerilor cas-nice, si din alte 'multe cauze». Dar când ai pierdut uncopir în vârsta'prematu ră, care nu poate sA ’ţi (hcJi nimic, nu poate să’ţi dea nici un ajutor, din ce cauză

je leşti? Ge aştepţi şi ce aşteplai dela ol? «Dădea spe-ranţe bune, zici, şi aşteptam ca sâ mă protejeze. Deaceea plâng pe bărbat, de aceea pe fiu, de aceea plâng.şi jelesc, nu că 'doară nu aşi crede în înviere, ci fiindcăam rămas fără de ajutor, căci am pierdut pe protectorul, pe tovarăşul vieţeimeleîn toate, pe cel ce mă mângâiaîn scârbe, de aceea jelesc. Ştiu câ va învia, însă nu pot suferi despărţirea dfţ e t ’până atunci. Multe îm preju răr i s'au grămădit asupra capului m eu; sunt expusăa. fi nedreptăţită de toţi câţi voiesc. Acei dintre servi-tori, cari mai’ ’nainte se sfiau, astăzi mă dispreţuesc, seamestecă în afacerile melc. Dacă cineva a fost ajutat derăposat, acum a uitat de acel ajutor. Dacă cumva a fostobijduit, apoi ca răzbunare asupra răposatului, îşi varsă

urgia asupra mea. Toate acestea nu mă lasă ca să'mi petrecîn linişte văduvia. De aceea sunt mâhnită, de aceea jelesc».Deci, cum vom putea mângâia pe astfel de femei?

Ce vom spune? Cura vom putea să alungam dela ele jalea? Mai îmâiu mă voiu încercă să li .dovedesc, cănu atâta jelesc pentru cele ce spun, cât pentru căaceasta a devenit o patimă nerezonabilă.

Dacă cu adevărat jeleşti pentru aceasta, apoi ar trebui să jeleşti pentru totdeauna pe răposat; dar când îl jeleşti numai un an, şi apoi l’ai uitat, ca şi cum nu s ’arfi petrecut nimic, apoi atunci tu nu jeleşti din cauza că

ai pierdu t protecţia prin pierderea lui. Dar nu poţi su-feri despărţirea? Şi ce am putea zice dc acelea care semărită de a doua oră? Nu’i aşâ că caulă pe cei maidinainte ? Dar noi nu vorbim de acestea, ci de aceleacare păstrează încă memoria celor răposaţi. De ce jeleşti

pe copilul tău? De ce pe bărbatul tău? «Pe cel dintâi,zici, fiindcă nu m’am bucurat de el, şî pe cel de aldoilea fiindcă nădăjduiam a mâ bucura mult prin con-vieţuirea cu el». Dar, dacă tu credeai că copilul sau

bărbatul tău tear fi putu t face fericită, şi nu Dumnezeu,



O MILIA V I 2 2 5

nu vezt câ prin aceasta arăţi necredinţă în Dumnezeu?Cum nu1 vei mânia prin purtarea ta?’Apoi tocmai de

aceea el ia pe mulţi dintre cei vii, ca astfel să nu maifii legată cu dânşii’în tr’atât, încât să’ţi pni toată nădej-dea în ij. Dumnezeu este oareeum gelos, el voeşte a fiIubit mal rsult decât tdate celelalte, şi aceasta din’cauză

■Că şl oj ne iubeşte, foiuie muls. Voi ştiţi, ca acesta eobiceiul celor ce iubesc ca patimă, câ sunt foarte geloşi, şi ar preferă mai degrabă să’şi piardă sufletul,decât să nu poată izbuti cu cel iubit. Şi tocmai pentruaceste cuvinte l’a luat Dumnezeu. Fiindcă dacă n’ar fiaşâ, apoi atunci din ce cauză, spunemi, nu erau învecliime văduvii, nici copii morţi prea de timpuriu?

De ce a lăsat pe Abraam şi pe Isaac ca să trăiască atâtatimp? Fiindcă chiar şi trăind ii preferau pe Dumnezeu,şi pe dânsul îi cinsti au înaintea tuturor. Ia poruncitDumnezeu: «jertfeşte» şi el nn s’a împotrivit. De ce alăsat pe Sara ca să ajungă în bătrâneţe adâncă ? Pentru-că chiar şi în viaţă fiind, ea asculţi mai mult de Dum-nezeu, decât de sine. De aceea a şi zis Dumnezeu luiAbraam: „Ascultă pe Sara, femeea ta“ (Facer. 21,12). Atunci nu a mâniat nimeni pe Dumnezeu pentrudragostea cătră bărbat, sau cătră femee, sau cătră copil.Astăzi însă, fiindcă plutim în desfătări, şi am. căzutgrozav, apoi şi noi bărbaţii iubim pe femei mai multdecât pe Dumnezeu, şi femeile preferă pe bărbaţi maimult decât pe Dumnezeu, şi din cauza aceasta şi el neatrage cătră dânsul chiar şi fără voea noastră. Nu iubi pe bărbat mai mult decât pe Dumnezeu, şi atunci nuvei simţi niciodată greutatea văduviei. Chiar de s’arîntâmpla sâ rămâi văduvă, tu nu o vcî simţi. Si de ceoare? Fiindcă tu ai în locul bărbatului pe Dumnezeuşi protectorul tău cel nemuritor. Dacă însă iubeşti maimult pe Dumnezeu, apoi atunci nu te jeli, căci ce’l iubit

mai mult decât tine, nu te va lăsa ca să simţi vreodurere pentru cel mai puţin iubit. Aceasta o voiu faceînvederată prin tr’un exemplu. .Spunemi. te rog: dacătu ai un bărbat dupâ v6inţa ta, care l'ace totul ce’ţi

place, care prosperează şi te face pre tine strălucită pretutindeni şi invidiată de mulţi, un bărbat, zic, înţe-lept, cuminte, care te iubeşte mult şî de care te simţifericită, — şi dacă cu acest bărbat ai născut un copil,care a murit îa câteva zile după facere, apoi oare aisimţi tu o jale aşa de mare? De loc, fiindcă cei ce te

71131



2 2 6 OMILIA. VI

iubeşte mai mult, astupă golul ce s’a făcut prin p ier-derea pruncului. Deci şi acum, dacă tu iubeşti pe Dum-nezeu mai mult decât pe bărbat, ehiar dacă ţi l’ar luâ

pe acesta, nu vei simţi jalea. De aceea şi fericitul lobnu a pătimit aşâ de tare, când a auzit că fără de vesteau murit toti feciorii şi fetele sa!e, fiindcă «3 in bir). peDumnezeu ’mai mult decât pe copiii săi. Când celiubit trăia, nu putea să’î întristeze pu el pierderea copiilor. Ce spui, femee? Copilul şi bărbatul te protejau,şi Dumnezeu oare nu te va protejâ şi apărâ? Cine ţiadat ţie şi pe unul ca şî pe celalalt'? Oare nu tot el?’Şichiar pe tine cine tea făcut? Oare nu toi cl ? Cel ceface din ceeace nu este, cel ce ţia dat sufletul şi asădit in el eug’etul, cel ce tea învrednicit de a1 cu-noaşte, cel ce pentru tino n’a cruţat nici chiar pe fiulsău cel unul născut, oare nu te va cruţa şi nu te vaapărâ şi pe tine? Oare tear putea apărâ şi cruţa maimult bărbatul tău? Şi de câtă urgie nu sunt vredniceaceste cuvinte? Ce poţi avea dela bărbat din cele ceţiam spus ? Nimic nu poţi răspiîndc, căci dacă poate aiavut vreo binefacere dela el, aceasta a fost din cauzăcă şi el a avut dela line, sau mai bine zis, tu maiîntâiuiai ’făcut lui vreo binefacere, pe când cu Dumnezeunu se pe petrec aşâ lucrurile. Nu doară pentru că iam

făcut vreo mulţămire el111

face bine, ci numai din bunătatea lu i cătră neamul omenesc, căci el nu arenevoe de binefacerile noastre, şi nici că este lipsit deceva. Ţ ia făgăduit împărăţia cerurilor, viaţa vecin ieă,slava, ’ţia dat moştenirea flască, tea făcut împreunămoştenitoare cu unul născut al său fiu, şi tu după toateaceste bunătăţi încă ’ţi mai aminteşti de bărbat? Ce nunia dat Dumnezeu? Soarele, care luminează şî răsare

peste cei răi şi peste cei buni, ploea, care dă viaţă plan-telor şi vegetalelor, şi cu un cuvânt el este care dăhrană la tot trupul. Vai nouă! dacă suntem atât de

nerecunoscători. De aceea'ţi ia bărbatul, ca tu săl cauţinumai pe el. Tu însă, după ducerea din viaţă a băr- batului, deşi ai pe Dumnezeu, căruia trebue’sâ’i inulţămeşti, totuşi îl laşi la o parte, şi atribui totul răpo-satului, crezând că prin moartea lui s’a prăpădit lumea!Spunemi, ce ai tu dela bărbat? Necazuri şi dureri, in-sulte şi batjocuri de multe ori, dojane şi desnădăjduiri.Poate nu sunt de acestea? «Dar, zici tu, am din partealui şi altele care mă mulţămesc». Ş i care su nt’acestea?



OMILIA VI 2 2 7 .

Tea împodobit poate eu haine preţioase? Ţ ia înfăşuratgâtul cu aurării? Tea făcut să fii cinstită <îe toţi? Dar,

dacă voeşti, apoi chiar şi după moartea lui tu poţi săte împodobeşti cu podoabe mult mai frumoase. Femeea.înţeleaptă este ou mult mai respectată pentru prudenţaşî rlo.înn.itat.fsa ei, deeât pentru, aurăriile de pe tn ipDealtfel şi împăratul a toate are haine, nu de acestea, cicu muîi mai bune; acele haine, daca voeşti, îmbraeâIe:Care sunt acele haine? îmbrăcăminte ţesuta cu firede aur şi împodobită ou ciucuri auriţi; deci dacă voeştiîtnbracă’ţi sufletul ou aceasta. Poate că bărbatul nu teafăcut ca să fii dispreţuită de oameni? Si ce lucru mareeste, când văduvia nu te lasă ca să fii lesne do dis-

preţuit dracilor? Atunci iu stăpâniai slugile din casă,dacă poate le stăpâniai, acum însă nu stăpânesti slu-gile cele trupeşti, ci puterile cole netrupesti, începătoriile, stăpâniile şi pe stăpâniterul lumei aceştia. Dardespre necazurile ce leai avut cu el, tu nu vorbeştide loc, deşi ai fost părtaşă. Frica de stăpânitori, sausupărarea pentru prosperairea altora mai mult decât el,'acum' nu le mai ai, căci prin moartea lui tu ai scăpatde toate acestea, ai scăpat de frioă şi de nelinişte. Darcineva purta grijă de copiii tăi cei rămaşi orfani? Tatăltuturor orfanilor. Căci cine ţia dat copii? spunemi. Nuauzi ce spune Christos în Evanghelie? „Oare ilu estesufletul mai m are decât hran a, şi t rup u l decâ th a in a 1'? (Math. 6, 25).

Ai văzut că jalea nu vine din obiceiu, ci din ne-credinţa noastră? «Dară, zici, copiii nu sunt tot aşâ destrăluciţi, precum erau mai ’nainte de moartea tatăluilor». Ş i’ de ce ? Au pe Dumnezeu de tată, şi nu suntstrăluciţi? Câţi copii voeşti săţi arăt crescuţi de mamevăduve,’ şi au eşit buni ? Câţi apoi nu au eşit răi şi

pierduţi având tată? Dacă tu vei creşte pe copii dinvârsta ’cea mai fragedă aşâ cum trebue, se vor bucurade o mai mare cinste, decât dacă ar fi crescut sub pro-tecţia tatălui lor. Cum că e treaba văduvelor de a creştecopiii ascultă pe Pavel ce spune: ,,D acă a c rescu tcop ii1* (I. Timoth. 5, 10), şi iarăşi: „Se va m â n t u i

p rin facerea de copii, de va pe trece în tru c r e -dinţă, şi în tru dra go ste şi în tru sfinţire, cu î n -treaga înţelepciune/1(Ibid. % 15), de unde se vede’vcâ creşterea copiilor e treaba femeilor.



228 O M I L I A V I

Insuflaţi copiilor voştri încă din vârsta cea maifragedă frica de Dumnezeu, şi aceasta îi va conservămai mult decât orice tată, aceasta va li pentru dânşiica un /id nesurpat. Când strajarul va stă înăuntrulnostru, nimic rău nn ni se va întâmpla, din cauza unel-tirilor de dinafară; iară dacă aceia nu este, apoi toate■oel3 :d<j dinafară vOr da năvală asupra noastră. Aceastaa i va"H §1 al&vâ, şi., bcg&fciaj şi podoaba noastră. aceastane va face străluciţi, şi pe pământ, şi în ceruri. Nu teuita nici la acei ce sunt încinşi ca cingătoare aurite,nici la cei ce sunt traşi de cai în trăsuri aurite, nicila cei ce strălucesc în palatele împărăteşti din cauza părinţilor lor, nici la cei ce au pe lângă dânşii peda-gogi, câci toate acestea poate câ ar face pe .o’ văduvăeă se scârbească şi să zică: «şi copilul meu s’ar fi bu-curat de o aşâ fericire, dacă trăia tatăl său, iară acumeste zmerit. şi necinstit, şi nu este de nimeni băgat înseamă». Nu gândi de acestea, femee, oi ridicâte cu cu-getul până la porţile cerului, găseşte palatul împăra-tului a toate, vezi acolo pe împăratul şi stăpânul a toateşezând pe tron, şi judecă apoi dacă cei de pe pâmîint

pot fi. mai străluciţi decât copilul tău, şi atunci oftează.Dacă poate sunt pe pământ uniia fericiţi, aceasta nu în-seamnă nimic faţă ca fericirea de acolo.

Aşă dară, este cu putinţă, dacă voeşti, ca şi tuînrolezi pe copilul tău în ceruri, şi săl înscrii în oasteade acolo. Cei ce sunt înrolaţi acolo, nu sunt traşi do

cai în trăsuri aurite, ei sunt purtaţi pe n o r i; nu calcă pe pământ, ci sunt răpiţi în ceruri; nu au pe lângădânşii slugi, ci chiar pe îngeri; nu stau înaintea unuiîmpărat muritor, ci înaintea împăratului celui nemuritor,înaintea împăratului împăraţilor şi domnului domnilor.

Nu sunt încinşi cu cingătoare de piele aurită, ci cuslava cea nepovestită, şi sunt mai străluciţi decât îm - păraţii, şi de cât cei ce au fost vreodată străluciţi aici pe pământ. Iu îm părăţia aceea nu se caută bogăţie, nicinobleţă, şi nici altceva din acestea, ci numai virtute , şicând lipseşte aceasta, nimic nu poate ajuta pe cineva,ca să se bu cure de pro ti e.

Nimic nu ni poate fi cu greu de îndeplinit, dacavom voi a filosofa. Râdicăţî ochii la cer, şi priveştecu cât. este mai strălucită bolta aceasta decât bolţile

palatelor împărăteşti. Deci dacă locul palatului împă-ratului celui de sus este atât de strălucit, încât acel



O M I U jV V I 2 2 9

al palatelor pământeşti se pare faţă de acela ca o mlaş-tină plină de noroiu, — apoi când cineva se va învred-nici do a vedea acele palate strălucite, oare nu va fi elmai fericit decât toţi? „ Ia ră ce a cu ad ev ăra t v ăd u v ă1zice, şl singura nădăjduieşte întru Dumnezeu”(I. TimpUi. ijţ o) ■ Aceasta oare «âiie cine este zisa VCătre cele ce nu au copii, că sunt mai mult încercate,şi prin urmare au ocazie mai bună de a plăcea luiDumnezeu, eăci ele sunt slobode de toate legăturile,nimeni nu le stăpâneşte, nimeni nu le sileşte la cevâ.Eşti slobodă de bărbat, însă teai unit cu Dumnezeu,

nu mai ai tovarăş pe nimeni afară de stăpânul a toate.Când te rogi, oare nu vorbeşti cu Dumnezeu ? Gândciteşti, îl ai pe dânsul care’ţi răspunde. Şi ce’ţi spuneel? Cuvinte cu mult mai graţioase decât ale bărbatului,

pentrucă bărbatul chiar de te linguşeşte, nu e lucrumaro, fiindcă este tovarăş cu tine în robie, pe cânddacă te linguşeşte stăpânul a toate, pe tine roaba lui,atunci e cu mult mai mare cinstea ce o capeţi. Şi curaoare ne cinsteşte şi ne încurajază el ? Aseulta1 cespune: ,,V eniţi la m ine , zice, toţi cei o sten iţi şi

în sărcinaţi, şi eu vă vo iu odi lin i p re v o i“ (Maţii.11, 28), şi iarăşi prin Prorocu l: „A u doară va u ităfem eea pe pr u n cu l său, sau nui va fi m ilă defui pâ ntece lui său ? Că deşi va uită feme ea p reaceştia, da ră eu nu te vo iu uită p re tine, ziceDom nul11 (Isaia 49, 15). Câtă tandreţă nu găseşti încuvintele acestea S Şi ia răşi: „ In to arc eţiv ă cătrem in e“ ţjbid, 45, 22), şi iarăşi: „In to arceto c ătrem ine, şi te vei m â n tu i1' (Ibid. 44, 32). Dacă voeşti

apoi a auzi poate şi cântecele Iui cele de dragoste,ascultăle şi iale în înţeles mistic: „Frumoasa mea,zice, p o ru m b iţa m ea“ (Cântar. 2,10), cuvinte pe carele adresează fiecărui suflet plăcut lui. Ce poate fi mai

plăcut ca aceste cuvinte ? Ai văzut converzaţîa luiDumnezeu ,eu oamenii? Dar ce? Nu vezi câte femei

pierd odată cu bărbaţii şi pe fiii lor? Nu vezi, zic, peacele fericite femei, cât sufăr do grozav, fără însă săse desnădSjduiască?

Acestea să le avem pironite în mintea şi în inimanoastră, de acestea să ne îngrijim,' şi atunci nu vom



2 3 0 O M IL IA V I I

pătimi ni mie trist şi supărător, ci vom petrece to t timpul

vieţei noastre eu bucurie sufletească, şi ne vom bucurade veşnici ie bunătăţi. Cărora fie a ne învrednici cu toţii, prin charul şi filantropia Domnului nostru lisus Cliristos, căruia împreună ou Tatăl şi cu sf. Ducii, so cuvineslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în veciivacilor. Amin.

OMILIA VIL

„N u vo iu să nu ştiţi voi, fraţilor, p en trucei ce a u ad orm it, ca să nu vă în stris taţi, ca şiceilalţi cari n'au nădejde" (Cap. 4, 12).

Multe din împrejurări ne întristează numai dinneştiinţa noastră, pe oare dacă leam cunoaşte bine,am putea îndepărta durerea. Aceasta deci învedaratid’ozicea: „N u voesc să n u ştiţi vo i, ca să nu văîn tr is ta ţi ca şi ceilalţi, ca ri n ’au n ădejd e" . Deaceea nu voeşti ca să nu ştie ii? Şi de ce nu li spuide pedeapsa cei aşteaptă? «Nu voesc, 2 ice, ca să nuştie despre înviere». Şi de ce ? Pentrucă aceasta se în-vederează de acolo, şi este mărturisită, aşâ că amândouăla un loc, vo r fi un mare câştig. Poate că ii nu eraunecredincioşi în vi erei, ci numai cât je!iau pre cei morţi,şi de aceea li vorbeşte aşâ. In altfel vorbeşte el cu ceice nu cred, şi în aîtfel cu cei ce cred. Cei ce’i întrebaudespre timpul când are a fi învierea, probau eă aveaucunoştinţă despre înviere. „ Pe ntrucă. de c redem că

l isu s a m u ri t şi a învia t , aşâ şi Du m nez eu precei ado rm iţi în tru l isu s aduceiva îm pre u nă cue l“ (vers. 14), Unde sunt acum. cei ce nu admit călisus Christos n’a avut tru p omenesc? Câci dacă n’aluat trup omenesc, nici n’a murit, şi dacă n’a milrit,nu a pu tut înviâ. Si atunci cum de ne îndeamnă la cre^dinţâ prin acestea? Oare după dânşii nu eră apostolulmai mult un înşelător şi mincinos? Dacă a muri esteresultatul păcatului, şi dacă Christos n’a păcătuit, apoicum de ne îndeamnă prin accasta?



O MII . IA V I I 2 3 1 .

Dară (ie cine vorbeşte aici apostolul ? «Pe cine jelişivoi oamenilor? (Jice. Pentru cine vă întristaţi? Pentrucei păcătoşi, sau pentru cei ce au m urit cum s’ar în -tâmpla?». De ce spune el ,,ca şi ceil’alţi cari n ’a uii îAiiejde ?!I Aceia pe cine jelesc? Aţ a că toate aceste 3.3 îi ut pe Litru dânşii zadarnice. „C el în tâ i u n ăs cu t di'nIaiul iiiţ «Sic i a t i i i . ă t^olos. l, i.S), căceilalţi trebue a fi tot aşâ. Şi priveşte cum aici nimic,nu. spune prin raţionament, şi aceasta din cauză că dânşii erau blajini şi cu bunăvoinţă faţă de învăţăturaapostolului. Tîorintlienîlor scriinduli, li pune înainte şi

multe din raţionament, ca de exemplu: „ N eb un e! Tu ce sameni, nu înviază, de n u va muri11 (i. Cor.15, 36). Negreşit că nn asemenea raţionament este în -semnat, însă numai atunci când el vorbeşte către uncredincios, dară către un necredincios, sau către nn

.păgân ce putere are? „Astfel, zice, şi Dumnezeu pe eei adormiţi î n t ru lisus, aduce-i-va î m p r e u n ăeu el1!. Priveşte, câ el nu zice «pe cei rnorţi» ci„pe. eeî adormiţi'1. Vorbind de Christos el zice că„a m u rit “ fiindcă imediat urmează vorba de înviere,

pe când aici el pune „cei adormiţi11. Şi cum suntadormiţi întru lisus ? S’au că au adormit prin lisus,sati că prin lisus îi va aduce. „Pe cei adormiţi î n -t ru lisus11, adecă pe cei credincioşi. Aici ereticii ziccâ pe cei botezaţi, însă atunci cum de stă particula,,aşâu? căci lisus nu a adormit prin botez. Aşâ darăde ce a zis apostolul „pe cei a d o rm iţi11? El decivorbeşte nu pentru învierea generală sau universală,ci pentru cea parţiala. Vorbeşte dc cei adormiţi în tru

Christos, după cum spune şi în alte multe locuri.„Că aceasta grăim vouă cu cuvântul Domnului, zice, că noi ce i vii cari vom fi rămaşi

întru venirea Domnului, nu vom întrece pe cei adormiţi" vorbind despre cei credincioşi. .,Cei ^ dormiţi întru Christos11 şi iarăşi „Cei morţi întru Christos vor în viâ “. Apoi ei nu vorbeşte aici numai despre înviere, ci şi despre slava şi cinstea de eare se vor împărtăşi. «De înviere toţi se vor bucura, zice, dară întru slavă nu vor fi decât cei credincioşi».



O M I L I A V i l 2 3 3

olaltâ. Apoi din peştii aceia unul a fost prins în cu tare

loc, altul în cutare de a)t peşte mai mare, de care afost mâncat, şi acesta de un altui, aşâ câ trupul lui afost Cu d^sâvârşîro îmbucăţit de peşti. Apoi aoei peştiau m urit în alte părţi ale wiâr*?.?,. iarâ trupurile lor aufost mâncate de ai ţi peşti .sun "iscare ra" m ari-time. Deci făcânduse cu trupul lui o aşâ îinb'joăţîr©şi aşâ confnzie, de oarece a trecut dintr’un trup ’în tr’altul încontinuu, apoi cum va mai înviâ acel om?Cine va mai aduna ţârina lui cea atât de împrăştiată ?».De ce vorbeşti aşâ, omule, şi înşiri atâtea prostii ? Pen-trucă spune’m i: daca cineva n’ar cădea în marea, şinici nu l’ar mânca peştii, şi nici din peştii aceia n’armânca oamenii, ci ar ti pus într’o groapă, unde nul ’ar supăra nici vermii şi nici altceva, cum va putea să,învie e! ? Cum oare se va reuni cenuşa cuţ&rina? CuraJşi va căpăta frumuseţa trupului? Oare aceasta nu estecu nevoe de explicat? Dacă cei ce vorbesc aşâ ar fiElini, multe avem de spus îor. Câci ce? Sunt pr in tredânşii mulţi cari cred că sufletele întră, în plante, şiîn arbori, ba chiar şi în câni. Spunemi: ce este maiuşor? aşi reluâ cineva trupul său, sau a lua un altul

străin? Alţii iarăşi zic eă sufletul va fi consumat dofoc, şi câ va fi înviere nu a trupului, ci a hainelor şi"a. ciubotelor, şi totuşi nu sunt luaţi în bătae de joc.

Dară vorba noastră nu este îndreptată contra acestora,ci este adresată credincioşilor, — daeâ s’ar putea numicredincioşi cei ce pun asemenea întrebări, — şi lor lispunem zicerea apostolică, că toată viaţa se naşte dinstricăciune, ca de exemplu plantele în genere, şi toateseminţele. Nu vezi z mo chinui ce fel de trunehiu şi cefel de ramuri are? Câte frunze, câte ramuri, câte odra-sle, câte viţe la rădăcină întinse în toate părţile, deşi

eu toatele la un loc formează un mănunchiu ? Ei bine,toate acestea vin dela semânţa de smochină căzută în pământ şi putrezită bine, căci dacă nu va putrezi, n i-mic din acestea nu se va face. Şi acum spunemi: deunde vine aceasta? Tot aşâ şi eu viea cea atât de fru-moasă la videre şi cu fructul ei cel atât de plăcut,căci şi ea îşi ia viaţa din acea semânţa puturoasăce

putruzeşte în pămâut. Dară ce ? Nu oare o singurăapă cade deasupra tuturor plantelor? Cum atunci de sefac atâtea neamuri? Aceasta tocmai este cea mai minu-

nată parte a învie rei. Acolo este aceiaşi sămânţă, aceiaşi



OMILIA VII

odraslă, şi o mare afinitate, dară aici spime’mi, cum,dacă au aceiaşi calitate şi aceiaşi natură, se prefac înatâtea feluri? In viţa de vie se face vinul, şi nu numaivinul, ci şi frunzele şi zama sau sucul ei, şi nu numaistrugurele se hrăneşte din ea. ci şi toate celelalte. T)easemenea în măslin se găseşte untdelemnul, şi în cele-lalte plante altele mnîte. Şi cet;ace este mai minunat,eă sici esto lichid, acolo uscat, aici e dulce, din coi oamar, aici acru deţi face gura pungă, în altă parteamar. Deci spmie'mi, cum acea singură apă se prefaceîu atâtea feluri? Aratămi cuvântul pentru ce ? Insă nuai ce respunde. Dară apoi chiar cu tine, ca să iau unexemplu mai apropiat, cum s’a făcut că semânţa de- pusă s’a transform at în ochi, urechi, mâni, inimă? Cum?zic, s’a împărţit în atâtea organe, cu diverse însuşirişi diverse funcţiuni? Nu sunt oare mii dc deosebiriîntre trupurile oameneştî, mii de forme, deosebiri în privinţa staturei, în privinţa forţelor şi a aranjamen-tului lor în general ? Nervii, vinele, cărnurile, oaseie,membranele care acopăr inima şî maţele, ar terii le, încheeturile şi sfârcurile şi toate celelalte, de care facmultă vorbă doctorii, care toate la un loc formeazănatura noastră oamenească, cum, zic, toate acestea s’au

putu t formă din una şi aceiaşi sămânţă? Dară apoi nuţi se pare încă şi mai ne’nţeles lucru, ca ceeace estefiuid şi uşor să se învârtoşeze şi să se facă os uscatşi tare? Cum oare sângele devine cald şi lichid? Cumnervul este moale şi tare? De unde toate acestea? Deacestea nu te minunezi? Nu vezi în fiiecare ?X în-viere şi moarte petrecute în diversîîe vârste? Unde s’adus tinereţa ? De unde a venit bătrâneţa? Cum oarecel bătrân, deşi numai poate întineri el’ însuşi, totuşinaşte din el un altul cu mult mai tânăr, adecă aceiace nu'şi poate acorda sieşi, o acordă altuia? Aceasta

se poate vedea petreeânduse şi cu celelalte animale,şi cu plantele, care deşi nu’şi pot procura loru’şi înti-nerirea, totuşi altora o procură. Aceasta însă o pre-tinde numai judecata noastră cea mărginită, darăcând Dumnezeu crează, totul să se dea la o parte dincalea lui!

Deci, dacă acestea sunt ne explicate, — şi încă cutotul neexplicate, — mă gândesc acum Ia acei nebuni,cari îndrăznesc să critice naşterea cea fără de trup afiului Iui Dumnezeu. Dacă cele ce se petrec în fiecare



O M I L I A V i l 2 3 3

zi pe sub nasul nostru, şi sunt cercetate de mii de ori,

şi nu le poate nimeui da de rostul lor şi explică,, apoicum de mai critică naşterea acea negrăită şi nepoves-tită? Oare nu se osteneşte în zadar cugetul unor asemenea o^nicn i ? Oare nu cade în mii de mii de ameţeli ?Oarfi nu & muţit? Şi cu toate acestea nici aşâ nu seî’îiv&tjx irnnta. SDtîiss nimic despre stnocninişi viţa de vie, îi totuşi csitică şi bârfesc despre naş-terea’ fiului lui Dumnezeu ! Spune’mi, te rog, cum acelfiricel de sămânţă se descompune în frunze şi ramuri?Cum de nu era în el mai ’nainte de aceasta, şi nici nuse yedea nimic? «Dară, zici tu, nu vine aceasta dela

sămânţa, ci dela pământ/. Dară cum se face, că fărăacea sămânţă nebăgată în samă, el nu poate produccnimic dela sine? Să nu ne prostim, iubiţilor. Nici dela pământ nu este ceeace se face, nici dela sămânţa, cidela Stăpânul atât ai pământului, cât şi al seminţilor.De aceia, lie cu a.cestca, fie fără acestea, el aşa a orân-duit,sâ se facă, pe deoparte casă ni arate puterea lui,când zicea: „s ă scoa tă păm ân tul iarb ă v e rd e"(Facer, 1, 13', iar pe de altă parte ca împreună cu ară-tarea puterei sale, să ne înveţe şi pe noi de a fi iubi-

tori de muncă şi harnici.Dar de ce oare ni se spun de acestea? De sigurcă nu în zadar, ci să credcm în învierea cea deapoî,şi ca atunci când nu vom putea să găsim cuvântulde ce şi pentru ce, să nu ne neliniştim şî nici săne scandalizăm, ci cu recunoştinţă întbrcândune dincalea cea abătută, şi punând stavilă cugetului nostru,să ne refugiem la putinţa şi ingeniozitatea lui Dum-nezeu, ca fiinţă creatoare. Acestea ştiindule,' sâ pu-nem frâu cugotului nostru, să nu trecem dincolo de

hotarele şi măsurile acordate cunoştinţei noastre. „Ia răde i se p are cu iva că ştie ceva, în că nimic n ’acunoscut precum se cade a cunoaşte" (I. Cor. 8,2), si aceasta se poate zice nu numai despre cunoştinţalui Dumnezeu, ci şi pentru orice lucru. Ce voeşti a ştidespre pământ? Ce ştii? spunemi. Care este măsuralui? Care este mărimea? Oare este locul lui? Oe poziţiune are? Care este esenţa lui? Cum stă şi pe ceanume stă? Nimic din acestea nu poţi răspunde. Căeste virtos, şi uscat . şi negru, acestea le vei spune,dar mai departe nimic. Dar despre marc ce' ai de spus ?



2 3 8 OMILIA VIII

prin epistola de faţă, a auzit clar dela Dumnezeu. Ceeace spunea Efesenilor, pe când converzâ cu presviterii

)or>c& „Mai fericit este a dâ decât a luâ“ (Fapt20, 35), el a auzit’o pe tăcute. Să vedem ce spuneacum.

„Aceasta grăim vouă cu c uv ântul D om nului,zice. că îioi cei vii \car i vo m fi r ăm aşi ■în truven irea D om n ului, nu vom întrece pre eei ad or-m iţi. Că îns u şi D om nul în tru po ron că, cu gla su lare iiang he lului, şi în tru trâm biţă se va po go rîdin ce r iu .“ Dară de ce oare se va pogorî întru trâm-

biţă ? Dupre cum în muntele Sinai erau îngeri, tot aşâ

şi aici. Şi ce rost are glasul arc han gh el ului ? Duprecum zicea fecioarelor: „S cu laţivă, ca a v en it m i-re le " (Math. 24, 29) tot aşâ şi aici, sau că îngerii vorvesti cu glas mare învierea din morţi, dupre cum se

petrece şi cu împăraţii, când vestitori trimişi înadins,vestesc poporului poronca împăratului. Când apostolulzice, „că ce i m orţi v o r înv iâ", faptul nu se petrecedoară ca cum îngerii ar avea vreo putere, ci pentrucâ acesta este cuvântul Domnului. Ca şî cum de exempludupă poronoa împăratului ar ieşi cei de prin închisori,

şi slugile iar scoate, fapt care nu se petrece prin pu-terea lor, ci ii o fac aceasta după poronea împăratului.Aceasta o spune şi aiurea însuşi Christos: „V a tr i-m ite p re îng eri i săi cu glas m are de t râm biţă,şi vor aduna pre cei aleşi ai lui din cele patruvântur i , dela marginea eer iur i lor până la marginele lor" (Math. 24, 31), şi cu un cuvânt peste totlocul vezi pe îngeri ca premergători şi vestitori aivenirei Domnului. Cred câ archanghelul este acelacare stă în fruntea celor trimişi, şi care strigă: «fiţi

gata cu toţii, căci judecătorul este de faţă». Dară cevra să zică: „ în tru trâm b iţa cea de pe u r m a 1)"?Aici arată eă vor fi multe trâmbiţi, însă judecătorulva sosi după cea din urmă trâmbiţă, când vor înviamai întâiu cei ce au crezut în Christos.

„D rept ac eia m ân gâiaţivă u n ii pre alţii întru

*) Notă, Expresiunea cea de pe urm ă nu sa găseşte în pasajul acesta, ci în epistola către Oorintkeni (Iî. Cor. 16, 52), (Trad.),



OMILIA. VIII 2 3 9

cu v in te le ace stea " (Vers. 18). Dacă el trebuie să se pogoare, apoi de ce oare noi vom fi răpiţi în nori?

Pentru cinstea cea mare ce ni se va face, . Pen tru căşi împăratul intrând într’o cetate ’i ies întru întâmpi-nare cei notabili, eară cei deţinuţi pen tru vreo crimăstau în carcera aşteptând pe judecător. Deasemenea şi

Ş1acei ce sunt urâţi de dânsul stau acasă. Tot aşâ şi noivom ieşi întru întâmpinarea Tatălui ceresc purtat penori. Si de oarece el a ridicat pe nori pe fiul său,apoi şi noi vom fi răpiţi îa nori. Vezi câtă cinste?Vom întâmpina pe cel ce se pogoară, şi ceiace estemai fericit de cât toate, e că pururea vom fi împreună,cu el. „Cine va grăi pu terile D om nu lui, au ziteva face toa te laudele I u iM (Ps, 105, 2). De câte

bunătăţi nu s’a învrednicit neamul nostru omenesc!Mai întâiu se vor scula morţii, şi astfel întâmpinarealui se va face de toţi împreună. Abel cel m ort înainteatuturor, va ieşi atunci în tru întâmpinarea Iu1, împreună,cu cei vii, aşâ că cu nimic nu se vor deosebi aceia deaceştia, ci, cel putrezit şi rămas în pământ pe timp de

atâtea mii de ani, va ieşi întru întâmpinarea lui îm- preună cu toţi ceilalţi. Pentru că dacă aceia n’au luaifăgăduinţa, ci aşteaptă ca noi să fim încununaţi, duprecum şi zice în altă parte: „D um neze u cev a m a i bun p e n tru no i m ai în a in te văz ând , ca să n uia ia ra de no i săvâ rşire a" (Ebr. 11, 39), apoi c u 'atât mai mult îi vom aşteptă noi pe aceia, mai ales cădânşii au aşteptat, eară noi aproape nu vom aşteptade loc, eăci învierea se va petrece într’o cirtă şi înclipeala ochiului. Când apostolul zice că «se vor adună»,

arată prin aceasta că vor înviâ pretutindeni, şi că sevor adună de îngeri. A înviâ cei morţi este în puterealui Dumnezeu, care poronceşte pământului a eliberădepozitul, şi nimeni altul nu slujeşte în cazul de faţă.,,dupre cum şi atunci a chemat pre Lazăr: „L azăre ,v in ă a fa rău (ioan 11, 43), eară a adună pe toţi înainteastăpânului^ aceasta este treaba slugilor. Dară dacă în-gerii trec în toate părţile şi adună pre cei împrăştiaţi,apoi cei vii cum vor n răpiţi? Vor fi răpiţi după po-gorârea lui şi după: adunarea celor împrăştiaţi la un



2 4 0 OM1UA. VII I

loc, iară aceasta se va petrece fără. ca să ştie cineva.Când vor vedea pământul clătinări duse şî’ amestecat

cu colb (praf), trupurile ieşind pretutindeni din mor-minte, fără ca săi ajute ci ne vă. ci numai după poroncastăpânului, când vor vedeâ, zie, pământul pliu de fiinţivii, — câ ci trebue sâ pricepi cât de mu îţi sunt delaAdam şi pâp& ia v«uirea îuţcoa de pe Vrmă, şi .cătoţi aceia vor s ta }fî jyd?eaî.£’ în! pre ană ea femeile şicopiii lor,— când deci vor vedeâ atâta vuet pe pământ,atunci vor şti. Dupre cum nimic n’au. ştiut mai înaintede moarte, tot aşâ şi acum.

*) Deci, când toate acestea se vo r faee, atunci vafi şi glasul arehanghelului, care poronceşte şi strigă,

atunci vor răsuna şi trâmbiţele, sau mai bine zis glasulşi e cli oul trâm biţii or. Ce frică, va fi atuncea, şi câtăgroază nu vor avea cei de pe pământ? rUna se vaiuâ, şi alta se va lăsa" (Math. 24, 40. 42), Care vafi sufletul acela, sâ nu se întristeze când va vedea pealţii ridicaţi şi răpiţi în nori, iară el să fie lăsat? Oaretoate acestea nu vor fi mai înfricoşate decât toategheenile, şi nu’l vor zgudui?

Să presupunem că aceasta se petrece chiar acumodatâ cu vorba noastră. Dacâ moarte năprasnică, dacâzguduirea oraşelor provenită din cutremure, şi altele

de acest fel, numai din auzite şi încă îngrozesc sufle-tele noastre, dar încă când am vedea pământul des-chizând use şi umpîânduse de toţi cei ce erau în el,când am auzi acele trârabiţi, când mai cu seamă amauzi glasul trâmbiţei archânghelului, care va ii ceamai frumoasă, când’ am vedea cerul apropiind use de pământ, când am vedea în fine pe însuşi împăratulcerului venind pe norii slavei, oare ce fel ar fi inimanoastră ?

Să ne înfricoşăm şi să fim cuprinşi de aceeaşiteamă, ca şi când s’ar petrece acum ; să nu ne mân-

gâiem ou întârzierea, căci când se vor petrece toateacestea fâră de veste, la nimic nu ne va folosi întâr-zierea. Câtă frică şi groază nu va fi atunci! Aţi văzutvoi vreodată pe cei duşi la moarte ? Ce fel credeţi că estesufletul lor, pe când păşesc pe drumul ce duce la poarta

') Parte a mora lă. Despre îuvi«re, despre judecata cea mai <3e pe urm i, şi despre răsplata faptelor, şi eă atât Judeîi cât şi E linii mărturisesc a fi răsplata faptelor bune ţi rele, (Veron).



2 4 2 O MILIA V IU

zice cineva pentru viitor, nu însă şi pentru trecut,adecă pentru acele întâmplate în timpurile din urma

noastră.Aţi auzit de sigur despre potop. Nu cumvâ şiacelea sunt spuse în scriptură ca ameninţare ? Oare nuî i : o o i, pL&top r ' / (►rî ; u î.i (■ a^ es^ ea ş i a c e i a s p u n e au , ş i d e ş i yorabia lui Noe a fost făcută în timp de o sută de ani,şi in timp de o sută de ani au fost ceoplite lemneleşi aşezate Ia locul lor, şi cu toate că în acest timpdreptul acela striga necontcnit, totuşi nimeni na crezut.Dar fiindcă n’au crezut în cuvintele lui cele ameninţă-toare, au primit osânda prin faptul în sine, şi nu prinvorbe.

Aşâ vom pătimi şi noi, dacă nu vom crede. Deaceea şi Ohristos compară venirea lui cu cele din zilelelui Noe, căci precum atunci n’au crezut în potop, totaşâ şi acum sunt mulţi cari nu cred în potopul Gheenei.

Nu eumvă, poate acelea au fost numai ameninţări? Oare potopul na fost în realitate? Apoi cel ce’ a aplicatatunci fără de veste o pedeapsă atât de grea, oare nucu mai mult cuvânt o poate aplică acum? Şi aceasta

pentru cuvântul că faptele de acum nu sunt mai micidecât atunci. Atunci, după spunerea sf. Scriptu ri: „V ă-

zând f i i i lu i Dumnezeu pre fetele oameni lor ,zice, leau lu a t de soţii l o r f‘ (Facer. 6, 2), cu altecuvinte pofta trupească eră păcatul cel grozav, pe cândastăzi nu este nimic pe care omul să nu fi cutezat aface, Aşâ dară credcţi că potopul a fost, sau vi se paremai mult o minciună? Deşi dealtfel mărturisesc munţii

pe care s ’a construit corabia lui Noe, voiu să zic munţiidin Armenia.

Dar eu mă voiu încerca ca să lămuresc cuvântulmai bine, cu exemplu din altă parte. Călătorită cinevadintre voi prin Palestina? Deci eu nu vâ voiu dovedimai mult cu cuvinte, ci cu fapte, deşi faptele petrecutemai ’nainte, au fost destul de clare,’ căci tot ceeacespune scriptura, este cu mult mai demn de crezut, de-cât cele văzute cu ochii, Aşâ dar călătorita vreodatăcinevâ dintre voi în Palestina? Eu socotesc că da.Apoi atunci mărturisiţi voi înşivă cari aţi văzut acelelocuri, şi spuneţi ceior ce nu au fost p e ’acolo. Ascalonul şi Gaza.sunt două oraşe în Palestina, cel întâiu maisus, şi cel al doilea mai jos, în dreptul vărsărei lor



2 4 4 01I1L1A VIII

să se gândească la Sodoma, sfi judece asupra Gomorei,sâ ia în băgare de samă. pedeapsa ce li s’a dat, şi care

încă şi astăzi este de faţă. Aceasta este dovada eea mai pipăită despre osânda cea veşnică.Grsoăw fje pare câ sunt vorbeie acestea, însă.oare

acele, nu sunt greoae, când tu zici eă nu este gheena,şî că 'Dupanezeil a ameninţat în zadar? NusuAllg‘reos.e,când tu dezlegi mân îl e poporului ? Tu, eare nu crezi,mă sileşti de a vorbi, tu m’ai adus la astfel de cuvinte.Dacă ai’fi crezut lui Christos, eu nu aşi fi fost silitaţi insuflă credinţa din fapte. Şi fiindcă de acelea aifugit, apoi eu voe, sau fără voc la urmă te vei con-vinge.

Ce ai de spus despre Sodoma? Voieşti poate sAştii şi cauza pentr u care a primit atunci o astfel de pe-deapsă? Un singur păcat stâpânia acolo, urâcios şi bles-temat, dar unul numai era ; locuitorii acelei cetăţi seînebuneau după copii, şi de aceea au luat o astfel deosândă. Dar astăzi sunt mii de aceste păcate, poate chiar‘mai uricioase şi mai blestemate. Apoi cel ce s’a mâ-niat atunci pentru acel păcat, şi nu s’a înduplecat nicila rugăminţile lui Abraam, nici’la ale Iui Loth, locuitoracolo, care pentru ca să păstreze cinstea sa a dat chiar

pe fetele sale acelor desfrânaţi, acela, zic, no va cruţă

oare astăzi pe noi cari avem atâtea păcate? Cu adevă-ra t că o astfel de judecată este de râs, şi nimic altadecât amăgire şi înşelăciune drăcească. Voeşti poatesă’ţi mai aduc şi alt exemplu? Ai auzit de sigur, deFaraon împăratul Egiptului, ai auzit şî ce pedeapsă aluat, cum carăle cu cai şi cu întreaga armată s’au afun-dat în Marea Roşie. Acum dacâ voieşti a şti cauza, apoiaflă că acela a fost foarte necuce mie înaintea luiDumnezeu. Voieşti apoi a vedea pedepsiţi chiar dintreceice crcd în Dumnezeu şi sunt apropiaţi de dânsul,însă nu au o viaţă corectă ? Ascultă pe Pavel care zice :

„Nici să curvim, precum ania dint re dânşi i aucurvit, şi au căzut într’o z i douăzeci şi trei demii. N ici să ispi tăm pe Ch ris tos , pre cu m şi un i id in tre dâ nşii au isp itit , şi de şerp i a u pierit .

N ici să cârtiţi, p recu m u n ia d in tre dânşii aucâr tit, şi s ’au. p ie rd u t de p ie rz ăto ru l11. (I. Corinth.10, 8—10). Deci dacă curvia, ispita şi cârtirea au pututatât de mult sâ atragă mânia lui Dumnezeu, dar cele



O M IL I A v m 2 4 5

ale noastre fie nu ar putea atrage asuprăni? Dacâ poatenu primeşti pedeapsa acum, nu te minună, câci aceianu ştiau a o gheenă, şî de aceea erau pedepsiţi grab-nici, şi de multe ori chiar când făptui au abaterea; darta ori şi câte ai face, ori şi câte păcate si oormEc,daca nu ai primi aici nici o pedeapsă, totuşi vtii ui^tlacolo toată datoria. Dacâ Dumnezeu a pedepsit atât detare pe ceice erau în stare, copilărească, şi care nicinu greşise atât de mult, apoi ne va cruţa oare pe noi?

Nu ai ce răspunde. Chiar dacă nu am comite păcateleacelora, totuşi vom fi vrednici de o mai mare pedeapsă.

Şi de ce? Pentrucă neam bucurat de un mai marechar. Apoi când noi mai multe şi mai mari păcate faceriidecât aceia, atunci ce pedeapsă nu vom suferi ?

Aceia,—şi sâ nu creadă cineva că eu îi admir pentru fapta lor, sau îi scuzez spunâd acestea, sâ nufie, căci când cineva păoătue'şte, înseamnă eâ lucreazădupă îndemnul diavolului, şî de aceea Dumnezeu îl

pedepseşte ; deci nu spun acestea casă’î laud pe dânşii,ei ca să învederez răutatea noastră, — aceia zic, chiarde murmurau sau cârtiau contra lui Dumnezeu, făceauaceasta liindcă îşi petreceau viaţa prin pustietăţi; dar

noi cari avem şi o patrie, şi locuim în casele noastre,cum de mai cârtim? Aceia deşi curviau, făceau aceastafiindcă atunci deabea scăpase din răutăţile Egiptenilor,unde nu auzise câ ar fi vreo lege contra eurviei; darnoi cari am primit credinţa dela strămoşii noştri, cumşi învăţăturile cele mântuitoare, cum sâ nu fim vred-nici de ornai mare osândă când facem astfel de păcate?Voeşli poate a mai auzi şi altele, câte au pătimit Iudeiiîn Palestina, boale, războaie, foamete, robire, cele îndu-rate de dânşii dela Babiloneni, Asirieni, relele ce ausuferit deia Macedoneni, dela Romani pe timpul lui

Adrian şi Yespasian?Voesc, iubiţii mei, a vă povesti ceva, însă vă rogsâ staţi şi sâ mă ascultaţi. Şi mai întâiu vâ voiu spunealtceva. In a patra carte â împăraţilor (Cap. 6, 2530),se spune că foamete mare se lăcuse în Samaria, şi că

pe când mergea împăratul pe zidul cetăţei, o feinces’a apropiat, de dânsul şi a grăit eătrâ dânsul acestecuvinte: «Femeia aceasta a zis câtră mine, „dă pre fiultău, şi’l vom mânea astăzi, iară pe fiul meu îl vom mâncamâine"—şi am fript pe fiul meu, şi lam mâncat, şîam zis eătră ea în ziua a doua, dă pe fiul tău sâ’l mân



OMILIA VI I I

eăms iară ea a ascuns pre fiul său». Ce poate ii oare

mai grozav ea aceasta nenorocire? Iarăşi în altă partezice Prorooul: „Manele fem eilor m ilos tive au a tins ' pe fiii lo r“ (lerem. 4, tO (?>. Da,că Iudeii au fost pe-depsiţi aşâ, dar noi ca cât mai mult. nu vom fi pedep-siţi oare r’ Vyyşii poate a auzi şî de alte nenorociri pestei»ir«' »u dai? Ueleşie oeie sorise de losip Fia,viu, eu

privire la războiul Iudaic,’şi acolo vei află exact despre acea tragedie, din care poate te vei convinge eăeste gheena. Dacă aceia erau pedepsiţi, de ce oare noin’am ii? Si cum să nu fim pedepsiţi când facem faptemai rele clecât aceia? Daca voeşti eu îţi voiu spune şi

de fiecare în parte, ce fel au fost pedepsiţi.Oain a ucis pe fratele său Abel, comiţând cel maigrozav păcat, dar a fost pedepsit cu o pedeapsă maigrea decât mii de morţi, căci mai degrab ar fi profe-ra t el să moară, decât ’să trăiască. Ascultă1 chiar pedânsul ce spune: „Ds m ă sco ţi pro m ine de pe p ăm ân t şi de la faţa ta m ă voi ascunde , şi vafi tot cel ce mă va afla, că mă va oinorî“ (Fac.4, 14). Spunemi oare nu tot de acestea fac mulţi şiastăzi? Când tu omori nu trupeşte, ci sufleteşte pe’fratele tău, oare nu ai făcut acelaşi lucru ? Când treci cuvederea pre cel flămând, şi când poţi a’l ajuta, oare nulai omorît, dacă nu cu sabia, apoi prin iaptul că lailăsat flămând? Dar ce? Nimeni oare nu invidueşte pefratele său? Nimeni nu’t înconjoară de prim ejdii? Ei bine, aici nu sunt pedepsiţi, dar acolo de sigur că vorfi. Dacă cel ce n'a auzit nici de lege scrisă, nici deProfeţi, nici n'a văzut minuni mari, şi încă a primit o pedeapsă atât de mare, dar încă eei ee ştie de toateacestea, şi totuşi face asemenea fapte, fără ea să seeuminţiască din exemplele dinainte, e oare posibil casâ rămână nepedepsit ? Dar atunci unde este dreptatea

lui Dumnezeu? Unde este bunătatea lui? Cel ce adunălemne în ziua Sâmbetei este bătut cu pietre, deşi po-runca aceasta este cu mult mai mică şi mai nebăgatăîn samă decât tăerea împrejur, —şi cum zic acela este bătut cu pietre, dar cei ee săvârşesc de multe ori faptecu mult mai nelegiuite, oare vor trece nepedepsiţi ?Dacă nu este gheena, apoi unde este dreptatea lui Dum-nezeu? Unde estenepărtinirea lui? Iarăşi: un oarecareCharini furând un obiect sfinţit (anathema) a fost pe



O M IL IA V III 2 4 7

depsit eu tot neamul lui, prin împroşcare cu ;pietre.

Dar dupâ aceea nimeni na mai furat lucruri.sfin te ? Nimeni nu s’a mai făcut vinovat, de iergsilie ? Saul ia răşia fost cruţat de David, contra voinţeîriui Dumnezeu1),msălfi, urmă a fost aspru pedepsii. Deci de atu noi oaren’a mat (ost cruţat nimeni ea Saui5 Dacă ar fi aşâ,. ce bine .ar ii. insa oare ",u n.o ki afiiăzi iniii pcalţii, ca feareie oyle salbatcce, obntra vyi.riţm iui Dum-nezeu, fără ca sa cadă cineva în râzboiu? încă. şi fiiilui Eli preotul, fiindcă mâncau carnurile ce se aduceauea jertfă, mai ’nainte de tamâerea prescrisă2), au pri-

mit cea mai grozavă pedeapsă împreuna cu, tatăl lor.Dar oare de atunci n’a mai fost nici un tată atât detrândav faţă de fiii săi ? N’au mai fost şi fii atât dedesmăţaţi? Au fost de sigur, şi totuşi n’a fost nici unul pedepsit aici. Apei atunci dacă gheena nu este, undevor da răspuns de faptele lor? Şi mii de asemenea faptear putea cineva să numere pe iîecare zi. Dar ce? lataCâ Anania şi Sapfira au fost pedepsiţi iute de aposto-lul Peîru, fiindcă au îndosit, sau mai’ bine zis au furatdin preţul cu care vânduse ţarina lor. (Fapt. cap. o).Dar oare de atunci n’a mai fost nimeni ca Anania?

N’a mai furat nimerii din cele consfinţite lui Dumne-zeu? Şi dacă au mai fost, apoi de ce n’au luat aici nici o pedeapsa?

Oare team convins că este gheena, sau că este ne-voe de mai multe exemple? Aşâ dar să venim şi Iacele nescrise şi care se petrec astăzi în viaţa noastră,căci este foarte necesar de a adună din toate părţilecât de multe exemple, şi să ie aşternem înai.itea cuge-tului nostru, ca nu cumva căutând a ne mulţumi euideea că nu este gheena, să ne vătămăm pre noi în

şine. Nu vezi pe mulţi în nenorociri, cu trupurileschilogite, sau pătimind’mii dc alte rele? Nu vezi apoi pe de altă parte pe mulţi prosperând, fiind împovăraţide păcate? De ce unia sunt pedepsiţi pentru omoruri,iară alţii nu? Ascultă pe Pavel ce spune: „Ale u n o roameni păcatele su n t arăta te , m ergâ nd mai ’na intela judecată, iară ale unora şi în urmă. vin“ (l. Timotb. 5, 24). Apoi câţi omorîtori de oameni n’au seă

’) Notă. A se vedea cartea I a Împăraţilor, cap. 24. (Trud i .*) Notă. Vezi cartca I a împăiaţilor, cap, 2, 1fl şi JU. {TradX



2 4 8 OMILIA. VIU

pat aici? Câţi eriminalişti u’au reuşit sâ se ascundă.?

Dar să’i lăsăm pe aceştia. Câţi nu vezi aici pedepsiţicu cele mai grele pedepse? Unia zac de boale ani în-delungaţi, alţii îşi petrec zilele în essne nesfârşite "şialţii în mii de mii de suferinţî. Când tu vezi pe unia,cari poate au îndrăznit a face aceleaşi tapto, «i încă

poate şi mai irian, şi totuşi nu s'&nt pedepsiţi, oare nuchiar fără voe vii lâ credinţă că este gheena? Numără

pre toţi cei pedepsiţi dinaintea ta, gândeştete câ Dum-nezeu 'n u este părtinitor, şi mai gândeştete că şi tucare ai făcut multe rele, nu aî pătimit nitnic din celearătate, şi atunci vei avea ideea gheenei complectă.

De altfel chiar Dumnezeu a împlântat în noi ideea degheena, ea astfel sâ nu fim în necunoştinţă de ea. Şi poeţii, şi fîlosofiii, şi mitoiogii, şi cu un cuvânt to’ţioamenii au filosofat’ în privinţa resplăţii de acolo, şispun că cei mai mulţi vor fi pedepsiţi în iad. Dacă

poate cele spuse de dânşii sunt mithuri, nu însă tot aşâsunt şi cele ce se cred de, noi.

Acestea nu vi 4eam spus în—zadar,voind numaia vă înfricoşa, sau a vâ îngreuia spiritele voastre, ci ale cuminţi şi ale face mai sprin tene spre fapta bună.Aşi fi voit poate şi eu, şi încă mai mult decât toţi, casâ nu fie gheena. Pen tru ce ? Pen trucă voi vă temeţifiecare pentru sufletul vostru numai, eu însă pelângă sufletul meu am a da samă ai de sufletele voastre,aşâ că niie mai mult ca tuturor, mi este cu neputinţăde a fugi dc ea. Nu se poate să nu fie gheenă şi pe-deapsă. Căci atunci unde este filantropia lui Dum-nezeu ?

Dar, pentru ca să nu cufundăm mai mult cuvin-tele cele despre gheena, acum nu voiu mai spune ni-mic, rezervândumă de a mai discuta această chestiunela timpul cuvenit. Ceeace însă am câştigat până acumdin^cole spuse, să nu le încâlcim, eăci e mare câştigde îa fi bine dumeriţi despre gheena. Deci când vomavea în minte aceste cuvinte, ca şi o doctorie amară,vor putea să alunge orice răutate, stând încontinuu îumintea noastră.

Să facem uz deci, de această doctorie, ca astfelavând inima curată, să ne învrednicim a vedea ceeaceochiul n’a văzut, şi urechia n’a auzit, şi în inima omu-lui n’a pătruns. De acele bunătăţi lie ca noi cu toţiisă ne învrednicm, prin charul şi filantropia Domnului



O m i l i a , i x

nostru lisus Christos, căruia împreună cu Tatăl şi cu

Sf. Duch, se cuvino slava, stăpânirea şt cinstea, acumşi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M Î L i A. IX

„Iară de ani şi de vremi, fraţilor, n’aveţi trebuinţă să scrim vouă. Ca înşi-vă adevărat

ştiţi, că ziua Domnuluica

un fur noaptea, aşa

va veni" (Cap. 5, 1—2).

Nim:c nu sc pare atât de curios şi doritor do aatlâ, despre cele nevăzute şi ascunse din lumea aceas'a,ca natura noastră omenească. Aceasta se întâmplă oml.ales, când cineva are mintea nedesăvârşită. Şi dintrecopii, acei se sunt mai uşurateci, nu pregeta de a plic-tisi şi pe dai cerşi pc pedagogi ş"i pe părinţi, cu mulţimea întrebărilor, cari la nimic altă nu se închee, decât la «aceasta ce este» sau «ce înseamnă aceasta».

Acestea se întâmplă din cauza moleşirei lor, şi câteodată din cauză că nu au co face. Cugetul nostru multedoreşte să afle, şi chiar se grăbeşte de a pricepe to-tul, şi mai cu samă timpul când va fi sfârşitul luraei.Şi ce este de mirare dacă şi noi pătimim de aceasta,când chiar şi sGinţii aceia au pătimit poate mai multdecât noi? Ce este de mirare dacâ şi noi dorim ca săcunoaştem cele cu privire Ia timpul deapoi, când şiapostolii Domnului doreau acest lucru? In adevăr eă,maî ’nainte de patimeîe Domnului apostolii apropiinduse de Christos îi zic: „Spune nouă când vor fiacestea, şi care este semnul venirei tale, şi asfâ rşitu lu i v eacu lu i ?“ (Math. 24, 3), iară după pa-timă şt învierea lui îi ziceau: „Spune nouă, dacă în tr’ace st an vei să aşezi îm părăţia lu i ls ra i l" ,la care el nu lia răspuns. Dară după. ce ii s’au învred-nicit de cliarul sfîntului Duch nu mai sunt tot aşa,câci nu numai că nu1 mai întreabă şi nici nu se maineliniştesc de această neştiinţă, ba încă chiar şi pecei ce mai pă ti miau de această boală îi vindecă de

ea. Asculă pe fericitul Pavel ce spune el de as



2 5 0 O UI LI A IX

tădată: „De ani şi de vrerai, fraţilor, n’aveţitre b u in ţă să v ă so rim vo u ă". De ce n’a spus,că nimeni nu ştie de aceasta? De ce nu spune, cftnimic nu ni s’a descoperit, ci so mărgineşte a li ziceCâ ţj ii SiVţiŞl i rG Du iii ţy. sa s c n ii l Vouâ?” Pentrucăatunci ’lar £1 întris tat mult daoa Ii spunea aşâ, iarâ

l u v U - î i l O i i i : 1 i [ i : / . X : - - V p - ’ i / U 1 i i 11 a ,1 ‘ J . a V S t l l i ' * - ' l i i i 1 I I i i i .

nu’i mai . iasă ca să cerceteze şi sâ întrebe de ceva,care este de prisos şi chiar fără vreun folos. Câci înadevăr, care este folosul? Să presupunem că sfârşitullumoi va fi după douăzeci de ani, după treizeci, dupăo sută; ei, şi ce ni foloseşte? Sfârşitul vieţei fiecăruia

din noi nu este oare sfârşit? Şi de ce mai'ispiteşti, dece te mai trudeşti în zadar, pentru ca să ştii despresfârşitul obştesc?

Dară după cum noi pătimim şi în toate cel el altoacţiuni ale vieţei, aşă şi în cazul do faţă. După cumîn celelalte noi lăsăm pe ale noastre proprii, şi ne

batem capul cu cele obşteşti, căci zicem : «cutare estecurvar, celălalt preacurvar; cutare a răpit, celălalta nedreptăţit», iarâ de ale noastre nu ne îngrijimşi nu facem nici o vorbă, tot aşâ şi aici; în loc ca fie-care săşi vadă de păcatele sale şi să se îngrijascâ de

propriul său sfârşit, noi voim să ştim sfârşitul obştesc.Şi ce poţi avea tu de comun cu sfârşitul lumei? Dacăte îngrijeşti bine pentru sfârşitul tău, nimic râu nu vei

pătimi când va fi sfârşitul obştesc. Fie departe, fieaproape, aceasta nu ne atinge întru nimic. De aceian’a spus Christos ucenicilor săi, fiindcă nu eră în inte-resul lor. «Darăde ce nu eră în interesul lor? zici tu;el care a ascuns aceasta, ştia bine, şi de ce nu puteafi în interesu l lor»? Ascultă1 chiar pe el respunzândapostolilor: „Nu es te a l vos t ru a şti anii sau vre

mile, pe care Tatăl le-a pus întru a sa stăpân ir e " (Fapt. 1, 7}. Şi cei ce erau pe lângă Petru co-rifeul apostolilor, au’ auzit acestea, ca cei ce voiau şicăutau să cunoască cât mai multe pentru dânşii. «Ceumblaţi osteninduvă în zadar» li zice Mântuitorul, şitot această zicere v’o adresez şi eu vouă astăzi. «Da,zici tu, însă noi trebuie a astupa gurile Elinilor, căciii spun, că îumea aceasta este Dumnezeu, şi dacă noiam şti sfârşitul ei, am putea închide gurile lor».

Şi aceasta va să zică a astupă, gurile lor, ca să



OMILIA IX 2 5 1

ştiţi când anume va fi sfârşitul1 lumei,' sau să ştiţi că

va fi acest sfârşit ?!Spnneţile aceasta: că va fi sfârşitul,şi dacă mr vor crede aceasta, de sigur că nu vor credenici ceealaltă. Ascultă ce spune Pavel: ,,Oa în şiv aadevărat ştiţi, ca ziua 'D om nulu i ca un îu r

. noaptea, aşâ vi vbîu :l, şi nu numai îce a obştească,ci şi, OCa, a fiecăruia îu deosebi, căci aceasta iuuieazâ

pe aceia, şi este aşâ zicând în afinitate cu dânsa. Dupăcum aceia va veni fără de veste, tot aşâ şi aceasta.Timpul sfârşitului îşi are începutul dela Adam, aşa căsfârşitul vieţei fiecăruia dintre noi, este ca o icoană asfârşitului aceluia, şi de aceia nici ar greşi cineva, dacăar numi sfârşit trecerea din viaţa aceasta. Oâad pe fie-care zi se sfârşesc mit ds mii do oameni, cari cu toţiiaşteaptă ziua aceia, şi mai ’nainte de acea zi nimeninu va înviâ, oare moartea de astăzi nu este lucrulaceleia ?

Dar dacâ voiţi a află cauza pentru care sfârşitul■este ascuns nouă, şi de ce vine fără de veste, ea şifurul în timpul nopţei, eu după cât găsesc după minecă este bine, vă voiu spune. Nimeni nu s’ar mai sirg ui

în fapta bună niciodată în tot timpui vieţei sale, câciştiinduşi ziua sfârşitului său, ar face mii’ de re le , şitocmai în acea zi s’ar apropia de botez, după care ar pleca de aici. Dacâ astăzi, când din cauza neştiînţei nfestăpâneşte frica de moarte, care zguduie sufletelenoastre, şi noi cu toţii ne cheltuim timpul în rele, şimulţi se apropie do sf. botez tocmai la cele mai d« peurmă respiraţiuni ale vieţei lor, — deşi erau prea bineîncredinţaţi de aceasta, — dară încă dacă am şti ziuacea de pe ’urmâ ce a r fi? Cine s’ar mai sârg uicu fapta bună ? Dacă astăzi, când nu ştim, şi încă s’au dus delanoi mulţi neluminaţi cu sf. botez, de oarece nici frican’a fost în stare să’i înveţe de a fi sirguitori în faptelecele bune şi plăcute îui Dumnezeu, dară atunci cinear mai fi înţelept? Cine ar mai fi îngăduitor şi blând?

Nimeni. Dară apoi mai este şi altceva. Astăzi pe mulţistăpâneşte frica de moarte, şi dragostea de viaţă; apoidacă ar şti fiecare că mâine sau poimâine va muri,nimeni nu s’ar da în lături de a face orice, mai ’naintede acea zi, ei ar sfăşiă. pe câţi ar voi, şi ar. face miide rele sub cuvânt că se apără de vrăjmaşi. Un om

mişel, dezgustat şi deznădăjduit de viaţa aceasta, nutine samă nici chiar de cel ce este îmbrăcat cu porfira



OMILIA IX 2 5 3

a ne convinge de adevâr. De aceia, deci, ca un furnoaptea, de aceia vino fără de veste, pen tru ca să nu

ne înfundăm în rele, pentru ca să nu cădem în trân-dăvie, şi pentru ca plata noastră sâ nu fie ştirbită.„(Jă înşivă, zice, ad ev â râ t ştiţi1'. De ce atunci

vă osteniţi în zadar, dacă sunteţi încredinţaţi ? Cum câviîtoriul este nesigur, află din cele> ce a spus Cî triste s :„P rîve gh iaţi, zice, câ n u ştiţi ce as ul în c are fu ru lvine" (Matb. 24, 42). De aceia şi Pavel spune: „C ăcicând vor zice, pace şi linişte, atunci fâră deve ste va v en i peste dân şii peirea, ca şi d ur ere acella ce are în pâ ntec e, şi nu v o r scap ă" (Vers.3). Aici face aluziune la ceva, după cum face şî în adoua epistolă cătrâ Thesaloniceni. Fiindcă ii erau înstrâmtorări şi necazuri, iară prigonitorii lor în linişte şiîn dezmerdăii, de aceia îi mângâie în nenorocirile pre-zente eu cuvântul învierei obşteşii, Aceia îi supăraugrâinduli din cele ce moştenise dela strămoşii lor,eăci li ziceau: «când va fi sfârşitul»? ceeace' spuneauşi Profeţii; „Vai celor ce zic: degrabă să se ap ro-

pie cele ce v a face, ca să le vedem , şi să v iesfatul sf întutui lui lsrai l , ca să’l cu n o aşte m 1*(Isaia o, 19), sau şi alt Proroc care zice: „Vai celorce pofte sc z iu a D om nulu i (Amos. 5, 18) adecă ceice necrezând o poftesc. Pr iveşte acum pe Pavelcum îi mângâie, ca şi cum pare că liar z ice: «să nucredeţi că dacâ ii sunt în fericire, apoi de aici se poateluă dovada că judecată cea mai de pe urmă nu vaveni, ci tocmai pentru aceasta va vem». Este vrednicde observat aici următorul lu c ru : dacâ atunci va venişi antichrist, dacâ va veni şi IJie, apoi cum atunci despune, câ pe când ii vor grăi «pace şi linişte» sfârşitul

va veni fără de veste? pentru că venirea acelora estedovada venirei lui Christos, şi prin urmare nu se poate ca ii să nu ştie. Dar apostolul nu vorbeşte aicide venirea lui Christos. şi nici de timpul venirei luiantrichrist, ei de sfârşitul individual al fiecăruia. Lavenirea lui Christos vor fi acele semne, iarâ aici nuva fi nici un semn, ci va veni fâră de veste şi nea-şteptat. Dealtminterea nioi femeia îngrecată nu se aflăîn neştiinţă complectă, căci ea ştie bine că dupâ nouăîuni va fi’naşterea, însă despre ziua şi ceasul în care



2 5 4 OMILIA iX

va naşte nu ştie sigur, căci unele naşe după şeapteluni, altele dupâ nouâ, aşâ că timpul anumit; nui este

ştiut. Deci, Pavel aici asemâneazâ sfârşitul fiecăruia cunaşterea femeei îngreeate, şi asemănarea este foarteexactă, căci multe femei, făr.i ca să ai ba mai ’naintesemne, nasc pe drumuri, p.a» afarărls casă, din cauzăcă n’au p utut prevedea. Toţ aşa şi Pavel dă a înţelegeaici, arată a ii îu j mimnă nesiguranţa slacait. uliii, ci şiamarul durerii or, iJupît bum femeia îngrecată este apu-cată de durerile facerei în timp ce ea poate joacă saurâde. fâră ca să prevadă nimic, şi deodată este cu- prinsă de dureri nespuse, to t aşa, vor pătimi şi acelesuflete în minutul când va veni moartea. „Şî nu vor

scăpâ“, zice.„Ia ră voi, fraţilor, nu su n teţi într u întun eric ,

ca să va a pu ce ziu a aceea ca u n f u r ” (Vers. 4).Aici vorbeşte de viaţa cea întunecată şi necurată. Dupăcum cei mişei şi răi, toate le fac noaptea, furiş aud usede ceilalţi şi aftindânduse în întuncrec, tot aşă şi oumoartea. Căci spunemi : oare preacurvsrul nu aşteaptăsâ vie seara? Oare furul nu aşteaptă sâ sosească noapteamai curând? Oare criminalistul nu’şi face treaba lui întimpul nopţei? Dar tu zici par’câ: «Şi ce? Pe dânşii

nu’i apucă ca un fur? Oare nu şi lor li este necunos-cută? sau că poate o prevăd? Şi. atunci de ce spuneapostolul: „N'a av eţi tre b u in ţă sa scr im v o u ă"?Aici însă, apostolul nu vorbeşte despre nesiguranţă, cidespre nenorocirea acelei zile. Şi pentru dânşii estenesigură acea zi, nici ii nu ştiu când va veni, însă şicând va veni nui va cuprinde nimic supărăcios.

„Ca să nu v ă apu ce ziu a aceea, zice, ca unfu r£‘, Cu alte cuvinte el voieşte a’i apărâ de acel râu;câci după cum se întâmplă cu cei ce privighează şi se

află în lumină, eâ chiar de ar cercă furii, totuşi n’ar putea fură nimic, to t aşâ şî cu cei ce trâesc după po-runcile lui Dumnezeu. După cum furii pradă şi dez- bracă pe cei ce dorm, to t aşâ face şi moartea cu cei cetrâesc în întuneree, 'adecă se încred în cele prezente.

j,Că vo i to ţi fii ai lum inei sun teţi, şi ii i aizil.ei“ (Vers. 5), spre deosebire de fiii pierzârei şî fiiigheeneî.^De .aceea zicea Christos: „Vai vouă, că îti~cu njuraţi; m are a.;si us ca tul ca să faceţi nn nro



O M I L I A X I 2 5 5

zelit, şî dacă se face, îl faceţi pe el fiu algh eenei “ (Math, 23, 15), de aceea zicea şi Pavel: „Pent ru aceea v ine mânia lui Dumnezeu peste f i i ineascu ltare!" {Colos, 3, 6), adecă acei ce fac cele alegheenii, cei ce.fac oelo ale neasculiă.?ei. Tot aşi şî iii:lui Dumnezeu, cari f;ic cele plăcute Ini Dumnezeu, totaşâ şî fiii ?iîei şi al lurninci. cn!"i faf! ce?e ale iu minei,căci aceştia, nu sunt ai în tun ere oului şi ai nouţei.

„Drept aceea să n u dormim oa şi ceilalţi, ci se privegherii, şi să fim treji. VCă cei ce dorm, noaptea dorm, şi cei ce se îmbată, noaptea se

îmbată,iar

noi ai zilei fiind, să fim treji"(Vers.

f>—S). Aici ara tă că. al nostru este de a fi ai zilei înceea ce priveşte viaţa noastră morală. Când e vorbaînsă de ziua cea de pe urmă, adecă de sfârşitul vieţeinoastre, aceasta nu este al nostru, pentrucă atuncivine noaptea şi fără voinţa noastră, şi tot fără voinţanoastră vine şi somnul, care adoarme trupu!, nu însăşi sufletul. Deci nu vorbeşte aici apostolul decât denoaptea şi de somnul păcatului, eăci acestea aparţinde voinţa noastră. De noi depinde de a vieţui totdea-una în lumină, precum şi de a priveghiâ necontenit.

A se închide ochii sufletului, şi apoi a cădea în somnulreutăţei, nu vine dela natură, ci deîa int.enţiunea noastră.Drep t aceea să nu dormim, zice, ci să pri

veghem. şi sa fim treji*. Este posibil ca cinevâ priveghind să adoarmă, adecă să nu facă bine, şi deaceea a adăogat „să fim treji*1. Chiar în timpul ziieidacă ar priveghiâ cineva fără ca să ne în aceiaşi thripşi treaz, va cădea de sigur în multe nenorociri. Aşâ oâtrezirea este intensitatea privegherei.

^Cei ce do rm no ap tea dorm , şi cei ce se

îmbată, noaptea se îm b a tă“. Beţie numeşte apos-tolul aici, nu numai beţia de vin, ci şi acea 'rezultatădin toate reîele omeneşti. Beţia sufletului este bogăţia,şi poîta de bani, şi amorul nebun după femei, şi în fineorice ai spune din acestea, toate la un loc suut beţiasufletului. Şi de ce oare apostolul a numit răutatea îngenere somn? Mai întâiu, fiindcă unui ca acesta esteneactiv spre fapta bună, apoi fiindcă, s e , hrănaşţe cufantazii, nu vede nimic adevărat, şi capul lui e plin



2 5 6 OMILIA. IX

de visuri, ba de multe ori este încărcat cu lucruri ab-surde, şi chiar de ar vedea ceva bun, totuşi la dânsul

nimic nu e sigur, nimic nu 0 solid. Dc altfel aşâ, şi esteviaţa prezentă, care e încărcată de visuri şi de fantazii.Bogăţia este un vis, slava, ca şi toate celelalte, de ase-menea este un vis. Cel ce doarme, nu vede eeie eeîtiadevăr sunt in fiinţa,. ci acele ce. n'u suni ?! şi işimaginează ca existând. Astfel este răutatea şi viaţa petrecută în re le ; nu vede cele ce sunt în adevăr, adecăcele duhovniceşti, cele cereşti, cele ce sunt în veşnicie,ci pe cele ce se scurg, pe cele ce sboară şi fug1iute dela noi. De aceea mi e deajuns ca numai să priveghemşi să fim 1reji, ci mai trebue încă de a ne şi înarma

peste tot, pentrucă chiar «el ce priveghiază şi estetreaz dacă nu are arme, iute cade prada furilor. Deci,daca trebue şi a priveghiâ, şi a fi treji, şi a ne înarma

peste tot, sau dupâ cum zice apostolul: „ Im brâcând un e în zau a cre din ţei şi a drag ostei , şi în coifuln ăd ejd e i de m â n tu ir e 11, iar noi dormim şî suntemnearmaţj, apoi atunci cine ar putea împiedecă pe diavolca să nu implanteze în noi sabia răului?

„Im brăcând une în z aua c redinţei şi a dra -gos tei, şi în coiful năde jde i de m â n tu ir e 1'. Aici

face aluziune la viaţa aceasta şi Ia credinţa religioasă.Arată apoi ce înseamnă a priveghi a şi a n treji, adecăa fi îmbrăcaţi în zaua credinţei şi a dragosteiŞ i el nuvorbeşte de credinţa cum s’ar întâmplă,, ei dupâ cumnimic n’ar putea uşor sfâşia zaua de pe corp, care esteea un zîd de apărare a peptului şi a trupului, totaşa şi tu înfăşoarâţi sufletul cu credinţă şi dragoste, şiatunci nici una din săgeţele eeie aprinse ale diavoluluinu se va putea înfige în el. Acolo unde sufletul esteeercuit mai dinainte cu arma dragostei, toate asaltu-rile duşmanilor rămân zădarnice. Nici viclenia, nici duş-

mănia, nici zavistia, nici linguşirea, nici ipocrizia şi înfine nimic din acestea nu se vor putea atinge de unasem enea suflet. Şi vedeţi că el nu spune de o dra-goste întâmplătoare, ci de dragostea aceea, care este putern ică ca şi zaua.

„Şi coiful n&dejdei mântuirei“. Precum coifulapără ceeace e mai principal Ia noi, acoporind capulşi ferindu1 din toate părţile, to t aşâ şi nădejdea nu lasădreapta judecată ca să cadă, ci o pune să stea drept,



OMSLtA IX 2 5 7 .

nelăsând a se introduce în ea nimic de dinafară. Intru

cât ea nu se abate cu nimic, nu este cu putinţă de aaluneca, căci fiind îngrădită ou nişte astfel de arme,nu e posibil să dadâ vreodată, oi după euin ziee şiaiurea: „Rămâne credinţa, nădejdea şi dragostea14(1 , CorintLl \S_3> 18). Zicând «îmbrăcândune şi înooiîjuraedune» el singur pregăteşte armele ce oi trebueso,şi arată de unde s’ar putea naşte credinţa, nădejdea şidragostea, şi cât de puternice ar fi.

„Că nu nea pus pre no i D um nezeu sprem ânie , ci spre dob ând irea m ântuire i , pr in Dom-

nul nostru l isus Clir is tos , care a muri t pentrun o itf (Vers. 9. 10), aşâ că nu am fost chiemaţi spre afi pierduţi, ci mântaiţi. Şî de unde se poate cunoaştecă aceasta o voeşte el? De acolo că a dat pre fiul său

pentru noi, că atât de mult doreşte de a ne mântui, încât a dat cMar pe fiul său, şi încă Fa dat spremoarte. Din aceste raţionamente se naşte nădejdea. Nute desnădăjdui, omilie, în sineţi, ducânduto la Dum-nezeu, care n’a cruţat pentru tine nici chiar pe fiulsău ; nu te împuţina din cauza rele lor prezente. Cel ce

a dat pe fiul său cel unul născut, ca să te mântuiascăşi să te scape de gheena, ce arm ai putea cruţa pentrumântuirea ta? Aşa câ trebue a nădăjdui toate cele bune.

Nici de judecătorul cătră care ne ducem să ne judece,nu ne temem, căci ştim că nia arătat atâta dragoste,în cât a dat pentru noi chiar pe fiul său. Deci, noi nă-dăjduim lucruri bune şi. mari, căci ceeace e principalam luat, voi să zic, credem. Am văzut exemplul ce. nis’a dat, prin urmare să iubim, eăci ar fi cea mai de

pe urmă tâmpire a minţei, ca sâ nu iubim pe cel ce segăseşte astfel faţă de noi.

„Ca astfel ori de vom priv eg hia, ori devom dorm i, îm preu nă cu e l să vieţuim . P e n truace ea m ân gâ iaţivă u n u l p re altu l, şi zi di ţivau n u l p re altu l, pr e cu m şi fa eeţi“ (Vers. 11). Maisus zice: „sa nu do rm im , ci să prive gliem şi sâfim t r e j i î n s ă altceva este somnul acela şi altcevaacesta. Aici prin expresiunea «ori de vo m d o rm i1*zice de moartea cea trupească, cu alte cuvinţe pare căar zice r «să nu vă spăimântaţi de primejdii, căci chiar d©

murim, vom fi vii». Deci nu te desnâdăjdui, iubitule,



2 5 8 OMILIA, IX

dacă te prime] du eşti, căci ai Un gararitsigur. Dacă ei nu arfi fost aprins de dragostea noastră, nu ar fi dat pentru

noi ch iar pe fiul său. încât, chiar de vei murî, vei fiviu, căci şi el a murit. Chiar de am. murî, sau chiarde ani vieţui, cu dâiisiî! vom vîşţuî. Ao0 3 sta este indi -ferent. nimic nu’mi pasă dao3 .eu vjşţueşc, sau mor,căci cu dansul îsnpre.ur.ă vom vieţuL

*) Deci. inbiţiior. toate sa ie facem pentru aceaviaţă, toate să lucrăm având privirea îndreptată în spreacea parte. întuneric este răutatea, iubitule, moarte şinoapte adâncă, în care nu vedem nimic din cele cetrebue a vedea, şi nu facem nimic din cele ce trebue aface. După cam trupurile celor morţi sunt desfigurate

şi împuţite, tot aşâ sunt şi sufletele ’celor ce trăiesc înrăutate,’şi sunt piine de murdării. Ochii lor sunt în-chişi, gura strânsă şi stau veşnic pe patul râutăţei, bachiar sunt cu mult mai de jelit deeât cei morţi, căcicel puţin aceştia sunt morţi şi cătră fapta bună, ca şicătră fapta rea, pe când aceia trăind pentru răutate,sunt nesimţitori spre fapta bună. Pe un mort chiar del’ar înţepa ’ cineva, totuşi nu simţeşte nimic şi nu seapără, ci stă ca un lemn uscat. Tot aşâ şi sufletul esteeu adevărat uscat, a îndepărtat dela el viaţa, primeşte

pe fiece zi mii de rane, şi totuşi nimic nu simte, ci

faţă de orice el stă într’o complectă nesimţire. Nu argreşi cineva dacă l’ar compara eu cei nebuni, cu cei beţi, sau cu cei zăpăciţi, cari seclatină în toate părţiiecând merg pe drum. Toate acestea ie are răutatea’ şieste mai grozavă deeât orice. Ceî nebun este scuzatde cătră cei ce’I privesc, pentru că boala lui uu estedin intenţiunea sau din voinţa sa, ci dela natură; dar celce

petrece în răutate ce scuză ar putea avea ? ue unde vinedeci răutatea? De unde vine apoi că cei mai mulţi sunt răi ?Spunemi, de unde vine răul boalelor?'De unde vinezmintirea? De unde somnul cel greu ? Oare nu din nebăga

rea de samă ? Dacă chiar boalele fizice îşi a,u începutul înintenţiunea sau în voinţa noastră, apoi cu atât maimult cele sufleteşti. De unde vine beţia? Nu oare dinne’nfrânarea poftei de a bea? De unde vine aiurareasau zmintirea? Oare nu din nişte friguri exageratev

') Parte a morală, Îndemnare ciUrS, virtute, şi c& cu nep utinţă, ca cei ce ’şi petrec yiaţa aic i în. plăceri şi dezmerdîiri, să, ko bucure de bunătăţile cele viitoare. Despre învier ea cea deobşte, ţi despre judecata cea mai de pe urmă. ( Veron.J.



OMIf.lA. IX 2 5 9

Dar frigurile nu vin din cauza materiilor şi a elemen-

telor îngrămădite în noi mai mult decât trebuie? Dar prisosinţa acelor elemente din noi, nu vine oaro dinnebăgarea de sama.? Când noi, fie în sărăcie, fie în bo-găţie, introducem în noi ceva fără măsură, singuri apriii ■dem focul. Apoi când flacăra este aprinsă, şi nei in loosâ o stingem imediat., rămânem nepăsători si dispre-ţuitori, desigur că noi înşine pregătiră, ibeu; şi păliiiaea acea grozava, pe care n’o mai putem stinge. Tuiaşâ se petrece şi cu răutatea,, căci dacă nu o împiede-căm dela început şi nici nu o tăiem, apoi nici nu mai.putem să ştim unde va ajunge la urmă, şi se va mări

mai mult chiar decât puterile noastre.De aceea vă rog ca totul să facem, ca să nu dor-mităm. Nu vedeţi pe străjerii de noapte, cum de multeori adormind n u au folosit cu nimic din stre |uirea lor?Tocmai din pricina acelui mic somn totul a vătămat,căci a lăsat în linişte pe cel ce voia a fura. Deci dupăcum noi nu vedem atunci pe furi, iar?, ii ne văd, to taşâ şi cu diavolul mai ales, care toate Ie unelteşte,toate le mrejeşte, pe toţi îi încurca în mrejele lui şiscrâşneşte din dinţi. Să nu dormităm deci şi să nu

zicem: «pe lângă aceasta nimic mai mult», căci când nicinu ne aşteptăm, el ne atacă şi ne pradă. Tot aşâ, zic,este şi cu răutatea, căci pe când nici nu ne aşteptăm,ne pierdem. Toate să ie observăm bine şi cu exactitate,să nu ne îmbătăm, ca să nu adormim, să' nu ne îm - buibăm ea să nu cădem în somnolenţă, să nu ne entusiaz mării pentru cele ale lumei aceştia, ci să petrecemtot timpul vieţei în trezvie. Să ne punem. în rânduialădin toate părţile. După cum cei dela circ, cari mergipe funii întinse, nn trebue a se lenevi cât de puţin,căci chiar acel puţin poate să Ii aducă un mare rău,de oarece călcând greşit imediat cad jos şi se prăpă-desc, tot aşâ. şi noi nu e cu putinţă de a ne lenevi.'Călătorim pe o cărare strimtă care are pe deamândouă părţile prăpăstii înfricoşate, şi pe care nu încap deodatăamândouă picioarele. Şi acum vezi tu, câtă exactitateîţi trebue în măsurarea’paşilor ce faci? Nu vezi pe ceice călătoresc pe astfel de cărări, cum trebue să'şi asi-gure nu numai picioarele, ci şi ochii? De i s’ar păreacâ e bine ca să fie cu privirea deodată în amândouă părţile, chiar dacă piciorul stă bine, el totuşi va ameţi

uitânduse Ia adâncimea prâpăstiilor şi se va prăbuşi.



2 6 0 OMILIA IX

Lui îi trebue să fie cu băgare de seamă numai ia pasui

ce face, adecă precum zice şi scriptura „N ici la dre ap ta ,şi n ic i la st ân g a să n u se u it e “ (Prov. 4, 27).Strimtă ost o cărarea po oare mergem, maro eaie şiadâncul răutăţei, mari şi adânci sun t prăpăstiile, şi mareeste întunericul cel din. fundal lo r ,—.însă n e i’s&flmcu băgare de seamă la cărarea, cea strimtă, să păşită

pe ea cu frică, şl cutremur. Nimeni care călătoreşte' peo astfel de cărare nu merge a lene, nu râde, nu esteîngreuiat de beţie, ci este treaz şi uşurat cu postul„ Nimeni călătorind pe o astfel de cărare nu poartă cuel lucruri de prisos, câci un soldat sprinten va puteâ.

mai cu uşurinţă să păşască. Nimeni nu’şi leagă picioarelelui, ci le lasă ca să se poată mişca în linişte.Dară noi cari suntem legaţi cu o mulţime de griji,

şi purtăm în spete o mulţime de greu tăţi'lumeşti, noicari păşim a lene, şi suntem distraşi, cum vom puteaoare să călătorim pe acea cărare strimtă? „Strimtă este calea“ zice Mântuitorul. Aceasta o facem şi noicând ne lipim de cele plăcute ale lumei. „Oi strîmtă este uşa şi îngustă calea care duce la viaţă" (Math. 7, 14). Şi bine zice, câci când noi avem a dă.

seamă şi de vo’rbe, şi de fapte, şi de gânduri chiar,apoi strimtă este calea. Şi mai strîmtă o facem noiînşine, când ne îngrăşăm, ’ şi ne umflăm, şi când ni seîmpleticesc picioarele. Dacă calea îngustă este foarteanevoioasă mai cu seamă celui corpolent, apoi ceiuislab de tot şi sprinten, este foarte lesnicioasă, şi nusimţeşte nici o greutate, aşâ că cel ce îşi înfrâneazătrupul, nu se va teme a pâşi pe ea.

Deci nimeni să nu se aştepte a videa cerul, trăindaici în plăceri, căci nu e cu putinţă. Nimeni să nucreadă că va putea trece pe acea cale îngustă, fiind

îngeuiat de dezmerdările acestei vieţi, pentrucă nu ecu putintâ. Nimeni să nu nădăjduiască că va putea ajungela viaţă, dacă călătoreşte pe calea cea largă. Când tu vezi

pe X dessmerdânduse în ospeţe luxoase, în băi luxoase,sau pr intre femei perdute, să nu te căinezi pe sineţieă nu te poţi bucura şi tu de astfel de plăceri, ci, eâinează1 pe acela, pentrucă călătoreşte pe calea perzărei. Care este folosul lui din această călătorie, dacăsfârşeşte în scârbă şi amărăciune ? Ce pagubă poţi aveatu de la acea nemulţumire trecătoare, când ajungi la



O M I D A t X 2 6 1

liniştea şi fericirea veşnică? Spunemi te rog: dacăi

cineva ar fi chemat de împăratul ca să se ducă la pa-lat prin nişte drumuri prăpăstioase, şi în acelaşi timp^ar trece prin mijlocul oraşului pe drumuri bune şi fru-moase şi un condamnat lâ moarte, pe oare din aceştidoi ai ferici tu? pe care :iai jeli? Oare nu pe cel cecălătoreşte pe drumul eei '■larg şi frumos?

Tot aşâ şi în cazul de faţă, să nu fericim pe ceice se dczmiardă în plăceri, ci pro coi ce se înfrânează,oici aceştia călătoresc spre cer, iară aceia spre gheena.Poate că mulţi dintre voi vo r rîde de cele ce eu spun :eu, însă, mai mult îi jelesc pe aceştia, pentrucă nu

ştiu de ce anume rîd, şl pentru care mai ales ar trebuisă plângă, ci toate le confundă la un loc. De aceea îi jelesc. Ce spui, omule ? Urmând a înviâ din morţi, adâ. samă de cele ce ai făcut, şi a primi pedeapsa’ce amai grea, de acestea nu faci nici o vorbă, ci te gân-deşti cum să mănânci mai bine, cum să te îmbeţi şicum să rîzi? Dar eu te plâng, căci având a primi pe-deapsa meritată pentru faptele ce ai săvârşit, tu rîzi.Plângi şi tu împreună cu mine, jeleştet.e împreună cumine, de relele ce ai făcut. Daeă unul dintre casniciitai moare, oare nu dispreţueşti tu pe cei ce rîd şi Ii

pare bine de moartea aceluia? Oare nui consideri peaeeştia de duşmani, pe când pe cei ce plâng şi jelesc’i iubeşti? Când vezi pe o femee întinsă pe patul mor-ţii, tu alungi dela ţine rîsul, iarâ când vezi un sufletmort tu rîzi şi dispreţueşti pe col ce plânge? Vezicum îşi bate joc diavolul de noi, că ne face duşmani uniialtora?

Deci, iubiţilor, să ne deşteptăm odată, sâ luămsama bine, să priveghem, să alungăm dela noi somnulcel adânc, şi să ne îndeletnicim a câştigă viaţa cea

veşnică. Este judecată, este pedeapsă, este înviere,aste cercetarea faptelor. Domnul vine pe norii slavei, şi„Foc înaintea lu i y a arde, şi îm pre juru l lu i v i-fo r fo a rte 11 {Psalm. 49, ;î), rîu de foc va curge înain-tea feţii lui, vermele cel neadormit va fi acolo, foc ne-stins, întunericul cel mai 'dinafară, plângere şi scrâşnirea dinţilor. Chiar de aţi fi de o mie de ori neliniş-tiţi de vorbele mele, eu totuşi nu voiu încetă a vor'olDacă profeţii fiind împroşcaţi cu pietre şi nu tăceaucu atât mai’ mult trebue noi a suferi dezguztul vostru

şi a nu vorbi numai ca să vă mulţâmim, ca nu cumvE



2 6 2 O M I L I A X

înşelânduvă cu vorbele cele frumoase, noi înşine sâ.fim tăiaţi în două. Acolo este osânda veşnică şi fâră

Vreo nădejde de îndreptare, şi nimeni care sa ni ajute„Oui îi va fi m ilă, zice, d e d es cân tăto r mu scal, deşerp e “ (Sirach, 12, 13{?}? Gâr;d nouă nu ni este milă,de n oiînşine, apoi eui săi fie milă, spun «rai ? .Cândvezi p.e cineva împlântând!!şi singur sabia. "î'ri s.rupiusău, oare îi vei putea sospâ ? Când Dumnezeu este defaţă, şi ne îndeamnă de a progresa în fapte bune, iarănoi nu âscultăm, apoi cum ne va cruţa?

De aceea să ne fie milă de noi în şine. Cfuid nerugăm lui Dumnezeu şi zicem: «Milueştemă, Doamne!»

sâ zicem cătră noi în şino «căci şi pre noi înşine nevom mi lui». Noi înşine suntem stăpâni, pentru ca Dum-nezeu sâ ne miluiască, acest bun el ni la dat şi esteîn st jpânirea noastră. Dacă noi facem fapte vrednice demilă, dacă facem fapte vrednice de filantropia lui, şiei ne va mîlui pre noi; dar când nu ne vom mi lui,apoi cine ne va cruţă? Milueşte pre aproapele tău, casă te miluiască şi pre tine Dumnezeu. Câţi oare trec pe lângă tino pe flecare zi zicânduţi «inilueştemâ» şitu nici măcar nu ’ţi întorei privirea ppre dânşii ? Câţiciungi, câţi goli, câţi llămânzi, şi noi nu no înduplecăm

la rugămintele lor? Deci, cum ne vom face vrednicide a fi miluiţi, când nici noi nu facem ceva vrednic demilă? Aşâ dar sâ fim milostivi, să fim îndurători, caastfel să mulţămim pe Dumnezeu, şi să ne învredni-cim de bunătăţile cele făgăduite celor ce’l iubesc prodânsul, prin charul şi filantropia Domnului nostrulisus Christos; cârma; împreună cu Tatăl şi cu Duch uisfint, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A X

„Şi vă rugăm pre voi, fraţilor, să cunoaşteţi pre cei ce se ostenesc între voi, şi pre mai marii voştri întru Domnul, şi pre eei ce vă învaţă pre voi, şi să’i aveţi pre dânşii de prisosit întru dragoste pentru lu crul lor, pace să aveţi între v o i“ (Cap. 5, 12. 13).



O M I D A X 2 6 3

Multe pricini de nemulţumire se prezintă celuimare în îndeplinirea datoriilor sale. Dupâ cum doctorii

sunt siliţi de multe ori de a supăra pe eei bolnavi, ordonânduli mâncările şi doctoriile ce trebue a luâ.care de sigur câ nu au nici o plăcere în ele, însă aducun mare folos, — şi după cum şi părinţii sîint fie multo origreoi faţă de fiii lor. to t aşâ şi dascălii. Doctorul însă.chiar de ar eâdea urît bomavulîjj pnri aşpHmea sa,, to-tuşi cei de pe lâugâ dânsul îi privea p,v. pi&cere şi în-credere, ba de multe ori chiar şi cel bolnav. încă şi

părintele trupesc, fie că dela natură, fie câ în puterealegilor omeneşti, el îşi exercită eu multă uşurinţă au-toritatea sa de părinte asupra fiului, şi acesta nu va

putea să se uite râu la el, sau să nesocotească autori-tatea lui. Nu tot aşâ îtisă se petrec lucrurile cu preo-tul, căci el cu multă greutate îşi exercită autoritatea sa.Mai întâiu, că el trebue aşi munţinea autoritatea sa,asupra unor oameni cari de bunăvoe îl ascultă, şişidau încrederea în el, ceeace nu este uşor lucru, şî nicinu se capătă eu uşurinţă, sau într 'on ’timp scurt, ( 'olce este certat şi dojenit,’ oricine ar îi el, dela un timpse va îngreuia’de atâtea dojane, şi atunci preotul v a fifaţă de el ca un element supâră’cios. Tot aşâ va faceşi’cel ce a fost sfătuit, îndemnat şi povăţuit în îdeplinirea datoriilor creştineşti. Dacă eu spun «deşartăţi punga,şi vină în ajutorul celor nevoeşi», atunci am spus cevagroiu şi su părător; dacă zio «înfrâtieazăţi mânia, stingeiuţala, conteneşte eu pofta cea absurdă, tae măcar oinicâ parte din dezmerdări», toate aecstea sunt greoaeşi supărăeioase. De aşi pedepsi pe unul care este le-neş, sau l’aşi scoate din biserică, sau l'aşi opri dela rug ă-ciunile comune, el se scârbeşte, nu atâta pentrucă afos îndepărtat dela acestea, pe cât pentru ruşinea ce osimte. Dar şi aceasta este o dovadă de întinderea boalei, căei fiind împedicaţi dela cele duchovniceşti, noinu ne scârbim pentru că suntem lipsiţi de astfel de bunuri, ci pentru ruşine că suntem văzuţi de alţii. Noinu ne înfricoşăm, şi nici nu ne sfiim de lucrul în sine*ei pentru altceva.

Do aceea şi Pavel d iscută mult asupra acestei ch es -tiuni. încă şi Christos a subordonat pe credincioşi ce-lor mai mari, căei ascultă ce spune el: „Pe s c a u n u llui M oisi au şez u t c ărtu ra rii şi fariseii. D ec itoa te câ te v o r zice v o u ă să păziţi, păz iţi şi fa-



2 6 4 O MILIA X

ceţi, ia ră după lu c ru ri le lo r n u fa ceţi“ (Math. 28,2. 3). Şi iarăşi când a vindecat pe lepros, ’i zice;„Mergi’de te arată preotului , şi du dărui careă p o ro n c it M oisi în tru m ărturia lo r “ (Ibid. S, 4).Şi cu toate acestea tu singur spui în altă parte; r,Hfaceţi pre el fiu gheen ii în d o it ca v o i“ (Ibţd, S3,15), an ni ftnm de a st?, data îi trimiţi la dânşii ?«De aceia,,zice, am spus „toa te câte v o r zice vouă să faceţi,laceţi, ia ră d u p ă luc ru rile lo r să n u faceţi" caastfel să lipsască orice pretext din partea lor». Tot aşâşi Pavel scriind lui Timotlieiu îi zicea: „Pre oţii cei

ce îşi ţin bin e dre găto ria, de în d o ită cin ste săse învrednicească" (I. Timoth. 5, 17), iară Ebrcilorseriinduli zicea: „Ascultaţi pre învăţătorii voştrişi v ă s u p u n eţi lo r“ (Ebr. 18, 17). Aici iarăşi spune:,.Ş i v ă r u g ăm p re voi, fra ţilor, să cun oa şteţi precai ce se ostenesc între voi, şi pre mai mariivoşt r i în t ru Domnul

Fiindcă mai sus a fost zis: „Z idiţivă u n u l p rea ltu l“, apoi ca sâ nu’şi închipue dânşii că apostolul

ia îuălţat la demnitatea de dascăli, a adaos cuvinteleue mai sus, ca şi cum pare eă liar & z is : «băgaţisamă însă, că dacă v’am dat vo& a vâ învăţa şi edifică,unul pe altul, aceasta am făeut’o în vedere numai, cănu poate dascălul ca să spuuă şi să înveţe totul pefiecare».

„Să cu no aşteţi pre cei ce se o stene sc întrevoi , şi pre mai mari i voştri întru Domnul, şi

p re cei ce v a în v a ţă p re v o i“ . Căci cum să nu fieabsurd, când tu cunoşti pre cel ce mijloceşte pentru

tine cătră un om oarecare, faci totul pentru dânsul, şîmărturiseşti în gura mare recunoştinţa cătră el; — şiacesta care este mai marele tău îotru Domnul, şi caremijloceşte pentru tine, să nu’i mărturiseşti nici g recu-noştinţă? Si cum este mai mare el? Pentru aceea căse roagă pentru tine, pentrucă te serveşte cu darulduchovnieesc cel luat prin botez, că te cercetează, tesfătueşte şi te învaţă, şi chiar la miezul nopţei de’lv e ichîemâ, el vine, şi cu toate acestea el cu nimic nu.seva alege, decât cu vorbele cele proaste Ieşite din srura



OMILIA X 2 6 5

ta. Ce nevoe avea el de tîne ? Făcut’a el bine, sau rău ? Aceasta rămâne să o judeci tu singur. Tu ai şi femee,

te şi dezmerzi şi te desfătezi în plăceri, şi pe lângăacestea duci o viaţă negustorească, pe când preotul edeparte de aceste ocupaţiuni, căei ei se ocupă numaiea tnisluaţia sa, cu nimic alta ; el nu are în vedere,decât numai „biserica.

'„Şi sa’i aveţi pre dânşii de prisosit întru,dragostea voastră, zice, pentru IucruL lor, pacesă aveţi între voi“. Ai văzut, cum ştie el a preîn-tâmpina micimea de suflet? «Nu eutn s’ar întâmplă,zice, să’i iubiţi, ci din prisosinţă chiar, adecă cum iubesc

fiii pe tată, fiindcă p rin tr’ânşii voi v’aţi născut spreviaţa veşnică, prin tr’ânşii câştigaţi împărăţia cerurilor, prin manile lo r s’a tăcut totul, prin tr’ânşii vi se des-chid porţile cerului. Deci, nimeni să nu se răscoaleasupra lor, nimeni să nu se certe eu ii. Cel ce iubeşte

pre Christos, iubeşte şi pe preot — oricine ar fi el, — pentrucă prin tr’ânsul s’a învrednicit de înfricoşateletaine». Spunemi te rog; dacă tu ai voi să vezi palatulîmpărătesc strălucind de aurul cel mult, şi răsfrângândraze strălucitoare prin pietrele cele nepreţuite ce learc în el, şi pentru aceasta ai găsi pe cel ce poartă,

cheile şi 1aî ruga ca să’ţâ deschidă, iar el desebizânduţi cu mulţămire tear întroduoe în palat imediat, oaronu lai cinsti pe acesta, şi nu lai prefera înaintea tu-turor? Nu lai iubi ca şi pe ochii tăi? Nu iai sărută,?Ei bine, p reotul ţia deschis tio cerul, şi pen tru aceastanu1 iubeşti, nul’ cinsteşti ? Deşi poate ai femee, totuşinu doreşti oare mai mult. pe cel ce ţia pricinuit ţieatâtea bunuri ? Astfel dar, dacă tu iubeşti pe Christos,şi dacă iubeşti împărăţia cerurilor, apoi recunoaştcatunci prin cine ai câştigat acest bun. De aceea şi ziceapostolul: „ P e n tru lu c ru l bir, pa ce să. av eţi î n -

tre voi*.„Şi v a ru g ăm pre voi, fra ţilor, sfătuiţi pr ecei fără de rân du ea lă, m ân gâ iaţi pr e cei p u ţinila suflet, sp rijin iţi pre c ei ne pu tincio şi, fiţi în -delung răbdători spre toţi“ (Vere. 14). Aici el seadresează cătră cei mai mari. „Sfătuiţi, zice, pre ceiia ră de râ n d u e a lă“ , adecă sâ nu’i mustraţi eu inso.lonts în mitfuroa. drflnr.n1 ni de autoritate, ci cu blân



OMILIA X

deţă. Cel co mustră eu asprime, nu’şi dă samă de dân-sul, şi în toiul m ustrărilor deseori îşi ie s i din dreapta

judecată. De aceea îm preună cu sfătuirea trebue a pre-găti şi medicamentul, fiare e de (lorit sâ fie plăcut, eaastfel bolnavul să’I primească eu mulţămire. Şi cine

!> T"Lf;şese fapta contrare voei lui Dumnezeu Rândueaia *îordinea rar» cşo în hi^erioa, "«to eg^îii na chiarmai superioară decăt ordinea ost&şa^eă. .Deci şi bârfltorul este fâră rândueală, şi beţivul, şi lacomul, şi cuun cuvânt toţi cei ce pâc&tuesc, căci aceştia nu păşescregulat, ei se împleticesc în toate părţile şi încurca

pe cei ce păşesc regulat. Dar mal este şi un alt; fel do

rău printre celelalte rele, poate nu deopotrivă cu ace-lea, dar totuşi este un rău, voiese să spun despro mi-ei mea de suflet, dcea re spune apostolul aici ,—şi acestrău este împuţinarea sau micimea de suflet, caro pierde pe cineva întocmai după cum îl pierde şi trândăvia.In adevâr, că cel ce nu sufere batjocura, este micde suflet, cei ce nu poate suporta ispitele, este micde suflet, eu un .cuvânt unui ea acesta este sămânţaaceea, care după zicerea lui Christos, a căzut pe peatră. Mai este încă şi un ait rău, rezultat din slă băciune sau neputinţă. „Sprijin iţi, zice, pre cei neputincioşi1', iară neputinţă sau slăbăciune, el înţelegeaici acea cu privire ia credinţă. Tu priveşte acum, cumapostolul nu îngădue ca aceştia să fie "dispreţuiţi. Şiîn alt loc scriind, el zicea: „Pre cei slab în tru credinţă. primiţi-1, nu întru îndoirea gândurilor4' fRom, 14, 1). Aceasta este şi firesc, cătd şi partea cea bolnavă şi neputincioasă a trupulu i nostru, nu o Jăsămca să se piardă, ci o îngrijim cu muită băgare de samă.

„F iţi în d e lu n g răb d ăto ri, zice, c ătr ă to ţi11.Chiar şi eâtră cei fără rândueală ? Da, şi încă foartemult. Nici un alt medicament nu poate folosi dascălu-lui ca acesta, nimic nu poate fi mai bun pentru ceimiei,ca îndelunga răbdare a celor mari; aceasta poatea ruşina pe cineva., poate a’l umili cu totul, aceasta poate a cuminţi chiar pe cel mai sălbatec şi mai neru -şinat dintre oameni.

„Soc otiţi , să n u răsplăteasc ă c inev a cuivarău p e n tr u r ă u “ (Vers. 15). Deci, dacă nu trebue arăsplăti răul cu rău, apoi cu atât mai mult nu trebue



OMILIA X

a răsplăti binele cu râu. «Cutare, zici tu, este viclean,m’a supărat şî ou multe m’a nedreptăţit». Voieşti în

adevăra’ţi răzbuna pe dânsul? Nu’i răsplăti nedrepta-tea, 1asăl’ nepedepsit. Şi poate crezi că apostolul a stataici? Nicidecum, „c i p u ru re a , zice, său rm aţi ce le b u n e , şi sp re voi u u u l c ătră a ltu l, şi sp re to ţi“ .Aceasta este Mloscfia cea mai înaitS, i:u ds anu’ţi răzbună râul ca rău, ci de a răspunse. cn binala răul ce l’ai primit. Aceasta este cu adevărat răzbu-nare demna, care aceluia aduce vătămare, iară ţie folos,şi chiar aceluia ’i poate aduce folos, dacâ va voi. Şi casă nu crezi câ el spune acestea numai cu privire la

cei credincioşi, de aceea zice: „Ş i sp re vo i u n u lcătră altul şi spre toţi".„P u ru rea b u c u ra ţivă,“ (Vers. 16). Aceasta o zico

despre acei cari cad îu scârbe din cauza ispitelor.Anziţi aceasta voi toţi câţi aţi căzut în sărăcie, sau înalte împrejuraţi nenorocite, fiindcă, din acestea maiales să ti aş Ic bucuria. Când noi avem un astfel de su-flet, câ nu ne răzbunăm contra nimănui, ci tuturorfacem bine, cum va putea, spunemi, ca sâ se furişezeîn el boldul cel ascuţit al tristeţei? «Şi cum este oae

cu putinţă aceasta»? zici tu. Dacă am’voi, este cu pu-tinţă. Băgaţi samă, că apostolul arată şi calea pe caretrebuie a păşi, spre a ajunge Ia acest rezultat: „Ne-în ce tat vâ ru g aţi, în tru toate m ulţam iţi, căoiaceas ta es te voea lu i D u m n eze u , î n t ru Chr i s to sl isus sp re n o i“ (Vers 17. 18). Aşâ dar aceasta eslevoea lai Dumnezeu, ca noi pururea sa mulţămim pen-tru ce Io ce întimpinăm în viaţă, aceasta este datoriaunui suflet filosof. Ai pătimit vr’un rău? Dacă voieşti,nu este nici un rău ; mulţâmeşte lui Dumnezeu, şi ve i

vedea cum acel rău s’a prefăcut în bine. Zi şi tu caşi dreptul lob: „Fie numele Domnului binecuvântat în veci“ (lob. 1, 21). Ce ai pătimit tu din aleaceluia? Ai căzut poate în vreo boală? Dar nu enimic străin, căci trupul este supus stricăciune! şi mu-ritor. Poate că eşti sărac ? Dar averea este ceva carese pierde tot aşâ, cum o câştigi, şî tot aici rămâne..Poate că ai suferit intrigi şi clevetiri din partea duş-manilor ?: Dar nu noi suntem cei nedreptăţiţi, ci aceicari au făcut nedreptatea. „Sufletul care păcatueşte,



2 0 8 o m i l i a . X

zice, ace la Ta şi m n r i“ (Ezechiîl 18, 20), aşâ eă nu

cel ce sufere răul păcătueşte, ci cel ce face răul. Decinu trebuie a’ţi răzbuna pe cel mort, el a te ruga pen-tru dânsul, ca să se izbăvi ască. de moarte. Nu vedeţi

pe albin^, cum moare de ’ndată ce tea înţepat cu aculoi ? Prin acea vietate ne învaţă pe noi Dumnezeii, easă "nu iio scârbim pe eei doaproape ai noştri, cari nenedreptăţesc, căci ii mai întâiu vor muri. Aceia poatecâ neau întristat pentru un timp, şi pentru un timpscur t am simţit durerea nedreptăţii lor, însă tot ii suntcari vor muri, dupre cum moare şi acea vietate. Deşiscriptura laudă pe albină, zicând: „E ste a tâ t de lu -

crăto are , ale căria o sten ele îm p ăraţii şi p ro ştiile. aduc spre sănătate" (Pild. y, 8), totuşi nimic nu o poate ajuta ca să nu moară odată cu înţeparea aculuiei, ci trebue numai decât să moară. Deci, dacă niciacea mică vietate nu este exceptată pentru râul ce afăcut înţepâridute, apoi cu atât mai mult noi. Cu ade-vărat că este ceva bestial, ca nimeni nedreptăţindute,tu sa începi a nedreptăţi, ba chiar e mai mult decât bestial, căci pe acelea daca le laşi în pace în pustietateca să se hrănească, şi nu ie vei supără, niciodată nu

vor face vre o stricăciune, nici se vor apropia de tine,şi nici te vor muşcă,, ci se vor duce în calea lor. Tu,însă, Bind om cu judecată, cinstit cu a‘âta slavă, cinsteşî întâietate, nici mSear pe animale nu le imitezi, cinedreptăţeşti pe fratele tău şi’l nimiceşti? Şi cum tevei putea îndreptăţi? Nu auzi ce spâne Pavel ? „Pentru ce m ai bine n u sufer iţi ne drep ta tea? Pentru cem ai bine nu răbd aţi pag ub a? C ivo i înşivăi'aceţi n e d re p tate a şi adu ce ţi pa g ub ă, şi m aiv â rto s fra ţii o r “ (l. Corinth. 6,7. 8). Aşâ dar ai văzut,

câ în a face rău altuia stă a pătimi tu însuţi râul, iară..îna suferi tu răul, stă a face binele? S|Jimemî, te ro g:dacă cineva ar bârfi pe stăpânitori, sau ar batj,ocori pecei mai mari, pe cine oare ar nedreptăţi el? Pe aceiii,sau pe el? De sigur câ pe el însuşi. Apoi dacă cel ce

batjocureşte pe stăpânitor, nu pe acela îl baljocureşteci pe dânsul, dar cel ce baljocureşte pe creştin, nu baljocureşte oare prin aceasta pe Christos ? Cel ce batjocureşte chipul îm păratului, pe cine batjocureşte?oare nu pe dânsul singu r? Deci, dacă cel ce batjocu



OMILIA X 2 6 9

reşte chipul împăratului pe sine se batjocureşte, dar

oare cel ce batjocureşte chipul lui Christos, — căciomul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumseeftii; — nu se.nedropţâţeşte pe sine? Până câutl oarovom iubi banii şi averile ? Şi nu voiu încetă de a striga<oni.ra averilor si a banilor. pentrucă acestea sunt prliiisa ! tuturor relelor. Când oare nn vom sătura deaceastă poftă fără margini? Ce are bun în sine aurul?Rămân uimit de acest lucru, căci nu este altcevâ decâto fermecătorie, ca aurul şi argintul să fle atât de pre-ţuite de noi. Despre sufletele noastre nu facem nici ovorbă măcar, pe eând pentru lucruri ne’nsufleţite ne

dăm atâta interes. Cum de s’a furişat oare boala aceastaîn lume? Cine va. putea să o stârpească? Care cuvântar putea sâ doboare această fiară sălbatecă, şi să osfâşie cu totul ? Pofta aceasta vătămătoare s ’a infiltratîn cugetele oamenilor, şi se găseşte în mare cinste lacei predominaţi de ea. Ne ruşinăm la auzul poroncilorevanghelice, însă numai cuvinte scrise rămân cele dinSf. Scriptură, câci în faptele noastre nicăiri nu le gă-sim îndeplinite.

*) Deci, care este cuvântul de scuză al celor maimulţi? «Am copii, zice, şi mă tem să nu rămână săraci

şi peritori de foame, mă, tem să nu fiu şi eu silit de acere; mie ruşine ca să cer». Şi de aceia faci pe alţiica să ceară? «Nu pot, ziee, răbda, de foame». Şi doaceia faci pe alţii ca să rabde de foame ? Ştii singurcât e de greu de a cere? Cunoşti câtă vătămare aducefoamea ? Cruţă atunci de aceste reie şi pe fraţii tăi. Acerşitori este ruşine, şi a răpi avutul altuia nu e ru-şine? Te temi să nu te prăpădeşti de foame, şi a pră- pădi pe alţii nu te torni ? Deşi a cerşitori nu este ni cioruşine, şi nici nu este vreo crimă, pe când a face peai ţii ca să ajungă în acest hal esto nu numai ruşine,ci chiar crimă, care va atrage după sine pedeapsa ceamai grea. Aşâ dar ceiace spui, este numai un pretext,o vorbă zădarnică si lipsită de adevăr. Cum că nu dincauza copiilor faceţi aceasta, dovedesc acei cari nu auşi nîci că vor avea copii, şi totuşi se zbuciumă şi se

’) Parte a m O T a l ă . Nu. n evoea de creşterea copiilor îm ping e pe cineva de a adună averi, ci iubirea de argint. A ee lâsâ cin ev a ca Bâ fle jefu it de averile sale pentru Dum nezeu, ea le mai mult chiar decât a face binele. Lăcomia nu ee calculează după m lrimea ei, ci după intenţiunea celui ce este stSpiinit de ea. (Veron).



tigorâsc ca s i adune bogăţii multe, ca şi cum par’căar avea. mii de copii ca sâ li lase averi. Nu grija co piiilor face pe cineva iubitor de bani, ci boala sufle-tului. De această boală sunt cuprinşi mulţi chiar dincei ce nu au copii, pe când alţii deşi au mulţi copii.

COpl i ltOL’ î ,0^ i I f i rum

bani, ar fi trebuit. ea şi dânşii sa fie stăpâniţi de această boală, să aibă aceiaşi poftă de bani, însă ii nu au avut’o,şi prin urm are nu din cauza mulţimei copiilor sun temca nebuni după averi, ci din cauza iubirei de argint.

«Şi cari surit aceia, zici, cari având copii dispre-ţuiesc averile»? Mulţi, iubitule, şi în multe timpuri, şîde voieşti îţi voiu spuue şi de acei din vechime.

Nu doisprezece copii avea’ Iacob ? Nu oare duceaacest Pa triareh viaţa unui muncitor? Oare nu erael nedreptăţit de socrul său ? Nu de multe ori a fostnevoit cl ca. să’i dezaprobeze ? Nu cumva oa;» l’a silit pe.d âosul mulţimea copiilor ca sâ poftcască Mi îiacele oe nu i se cuveniau ? Dară Abraam care pe lângăIsaac avea încă şi muiţi alţi copii? Şi ce? Nu oarestrăinilor dadea el ospitalitate şi din cele ce avea? Aşâ

dară vezi, că el nu numai că mi nedreptăţia pe cineva,ci încă dădea din ceio ce avea, şi nu numai făcând bine, ci şi lăsânduse a fi nedreptăţit de nepotul său.A se lăsâ cineva ca să fie răpit şi nedreptăţit pentruDumnezeu, este cu mult mai superior dfcât a facs

bine. De ce? Pentrucă a face binele este fruct al in-te r ţiunoi şi al voei libere, pentru care şi uşor se în-deplineşte, pe când a ti răpit şi nedreptăţit este fructal siluinţei şi al prignnîrei dinafară. Mai’ uşor ar în-gădui cineva ca sâ piardă sau să cheltuiască zadarnicmîi de talanţi cu voinţa lui, decât să poată suferi a fi

răpit contra voinţei lui, fie chiar numai cu trei bani.Aşâ că aceasta este o mare filosofie a sufletului.Aceasta o vedem pe trecând use cu Abraam. „Ş i av ăzu t, zice, L o th ţările (câm piile) de p rim p re ju r,că su nt uda te şi f rum oase ca pa rad isul lu i D um -nez eu , şi le au ale s pe ace stea".(Facer. 18, 10. li),şi cu toate acestea Abraam nu s’a împotrivit de loc.Ai văzut, câ ei nu numai că nu nedreptăţia, ci încăse. lăsâ a fi nedrep tăţit? De ce arunci vina pe copiii



OMILIA X 2 7 1

tăi, omule? Na pentru aceasta nia dat Dumnezeu copii,

ca sa răpim avutul altora. Bagă seamă să nu mânii peDumnezu vorbind aşâ. căci dacă copiii tăi sunt cauzaiubirei tale de bogăţii, apoi mă teiri ca nu cumvasă fii lipsit ds dânşii,’ sa na ia ee te vatămă.. Dumnezeu;ţia dat copii, ca să îngrijească de bâtrâneţe.le tala, şîca să înveţe do la. tino a practici virUitea. Dr: ai.ţftf*» 'n. hotă rîţ el ca neamul nostru om fin p.şn să fin nnn.sî.if:!jitastfel, pregătind de aici două mari bunuri : pe deopartecă a pus pe părinţi ca dascăli ai fiilor lor, iarâ pede alta că a sădit o mare iubire în tre dânşii. Dacă a rfi fost ca oamenii să se nască cum s’ar întâmpla, n i-

meni n’ar mai avea vreo relaţiune cu altul. Dacă astăzişi mulţi părinţi cu copii şi nepoţi remân Ia bătrâneţefâră nici o îngrijire din partea lor, apoi cu atât maimult atunci. De aceea deci, ţia dat Dumnezeu copii,şi prin urmare nu aruncă, vina asupra lor. Şl dacă csiee au copii, nu pot avea nici o scuză, dar încă cci cenu au, şi totuşi se zbuciumă ca sâ adune averi, ce voravea de răspuns?

Dar mai este şi un alt cuvânt, lipsit însă de oricotemeiu sauîndreptăţire, şi pe care aceştia îl pun înainte.Şi care este acel cuvânt? «In locul copiilor, zic ii, săavem ca amintire după noi averea». Cu adevărat căeste de râs ceeace ii spun, cdn loc de copiii, zic dânşii,voiu lăsă ca amintire nemuritoare a slavei mele, ave-rile ce le strâng». Nu a slavei tale, omule, ci a lăco-miei vor fi ca amintire veşnică acele averi ce le ailăsat. Sau nu vezi şi astăzi, cum mulţi preumblânduse prin case strălucite vorbesc în tre dânşii de cate a ră- pit cutare, cât delacom afost în viaţa lui, ca săajungăa’şî clădi asemenea casă frumoasă!.’., şi astăzi acela adevenit praf şi cenuşă, iar casa lui a căzut în stăpânirea

altora. Trupul tău este ascuns în pământ, pe cândamintirea lăcomiei tale nu o poţi ascunde în scurgereatimpului, ci stă de faţă, căci tu s ingur ai făcut ca acea patima să fie scoasă Ia iveală prin casa ce o ai lăsat.Şi pe cât timp va sta în picioare acea casă purtând nu-mele tâu, de necesitate urmează, că şi gurile tu turo rsâ fie deschise contra ta.

Ai văzut acum, că este mult mai bine do a nu aveanimic, decât sâ laşi în urmăţi o atât de mare acuzare ?Si acestea se petrec aici pe pământ; dar acolo ce vomface ? Ce vom face, zic, când noi devenim aici stăpâni



2 7 2 O M IL IA X

atâtor bogăţii, şi nu împărtăşim din ele pe altul cu

nimic, sau cu foarte puţin ? Cum ne vom putea dez- brăcă de lăcomie ? Cel ce voieşte a se dezbrăcă delăcomie, du puţin dă din cele răpite, ei îndoit şi jmj pătrit. Ascultă ce spune Zacheiu: .,Ş i de am răp itGşyă, .zim, în to rc îm p ătri t^ (Lueâ .19 8). Tu. însă.mii de ta lan ţi răpind, crezi câ dacă ai dat câtevadrahme, ai înapoiat totul, şi rămâi liniştit ca şi cum aifi rămas curat în totul. Dar aceasta nu înseamnănimic, ci trebue a înapoia nu numai ceeace ai răpit,ci a mai da încă şi din ale tale proprii. După cum ss în-tâmplă şi cu tâlharul, că nu se justifică şi nu dă înapoi

numai cele ce a furat, ci de multe ori îşi dă şi sufletul,sau că după ce îriapoieşte într’un mod sau înfcr’altulcu vârf ceeace a furat, este liberat, — tot aşâ şi cu la-comul. Pentru că şi lacomul este tâlhar, ba încă cumull mai rafinat decât acela şi mai tiran. Acela prinfaptul că se ascunde când fură, şi îşi face treaba îutimpul nopţei, ca şi cum par’că s’ar ruşinâ, şi s’ar sfiisă păcătuiascâ, priu aceasta dovedeşte că este lipsitde îndrăzneală, pe când acesta (Jacomul) fâră ruşine,cu fruntea sus şi în mijlocul târgului ziua miazamare,fură dela toţi, mai fără milă şi mai tiranic ca un tâl-har. El nu sparge ziduri, nu stinge lumânările, nudeschide euferile, nici nu strică sârm a clopoţelului caredă de veste slugilor, ci faco ceva mai voiniceşte decâtîioţul, ei fură în faţă pe cei nedreptăţiţi, scoate pe uşileoaselor totul ziua miazamarc, deschide totui cu curaj,

ba încă sileşte pe cei nedreptăţiţi de a scoate ii înşiiceeace au prin cufere. Atât de mare este puterea siluirei, voiu să zic a lăcomiei. Acesta este cu mult mnispurcat decât hoţii, cu mult mai ne ruşinat şi mai tirandecât aeeia. Hoţul când pătimeşte vr’un rău, sau când

cade în vr'o cursă, se scârbeşte de sigur, însă are cel puţin o mângâiere nu mică, aceea adecă că cel ce l’anedreptăţit se teme mult de el, pe când lacomul chiarşi după ce pătimeşte vr’un rău şi este dispreţuit detoată lumea, nici această mângâiere nu o poate avea,căci cel nedreptăţit de el, silit fiind de împrejurări,singur a consimţit la jefuirea sa. De aceia şî batjocuralumei este mai mare asupra lacomului, decât asuprahoţului de noapte. In adevăr,spunemi te rog: un băr- bat oarecare trăieşte în tr’ascuns cu o femee măritată,iară un altu l tot cu acoa femee curveşte pe faţă şi este



OMILIA X 2 7 3

prins de soţ chiar asupra faptu lui; — caro dintr’aeeşti

doi ţi se pare că a scârbit mai mult pe soţul adevărat ? Negreşit că acest din urmă, căci pe când cel dintâiuss temea cel puţin de bărbatul nedreptăţit, acest dinurmă pe lâjngă fapta cea rea, mai adaoge ’şi insulta ceaduce soţiilrj > Vn favfL Toi, «şâ. şi . cu averile: cel ee ia

ps ascuns din averea străină, ‘deşi a făcut o faptă reaîn sine, totuşi cel puţin cinsteşte pe stăpânul celorfurate prin aceea, că a luat pe ascuns, pe când cel cefură pe faţă ziua miazămare şi în ochii tuturor, pelângă, paguba ce o aduce celui nedrep tăţit de el, maiadaoge şi ruşinea.

Să încetăm, deci, de a mai răpi avutul altora, şîcei bogaţi, şi cei săraci, căci cuvântul meu nu este în-dreptat numai asupra bogaţilor, ci şi asupra săracilor.Si cei săraci de mulfceori răpesc dela eei mai săraciaecât dânşii, şî meşteşugarii cari sunt mai cu staredeseori vîiid cu toba avutul celor mai scăpătaţi decâtdânşii, şi câreiumarii sărăcesc pe alţi cârciumari, şi înfine mai toţi cei din târguri fac astfel de nedreptăţi.Astfel deci, eu voîesc ca nedreptatea aceasta să dis-

pară de pretutindeni, căci nedreptatea nu se măsoarăcu câtimea sau mărimea celor furate sau răpite, ci cumăsura, mtenţiunei celui ce răpeşte Cum eă şi aceştiasunt tâlhari şi lacomi, şi încă mai tâlhari ca cei bo-gaţi, vă amintesc despre cele ee am spus mai sus, deşi poate şi voi vă amintiţi. Decât ca sâ nu mai vorbimmulte, aide, fie şi aceştia pe aceiaşi linie cu lacomiicei bogaţi.

Să dăscălim, deci, cugetul nostru ca să nu do-rească multe, să nu poftească' niciodată ceeace estemai mult decât strictul necesar. Când e vorba de celecereşti, ei bine, aici niciodată pofta şi dorinţa noastră,

dacă se poate, să nu mai aibă hotar, ci fiecare să pof-tească tot mai mult, — iară aici pe pământ fiecare săse mulţămească cu stric tul necesar pen tru existenţasa, şi să nu caute nimic mai mult, ca astfel cu toţii să

putem a ne învrednici de bunătăţile cele adevărate, prin charulşi filantropia Domnului nostru lîsus Christos,căruia împreună cu Tatăl şi cu sf, Duch, se cade slava,stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi în vocii ve-cilor. Amin.

7i«l !S



2 . 7 i OMILIA XI

O M I L I A X I

„Duchul sâ nu’i stinşeţi, Rrorociile să nu le defăimaţi. Toate să Ie ispitiţi, os este bun să ţineţi. De tot fe lul de lucru rău sS. feriţi41{Cap. 5, i9—22).

O negură deasă, nori şiîntunecim e profundă se întin-sese asupra întregului pământ. Aceasta arătândo apostoluî zicea: „E ram o are câ n d în în tu n e re c ^ şi iarăşi:„Iară voi, fraţilor, n u su n teţi în tru în tim er ec ,ca să

v.ă apuce z iu a aceea ca u n fu r“ (Efes. 5, 8 .1 Tlies.5, A). Deci, dacă şi astăzi este noapte întunecată, saucum s’ar zice iară lună, dacâ şi noi călătorim pe oastfel de noapte, totuşi nia dat Dumnezeu o faclă stră-lucită ca să o ţinem în mână, sau mai bine zis a aprinsîn sufletele noastre facla, chan.dui sf. Diich. Dar acest joc unia primi ndu1 l'au făcut mai luminat şi mai stră-lucit, ca de ex. Pavel, Petru, ca în fine toţi sfinţii iuiDumnezeu, — pe când alţii ’Jau stins, ca de ex. fecioa-rele cele nebune, ca toţi cei ce s’au depărtat dela cre-

dinţa, ca acel din Corintli ce a păcătuit aşâ. de grozav,ca fialatenii ce răsturnase pe dos credinţa creştinească,şi ca cei de felul acestora. De aceia şi Pavel zice aici:

Duchul să nu’i s tin g e ţi11, adecă charul, eăci aşâobişnueşte el de a numi charul Duchului. Pe acestchar îl s tinge o viaţă necurata. După cum cineva aru n-când deasupra unei candele ţarină sau şi apă, sau dacaîi> varsă untdelemnul, îi stinge focul, tot aşâ este şi cucharul Duchului. Daca arunci asupra lui ceva pămân-tesc, ’iai stins focul. Dacă poate n’ai făcut nimic deaeest fel, îasft vine vreo ispita din vreo parte, şil lo-

veşte cu tărie, ca şi un vânt puternic, şi dacă luminaeharului nu este mare, sau dacă nu are untdelemn în -deajuns. sau n’ai astupat bine lumina cu palma în timpul vântului, sau iVai închis bine uşa, de sigur câ lu-mina se va stinge, şi atunci totul ai perdut. Şi careeste acea deschizătură sau uşă, pe unde poate străbatevântul şi stinge lumina eharutui? Această uşă esteochiul şi urechia. Deci du lăsa o a să lovească în felevântul cel tare al râutăţei, fiindcă va stinge lumina, ciastupâle bine cu frica de Dumnezeu. Şi gura este o



OMILIA X! 2 7 5

■uşa; de aceia închidcso bine, ca astfel şi lumina să.

strălucească, în acelaşi timp sâ şi împedice vântul doa pătrund© înăuntru. De pildă tea insultat cineva?Tea bârfit? închide bine gura, căci dacă o vei desehide,vei aţîţâ van iul, şi imediat va stinge lumina. Nu vezi,câ şi ’ia case când sunt deschise doua uşi, şi este uavânt puternic, se formează înăuntru urs curant ee răs-toarnă totul? Pc cand dacă închizi una din ele, nuformează curent, fiindcă vântul nu mai are puterea pecare o avea la început. Tot aşâ se petrece şi cu oaminii; două sunt uşile prin care intră vântul cel tare,voiu sâ zic duchul înşelăeiunei: gurata, şi gura celui

ce te batjocoreşte şi necinsteşte. Deci, dacă o închizi pe a ta, iată ca nu dai loc curentului, şi ai stins catotul puterea vântului, pe când dacă o deschizi, vântuleste neîmpedicat.

Aşâ dară să nu stingem lumina charului din noi.De multe ori se întâmplă să se stingă chiar şi nefiindvreo ispită sau vr’un vânt de dinafară, adecă cândlipseşte untdelemnul trebuitor, când nu dăm eleimosioă săracilor, atunci se stinge lumina. Şi Dumnezeu avenit la tine tot din milă, şi dacă nu vede la tine acestfruct al dragostei, luge şi se depărtează de tine, căci

charul sf. Duch nu poate sta pe lângă un suflet nemiIcstiv. Stingânduse apoi duchul, restul îl ştiţi voi toţicâţi s ’a întâm plat să călătoriţi pe o noapte fâră lună.Şi dacă călătoria aoeasta dintr’un loc într’altul esteatât de grea în timpul unei nopţi întunecate, dară încăcălătoria noastră spre cer cât de nesigură va fi! Nuştiţi câţi demoni sunt în acest spaţiu, câte fiare săl-

batece,’câte du eh uri necurate? Când noi vom avea acealumină ou noi, nimic nu ne va putea vătămâ, dar dacăstingem acea lumină, apoi iute ne vor nimici, iute vorscoate din noi tot ce avem mai de preţ, fiindcă şi tâl-harii mai întaiu sting lumina şi apoi pradă în liniştetot ce găsesc mai de preţ. Aceia văd prin întuneric,fiindcă fac cele ale întunericului, pe când noi nu sunlemobişnuiţi cu astfel de întuneric.

Deci să nil stingem acea lumină a charului. Oricefaptă rea, ca bârfirea, sau insulta, sau şi altele de felulacestora, stinge lumina charului. După cum se petrececu: focul, că dacă azvârli în el ceva străin, iute îl stinge,

pe când ceeace este în afinitate cu el, îl aprinde, to t.aşâ, şi aici. Tot ce este uscat, tot ce este arzător, apiinde



OMILIA Xt

flacăra duchului. Aşâ dar nimic din cele ce’l răcesc,

nimic umedos să nu introducem î q el, fiindcă toateacestea sunt străine lui, şi'l pot stinge.Mai este încă şi o altă explicare, eare se poate

dâ pasajului acestuia. Mulţi printre dânşii proroceau,unui,adevărat, iară alţii spunând minciuni. Aceasta o

1 şi spUne apostolul în epistola 1 eătrJS. Coriniheoi, cândzice: „A ltuia s ’a da t aleg erea du cliurilo r* (Capi12, 10). Şi cum aceasta? Apoi diavolul fiind viclean,a găsit, că prin charul acesta al prorociei el poate răs-turnă totul în biserică. Şi fiindcă ambii, duchul şi dia-volul, proroeiau cele pentru viitor, unul spunând ade-vărul, iară celălalt minciuna, ş:i din nici o parte nu se putea căpâtâ dovada sigură, ci fără vreo răspunderevorbeau şi unul şi altul, ca Ieremia şi Iezechiil, apoi asosit timpul ca acei proroci să fie controlaţi, sau după

zicerea apostolului „unora s’a dat a legerea duchur i lo r“. După cum şi atunci deci, mul ti dintre Thesalotri cetii profetizau, la cari şi face aluziune apostolulîn epistola II cătră The sal oni ce ni, zicând: „N ici p rinduch., nic i pr in cu vâ nt, n ici p rin epistolă, ca şicum ar f i t r imisă dela noi , cum câ ar i i sosi tz iu a lu i C h ris to s" (Cap. 2, 2), tot aşâ şî aici, ca şicum pare că liar z ice: «Nu cumva — fiindcă sunt prin tre voi oarecari Proroci mincinoşi — nu cumva,zic, din cauza acelora sâ împedecaţi şi pe ceilalţi şisăi dispreţuiţi. Nui stingeţi, adecă „P ro rocii le să nule defăim aţi'1. Ai văzut că tocmai aceasta este ceeaeeel spune mai departe: „Toate să le is p it iţi? 11 Şifiindcă a fost zis „P ro ro ciil e să n u le defăim aţi11,apoi ca nu cumva să creada că fiecăruia este deschisă

calea spre prorocie, „Toate, zice, le is p it i ţi a d e c ă profeţiile cele ce în adevăr se pot numi profeţii, şi„ce este bun să ţineţi“.

„D e tot felul de lu c ru rău să vă fe riţi“,adecă nu de cutare sau cutare, ci de tot lucrul rău.«Şi ce'e mincinoase, şi cele adevărate, zice, să ie ispi-tiţi, să le examinaţi bine, şi pe unele să io prîmiţj,.iară pe celelalte să le respingeţi. Astfel şi ura unoracontra voastră va fi mai înverşunată, şi dragostea ce-lorlalţi mai mare, eăci voi nu aţi primit cu ochii închişi



0M1JJA XI 277

şî fără iiici o ispitire, ci totul faceţi ea băgate desamă».

„Iară îns u şi D um nezeu l pacei să vă sf in-ţea sc ă pre voi într u toate de săvârşit, şi în tr utot în treg d uc hu l. v o stn i şi sufletul , şi t ru p u liară de.'prihaaâ în tru "vt?mr.oa p o in n u u ji n o str ulisus OUristos să se păz;ască“ (Vers. 23). Priveşteiubire părinţască din partea unui dascăl adevărat, caapostolul PaVel, că după sfaturi adaoge şi rugăciuni,şi nu numai din gură, oi. şi înscris. De altfel trebuiaca el să facă uz de amândouă, şi de sfat ca şi de ru-găciune. De aceca şi noi, dupâ ce mai întaiu sfătuim,apoi facem şi rugăciuni pentru voi, dupâ cum şi ştiţi'voi toţi câţi sunteţi iniţiaţi în dogmele credinţei. DarPavel cu drept cuvânt făcea aceasta, eăci avea multcuraj înaintea lui Dumnezeu, şi multă trecere, pe cândnoi stăm înaintea lui cu multă sfială, şi suntem lipsiţide cura j,— însă fiindcă suntem orânduiţi sp re aceasta,o facem, dcşî, suntem nevrednici de a stă înaintea lui,şi cu mult mai în urmă decât mulţi chiar dintre discî pulii noştri. Do vreme ce însă, charul lucrează şî princei nevrednici, nu pentru dânşii, ci pentru eei ce ur-mează a se folosi, de aceea şi noi îi proaducem celecuvenite din partea voastră.„Să vâ sfinţească pre voi întru toate desăvârşit, zi^e, şi îutru tot întreg duchul vostru, şi sufletul şi trupul fâră de prihană întru venirea Domnului nostru lisus Christos să se păziască“. Oe numeşte el Duch aici? Charul primit, căci dacă călătorim de aici spre cer având faclele aprinse, vom intra în camara cea de nuntă, iară dacă nu le vom avea, vom rămânea afară. De aceea şi zice el „întreg Du-

<3liul vostru1-, căci acela fiind neştirbit, şi celelalte rămân intacte. „Şi sufletul, zice, şi trupul vostru", căci nici acela,.nici acesta nu primesc niniic rău în ele.

„Credincios este cel ce v’a chemat pre voi, care'va şi face11 (Vers. 24). Priveşte umilinţă la apos-tol. După ce el’s’â rugat pentru dânşii, apoi’ adaogă:«Să iiu credeţi, însă, că aceasta se face priu rugăciu-nile mele, ci prin. buha voastră intenţiune, prin bună-tatea voastră, prin ;eat'fi v‘a si chemat. Căci dacă v ’a



2 7 8 OMILIA XI

chemat la, mântuire, el stă, întru adevăr, adecă în hotărîrea luată, voind ou orice preţ a vâ mântui».

„F raţilo r, ru g aţiv ă pe n tru n o i“ (Vers. 25)..Vai! Câtă umilinţă! Dar el spunea acestea din umilinţă,

pe când noi o spunem nu clin umilinţă, ci cu gândulde a ne folosi, voind a câştigă mult prin ucy««ia, căeişi noi zicem «rugaţivă şi pentru noh*. Doşi post." ii;_ţva folosiţi dela noi cu nimic mam şî minunat, intrişlfaceţio aceasta măcar pentru cinstea cc nio daţi iiumindune „Părinte". Cineva a avut oarecând copii mulţi,şi deşi copiii nu se foloseau cu nimic hun dela dârseuiTtotuşi într’o zi acela, ca tată al lor, iia pus înaintedreptul lui de părinte, zicânduli: «oare nu sunt eu

numit de voi tată?» De aceea şi noiv ă

zicem «rugaţivă pentru noi», şi nu o spunem cum s’ar întâmpla, cidin inimă, căci mult folos vom avea prin rugăciunilevoastre. Căci dacă noi suntem răspunzători pentrucăvâ avem pc toţi sub îngrijirea noastră, şi vom dâ samăde voi, apoi cu atât mai mult datorim a vă cere, ea săne bucurăm de rugăciunile voastre. Răspunderea noas-tră s'a făcut mai mare pentru voi, dec: e drept ea şiajutorul din partea voastră să fie mai mare şi mai

puternic.„S pu ne ţi înc hin ăciun e fraţilor tutu ro r cu

săru ta re sfîn tăiL (Vers. 26). Vai! câtă căldură în acestecuvinte, cât delir! Fiindcă nu putea săi sărute pe toţiîn persoană, căci era departe de dânşii, apoi îi sărută prin aţii, după cum zcera şi noi: «sărută pe cutare înlocul meu». Cu chipul acesta se întreţine focul dra-gostei în amândouă părţile, căci dragostea nu se uităia aisianţole cele mari, ci merge deadreptul la obieetutiubit, şi este de faţă peste tot locul.

„Juru-vă pre voi întru Domnul, ca să se cetiască epistolia aceasta tuturor sfinţilor l’raţi“ (Vers. 27). Aceasta este zisă mai cu samă din dorinţa

cea mare, şi nu atâta din învăţătură, ca adecă să secreadă câ el este în faţa lor vorbinduli.„Daru l Domnulu i nos t ru l i sus Chr i s tos cu

voi. A m in “ (Vers. 28). Nu poronceşte cums’ar în-tâmplă, ci îi şi conjură, iară aceasta o faccîncugetcurat, că dacă poate nu bagă de samă de cuvinteleiui, cel puţin să faci aceasta pentru jurământ, eăci iiaveau o mare frică de jurământ.



OMILIA 2 7 9

*) Astăzi însă şi jurământul este călcat în'pi ci o are.Astăzi auzi de multe ori slugile când sunt bătute ju

rânduse pe Dumnezeu şi pe Christos, sau mai bine zisînjurândui, căci aşâ mori tu creşti nule, — şi cu toateacestea nimeni nu bagă samă, nimeni nu’şi întoarce

privirea cu dispreţ. Dar dacâ din îniâmpiare ar înjură pe fiul tău, de "ridată şi chiar fară voea ta, scrîşninddin dinţi dai drumul mâniei. Un altul iarăşi fiind' tărît

prin piaţă de oamenii stăpânirei, j u r ă pe cei ce” silueso,în faţa Elenilor şi a Iudeilor, cu jurămintele cele maiînfricoşate, şi totuşi nimeni nu bagă samă. Dar ce vorzice Elinii, când aud pe un creştin jurând pe alt ereştin,

şi totuşi nici o vorbă nu se face, ba încă stăm cu indeferenţă? Voiţi sâ vă istorisesc de un fapt, pe care şieu l’am auzit? Nimic nu plăzmuesc dela mine, ci aceeace am auzit dela o persoana vrednică de crezut. Ofată tânără, maritală dupâ un bărbat rău şi mişel, unsclav fngît dela stăpânul său, — acea tânără, zic, iată eea pătimit: bărbatul său fiind încărcat de multe greşaleşi urm ând a fi vîndufc de stăpâna sa, câci această stăpânăca vâduvâ ce eră, nu putea să'l pedepsească dupâ cummerită, pentru risipa ce făcea casei sale, s’a gândit casă’l vîndd; dar fiindcă tânără lui soţie era o femee

vrednică, a judecat că ar fi imprudent de a se desparţide bărbat, şl s’a învoit ca pentru liberarea lui să ovîndă şi pe dânsa. Văzânduse tânăra femee în strâm-torare şi lipsă mare, s’a dus la o persoană venerabilăşi cunoscută deaproape cu stăpâna sa, persoană caremia şi povestit acest fapt, — şi căzând la picioareleacelei persoane, a rugat’o cu lacrămi ca să stâruiascăîa stăpâna sa pentru dânsa. După ce în tine a schimbatmai multe vorbe, la urma a adaos şi acestea casă con-vingă pe acea persoauâ: «Aşâ să vezi pe Christos în

ziua judecăţii, să nu treci cu vederea cererea mea», şixicând aceste vorbe a ieşit. După aceea, apucând’o gri jele casei, cum se. întâmplă în fiecare casă, ea s’a li-niştit, şi a uitat de acel jurământ înfricoşat. In tr’unadin zile, însă, deodată şi~a adus aminte cam pe la amiazăde înfricoşitul jurământ, şi a fost cuprinsă de o umilinţămare, după care ducând use la stăpâna sa, s’a rugat ou

* ) P artea mora lă. S â n u trece o i cu vederea p d cerşetori, mai cu samă pe c ei ce rte jurâ, Oft este o mare mângâiere la boala ş i pagube ajutorarea cerşetorilor. De spre săracii cari stau în biserici, şi des -

pre ospefele ce trebue a da săracilor şi. infirmilor. ( Verori).



2 8 0 OMILIA XI

multă stăruinţă, şi lucrai s’a sfârşit cu bine. Dar totea a văzut îq noaptea următoare cerurile deschizându

şe, şi pe însuşi Christos şezâiid pe tronul slavei; l’avăzut, zic, după cum e cu putinţă unei femei să’l vadă.Fiindcă foarte îngrijată de jurământ, şi fiindcă seteiYiea. de ş.ceea s’a învrednicit unei astfel de vedenii.

■Acestea !e:»m sptis,. canoi să nu".dispreţuim jură-mintele, eâbd mai cu samă cei ce le fac ne roagă pen trulucruri bune, pentru eleimosină, pentru liiantropie. Astăzi;şed pe drum uri săraci ou picioarele tăiate, şi se uită latine cum treci iute pe lângă dânşii. Apoi fimdcă ii nu

pot să vină după tine, întind mânile spre tine jurânduteşi astfel ca şi cum ar avea în mâni o undiţă, aşteaptănenorociţii ca tu să fii prins prin jurământul lor, şi defrica jurământului să li dai un gologan sau doi, şi tutreci iute pe lângă dânşii, deşi ai fost conjurată în nu-mele stăpânului tău. Şi dacă te conjură, pe ochii tăi.sau pe bărbatul tău care pleacă în călătorie, sau pe băsatul sau fa'a ta, imediat te îndupleci, mintea ţi seînalţă şi inima ţi se încălzeşte, iar când te conjură peChris os, tu treci pe lângă el şi te faci că nu ai auzit.Cunosc multe femei, care auzind pe sărac luând demartur po Christos, trec iute pe lângă el, însă dacăsunt lăudate pentru frumuseţa lor, apoi de îndată ră-resc pasul, sc moate ou totul, şi le vezi că întind mânăde ajutor. Aşâ dar în acest hal au adus pe săraci, pe aceinenorociţi, că au devenit obiecte de râs. Fiindcă nu potsă aţîţe sufletele trecătorilor cu acele cuvinte duioase şi pline de amărăciune, ei bine, iată că ii au apucat peaceastă cale, prin care să încânte cel puţin, şi să în -veselească pe trecători. Şi iată cuin depravaţia şi ticăloşianoastră sileşte pe cel ce se găseşte în nenorocire, pecel ce e lihnit de l’oame, ca să împletească cununi delauda şi să înfrumuseţeze pe cei ce’l miîuiesc! Şi dacâar fi numai atâta, însă mai este şi o altă mişelie cumult mai urîtă decât aceasta: au silit pe aceşti neno-rociţi de a se face escamatori, măseârioioşi şi caraghioşiîn to iţă puterea cuvântului. Căci când ii leagă păhăruţeşi alte obiecte la un loc şi punândule împrejurul gru-mazului, saltă >în sus şi fac un vuet asurzitor, sau area gură un naiu cu caro cântă cântece de amor, şi cuglasul iui te asurzeşte, apoi când vezi pe mulţi îticunurând pe aceşti nenorociţi, unia dânduli o bucată de

jâneiv alţii câte un gologan, alţii altceva, şi’i ţin în curtea



OMILIA XI 2 8 1

casei sau la poartă, timp îndelungaţi în oare timp băr- baţi şi femei se desfătează de această privelişte, ei bine, Ce poate ii mai urîcios ca acest fapt ? Oare nu suntacestea vrednice de jale şi suspin? Mic este faptulîn sibe, şi se crede a fi mic, însă din acest fapt mic şinebăgat iîi saaiăj S( j '<?.a® rffijfe p^eate şi slăbiri îq mo-ravurile nyastrij. Când sa rceiie&îă de pild& vr’o pcesie; plăcută, ia ia că do ’ndată a inaiaî cugetul, ba a coruptchiar şi însuşi sufletul. Când săracul îiivoacă pe Dum-nezeu şvl roagă pentru ca să’ţi dăruiască inii do bună-tăţi în schimbul eleimosinei, nu se învredniceşte denici o băgare în samă din partea ta, iară cel ce intro-duce în locul rugăciunei nişte astfel de obiceiuri străineeste admirat. Am să vâ spun oeeaee mia venit în minteacnm. Când cazi îu vreo boala, dacâ nu de aiurea, cel puţin dela cei săraci, dela eei ce snnt în strâmtoare,învaţăte a mulţâmi stăpânului a toate. Aceştia cheltuindu’şi întreaga lor viaţă în cerşetorie, nu blastămâ,nu se scandalizează şi nu se revoltă în sufletul lor, citoată vorba lor se mărgineşte în mulţămire cătră Dum-nezeu, numindu1 mare şi filantrop. Acela fiind topit dofoame, numeşte pe Dumnezeu filantrop, şi tu caretrăieşti în belşug, dacă nu poţi lua avutul 'tuturor, îL

numeşti crud şi nemilostiv? Cu cât oste mai bun acela.decât ’ tine? şi cum nu ne va condamnă, el în ziua,aceca? Dumnezeu a lăsat îu lume ca nişte dascăli uni-versali în nenorociri, şi ca. mângâere în suferinţi, peiSăracii ce stau înşiraţi pe drumuri Ai păfimit ceVâ cenu ai voit? Dar nu aş?|, ca săracul. Ai pierdut un ochiu?Dar ei ia pierdut pe amândoi. Ai fost bolnav un timpîndelungat? Dar acela pătimeşte de o boală ce nu se

poate lecui. Ai pierdut picioarele? Dar acela a pierdutsănătatea trupului întreg. Ai suferit vreo pagubămare? Dar nu ai ajuns în halul cerşetorului, ca să

întinzi mâna.■ Mulţămeşte, deci lui Dumnezeu. Nu vezi pe aceiacă. stă în’ cuptorul sărăciei, eă deşi cerc dela toţi, totuşi,deabea dela cei mai puţini se învredniceşte â căpătaceva? Deci şi tu, când* oboseşti rugândute lui Dum-nezeu pentru ceva, şî nu’primeşti, adă'ţi aminte de câteori ai auzit pe sărac eerându’ţi, şi nu Tai ascultat, şieu toate acestea el nu s’a scârbit şi nici nu tea batjo-cori t,— deşi tu faci aceasta din cruzime şi din zgâr penie, pe când Dumnezeu dacă nu te ascultă, o făcu



: 2 S 2 O M I l . U X I

din filantropie. Deci, dacă;tu din' cauza eruzimei talesî încă nu poţi suferi ca să fii învinovăţit dacă nu ai

dat nimic săracului, apoi cum îndrăzneşti de a învinoivăţi pe Dumnezeu, pentrucă din filantropie nu teaascultat? Ai văzut câtă nedreptate?

Aecstea, iubiţi!or, să ia avem în minte totdeauna,sâ ne gândim la cel de jos, la cei ce suntînmai mari deeât ale noastre, şi astfel vom putea uiuiţămî Iui Dumnezeu, Viaţa celor mai mulţi este plinăde astfel de exemple. Omul treaz, omul care voieşte afi cu băgare de sam;l, poate câştigă, o învăţătură numică, chiar dela ceoace vede prin localurile de rugă-ciuni, De aceea la biserici şi la martirii ’) stau săracii

de dinaintea uşilor, ca noi din această privelişte să că- pătăm un folos mart1. Gândeştete că duoândune la palatele împărăteşti de pe pământ nu vedem nimic dinacestea, ci bărbaţi mândri, străluciţi, încărcaţi de deco-raţii şi de aurării, — do aceştia, zic, vei vedea perin-dând use prin toate părţile,—pe când la adevăratele pa-la te — vorbesc de biserică — pe ia bisericele martirilor^vei vedea demonizaţi, ciungi, săraci, bătrâni, orbi, şialţii de acest fel, cu membrele corpului schilodite. Şide ce oare ? Pentru ca tu să iai învăţătură dela această

privelişte. Mai întâiu pentru ca tu, ’ dacă cumva în tr i

înăuntru târînd dupa tine mândria, uitândute la aceia,să arunci dela tine acea sarcină, şi zdeobiuduţi inimasă intri înăuntru uşurat, şi s .l asculţi cele ce se spuuacolo, căci nu e cu putinţă ea cel ce se roagă să fieascultat în cererea sa, dacă are cu dânsul mândria.Al doilea, pcntruca văzând un bătrân gârbovit şi istovit,să, nu’vv închipui lucru ri mari dacă eşti tînâr, fiindcăşi bătrânii aceştia au fost odinioară tineri ca tine. Altreilea, pentrucă dacă tu te îngâmfi câ eşti într’o slujbăostăşască la palatul împărătesc, sâ te gândeşti că dintroaceştia mulţi vor fi mai străluciţi decât line în palatele

împăratului ceresc, că dacă te încumetezi poate în să-nătatea trupului tău, de îndată ce te uiţi la aceşti ne-norociţi îţi moderezi trufia. Aici intrând cineva deseori,dacă este sănătos nu va gândi luc ruri mari asuprasănâtăţei trupeşti, iară dacă este obosit de lupta zilnicăva căpăta o mare mângâere. Şi nu numai pontru aceasta

‘) Notă. P rin c uvântu l p.'/.pTYip'6vji«pTijp:a se în ţele ge bis ericaelădilâ pe m orm ântul m artirilor, care de ordina r eră afară de ce-tate. (2 ’rad.),



OMILIA XI 2 S 3

stau Săracii pe la biserici, ci. şi pentrucă să te facă: petine milostiv, pentrucă sâ te îndupleci la milă cătră

alţii, pentrucă sâ admiri filantropia lui Dumnezeu, căcidacă Dumnezeu nu se ruşinează de dânşii, ci’i punesă stea chiar la uşa palatului său, apoi cu atât maimult iu 5 şi iii nne ca iu sa nu cugeţi lucruei inun,rfae& eşti în palatele îm părăteşti de pe pământ. JSTuţifia ruşine, d&fiil te cbjamă săracul, dacâţl c£re ceva.Chiar'de s’ar lipi de tine, chiar de.toar apucă de pi-cioare, tu nu trage picioarele, căci aceştia {săracii} suntcânii coi minunaţi ai curţilor împărăteşti. Nu neoinstîndui îi numesc câni, să nu fie, ci lăudândui mult,căci ii păzesc curtea palatului împărătesc. Deci hră

neştei, căci cinstea ee lio iaci se resfrange asuprastăpânului, asupra împăratului ceresc.In palatele împărăteşti de pe pământ total e mân-

drie şi trufie drăcească, aici însă, îq palatele cereştitotul umilinţă şi modestie. Cum că pe Ia uşile acestor

palate nu vei învăţa nimic omenesc, şi cum că Dum-nezeu nu se resfaţă în bogăţii, ia aminte şi învaţătedela cei ce stau înaintea acestor uşi. Şederea lor îna-intea uşilor biserioei este ca şi cum pare’că o îndemnare,ca şi cutn pare că ar fi o voco oarecare strălucita adre-sata tuturor oamenilor, şi care Ie zice: «toate cele ome-neşti sunt nimic, toate sunt umbră şi fum». Dacă bo-găţia ar fi un bun, nu ar fi pus Dumnezeu pe săracica sâ stea înaintea uşelor casei sale. Dar daca intră în

biserică şi bogaţi, şi el îi lasă să se apropie, apoi nute minuna, fiindcă nu’i îngădue să intre ca ii să rămână

bogaţi, ei pentru ca să scape de greutatea bogăţiilor. As-cultă ee spune Christos: „Nu p u teţi sluji lui Dumnezeu, şi iui Mamonâ“ (Math. 8 , 24), şi iarăşi; „Cuanevoe va in t ră bogatul în t ru îm părăţia ce ru ri-

lor* şi iarăşi: j,Mai lesne va intră funia corăbiei prin urechile acului, decât bogatul întru împărăţia lui Dumnezeu" (Ibid. 19,23. 24). Deci, de aceea primeşte pe bogaţi, ca auzind aceste cuvinte iî sâ do-rească bogăţia cea veşnică, să dorească ;cele cereşti.Şi de ce te minunezi, dacâ el nu lasă ca să stea lauşa palatului său din aceştia? La masa Jui cea duchovnicească nu găseşte că e nedemn de a’i ehemâşi pe aceştia, şi a’i împărtăşi din acel ospăţ, ci ciungulşi ologul, bătrânul îmbrăcat cu trenţe, plin de rapân ş;



2 8 4 OMILIA XI

de păduchi, sade împreună cu cel tînăr, ba alăturea

chiar de cel ce poartă, pe trup porBra împărătească,şi are pe cap diadema, eu aceştia la un loc, z\er vine şiacela şi ia parte la cina cea de taină, se împărtăşeştedis ospîSţul duchovnieese, şi de aceleaşi se bucură fie

. Care,,şi au este acolo nici o deosebire de persoane.•jhVifp^os nu găseşse eă s : nevrednic de dâasnl de a=îlioî:xâ' yă aceşti nenorociri ia masa împărătească, şia stă, cu împăratul alăturea, — căci şi unii şi alţii suntchemaţi, — şi tu poate găseşti eâ e nedemn de tine dea fi văzut de alţii că dai săracului eleimosină, sau vor-

bind ou dânsul? Vai! Câtă lipsă de judecată, câtă mân-

drie drăcească! Bagă sama însă, să nu păţeşti ca odi-nioară acel bogat din evanghelie. Acela nu se înjosiânici măcar să vadă pe Lazăr, şi nui dă pentru locuinţănici măcar o mică parte de sub acoperământul caselorsale, ci şedea nenorocitul afară de poartă, şi el nici nuSe înjosiâ de aschimbă, câteva cuvinte cu dânsul. Dar

priveşte, cum atunci când avea nevoe de acel sărac,nu a putut face nimic.

Dacă noi ne ruşinăm de acei de care Christos nu se ruşinează, apoi de Christos ne ruşinăm, căci acerasunt prietenii lui.

Deci, masa ta să fie plină de ciungi şi betegi, de■gârbovi şi istoviţi, căci prin aceştia stă de faţă Chris4os, şi nu prin cei bogaţi. Poate că ’ţi vine a rîde auzind■acestea, însă câ să nu crezi că vorbesc dela mine, asicuită ce spune însuşi Christos, ca să nu mai rîzi, cisă te cutremuri: „C ân d faci c ina s au ospăţ, n uchema pe prietenii tăi , nici neamurile tale, nici

pe v ec in ii cei bogaţi, ca nu cum va şi ii să tech em e p e tin e şi s ă’ţi res plătea sc ă, ci câ nd faci

os păţ ch iam ă sărac ii, n ep u tin cio şii, şch iop ii şiorbii, şi fe ric it v e i fi,căci n u po t să’ţi întoarcă;,că ţi se Va în to a rc e ţie în tru în v iere a d re p ţilo r 11(Lueă, 14, 12—14).La o asemenea. masă este şi maimultă slavă, dacă cumva iubeşti slava, căci pe când lamesele Celelalte vezi invidia şi minciuna, acuzări şi

bârfeii, şi frică mare ca '.nu cumva să faci ceva ce nuse cuvine,' şi stai ca sluga în faţa stăpânului, sfiindute

vr’o înfrun tare şi de gura celdrialţi, la aceste nleseiaîmic de acestea,, ci tot ce auzi dela aceştia ie primeştiâcui plăciere; şi vuetul de aici e mai plăcut, şi aplauzele



OMILIA XI 2S5

mai plăcute, şi slava mai strălucită, şi minunea mai

mare. Nu aşa aplaudă, eei ce aud pe aceia cum aplaudă, pe aceştia, iară dacă nu crezi încearcă tu care eşti bogat,tu fiare chemi la masa prinţi şî generaii, încearcă, zic,şi eh'iateă. sjî.r&c], şi nîupjcv îTiasa eu de aceştia, şi veivbdâ&'şiiigur clae& nu vei .aplaudat toţi, da?* ~<nvoi ii sărutat de toţi, şi cîaeâ nu te vor numi toţi tatăal lor. Dela acele ospeţe nu este nici uncâştig, iarâdela acestea chiar cerul ’ţ este hotlr ît mai dinainte, cumşi bunurile de acolo. Carora fie a ne învrednici noi cutoţii, prin charul şi filantropia, Domnului nostru lisusChristos, căruia împreună, cu Tatăl şi cu Duchul sfînt,

se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi purureaşi în vecii vecilor. Amin.



C O M E N T A R I I L ESAU

Ex pl i c a r e a e p i s t o l e i i i c ă t r ă t h e s a l o n i c e n i

A celui întru sfinţi Părintelui nostru

IOANCHRISOSTOM

ArcUSepiscopul Constantin cp o Ici

SUBIECTUL. OMILIA I

Zicând în epistola dinainte că : „Ne ru g ăm n o ap -tea şi ziua, ca să ve d em faţa v o as tră" , şi că „Ne-

p u tâ n d răb d a a răm â n ea în A th en a singuri*1, şi că„Am trimis pe Timotheiu“ (r, Thesal. 3 , 1 . 2 . 1 0 )

prin toate acestea el d.t pe faţă dorinţa lai ce o avea,de a se duce la dânşii. Dar fiindcă nu putuse sâ seducă şl s i pună în rânduialâ lipsurile credinţei lor, deaceea a adaos epistola a doua, ca astfel ceeace li lipsălor prin prezenţa lui, să o îndeplinească prin scris.Cum că el nu s’a dus după trimiterea celei întâi epis-tole, se poate vedea din următorul p asaj: „Ş i v ă r u -găm p re voi, f raţi lor , p en t ru ven i rea D om nuluinostru lisus Christos“ (II . Thes. 2 , 1), pe când înepistola de mai înainte le scria: „Iară de ani şi dev re m i n ’av eţi tr e b u in ţă să s o rim v o u ă“ (1. Thes.5, 1), aşa că dacă el s’ar fi dus după aceasta, nu ar fitrebuit să 11 maf scrie nimic. Dar fiindcă chestiuneaaceasta a fost 'amânată, de aceea vine: apostolul din



28S OMILIA I

nou asupra ei, şi adaogă această epistolă. Dupâ cum

face şi în epistola cătră Timotheiu, câod zice: „C ari(Imeneu şi Fil i t) dela adevăr au rătăcit zicândcă în v ie re a .au fo st d e ja ts (II. Timoth. 3, 18), dând,

pe. faţă pe acei înşelători, cari spuneau că credincioşii„ţîu ■.văritmie.,Sp ^ d â jd u it;d& osireee îavits^ba s'a pe-trecut dejâ, — iaraa cea sta în scopul vădit de a împedicâ pe credincioşi dela lupta pentru credinţă, — tot

■aşâ. face şi aici. Fiindcă pe dânşii numai speranţa îiţinea şi nu i lăsa să cadă în relele lumei aceştia, apoidiavolul voind a li tăia această speranţă, după cum ar tăia

cineva ancora corăbiei, şj fiindcă n’a putut cu minciu-nile sâ i convingă despre cele viitoare* a apucat pe oaltă. cale, a pus pe nişte oameni vătămători şi netreb-nici ca să propovedmascâ credincioşilor, că toate acele

bunuri făgăduite de Ghristos a,u luat sfârşit, căci în-vierea a fost dejâ, şi cu un cuvânt se încercau să amă-gească pe cei lesne c.rozâtori. După cum aceia ziceau— atunci că învierea a fost deja, tot aşâ şi aici între Thesaloniceni ziceau unii că judecata cea de pe urm ă stăde faţă, precum şi venirea lui Christos, ca cu. clipul,acesta să facă minciunos chiar şi pe Christos, arătând

că au.mai este la urmă nici răsplată, nici tribunal,nici pedeapsă şi nici osândă veşnică pentru cei ce facrele, făcând prin aceasta pe unii mai îndrăzneţi în co-miterea relelor, iară pe alţii mai umiliţi. Şi ceeaceeste mai grozav decât toate, că pe când unii se măr-gineau a propovedul simplu, cu vorba numai, dupăcum sunt acele pe care le spune Pavel, alţii se încercau,a face aceasta prin epistole falşe, scrise în numele luiPavel. De aceea apostolul închizânduli orice portiţăde intrare, zice: „Nu vă sp ăim ân taţi, nici p rin

Duch, nici prin cuvânt, nici p r in ep isto lie, ca cum a r fi trimisă dela noi"' (II. Thes. 2, 2). Prinfraza „nici prin duch" el faeo aluziune la prorociicei mincinoşi» Şi de unde putem şti că i se falsificauepistolele ? Din’ ceeace spune la finea acestei epistole:„închinăciunea cu mâna mea a lui Pavel, care este semn Îq toată epis to l ia ; aşâ scriu. Darul :Domnului nostru lisus Christos cu voi cu toţi". «Nu numai aceasta spun,, că epistola întreagă este scrisăcu mâna mea, şi prin urmare acesta este un semn vă



OMIIJA 1 2 8 9

dit do autenticitate» ei, — deşi de altfel scrisoarea ar fi putu t fi imitată şi de alţii — ci încă că şi închinăciunea

o scria cu mâna mea;). Aceasta se petrece şi printrenoi, căci dela iscălitură se poate cunoaşte dacă scri-soarea aparţine sau nu persoanei ce a trimiso.

Deci. prin aceasjă epistolă vinf. apostolul din nouşM siângâe'pe aceşli Tiiessaloftiaeiai, TSGS^îţr;groEav dorelele cei ban iu iau, lăudând ui din faptele cele pTB2 &uî.Gşi din cele viitoare, şi îndemnandui prin frica de pe-deapsă, şi prin răsplata eu bunurile făgăduite şi pre-gătite Jor. Desfăşură foarte lămurit întâmplările deatunci, arată seninul timpului de atunci, adecă apariţiunea lui antichrisfc, fără însă să descopere timpul anu-

mit. De alLfel atunci mai cu samă rămâne convins su-ite tul cel slab, când nu numai ascultă ceva întâmplă-tor, ci încă învaţă şi ceva mai mult. Ş i Christos jJunemult interes în această chestiune, căci*stând pe muntevorbeşte discipulilor cu multă preciziune despre sfâr-â iţii! In mm Şi p ontin rp. na.w ? f!a. ftS ml ppfl.tă înşelacei ce introduc anticlirişti si chrisfcoşt mincinoşi. Siel pune îa faţa lor muJte semne co se vor întâmpfâatunci, din care cel mai principal este: „Când se vapropovedul evang hel ia la toate neamurile" {Math.24, 14} după care îndemnândui ca să nu so lase a liamăgiţi asupra venirei lui, îi spune: „Ca p recumiese fulgerul dela răsărituri , şi so arată până laapusuri , aşâ va f i şi venirea f iului omului"(Ibîd. 34, 27), căci şi fulgerul nu se ascunde în vreuncolţ oarecare, ci străluceşte peste tot orizontul; decivenirea lui nu are nevoe de vestitori, şi va fi totatât de strălucită, dnpă cum este şi venirea fulge-rului, caro n’a avut nevoe de vestitori. A spus şi deantichrist, căci zice: „Eu am v en it în tru nu m ele

Tatălui meu, şi nu mă primiţi pre mine, iară

de va ve ni al tul întru nu m ele său, pre acelav eţi p rim i" (loan 5, 43). Vorbeşte apoi şi de ne-norocirile ce se vor succedă atunci, punândule cadovadă a venirei lui, şi spune că şi Elie va veni.

Aveau deci o mare îndoială Thesalonîcenii aceştia,despre timpul venirei lui Christos, dar îndoiala lor adevenit foarte trebuitoare şi nouă, pentrueă nu numai



2 9 0 OMILIA I

lor Iia folosit, ci şi noua, ea să scăpăm de poveştilecele copilăreşti, şi de aiurări băbeşti. S’au n'aţi auzit

de multe o ri’ în copilăria voastră despre numele luianţichrist, şi despre umilinţa sau ipocrizia lui? N’aţiauzit pe mulţi spunânduvă asemenea poveşti? Deci*diavolul, încă pe când mintea noastră este fragedă, bagăîn inimă astfel de minciuni, ca astfel odată cu creştereanoastră să crească şi minciuna, şi la urm ă să poată anc înşela. Nu ar fi venit Pavel ca să Vorbească oudânşii de antichrist, dacă nu ar fi fost silit, şi dacă nuar fi fost trebuitor.

Dar noi să nu ispitim asemenea lucruri. Nu vaveni el (antichrist) cu umilinţă, ci „se va înălţa mai pre sus de tot cel ce se zice Dumnezeu, sau

închinăciune, aşa încât să şază el în biserica lui Dumnezeu ca un Dumnezeu, arătându-se pre sine c u m că ar fi el Dumnezeu" (II Tlies. 2 ,4), După cum diavolul a clzut din cauza zmintirei,tot aşâ şi cel ce lucrează printr’ânsul cade în zmintirecomplectă.

*) De aceea vă rog, ca să ne silim cu toţii de ane depărta de această patimă, ca să nu cădem înosânda diavolului, ca să nu ne facem părtaşi aceleiaşi pedepse. „N u neofit (de c u râ n d botezat), zice, canu cumva umilânduse ( îngâmfânduse) să cazăîn osândă d iavo lu lu i11 (I Ţ imoth. 3, 6 ). Aşâ dar celce se îngâmfă, va lua aceiaşi osândă ca şi diavolul,„în ce p u tul ' m ân driei , zice, este a n u cu no aşte peDomnul, începutul păcatului este mândria"' (Siracii 10, 12. 13), adecă este întâia pornire, întâiul pasfăcut spre păca t; — deci mândria este temelia şi rădăcina păcatului. începutul arată, sau pornirea spre rău, sau

depărtarea de rău, ca şi cum ar zice cineva: «începutul prudenţei este de a fugi cineva de o priv ire scandaloasa», adecă este cea întâi pornire a sufletului, —sauar zice: «începutul înţelepciunei este înfrâna rea»,, adecătemelia sau baza. Tot aşâ şi zmintirea este începutul păcatului, fiindcă dela dânsa începe orice păcat, şi îuea se concentrează. Cum că răutatea aceasta, ori şicâte bunătăţi am face, nu ne părăseşte până ce nu vom

*) P arte a morală . Despre mândrie şi îngâmfare seacă. (Veron).



OMILIA I 2 9 1

cădea, şi că rămâne în noi ca o rădăcină oarecare, se poate vedea dela acel Fariseu, carele n ’a folosit nimiccu toate bunăţile ce le făcuse, fiindcă el n’a tăiat rădă-cina râutăţei, ci a iăsat’o intactă ca să distrugă totul.Dela z mm lire vine nebagarea în samă a săracilor, poftade averi, dragostea înfocată de slavă, pofta nesfârşitădc un astfel de ora este grabnic răzbunător j i i i i‘ u i i 1*7î i ii, fisei iîpsii cse minte nu poate în-fruntarea,. nici dela cei mai mari, şi nici deJa cei maimici decât el, — iară cel ce nu sufere a fi înfruntat* nusufere nici de a pătimi v r’un rău. Acum tu priveşte,cum mândria este începutul păcatului. Şi cum oare

începutu l mândriei este a n u cunoaşte p re Domnul? Apoi cel ce cunoaşte pre Dumnezeu, după cumtrebue a’l cunoaşte, cel ce cunoaşte ca Fiul lui Dum-nezeu s’a smerit până acolo, că a luat chip de rob, nuse mândreşte, iară cei c© nu cunoaşte acestea se mândreşte. Deci, mândria aţîţă pe om spre zmintiro. Spunemi,te rog’: cum oare cei ce atacă biserica zic că cunosc

pre Dumnezeu? Oare nu sunt piini de mândrie, carevine dela zmintire? Ş i iată că necunoseând pre Dom-nul, mândria lor ia (lat de râpă. Căci dacă Dumnezeuiubeşte inima înfrânţi şi smerita, cu. aceştia e din contra,căci zico: „stă contra celor mândri, iară celorsm eriţi li dă d a r ( (Pild. lui Solomon 3, 24). Decinici un rău nu este mai mare ca mândria, căci ea face peom demon, batjocoritor, blasfemător, călcător de jură-mânt, şi’i aduce până acolo de a deveni chiar omorîtorde oameni. Gel mândru pururea trăieşte în scârbe, pu-rurea se frământă în sufletul său, pururea se tulbură,umblă încoace şi încolo fără sâ’şi găsească loc, şi nimicnu este în lumea aceasta care să poată stâmpărâ pofta,sau mai bine zis patima lui. Chiar pe împărat de l’ar

vedea căzânduî la picioare şi închinânduise/ nu seva sătura, ci va dori mai inult, Dupl cum cei iubitoride argint ori şi cât ar strânge, tot mai mult doresc,tot aşâ şi cu aceşti zmîntiţi, căci şi aceştia, ori de câtăcinste s’ar bucura, doresc mai multă, fiindcă patimămândriei creşte şi sporeşte la ii pe fiecare zi. Patimăgrozavă este mândria, patimă ce nu are margini, cinumai atunci stă pe Ioc, când dejâ a omorît pe cel ceo avea. Nu vezi pe beţivi eum pururea sunt însetaţi?Patimă este şi beţia, iară nicidecum vreo poftă sau



2 9 2 OMILIA t

trebuinţl a naturei omeneşti, ci este o boală degrada-toare. Na vezi pe acei aşâ numiţi flămângîoşi, cum

păru rea sunt flamanzi ? Patimă este şi aceasta, dupâcam spun şi doctorii; căci a ieşit deja din marginilenaturei. Cei ce ispitesc oricelucru, cei ce sunt stăpâ-niţi de curiozitatea de a şti iotul, nu se mulţăniesc;iciod'4 tă ori ţji :;âi,6ar alia. Patimă, este şi aceasta,căci nn are hotar. (“ei ee simt plăcere în curvii, nu semai satură niciodată, dupâ cum zice scriptura: „Omului cu rv ar toată pan ea es tedulce, nn va înceta, până la sfârşit" (Sirach. 23, 23), căci şi curvia esteo patimă,. Dacă sunt unele patimi, ftrâ, leac, sunt însăşi de acelea ee se pot lecui, şi în ca eu mult mai cu-rând ca cele trupeşii, şi dacă am voi, leam puteastinge. Cum arn putea stinge de ex. patima mândriei şia îiigâmfăreî drăceşti? Cunoscând pe Dumnezeu, căcidacă ea vine de acolo că nu cunoaştem pe Dumnezeu,apoi cunoscând u1 cum trebue a’l cunoaşte, orice mân-drie va ti alungată.

Gândeştete Ia gheena, gândeştete la cei mai bunidecât tine, gândeşlete la păcatele tale, gândeştete lacele ce ai a da samă, lui Dumnezeu, şi dacă te gândeşti

la toate acestea, apoi iute vei dămoli cugetul, iute îlvei încovoiâ. Dar nu poţi face aceasta? .Eşti poate maislab decât alţţi? Apoi gândeştete la cele prezente, lanatura omenească, gândeştete cd omul nu este nimic.Când vezi un mort purtat pe strade, copii orfani mer-gând în urmă, fernee văduvă zdrobită de durere, cas-nicii plângând, prietenii întristaţi, gândeştete la nimic-nicia celor prezente, şi că întru nimic nu se deosebescde umbră şi viguri. Dar_poate nu o voieşti aceasta?Atunci gândeştete la ce i'ce sunt bogaţi, la cei ce s’au

prăpădit în războaie fără folos, aruncâţi privirea asupra

măreţilor caso de allădatâ a celor vestiţi, din Crire astăzi n ’a mai rămas nici peatră pe peatră,—gândeştetecâtă putere au avut ii altădată, şi astăzi n’a mai rămasnici amintire de dânşii. Pe fiecare zi, daca voieşti, poţigăsi exemple de acestea. Toate aceste le vezi astăzi înstăpânirea altora, după cum zice şi proverbul: «moşte-nirile celor mari şi puternici, confiscările bogaţilor»,căci aceştia sunt adevăraţii lor moştenitori. „M ulţitiran i, zice, au şez u t pe p ăm ân t, ia ră cel de care im se g ân diă a p u rta t dia de m a4* (Siraoh. i i , 5).



OMILIA I 2 9 3

O'ire nu pe fiecare zi se întâmplă de acestea ? Oare

toate ale noastre nu şe aseamănă cu o roată care şeînvârteşte ? Ceteşte, dacă voieşti, şi ale noastre, şi aieceior a tară de creştinism,, căci şt aîş. lo r sunt pline doastfel de exemple. Dacă ledi spreţuieşti pe ale noastre,de sigur că o faci din uşurinţa, dar daci admiri pe aîefilosofilor, net puţin apropie*te de dânşii, căci chiar şiii te vor învăţa, povestinduţî multe nenorociri vechi.Şi filosofii, şi poeţii, şi ritorii, şi sofiştii, şi logogmfi\şi toţi în fino te vor învăţa, pretutindeni vei află exemplede acestea.

Dar dacă nu voieşti astfel de exemple, cel puţin

gândeştete la înseşi natura noastră omeneasca, cums’a făcut, şi unde se sfârşeşte. Gândeştete când staiice valoare ai t.u în lumea aceasta; oare nu şi cea ma;mică vietate poate să te pîeardă? Multora li s’a întâmi pîat de a’şi pierde ochiul din cauza unei mici gângâmce lia căzut în ochi, sau o& din altă cauză a dat pesteo primejdie mare. Ş i ce? Nu eşfi oare tu cu mult. mai pre jos decât toate feareie cele sălbatece? Dar ce spui?Că eşti stăpân pe minte ? Dar, iată că minte nu ai, căcimândria şi îngâmfarea drăcească este dovada lipsei deminte. De ce cugeţi lucruri mari ? Pe ce te bizui tu ?

Pe voitiicia trupului tău? Dar biruinţa este 4© parteacolor necuvântătoare. Aceasta o au şi tâlharii, şi hoţii,şi omorîtorii Poate că te bizui pe înţelepciune? Insăa gândi cineva lucruri mari de sine şi a se î n g â m f ă ,

tocmai că dovada înţelepciune! nu poate fi, căci prina,ceasta el cei întâiti se lipseşte de însuşirea înţeleptului.

Deci, iubiţilor, s& ni înfrânăm cugetele, să deve-nim cumpătaţi, smeriţi şi blânzi, căci pe unia ca aceştiafericeşte Christos înaintea tuturor, zicând: „Fericiţicei săraci cu duchul“, şi iarăşi în alt loc zice: „In

vaţaţivă d ela m ine, c& su n t b lân d şi s m e rit cuin im a“ (Math. 5, 3. 11, 29). De aceea a spălat pi-cioarele ucenicilor, ca să ni dee pildă de smerenie,Dela toate acestea noi vom câştigă mult, căci ne vomînvrednici de bunătăţile cele făgăduite celor ce’l iubesc pe ei, prin charul şi filantropia Domnului nostru lisusChristos, căruia împreună eu Tatăl şi cu Sf. Duch, secuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şiîn vccii vecilor. Amin.



2 9 4 OMILIA l i

O M I L I A I I

„Pa vei, şi Silvan, şi Timotheiu, bi serie ei Thesalonicenilor. întru Dumnezeu Tatăl nostru, şi Domnul îîsus Christos. Char vouă şi pace nela DuranR^eu Tatăl nostru, şi Dom nul îi susrTh r»î<sfnc?a / f '***% i t cy\ *, <4. /* 1,, 1* -‘} +

Cei mai mulţi dintre oameni fac totul şi întrebuin-ţează toate mijloacele ca să între în bunele graţii acelor mai mari, şi acest lucru îl cred mare de tot, şi

se consideră de oameni fericiţi dacă vor reuşi în scopul lor.Deci, dacă a te învrednici de o favoare oarecare

dela oameni, e ste un lucru atât de mare şi de dorit,dar încă a află cliar dela Dumnezeu, cu cât mâi mareeste? De aceca şi apostolul pururea întrebuinţeazăaceastă expresii!ne în epistolele sale, pururea Ii do-reşte ebarul iui Dumnezeu în sprijinul lor, ştiind e,âdacă este acesta, nimic din cele neplăcute nu’i va vâtămâ, ct toate neajunsurile vor fi împrăştiate. Şi ca săaflaţi că lucrul este aşâ, gândiţivă la Iosif, carele fiind

rob, tînăr, sincer şi fără răutate, i s’a încredinţat fărăde veste îngrijirea casei lui Pentefri, bărbat egipteandela ourtea lui Faraon.

Voi ştiţi cât de furioasă este naţiunea egiptenilor,şi când încă unul din ii s’ar ridick în vreo demnitateoareeare, apoi furia îi este şi mai mare, căci sc îngâmfăde puterea ce o are. Dovadă la aceasta este ceeacePentefri a făcut cu Iosif. Femeea sa acuzând pe ne-dreptul pe Iosif, el a ascultat’o, deşi proba siluirei nuera în partea celui dezbrăcat, ci în partea celei ce aveaîn mână hainele tînărului. Dacă el ar fi fost drept în

judecata sa, ar fi trebuit să zică femeei: «dacă el (Iosif)ar fi auzit că tu ţiai înălţat glasul, după cum spui, arfi fugit şi ar fi dispărut, şi dacă s’ar fi simţit pe dânsulvinovat cu cevâ, nu ar fi aşteptat prezenţa stăpânuluisău». Dar nimica din acestea n’a cugetat el, ci dândvânt mâniei sale, a băgat în temniţă pe Iosif, atât defără judecată era acel egiptean. Deşi ar fi putut ca dinmulte împrejurări să judece îu sine despre devota-mentul şi prudenţa tînărului, totuşi fiindcă era nechib-zuit, el nu s'a mai gândit la astfel de lucruri. Cu toate



OMILIA II

acestea tînărul Iosif, căruia i se încredinţase îngrijireaîntrogei case, şi care acum era atât de urît de stăpânulsău, care era străin, neexperient şi lipsit de orice pro-tecţie,— fiindcă Dumnezeu îi acordase mult char, acălcat peste toate îs niţele, ci si cum nici n*ar fi fostnimic, a călcat peste clevetirile femeei, peste primejdiaMb ;iiOurtoţpeste încarcerarea Iui în temniţă, şi la urm ăs'a şi rmîiiaf. pe tronul vroparătesc.

Deci, şi fericitul Pavel ştiind câtă putere are charul lui Dumnezeu, se roagă fierbinte ca acel char să lise acorde şi lor. Prin această expresiune apostolul mai

pregăteşte şi altceva: voieşte ca ii să fie recunăsc,Hori

de cele ce li spune mat departe în epistolă, şi chiardacă iar pedepsi, chiar de iar certă, ii sâ nu dezer-teze dela credinţa. De aceia li şiam nteşte înain tea tu-turor de oharu l’ lui Dumnezeu, smerinduli inima, caastfel chiar de s’ar gtisi în scârbe, totuş aminlinduşide charul lui Dumnezeu prin care s’au mântuit de pri-mejdiile ceie grele şi mari, de cele mai mici să nu sedesnâdâjduîasca, ci să’şi ia încurajarea şi mâugSerea deacolo, după cum zicea şi aiurea scriind : „Dacă fiindduşmani noi ne-am împăca t cu Dumnezeu p r in

moartea fiului său, cu atât mai mult f i ind îm- păc aţi n e vom m ân tu i în tru v iaţa lu i“ (Rom.5, 10). De aceea li zice: „Char vouă, şi pace dela Dumnezeu Tatăl nostru, şi Domnul lisus Christos".

„A mu lţam i dator i suntem lu i D um nezeu p u ru rea p en tru voi fraţilo r, p recum se c u v in e 1'(Cap. 1, 3), Iarăşi semn de o mare umilinţă, căci li sedă ocaziunea de a judeca şi a înţelege, că dacii şi alţiicând văd succesele noastre nu ne admiră atâta pe noi,cât pe Dumnezeu, apoi cu atât mai mult noi suntemdatori a face aceasta. De altmintrelea apostolul li înnalţă, cugetele, căci deşi el pătimeşte atâtea necazuri,totuşi nu le găseşte vrednice de lacrămi şi bocete, cide mulţămire cătră Dumnezeu.

Apoi dacă Pavel mulţămeşte lui Dumnezeu pentru bunuri străine, ce vor putea răspunde acei ce nu numaică, nu mulţămesc, dar chiar pîzmuiesc încă şi se topescde necaz, când văd pe alţii propăşind în faptă bună?

„Căci mult creşte credinţa voastră, zice, şi



2 9 6

se m m ulţăşte drag ostea a un uia f iecăruia din tru

voi sp re a lt u l“ . Şi cura este ou pu tinţl ca să creascăcredinţa? Adecă a tu nci. când noi pătimim ceva greu pffâtru ea. Mure lucru esto, do yig/ur, de a ii cinevaînţepenit puternic în credinţă; şi să- nu se încoyoae subunt? re?,, di fsnteIpr rajion a o m e n e ş t i . — dar carjr.lîncă ye ridică şî îiisoareva vânturi puternice, când sa produce vreo ruptură de nor, când din toate părţilese ridică furtuna, când valurile se succedează fârăîntrerupere, şî totuşi noi nu ne lăsăm a fi traşi deele în neant, aceasta este dovada cea mai puternicăde creşterea credinţei noastre, caro făr.l îndoială căa sporit, şi s’a ridicat ou mult mai sus. După cums’a întâmplat la potop, când toate cele pietroase şi pi-tulate au fost iute înecate, adecă acoperite cu apa, pe pe când cele de deasupra au fost apărate, căci apa n’aajuns până ia ele! tot aşâ şi cu credinţa, care cu câtya ajunge mai sus, cu atât mai mult nu va putea fiurnită din loc.

De aceea şi apostolul zice: „mult creşte cre-d in ţa v o a s tr ă1', întrebuinţând nu expresiunea obişnuită(xu dtvst = creşte, ei 6îrepau£âvei = creşte mai mult. ^Şi se

în m u lţăşte ’zice, dra go stea a u n u ia fiecăruia din -tre. voi spre altul*'. Ai v3zufc că şi aceasta contribuemult la supăriiri şi necazuri, c j . ne face ca să ne apă-ram şi îngrădim cu toţii împreună, şi să ne ajutăm unii pe alţii? Dela aceasta devine încă şi o mare mâogâere,căci o credinţă slabă uşor se poate mişcă în urma ne-cazurilor, iară credinţa cea puternică devine încă mai puternică. Când un suflet îndurerat este slab, nimicn’ar mai putea adaoge la dragoste, iară daeâ este pu-ternic, tocmai atunci poate adăogâ. mai mult. Şi priveşte

ce fel de dragoste, nu pe unul iubinduî şi pe altul nu,ci deopotrivă pe toţi, căci aceasta lasă a se înţelege prin expresiunea „a u n u ia fiecăr u ia d in tru voisp re a ltu l“ ţ adecă că este deopotrivă cătrâ toţi, ca şicum cu toţi ar fi un trup singur. De altfel şi astlzigăsim dragoste la mulţi, dar dragostea aceasta de multeori devine cauza certelor şi a dihoniilor dintre oameni,Când suntem uniţi câte doi şi câte trei, şi cei doi suntfoarte legaţi îm preunl, după cum sunt legaţi şi uniţişi cei trei sau patru întru dânşii, şi când prin numărul



OMILIA II 237

lor aceştia atrag spre dânşii şi pe alţii, — când deci

alţii se refugiază sp re aceştia, şi se încurajază ca şidânşii, neg reş t ca aceasta nu mai este dragoste, cidiscordie şî dezbinare complectă. Spunemi., te rog:daci ochiul do p ldă, caro are în îngrijirea sa pe între-gul trup, ’şi?.r îndrepta pronia Iui numai astipra mă-riei, şi numai ia aceasta s’ar uitâ şi ar îl eu baga re desamă, iară, pe toate celelalte membre ale trupului learLisa în pfiiăsiro întorcânduşi privirea dela ele, oarenu s’ar vătvmâ prin aceasta întregul trup? Cu drep tcuvânt c;l aşâ. s’ar întâmplă,. Tot aşâ şi noi, dacă dra-gostea pe care datorirn a o întinde asupra întregei bi-

serici a lui Dumnezeu, o mărginim numai asupra unuiasau altuia, câci atunci ne vom vătăma ou desăvârşireşi pe noi ca şi pe aceia. Aceasta nu este dragoste, cidihonie, sliizmă şi spărtura ce nu se mai poate astupâ.Dacă s’ar smulge dela om unul din membre, negreşitcă acel membru rupt este unit, s a u mai b'ne zis con-stituie un întreg prin sine însuşi, cu toate acestea însă.tot rupt rămâne, fiindcă nu se poate uni cu trupul.

Ce folos dacă tu iubeşti grozav pe X? Aceastaeste dragoste omenească, dar dacă nu este omenească,ci îl iubeşti pentru Dumnezeu, apoi atunci iubeşte pe

toţi deopotrivă, câci Dumnezeu a poruncit de a iubi şi pe duşmani. Dacă însă. el a poruncit de a iubi şi peduşmani, apoi cu cât mai mult încl pe cei ce nu neasupira t cu nimic? «Dar eu iubesc» zici tu ,— însă nuiubeşti aşâ dupl cum voeşte el, sau mai bine zis, n aiubeşti de loc, cic i când tu învinov iţeşii pe fratele tiu ,îl p z mu eşti şi’i doreşti r,\ul, cum îl iubeşti? «Dar, zicitu, eu nu fac nimic din acestea». Se poate, însă cândauzi pe altul vorbindu1 de râu, când nu astupi garacelui ce bârfeşte, când crezi cele ce el spune, şi nu’im'irg.neşti, atunci ce fel de dovadă de prietenie este

aceasta,? „Ş i se înm ulţeşte, zice, d ra g o stea a un u iafiecăruia dintre voi spre altul, atâta încât şi noisinguri, ne lăud ăm înt ru voi în bisericile lu iDumnezeu*' (Vers. 4). In epistola dinainte el spunecâ în toate bisericile Macedoniei şi ale Achaei s’au ves-tit despre credinţa lor „Încâ t, zice, nu tre b u e s amai grăim noi ceva, că aceia spun. de noi cefel de intrare am avut la voi“ {I Thes. i, 8. 9), iaraici zice: „în câ t şi no i sing u ri ne lăud am în tru



2 9 8 OMILIA II

voi“. Ce este aceasta? Acolo zice: «nu au nevoe deînvăţătură din partea noastră», iar aici nu spune ca «noi îi învăţăm» ci «ne lăudăm şi ne mândrim», ca şicum pare că ar zice: «dacă noi mulţumim lui Dumne-zeu pentru voi, şi no lăudăm înaintea oamen îor, cuatât mai mult voi trebue să o faceţi aceasta pentru bunătăţii6 ie aveţi. Dacă succesele’voastre sunt pen-tru alţii vrednice de laudă, apoi pentru voi sunt vred-nice d’e jale ? Să nu fie una ca aceasta».

„în câ t şi no i sin g u ri în tru voi, zice, ne lău-dăm în b ise r ic i le lu i Dumnezeu, pent ru răbda-rea voastră şi credinţa voastră". Aici el arată şi

timpul cel îndelungat ce trecuse dela creştinarea lor,căci răbdarea se învederează numai după un timp în-delungat, şi nu în două trei zile. Şî nu vorbeşte aicide o răbdare simplă, deşi de altfel a’ nu se bucura încăde bunurile făgăduite răbdare se numeşte — însă aiciei spune de o răbdare mai mare. Şi care este acearăbdare? Acea din cauza persecuţluhilor.

„Pentru răbdarea voastră, z ice, şi pentrucre din ţa v oa stră în tru toate g on irile vo astre, şin ecazu ri le care suferiţi**. Aşâ dară ii trăiau veşnic

în războae de peste tot locul, aşâ dar duşmanii lor seîncercau veşnic să ’i vatăme, ia r ii arătau o răbdareneclâtită în toate acestea.

Ruşinezese toţi acei, cari eu scopul de a se punesub protecţia oamenilor, dezertează din biserica luiChristos, şi fug la credinţi străine! Atunci, când deabease făcuse începutul predicei, oameni săraci cari trăiaudin munca zilnică, primiau lupta pentru evanghelie, în-fruntau duşmănia celor mai învăţaţi şi mai înseninaţi dincetate, atunci când nici împăratul şi nici vreun altuldintre cei întâi, nu eră, ereştin, atunci când războiul

erâ în permanenţi şi cu toate acestea ii rămâneau ne-clintiţi în credinţă!„Spre a rătarea drep tei jud ecăţi a lui D um -

n e ze u 11 (Vers. 6). Priveşte cum Ii pune de faţă mân-gâierea. A spus mai 'nainte eă mulţămim lui Dum-nezeu, şi că ne lăudăm şi ne mândrim înaintea oame-nilor; bune sunt şi acestea, însă ceeace caută celîntristat, este de a scăpa de rele, şi a fi pedepsiţi ceice iau pricinuit relele. Când sufletul este slab, acestea



O M iU A II 2 9 9

le caută mai cu seamă, iar dacă este filosof, nu caută

astfel de lucruri. Dar ce înseamnă: «spre arătareadre pte i jud ec ăţi a lui D u m n ez eu “ ? Aid el lasăa se înţelege resplata ce o vor primi, şi cei ce au făcutrele, ea şi cei cs au pătimit rele, ca şi cmn pare ca a rzice . : « c â sUmei c â n d y o î ■ veţi fi încununaţi, iar aceia

pedepsi ţi s?? ?.#î a ra t ft d r n p t.at. o?,' ■n i r> ii m rs e ?: ei i». I n a r,;=! i fi şitimp ii şi njâiîg'âie, arâtânduli, ea, dupâ .ostenelele şisudoarea lor se vor încunună, după cuvântul dreptâţei.Mai întâiu însă pune ceeace’i iinportâ pe dânşii, cădeşi cineva doreşte mult a fi răzbunat, totuşi mai ’naintede orice rîvneşte la resplata ostenelelor sale. De aceea

şi zice el: „Ca să v ă în v re d n iciţi voi îm părăţieilui Dumnezeu, p e n tru care şi p ătim iţi11. Aşâ dar,nu pentru că. cei nedreptăţiţi sufăr dela cei mari, vo rcâştiga împărăţia lui Dumnezeu, adecă nu pentru aceastase vo r învrednici împărăţiei cerurilor, ci pentru câ aş&trebuie a intră m acear împărăţie, după cum zice aiure a:„Oă prin mul te necazuri se cade vouă a i n t r aîntru împărăţia lui Dumnezeu“ (Fapt. 14, 22).

„De vrem e ce cu drepta te este l a Du m n ezeu

a re sp lăti neca z celor ce vă ne căjesc p re vo i ,şi vou ă celor n ec ăjiţi o dih nă cu no i , în tru a ră-tarea D om nului l i su s d in cer, ou îng er i i p u tere isa le “ (Vers. 6. 7). Particula ^d e v re m e ce“ aici este

pusă în loc de Mîn s ă‘\, ceeaee şi noi facem când vorbim de lucruri prea cunoscute şi mărturisite de toţi;în loc să zicem «e foarte drept» zicem «devreme ce».Deci dacă este drept din partea lui Dumnezeu de aresplăti, nu încape îndoială că va resplăti. E ca şi cumar zice cineva: «dacă se interesează Dumnezeu de lu-

crurile din lumea aceasta, dacă se îngrijeşte, apoi d e -sigur că va resplătî». Si băgaţi seamă, câ el nu puneaceastă expresiune ca ăin propria sa părere, ei ea măr-turisită de toţi. E ca şi cum ar fi zis: «dacă Dumnezeuurăşte pe cei răi» ca astfel să silească pe auditori dea răspunde cu toţii: «da, el urăşte pe cei răi». Mai cuseamă nişte astfel de voturi unanime sunt cu desăvâr-şire nediscutate, fiindcă ştiu eu toţii că aceasta estedrept. Şi dacă aceasta este drept şi înaintea oamenilor,apoi cu atât mai mult înaintea lui Dumnezeu.

-A răsDlati. ziee. necaz celor ce vă necăjesc



3 0 0 OMILIA H

p re voi, şi vouă celor n ecăjiţi o d ih n ă11. Dar ce

va să zică el? Răsplata este deopotrivă ? Nicidecum, şi priveşte cum prin cuvintele următoare o arată do gro-zavă pentru coi răi, şî cum eşt.e de mare şi de bunăodihna celor buni. lata încă şi o altă njângâiere, eâadecă atât tn necazuri cât şi j â răsplată dânşii au de

părtaşi şi pe apostoli,. Pe cei ce an avut 'mii d^.yuccese în propagarea credinţei, adecă pe apostolii Dom-nului, fericitul Pavel îi pune alăturea de ii tu primirearăspiăţei. Apoi adaogă şi timpul, iar prin descriereace o face li deşteaptă cugetele lor, şi numai că doarănu li deschide cerurile eu cuvântul, într’atât de lămu-

rit ]i prezintă ochilor lor venirea Domnului şi răsplatafaptelor. Apoi pune pe lângă dânsul oastea "cea înge-rească, şi atât dela faptul în sine. eât şi dela cele cese vo r petrece atunci li prezintă oarecum o icoanăfoarte vie, ca astfel dânşii să’şi redobândească puterile.

i5,Ş i vo u ă c elo r ne căjiţi zice, od ih nă cu no i,în tru arătarea D om nului Ii sus d in cer cu îng er i i p u te re i sale . Cel ce în văp ae de foc va d a iz - bân dă celor ce nu cunosc p re D um nezeu , şi ce-lor ce nu ascul tă evanghel ia Domnului nostruIi su s C h ris to s “ (Vers. 8). Dacă şi cei ce nu ascultăde evanghelie vor da seamă, şi vo r fi pedepsiţi, darîncă cei ce dupâ ce au crezut şi vă 'necăjesc pre voi,ce vor pătimi oare ? Şi tu priveşte înţelepciunea apos-tolului, câ el n’a spus’ aici «cei ce vă neosjese pre voi»ci „cei ce n u ascu ltă de e v an g h e lie 11, aşâ că «dacănu pentru voi, apoi pentru el însuşi vor ti depepsiţide necesitate» zice. Acestea le zice apostolul, pe deo-

parte pentru ştiinţa lor, eă va trebui numai decât caaceia sâ fie pedepsiţi, că vor pătimi toate acestea pen-

tru dânşii, eară pe de aita că ii vor fi cinstiţi Îq ziuaaceia. Cu alte cuvinte îi face pe dânşii si creadă că vorfi pedepsiţi, xu acelaşi timp încă sâ se şi bucure, căaceia vor pătimi pentru toate necazurile ce liau aduslor.

■) Toate acestea sunt zise eătră Thesaioniceni, însă

') P arte a mora lă. Noi. trebue a nt aminti pururea de judecată şi de gheena, câci daca gheena nu ni-ar aduce u d mare foLos, nn ne-ar fi ameninţat Dumnezeu cu ea. Do acoea col ce o are pururea Îq minte, nici nu s e t e m e d e oa, şi nici nu va pieftini cu uşurinţă.

( Veron.).



OMIE.IA 11

se potrivesc a fi zise şi nona. C.lnd suntem în neca-zuri si strâmtorări, acestea sâ le cugetăm în minteanoastră. Să nu ne bucurăm pentru pedepsirea altora,ca şi cum .am fi fost rezbupaţj; oi să r e bucurăm câam scăpat noi de osândă şi pedeapsâ. Ce folos avemnoi dacă alţii vor Ei pedepsiţi? Sa nu avem, vă roş;,astfel cte suflete; Sâ nu ne îndemnăm la fapta feimâ.numai în dorinţa de a câştigă împărăţia corurilor, căciomul virtuos nu este atras la fapta bună nici de fricagheenei, şi nici de împărăţia cerurilor, ci pentru înseşidragostea cătră Christos, după cum făcea Pavel. Decât noi, măcar aşâ gândindune la bunătăţile împără-ţiei cerurilor, şi la relele gheenei, măcar aşâ zic, sâne punem în regulă, şi să ne dăscălim pe noi înşine,ca S;i păşim spre fapta bunii. Când tu vezi ceva mareşi bun în viaţa acea,sta, gândeştete la împărăţia ceru-rilor, şi atunci nu vei mai preţui de loc asemenea lu-cruri; când vezi ceva groaznic şi înfricoşat, gândeştetela gheena, şi vei râde singur do frica unor asemenealucruri, care numai copiilor pot să insufle spaimă. Cândeşti cuprins de pofta trupeasca, gândeştete la focui ceiveşnic, gândeştete la pofla păcatului că nu este vred-nici de nimic bun, şi câ păcatul nu are nici o phlcere.

Dacă frica legilor pământeşti are atâta putere asupranoastră, încât, ne opreşte dela fapta cea rea, apoi cuatât mai mult amintirea celor viitoare, pedeapsa ceaveşnică, osânda cea nesfârşita. Dacă frica de împăra-tul pământesc ne opreşte dela atâtea rele, eu cât maimult încă frica de împăratul cerese.

Şi cum oare putem să avem în noi o asemeneafrică? Dacă necontenit vom asculta sfintele scripturi.Dacă la vederea unui mort, şi ni se umileşte cugetul,apoi cu atât mai mult dacă ne vom gândi la gheenaşi Ia focul cel nestins, dacă ne vom gândi la vermele

cel neadormit. Dacă neam gândi în tr’una la gheena, nuam cădea iute în ea.De aceea Dumnezeu nea ameninţat cu osânda.

Dacă nu ain avea nici un folos gândindune la ea, nunear fi ameninţat Dumnezeu, însă fiindcă amintirea eini poate face mult bine, de aceea, ca pe o doctoriemântuitoare, a aşezat'o în noi, adecă în sufletele noas-tre. Aşâ dar să nu dispreţuim folosul ce'l putem «âşligâde aici, şi ideia gheenei ’sâ o avem încontinuu cu noi,fie în ospeţe, fie la cină. Câci dacă converzaţia despre



3 0 2 OMILIA. II

mulţămirile trupeşii nu foloseşte sufletul cu nimic, baîncă îl face mai în răutăţit şî mai josnic, apoi cea cu

priv ire la lucruri triste şi mâhnicioase îi taie orice poftă de fapte rele şi necuvîncioase, îi întoarce dincalea cea abătută şi 1 îndreaptă. Cel ce converzeazădespre teatru şi mirai ci, nu foloseşte sufletul cu nimic,oi îreă mai mult îl aprinde şi’l face mai rîvnitor sprereîs. usî. cy ss ingnjeşis cse lucruri străine* şi vorbeştemuite de toate, care rfau nici un raport cu datoriasufletului, de multe ori îşi bagă singur sufletul îq pri-mejdii, şi’l nenoroceşte din această cauză. Pe când celce converzează de gheena, nici în primejdii nu va că-dea, iar pe lângă aceasta şi sufletul şi’l va face maiînţelept. Poate câ1eai speriat de greutatea cuvintelor? Nu cumva oare dacă tu ai vorbit, apoi tu lai şi aprins?Ori ai vorbi, ori n’ni vorbi, focul acela tot cloco-teşte.

Vorbeşte încontinuu de gheena, ca să nu cazi înea. Sufletul care se îngrijeşte de gheena, nu pe poateca să păcâtuiască lesne, căci ascultă acea povaţă strălucilă: „Adăţi am inte , zice, de ceie d e pe u rm aale tale , şi în veci n u ve i g re şî“ (Sirach. 28,6) l.j

Nu e cu putinţă ca un suflet care se teme de răspun-dere, să fio leneş, şi să se lase a cădea în greşale, pentrucă frica de pedeapsă îi stăpâneşte cugetul, şi miInsă ca să intre în e! nimic pământesc. Dacă numaivorbind în treacăt de gheena şi încă îl umileşte, darapoi când Ideea aceasta îl stăpâneşte necontenit, oarenu1 va eurâţi mai bine ca orice foc? Nu atâta să niamintim de împărăţia cerurilor, pe cât. de gheeena,clci mai multă putere are frica de cât orice. Şî ştiucă mulţi poate ar tl dispreţuit miile de bunătăţi’ daeăar fi fost cel puţin scăpaţi do osândă; atât de mare

este frica de pedeapsă. Chiar şi astăzi sunt mulţi cariz ie : «’mie deajuns să nu Qu pedepsit, să nu fiu osândit». Nimeni din cei ce au înaintea ochilor gheena nu vacădea în gheena, şi nimeni din cci ce dispreţuescgheena, nu va scăpa de gheena. Precum se întâmplăchiar printre noi, că cei ce se tem de tribunale, nu

■) Notă. Pasagiuî din Sirach citat de Sf. Chrisostom este precum urmoa2 &: „Adâ-ţi atuinle do ce le mai de pre urmă. de stricăciune şi de moarte, şi Îq cotează vrajba, şi rămâi întru poron ci4' (Sirach 28, 6). Trad.



OMILIA. II 3 0 3

vor fi pedepsiţi de tribunale, pe când cei ce dis- preţuesc tribunalele, tocmai aceia sunt care sufăr pe-

deapsa tribunalelor, întocmai aşâ este şîî q

cazul defaţă. Dacă Ninevitenii nu ar fi avut teamă de nimicirealor, s ’ar fi nimicit, dar fiindcă s’au temut, de aceea nus’au nimicit. Dacă cei de pe timpui iui Noe s’ar fi ierraîîi ;]ş potop, rn fi’ar fi prăpădit de potop. Tot aşâ, şi

. oodoTTii^or:!: d s. câ Ti :V:7. o fi pe-n eapp ă, i i i i ar fi pie rit prin foc.

Mare rău este iubiţilor, de a dispreţul cineva ame-ninţările. Cel ce dispreţueşte ameninţarea, iute o vasimţi însuşi. Nimic nu este atât de folositor, ca a converza cineva despre gheena, căci aceasta îi face sufle-

tul mai curat decât argintul. Ascultă ce spune Proroeul: „0& toate jud ec ăţile lui îna in tea m ea su nt,şt înd rep tări le lui n u s’au d ep ărtat dela m ine ‘c(Ps. 17, 25). Şi Christos vorbeşte încontinuu de aceasta,căci deşi poate întristează pe auditor, totuşi îi aduceun mare folos. De aitfel aşâ, sunt totdeauna lucrurilecare folosesc; şi doctoriile ca şi hrana întristează laînceput pe bolnav, însă la u rm i aduc folos. Dacă noinu rabdăm greutatea cuvintelor, e văzut lucru~cânu"vom putea răbda nici scârb.ele rezultate din fapte. Dacă

cineva nu suferă a i se vorbi de gheena, apoi o sigur,că dacă va fi o persecuţie, nu va putea sta cu bărbăţiecontra focului, contra fierului.

Aşâ dar să exercităm auzul nostru, ca nu cumvasâ se moleşească, fiindcă purcezand din auz noi păşimspre .fapte. Dacă ne deprindem a auzi lucruri înfrico-şate, ne vom deprinde şi de a suferi cele înfricoşate,ce ni s’ar întâm plă aici; dar dacă noi suntem a tai, domolatici, încât să nu putem suferi nici vorbele măcar,apoi cum ne vom găsi oare în faţa faptelor? Nu vezi cum fericitul Pavel dispretueşte toate cele de aici, cum

trece cu vederea toate primejdiile ce veneau pe ca■pul său, şi nu le considerâ nici măcar ca ispite? Şide ce oare? Fiindcă el pentru dragostea celor ce fă-ceau voia lui Dumnezeu se deprinsese a dispreţuigheena; fiindcă el pentru dragostea lui Christos nuconsidera întru nimic gheena. Acest fericit în dorinţace avea ca toţi să se mântuiască, dispreţuia gheena, şinoi, fiind vorba chiar de interesele noastre, sâ nu su-ferim nici măcar a auzi vorbinduse?

Acum, iubiţilor, după ce aţi auzit aceste puţine



3 0 4

vorbe despre gheena, voi vă duceţi, — însă vă rog, câ

dacă este vreo dragoste întru, voi, apoi necontenit săaduceţi vorba în tre voi despre aceasta. Ou nimic nuva va putea vătăma, dacă nu vă va folosi, de şi maimult ca sigur că vă vor folosi astfel do conversaţii,CaCI iît dtî ' <î.'' o 0 • , 1 S'< 1 , ' , L' l ■! i i >! î ti >"fi. 1V' O •' î.) ’wJ OV/\10rele,, zice, st r i o ă o b i c eiuri i e eeie .bvine^ţLOorititli.15, 33), de undo urmează câ vorbele cele bune folosesc,de unde urmează că vorbele cele înfricoşetoare cumin-ţesc pe ora. Sufletul nostru este ca ceara; dacă in tro-duci în el vorbe reci, ’laî învârtoşat, şi ilai petri li cat,iară dacă îl deprinzi să audă vorbe calde şi aprinse,’lai muiat; muindu1 apoi, vei putea presă pe el ori-ce vei voî, şi vei putea tipări chiar icoana împără-tească.

Deci, să ne astupăm urechile Ia vorbele cele zădarnîce, cacî asemenea vorbe sunt un mare rău, şi deladânsei o vin ioate relele. Dacă ni deprindem cugetul aii băgător de seamă la cuvintele lui Dumnezeu, nu vomda atenţiune la cuvinte de acelea, şi nedând atenţiunenu vor pătrunde în sufletul uostru cele rele. Cuvântuleste cărarea ce duce la fa.ple, şi dovada este, câ noi

mai în tai u auzim, apoi grăim, şi în fine facem. Mulţioameni înţelepţi de multe ori după cuvinte uricioaseau a]uns şi la ’fapte urjcioase. Sufletul nostru dela na-tura sa, nu este nici bun, şi nici rau, ci devine bunsau rău numai din intenţiune, sau mai bine zis din pro-

pria noastră voinţl. După cum pânza corăbiei, ori dince parte ar bate’ vântul, duce corabia în acea direc-ţiune, sau mai bine z i 3 , după cum cârma întoarce co-rabia şi 0 îndreaptă spre direcţiunea cea mai prielnică,dacă vântnl este prielnic, tot aşâ şi cu cugetul omului.Dacă cuvintele ce 3e aude, au în ele cele bune, va că-

lători pe marea vieţei aceştia fără primejdie, iară devor avea eele contrare, de multe ori vor scufundă şicugetul şi sufletul. Ceeace sunt vânturile pentru co-răbii, tot aceleaşi sunt şi cuvi iţele pentru suflete, căci

prin cuvinte duci sufletul unde voeşti. De aceea cinevasfătuind z ice : „T oată v o rb a ta să fie în leg ea ce-lui prea înalt“ (Sirach. 9,'l5).

De aceea vă rog, ca luând copiii chiar dela ţîţamumei lor, să nu’i obişnuim cu poveşti băbeşti, ci încădin vîrs ta lor cea fragedă să se înveţe, câ este jude-



OMJUA II SOS

cată, câ este pedeapsă, şi aceste adevăruri sâ se înti- părească în eu getul lor, fiindcă această frică înrădăci-

nată în ii de atunci, mari bunuri va da în viitor. Cândsufletul învaţă din vârsta cea mai fragedă asemeneaadevăruri, se cutremură gând in duse ia rău, şt groapaaceasta nu uşor o poate îndepărta deja el. oi ca şi uncal înfrânat bine, având în sme ide ea gheenei, păşeşteregulat, şi totdeauna ' va grăi cele folositoare, şî' uicitinereţa, nici bogăţia, nici lipsa de părinţi, şi nici alt-ceva nu’l va putea vătăma, câci un asemenea suflet areîn el puterea logică bine întărită, şi în star o de a seîmpotrivi la toate ispitele. Cu astfel de cuvinte folosi-toare noi putem a ne pune în orânduîală şi pe noi.îti

şine, şi pe femee, şi pe slugi, şi po copii, şi pe prie-teni, şi chiar şi pe duşmani. C u’ astfel ae ciiviute noi putem să tăiem multe păcate, putem să trăim mult mai bine în împrejurările nenorocite, decât în cele fericite.Şi ea dovadă câ este aşa, spunemi te rog: dacă te duciîh tr ’o casă unde se săvârşeşte nun tă,nu’i aşa că pentru mo-ment rămâi încântat .şi mulţumit de priveliştea de acolo,mai în urm ă însă, după ee ai plecat te irămâiiţi în sineţide supărare, eă nu ai şi tu cele ce ăl văzut acolo, — pe când dacă in tri într’o casă imde este jelanie, chiarde ar fi aceia cei mai bogaţi oamini din lume, totuşi

când ieşi de acolo eşti stăpânit de altfel de sentiment,căci nu a intrat în sufletul tău boldul invidiei, ci gândindule la nimicnicia celor omeneşti, capeţi de acolo omare mângâere şi în cura;] are în sărăcia ta, şi aceastate linişteşte. Ai văzut acum din fapte, că bogăţia nueste vreun bun, şi nici sărăcia vreun rău, ci numainişte lucruri in de le ren te ? Tot aşâ şi în cazul de faţa:când tu converzezi despre plăcerile şi dezmerdăriletrupeşti, mai mult amărăşti sufletul tău, care poate nuare cu ce sâ se dezmerde, pe când dacă vorbeşti con-tra dezmerdârilor, şi pui la mijloc ideea gheenei, lu-

crul te îneântă şiţi aduce o mare mulţămire. Când tiite gândeşti, că dezmerdările trupeşti nu vor putea săne apere’ou nimic contra focului de acolo, nu le veimai pofti niciodată, şi când te mai gândeşti, eă ase-menea dezmerdări vor aprinde încă mai mult acel foc,apoi atunci nu numai că nu le vei pofti, oi chiar le veirespinge cu dispreţ.

Deci, iubiţilor,’să nu fugim de cuvintele despregheenă, ca să fugim de gheena, să nu fugim de amin

7H31



3 0 6 o m i l i a i i

tirea osândei, ca să nu fim osândiţi. Dacii bogatul dinevanghelie s’ar fi gândit la focul acela, nu ar. fi păcă-

tuit, însă fiindcă nu ’şia amintit niciodată, de aceea acăzut. în ei. Spunemi omule: urmând a stă. Ia judecatăînaintea lui Christos, tu vorbeşti de toate, şi de aceeanu spui nimic? Gând tu ai vreo pricină înaintea judeeitoruli;! pământesc, nu numai ziua. ci şi noaptea, îniiecs timp ţi in fjyce moment, ni la nu mai gfăeşti, ci'veşnic te gândeşti şi vorbeşti de acea judecată, şi ’ţimâsori cuvintele ce ai a le spune, — şi când tu ai a dasamă, înaintea judecătorului ceresc pentru întreaga taviaţa, când vei 'av ea răspundere de faptele tale, nu su -feri chiar nici pe cei ceţi amintesc de acea judecată ?

De aceea s’a şi conrupt totul, de aeeea s’a resturnattotul pe dos, căci când avem vreo judecată, si u r-mează a sta înaintea tribunalului ominesc. totul'punemîn mişcare, pe toţi îi rugăm, necontenit ne îngrijim, şitoiul facem pentru acest scop, — iară când urmează a.ne înfăţoşa înaintea tronului lui Christos — şi poate nudupă mult timp — nu facem nimic nici pentru noi, siniei pentru ai ţii, şi nici «1:1 căr nu rugăm pe judecător!Deşi el nia dat un termen lung pentru aceasta, şi nune răpeşte chiar pe când ne găsim în toiul păcatelor,ci ne lasă ca singuri să ne dezbrăcăm de ele, iară bu-nătatea lui ca şi filantropia nu părăseşte de loc pe ceice se întorc cătră dânsui, — totuşi noi nu facem nimic,şi de aceia şi pedeapsa ni va fi mai mare. Dar să nufie una ca aceasta!

De aceia vă rog, ca măcar de acum înainte să netrezvim, măcar de acum înainte să avem gheena înain-tea ochilor, şi să ne gândim la răspunderea ce avem ada înaintea dreptului judecător, ca gândindune la toateacestea, să fugim de păcat, şi să no îndeletnicim cufapta bună, căci numai atunci vom putea a ne învred-

nici de bunătăţile cele făgăduite celor ce’l iubesc predânsul, prin charul şi filantropia Domnuluinostru IisusChristos, căruia se cuvine slava şi stăpânirea, acum şi

pururea şi în vecii vecilor. Amin.



OMILIA III 3 0 7 .

O M I L I A I I I

j,Gari v o r lu a m u n că p e irea cea veşnică deIa faţa Dorn mi Im, şi de la m ărire a p u te rii Ini,oand v a v eni ca să se p ro slăve as că în tru sfinţiisăi, şi ‘~?i s=e Caca m in u n a t îs itru toţi orcd ino io şiiiu ziua aoeea(t (Cap. 1 , 9. i0).

Sunt mulţi dintre oameni, cari speranţele lor cele bune nu le pun îu depărtarea de păcate, ei’ în aceia eă’şi închipuie că gheena nu este atât de grozavă, dupăcum se zice, ci cu mult mai blândă, şi nu veşnică, citrecătoare, şi în fine fitosofisază multe de acest fel. Euînsă, nu zic eă este numai mai grozavă decât cea cucare suntem ameninţaţi, ei încă cu mult mai grozavă,şi pentru aceasta vă pot aduce ea dovadă cuvinte dinmulte locuri, din care aţi putea să judecaţ' înşivădespre gheena. Dar astăzi eu nu voia mai vorbi nimicde aceasta, câci e deajuos chiar frica ce o putem că-

păta din cuvintele se rip turei, deşi poate nu putem desvoltâ bine sensul lor. Cum ci gheena nu este trecă-

toare, ascultă pe Pavel care vorbeşte aici de cei ce nucunosc pre Dumnezeu, si nici nu cred 111 Evanghelie:„că v o r luă, zice, m u n că p e ire a cea. ve şnică^. Daroeeăce este veşnic, cum poate fi trecător? „ Dela faţalu i D um neze u ^ zice. Şi ce înseamnă aceasta? Aiciapostolul ni pune înainte’ cazul cel mai uşor. Fiindcăcei bogaţi se îngâmfă mult, apoi «nu trebiio, zice, multăosteneală, ci e de ajuns numai de a se înfăţo^â ii şi afi văzuţi de Dumnezeu, şi de îndată cu toţii vor fiaruncaţi în osândă». Singură prezenţa lui va ’fi pentru

unia luminii, iară pentru alţii pdeeapsă.„Ş i dela m ărirea pu terei lui, zice, când vaven i să se p ro slăv ea sc ă în tru sfin ţii săi, şi săse facă m inu n at în tru toţi cre din cioşii, în ziuaaeeia“. Dumnezeu să se proslăvească? «Da, ziceel, săse proslăvească întru toţi sfiinţii săi». Cum? când eeice se îngâmfă aici vo r vid ea atunci pre cei prigoniţide dânşii, pre eei dispreţuiţi şi batjocoriţi, stând aproapede dânsul, atunci este slava lui, sau mai bine zis, şi alor, şi a lu i; — slava lui, pentrucă nu ’ia părăsit, ci ia ară



OM I U A I H

tatîncâ mai străluciţi, şi slava lor, pentru oâ s’au învredni-cit de atâta cinste. După cum bogăţia lui este ca ii sâ fie

credincioşi, tot aşâ şi slava lui este ca cei ce vor credo în el, sâ se bucure de bunătăţile lui. Slava binelui stăîn aceea, ca s& .aibă erd sâ împărt&şaseă bineface-rile sale.

' „Ş i âa. ye 1'a.eă m in u n a t zice, în tr u toţi eră,diîJOlGŞll^, adecă prin ofii ce cred. iâîă, că şi aici partieulâ în tr u — ov, înseamnă p rin = 8râ, eăci prin tr’înşiiel se arată minunat, când pre cei vrednici de jale şinenorociţi, pro cbi ce sufăr mîi de rele, pre eei ce nu auşchiopătat de loc în credinţă, îi ridică în atâta strălu-

cire. Atunci so va arătă, puterea lui, căci deşi aici se părea eă ii sunt părăsiţi, totuşi acolo se vor bucura demult i slavă. Atunci mai ales se va arăta toata, slava şitoată puterea lui Dumnezeu. Cum ? „ P en tru ca s ’a fă-cut credincioasă, zice, mărturia voastră întru voi .în ziua aceia, pentru care ne şi rugăm totdea-u n a p en tru vo i* (Vers. 11), adecă când se vor aducela mijloc cei ce au suferit mîi de necazuri şi supărări,cei ce au fost siliţi de împrejurări ca să se abată delacredinţă, şi totuşi n’au cedat de loc, ci au crezut până

la fine’ atunci, zic, şi Dumnezeu se slăveşte, şi aceiase slăvesc* ,,Mai ’nain te de sfârşit, zice, nu fe ric i p e n im eni" (Sirach. 11, 28). De accea zice, că «înziua aceea se vor arâ ta cei ce au crezut», adecă atuncise va videa folosul cel mare al credinţei creştineşti.

s Pentru care ne şi rugăm totdeauna pentru voi, ca să vă învrednicească pre voi Dumnezeul nostru chemărei, şi să împlinească toată bunăvoinţă bun Statei, şi lucrul credinţei .întru

putere“ (Vers. 11). Dar aici el spune, că Dumnezeu sâ-i învrednicească chemărei; aşâ dar ii n’au fost che- inaţi? N’au fost; drept care apostolul adaogă: „Şi să împlinească toată bunăvoinţă bunătăţei", fiindcă şi cel cu hainele murdare a fost chemat la cină, însă n’ă rămas în această chemare, ci tocmai din această oauză a fost scos afară. „Chemărei adecă chemărei cei în cămara de nuntă, fiindcă şi cele cinci fecioare au fost chemate, căci zice: „Sculaţi-vă, iată mirele ă venit", şi ele se pregătise, însă n’au intrat, fiindu-li



OMILIA. 1H 3 0 9

candelele stinse. Despre acea chemare spune el aici, şî

ea dovadă.'la aceasta este, că adaogă: „Ş i să îm pli-ne as că toată bu năv oin ţa b un ătăţei, şi luc ru l"credinţei în tr u p u te re " , cu alte cuvinte aceasta chemar'fc să o căutăm noi. Dar tu priveşte cu câtă linişteapostolul li 'temperează gândurile lor, căci "pentru oanu cumva din cauza laudelor ce lia adus mai ’nainteiî să se mândrească, ea cei ce au avut succese mari,şi să devină leneşi spre fapta bună, li arată prin acestecuvinte că li lipseşte ceva, întrucât se află în aceastăviaţă, ceeacc de altfel spunea, şi Ebreilor, scriind:

.,Gă în că n ’aţi s tătu t p â n ă la sân ge , îm po triva păc a tu lu i lup tându~vă“ (Ebr. 12, 4).■ „Toată buna-voinţă“ zice, adecă toată mulţă-

mirea, toată încredinţarea, toată domerirea, ca şi cum pare câ li-ar zice: «ca să fie încredinţarea lui Dumnezeu pentru voi, că nimic nu vâ lipseşte, ca să fiţi aşâ, după cum voeşte el»,

„Şi lucrul credinţei zice, întru putcrc“, adecă răbdarea în prigoniri, adecă să nu ne moleşim în pcr- secuţiuni.

„Ca sa se proslăvească numele Domnului nostru lisus Christos întru voi, şi voi întru el, dupre darul Dumnezeului nostru, şi al Domnului lisus Christos" (Vers. 12). Mai sus a vorbit de slavă, şi tot de slavă vorbeşte şi aici; a spus eă ii se vor slăvi, ceea-ce constitue o laudă pentru dânşii; a spus că vor fi părtaşi ai slavei acelia, şi aceasta o spune şi aici, căci proslăvindu-se stăpânul, se proslăvesc şi servitorii lui. Cei ce slăvesc pro stăpânul, cu atât mai mult ii vor fi slăviţi, şi prin el însuşi, şi fără el, — eăci

necazurile şi suferinţele pentru Christos slavă se numesc, şt peste tot tocul faptul acesta se chiamă slavă, şi orice necinste am suferi, fie ea cât de mare. slavă se numeşte, câci prin aceasta noi devenim eu mult mai străinei ţi. Apoi arătând că şi aceasta este tot. a lui Dumnezeu, zice: „Dupre darul lui Dumnezeu şi al Domnului nostru lisus Chriştos“, adecă că darul. acesta el însuşi ui Ta dat, ca astfel să se slăvească întru noi, şi pre noi să ne slăveascâîntru el. Şi cum ne slăvim noi întru el? Prin aceoa că am fost



3 1 0 OMILIA III

primit dela dânsul atâta putere, încât să nu ne înct^

voiem chiar în faţa celor mai grozave sufei inţi. Aşâdar când ispita se’ întâmplă, atunci deopotrivă ’sc slă-veşte şi Dumnezeu, şi noi; pe el îl slăvesc fiindcă neaîntării atât de mu?*, iară pe noi fiindcă neam făcutvrednici de dânsul. Deci. toate acestea vin dela darullui .

„ŞI vâ rugam pre voi, fraţilor, pentru venirea Domnului nostru lisus Christos, şi a noastră adunare la dânsul, ca nu de grabă să vă clătiţi vo i din m inte11 (Cap. 2, 1. 2). Când anume va

fi învierea, nu a spus, iară că acum nu va fi, aceasta a spus'o. „Şi a noastră adunare zice, la dânsul11. Nici aceasta nu.e puţin lucru. Ai văzut cum şi mân- gâerea o pune la un loc cu laudele, căci atunci Christos se va arăta împreună cu noi şi cu toţi sfinţii? Nivorbeşte aici despre învierea noastră Ia a doua venire, şi despre adunarea la dânsul, câci acestea vor fi unite la un ioc. După aceea li i'naiţâ cugetele lor, câoi zice:„Ca nu degrabă să vă clătiţi voi din m inte11.

„Nici sâ vă sp ăim ân taţi, nici p rin du ch , nici

p r in cu v ân t, n ic i p rin ep isto lie , ca şi cum arfi trimisă dela noi, cum că ar fi sosit ziua luiC hris to s" . Aici mi se pare că face aluziune la uni acari purtau o epistolă falsificată, dând’o ca a lui Pavel.cu scopul vădit de a’i înşela, însă apostolul arăt and uili spune, că încă n’a sosit ziua Domnului. Şî ca să nuse lase a fi amăgiţi, el îi asigură prin ceeace li scrie:„Nu v ă sp ăim ân taţi, zice, nici prin du ch nic i

p rin c u v â n t“ , adecă «chiar de ar avea duchul profe-ţiei cei ce vâ spun de acestea, voi sâ nu credeţi. Când

eram la voi, acestea v’am spus, să nu vâ abateţi delacele ce aţi auzit şi aţi învăţat».„N ici p rin du c ii11. Pr in aceste cuvinte el nu-

meşte pe prorocii mincinoşi, cari ceeace spuneau,grăiau prin duch necurat, căci voiud a fi crezuţi, ii seîncercau a înşela pe auditor nu numai prin cuvinte probabile — aceasta de altfel o învederează şi apostolul prin expresiunea: „N ici p rin cu v in te 11 —■ ci încă şi prm tr’o epistolă falsificată oe conţinea asemenea idei,şi pe care o dădeau ca a lui Pavel, De aceea apostolul



OMtC.IA II ( 311

descliizându-li ochii, a adaos: „Nici prin epistolie

ca cum ar fi trimisa dela noi“. Dupâ ce în fine îi asigură din toate părţile, vine şi expune şi propria sa părere dupâ cum urmează: „Să nu vă. am ăgească cineva pre v o i u ic i'i îîir uu ciiipj ca nu Y&y ^nî până ce mai întâiu rni va veni anosiasia, şî se \ a tiri ttî omul pacLiitdLUi, hui ţ>i0i. < Lei, iiLipivj—tivnicul, şi care se va înălţă mai pre sus de tot cel ce se zice Dumnezeu, sau închinăciune, aşâ

încât să şadă el în biserica lut Dumnezeu ca un

Dumnezeu, arâtându-se pre sine cum. ca ar fi

el Dum nezeu11 (Vers. 3. 4).Aici el vorbeşte de antichrisr, şi dă pe faţă o mare

taină. Ş i cc înseamnă „apostasia" ? Sub an est cuvântel numeşte pe ant christ, căci pe mulţi îi va pierde şiiva abate dela credinţă, după cum zice şi Chris tos:„Ga să am ăgia scă, ’ de va fi cu pu tinţă, şi prece i c re d in c io şii (Matfr. 24, 24). Pe lângă aceasta îlmai numeşte şi omul păcatului, căci şi el va face lu-cruri înfricoşate, în acelaşi timp şî pe alţii va pregăti

ca să facă asemenea lucruri. 11 mai numeşte fini pierzărei, pentru ca s^î el va fi pierdut, şi totodată va pierdefsi pe alţii. Dar cme va fi oare acel antichrist? Oare vafi Satana? Nicidecum, ci va fi un om oarecare, careva avea în el toată puterea şi toată energia diavolului.

„Şi care se va înălţa m ai pr e su s de tot cel cese zice D um nez eu , sau înch inăciune*4. Aşâ daracel antichrist nui va adnce la idololatrie, ci va ii unîmpofcrivitor lui Dumnezeu, care va desfiinţa toate zei:tâţile (ir«vca; /taaX'jasL t q ' jc 6îo 6 j ), şi (va poroncî de a liel adorat în locul lui Dumnezeu, şi va şedea în bise-rica lui Dumnezeu, nu numai în acea din Ierusalim, ciîn fiecare. „Ar&tâuduse pre sine, zice, că ar fiel Dum nezeu® , adecă nu spunând, nu grăind el aceastaci încercânduse de a dovedi prin fapte, pentrucă veface lucruri mari, şi va arătă semne minunate la ce:amăgiţi de el.

„Au n u v ă ad uce ţi am inte, ea înc ă fiind e tla v o i ace ste a am zis v o u ă“ ? (Vers 5). Ai văzut cinecontenit se videa silit de a Ii vorbi, şi a li reamint



3 1 2 OMILIA III

ceeace K spusese deja ? Iată câ. ii au fost auzit acestea

şi pe când el era prezent, dar tot aceleaşi vorbe sevede silit de a li amîntî din nou, după cum face şî cualte chestiuni Aşâ de pildă în privirea neo.Vurilor mvor avea, şi de care ii auzise pe apostol vorbind, dupăcum z ic e :^ C ăc i eâtm am fos t la voi aro zis v o n ’S.m ai ’nain te , că vo m av ea sc ârbe* . (I. Thes. 3, 4),şi cu toate acestea ii uitase, aşâ că s'a văzut silit deâi apăra din nou prin scris; — tot aşâ şi despre venirealui Christos iii auzise deja, şi cu toate acestea a trebuitca sâi punS. în orânduială prin epistolă. Aşâ dar, dacăel li aminteşte acum, apoi nu Ii spune nimic strein şineştiut de dânşii, ci tot aceea ce pururea lia spus.MDupâ cum cultivatorii de pământ nu lasă în

pace pentru vecie seminţele ce leau aruncat odată în pământ, ci le răscolesc de multe ori, câci dacă de pîldănu vo r grâpâ brazdele, ca astfel să astupe seminţelearuncate, apoi atunci acele seminţe vor deveni pradă pasărilor, — tot aşâ vom păţi şi noi, dacă nu vom căutanecontenit ca să astupăm bine ceeace odatâ am arun-cat în mintea noastră, eăci atunci totul am aruncat învânt. Căci si aici diavolul le răpeşte, şî lenea noastră

pierde totui, şi aici soarele le usucă, ploaea le mîleşte,şi aici spinii şi ciulinile vor înăduşi seminţele cele bune.Astfel fiind, nu e deajuns ca să credem,’ că odatâ se-minţele aruncate, noi am scăpat de orice greutate, cise cere multă îngrijire din parteni, ca să alungăm pa-serile cele răpitoare, să scoatem spinii şi ciuiiuile, să scoa-tem petrele cele multe, şi să luăm măsuri de a împedecâ tot ceeace lear putea vătăma. Dar fiind voba de pământ, de sigur că totul atârnă dela cultivator, câci pământul este neînsufleţit, şi prin urm are gata de a pă-timi orice, pe când nu tot aşâ se petrece cu pămân-

tul cel duchovnicesc, unde im totul atârnă de dascăl,ci, dacă nu mai mult, apoi cel puţin pe jumătate atârnăde discipuli. Treaba noastră a dascălilor este d e a aruncaseminţele, dar şi a voastră este de a astupa bine înmintea voastră cele vorbite, de a arăta prin fapte roa-dele voastre, şi do a smulge din rădăcină spinii ce ră-sar. Bogăţia de sigur că este un spine grozav, care nu

') P arte a morală. Contra celor ce se îmbogăţesc, şi că în iii- serici trebuie cineva aă intre cu mult respect şi evlavie, şi cu băgare de sam& sâ asculte la cele ce se citesc. (Yeron).



OMIUA. II f 313

produce nici un rod, e urît şi displăcut la videre; un

spine ce nu se poate întrebuinţa la nimic, un spine ce provoacă durere celor ce se ating de el, un spine carenu numai că nici el nu are nici un rod, dar împiedicăîncă şi alte plante de a înverzi şi a face rod.

• ■Astfel eâte bogăţia, câci şi ea nu numai că nuface rod niciodată, dar încă şi împedecă pe cei ce vora ivea un asemenea rod. Spinii sunt hrana cămililor,hrana focului, şi nu sunt buni 3a nimic alta. Tot aşâeste şi bogăţia, de nimic nu e bună, decât a.înfierbântadoară cuptorul patimilor, de a aprinde ziua miaza maresufletul ca şi un cuptor, de a hrăni patimele cele do

bi toc eşti, ca de pildă răzbunarea, mânia, urgia şi al-tele de acest fel. întocmai aşâ, este şi cămila, ce, dupâcum am zis, se hrăneşte cu spini. Se spune de cătrăcei ce se îndeletnicesc cu astfel de lucruri, că nici unuldintre' animale nu este atât de tare Ia mânie, atât de

jndăratn ic şi răzbunător ca cămila. Tot aşa este şi bo'“găţia, căci şi ea hrăneşte patimile cele dobîioceşU alespiritului, în timp ce pe cele logice le înţapă şi le ră-neşte, ca şi spinii. Aspră este această buruiană (spinele),şi răsare fără a fi semănată de cineva. Dar să videmcum şi în ce loc răsare, ca să o tăiem şi să o smul-gem din rădăcină: ea totdeauna răsare în locurile celerâpoase, în locurile petroase, în locurile cele uscate,unde nu este umezeală de loc. Ei bine, tot aşa esteşi bogăţia, sau mai drept vorbind pofta de b ogăţie; şîea este o buruiană aspră şî sălbatecă, şi ea răsare au-tomat ca şi spinele. Când cineva este aspru şi sălbatecla inimă, când inima îi este uscată şi fără pic de ume-zeală, adecă când este nemilostiv, atunci buruianaaceasta răsare în el ca şi spinii. Dar cultivatorii de pământ când voiesc & scoate spinii, nu o fac aceastaeu ferul, ci cu focul, eăci numai prin foc pot să scoatătoată răutatea din pământ. Nu este dea)uns numai de•a tăia spinii din faţa pământului şi rădăcina lor să ră-mână în pământ, precum nu e de ajuns nici numai dea scoate rădăcina, căei chiar şi atunci tot mai rămâneîn pământ ceva din răutatea lor, dupâ cum şi o boalămolipsitoare mai lasă ceva urme în trupul omului, — ci este neapărată trebuinţă de a li da foc din toate

părţile, căci atunci p ri n ' fer bl o ţeală se va evaporă şiusca toată umezeala, ce întâmplător ar ii ia răclaciîîă, şieşti sigur câ nu vor mai răsări. După cum ventuza



OMILIA 111

aplicată pe trupul omului, atrage la sine toată răutatea,tot aşâ şi focul atrage la sine toată răutatea spinilor,totul arde şi nimiceşte, şi curăţă pământul.Dar de ce oare v’âm spus eu acestea ? Pen truaceea., iubiţilor, că noî din toate părţile trebuie a scoatedin Inima noastră orice dragoste şi orice afecţiuneeăfră bogăţie. Avem şl noi la îndesaânâ un ioc, caresă.seoaia .toata.răutatea ei din sufietui nostru, voiu sazic locul duchului simt. Când noi o vom atinge cu acestfoc, nu numai că vom arde spinii, ci vom putea chiarsă uscăm bine orice umezeală şi orice suc ar avea înii, căci de altfel dacă vor ti înţepeniţi tare, totul va fiîn zadar. Căci tu priveşte: a intrat aici în biserică un bărbat bogat, sau o femee bogată, şi iată că nu se în -grijeşte cum să asculte cuvintele lui’ Dumnezeu, ci cumsă se pună în evidenţă, cum să stea mai famfaroană,mai mândră, cum să întreacă pe toate celelalte prin bainile ei cele luxoase; priveşteo apoi cum ea şi pringesturile ce ie face, şi prin privirea ochilor, şî prin paşii săi, şi în fine cum prin loato mişcările sale se si-leşte de a se arăta mai gravă şi mai de respectat decâtcelelalte, şi cura toată grija ei nu este decât: a văztit’ooare X sau Y? Oare a adm irat’o? Oare a fost ea fru-

mos împodobită? Oare nu i s’au feşteîit hainele? Oarenu i s’a rupt? Priveşte, zic, cum toată grija ei, nu seînehee decât, la asemenea nimicuri. Tot aşâ intră şi bărbatul bogat, căci şi el voeste a se pune în evidenţăfaţă do cei săraci, voeşte săi bage în groază prin îm- brăcămintea hainelor şi prin slugile cele multe ce leare după dânsul, care şi împing în dreapta şi în stânga pe cei din biserică, ca să facă loc stăpânului lor. Deqiunul ca acesta, di» marea lui mândrie, nu catadicseşte nici măcar aceasta să facă — adecă săşi deschidă sin-gur loc prin mulţime — căci fiind foarte îngâmfat nu

se înjoseşte la aşa ceva, ci permite slugilor ca să facăaceasta. Insă cel ce îngăduie a se comite această ne-cuviinţă, dă dovadă sigură de nişte moravuri necuvi-incioase şi stricate. Apoi luânduşi locul în biserică,imediat îi vin în minte toate grijile casnice, care’l tragdin toate părţile, pe când mândria ce’i stăpâneşte spi-ritul se revarsă peste toţi, ca şi un puhoiul Crede,sermanul, că dacă, a în tm în casa lui Dumnezeu, apoia Tâcut’o mai mult de hatâr, mai mult ca o graţie adusănouă şi poporului, şi poate chiar lui Dumnezeu! Deci,



O M IL IA H I 3 1 5

un astfel de om îngâmfat cum oare va fi eu putinţă de

a se vindecă, vreodată?In adevăr, spunemi te rog: dacă cineva s’ar ducela doctor, şi n’ar căuta ca el sâ capete graţia doctorului,ei îaehipuinduşi «ă el esta care fa.ce hatâm! doctorului,şi lăsând la o parte scopul ducerei sale, s ’ar ocupâ dehaine, oare ieşind de aeolo oăpăiaca ei vreun ir,jos?Eu au cred. Dar dacă voiţi, eu vâ voiu. spune şl cauzaacestui rău : oamenii aceiâ îşi înohipue că venind în biserică au venit la noi; ii nu bagă samă şi nu înţelegcâ intră aici înaintea lui Dumnezeu, şi eă ei este careli vorbeşte. Când ceteţul se ridică şi zice: „Acestea

zice D om nul11, iară Diaconul stând, astupă gura tu-turor prin expresiunea „să luăm am in te K, apoi n ’oface aceasta în cinsiea eeteţtilui, ci în cinstea celui cevorbeşte prin acela tuturor. Dacă eei mândii şi înfu-muraţi ar cunoaşte că Dumnezeu este cel ce vorbeşte

prin profet, toată mândria ar lepădao de!a ii. Dacă de pildă li vorbesc căpiteniile cetăţei, şi încă nu Ii se în-găduie de a nu fi cu băgare de samă, apoi cu atât maimult nu este permis când vorbeşte Dumnezeu. Noi,iubiţilor, suntem servito ri ai Iui Dumnezeu, noi nu

vorbim ale noastre, ci ale lui Dumnezeu: po fiecare zise aud cetinduse epistole trimise din cer. Spunemi,te rog: dacă ar veni cineva acum, faţă fiind voi toţi,dacă ar intrk, zic, aici, încins cu încingâtoare aurită şiridicând în mâna sa o hârtie, ar spune scuturând’o într’una că este trimisă din partea împăratului, şi că i s’a

poroncit de a o purta prin toată cetatea, şi a pune încunoştinţă pe toţi de poronoa împărătească, oare nu cutoţii v’aţi întoarce câtră acel comis al împăratului ?Oare nu aţi fi cu băgare de seamă la ceeaee citeşteîn acea scrisoare? Oare nu aţi luă, samă, fără sâ vă

poroncească diaconul, şi n’aţi face tăcere? Eu cred că,da, căci chiar am auzit de ’muîte ori cetinduse aiciepistole împărăteşti. Apoi dacă aţi fi cu băgare desamă când ar veni cineva din partea împăratului, oarecând vine profetul ca trimis de Dumnezeu, şi ni vor- beşte despre cele din ceruri, să nu se găsească nimenia fi cu băgare de samă Ja cele cc spune? Sau poate cănu credeţi, că cele vorbite sunt din partea lui Dum-nezeu? Aceste epistole, iubiţilor, sunt trimise de Dum-nezeu.



3 1 6 OMILIA Iii

Deci, iubiţilor, sâ Intrâm în biserică ou tot. res-

pectul cuvenit, şi sâ ascultăm cu frieâ şi sfială celece se vorbesc aici, «Dar dacă intru, zici, în biserică,şi nu aud po cincva vorbind»? Aceasta a stricat şi a pierdut totul. Ce nevoe este de vorb itor? Decât şi ue~voea aceasta ni vine tot din cauza trândăviei noastre.Şi de ce este nevoe de omilie, sau voroavă în biserică, pe cât timp totul din sf. scriptură este lămurit, totuleste drept, şî toate cele trebuitoare nouă sunt. arătateacolo? Dar fiindcă sunteţi auditori ai dezmerdărei, deaceea cereţi omilii, cereţi’ predici frumoase şi încântă-toare. Spunemi, te ro g : ’Vorbila Pavel cu M ă? Intre

buinţata el vuet mult în cuvintele sale? Şi cu toateacestea Pavel a întors lumea întreagă din calea rătă-ci r ei ! Cu ce fel de fală a vo rbit Petru, el care eră. îutotul necărturar? «Dară, zici tu, nu ştiu cele ce suntîn scripturi». Şi pentru ce nu le ştii? Nu cumva suntscrise ebreeşte? Nu cumva latineşte? Nu cumvâ înalte limbi streine? Oare nu sunt scrise îu limba greacă?«Dară, zici, sunt întunecate şi nu destul de lămuritecele din sfînta scriptură». Şi ce nu este lămurit? Oare nusunt acolo istorii? A şi dar pe cele lămurite le ştii, casâ ai nevoe a întreba despre ceîe nelămurite ? In scrip-turi sunt mii de istoriiţdeci spunemi una din ele ; însă numi vei spune. Prin urmare toate acestea nu suntdecât pretexte şi vorbe goale. «Dar,' zici, îu fiecare zise aud în biserică ace Se aşi şi tot aceleaşi». Dar ee?Oare la teatru nu auzi tot aceleaşi? Oare în ipodromiinu tot acclcaşi le vezi? Oare lucrurile toate nu sunttot aceleaşi ca şi ieri, şi ca şi mâine? Oare soarele c6răsare pururea, nu este tot acelaşi? Oare nu între- buinţăm tot aceleaşi mâncări pentru hrana noastră?Aşi voi să aflu dela tine: fiindcă spui că în fiecare ziauzi în biserică tot aceleaşi, apoi spuaemi, te rog, alcărui Profet este pasajul ce se ceteşte, al cărui apostol,sau din care anume epistolă? Nu poţi răspunde, căciţi se pare câ auzi ceva străin. Deci, când îţi place a telenevi, zici că aceleaşi se spun în biserică, iară cândeşti întrebat, tu te găseşti ca şi cum n’ai fi auzit niciodată. Dacă sunt aeeleaşi, ar trebui sâ le ştii, şi totuşitu nu ştii nimic.

De plâns şî de jelit sunt asemenea pretexte, şi cuadevărat că sunt vrednice de jelit, căci după cum ziceProrocu l : „In zad ar lucrătoru l de a rgint m ai to -



OMILIA IV 3 1 7

peşte a rg in tu l" (Eerem. S, 29). Tocmai pentru aceastatrebuie a fi cu băgare de samă, pentrucă sunt totaceleaşi, de vreme ce nu ni pricinueşte nici o obosală,şi fiindcă nu spunem nimic străin, nimic schimbat.Dar ce? Dacă cele din scripturi sunt aceleaşi, iarâceiece noi vorbim nu sunt aceleaşi, ei spunem totdeaunalucruri streine, cel puţin sunteţi cu bgg'ai'c do samŞmăcar la acestea? Câtuşi de puţin, penlru«ă dacă văzicem: de ce nu ţineţi minte măcar acestea? voi îndalâ.răspundeţi: «odatâ am auzit vorbinduse de aceasta, şicum putem să ţinem minte?» —iară dacă vă zicem : laacelea de ce nu daţi atenţiune? voi răspundeţi «pentru-că vorbeşti aceleaşi», şi prin urmare toate pretextelevoastre nu sunt izvorîte decât din lene.

Dar cu asemenea pretexte nu vom putea să scă- păm pentru vecie, ci va vem timpul când vom plângeşi suspina în zadar; ceeace să nu fie ! Fie, deci, canoi sâ ne câim aici, să dăm atenţiune celor ce se spunîn biserică, să le ascultăm cu toată evlavia şi respectulcuvenit, ca astfel să ne îndemnăm la săvârşirea fap-telor bune, şi sâ ducem viaţa aceasta cu vrednicie, căci nu-mai aşâ ne vom învrednici de bunătăţile cele făgăduitecelor ce1 iubesc pe dânsul, prin charul şi filantropia

Domnului nostru lisus Christos, căruia împreună cuTatăl şi cu Sf. Duch, se cade slava, stăpânirea şi cin-stea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

O M I L I A I V

„Şi acum ce îl opreşte ştiţi, ca sa se arate el în timpul său. Că iată taina fără de legei se

lucrează, numai cel ce opreşte acum; până se va luă din mijloc; şi atunci se va arata acel fâră-de-lege, pe care Domnul îl va omorî cuduchul gurei sale, şi-l va pierde cu arătarea venirei sale, a cărui venire este dupre lucrarea satanei" (Cap. 2-, 6 —9).

Cu drept cuvânt ar putea întreba cineva, cc anumeeste ceea „cel op reşte^ , şi după aceasta să cunoască



OMILIA IV

de ce Pavel vorbeşte atât de întunecat aici? Aşâ. darce este aceea ce1 opreşte de a se arătă acum? Unii

spun că aici se vorbeşte de char al Duchuluî, iară ai ţiizic că e vorba de stăpânirea Romanilor, şi eu aceştidin urmă mă, unesc şi eu. Si de ce? Pentrucă dacă arfi voit sâ spună de oharu duch ului, nu ar £ spus atâtde întunecat, ci pe faţă, de vreme ns acel char şi as-tăzi p.'tKÎomi,:’ pH anosi.oi, «a şî pre t.pţî credincioşii.De •■aUfois oha.ru] rin uliului ar ti Vipsîf, dintre ii,după cum lipsiâ mai ’nainte, ar fi trebuit ea apostolulsă se ducă în persoană ia dânşii, după cum Făcea înasemenea cazuri. Dar fiindcă el face aici aluziune lastăpânirea Romanilor, cu drept cuvânt a spus’o aceasta

atât de întunecat, căci nu a voit a se expune şi pedânsul ca şi pe ii la duşmănii prisoselnice şi la pri-mejdii nefolositoare. Dacă ar fi spus, câ puţin dupăaceea, împărăţia Romaniior se va surpa, de'ndată l'arfi nimicit şi pe el ca primejdios, şi pe toţi creştinii, carevoltători ai ordinei publice. Şi nu a zis că aceasta seva întâmpla iute, deşi de altfel necontenit aceeaşispune, însă ce? „Ca să se a ra te el în tim p u l s ău “,zice :

„Că. tain a fără de legei se luc re ază". Aici

el face aluziune la Neroti, ca fiind tip al lui antichrist,căci şi el voia a fi crezut de Dumnezeu. Şi bine a zisapostolul „ ta in a ‘!, adecă nu pe faţă, ca acela (anticJirist),şînici aşa de neruşinat ca el, ci pe ascuns. «Dacă mai ’naintede timpul acela s’a găsit, zice, un bărbat, care în pri-vinţa răutăţei nu era mai pre jos de antichrist, ce lu-cru’de mirare dacă şi acesta va fi tot aşâ de râu»? Şi

priveşte că apostolul nu’l numeşte pe faţă, şi aceastanu din cauza frieei ce ar fi avut dc Ne roti, ci mai multca să ne înveţe pre noi, ca să nu ne băgăm în pri-mejdii zadarnice, dacă aceasta tiu o cerc nimic grabnic.Tot aşâ face şî în cazul de faţă, unde pe lângă expresiuneade mai sus adaogă mai departe: „Numai cel ceopreşte acum, p ân ă se va lua d in mijioc“, adecă,când împărăţia Romanilor se va lua dela mijloc, atunciva sosi şi acela. Şi cu drept cuvânt zice aceasta, căci

pe câtă vreme stăpâneşte frica de împărăţia aceasta,nimeni nu va îndrăzni a se mândri şi a se înălţa atâtde mult, dar când împărăţia va lua sfârşit, atunci şiacela, odată cu anarhia, se Va aruncă şi se va încerca



OMH.IA [V 3 1 9 .

să răpească, şi stăpânirea oaminilor, şi stăpânirea luiDumnezeu. După cum şi mai ’nainte de aceasta au luat

sfârşit şi alte împărăţii, ca de pildă împărăţia Medilorcare a fost desfiinţată de Babilonenu ef>a a, Rabilonenilor de Perşî, cea a Perşilor de Macedoneni, cea a.MdwutîiiCiiiior CiC îîi'jiiiiiifii) tot âSii yi ac0 asvi /a ii . ~._ fiinţată de aiitichrist, iară acela, de Christos, câci nu va putea stăpâni de Joc. Toate aocsiea. ni io puneProrocul Danii Lcu multă elarliaiu. „Şi atunci, zice,se v a a rătă ace l fără:de leg e“ ,— dar după aceasta?Mângâerea este aproape, căci zice: „Pe care Dom -n u l ît va om orî cu d u ch u l g u re i sale, şil va.

p ie rd e cu a răta rea v en ire i sale, a căru ia v en ireeste d u pre lu cra rea satan ei". Precum se întâmplăcu focul, căei deabea se ridică para, şi micele insecteşi pier mai ’nainte încă de a se atinge de ele, tot aşava ii şî atunci, câci nelegiuitul va pieri numai ia ară-tarea lui Christos, şi numai după cuvântul, sau mai

bine zis, după poronca ce va d&. E deajuns ca Chris-tos să fie de faţa, şi imediat toate acestea sc vor ni-mici ; numai înfăţişinduse el, şi de ’ndată minciuna vafi. resturnată.

Mai departe apoi arată cine este acesta „a căru iave nire este d up re lu cr a re a satan ei", căci adaogă:„în tru toată pu terea , şi sem ne şî m inu n i alem in c iu n e i11. Acestea lea prezis apostolul, ca nu cumvaii să fie înşelaţi atunci, — adecă câ acel nelegiuit vaarăta o mare putere , însă nimic nu va fi adevărat, citotul pentru înşelăciune. „Şi minuni, zice, ale mmciunei“, adecă minuni înşelătoare, sau minuni care sesfârşesc în minciună.

„Şi întru toate amăgirea nedreptăţei, întru

cei peritori" (Vers. 10). «Dar, zici tu, de ce oare vaîngădui Dumnezeu ca să se facă aceasta, şi cafe anu-me este iconomia faptului? Care poate fi folosul veni-rei aceluia, dacă acea venire este spre vătămarea nea-mului ominesc»? Nu te spăimânta, iubitule, ci ascultă bine ceoace spune apostolul: „întru cei p e rito ri '1,zice, adecă numai în tr1aceştia va avea putere, adecă puterea lui se va mărgini numai într’aceştia, cari chiarde nu ar fi venit el, tot nu ar fi crezut. Care e eâşti



3 2 0 OMILIA. IV

gu l? Acela eă chiar acei peritori nu vor mai avea cezice, de vreme ce li se va astupă, gura. Şi cum aceasta ?

Apoi chiar dacă a venit acela, şi dacă nu âr fi venit/ii totnu ar fi crezut în Christos, — prin urmare venirea luieste Spre peirea îor. Ca sâ nu zică ii: .«apoi fiindcăChristos se numea pe sine Dumnezeu — deşi nioăiren’s spus aceasta .pe faţă, dar cei dţjpS. dânsul au p re-dicat despre dumnezeirea lui de aeeia n’am crezutîn el, şi fiindcă noi am auzit câ unul este Dumnezeu,din carele sunt toate, de aceia n’am crezut lui». Decitocmai acest pretext îl va resturnâ. antichrist prin ve-nirea lui, căci când va veni acela, şi nu va poroncinimic sănătos, ci totul va fi nelegiuit, iară ii se vorademeni numai din semnele şi minunile cele înşelă-toare, şi vor crede în el, prin aceasta li se va închidcgura. «Dacă n’ai crezut lui Christos, apoi cu atât maimult nu trebuiâ să crezi lui antichrist, căci acela ziceacâ este trimis de Tatăl, iară acesta cu totul din contra».De'aceia şi zicea Christos: „E u am venit, în tr u m a-m ele Tatălui, şi n u m ’aţi p rim it, iară ace la vaVeni întru nu m ele său, şil ve ţi prim i p re el“(Ioan 5, 43). «Dar am văzut la el semne şi minunimulte» vor zice poate; însă şi Christos a făcut multeşi mari minuni, şi prin urmare trebuiă ca să credeţilui. Despre acela multe s’au spus mai ’nainte, că estefărădelege, că este fiul pierzârei, că venirea lui estedupă lucrarea satanei, pe când despre Christos cu to-tul din contra, că este mântuitor, şi că va aduce miide bunuri.

„P en trucă drago stea ad evărului n ’au pr im itii, ca să se m ântuiască. P e n tru aceia v a tr im itelor D um nezeu lucrarea înşelăciunei , c a s ă creazăii minciunei, ca sa se jud ec e toţi c ari n ’au cre -zu t ade vărului , ci au binevoi t în tru ned reptate"(Vers. 11. 12). Nu a zis «ca să se osândească» ci „casă se ju d e c e £C, adecă să stea îuaintea tribunaluluicelui înfricoşat, ca să fie ii fără nici un cuvânt de în-dreptare. Prin expresiunea „d ragoste a a d e v ăru lu i11,el înţelege pe Christos. „P en tru că d ra g o ste a ad e-v ărulu i n ’au p rim it ii, ca să se m ân tu ias căK.Amândouă erau în persoana lui Christos, — şi iubind pre oamini, şi pentru lucruri adevărate — şi deci pentru



OMILIA IV

amândouă acestea el a venit. „Ci au binevoit întrunedreptate*, eăci antichrist va veni spre vătămareaoaminilor, nedreptăţindui. Ce nu va face el atunci ?Totul va pune îu mişcare, totul va tulbură, şi prin po-runcile ce. le va da, şi prin groaza ce va răspândi. Infricoşat şi ercsizorc ya fi în toate privioţîie, şi priu puterci', şî prin cruzimea, şi prin poroncile lui cele ne-legiuite. Insă nu te spăriâ, căci puterea lui seva măr-gini în eei peritori. De altfel tot atunci va veni şi Elie,însă venirea lui va fi pentru siguranţa şi apărarea cre-dincioşilor. Despre venirea lui Elie spune şi Christos",căci zice; „Elie v a v en i m ai ’n a in te , şi va aşezato a te { M ath , 17, 11), sau şi aiurea, unde vorbeşte deIoan: „Cu putereşt lu i Elie“, zice, deşi Ioan nu a făcut semne ca Elie, şi minuni, după cum şi evanghe-listul zice: „Că Ioan n’a făcut nici un semn, iara toate câte a zis Ioan p e n tru acesta , ad ev ăra teau fo s t11 (Ioan 10, 41). Dar cum oare Ioan trebuiâ avenî cu pu terea lui Elie ? Adecă aceiaşi slujbă avea aîndeplini, ca şi Elie, căci precum el a fost. înainte mer-gătorul celei întâi veniri, tot aşâ şi Elie va fi înaintemergătorul celei de a doua şi sîăvitei veniri, şi spreaceasta este rezervată venirea lui.Deci să' nu ne înfricoşăm, iubiţilor, căci apostolulmai mult a zguduit oarecum cugetul auditorilor, şinici de cum n’a lăsat să se înţeleagă câ cele ale lumeiaceştia sunt rele, ci că sunt vrednice de rcmlţămire. Deaceia a adaos: j ,I lrâ noi datori suntem totdeaunaa m u lţăm i lui Dumnezeu pentru voi, fraţiloriubiţi de Domnul, căci v ’a ales p re vo i Dumnezeu din început spre mântu i r e , întru sfinţeniadu ch ului, şi în tru cred inţa ad ev ărulu i". Cum ia

ales spre mântuire? SBnţindui prin duchul. Acesteasunt cele esenţiale spre mântuirea no astră; nici decâtînsă, dela Faptele sau succesele noastre, ci numai prin cre-dinţa adevărului Iată că şî aici particula „ în tr u “ est©în loc de „ p r in tf, adecă priu sfinţirea duchului, princredinţa adevărului,

„La care v ’a chem at pre voi pr in evan -gh el ia no as t ră, sp re c âşt igarea s lavei D om nuluinostru lisus Christos" (Vers. 14). Nici aceasta nu e

nm



3 2 2 OMILIA IV

puţin lucru , dacă Christos consideră m ântuirea noastrăca ’slavă a sa. Slava celui filantrop este ca mulţi si se

mântuiască, Aşâ dar, maro este Domnul nostru şi minunatfoarte, dacă doreşte atât de mult mântuirea noastră,încât ni trimite şi pe Duchn! sfînt nn. să ’ucreze Iasfinţirea, noastră!

Dar de s* oare nV=. apas nud ?Klâ,m de credinţă,ei !Î«,.sii!îţ©nia duuivalui? Pentru că şi dună sfinţenienoi avem mare nevoe de ea, ca să nu ne clătinam dinlocul în care ne găsim. Ai văzut cum el arată câ ni-mic nu este al lor, ci totul al lui Dum nezeu? „L aoare, zice, v’a chemat pre voi prin evanghelianoas t ră, spre câşt igarea s lave i D om nului nos t ru

l i sus Chr is tos" .„D rep t aceia, fraţilo r, staţi şi ţin eţi p re daniile, car e v ’aţi înv ăţat p rin cu vâ nt, ori p rinep is to lia n o a s tr ă1* (Vers. 15). De aici se vede lămurit,că nu toate li predă lor prin epistolă, ei multe ii se

preda şi din gură, însă, şi aceste;1, ca' şi acelea suntvrednice de credinţa. Aşâ dar şi predania bisericei,adecă tradiţkinea nescrisă, transm isă din generaţie îngeneraţie, noi o credetn vrednică de credinţi. Tradiţiuue este, şi deci nu cere nimic mai mult. Mai araţiiaici, că erau mulţi de acei ce se clatin ase din credinţacea adevărată.„Şi însuşi Domnul nos t ru l i sus Chr is tos ,şi D um nez eu şi Tatăl no stru, care nea iub it

p re noi, şi uia d a t m ân g âiere veşnică* şi n ă-dejde bu nă p r in dar . să m ângâie inim ile voastre ,şi sâ vă întăriască pre voi întru tot cu vâ ntulşi lucrul bun“ (Vers, 16. 17). Iarăşi rugăciune unităcu mângâiere, căci aceasta va să zică de a ajuta ouadevărat.

„Care nea iubit pre noi, zice, şi nia dat

mângâiere veşnică, şi nădejde bună prin dar;i .Unde sunt acum cei ce înjosesc pe fiul, pentru câ lataina botezului fiul este pus după Tatăl? Iată că aicie cu totul din contra. „C el ce n e a iubit, p re noi,zi ce, şi nia d at m ân gâiere veşnic ă". Şi care esteicea. mângâiere veşnică? Nădejdea celor viitoare. Aifâzut cum el deşteaptă cugetul .lor, punând în şirul



OMILIA IV 3 2 3

rugăciunei şi dovezile de îngrijirea cea nespusă a lui

Dumnezeu? „Să. mângâie, zice, in im ile voa stre , şisă vă în tăr iască pre voi în t ru to t luc ru l bn n “ ,adecă prin tot lucrul şi prin toată fapta bună. Aceastaeste mângâierea creştinilor, de a face tot aoeaf.ft «Rte bun şi plăcut lui Dumnezeu. Vezi încă. şi cum li în -frânează gândurile lor prin ex prss inaea: „oarft n i a■dat m ân gâ iere şi n ăde jd e bu nă prin. d a r ' ', «umîn acelaş timp H dă speranţe bune pentru cele viitoare.Dacă el oia dat atâtea darur i acum, apoi cu atât maimult ni va dâ cele viitoare. «Eu, zice, am spus aşâ,

dar totalul este al lai Dumnozeu» „Să vă întăriâscă‘%adecă să vă asigure ca să nu vă clătiţi, sau să vă aba-teţi,căci aceasta atârnă nu numai d e ’dânsul, ci şi denoi. Aşâ dar expresiunea . „să vă în tă r ia sc ă11 esfce.zisă şi cu privire la credinţa, şi cu priv ire la fapte,'căci aceasta este mângâiere adevărată. Când cineva nnce clinteşte din credinţă, ori şi ce ar pătimi, totul su-fere ou bunăvoinţă; — dar dacă cugetul său sc clatină,nimic bun şi nobi! nu va mai face în viitor. Unul eaacosta este ca şi luptătorul din stadiu, care ne fiind bine

pregătit i se slăbesc mânile ia un moment dat, şi atuncisufletul lai se clatină, căci a pierdut speranţa că va putea face ceva bun în viitor.

„Ru gaţivă, fraţilor, p e n tru noi, ca cu v ân tulD om nu lui să cu rgă şi să se m ărească ca şi în -tru voi“ (Cap. 3, 1). Apostolul s’a fost rugat pentrudânşii mai ’nainte, ca Dumnezeu săi întăriască, iarăaici cere dela dânşii ea şi ii să se roage lai Dumnezeu pentru el, nu ca să nu se primejduiască în predica■evangheliei, căci spre aceasta era pus, ci „ca cu v â n -

tul Domnului să curgă şi să sc mărească, zice,ca şi în tră v o i“, — ba încă cererea sa o însoţeştede laude la adresa lor, căci zice: „ca şi întru voiK.

„Şi ca să ne izbăvim de oamenii cei răi şivic len i, c ă n u este a tu tu ro r c re d in ţa" (Vers. 2).Aici arată şi primejdiile sale, însă mai cu seamă pe•dânşii îi încurajază. „De oam enii ce i răi , zice, şiviclen i, că n u este a tu tu ro r cre d inţa" . Aşâ darel vorbeşte aici de acei ce’j contrariau în predica

■evangheliei,'de cei ce se împotriviau şi războiau Orş



3 2 4 OMIf.IA [V

fiinţele religioase, căci aceasta Iasă a se înţelege prin

expresiunea „nu es te a tu tu ro r c re d in ţa 11. Nu roise pare, deci, cil el face aici aluziune Ia primejdii, ci3a acei ee1 contradau şî1 împedecau in predica cu-vântului, ea de pildă Alexandru făurarul, despre ea resmitie: „că foarto a stătu t în p otriv a cu vin telornoastre** (JI. Tirnotii. 4. 15).Adecă, că sunt şi de aceiacărora nu Ji aparţine credinţa, ca şi cum vorbindcineva de moştenirea părintească, ar zice că nu fiecă-ruia dintre fiii împăratului este dat de a se urcă petronul împărătesc. Tot aici apostolul li ’fialţă cugeteleşi inimile ior, câci atâta euraj aveau ii oâfcră .Dumne-zeu, încât puteau şi pe dascălul lo r să’l scape de pri~mejdiii. şi în acelaşi timp săi înlesnească şi predicacuvântului,

l) Deci şi noi, iubiţilor, aceleaşi zicem. Nimenidintre voi să nu mâ judece do uşurinţă, şi nici dintr’6umilinţă nemăsurată să mă lipsească de un ajutor atâtde mare. Şi nici nu o spunem aceasta cu acelaşi gând,cu care a spus Pavel, căci el voind a încuraja pe discipuli, li spunea ea să se roage pentru dânsul, pecând noi facem aceasta voind a ne folosi mult, şi acâştigă, ceva mare şi bun prin rugăciunile voastre. Şîsuntem deplini încredinţaţi, că dacă toţi voi într’uncuget, veţi întinde mâinile cătră Dumnezeu pentrusmerenia noastră, veţi câştiga totul.

Astfel atacăm noi pe vrăjm aşi: cu rugăciunile şicu binecuvântările. Dacă cei vechi atacau astfel peduşmanii lor înarmaţi, apoi cu atât mai mult noi tre-

buie de a război pe duşmanii noştri fără arme, adecănumai cu rugăciunile şi binecuvântările. Astfel a pus po fugă lezechia pe Asirian, astfel Moisi pe Amalic,astfel Samuil pe Ascaloniţi. astfel lisus al lui Navi pecei trezeci şi doi de împăraţi2). Deci, dacă acolo unde

') P arte a mora lă . Cererea sf. Ohrisostom c&tră popor, de a se rugă lui Dumnezeu pentru el, c&ci rugăciunea poporului va fi de mare folos pentru el. Nn trobue a se întrista cineva în sufletul eiu, şi apoi a se ascunde; nici de dânsul sâ nu so ferească şi nici de altul, ei mai cu scamă trabuc a controla cele auzite, care 'l-au intri stat, spro a mo con vinge do adevăr. Se dovedeşte, c i cuvântul (omilia) acesta 'lrji rostit sf. Ciirlsostom fiind Episcop. ( Veron).

’) Notă. Locul citat din lisus al lui Navi esto din capit, 12, 24. unde se citeşte: „Toţi aceşt i îm p ăra ţi er au tr e iz eci ş i umt*. (Trad.),



OMILIA IV 3 2 5

era nevoe de arme şi de luptă, lăsau armele la o parteşi se refugiau la rugăciuui, dar încă unde urmează dea săvârşi toate lucrurile numai prin rugăciuni, cu câtmai mult încă trebuie de a alergă, la' ajutorul lo r?«Dat acolo* zici tu, cei mai mari, adecă povâiuitorii pOjjOi'UiUi, sş rugau pofiku. popor, pe când tu seri «a poporul să se roage pentru cel mai mare, adecă pen-tru povăţuitorul şi conduoătorul său». Ştiu şi eu; iu -

bitule, că! atunci oare cari dintre cei stăpâniţi erata ne-supuşi, fără rânduială şi oameni de nimic, şi de aceeade multe ori se mân tui au numai prin curajul şi des-

toinicia conducătorului lor, — dar astăzi când prin charu l lui Dumnezeu ni s’a dat de a găsi mulţi, şi poate pe cei mai mulţi, eu mult mai buni şi mai superioriconducătorului, ’ astăzi, zic, s’au schimbat lucrurile.Deci, nu ne lipsiţi de ajutorul acesta, ci ridicaţi susmanile noastre, ca nu cumva să se moleşească, des-chideţi gura noastră, ca nu cumvâ. să se închidă cutotul, rugaţi pe Dumnezeu pentru aceasta, şi rugati1cu căldură. Rugăciunile voastre sunt îndreptate IuiDumnezeu pentru noi, însă totalul se resfrânge asupra voastră, căci noi stăm aici spre binele vostru, şi

ne îngrijim de ale voastre. Aşâ dar rugaţi pe Dum-nezeu fiecare din voi, şi în particular, şi în public.Priveşte ce spune P av el: ,,Ca des pre m u lte feţed a ru l cel e ătră noi prin m ulţi să se m ulţăm ească p en tru n o i“ {II. Cor. i t 11), adecă ca eliarulsâ se dea multora. Dacă publicul reuşaşte de multeori do a scăpă, pe cei condamnaţi şi tîrîţi la moarto,căci împăratul milostivinduse de rugăciunile mulţimeiîşi schimbă părerea, şi iartă po cel condamnat lamoarte, cu atât mai mult se va milostivi Dumnezeu

la rugăciunile voastre, nu atât la mulţimea, pe cât lavirtutea voastră.Avem, iubiţilor, un rezboinic înfricoşat! Voi vâ

"îngrijiţi fiecare de ale sale, pe când nţ>i no îngrijimde toate ale voastre şi ale noastre la un loc! Am datla o parte durerile pricinuite tle rezboiu, însă diavolulse înarmează mai grozav. contra noastră, căci chiar şiîn rezboae duşmanul se încearcă mai ’nainte de orice<ja să doboare pe general. De aceea toţi ostaşii aleargăspre parte aceea, de aceea este vuet mult, căci fiecare



3 2 6 OMJUA IV

se sileşte sâ’l scape, şi toţi îl îngrădesc din toate p ăr -

ţile cu scuturile şi armele lor, căci voesc a apăra capullui. Ascultaţi oe spune lui David tot poporul, — şî n’ozic aceasta ca să mă compar cu David, căci nu sun tatât de sminiit, .ei vciesc numai a arăia îngrijirea pu-

blicului penfrn stăpânul şi conducătorul său: ..Sâ n a1 0 ^ i C U 1 1 0 1 i c i T& 2j U O i L i , Z Î C 8 , C îî j £><a U l L S î j

lu m in a lu i Is ra îl“ (II. Imp. 21, 17). Acum tu priveşte ~cât de mult cruţau ii pe bătrân.

_Am mare nevoe, iubiţilor, de rugăciunile voastre,şi nimeni, după cum am spus, dintr’o umilinţă nemă.

surată să. nu mă lipsească de acest ajutor. Dacă alenoastre vor merge bine, apoi atunci şi ale voastrevor fi mai strălucite; dacă. cele ale învaţă turci cu rgdin belşug asupra noastră, apoi bogăţia de sigur eă vâ.revine vouă. „N u c u m v a 1păsto rii se păsto res c

p re ii în şiiu (lezecla, 34. 2)? Vezi cum Pavel cereîntr’una astfel de rugăciuni? Nu auzi cum Petru a fostrăpit din închisoare, fiindcă'rugăciuni' îndelungate sefăceau pentru el? Eu am mare credinţă că rugăciunilevoastre ’mi vor .putea face mult bine/dacă sunt făcute

în comun acord. Cu cât credeţi că este mai mare decât smerenia noastră intervenirea obştiei întregi, cândacea obştie se roagă pentru noi lui Dumnezeu? Dacăeu nu am curajul ae a mă ruga pentru mine însumi,apoi cu atât mai mult pentru alţii. Aceasta este acelor ce sunt lăudaţi pentru virtu tea lor,' a celor ce aureuşit să atragă pe Dumnezeu în favorul lor, căci nu-mai aceştia pot sâ ccara lui Dumnezeu a fi milostivşi îndurat, — dar cel ce este şi el respins, cumva purtea să se roage lui Dumnezeii pentru alţii? Dar fiindcăsunt legat de voi prin dragostea părintească, şi fiindcă

dragostea toate le cutează, toate le îndrăzneşte, apoieu nu numai în biserică, ci şi acasă mai ’nainte deorice, fac cătră Dumnezeu rugăciunea mea pentru să-nătatea voastră sufletească şi trupească. Altă rugă-ciune nici nu este mai bună pentru un preot, decât ase rugă lui Dumnezeu pentru câştigarea celor bunede cătră păstoriţii sâî, mai înainte de a se rugă. pentrusine. Dacă lob sculânduse în fiecare dimineaţă, de’ndată făcea rugăciuni pentru fiii săi trupeşti, apoi cucât mai mult bare nu suntem noi datori de a {aceaceasta pentru fiii cei duchovniceşti ?



OMILIA IV 3 2 7

Dar de ce oaro le spun acestea? Pentrucă dacă noi

facem rugăciuni şi cereri pentru voi toţi, deşi suntem atâtde departe de mărimea faptului, apoi cu atât mai mult sun-teţi datori voi a face aceasta. A se ruga unul singur pen-tru muiţi, este lucru foarte îndrăzneţ, şi aro nevoe demult curai., po când a se adună. mai mulţi la un locşl a fac a cereri şî rugăciuni pimtra unu] siiîg’ur, nu 0nimic greu. Fiecare atunci ~’şi fa.ee rugăciunea, nuatâta încrezânduse în propriile sale puteri, pe cât încrez and use îu mulţime şi în concordia ce stăpâneşte

printre dânşii, căci în faţa acestora Dumnezeu se milostiveşte totdeauna. ,,U nd e v o r fi d o i sa u trei,zice, ad un aţi în tru nu m ele m eu, acolo su n t şieu în mijlocul lor“. Dacâ, unde sunt numai doisau trei şi el este în mijlocul lor, apoi cu atât maimult când veţi fi adunaţi voi îa un loc. Dacă cel cese roagă în deosebi nu poate căpătă ceeace cere,iară de s g va r u g i ia un loc ou mulţimea vâ reuşi îneererea sa, apoi de aici putem avea dovada cea mai bună,că nu meritul nostru propriu are vre o putere înaintealui Dumnezeu, oi unirea şi conglăsuirea multora areacea putere. „Unde vor n, zice, doi sau trei adunaţi", Dar de ce spui doi sau trei? Când numai unulva fi întru numeletău, de ce nu eşti acoîq ? «Pentrucă voiesc, zice, de a fi toţiia uu loc, şî niciodată sănu se despartă)).

Deci, iubiţilor, să ne îngrădim unii pe alţii, să nelegăm împreună cu dragostea, şi nimeni să nu se des- partă de noi. Dacă cineva are de învinovăţit, fie peaproapele, fie pe noi, dacă cineva este întristat, fie peoricine, apoi să nu ţină în cugetul său acea Supărare.Această graţie o cer dela voi, de a vă apropia aici

şi a acuză dacă aveţi cevâ, şi veţi primi din parteanoastră justificare. „Mustră pre prietin, zice, canu cumva să fi făcut,şî să n u m ai facă.;mustră1 ca n u cu m v a să fi zis, şi de a zis r mai. m u lt să n u zie&“ (Sirach, 19, 13.’ 14). Câci dacăne vom justifică, sau dacă cunoscânduni bine greşala, vom cere iertare, ne vom şi încerca în viitor anu mai cădea în astfel de greşale. Accasta este şi îq interesul vostru, şi al nostru. Poate că voi aţi con-damnat fără rezon, însă aflând adevărul lucrului, vă



3 2 8 OMILIA IV

veţi îndrepta, iară noi dacă am greşit în neştiinţă,

ne vom corectă.. Nu este în interesul vostru d e’ astii nepăsători, eăci voi ştiţi că se va da pedeapsă pentru orice cuvânt rostit în zadar, în acelaşi timpşi noi ne vom uşura de orice vinovăţii, fie ele min-cinoase, iie adevărate; pe cele mincinoase le vom.depârtâ ea dovedite de ttîiaomoase, iară pe cele ade-vărate la vom depărta priu faptul că niciodată nuvom mai face. Este foarte putincios ca eei ce areatâtea griji, să scape ceva din vedere, şi în neştinţă săgreşească.Dacă fiecare dintre voi având casă, si femee, "ŞîHâojm, şi slugi, unul mai mulţi, altul mai pu-

ţini, şi totuşi e silit de multe ori să greşească faţă deun num ăr restrân s de suflete, nu cu intenţiune, cisau că nu ştie, sau că voeşte a îndreptă ceva,— apoicu atât mai mult noi, care prezidăm un public atâtde numeros. Şi încă fie ca sâ vă înmulţească Domnulşi să vă bînecuvîoteze, pe cei mici împreună cu ceimari ’. Deşi la un public numeros este şi îngrijireamai mare, totuşi noi nu încetăm a ne rugă ca să nise sporească o' astfel de îngrijire, ea publicul să seînmulţească, şi să avem plăcerea de a ne îngriji detoţi. Pentrucă şi părinţii nu voiesc a îndepărta pe nici

unul din copii, deşi din cauza lor de multe ori suntamărîţi.Toate sunt deopotrivă şi nouă, şi vouă, şi acelaşi

capital de bunuri este rezervat fiecăruia. Nu eu maicu îmbelşugare mă împărtăşesc din masa cea sfintă,iară Voi mai puţin, ci cu toţii deopotrivă ne atragemde ea. Dacă eu sunt cel întâîu, nu e vreun lucrumare, fiindcă şi prin tre copii cel mai mare întindemâna întâiu în mâncare, — cu toate acestea nimic nuurmează de aici, ci toate ni sunt deopotrivă, căciviaţa mântuitoare care uneşte sufletele noastre se dă

fiecăruia cu aoeiaşicinste. Nu eu mă împărtăşesc dinalt miel, şi voi din altul, ci din unul şî acelaşi neîmpărtăşim cu toţii; acelaşi bolez avem' cu toţii, cutoţii neam învednicifc de acelaşi duch, cu toţii aler-găm cătră aceiaşi împărăţie, suntem deopotrivă fraţiai lui Christos, totul ni este comun. Deci, eu ce anumevă întrec eu, şî ce am mai mult decât voi? Vâ întreccu gryele, ou suferinţele şi cu necazurile ce le am

pentru voi. Insă nimic nu este mai plăcut ca acestesuferinţi, căci şi muma suferind pentru copil, simte



o m i l i a v 3 2 9

plăcere de a suferi, îngrijeşte pentru cel născut de

ea, şi se bucură de îngrijire, deşi îngrijirea prin sineeste’ ceva amar,' însă când este vorba" de copii, atuncie plăcuta.

Şi eix am născut pe mulţi dintre voi, însă după,aceasta am simţit ducerile. Mamele trupeşti mai întâiusimt durerile facerei, şi apoi vine facerea, dar aici(în naşterile ducjhovnicoşti) durerile se ţin într’una până la suflarea cea mai de pe urmă, ea nu cumvâcel născut să fie vreo stârpiciune, ceeace dorescfoarte mult să nu se întâmple. Dacă şi altul a născutde multe ori, eu totuşi şi atunci sunt stăpânit degriji, căci nu naştem nimic din noi, ci totul este din.cliarul lui Dumnezeu. Deci, dacă amândoi naştem prinduch, apoi nu ar greşi cineva spunând că cei născuţide acela sunt ai mei, şi cei născuţi de m iie su ntai lui.

Acestea toate cugetândule, vă rog a’mi da ajutor' prin rugăciunile voastre, ca şi voi să fiţi lauda noas-tră, şi noi a voastră, în ziua Domnului nostru lisusChristos, pe care fie a o videa cu toţii cii încredere.'şi curaj, prin Domnul nostru lisus CJaristos, căruiaîmpreună cu Tatăl şi eu Sf. Diioh, se cuvine slava,stăpânirea şt cinstea, acum şi pururea şi în vecii ve-cilor. Amin.’

OMILIA V

„Credincios este Domnul, care vă va întări

pre voi, şi va va păzi de cel viclean. Şî avem nădejde întru Domnul dc voi, că cele ce poruncim vouă, şi faceţi, şi le veţi face. Iară Domnul să îndrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu si răbdarea lui CliristosK(Cap. 3, 3—5).

Nici toată nădejdea nu trebuie a o lăsa numai înrugăciunile sfinţilor, şi noi să stăm în neactivitate, sâ nealipim do răutate, şi de nimic să nu ne mai îngrijim,



3 3 0 OMILIA V

şi nici iarăşi săvârşind colo bune să dispreţuim ajuto-

rul ce putem avea prin acele rugăciuni. Mări cu adeJvărat ni sunt foloasele ce le putem câştiga prin rugă-ciunile sfinţilor făcute pentru noi, însă numai atuncicând şi noi luorăm. Pe aceea, şi Pavel riagând’iss

pentru dânşii, şi punând iarăşi înaintea lor cuvântulcel d e i f i n de cred in ţâ a făgăduinţei, iî aico: ■ Jre t lTi î - cîos este Domnii!, oare vâ va întări pre voi, şivă. v a păz i de ce l v ic le a n 11, «câci dacă v’a ales prevoi spre mântuire, nu minţeşte, şî nici nu va lăsa săvă perdeţt». Dar ca nu cumva prin aceasta ii s& cadă

în trândăvie, şi crezând că totul atârnă de Dumnezeu,să adoarmă eu această speranţă, priveşte cum li cercşi conlucrarea lor spre acest scop, căci zice: „A vemnădejd e de voi întru D om nul, că cele ce poro n e îm vo uă, şi fac eţi, şi le v eţi fa ce“ . Credin-cios esie Dumnezeu, şi dacă a făgăduit că ne va mân-tui, nu mai încape nici o îndoială că ne va mântui,numai aşâ după cum a tăgăduit. Si eum a făgăduit?Dacă vom voi, şi vom ascultă, de dânsul, nu la întâm-

plare, şi nici stând în nemişcare ca lemnele şi petrile.

Bine ziec ol: „A vem năde jde în tr u D o m n u l11,adecă, avem nădejde în filantropia iui, aşâ câ priuaceste cuvinte iarăşi li înfrânge mândria lor, eăeitotul atârnă de Dumnezeii: Dacă ar fi zis «avemnădejde în voi» ar fi fost poate o marc laudă pentrudânşii, dar nu ’iar 11 învăţat ca ii să atribue luiDumnezeu .totui. Sau dacă’ ar fi zis: aavem cre-dinţă în Domnul că vâ va păzi» şi nu ar fi adaosexpresiunea „de v o i" , şi că „cele ce po ronc imvouă, şi faceţi, şi le veţi face“, ’iar fi făcut nepă-

sători, căci ar fi aruncat totul numai în puterea luiDumnezeu. De sigur că totul trebuie a atribui luiDumnezeu, însă conlucrând şi noi, şî nefugind de du-reri şi de lupte. Arată apoi, cădeşi virtutea singură estede ajuns de a ne mântui, totuşi este necesar ca aceavirtute să fie incontinuă, şi să ne însoţească până lacea de pe urmă suflare.

„Iară D om nul, zice, să înd rep teze inim ilevo as t re sp re d rag ostea lui D um nezeu şi răb-darea lui Christos". Iarăşi îi laudă, şi să roagă

pentru îi, arătând prin aceasta marea lui grijă ce o



OMILIA V

avea, şi interesul ce1 purta pentru mântuirea lor. Fiind-că trebuia a păşi mai departe, şî ai mustră, pentru

oareeare neorândueli, prin acestea li pregăteşte maidinainte cugetele ior, căci ziee «eă avem nădejde, eăveţi asculta, eă veţi face» şi li cere ca ii sâ se roage

pentru dânsul, iară,’ mai la ' urmă ii şi doreşte mii de bunătăţi, — toate acestea, zin, sunt înainte rrsergătoaremustrărilor ce urmă a îe face. „ îa ră D o m n u l, zies,să înd rep teze in im ile vo as t re sp re d rago s tea lu iD um nez eu , şi ra b d a re a lui C hristos" . MuHe suntcare abat pe cirievâ dela dragoste, şi totodată multesunt şi neorânduelile ce izvorăsc de aici. Mai întâiu

este dragostea lui mamonâ, care atingând sufletulnostru ca cu nişte mâni îndrăzneţe, îl încleştează binedin toate părţi îe, şi apoi îl trage şil duce chiar undenu voim noi. Apoi vine slava deşartă, care de multeori se preface in scârbă, necazuri şi ispite. De aceeaşi avem nevoe de ajutorul lui Dumnezeu, care ca siun vânt puternic să împingă corabia noastră spre dra-gostea lui Dumnezeu. Bă numi spui eă «îl iubesc predânsul mai mult decât pre mine», căci acestca suntnumai vorbe goale; tu aratămi prin fapte că1 iubeştimai mult decât pre tine. Iubeşte1 mai, mult decât pe

argint, şi atunci te voiu crede că1 iubeşti mai multdecât pe tine. Dar cel ce pen tru Dumnezeu nu dis preţueşte banii, cum se va dispreţul pe sine? Şi cespun eu de bani ? Cel ce nu dîspreţueşte lăcomia,ceeace ar trebui să facă şi fără de poroneiie luiDumnezeu, cum se va dispreţul pe sine?

„Ş i râ b d a re a lu i C h ris to sK. Ce va să zică„ răb d ar ea lu i C h risto s" ? Adecă să răbdăm dupăcum a răbdat şi el, sau ca să facem cele ee a făcutel, sau ea să’l aşteptăm pre dânsul cu răbdare, adecăsă fim pregătiţi. Fiindcă multe nia făgăduit, şi însuşi

va veni să jti’dece viii şi morţii, de aceea să răbdămşi săl aşteptăm. Unde spune ’ apostolul de răbdare,totdeauna face aluziune Ja scârbe, căci aceasta însamnăa iubî cinevâ pre Dumnezeu, a răbda şi a nu setulbură.

„Şi poroncim vouă, fraţilor, întru numele Dom nului nostru - lisu s Christos, să vă. feriţi voi de tot fratele ce umblă, fără de rânduială, si nu dupre predania care a luat dela noi"



3 3 2 OMILIA V

(Vers. 6), adooă nu noi vă spunem acestea, ci Christos,

căci aceasta înseamnă „ în tră n u m ele D om nulu inostru lisus Christos", în loc sâ zică «prin lisusChristos», — arătând prin aceasta însemnătatea po~ronoii, ca şi cum liar fi zis: «băgaţi samă bine, căChristos nioăiri nu nia, poroncifc ca să stăm în neactiviiate».

„Sa va feriţi, zice, de tot fratele ce umblăfără de rânduiaiâ*, adecă să numi spui că este

bogat, sau sărac, sau sfînt, căci aceasta ’mi este indi-ferent. jţjCe u m b lă14 adecă, care trăeşte fără rân

dueală. „Şi nu dupre predania care a luat delan o i“.P rin expresiunea p re dam e apostolul numeşteaici nu predania prin cuvânt, ci predania prin faptă,fiindcă principalmente aceasta o numeşte ei predanie

peste tot locul.„Căci înşivă ştiţi c um se cade vo uă să

ur m aţi no ua, că no i 11'am um b lat fără de râuduia lă în t ru voi, n ic i în dar pane am m âncatde la cineva , ci în tr u o sten ea lă şi nevo inţă,

noaptea şi z iua lucrând, ca să nu îngeuiem p re Cineva d in v o i“ . (Vers. 7.8). «De am şi mâncat,zice, totuşi nu am mâncat în dar dela nimeni, oi printruda şi osteneala noastră».

„Nu că doară n’avem putere, ci ca pre noi tip (pildă) să ne dăm vouă, ca să ni urmaţi nouă. Ca si când eram la voi aceasta* a T

po ro n c iam vouă, eă dacă n u voeşte c inevă sălu cre ze , nic i să m ăn ân ce” (Vers. 9. 10). Priveşte

cum în epistola dinainte vorbeşte mai cu blâtideţăoarecum, câci zice: ,,V ă rugăm p re vo i fra ţilo r săadâogaţi mai n lu lt“ (T. Thes. 4, 10) şi nicăiri nuspune „vă poroncim", sau „întru numele Dom-n u lu i n o s tru li s u s C h ris to s11 — ceeace ’iar fi pu-tu t înfricoşa, cî «să adăogaţi mai mult» „ ca să u m - blaţi cu b un c h ip “ (Ibid, vers. 12), adecă să nu văînfrunteze cei de afară, să nu vâ grăiască de rău, — pe când aici nimic din acestea, ci „dacă n u voeşte

cin ev a să luc reze , nici să m ănân ce ". Deci, dacă



0MU1A. V 3 3 3

Pavel neavând nici o silă, şi putând a stă în neactivitate, el care îşi luase asupra sa un lucru atât degreu, şi totuşi lucră, ziua şi noaptea, ca să poafă şi pe alţii a ajută, apoi cu atât mai mult trebuiâ, safacă aşâ ceilalţi., cari nu erau în aceleaşi condiţiuni.

,.0ă auzim, că unîa umblă, la voi iară derâ n du ia lă, n im ic lu crâ nd , ci isc o d in d 11(Vers. 11).Aici spune aşâ, pe când în cealaltă epistolă, zice să.u m b laţi cu bun. chip cătră cei de afa ră“ . Şi pen-tru ce? mai ales că poate nici nu erâ, vreun caz de felulacesta, de oarecc şi în alt loc îndemnând pe discipuli.li ziceâ: „Mai foriei t este a dă, decât a luau(Fapte 20, 35). Deci expresiunea „um b la ţi cu bun.chip‘‘ nu se rapoartă la vreo neorândueală, ci îa ac-tivitatea lor, pentru care a şi adaos imediat: ,,Ca sănu av eţi treb u in ţă de n im ic “ (l. Thes. 4, lâ). Aiciînsă, mai pune şi o altă necesitate, aceea adecă de aface binele cătră toţi, căci mai departe zic e: „Iară. voi fraţilo r, n u slăb iţi a face b in e“ . (Vers. 13). Celce nu lucrează, deşi ar putea lucra, de sigur că

prin trândăvia sa va deveni un iscoditor, insă eleimosina se dă numai acelora cărora nu li ajunge ceeace câştigă' prin osteneala m anilor lo r, sau şi dascălilor,cari fiind ocupaţi cu învăţătura cuvântului, nu autimp de a lucră, pentru câştigarea hranei lor, pentrucare şi zice: „Boului ce tr ieră să nu-i legi gura“ ,(I. Timoth. 5, 18) şi „v re d n ic es te lu c răto ru l d e p la ta sa“ , aşâ că dascălul uu stă în nelucrare, cilucrează, şi prin urmare primeşte plată pentru acealucrare. Dar a se rugă cineva lui Dumnezeu, şi a posti stând în nemişcare, nu va să . zica că lucreazăcu manile, deci el numeşte lucrare aici, numai acea cu

mânile. Şi pentru ca nu cumvâ să bâuueştî altceva,imediat a adaos: „Umblă fără ' r ându eală, n imiclucrând, ci iscodind".

„Dar unora ca acestora poroncim, şi îi rugăm întru Domnul nostru lisus Christos, ca cu linişte lucrând sâ ’şi mănânce pânea sa*' (Vers. 13). Fiindcă, mai sus i-a atins tare, apoi aie: voind a face cuvântul mai blând, a adaos: „Intri;



3 3 4 OMILIA V

Domnul". „Ca cu linişte, zice, lucrând, să-şi

mănânce pânea lo r“ . Dar de ce n’a zis: «iar dacănu sunt în neorânduială, să se hrănească de voi», —ci le cere pe am ândouă,—şi ca să fie în linişte, şi casa lucreze? Pentru ca să mănânce pânea câştigată prinlucrul manilor lor, iară nu pane streină.

. ,,.îara voi, fra ţilo r, n u slăb iţi a 'fa e « ' b in e“(Vers. 13). Priveşte num îndată după înfruntare s’aîntors spre milă dragostea lui părintească. Nu a pu-tut să întindă mai departe înfruntarea, ei iarăşi i s’afăcut milă de iî. Şi priveşte cu câtă prudenţă faceaceasta ; nu zice: ’«iertaţii şi treceţili cu vederea,

până se vor îndrepta», „c i voi fraţilo r n u s lăb iţia face b ine£!, adecă «dojăniţii, înfruntaţii, pedepsiţii, însă nui lăsaţi a se prăpădi de foame. Dar dacăunul ca acesta având totul cu îmbelşugare din parteanoastră, stârneşte încă în trândăvie, atunci ce e defăcut? Pentru aceştia, zice, v’am spus leacul: înfruntaţii când li daţi ajutorul cerut, adecă nu li daţicuraj ea să mai ceară pe viitor, arătaţivăcâ sunteţisupăraţi pentru această purtare a lor». Şi în adevărcă o astfel de atitudine din partea noastră/ nu e

puţin lucru, pentrucă dacă voim cu adevărat ea iîsă se îndrepte în viitor, nu trecem cu vederea deai şi certa, odată cu ajutorul ce1 dăm. Spunemi,te rog: dacă tu .ai un frate trupesc, l’aî lăsa oaresă se prăpădească de foame? Eu nu cred, ci încă suntsigur că odată cu ajutorul cei vei dâ, îl vei şi puneîn oarecare rânduială.

„Iară de nu ascultă cineva de cuvântul,n o s tr u p ri n ep is to lă" *) (Vers. 14). Vedeţi câ apos-tolul nu zice «cel ce nu ascultă, de mine nu as-

cultă, şi prin urmare trebue pedepsit aspru», ci „preac e la în sem n aţi l“ , adecă săl aveţi în vedere.'N ici

') Notă. Originalul grec este prooutn urinaazâ: „î; n ţ ot> &reav.ouEi tă) Xo-fiji y,ii.f,iV ' / -;r; ‘ ;00roV .?-", adecă:ia ră clacă nu ascultă cineva de cuvântul nostru prin epistolă, pre

acela să-l însemnaţi, otc. as i fol c i a de mirare, cu tu în ediţia de .Kuzsn, s’a putut strecură o greşatii atât de mare (p re ac fila pi'in epistolie, să-l insemnaţi), sehimtfiaJu-se tex lut ţi î □ U'otiuoundu-se lîdei siL’cine. (Trad).



OMILIA V

aceasta nu este o. mică învăţătură. ;,Ş i să nil v ăîn so ţiţi cu e l“ , dupâ care adaogă: „ ca să se ru şineze“ , iară mai departe să nu meargă cu asprimea,•căci acestea sunt deajuns. După, cum când a spus„daca cineva nu lucrează, să nu mănânce'"1s’a temut ca nu cumvii unul ca acesta să piară defoaniCj şi cloci a adaos; ,,iara voi fr aţilo r, n u s lă- b iţi a îace b in e !1, — tot aşâ şi aici spunând ;)s ăv a păz iţi1' şi „să n u v a în so ţiţi11, i s’a părut eă

prin aceste cuvinte uşor ar _ putea cine vă, să fietâiat din numărul fraţilor, său că văzânduse fără

nici un ajutor s’ar desnădăjdui şi s’ar pierde, — deaceea imediat adaogă: ,,Şi să nu1 socotiţi ca preu n vrăjm aş, ci săl în v ăţaţi ca p re u n fra te "(Vers. Io). P rin aceasta arată două lucruri: în tăi, că ahotârît o mare pedeapsă contra unui asemenea frate —căci li poronceşte ior de a se păzi, şi a nu se în-soţi cu el — în acelaşi timp însă iî îndeam nă şi pcdânşii de a1 sfătui necontenit ca pe un frate, ca săse lase de obiceiul de a cere. Câ dacă chiar singu r

faptul cerşetoriei este vrednic de multă ruşine, darîncă când mai este şi mustrat, şi când alţii se pă-zesc de el, decât dispreţ oare nu este apăsat un ase-menea nenorocit? Oare aceasta nu este deajuns dea1 atinge în suflet? Dacă n'itnai codinduse unia,sau murmurând când fac milostenie, şi încă aprind

pe cei ce 11 primesc acea milostenie — şi să numispui de cerşetorii cei neruşinaţi, ci pen tru acei vre d-nici de milă, — dar încă dacă ar mai avea şi dreptul•de a certa aspru, ce nu ar face? Şi un asemenea fapt■cum n'ar fi vrednic de pedeapsă?'

Dar noi r.u facem aşâ dupre cum zice apostolul,

ci ca şi cum am fi foarte nedreptăţiţi, aşâ batjocorimşi dispreţuim pe cerşetori. Nu dfii 'milostenie, bine;dar de ce te şi mânii? „Invăţaţi l, zice, ca p reu n fra te !<, însă nu1 batjocori ea pre un vrăjmaş.Dar cel ce învaţă pc fratele sân, nu o face aceastaîn public, nui aruncă în faţă insulta, ci în particularşi cu cea mai m are băgare de samă, fiind mâhnit

pentrucă a venit ocazia de a1 certa, fiind scârbit,cu alte cuvinte, plângând şi văicărinduse. Aşâ, dar,

ui oi să . . sfătuim pe fratele pare stă în nelucrare



OMILIA V

cu cuget frăţesc, şi cu intenţiune frăţească, şi să

nu ne arătăm supăraţi că iana dat, ci pentrucă el f a călcat poronea apostolului stând în nelucrare.Fiindcă care ’ţi este câştigul? Dacă şi după co aidat îl mai batjocoreşti, şi încă ai vătămat plăcereailarului' dar încă când nici nfai dat şi batjocoreşti;ap 'oi1.<iât râ u uarri du ai cauzat acelui nenorocit.? S’âapropiat acel nenorocit de tine, şî în loc de milos-tenie a primit dela tine o rană mortala, dupâ care pleacă plângând. Când el din cauza sărăciei eslesilit a cerşetori, şi pentrucă cerşetoreşte este batjocorit, apoi priveşte câU nedreptate, şi câtă pe-

deapsă nu se cuvine batjocoritorilor! ,,Cel ce ne-cinsteşte pre sărac, zice, mânie p re cel ce l*a făcut p re el“ (Prov, 14, 31). Câci, spunemi, te rog :Dumnezeu la lăsat ca să fie sărac pentru tine, casă ai ocazia de a te viudecâ pe sineţi, şi tu batjoco-reşti pre cel ce este sărac pentru tine? Câtă nere-cunoştinţa nu este aici? ,,să’l în v ăţa ţi11 zice, ca pi*eun frate", adecă câ şi după ce iara dat, suntemdatori a’i sfătui, dar încă când nu ’iam dat nimicşil batjocorim, atunci ce justificare avem?

„Şi însuşi Dumnezeul păcei sa va deavo uă pa ce to td eau n a, în tot ch ipu l" (Vers. 16).Priveşte cum atunci când el poronceşte cele ce trebuie â se face, Ie pecetlueşte aşâ zicând cu rugă-ciunea, pe care o pune ca o pecete peste toate. „S&vă d ea , zice, pace to td eauna , în. tot chipu l*1,căci aceasta este cecace se cere, adecă de a avea

pace totdeauna. „In to t c h ip u l11, adecă de nicăiri sânu avem motiv de ceartă, căci pacea este bună pestetot locul, chiar şi cătră cei deatară. Ascultă pe apos-tol ce spuno în altă parte: ,,De este cu putinţă,înc ât este de spre noi , cu toţi oam enii avâ nd pace“ . Nimic nu poate fi mai potrivit de a reuşi încele ce voim, ca a fi paciuic, netulburat, a scăpăde nemulţumirile lăuntrice, şi a nu avea nici unvrăjmaş.

„Domnul să fie cu voi cu toţi. închină? ciunea cu mâna mea a lui Pavel, care este semn în toată epistolia; aşâ scriu. Darul Dom-



OMILIA V 3 3 7

n ulu i no stru l isu s C hristos cu vo i cu toţi .

A m in “. (Vers. 17. 18). Aceasta o spune scriind înorice epistolă, ca nimănui să nui fie cu putinţă dea le falsifică., puuand iscălitura sa ca o dovadă marea autentieităţei ocnţinuiului din ele. închinăciune elnumeşte rugăciunea ce o t^ee mai sus (D om nul săfie ca voi cu toţi) arătând prin aceasta că iî săvârşiau atunci toate cele duchovniceşti, şi câ ire buia ai salută, eăci lucrurile mergeau aşâ de bine.Eră deci o adevărată rugăciune izvorâtă din inima,şi nici deoât numai un simbol al prieteniei. Dela

aceasta a început epistola, şî cu ea a si sfârşit’o,îngrădind cele spuse ca cu nişte ziduri mari deamândouă părţile, punând şi o temelie sigură, şisfârşitul tofc atât de sigur, oăei zice: ’,C h ar vouăşi pace“, iară la urmă: „C ha rul D om nu lui nostru l isu s C hristos. c u vo i cu toţi. A m inu.Aceasta a făgăduit şi Domnul spunând ucenicilorsăi: „Iată eu cu voi sunt întru toate zilelepână la sfârşitul veacului“ (Matk. 28, 20). Daraceasta se petrece numai când noi voim, căci nu

numai decât va fi eu noi, dacă noi suntem departede el.«Cu voi voiu fi, zice, totdeauna» şi deci, să nu

alungăm darul. «Păziţivă, zice, de tot fratele ceumblă fără râudiuală». Pe atunci eră un mare răude a fi tăiat cineva din comunitatea fraţilor credin-cioşi. Cu această pedeapsă se pedepseau pe atuncitoţi cei abătuţi, dupre cum zice şi a iu rea : „Cuu n u l ca ac es ta n ici să nu m â n caţi11 (I. Corinth. 5,18). Dar astăzi cei mai mulţi nu consideră ca mare

acest fapt, şi de aceea toate s’au stricat, toate s’auamestecat, iară noi trflim la un loc cu preaeurvarii,cu ourvarii, cu lacomii, şi în fine cu oricine s’ar în-tâmplă. Dacă pe atunci ii trebuiau a se păzi pânăşi de cei ce stăteau în nelucrare, apoi cu cât maimult încă de alţii? Şi ca să afli cât de grozav era

•de a fi cineva tăiat din comunitatea fraţilor, şi câtfolos aducea o asemenea pedeapsă celor ee o primiau cu recunoştinţă, ascultă cum acel nenorocitnăscut în păcat, acel’ ce a ajuns la cea mai de pe

22



3 3 8 OMILIA V

urmă răutate, acel ce a curvit cu atâta neruşinare,

care nu se spune nici chiar printre păgâni* acel ce purlâ rana în nesimţire — şi aceasta este culmea 130

rupţîunfii, — acel nenorocit, zic, atât de mult s’amuiat şi s’a *umilit, încât a făcut pe Pavel sâ zică;„Că desm i este unuia ca acestuia eertarca aceasta, p en tru aceea sa întăriţi spre d ân su l dragostea" (II. Corinth. 2, 6. 8). După^cum este tâiatun membru al trupului, astfel erâ atunci cel tăiatdin comunitatea credincioşilor. Cauza pentru care oasemenea pedeapsă era considerată ca ceva grozav

pe atunci, iară a fi în comunitatea fraţilor ca un bine mare, uşor se poate înţelege. In timpurile ace-lea toţi vieţuiau la un loc, ca şi cum ar fi vieţuitîn aceiaşi casă, având cu toţii un singur tată, şi im

părtăşinduse din aceiaşi masă.Astfel vieţuiau creştinii primitivi de prin toate

bisericile de sub soare. Dcci, când cineva cădea într’oasemenea pedeapsă, cât. de mare credeţi că erâ râulrezultat de aici? Acum însă, nu se pare a fi aşâ demare acel rău, pentrucă nici a vieţui la un ioc nuse crede a fi ceva mare. Ceeaee pe atunci se cre-

dea de o mare pedeapsă, astăzi se întâmplă sşi fără pedeapsă, din cauza mărci răciri a dragostei, căcine ferim unii de alţii fără nici un cuvânt. Iară cauzatuturor acestor rele, este că lipseşte dragostea. Aceasta a dărîmat şi a făcut să dispară toate cele fru-moase, strălucite şi respectabile din biserică, cu carear n trebuit să ne mândrim şi să ne bucurăm. Esteun mare curaj din partea dascălului, de a pedepsi pediscipuli, însă numai \t u n c i, când el are un capitalmoral câştigat prin propriile sale ostenele, pentru

care şi zicea Pav el: „V oi ştiţi cum tre b u e a neu rm a 1' (im ita), căci dascălul adevărat trebuie a fidascăl mai mult al vieţei, adecă al purtărei în lume,decât al cuvântului.

Să nu creadă nimeni câ acestea sunt spuse demine numai ca vorbe umflate, căci eu leam grăitfiind silit de împrejurări, şi totodată fiindcă sunt fo-lositoare obştiei. no i, zice, n ’am u m bla t fărăde rân du ială în t ru voi, şi nici în da r pan eam m ân ca t de la c ineva '1. Aici aratâ£ că acei ;The



OMILIA V 3 3 9

sal om cent erau poate săraci, şi să n u’mi spui câ

poate nu erau toţi săraci, căci apostolul vorbeşteaici mai mult de săracii cari nu puteau săşi câştigeîu alt mod hrana trebuincioasă, decât numai prinlucrul mânilor lor, şi nu de alţi săraci. Căci el n’azis: «ca să aibă dela părinţii lor» ci „ca l u c râ n d sâ'm ănâ nce pâiiea lo r “. «Dacă eu, sive, predicatorulvostru, dacă eu propoveduitorul cuvântului invâţâturei, şi m’am temut ca să nu vâ îngreuiez pre voi,apoi cu atât mai mult cel ce nu vă foloseşte cu ni-mic». Aceasta este cu adevărat greutate, când cinevanu dă cu toată bun avoinţă, însă el nu Ia acei săraciface aluziune, ci la acei ce nu aveau cu uşurinţă celetrebuitoare vieţei. De ce tu nu lucrezi? Pentru aceastaţia dat Dumnezeu mâni, nu ca să iai dela alţii, ci casă dai altora.

„Ia ră D om nul sa fie cu v o i“. Aceasta sc cadede a o dori şi nouă înşini, dacă iacem cele ale Dom-nului, căci ascultă ce spune Christos : „M ergând în -văţaţi toate n ea m uri le bo tezân du i în n um eleT atălui, şi a l F iu lu i, şi al S fm iulu i D uch , şî

înv ăţân du i pre dânşii să paziască toate câteam po ronc i t vo u ă; şi ia tă eu cu voi sun t întoate zilele până la sfârşitul veacului* (Math. 28,19. 20). Dar acestea nu sunt zise numai lor, ci şinouă, şi priu urmare datori suntem de a face toatecâte ni s’au poroncit. Cum că iiu numai lor li s’auadresat acele cuvinte, se vede lămurit din expresiunea„p ân ă îa sf â rşitu l v e a c u lu i'1, cuvinte care se ra

poartă la toţi acei ce în scurgcrea timpului vor călca pe urm ele acelora.

‘) «Dar, zici, cuvintele acestea sunt adresate cătrădascăli, cari propoveduiesc cuvântul adevărului, şi nucătre cei ce nu sunt dascăli». Fiecare din voi, iubiţilor,dacă voieşte poate să Se dascăl, de nu al altuia, cel puţin al său. De aceea mai întaiu învaţăte pe sineţi.Dacă vei învăţă, ■toate câte a poroncit, prin aceasta veicâştigă, mulţi imitatori. După cum lum ânarea când este

’) Partea morală. D esp re aceea, că flecare e ste d ator de aînvăţă pe cei din casa sa prin cirvânt şi fapte, ca să Iacă fapte bune. (Veron),



MO OMILIA V

iprinsă poate să aprindă mti de mii de lumânări, iară

eand este stinsă, nici sieşi nu poate săşi procure Iumină, şi nici pe altele nu poate să le aprindă, tot aşâ,este şî cu viaţa curată; dacă lumina din noi este sirăLucitoare,- atunci vom putea face mii de discipuli şi deda.36S.lL £âci n.$.ş£Şrt> tn .faţa lo r ca un arhitip. adecăca un model demn de imitat, adecă pildă vie de fapte

bune. Niciodată nu vor putea folosi pe auditori alâfc demult cuvintele noastre, pe cât vor folosi viaţa voastrăcea neprihănită. Căci fie, de ex. un bărbat iubitor deDumnezeu, strălucind în fapte bune şi având şi femee,

— căci e posibil a avea şi femee, şi în acelaşi timp săfie plăcut lui Dumnezeu, — şi copii, şi slugi, şi prie-teni; ei bine, oare acest bărbat nu vâ va putea folosivouă tuturor mai mult decât mine ? Pe mine mă auziţiodată sau de două ori în cursul limei, sau poate câniciodată, si ceeace auziţi poate păstraţi numai până’la pragul biserieei, iară după ce aţi ieşit afară leaţiuitat, pe când viaţa aceluia avândo înaintea ochilorîncontinuu, mult vâ va folosi. Când el fiind batjocoritnu batjocoreşte, oare nu va întipări, şi nu va înţepeni

prin blânde ta, lui în sufletul batjocoritorului sentimentul

ruşinei ? Chiar de nu ar mărturisi el imediat foîosuhfie din cauza mâniei, fie din cauza ruşinei, totuşi îndat ăva simţi, şi se va umili. Este cu neputinţă ca un om

batjocoritor, chiar de ar fi fiară sălbatecă, atacând peunul fără răutate, să nu se folosească mult din purtarea

blândă a acestuia. Cele bune chiar de nu le săvârşimnoi, totuşi lăudăm cu toţii, şi admirăm pe cei ee Icsăvârşesc. Femeea de asemenea când vede pe bărbatulsău blând şi îngăduitor, mult câştigă; de asemenea ş:copilul. Este cu putinfă deci, de a fi fiecare dascăl„Zidiţi-va unul pre al tul , zice, precum şi faceţi^

(I. Thes. 5, 11). Câci spunemi, te rog: a urm at vrec pagubă în casă? Tată că femeea se tulbură, ca fiincmai slabă, ca mai luxoasă, ca mai iubitoare de podoabe, — dar dacă bărbatu l este filosof, râde de ace; pagubă, mângâe pe soţie, şi ea atunci se convingeşi sufere cu curaj. Prin urmare n’a folosit’o pe dânsa cimult mai mult purtarea bărbatului, decât cuvintelinoastre? A vorbi este foarte uşor, a face însS, când nigăsim în nevoe este foarte greu. De aceea mai muldela fapte se îudreptează natura omenească. Atât d,mare este însemnătatea virtutei în viata omenească, cj



OMILIA. V 3 4 1

de multe ori chiar o slugă a folosii, o casă întreagă

împreună cu stăpânul oi. Nn degeaba şi aici cum. s’arîntâmpla îndeamnă JPavel încontinuu pe discipuli, c a s ă .

se îndelctai eeaş.că en virtutea şi să fie supuşi şi ascul-tători stăpânilor, nu atâta îngrijinduse el de slujbastăpânilor, .pa cât. pa să nu se defaime cuvântul luiDumnezeu şiîpv&ţătlura, şi când acesi&y. nu sedefalmS,iute vor fi şi admirate. Cunosc chiar eu multe oase,oare s’au folosit mult dela virtutea slugilor. Deci, dacao slugă care stă sub autoritatea stăpânului este în staresă pună în orânduială pe stăpân, apoi cu atât mai multo pot face aceasta stăpânii. Împărţiţi cu mine, vă rogT

slujba aceasta; eu vă vorbesc în ’publie, dar şi voifiecare în particular, şi fiecare să ia în manile salemântui re a aproapelui său. Cum eă trebue ca stăpâniicaselor să prezideze pe toţi ai lor în aceste chestiuni,ascultă pe Pavel, unde anume trimite pe femei: „Iarăde voiesc să ştie, zice, întrebe acasă pre bărbaţiilo r “ (I Corinth. 14, 35), iară nicidecum nu le trimiteIa dascăl. Dupâ cum sunt dascăli şi prin tre eopiii ceînvaţă literile alfabetului, tot aşa şi în biserică, eăciapostolul nu voieşte ca dascălul sâ fie supărat de toţi.

Şi de ce? Pentrucă mari bunuri vor ieşi de aici, eăciatunci osteneala dascălului nu va rămânea zadarnica,ci fiecare dintre disciptili imitându1, vâ deveni iute şiel dascăl, şi va avea aceeaşi îngrijire faţă de alţii, p re-cum a avut’o dascălul către el. Priveşte câtă slujbăaduce casei femeea: îngrijeşte de casă şi de toate alecasei, se îngrijeşte de slugi, îmbracă pe toţi cu mânileei, ea face ea copii tăi săţi zică tată, ea te scuteşte decurvâsării, ea te ajută ca sâ păşeşti pe calea prudenţei,ea în fine este caro 'ţi conteneşte aţîţarea cea furioasăa naturei. tale omeneşti. Ei bine, ajut’o şi tu şii răs- plăteşte binele ceţi face. Cum? Intindei mână de aju-tor în celo duebovniceşti. Când tu ai auzit ceva folositorşi bun, aceea, ca şi rândunelele, purtâodo în gura taduo acasă, şi o pune în gura mumei şî a puilor ni.Şi cum nu este absurd, ca în toate celelalte să pretinziîntâietatea şi să fii stăpân asupra ei, iară în cele duchovniceşti si te dai la o parte? Stftpânitorul nu în cinstetrebue a covârşi pe cel stăpânit, ci în virtuţi. Aceastaeste datoria celui ce stăpâneşte, şi acesta este succesullui, pe când al celor stăpâniţi este de a asculta. Dacă



842 OMILIA V

tu te bucuri de multă cinste, aceasta nu e nimic faţăde tine, căci cinstea o capeţi dela alţii, pc când dacăstrăluceşti prin marea ta virtute, aceasta este întreagăa ta. Eşti cap femeei; prin urmare pune în bună râudueală, iu capul, pe întregul corp. Nuîvezi cum capul nuatâta întrece pe celelalte madulări ale trupului prinlocul ce’1 ocupă, pe cât prio îngrijirea ce e are de în-tregii! trup, ca şi un cârmaciu de' corabie, care îngri-

jeşte de toiul ? In cap isunt şi ociiii trupului, dar şiochii sufletului; de acolo se scurge în aceştia preve-derea de cele ce vor fi, de acolo purcede suverani-tatea. Unia sunt puşi spre slujbă, iară ceilalţi spro a

porunci. Toate simţurile de acolo îşi au începutul şisorgin tea; organele vocii de acolo se trimit, prevede-rea, adecă perspicacitatea de acolo purcede, mirosul,şi simţul în genere de acolo, căci obârşia nervilor şi a

paselor de acolo îşi are fiinţa. Acum ai văzut câ capulcovârşeşte pe trup mai mult prin pronia lui, decât princinste? Tot aşâ şi noi să stăpânim pe femei; să Ie co-vârşim nu prin aceea ca să c.lutăm mai multă cinsted in ’pariea lor, ci prin aceea de a li se face mai mult

bine de cătră noi. Am arătat că femeile nu puţine ser-vicii ni aduc nouă; dar dacâ“Ttm voi ca să4i întoarcemrăsplata în cele duchovniceşti, noi leam covârşi pe ele;fiindcă în cele trupeşti nu e cu putinţă de a stabili ocontrabalanţă dreaptă. Căci ce ? Aduci în casă mulţi

bani ? Dar ’femeea îi păstrează, aşâ că eontrabalanţaaici este îngrijirea ei, de care se simte mare nevoe,fiindcă mulţi au strâns averi, dar fiindcă nu avea cinesă le păstreze, au pierdut totul. Faţă de copii amândoisunteţi părtaşi, şi binefacerea fiecăruia este deopotrivă;dar şi’ aici femeea este care are o slujbă mai obosi-toare, căci ea poartă pe cel zămislit, şi tot ea este cea

care sufere durerile. Aşâ că tu vei putea să o covâr-şeşti numai în cele duchovniceşti.Deci, iubiţilor, să nu ne îngrijim, cum să facem

averi, ci cum s’ufletele ce ni s’a încredinţat să le pre-zentăm înaintea lui Dumnezeu cu curaj şi încredere,căci punândule acelea în bună orânduială,^ ne vomfolosi şi pre noi foarte mult, fiindcă cel ce învaţă pealtul, chiar, de nu ar face nimic alt, cel puţin se vasimţi umilit prin vorbă, când se vede pe dânsul răs-

punzător de cele pentru care ceartă pe alţii. Deci,fiindcă ne folosim şi pre noi, şi pre femei, prin în



OMILIA. V 343

văţâturile noastre, iară prin ele folosim întreaga casă,

ceeace este plăcut şi lui Dumnezeu, să nu ne obosimîngrijiri dune şi de sufletele noastre, şi de ale celorce ne slujesc pre noi, ca astfel pentru toate sâ luămrăsplata şî împreună cft această bogăţie să, ajungemcu pace în sfînta cetate, care este muma noastră atuturor, voiu să zic, în Ierusalimul cel de sus. Din,care Se a nu cădea nici odată, ci strălucind prin pur-tarea cea mai frumoasă să ne învrednicim a videâ peDomnul nostru lisus Christos, căruia împreună cuTata] şi cu sf. Duch, se cade slava, stăpânirea şi cins-tea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

F I N E



T A B L A M A T E R I E I

Comentariile la epistola cătră ColoseniPagina

OMILIA I (Despre dragoste) ........................... 8— 18OMILIA II (Despre judecată şi pedeapsă) . 18— 32OMILIA UI (Fiecare creştin .ace un înger

păzitor, şi că creştinul este dator a seîncrede preoţilor, ca lui Dumnezeu) . 32— 44

OM IU A. IV {Trebuie a mulţimi Iui Dumnezeucu recunoştinţă)............................................ 44— 55

0M1LIA V (Dumnezeu este p'retulideni, şidespre importanţa credinţei) . . . \ 55— 66

OMILIA VI (Despre patimile Domnului). . 6t>— 75OMILIA VII (Combaterea aburului de bo-

găţie)..........................................

75— 80OMILIA VIU (Contra vrăjitorilor .şi ferme-cătorilor) ....................... ............................ S9—10o

OMILIA IX fDocnrfi im corfa n ta cunoastereiSf. Scripturi de fiecare creştin) . . . 1 0 5— 1 14

OMILIA X (Laudă adusă lanţurilor iui Pavel) 114—127OMILIA XI (Despre iubire şi simpatie) . . 128—139OMILIA XII (Despre nunţile cele demne şi

cele nedemne). .......................................139—1-57

Comentariile la I epistolă cătră Thesaloniceni

OMILIA I (Rugăciunile sfinţilor ni sunt defolos, însă dacă şi noi vom fi lipiţi dev i r t u t e ) ....................................................158—fc70

OMILIA II (Adevărata prietenie este numaicea spirituală) ................................. 170—Ifîi

OMILIA III (Despre răbdare în necazuri) . 181—197OMILIA IV (Despre dragostea câtră aproa-

pele) ......................................................... 198—210



3 4 6 «TA ni A M A TERI EI

Pa ÎQrt

OMILIA V (Părinţii să căsătorească curând pe fiii l o r ) ............... . . . . 211—220OMILIA VI (Nu trebu ie * jeli pe cel mort.

oi Cuîîi trebiiie m. vieţuiască văduvele) 220230OMILIA VIî (Op,spre învierea cea deobşte). 230 237OMILIA VT.îT iDeapre iadecata «ea n.siii du ţie

urind şi resplata faptelor) , . . y;>7—249OMILIA IX (Îndemnare căU'ă virtu te). . . 240—262OMILIA X. (Lăcomia nu se calculează dupâ

mărimea ei, ci după întenţiunea cehii;stăpânit de ea) . . . .. . 262—273

OMILIA XI (Despre ajutorarea săracilor. . 274—285Comentariile Ia a II. epistolăcătră .Thesaloniccni

OMILIA i (Subiectul epistolei) ...................OMILîA II (Amintirea iudecăţei şi a gheenei

ni aduce un mare fokfc) ’ . .uMILiÂ III (Contra celor ce nu se poarta.

cu respect în biserică) . . . . . ,OMILIA IV (Sf. Clirisoctom cere ca stăruinţa

ca poporul să. so>roage lui Dumnezeu pentru dânsui)riVjiT^ri ţr (î se foloseşte poporul

l /i? ’ r t u { rT.Mii 1 : n i i n / i r i f . ' I n l n

237—591

234—300

307—3 lv

317—§29

dela cuvintele pre di calării lui, pe cât de]afaptele Iui cele bune) ............................ 339—343

sf. ioan gur-â de aur - comentariile la epistola c-âtre coloseni, i-ii tesaloniceni.pdf

Documents