sf. dionisie areopagitul - despre ierarhia cerească, ierarhia bisericească, numirile...

I N T R O D U C E R E

I. Pretinsul panteism neoplatonic al scrierilor areopagitice,suslinut de unii din cercetdtorii lor

Scrierile areopagitice au fost obiecrul unei imense literaturi, incepdnd din secolul VI gi pnneazi. PAna in secolul XVI, s-a crezut ca autorul lor a.fost ucenicul Sf. Apostol Pavel, din AreopagulAtenei.

De la Lauren$u Valla, din timpul Renaqterii, mulli din cei ce s-au ocupat de ele l-aucontestat pe Dionisie Areopagitul ca autor al lor, afirmAnd cdele dateazd de la sfdrqitul secoluluiV sau inceputul secolului VI. Unii din aceqtia au vazut in ele o influentA a neoplatonicilor Plotin(205 - 210) qi Proclu (412 - 485), allii au negat aceastA influenfa, ba au apA,rat chiar identitateaautorului cu Dionisie din Areopag.

Aici ne vom opri indeosebi la cercetdtorii mai noi ai acestor scrieri, din care doi suntrominigi unul francez. Ei ne ofera in rezumat gi opiniile cercetatorilor de mai inainte. Ei inqiqi sedeclara pentru datarea lor la sfdrgitul secolului V sau inceputul secolului VI.

Dintre ei, unul, Pr. Cicerone IordAchescu, in prefelele celor doua volume ale traduceriiacestor scrieril, folosegte in interpretarea lor un limbaj care pare a admite o influenfa apanteismului neoplatonic. Un altul, francezul Maurice de Gandillac, care da o noua traducerea scrierilor areopagitice, se folosegte de un limbaj prin care exprima mai pulin o influenld defond a neoplatonismului gi mai mult una de forma-.

Mai recent, Pr. Gheorghe Dragulin a publicat, intemeiat pe o bogati bibliografie, o serie destudii asupra acestor scrieri, suslinind teza cd autorul lor este calugirul scit (daco-roman dinDobrogea) Dionisie Exiguul, dar le vede ca exprim6nd in modul cel mai corect invd[atura ortodoxia Parinlilor anteriori, fara nici o influenld neoplatonica3. Degi sufletegte inclinam sa adoptdrn tezah. Gh. Drdgulin, socotim ca problema datei gi a autorului nu e incd dephn elucidata.

Dar ceea ce socotim ca e mai gregit in aceasta dezbatere este teza unei influenle neoplatonicede fond in aceste scrieri. $i aceasta, precum gi autoritatea mare gi influen[a pozitiva pe careaceste scrieri le-au avut gi le au in Rdsaritul ortodox ne fac si inclinim mai mult spre ideeaapariliei lor in RasAritul cregtin chiar de la inceputurile lui sau spre ideea ca ele sunt de la insugiDionisie Areopagitul, degi nu e cu totul exclusi posibilitatea de a avea ca autor pe unul dintrecalugarii scili din secolul VI sau, poate, chiar pe Dionisie Exiguul.

Pretinsa influenlA panteista asupra acestor scrieri nu e consideratA ca o influenlA careschimba fondul credinlei creqtine nici de Pr. Cicerone lordachescu. Dar el folosegte un limbajambiguu, care lasi impresia ca admite aceasta influen1a.

Eldeclaraodatacanoi , , to f isuntempartaqi lasupra-esenla" d iv inAsaucd, ,Eur i lenoastrefinite se contopesc in Eul infinit, iar acest Eu infinit... este unitatea spirituala a totului"Aceasta, pentru ci Dumnezeu insuqi produce toate cele ale lumii dintr-o necesitate, deci nu eo existenla personalA liberA, iar lumea e din veci, ca Ei El. ,,Supra-esenla, cum s-a aratat maisus, are o tendin[a vegnica de a iegi din ea printr-un fel de ek-staz (emanalie, o numelteDionisie)" , pe care insa Pr. Cicerone Iorddchescu o numelte in continuare ,,cum este crearealumii, a spiritelor etc." (Introducere la Despre numele divine.Teologia misticit, p. LII). Darmai are drept autorul amintit sd numeasci emanatia, crealie? Iar in alt loc, prezentindprovenirile diferitelor grade de existenla din supra-esenla divinA, Pr. Cicerone Iorddchescuspune: ,,Omul, luat in curentul inferior al emanaliei, plute$te prin existenla, iar prin spirit qiraliune este atras spre obArqia lui" (op. cit., p. XXXVIII). $i iaragi in alt loc, el spune,identificdnd crealia cu emanafia: ,,Supra-esenla iese din sine prin emanulie (npoo6og) gi totuqi


rimdne aceeaEi. Actul crealiei este un fel de np6o6o Q - ieSirg clin sine , un fel de punere in afard

de sine - ek-staz, fapt al dragostei divine" (op' cir., p. XXXV ). -Viziunea aceasia panteiita ar parea ca e recunoscuta de Pr. Cicerone Iordachescu 9i in

confundarea Persoaneior divine in Dumnezeu insugi. Ele se diferenliazi numai cdnd Dumnezeu

se indreapta spre emanarea lumii din El: ,,ln Dumnezeirea nediferentiah, in supra-esen1a,persoanele treimii nu se transcend pe sine; ele acolo se contopesc. CAnd insi supra-esenla

privegte spre lume, Ea se diferen liazit-, ca qi cum ar fi, ca sd ne exprimAm printr-o imagine, nigte

i-" rupritn", plecate dintr-un ientru qi revarsate spre periferie in energia actului creator"(op. cii., p. XXXIV). Deci, Treimea e condilionata de emanalia (creagia) lumii'' '

Restrbngdndu-se la sufletul omenesc, Pr. Cicerone Iordachescu declara, lisdnd aceeaqi

impresie dJpanteism in scrisul areopagitic: ,,Mistica lui culmineaza in metafizic, in contem-

plarea Iui Dumnezeu cel necuprins gi unul; ea duce pdna la co.nfun^darea sufletului in divini-

iut"" (op. cit., p. XXXIII;. [n aceit sens, el se arata ca aproba ,,frumoasa cugetare" a lui

Meister Eckhart: ,,Ochiul cu care eu vdd pe Dumnezeu este acelaqi ochi cu care Dumnezeu nlA

vede pe mine. Ochiul meu gi ochiul lui Dumnezeu este un singur ochi qi o singura pri,vire qi o

singura cunoqtin[a gi o iingura simlire" (Introducere la lerarhia Cereascd. Ierarhia

biseric ea scd, p. XXIX-XXX).Totuqi, Pr.'Cicerone Iorddchescu se declarase direct contrar unui panteism de fond in scrisul

areopagiiic. O spune in fraze ca aceasta: ,,Unii comentatori au ciutat se vada in scrisul lui o

"on."p'(i" panteiita. Totuqi, lucrul sta altfel. Dupd panteism, Dumnezeu se confundi cu lumea

gi lumea si confundd cu Dumnezeu. Dumnezeu este egal de prezent in_toate. Panteismul este

un fel de conceptie contrarA doctrinei imanenlei. Dar in conceplia lui Dionisie divinitatea nu

este nici imanenii, fa.a t anscendenlA, nici transcendenta, fari a fi qi imanenta. Ea este imanenti- transcendenti; adicd prezenta in lume, daca ne gAndim la substanta ei cea mai intirna qi ultimi- la supra-esenla; gi este in afarA de lume, dacd privim lumea sub aspectul ei fenomenal"(op. cii., p. xxxlil-xxxlv).

Dar nici aceasta declaragie nu face o deosebire reald intre Dumnezeul cel necreat qi lumea

creata din nimic sau intre fiinla transcendentd qi energiile ce pomesc sau emandL din Dumnezeu.poate ci vrea, de fapr, sa faca o deosebire gi intrd Dumnezeu qi lume, insA limbajul care o

exprimd, daci nu e contrar acestei'voin1e, e cel pu[in nepotrivit. .' Gandillac e mai prudent in afirmareaunor influenle neoplatonice asupra scrierilor areopagi-

tice. Pruden{a aceasia merge pAnA la folosirea unui limbaj care constata unele modificiri mai

pulin esen[iile ale invifatuiii creqtine. Dar arata influenfa panteizantApe care aceste scrieri au

uuut-o utupru multor teologi cregtini din Occident gi reaclia pe_cqe, din aceasta cauzA, ele au

trezir-o la alli teologi creqiini. Astfel, Gandillac il citeazd pe Luther, care a spus: ,,Dionisievorbegte mainrult ci un piatonist, decit ca un cregtin" (Oeuvres complites du Pseudo-Den1's

l' Ardipagite,p. 20). Iar de Bossuet, spune ci ,,il acuzdpe abilul necu-no.scut numit Areopagitul

ae-afi reiponsabil, prin limbajul siu neobignuit, de exagerdrile verbale, ba chiar de devierile

dogmatice ale unor mistici modemi" (op. cit., p.27)' lar despre marele teolog catolic,Hans

Uri von Balthasar, care s-a ocupat intr-o operA specialA de Sf. Maxim Marturisitorul, cel care'

prin Scoliile lui, a dat scrierilor lui Dionisie un mare credit, Gandillac spune: ,,In aceastA

iu..ur., care va avea autoritate mult timp, influenla dionisianA este clar impusa... Autorul, de

fapt, opune radical <emanalionismului> lui Dionisie, <creafionismul> lui Maxim" (op. cit.,

p.'46). Extinzdnd aceasta observalie, putem spune ci socotirea. lui Dionisie ca panteist a

incurajat in lumea Occidentului Creqtin o viziune separatisa, laicA a lumii in raport cu

DumnLzeu, ceea ce a intArit pe de alta parte filosofiile despre lume ca singura realitate. _- in legaiura cu aceasta, linem sa notam ca in RAsaritul ortodox niciodatd nu s-a afirmat

caracterul panteist al scrieiilor areopagitice inainte de Pr. Cicerone IordAchescu. Aceasta

ingelegere alferita socotim ca a fost motivul pentru care, in Occident, Dionisie a fost privit cu

banuila cA a incurajat adesea panteismul, pe cAnd in Rasarit, el s-a bucurat totdeauna de o

mare autoritate, ca izvor al spiritualitafii cregtine.

8

I N T R O D U C E R E'

Fald de aceasta considerare a scrierilor areopagitice ca purtdnd o marce n'eoplatonic-panteisti,gi deci ca apArute dupa Plotin qi Proclu, socotim necesar sa dovedim caracterul lor creEtin, ceea cene va da putinta sa arddm ca nedeplin sigura datarea lor dintr-un timp de dupA Proclu gi caneintemeiata excluderea posibilitalii ca ele sa aibA ca autor chiar pe Dionisie din Areopagul Atenei,convertit de Sf. Apostol Pavel la credinla creidnd. Aceastd concluzie posibila ne va fi u$urata qi dealte temeiuri, care nu sunt mai pulin concludente dec6t cele aduse de cei ce il contestA ca autor allor pe Dionisie din Areopag.

II. Conlinutul g,eneral creStin al scrierilor areopagitice Si componentele lor principale,temei pentru alcdtuirea lor de Dionisie Areopagitul

in conlinutul scrierilor areopagitice nu se otiservA nici o preocupare de apirare a Sfintei Treimi,nici o preocupare de aparare a invafaturii despre Hristos ca un ipostas in doua firi, impotrivanestorianismului qi monofizitisnrului, deci nu par sa fi fost scrise nici dupa Sinodul I ecumenic, nicidupa Sinodul II, III sau IV, adica intre inceputul secolului IV qi al secolului VI, deqi nu se poatespune ca lipsegte, in general, invalatura despre SfAnta Treime gi despre Iisus Hristos. Nu vedem inaceste scrieri dezvoltarile despre Sfinta Treime din scrierile Sf. Atanasie cel Mare, Sf. Vasile celMare gi Sf. Grigorie de Nazianz, nici preocuparea pentru unirea celor douA firi in unicul ipostas alCuvdntului din scrisul Sf. Chidl al Alexandriei. El nu se folosegte de argumentele Sf. Atanasie celMare pentru cleofiinlimea CuvAntului cu Tatil gi nici de deosebirea intre ipostas qi fiinla, reliefatede Sf. Vasile cel Mare qi Sf. Grigorie de Nazianz, nici de cele ale St. Chidl din Alexandria pentruunirea in ipostasul CuvAntului a celor doua firi.

Tema acestor scrieri este de-a apara inva[Atura despre Dumnezeu in Treime deosebit de lume,adica o aparare a credinlei cregtine in general impotriva gAndirii filosofice a timpului, prelungitadin antichitate, dar in vocabularul filosofiei acelui timp, folosit de gdndirea oamenilor de atunci.Mai era de folos o respingere a filosofiilor panteiste la sfArqitul secolului V gi inceputul secoluluiVI? $i cine o putea face mai bine sau cine putea fi mai preocupat de cdqtigarea intelectualilor dearunci, formali in acele hlosofii panteiste, decAt un filosof din Areopag, un filosof dintre hlosofi?Putea ramane el, odata devenit creqtin, farA sa-qi puna darul lui intr-o activitate de care era capabil?El a putut alcitui aceste scrieri pe la anul 100 d. Hr., cind se contura o opozigie a filosofiei timpuluifali de inv:ilalura cregtind.

S-ar putea obiecta gi azi, cum s-a obiectat la 533 de catre un teolog ortodox in polemica cu unmonofizit severian : Cum putem socoti aceste scrieri ca provenind de la Dionisie din Areopag, dacanu le vedem folosite de Parintii de pAnd atunci? La aceasta obieclie se poate raspunde: Scrierileacestea nu dadeau argumente pentru apdrarea Sfintei Treimi sau a invafaturii despre Hristos. Eleau fost, poate, copiate mai pulin gi folosite de cercuri mai restr6nse. De altfel, Parinfii nu se preafoloseau in scrisul lor de scrisul Parintilor anteriori, ci aprgape numai de Sfanta Scriptura.

Dar cum apara autorul ereopagiticelor credinga creqtina, folosindu-se de limbajul filosofic altimpului? Prin aceasta trecem la expunerea componentelor gAndirii din ele.

a. El face o deosebire clera intre fiinla tuturor celor intre care tralm qi Cel mai presus de fiin1d.Fiinla deriva gi in grecegte de la ,,a fi" : e participiul lui ,,a fi" . Deci, liinla e una cu existenla.Autorul areopagiticelor folosegte pentru Dumnezeu termenul de Cel mai presus de hinla nu insensul de liinla cea mai inaltA, ci in sensul de Cel de dincolo de existenlA. El nu este o simplAexistenla, ci este dincolo de existenla, pentru ca orice existen{a, a$a cum o cunoaltem, line sa aibdo cauzd. Dumnezeu e dincolo de existen[d, pentru ca e necauzat, dar prin aceasta e qi cauzatorultuturor. Aceasta indica o deosebire totala intre Dumnezeu qi lume. Autorul face o deosebire de,,fiin1a" intre toate cele ce existA gi El - aceasta ii da gi puterea de-a fi singurul cauzator adevaratal tuturor. Dionisie apzLra astlel ideea existenlei lui Dumnezeuca deosebit de lume, impotrivafilosofiei de dinainte de Hristos.

b. El imprumuta dln filosofia platonica ideea identitAlii intre existenla qi bine. Insaqi existenlaeste un bine. $i cea mai inaltA existenia e cel mai mare bine. Dar, pe cAnd Platon nu se arataseconsecvent pAnA la a trage din bunAtate concluzia ca ea implicA o etemA relalie intre PersoanA giPersoana, autorul areopagiticelor trage aceasta concluzie.


Dar Dumnezeu nu e nici simplu bunAtatea, ci e mai presus de bunitate sau bunat ateanecavzata

si cauzatoare a toata bunAtatea. Aceasta e o altfel de bunatate decAt cea cunoscuta de noi. Ea e o

6".ai^,. a.ptin aata ae bunAtarea mai presus de ea. Bunatatea lui Dumnezeu e din ea insAqi, e una

cu o [bertate desavirgitA.- hi"pi"f" .*irt"n1"i, dependente intre ele,.cele supeloare obligate sa le susgind 9i sa le ridice pe

cele inflrioare in existenla, deci in bunatate, iar cele inferioare atrase de cele superioare, sunt toate

fu;-oj6;;dlrfu irt " "i", aar. 9i fala de Dunrnezeu cel mai presus de bunatate, deci bun prin sine'

bun in "iod desivArqit. Aceasta da un temei ierarhiilor cerelti gi pamAnteEti q.i legaturii drntre ele.

Obligalia fala de cele mai mici qi simlirea atracliei celormici de citre cele mari da'un temei lAuntric

teea1"ili dintre membrele ierarhiilor. Prin aceasta, Dionisie argumenta nu numai existenta unui

Oi-n"r"u deosebit de lurnea vdzuti, ci qi a unei ordini ierarhice superioare acestei lumi, pe care

de asemenea filosofia antica nu o admitea.Dupa Dionisie, ierarhia intregii crealii une$te qi lumea inggreasca

cu cea pamdnteasci" dar qi

toate trlftele lumii ingereqti gi ale lumii pamdntefti intre ele- In viziunea aceasta ierarhica, toate

t "ft"t" inul de jos priilesi ilu-in-ile dumnezeieqti prin cele qut-g" sus, iar cele mai de sus au

obiigalia sa comunice celor mai de jos iluminarile dumnezeieqti. Numai^ cea mai de sus treapta

lng"?"iit.a p.l^egte iluminarile.de la Dumnezeu exclusiv. Dar aceasta nu inseamni ci Dumnezeu

e fir"fup itit".ti numai cu cetele treptei de sus (Tronuri, Heruvimi qi Serafimi), nici cd in,relalia

cu cetele acestea Dumnezeu e desprini de cetele de dupa ele. Dumnezeu line seama, cre6nd trepta

cea mai de sus, de treptele de dupa ea, facandu-le apte sa comunice iluminarile lor acestora. Iar

treptele de dupi tr"upto de sus il iraiesc ai ele pe Dumnezeu, dar unit cu treapta cea mai de sus 9icu'cele rup".io-. lbr, precum qi treapia cea mai de sus,qi cetele.ei il cunosc pe-Dumnezeu

i-p*i"a,i-f " vederea treptelor mai de jbs, carora trebuie sA le comunice tot ce au de la Dumnezeu.

be altfel, nimeni dintre oameni nu poate simli legAtura cu Dumnezeu fard o legaurd cu oamenii,

*"t|}#:!r:"ff iltrJt"frhffil;11i':';sta ei diferite grade de unirare lntre 9151o-anumita

unitate intre toate. Dar unitalile u.est"a sunt compuse qi dependente intre ele qi de Cel Unul care

nu are nimic compus gi 1u e Lnit in mod nonvoit cu altele, ci e Unul prin Sine in mod desavirqit 5ii"a"p"rJ"rt de tdate. El e caozanecauzata a tuturor unitililor din lume qi a unitalii intre ele. EIe

iout. -uta prin aceasta cdi sunt intr-o dependenla de Cel Unul mai presus de tot ce cunoaqtem noi

ca umtate.-- inti, e."tt Unul, daca e gi suprabunatatea prin Sine, nu,e opus iubirii. Unitatea I-ui e pnn ea

i"ra$t, a;; o unitare'vie, deci nu ie opune Treimii. Unitatea Lui e o unitate a iubirii. El e Unul viu

;"; il;;i plin de iubire in Sine. El iese prin aceasta vegnic din StT, 9* qi rimAne velnic in Sine'primul fapt il explica pe al doilea, fard ca acest ai doilea fapt sa-i fie impus deprimul t'apt. Astfel'

but"n"r.u s15 ii Sine gi iese vegnic din Sine in Sine, dar-cAnd voiegte, iese din Sine qi in altele,produc6ndu-le prin crealie qi cauiAnd sir qi le apropie, adici stand 5i ieqrnd in acest al doiJeainleles'' -

i;a;; in Sine nu-l- bUtigi la ieEirea in cel'e cire sunt deosebite de Sine sau Dumnezeu nu iese

din Sine in Sine, ca Treime,-pentru ca trebuie sA iasd la altele, la producerea lor, cum am vAzut ca

soune pr. Cicerone Iordache;cu. De aceea proodoi nu se pot traduce cu ,.emana!ii" (nonvoite),

cum le traduce acelaqi.c. Dar toate aceste ?nsugiri ale dumnezeirii o aratd mai prgsus. de inlelegere sau ne. aratd cd

Oun-"reu nu poate fi caracterizat prin caracterele propni lumii. El nu e existenll, nu ebt{l_atate'

nu e unitate, nu e inlelegere. Acestei gi toate celelalG insu$id din lume nu sunt deosebite la El doar

orin eradul sup.e- in.it" Ie are, caci mai degrabanu le are. Dar negaliile lornu auinlelesulpeiorativ'J

niilicutui, i:i inlelesul superior al celor ce sunt mai presus de ceea ce e propriu lumii. Aceasta o

repeta des autorul scrierilor'Omul ridicat la modul unei inalte sfinlenii sau trAiri a lui Dumnezeu, dAndu-qi s91ma {e aceastA

inalgn; neingeleasa a lui Dumnezeu, mai mult il fiaieqte, dec6t il explica prin diferitele no[iuni

ra!ionale.d. O alta deosebire de ,,fiinga" intre Dumnezeu qi lume, prin ceea ce se separA de panteism., o

un.-a u"toiul areopagiticelor lrin considerarea lui Dumnezeu ca nepasiv, deci neexpus relaliilor

liposiUifita$for patimi"lor, pe c6nd lumea chiar prin faptul dependenlei ei de Dumnezeu este pasiva

l0


si supusd relaliilor 1i posibilitalilor patimilor. Dar pasivitaleacomponentelorlumii are diferite grade'

il;t";;r;uri"i,intiu.at iunt'dependenli in existenla lor de Dumnezeu, dar au tgtodati.o

;il;;.ili[,;;i.ii a"-Er.'oii responsabiliiatea unegte in ea dependenla qi libertatea' Ei pot, de

u..'.u, .ont.*ta dependenla sau responsabilitatea lor de Dumnezeu,ceeace au qi facut unii dintre

"i.-G g.oJ *ferioi de creaturi, cele umane, au in ele nu numai dependenla de Dumnezeu 9+t3 tY

i"rfonlofrift,utea falA ae Ef, ci ii 9 parte pur pasiva, cum e trupul' cu procesele qi simfinle lui'.lnsa

omu| poate tace pnn ,.,pon,obilitutea lui sa.se umple de puterile dunrnezeie;ti 9i d99i sa participe

la libertatea spiriiului lui qi trupul. Un grad rnl'erior al creaturilor nu are decat pittYilt?:1TIT

unei vieli lipsire de con$tiinla. Acestea sunt animalelg ;i,^intr-un T9*l sens' plantele. ljar au Sl

.i. ,,n ,3.r p.nr* ,u.1ine-r"i uotii in t*p a omului. in'stirgit. e.xista cateSoria Y"":iilT.ll:.1

oa*antutni, a mineralelor, care n-au decai o pasivitate, insi sunt qi ele nec'esare pentru vlala on]ulul''-

inori."p*teism,toatesuntdependenteunadealta.Nuexistdcevaindependentdeasupratotulutsau a tuturor. Cdci 5i esenp din ciue emana toate e supusa unei legi' '--

Autorul -"opu!itl."i,ii iu.. p.- roare cele amintite o deosebire categoricd intre Dumnezeu gi

lume. Dar, pe deaita pJL, "iunLye strins lumea de Dumnezeu. Aceasta se vede 9i ain f3p!uJ9a

oe de o o;ute Dumnezeu ies" Jin Siie dAnd llinta celor deosebite de El, pede alta iese-prin -ieliri" '

;-r;;;i,1;1;r*6 fi te r" ,,intoarca ' spre Ei, ca si le umple de darurile. bunaalii Lui' Cei.ce au

vazut in aceste scrieri un caracter pantelsl au conlundat aceste douA feluri de acte sau de ieqiri ale

lui Dumnezeu. Dar, dacd n-ar fi o deosebire intre ele, la ce ar mai trebui ca Dumnezeu sd continue

tJriai." ipi" fl qi il El cele aduse Ia existenla de- El? Autorul folosegte.pentru aducerea la existenla

a lucrurilor din lume, fi;;l; $i i oarnenilor, termenul paragein (ncpoYe1v, a aduce la

.^irt"nta, u da existenia), iaipentru-darurile ce. le dA acestora ulterior, spre ridicarea veqntci spre

S'nL, t"itir.""J proodii.Cel ci: vaa in aceste scrieri o pecete panteista confundain mod greqit aceste

douA feluri de acte, de iegiri.Dar atdr uctul ...utoi, .At qi actele de imbogalire a celor create cu daruri mereu sporite arati

creaturile unite in mod nedespa4it cu Dumnezeu. Iieqi autortrl vorbe;te qi de distinclii sau despa4iri

i"* .*"t".1 gi intre ele gi Dumnezeu, totu_$inu excfude prin aceasta o anumiti nedespA4ire lrtreil ,i ...ururi, itriar cdnd i" i"inra undelor de bunatate gi d'e existenla superioarA venite dh El. Caci

;1"";:;;;;'".itii J"."n-ar fi linute in existenp-de. Cauzatorul mai.presus.de exisenld al

"*itt"n1"ior. Nu se poate cugeta o totala despa4ire a iumii de Cauzatorul ei, o tohla independenl6

a ei de bl. Aceasta nu e panieism, dar nici sepalalie ?ntre Dumnezeu qi lume.- -; i.-rfa{t,, o .on-lfon"nra importan_ta a temei legaturii lui Dumnezeu cu lumea, care formeazi

.onfi""rui i."i.rifo. -"opugitice, este faptul c6 toat-e cele deosebite de Dumnezeu sunt aduse la

existenlA pentru a ,"*, au iitnUout" prin care se arata lucritor Dumnezeu' Ele au prin aceasta o

*"*iri iapacitate de-a primi in eli qi .transmite prin ele lucrArile dumnezeie$i' Actualiz6nd

lulrurit. qi gesnrrile omenegti ca simboale, ele sunt sfinlite qi fAcute mijloace de slinlire a ttnoftt

orin altele. Aceasta dd un caracter litwgic existenlei lor' ^,*"il;;"];;;rp;;;"$t.e, viala iiiurgica - imne, sfingiri, binecuvintari - era foarte bogati'

Litr*ghia s-a scurrar .u ,i1niuf din eitensiuiea ei bogata - din Constituliile apostolice. din Liturghia

iacoblta - tot mai *uti pana la Liturghir Sf. Ioan Gura de Aur' Faptul ca autorul scrierilor

areooagirice indica o viala liturgicA bogita a comunitalilor creqtine este inca o dovada a vechimii

l";. ilh";;;;i "n"a""" pi.trraibr fidel al tradiliei apostolice, i-a menlinut pAna azi practica unor

rnuflipf" u.i" de sfinlire, I au,a.u conqtiinla ca Dumnezeu-e prezent in'toate prin lucrarile sale

;Ti"iii;;;. Dionisie hreopagitul a infldenlit explicarea teopCl.a s"?1"ttei prezenleactive a lui

fjurirn.r.u in viala giseridii.-o vedem aceasta in'opera Si. Maxim Mirturisitorul gi a Sf. Grigorie

F"iu,"i. e-a"doi afirma prezenla lui Dumnezeu in toate-prin lucrarile sau energiile sale necreate,

care sunr deosebite O" itiilu sa.'Occidentul, neadmipnd-aceasta deosebire, cum se vede qi din

ooozitia ce-o f,rcea V-tu^ti Slantului Grigorie Palama qi neputAnd admite o unire a oamenilor-qi

;ffiil;ftt"i,, i"i or."r"reu - cici u."uitu le-ar confunda pe toate cu Dumnezeu -, a staruit in

congtiinla unui Du.n"zeu distant de lume. qi de oameni, cu o Biserica condusi de un vicar (de un

i".iiit"r'"f fri H.irto, J abseng sau s-a d6clarat pentfl.r extrema unei mistici.panteiste (Eckhart'

Jacob g<;trme), de care nu sunt straine nici filosofiile lui, care nu cunosc decit lumea aceasta ca

ultima realitate.

l t


Consecvent acestei viziuni, Occidenrul cregtin a dat operei mAntuitoare a lui Hristos o interpre-tare pur juridicd qi a vzut-o implinita in singurul moqent al rastigrurii Lui pe.cruce, ca satislacereu on6otei lui Dumnezeu jignita de pacatul stra'rnoqesc. In RAsarit, ca gi in scrierile areopagitice, Fiullui Dumnezeu a luat hrea omeneascd pentru a o face mediu neincetat al indumnezeirii noastre, alsfinlirii noastre, care ne sus{ine gi pe noi pe calea unei vieli inlrAnate gi tot mai sfinte. De aceea,.tolrPan|fi, inclusiv Dionisie Areopagitui, folosesc termenul indrazne! de,,indumnezeire" sau chiarde,,dumnezei" (leru-hiacereascd,caprlolulXll.3;cf. II Petrul,4),seinplege,,prinhar",cums-a precizar mai tdrziu, pentru invildtori qi credincioqi cu viala sfAnd. CAt de mult s-a departatprotestantismul de aceastA comuniune cu Dumnezeu, afirmAnd ca nu suntem curalali de- pacatel .'

Sf. Grigorie Palarna a aflat in scrierile lui Dionisie Areopagitul poate cele mai multe dovezipentru susl-inerea afirmaliei monahilor isihaqti ca practica ru.gaciunii neincetate a lui lisus le da

iutinla sa-i vada pe Iisus in lumina, in inima lor, fapt care explica qi rumbul de luminA in care sunthgravili sfin$i in Ortodoxie. Se poate vedea aceasta in multele citate date din Dionisie, utalizatein scrierea Sf. Grisorie Palama+.

in general, in 6rtodoxie, scrierile lui Dionisie au fost temei de suslinere a prezengei active a luiDumnezeu in viala Bisericii qi in lume, nu temei pentru o mistica panteista sau un conlinut care n-afost de folos.

' m. Ahe semne care par sd arate vechimea postapostolicd,ba chiar apostolicd a scrierilor areopagitice

in lerarhia bisericeascd,autorul afirmi ci Botezul qi Liturghia erau savirqite de episcop. El eraajutat de pulini preoli, dar de mai mulli diaconi. $i se botezau in g9n9r1l oameni in virstA, nu copii.dar acesieaerau propri-i Biserici,i din primele timpuri, cAnd bisericile luau ftn1a in orage, unde ryinstituiau episcopi gi veneau la cregtinism oameni in varsH, care€rau convingi de alli cregtini sa viesau sd se lase adugi la episcop pentru a fi botezali.

Tot episcopul e prezentai sav6rqind inmormAntarea. Tot un semn al alcituirii acestor scrieri inprimele

-timp,iri cr-eqtine, cAnd cregtinismul era persecutat, pare sa fie vorbirea lor despre

,,terapeu1i" (slujitori), un fel de paracliseri, de obicei necasatorili, care aveau ca rol principalpazirea ulilor locaqurilor unde aveau loc adunarile gi slujbele creqtinilor. Acest serviciu nu mai avearost in secolele V-VI, cici trecuse timpul catacombelor'

S-a mai obiectat impotriva vechimii scrierilor areopagitice, deci impotriva lui Dionisie Are-opagirul ca autor al lor, folosindu-se ca zugument descri€rea, in capitolul YI.alIerarhiei_bisericegti,siin!.ii monahilor, care n-ar fi aparut decAt in secolul IV. Dar gtim despre Antonie cel Mare ca s-afacut monah in secolul III (cAci se niscuse la 255). Oare n-a unnat el unei tradilii mai vechi? Poateerau lainceputputini astfel de cregtini (cici qi cregtinii erau pulini) care preferau sa triiascain curAfiavielii singuiatiie. Dar, oare, nu eiau unii cire ulrnau cuvintul Sf. Apostol Pavel: Eu voiesc ca tolioameniiia fie cum sunt eu tnsumi. Dar Jiecnre rtre de la Dumnezeu dctrul lti :.unul a.Sa , altul tnu'-1\

fel (l Cor.7,Z;. Oare.tu simgeau ;i-atunci unii credinciogi ca audarul unei.vieli traite asemenea Sf.-Apostol Pavel qi celorlalli Apostoli? Poate ca inc-a nu se duceau in pustie, nici nu formau obqti ieqite

dintre cregtini. Dar poate slujeau intr-un anumit fel Bisericii gi erau mai frecvent in ea. Poate ace$tiasunt,,terapeufiI' (slujitorii) de care vorbeqte autorul.in Epistolele sale, termen pe cqg Sl MaximMarturisitorul il traduce prin ,,monah" . Aceasta stare deosebiti a lor, un fel de paracliseri, a pututda cite unuia indrazneala sa mustre pe cAte un preot care i se parea ca nu e la inallimea chemdriilui. Caci, poate, nu se impusese deihitiv autoritatea de neinlocuit a preotului. Faptul acesta, descrisin Episto[a a III-a e greu de inleles ca s-ar fi putut intanlpla in secolul VI, cAnd autoritatea preotuluiera de mult consacrata.

Cele spuse in aceste pagini sunt un rezumat extrem de sarac Ai de general al b-ogaliei qi addncimiiconlinutului scrierilor areopagitice, pe care traducerea noasfa e departe deaJ fi purut reproduce inmod fidel. Caci insuqi limbajul lor e atAt de subtil gi de complex, ca nimeni nu-l poate reda in modsatisfacator. De aceea, in francezA s-a tradus de vreo unsprezece ori. Dar Gandillac le traduce dinnou, in speranla cA restituie nuanle pe care nu le-au putut exprima traducerile anterioare. De aceeaam intreprins noi o noua Faducere pe linga cea a Pr. Cicerone lordAchescu gi Theofil Simenschy,

t 2


silindu-ne sa o exprimd,rn in tenneni romAneqti mai tradilionali, duhovniceqti qi evitdnd P.e, c.at amputut neologismeie de origine frutcezA. De aceea nu impartAgim sp_usa Pr. Cicerone Iordichescuia,,Scrisut'iri (al lui Dioiisie, n.n.) ne amintegte de dialectica lui Platon sau Hegel, fara-sa aibageniul acestor doi mari corifei ai g6ndirii umanel' (op. cit.,p. XXIII). Noi socotim ca gdndirea lui

bionisie e mai satisfacdLtoare decAt a lui Platon qi Hegel.

$i, ca incheiere, pentru toate motivele aminiite, linem sA spunem ci vrem sa pi$ram nlimelg

de dionisie Areopagitul pentru autorul acestor scneri. Chiar daci autorul lor ar fi cineva de mai

tArziu, daca el a linuf sa-!i dea acest nume, ii respectam voinp qi e vrednic penffu aceastd tnare

opera de apelativul de Sf0nt, ca ceilalli Parinli bisericeqti.-' Cu o contribu[ie la inlelegerea scrierilor areopagetice, am tradus $ Scoliile la ele, ale Sfintu-

lui Ma-rim Marturisitorul.Hans Urs von Balthasar socote$te cdscoliile nu ii apa4in lui Maxim Marturisitorul, ci lui loan,

eDiscop de Scythopolis din Galileea. din prima jumAtate a secolului VI5. Dar Otto Bardenhewer le

sir.otesr. ale Smntului Maxim6. Consider cA e mai probabili opinia celui din urmA.

Note

1. Dionisie Pseudo-Areopagitul (sec. V-VI), Ierarhia cereascd.Ierarhia bisericescd'ttad.din gr. de Pr. Cicerone Iordathiscu, ChiginAu, 1932t-idem., p.espre ltumele divine. Teologia

misiictZ, trad. din gr. de Pr. Cicerone IordAchescu 9i Theofil Simens.chy, Iaqi 19362. Maurice dJGandillac, Oeutres complites iu Pseudo-Denys I'Arlopagite, Paris '124?-3. pr. Gheorghe Dragulin, Ieromonaliul Dionisie Smeritul ,,Exigurrs" sau ,,Cel Mic"

lapio;.470-550iin,,Stutl teologice" , XXXVII (19S5), n1, 7-8, p .521-539;idem, Premise'si'perspec'tive in de:baterile clin uftima sutd de ani asupra Sfdntului Diottisie Areopagitul qi.a.

i,fereii ' tate, in,,Glasul Bisericii" , XL (1986), nI.-f,p.7.3-87; idem, PreJble.le cuvio.su.lui

Dioyisie Smeritul sau Eiiguul la unele traduceri in limba latina,in,,Mitropolia Olteniei" 'xxxvur (1986), nr. Z, p.' le-t25; idem, (Jn fiu de mare faima al Arhiepiscopiei Tomis,ului

iii,, ,,eoc.ul'ot Vi-tea la^Roma, in ,,Glasul Bisericii" , XLV (1986), nr. 3, p. 62-79; idem,

Cut,iosttl Dionisie Smerirul sau Exiguul. Doua epistole despre prohlemele dq1e! lastgly-li,,elemenrele calculului calenclarisri isi pascal" ,-in ',Mitropolia Olteniei" , XXXIX (1987)'

nr. I, p. 27-70; idem, Identitatea lui-D'ionisie Pseudo-Areopagirul cu ieromonahul Dionisie

Smeriiul ( E.ri guul ), Craiova, I 99 1.- 4. Dispri S1a',rto Lumina,in Filocalia romineascA, vol. VII, trad. Pr. Dumitru Suniloae,

Bucure;ti, 1977, p. 263 - 373.5. Hans Urs von Balthasar, Das Scholienu'erk des Johannes von Scythopolis, in ,,Scho-

lasth ik" , V (1940), nr . l , P. 16-38.6. Otio Bardenhewer, Gesc'hichre der altkirchlichen Literatur,Bd.4, 1932,p.297.

' I celui intre sfinfi

DIONISIE AREOPAGITUL

Despre* -

IERARHIA CEREASCA

Presbiterul* Dionisie Areopagitul c itre impreuni-presbiterul Timotei

Capitolul I'

Toatd lumina dumnezeiascd fndreptAndu-se, cu bundtate, fn chip felurit,spre cele providenliate', rdmdne simpld;

gi nu numai at1t, ci le gi une$te pe cele luminate

$ l

Toatd darea cea bund* Ei tot daruldesavdrqit este de sus, pogorAndu-se de laPdrinrele luminilor (lac. l,ll). Dar qi toatastrAlucirea luminoasa ce pomeqte de la Tatalgi vine la noi o buna daruire gi ne umple iaragide o putere unificatoare, ne indreaptA in susgi ne intoarce spre unitatea (cf. Ioan 17,21: ICor. 1,10) gi simplitatea indumnezeitoare aTatalui ce ne adund in Sine. Cdci din El* Sispre El sunt toate, cum a spus sf0ntul Cuvdnt(Rom. 11,36) .

s2

Agadar, chemAnd pe Iisus, luminaTatiiui,existenta adet'dratd. care lumineazd pe totontul c'e vine fn lume (lotn I,9), prin care amdobAndit intrarea la Tatal, inceputul luminii(cf. I Tim. 2,5), sa cautam, pe cAt se poate,spre talmacirile preasfintelor cuvinte predatenoud de Parinli*. $i sa privim in chip sim-bolib*, prin inallarea gAndului la ierarhiilemingilor* ceregti, pe care ni le descopera acelecuvinte, pe ci1 ne este cu putinta. $i, priminddaruirea luminii incepatoare gi mai presus de

inceput* a Tatilui, incepitorul dumnezeirii(care ne descopera prea fericitele ierarhii aleingerilor in simboale pline de inleles), cuochii nemateriali gi neclintili, sa ne ?ntindemdin ea iardgi spre obdrqia ei simpla. Caciaceasta nu pierde niciodata ceva din unitateaei cea mai dinlauntru*, atunci c6nd se in-multe$te gi pomegte din sine cu bunatate pen-tru inAl[area gi unirea celor providenliate, spreimbinareax lor cu ea, ci ri.mAne neclintitAinlauntru ei, fixatA statomic in identitatea einemigcata, degi pe cele ce tind spre ea leatrage potrivit cu ele gi le uneqte prin unitateaei simplificatoare. Cdci nu e cu putinla sd nelumineze noua altfel lumina dumnezeiascAincepAtoare, dacd nu e invaluita in chip inAl-fAtor in felurimea sfintelor acoperamintex ginu se acomodeazA prin providenla parin-teascd in chip potrivit cu firea* celor ce nesunt proprii.

$3

De aceea incepatorul desavAr;irii* ne-arAnduit preacucemica ierarhie bisericeasca,invrednicind-o de imitarea mai oresus delume* a ierarh ie i ceregt i , ca pe una ce

l 5

Desore Ierarhia Cereasca

infatiseaza ierarhiile nemateriale amintite inchipuii materiale 5i forme compuse' pentru ca,Dotrivit cu noi insine, sa hm ridicali de la chipu-rile* preasfinte spre inallimile 9i asemanarilesimple qi lipsite de chipuri. Fiindca nu poateminteahoastra sA ajungA pAna la imitarea qivederea (contemplarea) nemateriala a ierar-h i i lor ceregt i , i laca nu se fo losesle-qPca lAuz i rea ma te r i a l a * ( c f . Rom. 1 ,20 )ootr iv i ta e i , pr iv ind f rumusel i le ara late*br . .u^ chipur i a le mArel ie i nevazute $ ibunele miresme s iml i te ca semne sensib i lea le rev i rs i r i i sp i r i tua le q i lumin i le mater i -ale ca inlaligirri vAzute ale daruiri i luminiinemateriale.

Iar sfinlitele inv{ituri desfdqurate* tre-buie socotite ca mijloace de implinire adorintei de vedere a minli i : 9i treptele bineorAnduite ale celor de aici ca un mijloc al

deprinderii* purtArii annonioase falA de celedumnezeieqti. In sfArqit, impdrtAqirea de preadumnezeiasca Euharistie trebuie socotlta caimpartdqire de Iisus. $i toate celelalte cdtes-au dat fiinlelor cereqti mai presus de lume*noua ni s-au dat in chiP simbolic.

Deci, pentru aceastA indumnezeire pemdsura noastra incepitorul desavArqirii 9i deoameni iubitorul ne-a aratat noua ierarhiileceresti gi a facut impreuna liturghisitoare cuele ierarhia noastra, pentru asemanarea noas-tra dupa putinla. prin slujirea preoleasca dechip dumnezeiesc a ei. $i a infafigat minlilemai presus de ceruri in chipuri simlite princuvintele compuse ale Scripturii*, ca sA neridice* prin cele simlite la cele inteligibile qide [a simboalele aliatuite cu sfinlenie la cul-mile* simple ale ierarhii lor cereqti l '

Capitolul II

in mod cuvenit, cetele dumnezeiegti Ei cereEtise aratd prin simboale neasemenea lor

$ 1

Deci trebuie, precum socotesc, sa aratiimintAi care gdndim cd este scopul intregii ie-rarhii si deie folos este fiecare parte a ei celoroartasi de ea. Apoi sa proslavim ierarlri i lei,er"qii potrivit infali$arii* Ior prin cuvinteleScripturii. DupA aceea, sa spunem pnn.cechipuri sfinte infaliqeazi cetele cere:ti. cuvin-tele Scripturii qi spre ce simplitate trebuie sise faca urcugul prin aceste chipuri. Aceasta canu cumva sa cugetAm 9i noi in mod necuvenit,imoreuni cu cei mull i ' cA minli le ceresti $i dechip dumnezeiesc ar fi niqte liin1e cu multepicioare si cu multe fe1e. coborindu-le lacnioul dobirocesc al vitelor sau la cel salbatical ieilor, sau sA ni le inchipuim avdnd ciocincovoiat ca vulturi i (cf ' Iez. I '6- l0: Dan' 7'4:Aooc.4,7) sau chip de pAsari inaripate' acope-ri ie cu pene (cf. Iez. l, i t: Is. 6.1), sau fl i ind caniqte rbf de foc deasupra cerului (cf. lez't, iS; Oan. 7,9), tronun materiale (cf. lez.t,ZO; nan. 7,9; Apoc. 4,4)' potrivite gederiilui Dumnezeu cel stapdnitor, sau ca niqte caifelurit colorali (cl. Zah. 1,8: 6'2') 9i ca nigte

r6

c ipe ten i i de oq t i , ca pu r tA to r i de l anc i( c i . I osua . 5 .14 ) E i cd te a l t e p reda te nou ide cuvinte le Scr iptur i i pr in t r -o s f8ntai n c h i p u i r e i n f e l u r i m e a s i m b o a l e l o rrevela l ie i . Caci teologia (Scr iptura) s-af o l o s i t f o a r t e s i m p l u * d e s I i n t e l einchipui r i poet ice* pentru min l i le farac h i p u r i , t i n i n d s e a m a . c u m s - a s p u s ' d em in tea noas t ra g i gdnd indu -se l a r i d i -ca rea po t r i v i t a e i q i p l asmu ind s f i n tedescr ier i in s tare sa o inal1e4.

$2

Deci, de gnndegte cineva sd primeascisfintele forme compuse* ca proprii celor careorin ele insele* ne sunt necunoscute il denevazut, el trebuie si socoteascd sfinliteledescrieri ale sfintelor minli din Scripturi ne-ootrivite lor, ca si toata aceasta infaliEare in-

Lrosata* a numiri loringere$ti. $i atunci spune6a icri itori i Scriptuni, cind s-au gAndit laDrezenlarea trupelsca a celor netrtrpe;ti, auirebuit sa plasmuiasca pentrtt acesta. pe cAtle-a fost cti putinla, forme proprii qi inrudite

Despre Ierarhia Cereasci

lor (scriitorilor) de la fiinlele ce ne sunt noua

mai vrednice de cinste intrucAtva mat nema-

teriale* qi mai presus de altele qi sd nu.in-v i l u i e s imp l i t a l i t e ce re$ t i 9 i de ch ip

dumnezeiescl in multifelurimea formelorcelor mai de pe urma de pe pimdnt' Caciprima faptA ne este mai proprte noua $I mal ln

itare sa ne inalle qi nu coboari cele mai presus

de lume la neaiemanari nepotrivite; iar a doua

face mintea noastra sA indrcpte in chip necu-venit inluri i impotriva puterilor dumnezeieqtiqi sA rataceasca sprij inindu-se*'pe compozil i ilipsite de sfinfenie.

Pe linea aceasta, unul ca acesta ar putea

socoti lin;rurile cereqti unrplute de formeleunor lei* qi cai 9i de imne de mugete qt de

sruDuri* dL pisari* qi de alte animale* gi de

iuciuri mateiiale l ipsite de cinste in cdte suntzugravite (cetele ingereqti) in Slintele Scrip-turi gi care ne pot duce la o cugetare alurln(absurda), mincinoasa qi pitimaqa* cind nu

sunt luate ca simple chipuri neasemeneaacelora. Dar* ciutarea adevirului ne arati,

Drecum socotesc, sfAnta in1elep.lut1g 3 suvin-

ielor Scripturii in infaliqarea chipurilor tu-

turor minlilor cere$ti, avAnd grija ca prln

fiecare din ele sa nu ajungem nici sa jignim

outerile dumnezeieEti*' nici sa ne alipim pe

hoi in chip patimat la starea cobordta a chipu-

rilor.in mod cuvenit ni s-au propus* deci chi-

puri ale celor fara chipuri* qi forme ale celor

iara forma. Un motiv pentru aceasta ar putea

fi nu numai cunoagteiea noastra prin analo-

sie. care nu poate sa se inalle nemijlocit* la

ieder i le (contempla l i i le) sp i r i tua le q i are

nevoie de ajutoare potrivite cu firea noastra,care ne duc-la vederile minlilor fd'ra forma 9imai presus de lume, prin forme* ce ne sunt

uotopiut", ci si faptul cA, potrivit cu cuvinteleti iniie ale Scripiuri i, acelea se ascund prin

nesraite Si sfinte ghicituri 5i trebuie facut de

neipropiat celor mull i adevarul sfint 9i.as-cuni al^minlilor mai presus de lume' Caci nu

fiecare e sfinlit Si nu e a tLrturor, cum spun

Scripturile, cinoStinla lor (lCor' 8,7; cf' Mat'

1l, it; Luc. 8,10). baca insa ar invinovatic ineva descr ier i le f igurate nepotr lv l te 'spundnd ca e ruqine sa se alipeascd asemenea

c'hipuri urite ceielor de chip dumnezeiesc,qipreasfinte, ajunge sa i se spuna ca modul

ifintei descoperiri este indoit*'

$:

Unul din cele doui moduri se foloseqte,D r e c u m s e ' c u v i n e , d e c h i p u r i l e s f i n t easemanatoare. Iar altul pldsmuiegte alcatuiride forme neasemenetoare*, pentru ceea ce ecu totul neasemanator qi de neinleles'

Predanii le tainice ale Scripturi lor revela-toare Droslavesc uneori chiar fericirea vred-

nicd de inchinare a dumnezeirii mai presus defi inta ca: Cuvdnt* (cf. Ier. 1,4; Ioan 1'1)' l iMinte (cf. Rom. 11,34;I Cor' 2,16), gi.Fiinli(cf. Ies. 3.14; Apoc. 1.4.8), aratAnd ralionali-iut.u si inlelepciunea dumnezeiasca a ei' careest. e*ittenlu cu adevirat existentA qi ca.uzaadevdrata a celor existente. $i o inchipuiesccalumina (cf. I Ioan 1,5; Ioan 1,8) 9i o numescviatA* (c f . Ioan 1,4; 5,26;11.25: 14.6) . Caciu..it. i f int. inchipuiri sunt mai inalte 9i maicuvenite qi intrec formele materiale'

Dar sunt qi ele departe de adevarataasemAnare cu dumnezeirea. Caci aceasta estemai presus de toata fiinla .9i viala qi nici olumina nu o poate caractenza'.precum oncecuvdnt gi minte ramin fari nici o asemAnarecu ea.

Alteori, e proslavita de aceleaqi Scripturiorin infatiSari neasemanatoare' numlno-o ne-lazuta* , -nestarg i ta Ei necupr insa (c f - Col 'l . l 5 : I oan l , l 8 ; ' l T im .6 .16 ) : q i ' spunAnd cde din cele ce nu sunt, nu spun ca este ceva cenu este. Caci aceastaii este, precum socotesc'mai propriu. Pentru ci, precum a explicatpreddnia ascunsA 9i sfAnta. spunem adevarul"and ,i.".t-t ca ea nu e ceva din cele ce sunt,fiindca nu c uno aqtem nemArginirea (inde iini.-tul) ei, cea mai presus de fi inli, neinleleasA*si tainica.

DacA, deci, negaliile* privitoare la c.eledumnezeieqti sunt rdevirate. lar allrmagllesunt nepotiivite, descrierile.prin inc.hipuirineasemandtoare sunt mar potr rvr te as-cunzimii celor tainice' CAci descrierile Scrip-turi i cinstesc* qi nu acopera in chip urdtcete le cereqt i , in fa l iSAndu- le pr in chipur ineasemanAtoare; ci le arata prin aceasta ca peunele ce sunt in chip mai presus de lumedeasupra tuturor celor materialc. Iar cA de-scrierile neasemdnAtoare inalla mai mult 9imintea noastra decit cele asemdnitoare' nusocotesc cd va nega cineva din cei drept cu-getatori. FiindcA iste ugor 91 :el9 mai. definste* sa amageasca pe mulli ' facAndu-i sa

t 7

Despre Ierarhia Cereasca

socoteasce unele fiin(e cere$ti asemenea au-rului gi ca pe ni$te barbali fulgeritori de lu-minA, mareli, imbrAcali in vegmAnt sclipitor(c f . Dan. 7,9; I I Mac.3,25; Mat . 28,3; Marc.16,5; Fapt . 1 ,10; Apoc.4,4) 9 i scdnte ind cauqfoc nevatametor* gi in atAtea alte chipuriasendnatoare, in cite a inchipuit Scripturam i n l i l e c e r e q t i . C a s d n u p A t i m e a s c aaceasta cei ce n-au in le les n imic mai ina l tdecAt cele vazute, inlelepciunea cuvioqilorscriitori ai Scripturi i coboari cu sfinlenie qila neaseminiri le nepotrivite, neingaduindalioirea iubiri i noastre la cele materiale, casa ie odihneascA in chipurile necuvenitel citrezind pomirea spre inal!are a sufletului, i ipropun neplacutele forme urdte* ale aceloralcituiri. Astfel ajuta chiar celor foartealipil i de materie si vadA cA nu e ingaduit,nici adevarat ca vederile* celor cereqti gidumnezeiegti sa fie cu adevirat asemAnatoareunor atat de urdte chipuri. De altfel trebuie sainlelegem Si aceasta, cA nici una din existenlein general nu e lipsita de o impart5gire la bine,daia, precum spune _adevirul Scripturi lor,toate sunt bune foarrei (Fac. 1.-3 1).

$4

Deci e cu putinla inA\area din toate lavederi (contemplalii) bune; 9i se pot cunoalted in ce le ma te r i a l e asemanar i l e ne -asemanatoare ale celor inteligibile qi in-plegAtoare6. Caci cele in[elegatoare au in altmod cele ce s-au daruit celor sensibile.

De fapt mAnia* se ivegte in cele necuvdn-dtoare din pomirea patimagd 9i migcarea lormAnioasa e plina de toata iralionalitatea. Darin cele inlelegAtoare trebuie sa se infeleaga inalt mod mAnia. Ea se aratA, precum socotesc,in acestea - ragionalitatea* lor bdrbAteasca gideprinderea neclintitA in dispozifile de chipdumnezeiesc qi neschimbate. La fel spunemca pofta in animale este Pomirea patimaqanecugetata qi alipita de materie ce se iveqtedintr-un impuls, nascuta in chip nestapAnitsore cele schimbacioase sau dominareaneralionalA a unei dorinle, care impinge totanimalul spre lucrul poftit. Iar cdnd leinchipuim pe seama celor in le legatoareatribuindu-le asemanarea neasemanatoare,socotind cd au qi pofta*, hebuie sA inlelegemprin aceasta iubirea dumnezeiasca (cf. Deut'

1 8

6,5; Pild. 4,6) fald de ceea ce este nematerialsi mai presus de ralionalit i l te qi minte 9ii lorinla neclintita gi neobosita pentru vedereacurata gi nepatimaqa mai presus de lume qi detransparenta culminanta, l impede qi preasfdnta a acelora;i de comuniunea cu adevdratspiritualA, rationala gi veqnica, cu marelia in-frumuse[itoare gi neingelitoare. $i trebuie sAinlelegem prin pofta simlirea nestapanita, in-cordata gi de neintors gi de nimic opritA pentruDumnezeu, a iubirii neschimbate qi neames-tecate* fala de frumuselea dumnezeiascd 9ipomirea* totala spre ceea ce e cu adevi'ratvrednic de dorit.

Daca nera[ionalitatea animalelor necu-vantatoare sau simlirea lucrurilor materiale onumim lipsa de raliune gi simlire a celorproprii lor, f i inlele nemateriale !i intg-legatoare le recunoaqtem ca intrecdnd in chipsfAnt qi mai presus de lume raliunea noastrAlegatd de trup gi trecitoare* de la una la altaqi -s imgirea noastra mater ia la 9 i s t rAin iminli lor netrupe$ti. Dar e cu putinla seinchipuim forme ce nu sunt contrare cetelorcereq'ti chiar pomind de la parlile cele mai dejos ale materiei*, dat fiind ci qi ea igi areexistenla de la Cel cu adevirat bun qi in toateale ei infaligeaza niqte trasaturi frumoase alefiinlelor ingelegatoare. $i e cu putintd sa ur-cam prin ele spre modelele nemateriale,ingelegdnd, cum s-a spus, cele asemanitoareprin cele neasemdnAtoare qi vdzAnd aceleaqi*irisdturi nu ca fiind la fel, dar intr-o armoniegi fiind proprii at6t celor inlelegAtoare, cAt gicelor sensibile.

$s

i i u o m a f l a p e s c r i i t o r i i t a i n e l o rinchipuind nu numai in infAliqarea cetelorcereqii, ci gi in descoperirile dumnezeiegti*.De fapt ei prosldvesc dumnezeirea pomind dela ce, le ce se v id c inst i te* , ca soarele*dreputii (cf. Mal. 3,20), rasarind in chip st?ntminli i ca o stea a dimineli i (cf. II Petr. 1'19;Apoc.22,L6) qi luminAnd ca o lumina in c-hipdescoperit qi spiritual; alteori luminind fArAvAtamare, ca un foc (cf. Ieq. 3,2;Deut' 4,24;Evr. 12,29) prin cele de la mijloc, ca apa (cf.Ps. 35,9; ler .2, l3 ; Pi ld . 16,22; Apoc' 7,17;lez. 47 ,l; Is. 44,3) ce aduce implinirea vieli igi, vorbind simbolic, patrunzAnd in pdntece 9i

Desorc Ierarhia CereascA

facdndu-se izvor (cf. loan 7,38; Apoc. 22'1)de rduri curgatoare de nerelinut (cf. Ieg. 3'2);alteori ivindu-se din cele de pe urma, ca unmir bine mirositor (cf. CAnt. 1,2),' alteori capiat ra cea d in capul unghiu lu i (c f . Is . 28 '16;Ef . : ,ZOr. Dar au invalu i t -o q i in ch ipul ani -malelor salbatice qi au imbracat-o in formaleului gi a panterei; qi spun ca ea va fi ca-unpardos sau ca o ursoaicA jefuita de pui 1cl. Os.5 .14 ; 13 ,7 ; Dan .7 ,4 -6 : Apoc . 13 .2 ) . Vo i n ta iadAuga ca e vAzuta 5i ca ceea ce e mai denecin-ste decat toate qi pare 5i mai nepotrivitcu ea, cdnd cei inaintali in cele dumnezeiegtiau inchipuit-o si ca pe un vierme (cf. Ps.21,6). in'[elul acesta. toli cei inlelepli in aledumnezeirii gi tdlmicitori ai celor ascunsedespart in chrp nepAtat Sfintele Sfintelor (cf'ls.

'6,3) de c6le nedesavirqite gi lipsite de

sfinEenie gi vestesc ca o sfinlitA plasmuireceea ce e neasemenea, astfel incdt nici celedumnezeiesti sa nu fie la indemdna celor in-t ina l i q i n ic i 'ce i iub i tor i de in le legere asfingitelor asemdniri* sa nu ramAna la ele cala unele adevirate; gi ca cele dumnezeieqti sAfie cinstite prin negalii adevarate qi totodatisa fie proslavite prin insugirile celor de peurma existente ca reflexe* ale lor. Deci nu enepotrivit faptul ci igi inchipuiesc 5i f i inleleceresti din asemAnArile celor neasemanatoarece nu li se potrivesc, pentru pricinile amintite.

Capitolul III

Ce este ierarhia Ei care este folosul ei

Si poate nici pe noi, dac6 pomind sa le cer-ietam ridicindu-ne de la'vcderea exactd acelor vAzute, nu ne-ar tulbura chipul urdt* aldescrierii inchipuite a ingerilor. Caci prinacestea nelasAnd nintea noastrd sA ramina informele nepotrivite, ii dam putinla ca ne-mulEumilii de acelea sa se lepede de im-p i r t im i rea de ce le ma te r i a l e 9 i sA sebbignuiasca sa tinda cu sfinlenie_ prin celevazute spre inallimile mai presus de lume.

Acestea fie spuse de noi despre chipurilemateriale gi nepotrivite ale ingerilor*-dinSfintele Scripturi. In cele urmatoare trebuiesi definim* ce socotim* ca este ierarhia. $ice folos au din ierarhie cei faculi partaqi deea. Fie ca in acest cuvdnt sa ma cAlauzeascdHristos al meu, daca e ingaduit sd spun, inspi-rAndu-mi intreaga explicare a ierarhiei' Iar tu'copile*, potrivit rAnduieli i cuvioase a pre-dairiei noastre ierarhice - caci cele slinte sedau sfinlilor - , asculta cu sfinlenie cele spusecu sfinlenie, indumnezeindu-te prin patlu!-derea in tainele dumnezeieqti qi deosebind, inascunsul mingii, cele sfinte de mul$mea*celor nesfinlite, pazeqte-le pe cele sfinte inunitatea lor, iar cele intinate desparte-le. Cacinu e ingaduit, cum spun sfintele Evangh-elii(cf. Mat. 7 ,6), sd se arunce porcilor fru-musetea neamestecata, luminoasA 9i de f1u-musete facatoare a md r ga r it a relor spirituale.

$2

Deci scopul ierarhiei este asemanarea(cf. Mat. 5,a8) qi unirea cu Dumnezeu, pecit e cu putinlA, av2ndu-l pe El drept calau-zitor in sfinta gti infA qi lucrare. Caci' pri-v i n d n e c l i n t i t s p r e f r u m u s e l e a l u iatotdumnezeiasci, ea se face intipiritd deEl in partagiix ei ca in unii ce sunt dum-nezeieiti. ca in niste oqlinzi atotstrAvezii qinepdt i re (c l . in le l . -7,16: I I Cor . 3.181' pr imi-toare ale strilucirii luminii incepatoare 9idumnezeieqti; chipuri umplute de strAlucireadaruita, pe care o impartaqesc iarAqi celorurmAtori, potrivit r6nduielilor dumnezeie gti'Caci nu e ingaduit celor care desavArqesc sau

s l

Ierarhia este*, dupi mine, o sfinlitd rdn-duialA gi qti inla 9i lucrare asemanatoare'pe cAt e cu put in la* , modelu lu i dumneze-iesc Ai inAl la tA spre imi tarea lu i Dum-n e z e u p r i n l u m i n a r i l e d a t e e i d e l aDumnezeu pe mAsura e i . Iar f rumusete.adumneze iascA , s imp la , buna , es te o r i g i -nea desavAr ; i r i i * , cu t o tu l neames te -c a t a * c u o r i c e n e a s e m A n a r e c u e a 9 iimpar tds ind f i eca ru ia dup i v redn i c i e d inlum ina e i . I e ra rh ia desav i rqeq te p r i n s l u -i i r ea cea ma i dumneze iascA , po t r i v i t e i ,in mod armonios, chipul celor ce participAla cele sAvArqite.

1 9

chiar celor ce au fost desivirgili sd facA* cevacontrar sfintelor rAnduieli ale desavArgirii*;nici sa fie altfel, dacA doresc stralucirea in-dumnezeitoare gi tind in mod sfAnt spre ea qise intiparesc dupa misura fiecareia dinsfinftele min1i.

Deci cel ce spune ierarhie, nume$te ingeneral o anumita rdnduiala sfAnti, un chipal frumuseli i dumnezeieqti, sivArqind insfintele trepte* ierarhice taina iluminariipropr i i e i S i asemenea fac6ndu-se cape-ienie i e i . pe cAt i i este ingadui t . Cacidesavdrgirea fiecdruia din cei chemali* inierarhie consta in a fi fost inAllat la imitarealui Dumnezeu, pe mAsura lui. Iar ceea ce emai dumnezeiesc ca toate, cum sPuneScriptura, este a fi impreund lucrdtor al luiDumnezeu (I Cor. 3,9; III Ioan 8) 9i a primilucrarea dumnezeiasca*, aratand-o, dupa pu-tin1A, in sine. Astfel, fiindcA r6nduiala* ierar-hiei consta in a se curA[i unii qi a curali pe alliiqi a se lumina unii* qi a lumina pe allii' in aie desavArqi unii gi a desAvArqi pe al1ii,fiecaruia i se cuvine sA imite pe Dumnezeu inmodul lui propriu. Fericirea dumnezeiasci,ca sa vorbim potrivit oamenilor, nefiindamestecata cu nici o neaseminare, ci fiindplina de lumina etema. desavdrqitA' n-arenevoie de nici o desavdrgire; ea e curatitoare,IuminAtoare gi desdvirqitoare. Mai bine zis'este insagi curil irea sfAnta, luminarea gtdesivirqirea, mai presus de curafie, ma1 PI9.sus de lumind, tlind izvorul autodesavdrgiriidinainte de lucrarea desdvdrqirii altora gicauza intregii ierarhii gi dincolo de toataslin1enia, prin depdqirea ei.


Capitolul IV

Ce inseamnd numele tngerilor

$3

Deci cei ce se curetesc trebuie sf, se facdcu totul neamestecali cu cele nepotrivite qi sAse elibereze de impreunarea cu ceea ce eneasemenea cu ei (cf. Luc. 14,33; Ef. 4,22;Col. 3,9). Iar cei ce se lumineazA trebuie sa seumple de lumina dumnezeiasca, inAl[Andu-sela deprinderea qi puterea contemplagiei cuochii preacurali ai minlii*. Iar cei ce se desi-virqeic sa se mute de la ceea ce e nedesdv6rqitqi da se faca partaqi de cunoa$terea desa-vdrqitoare a tainelor sfinte.

Apoi cei ce se curAlesc* trebuie sA trans-mita altora, prin abundenla curafiei lor, dinneintinarea proprie. Iar cei ce se lumineazi,ca mingi mai pdtimitoare, ce qi-au insugit par-ticiparea la lumina qi la comunicarea ei 9i s-auinvrednicit in mod prea fericit de stralucireasfdnta, trebuie sA rever^se spre allii lumina lor,care in t rece totu l . In s fdrg i t , ce i ce sedesivirqesc, ca cei ce cunosc comunrcareadesivdrqitoare, trebuie si desavArqeasca pecei ce se impartalesc de inilierea atotsfAntA insti inta celor sfinte vizute. Deci f iecare treaptaierathica e ridicata la dumnezeiasca impre-unA-lucrare pe masura ei, sAvnrqind, prinharul qi puterea data de Dumnezeu, cele ce seafla in dumnezeire in mod natural qi maipresus de fire* si sunt lucrate de ea in chipmai presus de iiinla, descoperindu-i-se inchip ierarhic. pe cAt se poate, spre imitareaminli lor iubitoare de Dumnezeu'.

$ l

Dupd ce am definit, pe cAt socotesc bine'ce este ierarhia, trebuie sa proslavim in celeurmatoare treapta ingereascA qi sfinlitelechipuri ce i se dau in Scnpturi 9i sa le privimcu bchi mai presus de lume, ca sd le ridicimprin inlelegeri tainice la simplitatea lor ase-menea cele i dumnezeieqt i q i sA lAudimobdrqia qtiin[ei intregii ierarhii cu o cucemicievrednici de Dumnezeu gi cu mullumiri

20

pricinuitore de desivArgire. inainte de toate,se cuvine sa spunem ci dumnezeirea cea maipresus de fiinla, ddnd subzistenta fiinlelorcelor ce sunt, le-a adus la existenta' Caciaceasta e propriu cauzei tuturor ;i a bunAtaliimai presus de toate: sA cheme la impAr-tilirea* de Sine cele ce sunt, cum s-a rdnduitfiecareia din cele ce sunt* pe misura ei. Decitoate cele ce sunt* se imparta;esc de Provi-denla ce izvorAgte din dumnezeirea mai pre-sus de fiinla qi a toate cauzatoare. Caci n-ar

Desore Ierarhia Cerdasci

exista* daci nu s-ar impdrtagi de fiinla 9iobdrqia celor ce sunt. Deci toate cele farivialA* se impafla$esc prin existentd de ea;fiindca existenla tuturor este dumnezeirea ceamai presus de existenla8. Iar cele vii se im-pa r t i qesc de aceeag i * pu te re de v ia l ifacatoare qi mai presus de toatd via[a. Insfdrgit, cele ralionale qi inlelegatoare se im-parlaiesc de inqelepciunea ei mai presus deioata raliunea gi mintea. de Sine desiivArqitagi mai inainte de lucrarea de desavArqire aaltora. Dar e vadit ca toate acele insuqiri alefiingelor cdte s-au impartigit de ea in multefeluri sunt in iurul aceleia.

sau vederi ascunse ale tainelor mai presus delume sau unele vestiri de mai inaintee.

$3

Iar daci ar spune cineva c6 unora din sfinlile-au venit qi nemijlocit* aratari dumnezeieEti(cf. Fac. 12,7; 28,13), si afle limpede qiaceasta din preasfintele Scripturi, cd nimenin-a vdl.ut Si nu va vedea (cf . Ieq. 32,20; Ioan1,18; I lom 4,12: I Tim. 6,16; ceea ce esteinsugi* ascunsul lui Dumnezeu. Iar aratariledumnezeieqti li s-au ddruit celor cuviogipotrivit lui Dumnezeu prin descoperireaunorsfinlite vederi qi pe misura celor ce le-auvdzut. Iar preainleleapta Scriptura care ainfaliqat in scris asemi,narea dumnezeiascinume$te, cu dreptate, acea vedere, ca pe oaseminare in formi* a celor fari formd,ardtare a dumnezeirii* ce le vine celor ce viddin inAllarea lor prin luminarea dumnezeiascAce li se impartA$eqte dupa ce au fost introduqiin mod tainic qi in chip sfdnt in inseqi celedumnezeieqti. Dar la aceste vederi dum-nezeieqti vestilii no$tri Parinti au fost in-trodugi in mod tainic prin mijlocirea Puterilordumnezeiegti. Dar oare predania Scripturii nuspune ca qi rdnduiala legii* s-a dAruit luiMoise de la Dumnezeu insuqi, ca sd ne-o facicunoscuta gi noua cu adevirat ci e in chipdumnezeiesc Ai sfAntA? Insa Scriptura ne-ainvalat clar cA ea* a venit la noi prin ingeri,voia dumnezeiascd hotirdnd sA inalle fiingeledin planul al doilea la Dumnezeu, prin celedintAi*. Aceasta rdnduiala s-a hotarat deobArqia mai presus de fiinla* a tuturor, nunumai pentru minlile mai inalte gi mai de jos,ci qi pentru cei de aceeagi treapta. Adica ardnduit ca in fiecare ierarhie sa fie trepte $iputeri prime gi mijlocii gi ultime, ca cei maidumnezeiegti sA introduci in taine pe cei maide jos qi sA fie cAlauzitori in apropier^ea deDumnezeu in iluminare gi impartagire'u.

$4

Ba vdd ca qi in taina dumnezeiasci aiubirii de oameni a lui Iisus au fost introdugiintdi ingerii, apoi prin ei a trecut qi la noi harulcunogt infe i . Ast fe l , preadumnezeiesculGavriil* a invatat tainic pe partaqul la ierarhieZaharia (cf. Luc. l,1l) ca din el se va na$te,

$2

Deci sfintele* cete ale fiinlelor cereqtis-au facut din participarea la comunicareadumnezeiascA, mai presus de cele s im-plu ex is tente q i v i i in mod nera; ional g ide ce le ra l i ona le asemenea nouA . CAc imode l6ndu -se pe e le i n ch ip i n l e l egA to rsp re im i ta rea l u i Dumnezeu* 9 i l uc rAndin mod mai presus de lume spre asemd-na rea l o r cu Dumnezeu ( c f . Ma t . 18 ,10 )gi dor ind sa dea o formi in le leger , i i lora u , c u m s e c u v l n e , c o m u n l c a r l l e c uDumnezeu l ips i te de g las. Aceasta pentrucA fiind aproape gi in suiq neincetat spre El,intinzdndu-se, pe cdt le este ingdduit, spre El,prin taria dragostei dumnezeiegti gi neclintite,primesc in chip nematerial qi neamestecatiluminirile incepatoare gi se aseamdna cu ele,avAnd astfel toata viataintelegAtoare. Caci elesunt cele ce au fost facute prima dati qi suntin multe feluri partaqe* de dumnezeire qi au fostprima data giin multe feluri facute descoperitoareale ascunzimii dumnezeiegtii obiryii. De aceeas-au qi invrednicit mai mult dec6t toate denumele de ingeri*, pentru ca le-a venit primadata lunrinarea dumnezeiasca qi prin ele nis-au dAruit gi noua descoperirile cele maipresus de noi. Caci precun-r spune Scriptura,legea ni s-a dat prin ingeri (cf. Gal. 3,19). $ipe Paringii nogtri, vestilix dinainte de lege qide dupi lege, ingerii i-au urcat spre dum-nezeire (cf. Fapt. 7,53) sau i-au invAlat celece trebuie facute qi i-au mutat din rAtAcireqi v ia lA nesf in l i td la calea cea dreapta,aritdndu-le qi explicAndu-le rAnduieli sfinte

2 l

Despre Ierarhia Cereascd

prin harul dumnezeiesc, contrar nadejdii'pruncul care va fi proorocul lucrarii divineomeneqti* a lui Iisus, care se va arAta in chipbun qi mAntuitor (cf. Luc. 1,5-21). IarMariei*i-a facut cunoscut tot el cd in ea se va sAvdrqitaina dumnezeiasca a asumarii unei formepipaite de catre Dumnezeu (c[. Luc. l '26-38).iai altul dintre ingeri i-a descoperit lui Iosifcd cele fagaduite in chip dumnezeiesc prooro-cului David (cf. Mat. 1,20-21) s-au implinitacum cu adevirat. Iar altul a binevestitaceasta taina pAstorilor, ca unora care s-aucuratit prin departarea de cei mulli 9i prinliniqtire. $i cu el mulgime de oaste cereascdle-aimpartaqit celor de pe pam6nt slavosloviaputernic cantata (cf. Luc. 2,8-14). Dar sdorivim si la cele mai inalte aratAri luminoasehln Scripturi. Caci vad ca qi I isus insuqi ,cauzamai presus de fiinla a fiinlelor celor mai pre-

sus de ceruri, dup4 ce a venit firi schimbare*la noi, nu iese* din buna rAnduiala potrividoamenilor, a$ezata qi aleasa de El, ci se su-pune ascultator chipurilor de lucrare stabilitede Tatal qi Dumnezeu prin ingeri 9i prin mij-locirea lor. Astfel porunce$te prin inger luiIosif (cf. Mat. 2,13) plecarea cu bun rost aFiului in Egipt qi iaraqi mutarea (cf. Mat.2,19) din Egipt in Iudeea. Astfel il vedemsupunindu-se prin ingeri celor rdnduite deTatal. Nu-gi mai spun, ca unuia ce le qti i, celecomunicate prin predaniile noastre ierarhicedespre ingerul* care intiregte pe Iisus (cf.Luc. 22,43) sau ca gi Iisus insugi venit inplanul revelalieil spre buna lucrare nrintui-ioare s-a numit / ir.qer de mare S/ar (ls' 9.5).Caci de fapt, cum"spune El insugi. cate le-aauzit de la Tatal ni le-a vestit noud (cf. Ioan15,15:8,26-28) in mod cuvenit ingeruluirr.

ele lumina dumnezeirii incepatoare. Dar pen-tru treapta din urma a^minlilor cere$ti nu estemotiv sA fie numitA Incepatorii sau Tronurisau Serafimi. Caci nu este partald la puterilec e l o r m a i p r e s u s d e t o a t e , c i p r e c u maceasta* inalla pe ierarhii indumnezeil i ainoqtri* spre razele cunoscute de ea ale dum-n e z e i r i i i n c e p a t o a r e , a g a q i p u t e r i l eatotsf in l i te a le f i in le lor de deasupra e iinalla spre Dumnezeu treapta care incheie*ierarh i i le ingeregt i . Dar poate sa spunacineva qi aceasta, cA toate numele ingereqtisunt comune pentru faptul ca toate Puterilecere$ti au comun chipul dumnezeiesc ai im-partaqirea mai pulina sau mai multa dedarul i luminArii de la Dumnezeu. Dar pentruca cuvdntul nostru sa fie mai clar, sA privimcu sfinlenie la insugirile proprii* ale fiecareitrepte ingereqti, aqa cum sunt infaliqate inScripturi.

Capitolul V

Pentru ce toate fiinlele ceregti se nLtmesc tn comun fngeri

^Aceasta e deci, dupA noi, cauza numeluide inger, dupa Scripturi. Dar socotesc ca tre-buie sa cercetAm 9i cauza pentru care scriitoriiScr iptur i i numesc toate f i in le le cere$t i *ingeh. Dar venind la explicareax treptelormii nresus de lume, ei numesc* in moddeosdbit treapta ingereascd pe cea cu care seterminA* prin implinire cetele dumnezeieqtisi ceresti. Inainte de aceasta a;azi, ca pe celeaflate deasupra, treptele Arhanghelilor. aleincepAtorii lor, Stapanii lor gi Puterilor 5i petoate cAte le qtiu predanii le revelatoare aleScripturii ca fiinle aflate deasupra acestora.Dar'mai spunem* cd, potrivit intregii sfinteordini a lor, treptele mai inalte au 9i ilu-minarile gi puterile treptelor de mai jos, invreme ce ceie din urmi nu sunt pd'r'taqe de alecelor de deasupra lor.

De aceea-scriitori i Scripturi i numesccetele celq preasfinte ale fi inlelor celor maide sus qi Ingeri. Caci de fapt descopera qi

) 7

Despre lerarhia CereascA

Capitolul VI

Care e primul ordin al fiinlelor cere$ti, care al doilea $i care al treilea

, $ l

CAte gi cum sunt ordinele fiingelor maipresus de ceruri gi cum se desavArqesc ierar-hiile lor, numai obirgia indumnezeitoare adesdvirqirii o gtie intocmai*. Pe linga aceea,numai ea cunoa$te acele ordine, puterile qiiluminarile proprii gi buna qi sfinfta lor orAn-duire mai presus de lume. Caci noud ne estecu neputinlA sa cunoa$tem tainele minlilormai presus de ceruri qi desav6r;irile lor prea-sfinte, daca nu ne spune cineva cdte ne-adescoperit in mod tainic prin ele, ca prin celece qt iu b ine cele a le lor , dumnezeireaincepatoare. Deci noi nu vom grdi din propriemigcare. Ci vom infaliqa vederile ingereqticdte au fost contemplate de sfinlii scriitori aiScripturii, dupa ce am fost invagali tainicdespre ele, potrivit cu felul in care suntemnol ' - .

$2

Scriptura a facut cunoscute toate fiinleleceregti prin numiri descoperite (cf. Ef. 1,21;

Capitolul VII

Despre Serafimi, Heruvimi giTronuri Si despre prima ierarhie*

$ r

Cunoscind aceasta ordine a sfintelor ie-rarhii, spunem ci orice numire* data minlilorceregti redA insuqirea de chip dumnezeiesc afiecAruia. Despre numele sfint al Serafimilor,cunoscatorii limbii evreiegti spun ci el ii aratafie ca pe cei ce ard, fie ca pe cei ce incalzesc.Iar ce l a l Heruvimi lor expr ima bogAt iacunostintei sau revdrsarea inlelepciunii. Deciin mod potrivit intdia dintre ierarhiile cereqtisAvdrgeqte slujirea sfAnta a fiingelor celor maiinalte, fiindcA are treapta cea mai de sus gi eii s-au daruit,'ca celei mai apropiate, aratarile

Col. 1,16; Iud. 9) in numar de noua*. Peacestea dumnezeiescul nostru tdlcuitor alcelor sfinte* le infagigeaza ca pe trei ordineintreite. Cel dintdi spune ca este cel care estepururea in jurul lui Dumnezeu qi aproape* deEl qi cunoscut ca unul ce este unit cu Elnemijlocit qi inaintea celorlalte. RevelafiaSfintelor Scripturi ne-a predat ci Tronurilepreasfinte* gi cetele cu ochi mulli gi cu multearipi, numite in limba evreiasca Heruvimi giSerafimi, sunt a$ezate nemijlocitx in cea maiinalta apropiere in jurul lui Dumnezeu. Decislavitul* nostru povatuitor ne-a spus ca acestgrup intreit este unul gi de acelagi grad qi cuadevirat intAia ierarhie, decit care nu estealtul mai asemenea lui Dumnezeu qi mainemijlocit ldnga primele iluminari ce pomescdin Dumnezeu, fiind aproape de El, cum aspus invdlatorul nostru. Al doilea grup zice cAeste cel compus din Stapanii*, Domnii qiPuteri. A treia gi cea din urmA dintre tre^pteleierarhiilor ceregti spune c^d este cea a Inge-rilor, a Arhanghelilor qi a Incepdtoriilor.

dumnezeieqti* lucritoare gi desavdrqirile inmod incepator. Tronurile sunt aratate qi cacele ce incalzesc Ai ca cele ce revarsainfelep-ciunea printr-un nume iare le descoperdx in-sugirea lor de chip dumnezeiesc*, interitA prindeprindere*. Numele de Serafimi arata prindescoperire miqcarea neincetatd gi nesfirgitaa lor in jurul celor dumnezeiegti gi caldura qiiulimea qi mai mult decAt fierbintea qi pururealor miqcare apropiata gi neobositi gi neclintitade Dumnezeu. E o miqcare care face prinlucrarea ei inallatoare gi lucrAtoare asemenealor pe cele mai de jos de ele, ca una care leinfierbdnta qi le inflacireazd spre o caldur4asemariatoare. Ea are de asemenea Dururea

23


puterea curifitoare inflecarata qi^atotar- prin curaEia lor, ele ocupi un loc mai inalt

zatoare,neacoper l raqrnesi insa,ca 'o insugire h" .at tout . Puter i le- ! l lu l t ce l mai

tu*inoura qi luminaioare, care alunga oiice asemanatoare dumnezeirii_tt^-tt-:":T -p_l:

intun..i. neluminat qi acoperitor. Iarnumele rurea neclintitd miqcarea propne lor prln

Heruvimilor arata putereaior cunoscatoare qi sine* gi unitarA, spre dragostea neschimbati

de Dumnezeu vazatoareQi primitoare a darJ- de Dumnezeu. A.stfel, necunoscdnd nici o

lui cei mai inalt at luminii, Japacitatea vederii cobordre spre cele fara sens, iqi pastreaza firi

;^a"+;ftffieieieyi in c6a dintdi..putere govaire sau schimbare,statomicia nezdrunci-

Iucritoare a acestera qr a comunicarii ei de nata, potrivit rAvnei lor de-a fi asemenea

i;;;i6;;.; ia"atout", dar qi puterea.dg a dumnezeirii. De aceea trebuie sa le cugetam

imoariasi cu imbel$ugar" ."io. de al doilea ca minli vizitoare spiritual*, nu ca pe unele

ild, fi; i.uarrar.i iilelepciunii daruite lor. ce ar contempla vederile s9,1rituatg* 111n,1i1-

D"aiciurmeazicinumeleTronurilor(cf. boluri sensibile qi s-arinalla spre-cele.dum-

Col. iJ6i ietor mai inuft"- gi mai ridicate nezeieqti cu ajutorul .privirii unei felurimi de

.uia "i t,int .ldicate de licele he jos* sau din forme privite, sprijinindu-se pe chipuri sfinte.

rt"i"u ur"lfita* in chip -ai ptesrri de lume qi Trebui'e sa le bugetam ca tlind pline de o

"a ii"a fara relinere spte "eea ce e la inilfime lumina mai presus de orice cunoltinta nema-

riui"iui a"urlp.u ""1o. ce urmeaza; ci tind teriala gi copleqite, pe cdt.se poate, de ve-

;;;;r; i i ;. i fL. ln mod nectintit qi cu buni derea* acelei frumuseli Y:olat:ut: :T:incordare spre ceea ce e fixat cu adevarat la creeazh frumosulqi^.este obiirqta trum-uselrr

;;;;i*d" inaltime. primind venirea dum- celei mai presus de fiinla 9i strA_lucegte intr-o

nezeiri i cutoatanepatimireaSiinstrainareade lumina intreita' Sa cugetam^cd ele-s-au ln-

materiel3. Cici agteapta in duh slujitor cele ce vrednicit in acelaqj mod de impartl$lrea lul

le vin de la Dumhezeu, ca unele ie sunt prin Iisus* nu prin mijlocirea chipurilor* lucrate

li""tenppurtatoaredeDumnezeu*' :lgtg:t?'"T",[31S":1"#1;1t""1?{":1orin apropierea adeviratir de El 9i prin im-$' r'llfi:i'.,1trilliHf:,::JJtTiT'3'u1'j,,'l;

Aces taes te ,dup lno i , i n fe lesu lnume lo rcuge ta ' rnca lo r l ees teda t ' i ng radu l ce lma iamintite. Dar trebuie ti6;;; qi;" socotim mire' sa imite pe Dumnezeu 9i' pe cat este

ci inseamna ierarhia ror. Cred ca am aratat ingaduit' sa se.imparta$^t-1lla:11?l,l:,1:T3

a"r*l la scopul oricdr.ii.r.t ii "r,. indreptat lucrare* qi printr-o lucrare nemuloclta' de

in chip neclintit spre imitarea lui Dumnezeu virtulile lui itumnezeiegti qi de oameni iubi-

si spre asemanarea cu El; cA toatd lucrare4 to?r€'

ilr#il.ru ffiil; * oftir"u Ei .o*uni.u- La fel sd Ie cugetim desavdrgitex, nu pen-

rea sfinti de curalie, de luminA dumnezeiasca tru ci ar fi luminate de o cunoqtinla ra[ionala

gi de cunoqtinla-Oesavlilitoare.-Acum insa distinctivA*' scoasi din simboale diferite' ci

doresc sd spun, rntr-un chip vrednic de cele pentru ca sunt pline de harul cel mai inalt al

mai inalte min1i, cum e a.'s.op..ita ierarhia indumnezeirii'-potrivit cunoltinlei celei mai

lor in Sfintele Scnpturi. i""tti, ""f" dintii* inalte a celor dumnezeiegti, care este cu pu-

fiinge ce iau primul loc dup-i-dumnezl?ire, tinfd numai i"g:d]91 Caci sunt aqezate in

careia ii datoresc "*lttJ"1u 1.?. f-u.. I , f Sl, $ treipta lor ierarhicd* in mod nemijlocit lAnga

sunt oarecum alezate in pridvoarele acesteia, Dumnezeu qi 1u pril mijlocirea altor. liinle

fiind mai presus de ,;;i"^;;;i;-;;; $i sfinte. Ele se inalla in chip nemijlocit spre

nevazure* facure*, rrebuie sa admirem o ueap- dumnezeire prin puterea !i !::3p?,lT,il]

ia i*"it i"i propri" gi "u totul de acelaii Dresus de toate. De aceea sunt statomlcrte

chip. Pe acestea trebuie sA le socotim curaie intr-o sfinlenie desavdrqitA qi in cel mai inalt

nu numai pentru ca r.rru [f"r" de pete inthate grad de neclintire se. inalli, pe c1t este cu

; i ; . ; ; i " .a1eni i q i - runi ndu3unte ae fut in la, spre f rumuselea nemater ia lA q i sp i r i -

il.n-iiufif.;-*Li..iuti. ci qi pentru ca sunt iuala. spr6 contemplarea ei' $i, deoarece sunt

n.-arri"ri".ut" 9i ferire a! orii" i"Uoq{e gigal primele in jurul lui.Dumnezeu, ele sunt intro-

ffiil;i;ir1;;tia"diir.;*"iiotiCa"i duse in cdip nemijlocit de catre izvorul si

24

Despre Ierarhia CereascA

obArqia sfinleniei in planurile lucrarilor dum-nezeieqti, f i ind aqezate ierarhic in modul celmar mnunat ' - .

Pe scurt, al putea spune cu dreptate ;iaceasta, ca amt curalirea, cdt 9i luminarea 9idesavdrqi rea nu sunt a l tceva decdt im-pirtaqirea de fi inla dumnezeiasca, carec u r a t e $ t e d e n e q t i i n g A p r i n d d r u i r e acunoagterii sfinlirii desivdrqite. Pe aceasta oimparte dupi cuviinla, lumindnd prin ins69iacea cunogtinli dumnezeiasca, prin care qicurate$te treapta de mai inainte a ttiinlei, cucare cineva nu vede inca totul. AceasticurAtire se face printr-o luminare mai inalta.in sfArqit, ea deiavargegte prin acea lumini,adica prin gtiinta statomica a sfinlirilor lumi-noase' ' .

$4

Aceasta este, dupd qtiinla mea, prima treap-ti a fiinlelor ceregti, care sti in cerc* (cf. Is'6,2; Apoc. 4,4:1,11) qi nemijlocit in jurul luiDumnezeu; qi care se dore;te in mod simplugi neclintit dupa cunoaqterea veqnic{ a lui,potrivit cu fricainalta qi nobild ce o au Ingerii'Acest ordin are multe gi fericite vederi, insAeste luminat de raze simple qi nemijlocite gise hranegte cu hrana dumnezeiasca ce este c.uadevA'rat imbelqugata in prima ei revArsare'ngi totuqi una prin unitatea ei nediferengiatd giunificatoare. El se invredniceqte de multd

' daruire qi inrAurire de la Dumnezeu qi deci deasemi,narea cu El, pe cat e cu putinF, ininsuqirile gi formele lui spirituale* qi fru-moase. Caci cunoaqte in chip deosebit multedin tainele dumnezeiegti gi se face partaq, pecAt se poate, de qtiinga li cuno$tinta lui Dum-nezer. De aceea g i Scr iptura a predatoamenilor cdntari de ale lor, in care se descriecu sfinlenie inallimea luminani lor. Caci uniidin acel ordin, ca sd graim poetic, striga ase-menea unui glas* de ape multe (cf. lez. 1,24;3,12; Apoc. 19,6): Binqcuvdntatd este slavaDomnului tn locul sau* (lez. 3,12). Alti iinalld acea mult vestita 5i preacuvioasa can-taret Sfanr. Sfdnt, Sfdnt e Domnul Savaor. pline cerul Si pdmdntul de mdrirea lui (ls. 6,3;Apoc.4,8) .

Noi am explicat, dupi puterea noastra,aceste prea inalte cdntari de lauda ale minlilorcelor mai presus de ceruri in scrierea Desprecdntarile dumnezeiegti*, unde s-a vorbit, pecit socotesc, de ajuns despre ele' Pentruacum, ajunge sA reamintim numai ci primul

$3

Deci scriitorii Scripturii aratd in chip clarfaptul* ca ordinele cele mai de jos ale fiingelorcereqti sunt introduse in cunogtinla* lu-crarilor dumnezeieqti de cele mai inalte, iarordinele cele mai inalte dintre toate* suntluminate, pe cat este cu putinta, cu invaldturitainice, chiar de dumnezeire. Caci pe uniidintre ei (pe ingeri) ii arata cum sunt introduqitainic qi in mod sfint de cei mai inalli, precumarati cd Acela, care a fost primit in ceruri*sub chio omenesc, este Domnul Puterilorcere{ti y imparatut slavei (cf. Ps. 23,10). Peal[i, din locul lui ?i aratA cum iqi descoperinegtiinla lor faga de insuqi Iisus ;i cum ajungei la cunogtinla lucrarii lui pentru noi; saucum insuqi Iisus i-a invatat pe ei in mod tainicgi nemijlocit, descoperindu-le in primul rAndlucrarea sa dumnezeiascd* cea mdntuitoare qide oameni iubitoare. Cdci Eu, spune*, invdfdreptatea g i judecata cea mAntui toare( I s .63 ,1 ) .

Mi mir insi* cA primele din fericitelefiin[e cereqti, care le intrec pe celelalte atAt dem u l t , d o r e s c c u o r d v n a i n s o l i t a d enedumerire luminirile ce pomesc din obdrqiadumnezeiasci, zburind numai la mijloc*.Cici oare nu intreabi* ele:. De ce tgi sttntvesmintele roEii? (Is. 63,2). Ele se indoiescmai intAi, aratand prin aceasta ca sunt pe caleamintuirii qi ca doresc si cunoasci lucrareadumnezeiasca, dar nu se grabesc deloc spreluminarea ce, pe alta parte, s-a di'ruit lor prinaratarea dumnezeiascA.

Deci prima ierarhie a minlilor cereqti fiinda$ezat i ierarh ic in mod nemi j loc i t l t ingao6drqia a toatA sfinlenia, pentru o inAliaredirecta spre El, fiind plinA de cea mai sfintacuralie* a luminii celei nemisurate* ce seraspdndegte din lucrarea de sfinlire cea maipresus de desdvArqire - este curatA, luminata

ii desavirEiu*. Ea e netulburat6 de vreo aple-care spre cele de jos. Este plina de lumina ceamai incepatoare gi prima qi este desdvirqitap r i n dep r i nde rea* cu impar tAq i rea deiunoqtinja qi qti inla ce i s-a dat cel dinti i '

25


ordin, dupA ce a fost luminat, pe cat era cuputinta, cu qtiinla despre Dumnezeu de catrebunAtatea dumnezeiasca de la obArqie, a co-municat-o pe aceasta pe rdnd gi treptelor ce seafld sub el intr-o ierarhie bine ordnduita.

Din acestea se vede, ca sa sPunem Pescurt, cA se cuvine cu dreptate ca dum-nezeirea, care se cere gi trebuie sa fie cinstita,lAudati qi proslavitA, sA fie cunoscutA.qipreamariia, pe cAt e cu putin[a, 9i de minflede Dumnezeu purtatoare. CAci ele sunt' cumspun Scripturile, locurile dumnezeieqti* de

$ l

Dar acum trebuie si trecem la ordinul demijloc al minlilor ceregti, privind cu_ochi maioresus de lume, pe cdt se poate. la Domniileicelea qi la veddrile cu adevarat putemice*ale dumnezeiegti lor S(apanii qi Puteri. Cicif iecare numire* a fi inlelor mai presus de noidescopera insugiri le lor asemAndtoare cuDumnezeu, care-l imita pe Dumnezeu.

Ast fe l socotesc c i numirea care ned e s c o p e r i p e s f i n t e l e D o m n i i a r a t iina l [ imea nerobi ta* q i l iber i de toatadorinla dupa cele de jos. Arata domnia lorl iberd de orice supunere* sub vreuna dinneasemAndrile tiranice, f i ind deasupra atoati inrobirea ce micAoreazi, nesil itA lanic i o cobordre g i r id icata peste or ice ne-asemAnare. CAci ea se doregte la nesfArqitdupA domnia adevdrata qi dupa izvoruldomniei*17 qi spre asemdnarea cu ea, pecdt e cu putinta, cu domnia cea mai inaltade deasupra ei, nemodelindir-se pnn_aceabunitate pe ea qi nemodelAnd pe cele dedupA ea dupi nimic din cele ce au o dom-nie o i rut i , c i dupa ceea ce este cu adevi ratsi inintregime domnie, stAruind, dupa puterea6i, purure-a in impdrtagirea de izvorul domniei

Si de asemAnarea dumnezeiasca cu ea'Iar numirea sfintelor Puteri exprimii o

bdrbalie putemicA qi neclatinata in toate lu-crarile lor de asemdnare dumnezeiascA' obarbalie ce nu sldbegte deloc in primirea lu-mindrilor dumnezeiegti ce li se impArtagesc 9t

26

Capitolul VIII

Despre Domnii, Puteri Ei Stdpdnii Ei despre treapta ierarhicd de miiloc

odihni (cf. Is. 66,1) ale dumnezeirii izvo:rAtoare*.

Dar cintirile de lauda ale acestei ierarhiine mai invalA cA dumnezeirea este o monadA*qi o unitate in trei ipostasuri, ce-qi revarsipurtarea de grija de necuprinsa iubire pesteintreaga crealiune. de la fi inlele cele mai pre-sus de ceruri, pdnA la existenlele cele maidepartate ale acestui pimint, pentru ca esteobhrgia qi cauza a toata existenla 9i cuprindetoate intr-un mod mai presus de fiinlA, intr-oimbrAliqare necuprinsi*.

in urcugul putemic in imitarea lui Dumnezeuneparasind* deloc prin vreo lipsA de barbaliemilcarea lor spre asemi'narea cu Dumnezeu,ci privind neclintit spre Puterea cea mal pre-sui de fiinla qi intaritoare. Ele se prefac con-tinuu in chip al aceleia, pe cit e cu putinla, qitind spre ea cu tArie, ca spre izvorul Puterii.

Dar se indreapti qi spre Puterile cele dedupd ele, cirora le comunicd putere in chipdumnezeiesc.

in sf6rqit, numirea sfintelor S6panii cestau pe aceeaqi treptA cu Domniile qi Puterilecerelti aratd armonia bine rAnduita qi neames-teca6 in buna primire a celor dumnezeiegti.Ele arati buna rnnduiala* a Stapaniilor maipresus de lume gi spirituale, care nu seiolosesc riu, in chip necuvenit $i tiranic deputerile sti ipAniri i ce l i s-au dat. ci, inAllate inbtrip Ulne oranduit spre cele dumnezeiegti, leinalga gi pe cele de sub ele cu bunavoin[d,asemdnindu-se* in aceasta, pe c0t le st6 inputere. izvorului celui datdtor de stApinire,care le lumineazA pe ele. pe cat este cu putinlaingerilor, in chip orAnduit, in treapta puteriilor stdpdnitoare.

Avind aceste insuqiri aseminitoare celordumnezeieqti, ordinul cel de la mijloc alminlilor ceregti este qi el curilit*, luminat gidesdvdrgit in modul in care s-a spus de lumi-nile dumnezeieqti incepatoare, dindu-i-se aldoilea grad dupa treapta ierarhicA cea dintdigi descoperindu-se ca gradul al doilea, prinmiilocirea* celui dintAi.

Despre Ierarhia Cereascl

$2

in faptul cA spusa unui* inger vine laauzul a l tu ia, vom vedea un s imbol a ldesAvlrgirii ce se transmite mai departe, maii n tunecoasd* . Cac i . dupA cum spun ce tpricepuli* in cele sfinte, prin, trecerea lagraatil at doilea, desdvirgirile dumnezeieqtiIe fac mai intunecoase, fiind un lucru maiputin desavarqit decit impartagirea nemijlo-bita de vederile dumnezeiegti. Aceasta so-cotesc ca se poate spune gi de imparta$ireamiilocita a acblor uepte ingereqti ce se inallAprin ele spre impartaqirea in mod nemijlocit-de

Dumnezeu: ea este mai luminoasa decitaceea a celor ce se impArtaqesc in chip mijlo-cit. Din aceastA pricinA se qi numesc de catretradilia preoteasca* primele minli - Puteri cedesavdrgesc, lumineaza qi curafi pe cei maide ios, pentru ca acestia sunt inAllali de catreaceleu ipt" izvorul cel mai presus de fi inla altuturor Celor ce sunt $i se impdrtaqesc, pe citle este ingaduit, de curalir i, i luminiri qidesAv2rgiri prin mijlociri. Este o rinduialistabilita in general de catre izvorul dumneze-iesc a toatalerarhia ca cei ce aparlin celui deal doilea grad sa se impartiqeascd de ilu-minirile* dumnezeiegti prin mijlocirea celorce aDartin primului grad. Iar acest lucru i l veiafla'exprimat de scriitori i Scripturi i in multelocuri. Astfel, dupA ce iubirea dumnezeiascisi parinteasci de oameni a pedepsit pe Israilin scopul intoarcerii 9i stintei lui mAntuiri 9il-a prehat* neamurilor rAzbunatoare li crude*pentru a-l indrepta, l-a scos din nou din robieii. prin conducerea de multe feluri* de catreieiinsufleli l i de binele lui. l-a adus incA o daticu bldndete* la starea lericita de mai inainte.in legaturA cu aceasta, unul dintre prooroci,Zaheiia, vede un inger (cf . Zah. I ,8) care este,dupa socotinla mea, dintre primii ce stau injurul lui Dumnezeu (cici, precum .un spus'

' numele de inger este comun* tuturor), cale afla,cum s-a spus, in mod nemijlocit de la Dum-nezeu cut'intele mAngdietoare (Zah. 1'13) inleeatura cu acest fapt."

Apoi vede pe un altul dintre ingerii mai {9ios* alergand in intAnrpinarea* celui dinti i,tpre pririirea luminii ii imparla$irea de ea.Acesia, introdus fiind de cAtre cel dint6i in

treapta lui ierarhici potrivit sfatului dum-nezeiesc*, vede cum i se da insarcinarea sacomunice proorocului in mod tainic vestea caIentsalimil va fi locuit de o mare mullime deoameni (Zah.2,8), bucurAndu-se de un marebelgug. Iar un altul dintre prooroci, Iezechiel,spune ca aceasta hotarAre a fost luata, in chipsfdnt, de cAtre Dumnezeitea insagi, caretroneaza mai presus de Heruvimi (cf . lez.10,18) qi este mai slavita decit ei. Iar cAndiubirea de oameni, cea parinteascd, a conduspe lsrail, cum s-a spus, prin pedeapsa sprebine, a hotArAt sA desparti* pe cei nevinovalide cei vinovali. Lucrul acesta l-a aflat maiintAi, dupi Heruvimi, acela ale cdrui coapsesunt incinse cu cingatoare de safir qi careDoartd o haina ce aiunge pinA la cilcAie*. casemn al demnitalii sa'ie lerarhicels icf. Iez-e,3).

Pe ceilalli ingeri ce aveau securi' a porun-cit orAnduirea dumnezeiascd cea de la obirqiesi-i invele primui inger despre aceastd deose-bire ce vin-e de la Dumnezeu. $i acestuia iiporunce$te sa fieaca prin mijlocul lerusa-iimului qi sa puna un semn pe frunlile* celornevinovali; iar altora le-a spus: Ducegi-vd peurma lui in cetate Si nu crulali nimic ce vedeyicu ochii vo$tt'i... dar nu vit rttingegi de nimenidin cei cu semnul (1e2.9,5-6).

Dar ce ar putea sPune cineva desPreingerul care i-a spus lui Daniel: A iegit cuvCtnt(Dan. 9,23); sau despre acel prim inger, carea luat focul din mijlocul Heruvimilor (lez.10,2,6)? Sau ce dovada mai putemica se poateavea despre buna orAnduire* a ingerilor,decdt aceea ca Heruvimii pun focul in minaaceluia care este imbracat in haina albi(cf. lez.10,7X Sau cuvintul despre ingerulcare a chemat pe preadumnezeiescul Gavriil*gi i-a spus: Fd pe ac'ela sd fnleleaga vederea(Dan. 8,16X Sau toate cdte s-au spus de citresfin[ii prooroci despre buna orAnduire de chipdumnezeiesc a treptelor ierarhiei cereqti?

Daca buna orinduire a ierarhiei noastre seaseaminA, pe c i t se poate, cu ierarh iacereasca, atunci ea ate, ca in nigte chipuri,frumuselea ingereascd, f i ind modelata decatre aceea qi fiind inaltata prin aceea spreobdrgia mai presus de fiinla a toati ierarhia*.

27

*:#H;;"*'Despre incepdtorii, Arhangheli gi ingeri

sau despre cea din urmd treaptd ct ierarhiilor ceregti

s1

Ne-a mai ramas se ne imPodobim, inincheiere, sfinlita pivire a ierarhiei ingereqti, cuindreptarea ei spre IncepAtorijle. Arhanghelii giingerii asemanatoti cu-Dumnezeu. $i socotescca e de trebuin[i sa dau intii explicdrile sfinte]orlor numiri, dupa cdt imi este mie cu putin!4. Ceaa incepatorii[or cere$ti exprima insuqirea lorincepAtoare gi conducdtoare spre cele dum-nezeiegti, potrivit treptei lor sfinte, insuqirearAtatA in mod cuvenit ei, in puterile lorincepitoare, indreptate in intregime spreihceputul mai presus de inceput, dar qi con-ducAnd in chip incepator pe altele. Ele suntintipirite. pe cAt e cu putinla, de chipul Aceluiin.irput facator de'inceput. aratindu-l cainceputul mai presus de fiinla al fieptelor*, infrumoasa ordine a puterilor incepatoare.

$2

Iar ceata sfingilor Arhangheli* sta peaceeaqi treapta cu cea a Incepitoriilor cere$ti.Iar treapta lor ierarhica ti ordinea lor qi aingerilor este. cum am spus, una. Dar fi indcAnueste ierarhie* care sd nu aibi Puteri prime,m i j l o c i i g i u l t i m e , s f 0 n t a t r e a p t a aArhanghelilor, prin locul ei ierarhic mijlociu,

fne in legaturA cele de la margini. Caci comu-irica at4tiu preasfintele* incJpAtorii, cit gicusfin1ii Ingeri. Cu cele dintAi pentru cA,e in-toarsA spre Inceputul cel mai presus de fiinla,avdnd un incepu! qi se intipdregte, pe cat estecu putin(a. de El qi une$te cu El qi pe sfinliiing'eri prin puterile ei conducatoare bin-e ordn-auite,'rtato-ice qi nevizute. Iar cu ingerii,pentru ca este 9 i o t reaptd ta lmaci toare,b r i m i n d i l u m i n i r i l e d u m n e z e i e g t iincepAtoare in mod ierarhic prin prima ceataqi vestindu-le Ingerilor in chip ingeresc Ei prinIngeri descoperindu-ni-le noua, pe mAsurasfinflta a fiecaruia din noi cu cei iluminali inchip dumnezeiesc. Cici Ingerii, precum arnspus inainte, incheie toate ordinele mhflor

28

ceregt i , avAnd cea d in urm6* cal i ta teingereasci intre fiinlele cereqti. $i ei suntnunrili de cdtre noi ingeri in chip cu atat maipropriu* decdt cei mai dinainte, cu cat treaPtalor ierarhici este cea mai vdditA gi mai apro-piata de lume.'

Ordinul cel mai inalt*, cum s-a spus,fi ind aproape de Cel ascuns ca prima treap-ta, socotim ca indeplinegte rolul ierarhicfalA de cel de al doilea in mod ascuns. Iarcel de al doilea, ce consta din sfintele Dom-pi i q i Puter i $ i StApani i . ce conduce ierarh iaIncepAtor i i lor , Arhanghel i lor q i Inger i lor , emai aritat decdt intiia treapta ierarhica, darmai ascuns* decQt cel de dupa ea. Iar or-dinul revelator al Incepdtorii lor, Arhanghe-l i l o r q i I nge r i l o r c i l auzeq te i e ra rh i i l eomeneqt i * , lucrdnd o ceata pr in a l ta , ca s ise infaptuiascA in rdnduialA indllarea giin toarcerea spre Duntnezeu q i uni rea cuEl, dar gi* ieqirea (procesiunea) puterilorlui Dumnezeu cu bunitate la toate trepteleierarhice qi comunicarea lor intr-o fru-moasa gi preasfdnta rinduiala. De aceea qiScr iptura a incredin lat ierarh ia noastraingerilor, numind pe Mihail conducitor alpoporulu i Iudeu q i pe a l l i inger i , con-ducatori ai altor neamuri (Dan. 10,13, 20-2l). Cdci, Cel Preainalt a pus granile tntreneamttri dupd numdrul Ingerilor lui Dum-nezeute (Deut . 32,8) .

$3

Iar de intreabd cineva*: gi cum a fostinillat singur poporul evreu la iluminarileinceoitoare ale lui Dumnezeu? Raspundemca nu trebuie invinuite dreptele calauziri aleingerilor* pentru rdtacirea celorlalte popoarespre zeii care nu sunt, ci acelea insegi au cazutde la dreapta urcare spre Dumnezeu, prinabaterea lor sau prin iubirea de sine*, prinindrazneala qi prin inchinarea acordata pemisura lor celor socotili de ei zei. Aceastamirturiseqte* ca a suferit-o* fi poporulevreu. Caci ai lepddat, zice, cunoStinla lui


Dumnezeu gi ai umblat dupl inima ta (cf. Os. (cf. Dan. 2) de cAtre cel al lor, in vedenii (cf.4,6). Fac.41,1-24; Dan. 2,1; 4,1-2), gri ja 9i puterea

Cdci nu avem o viala* silita, nici nu se stapinitoare a Providenlei tuturor. La fel, slu-inrunecA, din pricina libertalii celor provi- jitorii* lui Dumnezeu cel adevarat au fostden1ia1i, luminile stralucitoare ale Provi- facu[i conducatori ai acelorpopoare, pentru aden!e i . Ci neasemAnarea* veder i lor* td lmAci vedeni i le ce-au luat ch ip pr in inger i .inlelegdtoare pricinuieqte neimpartaqirea to- TAlmacirea aceasta a fost descoperita detald* de ddruirea luminii mai mult decdt pline Dumnezeu prin ingeri unor barbali sfinli,a bunatAlii parhtegti qi nestravezii din pricina apropiali de ingeri, lui Daniel qi lui Iosif (cf.impotriviri i sau impartAgiri le de raza cea una Dan. 2,19; Fac. 41,38). Caci una este con-gi simpla gi pururea aceeaqi 9i mai presus de ducerea gi purtarea lui de griji pentru toate.simplitate, in moduri felurite, mici sau mari, $i nu tiebuie socotit nicidecum cA dum-intunecoase sau clare. Fiindca nici asupra n"t"it"uacondusprinsoartA*numaipeludeia l tor neamur i (d int re care q i noi ne-am (cf .Rom.3,29:10,12) , iar inger i iocrotescininAllat* la oceanul nemarginit.gi imbelqugat mod separat sau impreund sau opugi intre eigi la dispozil ia tuturor*, al luminii dum- celelalt ineamurisauofacaceasfaniscaizei.nezeieqt i incepi toare, revar l?ta pr in Iarg icuvdntu l acestat rebuie luat in acestsfdntdiruire) n-au stapAnilzei straini. Ci unul era inpies cd nu un Dumnezeu impar(it cu alli zeiStapdnul tuturor (cf. Deut. 6,4; 32,39: I Cor. sau ingeri are conducerea noasira, iar pe Iirail8,5-6; Ef.4,6). ! i spreEl i-aindllatpe_ceice l-a alis sa-i f ie conducAror 9i caiauzitorl-au urmat prin ingerii care implinesc slujirea national. ci El este Dumnezeul irnicei Provi-ierarhici.pentru. fiecare neam. $i pe.Mel- denle supreme a tuturor qi conduce in chipchisedec* trebuie sa-l intelegem ca ierarh mantuitoi pe toti oamenii prin calauzirile sta-preaiub.itor de. D_umnezeu, nu al celor ce nu tomice ae ingeiitor Sai, dar numai Israil s-asunt , c i a l lu i Dumnezeu Cel Preainal t , a l in tors spre"darnic ia lumini i q i spreCelui ce este cu adevarat. Caci inleleplii in cunoa$ter;a Domnului adevdrat. De aceeacele dumnezeieqti nu l-au numit pe Mel- Scriptura descoperind ca El l-a ales pe Israilchisedec numai de Dumnezeu iubitor, ci qi spre'slujirea adevaratului Dumnezeu', spune:preot (c f . Fac. 14,18) , ca s i arate celoringeregitori cd acelanu se indrepta numai el f{?':{':{'"fL:"":gK'^"l:::lrtiiJi';i2;9*spre Dumnezeu Cel cu adevirat existent, ciconducea qi inallarea^altora ca ierarh spre

neamuriincredintatunuiadinsfinliiingeri'ca

ia"ua.ut,r ei singurur inceput dumnezeieic l#ili:il,"#ffi:frjiX1H:""ffi:iff"1(ji.Dan. 10,13,21). Prin aceasta ne-a invalat cA

$4 una este Providenla tuturor, ca temelia maipresus de fiinga a puterilor nevizute gi vAzute,

Dar vom aminti, pentru inplegerea ierar- rAnduind pe toti ingerii ocrotitori ai fiecAruihiei de catre tine, gi ca lul Faraon{i s-a vestit neam sa-i inalle pe cei ce-i urm^eazd de bunAde cdtre ingerul ocrotitor al Egiptenilor (cf. voie*, cu toatA puterea spre Inceputul tu-Fac. 41,1-8) qi stapAnitorului Babilonienilor turor2o'

Capitolul X

Repetarea gi rezumarea bunei ordini ingeregti

$ 1

Am ajuns deci la incheierea ca ceata ceamai inalta a minlilor ce se afla in jurul luiDumnezeu e facu6 treapta ierarhica de catre

lumina desdvdrgitoare incepitoare* prin tin-derea in chip nemijlocit spre Ea; qi securAte$te, se lumineaza gi se desav0rqegteprintr-o daruire de lumina mai ascunsi*, darmai aratatA din dumnezeirea incepAtoare. Mai

29


ascunsi, ca mai inteligibila 9i mai simpla.9imai unificatoare; mai ar6tati. ca data cea drn-ti i , prima descoperita qi mai intreagA' carevarsata spre acea treapta ;l stravezle-'.

DupA aceasta e fAcuta ca treaptA ierarhicaoe masura ei ceata a doua 9i' dupa a doua' aireia, iar dupa a treia. ierarhia de pe pamint'dupa aceeasi bunA rAnduialA a treptelor ierar-hice. care urcA in armonie in mod ierarhic spreinceputul qi sfirqitul mai presus de inceput alintresii orAnduiri.

Dar si in fiecare treapta Dumnezeu adeosebit,-ca sa vorbim in special, intre o ceatd

5i alta qi una prin alta qi intre toate acelealiarmonii indumnezeite' De aceea scrtltonlScnpturii spun ca qi inqiqi preadumnezeieEtiiSerafimi* striga unul catre altul (cf. Is. 6.3)'arAtAnd prin aceasta, dupa cum socotesc' caorimii transmit celor de ai doilea cuno;tinledespre Dumnezeu".

s3

La acestea aq putea adduga, nu fara drep-tate*. si faptul ca fiecare minte cereasca $lom.neutca are gi in sine treptele qi puterileo r i m e s i m i i l o c i i * l i u l t i m e , p r i m e l ehratindri-se fdla de celelalte ca inall imi pro-orii. pe masura fiecareia, in i luminarile lorierarhi."rJ. Prin aceasti ordine fiecare se face

Dartas, dupi cit i i este ingaduit 9i cu putinla'be .u.a1ia mai presus de curalie. de luminamai preius de plinatate 9i de desavAr;irea maioresus de deiavdrsire. Caci nimic nu estebesavArgit prin sin6 sau lipsit in general denevoia d'esdvdrgirii, decAt cel cu adevd'ral pnnSine desAvArgit qi mai presus de desavArgire'"'

$2

Toate cetele sunt descoperitoare* 9i vesti-toare ale cetelor dinaintea lor. Cele mai inaltesunt descoDeritoare $i vestitoare ale lui Dum-nizeu care ie migca. Celelalte. pe masura lor' alecelor miscate mai inahte de Dumnezeu' Cictarmonia mai presus de fiinla a tuturor a cugetatmai inainte birna qi sfAnta ordine -qi conducereaincredintata fiecareia dintre cetele raltonale $linteleealoare aqa de mult' incit fiecare dintriceiele ierarhice sustine alte trepte slultlte' .)lastfel vedem toata ierarhia imparlita in Puterilecele dintAi, cele de la mijloc Ai cele din urma'

Capitolul XI

: Pentru ce toate fiinlele tngeregti se numesc tn comun Puteri ceregti

$ I aeezagi de Scriprura dupS lltt^l;^?:ll: it*tt]de noi deseori impreuna cu celelalte JIlnIe

Dupa ce au fost definite acestea, se cere fiinle' Puteri cereqti'

sa in l i legem pentru care^ pr ic ina ne-amobi5nuit sA numim toate hmlele tlqer9$Jt $2Put i r i cereqt i (c f . Ps. 23,10: 79 '5 ' l0 l '21;148,2)? Caci nu se poate spune, fiindcA sezice ingerix cA toate ordineli: au calitatea ul- Dar spunem* ci folosindu-ne in comun

ti."i"i "tth qi, prin u."utru, calitatea de pentru toate de numirea de Puteri cereqtr' nu

sfinte Puteri. Dar se p;. W;;. ia filnlete bricinuim vreo amestecare a insuqirilor tu-

mai inalte se impartales. in-intr"gi-e dslu- 'turor

ordinelor. Ci fiindca.prin raliunea mai

;;; ;;" sf6irra, ' i" i

."1" d-in urma* presus de lume, toate mingile dumnezeiegti se

nicidecum, asemenea acelora. De aceea toate iryp4 in trei: in fiinla, putere* qi. lucrare,

;i;t i i" a;r"i"i"9ti-r"- n,.*"r. puteri cand le numim pe roare, fara deosebire, sau

."*iii, a"i "i.idecuni S"ii1itri;iT;onuri 9i pe unele dintre eie, Fiin[e sau Puteri ceregti*'

Domnii. CAci cele din urmi nu seimpArtages-c irebuie sd socotim ca le numim pe acelea

J. r"r"Jirii^" intregi ur"'.Joi *ui it^.tui a" despre.care t",I?:!1i^ilintregime' dupa fiinla

;i"l 'pi;-i"geril qi i""i"t" Je ing^eri. sau puterea fiecareia din elej) ' Caci nu tre-

Arhanghelii qi lncepatoriii"!lSiapa"iif""fiit,i buis sa socotim ca atribuind aceasta insugire

30

Desore Ierarhia Cereasci

a sfintelor Puteri mai inalte, deosebite decelelalte, qi fiinlelor mai de jos*, o facemaceasta spre ristumarea ordinii neamestecatea lreprelor ingeregti. Caci potrivit cu ceea ceam sous de multe ori cu dreDtate. ordinele maiinal te au in chip pr isosi torx g i s l in l i te le

$ l

Dar intreabd* qi aceasta cei ce iubesc sacunoasci ra[iunile celor duhovnicegti: dacdcele din urmi nu se impArta$esc de intregimeacelor mai inalte, pentru care pricina ierarhuldintre oameni e numit de Scripturi IngerulDomnului Atorgiitorul (Mal. 2,7; 3,1)' l

$2

CuvAntul acesta nu e contrar, cum so-cotesc, celor spuse inainte. De fapt spunem citreptele cele din urma sunt lipsite de putereaintreagd* gi mai inalta a treptelor superioare.Fiindca se impArtiqesc numai de o parte a ei,pe mdsura lor gi dupa puterea proprie; darpotrivit comuniunii celei una qi armonioasece le leaga pe toate. Astfel treapta sfin;ilorHeruvimi se imparta$e$te de inlelepciunea gicunoqtinla cea mai inaltA, iar cetele fiinlelorde sub eix se impirtagesc Ai ele de infelep-ciune qi cunoltinta, dar de o parte a lor inraport cu aceia gi de una mai prejos de aacelora. Dar impartagirea de inlelepciune gicunoqtinlA este comund tuturor f i inlelorintelegatoare, asemanatoare cu Dumnezeu.InsA a fi apropiate gi intAile sau cele de aldoilea gi mai jos nu e comun tuturor. ci pre-cum hotarit s-a rAnduit* fiecaruia, pe mdsuraproprie. Aceasta o poate spune cineva fara si

CaDitolul XII j

Pentru ce ierarhii dintre oameni se numesc ins.eri

insugiri ale celor mai de jos, iar ultimele nuau intreeimile mai inalte ale celor de maisus26, m-i.llocindu-li-se numai in parte, pemdsura lor, primele iluminari arAtate prin celemai inalte, De mdsura acelora.

greqeascd qi despre toate mintile ingereqti.Caci precum cele dintdi au cu prisosinldinsugirile sfinte ale celor mai de jos, aqa celedin urmA au pe cele ale celor de mai inainte,dar nu Ia fel, ci in mod mai redus. Deci nu e,precum socotesc, nepotrivit daca inva[AturaScripturii nume$te inger pe ierarhul omenescce se impartaqeqte dupa puterea proprie deslujirea vestitoare a ingerilor gi tinde, pe cdt eingdduit oamenilor, spre asemd:narea cu ei indescoperirea lui Dumnezeu.

s3

Dar vei afla* cd invilitura (Scriptura)despre Dumnezeu numeqte qi dumnezei at0tfiintele cereqti qi mai presus de noi, cdt gi pesfinfii barbali atotiubitori de Dumnezeu din-t re noi (c f . Fac. 32,28,30: Ieg.4, l6 ;7,1; Ps.81,6;95,4;Ioan 10,34). CAci deqi ascunzimeadumnezeirii ?ncepatoare e ridicati* gi aqezatAmai presus de toate qi nimic din cele ce suntnu poate fi numit in mod propriu qi in in-tregime dumnezeiego, aEelea dintre fiinleleinlelegatoare gi ralionale care sunt intoarse cutoata puterea in intregime spre unirea cu ea gitind spre iluminarile ei dumnezeieqti, pe cdtse poate, fara sfdrqit, prin initarea dupAputere a lui Dumnezeu sunt, daca e ingiduitsa spunem aceasta, invrednicite qi ele deacelagi nume cu Dumnezeur'.

. 3 1

Despre Ierarhia Cereasca

Capitolul XIII

Pentru ce se spune cd proorocul l.saia a fost curdlit de Serafimi

$ 1

Dar si cercetam, dupi putere, qi pentru cese spune cA un Serafim* a fost trimis cAtreunui din prooroci (Is. 6,6-7)? Caci s-ar puteamira cineva* cd nu unul din ingerii mai de jos'ci insuqi unul dintre cei ce se numdrd printrefi inlele cele mai de seami curate;te peprooroc.

$2

Dar spun unii ci dupf, descrierea. facutamai inainte comuniunii tuturor minli lor,Scriptura nu numegte pe una dintre minlilecele mai dintii din jurul lui Dumnezeu, caresi f i venit spre curalirea proorocului, cinume$te Serafim pe unul din ingerii ce staul ins i - noi 5 i e thcut s l in l i t sav i rg i tor a lcuralit i i proorocului. Aceasta penlru des-fiinlirea irin foc a pAcatelor pomenite* qipeniru aprinderea celui curAgit spre ascultareaiui Duninezeu. $i zic cA Scriptura a vorbitsimplu despre unul din Serafimi, nu dintre ceiaseiati in iurul lui Dumnezeu, ci dintre Pute-riie curaliioare ce se afla linga noi.

$3

Altul mi-a prezentat o alti dezlegqre nufoarte* potrivid a intrebarii de fagA. Caci 1spus ca acel mare inger, care a plasmuit*v-edenia. a pus sfdnta lui lucrare curatitoare peseama lui bumnezeu* gi a primei trepte ie-rarhice slujitoare, pentru a introduce peprooroc in cele dumnezeiegti. $i oare nu esteidevarat acest cuvdnt'? Citci, zice cel ce a spusaceasta, puterea dumnezeiasci ?ncepAtoarepatrunde ih toate gi strabate prin toate* in modnerelinut gi este iardqi nearAtata. nu numal cauna ce e ridicata peste toate in chip mai presusde fiinla, ci qi ca una ce trece in mod ascunsprin toate lucrdrile ei providenliale, dar se qiarar a tut uror fi i nlelor inle le g atoare (ingere gt i)pe masura lor* qi comunicA damicia ei deiumina fi inlelor celor mai inalte: 9i prin ele se

32

transmite in chip bine rAnduit celor mai deios, potrivit puterii de Dumnezeu vazatoare.ioreiounzatoare fiecArei* cete' Sau, ca sispun mai clar qi sA mi folosescde pilde fa-miliare (chiar daca sunt departe de Dumnezeucel mai presus de toate, dar pentru nol suntma i l imu r i t oa re ) , r aza soa re lu i *transmildndu-se, patrunde strabAtAnd cuusurintA in prima materie, cea mai striveziedin toite qi 'prin ea face sA stri luceascd maivddit scdnieierile ei; darinaintAnd in materiilemai ingrogate iq i face mai in tunecoasiaratareistrabatatoare, pentru ca makriile lu-minate nu au insuqirile in stare sa raspin-deasci mai deplin lumina daruita. Iar dinpricina aceasta raza ajunge cu desavArqirenestrAbatatoare. La fel caldura foculuix setransmite mai mult la cele mai primitoare giin stare sd se facd asemenea ei gi sa se ridicela inalfimea ei; dar in fiingele contrare* prinfelul lor, nu arata nici o urmd sau una slabitaa lucririi incilzitoare. Iar ceea ce-i mai multdecat aceasta, e ci atunci c0nd vine in atingerecu cele inrudite cu ea prin insuqirile lor, intAi'de se intnmpli sA infierbAnte pe cele in staresi se aprindi, prin ele incalzeqte, pe mAsuralor, qi pe cele ie nu se aprind uqor, de pilddapa sau altceva.

Potrivit aceleiagi raliuni a bunei rinduielinaturale*, cauza intregii ornnduiri ierarhice*vazute gi nevazute arata strdlucirea damicieisale de lumina in revarsari imbelgugatefiinlelor celor mai inalte qi pnn aceasta seimpArta$esc de raza dumnezeiasci gi cele deduia eld. Caci acelea. cunoscAnd primele peDumnezeu si imbracindu-se mai presus detoate in puterea dumnezeiascA, s-au invred-nicit sa puna cele dintAi in lucrare, pe cAt e cuputinla, puterea qi lucrarea prin care- imita pebumnezeu. Iar prin aceasta fac, din bunatate,ca si f i intele de dupa ele, sA se intinda cu toatAputer.u spre inaltimea lor, transmilAndu-le cuimbelqugare din-stralucirea venild la ele. Iaracelea fac la fel pentru cele mai jos de ele. $iaga fiecare fiinga primA transmite celei dedupa ea din darul primit gi lumina dumneze-iascf, trece prin providenld la toate, pe masuralor. Dumnezeu este deci tuturor* celor lumi-


nate pr in f i re , inceputu l luminAr i i q i cu aceloragisupraaqezatd inmi j loculPuter i loradevAiat qi propriu fiiri;a luminii qi cauzatorul celor mai presus de toate-'.existenleiinsaii qi al vederii. Iar prin voie qi $i prin cele privite, proorocul invala* ciprin imitare, f i inla prima (din treapta.su- dumnezeirea este alezatd fir i asenrdnare,perioarA), veniti in parte la.toate.qi la pnn depAqirea ei mai presus dq fi inla, maii ieca.e de dupa ea, transmite prin ea presus de toata Puterea .vazuta qi nevazuta qiacelora lumini-dumnezeieqti. Fiinlele tu- ia este ridicata peste toate, nefi ind in generalturor celorlall i ingeri socotescx ceata cea asemanatoare nici cu primele fi inEe ale celormai de deasupra a minli lor ceregti, in mod ce sunt, ba, pe lAnga aceasta, f i ind gi inceputulcuvenit, dupa Dumnezeu, inceput a toati gi cauza de fiinla facatoare a tuturor qi inte-cunoqt in la q i imi tarea lu i Dumnezeu, meiereaneschimbatoareastatomic ie inedes-deoarece prin acelea se transmite la toate facute a celor ce sunt, prin care au existenfaqi la noi ingine i luminarea incepdtoare a qi buna existenli (cf. Fac. 1,25) qi Puterileiui Dumnez-eu. De aceea socotesc venind iele mai inalte ca toate30.

3i^l1.rJ:if".,"?: ::",,*1H'f'""fiT"t;"J:i:? Apoi (proorocur) a fosr invarat tainicminli le prime gi asemanatoare lui Dum-

despre puterile asemanetoare lui Dumnezeu

nezeu re socotesc "" n,i-" i'criroare qi 3ltf;fi:?llfil,i."lltgj#$il*iillffi1invatatoare ale celor dumnezeieqti. catd, despre care vom vorbi qi noi pu[in mai

Deci intAiul ordin al sfinlilor ingeri .are tArziu, pe cAt ne este ingaduit sa graim despremai mult decat toate insugirea arzatoare*.9i inalgarile spre chipul d-umnezeielc al Puti:riirevirsarea transmilAtoare a infelepciunii iz- infocate. Apoi sfantul prooroc a vaztrtvorului dumnezeiesc. qi cunoaqterea celei mai inallarea neimpiedicata qi mai presus de toateinalte gtiin{e_a iluminarilor dumnezeieqti 9i rp.e Du^nereu a sfintelirr forme ale aripilor*insuqirea de Tron* p_rimitor al lui Dumnezeu ci primele*, mij locii le gi ult imele sauspre-odihnirea- lui. Iar ordinele fi inlelor de inqesite*ininlelegereqinesiArgitullornumirmai jos* se impdrtaqesc de.cd.ldura, de de picioare qi-mu-ltele-fe1e; gi faptul ca prininlelepciunea, de cunogtinl-a qi de puterea ariflte de jos era impiedicala privirea spreprimirii lui Dumnezeu, dar inff-un mod mai ."G de sub picioare ii prin cele de sus sprescazut. Ele privesc spre cele dintAi qi prin ele cele de deasupra fegeioi (cf. Is. 6,2), iar princa prin cele invrednicite de prima lucra^re a cele din mijlo'c vedea migcarea lor ne?ncetat6imitarii lui Dumnezeu sunt indlfate, pe cdt se care le inalia spre cuno$tin1a spirituala a celorpoate, spre asemdnarea cu Dumnezeu. Deci vizute*. Astfbl se descoper-ea prooroculuisfintele calitAfi .amintite* de care se im- puterea larg migcAtoare gi mult vdzaloare aparta;esc prin primele fiinle celede dupa.ele, ittitrllto. cefor mai inalte qi a sfintei gi maiirebuie atribuite acelora ca treptelor ierarhice presus de lume evlavioasei dorinle pe care ode dupa Dumnezeu28'

ffii?:iJ:'"ffi"Jil:1;i"4"\"fff?i'^',lJii,se descoperea miqcarea lucriLrilor lor imita-

$4 :r;:,"i,J'ii ?*tff':'1",T*"xT.::;:Dar (pr'oorocului) i se descoperea tainic Ai

Deci zicea* cel ce le-a spus acestea cA acea iantare insuflata^de Dumnezeu.gi mult

vedenia aceea a fost primiia de prooroc slivitoare*, prin c.are Ingerul care a dat^chlppiintr-unut din sfingii qi fericilii ingeri care vederii i-a comunicat, pe cdt se putea, sfAntal" o.rot"t.. Prin ialaurir"a lui i lului cunoqtinla. Dar (Ingerul) l-a invalat (pe

,nin6tou." proorocul s-a inil lat la vederea prooroc) .qi aceasta: curalia.estex qi . im-aceea inlelegAtoare, prin care privea fiinlele ilartagire de ̂ stralucirea curafiei.dumnezeieqti

cele mai ina'lte (ca s'a grdim in simboale*), celor intrucAtva curali, pe cAt le este cu pu-

a'ezate sub Dumnezeu qi dupd Dumnezeu tinla. AceastA* curdlie ce se lucreaza spre

;i;;p;"j;"i lui Dumnezeu{, spre_culmea deiavdrqire, din pricini preainalte*,.de insuqi

ilui 1i."dur de inceput ridicata ih chip mai izvorul dumnezeiesc sau de ascunzimea mai

;;;;;t de grai deasupra tuturor, deci 9i a presus de fiinga, in toate minlile sfinte, le este

33


mai descoperitd qi li se comunici mai multPuterilor din jurul lui*, ca sA li se arate*, cace lo r ma i i ha l t e . Da r pen t ru Pu te r i l eintelegatoare de gradul al doilea* sau pentrunoi ceI din urma.le cit e mai departat fiecarede el, in ce privegte aseminarea cu Dum-nezeu, pe atdt iqi restringe iluminarea. Iuiprezenta in unitatea necunoscuta a ascunzlmllbroprii. El lumineazA fiecareia din cele de

lrailul al doilea prin cele dintAi 9i. de trebuieia o spune- maipe scurt, e adus din ascunsullui spi^e Puterile din rAndul al doilea, prin celeDrimert.'

Aceasta a invalat-o proorocul (teologul)de la ingerul care l-a introdus in lumina:curdfia gi toate lucririle au inceput in Dum-nezeu, iare sralucesc din Dumnezeu prinprimele fi inte, se transmit tuturor celorlalte pemdsura impartaqirii fiecareia de sfintele lu-crari dumn-ezeieqti. De aceea a 9i atribuit lu-crarea curatitoare in chip arzitor*, dupdDumnezeu, Serafimilor. Deci nu e loc ne-potrivit a spune cA pe prooroc (pe teolog) l-acura l i t Seraf imul . Caci precum curale i teDumnezeu pe toti, prin faptul ca e pricina atoata curatii, ba mai mult, ca sa ma folosescde o pilda apropiatA, precum se spune.deierarhul dintre noi care curA(eqte sau lu-mineazd prin slujitorii lui liturgici (diaconii)sau prin preo(i*, ca el insugi curdfeqte qi lu-mineaza,' lucrhrile sfinte ale treptelor sfinlite(hirotonite) de el atribuindu-se lui, aga 9iingerul care sivdrqeqte curalirea proorocului

pune gtiin{a qi puterea curtrlitoare a lui peieama-lui Dumn-ezeu ca Cel ce e cauza ei, iaroe seama Serafimului, ca ierarh intAi lucrator.Aceasta indreptAte$te pe cel din ierarhia noas-tra sa spunA ca invald pe cel curalit de el, cuevlavie' ingereasci. Pentru ca inceputul ridi-cat Deste toate si f i inta Si Creatorul gi Cauza-torul curalir i i t i le savArgite de mine este Celce a adus la existenli 9i primele fi inle 9i lesusline prin agezarea lor in jurul lui qi lepas t reaza nesch imba te * q i nec i zu te 'iniqcAndu-le spre prim^ele impartaliri de lu-cririle lui Droniatoarer'; acesta este - a spuscel ce m-a-invalat pe mine acestea* - inlele-sul trimiterii Serafimului (cf' Is' 6'6). Ordinulcelor dintAi fiin[e este ierarhul* 9i cilauzi-torul. prin care am fost invAlat tainic sdcuriles-c in chip dumnezeiescx. De aceea eleste cel care curdte$te prin mine. Prin el a adussi la noi, Cauzatorul qi Creatorul a toata6uralia lucrarile sale providen!iate din ascun-sul sau. Acestea m-a invalat acela pe mine, iareu ti le transmit [ie. Dar apartine priceperiitale ingelegatoare qi insolite de o dreaptajude-cati sau sa te eliberezi de indoiala cu privirela una din cele spuse qi sa aprobi pe una in locde alta, socotind-o ca adevaratA. sau sa allrprin l ine insuli* ceva care e mai aproape deadevar sau sa inveli de la altul. caluia i i dADumnezeu cuvint (cf. Ps. 67,12) 9i Ingerii i-lmijlocesc* qi sa ne descoperi qi noua.celorcare iubim pe Ingeri pe cAt ne e cu putin[a ovedere mai luminoasi 9i mai iubita.

' Capitolul XIV

Ce tnseamnd numdrul ingerilor ce ni s-a predat

Dar qi acest lucru e vrednic de o cuno-qtinlaspirituala, precun socotesc, ca predania Scrip-nrrii despre ingerl spune ca ei sunt mtt* de mtt 1rzecide mii de zeci de mii (Dul.7,10; Apoc.5'11)'repetind circular ii inmullind cu ele insele nu-merele cele mal mari ale noasffe 9i aratand prinele in mod clar ci cetele fiinplor cereqti suntDentru noi nenumarate. Caci sunt multe fericitelebqd ale minlilor celor mai presus de lume, in-

trecdnd slaba qi redusa* simetrie a numerelornoasEe materiale. Fiindca numarul lor nu poateh definit prin primire de cunoqtinla* decdt numaide inlelegerea Si ltlr.nla lo^r mat presus de lume gicereascaidaruiiilor cu imbelqugare de izvoruldumnezeiesc Ai inhnit cunoscator' de inlelepciu-ne fdcator, care e inceputul mai presus de fiinlA alcelorce sunt qi cauzade liinlA facdtoare qi putereasus!inatoare gi atotcuprinzdtoarer r.

34


Capirolul XV

Ce sunt chipurile pldsmuite ale Putertlor tngereSti; ce este chipulfocului,ce este duhul omenesc, ce sunt ochii, ndrile, urechile; ce sunt gurile, ceeste pipditul, ce sunt genele, ce sprAncenele; ce este vigoarea, ce suntdinlii, ce umerii, ce sunt coatele gi mAinile, ce este inima, ce pieptul, cespatele; ce sunt picioarele, aripile, ce e tnfaligarea goald, ce fm-bracdmintea, ce ve{mAntul strdlucitor, ce e ve$mantul preolesc, ce suntcingatoarele, ce toiegele, ce ldncile, ce securile, ce Jrdnghiile, formelegeometrice; ce sunt vdnturile, ce norii, ce e arama, ce este electronul ,ce sunt corurile, ce aplauzele, ce culorile feluritelor pietre; ce e chipulde leu, chipul de bou, chipul de vultur, ce sunt caii, ce suntfeluriteleculori ale cailor; ce sunt rdurile, ce sunt carele, rolile, ce e zisa bucuriect Ingerilor

$ r

Dar sa odihnim, precum se cuvine, ochiulnostru spiritual de incordarea asemenea celeiingere;ti* spre vederile inalte, coborAnd Ialargimea impa4ita gi multilaterala a varietatiimultiole a formelor luate de inseri. Iar de laele sd ne intoarcem ca de la nig'ie chipuri, pecale explicativa, iaraqi la simplitatea fiinlelorceregti. Dar sA cunogti de mai inainte cumcuratirile* sfinlitelor chipuri ne descoperduneori ci aceste ordine ale fiinlelor cereqti -degi unele sunt superioare ierarhic Ai inacelaqi timp inferioare qi cele din urmA supe-rioare ierarhic, iar cele dintdi inferioare - fieca sunt cele dintdi, fie cele din mijloc sauultime au, precum s-a spus, aceleagi puteri. $inu e nimic nepotrivit in acelagi mod alinfaliqarii lor. Caci numai daci* am spune cAunele sunt inferioare ierarhic* celor de maisus, apoi acestea cele de mai sus fiind supe-rioare celor din urma, ar fi la r0ndul lor in-ferioare ierarhic acestora, lucrul ar fi cuadevirat nepotrivit gi foarte incurcat. Dardaca spunem ca aceleaqi sunt superioare ie-rarhic gi supuse ierarhic, dar nu aceloragi, cifiecare e supusi ierarhic celor de mai sus, dare superioard ierarhic celor din urmd, nu vagAsi-cineva in aceasta ceva nepotrivit* de-claraliei Scripturii cA unele chipuri plasmuitein ea pot reprezenta uneori pe cele deosebiteqi ca acestea se atribuie in sens propriu qi cuadevdrat gi celor dintAi Puteri gi celor de Iamijloc qi celor din urma. De fapt se potrive$te

in chip nemincinos tuturor fiinlelor cereqti sitinda in sus* gi sa se intoarci in chip neclintitspre ele insele, pazind cele ce le_ sunt proprii,qi prin comuniunea cu cele de dupa ele sa lefie un mijloc de impartagire a lor de putereaprovidenliatoare, chiar dacd aceste calitAtisunt proprii unora in grad mai inalt qi inintregime. iar altora in parte qi in grad infe-rior3tr

$2

Dar sA reludm cuvdntul qi si cercetdm*,printr-o primd lAmurire a chipurilor, pentrucare motiv teologia (Scriptura) cinsteqte maimult decdt toate chipul focului. O vei afla peaceasta plasmuind nu numai rofi de foc (cf.lez.1,15;10,2;6,9; Dan. 7,9) , dar q i animalearzdioare (cf.lez.1,14; Ieq. 3,2; Ps. 103,5) gibarbali fulgeratori (cf. Dan. 7, 9-10; Apoc.4,5; Ps. 17,10; Mat. 28,3) qi vazind in jurulfiinlelor cere$ti grarnezi de carbuni aprinqi(cl. lez. I, l3; 10,2) qi rAuri ce clocotesc cuzgomot. Dar qi de Tronuri (Scaune) spune cisunt de foc (cf. Dan.7 ,9; Apoc. 4,4-5); qi peinqiqi Serafimii cei mai inalf ii infaligeazdprin nume ca fiind arzitori* gi le atnbuieinsuqirea qi lucrarea focului. $i in generalpreluieqte in togi, cu dreaptdjudecata, chipulp lasmu i t a l f ocu lu i . Dec i soco tesc cAinfaligarea minlilor ceregti ca infocate e ceamai asemAnatoare cu Dumnezeu. Sfinli i*teologi (prooroci) descriu de multe ori fiingamai presus de fiinla gi fara forma prin focul


care redd multe din insuqirile dumnezeiriiincepdtoare (cf. Ieq. 3,2-6; 14,24: 19,18; Is.4,5: 29,6:30,30; Deut . 4,24; Ps. 88,45; lez.1,4; III Reg. 19, I 2), daca putem spune aga, informd vAzuta. Cdci focul sensibil* este, alazicAnd, in toate qi pitrunde prin toate in chipneamestecat gi e mai presus de toate. $i fiindintreg luminos qi in acelaqi timp ascuns, estenecunoscut prin el insuqi, cdnd nu exista omaterie in care sa-qi arate lucrarea proprie'Cdci fiind nestapanit gi nevazut, le stapineqtepe toate qi atrage la lucrarea sa pe toate celein care se iveqte. E neschimbat, se transmitepe sine tuturor celor ce se apropie intr-un feloarecare, invioreazA prin caldura de viafafacatoare, lumineazA prin fldcirile neaco-perite. E de nereginut, neamestecat, des-facator*, e neschimbat, urci in sus, e ascu{itin urcuq, e inalt, nu prime$te nici o cddere injos* , e pururea in miqcare, in aceeagimiqcare* ahagator al altora, cuprinzator, darnecuprins, nu are nevoie* de altceva, semAreqte pe sine pe neobservate, iqi aratamirimea in materii le primite, e lucrdtorputemic, tuturor prezent in chip nevizut. Dee nesocotit, pare sa nu existe, dar prin atingerese arata deodata potrivit cu ceea ce atinge $icu sine, ca printr-o cautare; 9i iarAqi lucegtefa ra i n t re rupe re , nem ic$o ra t , i n t oa teraspindirile lui imbelgugate. $i alte multeinsuqiri ale dumnezeirii ar putea afla cinevain insugiri le focului ca in nigte chipuri.Aceasta qti ind-o, inlelepli i in cele dum-nezeiegti au plasmuit pe seama fi inlelorceregti chipuri de foc, descoperind asem6-narea lor cu Dumnezeu qi, pe cit se poate,imitarea lui Dumnezeu de citre ele.

ralionala, putere care, pe de altd parte este prinfirea sufletului nerobiti gi nestapAnita.

Dar socot ca se pot afla chipuri potriviteale Puterilor cereqti qi in f iecare din multelepa4i ale trupului nostru (cf. Dan. 10,5-8;Iez. 1,5-10; Apoc. 10,1-5) . Ast fe l , putemspune cA puterile vizitoare* ale lui aratipr iv i rea (c f . lez. 10,12; Apoc 4,6-8: Zah.3,9) cea mai patrunzAtoare spre luminiledumnezeiegti, precum qi primirea simpla,fluidA, nepotrivnicd, ci foarte migcatoare,curata, deschisd, nepatimaga a i luminArilordumnezeieqti.

Iar simlul ce distinge mirosurile* aratiputerea acelora care prind, pe clt se poate,iaspindirea bunelor miresme mai presus deminte gi le deosebesc cu qtiinla pe cele carenu sunt astfel, respingdndu-le cu totul.

Iar urechile arata puterea acelora de aprimi in chip cunoscdtor inspiralia duryleze-iascA qi de a seimpartaqi deea(cf. Ps. 102,20).

Simlul gustului aratA alegerea hraneispirituale (inteligibile) qi primirea alimen-telor dumnezeieqti gi bine hranitoare* (cf.Fac. 18,5-8; Jud. 6,21) .

Pipaitul arata puterea de-a cunoagte ceeace e folositor sau pAgubitor.

Genele gi sprAncenele inseamna putereacare pdstreaza infelesurile vederilor dum-nezeieqti.

Vdrsta adolescentA qi tinereascd inseamnaputerea vielii lor pururea infloritoare.

Dinli i (cf. Is. 9,l l ; Ioil 1,6; Apoc. 9,8)inseamnd Duterea care a lege ceea ce edesAvirgit in hrana primita. eaci orice fireinlelegAtoare desface gi inmulleqte inlele-sul unitar* ce i se ddruieqte de fiinla dum-neze iascd p r i n pu te rea p rov iden l i a l a * ,potrivit fiinlei ei mai coborAte, spre indlfareael.$3

Umerii, bralele gi miinile insearnna puterea

Dar se prezinti pe ele qi in chipul omului* ficdtoare' lucrdtoare gi activa (cf' Jud' 6'21 ; Ps'

(cf .1e2.1,10; Apoc. 4,7) pentru faptul ca au 90'12;lez' 10'8'21; Dan' 12'7: Apoc' 10'5)'

irisugirea in1et"g".ri gi puierile vazatoare in- Iar inima* e simbolul vielii' ase'minitoare

J."piut" in ius.",qceaiti din cauza finuteilor celei dumnezeieqti, ce-qi raspAndeste cu

drepte gi inallate qi pent* puterea lor din fire bunatate propria-i putere de viala dautoare

,uianrio-" ri conducaroare (cf. Fac. 1,26). spre cele providengiate (cf. Ps.44'l).

Oui qi ain ciuza foarte micii lor capacitaii Pieptul arata p.uterea nezdrobiti qi

iimlriate* in comparafie cu a animalelor apirdtoare* a raspAnduii de viald fAcatoare ca

neragionale, capacitate iare insa le cuprinde dintr-o inimA de sub el'

pe roare prin taiia puterii imbelgugate a minlii Sp.atele, puterea. sus.tinatoar_e a tu_turor

ii p.in rtapani.ea peste ele, prin qti inla lor puterilornascatoaredeviagA(cf.Iez.1,18).

36

Desore lerarhia CereascA

Picioarele (cf. lez. 1,7) aratd miqcareavioaie qi graba gi alergarea pe drumul inain-tdrii neincetate spre cele dumnezeieqti. Deaceea teologia (Scriptura) a inchipuit pi-cioarele sfintelor minli ca aripile dedesubt*.Caci aripa arata graba inallarii qi insugireacereasci gi calatoria spre inaltime qi scapareade tot ce e cobordt prin ridicarea spre cele desus. Iar miqcarea uqoard a aripilor* arata ne-alipirea prin nimic de pim0nt, ci ridicareadeplina peste orice amestec Ai cu totul nein-greunata spre indllime. Iar neacoperirea gil ipsa talpilor (cf. Fac. 18,4;19,2) arata desfa-cerea, nelegarea, starea nerefinutA, curalia*de orice adaos din afara qi aseminarea cea maimare^-cu put in la de s impl i ta tea dumneze-iascit).

s4

Dar, deoarece inlelepciunea simpli qi demulre feluri* (cf. Ef. 3,10) imbraci qi pe ceineacoperili gi le dA sa poarte qi anumite unelte(cf .1e2.9,1) , sa tAlmacim, dupi puterea noas-tra, qi sfintele vegminte gi unelte ale minlilorcere9tl.

VeqmAntul luminos qi infocat (cf. Luc.24,4; Apoc. 9,17; Is. 63,1) socotesc ci in-seamni asemAnarea cu Dumnezeu, pr inchipul focului ;i prin puterea luminitoare acelor din ceruri, unde e lumina ce umple destralucire indeobqte* fiinlele inteligibile qi leilun.rineazd in chip infelegator. Iar veqmAntullor preolesc* (cf. Dan.7,9; 10,5-6; Iez. 10,6)inseamnd capacitatea lor de-a se apropia devederile dumnezeieqti gi tainice (mistice) gisfinta dAruire a intregii lor vie1i.

Iar cingatoarele (cf. lez. 9,2; Dan. 10,5;Apoc. 15,6) inseamnd pinnea puterilor lor devialA ndscAtoare gi deprinderea de-a se aduna(concentra)*, de-a se intoarce in chip unitarspre ele insele gi de-a se invArti in cerc cu bunarAnduiald in iurul lor, rAmAndnd necazute dinidentitatea lor36.

$s

Toiegele aratA autoritatea impiirateascd qiconducAtoare gi puterea de-a conduce toate pecalea cea dreaptA (cf . Jud.6,21) .

Ldncile (cf. II Mac. 5,1-3) qi securile (cf.Is. 10,15; lez. 9,2) inseamnA puterea de-a

deosebi intre cele neasemanatoare* gi ascu-!iqul activ gi incununat de rezultatul puterilorlor deosebitoare.

Iar uneltele (geometrice) de misurarb* giziditoare (cf . Zah. 2,5; Am. 7,7; lez. 40,3;47,3; Apoc. 21,15') arata puterea lor de inte-meiere, de cladire qi de desavArgire gi toatecelelalte ale grijii de inillare li intoarcere afiin[elor din a doua treapta.

- Uneori, uneltele inchipuite ale sfinlilorIngeri sunt qi simboale ale judecalilor dum-nezeiegti asupra noastra (cf. Am. 7,7-9).Unele arati certarea indreptatoare* sau drep-tatea pedepsitoare; altele, eliberarea de anu-mite imprejuriri sau scopul certdri i saurecAqtigarea fericirii de mai inainte sau adao-sul de daruri noi, mici sau mari, sensibile sauspirituale. $i, in general, minlii stravazatoarenu-i va fi greu sd vada in ele o potrivire a celorvazute cu cele nevazule.

$o

Iar faptul ca ei (ingerii) sunt numili qivAnturi* (cf. Ps. 103,4) aratd grabita qi aproa-pe netemporala* lor lucrare* strabatatoareprin toate (cf. Ps. 104,5) qi miqcarea lor folosi-toare de la cele de sus* spre cele de jos gi iardqide la cele de jos la cele de sus, migcare ceridicA pe cele din lreapta a doua spre indllirneamai de sus. E o lucrare ce miqca pe cele dintdispre comunicarea cu cele de sub ele qi ieqirea(fip6o5ov) providenliatoare spre ele. Arputea spune cineva ci numele de v6nt, careexprimA suflarea aerului*, aratd, precum so-cotesc, asemirtarea cu Dumnezeu a minlilorcereqti. Caci suflarea vAntului* este (cum amaratat mai pe larg in Teologia simbolica*,prin explicarea celor patru elemente), prinmiqcarea lui nalurala qi de vialA cauzatoare $iprin rapida qi nestApAnita pitrundere qi prinascunzimea necunoscuta de noi qi nevazutd,un chip gi un simbol al inceputurilor qisfdrqiturilor miqcdtoare. CAci nu Stii, :ice, deundi vine si unde merge31 (Ioan 3,8).

Dar teologia (Scriptura) le impleteqte qiun chip de nor (cf. lez. 1,4;10,3; Is. 4,5; Fapt.I ,9; Apoc. 10,1 ), aratAnd prin aceasta, ca sfin-tele minli sunt umplute pe de o parte intr-unmod mai presus de lume* de lumina ascunsA,pe de alta de primirea celei dint0i aratate,transmi[dnd-o pe aceasta firA sA o trimiti* de

5 t


la ele cu ?mbelgugare la cel de al doilea grad,intr-o a doua ardtare qi pe masura lorrd.Aceasta arata puterea lor roditoare, de vialaficitoare, sporitoare qi desAvArqitoare, careproducdnd ploaia* spiritualA, treze;te prinievirsarea valurilor ei in s0nul primitor* aldurerilor na$terea viegiise (cf. Iov36, 27-31.Am.5 ,8 ) .

$7

Iar daci teologia (Scr iptura) imbracifiinlele cereqti in chipul aramei (cf .lez. 1,7;40.3; Dan. 10,6: Apoc. l . l5) . a l e lect ronu'/r.ri+0 (cf. lez. 1.4.27:8,2) gi al pietrelor mul-ticolore (cf. lez. 1,26; 10,1,9: Apoc. 4,3;21,18-20), ea aratd, prin chipul aurului qi alargintului, lucirea neputrezita, neistoviti,nemicAorata Si nepatata, ca de aur, gi stralu-cirea ardtoasi, luminoasi gi cereascd.

Arama trebuie sa fie vazutA, dupa cuvin-tele dinainte, ca chipul focului, sau al aurului.Iar infaliqarile multicolore ale pietrelor so-cotesc ca se arata sau luminoase, ca albe, sauaprinse, fiind roqii sau in chipul aurului, fiindgalbene. $i in fiecare culoare vei afla inlelesulinalptor al chipurilor.

Dar fiindca socotesc cA despre acestea*s-a vorbit, dupa puterea noastra, destul, sa nemutim la sfin$ta talmacire a chipurilor deanimale ale minli lor cere;ti.

$s

Chipul leului (cf. lez.l,1O:' Apoc.4,7) ede socotit cainseamna puterea conducatoare,vigoarea, tdria nezdrobitA, asemdnarea, pe cdte cu put in la, cu ascunzimea negrai te iincepAtorii dumnezeiegti prin acoperirea ur-melor* inlelegatoere (cf. Ps. 76,18) gi prininvAluirea mersului intins in sus, prin ilumi-narea dumnezeiascA, spre addncimea nemij-locita a dumnezeirii.

Iar al taurului (cf. Iez. 1,7,10; Apoc. 4,7)arata 6ria, vigoarea qi largimea deschisi abrazdelor inlelegAtoare spre primirea ploilorcereqti qi aducitoare de rod. Iar coamele aratipavaza apdratoare gi nebiruita.

Iar chipul vulturului arata puterea im-parateasca, pomiti spreinall imi (cf. Iez. 1,10;Apoc. 4,7); iufimea qi ugurinla in dobdndireahranei intaritoare; ;i privireateaz| gi ugoarax

38

spre raza imbelgugata a revarsfu:ii solare adumnezeiri i incepatoare prin indreptareaviguroasA, neimpiedicata, neclintita gi directAa puterilor vlzltoarc spre ea (cf. Iez. 1,10;Apoc.4,7) .

Chipul cailor inseamnd ascultare qi sprin-tend a lergare (c f .Zah. l ,8-10; 6,2; Io i l 2 ,4; lYR e g . 2 , l l ; 6 , 1 7 ; I I M a c . 5 , 2 - 3 ; A p o c .19,11,14). $i cei albix arata stri lucirea gimarea inrudire cu lumina dumnezeiascd. Iarcei negri arata ascunsul, precum cei roqii,miqcarea infocata. Iar cei ce imbina albul curoqul, unirea celor extreme prin pomirea desine diruitoare qi legarea treptelor dintAi cucele de al doilea qi a celor de al doilea cu celedintAi, prin intoarcerea unora spre altele inchip providenlial.

InsA, daca n-am avea in vedere analogiaacestui cuvAntal, nu am arita deplin ?n insugirileanimalelor pomenite gi in ibrmele trupeqtiasemanarile neasemAnitoare ale lor cu cele alePuterilor cere$ti. N-am urca de la iulimea lorimpulsiva, la barbalia spirituala, a cArei ultimaforma este m6nia. Iar de la pofta lor la iubireadumnezeiascA (erosul dumn6zeiesc) qi. vorbindpe scurt, de la toate simlurile animalelorherationale si de la multele lor mAdulare lasensurile nemateriale ale fiinplor cereqti gi laputerile lor unitare. Dar celor inlelepli nu letrebuiesc toate acestea, ci le ajunge qi numaitAlmAcirea unui singur chip nu cu totul potrivitpentru inlelegerea asemAndrilor celor inrudite.

$q

Dar trebuie cugetat gi la faptul ca s-a spusfi inlelor cere$ti rAuri, roli (cf. Iez. I, l5;10,6; Dan. 7,9) qi care unite. RAurile de focinseamnA undele dumnezeieqt i ce le daru-iesc acelor f i inle o revarsare imbelqugata qiabundenta gi o rodnicie de viala facAtoare( c f . 7 e 2 . 4 7 , 1 ; D a n . 7 , 1 0 ; A p o c . 2 2 , 1 ) . l a rcare le uni te, comuniunea uni f icatoare^acelor de aceeagi t reapta (c f . Zah.6, l -7) . InslAr;it, roli le, care sunt inaripate, arata ca seinvArtesc fdra intoarcere gi neclintit sprece le d ina in te , m iqcAnd pu te rea l o r demigcare pe drumul drept* qi neabAtut, spre[inta intregii lor invArtiri spirituale, aflatdmai presus"de lumea2 (cf . le i . 1 ,15-21;Dan.7.9) .

D a r i n f a l i q a r e a c h i p u l u i r o ! i l o rinlelegatoare se poate limuri gi in alt* inleles


inAl{ator. Caci au fost numite $ Gelgel*(cf . lez. 10,13), care inseamna in l imba evre-iasca reintoarceri in cerc 9i redescoperiri.Caci roli lor infocate qi asemanatoare luiDumnezeu le e proprie invirtirea in cerc prinmiqcarea nesflrqita in jurul aceluiagi bine. Iardescoperirile le sunt proprii prin arAtareacelor ascunse qi prin inallarea celor mai de jossi prin iluminirile comunicate de cele inaltei a i r e c e l e m a i d e j o s p r i n d a r u i r ecoboritoarea3.

Ne mai rimdne sa lAmurim sensul bu-curiei* ordinelorcereqti (cf. Luc. 15,10). Caciele sunt cu totul nepiimitoare ale plAceriinoastre patimaqe*. Dar se spune cd se bucuriimpreuna cu Dumnezeu de aflarea celorpierduli, ceea ce inseamnd o stare de liniqte*asemdnatoare celei dumnezeiegti; qi cd se ve-selesc cu bundtate imbelqugata de purtarea degrija qi de mAntuirea celor ce se intorc la

Dumnezeu. Ei traiesc pentru aceqtia aceafericire* de care s-au impartagit de multe oribarbali i sfinli* cAnd s-au revarsat asupra lorlucrArile indumnezeitoare ale i luminarilordumnezeieqtiaa (cf. Ioan 16,22).

Acestea fie spuse de noi despre sfinliteleinchipuiri. Caci, deqi ele au rdmas in afaraexplicarii exacte, cele spuse de noi ne ajuta,orecum socotesc, sd nu rdmAnem cu totulitraini de inlelesurile lor figurate.

Iar de vei spune cd n-am amintit de toateputerile sau luirarile sau chipurile ingerilordin Scripturi, raspundem ca, in privin[a uno-ra, n-avem cunoltinla cea mai presus de lu-me* a altora, ci avem nevoie mai mult de altulcare sA ne lumineze, sa ne introduca in tainalor. Iar din cele spuse am lisat la o parte celede acelaqi infeles, gAndindu-ne la corespon-denla lor cu minli le cereqti gi cinstind cutAcerea ascunzimea cea mai presus de noi.

SCOLILE SfAntului MAXIM MARTURISITORUL

DespreIE,RARHIA CEREASCA

Explicalia rirlului

Iemrhia.invucit titlul vorbeqte de ierarftie. e de EtiutcApin ierarhi sunt numili de obicei episcopii; ierurhitreste inslrcinata cu conducerea ordonata a celor sfinte' cugrija de ele; citci ierarhul esle conducatorul, ingrijitorulqi ordnduitorul celor sfinte; el nu este insa izvorul puteriipreolilor; caci ordnduieqte cele sfinte qi rinduiala lor 9icea a Bisericii, dar nu e gi izvorul lor. Aceastd explicareo da insugi marele Dionisie mai jos, in scierea Desprei e r a r h i a b i s e r i t' e a s cri.

Presbiterul. Noteaza cA numele de presbiter il aratitqi pe episcop; fiindca episcopul este gi presbiter; aceastase arata $i in Foptele sfinliktr upostoli (Fapt. 20, l7-35)'unde Sf intu l Apostol Pavel inst i tu ie (acest nume)Bisericilor din Asia.

Capirolul I

$ l

Toatd darea cea bund. Noteaza cA fericitul Dionisies-a folosit de Epistolu soborniceascd a Sfdntului lacob.Cdci de acolo este spusa. $i ca ea era deja publicati.

Cdci din El. Iar acestea le teologhisegte despre Fiul.

$2

Predate - de Pdrinli. Numegte aici pdrinli pe cei ce

i-au predat lui dogma, nu pe cei naturali; cici era dintreelini, cum arata Faptele sJinliktr aposnll 5i el insugi inEpistokt t'citre Sfintul Policarp qi in capitolul IX alscrierii Desrre i e ru r h iu ( e rcu.rti.

in chip simbolic. Nu spune in mod natural, ci prin

simboale qi chipuri.

Minlilor, gr..tcf,ov. $i filosofii elini numesc ,,min1i"Puterile inlelcgitoare sau ingerelti; fiindca fiecare dintreele este cu totul minte qi intreaga fiinla a lor este minte

vie, f i rn l ia l izat i in specia lor : se numesc v6cq. ca sa sune

mai bine numcle lor; caci pluralul lui o vo0q' toO vo0,

trebuia sa fie oi vol; dar pentru mai bunul sunet s-a

tbrmat a oi v6eg de la alt singular. Ciici acesta e un obicei

al celor din Atica, care zic 'Aptotupdvor qi Irorpdtcrt,

in loc de oi 'Aptotupdverq li oi tcoKpdT€16. Dar sunt

qi unii care zic oi v6ot, de la o v6oq, toO vdou; ii

numelte aqa qi Scriptura ca in Isaia: minte (voi4) mareeste sldpAnitorul Babilonului, adica diavolul. Ionienii zic

deci voCig, vodg, v6eq, cum zic li XFtot, Xpoog, of

Xpoeq. E o declinare ioniand.Mai presus de tnceput, gr. {rnepdppov. Dumnezeu

e moi presus de inteput, ca lumina mai presus de totinceputul gi incepatoria a:;a-zigilor dumnezei, adici aingerilor qi a oamenilor drepli

Cea mai dinlduntru, gr. 6v66tqtog. O numegteceu mai dinlduntru, pentru ascunzimea ei; cici le estenecunoscuta tuturor celor din afara.

imbinarea, gr. o6YKpoorv. O numeqte aia pentrucd Dumnezeu fiind Unul se inmulleSte.

Acoperdminte. gr . t rqpc' [ t rdo; t t i tcov. Aco-peraminte numeste cele despre Dumnezeu spuse inchip t rupesc in Sf inte le Scr iptur i , cum sunt numrtemadularele omenegt i sau unele puter i . Noteaza cafar i chipur i q i s imboale nu ne este cu put inta noua,care suntem in t rup, sd pr iv im cele nemater ia le q inetrupegt i . $ i aceasta au arAtat mai a les valur i le cese af lau in cort , precum se dd de in le les aic i

Potrivit cuJirea, gr. ou1^r<pu6q. in loc de opoqu66,de o fire cu ele.

$3

i n c e p dt o rul de s dv 6 r giri i, gr. r,e7e'c&pXtq. Desi-

vArqire (tel,et11) se numegte dupa filosofii elinilorcomunicarea misterelor, ca una ce desavArgegte pe celiniliat gi e desAvdr5itoare a celor ce vin la ele. Decisfinta rdnduiala, ca ordinea qi alcatuirea dumnezeiascia sfintelor Taine, iEi are inceputul de la Dumnezeu prinapostol i f icul i desavArgi tor i i acestor bunatal i ; c tc idumnezeiescul Apostol Pavel ii nurneqte pe cei inilialidesdvirq i l i , z icdnd: Deci td l i suntem desdt 'At ; i1 i ,(Leastd sd o Lugetdm (Fi l ip . 3,15).

Mai presus de lume. Mai presus de lume nutrebuieinleles in chip sensibil, ci spiritual qi mai presus dc lumea

noastrd. Noteaz d la ce chipuri qi fbrme se gindegte, vorbind

de ele in cele urmiitoare.

De ta chipurile,gr. nl,doecov. Noteazi ca numeste

imaginare (n l ,aolrqt66erq) predani i le ta in ice de

aici, pe carc le desfagoari in scrierea Desp te ierarhia

bisericeascii. Dar aceasta e inleleasi in chip dum-

4 l


nezeiesc: cuvantul chipuri (nl&oecov) trebuie vizut in

f egatura cu .fornele (pop9o'[lKcriq) pomenile; iar cu-

v intc le s i r i rp le fonl"Oql s i I ips i re de th ipur i '

lo,unriltou6), in legatura cu talitulea cQmpusd

(ou\€6oct) a acelora.Msteriald. Calduzire materialii nume;te ridicarea

prin cele zise materiale spre inlelegerea celor nemate-riale.

Ardtate. Frumuscli aratate nume$te frumuselilesfintelor locaguri; invalaturilc desfagurate, citirile Sfin-te lor Scr iptur i ; cetele b inc or indui te. t reptele preol i lor .Noteaz.i ca frurnuselile vazute sunt chipuri ale ordi-nelor nevizute, cum spune Apostolu l in Epis l ( , lo LdtreEtrei (Evr.8,5) , vorbind dc cele d in templu qi cum aauzit Moise: Toate sd le.frtti dupd (hipul L'e li s-a ardtattn mutte ( leS. 2-5,40).

Desfdqurste. Desfagurate sunt invalaturile date princele vizute qi dovezile largite prin lucruri ale celor spiri-tuale ce sc impun unitar gi deodatii inlelcgerii.

Al depinderii. Dcprinderile de acolo imi poruncesc

cele dumnezcicqLi; iar deprinderea este o calitate statomice"Aici. rinduielile biscriceqti sunt chipuri ale deprinderilornetrupegti de acolo. Caci deprinderile sunt ale celor ne-

trupegti. Noteiza ca Sfdnta Liturghie (introducerea in taine.

iepotwl puo'uoycoXio sau mistagogia sacerdotali)

savArgita la noi oamenii este imitarea iere|rhiei cereqti.Mai presus de lume. Ceea ce e mai presus dc"lume

nu are inleles scnsibil, ci spiritual, caceea ce e mal presusde lumea noastra.

Prin cuvintele - Scripturii, gr. iepoypo<prroig.Adica in cuvintele compuse in chip sfAnt in Scripturi.

Sd ne r id ice. Noteazd cum suntcm inal la l i lacunoalterea lui Dunrnczeu 9i cA Hristos c Cel ce ne inalla.

La culmile. Nimic n-a fost numit la intdmplare de

fericitul acesta, ci cu nlulta invalAturd qi in chip propriu cu

dreaptA credinlA; fiindca deci a spus cd sfAnta slujbii se

sivdrqegte la noi prin sinboale materiale 9i chipuri dezvol-

tate spre inlelegcrca noastra, fiind o imitalie a sfintei slujbe

a ingerilor, in mod cuvenil a numit slujba acelora culme; .

cdci, cei ce s-au ocupat cu acestea, au obi5nuit sA numeascAculme a orictrrei fiinle ceea ce e vdrful cel mai curat al ei 9ide care atdmA neintrerupt. adica neincetat, f-Linp: de pilda'

culmca sufletului este mintca. care e cea mai curata parle a

ei; 5i culrnea iubirii este iubirea fierbinte a celor foarte

inallali gi foarte indurrnezeili; qi culmea ierarhiei noastre qi

a ordinei ei tainice este cea mai mare curalie a ei' din care

se aprindc 5i intinderea ei qi voinla ei de-a se apropia de

nematerialitate; deci curafa cea mai mare in noi este sim-

bolul culmii tainelor fzuA chip, simple qi netrupegti' in care

se aflA ridicata ierarhia ca intr-o sf'6nra exprimare pentru

oameni, pe care iiinalla prin chipuri spre vederile curate ale

culmi.i sluiini spirituale.

Capitolul II

. $ l

i nfdgiqdrii, gr. Lxgovtopiov. Numegte aqa descope-

rirea. E vidit ca vorbegte de cea prin simboale 5i chipuri'pe care lc-a nunrit qi plasmuiri; iar p.in .simplitute a inlelesnematerialitatca lihlei; gtia cir proslavind sfintele minlidin ceruri, cum zicc el, dupa Scripturi, trcbuia sd vor-beasc:i de animalelc cu chip salbatic gi despre vulturi gidespre altele prin care inchipuiesc dumnczeicEtile Scrip-turi, Putcrile arhiurghelegti; ciici zicc: Ca ntr tumt'u siisttt'otint Si ruti ta tei nulli in mod netut'ettil ca au oinfali$are cctele celor cu nrultc picioare qi fete din ceruri;acestea au voit sd aratc sflnlii prooroci prin cuvintcle lor.

Foarte simplu, gr. oT e XvOg. Putemic sau in tot felulsau adeviLrat sau simplu.

De - (tnchipuit'i) poetice. Sciptttra s-a folosit qi deplasnruiri poetice sprc calauzirea inlclegerii omene$ti'c:ue nu poate cuprinde invalAtura celor mai inalte; cacisimboalele cereqti se aseanliina celor inchipuite dc poe1i,cum spune acesl sfAnt bArbat (iar prin poct. inlelege pecei admirali de elini, ca Horner, Hesiod 9i ceilalli) sauimaginilor lor sirnbolice. Cici, cunoscAnd inleleptul po-gor,lmant dumnezeiesc mintea noastri slaba gi inaptdpentru o contemplare mai inalta, Scnptura i-a plasmuit oputinla de inallare descriindu-i cetele Arhanghelilor nucullr sunt cu adcvArat, ci precunr putem noi sa inlelegem;deci nu-1i inchipui nimic impropriu cclor ccrcgti.

A t

Forme compuse. Numegte forme compuse amintiteleplasmuiri qi inchipuiri.

P rin ele tnsele.Prin cle insele, adici prin firea lor suntnecunoscute qi de nevazut.

ingroqatd, gr. on6toplov. Socotesc ca numelte irr-gr()sdr.7 calea straina qi inchipuirea ncobiSnuitd; de aceeao numctte qi inchipuire, arAtand cA nu sunt adeviiralefomrele atribuite sfinliloringeri; caci nu sunt cu adevarata;a cum ni-i prezinta Sfinta Scriptura, ci o face aceastaca sa ne ridictun Ia mdrelia lor. Dionisie insuqi incearcisi vadA in chip sinibolic cele spuse despre ei !i sa aratecd e cu putinla sa fic inlelese cetele ingeregti' aga cum s-aspus.

intrucdtva - nemateriale, gr. a6lolv noo6gintrutitt'n nentaleriule, adica in pane; cdci nu sunt cutotul nemateriale; firrrdca nunreqte fiinlelc superioare cergi cele din cer, ca nilte stele; dar sublirimea lor extremaqi de o unica substanla este aproape de nematerialilate.

De chip duntnezeiesc. Socotesc fiinlcle inteligibilesimplitali de chip dumnezeiesc; cici sunt firnle nenrate-riale qi cu totul necompuse, nefiind un amestec de ele-mente; cici a5a sunt corpurile; dar acelea sunt netrupe$ti.

Sprijinindu-se, gr. evr(d,vov. Facdnd-o sa apara gi

sa ramana rigida.De (formele) unor lei. Aceste forme ale dum-

riezeiegtllor qi sfin1ilor Heruvimi sunt infiliqate de Iezechielqi de dumnezciescul loan in Ap r rcu li psti.

De grupuri. gr. topdv. Grup este o mul$me im-plinita.

De pdsdi. gr. opvt0eiog. Avind forme de pisari.De - animale. E vorba de alte animale, de exemplu

cai, asini Ei altele ca acestea; iar matcriile mai de necinstesunt tronurile ca din lemn 9i rolile 5i lincile din fier, calancea scoasi asupra lui Valaam ;i pe care a vazut-o

42

Desore lerarhia Cercasci

David, cum s-a spus in cartea a doua a Regilori gi careleca de lemn.

Pdtimaqd.Zice pdtimu;ti, deoarece indicA forma leu-lui, oarecunr nrAnioasii qi chipul boului inclinat spreplacere; care pat imi sunt mar i . Asen( i t rdr i nunlc l tcreprezentArile prin asimilare. Caci spune lezechiel ci avazu l asemAnarea t r onu lu i g i ascmdna rea ( ceva

asemanator) leului, dupA cum arata inchipuirea celor carese expr imd pr in imaginal ic ; de aceea se qi spunc:esem(indri tleusenittitoure', cAci nu le-a vAzut prooroculpe toate asemenea, ci pe unele aqa, pe altele aEa (altfel);

da r sun t r ; i cu t o tu l neasemana toa re ce le ce pa rasemanatoare: cdci nu au, cu adevarat, nimic din leu saubou sau celclalte; ccrceteaza ce inscanrnd neasema'nator(<iv6potovl in cele care umreaza.

Dar, gr. aII'11. inceputul explicirii.Nici - (puterile) dumnezeieEti. Sc fagaduielte sl se

arate prin explicarea prbprie cii nici cele ceregti nu sejignesc, nici noi nu ne lixarn in umiliri coborite invorbirea desprc ingeri ca animale.

in mod iuren'it - s-au propus. Se explici pentru cese folosesc sinrboale care nu pot exprima chipurile celorfara chipuri Ei se vorbeqte aici de fomre ale celor firaforme.

Fdrd chipuri, gr. <ioXrpotio,rov. in loc de firiiforme.

Nemijlocit. AdicA nu prin mijlocirea chipurilor' cideoda ta g i p r i n p r ima ap rop ie re . l a r p re l e r ( t

npoteivouot este una cu propun apoT rO€cror qi cu

a u' i b u i e npB&)tl"ov, sl.Prtn forme. Noteaza ca cele netrupegti sunt farA

formA; c6nd, deci, auzi despre cel mai presus de fiinla cie in chipul lui Dumnezeu (Filip. 2,6), inlelege pe Celintocmai cu Tatal sau; cAci aceasta o arata ti L'llipul IuiDumnezeu cel net'a:ut (Col. I,l5) Si: Cel ce M-a \'at:utpe ntine, a ld:Ltt pe Tutdl (loan 14,9). Ala explica $iSf6ntul Vasile. in scrierea catre fratele siu. deosebireaintre fiinla qi ipostas.

Cd (modul) sfintei (descoperiri) este tndoit. Pentttci dumnezeirea e proslavita in douA moduri: fie ca ase-menea cu toate. caci toate subzisti in El, fie ca neaseme-nea. cici nimic nu este din toate.

$3

Neasemdndloare. Chipurile sunt.plismuite din celeasemenea qi din celc neasemcnca; iar cum sunt pliismuite,spune aici.

Llneori - ca: Cuvdnt. Dupii care (marturii) se zice caDumnczeu este raliune gi minte, de exemplu: Cine acunoscut glndul Donmulll' l (l Cor. 2,16) Ei: $i u ltntcut'Antul Donurului tritre ntine, :icfind (lcr. I ,4) qi celeurmatoare. Dar vorbc;te de ralionalitate la Dumnezeu nupentru ca voieIjte sA il arate pc Dumnezeu rational. parta$de raliune; cdci acest lucru e vadit; ci pentru ca eautoralionalitatea, fiind intrcg raliune; iar de fiinla vor-besc in legaturi cu Dunrnezeu cAnd spun: Eu strnt Celte sunt Si: Cel te este nt-u trintis (IeS.3, 14\IurTu ucelu;i

e;ri (Ps. l 0 l , 28). Caci de la a 1l leivat sau 6vT og) este

fiin1a (o0oa) gi de aici existenla concreta (ouoio).Viald. Dunnezeu nu este numit nici via1i, nici lu-

nrina, nici minte, nici fiin1a in sens propriu, ci in inlelesde cauzdL; caci e mai presus de acestea 9i nu ca acestea.

Nevdzutd. Cele ce sunt spuse dcsprc Dumnezeu prinnegalie (apofatic), ca tleld:ut. ittfinit, gi cele ca acestea,sunt neasemenea; caci nu arata ce este Dumnezeu, ci cenu este; aga spune gi Grigorie Teologul.

Netn{eleasd, gr. cvdrl, ov. Neinteligibil nu se spuneprostului, ci celui ce nu e inleles dc cineva; indefinibileste Dumnezcu, ca nesupus nici unei defini1ii, ci fiinddefinirea tuturor gi pe toate definindu-le, hotamicindu-lein Sine, fara ca El sd fie supus definiliei; definilii le seconrpun din afirmalii (din declaralii catafatice;; iarafimraliile sunt nepotrivite cu Dumnezeu, fiind minci-noasc; cici Dunrnezeu e mai presus de acestea, ca nefiindfiinla, ci mai presus de fiinli.

Negayiite, gr. ano<pdoetg. Spune ci nu numai pentruDumnezeu, ci pentru toate cele dumnezeiegti neyliilesnnr ( devai ru te qi ufi rmali i le, ne potllvite. Deci afimraliilesunt nepotrivite clnd spunem fie de Dumnezeu. fie dePuterile inlclegatoare ca sunt viala sau lumina. Cdci nusunt o viatA ca cea care e prin inspiralie 5i expiralie: nicilunrini, ca cea care se arat:i gi face sdL se vadd obiectele.Ci sunt mai presus de acestea. Iar negaliile (declaraliile

apofatice) sunt mai potrivite cclor intrucdtva inteligibile.CAci spunem ci sunt nevazute gi inlelegem ca nu cad subvedere.Dar ceea te nu se t'ede, ratiunea, nu cauta nici sacerceteze, nici sa exprime. Iar viala gi lumina, degi par siindice ce estc. nu aratd nici ele ce este Dumnezeu.

Cdci - cinstesc. Obscrva cit de frumos a explicatpentru ce cele ceregti sunt aduse in aminti-re gi au chipuri.Caci, precum Dumnezeu cel pestc toate n-are nimicomogen (de acclaqi fel) in toate gi de aceea. pe drcptcuvAnt, nimic din toate nu-i este propriu a-l face inleles,cu dreptate ne folosirn de alta metoda pentru a spune cenu este Dumneze u, ceea ce se numelte pritt cele ttease-meneu; la fel gi in legatura cu Puterile cere$ti, care suntdupa Dumnezeu, teologi i au lucrat cu pr icepere,neaseman6ndu-le cu nimic din cele intbligibile, ci au luatasenrinarea acestora din cele senstbrle, adicAde necinste,facind aceasta spre cinstirea lor, ca sa nu fie in.ritarea lorplAsmuitA qi neadevarata. Caci daca cel infaligat in chipulleului qi cu multe picioare este qi ralional qi nematerial.cum nu e vadit ca a depaqit in chip mai presus de lumecele materiale qi inlelese de noi'l

Ca cele mai de cinste. latd qi alt ralionament, pentrucare nu s-a folosit Scriptura de astfcl de aseminari pentrucele ceregti. Cici, daca s-ar fi folosit de inchipuiri maicinstitc, spunAnd ca Puterile dumnezeieqti sunt cu chipaurit sau fulgeriitoare, fard indoiala ca cel ce le-ar auzile-ar crcde. lu ind. de la celc nta i c inst i te pentru oameni ,motiv de a le crcde. Dar ea a ales chipuri ce nu sunt bune,ci nepotrivite lor, urite, ca, ;tiind noi sigur ca nu suntastfcl. sa cautam adevirul celor ce sunt.

Nevdtdmdtor. Caci fiinlele dumnezeieqti, numiteflacari de foc, nu sunt arzatoare, ci pline de via1a.

LlrAtu. Cdci cum nu sunt urite simboalele materialeale celor inteligibile'l

Vederite. gr. Oed,po'uo. Vederi se numesc celevazute in chio minunat.

43

DesPre Ierarhia Cereascl

$4 la invierea Domnului qi Iumina imprejurimea. Iar acestea

le are materia patimind-o, nu ca cele inlelegatoare care o

Defaprnfinia.Mtscareamanioasanuesimpluomipare lucreazi; de aceea sc qi spune cd le arc ca un ultim ecou

plina de neralionalirate, ci qi a unei firi neralionale; ia se (ca un ultiur rcflex); iar ce este ecoul ultim' r'a laniuri in

citeascacuvanrul ulturalca4ii,pecarel-aspusdesprcvedcrea scierca I)espre nuntitile dunne:eie;ti' capitolul IV'

sfinlilor heruvirni; caci acestea toate s-au explicat pe larg. $i' aceleaqi' Notcaza ca de toata matcria spune ca nu

Ra1ional i tatea.Edcinsemnatcavorbcqtederal iona- e in le legatoare;dccistc le lesuntneinsuf let i te;cacinuau

litate gi la ingeri; dar e irttttrclato sau'neoboiita Ei minie; digi au acelaqi nume' dar nu se inleleg Ia t'el; ele

nemote$rra. " *

-

'**:- t' sunr dcfinite ;i inlelese dupa proprietatea fiecareia.

Poflia. Pofta este iubirea nerclinutA fala de Dum-

nezeu, pc care o nume$te strtiinri di nl(ilerie- $5

Nearnestecate. Nealnestccata nume;te mr$carea cu-

rata $i nepreocupatA de ninric altceva. CAci cel stipdnit

de iubirea dumnezeiasci cste intreg al ei ;i tinde numai

sorc Cel dor i t , neimpicdicat de nic i o ra l iunc ce t rcce de

li una la alta gi trupcasca; iar spunAnd ca in fiinlele

nctrupe!ti este onerafionalitate' nu le jigninr socotindu-leneinlclcgatoare; indicind prin lbnlele lcilor, vileilor gi

pasa;ilo;, cum e vulturul, chipuri gi simboale.ale celor

neralionali, socotinl ca spunem ceva cuvenlt cetelor

cereqti, dar indicAm in chip tainic la ei o raliune deosebita

talA de a noaslra; caci noi exprimim ralionalul. prin

organul limbii gi prin forme fonetice. lovind aerul prin

convorbire (dialog) qi cuvdntul nrutindu-se de la noi la

urechile celor ce asculta, de la trup la trup, culn spune y

dunrnezciescul Vasile in scrierea 1c antinte h tine ittsuli;,

dar acolo nu e ala, ci fiind lipsili de trup qi indlnindu-se

gi deosebindu-se intreolalta gi comunicAndu-5i unii altora

inlelesuri mai clar ca prin orice cuv6nt, e ca 5i cind

vorbesc unii cu al1ii, comunicind intre ei prin tacerea

cuvintu lu i .P or nirea, gr. dn6x-Itorv. inclinare sau pornire.Trecdtoari. Cuvantul nostru rostit trece de la cel ce-l

spunc la cel cc-l aude; trupesc, sPre deoscbire de cel

interior; caci acesta nu e nici trupesc' nici nu se muti'

Ale materiei- Spune cd cea mai de necinstc matene e

toata natura corporala ordnduita de Dumnezeu in diferite

forme insuflelite qi neinsufle1ite qi in celelalte; iar nlarelra

inlele€ratoarc sunt cele spuse despre Dumnezcu. rlc caror

chipur i modcste qi obscure le a l lam in cele ce sunt . ca ln

siniplu a fi, in a vielui, in a sirnli qi cele asemenea Ci

toata materia i5i are existenla de la Dumnezeu' nici o

raliune inleleapta nu o va contrazice; dar poartA 9i ea in

sine insagi dovada ca a fost adusi la existenla 9i a fost

oranduita de Duntnezeu; caci toata orinduirea ei are in

sine chipurile obscure qi umbrite ale celor in[elegatoare;

fiindc6. prccum cele inlelegaloarc sunt aptc sd prlnrcasca.

oe clt sc poate, procesiunile providenliale 5i. fiind via1a.

sunt lacuie g i l inute v i i de Dunlnczeu Cel mai presus de

toata viata gi au puteri lucratoare spre facerea de bine 5io oare.oie miqcare nrai presus de lume, aga 9i toate cele

materiale imprcuna qi fiecare in parte sunt apte. sa

primeascd in nrod propriu lor pronia lui Dumnezeu 9t sa

he facutc ai linute vii 5i pot sa se faca viala, cum s-a spus:

Sa scoata bamintul suflet viu (cf. Fac. l'24); qi iariSi: Sa

scoata apele tAriitoare cu suflete vii (cf. Fac. 1,20); dar liouteri bhelacatoare a dat celor ce sufla de pe pamint,

cum arata foloasele aduse plantelor 9i metalelor. Ba cele

materiale au 9i miScarea ce inainteaza sprc na$tere iilstricAciune: gi primcsc de la Dumnezeu qi o organizare ce

impune gi li se impune; dar pot sa fie qi luminate din

prezenla puterilor inlelegitoare, ca ingerul care stralucea

44

in (descrierile) dumnezeieqti, gr. 0eapltroig'

AdicA prin cugctarile desprc Dumnezeu.De la cele ce se vdd cirrstile. Noteaza care sunl cele

numite cinstite (prelioase), ca soarele ;i stclele; 5i care

sunt la nrijloc, ca focul qi apa; 9i care cele din urmi' ca

mirul; qi care necinstite, ca fiarele 5i viermii;-Si ca pentru

Dumnezeu s-au folosit gi simboalele animalclor salbaticeqi cele ale materiei; qi celc de cinste, 9i cele de la mijloc'

si ccle nccinstite.Soarele. Proorocul Ma.leahi il numegte snale le drcptdlii

(Mal. 3,20). Iar Petru, in Episuilu sa sobomiceasci. zrce:

PAnti te luceaftirul tn rtisdti in inintile ]'odtlre $i cele

urmitoarc ( l l Pctru l . l9 t . Caci acesla este s leuut de

diminettlri (Apoc. 22, 16)' Iar Moise zice: Fot in rugul

care ttu urde (Ieq. 3,2). Caci lunineazd fAra sa vateme'

Iar Ierenria ii zice apil: M -au pdrdsit pe M ine, i:wtrul upei

uii (Ier. 2,13); qi altele; iar Domnul zice: Riuri de apti t'ie

vu'curge din pdntet'ele Meu (loan 7.38). Iar Solomon.

in CLnturea Cinttirilor, ii zice mir: Mir vdrslt este

nuntele Ttiu (Cint. l.l). Dintre cei doisprczece prooroci.

Osea gi Michea socotesc cA fiarele de care vorbesc se afll

intre cele profelite dcspre Dumnezeu. Iar David il

nunregte pe El vierrne'. Eu sunt vierme {i nu ttnt (Ps.21,6\;

a spus-o pentru pcrsoana Domnului sau l-a asemanat pe

Domnul iu viermele, ca pe Unul ce nu s-a niscut din

saminla ca noi, ci fara sAnranla. ca viermii. care. nu se

nasc din samanla, ci din pAmint sau din putreziciune'

Circi: Eu sLrnr t'ierme ;i ,1Lt om, se spune ca din partea lui

Dumnezeu cel intrupat, deqi nu e inleles dupA dum-

nezeire, ci dupa aratarea smerita in trup. (li numegte pe

p roo roc i t a lmac i t o r i i n l e l ep l i a i l u i Dumnezeu

(0eoo6<pouq); a infaliqat rnai inainte unele asenianari din

scrierea D espre numi ri Ie d u nute :e ie 5t i).Asemdndi. Ce inseamni asemdniirile celor spuse

s-a aratat in scrierea Despre nuntirile dttnrnezeie;ti,la

inceputul capi to lu lu i IX.iteflete. Vorbeqte de ultimele reflexe ale lui Dum-

nezeu in crealie, cirora le-a spus aicicele ditr urmd (cele

mai pulin vredttite de tinstel .f(,rnrc muteriale'.In ce

inleles iunt numite aici formelc cele din urma, ni se va

arita mai pe larg in scrierea Desple nunirile dum'

ne: ei e ;ti, capitolul IV.Dicd - nu ' chipul urdt. Pi:r., chipul urdt inlelege

chipul animalului sAlbatic, pe care Scriptura il atribuie

ingirilor; iar dest operiri inseamni aratari 9i dovedri'-.

Chipuile - tngerilor. Bine a numit descrierile din

Scriptuii, pe care ie-a infaligat aici' nu ingereqti' ci de

chip ingeristl cdci nu sunt ale ingerilor in:;i9i chipurile

descrise, ci infaliqeaza o ariitare oarecare pnn cnrpun

ale celor netrupeSti, cum a explicat el insugi.

Despre lerarhia Cercascd

Sd definim. gr. a<popiooo0ot. E obignuit sa spuna

de dcfinirea gi explicarea limpede.

Socotim, gr. oidpeOcr. in general, socotim. de pilda,

si aralam ce e ierarhia 5i la ce socotim cA folosesc (adicA

pot folosi) icrarhii prin slintelc slujbe.Iar tu, copile. E de intrebat cum il numeqte marele

Dionisie copil pe dumnezeiescul Timotei? O spune aceasta

fic, prccum socotesc, ca mai inaintat in zuri 9i Inai priceput in

hlosolie, incat sa poau fi gi intrebat de acela, currr arata

scricrilc acestca; caci, deqi Sfintul Timotei a crezut inaintea

dunrnczeicsc ului Dionisie. atm antd F a pt e l e sli n li l o r a p r r'

Irli, dar in cultura din afiui era niai tare miuclc Dionisie; fie

cii il numeqte fiu, inritAnd pe Donrnul, care spune:.Fiilor, nu

at'eli tewt de ntAncrrle'J (Ioan 2 I '-5); fie, pentm cd nunieau pe

cei ce dcprinsescrA lipsa de viclequg cea dupa Durnnezeu'

copii, cunr araE fi Papia in cartea intlia a Explicdribr de

duminit:ti 5i Clement din Alexandiain Pedug'gul-De mulsimea. A opus mullimii pe cei de un chip; caci

cele sfinte unesc; iar ccle intinate 5i pacatele duc lainnrul l i re pr in despArl i re. Acum numeqte ntul l imc cceace e intinat.

Capitolul III

$ l

I e rarhia esre. Definilia ierarhiei.Pe cdt e cu putinld, gr. rbg drprrt6v. in loc de ti4

6uvqr6v.Originea desdvdrSiii, gr. tele, crpltx6v. Sau Ccl

ce desavirqeqte.Cu totul neameslecatd. Cel Unul li facator de unitate se

nunelte asemanare qi egalitatc qi identitate, ca Cel simplu 9ineatnestecat Sinecompus. lar pe ccl alipitdematericil numesc

neascnrenea, neegal gi diferenliat gi amestecat 5i in schimbare.

Iar prin Unul sa se inleleagii Dumnezeu.

$2

Pdragii,gr. 0roocirto6. Penaqii (0iaoog) formeazd

o ccata. Aici nume;te partaqi (0rcoc6,o$) pe cei ce semigca in jurul celor dumnezeiegt i . Foarte stravezi i

{6rer66o'cotc,), adicd stralucitoare, limpczi; nepatate

(axn),i&o, a), adica neintinate.SA facd. Acestea socolesc ca arata ca nu trebuie

careva dintre cei afla1i in trcapta preoJeasca si faci ceva

mai inalt decdt ceea ce e propriu treptei lor; ci sa-qiinrpunA sa lucreze numai ceea ce line de treapta proprieqi sii nu triidezc pe cel ce-l inva{a; sa nu incerce si facicele mai presus de treapta lui; de exemplu, si nu invelepe preoli qi sA nu sfinleasca darurile sau sa hirotoniseascAdiaioni; sa nu invele pe diaconi sau sa boteze. Caci nuvor da pe Duhul Sfint, cum nici diaconul Filip in,Fapleleslinyi krr uytstoli; dar nici sa nu sfinleasca darurile; 9i aqamai departe; dar qi cei desivirqili trebuie si factr numaicele ce sunt datori sa le faca, ca sa se pazeasca bine ceeace a sous dumnezeiescul Pavel: Fiecare sii rdnttnd irt

starea fn cure a fost chemat (l Cor.7,24).

Ale desrdvirqiii, gr. 'rel€rdp1ia5,. in loc deT elcrc6oe<rx.

i n - trepti. Trcbuie sa ramina treptele in felurinrca qigradagia qi qtiinla lor.

Desdt'drSbea (iecdruia) din cei chemayi. Noteazi

care e desavirqirea ierarhilor 5i c um sunt inprcuna lucratori

cu Dunrnezeu. dupa dumnezeiescul Apostol.Lucrarea dumnezeiascd. Adica sa se arate qi pe sine

lucrAnd faptelc dunnezcieqti, inleleplind, desavir;ind qi

lucrind dupa putcre cele asemenea in cei pe care ii invali

ei.Fiindcd rdnduiala. RAnduiulu observA ordirea 9i

desAvdrqirea ierarhiei 9i ca cei ce vin (la Hristos) trebuie mai

indi sa I'ie curalili prin invalaturd de amesecarilc cu pAcatul

care dezbina; apoi sa se lumineze prin cunogtinla dum-

nezeieqtilor Scripturi gi pe umrA si se desiivAr;eascA prin

baia naqterii din nou.A se lumins uzii. Observi cA lumina este inainte de

Botez.

Fericuea dumnezeiascA

curdleite luminea:d des(i|artesteinvaland inalland indumnezeind

Fericirea dumnezeiasca

curdlire luntinare destit'AtSire

Ai fericirii dumnezciegti

ierurhi tei core se aJlti sub ierurhi

curalesc cei care cei care se cei care se

lumineazi se curi- lumineazi desiv6rgesc

desavargesc lesc

$3

Ai minlii, gr. voog. in dialectul ionic se folosegte o

voOq,'ro0 voog, oi voeq. Cei din Atica spun 6 voft,,

toO voO qi la plural, oi voi, t6v v6v qi votoi.

Cei ce se curd(esc. Aici vorbeSte de episcopii ingiSi'

dupa ce inainte a Vorbit despre cei ce se afla sub ei; arati

gradele gi cdrci ce .\e (ut'drcs( sunt pe o treapta mai jos ca

cei ce alunga drac:l.:iar cei te lumit?e(r:(i se afla pc o treap6

mai inaltA prin invalarura, cum sunt presbiterii $i diaconii;

iar desdvdrSitorii sunt cei ce umplu prin Botez de Duhul

Sflnt, cum sunt episcopii. k spune acestea qi mai incolo,

in scrierea De.sple i e t,t t h iu lri.se ircd stiCele ce se afli fn (dumnezeire) tn mod natural Si mai

presus de fire. Cete prin care lumincazd sunt in ei in mod

natural qi mai presus de fire. A laniurit bine rinduiala

sfintelor slujbe bisericeqti. Cei ce vin la dumnezeiescul

Botez, trebuie sa se curileasca parasind pacatele, apoi se

lumineazi prin invalatura preolilor pregatili penEu aceasta.

Iar cei ce curalesc trebuie sa fie in stare si comunice altora

sfin1enia. $i apoi pe aceia sa-i boteze episcopii. Caci. pe

acegtia ii numesc desAvArqitori. Aceasta rAnduialA trebuie

pzvita.

45

Capirolul N

Despre lerarhia Cereasce

$ l

La tmpdtTiisirea. Noteaza raliunea pentru care Dum-nezeu a adus toate la existenla: ca sa se impdrtipasci debunataFa lui, potrivit cu llecare. Aceasta o aratd cuvAntul:Lu Tutdl Meu sunt ntulte krasuri (Ioan 14,2). Ciici tiecarese va impartaqi dupa faptele sale de bunitatea lui; aga spunegi Tit in cartea 1mp otriwt M unit he i lor.

Din cele ce sunt. Aici le arati4la un loc pe toate cele din

crealie prin cuvAntul cele ce sunt (iivtov): gi pe celecugetate gi pe cele vdzute; caci pe toate le-a facut Dumnezeudin cele ce nu sunt numai pentru aceasta, ca sa se bucure debunitatea lui; dar se bucurA prin Providenla, cum e in starefiecare; cici Providenla lui Dumnezeu este oba$ia fiinleicelor ce sunt.

Decitoate cele ce sutrr. Toate celece sunt se irnparta$escde Providenla lui Dumnezeu; ceci nu e nici una care s6 nuse impdrtaqeasca de Dumnezeu; dupa cum raul este lipsitde subzistenla (e/ sub:istd ln ceva ce e creat de Dumne:eu,n.nad.), fiindcA nu se impinipgte de Dumnezeu, aratandu-se ca o lipsi in existengi. Dar nu aqa, ca ar li in fiinla caprima forma a ei; a5a a spus mai pe larg mai sus, in capitolulinchinat lui.

sunt cele fdrdviIld, pe carele numegte nu-mai cele cesunt, cacerurile gipamdn-tul

Cele ce sunt

sau cele sau cele saucele ra-vii de care tnlelegd- lionule Sispune ca t(,dre, care in truPuri,vieluiesc sunt netru- care suntnerafonal. pegti. ca ca noi.ca animale cele ceregtinecuvdn-tatoare

Cdci n-ar exista. Aici vorbeqte de cele dumnezeieqti.adica de dumnezeiasca Treime, creatoare qi obirEia saucauza fdpturilor; se spune de ele cA vin la existenla prinea, impartigindu-se de ale ei.

Deci - cele fdrd vrafri. $i cele fari vialA se impani$escde Providenla lui Dumnezeu prin insigi existenla lor; iarfa$ viaiA sunt pietrele gi toate care nu ajung la nagtere.

Iar cek vii - de aceeagi. In general trebuie sa se audidespre fiecare din cele adaose cri se impiirtdqesc deProvidenld.

$2

Deci sJintele. Noteaza cd, despre ordinea intregului(universului), spune ci fiinlele Puterilor de sus suntdiftrite; dar de cele lipsite de t'iu1it spune numdi ca sunt.

in chip tnlelegdtor spre imitarea lui Dumnezeu.Observa ci qi Puterile inlelegatoare participa mai mult labine, prin voinla ca unele ce-l doresc mai mult; cici spunecA se nutdeleo:d pe ele insele, ceea ce inseamna ca prinvoinla; deci e mincinos cuvdntul care spune ca diavolula Jost orunLut din ceruri; fiindca s-a intors de Ia sine spre

rasr.. Apropi(te (trpoexeiq), in loc de legate.Din cele ce sunt, unele sunt neralionale, ca pietrele gi

46

celelalte ce nu se impirtiqesc de nici o lucrare vie.Altele lielaiesc, din care unele s'Jnt nesinllito{rre, ca

plantele; altele neraliortale, altele netrupe;ti gi nni pre'sus de nrti, unele simlitoare, dintre care unele ruliotule;altele in trupuri Si t'a noi.

$i - tn multe feluri pdrtaEe. Fiinlele lor sunt minteavie. Dar noteazii cd toate cele inteligibile (spirituale) seimpa-rta$esc primele de Dumnezeu. $i ele sunt descoperi-

toare (ex<pcvtoprxai) sau vestitoare (ingereqti).I)e numele de ingeri. Noteaza ce este propriu-zis

ingerul; qi ca ei sunt prinra treapti; apoi gi cA prin ingerisuntem introdugi in tainel :;i cum prin ei s-a dat legea gici ingerii i-au ridicat la Dumnezeu qi pc Parinlii dinahtede Lege 9i pe cei de dupa Lege.

Vestifi, gr. rl.etvoriq,. Slavi[i. Ceea ce trebuie.fiicur,ca in cazul lui Iisus Navi, Ghedeon 5i allii; iar kt culeadreaptd de h ceo nesf4ntd, ca in cazul lui Comeliesutagul; fiindca e intdiul care s-a mutat de la neamurilenecredincioase: ordine stinte,calaDaniel:Zeci de mii dezeci de mii', li s-au aratat Heruvimii lui Iezechiel giSera.fimii lui Isaia. Vederi uscunse, ca in cazul lui Pavel,rapit pina la al treilea cer, 9i al Apotalipsei SfAntuluiIoan.

$3

Nemijlocit. Adica fdra slujirea ingerilor.C eea ce este tnsu,;i. Observd cum se explici cuvAntul:

Pe Duntne:eu ninteni nu l-u vti:ut vreod(td (Ioan I, I 8);qi socotesc ca aceasta e foarte adevirat, degi qtiu ca suntcuvinte scr ise care spun ca Dumnezeu s-a aratatoamenilor, ca lui Adam, in rai, qi ca lui Avraam, lastejarul din Mamvre, qi, cAnd mergeau la Sodoma, qi luiMoise, pe munte; li se spune ca s-a araiat gi dupA aceea;se spune totuli cA ascunsul lui Dumne:eu nu s-a vd:ut,nici nLt se wt ledea, inlelegAndu-se fiin1a lui (t'hce aicideosebireo intre Jiinlu ;i energiile lui Dumne:eu, cuSfdntul Grigorie Pohnn, n.trad.); sau, ceea ce e gi maiinalt, ca nimeni nu poole sdLt nu v-o puteo inlelege;ie-rprimu ce este Dumne:el; caci, degi li s-au ddruit unoradintre cei sfin1i arAti.ni dumnezeielti, in!eleg ca iiecare s-ainvrednicit, pe misura credinlei lui, de vreo vedere carei-a aratat dumnezeirea, prin care a primit luminacunogtinlelor dumnezeiegti venite la el.

Ca - in formd. Socotesc ci vorbeqte de schimbareala fali sau de minunea focului din Muntele Shai.

Ardtare a dumneztirii. Spune ca aretarea durnnezeiriinu inseeunni aritarea lui Dumnezeu, cel ce este; aceasta ecu neputinla; ci ci sfintii se invrednicesc de lumina dum-nezeiascd prin anumite sfinte vederi, potrivite lor, care zicecA le veneau prin ingeri.

RAnduiala /egii. NoteazA cd qi legea este chipul alteilegi datc de Dumnezeu, adici al dumnezeiegtii intruparia lui Hristos, iar ca prima lege s-a dat prin ingeri o arata

Ei S fAntul $tefan zicdnd'. care a1i luat legeo prin poruncaingerilrtr ;i nu u1i pti:it-o (Fapt. 7,53).

Ea. Adica legea.Prin cele din trii. Noteazi cA prin cele dintdi, adicd

prin cele de mai sus, sunt ridicate cele de al doileu (celede mui jos) spre Dumnezeu, ca 5i prin treptele ingere5ti.

Mai presus de fiinyd, gr. inepofotov. A numitobirSie nrai presus de Jiinlti alegri obirgia ordinii 9i


cauza ei. a fost qi al Tatitui; fiindcl nu s-a numit inger ca maiprejos de Tatil; aceasta o spune chtre Aricni. Fapta

54 ingerului intaritor nr o socol redati nepotrivit in Sf6ntaSc r i p tu ra . Ea t r ebu ie i n l e l easa pen t ru t r up ; cdc i

Gavfiil- Noteazl ca cele despre intrupare li se fac Evanghelia spune !i in-alte locun ca' dupa ispiliri ' renind

cunoscute intdi ingerilor cum arati cele despre prea-dum- tngerii ii slujeau /&i (Mat. 4, I I ) Si ci a ttbtts it de citltitorie

nezeicsc ul Gavriil c are a invalat cele dcspie siintul loan (Io:ur 4,6) gi ca a fldnfin:itl- toate acestea arata ca s-a facut

5i a binevcsrit qi Fecioarei ca vi zarnisli d; la Duhul Sfant om deplin cu patimirile lui. Dar. va zice cineva: Ce nevoie

pe Dumnezcu'Cuvintul intrupat. era de inger, fiind prezenta dumncze irca'l Raspundem ci

OmeneSti. int1upo.eu (lui ilristos) sau lucrarea dum- cele mai ntulte minuni le-a sivirlit Dumnezeu prin

nezeiesc-onicncasci, prin care Dumnezcu tlind, a lucrat ingeri; qi aceasta o spunc undeva dumnezeiasca Scrip-

cele dumnezeiegti in trup. Observa curn, vorbind aici de tura'

lLrc.rttrert drnute:eiest-onteneust(r a lui Hri.strts, ii spune Revelaliei. Potrivit cu spusa lui catre, TatAl: A'?4

(,mene(tsc(i, prin care arata ca s-a facut om desavdr;ir, iar descoperit nuntele Tdu oumenilor (Ioan 17.6).

spunind dunne:eittstli arala ca e 5i Durtmczcu 5i onl.acelagi care lucrcizi gi minunile dumnezeiegti. lar dupii /-^^.tt),pu1in, zice: ttes.ltintbuti citcia rdmas qr ceea ce era purure4 Capitolul V

dar privegtc iaraqi gi accea cd zice cd se va sdv6rgi inNasiatoaria dc Dunrnezeu Maria taina originar dumneze- Fiin(ele ceregti. Pentru ce, o data ce Biserica spune

iascaalu:triiunciformedecatreDumnezcu;numeSteluarea ca toli sfinlii ingeri sunt de o fiinla. dumnezeiescul

unei lbrme pipaite de cdtre Dumnezeu faplul cA Dumnezeu Dionisie numelte Puterile multe'J Marele Dionisie' epis-

aluatunchippipait(0Conl.aotiov),intiucAts-afacutom. copul Alexandr-iei, Cuvdntitorul (retorul)' spune in

dupa spusa:'irr,r? ntul rrup s-u liirtLr (Io:ur I,14). lar origi- Scoliile ce le-a fAcut la fericitul Dionisie, cel de acelaqi

tutr dumtte:eius{?i (o€cpxrx6v) a spus f i ind aceasta numecuel 'caf i losof iadinafar is-aobiSnui ts inunrcascd

cauza gi obirgia aga ziqiioi dumnezei, ingeri qi oameni nenascuta (crX6r.vrpov) toata tiinla nevazutii qi la fel

drepli, caci a'savirgit taina intrupArii Ce"tui pe care l-a ipostasurile fiin1ei; deaceea. zice c:i Sf6ntul Dionisie a

numit Dumnczeu lisus. folosit aceste cuvinte in mod abuziv, dupa cei din afari

Iar Mariei.Notcaza ca acestea sunt impotriva Nesto- @ic'i se a.f'irnfi cu Dionisie Areopugitul n-o f()st ( u totLtl

r ieni lor ; nu to l i inger i i au indrdzni t sA c ieada in ta ina t tect t t t t ts<t t t i t ta intedesecolulVLt t i t iu fost t ' r )menlalde

iconomici; caci, cand s-ainallat Domnul dupa patima, au epistrtpul Diottisie din Alextndria Iftiitor pe h 260 d'

fost unii care au zis: Cine este u('esta impaiuti! mitririi '! Hr'' n' trad )'(Ps. 2.3,8, l0); inrrebarea arara neqtiinla. iar contra Nesto- Explicarea, gr. drqav, opiav. AdicA lamurirea-

rienilor qi Accfalilor notea zA cd zlce ci Iisus e cauza mai Numesc. Spune cA ultima treapta a celor inteligibile

presus di fiinla, ca Unul ce e Facatorul tuturor qi zice ci trebuie sa se numeasca in sens propriu ingeri; iar. cele

i-a facut ., noi fara schimbare; dar acestea nu sunt una superioare, altfel, pe care le qi indiga pe nume; iar in

qi aceeagi tire, degi Acelaqi estc amSndoua; qi ca Acelagi capitohil urmator poncneqte tainic de noui cete; acum

i gi Datitor de lege gi sub lege gi ca Acelagi ca om a fost insa spune in mod deplin adevdrat cA trcplele supenoare

indrumar prin ingeri sa plece in Egipt gi sa se intoarcd de cunosc cele in care cele inferioare sunt introduse prin

acolo qi ci Acelagi esrc ii Clearorutl ingerik'r', deci, Unul iluminare, dar cunosc ai altele, necunoscute celor in-qi AceiaEi in doui firi a .sdvdrgit taina icononiei; caci s-a ferioare; dar chiar daca e aga. totuli sunt nunlite uneori

ipur ' , , r , : " , Duntne:eul i in t l inchip, nu ust tcot i t ; t i rb i re cunumelegeneraldeinger i toatetreptele inte l ig ib i le._$iti .fi deopt,t ritri r.u Duntne:eu . t'i s-u de$erta t pe Sine chip spune qi pentru ce: pentru cd in Psalmul 102, 20 se zice

derobiuint l (F l [ ip.2,6-7) . Iatadouachipur i ;cAcinuiese Binecut ' inru l i pe Dontnul ro l i inger i i l r r i 5 i in Psalmul

dincespuneaic i ;accastainseanura:r? l r usout t i tSt i rb i re, 103, 5: Cel ce. face pe inger i i Sr i i , duhur i 9 i cele ur-

adica n-a dispreluit sii asculte, ca om, de ingeri, ci se matoare. Dar cuv6ntul nu spune 9i inversul: caci cele

supunechipui i lo i faptelor intpusedeDumnezeugiTatal infer ioare nu se numesc cu numele celor mai inal te;

prin ingeri: caci El insu;i a dispus sa i se aplice cele ale pentru ca cele mai de jos sunt introduse in taine prin

neamului omenesc. Putcrile mai de sus.Itdrd schimbare. N-a schimbat firea dumnezeiasci. (Cu care) - termind. Adici ultima rreapti a ordinelor

Nu iese. A luat El insuqi chipurile stabilite de El sau ingereqti.mai inainte horarate li lc-a aratat in El. Dar mai spunem. Ar putea intreba cineva: aceste

Despre ingenil. Dcsprc fapta ingerului care intarelte trepte ale fiinlelor ceregti, cele inferioare qi mai de jos qi

pe Domnul. iedata in Etungltilia lui Luut, vorbegte qi cele gi mai de jos au fost-fdcute astfel, ca una sA fie

marele Dionisie; sau mai degrabd ea i s-a predat ca tainA superioard gi alta inferioara'l Noi spunem ca pe toate cele

ascunsaEiluigiluiTimoteidecatreiubitoruldeinlelepciune inteligibile le-a crcat Dumnezeu libere; caci, dacd omul

Pavel; Caci Luca a scris dupA propovaduirea aceluia. a lbst facut liber, fiind din 1ar0na pAminteasca qi din

AceastaaratacdLaprimit-ocataina, liindcazice: Celespuse suflet, cu cAt mai mult nu s-au fdcut libere Puterile

ruu4 prin sfintele predanii. Dar observa gi cealalta inteligibilecaren-aunimicpamantescsaugreu?Aceastatalnracnc care zice ca s-a spus I alsaia: inger de ntare sfat; o arata gi dumnezeiasca Scriptura, spundnd c6 diavolul a

e potrivit sa i se spuna prunc nascut pcntru trupul tui qi s-a cazut cu voia din ordinea ingereasca. Dar gi acest barbat

numit inger pcntru ca ne-a vestit noud slatul Tatalui; caci, a spus inainte cu douapagini despre Puterile ingereSti: ca

mintuindu-nipenoiprinpatimasa,ne-aaratatcaacestSfat se modeleazi pe ele in mod spiritual prin imitarea lui

A 1


Dumnezeu 5i privesc Ai doresc sa-qi formeze chipul lor Aproape. EvorbadeintAiadinsfintcleceteapropiatepotrivit lui; din toate acestca se arata cii Puterile inteligi- de Dunrnezeu.tilesuntdesinehotardroareqilibcre;decicudrcptatezice Preasfinte. Acest prim ordin intrcit ;i in chipul lui

ca fiecare se lumineazi pe masura dorinlei proprii a Dumnezeutrebuieinlelcsdelalezechielcacelceprivegtebinclu i de lumina cunoqt intc i l de aceea se numesc qi cuminteaatentaqivrednicapcDumnezeu;cacinume$tetrepte dupa dorinla rreptita aflata in ele; de aceea spune intii Scaunul pe care a fost vizut Dumnezeu; apoiindata

aic i ca nu are nor iv sa numeasca t reapta din urmi seaf l iduunezcicqt i iHeruvimi; iar la lsaiastauin jurulSeraf imisauTronur i . Noteazdpentrucesenumesctoate lu iDumnezcu,pr iv ind,Seraf in i i i .Pr inaccsteaaratdgru-treprele ingell; qi pcntru ce ingerii propriu-ziqi inalla pe pul ccl mai presus de toate langa Dumnczcu. Aceasta se

oanenii siinEili spie razele dumnezeiegti cunoscute lor. arata aproape la lel in Ayrulipsrr SfAntului Ioan, apos-

Ci precum aceasta. Adica treapta ingerilor. tolul' evanghelistul 9i teologul'pe - ai noqtri, gr. to\ xoo'nFa4. Plin de rainele Nemijtocit, gr. op6oroq. Se afla aproape, pentru ca

acestea prea cunosiute, SfAntul Dioniiie le descoperA nu estc alta ceati inaintca ei. Dar noteaza cA de Tronuri

zicAnd ia rreapra cea mai din urma, numitA ingeri, ii gi de Heruvimii cu ochi mulli gi de Serafimii cu.aripi

calauze$te in c'hip pedagogic pe acei dintre oamcni care multe, spune cA sunt Puteri mai presus de toate qi for-

sunt ierarhii bisericilor in urcuqul spre Dumnczeu; iar pe meaza intaia^ierarhie unitara.insa;i aceasta cea mai de jos treapta, pedagoga noastri. Sldvitul ll da de inleles pe Sfintul Pavel.

qi pe cele gradat superioare le conduc in chip tainic cele Stdpdnii. Cele doua sfinte ordine intreite urmatoare

mii inalteia pe unele ce sunr inferioare. ale celor inteligibile. le idfatiqeaza pomind dejos in sus

Care tnclieie, gr. tfrg ononl.npoi'ong. Adica cea CAci primele.sunt Domniilc. apoi umrcazi Puterile' pe

din umra, a ingeiilor. Noteaza ca socote;te ca toate umlasupaniile.Darel punindStapiniilecaintdile'adat

nun-ririle celor n-oua trepte sunt comune fieiarei trepte, la mijloc ̂ Doniniile; iar in a treia ceata liturgica intreiti a

pcnrru faptul ca sunt luminate prin ascminarea loi cu numit intii pc lt:ptl:Tllupoi

pe Arhangheli 9i la umrl

Dumnezcu, de darul luminii din Dumnezeu, degi nu la pe ingeri. Dar in c-apitolul. urmator nu i-a amintit astfel'

fe l . Se pot numi, z ice, in comun toate rrLptele, c i pomind de jos in-sus.Aqa 9i Apostolu l in Epist t t l .e le

intelegaroare 5i netrupeqti. qi pentru alt motiv, adica catre Rttnani Si Efeseni a pomenit treptele Ingerilor

pentru chipul lordumnezeiesc (xo'cd td 0eocr8dq) sau pomind in sus; dar nu explicd aceastd ordine' Marele

penrru ca seamana cu Dumnezeu, pe cdt e cu putinla Dionisic insa arata ca dumnezcicscul Apostol le-a expli-

fiecareia; astl-el, toate treptele mai presus de lume se catacestea'intaina'celorslinli'

numesc de chip dumnezeiesc, degi au o participare dife-rita la darul luminii atotstralucitoare din Dumnezeu, dardupii mAsura fiecareia. inrrucit iluminarea ii vine Capitolul VII

fiecareia. fie mai pulini, fie mai n.rulta. Dar in scriereaDespre numirile duntne:eieqti, zice cd dumnezeiegti se Despre Serafimi, Heruvimi Ei Tronuri Ei desprenunresc n umai capeteniile fiecdrei trepte. prima ierarhic.Titlul urca iarAgi de jos la cele mai inalte;

La insugirile propii. Noteazi ca numegte insuqiri caci Serafimii sunt cei de al treilea, Heruvimii al doileaproprii masurile fiecarei trepte. qi Tronurile, primii; deci i-a ingirat in chip contrar.

Capitolul VI

$ lNumai obdrqia - tnlocmai. Numai Dumnezeu care [e

gi indumnezeicqte pe acestea le qtie exact pe ele qi litur-ghiile lor (slujirile lor liturgice); qi ele se Stiu pe ele gi celeale lor. Noi nu gtim exact despre ale lor decAt cele ce le-aminvaiat din dumnezeiasca Scriptuta.

$2

Nouri. Noui sunt ordinele celor inteligibile'

Tdlcuitor al celor sfinte, Er. icpocleottlg' Aobignuit sd numeasca talcuitor al celor sfinte pe preadum-nezeiescul Apostol Pavel sau pe Sf6ntul Ierotei, cumspune in scierea Despre nLtntirile dumtte:eie;ti', acuminsi nu cred cd spunc pe altul decdt pe Sfdntul Pavel; cacinu era (invalaccl) al altuia, dec0t al celui ce a ajuns pinala al treilea cer $i a invalat tainic desprc acestea.

intAiul ordin intreit

Tntnuri Heruvimi Serafinti.

$ l

(Orice) numire. Noteazd cd orice nume al celor sfinteredi inlelesul lucrarii grupului propriu, cum arata ex-plicArile numelor sfinlilor Serafimi 5i Heruvimi, liindcanu este alt grup inaintea lui.

A rdtdrile dum nezereqri. Primele aratiiri dumnezeieitilucreazd asupra celor dintAi, acestca fiind inriurite deele.

Care - descopeni, gr. drgovtoprx6. in loc de:explicA qi reprezinti.

De chip duntnezeiesc. Fiindcd vorbe5te de deprinde-rile de chip duninezeiesc ale minlilor dr.rrtrnezeie5ti, nutrebuie socotit ca nrarele Dionisie inlclcge virtu$leacestea spirituale ca un accidcnt care sc poate ivi qi la noi'ca un substrat in alt substrat, ca o calitale adaugata; caciaccidentul qi substratul s-au departat de la ele, cum adisparut gi orice compozilie gi lipsa dc fbmlA materialii.Caci. daca ai ceva in altceva. ca un accident intr-unsubstrat, fihla aceea n-ar vielui prin ca insagi, nici nu s-arputea indumnezei in ea insA5i, dupa putinla; deci deprin-derile amintite in ele sunt de sine substanlializate, nu suntca un accident intr-un substrat, datA liind nematerialitatea

48


lor. De aceea marele Dionisie spune mai depane, inscriereaD espre ierurhiu hise ritea.rcri, capitolul IV, c:i elesunt deprinderi liinliale in ele insele.

Prin deprindere. Noteaza ci Pulerile dumnezeiegti auchipul dumnezeiesc prin deprindere. Iar deprindcrea estecalitatea permanenta.

De aici urmeazi ca sunt liberi cei ce au dobinditvirtulile prin deprindere. Aceasta o aratA mai pe largAnrmon din Adriiuropolis in ca4ile scrise de el Despreint'lere, impotriva lui Origen.

Celor mai inalte. Motiv pentru care se numesc Tro-nun.

De la cele dejos, gr. fiePv:€eio;g. in loc de cobordreaspre cele umilite. Noteazi care estc scopul ierarhiei.

Starea umilitd. Arata Tronurile ca (avind) firea ceamai inalta, agezatii indat:i dupa Dumnezeu, necoborite lanimic material. ceea ce inseamna ca n-au nimic dinumilinla coboririi sau a vreunei apleciri ;i incliniri injos; ci tind spre depaqire, in sus. $i a adtrugat: in clip mui

presus de lume (r:ntpxool-ti<oq,), in loc de: in chip ne'trupesc ;i nematerial Si inteligibil, (sau inlelegdtor), ca

si nu socotim ci drumul suitor (td civav'req; estetrupEsc.

Purtdtoare de l)umnezeu. Noteaza c6 a spus 5i detreapta sfintelor Tronuri ca e purtdtoare de Duntne:eu,ca purtind pe Dumnezeu odihnindu-se El in ele, in modspiritual. Gdndeqte deci, fiindca fericitul Vasile al Cap-padociei a spus cA trupul e purtdtor de Dumnezeu, citrebuie cugetat cum este. De fapt, trupul Domnului s-aunit dupa fire gi dupri ipostas cu insu;i Dumnezeu Cu-vantul; de aceea se spune de cAtre Parinli qi despre El caa purtat trup gi s-a imbracat in trup; deci, de ce ar finepotrivit sa se spuna ca qi trupul e purtitor de Dum-nezeu, ca unul ce poana pe Dumnezeu Cuvdntul prinun i r e nedespa r l i t a l i se z i ce i n i n l e l es p rop r i u

5i cu adevirat, trupul lui? Acegtia insii, avdnd in ei peDumnezeu dupi har, in mod negrait de cuvant $i neinlelesde cugetare, se numesc qi ei pentru aceasta purtatori deDumnezeu, pentru ca sunt Puterile lui Dumnezeu ce seimpinagesc cele dintii de Dumnezeu qi transmit celormai de jos luminr veni ta la e i .

$2

Pentru cele dizlr?i. Cuvdntul trebuie ingeles astfel insens mai inalt: ierarhia proprie celor dintAi fiin1e trebuiecugetati in toate ca flind de acelagi chip; celelalte insa, lamijloc.

Nevdzute. Noteazii ca aceste prime trei ccte sunt maimari decit orice altA putere neviuta Si vazut:i.

Fdcute, gr. yeyovuioq. Adici create.De inchipuiile. Nu li se potriveqte nici o inchipuire

materiala gi nu sunt amestecate cu nici o stare umilita,penfu cA aceste Puteri dumnezeie5ti nu numai cd suntlibere de pete gi intiniciuni, ci sunt gi straine de oriceinchipuire materiala $i neamestecate cu nici o ilnpulinaregi nu cunosc nici o micqorare spre cele rele. Iar aceastainlelege-o nu pentru cd sunt neschimbate dupa t-ire, cipcntru cd hot;u6.nd prin ele insele prin marea dorinli abLnelui , au ramas incl inate spre Dumnezeu, avindncmigcarea ca o deprindere. Caci singur Dumnezeu este

neschimbator prin fire. Iar daca ele ar fi fost create asttel,diavolul n-ar fi cizut. Dar qi acestea toate sunt unul $iacela$i ordin; cici binele din firc nu are cobordg.

Migcarea proprie - prin sine. Stintul acesta spune camiqcarea lor este aceea$i mi;carc, ca una ce e neschim-bata gi nemutata, tlind la fcl. Iar migcarile in cle inselesunt lucririle neincctate referitoare la inlelesuri. Cacimingile sunt netacute; dar cugetir /a neschinburea iubiriide I)unne:eu qi citege capitolul IV al scrierii /)esprenumele divine 5i capitolul VIII al lucrarii de fa1d.

Vdzdloare spiritual. Ia seama cd aceste sfinte cetesunt nunite vdzatoare; gi ca nu dobindesc cunogtinp luiDumnczcu prin simboalele sau prin chipurile Scripturii,ca noi.

Unele ce ar conlempla vederile spirituale. Se nu-

mesc vazatori (ee@poi ) privitorii tainclor; iar acestea sedescoperd celor sfinli prin cele sensibilc spuse in chipsimbolic despre Dumnezeu; acestia nu se pot cugeta.

De vederea. Noteaza ci se vorbegte de o t'edereintreitd refeitoare la dumnezeirea cea una in trei iposta-sun.

Lui lisus. Numeqte impdrtA$irea de Iisus care e par-ticiparea la slava negrditci straluciri a trupului lui Hristos;caci El gade impreund cu trupul, la dreaptaTatalui.

Prin mijlocirea chipurilor. (Omit stolia desprechipuri in ture SJAntul Maxim folose;te ar7umente

Jilologice din Homer, n. trad.).Lucrarea dumnezeiascd. Noteazi cA asemanarea cu

Domnul Iisus este lucrarea dumnezeiascii, care face pecei asemanltori dumnezei. $i cA cetele acestea se facasemenea cu Hristos in chip nemijlocit qi fard simboale,primind-o aceasta de la El.

Printr-o primd lucrare. Noteaza ca acestea sunt $icele dintAi Puteri create gi ele au virtulile Domnului IisusHristos ca ast lc l de putcr i .

Desavdrqite. Noteazd ce aceste Puteri dumnezeieqtise zic desavir:;ite.

Distinctivti. Numegte aga gtiinla explicativA a celorvariate qi talmacirea ldrmuritoare a sfintei qi inviluiteipred;urii, de care au nevoie treptele inferioare, cum spunein cele urmitoare; !i cu atit mai mult oamcnii; caci fariexplicarile care aduc o distinclie in mult complicatainlelepciune a sfintelor vederi (contemplalii), nu e uqorsi se faca intelese acestea nici de noi, treptele ingereqtiinferioare, nici de primele trei trepte, cele mai presus deele. De aceea, zice, fiecareia din treptele inferioare ii este(treapta) ierarhic:i numai prima Ei nu alti Putere; iartreptelor celor mai inalte le este ierarh numai Dumnezeugi nici o alti Putere.

ASezate tn treapta(lor) ierarhicd, gr. lepaploilgevar.Deci iniliate tainic.

$3

Deci - faptul.Ardtarea din Scripturd a celor spuse.

Sunt introduse (in cunoqtinla), gr. er6t6doxeo0ct.

Noteaza: sunt invilatc (T d dx6t&ioreo0a!). ceea ce arataca nu sunt astf'el prin fire.

Cele mai tnalte dintre toate.Findca sunt mai sus catoate gi nu au nimic mai sus ca alte Puteri, cu drepl.atesunt introduse primelc in cuno;tin1a de Dunrnezeu insuqi.

49

Despre lerarhia Cereasci

ca cele mai inalte.in ceruri. Noteaza, impotriva Vasilienilor sau Nesto-

ricnilor, ca lisus Hristos iel inallat ca om este Domnul

tuturor celor inteligibile (ingerilor cclor mai inal!) 5iinrparatul s l l r c i : aCestca invalatc f i ind. aud dc la cc l ce

zic: Ri , l ikr t ! i . ( \ ipeteni i . l ) I ' t t i le I t4tst te t l ln l re l rano:

Cine este i r r t t , , , i r rp, i r , i tu l s ldte i ! aud izual i : Dt 'ntnul

Puterilor qi cele ce umleaza (Ps. 13' 7-10); (triuda cett

nui inulrti u inPerilor uude de la cei ntui de jos td Iisus

este Duntne:eu. pentru cd dLe;lio Qufost nrui aprutpe.de

oanteni, n.lrad,.). Iar impotriva Aceialilor 9i Eutihienilor

{nronof iz i l i ) . c ; r dc) i c Domnul Putcr i lor ' e t rup 9i om

adevarat, ceea ce uimelte Puterile prime.

Lucntrea'dumnezeiascd, gr. Oeouplicts Bine a

numit lucrarea dumnezeiascd iconomia cea pentru nor'

caci toate faptete din iconomie ale Domnului au fost ale

lui Dumneieu: sfinta Naqtere, vindecarilc, semnele

Padmirii qi invierea'

,,Caci Eu" , spune' Iar cuvintele: Ciici Eu intr11

d, i7, trt r " n ; i j ude uia t' ea nt| il ui t o u r e sunt ale lui Isaia;

5i observA cum le-a inleles pe acestca.Md mir insd. Spusa trebuie ingeleasa aqa: ma mir cu

cita evlavie doresi primele 9i cele mijlocii luminarile

obir:;iei dumnczeieqti.

ZburA nd' Ia mijloc. gr. ll€oofi€tciq' Zhurdk'u re.

Iu nt i j l ,x , ca unele ce nu se r id icA la culmea inal l imi i ' c i

aiung numai la mijlocl iar nedumerirea o aratd zicind:

i i , , i r t t t cel te t ine di t t Ed"nr ' l ( ls . 63,1) 'intreabd.Observa cu cata ftica $i cvlavie treptele cele

mai inalte decit toate se intreaba unelc pe altele ca cele

de la mijloc qi nu ca cele mai dintii ' ceea ce se spune la

Isaia: Cirre esle At'eslu te tine din Edont? RoSeola

veSntinte ktr lui e di n V osor (ls- 63 ' I I 9i atunci' ca indenr-

naie de Dumnezeu, zic cdtre E|. Pentru L'e sunt ro[tl

v e Snti nte le Ta I e'! (ls. 63,2).De cea mai sfdnta curdlie-Note z^ cum zice ci se

curalesc, se lumineazi gi se desAvlrgesc ordinele dum-

nezeieqti.Noieaza care e curalia minlilor li care ne$tiinla'

A luminii celei nemdsurate, gr. onl6tou <p<otoq'

Nemasurata: mare qi multa.Desdvdrgild. Noteaza cum se curaiesc, se lumineazi

gi se desivArqesc aceste sfinte trepte.

Prin depinderea, gr. xc0' E(tv Este cuprinderea

statomica gi de nelepadat a cunoEtinlei prin iluminare'

$4

In cerc. gr. n xlixlq). Deoarece sPune ca aceste

prime trepre i-erarhice stau $i se miqcd in cerc nenrijlocit

imoreiuril lui Dumnezeu. trebuie lamuril cunl slau $l,u, i t 9 i - i5. r , " in jurul lu i Dumnezcu. ca intr -o hora

Dionisiea iuat prilej pentru aceasta de la Isaia' care zice:

Si serafimii striteui intprejut'ul ltti ' fiecare tu tAte Susenripi qi cele urmatoare (Is. 6,2); 5i adaugd: Si.cu^doudzbiroi,; "unt stAnd, zburau imprejur'l Trebuie inleles

astfel: despre toata mintca ce se lumineazi din Dum-

n"r"u. .uuru tuturor' fiindci e luminatd de Cel ce a

creat-o. se spune ca e miqcata imprejurul lui. ca inrpreju-

r u l c e n t r u i u i . m i ; c a r c a n c f i i n d u n a s p a l i a l A ' c i

inlelegatoare 9i vie; iar miqcarea imprejur a minlii este

50

astfcl: orice inlelegator inlelege sau fiind minte' sau

impartagindu-se de o minte. Cel ce e minte. inlelege caprimul; iar cel ce sc inrpirt:igeqte de rninte, inlclege ca al

ioilea; prin aceasta. deci' intrucit fiind minte, inlelege, se

sDune ca c mllcat; tar mllcarea aceasta e inlcleasd

savirsindu-sc in cerc, intrucit se face reflectat qi in jurul

sau. qi prin ea se inlelege 5i pc sine qi ceea ce e inaurtea sa'

din cari s-a luminat; astl'cl av6nd inlelegerea proicctata drr

Dumnezeu cel care il voielte, sc spunc ca se migca in jurul

siu, adica in jurul dorinlci ;i iubiri-i lui Dumnezcu, 5i prul

ea in jurul centrului; cdci nu se unesc ccle de al doilea cu

cele dinaintca lor, ci ceca ce se sitvirpqtc se ascamana cu o

hori (inn'-tt lnni fieture se Si ntiltti ;i e Si nti;utt de el

dittainteu,tr, n.trad.); cici cele ce se nasc' thzind spre ceea

ce Ic cslc propriu, privcsc pc cel ce le-a nascut; deci cel

intors prin inlelegere spre cel dinaintea lui, introduce cuge-

tarea miqcirii circulare. Fiindca dcci Dumnezeu este pretu-

tindeni, icle ce-i umreazd lui pretutindeni prin voinla de

a-l inlelege, se bucurA de aceasta qi se migci imprejurul

lui cuveselie. Deci se spune ca mintea este in ea inse$i $ise prahesle spre ca insd5i . Iar ceca ce este in s ine insu; i ,

araidnd nemurirea, are stabilitate; ciici ca cxistenlA in

sine. fiind existenla fara moarte, e intcleasa ca stabila larprin laptul ca sc rlli$cd sprc sine. sc nrilcd aqa ncvrand sd

ie risipeosci in cclc din afara sa Ei spre inlclesuri legate

de maierie. Deci, intrucit se migcA prin sine, nu sti, ci se

miqca, dar dupa fiinla, av6nd de asemenea pururea sla-

bilitatc, nu are migcare. Deci, dupa fire, in fiecere dintre

minli este ca pomire dorinla dupi Dumnezeu $i Wre sne

ca o hora ciriulara irnprejurul Centrului. E o miqcare 9istabilitate ca a cercului in jurul punctului sau al centrului

sAu, de la care qi-a luat subzistcnta. De fapt, chiar qi prin

necesitatea ireasc:i fiecare dintre cele ce sunt se mlpa ln

hora in jurul lui Dumnezeu' dorind p^rin existenla insaqi

sd existe. Astl'cl toate sunt imprejurul Impiratului tuturor

s i d i n p r i c i na l u i sun t t oa t c q i E l e cauza l u t u ro r

bunaral iJor . lar spunind ca cclc d intAi horesc ncnr i j loc i t

imprejurul lui Dumnezeu' ca neavAnd altceva inaintea

lui, arita ca cele din al doilea 5i din al treilea r6nd, adica

cele sensibilc horesc, cum s-a spus' potrrvlt cu ele' rnJurul

lui Dumnezeu prh mijlocirea celor dinaintea lor'(Formele lui) spiituale. Sunt formele qi insuqirile

ordinelor existente in fomla netrupeascA Sl, ca atare' nu

au nevoie de cele materiale' nici de spaliu' ca sa se

desparra. ca toale l rupur i le: c ic i . unde e t rup. e q i spal iu

in care por incApea, fara lupte. trupurile. - -Ase',nenea unui glas. Acestea sunt de la Iezechiel'

in locul stiu. Cum trebuie inleles locul pentru Dum-

nezeu, odata ce Scriptura spune pretutindeni cii Dum-

nezeu este nemarginit 9i ca Cenrl este lronul lui, iar

pdmdntul u{terntrt picioarelor /rri (Is. 66,1) Si'. A ttprit'apele

cu palmr, ;i tt ntdsurut ptimintul t'u t'otul (ls' 40'12)

s i iarasi : 'Dc mi t ' t , i sui in tet 'Tu u<t ' \ " e{ i ; de nt i voi

i',,h,,ri 1,, iud, de fu1ti elri (Ps. 1.18.81. Ce a inleles deci

Iezechiel onn lot'u! lui Dumnezeu? Spunem ci cele ce

ni se par noui intunecoase, Dumnezcu le lumineazi celor

ce-l cauta din toati miqcarea (sufleteasca)' cum spune

dumnezciasca Scriptura. De va pazi cineva poruncile

Mele, Eu qi Tatal Meu wrnt veni si ne trtnt.fuce lttctts l.a

e/ (loan 14,23); dcci qi Puterile inteligibile qi sufletele

sfinlilor gi al tuturor celor ce pazesc poruncile lui, se pot

nunii.u dr"ptat" kx si tdihnu a lui Dumnezcu; cdci zice


si in af ra oarte. Dulul Meu .\( td r'dihni inlru ei.' in sc iereaDespre c lnt i r i le dumnezeiegt i . Noteaza

ca e alcetuita ;i o alta scriere /)esTrre cdntdrile dunt'ne:eieqti.

Locurile dumnezeiegti. Arata care e locul odihneiIu i Duntnczcu.

(Locurile) - dumnezeirii izvordtoare. Ceca ce s-a

spus: Ce (d.\(i imi t eli :itli M ie. :ice Dttnttul' sdLt L'(re ek t t u l o t l i hne i Me le ( 1s .66 ,1 ;Fap t . 7 ' 19 ) . a ra tA canu sevorbe$te de un loc sensibil, ci dcsprc accste minli dum-

nezeieqt i ; sau 5i a9a: Dumnezcu a voi t se aratc ca cstcncmurgin i t . $ i , / / r / i^ / : c i in cc i cc auzcru. nu era loc dc

odihna pcntru Dumnezeu, pcntru necredinla lor' cunl ztce

Dontnul in Evanghcl ic : Ftu l Ornului t lu dre unJe sd- ip lece tupul (Luc. 9.58).

Este o monadd. Spune ca intreit sfanti canErea Siglasul care din locul lui il preamarer;te pe Duurnczcu, nu

numai ca transmite gi treptelor celor nrai de jos prilejuldc a- l cunoa5te qi proslavi pe Dumnczcu. c i inscamna qi

a l tceva r lara dc accslca. Acedsta o arata sPusa pr in c l rczicem cdr Dumnezeu cste unitale in trei ipostasuri qi capoana grija de toate de la prinrclc pinA la celc din urmade pe pam6nt cuprinzindu-le pe toate in mod necupnns'adica linindu-le nu corporal, ci prin Providenla dum-nczciusci in mod mai presus dc [ i in1a. Iar e ;1 cstc uni ta leqi rnonada o spune gi Evagrie cel nccuvios' care zice in

capi to lu l I I I a l sutei a doua, accasta: , .El estc monada,fiindca dumnezeirea esle sinrpla 5i ncimpa4iti; pentru

accca este monadA qi monada, ca si vorbim aritmetic. csimpla gi nccompusd; gi de aceea este unitatc' pentru ca

Sfinta Treune e unita qi in ea insaqi' dar 9i uneqte cu eape toli cei ce sc apropie de Ea, dupa spusa din Evanghelie:

Ca sd.fie una, prccum noi una suntent (Ioan l7'l l).

Necuprinsd. gr. coX6trp. Cuprindere necuprinsinumeste Providenla $i imbrAtilarea lui Dunrnczeu cu

totul deosebita gi necuprinsi de cele cuprinse.

trebuie sd aiba puterea de-a rim6ne necAzute; acestea suntpe scurt ideile acelora. Dar marele Dionisie spune cele cu

iotu l c .ntrarc : tcc lora: c ie i spunc cA sunt eclc cc ru pr imi t

subzisrcnla dc la Dutnnezeu prin crealie; dc la El au dccigi ascnrdnarca in donrnic. ca qi noi cei creali dupa ascma-narel dc acclca spunc insa ca au putcrca ncsupusi n ic i

unei cadcri prin raliunea domniei, taind qi oprind 5inelasind sa le stapaneasca pofia spre cele sensitrile 9ioprindu-le gi pe celc ce le preced' lar dc cele scnsibile qi

rrupc:;ti spune ci sunt roabc qi nelibere 5i de o slavidcjarra. $i le spun fdcatoare de robic. in loc de vrednice

de robie (6oul"onoticrq in loc de 8oul"onpeneiagl.fiindca nu ingaduic sa se inlclcagii ccle ce sunt cu

adcviirat, ci coboara din statornicia neclinlita la aplecarcaspre ccle dcgarte. Neasent,rnare numegte cele matcriale,ca pe unele ce nu rinrin niciodata in aceleaSi, ci se

schinrbi pururea.

lzt'orul domniei, gr. KuptqpIiq€. Izvor al domnieia numit dumnczcirca. Pentru ca este izvor (inceput) qicauzd a domniei.

Nepdrdsind. Noteaza ci pretutindeni spune ca Pute-rile superioare transmit din ale lor celor de dupa e1e liPuterile iniputemicesc pe cele de sub ele; qtim cA s-a scrisca Ei pc Dinicl qi pe allii i-a intarit ingerul; qi ceea ce-i

mai insemnat declt toate e ca 9i pe insuqi Domnul nostruI i sus H r i s t os l - au i n t l r i t . ca pe Unu l cc e ra ; i om . p r ccum

se scrie in Et'ang lrcliu dultd Ltrttt.Buna rAnduiald. E legat de ceea ce s-a spus mar sus;

cAci.r.r( (,|e.r( (d e sPus lot dcspre ele.Asemdnindu-se. Putcrile spirituale transnrit celor de

dupd ele, ca unora ce sunt ingeri, qi din stapdnirea lor, atAtcit le este cu putinld.

Esle qi (eI) curd(it. Ararl cum 9i prin ce sc curalesc.se lumineazi gi sc desavArr;esc cetele de mijloc; 9i cdScriptura pe liecare inger il aratii prin alte sinlboale.

Prin mijlocirea. DesAvArgirilc prin cele dc la mijlocsunt lnai intunecoase dcclt cele produse printr-o prima

aratarc a lui Dumnezeu, de care se invrednicesc primele.

$2

Spusa unui. Conform celor aflate la proorocii Za-haria, Daniel, Iezechiel.

Mai tntunecoasa, gr. opu6poqtvqq. A spus nrai

inluneL'o(s(i nu pentru neinlelegerea ci de catre el, ci

pentru slabirea ei; cdci o arata spunind: desavArqirea de

al doilea grad (6euT epoorv), adica cele de al doilea se

desavirqesc mai intunecat.Cei pricepuSi. Noteazi ca preoiii au predat acestea

marelui Dionisie; 5i acesta a numit prinrele Puteri dum-

nczeiegti auto-aretate lcuto<pcveiq;, f iindca primescprin ele insele iluminirilc dumnezeieqti (adi<i nu prin

a(ll, n.trad.): caci celclalte Puteri nu primesc darurile

dumnezeiegti ale cunoqtinlei prin ele insele, ci prin cele

supcrioare.Preoleascd. Noteaz6 ca este o tradilie preoleasca a qti

despre ordinea rninlilor (cere$ti).De iluminarilc. Dovada spusei ci cele de al doilea

sunt iniliate de ccle dintii, la proorocul Zaharia-L-a predat. Dcsprc cei prcdali Babilonului.

Crude, gr. aT rOdooorg. Lipsite de blAndele.

CaPirolul VIII

$ l

Puternicb. gr. 6uvacri. Foarlc tari.Numire. Arata ce inseamni numirea lor, care e

insugirea lor.

Ordinul intreit de mijloc

Domniile. Puterile, SfiPAniile.

Nerobitd.Toa:r,6 puterea inteligibila e nerohita de ceea

ce e nlal rau.Domnia - (liberd) de orice supunere. Priveqte cu

dreapta credinla la greqcala lilosofilor elini care au cunos-cut trci puteri specialc nesupuse. venite la cxistenli din

alte trei puteri dinainte de ele, nu crcate de Dumnezeu in

mod spccia l ; c i spun c i i accstca sunt nesupuse puter i lor

inte l ig ib i le cc le-au precedat, opunlndu-se lor 5 i contra-

zic Andu-lc (un lel de ilt1tite.a ndsLLttd din te:d ideepreludtd de Hcgel, n.trad.) 9i oprindu-lc pc acelea qt pe

elc in selc de-a c irdea in starea tnatcrici qi fiind prin aceastamai pul in s labe dcci t cc le ce lc-au prccedat, int ruci t

5 l


De multe fefurt. Observt ca Dumnezeu toate le

incearca pentru a intoarce pe cei raticili.L-a adus tncd o datd cu bl6nde(e. Cu bldndele

(d.nctx6g), in loc de: cu iubire de oameni sau cu mzue

bundtate.Comun. Toate Puterile inteligibile (spirituale) poartA

numele comun de ingeri.

Mai de jos, gr. rbgetp6vo:v De al doilea rang'

Alergdnd ti tntdmpinarea. Merg6nd poate inaintea

proo.ocului sau poate inaintc de-a veni la el ingerul mai

mare.Potrivit (sfatului) dumnezeiesc. Vrea sA spunl ca 9r

in treptele ingereqti cei dintdi vestesc celor de al doilea

sfatul lui Dumnezeu. Mare belgug (Kcr'[dKdp7l{oq), in

loc de mult, la Iezechiel.Sd despartd. Bine a spus Domnul prin proorocul

Iezechiel c'a va despi4i pe cei drcpli de pacitogi; caci

aceasta se vede gi din Evanghelie ci o va face cind va

despa4i oile de capre (Mat. 25,32). Aici se vede acordul

Vechiului Testament cu cel Nou.Care poartd o haind (ce ajunge) pdnd la c'dlc6-ie '

Despre cel ce a imbracat haina ce ajunge pdna la calciie'

Noteazd cA ingerul caruia i s-a poruncit sa puna semn era.

tmbrdcttt cu it hainai pdnti h c'dlcdie ;i avea in jurul

coupsei un hriiu, adrc| un chip cuvenit preotului' Iar

celorlalli ingeri le-a poruncit sa atbd'in mdini securi, ceea

ce inseamna o oarecare putere pedepsitoare; din aceasta

avem sa inplegem cd chipul ingerilor inseamne !l ceea

ce are sa se savarleasca in viitor; aceasta trebuie sa o

inlelegem despre Serafimi gi Heruvimi 9i despre celelalte

Puteri, ci au gi chipul potrivit treptei lor; cici cei ce spun

cAntarea intreit sfanta (tplodTlov) iqi au chipul cu multe

fe1e, cuv6ntul aritand ci cdntarea lor este netacuta $multa; aceasta inlelege-o gi despre cele viitoarc'

L) n semn pe frunple. Noteaza cd prin aceasta a vesut

de mai inainte printr-un chip ceea ce va face Dumnezeu;

clci a pune o pecete de viala fdcitoa.re pe credinciogi

inseamna a-i mdntui de Pierzatorul; de aceea s-a poruncrt

ingeriJor in chipuri de preoli sa faca aceasta pentru cei

neiinovali; caci brAul qi haina pdna la calcAie arata chipul

preolilor, cuvenit preoliei; dar acum qi noi, cei.credin-

iiogi, ne intiparim pe frunte cu semnul crucii, ca sa

scapam de u.l;muq. iata gi o alta asemanare a Vechiului

Testament cu cel Nou.Noteaza ca acestea sunt cele trei cete intreite ale

Puterilor inteligibile (spirituale): intdia triada, Tronurile

(Scaunele), apoi Heruvimii, apoi Serafimii' A doua

triada: Domniile, Puterilc. Stiipanrile. Ele se numesc 9tcelc miilocii. A treia triada: incepatoriile' Arhqnghelii.inserii."Iar numele comun al tuturor este cel de Ingeri'

Buna ordnduire. Despre buna orAnduire a celor de al

doilea legali de cei dintii.Pe

-prbadumnezeiescul Gcvnil' Noteazi ci nici

Gavriil nu e dintre Putenle cele mai inalte' ci dintre cele

mai de ios.Ierirhia. Noteazd ci cele ce se sAvdrqesc astazi in

Biser ica sunt o imi ta l ie a ierarhie i ta in ice de sus; de

fapt preolii pun pecetea crucii de viala facatoare pe

cel c i v in la ta ina pentru a- i despart i de cei necre-

dincioqi q i ca sa- i scape de vr i jma:;u l ; dar 9 i a l t fe l se

paze$te o rdnduiala in SfAnta Biser ica; caci ' ceea ce

52

se insaduie sii faci ipodiaconul nu fac e.'i nrai de jos $iceea*cc f r cc p reo iu l , nu f ace d i aconu l : i i g ra i nd

s imp lu , f i e ca ie a re s l u j i r ea l i t u rg i ca cuven i l i l u i ;

da r i o l i poa r t i nume lc comun de c l e r i c i 5 i l i t u rg i ,

ca q i i nge r i i ; aga t r ebu ie sa i n l e l cgem ceea ce a spus

dumneziiescul $tefan: 7ol care a1i printit legea dupd

rdnrluietile ingeriktr Si nu u1i pri:it-tt (Fapt. 7'53).

CaPitolul IX

$ l

inceputul mai presus de Jiinld aI treptelor. Ordineatreptelor aratA inceputul facator al ordinelor.

Q:

(Ceata sfinlitor) Arhangheli. Despre ordinul

Arhanghelilor qi ce inseamni.Ieiarhie. Noteaza inplesul ei general: toatA ierarhia

are Puterile prime, mijlocii gi ultime; adica cele trei

ordine intreitc.

Preasfintele.gr. aytcot<itarq 5i iep<otdtatq. Cum

comunica dumnezeieSt i i Arhanghel i cu ceid inainte q i de

duoa ei .' Cea din urmd. Ultima treapta a ingerilor e qi in jurul

lumii.

Ultima ordine intreitiint'eptitt,riile. Arfumghelii. ingerii.

Mai propiu. Ultima treapta a Puterilor cereqti se

cuvine si fie numita mai propriu ingeri, ca apropiatA de

oameni qi ca cei prin care sunt invalali tainic oamenil .Ce! maiinalt. intAiul ordin triadic are un rol ierarhic

fala de cel de al doilea qi al doilea fala de cel de al treilea;

alireilea fala de preo$i dintre oameni,ludnd seama la cele

savArgite de ei.Iliai ascuns. Arati cum unele trepte ale ierarhiei sunt

mai ascunse, altele mai aratate.Ierarhiile omeneSti. Care sunt cei ce ne calauzesc

ierarhic. Ia dovada din Daniel; ultima treapta ingereascA

conduce ierarhia noastrd.Dar qi. in general, ca si fie dupa r6nduiali,ca-sA fie

gi unite; ca si tie dupd rdnduiaki qi ieqirea de la Dum-

nezeu; qi cele urmatoare.

$3

Iar de tntreabd cineva. Cum stAnd ingerii buni l6ngl

neamuri numai Israil a cunoscut pe Dumnezeu; cacl

fiecare neam are un inger rdnduit lui, cum ludeii au pe

Mihail, care e socotit din treapta ultimA a sfin$lor ingeri'

Cd nu - (c'dl,nuziri) ale tngerilor. Nu e aceasta din

vina ingerilor ocrotitori, ci pentru pomirea din propria

libenatc spre cele ce nu trehuie.Prin iubirea da sine. Noteazi ci fiecare este sieqi

pricini atdt de bine. cAt qi de rlu; iat iubirea de sine 9iindriizneala arati in mod egal placerea de sine.

Aceastd mdrturise$te- Nu Dumnezeu singur l-a ales

pe Israit, ci Israil singur a voit sii urmeze lui Dumnezeu;

Despre lerartria Cereasca

aceastainseamnd 5i explicarea cuvAntului'. mi nteu v4:Andpe Dumne:eu; aga trebuie sa inlelem cele spuse in cin-.

iarea lui Moise: S-a Jtitut purte u Donnului Jitnia luiItrcob (Deul.32,9), ceeace aratA pe Israil; caci Dulnnezeunu iube;te numai pe lsrail. cum a aratat ii Apostolul,soun6nd in multe locu-i. Oare nu esle Dttmne:eu Si ulieumtrrilor? Da, Si at neunurilor, ducd Unul este Dum'ne:eu (Rom. 3,29-30); dar Israil a pomit primul pe umla

lui Dumnezeu, degi dupa aceea depirtAndu-se, a fostlepadat gi el (cf. Deut. 32,15); caci oanicnii avAnd liber-

tatea, cind voiesc fac pe Dumnezeu sa lle cu ei.A suferit-o. Pentru ca qi Israil s-a despartlt.Viald. Pentv cd omul este liber.Neasemdnarea. Adica opozilia ochilor minlii.Vederilor. Ceea ce se spune aici de Tatal' se poate

vedeaintdmplAndu-se gi cu lumina soarelui' care striibateprin materiile stravezii, dar nu qi prin ccle maiingrogate,orin care nu sEabate deloc sau strabate mai intunecos;ceea ce face aici deosebirea materiei' aceea face inegali-

tatea inclinarii libefialii cu iluminarea dumnezeiascA.Picinuiegte netmpdrtd$irea lolald. Observa cum

spune ca noi in;ine suntem cauzele primirii luminii dum-nezeieEti sau a primirii pu$ne sau multe a ei, sau a

nenrinririi deloc a ei, cAnd noi ne facem contrari ei' prin

invArtoqare sau impietrire. Caci insugi Dornnul zice inEvanghelie: DLtmne:eu polte sd ridice din uceste pietre

fii ai lui At'ruum (Luc.3,8); caci ceea ce ne este nouagreu gi cu neputinla, aceea ii este cu putinli lui Dum-nezeu.

Noi ne-am tndllat. Noteazd ci mai ales prin aceastainchide gura rea qi neqtiutoare r;i nepriccputa a unora careindrdrznesc sa spunA cd aceste scrieri dumnezeieqti suntale lui Apollinarie, nededucAnd de la persoanele pe carele pomenesc vechimea autorului, ci spun ci numele de

Dionisie e fals; nu 1in seama nici de ce spune acum ca s-aintors de la idolatrie, iar Apollinarie nu era dintre aceqtia.

La dispozilia tuturor. Dumnezeu fiind prin fire bun'

e gata sa se ofere pe Sine tuturor ca sa se impdrta$eascatoli de sfinlenia lui gi sa se lumineze cu sufletul; deci se

cere de la noi sa dorim sA ne impArta$im de cunogtinlalui, ca sd se arate libertatea noastra; caci nu e Dumnezeucauza relelor, care este despd4irea de El; inlelesul eacesta: firndca nici altor neamuri nu le sunt stapini niscai

zei straini, ci unul este Stapdnul tuturor; qi astfel, celelaltetrepte (ingereqti) sunt la mijloc. Deci peste alte neamuria siipanit puterea cea una a lui Dumnezeu qi atunci cinda facut-o prin ingerii Sai, care au implinit slujba de ierarhiai lor.

Melchisedec.Noteaza ca a fost ierarh qi a cunoscut prininger pe Dumnezeu cel adevarat; iar prin cei ce i-u urnwt,se inleleg cei ce au faaut aceasta cu voia lor, nu de sila.

$4

Lui Faraon. Noteazd cii prin ingeri zice cl i-au venit

lui Faraon qi lui Nabucodonosor vedeniile din somn qi

descoperirile (dr<povtopioql sau tilmacirile lor.Slujitoii. Iosif pentru Egipteni, iu Daniel pentru

Babilonieni; ingerii care ocroteau neamurile acesteal e - a u t d l m i c i t a c e l o r a v e d e n i i l e p r i n ( S f a t u l )

hotar i rea lu i Dumnezeu.Prin soartd. Noteazi explicarea spuselor din cAntarea

lui Moise: CAnd a impdrlit Cel Preainah neamurile,cdnd a impttrlit pe liii lui Adam, a pus luttarele nea-

nturilrtr dupd nunuirul ingerilor lui Dumne:eu. $i s-u

fd(ut parteo Dontnului , poporul lu i Iucob, . funiann;tenirii lui Isruil (Dcut. 32, 8-9); dcci' zice cd nutrcbuie socotit ca s-au impirlit neamurilc altor zei sauingeri; cici nu s-a rlnduit prin soarta Israil lui Dum-

nezeu, iar altor ingeri altele, ca sd nu slujeasca in nimiclui Dumnezeu; n-a tbst sortit, de pild;i, acest nume acesturinger, ca sa nu-i pesc lui Dumnezeu de neamul acesta sausii nu se intereseze de Drttnnezcu ingerul acestui neam;dar nici n-a primit Dumnezeu cu aceea;i cinstire sau inmod opus acest neirm qi fiecare dintre ingeri poporul siiu,cum s-a spus la Isaia, ci diavolul a zis cd are cu srneneamurile de la miazanoapte :;i se impotrivesc lui Dum-nezeu qi cste asemenea Celui Preainalt. Caci toate suntroabe ale lui Dumnezeu gi peste toate stapane$te El; dar

cinstegte mai mult pe cei ce-l cunosc pe El 9i de aceea seqi spune ca El stapaneEte peste ei, chiar daci au un inger

ocrol i tor , cum are lsrr i l pe Mihai l : l i cum se spune deDumnezeu care stdpane;te peste toli' ca stapaneqte in

mod deosebit peste Israil qi Israil este poporul lui?SDunem ca Dumnezeu este Dumnezeul tuturor' dar celorce se apropie de El qi ii slujesc numai lui le este cudreptate Dumnezeu; iar ceilalli, cinstind pe idoli' iqi faclor alli zei.

A fost fdcut parte a Domnului. Bine explicA: lsrar'ls - e fd c u t p o r t e d D o m n u I u i. Caci trebuia, daca singru Israila cunoscut pe Dumnezeu, de el singur sa se ingrijeascaDomnul gi ingerii lui. Dar in aceasta se arati 9i milanemasuau qi de nepatruns a lui Dumnezeu, care qi celor cepar sii nu fie parte a lui le-a dat un inger propriu al neamului.Caci face sa rdsard soarele lui peste drepli ;i nedrepli (Mat

5,45). $i iara5i: care nu voieSte mturtea piitaktsului, ti sd selntoarcd Si sdJie viu (Iez. 33,1 l); dar vei spune: ;i cum cei ceau ingeri dali de Dumnezeu ca sA-i ocroteasca gi si-icalauzeasca s-au desparlit de Dumnezeu qi s-au inchinat laidoli'l Rispundem: in mod necesar, pentru ca libertatea lor i-ascos dintre cei ce vad pe Durnnezeu i;i i s-au impotrivit; deci,de se hotiirr-a5te cineva si fie cu Dumnezeu, este pazit de ingerullui qi linut in rSnduiala- C<ici Domnul. ztce, tunruste utleadreplilor (Ps. 1,6). $i iara;i: Thndr um fost ;i am inthdtrdnit

Si n-am vdzut pe cel drept piirtisit (Ps. 36,25); iar de alegecineva imporivirea" nu e silit de inger sd faca aceasta; caciaceas6 viala este mai degrabi dobitoceascd. decdt liber4 dar

se spune gi despre Israil ca a Pacdtuit gi s-a t'acut dobitocesc.Ai respins, nce, cuno;tin1a lui Duntne:eu qi ai umbktt dupdinimt tu, adici ai ales voia ta-

Mihail. $i Israil, deqi s-a facut parte a Domnului, aavut gi el pe Mihail ca inger propriu.

De bund roie. O spune aceasta pentru libertatea qinesilirea lor.

Capitolul X

$r

DesdvArtitoare incepdtoare, gr. xel,etspxtKis'Numeqte aqa pe lncepritorul Ei cauza desAvArqirii lor.

Mai ascunsd. Noteaza ca aici aratd clar pentru carepricind cetele Puterilor ceregti sunt astf'el ca una este maisus, una la mijloc ai una la urmA. CAci spune despre prima

53

Desore Ierarhia Cereascl

ceata, care este cea a Tronurilor, a Serafimilor 9i a Heru-vimilor, ctr este iluminata de insaEi firea dumnezeiascA,fiindca tinde nemijlocit spre ea qi nu are ceva inaintea ei;

de aceea se luminenzd qi sc desAvdr;eqte de insuqi Incepu-

tul dumnezeiesc al desavArgirii. Fiindca daca a fost creata

astf'el ca sa fie intiia 5i sA nu aibA nevoie de curdlire, nici

de Iuminare a altora, a fost plismuiti aga ca sd fie vred-

nici de prima treapta. De altfel priveqte ce spune mal

departe acest dumnezeiesc autor: ca este mar ascunsa,pentru ca esrc mai spirituala (mai inteligibile) qi mai

iimpli (an parador: c'u t'1it e o e'\istenlat mui riditzttitpeste cele sensibile, deci nni gAnditd de minte, cu atAt

este moi ascuns(i, iar te este moi striiin de cele sensibile

e nmi pulin conpus, ntai sintplu, n.trad.). Din acestea sepoate iunoa:;te qi libenatea lor (liberul arbitru); caci' dacA

nu s-ar trai li inlelege decat ca cele mai de jos, nu ar fi

apropiati de Dumnezeu; iar apropiindu-se de Dumnezeudc bunA voie. se curalclte. se lumineazd 5i se dcsdvarqeqtemai mult, adicA lutretrd tele desirir;ite sau ccle dinjurul lui Dumnezeu; gi aceasta socotesc ca o dd de ingeles-scriptura:

Apropiali-tti de El ;i ,-d luminuli qi lelele,'r,r,itr, ,ru se vor ruSina (Ps. 33,5); aceasta inlelege-o 9idespre Puterile urmatoare, anume ca fiecare vede pe

Dumnezeu pe masura proprie; aceasta o spune qi la

sfdrqitul acestui capitol.

F 'J 4

Descoperitoare. Toli ingcrii aratA luminile venite la

ei de la cei dinaintea lor, celor mai de jos; in general

trebuie inleles, destoperitoure: zice cd sunt miScali de

Dumnezeu Serafimii din prima treapttr.Serafimi. Pentru ce dumnezeiasca cantare spune ca

striga unul cetre altul'l Pentru ca primii vestesc celor de

al doilea tainele dumnezeieSt-.

$3

Nu fdrd dreptate. Urcdnd de la inilierile mai simple(pe cari Apostolul le-a numit bautura laptelur)- la cele

mijlocii qi de la acestea la cele mai mari, adica la hranadeiavArgitd, arata treapta 9i Puterea ultima. Dar se pot

inlelege qi altfel cele din acest loci se poate numi prima.

intinderea spre Cel ce se afla deasupra; cea de mijloc e

invdrtirea gi evoluarea in jurul lui; iar ultima e cea care

inalla ceea ce e mai jos; aceasta se inlelege mai mult

despre ingeri.'Primi qi mijlocii. (Noteazii) ca mintea fieciruia dintre

noi are treptele prime, mijlocii qi ultime, ca sA inleleagtr

aceste treiirepte despre Dumnezeu; trebuie in!eles astfel

ca toata mintea are fiin1i, dupA care e prima; apot puterea'

duoi care dureazi; la urmi lucrarea, dupi care fdcdndcele proprii, e binecredincioasa (uvent uici anticiputli

tntAyXura SfAntului Grigorie Puloma ' inleleusd de SfAn'

rul Maxim Lu trei trepte ule ntinlii, n.trad.) Acestea Ie

ld.rnureqte r;i in capitolul urmator.Dh aceasta se poate admite in mod clar qi de necon-

testat ca e adevArat ceea ce arn scris inainte. Caci iata ce

zice'. Fiecure ntinte Lereusc(i Si omeneascii ure in(illdrileprin t:are Jiecure se intpdrtd;e;te de ilumindri.l.e ierur'

lri ce. intdi, pentru cd a spus ca oamenii 9i Puterile de sus

au o treapta egala qi nu qtim nici un om' nici prooroc, nici

54

drept, care sa foloseasci vreun pretext ca sa nu se aproplede Dumnezeu. Cici ia seama ce zice cel ce a ajuns pind

la al treilea cer'. Inti usupresc trupul qi fl port La pe unrob, ca nu LLtmro , pr(,Potdduind ultora, eL( insunti sd md

fac netreltnit (I Cor. 9,27). Apoi vorbe:ite clar aici de

libertatea sa qi a ingerilor 9i de dorinla propriei pomiri a

lor; iar ca nimeni din cei foarte cenareli si nu caute

pricina de sfadd, dd ca o concluzie ca nu este lipsit de

nevoia dupa orice este desavirgit prin sine (cutotel6q),

decdt numai Dumnezcu; deci ingerii ;i oamenii au nevoiede propagire qi desavArqire.

Capirolul XI

$ r

C dci nu se poate spune, ilindcd se zice tngeri. CdciPuterile sunt agezate in triada a doua, de la mijloc; decinu toate treptele s-au numit Puteri, ca 9i cind ar fi dintreultimele prin faptul car sunt ineleri.

CeIe din urmd. Cele mai de sus au cele ale ultimelor;dar ultimele nu au cele ale celor mai de sus; aqa s-a spusgi mai inainte, tiindca cele dintii au in intregime ilumi-narea, iar cele de pe urma in parte, cum spune in con-tinuare; aga se poate vedea qi in Biserica; caci preotul facetoate ale celor de mai jos: alc diaconilor qi ale celorurmatori; iar diaconului nu i se ingaduie sa faca cele alepreolilor. Caci ierarhia de la noi iniita ordinea cercasca,cum arn spus mai sus. Bine a adiiugat, nt in intreg,inte'cici se impartigegte in parte; 5i construclia (verbala): czicicum putem spune cd erlsrri, pini c6nd punem inceput

intrebarii (incurcAturii, nopioq ;.

$2

Dar sDunem. Cun se numesc toate Puteri: cici treaPta

ittc"parotilot. Arhanghelilor qi ingcnlor e cea drn urmzr: Sitotusi cateodala se numesc li cle Putcn.

in fiinga, prrrere. Spunem ca o pildii ca f irea e fiinla

focului, puterea insu:;irea luminitoare, iar lucrarea efec-tul puterii, adica luminarea qi arderea.

Le numim - .Puteri caraEli. Numele Puteri estecomunl cici se numelte aga 9i treapta proprie, adicd a

doua din ordinul de mijloc al celor treii dar gi in comuntoate ordinele, ca avind o anumitd putere.

( F ii n(e lo r) m ai de j o s. De srtbinleles. s o c o t i t e d e n o.i.

Noteaza ca mai sus zice ca ordinele ingeregti se impart in

trei: in fiin1a, putere qi lucrare. Aici aratd motivul pentru

care se numesc toate Puten.Au tn chip pisositor. Aici pare sa spund ca ordinele

ingeregti s-au stabilit prin crealie; dar nu o spune aceasta

clar; caci mai sus, in capitolul dinaintea acestula. spune

ca dorinla qi inlelegerea lor sunt pricinile trcptei lor

superioaie; fiindca a spus cd elc se 9i curalesc, se lu-

mineaza gi se desdvirqcsc; dcci e potrivit sa se spuna cu

evlavie ca pregtiind Dumnezeu miEcarea dorinlei lor' le-a

dat qi treptele vrednicc dc ele, din ciuc nimeni nu ar putea

spune cd ar putea c:idea, pentru faptul ca au dobindit o

dlprindcre oarecare a binelui prhtr-o mare voinli; dar

ingerii, adici ultimele ordinc, s-ar putea intAmpla poate

sa se schimbe gi spre rau; cdci de acestea a spus ca sunt?n jurul lumii. Dintre ei socotesc ca a fost qi diavolul

Despre Ierarhia C"r.ur.a

inainte de a ctdea (ctupd Sfdntul Ma,rim. nu ingerul celmui stuthntlut in vetlereu luntinii duntne:eielti rt cri:trl,ci unuL din tei vecini cu lumeu, o t iirei sttipinire il ispitett

Si cure ;tirt sd-l ispiteustti ;i pe ont dintr-un lel de sintl,irett isltitelor te le ltttule repre:enla trupul Iegut de nnteri(luni t . Desiqur. r t l t ' .s t unul t i t re e l r t I t ' lu t i tndi nnre in l ret te. t t Ie l de inger i . n. t r rd.) . $ i de gt ic c ineva ccra maidesavirqit, ii ccr sd ma invele. Dar noteaza cufil s-aurinduit ordinclc ingere5ti prin crcalie.

Capitolul XII

$ l

lntreabd. Pentru ce preolii dintre noi se numescingeri.

$2

Spunem cd - tnteagd. Noteaztr ca deqi cele din urmtrsunt mai prejos de Puterile mai inalte, se impimaqesc liele in parte de inlelepciunea qi cunogtinla acelora'

(Cetele Jiin(elor) de sub ei. Care este inlelepciunea qiimpana$irea intreagii qi care cea p arlialir, iar dupd putereaproprie rreboie inlcleasi dupa puterea alegerii libere.

. Hotdrdt s-a rdnduLl. NoteazacAs-c fu'tardt l1ptotal)nu inseamn:i o necesitate de neocolit, cum s-au obiSnuitmulli sa spuna, ci s-d hotdrAt s-a spus in loc de s-arinduit dupA o masura rdnduitd a puterii minlii, masurapeste care nu se poate inlelege (mintea ure o liirginte deposibilitdli, pe ture le ulege libertutea; btusi, minteaomeneasc(t are un nivel peste care poate trece prinDumne:eu, n-lrad.).

$3

Vei afla. Aratd cum se numesc gi dumnezei, in modcomun, atdt ingerii, cdt qi oamenii iubitori de Dumnezeu,dupii cuvintul: Eu um :is: dumnezei .rln teli (Ps. 8 I ,6).

Ridicatd. Arata cum 9i in ce fel s-au invrednicit gi denumrile dumnezeieqti.

Capirolul XIII

$ l

(J n Seraflm. Noteaza ca Serafimul (o oepag(;.r) arenume mi lscul in.

Cdci s-ar putea mira cineva. Fiindci s-ar parea ciaceasta e contrar celor spuse; cici a spus inainte deacestea ci cele mai de jos sunt iniliate de cele de deasupralor, dar nu de cele mai inalte; dc pilda, trcapta a treia decea din mijloc gi a doua de cea mai presus de toate; s-aintrebat dcspre aceasta gi s-a ardtat deosebirea.

$2

A pidcatelor pomenite. Nu se poate face inilierea incele dumnczeieqti, dacA n-a avut loc inainte curAtireapf,catelor; cici Serafirmul se talmice$te ca cel ce arde

(sau €1.1/[Pqornq).

$ 3 . :

AItuI - nu foarte. Noteaza cA s-a spus nu .fttarte ininlelesul ca ar fi pc juml.rtate potrivit; caci nu s-a spus canu e LLt Iotul nepotriit, dar e in parte nepotrivit; cAciafirmi ceva pozitiv, adica nu mi sc pare ca se poatedeclara nepotrivit dupa obiceiul filosotilor, cAci seadauga cuvintul nicidecum.

A pldsmuit. Noteaza ca spune ca ingerii ce le suntaproapc au tbrmat vedeniile proorocilor spre a-i conducela inchipuirea celor ce pzr sa fie vdzute; ciici vedeaughicituri :;i simboale. nu lucruri dezvirluite qi substanle.

Pe seama lui Dumnezeu. Obscrvi ca ingeni carein i l iaza pe prooroci impl ineau descoper i r i le ast fe l :inallandu-i int.li spre Dumnezcu care e cauza propriu-zisaa tuturor, in al doilca rind, spre primele minli de dupdDumnezeu, ca.re stau in fruntea ierarhiei indreptate spreDumnezeu. Acestca le invala in cele urmatoa.re.

$i - pnn todte. Noteazar ca Providenla lui Dumnezeustrabate la toate in chip ascuns gi ca un inger maijos senume;te la fel Serati,rn.

Pe mdsura /or. Adica pe masura puterii celor ce leprimesc iqi intinde gi iluminarile.

Fiecdrei. Lamuregte cu o pildi cum iluminarile dum-nezeieqti se transmit unora mai aratat, altora mai intune-cos.

Soarelui. Pilda aceasta s-a dat qi mai sus; prin ceadintdi materie inlelege sticla gi cele asemenea, iar prin ceamai ingrogata, casele, pegterile qi cele apropiate. Altf-el,prin prima materie inlelege pe cea sublire gi aeriiura gicurata.

La fel cdldura foculzi. Frumos aseamane focul cuDumnezeu; cdci zice Scriptura: Dumne:eu este lirc turetopette (mistuitor) (Evr. 12,29); focul pe de o parteincalzeqte, pe de alta arde; aqa gi Dumnezeu pe cei ce seapropie de El ii lumineiua, iar pe cei ce nu cred sau pecei ce nu se apropie de El cu credinla. ii arde.

in (fiinlele) contrdre. Ca diamantul ;i apa.Naturale. Naturale nume$te cele sensibile Si vizute.

E de qtiut ca in cazul celor inteligibile (spirituale),virtulile nu sunt prin accident ca la noi, ci Dumnezeu estevirtutea vie :;i prin sine desavdrlita $i fara nevoie de ceva,fiindcA s-a substanlializat in chip mai presus de fiin1A (de

substanla) qi iese din sine transmilAndu-se la cele din ea,cirora le este cauza, adicii la cele spiriruale, carc existiiconcret. Deci Dumnezeu este izvorul virtulii vii gi indum-nezeitoare, dupa cat se poate. a celor ce se impaila$esc deEl; dar iese in chip providenlial, prin procesiune, la celespiriruale fiinlializate prin El; qi prin aceasta nu le permiteminlilor culmea gi desiv6rqirea. Deci minlile nu au vir-tutea prin accident, ca noi; nu au, de exemplu, inlelep-ciunea prin nevoinla sau invAlatura sau dreptatea saucumpdtarea din infrinare sau barbalia din buna orinduirea trupului qi a nervilor; cAci in acestea nu e virrutea caceva in altccva; ci ea consta in a lucra cele proprii gi atinde fara odihni spre Dumnezeu gi spre cle insele;virtutea lor sta in imitarea lui Dumnezeu; ea paze$terdnduiala de-a fi ca una in alta, ca'. in mine t'ieluie;tesulletul ttiu, nu ca o transmitere de invalatura. Iar acci-dentul inscamnd a fi subicct a ceea ce nu este din el; caciacelea sunt necompuse gi nemateriale qi speciile lor suntvieti, nu ca in materie; li acestea le-a inleles cel ce le-a scris

))


acestea pe margine; sa ai insi in minte observaliile mele Curd{ia este. Ce estc curalia gi cum se di celor

dinainte cu trei pagini; qi aici cele dorire (T d eqrfpevat) inteligibile (ingerilor) de Dumnezeu'

ajuta inlelegerii m"ete; li parintii a:ia au inleles; gi o..tt^ Aceastd. AdicA curatia sau impirti$ilea.

aamit"iiteiutarbitrualingerilor,cumveiahapesiepu1in. Din (pricini) prea tnalte' Nu cum este curalia

Cauzt (tntregu) ordnduirii (iemrhice),gr. raftap'1ia. oamcnilor este curiilia fiinlelor netrupeqti' .AdicaDumnezeu

Puterilor din jurul lui. In jurul dumnezeirii

Este deci tuturor. Noteaza ci Dumnezeu este fiinga incepatoare' adica a lui Dumnezeu'

luminii gi virtulii prin fire gi prin voinla. sd li se arate' Adice curalia'

Socotesc. Noteaza cA dupa Dumnezeu, inceputul a Pentu (Puterile) ' de gradul al doilea' Trebuie

toata virtutea sunt minlile cele mai inalte, primele prin vazut ca afirma ca se deosebeqte nu pulin toate Puterea

care avem iluminarea lui Dumnezeu. celor netrupeqti in ce priveqte asemanarea cu Dumnezeu;

insuSirea arzdtodre. Noteaza cii minlile cele mai cdci minlile supreme au o asemanare mare cu Dumnezeu

inalte sunt arzAtoare prin insuqirea lor. Si una inferioara cu celelalte min1i, precum o cere qi

De Tron. Explici bine ce iunt Tronurile: inlelegerea treapta lor, pinA la ultimele; 9i inca inferioara celor din

deschisi a lui Dumnezeu: califatea de Tron zice cA este urmi este asemanarea cu sufletele noastre; pentru cA ii

insur;irea dati cu un rol deosebit sfintelor Tronuri. lipsegte mult suflctului nostru din ce au toate minlile. $iDe mai jos. Despre treptele mai de jos, cum se im- deci Ei ilumin;rea dumnezeiasci se vede mai restrinsa gi

panalesc de iluminarile dumnezeiegti prin cele dintii. mai redusa; caci, pe cAt e mai mare distanla apropierii luiAmintite. A venit la explicarea a ceea ce a spus de Dumnezeu, pe atdta iqi restrAnge iluminarea dum-

inainte. nezeiascii aratarea ei in necunoscutul ei unitar Ei simplu;c6ci Dumnezcu eslc nccunoscut nu pentru vlrietatea

$4 necunoscuta de noi a ralionamentelor (silogismelor), ci

Decizicca.vorbeqte despre cel ce a spus cd nu a fost pentru nemurirea lui unitara qi pentru unitatea lui

Serafim cel ce s-a aratat lui Isaia, ci unul din ingerii mai necuprin-sii in comparalie cu cele ale noastre

de jos; combate piirerea pe care a expus-o pulin mai In chip atzdtor' Noteaza ci insuqirea arzdtoare e

inainte, la incepurul capitolului, unde spunea ci a/trl na proprie Serafimilor 5i cum' curatind ingcrul' s-a spus ca

foarte nepotrivil Si cele urmatoare. Serafimii cura[eau (qi inainte de ei Dumnezeu)'

In simboale.Pentru ca vede pe serafimi cu sase sauprinpreogi'Noteazaca preoliisuntsubierarhqi

aripi. ci altceva este a curali $i altceva a lumina; ti ca altceva e

Aqezate - tmprejurut lui Dumnezeu. Clci se zice in liturgul (diaconul) 9i altceva preotul; 9i ca, curalind sau

Scr ip iura: Stdte;uin iurul lu i (Apoc.7,1l ) (decise lumlnindpreol i i 'sespunecdofaceierarhul '

miscd in iurul lui Dumne:er, n. trad.). Le pdstreazd neschimbate' Dumnezeu' Creatorul tu-"''

i^r:ali. OAr"*i .l in"aiu Isaia, pe care il numesc turor qi al celor inteligibile (fiin1elor ingereqti), susline qi

teolog:caDumnezeuenecunoscurchiarcelormai inal te, pr imele f i in le 9 i le pdstreaza sprc neschimbare 9i

mai d-e sus puteri gi cA cele ce sunt nu au nimic asemenea necddere; trebuie inlelese neschimbate, dupi aceea ci

lui. Iar cele ce sunt (6VtA) am spus in cartea dinainte de sunt' ca in nemurire' in viala' pentru care s-au fiinlializat

aceasta ca ,unt ."i" hteligibile (ingeri) qi sensibile; spre a fi lumina; in acestea sunt neschimbate in mod

aceastaoinval i iprooroculdupaces-a-cural i idepacatele f i in l ia l 9 isprqanuseschimbasprepoftestr i ine -Dum-sale; despre ui"urtu uo- vorbi pulin mai tdrziu.' nezeu le pastreaza qi ca pe unele ce sunt libere. Caci a

A foit tnvdlat tainic despri - Serafimi. Ce a invalat tinde spre El line de alegerea lor proprie; dar staruirea

orin Serafimi. pururea in jurul lui are nevoie qi de ajutorul lui Dum-'

Numire. Explicarea Serafirnilor. nezeu; cdci toate au nevoie de ajutorul lui.

Ale aripilor. Ce aratd aripile. Cel ce m-a tnvd(at pe mine acestea. Noteazi ci

Spre Dumnezeu - primele. A spus mai sus, la sf6rqinrl acestea le-a invdlat marele Dionisie de la altul.

capitolului II, cA toati4 mintea cereasci gi omeneasca are 1i lerarhul. Noteazi ca gi cele mai inalte ordine sunt

trepte prime, mijlocii qi ultime; deci cu dreptate a spus cd dupa DumnezeuPuierea are qase aripi, ca prin douii si-gi astupe felele, prin Am fost tnvd[at - in chip dumnezaresc. Intarhea in

cele mijlocii picioarele, iar prin celelalte si zboare in jurul moralitate de catre inger e ca o curalhe a lui Isaia de catrelui Dumnezeu, despre care el a spus ca este suprema inger; acestea i s-au spus lui despre Serafimi.intindere. Noteaz a ce inseamni multele picioare gi multele Prin tine insuti. Rcda prin depagire qi in mod concen-fele ale Serafimilor qi pentru ce unele sunt acoperite. t!.at toate cele spuse; le concentreazi aga: e propriu

inSesite. Noteazi cum explica cele gase picioare ale cunogtrnlei tale spiriruale sa primegti aceasta cauza. fiesfinlilor Serafimi. aflind de la tine insugi, fie invaliind de la alrul qi sA-1i

A celor vdzute. Adicl a celor vlzute de prooroc. descoperi qi mai mult 1ie gi, daca se poatc, sa-mi dcscoperiA celor maitnalte. Prin acoperirea felelor; a celor mai

adlnci, prin acoperrea picioarelor; iar simetria prin cele 9i mie la fel vederea iubita A prelui (T rpfroat; in loc de

din miiloc. a pref'era (npoc;rfroor). Noteaza ci ingerul ne prile-

Cdntare - mult sldvitoare. Sfitnt, sftint, sfunt (ls. 6,3; juieqte noui darurile lui Dumnezeu.

Apoc. 4,8) inseamni cd 9i ingeiul, dupa felul qi purerea Mijlocesc. Vezi ca atunci cAnd Dumnezeu ne di

lui, p.imeqte iluminiuei dimnezeiisca :;i iransmite cuvant, ne deschide gura, ingerul o prilejuieqte, interve-

prooiociloicdt pricep, nu cAt cunoaqte el. nind (nrijlocind) pentru noi in chip vadit.

56

Desore Ierarhia Cereascl

Capitolul XN

Mr'i. Acestea s-au spus la Daniel.Slaba qi redasa. Simetrie slabi a numit numirul

oamenilor in comparalic cu cel al ingerilor. Caci s-a spusaceast l ; i dc a l tu l , oarccare Didim cel orb: cele noudzeciqi noua dc oi sunt ingerii, iar cea una pierdutA suntem noi,oamcnii.

(Prin primire) de cunogtinld. Afirmi ci gi ingeriiin5i5i gtiu prin primire de cunogtinla, nu matematic. ho-tarelc lor, intrucAt cAtimea nunrdrului liinlelor cereqti ilqtiu numai cei luminali de Dumnezeu (ei nu se potnunriru, ti;tiu in general de nuntdrul Lor numai de laD unute:eu. n. trad.).

Capitolul W

$ l

As(n enea celei ingereSti. Ca o pinza. ca un fir.

C urd(irile. gr. ovaxoocipoetg. Numctte {' r.//'r;Ji-i in-terpretarile explicative prin care sc curatesc simboalelede cele ce par nepotrivite in cele spuse.

Cdci numai dacd. S-a spus inahte cA Puterile maiinalte sunt supcrioare ierarhic celor de dupa ele gi cele dela mijloc celor din unnii. Cdci n-a spus cA aceeali treaptAstdpaneste peste cele de dupi ea $i e stapanita de acelea,ci a spus cii prima treapta stepaneqte peste ea gi e stipinitade cele dinainte de ea; aga trebuie inlelese qi cele ur-mAtoare.

Sunt inferioare ierarhic. Ceea ce spune este aceasta;daca am spune cd primele trepte sunt superioare ierarhiccelor din urmi, apoi iara$i ca cele din urma sunt superi-oare ierarhic treptelor dintii, ciirora acelea le sunt supe-rioarc. am spune un lucru absurd.

N u - ne po trivil. Zice cA n u e ne p rtrriyir ca in cuvinteleScripturii se atribuie acelea;i chipuri tuturor Puterilorceregti. intrucAt toate sunt, ca se spunem aqa, inalte 9imintuitoare gi luminatoare, deSi nu in acelaSi fel; ci unelesunl. superioare, altele inferioare.

(Sd tindd) in .sus. Spre ceea ce-i mai inalt 5i superior.

$ l

Sd reludm - $ sd cercelam. Noteaza. pentru ce princhipurile ingeregti se exprima mai mult stiuea lor info-catA; qi pentru ce cele cercqti se cugeta cel mai adcscainfocate; qi de ce de Seral'inri se spune ca sunt arzatori.

Fiind andtoi. Explicarea numclui de Serafim.Sfn{ii. Pentru cc 5i Dumnczeu a tbst cugetat ca foc.Cdci focul sensibil Explicare minunati a naturii

focului. Vcdcrn focul rAspindit in toatc, dar in chipneamestecat. adici nefacut una cu cele in care exista.Pdtrunde prin loole; adicd, a;a cum apa i$i face aratataamestecarea cu pamAntul, tot aga gi focul arde qi consumAtotul, dar se ridicA peste toate, adicA e deasupra tulurorelementclor, nai presus de toate prin lucrarea lui; ilnumeftc t leLLuro. \ (ut pt asct t l rs , ca pe unul ce exista inunele matcrii, dar nu se arata fara sa se patrunda in elesau fara o materie care sa primeasca lucrarea lui; dar searati qi in accasta nestapinit $i nevazut. La fel trebuicinlelese gi celelalte insugiri ale focului pe care acest

Pirinte le-a cugetat printr-o inillare gi inlelegere evlavi'oasd despre Dumnezeu ;i despre firile ingcreqti. Noteazapcntru ce Domnul Dumnezeu a fost inlcles adescori caun foc t;i in ce consta aseminarea focului cu Dumnezru.

N e re li n ut, ne sme ste c at, de sfdc dtor. Noteaza carac-terizarea fbcului sau lauda lui; caci distinge materiile gidesface ca plunrbul de argint cele amestecate; dar encschimbat, rarninind pc cdt e cu putinla substanla sauliinqa focului aceca;i. schimbindu-qi numai insugirile, deexemplu putind devcni rotund sau ascutit, cum se poateintlmpla cu cclc pimAntegti; sau poate primi proprietalileacrulu i . dc p i lda:c poale corupe pr in evapordr i sauingroqa sau pr inr i s ih inrbhr i lc apci .

Cddere tn jos. Caci niciodata nu coboara in jos.in aceeaqi miScarc. Se nri;ci la fel.Nu are neroie. Focul nu are ncvoie de aftceva, deqi

are nevoie de o substanla pentru a sc aprinde; dar nu ospune aceasta, ci ca lbcul nu se poate amesteca cu altelement, nici nu se amesteci impreuna cu altceva, ca apacu pimintul; dc aceca unii l-au numit o unica fiinla qiintre alte elemente.

$3

in chipul omului. Se spune pentru ce ingerii suntinchipuili gi ca oameni.

C apacitdli sim(uale. Noteaze deosebirea animalelorneralionale fala de sin4irea celor ralionale, adici a noas-tra; caci celc neralionale sunt in intregime simlualitate dincare qi constau, ca existcnle neinlelegatoare; in noi insis iml i rca e redusA; caci nu constan.r d in ca, c i d ininlelegere; de aceea existam gi dupa moarte, fiind sufletinlelegator. Dar ingerii n-au nici cea mai rnicd insuqiresimluala; c.1ci noi in cele ale noastre suntem un chipingro5at al lor; qi spune de om ca e cel din urma in cepriveste simtualitatca, in sensul ca animalele au maimul te s imlur i . mei e l - ic iente 5i mai ascul i te.

(Puterile) vazdtoare. Spune ce inseamni ochii celorinteligibili (ai ingerilor) gi ce inseamna puterea mirosuluisau nirile, urechile, gustul, pipaitul, pe care il nume$teatingere, ce sunt gcncle gi sprincenele, ce sunt senlneletinerelii, dinlii, umerii, bralele, pe care le nume$te coate;ce este pieptul gi picioarele, ce este uqurinla aripilor qicele umritoare.

(Simlul) ce distinge mirosurile.ln acesta vede naturasinrlului trupesc; pe acesta il preface. prin explicare maiinalta, ca gi pe celelalte mddulare ale omului, in inlele-surile puterilor naturale ale ingcri^lor.

Alitnentelor - hrdnitoare. Inlelege prin alinentrevarsarea vizuta a inlelepciunii, dupa spusa: Voi t'drsadin Dulrul Meu in tot trupul $i cele umratoare (Ioil 3,1).Caci cunogtinla dumnezeiascd trcce de la Dumnezeu prinPuterile inteligibile (ingcregti) la oarnenii dumnezeieqti,duDa masura liccirruia.'(inlelesul)

unitar. Dupit modul de primire alinlelegerii.

Prin puterea profidenSiald. Spune ca fiecare Putereinteligibile (ingcrcascd) inmullcqte cunogtinla dumneze-iasca ce vine la ea. adica o litn'rureqte spre a o faceinlelcasd de noi. explicind celc vazute, cum vei afla laDanicl, ca ingerul i-a tilcuit visul pc care l-a vazxr (s-arputea tnlelege ;i cri [ngerii ne ajutti sti uJldn sensul

57


adevtirat al fenomenelor naturii Si al celor ce se petrec

cr noi. n. trad.).Iar inima.lnima e inleleasa de noi ca un centru care

a primit prima date viala, fiindca dupa dumnezeiesculVasile cea dintdi creata e inima; apoi tot trupul e plasmuitde ea ca dintr-un centru, in aqa fel ca intinde din eapretutindeni aceasti viala; caci fie ca trupul e facut viu de

caldura ei naturali, fie de duh (de suflare), fie de sdnge;dar izvorul tuturor acestora esle inima. De aceea ausocotit unii ca toatd viala igi are locul intAi in ea, deqi epretutindeni in trup gi nu e relinutd intr-un loc,. nici

iircumscrisa (marginita) intr-un loc. nici nu e suslinutAde trup; aga e deci 5i cu treptele nevazute, fie cd slujescprin ea in mod providenlial peste tot, fie cA o face aceastaiiecare dupa felul ei; ele trebuie inlelese oarecum ca

avdndu-qi temelia in mijlocul 5i in locul inirnii qi ca unizvor central al vielii, deqi nu pot fi relinute $i nicicircumscrise (marginite) intr-un loc sau in mod trupescintr-o parte a celor pe care ii suslin, fiind rAnduite de la

Dumnezeu spre o lucrare providenliala.Apdrdtoare. Spusa inlelege-o combinat; e puterea

aparatoare a riisp6ndirii de via[A fAcatoarei apoi despreinima de sub piept.

D e ace ea - ca aripile de de s ubt. Spune pentru ce suntinaripate picioarele; ca sa arate mi;carea de sine qi intin-de rea sp re Dumnezeu g i necomun i ca rea cu ce lepamAntegti (neparticiparea la ele), intrucit nu este in elevreo impatimire, fiindcA s-au aratat 9i pe pamant ca

in ec ri.Migcarea utoard a aripilor. Cele inaripate sunt

u$oare.Curdlia. De adaosul celor din afard' ca mdncare 9i

haine, de care suntem stapinili noi.

$4

inlelepciunea - de multe y'/un. inlelepciunea de

multeieluri a lui Dumnezeu. Este un cuvdnt apostolic (cf.

Ef. 3,10); pentru ce a numit-o pe ea dumnezeiesculbirbat. de multe feluri, degi inlelegem/e lurimea ca ceva

rau'J De altt'el gi aici marele Dionisie a numit-o qi simplAqi de multe feluri; qi acestea doud par potrivnice; spunem

deci ci a spus inlelepciune simpld ca sA arate ci Dum-

nezeu nu e compus gi nu are nevoie de nimic indoit'

Dumnezeu nu e inlelept prin invtrlatura; inlelepciunea lui

e un bun de la sine. Dar invalatura lui e li de multe feluri,

pentru ca o preface in multe feluri de cunoqtinle pentru

ilabiciunea celor iluminate (dur ;i pentru cd vrea, din

bundtale, sd le t'unottst,i pe l(tule tele mdrB,inile' ture

sunt nulle. n. trad.)i caci este arhiereu mare, patimind

impreunA cu noi slabiciunile noastre (cf. Evr. 4' 15). Sau

Ei aga: inlelepciunea lui Dumnezeu se numeqte simpli dinpriiina iconomiei pentru lume, pentru ca toate le-a facut

bu-nereu; in drepli se aratii mai descoperit puterea lui'

ca in Moise qi in Avraam 9i in cei urmatori; Si taina

iconomiei (intrupirii), care s-a sdvdrqit, s-a numit cu

dreptate inleLepciuneu de multe feluri. Cici, facAndu-se

om Ei vieluind sub lege Si patimind qi aflAndu-se intre

mor1i, a inviat prin trup qi prin sldbiciunea allata in el, a

biruit pe tot vrajmaqul gi iadul. diiruindu-le celor 1inuliacolo invierea (in aceste desfd;urdri ale int'dldturii

despre Hrisros, SJAntul Muxim aduce o completare lui

58

Dittnisie Areopagitul, n. trad.); aceasta este multa f-elu-rime a inlelepciunii, ca a biruit prin slabiciune pe cei cepareau tan.'

indeobste. in scriereaDespre numirile dumne=eieSti,capitolul IV, s-a lamurit pe larg ce e inteligibil y ce etnjelegtitor; acum insuqi marele Dionisie lAmureqte: in-telipihi! este ceea ce este inleles, care e numit cu dreptategi lumina care lumineazi; iat inlelegdutr e numit cel ce

inlelege 9i e totodata luminat; vorbind pe scurt' fiinlclesupe r i oa re sun t i n t e l i g i b i l e , i a r ce l e i n f e r i oa reinlelegitoare; 9i cel ce inlelege e inferior celui inleles.Firea dumnezeiasci lumineaz:i ca inteligibila; iar ceaingereascd e luminata in chip inlelegator.

Preolesc. Noteaza ca de haina preoleascA se vorbeltein le:echiel Si Daniel.

Depinderea de-a se aduna (concentra). Am spus'

mai sus ce este deprinderea in cele netrupeqti. $i citegtein capitolul VII: ceea ce este unitar 5i neimpra;tiat ininlele.suri; prin acestea Pdrintele vorbeqte despre ilu-minarile dumnezeieqti gi indica idcntitatea concentrata alui Dumnezeu cel Bun in prezenla lui in toate.

$s

C ele neasemdndloare. Adici materiale.(IJneltele geometice) de mdsurare. Despre unelte

de masurare se vorbelte la lezechiel 5i Zaharia.indreptdtoare. Ca lancea in c,u!ile Regllor 5i secera

la proorocul Zttharia.

$6

Vdnturi. Socotesc ca amintelte de textul de la David:Cel ce umbli pe uripile t'dnturilor (Ps. 103.4); poate arAtaqi inallarea lui Hristos. Fiindcd in cele urmiiLtoare, Pirin-iele spune cd au fosl vdzuli qi in chipul norului; intrucdts-a spus: Nrr /-a luur pe El de lu ochii lor (Fapt- 1'9) (iau

chip de rutri pentru cd prin ei vin peste oameni ploi

dumne:eieEti, de lumind roditoare. n. trad.).Netemporala. Cu dreptate a sPus netemporaldi c&i

in cele sensibile totul se petrece in mod principal in timpqi cu intdrziere. Dar in cele netrupeqti qi spirituale sesiivArgesc in mod netemporal qi vegnic; deci nu trebuie slse vorbeascd la (fiinlele) cele inteligibile (spiriruale) detimp.'Lucrsre.

in loc de suflare gi de zbor.De sus.De sus spre cele dejos, cain scara lui Iacob.Aerului. Noteaza ca numelte vdnt suflarea aerului.Suflarea vdntului. Aln explicare a numelui vintului.Teologia simbolicri. Noteazi gi altd scriere nepdstrata a

lui (o dov'add cd ctutorul scrieriktr areopagitice n4 traitlpreu scurt timp inainte de SJAntul Ma.tint Mdrturisinrul,n.trad-). Iar explicarea celor patru elcmente o numeltealegoria anagogica (inallatoare) a lor. Simboalele celorpatru elemente le-a explicat, pe cit se pare, mai multin aceascriere. Noteaza gi cum explica cuvdntul: Duhul suJhi undevren (Ioan 3,8), prin cele adaose: Nu Stii de unde vine, niciunde se duce (loan3,8).

Umplute - intr-un mod mai presus de /ume. Noruladuce apa marii qi o varsa. potrivit cu ceea ce s-a spus' Pefala panantului; deci, precum ucela aduce upa ndrii gi o,varsii pefiiga pamAntului (Am.5,8), ata Si mindle primind


cunoqtinla lor o varsi ca ni;te nori peste cei mai de jos.

Fdrid sd o trimitd. Spunc irr t /ti1; rreli'ini.s; caci luminanu e aruncatii din nor.

Producdnd ploara. Explica altfel ce inseamni norii;cdci ceva mai jos spune ce inseamni elettronul 9i aramaqi unele culori qi tbrme ale animalelor, pentru ingeri.

Primitor. Sdn primitor a numit patnintul primitor alploilor, c;re prrr ele naqte roadele sale.

$7

Dar fiindcd - despre acestea. Despre formele ani-malelor ca chipuri.

A8

lJrmelor.Noteaz:i bine firea leului; clci, zice ci voindsi-i inqele pe vinAtori, qterge, cind umblA, cu coadaurmele lui, ca sa nu se gtie de el; de aceea s-a spus gidespre Dumneze's: Caleu Tu e in nure qi cdrtirile Tulein upe (Ps.76,18); caci, precum nu se pastre^za calea 9iurmele leului, aqa nici urmele lui Dumnezeu.

Uqoard. Vulrurul este un animal cu vederea foarteasculira. Caci se spune ca vulturii disting puii nascuti deei de cei la lg i l de pr ivesc lara grcutate spre soare. sunt puiadevArali; iar de nu, ii arunca din cuib, ca falgi; a;a 9i celce nu poate privi in chip curat spre Soarele dreptatii searata fals in cuno$tinla lui.

$i cei albi. Noteaz.l cc inseamna caii albi, negri, rogii'pestriti. Am lamurit deplin asemanarea neasemanitoaremai inainte. in capitolul II al acestei scrieri.

R O

Pe drumul drept, gr: T lv xot'er)0eicv. Ttiv se

acorda cu 66voptv (puterea); celelalte sunt la mijloc.In alt. Alt inleles al rolilor.Gelgel. Noteaz| ce inseamnA gelgel la proorocul

Iezechiel.Bucurtei. Se spune ca se bucura cele ceregti qi insaqi

dunrnezeirea.PdtimaSe. Placerc pdtimotd numelte pe cea ome-

neasca ce consta din impatimirea lesne schimbitoare decele ale t rupului .

Sture de linitte, gr. poo, <irvqv. Cuvdnrul liniqtire sefolosegte pentru cei ce nu voiesc sa se ostencasca, ci alegsa vieluiasca altfel; cuvAntul inseamni ceea ce-i ugor 5ineobositor; aici inseamna o stare fericiti, nepatimitoareqi netulburata. In alt sens, se folosegle pentru stareasufleteascd ugoari gi destirsa, pentru odihna unitd cuneimpAtimirea: in mod ascmanator trebuie inleleasa 9ipentru ingeri.

Fericire. gr. erind0erov. A spus /ericir-e' cugetlndla ccea ce traim noi; inseamna a fi pururea n.rullumit 5i aavea o stare neschimbata.

Bdrba(ii sy'np. Acestea nu pot fi inlelese aga cumsunt, decdt de cei invrednicili de o astfel de desavdrqire,precum se qi cuvine sa fie barbalii, cum zice acest sf2ntpreot, incit si se invredniceasci qi de iluminiirile dum-nezeiegti pentru cunoa$terca celor ce sunt 9i pentru intin-derea curata sprc Dumnezeu; cici, indumnezeita de astfelde iluminari, mintea ajunsa intr-o astfel de linigtiredoblndeqte deprinderea placerii ingeregti qi a netulburariiingerilor, prin care liniqtindu-se omul gi ajuns intr-o staremullumita de mdntuirea celor ce se mdntuiesc e scapatde patimi gi imitd, pe cAt e cu pudnla, pe Dumllezeu. carevoieste ca toli oamenii sd se mAntuiascA; el se bucuriacum de cercetarile lucriitoare ale lui Dumnezeu, de celece tac pe oameni dumnezei. (Numeqte cercetiri dum-nezeieqti lucratoare pe cele ce fac pe oameni dumnezei).

Cd (tn prit'in1a unora) - (cunoqtintd) cea mai presusde lume. Noteazii ci cel ce nu cunoalte nu trebuie sa seruqincze de cele ce nu le cunoagte, ci sa-9i miirturtseascanegtihla qi sa nu vorbeasca la intAmplare despre cele cenu le cunoaqte; e de qliut ci cunogtinlele ce le aveau sfin1iiclnd erau inci elini gi le-au atribuit lor firi sd se ruqinezedupa ce s-au intors la Hristos. Caci iati gi accsta senume$te pe sine Areopagit; qi dumnezeiescul Iustin inCutAnrul uitre Elini s-a numit filosof.

NOTE

la

IERARHIA CEREASCA

CaPitolul I

1. Se pot distinge trei inlelesuri in capitolul I:

a. Stralucirea luminoasA ce purcede (7rpoo6oq)

milcata de la Tat4l nu e una cu cele providenliate:precare se indreapti, ci e unda de lumini venita de la Tatdl

Deste ele. care hu sunt din Tatil, cum este aceasta revar-

sare. ci sunt ccle create. Aceasta e deosebirea intre gdndi-

rea cre$tina a lui Dionisie gi cea panteisti a platoniculuiProclu, pe care nu o fac cei ce vad in scrisul lui Dionisie

un conlinut cu caracter panteist. Creaturile peste care se

r e v a r s a u n d e l e l u m i n i i d u m n e z e i e q t i n u s u n t

,,emana1ii" , cuvint pe care traducerea latina il foloseqte

numai oentru acele unde.D i o n i s i e A r e o p a g i t u l r d m A n e i n c a d r u l

invalatur i i creSt ine, facand deosebirea intre creal ia

adusa de Dumnezeu l a ex i s t en la d i n n im i c q i

legatura pe care o pastreaza El cu ea pr in lumina.pe

caie o reuarsa peste ea din Sine, in scopul l iner i i q i

aducer i i e i c i t mai aproape de El , adic i int re creal ia

din n imic a i harul porni t d in f i inga lu i Dumnezeu ca

energie necreata, cum i i va spune mai tdrz iu SfAntul

Gr igor ie Palama.Considerarea de citre Dionisie a celor providenliate

drept create, deci deosebite de lumina harului ce vine

asupra lor din fiinla dumnezeiascii' rezultd qi din faprul

ca il vede rostul venirii acelei lumini asupra lorin indurn -

ne:eirea celor providenliate. Dar aceasta inseamnd cd ele

nu sunt din fiinga tui Dumnezeu in sens panteist. Ele nu

sunt indumnezeite prin insagi existenla lor. Aceasla nu

exclude o apropiere in diferite grade a fApturilor de

Dumnezeu.b. Accst urcuq al creaturilor conqtiente spre o tot mai

intima relalie cu Dumnezeu, fari contopire, nu se poate

realiza lara o comuniune intrc crexturi' care are forma

ierarhiei.Creaturile nu urca spre Dumnezeu toate deodata

prin aceeaqi experienla a lui. In acest caz, n-ar avea ce

iA-qi comunice intre e le. Sau in voin la lu i Dumnezeude a le apropia de El tot mai mult, e implicata totodatevoinla de a spori comuniunea intre ele' prin comu-

nic i r i le exper ienle i ce o fac cele mai inaintate in

apropierea de Duntnezeu celor mai pulin inainute. Darcele mai pulin inaintate nu sunt lipsite nici ele de expe-

rienla I ui Dumnezeu, dar vad in treapta mai inalta la care

au ajuns acelea dupi ce au trecut prin experienla fAcuti

de cele dinaintea lor, perspectiva ce li se deschide 9i lor'

dacA imita treapta prin care au trecut acelea. Cele ajunse

la treapta iluminarii, dupa ce au trecut prln treapta

curilirii, le conving pe cele de maijos de ele sa se sileasci

cu toata puterea Pentru curalirea lor' ca sa ajungA gi ele la

luminarea la care au ajuns acelea prin curalire.Cei mai inaintali trdiesc rispunderea de a le comunica

gi celor de dupa ei treapta mai inalta la care au ajuns in

ixperienla lui Dumnezeu, prin implinirea indatoririlorfali de treapta de mai jos, iar cei mai de jos traiesc in

iubirea acelora fala de ei, apropierea mai mare a lui

Dumnezeu de care s-au imparta$it aceia. Aceasta inain-

tare a tuturor in experienla lui Dumnezeu prin comuni-

unea intreolalta e prezenhta de Dionisie Areopagitul ca

o inaintare a tuturor in jurul lui Dumnezeu' in formii de

spirala. Dumnezeu lucreaztr asupra tuluror pe de o parte

in mod direct, dar asupra celor mai inaintali spre El de la

o distanla mai mica, iar asupra celor nlai pulin apropia$de la o distanla mai mare. ceea ce arc ca urmare ci

lucreazi asupra celor mai pulin inaintagi qi prin cei mai

inaintali. De aceea e reprezentat ca o coloani ce se inalla

in mijlocul tuturor, cei mai inaintali llind mai apropiali

de El prin urcugul in spirala parcurs' iar cei mai pulin

inaintali cunoscindu-l qi ei direct, dar de la o distanli mai

mare, insi fiind atraqi pe drumul in spirala parcurs de ei

pentru a se apropia qi ei mai mult de coloana prezenleidumnezeie$ti.

Daca toli s-ar apropid de Dumnezeu aflat numai

deasupra tuturor, nu l-ar cunoaqte direct decdt ingeriidin treapta cea mai inalti. Daci fiecare s-ar apropia de

Dumnezeu numai in cerc pe pozigia lui proprie, cei mai

apropiali de Dumnezeu n-ar comunica celor de dupa ei

experienla lui Dumnezeu, cdci nu s-ar afla toli intr-olegi i t urd.

Cei mai de jos sunt q i e i int r -o legature di rect i cu

Dumnezeu, dar int r -un grad mai redus. Ei gt iu c l

Dumnezeu exista, pr intr -o s iml i re g i o credingi i care

le a juta ra l iunea s i nu vadi un scns in existenla fara

Dumnezeu. E gi in aceasta o luminA. Dar sunt inca lipsili.

de o simlire mai intensa a prezcnlei lui Dumnezeu, de o

experienla mai sigurd a lui. Dar credinla 5i simlirea lor ii

ajuu sa se curaleascii de ceala patimilor care-i leagi prea

mutt de senzaliile trupeqti gi de planul material al lumii.

Iar cei ce s-au curalit in pane de aceste patimi vad pe

6 l

Note la Ierarhia Cereasci

Dumnezeu intr-o anumiti luminl; 9i inaintAnd in aceasta'ajung la un fel de desavirqirc a vielii. Insa desavirgireaii face si vada ca trebuie sd se curaleasca 9i mai mult de

necunoa;terea lui Dumnezeu, ca si inainteze la o noui

treaDta de lumina Si de le ea. la o noua treapta de

desiir irsire. insa in iceasta inaintare sunt ajutali dincolode apropierea de Dumnezeu, traita de ei in mod direct, 5ide trairea experienlei mai inalte a lui Dumnezeu la care

au ajuns cei de deasuPra lor.a. Bunaratea, lumina in care inainteazl toli prin tot

mai marea apropiere de Dumnezeu' il arata pe Acesta ca

Persoani. Numai din persoana iradiaza bunatatea ca lu-

mina spirituala. Iar daci persoana umani' degi poate iradiadin ea tot mai multl bunatate 9i lumina, ramine ca izvor allor mereu necuprinsd, cu at6t mai mult ramine Dumnezeu

cel personal o lunrinA necuPrinsiPersoana, ca supremul izvor al luminii' e Tatil, iar

lumina cea mai deplina care vine din El la noi este Fiul

lui. Fiul vine ca lumini deplina dumnezeiascd la noi cu

toate razele luminoase ce se raspandesc din El. Tot ce nedd Dumnezeu, in toate gradele 9i formele, e lumini, esens, e bunatate. $i toate luminirile ne vin de la Tatal prin

Fiul sau de la comuniunea dumnezeiascd personald' 9i de

aceea iubitoare. Numai legatura cu acest Dumnezeu per-

sonal ne scoate din intuneric.

2. ingrijite de Providenli sau de Pronie.

3. Ctriar ,,min$le cereqti" sau duhurile ingeregti ne

sunt descoperite de marea lumina a lui Dumnezeu Cu-vAntul. Daca Dumnezeu nu e existenia personali, dacinu e TatA care are un Fiu iubit qi iubitor' nu pot exista nici

,,min$le ingereqti" personale, care sa voiasca sa-lcunoasca gi si-l iubeasca, pentru ca li ele sunt inzestratecu capacitatea conqtiinlei iubitoare. Dar, ajutali 9i de

ingeri, noi urcam prin lumina dumnezeiascA aflata ;i in

ei, spre lumina simpla incepatoare qi firi de inceput a lui

Dumnezeu, dar fara sa ne contopim cu El.Daci oerso:rna umana nu iese din identitatea gi inte-

gritatea ei, oricit de mult qi in oricdte feluri de ',lumini"ie comunica, cu atAt mai mult nu se impulineaza in

Sinea sa, ca izvor de luminii. Dumnezeu ca existenlapersonali. El rAmAne in calitate de existenla personalA

inepuizabild, ca o fo4a de atraclie nesfdrgita; atrage El

insuqi gi persoanele create traiesc o arac$e fala de El'

cum se intimpli aceasta, in grad mai pulin intens qi intre

ele.Dar noi, ca existenle in trup, cunoagtem in general

razele luminii ce pomesc din Dumnezeu ca izvorul lu-

minii incepdtoare gi frira de inceput' ca sensul suprem 5iizvorul tuturor sensurilor, mai ales prin transparenla a tot

fe lu l de perdele. Chiar mi idularele noastre t rupegt i

sunt un fe l de imbrdcAminte pr ln care cunoal tem

lumina sensur i lor ce i radiaza din nesfdrgi ta lumina

dumnezeiascdr. insa lumina cea mai cupr inzi toare qi

mai inalta ce porneste din Tatal, incepatorul luminii'

este Dumnezeu Cuvdntul. Din El vine lumina ingerilor

. qi a oamenilor drepli. $i dh ea se rAspAndesc in noi toli

razele luminii, care ne adund pe de alta parte in El ca in

Cel neimpa4it.Cum spune Sfdntul Maxim Mirturisitorul, ingerii

sunt numi1i,,min1i ceregti" pentru ca sunt intregi numai

minli sau numai inlelegeri. cita vreme noi suntem 9i

62

trupuri qi ca atare pofte de satisfacere a trebuinlelort rupegt i . Mintca sau in le legerea carc caut i scnsul cx is-

tenlei e vlrful tiinlei conStiente create. Ea e indreptatii ca

atare spre Dumnezeu, sensul suprem' atotcupnnzator.ingerii-fiind numai minli sunt totodati minlile cele maicapabi le sa in le leaga 5i sa inaintcze spre sensul suprem

al existcnle i , carc e Dumnezeu. Insu; i f l rptu l c : i nt intca

i nseamnA i n l e l ege re q i vo i n lA de i n l e l ege re ' t a rinlelegerea nu o poate avea toata in ceea ce e mdrginit, oarata ca facuta pentru Dumnezeu cel nemarginit, in

migcarea ncsfarlita spre El. Sprc Dumnezeu urcdm prin

slujirea liturgica. Dionisie se dovedegte ca un triitor allu i Dumnezeu pr in cul tu l b iser icesc. Toata creat iacongtienti, ingereascd gi omeneasci' e o ierarhie ce

urca spre Dumnezeu in unire cu cele de pe treptele mai

i na l t e , aces tea a t r agandu - l e , p r i n ma rea pu te re

dobandi ta d in apropierea lor de Dumnezeu, pe cele maide jos. Dumnezeu inspira tuturor inchinarca' nu numai

ca Unul ce e mai mare ca to1i , c i ca Unul ce e in acelagitimp un negrait li atractiv mister. Acest urcu; al treptelor

ierarhiilor spre Dunrnezeu prin slujirea lui liturgica esteuna cu continua lor desavArqire, trecdnd prin alte 9i alte

nivele de curatire $i de iluminare.ToatA puterea de slujire liturgicA vine de la Fiul lui

Dumnezeu fdcut om. El este arhetipul prin excelenli'capetenia $i inspiratorul cultului lui Dumnczeu pentru

toate creaturile conltiente, in calitatea lui de om, caruiacalitatea de Dumnezeu ii descopera profunzimea vred-nica de inchinare a Tatalui, dar 9i iubirea puternic atrac-

tivA a lui.Tot urcuqul liturgic, mai precis tot urcuqul spiritual

conceput ca urcut liturgic, este un urcuq in atmosfera demister ce iradiazi din Dumnezeu, in tot mai adinculmister ce-l inconjoarA, care e qi tot mai marea cunoltintAgi experienla a lui ca atare.

E imposibil de spus chiar ceea ce e misterul. El nu e

numai ceea ce nu se inlelege. El e legat cu sfin1enia. Aqal-a vazut gi Rudolf Otto (dr.r Heilige) qi Mircea Eliade(sacrul). Rudolf Ono a vorbit de mlstertum tremendum'misterul care ne inspira frica lui Dumnezeu. Dionisie

Areopagitul vede misterul ca pe cel care ne atrage gi incare inaintam prin slujirea liturgici. El presupune trAireain Liturghia primelor secole creqtine' in care credin-

ciogii sunt rnvital\: Cu fi'icu lui Duntne:eu, cu credinld

Si cu dragoste sd vd apropiuli. El se arata cunoscut in

scrierea Sfdntului loan Gurd de Aur despre cunoalterealui Dumnezeu ca mister in Liturghie. Dionisie Areopagi-

tul leaga misterul qi de ierarhie. Urcam in el ajutali de

al1ii, mai inalli in experienla lui, care sunt gi mai stabiliprin trairea lui. De accea ierarhia e legata atat de mister,cAt gi de sfin1enie, pentru ca ne urca spre Dumnezeu.

Slujirea arhiereasci a lui Hristos nu s-a epuizat in

aduccrea jertfei de pe cruce. Ea continua pdna la sfArqitullumii. cAci El se aduce continuu TatAlui in cer qi in

Euharistie ca si ne dea qi nouii puterea sa ne imparta$imde jertla lui, sa ne jertfim. La fel continua slujirea lui de

invAtator gi demnitatea impArateasca in slujirea noas-

tra pamanteasca. El e Imparatul care se jertfeqte' cuce-

rindu-ne prrn jcrtfi qi dAndu-ne 5i noua putere sa ne facem

imparali peste patimile noastre.Aceasta viziune liturgica a urcuqului fapturilor spre

Dumnezeu ne arata inca odata pe Dionisie radical deose-

Note la lerarhia Cereasci

bit de panteismul neoplatonic. O "r"n1a n"trunrccndenta

nu Doate avea caracterul unui mister care nu poate tr

n ic iodatA cupr ins. $ i ea nu poate reprezenta izvorul

sfinleniei in iare trebuie sa Progreseze toate inaintdnd

spre ca. Caci in panteism toate sunt identice; indivi-

dualiunile care emand din esenla nu pot fi lipsite de

sfinlcnia pc care ar avea-o esenla.Am menlionat ca pentru Dionisie, Dumnezeu este

izvor neinceput $i incepator de bunatate ;i de lumina 5ide aceca nu poate sa nu fie Persoana. Dar aici cl accen-

tueaze ca Dumnezeu e qi mister. Aceasta ii arata qi mai

mult caracterul personal. Persoana uneSte in Sine. in

mod paradoxal, lumina ca bunatate - 9i prin aceasta ea

da sens existenpi - $i misterul Prin toate acestea atrage

spre ea.

Capiratul II

4. Dionisie Areopagitul incepe si descrie prima

ierarhie, adici pe cea ingereasca. Ea e fArA trupuri de

diferite feluri, ium sunt descrise in Sf6nta Scripturi'

Sunt prezentate aqa, printr-un pogoramint, la noi..Caci

in starea lor spirituala nu le-am putea inlelege ;i mai

ates n-am avea o anumiti experienla a lor. Prin aceste

forme sau simboale materiale, ni se fac srravezii in reali-

tatea lor spirituala. Caci ni se da totodati de inleles ca

aceste chipuri materiale ru le aparlin propriu-zis. Dar,prin descrierea lor in chipuri maleriale, ni se face totuqi-dovada

ca ele exista. $i in felul acesta putem sd ne con-

vingem qi de existenla lui Dumnezeu cel mai prcsus de ele'

care ne este cu mult mai neapropiat decit liinlele ingere;ti'

5. in urcur;ul nostru spre Dumnezeu ne ajutA qi faptul

ca totdeauna hinlele ingeregti se prezhta ca trimise de

autoritatea existenlei supreme a lui Dumnezeu. O simt

aceasta cei ce ajung la experierea lor' Tema principalaa

lui Dionisie este legatura intre minlile spirituale (ingeri)

si chiourile in care ne sunt descrise in Scripturi sau in

iare se arata uneori organelor revelaliei. Ele pot fi de-

scrise sau se pot arata in chipuri mai potrivite existentei

lor spirituale, alteori in chipuri mai nepotrivite (lei, cai

etc.). in modul al doilea sunt prezentate penru a ne da

seama ca fiinlele spirituale nu pot fi a;a; degi au in mod

spiritual unele din puterile acestor chipuri inferioare(puterea leului, iulimea calului).

Toate chipurile redau o aseminare neasemanatoarecu fiinlele ingereqti.

Chiar Dumnezeu este descris prin asemenea chipuripe de o parte asenranatoare, pe de alta neasemanatoare'-

Lui bumnezeu i se zice Cel ce este sau Viala sau

Raliunea, pentru ca e cauza acestora. Dar alteori i se

neaga acestea pentru ca e mai presus de e-le. F asemenea

cu ioute gi neasemenea. Negarile (apofazele) orictrror

asemandri i se potrivesc chiar mai bine lui Dumnezeu'

decAt afirmarile lor. Uneori, cu cat sunt mai neasemA-

nAtoare chipurile in care ne este descris, Dumnezeu ne

inalla mai mult la El.Aceasta se intdmpti gi cu ingerii' Ba chiar qi cu

oamenii. De aici, folosirea metaforelor. Se poate spune

ca li.penioana umana pe de o parte poate fi exprimata'pe

de alia e un nister inexplicabil' Ba chiiu orice inleles

aqa-zis ralional nu e total marginit, ci deschis indefinitu-

lui. CAnd spun .,trup" , nu mirginesc trupul intr-o de-

finilie exacia. Cdte nu se cuprind iIr aceasta noliune?Foarte potrivit vede Olivier Cl6ment ,,apofaza" lui

Dumnezeu in iubire qi o vede traita in ,,rugdLciunea curata

de orice gAndire" : ,,Daci Dumnezeul cel viu' Dum-

nezeul Bibliei e supra-esenld, supra-unltate, aceasta nu e' numai din cauza oceanului fara limite al dumnezeirii, ci

Dentru ca El este plenitudinca existenlei personale 9ipentru ca poana in cel mai mare secret al lui secretul

ieciprocitalii, pentru ca esle iubire" . Astfel,, intervine al

doilca moment al apofazei, cel al rugiciunii curate"'

RugAciunea curata este atinsi cind intelectul poate

respinge toata gindirea... Atunci intelectul e cu totul.gol,

vid qi oferit concentrat in interioritatea extrema a rrumn'

Devine .sinrplu> gi lira fomia... Inima inlelegatoare in

care se aduni omenelte pura a$teptare' rugaciunea curata

e o tdcere care cste qi rugiciune... Intelectul <fira formA>

n-are alti forma declt Numele lui Iisus, care se infrzeazi

in tacere qi raspdndeqte secretul sau ca lumina qi face

intelectul sA sesizeze abisul lui ca Dumnezeu" (Olivier

Cl6mcnt, Quelques iakns de t'ie d purtir du putrimoine

astititlue er misrique de l'Eglise orthodose, in ,,Con-tacts" , nr. 142, 1988, p. 99).

Dar faptul ca nu putem si ne lipsim de a atribui lui

Dumnezeu qi ingerilor unele chipuri din lume sau cA chiar

treapta superioari la care ne ridicam in inlelegerea lor

prin negarea a tot ce le putem atribui prin asemAnarea cu

iele din lumea creatA are nevoie de acestea arati o

legatura interioara a lui Dumnezeu 9i a ingerilor cu

aceslea.Aceasta vine din faptul ca toate cele din lume ,,au o

impanA$ire la bine" , adica la Dumnezeu' Chiar in ma-

t".i" " o capacitatc de a fi facuta locaq qi chipuri ale lui

Dumnezeu ! i a lc f i in le lor ingereqt i . $ icele nrater ia le poL

fi facute tot mai trirnsparente penlru cele sprlluale. pol ll

tot mai transfigurate. Trupul omenesc al lui Hristos a

Dutut fi facut mediul cel mai transparent al dumnezeirii '

i lalionalitatea spiritului, simgirea din adAncirnile lui

tainice qi inepuizabile pot deveni proprii ale trupului.

Creilia intreaga e adusd la existenla pentru a inainta

in Dumnezeu qi prin aceasta pentru a se indumnezei sau

sfin1i inaintind in unirea cu Dumnezeu $i inre Pa4ile ei'

fara a se contopi . Pr in aceasta cre5te totodata in

cunoallere. dar intr-o cunoa$tere prin cxperienla tot mai

accentuata a misterului, prin creSterea la infinit in aceasta

expenenla. E o inaintare in care toate creatudle se ajuta

ele insele unite in ierarhia lor.Dumnezeu conduce cu lucrarea lui lucrarea ierarhiei,

care are ca scop sporirca in unuea cu Dumnczeu. Dupi

Dionisie Areopagitul," Sfintul Maxim Marturisitorul 5iSfAntul Grigorie Palama au acordal cea mai mare atcnlie

lucrtrrii dumnezeiegti necreate, in scopul indumnezeirii

creaturilor conqtiente care lucreazA 9i ele, imitAnd modelul

dumnezeiesc gi privind neclintit spre El, iar acest model

intiparindu-se in cei ce savAr5esc slujirile de sfinlire 9i in cei

ce panicipd la ele. Dionisie Areopagiul a subLiniat cu toatA

puterea relalia vie a creaturilor conqtiente cu Dumnezeu 9iinallarea lor spre El in solidaritatea lor iererhicii, cele mai

de sus intiparindu-se de chipul lui gi comunicdndu-le, la

rAndul lor. lumina primiu, celor ce le urmeaza. Aceasta se

face mai ales prin sfintcle slujiri ale membrilor ierarhiei. A

63

Note la lerarhia Cereasci

conlucra cu Dumnezeu in aceasti operl de sfinlire proprie

gi a altora e lucrul cel mai dumnezeiesc al fiipturilor.

6. Materia e gi ea de la Dumnezeu 5i face posibile

formele frumoase. Dar acestea primesc frumuseleaadevarata numai cind sunt produse de spirit $i se arataprin elb starile spiritualc curate gi luminoase. Deci spiritulpoate lucra in materie 9i se poate revela prin ea Sauiormele materiei se aflii virtual in spirit, deci vinual liin Dumnczeu. Creatorul spiritului omenesc qi al materiei.Forma creati cea mai frumoasA e materia in trupul ome-nesc. legat int im de spir i tu l lu i . iar suprema l - rumusele oat ingc ca in t rupul Cuv6ntulu i . Inger i lor l i s-a dat l i lorputinla sa ia lbrme vdzute, mai ales omenelti, dartrecatoare, nelegate intim de existenla lor, inconsistente.Dumnezeu a creat toate formele de existenla pentru osolidaritate intre ele. A creat gi materia ca o formi deexistenlA, pentru ca spiritul sa-qi arate frumuselea informele ei.

Este lucrul cel mai dumnezeiesc, pentru c i inaceast i conlucrare se arata r ispunsul creatur i i laiubirea lui Dumnezeu cu iubirea sa.

Capitolul III

7. Se descrie urcuqul spre Dumnezeu al treptelorierarhice ale fiinlelor ingereqti in trei etape continue'repetate la nivel tot mai inalt: curdlirea, Iuntinarea ̂1idisdt'iir;irea. Pentru toate iau putere de laDumnezeu. InEl e izvorul cur(iliei, al luntintirii Si al desdvitr;irii.

Acestea se infiptuiesc in parta;ii la ierarhie dinDumnezeu, izvorul lor, mai mult ca in niqte oglinzi tot

mai clare, tot mai stravezii. Deci Dumnezeu nu e cunos-cut numai teoretic, ci 9i prin intipirirea lui in ingeri gi inoameni ca $i curalie, ca lumina in care e cunoscut. cadcsivar$ire in toate cele bune.

Curdlia conslain tot mai deplina eliberare de preocu-oarea de altele deosebite de Dumnezeu Ea e condilia

bentru .unoa5tetea lot mai adevarata 5i mai ad:inca a lui

bu-neteu. fiind elibcrarea de ingusta 5i nepotrivita lui

cunoaltere. Iar aceasta e ceea ce il face pe inger tot maiasemenea cu Dumnezeu sau mai desdvArfit in bunatateagi iubirea care este proprie lui. Toate aceste nivele atinseie comunici celor care urmeaza dupi ele. Prin lrea ei,curalia lumina, asemanarea cu Dumnezeu in bunalate secomunica de la cei ce sunt mai ridicali qi se ridica mereula cei ce sunt mai jos, d:u in imediata legdtura cu ei' iar

aceqtia sunt atraqi de curatia, lumina 9i desAvdrgireaacelora.

inAllarea in curalie, in cunoa$terea lui Dumnezeu, indesavArqirea ca asemanare cu El, sunt insuflelite de

iubirea lui. Iar iubirea fala de El a unora nu poate sa nudcvina gi iubire a lor tala de cei de dupA ei.

Totuli, curAiirea, luminarea qi desavirqirea unora prin

atraclia lor de citre Dumnezeu gi comunicarea acestor

stari celor urmatori nu se face in mod necesar conlbrmunei legi. Iubirea din ele nu poate avea loc fara libertate.E in firea tuturor o pomire spre iubire. Dar iubirea a putut

fi atrasa chiar de unii ingeri qi spre sinea lor inlelcasd in

chip egoist, ceea ce a dus la cAderea unora, iar in oameniqi spre placerile de cele materiale, dat fiind cd ei suntimbricali in trupun.

64

Fi.inple ingereqti formeaza o ierarhie de trci trepte ce se

suprapun de trei ori. Ele urca veSnic in participarea tot

mai spor i ta la energi i le dumnczeieqt i 1 i la asemdnarea

cu Dumnezeu. Lucrarea lor e uni t i cu lucrarea dum-

nezeiasciL. Acest urcuq se realizeaze prin trei etape ce se

repetar: prin curalire, luminare 9i desivirgre. Toate

acestea iqi au izvorul in Dumnezeu. Dumnezeu e curalia

absoluta. El e lumina absoluti. neprimind lurrrina de la

altul. El e desav6rqirea absoluteu Curalirea const:i in elibc-

rarea fiecarci treptc de orice anrestecare cu altccva, in

conccntrifea exclusiva spre Dunlnezeu. Dar absoluta

neamestecare cu orice altceva o are Dumnczeu. O treapta

temrin6nd curalirea de amestecarea cu a.ltceva" trece la o

iluminare superio:u.r. prin lumina ce-i vine de la Dumnezeu.

Dar ca una ce s-a curiilit, ransmite treptei de sub ea puterea

acestei curaliri. $i dupa ce re:rpta de deasupra ei s-a ilumi

nat, a trecut la desavdrqire. Dar, ajunsa la capatul ilul.ninarii'

poate ajuta qi pe cca de sub ea sd se ilumineze.Dar curalirca treptei inferioare nu se face numai prin

puterea ce-i vine de la treapta superioari' care a ajuns la

capatul cura|di sale, ci gi din puterea lui Dumnezeu, odatd

ce curalkea inseamni eliberarea de anlestecul cu altceva qi

dobAndirea preocuparii exclusive de Dumnezeu.

Capitolul IV

8. Toate le-a creat Dumnezeu ca sa se impdfia;eascade bunatatea lui pe mdsura lor. Acesta e sensul existenlei.Dumnezeu este izvorul existenle i luturor ' pcntru c i e bun

;i atotputemic, dar El e mai presus de existenli, El esteizvorul vielii tuturor, fiind mai presus de via1a. Esteizvorul raliunii qi inlelegerii tururor, fiind mai presus de

raliune qi de inlelegere. Se afirma trinscendenla lui Dum-nezeu fala de toate cele ce exista' care au 5i vialA 9icugetare prin El. E respinsa orice continuitate panteistadeixistenle, de via1a, de raliune qi inlelegere intre El gi

lume. De aceea aceasta nu poate fi decAt din nimic, daca

ea este prin El, dar nu din fiinla lui 9i nici din alta care numai poate fi aldturea de a lui, odata ce este infinit; caci,

dacd-ar avea nevoie de altceva pentru crearea lumii, ar filimitat.

Acesta e marele paradox: lumea nu e din fiin1a, vialagi raliunea lui gi totuqi este prin El. E o trecere de la El [a

ia, dar nu o prelungire a fiinlei, vielii, raliunii, inlelegcriilui. E o trecere prin puterea voita de El. Di fiinla lumii'dar El ramdne mai presus de fiinla ci' adica de ceea cecunoa$tem noi ca fiinta, di viala unora din lunic, dar nu

din viala lui, El ramlnind mai presus de ce trdim noi caviala proprie; ii da ragiune qi inlelegere' dar El raminemai presus de ceca ce cunoa$tem noi ca ra l iunc 5iin le legere. $ i . totu5i . nu putem cugcla existcnlr lumi i 'viala li raliunea unor fiinle din ea' fara fiinla' viala gi

ratiunea lui mai presus de fiinla, viala $i raliune.

9. Dar fiinlcle ingercati sau cerc;ti au o fiinla (o

existenla), o viala :;i o inlclcgere mai presus de cea a celor

din lumea noastra, deqi liinla, viala ;i inlclegcrea lor suntcreate. Dar fiind mai aproape de Dumnczeu ;i toata Iiinlalor numai minte sau inlelegere sau l'iind mai pline de

puterea existenlei, de viala qi lumina lui Dumnczcu, ele

au primit qi misiunea de-a ne ajuta ;i pe noi sd primim


maimultaputere,vialAqituminldelaDumnezeu.Apro- de noi. Dumnezeu n-a adus la fihla o lume vizuta Sip ierea lor mai11u." d" Dumnczeu le da mai n iu l ta ncvdzutr is i i raci i .Prccumnuputemdademargin i lc lumi i

bragoste de El, rnai multa arenlie la El, mai multA asemd- vazute, ala nu putcm da nici de marginilc celei nevizute,

nar!cuEl .DaraceastaletacesAimiremaimul tdragostea cu atat mai valoroase, care contr ibuie la imbogal i - rea

lui Dumnezeu pentru noi. noasra spirituali.din Dumnezeu, intlnitul luminii ;i al

10. D"ou..." afirmirii dinainte ca noi primim cele inlelesurilor. Ele iqi conrunica triirea mereu sporita a lui

de la Dumnezeu prin ingeri, unii ii opun tiptul ca unii Dumnezeu qi bucuria de El - cum ne-o comunicAm li

sfin1i au vorbit despre d comunicarg dirccta cu Dum- noi - ;i care e cu atat mai bogah, cu cit suntem mai mulli

nezeu, autorul declira ca o comunicare cu Dumnezeu cei ce ne-o comunic:im'

orin ineeri nu se oDune si uncr conrunicari directe. Ele se Nu e vorba in aceasta de o reintoarcere sau atragere

i,"h;;: i"g;; ;">iii i"i," inqrodus pe slinli la comuni- din nou in esenla tundamentala a celor iegite din ea,

cuea directi cu Dumnezeu. Ingeni ne-au putut ajuta sa confbrm teoriei panteiste neoplatonice Caci cele ce urca

experiem lucrarea cu totul spirituala a lui Dumnezeu, spre Dumnezeu sunt create de El din nimic Si nu ajung in

intrucdt au luat unele chipuri prin care ni s-au facut mai urcuqul lor la o contopire- cu Dumnezeu' ci ramAn vegnic

accesibili. E $i aceasta un urcuq treptat al nostru la trairea crcatc dupd tihla lor, indumnezeindu-se dupi har'

prezenlei qi lucrarii spirituale a lui Dumnezeu. FecioaraMaria va trdi minunea conceperii Fiului lui Dumnezeudinea,dupaceis-avestr taceastapr in inger.Eoiconomie

Capi to lu l VI I

a lui Dumnezeu sd-r;i facd din ingeri inainte mergatoriisai la oameni, pentru treptata ridicare a acestora la co- 13. Cele trei cete din prima treaptl sunt aprinse depleqi toarea exper ienla a lucrar i i lu i . Omul t ra iegte dragosteafal i ideDumnezeu,af l indu-seindirect i re la l iemdrimea bunatalilor lui Dumnezeu gi prin faptul cd cu Dumnezeu, fara nici o mijlocire. Numai pe El il vad

trdirea ei de c:itre el este anticipata de trairea cea mai si-l simt ca mai inalt decit ele. Sunt aprinse de iubire, darpresus de om, dar nu cu tonrl copleqitoare, a ingerilqr. neparimage. C6ci iubirea accasta le inallA, nu le coboard.

Dionisie Areopagitul ne prezinti viziunea intregu- Dar ele incalzesc, la rindul lor, pe cele de sub ele.lui univers creat, nevazut gi vazut, inaintind spre Dum- incalzesc pe acelea spre iubire, prin iubirea lor. Caci celnezeu, atras de El, dar rispunzind acestei atraclii ce iube$te nu numai se incilzeqte de iubirea ce o are falaprintr-un urcuq solidar ierarhic - liturgic. E o viziune de cel mai de sus. ci gi incalzeqte cu iubirea lui pe cel maidinamica ascendentd a crealiei universale. de jos. in Heruvimi se afla, pe l6nga caldura iubirii lor,

Pentruaceastainaintarecontinudinluminagiiubirea ingelepciunea cAqtigata din vederea lui Dumnezeu, pelui a facut Dumnezeu universul sau pentru veqnica lui care de asemenea o transmit celor trei cete din treapta deindumnezeire. Nu l-a facut de la inceput in maxima dupa cea dintAi. Iar in Tronuri iese in relief cu deosebireapropiere de El, pentru ca sd-i dea qi lui prilejul 9i bucuria iniugirea de-a fi cel mai ridicat ,,loc" de odihnA al luisa faca aceasta inaintare mdnat de dorinla li cu libertatea Dumnezeu prin iubirea lor fald de El, comunicind qi elelui - mai precis a ingerilor qi a oamenilor - qi nu-l putea aceasta calitate celor de dupd ele.face de la inceput ca pe Sine: un univers al dumnezeilor Toate cele trei cete din prima triadd se miqcA in jurul

infini1i. Sf. Maxim Marturisitorul a preluat aceastd vizi- lui Dumnezeu, dar qi persistA in jurul lui. De aceea seune vorbind de liturghiu cosmitti gi spundnd ci Dum- spune despre ele ca se qi miqcii, dar gi stau in jurul lui.nezeu Cuvdntul a creat pe om pentru a-l indumnezei $i Sunt statomice, pentru cA nu coboard spre starile celorpentru aceasta El se face axa lucratoare in istorie, con- mai de jos. Dar se miqca pentru ca nu se mullumescducind-o spre vegnicia indumnezeita (Rtispunsuri cdtre nicicAnd sa ramand unde sunt gi sd nu urce mai sus inTafusie,22). imparta$irea de Dumnezeu.

11. Ctriar Iisus se supune ca om acestei rinduieli a 14. Cetele din prima triadd nu cunosc pe Dumnezeului Dumnezeu, lisAndu-se intirit de inger. De altfel, El se prh nici unele din cele create, ci numai direct din El. Defolosegte de ingeri gi ca vestitori ai dumnezeirii lui pentru ;ceer au curalia cea nrai inaltd, lumina dumnezeiasca ceaoamenii cirora ei le erau mai apropiali. mai bogatA qi desdvir;irea cea mai deplina in comparalie

cu treptele de dupi ele, dar inainteaza mereu mai sus in

capitotut vt :lxil:i,'Hl.iiT, *:'#T:'1ff#;:: il:"rr"'.H'�fiDumnezeu gi deci gi in desivirgire in aseminarea cu

12. Numai Dumnezeu gtie cite ordine ingereqti sunt. Dutnnezeu.

Noua ni s-au descoperit trei ordine, de cdtJ trei trepte. Ele sunt in relalie nemijlocitd cu Dumnezeu, cAci

S-ay putea ca, aqa cu.n vor veni la existenla pentru veci nu se poatc cugeta ca sunt la infinit alte qi alte trepte

miliarde de oameni, sa exisre qi miliarde de ingeri, de mereu mai inalte in apropierea de El. Aceasta ar

ipostasuricon5rientenerrupeqti,pentruacuprindecdtmai insemna cA creatia este infinitii, ceea ce ar face pe

multe din inleiesurile qi f6nireli: de iubire ale lui Dum- Dumnezeu lipsit de capacitatea de a limita crealia. Iar

nezeu cel infinit qi pcni.u "a pe miisurd ce vin noi qi noi faptul ca prirna triadii se afla intr-o rclalie nemijlocita

oameni Ia existenla pentru veci, sa-i aiba in grija lor cu Dumnezeu nu o face cu totul deosebita de cele de

prieteneasca alf gi alli ingeri apropiali spirirual de unici- dupa ea, pcntru ca 9i ele se impartaqesc in mod nentij-

iatea fiecaruia.-P'ot fi in itanui nevirzut-din jurul nostru locit de Dumnczeu, care e verticala ce se inalla printre

minli imposibil de numaiat, care sa-linleleagd pe Dum- toate. Deosebirea primei triade consti numai in faptul

nereu.eimaimul t ,sa- l laudeincomungi tasi i t t tereseze c i i nu are nevoie dc al te t r iade pentru a urca in comu-

65


nicarea tot mai apropiatl cu Dumnezeu, cum au acelea'

Dar e linuta qi ea in solidaritate cu triadele de mai jos'

prin raspunderea de-a le atrage dupd ele la o cclm^untcare

tu Dumnezeu tot mai bogata. Urcuqul tuturor in apro-

oierea de Dumnezeu in solidaritate e' cum spune Sfintul

Maxim Marturisitorul, intr-o sco[.ie la acest capitol, ca o

hora suiroare injurul Iui Dumnezeu, in cadrul cAreia cele

mai de jos fiinditrase de cele mai de sus inaintcaz:i ;i ele

intr-o ioniunicare nemijlocita, dar nrai de jos' cu. Dum-

nezeu. Intreaga crealie se mllca spre o tot mar mare

comunicare directA cu Dumnezeu, in cadrul acestei hore

un ivcrsale.15. in mod mijlocit Fiul lui Dumnezeu cel intrupat

a introdus aceastiiriada qi in taina intrupirii 5i lucrarii

lui mdntuitoare. Dar poate tocmai ficdndu-le sa-qi dea

seama de marimea acestei taine' a facut aceste cete sa

se intrebe cu indoiala cum s-a putut face aceasta? CAci

era de neinleles iubirea atit de mare a Fiului lui Dum-

nezeu care l-a facut sd se coboare pana a se face om'

16. Oin izvorul dumnezeiesc.

CaPitolul VIII

17. prlma triada a ingerilor e concentratl sprc

marelia infinita a lui Dumnezeu. Ea se alcatuieqte din cei

in a iaror iubire se odihneqte Dumnezeu (Tronurile) qi

care riirnin nemiqcali in bucuria de a-l avea pe Dumnezcu

odihnindu-se in ei gi de-a se odihni ei inqiqi in El; din

Serafimii care ard de focul dragostei lui Dumnezeu fala

de ei 9i a tor falA de El; Si din Heruvimii care adauga la

a"ett io. al dragostei gi cea mai inalta lumrna a inlelep-

ciunii.Triada a doua se impirti;eqte cu deosebire de carac-

terul lui Dumnezeu de Dornn' de Putemic qi de Stapdn'

Prima ceata a ei simte libertatea ei deplind' nesupusii nici

unei pomiri interioare sau puteri exterioare. Simte numai

domnia ditatoare de libenatea a lui Dumnezeu. A doua

ceata traie;te puterea lui Dumnezeu' care o face 5i pc ea

puremica. A treia i5i simte stiipinirca de sine. care e o

domnie activa. o domnie in tot ce face.Triada a treia e insarcinata cu slujirea vestitoare

catre oameni, fiind in legatura nemijlocita cu ei Ea le

comunicd oamenilor locul iubirii lui Dumnczeu qi de

Dumnezeu qi puterea libertalii sau a stApAnirii de sine,

primite de ia bumnezeu prin riadele superioare, dar

ir:iite qi de oameni intr-un mod direct, dar de mai

deoarte, de la Dumnezeu'

18. Uneori, ingerii din treapta cea mai de jos sau

Arhanghelii sunt trimigi direct de Dumnezeu sau, la

Dorunca lui Dumnezeu, de cei din treptele supenoare, sa

comunice oamenilor vegti despre viitor sau indemnun

sore anumite fapte. Ei sunt prezcntali uneori in rceastd

siujire imbracali in haina lunga pin:i lu calciie, prin care

se dA de inleles slujirea lor ierarhica sfhlitoare' CAci

aceasta haina inchipuie haina pe care au sa o imbrace ;ipreolij sau arhiercii biserieegti. care le acoperi lbrmele

irupului care por ispiti la pomiri patima)e. Le rarnane

dcicoper i t numai capul ' care are in s ine mrntea

in le legatoare qi gura comunicatoare a voi lor dum-

nezeiegti.

66

Numele de preot tnsuqi (iepeuq) are sehsul de sfinlit.

Caci se sfinle5te intr-o legatur,l superioari cu Dumnezeugi ii inalli pe credincioqi spre sfinlenie, intrucAt ii inalla

sDre Dumnezeu. De aceea i se spune preotulrti 9i '.Sfin1iati" . Iar ierarhul sau arhiereul inseamnd incep:ltor sau

conducator mai inalt in sfin1enie. 661iv pcntru c:re i se

spune,,Preasfin111" liepototog).Hristos este cel mai inalt ierarh' pentru ca este

incepatorul sfinleniei ca Dumnezeu, dar 9i conducdtorul

in ei sau in dumnezeire, ca om. Dar ierarh mai inseamnl

$i,,Stapan sfinlit" , StapAn care conduce insa prin iubire

in iubirea mai inalta a lui Dumnezeu. De aceea se spune

arhiereulu i , ,Preasf in l i te Stapine" , iar lu i Hr istos

, .Stapinul" sau . .Domnul" pr in excclenl i .Ar is tos este , , incepatorul" s l in lenie i sau izvorul e i ,

pentru cd este Fiul Tatelui, dar 9i omul care primeqte

ifingenia cea mai inalta. Rolul acesta il transmite Pe trepte

mai potrivite oamenilor 5i ierarhiei ceregti 5i omenegti'

Nimeni nu urc:i singur spre Dumnezeu' ci prin allii ' care

au experiat sfinlenia mai inalta a lui, care se simte in

sfinlenia lor.Uneori, ingerii le vestesc oamenilor fapte de viitor ale

lui Dumnezeu sau proorocii Sau Dumnezeu arata ca ili

va implini prin ingeri anumite fapte cu oamenii.- Aqa e

porunia daia unui inger de-a pune in viitor semnul crucii

iui Hristos pe frunrea celor ce vor crede in El, semn prin

care se va intipiri in tiinla acelora puterea lui Dumnezeucare-i va mdntui li-i va scapa de vrajmaqul.

Se i n t i pa resc p r i n aceas ta ce i c red inc i og i cu

Preasf inta Treime cea iubi toare 5i cu duhul jer t fe i

iubi toare a lu i Hr istos, umpl6ndu- i q i pe ei de iubirea

tre imica gi de iubirea jer t f 'c ln ica a lu i Hr istos Decivine in ei chiar prin ingeri nu numai o vestire de la

Dumnezeu, ci chiar o putere de la Dumnezeu; se im-

pana;esc dc o prezenld a Trcimii in ei qi a lui Hristos'

baca-pot sin4i nemijlocit pe Dumnczeu prin cel ce mi-l

predica cu simlire, cum nu l-a5 putca simf qi-prin inge-r'

care mi-l predica in mod nevizut 9i cu mare inriurire in

interiorul meu'i Daca aratandu-mi preotul crucea sau

binecuvintindu-mi cu semnul ei' simt direct in mine

Drezenta lu i Hr istos cel rdst igni t ' cum nu l -aE s iml i cdnd

imi pune ingerul in inter iorul meu pecctea cruci i lu i

Hristos? Mijlocirea lui Dumnezeu prln preot sau pnn

inger nu inseamni o interpunere a lor intre Dumnezeu 9imine, ci un deget care mi-l arat:i, un glas care-mi spune:

,,latd-l!" Dumnezeu nu condilioneaza ariitarea lui catre

noi de izolarea noasra, ci ni se arata cu adt mai simlit

cnnd ne vede adunali, solid;ri in El. In glasul preotului gi

al ingcrului simt puterea lui Dumnezeu.

CaPitotul IX

19, Triada ingereasci cea mai apropiata de oameni

e triada a treia. lbrmatii din incepitoni' Arhangheli 5iingcri. incepatoriile sunt cei care sunt pentru noi ,,incepu-tul-- sfinleniei sau al ,,conducerii" spre Dumnezeu Ei

privesc spre triada Domniilor, Puterilor, Stipeniilor' dar fiipre Arhangheli qi Ingeri, cire ne comunicii noua direct

ceea ce primesc de la Duninezeu prin treptele supenoar€.

,,scriptura a incredinlat ierarhia de la noi ingerilor" .. Ei

sunt ierarhii ierarhilor pdrnente$ti sau conducAtorii gi

Note td lerarhia Cereascd

inceparorii lor in sfinlenia pe care ierarhii bisericeqti o Dar nici ingerii nu aduc intotdeauna vestirile saucomunicd preolilor, iar aceqtia poporului, ceea ce nu talmacirile lor direct unei mullimi in general, ca la

exclude qi unirea acestuia cu Dumnezeu. I;Lr prin ierarhi naqterea lui Hristos, ci uneori lc comunica poporului prin

ingerii comunica gi poporului sfinlenia sau legatura cu barbagi aleqi, capabili sa le primeasca prin trcapta lor

Dumnezeu. duhovniccasci mai inallata. Caci, pe l2nga ierarhia

De aceea Scriptura vorbegte Ei de cite un inger deose- bisericeasca rinduita de Dumnezeu ca ierarhic vizibila,

bitalfiecdruipopor.Agacumfieiarepersoanaumaniare exista qi o ierarhie duhovniceasci intre oamcni. adica

un inger al ei, care seamana pe un plan mai inalt cu acea trepte diferite de traire $i inlelegcre duhovniceasci' dintre

persoina, aqa are gi fiecare popor un inger mai inalt. cu care unele sunt lbarte inalte' E o alta tbrma prin care

capacitatca unei conduceri, il unui.,izvor dc stinlcnie" Dumnezeu susline o raspundere 9i o solidaritate intre

potrivit acelui popor. De aceea Dumnczeu a pus granilele ingeri qi oameni' in urcuqul lor spre El

intre neamuri corespunzator dcosebirii intre ingeriidestinali lor.

Ierarhia. de la cea mai inalta treapta ingereascd pana Capitolul X

la cea mai de jos, implici - prin rolul conducator in-creclinlat fiecarei trepte pentru cca mai de jos - nu numai .r ho ,,stapanire" , ci qr o raspundere. Toara ierarhia este z l ' Prima treapta inlreili se impdndEeqte de o lumini

strabatuta de o responsabilitate care ii leaga pe cei mai mai ascunsd' pentru cii e in nemijlociti comunicare cu

inalli de cei mai de jos, o responsabilitate care este :ii o Dumnezeu cel ascuns in profunzimile lui fali de fiipturi'

solidaritate a intregii crealii conqticnre. Cu cit egti mai aproape de Dumnczeu' cu atdt i1i dai mai

Treptele mai de sus ne sunt mai ascunse decit cele mult sealna de taina lui' cum li se intampla 5i in relalia cu

mai apropiate de noi. Dar sunt gi in ele insele mai pline persoana iubitd Dar lumina dumnezeiascd ce i se arata

de taina decit cele mai apropiaie de noi. Cici sunt mai prirnei trepte este mai curata' fiind mai bogatl 5i

apropiate, ca tiinle, de misterul abisal al dumnezeirii sau ardtandu-se mai direct qi mai adincd' Avem de-a face cu

mai asemanitoare cu El. Dar chiar treapta ingcrilor are un alt paradox'

un anumit mister sau o ascunzime nein;eleasti ;r neraita 22'Dar chiaringerii din.aceeagi treapta ili comunica

complet de noi. cu atat mai ascunse ne sunt treptele unii altora ceea ce vad spiritual' ceea ce cunosc din

superioare ingerilor. Dar, intrucdt le simlim gi pe ele ca Dumnezeu E 5i intre ei o comunicare' Altfel nu s-ar

nefiind ultimele. tra,im - dar ca mai ascunse - si treptele bucura inrpreuna' Nici unul nu se bucura singur de ceea

superioare acerora. Ca pe cet mai ascuns sau iu p" c"t ::;:l:ffj"rj:: 3iT1l,1i,l;,?i,"T.'fl tjt#;':iill;

maimaremister i l t ra impeDumnezeu-,dar i l t ra imtotugi forma de comunicare posib i l i in t re exis tenle legi pe El, caci luminile qi e.xperienlele lui Dumnezeu ce ne conqtiente. De aceea striga Scrafimii unul catre altul.vin prin treptele ingereqti simlim ca nu sunt dc la ele sauci ele, deqi atar de misterioase pentru noi, sunt torusi mai

23' Dar minlile cereqti gi omenegti nu sunt deosebite

prejos de misterul incepator al lor gi neinceput al lui numaicagrupuriincuralirile'iluminarilcqidesdvirSirile

Dumnezeu. de care se impArtalesc pe rdnd, ci 5i fiecare dintre eleare

Dar qi primei triade ii este Dumnezeu nu numai cel intr-un fel in orice moment toate cele trei stari la inillimi

mai apropiat, ci gi ascuns in marele lui mister de izvor deosebite' Mintea omeneasca a fiecdrui om traie$te

nein."puiar iuminlor qi ar srinlenieice re vine de ra Er. [":::r:ii#:1j'lifiT[?:li:'il]iu:]1,:'ai#ifl;Poate aceasta a fiicut posibili qi ciiderea unora din alesoameniia;ungilasfinlenieseaflalainallimeatuturor

ingerii cei mai inal[, intrucAt li se cerea qi lor un efbrt cetelor ingereqti in stareaior de cura(ie, de iiuminare, depentru trairea qi cunoagterea maririi necuprinse a lui desAvar$;c in nazuinga gi puterea

-lor de-a se curali,

Dumnezeu, pe care ei nu l-au fAcut.viziunea aceasra ierarhic-riturgicii qi sfinlitoare " :T#il?"T,::'J#::i#,X\3:!ffi;?ii,"!!".1?il":il'l'1:

urcuqului solidar spre Dumnezeu al crealiei conqtiente a minare qi de deiavArgire qi a nazuinlei lor coniinue de-afost pierduta in Occidentul protestant gi neoprotestant se iniilti in aceste stAri. Oamenii. pdnd sunt in starea deindividualist $i neintelegator al sfinleniei, pentru ca a picar, sunt la incepurul gi pe parcursul mai pugin inallatpierdut legatura triita cu Dumnezeu, reducdnd-o la o ;l curalirii, ilumharii giaisavnrqirii lor, mii prejos delegatura prin simpla credinla de la distanli, ca umtare a treptele ingereEti ;i se lblosesc de ceea ce le conrunic6inlelegerii lui in catolicism ca simplu obiect al deducliei acclea . Dar pe'cuimile sfinleniei lor, se atla la iniill imearagionale' tuturor treptelor ingeregti gi in comunicare cu ele.

20. Dar faptul cl fiecare popor e incredinlat con- 24. Dionisie Areopagitul exprimi pe ror parcursulducer i i unui inger nu inseamni ca ace$t i inger i t rebuie scr ier i lorsaletahaluiDumnezeucaizvoral tuturorcelorinleleqi ca niSte zei independen$ sau nu aratii cd Dum- bune cdre le avern; dar mai presus de toate, El e izvorulnezeu gi-a limitat stapAnirea numai la poporul Iudeu. fiin1ei, al existenlei, al luminii, al dosavirSirii, fiind maiingerii popoarelor sunt toli in slujba lui Dumnezeu. De presus de tiin{a, de existenla, de curalie, de lurnina, deaceea Dumnezeu incredinleazi unui inger sau altuia $i desavir$ire. Nu putem numi cu nunrele celor avute r;imisiunea vreunei vestiri speciale unui popor. Iar dacd traitc de noi cele proprii lui Dumnezeu. Cele triite qiunele popoare sau unele persoane umane nu asculta de nurnite de noi sunt relative, incepute, participate; ccle aleDumnezeu. cunoscut:;i prin ingeri, aceasta se datoreazd lui sunt absolute, neincepute, neparticipate. Le are pe

libenalii lor. toate in Sine.

67

Note la Ierarhia Cereasca

Capitolut XI direct6. Dumnezeu il face de fapt.pe sfint mai sesizabil

de noi ca transmilator al puterii dumnczeiegti, decat pe

25. Avem aici distinclia reluatii de sflntul Grigorie alli oameni' prin care de asemenea ne poate venl puterea

palamaintrefiinla,putereqilucrare,pecareqi-oinsuge;te dumnezeiasci ce lucreazd printr-un sfant' dar intr-un

li sfantul Maxim Marturisitorul, in icr,,lirr la capitolul x' grad mai slab' Dumnezeu insuqi ramine 5i El ascuns' deqi

3. Treptele ingeregti, de$i pot fi numite toite Puteri iimlim puterea lui lucratoare prin stantul sesizabil'

cere$ti, sunt toate fiin1e, ca izvoare de puteri, qi de lucrari. Dionisie iqi insuqe qtc aceastd opinie El socoteqte pe

ca fiinle cere$ti sau spirituale nu pot fi fari puteri 9i Dumnezeu insagi fiinla luminii' caci exis(enta este ea

lucrari. Caci fira puterile gi lucrarile'lor n-ar putea foloii insaqi lumina' sens lar Dumnezeu ca Izvorul existenlei

puterile gi lucrarile dumnezeieqti. Prin aceasta se eviti creaie' de dif'erite trepte' este Izvorul luminii de diferite

monofizitismul sau panteismul sau erezia lui Apollinarie, grade Fiecarc creatura e^ste o fiinla a luminii produse de

cumziceSfantulMaxim,declarandqipeDionis iecontrar bu*nt ' "u ' Dar ' cu cat este o existenla creata mai

neopratonismurui panteist ",

-l-'__- _":_:_,: 3:r"rn * 0"Jff.1".'#;:i;'ili#iliill'tl,H'ff:26. Toate cete le cereqti se numesc ingeri, pentru rolul

da'r mai capibila !i sa o transmitii.de vestitori ai tainelor dumnezeieqti - direct ca ingerii,

Astfel,^intrucit fiinlele create cele maiinalte repre-in sens strict sau indirect, ca cetele mai inalte. Dar se pot

zinti cea mai inalra lumlna facuta mai sesizabila cllor

;:HJT!:.::i'li ::.iil':'il".T!JTi',# !ffi fi ;Tfl i*r i"Tfi tT,*: l! ,;ffi ::;T"' ::;1:nezeieqri. Dar cetele mai de jos n-au toata puterca celor

mai inalte, cum o au ."le -ai d" sus, in niii un inleles. "inceput a toalii cunoitinla qi imitarea lui Dunrnezeu'

Serafimul este Putere sau Inger, dar ingerul in sens strict deoarece prin acelea se transmite la toate qi la noi inqine

nu se poale numi Serafim, deqi se poate numi gi el Putere iluminarea incepatoare a lui Dumnezeu"' Ele sunt

cereasca. r tscPudlstrurr ' l pr imele lucratoare l i invdlatoare ale celor dum-

nezeieqti" . Lumina lui Dumnezeu este primitd intr-un

fel in mod direct; dar e vazuta numai in saupri,? straveziul

capi to lu l x i l pr imelor Puter i create. . .Noi nu suntem scogi in

iunoa;te."a qi trairea puterii lui Dumnezeu din solid;ri-

27. Autorul numegte, urm1nd Scripturii, pe barbalii tate cu toata crealia, caue are ca cea mai inalti 5i unifica-

sfin1i dumnezei, dar nu dupa fiin1A in sens panteiS, ci toare qi strivezie treapta pe cea a fiinlelor ingereEti celor

a"pi tt-, p"",- unirea cu bu-n.t"u qi pentiu-imitareu mai inalte'

fuii .". ,ir nume$le o sabie afrinsa t-oc 'sau

o inima de 29.oeci gi proorocul a putut privi lumina dumneze-

Dumnezeu infocaia, foc. Caci bumnezeu se raspdndegte iascii privita de minlile mai pulin inalte'

din acei barbali, cum se raspdndeqte soarele printr-o 30. Ctriar mingile ingeregti cele mai inalte sunt numai

fereastrl in care se reflecta. existente, pe cdnd Dumnezcu este mai presus de existenld.

31. Proorocul a fost ridicat totusi printr-un inger la

Capitotut XIil vederea cetelor ingereqti din jurul lui Dumnezeu, care e

inceputul mai presus de inceput a tot ce au cetele ingereqti

28. La intrebarea unora de ce se spune in Scripturi il';ff,::::':L:i,T,'Ji:3lll'j3':ffi:;:lJ.:Hfri::ci un Serafim a curalit pe prooroc de picate' unii rispund

ing*ifo. 9i oamenilor. Vedea inallarile fira sfirqit spre

ff:JlrY1[Ti,','.t#;ffi,.ifiii3::fi'*;'";[i1?1 acla currne a purerilor ingereeti cere anate mai intim in

luat carbunele cu clegtele gi l-a apropiat de gura prooro- jurul lui' deci in migcare statomica in jurul lui' ca o hori

cului, transmil6ndu-i tbcul iubirii de Dumnezeu. in miqcare' auagindu-le pe toate cele de dupa ele qi pe

Allii spun cd chiar pnntr-un Serafim propriu-zis s-a oal4enii inqiqi' czue vor'

transmis proorocului tbcul curalitor al lui Dumnezeu. inlelegeaceleqasearipialeSerafimilorcaexprimdnd

Caci este mai straveziu 9i mai bun conducator al acestui cele doua de sus acoperirea lui Dumnezeu de multele lor

foc, decAt ingerii mai de jos, aqa cum sticla este mai felesaupriviriintainalui'caretotuEileatrageqisprecare

sfavezie pentru lumina soarelui, decit o materie mai zboara iotuqi' pe cele de jos acoperind adlncurile lui

ingroqata. Aqa ne vine insagi lucrarea lui Dumnezeu prin Dumnezeu' dar zburdnd totugi spre ele' qi cele din mijloc

Serafimi in mod mai eficient, de;i ea este in acela$i timp exprimAnd-miqcarea lor spre alte si alte cunoqtinle Ele

nevazuta, lucranddinascunsuleiinom,trecdndinacela;i sunt la mijloc intrc tainele ce le depigesc in inallime qi

mod mai ascuns gi pnn tr"ptefe ingereyi inferioare adAncime' ca un mijloc corespunzator lor'

Serafimilor.Eani-lfaceinsap!Seianrimaise.izaUil,"a 32. Deci chiar cei mai inalli ingeri sunt crea$' nu

fr;til planul creat al nostru. il face mai sesizabil de emana din Dumnezeu'

;;;;F Sine inruqi 9i decit pe treptele mai de jos, Dionisie accentueaza tot atat de mult lucrarea nemij-

*^i p"fi, i.*r-ilatoare ite put"rii lui liu.nezeu. Toata locita a lui Dumnezeu asupra tuturor treptelor congtiente

riinllsera6mitorLfocaprinsdeiubirealuiDumnezeugi ale fapturilor'ca.9i lucrarea lui deosebiti prin reapta

priri ^.""ri" f". .uraliroi al ceior de mai.los qi al nostri. intAi, iga cum in lucrarea sfinlitoare a ierarhului care l-a

bi fac focul transcendent al lui Dumnezel accesibil sfinlitpepreoteqiDumnezeudeundevineoricelucrare

.*"t,"i. O pifaa ̂ r fl omul sfant care ne transmite puterea sfinlitoare, czre e inceputul a toatA ierarhia cea pentru noi'

lui Dumnelu mai sesizabil gi in oa6ecare fel ca o putere ,,Mijlocirea" nu inseamni interpunere intre Dumnezeu

68


qi cei din treapta mai inalta, ci petrundere prin ei ainstrgi fel'ceaomeneascAqiceamateriala'necuprinsedeputelea

iucrarii dumnezeieqti, a;a cum'firul prin care vine curen- noastradenumarare'

tul elcctric nu sc intrerupe intre curent qi cei ce-l primesc'

Remarcim accentul pe care il pune Dionisie pe carac-

terul de Creator al lui Dumnezeu qi pe faptul ci acesta il Capitolul XV

face Proniator, calitate prin care susline qi inalia spre El

cu lucrar i le lu i , deosebi te de f i in la lu i , creatur i le,

;;rg;";;-i" in solidantate; de asemcnea accentul pus 34. Nu trebuie vazuta o contrazicere in faptul ca

pe voia lui Dumnezeu qr pe voia crcaturilor de-a prinii Scriptura, de5i socoteqte unele cete ingere$ti superioare

ir*lnu li puterea lui ur.i.iiua. il i5i restrAnge lumina qi altoia, le recunoalte tuturor acclea$i puteri' Caci ele au

Duterea colnunlcara acesrora cind'intilnegtE din partea aceleaqi putcri in grad propo4ional cu treapta pe care se

i#lirp" i!."."pit;t,;;;.d" deschidere. Dumneieu nu afla. Aceasla arata' dimpotriva, o lesatura qi o comuni-

,ia "i.l ,.p-" de noi (ca in creqtinismul apusean - care de cAtre fiinlele superioare a putcrilor lor celor

dAndu-ne numai gralta creata la catolici sau niii o gralie inferioare in gradul potrivit treptei inferio;ue a acestora'

.u,a!itoar" qi deiavirqitoare la protestanli), nici nu se 35. Faptut Ea Se afl.a nigte aseminerri intre cele mate.

conflnda cu noi in seni panteist; deci vedem o distinclie riale gi cele spirituale dovede;te ca male^na 1u :t,-...:11totaladeneoplatonism Elnecomunical ineinal lapr in tota lneorganizat ' -c ie.organizat :1 inmodleluntdel ln le leenergiile salenecreate. spiriUale in grade qi forme diferite; ca' deci, existi o

unitate in creaEie qi ea e opera aceluiaqi Creator, care are

in Sine toate puterile gi ele iqi arata o eficienlA in difente

Caoitolul XN Erade corespunzitoare prin puterile tuturor felurilor de

Iapturi. Taria pictrei traduce in lclul ei taria sufleteasci a

33 .Numaru l i nge r i l o rea tA tdemare , c i nupoa tegba rba tu l u i q i a i nge ru l u i q i ee fec tu l t a r i e i l u iDumnezeucunoscut prin numaraue ae noi. gu nici ciriar de ei, deqi la gradul cel mai cobordt' cu scopul ca sa serveasca

$riu ca nu sunr in numa.innnit' nu $tiu cari sunt' caci n; "i::;:l\n::i"il:ff"':i#iiil:Ti:li$" **"-ie pot nici ei numara. Numai din faptul ci sunt limitali

ria in trupul omenesc, deuenita in el cea *ii i'ti-adebumnezeu, sriu ca sunt un numar finit, dar nu pot

,'J-ii rLitii'*iil'"-"r"i.ai".ia u deuenit mijroc deajunge cu numararea la hotarul lor. Ei gtiu ca.sunt intr-un

.:"#;;;; ili"r".if ". tp-,rf ri din ele. Dar ipiritul

:Hil',tri:tl*T"fJi$:;:':rH:,T1l,i'i1ffi1; omurui std intr-o regatura;G;;;[;6ht poi qi curaDort cu marqinile universului vazut. $tim ca nu poate Dumnezeu ca Spiritul suprem cuprinzitor in forma

n'infinit, cdci e limitat de Dumnezeu, dar nu putem unitiliinecompujeatuturorinlelesurilorqiputerilorde

ajungc prin puterile noastre lamarginiterui. K.anra-vazut ;;IJ"#1"ff':*f Bj':l:'.T,T:iTljff"":J::;:ii:t:una lin antinomiile experienlei gi ale cugetirii' in faptul

ca nu se poate spune despre univers niciii e finit niCi ca spiritului divin in mod indirect' dar in mod mai htim

e infinit. Dar n-a analizat mai suruitor aceasta tema' qi al spiritului uman' omul a primit cinstea deosebita de

Poate ca ra$unea insagi tiind intr-un fel, prin ceea ce i da materiei sensuri 9i funclii spirituale' de a o spiritua-

cuprinde, mirginita, intr-alf fel, ca depaqind mereu qi :t:i ':i

" () face sa se transfigureze deplin' in Dumnezeu'

atpitind sa depaleasca ceea ce a atins' face Ei in lelegerea v' " ' ' ' '

universului cunoscut ll tacut sa inainteze in toi mai 36. Preotul e omul ridicat la cinstea de slujitor al

strinsd unire cu Dumnezeu cel infinit, marginit, dar in lui Dumnezeu qi, deci' la o tot mai mare apropiere de

mi;care spre nemarginre.Chiar lacomia materialA sau de slavi a omului sau de-a acoperi impa4irea lui in organe variate qi deci de a-l

nemullumirea lui cu tot ce a oblinut qi atins, il aratA qi pe prezentaca chip al lui Dumnezeu cel simplu' dar cuprin-

el gi universul pe C" o p'.t" ^a.!i' i i. fe a" ain in -iqta." zand totul in simplitatea lui infrnita' Culorile luminoase

fara sfarQit sau un nemargrntt virtual. ale veqmintelor lui au 9i ele rostul de a-l prezenta

Asecondamnalaneinarntareintr-onemarginfuereala apropiit !9 D1m1e1eu .care

e lumini' Foarte mult

inseamni a se condamna la nemullumirea de nevindecat vorbeqte Dionis.ie de lumina' urmind lui Hristos care a

sau la chinul iadului. rer'rurru.ruvq vv

.pus ca El este lumina lumii. Lumina e sens, iar unde e

Dumnezeu nu rimdne nici singur, dar nu creeaza nici sens. e existenla' suprema existenta' izvorul existenlei' e

un alt infinit sau doua alaturi de She. Caci nu pot fi doui izvorul luminii.ql"1:t-lt:,il"t Dcpirrtarca de Dumnezeu

sau trei infinituri. Dar universufing.r"r. 9i &l sensibil este una cu stricarea qi pierderea sensurilor' cu slabirea

legate intre ele qi arnindoua de toat! gradeie sunt.de aga existenlei qi cu ingroqa*ea intunericului'

ieT, ca *e-u.ii 'universului r"l"i.* ii cei congtienli ii 37. ingerii suntinchipuili ca vAnturi, caci sunt intr-o

universului sensibil nu pot ";"i1. i^ marginile iot 9i no migcare neincetati' Viala^e luminA' e calduri a iubirii qi

le pot exprima in numere exactg. e migcare' De aceea sunt inchipuili ca punAnd veqminte

$i aceasra urura **"pu n"!iu.i,a u tui Dumnezeu. O lumiroasc de preoli, apropiali de Dumnezeu 9i rispindi-

" . "u '1 i " ,a.u. i , .ar"pout i i .upf ; . , rAinnumerele ingereSt i tor ia i lumini i lu iDumnezeu'caf lacar idefoc 'carol ide

,u" i-"n"q,i, - ii un r".'. J marginirii puriii tui foc in continua invdrtire. Numai slabirea existentei

Dumnezeu. Mirelia necuprinsa a ldi dumnezeu o arati sldbeqte caldlra r-uUrnl S-i migcarea spre desav0rgirea.lui

li;;i;r." intreir sfiinti siu nesfarqite in sensurile Dumnezeu. E 9i in iad foc, dar e focul singuriitili i qi al

iiori-"t" de ea, ce i-o inalla iumea ingereasca qi, in alt dugmdniei chinuitoare. $i acolo nu e nici miqcare in sus'

69

Note la Ierarhia Cereasc

spre desivArqire, nici migcarc a cobordrii iubitoare la cele pe4ile lui, roti unite intrc ele. roli inaripate. roli infocatede jos. de iubire pentru Dumnezeu. Cdci migcarea lor e totodata

38. O.ainut cel mai de sus al ingerilor face lumina un zbor spre inallinlile nesfirqite ale Binelui qi in jurul

dumnezeiascA aratata in prima adaptare a ei creaturii. Binelui, care nu poate fi decit personal, sau iubireaChiar daci omul poate vedea lumina dumnezeiasci gi nemdrginitii intre Persoanele Sfintei Treimi. Dar inain-direct, la locul sp-iritual unde se aflii el, tonrqi nu o vede tarea in bine c nu numai inallarea spre izvorul lui inter-fdrd trupul sAu. In general insi, lumina dumnezeiasci personal suprem. ci qi grija pentru cele mai de jos, sprecomunicatA prin ordinul suprem al ingerilor e lumina atragerea acelora spre binele la care s-au inallat cei dedumnezeiascd,,in a doua aratare" deasupra. Roqile iqi miqca privirea qi in sus ;i in jos. In

39. Puterea dumnezeiasci vine in orice creatura, deci aceasta sc arata $i rdspunderea triiitii pentru inallarea celorqi pr in t reptele ingeregt i super ioare ca o ploaie care e mai de jos, r ispundcre care contr ibuie q i ea lapimita de creaturd, ca un pAntece care rodegte rodul vielii desiivir;irea celui mai de sus qi-l leagi pe cel mai de josnoi. Viala nouii nu e produsul exclusiv al lui Dumnezeu, li da un rost de mare importanla ierarhiei.ci qi al creaturii fecundatA de Dumnezeu. 44. inplinirea raspundcrii celor mai de sus pentru

40. Se pare cA insemna atunci aurul amestecat cu cei mai de jos e nu numai o condilie a destrvArgirii lor inargintul. bine, ci;i o condilie a bucuriei cind vad ef'ectul pozitiv

4l.Expunereainelacorespondenpidintreinsuqirile mdntuitor $i inallator ce-l au asupra acelora. Cel cuingerilor gi cele din naturA. adevarat superior se bucurd nu atet pentru inallarea lui in

42. epa curgiitoare, fluida e condilia vielii pentru cunoagterea qi impArta$irea de binc, cdt pentru mdntuirea

creaturile iensibile. Dar aceasta calitate a ei trebuie s1-qi li inallarea celor mai de jos. Binelc ai t'ericirea pentru elaibA o corespondenla intr-o fluiditate vie a Spiritului suntlniltenumaiinsolidaritate.IarsolidaritateadevaratA,dumnezeiesc. De aceea, ingeni, care au qi ei o viald ce fara rispundere gi fAri acliunea ce o impune ea celor maispore$te viala oamenilor, sunt asemanali gi cu rAurile, inal[ali spiritual pentru cei mai pulin inaltali. nu exista.avind aceastd calitate diiruitoare de viala de la Dum- De aceea a creat Dumnezeu existenlele conqtiente innezeu. insii ei sunt asemdnali gi cu rolile ce se invdrtesc trepte ierarhice. Rostul sfant al ierarhiei sau sfinlenia eiatAt in jurul lor, cdt gi pe un drum a carui ultimA linti, consta nu numai in inallarea continua a treptelor mai deniciodati ajunsa, e Dumnezeu sus spre Dumnezeu, izvorul bundtiili i $i al stinleniei, ci gi

43. ingerii sunt roli spirituale, rogi inlelegatoare in inrispundereaatrageriicelormaidejoslaniveleleatinseinaintarea neoprita in cunoaqterea Adevarului din toate de ei, pentru trairea conlunA a iubirii intre ele.

A celui intre sfinfi i':


Despre

IERARHIA BISERICEASCA

Presbiterul Dionisie citre impreuna-presbiterul Timotei

Capitolul I

Care este tradilid ierarhiei bisericeEti gi care e scopul ei

$ l

CA ierarhiei noastre ii aparfine $tiinla, lu-crarea $i desavArqirea indumnezeita 9i dum-nezeiasca* gi cu izvorul in Dumnezeu, trebuiesa dovedim din Scriptura mai presus de lumegi prea sfdntA - celor ce au fost sfingili printainele ierarhice r;i prin tradil iex pentrusAvdrqirea sfintitei slujbe de introducere incele tainice (mistagogie). Dar ia seama sd nuintinezi* Sfintele Sfintelor. Ci sa le priveqti cuevlavie qi sa cinsteqti cele ale lui Dumnezeu celascuns pr in cunoqt in le ingelegatoare 9 inevdzute, pastr6ndu-le neimpartAqite 9i neinti-nate fap de cei nedesavArgili (nesfin1i1i), cicomunicandu-le in chip sfdnt 9i prin iluminaresfAntA numai celor shnli* dintre sfinli. Caci,precum ne-a predat Scriptura noua, celor ceurmAm lui Dumnezeu, a$a le-a luminat-o inmodul cel mai vadit qi mai in{elegdtor gi Iisusinsugi (mintea cea mai inalta dumnezeiescierarhica* ;i mai presus de fiinga, inceputul qisfdrqitul a toatd ierarhia, sfinlirea qi lucrareadumnezeiasca qi puterea cea mai dumnezei-esc ierarhica) fiinlelor fericite qi mai maridecA t no i , f acandu - l e , dupa pu t i n l a * ,asemdnatoare luminii lui; in ce ne prive$te,orin iubirea noastra de cele bune, fAcutd saiinda spre El, care ne atrage qi pe noi, prinaceasta adunA* multele deosebiri* 9i le

desivArqegte intr-o viafi, deprindere gi lu-crare dumnezeiasca, gi astfel ne daruiegteputerea sfantA a preo(iei dumnezeiegti. Iar prinaceasta pubre pAgind la lucrarea preoliei, nefacem mai apropiali de fiinple cele mai presusde noi, asemanandu-ne cu sfanta lor aqezarestatomica qi neschimbata. $i prin aceasta,privind la insaqi fericita dumnezeire a lui Iisusgi pr imind cu sf in lenie cunoqt in la celorvazute* gi insuqindu-ne Stiinta lor cea tainica(mistica), vom putea sa ne facem sfinli1i,asemanatori luminii, lucritori ai celor dum-nezeiegti, desavArgili qi desavArgitorias.

ti2

Care este, deci, ierarhia ingerilor* giArhanghelilor $i a Incepatoriilor mai presusde lume, a Stapaniilor, Puterilor gi Domniilor,a Tronurilor dumnezeieqti gi a fiinlelor deaceeaqi treapta cu Tronurile, pe care Scripturani le-a aratat ca stAnd apropiate qi pururea injurul lui Dumnezeu qi cu Dumnezeu, nu-mindu-le in l imba evreiascd Heruvimi qiSerafimi? Despre aceasta citind, vei afla inlucrarea noastra despre ordinele qi ierarhiilelor qi despre sfintele lor trepte qi imparliri, nuatAt cat e vrednic de ele, ci cat e cu putinp Sicat ne-a descoperit teologia preasfintelorScripturi, care a preasldvit ierarhia lor.

7 l

Despre Ierarhia Bisericeasci

Dar atdt e rebuinfa sa spunem, ca aceea $itoata ierarhia proslAvitd acum* de noi are unaqi aceeagi putere in toatA lucrarea ierarhica giun acelaSi ierarh*, a carui fiinla 9i masura qiheaDta stau in a se desavarsi in cele dum-nez6iegti gi in a se indumnezei 9i in a trans-mi te celor de sub e l* , dupa vrednic iafiecAruia, din sfAnta indulrlnezeire venite in elde la Dumnezeu.lar cei mai de jos se cuvinesA urmeze* celor mai de sus qi sa atraga qi eipe cei mai mici inainte. Aceqtia trebuie samearga inainte $i pe cat se poate sa conducagi ei pe allii. $i prin aceastA armonie dum-nezeiasca, ierarhica sA urmeze fiecare cu toataputerea spre Cel ce este cu adevarat frumos qiinlelept qi bunuo.

Dar* fiingele qi treptele cele mai presus denoi, de care am pomenit cu sfinlenie, suntnetrupe$ti qi ierarhia lor este spiritualA (inteli-gibila) gi mai presus de lume. Pe cea a noastriinsa o vedem, pe masura noastrd, inmullindu-gilucrarea prin varietatea simboalelor sensibile*,prin care suntem ridicali in mod ierarhic spreindumnezeirea unitara, potrivit mdsurilor(simetriei) noastre, sau spre Dumnezeu qi sprevirtutea dumnezeiasca. Acelea infeleg camin[, dupA cat le este lor ingaduit; iar noisuntem inallagi, pe cat este cu putinF, sprevederile dumnezeieqti prin chipuri sensibile.

$i spunAnd adevarul, unul este* Cel pe care ildoresc toli cei asemanatori lui Dumnezeu, darnu se impArtAsesc in mod unitarx de Cel ce eAcelagi gi Unul, ci precum impar_te fiecAruiacumpana judecali i dumnezeieqti+ /.

Dar acestea s-au spus de noi in lucrareadespre cele inteligibile* gi sensibile, maidesfdgurat*. Acum voi incerca sA vorbesc, pecat se poate, despre ierarhia noastrA, despreobdrgia gi fiinla qi despre slArqitul ei, numitI i s u s . '

$3

Ierarhia intreaga este*, dupa sfinta noas-trA predanie, raliunea intreaga a tuturor celorsupuse ei sau cuprinderea cea mai generald*a celor slinte ce fn de ierarhie. Deci ierarhiacea pentru noi e numitA ;i este lucrarea carerecapituleaza* (cuprinde) toate cele, sfinte.Pr in ea dumnezeiescul ierarh sf in feqte(desavArgegte) pe cei ce participa la toate lu-crdrile preasfinte ce-i apa4in, ca unele ce

72

poarta numele ierarhiei. Caci, precum cel ce asDus ierarhie a indicat deodata toatA oranduireacelor sfinte, aEa, cel ce spune ierarh indica peba rba tu l i ndumneze i t g i dumneze iesc ,cunoscator a toata shnlita $tiinF, in care sedesAvArgeqte ;i se cunoalte in chip curat toataierarh ia uni ta cu e l . Inceputu l (obArqia)acestei* ierarhii este izvorul vieli i , f i inlabunatalii, Treimea, cauza unicd a celor cesunt, din care ele au qi existenla qi existentacea buna. Dentru bunAtatea Ei. Acestei fericiteobArqii dumnezeiegti, aflata dincolo de toate,care e unitatea intreiE cu adevarat existenta,i i apargine voinla cunoscuta* a mAntuiri irafionale* (prin Cuvdntul) a noastre qi afiinlelor mai presus de noi. Iar aceasta nu sepoate infdptui altfel*, decAt prin indum-nezeiea celor ce se mantuiesc. Iar indum-nezeirea* este asemanarea $i unirea, pe cat sepoate, cu Dumnezeu. Iar tinta comune a in-tregii ierarhii* este iubirea sau apropierea deDumnezeu Ei de cele dumnezeiegti, produsaprin sfinlire in chip dumnezeiesc Ai unitar; qi,inainte de aceasta, deplina qi neintoarsadespa r l i r e de toa te ce le con t ra re , decunoqtinta fipturilor (a celor ce sunt) ca fap-turi, vederea gi cunogtinla adevArului sfAnt,impartagirea indumnezeita de desavdrqireaunitara, hrAnirea, pe cat este cu putinla, devederea Unului insuqi, care hranegte spiritualgi indumnezeieqte pe tot cel ce se intinde dupAEl4t{.

$4

Si spunem ci fericirea dumnezeieEriiobnrqii care e dumnezeirea prin fire, izvorulindumnezeirii, de la care vine indumnezeireacelor ce se indumnezeiesc, a dAruit, dinbunAtatea dumnezeiascd, ierarhia spre man-tuirea qi indumnezeirea tuturor f i inlelorralionale qi inlelegAtoare. $i acest dar s-a datfiinlelor celor mai presus de lume* qi l'ericiteintr-un mod mai nematerial gi mai spiritual,cAci nu le miqca Dumnezeu pe ele din afara*spre cele dumnezeieqti, ci in mod inteligibil*(spiritual); qi ele sunt iluminate dinlauntrudespre voia dumnezeiasca printr-o razacoratagi nemateriali; iar noui, ceea ce li s-a daruitacelora in chip unitar qi concentrat, ni s-adaruit, prin Scripturile predate de Dumnezeu,impa4it in multe qi in pa4i distincte (sim-

boale distincrcr'). Caci fiintar ierarhiei ne-avenit prin Scripturile predale noui de Dum-nezeu. De aceea socotim vrednice de cea maima.re cinstirc cuvintele care ni s-au predat debarbalii indumnezeigi, sdva$ibri ai celorsfinte*, in scrieri sfinte Si teologice. De fapt,toate cite ni s-au predat de ac€$ti sfinti barbalile-au primit invifatorii no$tri printr-o inilieremai nematerial{ qi apropiati de ierarhiacereasca in mod tainic, ca de la minte laminte*, prin mijlocirca cuvantului, pe d9 oparte trupesc, pe de alta nematerial qi in afarascrisului. $i nici ei n-au predat acestea ca peun conlinut comun al dumnezeieqtii slujfui irtinlelesuri neacoperite, ci in sfinte sirnboale.De aceea nu oricine e sfin$it, nici nu e atuturor cunoginla, cum spun Scripturile (ICor.8,7).

$5

Deci, in mod necesar, intemeietorii ierar-hiei noastre, fiind ump14i de danrl smnt dindumnezeiasca obdrgie mai presus de frinld,sunt trimiqi de citre bunitatea dumnezeieqtiiobirqii sal transmiE in conthuare. Iar ei,dorind, ca durffIezeiegti ce sunt, inlltarea giindumnezeirea celor de dupa ei, au predat,potrivit sfintelor noastre rinduieli, celeceresti fu chipuri sensibile*, ccea ce e concen-trat* in varietate qi mullime, cele dum-nezeiegti in forme omenegti, cele nemateriale


Capitolul II

imbricate in ccle materiale, cele mai prcsusde fiinld in invi[iturile tainice scrise $inescrise* ale 1or. $i le-au ff,cut acestea nunumai din cauza celor lipsigi de sfinlenie,cdrora nu le este ingdduit si se atingd nici desimboale, ci gi pentru c4, precum am spus'existi pentru noi o ierarhie simbolici*,potriviti nouA, care are nevoie de cele sensi-bile pentru iniil[area mai dumnezeiasci prinele spre cele spirituale.

Pentru dumnezeieEtii sivdrgitori ai celorsfinte, infelesurile simboalelor sunt descope-dte*, inse nu trebuie sd le scoate h aritarece lor ce sunt inci in curs de desivdrqire, qtiindcd cei ce au legiuit cele sfinte potrivit predariilor dumnezeie$ti au stabilit ierarhia ordinelorin trepte bine statomicite Si neamestecate $iimpartite in mod potrivit gi dupi wedniciafieciruia. De acera, increzlndu-mi giin sfin-tele tale marrurisiri (cici e o datorie sfinti$iti amintesc aceasta) cd nu vei trarlsmitetoatii vorbirea sf7inte a ierarhiei supedoarenimanui altuia't decat savarqitorilor celor sfinb,asemdnitori lui Dumnezeu Ei de o treapt{ cutine, iar pe ei ii vei convinge si mirturiseascilafel, dupi rAnduiala ierarhicd, ca sa se atingain chip curat de cele curate gi si facii pirtaginumai pe cei dumnezeiegti de lucririle dum-nezeie$t i , pe cei desiv i rg ig i de celedesivirEite, pe cei sfingi de cele atotsfinte,gi-am transmis pe lAngi alte taine ale ierarhieiqi acest dar indumnercitole.

I. Despre cei ce se desdvfrrgescprin iluminare (prin Botez)

Ni s-a spus deci nouA cu sfin[enie ciscopul icrarhiei noastre este asemanarea $iunirea noasfA cu Dumnezeu, pe cat este cuputinla. IirI aceasta* o put]em ajunge, cum neinvali dumnezeiegtile Scripturi, numai priniubirea preacinstitelor porunci gi prin sfintelelor impliniri. Cdci cel ce ffui iube{te pe Mineva pdzi cuvAntul Meu gi Tatdl il va iuhi pe elgi vom veni la el Ei ne vom fuce sdlag la el(Ioan 14,23). Care e deci inceputul* im-plinirii preacinstitelor porunci? Cel Carepregiteqte deprinderile noastre suflete$ti cu

cea mai mare grije sprc primirea c€lorlalte*sfinte invifanri gi slujiri (ierurgii); indru-marea qi ina[area noastre sple sfar$itul maipresus de ceruri; p{.zrea traddiei rena$teriinoastre sfinte qi preadumnezeieqti. Cici, pre-cum a spus slavitul* nostru povaluitor, ceamai din6i miqcare* aminlii noastre spre celedumnezeieEti este iubirea lui Dumnezcu; iarpomirea cea mai de inceput a sfintei iublispre implinirea sfantA a dumnezeiegtilorpbrunci este lucrarea 99ra mai negraiti'r invederea indumnezeirii*:

Iar daci ajungem sI fimindumnezeili prinnaltere dumnezeiasci, cel ce nu a ajuns se fieindumnezeit nu va cunoaqte, nici nu va lucraceva din cele predate noui de Dumnezeu. Dar

73

Despre Ierarhia BisericeascA

oare nu trebuie gi noi, omeneqte vorbind, maiintdi sa existaml, ca apoi sa lucrAm cele alenoastre? Caci cel ce nu este nicidecum nu aremiqcare, precum nu are nici existentA, iar celce este intr-un fel oarecare, acela qi lucreazi

l i patime;te in cele ce. este.prin fire' Acestlucru socotesc ca este l lmpede''.

Dar sA privim in cele urmitoare simboa-lele naqterii din Dumnezeu*. insa sa nu vinela aceastA vedere nici un nedesavnrqit' Caci,dacA nu este fara primejdie sa se priveasca cuochi slabi razele nascute din soare*, cum nuva fi nevatamat sa se atingi de cele mai presusde noi, daca e adevarat ca ierarhia cea dupAlepe a dezaprobat pe Ozia*. pentru ca s-a atlnsde"cele sfinte (cf. il Paral. 26,L6-21). precumsi pe Core, pentru ca s-a sculat impotrivapreoti lor mai presus de el (cf. Num' l6) qi peivaaiu $i pe Abiud. pentru ca s-au atins farasfinfenie de lucrarile lor (Lev. l0'l-2).

II. Taina ilumindrii ( a Botezultti )

$ 1

Ierarhtrl, vo ndcatoEi oamenii sd se mknfiriascd$i sd t'ind la cunoSinla adevdrului (l Tim. 2.4)'propovaduiegte tuturor Evangheliile* adevirate,beritru ca Dumnezeu cel milostiv, care dinbunAtatea sa proprie gi fireascA este prezent celorde pe pam6ni, a binevoit sa vina El insuqi in modsim$fla noi pentru iubirea sa de oameni* qi prinunirba cu El-sA faci asemenea* cu un foc pe ceiuni1i, potrivit capacitafii lor de indumnezere.Ca6i ietor cdli l-au primit pe El, carg.r,.::.d.!fnumele lui le-u dut puterea sa se Jaca Jlt ut lut"Dumnezeu; care iu din sdnge, nici din poftatt'uDului. ci de Ia Dttmnezeu s-(lu ndscut (loanf . i 2 -13 ) .

$2

Deci cel ce iube$te* sd se impdrtAqeascAde cele cu adevarat mai presus de lume, vinela unul din cei iniliali (botezali) qi-l roagA sa-lconduca pe calea spre ierarh. Acela faga-duieste in intregime* sa urmeze* tradiliei $isa-l ialauzeasci gi sa-l primeasca* spre a-i fiindrumAtor in toata viala lui urmatoare. $idorind cu sfintenie mantuirea aceluia, darmisurind omenescul sAu cu inallimea lucru-

74

lui cerut, .e cuprins deodatd de frici 9i degovaiala. In cele din urma marturiseqte cubunatate cA va face ceea ce i se cere qi luAndu-lpe el, il duce la cel ce are numele de ierarh*)r.

$3

Iar acela primind cu bucurie, ca pe o oaieadusA pe umeri, pe cei doi barbali (doimeabarbafllor)*, cugeta mai intdi cu evlavie $isliveqte cu mullumire in;elegatoare* $i cuinchinare trupeascA pe unicul Inceput facAtorde bucurie, de care sunt chemali cei chematigi sunt mantuili cei ce se mantuiesc.

$4

Apoi, adundnd in sfdntul lacaq toata ceatacelor sfinlili* pentru impreuna lucrare $i im-Dreuna sarbatorire a mdntuirii acelui suflet gipentru aducerea de mullumiri bunAta[ii dum-nezeiegti, la inceput inalla o cantare oare-care*, alcatuita din sfinte cuvinte aflate inScripturd, cu toata mulgimea (cu tot poporul)biseiici i. Dupa acestea, sarutand SfAntaMasa, vine bArbatul de fala 9i il intreaba ce avenit sa ceara gi dacA de bunA voie)*.

$s

Iar dupl ce acela, mi$cat de dragostea deDumnezeu, iq i p lAnge, dupi invafaturanagului, necredinga, necunoltinta bineluiadevArat, lipsa lucrarii unei vie{i indum-nezeite gi cerAnd ca prin sfinta lui mijlociresa se facd pArtag de Dumnezeu gi de celedumnezeiesii. iefarhul i i cere sa vina in in-tregime* laCel ce este.Dumnezeu desdvArqitg i nepr ihani t . Apoi ierarhul , dupi ce- ifnfalijeaza vieluirea cea indumhezeita gi in-trebandu-l de va vielui astfel, dupa fAgaduinfaaceluia ii pune mdna pe cap 9i pecetluinduJ(cu semnul crucii), poruncejte preolilor* sainscrie pe barbat* qi pe naq)).

$6

Dupa ce aceia l-au inscris, (ierarhul) faceo sfAntd rugaciune, impl in i ta de toatdbiserica*, apoi il descinge pe acela* qi il

Despre lerarhia Bisericeasci

dezbracl* prin liturg (diacon). Apoi, intor-cdnd pe cel venit cu fala spre apus qi indrep-tAndu-i mAinile desfAcute in aceeagi direclie,ii porunceqte sa sufle de trei ori asupra Satanei

$i sA marturiseascA lepidarea de el. Dupi cei-a cerut aceluia lepAdarea de trei ori, iar acelaa marturisit de uei ori, il intoarce spre rdsarit+qi privind acela spre cer qi avdnd mdinileintinse, ii porunceqte sA se uneascA cu Hristosgi cu toate_,sfintele invilAturi venite de IaDumnezeu)o.

$7

Iar acela fdcind $i aceasta, (ierarhul) iicere marturisirea intreitA. $i dupa ce acela damArturisirea intreita, apropiindu-I, il binecu-vinreazd prin punerea mdinilor. $i liturgii*(diaconii) dezbrAcAndu-l complet, preoli iaduc sfantul untdelemn al ungerii. Iar (ierar-

hul) incepind ungerea prin intreita pecetluireil predA pe acela preofilor sa-l unga pe tottrupul, iar el se indreapta spre maica infierii*gi ifingeqte apa acesteia prin trei invociri. $ic u r a l i n d a p a p r i n s f i n t e i n v o c a r i 9 idesAvirqind-o printr-o intreita turnare apreasfAntului mir in chipul crucii, cAnta odata6u tumarile preasfinte ale mirului tot de atateaori cantarea sfintA luata din inspiragia prooro-cilor celor stapaniF de Dumnezeu*. Apoiporunce$te si fie adus barbatul. $i dupa ceunul dintre preo(i anunla numele aceluia 9i alnaqului de pe lista pe care l-au scris, acela eadus de preoli spre apa, fiind condus spremAna ierarhului. Iar ierarhul, stdnd in pi-cioare, in vreme ce preolii rostesc iarAqi cuglas tare in fala ierarhului peste apd numelecandidatului, il scufundd de trei ori, pro-nunldnd odatA cu cele trei scufundari 9iscoateri din apa ale celui ce se desavarqe$tenumele celor trei ipostasuri ale Fericirii dum-nezeieqti5T. Apoi preludndu-l preolii il predaunagului qi cdlauzitorului care l-a adus. $i im-bracindu- l impreuna cu acela in hainapotrivita* celui desavdrqit, il aduc iaraqi laierarh. Iar acesta, pecetluindu-l cu mirul celprea dumnezeieqte sfin;it*, il declari de acumv r e d n i c d e - a s e i m P a r t a q i d e P r e adesavArsitoarea Euharistie5s.

$8

Dupi ce (ierarhul) a sdvirqit acestea-, la adoua iegi re, se inal la iaragi la vedereaduhovniieascd a celor dintAi*, ca cel ce in niciun timp gi in nici un fel nu se intoarce spreceva deosebit gi striin de ale sale, ci e mutatde Duhul dumnezeiesc pururea 9i in chipapropiat de la cele dumnezeieqti la cele dum-nezeiesti5e.

I II. Tdlcuire duhovnic easc d

$ l

Aceasta lucrare, care introduce tainic incunoagterea lui Dumnezeu prin simboale, nuare nimic necuvenit qi nesfinlit, nici nuramane la chipurile sensibile. Ci are in eatainele unor inlelesuri vrednice de Dumnezeu,taine arAtate in chipuri ca in ni$te oglinzi natu-rale qi pe mAsura oalnenilor. Caci, cum s-ararata greqita qi straina de taina inlelesului dum-nezeiasc al belor sav0rgite o lucrare ce in-credingeazA prin exprimare dumnezeiascd pe celce vine la ea, despre sfAnta via16 noui gi desprecurAlirea de toata rautatea prin viafa virtuoasagi dumnezeiasca arAtata lui in mod mai tru-pesc in curafirea prin apa* naturala?

Deci, aceasta ftadife simbolici a celorsAv6rqite, deqi n-a avut in ea ceva dumnezeiesc,nu esae, precum socotesc, lipsita de sfin1enie,cAci cuprinde invalatura despre viala ceadreapti-qi curalirea deplina de vieluirea inpacat, durd-o aceasta de inples* prin trupulcuratit intreg prin apa.

$2

Dar sA fie aceasta o calauzire sufleteasceintroducatoare a celor nedesavArqili (a celorincA neboteza[i), care [ine departe, pe cat sepoate, tainele ierarhiei t i ale uniHli i dehullime* qi masoara inallarea in mod potrivitcu treptele deosebite. Iarnoi, privindin sus, sprecauzeie sfintelor inalgimi ale celor savirgite qiorimind tainica introducere in ele, vom cunoa;tenurnele celor aratate qi chipurile celor nearatate.Caci, precum s-a spus limped ein wierea D es prec'ele iiteligibile* ('despre ingef,) Si cele sensibile,sfinlitele chipuri ale celor inteligibile sunt o

75


ciliuzi gi o cale spre acelea; iar cele inteligi-bile, izvor l i cuno$tinla ale celor sensibileorinduite ierarhicru.

$3

Sd spunem deci* cd bunatatea fericiriidumnezeieqti este pururea la fel qi avAnd la felr aze le b ine faca toa re a le I um in i i sa leraspdndeqte cu imbelqugare in fafa tuturorvederile celor in[elegatoare. Daci insa liber-tatea celor intelegatoare*, folosindu-se de li-bera alegere*, se desprinde* de luminainteligibila, inchizind, din iubirea riului,puterile semAinate in mod natural in ea pentrua se lumina, atunci e desparfita de lumina ce-ieste prezenta, fara ca aceasta sa se depafieze,ci luminAnd, chiar de este inchisa, merge cubunatate dupA ea. care i se intoarce mereuimpotriva. DacA insa libertatea (creaturii) vaincerca sa treacd peste hotarele a ceea ce i-afost dat sA vada cu masurA* gi sa priveasca cuindraznealA spre razele mai presus de putereavederii ei, lumina nu va aduce nimic maipresus de lumina, dar libertatea faptrnii, prin-zdnd -se i n mod nedesava rg i t de ce ledesivirgite, nu va ajunge la cele ce nu-i suntproprii*; deci, pe de alta parte, nu va dobindipentru sine o inlelegere mai presus de ceamasurati a ei. Caci, cum aln spus, luminadumnezeiasca se desfaqoara in chip bine-facator in fala vederilor inlelegatoare (spiri-tr.rale). Iar acestea au in ele puterea sa o prindaca pe una ce le e prezenta 9-i e p-ururea cu totulgata spre a comunica cele ale ei. Imitareaacesteia o inchipuie dumnezeiescul ierarh*,intinzdnd peste toli cu imbelqugare raze]einvafaturii dumnezeiegti gi fiind cu totul gatasa lumineze prin imitarea lui Dumnezeu pecel ce vine la el (pentru Botez), nearatand omdnie l ipsita de sfinlenie sau o manienemasurata fa16 de apostasia lui de maiinainte, ci lurninAnd pururea in mod ierarhicpe cei ce vin* la el prin calauzirea luminoasadupa o buna gi trephta ordine qi potrivit cuin le legerea f iecAruia penl ru cele dum-nezeiestiot.

$4

Dar, fiindcA obdrgia sfinleniei gi buneiorinduiri este Dumnezeu, iar prin aceasta se

76

fac cunoscute lor insele* sfinlitele minfi, celce tinde spre cunoa$terea a ceea ce a vazut*in firea sa la inceput va vedea ce este acest darsfint gi in aceasta, in inallarea lui spre lumina,va vedea primul lui dar sfinlitor.

Iar cel ce a vazut cele proprii bine qi cuoch i nepa t ima$ i se va despd r l i de i n -tunecimile neluminate ale necunogtinfei. Darf i ind nedesavArgi t pentru uni rea q i im-pdrrtagirea atotdesavirqitA de Dumnezeu, el nuo va pofti pe aceasta la sine, dar va fi inallatpe incetul in ordine gi in chip sfdnt de la celeprime ale lui spre altele mai dintAi gi prinacelea spre cele cu tottrl dintAi qi astfel va fiajuns desAvAr$it spre dumnezeiasca obArqie,ca spre culme. Chipul acesteix bine intocmiteqi sfinlite ordini este sfdnt celui ce vine (laBotez) gi la conqtiinla de sine, avdnd dreptconducator pe drumul spre ierarh, pe nag. Iarpe cel astfel inAllat, fericirea dumnezeiascd ilp r imeg te l a imp i r t ag i rea de S ine . $ i ,transmilAndu-i lumina sa ca pe un semn, ilindumnezeiegte gi-l introduce in comuniuneacelor indumnezeil ihr qi a sfintei lor cete. alcAror sfAnt simbol este pecetea* ddruita deierarh celui ce a venit qi inscrierea mintui-toare de citre preofi, care-l introduce intre ceimdntuili qi care a introdus pe lAnga el* pe nagintre sfintele nume de pomenit, pe cel dintAica iubitor adevirat al cAii de viala facatoarespre adevar gi al conducatorului indumnezeitce l-a adus cu sine, iar pe cel de al doilea caun indrumator nerAtAcitor al celui ce l-ainsolit* prin inva{aturile cunoscute din pre-dania dumnezeiasca.

$s

Dar nu e cu putinla sd se faca cineva pdrta$de cele cu totul contrare, nici ca cel ce arecomuniune cu Unul sa aibi vie[i impa4ite,daca staruieqte in impartAqirea neclintita deUnul, ci ramane nerelinutx qi nebiruit in toatedarurile impArlite ale celui ce este Unul. Fap-tul acesta il arata in chip sfAnt tradilia simboa-lelor, care dezbraca* pe cel ce vine (la Botez)de viala de mai inainte (ca de un veqmdnt) giil desface pdna gi de ultimele legaturi ale eiqi-l face sa priveasca gol gi descull spre apusgi pr in desfacerea mAini lor sA respingApdrtaqia cu rautatea neluminatA gi deprindereaneasemanarii (cu Dumnezeu) produsa de

Despre Ierarhia Bisericeascd

aceea in el. E o respingere exprimatA prinsuflarea* acelei deprinderi de la sine, martu-risind toate lepadarile de ceea ce e contrarasemanarii cu Dumnezeu. Pe cel eliberatastfel in intregime gi desprins de oricecomuniune (cu pacatul) i l intoarce ierar-hul spre rasarit. Prin aceasta se arata sta-bil irea qi ridicarea statornica a aceluia inlumina dumnezeiasca r ; i renunlarea* lu ito ta la, pr in curat ie , la pacat .

Aceasta o arala gi sfintele lui marturisiride-a privi in intregime spre Cel Unulx, caresunt marturisiri ale celui devenit el insugiunitar qi pe care el a primit sa le faca cu iubirede adevAr. $i este, socotesc, vAdit celorpricepu[i in tainele ierarhice ca, prin intinde-rile statomice gi hotarite spre Cel Unul gi prinmoartea qi nimicirea pomirilor contrare, celesDirituale ale lui vor dobAndi deprindereaneschimbata* a asemanarii cu Dumnezeu. Deaceea, nu e de ajuns numai osteneala reJineriide la orice pacat, ci e de trebuinlA pentruaceasta gi o ne?nmuiatA* bdrbAlie, o neinfri-catA infruntare a oricdrei ispite pierzatoare, ostatomicie fara sfdrgit in sfAnta dragoste deadevir, o intindere hotirAta qi neincetata spreea, cu toata puterea, urmarirea necontenitA ainallari i la o impartagire mai desdvirgita deobArsia dumnezeiasciim.

$6

Chipurile exacte ale acestora le polivedea* in cele ce se sAvdrgesc prin ierarhie.Ierarhul, cel asemenea lui Dumnezeu, incepecu sfanta ungere, iar preolii de sub el terminasfdnta lucrare a ungerilor, chemdnd pe cel cese desavar$elte (se boteazd) la sfintele lupte,infaligate in chip, lupte prin care se supune luiHristos*, care randuiegte lupta. Caci Acesta,ca Dumnezeu* este Cel ce rdnduiegte lupta,iar ca inlelept este Cel ce a stabilit iegile ei,iar ca Drept a pregatit celor ce vor biruicununile. $i, ceea ce e gi mai dumnezeiesc, caBun a venit in chip sfdnt in luptatori qi luptdimpreuna cu ei pentru libertate gi pentrubiruinfa asupra mo4ii $i a stricaciunii. Iar celce se desavargegte (se boteazA) va pomi cubucurie la aceste lupte, pentru ca sunt dum-nezeieqti; gi staruie in implinirea infeleptelorlegi ale ei, lupt0nd fArd abatere potrivit lor, cunadejdea sigura a bunelor cununi pe care le

va primi pentru ele, supunandu-se Domnuluicel bun care a oranduit lupta qi o impune lui.Pagind* pe urrnele dumnezeiegti ale Celui ces-a facut, din bundtate, intAiul dintre lup-tatori*, prin luptele sale*, prin care imiti peDumnezeu, acela combate lucrarile* qi exis-tenfele contrare indumnezeirii lui, murindimpreuna cu Hristos pAcatului in Botez, ca savorbim in chip tainicb).

$7

in le legem deci cu pr icepere cat depotrivite sunt sfintele simboale. Caci moarteanoastra nu este* nimicirea existenlei. cumsocotesc al1ii, ci desparlirea pa4ilor unite.Caci duce sufletul in planul nevAzutx, intrucatse face nearatat prin lipsa trupului, iar trupulse ascunde in pamAnt printr-o alterare a for-melor trupegti*, facendu-se nevAzut priviriiomeneqti. De aceea, in mod potrivit s-a inlelesascunderea intreagA in apa ca un chip al mortiigi al mormAntului acoperit. Deci invAlaturasimbolica ne face cunoscut in mod tainic cicel ce se boteazA in chip sfdnt prin treiscufundari in apA imita moartea rAnduiti deDumnezeu*, StapAnul morlii, Datatorului deviald Iisus, urmata de morm6ntul de treinopti. E o imitare a lui Dumnezeu c?r�e aprimit aceasta moarte, in care, potrivit pre-daniei tainice $i ascunse a Scripturi i. stupAni-torul lunti i n-a aJlut nimicbh (cf. Ioan 14,30).

s8

Apoi il imbr'aca pe cel desavArqit (botezat)in haine luminoase. Caci prin nepAtimireabdrbateascd qi de chip dumnezeiesc fald decele contrare qi prin intinderea putemica spreUnul, cel fara de podoabe se impodobegte*,cel fara chip ia chip, insuqindu-gi in chipinlelegator strilucirea unei viegi cu totul lumi-noaseb/. Iar ungerea desavirgitoare cu mir ilface pe cel desavArgit (botezat) bine mirosi-tor. Caci sfintita desavdrgire a na$terii dinDumnezeu uneqle cele desavArgite cu Duhuldumnezeiesc. Dar sala$luirea spirituala aDuhului desivArqitor $i producator de bunamireasma, fiind de negrait, se lasa cunoscutaspiritual* de cei invrednicili de sfinlita qiindumnezeitoarea impArtAsire prin mintea lorde Duhul dumnezeieic.

La sfdrqitul tuturor, ierarhul cheama pe

cel desavAriit (botezat) la preasfdnta Euharis-


Capitolul III

t ie, mij locindu-i impdrtdgirea de taineledesavArgitoare.

I. Despre cele sdvdrEite tn Sinaxd(in Liturghie)

Dar, odati ce am pomenit despre aceasta'nu-mi mai este ingAduit sa spun altceva dincele proprii ierarhiei, inainte de ea'

Cac i ea es te , duP i s l av i t u l nos t ruinvatator, Taina Tainelor*.

Iieci, trebuie sa o infatigam printr-o sfAntldescriere* De ea inaintea celorlalte' ca sa neinii l tam. De temeiul $ti intei dumnezeiegti gi

ieraihice'din Scripturi. prin Duhul SfAnt.. lasfinlita ei inlelegere. Mai intAi sa cercetam dlnce motiv caractarul obqtesc*, propriu qi celor-lalte stuiir i ierarhice. s-a atribuit ei mai multdecdt acelora qi a lost numita in chip uniccomuniune* qi adunare (sinaxa), chiar dacaorice slujbA i oricarei Taine aduna vielile

noastre impA4ite intr-o indumnezeire unitarAsi prin unifiCarea de chip dumnezeiesc aui.iito. impar[ite le daruiegte comuniune liuniie cu Cel Unul. Caci spunem cA tara im-oArrAsirile de celelalte simboale ierarhice nu

i . p i i r n . s t . desavArg i rea d in * da ru r i l eobdiriei dumnezeieqti 9i desivirgitoare ale

acesteia. Dar iaraqi aproape ca nu se poate

sAvir5i vreo slujbA ierarhici fara ca atotdum-nezeiisca Euhaiistie sA nu incununeze in modconcentrat* prin sfdnta ei sAvArgire cele. ces-au sivArgit prin fiecare in parte, adunind in

unitate cele ce s-au savirqit 9i prin darul venit

de la Dumnezev al Tainei desavArgitoaredesAvirqind comuniunea cu Dumnezeu a

celui ce ie-a Primit Pe toate68.Caci, dacA fiecare din slujbele ierarhice ar

fi nedeplinA*, nu ar duce la desavdrqire comu-niunea noastrd cu Cel Unul 9i adunarea noas-

tra in El qi nu ar fi Taina desavArqiti, odata ce

e nedeplini.Scopul gi linta* fiecareia este insa trans-

mi terea f a in6i obar ; ie i dumnezeiegt i ce lu ice se desavarqeltebq' De aceea, pe drept

cuvAnt ingelegerea ierarhica i-a dat fiecAreianumele*

-pro-priu din adevirul lucrurilor'

Astfel, fii;dia sfinta Taina a nalterii dinDumnezeu transmite intdia luminare $i este

18

inceputul cAlauzirii luminoase' o slavim dinceea ce se savar$e$te* pr in ea cu numeleadevarat de luminare. Caci ea nascandu-nedin nou ne-a scos din moarte la viafa' FiindcAdesi e comun ruturor slujbelor ierarhice sarahsmita celor ce se desavarEesc sfanta lu-mina, daca prin aceasta mi s-a daruit ceadintdi vederoa ei, prin lumina atotincepatoarea ei sunt cAlauzit in chip luminos la vedereatuturor celorlalte sfinte (lumini).

Deci, spunAndu-le acestea. sa cugetam 9isi privim in mod ierarhic (treptat) inlelesulpreasfingei lucrari a fiecarei Taine.

II. Tain a S inaxe i ( Litur ghiei )sau a comuniunii (cuminecdturii)

Ierarhul*, dupa ce a savirqit o sfantarueiciune la durmezeiescul altar, incepdnd satahiieze, inc onj uri to atA inc apere a s fAn tuluilocas. Apoi, intorcindu-se iaraqi la dumneze-iescul aliar, incepe sfinta cAntare a psalmilo-r,cintAnd impreund cu el sfintele cuvinte aleDsalmilor tot clerul bisericesc-

Apoi se face prin l iturgi (diaconi), perAnd.'cit irea carli lor sfinte*. Dupii acesteacatehumenii ies din sfAntul locag 9i impreunacu ei energumenii* qi cei afla1i in timpulDocAintei, r-amanAnd cei vrednici de vederea'si

de impAflasirea de cele dumnezeiegti' Din-ire l iturgi*, unii stau la uqile inchise ulg tfq-tului lo;a$, iar all i i savAr;esc altceva dm celeale treptei lor. Iar all i i din lruntaqii* cleruluipun inainte* impreunA cu preolii pe altarifAnta pAine gi potirul binecuvAntarii, dupi c.e

s-a mdrturisii de catre toatA plinirea bisericiiidntarea obqteasci* de lauda' Dupa acestea,dumnezeiescul ierarh sAvArger;te o sfAntirugaciune $i vestelte tuturor.pacea sfdnta' $idu"pa ce s-au sArutat toli unii pe all i i ' se ter-minA cit ir i le tainice din sfrntele ca4i*' Apoi'dupa ce ierarhul qi preoli i qi-au. spalat mAinilecu aDa. ierarhul ia loc la mUlocul s lantu lu laltar, iar imprejur stau impreunlcu preoli inumai frunti$ii dintre l iturgi*. $i ierarhul'

Desore Ierarhia Bisericeascd

dupi ce a leudat sfintele fapte dumnezeiegti,savar$eqte lucrarea de slinlire a celor prea-dumnezeieqti qi aduce sub vaz* cele sldviteprin simboalele ce se afla de falain chip sfAnt.

$i, dupa ce a aratat darurile ce ni se dauprin lucra-rea dumnezeiascd, ierarhul vine lasfdnta impdrtaqire de ele qi indeamna Si peceilalli. Dupa ce s-a impartaqit de comuni-unea cu dumnezeiasca obArgie $i a transmis-oqi celorlalli, incheie cu o sfAnta rugaciune demullumire. $i, in vreme ce cei mulf privescnumai plecali spre dumnezeieqtile simboale,el se inalla in mod ierarhic prin Duhul dum-nezeiesc, spre sf in te le obArgi i a le celorsivArgite. in vederi fericite qi spirituale 9i cucuralia deprinderii de chip dumnezeiesc'u.

II I. Tdlcuir e duhovnic e ascd

$ l

Vino, deci, iubite copile, dupl aratareachipurilor, sa trecem, cu randuiala* qi cusfinlenie, la adevdrul dumnezeiesc al ar-hetipurilor, spunind celor ce se desavarqescinca pentru armonioasa lor cAliuzire su-fleteasca, ca nici variata qi sfAnta compoziliea simboalelor* nu le este fAra inleles, ca sa nule fie numai o aratare a celor din afara. Cicipreasfintele* cantari qi citiri din Scripturi ledau invAlitura vielii virtuoase gi inainte deaceasta curAlirea desavdrqitA de pacatulcauzator de stricaciune. Iar atotdumnezeiascatransmitere comuna qi de pace aducatoare auneia gi aceleia;i pdini gi a aceluia;i potir leintipAreqte legea aceleia$i purtari indum-nezeite, ca unora ce au primit aceeaqi hranA qile aduce in amintire* sfdnta CinA atotdum-nezeiasca qi arhisimbolul celor savdrgite, princare insusi Creatorul simboalelor depirleazlcu toata dreptatea pe cel ce nu s-a impartdgitcu aceeaqi simlire de cele sfinte* ale Cinei (cf.Ioan 13,1 1). Prin aceasta, inva[a cu sfinlenieg i i n c h i p d u m n e z e i e s c c a a p r o p i e r e aadevarata, cAqtigata prin deprindere* de celedumnezeieqti, le dAruieqte celor ce se apropieimpArtAgirea de acelagi continut (al Cinei).

$2

Aceste inlelesuri, potrivit zugrdvite, pre-

cum am spus, inaintea uqilor celor nepatrunse(ale altarului), sa intrAm de la cele cauzate* lacauze, potrivit sfintei* noastre liturghii (si-naxe) qi sub calAuzirea luminoasa a lui Iisus,la vederea cuvenita a inallimilor celor spirituale (inteligibile), vedere care se intAlneqtein chip vadit cu fericita frumusete a arhetipu-rilor (a conlinutului cauzator al simbolurilor).Dar, o, atotdumnezeiasca g i s fAntd as-cunzime, dezbraca-te de imbricaminlile careinvAluie tainele tale gi aratA-te nouA in stralurchea ta gi umple ochii nogtri_ingelegatori deIumina cea una gi neacoperitA/t.

$3

Deci, socotesc ca fiebuie sA intrdm inliun-trul celor atotsfinte, dupi ce am descoperitinlelesul celor dintdi dintre forme*, ca siprivim la frumuselea lui de chip dumnezeiescqi sA vedem pe ierarh mergAnd cu bunamireasma de la dumnezeiescul altar pAni laultimele pa4i ale sfAntului locag, qi revenindiarAgi la el, dupA ce a savarqit aceasta. Cacifericirea dumnezeirii atotizvoratoare mai pre-sus de toate*, chiar dacA iese din bunAtate sprecomuniunea cu cei sfinti ce se imparta$esc deea, nu iese din stabil itatea qi temelia einemiqcata dupa fiin[d. Ea lumineaza tuturorcelor asemanatori cu Dumnezeu, pe masuralor, dar ieqind totu$i cu adevarat in jurul ei, nuse mi$cA deloc din* identitatea ei. La fel*dumnezeiasca slujbA a sinaxei (a liturghiei)deqi, avAnd o obArgie unicd qi simpla qi con-centrata, se inmulleqte cu iubire de oameniintr-o sfAntA varietate de simboale gi inain-teazd pdnd la infaligarea in chipuri a intregiiobArqii dumnezeiegti, se aduna iardqi dinacestea in chip unitar in unitatea ei ;i uneqtepe cei inaltati la ea cu sfin[enie. In acelagi feldumnezeiesc, dumnezeiescul* ierarh, degicoboarA qtiinla unitara a ierarhiei lui cu bunAtatela cei de sub el, folosindu-se de mullimea sfin-telor simboale, revine ca dezlegat qi nerelinut decei mici, in mod nemiclorat, la propria obirqie.Dar, ficdndu- qi intrarea inteleg atoare (spiritu-ald) la unitatea ei, vede in chip curat ratiunileunitare ale celor savarqite, pentru ca iegirea deoameni iubitoare la cele de al doilea i-apricinuit (prin marginirea lor) intoarcerea maidumnezeiasci spre cele dintAi/r.

79


$4

Iar sf6nta rostire a psalmilor* unitaaDroape fiintial cu toate Tainele ierarhice(iaviiqite de-ierarh) nu trebuie desparlita delesdtura ierarhica dintre toate. CAci toatasfdnta* Scripturd a infaliqat pentru oameniicaoabili de indumnezeire urmatoarele: ve-niiea la existenla de la Dumnezeu prin facereacelor ce sunt qi ordinea lor (cf. Fac.); ierarhiasi vietuirea lor dupa o lege (c[. Lev.. Deut.),inrparlirite de daruri qi de bunuri po-poruluis f ih l i i (c f . Num.) , in le legerea sf in l i lorjudelatori (cf. Jud.) sau imparalilor inlelepli(cf. Reg.; Paral.) sau a preotilor indumnezeili,iubireineclintita $i staruitoare de inlelepciu-ne a barbalilor invdrsta, pentru creqtere*-prinvarietatea li mullimea incerci'rilor (cf. Iov)'sfaturi intelepte pentru implinirea datoriilor(cf. intel.), tariae gi chipuri inlelepte ale iubirii*(cf. Cdnt.), vestiri de mai inainte ale celor vii-toare (cf. Profeli); faptele omene;d* 9i dum-nezeie$t i a le lu i I isus (c f . Evanghel i i lesinoptice), vieluirile qi invalaturile de Dum-neze; insuflate gi imitatoare de Dumnezeu aleucenicilor lui (cf. Fapt.; Epistole), vedereaascunsa qi hinica a celui intre ucenici iubit*$i minunat (cf. Apoc.), invalatura desprebumnezeu cea mai presus de lume a lui l isus(cf. Ioan). Toate acestea au prins rddacini* inei prin sfintele inAl[ari de chip dumnezeiescaleTainelor. Iar sfdnta redare in scris a dum-nezeieltilor* psalmodii are ca scop slavireatuturor invAgiturilor despre Dumnezeu qi afaptelor dumnezeiegti* 9i cinstire,a citito-rilorsi lucrArilor sfinte ale barbali lor indum-nezeili. Iar acesta prilejuieqte o explicare 9i olauda a darur i lor dumnezeieqt i pentruprimirea fiecarei Taine ierarhice, fapt careproduce deprinderea comunicarii ei celor ceb lauda in chip dumnezeiescTr.

$s

Cdnd, deci, cantarea care cuprinde toatecele sfinte (toati mdntuirea) pregatelte pute-rile noastre suflete$ti pentru arrnonia cu celece se vor sfinli pulin mai tdrziu gi prin execu-tarea omofoni a imnelor dumnezeieqti* ne vaproduce inlelegerea comuna a celor dum-nezeieqti li cea intre unii gi a\ii, ca,printr-uncor unil qi o mirturisire comuni a celor sfinte,

80

cele mai concentrate* 9i umbrite in rostireacuvintelor psalmilor devin mai inlelese prinmai multe qi mai clare chipuri; qi expnmareasau inlelegerea lor se largeqte pril citiri preaslinte ale unor sfinte texte scrise. In acesteax,cel ce prive$te in chip sfint va trdi o suflareunitara ca migcata de Duhul cel Unul qi dum-neze iesc . Apo i , i n mod cuven i t , se vapropovadui* conform tradil iei mai vechiNoul Testament, aratand potrivit ordiniidumnezeieqti ierarhice ca una, Evanghelia, asrait despre viitoarele lucrAri dumnezeieqtii l " lu i I i iu t , iar ceala l ta (Aposto lu l ) le-a in-deplinit; qi ci acela a spus* adevarul inchipuri, iar acesta le-a aratat prezente..Caciluciarea Tainelor prin acesta a confirmatadevarul Drevestirilor aceleia 5i lucrarea dum-nezeiasca a acesteia este recapitularea teolo-giei*74.

$6

Cei ce nu primesc insA deloc* in urechilelor sunetele sfintelor Taine nu vad nici chipu-rile lor, refuzAnd fara ruqine mantuitoareaprimire a Tainei na5terii din Dumnezeu+ giiepetAnd spre pieirea lor cuvantul Scripturi i:CaileTale'nuvreau sd /egrir (Iov 21,14). Darpe catehumeni*. energumeni Ei pe cei afla1iin stare de pocainla. rinduiala sfintei ierarhiiii lasa si auda sfanta cantare a psalmilor 9icitirea dumnezeiascd a atotsfintelor Scripturi.Dar nu-i invita pe acestia la sfintele lucrari 9ivederi spirituale urmAtoare, ci numai pe ochlidesdvArgili ai celor desavArgili. Caci ierarhiacea in chipul lui Dumnezeu e plina de sfintadreptate Si imparte in chip mAntuitor' dupAvrehnicia fieci.rr"uia, impArtaqirea de cele dum-nezeiegti corespunzAtoare fiecaruia, daruind-o cu sfinfenie la timpul cuvenit pe masura qipotriva lor. Catehumenii sunt puqi i1 cea dinurma* treaptd, cdci sunt nepArta$i* de celedumnezeiefti qi neiniliali (neintroduqi tainic)in nici o lucrare ierarhici desavArqitoare 9i nuau nici o existenla in Dumnezeu prin na$tereadumnezeiascd; ci sunt inca purtali in pantece*prin cuvintele paril l teit i qi modelali de for-hele de vialA facatoare spre t'ericita aducerela viala incepatoare qi I umina incepatoare prinnaqteiea dinDumnezeu. Caci, precum prunciitrupeqti neimplinili qi netbrmali dacA cad dinlucrarea de formare a lor sunt ca nrqte avor-


toni* gi lepadali, a;a au ei pe pAmant o starenenascuta $i l ipsita de viala Ei neluminatA. $icel ce cugeta drept, vazinci aceastd aparilie alor, n-ar putea spune ca ei, ieqil i din in-tunericul pdntecelui, au fost adu5i la lumina.Fiindca. ni, cu* qtiinla medicala, care se in-grijeqte de trupuri, spune ca lumina lucreaz6 nu-mai asupra celor ce primesc lumina, ai;a gi qtiinlapreainleleapta a celor shnte ii pregateqte intAi prinhrana incepatoare a Scripturilor formatoare $i deviala fecAtoare gi dupa ce le-a desavarlit ipostasulpentru nalterea lor din Dumnezeu, le da man-tuirea lor, potrivit treptei la care au ajuns - im-partaqirea de cele luminoase qi desavdrqitoare.Acum insa ii line despartiti ca pe unii ce nu suntdesavArqili, de cele desavdrqite, ingrijindu-se debuna rAnduiali a celor sfinte gi de pregati-rea $iviala catehumenilor potrivit ordinii dumnezeiegtia ierarhiei/).

$7

Iar mullimea energumenilor este qi ea lip-sita de sfinlenie*, dar e a doua dupa cea acatehumenilor, care e ultima falA de cele desus. Caci nu e, precum socotesc, egala cuaceea in neinilierea totalA qi in neimpartaqireaextrema, avand oarecare impartaqire depreasfintele lucrari desavdrqitoare, deli eielinuta de atracfiile $i tulburarile contrare $ide aceea ii este oprita in mod cuvenit vedereacelor atotsfinte qi impartaqirea de ele. Dar,dac4 este adevirat cd barbatul deplin dum-nezeiesc, cel ce se impartaqeqte cu vredniciede cele dumnezeieqti, cel inallat la culmeaasemanarii cu Dumnezeu prin indumnezeiriletotale gi desavdrqitoare, nu va mai lucra nicicele ale trupului. afari de ceea ce e cu totultrebuincios prin l ire - $i aceasta se poate numitrecator - ci va fi templu qi urmator al Duhu-lui dumnezeiesc in indumnezeirea lui, in-tarind ceea ce e asemeneu prin ceea ce easemenea, un astfel de* barbat nu va mai fiinfruntat niciodatA de naluciri sau mu$caturi,ci va rAde de ele qi cind acestea se apropie deel lupta impotriva lor gi le alungA gi maidegrabd va lucra, decit va suporta 9i prinneimpdtimirea nebiruita a deprinderii lui seva arata gi altora doctor al unor astfel demu$catun.

Dar pe lAngA aceasta socotesc, ba maidegraba qtiu limpede, cA puterea de distinclie

cea mai clarA a celor ce fac parte din trepteleierarhice cunoa$te inainte de aceqtia o in-fluen[a foarte necuratd* care stapane$te peenergumenii care, despa4indu-se de viala dechip dumnezeiesc, iqi insuqesc $i o cugetare

$i o purtare asemenea cu a demonilor pier-zatori, intorcdndu-se prin ultima gi cea maiDierzatoare nebunie de la cele cu adevAratexistente*, de la bunatalile nenruritoare giveqnic dulci gi poftesc Ei-qi lucreazd instrii-narea materiala* qi mult patimaga gi pier-zltoare gi stricatoare, prin nesigura, daraparenta paruta placere de cele stri ine*.Aceqtia trebuie sa fie despa4ili cei dintAi gi inmod principal de ceilall i gi de glasul ce-idistinge al liturgului*. Caci nu le este ingAduitacestora sd se impArtaqeasca de altceva din celesfinte, decAt de cuvintele inva[aturii care-i in-toarce la cele bune. Caci, daca sfinta slujire(ierurgia) mai presus de lume a celor dum-nezeie$ti se ascunde gi celor din starea depocainld gi celor ce au fost mai inainte in ea,nu se lasd apropiata de cel ce nu e cu totulsfAnt. CAci strigi gi aceasta cu o totalasfinlenie: sunt de nevazut qi de neimpartAgitqi celor ce prin ceva de jos sunt nedesAvArgiliin deplina asemanare cu Dumnezeu. (Caciglasul cu totul.limpede departeaza qi pe cei cenu se pot uni cu cei ce se impartagesc cuvrednicie de cele dumnezeiegti).

Cu atdt mai mult va fi mullimea nesfinlitia celor inraurili de cele rele (a energumenilor)in mod pAtimaq*, strainA de toata vederea giimpirtaqirea de cele sfinte.

Deci. ceinehiliali* in Tajne qi nedesavirqiliau fost scoli in afara locaqului bisericesc al luiDumnezeul li a sfintei siujbe (ierurgii) supe-rioard lor; pe l6nga ace$tia, cei ce s-au despArlitde viala slinlita. Iar dupA acegia" cei ce pentrunebarbalia lor au devenit patima;i prin mqcitunxsi naluc i r i . incal . n-au a iuns, d in l ipsA debarbi l ie* . pr in t r -o inc l inare statorn ica ; ineobosita la o neclintita qi activa deprindere aasemanarii cu Dumnezeu/b. Dupi acesLia. ur-meazA cei ce s-au despArlit de viala contrara, darincA nu s-au curalit gi de inchipuirile ei printr-odepr indere s i dragoste* dumnezeiasci g ine;mestecata. Iat a,ipa ei, cei ce nu s-au lacutbdata pentru lotdeaunA unitari qi, vorbind potrivitlegi.i, neprihanili qi cu totul fara prihana.

Iar slujitoni gi vazatorii atotsfinliti* alcelorpreasllnte, privind in chip sfant prea sftnta Taina.slauesc prihr-o lauda comr-urii* pe IncepAtonrlbinelacaior si de bine dautor, de la care ni s-au

8 l


aratat noue Tainele m6ntuitoae carc luqeazacu sf in lenie indumnezeirea celor ce sedesavdrGsc. Lauda aceasta* unii o numesc cu-v6ntare'de laud& alfi simbolul credinlei. !. ultu'Drecrln socotesc, mai dumnezeiegte, mullumtreierarhic4 ca pe una ce cuprinde shntele daruri cene-auvenitdir laDumnezeu. Caci miemi se pare*ca cuDrinde lauda tuturor lucrarilor dumnezeieqticu privire la noi; (aceastd Taina) a dat existenta cubunatate {iinlei* gi vieli! noastre 9i i-a dat formide chio dumnezeiesc prm trumusetile arnetlplce;si a licut-o pafia$a d-e o deprindere $i inallimedumnezeiasc'a; iar vazdnd golirea noastra prinneatenlie de darurile dumnezeieqti. ne-a reche-mat la itarea de la inceput prin bunAtalile ce nile-apregatit* gi prin indugirea deplina* de.catreEl a celor ale noastre i l pnn lransmltereadesavArsita a celor ale sale ne-a facut sa lucramnoi insine binele si prin aceasta si ni se diuu-iasca impart{irea ile Dumnezeu qi de celedumnezeieqti/'.

spune teologia*, nu mor{i, ci mutali din moatteli viata ato-tdumnezeiascaT'). ObservA* cA eisunt inscriqi in sfintele pomelnice ale amintiriidumnezeieqti, nu omeneqti intr-o amintireinchipuitd, ci, cum ar spune cineva, in{gm-nezeita; prin cunoqtintA cinstitoare $i neschim-b a t i a c e l o r d e s a v A r q i l i a s e m e n e a c uDumnezeu, proprie lui Dun.rnezeu. Caci acunoscut, spune Scriptuta, pe cei ce sunt ai llti(II Tim. 2,19) qi Cinstitd este tnaintea Domnu-iui moartea cuvio{i lor sdi (Ps' 115'6), nu-mindu-se moartea cuvioqilor desAvdrqirea intrucuviogie. $i inlelege-o aceasta in chip sfAnt, caaritAnh ciatunci cand se pun pe dumnezeiesculaltar cinstitele simboale* prin care e infdliqatHristos gi ne impartAqim de El, e de fagain chipnedespa(it ceata sfin!ilor. aratand legarura lornedesba4ita, in sfAnta unire mai presus de lume,cu El.

$8

Astfel, lAudata cu sfinlenie iubirea dum'nezeiasca de oameni se pune inainte dumneze-iasca pline* acoperitA gi potirul binecuvAntarii.Se fate apoi pieadumnezeiasca sarutare*- lirostirea tainica!i mai presus de lume a sfintelordiptice scrise. Pentru-ca nu se poate infaptuiimpreunanoastrAinAllare spre CelUnul qi spreimbartasirea de Unul, avdnd desparli l i peaceia de unirea intru pace cu noi' Ceci' daca,iluminagi de vederea 9i cunoa$terea. CeluiUnul n6 unim in adunarea unitara qi dum-nezeiasca, nu mai suportAm sa cadem inDoftele* impanite, din care se nasc duqmAni-i le pamanteqti i i patimaie fala de cei deaceeasi f ire*. Deci, aceasta viala unitara $lnedespanita o cere ca pe o lege slujba sfinta(ierurliai a pacii. unind pe cel asemene.a cuiel asimeneh $i despa4ind 9i vederile dum-nezeiegti gi unitare de cele imparlite'6.

$s

Iar prin citirea sfintelor diptice* dupi siru-tarea Dacii, se pomeneasc cel ce au vlelult lnchip iuvios* qi au ajuns la desAvirqirea uneivieii virtuoase neschimbate. care pe nol ne tn-deamna qi ne cilauzeqte la o deprindere fericita

5i la o veinicie de chip dumnezeiesc prin asema-narea cu'ei, iar pe ei ii declarA ca vii 9i' precum

82

$10

Acestea fiind sdvdrgite cu sfin[enie duPerAnduiala spusa, ierarhul, stind inainteapreasfintelof simboale, iqi spala mdinile cuapa*, impreuna cu cinstita tagma a preoli lor.Si t i inacl, precum zice Scriptura, cel spalat*nu u.. neubie de altceva dec6t de spalareavdrfurilor* sau a celor din urmA ale sale (cf.Ioan 1 3, 1 0), prin cura[irea aceasta a v arfurilorextremelor si va afla fn preasfadta deprinderea asemAnarii cu Dumnezeu; iar pdqind cubunatate spre cele de al doilea, va fi nerelinutsi dezlegat, ca unul ce e unificat pentru tot-deauna;li intors iaraqi spre Cel Unul in.chipunitar, iii va face intoarcerea neprihanita qinepAtata, pAstrAnd qi intregimea asemAnariicu Dumnezeu. Iar vasul cel sfdnt* de spalat ,precum am spus, era gi in practica ierarhieiielei dupa lege. De aceea acum aminteqte de ella spalarea mainitor iertuhului* )r-a Preo[ilor.Darcei ce pagesc acum spre preasf6nta fqcralesfintitoare irebuie sa aibi curate* qi ultimeleinchipuLn ale suflerului 9i sA se apropie de^eaprinti-o asemAnare cu ea, duPa putinla. Astlel,iratarile dumnezeieqti vor straluci mai lumi-noase qi razele luminii mai presus de lume vorface ia t reacA* pr in Iuc iu l ogl inz i lor*asemanatoare lor mai deplina 9i mai strAveziastrAlucire a luminilor lor. Iar spAlarea ierarhu-lui* si a preoli lor pinA la virfuri le ult imilorparli ale ior se face in fala preasiintelor sim-

Despre lerarhia Bisericeasci

boale, ca in fala lui Hristos care vede toates indur i le noastre cele mai ascunse. EiurAgirea extremA* ce patrunde in mArun-hiel; atotcunoscute de El qi de judecalile luiDrea drepte si de neocolit. Astfel se une$teierarhul iu cele dumnezeiegti 9i lauddnd sfin-tele lucrari (ierurgii), lucreazA cele atotdum-nezeiegti gi aduce"sub vedere* cele liudate80'

$ l I

Iar care spunem ca sunt* lucrArile dum-nezeiegti cele pentru noi se va arata, pe cateste cu putinta, in cele urmatoare.

Dar nu sunt in stare sa Ie spun pe toate' cuatat mai putin sa le cunosc in chip clar pe toatesi sa le fic cunoscute in chip tainic Ai altora. $iidt sunt de laudate gi slujbele saviuqite de dum-nezeiestii ierarhi urmlnd Scripturilor' o vomspune si noi, invocaurd in ajuior contribulia*invdtalurii ierarhice. Firea omeneascA* rosto-eolindu-se de la inceput in chip nebunesc de labunatitile dumnezeiesti a trecut* [a o viala multimDatimita si la un sidisit in moartea aducatoarede'strictrciune. Caci d6sparlirea Pierzitoare d.eadevd,rata bunAtate gi cAlcarea sllntel randutelldin rai l-a predat pe i:el ce s-a sustrasjugulrri deviala facaior, poinirilor proprii* 9i aunaginloratrigdtoare* Si vatamatoare ale vraJmalulul. )lDrin aceasta i schimbat in chip jalnic veqniciaiu moartea.

Iar primind ca inceput al sau naqtereastricatoaie, aceasta l-a dus cu dreptate la unsfdrsit* corespunzator inceputului*' Iar prinaceasta, cazAnd de bunA voie din viala dum-nezeiascA gi inAllatoare*, a fost dus spre stareadin urmi-contiarA. spre instrainarea multoatimasA*. Iztr rAtAcitA-Si abatuta de la caleahreapta spre Dumnezeu Cel cu adevArat existentsi supuriindu-se mullimilor apostate. pier-iatoai,o si rau lucrAtoare a demonilor' a uitat cinu sluieite lui Dumnezeu' nici celor iubili' cidusmaniior*. Si folosindu-se de aceqti dtrgmaninecru[Atori qi fiia mila. a.cazut in chipjalnic in celece nu suntf sl m prurleldla plelru'

Dar atoinemareinita iubire de oameni* abunatAtii dumnezeiesrii obArqii n-a renunpt niciacum ia lucrarea de-sine si blina de bunatate aProvidenlei fapdenoi*, ci iacimdu-se cu adevaratDartasa. iri chid nepacitos, de loate cele ale noastreicf. Evr. a,l5) si irnrrdu-se cu smerenia noastraimpreuna cu deprinderea* lucrarii proprii cudeiavanire neami:stecata $i neciuntila. ne-a daruitnoua si conrtrniunea cu eaca unora de-un neamcu ea ii ne-a lacut partaqi ai bunatr$or proprii'

desfiinpnd stdpdnirea mullimii apostate asupr.tnoastla, cum spune tradilia ascunsd. nu cuputerea*, care e mai tare decAt a aceleia, ci prinScriptura predata noua in mod tainic. indreptatAprin'dreafta judecata ;i drcptate.(cf' Ps'.96'l) 'Si a schimbat ale noastre cu totut Impotnva lorcu bunatate.

Mintea neluminati a noastra a umplut-ode o abundenti* atotdumnezeiascA lumina 9il ipsa ei de chip a impodobit-o cu l iumuseli le*chipurilor dumnezeieqti. Iar locagul sufletu-lu i ' f i in te i noastre inc i i nedepl in cazute I -ael iberaf de pat imi le loar te t t rAtex. de in-t i nac iun i l e - s t r i cac ioase , a rA tandu -neinalfarea mai presus de lume qi- vieluireaindumnezei t i in asemdnar i le s f in l i te u lenoastre cu ea, pe cat este cu put in lant .

$ 1 2

Dar cum am putea noi Primi unitar PeDumnezeu altfel decit prin amintirea mereure inno i t a a p reas f i n te lo r l uc ra r i dum-nezeieqti, prin sfintele rugaciuni qi slujbeierarhice*? Caci aceasta o facem spre amin-tirea lcrr, cum spun Scripturile (cf' Luc. 72'19).De aceea dumnezeiescul ierarh stind la dum-nezeiescul altar lauda sfintele fapte dum-nezeieqti pomenite ale lui Iisus, fapte ale pronieiatotdumnezeiegti, pe care El le-a savdrqit, dupaScripturi, pentru mantuirea neamului nostruprin'bunavbirea Tatalui in Duhul Sf6nt. Dupace le-a laudat* qi a privit cu ochi inlelegAtorivederea lor spirituald, trece apoi la sf0nta lorsdvirqire simbolicA, potrivit tradiliei dum-nezeieqti. De aceea slaveqte pe Dumnezeu cuevlavie qi ierarhic dupd laudele sfinte ale.fap-'telor dumnezeiegti, strigdnd mai intdi cusfurtenie cAtre El: Tu ai zis,fuceli aceasta intrupomeni t eu Mea (Luc. l l . l9) . Apoi . cerAnd sAiie facut vrednic de aceasti sfAnta lucraremAntuitoare a lui Dumnezeu qi sa savArqeascipr in aseminarea lu i Hr is tos cele dum-nezeiegti qi sa Ie transmita in chip at-otsf0nt, gica cei ie se vor impdrtagi de cele sfinte sd sei m p a r t a q e a s c i c u s f i n ! e n i e c u - c e l c esivirr;egte cele preadumnezeieqti, aduce subvedere cele laudate prin simboalele ce se aflAde fala in chip sfdnt82. Caci descoperi piineaacoperita* gi neimpa4ita qi desfacind-o inmuLte qi impar[ind potirul cel unul tuturor,inmullegte simbolic unitatea qi o imparte,savArgind prin aceasta lucrarea cea sfantd.

83

Despre Ierarhia Bisericeasca

Caci Iisus cel Unul qi simplu* qi ascuns cadumnezeiescul atotincepAtorul CuvAnt a ve-nit din bunatate qi cu iubire de oameni, prinintruparea cea asemenea noui la starea com-pusA'gi vAzutA in mod neschimbat 5i a infAp-tu i t i , u buna ta te comun iunea noas t raunificatoare cu 8183. $i astfel a unit cele smeriteale noastre cu cele ale lui in mod culminant*,daca si noi ne armonizi.rn cu El ca madulare aletruouiui iui (cf. I Cor. 12.27) in aceeaqi via{aintreag6* qi dumnezeiasca. $i nu rAminem aqa,neannoniiali, nici nealipili qi neconvieluitori cumadularele lui dumnezeieqti 9i preasanAtoase'caci nu ne lasa omordgi de patimile pricinuitoarede stricaciune. CAci, daca dorim comuniunea cuEl, trebuie sa tindem gi noi* spre atotdumneze-iasca lui viala dupa tnrp 9i prin asemdnarea cusfdnta ei nepacatuire, sd alergam spre o vreluuein intregim-e de chip dumnezeiesc. Cdci aqa nise va dtirui qi noui comuniunea cu cel ce ne vomlace asentenea.

$ 1 3

Acestea le arata ierarhul, prin astfel de acteslinte, aducAnd darurile acoperite spr€ aratare.dupa ce a impartit unitatea lor in multe 9i prinunirea la culrire i celor impA4ite cu cei cirorase dau, infaptuind comuniunea inlre cei ce seimoa.Lrtasesc. Caci infatiseaza in acesteain modserisibil, aducAndu-l su-b vederea* noasra inmod desavirsit pe Iisus Hristos, viala noastraspirituala, in inipuri. Caci El. fiind ascuns dupadumnezeire prin intruparea cea neartestecata' aluat chip din^noi*, veriind din unitatea cea dupAfue in inod neschimbat, la starea noaslra im-Danita: iar prin aceasta binefacitoare iubire debameni. a chemat neamul omenesc la im-pafla$irca de Sine $i de bunatalile sale' d.aci neinnoim cu atotdumnezelasca lul vlala' pnna^semanarea noastra, dupa putere. cu ea, 9i prinaceasta ne lacem cu adevarht partaqi desavdrqiliai lui Dumnezeu* qi ai celor dumnezeieqti.

s14lmparta5indu-se qi transmipnd dumnezeiasca

impartasanie, termina cu sfinta mulgumirexadusa cu sfinlita comunitate a bisencii. Caciimoirtisirea broprie premerge transmiterii*imbarraiirii si^primirea proprie a Tainelor. im-oairltil ior tiiriice. Clici aceasta este btrna in-i o i m i r e , r i n d u i a l a o b l t e a s c a a c e l o rdumnezeieqti: intAi se face partaq 9i se im-plineste sfinlitul conducAtor cu cele qs 5s vorharui'Oe el

'de la Dumnezeu altora. apoi le

transmite 5i cekrrlalli.De ace-ea gi cei ce se folosesc de invAlAturile

dumnezeiesti* cu indraznealA* inainte de a-;i {ifacut vieluirea qi deprinderea potrivita cu-elesunt cu totul neiurali 9i 1inu1i in atara de sf6ntarAnduiala*. Cici. precirnr f i inlelemai sublin gimai stravezii se umplu cele dintAi de razace vinede la soare, transmilAnd toatA lumina reva{sauin ele celor de dupA'ele, cel ce nu s-a facut printoatA deprinderea deplin asemenea lui Dum-nezeu nir trebuie sa-indrAzneasci* sd se so-coteasce pe sine transmilator apt* catre.allii atot ce e dumnezeiesc sau si se arate mulocltoral insuflarii gi judecalii dumnezeiegti*+.

$ 1 5

DupA ce s-a adunat toata ceata preotilor inordine ierarhici qi s-a impartaqit de cele atot-dumnezeiegti, termina cu o sfAnta mullumire,recunoscend pe masura lor faptele dum-nezeieqti gi laudind harurile daruite. Iar cei cenu se impartaqesc de cele dumnezeieqti qi nule cunosc, nu participa la mullumire, deqidupa firea lor darurile preadumnezeieqti suntvrednice de mullumire

Deci precum arn spus, ace$tra ca uill cen-au voit sa se imparta$easca de darurile dum-nezeieqti, au ramas nemulgumitori falA de nes-firqitele daruri ale faptelor dumnezei-eq_ti.Gusrali, spune Scriptura, gi vedeli (Ps. 33'8).Caci prin sfdnta* experienla (initiere) a celordumnezeieqti, cei ce le-au experiat (ceiiniliali), cunosc marile daruri ale harurilor. $ivazAnd inal[imea qi marimea lor atotdum-nezeiasci, prin impirtagirea preasfAntA, lauddcu multumire faptele bune mai presus deceruri ale dumnezeieqtii obdrgii a lor.

Capitolul IV

I. Despre cele sdvdrgite inMir sinaxe qi atdt-de bune vederile inteligibile

Si dispre cei desdvdrSili in el (spirituale) ce infiptuiesc in mod ierarhic co-muniunea qi unirea noastra cu Cel Unul,

Deqi sunt atat de mari Tainele preasfintei totugi mai este qi o alta sfantA lucrare de o

84


ffeapta cu ea.Taina aceasta o numesc invatatorii noqtri

Mir. Cercetind deci parli le ei dupa sfinteleei chipuri, ne vom inalla astfel prin vederi (con-templari)^ierarhice spre Cel Unul* allator inodrti le ei6).

, IL Taina sfinEirii Mirului

in acelagi mod ca in Sinaxd se slobozesccetele celor nedesavdrqil i dupa ce s-a facutinconjurul ierarhic al intregului sfAnt locaqcu buna mireasmd* qi dupA sfAnta rostire apsalmi lor q i c i t i rea atotdumnezeier ; t i lorScripturi. Apoi ierarhul, ludnd mirul, il aqazape dumnezeiescul altar, acoperindu-l de jur-imprejur cu douasprezece sfinte aripi, invreme ce toli cei de fala cAnta cu glas prea-sfdnt, sfdnta cintare* a proorocilor de Dum-nezeu insuflati. $i, dupa ce el a isprAvitrugaciunea rostita in fala lui* (a mirului), sefoloseqte de el in preasfintele lucrdri desfinlire a celor inchinate lui Dumnezeu gipentru aproape or ice lucrare ierarh ic isfinlitoare.

I I I. T dlcuir e duhov nic e ascd

$ l

inillarea incepdtoare produsd de aceastAsfAnta lucrare desavArgitoare prin cele ce sesav6rqesc in chip sfdnt cu sfAntul Mir, so-cotesc ca aratA ca barbalii cuviogi au in mintealor ascunsa sfinlenia qi buna mireasma. Ea Ieporunce$te barbalilor sfinlili* sa nu-qi facaaratate f rumoasele g i b inemiros i toare leasemanari in virtute cu Dumnezeu cel ascuns,spre slava deqartd.

Caci binemirositoarele frumuseli ascunsegi mai presus de minte ale lui Dumnezeu suntneprihanite qi se aratd in chip spiritual numaicelor inEelegatori, voind sd aiba necoruptechipurile virtulii din suflete. FiindcA forma*bine imitata, dar nedefinita a virtulii de chipdumnezeiesc, t inzAnd spre frumuselea eispirituala gi binemirositoare, igi da astfelch ipu l ̂ e i g i i n fap tu ieg te cea ma i bunaimitatiedn.

$i, precum in realizarea chipurilor sensi-

bile, daca zugravul privind neclintit spreforma modelului nu e atras spre nimic altcevadin cele vaizute sau spre ceva deosebit de el ilvaredapeinsuqicel zugrAvit aqacum este: undublu al originalului (de e ingaduit* a spuneaceasta) gi va arata pe cel real in asemAnarealui qi modelul in chip* qi pe fiecare in fiecareafarA de deosebirea de fiinla, la fel privireaintinsa qi neabatuta spre frumuselea bine mi-ros i toare g i ascunsa va in t ipar i forma*nedeosebita gi de chip cu totul dumnezeiescin mintea zugravilor iubitori de frumusefe gibundtate8T.

-

in mod cuvenit* deci, zugravii dum-nezeieqti umplAnd inJelegerea lor de chipulbine mirositor mai presus de fire qi de fru-musetea spirituala neschimbata nu mai ac-tiveazif nici una din virtulile din ei prin careim i ta pe Dumnezeu ca sa f i e vAzu tA*de oameni, cum spune Scriptura (cf. Mat.6,1;23,5) . Ci pr ivesc cu sf in fenie, ca inchip, in mirul dumnezeiesc preasfinteletaine acoperite ale Bisericii. De aceea qi ei,intiparind sfinlenia virtuli i de chip atot-dumnezeiesc inliuntrul minli i care imita peD u m n e z e u q i c a r e e z u g r a v i t a d u m -nezeieqte, privesc numai la inlelegerea ar-hetipica (dumnezeiasca). $i nu numai casunt nevazuti de cel neasemenea lor, ci niciei nu sunt atragi spre privirea acelora. Deaceea, consecvenl i cu e i inq iq i , n ic i nuiubesc cele ce par, zadamic, bune qi drepte,ci pe cele ce sunt cu adevarat astfel. Nici nucauta spre slava socotita de mullime, inmod prostesc, fericita, ci judecd prin eiinqiqi binele qi riul, ca unii ce, imitAnd peDumnezeu, au ajuns ei ingiqi chipuri dum-nezeiegti ale bunei miresme* a dumnezeiri iatotincepatoare care, avdnd de la Sine bunamireasmd adevarata, nu se schimba dupapdrerea celor mul1i, ci igi arata realitateanefalarita in chipurile ei adevarate.

$2

Dar. dupa ce am vdzut frumuselea dinafard a intregii sfinte qi bune lucriri, vino siprivim la frumuselea ei mai dumnezeiascA.Caci, odata ce ea insaqi igi inldturd valul,vedem fericita stralucire scanteietoare a celoraratate, sffalucire ce ne umple gi de bunamireasmA descoperita celorinfelegatori. CAci

85


nici lucrarea sfinlitoare vizuta a mirului nu leeste celor din jurul ierarhului necomunicatigi nevazutd ci, dimpotriva, strabdtAnd pAnA. la6i si Aandu-le vederea mai presus de cei mul1i,e acoperita de ei cu sfinlenie Ei despartitA_inmod

-ierarhic de mullime. Caci raza celor

atotsfinte luminAnd barbalilor indumnezeigi' caunora ce sunt iffudili in chrp curat qi nemijlocitcu cele spirituale (inteligibile) qi umplind pute-rile lorinplegatoare, in chip dezvA'luit, de bunamireasmd, nu inainteaza la fel spre ceea ce e maijos, ci fiind vazuta de ei ca de cei ascunqi*_incele spirituale, e acoperita qi ferita celorneasemAnatori ei, sub ghiciturile* (enigmele)aripilor. Pe de alti parte tocmai prin. acesteghicituri treptele bine ordnduite ale celor maide jos sunt indl[ate potrivit sfintei lor miisuri.

$3

Deci, precum am sPus, sfdnta lucraretainica laudata de noi acum este o lucraredesAvdrgitoare din rdndul l i puterea celorierarhice*. De aceea dumnezeieqti i noqtriinvafatori au socotit-o qi pe ea de aceea-gitreapta qi lucrare cu ceea ce se savdrgeqte insfanta sinaxa, infaliqAnd-o in cea mai mareparte in aceleagi chipuri qi rAnduieli tainice'$i vei vedea pe ierarh raspAndind la fel dinl,ocul mai dumnezeiesc buna mireasma sprecele sfinte urmatoare qi aratdnd prin intoar-cerea la acelagi loc, cum face partaqi pe tolide ce le dumneze ieg t i * , duPa mdsu rasfinpniei lor, dar dumnezeirea ramane cutotul nemicqoratd qi nemigcatA qi stAndinmodneschimbat la temelia insuqiri i ei dum-nezeiegti.

La fel (se pot vedea) cAntirile gi citirileScripturii cum ii pregatesc pentru naqtere (iimosesc) pe cei nedesavdrqili pentru inliereapurfatoarb de viala gi cum pricinuiesc sfi intaintoarcere a celor stapanili de rele sau inlAturafrica gi atracliile plAcute de la energumeni* qile arata virful deprinderii gi puterii de chipdumnezeiesc, pe masura lor. Prin aceasta eiingiqi vor inspiiminta puterile contrare,- bavoi aduce tamiduire qi altora. Caci imitind peDumnezeu nu vor avea numai ei nemiqcareadin propriile bunatali gi lucrarea impotrivaceloi reie, ci o vor darui gi altora. Iar celor ces-au mutat de la cele rele la o minte* sfinlita'le insuflA o deprindere sfAntA ca sa nu fie

86

iaraqi biruili de pdcate. Pe cei ce nu sunt ?ncaatotsfintti ii curalA cu desavirqire, iar pe ceisfinlili ii duc* la chipurile dumnezeiegti gilavederile lor r;i la impdrtagirile de ele. Insfdrqit, pe cei atotsfinlili ii statomicesc inved6rile-fericite gi duhovniceqti care ii facunitari*, umpl6ndu-i qi unindu-i cu CelUnul88.

$4

Dar ce*? Oare sfdnta lucrare tainici deacum, privitA in sfintele chipuri 9i vAzutA qilucrata mi j loc i t de cei atotsf in l i l i pr ininalJAr i le ierarh ice, nu s loboze$te spreneamestecare grupurile nu cu totul curate,de care am facut pomenire, in acelaqi modca qi sinaxa? Pentru ci le-am spus acestea demulte ori, socotesc cA e de prisos a le repetaprin aceleagi cuvinte gi a nu privi pe ierarhtrecdnd in chip dumnezeiesc la cele ur-matoare avind mirul dumnezeiesc acoperitde cele douisprezece aripi qi desavArgindpreasfAnta lu i rare sf in l i toare a lu i ' SAspunem deci cA compozil ia mirului.este oconcentrare de mater i i b inemiros i toare,avdnd in ea in chip bogat calitali le lor binemirositoare $i de aceea cei ce se impdrtaqescde ea se umplu qi ei de aceste bune miresme'pe mAsura marimii impartaqiri i lor de mirulbinemirositor. Dar suntem incredinlagi caIisus cel atotdumnezeiesc, f i ind bine mi-rositor in chip mai presus de fi inla, este Celce umple inlelegerea noastra de undelespirituale ale dumnezeiegti i dulcegi. Caci,daca* perceperea bunelor mirosuri sensi-bile umple de o buna simfire qi hranegte demultd placere puterea deosebitoare a or-ganelor noastre mirositoare qi daci ceea cepercep e nevitamator 9i are in sine cevacorespunzator cu buna mireasmd, in chipasemAnator se poate spune qi de puterilenoastre inlelegatoare, rdmase necorupte devreo inclinare spre rdu, in funclia naturalda calita[i i lor deosebitoare*, cA vor percepe,dupA masura lucrar i i dumnezeieqt i g i adeschiderii corespunzatoare a minli i spreceea ce e dumnezeiesc, buna mireasmA cuobdrqia in Dumnezeu gi se vor umple desfAnta dulceald a hranei atotdumnezeielti.

Deci compoz(ia sirnbolicA a mirului, ca oformi a celor farA forma, ne prezinta pe lisus

Despre Ieprhia Bisericeasca

ca pe Cel ce este izvorul imbelqugat* albunelor miresme dumnezeiegti percepute denoi. CAci raspdndeqte preadumnezeieqti lemiresme corespunzatoare obArgiei dum-n e z e i e g t i c i t r e i n l e l e g e r i l e c e l e m a iasemanatoare celor dumnezeiegti. $i acestemiresme indulcescx minlile cu buna simlire,prin sfintele perceptii, folosidu-se de hranalor spirituala, prin patrunderea la inlelegereaacestor minli a raspAndirii bunelor miresme,de care se impartagesc in chip dumnezeiesc8e.

$s

Este vAdit, precum socotesc, cA rAspAndi-rea bunei miresme din izvorul ei e in oarecarefel mai aproape de fiinlele cele mai presus denoi, ca fiind mai dumnezeieqti. De aceea o qiarata acestea gi o lac sd pitrunda in foartemarea stravezime a lor qi sa se reverse cuimbelgugare in puterea doritoare a perceptieilor ca minli* qi peste marginile lor, strAbatAndprin toate pa{ile; fiinfelor infelegAtoare in-ferioare, care nu sunt la fel de capabile siprimeascA vederea qi impartigirea suprema(buna mireasma), li se ascunde prin nepn-hanire, de vreme ce aceasta se transmite pemasura celor ce se pot impartaqi, prin puterealor de a fi inspirate in mod coresputtzitor lor,de obdrqia dumnezeiascA. Dintre sfintelefiinle mai presus de noi, treapta superioara aSerafimilor, exprimata prin chipul celordoudsprezece* aripi, care sta qi e aqezata injurul lui lisus, le covarqe$te pe celelalte, pecdt ii este ingaduit, prin prea fericitele eivederi gi e umpluta de darurile atotsfinte ce leprimegte in chip sfAnt din raspdndirea spiritu-ald a lui. De aceea inalla, ca si vorbim sensi-bil, cu guri netdcute teologia* (inva[aturadeso re Dumnezeu ) mu l t cAn ta ta . Cac icunoagterea minlilor mai presus de lume esteneobosita gi dragostea lor dumnezeiasca estenesfArqita gi se afla mai presus de toata rau-tatea* $i uitarea. De aceea, precum socotesc,netAcerea cintArii lor arata cunoagterea* 9iinlelegerea lor vegnica a celor dumnezeieqti,mereu incordata gi plina de toatd mullumireagi nemutata nicicdnd spre altcevaeo.

$6

Agadar, am vazut bine, precum so-

co tesc , i nsuq i r i l e * ne t rupeq t i a l eSerafimilor, descoperite cu sfinlenie deScriptura in ordinele ierarhii lor mai pre-sus de cerur i * , in ch ipur i le sensib i le a lep rop r i e tag i l o r l o r sp i r i t ua le ; g i l e -amin fA l i qa t och i l o r i n l e l egA to r i . To tug i ,deoarece cei ce stau g i acum cu sf in teniein juru l ierarhulu i ne prezinta ord inul lorsuprem in mod prescur tat , in ch ipur i vomprivi qi acum cu ochi deplin nematerialilumina lor cea mai asemenea celei dum-nezeiegti.

$7

Deci* nesfdrgitele lor fele gi multele lorpicioare infaliqeaza, precum socotesc, ca-pacitali le lor multvAzatoare indreptate spreluminile atotdumnezeieEti gi inlelegerea lorin neincetati miqcare qi in mare inaintare inbunA ta l i l e dumneze ieg t i . I a r numdru lingesit* al aripilor lor, cum spun Scrip-turi le, nu cred cd arate un numAr sfAnt, cumli se pare altora, ci ca atAt primele, cAt qi celemijlocii* qi de pe urma puteri inlelegatoareqi de chip dumnezeiesc ale celei mai inaltefi inle qi trepte din jurul lui Dumnezeu suntcu desAvArqire inallate gi eliberate de toategi mai presus de lume. De aceea preasfAntainJelepciune a Scr iptur i lor descr i ind cusfinlenie chipul* aripilor* agaza aripile injurul madularelor lor prime gi de la mijlocqi al picioarelor lor (cf. Is. 6,2), dAnd deinfeles inariparea lor totala qi deplina lorpulere {g-a se inAlla spre Cel cu adeviratexrstent

s8

Iar daca iqi acoperd felele* qi picioarele qizboard numai cu anpile de la mijloc, in[elegecd insdqi treapta de deasupra a celor maiinalte fiinle este plina de respect fala de inlele-surile mai inalte qi mai adAnci decAt ele ;i seinallA numai prin aripile de la mijloc in modsimetric (potrivit cu puterea ei) spre vederealui Dumnezeu, supunand propria viala r6n-duieli lor dumnezeiegti gi f i ind indrumate deele spre recuno;tinla fala de Dumnezeu'-.

87


Iar spusa Scripturilor caunul srrigd cdtreoltul (ls. 6,3), socotesc cA inseamna cA-qiffansmit cu imbelqugare unii altora inlele-surile vederilor lui Dumnezeu. Dar e vrednicde mengionat qi aceea* ca limba evreiascA aScripturilor da acestor preasfinte fiinle nu-mele de Serafimi, pentru cA via[a lor dum-nezeiasca este irSpod neschimbat infocatAgi suprafierbinte'-.

$ 1 0

Dacl, deci, precum spun tAlmacitori icuvintelor evreieqti, prea sfinlii Serafimi aufost numili de Scripturd ca cei ce aprind qiinfierbAnta, prin acest nume care explicidepr inderea lor f i in l ia la* aratd, in t r -oinf-aligare de chip simbolic, puterile miruluicare scot la ardtare qi fac si se raspandeascalucrarea pricinuitoare de miros a miruluidumnezeiesc. Caci f i inta cea mai presus deminte. rAspinditoare de bunA mireasmd,iubeqte sa i ie miqcatd spre ardtare de cdtreminli le infocate gi prea curate qi daruieqtesuflirile ei atotdumnezeieqti in rAspAndiri im-belsusate celor ce o cheama, in mod maip..iui de lume. Deci treapta cea atotdum-nezeiasci a fiinlelor mai presus de lume nu afost lipsita de cuno$tinta* lui Iisus, care caob6rqie atotdumnezeiascd s-a pogorat* ca sene sfinleasca. Ci-l inlelege in chip sfAnt pe El,care s-a pogorAt pe Sine la starea smerita anoastrd pentru dumnezeiasca qi negraita luibunitate. $i vaz0ndu-l sfinlit de Tatal* lui qide Duhul intr-un mod cuvenit omului, acunoscut obdrgia lui dumnezeiasca in cele cele lucreazi cu puterea obdrqiei dumnezeieqti,ramdnAnd neschimbat dupd fiinla. De aceeatradil ia sfintelor simboale i i prezinti peSerafimi stAnd imprejurul* dumnezeiesculuimir sfinlit, cunoscAnd gi zugravind pe Hris-tos, nedeosebit in intruparea lui intreaga princare s-a facut cu adevarat ca noi. $i, ceea cee qi mai dumnezeiesc, ea arata chiar ca Hristosse foioseqte de dumnezeiescul mir pentrudesavlrgirea a tot ce e sfin$t; ara6, dupaScripturA, pe Cel Sfinlit* sfinlind, ca Unul cee Acelagi cu Sine in toatA lucrarea cea bunA adumnezeieqtii obArqii. De aceea qi darul qiharul lucrArii desavdrqitoare a sfintei naqteri

88

din Dumnezeu se implinegte prin Preadum-nezeiegti le desavirqiri ale mirului*"+. Pentruaceea, precum socotesc, ierarhul vArsAndmirul in cristelnila curalitoare prin tumari inchipul crucii aduce sub vedereax ochilorvAz-atori de Dumnezeu pe Iisus, ajuns princruce pina la moartea cea pentru noi, pentrunaqterea noastrA din Dumnezeu qi scufundat*,p r i n i nsaq i pogo ra rea dumneze iasca q inereginutd*, ca sa scoata cu bundtate pe ceibotezagi in moartea lui*, dupa cuvAntul tainical Scripturi i (Rom. 6,3), din vechea prApastiea mo4ii pricinuitoare de stricaciune qi si-ireinnoiasca spre existen[a indumnezeitA qiveEnica.

$ l l

Deci qi celui ce a pnmit desivdrqirea Taineipreasfinte a naqterii din Dumnezeu. ungereailesavir5itoare a mirului ii daruiegte salaqluireaDuhulu i dumnezeiegt i i obArqi i . pe care oinchipuieste sfinta hsirare a sinlboalelor. Caciinsusi Ce[ ce s-a sfin[it pentru noi ca om* dinbunatate, prin Duhul-ddmnezeieqtii obArqii. iidaruiegte- prin deprinderea dumnezeierii*fiintiald Duhul atotciumnezeiesce5.

$ 1 2

Dar inlelege-o $i aceasta in chip ierarhic,odata ce qi desavArqirea dumnezeiescului altar*pentru rAnduiala preasfintelor lucrAri sAvdrgitepe el se face prin turnarile preasfinte, aleatotsfinftului mir. Fiindca aceastd lucrare dum-nezeiasci mai presus de ceruri gi mai presus def i i n l i e i ncepu tu l q i f i i n l a q i pu te readesavArgitoare a toata sfinlirea dumnezeiascd anoastra. Caci atotdumnezeiescul nostru altareste Iisus*, obArqia dumnezeiascd a sfinEiriidumnezeieqtilor min1i, in care, dupa dum-nezeiasca ScripturA, fiind sfinlili qi adugiardere de tot in chip tainic*, infaptuimaducerea noastra. Deci sa vedem cu ochi maipresus de lume atotdurnnezeiescul altar (incare se desAvdrqesc Ai se sf in fesc celesdvArqite), ca desavArqit de cAtre insuqi prea-dumnezeiescul mir. Caci Iisus cel atotsfant sesfin{eqte pe Sine pentru noi qi ne umple pe noide toata sfinlenia, cele ce se sivArgesc in chipi conomic cu E l t r ecAndu- le l a no i d i nbunatatea lui, ca Ia unii ce suntem nascufi din

$s


Dumnezeu96.De aceea, precum socotesc, avdnd in

minte tradi[ia ierarhica dumnezeiasci, con-ducdtorii dumnezeieqti ai ierarhiei noastrenumesc aceasta preavenerata lucrare Tainasfinlirii mirului*, linind seama de ceea ce sesAvdrgegte in mod real. Ea s-ar putea numiTaini qi pentru Dumnezeu. Prin amindouaintelesurile ei laudd lucrarea dumnezeiascitainica a ei. Caci e Taini pentru El atit.prinlaptul cA se sfinle$te ca un om pentru nol. catqi'prin faptul ca desavirgegte qi sfinleqte caluirare a lui Dumnezeu toate-* cele ce se

Capitolul V

I. Despre sflngirite pre:olesti Caci acestea mijlocesc sfintelor trepte de

(despre trepiete, puieriti si tuiririte rorl ill"i,lif"iJ.?Xjlffi:? fiol"-*ilLli"'?,1:cratoare

-ale obdrqiei dumnezeie;ti de sine

$1 existenta 9i desavArqita' a minfi lor dum-

Aceasta este preadumnezeiasca lucrare nezeieqti 9i de inlelepciune datitoare'

sfintitoare a mirului. Dar e timpul ca dupa lu- Iar treptele de sub primele fiinle' ca unele

cra,rile sfinlito-" du*.,er!i!]iffit-.di;), la ce sunt iriallate prin acelea spre iluminarea

infatisam rreptele pr.ote$ii, deosEbiri le*, pll lucrarea dumnezeiasca a dumnezeieqti i

;ffiiii;'iil"{"-;i'iliiii.'i:;;i;;'iili';il bua'eii' sunt si se ilrmesc cu adevarattrepteleXii;;. i#;;#"L;;i;;i;'ir.i "i-t'iil care au primit desavireirea'

desdvdrqesc prin ea. Iar de sfdnta cintare in-

spirata a proorocilor stapaniF de Dumnezeu,cei ce cunosc limba evreiascd spun* ca eacuprinde lauda lui Dumnezeu sau Laudali pe

Domnul. Deci dupi ce toati sfanta aratare a

lui Dumnezeu* qi lucrare a lui a fost vdzutd

in compoziiia variata a simboalelor ierarhice,nu este nepotrivit sA ne amintim de can-

tarea de laudd a proorocilor, inspiratd de

Dumnezeu. CAci ea inva[a limurit 9i in chip

sfAnt ca faptele bune de obirgie dumnezeiascAsunt vrednice de laudieT.

celei pentru noi, pe de o parte ferita qi scapatade ce6a ce e lipsii de rdnduiala, de frumusele qide amestecare, pe de alta intr-o !um11se19'intr-o randuiala ii statomiciq. aritatA in sfintelelucrdri potrivite treptelor ei. Impa4irea* intreitAaintreeii ierarhti am aritat-o, socotesc. m rep-tele iniatisate de noi mai inainte. cAnd am spusca sfinta hoastra tradilie i;i are toatA lucrareaierarhica imparlita in preadumnezeleltl leTaine, potrivit cu indumnezeilu ei cunoscatonqi cu cei iniliali 9i sfinlili penmr ele.

$2

Am vizut cd preasfdnta* ierarhie a l1inlel9rmai presus de ieruri iqi are.desavArqirea ininplegerea dupA puterea propne $r cea mal ne-mitetiata a lui Dumnezeu 9i a celor dum-nezeiegti qi in deplina deprindere a asemana'mcu Dumnezeu qi a imitarii lui, pe cAt este cuputinta. Iar cd,lauzitoare luminoasi spre-aceastaifand desavarqire are pe primele fiin1e din jurul

lui Dumnezeu.

DupA ierarhia aceea* cereasca ql mar pre-s u s d ' e l u m e , o b i r q i a d u m n e z e i a s c Aaducdndu-gi darurile ei preasfinte cu bundtatela noi, car'e suntem, dupA ScripturA, copii'ne-a dAruit ierarhia cea dupa Lege* ca prinniste chipuri intunecoase ale adevd'ruri lor, caprin niste asemanAri foarte depirtate cuinodelelb (arhetipurile), ca prin niqte ghicituri(enigme) greu de inleles, ca prin nigte re^flexece ai in ele lumina corespunzatoare lor intr-ovedere acoperita, care nu e u$or de distins*,fiindca aceea nu vrea sA lumineze in chipvatamatores. Lucrarea acestei ierarhii dupALege* consta in inallarea celorlall i spre slu-i i rJa duhovniceasci . Iar ca lauzi tor i i spreiceasta erau cei iniliali in chip sfAnt in slujireadin cortul vazut (cf. Ieq. 26,30) de cAtre Moise,intAiul iniliat qi calauzitor* dintre ierartii I-egii.Potrivit acestui cort sfAnt a descris el, ex-plicdnd-o cu sfinlenie*, ierarhia Legii ' nu-it-t ina .nip al modelului aratat lui pe munteleSinai (cf. Ieq. 25,40), toate slujirile din Legeqi (numind) ifinlili pe cei inallali prin simboa-

89


lele Legii qi pe misura lor la o iniliere maideplinA. Iar ierarhia noastra o numeqte Scrip-tura o iniliere mai desavirqita*, socotind-oimplinirea qi sfirqitul aceleia. Caci este qicereasca qi dupa Lege, pentru ca e pdrtala pnnlocul ei de mijloc* la ambele extreme, im-pArti l indu-se de una prin vederile (contem-

ilati i [e) inlelegatoare. iar de cealalt i pentruca se indepline$te pe de o parte in mod variatorin sirnboale sensibile, iar pe de alta einallata prin ele in chip sfAnt spie Dumnezeu.Pe de alia parte este impA4ita ierarhic in modintreit*, dupa impArlirea preaslintelor lucrdriale slujbelor sfinlitoare gi a slujitorilor in-dumnezeil i ai sfintelor* lucrari 5i celorridicali prin ei, pe masura lor, la cele sfinte.$i fiecare dintre cele trei trepte ale ierarhieicelei oentru noi*, corespunzator ierarhieiLegii

'gi celei mai dumnezeiegti a noastri,-e

impariita prin puterea ce o are in prima, incea de mijloc qi in ult ima, impartagindu-sefiecare in chip sfAnt qi pe mdsura ei de bunarinduiala a tuturor gi de armonia gi legaturadintre cele ale treptei eiee.

$3

Deci ierurgia (lucrarea sfinlitoare) ceamai sfAnta a slujirilor desavdrqitoare are caDrima putere* de chip dumnezeiesc aceeade-u.uia1i pe cei nedesav6rgil i, ca mijlocie peaceea de-a lumina pe cei curalifi, iar ca peultirna qi ca pe cea care recapituleaza pe celede mai-inainte, desavArqirea celor iniliali in

$tiinla inilierilor proprii. Ordinul sfinlilor slu-jltori* are ca putere prima sA curele*. priniucrar i le desavdrEi toare pe cei nesf in l i l i(nedesavdrgiEi), ca a doua putere aceea de-aconduce la lumind pe cei curAgili; prin ultima5i cea mai inalta din puterile slinli lor slujitoridesavir;egte pe. cei ajunqi parta$i de lunrinadumnezeiascA in desAvArqirile* qtiinlei ilu-minarilor vazute (contemplate). Iar putereaprima* a celor ce sunt sfinlili este aceea de-aii cura1i1i, a doua de-a fi iluminali dupAcurAl i re, $ i aceea de-a contempla (de-ainlelege) unele din cele sfinte; iar ultima gicea mai dumnezeiascA dintre celelalte esteaceea care da qtiinla finalA a in[elegerii sfin-telor luminari. Deci s-a explicat intreita*putere a s l in te i lucrar i a desAvdr i i r i lor .dovedindu-se din Scripturi ca cea a sfinlitei

90

naqteri din Dumnezeu este cea a curatirii 9i ailuminarii luminatoare; a sinaxei* qi a sfinliriimirului este cea a cunoqtinlei r; i gti inleidesAvArgitoare a lucrArilor dumnezeieqti, princare se implinegte in chip sfAnt inAllarea uni-ficatoare ;i preafericita comuniune cu obirqiadumnezeiasci. Dar acum*, in cele urmatoaretrebuie explicat cinul preoliei, imparlit inbuna rdnduiala curilitoare, lumindtoare qidesav irqitoare loo.

$4

Legea atotsf?nta a dumnezeieqtii obArqiieste aceasta: cele de al doilea sa fie inallateprin cele dintAi spre atotdumnezeiasca lu-minA. Caci oare nu vedem qi substanlele sen-sibile* ale elementelor cA patrund mai intdi incele ce le sunt mai inrudite qi prin acelea igitrec lucrarea lor spre altele'l In mod cuvenitdeci obdrgia gi temeiul intregii bune orinduirinevdzute qi vazute ingaduie razelor lucrarilordumnezeieqti sd coboare la primele minli maiasemAnitoare cu Dumnezeu qi prin acelea, caprin minlile cele mai stravezii qi mai capabilede impartaqire gi transmitere a luminii, salumineze* qi pe cele inferioare, pe mdsura lor.Deci qi acestor prime vazatoare de Dum-nezeu* le apa4ine* sA arate cu imbelqugarecelor de al doilea, corespunzator relaliei'din-tre ele, vederile dumnezeiegti vizute cusfinfenie de ele; le apar(ine lor, care au fostbine iniliate in toate cele dumnezeieqti aletreptei lor ierarhice si inilieze (pe cei de aldoilea) in acestea cu gtiin!5, prin lucraresfinlitoare (desavAri;itoare), dupa ce au luatputerea lucrarii desavdrEitoare a inilierii gi sit ransmit i dupi vrednic ie cele sf in te leaparfine celor care s-au impartagit cu qtiinfaqi cu deplinatate de desAvdrgirea preoteasca'

$5

Deci treapta dumnezeiasci a ierarhiiloreste prima* dintre treptele vazatoate de Dum-nezeu; ea este cea mai din vArf qi totodamultima. Caci de fapt in ea se implinegte qi sedesdvdrqegte tot ordinul ierarhiei celei pentrunoi. Fiindca, precum vedem, toatd ierarhia i;iare culmea in Iisus, aqa gi pe fiecare treapta aei, igi are culmea in propriul ierarh purtatorde Dumnezeu. Iar puterea treptei ierarhuluix

Despre lerarhia Bisericeascl

Datrunde in toate sfintele intregimi qi lucreazabrrn siintitele trepte tainele ierarhiei sale' Inmod deosebit insA legea dumnezeiascA i-arinduit ei, deosebit de celelalte trepte, im-pl in i rea lucrar i lor s f in l i toare (mai) dum-i r e z e i e q t i . I a r a c e s t e a s u n t * c h . i p u r i l elucrarilor desavdrqitoare ale puterii dum-nezeieqtii obArqii, Care se arata in toate sim-boalele cele mai dumnezeiegti qi in toateorinduirile cele sfinte.

Caci deli se stivArqesc qi de citre pre.o[i*unele din preacinstitele lucrari simbolice,dar preotul nu va implini 9i sfAnta naqteredin bumnezeu fara mirul preadunlneze.iesc,n ic i nu va s iv i rq i Tainele dumnezeteqt t timpArtAsiri, fara sa l ie aqezate pe preadum-neie ies iu l a l tar s intboale le impartaqi r i i . Banici el nu va fi preot fara sa fie rinduit spreaceasta prin sfinlirea ierarhica. De aceealeeea dumnezeiasca a atribuit sfinlirea*tre-otelor ierarhice 5i sfinlirea dumnezeies-cuiu i mir q i S idnta TainA a a l taru lu i - inmod unic* puter i lor d^esavi rq i toare a ledumnezeieqti lor ierarhilo l.

lucrarii dumnezeieqti qi de impdrtiqire' Deaceea liturgii (diaconii) dezbracA pe cel cevine la sfdnta* na$tere din Dumnezeu,dehaina veche, ba il gi descalla qi-l aSazA cu lataspre apus pentru lepadare qi iaraqi il intoarcesDre rasarit (cdci aceasta apa4lne treptel 9louter i i curat i toare) , poruncindu- i ce lu i celine (la Botez) sa leiede in intregime im-bracamintea vielii de mai inainte, aratAndu-ii n t u n e c i m e a v i e l i i d e m a i i n a i n t e 9 iinvatindu-l sa se lepede de cele nelurninate 9isa tr 'eacA la cele luminate. Ordinul l i turgic(diaconesc) este deci curalitor' El inalla pe ceicura!i! i spre sfinlenie, spre lucrarile lumi-n o a s e a l e p r c o l i l o r S i c u r a l l n d p e c e lnedesdvdrqili (nebotezafi) ii pregate;te sprenas te re p i i n i l um ina r i l e q i i nva lA tu r i l ecurit itoarb ale Scripturi i ' Dar i i ; i desparte'spre nearnestecare, pe cei nesfinlili de celesiinte. De aceea rinduiala ierarhica aqazacinul acesta la uSile sfinte+, indicAnd cA in-trarea celor ce vin (spre Botez) la cele sfintese face prin curAliri complete 9i sfinte. cAaDropierea lor de siintele vederi 9i impartagiril i se'face posibila prin puterile curalitoare'Astlel preolia i i prime:;te pe eI pnn draconlneintinali.$6

Deci ffeapta ierarhica este umpluta de

Duterea deslvdrSitoare. Ea savArgelte in moddeo sebit I ucraril-e desavirqito are ale ie rarh iei,introducAnd prin explicare in mod tainic in

sti intele* celor sfinte 9i primind deprinderileii puieri le sfinte cele potrivite lor. Iar treaptaiaiauzitoare spre ltrmina a preoli lor'* dupa-cees te desav i i g i t a p r i n t r eap ta i e ra rh i l o rourtAtori de Dumnezeu, conduce la dum-neze ies t i l e i n l e l ege r i a l e Ta ine lo r , q i

savirseite slintele ei lucrari impreund cu ea

1cu tr 'eapta ierarhului). $i in ci (in ierarhi)iucreazal qi preogia, aratAnd lucrarile ei dum-nezeieEt i

-p i in preasf in te le s imboale a le

aceleiagi 'fdcind pe cei ce vin Ia Tainevazatori i inlelegatori) 9i partaqi ai lor.9i in-

dreptind spre ei ca ierarhi pe cer ce dorescdupa cunoitinla sfintelor lucrAri contemplate(vdzute).

Iar treapta liturgilor* (a diaconilor), carecurale;te qi-i deosebegte pe cel curall de cer

neasemanatori (cu Dumnezeu).lnatnte de a-l

aduce la s f in te le lucrdr i a le preot i lor ,curalegte* p.e cei .ce se apropie., .facindu-ineamestecali cu cei contrari qi apli de vederea

$7

Ni s-a aritat, prin urmare*, treapta ierar-h i lor ca desavdrqi toare q i lucratoare adesAvArsiri i : a preoli lor ca luminitoare 9i con-ducatoaie in iumina; iar a l iturgilor (dia-

conilor) curititoare gi deosebitoare. Dar (ni

s - a a r a t a t ) c a t r e a p t a i e r a r h i c A * n udesAvdrqeqte numai, ci qtie gi sa lumineze 9isa cu ra teascA , avAnd i n ea q i pu te reapreotiloi ce unelte in ea qti in!a luminatoareiu cea curalitoare. Caci cele mai mici nu potsd sari spre cele mai mari, de aceea nu le estenici ineabuit sd se urce la o astfel de ingimfare*'Dar Plteri le (mai) dumnezeieqti cunosc pel6nga qtiinlele proprii 9i pe cele inferioare, adicisfin'tele stiinte inferioarc desavfuSirii lor. Totuqi,deoarece sunt ch ipur i a le lucrar i lor dum-nezeieqti, treptelor preolegti* le aparline rin-duil la bine alcituita gi neamestecata a lucranlordunurezeiegti. De aceea iluminarile atribuiteorimelor. rnii locii lor 5i ult imelor cete, acestesllnte lucrari i-au rAnduit unor trepte deosebireierarhic; qi de aceea aratii' precum am spus' ln

9 1


ele ordinea neamestecata a lucrarilor dum-nezeiegti. Cici, deoarece* obArqia dumneze-iasci curatelte intAi mingile, in cei in care vine,apoi le lumineaza gi odatA luminate le faceapte spre lucrarea desAvArgitoare asemeneacelei dumnezeiegti, pe drept cuvint ierarhiadumnezeieqtilor chipuri se imparte pe sine intrepte li puteri deosebite, aratind clar lu-criLrile obdrgiei dumnezeieqti aflAndu-se sta-torn ic $ i neamestecat in preasf in te g ineamestecate trepte. Dar, deoarece am arAtattreptele gi implinirile, puterile gi lucrarile lorpe cat ne-a fost cu putinla, sa privim pe cdt sepoate gi preasfintele lor sfinliri.

I I. Tainu sfingirilor preogeSri

Ierarhul*, adus pentru sfinflrea de ierarhgi ingenunchind cu amindoud picioarele*inaintea altarului, are pe cap Scripturi lepredate noui de Dumnezeu qi mdna ierarhu-lui gi in modul acesta este sfinlit de ierarhulce-l sfinlegte prin preasfintele invocari. Iarpreotu l , ingenunchind cu amAndoui p i -cioarele inaintea dumnezeiescului altar, arepe cap dreapta ierarhului qi in modul acestae sfinlit de ierarhul ce-l sfinleqte cu in-vociri le sfinlitoare. Iar l i turgul ( diacon ul),ingenunchind cu unul din picioare* inain-tea dumnezeiesculu i a l tar , are pe capmdna ierarhului ce-l sfinfegte, f i ind sfinlitde acela prin invocarile ce sfinlesc pediaconi. Fiecdruia din ei i se intipiregtepecetea in chipul crucii de catre ierarhulce-l sfin[eqte qi pentru fiecare* se facesfinta anun[are* qi apoi se dA o sirutares f i n l i t oa re , f i eca re d in ce i de f aga ,apa r [ i nA to r t agme i p reo leq t i , dAndu - iaceasta sdrutare, impreuna cu ierarhul carel-a sfinlit pentru una din treptele preofegtiamintite.

III. Tdlcuire duhovniceascd

$ 1

Este deci comuna ierarhilor, preolilor lidiaconilor in sfinlirile ce-i ridica in acestetrepte aducerea la dumnezeiescul altar,cAderea* inaintea lui, punerea mdinii ierarhu-

92

lui, pecetea in chipul crucii, anunlarea* $isarutarea sfinlitoare finald. Deosebita gi im-portanta este pentru ierarhi punerea Scripturiipe cap, neavAnd-o aceasta treptele inferioare;iar preolilor le este proprie ingenuncherea cuamdndoua p ic ioare le, neavAnd-o aceastasfinlirea liturgilor (diaconilor). Caci acegtia,cum anl spus, ir;i apleaci numai un picior.

$2

Deci* aducerea la dumnezeiescul altar qicAderea in fala lui inseamnd ca toti ceidesavdrqili pentru treptele ierarhiei trebuie sA sesupuna lui Dumnezeu. obArgia stinlirii daruilalor. qi si-qi aduca lui intregimea fij.nlei lor,inchinAndu-i-o atotsfinlila qi trnilicatA qi facutAvrednicA de preolie qi de altarul atotslint alobArgiei dumnezeieqti, care sfingeqte pentrutreptele preoliei pe cei in chipul dumnezeiesc.

$3

Iar punerea mAinii ierarhului aratA aco-perimAntul ob0rqiei sfinlirilor, sub care um-bla cei s l in l i l i pdr integte, ca n igte copi i ,acoperAmAnt care pe de o parte le daruieqtedeprinderea qi puterea preoteasca, pe de altadeparteazA puterile potrivnice. $i iaraqi pe dealta ii inva16 sd savdrgeasci toate lucrarilepreo[eqti, ca pe unii ce le sivdrgesc toate subautoritatea lui Dumnezeu qi il au pe El dreptConducAtor in fiecare din lucrarile lor.

$4

Iar pecetea in chipul crucii inseamninimicirea tuturor poftelor trupeqti qi vialacare imita pe cea dumnezeiasca, privindneclintit spre viala barbiteascax atotdum-neze iasc i a l u i I i sus , ca re a mers cunepacAtuirea dumnezeieqti i ob0rqii pina lacruce qi la moarte gi pe cei ce vieluiescastfel ii aratd ca fiind de un fel cu El princh\qql crucii care inseamna nepacatuireaIUr

$s

Iar sflinta anunlare* a faptelor sfingitoare qia celor sfin$1i o strigi ierarhul, aceastd taind

Desore Ierarhia Bisericeasci

ardtAnd cii iubitorul de Dumnezeu sfinlitor sedescoperA pe sine ales al dumnezeiegtii obirqii'cd nu-prin-haml sau a adus pe cei sfinqJi IadesivArsirea preoteasca. ci migcat de Dum-nezeu la toate'stiniirite ierarhice. Astfel Moise,saviir5itorul sfinlirii celei din Lege. nu aducenici el pe Aaron, la shnlirea preoleascd. ca peunul ce-i este frate* gi nici ca pe unul pe care ilsocoteste iubitor de Dumnezeu gi apt de preolte'pana ce nu e indemnat la aceasta de Dumnezeu,bUarqia sfin1irilor. Aga a sAvirsit ca un ierarhsfhtirea lui'preoteasca (ct. Iei. 29,4). Dar qiprimul nostni sfiniitor dumnezeiesc* in preolieI caci s-a facut $i aceasta pentru noi atotiubi-torul de oameni-Iisus - nu s-a slavit pe Sine,cum sDune Scriptura (cf. Evr. 5.4), ci (a fostslivit.l'de Cel ce'a grait care El:Tu eSti preor inveac dupd rdnduiala lui Melchisedec (Ps.109,4). De aceea gi El* aduc6nd spre shnlireaDreoteasca pe ucenici, deSi, ca Dumnezeu. estebUarsia sfiritirii*, totusi pune pe seama Parin-telui tau atoisfint si a Duhului. ca obArqie dum-nezeiasci, lucrarei sAvirqitoare a sfintirii de lainceput, poruncind ucenicilor Sai. cum ziceScribura. s; ntt se depurte:e de Ierusalim' ci sdasteDte faeuduinlu Tutalui, pe care a(i au:it-odb lu Uiir. cit... t'oi veli fi'hote:a{i in DuhulSlinr (Fapt. 1,4-5). $i de iapt l i cgJrfeylucenicilor*. impreuni cu zeclmea lerarfuca deaceea5i t reapta cu e l , pa; ind la s f in l i reapreoteasca a celui de al doisprezecelea dintreircenici. a pus, cu evlavie, alegerea pe setunaobArqiei dumnezeieqti.

CAci a spus: Arard pe cel Pe care l-aia les (Fapt . 1,24) . $ i l -a pr imi t pe celaratat in chip dumnezeiesc de cAtre sortuldumnezeiesc in numdrul ierarhic al celordoisprezece. Iar despre sorlul dumnezei-esc* care a cazut asupra lui Matia, au spusal1 i i , a l te le, dupd cum socotesc, nu cudreptate; dar voi spune qi eu gAndul meu.Caci eu socotesc ca Scr iptura* numegtesort un dar de obdrqie dumnezeiascd, carearatA acelei cete ierarhice pe cel primitp r i n a lege rea dumneze iasca . Pe l dng iaceea ca ierarhul dumnezeiesc nu t rebuies i imp l i neascA l uc rA r i l e p reo te l t i a l eT a i n e l o r m i g c a t d e s i n e , c i s a l esAvArqeasca migca^t .de Dumnezeu in modierarh ic q i cerescru ' .

preotie are un inleles slhnt. Cici toli cdli sunt deia1a.

-apa4i nind

-treptel or ierarhice. ca qi insu gi

ieiarhul ciire a sdvArgit Taina, sarutd pe celsfrnlit. Caci, c6nd cineva ajunge prin silinle qiprin puteri preo[eqti, prin chemare qi prinsfrnlire dumnezeiascA o mirlte sfinta, vrednicdde lucrarea preoleasca shnlitoare, este vrednicde iubit pentru cei de aceeagi tagmA gi,deaceleagi preasfinte trepte, fiind inalpt la fru-muselea cea mai asemd.!-latoare cu cea dum-nezeiasca, iubind minlile de acelaqi nivel qi hindiubit in chip sfdnt de acelea. De aceea sivirgescactul sfAnt qi preolesc al sarutarii intreolaltA,care aratA sfanta comuniufte dintre cei de acelaqifel gi bucuria iubita a unora de al1ii, carepasfeaza deplin in chipul preo[esc frumuse[eabea mai asemanitoare cu cea a lui Dum-nezeutH.

$o

Iar sarutarea de la sfirqitul shnlirii intru

$7

Acestea sunt deci, precum am spus, celecomune inregii sfinliri preolegti. Iarierarhul* areca semn deosebit punerea pe cap a Scriptwii.Caci, deoarece puterea qi gtiinla desivdrgitoare aintregii preo[ii se daruieqte ierarhilor dum-nezeieqti de citre bunAtatea dumnezeieqtii obArqiigi sfin1iri, in mod cuvenit se pune pe capul ierar-hilor Scriptura predata nouA de Dumnezeu, carereveleazd cu fapta gi spre ;tiintA toata invilaturadesore Dumnezeu. toata lucrarea dumnezeiasca,aratarea dumnezeiasca*, sfhnta vorbire* gi lu-crare shnlitoare, intr-un cuvant toate faptele gicuvintele dumnezeieqti gi sfinte damite ierarhieinoastre de catre obArqia dumnezeiasca lucrAtoarea binelui. Aceasta pentru ca ierarhul cel aseme-nea lui Dumnezeu, dupi ce s-a facut partaq inintregime de toata puterea ierarhica, sA nu fienumai luminat de qtiinla adevarata qi predatd deDumnezeu a tuturor rugaciunilor qi sfintelorvorbiri qi lucrari ierarhice, ci sa le transmita gialtora potrivit neptelor ierarhice gi sa savArgeascdcele sfintein cunoqtinla atotdumnezeiasca qi toatelucrarile preasfurte (preadesavArqite) ale ierarhieila inalgimile culminante. Iar treapta preolilor* earatata superioard celei a diaconilor priningenuncherea cu amandoua picioarele, cAtavreme aceea qil apleaci numai pe unul, cAcidiaconul se impartigeqte in aceasra propo4ie dedesav6rqirea ierarhica-

93

inqenuncNerea arata insa* 5i prirnirea su-ouneril tata de cel ce-l oferA pe el lui Dumnezeu.fel oferit iu slurlenie fiind piin aceasta supus luiDumnezeu. Dar, precum alrl spus adeseon. celetrei trepte ale celoi stinlili* sunt aSezate prin celetrei orbastinte sfintiri si puteri peste cele treitrept'e ale celor conduqi-spre desdvdr;ire* $isavdrsesc lucrarea sfanta a aducerii mintuitoarea lor iub iugul dumnezeiesc. De aceea in modcuvenit treafta Liturgilor* (a diaconilor)' ca^^ceacare e nuxai curalito-are. sAv6rpqte sing-ura slantaaducere (olerire) a celor ce se curalesc. implrundacegtia sldnta lucrare sub dumnezeiescul altar,

Despre Ierarhia Bisericeascl

Capitolul VI

intucdt sub el se sfinlesc in chip mai presus delume min1ile ce se curatesc. Iar preolii* i;iaplcaca amanaoi genunchii, deoarece cei aduqi(oferitil de ei in ctrip sfAnt nu sunt numai curAlili'ci - prin viala lor curaliE - :;i inalpf prin prealarnuritoare ienrgii (shnte lucrdl-i): ca alare. suntdesAvSrsiti in chip ieriirhic ftrtr-o deprindere Eiputere vaiatoare. Iar ierarhul. aplecandu-;i aman-doi genunchii*. arc pe cap Scriptura predata nouade Dunmezeu, ceea ce tnseamni ca pnme$te le-rarhic pe cei curalili de puterea liturgilor (dia-conilor) qi pe cei luminali de iemrghisitor (preot)spre Stiinta celor sltnte, vazute de ei pe ntdsura lorEi prin aceastadesavdrqind pe cei adugi in deplinalor daruire.

I. Despre treptele celor ce se desdvdrEesc

$ 1

Acestea sunt treptele preoteqti $i in-tregirea lor, puterea gi lucririle lor. Iar despretrei-mea celor ce se desavirqesc* qi sunt subele trebuie sa vorbim in cele urrnatoare.

Spunem deci* ca treptele celor ce securilesc sunt mullimea celor excluqi* de lalucrari sfin$toare, de care am amintit inainte.Una* e cea pregdtita de diaconi prin cuvintelede mogire spre naqterea 9i modelarea spreviagi; aita* cea care e reeducatd spre viala dincare au cizut, prin invalatura bunelor cuvinte;alta* e cea a celor aduqi prin cederi contrarela o stare de nebarbalie qi sunt intdrili princuvinte de Dutere datdtoare; alta e cea mutatala lucrari siingite de la cele rele; in sfdrgit,-oalta e cea mutatax, dar care incd nu se afldneclintita in chip sfdnt in deprinderile dum-nezeiegti. Acestea sunt treptele ce se curitescde cAtre lucrarea de moqire qi de catre putereacurAlitoare diaconeasca. Acestea le sAv6rqescdiacbnii prin puterile date treptei lor inpreotie, spre a face ca acele grupuri cura[itein mod desivArqit sa se srarnute lainlelegerealuminitoare a sfintelor slujbe atotluminoasegi la irnpartdgirea de ele.

x')x ,

Treapta de mijloc* este cea contemplati-

94

va, care participd in toati curdlia, pe masuraei, la unele lucrari sfinlitoare.

Ea e predata preolilor spre a o lumina(boteza). Caci este, precum socotesc, vadit catreapta celor curalili de toata* pata necuratali cu mintea statomiciti in curalie neclintita,ie strAmuti printr-o lucrare sfAnta la depin-derea gi puteiea contemplativi (vazatoare) qise impartaqegte de simboalele atotdum-nezeieiti potrivite ei. umplandu-se' in vede-ri le (contemplali i le) qi i inpartaSiri le ei ' detoata sfAnta bucurie inaripatA de dragosteadumneze iasca sp re cunoa$ te rea l o r , pemdsura puterilor lor de a se inAlla. Acestea onumesc treapta poporului sfint*, ca una ce,dupd ce a trecut prin toata curAlia, s-a invred-nicit de vederea gi impartaqirea' p^e-cit este cuputinld, de atotluminatele Taine'u)'

$3

Iar cea mai inAllati treapE a tuturor celorce se desavArqesc este ordinul sfAnt al mona-hilor*, care s-a ridicat la toatA curalia qi latoati puterea qi la desavirqita curalie a lu-crarilor lor. El se bucurA de vederea qi im-oartAsirea spirituala si e calauzit de puteriledesavirsitoire ale ierarhilor. $i invAlat de lu-minile indumnezeitoare 9i de tradiliile ierar-hice, inlelege ierurgiile sfintelor lucriri ce Ievede shvi iq i te cu e l q i pr in s fAnta lorcunoa$tere este inallat, pe masura lui, la ceamai desAvArgita desavdrgire.


De aceea dumnezeieqtii noqtri conducatorii-au invrednicit pe ei de numiri siinte, numindu-ipe unii tamaduitori* (terapeugi), pe allii monahi,de la siujirea curata a lui Dumnezeu qi de lalucrarea lor vindecatoare qi de la vialaneimparlitagi unitara*, care-i unifica pe ei in sfintele con-centrari ale celor impa4ite* intr-o monadAasemdnatoare celei dumnezeieqtix gi intr-odesavirgire de Dumnezeu iubitoare. Pentruaceea sfAnta rinduiala le-a daruit lor haruldesAvdrgitor qi i-a invrednicit nu de-o stinlireierarhicA care se dAruiegte numai treptelorpreofe;ti, ci de ierurgia ce se sAvArgeqte decAtre preoli i cuviogi ca desavArgire ierarhicide al doilea sradrub.

II. Taina desdvlrsirii monahale

Preotul* sta inaintea sfdntului altar,sivdrgind invocarea sfinfrii monahale. Iar celce se introduce in starea desavArsirii sta inaooiapreotului, neingenunchind cu hmAndoua pi-cioarele gi nici cu unul din picioare gi neavdndpe cap Scriptura de Dumnezeu dAruita. Ci stasimplu, l6ngA preotul ce savarqeqte sfAnta lu-crare a invocarii tainice asupra lui. DupA ce asAvdrqit aceasta, preotul, venind cel ce sesfinlegte, il intreba intAi daci renunla nu numaila toati vialainipa4ita*, ci gi lainchipuiri. Apoiii descrie lui viala atotdesAv6rgita, aratAndu-i cAtrebuie sa se ridice peste cea mijlocie.

Acestea toate marturisindu-le cel ce sesfintegte, preotul il pecetluieqte pe el cu semnulcrucii, apoi il tundex, pomenind ipostasul in-treit* al dumnezeieqtii Fericiri. Dupi aceea ilimbraca cu alta imbracaminte si. sarumndu-limpreuni cu al1i sfinli barbagi cAli sunt de fa1a,il impartagegte cu Tainele dumnezeiegti.

cunoafterea dumnezeiascd a celor sfinte ce lesunt proprii.

$2

Iar renunfarea* nu numai la viala im-partita, ci qi la inchipuiri aratA cea maidesdvArgitA iubire de ingelepciune (filosofie)a monahilor, manifestatd in cunoaqtereapon;ncilor unificatoare. Caci, precum amspus, ei nu fac parte din treapta mijlocie acelor ce se desivdrqesc, ci din cea mai inaltAdeclt toate. De aceea multe* din cele practi-cate fara osAndire de catre treapta de mijlocsunt interzise* in tot felul monahilor sinsu-ratici, ca unora ce sunt datori sd se concEn-treze intr-una, sA se adune spre sfdnta unitategi sa se modeleze, pe cAt este cu putinta, dupAvia[a preoteascA, ca una ce e inruditA cu aceeain multe privinfe qi e mai apropiata de ea decdtce.lelalte trepte ale celor introduqi in celeslrnte.

S3

Iar pecetea prin semnul crucii, precumam spus, inseamni nelucrarea tuturorpoftelor trupesti. Iar tunderea pdrului* in-dica via[a curata $i manifestati in formediferite, care nu infrumuse;eazd irrdleniag0nditi de minte prin forme plasmuite dehotArArea de-a o ascunde, ci o inalla, prinf rumusel i care nu sunl omene$t i , c i uni taregi singulare (monahale), la cea mai mareaseminare dumnezeiasciloT.

I I I. Tdlcuire duhovnic e s ca

$ 1

. A nu ingenunchea cu amindouA pi-cioarele qi a nu avea pe cap Scriptura deDumnezeu daruita gi a sta lAnga preotul cesdvdrgeqte invocarea arata ca ordinul mona-hal* nu are misiunea sa aducA pe allii laDumnezeu, ci sa vie[uiasca in sine, intr-ostare singuratica qi sfAntA, si mearga dupatreptele preole$ti qi sa fie inallat de ele, caUrmator a l lor , cu buna ascul tare, spre

$4

Iar schimbarea hainei de mai inainte* giprimirea alteia arata ffecerea de la viaga sfinlitAmijlocie la cea mai desavdrqitd, precum lana$terea din Dumnezeu (la Botez) schimbareahainei a aratat inaltarea vie{ii curilite la deprin-derea vAzdtoare (contemplativa) gi luminAtoue.Iar dacA preotul qi tolix cei sfingigi prezenti ilsdrutA qi acum pe cel intrat in etapa desavArqirii,inlelege prin aceasta sf6nta comuniune a celorce se fac asemenea lui Dumnezeu, care ii facesd se bucure unii de allii cu iubire intr-o veseliedumnezeiascd.

95

$5

La sfAqinil uturor acestorA" preotul-cheamaoe cei inrrddusi in treapta desAv6r$irii la dum-hezeiasca impdrtaSire*''arfland in chip sfhnt, cacel introdus in aci:asta ueapta. dacA a ajuns cuadevarat la inallimea mondhala (singuratica) qiunitara, nu va fi numai vazator (contemplator) alcelor sfinte legate de el, nici nu va veni, asemeneatreptei de miiioc. numai la impartalirea de preaslLirtele simbode, ci vine in alt mod decdt poporulsfinrit. cu o consLiintA dumnezeiasca a celor sfintesi sd impartasesle* de comuniunea dumnezeiasc aiae oUdnia tiuirurezeiasca)I08. De aceea qi trepielor pretitesti, la shntirile prh care se introduc indesava$irei lor, spre daruirile lor prea shnte' li seda impaiusirea deprea sfdnta Euharistie de catre*ierarh, care'le-a introdus in treapta desavirqirii lor'Aceasla aratA nu numai ci imparta5irea de Taineledumnezeiesti (obAr5iei dumnezeieqti) este Iapta decapetenie a fi ecarei impanaqiri ierarhice' c i qi catofue reptele preoleqti :e imparta;esc $ de darulcomunjunij celei atotdumnezelequ pe masurainaltimii si desavArsffi indumnezeffi fi ecireia din

'elelb. ionchiderir, deci, cA sfintele lucraridesavArsitoare sLnt curatirea*' iluminarea 9idesavArqirea. Iar diaconii sunt reapta* curalitoare.pd

reoti i. cea luminitoare, iaf ierarhii ' ceaesavirgitoare. Iar treapta ce. se curale$te e

nepanash de sfinpLa veddre qi de imparta;ire. caun'a ce se cunlle$te inca; treapta vazatoare (con-templativd) este poporul -sfinlit; iar. treaptadesavdrsita e cea a nionahilor singulari. Astfel'iererhia

-nnastri alcAtuilA in chio sf6nt din trepteleierarhia hoastra alcatuita in chip sf6nt din treptele

rtanduite de Dumnezeu e la fel cu ierarhiile cere$tr'

I. DesPre cele c.e se sdudrSescpentru c'ei adormili

$ 1

Acestea fiind ldmurite, e de trebuinfa,socotesc, sd vorbim qi despre cele ce sesAvdrgesc de noi cu sfin[enie pentru cel

g6

aramnd in oameni trisdrurile imitarii de Dum-nezeu $i ale asemandrii cu El.

$o

Dar vei spune* cd din ierarhiile cereqti

Despre lerarhia Bisericeasca

Capitolul VII

lipsesc treptele ce se curatesc (cdci nu e ingi-duit, nici drept a spune cA este vreo ceatacereasca* intinata). Marturisesc desigur 9ieu - daci nu cad cu totul din legatura cupreasfAnta Minte - ca acele ierarhii sunt cuiotul f ira pata $i poseda desavirqita curaliein chip mai presus de lume. Caci, daca vre-una din ele s-ar afla supusA raului (pdcatului)'ea ar fi cAzuti din armonia cereascd qi neame-stecata a mingilor dumnezeieEti qi ar apa4inemullimilor neluminate $i apostasiate.

Dar se poate spune cu sfinlenie desprecurafia ce se referA la cereasca ierarhie caeste luminarea celor necunoscute inc i ,daruita de Dumnezeu fi inlelor mai de jos*,

luminare care le conduce la qti inla maidesivirqit i a cunogtin!elor dumnezeieqti qi

care, cura[indu-le de neqti, inta celor a cdrorcuno$tintd incA nu o au prin ele nici f i inlelemai dumnezeieqti, le inalla spre razele maiinalte qi mai luminate ale vederilor dum-nezeiegti. Astfel gi treptele luminAtoarex 9idesAvArgitoare ale ierarhiei cereqti, ca fiinlelecele mai inalte gi mai dumnezeieqti, curalindordinele hferioare qi ceregti de toati ne$tiinta(pe masura treptelor ierarhiilor ceregti), leumple de ilumindrile atotdurnezeie$ti qi ledesAvirger;te in qtiinla atotsfinlita a inlele-surilor dumnezeieqtii obdrqii.

De fapt am spus inainte qi s-a spus dum-nezeie$te qi de Scripturi, ca nu sunt la fel toateordinele ceregti in toate sfintele gtiinle aleiluminarilor vederilor dumnezeieqti; ci prin

cele dintdi iluminate nemijlocit de Dumnezeuse lumineaza iariqi de Dumnezeu cele in-ferioare, pe mAsura lor, prin razele atotlumi-noase ale strAluciri i obdrqiei dumnezeieqti"u'

adormili. Cici nici acestea nu sunt comune

celor sfinlili gi nesfin1i1i, ci precum e altfel

modul fiecareia din aceste doua viefi, tot aqa'

plecdnd spre* moarte cei ce au avut o viafA

sfinta, privind spre fagaduinlele adevarate

ale dumnezeierii, de vreme ce au vazut

adevarul lor in inviere, merg cu nddejdea

sigura qi adevirati gi cu veselie dumnezeiasca


spre finta mortii, ca spre sfdrqitul sfintelor plAcerea dumnezeiascd, netemdndu-se de olupte (nevoinle) in viala qi mdntuirea schimbare spre cele rele, ci gti ind ca vor aveadesAvArqita ;i farA sfArqit. Caci cunosc cele ce in mod sigur qi veqnic bunAtalile dobdndite.vorficueiprininviereaintreagA*,decarevor Iar cei plini de intinaciune gi de peteavea parte. Pentru cA sufletelex sfinte deqi pot pdcatoase-, chiar de s-au invrednicit de iniliereacadea in viap de aici in schimbarea spre c-ele in ceva sfAnt,.dar au respins-o h ghip vAdmatormai rele, ubr auea prin nagterea din nou din mintea 1or gi sau napustit.spre^poftelgstrdmutarea la cea mai mire asemAnare aducdtoare de stricaciune, venind la sfArqitul*neschimbata cu Dumnezeu. Iar puterile cu- vielii de aici, deqi nu Ii s-a aratat vrednica de

rate ale* sufletelor sfinte vor lua iu ele trupu, crezme dumnezeiasca lege I Scripturii, vor

rile insolitoare qi impreuna cilaroare - care tlli^"-"^*:::T: li::l'"*"le pldceri.ale.pa-

s-au inrolat ei au rupiat impreuna prin dum- iili;:,r"""1#"?:ffi ffiili:3,ti:,?t'#j:nezeiegtile lor sudori - in starea neschimbataa sufleielor, inremeiata in viala-dumn ezeiascir. il il;lx fl.}"'s,]1ti';'"l1fflfiri:,".1""'i#'.rCici vor fi unite* cu sufletele sfinte cu care au aici nu vor fi insotitide ni.i o ioe.anitii

j.-- --

devenit membre ale lui Hristos gi vor lua gie le v iafa nestr icAcioasa, nemur i toare 5 ifericitd-asemenea celei dumnezeiegti. in $3aceastA veselie a unor astfel de nadejdi neclin-tite are loc adormirea celor sfinf, veniti la NeintAmpldndu-se nici una din acestea lacapatul luptelorlll. adormirea oamenilor sfin1i, cel ce fic6nd parte

din acegtia ajunge la sfhrgit se va umple de osfAnti veselie pentru nevoinlele lui qi cu multd

$2 placere va pagi pe calea sfintei na$teri din nou.Iar cei familiari celui adormit prin famlliaritateadumnezeiascd si prin aceeasi vietuire il fericesc

Iar dintre cei nesfinlili*, unii susgin in chip pe acela, pentru ch a ajuns la biruinp finala multneralional ca vor ajunge in nonexistenta (ne- dorita qi inalla cAntare de mulpmire Celui ce efiinlA), iar allii cd trupurile* se vor desparli cauza biruinlei, rugAndu-se sd ajungA qi ei lapentru totdeauna din unirea cu sufletele lor, acelagi sfArqit fericit. $i luAnduJ pe el,il duc laca nefiindu-le potriviH lor, pentru ca n-au i"t-qlt,.?spreprimireasfinteicununi. Iarierar-in[eles viala (aieasta) asemenea celei dum- h\11 il primeye cu bucurie qi implinegte' dupaneieiegti gipuiinla sfArgitului fericit, nici n-au sfinta r6nduiald, cele ce se sivArqesc pentru ceiavut cit tie'buie "unogiinla dumnezeiasci, a cuvioqi adormili.vielii in Hristos, asemanatoare celei dum-nezeiegti. care incepe inca de aici*. Iar alliidau sufletelor ca insolitoare* alte ttupu.i, II' Iatna savar{tru pentru cet aaormtl'

nevazOnd, in ei, ostenelile trupurilor lor unitecu sufletele indumnezeite gi de aceea socotesc Adundnd* dumnezeiescul ierarh sfdntalipsite in mod cuvenit de sfintele rAsplatiri ceata a preofllor, daca cel adormit a fost dintrupurile ce n-au ajuns impreuna la capdtul treapta preo[iei, aqezAndu-l inaintea dum-drumului atotdr-rmnezeiesc. In sfdrgit, al1ii, nezeiescului altar, incepe rugAciunea giaplecindu-se nu gtiu cum, spre ginduri mate- mulpmirea cdtre Dumnezeu. lar dacA a fostriale, au spus cd veqnica, preasfAnta qi prea- dintre sfinfi1ii* monahi sau din sfinlitulfericita* lor cuviogie e de acelagi fel cu viala popor, il agazA ldngA cinstitul loc preolesc,de aici qi au respins in mod necuvenit hrana inainte de intrarea preolilor. Apoi ierarhulproprie unei alte vieli deopotrivi cu ingerii. savdrgeqte rugdciunea de mullumire cdtreDarnuvacAdeaniciodatavreunuldinbarbalii Dumnezeu. Dupa aceea, liturgii (diaconii)preasfinfi in astfel.de rataciri. Ci gtiind _ca toli citesc fdgaduinlele nemincinoase, infiliqatevor primi o vegnicie asemanAtoare lui Hristos in dumnezeiegtile* Scripturi, despre sfintacAnd vor ajunge la sfdrgitul vielii acesteia, vor noastrainviere, apoi cAnta cu sfinlenie imnelevedea in mod clar calea lor spre nestricAciune, din psalmi care mirturisesc cu putere aceleaqidevenita de pe acum apropiatd. $i de aceea figaduinfe. Apoi, primul dintre diaconi slo-laudA darurile dumnezeierii qi se umplu de bozeqte pe catehumeni gi pomeneqte pe sfinlii

97


adormili, impreun6 cu care invredniceqte deo pomenire

'egala pe cel savirgit - ac^um . qi

indeamna pe toli sa ceara pentru acela fericitadesAvirgire in Hristos. Apot. apropundu-.se'dumnezeiescul ierarh roste$te asupra lul orugaciune preasfdnti. $i dupa.rugAciune,iniugi ierarhul saruta pe adormit 9i dupi el tolicei piezenti. Dupa ce l-au sarutat toli ' ierarhultoama peite cel adormit untdelemnul. $i,fAcAnd o sfdnta rugAciune pentru to[i, aqaza incinstitul locag.tr^upul celui adormit impreunacu a l te t ruDur i r r r .

m. Tdlcuire duhovniceascd

$ 1

De ne vid qi aud sivirqind acestea- so-cotesc ca cei lipiifl de sfinlenie rAd cu hohote

$i ne compatimesc pentru gregeala noastra'Dar nu trebuie sa ne mlraln de aceasta. LacI'dacd nu vor crede, nici nu vor inlelege, cumzic Scripturile (cf. Is. 7,9). Dar noi, vazdndinlelesurile celor sdvdrqite' condugi. gi- lu-minali de lisus*, sa spunem ca ierarhul nuDomeneste fara ratiune ceata de aceeaqi cinste'a

sfinli lor qi agaza in ea pe cel adormit. Caciel arafa cu ifinlenie ca toti vor fi prin naqtereadin nou in acele impliniri cu care qi-au umplutaici viala lor. De pilda, daca cineva a avuto via[i preasfAntA 9i de asemAnare dum-nezeias ia, pe cAt e cu put in ta omulu i sdimi te pe Dumnezeu, va f i in veacul v i i tormoEteni tor a l bunAtAl i lor dumnezeieqt i 9 iferit ite. Iar daci a avut o viala inferioara laculme celei asemanatoare cu Dumnezeu'dar totuqi sfdnti, va lua gi el-sfinte ra,splatide acelagi fel. Dupa ce ierarhul a mullumitpentru aceasta d ieptate dumnezeiascd*,iosteqte o sfAntA rugaciune* 9i laudA ̂dum-nezeiasca obirgie, ca una ce a desfi inlatstapAnirea nedreaptd gi tiranicA asupra noastria tuturor, mutAndu-ne la judecilile sale atot-dreptella.

$2

Iar cAntarile qi citirile dumnezeieqtilor*fAgaduinle descoperd preafericitele stiri incare vor fi aqezali pentru ve$nlcle cel ce audobdndit o desavirqire dumnezeiasca; iar

98

dovezile de sfinlenie ale celui adormit sunt qiindemnuri pentru cei incA in viala spre aceastadesdvirqire.

$3

Dar observim cd* nu toate treptele ce securitesc de obicei se scot de la cele ce sesAvirsesc, ci numai catehumenii* se scot din-re cetele sfinte. CAci aceasta (ceata) nu eintrodusd in nici una din slujbele sfinte qi nu-ieste ingaduit sa patrunda in nici una din celesfinte ce se sdvar$esc, nici micA, nici mare,intrucAt nu se impartAqeqte nici de putereavazitoare a celor sfinte, prin naqterea dum-nezeiascd izvoritoare de lumina qi datdtoarede lumina. Iar celelalte trepte ce se curalesc'intrucit au fost introduse (iniliate) mai inaintein sfinta predanie, dar au cdzut iarigi fira deminte spre cele rele, cind trebuia sa-qi ducala implinire inallarea lor spre cele dinainte,sunt pe drept cuvant oprite de la inlelegeriledumnezeie$ti ale sfintelor simboale qi de laimpArtalirile de ele. Caci se vor v6tdma* im-oaitasindu-se in chip intinat de ele qi vorliuneL la o 5i mai mare dispreluire a celordumnezeieqti Ei a lor inqile. Dar nu farA drep-tate sunt prezenli la cele ce se sivargesc acum,ca si invele clar 9i sd vada nesiguranla mo-mentului mor{ii noastre qi cununile sfinlilorlAudate de catie cuvinteleadevafate ale Scrip-turilor gi chinurile fara sfArqit ce ii amenintape cei i ipsit i de sfinlenie. $i aceasta le va fipoate de folos acelora. vAzAnd pe cel ce s-a-savArqit intru sfinlenie laudat de diaconi,pretentat ca unul ce se aflA cu adevArat incomuniunea cu sfinli i din veac; ! i poate vorveni gi ei la aceeaqi dorinlA qi vor fi invdlaJide gtiinga diaconeascd (liturgici) sd tinda Iafericita desAvArEire in Hristos.

$4

Apoi apropiindu-se, dumnezeiescul- ierarhrosteqle o sfanta rugAciune pentru cel adormit.Iar dupa rugaciune il sarutA qi dupa el toli ceiDrezenti. Rugiciunea* cere bunatali i dum-irezeiesti sA ie-rte celui adormit pacatele cele dinslabiciunea omeneascA* qi sa-l aqeze in luminasi in tara celor vii. in sdnurile lui Avraam, luiisaac si lui Iacov, in locul de unde a fugitdurereaqi intristarea gi suspinul (cf. Apoc. 2l'4).

Desore Ierarhia Bisericeasci

$s

Acestea sunt, socotesc, preafericitelecununi vddite ale sfinlilor. Dar ce ar putea fideoootriva cu nemurirea cu totul neintristatdqi liminAtoare? Caci, degi fagaduin[ele suntpe mdsura inlelegerii* noastre, avind ingele-suri mai presus de orice minte, numirile lorsunt deoarte de realitatea lor* adevdrata. Cdcisocotim adevArat cuvAntul Scripturii: Cele ceochiul ntt le-a vd:ut Ei urechea nu le-a auzit

Si la inima omului nu s-au suit acestea le-agdtit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe E/ (I Cor.2,9: c f . Is . 64,3) .

Iar sinurile sunt, cum socotesc, starilepreadumnezeiegti qi fericite ale fericililor pa-triarhi gi ale tuturor celorlalli sfinli careprimesc pe toli cei asemanAtori cu Dumnezeuin neimbatrdnitoarea gi preafericita lordesavdrqirel I5.

$6

Dar ar putea spune, poate, cineva ci amvorbit drept, dar e greu de inleles pentnl ce arenevoie* ierarhul de bunatatea dumnezeiascdpentru iertarea pdcatelor celui adormit 9i pentrusocot.i-rea lui in aceeaSi cinste cu cei asemenealui Dumnezeu. Caci dacA fiecare va lua de ladreptatea dumnezeiasci rasplata faptelor bunesAvArgite in viala de acum, iar cel adormit s-afolosit de lucrarile sale in aceastA viafA, pnn cerugaciune ierarhica va fi mutat la alta starevelnica decit la cea de care e vrednic qi caree rAsplata vielii de aici?

Eu gtiu foarte bine ca fiecare va primistarea corespunzatoare, a$a cum spunScripturi le. Cici acestea spun ca Domnulva departa de la Sine pe unii gi f iecare i; i valua cele corespunzatoare cu cele facute printrup, f ie bune, f ie rele (cf. II Cor. 5,10). Iarcd gi rugdciunile drepli lor* lucreazA in vialaaceasta, dar nu qi dupa moarte, insa numaiin cei vrednici de aceste sfinte rugaciuni, neinva[A predanii le adevArate ale Scripturi lor.Sau ce a fo los i t Saul de la Samui l * (c f . IReg. 16,1)? Sau ce i -a fo los i t poporulu ievreilor rugAciunea proorocilor'? Caci, pre-cum cineva, nefolosind vederea sa, cauta inzadar sA se impartageascA de lumina soarelui*care iqi daruiegte lumina sa ochilor sanAtogi,a$a se atama de nadejdi neputincioase qi

zada rn i ce , ce i ce , ce rdnd rug i c i un i l esfinli lor, nu folosesc sfintele lucrari alepropr ie i lor f i r i ; acegt ia se vor l ips i q i dedarurile dumnezeiegti din nepisarea fafide poruncile luminoase gi de bine darui-toare. Dar afirm, urmind Scripturi lor, cirugAciunile Sfinli lor sunt cu totul folosi-toare* in aceasta via1d, cand cineva, dorinddarur i s f in te q i avAnd q i o depr inderesfinta* pentru impartigirea de ele, darcunoscandu-gi propria putinatate, vine lavreun bdrbat cuvios q i i i cere sa- i f iesusginitor qi ?mpreuni lucrdtor. Acela vaprimi desigur de la el un folos superiororicarei lucrari proprii. El va primi darurilepreadumnezeiegti pe care le cere. Caci i l vaprimi bunatatea dumnezeiasci. Dar ca ur-mare igi va arata recunoqtinla sa evlavioasdpentru ajutorul ce-i vine prin cei cuviogi qidorinla vrednicd de laudi a celor cerute prinsf in te le lu i cerer i g i pr in depr indereacoresDunzdtoare, care il fac asemAnator cuDumnezeu. Caci Dumnezeu a rinduit prinjudecat i le dumnezeiegt i s i se daru iascddarurile dumnezeieqti celor vrednici sa seimpartagesci dupA voia dumnezeiascaatotcuvenitA gi prin cei vrednici. Deci, dacddisprefuieqte cineva aceastA bunA rdnduialdqi, recurgAnd la o parere nebuneascd, se so-cote;te pe sine suficient pentru vorbirea* cudumnezeirea gi nu prefuieqte pe cei cuvioqi, gidaci inallA cereri nevrednice de Dumnezeu 9inu cereri sfinte gi dorinla de cele dum-nezeieqti nu e corespun zatoare gi potrivita lui,ii va ramAne neimplinitA cererea fAcuta faragti inla. Dar despre* rugaciunea pe care oface ierarhul pentru cel adormit, care a venitla'noi ca tradil ie de la invalatori i noqtriindumne2ejl i. e necesar sA vorbim in chipdeosebi t t rb.

s7

Dumnezeiescul ierarh este talcuitor, cumspun Scripturile, al dreptalilor dumnezeieqti.Caci este un inger al Domnului, al Atotliitoru-lui Dumnezeu (cf. Zah. 2,7-12). El a invd[atdin Scripturile predate de Dumnezeu ca celorce-au vieluit cu cuviogie, l i s-a dat ca rasplat6,dupa vrednicie, de cdtre prea dreptele cum-pene, viala atotluminati qi dumnezeiasca,iubirea dumnezeiasci de oameni trecAnd din

99


bunatate cu vederea* petele ce le-au venit lordin slAbiciunea omeneasca. Fiindci, cumsDun Scripturi le, ninreni nu e curat de in-tihaciune icf. Iov 14.4). $dind aceste faga-duinle din Scripturile dumnezeieqti, ierarhulcere* sa se implineascd qi si se- daruiascicelor ce au trail in chip cuvios sfintele res-p ldt i r i , model indu-sepe s ine insuqi d inbunAtate spre imi tarea lu i Dumnezeu $ lcerdnd danirile pentru allii ca haruri pentrusinel lT.

Totodata, cunoscand ci nemincinoaselefaeaduinte se vor implini in mod sigur, Iea.ita ..16. de fali* ca o descoperire cir celecerute de el, dupa rinduiala dumnezeiasci, sevor da neindoielnic celor ce s-au desavdrqit inviata dumnezeiasca*. CAci ierarhul, caretalmace$te dreptatea dumnezeiasca, n-ar cereniciodath implinirea unor fagaduinte care nusunt atotplActrte lui Dumnezeu 9i care nu sevor da iri chip dumnezeiesc. De aceea nu lecere acestea pentru cei adormili lipsili decurafie* nu numai pentru ca se va abate prlnuceuita de la treapta de tdlcuitor gi va in-drAzni sd-qi aroge cu m3ndrie ceva din celeale ierarh ie i , nef i ind miqcat de izvoru lTainelor*, ci va [i qi desparlit de rugdciuneasfdnta, auzind de la dreapta Scriptura y el inchip cuvenit: Cereli Si* nu primil i, pentru cdceieti rdu (lac. 4-'3). Deci, dumnezeiesculieraih cere cele fagaduite in chip dumneze-iesc si iubite lui Dumnezeu 9i cele ce se vor

darui in mod sigur. Le cere aratdnd cele aledeorinderii saleielei bune iubitorului de bineDumnezeu qi aratAnd celor prezenti. in. chiprevelator daiurile ce se fac celor cuviogi'

deoarteze. Si de fapt aceaste sff,nti* invalaturadeipre Dumnezeuic[. Mat' 16.16)' cum spuneScriprura, n-au grait-o miqcali de ei.inqigi, nicica unii carora le-a descopent-o trupul $l sangele'ci ca unii ce-au fost introduqi de Dumnezeu, cumintea, in cele dumnezeieqti.

Deci, indumnezeilii ierarhi trebuie si seloloseascA astfel 9i de de-spa4iri.qi.de toateDuterile ierarhice, mi$cate de obdrqta dumneze-iasca a Tainelor. Iar ceilalli si dea ascullareierarhilor in cele ce le savariesc. ca nuqcall;lei de Dumnezeu. Clci cel ce vd va nesocoil pevoi, pe Mine ma nesocoteSte (Luc. 10'16).

$8

Dar si revenim la cele ce urmeazd amin-titei rugAciuni.

Dupa ce a savArsit-o, ierarhul siruta intdiel pe cel adormit, afoi toli cei prezenli. Cdcieste dulce qi cinstit tuturor celor asemanatoncu Dumneieu cel ce s-a desavArqit in vialadumnezeiascA. Iar dupa sArutare. ierarhult oa rna pes te ce l ado rm i t un tde lemnu l 'Amintesie-ti ca la sfinta na$tere din Dum-nezeu, de

-d inainte* ' pr in dumnezeiescul

Botez se daruiegte celui ce se introduce indesivArgire in tii a impartAqire de sfint u I .sim-bol - duba dezbrAcarea de haina materialA demai inainte - al untdelemnului ungerii. Acum,la sfdrgitul tuturor, se toama untdelemnulDeste cel adormit. Atunci*, ungerea cu unt-delemn chema pe cel mifat (introdus in etapadesavArEiri i) la sfintele lupte (nevoinle). Iaracum, untdelemnul tumat arata pe cel adormltcA s-a nevoit in acele sfinte lupte 9i s-adesavArgitl l8.

$e

Dupi ce ierarhul le-a sivdrqit ac€stea,asaza irupul in locas cinstit cu alte cinstitetrirpuri de aceeasi treaptA. Caci, dacacel ador-mii a dus in suflet gi in trup o vialA iubita luiDumnezeu, va fi cinstit dupa impreuna lu-crare cu sufletul cuvios gi in trupul care s-anevoit cu el prin sfintele sudori. De aceeadreDtatea dumnezeiasca ii dA impreuni cu*sufietul qi trupului rAsplalile veqnice, ca celuice-a cilatorit impreuni cu el qi e impreunaDartas la viata cuvioasa sau contrarA. Pentruaceea rinduiala dumnezeiasca a celor sfinte

Astfel, ierarhii au gi puterile despirlitoare*,ilcrritori ai dreotatiior dumnezeiegti' nu pen-ca 6lcuitori ai dreptaflor dumnezele$u' nu pen-

ftu cA preaingeleapta. dumneryre, gmgaza-mchip sltiiitor pbmirite lor neralionale*' cicr itnhril*- iivor al Tainelor, ii miscir pechip sltiiitor pomirile lor neralionaler' ct pentruca buhul*, i2vor al Tainelor' ii miEca p9 e-! spreca Duhul*, izvor al Tatnelor' u nuEca.pe el spredespartirea cu dreptate a celorJudecall oe L'um--o''",'

'Ci"i' I ttnri. z.ice- Duhul Sfdnt. Caroranezeu.-Caci: Luati, zice, Sfdnt. C,

iiti-iiri naroreli, iertate vorfi ' Si-caroru le velitiie. tinuie vor fi (loan 20' 22-23). $i celui ce aiost iuminat* brin descoperirile dumnezeieqttde citre Preasfhntul Parinte, Cuvdntul ii spune:Orice vei Iega pe pumAnt vu fi Iegat-Si.in cerurt,.si orice vei de:legu pe pamant \d fi de=legat.;tin ceruri (Mat. 16,19). Aceasta pentru ca acela"si tot* ierarhul asemenea lui' potrivit descope-firilor parhteqti facute luica tAlcuitor. qi darul-tor al

-lor. sa-i primeasca pe cel. lublton de

Dumnezeu, iar pe cet necredlnclo$l sa-l

100


d6ruieqte amandorura impartaqirile de. celedumnezeieqti*, sufletului prin vederea qt pnn

stiinla curaia a celor sAvArgite, iar trupului prinitotdumnezeiescul mir, ca printr-o icoand'sfinlind omul intreg* prin simboalele preasfinteale impartaqirii de dumnezeire qi daruindu-iprin aiesta-sfAnta lucrare (ierurgie) intreagahinruire si vestindu-i prin simlurile intregi cAva avea parte de inviere.

$ 1 0

Iar invocirile sfinlitoare* nu e ingiduit sifie circumscrise prin explicare' nici taina lorsau puterile din bumne2eu lucritoare in elesA fie scoase* din inlelesul lor ascuns in modpublic. Ci, invatAndu-le prin inil ieri necomu-nicate. cum se afla in SfAnta noastra Tradilie,si sivirlindu-le cu dragoste dumnezeiasca, siiie ridicate prin sfintele lucriri la deprindereaqi inallimei dumnezeiascd gi la iluminareadesdvdrqitoare spre cunoqtinla cea mai inalt6a lor.

s l l

Iar c[ gi pruncii. care nu inleleg incA* celedumnezeii:gii. se fac partaqi de na$terea dinDumnezeu gi de impartaqirea dumnezeiascdde prea sfintele simboale pare celor prolanl'prebum zic, un lucru vrednic de ris. daciierarhii i i invalA cele dumnezeieqti pe cei cenu pot auzi qi predica sfintele tradilii* celorce nu le inleleg; 9i incA mai de ris, pentru.cial[ii pronunla pentru ei sfintele marturisiri.Dar neingelegerea lor de cdtre cei rAtqpili-nutrebuie si-1i i ie o piedicA pentru primirea lor,ci sA starui in chip evlavios qi cu iubire incilduzirea lor spre lumini, ardtand fala deobiecliile prezentate ca nu toate cele dum-nezeiegti se circumscriu de cunoqtinta noas-tra. Caci multe din cele necunoscute de noi aucauze vrednice de Dumnezeu, necunoscutenoua, dar $tiute* de treptele mai inalte de noi.Ba ramAn ascunse qi fiihlelor celor mai inalte,fiind gtiute numai atotinleleptei 9i de inle-l.ep-ciune facatoarei obdrgii dumnezeie;ti. $i lesDunem acestea pentru ca le-au adus la noidimnezeieqtii nolrri invalatori, avAndu-le inamintire din tradilia veche. Caci spun*, ceea

ce este qi adevarat, ci pruncii inAllali in legeasfAnta, vor ajunge la deprinderea sfintd' liberide toata ratacirea qi l ipsil i de experienfaoricarei vieli necurate. Aceasta avAnd-o inminte dumnezeiegtii noqtri invifdtori*, aucugetat sA primeascd pe prunci in acest- sfAntmod qi pdrinlii naturali ai pruncului adus sapredea pruncul vreunui pedagog bun' intro-bus in iele dumnezeieqti*, qi dupa aceea sas tea cop i l u l sub e l ca sub un pAr in teduhovniiesc gi naq al sfintei mdntuiri' Deci'ierarhul i i cere acestuia, care mArturiseEte sacreasca (sa inal1e) copilul in vieguirea sfAnta,si rosteascA lepAdarile qi sfintele mArturisiriqi nu, cum spun aceia, rizdnd, ca qi c6nd- s-arintroduce unul in locul altuia in cele dum-nezeieqti. Caci acesta nici nu spune: eu facleDadarile sau sfintele mirturisiri pentrucopil, ci: pruncul se va lepida qi se va uni cuel,- adicd: mafiurisesc sA conving copilul saajungA la o minte (inlelegere) sfdnta pnninvafaturile mele, ca sa se lepede in intregimede potrivnici, sa marturiseasca 9i sA lucrezemd,r:turisirile dumnezeieqti. Deci nu e nimic'absurd

in faptul ci pruncul e crescut spr€inallimea dumnezeiascA, avdnd un povAfui-tor{ qi naq (primitor) sfAnt, care ii sadeqtedeprinderea in cele dumnezeieqti gi-l pazeqteneispitit de cei potrivnici. Iar ierarhul facepruncul pdrtas de sfintele simboale (Taine)'ca sA fie irescutin ele qi sa nu aiba alta vieluiredecdt pe cea care privefte pururea la celedumnezeieqti qi-l face pirtag de ele, vie[uireintarita in deprinderea sf6ntA a acestora,inallata* p .\ iB sfdnt de nag (primitor; in chipdumnezelesc" ' .

Aceste bunatafi ale ierarhiei noastre nile-au aratat, o! copile, vederile unitare. Daralte minli mai vazatoare au vdzut nu numaiacestea, ci altele, cu mult mai luminoase qimai asemAnatoare dumnezeirii. Iar pe tine,socotesc ci te vor lumina frumuseli mai lumi-noase $i mai dumnezeieqti, folosindu-te detreptele spuse, in urcugul spre o sfialucire maiinalta. Preda-mi, deci, iubite, 9i tu mie ilu-minari mai desavdrgite qi arata ochilor meifrumuse[i mai minunate 9i mai unitare. CaciindrAznesc sa cred cA prin cele spuse voiaprinde scdnteile focului dumnezeiesc aflatein tine.

i

IIII

l 0 l

SCOLIILE SfdNtUIUi MAXIM VTARTUNISITORUL

DesPreIERARHIA BISERICEASCA

CaPitolul I

$ 1

Lucrarea - dumnezeiascd. Numegte lucrare dum-

nezeiascA pe cea venitd de la Dumnezeu qi datd oamenilor

Ei care ii iace pe aceqtia dumnezei. lucrare savArgita in

creqtini prin ierarhie.'Prin tradilie. $tiinla ierarhicA a primit-o prin tradilie'

Sd nu intinezi. Adica sa nu rdzi de ele $i sa le arili

firi evlavie tuturor celor lipsili de sfin1enie, facdnd cele

dumnezeier;ti gi tainicc prilej de ris.Numai ceior sfinp. Nu trebuie sa se arate cele sfinte

celor intinali, nici sa se arunce margaritarele porcilor'

Mintea cea mai tnaltd dumnezeiesc ierarhicd' E de

menlionat cil sc spune, impotriva Nestorienilor, ci mintea

se atribuie Si lui Dunrnezev lin Hrisl()s nunted tlu e

nimai t ,,ni lui . n. trad. ). Se inrpanasc$lc dc sfinlenie gi

de curilie pentru sfintire.Dupd putinld. DupA puterea fiinlelor inlelegAtoare qi

inteligibile; cici nu le face lisus asemenea Siegi dupi

puter6a lui; fiindca El este nesfdrqit de putemic ca Dum-

nezeu,Adund.Explicarea acestora se face in capitolul V al

scieni D e spre num i r i I e dumtte:e i e I t i.Multek deosebii. Prin multele deosebiri socotesc ca

inlelcge multcle feluri de griji iJc poftelor rrupegti pe care

le interzice Domnul; iar viala unitara qi dumnezeiasca este

cAutarea in primul rAnd a imparAliei lui Dumnezeu qi

drepulii lui, pe care Domnul a indicat-o in rugiciunea ca

sri fi e ioli u,ta (low't I 7, 1 I ); iar calitatea aceasta a suflet ului

a numit-o deprindere, care le e proprie cel mai mult celor

sfinlili.Cunoqtinga celor vdzute. Este inlelegerea plina de

$tiinla a cuvintelor 5i inviliturilor despre Dunlnezeu;iaci'nu ajunge simpla auzire a cuvintelor 9i rostirea

sfintelor tiine, ci aceasta se cere urmata de inlelegerea qi

priceperea celor proslavite; cAci aga fac qi. cei .ce. se

ieruilsc (se sfinleic) intii lui Dumnezeu' apoi o prilejui-

esc aceasta gi altora: se desavArgesc qi desavirgesc.

$2

Qerarhia) ingerilor. Numegte qi aici cele noue cete. pe

care le-a nunit inainte in scrierea D e s p r e i e r u r I r i u t e r e u s c d'

Toatd (ierarhia) prosldvitd acum.E puterea intregii

ierarhii.

Acelagi ierarh. Adici ePiscoPul.Celor de.ruD el. E vorba de inaintare.Cei nni de jos se cuvine sd urmeze. Presbiletii.I)ar. Coniparalia ierarhiei cercgti qi sensibile'Simboalelor sensibile. Simboalele sensibile sunt

Tainele aratate in cele urmltoare, adica Botezul sau Lu-

minarea, Sinaxa sau Taina impartalirii 9i celelalte.Unul este. Adica Dumnezeu.Nu - unitar. in loc de in mod unitar liin acelasi mod'

I nteligibile. De notat cA lucrarea scrisa de el D espre

cele inteligibile ;i sensibile n-am aflat-o.Mai desfdqurat.lnloc de mai pe larg-

$3

Ierarhia - esfe. Ierarhia o constituie' precum ne-o

infali$eaza venerata noasfia tradilie' cele .in general

.uno.iut" sau spuse despre lucrurile sfinlite ce sunt

propuse sau supuse sau savdrgite. Caci o redi intr-o

recapitulare (ouyregcl,oirootv) sau cuprindere a in-

treg ului, intrucdt rec apitularea (&voxe<potrcio:otv)

spunem ca este o rezumare pe scurt a celor spuse inainte'

Cea mai generald. Cele generale sunt cele mai

cuDrinzatoare. Zice, deci' cA ierarhia este cea mai gene-

rali qi mai conducitoare recapitulare a intregii orand.uil

numite ierarhie; de pilda, episcopul este varful ierarhiei

sau treptei preolilor. avdnd datoria sa cunoasca' sa curele'

sa lumineze, sa desavarleasca; virful treptei diaconilor

este arhidiaconul, care e dator si cunoasca lucririle litur-giccl si asa mai departe' celelalte trepte"

Licrarea care recapituleaza. Recapitularea (cuprin-

derea) celor sfinte este cunoaiterea intregii ordnduiri

ierarhicc.inceputul acaslei. Spune care e inceputul ierarhiei

si despre Treime.' Cunoscutd. Noteaza ca Sfdnta Treime cunoaqte exis-

tenla proprie, pe care o numim fiinla sa' care singura se

cunoa$te pe Jure.Rilionate. Noteaza ci ingerii 5i oamenii sunt fiinle

ralionale.Iar aceasta nu - altfel. Adici mAntuirea.Iar indumnezeirea. Spune ce este indumnezeirea'A (intregii) ierarh ti. Aratd care e thta intregii ierarhii'

Noteaza ca sfdrgitul sau scopul intregii ierarhii este

iubirea fala de Dumnezeu 9i de cele dumnezeiegti a

ingerilor qi a oamenilor qi cele menlionate in continuare'

Iai cele lucrate uniur de ierarhie arati ca trebuie privit

103

Despre Ierarhia

deplin 9i unic spre aceasti slujire.

$4

Celor mai presus de lume.NoteazAcum miqci Dum-nezeu Puterile inteligibile (ingeregti) qi cum suntem ilu-minali noi.

Cdci nu - din afard. Oamenii primesc cunoqtinlaadevarata din afarA, adica de la vederea crealiei 9i dincuvinte invalatoare gi din alte mijloace de felul acesta;ingerii insi surt luminali in puterea lor inlelegatoare deaceastd cunogtinla qi sunt intiparili prin voia dumnezeiascisau sunt modelali spre ilnitarea lui Dumnezeu gi sprecunoaqterea fapturilor, ca fapturi, dinlduntru.

Inteligibil.Trebuie inleles cA iluminarile lui Dumnezeumiqci mh1ile dumnezeieEti nu din afard, ci dinliuntru: cicia spus ci Dumnezeu le lumineazi pe ele inteligibil. Fiindcainlelegator inseamna a inlelege; iar inteligibil e ceea ce esteinTeles; ceea ce este inleles findca un fel de hranA qi puterede suslinere a celui ce fnlelege, pe drept cuvAnt Dumnezeuli se face inteligibil qi inleles hinlelor netrupeqti care suntminli; in misura in care acestea il ajung, lumin6nduJe peele, mintea acelora il inlelege qi se hrinegte cu El.

Simbosle distincte. Numegte aici simboalele im-pa4ite invalaturile de multe feluri ale Scripturii, care necomunici prin cuvinte simbolice mai ales invdlaturadesp re f i r ea dumneze iascd 9 i desp re f i i n l e l einlelegatoare; uneori ele sunt qi indreptatoare ale fapturii,ca legi poruncitoare, inallate la inlelesuri alegorice; cuatit mai mult cele savdrEite in Taine se vad spiritual insimboale qi chipuri.

Fiin(a. Noteaza care e fiin1a ierarhiei noastre qi cesunt dumnezeieqtile Scripturi.

SdvdrSitori ai celor sfnte. Numeqte savArqitori aicelor shnte pe apostoli, pe care i-a numit gi povaluitori;tar scrieri teologice numegte ciirlile Vechiului 9i NouluiTestament; iar in iliere ma nemateridli, cunoltinla venitade la Duhul in apostoli cu privire la inlelesurile Scripturii'pe care a numit-o qi cuv6nt trupesc, indiere din care s-aunascut Si invalaturile Noului Testament; iar iluminareavenitii intr-un povaluitor de la Duhul Sf6nt a declarat-oupntpiatu de a ierarhiei cereSti.

De h minte la minte. Observa cele comunicate prinmijlocirea cuvintului. $i ca cele tainice s-au predat princuvdntul nescris. Dar cele preddte sunt de folos comun(cele predate in mod tainic de la unul la altul nu sunttotu$i menite sd ramAnd bunuri individuale, ci sci Jie de

Jolos comun: numai inlelesul celor predate spre a Jisdvir;ite nu poate fi fdtut deplin inleles de to1i, n.vad.).Dar spune ca, prin simboluri sfinte sunt vrednici decontempliri inillatoare (anagogice) ale tainelor expusein cele urmatoare.

$s

Q hipuri se nsibile. Despre chipuri.Concentrat. Iata lamurit ce inseamnA concentrat.in tnvd(dtuile tainice - nescrise. Noteazi cd cele

dumnezeieqti ni s-au predat gi prin inilieri (tainice

invataturi) nescrise.Simbolicd. Ierarhia pentru oameni este simbolicl gi

formati din cele sensibile, adici nu ne intilnim cu luminile

104

Bisericeasci

dumnezeieEti goale, ci sivdrqite prin simboale, ca potirulbinecut'dntiirii, cum zice Apostolul (I Cor. 10, 16), qipZtnecpe cure o frdngenr gi celelalte.

Descoperite. Adica cunoscute $i arAtiitoare ale lu-crurilor gi tainelor ale cdror simboale sunt.

Nu vei transmile - altuit.Pentru cd nu trebuie spusecele tainice.

Capitotut II

I. Despre cei ce se desdvdrSesc prin iluminare(Prin Bote:)

Iur aceasta. Adicd asemanarea gi unirea cu Dumnezeu.Care e deci tncepunl. Inceputul, zice, ;i calea spre

unirea cu Dumnezeu qi mogtenirea statomica a lui estedumnezeiescul Botez. De fapt, de nu se ra n.tge Linevudin upd Si din Duh, nu vu vedea impdrdlia lui Dumne:eLt(Ioan 3,5). Din el se modeleaza omul launtric spre de-prinderea buna qi mAntuitoare qi spre aseminarea cuDumnezeu in cuvinte gi fapte.

Spre primirea celorlalte. Spune ci e nevoie de treilucrur i pentru inceputul impl in i r i i porunci lor : deprimirea cuvintelor dumnezeieqti, de catehizarea incredinla dumnezeiascd gi de renagterea prin Botez, princare incepem sA vieluim dumnezeiegte. Caci creareanoasra din samanta,-chiar daca e din Dumnezeu Crea-torul, este narurali. InsA nagrcrea din Botez nu e dinsdnge, nici din vofu bdrbatului (loan 1 ,1 3). Precum, deci,in na$terea naturald trebuie si ludm existenla spre a fi giapoi sd lucram cele corespunzatoare ;i sa le patimim - depildA oamenii cele proprii lor iar animalele, la fel, cejeale lor, - aqa qi in rena$terea prin Botez trebuie mai intdisa existe cineva pentru Dumnezeu gi apoi si puna inlucrare iubirea lui gi celelalte spre vieluirea cea bunA.

Cdci precum - sldvitul. Vorbeqte de fericitul Ierotei,cum a aratat de multe onin Cuvintele dinainte.

Cea mai dintdi miScare. Aratd care e cea mai aleasAmiqcare a mrnlii.

Cea mai negrditd. Adica a te replasmui 9i renaqte prinBotez, cum aratd in cele urmdtoare.

Lucrarea - tn vederea indumnezeirii, Adicirenaqterea prin SfAntul Botez.

Trebuie - mai tntdi sd existilm. Caci existeniei dupAfire ii urmeazi o lucrare potrivita ei.

Naqteii din Dumnezeu. Adici ale Botezului.Ndscute din soare. Luminile sau razele pe care le

produce soarele.Pe Ozia. Noteaza cele despre Ozia, Core 9i Nadab.

II.Taina ilumindrii (a Botezului)

$ l

Evangheliile. Spune care sunt Evangheliile adevarae.Iubirea - de oameni. Cugeta la iconomie.Sd facd asemened. Adica prin credinla, cum arata in

cele umratonre.

$2

Cel ce iubeEte. Vorbegte de cel ce a crezut de curend


gi voieqte si se lumineze, dare ini$at (introdus in taine),adica creqtin credincios deplin.

Acela - tn tntregime. Despre cel numit naq al celornou luminali (botezati).

Sd urmeze. Potnvit cu ce s-a spus in lege: intru toatevom ascul ta g lasul Domnului .

SdJ pimeascd. Pe cel cerut si-l primeascii; de aceease numeste primitor (naq).

Numele de ierarh. Adic|terarh de faot.

$3

Pe cei doi bdrbagi (doimea bdrbagilor). Aga trebuieinleleasa expresia compusii despre doimeu bitrfutlilor, caunul ce primeqte pe umeri oaia, ca sd fie doi barbali - unulcare primegte gi unul care vine in Biserici qi e primit cao oaie pierduti Primul il intoarce pe al doilea din raticire.CAci primitorul (nagul) era credincios qi n-avea nevoie sifie primit. Preotul mullume$te acum lui Dumnezeu. Dese va inlelege astfel expresia compusa dointea hdrbalilorva fi ceva foane obi5nuit.

Inlelegdtoare. Mullumire inlelegAtoare numeqte pecea tacuE, care are loc in minte; trupeascii, pe cea carepleaca capul gi aduce inchinare lui Dumnezeu (uvent giaici, poute, o dotadd a t'echinii scriitorului Dionisie,intrucdt in Biserittt primdrd veneau oumeni maturi tnBisericd ;i liecure familie incepea sri det,inti cre;tind maiales prin burbat, cupul Jirnriliei, n. trad.).

$4

Toatll ceata cilor sfinlili. Adicf tot clerul.O cdntare oarecare. NoteazA cii din toata Scriptura

se poate ind'l1a o cdntare lui Dumnezeu, nu numai dinDavid, (Biserica Si-a alcatuit totdeauna c'uhul din textedin Sfhnta Scripturd, spre deosebire de sectele neopro-testunte, n. trad.). De altfel, o cAntare oarecare a fost gicAntarea Mariei, sora lui Moise: Sd cdntdm Domnului(IeS. 15,21) sau psalmul lui David 33 sau o parte a lui:Apropktli-va de El Si vd luminuli(Ps. 33,5).

$5

Sd vind in tntregime. Adica din tot sufletul.Porunceqte preolilor. Noteaza ci numelte preoli pe

cei supugi cpiscopilor. adica pe presbiteri qi pe diaconi;caci ei scriu numele celor de cur6nd luminali (botezali)(un sentn al vechimii scrieribr lui Dionisie e ;ifuptul cdoriunde se intindeu crestinismul, existu un episcop, in-conjurat de preogi Si de diaconi; Si Botezul era sdvdrSitde episcop, n. trad.)

Pe bdrbat. Noreaz a ca vorbegte gi de inscrierea celuibotezat gi a naqului.

$6

imptinitd de (toatd) Biserica. Prin rostirea cuvdntu-lui: Amin!

it descinge pe aceln. Vorbegte de cei ce se sAvArgescin dumnezeiescul Botez.

$i tl dezbracd. Aici nu-l dezbracii de toate hainele, ciil lasa in cama$i, cum arata in cele urmAtoare; prinIiturgi, adicit prin diaconi.

il tntoarce spre rdsdfit. Aceasta o faci cu acela caunul ce se roaga Si o cere; iar spre apus, ca pc unul celeapada lucrurile intunericului. Noteaza ca atunci numaidiaconii dezbriicau pe cei venili la Botez; preolii faceaucelelalte, pe care acum le fac diaconii, cum ai aflat cupulin inainte; in cele urmitoare, vei afla ci numelteliturgi pe diaconi; iar pe presbiteri ii numeite preoli.

$7

Liturgii. Numelte liturgi pe diaconi.Maica tnfieii. Numegte maica a infierii, cristelnila.CAnturea ;fdntd - (din inspiralia) - celor stdpdni(i

de l)umnezeu. Cuvdnrul trebuie completat astfel: sfAntacantare inspfata a proorocilor stdpdnili de Dumnezeu, casi fie gi dupl aceea episcopul cel ce roste$te sfanta cantarea Sfdntului Duh, care, fiind Cel ce a inspirat pe prooroci,primeqte pe barbat. CAci nu-i spune cAntarea sfdnta aproorocilor. FiindcA toli proorocii cdntau aceeagi cdntare:este psalmul 28,3:Glasul Domnului peste ape SiAleluia.

Potrivitd. Adica alba.Prea dumnezeiette sfrntit. in alt manuscris grec:

prea teolog,ic' (0eoloytxcotritrp). Cel ce citeqte cuvin-tele Pirintelui in D e sp r e i e ru r h ia b i.s e r ic e u scd nu trebuiesi se mire dacd spune unele lucruri deosebite din r6nduielileTainelor de cele in vigoare acum, cum vorbegte 5i acum deimpartaqirea Sfintei Cuminecaturi dupa ungerea cu Mir.Cici se cuveneau acestea, fiind potrivite cu timpul. Daracum aceasta se face mai corect in Liturghia deptin6 adumnezeiegtilor Taine, cind trebuie sd se impartaqeascri ginoii botezali. Iar spunAnd cA dupa aceasta ffebuie sase inalle spre contemplarea celor dintdi, arati sau ci trebuiesA faca dupa aceea rugiciune sau ca ierarhul pleacA dupiiaceea la dumnezeiasca Liturghie.

$8

Se tnal(d - (la vederea) - celor dintdi. Ceea ce spuneeste aceasta: episcopul fiind chipul Dumnezeului tuturor,precun Dumnezeu stiruind pururea in unitatea gi identi-tatea sa. neiegit din temelia sa, intinde, pentru mintuireatuturor, la toate, prin iegirile providenliale, iluminarilebunitA!il sale (hutldtotea indreptat(i spre allii e luntind;rdutatea e lnluneric; bLtndtulea se uratd cu luntind, pen-tru td e deschiderea Celui ce o comunicd spre cel cdruiai-o comunicd, n. trad.) gi e prezent tuturor fara sa iasa dintemelia sa (sediul siu), la fel r;i episcopul, prin imitareasimbolicl, pe cit e cu putin!a, a lui Dumnezeu, rimindndin starea sa, adica in treapta sa bisericeascd, iese prinpurtarea de grija (providenliala) a iubirii de oiuneni lacele de al doilea, adica coboarii spre cel cc se intoarce qi-linvala gi-l unge gi-l pecetluiegte gi-i transmite darul,botezdndu-l. Toate acestea sunt slujirile liturgice cele deal doi lea pomite d in e l ca inceput a l lor . t r r rp l in ind decitoate cele de al doilea, se intoarce iarati la altar, arAtandlui Dumnezeu in mod simbolic cA, deqi a iegit in chipprovidenlial la cele de al doilea pentru mintuirea celui cea venit (la Botez), totugi nu s-a despirlit de implinireacelor proprii, de la a fi in cele ale sale, adica in intllimilecontempldrii celor privitoare la Dumnezeu; ci de lu celedunme:eieSti, adicA de la sfinta lucrare cu privire la noubotezali, se intoarce iaraqi la cele dumnezeie;ti, adicd la

105

Despre Ierarhia

inaliimea vederii teologice (a lui Dumnezeu), condus qi

mutit la ceea ce voieqte SfAntul Duh. -Acestea le spune qi

dupa pulin in tdlcuirea Tainei sfintei Impartaganii.

m. Tdlcu ire duhttvniceascd

$ 1

Pin apa. Ctrci cele necurate se curalesc prin apa.D6nd-o - de tnleles. Celor ce aud, trebuie si li se dea

qi tdlcuirile; dar sunt qi mulli care nu aud aceste taine, care

sunt numili rnrl1ine.

$2

Ate unitdlii de mullime. Spune unitate ceea ce e

asemenea dumnezeirii; iar mullimea e a celor mulli qi

nesfintiti.in icrierea Despre cele inteligibile. E vorba de

scnerea Despre cele inteligibile' alcituita de el 5i despre

cuprinsul ei.

$3

Sii spunem deci. ExplicAri.(Liberntea) celor tnlelegdtoare' Vorbeqte de doua

rele ale cclor inlelegatoare. Caci sau se despart cu totul

de lumina dumnezeiasci din dragoste de pacat; sau dis-

preluiesc mdsura ilumindrii data lor qi incearcA cu. in-

iraznealA sA o depa5eascd pe aceasta 9i neputdnd inlelegeceea ce depigegte puterea lor, pierd qi mdsura datA lor, deqi

lumina duinnezeiasca ramine pretutindeni neschirnbata.Libera alegere. Noteaza ca toata privirea 9i puterea

inlelegatoare, fie a ingerilor, fie a oanrenilor, este o

alegere gi o libertate; gi cum se ajunge la pacat.

Se desprinde, gr. crnlp, q'uat. Precum atamarea

(ouvl lpr ioeor) arat i i acordul , aqa despr inderea

(on1ptfroOor) arata caderea din armonie qi acord;

cAteodata cuvdntul arati;i ieqirea din atAmare. Aici s-a

luat in primul inleles.Pesie - ceea ce i'a fost dat - cu mdsurd' Din chipul

luminii sensibile vei deduce ceea ce se potrive$te intele-

surilor dumnezeieqti. Clci s-a scris: Nu cau& tele mai

presus de tine,ciinlelege cele ce 1i s-au poruncit; numeEte

aici misura a ceea ce ll se potrlvelte.Cele ce nu-i sunt proprii. Sunt cele ce nu corespund

ei. ca depaqind-o(Imilarca) acesteia o tnchipuie dumnezricscul (icmrh).

Arata al cui chip esle ierarhul.Pe cei ce vin. Arata clar ca ii invalA pe cei ce asculti'

s4

CunoscuQ lor tnsele. Noteaze ca primul dar dobindit

de cineva dirl invaletura dreapti este cunoa{terea, ca sa

pizeesci cele ale legi; Ia aminte la tine insuli (lTin. 4,16)'

ium a rpus gi SfAntul Vasile; caci a;a imitA pe ingeri, care

se cunosc pe ei intriqi.

Cel ce tinde spre ' ceea ce e vdzut. Vazut (opaT6v)

nume$te aiciceeace evazut sau ttiut spiritual (td Oe<qlpdv

iiloov imocrlt6v). Iar cel ce tinde (crvotp6lov) e cel ce

106

Bisericeasci

se migca spre a vedea Ia cunoa5terca de sine spune ci e$e

dar sfbnt.Chipul acestei. Explici ce inseamni a veni la ierarh

prin nag.. Pecetea. Arati ce este pecetea (crucii, n. trad.) 5i ce

inscrierea.Pe l6ngd eI, gr. n@g crrl'uQ. in loc de: impreuni cu

el .(Al celui) ce l-a tnso(it. gr. ouvono66v. Cel ce i-a

urnal.

$sNerelinut. Nu mai are oarecum nici o relalie cu viala

de mai inainte. nici unitatea lui nu mai e supusa im-

pirlirilor; caci cel Unul este in toate asemenea Sieqi,intrucit este Unul; iar mullimea, anandu-se impa4iu prinDacate. e neasemenea.

Dezbracd. Arata pentru ce e dezbracat.Prin suflarea- Noteaza ce inseamni suflarea cate-

humenilor cAtre diavol.Renunlarea. O tradilie simbolicd. ^A priv i i n i ntre gime sp re C e I U nul. Inlelege tinderea

intreaga spre Ccl Unul potrivit spuselor Domnului, cere

azis: Ca tr,t1i sd.fie ann, adicd si priveasci spre Cel Unul'

care e ceea ce place lui Duninezeu; iar tindere a numitinillarea gindirii spre Dunrnezeu gi pirasirea celor dejos.

Neschimbatd. Arata cum qi de unde se fac deprinde-rile inlelegatoare neschimbate.

Ne tnmu ia td . Nedezm ie rdab i lA , nemure reascdbarbdlie, neincovoiata, neclindta spre nici o cAdere. E de

$tiut ci s-a spus aceasta 9i despre femeile birbitoase sau

tari (qppevopav6v).

$6

Le poSi vedea. Despre ungcre.Prin care se supune (ui Histos). Alcituirea acestei

propozilii are o lungd pane explicativA. Ea are astfel o

bogaticompozilie. Cel ce se desdvirgeqte sc supunein lupli

lui Hristos, care impune luptele' bucurindu-se de ele ca

dumnezeieqti. $i cele urmabarc.

Hristos

ca Dumne:eu ca inlelept ca frumos ca bun e

randuiege e legiuitor inf'umuse- impreunii

Iuptu, al ei. led:d luPtdtor.luptele,

Ca Dumnezeu. Hristos e Dumneze u' contrar Nesto-

rienilor.' Pasind. Vorbegte despre Botez.

inkiu! dintre luptdtori. Nume;te intAiul dintre lup-

tetori pe Domnul, care numai pentru bunatarca sa s-a

luptat cu stapanirca morlii.Prin luptete sa/e..Adicd prin ungerea cu mirul dum-

nezeiesc (eru obiceiul ta sportivii sd fe un;i iruinte de-a

inn'a in iureterile ktr: de uceed s-u lual ungerea cu mir

sfnlit ca chip ol puterii ce o prime{te cel bote=at pentru

Iuptele ce-l asteulttd irytotriva isp i tekr pdcatului, n- trad.),

Lucrdrile. Numeqte lucriri pacatele 9i poftcle 5i

Despre Ierarhia

miyirile patimaqe; iar existenle, fiinlele lucrAtoare aledemonilor. Cici faptele rele nu se vad ca existenle in eleinsele.

$ 7

Cdci moartea - nu esle. Spune ce este moartea gi ciiunitatea noastra este compusa.

Duce - tn (planul) nevdzut. Acest plan nevezut auspus unii ca este iadul. adicd despdrlirea qi plecareasufletului in locuri nevazute celor sensibili.

Alterare aformelor tnrpe$i. De multe ori trupul se vapreface nu numai in viermi, ci gi in alte animale. Observi

ci gi aceastd prefacere o nunre$te alterare (ciAl,oitr:orv); $ici suflerul ieqind din trup se face ncvazut fi nu se migci injurul trupului, cum spun unii. $i ca scLrfundarea in api s-asocotit de unii in mod potrivit ca un chip al mo4ii.

Rdnduitd de Dumnezeu. Nume$te moartea randuita(stapdniti) de Dumnezeu mormintul de trei zile al Dom-nului; qi spusa zisi de Domnul: Vine Stdpdnitorul lumiiacesteia gi fu Mine nu afla nimic (Ioan 14.30), zice cieste a Cuvantului; iar stApAnitor al lumii qi al voilordiavolegti din oameni spune ca este Satana, care arestapanirea mo4ii, dupi Apostol; dar in Hristos n-a allatnimic din neascultarea lui; caci t?-.r stivdr;it pilcut, nit'it,iclenie, cum zice Isaia (Is. 53,9). De aceea a fost cuneputinla sA fie linut in nroarte, cum zice Petru; Ci a fostllsat intre cei morli skbod, cum zice David (Ps. 87,4).

$8

CeI fdrd de podoabe se tmpodobeqtu. Dupd Apostol,intunericul este viala murdarq cel lipsit de podoabii in gradulcel mai mue este gi f{ra chip, neavind chipul inlelepciuniidumnezeiesti; caci intuneca qi acopera virtutea; de aceea, pedrept cuvAnt cel ce vine (la Dumnezeu) se impodobeqte prinluminare (prin Botez) gi primeqte lumina fAc0ndu-se fiulluminii, dupa dumnezeiescul Ioan; iar farachip l-anumit inrefaptud pe cel urit la chip, nu pe cel cu totul nepafial la chip,

precum adeseori celw difitrm (6riopoptpov) ii spunem.ti,zi

Jix'nn (dpqpv).Se lasd cunoscutd spiritual. Eu socotesc ci din motiv

de modestie, marele Dionisie spune ca tace pentru cd nugtie. CA s-a invrednicit de duhul pre5tihlei, a aratat inEpistola cZn e evanghelistul loun. Dar aceasta mi se pareca insearnnacd cei invrednicili pretutindeni de Duhul dum-nezeiesc sunt buna mireasmi a lui Flristos, iar unili cu Elprin curalie, potrivit Apostolului, simt prezenla lui gi o aratiaceasta prin vorbirea in limbi sau avind harisma prooro-ceascA sau in savArgirea de vindecari gi in cAte se spun inFuptele Apostolilor qi de dumnezeiescul Pavel.

AItJel: cei ce inleleg cele duhovniceqti ca duhovnicegtiqi le compara cu cele duhovnicegti vor sin4i astfel qi bunamireasma duhovniceasci. Caci Pavel zice ca cei cepropovaduiesc Evanghelia sunt buna mireasmi a lui Hris-tos, intrucit din puterea credinlei sunt conduqi la -via1a ;i laiertzrea prin Botez qi la dzrul Sf6ntului Duh $i la Imparaliacerurilor prin faptele dumnczcicgti, care se iuata a fi qi alebunei miresme spirituale. De aceea dumnezeiescul Ioan

Bisericeasci

vedein Apocalipsri gi cupele pline de timiie ca rugdciuneadreplilor (Apoc. 5.8). Iar ri4ul miros al diavolului suntfaptele pacatului, cum s-a spus gi in Psalrnl: Putre:it-au ;is<tu inpulit ranele mele din pricina nebuniei mele (Ps.

37,5), adica a pacatului meu. De aceea qi Hristos a fostproorocit ca mir vdrsat. $i Domnul rasp6ndegte miros debuna mireasmi in jenfa dreptului Noe. De aceea qiEvanghelia le este unora, adica celor credinciogi miros debuna mheasma, iar celor necredinciogi li se face niros dem(nrte, osirndrndu-le faptele gi condamnAndu-i la ghcend,precum gi mirul cel foarte ales in acelagi timp indulcegte peoameni gi ucide porcii, care nu suporta prea mzueamireasnri buna. Acestea lc spune pe larg mai departe, iitcapitolul IV, despre mir.

D i n rdndui e I i Ie a posto I i c'e

Deci Botezul este dat in loc de moartea Domnului, iaraoa in loc de mormint: iar untdelemnul in loc de DuhulSiint; pecetea e in locul crucii; mirul e intArireamirturisirii.

Capitolul III

I. Despre c'ele sdvdrSite in Sinaxi (fn Liturghie)

invdldlor - Tainelor. Vorbegte de Sflntul Ierotei.Sd o tnfd(iEam pintr-o sfdntd descriere. Adica prin

descrierea sfinta a celor savirEite in mod vizibil.ObStesc. E omisA completarea.C o m u n iu ne. Despre impartalire.Desdvdrqirea din, E cu neputinli a se desivirqi cineva

fira impartiqire.In mod concentrat. Adica in mod necesar.Nedeplind. Nici o sinaxa (liturghie) nu e desivArgiti

fara inipanagi-re.

.fipntc. $i aici capatul ('ud xe<ptiftorov) se inlelege caceea ce e necesar gi de primi importanla.

Numelc. Arata pentru ce se nume$te luminare; gi pedrept cuv6nt.

Din ceea ce se sdvArp$te. $i aici se omite conlinutul

16n<iplerv;.

I L Tu i na Si nt xei ( Liturr ghiei )sau a tttmuniunii (cuminecaturii)

Ierarhul. Treapta aceasta in timpul Pirintelui existapoate in fiecare biserica locali.

Cdrgilor sfinte. CA4i sfinte numeqte Vechiul qi NoulTestament.

impreund cu ei energumenri. Adici cei necurali cuduhu l .

Dintre liturgi. Nume;te liturgi pe diaconi gi pe ceinumili ipodiaconi.

Fruntagii. Fruntaqii surit protodiaconii, iar preo$isunt prcsbiterii.

Pun tnainte. Aceasta dupa obiceiul ce domneqte inRoma (se t'ede cd Sfiintul Muim u scris uceste strilii dupdce e mers la Rontu, dupti 640, n. trad.). CAci acolo numaigapte diaconi liturghisesc la altar, pe care socotesc cai iinumelte fruntagi; iar ceilalli savar$esc altii lucrare lirurgicioiuecare; noleaza aici vechimea Parintelui; $i ca impreuna

107

Despre Ierarhia

cu diaconii, pun pAinea inainte preolii. Lucrul din urmi se

face pretutindeni, existAnd pu1ini diaconi(pttate in praaica

punerii pdinilor pe altar de tdtre dittu)tli, dcetlttt con''tinuau

ituiha petltl'u (ure au fitst instituili de Apttstoli, n'

trad.). in Roma insa" precum socotesc, liturghisesc tot-

deauna la altar numai 5apte fruntali; poate ca viala intreaga

cei gapte sunt fruntaqi intre ceilalli.bbErcasca. Se rostea 5i atunci un oarecare Simbol al

credin ie i sau, mai degraba. pr imea toata biser ica

invalatura sau rezumatul invalaturii de credinla'

I)in sf ntek carSi. Aici nu sunt primele ca4i ca la no^i;

la acest Parinte, dupa sarutare se citeau dipticele, ca qi in

Rasiirit.F runtaqii dintre titurgi. Numai protodiaconii..stau

imprejurul iltarului; poate ca 9i cci mai in vArsta dintre

aceltia.

$i aduce sub vdz. Adici lamureSte cele laudate' De

pildi ca aceasta qi aceasta sunt ale lui Hristos $i aratd

gi dumnezeieqtile daruri in acestea; de pildi' ci sunt

ipre iertarea piicatelor 9i spre viala de veci qi celelalte

daruri tainice de felul acesta. Poate ca sub vAz in-

seamna gi aceea ca sfintele daruri' descoperite dupd

rug i c i un i , r aman acoPe r i t e pAnA l a v remea im -

pArrdqir i i ; sau poate r id icarea qi in i l larea pentru

binecuvantarea cea una a pi in i i dumnezeieqt i ' pe care

o inalli preotul spundnd Sfintele SJinlilor, ceea ce e

qi mai idevarat , precum vei af la spundndu-se la

sfArqi tu l capi to lu lu i .

Bisericeasce

$2

De la cele cauzafe. Adica de la cele savir$ite vizut,

la cele nevazute gi tainice. care sunt cauzele celor simlite

s i arhet ipur i le lor . Iar cauze sunt numite celc ce au cauza

i*istenlei in alta parte; sau: de la cele cauzate la cauze

inseamna de la simboalcle sensibile la cele inteligibile 9iinlelegatoare; sau de la cele mai nedesAvArSile la cele mar

desavArqite; de pilda, de la tipuri la icoand 9i de la aceasta

1u 36qvi i i . Ci ic i celc a le Vechiulu iTestamcnt sunt umhra:

iar ccle ale Noului Testament sunt icoane; dar adevdrul e

starea celor viitoare.

Potrilit sfintei. Se spune in mod accentuat (Kq'Eo).

Aratd ca exista qi atunci.

$3

Dintre forme. Numegtey';rme chipurile celor nevazute

$i tainice sau cele simbolic sivirqite. Iar prima dinue

i""rt"u " rl.smftA raina Sinuxei, aJ carei caracter inteligibil

sau vazut prin contemplalie fagaduiegte sa-l descopere - .Mai presus de toate.Iata un mod al inlelegerii spiri-

tuale a capitolului de fala.Nu si miqca - din. Noteazi stabilitatea nemiqcati

dupa fiinld gi ca episcopul e chipul lui -Dumne.zeu'Noteaza Ca in trei moduri se inalqi cele ale timAierii;

ierarhul incepdnd de la altar qi inconjurdnd toata biserica

se reintoarce iarali la altar.La fel. Alt mod.in-acelaEi fel ' dumnezeiescuL Al treilea mod al

inlelegerii celor savdrqite, e cA 9i episcopul iese din

unituti in cele multe. dar nu e relinut de cele inferioare;

adici nu comunicd cu cele rele.

$4

A psalmilor. Ce sunt psalmii. $i noteaztr rostirea lor

unita finlial (ouvoDotol-livr1) cu celelalte, dar Ie 9i

adauga (Td o1e6ov). Cdci acestea nu sunt unite prin

fiinla, ci toate contribuie la un singur scop, adici la

mdntuirea oamenilor. De aceea a spts unirea .frinliald(ouvotlorrop6vq). De aceeaindata a adaugat tproape

1td o1e6ov;, corectind opozilia cuvintelor. Voi spune

mai joi ci vorbeqte de o unica insuflare, adicA de o

imprtuna suflare, ceea ce arata ca unul este scopul.

Cdci todtd qfdnra. Aminteqte pe scurt toate ca4ile

Vechiului Testament.(lubirea - bdrbalilor) ' pentru crettere' gr. t6v

crvtc6vtov. A celor incercali ca Iov.Laude - ale iubiii. Despre cAntirile iubirii.(Faptele) omeneqti. Aici introduce la fel cele ale

Noului Testament.luDit. Socotesc cL indicA Apocaltpsa dumnezeiescu-

lui loan sau, mai mult, Evanghelia lui.

Au prins rdddcini, gr. ouveppi(rooe' I-a atras im-preuna.'

A dumnezeieqlilor. Scopul psalmilor este, zice, sA se

laude Dumnezeu gi slujitorii lui adevArali care au putere

si comunice qi si cuprinda acestea; aceasta se folosegte

in mod necesar in toate cele sivArqite in mod preolesc,

int ipar ind o amint i re statornic i a psalmi lor in cei

I I l. Tdl cu i r e d uhov nic e a scd

$ r

Chipurilor - cu rdnduiaLd. A numit chipuri ale

adevArurilor cele ce se sivdrqesc acum in Sinaxa'

Nici - a sinboalelor. Acestea sunt simboale 9i nu

adevarul cunt il vom vedea in viala viitoare.

Caci preasfintele. Sunt psarlmii 5i citirile.

in amintiie. Spunc ca dupii CinA. luind pAinea 5icelclaltc. $i ci se vesteqte moarlea lui pini ce va venl,

duoii Apostol si precum Domnul insugi a zis: Ac'edst'I s-t'

far :e1i i , , t ,u poi tenireu Meu (Luc.22.191 Ei cele ur-

.atoo... Mai noteaza ci a numit Cina de Taina a Dom-

nului arhisimbolul Tahelor dumnezeieqti; 9i ca cel ce se

imparlaleite cu nevrednicie d-e Rlhe 9i potir.nu are nici

un folos de la inrparta5anle. ba mal degraDa se va lm-

panaqi spre osAndi lu i . dupa Apostol (cf . I Cor ' I I .29)

Din cele urmaloare. poate spune cmeva pe drepl cuvanl

ca numai dupa ce a ieqit luda de la Cina le-a imparta;it

Hristos Taina APostolilor.Cu aceeaEi iimqire de cek sfinte. Vorbeqte de Iuda

Si noteaza ci5i lui i-a transmis piinea 9i potirul tainic;

dar Taincle s-iu dhr numai ucenicilor dupa ieqirea lui

Iuda de la Cina, deoarece acesta era nevrednic de ele'

Pr in depr indere ' Expresia pr in depr indere

1xc0'E(w1 arata pe cea prin cunoa$tere, adica pe cea care

est" asilel in chip launtric 5i nu o simplA apropiere

t r u p e a s c a . c i p e c e a p r i n c r c d i n l a $ i s i n l l i r e

duhovniceasci.

108

Despre lerarhia

ce-i cdnta.F a p t e Io r du m ne ze ie Eti, gr. Oeoup1ia5. M aririle I ui

Dumnezeu.

8s

$i prin (executarea) ' imnelor dumnezeiegti.Noteaza ca impreune cdntarea psalmilor este invelaturadespre gAndirea comuna privitoare la Dumnezeu 9i a

unora despre allii.Concentrate. Cele concentrate' adici neltrmurite' se

limuresc prin simboale savdrgite. Aceasta insearnna cl

se largesi. Noteaza ca Parintele zice ci cele spuse in

psalmi in chip umbrit, se lamuresc prin citirea Scrip-turilor.

in acestea. in arest"a, adici in Scripturi, cel cepriveqte cu atenlie cunoaEte ci unul qi acelaqi Duh a spustoate.

Va propovddui. Se va propot'iidli' lamurind prin eacele ale Vechiului Testament.

Acela a spus. gr.n pfv tqri. Vechiul Testament (t1

p6v) le-a spus, iar Noul (n 66) le-a indeplinit'Teologiei. Noteaza ca nume$te Vechiul Testament

teologie, iar Noul, lucrarea dumnezeiasca (Oeoupyiav).

$6

Deloc. Cei cu totul necatehizali aleg sA remana debuni voie neascultatori ai acestora.

Nasterii din Dumnezeu. Adici a Sfantului Botez.Dar pe catehumen i. Despre catehumeni' energumeni

qi cei ce se afli in stare de pocainla 9i participA la unele.Cea din urmd. Catehumenii sunt cei din urmd.

N e pdrtaqi, gr. opr60extot. Neimpanasi!i.

Purtagi in pdntece, gr. pcrteo6pevot' Spre nagterea

din nou.

Avortoni, gr. oppl<o0pi6rcr. Nisculi mo4i'

$7

$iealipsir'd de sfin(enie,g.(Niepog pev xci outri.Nedisivirgiu. Noteaza ca aSaza intre energumeni qi pe cei ce

suiruie nepocaili in placeri trupeqtr" ca desfrdnalii' iubitorii despectacole (de distraclii) gi pe cei ce pracdca cele ascminatoarc' .pe care numindu-i, dumnezeiescul Apostol adauga ci (nu

iebuie) nici si min6nci cu unii ca acegia (cf. Cor.5'11).Aceasta o lamureqte qi mai mult in cele urm6toare. Dar trebuie

$iut ca asprimeaacestei separalii qi distanlari nu semai practiciacum.

IJn astfel de. Noteaza ca cel unit cu Dumnezeu nu va

mai fi influenlat de duhul necurat.O inJtuenld foarte necuratd. Cei desfrdnali sunt

deasupra celor demonizali.CeIe cu adevdrat existente. Numegte cu ddevdral

e,tislenle. vi rtulil e ( in genera l, Purinlii nume st tu uderd -

rat o:istent,6 tivt<oq riv, pe Dumnezeu, cdtd vreme

fapturile sunt numite numai existente rd 6v^cg: darintrutit t'irtutea une{le pe om cu Dumnezeu $i t1u poate

exista fdrd puterea lui Dumne:eu. o vrlem numitd aici Sipe eu cu adevirat existenta; de altfel, Sfttntul Ma-rimspune diret't de multe ori ca ltnla virtulii e.sle Hristos

Bisericeascl

sau Dumnezeu, n. trad.).Materiald. Fiindca Si materia insraineaza' ahereaz|

prin multe patimi.' Cele strdine. NoteazA cA strdine de nai sunt cele ce

duc la pacat; caci pacatul nu ne este natural' ci naturala

este apiitudinea spre tot lucrul bun, dupa Apostol (cf. II

Cor. 9,8) qi dupacuvAntul din psalnii: $i de cele strdine,

fereSte pe robulTda (Ps. 18,14). Din acesteapoliinlelegeqi spusa Domnului: $i datd tn teeu c'e este struin nu alt

fttsi credint io;i , t ine t'd t'a da vottd ceet ce este al r'ostru?(Luc. 16, l2). De aceea nu numeqte lucrurile striine exs-teflte. Caci nu sunt ale firii, ci mincinoase. Iar ceea ce este

dupi fire, este existent (civ) qi al nostru. A/t'e1: a numit

sraine cele ale lumii, ca unele ce nu ne sunt propnl. crtrecem de la unele la altele sau ci neraminAnd in acesteapentru totdeauna cu preocuparea noasfia, cautarn spre

alta viala, pentru carc aIn 9i fost ficuli.Al lilurgutui. Adica unii dintre cei nu patimesc de

cele ale eners.umenilor.in mod fafimay Dovedire clara.C ei neini{iali. Catehumcnii. Desfrinalii.(Locasului) bisericesc al lui Dumnezeu. Despre or-

dinea celor scogi.Muqcdturi. Batjocuri ce se intipiresc.Din lipsd de bdrbdyie. Noteazi din ce cauza sunt

tulburali de demon unii dintre credinciogi.Printr-o deprtndere qi dmgo.s/e. Ca prin pocainp.

Atotsfingili. Crednciogii unili gi cu Dumnezeu 9i intreo'

lalu.Comund.A numit lauda obsteasca ca una ce e cAn-

tata de toli sau facuta prin harul comun.Lauda aceasta. Noteazd ca a numit lauda, simbolul

cred[r1ei. manurislrea gi mullumirea.Mie mi se pare. Spre ce thta priveqte simbolul.Fiinlei. Dupa cuvantul Apostolului' care ̂ ce:. Toate

sunt rtle noastre (l Cor. 3,22). Iar frunruseli arhetipice,numeste toate cele vazute, ca irea dumnezeiasci din care

a daruit participarea, dupa putinla, oamenilor; sauvorbegte de cele dupA chip gi dupi aseminare'

Ci ni le-a pregdtit. E vorba de bunitilile pregeti@noui de El.

Depltnd. Noteaza ce spune despre Hristos sau despredeplina lui inomenire; 9i impotriva lui Apollinarie.

$8

Dumnezeiasca pdine. NotezzA ctr nu numai sfAntapAine era pusA inainte, ci gi potirul dumnezeiesc, ceea ce

nu se face acum(iard;i o dttwtdd ca scrierile lui Dionisiedateazti c'u mult inainte de SfAntul Muxim' n. trad.)'

Prea dumnezeiasca sdrutare. Noteaza pentru ce seda sdrutarea.

Poftele. Noteaza ca poftele patima$e sunt impa4ite;ne despart pe noi gi de Dumnezcu qi unii de allii; ba ne

despart qi de noi inqine.DuEmdniite - fald cle cei de aceeaqiJire. Adica fali

de oamenii asemenea noua.

$e

Diptice. Penvt ce se citesc dupa sarutare dipticele.Cei - tn chip cuvios. Noteaza cA atunci se citeau numai

109

Despre Ierarhia

dipticete celor ce au murit (nu ca acum, qi celor vii).Spune teologia. Acestea sunt din Inlelepciuneu zisl

a lui Soktmon. Noteaza ca qi acest Parinte s-a folosit deea.

Obsemd. Spune cA cuvintul din prooroci, dupA caretrebuie pomenili inaintea Domnului, nu trebuie inleles insensul ci amintirea lui Dumnezeu se innoiegte prininchipuirea omului care citegte pomelnicul; aceasta seintAnrpla cu inlelesurile legate de viala in trup, adicA deale noastre: ci amintirea lui Dumnezeu trebuie socotiticu dreptate cunogtinla lui Dumnezeu. prin care cunoaltepe cei desavirgili. ajunqi in El asemiiniitori lui printr-oviatd virtuoasa gi invrednicili de o cunogtinlA neuitatii alui de citre El (noteaza cum inlelege spusa psalmului).

Simboale. Trupul gi sAngele.

$ 1 0

Cu apd. Arati ce inseamni spalarea mdnilor qi cAndse face.

Zice - cel spdlnt. Noteaz| cum inlelege Parinteleaceasta spusa a Domnului, care zice: Cel spdlat nu arenevoie sd i se spele decAt picioarele (Ioan 13,10). Iarpropozilia alcatuita aici se referi la cele de mai jos, ca safie inlelese. Se aratd anume legatura intre spdlarea inslujrca Legii gi spalarea mdinilor in slujirea noastrA. Iarnerelinut ;i dezleSdt aratacAnlu va fi relinut de ceeaceemai mic in purtAri gi simlire. Sarr a1tle1: citirea propozilieiacesteia prin depiqire are acest inleles: cel spalat, precumzice Scriptura, nu are nevoie de vreo (alta) cureiLe, decatde spilarea vArfurilor sau a celor de pe urmd ale sale; prinaceasta curatire a exfiemelor se va face neaparar in nepri-hanita $i nepiitata intoarcere in deprinderea atotsfintA aasemanarii cu Dumnezeu, pAqind cu bunatate spre celebune. $i pastrand plinatatea qi intregimea ascmindrii cuDumnezeu, va fi nerelinut gi dezlegat de toate, intor-cdndu-se iarAgi unificat 9i in chip unitar spre Cel Unul.

Decdt de spdlarea vdrfurtlor. Spune ce inseamni cicel ce s-a spilat nu are nevoie de alta spalare, decit de acelor extrenre (a vArfurilor). Numeqte cele de al doileacele sensibile, de care se impatimclte sufletul prhinchipuire (nllucire).

Cel sfdnt. Noteaza ca vasul de spilat exista in Legeqi cd el are alt inleles pentru ierarhie in lege, care nu maie valabil.

Ierarhului. Noteazi indumnezeirea preotului (cuadevirat atotdesivdrqit).

Spre (preasfdnte) lucrare sjlnliloare (trebuie) sltaibd curate. Despre lucrarea sfinlitoare.

Vor face sd treacd. gr. d<pt6v, rr:v 6ti6vot. Ca unAtenian aticiz6nd, spun6nd ca a voit si-qi trcaca strilu-

c i r ea sp lendo r i l o r p rop r i i ( t 6v pc rppopu ldv

c9t6v, rov), a vorbit in sens feminin de splendori(d.<prcro6v). Aqa a folosit in capitolul VII al ca4iiDespre ierarhio cereusLd, o formA atica. Poli sa cite;tiacolo.

Luciul oglinzilor. Numegte oglinzi sufletele sfinlilor,ca pr imi toare de lumini dumnezeieqt i g i dcveni teasemAnatoare ve;niciei mai inalte.

(Spdlarea) ierarhului. Noteaza pentru ce se spalaierarhul la altar sau inaintea sfintelor.

1 1 0

Bisericeasci

Extremd. Adice curltirea extremA.Sub vedere. Sfintele daruri au ramas mai mult as-

cunse pand la vremea sfintei impartatanii; aceasta o aratedupa pugin; atunci se spune exact, cA inalland ierarhulSfAnta pAine, a ardtat binecuvantarea, spunind: SfintcleSfin$lor.

$ 1 t

Care spunem cd sunt. Toate lucririle Providenleipentru noi, putini le 5tiu, poate nici cei pulini; gi pentruce e proscomidia (aducerea).

C o ntibulia, gr. o6xoy6v. Ajutorul.O nt e ne a s c ri. Despre ciderea oamcnilor.

A trecul, gr. uneppooio. A trecut prin calcare.Porniilor propii. Ceea ce inseamnA in mod arbitrar.

Ceea ce spune intregegte cele de mai sus. Caci a spus cafirea omeneasci e luata in primire de viala mult irn-Datimita.

A trdgdtoare. Slujitoare.Slirqil. Adica moartea.Corespunzdtor incepunlui. Ciici qi inceputul exis-

tenlci il avem din pimdnt; fiindca trupul nostru este dinel, in mod cuvenit dupa neascultare avem gi sfArgitulcorespunzator inceputului. CAci s-a spus: Pdntfrnt eSti Sitn pdmdnt te rei intoorce (Iel. 3,19). Iar prin sfdrqitinlelege moartea.

Viala - tndlldtoare, gr. ovoXrirToD qoi€.Numeqte

viala ce merge in sus (inallaloare, cvtilcolovl, cea ca.recauti cele de sus qi e intoarsa spre Dumnezeu.

instrdinarea mult pdtimaqd. Ce inseamni instrii-

narea (crtrtroiroolq) pentru trupuri, am dezvoltat in scri-erea D e.sp r e n u n i r i le tl u nt tre:e i ey i.

D u qm a nilo r, gr. 6uopevei6. Celor rai gi nefericili.In chip jalnic in cele ce nusunt. Innonexistenla

prin pacat; caci pAcatosul e, in oarecare mod, neexistent;fiindca raul e inexistent (rdul nu pctute exista in sine, cinunni itt relalie cu o existenla ture existri prin ea insd;i,

f ie td e net ' reald,ca Dunme:eu, f ie (d e Lrc( lat , n. t rad.) .Atotnemdrginita iubire de oameni. Despre intru-

pare, caci pe aceasta a siivirgit-o din iubire de oameni.Lucrarea de sine - fald de noi. Noteazi exactitatea

dogmelor, exprimatd in marea bogalie dc cuvinte $i coln-batand pe toli ereticii. Facindu-se de sine lucratoareProvidenla dumnezeiascd falA de noi arata ca in ea erainsuqi Cuvintul lui Dumnezeu; nu era altul in altul, cumspun ncbunegte unii impreund cu Nestorie. Iar prin faptulcA s-a fecut partal de toate ale noastre in chip nepacatos,rastoama gi pe Manichci qi pe Eutichiani 9i pc Apolli-nar iqr i g i pe Accla l i q i s implu pe to l i eret ic i i .

Deprinderea, gr. 6(erog. Deprinderea nu trebuieinleleasa aici ca o calitatc statomica oarecare, ci ca cevadobAndit in mod statomic sau ca o stiipdnire de she.

Nu cu puterea. NoteazA ca nu prin taric a blruitHristos pe Satana, ci prin judecatA qi dreptate. Aceasta ospune qi Grigorie dc Nyssa in Cut'dnturea cutelvtiLli.

Abun dentd, gr. 6IPiou. Bogata.Lipsa (ei) de chip - cufrumusegile. Am spus mai sus

ca declarA fAra chip (crvei6cov) intunericul. Noteazalibertatea noastri.

Foarte urate.impulite.

Desprc lerarhia

$ 1 2

Mereu - ierarlice. Ale bunatalii ierarhice' cum a spus

la inceputul capitolului.Dupd ce le-a ldudat. Adici binecuvAnt6nd pdinea 9i

potirul sfintelor daruri. Noteazi ca peste tot nume$te

iimbolica dumnezeiasca sfnnta lucrare qi sfintele daruri

5i simboale ale celor de sus qi mai adevarate.Acoperitd. Agaaspus gi pulin mai inainte' ca dumneze-

iescul dar a ramas acoperit p6na la vremeaimpdrtigirii, daci

nu se refcra la ceea ce e ascuns pentru cei mulli qi care stau

afari ca simpli laici.Cdci - Cel Unul Ei simplu. Fiindcl a luat gi suflet

inlelegator gi trup pamintesc. (S-a ficut chip din nou'

adlcai luat firea noastra). Noteaza ca ne facem partali

firii dumnezeiegti, odatA uniii cu Hristos (cf. II Petru I '4).Noteaza qi cele despre iconomie 9i cine e cel ce s-a facutvazut li ce inseamnA frAngerea piinii Si impa4irea ei.

Culminant, gr. Kcrr' drpov. Adica printr-o unire

culminantA gi desavArqitd 9i fiingiala dupA ipostasuladevarat.

intreagd,gr. crl"roBritoo. Nevatamati.Trebuie - Ei noi.Noteaza care e scopul creqtinismului.

$ 1 3

Aducdndu- I sub ve dere a. Y orbeSteaici despre Domnulnostru Iisus Hristos nu in mod simbolic; l-a numit 9i viala

noastra inteligibila (vonTiv). Iar expresia in mod

desdvdrsit (ncrv, cl,ei) o foloseqte frindca a luat 9i suflct

inlelegator (vo€.pcr,v) $i trup parnanbsc. $i bine a spus:prinittt'uott re neu nte sle cutdi c aci a tunzs Dumnezeu, fac6ndu-sevazui ca om $ pastrand insuqirile fiecarei fri. $i noteaza

aceasta contra lui Apollinarie. (Sfdntul Mu'tim preci:ea:d

ntereu in I ermenii Calcedonului text ul lui D ionisie,n' trad.).A tuat chip din noi. Adicd a luat chipul nostru sau

firea noastra.Pdrtasi - ai lui Dumnezeu. NoIeazA ci ne facem

partali ai firii dumnezeiegti odata unili cu Hristos.

$ 1 4

Cu - mullumire, gr. ei6 eolaptotiov. Desprc

Euharistie.Premerge transmiterii. in general premerge

141eitcn in loc de npolXeitcr;; caci intAi rebuie sa se

irnpaia;easca preotul 5i apoi si transmiti altora. Deci

impartaqirea celui ce aduce (iertfa) premerge impa4irii

tainice catre al1ii.invdldturib dumnezeicqti. Cum trebuie sa fie preotul.

Cei ce se folosesc - cu tndrdzneald. Ceea ce spune este

irceasta: precum preotul dacA nu se impiirtaSeqte primul de

cele slujite este necurat, aqa qi cei ce invald pe al!i, neim-

plinind ceea ce invala, dupa spusa Domnului: Cel ce va

fac'e Si tu inldlu, uLesto ntflrc se r'o tlrcmu (Mat 5,19).

Sfdnta rdnduiald. [-egea dumnezciasca.Nu trebuic sd tndrdzneuscd. Teme-te foaie.

Apt, gr. d#ootqv. AdicA cuvenit. Apt numeau

Bisericeasci

Lacedemonienii pe cel ficut de ei cipetenie a cetalilor

supuse lor, spre deosebire de capeteniile ce erau apte

fopgo(evt sii vieluiasca conform legilor. De aceea 9i Atc-

nienii numeau aplr (ap1.rootfipqg) pe cei ce porunceau si

se vieluiasci in mod cuvenit, cum arata clar comicul Plato

indrantaDespre.srli. Deci qi aici a numit Dionisie in mod

propriu apt (G$ootnv) pe capetenia Bisericii, episcop.

$ 1 s

Cllci prin sfdnta. Noteaza ce inseamnA: Gustali {iver le1i (Ps.33,8) .

Capitolul IV

I. Despre cele sriYdrtite tn Mir

Si despre cei destivdrSili in el

Astfet - spre Cet Unul. Adica spre Cel inteligibil 9iduhovnicesc.

II. Taina sfinlirii Mirului

Inconjurul - cu buna mireasmri. in loc de tamAiereade catre episcop a intregii biserici.

Cilnwe. AdicA Sfinte (Dumne:eule) (i&^rrrr') giAleluia.infaga lui. Prin el se savarqe$te tot ce e sfdnt.

I I I. Td lcui re dufutv n iceas cd

$ l

(Bdrba(ilor) sfinpp. Noteazi cu adevArat cuvdntuldumnezeiesc, ci barbalii dumnezeieqti trebuie sa aibafaptele virtulii ascunse de fala slavei.

Forma, gr. ciYolPo. Chipul.

De e tngaduir, gr. ci Of;'lg. DrePt.in c/rrp. Degichipul e cu totul ncdeosebit 9i asemenea

cu modelul (arhetipul). liinla lui. zice, este deosebiti;caci el este neinsuflelit; qi modelul are viala adevirata;dar opera zugravului este din ceara li culori. Vazutadeosebirea in acestea, identitatea intre cele doua e uniticu o deosebire (in fiinltt, n. tiad.).

Forma, zr. iv6ql,ua. Asemdnarea.in mod iulenit. Fiumuselii dumnezeieqti.

A c tive azd, gr. 6@ol. LucreazA.Ca sd fie vdzurd. Noteaza cum inlelege ce nu tre-

buie si facem pompoase faptele noastre bune.Ale bunei miresme. Adicit. Dumnezeu (caci Acesta

este Du,?a mireasmd), facind binele adevirat de la Sine,nu se intoarce spre to1i, adicA nu se intristeazii din slavideqarta pentru cei ce nu primesc parerile lui, nici nu cautisa aiba slava de la oameni.

$2

Ca de cei astun$i. Am aratat de multe ori in scrierea

Despre nurnirile duntne:eieSti ce esrc inreligibil (vont6v)

qi inletegitor (rroep6v). Aceasta o spune 9i aici, ciepiscopu-lui, care e sf5nt. Dumnezeu ii descoperi ca unui inrudit lumina

l l l

Despre Ierarhia

dumnezeiasci" nu prin alt inveptor, ci direct (dar epistopul

a primit invaldtura despre ateastu inttinte de-af hirotonit

episwp, n. rrad.). Ci el insuqi lumineazii taina inlelegerii

mirului; deci penrru episcop dumnezeiescul mir nu e acoperit,

ci cu fala descoperit4 dupd Apostol (cf. II Cor. 3'18) priveqte

Tainzr; dar cei nedesAv64i$ au nevoie de simboale; de aceea

Sfantul Mir al lui Dumnezeu e acoperit de aripi prin ierarhul

care mijloceqte inre popor qi cele ale lui Dumnezeu gi descop-

era simboalele prin explicare. $i numegte contemplativi

(vtatori. 0eorpougl pe episcopi, fiindci gi la Elini se

numeau contemplativi (0e<opoi) de ctrtre toli cei ce veneau

cu intrebdri la Dumnezeu despre cele viitoare; 9i ei aduceaujertfe pentru aceia gi se rugau pentru i"utatea bt (Sfdntul

Mas;int vrea sd arate gi prin aceasta cd Dionisie a venit Ia

creStinism cu cunoStinla unor termeni din religia elind' n.

trad.). Neaseminabri (cnotloioDg) ii numeqte pe cei

nedesivArgili ai poporului; caci acesta ii este obiceiul lui. (Nici

nu se descopera cei inlelegatori. ci rim6n nevazuli in ca4i).

Sub ghicirurile, gr. oivrypdTrov. Aceste cete se lu-mineaza prin ghicituri qi simboale, dupd sldbiciunea lor'

s3Celor ierarhice. Clci dumnezeiescul care se revarsl

prin lucrari nu desivirgegte toate, precum impartAsLeade sfantul trup gi sAnge.

De cele dumnezeiegti. Caci toli cei ce rispAndescbuna mireasmi se impartalesc de buna mireasma tainicApe misura lor.

De Ia energumeni.Ceidemonizali gi abiru1i spre pofte,despre care vorbegte qi in capitolul dinainte; iar frica

(zT oiav; numeqte tulburarea. eama. spaima, ralicirea"Celor - la o minle. Vorbegte de cei afla1i in pocainte.ii duc.ina;ntare dreapta li urcu$ potrivit sfin1ilor.

Unitari. Numeqte unitar (dvoet@) pe cel ce inain-teaza spre Cel Unul sau mintea insA5i care vede pe

Dumnezeu, de care spune cA se li une;te cu Cel Unul qi

se umple de unitatea Acestuia.

Dar ce? gr. ti 66. Socotegte cuv6ntul ca intrebare.Cdci dacd. Buna auzire lraneqte simlirea 9i produce

plecere.

Caft,n$i lor deosebitoare, gr. xpraxo0. NumeEe

calitale deosebitoare (putete distinctiva' KplTtKov)puterea distinctiva sau inlelegAtoare a sufletului, pe care

daca nu o curiltegte cineva de pomirea spre riu. spune ca

nu va fi in simlirea bunei miresme dumnezeiegti.

i mb elqugat, gr. 6IPov. Bogat.

indulcesc,gr. rlDdpevot. in loc de rispAndesc buna

mireasmi.

. $ s

Ca minli. Ca ingeri.Exprimald pin (chipul) celor dowisprezace. Arile cE *

exprima prin chipul aripilor. Noteaza marimea Serahmiior.' Teolbgia. Sfanl Sfant, Sf6nt (prin aceastd inreita ti

tt2

Bisericeasci

neincetet(i repetare se etprimd SfdntaTreime, n. trad.).Mai presus de (toatd) rdutatea. Noteaza cA PArin-

te le spune ca putcr i le de sus sunl nepar la$e nu numaide picat, ci qi de uitare.

Cunoaqterea. Bine a unit qtiinla cu inlelegerea; cAcicunoa$terea exacta a ceva aduce inlelegerea aceluia.

$6

Aqadar - (insuEirile). Spune care e insuqirea Serafimilorgi cA a grait despre ei mai inainte.

(Ordinele icrurhiilor) mai presus de cerari. Vorbeqtedespre ele in lucrarea Despre ierarhiu cereascd.

$7

Deci, gr.cd piv o0v. Explicarea sfinlilor Serafimi;ia seama la tot locul, cum ne spune si inlelegem cele

scrise in Prooroci despre Puterile de sus.

N u m drul tn qe s it, gr. Elanlfr v 0€otv. Prin numirulde qase arati cele gase aripi.

Primele - Ei cele mijlocii. S-a spus in cele dinaintecum trebuie inlelese cele dintAi, cele de la mijloc 9iultimele Puteri ale celor inlelegatoare.

Chipul. C^ci nu au cu adevirat aripi.Aipilor. Noteazi cum a inleles chipurile aripilor

Serafimilor qi cA ei zboarA in intregime neavAnd nimiccobordt gi umilit.

$8

Iar dacd - felele. Noteazi prea frumoasa 9i minunataexplicare pentru ce Serafimii i;i acoperd felele qi pi-cioarele cu aripile, iar cu cele din mijloc zboari

$e

$i aceea. Explicarea Serafimilor.

$10

Fiinliatd. in scri er ea D e s p r e i erarhia c e r ea sc d, capi-tolul VII, a explicat ce este deprinderea fiinliala la ingeri.

Nu a fost lipsitd de cuno$tinla. $i sfinfi ingeri $tiuca Iisus care slinleqte a fost qi sfin1it, 9i cdnd 5i cum.

S-a pogordt. Adica s-a facut om.De Tatdt. O spune aceasta pentru cA una este lucra.rea

Sfintei Treimi. Noteazd dreapta credingi incomparabili a

mzuelui Dionisie qi cum a pizit deosebirea intre dum-

nezeirea Domnului Iisus qi trup; caci Iisus, care sftnleqte ca

Dumnezeu toate, Acelaqi ca om a fost sfin$t de catre Tatalqi de citre Sine insuSi, intrucdt e 5i Dumnezeu, qi de citre

Smnul Duh, cunoscdnd qi treptele ingeregti pe Iisus ca pe

obirgia sau ca pe cauzatorul qi Creatorul lor, irindcA spunci, deqi e sfin1it, e neschimbat dupahinla; cAci e Dumnezeu.Noteaza ca igi gtiu obArqia proprie in actul lui creator.

Semftni stdnd tmprqiurul. Noleaza pcntru ce stau cei

inr;esit inaripali in jurul dumnezeiescului mir. Spune ca Iisus

e nedeosebit (neschirnbat, oncpdl'trox'rov) fie pentru ca se

aseamani in toale cu noi prin firea lui, afara de pacat he penru

ci nu suporti vreo schimbare sau \reo umbrA de mutare dupa

dumnezeire, prin faptul c.i s-a facut om. Noteazi intruparea

$4

Desprc Ierarhia

intreaga pentru cei ce il declari fara minte omeneasci, cinumai Dumnezeu (Apo I linari ;t i, n. tad.).

Pe Cel Sfn(il. S-a spus aceasta mai alesin Episnlacdtre Evrei'. C el te sJingeSte ;i cei ce sunt sfinligi (Evr.2,Il).

AIe mirului. Arati pentru ce se toam;i mirul in formacrucii in cristelnila.

Aduce sub vederea. In loc de il slivelte in chip aratat.Pentru natterea - dtn Dumnezeu - scufundat. CAci

a inviat a treia zi, nefiind rclinut de moane.Nerefinutd. A inviat a treia zi nefiind re$nut.Pe cei - tn moartea (lui). Caci celor mulli Ie este

ascunsa cauza tainei pentru ce e Botezul in Hristos,pentru ce ne botezdm in,moartea lui.

$ l l

Ca orz. Noteazd Ei din aceasta cA Hrisros primeqte $i caom pe Duhul Sfint, sfin$ndu-se. Iar ca Dumnezeu il d6 peEl. NoteazA gi dumnezeirea lui fiinlial'it gi cA a rdmasneschimbat.

Prin deprinderea duntnezeirii. Daca auzind de deprin-deri hinliale la ingeri, nu inlelegem adiugdndu-li-se dinafarA nigte calitali in mod accidental - precum s-a spus qipulin mai inainte qi arn larnurit gi in scrierea Despreierarhia tereascd, capitolul VII - cu a6t mai mult nu vomacceptain Dumnezeu Cel ce este in sens propriu mai presusde fiinF, vreo deprindere sau calitate potrivita cclor com-puse, ci deprinderea e a dumnezeirii hinliale, care are prinfre din ea insaqi toate cele bune. Pe langa aceea, noteaza cagi dumnezeirea nu e instrqi fiinp, la Dumnezeu, ci slavafiinlei.

$ 1 2

Allor. Spune ci qi altarul se desivdrqegte prin mn; gipenru ce.

Abar este lisus. Spune ci Iisus este altarul; gi noteazimdrimea qi iniillimea unui astfel de altar, care este Flristos.

Ardere de tot tn chip tainic. Dit de inleles sfdrqitulpsalmului 50.

Taina sfinlirii mirului. Spune ci s-a numit Tainasfinlirii Mirului; qi pentru ce.

(Sfrnle$te) ca lucrare a lui Dumnezeu toate. Ceeace spune e aceasta: toata aratarca li lucrarea dumnezeiascieste prezenti prin simboale; qi arata simbolul urmibr aIcuvdntului aleluia al proorocilor.

Cei ce (cunosc) limba evreisscd spun. Observi cdaceasta e contra Acefalilor.

Ardtare a lui Dumnezeu. Arata ce psalm e indicat gie vidit ci unul din cele ce se termn|ca Alelukr.

Capitolul V

L Despre sjinlirile preoleSti(despre treptele, puterile Si lucrdrilor lor)

$ l

Deosebirile.Le numeqte pe acestea slujbe repartizatepenfu ca fiecare treaptd ierarhici are in mod distinctslujirile ei preoleqti, ca repanizate ei. peste care nu poate

Bisericeasci

trece; cdci e vAditA slujirea diaconului; gi, la fel, a celor-lal1i. Iar puterile gi lucrarile acesrea au acelaqi inieles,fiindca arata acelagi lucru; cici de cei cirora li se permitesd curiteasca gi str lumineze, se spune ce au puterea sa ofaci aceasta in chip invalatoresc (didacric); dar se poate gideosebi intre ele, intrucit puterile pot fi inlelese ca daruriq i vrednic i i duhovniceqt i , iar lucr i r i le sunt s lu j i r i ; iarsfinlirile (desavirqirile) le vom inlelege penrru trepresau hi rotoni i .

imlxd4ina.Lixnve$te in cele urmaloare iare e imprirlireaintreiu gi care infeita treapLi a celor superioare; despre ele avorbit qi mai inainte. in primul capitol al scrierii prezente; Sinoteazii cA in ierarhia bisericeasci este o impdrlire nnfeitd. $icare este.

Sfanta noastra tradi;ie se imparte

inTaind: cdci in in inigia- in ini1ia1i.aceQsta std tor,desdvirSirea,

$2

Preasfdnta. Care este ierarhia din ceruri; gi cA Tainaierarhiei cereqti este cunoa$terea gi deprinderea duplputcre in cele ale lui Dumnezeu. Cei ce iniliazi in ea suntprimele trepte; iar cele ce se desiivdrqesc dupii ele sunttreptele iniliate Si invalare.

Dupii - aceea- Arata care este ierarhia celor douii popoare.Cea dupd Lege. Despre ierarhia cea dupi [rge.Nu e usor de drsfizs. Noteazii c6 spune cA nu e u$or

de inleles qi de distins sensul qi alegoria poruncilor Legii.Lucrarea ocestei (ierorhii) dupd Lege. Aratii care e

lucrarea desiivirgiroare a Legii.Iniliat gi cdlduziror. Ai lui Moise deci.Explicdnd-o cu sfin1enic. DupA spusa: Vezi sd faci

toote dupd chipul ardtat 1ie in munte (Iel. 25,40).Mai desdvdrqitd. Spune despre noua ierarhie a

Bisericii cd este implinirea celor dupii lege. Aceasta ospune gi Apostolul in Epistoh cdtre Et,rei; Si Domnul:N-um venit .sti stric Legea, ti s-o implinesc (Mat. 5,17).

Pr in locul e i de mi j loc. Noteaza ca ierarhiabisericeasca este la mijloc, intre ierarhia cereascd qi cea aLegii gi ca comunici cu amAndoua, cu una prin Duh, cualtaprin literi, adici prin simboale.

In mod tntreit. Cum e impa4iki in trei trepte.Slujitorilor tndumnezei(i ai sfintelor, gr. 0eoer6eig

t6v iep6v. Adica in sfdnta cunogtinli, in invag6rori giin cei pe care ii invagd.

Dintre (cele trei trepte ale ierahizi) celei pentru noi.A ingerilor.

Se imparte lucrarea sfAnti a desivArgirilorin curalire, tn iniliere, in desdvdrSire

Ordinea sfintelor lucrAri (ierurgii)

tn curdlirea celor in lumi-nedesdvdr;i1i (a nare(cektrnebote-4i), cekr

curii!i!i,

in desdvdrSireacelor Iuminali.

l l 3

DesPre Ierdrhia

$i cei ce se desivdrPsc

in cei curd1i1i, tn cei Iu' ln ceiminali, desilir;i1i'

$3

Putere.Piveiite in acestea' clar aretata, impe4irea

intreili a ierarhiei.(Ordinul) sfinyilor slujinri. Despre cei ce desavar$esc'

Sd curele. Ce inseamna a curitli ll ce a lumlna $l ce

a desavdrgi, a spus in scrierea D espre ierurhia cer.euscd'

capitolul III, despre scopul ei; qi o va spune $r alcr mal

depane (zice: aceustu e tntreitd)'- -' i n di savdrqiri/e. Prima sta in a c urali pe cei neiniiiali

(nebotezali); cei mijlocie, cea prin care iniliazi; ultima'

in a dcsavirsi numar.Pimd.in loc de treimea treptelor subordonate'

intreito. Ce este intreita putere a preolilor'

A sinaxei. legatA de tlot'edinda-se (crno6erl0eiong)'

Dar acum. Clci cu ajutorul dumnezeieqtilor Scrip-

. turi ne curalim qi ne iluminim pentru n-aqterea din Pq--nezeu', iar din sinaxii (liturghie ) $i din sl urlrca mrulul ne

desavirEim prin cunoaqtere. Observa 9l acum mdlcarea

impa4irii intreite.

Bisericeasc!

a sfinti si desavdrsi mirul nu apa4ine 5i presbiterilor' pe

care ii nurttc5re 9i preoli: dar nici a sfin1i altarul' ca sd se

aduca jertfa Domnului pe el; nici a hirotoni' Acestea le

face numai ierarhul: fara de ele presbiterul nici nu va

boteza, nici nu va aduce jertfa. ci va ilnplini sfintele lui

lucrari pe temeiul,celor sdrdr5ite mai inainte de episcop'

Sfi n lirea, gr. ctTtoteiqv. Hirotonia.in ioa uiu, gi. ivtaiog sau deosebit'

$6

Puterea de invAlare a Tainelor apa4ine$tiin(ele

ierarhilor.Iar (treapta) ' Preolilor' Arata care e treapta Preolilor

in celcurdltlor,

Cinul preolesc se imParte

in cel fn cellumindktr, desdvkrSitor.

sau a presbiterilor.Licreazd. Adica treapta preolilor'

Iar (treapta) liturgilor. Arau treapta liturgilor sau a

diaconilor.Curd(e{e. Cum curalesc diaconii'De aieia ' la sfdnta Explic;uea curalirii ' Noteaza

cA apa4ine diaconilor si dezbrace gi sd descalle pe cei

ce se boteaza Ei sa-i intoarca spre apus 9i iaraqi sa-t mute

sDre risant.' D e a c e e a - la ( u Eile ) sJinte. N oteazA c a atunci diaconii

pizeau ugile, iar acunr ipodiaconii'

' $ 7

Ni s-a ardtal prin urmare. Recapitula-re'Dar (treapta) ierarhica. Ca episcopul Iace $l cele ale

,r.oi.toi infcriorr" qi cci dintii iac cele olc celor de al

Joif"u ri ale celor d; dupa ci. Dar nu 5i invers, cei de al

doilea - cele ale celor dintiiSd se urce Ia - tngdmfare. Nici unul nu trebuie sl

indrAztteascd cele ale celor ntai mari'

Chipuri'preo(ega Arata ate cui chipuri sunt treptele

preole$ti, care lucrea;ra cele de la Dunnezeu pentru oameru''

iicideoarece. Despre trepteleceresti, cum sunt stinlite

de Dumnezeu.

II. 7' a ina sfi n1i ri kn' P r e t t 1e St r

Iemr*ul. Hirotonia episcopului, presbiterului 9i dia-

conului.Cu amdndoud picioarelc. Acum se desavArgeqte altfel'

Cu unul din picioare. E nesigur cu carc plctor'

Pentru frecare. Noteazd ci cel hirotonit trebuie saru-

tat de toli cei din altzu.Sfdita anunlare' gr. <iv<ippqotg'. Anunlarea e ca o

--if.tt.. dc vcselie in numelc lui Durnnczeu: cdcr

pecetluindu-1, arhiereul careJ hirotoneqte spune numele

iui Dumnezeu: Se pccetluicqte cutare din presbiter in

episcop in nunrelc Tatirlui 9i al Fiului 9i al Sfintului Duh;

la tcl gi la presbiter 5i diacon.

I I I. TAkuire d uhovniceascd

$ l

C dderea. gr.tn6ntoorg. Caderea este ingenuncherea

Anunlarea lcvtippnolg)' c€ea ce se nunclte acurl vestirczl

Anunlarea. Anunlarea la hirotonii' ca cea pentru

episcop: ientru stAntul parinte Episcop acesta' La pres-

$4

C dci oare nu veilem Si (substanlele) se nsibile' Prn

slicla privim soarele. ceea ce a spus 9i mai sus' $l ln Ioc

.. ooit" vedea lumina, primul luminlnd prin corpurt

suUtiri si stravezii $i pe cele mai groase qi neluminate' iar

focul aizand printr-o materie ulor de aprins incalzelte $l

firile inapte si fie arse.Sd limineze. E vorba de lucrarea ierarhului'

Vdzdtoare de Dumnezeu. ObservA ci ierarhul e ilu-

-inuipii*ur spre vedere. Apoi transmite celor de sub el;

aooi desaunrselte pe cei cArora lc lransmite iluminarea'"'-er"tio, (pirril ' k apa4ine Trebuie inlclcs ca le

apa4inc in comun; caci se spune pcnLru toll ccl dm acel loc'

$5

Este Drima. Observl ci ea este prima 9i ultima'

Puterea treplei ierarhului. Desprc puterile treptelor'

Trebuie inlelese cele de fali in sensul ca toate cele

ri"irsil pi"of.ste au o legaiura cu ierarhul' intrucAt el

iu..."ta i.etrli prin tteptcle de sub el; totugi' in mod

OeoseUit i s-a rdniuit ieraihului spre lucrare propne ;i nu

onn sluiirea altora. sfinlirea mirului Ei sfinlirea allarulul

ii hirotonirea celor cc apa4in cinului preolesc: pe acestea

i c - a n u m i t c h i p u r i a l e p - u t - e r i i d u n l n e z e t e q t t

desavdrqitoare. Iar intregime totr6'tqta) numelte toate

treptele, cum exPlica indata.-- -' Io, ororlro iun t. AdicA cele ce prefac sfintapiin-e in

trupul lui Hristos 5i potirul in sfintul sAngc ;t apa in stan-ta

.uritit" ti pe cel'neluminat (nebotezat) in liu; 9i la fel

toate celelalte.CdcideEi(se sdvArpsc) - ile cdtre preosi'Noteazaca

l l 4

Despre Ierarhia

biter: Pentru acestpresbiter. Ladiacon: Pentru ftatelc nostrudiaconul acesta- Se nume$te anunFlre, pentru ca prln ea sevesteqte hirotonia: Harul dumnezeiesc prohiriseqte (pro-moveazi) pe hirotonit de la aceasta, la aceea.

$2

D e c i. U rmeazd explicarea.

$4

S pr e ( viala) b |trbdte a s c ii. Observe viata birblteascia lui Iisus $i nepiicdtuirea obirqiei dumnezeiegti.

$5

Anunlare. Arata care e anunFrea.Nici - frate. E frumos qi necesar gi sigur ca nici frate

nu e cineva fdLrA Dumnezeu.Sfingitor dumnezeiesc. Ca om, Hristos s-a facut ;i

arhiereu. Noteazii aceasta impotriva Acefalilor gi Nesto-rienilor.

De aceea qi El. Noteazri c6nd au fost hirotoniliucenicii ca preo[ qi ca lisus, degi era Dumnezeu, n-ahirotonit El, ci a fiigiduit sa trimita de la Tatal pe DuhulSfant cand li s-a aritat lor ca limbi de foc.

Obdrqia sfin{irii. Numegte aga pe Domnul dupi dum-nezeire.

(Corifeul) ucenicilor. Sfdnrul Petru, adici impreunacu ceilalf, fiindca au pronrovat (prohirisit) pe Matia caApostol .

Despre (so4ul) dumnezeiesc. NoteazA ce spunedespre soqul cazut pe Matia qi ce inlelege prin aceasta.

Cdci eu socotesc cd Scriptura. Cuvantul dn FapteleApostolilor despre acestea l-arn aflat in unelc ca4i, fiindaSa: $i le-au dat lor sor1i, iar in altele: $i le'au dar sorlii

Ior. Le-au dat 1or (a,utoiS) e de acord cu ce spunedumnezeiescul Dionisie, intrucit so4ul indicA un simbolal descooeririi sau lucrarii SfAntului Duh, lucrare venitipeste cei ardtat prin sor[i; de aceea ;i despre lscarioteanulspune prearnarele Petru: A luat deci cu rui sorlul slujiriiaLesteia (Fapt. I,l7), de;i avem obiceiul sa socotim cinu prin sorl a ales Domnul pe Apostoli.

$7

Iar ierarhul. Despre episcop, pentru ce se pun nu-mai pe el Sfintele Evanghelii.

Lucrarc a d u m n ezeilt s c d, ardta re a du m n e zeiascd - Mi

trebuie inlelese: cele ce sunt (tndp1owq); fraza e com-pusa de multe ori cu lipsa unor cuvinte. NoteazA ca epis-copul se impartaleEte de toate favorurile dumnezeiegti.

Sfdnta vorbire, gr. iepol,oyt6v. Explicarea.Iar - preoSilor. Despre presbiteri.

$8

i n ge nunc hie re a - irsd. Ce inseamna ingenunchierea.

Cele trei(trepte) ale celor sfinliSi,gr. ai cpeig t6v

iepoteleo, dv. Adici a ierarhilor, a preogilor 9i a litur-gilor (diaconilor).

Peste cele trei (trepte) ole celor conduEi spre

BisericeascA

desdvdrEire. Adicd a celor curel(i, luminali qi desrivdrEiliprin vedere (cunoagtere) spirituali.

Treapla liturgilor. Despre diaconul care igi apleac6un singuq, picior.

Iar preoSii. Ce inseamnA plecarea ambelor picioareale preolilor.

Amdndoi genunchii. Ce inseamni cii ierarhul iqiapleacd arnlndouA picioarele; gi pentru ce se puneEvanghelia pe capul lui.

,, ,. Capitolul VI

L Despre treptele celor ce se desdvArSesc

$ l

Treimea celor ce se desdvdrSesc. Treptele ie sedesdvirqcsc sunt trei.

Spunem deci. Care sunt cei ce se curilesc li cum.Mullimea celor excluqi. Aceqtia sunt catehumenii,

cei in curs de pocaintA qi cei tulburali; in cele urmAtoarese arata deosebirea celor in stare de pocainla.

lJna. A celor ce au pacatuit qi se afl6 in curs depoc:rin1a dupa Botez.

AIta. A celor ispitili, tulburagi prin ispitire.Alta. A celor ce s-au intors de la erezii Ei de la

neinfrdnare.Alta - cea mutatit. A celor ce nu s-au intors deplin

de la neinfrAnare spre sfinlenie sau a catehumenilor.

$2

Treapta de mijloc. PopollJ credincios.(Treapta) celor cur'i{ili de toatd. Toatl curilirea

poporului.Treptele celor ce se curilesc se impart in

cei scoqi de la cele sfinte,poporul credincios.monahii sau terapeulii.

(Treapta) poporului sfdnt. Noteazd ca treapta demijloc se numelte poporul sfint sau cei ce au in tagmalaicA starca in afara de orice certare. Iar treapta mai inaltadecdt toate numeste pe monahi sau pe terapeuli.

$3

(Ordinul) - monahilor. Masurile starii monahale.Tdmdduitoi. Pentru ce s-au numit monahii terapeuli

(o€par[€u'cqi).Unitarii. Ce este viala neimpa4ita qi unitarA.Sfintele (concentrdri) ale celor tmpd4ite. Numegte

inrpiflite cclc ale vielii trupelti.Intr-o monadd asemdndloare celei dumnezeieqti.

Cum se desivirqegte monnhul (cel singuratic) gi pentru cemonahul are o desivdrgire 9i o chemare qi o stare speciali.

II. Taina desdvAr;irii monahale

Preotul. Noteaza ca nurne;te pepreor;i nu pe ierorhqi ci potrivit acestui cuvint al Panntelui nu episcopultrebuie sa dea schima monahului (sd inlroduLdln mono-lrisrr, n. trad.), ci numai preotul.

1 1 5

. Despre Ierarhia

impd4it'd. E vorba de cele impa4ite 5i mult divizateale vielii trupegti, ca cele ale negustoriei gi ale rnultelorobligalii. lar [nchipuiri socote$te poftele cugetate 5ichipurile patimilor.'il

tunde. Cum se tunde monahul.intreit.Noteazd cA vorbegte de ipostasul intreit.

III . Tdlcuire dulnyniceascd

$ l

Ordinul monahal. Pentru ce spune monah 9i care e

starea qi indeletnicirea monahali.

. $ 2

Renun(area, gr. ano:uay'fi. Ce e renunprea.De aciea multe. Noteazl acestea contra Lambe-

lianilor sau Masalianilor 5i Adelfianilor' a Marcionililor'care nevoindu-se in mod extrem numai trei ani' dupa

aceea traiau cu atata nepasare timpul celdlalt al vielii lor'incdt sivdrqeau cu toata libertatea orice lucru nebunesc:cici se rostogoleau in curvii, in licomia pintecului qi.

simplu vorbind, in toate desfrinirile, afirmind cd le facaceitea in chip nepatima!; 9i suferind cu nesimlire im-pitimirea ;i patimind de cele ce le veneau de la ei qi deia demonii ce locuiau in ei, erau stapanili de nebunie ca

de o boala gi mai degraba se bucurau, decdt sa lupteimpotriva ei.

Interzise.NoteazA ci multe i se interzic monahului sifaci, peste care laicr.i stapanesc. De pilda' casatoria, ar-

mata, negustoria gi altele, pentru care laicul nu e osdndit.

, $ 3

Tunderea pdrului. Ce e tunderea.

$4

De mai tnainte. Ce inseamni a-gi schimba haina.

$i to1i. Ce inseamni slrutarea.

$s

La dumnezeiasca (impdrtdsire)' Ce inseamna a se

impanaqi indata.Se tmpdrtdtete. Pentru ce cei hirotonili se im-

partagesc indatii.' S; dd $mpdrtdqirea)'de cdtre. Dupa hirotonie toli

se invrednicesc la fel de Tainele dumnezeieqti, care aratd

familiaritatea gi unirea cu Dumnezeu.(Sfintele) tucrdri desdvdrgiloare (sunt) curdlirea. Ce

inseamni lucririle desivdrr;itoare'Treapta.latAcAgi aici Parintele a invelat mai clarcare

sunl treptele superioare, de care s-a vorbit mai sus.

s6Dar vei spune. CA nu este in cer cineva care se

curele;te; gi despre ingeri.Este vreo (ceatd) cereascii' Noteazi cA nu e nici o

pati in vreuna din Puterile cereqti, cum socoteqte Origenqi cei ce cugeti ale lui (acestu e un tex in care Sfintul

1 1 6

BisericeascA

Maxim il criticd pe Origen cu nurnele, cdtd vreme tnAmbigua it criticri.fara sd'l numeascd, n. trad.). CAci eispun ci pe misura abaterii, fieczue din cetele cereqti aprimit una sau alta din numiri qi din trepte 9i a fost legatain trupuri mai subliri, spre pedepsirea abaterii lor spreriu; dar ele sunt rninli cu totul curate qi netrupeqti, cum

au fost create de la inceput. Ca Puterile cere$ti suntnetrupegti, in chip felurit ai cunoscut din cele dinainte. $inici una din minlile cereSti n-a fost prinsa in pacat dupiicAderea demonilor; cici aceasta n-am cunoscut-o nici dindumnezeiasca Scripturi qi nici vreunul din Parinliiinleleplili de Dumnezeu n-a spus-o. Iar acest Pirintespune, spre invilatura, cA sunt atotcurate qi fara pata Sin-au nevoie de curalire, caci daca acceptam cain vreuneledin ele s-a ivit vreo pa6, acelea au trecut la starea puter-

ilor contrare; deci celelalte sunt fara pata 9i prin urmaren-ar avea nevoie de curalire. $i ca aga este. a aralal-o cliu.

Cici exprim6nd propria opinie contrara $i adevarata, a

adau1al'. I a r do c d c i ne va, in loc de: dacd cinev a ar spunecd vreunul s-a aba$t qi a cizut din ceata sa, eu nu spun(aceasta) ci dimpotriva, (spun) ca rlmin pururea cu totulcurali, fiindca altfel ar cadea din starea lor. Deci si nusocoteasci cineva dh aderenlii lui Origen ci spusa de fa1tr

e de acord cu opinia abatuta de la credinli a aceluia,spundnd ca se produce pururea o ciidere qi o revenire -qiiarigi o cddere a minlilor cereqti. cum zice Origen in

prima scriere din tlepi op16v: ,,socotesc ca oricerafune aratd ca tot ce e ralional poate Proveni din tot cee ralional" . $i dupi pulin adauga, zicind: ,,Dupasfdrqitul tuturor, iariqi se intdmpli o curgere gi ocidere" . Iar Evagrie, in capitolul 78 al sutei a doua, zice:

,,Fiecare ceata a Pulerilor cere$ti consta fie din cele dejos, fie din cele de sus 9i din cele de jos" . $i in capitolull 9 a l ace le i su te z i ce : , ,D in s t a rea i nge reasca g i

arhangheleasca se produce starea sufleteasca; iar din ceasufleteasci cea demonici qi omeneasci; iar din ceaingereasca iaraqi apar ingerii gi demoni" (dupti a ceu s tdcoTceplie toate se pot preface prin voinld in knte, uvAndtoate o esenld comunii; dL'edsta inseamnii in find t'd nu

mai e o deosehire intre bine;i rdu: deci nu mai e unDumne:eu cure nu podte f decdt bun; e o concepliep0nteistd, n. trad.).

(I;iinlelor) mai de jos. Care este curilia qi ordinulcelor cereqti. Curalia Puterilor ceregti este iluminarea spreo cunoa$tere mai desdvArqiti. Noteaza ca inainteaza sprecuno$tinla Si ca despre demoni nu se spune ca se curalesc'dupa cum spun unii ci qi (demonii) se minluiesc cusfinlii intr-o apocatastaza (restabilire) de ei inchipuita.

Astfel Si (treptele) lumindtoarc Noteazd despreingeri cum se lumineazi gi se dcsivArgesc.

Capitolul VII

I. Despre cele ce se sdvdrSesc pentru cei adormili

$ l

Tot aV @lec6ruI) spre. Nu in aceleagi locurl sunldugi toli cei ce se sfdrgesc; gi despre inviere.

Invierea tntreagd. Adica cu trupul.Pentru cd (suJletek). Vorbegte despre drepli.

Despre lerarhia Bisericeascl .a

Iar (puterile) curate ale. Despre invierea trupurilor.

. invierea qi judecata celor ce au slavit

unii spun cd su- ttllii, al1ii, cu alte tru'

fletu! se va scula fdrd trupuri, strdine, qi

impreund cu puri; vor lrea 0 r'ialiitrupul, cum ca acum.ar fi creStinii;

Dintre mo4i

unii vorfi sf n1i, ul1ii, intinoli.

Cdci - unile. Caci Fupurile se unesc cu sufletele.Norcaza ci vorbeqte de invierea intreagi.

$2

Cei nesfinti(i. Despre moartea pacatoqilor 9i ce so-cotesc Elinii ca sunt dupa moarte; expune parerile lor.Unii dintre ei, cei mai neralionali, mirturisesc ca nicisufleul nu e nemuritor. Dintre ace5tia este gi Vias, dar nuPrieneus, ci altul; ei spun ca gi sufletul e muritor gi sedesface, ca qi trupul, qi merge in nonexistenli (in ne-fiinta). AUi, chipurile, mai ralionali, filosotind desprenemurirea sufletului, ca Platon qi cei la fel, spun ca dupamoarte lrupul nu se va compune intr-o fiinla, nu se vamai intoarce in veci in cornpozilia ce-a avut-o; ei spun cdnu se va mai compune, fiindca materia e nevrednica dea se invegnici impreuna cu sufletul qi numai sufletul estenemuritor. Aceasta o spun in mod diferit qi ereticii, ca ceiai lui Simon Magul, Menandru, Valentin, Marcion giManes; iar acum cei ce provin din miturile lui Origen; daracestea nu sunt dogme. Privili pe cei cu czue voiesc si fi.enumarali qi ce opinii absurde unesc cu credinla faraprihani a cregtinilor cei ce nu cunosc pe Dumnezcu ;i nucugeti cele ale oamenilor.

Trupurile. AdicA va fi numai invierea sufletelor, flrAtrupuri.

Care incepe incil de aici. E ceea cespune Apostolul,ca arvuna gi dovada invierii de oblte cu trupul s-a facutin Domnul nostru Iisus Hristos; qi ci in El s-a ascuns vialanoasfia, care se va aratain Dumnezeu ca nalterea dh nou.

SuJletelor - tnsoliloare. Au fost atunci unii eretici,ca cei drn jurul lui Simon Magul gi cei impreuna cu el,care vorbeau de un trup eteric, care va coexrsta cu su-fletul. Trebuie $tiut cd li Origen spune acelaqi lucruintr-una din scrierile lui. In altele il neagi 9i pe acesta,dogmatizdnd ca toata firea trupeasca merge in nonexis-tenla. Citelte cele scrise de sfdntul mucenic Metodiu gide Olimp din Adrianopole, episcopul Lichiei, impotrivalui despre inviere gi de Antipatru, episcopul Bostrelor givei afla de fanteziile mitice qi aiurite ale lui.

Preafericila. Le spune acestea cugetAnd, socotesc. laPapia, care a fost atunci episcop al lerapolei Asiei 9icontemporan cu dumnezeiescul evanghelist Ioan. Caci

acest Papia, in a patra din cd4ile sale Kuptcx6v, ex-plicii placerile datorate mancarii, in stare de inviere; inaceasti dogml a crezut dupii aceea ApolLinarie, cum sevede in scrierea lui pe care ,o numesc unii anul o mie

(Xlltovtd€Trpi6c). Cum ar fi deci dupi aiurelile unora'(atribuite) lui Apollinarie scrierlle Sfanului Dionisie, careanuleazd pe Apollinarie'l Dar qi lrineu.al Lugdunului (de

Lyon) spune in capitolul V al scrierii Intpotriva ereziilor

(KoTd atp€o€ov) acela$i lucru qi aduce ca martor alcelor spuse dti el pe numitul Papia.

Venind lq sfdrqitul. Infricoqritoare gi foarte inspai-mantatoare sunt sfArgiturile pacatoqilor.

Cu al(i ochi.Y orbeqte de alli ochi ai minlii, care e maicuratii. privind la cele din iad gi intorcdndu-se spre altep-tarea gheenei, in care nu crezuse inainte; de aceea setulburii gi se teme de moarte, cuget6nd de nu cumva suntadevirate pedepsele de jos; deci gi pAcitoqii se scoalA inIrup.

II. Taina savir;itti pentru cei adormili

Adundnd. Despre preolii ce mor.Dintre sfrn(ilii. Despre monahi. drepli qi laici.in dumnezeieqtik. Noteaza ce se cite5te gi ce se cintl

la monahii qi rnirenii adormili. Spune ca diaconii c6ntacAntari marturisitoare qi pline de putere; c6ntarile intarescfigaduinlele nemincinoase mai inainte citite despre inviere'

I I I. T 6 lc ui re duhov niceascd

5 l

Conduqi qi luminagi de Iisus. Adica spre viala qi loculcelor adormili.

Pentru sceastd - dumnezeiascd. E propriu drepta[isi dea locul potrivit vielii.

Sfdntd rugdciune. Pentru ce se face rugiciunea.

$2

Dumnezeiegtilor. Pentru ce sunt cantirile 5i citirile.Noteaz d care era vechea.rdnduiald pentru cei adormili.

$3

Obsemdm cd. La slujba pentru adormili nu ies nicienergumenii, nici cei in stare de pociinla, ci numaicatehumenii; gi pentru ce.

Catehumenii. Nimic nu e mic in Tainele noastre, citoate sunt mari; comparate intre ele au o deosebire inmarime. Caci fala de cele sAvdrqite pentru^cei adormili,Tainele Baii, Luminarii dumnezeieqti gi Impdrtaqanieisunt cele mai mari qi de necomparat; de aceea s-au $inumit mici cele pentru adormili; dar nici de acestea nusunt vrednici catehumenii.

Cdci se vor rdtdma. Ace*ea sunt conforme celorspuse in Corinreni de Apostol (I Cor. 11,27) despre ceice se impartalesc cu nevrednicie; aici spune qi ca eidispreluiesc dumnezeiegtile Taine.

$4

Rugdciunea. Noteaza cA se roagd"Sldbiciunea omeneascd. Adica pacatele subtiri.

tt7

Despre lerarhia

$5

Pe mdsura inlelegeni, gr. crval6yolg oltrodiotq.Adica in lc lesur i le g i numelc nc sunt comunicatc pe

masura cuno:;tinlelor gi obignuhlelor noastre 9i nu mai

oresus de intelegcrea noastra'' De realiiatei /or. Adicii bucuriile de acolo le-a numit

Dumnezeu dupa cit putem sa le inlelegem din cuvintele

si nunrele cunoscute de noi. cind a spus ca nu este acolo

intristare sau boala sau durere sau suspin. ci luminal dar

nu acestea sunt bunatiili le de acolo, ci sunt cu adevarat

necunoscute qi neinlelese acum de noi: cele te othiul nu

/e-a lri--at qi cele unnatoare; dar din cele ce le cunoaqtem,

ne da pildl ale fericirii. Noteazi ca folose$te cuvAntul

sinurill lui Avraam qi Isaac ai lacob (cf. Mat. 8'1 l)'

$6

Pentnt ce are nevoie. E nedumerit in privinp ruge-

ciunii ficute de ierarh pentru cei adormili in picate'

Rugdciunile dreplitor. Observi ca rugaciunile

dreplilor ii folosesc aici gi dupA moarte numar.pe cel

ut"dni.i d" o..otirile lui Dumnezeu, fie ca sunt vii, fie ci

au decedat, dar nu pe cei pacatoqi qi vrednici de osdnda'

Sau ce (a foloiit) - de la Samuif! Nici pe Saul, care

era foane rau, nu l-a folosit Samuil rugindu-sc' nici pe

Evreii care erau pacatoli' Moise. CAci a spus Dumnezeu

citre acesta: Nu te rug,a pentru poptsrul acesta!(De lumina) soarelui. Vezi sA nu socote$ti ca spune

cA soarele igi daruiegte luminile lui; caci cum ar darui,

fiind neinsuhelifl Fiindci darul e al libenalii; ci spune

aceasta printr-o oarecare personificare. E ca qi c6nd ar

or".upuna cineva ca soaiele zice: Eu dau ochilor tan

iumina. Apoi cineva cu ochri slabi ar zice: DA-mi 9i mie'

caci sunt tare; apoi primind raza qi ceea ce a vazut a

oierdur. La fel pacatosul. cerind dreptului sa se roage

benru el: caci pierzind pacatosul vederea. chiar primind

iaza rugaciunii dreprului' nu o lasa pc ea si lucreze cele

dupa fiie r;i sa lumineze' ci iqi primegte sieqi intuneric 5inu se bucura printr-o viala curata de darurile lui Dum-

nezeu, depArt6ndu-se sau despa4indu-se de poruncile

luminitoare ale lui Dumnezeu; caci ccl ce pacaluieqte

disorctuieste legea lui Dunrnczcu 5i de aceea nu se va

folosi intru nimic de rugaciunea dreprului' Iar ca aqa

inlelege cele despre soare' o arati 9i in capitolul Min

scrierea Despre numiri le duntne:eie;tiFolositoare. Ca 9i c6nd foloseSte rugiciunea dreptului

numai pe cel viu; spune ca foloseqte pe.cel ce-se Pocale$te'potrivii Apostolului. P li n ge t u ce i ce p\in g (Rom' I l ' I 5)'

$i .i"a t. impLineltc 5i cuv6ntul Scripturii: Muh l'()tilerupat'iwrcu luiratoure u dreptului (lac. 5'16); iar aceasta

arJ loc p.in pocainla celor ce au nevoie de rugaciune' Caci

drca unLr l , aCica drcprul . z idegte Ei unul . ecl ce nu-se

pocaieqtc. darima. lucrul ramAne neinlplinit. cum arn allat

din pilda lui Saul 5i Samuil.

AvA nd qi o de prindere sfd ntd' gl Elrv iepdl byov'

Este numiti aici dispozilia vielii proprii spre vinute' Iar

suslinitor (oul"l'(n'copcl) in loc de ajutator'VorDirea. Nu ne opreqte, simplu' Pirintcle de a porni

la vorbirea cu Dumnezeu 5i a cere prin noi inSine de la

Dun.mezeu cele bune qi r.ninruitoare, Etiind pe Apostolul

care poruncelte sa ne rugdrn neincetat (cf l Tes' 5.1 7); li

l l 8

Bisericeascd

nu vrea ca cineva stipinit de mAndrie sa dispreluiascape sfin1i qi sa socolcasaa ca fara prcl rugaciunile lor (ce.l.e'spus(

(;i;i se pulr1est ,sedehtr ttettPr('lesl(tnte. n..trad )'Dar despre. De aici inccpe sa spuna ci rugaclunea

folosegte pe cel mort; 5i noteaza ca qi inainte de aceasta

s-a ocupat cu aceasu tenlA.

$?

Trecdnd - cu vederea. Ce pacate ale noastre u*e

Dumnezeu cu vedcrea prin rugiciunea 9i cererea preotului'

Cere. Ce cere preotul.Celor de fald. Adicii celor drepli gi cuvioqi'in vinla'dimnezeiascd. Adici toate cite le va cerc

dreptul episcop in mod drept' dupi r6nduiala, lera lua,

dar'pentru cel drept; caci s-a spus Sl?ntului Pctru: Oricr?teyeli leBa pe pdmt?nt 9i cele urmatoare (Mat. I 6' l9); prin

imitarea Sfdntului Petru, au aceasta ll eprscopu' cum

spune dupi pulin. Noteaza mdrftea $i inallarea $i curalia

ierarhiei.De aceea - (pentru cei) ' lipsigi de curdsie. Noteazi

ci nu Ie cerc acc\tea pentru cci nacato;i.Izvorul Tainelor. AdicA Duhul dumnezeiesc.CeregiEi. SpusaluatadinEpistola lui latoh ne invata

cA nu trcbuie sa se faca rugaciune pentru vreo persoana

sau Dentru vreun lucru riu.Au - puterite despd4itoare. Despre neimpartagirile 9i

despirlirile de ierarh; vorbegte de puterile cunosr-atoare

date loi de Dumnezeu penru cercarile qijudecalile prin care

separa pe pacato$i de cci drepli sau pentru reprintirca lor''

Poiniite - -neralionale.

Notcazd ea daca ierarhul

separa (excomunica, afuriseqte) contrilr scopului lui Dum-

nezeu, judccata lui Dumnezeu nu-i urmeazi; cdci acestea

trebuie sa le faci dupi judecata lui Dumnezcu qi nu penlru

voia proprie.Dulrul. Noteaza ce a dat apostolilor Duhul Sf6nt'

daruit lor dupA inviere prin suflarea Domnului.Celui ce afost luminat. SfAntului Petru'Acela qi tot. Cum trebuic inleleasa spusa Evangheliei:

Orice vei /e8a $i urmatoarele (Mat. l6'17)'S/riztri. Numegte sfinta spusa:

'l-u eSri Hristos' Fiul

lui bumne:eu celui viu 1Mat. 16,16); aceasta trebuie

notati contra Vasilienilor, Nestorienilor, Pavlicienilor 9icelor asemenea.

$8

Nastere din Dumnezeu,de dinoinle' Prima ungere

cu sfintul untelemn se face peste cei botezali: ultima

oeste cei adormiti.Atunci. Penriu ce se face ungerea cu untelcmn peste

cei botezali 5i pentru ce peste cei adormili'

, s e

impreund cu. Fiecare suflet are trupul lui, prin care

ia qi risplatirile; de aceea am6ndoui se impafle$esc de

celi stinie: sLtnt d(iruite indeobStc ontbekr'impdrtdqirile de cele dumnezeieqtl. A5a e rdnduiala

dumnezeiasci.Omul tntreg. Noteazd cd numeqte omul intreg pe cel

ce consta din suflet qi trup' cum aratd inlelegerea Sicunottin!.t Luratatl ti numelte mdntuirea intreaga pe cea

DesPre Ierarhia

a sufletului qi trupului. De aceea trebuie notate acestea,

ca atunci cind va spune prin alte cuvinte calisus tel moi

Dresus de fiintti s'tt liinliuli-tt in intregine ttt nt'i ' sit

inlelegi inomcnirea din suflet mLntal (inlelegator) qi trup'

$ 1 0

I nvocllrile sfinlitoare. gr. ae7\er.rrraq' enrxlr]Oerq'

Numeqte invociri rugaciunile de la hirotonie. Noteaza pen-

tru ce le-a lasat sub ticere pe acestea sau sfintele invocari qi

lucririle lor.

Sdfte scoase, gr. e(dptv. Si le faci publice.

s l l

Pruncii care nu (tn(eleg) tncd. Noteaz| ce spune

Pirintele despre Botezul pruncilor. Acestea le-a scns

rAsounz6nd Sfantului Timotei, care l-a intrebat; ceea ce

facl vadit ca qi cele de mai inainte qi celelalte tratate le-a

Bisericeasci

scris catre cei ce au lntrebat'SJintete tradigii. Erau qi atunci unii care rddeau de

Tainele noasre, ca gi de botezarea copiilor care nu pot

grii qi pentru care se leapiida cei ce-i aduc Ai siivirqcscpenru ii (simhoalcle). Aduce ca aparare impotriva rAsu-

iui acelora faptul ca nu t(tate sunt cunoscule tuturor'

Noteaza ca gi ingerii ignord multe.

$tiut e, gr. 6ntotqt<lq. Cunoscute.bati tprn. Noteaza cum a preluat de la cei dinainte

de el cele despre Prunci.i nvdldto ri. Numelte invAlatori (xo0r1lep6vdg) pe

aoostoli.Bun - in cele dumnezeiagri. Noteazi cum e predat

oruncul de parinti. cand e botezat. unui naq (primitor)

introdus in iele durnnezeiegti. spre o sfdnta cre;tere

Povdluitor. Noteaz A cA numegte qi pe nal invalator'

inallam. Adica viala.

NOTE

la

IERARHIA BISERICEASCA

CaPirolul I

45. De aici a luat Sfdntul Maxim numele de mis-tagogie pentru Sfdnta Liturghie. Prin toate lucriirile lor,treptele ierarhice urcd pe cei mai de jos in trairea tainelorlui Dumnezeu. Cunoa;terea lor, trairea lor e totodata otriire a lor ca taine mai presus de cunoa;tere. Sfinlenia 9itaina sunt cele doua aspecte ale realita$i dumnezeieltitriite de cei ce se apropie de Dumnezeu. Cunoaqterea luiDumnezeu este astfel cunoalterea lui ca taina, ca misternemarginit gi producator de sfinlenie in cel ce se im-panAQelte de ea. De altfel, sfinlenia insali este o tarnA-Cel ce caut4 sa cxpl ice totu l ra l ionr l a lungd nu numaitaina, ci qi sfin1enia. Iar taina 9i sfinlenia sunt propriipersoanei. Dumnezeu ca Persoand le are prin Sine in modnemirginit Ei omul qi le insugegte intrucit cunoaEte 5itraie$te pe Dumnezeu ca existenla personald. Prin aceastase cunoa5te;i pe Sine ca taini qi i$i descoPera li dezvoltiitaina qi sfinlenia. Persoana lui Dumnezeu mi se descoperdca taind gi intrucAt o adinca sfiala ma opreqte sA patrund

deplin in ea. E simlirea ce mi-o inspira qi persoanasemenului. Nu pot intra deptin in existenla personala alui Dumnezeu, pentru ca mi se reveleazi ca o Sfinta aSfintelor, cum intr-un grad redus mi se reveleazi aqa qi

Dersoana semenului.Persoana lui Dumnezeu e o Sfdnta a Sfintelor qi de

aceea e ascunsul in care nu pot intra. Cind mi se pare cd

am intrat, nu mai sesizez sfinlenia ascunsa a lui, cum nunrai sesizez nici aceastA calitate a semenului. Trebuie sAma fac sf6nt ca sa md pot apropia de taina lui Dumnezeugi sa ma umplu de o ,,delicatele sfanta" , ca sA cunoscreal persoana semenului. Prin aceasta devine omul preot.Preolia este egald cu sfinlenia. De aceea se spune preotu-

lui in greccate iep€Dg (cel sfurlit). De aceea numai Dum-nezeu poate face pe om preot sau sfinlit. Preolia areizvorul in Dumnezcu. Cel mai sfint s-a fdcut ca om Iisus

Hristos. avdnd umanitatea uniti cu dumnezeirea in

aceea$i Persoana. El este arhiereul suprem al oamenilorcatre Dumnezeu. El este obdrgia qi linta ierarhiei' Tindem

sa ajungem cdt mai aproape de Dumnezeu, unili cuHristos ca om. Dar sfinlenia implica nu numai taina lui

Dumnezeu, ci gi adevirul. Caci adevarul nu e super{i-cialitatea ralionala mirginita. De aceea Dionisie numeqte

adevtrrul sfAnt.

46. Dumnezeu ca sfAnt gi ca izvor al ierarhiei ceconduce spre El este totodatii frumos (sau armonios),inlelept gi bun. Prin acestea atrage $l acestea sunt mo-tivele pentru care se comunica. ToatA ierarhia trebuie sdaibd acestea in diferite grade, ca sa araga 9i ele sprenivelul lor continuu mai inalt qi spre Dumnezeu.

47. Deosebirea in felul cum ni se comunic:i nouiDumnezeu ;i cum li se comunicA ingerilor sta in faptulca ingerii ca minli pure cunosc qi traiesc pe Dumnezeu inuniliitea lui, ca minte pe Minte. pe cind noi il cunoa$temgi-l raim in mullimea variatd a puterilor qi lucrarilor luidatorita faptului ca ne tblosim de mulf mea de organe aletrupului material, simlindu-l totuqi ca pe Acelaqi in toateaceste puteri gi lucriri. Aceasta se datoreqte faptului canoi ingine suntem minli in trupuri, iir sufletul insugicunoalte qi se manifestA prin multe simluri ;i e pus printrup in difcrite situalii r;i trebuinle. Dumnezeu insuqi aadus la fiinga qi materia intinsi in spaliu, capabili sa fieorganizata in multe fon.ne. Iar Dumnezeu vrea sa searate qi prin ele, ddndu-le prin aceasta o frumusele' oordine, o capacitate de a se transfigura ca mediu allucrarilor dumnezeiegti. Forma cea mai inalta $i maispiritualizata o dobdndeqte materia organizatiin trupulomenesc. Dumnezeu a voi t sa- l i arate puterea $iimaginalia creatoare in toate formele de crealie li inacelagi timp puterea de-a lucra prin toate, de-a le face petoate capabile sa fie mijloace ale lucririi lui, avdnd cevaaseman:itor cu E[; gi de-a se face straveziu prin toate' ceeace le face gi fiumoase, redAnd frumuselea lui.

48. Dumnezeu este izvorul ierarhiei prin care urcitoate spre unirea cu El gi spre indumnezeire, pentru ca Eleste cauza creatoare a tuturor. $i este amAndoud acestea,pentru ca este li i n lu b u nd td! i i. Toate au de la El existenlaqi mi;ctrea sprc existenla cea buna. termeni preluali qi deStinruI Maxinr Miirturisitorul. Inceputul indumnezeiriilor se face prin Indntuirea lor de rau. $i aceasta o faceDumnezeu prin voinla lui conqtienta. Caci buniltateapresupune o libertate congtienti, deci Persoana. Mai pre-cis, dupa Dionisie, Dumnezeu e fiinga virtulii ca Treime'CAci o Persoani dumnezeiasci nu poate fi bunA decit cualt4 Persoana din veci. La Stdntul Maxim aceasta definiliese transforma in definilia: Fiing virtulii este Hristos. Cacivirtutea e in tbnd drumul spre bunAtate sau deprindercain bunatate. $i de unde putcm avea bunatatea sau virtutea,dacA nu de la Dumnezeu prin Hristos'l Bunatatea e li

t2l

Note la Ierarhia Bisericeasci

semnul unei existenle putemice, accentuate' $i daca toateau totul de la Dumnezeu, dar prin voinla lui, nu din fiin1alui. inseamnA ca ele sunt create din nimic. Mdntuireainseamni scaparea de rau qi de nroarte. Dar Dumnezeunu se mullumegte si dea fapturilor numai o scipare deriu, deci o stare neure intre bine 9i rau, ci vrea sA le dcatot binele sau. toau iubirea sa. Aceasta e indumnezeirea.

Dionisie, urmdndul pe SfAntul Atanasie, nu vede

lucrarea lui Hristos numai intr-o scapare juridica aoamenilor de pedeapsa lui Dumnezeu' prin satisfacliaadusd dc El lui Dumnezeu. ca om, pentru jignirea cc i-auadus-o oamenii prin pdcat. El vede pe Hristos ca Cel ce

ne aduce iubirea lui Dumnezeu gi ca Cel ce ne unelte totmai mult cu El prin iubire. Aceasta e indumnezeireaoamenilor qi aceasta e ceea ce infaptuie;te El prin ierar-hie. Prin membrii ierarhiei, Hristos, ca supremul ierarh.lqi comunicA oamenilor iubirea sa. Aceasta e misiunealor: sa arate in ei iubirea lui Dumnezeu fala de oameni'

Stintul Maxim a preluat ideea despre lucrarea lui

Hristos ca indumnezeire a oamenilor (Quoesliones tttlT ha la si u nt, capitolul 22).

49. Daca oamenii, ca fiin1e in trup, primesc de lamembrii icrarhiei puterile dumnezeiegti prin mijloacemateriale ca simboale, aceste mijloace nu trebuie socotiteca dAnd, in mod necesar, tuturor, puteri dumnezeiegti,deci ca fiind pentru toli simboale. Pentru cei ce nu vor savada puterile spirituale, cele materiale nu au caracter de

sirnboale, ci sunt simple forme ale nrateriei care nu aunimic de la Dumnezeu in ele. De aceea membrii ierarhieinici nu le dau acelora invdlatura tainicii despre caracterullor de mijloace ale puterilor gi luminilor dumnezeiegti.

Capirolul II

50. Scopul vielii noastre este indumnezeirea noasra.Iar aceasta ie infaptuiegte prin iubirea lui Dumnezeu decatre noi. Deci scopul ierarhiei este sa ne deprindi in

iubirea de Dumnezeu. Dumnezeu este iubire in Sine qi

izvor de iubire pentru noi. A creEte in iubire e una cu ane indumnezei. Membrii ierarhiei ne pot face sa sporimin iubire gi deci in indumnezeire nu numai vorbindu-ne

despre ea, ci facindu-ne si o vedem realizati in ei, ca

iubire fala de Dumnezeu qi de oamenr.

51. Dionisie face o dcosebire intre fiinta 9i lucrare,deosebire pe care o vor relua Sfintul Maxim Marturisi-torul gi Sfintul Grigorie Palanra. Nu poate arata iubirc celce nu exista gi nu existA deplin decit ca fiinla iubitoare.insaqi frinla dumnezeiasca desivArqita implica iubirea qi

este izvor de iubire. Caderea din iubire este o slabire a

fiinlei, o alterare a ei. O fiinla fara lucrarea adevarata, careeste iubirea, este moafia, uscata, slabiti, alterata.

52.Daca Dumnezeu ca fiinta desivArqita este izvorde iubire este firesc ca din iubire sA vintr la noi' facAndu-

se om, ca sd ne faci, asefiIenea lui, fii iubili 9i iubitori ai

TatAlui ceresc. De aceea ne gi da printr-o naqtere din Duh

o existenla asemanatoare lui Dumnezeu cel iubitor. Cu

aceasta nagtere din Dumnezeu incepe indumnezeireanoasfe sau capacitatea de iubire.

53. f un semn al vechimii scrierii acesteia cavorbe5te mai ales de botezarea unor birbali, nu a copi-

ilor. E din timpul cind cre5tinismul se adresa unei lumi

r22

pagine. Iniliativa incregtin6rii o avea cu deosebire bAr-batul . capul fami l ic i .

54. Un alt sen.rn al alcAtuirii probabile a scrierii inprimele timpuri ale cregtinismului este cA in orice locali-tate creqtinA (de obicei in orag) era un episcop inconjuratde ciliva preoti. Botezul se ficea in fala intregii comu-nitali, care nu era prea mrue; gi era o adevarati sarbiitoarepentru ea sa primeasca un nou menlbru. S-ar putea

obiecta totugi cd autorul scricrii, trAitor numai pe la anul500 d. Hr., a voit sa-qi intemeieze pretenlia ci e uceniculSfAntului Apostol Pavel din Areopag, prin descrierearinduielii Botezului de la inceputul cregtinismului. Dardescrierea rinduielii e prea exacta ca sa poata lt cunos-cuta numai dintr-o tradilie venita pdna la el prin mai multegeneral i i . insaqi part ic iparea intregi i comuni ld l i laprimirea unui nou ntembru in comunitatea locala ni separe un semn al alcltuirii scricrii intr-un timp dinainte dece Biserica a devenit institulie recunoscuta dc Stat (la

312). Prin prezenla activa a intregii comunidti se arateconcret ca noul venit, unindu-se cu Hristos' intra in

BisericA. O Biserica supusi perseculiei avea o conqtiinliintarita a comuniunii celor ce o constituie. AceasgconStiinla in6rita exista $i intre episcop qi clerul dinjurullui, manifestati in sdvArqirea in comun a actelor deorimire in Biserici a unui nou membru. De remarcat inipecial cd preolii rosteau numele celui ce era botezat, inuieme ce episcopul il scufunda in apd. Trebuia ca acelasd se vada imprimat in congtiinla multora ca persoanavaloroasi in fala lui Dumnezeu.

Importanla comuniunii s-a apreciat in Biserica pri-mara qi prin legatura stransa in care primea pe cel ce intrain Biserica c u naqul lui, cu,,primitorul" acestuia in grija,in rAspunderea lui. EI era predat in grija acestuia qi dupA

Botez. Omul nu-qi poate line caldi credinla decit incomuniunea cu altul, introdus in ea de el insuli, precumare nevoie pentru menlinerca lui intr-o viala serioasa de

aiutorul altuia, care esle mai intirit in ea ca el. Pregatireap;nru na$tcrea din nou 9i grija cregterii noului niscut

spiritual facea pe ,,primilor" (ovd6o1og' naq)' un felde parinte spiritual al acestuia. Pentru poporul romin,pina astiizi na$a se nunre$te ..mama nasa"

Faptul ca nu se vorbelte de Botezul copiilor, ci de al

unor barbali maturi arat6 de asemenea ci scrierea dateazAdintr-o vreme sau dintr-un timp in care lumea din jur erapAgAna. Aceste practici nu mai puteau exista la sfirgitulsecolului al V-lea, in Orient.

55. tot in timpurile de inceput ale Bisericii trebuie

sd fi existar qi obiceiul ca cel ce se boteazi sd martu-riseasca in prealabil o pocainla pentru viala lui anterioartr.iar cpiscopul sii-i dea indemnuri sa stiir'uie in noua vialipentru care primeqte in Botez harul lui Hristos.

56. Obiqnuinla cu inlelesurile simbolice ale actelorsiv6rqite mai inainte qi dupA Botez a noului venit lacreqtinism dovedegte gi ea socotirn, vechimea scricrii '

57. S-a spus de unii interpreli' critici din Apus ai

scrierilor areopagitice, ca nu se observA in ele o preluire

a crucii lui Hristos. Avem aici pomenirea directa a sem-nului crucii in descrierea tumArii mirului sfin1il in apaBotezului. Cel ce c botezai e afundat in Hristos Cel ce aprimit moartea, din care se ridica apoi cu Hristos Celinviat dupi trei zile. Numai astfel devine impreuni cu

Note la lirarhia Bisericeasci

Hristos fiu al Tatilui, ntrscdndu-se in acelaqirimp din apaSfintului Duh, impreunA cu Hristos ca om. IntrucAt apa,plina de puterea Sfdntului Duh, se aflA in cristelnila, cain Maica Domnului, Maica infierii. E prezentd astfel inTaina Botezului intreaga Sfdnta Treime, invocatl gi eaprin savdrgirea intreita a tuturor actelor Tainei. Toateactele Botezului concentreazi in ele o simbolica intreitA:na$terea cu Hristos la o viala noud in El, moartea tiinvierea cu Hristos qi implinirea acestor acte din putereaSfintei Treimi. S-a spus chiar de un teolog ortodox(Schmemann) ca actele liturgice nu trebuie socotite sim-bolice, datA fiind realitatea prezend a lui Hristos qi aSfintei Treimi in ele. Dionisie accentueaza cu insistenlacaracterul simbolic. O face aceasta pentru ca inlelegesimboalele ca acte qi materii cu rost de mijloace trans-figurate ale lucrarilor dumnezeiegti, dat fiind cA omul nuprimeyte aceste lucrdri decit prh trup.

58. Botezul se numea la inceputul cre$tinismuluiluminare. Cdci unirea cu Hristos cel ristignit gi inviar l-apus pe drumul plin de sens spre vegnica viald fericiti,scolindu-l din intunericul unei vieli fAri sens. Se mainumea gi desavir:;ire pentru cA il scotea din viala in carenu se sraduia pentru o desivirqire dupa pilda lui Hristos.Dar puterea deplina pentru o viali desavdrgita o primeqtecel botezat numai prh imparta$irea de Hristos ccl inviatin Euharistie. Se arata in aceasta ca desiivnrqirea fdpturiicon$tiente prin inaintarea in Dumnczeu nu arc sfdrqit.impanAgirea aceasta o ficca. dupii scrierea de fa1d, epis-copul, ceea ce arata din nou alcatuirea ei in prirneletimpuri creqthe.

59. intre botezarea qi miruirea celui nou venit giimpartaliea lui, ierarhul se ducea in altar, apoi dupiimpanalirea lui se reintoarcea in altar, inchipuind peHristos care ca Dumnezeu se inloarce in ascunzimea sa .tainicA, dupa ce s-a pogorit la om gi s-a rAstignit, dar apoidupa o noua daruire in Euharistie iarigi se intoarce inSine. E implicatd in aceasta deosebire gi unirea intrefiinla lui Dumnezeu gi energiile lui necreate, prin prlmastaruind in Sine, prin cele de al doilea cobordnd laflpturile sale.

60. Aurorul pomeneqte aici de o scriere a lui, de careSfintul Maxim in Scolii spune ci n-a ajuns la el. Aceastae incii o dovadi ca autorul trebuie si-qi fi alcatuit scrierilenu numai cu vreo 70 de ani inainte de-a le li cunoscutSf'dntul Maxim pe celelalte. Se ahrmA aici din nou strdnsalegatura dinfte simboalele 9i realitilile simbolizate. ExistAo corespondcnla $i o legatura intre ele. Simboaleleconduc spre cele inteligibile r;i cele inteligibile sunt nununrai modele spirituale ale formelor sensibile, ci 9iizvor al lor. In Dumnezeu sunt date virtual formelecelor sensibile, iar acele virtualitali sunt $i puleri pro-ducatoare : i i susl inatoare ale formelor sensib i le.Aceasta e valabil gi in relalia dintre suflet gi formele qimiqci i r i le s iml i te a le t rupului .

61. Dor puterile dumnezeietti aretate in lucririleomului prin trup nu-l silesc pe om si le pund in lucrarefirA voia sa. Unele dau tbrma vielii sullete;ti qi trupeqtia omului l'ari voia lui. Dar aceasta se intdmpli numaiintrucAt il lLn pe om in existenla ca om. lnsd inallareaomului prin ele la o viali indumnezeita se face numai cuacordul libertatii qi al efortului omului. Dacd prin voia lui

omul tinde spre pllcerile trupeEti, trecatoare, el se lipseltede lumina dumnezeiasci. se inchide ci, rantAnind inintuneric. Deci puterile dumnezeieqti 1in pe om in exis-tenla li fara voia lui, dar ele i se descoperi ca lumini totmai Dutemice numai daca omul li se deschide de bunivoie. insa Dumnezeu riimdne chiar ca lumina mereu infala omului, aqtept0nd doar ca omul si se deschidAprezenlei Iui prin credinli, ca sa-l vadd ca lumina.

62. Pr ima forrna luminoasd in care se arataDumnezeu omu lu i es te de aceea cong t i i n l a de s i nea omu lu i . De accea . conq t i i n l a adeva ra tA de s i ne aomu lu i e p r imu l da r s f i n l i t a l l u i Dun rnezeu decare omul se face conqt ient . Pdn6 ce omul nu gt ie deDumnezeu, nu qtie nici de sine cu adevarat. Caci nu gtiede sensul existenlei sale gi de rispunderea sa in fala unuifor suprem penru semenii sdi. Numai prin aceasta setrezelte el gi devine serios; numai prin aceasta igi deseama de adevarata lui importanla in fala fbrului giizvorulu i suprem al ex is tenle i .

63. Numai adus prin Botez sau prin lumina sensuluiexistenlei sale sau al congtiinlei de sine la starea de trezire- ca nu exista prin sine sau prin niqte legi oarbe, ci prinDumnezeu, iar aceasta ii dd adeviitata valoare chiar in falaexistengei supreme - poate fi primit in acea existenli laimpartallrea de Sine qi omul pomeqte pe calea indum-nezeirii qi a comuniunii depline cu cei la fel indumnezeili,intr-o conqtiinla reciproca de valoarea lor care are caurmare iubirea intre ei, valoare gi iubire ce-qi dau seamaca nu le vine decdt din Dumnezeu, izvorul dAtator devaloare al tuturor gi de iubire a unora de catre allii.

64. in impartagirea comund de Hristos, credincioqiirealizeazl 5i intii,resc continuu nu numai comuniuneaintre ei, ci qi cu Cel Unul, devenind una toli intre ei gifiecare unilicAnd pomirile sale intr-o proprie unitate.DacA picatul dezbina de Dumnezeu, de semeni gi in sine,iubrea de Dumnezeu inlatura aceste dezbinari gi aduceunitatea in toatc cclc trei privinle.

65. Ungerea cu Sfintul Mir a celui botezat insearnnapregati-rea pentru luptele impotriva ispitelor. Lupteleacestea sunt rdndui te de Hr istos ca Dumnezeu, iq iprimesc legile lor de la El ca inlelept; El incununezzipunilea lor de catre cei botezali ca Drept, iar ca Bun seunegte El insuqi cu ei in purtarea lor, intarindu-i. In toatefelurile e prezent Hristos in ele. Pentru El le purtam, casd fim asemcnea lui, El stabilegte regula lor, El va in-cununa pe cei ce le poartA. Dar El nu le rinduiegte qi leincununeaza numai, ci, prin bunatate, ne qi ajuta sa lepurtarn, punind El umdrul in umarul nostru. E o pogordremilostiva la sldbiciunile noastre nu pentru a ne scuti deele, ci pentru a intari cu puterea lui, puterea noastri. S-aspus de unii interprcli critici apuseni ci in scrierile luiDionisie lipse$te crucea lui Hristos. Dar chiar in purtareacomunA cu noi a greutAlilor noastre, se arata o participarela crucea noastra. El nu ne-a dat numai pilda pentrupurtarea crucii gi nu a inti4rit numai prin crucea purtata deEl firea noastri pcntru purtarea ei, ci poarte 9i acumimpreund cu noi crucea pe care ne-a cerut sd o purtilrn ginoi, urmdnd pildei lui. Conqtiinla qi sirnlirea ci El poartacrucea noastra impreuni cu noi, cd El ia parte la luptelenoastrc ne bucuri qi ne dd curaj sa ne angajam in luptelenoastre, pentru cii le cunoaqtem ca lupte dumnezeiegti, ca

123

Note la lerarhia Bisericeasci

lupte ccrute de Dumnezeu, ca lupte de inalt prestigiu qicu un imponant rost, ca lupte desavar$itoare, ca luptepunate de Hristos insugi impreunii cu noi.

66. Botezul ne asigura ca noi nu murim de tot qidefinitiv, cum n-a murit nici Hristos. Prin intreita scufun-dare in apa, cel botezat imita moartea Datatorului de vialaHristos, pe care stipAnitorul lumii nu l-a putut qine.

67. avanO prin credinla pe Hristos care a murit innoi, prin moartc vom primi qi noi chipul Celui fara chip,podoaba Celui fard de podoabe, adica vom pistra in sufletvirtualitagilc fbrmelor gi simlurilor trupului nostru, carese vor actualiza la invicrea de obgte pentru fiecare dintrenoi. Cdci in Botez murim picatului gi morlii reale,ficAndu-ne asemenea lui, odata ce ne unim cu El. Botezulne arata cA moartea noasfia va fi numai o desfaceretemporarA a formelor vdzute ale trupului gi deci o trecerea sulletului in plan nevizut, de unde se va arata iara$iodatA in trupul inviat, ala cum se arata cel ce afundat frindin apa Botezului, e scos iardqi la aratare, curaft de vialastricicioasii de acum.

. Capitolul III

68. Liturgtria, ca Taini a Sfintei impart{anii, in-cununeaza toate celelalte Taine. Ea cuprinde concentrattot ce s-a dat in acelea. Dar trebuie si se fi primit intAi perdnd ceea ce s-a dat in acelea. De aceea Liturghia senumea Sinaxa, nu numai pentru ca unelte tot poporul ce

$ne de un locaq bisericesc, ci gi pentru ca uneqte in ea totce s-a dat prin celelalte Taine gi pentru ca une5te cel maideplin pe fiecare credincios qi pe toli in Dumnezeu celUnul gi infinit in iubire. Omul aspira spre tot ce poate figi-l poate ferici, care nu poate fi decit cel Unul nesfArgitin viala gi iubirea lui.

69. Taina Sfintei impartaqanii e taina culminanti, nunumai pentru ca e implinirea unirii noastre cu totul, kaitaintr-un fel in mod vinual, ci gi pentru ca ea ne face pana$ia ceea ce pome$te deplin spre a ni se impartaqi pe misuranoasra din dumnezeiasca obdrgie, in celelalte Taine :;iierurgii, diruindu-ne in mod mai impulinat acea pleninr-dine. De aceea Liturghia deline qi locul cel mai inalt inierarhia slujbelor bisericegd gi a sfintelor lucrari ale ierarhieibisericegti, prin care ni se comunici bunatatile dum-nezeiegti. E un termen propriu qi mereu repetat de Dionisie,

acela de ob6rqie dumnezeiascA (O€qgxid). Prin el se aratacd Dumnezeu nu rdmAne inchis in Sine, ci a fost de lacrearea lumi.i ;i este veqnic prin ceea ce comunicii obirqiade putere, de har, de lumind, de fericire a ceea ce nu este Elprin fiinla- Dumnezeu n-are inceput, dar El este supremulinceput al tuturor. Dar nu e un inceput panteist, pentru cae inceput dumnezeiesc deosebit de noi, e inceput incalitate de Dumnezeu deosebit de toate cele ce nu sunt deo fiinla cu El; e inceput iubitor, deci con;tient $i voil.

Toate Tainele punindu-ne intr-o comuniune tot maiaccentuata cu Dumnezeu, cu puterile lui, ne asigurA viaianoasre vefnica, fericiti, deci dau existenlei noastre unsens sau o luminA. Dar pentru ca Botezul ne pune inprima comuniune cu Dumnezeu care ne asiguri prin elviala veqnicA in iubirea lui, fiind prima lumhA ce nescoate din intunericul unei vieli supusii mo4ii fare sens,se nume$te in mod deosebit luminare. ,,El mi-a dat cea

124

dintAi vedere" a sensului existenlei mele. Ea ne vacAlauzi insi la vederea tuturor bunatalilor fericirii inDumnezeu, prin tot mai deplina cornuniune cu El. Laculmca vederii, a luminii, a comuniunii cu Dumnezeu,ne ridicam insa prin ImpArtdsfea cu trupul qi sdngeleDomnului in SinaxA sau in Liturghie.

De accea autorul trece la expunerea ei.70. Liturghia e savdr;ita, dupd autor, ca gi Botezul,

de ierarh. Preolii qi diaconii ii sunt numai ajutatori.Aceasta ne arati, se pare iardqi, ci scrierea dateaztr dintimpul c6nd creEtinismul luase fiin1i numai in oraqe, undeconducea un episcop, ajutat de cAliva preoli. SfAntulMaxim af irmi ca autorul descrie obiceiul din Roma, undeepiscopul avea in jurul lui gapte preoli ;i unii diaconi.Liturghia descrisa e foane schematici; aga era la inceput.Intii episcopul fdcea o rugaciune la altar. Apoi tdmaia totlocaqul sldnt. Revenind la altar, rostea sau cdnta cu preo1iiun numAr de psalmi, apoi se faceau niqte citiri din Vechiulgi Noul Testament, dupa care se scoteau catehumenii,energumenii (cei stapdnili de nigte patimi) qi cei in stareade pocainli, afari, unii din preoli sau diaconi pdzindugile. Era un timp cAnd cregtinii se t'ereau sA nu fic afla1i,ca si nu fie supugi martirajului. Membrii clerului puneauapoi pdinea qi potirul pe altar. DupA o sf6nti rug6ciune,se sarutau unii pe al1ii, in semnul pacii, igi spilau miinile,episcopul citea rugziciunea de prefacere, dupd care urmaimparta$irea episcopului. a clerului gi a poporului giinillarea celor coborite la oameni in taina obArgiei lor. Eo simplitate care ar dovedi gi ea vechinrea scrierii.

Tl.panea qi vinul eurahistic sunt numite simboaleale trupului qi snngelui Domnului. Dar nu in sensul cdsunt separate interior de acelea. Trupul qi sAngele Dom-nului le-au pitruns in mod spiritual in aga fel, cd ele ;i-auschimbat calitatea, incit nu se mai poate spune cii pdinea

' e pdinea obignuita pe care cel ce se impanale$te o iaimpreunA cu trupul cel nevazut. PAinea qi vinul suntsimboale numai in sensul cA se pot vedea gi gusta, civederea qi gustarea lor nu e o inchipuire. Dzu prin ele celduhovnicesc vede gi gusta totodata trupul gi sdngeleinviat al Domnului. Piinea qi vinul sunt simboale numaiintrucdt au ritmas sensihile, accesibile simlurilor. Ele nuse pierd in aceastar calitate a lor. Dar ele au lbst preficutein acelaqi timp in mediu al trupului qi singelui spirituali-zat al Domnului, in mediu al celor inteligibile. Dacacuvdntul preotului plin de credinli gi mina lui care atingein semnul crucii capul unui credincios produce o modi-ficare spirituala in toata fiinia aceluia, cum n-ar puteaproduce insuqi Duhul Sfdnt chemat de preot li lucratorprin cuvintele preotului qi prin semnul crucii facut de elpeste piine Si vin preJacerea lor in calitatea unor pro-pierili org(niLe ale trupului gi sdngelui lui Hristos'lAceste e sensul simboalelor dat pA4ilor vazute ale sfin-telorTaine: ele au fost prefdcute in medii sau proprietlliintime ale trupului qi sAngelui Domnului, ale conginutuluilor spiritual. Acel conlinut e cauza care prefacein simholsau in mediu intim partea viizuti intrebuinlatA in aceslscop. Pentru cel credincios, frumuselea ascunsa a .rr-hetipuiiktr se dezbraca de imbricamintea variatA care leascunde sau oclri i lui se umplu de strdlucirea luminii celeiurut Si neacrtperite. De o anumita urma a pecelii trupuluigi sdngelui seu se impartafesc gi cei nevrednici. Dar o facaceasta cu un sentiment lipsit de respect fala de acelea.

Note la lerarhia Bisericeascl

De aceea se impirtigesc de pdinea qi vinul euharistic spreosdnda lor. Cine priveqte la tatil sau cu batjocuri, il vedeintr-un fel in mod real pe acela. Dar pe de alta nu-lrespecta ca atare gi de aceea suferi de urmirile tristeale acestei priviri (sau atingeri).

72. Autorul vede nu numai in simboalele variate qiin impiirta$irea de toate sau de vederea tuturor pe Dum-nezeu Cel Unul carc li se comunicii gi le ;i atrage pe toatespre Sine. ci qi in ielirea ierarhului la tarniiereaintreguluilocag sau la imp;irt:i$irea tuturor credincioqilor, urmata derevenirea lui la altar, aceeaqi ieqire a lui Dumnezeu la toliqi apropierea tuturor de El, odatd cu revenirea lui in Sine.

S-a spus de unii ca in aceasta Dionisie reda emanaliatuturor din esenla cea una Ei atragerea lor iariigi in sine.Dar numind pe Dumnezeu direct. Lredot'ul simboulelor(Despre ierarhiu bisericea.scit, capitolul III) gi precizindca nu toli se readund in El prin imp:irtiiqirea reala cu El,arat6 ca lumea nu e consideratd de el ca fiind din esenlalui Dumnezeu. Aga cum la Cina cea de Taina Iuda, carenu s-a impiirtaqit cu vrednicie de trupul 5i sAngele luiHristos, s-a desparlit de El, la t'el se depdneaza de El ceice fac la fel in orice timp sau cei ce pur gi simplu nu vorsa se impirta$eascd de El pin simbutlele de pdine gi devin alc trupului gi singelui loi(ibid.). La fel, nu ar puteavorbi Dionisie de o induntne:eire a unora sau nu le-ar daunora titlul de duntne:eie;ti, dacd toate ar emiina 5i s-arintoarce in E[ in baza unei legi uniforme.

Ierarhul, ca chip al lui Hristos, incepitorul ierarhiei,coborit prin buniitate la credincioqi prin actele de comu-nicare a puterilor lui Dumnezeu acelora, intorcdndu-sedupA ele la altar, urcA chiar la o mai mare inillime dupafrecare cobordre. Ie;irea de ounteni iuhitoare h cele deal doilea i-o pricinuit (prin mirginirea lor) intoarcereantui dunme:eiascd Ia cele dintdi (ihid. capitolul III).Coborirea insagi din iubire la cele de jos sau smerirea nuactuahzsazA numai iubirea lui, ci se apropie in concret demarea boga$e qi minunata varietate a operei lui Dumnezeu,intorc6ndu-se la Dumnezeu cu o mai mare admiraUe fala deEI.

De viziunea aceasta despre pomirea de la Dumnezeugi intoarcerea in ascunzimea dumnezeiasci a celui ce,condus de iubirea lui Dumnezeu, se sirnte dator sd le-oaducA gi altora, se resimte Calist Catafygiotul, un autordin secolul al XIV-lea, in scrierea De.rpre vi{tla Lontem-pkrtivu'. ,,FAri indoiala ca gi ascunsul lui Dumnezeu einsolit de anumite arauri. Paqind mintea pe urma acestora,primeqte o simlire a ascunzimii dumnezeiegti urcdnd de lacele cuprinse ale lui Dumnezeu laceea ce e necuprhs. Iarridic6ndu-se acolo, gtie sigur ca este ceva ce scapi cuprin-derii sale naturale gi se afla deasupra oricarei cuprinderi cuinlelegerea, lie ea chiar ingereascii, fie mai presus de fire.De asemenea, ltie ca acest ceva este ascuns qi inceputulqi sfArqitul acestei firi gi fiinle (create) qi a tot ce exista,iar in Sine este mai presus de fire, de fiinld, agezatnesfirgit mai presus decat toatA existen1a... Acest cevaeste Unul cel ascuns qi mai presus de minte. De la Elpomegte in chip natural inlelegerea dumnezeiasci cea demulte feluri, care ne ridicd iaragi gi ne intoarce princoborAri $i inAllari inlelegAtoare spre Unul cel ascuns gimai presus de fire qi inccputul tuturor" (Filotaliu, ed.rom., vol . VI I I , p.460-461).

Aceasta posibilitate de inallare in misterul dumneze-iesc dupi iegirea prin iubire la ceilalI o traim in Litur-ghie.

Poate ci in aceasta se arata. precum a aritat Dionisiein Despre ierarhiu ceredsLd, caracterul de simboale vir-tuale ce devin simboale tot mai incarcate de prezenladumnezeiasci, a tuturor componentelor cosmosului.Caci toate au corespondenla cu cele dumnezeiegti, ocapacitate de-a le reprezenta in mod sensibil qi cupnndetot mai mult, de-a fi modelate ;i penetrate de cele dum-nezeieqti. Toate pot fi sfinlite in medii ale lucrdrilordumnezeiegti. Tot universul este transtigurabil, destinatindumnezeirii, mediu peste care 5i in care sa se intindilumina dumnezeiascd, cum s-a intins in jurul lui Hristospe Tabor lumina trupului sau.

Aceasta ne da putinla inlelegerii unui rost nu numaipractic, ci qi spiritual al gtiintelor naturii. Cu cdt cunoag-tem mai mult marea bogatie Si minunata orinduire acomponentelor creagiei, cu atat ne inaltam la un Dum-nezeu inleles ca un izvor unitar de mai mare bog6$e $mai minunat6 inlelepciune. Aga patrundem mai adinc inlumina lui Dumnezeu, cum Hristos insugi ca om s-aumplut de mai mare slava dupa ce s-a coborat in aceastacalitate la maxima apropiere de oameni prin jertfa luiiubitoare.

in acest sens, piinea gi vinul puse pe altar pentru a seumple de prezenla ascunsa a trupului qi singelui lui potfi vazute qi ca reprezentdnd tot cosmosul dat noui deDumnezeu spre existenla noastra. DupA o scolie a Sfdn-tului Maxim, ele par a fi puse pe altar indeoscbi dediaconi, prelungind tradilia data din vremea Apostolilor,care au instituit pe diaconi pentru a se ingriji de celetrebuincioase comunitalii credinciogilor (cf. Fapt. 6, I -6).

Ele sunt puse pe altar, nurnit qi de Dionisie masi

de jertfi (0uotco,qptov). Toate trebuie predate luiDumnezeu, pentru a li sfinlite prin unirea maximA cu El;murind loru-gi toate sunt adunate reprezentativ in trupulluat dintre noi de Fiul lui Dumnezeu. $i impartagindu-nede El, ne atlam gi noi in El c^a Cel ce le aduce pe toate gise aduce gi pe Sine Tatalui, Incepatorul a toate.

73. Cdnnrile de psalmi gi citirile din Scriptura au cascop aducerea in amintire qi lauda tuturor faptelor luiDumnezeu de Ia crearea lumii gi pAna la darurile ce nevin prin Hristos. Toate le raim gi le laudim la liecareLiturghie, pina la unificarea cu Fiul lui Dumnezeu celintrupat, in Sf6nta Impartaganie, ca inceput al veqniceivieli fericite, nu numai prevestite noua, ci gi experiate ininceputurile ei in existenla noastra pAmanteasca.

74. Cintarile executate din psalmi se fac tot mai clareprin cAntari gi chipuri mai extinse. $i cAntarea lor comuni(omofond) realtze'azA o inlelegere $i triire comuni afaptelor mdntuitoare ale lui Dumnezeu in fiecare Litur-ghie, dar qi o unire qi inlelegere a unora de catre aliii.Aceasti lauda qi inlelegere comuna a lui Dumnezeu giintirire a unirii unora cu allii se raielte ca o suflareunitarA in toli a aceluiaqi Duh dumnezeiesc. Cintarile depsalmi se termini cu citiri din Vechiul qi Noul Testament,primul conlinnnd prevestirile despre Hristos, ultimuldespre lucrarea lui in Tainele prezente. Toata lucrarea givorbirea lui Dumnezeu se arata ca adevar implinit inintruparea Fiului lui Dumnezeu qi in lucrarea lui prezentaasuora celor ce cred in El.

125

Note la Ierarhia

75. Catehumenii erau socotili inci in faza de

Dresatire a nasterii din nou prin cuvhtele Scripturii ' De

u."i, nu crau lAsali sd ramind in biserica decit pinA ce

se citeau textele din Vechiul gi Noul Testament Ei nu

erau ajun5i la viala intreaga, ipostatica. Ei puteau ieqi din

aceasti faza 9i in acest caz erau ca nute avortonr mo4l'

Cei ce aveau numai viala nascuta din trupuri erau ca ntqte

mo4i sufleteqti qi ca atare lipsili de lumina sensului vielii '

76. Energumenii sunt pe o treapta mai inalrd dec6t

catehumenii,-pentru cd ei au fost botezali, au intrat in

viala, dar suni inca relinuli de la impafta$irea deplina de

Hriitos prin patimile lor. Ei sunt de aceea lipsili de

sfin1enie. Numai cei scapali de patimi pot reintra.in

lumina totald, inainta in shnlenie, fiind intdrili in aqa fel,

incdt pot respinge nalucirile ispititoare. In-ainte de lceea

erau invitali' l i ei sa iasa dupa citinle din Scripturi. fiind

inapli de vederea 9i apropierea prezenlei dumnezeieqti

din Sl?nta Taina a Euharistiei'

77. Cei ce rimdneau dupa iegirea catehumenilor,

energumenilor qi celor in stare de poci'in1a' puteau sa

laude cu toata convingerea cele savir:iite de Dumnezeupenrru noi prin Simbolul credinlei $i a$a sa se pre8ateasca

intr-o denlha unitate intre ei pentru unhea cu Dunrnezeu

orin St. impanasanie. Ei nu mai invali numai cele ce le-a

ia.ut Dumn"zeu din auzirea Scripturilor, ci le 9i minu-

risesc gi mullumesc Pentru ele.

78. Pregatili pentru unirea cu Dumnezeu prin mir-

turisirea in comun a Crezului. se pun pe altar' acopente'

dumnezeiasca piine qi potirul binecuvintii 'rii. se lace

sdrutarea inre toli slujitorii in semnul picii intre ei,-se

doregte pace intrigului popor 1i se pomenesc.gi cei din

diotiie. oentru ca numai unili cu tolii in iubire se pot

imoAnasl dc Cel Unul. Dezbinarea intre noi e semnul

oaiarutui. unirea e semnul iubirii. al curaliei de pacat E

b" ,"-*.ut ci cei decedali erau pomenili atunci inainte

de sfinlirea darurilor, nu dupi aceasta, ca astazl'

79. Ointt" cei decedali se pomenesc cei ce au tr6it o

viali vinuoasA 5i ne calduzesc 9i pe noi prh pilda lor la

vegnica viala fericita. Ei sunt pomenili qi pentru faptul ci

sunt vii, ci s-au mutat din moarte la viala, nu sunt mo4r

sufletegte, ca cei ce nu sunt unili cu Hrisos' Deci au

Dutere sa ne comunice 9i nouA din viala lor. Ei nu faiesc

numai in amintirea noastri, ci in mod real Nu-i impunem

atenliei lui Dumnezeu numai prin pomenirea noastra' cl

sunt vii in mod real, pentru cA ii line astfel atenlia lui

Dumnezeu. intr-un fel, sunt prezenli in chip nevazut

lAngA Hristos cel prezent in chip nevazut' Pentru ci l-au

iubit qi-l iubesc Ai deci ii iubeqte qi El.

80. Dupa sarutarea intrc ei :;i dupii pomenirea

sfinlilor decedali, ierarhul gi clerul din jurul lui iqi spala

in fila sfintului altar mdinile. E un act care arata ca in

Liturghia Noului Testament s-au luat unele practici din

Vechiul Testament SpAlarea se face chiar in fala altaru-

lui. adica in fata lui Aristos' ca sa se uneasca cu El in

unirca lor cu Tital. i;i spa.la numai mdinile sau vdrfurilc

trupului, pentru ca in general ierarhul qi clerul sunt

cuial4i prin Botez qi prin hirotonie, inlelegand curatirea

o.in t'pai,"e 5i ca o siinlLre de cele mai subliri inchipuiri

ri *anau.i nccuvenite ale sufletului. Prin aceasta iqi vor

iac-e suflerul un mediu deplin transparent al luminii care

se raspandette din trupul qi sAngele Domnului, asemenea

r26

Bisericeasci

unei oglinzi spirituale lipsite de orice pati. Lumina^ lui

Hristos- poare'pafunde astfel pdna in cele nlai adinci

ascunzimi ale sufletului 9i trupului.

81. fiu lui Dumnezeu facandu-se partaq de toate ale

umanitalii noastre, t'ara sd se confunde cu ele, ne-a daruitprin ele iomunicarea cu Sine, ca unora de un neam cu El,

ne-a facut partaqi de bunatalile sale, ne-a scapat de

stapantea morlii nu folosindu-se de puterea sa'.ci dejudecata qi dreptate, pentru ca gi-a insuqit judecata

inpleapta-gi dreptatea normald a firii omeneqti 9i ne-a

co*uni.ut qi noua puterea lor. Caci trebuie sa fim intarili

in cele normale sau bune ale noastre 5i sa biruim riul Sa

nu fim ridicali in aceasti stare fari sa fim faculi de-fapt

noi inqine super ior i lor . Uni l i cu Hr istos ' a$a cum l l rea

lu i omeneaicA a fost r id icata la o f rumusele l ips i t i

de ch ipu r i l e mArg in i t e 1 i i sp i t i t oa re ' l a o f r umuse le

i nde f i n i b i l i , i r ad i an tA p r i n e l e ' a l a ne -am r t d t ca t $ lnoi la acea f rumusele a indef in i tu lu i uman' p l in de

Dumnezeu nediv izat in chipur i margin i te q i isp^i t i -

toare, spre nemargin i rea pr in care t ranspare l ru-

musc lea i nde f i n i t u l u i dumneze iesc .

82. Nu ne putem apropia de Dumnezeu, unili cu

Hristos ca om, decdt reftaind prin lucririle ierarhice

faotele mdntuitoare ale lui Iisus' savirgite cu bunAvoirea

Titalui in Duhul Sfint, adicA din iubirea Sfintei Treimi

fala de noi. in aceasta se arata ca Dionisie inlelegea pe

Cel Unut gi adunarea noastra in El, ca in Cel care e Sfinta

Treimc, un Unul care nu e lipsit de iubirea interpersonala'SfAnta Treime e prin tiinla Unul' Gindirea teologicd a lui

Dionisie e personalistd. Dumnezeu cugetat 9i trait deEl

e Dumnezeul iubirii. Aceasta explica intruparea Fiului

Tatalui, caie prin aceasta se face primul ierarh sau izv-orul

ierarhiei. Caci ierarhul insearnna Cel ce coboara de la

Dumnezeu spre oameni, ca si-i adune pe oarneni in

Dumnczcu. $i numai Hristos coboari de fapt din Dum-

nezeu gi ne urcd in El. ln ierarhul de fiin[e umand lucr-eaza

ierarhul Hristos. El uneqte pe ierarhul omenesc cu Sine,

urclndu-l la Sine, ca si-l faca sl coboare la oamenr cu

iubirea sa, pentru a-i urca la Dumnezeu sau la unirea sa

cu Hristos.in ierarh, Hristos prelungeqte cobor6rea sa la oameni'

unirea cu ei qi prin aceasta urcarea lor la Dumnezeu'

Trebuie sa fie un ierarh prin care sunt urcali oamenii in

Hristos, ierarhul cel bisericesc. Preolii sunt cer ce sunt

unili qi ei cu ierarhul cel unul bisericesc. pentru ca sa-r

adune pe oameni in el ca in cel ce lucreazi Hristos cel

Unul. CoborArea ierarhicl a lui Dumnezeu prin Hristos

la oameni prin ierarhii gi preolii vazuli in continuarea

timpului nu s-u. putea face daca ar rdrndne Unul neim-

braiat in componentele trupului 9i sAngelui' pentru a se

apropia de oameni - aflaf qi ei in pluralitatea acestor

.b.pon"nt" - dar nici daci Dumnezeu, facdndu-se astfel

o* ,uo "o.pur, n-ar mai rimdne 5i Dumnezeu Cel Un.ul

sau neco-put . Venirea lu i Dumnezeu la oameni 5 i r id i -

carea lor la Sine nu se poate deci face decat in aceasd

formtr ierarhica, in care cobordrea e un.itd cu necobordrea,

asumarea componentei e unita cu persistenla in unitate'

Aceasta fbrmaierarhica e singura in care se poate infaptui

unirea lu i Dumnezcu cu ormeni i .

83. Descoperirea pAinii ca silnbol sau chip al trupu-

lui lui Hristos qi a paharului (vinului) ca chip al singelui

lui qi impa4irta lrcr credincioqilor de catre ierarh e o

Note la lerarhia Bisericeascd

prelungire tainicl a asumlrii de cdtre Fiul cel necompus,Fiul lui Dumnezeu, a componentelor noastre; facAndu-neparte de impartaqirea lui prin aceste componente, ramaneiotuqiinele caCel Unul gi ne uneqte prin ele cu Sine gi

intre noi, daca nu ne lasam dezbinali in noi inqine gi intrenoi prin patimile noastre. Cici numai silindu-ne sa fimnoi inqine una in existenla personald gi in relalia cu al1ii,ne putem uni cu Cel Unul.

Ast fe l . in toata lucrarea ierarhie i cobor i toare,sfinlitoare Si inaltatoare a noastrA in Hristos este prezentcu lucrarea lui Hristos insuqi, nevazut, ca izvor al ierarhieigi ca real lucrAtor prin ea. A nega ierarhia bisericeascainseamnA a nega pe Hristos ca Dumnezeu f6cut om, adicaIerarh, sau Mijlocitor activ intre noi ;i Dumnezeu, caunificator al nostru cu Dumnezeu gi intre noi. Dionisie sevadeltc prin aceasta ca un gdnditor profund hristocentric.

Vechimea scrierilor lui Dionisie se arata 9i in faptulca prezinta $i imparta$irea credinciogilor de trupul luiHristos gi de sAngele lui in mod deosebit, sub chipulpdinii 9i al vinului, afa cum a impaftalit Hristos peApostoli la Cina cea de Taina, ceea ce nu se mai intdmplain secolul al V-lea. in care afirmi unii cd ar fi fost alcatuiteaceste scrieri.

84. De trupul qi singele lui Hristos se imparta$escintii ierarhul qi clerul din jurul lui. Apoi ierarhul saupreotul care s-a impartiqit imparta$e$te 9i pe credincioqi.Caci, precum mediile mai subliri se umplu primele deluminii qi apoi prin ele se revarsi lumina la alte existenle,aqa se impanasegte intdi ierarhul sau preotul qi apoi el iiimpanafegte qi pe credinciogi. Dar aceasta nu inseamnaca cei din urma nu se impartaqesc de trupul 9i singele luiHristos insugi. Cdci ierarhul sau preotul ii imparta$e$tepe credinciogi din pAhea gi potirul (vinul) ca chipuri aletrupului qi sdngelui lui Hristos, unite in mAinile sale, cadeosebite de el. Dar faptul ca s-a impartagit mai intdi elde ele sau faprul ca este qi el plin de ele face ca luminalor ce se revarsd din ele sA fie fAcuta mai simlita prinfaptul ci este qi el plin de lumina lor. Aceasta face 9i maivie comuniunea ierarhului sau preotului cu credinciogiipe care ii impartdgegte, precum intdre$te Si conuniuneaintre credincio;ii ce se imparta$esc.

CaPitolut M

85. Tot spre Cel Unul sau spre unirea cu Hristos, Fiullui Dunrnezeu facut om, ne inalldm gi prin Taina Sfdntu-lu i Mir , cum ne inal lam gi pr in Botez 9i SfAntaimpartiganie.

86. vtirut inainte de sfinlire era cu totul acoperit,inchipuindu-se prin aceasta ca oamenii cu o viala in chipnormal cuvioasd trebuie sd nu se mAndreasci cu virtugilelor bine mirositoare, cum ne-a cerut Domnul Iisus Hristos(Mat. 6,1). Virtulile dau omului un chip nedetinit, dartotuqi cuceritor tocmai cind nu cauta sd cigtige prinaratarea lor laudb oamenilor.

87. oar tendinla spre fapte bune fiind un chipnatural al lui Dumnezeu, daca privegti in mod real spreDumnezeu, modelul binelui se defineqte gi se adinceqtetot mai mult in om qi se face tot mai asemanator modelu-lui binemirositor al bunata$i dumnezeieqti, rasp6.ndind elinsugi mireasma lui, aga cum un zugrav privind la un

model real imprime tot mai clar acel model in obiectul pecare vrea si-l facA un chip aseminator al aceluia.

88. Cei inahtali duhovniceqte vad in cele ce se facprin gcsturi gi prin rugiiciuni cu mirul qi in mirul binemi-rositor insuqi un chip al binemirositoarei bunatali Si fru-museli dumnezeieqti gi sunt inallati prin ele la unirea cumodelul (arhcripul) dumnezeiesc. Tam6ierea locaguluide citre ierarh. intoarcerea lui in sflntul altar, citirile dinSfdnta Scriptura qi slobozirea celor nepregatili pentruinlelegerea acestora au aceleaqi sensuri pe care le au 9i inLiturghie. Cei ce pot rimine Ia actul de sfinlire a miruluisunt ridicali gi ei la vederi dumnezeieqti qi la uniri cuDumnezeu cel Unul, ca gi in Liturghie.

89. lfirut este qi el chipul lui Hristos sau il are peHristos in el, cum il are apa Botezului 9i pAinea qi vinuleuharistic, dar desigur in alt grad, in alta fapta mintui-toare a [ui. Bogalia materiilor din care este mirul compuseste una cu boga[a bunatiitilor ce le primim din Hristosprin el. Viala noastra spirituali se umple de aceeaqibogalie de bunatati qi inlelesuri binemirositoare, cum seumple mirosul nostru trupesc de boga[a de miresme amirului material.

Aqa cum in Botez scufundarea intreitA a omului in api

Si scoaterea lui din ea este unita cu scufundarea de treizile a lui Hristos in moarte 5i ridicarea cu El din ea cuputerea Sfintei Treimi, aceeaqi putere de biruire a morliiqi de dobindire a vielii celei noi cu Hristos o arata Situmarea intreita a mirului sfin1it, in semnul crucii.

in toate Tainele este Hristos cu puterea biruitoare amo4ii prin crucea lui. Toate actele bisericeqti sunt hris-tologice gi au crucea lui Hristos ca putere mdntuitoare.De aceea e grelitd afirmarea unor teologi occidentali ciin viziunea lui Dionisie lipseqte crucea lui Hristos sauchiar Hristos. Hristos e Dumnezeu cel Unul in care neridicim icrarhic prin toate actele bisericegti, pentru ca inEl ca om e coborirea primii a lui Dumnezeu spre creaturi.El e primul Ierarh qi baza ierarhiei gi a preoliei. El coboardprin toate treptele spre noi, de la Serafimi pinii la oamenigi El ne urctr prin colaborarea tuturor, deci in mod ierar-hic. la Sine. in dumnezeirea sa. Aceasta da un caracter desimbol tuturor mijloacelor materiale prin care ni sediruiegte Hristos, cu bunatAlile lui. Prin varietatea deacte, de rugiciuni gi de materii coboara la noi 9i ne indlala She Dumnezeu cel Unul, devenit accesibil noui prinintrunarea lui.

Teologul rus Schmemann a socotit cii nu trebuie strfolosim termenul de simbol pentru cele vazute $i facutein slujbele bisericeqti. Probabil ci el s-a gindit la sen-surile de simbol, de chip, de imagine, de metafori,folosite in literaturd. Acestea nu ne scot din ordinea lumii,ci prin caracterul lor vdzut se expriml nigte ca.litilinevezute, de care rdm6n despi4ite. De exemplu, princulmea muntelui se exprimi inillimea spiritului uman.

Dar simbolul, chipul, in credinla crestina ne scoatedin planul pur lumesc. Ele sunt o venire a necreatului increat. Ele ne ridicA in alt plan. Ele nu sunt numai nigtechipuri materiale ale unor calitali ale spiritului uman, cise umplu de puterile mai presus de acesta, de puterileingereqti sau dumnezeiegti care vin la noi gi prin puterileingeregti. Aceste puteri de dincolo de crealia vazuta $itraita indeob$te le experiem in simboalele slujbelorbisericeqti.

127

Note la Ierarhia

$i chipurile vizute (acte, materii) nu sunt numai niqteaseminiri cu puterile mai presus de ordinea lumii noas-tre, ci o intnlnire reali a lor cu puterile ingereqti qidumnezeieqti. Simbolul iqi pastreazi in aceste slujbeinlelesul lui literar: impreunare a celor din lume, cu celemai oresus de lume.

in simboalele cultului bisericesc trAim de fapt reali-tatea lui Dumnezeu cel mai presus de lume. $i in faptulcA aceastd intilnire are loc prin rugdciunile gi prin actelede credinla ale preolilor (dar unele daruri le vin credin-cioqilor qi prin rugaciunile lor) se arati ca in aceastdintilnire se biruiesc legile naturale, prin apelul facut depersoanele create la existenla supremi qi creatoare maipresus de legi, deci ci qi aceea este o existenla personala,care ne asculti giraspunde la apel urile persoanelor create.

Aceste experienle qi efecte mai presus de legile firii,trairc prin apeluri la existenla mai presus de aceste legi,de persoane ciue vor sA fie ridicate peste ingustimile lorfatale, sunt o dovada a existenlei lui Dumnezeu, ca crea-tor al lumii mai presus de ea, dar gi atent la ea, gata strvini in ajutorul persoanelor umane.

ln intAlnirea dhtre voinla persoanelor create qi a luiDumnezeu cel personal, Creator al lor gi al lumii, se aratacl Dumnezeu a fricut lumea ca si fie transfigurata prinDumnezeu cu colaborarea oamenilor, sA fie facutastravezie ;i mediu al puterilor dumnezeiegti. Dumnezeususline cu puterea lui lumea qi in existenla ei conformlegilor. Dar o ridica peste acest plan, umplAnd-o cu puterisuperioare, colaborind cu puterile conltiente umane.Aceasta e destinalia intregului cosmos: ca omul sa vada

5i si se uneascA prin el cu Dumnezeu in modul cel maiintens. La aceasta ajung unii oameni (sfin$i) incd in vialapamanteasca. Dar cosmosul intreg va fi ridicat la aceastastare sravezie - permanenta qi plina permanent de pute-rile coplegitoarc ale lui Dumnezeu pentru toli cei ce aucrezut in Dumnezeu in mod practic in viala aceasta - inviala viitoare.

Dumnezeu n-a flcut lumea ca si o 1ina despi4ig sause o topeasca in Sine, ci ca s-o transfigureze. Simbolul nee dovada cii lumea aceasta nu e nici singura realitate, nicio realitate care iese dintr-o esenga unici qi dispare cu totulin ea, in sens panteist. Nu e nici pentru a exista separatde Dumnezeu, nici pentru a se topi intr-o esenia ziseDumnezeu.

Dumnezeu iEi adaugA puterile sale, ce se pot adaugala nesfArqit puterilor puse qi suslinute de El in lume prinlegile naturii. Poate adauga la puterile apei care spali qi

face roditoare natura, puterea lui care spald spiritual giproduce rodiri in planul spirinral, fara sa anuleze puterilenaturale ale apei, dar transfigurAndu-le. Lumea e facutade Dumnezeu pentru a o inalla tot mai sus in^unirea cuEl, ca mediu transparent :;i comunicant al lui. In aceastaconstd destinalia ei de ,,simbol" al lui Dumnezeu.

Dar nu pentru toli puterile cosmosului se vor umplede puterile dumnezeiegti. Aceasta arati iaraqi ca relaliadintre ele depinde de un Dumnezeu personal gi de un ominzcstrat cu o voinli personala.

Aceasta o afirma iariqi Dionisie, declardnd ca cei ceil imiti pe Dumnezeu se fac tot mai asemenea lui gi crescin puteri, iar cei ce se opun slibesc in puteri gi aducdezordine in viala lor qi a lumii.

128

Bisericeasci

Berdiaev afirma in cartea Esprit et liberti ci gtiintas-a putut dezvolta in cregtinism datorita faptului cd n-amai considerat lumea plind de zei, care de fapt eraudemoni. Dar trebuie nuanlata aceasti idee, in sensul ciinici penru cregtinii adevirali lumea nu e cu totul golitlde puterile lui Dumnezeu. Aceasta di de fapt mariloroameni de gtiinli congtiinla ca prin metodele ltiinlei nucunosc totul. ci la baza cclor cunoscul.e slau taine imposi-bil de limurit cu metodele qtiinlei. Pe de alta parte, lumearamane ca opera creata qi susginuta de Dumnezeu, orealitate de o complexitate qi mdrelie care fac posibili oinaintare nesfirqitA a miirginitei capacitali de cercetareomeneasca. $ i, precum conlucrarea omului cu puterile luiDumnezeu il poate ajuta sa inlcleagd mai adanc realitatearecunoscind tainele ei gi il poate ajuta sa foloseasca celecunoscute spre binele omenirii, neconlucrarea cu Dum-nezeu, deschiderea lui influenlelor duhurilor rele (cdciomul std mereu in legatura cu lucrarile unor existenlepersonale dumnezeieqti, ingereqti, diavoleqti) il pot facesi foloseascd descoperirile qtiinlei qi spre riul omenirii.Aceasta se intimplA cind omul, descoperind fo4eleuriaqe ascunse in elementele naturii, nu le lasi in legaturalor roditoare gi, in loc sii intareascA unitatea dintre toate,le dezbina, ddndu-gi impresia cd descoper6 mai multmirimea lor.

Aceasta poate da uneori impresia ca aceste fo4e, prinmirimea lor descoperita, au ceva nou in ele.

Aceasta l-a fAcut pe Mircea Eliade sa socoteasce,,sacre" toate fo4ele gi impulsurile naturii (chiar Venus,zei la curv ie i e pentru e l sacrA). Dar acest sent iment deabso lu t nu - l d i decd t md r imea f o r l e l o r puse deDumnezeu in naturd. Dar e le nu pot f i fo losi te sprebine, decit prin ajutorul lui Dumnezeu. Prin conlu-crarea cu demonii ele sunt folosite spre rau. De aceeaPirinlii Bisericii au numit religiile panteiste, religii aledemonilor. Ele n-au putut amagi pe oameni, cind au fostsocotite zei sau fo4e sacre, ca sijustifice printr-o mas-care, rdul suslinut de ei, in bine.

Astlzi, putinla folosirii in sens rau a fo4elor naturii aluat propo4ii catastrofale prin marile descoperiri aleqtiinlei unite cu necredinla intr-un Dumnezeu bun, maipresus de ele.

Insuficienp de a aveain ele inlelesul deplin multumi-tor qi setea de a-l cduta mai sus, dar qi capacitatea de aafla prin inrudirea sensurilor ei - ca chipuri - cuadevarurile mai presus de ele, arati cd lumea nu estesuprema realitate, ci simbol al alteia, creaturA a aceleia.Legitura ei cu Dumnezeu o arata qi fapnrl ca farA credinlain El, toate fo4ele lumii pot fi folosite in niod riu,distructiv. In faptul de-a fi simbol ce se poate sau nuactualiza tot mai mult qi prin aceasta se poate realiza totmai mult qi ii poate revela sensul sau poate rdmdne inlegatura slabiti cu forla superioara suslinatoare a ei, searatA ce lumea nu e prin sine, ci atama de o existenlasuperioara atat de mult, ci trebuie consideratd ca fiindcreatd de aceea, care - nefiind simbol al alteia qineatimdnd de alta - trebuie considerata ca necreata,avdnd intreg sensul gi perfecliunea in sine.

Cel mai accentuat grad de sirnbol al lui Dumnezeu qibaza ridicarii intregii crealii la calitatea de simbol dediferite grade este trupul asumat de Fiul lui Dumnezeu.O spune Sfdntul Maxim Marturisitorul, care arata in


aceasta influenla pe care a avut-o Dionisie Areopagitulasupra lui. El spune despre Fiul lui Durnnezeu: Crici 6/trebuiu sti se cree:e in chip neschinhat ca tuti, printind.pentru nentdsurota iubire de oanteni,sd seftrtd thipul;isinboltrl saLt ti s(i se urate din Sine in nutd sintbolic peSine; ;i prin Sine, Cel arritut. sd cdldu:eusca spre Sine,Cel cu totul ustuns fn neurdtere, toutd cre(liunea ;i satolere oumeniktr, cu iubite de oonreni, pritt lucrareudttmne:eiustti in trup, sentnele vddite ule inlinitd(iineardtate ;i a.stunse dinutlrt de t(,ate si Lu tteputinld de-ali inleleusii sttu nLtmitri de nici uttrt din e.ti.sten1e, in nitiun nnd (Anthiguc, ed. rom., capitolul .+7, p. t6.l).

Dacii il rugam pe Hristos, El vine cu lucrarea lui inlucrarea noastr:i indrcptatd spre orice. O persoani e in-treaga oriunde vinc cu un act al ei. Cu atit mai multHristos. El e in toatc :;i lc sl'inlcgtc pc toate pentru noi yisfinlegte lucranle noastre cu care unelte lucrarile lui.Universul, devenind simbol al prezengei qi lucririi lui,devine sfint. Un univers neutru nu existi. Dacd nu eHristos in el, e luat in stiipdnire de cel riu. Cine nu vedegi nu simte pe Hristos in lucrurile lumii gi in lucrarile salese aflii sub stripinirea celui riiu. Ori tinde omul spresfingenie, qi in acest c-iu e in legatura cu Hristos, ori e substaplnirea celui riu. In neutralitate nu poate ll. Dc aceease altemeazi in scrisul lui Dionisie considerarea lu-crurilor ca simboale, cu considerarea lor ca sfinte. Deaceea Biserica ortodoxa line sa slinleascl toate lucrurilede care se folosergte credinciosul.

90. Cea mai bogata lumina gi bunatate, cu bunamireasmi a ei, o primeqte treapta Serafimilor, cea maiapropiata de Dumnezeu cel ingupat in Hristos. Caci, dacaprin trupul lui Hristos s-a apropiat Dumnezeu cel maideplin de fapturi, tot prin trupul lui s-a comunicat cel maimult Serafimilor. Aceasta inseamna insi ci trupul luiHristos este plin el insuqi de lumina, de bunatatea luiDumnczcu gi de buna mireasmd a ei . lngcr i i nu ramdn inat-ara comunicirii cu Dumnezeu cel intrupat. Aripile lorin numar de douisprezece sunt chipul inalfmii 9i alzborului lor spre inallime. Dar aceste aripi - unele acope-rind partea de jos a tiinlei lor - arata gi puterea lor de-acomunica dzLrurile primite de la Hristos atAt {iinleloringeregti int'erioare lor cdt qi oamenilor. Dar aripilc lor iiaratd Si ca pe cei ce se milca in gradul cel mai apropiatde Hristos. Se miqcd in jurul lui qi se inalla tot mai multin apropiere de El. ramanand in legAtura comunicanta gicu treptele de sub ci. Pozilia qi miqcarea lor cea maiapropiata in jurul lui Hristos, dar inillarea la o tot maimare apropiere de El, arata dragostea lor cea mai mare deHristos qi cunoa$terea cea mai bogata a lui, dar qi inain-tarea in aceast:i dragoste Si cunoaltere. Cintarea lorneincetati, prin care se lauda in mod intreit sfhlenia luiDumnezeu, arata unirea lor in cregtere continuii cumdrelia lui Dumnezeu aratati in Hristos, dar gi vedereaTreimii in Hristos.

Iar iubirea intre persoanele treimice este semnulcelei mai mari sfillenii. De aceea Serafiniii laud;i peDumnezeu : , ,S f i n t , S i i n t , S fdn t " Numaru l t r e irepetat mereu, neincetat arata odata cu uni tatea iniubirea desavirgita a celor Trei persoane $i nemdr-ginirea ei.

Faptul ca noi suntem fiinle in trup, ftn1e care igimanit-estii puterile gi starile spirituale in lbrmele qi

migcirilc viizute ale trupului intr-un nrod simbolic, neface sir cugctarn - sau tace ca Scriptura si ii prezilte - qipe ingeri manif-estdndu-5i puterile gi lucrarile spiritualein anumite fomre sau simboale sensibile. Aceasta are giun alt temei real: in aripi se manil-esta pe plan nraterial oiulimc, care e proprie qi spiritului. Pe de alta parte, taptulcii trrutcrile ingerilor sunt mai definile decit infinitateaproprie lui Dumnezeu ii tace pc ingeri nrai apropiali deoamcni, care i;i arata putedle proprii Ei in t'ol-me materi-ale, deci nrai detinite.

91. Rlte chipuri sensibilein care ni se descriu puterileqi actele spirituale ale Serafimilor sunt mullimea lor defele gi de picioare. Elc exprimd bogatia de lumini vizutede Serafimi qi marea lor inaintare in bunatalile dum-nezeieqti. Cele douasprezece aripi ale lor, aqezate citepatru in jurul capului, al mijlocului qi al picioarelor, aratipe Serafimi eliberali in toati fiinla lor, eliberali de celemai de jos qi in migcare spre Dunrnezeu. Ei sunt in totalAmiqcare de inallare spre Cel Unul, intrucAt toata fiinla lore inariData.

92. ,t.iplt" din jurul capului Serafimilor acoperifelele lor 5i cele de jos, picioarele lor. Aceasta inseamnic i e i . deq i v i d p r i n f e l e l e l o r mu l t i p l e l um ina l u iDumnezeu ce l Unu l , t o t uE i nu o vad dep l i n . nu ocupr ind intreagi i , nu in le leg tota l pe Dumnezeu. Oqi vad, dar se gi inal l i pr in ar ip i spre mai nrul t ivederc. O qi v id, dar r imdne pentru Seraf imi g i p l in4de mister . Tot a5a. deqi pr in p ic ioare se mi$ca spreDumnezeu, t r i i iesc Ai sent imentul ca nu pot inaintadepl in spre El , chiar daca pe de al t i parte zboaraspre El. Sau, de5i simt raspunderea sa se milte sprecele inferioare ca sir le conunice vederca lor, sunt qiintr-o pornire de zbor spre Dumnezeu cel de sus.

In general , chipul inar ipat a l Seraf imi lor spreDumnezeu 5i spre cei de sub ei , pentru atragerea lordupi i e i , aratd d inamica migci i r i i in t regi i creal i i spreDumnezeu cel inf in i t , spre indumnezeirea ei sol i -darA.

93. Faptul ca Seratimii igi strigd unul altuia lauda luiDumnezeu arata comuniunea lor. Orice inillare spiritualise infaptuiegte in comuniune. CAci inallzrea in comuni-une e o inallare in iubire. Deci, insaqi comuniunea carese vrea rnereu sponta e o inallare spiritualA. $i iubireamanif'estatd in conruniune line pe Seratimi in ciilduraiubirii. Caci iubirea e caldA, deci gi comuniunea, pe cdndsingurdtatea e rcce. Serafimii sunt cu alit mai fierbingi insimlirea lor, cu cat traiesc mai mult ciildura iubirii luiDumnezcu fala dc ci qi a lor fala de Dunrnczeu. Aceastdcaldura a iubirii reciproce inre ei gi Dumnezeu gi-ocomunicd gi intre ei.

94, ingerii au o putere pusa prin crealie chiar in fiinlalor: puterea binemirositoare a curaliei li bunatilii lor,ascmenea mirului. Dcci ;i Serafirnii nu sunt numaiinaripali Ei cu rnulte fele - care aratd indllarea lor spreDunrnczcu coborit la fapruri in flristos -, ci gi o buniimireasma a bunat;i1ii qi luminii pe ciuc o rilspindesc dinea. Deci pot fi asemanali :;i cu mirul. Dar aceasta bunamireasmd le e pusa in tiirga lor de Dumnczeu, Creatorullor, ca qi aripile qi multele t'c1e. Prin aceasta sunt facuti sadoreasci sA se apropie gi mai mult cle Dunrncze u. careeste originea aripilor, a f'clelor gi a bunei lor miresrne. $i

129

Note la lerarhia Bisericeascd

Dumnezeu doreqte ca fiinlele create' 9i in primul rdnd

Serafimii, si-l miqte prin rugaciuni spre aratarea tot mar

deplini a luminii, a bunatalii, a bunei lui miresme spiri-

tuil", u.-ot ultima origine este El. De aceea, nu numai

din iubirea lui se hotara$te sa vina aproape de fapturi ca om,

deci sa se faca Raspdnditorul bunei miresme a bunatalii lui

in forme accesibile fipturilor, ci 9i din dorinla lor Eaitd mai

inrens de treptele ingere;ti 9i mai ales de Serafuni' Dar

acestea au dorit ca Fiul lui Dumnezeu siL se faca nu

inger. c i om, penlru ca in lc lu l acesta sa cupr inda pe

toii in iubirea'lui, sa se faca accesibil tuturor. sa ajute

in primul rAnd pe oamcni. ca fiipturi cazute din legatura

"ubumnereu. baci Fiu I lu i Dumnezeu facul om a veni t

prin aceasta mai aproape 9i de ingeri Prin aceasta se

toboara 5i e i int r -un fe l cu Fiu l lu i Dumnezeu la

oameni, aratAndu-qi in aceasta solidaritatea cu toati

crealia. Fiul lui Dumnezeu, coborAt ca mir de buni

miriasma la oameni, igi arata prezenia 9i in buna

mireasmd a mirului sfinlit gi sfinlitor. CAci El insuqi e

qi sf in l i t pr in int rupare ca onr ' dar q i s f in le; te ca

Dumnezeu umani tatea sa 9i pr in aceasta pe tou cer

ce cred, prin lucrarea sfinlitoare a ierarh-ului-9i a

prcol i lor . 'cu care ig i uneqte lucrarea sa. Iar Seraf imi i

ioboara s i e i , d in sol idar i tate cu oameni i ' impreuni

cu Hr istos, facut mir sf in l i t 9 i s f in l i tor a l oameni lor '

Persoana nu e despa4ila de materie' ci lucreaza asu-

ora ei. Cu atAt mai mult nu rimine despirlit de materie

breato.ul ei, ci lucreaza prin sfinlirea ei sfinlirea

oamenilor, continu6nd sa faca ceea ce a fAcut cu trupul

sAu asupra tuturor celor ce se lipesc de El. Aceasta o. arati

gi prin ifectul ce-l are prin trupul sAu asupra mirulu ^Darin'sfinlirea lui Hristos ca om e activa inreaga Sfanta

Treime, precum e activa gi in lucrarea de sfinlire a

oamenilor prh Hristos ca Dumnezeu.in nici una din scrierile Parintilor nu c atdt de mult

pusa in relief prezenla gi lucrarea lui Hristos ca PersoanA

dumnezeiasci si omineasca in Tainele ;i in toate actcle

de sfinlire a oamenilor (prin materiile crealiei qi pringesturile ierarhului qi preotului), ca la Dionisie Areopagt-

iul. Personalismul lui divin, cu lucrarea libera 9i iubitoare

a Persoanei lui Hristos, e tot ce e mai strain de panteismul

neoplatonic sau de orice natur6.

95. Chiat in tumarea mirului sfin1it in apa Botezului'

in semnul crucii. e o cobordre a lui Hristos care s-a

scufundat prin cruce in moarte 9i o ieqire din ea.prin

inviere. aritAnd ca fAcdndu-se aceasta qi cu omul cel

unit cu Hrislos, ca sa moara vielii vechi' despi4ita de

Dumnezeu $i se se nasca la viala noua 9i nemuntoare Etindumnezeiti impreund cu Hristos ca om. Iar ungerea

celui potezat cu mirul sfin1it plin de Hristos il umple qi

oe el Duhul lui Hristos intirind pe om in dcprinderea

dumnezeiasca fiintiala a binelui. a curaliei. a shnleniei 9ia vrelu ve$nlce.

96. Oar cu mirul sfin1il se unge !i altarul, aretand

simbolic (in mod real, dar sub chip) pe Hristos pus intr-o

leg,atura permanenta cu el' pentru ca in toate actele

sfintitoare ce se fac pomind de la altar, sii se ztrate ca e

prezent gi activ Hristos insuqi.

97. .qstfel, in lucrarea de sfln$re a mirului 9i in

sfinlirile ce se infiptuiesc prin el, se arati ca Dumnezeu

insuqi cel intrupai se sfinlegte pentru noi' 9- l" sisfinllqte pe noi- N-am putea fi sfinlili noi prin sfdntul

130

mir. daci n-ar fi unit cu noi gi Hristos, care se sfinleqte

cu noi ca om. N-am trai voinla de-a fi sfinlili de Dum-

nezeu, daci n-am tr4i in noi voinla lui Hristos de-a se

sfin1i ca om pentru noi El nu vrea numai sA ne sfinleasci.

ci se qi smeieEte insuqindu-qi ca om voinla de-a se slinli

p"nt.u u ne iniuza $i noua aceasta voinli. Vine la noi ca

Atotputemic, ca Daruitor, dar qi ca cel ce triiegte smeril

dorinla gi bucuriade-a fi sfinlit caom, pcntru a ni le hfuza

gi noua.

CaPitolul V

98. Lumina existenlei dumnezeieqti nu vine la noi

a$a cum este, pentru ca ar va6!rna puterile vederii noastre

siabe. Ea se daruiegte in gradul cel mai inalt primei trepte

ingeregti gi prin ea celor de dupa ea. De abia moderati

pri-n acistea-uine qi la noi. Dar qi la oamenii de rdnd-vine

ierarhic, prin celctrei trepte ale ierarhiei omenelti' Vine

ea insa$i, insa moderati 9i adaptata puterilor creaturilor,

prin trepte cu Putere gradat6. Cdnd imi vorbeqte preo-

iu l despre Dumnezeu. eu nu s imt numat pe preot

vorbindu-mi, c i 5 i pe Dumnezeu insuqi , dar pr in

cuvdnt adaptat mte.S -a r pu tea pune i n t r eba rea : De ce n -a f acu t

Dumnez iu t oa te c rea tu r i l e capab i l e sd - l vad i aqa

cum es te , sau i n ace laq i g rad ' lFiinlele care l-ar vedea pe Dumnezeu a$a cum este

n-u, -ui fi create, ci emanate din Dumnezeu in mod

Danteist. deci dintr-un Dumnezeu supus legii emana!iei'

"-" n-ut mai fi Dumnezeu, n-ar mai fi capabil sd aducd

la existenla un nou fel de existenla, creati dut nimic' Iar

crealia e adusa de Dumnezeu la existenla intr-o solidari-

tat" u tutu.o. cteaturilor. Congtiinga despre Sine, vederea

sa ce o dA unora o di pentru toate' in stare sA fle insusita

de toate, dar intr-un mod care sa suslind solidaritatea

dintre ele. Prh cunogtinla de Sine, prin vederea sa, pnn

bunatilile sale, vrea sA lege fapturile nu numai cu Sine'

ci qi intre ele, prin comunicareaintre ele a acelor bunataf'

comunicare in care cele mai apropiate igi tr6iesc cu atAt

mai mult rAspunderea tald de cele mai de jos, iar acestea

simt iubirea recunoscdtoare fald de cele mai de sus ln

orice dar primit de la Dumnezeu' creatura simte $i obli-

galia ce i-o impune Dumnezeu prin acesta de a-l com.u-

iiia mai departc. inso!it de smerenia ca nu are rcel dar

de la sine, ci de la Du-neteu.

99. O- Dumnezeu ne-a pregatit pentru cre$terea in

cunoa$terea de El qi in imparliqirea de El gi in mod istoric'

dupa ilabirea noastra prin pdcat El a dat intdi ierarhia

Legii, care cunostea pe Dumnezeu prin simboalele mai

puiin stravezii gi comunicante. Prin acelea oamenii Stiauboar cr exista Dumnezcu 5i are grija de ei, dar nu

simleau prezenla gi lucrarea lui in mod clar 9i intens'

decdt prin unele persoane alese, pentru pregatlrea

oamenilor spre apropierea lui viitoare prin intruparea

Fiulu i lu i Dumnezeu.Ierarhia inst i tu i ta de Hr istos e r id icat i la un

nivel intermediar intre gtiinla existenlei gi lucrarii lui

Dumnezeu prin simboale $i intre trairea lui directa'

asemenea ingerilor.Modul treptat sau ierarhic in care se face Dumnezeu

cunoscut ingerilor, gi prin ei oamenilor, se arau $i in

' Note la Ierarhia

imparlirea intreitl a treptelor ierarhice ingeregti -qiomenegti. Sunt trei trepte ingereqti, fiecare impa4itl-in

rrei ceie qi sunt trei trepte in ierarhia Legii qi a Noului

Testament. Nici cei ce fac parte dintr-o ierarhie nu sunt

la acelaqi nivel de cunoaqtere. ci nivelele mai de jos sunt

ajutate de cele mai de sus in urcugul lor de cunoagtere-gt

Faire a lui Dumnezeu, ca sa se apropre ll de o:unenl ln

conducerea lor spre Dumnezeu prh treptele mai de jos'

mai apropiate de ei.Pentru ca gi oameni i urca pe t re i t repte spre

cunoasterea si tririrea !ui Dumcnzcu. atit cit le este cu

putinli. in inrpd4irea intreitl a ierarhiilor cere;ti qi

pamAntegti gi in lucrarile lor se reflectA intr-un mod tainic

insAgi Sfinta Treime. Dumnezeu e un Tata care se

coboara la noi prin Fiul qi Cuvintul siu, iar acesta in mod

deplin simgit interior prin Duhul Sf6nt' fard insii ca sa fieurio deosebire de tiinla intre ei, ci fiicdnd-o aceasta din

iconomie pentru creaturl.

100. stu.lirea ierarhiei bisericeqti repartizati pe cele

trei trepte - diaconi, preoli, ierarhi - consta in curalhea,luminarea qi desavdrgirea sau inlelegerea luminarii venite

de la Dumnezeu, a celor dali in grija acestor trepte' In

teologia misticA s-a creat obignuinla de-a pnvi cre^qterea

duhovniceasca a creqtinului prin simplul etbrt al inain-

tirii hdividuale prin cele trei trepte: curalire' iluminare,

desiv i rq i re. Dionis ie, care e, se pare ' pr imul carevorbeqte de aceste trei trepte, [e leaga de cele_trei trepte

ale ieiarhiei, fiecare din ele ajutAnd pe credincioqi si

realizeze una din aceste trei trcpte duhovniceqti. Orice

inaintare duhovniceasci se face in Bisericii' prin lucrarealui Hristos qi a Duhului sAu, prin cele trei trepte ale

slujitorilor bisericelti. Numai in solidaritate sau in comu-

niune suslinuta de credinla se realizeazi progresul spiri-

tual al insului. Caci insa;i linta la care ii duce pe credincioqi

Drin aceasta inaintare in comuniune este ,,preafericitacomuniune cu ob6rqia dumnezeiasca'' , unificarea lor in

Dumnezeu facut om gi coborit la comuniunea cu noi' Se

vede ca in timpul qi locul scrierilor areopagitice, diaconii

se ocupau in mod deosebit cu curilirea celor ce voiau si

se boteze, indemnindu-i sa paraseasca patimile cu care

erau obignuili. Dar aceasta nu putea avea loc decdt unde

existau pe l6ngi preo$ qi diaconi sau un ierarh. Dar, cind

creqtiniimul sla intins la sate, unde nu erau decAt preolii,

acegtia au inceput sa implineasca li curatirea celor ce

voiiu sa se boteze qi sa desivdrqeasca dupa aceea pe cei

botezali prin inval6tura lor. Numai citeva acte nu le putea

implini preotul: sfinlirea altarului' hirotonia 9i sfinlirea

mirului.101. Ctriar in planul hzic al crealiei domneqte legea

comunicirii luminii solare sau a cAldurii focului prin

unele medii mai apte sd o transmita spre altele, inferioare

din acest punct de vedere. Deci chiar in ele domneqte o

ierarhie cle arata solidaritatea intre ele. in acest fapt se

aratA insd nu numai solidaritatea tizicd a cosmosului, ci

se inchipuie gi modul in care e puterea ierarhului

bisericesi prczenta in toate lucrarile treptei preotului 9i a

diaconului. Iar aceasta are loc pentru ca insuqi supremul

ierarh, Hristos, e prezent in ierarhul bisericesc qi in toate

lucrarile icrarhieibisericegti. Ieriuhul poate infiptui toate

lucrarile curdlitoare, luminatoare qi desivirqitoare alepreotulu i s i d iaconului ' dar aceqt ia nu le pot impl in i pe

ioate. Numai in Hristos cel fara de Pacat e curalenia sau

BisericeascA

sfinlenia totata, numai in El Cuvintul lui Dumneleu 6

lumina deplini gi desavirqita.Pe lAngA aceea, ierarhul are 9i unele lucrari pe care

numai el l- poate implini, ca pe unele de care dcpind qi

lucrarile priolilor. Numai ierarhul sfinleqte altarul 5imirul qi implineqte (savar$elte) hirotoniile fara de care nu

pot luCra trLptele inferioare. Ierarhul poate cobori latoate

iucrarile, pentru cA in el estc supremul ierarh, Hristos,

carc s-a coborit la toate liinlele umlmc 9i are in sine ceea

ce trebuie tuturor. Dar ele nu se pot inilla prin ele insele

la toate cele ale lui Hristos. El a sfinlit prin jertfa altarul

bisericesc vazut; El hirotoneqte in mod nevdzut pe tolr

ierarhii, preolii gi diaconii.

102. Dionisie da apoi unele inlelesuri ale actelor

simbolice prin care se hirotonesc ierarhii, preolii 5i dia-'conii. ingenuncherea episcopului qi a preotului in fala

altiuului iu amindouA picioarele aratd predarea lor totalA

lui Hristos, care s-a predat gi El ca om Tatalui. Ei

ingenuncheazd la altar plecdndu-9i capul linga el, pentruprimirea puterilor dc shnlire a cregtinilor chiar de la

tb,itriu du-ne.eiasca, facuta accesibild oamcnilor in

Hristos, aflat ca jertfa permanenta pe altar. Ierarhul

primegte pe cap Evanghelia, arAtand stipanirea,lui de

tatre Hrislos gi faptul de-a avea in cap numai pe Hristosgi cuvintele lui gi de-a ridica mintea tuturor la inlelegerea

iui. Dar primeqte pe cap 9i mAinile ierarhului ce-l hiro-

tone;te, pentru ca prin mdinile acestuia se tr:msmlte

puteiea lui Hristos, care este in altar. Preotul li diaconul

nu primesc decAt mina ierarhului care-i hirotoneqte.

MAna este organul transmilator de putere, de ajutor'

organul prin care se realizeazi comuniunea curatd. Ani-

malele nu-gi pot da mAna, pentru cA nu au mina ca organ

al comunicirii libere qi congtiente. Dar mina pusi de

ierarh pe capul celor ce sunt hirotonili e qi semnul comu-

nicdrii de putere gi al acoperiirnantului pus asupra lor

impotriva puterilor vrijmage. Puterea ce se comunrca nu

est; numai a omului, ci a lui Dumnezeu prin el' fapt aratat

orin invocarea lui Dumnezeu. E puterea nepacatuirii lui

i{.irtor. in mdna ierarhului peste capul celui hirotonit e

mdna comunicativd, datatoare de putere Si aparatoare a

lui Hristos ca Persoana iubitoare'Vedem pe Dionisie aftrm6nd iartr{i puterca crucii lui

Hristos, conirar afrmarii unor teologi apuseni ca Dionisie

nu vorbeqte de crucea lui Hristos. Numai prin cruce cajertfd a sfinlit Fiul lui Dumnezeu altarul' $i lucrul acesta

i-a facut intii Hristos ca om 5i ne da qi noud puterea sal

facem.103. Prin anunlareacaierarh, capreot, cadiacon acelui

hirotonit, se declara ci nu ierarhul viut a dat aceasttr

calitate celor hirotonili, ci Dumnezeu insuqi prin Duhul

SfAnt. Chiar Hristos declari ci nu s-a facut singur ierarhul

suprem, ci Tatal prin Duhul Sfinr a f'acut aceasta. Iar cel

ftrcut ierarh de Tatil prin Duhul Sf6nt pune pe seiima lor qi

promovareaca ierarhi a uccnicilor stri. Aceastaarati citoate

actele de sfinlire gi de inallare a oamenilor spre Dumnezeu

le vor face cei hirotonili migcali de Dumnezeu gidin puterea

lui.104. Orice hirotonie se incheie cu sarutarea celui

hirotonit de toli membrii clerului din altar. Cici cel sfinlit

astfel s-a inil[at la asemanarea cu frumuselea lui Dum-

nezeu qi e vrednic de iubit, dar 5i iubitor prin misiunea

l 3 l

Nolc la trcrzrhia

retpwu bare oc a primit-o penlnr oamcni, Iar fiindfrumos gi iubit e gi sarutaf iar ca iubitor, ii sriruti peceilalf.

Capitolul VI

105. Autorul foloseqte ideca de desivirgire la formaartiyi $i pasiva. Trptele preoliei desavArgesc pe a[ii sausunt desdvirqitoarc (tel,erottrci), Acei alfii sedesdvirqcsc de aoelea (telo6pevor). Aceasta nu iD-Eeamni c5 treptcle prtolici nu rc dcsdvArqesc gi elc, cumnu inseamne ca cei des.ivirgif de ele nu fac qi ei eforturide-a se desavirqi. Distinclia se rcferi la faptul cddesivArqirea are drcpt cauzi principaLl lucrarea dum-nezeiasci- Iar aceasta se savar$e$te prin treptele pr€ole$ti.Theptelepreoleqti suntorgancle prin care se cxcrcitA accalucrarc. In scnsul acesta cle desivdrgesc pe al1ii.

Toli *: aIIa in aoeasti mi5carc a desivirqirii, pdntr-olucrare care vine de la Ilumnezcu qi-i duce pe tott sPrcDumnezeu. Aceaste miqcarc, fird sfirgiq e una cuefin1irca. De acee a lernrenul de sfindrc este tot atit de desfolosit de Dionisie, ca qi cel de desivArqire, in diferitcvariantc morfologicc.

Togi rci cc se sfingesc in Biecticd rc dcsdvirgcsc,intrucat inainteazi sprc o linti (telog) sau spre un sflrqitin carr nu inceteq"" niciodatA si inainhze, Ei fiindDumnezeu cel nemirginit.

106. C.tor trci teptc ale prcoliei deslvAryitoare lccorespund trei EepE ale cclor condugi in desavArgire deele.

Diaconii, qilt nu sivdrqcsc Tainelc, conduc spteTaina lJotezului sau rcaduc spre viala din lJotez pe ceiDc'botczali inca sau cizuli dirr acea via[i. Arcqtia sunt ceialla1i in etapa dc curilire. Prcotii snvdrqesc tainelc pentrupoporul Biscricii, pentu cei bec4i de eforturilc de-a secuniqi. Acest popor este treapta de mijloc. Ei au ajuns lastafta in care pot contemph sau inlelege, pdntr-o anu-mitiexperie4i, lucnrcaluiDurrnezeu. Membrii lui suntcei ce se lumineazi, Cunoaiterca lui Dumnezeu e strinslegattr asdel rle lucrarca lui Dumnezeu ptin culolBisericij, can consti din rugiciunile qi acfcle simboliceale preolilor.

Dea$+ra lor este tleapta monahilor, a celot e duc oviali singuraticr,i- Dar autorul interprete^?t numelc demonah nu nunai prin singuratic, ci Ei prin unitar. Ei s-auridicat la tleapta de unitate i-o ei inEiqi, depiqind varietateaimpertitA a vie{ii lor, fiind ajungi la unirta cu Dumnezeucel Unul. Monahul e singur, pentru ci une$te in el toate,as:menea lui Dumnezeu, fiind unitin cel mai inalt gradcu Dumnezcu.

Astfel, cele trei trepte ale celor oe sc desavirSesc printreptele preolegti corespund celor trei etape parcurse deingeri in mod necontcnit curlfire, iluminare qi deetrvAr-

Ere pdn unilea cu Durnnezeu. In timpul autorului, mo-nahii se Dumeau qi terapeuli sau tarnaduiiori' poat€fi.indci puteau tAmadui pe bolnavi prin iradierea.lin ei aunei ruri puteri spirituale.

107. tundelea pirului simbolizeazi EnunFr€a nona-hului la o ftmur1c d. supnfaF, ncesengialA, pentu a

r32

Birericcasci

dezvolta o frumusle fulerioar{, spirital4 prin anrn-nizarea putsrilor sufleteqti gi unificarea lor in miqcareacomunA sprc Durnnercu

108 . ta Sotez s-a schimbat haina, pentru ce E-a intratdin faza de catehunenat, preocupaLi de curi1irca dc viatalumeasc4 in viala carc s-a luminat in unirea cu Hristosde se'nsul viefii qi poate contempla sau vedea suflctcqtein Liturghie gi in toate lucniritre dumnezeiegti de cue seimpartiqeSlc, prezenta qi lucrarea lui Dumnezeu care disens vielii celui botezat" deschizindu-i pcrspectivavegnicei fcriciri.

Tot aga se teoe qi prin actul de intare in monahismla o viaqi nouA, preocupatil dc desdvA4irc. Aceasta pro-duce o bucurie preoli-lor prezenli, carc-l siflte. E bucuriaunei comuniuni mai accentuate in Dumnczeu a prcolilorprezen{i cu cel intrat in monahism, decit cu membriipoporului crcdincios.'

109. Cel carc a intrat prinE-o ierurgie prcprb inmonahisn primeqe apoi Taina Eutnristiei, cum a primit-ogi ocl ce s-a bohzag dar Ei cel rc a fost hfu,otonit. Dar nu oprimegte de la episcop, ca prcoill cc a fost himtonit,pcnEu cA nu e ridicat la trcapta prco1iei. Dar, cum fic urrcse imperti$e$te de Sfiinta Euharistie, potivit heptei lacare a fost ridica! cel ce adevenit monah se impirtS5eqtcpe misura strrii lui, Caci el a intrat nu numai la conten-plarea rclor dumnerciegti, ci la desavirqire, El vine,aseme.nea trcptei dc mijloc a poporului, la impAfiAqirtaprin simboalc, dar cu o cuno$tintii mai inalta a celordumnezciegti.

11.0. t a intr"Uarea rmora, cum se poaE afiirna intrutoate o corespondenta a treptelor omencqti ce 8edesiviqesc: catehumeni, credincioqi botezali gi monahi,cu trcptcle ingeregti, odali ce intre acestsa nu e o trcaptia celor ce se cura(csc, caci inEe ingeri nu sunt unii caresunt irtha(i de picat, autorul rlspundc ci, cutilirtatrcptei mai de jos a ingerilor nu e o curA$re de petelepicatului, ci de o cunoa{tere mai tdus.e a hi Dumnercu.Prin curlfrca de un grad mai mare dc neqtiinF, s€ intrlla starea iluminatA" Cwi$rea de o neQtiir{a mai accentu-ati nu e totuqi una cu stara iluminati. Cici starea depliniluminati vine nurnai dupd deplina curilire, ciut cerc olucrare pn:lungiti, Desigur, existi o negiinp cale im-plic6 qi o shAmbii cugetarc despre Dumnezeu gi deci elegati cu pacatul. La ingeri inri negtiinla nu trebuiecugetatA a$a Ei gtiu, in general, exact ceea ce e esenliallui Dumnezeu, caracterul lui perconal, teimic, iubirealui. Ba chiar triiesc intr-o inumiti masurii acestea Si seoorrportf, ia consecinp, l,a ei cuno;tinla raai rcduse a luiDumnezcu nu cchivaleazi cu o strambaE a ei 5i nu elegati cu picatul.

Mai observlm ci autorul afirmtr ci Durnnezeu insugiiqi face v{zuti lurnina sa Ecptelor ingereqti inferioarc princele superioare. Cele din urma nu-l acoperi pe Dum-nezeu, ci sunt ffansparenle ale lui, Noi inqine nucunoa{tem pe Dumnezeu decit prin cuvianrl plin deputcrc al altora, dar prin mintea noastr4 qi inima noastd.Nu-l cunoattcm ftr:i acestea In articularea altuia in min-tea noastnlil trtrim lucrind pe Dumnezeu insuqi.

Note la Ierarhia Bisericeascl

Capitolul VII

111. Credinla in invierea lui Hristos ii di celui cetrece din viala aceasta nidejdea sigur6 nu numai ci nu vamuri cu sufletul, ci ci va invia qi cu trupul. Sflrqitul vieliipamantesti ii produce aceluia chiar o bucurie c:i a termi-nat luptele cu ispitele inferioare, prin care qi-a ridicatchiar trupul la o anumiti sfinlenie. Dacii n-ar cxista gi oinviere cu t rupul , rostul luptc i pcntru inf r inareapomirilor spre pldcerile inferioare trLrpcSti ar apirea fararost. Trupul primegte gi el pentru cregtin o semnificaliepozitivi. o valoare ctemi. Nevoinlele pentru intarirea luiin curalie se sustin prin nadejdea invierii lui qi aceastAnadejde este intemeiata pe invierea lui Hristos. Deci gi elesunt o miirturie a invierii lui Hristos.

112. Autorul ingiri patru opinii dupd care oameniinu se duc de aici cu nadejdea ctr vor invia cu trupul:

a. omul intreg se duce in nefiinla; e o opinie care nuvede nici un sens in existenla omului;

b. numai sufletul va persista. iar trupul se va de-striima definitiv; nu vede pe om ca o cxistenli intreagd,ce consti din sullet qi trup; pentru ce ar mai avea in acestcaz omul un trup'? Nu vede capacitatea li rostul spirituluiuman de-a sfin1i qi materia, de-a o face un mcdiu tot maistraveziu al sufletului, ceea ce dd materiei o frumuselespi-rituala ;i un anumit rost; dupa credinla cre$tina, su-fletul, prin virtulile bunalalii, se uneqte qi se aseirnrana totmai mult cu Dumnezeu; de aceea va fi unit cu El inveqnicie; dar Dumnezeu Cuvintul $i-a reflectat bunAtatealui veqnica in trup; sufletul fiind la fel unit cu trupul siru,q i -o va ref lecta q i e l in t rup;

c. sufletul va lua mereu 4lte trupuri in existenlele luiviitoarei e opinia origcnistti, suslinuta gi de teoria rein-camarilor; nici ea nu vede capacitatea spiritului de-aspiritualiza sau infrumusela materia, nici identitateaveqnicA a tiecirei persoane; autorul aduce, ca temei,pentru invierea in acelagi trup, pentru vegnicie, a fiecaruisuflet, argumentul ci e cu dreptate ca trupul sa primeascAimpreunii cu sufletul cu care s-a ostenit, riisplatireavegnicii; sufletul s-a Iuptat pentru infrumusclarea spiritu-ala a unui trup, pentru a se defini in identitarea lui vegnicdpnn trup;

d. viala viitoare in rrup va fi ca gi cea de acum. avdndnevoie de hrana - opinie apropiati de cea origenistd;autorul spune ca viata viitoare va fi deopotriva cu aingerilor; trupurile vor fi copleqite de spirit, neavindnevoie de hrana material6.

Aceste opinii sunt suslinute de cei ce n-au depusefonul de a-qi stapdni trupul de la pomiriJe lui inferioare.

113. Descriind rugiciunile pentru cei adormili,autorul scoate in relief mullumirea ce se aduce prin elelui Dumnezeu pentru lAgaduinla vegnicei fericiri datAcelor ce se nevoiesc ip viala de aici, pentru a se faceasemenea lui, dupa ce se cinta imne din ScripturA despreaceste fdgaduinle. Se mullumeqte de asemenea lui Dum-nezeu pentru ca a dat putere celui adormit sa se nevoiascipentru a se uni inci de aici cu Dumnezeu. Toli cei de falail iau ca exemplu. Slujba de inmonnintare e qi un indemnpentru er.

1.14. Se pomenesc gi sfin1ii adormiEi, in ceata carorase va duce cel adormit acum. Se subliniazii Drin aceasta

cA fericirea viitoare nu e lipsita de comuniune. Fericireanu poate consta intr-o legatura izolata cu Dumnezeu.Dumnezeu nu se inchide cu fiecare intr-o legatura izolatA.Hrislos vrea ca toli sa fie- una in El. Acesta e sensulBisericii de pe pamint gi al Imp,udliei ceregti. Un teoreti-cian baptist contemporan afimra ca ortodoxia cheami peom in bisericir, pe c6nd baptiqtii il cheamA la Hristos. DzrHristos a spus ca El este undc sunt doi sau trei adunali innumele lui. Iar Sfdntul Pavel a numit biserica ,,trupulDomnului" . Fiecare credincios e unit nu cu un Hristosdespa4it de alli credinciogi, ci cu unul carc e unit cu toligi ne vrea qi pe noi undi in El. Hristos e gisit intr-ocomunitate. Oare nu cheami qi baptiqtii pe oameni incomunitatea lor? Biserica e locul, mai precis comunitateaumani in care lucreazi Hristos. Formaliile neopro-testante afirmd qi ele ci Hristos lucreazA in ele princuvintele oamenilor. Dar Hristos nu lucreaza numai princuvintele oar4enilor, ci ;i prin gesturile lor gi prin sim-boalele tainelor luate din natura creatii de Dumnezeu. Aqalucreazi in Biscrica ortodoxa, incepind de la Aoostoli.intr-o anumita legdturA in Hrisros voiesc sa se menlinii ;icei vii cu cel adormit. De aceea il snruta la sfdrgitul slujbeide inmormdntare. Toate cele ce se sdvArqesc azi in Bisericaortodoxl in slujba inmormdntirii sc sivirgeau din vremeaacestor scrieri, in baza unei ,,vechi tradilii" . Tradifaaceasta o menline in mod unitar ierarhul. De aceea slujbainmonnintirii, ca gi Botezul, era sdvArgita, cAnd se putea,de ierarh. Unij rideau de aceasti slujba gi atunci, cum rddneoprotestanlii qi azi.

115. Bunatalilc vie;ii veqnice de care se vorbeqte inslu jba innrormantar i i sunt pe de o parte potr iv i teinlelegerii noastre, pe de alta mai presus de ea. Pe de oparte qtim ci nemurirea e mai mult decit moartca, darviala_ nemuritoare n-o putem inlelege nici acum, nici invelnrcre.

ll6. Unii obiectau gi pe vremea autorului acesteiscrieri cii daca Dumnezeu e drept, de ce se cere iertareacelor ce au facut fapte rele gi nu li se rasplateste conformlor'J Autorul recunoa$te ca ornul trebuie sA conlucreze cuajutorul lui Dumnezeu la savArqirea faptelor bune gi dacdn-o face, nu va putea sd inainteze in desivdrgire, cici deqiin fond qi conlucrarea lui e posibild din puterea pusa infirea lui de Dumnezeu, totuqi e necesarii qi voinla luipentru a folosi aceasti putere. Pe de alri parte, voinlaaceasta i se intiirelte qi ea prin ajutorul lui Dumnezeucerut prin rugaciunile sale, ale preotului sau ierarhului.De aceea ii sunt de folos aceste rugaciuni gi pentruiertarea pAcatelor facutd dintr-o voinla nedeplin intarita.

Deci rugaciunile preolilor sunt de folos, dar e necesarqi efonul ornului. Nici efortul lui nu e su{icient fArarugiiciunile preotului, nici aceste rugAciuni fiira efortullui. Lumina soarelui e de folos vederii noastre, dar nu ede folos cdnd vederea ne e slibita. E necesar un dialoeconl inuu al lucr i i r i i lu i Dumnezcu qi a l lucrar i i orrru lu l$i de aceea e necesar gi un dialog al lucrarii personale qial rugaciunii preotului sau ierarhului. Cel ce crede cdn-are nevoie de rugAciunea preotului qi mai ales a ierarhu-lui, care reprezinta traditia Bisericii unitare, e stipinit demAndrie. El sldbegte prin aceasta atat comuniunea cuDunrnezcu. cdt q i cu semeni i . in starea lu i de izolare. elipsit de orice putere. Accastd mindrie ii stapane$te peneoprotestanli. Accla nu-gi recunoa$te sliibiciunea care

133


se manifestd mai ales in mdndrie. De aceea, chiar

s l ib ic iunea ce- l ameninl f , cont inuu este un mot iv

de-a cere rugic iunea preotulu i 9 i ierarhulu i '

117. in prinrul rdnd ierarhul, apoi 9i preotul tdl-

cuieqte sau rcvelcazd bunitatea lui Dumnezeu, cerdnd

iertare pentru pacatele din slabiciune. Aceasta bunAtate

nu e contrara dreptilii dumnezeieqti, care line seama de

slibiciunea omului. Rugdndu-se pentru aceasta lertare'

ierarhul (qi preotul) imiti fi el bunatatea lui Dumnezeu.

firata gi ei prin rugaciunile lui bunautea :ii capacitatea de

iertare fala de cei ce-au pacatuit din sldbiciune.Ierarhul cere iertarea pentru cei ce au pacituit din

sl ib ic iune qicu s iguranlacdl i sevada, pentru cae mipat

la aceaste Cerere de Duhul Sfint. Caci MAntuitorul cdnd

a spus: Lurrli Duh Sfiint. cdn'ru teli iertu pdculele'.

ieriute t'or fi, a promis ca Duhul SfAnt va lucra in icrarhi

ori de cdte ori vor cere iertarea vreunora. Dar tot Duhul

Sfant care este cu eiii va opri sa ceara ienarea pcnru cei

carora nu li se cuvine. Caci Iisus a continuat: $i cektr ce

le veli linett, linute t'or fi. Deci ierarhul are prin Duhul

Sfdni lucriitor in el gi puterea de-a desparli de darurile

dumnezeieqti pe cei pe care trebuie sa-i desparta (ex-

comunicalii, afurisilii). Duhul intreline in ierarh o re-

sponsabilitate in fala lui Dumnezeu, o sensibilitate care

nu-i permite sl trateze cu nepasare tema iertarii celor ce

o cer.L18. oupa ce ierarhul, preo$i qi toli cei de faii au

sarutat pe cel adormit, ierarhul toami untdelemnul sfin1itpeste tiupul lui. Daca dupa Botez s-a uns cel botezat

pentru lupta ce va avea sd o poarte pentru desivirgire,

acum se toama peste el untdelemn ca o incununare pentru

luDta Durtatii. Tumarca untdelemnului peste trup in-

,ea-na ca qi trupul e incununat pentru lupta purtata

impreuna cu suflctul. Deci e o asigurare cl el va primi

rasplata invierii intru f'cricire.

119. Unii rddeau gi atunci de botezul pruncilor'

spunind ca e grclit a admite ca allii sa se lepedc de cel

riu gi sa marturiseasca credinla in Hristos in numeleprunci lor inconqt ienl i . E ceea ce spun 5i azi neopro-

iestanlii. Autorul raspunde ci naqul nu inlocuiegte prun-

cul in aceste acte, ci asigura ci ceea ce face el acum va

face qi pruncul, luAndu-9i raspunderea sA-l educe in

aceasta direclie.De fapt, pruncul nu va Putea ramane fara o educalie

favorabila credinlei sau contrara ei. Cregterea pruncului

nu se face intr-un gol. Neoprotestanlii ingiqi ii dau o

educalie in sensul credinlei lor. Deci nici nu lasi pruncul

intr-o completa neinfluenlare a vohlei 9i cugetarii lui

Botezul lor la douizeci de ani va {i 9i el rezultatul unei

educalii ce li s-a dat, al unei inlluenle exercitate asupra

lor. Nici ei nu vin la botez intr-un mod cu totul ,,liber"

$i dacA nu se poate spune momentul din care incepe

aceastd educalie, ctrci copilul incepe din primele sap-

tdmani sa invele obiceiurile de la cei din jurul lor' de ce

nu s-ar introduce in actele de educalie a lor de la inceput

gi botezul'l Autorul vorbeqte de nigte taine neinlelese,

lare se sdvir;esc qi aici in baza ',vechii traditii" apos-

tolice. Nu pricepem tot ce se petrece cu omul chiar de la

inceputul viclii lui sau faptul ca el nu este izolat in

dezvoltarea lui nici in primele zile.

' , 1 ' '

' A celui intre sfinti

DIOMSIE ARE,OPAGITUL

Despre

NUMIRILE DUMNEZEIESTI

Presbiterul Dionisie catre impreuna - presbiterul* Timotei

Capitolul I

Despre scopul scrierii gi care e tradilia numirilor dumnezeieEti

$ r

$i acum, o, fericite, dupd invdlaturileteolo,qicex ,voi trece la tAlcuirea numirilor dum-nezeiegti, pe cat este cu putinla. Ne va fi gi acumindrumitoare leeea Scripturilor in tdlcuireaadevArului celor ipuse despre Dumnezeu. Cacinu fn cuvinte convinsdtoare* ale intelepciuniiomene{ti, ci in dot'idirea puterii iisuflate deDuhttl (l Cor. 2,4) invilaturilor despre Dum-nezeu ne vom apropia in chip negrait qi negtiutde cele negraite $i necunoscute, prin unhea cuea a puterii qi lucrarii rationale qi inlelegatoarea no-astre. Caci, in general, nu se cuvine sAlnoraznlm sa sDunem sau sa cuqelam cevadespre dumnezeirea cea mai presus?e fiinla* qiascunsa, in afara de ceea ce s-a spus in chipdumnezeiesc de Sfintele Scripturi. Dar insaginecunoa$terii acelei suprafiintialita1i* mai pre-sus de ra{iune, de minte qi de fiinp trebuie sd-iatribuim cunoa$terea suprafiinliala*, intrucit netrage spre cele de sus in mAsura in care razacuvintelor dumnezeieqti* se daruiegte, binevoi-tor, pe sine, ridic0ndu-ne spre luminile maiinalte, dar moderind acest.^urcul prin proprianoastrAinfrAnare qi cuviinlAr-u falA de cele dum-nezeie$ti*. CAci, de fapt, daca trebuie sd neincredem in teologia (Scriptura) atotinteleasA $iatotadevarata*, cele dumnezeieqti se reveleazi(se descoperA)* qi se fac vdzute pe masuraf iecArei min1i , buni tatea dumnezeiascdcoborand in chio dumnezeiesc. cu Dasrarea

dreptatii{', ceea ce e mai presus de mAsurA*-gicu neputinlA de incaput la treapta misurii lor'rt.Caci precum cele inteligibile (spirituale) suntnecuprinse* $i nevazute de cele simtuale gi celesimple Si fara chip qi l ipsite de formA,nepipaibile gi nefigurate ale celor netrupeqtisunt necuprinse gi nevazute de cele figurate informele trupurilor $i prin aceeali raliune aadevd.rului indetinitul e mai presus de fiinla, agagi unitatea mai presus de minte e dincolo deminli; Unul mai presus de inlelegere e neinielestuturor inplegerilor qi binele lui mai presus decuvAnt (de ragiune) e negrait de nici un cuvint.La fel, Unitatea facatoare de unitate* este maioresus de orice unitate. E fiinta cea mai presusbe fiin1a qi mintea neinfeleasi qi cuvdntul denegrait. Nu exista cuvdnt qi inlelegere gi numirepentru ea, nefiind nimic din cele ce sunt. Fiindcauza existenlei tunror, este cea care e dincolode fiin1a $i cea care singura poate grai in modpropriu gi cu gtringa despre Sine'-r.

s2

Deci, cum s-a spus, despre aceasti dum-nezeire mai presus de fiinla qi ascunsA nu secuvine a se grai, nici a se cugeta ceva, afardde cele spuse noua din Sfintele Scripturi. $ide fapt, deoarece ea insAgi ne-a predat despreSine cu bunatate in dumnezeieqtile Scripturicunogtinta gi vederea (spirituala) a ceea ce

r35

Despre Numirile Dumnezeieqti

este*, ea este neapropiati tuturor celor cesunt, ca una ce e ridicata peste toate in modsupraf i in t ia l l r3 . De aceea. vei af la mul l iteologi (scri itori ai Scripturi i) laudind-o pe eanu numai ca nevazuta gi necuprinsa, ci qi denecercetat gi fara urme, nefiind nici o urmdprin care sa se sfabata spre ascunsa ei n"TT-einire*. Dar binele nu sta necomunicat*, in

leneral, nici uneia din cele ce suntll+' Caci,iazalui fiind mai presus de fiinla*, ca una cee intemeiata statomic in sine, se arata cubundtate, prin i luminAri corespunzatoare,fiecareia din cele ce sunt qi atrage spre ve:derea lui qi spre impartaqirea de el ;i spreasemAnarea cu el, pe cit e cu putinla, minlilesfintite ce se impafia;esc* cu sfinlenie, ca peunele ce n-au puterea propriei indrdznelix sirurce spre ceea ce e mai sus, fara ajutorularAtirii coborate a lui Dumnezeu, nici n-aualunecat spre cele de jos, prin coborirea laceea ce e mai rau, ci tind cu buna statomiciesi in mod neclintit spre raza ce le i lumineazaoe masura dragostei lor de i lumindrile cu

iutinla. inaripaie..in chip inlelept 9i cuvios,cu sfintita evlavierr).

$3

UrmAnd, deci, acestor cumpene dum-nezeie$ti, care carmuiesc fiinfele ordinelorsfinte ile treptelor de mai presus de ceruri,cinstind pe d6 o parte ascunsul mai presus deminte* qi fiinla al dumnezeieqtii obdrgii* cuevlavia nescrutitoare qi sfinfltA a minlii, iarcele negraite ale ei cu tacere inleleapta,-.sAtindern ipre razele ce ne lumineaza din Sfin-tele Scripturi gi sA ne ldsam cdliuzili de lu-m i n a l b r s p r e i m n e l e d e l a u d A a l edumnezeirii, luminali de ele in chip supra-lumesc. $i intiparifi de sfinteler]6 imne delauda, sa frivim spre luminile daruite in chipdumnezeiesc prin ele gi sa laudim obdrqiadatatoare de bine* a toatA sfanta aratare dum-nezeiasca, a$a cum he-a predat ea insaqidespre Sine in Sfintele Scripturi, ca de pildf,'ca este cauza qi obdrqia $i fiinta qi viafa tuturorqi rechemarea gi ridicareax celor ce au cazutde la ea; iar pentru cei ce au lunecat sprestricarea chipului dumnezeiesc, reinnoire qiinviere, precum pentru cei miEcali spre ocoruptie lipsita de sfintenie, sfanta stator-nicie;"iar ielor statomici siguranla 9i celor

r36

cilauzili de ea, cdliuzire tare, qi celor ce selumineaza ilurninaret qi celor ce se desa-varqesc, izvor de desavArqire; de asemenea,celor ce se indumnezeiesc, putere indum-nezeitoare, celor ce nazuiesc spre simplitate,simplitate, celor ce tind spre unitate, unitate;si oricarui inceput, inceput ntai presrrs defnceput in chip mai presus de fi inla. $i. simpluvorbind, viala celor vii* qi fiinla celor ce sunt,inceput Ei cauzi a toata viala gi fiin[a, pentrubundtatea care a adus cele ce sunt la existengagi le suslinelrT.

$4

Acestea le-am invatat tainic de la dum-nezeie$ti le Scripturi. $i, ca sa spun a$a. toatalauda ifinlilor scriitori e potrivita pentru tel-cuirea* qi lauda iegirilor (procesiunilor) bine-facatoare ale dumnezeieqtii obArqii. De aceea,aproape in toata Scriptura vedem laudata cusiinlenie obirqia dumnezeiascd ca monadAtsi enada, pentru simplitatea l i unitatea neim-pa4ita mai presus de fire, din care' ca dintr-obuti:re unificatoare, ne unim qi noi qi deose-birile noastre impa4ite*, concentrandu-se inchip mai presus de lume, ne adundm intr-omonada de chip duntnezeiesc 9i intr-o unitatece imita pe Dumnezeull8, dar o vedem ;i caTreime*t le . Dentru mani [estarea in t re i tipostatica a ficunditalii mai presus de fiinldprin care este $i se numeqte toati patemitatea*in cer qi pe pamAntlr0, insa gi ca pe cea care ecauza celor ce sunt, pentru ca pe toate le-aadus la existenla pentru bunatatea ei de vialaficdtoarell l, de asemenea inleleapta Ei buna,pentru ca toate cele ce sunt*, pastrdnd cele aleiirii proprii necorupte, sunt pline,.de toataarmonia dumnezeiasca qi de sfdnti fru-musete, Si la fel, in chip deosebit, de oameniiuhitoarellr. Pentru ca intr-Unul din iposta-surile ei s-a ?mpartaqit cu adevarat in in-tresime* de cele-ale noastrel3J, chemdnd dinno; la Sine gi unind cu Sine umilin[a orne-neasca cu care s-a compus in mod negraitIisus cel simplu, odata ce Cel veqnic a luatmiqcare temporala* qi s-a facut interior firiinoistre cel cA depa$eqte ordinea intrega a firiiintregi prin temelia neschimbata !j neameste-catAF a celor proprii l3a.

$i toate celelalte lumini dumnezeieqti lu-crdtoare* pe care ni le-a daruit in chip revela-

Despre Numirile Dumnezeiegti

tor, conform Scripturilor, predania ascunsa adumnezeieqti lor nogtri invalitori*, le-amcunoscut gi noi in chip tainic. Le-am cunoscutacum pe masura noastra prin sfintele perdele*ale iubirii de oamenir3s irAtata in Sciipturi giin predaniile dumnezeiegti, care acoperd celespirituale in cele sensibile gi cele mai presusde fiinla in cele ce sunt $i invaluie in forme giin chipuri cele fara forma gi fara chipuri qimultiplicA gi plasticizeaza simplitatea maipresus de fire qi nefigurata in varietatea sim-boalelor impArlite*; iar cind ne vom facenestricdcio;i* (incoruptibili) qi nemuritori 9ivom ajunge la starea asemanatoare lui Hristosgi preafericiti, vom I, dupa Scriptura, ror-deauna cu Domnul (I Tes. 4,17), umpluli devederea preacurata, de ardtarea lui dumneze-iascd* ce ne va inconjura cu stralucirearazelar lui atotluminoase, ca pe ucenici inacea atotdumnezeiasci Schimbare la faga.Caci atunci ne vom impartiqi cu minteanepatimala qi nemateriala de daruirea luminiilui spiriruale gi de unirea mai presus de minte,traita in stralucirile necunoscute qi fericite,revarsate din razele supraluminoase, intr-oimitare mai dumnezeiascd* a minli lor maip resus de ce ru r i . Cac i a tunc i vom f ideopotrivd cu ingerii, cum spune adevarulScr iptur i i , S i f i i a i lu i Dumne:eu. f i indf i iu iinv ier i i ls6 (Luc. 20. 36) .

Iar acum, precum ne este cu putinla, folo-sindu-ne de simboalele proprii, ne inaltam lacele dumnezeieqti gi din acestea iaraqi laadevdrul unitar al vederilor lui spirituale* pemasura noastra; gi dupA inlelegerea proprienoua celor de chip dumnezeiesc, odihnind*lucriri le noastre inlelegAtoare. suntem atinli.pe cat ne e cu putinla, de raza cea mai presusde fiinla, in care au preeKistat in chip suprane-graitx toate marginile tuturor cunostin[elor, razdpe care nu e cu putinp nici a o inlelege*, nicia o spune, nici a o vedea intr-un fel oarecare,pentru ca e deasupra tuturor gi mai presus decunoagtere; caci a luat in ea de mai inainte gideodata marginile tuturor* cuno$tinlelor qiputerilor fiinliale in chip mai presus de fiinli,d a r l i i n d s t a t o r n i c i t a p r i n p u t e r e a e inecuprinsa mai presus gi de toate mintilecere$ti. Caci, daca toate cunoqtinlele* sunt alecelor ce sunt qi au marginea in cele ce sunt,ceea ce este dincolo de toata fiinla (de tot ceeste) este ridicat peste toata cunoqtintal3T.

$s

Dar, dacd ceea ce e mai presus de oricecuvant gi de orice cuno;tin[a qi e aqezat ingeneral mai presus de orice minte gi deorice fi inta le cuprinde qi le l ine legate giadunate pe toate qi le precede pe toate, eainsAgi este cu totu l de necupr ins g i nu e n ic isimlire a ei, nici inchipuire*, nici parere,nici nume, nici cuvAnt, nici atingere*, nici$ti inla, cum alcdtuim acest tratat despre nu-mir i le dumnezeiegt i , q{qta ce dumnezeireas-a arati lt de nenumit' '" qi mai presus delumiri*. Deci cum am spus, cAnd am expusIntdgaturile teologice, El este ceea ce* este,Unul, necunoscutul, suprafi inlialul, Bineleprin Sine, unitatea treimica, de o dum-nezeire*, de o bunatate ce nu se poate nicispune . n i c i i n l e l ege . Da r q i num i r i l epotrivite ingerilor* ale sfintelor puteri, caretrebuie socotite fie daruiri, f ie primiri alebunAtalii mai presus de cunoagtere 9i dearatare, sunt negraite gi necunoscute Ei lesunt proprii numai ingerilor. invrednicil i decunoal terea m4l , ,presus de cunoa$tereaingereascA a lor ' " . Min l i le de chip dum-nezeiesc, unite cu acestea*, pe cat e cu pu-tinta, printr-o imitare ingereascA (fi indcAminlile indumnezeite au parte de o astl'el deunire cu lumina supradumnezeiascA printoata odihna* lucrarii inlelegatoare) o laudain mod principal prin orice desprindere decele ce sunt*, luminate de ea cu adevarat 9imai presus de fire, prin unirea preafericita cuea. Caci puterea celor ce sunt e ridicatfl lstfelpeste toate in chip mai presus de I ' i in1A'-". dareanu e nimic*. Deci suprafi inEialitatea dum-nezeiascA, care este supraexistenfa supra-bunAHFi, nu e cu putinp nimanui din cei cesunt iubitori ai adevarului mai presus de totadevarul sd o laude n ic i ca ra l iune sau caputere, nici ca minte sau ca viala sau cafi inla, ci ca pe una ce e negafia prin depaqirea toa ta dep r i nde rea* , m igca rea , v i a1a ,i nch ipu i rea , op in ia , nume le , cuvAn tu l ,cugetarea, ingelegerea, f i inla, stabil itatea,f ix i ta tea, uni rea. Deoarece, ca ex is tenlabunata l i i , este pr in insAgi ex is ten[a e i cauzaa toate cate sunt. Dar pronia bunata[i i dum-nezeirii ca obarqie* a tuturor trebuie laudatAdin toate cele cauzate. $i fiind ea aceasta, esteobArgia qi suportul (ipostasul) tuturor $i toate

r37


o doresc pe ea: cele intelegabare* qi ralio-

na le ( voepd ra i l " oY t rd ) i n modcunoscator, iar cele subordonate acestora, inmod s imtual (sensib i l ) . $ i ce le la l te aumi$carea vitala sau sunt simple prin deprin-derea fiinfala sau habituald.

$6

$tiind-o aceasta, teologii lui Dumnez-eu(autirrii Scripturilor) il laudA pe El 9i ca pe Celfiri nurne, dar qi din tot numele. Fari numeil aratA atunci cAnd spun ca obdrqia dumne-zeiasca uimeqte (mustrA) pe cel ce intreabdintr-una din vederile tainice ale aratArii dum-nezeiefti simbolice: Care este numele Tdu?(Fac.32,29); qi Acesta, renunpnd la a se facecunoscul pr in or ice nume dumnezeiesc,spune: $i pentru ce intrebi despre !!rye19IuIeu? ,4cesta este minunat (Fac. 32,29; Jud.13,18). Oare nu acesta este cu adevafat nu-mele minunat, ci e mai presus de tot numele,ca e fard nume, ca e deasltpra a tot numele cese poate numi fie in t'ertcul acesta, fie in celv i i ror (Ef .1,21)?

Iar cu multe nume il arata atunci cind ilDrezinta zicind Eu sunr Cel <'e s&r?r (Ie$'l,t+): Vi^lu. Lumina. Dumnezeu. Adevarul(cf. Fac. 28,13; Ioan 8,12; 14,6 etc.); f i candinleleplii in cele dumnezeieqti il laudA ca pecauzatorul tuturor prin multe nume, din toatecele cauzate, de pilda ca bun, ca frumos, cainlelept, ca iubit, ca pe Dunnezeul dum-nezeil,or, ca pe Domnul domnilor, ca pe Sf6n-tul Sfinlilor, ca pe Cel veqnic*, ca pe Cel c€este; ca pe cauzatorul veacurilor, ca pe darui-torul vie[ii, ca Inlelepciunea, ca Mintea, caRatiunea(Cuvintul), ca Cunoscatorul, ca in-trecdnd toate comorile a toata ̂ cuno$tin[a, caputere14l, ca StapAnitorul. ca Imparatul im-barati lorlal. ca Cel Vechi de zile, ca neim-batranitor* qi neschimbabil la3, ca nrintuire,ca dreptate, ca sfinfeniel4+, ca riscumpdrare,ca infibcAnd toate in mi.'rire, dar qi ca aflAndu-se in adiere* sublirela5. Ei mai spun ca El estein minqi qi in suflete qi in trupuri, in cer qi pepamAnt acelagi in aceleagi, in lume' in juruliumii, mai presus de lume, mai presus deceruri, mai presus de [iin1A, soare, stea, foc,apa. duh, roua, nour, stdncA prin sine, piatr.a'toate cele ce sunt si nimic din cele ce suntr40.

1 3 8

Astfel, Celui ce e cauza tuturor $i mai presusde toate, i se potrive;te qi lipsa numeluix gi toatenumele celor ce sunt, ca sa fie cu adevaratimparAfia tuturor qi ca in jurul ei sa fie toate qitoate sa fie dependente de ea ca pricini, caobArqie*, ca marginel4T;i ea sd fie, dupa Scnp-rlr;a, rcarc in nyi* (I Cor. 15,28) qi sA he liudaticu adevarat ca suportul (ipostasul) tuturor,ob1r;ia qi desavArqitoarea, sustrnatoarea,ocrotirea qi casa*, cea care intoarce toate spreSine si aceasta in mod unitar, cel nesupusureunei rela(i i l48, l iber de toate. Caci nu enumai cauza suslinerii sau a vieti i sau adesavirgirii, ca sa lle numita bunatate maipresus de nume, de minte, numai din aceastapurtare de grijA sau din alta, ci cuprinde toatecele ce sunt in Sine in mod simplu* qi farA sase mArg ineasca , p r i n bunA ta tea a to t -desavArqitei bunatAli a aceleiaqi unice giatoatecauzatoare pufiari de grija. $i e lAudatiqi numita din armonia launtrica a tuturor.

$8

Dar teologii (autorii Scripturilor) nu levestesc acestea numai din pufiarile de grijaatotcuprinzetoare qi parliale sau din celeprovidentiate, ci le numesc uneori 9i aratarivazute* in slintele locaqurix dumnezeiegtisau din cele care le lumineaza in alte locuricelor tainic ini1ia1i, prin alte qi alte cauze giputeri, bunatatea mai presus de fire care in-trece in stralucire orice numire 9i o imbracain forme qi chipuri omene$ti sau de lbc saufulgerdtoare gi laudA ochii, qi urechile, $isprancenele. qi felele. qi nrAinile, qi palmele,qi aripile, qi bralele. gi spatele. gi picioarele'iununile 5i scauncle*. Se mai folosesc 5i depothe, de vase qi de altcle gi o acopera in alteinfdliqari tainice, despre care vom vorbi dupaputinla in Teologia simbolicci*. Acum insa,rimAnind la ceea ce line de lucrarea de fa1a,rezumandu-ne la cele din Scripturi qi folosin-du-ne ca de un indreptar de cele spuse in ea $ipnvind la ele, vom trece la explicarea _nu-miri lor spirituale (inteligibile), privind Iaceea ce ne expune in toata Scriptura rAnduialaierarhici* gi pAtrunzind cu inlelegere dum-nezeiesc vaza]'oare la inlelesuriie asemi-ndtoare (propriu-zis) celor dumnezeiegti*' $i

$7

DesPre Numirile

vom imbia urechi sfinlite* explicarii sfintelornumiri dumnezeieqti, intarind in cei sfinli celesf in te, potr iv i t dumnezeiegt i i t radi l i i q iaparindu-le de risul Ei batjocura celor ne-iniliali* in ele; ba mai mult, pe aceiainSiqi, daciexista peste tot astfel de oameni, eliberdndu-i deo astt-el de lupta impotriva acestora. Deci, tuinsuli, bunule Timotei, trebuie sA pazeqti

Capitolul II

Despre teologia unitd gi distirtctdgi care e unirea gi distinclia duntnezeiascd

Dtrmnezeiegti

acestea urmlnd preasfanta explicare, neim-partaqind nici in scris, nici in vorbire celedumnezeiegti celor neiniliali. Iar mie sa-miajute Dumnezeu sA laud in mod cuvenit luimultele numki binefAcatoare ale dumnezeiriinenumi te $ i sa nu depAr teze cuvan tu ladevzrului din gura mea.

scoald pe morli Si ii face vii, aSa Si Fiul, pec(tre voie{re ii face vii (Ioan 5,21); gi iaraqi:Duhul este de t,iaEd fdcator (Ioan 6,63).

Iar ci qi domnia peste toatd o are in-treaga dumnezeire,gi nu se poate spunea c e a s t a n u m a l d e s p r e o u m n e z e l r e anAscatoare de Dumnezeu* sau despre ceafil iala, o vedem qi in faptul ca Scripturaspune de atatea ori gi despre Tatal gi despreFiul ca sunt Domn, dar ca gi Duhul esteDomn. Dar qi frumuselea gi inlelepciuneasunt atribuite intregii dumnezeiri; la felIumina g i indurnnezeirea q i ca l i ta tea decauzd gi toate cate sunt atribuite cu laude deScripturi intregii dumnezeiri. In mod concen-trat o spune aceasta, cind zice: Toate sunt dinD u m n e z e u ( c f . I C o r . 8 , 6 ) ; l i p r i ndesfArsurare*, cAnd zice: Toate au fost createprin El* r;i spre El (Ioan 1,3) gi: Intru El stautoate (cf. Rom. 11,36); i i : Trimite-vei DuhulTau Si se \ror zidi (Ps. 103,31). $i, ca saspunem pe scurt, cuvantul dumnezeiescinsu;i a spus: Er Si Tatal una suntem (loa\10,30); $ti Toate c'Arc le are Tatal, ale Melesur?/ (Ioan 16,15); Sil. Toate ale Mele ale Talesunt $i ale Tale, ale Mele (Ioan 17,10).

$i iaraqi, spunind ca toate aleTatalui suntqi ale lui*, le atribuie;i Duhului dumnezeiescin mod comun qi unitar*. E vorba de lucrariledumnezeieqtix, de inchinarea, de cauzalitateaizvordtoare* $i fara lipsuri gi de impd.4ireadarurilor binefacatoare. $i nici unul dintre ceice se hrinesc din dumnezeieqtile Scripturi cuinlelesurile lor nestrimbate* socotesc ca nuva nega cii toate cele potrivite lui Dumnezeusunt propr i i in t regi i dumnezeir i , . .dupadesavirqitul cuvAn[ al lui Dumnezeur+'.

$ l

Bunatatea dumnezeiascA de sine, cum nearata Scriptura, aplica intregii obArqii dum-nezeie$ti* toate intelesurile dumnezeieqti,aratandu-le* ca ale ei. Caci ce se poate invAtadin SfAnta Scriptura ca e Dumnezeu altceva,cAnd insaqi dumnezeiasca obArgie* spune: Dece-mi zici bun? Nimeni nu este bun. decdtnumai Dumnezeu (Mat. 19,17). Aceasta ni s-aspus qi in alte locuri, cAnd le-am cercetat,aratnndu-ne ca toate numirile dumnezeiegtinu sunt atribuite de Scripturi niciodatA vre-unei pdr{i*, ci intregii dumnezeiri r;i plenitu-d in i i e i . $ i toate sunt refer i te in modneimpa4it gi absolut, fara exceplie, in in-tregime intregii* dumnezeiri. Caci, cum amamintit in Invaldturile teologice, cine nu re-cunoa$te cd acestea se spun despre intreaga*dumnezeire ar indrazni cu blasfemie sa sfAgiein mod necuvenit unitatea supraunita. Decitrebuie spus cA ala trebuie cugetat despretoatd dumnezeirea. Caci insuqi CuvAntul celprin frre bun a spus: ttl sunt burt (Mat. 20,15).

$i un prooroc* dintre cei insuflali de Dum-nezeu lauda Duhul cel bun (cf. Ps. 142,10). $iiardqi cuvintul'. Eu sunt Cel ce sunt (Ieq. 3'14)'dacd nu s-:u spune despre intreaga dumnezeire,ci l-ar inlelege marginindu-se la o parte, cums-ar auzi cuvAntul: Acestea zice Cel ce este*,Cel ce era, Cel ce vct veni, Atotgiitonrl (Apoc.1,8). $i: Iar Tu Acela;i eJri (Ps. 101,28) sauDuhul Adevdrului, care este, cdre de laTaral* purcede (Ioan 15,26). $i, daca nu arspune ce toatA dumnezeireax este via1A. cuma-r fi adevdrat cuvintul sfint: Precum'fatal

r39


Acestea fiind aritate noua in cuvintele demai sus pe scurt qi in parte, iar in altele maiDe lars si mai dcsfA5urat, vom incerca sA'atatani

mai dezvoltat ca trebuie inlelese careferindu-se la intreaga duntnezeire.

s2

Iar daci ar spune cineva ca noi intro-ducem Drin aceasta o confuzie intre celedistincte cuvenite lui Dumnezeu*, socotimca acest cuvant nu-l poate convinge nici pe elcA e adevirat, Caci, daca este cineva care seopune in general Scripturilor, el va fidepartegi de inlelepciunea omeneasca qi, dacA nurespecta inlelepciunea din Scripturi, culn seva invoi sA fie caliuzit de noi in gtiinta despreDumnezeu*? Iar daci fine seama de adevarulScripturi lo-r. noi de asemenea IinAnd seanla deregula qi lumina lor, vom paqi neclintit pecalea lor, atdt cAt putem, spunind ca Scripturane preda unele in chip unit, iar altele, in chipdistinct; qi nu trebuie nici si despar[im celeunite, nici sa confundam cele deosebite. Ci sdle urmam dupa putere, tinzAnd spre luminiledumnezeiegti. $i, luAnd de acolo desco-periri le dumnezeiegtix, ne sil im sii pAzim innoi neinmullite* gi neimpulinate qi neschim-bate, ca pe o regula prea buna a adevdruluicele din ea, p azili de p aza S cript urii qi intarilispre a pg-7^i in ele pe cei ce voiesc sa lepizeascArru.

$3

Deci cele unite ale intregii dumnezeirisunt, precum am arAtat mai pe larg inI nt,dlatur il e t e olo g ic e,suprabunAtatea, supra-dumnezeirea, suprafiinla, supraviala. supra-inlelepciunea $i toate cate le lasA (neaga pecele create) prin depaqire*. ImpreunA cu elesunt numite qi toate cele cauzate, binele, fru-muselea, existenta, puterea nascatoare devia1a, inlelepciunea qi toate cAte vin dindarurile bunatAtii ei sau din cauza tuturorbunatil i lorlsl.

Iar cele deosebite (distincte) sunt numelemai presus de fiingd qi lucrul (ceea ce e pro-priut Tatalui* qi Fiului qi Duhului, neintro-ducAndu-se n ic i o schimbare a lor saucontopirel52. Pe lAngA aceasta se mai disting:via1a,-ca noi*, desivdrqitA ;i neschimbata a lui

t40

Iisus qi toate tainele fiin$ale* ale iubirii deoameni care vin din aceasta.

$4

Dar socotesc ci trebuie ca noi, reludndtema, sa expunem mai mult modul unitagii qidistincliei dumnezeiegti, ca sA ne devina binevazut tot inlelesul 1or, care neaga toata dife-renta variata gi neclara, dar !i definegte, dupacat se poate, in mod bine distinct 9i clar qi bineorandilit, cele proprii fiecAruia. Caci, precumam spus qi in alte locuri, cei iniliagi in chipsfint in tradilia* invdfAturii noastre despreDumnezeu numesc unid dumnezeiegti celeale identitali i negrAite qi mai presus decunoa;tere, cu termenul ascuns 9i nearatat*,iar d is t inc l i ix , ieg i r i le (procesiuni ie) q iarAtArile bune ale obirqiei dumnezeieqti. $iarata, urmand sfintelor Scripturi, cele propriinumitei uniri; qi iarAqi spun ca unele uniri suntproprii qi celor distincte. De pildA, spun ca

line de unhea dumnezeiasci suprafiin[a ei,fiind una $i comuna Treimii incepatoare, exis-tenla mai presus de fiinla, dumnezeirea maipresus de dumnezeire, bunatatea mai presushe bunAtate, fiind mai presus de orice identi-tate a celor ce intrec identitatea deplina atuturor: la fel, unitatea incepdtoarex, ne-grAirea*, antecedenta.oricdrei expriman canecunoaqtere, atotspiritualitatea*, temelia liafirmarea tuturor qi negarea prin depaqire atuturor, existenla mai presus de orice afhmareqi negarel53, aflarea gi intemeierea iposta-surilor incepatoare unul in altul, de se poatespune aqa, supranumite.in intregime $i prinnici o parte cbnfundatel5a, ca luminile unorsfegnic-e* (ca sA ne folosim de exemplele sen-sibile gi familiare), care sunt intr-o casA unlcAgi intregi in intregimea reciproca, dar avindiiecare in mod propriu subzistenla deplina qiexactA, insa $i un mod distinct una faF de al!4;sunt unite indistinclie qi distincte inunirel55.E aqa cum vedem intr-o casa multe lampi, culuminile unite intr-o lumina qi luminAnd intr-osingurA strilucire indistinctA, incdt n-ar puteacineva, precum socotesc, sA deosebeasca lu-mina acestei lampi de a celorlalte in aerul carecuprinde toate luminile qi sa vadA pe una faraalta, fiind unite toate in mod neamestecat cutoate. Dar, gi daca ar scoate cineva una dinlampile casei, nu va miclora toata lumina


casei, avand fiecare din celelalte lumini insine De cea scoasd sau neliDsindu-i aceleiacevu d in ea celor la l te . Caci era. prccum amspus, o unire desavargita qi nearnestecata atuturor cu toate, fiind cu adevarat toate in acelaer, ca intr-un corp, a carui lumina atimA deprezenla materialA a tuturor. Dar spunem cdunirea mai presus de fiinla* a luminilor nu enumai dincolo de unirile din corpuri, ci gi decele din suflete inseqi qi din min;i. Pe acesteale au in mod neamestecat 1;i mai presus delume toate luminile supracere$ti* de chipdumnezeiesc, prin imparti;ire pe mesura lorde unirea ridicata mai presus de toate.

$5

Dar in invafAturile despre DumnezeuCel mai presus de f i in la este q i o a l tadistinclie, nu numai cea de care am vorbit -ca fiecare din ipostasurile de obArgie esteintemeiat (subzista) in unitatea insdqi, inmod neamestecat Si fara sa se confunde;este qi cea care consta in nagterea dum-nezeiasca mai presus de fi inla*, care nu arereciprocitate. Singurul izvor al dumnezeiriimai presus de fiinla este Tatal, Tatdl nefiindFiu, nici Fiul Tata, ci pdstrAnd cu sfingeniefiecare din ipostasurile de obdrgie cele delauda a le sa le . Aces tea sun t un i r i l e g idistincliile* din unitatea qi existenla negraita.Iar dacA este o dumnezeiascA distinclie giprocesiune potrivitA bunAtalii dumnezeieqti, aunirii suprauniralii dumnezeieqti, care se in-mullegte pe Sine ramAnAnd unita, sunt unitepotrivit distincliei dumnezeicqti gi transmisi-unile intre ele, producAtoare de substanlA,producatoare de via1A, fAcatoare de inlelepciuneqi celelalte daruri ale bunatali i , cauzd a tu-turor, prin care se laudi cele de care seimpirtas-esc in chip neimpartAgibil cele par-t ic ipate ' )b sau cele carc se impArtaqesc*ul t imelor . $ i aceasta este comun gi uni tarintregii dumnezeiri, sa se faca impartaqitAtoata gi intreagA de fiecare din cele ce seimpartagesc gi nici una nu este, prin vreoparte. E ca punctul din mijlocul cercului in-coniurat de toate liniile din cerc. Sau altdpilda: multele intipariri ale unei peceli seimpartagesc de pecetea originala qi in fiecaredin intipariri* e pecetea intreaga gi aceeagi qinu este in nici una printr-o parte. Dar e mai

presus qi de acestea neimparta$irea atoate-cauzatoarei dumnezeiri, prin faptul ca nu estevreo atingere de ea, nici altceva comun intreea qi cele ce se fac prin impartagire.

$6

Ar putea spune cineva: Nu este pecetea*intreaga qi aceeaqi in toate intipariri le. Darnu pecetea este cauza acestui fapt (cAci ease comunicA pe sine intreaga gi aceeagifiecaruia); ci deosebiri le* celor ce se impar-tAgesc fac neasemenea intipAriri le origina-lului unic qi intreg qi acelagi. Dar, dacA ar fitoate simple Ei uqor de intiparit gi netede qinedeosebite Si nu contrare* qi virtuoase, nuar [i nici f lexibile ]i necontestate i i n-aravea nici curata gi clara gi persistentAforma orimita. Iar daca le l ioseste ceva dincapaciiatea amintita, acesta e &uza neim-pirtagiri i qi neimprimarii clare a celor cAteprovin d in incapaci tate lor l57.

Dar s-a deosebit* in lucrarea dumnezei-asca binefdcAtoare fala de noi* mai ales prinfaotul cA CuvAntul dumnezeiesc cel mai pre-sus de fiinEa s-a fAcut fiinla ca noi din cee'a cee al nostru, implinind $i patimind prin ea inmodul cel mai inalt deosebit qi exceplional, lu-crarile dumnezeiegti-omeneqti. Caci acestea nu gile-au facut comune Tatal qi Duhul dupa nici uningeles, decAt daca vede cinev a aceasta in voin[acea buna qi de oameni iubitoare $i potrivid cutoata lucrarea lui dumnezeiasca negraita gi maipresus de toate, pe care a implinit-o facdndu-seca noi Cel neschimbat* ca Dumnezeu gi Cu-vantul lui Dumnezeu. Astfel ne silim si noi sdunim prin-^cugetare $ sA distingem cele dum-nezeiestirrx Drecum cele dumnezeiesti inseles-au qi unit qi s-au qi distinsx.

$7

Dar toate cdte le-am aflat din aceste unirigi distinclii cuvenite lui Dumnezeu in Scrip-turi, le-am expus in Invdlatttrile teologicetratdnd despre fiecare special, pe cat se poateinfaligAnd pe unele in mod explicit qi dezvol-tat prin raliunea adevArata qi apropiindu-ne cumintea netulburali de vederile aratate inScr iptur i ; iar pe a l te le, insuqindu-ni - lepotrivit tradiliei tainice* dumnezeiegti maipresus de puterea noastra infelegatoare*.Caci, toate cele dumnezeieqti gi cdte ni s-au

r4l

Despre Numirile

descoperit noua se cunosc prin 9i in par-ticioari*. Dar ele insele, cum sunt dupaobirqie qi temelie, sunt mai pr€sus.de mintegi de'toaia fi inla qi c.uno)tinla. De pilda, dacanumim ascunzlmeaf mal presus de l l lnla a lulDumnezeu viata sau fiinla sau lurnind. sauratiune. nu int-elegem nimic altceva decatputerile venite-din ea la noi, puteri indum-nezeitoare sau de fi inla lacAtoare sau de vialAnascatoare sau de inlelepciune diruitoare') ' 'Dar despre ea cugetam prin desprinderea detoate lucrarile inlelegatoare. neinlelegdndnici ca indumnezeire sau viata sau fiinla' caciii este propriu sa fie prin toatd depagirea cauzaridicata peste toate. Iardqi, am primit din sfin-tele Scripturi ca Tatdl este dumnezeirea iz-voratoar;*, iar I isus qi Duhul, mladileledumnezeirii nascatoare, de se poate spuneasa, sau vlastarele crescute din Dumnezeu sauniqte flori gi lumini mai presus de.fiin1a. Darcum sunt acestea, nu e cu putinla nici a spune'n ic i a in le legel60.

$8

Pdni aici merge toatA puterea lucrdriinoastre in[elegatoare, cA toata parln!1mea $lfi imea s-a Aaruit din obArqia parinteasca qifi l iala ridicata peste toate 9i noua 9i Puteri-lor supracereqti; din ei sunt Ei se numesc $ldumnizeii qi f i i i qi parinli i dumnezeilor sauminli le asemanatoare cu Dumnezeu, im-plinindu-se duhovnicegte aceasta lucrarepArinteasca gi f i iascd, adica netrupeqte'nemater ia l . sp i r i tua l ; cac i Duhul dum-nezeiesc e r id icat peste toata nemater ia l i -t a t e a s p i r i t u a l i q i P e s t e t o a t aindumnezeirea, iar Tati l qi Fiul sunt prindepAr;ire deasupra a toata pirinlimea qi

fi imea.Caci nu exista nici o inrudire exacta intre

cele cauzate* 9i cauze. Ci unele din celecaurzale, au chipurile primite de la cauze, darcauzele insele iunt dincolo 9i mai presus decele cauzate, dat f i ind inceputu l lor rbr . $ i , casA ma folosesc de pildele proprii-noui' indul-ciri le qi intristari le se nunlesc lAcatoare aleindulcirii qi intristarii. Dar ele insele nici nuse indulceic, nici nu se intristeaza. $i de foculcare incalzelte qi arde nu se spune nici ca seincalzeste, nici ca se arde. $i ' daca ar spunecineva ca viala* vieluie$te in sine gi lumina

142

Dumnezeieqti

se lumineazA in sine, n-ar grai drept' dupdraliunea mea. decat daca ar spune acestea inalI mod. anume ca cele cauzate preexistd incauze in mod prisositor qi f i inl ialrn-.

$e

Dar g i to t ce e mai descoper i t d in- toatAinvi[atuia despre Dumnezeu* sau formaDiDaibila asemenea noua a lui I isus este deiregrait prin nici un cuvant $i necunoscutade nici o minte, chiar gi celui mai dintAidintre ingeri. Cd ;i-a insuqit f i infA ome-neasca, am primit in chip tainic. Dar nu gtimcum s-a format d in sdngele lec iore ln ic pr inal ta randuia la deci t pr in cea dupa f i re 9 icum picioarele uscate ce purtau- volumultrupuiui $i greutatea materiei cAlcau sub-stahta l ichide $i nestatomica. Nici celelaltecateiin de fiziologia (natura trupeasca) maiDresus de fire a lui I isus. Despre acestea nii -a vorb i t destu i in a l te locur i 9 i s-auinfagigat de stralucitu^l* invilator* in chipmai piesus de fire in Invalatur.'ile teolo.giceelementare, redAnd tot ce a primit el, f ie dela Sfinli i teologi (autori ai Scripturi lor), f ieceea ce a vdzul el insugi prin cercetarecunoscatoare in Scripturi, ajutat de multalui deprindere cu acestea, f ie introdus decineva in inlelegerea mai tainica a lor, princare nu numai tinvalat, ci a qi patimit celedumnezeiesti. in felul acesta s-a desavirqitd in iubi re, daca putenr sa spunem aceasta,gi in unirea neinva[ata qi tainica cu ele qi. incredinla in ele. $i, ca sA trecem peste vede-r i le ce le mul te g i ler ic i te a lein le leger i iputern ice a lu i in ce le mic i . in Invdgatur i leie,,, log,ite elemenrurlrgdunate de el, spunedesore I isus acestea ' " .

$ 1 0

Ale Prea sfi nntltt i I er t ' te i.din invalaturi le teologice elementare

Cauza tuturor* care le implineqte pe toate'este dumnezeirea lui lisus, care pistreazaparli le in armonie cu intregimea. Ea. adunAndii depasind si avdnd de mai inainte in sine atAtpartdu iat gi intregul, este fara sfirgit in cele


ce au sfarqit, ca obarqia desAvArgiri i , darnedesavArgita in cele desavArqite, ca mai pre-sus de desdvirqire qi anterioara desavirqirii.Este forma facatoare de forma in cele faraforma, ca obAr;ie a formei; fara formd informe, ca mai presus de forma. E fiinla lu-crAnd in toate fiinlele fara prihana, fiinla maipresus de fiingA, ridicata peste toata fiinla,disting6nd* toate inceputLrrile qi ordinele qifiind temeiul superior a tot inceputul r;i ordi-nea. $i e masura* celor ce sunt qi veacul qimai presus de veac Ai inainte de veac. E ceaplina in cele cu l ipsuri (in cele nedesdvar-gite)*, supraplinain cele pline, negrditA, inex-primabila, mai presus de minte, mai presus deviafa, mai presus de fiinla. E mai presus defire in mod mai presus de fire, are suprafiinlain mod mai presus de fiinla.

De aceea, a venit manat de iubirea deoameni pAnA la fire* gi s-a facut cu adevaratfiinla gi a trdit supradumnezeiescul ca om, casa fie laudate cele luate de la noi ca mai presusde minte qi rafiune. $i in acestea arata ceea cee mai presus de fire gi mai presus de fiinla, nunumai intrucit gi-a facut comune ale noastrein mod neschimbat* gi neamestecat, nepa-timind nimic in supraplinatatea lui de la che-noza (de$ertarea) negraita, ci, ceea ce e 9i mainou decat toate cele mai noi, era mai presusde fire in cele fireEti ale noastre, mai presusde fi inla in cele conforme fi infei, avAnd toateale noastre din noi mai presus de noiro+.

$ 1 1

Dar despre acestea s-a spus destul. Siurmarim, deci, scopul cuvantului, explicAndnumiri le comune* qi unite ale distinclieidumnezeieqti, dupi puterea noastra. $i, ca sddefinim clar in cele urnatoare toate, spunemcA distinctia dumnezeiascd, precum s-a spus,cuprinde procesiunile bune ale obirgiei dum-nezeielti. Caci, daruindu-se tuturor celor cesunt $i avdnd in mod superior participAriletuturor bunurilor, se distinge in mod unitar,se inmulle$te in chip unic*, se multiplici i farasa iasa din starea de Unul. $i, deoarece Dum-nezeu este Cel ce este in mod mai presus defiinld, dar daruieqte existenla celor ce sunt giproduce toate fiinlele, se zice ca se inmullegteacel unic. Este prin producerea din El amultelor existente, rAmAnAnd nu mai pulin qi

Unul in inmullire $i unit in procesiune gideplin in distincgie, continuand in chip supra-fi infal sa fie ridicat peste toate cele ce sunt qiin aducerea unitarii* a tuturor la existenli qiin revirsarea nemicqoratd a nemic$oratelorlui diiruiri l65.

Dar, fiind unic, daruiegte in acelagi timpdin Sine ca Unul, fiecarei pa4i qi intregului,unului qi mullimii; este, de asemenea, Unul inmod mai presus de fiinla, nefiind nici parte amullimii, nici un intreg din pa4i. $i a$a nu enici unul, nici nu participii la Unul, nici nu areunitatea. Este Unul dincolo de acestea, maipresus de unul, de unul in cele ce sunt ; i esteqi mullime neimpa4itA, supraplinatate neim-plinita, aducind la existen[a, desavArqind gisuslinand toata unitatea gi multimea. $i iarAgi,prin indumnezeirea din El, facAndu-se mullidumnezei, asemenea lui Dumnezeu, dupdputerea fiecaruia, se socotegte ca este $i senumeqte o distinclie qi o inmullire a Dum-nezeului cel Unul, dar este nu mai pulin Dum-nezeu incepdtor q i Supradumnezeul sauUnicul Dumnezeu, neimpa4it in minli im-pdrlite, ci unit in Sine gi nearnestecat gi nein-mul[it in mul1i.

$i aceasta inlelegAnd-o mai presus de firece lauz i t o ru l comun a l nos t ru * $ i a linvafatorului nostru in daruirea luminii dum-nezeieqti, cel mult exersat in cele dum-nezeiegti, lumina lumii, le spune acestea inchio indumnezeitor in sfintele lui scrieri. De

fapi, daca sunt mulli aEa-ziSii dumnezei*,fiein cer, fie pe pdmlnt - precum sunt mul{idumnezei Si domni mull i - dar pentru noi esteun sin.gur Dumnezeu, Tatal, din care sunttoate Si noi inrru El, Si un .ringur Domn lisusHristos, prin care sunt toate Si noi prin El (lCor. 8.5-6).

Caci in Dumnezeu unirile sunt mai presusde distinclii qi inaintea lor $i sunt nu mai pu(inunite qi dupd distingerea negraita $i unitara aUnului. Aceste distinclii comune qi unite aledumnezeirii intregi vom incerca sd le laudamdupa putinlA, ca procesiuni bune din numiriledumnezeieqti ce le descopera in Scripturi,'preqti indu-se, precum s-a spus aceasta, cdtoata numirea dumnezeiascd bine lucratoare,oricaruia din ipostasurile dumnezeiegti s-aratribui, trebuie sa fie inleleasa fara deosebireca a intregii obArgii dunrnezeieqti.

r43


Capitolul III ':'

Despre puterea rugdciunii gi despre fericitul Ierotei,despre evlavie Ei despre scrierea teologica (despre Scripturd)

$ 1

Si cercetam, in primul rAnd, de voiegti,numele bundtafi, prima gi desavirqita qi ex-plicatoarea tuturor procesiunilor lui Dum-nezeu, invocand Treimea obArgie a binelui* 9isuprabuna, care expuca toate preabunele proniiale ei. Caci trebuie sa ne inAllam intii prinrugaciuni spre ea, ca obArqie a binelui 9i,apropiindu-ne cat mai mult de ea, sa neintroducem prin aceasta in cunoaqterea prea-bunelor daruri statomicite in jurul ei. Fiindcide fapt ea e prezenta in toate, dar nutoate* sunt prezente in ea. Iar cAnd o in-vocam pe ea prin preasfintele rugaciuni cuo minte netulburata $i cu capaciLatea uniri i cuDumnezeu, suntem qi noi prezen[i in ea. Cacinu e in vreun loc, ca sa lipseasca cuiva. Dar

Ei spun6nd ca este in toate cele ce sunt, suntemdeparte de infinitatea ei mai presus de toate,cuDrinzatoare a tuturor. Deci noi sa ne intin-dem* prin rugaciuni spreintilnirea mai inaltacu razele durnnezeie$ti gi bune. Caci se intAm-pli ca qi cu un lanl mult luminos*, care atamadin virful cerului qi ajunge la noi, iar noui,

linindu-ne mereu de el cu mAinile, ni se pareca il tragem, dar de fapt nu noi il tragem, odatace e $i sus gi jos, ci noi inqine suntem inAllalisore lucirile mai inalte ale razelor mult lumi-noase. Sau e ca qi cdnd vrdnd sa urcam pe ocorabie, prinzlndu-ne de vreuna din funiile*intinse noua dintr-o piatra $i date noua spreajutor, nu tragem noi piatra spre noi, ci noisuntem du$i cu adevArat in corabie prin piara.Dar gi inversul: daca cineva, stdnd pe o piafafixa, se departeazA prin ea de corabie, nu facenimic pietrei fixe gi nemilcate, ci el se vadeparta pe sine de corabie qi se va despa4i maimult de ea. De aceea, inainte de orice 9i maimult, c6nd e vorba de invAlatura despre Dun'r-nezeu, trebuie sa incepem cu rugaciunea, nuca sA afagem o putere care e prezenta pretu-tindeni* qi nicaieri, ci ca prin pomenirile qiinvocarile lui Dumnezeu sa ne predam pe noiinqine lui gi sA ne unim cu El166.

144

$ 2

Dar, poate, trebuie si d6m ca justificare acelor spuse qi faptul ca deqi vestitulx nostruinvilAtor Ierotei, adunAnd inva[Aturile funda-mentale teologice in mod nlai presus de fire,noi, ca unii ce nu o putem lace, am scris altele,intre care gi invAfAtura prezentd despre Dum-nezeu. Caci, daca acela ar f i binevoit satrateze toate temele teologice 9i ar fi dezvoltatin parte fiecare capitol teologic, noi n-am fiajuns la atata nebunie sau prostie, ca sa soco-t im ca ne putem apropia cu mai mul tain le legere q i mai dumnezeieqte de celeteolosice decAt el sau spunand a doua oaraaceleigi lucruri in mod prisositor. sa vorbimin degert*, ba poate sa-l qi nedreptAlim pe celce ne e invatator qi prieten, care dupa dum-nezeiescul Pavel ne-a explicat in mod ele-mentar* cuvintele aceluia, rapind vestita luiinfelegere qi explicare gi daruindu-ne-o noua.Dar acela, explicAnd cu adevarat ca un pres-biter* cele dumnezeieqti, ne-a dat normerezumative care cuprind multe intr-una line-a facut gi pe noi gi pe cei ca noi, dupdputinli*, invAlatori ai sufletelor mai tinere,poruncindu-ne sa dezvoltam qi sa distingemcu raliunea, pe masura noastrd, expunerilerezumative qi unitare ale minlii atotintelega-toare a barbatului acela. $i de multe ori in-demnAndu-ne el la aceasta. ne-a trimis $icartea insiqi, ca pe cea mai convingatoare. Deaceea ; i no i i l dam pe e l ca invdlAtordesdvArqit al intelesurilor mai inalte, so-cotindu-l intre cei mai presus de mulli sau cape o a doua ScripturA* urmatoare a lui HristosDumnezeu. lar celor ca noi le predam celedumnezeieqti pe mdsura noastra. Caci, dacahrana tare este a celor desAvArgili, de cAtadesAvArgire n-au nevoie cei ce o ofera pe easpre mancare? Bine ni s-a spus deci qi aceasta,cd vederea de sine inlelegAtoare* a cuvintelorspirituale gi invalarea lor cuprinzdtoare arenevoie de o infelegere (mai) presbiteriala*.Iar qtiinfa qi inva[Atura celor ce duc spreaceasta se cuvine data celor sfinli 9i sfinlili


intr-o treapti mai de jos. Dar, degi aceasta s-aobservat qi de noi cu mare grija - ca sardminem cu talcuirea la cele distinse de dum-nezeiescul invalator , n-am repetat to tu$iprintr-o tautologie aceeaqi explicare a Scrip-iuri i propusa Oeil. Fiindci qi ihtre toli ierarhiinoqtri db Dumnezeu inspirali el a stapAnit.dupa autorii Scripturii, precum Stii, peste to[iinvalatorii de taine (caci gi noi, cum gtii, qi el'gi mulli din sfinlilii no$tri frali ne-am unit ininlelegerea trupului de viala incepator* qi deDumnezeu incipator; ba a fost in aceasta EiIacob, fratele Domnului, qi Petru, culmea devdrf ,si presbiteriala a teologilor*; apoi s-asocotit potrivit pentru toli ierarhii sa laude,De cat era in stare fiecare, bunatatea nesfirqitAin putere a slabiciunii dumnezeieqti*). CAci,cu totul ridicAndu-se peste sine, cu totuliesind din sine, a patimit cele laudate. $ifiecare din cei ce ii auzcau 9i il vedeau, ilcunogteau qi nu-l cunogteau, il socoteau ca uncantare!* dumnezeiesc inspirat de Dum-nezeu.

Dar ce 1i-ag putea spune tie despre celeteologhisite de acela? Caci, daca nu uit 5i.demine insunti, gtiu multe de la tine auzindunele parfi dumnezeieqti din acele invalAturide lauda. Cdci 1i-a fost gri ja sa nu comuniciin mod trecator cele despre Dumnezeu.

$3

Vom lasa cele de taini, de negrait celormulli qi t ie cunoscute, pentru ca sfdntacunoqtinta a noastra trebuie sA fie comunicatAgi sa 6 apropiem, pe cat e cu putinla. .31 Tlimultora. Fiindca el a intrecut pe mulli dininvilatorii noqtri in folosirea timpului 9i in

curalia minlii gi exactitatea dovezilor 9i incelelalte sfinte invalAturi, incit nu am incer-cat niciodata sA privim spre un soare atat demare. Caci arn fost conqtienli de noi in;ine qiqtim ca nu ajunge sA in[elegem cele inteligi-bile ale celor dumnezeie$ti*, nici sa ex-primAm qi sa spunem cate sunt cu putinli degrait despre cuno$tinla de Dumnezeu. Ci' fi-ind departe, suntem lipsili de qtiinlabarbatilordumnezeieqti in privinla adevArului despreDumnezeu. Fiindca pentru evlavia prisosi-toare* am ajuns la convingerea cA nu auzimgi nu putem spune nimic despre inlelepciuneadumnezeiasca, daca n-am primit* in minte canu trebuie sa fim fara gri ja in privinlacunoa$terii posibile a celor dumnezeieqti. Iardesore aceasta ne-au convins nu numaidorinlele fireqti ale minlilor, care tind cuiubire spre vederea celor mai presus de fire,dar aceasta e !i cea mai buna oranduire alegilor dumnezeieqti. Ea a hotarat sA neocupam cu cele mai presus de noi* 9i devrednicia noastra, neajunse insa (numai prinnoi); sA invAlam toate cdte sunt dorite de noigi ni s-au ddruit. Dar a poruncit* sa le trans-mitem cu bunatate, indati, 9i altora.

Ascultind deci qi noi de acestea* 9ineobosind sau neslabind in cautarea celordumnezeieqti, pe c0t este cu putinta, darajutAnd qi pe cei fara putere si priveasca lacele mai inalte ale noastre, nelisAndu-i nea-juta(i, ne-am silit sa le scriem. Nu indriznimsa vA invalim ceva nou, ci distingem qidescoperim, in mod rezumativ, cele spuse deIerotei*, sfingitul cu adevarat de Dumnezeu,prin cercetarile in parte 9i anranunlite alefiecarei temeroi.

Capitolul IV

Despre bine, lumind, frumusele, iubire, extaz, rAvnd;

Ei ca raul nu e nici din ceea ce este Ei tn cele ce sunt

$ r

Sa inaintam deci* cu cuvantul la bunarateainsaqi pe care leologii_ (autorii. Scripturii,l oatribuie prin excelenta duntnezelru mzu presusde dumnezeirel68 qi o deosebesc* de toate, cum

socotesc, numind bunAtate insagi existenfadumnezeiasci (obir$ia dumnezeiasci) care'prin insasi faptul ca e binele, ca hine fiinlial*iorin llinia). intinde bunitatea la toate cele ceilntl6e. De fapt, precunr soarele nostru*' nu princugetare sau vointa, ci prin insugi faptul ca este,

t45

' DesPre Numirile

lumineazf, toate care participa la lumina luidupa ratiunea puterii loi. aqa !i binele nrai pre-sui de soare. prin insagi existenla lui' ca ar-hetipul ridicat mai presus de ctupul lui obscur,transmite tuturor, pe mAsura lor, razele lntregubunatAti. Prin acestea au luat subzistenla toatefi intel6. puterile qi lucrarile inteligibile 9ihlelegitoare*. Prin ele igi au viala perrnanentasi-nciricsoratA. l ibera de toata coruperea $imoartea*-gi de nraterie qi de naqtere 9i de nesta-tomicie si curgere si sunt deasupra oncareischimbari sprelltceva qi spre.altundeva.. Cacisunt cugel.ate ca netrupesu $l nematenale ;ringeleg da minli in mod mai prestrs de-lume.9ilumineaza in sens propnux rullt lnlle exls-tenlelor qi iara5i iqi doban-desc cele proprii de Iacel6 inruilite. $i au statomicia din bunatate qi deacolo este temeiul. sustinerea, paza 9i locaqul*celor bune. Si dorind-o pe ea. au ql exlstenla Slbuna existen1al7o. $i sunt intipArite de ea inchipul binelui, pe cat este cu putinla qi comunicasi c'elor de dup-a ele, cum arata randuiala dum-nezeiasca, diri darurile binelui de care se im-pdrtagesc elelTl.

$2

De acolo au ele* treptele mai presus delume, unirile intre ele, deosebirile neconfun-date, puterile ce urca pe cele mai de jos la celemai bune; de acolo sunt: purtarea de grija acelor mai inalte pentru cele de ail doilea (rang)gi pastrarea puterilor proprii, neschimbateledezvoltd.,ri in ele insele, identitalile in dorin[abinelui, starile de vArf ;i toate celelalte cites-au spus de cdtre noi in scrierea DespreinsuSiiile ti treptele ingereSti*. Du gi cele ceaparlin ierarhiei cere$ti, purific irile potri viteinserilor*, cilAuziri le luminoase mai presusdJlume qi faptele desAvirqitoare ale intregiidesavirgiii ingeregti, le au din bunAtatea iz-voritoare qi atoatecauzatoare. De la ea li s-adiruit chipul binelui ;i aratarea bunatAfli as-cunse in ele gi faptul de-a fi ingeri* sau ves-titori ai ei, adica ai dumnezeie$tii uceri ;ifaotul de a fi ca un fel de lumini aratate,oroiectate ca tAlcuiri ale Celui ce este in celeascunse. Dar gi sufletele* de dupa acele sfintesi sfintite minli si toate cele bune ale su-ileteloi sunt pent;u bunAtatea mai presus debine: faptul de-a fi inlelegatoare, de-a avea caviaEa esenliala (fi inl iala) insAli existentanepieritoare, de-a fi calauzitoare prin ele cabine, de-a putea fi inallate spre obdrgia

t46

Dumnezeieqti

binelui* alaturea celor bune qi de a se im-partiqi de iluminArile ce la$nesc de acolo, pepolriva lor, qi de a participa cu toata putereala darul binelui qi toate celelalte ingirate denoi in scriere a Despre suJletx . Dar, dacd tre-buie sd o spunem, qi sufletelc nerafionale* sauale animalelor, cate strabat aerul qi unbla pepamant gi cAte se tdriie pe pamant qi-qi d,ucviala in apa sau umbla in mod amfibiu* 9i cAtevieluiesc acoperite sau in peqteri sau simpluau un suflet sau vialir cu simluri qi ele toates-au insuflelit gi au primit viala pentrubundtate. $i toate plantele au pentru ea vlalacrescdtoare qi migcdtoare'din fire. $i oricesubstanld neinsuflelitd qi fara viala existA dinpricina binelui qi a primit pentru el depnn-derea fi intiala*' '-.

s3

Iar peste toate* cele existente (cele cesunt) este binele. El da chip fara chip; 9inumai in el este nefi in[a, ca ceea ce intrecefiinla gi neviala care intrece viala qi inlelep-ciunea care intrece l ipsa de minte l i toatecate sunt in bine formntoare superioare alecelor fara chipuri, $i daca trebuie sa ospunem, toate cele ce sunt doresc binele celmai presus de toate, care el insuqi nu este*gi se straduiesc cum sa fie in bine qi bune,care e cu adevaralrqai presus de fi inlA prindepaqirea tuturor ' ' " .

$4

Dar, trecdnd noi prin mijloc, ne-a scapatdescrierea binelui, care este cauza incepu-turilor gi sfar$iturilor celor cereqti* sau aprezentarii fiinlei (substanlei) lor, care nu lelasA nici sa creasca, nici sd se mic$oreze, amiqcdrilor ticute in mersul ceresc atat de in-tins qi a ordinii stelelor, a mareiiei luminilor

li stabiliulii lor qi a varietalii schimbatoare amultor miqcAri ale unor stele ti a celor doiluminatori, pe care Scripturaii nume$te mari*(cf. Fac. 1,16), a reveniri i ior periodice laaceleagi locuri, prin care se succed zilele qinoplile qi se masoara lunile qi anii, care defi-nesc* milcarile ciclice ale timpului qi alecelor din timp qi le nun-rard, le statomicesc Aile suslin. Dar ce ar spune cineva despre insagiraza soarelui in sine? Caci lumina ei este din


bine gi ea este chipul bunatatii. De aceeabinele se qi lauda cu numiri luminoase, caredescopera ca in chipuri arhetipul. Caci pre-cum bunatatea dunmezeirii cea mai presus detoate'r' strabate de la cele mai inalte gi maivechi fiinge pina la cele din urmA qi este maipresus de toate, neajungdnd nici cele mai desus la inall imea ei, nici cele mai de jos ne-trecAnd de cuprinsul ei. qi lumineaza* pe toatecate pot sa fie luminate qi le creeazalT+ $i leda vialA gi le susline qi le desavirqe$te $i estemdsura celor ce sunt $i veacul qi nunlarttl giordinea* qi cuprinsul ; i cauza;i l inta, la fel gichipul aratat al bunitalii dumnezeiegti - careeste soarele acesta - este mare qi intreg lumi-nos li pururea luminat.

Revirsarea de multe feluri* a binelui intoate cele ce se pot impartaqi de el le lu-mineaza pe toate qi are lumina supraextinsa,cum intinde soarele la tot cosmosul vazut, insus qi in jos, strAlucirile razelor sale. $i dacAceva nu se impartaqe$te de ele, aceasta nu edin cauza slabiciunii sau scurtimii raspdndiriiluminii lui, ci a celor ce prin incapacitateaprimirii nu se intind Ia impartagirea de lu-mina. De fapt, razele trecAnd prin altele lelumineaza pe toate cele capabile; $i nu enimic din cele vazute la care sA nu ajungimarinrea covArqitoare a luminii soarelui. Darea contribuie qi la naqterea* qi devenirea cor-purilor qi le migca spre viala qi le hraneqte gile face sa creasca gi le desavdrqegte qi lecurale$te qi le unegte.

$i astfel, lumina lui este misura* qinumarul orelor, al zilelor gi al intregului timpal nostru. Caci ea este lumina* - deqi lainceput era fara forma - de ciue a vorbit Moisegi ea a rinduit prima treime a zilelor noastre(cf. Fac. 1,14). $i, precum bunAtatea le in-toarce toate spre sine qi este adunAtoarea pro-prie a celor impra$tiate, ca dumnezeireaincepitoare* gi unificatoare gi toate se doresc

- dupa ea ca incepatoare, ca sus[inatoare, calinta, a$a binele este (cum zice Scriptura) celdin care au luat toate existenla $i sunt. caproduse aie cauzei desavArgite ;i in care toatese men[in, pazite qi finute ca intr-un sanatottiitor gi spre care se intorc toate, ca sprecapitul propriu al fiecaruia. Dupa el se doresctoate*, cele inlelegatoare $i rationale in modcunoscAtor, cele simtuale in mod senzorial,cele l ipsite de simlire prin miqcare inniscutda dorinlei vitale, iar cele lipsite de viala qi

simplu existente, numai prin capacitatea ?m-partasirii fiintiale.'

Porrivit ac;leiaqi raliuni, chipul aratat gi lu-mina adunA qi intoarce spre sine toate cele cesunt, pe cele ce vad. pe cele mi;cate qi lumrnate,pe ceie incalzite, adunindu-le sub razele ei. Delceea qi soarele le line impreuna* pe toate gi leaduni oe cele imnrdstiate- Si toate cele sensibilese dor6sc dupa 61, fie .a sa vada, fie ca sA fiemigcate gi luminate qi incalzite Si peste tot sa fiesustinute. $i nu spun dupa un cuvAnt dinvechime* cd soarele, fiind qi creator al intregu-lui, cAnr"ruieqte in mod propriu lumea vizutd, cicd ('ele net'i:ute ale lui (Dumnezeu) se vdd dela :iditeu lunii. din fdpturi .fiittd cun-ost'ute.adica veSnicu lui purere ;i tlumne:eirct') (Rom.1,20).

$s

Dar acestea $n de teologia simbolici. Daracum trebuie sA liudam $i sa spunem numeleluminii spirituale a binelui, pentru cA binelese numelte lurninA spirituala (inteligibilA),pentru cA toata mintea supracereasca e plinAde lumina spirituala. $i toata ne$tiinla Siratacirea trebrrie alungatd din toate sufletelein care ajunge qi tuturor trebuie sa li se trans-mitA sfdnta lumind gi ochii lor inlelegAtoritrebuie cura[i1i* de ceaga neqtiinlei care iiinvaluie; iar sufletele trebuie ridicate qi elibe-rate de marea povara a intunericului in caresunt inchise. IntAi trebuie sa li se transmite olumina moderata. Apoi, ca unora ce au gus-tat lun.rina gi o doresc mai mult, sA li sedaruiascd gi mai mult gi sa lumineze cup r i sos in f i , f i i ndcA au i ub i t mu l t * ( c f .Luc . 7 ,47 ) . $ i pu ru rea se vo r i n t i ndeinainte, pe masura inil lari i lorl76.

$6

Deci toatA lumina buna se numeqte lu-mina spirituala, ca raza izvoretoare gi carevArsare de lumina liqnitoare de sus, carelumineaza din plinatatea ei toata mintea maipresus de lume* qi din jurul lumii qi innoiegtetoate puterile lor in[elegdtoare r;i le cuprindepe toate*, f i ind aqezata mai presus de ele qidepAgindu-le pe toate prin faptul cii e maipresus de ele. $i simplu vorbind, toatA dom-nia puterii luminitoare. ca una ce e luminaincepatoare gi mai presus de lumina, cuprinde

147


si aduni in sine, ca mai presus de ea qi inaintede ea, toate cele inlelegdtoare $i cele ialionale

Ei le leaga intr-una. Cici, precum neqtiinladezbinA* pe cei rataciti, aga prezenla luminiiinteligibile (spirituale) aduna 9i une$te qidesiv6rqegte pe cei luminati gi-i intoarce de.laopiniile* multiple spre Cel cu adevarat exis-

tenr (fipdg td 6vtrrlg tiv) qi-i aduni de lavederiie variate sau, mai bine zis, de lainchipuiri* la cunoqtinla cea una, adevaratA,curata ;i unitara, umplindu-i dc singura 5iunica luminAr / / .

$7

Acest bine e laudat de sfinlii cuvAntatoriqi ca frumos*, gi ca frumusele, ;i ca iubire, 9ica iubit qi prin toate celelalte numiri dum-nezeielti cuvenite frumosului, de frumuse[eficitor gi plin de har. Iar frumosul qi fru-musetea se pot distinge in cauza care Iecuprinde in una pe toate. Caci acesteadistingAndu-le in toate existenlele ca par-t ic ipate q i par t ic ipante. s .punem ca f rum.oseste ceea ce participa la frumusele, iarfrumuselea este participareala cauza fru-musetii tuturor celor frumoase. Iar frumo-su lu i ma i p resus de f i i n l a i se spunefrumuse[e, pentru frumuselea transmisa de laea tuturor ielor ce exista, fieciruia in modpropriu qi pentru cd e cauza bunei armonii 9iluminozitaf, ca o lumina ce transmite tuturortransmisiunile de frumusele facAtoare alerazelor ei izvorAtoare qi ca una ce atrage la

sinelT8 (rcrl"oOv; de unde i se spune qi fru-

mos, Kdl,l,og) toate 9i le aduna pe toate intoate ca in.una qi aceeagi. Iar frumosul, caatotfrumosul qi suprafrumosul qi pururea exis-tent qi acelagi frumos, nu devine, nici nu sepierde, nici nu creqte, nici nu se vc$tejeite,nici nu ia ceva frumos in altceva urat. nici nue o data, altldaE nu, nici nu e fali de cevafrumos, fala de altceva urAt, nici nu e acum,iar acum nu, ca uneori fiind frumos, alteorinu, ca fiind unora frumos, altora nefiind fru-mos. Ci acelaqi e in sine cu sine, de acelaqiunic chip*, fiind pururea frumos qi avind insine, mai inainte de tot frumosul, in modsuperior, frumuselea izvordtoare. Cdci apreexistat prin firea simpla qi suprafireasci afuturor celor frumoase, toata liumuselea qi totfrumosul in mod unitar in calitate de cauzit.

148

Caci din acest frumos* le vine tuturor celorce sunt existenla $i pcntrtl frumos sunt toatearmoniile qi prieteniile gi comuniunile intretoate qi toate; $i prin frumos s-au unlt toate.

$i frumosul e inceputul tuturor sau cauzafAcatoare a tuturor. El le miqca pe toate $i lesusline prin dragostea de frurnusele proprie'

$i e capatul tuturor* !i cauza iubita li finala(cdci toate se fac pentru frumos) 9i exemplarA,caci toate se definesc conform lui. De aceeafrumosul este acelagi cu binele, pentru catoate se doresc dupd frumos qi bine prin toatdcauza. $i nu exista ceva din cele ce sunt caresA nu se impArtiqeascd de frumos qi de bine.Ba, cuvAntul va indrazni sa spuna $i aceasta,ca Si ceea ce nu este* participd la frumos gi labine. Caci qi el va fi frumos Ei bun cAnd se valauda in Dumnezeu prin inlaturarea tuturor inmod mai presus de de fiinfi. Acest Unul bun

9i lrumos este in mod unilar cauza tuturorcelor multe frumoase qi bune. Din acesta sunttoate existenlele fiinliale* ale celor ce sunt,unirile, deosebirile, identitafle, diferenlele,asemAnarile, neasemanarile, cele comunecelor contrare, neamestecirile celor unite,proniile celor mai de sus, deosebirile celor dinaceleaSi elemente, intoarcerile celor de maiios, stdri le nemiscate .si duratele tutrlrorcelorie se pazesc p6 e le- inselc. $ i iaragi ce lecomune tuturor in toate, in mod propriufiecaruia gi acordurile qi prieteniile neconfun-date gi armonii le intregului, comparali i leaflate in intreg, legaturile nedesfacute alecelor ce sunt, succesiunile neintrerupte alecelor ce se desfa$oara, toate stArile* gimiqcarile minlilor, ale sufletelor, ale trupu-rilor. CAci e o stare gi o miqcare in toate, ceeace [ine pe fiecare durabil mai presus de oricestare Ei milcare in raliunea sa 9i i l migca inml$carea propne.,'.

$a

$i se spune cA se miqci min$le dum-nezeie$ti, unindu-se in mod circular* cu'ilu-minArile firA inceput qi fAra sfArqit alefrumosului qi binelui; dar qi in mod direct (inlinie dreptd), cdnd ies spre purtarea de grija acelor mai de jos, indreptAndu-le pe toate inmod direct (in linie dreaptA) qi in mod circulargi in spirala cdnd, purtAnd de grija de cele maide jos, rtunin fAra sd iasa din ele in identitatea


lor, in aceasta identitate a frumosului qibinelui ce se miqa nesfArqit unul in altul.

$e

Iar migcarea sufletului* este circularA, caintrare in sine insuqi de la cele din afara gi caadunare unitarA in ele insele a puterilor luiin[elegAtoare, ca adunare ce-i dAruie$te su-fletului, ca intr-un cerc, neratacirea, intor-cAndu-l qi adundndu-l de la cele din alara,intii in el insuqi, apoi ca pe unul ce a devenitunitar, unindu-l cu puterile ce se unesc in modunitar gi astfel conducAnduJ spre frumosul qibinele care e mai presus de toate cele ce suntgi e unul qi acelaqi gi fara inceput qi fara sfArgit.Iar in spirald* se migci sufletul, intrucAtune$te cunoltinlele dumnezeieqti in mod pro-priu cu sine, nu in chip inlelegator qi unitar,ci ralional qi desfaqurat, ca prin nigte lucririamestecate r;i unitare. Iar in rnod direct (inlinie dreaptA), cdnd neintrAnd in sine qinemi$candu-se printr-o inlelegere unitara(caci aceasta este, cum am spus, in cerc), cimiqcindu-se spre cele din jurul sau qi de lacele din afara, se inalla ca de la niqte simboalevariate si inmultite spre intuil i i le simple git'rrri1" I 80.'

$ 1 0

' Deci cauza acestor trei migciri ale tuturor

gi a celor sensibile* gi cu mult inainte a per-sistenlelor gi starilor qi temeiurilor, ca 9isus[inetoarea gi capatul final al lor este fru-mosul qi binele, care e mai presus de toatAstarea li miqcarea*. l)e aceea, toata starea* $imilcarea e din el qi in el qi spre el qi pentru el.Caci din el gi prin el e qi toata fiin[a qi viala gia minlii qi a sufletului, micimile $i egalita[ile,mirimile, masurile, asemdnarile celor cesunt, armonii le, combinarile, intregimile,parli le; din el e totul unul qi mull ime*,legaturile pArli lor, uniri le tuturor par[i lor,desdvdrgiri le intregurilor, calitatea, canti-tatea, catimea, nesfir; itul, comparali i le,deosebirile, toatA nesfArqirea, toata marginea,toate delinitiile*, treptele, depagirile, elemen-tele, formele, toata fiinla, toata puterea, toatalucrarea, toata deprinderea, toate simlirea,toata raliunea, toata inlelegerea, toata atin-gerea, toata gdinta, toatd unirea. $i simplu, tot

ce exista e din frumos qi bine qi in frumos gibine gi se intoarce spre frumos qi bine. $i toatecate sunt gi se fac sunt qi se fac pentru frumosgi bine qi toate privesc spre el ii sunt milcatespre el $i se suslin de el gi sunt din pricina luigi pentru el; gi in el e tot inceputul ca modelxsavirqitor, facator, formator, temeiul elemen-telor qi, simplu, tot inceputul, toatA suslinereaqi capatul final. $i, ca sa spun intr-un cuvdnt,toate cele ce sunt, sunt din frumos gi bine. $i,toate cele ce nu suntx sunt in chip mai presusde fiinli in frumos gi bine. $i acesta esteinceputul tuturor qi mai presus de inceput gisupradesavar{t. Cd din el Si pritt e/ qi in el gisDre el sunt toate, cum spune sfantul cuvnnt( i lom. I1,36) . Deci , tu t ; ror le este dor i t q iiubit frumosul qi binele. $i pentru el qi dinpricina lui iubesc qi cele mai mici pe cele maiinalte* intoarse spre ele gi stau in comuniunecu cele de aceeaqi constitutie gi treapta; qi celemai inalte au purtare de grija pentru cele maimici qi ele se suslin pe ele; qi toate dorindfrumosul gi binele, fac Ai voiesc toate cAte lefac Ai le voiesc. Dar Cuvdntul adevarat in-drAzneqte sa spunA qi aceasta, cA El insugi ecauzatorul tuturor pentru covdrgirea bundtalii$i pe toate le iubeqte $i toate le face, toate ledesavnrgeqte, tclate le sustine, toate le intoarcespre Sine qi este gi iubirea dumnezeiascd, faceroditor binele binelui pentru bine. Caci insAqiiubirea binefacdtoare* a celor ce exista,preexismnd in mod covar$itor in bine, nu I-alAsat pe acesta sa ramdna neroditor in sine, cil-a miqcat pe el la faptuire prin covar$irea carele face* De toaterbr.

$ l l

Dar si nu socoteascA cineva* ca vestimnunrirea erosului contrar Scripturi i. Cdcisocotesc cd este lucru nera[ional gi strAmba nu fi atent la ingelesul scopului, ci lacuvinte. $i aceasta nu este propriu celor cevoiesc sA inleleagi cele dumnezeie$ti, cice lor ce pr imesc sunete le s imple q i peacestea le 1in la partea din afard a urechilornetrecute inlauntru qi nu voiesc sA gtie ceinseamnA cutare cuvint $ i cum t rebuielamur i t g i pr in a l te cuvinte cu acela$iin[eles* qi mai revelatoare. Ei ramAn la literegi la semne neintelese gi la silabe gi vorbenecunoscute care nu se deschid inlelegerii

149


sufletului lor gi suni exterior la auzul lor,bombanite Drin buze. Ei sunt ca aceia ('are nupot vedea ca numarul patru inseamna de douaori doi sau ca linia dreaptd poate fi trasa prinmai multe linii drepte sau cA locul maternpoate fi indicat prin locul patem sau cA oricealtceva poate fi indicat prin alte multe cuvintecare inseamna acelagi lucru. Trebuie qtiut*,potrivit dreptei raliuni, ca de litere, de silabe,de cuvinte, de propozilii gi cuvinte ne folosimpentru simturi gi ca atunci cind suflqtul semigca prin actele lui inlelegdtoare spre celecugetate, sunt de prisos odatA cu simlurile gicele simlite prin ele. La fel sunt de prisos qiputerile intelegatoare*, cind sufletul devenitin chip dumnezeiesc se atinge intr-o unirenein!eleasa de razele lunrinii neapropiate prinatingeri care nu se folosesc de ochi. Dar cAndmintea se sile$te sa se migte prin cele sensibilespre inlelegeri contemplate intuite, cele ce nevin prin simfuri ni se fac mai vddite*, cuvin-tele mai clare, cele vazute mai inlelese, caatunci cand cele aritate prin simturi ramannelamurite. Atunci cele sensibile nu se vorputea infaliqa bine* minli i . Dar ca sd nuparem ca spunem acestea, schimbdnd Scrip-turile, sa le audi pe acestea cei ce cerceteaza(critica) numirea iubirii (eros); IubeSte-o(epd60ntt) pe ea Si te va pdstra pe tine.Imbraliseaz-o pe ea Si cinste{te-o pe ea, ca sdte imbrali;e:e (Pild. 4,6-8). $i toate celelaltepe care le lauda Scriptura.

$ 1 2

Dar unora din sfinlii noqtri cuvantatori lis-a pirut* ca numele eros (dragoste) este maipu[ in dumnezeiesc decdt ce l de agape(iubire). Aceqtia sd auda* cd scrie qi dum-nezeiescul lgnatie*: Erosul meu* (dragosteamea) s-a rdstignit. $i in introducerile ante-rioare* la Scriptrui vei afla pe careva spun0nddespre dumnezeiasca Inlelepciune: M-am in-drdgosrit rle fi'umusegea ei (Intel. 8,2). Deci sanu ne temem de numele dragostei (erosului),nici sa nu ne tulbure pe noi vreun cuvantindoielnic despre ea. Mie imi pare ca Scrip-turile vAd un inleles comun in numele deiubire gi de eros, de aceea folosesc mai multpentru cele dumnezeieqti* cuvAntul erosadevarat, din cauza prejudecAlii necuvenite aunor astfel de oameni. Deoiuece nu numai

r50

noi, ci gi Scripturile laudA erosul ca potrivitp e n t r u D u m n e z e u . D a r m u l l i m i l e ,nepricepind unitatea numelui dumnezeiescde eros, s-au rostogolit, pe masura lor, la ofolosire divizata $i trupeasca qi distinctiva alui, cum nu este adevaratul eros, ci idolul sau,mai bine zis, o cddere de la erosul adev6rat.Caci mull imea* nu poate pricepe unitateaerosului dumnezeiesc l i unic. De aceea,parAnd mul tora un nunle mai greu* deinleles, a fost folosit pentru inlelepciuneadumnezeiasci spre inallarea gi ridicarea lorla cunoagterea dragostei adevirate (erosu-lui adevarat) qi spre eliberarea de greutateainlelegerii ei. Deci noi, cAnd inti lnim pe uniicare cugetd in mod inferior, sa inlelegem inchip cinstit, lindnd seama qi de cuvintul : C ric i s- aintors* iubirea ta asupra mea mai minunatddecAt dragosrea (aydnlorv)femeilor (II Reg.1,26). Pentru cei ce aud drept cele dunrnezeieqti,sfin1ii autori al Scripturilor lblosesc* in acelagiinleles cuvintul iubire (agape) qi eros, potrivitrevelaliilor dumnezeiegti. $i au aceeagi puterede unire qi legare gi de arnestecare* cu frumosulqi binele. Caci ele sunt pentru frumosx gi binegi frumosul qi binele provin din ele qi 1in pecele de aceea$i treapta in comunicare reci-procA, dar qi migcA pe cele dintAi spre purtareade grija a celor de al doilea qi intaresc pe celede mai jos prin intoarcerea lor spre cele mai6 " .u .1$2 .

-

$ 1 3

Dar erosul dumnezeiesc este gi extatic*,nelasind pe cei indragostili si fie ai lor, ci aicelor de care sunt indrdgostili. $i iuatA pe celesuperioare, puflAtoare de grija penru cele in-ferioare, qi pe cele de acelaqi grad suslinAndu-seuna pe alta, qi pe cele inl'erioare intr-o illtoarceredumnezeiascA spre cele dintAi. De aceea ;imarele Pavel, ajuns in posesia erosului dum-nezeiesc qi partaq de puterea lui extatica, zice cugura indunnezeila: Nu mtli rrdiesc'eu, ci Hris-tus n'die{te fn mine (Gal. 2, 20).Zice aceasta caadevarat cuprins de dragoste qi ca cel ce a ieqitdin sine*, cum insu$i zice, in Dumnezeu gi cacel ce nu mai faieqte viala lui, ci viala Celuiiubit, ca foarte iubit. Dar putem indraznix saspunem $i aceasta, ca $i cauzatorul tuturor,prin erosul frumos gi bun pentru toli. pentrucovar$irea bunAtAlii iubitoare (erotice), iese


afari din Sine prin purtirile de grija spre toatecele ce sunt qi oarecum atras de bunatatea qiiubirea qi erosul sau. $i ieqit de sub toate gipeste toate, se coboara spre ceea ce e in toate,neieqit din Sine in puterea lui extatica maipresus de fiinla. De aceea il numesc pe El ceiputemici in cele dumnezeiegti qi rAvnitor*, cabogat in erosul lui bun fala de cele ce sunt $ica Cel ce st imuleaza rAvna dor in le i dedragoste qi ca aratindu-se pe Sine rivnitor inea facAnd aceasta qi pe cele dorite rivnitoarefala de El, ca unele ce sunt providenliate deEl. $i atdt cel indragostit cit qi dragostea suntin intregime ale dragostei qi ale binelui. $icele intemeiate de mai inainte in frumos gibine exista Qi sunt facute pentru frumos qibinel83.

$ 1 4

Dar ce voiesc in general* vorbitoriidespre Dumnezeu cind il numesc o data erosgi iubire, alta data indragit (prin eros) gi iu-bit*. Numirile dintii il arata caLrzator qi pro-ducdtor qi nascator; iar cele de al doilea i laratape El insugi. $i prin primele e mifcat*,prin cele de al doilea miqcA. Aceasta arata caEl insugi e miqcitor al sau gi prin Sine. Astfelil numesc pe El iubit gi vrednic de iubit, cafrumos gi bun. Iar eros li iubire il numesc cafiind putere mi$catoare gi in acelagi timpinAllatoare spre Sine, ca fiind singurul EIinsugi qi prin Sine frumos gi bun qi ca liindaratarea sa prin Sine. $i ca fi ind lucrareabuna a uni r i i cu Sine r id icata peste toatA*un i rea 5 i m igca rea i nd rag l t a (a e rosu lu i ) * ,s impla, de s ine migcAtoare, de s ine lu-c r a t o a r e , p r e e x i s t e n t a b i n e l u i , i z -vor i toarea bunata l i i in ce le ce sunt q iintorcAndu-le iaragi spre bine. In aceastase aratA cu deosebire erosul dumnezeiescnesfArqit in sine qi fara inceput pentrubine, d in b ine q i in b ine q i spre b ine,miqcAndu-se in s ine, in inv i lu i re propr ie,fara abatere in aceeaqi calitate qi proiec-tAndu-se pururea, dar ramdn0nd qi resta-b i l indu-se la fe l lda.

Acestea le-a spus $ i vest i tu l nostrus6vArqi tor a l ce lor s f in te in chip dum-n e z e i e s c , i n i m n e l e d r a g o s t e i ( d u m -neze ie ; t i ) , ca sa nu g ind im ceea ce enecuveni t q i ca sa- l avem ca pe un cap

sfintit al nostru ?n cuvAntul nostru despre"ao, t as.

$ 1 s

Din imnele dragostei (erosului)ale preasfdntului Ierotei

Erosul*, f ie ci-i zicem dumnezeiesc,fie ingeresc, f ie mintal, f ie sufletesc, f iefizic, sa-l inlelegem ca pe o putere unifica-toare qi inarticulatoare, care miqca cele su-perioare spre purtarea de grija a celorinferioare, iar pe cele de acela;i fel sprereciprocitate in comuniune qi la urmA pecele inferioare spre inSgarcere la cele maiinal te q i mai ina intate l

$ 1 6

Din aceleagi imne de dragoste ale aceluiagi

Deoarece am dat ordinea multelor treoteale dragostei (care purced) dintr-una*, vomspune in cele urmatoare care sunt cunostintelegi puterile felurilor dragostei (erosurilor) dinlume gi mai presus de lume, pe care le intrec,dupA scopul ratiunii, treptele gi ordineledragostei inlelegAtoare qi inteligibile, maipresus de care se afla erosurile de sine inteli-g ib i le q i dumnezeiegt i a le f rumuset i loradevarate, care au fost cAntate cu dreptate denoi. Rezumand acum iardgi toate in erosul celunul qi concentrat, vom prezenta pe tatAl tu-turor; qi stringind din cele multe, intAi vomaduna douA feluri ale dragostei, peste cares t a p A n e g t e c a u z a a n t i c i p a t a n e s u p u s arelaliei*, a dragostei intregi de dincolo detoate, spre care tinde in armonie cu fiecaredintre existenfe erosul intreg din toate*.

$ 1 7

Ale aceluiasi, din aceleaqi imneale drugostei

AdunAndu-le iarar;i pe aceleagi in una, sispunem cA este o unica putere simpla care se

l 5 l


misci de la sine spre o anumita imbinareunitari, de la Bineie insuqi pdna. la ult imadintre existente, $i de la aceasta rara$l pnntoate sDre Binele din ea insiqi 9i prin ea insiqii n to r i dndu -se c i r cu la r sp re ea i nsaq i 'desfAqurAndu-se (in cerc) neincetat, identicicu ea insa$i.

$ 1 8

Si. dacd cineva ar intreba: daci tuturor le

este drag gi dorit qi iubit frumosul 9i binele(caci il d-oiegte pe acesta* 9i rivneqte :a l: llel, cum am spus, f i ceea ce nu este; l l-el esteceea ce da foima gi celor firA formA qi in el sezice si este in chip mai presus de fi inla;i ceeace n; este), cum nu dorelte frumosul qi binele- si multimea demonicA ce e alipita de matenesia cazut din identitatea ingeresca a dorinleii inelui gi se face cauzda tuturor relelor ei $iale altora, c0te zicem cA s-au inrait'? $i cumneamul demonilor*, produs de bine, nu

ramane in chipul binelui'? Sau cum, fdcut bunde catre bine, hu este in chipul binelui*'? $i ce

este ceea ce-l face rau'l $i in general ce-esteraul? Si din ce inceput a luat extstenta ;l tn ceeste din cele ce sunt? $i cum a voit Cel bunxsA-l producd pe el? $i cum voind aceasta, aDutui? Si daca rdul e din alta cauza' care e aceaItta .uuta a celor ce sunt afard de bine? $icum, existand qi pronia, exista raul, sau s-afacut in seneral, iau nu e desfi inpt? $i cumdoreste civa din cele ce sunt raul, deosebit de

binei

$ 1 9

Acestea le va spune poate nedumeriE oDret insa rat iune. Dar i i vom cere er sa

triveasca la adevarul lucrurilor qi vom in-drazni si sDunem intAi aceasta. Raul nu estedin bine*. $i daca e din bine, nu este rdu' Cicinici raceali nu este din foc, nici binelui nu-iaDartine sa nu produca cele bune. $i dacAt6ate cele ce exista sunt din bine (caci e fireabinelui sa aducA la existenla $i sa mantuias.cAiar a raului sA strice $i sa destrame), ntmrc dlncele existente nu e din rau. $i nici raul insu;inu e Drin el, chiar dacd existA in ceva raul' )Idaca'e aqa, riul nu este cu totul rau, ci are cevadin bine, qi de aceea este in parte -rau' Cacidaci cele ce sunt se doresc dupa frumos qi

t52

bine. toate cele ce le fac' le fac pentru ci parbune. De fapt scopul ce lor ce sunt* are cainceput \s i t inrA b inele (caci n imic nu faceceea ce iace edndindu-se la f i rea raulu i ) 'Dar atunci cuir e riul in cele ce sunt, saueste nesocotind dorinla cea buna? $i dacitoate cele ce existi* sunt din bine 9i binelee dincolo de cele ce sunt - in bine Si ceeace nu este, este. Iar raul nu este nici existent'Iar daca nu este, nu e cu totul rAu, nici neexistentin sens de depdgire. Cici ceea ce nu este p-estetot nu e nimic, daca nu se spune cA e in bineca suprafi inla. Deci binele va [i suprainte-meiat cu mult inainte ;i de ceea ce existasimplu 5i de ceea ce nu exista. Iar riul nu enici ' in clle ce sunt, nici in ce[e ce nu sunt, cie mai departe de bine qi mai striln $i mai farifiinqa decdt chiar ceea ce nu este. De unde edeci raul*. va intreba cineva. CAci dacA nueste raul, virtutea $i rautatea (pacatul) suntacelasi lucru, ca un tot in tot $i ca o parteDoFi;ita pa4ii. Sau nici ceea ce se lupta cuui.tut.u nu e rau. Dar infrdnarea qi nein-frinarea sunt contrare qi la lel dreptatea 9inedreptatea. Si nu vorbesc numai de drept 9ide nedrept gi de infrAnat qi de neinfrlnat, ci 9ide d is tanta cu mul t anter loara rn sul le t 'inainte de a se arAta in alari, intre virtute $icontrariul, deci intre virtuli gi pacate 9i deopozitia patimilor fala de ratiune*. $i dinaiestea tiebuie si admitem in bine un raucontrar binelui. Dar nu e binele contrar sieqi,ci sunt ca dintr-un unic principiu l i nascutedintr-o cauza unica ii ca atare se bucura decomuniune qi unitate 9i prietenie. $i nici bine-le mai mic nu e contrar celul mar mare' uaclnici cildura sau raceala mai mica nu sunlcontrare celor mai mari. Deci riul este in celece sunt Si este existent, dar se 9i opune qi e

contrar binelui. $i deqi e o corupere a celorexistente*, aceasta nu scoate raul din exis-tentA. ci se socoteste si el ca este qi e nascatoral celor ce sunt. Slu oare nu devine de multeori* coruplia produsi de el' o facere a ceva?Astfel riril-contribuie* la intregirea totului gi

este ceea ce face ca intregul sd nu fiedesavdrqit din pricina luir87.

$20

Dar ra[iunea adevArati va rAspunde laaceasta: ciraul ca rau* nu e nici o fiinld sau

DesPre Numirile

ceva propriu fAcut, ci ceea ae face el e numaisa delbiire $i sa corupi subzistenla celor cesunt. Iar de zice cineva cA el este nascitor qlprin coruperea lui dA altuia naqtere, trebuieia-i raspundem ctl adevarul ca nu cgrupereada naqtere, ci, intrucat e corupere, raul. corupesi inra ieste numai , iar nal terea i l l l ln la scproduc numai d in pr ic ina b inelu i ; raul pr in e leste corupere, dar daca este nascator' estedatorit i binelui. $i intrucAt e rau, nu e nlclexistenta, nici fatator de existenla. Dar. qiexistenia e pentru bine qi binele. exislind' ̂ efacator al celor bune. Mai bine zist nu va l lnici acelaqi lucru prin aceea;i (cale) Si bine EirAu, nici nu va li in puterea aceluia$i 9i corg-perea ;i facerea ca aceeagi' Nici nu e raul.insine Dutere de sine sau strlcat lune de slne. nlclexistent. nici bir-re, nici nascator, nici facAtoral celor existente gi bunel88.

Dar binele, in cele in care va fi deplin, facecele depline qi neamestecate ;i in intregimebune*. Iar cele ce se impartigesc de el maipu[in. sunt qi bune qi nedepline' penlru. l ipsaaflatA in bine. $i peste tot raul nu e nlcl bun'nici ficator de bine. Ci cel ce e mai mult saumai pqin apropiat de bine, v1 fi 9j el bun inmod co re ipunza to r . F i i ndca buna ta teadesivirgita difuzata prin toatc nu ajunge nu-mai pina la t ' i intele aiotbune dh jurul ei, ci seintinde oini la cele din urma*, afldndu-se inunele in intregime, iar in altele in mod redus,iar in altele in modul cel mai de pe urmA'Drecum poate fiecare dintre existenle sa seimpirtas'escA de ea. S'i unele se imparagesc cutotul de bine. ahele se l ipsesc nlai mult saumai putin de el, iar altele au o participarc malslabiia"la binc si in altele binele e prezent*Drintr-o ultinra trasAtura. Caci daca n-ar fiDrezent binele in fiecare pe masura lui ' celcatotdumnezeielti Si atotvechi s-ar atla' prinneimpArtaqire, pe treapta din urmi. Dar cumar fi

-cu putinla ca loate sa se impaila$easca

intr-un singur chip de bine, odata ce nu sunttoate la fel de capabile de impdrta$irea in-

'treaga'/

Dar mir imea puter i i coverqi toare,abinelui este aceasta, ca le intareqte $i pe celelipsite de el 5i insaqi l ipsa lui* poate prrmlimpartar;irea intreaga de el. $i daca trebuie sasDunem-adevirul cel miti cutezAtor. ; i cele cesL lupta cu el* se impartalesc de el din puterealui. Mai bine zis. ca sa spun pe scurt' toateexistenlele, intrucAt sunL, sunt bune qi strnt din

Dumnezeiegti

bine; dar intrucAt au o lipsa in bine, nu suntnici bune, nici existente. Astfel in cazul unorinsusiri. cum ar f i caldura sau rAceala' mtllteciin existenle pot fi incirlzite dar pot exista qit i ind l ipsite de caldura; 9i multe existente potfi lipsiie de viaga qi de rninte. $i Dumnezettfiind ridicat din fiinta exista in mod mai pre-sus de fi inla. $i simplu, in toate celelalte'i nce t i nd sau nea f lAndu -se de loc v reoinsu5ire, existenlele strnt .si pot subzista. Darcel l iosit de bine in tot felul* n-a fost. nici nueste, nici nu va fi, nici nu poate fi nicaieri,nicidecum. De pilda, cel neinfrdnat, deqi s-alipsit de bine prin pofta neralionali, in aceastanici nu este, nici nu pofteqte cele ce sunt*, darse impArtAqeqte totuqi de b ine. pr in t r -otrAsatura obicura a unirii gi iubirii. Dar 9imdnia participa la bine, prin faptul ca se nliqcdgi doreite sa indrepte pe cele ce par rle ;i sife intoirca spre ceea ce pare bun*. $i insuqicel ce poftegte viata cea mai rea, ca unul cedoregte peste tot viala, care lui ii pare, in^plus,cea mai buna, chiar prin faptul ca pofteqteviala qi t inde spre via[a paruta lui ca cea maibuna, participA la bine.

Si daca desfi intezi cu totul binele, nu va fin ic i ' f i in la , n ic i v iagi , n ic i dor infd, n ic imi$care, nici altceua nimic. Deci 9i a se faceceianu este propriu pute{i raului, ci e semnulDrezenle i unui ' b ine mai mic. in t ruc i t q iboala* este o l ipsi in rinduiala. nu a intregii(rAnduieli). Cici daca s-ar produce aceasti l 'nici boala ntt va subzista. Dar boala ramanesi este. avand ca fi inla o rAnduialA micloratAii subzistAnd in ea. Caci ceea ce-i l ipsit cuiotul* de bine, nici nu exista, nici nu e in celece sunt. Dar starea amestecata in cele ce sunt,Dentru binele din ele, este prin aceasta qibxistenla in cele existente, intrucat participala bine. Mai bine zis, toate existenlele suntmai mult sau mai pulin in masura in careparticipa la hine. Raul prin sine nici nu cste,i-t ici nu va fi nicAieri, nicidectrm. Iar ceea cein parte este, in parte nu este, intrucat a cAzutairi Cet ce este pururea, nu este, dar intrucitDarticipa la a ti, prin acesta este Ei in el'rt ipanigt.

qi se salveaza alat existenla. cat l ineexistenla.

$i raul care a cazut cu totul din bine, nuva fi bun nici in cele ce sunt mai mult, nici inceie ce sunt mai pufin. Ceea ce e in parte bun,iar in parte nu e bun, se lupta.cu vreun bineoarecire. dar nu cu binele intreg' Caci e

1 5 3


sustinut qi el de participarea la bine gi bineleface si liinlezex gi lipsa lui prin participareala el*. Caci plecdnd binele cu totul, nu va maifi in general ceva bun, nici ceva amestecat,nici rau prin sine. Caci daca raul este un binenedeplin, prin absenla deplinA a binelui, valipsi gi binele nedeplin qi cel deplin. $i atuncieste qi se vede raul, cind e contrar celor* incare este, iar de cele bune este despArlit. Cacieste cu neputinF ca acelea$i sA se lupte cuaceleasi in toate. Deci rdul nu este existent.

$21

Dar riul nu este nici in cele ce exisa. Cacidaca toate cele existente sunt din bine gi toatecuprind binele, sau nlt este raul in cele ce suntsau va fi in bine. Dar in bine nu va fi (cum nue nici raceala in foc), nici nu poate face riuprin ceea ce face sd fie binele. Dar dacA va fi,cum va fi rAul in bine? Caci de este din el, vafi absurd qi cu neputinga*. Cici nu poate, cumspune adevArul Scripturilor, pomul bun sdfacd rodw i rele (Mat. 7,18). Nici invers. Iardaca nu e din el (din bine) e vadit cd e din altprincipiu gi cauzd.

In acest caz sau raul va fi din bine saubinele va fi din riu. Iar dacA nu se poateaceasta, atAt binele cdt gi raul sunt din altprincipiu qi cauzi. Caci nici o dualitate* nu eo obarlie. Dar monada (unitatea) este un prin-cipiu (un inceput) al dualitafii. $i totuqi eabsurd ca dintr-unul gi acelaqi sd fie qi sa iasadouA lucruri cu totul contrare* gi principiul sinu fie simplu qi unitar, ci impa4it ;i indoit qicontrar siegi qi deosebit in sine. Dar nu e cupudnlA sa fie doua* principii (inceputuri)contrare ale existenfelor qi acestea una in altagi lupt6ndu-se in toate. Caci daca ar fi aqa, arfi gi Dumnezeu nu fArd suparare qi nu lipsit degreutafi*, caci ar fi ceva qi in El care-l tulbura.Apoi toate ar fi fira rinduiala qi lupt0ndu-seintre ele. Dar Dumnezeu transmite tuturorexistenlelor iubirea gi binele gi pacea liLun-tricA qi e lAudat de sfinlii autori ai Scripturiica dAtAtor de daruri. De aceea cele bune sunttoate iubite (prietene)* gi armonioase gi fiiceale unei unice viegi gi indreptate spre un unicbine 9i iubitoare intre ele gi asemanatoare gi-givorbesc intre ele.

Deci nu e rdul in Dumnezeu gi riul nu edumnezeiesc. Dar nici nu e raul din Dumnezeu.

154

Caci El sau nu e bun sau face binele gi aducela existenla cele bune. $i nu e odata aEa, iaraltadata nu e a$a. Caci prin aceasta ar dovedischimbare qi prefacere. Cel atotdumnezeiesce cauza tuturor din jurul lui iar daca in Durn-nezeu binele* este insagi hinla gi totugi Dum-nezeu se schimba din bunitate, (ar insemna cd)uneori este, alteod nu este. lar daca are bineleprin participare, il va avea de la altul gi uneoriil va avea. alteori nu-l va avea. Deci nu e dinDumnezeu raul, nici nu e in Dumnezeu, niciin mod simplu*, nici pentru un timp*18e.

s22

Dar r.lul nu e nici in ingeri*. Cici daciingerul bun veste$te bunatatea dumnezeiasci*,fiind prin participare in gradul al doilea ceea cee in gradul intdi in calitate de cauza - ceea ceveste$te el este chip al lui Dumnezeux, aratarea luminii nevazuE, oglinda clara, stravezie,neslabi t a, neprihanita, nepatata, care primeqte(de se poate splrne) intreaga frumusele a formeidumnezeiegti a binelui; ingerii raspindesc lu-minos gi nezunestecat prin ei (precum sunt)bunitatea tacerii nevazute. Deci nu e nici iningeri r5ul, dar sunt rai prin pedepsirea* celorce pacatuiesc. ln acest sens gi cei ce corecteazape cei ce gre;esc sunt rai gi preogii care opre\cpe cei intinali de la tainele dumnezeiegti*.Totugi nici pedeapsa* nu c rea, ci ccea ce seface vrednic de pedeapsA, nici oprirea meri-tata de la cele sfinte, ci faptul de-a se fi facutnecurat gi nesfAnt qi incapabil de cele nepri-hanite.

' $23

Dar nici demonii* nu sunt orin fire rdi.Caci daca ar fi rai prin fire, n-ar fi nici de laCel bun, nici in cele ce exista, nici nu s-ar fischimbat din buni, o datd ce-ar fi prin fire gipururea rai. Apoi sunt rai lor ingile sau altora?Daca lor ingile, se distrug gi pe ei; iar dacaaltora, cum distrug sau ce distrug? Fiinga, sauputerea, sau lucrarea? DacA fiinla, mai intAinu fac aceasta contrar firii! Cdci nu distrug pecele nestricacioase prin fire, ci pe cele ceprimesc stricaciunea. Apoi nici aceasta nu erau tuturor*, sau cu totul. Dar nici nu sestrica* ceva din cele ce sunt intrucat suntfiinla ;i fire, ci prin lipsirea* lor de rdnduiala


cea dupA fire, raliunea armoniei 9i simetrieislabegte, neputand ramane la fel. Iar slabireanu e totala, caci daca ar fi totald, ar desfiin1aqi actul stricarii qi suportul ei qi o astfel destricare ar fi gi o stricare (desfiintare) a ei.Deci nici acest fapt nu e rau, ci bine cu lipsA*.Caci ceea ce e cu totul nepartaq la bine, nu seafla nici in cele ce existd. Acelaqi lucru sepoate spune 9i despre stricarea puterii sau alucrarii.

Apoi cum sunt rai demonii fAcu{i deDumnezeu*'l Caci binele produce 9i da exis-tenla celor bune. Totugi se numesc rit, vasDune cineva. Dar nu intrucdt sunt, caci suntdin bine gi au primit tiinga bund* ci intrucatnu sunt (cum spune Scriptura)x, fiindca auslabit gi nu au pdzit (legatura cu') obdrSia lor.Deci spune. in ce sunt demonii rAi, daca nu inincetarea depr inder i i ce lor bune, dum-nezeie$ti*? Altfel, daca demonii sunt prin firerai. sunt pururea rAi. Dar raul e nestatomic.Deci daci sunt pururea* la t'el, nu sunt rai.Cdci a fi pururea la felx e propriu binelui. Iarde nu sunt pururea rai, nu sunt prin lire rAi, cidin lipsa bunatatilor ingerer;ti. $i nu sunt cutotul nepartaqi de bine, prin care qi sunt qivie[uiesc qi cugeta ;i este peste tot in ei omi$care a dorinlei. Iar rii se zic ca sunt*pentru ca slabesc in lucrarea cea dupa fire.Deci raul este in ei o abatere qi o iegire dincele ce sunt ale lor* 9i o nereu;ita qi o nede-plinatate gi o neputinla qi o slabiciune qi onestatornicie qi o cAdere din puterea cesalveaza desavArgirea in ei. Altfel, ce este raulin demoni? Mdnia neralionala, pofta fardminte, inchipuirea avantata*. Dar acestea*,chiar daca sunt in demoni, nu sunt cu totul,nici in toate, nici ele prin ele insele rele*' Cicicu alte animale acestea nu au o relalie*, cipentru animal raul estq pieire qi corupere'-Daraceasta relalie salveazA gi face sA existe fireaDe care animalul o are. Nu este deci rau nea-mul diavolesc, prin ceea ce este dupi fire, ciDrin ceea ce ntl estex. Si nu s-a schimbatbinele ruturor dat lor, ci ei au cazut din bineleintreg ce li s-a dat. $i nu spunem* ci s-auschimbat darurile ingeregti date lor, ci acesteasunt in ei intregi qi deplin vdzule, chiar dacaei nu le vad, intrucat li s-au strimbat puterilevAzitoare ale binelui. Deci ceea ce sunt, suntqi din bine gi buni qi doresc frumosul qi binele'adica a fi, a vielui, qi dorinla de-a in[elege celeexistente. $i se zic rii* prin lipsire, prin

abatere qi prin cadere de la bunurile cuvenitelor. $i sunt rdi, intrucdt nu sunt. CAci dorindceea ce nu este*, doresc riull ')0.

s24

Dar oare va spune cineva ca sufletele suntrele? Dar fiindcd traiesc din providenlA 9iDentru rnentuire inrpreund cu relele aceasla nuL un rau. ci e bine i i in Uine. care face l i raulun bine. Iar de zicem ca sufletele se inri iesc*,prin ce se inraiesc, daca nu in lipsa deprind-e-rilor qi lucrArilor bune Ei prin nereuqirea fa-cerii binelui qi prin ciderea din el pentruslAbirea proprie? Citci spunem ca qi aerul dinjurul nostru s-a intunecat din insuficienga qiabsenta luminii. Dar lumina insdqi este pu-rurea luminA gi lumineazA intunericul. Decinu e nici in demoni, nici in noi raul, ca oexistenla reax. ci ca l ipsa*^ gi absenli a de-plinatAtii bunurilor proprii ", ' .

$2s

Dar nici in animalele* nerationale nu este'raul. Caci daca inlituri* iugimea gi pofta qi

celelalte cate se zic, dar nu sunt simplu prinfirea lor rele, ele nu mai sunt. Leul pierzindforla qi superioritatea, nu va mai fi leu. CAi-nele care se face apropiat tuturor. nu va maifi cdine, daca nu are pomirea de-apivi qi de-ase line pe lAnga cel ce-i este stApan 9i de .aalunea ceea ce e strain. Deci nestricarea firiinu Jun riu, ci e rea stricarea firii qi lipsadeprinderilor, lucrdrilor gi puterilor naturale.

$i daca toate cele ce sunt in timp au de--plinatatea prin facere, nedeplinatatea nu va ficu totul in toata firea.

$26

Dar nici in materie* nu e raul. Cici dacd infirea peneralA (universala)* sunt toate* ratiunilenatu;le. nu e nimic contrar ei. Ci in ltecare vafi pe de o parte ceeacee potrivit firii. pe de altaceea ce nu e Dotrivit ei. Dar fiecaruia ii estepropriu altcevi dupA fire 5i altceva contrar firii.iar'riul contrar iirii e lipsa celor ale llrii. Decinu e rea flrea, ci raul firii este acela de-a nuimplini cele ale hrii proprii.

155

827

DesPre Numirile

Dar nici in trupuri* nu e rAul. CaciurAlenia gi boala sunt o l ipsa a chipului 9i oabsenta a rinduielii. Iar aceasta nu e cu totillrdu, ci o frumusele mai micA. Caci daca s-arpierde toata frumuse[ea 9i chipul qi rdndyiala'va dispare gi trupul insugi. Iar ca trupul nu.enici el cauza rauta[i i sufletu]ui*, e vadit dinputinla rdutalii de-a fi* $i fAr| trup, .ca. indemoni. Caci acesta este raul gi din minli 9idin suflete gi din trupuri*, sl ibircn 5i-cudereadin deprinderea proprii lor bunAtil i '"-.

$28

Dar nu e adevarata nici mult afirmatadeclaralie: Raul e in materie, intrucdt e ma-terie. Caci gi aceasta face parte fiinlialA dinlume, din frumuselea gi chipul ei. Iar dacamateria e in afara acestora, fiind prin ea farAcalitate :;i fiua lbrma, cum face ea ceva, candnu are prin ea nici puterea de-a patimi (su-porta)*? Si astfel, cum e materia un rau'l Cacidaca nu e-nicaieri. nicidecunl, ntl e nici bulla.nici rea. Sau de este in vreun fel, iar cele cesunt, toate sunt din bine, va fi 9i ea din bine;atunci e sau binele facator al raului sau riulbun, ca fiind din bine, sau gi binele rau, cafiind din rau. Sau vor fi doua principii' 9iambele dependente de un alt vArf. Iar dacaspun cA Inateria e necesara spre implinirealumii intregi, cum e materia un rau? Cacialtceva e raul ; i altceva necesarul. $i cum Celbun poate aduce ceva la existenia din rau? Saucurne rAul necesar binelui? Caci rAul fuge denatura binelui. $i cum naqte Ei prime$te ma-teria natura. daca e rea? CAci rdul, intrucAt erau*, nu nagte qi nu hrane$te sau nu face, ingeneral, $i nu pAstreazA nimic. Iar daca arIpune ca iaul nu produce raulalea in suflt-te'ci numai le atrage spre ea, cum va fi aceastaadevArat'? Caci mulli dintre oameni cauta sprebine.

$i apoi, cum gi de unde i-a venit materieisA atraga spre rau? Deci nu din materie vineraul in suflete, ci dinlr-o mi$care neregulata

li gre$ita. lar de spun unii ca aceasta.provincdin materie qi ca materia e nestatomica dar enecesara celor ce nu se pot intemeia pe eiingiqi. sa.spuna cum e raul neccsar, sau nece-sarul rdurYr?

156

Dumnezeiegti

$2e

Dar nu spunem nici ci lipsa lupta prinputerea* ei cu binele. Caci lipsa totala e cuiotul neputincioasa. Iar lipsa pa4ialA, nu prinfaptul ca e lipsa are puterea, ci intrucAt nu elipsi totald*. Caci numai l ipsa par[ialA abinelui e r4ul. $i dispzudnd aceasta, dispare ginatura raului.

$30

Vorbind pe scurt, binele e din cauza ceauna* $i integralA iar rAul din lipsLrri multe qipa4iale. Dumnezeu cunoalte rdul* ca bine 9ila El cauzele* re le lor sunt puter i b ine-fAcatoare. Iar daca rAul este etem* $i creatorgi are putere qi este qi lucreazi, de unde le areacestea? Din bine? Sau binele le are din riu?Sau amAndoua din alte cauze'l Tot ce estedupA fire* se na$te dintr-o cauza definita. Iardaca raul e fara cauza qi nedefinit, nu e dupifire. CAci nu este in fire ceea ce e contrar firii,nici raliunea unei randuieli in ceea ce nu erdndLrida.

Asadar sufletul e cauza riului, precumfocul a caldurii? $i pe toate de care se apropie,le unrple de rdutate? Sau firea sufletului ebuna, iar prin lucrari este cand intr-un fel,cdnd in altul? Daca e rea insaqi existenta luiprin fire*, de unde are existenta? Oare dincauza buna creatoare a tuturor existenlelor?Dar daca e din aceasta, cum e rea prin fiinla?Caci toate rodurile ei sunt bune. Iar dacd eprin lucrAri*. nu e nici raul neschimbat. CAciiltfel, de unde sunt virtu[ile daca nu se face qiel (sufletul) asemenea binelui? Deci raul e olipsa. El e o slabiciune qi o l ipsa a bineluilea.

$ 3 1

Cauza celor bune este una. Iar dacA rauleste contrar binelui*, cauzele raultl i suntmulte ;i anume nu raliunile $i puterile* suntfacatoare ale relelor, ci neputinla qi slabiciu-nea q i amestecarea nesimetr ica a celorn e a s e m A n a t o a r e . R e l e l e n u s u n t n i c inemiicate, nici mereu egale cu sine, ci f5.rasfdrgit qi fara hotar !i patrunzatoare in altele,care ar fi qi ele fira sfir;it. Dar gi inceputul gisfArqitul (1inta) tuturor relelor* este binele.Caci pentru bine* sunt toate, gi cele bune gi


cele contrare. De fapt qi pe acestea le facemdorind binele (cici nimeni nu face ceea ceface rinzincl spre rau). De aceea rarrl nici nuare substanta iipostas), ci ceva alaturat sub-stanlei l ipostasului) gi se lace pentru bine, nuDentru s lne ' ' .

$32

Existen[a raulu i t rebuie cugetata caacc iden t 5 i pen t ru a l t ceva q i nu d in t r -uni n c e p u t ( p i i n c i p i u ) p r o p r i t r . C A n d s ef a c e c e v a . e d r e p t s A s e s o c o l e a s c a D u n 'Den t ru ca se face pen t ru b ine . da r i ni ea l i t a te nu e d rep i * sa soco t im b ineceea ce nu e b ine cu adevArat . S-a ar i ta tca a l tceva e ceea ce se a; teapta (sau sedoregte) Ei altceva ceca ce se face. Aqadar raule contrar scopului, contrar f ir i i , contrarcauzei. contra; principiului (inceputului) 'conlrar lintei, contrar nonllel, contrar volrll'contrar iubstanlei (ipostasului). Raul e l ipsi*,i n s u f i c i e n l a - s l a b i c i u n e . n e s i m e t r i e ,gre leala* , l ipsA de scop. nedepl inAtate: eneintemeiat, necauzat' nedellnlt. neroclltor'nee f i c i en t , nep roduca to r , f a ra f i i n l a ,neasemanator, fira sfArqit, intunecat' neregu-lat; qi insur;i ceea ce nu e nrmlc nrcalennicidecum. Cum poate fi peste tot ceva rau,fara amestecarea cu binele? Cici ceea ce e cutotul nepartag de bine, nici nu este. nici nuDoate fi beva.-Caci daca binele este 9i existentsi voitor si putemic qi eficient, cum va puteaii ."ua contrar binelui. l ipsit qi de fi inla 9i devointa gi de putere qi de lucrare? Nu toate sunt$turbr* gi iotal aceleaqi, in aceleaqi lel derele. Rauidemonului este sa fie contrar minliibune; al sufletului, contrar raliunii; al trupu-lui, contrar naturii le6.

s33

Cum sunt peste tot relele*, odata ce existiProvidenla? RAul nu existal ca rau, nici caexistent nici in cele existente. $i nimic dincele ce sunt. nu este in afara Providentei. Cacinu este raul existent, neamestecat cu binele:si daca nu e nimic din cele ce sunt care si nuparticipe la bine, iar raul e l ipsa binelui, iarit ici una din existenle nu e l ipsita cu totul debine. in toate cele ce existA este Providenladumnezeiasca qi nimic din cele ce sunt nu e

in afara Providen[ei. Dar Providenta s9foloseste potrivit binelui Ei de se fac uniix rAi'sore folosul lor, sau al altora. sau propriu*'sau comun gi poarta grija de fiecare din celece sunt potrivite lui. De aceca ntl pnmlmiudecata'de5artA a multora' care spun ca noine tolosim de Providenln* lara sA vren]* sprea aiunge la virtute. Caci nu e propriu Provi-dentei-sA strice firea. De aceea Providen[acare salveaza firea fiecaruia, le poarta de grijacelor ce se miqca de sinex ca unora ce se mi$cAliberi gi are grija de toli qi dc fiecare. in To9propriu, dupd cum firea celor provlclcnuallbnti ' ,. i t. bunatdli le proniatoare ale pronieiintreei si de tot felul ' daruite fiecaruia pemasu"ra iuiluT.

$34

Deci nu e existent rdul, nici nu e in celece exista. Caci nu e nicaieri rdul ca rau' $inu e propriu raului a se face prin putere ci

Dr in i lab ic iune. $ i demoni i , in t ruc i t sunt ,sunt d in b ine s i in b ine. Iar rAul in e i estedin cAderea din cele bune care le sunt pro-orii si schimbarea* lor este slabiciunea ini d " n t i t u t " u q i d e P r i n d e r e a l o r , i ndesAvirgirea de chip ingeresc cuvenita.lor'Si doresc binele, intrucat doresc sa existe,ia vieguiasca gi sa in(eleaga. $i. intrucdt -nudoresi b inele, doresc non-exis tenla. Iaraceasta nu e dorinla, ci abatere de la dorintaadevarata.

$35

Iar de nu grelili in cuno$tinta* Scripturiivedeti ca ea numegte rai pe cei ce au slabitin cunoqtinla gi facerea neuitata a binelui( c f . Rom. 1 ,18 -20 ) 9 i pe ce i ce cuno .scvoin la, dar nu o impl inesc (c f . Luc. l2 ' .47) ,oe cei ce au auzit, dar au slabit in credinlAiau in lucrarea b inelu i (c f . Marc ' 4 '18-19)s i nu voiesc s i in te leaPa a se imbunAtal i d iniauza abater i i sau s labic iuni i vo in le i ' Cdciin general, cum am spus de nlulte ori. raule s G s l A b i c i u n e q i n e p u t i n I a 5 i l i p s acunoqtinlei* sau a c-uno$tinlei mobile, sa!acredin le i , sau a dor in!e i , sat l a lL lcrar l rb i ne lu i . $ i daca a r z i ce c i neva : nu sepedepsegie s labic iunea, d impotr iv i , se

157


iarti, daci n-ar exista puterea, cuvantul arfi dreot. Dar dacA din bine vine puterea,c"r . da. dupa Scr iptura, ce le cuvbni te inmod simDlu tuturor. nu e de laudA abatereadeprindeii i de la bunatali le prop$[ ce vindin b ine g i fuga g i cdderea d in ea ' ' " .

Dar acestea s-au spus de noi* dupi puterein mod indestulAtor in cele Despre dreapta {idttmnezeiasca iudecatd, sfdnta lucrare in careadevArul Scr iptur i i a respins cuvinte lesofigtilor care au grdit nedreptate gi minciunai m p o t r i v a l u i D u m n e z e u S i c u v i n t e

ne?nlelepte.Iar acum, s-a laudat destul binele, ca cel

cu adevArat vrednic de admirat, ca obdrqie qicapat al tuturor, ca cuprinzator al celor cesunt, ca cel ce da chip celor ce nu sunt, ca l i indcauzator al tuturor bunurilor, ca necauzator alcelor rele, ca pronie $i bunatate desav0rqita,ca ceea ce depdgegte cele ce sunt $i cele ce nusunt gi imbundta[eqte relele gi lipsirea debundtate, ca cel ce e dorit gi iubit $i toatecelelalte cAte le-a aratat in cele dinainte, pre-cum socotesc, cuvdntul adevarat.

Capitolul V

Despre Cel ce este, fn

$ l

SA trecem acum la numirea fiinlei dum-nezeielti cea cu adevarat existentA a Celui cuadevdrat existent (toO c5v'ro4 tivtogl. Darvom spune ca scopul cuvintului nu este sAexplice fiinla mai presus de fiinla*, ca maipresus de fiinta (caci aceasta este de negrditgi de necunoscut gi cu totul de neexplicat gi emai presus qi de unitate), ci sa laudarn ieqireade fiinla facatoare a fiinlei izvor0toare a dum-nezeieqtii obirqii*. De fapt numirea dum-nezeiascA a Binelui* explic6nd toate iegirile(procesiunile) cauzei tuturor, se extinde $i Iacele ce sunt qi la cele ce nu sunt* gi este qi maipresus de cele ce nu sunt. Iar numirea Celuice este se extinde la toate cele ce sunt qi estemai presus de cele ce sunt. Iar numirea viegiise extinde la toate cele ce viefuiesc Ai este maipresus de cele ce vieluiesc*. Iar numireain [e lepc iun i i se ex t i nde l a t oa te ce leinlelegatoare gi ralionale qi sensibile $i estemai piesus de toate acestealee.

s2

Aceste numiri dumnezeieqti explica-toare* ale Providenlei dore;te cuvantul sa lel aude . Cac i nu -g i p ropune sA exp r imebunatatea supraiiinliala prin sine qi fiinla qiviala gi infelepciunea dumnezeiri i supra-fiinliale prin sine, care e mai presus de toatibunitatea* gi dumnezeirea qi fiinta qi inlelep-

158

care sunt Ei modelele

ciunea qi viala supraa$ezatA ?n cele ascunse*(cf. Ps. 80,6), cum spune Scriptura; ci Provi-den Ia descope r i t a , de b ine faca toa re ,bunatatea mai presus de toate g i cauzabunurilor, sau ceea ce este, sau cauza deinlelepciune detatoare a celor ce se im-partaiesc de fiinla, de viafa, de minte, deraliune qi simlire*. CAci spune ca nu e altcevabinele qi altceva ceea ce este $i altceva vialasau inlelepciunea, nici nu sunt multe cauze $ialte dumnezeiri superioare qi inferioare cedau existenp altora, ci toate bunele procesi-uni qi numirile dumnezeiegti laudate de noisunt ale lui Dumnezeu cel Unul. $i cea dintAieste* cea care exprimA Providenla desavdrgitAa lui Dumnezeu cel Unul, iar celelalte alecelor mai intregi qi ale celor pa4iale ale lui200.

$3

Dar ar putea spune cineva: pentru ce vialase intinde peste existenta qi inlelepciuneapeste via[a*, iar cele rationale sunt deasuprace lo r ce v i e [u iesc sens ib i l q i m in l i l e(duhur i le) deasupra celor rat ionale, iarminEile sunt in jurul lui Dumnezeu gi cel maiaproape de El? De fapt trebuia ca cele ce seimpartd$esc de daruri mai mari* de laDumnezeu sa fie mai inalte qi sd fie deasu-pra celor la l te . Dar daca c ineva ar presu-pune cA cele in le legi toare sunt lAra f i in laqi v ia1a, cuvantu l lu i n-ar f i indrepta l i t .Dar daci minli le (duhurile) dumnezeiegti

Despre Nunririle Dumnezeiesti

sunt mai presus de celelalte existente $i au oviata superioara celorlalte* vieluitoare giinleleg $i cunosc mai presus de simlire giraliune, qi mai mult ca toate cele ce existAdoresc frumosul qi binele gi se irnpartagesc deacelea, ele sunt mai mult in jurul Binelui, caunele ce s-au impartaqit cu prisosin[d qi auprimit mai multe daruri de la El. La fel qi celeralionale sunt deasupra celor sensibile, avdndca prisos raliunea in raport cu simlirea qi cuvia1a. $i socotesc cA acesta este adevarul, cacele ce se impartAgesc mai mult de DumnezeuCel Unul gi nemarginit in putere sunt maiapropiate de El qi mai dumnezeicqti dec6tcelelaltelol.

$4

Dar odat6 ce-am vorbit despre acestea, saliudim Binele ca Cel cu adevirat existent qica ficitor de fiinlA al tutrlror celor ce sunt. Celce este (Ieg. 3,14), este prin putere supra-fiinlial intregii existenle*, e cauza subzistentiqi Creatorul a ceea ce este, al existengei, alipostasului, al f i ingei, al f ir i i , obArqia gimAsura veacurilor, substanla timpurilor giveacul celor ce sunt, t impul celor ce se fac,existenla celor ce sunt de orice fel, facereacelor ce se fac in orice fellol. Caci din Cel ceeste e veacul gi fiinla gi tot ce este qi timpul qifacerea $i ceea ce e facut, cele ce sunt in celece sunt ;i in orice fel existente gi subzistente.Caci Dumnezeu nu este intr-un fel oarecare,ci in mod simplu qi nedefinit, avind in Eldintr-odatA gi de mai inainte faptul de a fi. Deaceea se nume;te qi Imparatul veacurilor (ITim. I, l7), ca avind in El qi in jurul lui toataexistenla $i tot ce este qi subzistA; qi nici n-afost*, nici nu va fi, nici nu s-a facut, nici nuse face, nici nu se va face, mai bine zis nicinu este*. Ci El este existenla pentru cele cesunt; $i nu numai cele ce sunt, ci r;i insaqiexistenta celor ce sunt (vine) din Cel ce estemai inainte. Caci El este veacul veacurilor,existAnd dinainte de veacuri.

$s

Deci, repetdnd, sa spunem cA tuturor celorce sunt, qi veacurilor, le vine existenga de laCel ce preexista. $i tot veacul qi timpul sunrdin El; qi Cel ce preexistA e inceput gi cauzi

a tot ce este in vreun fel. '$i toate se im-parEtesc de El qi El nu se desparte de nici oexistcnla. $i El este inainte de toate gi toareau primit existenlA prin Elju'{. $i, sinrplu, deeste ceva in oarecare fel. este in Cel ce pre-exista qi se inlelege gi se mintuiegte in El giinainte de alte participdri presupune existenlalui. El este ca atarex mai vechi ca existenta,mai vechi ca via1a, ca inlelepciunea, caasemanarea dumnezeiascA propr ie g i cacelelalte la care participa cele ce sunt; cAciparticipa inainte de toate la existenld. Maibine zis El este ca El insuqi Cel de care seimpaflagesc toate cele ce sunt; ele participa laexistenla lui; qi nu e nimic existent, a caruifiin1i qi veac sd nu fie Cel ce este insaqiexistenla. Deci pe drept cuvAnt e laudat ca maiincepator decAt toate* prin daruirea sa ceamai veche. Cici avind gi supraavdnd pre-existen[a qi supraexistenla, spun ca El estetoatA existenla ca insagi existenta gi ca Celce e preexistent $i ca Cel ce prin preexis-tenla lui a dat subzistenlA la tot ce existi invreun fel oarecare. $i de fapt toate incepu-turi le celor ce sunt, ca participante la exis-tenta, sunt qi sunt inceputuri. $i intAi sunt qiapoi sunt inceputuri. $i daca voiegti, potispune ca obArqia celor vii*, ca vii, este vialaca a ta re ; g i a ce lo r asemana toa re , caasemanatoare, aseminarea ca atare; qi a celorunite ca unite, unitatea ca atare; qi in cazulcelor orAnduite ca ordnduite, orAnduirea caatare; qi in cazul celorlalte cdte participa laaceasta sau la aceea, sau la amAndoua, sau lamulte, gi sunt fie aceasta, fie aceea, fie amAn-doua, fie multe, vei afla aceste participAri caatare* particip6nd intdi ele la existen[a girdmanAnd intii in existenli; apoi, fiind ob6rgiiale acesteia sau ale acesleia, prin participarea -Flor la existentA sunt qi se fac pa!_icipilie. Iar

I

daca ele prin imparti;irea la existenti sunt,cu mult ntai mult vor 1l cele participate deelel04.

$6

Primul dar al existenlei ca atare, pe care iloferd suprabundtatea de sine e lirudat de primagi cea mai veche dintre participari qi esre dinea $i in ea*. El este insAgi existenla qi incepu-turile existenlelor qi toate existenlele ;i celece sunt linute intr-un fel oarecare in exis-

159


tenla*. $i aceash o ofera nesilita de o relalie exista cu adevarat qi sunt aqezate ca in

siinmodconcenrratyr.i i^i.Caii inmona'dA incAperea de la uqa Treimii mai presus.de

il;.til;;ffiiliiil;;;;i,;ei--onuau fiinld, care au de la ea qi in ea si existen[ax $i;;;';iil;;; 1n ,i"" toi1u'na.uri. gi tot exiitenla de chip dumnezeiesc.nu*aruiu fost unit in monada. Dar in mAsura $i dupi ele, cele in lerioare au (existen[a)

in care iese din monada. se disringe qi se in mod inferior qi cele de pS utTi au c.alitatea

inmulteste. si in centru* au subzistat impre- (existen[a) din urma. in plmul lngenlor; lar

""i io' it l l ini i le cercului intr-o singuriunire' fala denoi sunt mai presus de lume' )l su-

Si ounctul (central) are in sine toate l inii le f leteler06 si toate celelalte* existente au'

i"ii. i" .r.rrrirririi"F, i"". .r. qi cu obArqia c.ea porrivit aclleiaqi. ra1iu"i. lt_:^::1::f Jllllluna, din caie au provenit cele ce au fost unite existenla; )i.sunt }l nrl sunt. avano oln Let

m' l* i i " i " m6d desavdrqi t . $i distanlate preexisienf EiexistenlaEibunaexistenl i ' i l t !p u l i n d e e l . p u l i n s e , $ i d e o s e b e s c . D a r d i s - c e s u n t $ i S u n t b u n e p r o v e n r n d d e l a e l E l l l l n orantate mar mult, se oeosebesc mai mult ' $i pazite in el qi marginindu-se in el ' q.i unele dau

,.;;;i;,'i;_ffituii in care sunr mai aproape de vestea exisfenlei lor celor mai inalte' pe-c-ar-e

#il'ril;fi;ri;;, el qiintreolalia. gi Scripturile te numesc qi veqnice (cf. Ps. 23,7;

.u .at' sunt mai ai't*txe a.'e er, sunt mii **l;,3;f},:x1#il;il'j:ll1 ;,*'J"t:jdistanlate gi intreolaltal ' ;xistengeit 'T. $i existenla este in El ; i nu.El

$7 ;'J'#;:"J:i,\*,;i'3:iT?i'.IJ:r1n# ilinceput si masurA a existenlel. l l l t ld rnalnle oe

Dar 5i in f irea intreaga a tuturor*,. toate fi int 'a si de existenlA qi inceput de.fi inllratiunile fir i i vazute in fiecare sunt adunate facator-gi mij loc qi slirqit al tuturor"' ' Slinir-o unire neconfundatA; gi in sufle^t. ptlteri le p.ntru u."ottu Cei cu adevarat preexistent,prevazitoare ale luturo-r parli lor intregulut botrivit cu toela cugetarea celor ce sunt*, ehup. luate in parte' se aflain unitate' Deci nu innrulrit in Scripturiqi e laudat pentru faptule gielit ca urcand de la aceste chipuri obscure ca a fost 5i ca eite qi 6a "a [i 51ca a fost' s-asple'Cauzatorul tuturor. sa contemplam cu facut, se tace qi se va facell0. Toate acesteaothi supralume;ti toate in Cauzatorul tuturor inseamnd pentru cei ce le cugeta dum-si oe cele contrare intre ele, sa le vedem in nezeieste ci El este in tot sensul nlai presus

itrip unic gi unitar. Caci este obirqia tuturor de fi inia qi catrzatorul in tot felul al celor cecelor ce sunt*, de Ia El f i ind tot inceputul' sunt. i i . i nu sc poate spune ca aceasta este,toata marginea. toata via1a.-toati nemunrea' iar aceasta nu este: nici ca intr-un mod este'toata ingelEpciunea, toatA ordinea, toatA armo- in altul nu este. Ci este toate, ca Cel c e e ca\zania, toAta puterea, toat| paza, toata inte- iutu.o.. $i are in El toate obArqiile, toatemeierea, toita distribuirea. tot inlelesul,.toati si irsituri ic, suslinand impreuna 9i avind deraliunea. toata simlirea, toata deprinderea' mai inainte'toat; existenlele. $i este mai.pre-toatastabil itatea,toalami$carea.toatauntre.a' sus de roale, ca fi ind deasttpra $l lhalniea

toatA amss't€carea, toata prietenia, toata apll- tuturor in mod suprafiinlial.

:3[,Xi,j:"ji"$:'l"l;;",'i:i ?'':'Jl"t'.1,'::-,, .3,i,,1.i1i ffl"x':':H:l"ij:#",3nt":':::car^cterizeaza toate. it,lpul, tlind fara forma, fara frumusele,

iudna in Sine anticipat, in afara relagiei qi

$8 ridicat peste toate - inceputurile' mijlocurileqi sfirqiiurile existenlelor ;i lumin6ndu-le tTtyr, gr

Si din ea, cauza tuturor, sunt fiinlele in- fPatat' :u lirng cauza unica $r supratrruta-"'

t"rigeiuiii'rj"L;6#;;;'aie"ing;ior ae cici daci soarele nosrru* innoieste qi insuqirile

chip dumnezeresc $r uf " ,uri.t"foti firile in- celor sensibile, deqi sunt multe $i dil'erite' iar el

;;;';tilili;i';;i"";;; "*iria in'u'"un r"t .'i" *"r qi raspandeqte o lumina unica si le

oarecare, sau sunt ln altele, sau cele despre desavArqegte qi^le deo'se.beEte 9i le Lrneqte qi le

itrif;iiTffi :f ,1":1.:;tg"Xi5iffi X',1il$Til"$'i:il'il":JJ!:\:li'l:160

Despre Numirite Dumnezeieqti

in miqcare qi le da viata tuturor, gi tiecare dintoate se imparta$eqte potrivit lui de acelali qiunic soare, qi soarele cel unul are de maiinainte in el in chip unitar cauzele celor multece se impartAsesc de el - cu atAt mai mult ine l , drept cauza tuturor , preexis ta toatemodelele* celor ce sunt intr-o unhe mai pre-sus de fiinla. Fiindca produce gi fiin[ele carezultat ce provine din fiinla. Iar modelezicem ci sunt* ratiunile de fiinlA facatoare giin mod unitar preexistente in Dumnezeu, pecare teologia le numegte predestinari r;i voiridumnezeiegti qi bune, care deoseb€sc Ai pro-duc existenfele. Conform lor Cel mai presusde fiinla a produs li predeterminat toate celece sunt l t2 .

$e

Iar dacd fi losoful Clement voieEte saspuna despre modele gi cd sunt cele maiinceDatoare in existente, cuvintele nu suntnumlr i propr i i * , depl ine g i s imple. Daci iadmitem cA e gi el drept, trebuie sA ne amin-tim de Scriptura care zrcei Nu 1i-am ardtatl ie acestea ca sd umbli pe urma lor ci, caprintr-o cunoagtere asemanAtoare a aces-tora, sa urcam spre cauza tuturor, aga cumsuntem. Deci toate cele ce sunt trebuie sa levedem indreptate spre o unire ridicata pestetoate. Deoarece incepand de la existenlA, dela p roces iunea g i bunA ta teax de f i i n ;AfacAtoare, gi patrunz6nd prin toate gi umplAndtoate de existenta din sine gi bucurindu-se de

toate, le are de mai inainte pe toate ?n Sine*,reunindu-le intr-o simplitate care covar$eqtetoeti dualitatea*. Le cuprinde pe toate la fel,in nemArginirea suprasimplificata a ei $i selasi impartagita de toate in mod unitar, pre-cum gi glasul, f i ind unul* gi acelaqi, se. im-parta$esc de el mul[, ca de unul singurrrr.

$ 1 0

Deci inceputul qi sfdrgitul tuturor exis-ten[elor este Cel ce preexista; in6eputul, caCel ce e cauza; sf.lrqitul, ca Cel care* e mar-ginea tuturor*l la; gi nemarginirea a toatanemarginirea gi marginea ce le depa;e$te pecele opuse. Caci intr-unul, cum s-a spus demulte ori*, sunt toate cele ce sunt. $i El le arede mai inainte qi le-a dat subzistenla. Esteprezent in toate* Ei pretutindeni ca Unul giAcelaqi gi ca Acelagi e totul gi iese la toate,dar gi ramdne in Sine. $i sta qi se mi$ca*, darnici nu std, nici nu se mi$cA, neavand niciinceput, nici mijloc sau sfflrqit; qi nu e nici invreuna din existen[e*, nici nu este ceva dinexistente. $i nu i se potrive$te lui ceva din celece exista ve$nic sau din cele ce subzista tem-poral*, ci e deasupra gi a timpului $i a veacu-lui qi a celor din veac Ai a tuturor celor dintimo. Pentru cA este veacul de sine (ca atare)qi ci:le ce sunt qi mAsurile celor ce sunt* qi celemasurate sunt prin El qi de la 81. Dar despreacestea se-va vorbi mai potrivit infAliqindu-lein oarteir).

Capitolul VI

Despre

$1

Acum trebuie sa laudam viala veqnicd,din care este via[a insSgi qi toata viafa dincare se seamdnA in toate cele ce se im-parta$esc intr-un fel oarecare de viata, ca sAvieluiasca fiecare in mod propriu. Astfel,din ea gi pentru ea este gi s-a luat subzis-tenta, viala ingerilor qi nemurirea lor, qii n s a q i d u r a t a n e p i e r i t o a r e a m i S c A r i iingeregti celei de-a pururi. De aceea li se zice

viald

acestora $i pururea vieluitori gi nemuritori,dar iaraqi nu nemuritori, pentru cd nu au de laei insuqirea de-a fi nemuritori li de-a vietuiveqnic, ci de la Cauza de viata dadtoare $isuslinatoare* a vielii. $i precum despre Celce este am spus ce este r ; i veacul v ie l i i caatare, aga gi aici spunem iaragi ca viafadumnezeiascA cea mai presus de vialA estecauza vieli i ca atare qi temelia ei qi toatAviala qi miqcarea vitala a vieli i celei maipresus de toatd viala gi de tot inceputul a

16r

Despre Numirile DumnezeieEti

toataviata. Din ea au Si sufletele* caracterulnepieritor ; i toate animalele qi plantele auvie lu i rea ca ecoul ce l mai indepartat a lvielii. De se retrag din aceasta*, le lipseqte,dupA Scriptura (cf. Ps. 103,30), toata viala,prin slabiciunea participarii la ea. Dar intor-.andu-se Ia ea aitele, se fac alte animalel16.

R'�)J -

$i intdi se daruie$te vielii ca atare, faptulde-a fi viala 9i oricarei vieli 9i liecaruia, faptulde-a fi fiecare in mod propriu. ceea ce i sepotrive$te sa fie. Vieluitoarelor mai presus delume, le diruiegte nenrurirea nemateriali -

dupi ch ipul dumnezeiesc - q i neschim-bdtoare ;i miqcarea cea de-a pururi ne-abatutA $ i nel ips i td . Ea se supraext indepentru boga[ ia bunata l i i g i la v ia la de-monica. CAci nici aceea ntl are viala de la oal lA cauza, c i ure d in ea.q i faptu l de-a f i v ia lA

l i pe rs i s ten la i n ea l l 7 . Da r dAru ieq te 9 ioamenilor ca I ' i ind compu;i* viala apropiatade cea in chipul ingeresc, revirsAndu-se diniubire de oameni qi reintorcdndu-ne qi re-chem0ndu-ne la ea insaEi, cind ne departemqi (ceea ce e $i mai dumnezeiesc), ne-a fagA-duit ca pe noi intregi, suflete ;i trupuri unite*cu ele, ne va strrimuta la viala desdvarqita gila nemurire. E un lucru care celor vechi li separea contrar firii, dar mie qi lie qi insugiadevArului, ne apare ca dumnezeiesc li maipresus de fire. Zic mai presus de fire*, llindirnita gi cu firea noastra, nu numai cu viala

s l

Vino acum, de-1i convine, si liudim via[abunA qi ve$nica, qi ca inleleapta qi ca inlelep-ciunea in Sine, mai bine zis ca cea care dasubzistenla intregii inlelepciuni, care e maipresus de toata inlelepciunea* $i inlelege-iea:le. Caci Durnnezeu nu numai ca e supra-plin de inlelepciune Si ingelegerea lui nu arehotar (Ps. 146,5), ci e aqezat mai presus $i detoatA raliunea qi mintea gi inlelepciunea'

162

Capitolul VII

Despre inlelepciune, minte, raliune, adet'dr, credinld

dumnezeiasca atotputemica. Caci fiind a nr-turor vieluitoarelor prin fire gi ntai ales a celordumnezeie;ti, nici o viala nu e contrara firii saumai Dresus de fire. Deci tratatele nebuniei luiSimon, contrare* acestui fapt, s-au respins de-parte de lAcaqul dumnezeiesc ai de sufletul tausfint. Caci acela a uitat, socotesc, degi se credeainlelept, ca cel sanzitos la minte nu trebuie si sefoloseuca de rz4iunea vadita sin4irii* impotrivacauzei nevazute a tuturor. Acest lucnr, tretruie spuslui, e contrar nrturii: caci nintic nu se opuneacesteialls.

. $ 3

Din ea primesc viala qi se invioreazi qitoate animalele gi plantele. $i fie cd-i zicrinlelegAtoare, sau ralionala, sau simtitoare,sau nutritoare*, sau crescdtoare, fie orice felde via[A, sau inceput de via[a, sau fi inli avieli i , din ea vieluiegte gi da viala - din vialamai presus de toala via1a. $i in ea a preexistatin mod unitar ca intr-o cauza. Caci viala maipresus de viala incepatoare a vieli i este ca-uzaa toata viala qi roditoare de via1A. Ea infap-tuie$te viala gi o distinge. Ea trebuie laudatain toata viafa, in multitudinea nascAtoare atuturor animalelor, vazuta $i laudata in toatdfelurimea ei qi in toatd viala, ca cea laralipsuri, mai bine zis ca viala supraplina devia1a. E viala prin sine, sau mai bine zis e maipresus de toata via1a, de viala facAtoare,supravieluitoare, sau oricum ar numi cincvain mod omenesc viala negraitA.

$i aceasta inlelegAnd-o in mod mai presusde fire barbatul cu adevarat dumnezeiesc, osoco te$ te soa re le nos t ru comun q i a linvilatorului* nostru. El zice cA nebunia luiDumnezeu e mai fnleleuptd dec'|tt inlelepc'iu-nea oameni lor ( I Cor . 1,25) , nu numai pen-t ru c i toata in le lepciunea omeneasca e oratac i re. judecata in comparal ie cu statomi-cia qi neclintirea inlelesurilor dumnezeieqti,ci pentru ca este un obicei al teologilort( sc r i i t o r i l o r Sc r i p tu r i i ) sa soco teascA

Desore Nutnirile Dumhezeiesti

privaliunile la Dumnezeu suferind con-trariulx. Astfel, Scriptura nume$te luminaatotstralucitoare. nevazuta; qi ceea ce e multlaudat qi spus prin multe numiri, negrait qifarA nume; qi pe Cel tuturor prezent qi dintoate aflat, necuprins ;i fara urme. In modulacesta $i dumnezeiescul Apostol zice ca e delauda nebunia lui Dumnezeu, inAll ind ceea cese aratd in ea contrar raliuniix qi absurd, latreapta de adevirr negrAit qi anterior intregiiraliuni. Dar, ceea ce s-a spus qi in alte locuri,daca inlelegem in mod propriu noua cele maipresus de noi qi le inchidem* in cele ceinsofesc simgurile noasFe qi asemanAm celed u m n e z e i e q t i c u a l e n o a s t r e , r a t a c i minlelegind cuvdntul dumnezeiesc gi negraitasemenea celor vazute. Trebuie sa ;tinr camintea noastra are puterea* de-a inlelege,putere prin care contempla cele inteligibile,dar unirea prin care se uneqte cu cele dedincolo de ea, intrece firea minlii. De aceeatrebuie sA inlelegen cele dumnezeiegti nu inmodul nostru, ci ieqind din noi in intregime gifacAndu-ne intregi ai lui Dumnezeu. Caci emai bine sa fim ai lui Dumnezeu decAt ainoqtri. Caci aqa se vor da cele dumnezeiegticelor ce s-au unit cu Dumnezeu.

LaudAnd deci pr in depagire aceastainlelepciune neralionalAx gi fara minte gi ne-bunir, sa spunem ca ea este cauza a toatimintea qi rafiunea ;;i a toata inlelepciunea qiinlelegerea. $i al ei este tot sfatul ;i de la eaeste toata cunoltinta gi in(elegerea qi in easunt uscLtnse toute comorile inyelepciunii Siale cunoStinlei (Col. 2,3). Deci potrivit celorspuse inainte , caoza mai presus de inlelep-c i u n e : 1 i a t o t i n { e l e a p t a e s t e s u p o r t u l(ipostasul) inlelepciunii ca atare,-atat a celeiintregi, cat li a celei din fiecarel20.

A' )x :

Din ea au Pu te r i l e i n te l i g i b i l e * $ iinlelegatoare ale minlilor ingeregti inlele-su r i l e s imp le g i f e r i c i t e , ca re l e aduccuno$tinta dumnezeiasca nu in imparliri saudin imparliri*, sau din simluri, sau din raEiunidesfagurate; nici nu sunt adunaLe in acestea deceea ce au comun. ci l i ind acele Puteri curatede orice materialitate gi mull ime, cugetainfelegator, nematerial qi unitar cele inteligi-bile ale celor dumnezeiegti. $i puterea Si lu-

crarea lor inlelegatoare, strdlucind de curaFaneamestecata Ei neprihanita gi de nemateriali-tate ;i de unirea de chip dumnezeiesc, e in-tiparita*, pe cat e cu putinla, de mintea giraliunea dumnezeiascd suprainteleapta cuinlelepciunea dumnezeiasca. Iar sufletelefolosesc raliunea in chip desfAqurat gi semi;ca in cerc* in jurul adevanrlui exis-ten!elor qi rimAn in impArlirea qi varietateacomplexitali i fale de mingile unitare. Darprin adunarea celor multe intr-una, sunt in-vrednicite gi ele de inlelesurile egale cu aleingerilor. pe cit este propriu gi cu putinlasuTletelorl l l .

Dar nu s-ar abate cineva de la scop, daciar numi gi simgurile insele, econ al inlelepciu-nii. Ra gi mintea demonilor. in calitate deminte, este a ei (a inlelepciunii). Dar intrucdtes te o m in te deven i t a ne ra l i ona la , nudobAnde;te ceea ce doreqte*, netti ind, nicivoind aceasta. De aceea, e mai propriu sa lienumita cazuta din inlelepciune.

Dar deoarece s-a spus cdr inlelepciuneadumnezeiasca este ?nceputul gi cauza gi su-portul qi desAvirqiren qi paza gi marginea(nemarginita) a toata inlelepciunea, cum eleudat Dun'rnezeu insuqi ca inlelepciunea qimintea qi ra[iunea gi cunoqtinla mai presus deinlelepciune'l CAci cum va inlelege ceva dinc e l e i n t e l i g i b i l e n e a v 0 n d l u c r a r iinlelegdtoare? Sau cum va cunoa$te cele sen-s ib i le , f i ind aEezat mai presus de toatAsirnlirea'/ Caci Scriptura spune ca El qtie toategi nimic nu scapi cuno$tinlei dumnezeieqti(cf. Ioan, 21,17). Dar, cum am spus de multeori, cele dumnezeieqti trebuie inlelese in moddumnezeiesc. Caci l ipsa nr in l i i g i a s iml i r i itrebuie cugetate la Dumnezeu prin depaqire*,nu ca absenta, precum gi neralionalul i latribuim Celui mai presus de raliune qinedesavarqirea Celui supradesavarqit gi ante-rior desAvArgirii. Si intunericul neluminat ginevazut i l atribuim Celui de neapropiat prindepaqirea luminii vizute.

Deci mintea dumnezeiasci cuprinde toateprin cuno$tinfa ridicata (ieqita) din toate,deoarece, in calitate de cauza a tuturor, are demai inainte in Sine cuno$tinta tuturor, qti indinainte de a ii liculi ingerii cd va produceingerii gi toate celelalte sti indu-le dinlAuntru*:;i. aga

-zicand. de la--inceputul insugil j: qi

aducindu-le la fi inta--J. Aceasta socotesc cane-o preda Scriptura cAnd zice: Cel ce gtie

163

Despre Numirile

toate inainte de facerea lor (Susana, 42). Cacinu afland de la cele ce sunt, gtie mintea dum-nezeiascA cele ce sunt, ci din Sine Ei in Sine,prin gtiinla $i cunoa$terea tuturor gi are de maiinainte qi a conceput de mat inainte fiinla* lorin calitate de cauza, nu apropiindu-se de fie-care inleles, ci gtiindu-le gi suslindndu-le petoate intr-o unica cuprindere, precum Si lu-mina* in calitate de cauzd a avut inainte insine qtirea despre intuneric*, necunoscanddin alta parte intunericul decdt prin luminA.Deci lumina dumnezeiascA, cunosctndu-sepe sine, va cunoa$te toate, in mod nematerialcele materiale qi in mod neimpa4it cele im-pA4ite gi in mod unitar cele multe, prin insaqiunitatea sa cunoscand qi producAnd toate.Caci daca in calitate de cauzi unica Dum-nezeu di tuturor celor ce sunt existenla, incalitate de aceeagi cauza unica va cunoa$tetoate ca fiind din El, qi preexistente in El; 9inu va primi din cele ce sunt* cunoaqterea lor,ci va darui qi tiecd'reia din ele cunoqtin[a lor,dar gi cunogtinla altora. Deci nu are Dum-nezeu* cuno$tinta sa gi deosebit de ea o altacare cuDr inde in comun pe toate. Cacicunoscandu-se pe Sine insugi drept cauza tu-turor, nu va ignora cele ce sunt de la El qi acaror cauza este. Astfel Dumnezeu cunoa$tecele ce sunt, nu prin cuno$tinla celor cesunt , c i a sa. Caci Scr iptura z ice ca g ii nge r i i * g t i u ce le de pe Pamin t nucunoscandu-le prin simJire, f i indcd suntsensib i le , c i pr in puterer 5 i - f i rea propr ie aminl i i de chip dumnezeiescj i * .

Dumnezeiegti

inchipuire gi nume qi toate celelalte; dar nici nuse inlelege*. nici nu se spune. nici nu senumelte. $i nici nu este ceva din cele ce sunt,nici nu se cunoa$te in ceva din cele ce sunt. $ieste toate in toate gi nimic in nimic qi se cunoagtede toli in toate gi de nimeni in nirnic--). De faptaceslea le spunem in chip drept despre Dum-nezeu lii e ldudat din toate cele ce sunt dupaanalogia cu toate, a caror cauza este. Dar are locqi cea mai dumnezeiasci cunoa$tere a lui Dum-nezeu. cunoscuta prilr necunoaslere. inr-o unirem a i p r e s u s d i : m i n t e * , ' c a n d m i n t e a ,despa4indu-se de toate cele ce sunt, apoi peri-sinClu-se qi pe sine. se une$te cu razele supralu-minoase. fiind luminata (de acolo gi 4colo) deadAncul dc nepaftuns al inlelepciuniir-b.

Dar ea se poate cunoaqte, precum amspus, gi din toate. Caci ea este, dupA Scrip-turA*, facatoarea tuturor (cf. Ps. 103,25)qi, armonizdndu-le pururea pe toate (cf.Pild. 8,30), este cauza articulari i r; i ordiniinedesficute a tuturor qi cea care uneqte pu-rurea sfar$ituri le celor dintAi cu incepu-tur i le ce lor de a l doi lea q i susl ine unicaimpreuna suflare gi annonie a tuturor.

$4

Dumnezeu Cuvdntul* e leudat de dum-nezeiasca Scriptura ca raliune nu numai pen-tru ca e daruitorul raliunii, al minlii gi alinteleociunii. ci si pentru ca are in Sine, demii ir iainte. cauri:ki tuturor, in mod unitar. qipentru ca strabate prin toate, cum^spune Scrip-iura. pina la sfdrgiiul tuturor (cf. In1el. 8.1 t: qi,inainte de acestea, Dentru ca ratiunea dumneze-iascd e suprasinrpiitatea a toaia simplitatea qi,ca Cel mai presrrs de l i inl i. e dezlegat de toate.fiind mai Dresus de toate. Acest CuvAnt (aceas6ra[iune) estex adevarul simplu Ei cu adevetratexistent in leeaturA cu care stA dumnezeiascacredinla, ca dunoqtin{A curata $i nerAtAcita atunror. El e temelia statomicd a celor ce cred,care ii intaregte pe aceqtia in adevar qi ii lineintr-o unitategi intr-o identitate neclintite incunoltinla simpla a adevlfului pe cei ce luaceusta cunostinta a celor ce trebuie crezute.Caci daca ;tiinta unelte* pe cei ce cunosc celecunoscute, $ daca neqtiinfa este cauza schim-barii continui qi a impar[irii* pentru celnecunoscator, pe cel ce crede in adevar, cumzice SfAnta Scripturd, nuJ miqcA nrmrc dinlocagul* credinlei adevararc (cf- Ef. 4,13) iqcare va avea statomicia identitalii nemi$cate 9ineschimbate. Fiindca cel unit cu adevarul Stie

$3

Pe ldnea acestea trebuie cercetat*, cumcunoastemlloi pe Dumnezeu, care nu este niciinteligibit. nici iensibil, nici in general ceva dincele ce sunt? Nu cumva e drept si spunem ca peDumnezeu il cunoagtem nu din lirea lui* (cAciaceasta e necunoscuta 9i mai presus de oriceratiune si minte), ci din ordinea tuturor celor cesunt. ca proiecttte din El: 9i av6nd chipurilex 5iasemanari le modelelor lor dulrinezeie;ti. urcamDrin Dutere dincolo de toate, pe calea Si ordineaior. prln nesarea si dep6sirel tuturor, la cauzarutuior? De"aceea-se gi cunoagte Dumnezeu intoate Si in afara de toate. $i Dumnezeu secunoaite prin cunogtinla* gi necuno$tinla; Sivom avea despre El qi inlelegere $i cuvant $lit i inla gi atingere gi simlire gr oprnre gr

t64

Despre Numirile

bine cd are binele, chiar daci mulli spun ca aiesit din elr:7. Caci aceia au uitat. cu adevarat'din rAtAcire. de adevar, pentru ca au cazut dincredin{a adevarata. Dar acesia ̂ se. $tre.cuadevirat pe sine nu (cum spun acela) alunnd' cleliberat de pomirea nesiatomica qi schim-batoare in varietatea de tot fclul a rAtacirii, prhadevarul simplu $i pururea ramas la aceleaqi, qila fel. De aceba nioi pentru adevarin toata ziua

$ 1

Dar, deoarece teologii (autorii Scripturii)laudA adevArul dumnezeiesc Ai infelepciuneamai presus de ingelepciune gi ca putere* qi cadreptate, qi o numesc mantuire li rascum-parare, sa dezvoltam $i aceste numiri dum-irezeieqti, pe cat ne este cu putinta. Dar.cadumnezeirea este mai presus li intrece oricefel de putere numitA, nu socotesc ci ignoracineva dintre cei crescuti in Scripturile dum-nezeie$ti. Caci de multe ori Scriptura ni s-apredat Si ca una care inlelege prin putere i ibomniai. deosebind-o de Putcri le* supra-ceresti. Deci curh o laudA pe ea teologiilscr i i tor i i Scr iptur i i ) q i ca putere r id icatdpeste or ice putere? Sau cum vom apl lca e lnumele de Putere'?

$2

Zicem deci ca Dumnezeu este putere, caCel ce are mai inainte qi mai presus de orice,in Sine insu:gi, toata puterea 9i ca Cel ce.ecauzatorul a toata puterea qi le face toate prinputerea neclintit i* qi nemArginita qi ca Cel cei puterea existen[ei insaqi, sau cauza a toataputerea 5i a fiecAreia in parte. $i ca e nesfdrlitde puteriric nu numai prin l 'aptul ca producetoaiir puterea, ci prin faptul ca e mai presus detoatA puterea $i e puterea prin Sine 9i prinaceea ca e superior in putere 9i faptului de-aproduce la neslArgit alte nesfArgite p^uteriLxistentel gi de-a nu putea puterile nesfirqiteqi la nesfirqit produse de El sA slabeasciiucrarea puterii lui de putere facatoare. $i caprin puterea lui negraitA, necunoscuta $l

Capitolul VIII

Despre putere, dreptate, mdntuire, rdscumpdrare {i despre inegalitate

Dumnezeiegti

invAlAtorii conducatori ai intelepciunii dum-nezeieqti avuta de noi, marturisind, cum se cu-vine, prin tot cuvdntul qi fapta cuno$tinleiunitare a adeva,rului creltinilor*, cd este pentruto[i cel mai simplu gi mai dumnezeiesc, maibine zis - cunoa$terea lui este singuracuno$tinta adevaratA 9i unicA qi simpla a luiDumnezeu.

neinleleasa depa$e$te toate. Iar prin bogalia eiintaieqte qi siabiciunea* celui putemic qisustin6 qi itapAnegte cele din urma ecouri aleei,

-cum vedem gi in cele puternice prin

simfire, ca luminile suprastralucitoare ajungpAnA la cele mai mioape vederi ' Sau cum sespune de cei cu g lasur i mar i ca acesteapatrund gi la urechile care nu prind prea ugorbcourile. Cici cel ce nu e auzit deloc, nici nuaude; qi cel ce nu vede in general, nici nu evazut.

$3

Deci aceasti rispindire nesfar$it deputemica a lui Dumnezeu ajunge la toatebxistenlele gi nu e nici una din existe,nle caresa fie cu totul lipsita de vreo putere, fie cd areo putere in[elegdtoare, f ie rationald,- f iesimgitoare, fie vitala sau fiinliala. $i de eingaduit* sa spunem, insaqi puterea de-a fi oare* oricine de la puterea mai presus de fiinla.

s4

Din ea sunt Puterile de chip dumnezeiescale ordinelor ingerelti. Din ea au chip nepieri-t o r q i ex i s ten ta r ; i t oa te m iqca r i l e I o rin(elegatoare qi nemuritoare cele de-a pururi.

$i insagi persistenla gi nemicqorata dorinla abinelui au primit-o de la puterea suprabuna,caci ea insdgi doreqte ca ele sA poati ttacestea* qi si doreascd sA fie pururea ii cainsagi puterea lor de-a dori si ramini agaDUrUrea--".

165


Dar cele ale puterii fara lipsuri se comu-nici gi oamenilor qi plantelor gi animalelor gifirii intregi aintregii existente. $i intiregte pecele unite spre afec[iunea qi comunicarea in-treolaltd qi pe cele distincte spre a fi toatepotrivit raliunii gi definiliei lor neconfundateqi neamestecate. $i pAstreaza rAnduielile qibirnele direclii* ale universului spre binelepropriu si paze$te vielile nemuritoare aleunitalilor ingereqti ne$tirbite. $i la fel sub-stantele cereqti qi luminAtoare qi stelare girAnduieli le lor neschimbate*, cu puterea de-afi in veac. $i.circumvoluli i le t impului le dis-tinge in progresul lor qi le menline unite prinrepetilii. $i face puterile foculuix nestinse licurgerile apelor neintrerupte. $i hotamicegteraspAndirea aerului gi pamAntul il line farAnici o temelie. $i pazeqte necorupte puterileroditoare ale lui. $i armonia gi imbinareaelementelor intreolaltA o paze$te neconfun-data qi nedespa4ita, cum susline legAtura din-t re suf le t q i t rup g i innoieqte puter i lehrinitoare qi crescAtoare ale plantelor. $isust ine puter i le f i in l ia le* a le tuturor g iasigura r.rnitatea nedescompusa a universu-lu i q i - i d i ru iegte indumnezeirea*, dandcelor ce se indumnezeiesc puterea spreaceasta. $i in general nimic din cele ce suntnu es te i n a fa ra pu te r i i dumneze ieq t iasiguratoare qi cuprinzatoare.

Caci ceea ce nu are nici o putere, nici nueste, n ic i nu este ceva, n ic i nu este vreoafirmare* a ei22e.

$6

Dar spune magul El ima*: Daci Dum-nezeu este atotputernic, curn se spune de uninvAlator (despre Dumnezeu) al vostru cd nupoate ceva? Prin aceasta defaima pe dum-nezeiescul Pavel, care a zis ca Dumnezeu nuse poate nega pe Sine insuqi (cf. II Tim. 2,13).Ocupindu-ma cu aceasta, mA tem ca nucumva sA stamesc rAsul prostiei, incercAnd sadarim casele jucariei copiilor gi sa le fac unacu pAmAntul qi grabindu-ma spre scopul deneatins al inlelegerii lui Dumnezeuin privin(aaceasta. Caci negarea sa* proprie este una cucaderea din adevar. Iar adevarul este ceea ceeste $i negarea adevarului e cAderea din ceea

r66

ce este. Dar Dumnbzeu nu podte cadea dinexistenla gi a nu fi nu este* (a nu fi e imposi-bil) sau cum ar zice cineva, nu poate sa nupoata $i nu ;tie sa nu gtie prin privaliune. E cainleleptul care imiti pe biruitorii fara marginidintre atle[i, care adeseori preficAndu-se infala adversarului ca sunt slabi, iar acela so-cotindu-i aqa, gi luptdnd in l ipsa manifestari iputerii acelora bArbategte cu umbrele qibatAnd aerul plin de mAndrie cu lovituridegarte, se lauda pe sine, neqtiind de putereaacelora. Dar noi intelegem pe inva[atorul deDumnezeu, pe cat ne este cu putin[4, laudAndpe Dumnezeu ca atotputemic, ca fericit gisingur Stapinitor, ca domnind cu puterea luipeste veacul insugi, ca Cel ce nu cade intrunimic din cele ce sunt, ci mai degraba fiindmai presus de ele gi fiind inaintea tuturorexistenlelor prin puterea mai presus de fiinla;gi ca pe Cel ce a daruit, prin revarsare, tuturorcelor ce sunt puterea de-a fi din puterea lui cedepii;e;te oriie prisosinlallo.

$7

Dumnezeu este socotit iariqi dreptate*,ca Cel ce imparte tuturor cele dupa vrednicie gifiecaruia buna misurd gi frumusetea, bunardnduialA qi ordinea gi toate darurile, dis-tingdndu-le dupA regula cea cu adevarat ceamai dreapta. f i ind tuturor in parte catza-toru l lucrar i i lor . Caci dreptatea dum-nezeiasca le rAnduiegte pe toate in chip dreptq i le pastreaza pe toale neamestecate f i ne-confundate cu altele, dAruind fiecireia din-t re toate ex is tenle le cele cuveni te dupAvrednicia ce a dat-o fiecareia dintre ele. $idaci spunem acestea in chip drept. toli caredefaimA* dreptatea dumnezeiasca, uita ne-dreptatea vAdita ce gi-o aleg pe seama lor.Caci spun ca s-ar cuveni celor muritori ne-murirea gi celor nedesavar$il i desavArqireaqi celor ce se mi$cA de sine* necesitateamiqcarii de catre all i i qi celor schimbatoriident i ta tea g i puterea desavdrqi t i i ce lorslabi; gi cele eteme sunt temporale gi celece se milca prin fire sunt neschimbatoare giplAcerile trecatoare sunt ve$nice qi in gene-ral atribuie altora cele ale altora. TrebuieSt iut cA dreptatea dumnezeiascA este cuadevdrat dreptatea adevarata prin aceea cadist r ibu ie cele propr i i dupa vrednic ia

$s

Despre Numirile

fiecireia dintre existen[e 9i sal.vp,azi f ireaf iecAreia in t reapta i i puterea e i - " ' .

$a

Dar ar putea spune cineva*: Nu e propriudreptali i sa lase oameni evlaviogi neajutali,asuprili de cei rai. Fala de aceqtia trebuie spusca daca cei pe care ii nume$te evlaviogi iubesccele paminteqti rivnite de cei atragi de celemateriale, au cazut din dragostea de Dum-nezeu. $i nu gtiu cum s-ar mai numi evlaYioqi,nepreluind cele cu adevarat vrednice de iubitEi dumnezcie;ti, qi ferindu-se fara sfinlenie deiele vrednice de rAvnit gi de iuhit. Iar dacaiubesc cu adevArat cele cu adevarat existente'trebuie sA se bucure de cele dorite cAnd seintdlnesc cu cei ce le prilejuiesc. Caci sea p r o p i e m a i a l e s a t u n c i d e v i r t u [ i l eingereqti*, cand se despart, pe cat se poate,din dorinla de cele dumnezeieqti, de in-r-pdt imirea de cele mater ia le* , despr in-i e n d u - s e b i r b a t e g t e p e n t r u b i n e i ni 1np re ju ra r i l e ca re l i se o fe ra pen t ruaceasta. Deci, vorbind adevirat, e mai pro-priu dreptAli i dumnezeieqti sa nu-i lase sAse mole$eascA* gi sa le indepArtaze de celemai bune* barbAlia, prin desfatiri materi-ale, nici sa-i lase neajutora[i, dacd ar cAutaunii sa faca aceasta, ci sA-i intAreasca in celebune gi in neslabita statomicie* 9i si ledaruiasca pr in acestea cele dupa vred-nlc le ' " - .

$e

Deci aceasta este dreptatea si mdntuireadumnezeiasca ce se lauda: cea cara salveaza qipdze;te fiinla qi fAptuirea proprie $i curati a

Dumnezeiegti

fiecaruia de cele necuvenite qi e cauza lucrdriisale, curate in toatex. Iar daca lauda cinevamantui-rea. ca pe cea care pestreua neclintite decele rele* pe.toate, in chip sanatos, fara indoialaca vom primi qi noi pe acest cinstitor al mAntuiriide tot'felul. $i vom socoti ca DumnezeuhotAraqte ca prima mantuire a tuturor, p-9 ceacare pastreazA pe toli neschimbali 9i nesfiqialisi neclhtiti in ei inqiqi Ei ii pazeqte pe tolrnehartuiti 5i nebiruili de rele* qi inrpodohiEi deratiunile loi: si alunga din toti loatA inegalitateasi iucrarea strhina qi"susfine rhasurile* t]eciruianeschirnbate Si nemutate de cele contrare. Deaceea nici aieasti mantuire nu o va socoticineva ca strd,ina de scopul* sfintei invalaturidespre Dumnezeu. ci ca pe una ce rascunrparaDrin bunAtatea mantuitoare a tuturor, toate exrs-ientele din ciderea din bunatatea lor, intrucAtfirea fiecaruia din cei mAntuili primegte aceasta.Dc aceea autor i i Scr iptur i i o g i numesc peea riscumparare, intrucAt nu lasA cele cuadevarat eiistente sa cada in non-existenla$i in t rucAt , ch iar de se abate c ineva in greqalAii neorinduiala qi paleqte vreo micgorare a de-itinatatii bunurilor proprii. e scapat (rascum-

barar) 'de aceesta 'p , r i ima

5 i s iabic iune g ibrivatiune, iniplinind ceea ce i i l ipseqte. 9i in-iarin<i* parinteite pe cel slab. Siridicindu-l dinslabiciu'ne il ridicd in bine qi i[ umple de binelece l-a pierdut; gi il pune din nou in rinduiala gireface dezordinea qi urilenia lui qi-i reface inte-sritatea si-l elibereaza de toate ranile*. DarIespre ac'estea s-a mai vorbit. ca qi despre drep-tatea prur care se depirleaza toatA inegalitatea*venitA in ei prin privaliune qi se hotS.ragte egali-tatea tuturor*. Caci inegalitatea*, daca oinlelege cineva ca liind distanlele tuturor fala detoate. nu e ingAduita de dreptatea care o pieEtepe ea $i care vrea sA se laca o unre a tuturor cuioate - ftindca ea pazeile toate existenlele, lianume pefiecare inchipul ei, in care este fiecareduoa fire-rr.

Capitolul IX

Despre mare, mic, acelaEi, altul , asemenea, neosemeneagi despre stat'e, mi$care, egalitate

$1 9i neasemenea li ary 9i stare 9i migcare, sAprivim gi la imaginile (reprezentarile) acestor

Deoarece se spune despre cauzarorul rururor 3Tffi"i:n"i:ff:'l # ;tit tli ffixt::ci eli mare gi mii qi acelaii Ei altul qi asemenea marirnea dumnezeiasca aratandu-ni-se qi in mi-

t67


cime Si intr-o lumind sublire. $i ca Acelaqi' candspun Scripturi le. Iur tu acelasi efri (Ps. I0l.281: s i ca 'Al tu l c ind e inchipui t de aceleaqiScripiuri prin multe figuri qi mulre chipuri. $ica asenlenea $l neasemenea cand e lnlaular_ casuDort al unoi asemanari 5i al neasemdnarii 9ic a n e f i i n d a s e m e n e a c u n i m i c ( c f . I IParal. 6,14). Dar qi migcindu-se ca Unul ceumbla in toate. $i prin

-toate celelalte numiri

dumnezeieqti de aceeagi valoare cu acestea,liudate de Scripturi"*.

$2

Dumnezeu se nume$te deci mare*,potrivit marimii proprii lui, transmildnd tu-turor celor mari din marimea sa $i supra-revarsandu-se qi extinzindu-se in afara detoatd puterea, cuprinzdnd tot locul, depaqindtot numarul. trecdnd peste toatA nemar-ginirea, prin supraplinaiatea qi marimea lu-irarii lui qi prin darurile lui izvorAtoare pemAsura in care acestea se impd.rtAqesc de ele.Dar in revarsarea nesfarlitei lor daruiri, elerimAn nemic$orate $i nu se micgoreaza prinimparElirile de ele, ci se arata intr-o qi maimare suprareva'rsare. Aceasta marime este $inesfirqita* gi necuprinsi in cAtime qi denenumaratl 9i depaqire a tuturor in revdr-sarea absolutA (necondil ionata de nimi^c) 9isupraext insa a mar imi i lu i nectrpr inse-r ) .

$3

Iar ci e mic sau subtire, se spune despreEl, ca de Cel ce iese din toata greutatea qidistanta gi ca Cel ce patrunde neimpiedicatprin toate. De fapt ca Cel ce e mic, e cauza-iorul formator al tuturor elementelor. Caci peCel mic nu-l vei afla nicaieri neimpartigit.Deci aga trebuie inleles ca Dumnezeu e mic*,ca inrAnd in toate gi prin toate in mod neim-piedicat 1i putrun:dnd* pana lu desparlireusttfletutui si rluhului. dinire lncheieturi gi mu'divd Si judecintl .rimgirile Si cug,erurile inimii(Evr. 4, 12) sau mai bine zis toate existentele.Caci nu este faptura nearatata inaintea lui.Aceasta micirne e fara cantitate, fd.rd calitate,nestdpinitA, nemarginita. nedefinitii' cuPS-zatoare a tuturor, dar ea insaqi e necuprinsa-Jo'

168

$4

$i este acela$i in mod suprafiinlial, etem'nesChimbat, rdmAnind in Sine, avindu-leacelea$i qi la fel, la fel prezent tuturor 9istatomic El insuqi cu ale sale in Sine $i inte-meiat in mod neprihanit in rnarginile preabune ale identita$i mai presus de l i inlA,neprefecut, necazut, neclintit, neschimbat,neamestecat, nematerial, atotsimplu, faravreo nevoie, necrescut, nemicqorat, nenas-'cutx

, nu ca unul ce inca nu a fost nascut, saunedesAvar$it sau nAscut de cineva sau cA eastfel, sau ca Cel ce nu e nicaieri niciodatd, cica Cel total nefdcut* (nenascut) qi absolutnefacut (nenAscut) qi pururea existent 9i fiindprin Sine desavirqit qi acela;i f i ind prh Sinesi deosebindu-se prin Sine in mod unitar ; i inicelagi mod* qi iuminAnd acelaii* din Sinetuturor celor capabili sa se imparta$easca deEl; l i imbinAnd pe unele cu altele, prinbogatia qi calitatea de (a fi) cauza, avdnd demai inainte in Sine la fel cele contrare, ca Celce e cavzacea una $i unica* ce depaqe$te toataidentitatea23T.

$s

' Iar altul este, deoarece Dumnezeu eprezent in toate in mod providenfial* qi seface toate in toli pentru mantuirea tuturor,ramAndnd in Sine qi neieqit din identitatea saprin lucrarea cea una qi stand neincetat $idAndu-se pe Sine cu o putere neclintita spreindumnezeirea celorintorqi (spre El). $i altelesunt vederile variate ale lui Dumnezeu, caretrebuie in[elese ca altele in formele in care searata. Caci precum dacd raliunea ctlgeta su-fletul* in chip trupesc gi vede in parli trupeqtineimparlirea* lui, redam prin ele neim-parlir'ea proprie lui ca parli aflate in el. 9isocotim mintea cap, grumazul opinie (castdnd la mijloc intre raliune 9i iralionalitate)'pieptul mAnie. stonracul pofta, bralele qi pi-i iolrele fire, folosindu-ne de numiri le trupu-lui ca de niqte simboale ale puterilor - cu atatmai mult trebuie sa curalirn pe Cel ce e din-colo de toata alteritatea formelor qi chipurilor'i n s f i n t e q i d u m n e z e i e q t i g i t a i n i c edesfaqurdri*- $i daca voieqti sa aplici cele treidimensiuni ale trupurilor* lui Dumnezeu celde neatins qi fara dimensiuni, lAlimea dum-

Desore Numirile Dumnezeiesti

nezeiascd trebuie infeleasd ca iegirea supra-largA a lui Dumnezeu la toate, lungimea, caputerea supraextinsa la toate; adancimea, caascunzimea gi incognoscibil i tatea de tolinecuprinsa a lui Dumnezeu. Dar ca sa nu nepierdem pe noi in desfaqurarea altor gi altorchipuri qi tbmre, asemd.nand numirile dum-nezeiegti netrupegti cu simboalele sensibile,vom vorbi despre ele in Teologia simholicd.Dar acum nu vom socoti inlelegerea luiDumnezeu* ca altul, ca fi ind schimbareaidentitati i lui mai mult decAt neschimbata,ci multiplicitatea lui unitare gi iegiri le de unsingur chip ale marii lui rodnicii la toiite:r8.

s6

Iar dacA ar spune cineva ca Dumnezeueste asemenea cu Sine* ca Cel ce e Acelaqi,intrucAt e in mod statomic in Sine, fiind ase-menea Siegi in chip neimpArlit, nu am socotilipsitA de cinste numhea dumnezeiasca deasemenea. Dar teologii (scriitorii Scripturii)spun ca Dumnezeu ca atare nu este asemeneaniminui, dar El daruieqte asemanarea dum-nezeiasca celor ce se intorc spre El, prin imitareadupa putere* a Celui ce e mai presus de toatadefinilia qi raliunea. $i puterea asemanarii dum-nezeie$ti este cea care intoarce toate cele createspre cauza lor. Deci acestea trebuie declarateasemenea lui Dumnezeu prin calitatea de chipgi asemanare (Fac. I,26) a lui*. Dar Dumnezeunu e pe de alti parte asemenea lor, pentru canu e nici om asemenea chipului sau. Cacinumai celor de aceeali treapta* le e cuputinta sA fie gi asemenea unele cu altele, qisa-qi intoarca intre ele asemAnarea, gi sa fieambele asemenea intre ele, f i ind createdupa chipul celui asemenea. Dar intre cauzAli cauzate nu se poate cunoagte o intoarcere(de la una la alta). Caci nu se daruie$te numaiacestora sau acelora calitatea de a fi aseme-nea, ci tuturor celor ce se impartaqesc deasemdnare, cdci Dumnezeu este cauza insu$ifaptului de a fi asemenea; ;i El este qi supor-tul asemAnariix insaqi qi este in toate Celasemenea tuturor prin vreo urma oarecare aacestei asemanari. $i prin aceasta implinegteunirea tuturorl39.

$7

Dar ce trebuie spus despre aceasta? Caciinsaqi Scriptura declara ci El este neaseme-nea $i necompus cu nici una, ca Cel ce e qia l tu l decat toate. Iar ceea ce e mai para-doxal, e ca nici nu spune ca e ceva asemenealui. Dar cuvAntul nu e contrar asemanarii cuEl. CAci acelearii sunt gi asemenea $i nease-menea lui Dumnezeu. Primul lucru, prinimi tarea celu i de neimi tat . A l doi lea, pr infaotu l de a nu aveax cele cauzate ceea cee in CauzA, gi prin distanla de nrqp;rrAnesfArgi t i g i incomparabi la in t re e le--" .

$8

Dar ce vom spune gi despre starea sau$ederea dumnezeiascA*? Ce altceva decAtca Dumnezeu rAmdne El insugi in Sine gi efixat statornic in identitatea nemiqcatA $i esupraintemeiat in mod neclintit qi in faptulde-a lucra aceleaqi qi in acelagi scop qi la fel;gi in faptul de-a exista neclintit in Sine qide-a nu se putea muta qi de-a fi nemigcat. $iacestea in mod mai presus de fi inlA. Caci Eleste cauza stari i qi gederii tuturor, ca Celmai presus de toata $ederea qi starea. $i inEl au primit subzistenla toate. f i ind piipjlenecl in t i te d in s tarea bunata l i lor propr i i - - ' .

$g

Dar ce e de spus cdnd invalatorii Scrip-tur i i z ic iaraqi ca Cel nemiqcat merge $ i semiqca spre toate*? Nu trebuie inleles qiacest lucru in mod dumnezeiesc? Caci tre-buie cugetat cA El se migcA, in mod evlavios,nu prin mutare sau schimbare*, sau altemare,sau abatere, sau mi$care spatiala, nici in liniedreapta, nici circularA, nici in ambele feluri*,nu inteligibilA, nu sufleteascA, nu fizicA. $i sta'in faptul ca Dumnezeu aduce la fi inlA gisustine toate qi ingrijeEte in tot felul de toate,q i in faptu l ca e prezent tuturor pr in cupr in-derea tuturor, nesupus relaliei cu ele, prinieqiri le gi lucrarile providenliale la toateexistentele. Dar e ingaduit a lauda in chipdumnezeiesc qi miqcarile lni Dumnezeuxcel nemiqcat. $i prin migcare dreapta* tre-buie cugetata neclintirea dreapta, migcarea

r69


neclintit i qi ieqirea neabatuta a lucrdrilor luiqi provenirea tuturor din El. Iar prin cea inspirala, iegirea statornica 5i starea rodi-toare. Iar prin cea circulara, faptul de-a fiacela;i qi de-a cuprinde pe cele de la mijlocgi -pe cele extreme* qiolJrtoarcerea la El acelor Droveni te d in El -

$ 1 0

Iar dacA cineva ingelege numirea dinScripturi despre Dumnezeu ca Acelaqi, insensul de egal cu Sine, e de observat cd

Dumnezeu este egal nu numai ca Cel neim-piirl i t gi neclintit, ci gi ca Cel ce iese la toategi prin toate la fel qi ca suport al egalitali ide sine, prin care lucreazi la fel miqcarea*tuturor prin toate gi impartaqirea egali atuturor celor ce se impdrtaqesc, dupa ca-pacitatea fiecireia; qi darul egal imparlittuturor dupd vrednicie qi dupa toata egali-tatea inteligibila*, inlelegitoare, ralionala,sensibil i , f i inl ialA, avAndu-le pe toate cuvoia de mai inainte in Sine Cei ridicat pestetoate. conform puterii sale mai p{gfus detoate, facatoare a toata egalitatsax--' ' .

nesch imba t g i nem iqca t q i pen t ru c imigcdndu-se pururea ramAne in Sine insuqi qiCauzatorul veacului qi timpului gi al zilelor.De aceea gi in sfintele Ei tainicele vedenii alearatArii dumnezeieqti e inchipuit qi ca batr0n(cf. Dan. 7,9) qi ca tanir*. Batran i l arata 5ica fi ind de la inceput; tanar, ca neimbAtr0-nind. Sau amAndoui ne inva[A cA inarnteazhde la inceput prin toate p0na la sfdrgit; sau,cum z i ce dumneze iescu l nos t ru s fAn tinvAlator, vechimea dumnezeiasca Ie aratape amdndoud: ca Cel mai bdtrAn e primul intimp, iar ca Cel mai tAnar e dinainte denumarul timpului. Fiindca unitatea* qi ceeace e propriu lui au fost mai vechi ca mulli i anicare au unnat--'.

$3

Dar trebuie sa cunoa$tem, precum so-cotesc, qi natura timpului ;i a veacului dinScriptura. Cdci nu sunt absolut nefacutex gicu adevdrat eteme toate cele numite vegniceqi incoruptibile gi nemuritoare qi neschimbateqi la fel existente, ala cum zice: Ridicali-vdporti le ve$nice gi cele asemenea (Ps. 23,1 ,9).Fiindca de multe ori gi cele foarte vechi suntcaracterizate prin numirea de veqnice; qicdteodata qi toata lungimea timpului nostrueste declarata veac, intrucAt este qi o insuqirea veacului vechimea; qi neschimbarea este $imdsurarea in general a existenlei. Iar timp

Capitolul X

Despre Atotgtiitorul, Cel vechi de zile Ei despre veac $i timp

$ 1

Ia seama sA lauzi pe Dumnezeu Cel cumulte nume prin cuvAnt gi ca Atotliitor gi caCel vechi* de zile. Atotti i tor se zice pentruca este scaun atotl i i tor, suslinAnd qi cuprin-zind toate, f ixAnd, inten.reind gi circumscri-ind 9 i facdnd totu l necl in t i t in Sine g iaduclnd la existenla din Sine, ca dintr-orAdacina atotl i i toare, toate $i intorcand laSine, ca intr-un sAn atot[i i tor qi l inAndu-leadunate in Sine ca intr-un Scaun atotcuprin-zator pe toate, printr-o sustinere care leasigura pe toate gi e mai presus de ele,nelisdndu-le si cadd din ea gi sa se piardA cascoase dintr-o casa atotcuprinzatoare. I sezice obArgie atotliitoare $i ca cea care le linepe toate qi le stApane$te, sffAbatandu-le fara saie amestece gi le impune tuturor ju-gurileprimite de bunA voie qi durerile dulci-"' aledragostei dumnezeieqti qi atotl i i toare, alebunautii ei neslabite.

$2

lar caCel vechi de zile (Dur.7 ,22)eldudatDumnezeu pentru ca este qi veacul gi timpultuturor qi e inainte de zile gi inainte de veac qide tintp. Dar trebuie ca El si se numeasca litimp gi zi qi vreme qi veac in mod cuvenit luiDumnezeu, ca f i ind in t .oata mi$carea

t70

I


nume$te pe cel ce este supus facerii qi coru-perii (stricaciunii) gi schimbarii qi care e altfelpentru al1ii. De aceea teologia (Scriptura) nedeclarA (numeqte), gi pe noi cei definili printimp, veac prin participare*, cdnd ajungemveacul nestricacios qi pururea la [el-+b. DarScriptura vorbeqte uneori gi de un veac tem-poral* gi de timpul veqnic, deqi gtim prin ei*cd e mai propriu sa lie numite Si ardtate celece sunt veac, iar cele ce sunt in devenire timp.Deci nu trebuie sa socotim, simplu, coetemecu Dumnezeu*, cel dinainte de veac, celenumite veqnice. Urmdnd neabatut prea vene-

$ l

Vino sA lauddm prin imne de pace, paceadumnezeiasca, ca obArgia irnpacarii tuturorx.C A c i e a e s t e u n i f i c a t o a r e a t u t u r o r l inascatoarea qi producatoarea armoniei ;i ar-ticularii tuturor. De aceea o gi doresc toate peea, care intoarce mullimea impdrfiG a lor inunitate integrali* qi razboiul launtric al tu-turor il Dreface intr-o conlocuire unitari*.Prin impartagirea de pacea dumnezeiascd celemai vechi* dintre Puterile impacate se unescqi ele cu ele insele gi intreolaltA, spre o unicddomnie apacii tuturor; gi unesc pe cele de subele insele qi pe unele cu altele cu ob0rgia qicauza cea una qi desavdrgita a tuturor. Caciaceasta pdtrunzdnd in mod neimpArlit intoate, ca in nigte locuri deosebite ale celordesparlite, le hotamicegte, le mdrginegte gi leasigura pe toate gi nu le lasd sd se reverse innesfArgire* gi nehotAmicire, dezordonate ;inelixate qi devenite goale de Dumnezeu giiesite din unirea intre ele qi cu totul neuniteinireolaltala8. Sa vorbim

'desp." ea, sau si

aratam ce este pacea gi liniqtea dumnezeiascApe care sfintul Iustus (cf. Fapt. 1,23) onumeqte neglasui toare*; g i despre toatAnemigca rea cunoscu ta i n p roces iunea(ieqirea) ei; sa aratam cum impAciuiegte qiaduce liniqte gi cum este in Sine gi inleuntrulei gi a supraunit totul in Sine, intreaga; cum

ratelor Scripturi, socotim veqnice qi tempo-rale dupd modurile cunoscute in ele, pe celece sunt la mijloc qi se impartAqesc in parte deveac, in parte de timp. Iar pe Dumnezeu sa-llaudam qi ca veac qi ca timp, ca cel ce eCauzatorul a tot timpul qi veacul; gi ca Vechide zile, ca Cel ce e inainte de vreme qi maipresus de timp gi ca Cel ce schimbd vremurilegi timpurile. $i iarAgi ca fiind dinainte deveacuri, intrucAt este qi inainte de veac Ai maipresus de veac (cf. Apoc. 1 1,15) qi imparalial u i es te ' imoAra t i a t u tu ro r veacu r i l o r .AminlaT.

neiegind din ea, dar inmullindu-se pe sine,pArasegte unitatea ei*. Ea iese la toate,raminAnd intreagi inlauntru* prin covArgireaunirii nrai presus de toate. Pe ea nu e ingiduitqi nici cu putinla vreuneia din existen[e nicisa o exprime, nici sA o cugete cu intelegere.Dar recunoscind neputinla de-a o exprimaqi de a o cunoaqte ca fi ind dincolo de toate,vom privi participarile inteligibile qi expri-mabile la ea* gi aceasta pe cAt e cu putintaoamenilor qi noua, ramagi in urma multoroameni buni-+e.

intdi trebuie spus aceasta, cA Dumnezeu esuportul pacii de sine qi al picii tuturor qi alfiecdruia; gi cd toate se articuleaze intre eleprin unirea lor neconfundata*, prin care suntunite in mod neimparlit. Prin aceasta fiecarest0nd in mod nedespAr l i t , ig i pAstreazaneslabit* chipul propriu, nefiind tulburateprin amestecarea cu cele contrare*; nici tocitein deplinatatea unirii qi a curaliei lor. Decivom intui o fire simpla a unitafi paqnice, ofire care uneqte toate cu sine gi in ele li intreele, o pace care pastreaza toate in imbinareaneconfundati, neamestecatdx a tuturor. Dato-rita acestei unitAF neconfundate, minli ledumnezeiegti unite* se unesc cu inlelesurilelor gi cu cele inqelese. $i iaraqi urca spre

Capirolul XI

Despre pace {i ce tnseamnd a fi tnsuEi prin sine,ce e viala de sine Ei puterea de sine Si cele astfel spuse

L7l

Despre Numirile

unirea necunoscute cu cele aflate mai presusde minte. Tot pentru ea, sufletele, unindraliunile lor de tot felul gi inallAndu-le spre ounica inlelegere curata, inainteaza potrivit lorqi treptei lor, prin inqelegerea nematcrialA ;ineimparlita* ipre unirea cea nrai presus. deinlelegere. Pentru ea subzistA unica qi nedes-faiuta imbinare complexi a tuturor in sim-fonia ei dumnezeiasca; qi se armonizeaza inconglAsuirea gi in acordul ; i in intreguldesavirqit* . Caci le adund in mod neconfun-dat gi le line impreuna in mod nedesparlit.Pentru cA int regimea pAci i desavi rg i testrabate toate existenlele prin prezenta atot-simpla qi neamestecatd a puterii de unitatefacatoare, unind toate qi unind extremelex cuextremele prin cele de mijloc, insolindu-leprintr-o unicA (legatura) de aceeagi f ire. Prinaceasta le dAruieqte ptrtinla sd se bucure de easi de ultimele* margini ale intregului gi le facepe toate consliente de unitali le 9i de iden-titati le, de uniri le, de imbinarile lor. CAciDacea dumnezeiascd rimAne neimpar[iti 9iitrabate prin toate qi patrunde in toate qi nuiese din identitatea ei. Fiindca iese la toate 9itransmite tuturor in mod propriu lor cele aleei qi revarsd cu imbelgugare in ele din bogaliarodniciei impaciuitoare. Dar ramAne, pentrucovdrqirea unitalii ei, intreagA, cu sine in-t rcaga_*^ pr in supraunirea in t reaga cu eainsisii)u.

$3

Dar ar putea zice cineva*: Cum doresctoate pacea? Caci multe se bucurd de diversi-tatea ii deosebirea lor qi nu voiesc vreodatisA se concilieze de bund voie. Daci cel ce ziceaceasta afirma ci diversitatea qi deosebirea einsuqirea proprie a fiecareia dintre existen[e*,gi cA nici una dintre existenle nu voieqte sa.seleoede de aceasta, nu-l vom contrazlce nlclnoi in aceasta. dar qi pe aceasl.a o socotim odorinla a pacii*. Caci toate iubesc sa fie inpace $i unite cu ele insele, dar sA rd.'rnanairemiEcate din ele gi din ale lor. $i e proprieidentitati i neamestecate pacea desdvArqitacare o pestreaza, $i care le salveazi prin grijileei dAruitoate de pace pe toate nedezbinate qineamestecate cu ele gi intreolalta, susgindndpe toate in puterea statomica gi neclintita apacii qi nemigcariix lor.

172

Dumnezeiegti

$ 4 . ,

$i daci toate cele ce se migci* nu seliniqtesc, ci voiesc pururea ca mi$carea lor sase mentina, aceasta e o dorinla dupa paceadumnezeiascA a tuturor, care le pAs[eaza petoate necdzute din ele qi pazeqte identitateatuturor ce lor ce se miqca* q i v ia la lormiqcAtoare nemigcati Ei necazutA. $i aceastao arata facindu-le pe toate cele ce se migca sarAmdna prin aceasta in pace cu ele insele,ramAndnd sd lucreze in acelaqi fel, cele alelor--' .

$5

Iar dacf, vorbind de prefaceri produse dec6derea* din pace, va declara cineva ca nu totiiubesc pacea. raspundem ca nu cste nici unadintre existenle care sA cadd cu totul din oriceunire. Caci ceea ce e cu totul nestabil* qinemdrgin i t in aceasta g i nef ixat q i ne-hotamicit, nu e nici existent, nici intre celeexistente. Iar daci acegtia s-au despa4it deoace si de bunurile pacii, bucurAndu-se dei"rturi 9i minii gi de schimbari qi nestator-nicii, spunem ca qi ei sunt stapAniJi de idoliiintunecalix ai dorinlei de pace, deqi sunt tul-burali de patimile mult miqcitoare. $i prinaceasta raman* fara sa-qi dea seama doritoriai ei, socotind cA prin implinirea celor purttreacurqatoare ranrAn in pacea lor; ;i se simttulFurali dacd sunt l ipail i de placerile care i istipineau:51. Dar ce va sptlne cineva desprepaiea revarsatA de iubirea de oameni a luiHristos?* Prin ea invAfam sd nu mai luptAm*nici cu noi, nici intre noi, nici cu ingerii. Cilucram impreuna cu ei cele dumnezeiegti*,dupa putere, prin purtarea de grija a lui Iisuscare lucreazA toate in tofl qi aduce pacea ne-graitA si dinainte de veac hotarata 9i ne im-

f aca p6 noi fu Sine qi in Sine cu Tatal. Despreaceste daruri mzri Dresus de fire s-a vorbit ininvalaturile teologice* qi a marturisit impre-una iu noi gi Scriptura sfintei hspirali i-)r.

$6

Dar fiindci m-ai intrebat gi altAdatd prinEpistola* ce este existenfa de sine, viala desine, inlelepciunea de sine gi eqti nedumeritcum spun uneori cd Dumnezeu este viala de


sine, altadata supofful vielii de sine, am soco-tit de trebuinldL, sfinte suflete al lui Dum-nezeu, sA-1i dezleg gi aceasta intrebare cdtrenoi. $i intAi, ca sa reluAm qi acum cele multespuse, raspundem cA nu e ceva contrar a spuneci Dumnezeu este putere de sine sau viala desine ;i suport al vielii de sine sau al pacii sau alputerii. Caci, in cazul primelor, este numitastfel pomind cle la cele ce sunt sau, mai mult,de la iele ce sunt intAile*. El f i ind cauzatorultuturor. Dar in al celorlalte (este numit astfel)ca fiind in mod suprafiinlial mai presus detoate cele ce sunt qi sunt intAile. Ceri sAspunem ce este existenla de sine sau viaga desine sau cdte sunt in mod absolut qi desAvArqitincepAtor. Raspundem ca nu e ceva sucit*, cidrept ;i care are o explicagie simpla. Caci nuspunem ca existenla de sine e vreo altd fiinlddumnezeiascA sau ingereasca, care sA fie tu-turor cauza de a fi (caci numai Cel ce este maipresus de fiinlA e obArqia qi fiinla $i cauza dea fi a tuturor existentelor), nici nu spunem cae nascAtoare de viafA a vreunora care trdiescaltd dumnezeire decdt cea mai presus de dum-nezeire. Caci numai viala e cauza vielii. Nici,ca sa vorbim pe scurt, nu au fost numite alteobArEii ale existen!elor,.alte fiinle qi ipostasuricreatoare, sau raze 9r dulnnezer dln exlsten-[e*. Nu i-au qtiut pe aceqtia cu adevarat, gipropriu* vorbind, ca atare nici pe ei (caci nuexista), nici pe parinlii lor. Deci existenla desine gi viald de sine gi dumnezeire de sinenumim in sens originar gi dumnezeiesc ;gi

$ l

Dar fiindcA s-a vorbit despre marginea cu-venita a celor de care trebuia sa vorbeasca,trebuie sA laudam qi pe Cel cu numepesfirqitesi ca Sfintul slintilor (Dan. 9,24). Impdrarulimpardllor (l Tiin. 6.15). despre Cel'ce im-paraleste in veac si din veac (cf. Ps. 145.10).darli Ad.pre D,,mnil domnilor (Apoc. l9.l6l gibumtfe=eul dumne:eilor (Ps. 49,1). $i inti itrebuie spus ce socotim cA este sfinlenia desine (autosfinlenia) qi ce vrea sA arate Scrip-

Capitolul XII

Despre Sfdntul sfinlilor, imparatul tmpdralilor, Domnul domnilor,Dumnezeul dumnezeilor

cauzal, obdrgia gi cauza cea una mai presus detoate li mai presus de fiinlA. Iar in sensparticipant, puterile providenliale trans-mise d in Dumnezeu cel nepart ic ipat , lu-crarea prin sine fAcatoare de fi inla, prinsine* indumnezeitoare, la care participaex i s ten le le i n mod p rop r i u l o r * . P r i naceasta sunt q i se z ic ex is tenle q i v i i q iindumnezeite qi celelalte. De aceea le estesuDort Cel bun celor dintAi, apoi tuturor celorce participd la El intregi, apoi celor ce par-ticipA ca pd4i* ale lor la El.

Deci ce trebuie spus despre acestea? Candunii dintre dumnezeieqti i gi sfinli i nogtriinvafAtori numesc pe Cel Suprabun gi Supra-dumnezeu suport al bunatali i de sinex qi aldumnezeiri i spun ca bunatatea de Sine gidumnezeirea de bine facatoare qi indum-nezei toare provine d in Dumnezeu, carevirsarea frumuselii de sine, facatoare defrumusele. $i vorbesc de o frumusele intreagiqi de o frumusete pa4iala; qi pe cele ce existddin ea le numesc frumoase in intregime qifrumoase in parte. $i toate celelalte s-au spusgi se spun in acelaqi mod, adica aratAndu-leparticipante la providenla qi bunatate*, caexistente din Dumnezeu Cel neparticipabil*;gi ca participdnd la debordarea lui intr-orevdrsare negrAi6. Prin aceasta, Cel ce e cuadevArat Cauzatorul tuturor, e qi dincolo detoate qi Cel mai presus de fiinla, qi depAgegtein mod supraliresc cu totul pe cele ce sunt deo oure.u.. iiinla qi firer54.

tura prin indoirea numirilor*,

Sfinlenia e deci (vorbind in felul nos-tru), curafia l ibera de toati impuritatea gid e s A v d r g i t a q i c u t o t u l n e p r i h A n i t d .Imparafia este daruirea a toata autoritatea qipodoaba gi rAnduiala qi ordinea. Iar domnianu e numai depaqirea tuturor relelor, ci gitoata posesia desivirqita a frumuseli lor qi

s.tJ 4

173

bunetatilor gi siguranla adeviratd qi neclin-

tit i in ele. De aceea domnia* (xoptottlg)

vine de la autoritate, (rOpog; qi de la Domn

(rriptov) qi de la a domni (rr:preoov). Iardumnezeirea este providenta care e atent5la toate gi inconjoara qi sus[ine toate cubunAtate desivdrgita gi umple toate de sineq.i e mai presus.de toattsgele ce se bucurAde pur tarea e i de gr i ja

$3

Deci trebuie se lAudAm acestea ca fiindale cauzei celei ce covArqeqte toate in modabsolut*. Iar pe ea trebuie sA o numimsf in lenia ce in t rece toate $ i domnia 9 iImpariilia mai presus de toate qi dumnezeireaatoisf0nta. Caci din ea a venit qi s-a dis-tribuit in unitate qi impreunA curAtia de-p l i n a g i a d e v d r a t a ; t o a t a o r d i n e a 9 ipodoaba exis tente lor , care in laturA ne-potr iv i rea, neegal i ta tea* g i nesimetr ia , 9 ise bucuri de identitatea qi dreptatea bineordndui ta q i adund la un loc pe toate celeinvrednicite si se impirtaqeasca de ea. Eaare desAvdrqita posesiune a tuturor frumusefilor,e toatA providenla cea buni, privitoare qisusginAtoare a celor providenfiate, ddndu-se pe


Capitolul XIII

Despre Cel desdvdrgit gi Unul

sine cu bunAtate spre indumnezeiie celor in-tonrse spre ea.

$4

Deoarece cauzatorul hlturor este supra-plin de toate $i neimpdrta;ibil*, printr-odepagire ce e mai presus de toate, e ldudat caSfAntul sfinlilor* gi celelalte, prin calitatea decauza ce se reva rsA pes te t oa te 5 i p r i ndepa;irea ce-l ridicA peste toate, cum ar spunecineva. Aceasta pentru ca cele ce suntdepagesc cele ce nu sunt gi cele de care seimpartA;esc cele ce se impartagesc sunt sfinte,sau dumnezeiegt i , sau stapane, sau im-parate$ti. De aceeacel ce este peste toate celece sunt, e prin aceasta peste toate, iar cauza-torul neimpirtigit e deasupra tuturor celor cese imparta$esc $i a celor impartagite. Sfinli qiimparali* qi domni qi dumnezei numesc Scrip-turile ordinele cele mai de la inceput dintre toate(ingerii cei mai de sus), prin care cele de aldoilea primesc dupa aceea darurile de laDumnezeu, inmullind simplitatea transmisi-unii acelora, dupa deosebirile* dintre ele. Iarcele dintdi adunA in mod providenlial qi dum-nezeiesc cele ale celor mai de ios in unitatealor256.

$ l

AtAtea despre acestea. SA trecem, insf6rqit, la ceea ce place raliunii cel mai mult.De fapt, invalatura care ii atribuie Cauzatoru-lui tuturor toate impreuna, il lauda qi ca Unul(cf. I Tim. 2.5). Prin aceasta nu e numaidesavdrqit prin Sine gi deosebit prin Sine qi inSine in mod unic* qi cel mai desivarfit intregprin Sine intreg, ci qi supradesivArqit, fiindmai Dresus de toate. Hotdmicind astfel toatenesfArgirea, se supraextinde ca Cel ce estepeste orice margine, nu e incaput sau cuprinsde nimic, ci se intinde deodatA in toate qi pestetoate, prin pdtrunderi fara lipsuri 9i lucrArinesfAriiter5T. I se zice iaraqi desavdrgit qi ca

174

Celui ce nu creqte qi e pururea desdvdrgit ginemicqorat, avAnd de mai inainte toate in Sinegi revarsAndu-se printr-o unicA gi neincemta !iaceeagi qi suprapltna gi nescazuta dAruire, princare desAvarqeqte cele desAvdrqite qi le umplede desavArqirea proprie.

$2

$i este Unul, fiindca este toate* in modunitar, fiind prin unitatea sa unicA mai presusde toate qi cauzatorul unitatii fara ieqire dinSine. Caci nici una din existenle nu e neparta$ade Cel Unul, ci precum tot numdrul* e parta$de unul, qi doi se zic unul, qi doua jumatafl,iar unul qi al treilea gi al zecelea, la fel, unul,


a$a toate participA ca pa4i la Unul qi toate celece sunt exista, pentru ca existA Unul. $i de nueste Acela, cauza tuturor, unul* dintre ceimul[i, aceasta pentru ci e Unul dinainte deorice unul qi de mullime qi definegte tot unulqi mulfmea. Dar nu e undeva vreo mullime*nepartala la Unul, ci cele multex prin pa4isunl una in intreg. $i cele multe in accidente,sunt una in suport. $i cele multe la numar sauin puteri sunt una in chip. $i cele muhe inchipuri sunt una in neam. $i cele multe inmani festar i sunt una in obhrgie. $ i nu estenici una din existenle care nu se impArtagegteintr-un fel de Unul aflat in toate, qi care le-aavut de mai inainte pe toate qi intregi, petoate* cele opuse in mod unitar. $i fard unul*nu va fi mullime, iar fird mullime nu va fiUnul, ca unitate inainte de orice numdr in-mullit. $i daca le-ar cugeta cineva toate unitecu toate*. toate vor fi una in intreg.

$:

Iar afari de aceea, trebuie $tiut li aceasta,ci dupa chipul sau mai inainte gAndit*, fie-care se uneqte cu cele unite dupi chipulfieciruia $i acesta este elementul cel unul altuturor. $i daca desli inlezi pe Unul*, nu vamai fi nici integritate, nici parte, nici altcevadin cele ce sunt. CAci pe toate le-a avut in Sinegi le-a cuprins in Sine Unul in mod unitar.Astfel lauda teologia (Scriptura) intreagadumnezeiasca obdrgie*^, drept cauza a tuturorDrin numele de Unul-)d.

$i Unul este Dumnezeu Tatil gi UnulDomnul Iisus Hristos gi Unul gi Acelagi Duhul,pentru neimpa4irea mai presus de toate a in-tregii unitali dumnezeieqti, in care sunt unitetoate in mod unitar gi sunt supraunite qi inmod mai presus de fiinlA. De aceea toate serefera cu dreptate la ea. qi se atribuie puteriiei* qi ramAn qi se suslin rii se implinesc prinea gi se intorc spre ea. $i nu vei afla ceva caresA nu fie din Unul, dupA care se nume$tedumnezeireain mod mai presus de fiinla; caresa nu fie in El ceea ce este qi sa nu sedesdvdrqeasca qi sa se mAntuiasca in El. $itrebuie ca qi noi, intorcAndu-ne de la celemulte spre Unul, prin puterea unitali i dum-nezeiesri-)e sa laudam in mod unitar dum-nezeirea cea una gi intreagi, pe Unul cauzatoral tuturor*, Cel dinainte de tot unul qi

mullimea gi partea qi ?ntregul gi hotarul ginehotimicirea qi marginirea qi nemArginirea,pe Cel ce hotamicegte toate existenfele qiinsaqi existenla; pe Cel ce e cauzatorul unical tuturor qi al tuturor intregurilor impreunA qie inaintea tuturor qi mai presus de toate Si carefiind mai presus de unul insugi definegte qi pecel ce este unul insuqi* qi fiind Cel ce esteUnul, face ca unul, intre existenfe (sA devini)numAr*. Caci acesta fi ind numdr, se im-partaqegte de hin1ar60. Dar Unul cel mai presusde fi inga qi Unul care este, hotarnice$te totnumarul qi El este qi inceput r; i cauzA aunului qi i numarului gi a tot'ce iste26l. Deaceea clumnezefiea mar presus cle toate,cunoscutA de noi sau de all i i din existen[e,gi laudata ca unitate (monada) qi ca Treime,n u e s t e c u n o s c u t A n i c i c a u n i t a t e(monada)*, nici ca Treime. De aceea ca sd olaudam cu adevdrat ca supraunitatea qi rodni-cia dumnezeiascA*, numita prin numireadumnezeiasca treimica qi unitara, sA o numimmai oresus de nume. fiinta mai presus defiinla, fala de cele ce ,unr:o:. Caci ni:fiind nicimonadA sau treime, nici numdr. nici unitatesau rodnicie, nici altceva din cele ce sunt saudin cele impreuna cunoscute cu vreuna dintrecele ce sunt teologi i , r id ic i peste toatArat iunea g i mintea ascunzimea supradum-nezeiri i care in mod suprafi inlial e supra-existenta peste toate. Nu existA nici nun're alei*, nici cuvint pentru ea, ci e ridicati in celeneapropiate (inaccesibile). Nu-i dam nici nu-me le buna ta l i i , ca f i i nd co respunzA to rei, ci din dorinfa de-a inlelege* gi spune cevadespre firea negraitA, ii dedicdm intAi celmai venerat dintre nume*. $i suntem deacord qi in aceasta cu teologii. Dar qi prinaceasta rimAnem departe de adevArul re-alitalii. De aceea gi ei au preferat urcuqul prinnegatii, ca unul ce scoate sufletul din celefamiliare lui* gi-l conduce prin toate inlele-surile dumnezeieqti, ca sa-l scoati din ele peCel mai presus de tot numele gi de toataraliunea Si toatA cunoqtin{a, iar la urma tuturorEl sa-l uneascd cu Sine, intrucdt ne este cuputinla gi nouA sA ne unim .u 91263.

$4

Expundnd aceste numiri dumnezeieqtiin te l ig ib i le , pe cat ne-a fost cu put in !a, am

t75


ramas departe nu numai de confinutul lor invete ceva din ratiunea proprie. Caci se

exact, (cA;i aceasta ar spune-o cu adevarat cuvine sa-i ajutdm celui ce nu are destuldqi ingerii*) ci gi de inlelegerea lor asemenea putere gi sA vindecam pe cel ce nu voieqte6elei a ingerilor. Fiindca qi cei mai tari sa ramana bolnav. $i f ie ca ie ai prin tine,dintre invAtatorii nogtri despre Dumnezeu fie prin al1ii, avAndu-le toate primite de laramAn departe de inger i . Dar El este Cel bun, t rebuie sA n i le t ransmiEi q i noua.cunoscut in mod ultim qi inferior.nu numai $i sa nu ocoleqti sa faci bine omului iubitorde invafatori i despre Dumnezeu qi de asceli i de bine. Caci vezi cd nici noi n-am inchis indintre ei gi de cei c^e le urmeazA, ci qi de cei noi inqine nici una din raliunile 4aruite nouide o treapta cu noi. Insa dacd cele spuse sunt in mod ierarhic, ci le-am transmis nefalsif i-drepte q i am.reuqi t sA ne at ingem cu cate g i vouA qi a l tor s f in l i barbal i * , in t rucAti n l e l ege rea de numi r i l e dumneze ieq t idesfaqurate, lucrul trebuie atribuit Ca,ria- suntem qi noi in stare sa spunem* cele auzite'

torului tuturor, care ne-a ddruit intai sa neslabindu-le' $i astfel nu vom strdmbain-

grdim spre El, apoi sa graim bine. $i dac.a tru nimic din cele ale predaniei' daca nu

lipsegte ceva din ."r" E" u""";i i f"i"J, vom slabi inlelegerea sau exprimarea lor'

va trebui sA le cugetam pe acestea prln Dar acestea' ca si placa lui Dumnezeu'

aceleagi metode. $i daca nu sunt drepte sau trebuie si se pdstreze 9i sA se spuna la fel '

sunt nedesdvdrqite qi am raracit de la adevar $i aceasta e m.arginea care trebuie pazitl

i ie in in t r .g i* i , f i6 h-p; ; , ; ;ne iubi r i i in numir i le dumnezeiegt i in te l ig ib i le '

tale de oam?ni t i indrepter" pe cel neqtiutor Dar, prin condlcerea lui Dumnezeu' vom

i i ta- i t ransmita celu i ce 'are nevoie sA t rece acum laTeologia s imbol icd* '

t

SCOLIILE SfdNtUIUi MAXIM MARTURISITORUL

DespreNUMIRILE DUMNEZEIE$TI

Areopagitnl. Titturile ce le aveau Elinii odinioaradeveniqi slurgi qi le-au atribuit tArd sA se ruqincze 9i dupiice s-au intors la Ilristos; caci. iata, Areopagitul s-a numitastfel, ca si dunrnczeiescul Iustin in sciereaCdtre Elinia lui Iustin filosoful.

impreund - presbiterul. Numele de presbiter indicagi pe episcop; caci episcopul este ;i presbiter. $i aceastaie orata in Fuptele Sfinlilot't\prtstoli' cind in Asia Pavel

se intdlnegte cu Bisericile. (Fapt. 20,28;.

CaPirolul I

$ 1

Teologice. Noteaza cii Parintele a alcituit 9i o altilucrare, ca o introducere $i pregatire elementari a cclor

spuse despre Dumnezeu ici-colo in Scripturi; sau e vorba

di o scricre circia ii urmeaza scrierea de fa1a.Nu tn (cuvinte) convingdtoare. Inlelcpciunea ome-

neasci culege dovezile probabile din cele sensibile; caci

marea fortd a silogismclor igi ia prilejurilc din geometne;dar in ccca cc privegte cele nemateriale' mai hine zis cele

suprramateriale qi mai presus de toati fiinta (substanta)'

cum ar cunoal te c ineva in mod logic (pr in speculal ie) 'ceea ce nu se poate explica nici prin floarea culnlinantda minlii (neqtiinla despre Dmrtezeu)? Ceea ce se poate

cugeta prin evlavie pura, in chip negriit.Sd cugetdm ceva despre (dumnezeirea) cea mai

presus de fiinld Dumnezcu este rrrai presus de fiinla' 9ailind .uget"t mai presus de orice liin!4, fie inteligibili ' tie

inlelegatoare, cu atdt mai mult simluali (sensibili).

(Acelei) suprafiingiatitdfi. Daca fiinla {ouoia,

esenla) sc zice dc b a .fi (eivcxr), iar al indica inlelesul

venirii a ceva lr existenlf, din producerc tlopaycoyql.in lcgetura cu Dumnezeu nu se poate vorbl proprlu-zrs

de fiinli (ouois, escnla). Caici Dumnezeu este mai pre-

sus de orice fiin1i. nefiind nirnic din cele ce sunt' ci fiind

deasupra celor ce sunt qi Cel din care sunt cele ce sunt;cici dumnezeirea cea ascunsi a lui Dumnezeu estc sln-

gur i l putere a otr i i r l ie i dumnczeic5t i a tu luror . care

itipancqt" peste toli aqa-zigii dumnezei, fie ingeri, lie

oameni sf in l i , precum e 5i crcatoarea dunlnezci lorprovenili prin plrticipare; caci ea estc adevarat dum-

nezeirca prLn sine, existenti din sinc insaqi in ntod ne-

catzat(Stol,tstita u reltutt idcett de ens a se, dar liirti sri

o tle:wlte ptind la capdt. Ens a se inseamnd a nu intplit'tt

nintic de obiect tn eristenld: a nu fi udus de cewt sau decinet,a la exisrcn!(i, ci tt Ji prin sine, deci a li din veci prin

sine, tdt'i cet'u nu poate fi adus lu eistenld din nimic prin

sine. Ens a se inplitti deci caratlerul uctit', subiet'tiv alunei e. \ is t ( 'n l ( v t 'Sni te: a nu r t |e l t t t i t ' i l t t l i : \ t ' r ' n iA unsubiet't superior. Dat'ri existti Si rtltele, toate sunt prin El.El e Tatul prin excelenld ul tLtturor. Neliind intru nimic

obiect, este ,Suhiectul prin extelenld. $i cum nu se poale(ugelo sat nu fi fost cevu din eternitate, acel ceva esleSubietul pritt e.rt'elen1ti, este Pers(,an(i ubsolut liberd,

ftird.sd se li produs pe Sine insuSi prin oceustd lihertilte.Niti o lege nu podte li tleasupra luturor. Ci deasupraleqilor este un subiet't, iar tleasupra tuluror IegilorSuhiet'tul pur ;i suprent. Avem In dtedslu (?tt mdi cilte'goricti dotudd tt existenlei eterne a unui Dunrne:eu'fald,core n-ore nintic de thiect in Sine. Pe de oh(i parle, unTati etern nu poate fi cugetut.fdrd un Fiu etern, deuceengi to l i tute l iberd ca; i ' fata l . Acest Fiu e; i El l ips i tde , ' r i t e ( t u t r t [ e r ( d t ] l t i eLL E ! e nds tu t . dd r . \ ( l i n i l t t e .

Nunni iuhirea poute erpli(a QLeustd e.tisten!(i eterndrleptin libertl ;i itr otelu;i timp nesingulurd Numaiiultireo uneSte fn ea absenla unei legi tnte dd uneie.\istenle curdcter de obiect, cu caracterul liber ul exis-tenlei. Datd Dutnne;eu ttr existct din veci.frirtl wtie' ar fisupus unei legi; ducd ar existtt cu wtie ' lu Jbl s-ur supuneunei legi (ktte de El. El e dincokt de oceustit alternativti.Iur iuhireu clesrivirqitii intre doi nu pootefiin<hisd fntre

ei. Eo e plina de genero:itatea iuhirii comune ltrla de oltreilett, ture la rindul lui nu poole sri nu-i iuheascd peuntlittcloi. sau in cure sd t1u se drate iuhireu umdrulurrtruTreintea t,e[niu1 o Persoanelttr divine e conclu:ict inevi'tuhild a oricurei gdndtri despre e.tistenld duse pind localtcit . Pe lin qd uceslea , in Cel Le existti prtn Si ne e utfrtaputere,cd poute creu ;i ulte existenle chiar din ninic. Iardet,dre, c nunkti pe dce.\leLt Ie (un(\t.llen din proprieexperienlri. tzt liinlti, Cel rc e,tistti prin Sine ! Ie creea:dtoate din ninrit e ntai presus de liin4i. Nt,i curunrtem cu

J' i in t i , ru sul t . \ t i ln(L i . ( t t eSei l t ( i r ecu ,e e.r is t r i pr i t t n istele.gi. Duntne:eu fiind dt'rtsupru legikn' e nrui presus de

Jiintd , de nnclul lui esse t urtrtscul de ruti , de ceea ce-lfucein ottrecure f'el cunosLut, polpahil, n. trad ).

(Cunoaqterea) suprafiingiald. Numai dumnezeiriiinsAqi ii sunt cunoscutc celc alc sale, proprii firii ei.

Raza cuvintelor durnnezeieqti. Bine a spus ra:ri 9i nu

xtarel cici preculn nu putem privi la soare, ci poate larazclc din jttrul lui, aga nu putem inlelcge pe Dut.ntrezeuinsuli; (avern ;i aici a.firtfitttri deosebirea tnu'e Jiinla

177

Despre Nunririle Dumnezeie gti

dumne:eiuscii Si energiile ei necreate, reluatd de SfiAntulGt ixtt ie Paluntu, n. trad.).

Prin - cuviinld faqd de cele dumnezeieSti. CAci nutrebuie sa finr cu indr;izneal:t fali de cele durnnezeiegti'c i s i ne suim cu cuget cv lavios la respectul de Dumnczeu,expriurind gi tilcuind numai acclca despre Durnnczeucarc sunt lblosite in Scripturi, cum a spus mai inainte

Teologia (Scriptura) - atotadevdrald. Privcqte cumnumelte Scriptura, teologie, dumnezciescul Pavcl: cAciel estc cel care zice cd f'ieciruia se daruie qte de Dumnezeuluminarea in chip limpede, pe mesura putcrii lui, precumgi Domnul spune ucenicilor mai dcsava;i$: Vtuti t'i s-ttdut sd (utnilsteti tuinele Inpirdliei (Mat. 13,11), caunora ce iau anrinte cu mai multa inlelegcre la celeporuncite; qi nu o spune aceasta marele Dionisic sprc a oinlelege numai despre oameni, ci qi despre ingcri, pe careobi5nuiegte sa-i numeasca. dupa unii dintre filosofii dinafarA, minli; ei s-au numit minli ale treptelor de sus, caunii ce au in ci in chip fiinlial roata mintea 9i inleleg toate'primind in mod unitar in ei cu atenlie toate cele Lc curgdin Dumnezeu la ei; de aceea se qi spune despre prea-sfin1ii lleruvimi c6 primesc intregi intregul.

Cele dumnezeieqti se reveleazd (se descoperii).Noteaza ca qi ingerii se invrednicesc pe misura lor decunoqt in la lu i Dumnezeu.

Cu pdstrarea dreptd(ii. De aceea, zice, Dumnezeu ise descoperi fiecAruia dupa puterea lui, nu pentru cipizmuicgte mai nrultul, ci pcntru a salva mdsura dreptaliiin cunoaqtcrea lui Dumnezcu; caci e propriu drcPtatii samasoiue fiecaruia dupA vrednicic. Deci cunoqtrnla despreDurrrnezeu e nenrasurata; dar noi avem nevoie de mdsuri;cAci. dacii ni s-ar dcscoperi fari nlasura, nu ne-anr mantui.cum nu se poate nici ochiul trupesc sa primeascd soareleintreg.

Cobordnd in chip dumnezeiesc ' mai presus demdsurd. Nun)c$te lipsa masurii insagi dumnezeirea 9iiluminarea ei dupA cit e cu putinla.

Cdci precum - necuprinse. Prezinte aici necuprin-derea cunoqtinlei despre Dumnczeu; cdci dacA nici celesimple rii nefigurate, chiar daca sunt fiin1e, nu cad subsimliri, cum sunt ingerii qi sufletele pentru cei trupelti,cu cdt nai nrull le intrece Dumnezeu care nu e nici fiinli 'nici minte, ci e ntai presus qi de fiinla; nici simplu, ci maipresus de simplitate; (Dunute:eu e de altJel ntai .sintpludecAt sintplituteu sdrd(d ( .fdpturilor, n. trad-); nu e nicimintc, c i nrai prcsus gi de nt l t tc : n ic i uni tutc, c i mai prcsusqi de unitatc; (nu e lip.tit de ntinte, dur e de rt ntinte ;i deo unitute. ture e In ocelu;i tintp ntai presus de ele; nu eninte,pentru tti e ntui presus dc eu, tttt e lipsit de ea; cepodte in.semnu Iipsa de uritate teu nrui presus de ullili l lesau lipstt de ntinte ceu mai presus de ninte? Cine p(,dle

inlelege'! n. trad.); gi nu e nici circuurscris in vreun holar,dar e libcr de cele exislente prin lipsa de hotar (prin

indefinit). Auzind deci in Scripturd desprc lbmra luiDunrnczcu, de chipul q i ta ia lu i , cugeta pr in r id icare 5ipotr iv i t cu Dunrnczeu la cele nrai presus de t rupur i ; iarauzind de unilatc, sa inlelegi o intAlnirc in unitate acelor d i lcr i tc : dar nu desprc unelc ca aceslca cstc torba

acunr, c i dcspre Dumnezeu carc nu e numai inccput a l

numclor ; i necontpus. c i e g i o uni tate mai prcsus decele de o s ingura t l in la.

I;dcdtoarc de unitute.Dupice a ridicat cele din jurul

178

lui Dumnezeu din toate cele existente, umiind mAsuriiIimbii noastre, (cici nu nc este cu putinla sa o depa$impc aceastal il laudii pe Dumnezeu din ele, din cme l-a scospe El; qi-l numeste unitale. dar ficitor al unitalilor, adiciCreator al fiinlelor simple cum sunt ingerii r;i sufletclc; 5iMintc neinlele asa (vo0v crvdqtov), fiind neinleleasa devreo minte oarecare; caci, daci cel ascmenea se cunoa$tede catre cel asemenea, ar trebui, daca ar fi minte, sa fieinlelcs dc caftre minti; dar titrc d dttloscLtl minlett f)rtm'rrrrlli ' l Dcci este mintc ntai presus dc minte qi nume nraipresus de orice nume. $i numale Meu, zice, nu l-unt sptrsIttr.De aceea este gi lira nunrc (anonim) pentru to!i; dar

nu este nici existcnt (or-6d c6v); caci. daca El crceazd cclece sunt (cele existente) din celc ce nu sunt, nu e din celece sunt , c idct tsuPracelorce sunu iarde z ice: Eu sunt Cel{e rrfit, cugeta cum se cuvine ca e fira de inceput qi faride sfirqit, dar gi de nepilruns: (spunAnd Io pre:ent: Et)sunt ccl ce sunt. .rrfll,i cd e pururea, tti n-u .fitst cindvatdnd n-a fost Si nu t'u Ji tindt o, clnd nu ta.fi; e pLtrurcaexistent ; n-ure pe c ' inetu sau (eta i tn inte, n i t i dupd El ;nu e obiett dl dtiya: eristii prin Sine din t'eti ;i pdnd invet;i: ;i trebuie sti.fie o esistenlri din veci, deti prin Sine,neavAnd etistenlu co un obiett produs de ultcet'a sou deult, iner u : trehuie sd .fie un S ul,ied lritt ?.\L ( len(d , ex lu-siv Subiect. n. trad.).

Q l

Cunogtinla - a ceea ce este. CAci numai Dumnezeuinsugi qtie cele despre El insuqi, gtiindu-se in modcunoscator gi propriu pe Sine ca este 5i cum este; iartuturor celor de dupa El e necunoscut in Sinc' adica ceeste li cunt este. Caci nimeni nu cunoagte pc Tatal, dccitFiul. nici pe Fiul, decdt Tatal (cf. Mat. I1,27); caci,cunoscind Tatal chipul sdu, adica pe Fiul. se cunoalte peSine insugi; acela;i lucru (Eebuie spus) 9i despre DuhulSfiint: cici nimeni nu cuno(ile cele ale lui I)untne:eu'deci t Dulru l Cel d in Dumne:ztr . Deci , toale catc leinlelege acest fericit barbat le inlelege despre venerataTrcirnc; (rrn poli (unod;le pe Duntne:elr decit ta Tatit,co origine a L'eed (;e e ld uIu de desirArqit,deti tuTutdalFiului; Ltn Duntne:eu uscet, un Dunute:eu cure nu edin yeci 'f(ta,

nu e Dumne:eu: dar Tttdl core t1il;le $iiube;te elin t'eci un Fiu, nu poille sri nl-qi wnurttitehutur ia t tcestei iubir i Si Duhului ; n 'ur . f i o iubirede s d t'i r ; i t ri ; tt umui t o mu n i u ne u de s dt'Ar ; i t ri i nl re p e r'sttune le JereEte de taracterul de obiecte,n. trad.).

Nemdrginire. Ceea ce e marginit poate li 5i cuprins'pe drept cuvint, aflindu-sc intre marginile celui ce-lcunoagle; iiu daca Dumnczcu este locul tuturor, nu inmod corporal. ci in nrod creator. caci El urnple cerul gipamantui qi toatc. dar este gi in alira acestora. e vadit cacslc ncnurrginirca. adic?r o putcrc cc nu arc rnargine.(Dunme:et t e ktct t l t t t t t t r t t r ta Creabr: tdt i El i ; ipaistrcu:at pernutnent in rehlie v,itd LLt toale (ele lticutetwlitutea ;i puterea de Creukt, itulut(t <e-ur incetuu(eust(i putere a Iui, ele ;i-ur piet de tttlitutea de-n f : elese nttnlitt in e.ristenld prin suu irt pulereu lui de Creator:prin ele ttu se p(il nrcttlitP itt eri.stettlii niti o t'lipd; dorIttcrruri prin u(eu.tl( e ;i ntai presus de ele: e supnte.tis-tent: ele swtt nuirginile de El irt ltutere. El e nenirrgittit:nintic n-ar pulea existu fdtd putereu lui creutttare:


aceosla se arald infttptul cd toate sunl supuse unor legi,ingustote de legi. Duntne:eu e mai presus de legi, eCreutrn'ul legilor; tot <'e e sub lege e ohiect. itt tr,tal suttrntitu r itt parte. [) umne:eu e I)dtdt rtrul legilor mo i presusrle legi. El e prin uteaslu ulotputenliL:.fuptLtl (.ii todlesunt supuse utur legi, cdre sunt obiette in paile sdutolul,le u'(td pe toute creete de un Subiect mni presusde legi, ddtdtrtr al legilor; tol rc existd t'tt tthiect suu suhlegi e treut de o elisteva subiet't, nui presus de legi,n.trad.).

Nu std necomunicat. Adic| toate se impartasesc decomuniunea qi lucrarca mdntuiloare a Providcnlei.

Mai presus de finld. Uneori numc,ste dumnezeireafiinli, alteori mai presus dc fiinla. ca Si nrintc neingeleasiiEi nume mai presus de orice nume; de accea o nume;te qifiinta mai presus de finti* (lui Dumtte:eu i se atrihuie Sinuntirile ue(lurilor, dar e socotil;i nui presus de ele,t'dt'i deqi nu e L'u ele, e totusi tentelia lor. Iur tenteliu e ;itleosehitit ;i u.sendndtoare cu tele pe c(re le tntenteiu:ri,n. trad.).

Se itnpdrtdsesc. Se cuvine a cunoa$te pe cele a carorinlelegere ne-a dat-o Dumnezeu qi a ne apropia de ele cumintea noastra; dar nu trebuie sa cautam nimic din cea cetrece peste marginea sldbiciunii noastre; dc pilda, putemsA cunoaltem ca Dumnezeu e bun. ca e crcator, de oameniiubitor qi cele umratoare; dar ce e fiinla lui Dumnezeu,nu cerceta.

N-au puterea proprici indrdzneli. Bine a spus cA suntfara putcre (td o6uvrlt<o6); cici chiar de ar incercac ineva ceva , n -a r i zbu t i ; c i i q i i n t uneca vede r i l einlelegAtoare qi cad din lumina existenlci, ca cele ceaspird sd cuprinda intreg soarele cu ochiul trupesc; la felputerile inteli_eibile ca Heruvimii qi Seratinii, cirutind sdrcunoasca pc Durnnezcu il acoper:i, aratand ca nu potajungc la vederca cea mai presus de ei. care nu le e data.Aceasta este ceca ce se spune: Pe Duntne:eu ninteni nul-u tti:trt vreodutd (loan I,l8). De aceea qi inleleplii incele dumnezeiegti spun ca au vazut slava lui Dumnezeu,dlr nu pc Dumnezeu.

$3

Mai presus de minte. E clar cd in aceasta se facealuzic la mania lui Arie qi Eunomie, care au indraznit savorbcascii cu mc$telug gi despre llinla negraita !i nraipresus dc liinli a Unuia Niiscutului.

Cdci estc mai presus de minte necuprinsul obirrqieidumnezeieqti sau al liinlci atotimparatclti;i de nenunrit;(fitntu duntne:eiustd e.ste olotimpdrdteus(ti, rteuvirtdninic de ttbiect supus in'eu, ti t^ntpdritlind ttt Suhiectpesle t)ate, n. trad.).

Al dumnezetuqtii obirSii, gr. tfrg OecrpXiog. Dum-nezeiasci obirEie (0eapXiav) nunrc;te preturindeni Tre-imea atotimparateascA pentru faptul cd stapine$re pesteaqa-ziqii dumnezci. adicir ingeri gi sfinli, prccunr am spusinaintei iar ascuns, nunlc$te necuprinsul acelci fiinlencrrurni tc l e ceea cc spune 5i pcstc pul in cu t t i t ( teinle leuptri qi a spus gi mai sus prccunt este inBdduit ;i int'ltip slint.

ObArqia ddtdloare de bine. Aratd prin ce este Dum-nezeu inceputul oricarei aritari luminoase qi cdre suntaritdrile luminoase 1i modilicarile de fomre.

Ridicarea. Aceasta este ceea ce a snus Simeon. cdnda vazut pc Hristos: Alcsrn este pus sltre t'tidereu Siridicurea multora din Israil (Luc. 2,34); spre cidereartrului din noi gi spre ridicarea binelui.

Celor ce se lumineat.d iluntinare. Spune cA acestease fac treptat, inaintAnd sprc nrai bine. intii lumindndu-se.apoi desavirqindu-se. A se des:ivirgi este a fi dus spredesavdrgire prin propAqirea in buna vie;uire dupA Botez;(tei ce se bole:ilLt eruu tluntili ulunL'i cei te se luntinou;tdci prin Bote: t'ede intii omul luntina. cunoscind peHristos, ca sensul vielii omene;ti, fdcAnd pe oanteni .fiiveSni t i u i |u i Duntr te:eu, teeu t ;e intp l i t t i pe Dumrte:eut 'u ' f re inte, n. t r f ,d. ) . Pr in aceasta poale spune uincva:Drumul l-ant isprdvit, credinlu unr pi--il (II Tim. 4.7). Seinlelege cA inchinata Trcune incepe aceastd desavArqire, cauna ce e obirgie a toatd dcsAvir,rirea; (de o t e e t. Bo t e : u I sa ulumirturea se fute in numele ;i prin mdrturisireu SflnteiTreimi, esenla C re:lftri. n. trad.). Deci cei ce se desavArqescprin propAgire se indumnezeiesc numardecit, facAndu-sepdrta;i ai.firii duntne:eieyi (ll Petru 1,4). Dumnezeu li seface pe misura lor obir:;ie a indumnezeirij, fiind inceput alcelor devenili dumnezei. Dupii acest urcu5, ajung la sim-plitate; tacindu-se prin inviere deopotrivdL cu ingerii qinemaiavind, dupa Apostol. un trup sufletest (psihic).ad i ca pe rs i s tAnd 1 i n r i gc i ndu -se p r i n su f l e t , c idulun rtit esc (I Cor. 1 5,'1,{); (trupul cektr inviuli nu maiare sintlirile;i trebuinlele trupeSti, ceea ce-i dd urttonlinut psihit: El ore ttumai sintliri dulnvniteSti, trt,pleSite de triiirea lui Dunrrc:eu: prin acea.rta au o lrdireusenliitldt()urc (u u ingerilor. n. trad.). Pcstc ei nu se mairevarsd in locul Preasfintului Duh mullimea variati ztcompozigiei gindurilor gi sunt eliberali de simqiri; deaceea se qi unifici, fiind dugi spre unitatea simplitiil i i.precum am spus inainte; cAci spune in altd pane: q^i erzrittinu telor ce tt'edeuu uttu, tu Si .ru.flerul lor (Fapt.4,32),

Viald celor yii. Dunrnczeu in Sine insuqi nu seinplege; dar. intrucit cste cauza gi obArqia ruturor, estesinrplitatea celor sirnpli, viala celor vii. cel rnai presus defiinla al fiinlelor, gi simplu, diitatorul tuturor bunatalilor.

$4

Tdlcuirea. Tilcuitori 1er<p<ivcopeg) s-au numir innrod principal cci cc au dcscoperit in rnod sir.nbolic celeneSraitc ale tainelor.

Ca monadd. Aici explicA ce vrea se arate unitatea carese atribuie lui Dumnezeu; qi spune ca aceasta se spune deteologi (autorii Scripturii) ca sa infAli,sezc ncimpa4i-realui Durnnezeu (individualitatea lui); circi ceea ce se im-parte in volume $i cantilali. se inrparte ca un corpl dar laDrrrnnezeu nu se poate vorbi de ncinpa4irea trupului,cici El estc nrai presus de toati corporalitatea; pe de altdparte, fiindcA Dumnczcu le-a creat cugctindu-le cu voiape toate, El nu s-a inmullit ca o nrinre inrpa4indu-se ininlelesuri. ci a rimas gi rAmAne neimparlit gi nerahrilicatin uni tatc, cre lndu- lc q i susl in indu- le in cal i tatc decrealiune. Caci Dunrncze u /ucr-ea:d pirnu:i (loan5.l7),cum s-a spus ?n Evanehelie: e mai presus. deci. de roatisinrplitatea. rarndndnd ncinlpA4it.

Inpdrlite. Celc mai de jos ale acestei lumi viizute seindreaptA spre cele superioare ale lumilor supracereqti gipropriu zis lucreazd prin Cel viu; caci ht mdtu lui

179

Despre Nunririle Dumnezeiegti

cupinde morginile pdmdntului (Ps. 94,4)l ba 9i cerurile;

ca;i in El, zice, sutlt toate (Rom. I 1,36); dar 9i in muri-

torul din noi vedem cele spuse caci sufletul se indrcpteazA

in Duhul, in care sunt intemeiate simlurile qi raliunile prin

care ralionam in cugetare gi cele ale^omulai, sunt ;titrlede duhil , dupa Apos-tol (l Cor. 2' I I ). indreptAndu-se deci

suflctul spre duh, se indreaptii qi spre simlirile din el 9iprin el spre trup. $i in minte inlelesurilc \c inrl)art oirre-

cum si, ramific'indu-se in alre qi altc. inaintcazi de la

primril inleles la al doilea, spre cele mai bune (mai inalte)'

beci zico ca intinzindu-nc spre Dutttnezeu, dcvenim in

unitatea aceea un intreg ncimparlit' diferenlele n'rultiple

ale noastre adun6ndu^se din inrpriqticrea lor in ceva

unitar 9i unificAndu-se in mod supralirmesc' adicA nu

sirnlual, ci inlelegdtor, nemailiind noi neimpdcali cu. noi,

ci ajungAnd in chip unitar unul, cum este :;i El Unul (cf.

Ioan 17,22), cum zice Evanghelia.Ca Treirne. Noteaza ca nume$te lrelzra procesiunea

pannreasca intieil ipostatica, atotroditoare qi mai presus

de inlelegere spre aratarea Fiului 9i a Stintului Duh.; qi

bine ipune caTreinte, deoarece nu se indica numarul, ci

slava. Domnul Duntne:eul nostru este singurtrl Domn(Deut. 6,4); (in creaturi, intre cele nunkirote este o

eutLtntilit despdrlire, cdreia i se potriteSte intr-un sens

nkt i t tL 'at , l lu . t l nunuiru l : in Dt tnne:eu nu e nic i o

de.spirtire. Jey e t' distintgie: lierure din tei trei are

infinitrttea, L'un1 n-o ttu cele c'reute. nici Iuott'in porte'

nic'i toute fu un hrc: de aceea pol fi stdpAnite unele prin

altele nu Ioale la un kt. ca obiecle' Lunl ttu slt|lt tposlas-

urile treintice, n. trad.).P in c are - toatd pate rnitatea. P.rfi pate rnitd li ve-

buie inlelese treptele din care provin cele din aceeali

ceata, oarecum unite intre ele: Heruvinrii, Seralimii,

incepitoriile, Stapaniile. Iar in ce ne privelte' 9i cele

spiriiuale, ca inrudite; gi unele din altele' cum aratA 9irudeniilc lui Moise.

Pentru cd toate cele ce sunt. Toate creaturile lui

Dumnezeu sunt bune qi au iost facute bune foarte qi sunt

aqa intruc6t rimin in ritrduiala cea dupa fire' cum au fost

ficute; iar abatcrea din rinduiala cca dupi lire, fle cA se

producc in inger, fic in sufletc, fie in oriee t'el de corputi'

p ierde f rumuselea (bunatatea) 5 i pr ic inuieqte. pr in

abaterea ei, urAgenia.Cu adevdrat tn tntregime. Bine exprimi aici

iconomia, pentru cd Unul din Treime a patimit. Noteaza

insa ca Unul din ipostasuri s-a inpirta;it in intregime de

ale noastre; qi pe insuqi Domnul nostru Iisus Hristos l-a

numit sinrplu, apoi compus, readucind la Sine micilrrea

omeneirsca. Bine sptrncm deci ca Unul din Sfdnta Treime

a fost pe cruce; (e lttrntulu cdlugdriktr scili s(u trtL'o-ro'

nutni, pe la unul 520, n. trad'). Acczsta impotriva Ne'sto-

rienilor r;i Acefalilor; caci zice ca UnLrl din ipostusuri s-a

intpurtti;it in intreg,ime de ule noustre' cum zice Apos-

tolul cA irr El lotuieSte lrupeste toatd plinatalea dum-

ne:eirii (Col. 2,9). Iar aceasti intregime e afirmata 9iimpotriva lui Apollinarie; caci arati ci El a asumat pe

omul deplin.A luat miqcare temporald. SpunAnd ci Tatil a luat

mi;care tent|:<,rtLlri, inlelege cA esrc masura temporald a

petrecerii Domnului in truP.Neamestecatd CAci insuqi Dumnezeu CuvAntul

(facindu-se om), a ramas in mod neamestecat ceea ce era'

180

$i toate celelalte (lumini) dumnezeieqti lucrdtoare.Lumini dumne:eie;ti lutrdttnre nulneltc inva!;iltlrile

sfin1ilor, ca lumina care insuf'la cunoqtinla r;i facc pe cei

ascul taton durnnczei .Ascunsd a (dumnezeieqtilor) ' tttvd(dlorL Notearza

ca cele despre cele inaltc 1i mai prcsrrs dc auzut celor

mul1i, fie despre Dumnezeu, lic despre iconomia de viala

facatoare a lui Dumnezeu au tbst predarte in mod ascuns

de durnnczeiegtii apostoli, descopcrindu-le in chip tainic

celor dcsilvirgiiii hu toate ltot .fi spuse rteplin tutuntr:

lnt ( l i ! I t t ( reLl tn lc i in Hr ist"s I t t e +i Le|u t |?t ( tnwniRt!

tuntror, n. trad.); pe de alta parte cele alc apostolilor se

oredau toatc neu,r t l i r t t t tute \ i nc\( l t i t i lh I t te. ccel cc in-

iaunte aa 5i re le pr i t i t rure ld t tmul i r r t le l ; o 'c lc . 'ca qi

Aoostolul. scriind Tesalanicettilor, zice cA ei trcbuie sapdzeasca cAtc le-ant auztt,.lie pritr c'Lrtittte, lie prin epis'

ioki $lTes.2,l5); si lui l-inrotei iariiEi ii spune ci i-apredat in tainii ceea ce s-a spus acum Itt ntod clesutperit( I I T im. I , i0) .

Prin sJintele perdele. Noteazi cd trebuie puse PeaceeaEi treapta Sfinta Scriptura qi predaniile episcopilor(pe care s-a obiqnuit si-i nurreasca ierarhi - capetenii de

pieogi - ca cei ce povalttiesc pc preoli' adica pe presbiteri

qi diaconi qi ponari, cum spuue in ierarhia noastrzi; dc

iceea ascultam qi de invaldturile lor in privinla dog-

melor); din cuvintele lor, zice, ccle mai ingroqate imbraca

cele mai prcsus de fiin1a pentru inlelcgerca:;i tainica intro-

ducere (mistagogie) a noastra; de exernplu' pe Dunnezcuil arata ca foc sau ca t]atrin lui Diuriel qi ca hirbat vechi de

zile lui lacob, gi altclc ca rcestea; la fel vorbesc'despre

ingeri, cind l{eruvintii sunt aritali in lbnne de :nimale 9ial$i in chipul unor lrarbati gi tinen.'

(V arielatea) simboalelor tmpri4ita. Scriptura il ino-

menegtc pc Dumnezeu cind il nullre!te din cele onreneSti'

imbraclntiu-l in picioare, qi miini, 5i f'e1e.Cdnd - nesticdcio,;i. La invicre' sfinlii vor dobindi

odatii cu nestrjcdcitrnea 5i nemurirea stiirii asemindtoarelui Hristos, luminind mai mttlt ca soarele, ca Ei Domnul'cind s-a schimbat la ti4a, in n.runte; cici Apostolul spune

despre sfinli cA atunci vor fi cum estc El $i totdcauna vor

f i cu Domnul (cf . I Tes.4,17).De ardtarea lui dumnezeiascd. Noteaza ca nume$te

qi trupul lui dumnezeiesc Qrdldre dunurc:eiascd v6zul6,

ieeu ce c contrar Nestorienilor qi Acctirlilor 9i celor ce

cugeta ca Domnul nu este nici acunr 9i nu va fi nici atunci

cu truDul: mai noteazd ca daci va lto ardtare dumne:e-

iasLd rat:uki a lui. ea va fi un trup insutlelit: ier cca

spirituali sau prin minte. ne va fi inrparta;ita atunci in

chip mai desilvirqit; tle aceea, intorgi fiind spre Du,1-

nezeu, vom fi desiivirqit lumiirali de El. dcveniti in chip

unitar una, eliberali de difcrcnlele compozilicl noasfre

trupe$t i . care arata s inr lur i l t ' 9 i dor in le le lur l rc l t i .' i itr-o imitare mui dumnczeiascd. A numit ilttitare

mai dumnezeiascir viala mai inalta qi mai voitii ' precumgi acum viala de vrednicie ingereasca a sfinlilor se arati

in starea de laudA qi de depaSire a sinrlirilor trupeqti' chiar

daca nu in mod desavar$it; de aceea cele ale imitaliei suntacur.n nrai rnasurate, dar atunci vor arita desAvirr;irea in

acestea.Vederilor - spirituale. Prin simboale, zice, vedem cele

spirituale ale ingerilor, cunr aratd 9i prin faptul ca_le zice

iseneneu cektr dumne:eieSti.Nlu sus a aratat $i simboalele

Despre Numirile Dumnezeie$ti

despre ei, in scierea Despre ierarltiu cereascti; de acestea

leaga acum 5i cele desprc Duntnezeu.-odihniid. A numit t'dihnLi t Iutrdrii inleleg,tittnre

necuorinderea firii dumnezeieqti; caci nimic din cele ale

aces ie i a nu sc cup r i nd p r i n t n iSca rea m in l i i sau

inlelegerea nu e pttrtati sprc ceva cc se poate nlartunsl

sau ti,ttu.i, deci spre necuprinsul c:rre e cuprins prrn

nelucrarea proprie; (e un pdrad('x; prtu tlettttScure(t

ntinlii, ne da,^'sennta de netuprinsul dunitrc:eirii srtu

c'uprindem neutprittsul ei' n. trird. ).' Au preexisiat in chip supranegrdil.. Trebuie. sa nd

silirn sa inlelcgcm ce inseamni ( .lt preeusnr, c'cr toate

lucrurile se inleleg din aceasta. Din accasta se va intelege'

cum zice Apostolul, cA noi suntem iIr Dumnczeu inairlte

de intenlei;tea lunii (Ef. l '4)' Trebuie ;tiut, deci, ca

aducerea tuturor la cxistenta depinde de El, ca cel ce e

cauza gi obirEia lor; dc aceca se ingeleg qi ca ccle ce vor

f i pr in voia Iu i ncin lc le.rsa ' int ruci t au prccxistat in El

care 5t ia g i c i lc va producc 5i c ind le va produec- Deci '

fiind in Ei prcqtiute dinainte de veci, au preexistat inainte

de-a h aduse Ia cxisten;i cele cugetate, care sunt veacurue

eunoscule dc El inainte de toata crcal ia ) i se vor lace pc

um)a, cum s-a spus: Cel ce le Stie petoate itutinte de

.ftrt:erett lorl gi iaraqi: inui.nte de-o te Ji pld'smuit in pAn'

IeL'e, te-um cunoscltt pe rine (ler. l '5)'Pe care nu e cu putin(d nici a o in(elege Aqa zice

Grigor ie Teologul , metafrazind spusa El in i lor . : pe

Duinezeu a-l cunoaSte nu e cu Putinla; iar a-l vedea e

gi mai cu neput in la '' Si - lut 'uror . Dupa ce a vorbi t de nturgin i le

t 'uni , ; t in le l t , r s i putei i l t , r f i in l iu le. a rc luat acelagi

cuvant, pe care l -a spus qi mai inainte, aratand l ' ) t r te

m t rg i n i l e l u l u r t ' r ( un ( ' : t i n t ?1 ( ) / ' - Sau . spune p r l n an l -

bc l e exp res i i ceea ce a spus $ l ma l l n : r l n l c ' ca l n

Dumneieu toata cunol t i t l la se oprestc $ i i l i gasel tc

sf i rq i tu l toat i miqcarea, pcntru necupr l l lderei t I l r l l

dumnezeicqt i , fapt care se contenrpla in jurul e. i etern

s i nu i n t imp ; sau ' ma i b i ne z i s . i n E l e ma rg inea 9 ii ap i i t u l ( a i oa t i cunog t i n l a ) s r t r s l a r l i t u l o r i ca r c i

cunoq t i n l c . Accs tea sun t f i i n l e l e 5 i pL r t c r i l c dcsp re r l e

c i ror cunogt in le z ice cd sunt in Dumnezeu' preexls-

tdnd in parte g i impreuni in Dumnczeu, potr tvt t

raliunii negraite i pregiiinlei lui' care :;tie pe ficcuc din

..i" p" .ut-. le aduie la existenla, cum vor fi prin fire qi

puteic din El, care este fiinla mai prcsus de fiir4a qi mai

presus de cunoa$tcrc. Dar trebuie $tiut ca-ahceva.este'

'fiinla gi altccva puterea; cea dintdi este dintre ccle ce

subzista in ele insele; cea de a doua e din cele ce au

existenla in altul.Cd;i dacd ' cunottinlele Explicarea cclor spuse'

Bine a spus; ciici, dacd cunoqtinlelc sunt.despre fiinle qi

celc ce iunt, iar Dumnezcu nu e nici in liin!e' nici ceva

din cele ce sunt , pe drept cuvint e d incolo 5 i de

cun(r\ttnlii.

$5

Nici tnchipuire. Altceva este inchipuirea.:;i altceva

inlelcgerea sau inltllesul; caci provin din puteri.diferiLe 9idintr-o miEcare deosebitii. Inlclegerea este lucrare $lacliune; ia; inchipuirca este piitimirc ai intipltrire. ce

anunta ceva sensibil sau asemanator cu ceva sensrorl; Sl

simlirea sesizeazi cele existente in formA de grimadel; iar

minlea deosebeqte' adica sesizeazi cclc ce sunt in alt tnod

;i nu cu simlul. Despre ceea ce e corporal sau spilitual

iau in care sunr simlurile, am vorbit qi inainte; pitimirea

este Si o migcare formatoare; dar judecata 9i distingerea

e de itribuii sutletului gi minlii; deci trebuie dcoscbit in

suflet ceca ce sesizeazd qi ceea ce producc inchipuirca'

Funclia inchipuini se imparle in trei pa4i; prima da chip

celor-sesizate pentru a face scnsibila sesizarea; a doua

produce o intiparire din cele ce rdmin. neflind intenleiata

pe niscai chipuri; aceasta e 9i numita in mod propnu

inchipuire; a ireia e cea in care e toata placerea bineluiparuiprin inchipuire sau supariilea de la raul parut: deci

n ic i o ' inchiptr i rc nu are loc in Duntnczcui El estc 5 i se

aflA chiar ntai presus de inlelesul tuturor; iar piircrea este

o inchipuire a ceea ce pare ci exlstaNici atingere. Atingere nume$te arcl cupnnocre

inlelegatoarc; de fapt, cind ne intdlnini cu mintea in mod

c,ino.iutot.u cele spirituale qi nematcriale, ni se pare ci

ne atingem de ele qi simlim prin minte cum sunt, ca 9iprin aringcrea celor sensibile; dar de Dumnezeu nu ne

atingem nici in rnod in[elegator."Nenumit qi maipresus de numii.Nenumit zicein loc de

nenumit prin vreo insu;ire; d;r El clr eamd h fiin1d cele ce nu

.srnr (Rom. 4,17). ca pe Cyr inainte cu atilia ani 9i pe

Iosia.Ceea ce. Se explici continutul tratattrlui' Despre

in tti gii tu r ile (tnotun<6oeol) teo Io gice.

be o dumnezeire. Numeqte de o dumnezeire '

P reas fAn ta T re ime .Potrivite tngerilor. Spundnd despre Dumnezeu ci

esre neinlelcs 1i dc neexprimat de noi, se lbloseqte de ceea

ce e mai mic vorbind despre Dumnezeu; cnci daca cele

despre ingcri nc sunt nccunoscute' ce trcbuie cugetat

despre Dumnezeu? Deci' spune ca creaturilc ingereqti

sunt ca nigtc aratari ale buniitlli i dumnezeiegti; iar prin

aratare (dnrpol,qv) rebuie inleles rniqcarca impirlita in

mod neimpa4it la flecare din cele imparlite' adicA spre

aducerea li existenla a fiecarcia din fapturile spirituale;(in acliunea credloare u lui Duntne:eu se (rotd cel mol

ntult nedesprirlireu Creutorului de creulurd: nu e tn

aceasta ric:i pinteism, nici despiirlire u lui Dumne:e.u de

c e le c re ut e. n. trad.) E cu putinla a intelege aceasta !l ala'

ca modurile unirii cu Dunrnezeu, cuvenite unirii ingerilor

cu Dunrnezeu, intrucdt sunt uniri cu Dumnezeu, lle sunt

daruiri ale bundtalii lui Dumnezeu pentru inallimea lui,

fie sunt primite de la El ca o descoperirc a bunatalii lui;

qi astt'el sunt necuprinse nu numai dc noi' ci qi de ingerii

mai de jos; ele sunt cunoscute numai ingerilor celor mai

de sus.ia unora ce sunt invrednicili de unirile amintite;

(de;i nu putem Ji despdrlili de buttdratea lui Dumne:eu

cu creaturi, totu$i inlele7ereu ei ne depdEeSte, n' trad');

in tratatul Despre ierurhitt t ereils.ti sc arxt!l li treptcle

ingerc5ti.- Mi-nlile de chip dumnezeiesc unile cu acestea' Minli

de cltili clumne:eiesc, pe care le vede r;i ca imitalii

ingeregti intlucAt ajung si-qi inalle la ele -sfintele puten,

sunt cele numitc inatnte Puteri ingerc;ti; prin acestea

trebuie inleleqi autorii Scripturii dirtre noi, adicd prooro-

cii gi aposiolii; caci nu trebuie inleler;i prin ele ingerii. din

faptui ca a spus ca sunt int i ta l i i a le tnger i lor

1 8 1

Despre Numirile Dumnezeie gti

loyploptp{tcoq). Caci nu ingerul imita pe inger, ci celmai n.ric. Iar numind pe teologi (autorii Scripturii) min1i,a spus ca ajung la o unire cu Dumnezeu intr-un chip ceimiti pe ingeri, dupe pudnla, ca uni.i ce sunt indumnezeigiprin odihna de toatd lucrarea lume asca: (: i u L e s t d e s t e u ninleles al veqnicei odiine a cebr udormili irt Dttmnul;ei nu nui trec in ginclirett lor de la una Iu alta, ci au tnDuntne:eu tolul, n. trad.); cAci in cele spirituale toatinrigczuea gi toati lucrarea e odihna activd, care conducespre desavdrgirea unillcatoare, dacA in cele vegnice ginecorporale, care sunt odihne gi liniqti gi opriri ale lu-crarilor. toate implinesc ceea ce e dupa fire, care estepricinuitoare de odihnA qi de desavArgire in unitate.

Odihna. CAci e cu neputinlA a se uni cu Dumnezeu gia deveni in oarecare mod dumnezeu, daca nu se odihnegtecineva de lucrarile materiale prin sintluri gi cugetare.

Desprindere de cele ce sunf. Prrn desprinderea detoate cele ce sunt se ajunge la necompararea lui Dum-nezeu cu cele ce sunt; ca spune cd nici un corp, niciputere qi nici toate celelalte nu au insemnatate.

Dar - nu e nintic. A nu lt Dumnezeu nimic trebuieinleles cA nu e ninric din cele ce sunt; cAci Cauzatorulcelor ce sunt e mai presus de cele ce sunt; de aceea sespune ci e gi pretutindcni qi nicaieri; fiindcii nu e nicaieri.adica undcva toate sunt prin El gi in El ca nefiind nimicdin toate; qi iaraqi in El sunt toate, ca in Cel ce e pretutin-deni; caci altele sunt toate ccle ce sunt prin El, intrucAt Elnu este nicaicri undeva; ;i se umple toate, ca Cel ce e,dupa prooroc, pretutindeni; dar nu e nicAieri, dupi altul,care zicc: Sau care e locul odihnei Mele'l (Is. 66, l; Fapt.7,49). Caci, dacA ar fi numai pcste tot, El ar fi toate 9i intoate in mod spalial; astfel este qi nimic, ca fiind pestecelc ce sunt .

A toatd depinderec. Deprinderea este o dispoziliestatomicii; miqcarea, opusul odihnei, preocupati demulte. Iar via1a, cea care le arata pe toate in lucrare;?nchipuirea. ceea cc c intiparit in cugetare; parere e pre-supunerea hotarata. Dar se deosebe:ite inlelegerea decugetare. caci prima arata funclia inlelegatoare a sufletu-lui, iar ultima, miqcarea inlelegerii. Toate acestea $icelelalte cate sunt numite aici nu sunt fiinla, ci se vad injurul fiinlci; de aceea a qi distins-o pe ea de ele.

Pronia - ca obdrqie. Acestea desfiinleaza opiniileproste;ti ale celor ce indrAznesc sa spuna ca funcliacreatoare apa4ine prin fire lui Dumnezcu, ca qi funclia

lesutulu i paianjeni lor l tar ent i l i ( i ( ' r 'erPin. !ere (u leq( ' r i (d

u ideii t'ti st rierile lLti Diortisie uu un carutrer plolinianpanteist. Dacd ar line de.firea ltti Dumne:eu sd crceae'n-ur mai Ji o deosebire intrc ceea ce (reed:ii Si firea lui,n. trad.); cici zice ca Dwnnezeu numai pentru bunatarcproduce totul. (lur o hundtute silitii nu e bundtate, n. trad.);de aceea nici tcologii (autorii Scripturii) nu indraznesc sa-llaude pe Dumneze u din ccle alc lui Dumnezeu insuqi; cici

acestea sunt de necunoscut; ci din ieqirea fer npoo6ou)la celc din afard, care este pronia pentru cele cau:ole,adica pentru cele ce subzisti din El ca Cel ce e cauzi $inlanurisesc providenla lui Dumnezeu pentru toate. Cacitoate se doresc dupA purtarca de griia (pronia) luiDumnezeu , p r i n ca re ex i s t i i g i subz i s t a . da r ce l ecunoscatoare qi ra l ionale in mod cunoscdtor ; iarin lc lcgi i toare se numesc toate cele cc exista, pentru casunt nrintc gi inleleg ccle intcligibile supcrioare; caci

182

inteligibil este ceea ce se inlelege. care este qi o hrani a

celui inlelegator 1to0 voepoo; sau care inlelege ('uoo

vooOv,og) aceasta. Deci toate cale prin faptul ci suntinlelegatoare in[eleg prin minte. fiind ralionale. aspirindqi migcAndu-se spre pronia lui Dunrnezeu, se doresc pemisura lor dupi Dumnczeu; iar celc ce sunt mai jos de celeinlelegatoare li au un suflet simlual, adicA toate animaleleca trupuri insuflclite, dar neralionale, avind sufletul con-st6nd din elcmentele qi din focul malerial. au existenlaintr-o suflare matenali. (Erou ptireri ale tintpttlui uceluiu,n. trad.); acestea traind nurnai din simlire (simluri)foamea qi setea doresc in chip cuvenit in mod sinrlualceea ce li se oferd, dupi cuvAntul: Todte uqleapt(i de luTine sd le dui hranu la timpul potrivit (Ps. 103,18). Defelul acesta vei afla multe la Iov qi la David. $i toatecclelalte cdte au o miqcarc de creltere sau numai vitalafarA simlire qi suflet, ca toate plantele gi ierburile, care aunumai o suflarc vitala, au fiinla lor fara simlire, ca toliarbor i i , cum s-a spus, q i f i ind l ips i te de suf lareaneuscicioasi, se milca spre cre$tere qi intlorirc; de aceeapar qi ele ci se doresc dupa pronia dumnezeiascd, princare subzisti gi infloresc; de aceca gi de ele se vorbe$tein Psalmul 148, spre a liuda pe Dumnezcu pnn faptul casubzista prin El. Se impartigesc deci qi accstea de provi-den[a negraita, dar numai pcntru a vielui, chiar daca inmod neinsuflelit qi firi simlire, dupd deprinderca careeste proprie puterii lor. Caci dcprindcre se numelteinsuqirea statomicd, prin care se indica calitatea dis-poziliei qi puterii proprii; numai prin aceasta dcprinderea vielii naturale se zice cd se imparta$esc in mod fiinlialde putere spre cresterea Si migcarea ce Ie e proprie, dar inmod neinsuf let i t t i fara s iml i re. dor indu-se dupabunatatea lui Dumnezeu. _

Cele tnlelegdtoore. Inlelegatoare numegte fireaingereascd; iar ralionala, cea omcneasca: iar prin celeinferioare inlelege firea neralionala. cAreia i-a spus sen-

sibila (o,io0qtG6), adica simluala: celclalte sau plantelegi toate cdte sunt neinsuflelitc ;i nenrigcate sunt cele ceau miqcarea v i ta la, adic i dc hr in i rc ! i crc l tere; cAciacestea se arata in p lante; iar cele fara sut let au inele numai existenla; de aceea le-a spus f i in t iu le g istdr t t i loare.

$6

Ca - veSnic. Privegte cit de clar minuriseqte din celecauzalc li create pe Cel mai presus de toatc; caci nulre$tele;rric pc Facatorul veacurilor 5i e cu adcvirat veac Celce este pururea; de aceea se numegte gi veac; dar vegnicnu este vcacul insugi, ci cel ce se impanase$te de veac;de fapt zice lsaia. Dumne:eu teL re;nic ((re d preBdlilnrarginile pdndntulLti (1s.40,28). Iar Dumnezeu nu esteal doilca dupa veac (urmator veacului), ca sA se im-pa(Afeasca de el, ci Facatorul veacurilor.

Ca neimbdtrdnitor. Dupa cuvintul: Iar Tu Acelasie; t i ; i uni i Tr i inuwtr , r f i r ' ; i (Ps. 101,28).

Ca - in adiere. Aceasta este ceea ce s-a spus in cartcaRegilor'. c?t ttiti itt cLtlremur, nici in nor nu era prezentDomnul vorbind lui Ilie; ci in glas de adiere sublire ilchema Domnul ( I I I Rcg. 19, l l -12); iar pr in aceastaspune ca ;i in trup este Dumnczeu, Cel ce e in toate denecuprins; cAci de suflarea lui se imparlalesc toate $i e


in toate 5i nu e cuprins de nici una, cum zice 5i inEvanghelic Domnul: Duh este Dunuze:eu ;i tei t'e i setnthintr, trebuie s(i i se inthine in duh Si adevdr (loatr

4,24).

R ?

Lipsa numelui. E ftrra nume, pentru oa este toate finimic din cele ce sunt, ci toate sunt din El, precum seexplici insugi pc Sine insuqi.

Ca obdrgie. ObArqie ca cel ce di existenta; ca mar-ginc, ca Cel cc susline in cxistenla (in ulurit de El nu eexistenld. n. trad.).

Toate tn toli. Toate cele ce sunt, precum faptul ca dinEl sunt toate.

$i casc. A spus ci El e casa tututor, ca fiind locagultuturor sfin1ilor, cullr a spus Donnul insusi: Rdmdnelitntru ntine (loan 15,4). Caci precum noi suntem ten)plullui, dupd cuvdntul: Voi locui itt ei ;i t'tti umhla (ll Cot.6,16), ala gi el e casa noastri; bine a adaugat de aceeaindata: in chip uttit; fiindca a zis ca El este toate gi in Elsunt toatc, ca nu cumva coborAnd mintea la compoziliesa cada din adevir. socotind ca toate sunt purtate in ntodingranradit in Dumnezeu sau cd Dumnezeu cste toate princompozilie; a vindecat deci aceasta spunind unite, adicitin unitatea lui, mai bine zis El rirninind ntai prcsus deunitatc, supraumplAnd toate in mod neimparlit gi neames-tecat, Iiind toate cele ce sunt in toate; dar este /?e.rtrp&.tre!u1iilor, adica nu e stapdnit sau circumscris de nimic inm<id trupcsc, ci c mai degraba deasupra lor; cici este inafari de toate, nellind nicaieri, find toate din El ;i El intoate; cAci din El subzista toatc.

Toate - in mod sintplu. Adic:i necompus: cAci nu s-acompus cu ninr ic d in cele ce sunt 5 i nu s-a uni t cu eletrupe$te. deci t in t impul iconomici .

$8

Ardtdi vdzute. Numeqte vederi descoperirile luiDunrnezeu in simboale gi spune cum trebuie inlelese.

Locaquri, gr. ovcx'c6potq. Elinii nunreau locaguri

(avdxtopa) templele zeilor lor . SfAntul arata in accsteaceea cc se spune la Isaia; caci se parc ca el a vazut int emp lu acea vedcn ie ( g i s l ava ) du lnneze iasc i aSerafimilor. Iar cele urmitoare s-au spus pentru vedenialui Iezechicl cea din Babilon :;i pentru altc vederi.

Scaunele, gr. xoi 0r6xouq. Tronuri.Teologia simbolicd. Promitc sd alcatuiasca alti scri-

ere, pe care o nume$tc Teologia siniltttlicit.Ierarhicd. Noteaza ca se cuvine ca nrai ales preotii se

inleleaga (contemple) dur:rnczeiasca ScripturA.

Asemdndtoure celor dumenzeieqri, gr. Ocoer6eiq. in

loc de vederi durnnezeiegti (0co<pcrveig;.Urechi sfingite. ObiEnuieqte sa atribuie sfinlilor u-

rechi sfinte, adica auz evlavios qi vrednic de ccle'sfinte.

Neiniliali. gr. cipfotcrlv. Cel ce aude de cele dun-r-nezeieqti rizind sau batAndu-qijoc de ele sau dc tilcuirilelor e judecat ca cel ce lupta impotriva lui Dumnezcu

1Oeotrrd1oq). Lui Timotei ii scrie qi Apostolul ca nutrebuie vorbit celor ce nu primesc cuvdntul ca adevarat.

Capitolul II

$ l

(intregii) obtrqii dumnezei{fi. Acest capitol ii com-bate mai ales pe Aricni qi Eunomieni. care suslinneasemanarea, dar gi pe Nestorieni qi Accfali. OhirSieduntne:eiastd numeQte intrertgu eristettld a Sfintei qiunicei Treimi inchi.irate, ca dumnezcire cunoscuti in treiipostasuri; caci e obiceiul lui sA nunteascd inchinataTreine intreaga dumne:eire', cici aceasta, descoperindce este intreaga dumnezeire, a aratat prin prima deose-birea Persounelor. adicA distinclia in trci ipostasuri, cuproprietalile lor, sau ci unul e Tatal, altul Fiul 9i altulDuhul SfAnt; dar cei trei sunt o unici Ei singura dum-nezeire; dar e de qtiut ce in legatura cu Dumnezeu nu se

vorbe$te de existenla (unap(61 in sens propriu; caci

esie preexistetl!(i (npo6fiqp€tg), adicd inainte qi deexistenld; iar fiindca toatA cxistenla e din El, se numesctoate din cele ce se arati din EI, ca sa.fie inleles mai presusde acestea.

Ardtdndu-le. Adica ficAndu-le cunoscute sau vddite.

D um neze iasca obA rqie, gr. rilt 0eaplicrv. NoteazAci cuvdntul poate fi spus qi in mod ontcnesc. dcqi seatr ibuie dumnezeir i i pentru uni tatea Persoanei ( lu iHristos).

Nu - vreunei pd(i.Bine spus ce ,lL r'rcunei pdrli.Cdci lucririle qi toate cuvintcle de laudA ale invaliituriidespre Dumnezeu nu se atribuie deplin nturiai uncia dinPersoanele dumnezeieqtii Treimi, ci ele sunt comuneTreimi i , afar i numai de intrupare: c ic i ea eslc numai aFiului. cum spune in cele umrAtoare; dar numai pro-prietalile caracteristice ale celor trei ipostasuri sunt inparte gi in mod propriu ale fiecaruia, cum e al Tatalui safie Tata gi nu al altcuiva. Tot aqa gi despre Fiul qi SfdntulDuh .

intregii. Noteaza cA se aplicA intregii dumnezeiriTrcimea.

Nu (recunoaste) - despre tntreaga. Noteazi ca cel cenu spune ca toato nunl i r i le dunrnezeic| t i sunt comune.sfigie fara cvlavie unitatea inchinatei Trcirni.

Un prooroc. Aceasta o spune David.Acestea zice Cel ce esre. Noteaza ca acest Smnt

Dionisie primegte Apoculiltsa celui intru sfinii loanEvanghelistul; cdci acolo este spusa aceasta. Iar faptul cAatunci c.lnd cra in Patmos duurnezeicscul evanghclist avitzut St Apotulrp.ra a fost cunoscut dc sfintul Dionisie,ceea ce vei afla gi din Epistola pe care a scrls-o catreSfAnrul evzrrghelist qi teolog Ioan.

Care este, care de Ia Tatdl. Cugeta cum o folosegtespusa aceasta: caci nu o spune totdeauna aga.

Dumnezeirea, gr. tilv 0eopXiov. in alte locuri:

viulo - dumne:eiosttt tbirSie lOeoppxqv (roqv).Dumnezeirea ndscdtoare de Durnnezeu- Noteaza ca

nulncstc dumnezeire nascatoare dc Dumnezeu pe Tatalqi dumnezcire filiala pe LTnul Nascut.

Prin desfdqurare, gr.6re(o5rxA6.inloc de: mai pe

1n|g (nlo, utqpcog).Toate - prin E/. Noteaza ca atunci cdnd zice ca toale

sunt din Dumneze u, indica dumnezeir-ea intrcaga. adiciSfAnta Tre.ime; iar cAnd zice: toote s-au t'reat prin El ;i

183

Desprc Nunririle Dumnezeicqti

spre E!, vorbeqte in mod precizat (desfagurat) despreipostasuri; caci acest lucru l-au inlelcs toli despre Cuvan-tul creator.

$i ale lui. Adici ale CuvAntului.Comun Ei unitar. Noteaza ca a spus: comune sunt ale

Sfintei Treimi.Lucraile dumnezeiegti. De exemplu, El in Duhul

lui Dunute:en sctr denutni (Luc. I 1.20); inchinarea, ca:Celui te huleSte pe Dulrul Slint t'tu ise trt iertu (Luc

12,10); impartirea darurilor (td 6d r6v 6ope6v),adicdu hurisntelor', prin spusa: Veli prini putere venindDulrul Slhnr pesre loi (Fapt. 1,8)'

Izvordtoare. S-a spus in Psalmi: ('ti la Tine esteizvorul tie!ii (Ps. 35,9); 5i la Ieremia: M-uu pdrdsit pe

Mine, i :wt t u l upei t ' i i ( Ier . 2,13). Durnnezeuenumitdecii:t'or, ca un pintece qi obirgie 5i cauza a tuturor celor cese arata gi vin la existenla; cele pe care unii au obignuitsa le numeasca generale sau Senun sau i t r t rcgurt saucuprinzatoare, pe acestea dumnezeiegtilc Scripturi le nu-mesc cauzd izvoritolre; deci pentru caracterul creator $ifara lipsuri al celorce subzista prin Duhul qi pentru ci DuhulSfdnt este rii El Cauzatorul tuttlror celor ce sunt, cum s-aspus qi in inleleptiune, in mod cuvcnit se nurnelte $i Elcauzd izvoratoare; iar perpetuitatea creatoare a lui s-oinlelegi din cuvintul:TatdlMeu pAttd tt< unt lucreu:d, qi Euhto e: (lout 5, I 7); caci la fel lucreaza neincetat qi DuhulSf6nt impreunii cu Tatal 9i cu Fiul; cAci s-a spus: Tltnrite-t eiDuhulTt iu ; i se vtr : id i (Ps. 103'31).

Cu - tn(elesurile (lor) nestrdmDale. Bine a spusnestrambate, fiindca 9i ereticii citesc Scripturile' qi se 5ihrdnesc din ele, qi totugi se stramba pe ei in.si;i.

$ l

Cele distincte cuvenite lui Dumnezeu. Distinclie cu-venita lui Dumnezeu in Sfinta Treime a numit cuno$ttnlaneconfundati despre ipostasuri; deci nu trebuie sa neingrijim si convingcm pe cei ce nu primcsc dumnezc-iasca Scripturi; caci a teologhisi cele comunc in SfAntaTreime nu inseamnA a introduce o confuzie a iposta-su ril or.

in Stiinla despre Dumnezeu. Vorbind mai sus despre

. gtiinla despre Dumnezeu. n-a spus c:i este $tiinla; dar aicinumeste cele ale invalaturii desprc Dumnezcu ltiin[a. Iar

.-------_--itiinla este opinia dreapta. cxpu:i prin ralionerncnt' sauia l iunea drcapta. ncinvinsa' desPrc vreun re l ionament ' 9 igtiinla eracta qi expunerea unui lucru, a carui $tiinla senunrelte ;i care propune cuvintul gi opinia dreapta despreadevar. ncavAnd nevoie de l'reun adaos sau de vrco

intiirire prin ceva asemanalor-' Descoperirile dumnezeieEti, gr. txqcv,opiag.

Dcscopcriri numc$te invillAturile care expun ntisterele.in'noi neinmullile. Nu trebuie sa trecem pcste dum-

nezeiasca Scripturtin teologhisire.

$.1

Cele create prin depdEire. Se laudd Dumnezeu pnnparirsirea celor inlelese; caci i se aduce inchinarc din celeneinlelcse, prin sLrpradcpa5ire, de pildA ca nclrturitor, cancsfArqit. ca nevazut, ca ncavind nici o trebuinla !i toatocele asenrenea; caci sunt comune Treimii ;i acestea; dar

1 8 4

sunt cuuze ale tuturor ce vin in stare de creatura de la El,fiind [:l cauzatorul a tot binele, precum s-a scris' pcntruca t(rt binele este ul lui.

(Ceea ce e propriu)Tatalui.Iat vprafiinlaeste comunAprecum Tatilui. aqa qi Fiului qi Sf6ntului Duh. Iar in cele

distinctc ale Sfintci Treimi (e vorba de numiri) nu e nici o

reciprocitatr'sau nilnic con)un: cilci nu sc polte numi cu

evlavie Tatil Fiu. nici Fiul TatA; la f'el gi Sfintul Duh.(Via1u), ca noi - a lui ILsus. Noteaza cd numai a lui

Dumnezcu CuvAntul este inomenirea. O numeqte aceastadesavilita, impotriva lui Apollinaric, ca fiind din sutletinlelegitor gi din trupul nostru; aceasta o arata cand spune

ca noi (xc0'r1p06); accasta e qi impotriva lui Eutihie; iarimootriva lui Nestorie, cind zice cti Iisus ttt Duntne:euari eti st e n 1u ne st hi nlxt tri, Jticindu'se t o n r ti. $i ztce cAtainele itt inonenire sunt fiin1iole, cum e foamea,oboscalir (dar sunt ;i dumne:eie;ti

' in trup' n. trad.),paqLrezr pe apa, intrarea prin u.sile incuiate la ucenici 9iiapta scularii mo4ilor gi insaqi patima gi toate cele ase-menea.

Tainele fiinyiale. Noteazi cA .fiinliale se referi laintrupa.rel c:ici a spus-o aceasta, ca sa inlature opinia ca eo ni luc i rc.

$4

I niliali tn c hip sfdnt tn tadilia. NumeSte i niliali in

chip slint licpopriotcrt) pe cei introdu;i in cele sfinte'Ascuns q i nea rd ta t . Un i r i ascunse numes te

cunogtinlcle necuprinse despre fiinla dumnezeiasci; ceeste fiinga insaqi a Sfinte i Treinri, nu va qti nimeni nicio-data.

Distittc[ii. Distinclii nurneqte inchinatele existenleipostasiatc, adica a Fiului, suiilucirea negraita din Tatil

Ei purcederea neinleleasa a Sfintului Duh din TatAl.Llnitatea tncepdtoare. Unitatca mai presus dc uni-

tatea incepatoare inseamni neinipirgirca firii dunt-nezeieqti qi sinrplitatea ei mai presus de toata unitatea $isimplitatea in celc ce exista.

Negrairea. Negraire, pentru imposibilitatea de a danume fiinlei.

Atotspiritualitateo. Se spune cum este Dumnezeunecunoscu t g i a t o t i n l e l es 5 i cum dob ind in t i n

necunoltinla cunor;tinla desprc El. Caci Dumnezeu seface cunoscut in neqtiinla; iar negtiinla sa nu o socote$trneinvalaturt; ciici aceasta este intunericul sufletului; nici

ca cunoscaioare, cilci Dumnezeu cste NecLlnosculttl; caciqi negtihrla este un fel de cunoa$tere; ci se cunoa;lc prm

acea ncgtiinli. prin care devcnind simpli prin ridicareapestc inielcsuri, care se inrpragtie inmullrndu-se 5i iariqi

involueaz:a fara se tlc o unitate l?ra putinlii de inniullire.Deci, depigind toatA inlelegerea dcspre Dumnczcu. ne

faceni simpli, ajungind negtiutori ca umrare 5i rimAnAnd

indistincli prin starea de unitate qi stind cu siguranlii in

unirc, ne;tiind ca nu qtim, adica neqtiind ceva deoscbit;

astf'el ignoram ca unii neinvalali 9i putind invAla cele ce

nu le cunoagtern acum, dar nccunoscind cele necunos-cute, cu er'lavie ri<iicali peste tot conlinutul ra[ional;9istdnd in aceasta ne$Iiinla, devenim un chip al Cclui ce

este inainte de toate; cici parasind toate chipurile 9iinlelesurile 5i aflAndu-ne fixali in negrairea supenoara

Desprc Numirilc Dumnezeiegti

fala de toata grlirea, nu $tim nici aceasta cd nu $tim; apoiiaragi intorcAndu-ne din ncgrairea taccrii li cobcrind dintacere in graire $i inlelcgAnd ca nu gtim, ne oprim in sfir;itde la cautarea celui necunoscut. Apoi Dumnczcu esteiara1i atrrinleles. liind inlclcs din providenlele iubitoarcditatoare de daruri. ceea ce inseamnA ca qi din cele create;din unele cA este MAntuitor, din altele cd este Creator. $iafirmare nume$te existenla lui, ca cea din care este exis-tenla tuturor: filosofii nunresc qi ei afimrare fomrclesuprapuse rrrateriei; iar negzuea, cind se neagi acelea, cade exemplu greutatca pdmentului sau fluiditatca apei.Deci Dumnezeu, care le preschimbii $i pe accstea, esteafinnarea qi negarea tuturor; afimlarea tuturor cl Cel cea pus qi iacut toate qi le-a facut sA dureze; caci in El sesuslin toate. Iar negarca tuturor este ca Cel ce producAndpreschimbi insigi formcle (afinlarea) celor ce sunt qi caCel ce scoate din cele fdcute cele dupd firc; cdci, dacA semArturisesc cele facutc, clc se strictr; iar lll, din plinatateabunitalii, desfiinleazi stricAciunea unora, ca a ingerilorgi a suf lete lor ; iar st r icaciunea unora o preface innestriciciune ;i caracterul muritor in nemurire, ca trupu-rile noastrc la inviere; c vidit ca El, fiind pentru noi maipresus de acestea, este mai presus qi de afinnare gi denegare; gi fiind temelia gi radacina tuturor, nu spalial, ciin calitate de cauzator, El nu e nici negare a celor ce leare. CAci El are insdqi nerrrurirea; iar nemurirca ;inecuprinderea gi neputhla de-a fi cunoscut qi cele caacestea. le are nu ca Cel ce nu este; dimpotriva, esteprintr-o insugire oarecare tuturor negrait qi neinleles; dare scos din toate $i negator al luluror qi nu e inleles gicuprins de nici una din cele create. ca Unul ce s-a ridicatpe Sine insugi din accasta prin nemarginire; cAci nu arevreo margine. Dar noteazii ca ipostasurile dumnezcie;tisunt fixate qi intemeiate una in alta. Caci a zis: Ea slnttntruTattil .si I-atol intru Mirre (loan 10,38).

Ca luminile unor sfeSnice. Minte a intreaga a Tataluiare acest mod. A dat ca exemplu al Sfintei Treimi treisfeqnice sau candele aprinse intr-un tcmplu sau o casa,deosebite prin ipostasuri sau desp,ulite intre ele; cacifiecarc este in mod propriu alt qi alt sf'er;nic; dar aucomuniunea f i r i i q i a lucr i r i i uni te in lumina ginedespa4ite; 5i nimeni nu poate deosebi gi spune, in casi.sau in aerul ei, care este lumina acestui sfeqnic qi care aaltuia. CuvAntul intrupat participd la lumina intreita dupAraliunea iconomiei, caci afirma ieqirea slivita a lui Dutn-nezeu Cuvintul din TatAl; qi dupd ce dA spusa lui: Etr anrie;it de luTutdl Meu ;i Md duc la futiil Meu(Ioan 16,28),adauga explicind: Dur ;i datd tinet'a ar s(()ale unul dinsfe;nice din (usd, nu va sLoute cet'u din luntina ei,nerdpind in sine niti ttrut dittcelelalte luntini acel sJeSnic,niti ttu t'tt ldsu lipsite de luntina sa pe teleluke. Cicivenind Fiul din Tatal in lume. nici n-a adus impreund cuEl pe TatAl qi pe Duhul in Sine, nici n-a lasat iegind, lipsilide lun.rina sa pe a celorlalli, ci qi-a facut nedespa4itaiegirca sa de pctreccrca sJ cu acela.

Mai presus de fiin(d. Unirile trupurilor ale celorvazute intre elemente gi ale celor altfel amestecatc, seschimba prin putcri 9i insugiri ;i unirea lor constituiealtceva dccit firea cclor simple dupa fire; la fel 5i puterilesuflctelti au ccva deosebit prin rniqcare. Dar li unitalileingerilor au ceva parlial fali de ilurninarilc dur.nnezeiegti,potrivit cu treptele lor; dar dumnezeirea in St'6nta Treinte

Ei cele ale ei. neliind tAia6 de nici una dur cele spuse saunedeosebindu-se in Sine. se crede in mod cuvenit ca emai presus de toate unirile.

Luninile supracere$ti. Noteazi ci nulneqte gi su-fletele qi toate minlilc lurnini supracere;ti; gi spune ciiLtoate fiinlele acestea vii sunt unite intreolalta, cum s-aspus, in p i lda mul tor sfegnice. int r -o casa, f i indasemanaloare cu Dumnezeu 5i impartAqindu-se pemdsura lor cu unitatea supraunit;iL a lui Dumnezeu; acesteuniri se produc in mod neconfundat in cele netrupegti,riim6nAnd neconfundate intre ele.

$s

Nagterea dumnezeiascd *oi pr"ri, de fiin(d.Notcaza cd numeSte na$tere dumnezeiasci mai pre sus defiinla gi izvor al ei pe Tatal; gi ci nurninle nu se schimbiin nrod reciproc.

U nirile gi distincp'ile. Cele despre negriita Treime letcologhise; te acun) fena la procesiunea a t re i ipostasur i ;aceasta pentru ci Dumnezeu qi TatAl, migcat in modnetemporal qi din iubire, a purces la distinclia iposta-surilor. ranrdnind ncimparlit gi nemic$orat in intregimeaproprie, supranumit qi suprasimplu; din El provine exis-tenla strilucirii proprii, ca a unr,ri chip viu, ;i PreasthntulDuh care purcede din Tatil in chip preainchinat gi maipresus de fiinia, cum ne invalii tainic Domnul; caLtza giizvorul tuturor s-a inmullit din bunatale intr-o dum-nezeire intreita ipostaticA. Acestea le spr.rne gi Grigorie'Ieologul

in scrierealntpotrit'tt lui Euruntie. DarexistA qiin alt sens o distinclie dumnezeiascd: purcederea luiDumnezeu, pentru mullimea bunatalii salc, la multit'clu-rirnea crealiei nevazule li vazute; dar pronid;i bunitateacreatoare sunt comune uni ta l i i in t re i t ipostat ice qidistincte. Cdci Treimea atotimpArateiscd se pune in starede-a fi panicipatdde celece se pot impartaqi. intr-un modnesupus relaliei qi ncimpartaqibil; cAci fiecare din acestedoua arata acelaqi lucru. Cdci se impa(a$eqte DumnezeunesupunAndu-se relaliei, nefiind re[inut in spaliu de celce se impdrtigegte de El, nici nu se impana$ette in modsimgual, ci e intreg in imparta$irea fieciruia de El giridicat peste toate; precum producindu-se un glas ntare,toli cei dc fata sc impana$esc dupa puterea proprie: 5ibarbatul qi prunc ul gi cele necuvAntatoare; dar unii avindmai multa tarie, allii mai slabii, glasul cste ,si imparta5ibilpotrivit lucrarii auzitoale, dar rAmAnind in sine ;i neim-partaSit.

Celc de care se funptutdgesc - sau cele care seimpdftdgesc. Dupa {iinla, dunrnczeirea nu se impaflii$e$te,nici nu se inlelege; dar se face impane$iE in faptul ca dinea sunt toate r;i de ea se suslin toate in existenta.

$i in fecare din tntipdriri. Se spunc prin pildi cumDumneze u se face impiftalit in mod ncimpanalibil.

$6

Nu este pecetea. Opinia contrari Ei explicarea din ceeSte pecetea.

Deosebirile, gr. onopopypotct. Se refera aici ladeo sehirile intiparirilor.

$i nu contrare. Ca nigte pietre 5i lenrne sau iarigi celedc substanta fluida, care nu primesc pecetea din deget

185


(din inel).Dar s-a deosebit Noteaza ci s-a deosebit de Sfinta

Treime in intregime qi cu adeviirat inomenirea CuvAntu-lu i .

Fald de noi. Aici vorbe$te iarAgi de iconomie,atribuind-o Iui Dumnezeu Cuvintul, nefAcAnd-o comunAnici Tatalui, nici Duhului SfAnt, decat numai dupa voinla.Dar noteazi descriereaintocmai a iconomiei, ca qi-a l?cutfiinla ca noi, din noi, Dumnezeu CuvAntul cel mai presusde fiinla in mod neschimbat, intrucdt a ramas Durnnezeuqi s-a infiinlat ca noi din ale noastre in intregirnc, adicAavdnd trup qi -suflet cu adevirat; gi ca Dumnezeu Cul'in-tul este (cu adevarat) cel ce a pdtimit, se inlclege cu trupul(tot dultti t'dlugdrii.sc4l, n. trad.); $i ca toate cele aleicononriei sunt lucrarea lui dumnezeiasca inomenitA; qici nu gi le-a ficut pe acestea comune TatAl, nici DuhulSfdnt, decdt prin bunavoinla qi prin voirea intruparii giprin conlucrarea cu Dumnezeu Cuv6ntul in minuni'NoteazA-le acestea nrai ales contra Nestorienilor, a Ace-falilor 5i a Ndlucitorilor.

FdcAndu-se - Cel neschimbal. Cum spune ca Cu-v6ntul a patimit Sic'amdinile ntustre au pipiiit Cuvdntull ie l i i . i l loan I , l ) ant^expus inainte.

S-au qi dislins. Inseamna c6 Cuvdntul treimic 5idumnt'zeiesc s-a deosebit prin faptul intrupdrii in in-tregime gi cu adevarat lu6rd al nostru din noi sau raliuneainomenirii Ei intruparii lui Hristos qi lucrlnd :;i patimindcele inalte ale lucrarii lui dumnezeieqti inomenite. Darzice ca a facut inalte qi exceplionale, adicii curate qiireproqabile cele ale firii lui. care este nalterea, copilaria,cre$terea, setea, oboseala, intristarea, lacrima, scuipatul,sAngcle, sudoarea, coruperea, curgcrea, moartea de bunavoie, ner'orbirea, nemiqcarca gi cele asemenea. CAciacestea nu qi Ie-a facut comune Tat;il ;i Duhul in nici unmod intelcs. decit dacA ar zice cineva cd prin bunavoire

5i voh1a.

$7

Akele - lainice.Dupa inlelesul aflat in pAine 9i inpotir.'

Mai presus de puterea - tn(elcgdloara. inlelesul celorspuse dcspre Dumnczctt il va dezvoltar sau tAlcui minteaslinlitd care se ocupa in intregime de ccle dumnezeieqtiqi ramdne netulburatd de cclc pamdntcgti li pdtima$c; dardc cele dumnezcieqti nu se poate apropia decAt prinodihnd de toata migcarea inlclegatoare a celor ce sunt;acesta o spune prin cuvAntul nmi pre.sus de lucroreuinlelegdtonre', aceasta are loc ca atunci cAnd cineva,cuprins din toate pa4ile de necuprinderea lui Dumnezeu,inlclcge ceea ce cauta.

Prin - participdn. Completeazi cu: numi ri. lar paro'ticipdri nurncqte diruirea de care Dumnezeu insuqi acelor de calc nc' irnpartagim.

cea inlelegatoare, ne va primi prin sfanta tacere pe noi,clue ne lonl apropia cu mintea de darurile ce vin de laEl; caci produce in noi ccle ce sunt prir voLnla, cand noistdm tare in nedistinclia minlii noastre, pe care a numit-opulin nrai sus cuno{it1!d inlru tte(ut1ut;lere.

Iardqi - cd - este - izvordtoare. Noteazi numelevenerabile qi infricoqatoare referitoare la neprihanita Tre-ime; spunc ca Tatal este dumnezeirea izvorAtoare. iarFiul qi Duhul SfAnt vlastare ale dumnezeiirii niscatoare,adica ale Tatafu,i, mkidile dumtle:eie{ti Si.flori ;i luntinimui presu.s de f iinJd. S-a spus mai degrabd in Scripturi ci

sunt r,/risralr (Fl.qotouq) dc la viziunea mAslinilor luiZahuia, al unsprczecelea prooroc; caci cei gaptezeci zic

ca sunt do./(i rumuri (6vo xl'riEougl. iar alli rdlcuitori

zic ca sunt.rpice g i vki.sturt (or6.7uog xcri Bl"ootoug;.lar lumini. unde se spune: Pirintele lumitribr giLunina

d in l um ind . I a r pa t c rn i t a t ea ( f l q rp tdv ) numc l t e

parinlimea 1ti1v fiotpotti,a). Deci adaugA Sifilialia

1ti6tt6;; caci zice Apostolul: Din care se nunrcsL'toalein ter ; i 1te pdntdnt (Ef .3,15); caci a f i ta l i q i a se numiI-ri vine de sus. Fiul fiind din 1-atal prin fire; iar Tata altuturor este prin crealie $i invdtaturi; de la El sunt 5iparinti netrupelti li fii spirituali ai dumnezeilor qi fii prininvalatura qi in inleles superior intre ingeri qi tlrepli, cumaratd qi Apostoluli exista un Tata incepitor gi propriu-zisal tuturor parinliloq caci El da o astfel de impirtdqire Eie inccpatorul tuturor fiilor Fiului. care qi El s-a facut prinaceasta participabil, cum insuqi zice: Ardtol-am numeleTcitt oumenilor (Iom 17,6); cAci se numegte Tati cel ceare pe Fiul insugi care a spus acestea.

$ 8

Cele cauzate. Cauzrtc sunl toatc .e le produsc pr increalie, fie in cer, fie pe pAmAnt. Iar cauza sunt celesupraexistente, adica cele trei ipostasuri ale Sfintei Tre-imi. E vAdit deci canu e nici o inrudireintre unele gi altele;de aceea le spunenr cauze li cauzate. Binc a spus deci de

cele cauzate ca unele sunt t/rtprrli ale t'au:elor (tv6e-

,(Otl€vc4); caci nu sunt toate.

$i dacd ar spune cineva cd via(a. Cele ule celttrcau:ile prceri.rtti in ntod prixtsitor ;i flinliul in cou:e;deci nu spunem binc afirmAnd ci dumnezeirea vieluieltegi se lumineazd; caci aceasta este cauzd a vieluirii noastrcqi a faptului de a ll noi luminali; deci precxista fiinlial indumnezeire cele ce ni se dau dupi har; iar aceasta in-seamnii prin lturticiltare; cdci zice Apostolul: Prin lnrsunteli mintuili (Ef. 2,8). $i noi spunem ca suntemmintuili. Iar El este lt{Antuitorul nostru. $i iuASi:� Cd dinplirtittareu lui rui t<t1i ant /lat (loan 1,16).

$9

Ascunzimea. Nici numele de Dumnezeu nu indicifiinla, nici ce este Dumnezeu, ci o oarecare lucrare bine- Dar gi ' din toald tnvd{dtura despre Duntnezfu'

fiicatoare lald de nor. Numeqte invalatua despre Dumnezeu cele desprc ino-

$i facern gi din impartdSirile de gete daruite de Dum- menire; qi numeqte fonna pipaibila luata de Dunulez€u

n.rJu noua numiri despre bunln",,"u; dar ce este Dum- intrupare a Domnului Iisus; ace;rsta mai alcs impotriva

nezeu cs re t u ru ro r de ne in l e l es ; c i c i c x i s t en la Nes to r i en i l o r , pcn t ruaspunecaE l s -a facu t f i i n l a i nmod

dunrnezeiascd se va 1auda cu vrednicic intrucitva dc noi omenesc. Dar observA ca spune de trupul Domnului Iisus

cAnd pdrasindnoitoatalucrareagiacliunea.darmaiales ca a luat forma pipaibila din singcle f-eciorelnic; mai

1 8 6


norcAza cA spune ca unii ingeri sunt foarte vechi 9i ca unul

dintre ei este intAiul. $i vorbeqtc de ingerii mai vechi

dumnezeicscul Io'nin Alxtnlipsri. Iar la Tobic arn citit cA

sunt lapte prinrii ingeri, ca qi la Clement, conform cu ce a

scris in cartea a c nc ea a i nvi lti t u ri /(r' ('Y7ioT!7rd)ocoJv).

Iar cel mai vechi inger a obiqnuit sA numcascd primele trei

trcpte: Tronurile. Serafirnii. Hcruvinii. cunl aralA dc ntulte

ori in cutea De.q,o re i e ru r h i u cerertstri; iar aici spune ca nici

celui mai iralt dintre ingeri nu-i este cunoscut modul

inomenirii.De strdlucitul, gr. xai tQ xl'elvQ. De slavitul.invd(dtor. Da de inleles ca invalator propriu pe Sfantul

Ierotei, clici s-a folosit dupA Pavcl de acesta: $i spune ca

acesta a tbst inspirat astfel poate lihdca a patimit cele

dumnezeieqti. Iar ce este nu numo i a invdlu, t i Si u ltti ti nti'

s-a spus in Epistola ctitre Et'ret, L'iic'i a inrdldl ast'tthureu

din cele te u pdtimir (Bvr.5.8). Fiindca cel ce patime$te ia

din experien;a ceea ce invagi, dc pilda cel ce a pipait nui

mult decdt cel care a auzit numai; dar 5i mai mult, cel ce a

fost lovit vreodata cunoaqte ce e d urerea gi iEi reprezmtd mai

mult ce este ea; a5a qi'cel higiat prin descopcrire va tAlcui

mai dumnezeiegte cele dumnezeieqti; iar a patimi cele

dumnezeicgti este dc felul acesta; caci s-a spus de Apostol:

Sd ne hgropiint c'u Hristtts, La sai ne ;i stuldnt cu El ;i sti

tmpdrdlim t'u El (Epistolele Slhntului Pale1, ex variis

locis); iar cel ce s-a rastignit Pe sine 9i trupul sau poarti

stigmatele lui Hristos in trupul sau; pe drept cuvint va 9iimparali deci imprcuntr cu Hristos 9i va indrdzni sipriveasca tainele Iui, cand odata ce de accst sfdnt spune ca

n-a invalat numai. ci $i a palimit ccle dunrnczeieqti; gi cel

ce e iniliat prin descoperire in taine iese din sine qi bine se

zicc ca a patimit cu folos acesti patinla. ca sa se faca locasullui Dumnezeu. S-a spus de el ca a patimit cele dumnezeielti,pentru ca nu le-a primit numai invalind prin cuvant

invalatura despre El, ci a lbsr qi intiparit prin dumnezeiascailuminare qi s-ainsemnat in inlelegerea lui cea sfAnti de cele

mai presus de lue. $i aceasta iniliere in cele dumnezeiegtia numit-o impreund pdlimie (simpatie) sau impreund

sim$re.

$ 1 0

Cauza tuturor. Di aceste cuvinte dumnezeiegti,aritand cunr 9i Fiul e toate in toli gi capul tuturor, dupiApostol (cf . CoI .2,10); q i spune ce el este p l in i rea qi

suslinatorul tuturor; el strange in reciprocitate creaturile,adicd pa4ile in totul, ca Cel ce este totull deci ca Cel cele aduna pe toate este. in mod cuvenit qi in partc, fiindcigitoati partea este partc a totului; darnu e nici totul' niciparte, ca nefiind nimic din ele. ci fiind Inai presus ;i deioata fiinla; iar pa4i ale intregii lurni sunt cele vazute inspecia.l, ca acrul, pimdntul, plantcle qi celelaltc; 9i dum-nezeirea lui estc numita dcsAvirqita, in raport cu noi ceinedesavir;;i1i, cum se spune la Matei: Fili desavArqili.pentru ca Eu sunt dcsavAr$it (cf. Mat. 5.'{8); dar falii deingerii desavArqili. Fiul nu-qi spune ca estc dcsavar$it, ci

supradesavlrgit gi obdrqia desivirqirii (Telerdpxng)

fiind incepur (&pxoJv) al ei. caci este inaintea dcsavir;irii

inpot6).erog); ala se spune ca e 9i chip in cele fara chip;

gi necorporal, ca Creator al tuturor chipurilor 9i inceputa tot chipul; iar fala de toate chipurile e farA chip .si maipresus de chip, fiindca gi chipurile 5i ideile sunt cele deal drtileu (secundare) fali de El.

Distingdnd. in loc de: deosebind qi ralvZindu-le deconfundare.

$i e mdsura. M(isura este a celor ce sunt, fiindci inea toate sunt trecatoare gi s-ar putea spune cu dreptate 5iveaci cAci dacA se spuneveac (qicov)despre ceeu ( e esle

pururea (q€i c6v), Duntnezeu insugi este cel ce estepururea; fiindca s-a spus: Inr

'I'u acefuSi e;ti Si anii Tdi

nu t'or sfir;i (Ps. 101,28); 9i iaraqi: Cel ce numdrdntullimile stelelor (Ps. 146.4) St nuisrxrt ti cerul cu palnn

Si ptintintul cu pumnul (Is. 40,12). Iar El e Facatorulveacurilor, ca Cel ce este Fecator al ingerilor (caci aceStiasunt nenuritori): ca atare, se zice ci avind nemurireapururea, e via1a, veacul, dar nu timpul; cAci e fira sfirqitgi va fi pururea; deci nu i se spune veac in inlelesultimpului, care are sfArgit, ci in inlelesul cd este purltrea,in veacuri care nu au sfirqit.

Plin'd tn cele cu lipsuri (tn cele nedesdvdrEite). Ceeace a spus mai sus: nedesdvdrtitti ln teLe desdt it;ite, aicispune'. supraplind tn tele pline; 9r deci nedesrir'lirSittitiebuie sa insemne supradesavirgita in cele deshvirqite.

Pdnd la fire. Vezi cum spune a venit pAnd lu fire.inlelcge firea noastra; gi nu vorbim drept, spunlnd firea lui Dumnezeu; caci iata cum spune: .r t'ohordt pitna Ia

fire, adictt a ajuns la cel mai lipsit de cinste' din care nua c ist ieat El ceva. Noteaza sensul cuv inte lor .

in"mod nesihimrcr. Noteaza ca a cornunicat cu noiin mod ncschintbat qi neconfundat, deci 9i fara patiml;

Si ca a ramas in cele naturale ale noastre mai presus deIire qi in cele ale liinlei noastre mai presus de fiinla; qi aavut ale noastre mai presus de noi. ca nagterea dinFecioara, lipsa de pacat, grai-rea cu putcrea lui Dumnezeuqi implinirea tuturor, umblarea pe ape qi cele asemcnea.Notcaza ci nimeni nu teologhiselte a5a despre icono-mie irnpotriva Nestorienilor, Acefalilor gi Nalucitorilor(Fantezigtilor).

. $ 1 1

Numirile comune. Numirile comune gi unite ale Sfin-tei Treimi se numesc cele ce vin din darurile ei la cele dedupa ea; unor astfel de daruri li se spunc qi di.ttirrclii 9inrul1inti.

Se inmulleEte in chip unic. Aceasta se spune im-potr iva Naluci tor i lor care inmul lesc pe Unul ; cdcideoarece din El qi prin El gi spre El sunt toatc Ai El estecapul tuturor celor ce sunt qi El a adus la existenla toatefiinlele in mod cuvenit, se zice cd se innlulteSte prin cclcficute de El; cdnd toate se vor supune Tatalui 9i El se va

numi prin cele facute de El, pentru ca se supun lui, atunci,cum zice Apostolul, qiFia/ in.rr;i se vu supune lui(lCot.I 5,?8); qi pentru ca acesta a ramas Unulin mullinrea celorcreate de El, a ranias Unul 5i Acclagi, in revirsareanemicgorata a darurilor lui gi e totul in parli gi nu e nimicdin tot; caci este mai presus de fiinlii 1i nc ajuns de noi;aceasta o explica rnai ios.

in (aducerea) uiitard. A numit unitara aduccrealuturor la cristcnla, indicind ca s-au creat odata cu voireagi celc I?cute nu au venit pe incetul qi parlial la existenla.

1 8 7

Despre Numirile Dumnezeieqd

Dar difu"uirea nu se lasi micgorata; iar crednd Dumnezeucele-ce sunl . nu-! i micforeaza intru n imic bunat i l i lc lu i .

In le legind-o - cdlauzi torul comun ul noslru.CAlauzitor r;i indrumator comun este Apostolul Pavel;caci prin el a crezut, cum am cunoscut dn Fapte (Fapt.l7). $i noteaza ca Sfintul Ierotei a fost invalat de Sf'dntulPavel.

Dacd sunt - aga-zigii (dumnezei). Chiar dacri suntmulli dumne:ei Si dontni. dar Unul este Dumnezeu cuadevirat gi Tata gi Unul cu adeviirat Domnul Iisus;aceasta arata ca Cauzatorul qi Crcatorul tuturor este dum-nezcirea prin dAruirea neimpirlita 5i nesfiqiati a numiriidumnezeirii gi domniei proprii, care a adus la existenliipe aqa-zigii dumnezei gi dtxrli, nu sfA;iindu-se dum-nezeirea in parli de dumnezeire, ca aurul in multemonede; nici mulI dumnezei intregind durnnezierea lui;ci se zice ci Dumnezeu se inmulgeqte cu fiecare prinaducerea lor la existenla cu voirea sa, inmullindu-se inprocesiuni proniatoare, dar riiminAnd Unul neimpa4it,ca soarele ce trimite raze multe qi r:imdne Unul in unitate;cici s-a spus gi despre Soarelc dreptelii cA se imparte infiecare zi qi nu se consumi; dar bine s-a spus qi desprecele dumnezeieqti cA unirile sunt mai putemice decdtdistincliile; de fapt, cel ce asculta cu cuminlenie vor-bindu-se despre Dumnezeu, auzind spunAndu-se cA eunitate, nu trebuie sd inleleagA o slibiciune a lui. niciauzind cii e simplu, sa-l inleleaga ca lipsit de putere; cacinimic din cele spuse de noi despre Dumnezeu nu trebuieinleles ca redind insur;irea aceea in inleles propriu, nicica o lipsa, ca de pildii nemuritor qi cele asemenea, nicica afinnare, ca ],idJd sau unittte; ci cAnd spunem Untrl,sal inlelegcrn ca de necomparat cu toate, ceea ce arefiecarc ipostas, farA sA-l scoatA din unitatca cu celelalteipostasuri; caci ramdne Acelaqi, chiar daca voinla pare ase deosebi in producerea celorlalte. Cici lipseqte oricedistinclie in aducerca tuturor la exislenJa. Dar cauzaanterioarA gi cea mai putemica este unitatea neimpi4itAa lui f)umnezeu. Dar in cele sensibile observam con-trariul: caci nu este o unitate a lor, ci dcosebirile elemen-telor preexista cdnd ajung Ia conlucrare gi se unesc; gi aqaproduc unirile, ca pc cele de al doilea prin compunere;dar in cele dumnezeieqti nu este ala. In ele preexistAunirea care produce prin voinga distincliile, ca pe cele deal doilea.

Capitolul III

$ l

Obdrqie a binelui. lzvorul a toate buntrtatea.Dar nu toate. Cum nu sunt prezente toate lui

Dumnezeu, o spune gi e l , dar o vei in le legc gi d indescoperirea dumnezeiasci. Aprttpiali-t'ti de Mine yEu ntti vtti upropiu de t,oi, zice Domnul.

D e ci noi ( sd ne tntinde m). Noteaza ca rugaciunea neinallA pe noi spre Dumnezeu, nu il coboari pe El spre noi;noteaza qi frumoasele pilde.

Lanl mult luminos. Frumos a comparat cu un langrugaciunea noastri. Precum cel ce voieqte sd urce lainallimea cerului se $ne tare cu mdnile de aceastafringhie.

F uniite,gr. tt€1o[r6{ov. Frdnghiile.

1 8 8

Pretutindeni. Cum e Dumnezeu pretutindeni ginicaieri, al.n spus mai sus, in explicarea al carei inceput

filoxlii il rtumesc ctlirmure. Deci, precum celui ce seridici prin rniini i se pare ca atrage frAnghia, dar el insuqise ridica pe incetul prin urcug, aga qi cel ce se roagistaruitor prin fapte pe care cuvdntul le numegte miini,prin lucrarea 5i rugirciunea continud i$i inalla ntintea saspre Dumnezeu. Dar daca desprindem rnAinile defringhie gi nu ne ingrijim de inallarea spre cele de sus,ciidem din inallimc. La fel e cu corabia, daca inlelegemprin ea cugetarea noastrd batuta de valurile vielii; iarmarea e viala bituti de multe lurtuni; iar piatra e Hristos,dc care linindu-ne neclintili, ramAnem cu viala atrasasore El.

$2

Vestitul. Slavitul.Vorbim tn deSert, gr. pd, otol"oYfrocrt. Vorbim de-

geaba.in mod elementar, gr.6xotxarco06vta5. O spune

aceasta in loc de: cu folos. De ltiut cii dupa Pavel, ainvalat de la Sfdntul lerotei.

Ca un presbi ter . gr . t tp€opor lKdq. Pr inbitranelele unui presbiter trebuie inleles prin expe-rienlri ;i t'uno;tin1d (preotLtl era { unul cure cunogteaca un hdtr1n in[elept cele ale lui Hristos; presbiteri senumeuu itt inceput episcttpii,n. trad.); spune ci definilii le

rezumative (ouvonttror4 6pooq) au in ele inlelegereaconccntrata; aceasta a aratat spunand gi : int r -unu

levro.ioq); re:undri (oDvsliEetq) numelte poate giexprimarile pe scun.

$i pe noi - dupd putin{d.Adica dupi cAtimieste miecu putinta sa talcuiesc indcmnind gi eu, cum alliinvalatori au tilcuit ca noi; acesta e tAlcuirea a ceea ce nedepdqeqte.

A doua Scripturd. Observiim ci scrierile SfdntuluiIerotei trebuic socotite ca o a doua Sfinti Scriptura.

Vederea de sine tnlelegdloare. Spune de inlelegereaa ceea ce este neacoperit qi mai vadit, cA e una cu ceea cese inlelegc.

P resbiteriald. Spune cA autoritatea pre shite riu lii estemai desdvirqitA $i mai invalitoreascii (didactica) decit a

tuturor preolilor. Iar ce este presbiteriul lnpeoButtrtl;vei inlelege din /snia, care zice: Nu britrdn, nu inger. tiinsuSi Domnul ro veni ;i ne t'a mdntuil Si din ApocalipsaSl?ntului Ioan, care spune cA a vazut dou6zeci qi patru debatrini in jurul tronului neinleles al lui Dumnezeu (cf.Apoc. 4,4) .

De vfu(d tncepdtor. Trup de viali incepator Si deDumnezeu incepator numeite poate pe cel al SfinteiNascatoare de Dumnezeu, atunci adormit. Noteaita civorbegte de Iacob. fratele Domnului; qi ci era de fa1a,impreuna cu Petru qi cu lacob gi cu apostolii, acestdumnezeiesc bArbat.

A teologilor. VorbeEte de sfin1ii apostoli.Sldbiciunii dumnezeiqti. Numeqte aici slabiciune

dumnezeiasci pogorirea de bund voie a Fiului pin6 latrup. afara de pacat. Cici necunoscitrd deloc pAcatul, abinevoit sd se facd pentru noi pacat in mod nepiicatos.neieqind din ale sale, ca pe noi cei robili pacatului sd ne


readuci la libertatea de la inceput prin inficrea noastripr in Sine. Caci , f i ind bogat pr in dumnezeire, sesaracelte intr-o sardcie de bogalie facatoare, asumindhai presus de fire trupul nostru, ca noi sa ne imbogalimcu duninczeirea lui; qi, fiind in chipul lui Dun.rrfezeu qiDumnczeu prin fiin1a, s-a imbracat in chipul robuluiprin revirsarea bunatalii, fiind Cut'intul simplu, iposta-siat, s-a ftir:ut fara schirnbare trup (lo'ut I,14). Adaugala acestea gi toati vieluirea lui saraca in trup, ieslea, lirga inEgipt, convicluirca nedlstanlata cu dcsfrinatele gi cu til-herii, alegcrea cclor mai saraci pescari. lipsa de adapost,vieguirea prin sine, siracia la culnrc a vielii lui trupeqti.moafiea dezonorantii pe cruce (cAci hlestennt era kil celu lArnol pe t rute, Gal . 3,13), numararea cu td lhar i iraufiicatori, inleparea cuielor, strApungcrea cu lancea incoasta, palmuirile, scuiparile, oletul anrar, cununa de spini,batyocura gi luariJe in ris, ingenunchcrilc, cea ntai umili-toare luare de pe cruce 5i inmormintarea. Iar accasti ne-bunic ;i slabiciune a lui Dumnezeu a fost cea mai inleleaptApentru ra{iunea iconomiei 9i pulcmica fara asemanare pen-tru oarneni, o supraputcmicd ;i suprainlelcapta victorie prinbiruinla deplina, strigatA prin tacerea negraite li prin fapte,neinleleasa intrcgii zidiri. Cdci degi s-a ti,rrlqnit din slabi-ciune, dar vieluieqte din putere, dupA dumnezeiescul Pavel; despre aceeaqi fapta a folosit cuv6ntul skibitiune Siduntne:eire; cAci pentru pogorirea de buna voie la noi asuportat toatept?nd la nuurte. iur nunrleu pe trute (Frlip2,8); $ El poarta slabiciunile noastre 9i cu rana lui noi toline-am vindecat; qi patinra se spune a lui, dupi cuvAnrul luiPetru, care zice: Hristos deci a pritinit petilru noi cutrupul (IPetru 4,1). $r: D aca ar fi ;ti ur. nu l-ar.fi rdsri gnitpe Dtnnrtul slut'ei (I Cor.2,8). De aceea Iudeii se numescsi omordtori ai Domnului.-

i lsocoteo, ca un canf i re l .Ceidin jurulsf intu lu iIerotei spuneau cu grija gi psalmi qi cAntiri, ceea ce se

spune dcspre rostirea de imne gi dcspre cintare (ilpi

vol,oyeiv 5i upvq$eiv). Accstea sunt inalte qi negraitegi trebuie ferite de cei mul$; dar cei tari in cele putemicegi ugor de dovedit, trebuie sd le griiasca spre invalaturagi celor mul1i.

$3

Ale celor dumnezekqti. Adicaale Scripturilor qi ve-derilor.

Pentru evlavia prisositoare. Este un lucru evlavios anu cauta ccle mai dumnezeieqti.

Am p r i n t i t . No teaza ca nu t r ebu ie neg l i j a t icunoaqlerea cea cu putinlA a celor dumnezeieqti, ci tre-buie transnrisi qi altora; ciici minlile au prin fire dorinlasa caute cunoalterea posibila a celor mai prcsus de fire.

Cele mai presus de noi. Nu trebuie sd ne arAtdmcurioqi pentru cele mai presus de noi, dar nici sa nuneglijim cunoa$terea dumnezeiasci, ci sa prcdAm gi al-tora cele primite. Caci s-a spus in Ecclesiast'. Cele maiinulte (sd nu le cuuli Si cele nni addnt'i ca tine); cele ceti s-uu poruntit, aceleu le <'ugetri.

A poruncit. Dupii Apostolul care a spus: Ace.rlcapredd-le oantenilor credincitt;i (ll Tim. 2,2).

Deci Si noi de acestea. Observa de unde a venit giporunca de-a scrie.

De lerotei. In cele ce se vor sDune. va talmaci cele ale

lui Ierotei.

Capirolul IV

$ l

Sd tndintdm deci. Vino deci.

O deosebesc, gr. a<popi(ouor. O deosehesc,inlocde o fac inleleasL; iar de tutle, aratii bunalatea dumneze-iascA gi prin faptul ci toate au fost aduse la cxistenlii de

Fiinlial. Binele fiinlial este insaqi dumnezeirea gitoale cele ce sunt se inlpana$esc de bine, ca fapturile desoare.

Precum soarele nostru. Nimeni si nu creada cArnarele Dionisie di pilda soarelui ca sa judece in in-tregime cele despre Dumnezeu; ci si inleleagA ca precumsoarele nefiind altceva decAt lumina. nu are lumina caaccident gi cd El fiind altceva, alege suflctegte luminabinelui ca si lumineze dinliuntru $i sa trimsmita tuturoracest bine; cici nu e dimpotriva; caci daca n-ar ll sufletesc,n-ar face binele prin alegere; caci ar fi neralional; qi binelenu primeqte lumina din al'ara; caci cl insugi este lumina qilumineazA; numai aceasta trebuie sa o inlelegem despreDumnezeu, ca El nu are lumina prin accident, ca pe ocalitate, ca noi virtutilc: ci insuqi Dumnezeu e fiinlabinelui, cum e lumina fiinla soarelui qi Dumnezeu fiindinsuqi binele intinde in jurul tuturor stralucirea bunata{iipentru a face bine celor luminali; de aceea du pildasoarelui ca pe un chip intunecos gi aproape neconvingatoral arhetipului cu totul necomunicabil; caci daci chipurilear cuprinde adevirul n-ar nrai fi pilde, ci arhetipuri.

I nteligibile Si tnlelegdtoare. Propriu-zis, altceva este

inteligibil (voqt6v) 9i altceva inlelegator (voedv). In-teligibilul este hrana inlelegAtorului, dacd ceea ce e

inleles, care este inteligibil (vont6v), e nrai mare qiinte l ig ib i lu l este inaintea celu i ce in le lege sau a

inlelegatorului (voepov). De aceea treptele superioare giapropiate de Dumnezeu trebuie socotite ca intcligibile(cugetabile - vont<i); iar cele inferioare, inlelegatoare(voepd, ca inlelegdnd /(cugetind) pe cele superioare; darfiindca cele cugetate sunt inteligibile, nu trcbuic socotiteca unele ce nu inleleg (nu cugeta); caci qi elc inlcleg(cugeta), fiindci sunt minli gi fiinle ale vielii qi minliicreate celei mai inalte; dar sunt in ele qi lucriri ale unorftn1e enipostasiate; cAci toata miqcarea qi odihna suntacolo ipostasiate 5 i purer i v i i q i mai presus de schimbAri lecurgatoare qi trupe5ti; de aceea se inleleg (se cugeta) canematerialei dar inleleg gi ele cele ce sunt, ca minlinetrupegti qi ca luminind in chip supralumesc de susraliunile celor ce sunt gi trecdndu-le pe ele in chip tainic,inteligibil gi rcvelator ingerilor inferiori lor. Dar poli sAinlelegi qi altfel puterile qi lucrAri.le. Sunt prrei i, pentruca toate au preexistat prin putere (virtual) in Dumnezeu,avind si fie aduse la existcnla prin El; iar ca lucrtiri,pentru ci crealia a fost adusa I a existenla ;i pentru I ucrare.Dar noteazi ci indicii gi cri-gelea pi sthinfiureu, fiindcAgi ingerii sunt schimbAtori. dcsigur prin opinie gi nu prinfiinla, cum da miirturie 9i diavolul qi tagnta lui, care acazut din cer, cum vedem qi la Iov.

De - coruperea qi moartea. Cici acestea sunt proprii

189

Despre Numinlc Dunrnczcic gt t

truoului.Lumineazd tn sens propriu. Cele netrupe5ti qi cereqti

sunt cugetate ;i cugeta.

Paza gi locaEul. Statomicia (povti) $i casa (6otio)

inscamna prin paraleli acelagi lucru. Iudeul Filon, in

scriere a D e s p r e s a b i a a r z d t o u r e S i d e s p r e h e rut' i m i' zice:

Sutomicia (n 6d povttl persistenti a pa4ilor lumii s-a

numit de cdtre cei vechi, printr-o dreaptA opinie, casi.

Aceasta o spune qi mai sus, spre sfArqitul primului capitolin paragraful al Saselea.

$2

De acolo (au) ele. Noteaza cele despre ingeri 5i cicele nemateriale incap gi unele in altele fara sa se con-

funde, dar sunt qi departate qi sunt ca niqte grade 9i trepte,prime gi secundare; 5i ca minlile dumnezeieqd se in-vdrtesc in jurul Ior, nu intr-o invdrtire trupeascA, ci supra-lumeasca qi inlelegitoare; 9i observa cum se invirteqtemhtea, icSind din sine spre inlelegere qi intorcAndu-se la

sine, neie5ind din sine prin impraqtiere qi intoarcere;aceasta o dau de inleles 9i ro!ile cu ochi mulli de ladumnezeiescul Iezechiel; dar observi $i ca sunt in

ident i tate g i la vdrf in jurul dragostei dumnezeieqt i ;

iar pr in ident i tate t rebuie in lc leasa nedespar l i taatenl ie la Dumnezeu; iar pr in r<?r- l in le lege inain-tarea in le leger i i g i f i in le i lor pdna la dumnezeire; iarpr in unir i le int re e le u le celor inrel ig ib i le ' in le lege

dragostea (Epo'cc) int re e le, demna de Dumnezeucare, f i ind dumnezeiesci q i uni f icatoare, le uneqtepe ele, nu facindu- le o gr imada, c i legindu- le in

iubire (ayonq'r0tg); dintre existenle (<ivtcov 66) si

dintre cele inteligibile (von'udlv) ca 9i dintre cele sensi-

bi.le (oio0r1, 6v) unele sunt unite qi interioare unele

al tora gi de aceea au acelaqi nume. iar unele sunt

despa4ite $i aldturate, ca o grarnadd; iar unite cu cele

inteligibile (voqt6v) sunt animalul qi lumina qi lumea

inteligibila gi cele ca acestea; iar despa4ite qi in alaturaresunt arnata, gradul, familia, corul; iar la cele s'ensibileunirea e animalul, arborele, lumea; iar desparlirea, ingriinlada. sunt tunna. poporul, corul.-

i n ( sc r i e rea ) Desp re ( i nsuq i r i l e $ i t r ep te l e )ingeregti. Iata o alta lucrare a lui Dionisie, care trebuiecaotata: Despre insu;irile Si treptele ingere;ti.

Potrit'ite ingerilor, gr. crlyel,onpruei6. Numegtepurificari potrivite ingerihr cele amintite de Isaia 5ii ezcch ie l i n ex taz , i n capu l ca r l i i . I a r l uc ra re

desdvlr;itoare a ingerilor numeste pe cea de la Daniel 9ipe cca explicata de inger qi cea implinita cu Pastoruli{"mru, .um citim in Pristorll. $i cum ingerii ingigi se

curala li se dcsdvArgesc, se spune in scrierea Des2r'eierarhiu cereus(.d.

De-a fi tngeri. De ce se numesc ingeri qi cA 9i acegtiasunt lumini.

' Su/etere. Noteazi ci sufletele sunt altele dupa ingeri,

inferioare lor: qi ca sunt nemuritoare, pcntru ca s-au creat

in nrod liinlial vii; qi ca pentru ci suflctele sunt cilAuzite

de ingeri sunt capabile de viala ingereasca: a;a am citit qi

in Pttstttt'ul.Obdrqia Dinelu i . Noteaza ca suf lete le tuturor

dreplilor sunt inallate spre obArqia celor bune' adici spre

190

Dumnezeu; 9i ajunse la impartili-rea iluminarilor lui,propovAduir'sc cu indraznealA.' 'in

scrierea Despre suflet. E de cautat cartea Despre

suflet.Suflete Ie ne rdtio nsle. Vorbeqte despre sufletele

neralionale 'i simlitoute; $i noteazi ca altceva e sufletul

5 i a l tceva v ia1a.- in mod amfiDiu. Spune de reptile cA sunt amfibii. ca

gerpii gi ca cei cu opt picioare. care vieluiesc in pim6nt

!i in pegtcri qi cele c a accstca; dar noteaza ca sufletele sunt

altele dupa ingeri qi inferioarc lor; 9i ca sun! 9i nemuri-toare ca unele ce sunt vicli fiintiale; qi pentru ci sufletelesun t ce l auz i t e p r i n i nge r i sun t capab i l e de v i a l a

ingereascd, cum s-a spus tlrai sus.A primit pentru el depinderea fiin1iald. Deci toate

cate sunt fara viala 5i neinsuflelite, au fost aduse la

existenla pentru bunatatea lui Dumnezeu, avdnd niqtecalitiil i proprii, ca diferitcle pietre (dar 5i plantele qi

rldacinile) r1i pimantul li nretalele, fdcute pentru vreun

folos qi pentru cele doctoriceqti gi penru alte trebuinle alenoastie; rleci ele nu-gi au din afara deprinderea lor, ci dinfiinla lor qi au primit de la Dumnezeu calitatea deprin-derii lor.

$3

Iar peste toate. Privcate cum privaliunile la Dumnezeusunt covarliri producitoare ale celor pozitive' ca lipsri de

chip, de liinlu, de t'ia1d, de ntinte, acestea avind sensul aceea ." nu este; dar in Dumnezeu, cel ce este in mod

supmfiin$al, prin negarea tuturor, (caci nu e nimic din cele

ce sunt), sunt inlelese in sens de depaqire; aceasta o

limuregte mai deplin in cele urmdtoare.

$i - eI insuqi nu es/e. Cum ceea ce nu este' e dorit ca

fiinA binele? Caci daca el insu;i nu este, cum e dorit?

Spunenr cA t'el te nLt este poate fi inleles Ei ca fiind rAul'cum se arata maijos; clici gi ceea cc se numelte rau, existe(se nagte) din pricina binelui.

$4

Celor cereqti. Cauza inceputurilor 9i sfirqiturilorceregti zice ca este bunalatea lui Dumnezeu; cacl llacestea au fost aduse la existenla dc Dumnezeu pentru

covArqitoarea lui bunatatc. lar prin inceputuri qi sfirgituriceregti trebuie inleleasa crcaliunea sferoidala care sub-

zista ca dintr-un punct sau centru al voinlei lui Dumnezeu

asemenea unui cerc; circi figura circulara inceputa din El

sfdrqegtc in El: iar substanla cereascd nu cre$te lr nu

scade, ca una ce e deplina qi suficienta sie:;i spre ceea ce

a fost ficuta; de aceea spune cA e ;i neschimbatoare,neabitindu-se de la ccca ce a fost l?cuti; dar le-a numrt

Si .sJAr;ituri sup&se (unonepaT ri:oetg;' nu sfirSituri

sinple tanontpc'uciloctgt. pentru ca au o nti;care ci-

clici, dar nu un sfAr;it (o niargine) propriu-zis, ci ca un

sfArqit (o margine) in acclaqi ce-i este inceput, Iiind duse

sprcacel sfirlit ca spre un rasarit. Trebuie notat ca ziceqi ca cerul e miqcat fari sunct qi in mod nesensibil; iarprin nulta mi;ture ;i ntutttt e u ututr slele.inlclege pc cea

i planctelor. E de notat 5i aceasta' ci numai de ele s-a

spus cA se mi5ca. Mai e de notat de unde sunt numdririle

temporale.

Desprc Numirile Dumnezeieqti

A celor doi lumindtori, pe care Scriptura ii numeStemari. P'irn cei doi lLrminatori inlelege soarele qi luna; iinume$te nrali urmAnd lui David; iar Scripturi numeltePsulnii lui. lar restubilireu lor periodicri numeltemiqcarca de la acelagi la acela5i pe care soarele o face prinel insuqi, strabatand ciclul zodiac. iar luna in cdteva zilese miqci de la conjuncgie pind la dcplha ei micqorare.Mai notcazd ca gi nuniararile temporale provin dinacestea. dar gi de la luni.

Definesc, gr. ogopi(ouot. Le pun granilele.Dumnezeirii cea mai presus de toate. Aceasta an.I

scris-o gi in cele de mai sus, anume ca Dunrnezeu e intoate li nu e nimic din toate. Dar aici spune mai mult,anume ca este qi peste fih1e. E ceea ce sPune qi mai jos,cd Dumnezeu estc cel ce umple ;i pe tele ce nu sunt'DarobservA cum zice cA ttit i t ele de sus nu ajung h ind llimeasupremti a ei. nici t'ele de jos ttu trec de eu', adicldumnezeirea nu are nici inceput, nici sf6rgit (ntargine),

puterile cereqti qi cele mai de sus necuprinzdnd-o peaceasta, nu pentru ca este li n-a fost cuprinsA: sa nuinlelegi aga; ci fiindcA dumnezeirea nici nu este; aceaslaeste cuno$tinla in necurutStinld. Caci ajungind mai sus qiunindu-se, pnn iubirea lui Dumnezeu, cu Puterile de sus,cunoa$tem ca. imprcuna cu toate, nu cunoaqtem fireadumnczciascd.

Lumineazi. AdicA pe cele ce cuprind intregimea lui,pe masura in care o incap; de aceea se spunc li ca estemisura celor ce sunt sau ca este inceputul qi sfirqitul(narginca) tuluror qi e singurul Creator; cAci se explicape Sinc insu,si niai jos.

$i ordinea. Lui Dumnezeu i se spune ordine, fiindcatoate le-a creat cu buna rinduiali; sau penlru ca sesiilagluieqte prin credinla in cei ce vin la El, nici venindcu marc bogade in cei mai slabi, nici venind prin po-goranrant mai pulin in cei mai shn1i, ci potrivit vasuluimeu izvoriind in mine bunitatea lui.

Revdrsarea de mukefeluri. Precum soarele sensibillumineaza celc vazute $i celc ce nu participa la lumina luinu participa pcntru slabiciunea lor, la fel gi in cazul luiDumnezcu, toli cAli voiesc se sfinlesc prin El. Iar dum-nezeicscul Dionisie a tamaduit neclaritatea celor spusedesprc soare; cAci spundnd ca soarele este chipul aratat albunatalii lui Dumnezeu gi numind creatura chip al Crea-torului. a adiugat indata ca din el vlne o irad ie re de ntuhe

feluri gi ldmuregte in capitolul urmator accst lucru maideplin. Dcci trebuie spus ce inseamni irudiere (revtir-

sare ) de ntulte feluli (nol'l'ootdv dnril4rc); precumdaca cineva strigAnd qi prin aceasta spun6nd ceva, cei defa{a. intarif la auz, aud strigatul 5i ceea ce s-a spus' iarcei ce se dcparteaza pulin, pe cat se departeaza pc atit audmai slab sunctul, iar cei ce se departcaza mai mult, audcu atit mai slab gi primesc o Parte mai vaga din sunetulbogat. gi auzind un oarecare sunet neclar nu inleleg ceeace s-a rostit, tot aga trebuie inleleasa lumina soareluiadevirat, chiar daca pilda c de neqomparat.

$iIa nasterea. Sa nu socoteqti ci soarele este cauzatoral na;terii sau al vielii sau a[ creqterii sau al desavAn;iriivreuneia din existcnlc, precum nici vreo alta stihie, chiarde e dintre cele foarte necesare, ca de pilda apa; caci eposibil si duram qi fari soare qi apa, de5i nu perrnancnl,ci destul timp; dar qtiind Dumnezeu cd rdceala este cutotul neroditoare, iar caldura masurata e roditoare, 9i ca

plantele gi seminlele au nevoie de cildurd, ca 5i toatecorpurile ce au viala, fie sensibila, fie vegetala 5i suntcuralile mult, incit sunt facute qi albc, ca hainele qi altele,ba, caldura qi innoieqte semingele inghelate. a fdcut casoarele s6 aiba aceasta fire; astfel loate cele spuse se facdin lucrarea Creatorului, avAnd aceastd putere nu dinvoinla sau puterea proprie. Aceasta o spune sfintul Dio-nisic in mod deplin, explicAndu-se pc sine insuqi maijos,la sfirqit-ul capitolului cinci r;i la sfarqitul celui de alqasclea. In le lege deci aceasta cunt se cuvinc qi nu ostrimba.

Este md.sura. Soarele se zice masura r;i numdr alorelor, Iiindcd face inceputul zilei; iar ziua care se repetain cerc face timpuli de aceea s-a numit mdsurd, ca unulce masoara viala noastra; cici mdsoara tot limpul t|(trtru.

Cdci ea este hrmina. Noteazi cA soarele a luminat qicele trei zile dinainte de facerea lui. flind fara forma; $icd lumina creati intAi s-a format in ziua a patra ca soarele.cum spune gi Vasile cel Mare in Hexuimeron; d'eci nunesocol i c i r cele mai inainte spusc nu s 'au spus despresoarc, ci despre prima lumina creati care a primit formasoarelui.

incepdtoare, gr. rbg evopprri. eaica inceputul qicauza unirii qi asemani,rii adevarate.

Dupd el se doresc toate. Observitm cum imparte toateexistenlele gi anume in jurul Celui ce este Imparatultuturor, dupa care se gi doresc toate existenlele. Noteazii

ca nume$le intii pe cele inlelegatoare (voepd). apoi pe

cele ralionale (Ioyrx<i1. inlelegatoare sunt cele neames-tecate cu trupurile, ca toatc Pulcrile mai prcsus dc lume(cosmos ) ; i a r r a l i ona le ( cuvan la toa rc ) , su l - l e t e l eomencqti. care sunt in relalie cu trupul, cum este olnulsensibil: caci cAnd lucrcazd numai omul interior, dupAApostol, adica sufletul, care nu are toata relalia cu trupul,

omul este inlelegator lvoepog, nrintal) - in acel moment

nu-l numegte nunrai ralional ll"oyrxGrq), caci aceastaprovine din trup 5i sul1et ralional. Dar spune ci cele

inlclcgatoare 1voc1-xi. nrinlile) qi ralionale {loXrxdt sedoresc dupA Dumnezeu in chip cunoscator. ca avind prinfire dorinla de-a cunoa5te pe Imparatul tuturor gi de-a seimpa r rd r ; i de buna ta tea l u i , f i i ndca su f l e t u l es tecunosciilor qi ralional; bine se spune qi ca are dorinlabinelui.

Iar animalele neralionale doresc binele prin insaqiputerea sirngitoare. Iar cele nesimlitoare, cum sunt plan-telc Ai cele neinsuflelite 9i lipsite de via1a, doresc in modnatural binele, nu ca si-l gi cunoascA, ci ca sf, ramdniceea ce sunt numai prin dorinla naturala liind linute debine in cxistenli.

Le line intpreuna. 'nol'I"q,

adicA adunate. Soarele

se nume$te iitrrov pentru ca le aduna (solli notei)pe cele inrpraqtiate, adica le stringc gi le leaga; dar neagaci e Dumnezeu, pentru ca sunt multe care ii sunt contraregi se desprind din el.

Dupd un cuvdnt ditt vechime. DupA cuvintul dinvechime, arata sau cA dumnezciescul Dionisie 5i dunmeze-iescul Tilnotei au fost Elini, cum arata giin Fuptele Apos-tolilor; sau iuata gdndul nebunesc al Elinilor. Ciici numeau

soarele vechi gi incepator (ncrlcxt6v Koi o,ploiov), cums-a sous in comedie.

191


$5

Trebuie curltli(i. Cici s-a spus: Ap ropiali-vd de El Sivti veli lLtnrinu;ifilele t'oastre nlr se wr ntai ru;irur (Ps'

33,5) .Au iubit mult. Celui ce iubeqte mult' i se va 5i da mult;

iar celui ce iubeEte mai pu1in, i se va da pe mdsura iubirii

lui; lamuregte ceea ce spune mai sus, c^ Dumne:eu este

ordinea Si miisuru noastrd.

$6

Mai presus de lume' gr. ilnepr6optov. S-a spus

minli mai presus de lume' intrucdt unele minli qi trepte

sfinie suni supralumeqti' iar alte trepte ingereqti sunt

intralumegti, adica rinduite spre slujirea lumii, spre ocu-parea de ea; ucestea sunt numite de unii qi conducdtoare

ile lumii. Unete din minlile intralumeqti' oameni 9iingeri, sunt qi conducitori de neamuri qi de cetali qi de

Biierici gi dL sfinli, cum spune dumnezeiescul Ioan in

Apoculipsd, dar gi ai altor orinduiri lumesti, cum spune

si Psalmistu l : Str t i iu t - t 'u ingerul D, 'nnuhi i tPs ' '11 '7) :

iuoralumesc este cel duhovnicesc; in jurul lumi i este cel

,uh"t"r.; in lume este cel trupesc; in alt sens, supra-

lumesc este qi cel ce indrumelzd invalatura despre

Dumnezeu, iar in jurul lumi i , cel ce indrumeazi

cunoa$terea naturalA, in lume cel ce practica vi-rtutea

fiptuitoare.Le cupinde pe toate.ToarefdcenduJe qi suslininduJe

gi crescdndu-le gi prefac6ndu-le'Dezbind. Necunoal terea separd de Dumnezeu

(dezbind) dupe cum lumina mai mult adunA 5i leagi, cum

s-a sDus mai sus.Opiniile. Despre idoli qi despre politeismul lor'

i nchipuiri, gr. qcrv{croidq,. Numeqte inchipuiri

inlelegerilc pomite de la cele sensibile.

s7

Si ca frumos. Frumos s-a numit Dumnezeuin Cdn-

taria Cintririlor, precum se numelte 9i frumusele: 5iDavid'. impodttbit'eSti cu liumuseli mai mult decAt fiiiottntenilor (Ps. 44.3). Se numegte frumos ;i ccea ce

oanicipa la frumuselc. $i noteaza ca se distinge frumosulqi f.urnut.1.u in existenle, in cele ce se impii'rtagesc li in

iele de care se impiiLnAqesc; dar la Dumnezeu nu e a$a; El

se numegte frumos, pentru frumuselea ransmisa din El

gi pentru cd cheama pe toate spre El; e frumos, ca Cel ce

este gi niciodata nu se micsoreaza sau creqte'

C u sine de acelaqi unic chip. Dumnezcu^este frumos,

de un unic chip. fi.indca nici nu se despiutc ln dePnrdcn

si deosebiri de lrumusele facatoare. nici nu c pentru unlt

iru^or. p"ntt, allii nu: ci estc frumosul neschimbat. far:i

inceput si absolut fara silinla 9i pururea la fel; 9i de aceea

se ziie ii iue in Sine frumuselea de mai inainte, fiind qi

izvorul celor create qi obArriia :;i cauza fiumuselii; de

aceeaare Sifrumuseleain sens de depigire; caci de':i sunt

multe frumoase, dirr sunt frumoase din El; $i nimic nu e

frumos prin sine; El e frumos in mod necauzat, iar ele in

mod cauzat qi prin impartaqire; deci Dumnezeu este

frumos intr-un mod unic, iar cele de dupA El sunt fiu-

moase din El, qi au frumosul ca o calitate'

192

Din acestfrumos. Se spune: latd tolte suntfrumod.te(hune ).foarte ; Si dttpirZuhario: Tot ce e frumos, s-a facut

din bincle necauzat al lui; caci pentru frumusele s-au

facu t t oa te i n a rn ton i c ( d<papp roydq r : 1 i du re r za

legatunle hhc or indui te a le tu luror , numite pr ic teni 9 icomun iun i a l e t u t u ro r ce l o r r a l i ona le v i r t uoase ,

cugetatoare la Dumnezeu, ca Biserica celor intai nasculi

in ier gi pe pdmint; iar pentru turmele celor necuvin-

tatoare, mersurile impreun[; iar pentru cele neinsuflelite,

simiirile intre ele; toatc deci s-au unit in bine, intoarse

orin oarticipare spre cauza lor'' $i e capdtul tuturor. Dumnezeu e numit capatul

tutuior .u Cel ce le susline pe toate impreuna, ca Cel ce

le line in siguranla qi ca Cel datorita cdruia toate au fost

adusc la existenla, neavAnd ele nevoie de altcineva spre

a se implini; de aceea i se zice qi obirgia tuturor, in calitate

de cauia, dar qi de mijloc, ca Cel ce da puterea de-a

subzista in mod prclungit; qi desavdrgire intrucit in voia

lui au sfirqitul toate existenlele; de aceea zice gi ca spre

El se intorc, ca Cel ce c capitul (tel.tr6v) lor' fiind atAt

inceputul, cat $i linta, cum zice dumnezciescul Ioan in

Ap o trt t i p s ti (Apoc. 1,8 ); dar e qi pilduitorul. ca Cel ce are

in Sine de mai inainte Stiute 5i rinduite toate cele ce vor

fi, inainte de-a le face, cum zice Aposlrtltl: pe tele t'e Ie-a

rdnduit de ntai inainte (Rom. 8'30) li cele urmiitoare;

marele Dionisie le-a inleles acestea ca modele, prin faptul

ca a rinduit de mai inainte in Sine cele ce vor fi, inainte

de a le aduce la existenll, adici inainte de-a le deosebi qi

disthge prin preqtiinla unitara a lui care le cuprinde pe

toate. Acestea le vei afla qi in capitolul V, urmAtor' Dar

noteaza ca frumosul e acelagi cu binele.Cd Si ceea ce nu este Cum poate ceea ce nu este sA

se impartepasca dc bine'l Caci daca nu este' nu poate

aueu ni.i dori-n1i qi nici participa la ceva din cele ce sunt;

cugeti deci ca gi c eeQ ce nu e.rte ' este inleles in chip diferit

delcest dumnezeiesc barbat; uneori nunrclte aga insdqi

dumnezeirea, ca nefiind nilnic din cele ce sunt; alieori,

materiai dar alteori 9i raul. Deci ii zice aqa in diferite

inlelesuri. Astfel se poate spune ca materia participa la

bine, intrucit a fost prevazuti in forme qi a fost eliberati

de lipsa de forma de mai inainte; sau ci r6ul se im-

partaqeye de bine, intrucit printr-o buna hotdrare Si ceea

ce urii sa tie, prin pdrere, rAu' qi ceea ce vrea si fie

Dururea rau, dorind sa lie, doreqte bincle; dar inainte cu

boua foi spune de Dumnezeu cA e mai presus de cele ce

sunt; deci ar putea spune cineva bine, ci Dumnezeu este

mai presus di cele ce sunt qi cel ce nu este participi la

bineia la Cel ce e mai presus de cele ce sunt 9i nu e nimic

din cele ce sunt; inlelege deci cum ca vorbindu-se de Cel

ce nu este frumos 9i hun. sc vorbe;te de Dunrnezcu: cAci

lui Dumnezeu i se spune qi Cel ce este li cel ce nu este,

ca Cel ce nu e nimic din cele ce sunt, ci e in chip

necunoscut deasupra tuturor; dar nu e cineva care si

cunoascd in cc fel Dumnezeu nu este.Existenlele fiin(iafe. Bine a sprts Jiinliale; caci exis-

tenle in sine sunt cele niai inalte dintre fiinle. Iar acum

fiindcd vorbegte despre cele create' in mod cuvenit a

addugat la termenul existenlei (Dtldpqctq)' liinfali

looorril6eq). Iar uniri li se spune pentru ca nu-se aduna

ca o grdmada, ci pentru ca izvorul qi obArSia lor a fost

Dumnezeu gi de El au fost lbcute toate cele care lu-

mineaztr, constituind o unitate gi subzistind in ipostastoate existenlelc, incdt se arati gi ipostase distincte. Darsunt gi identice puterile celor inteligibile ce se inalla spreDumnezeu gi se unesc, fiind gi asemdniitoare, liindci suntdh El gi apropiate de El. Dar sunt 5i altele, intrucAt seproduce coborirea gi deosebirca $i impartirea procesi-unilor dumnezeieqti inferioare gi ultime ale voinlei dum-nezeieqti, inmullindu-se in cele vAzute. Ba se fac qineasemandtoare. fiindcA cel ficut este altul in toate decitCel ce le-a crcat gi nu la fel. Dar imbiniirilc elementeloraduc o comuniunc a celor contrare; ciici toate corpurilesunt din patru elemen(e. Iar cele din aceleaqi elemente alelumii sunt coerente, aducind o legatura prin coborireintre ceea ce e vizut qi ceea ce e inteligibil, inmulgindu-sedintr-o substanla a materiei corpurilor celor tari gi re-alizind intre ele un gir; din acestea inlelege qi celeurmatoare. Cele unite sunt neamestecate, ca in cazulneamului omenesc. in ceea ce are conrun gi in identitateafieciimi om; cici prin raliunea comuna a fiinlei, toli suntemuni1i, dar in identitatea fieciruia suntem neamestecali.

Toate stdrile. Stari $i mi$cari spune ci sunt trei, pecare le gi inqira, ale minlilor, ale sufletelor gi ale trupu-rilor; deci trebuie si le inlelegem in mod cuvenit. Minlilestau qi se migctr, cum zic Isaia;i Iezechiel despre Serafimiqi Heruvimi, ftndca ei urcii gi coboarA, cum zice Moise;ei se intorc fara sfarlit spre Dumnezeu gi sunt {ixa1i intensiunea spre El, dcgi sunt trimiqi qi coboarl la celeinferioare, pentru grija de cei ce se vor folosi; aceasta estea sta sigur in apropierea de Dumnezeu gi a se migca inslujirile celor ce bencficiaztr. Se migca in a cugeta la celeinferioare qi stau in a fi cugetali de catre cei mai dejos,ca inteligibili, rdminind in identitatea proprie; caci suntpaznici qi locaguri ai lor ingiqi; 9i locuiesc in ei inqiqi qi seintorc in ei ingiEi Ei sunt neimprdltiagi in cele straine deevlavia fap de Dumnezeu; gi toate cele inf-erioare seintorc spre cele superioare. Iar migcarile minlilor gi su-fletelor sunt in fbrma de roli gi in cerc, cum zice giIezechiel, fiindci ies din ele insele gi se intorc in eleinsele, neieqite din ele insele. Acestea se petrec cu celenetrupegti; iar starea qi migcarea corpurilor se va inlelege,prin raminerea materiei in suportul propriu qi prinmigcarea spre modurile ce se produc din ea qi prin schim-birile corpurilor insufle1ite qi neinsuflelite.

$8

in mod circular. Noteaza cum se migci cele ceregti:circulzr gi pe linie dreapta gi in spirali; gi cum se inplegenriqcarea in spiralii a sullctului.

Minlile dumnezcicgri se migc:i

sau cir- sau in linie sau inculur, dreupta .sPiraki

$e

Iar miscarea suJletului. Fiindce, precum am scris

inainte, cele ce cugeti sunt inlelcgatoare (vo€pd), iar cele

cugetale sunt inte l ig ib i lc (vontd) . cele inte l ig ih i le sunthrantr a celor inlelegatoare; deci pc drept cuvint vorbe;tede puterile inlelegiitoare ale sut'letului, ca singurul care


lie cir-cuku',

inlelcge cele superioare; dar sufletul nu e inleles denimeni; deci el e ultirnul din cele inteligibile. Iar puteriale sufletului sunt cele capabile de simliri.

In spirald.Yezide aici toatii deosebirea suflenrlui fallde cele inteligibile; acestea inleleg in chip intelegator $iunitar, adica prin urtuire concentrata, ilunrindrile dum-nezeiegti superioare, ce se descoperi pe rndsura lor. Iarsufletul e ralional !i in desfaqurare, adici impirlit dupacele imp:irlite gi invilat prin participare. Mintea luicoborAnd la ralionamente, se imparte oarecum $i arenevoie dc raliunea desfalurata prin multe nrodele ca siurce spre sesizarea a ceea ce este inteligibil. Deci sufletullucreazd in mod amestecat $i prin mutare. cAnd giinlelege. Aceasta e propriu sufletului qi cind e condus dinafaril spre cele mai inalte; caci urca de la cele striine.

Sul'letele ralionale se mi;cri

fie in spi- Jie in linierold, dreuptd.

$ 1 0

Deci (cauzn) acestor (trei) - Ei a celor sensibile.Observa ci spune ci gi migcririle celor sensibile sunt trei:circular?t, in spirala qi in linie dreapta; suntem invagali demai inainte sA le inlelegem acestea, din cele spuse despresuflet; cAci ea (miqcarea) e circulari, cAnd cele sensibilelucreaztr prin putcrile gi insugirile proprii, ca focul ceincalzegte qi ca apa ce racorelte qi la fel cele urmatoare;in spirald, cAnd lucreazd mutindu-se, de pilda peqtii dinapa. p;isnrile qi toiagul lui Moise asupra qarpelui qi celeasemenea; qi in linie dreapta, cAnd iaragi vine la ale sale,de pilda cAnd dupi desfacerea fipturilor revin iarzigi laelcmentele descompuse.

$i miqcarea. Cineva ar putea fi indemnat si inleleagamigcarea aici ca schimbarea qi coruperea celor sensibile;cAci daci starea acestora inseamnd tacerea, e vadit camigcarea indici contrariul; deci noteaza ca gi schimbarilegi descompunerile sunt de la acelagi qi prin acetaSi gi tindspre acela$1.

De aceea toatd starea. AdicA de aceea tot binele Eifrumosul.

E totul unul Si muQime. Cum se va in;elege cl totule unul qi mullime? Presupune toati lumea ca pe un marearbore, vieluind in toate pa4ile lui insuflelire, oarecumca nigte ridicini 9i tulpini $i in pa4ile pirlilor ca nilteramuri, crengule qi frunze; considerali pe fiecare dinacestea ca perfectA prin sine, pastr6nd in intregul siiuunirea gi ordinea dupA care traiegte arborele in sine insugigi cu parlile sale, cum vieguiesc cele inlelegitoarc in modinlelegator $i ralional, iar cele neralionale in mod sensibilqi cele neinsuflelite Si fari suflare in mod fizic qi prinobiqnuinlA; Ei fiecare este vieluind in sine insuqi, cum amspus cA traie;te fiecare gi cu intregul in migcare, adicipa4ile cu cele generale; astfel vei cunoa$te intregul ca ounitate simfonici gi convieluitoare, dar ;i mulgimea, in-trucdt fiecare din pa4i treie$te potrivit cu el qi in modpropriu. $i iara$i daca dintr-un unic :;i singur Dumnezeusunt toate, in mod cuvenit se va spune cii toate sunt una,pentru legatura qi armonie, dar qi mulgime pentru multelefomle aratate in fiecare.

Definigiile, gr. oi. i5por. Definiliile sunt raliuni expli-

t93

Despre Numirile DumnezeieSti

cative ale fiin1ei fiecrruia dintre lucmri 9i ale genului 9ideosebiri si indicar.i a ceea ce este ceYa.

inc"pitul co modeJ. Este cauza 9i model sau inceput

a ceea ce e fAcut ; aceasla estc ra l iunea pr in s ine

desdvdrgitoare a Dumnezeului etem exist6nd prin fire ca

model vignic, spre care se fac cele ce se fac; cici raliuneaqi modelele sunt necorporale; dar ele sunt $i cauza sau

;bartia, fiindca sunt aceea pentru care se desivirqegteceeaie re face: sau cauze finale' cauza fiind nedespa4itade rezultat, caci din existenla ei sc ive$te ceca ce se face,

ca substanla tuturor; dar Dumnezeu a adus-o 5i pe

aceasta la existenia; iar Facatorul este despd4it de rezul-

tat, fiind Dumnezeu gi Cel prin caree ficut ceea ce e fAcut.

;i loute cele ce nu sunt. Inlelege astfel _cum cele ce

nu iunt, sunt in bine, fiindca in El tipsurile sunt mai

presus de fiinli; caci nu putem socoti fiintr lipsa, pentru

ia este fara inceput, nestriciicioasa. nemuritoarc 9i cele

asemenea; caci Dumnezeu nu este acestea, fiindcd esteqi inainte de acestea; pentru ca din El s-au cunoscut ce

iunt acestea; qi de fapt nu cunoa$tem nici ce nu este

Dumnezeu, sau cum e negrait 9i necuprins; caci nu sunt

acestea inceputul, ci ele sunt din El; deci El e gi cauza

nimicului celor ce sunt dupi El, Iiind qi cauza existenleigi neexistenlei; cici la El nimicul este lipsa; fiindci are

existenla, pentru ca nu este nimic din cele ce sunt 9i lindCel ce nu'este, pentru ca este deasupra lui, este' fiind

Ficator gi nefiind, ca fiind 9i depagindu-le, mai bine zis

qi supradepiqindu-le 9i ca fiind supraliinlial. CiteSte 5iin foaia dinainte expunerea mea despre Cel ce nu este'

$i cele mai mici pe cele mai tnalte. Am scris 9i mai

sus acelagi lucru in primul capitol, ca cele inferioare

Durur"u ," intorc sprecele superioare qi sunt cuprinse qi

ingrijite de aceleal iar cele de acelali fel sunt in corluni-

uni iu cete de aceeaqi treaptd qi simplu toate se iubesc

unele pe altele gi pe ele; dar 5i Dumnezeu le iubegte pe

toate si face toate cele bune.iisdEi iubirea binefdctitoare. Minunat zice ci

iubirea (erosul) cea buni, preexistind ca iubire, n-a ramas

nerodiroare, ci a nascut in noi iubirea (erosul) cea bunA.

pentru care dorim frumosul Ei binele; cici Dumneze-u e

iaptuitor $i nascitor, duPe cum s-a spus:-Tc tal Meu -pAnd.aium lutiea:ti ;i Eu !uo'e: (loan 5' l 7). ObservAm de aici

mi;carea dumnezeiasci; caci dragostea bineftrcAtoare a

mi;cat dumnezeirea spre pronie' spre suslinerea noastra,

"u ia fi" gi faptuitor cel ce se migcA $i sa nu remana

neroditor; din aceasta vei inlelege 9i cuv6ntul ntonada

ntiStdndu-se 5i celelalte spuse de Grigorie Teologul inprimul Cuvdnt desPre Fiul.

Covinirea care le face. Adici a produs crealia. ca se

arate prin ta miqcarea iubitoare'

lucru).Trebuie gtiut. Pentru ce ne folosim de silabe qi cu-

vinte; citegte textul. Ceea ce voieqte sa spuna e aceasta:cdnd voim si miqc;im o raliune rostita. de e despre ceva

din ccle sensibile, avem nevoie de cuvinte, silabe, litere

;i scris spre aratarea celor vorbite; iar de se migci sufletul

de la sine spre cele inreligibile prin lucrari drepte, sunt dcprisos simlurile indreptate spre ccle sensibilel caci ili

inchiouie cele inaltc: iar cind devine indumnezcit inair-

tind pe incetul in inalliri qi prin unire necunoscuta,ajunge la atingeri cu lumina nevazuta, atunci lucririle

inteligibile sunt de prisos. ca 5i simlurile, intrucdt sufletul

inlelege cele mai inalte decat accstea, unit in sfdrqit cu

Dumnlzcu: dar cind i5i inchipuic totodata ii cele de jos

gi se griibegte sa se milte 5i injurul cclor scnsibile. atunci

irebuie sa caute raliunile mai larnurite 9i cele mai clare

ale celor vazule.La fet - Si puterile inlelegdtoare. Noteazi ca altceva

e mintea qi altceva sufletul. Lucrari li puteri inielegitoare

nume$te inlelegerile care sunt mai jos 9i imprAqtiereaminlii. CAnd deci sufletul voiegte si se inalle spre

Dumnezeu ;i sA se uneasci dupa putinli cu El, trebuie

sa-gi intoarCd insiqi mintea de Ia cele parliale 9i si se

salie spre cele mai generale; caci inlelegerile,suntparliale prccum am spus inainte: deci cind sufletuldevenir intreg minte gi, intorcindu-se spre cele din-

liuntru, a ajuns intreg unitate 9i simplitate' va putea sa

se intdlneajca cu razele dumnezeiegti. prin neqtiinla de

laudi sau necuno5tinla inviJata; atunci cunoscAnd ci

nu cunoaste cele necuprinse ale lui Duqrnezeu' va

gusta, bucurdndu-se, stralucirile dumnezeieqti, nu prin

ochii sensibili; cici nu le sesizeazA prin acegtia, ci prin

stAril.' lipsite de ochi ale nrinlii.Prin sim(uri - mui vddite. Explica cigtigurile mai

vadite ale simlurilor; gi spune ci acestea sunt cuvintele

mai clare gi cele vdzute nrai inlelese 'Se voi putea infdliqa bine. Adici cele simluale.

$ 1 2

Dar unora - li s-a pdrut. Dar 9i iubirea (dtdnl)

indicA erosul; gi e un nume mai dumnezeiesc decdt erosul'

Sti aud,n. Noteaza ca li atunci erau unii stApdnili de

numct acestora le inchide gura cu dumnezeiasca Scrip-

tura.Dunnezeicscul Ignatie. $i din aceasta socotesc unii

sa critice aceasta propozilie, ca ncfiind a dumnezeiescu-lui Dionisie, pentru ca spun ca Ignatie a fost nrai tirziu

ca acesta; gi ium poatc cineva sd pomeneasca pe cel de

mai tArziu? Dar e o invenlie li aceasta parere a lor; caci

Pavel, care a luminat pe Dionisie, a fost mai tfuziu la

$ I I Roma. in timpul sfAntul ui Peau, dupa care Ignatie ajunge

Dar sd nu socoteascdcizeya. Noteazacinu rrebuie :iji::i;liT'l"ll::ilXilffiffi11ll'|"'TL"XilTBiffolosire numirile (despre Dumnezeu). dacA nu apar in nisie; iar Dionisie a trait dupi el; iar evanghelistul Ioan

dumnezeiasca Scr ipturA, cum se spune gi acum afostexi latsubDomil ianlaPatmos,undei iscr ieDio-despre eros; ca nu rr;buie data atenlie cuvintelor, ci nisie; iar Ignatie mirturisegte inainte de Donrilian, deci

in le lesulu i ( for le i ) scopului ; c ic i e le dau expl ic i r i inaintedeDionis ie.desore Dumnezeu. Erosul meu. E de cercetat cum dupA Ignatie' care

brin alte cuvintc cu acclaEi inlelcs. Nu suntem im- spune Ei scrie dupi Tinrotei, in vremea lui Onisim, Ro-

piedicali sA folosim (alte) cuvinte pentru inlelesuri echi- manilor. erosul nteu s-a rdstigttit, Dionisie scriind lui

uul.nt". (Not"-e ca pnrpi8(r 9i nctpi6c spun acelaqi Timotei amintegte de acesta, (cum scrisese deja Ignatie);

194


si sd nu mai caute vreunul din filosofii din afara sa aducaipusa sf intu lu i b ionis ic despre erosul dunrnczeicsc ca odbvadi in plus ci ea s-a introdus in scrisul lui Ignatie dinneqtiinla nTai tArziu - fapt pe care l-am cunoscut ca s-aintimplar adeseori multora - gi cd scrierea acestuia aexistat f?ra acest cuvint; caci aceaslA zicere (apoftegmi)

ii era fanriliara, ca gi faptul ci despre el se spunea 9i scria

ca este purt(itor de Dumne:eu (Oeupopog); caci nuexisti dovada cdnd se spune: Scrie urutra, adica Ro-manilor; dar (se poate spune) simplu: Scrie dumne:eies-tu l Ienat ie.

in introduceile anterioare.Trebuie qtiut cA numegteintroduceri anterioare, cele ale lui Solomon la Scripturi.de unde sunt luate gi cclc spuse.

Dar iubirea tqydnq) indica erosul, al carui nume emai dumnezeiesc.

Mai ntull pentru cele dumnezeieqti Penru ce teolo-gii atribuie celor dumnezeieSti mai mult erosul adevarat.

Mullimea.NoteazA cd mullimile folosesc qi cuvintclepotrivit cu ceea ce inleleg elc; spune ce face erosul 9idespre douii eroswi, dumnezeiesc Ai impi4it, adicd tru-pesc.

Mai greu. Adicl reProgabil.S-a tntors. O spune David despre lonatan in prima

(sic) carte a Regilor.Sfin(ii - fo lo s e s c. Acelagi inleles il are erosul qi agapel

gi care este lucrarea erosului.Amestecare. Adici amestecind cele ce iubesc cu

celelalte.Pentru frumos. Ceea ce a spus mai sus, ci erosul

dumnezeiesc preexistind in Cel bun, a niscut in noierosul. prin cue doim hinele.

$ 1 3

Extatic.Despreextazul erotic a spus 9i David: El arnspus intru uintireu ntea (extazul meu) (Ps. 1 15,2).

A ietit dinsine. Noteaza cum se inlelegc: A ieSit dinsine in Dutrute:eu.

Putem indrdzni. $i cd Dumnezeu iubeqte pe to1i.De aceea - qi rdvnitor. Dumnezeu se nume;te gi

rivnitor, ca iubitor al mantuirli tuturor.

$ 1 4

Dar ce voiesc in general il numeSte pe Dumnezeuizvor gi niscator al iubirii qi al erosului; cAci El avAndu-le

De acestea, le-a araht in afari - inlelegem fapturile; 9iben[tru aceasta s- azis'. Dumne:eu este iubire (lloan 4.16)1dar gi in CAnlarea Ctittttirik:r i s-a spus la fel iuDir e; qi

iardgi dutceula 1i dorirtltt, care este ents', iu cel iubit 9iindrdgit cu adevarat, este EI. Iar prin faptul cli revarsa dinEl erosul iubitor. se zice ca El il miqci' liind ndscatorulacestuia; iar prin faptul ci El este cel indraSit :;i iubit cuadevarat, mi$ca pe cele ce il vad (cautA) in cei ce a pus

outerea dc a-l dori.' indragil - Si iubit. inlelege pe Dumnezeu ca pe Cel

ce aduce la unire qi migcA spre unirea iubitoare in Duh

sau ca pe Mijlocitorul acesteia qi ca pe Cel ce pune in

armonii cu El spre a fi indragit gi iubit de catre fapturilelui; iar miqcator ii zice, ca miqcind pe toate dupi cuvintullui, spre a se intoarce spre El' Iar cuv6ntul aducere

([poc[ToYrc[), degi la cei din afarl nu inseamna un lucrucurat, aici il arata ca pe cel ce produce mijlocirea uniriiin Dumnezeu.

$i - e miEcat. Noteaze migcarea dumnezeiascl, prin

care se migcd. Dumnezeu este $i aducator $i mi$cator.Ridicatd peste toatd.Untea iubitoare cu Dumnezeu

e ridicatd peste toata unirea gi deasupra ei; ii zice ridicatl

tdfnonuivnv I ca mai presus dc toatA iubirea: caci erosuldu'mn"i.ics. e.tre fara inccpur qi fara sfArlit' ca pomind

din bine qi intorcdndu-sc spre bine. in formA circulari;fiindca gi linia cercului nu se cunoalte de unde a inceputgi unde sfirqegte; caci din El este dorinla binelui 5i tindeiarAqi spre El; cici in El insugi este qi ram6ne puterea de-a

iubi a bunatalii gi a celor ce tind spre bine.Miqcarea indrdgild (a erosului). Migcarea indrigita

preexista binelui; ea fiind sinrplA 9i pururca milcatoare inirine qi pomind din bine. se intoarce iarigi spre el, fiindfard st?rgit $i fara inceput, ceea ce face aritat.i dorinlanoasfa spre dumnezeire. Dar noteaza ci cel ce pomeqteeiem est; binele, care pomind spre cele inteligibile 9isensibile, se intoarce iaragi spre El insuqi 5i nici nu seopreEte, nici nu sfArgeqte.

$ 1 5

Din imnele sftirttului lerotei

Erosul. SA afle cunl cugcla marele lerotei foarte binedespre erosul de lauda; intii ii spune dumnezeiesc. pentruca qi prinra cauzi a erosului ceresc este Duntnezeu in chipridicat peste toate qi necauzat; caci daca iubirea este.precum s-a spus, erosul insugi, dar s-a scris cdDumnezeueste iubire. e vadit erosul unificator al tuturor sau iubi-reaeste Dumnezeu; deci dc acolo pome$te mutdndu-se laingeri; de aceea il nurneqte pe el gi ingeresc, motiv pentrucare ar putea vedca cineva erosul dumnezeiesc qi caputcre a unitelii lor; cici nimic nu e in dezacord sau in

opozilic la ingeri. Apoi dupa inger. vorbcqte 9i de erosulinlelegator. adica cel din oanrenii inlelepli in ccle dum-nezeieqti. care sunt ai Bisericii; catre ace$tia vorbe$te

Pavel: ca sd spuneli acelaqi lucru (cf. Filip. 2,2) qi celeumrdtoare; 5i Donrnul: Cu sd fie una, cum qi ruti unasunten ('loan l7,l l). Acestca, despre cele din adevirulcrc;tinilor; in sfdrqit qi despre toli oamenii' in care estelegea prieteniei; iar sufletelor ralionale le-a spus 9iinlelegatoare, pentru mintea lor dumnezeiasca; iar erospsihic a numit pe cel a[ celor neralionalc sau iubircasimlualA, adici lipsita de minte; cAci din aceaste putere adragostei (a erosului) zboari 5i pAsarile in grup qi ciorilegi rdndunclele gi corbii qi cdte ca acesteal $i umbli pepicioare oile, cAprioarele, vitele qi cele inrudite; ti inoatichilii 9i peqrii gi celc de acelagi fel; 5i cele ce nu umbla intumre se milca spre intdlnirea cu cele de aceeagi fire. Iareros natural numelte deprinderea obignuita a celor nein-suflelite 5i ftrrd sinrluri, sau insuqirea celor ce suntstapinite de erosul faga de Creator pentru faptul de-a

subzista prin El; $i ele sunt intoarse spre Dumnezeu prinmiqcarea vitalii sau naturala.

$ r 6

Deoarece - dintr-una. Am spus mai sus ci cele ce

195

Despre Numirile Dumnezeieqtr

inleleg (td vooowo) sunt inlelegaloare (voe pd) $i cele

inlelese (td vooripevcr; inteligibile (voqtd); qi cele

inlclegatoare (voepc) au deasupra lor, fara indoiala, pe

cele inteligibile, de aceea cele inlelcse (td voofgevo)sunl hrana celor inlelegatoare; deci cele inlclegatoaresunt indragite de celc inteligibile, fiind intoarse spre ele

gi oarecum in urcare; dar indrigesc Ai cele inteligibile (td

voqtd; pe cele inlelegAtoare cu grija (in mod provi-denlial) de-a le transmite un folos egal. $i s-a manurisitdeci ca iubirile (erosurile) acestora se afla deasupraiubirilor celor sensibile. Dar socotcsc ca acestea s-au

numit intcligibile $i inlelegatoare lvoqtd qi voepd; dinparticiparea la Cel ce este bun, fiind facute astfel. Iariubirile (erosurile) de sine inteligibile, se numesc dum-nezeieqti in loc de cele ale lui Dumnezeu. dupA cum estebun, celui ce este bun; gi altceva este ceea ce e simplu bun

gi Binele insugi; altfel este i nre li gibil (vonrdv) cel inteligibil cuiva, ca inleles de acela, qi altfel cel simplu inteligibil; nu e ca timpul qi spaliul; caci qi acestea suntinteligibile, fiindci nu sunt sensibile; dar mintea celorintcligibile este lucntre vie gi t'iu1ri: cici celc de dupaaceasta se afld prin cercetare qi din ordinea celor ce seinrpun cercettrrii sau din descopenre.

C a uza - n e s up usd refofiei. Nes up us rel aliei (do1e-

aov) nume$te absolutul, sau cel fari nici o relalie cutoate, avind-o aceasta ca proprietate naturala.

Erosul intreg din foale. SpunAnd erosul intreg, aratigi pe ccle pa4iale, aratend ca Dumnezeu este cel intreg 5icel pa4ial, ca pricinuitor gi daruitor al revirsii'rij iubiriidupa puterea fieciruia; cum poate fi Dumnezcu intregulqi panea fiind neiegit din Sine, va fi clar din raliunea

seminliei (6t[eppottxoO l6lou); caci cAnd sam6nla searunca neimpa4itii in pdntece. constituie enrbrionul caunul. Iar de se impate sii,rnAnla in diferite celule alepdntecelui, fiecare parte constituie un embrion intreg; iaro parte a sirninlei este nasul. alta ochii qi cele urmatoare,toate depline. Ca ceva la fel trebuie priviti fiecare mintedeplina prin asemanare; caci intreaga lucrare cuprinde 9ipa4ile; !i fiecare din pe(i e deplind; qi una e dreptate prhsine, alta barbalie prin sinc li cele umrAtoarc; astfel nicinu se conlunda inre ele, ci fiecare se distinge, qi nici nuau neimpl4irea uniti cu neorinduiala in faptul de-apanicipa fiecare din ele la totul, cum poate; caci fiecareae impartage$te de chipul intreg dupa capacitatea ei; agagi Dumnezeu e intregul eros $i pa,rlile lui.

s l E

Cdci tl doreSte pe aceslt. Fiindca a spus ca qi cel cen& ?.rle dore$tc oarecum binele gi voier;te sA lle in el; ceeace il vei afla pe el spunAnd gi nrai sus, inainte cu citcvapagini, deqi o desprinde de dogmele Elinilor, cici se luptamai ales cu Elinii ;i cu Mznicheii, suslinitorii de frunteai acestei rele dogme, trebuie si expund mai pe larg: cese numelte ceea ce firi e.tle, $l pcntru ce ceea ce este' estein n.rod evlavios gi necesar. un inceput al celor ce sunt;caci aceasta este sanatos a o crede; fiindci acest inceputeste Dumnezeu; fiindca daca ar fi inceputuri diferite. fariindoiala s-ar arata o mullime nesfArSitA. DacA deciinceputul cel unul e Dumnezeu, el va fi prin aceasla qi

196

Cel cu adevarat existent gi insuqi binele; dar raliunea vaafla in nrod necesar gi celc conrare celor spuse; cici undeeste inceput, este in mod necesar gi ceva care e ultimul;qi de exista Cel ce este, este qi cel ce nu este; 5i daca estcbine, este qi rau. Dar fiindci cele ce sunt, sunt fiinle 5iforme, cel ce nu este, este fara formi qi fara fiinla, fi-indcugetat numai cu raliunea. Acest non-existent qi farafomrA, cei vechi l-au numit materie, cdreia i-au zis giultirna diformitate. Dar materia se zice non- existenta' nupcntru ca nu este nilnic. ci pentru ca nu este prin sinelcaci Cel cu adevarat existent este Duntnczeu 5i El estebinele; dar a fost adusi la existenli de Dumnezeu din celece nu sunt qi materia; dar nu cum au socotit unii fArAformA qi frira chip; de aceea nici nu e nrateria incepul alcelor sensibile, ci mai degrabtr intregitoare a acestora lica ultinr fundament al celor ce sunt. De aceea nu e nicichip a l lu i Dumnezeu, ca cele ra l ionale, n ic i ceva

asenranator (ei&olov, sintukttru, n. trad.) al Celui ceeste cu adevarat; qi simulacrul (idolul) sensibil al lumiicu adevarat inteligibile, care este sensibil, nu este fdrimaterie, e mai inalt ca materia, participAnd intrucatva lachip; deci niciodata nu se va ardta nlateria fara chip qiinsu;iri, care sunt deprinderi; ciici cdnd a fost fiicut foculf:ira caldura sau apa fara ricoreali sau fluiditate sauculoare'J Sau pAmAntul gi aerul la fel? De aceea ai gi spusprin raliune ci materia este fiira chip 5i fara insuqiri 9i fariforma; cAci din ceea ce s-au facut cele vAzute 5inevazute, adica din cele ce nu sunt, au fost aduse laexistenla de Dumnezeu, cum invala dumnezeiesculMoise nefiind mai inainte cabazd o materie fara forma'apoi ordonati ca lume (ca cosmos). Caci materia este inDumnezeu, ca una ce a fost adusa la cxistenla de El; elfiind mai presus de fiin1a, ca Cel ce le susline ca Bine,toate se inleleg in Eli acestea vei vedea aflinduJe spo-radic in ccle ce vor [i spuse.

Cum neamul demonilor. In sfdrqit descoperA alteprobleme, spunind ce daca toate sunt din bine, de undesunt relele qi cum s-au facut ingerii demoni? Toate suntcontra Manicheilor.

Nu este in chipul binelui. Bine 5i exact a vazut in

ingeri chipul binelui (td oyc0oer6eS); caci Dutnnezeufiind in mod ftn1ial insugi binele, cele de dupd El' cainrbunatalite din participare qi din afard prin dorinla dupa

El, pe drept cuvAnt se zic asemenea binelui fo1cr0oet6fr1,

nu prin ele insele bune.

$i cum - Cel bun. Vezi cum aduce spre cercetareproblemele, respingdnd poziliile contrare ale adversa-rilor, ca Manicheii; cici acesta este scopul cel drept alacestui dumnezeiesc barbat; cdci se intreaba din ceinceput s-a produs raul; de e din altii cauza; gi celeasemenea ale celor nedrepli. Apoi cum Bincle a voit sAlproduca pe acesta; gi cum e riul qi pentru providenla; dinacestea arata ca deqi rtrul are existenla, o arc aceasta dinbine; gi ci nurnai Providenla c6rmuiegte totul gi de aceeadin ea este un inceput bun al celor ce existi. Acestea le-alamurii acest dumnezeiesc barbat in aceste intrebiri; cacirnergind mai departe, analizeazd clar problemele.aratand cil riul nu este nici ipostatic (in suport propriu)nici in lire; ci producdndu-se prin lipsi, nu poate Ii socotitnici ca existind, nici ca neexistind; gi aceasta se da deinples in spusa din Psalmul 36: A m vi:ut pe necredittL ios

Desprc Numirile Dumnezeiegti

tndll1idu-se mai sus de cedrii Libanului $i um trccutiard;i ;i iotd nu eru ;i l-om uiutat pe eL aclirzi locul luigi nu s-a uflat (Ps.36, 35-36); aceasta arata cA degi raulse inalla fbarte, dar nu este, nici nu ramine locul sau urrnalui; cici indatd ce apare se destrami, neavdnd consistenla;deci sa nu-l inlelegi ca spune ceva contrar.

$ le

Rdul nu este din bine. Noteazi cAt de minunat im-pleteqte solulia din diferite argumente.

Scopul celor (e sunt. De fapt cel ce se infurie (o

opyt(6gevo6; gi se mdnie (cuvintul e dat ca pildi),ficdnd ceva rau celui pe care se minie voind sd-l aducipe acela la contrarul. adici la bine, se foloseqte de oastfel de migcare.

$i dacd toate cele ce existd. Am spus mai sus, daciDumnezeu se zice cA e in mod mai presus de fiinla ca ferainceput qi cauza tuturor, opusul lui ca ultinra din existenleSi fdra fiinia, fapi.de Dumnezeu cel mai presus de Iiinli,adici materia. se zice gi non-existenta, dar se zice qi inDumnezeu, fiind facuta pentru bunatatea lui; dar pentrucd e amestecata cu cele sensibile. nu e cu totul nici rau.

nici bine, cum arati prin nestatomicia ('[d dorqrov) ei;cici are rAul in nestatomicie, dar are gi o parte a binelui,tiirdcii a fost fAcuti de Dumnezeu gi e in Dumnezcu; raulde sine (nu zic riutatea, care vine gi dispare ca chip qicalitate in cel ralional, ci simplu riul insugi), nu este niciin cele ce sunt, care doresc in oarecare mAsurA binele, niciin cele ce nu sunt, decat in cele materiale ca cugetate inCel mai presus de ftn1a; dar 9i in ceea ce nu este. careeste propriu materia, riul e mai depane de bine, qi prinaceas ta pe d rep t cuvdn t e ma i f a rd f i i n l i(dvototrirtepov) ca materia, raul insu;i nefiind cu totulnimic. Deci raul de sine nu e simplu nicaieri. nicidecum;dar in materie se vede in lipsa bunatilii, cdnd e cugetatAca nesimlitoare qi fAra forma; de aceea vei inlelege gispusa proorocului Avdie: $i lru-.li c a nefiind. (Avd. l, l 6).E vorba de pacato$i.

De unde e deci rdul. De aceea propun6nd cevaopus, expune mai pe larg respingerea, printr-o combatercintemeiata: caci daca nu admitem ca este ceva contrarfrumosului. adica raul, virtulea nu se va arAta ca bine, citoate vor fi anestecale indistinct: nici laudat ceva prinvirtute, nici un contrar reprogabil. precum nu va fi nicilege, nici pacat; dar opunAndu-se spune: dacAnu admitemun rau contrar binelui, va fi binele contrar lui in cei cepacatuiesc prin lipsa bineluil Dar gi inainte de lucrareavirtulii omului virtuos vedem in sufletul lui distingAndu-se relele de vinute; cdnd partea ralionali a sufletuluilucreazA cele proprii, nu e impiedicata intru nimic de celebune; dar c6nd stapanelte partea neralionala a sufletului,care e arnestecata cu materia, atunci panea ralionala eimpiedicata sd lucreze in mod propriu; deci partcairalionala se face rea din amestecul cu materia; dar cearalionala nu se inriiegte prin amestecul cu materia. ci prinaplecarea spre materie, adica prin faptul ca cedeaza pi4iiiralionale gi nu o stapAnegte pe aceasta; ea ajunge astfelca un ochiu care apArdnd intunericul, nu mai vede; deciaceasta nu arata cA raul nu subzistA prin sine; riul cuivanu arata existenla riiului de sine, ci ci riutatea este un chip

gi un accident al rdului; caci prin adausuri ajunge la a fi,ca sa se constituie ca o riutate sau alta: de pilda nedrep-tatea este o rautate a suflctului; gi iaraqi felurile ne-dreptatii sunt dupa felul poftei; caci una se indreapta sprebani, alta spre cinstiri; dupi cele adause (ruul ,tu pootesta singur, n. trad.) $i dupa pa4ile sufletului se fac gi(pA4ile) felurile relelor; frica qi indrizneala sunt legatede mdnie, neinfrAnarea qi prostia de pofta. Felurile rauluiprovin qi din I ucrari; frica este o Iipsa a putcrii de-a activa,iar indrizneala e un surplus al activitalii; neinfrdnarea elegati cu patimirea. Deci e clar cum se disting in sufletcele rele de virtuli qi inainte de lucrarea lor. pentru parteaneraiionala gi ralionalA a sufletului. Aceste migcAri alepArlii iralionale arati o alti lege luptAnd in noi, impotrivaminlii, cum zice Apostolul (cf. Rom. 7,23), dar nelindndin robie partea ralionala, cum am aratat.

Fald de ra(iune. ln loc de fali de partea ralionala asufletului.

$i deqi e o corupere a celor existente. in loc de: dacase vede stricdciunea in cele existente sau daca vreo exis-tenla e supusA coruperii, din aceasta se aratA existen{ariului; aceasta arlta cd nu-l face el.

Sau oare nu - de multe on. E gi in acestea o con-tradicfe: ci in cele existenle esge 5i rAul existenq chiardaca r6ul e corupere a celor ce sunt, aceasta coruperealtadati duce la nagtere, precum oul ce se strici, sepreface in pasAre; gi podoaba stricAndu-se $i sarnanladesfiicdndu-se 5i ascunzAndu-se, se preface in chipulembrionului; qi trupurile noastre in viermi qi alte animalegi alte mii de acestea; gi din cai se nasc viespi qi din taurialbine.

Astfel rdul contibuie. Solulia contradic$ilor afir-mate; dacd coruperea c un rau. iar coruperea corupe giraul, cum va fi rdul prin el insuqi cel ce corupe? Caci riule in materie, care e cea mai coruptibil6; dar materia estegi aceasta se corupe pe sine insaqi; de hceea materia sezice gi fara fiinla, in opozilie cu fiinla mai presus de ftn1Aa lui Dunnezeu, ca cea c.tre e coruptibila qi nu e pururea

$i e farA forma, in opozilie cu chipul lui Dumnezeu, cuma nunrit Moisc pe Logosul Creator: qi materia se numegteneexistenlA, in opozilie cu existenla fiin1ei lui Dumnezeu.

s20

Ca rllu. Ca rrru (fi xax6v) in loc de intrucdt e rdu(to0 xcO'6 xqr6v).

Mai bine zis. NoteazA cd gi in dumnezeiasca Scripturise afirmii ceea ce se gtie ca sigur prin raliune; cici gi inea se predii opinia cxpusA mai inainte in rnod ra$onal.

ti neamestecate gi tn tntregime bune. Cele nearnes-tecate li intregi bune vin de la Cel Bun celor inteligibilemai presus de lume, intrucat sunt qi fari trupuri; iar celebune amestecate se vid in trupurile ralionale, adica in noi,intrucat partea neralionali a sufletului se impana$este,cum s-a spus, de materie prin trup, care e partal de unchip, iar partea ralionala, se apleaci spre partea neralio-nalii, cedind uneori ei gi de aceea consimlind cu materia.Cici raul prin sine trebuie vazut ca masura de sine. nu carAu altcuiva; iar cel din urma este chip gi accident alrautalii; deci ar trebui ca riul sa lie, cum am spus, ca ceva,cum e Dumnezeu marginea de sine gi misura de sine a

197


tuturor qi ficitorul de sine al chipurilor gi ca binele .de neinfrdnat in neinfrdnarea lui nu e lipsit de bine'?.$i totuqi

sine onn fiinta: dar nu spun de el ia e altuia bine; fiindca subzis6; 9i zice de neinfrinarea in sine cii fiind in mod

;ilil;;;ft;;;id;", d..i.u* ar ti riiul fiinlial Ei propriu lipsa a binelui. nu.esre. dar nici nu doreste cele

facut rau altora, amestecat cu toate existenlele, care au ie tunu iaci ce erte neinfrinarea in sine fdrd chipul

"iiri"nia in Ou^nezeu; cici cel ce e Binele frin nurF.nu neinfrinarii'] Totu$i deoare-ce cineva printr-o parere

e Dartas deloc de nimic, cr toate seimpartdqesc de'Bine greqita socotegte ci.are un bine 5i ca e unit in prietenie

;,i;;";;;;;;;"r"".i.,-a..i.arl nu ita in existenla, ci iu iel ce se corupe impreuni cu el, chiar daci prietenia

ililffi;;,;aiia"["-J. i" iipra binelui. se arata ca e corupta, totuqi este un ecou vag al erosului"'';;;;;;;;;ipla"itouttai"urmd.Cûltimetrebuie

dumnezeiesc qi are o inchipuire (o nalucire) a binelui;

inlelese corpu.ite materiale qi pamAnteqti; caci.precum cdci nu trebuie ignorat ca atunci cind partea ralionalA a

Dumnezeu e obi.giu tun .or, p.Jcum am spus inainte, aga sufletului e stapdniti de partea neragionaltr. e- impiedicati

ultimul dintre toate este partea groasa qi opaca 9i pamin- de a lucra cele proprii; qi.e de parere astfel cu partea

teascA a materiei; de aceea." f;u-.qra 9iaqtemur al lui neralionala cA nu e stapanit de impulsuri' nici nu.e de

Dumnezeu, fiind ultima gl totusi drn bunitatia lui, ca una o.ori .u faptele lor;-caci opiniile false nu sunt opinii ale

ce-l poarta cea din urma;.a.'irfun" siinlllept'iune.a: pa4iiralionale,niciinlelegerilefalse,inlelegerialepirlii

Coafu a."r,u pamantesc impovAreaza mintea cu multe ialionale; ba nu sunt nici inlelcgeri cele false' De aceea

eril,; ilnru.at jurtea neralionila a sufletului e amestecata qi cel mAnios izbucnegte uneori in mod grelit; totuqi nu e

;;ilil *u,".iul qi raliunea sufletului este luara uneori nepArtaE de bine' socodnd ci se foloseqte de minie spre

in stApAnire de ea. indreptarea celui ce e pedepsit: 5i cel riu presupune astfel"'";{;'b-r-;;;r2nt.

CAci cu cit se coboart cele din placeiea ca un scop bun..De aceea 9i cei ce luptd.sunt

"r"u1i. ,pr" o'mai mare grosime qi materialitate, cu atdt iertali, pentru ca slujesc binelui: cAci cel ce nu e in lipsa

p""i.ipi*"i pu1in, prin"lipsire ae uine - ca de un ecou totala abinelui, ciin mod pa4ial, subzistadin bine qi face

mai slab li mai de pe urrna; iar aceasta cum am sPus, in gencral totLrl sa.participe la bine; caci nu lipsa pa4iala'

pi"rufun".a sriga;ineva gi striga tare; cei ce sunt mai ci ieplina lipsi-a binelui este rtrul; 9i nu cel.lipsit pa4ial'

lp.oo'pe qi mai tiri, primeic in"auz intreg srrigatul qi ci ce[ lipsit dcplin de bine, nici n-a fost. nici nu este, nici

"irnor" qi ce"u." s-a giait; iar cei mai depirtili' pe m-asura nu va fi' nici nu poate ti'

Oirt*g.i aud mai p-u1in spusa; iar cii ce'sunt foarte . Nicinû^poftegtecelecesunt'Noteazacineinfrnnatul

f,g;;*tt, o primesc foarte u"g, .a un ultim ecou. prin neinfrinarea insagi nici nu este' nici nu poftegte cele

Si insdr i l ipsalu i .p" ." i ' *nuecurotul l ips i tde i " runt , c i dupa chipul unir i i 9 i a l pr ietenie i se im-

frurios, ci riumii pa4ial - qi tipsainsaqi a binelui il face paflale$lc vag de bme'

;;;;;;G, impariagindu-sl qiel in general prin ceva de Spre ceea ce pare Dnn' Noteaza cii gi cel ce se

iinel caci raul este lipra pu4iula, nuiotala de bine. foloseqte de manie se zicê cl se impartage$te de bine'

Si cele ce se luDtd cu el. vezicum zice ca gi cele ce intrucit se mir;cii indreptdndu-se spre cele ce par rele;

* it";;;;; p""[" u..i"i au primit existenla r;i-.se astt'el si cel ce participa la cea mai rea viagii, participe la

mdntuiesc. Deci Dumnezeu e cau'za relelor'l sfnu riet bine parindu-i ca doreite-cea mai buna viali; qi cel ce

Dumnezeu, ca obirq ie q i Creator a l tuturor , pentru faceiaul ,pr inparereacafacebinele,part ic ipala.b lne'

il;;rt"t;;";t9i,o-LuUuna,aliiqipentruiubireasaii intruidt Si boata Boala. evident, este o lipsa a

ridica Ei pe pacdtoli, ca sa-qr araie iubirea sa de oameni sAnatdlii gi o exagerare covArgitoare a trupurilor materi-

gi libertatea fdpturii; cicl s-a spus: Iubirea rottre le acrt- ale' care nu are niii masura' nici rdnduiala' ci prin nereli-

irri<itti 10,\2) SiCetcelacestirdsardsttareleSipeste nereadelaunadinmateriicenultneseamadecombinuea'a)r:ip:i

ii prr," nei,drepli (M;t. 5,45) rinduita, produce boala; deci boala este in trup in masura

InorfeIuI.El lllpropunesademonstrezecanueste in care lipsegte intrucdtva o rlnduiald; dar trupul se

Iiinli raul simplu de sine; qr zice ca nimic din cele ce sunt menline; iaciiipsa totala de masura descompune trupul'

air'.r"ugi" no " deplin nepartaq de bine; cici cele cu tonrl adici compozilia materiilor gi boala dispare' desfacindu-

lipsite de bine, ca neaduse tu'existenli de bine, nici.nu se trupul in care se at'la boala; aqa prin bine' intrucat,se

ff;;;;;;"r,"i"*."1"i"1ori?Durnicinupoaresubzista salveizi in noi, avem puterea sa facem qi riul; cici

ceva care nu se imparta$egte de deprinderea sau de dispardndbinele,nu.semaipoate,aflaniciraulinnoi-

inruqir"" uir,ari qi pira.it sut deprindlrea s1u.insus11g1 cdci ceea ce-i tipsit cu totul. Scopul dumnezeies-

ivita ulterior sau ca sr .a-ana in !'xistenp astfel; de filda cului Dionisie e clar din multe; combitind parerile

f ierul inf ierbintat f r parta$ de caidura extr imA, unor El in i despre r iu, sPune ca raul nu e ceva ce este;

,ii-.,gandu-sc focul rdmdne "."i." "ru; qi apa in sine se caci riul fiinlial nu Poate exista, daci lipsind binele cu

zice"caestihiefdracalitate,iartrecAndprinpirn6ntcapatd totul, n-ar fi deloc partaq la acesta; acesta nu se poate

din el o insuqire, dar mutindu-se, in.et"azi aceasta;ali- afla niciieri, nici in materia insiqi neformati'. de^qi

tate gi totugi mai subzista; "S" qi."l. i"tapezite ;i.riicite aceasta pare unora dintre Elini; cici ceea s-a produs in

incetAnd riceala, subzrsta ilui aep-t"^. Dar 9i cele intregime de Dumnezeu, fie cit de obscur 5i de ultim'

neptura'e de via1i, .u uruor,i qt pi"tril,e 9i stelele'qi cele parti-ipa totugi la bine. Aceasta o arati deplin ajungind

faraminre,caanimalele, totuqiruUr isu. i iDumnezeue ia capi to lu l iece al acestei lucrar i ; caci daca raul e

;;;;p;; fiin1ei, ca Cet .e eiie mui presus de fiinla; $i amesie.at cu binele, cum nu exista prin lipsa pentru

aG'"*. qi pieexista; aur r- t. p.u,l, spone aqadespie putin a binelui, sau nu existi ca cel ce face totul' nu

bhe; caci daci nu particrpa la calitatea^binelui, in cire exista ca rAu; caci raul nu sti in oarecare lipsd' ci in

trebuie si se susllna, nu poate subzista. Cdci in E! tratim totala lipsri a binelui; deci ceea ce e o lipsa pulini a';;r*,r;,;;;.i."

npoJtoruifrupi.ii,za). oeci cer cet binelui, nu este rau total; deci nu poate fi deplin prin el;

198


caci este oarecare lipsl a binelui, dar pentru firea luieste deplin; deci binele este, dar riul nicidecum, deqiparticipa prin lipsi la bine. Iar ceea ce nu e cu totulnepartaf la bine. dar e cdt mai apropiat de rdu, nu e cutotul rau; precum gi cel ce e cit mai pulin apropiat debine, are ceva din bine qi poate va lua ftin1d din el; tilipsa binelui devine fiinla prin lupta totala cu binele;caci dacd ar fi o totala qi nestipAnita nefiinla a binelui,e vAdit ca n-ar fi nici bine in intregime, nici bineamestecat, nici riu prin sine; caci unde nu este binele,nu este ceva. nici ceva prin fire; deci cum ar fi raulnefiinfalizat de ceva'l Desfiinleazi trupurile gi lumina'gi nu va fi umbrA. A;adar nu este rAul in mod simplu,ci intr-un suport; iar binele are fire qi se salveazri qi fArialt suport qi e bine. el insuqi prin sine; iar raul nu e faraalt suport care e pastrat de bine; caci se poate spunedespre toate ca nu sunt, nici nu apar, nici nu se striciftrri el; caci cum ar fi fArA un suport'? Ci e cu totulneexistent qi nu e nicdieri, nicidecum.

Face sd fiinlezz. Adici binele face se fiinpze rAul.Cici daci raul este lipsa a binelui, iar binele face sifiinleze lipsa din el, face sA fiinleze deci raul' care eprivaliune in bine.

Prin participarea la el. Caciprin participarea pa4ialala bine, ia fiintA qi lipsa lui.

Cdnd e contrar celor. Acestea sunt, precum amspus inainte, formele raului; cdci nu e riul fiinlial de sine,care nici nu este; caci aceasta este riu a se lipsi de plicereaurata, ca de un bine oarecare; el nu e raul prin sine, ci ofornrA a riului; caci riul total insugi nici nu este, fiindciparticipa la bine, degi ca un ultim ecou; cici privegte cespune mai jos. Daca toate se imparta;esc de bine qi intoate cele ce sunt este binele, rAul, evident, sau nu este,sau este in bine: caci nu e nici firea focului a rAcori; iardaci incepe sa racoreasca, nu va mai fi foc; deci 9i rAul,daci subzisti, participa in mod obscur la bine; cici toatecele ce sunt, sunt qi rAmAn in bine; iar daca nu au nimicdin bine, nici nu subzista fiindca chiar a voi si subzisteeste participare buna cum s-a sPus de multe ori mai sus.

$21

Absurd gi cu neputinld. Noteazi ci 5i despreDumnezeu se spune corect ca unele lucrur i n l lepoate face nic i El , cum zice Apostolu l : Dt tcd nucredem , El rdmdne credincios, cdci nu se pootenega pe S ine i nsuS i ( I I T im . 2 ,13 ) .

Nici o dualitate. Nici o dualitate nu e obdr$ie; monadaeste insi obirqia a toata dualitatea. Noteaza cA aceasta econtra Manicheilor.

Cu totttl contrare. Noteaza acestea; caci combale tarepe Manichei, care dogmatizau fard minte o dualitate caobdrgie a cclor contrare; cici nunrirarea duce impa4ireamulfmii din numeri la sfArsit; dar ei nu pun monada a totnumarul ca inceput, ci dualitatea; insi dualitatea nu e uninceput simplu, ci compus. Deci nu e simplu inceputulftrcut din compozilie. $i cum s-ar mai numi inceput(obArlie)? Cici inainte de aceastA oblr5ie compusi, vafi ca obirgie propriu-zisa Unul, de la care ies monadelece se compun, constituind dualitatca. Deci e vidit depretutindeni, ca dogma a doua obirgii (inceputuri) einconsistentA.

Dau nu - doud. Nu e cu putinla se fie douainceputuri(obAr$ii) contrare.

Nu lipsit de greutd(i. Nu e nelipsit de reproq.De aceea cele bune sunt - iubite (prietene).Deoar*e

toate se impafialesc de bine, qi prin existenla insa$i suntinallate spre bine, binele 5i frumosul tuturor nu suntprimut bhe de care impirtigindu-se toate, se fac bune,facindu-se asemanatoare prin inrpdrtlqirea de bine; darse aseaminii foarte obscur cu Binele qi Frumosul celUnul, care se arata crescand 5i in firea celor bune; deaceea gi todte sunt bune Jborte; dar firea celor bune'inaintAnd ca mullime, fiicAndu-se qi compozilii pe careoamenii obiqnuiesc sA le numeascd bune, aratd de multeori in ele gi rAul compus, numit in multe feluri; iar binelein cele ce sun! nu e nici fiin!d, nici gen, ci accident careposeda o oarecare asemanare, dobdnditi pe incetul; cdcinu se arate cele bune ca un chip, ci in multe feluri; ilica$dgi asemanarea prin altele, chiar daca sunt bune toatein multe feluri, dupi chipurile lor; 9i prin aceasta se aratiaseml.natoare qi familiare.

Iar dacd tn Dumnezeu binele. Binele in Dumnezeueste existen!a.

Nici in mod simptu. In loc de: etem.Pentru un timp. ln loc de: prin participare.

922

Dar - nici in ingeri. Despre ingeri, cl nu e nici in eirAul; gi pentru ce se numesc ingeri.

Bundtatea dumnezeiascd. Nume$te bundtate dum-nezeiasci cele despre lrea ingerilor care ramAn in chipullui Dumnezeu. Dar am spus mai sus pentru ce zice caingerii sunt in chipul binelui gi nu de sine buni: dinpricinile acestea nu e riul nici in ingeri. Arati etimologicde ce s-au numit ingeri.

Este chip aI lui Dumnezeu. NoteazA cA ingerii suntchipuri ale lui Dumnezeu; qi noteazA cum zice aceasta.

Dar - prin pedepsirea. Respingdnd anticipat dinopozilie unele erezii, arati pe ingerii pedepsitori ai lordinporunca lui Dumnezeu, unii socotind aceasta ca un rau;dar indata respinge aceasta in mod prea inlelept 1i cu-venit, cAci aratand alungarea din Biserica sa a preoflornetrebnici qi intinali. pentru faptele lor urite ti necurate,declarA cl nici cei ce pedepsesc pe cei necurali, nu o facdin rautate. Si nu fie! Cici s-a spus: Na in zadar poartdsobie; cdci e slujinr al lui Dumne:eu, ardland mdniu luitmpotriva celui ce face rdul (Rom. 13,4). Cauta deciinlelesurile gi vei gasi multe care rezolvl cele spuse, dacide la Dumnezeu sunt gi pedepsitorii qi stipAnitorii.

Care opresc pe cei tntina(i de Ia lainele dumnezticEti.Noteaza ca cei intinali trebuie oprili de la Tainele dum-nezeiegti prin preoli.

Nici pedeapsa. Nu a pedepsi este reu, ci a se facevrednic de pedeapsi. (Noteazi ci e vorba de preo$i 9isEpanitorii care pedepsesc).

s23

Dar nici demonii. Nici demonii nu sunt rli prin fire.Apoi nici aceasta nu e - tuturor. NoteazA ce, coru-

perea nu e rea oricui gi pururea, de exemplu pentruanimale, reptile $i plante.

199


Dar nici nu se stricd. Nu se corupe vreuna din cele

ce sunt. ca fiin1a.Ci prin lipsirea. Noteaza cA numelte corupere ll

miqcarea gregita qi nearmonioasi, contrari ordinii firii; o

vezi aceasta Si la le:echiel despre diavol: S-u striLrtt

cuttr1tin1a tu intpreunti cuft untuselea td (Iez.28,11).Dar

zice desfaniand spusa Elinilor 9i a Mzmicheilor' cA nici

demonii nu sunt prin fire rai; apoi arati cele spuse de ei

ca ipoteza gi le desfiinleaza, zicind: mai intii nu stricA

demonii fihlele; caci fiinlele ca fiinle nu ajung la non-

existenla; apoi, chiar de s-ar intdmpla aceasta. nu coru-

Derea tururor e rea, cum e cazul cu animalele 9i rcptileleqi plantele oravitoare ;i altele asemenea; e de cercetat

deii daca demonii nu corup puterea qi lucrareal deci la

incepur trebuie spus pe scun, ce e puterea li ce e lucrarca.

Deci trebuie qtiut ca stricarea puterii pentru lucrare e

aceea a deprinderii pentru lucrarea conforma deprinderii;deprinderea este insugirea statomicd; aceasta o arata clar

pi.lda: focul are puterea de incalzire gi e o deprindere sau

insugire a lui si incilzeasc{ deci are loc lucrarea con-

formii deprinderii sau insuqirii, cind e incAlzit de el vreun

corp; atunci se sivarselte lucrarea deprhderii focului;

deci puterea are de la sine lucrarea; qi lucrarea puterii e

efectul produs de ea; tlindca puterea se vede prin ceea ce

face: deci lucrarea e coruperea puterii. precum li puterea

fiinlei, cAnd se face contrar rdnduielii; c6nd lucrarea e

contrara rinduielii gi simetriei qi armoniei, e o folosire

slaba, care fiind gregita, nu pot ramane puterea $i lucrarea

cum erau; dar gi hinla celor spuse' dacd slAbiciunea nu e,

cum am spus, totali ci pa4iala; caci cAnd e tohla se

distruge gi suportul in care e puterea 9i lucrarea; atunc-t

nici puteiea, nici luc.a.eu dar nici fiin1a nu vor nrai fi

vazuie, pierind cele a ciror corupere s-a produs: dar

lucrarea nrinlilor inteligibile Si inlelegatoare constA in a

faptui dupa fire, adicl a tindc spre Dumnezeu; iar puterea

minlii e a cobori la inlelesuri; de se migca in pnvnla

aceista gregit. se lipserc de bine. Deci rAul nu e nimic prin

fire.Ci bine cu tipsd. Un bine in care nu se introduce

coruDerea desavarsita.Apoi, cum suit (rdi demonii) fdcu(i de Dumnezeu"!

CAtre cei ce zic: DacA dracii au fost fdcuf de Dumnezeu.

cum sunt rai? DA un rispuns laintrebarea de ce dracii sunt

rii: el zice ci nu sunt buni, nu prin aducerea lor la

existenli; caci au fost adugi la existenla ca buni, de Cel

Bun; ci intrucit au slabit in lucrarea lor naturala'

$i au primit Jiinp bund- E buna fiinla dentonilor' ..tu^ ipunt Srriptura. Noteaza curn inlelcgc cd unii

ingeri nu au pazit inceputul [or; ciici inceput nume$te

ad-ucerea lor li existenla; caci au fost faculi 9i ei spre tot

lucrul bun, ca qi noi; din aceasta sunt deci denronii; in

sinsuri aceasta se inraiesc; in incetarea deprinderii celor

bune si in nelucrarea binelui sunt rii prin alcgere, nu

orin fire: iar'binele este in cele ce sunt prin fire; deci e

mare dcosebirea.Depindeii celor bune dumnezeiegti. Noteazi de-

prindeiea gi lucrarea: caci ceea ce a nurnit inainte putere'

acum zice ca e dcprindere' cum am expllcat mal sus. ln

oaragraful cel mare.' 6eci dacd ' pururea. Ceea ce e pururea la fel, e

oropriu binelui.' Cdci - purured tafel. A fi pururea la fel' e propriu

200

binelui.Iar rdi -sunt. Pentru ce se zic-demonii rii?

'

O ieSire din - ale /or. Numeqte ieli-re (bKpqo16)

departarea din ceea ce se cuvire; iar nedeplindtate

t <irt6l ctcvl, I ipsirea deplinAtali i sau desa\ arlini.inchinuir ia ar '6ntatd. Cc estc inc l t ipuireu

(gov roo i c ) , am spus i n p r imu l cap i t o l .I)ar acestea. IaE ti alta dovada ci raul nu e riu prin

fire. ci prin cddere din bine; caci ceea ce este in flre, e

pururea la fel gi nu e dobordt, cum e binele; dar riul e

nestatomic, pentru ca corupe gi altereazd ceea ce este

adaus, cum am spus mai sus: deci riul nu e in flre, cum

ne aratA acest dumnezeiesc birbat, cd nu e nici in demoni;

cici daci demonii nu sunt pururea rAi (in trnte,n.trad'\nu sunt Drin fire rai; fiindca ceea ce e in lue. e pururea la

fel. A dovedit deci ca gi demonii intrucat sunt gi cugeti

gi vieluiesc gi au dorinla binelui' nu sunt rAi prin firc' ci

orin abatere de la bine, in care au fost ficuli.' Nici ele pin ele tnsele rele.Minia neralionali prin

sine qi pofta fara minte prin sine 9i inchipuirea avantata

nu sunitotdeauna qi in toate rele' privite in ele insele' ci

uneori desfiinlarea lor e piigubitoare vieguitorului care le

are. cunr bine zice in capitolul VII al acestui Cuvdnt. Bine

a aratat in relafile acestora qi dezaprobarile ce se aduc

adversarilor deoarece este 9i o mdnie cu raliune, ca cea

contra pacatului qi a duSmanilor lui Dumnezeu; 9i pofta

nelipsiia de minte, ca poftirea a ccea e mai bun, dupl

spusa: ('r pt,flu dm pt,t'tit sti mdnint Pd$tele il est( (u

vai (Luc. 21. i5) : afa e 5 i inchipuirea avanlata pr in care

ne intAlnim cu cele spirituale, facAnd aceasta cu mintea.

Nu - o relalie. Numeqte relalie (o1iotv1a avea ceva

in mod simplu; iar cele spuse inainte. inleleg mdnia.qi

cele uni te cu ea, sunt in ut le le animale puter i le

suslinatoare ale identitalii 9i prin aceasta zice cA ele nu

sunt un rau.Ci prin ceea ce nu este. Se inlelege potrit'it frii

(xcrtd guotv).

$i nu (spunem). Aici spune clar cA demonii sunt din

ineer i : caci nu lcapada darur i lc ingereqt i date lor . adic i

bi-iele cc-l au drr iire nu-l ninriccsc. deEi ei' nevrind si

vadd lumina din ei, au inchis puterile de bine vazatoare'

cum s-a spus despre Israelili; Au inthis ocltii kn' gi ttu

rtu:it preu tu urethile ktr, cu ttu Lunlru sd se inloorcd $isri-i tintlete pe ei (Mat. 13,15). Noteazd insA cii 9i de-

monii sunt in chipul luminii, nlai bine zis sunt lumini

dupa f i in{a. ca gi cc i la l l i ingcr i : a;a se spunc.Si in

Evanghel i i : Am ra:ut pe Sdtdno ca pe ut1 Julser

i L u c . 1 0 , 1 8 ) .Se zic rdi. Nu trebuic vazutA nuntai spusa, ci vazut ce

e existent in flre. Iar spusa inttacr?/ nu st','?I, trebule

inleleasa aga: N-au fost faculi spre abatere de la bunurile

date lor de Dumnezeu, ca de la deprinderile qi IucrArile

lor, pe care lepadindu-le' s-au fAcut rai, cacl nu pnn

abatere au prinlit exl\tenla.Cdci - ceea ce nu este. Curn cei ce doresc ceea ce

nu este, doresc riul, trebuie inleles astfel: Dumnezeu este

Cel ce este peste cele ce sunt; 9i adevirul este deci ccea

ce este, intrucAt adcvirul cste Dumnczeu; deci cu dreptate

ceca ce se opune adevarului e minciuna, neexistind; caci

e cu desavdiqirc in afara lui Dumnezeu, ncfiind nici chip

al adeviruluit caci nu are nici un bine de la Dumnezeu;

dar fiindci convinge pe unii cA e ceva, va fi un simulacruintunecat qi obscur al celor ce sunt intrucltva. De aceeae gi un simulacru in lucrare gi o minciuni in lucrare, adicdo mhciunA cu adevirat gi in mod real; de aceea riul e gio non-existenli in Iucrare qi cu adevarat non-existent;drept aceea, in cele ce sunt in mod mincinos 5i in intreagdacesta m'inciuna a celor ce sunt, desfiinlindu-se minciu-na, se desfiinleaza toatA tlinla lucrului ei; aga Ei cel ceiubegte minciuna, iubeqte ccea ce nu este; 5i in ceea ceeste, adica in uclet'dr n-u stdtut, cum spune insugiAdevarul (loan 8,44). Deci demonii, cum zice Iisus fiindmincinogi :;i piringi ai minciunii, nici nu sunt qi nu dorescexistenla. cind doresc rdul minciunii.

$24

Iar de - se inrdiesc. Noteazl cii a fi impreund cu ceirai din grija de-a se imbunataf li ei nu e un rau, dupaspusa: Azr lost cu cei Jiirddelege, ca sd cAyig pe ceifdrddelege (cf. I Cor. 9, 2 l). Am spus 9i mai sus ca nu seproduce prin rau o totald lipsire a binelui in cele ce sunt,tiindci s-ar produce Si o totalii corupere a coruperii insiiqi,ci o lipsirc pa4iala a binelui; deci prin aceasta nici sufletulnu are riiul total. ci in parte il are, in parte nu-l are; gibinele e fiinlial (line de fiinla), iar raul e din afara. Dar qiaqa va zice cineva cii e un rau al sufletului impiedicareade la lucrarea proprie dupA fire; deci degi impiedicarea edin afara, dar sufletul fiind impiedicat sa vada in intunericva face rele. La aceasta trebuie riispuns cii din cele spuse,se afIA cA impiedicarea face riu, nu rdul in sine. CacirAutatea nu e primul rdu, ci un chip al riului, precumvirtutea e impreund lucrdtoare spre bine, nu primul bine.

Rdul ca o existenld rea. Adica nu e o fiinla oarecare;dar nu se vede rAul nici in cei ce sun! prin fiin1a ca ointregire a acesteia, ca o putere gi lucrare; qi in aceasttrprezentare a ingelesului se vede tot scopul Tatalui despreel (Tatal nu crea:(t rdul, nici ut .fiinld . nici c'u putere sauIucrure noturald u .fiinqei ltipturilor: ci el yine din ne-folosirea puterii Si lucrdrii lo' conJornt.fiintei, prin liber-lule: c.ici puterea dutd fdpturii pennn a se nenline Sispt;ri tn existenlii, cere Si din partee ei un eforl. n. trad.).

Ci ca lipsd. Aratd cum trebuie inleles riul.

$25

Dar nici tn animalele. Dar nici in animalele neralio-nale nu e raul, fiindca nu sunt nici prin fire rele. nicirela[ile lor nu sunt rele, suslinute prin mdnie, pofte,inchipuire repezita.

Cdci dacd in ldtur i . Relal i i le animalelor suntneragionalc, dar sunt naturale, ca mlnia leului qi a rep-tilelor 5i latratul cAinilor; deci liind naturale, nu sunt rcle.


prin miini lucrurile lor, aqa qi in firea tuturor este cevapersistent, adica puterea, care nu lucreazi prin miini, ciprin vohla gi cugetarea lui Dumnezeu, care proccdeazicu miiestrie la nagterea celor ce odrislesc.

Cdci nu are firea nevoie de alte puteri pcntru persis-tenp care o milci; caci materia insa;i este cea care ernigcati spre nagtere. Iar ceea ce o mi$ca pe ea esteral iunea pururea miSci i toare, cea c l in toate, care emdiestria dumnezeiasci; ea ii dA firea din cnre iese forma,deci nu din materie e forma; caci de ce are ea ncvoie dematerie sau de calduri sau de riceala? Dar materia creatiipoarti accstea in ea; nu trebuie si vini foc, ca materia sAdevina foc, ci lucreazA in ea raliunea care e ;i un semn,nu mic. al faptului ci qi in animale qi plante, sunt raliunilefacatoare potrivit firii, ca raliuni care persista; iar celenascute au in ele raliunile in fbrma celor vdzute ale liriisau ale raliunii nemiscatc gi persistente in ea. Cum deciva fi raul in firea generala, aflindu-se in ccle crcateraiiunile naturale ;i neopunindu-se nici unei parqi a ma-teriei intregi care este din bine'l Deci dacii s-a dovedit cdfirea generala este din bine, iar ragiunile din fiecare dintrecreaturi nu se opun firii gencrale, e vadit cA riul nu e infire; cAci accsta se opune binelui (frumosului); deci nueste raul nici in firea generala. Iar ccle contrare crealieiaflati in chipuri, fie in ccle amestecate, tie in animale giin celelalte, nu sunt ale lor prin tjre, ci contrare firii. deciale altora; iar acestea sunt miqcate in mod gregit contrarfirii, fiind o slAbiciune a ceea ce e conform firii; iaraceasta nu e raul, ci mai degrabd o slabire a ordinii (qriingamodernd u descoperit nurrile energii ule milterieierdtAnd cd eo nu poate Ji decdt de la Dumne:eu celAtotputernic; dtrr ele pot fi Jrtbsite Si spre un bine Si spreun rdu proporlional, n. trad.).

In firea generald (universald). Numeqte frea ingeneral, cele din firea dumnezeiascA.

Cdci dacd - toote. Todte raliunile firii sau cauzeledupd care s-au lacut $i sunt, existii din firea dumnezeiascApe care, cum s-a zis. o numeqte tire generali, tiindca dinea au rasarit toate; iar prin toaH firea inlelcge toate celecreate de Dumnezeu. Deci nu e nimic in fire. care si seopuna in intregime tuiuror; cici ceea ce e fala existcnti aceva deosebit ca naturA, este natura altei existenle; iaraceasta este brnele; deci pentru orice t-rre a nu ramdne incele pentru care a fost facuti, e un riiu; gi a numit lipsA acelor ale t-irii, a nu implini din vreo cauzi oarecare celepenru care a fost adusa la existenli.

$27

Dar nici in trupuri. Precum frurnosul este simetriamadularelor gi a parlilor printr-o armonioasii culoare, aEaurilenia e nesimetria acelora.

$26 Cauza - sufletuhri. Deoarece unii din filosofi spunci relele se fac de partea neralionali a sufletului, ameste-

Dar nbi in materie, Cis;reste natura, care prin mdies- cata cu maferia li cu trupul, sufletul fiind atras de el, cumtria dumnezeiasca, se mitca spre (naqtere) devenire; gi am ariita! mai sus, dumnezeiescul Dionisie respingerezultatcle acestei miiiestrii dumnezeieqti sunt plantele gi foarte frumos atimralia cu exemplul altor f iinle netrupeqtianirnalele r;i roadele 5i preiacerile elementelor unite in gi neamestecate cu trupul, care grelesc Ai fAri trup dinaltele; qi in general e liin1a celor cc odraslesc, liind lipsa binelui.obirqia miqcarii gi a starii. Deci precum in cei ce Putinla rdutd(ii de-a fi. E posibila gi lara EupmodeleazA ccara qi in artele plastice trebuie sii fie ceva prezcn!a rautalii. ca in dcmoni.persistcnt in ei, adicA raliune qi minte, ca si poatd face Rdul - din trupuri. Ce este raul.

20r

Despre Numirilc Dumnezeieqh

$28

N u (are) prin e a nici p ute re a de' 4 p dti mi ( s.upo rta)'

Este bine si ie prezinte in cursul expunerii opiniile celor

care afirmd ca materia nu este 9i cum o numesc pe ea

non-existenta. ca sa se inleleagi argumentele dumneze-

iescului Dionisie. Deci spun ci materia nu existe: cacl

sDun ca ceea ce este' care se afli in ordinele inteligibile'

s'-a facut de catre primul existent, care csle in categona

existenlei. Iar fiindca acela e mai presus.de existenli' ceea

ce este existlnd din acela' s-a numit alti existenla' pnn

coborAre de la Cel ce este; cdci existenla de care vorbesc'

o numesc mareria celor inteligibile, contemplate numar

prh raliune, spundnd ca qi ea este forma li viald' oarecu.m

iuputi nint.tot inreligibile: iar materia din cele sensibile'

.u'unu .. e lipsita de toare cele aflate in cele inteligihile'

nu e nici formd, nici viap' Ea s-a facut, cum zic' sub ceea

ce Je, caci s-a spus cA i-a flcut de catre Cel dintdi qi mai

presus de {iin!a; deci nu spun ca ea este din ceea ce este'

beci existenla. ci non-existenla; cAci zic ca e necesara

cobordrea gimersul pAni la cele din urma' qi de-aceea

spun ca maieria e altciva decAt ceea ce este 5i decAt binele

(irumosul), ca nefiind nici bine (frumos); deci spun caea

nu e nimic in lucrare, ci e lipsiti de toata lucrarea' dar

toate se aduna in ea. ca chip qi calitate; cdci nu se

formeaztr pe srre nici in chip. ca cel al cerulul sau

oamAntului. acrului. apei. animalelor. stelelor, nici nu-;t

ba calitali. ci e impodobita de altceva (altcineva) cu

acesrca; deci ca cea iare nu e nimic din cele ce sunt in ea'

spun ca e chip qi calitate, fiind numai in potenla.acestea'

aiica putAnd fi adusa la chip 9i calitate, nefiind prin

lucrare ceva din acestea; deci pe drept cuvant este non-

exisrenta nefiind de sine prin lucrare; de aceea s-a numlt

rau. deii ca una ce e tara chip li fara calitate 9i ca una ce

nu c gi are nevoie de toate' Acestea le spune oecl

Jedeeandu-le, dumnezeiescul Dionisie; dar cum ar face

reu miteria care nu e nimic prin lucrare? Ctrci a face ceva

" o.otiu Iucrariii dar nu poate nici patimi' fiind nu.mai

dJ sine: caci e impodobiti pentru noi cu chip qi calitate

J. ul,.t"uu, dcci nu pdtimeqre fiind de sine lar-daca

sDuneti cd nu e nimic, ca nefiind cu desavirqire nimic' nu

u'u n ni.i rAu, nici bine: iar de este ceva existent' este sau

din Dumnezeu, sau de la sine insigi, sau din alttr obirqie'

si ea si Dumnezeu: iar daca materia e o necesltate' ca una

l.-inii.t"tr. lumea (cosmosul)' cum e un riu materia?

Ca.i ae"finiliu necesarului este etemul' adevarul' ca

ioforia., "u- "tte virtutea folositoare; deci altceva e riul

si altceva neccsarul.'' - Cici raul tntrucdt (e) nitu' Respingind plrerile celor

ce sDuneau ca materia e rea, zice: Cum se na$te Sl.se

t,r-'.r. ."t. ce rasar din pamAnt' plantcle qi animalele')

Caci rcestea sunt din lbrma !i materie Deci raul prm sme

cum nalte ;i hranegte 9i nu corupe indata li se coruPel

Fiindca aceista este o deprindere a raului; dar' cum am

spus mai sus. maleria nu atrage sufletele la-riiutate' cum

zic unii. nici prin partea iralionala a sulletulul'.llno

amesrccati prin trup cu piutea iralionala a sulletulul; cacl

multi au stapinit aieasra parte. ca sfin1ii lui Duntnezeui

unii dintre Elini zic ca cerul 9i stelcle nu se corup.Pentru

faptul ca s-au ficut dintr-o materie mai curata' dar cele

aJroniore de trupurile rnai stricacioase s-au fircut drntr-o

ilare'rie inferioira 5i mai groasA' aflindu-se la ultima

202

reapta de coborare, deci trebuie sl se iasl din ea; de aceea

se qi corup cele mai de jos qi sunt nestabile' neputAnd dura

gi ivea siguranla in ele, ca cerul Ei stelelc Dal daca.s l

iacut in mod nccesar aga, cum e matcna un rau' avano

pentru noi in s ine aceast i necesi tate? Deci nu e

nicidecum materia un rau.

$2e

Lipsa - prin puterea Lipsa nu e un ipostas, ci conste

in lipsirea de forma a ceva. in care i se cuvine sA fie 9i i

* l!.",.u $i aici; caci fi-ind o lipsa pa4iali a-chipului

(formei) in materie, va fi in ea ceva bun' intrucdt iubeqte

ii ctripol si lumca qi le primeqte pe acestea ca bune' Dar

iaul orin iine nu primcSte nici perta9ie la bine' pentru ca

nici nu este; cici iipsa totala nimiccqte 9i trupul ca suport'

incdt nu mai rimAne nici boala; deci e cu nePutinla ca sl

mai fie ea (boala); iar lipsa pa4iala, avind ceva din bine'

se zice ca ale Putere.intrucdt iu e - totald.Definilia scurttr a raului' cAnu

e dupA fre, ci prin lipsa pa4iala a binelui'

$30

Cauza cea una. Numeqte cauza integrala cauza tu-

turor. Iar de cea pa4ialA a vorbit, ca sa nege pe cea tohla;

cici lipsa totala reprezinta nimicll.Dimnezeu cunoalte rdul. Dumnezeu cunoalte $r

cele numite rele uneori ca bune. Autorul vorbeqte aici de

iatUooi", boli pedagogice, mo4i qi cele.asemenea; cici

noul ni se put reG; da. sunt puteri ale cauzei bine-

facatoare: de fapr prur cele spuse s-a dat multora pnle1 oe

pocainta. de cunoa$tere a lui Dumnezeu 5i de binecre-

iin.io,;i": la prooroci raul e numil pedagogie' Citegte

caoitoiul Y (moartea e un rdu real xtn ttttul numai dacd

ni existti t'ktla personald t'iitoare, deci un Duntne:eu

personuL; ini'-o tt,nceplie pdnleistd, in c(re todle ies'dintr-o

esenld unicat, loote sunt rele: tele bune' atdt de

trecdtodre,iunt numui amdBire' n' trad')'

La El cauzek. Cauza riului plicerilor moleqitoare e

pofta miScarA contrar raliunii. Dar pofta insiiqi e o putere

iecatoarc de bine in fiinlelc ralionale. pentru ca prin ea sa

tindi spre binele real; nu insa in cele neralionale spre

ootiit"i tuu dorirea celor ce seryesc conservdl-ii proprii'

Dacd rdul este etern. Aceslea sunt o respingere a

Manicheilor Si o rastumare a opiniei lorl cAci deqi nu

existr incA aceastii erezie (Sfintul Mur.in: rredeu ̂ cti,uutorul e Dionis is /721'pugi tu l u(entLUI lut fu\e l Ldnd

nu existau Manicheii, n. trad.), dar a inspirat o ferire

anterioara de rAtacirea ei. Satt poate accstca sullt sPuse $limpotriva unor opinii din afara (un rdLt elern este tnex-

olicabil: el e una cu nimicul etern, ca o pulere pozilivd''ceea

ce e o lotald (ontradiclie tn sine' n' trad )'Tot ce (este) dupd fire. Adica raliunile (irii nu sunt

far6 o rinduiala; iar lirii ii unneaza ccea cc e detlnit; caci

gi raliunea explicativa este o dcfinilie a liurlei lucrurilor'

irarand ca .*i" .".u ce era (t eet c'e eru gfindit de Dunt-

ne:eu,n.ftad);i explicdnd ci ceea ce era ('ti flv eTvca

si ceea ce este ( t ( dotrv) au acel l l i in le les Deci tot ce

e dupa fire (conform firii) este dintr-o cauzd anunlili

(definita), penl,ru care se lace ccea ce sc fltcci daca deci

raul este fdra cauzir - cdci nu s-a facut pentru ceva - pe


drept cuvAnt e qi indefinitl cdci nu este o raliune a lui,exolicdnd ca este ceea ce era, nici dintr-o necesitate, nicidupi fLe; iar dacA e contrar firii, nu va avea o raliune infire, cum nici lipsa anei in arti.

Dacd - prin fire. Daca sufletul nu se inraieqte prinlipsa pa4iali a binelui, ci din afara firinlei lui, venind dela altceva, riul va fi lipsa a hinlei insiqi a binelui qi vaapa4ine tiinlial binelui; gi atunci, cum va fi sufletul'l Cacinu va fi nici viu; fiindci nu va avca via!a; fiindca viala eun bine; dar daca sufletul este, participd la binc, deci laviala; deci va avea in mod fiinlial binele qi nu riul; deaceea se numeqte gi in chipul binelui. Dar prin slabiciuneain a lucra ale sale conform firii, se inraiegte, devcnind stabqi uqor de miqcat spre patimi; iar sliibiciunea sufletului nueste cum e grosimea in trupuri sau o fragilitate in fiinlalui, ci inclinarea spre cele materiale !i trecAtoare; de aceease qi migca in mod gregit; iar faptele lui le numeqte aici

roduri (6xyovo) . Noteaza ci lucrarea sufletului nu areo neschimbare, ca una ce se produce $i nu Poate sA nu seproduca.

Iar dacd - prin lucrdri. Inplesul pe scurt e acesta:firea sufletului e bund, fiindca a fost facut de Cel Bun; qilucririle lui sunt bune; cAci vedem pe oamenii bunilucrdnd cele proprii; dar prin abatcre qi prin lipsa binelui,patrunde raul; deci nu e in fi.re, nici in fiinld rdul.

$ 3 1

Dacd riiul (este contr@r) binelui. Unuiaii sunt con-trare cele multe; deci dacii celor unice gi bune suntcontrare cele multe, riul are cauze multe; qi dactr, precumam spus mai sus, raliunile gi puterile sunt facdtoare alecelor dupa fire, migcarile lor gregite ce provin din slibi-ciune qi neputinli sunt facatoare ale celor contrare firii qiprin ele apare raul; uneori face rele qi amestecul nesime-tric de cele nesemanetoare, cind, fie cildura, fie raceala,fie usciciunea. fie umezeala stapane$te mai Inult cacelelalte; de aici se ivesc de multe ori qi bolile. Deci cums-ar ivi raul cind toate cele facute ar ramane cum au fostsau s-au facut'? Caci acestea s-au facut din miScarea voiilui Dumnezeu qi ramin st/ind nemiqcate in granilele lorgi-gi au marginile in Dumnezeu; iar contrarul acestora,raul in sine (auto-raul), e nestabil qi nu are margine, nicinu e definit, nevaz6nd ninric din ele in crealie. Deci cumar fi raul enipostasiat (stdndde sine)/

Raqiunile Ei putenle. Adica nu trebuie socotite relelenecesare firii prin raliune sau ca o proprietate fiinliala; iaromes|ecilred celor netsetndnritonre consider ca trebuiesocotitii milcarea purerilor naturale spre cele ce nu secuvin, lucru pe care il face lipsa de misura, cand mi$carilenu sunt linute sa riimana in granilele lor, in care s-au 5ifacut.

$i - tuturor relelor. ObArgia qi sfdrgitul tuturor releloreste binele. deoarece facend orice, socotim ca facembinele; gi riul nu are ipostas (suport propriu), ci suportalaturat, ficAndu-se penru bine (din pricina binelui) 5inu pentlu sine: aceasta am spus-o 9i mai sus' imunlc canu privind sprc riu il putem face pe accsta, ci pirAndu-neca tacem binele, degi rezultatul e contrar.. Cdci pentru bine. E ceea ce a spus qi in capitolul

dinainte: pcntru bine (6td td cycOov), deoarece soco-tim ceea ce facem bine.

$32

in realitate nu e drept. Dorind prin fire qi puterebinele, facem uneori din ncqtiinld rAul, care noud ni separe bine, dar in realitate este rau; cum a5a'l Pentru cArizbunAnd pe cel nedreptilit, omoram uneori pe cel ce aficut nedreptate, nefijnd vrednic de moarte. Inlelege aqa

Ei nu vei greqi.Rdul e lipsd. Minunat a aratat cA relele sunt nesub-

zistente (neipostatice) dovedind ci sunt lipsa celor dinrinduialA qi fire; iar lipsa nu subzistA de sine. cum amspus inainte; nu e prezenta ca ceea ce e natural 9i seimpune ; de aceea l i p sa se numeSte g i g reSea l i

lagcpticv) , sau nereugita gi cddere de la ceea ce se

cuvine gi ca lipsi de scop (cioxonov); sau ca lipsii de

t inta, potr iv i t metaforei luat i de Ia cei ce aruncAsdgeata; cici precum accla trimilAnd sageata spre o

lintii, adica spre un punct, nu atinge bine ceea ce

sAgeteaza, care se nume$te qi scop (oKofi6g), ala ceice nu trimit sageata spre scop, gre;esc in ceea ce secu vrne.

GreSeald. Sa nu inlelegi pin greqeald curvia, saunedreptatea sau altceva de felul acesta, ceva de sine. ciceea ce spune e aceasta: nu inainteaz:i spre bine; enesavdrqirea rnigcirii spre bine, sau dupa fire Ei rinduialAgi prin aceasta ea inseamni a fi dur;i spre iralionalulcontrar firii )i spre neexistenla nedeplina qi fdra fiinla; deaceea nume$te riul qi ca nefiind nicidecum nimic.

Nu toate sunt tuturor. A salvat dumnezcie$te toatelreptele coborite ale crealiei; cdci nilntea dupa care iaufiinli minlile dumnezeieqti qi cu torul nemateriale, e maipresus de suflet; deci ingerul, care s-a miqcat contrarminlii in chipul binelui, a devenit demon; iar sufletul,care intrucit e inlelegitor gi ralional, nu activeazA con-form cu raliunea qi mintea sa inferioara pentru inlelegere.nu lucreazi cele proprr.i; iar trupurile inferioare slujindraliunii inlelegatoare contrar firii, nu se intiresc in ale lor.

$33

Cum sunt peste tot relele. Dacd e Providenla intoate, raul nu e nicidecum prin fire.

Dar - se fac uzii. Dumnezeu se folose5te qi de celece sunl sau sunl socotite rele, in mod bun spre indrep-tarea gi folosul nostru li al altora.

Sau al altora sau propriu. Catre cei ce zic ci noitrebuie sA fim buni qi fara sd vrem.

C are spun cd noi ne folosim de Providen(d.Noleaz|cum love$te pe cei ce z ic: Pentru ce nu ne-a l : icutDumnezeu a;a, ca chiar de voim, sa nu pacatuim(gregim)'l Aceasta nu e nimic altceva declt a zice:Pcntru ce nu ne-a fiicut animale firi minte qi raliune'?Caci a fi dur;i din necesitate la virtute, ar insemna str nune fi facut pe noi stipdni peste cele ale noastre, nici sine fi pemris sa avem o fire ingelegatoare, adica sufletinlelegatori cici inliturl libertatea gi nu vom fi nici chipa[ lui Dumnezcu, nici suflet ralional qi inlelegitori li cuadevdrat se va corupe firea, nefiind ceea ce trebuie s4 fie.

Cind spune de sine mi;cdtot'i (crDToKlvnxov), trebuieinleles cii spune liberi qi stapini pe noi ingine; cicinemiqcindu-nc pe noi ingine ca niqte insuf1e1ili, e una cua nu ne migca, ca nilte case qi mun1i, sau a fi mi5cali de

203

Dcspre Numirile Dumnezeiegti

al1ii, ca pietrele qi lemnele; deci vorbind de vimrte ne

ararii nri$catori de sine (T oirg crutoxw4'roug); de

aceea ne e potrivita Providenla, cea prin lege 5i prtn

prooroci, gi prin faptele bune' precum aratA gi.Apostolul

vorbind Atenienilor. (citi se pwrc in relicl .fuptul cd

binele qi raul depind de cnnSriinyr Si libertatea pe,r-

sotuelir: dutti n-or fi detitt o natur(i impersotnld,pnt'enitu dintrtt csenld inpcrsonuld. n-dt nl(i fi o-deosebire

inrre hine ;i rdu; nuntai o deosehire intre un

Dunrtte:eu personrtl ne(reat ti Cre1hr ti ni$te ftipluriperxtnale, <r.ttt.tiertte Si libere,fute posihild tt deosehire

intre bine ;i rutr; numai intr-un spirit creut, core podte.

Iuu o tttitudine po:itivd sau ne4(tivd Jula de Spiritulnecreat, infnit ;i creulor, se po(te de:vtlta hinele in cel

ditttii - cind rundne tnrr<t cvmunicare t'u Spiritul inlinit

ti ( reator, bun prin iiinyi - sau rdttl, din necontunicarea2'u El; ;i numai din spiritul creut cure e intbrdcat in trup

Si prin el e in le|(ilura cu lo(td t1uturu m(lertald, pol

apdrea ;i in trult ;i in o(edstd nuturd telele; mouttedtiupului - t'are e cel mui nnre rdu penlru on - ti releledii rutturti t' in dirt sldhireu spiritului credt, cure c ;i o

impulinure a Duhului dumne:eiesc in el; deci ntenlinereaqi sporirea ttmului intreg Si a naturii ii:ite in hine' e una^cu st:orireu induhovnicirii lor: itt uceusla sture dr Ilspor:it trealiu vit:utri fdrti cdderea in pdcat: at'eustu arfi

ic'hivlat tu o ridicare u trupttlui gi u nurteriei t'osmice

inlr-( stare !u',titl,,d-\d, ttttt (tlDI esle nuttti.t [n esenlu

ei: aSo t'orfi trupurile ittt'ittte Si unitersul vielii t'i.itoare;persisrAnrl in om spiritul chiar dupir ptitot Si liind dus de

Hristos prin m(flrte lu tnvietea cu trupLtl, n1o(rtea t1u e

nici ea un rtiu ex:lusit', urr nimic definitit': ttumut cu

trupuri luminoase se va puteu inlelege Loe-rislellla amiliurde dc oametti Int'kt1i; prin putereu ocrcnluald a

iuhirii tntre spiritele untatte itt trupuri luntinouse s-ar fputut inlelege ;i neqterea Si innullirea o<tnenilor prin

iubireu spirituald Intre pereclti cu trupuri luntirutuse,prin lutt:nrea SfAnului Duh; poate neuvind un spirit.

inlelegdtor, ci nuntui tt tiald u truptrlui, deci trcputi-ncl

udtrci nuteria trtrltulLti kr o stdre de Iunilrtti, irudiind de

inlelesuri. Scriptura Si SfAntul Maxint trtt vorbesc ut<'i de

o-fnviere a anirnalektr; iur SJdntul Sinertn wtrhe;te de

un unit ers i ncoruptihil , spirirua li:ttt , lLrntirux itttre g ;i de

trupurile tntiute ltAt de luninoase' de trdnsparente

spiritutl, c'ti ountenii 1'or f (pr()(pe ta itryerii, sture Iu

c:ure ur.1i u jurts ountenii dctcti n-ur Ji inlerwtlil pdcutul

cttre n t,pati:ut nruteria lunitloasd: ',1).t(A vtnt.li deci

in stureu tntierii,LLotl u drdtilt Cuydntul,ce lrehuintri vtr

mrti avea t'ei det'enili dulnvtiteSti lspiritualil ;i mai

Dresus de loulti .sinilireil de ,titi ' cei ce v'r.fi tu ittgerii' lui Durnne:eu. deSi nu dupit fire, ci dulxi vrednic'ia

priniti. de utt 1'dnfint Si de tt k't'uinlti (unt'sLulti (u'simturtle?

7 tuttti :idit eu--. dcvenitd ittlreugd spirituuld.

se irt presthimbu in ktcuirtlti ncmuteriuki t'e;ni^tri ,Siinteleplttirure" . lsfrintul Sinettn Nttul fer'lt 'e, Intiia

cuuaniarc morilA, Filottthil ft'nt , r'('1. 6. p. 142, 1391.

,,Tuile ('ele de pe pdnttnt se tttr uni cu intregul cu cele

tere;ti" Iihid. p. 1a3]. ..Trupurilc tuxtstt e se rot.' fucespiri'turtle Si a;i :icAnd, (semenea tu ale ingeriktr"

i itt ia. p. I I t 1. .,N untai picaru l u fii cu t pe r tnt sd kx ukt scd

un pdnint tre(dtor ;i strittit ' i<ts ti su se invdtki;.edscd

de hntnti (sem(indtodre, u;u cunt meritd" libid' p'

1 2 8 1.,,O do r ti t' e oante rt i i rrn' fi s p i r i t uu I i za 1i, pd nfi ntu I

204

ta deveni Ei el fntreg spiritual gi nemateriul, t'ici cei ce

uu dobdndit trupuri nelrupe{ti Si ttu ujuns intr-tt sintlire

mai presus de sintlire circuntscri;i .fiind, se vor ltt-c-e-netii<untscri;i Si in t:eLe netircumscrise" Iibid. p. 139]

n. t rad.) .Irdrd sd vrem.Bine a respins cuvAntul celor ce spun

cd trcbuia sA fim buni 5i fira voie gi din necesitate; ciici

acestea ar fi fost desfiinprea fiinlei noastre; caci ar fi

desfiinlat libenatea.

Celor ce se miEcd de sine. gr' tdv autoxtvritcov.

in loc dc: a celor liberi (t6v crute(ouoi<ov1, cum arata

paragraful aleturat.

$34

$i schimbarea. Noteaze ci 5i cele netrupelti $i cele

nemateriale se schimbi, nerdmlnAnd deplin in identitatealor in bine; caci binele e acelaqi, stand pururea $i siSur;

dar ceea ce se schimbii nu e acelagi.

$35

Gregili in cunoqtinga. Observi cum cxPhca spusa:Vai celoi ce pacatuiesc in cunogtinle gi: S/rrga urre ;tievoia stdpAnufui sdu Si nu o face' se vu bute ntult (Luc'

12,47).CunoStinlei. gr. li Tiq Tv6oeog. Numegte poate

cunogtinla (Tv6orv) cea veniti din invalaturii pe carc opoate adeseori intuneca uiure4 de ea a spus ;i mai susci vine

bin auz; iar cuno$tinp neuitata trebuie socotita cea dh con-

temolarea sau ilumjna.rea naturalA, venita fAra invaliturii

bar acestea s-au spus de noi. Noteaza ca are 9i o alta

lucrarc despre judecata dreapta;i dumnczeiasc{; qi mai

noteaza ca acest capitol are douAzeci gi trei de argumentecare arati ca rAul nu e ceva ce este.

CaPitolul V

$ l

Nu - (fiinga) nui presus de fiintd. Cei de odinioard

au numit pe Dumnezeu Unul nu ca inceput al numerelor,ci pentru'ca e ridicat peste toate ;i nu are nirnic din cele

de dupa El irnprcuna numarat; dar Si pentru necompoziliagi simplitatea lui; dar aceasta nLr arata ce este lltnla lul

bunrnere u; fiinla lui Dumnezcu nu poate fi exprilnati in

mod propriu; cici este mai presus de fiinF.

Fiingei izvordtoare a dumnezeieqtii oD6rgdi, gr. 0eap-

X rK ig ouo t cp l i ag . F i i n l a i z vo rA toa re

(ouorcrp26icrv; numelte obdrgia gi cauza a toata fiinta;

caci rceasta este dumnezcirea mai prcsus de toata fiin1a;

iarprocesiune (np6o6ov) numegte lucrare dumnezeiasca'

care a produs toata fiinla (crcata).

De fapt numirea dumnezeisscd a Binelui. Ctm *

numeste bun. Vezi cum prezinti binele sau nurnirea lui

dumnezeiasci ce se intindc la loal.e cele ce sunt 5i este

deasupra celor ce nu sunq cel Urrrrl este mai presus de cele

ce sunt gi El se extinde deasupra lor; iar liz4a e mai presus

de cele ce vieluie sc;iu hqelepciutretr se extinde mai presus

de cele inlelcgatoare qi ralionale sensihilc. incAt e vidit ca

Desprc Numirile DumnezeieEti

binele adici Dumnezeu e qi cauza existenlei qi a vie$i gi ainlelepciunii; iar faptul ca Cel ce este e cauza vielii qi ainlelepciunii, inlelege-l ca potrivit cu cele ce sunt.

Se extinde - Si Ia celc ce nu sunt. Binele se extinde qila cele ce nu sunt, ca Cel ce le cheami pe ele la existcnlasau dupd spusa Tatalui insuqi, e bun qi ccca ce nu este, c6ndDumnezeu este contemplat ca suprafiinla; iar existente

(tivto) numeqte pe cele ce nu sunt materiale. cum am aratatadeseori mai sus: sau, fiindca Dumnezeu nu e circumscrisca loc, pe drept cuvAnt spune ci El e gi rnai presus dc celece sunt, ca sa arate necircumscrierca lui.

$i - mai presus de cele ce vie(uiesc. Trebuie gtiut cAatunci c6nd vorbeqte despre ingeri qi oameni, pe ingeri ii

nume!te inteligibiLi (vontd), iar suflctele noastre

inlelegatoare (voepdg), cum am observat de multe ori nraisus 5i am expus tilcurile cuvintelor inteligibil giinlelegator

1To0 vorltoO qi voepo0); dar acum, deoarece vorbeqteintii despre Dumnezeu, in mod potrivit numegte qi peingeri, cu noi, inlelegatori, intrucit ii vede qi pe ei intorgiprin inlelegere spre Dumnezeu, ca hranili de inlelegereainlelepciunii dumnezeiegti, ca gi sufletele omene$ti; iar peccle sensibile le numeqte neralionale. Dar de toate celeinsuflelite spune ca se impArtaqesc de inlelepciunea dum-nezeiascd qi in pomirilc lor naturale. cum arata qi dumneze-iescul Vasile in E-uinteron cdsiele au fost facute toate intru

inlclepciune (vo€poug,), cum^s-a spus: 7'oate cu inlelepc'iuneleti Jiicut (Ps. 103,25). lar Inlelepciunea este Fiul, Cel ceeste; deci toate spune ca s-au ficut in Fiul cel ce este.

R ]

Explicatoare, gt exgo'vtoptx<iq. Le numegte expli-catoarc pe cele ce descoperi sau prezinti.

Mai presus de toatd bundtdtea. NoteazA cl binespune ca e mai presus de toata bunatatea $i dumnezekea;inlelegc ci e vorba de dumnczeirile supuse ale ingerilor

Ei oamenilor drepli.

in cele ascunse, gr. ev onorpri<porg,. Ca in: A pa.r

inruneritul atoperrimdnt (onoxpuprlv) al lui (Ps.

t7,13); li iaraqi: /n ntijkrcul furrunil 1iv anoxprxp<p;(Ps. 80,6).

Se tmpdrtdsesc de - simlire. Deoarece cu pulininainte pirea si vorbeascl de o cobordre a binelui, zicdndci este chip a/ Celui ce e t'au:a Si aga mai departe, ca nucumva cei cc citesc cu neinlelegere si afle vreun prilej dedispreluire a lui, zice: nu e altceva binele ;i altcet'u Celce estel Si iarAqi: altceva via1a, ;i altccva inlelepciunea.CAci una este cauza tuturor gi nu multe. $i una este pedrept cuvAnt dumnezeirea care le produce pe toate,sfdnta gi fericita Treime, qi nu multe dumnezeirile crea-toare. Aceasta n-a spus-o ca un lucru dc prisos, ci viizandpe inleleplii Elini qi ereticii ce se trag de la Simon, carespun ci zeii sunt facatori ai lumii, intrucit, pc masura ces-au coborit, au produs gi pe cele mai slabe ale fapturilor,pdni la temelia tuturor, adici la materie.

$i cea (dintdi) esle. Este numirea binelui care ex-prima, zice, loata Providenla. Deci gi celelalte pa4i ale ei,ca via1a, inlelepciunea, raliunea; cici toate cele ce sunt aufost aduse la existenla pentru bunatatea lui Dumnezeu gi

sunt bune foarte; dar nu toate se impirtiqesc de via1l, saude raliune, sau de inlelepciunc; de aceea a qi dat acestenum i r i i n t r - o d i s t i nc l i e dep l i na . I a r ma i i n t r eg i

{6ltxrotepag; le declara pe cele vazute Ia mai multe, caviala; cici ajung la plante, la anirnale, la cele cuv6ntAtoaregi necuvAntitoare. Insa inlelepciunea gi raliunea sunt maipaniculare; cdci acestea se vAd numai la cele ralionale.

$3

$i tnlelepciunea peste viald. Propozilia fiind oare-cum mai pulin clarii, socotesc cA spusa exprima acestinleles, de care se intreaba cineva: arata pentru ce numele

exi,stenlei (toO 6vtog; inse$i e superior numelui vi4ii;qi iaraqi numele vielii e mai presus de al inlelepciunii,intrucit aceasta o cere qi ordinea; aceasta o spune dupace spune chiar el cu puiin inainte ca Si existenla ti vialagi inlelepciunea sunt cauza de fiinla facatoare, de vialafacatoare qi de inlelepciune datatoare a celor ce se im-perta$esc de fiinla qi de viali qi de minte, ragiune gisimlire; gi oare nu se vedea aceasta ordine chiar in celeexistente? Deci trebuie, dupa treptele spuse de el ca celeexistcnte si fie mai apropiate de Dumnezeu, decit celevieluitoare qi sensibile qi inlelegatoare gi ralionale, adicidecAt cele ce se imparta$esc de minte gi de raliune'l Darnu e a$a. ci dimpotriva; cdci sunt mai aproape de pronialui Dumnezeu decdt cerul gi stelele gi pdmdntul qi apa qiaerul, cele in ele vieluitoare, chiar de lraiesc viala vege-tala, ca plantele 9i ce-le ca ele, gi decit vieguitoarele maiapropiate, cele sirnlitoare, adica neralionale. Caci suntmai cinstite in viali decAt plantele gi vegetalele qi ani-malele neralionale. Iar cele ralionale sunt mai apropiatede Dumnezeu dec6t de cele simlitoare; iar decAt celerationale, minlile (duhurilc ingereqti), adici puterile maipresus de lume; caci cele mai presus de noi, cei ralionali,sunt cu mult mai apropiate de Dumnczeu prin nemateri-alitatea gi inlelegerea lor, degi ar trebui, dimpotrivd, cacele ce sunt si se bucure de mai mari daruri gi sa liedeasupra celorlalte, ca cerul gi stelele gi cele asemenea;aceasta e nedumerirea; deci dupA aceea, dumnezeiesculDionisie rispunde cobor0nd [a rdnd de la minte gi de laraliune gi de la simlire, aratand cinsti-rile primelor caintAiele cinstiri; a5a vei afla dupa o paghA.

De fapt trebuia ca cele - de darurt mai mart.Numegte daruri mai mari numirilc dumnezeieqti despremai multe, decAt existenla qi viala; dar cele ce se im-pana$esc de acestea nu se vid numai intre cele dintAi Eimai mari, ci gi intre cele mai mici, deoarece cele dintdisunt inalte, iar celelalte au insuqirile existenlei, ale vieliiqi prin aceasta sunt mai inake (omul e mai inalt decdtcerul material,n trad.) deqi nurnirile le aratii mai parliale;iar cele ce poartii numin mai Iargi, nu se impArtilqesc deinsuqirile mai inalte, adicii de inlelepciune, raliune,inlelegere; qi prin aceasta cele dintdi sunt mai mici, caunele ce se inrpdrtiigesc de daruri mai mici, decdt celelaltecare se impdrtigerc de daruri mai multe qi mai inalte gimai apropiate de Dumnezeu.

$i au o viald superioard celorlalte. De cele supe-rioare se spune ci sunt mai aproape de Dumnezeu qi auviala niai inalta decAt cele inferioare; de pilda minliledumnezciegti vieluiesc mai presus de noi, ca fiind maiapropiate de Dumnezeu. $i iarigi nouA ca ralionali ni se

205


spune ci vieluim mai deptin decit cele necuvantatoare; $i nici n-afost. Nu se spune despre Dumnezeu in sens

qi iaragi cele necuvAntatoire, avind simlire, vieguiesc mai propriu nici cd a Jost, nici cd este, nici ca vd f; caci

mult decAt plantele, ca unele ce nu au simlire. ci numai Dumnezeu e mai presus de acestea; dar i se zice gi acesteaviap de plante. pentru ca esre in tot inlelesul in mod suprafiinfal.

Bine a spus cd nici n-o fost. A fi.rt este indicator al

timpului. Iar Dumnezeu este mai presus de a ftist, adrc|

mai presus de timp. Deci vei zice: qi cum se zice despre

Dumnezeu Cuvinil: La inceput era CuvAnnrl (loan 1'l)'!

Iati ca se spunei €/a; dar spunem adeseori ca Tatdl e

incepunrl gi cauza tuturoq de aceea deci' zice: La inceput

era Cut'Anul, fiindcii Fiul este in Tatal. Dcci bhe a spus:

La lnceput era Cuvintuli iu ca va .fi e clar, caci aceasta

arata ci acum nu este, ci ci va fi vreodata' ceea ce, spus

despre Dumnezeu, e nepotrivit li nccuvijnciosMai bine zis nici nu este. M sunt de subinples gi

acestea, carora li se adauga in mod propriu erz qi cele ce

sunt impreuna cu el; sau trebuie inteles qi altfel' ca fiind

mai presus de toata inlelegerea 5i inchipuirea lui a.f . Are qi

inlelesul ci toate cele ce sunt (td dvtc) arata ca au fost

adusc la existenldr iar adAugind Si existenla instisi a cektr'

ce sant, a indicat durata lor.

$ )

El (este) ca otare. Aceasta nu trebuie inleleasi caspundndu-se despre cauzatorul tuturor, ci despre celeinteligibile gi inlclegdtoare 9i sensibile qi celelalte cesubzista dh El prin crealie. Cdci precum am spus inainte'Dumnezeu este inainte de a Jt', de fapt este preexistent

(npor6v); iar a fi e ca o aratare a cauzei prcexistentc. DeciDumnezeu se zice preexistent (tnaittte existenl, trurinlede existenla, n. trad.) gi ca urmare se zice 1i Cel ce este

(c6v). ca Cel ce e cauza tuturor; apoi din El este a fi toate.Dect a liinseamni ci au primit subzistenla prin partici-parea la preexistenla lui, nu pentru ca s-ar fi impartitDumnezeu in a fi qi a preexista, ci voinla care le-a adusla existenta pe toate cele ce sun[, aceasta se nun]e$te ceeace subzista mai inainte in Dumnezeu; $i aceasta vohla

dumnezeiascd hotarind de mai inainte aducerea crealieila existenla, voinga care este in mod cuvenit inainteacelorlalte qi la care participa cele ce sunt ale lui Dum-nezeu fiind un inceput al existenlei, e inleleasa ca Dum-nezeu insuli; mai intAi este El gi apoi e gi viala 5iinlelepciunea. Caci intai se impina$esc de e-ristenldminlile neviiaute gi cele mai de sus qi astfel 9i de viala 5ide inlelepciune; caci precum in cazul nostru a subzistat,ca prima, o substanli din care suntem, ala qi in cazulminlilor netrupeqti, se inlelege ca o substanld insigiexistcnla fiecareia pentru chipul vielii, dupa care iafiecare fiinla spre viala gi inlelepciune 9i aseminare. Iarasemdnarea gi identitatea am aratat-o $i mai sus. ca puterice inal16 spre Dumnezeu, prin care ele se ascalnana lui'

fiind apropiate tui; qi la ele participa prin cobordre intdicele de dupa ele, participdnd qi ele la existenla. Iar cainceputuri (obirlii) ale celor ce sunt inlelegem primele

fiin1e ce iau suhzistenlii in crealie, ce se numcsc inccpu-

turi, nu pentru ca din ele sunt cele ce sunt, ca din ni5tesrihii (elemenre), ci pentru ca. precum s-a spus. au lostcreate inainte de cele de dupi ele; de pilda in cele inteli-gibile inceputul crealiei sunt Tronurile 5i apoi cele ur-

$4

Cel ce este - tntregii existenle. Existenla atribuita lui

Dumnezeu e mai presus de toataexistenla la un loc; acesteiaii spune mai presus de frinla, in loc de ceea ce exisu prin

facere; cdci ceea ce este, e fiinla; fiindca numele de liinla e

de la a fi; deci Dumnezeu, hind siruat 9i deasupra lui a fi(fiindca a.f arata a fr adus la existenla de o cauza oarecare),

este inleles ca Cel ce este in mod mai presus de fiinla; de

aceea se zice ca este qi veac al veacurilor aduse de El la

existenli; caci ceea ce nici n-a fost, nici nu va fi, ci numai

este, avdnd existen;a ca stAnd, qi neschimbindu-se nu va fi,

nici nu s-a mutat de la a fost la este - aceea esle veac. Cdcitrebuia nu numai ca toate cele ce sunt sd tie in totul gi in

intreg, ci gi ceea ce n-a fost vreoda6; cici nu s-a adus lui

nimic din ceea ce n-a fost mai inainte. Aceasta s-ar putea

numi aqadar punere (aqezare) gi fire qi ar fi veac; caci veac

(oi<irv) s-a numit de la fapnrl ca o fost pururea (aai

6vtog;. Oeci daci numeqte cineva viala nesfar$iE veac,

prin faptul ca este din totdeauna gi nirriic nu se consuma din

ea prin trecere, pentru ca nu rdLrnAne, nu o numeqte toata

cAci astfel ar delimita ceea ce este veacul. Deci nesfdrqitul

este ceea ce nu are lipsuri; li aceasta pentru ca nimic nu seconsume din el; astfel Dumnezeu este gi veac $i Faaatorulveacurilor: deci veac este nu ceea ce este inferior, ci ceea ce

ilumineazA din ceea ce este inferior; dupA Apostol suntvegnice cele inteligibile gi nevdzute (cf. Rom. 1,20); deciveqnic nu este veacul insugi, ci ceea ce participa la veac,

adici la viala nesfhrgitA in mod nedespi4it. Deci intruc6t

Dumnezeu este Facator !i al celorce panicipa la veac' adici

la El Cel pururea existent, numite prin aseminare veacuri'

se spune cd a ficut veacurile in loc de cele inteligibile, fiind

veacul lor gi suslinatorul lor; astfel se numegte gi tirnp Cel

netemporal, ca Cel ce e cauzatorul timpului; caci ceea ce

este in cele inteligibile veac, aceea este in cele sensibile

timp; deci precum cele vdzute sunt chipuri ale celor

nevazue qi inteligibile gi numim veac acea neclatinata 9iinrcaga viata 5i veqnica gi cu totul neclintiti, 5i o vedem

preexist6nd intr-unul, la fel gi de timpul, ce se odihneqte in

Cel ce este pururea, zicem cd s-a aratat prin coborire,venind la firea vazuta. Deci numim timp iegirea la cele

sensibile a bunatalii lui Dumnezeu, la crearea aces-

tora; fiindca nu e timp migcarea distanlelor lui in zile

qi parli qi ore gi nopli 5i zile, ci identitatea lui de nume

cu cel a l t impului ; f i indca precum dam acelagi nume

la ceea ce masoara ;i la ceea ce e masurat, fie ca e

pdmint, fie zid, sau altceva, aqa qi aici" ceea ce e

masurat de metru, fie pamdnt, fie zid, fie altceva'

numim tot metru.; astfel miScArile stelelor, dupi cele

spuse: S-aa pus de Dumne=eu spt e semne ; i t impur i 1 iani (Fac. l , l4) , pentru conducerea qi indrumarea

clarA a noastri; dar cel ce le-a rAnduit acestea, este El

insugi agezat deasupra lor , ca Cel ce e cauza mal presus

de veacuri gi netemporali a lor.

206


mtrtoare; in cele sensibile, inceputul crealiei este cerul 9ipamnntul; cAci la inceput a fticut Dumnezeu c.erul ,{tpcimdntuli fiindcl acestea sunt primele create ale celor

iensibile. Apoi gi altfel, ideile 9i modelele care sunt

inlelesuri desivAr;ile prin elc qi eteme in Dumnezeu,prl.urn u* spus inainic, se inleleg ca ni;te elemente. gi

inceputuri gi iubstanla nemateriald 9i netrupeasci.a celor

ce pinicioa la idei, ca ordinele netrupeSti aduse la exis-

tenia. Ca.i viala de sine. inlelepciunea de sine. ordinea

de ihe si celelalte, sunt modele dh Dumnezeu. la care

panicipi creaturile, ca linii drepte ale punctului sau cen-

trului ce se miqcl in cerc.Deci pe drbpt cuvdnt - (mai tncepdtor) decdt toate'

Dumneziu gi-a dat Siegi aceasta numire, zicdndl� Eu sunt

Cel ce sunt (1eg.3,14); de aceea ii 9i dAm in mod cuvenit

numele acestiinainte de altele cdte se spun despre El,

ca v i a l a g i i n l e l epc iune q i ce l e asemenea ' I a r

spundndu:se ca este mai inainte q i este mai presus

(7tpo€ivot xai tnepeivot) , s-a aratat neincepu-

tu l g i necupr insul existen!ei lu i Dumnezeu, care '

or in hot i rArea anter ioar i a cunogt in!e i sale negrai te,

i rdndui t de mai inainte existenla tuturor ; c lc i pr in

hotArdrea aceasta cuprinzAtoare' mintea pune baza

existenlei; gi apoi te contempla pe ele intrucAtva.exis-

tind. DLci deciardnd simplu ctr vor fi ' n-a aratat Si cum

vor fi; cici rostind int6i sd fle' pe urmi a vorbit de

insaqi via1a, de insASi asemanarea qi de cele impreunl

cu eie; intdi a aratat ca insa5i a fi este viala' ca e simplu

a vielui, firtr sii precizeze ce fel de viali. Iar celelalte la

fel se caracterizeaza intdi prin a fi.

$i dacd voieEti' (obdrqia) celor vii. Precum-intr-o

raliune oarecare, preexisti insuqirilor, insuqirile de sine

(ci atare) ce le fai pe acestea sa subziste, aqa inlelege 9iilbeala corpului in-sine, care, adiugdndu-se corpului, il

albeqie; againlelege 5i cele spuse aici dupA mdrsura lor,.ca

viali ce pieexistdnd in Dumnezeu, da viala tuturor celor

ce se impafla;esc de El.Participdri ca atare' Participeri numelte cele ale

ciror cxistenlc panicipA, ca insa;i existenla sau viala sau

ordinea qi celelalte: sunt participari dumnezeielti ca

daruri, pe care le-a numit 9i inceputuri ale celor existente'

$6

Este din ea si fn ea. Aceasta trebuie inleleasii astfel:

suprabunatatea prin sine' frnd minte 5i intreagi energie(lucrare) este intoarsa spre ea insagi prin lucrare, nu prin

Dutere. mai intai fLind necugclare. apoi devenita minte

orin lucrare: de aceea 5i este numai minte curata. neavand

ldausa cugetarea. dar inlelege in oricc caz prin sine' Caci

daca fiinli ei este alta, iar cele ce le cugcti altele, ea.sau

fiin1a ei va fi neinleleasa. Iar de are ceva' are de la sine,

nu de la altul. Iar daci inlelege de la sine qi din sine' ea

este mai presus de cele inlelese; agadar fiind minte'

inlelege cu adevdrat cele ce sunt ca ea care este; deci dacd

inlelegdndu-se pe sine, inlelege cele ce sunt,-ea este cele

ce suriu caci sau le va inlelege ca fiind din alti pane sau

in sine insali ca fiind ale ei: dar fiind dm altA pane nu le

poate inlelegc; cAci unde ar fl intre cele sensibile? Iar cele

iensibili nu sunt existente, ca unele ce sunt schimbacioa-

se qi finite qi pieritoare; deci se inlelege pe sine qi in sine'

Iar deoarece Dumnezeu este Si Facator al celor ce sunt'

le va inlelege pe ele chiar in neexistenla lor (cind nu

exista); dar El Lste arhetipul acestui intreg; 5i cele ce le

inlelege, nu le ia ca chipuri de la altele, El insuqi fiind

.oa"tut celor ce sunt; deci nici El nu este in vreun loc'

nici cele din El nu sunt in vreun loc; ci le are pe ele ca

avindu-se pe Sine insuqi; qi fiind in ele, toate impreuna'

sunt in m;d neimptirlit in El; dar se disting in mod

neimpa{it in neimpartirea lor; deci cele ce sunt, sunt

cugetarea lui; iar cele ce sunt, sunt chipuri; dar sa auzr ca

nu trebuie sl inlelegi aceasta astfel, cA deoarece a cugetat

aceasta, s-a faCut aleasta. sau este aceasta: caci acestei

inlelegeri trebuie si-i premeargi ceva cugetat, ca s-o faca

pjaceasta o data ce a cugetat-ol ci inlelegAndu-se pe Sine'

inlelege cele ce sunt, deci cugetd ccle ce sunt, ca Cel ce

se-cuglta pe Sine 5i e unit cu cele ce sunt in El; cici insiSi

cugetarea lui este facere a celor ce sunt; deci ceea ce este

in El, este chipul Ei ideea lor; iar El fiind inreg minte'

este intreg cunogtinltr; iar cele din El qi in El sunt minti

capabi le de contemplar i le cuno$t in le i . Ele sunt 9 idistincte in El, cum sunt qi in suflet multe ce se cunosc

deodati, dar rimdn neconfundate qi lucreazi in afara ca

una, cdnd e nevoie; gi sufletul are in sine toate puterile

impreuna, prin care prevede mai inainte cele ale trupului

gi iotuqi Ie manifesta in mod neconfundat la vremea

iuueniia activdnd puterea nanrrali in legatura cu trupul,

putere prh care il hraneqte pe acesta qi il cre5te.;i il face

capabil spre a na;te; intre Puteri este puterea slmlltoare

care se aCtiveaza prin vine 9i artere 9i prin came 9i nervi;

prin puterea aceasta sesiseazA cele sensibile, dar 9iput"r"u d.-u opina, prin care judeci cele sensibile.Si pe

cea a imaginaliei, prin care imagineazA cele sensibile' qi

pe cea de iugravire, prin care desemneazi cele sensibile;

gi pe ceu memoriald, prin care ele se amintesc, pe cea

doritoare, prin care doregte qi se miqci animalul in spaliu;

gi pe cea care asirniieazd, pe cea a mAniei qi a poftei; aceste

puteri le are folosindu-se (sufletul) de trup in partea lui

ieralionalA; dar dupa moarte va fi lucritoare numai min-

tea, acestea incetind.

$i celc ce (sunt linute) tnt-un fel oarecare tn

existinld. Zice cL dn suprabunatatea lui Dumnezeu.

care este insASi existenla lui Dumnezeu, este exlstenla

celor ce sunt qi durata lor. $i spune ca sunt in mod unitar,

sau printr-o oarecare cauzA simpld !i cuprinzitoare a

celoi ce sunt, nesupusa relaliei; cici dumnezeirea nu

are prin nici o raliune sau inleles qi lucru, vreo relalie

qi comunicare impusi cu cele ce sunt, ci este cu totul

li in toate ridicatA deasupra lor' ele avAnd atingere cu

dumnezeirea numai prin suslinerea gi pomirea lor de

care ea, cum ar spune cineva; iar exemplele urmatoare

fac crezuti raliunea tuturor din Dumnezeu' ca Ce[ ce e

cauza existenlei lor, El existdnd ca altceva decAt ele gi

subzistind in Sine prin alta rafune decit ele.

$i - are - numdrul. Caci numirul creqte in merime

din multe unitali compuse; deci unitatea (monada) care e

cauza numerelor. cuprinde in chip unitar toate numerele:

aga gi centrul sau punctul care cuprinde liniile din cerc'- $i tn cent^. Acestea sunt exemple care confirmi

judecata. Noteaza ca ldmureqte cele despre Dumnezeu 9idin linii, asemandndu-l pe El cu un centru.

Llnite tn chip unitar. A spus aici unitar in loc de

simplu gi la fel; cici nu sunt altf'el.

207


- ; $ 7

Dar qi tn (frea) intreagd s tuturor. Este evident cein intreg sunt pi4ile; deci zice ca raliunile puterilor gimigcarilor vdzute natural in fiecare dintre cele ce sunt, secontempli in firea privita in general, cum spun filosofiidh afari care vdd cele ce exista in ele insele qi in altele,pe care le numim insuflelite qi neinsuflelite qi au adustoate acestea sub o singurd categorie, careia i-au spusfiinla; ei au cuprins in acest cuvAnt insugirile fiecareiftn1e in parte qi raliunile lor care riman neconfundate;cdci alta este raflunea celor insuflelite qi alta a celorneinsuflelite; la fel 9i a celor sensibile, adica a celorcuvdntitoare gi necuvintitoare; deci dupa raliunea fiinleiadicA a simplci existenle sunt unite: dar a afirmat ca suntin suflet in mod unitar, aratand ca una este puterea deviali ce se dA din suflet trupului intreg, care lucreaz4 insiin mod variat in madulare.

Cdci este obdrqia - celor ce sunt. DacA cel prin careeste ceea ce se face este cauzator, cu adevarat qi incauzatorul tuturor au preexistat toate ca intr-o idee 9i unmodel, precum am spus inainte; au preexistat toate im-preuna gi in mod unitar, chiar gi cele contrare, precum s-aspus cd se contempli in Dumnezeu; dar cum sunt li unitegi contrare, sA inlelegi aqa: ceea ce e impodobit are chipulimparlit, ca in lume (in cosmos), in alt loc fiind stelele $iin altul omul; 9i iaraqiin alt loc focul qiin altul apa;cicifiind contrare, de se aduna impreuna, se stricd impreuna;dar in cugetirile lui Dumnezeu erau toate cele ce sunt,impreund qi neconfundat; caci nu sunt corpuri, nici incorp, ci in cugetdri eterne, care sunt modele; de aceeaDumnezeu e qi inceputul tuturor; caci este inceput(ob6rgie) tot ce preexista a ceea ce se face; gi pe lAngrialtele este gi o ordhe a celor ce au fost a$ezate in ordine;iar ordinea este o lucrare a aseminarii intre ele a tuturorcelor ce sunt qi o simetrie devenita cauzi a comuniunii(comunicArii) intreolalta a tuturor celor ce exista; dar qitoata stabilitatea gi toatii migcarea celor existente esteDumnezeu. Inszr trebuie inlelese in mod diferit acestea,degi in cele inteligibile gi in cele inlelegatoare, frea caree inceputul migcarii qi stabilitrigii sau liniqtii, este aceeaqigi o indicii o lucrare; c6ci qi migcarea, care este o lucrzrevitala spre slujirile dumnezeiegti qi invalaturile celorinferiori, dar gi liniqtea gi stabilitatea care e veqnicA gineschimbata, arata ca acdveaza minlile proprii gi suntumplute de cele dumnezeieqti; iar in cele sensibile, freafiind obdrqia miqcarii gi a stabilitalii sau a linigtii, aratimigcarea ca producitoare in existenla, iar slabilitatea sauliniqtea, oprirea sau schimbarea din coruperea existenlei.Dar se spune ci acestea sunt Dumnezeu, care e cauzatorulmai presus de flinla. Iar mi$carea in Dumnezeu spre ccledin El gi prin El e o procesiune proniatoare in bunatate;iar stabilitatea inseamna a fi pururea la fel Ei avdnd prinneieqirea din Sine o linigte de necunoscut gi o neclintitanetulburare. Dar noteazii cd a numit Puterile inteligibileveqnice, ca participAnd la veac firnd participante, Puterileingere;ti sltnt creote: dar sunt numite veSnice, cdLi suntdestinate veyticiei, n. trad.). Iar cea care o spune aceastaeste Scriptura: Crici cele ce se vdd sunt trecdtoure; iar celece nu se vtid sunt veSnice (ll Cor. 4,18). Iar cele ce sunt inaltele, sunt de exemplu stinlenia, nemurirea, buna vieguire;iar aceastea sunt astfel in t-rinlele inteligibile (ingeri) $

208

inFlegatoarc; dar se zic ci sunt cugetate in cele inteligi-bi.le qi in noi, ca dumnezei qi domni gi putemici prin tiriesau prin participare; acestea sunt ingerii gi oamenii.

Toatd definilia qi celelalte. Toate cltc sunt, prinfaptul cii exista zice cd se contempla exist6nd in altele ginu in ele insele; d;r fiinlele (caci pe acesrca le-a numitcele ce sunt), sunt cele ce sunt in ele, pe care le caracte-rizeazi nemurirea, inlelepciunea, ordinea, armonia gi celeimpreuna cu ele, despre care se spun ci existd in altele,precurn gi cele vizute prin simlire in corpuri, ca culoarea,figura, mdrimea qi cele asemenca, care c cu neputinla safie in afara corpurilor. Piirintele le-a distins pe acesteaprin cugetare. Iar acestea zicem ci se percep prin cuge-tare, ca inlelesul, ragiunea, simlirea gi cele asemeneapentru ca le cunoagtem numai prin cugetare gi reflexiune;deci se zice ca celc rntcligibile se cunosc prh cugetare,cici nu cad nicidecum sub simluri.

$8

( F ii n(e le ) i nte li gibile Ei tnle le gdtoare. Noteaz A ca se

numesc inteligibile (votlto() in raport cu noi, iar

inlelegatoare (vo€pdi) in raport cu Dumnezeu.

$i existenla. $i existenla de chip dumnezeiesc.

$i toate celelalte. El este cauza existenlei tuturor ti einainte de-a fi (toatc), ca Cel ce e ideea qi modelulexistenlei, cum se vede de aici; caci existenla insiiqi nu eDumnezeu (Duntne:eu ca Persouttd e posesor ulJiinlei,e mui neinleles ca ee, spune Slhntul Mu.tim in Capctelegnostice, n. trad.); pentru ca este Dumnezeu, dar pentruDumnezeu, este li se nume$te gi existenla; de aceeaexistenla este in Dumnezeu, ca idee, nu Dumnezeu estein existenlii; caci El era inainte de a fi; totu$i pentru caeste cauzatol'ul tuturor, e indicat gi ca producator $i estein afara tuturor; dar tlind cauzator al tuturor, se numc$tegi din insuqirile tuturor, ca Cel ce le-a prodLts pe toate.

$i existensa este s lui. Existenla lui, ca fiind din El;gi in El se piistreazii de catre El; dar nu este El al existenlei,nici nu este conlinut in existenla; caci este mai presus deexistenla Cel supraliinlial.

$i nu El este tn existenld. E de inleles in amAndoudfelurile gi faptul ca e L(Lt:d. adica existenla il are pe Eldrept cauza gi nu El are existenla ca o cauzd anterioard.

Potrivit cu toald cugetarea celor ce suzl. Vederea

celor ce sunt, pe c.re aici a nunrit-tr cugetare {enivotov;.{iind multa $i variati prin toata lucrarea minlii, aflainlelesul cauzei sau al Creatorului existnnd de rhaiinaintel deci, spunAnd cd se inmullette, arati ca se con-templtr aceeaqi cauzi in cele multe.

$i cd este qi cd va l. Cele ce le-a negat, acumvorbind dc Dumnezeu gi explicAndu-se pe sine in modnecesar, igi impune sa le inleleagi potrivit inlelesului decatz4 deci s-u fiicut, se f(ce li se vafice, le aplica in modpropriu creaturilor; ceea ce s-a facut odata e cerul,ingerii, soarcle gi cele asemenea, cdrora nu se poate aplicase fute Si se va fuce. lar ceea ce s-a spus de David: CeL ce

fute pe ingerii sdi duhuri (Ps. 103,5), trebuie inleles fiecd se pastreaz i. cum s-a spus: Tutril pinu ucum lucrea:d(loan 5,171, fie dupa obiceiul Scripturii, care schimbainlelesul adeseori ternporal, gi se folosegte de viitor in locde trecut. sau invers; dcci pentru acestea trebuie inlelesin mod propriu: s-uu J(icltl. Iar cele ce se fac se zice

Despre Numirile Dumnezeieqtr

despre cele ce sunt in curs de facerc qi de corupere gi sesucced, ca noaptea" ziua, vara, primivara qi cele asenre-nea',iar se vorJhce, se spune numai despre cele ce nu s-aufacut, ci se alleapta, ca: prefacerca universului gi celelegate de acesta; drept cauzator al tuturor acestora e liudatDumnezeu; caci n-a spus: ,4r'estea il caratteri:eu:ti peEI, ci ct pentru acestea e liiudat; iar eru (<t fost) 1i celeimpreunii cu acesta in tot sensul nu se potrivesc altuia, cinumai lui Dumnezeu, deoarece El era vlzut mai presusde tot inceputul. Iar este qi va.fi i se potrivesc ca Celui ceare intnl totul neschirnbarea gi in toate neprefacerea; deaceea i se zice qi mai presus de {t\n5d. tlar tot de aceeasunt ale lui Si il ctruileri:ea:ri.Zice ca prin inlelegerealui ca Ce[ ce c cauza, se poate spune ca toate sunt ale luiDumnezeu sau sunt cugetate in El. Cdci aceasta o inleleg

filosofii spun6nd cA il carecterizcazA (KoTnYopeioea,t).Dar El insugi nu e nimic din toate cele a cdror cauzd este.pentru faptul de-a fi gi de a suprafi. De aceea gi negagiilearata aceasta, ca de exemplufdrti fttrmd gi liirti.lt'unuselegi cefe asemenea. Iar socotirea lui ca toutri Jrtrma Si totchipul,il aretd {'iind cauzatorul a tot chipul qi forma, cumtrebuie ingclese gi chipurile; la aceeagi: cunr spunind nraisus - nici rra era, nit'i nu este. tici nu s-a lhut, nici nu seIttte, nici nu se vu face, spune aici: despre El se poatespune qi este gi, tzt Ji gi s-u .ftitut Si se loce 1i .se vu Jitce'!Cum il IAudaf aga'l Oare se contrazice pe sine sfintulDionisie'l Sa nu fie! Mai sus l-a numit Creator ir toataexistenla, ipostasul, fiinla. firea qi tirnpul; deci in modpotrivit a spus despre El cd era ,i celelalte, ca sd in[elegici Dumnczeu nu a inceput nici din timp, nici in timp, nicidupi timp, ci cA este mai presus qi de existenla insr\i; caciin 81, a spus, este existen!d; iar aici, deoarece a spus cdEl este gi se inmulleqte dupa toatl cugetarea, cu dreptatea declarat, cAEl era qi lali gi cele urmatoare, ca atuncicind cugeli vremea sau timpul, sa afli acolo pe Durn-nezeu gi mai presus de cele ce sunt gi inainte existent gicauzator qi creator al celor ce sunt qi nimic din cele cesunt, precum zicem ci nu e nimic din cele ce sunt, d;reste in toate.

$i nimic din toate. Are pe l6ngi toatd forma, lipsade formi, pentru cA este pestc lipsa de corp qi pestenematerialitate, neformdndu-se spre ceva din ele. $i peldnga c h i p u l t ut uro r are I i p su de J ru mu s e ge. Iar nefrumosil numeqte ca pe Cel care vine din toata frumuselea; iarEl fiind mai presus de frumusele. Scriprura zice: $i l-umvti:ut pe EI ;i nu avea nici chip, nicifrumusele (ls. 53,2)$i cele urmatoare.

Cdci dacd soarele nostru. Maijos, la sfdrqitul cuvAn-tului urmator, adici al capitolului VII, se arata cd soarelenu face nimic de la sine, ci din cauza qi inceputul (obirqia)tuturor. c;re este Dumnezeu; dar de la soare a indicatfrumos ceea ce se inlelege despre Dumnezeu. Caci pre-cum soarele insu;i fihd unul, toate le face roditoare 5i lehraneSte qi le crei;te 9i le preface. adica le face din micimari qi din samanla planta, sau pomul ce risare qi cregte,gi este in toate cele vAzute, nefiind nimic din ele insele -

aga gi Dumnezeu care e qi El soare qi cauzatorul tuturor,al celor sensibile qi inteligibilc qi inlelcgatoare.,nu estenimic din cele ce sunt qi este in toate; c,rci de El seimpartaqesc toate; de aceea qi Scriptura il nurnegte pe Elsoarele drepraiii (Mal. 3.20).

Modelele. Modelele pe care le numeqte qi idei, le-am

aratat mai sus, cum se definesc, fiindcA zice cl ideea saunrodelul este gdndul etem dcsivArgit in sine al lui Dum-nezeu. Aici marele Dionisie lamureqte Scriptura, numindideile predeterminiri, tilcuind pe dumnezeicscul Pavelcare zice catre Romani: Pe utre i-a rdnduit de moiinointe, pe aceiu i-u gi chennt (Rom. 8,-30); 1i in alt loc:Ne-a rdnduit pe ruti mui inaittte intru yoiu sa (Ef. 1,5);caci inlelege cele r.nai inainte rinduite prin voie modeleleqi ideile. Dar prezinta gi pe t'ericitul Clenrent (episcopulRomei), spunAnd ci sunt in existenle modclele cele maiinccpiitoare, care sunt sprc ceva. Astfel spusa va fi maiclari; este o glndire care aseamAna toate cu o linie; gipartea cea mai de sus a liniei este o vederc in celeinteligibile; iiu ceadejos,in cele sensibilc; gi parteaprimiqi nrai de sus, care sunt cele mai incepatoare din acestea,sunt in mod special ccle inteligibile; iar cea de dupa easau partea mai coboriita sunt celelalte, care sunt dupi celeinteligibile; caci aceastd gindire voiegte sa arate ca nusunt toate de aceeagi valoare, ci unele sunt dupii altele,cum fbrmele inferioare au pe cele mai gcneralc in crea$eca inceputuri, pe care Ie numegte inceputuri generale maiincepiitoare; El prezinti pe sfAntul Clement zicind cAsunt Ei in f'apturi modele rnai generale, adicii idei indrep-tate spre vreunele din chipurile mai coborite ca ipostasurinrai inalte, cele mai de jos avand sa tinda spre acelea cafocul spre eter; dnr nu pe acestea le numegte propriu-zisidci nrarele Dionisie. ci inlelesurile din Durnnezeu; chiardaca se vorbelte de modele in crealie, acestea nu suntsocotite vrednice de inchinat, cum zice Moise: dar undea spus acestea sfintul Clement, nu a arAtat (Dionisie).

Iar modele zicem cd sunt. Platon aprivat gre Dumnezeuin mod nedernn gi nevrednic de idei qi modele. Parintele acestas-a folosit de cuvint gi a explicat noliunea in mod bine-credincios. A socotit voirile dumnezeiegti detmitorii gifacatoare; pe de o pafie, pentru cA numai prin voinla lui dlexistenla gi face toate (se vede aici caracterul persorutlol lui Duntnezeu si uduc'erea luntii la e.ristenld princrealie,n. trad.); pe de alta, pentru cd cele ce sunt se facin chipuri dit'erite. NoteazA deci ci nunreqte modeleraliunile de fiinlA faciitoare ale existenlelor, preexistentein Dumnezeu. sau predeterminiuile.

$9

Nu sunt numii propii. Fericitul Clement a urmatmai mult opiniei cuiva care spune ci in facerea exis-tenlelor sensibile sunt nigte cauze incepitoare, ca alelucririlor inteligibile sau ale ingerilor netrupcati sauaducAtoare la flinli, care au drept cauze incepdtoare ideilesau gindurile lui Dunrnezeu; in jurul acestor idei, caresunt modele, cele inteligibile sunt lucriiri incepatoare (!iifacatoere de fericire gi conducitoeue); iar pentru celesensibile, cauza incepitoare Si ficAtoare de fericire qicreatoare este chipul, care se referi la materie prininchipuire; cici zice cii raliunea firii ce se creeazi, dupicare au luat lbmra cele sensibile, e incepatoare pentru unastfel de chip. Se pare cA aceasta a spus-o fericitulClement; iar acestea nu sunt in mod propriu niodele sauidei incepatoare sau cauze incepatoare. CAci nu din elesunt acestea, ci din gindurile lui Dumnezeu, care singurmeriti inchinare.

De la procesiunea qi bundtatea. Prin procesiune nu

209

Despre Numirile DumnezeieEti

se Dreocupl numai de contemplarea sa' ci se revarsA gi

*-art. si face sa subzisrc cele ce sunt.' Pi nare iz Size. Spune ci Dumnezeu se bucura de

toate cele ce existd, poirivit cuvlntului din Psalmt' Ve'

seli-se-va Domnul di lucrtirile sale (Ps. 103'32) 9i din

Pilde: Eu erdm cea care se bucurtt (npoo€Xdtpe)' Iar

IIIPO€XEl se spune aici in loc de a rdnduit de mui inainte

(7too60toe) sitt t'rtn(stut de mui inuinte (tlpo€ilryp€)'' 'Toald duatitatea. FiindcA unij declarau ideile 9i

modelele subzistind de sine' ii loveqte aici pe Elini 5izice: daci ideile nu sunt in Dumnezeu in mod simplu 9iunitar, ca inlelesuri suprasimple ale lui Dumnezeu cel

suprasimplu qi supraunit, Dumnezeu va li El insugi com-

ou.s din modile, ie"u .c c nulmit duulitutei iar cuvintul

se butura, corespunde cu spusa lui David: Veseli'se-va

Domnul Si cele urmatoare.Precum gi glasul - uzul. NoteazA cd glasul fiind

netrupesc Ai unui e auzit la fel de cei mulli 9i nu se^pierde

penru ei (iei mulli). Aceasta arath unicitute4lui;in mod

isemhiror, nici credinla nu se pierde prin impi4ire'

s l0

Ca CeI care. Mai sus' in capitolul dinainte' am spus

definind deplin cauza finali, ca ea este cea Penlru care se

face ceva.Marginea tuturor' P/rn marginea tuturor se inlelege

nemArglnirea iar Dumnezeu e margineu luIut'ori cdcl

nimic -nu

trece de providenla qi stApdnirea lui; qi este

nemArginirca, deoarece' dupa dumnezeiasca Scripturd:

i4etefc'iunea lui nu are numtir (Priteperea lui nu ure

hoturl (Ps.146.5) Si Imptirdlitt lui nu vu aveu margtne(sfur ; i t ) (Luc.1,33) ' ca Fr ind necupr ins Si nemargrnrt ;

cici icestea le are Dumnezeu in mod supraeminent qi ca

Cel ce e mai presus de toate 9i e marginea a .toatamarginea; in El i9i au toate sfirqitul qi este mirginirea.a

toata nemarginirea. Chiar daca se nume$te $l malena

nemarginire:ca una ce-5i schimba pururea formele qi

mereu se preface in alte chipuri. dar are sfirqitul in

Dumnezeu, deqi fiind nestabild qi nedefiniti e mutata

mereu de Dumnezeu in aceastd schimbare de chipuri; 9iin mod cuvenit. Dumnezcu e marginea unei astfel de

nemirginiri 9i e nemArginit marginilor existenlelor. ca Cel

ce a produs ;i nlateria din cele ce nu sunt; cdcl zlcc 5cnp-

wrai D in El ii prin El Si spre E ! sunr toate (Rom l 1,36)

Cdcitnti'unul, cum s-a spus de multe ori' Marginea

c opusa nemergrnirii prin negalie 5i af-rmare' ca mrin-

rorul gi nemuritorul. Bine le prezinta deci c.a tyuse; C,itcr

nu se opun una alteia in mod propriu. ca pnn despnnoere

si lipsa. ci cum s-a spus. prin negirrc 5i alirmare' ^ -' Prezent tn toale. CAci fiind pretutindeni, este in tle-

care in Dane 5i in toate deodata gi la fcl $i se sPune ca

Dumne)eu eite srabil prin faptul ca se contempla ca

neschimbindu-se in Sine intru nimic; dar 5i mi;cAtor pnn

faptul cA susline $i pastreaza existenlele; $i acestea mar

presus de orice inchipuirel de aceea a qi adaus ctr nici nu

std. ntu nu se mryut.Si std $i Je mi$cd. Cele spuse par opuse: cA srd {r se

rniqcri gi niti nu .st,1. niti nu .se mi;cti Cacicum e acelaqi

luiru ci sta qi se mir;ca sau nici sta, nici nu se miqca'l Mai

intAi nu trebuie inleiese cele dumnezeieqti din cele sensi-

bile, sau de-a lua chipurile din acestea; ca sa nu socotrm

zto

cu neDutinla o solulie, am declarat inainte stabilitatea

facere. iar'nrilcare, schimbarea sau prelacerea Deci

Dumnezeu este facet"a tuturor; cAci pururea le aduce pe

acestea la existenla; deci Dumnezeu sta. Dar iarali se

misca. Dentru ca tuturor le preface forma 9i le schimbA

rp.L ".uu mai bun: caci prin El devcnim mai buni; de

aceea gi despre El a spus cu pugin inainte dumnezeiercul

Dionisie, ci este inciputul si sfdrqitul existenlelor' Ctci

Cel ce nici nu srd , nici nu se miStti, face sd rtinfind in EI

ceea ce iese din El gi, ieEind h l(,(rte, transmlte tuturor

fiinlelor intregimea (integritatea) proprie; qi, conform

celor spuse este neschimbat 9i nepreflcut: /a r Tu acelusi

eqrr (Pi. 101,28). Deci Dumnezeu qi iese qi rlmAne in

Sine.Nici tn vreuna din existenle. A spus ci nr,r e in

vreuna; penj|:u cl e in toate; 9i e in toate nesupus rela[iei;

caci spune cA fiinlele mai presus de lume existti veSnic'

o.ntru .a au fost facute inaintc de lirea timpului (dar gi

Lcele 1iin1e ingereSti (u rt,s! (reute. cunr se vede de aici'

n. t.ui.); .a.iiitnpul se numara de la facerea cerului 9i a

DAmantului.' Sau din cele ce subzistd temporal. S-a spus 9i mai sus

cA vegnic se nume$te in sens propriu nu veacul insugi,

ci implrtdgirea de veac. $i i se potriveSte cevu lr-ebvre

inlelei ca dupa fiinla' Dar noteazi ca sunt unele din

existenle (Si e,tistenlele sunt LreLte, n. lrad') velnlce'

ca de pildr ingeri'i (deci nici ingerii 1u sunt prin fi^in1'd,veSniii, ci se imp(irt(i;es( nunai de veSnicie SfAntul

Mitim.fuce deosehire intre eternikreu lui Du.nme:eu

si rcle ce sun! (re.rle in veoc Si penlru veci' inlr-o"suprurentporulitute'

pr('dus ul gindirii lui Dumne:eu'

n. trad.); Ei .4.""u ce e veqnic, nu e qi fard inceput;-in

capitolul urmator, cbiar lainceput se foloseEte de cuv6n-

tul veac Ai pentru DumnezeuSi mdsuile celor ce sunr. Masurile celor existente

suni veacurile celor inteligibile 9i timpul celor sensibile

si misura ca mesura veacului, deci se numesc 9i cele

masurare potrivit cu veacul ce le masoara: caci se declari

5i ingerii veqnici; a;a e qi cu cele sensibile: caci cele

mAsurate cu timpul au acclagi nume cu timpurile' precum

qi miqcarea steleior gi a soarelui qi vielile plmdnte5ti; caci

cele mAsurate cu timpul se numesc temporale'

CaPitolul VI

_ $ r

Cauza - suslindtoare. A numit-o suslinatoare

(ouvoltKTlv) ca pe cea care nu numai creeaza vlala

din cele ce nu exista, ci o 5i susline ca sA dureze'

Din ea - qi sufletele. Dupi viala ingerilor. ageaza ca

urrnare De cea a sufletelor noastre' ca unora ce sunt llralional; qi au ;i nemurirea; iar dupa sufletele ralionale,

adauga viala sufletului simlitor 9i hranitor. qi pe cea

veeeiali, adicd a animalelor neralionale qi a plantelor' pe

"uie le nu."qre gi ultimul ecou' fapt pe care l-am tAlcuit

de mulre ori inainte. Iar vielile animalelor necuvantitoare

gi ale plantelor nu sunt dumnezeiegti, ci-ale caldurii 9iiufliirii; nuntai despre aceste vieluitoere din urma spune

ci a zis David: Lua'vei duhul lor ;i vu'pieri ;i se vttr

itttoarce in lrirunn lor. Trintite'vei duhul Tdu ;i se vor.

zidi Si t'ei iinoi fayr pdmLntului (Ps. 103,30-31)' Cici


numai despre suflerul simlitor qi despre viala vegetall

inlelege aceste cuvinte marele Dionisie. Nu le inlelegeacestea despre viala celor inteligibile 9i despre cea a

noasra; c6ai creind Dumnezeu viala aceash in nrod

{iinlial spre nemurire pentru cele inteligibile qi pentru

sufletele noastre, nu le mai ia lor insuqirea de-a vielui; dar

fiindcd acelea nu vor fi liinle, ci animale reinnoite dinpiimint, David vorbe;te aici despre ele' nu despre

acestea. lar despre viala celor ce au devenit cu voia lordemoni, adauga ca ea va dura nepieritoare, DumnezeuCel ce i-a creat voind aceasta, chiar daca ei s-au depanatde El: r'aci lui Dunne:eu, care i-a facut de la inceputnemuritori, nu-i pare rdu de darurile sale'' iar ca ultim,

numelte cea mai obscura participare la via1a, care e' a$a

zicAnd, gi ea imptrrtAqire de putere de vialA'De se retrag din aceasta. Cuv6ntul din psalm despre

oameni qi despre invierea cea de pe urma $i oblteasca,spune ceea ce a spus inainte mai lalnurit Parintele; dar aici

aminteqte spusa, vorbind despre toate cele ce au de vieluit

in oarccare fel. aratand ca trebuie viizute altfel decit ca viald

a lor de la DumnezEv', iar a se retrage, se spune in loc de a

se despA4i. precwtintoarse e folosit in loc de participante;gi zicC ca acestea slAbesc in participare (la via;a aceasta),pentru cA nu au de la ele via1a, ci fiecare e dobandita de la

burnnezeu: cici cele ce nu se vad vieguind de la ele' ciprimesc aceasta prin alipirea la Dumnezeu, intr-un fel revinla viala fi, cum zice el, furdSi devin unimule.

l 1x !

Ca compuEi. Minunat invale toate dogmele cele

drepte; ciici predAnd acum modul invierii, ne declaramuiitori, ca pe unii ce suntem din suflet nenruritor 9i din

trup muritor, iar de viala fiinliala a sufletului spune ca e

mai mica decAt a fiinlelor ingeregti; fiindca degi o

nume$te de chip ingeresc 1oyyel,oetDfrl' n-o numesteingereasch, adica nu propriu ingereasca' ci apropiata: !rde noi spune ca suntem in parte suflete ralionale, dar de

noi intregi care tiind din suflet 9i din trup. spune catrupuriJeitoastre se vor face nemuritoare la inviere. El

spune ci dogma despre inviere era necrezuta de antichi-tate, inlelegindu-o aceasta despre opinia necugetata a

Elinilor, pentru iaptul c:i netnurirea este contrara firiimateriei; iar spunind antichitate, spune neinlelegere; caci

faptul invierii este tnai presus de firc. odata cc viala seprizinta supusa trebuintei de nlAncare, durerilor 5ibolilor; dar pentru Dumnezeu ttitl"tic nu e contrar firii ' nici

mai presus de frrc, deoarece El este cauza a toata viala.

$i trupuri unite. Cuvintul lui Dumnezeu voie$te caqi trupurilc noastre sa se impana$easctr de nemurire, dupicum spune Apostolrtl. Crici trehuie ca ocesl lrup murttor

sd se int\Tace in nemrtrire (l Cor. 15,53).Mai presus de fire. O spune aceasta pentru ca nulnai

lui Dumnezeu ii este propriu sA lie viu dupd lue (9i si deaviala).

Tratatele - lui Simon, contrare. Zice ci Tratatele lui

Simon sunt contrare dogntci noastre care spune ca trupul

nostru va fi inviat 5i fdcut nemuritor, intrucit acest lucru

e contrar.firii (se t'ede ((i er( o rradilie cri Simott Mugul

a ldsut scrieri, tn care suslineu pQnteisnlul' stttt t'tt nu e

un Dutttne:eu ntai presus de lunte ' (ilre sd invie truPuri le :prin at'easta autorul se pre:inta iurasi ta ucenic al

Sfdntul Pavel gi contemporan cu Simon Mag.ul. n. trad.).

Iir cei ce au vorbit impotriva lui Simon qi il combat in

acestea este Irineu, Qrigen, Ipolit qi Epifanie. Dar marele

Dionisie dizolvl dumnezeieqle spusa lui Simon ca in-vierca trupurilor e contrara firii; caci lui Dumnezeu nefi-

indu-i nintic opus, cum i-ar fi ceva contrar firii? Iar a

socoti cineva ca din acestea vazute 9i sensibile Poatescoatc dovezi inrpotriva cauzei necuprinse 9i tuturor

nevazute, adica impotriva lui Dumnezeu, e un lucru cu

adevarat contrar firii: cAci cum va ristuma cele gdnditegi inteligibile ceea ce e mai presus de toata simgirea 9iinlelegerea'l

vAdifi simlirii. Zice ca nu trebuie, pentru cele sesi-zate prin simlire, sa nu credem raliunilor despre Dum-nezeu, care este cauza nevazuta a tuturor. Aceasta

inseamne propriu-zis a spune ceva contrar firii: a negaccle mai presus de simlire pentru ceea ce e cunoscut pnn

simluri.

$3

Sau ralionald sau simlitoore sau nutritoare.Noteazd cum imparte pe cele cu viala panicipata; cAci

numelte sufletul nostru un fel de inceput al vielii; de

aceea e gi simlitor; caci sufletele sunt inceputuri alevielii trupurilor care incep si se migte prin ele; iarPuterile inteligibile gi sufletele noastre sunl fiinle alevielii; caci au fiinla care e via1i, ca pe o substanlaoarecare qi ca suport gi ca forma insali. care existaconcret; de aceea sufletele ;i vivificd trupurile' cum amspus; deci Dumnezeu este inceputul tuturor ca Cel ce ecauza gi implinirea vielii noastre, ca Cel ce le suslineqi le impane, ca Cel ce a rinduit deosebirile intregii" i e1 i , a i e ce l o r i n t e l i g i b i l e , r a l i ona le , sens ib i l e ,creicitoare; deci, fiindci a spus mai sus ci 9i soareleda vialri qi hrane$te toate, si nu inlelegi cl de la sine iue

el aceasta, ci din obirqia $i cauza tututor'

Capitolul VII

$ l

Mai presus de toatd tn[ekpciunea. Sunt unii dintrefilosofii striini de realilate care ne spun ca daca voti sadeclarali pe Dumnezeu mai presus de toati inlelepciuneaqi inlelegerea, il faceli neinlelept qi neinlelegator' Lor

irebuie si li se spuni: Dumnezeul nostru este mai presus

de toarc cele inlelesc qi existente; deci fie cl e cugetat denoi inlelepciune, tie inlelegere, fre via1i, fie ipostas' fie

existenli concreti, fie ftn1a. este mai presus de toateacestea, nu ca neparta! de acestea (fiindca acesta e un

lucru lipsit de inleles, cici cauzatorul tuturor cum n-ar fipanag de acestea?), ci pentru ca toate, provenind din El,

sunt partage la intregimea lui; caci totul la care se par-

ticioi e mai vechi decdt cele din el; de aceea se numeltegi i:;istent;i leat in sens principal, 9i timp' ca Cel c9 Iiacut gi veacurile qi timpurile; aqa trebuie spus deci qi

despre inlelepciune gi via1a, pentru ca este gi Crcatorullor; ceci daci am spune ca acestea sunt altfel, Dumnezeus-ar afla inlelcptul $i inlelegatorul de pe urma, ceea ce

este o indrrlzneal6 a lor, nu a noasra. Sa nu fie!Soarele - ti 4l tnvdldtoruJui. Noteaza ca numegte

211


soare al seu qi al Sf. Ierotei pe apostolul Pavel lvlai

noteazi cum a inlcles Pii'rintele spusa Apostoiulul Uacl

Gura de Aur gi ceilal! Parinli au inleles-o aceasta despre

cruce.Ci este un obicei a! teologilor. Spusa cA e un obicei

al teologilor sa declare lipsurile, contrare lui Dum-

nezeu, sa o inlelegem astfcl: voind aceia sa prezmte pe

ca t e cu pu t i n l i l um ina dumneze iascd , pen t ru ca

este neapropiata ; i nevazuta qi cu ea nu se. poate

comoara^n im i c , n i c i nema te r i a l , n i c i sens ib i l , au

numit-o intuner ic ' ca: , f i -a pus i t ' r luner ict r l acope'

r d n r d n t ( P s . 1 7 , 1 3 ) ' c e e a c e A p o s t o l u I r e d i p r t n :

Cel te l t tcuie; te in lumina neupropir t td ( I . T im'

6 ,16 ) ; cdc i de ceea ce nu se poa te ap rop ra c l neYa ,

es te asenenea cu i n t une r i cu l i n sens de depas i r e ;

5i iaraqi: Minurur!ti s<t fricut (Lt|loo$tercoTQdin partea

^ro, t-n inkirit f(nrte, ttu pttt (privi) /o ea (Ps' 138'6);

daca cunogtinla necuprinsl gi neinleleasi a lui Dumnezeu

e aseminAtoare necunoaEter i i ce depafel te toata

cunoEtinla din cele create' necuno$trn1a despre Dum-

ner.u nu "tt" lipsa de invalatura a inleleplilor cu privire

la cele dumnezeieqti, ci cunoStinla ce cunoalte prin tacere

ci Dumnezeu e necunoscut; la fel nurnesc ei intruparea

lui Dumnezeu CuvAntul chcnozd deqi e plina, mai bine

zis mai mult decit plina, de inlelepciune $i putere g

mdntuire; dar numesc ai biruinla prin cruce slAbiciune.a

lui Dunrnezeu deoarece puterile rele li nevtrzute ale

diavolului au fost destranralc prin moarte qi in locul

mort i i s-a int rodus invierea mor l i lor l i imparal ia

".ruiilo.; in acest mod 5i inlelegerea lui Dumnezeu'

care intrece toata inlelepciunea 9i qtiinla oamenilor s-a

numit qi ncbunie a lui Dumnezeu: ar purea inlelege

cineva spusa aceasta, cugetAnd la eretici ;i impreuna cu

ei s i la Ei in i , care i5 i inchipuie ca dovedesc pr in ra l iona-

menrc luate de la ic lc sensib i le ca intrupalca lu i Dum-

nezeu, care a mers pdni la moarte in iconomia ei' a lbst

imnosibi l i . Cueet ihd la e i . preadumnczeicscul Pavel a

str igat p l in de uimire: O. udin<ul b"et l1 ie i Si a l in le lep. '

t iuitii iui Dttmne:ett, cit de ne( er( etate sunt judeciilile

/a i l (Rom. 11,33); deci ceea ce intrece toata puterea

intc lenciuni i crcatc. nu e egala cu cuvinte le in\ i la te dc

la 'Durnnezeu dcspre ncbunia lu i? Fi indca daei nu

orecedc crcdinta. taina nu poatc fi explicata prtn cu-

uint" .uu pr in denlonstra l i i luate de la cele sensib i le '

La Dimnezeu suferind contrariul' Cuvintul sufe-

rind conrrariul (ov'rtneno'v€6'ro)g) arala o resturnare;

caci prin negaliile care arata privaliuni se.indicid^eplguea

lor in Dunrnezeu; e ceea ce a spus in alt loc ci e inlelesul

depagilor al negaliei.' i"ro "" si iram tn ea contrur ra(iunii' De.fapt

patima de pe cruce Ei spusa ca Duntnezeu a patlmll cu

irupu I pare qi contrlr raliunii 5i absurdi dar aceasta a aralat

adeuiiul real. Notcaze cum inlelcgc Parintele spusa

Apostolului; dzr Gura de Aur gi ceilalli Parinli au invalat

aceasta desPre cruce.

Letnchidem,gr. dvetl,oripevot. In alte locuri. intor-

cAndu-le, adicA inviluindu-le. Prin aceasta arata ca nu

trebuie aseminate cele dumnezeielti cu cele omeneqti'

Are puterea. Am spus 5i nrai sus cA Inintea voind sA

inrclcas.i. iese din sine' coborlnd la inlelesuri; caci inlele-

,u'.i1. iun, mar jos decit cel ce inlclege. ca cugctate $icuprinse, ca o imprigtiere 5i impA4ire a unita$i minlii lui;

2 lz

caci mintea e simpla $i fara pi4i, iar inlelesurile foarte

multe qi impraqtiate gi ca niltc chipuri ale minlii; pcntru

aceasta cele inlelcgatoare ('[d vo€pd)' adica cugetatoare,

sunt mai mici decit cele inteligibilc (r6v vont6v) sau

cugetatc. I:rr unire a rninlii numeqte. cum o spune ln- cele

u.ullotou." mai clar' cea prin carc se extinde la cele de

dincolo de ea. adici intrain vederea lui Dumnezeu prin

ie;irctt din toale cele sensibile ;i inteligibile. ba incA qi

d in mi,scarea propr ie, ca s i pr imeasca ast fe l raza

c unoStin 1e i dumnezeie,sti.A'ceistd (inlelepciune) ne, a{ionald' Aici limureqte

mai deplin cuni nebunia lui Dumnezeu e marlmea

necuprinderii (neinlclcgerii) lui Dumnezeui caci sPune

ca at i ta t lnp c6r suntem incl r i5 i in cele scnsib i le ' auzind

dc dog,nra despre nctnaterialitatca 9i supraliinlialitatea lui

Dumiezeu, ritacim: astfel. ascultind unii invalatura

dcsore Treimea singura inchinatd 5i auzind unii despre

intrtircr ipostadca;eimpa4ita $i nedcspi4ila. indata se

indoicsc, ludnd seama la corpuri care au ne\ cle de spallu

si de distante. zic6ntl: cunt sunl trci ipostasuri dc sine Eiiunt nedespa4itc') Ei nu Stiu cA e o prostic si speculcze

despre Dumnlzeu, despre ccle dumnezeieqti qi despre

altgmulte lucriri, pe tcmeiul celor sensibile; catrc ei zice

Domnul:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::Datti t"ttnt sptts te!e pdntinte;ti Si nu credeli'

cum t'e1i crecle de tui tuti spune cele cere;ti7 (loan3'12)'

Si dumnezeiescul Pavcl zice cA'. Omul.firesc (sufletest.')

)u prineye cele ule Duhului. Cdt i pentru el sunt.nebunie.(l bor Z,t+). Deci ceea ce e pentru oameni nebunia.lui

burl'rn"r"u .sunt cele duhovniceqti carc irebuie urmdrite;

caci a numit inlelepciunea nebunie prin laptul ca nici o

inlelepciune nu o poate inlelcgcl ea e 1i ncralionala 5i ! arA

minte, neexistind o raliune sau o minte care sa o explice

sau sa o cuprindA.

$2

Din ea - (puterilc) inteligibile. Noleaza ca 9i in alte

locuri Puterilc sunt inteligihile 5i'inlclcgiitoarel ll e drept

ci acelea sunt gi inreligibilc gi inlelegatoare; acestea sunt

ordinele de sui: ele sunt inteligibile intrucit sunt inlelese

de cele inferioare; iar inlelegaroare, intruclt sunt qi altele

mai inahe gi t ind sa in le lcaga pc Dunrnezcu Cel nrai

oresus de toatc. p" cit lc c cu putinla. Hr:inite de sus'

irrancsc cu inlclegcrca pe cei ce inlcleg Ia un grad inferior'

Su f l e t e l e noas t r c s t l n t numa i i n l c l eg i t oa rc : cac l

inteleeAnd sprc cullo:lltcrc pe cit pot pc cclc superioare'

nu au"dupa ilc p.'cincva inlelt'gator. ca sd lie qi intelgy-;

cii sufletul de dupa noi \crl tnimtli(. n tra(l )' e lara

raliune qi fari mrrtc; dar inlclegerile mLnlilor dum-

neieicqti tale ingerilor)' nu cohoara prin cugetin ca ale

nou.tr" lu cele-[a care (urcd) rnintea noastra' din cele

impa4ite, adica din cuvinte sensibile !i dcsfa$urate sau

de'la lhipuri Ei mullime' ccea ce inseamna ca (mintea

noastla) ;duni din cele materiale inlelesuri nemateriale'

privindu-le (contempllndu-le) pe toate in cel simplu'

Inteligibile lvolitcril inlelege-le in raport cu noi; iar

inteles.atoare (voepai) in raport cu Dunrnczcu'' Siu din impailiri. Noi suntctn in irnpa4iri' adicA-in

simlur i ; c i ic i o i t . .ur . auzul 5 i a l tceva vederea $i la fe l

celclaltel gi prirmm cunogtinla cclor ce sunt-dtn cele

sensibile inipA4ire prin sinrluri sau din noliuni impa4ite


prin acelea ca pi4i; $i din invdlaturi impa4ite sau din cele

inlelese, sau uneori qi prin raliuni desfilurate se face clar

5i explicat conlinutul lor. Iar tirile inteligibile aritind in

ihip inleles toate in acestea, se lurnineaza printr-o

inlelegere unitari qi cunoqtinla simpla a adevarului.E tntipdritd. Spune ci ingerii au puterea 5i lucrarea

venita dh inlclepciunea mai presus de hre a lui Dumnezeu;cacr dumnezeieqti-i ingeri au, prin participare' Puterea lu-criirii inlelegatoa.re, prin cire se ir4eleg pe ei inqigi 9i cele ce

sunt; Ei ingelegind inlelesurile in mod v6zittor, au spus ca

sunt inplesun ale lui Dumnezeu. Doci au accasta lucrare

ingelegatoare adaugata lor de la Dulnnezeu, Cauzatorul' 9iinleleg cele ce sunt in mod superior sufletelor' dac-a s_'l-tletelJinleleg existenlele din existenlele insele 9i se intil-nesc cu chipurile pe care le cugeti in mod desfiqurat 9i se

miqca in cerc in jurul tuturor. Dirnpotriva' ingerii inlcleg in

mod unitar mul$mea existenlelor (a celor cc sunt) dinchipul dumnc:reiesc sadit in ei qi nu se imparlesc in (con-

formitate cu) impriiqtierea variati a existenlelor sau incele sensibile, ca sufletele ralionale; dar sufletele se in-vrednicesc intrucdtva de modul inlelegerii ingeregti'

imitdnd pe ingeri, cdnd. adunAnd inlelesul celor multeintr-unul. au totodata toate distincte intre ele in mod

neconfundat; au qi sufletele, capacitatea ajutatA din afari'de-a inlelege, asemenea ingerilor; dar aceqtia inleleg din

ei inqiqi 9i in ei in5iqi, ca unii ce sunt asemenea lui

Dumnezeu (;i ingerii qi sufletele au de la Duntne:eucttptttirotea de u inlelege e.ristenlele, dar tngerii le

tnjeleg rlin ei lnSi;i, pe cind suJletele ieqind prin simluriIi e le. n. trad.). Acestea despre cele inteligibile. Iar despre

Dumnezeu, cum inlelege El, ai (lamuriri) qi aici qi mai

sus, in al cincilea capitol, spre sfArqit; iar cele spusedespre suflete, ca asemenea ingerilor aduni intr-unin le les cele mul te, se vor impl in i cel mai mul t q i

desAvdrqit la inviere. cdnd ajunse iard5i in trupurile pro-prii, vor primi cunoqtinla desev6,r;iti a existenlelor. Iar

aceasta o va avea, in mod desdvirqit . dupA cum am spus,invierea dreplilor. $i a;u, vom fi purureo LLt Domnul (l

Tes. 4,17). Acum vedem ca fn oglindd Si ghiciturd. iar

atunci . fu1d cdtre fu ld ( l Cor. 13,12) ' vom pr imi

cunostinta celor ce sunt.'in ciip d"sftaEurot gi - in cerc. S-a spus ce se inlelege

piln in chip desih.vrrcr. in chip desfiqurat 16te[o6rr6q)

gi in cerc irrkl,q:;, adici sufletul omenesc nu inlelegeprintr-o intdlnire totala a minlii cuno$tinla durffieze,iasca,ci p.lmina adevarata inlelegere a lucrurilor trec6nd de la

o parte la alta, prin care, deqi e lipsit de vedereaingereascAa lui Dumnezeu, aduna inlelegerea despre cauza cea

unicd a celor privite in mod variat qi se invrednicegteastfel de inlelesurile ingerilor.

(Nu) dobindeqte ceea ce doregte. Mintea demonicidoregte din iragionalitate egalitatea cu Dumnezeu, dar nu

Itie cum ii este cu Putinla sa dobAndeasci aceasta'

nepatimind prin fire neqtiinla, ci alegand cu voia ceea ce

e iontra. firii. Dar e dc notat ca demonii. intrucat au

minte. au dobAndit-o aceasta de la Cel Bun; dar facindu-se neralionali li nevrind sa rim6ni ceea ce erau' au suferit

o cidere din inlelepciune.Prin depdqire. Cele spuse despre Dumnezeu ca

privaliuni, ca gi cele contrare, se inleleg prin de_piqire." $i toate celelalte (qtiinilu-le) dinwuntru'. Nimeni sd

nu fie dus de acestea la cugetiri absurde' incat sa spunii

ci are in calitate de cauzi qi relele in sine in mod anticipat

sau sd conchidA din aceasta ci e cauzatorul lor; caci nu

despre acestea este cuvantul Pirintelui; caci el a aratat

mai inainte ci raul nu e nici existent' nici in cele ce sunt;ci cuv6ntul lui este despre celc ce sunt in flinld, caingeriiqi celelalte creaturi, precum a spus ;i inainte, a caror

cuno$tinla nu o are din faptul ca le invale cum sunt;

aceasta a aratat-o zictnd:Ntt ullind cele ce sunt de kt cele

ce sant, gi: nu privind in mod special pe fiecare, ci ca

Facator al lor, are mai inainte cuno{tinla lucrurilor sale,gt i ind cum le va aduce la existcnl : i q i pentru cc l inte: 9 i ca

abaterea de la acestea qi lipsa sau neimplinirea lor qi

neputinla proprie le va aduce rdul, pe care-l face lipsa aceea ce e conform firii sau contrarul firii; in acest scop a

dat pilda luminii; caci prin tipsa acesteia se face prezent

intunericul, care are drept cauzA absenla firii luminii,precirm gi deprinderile lipsurilor care il intdresc pe acestagi care sunt, cum ar zice cineva' cauzele mai accentuateile tui. Parintele vorbelte deci aici despre cele facute de

Dumnezcu spre aducerea lucrurilor la existen!a $i desprefirea fiecaruia din acestea, ba spune ca au 5i preexistat inDumnezeu prin preqtiinla lui 9i prin faptul ca le-a hotardt

de mai inainte.Are de mai tnainte - fiinla. Cunoaqterea are de mai

inainte gi a conceput de mai inainte fiinla.Precum qi lumina. E o comparalie potrivitA; caci

precum daca cineva ar presupune lumina aceasta vazuta

ce are minte qi raliune, apoi am intreba-o pe ea decunoalte intunericul, ea ar spune ca il cunoaqte dinaintede-a se fi ficut intunericul, dar il cunoaqte nu din expe-rienli (caci cum ar cunoa$te lumina intunericul? Fiindcide e lumini, nu va fi intuneric), ci il cunoalte intrucdt e

lumini, de aceea qi Stie cl de-;i va retrage propria lumini'

nimeni nu va vedea - aqa qi Dumnezeu are in Sine, in

calitate de cauza, cunoqtin!a tuturor' necAqtigdnd-oaceasta prin experienla, pretinzindu-se astfel ci la

aceastA cunoqtinla Dumnezeu ajunge mai tArziu sau cA

inainte nu cuno$tea. Dar noteaza ca intunericul estecauzat, aparAnd din lipsa luminii, ceea ce este contrarManicheilor.

Despre tntuneric. intunericul nu se cunoaSte dinaltceva ci din lumini.

$i nu - din cele ca suzl. Observacum ziceciDumnezeucunotqte cele ce sunt nu din cunoaqterea tuturor, ci din a sa'precum lumina cunoaqte ale intunericului deqi nu are nimic

din intuneric in sine ?nsi5i. Acestea s-au spus in multe feluriin caoi to lu l V: cum Dumnezeu cunoscdndu-se sau

inlelegAndu-se pe Sine, inlelege sau cunoa$te cele ce sunt

ca din modele.Deci nu (are) Dumnezeu. In Dumnezeu nu e nimic

indoit, fiind cu totul simplu qi mai presus de tot ce e

simplu.tari - Ei tngerii. Circi ingerii Stiu cele de pe pim6nt

nu intAlnindu-se prin simguri cu cele sensibile, ca noi, ciprin puterea inlelegerii prin care se inleleg pe ei, cum sepoate vedea din Scripturi, de pilde de laTobie, undearati cA dumnezeiescul Rafael a spus fiului lui Tobie sA

unga cu fierea peqtelui prins albeala ochilor tatilui siu

iviia (in ei) din gainalul unor pasari; cdci n-ar putea socoticineva ci ingerul a invalat medicina cu osteneali; dar qi

ingerul din Judecdtori, scolandpentru Ghedeon foc dinpiitra, nu a gtiut prin simguri, ca noi, despre foc cA e

213

Despre Numirile Dumnezeiegtr

arzator, ci din ceea ce i s-a aritat de sus; aga qi celelalte;

iar daci ar intreba cineva: qi cum vor simli diavolul qi

ingerii lui focul veqnic, i se va spune la locul potrivit. Dargila Duniel, in capitolul despre Baltazar, ingerul care

scrie qtie litere, fira sa fi invalat. Deci noteaza ce nu pnn

simlir-e le vine ingerilor cunogthla celor sensibile, nici nu

se folosesc ei de organele simlurilor' ci de puterea qi lrea

minlii.

$3

Pe l6ngd acestea trebuic cercetat. DiscutA cum

cunoagtem pe Dumnezeu; 9i spune cu dreptate cA firea lui

Dumnezeu, ca ceea ce este, n-a fost cunoscuti vreodata

de careva dintre creaturi, nici prin cunoagtere, nici prin

vedere; caci prin acestea ne apropiem de cele necorpo-

rale; dar Dumnezeu se cunoaqte din rinduiala creaturilor;

caci dacii. dupA Apostol. frumuselea creaturilor vestelte

pe Creatorul adica pe Fdcatorul, din crealie' pe drept

cuvAnt ordinea existenlelor oferl cunoaqterea Celui ce

le-a rdnduit; caci cele ce sunt, adici chipurile lor' qi

flpturile tuturor in parte, ca cetele ingeregti qi toate cele

sensibile, sunt chipuri gi aseminari ale raliunilor (ideilor)

dumnezeielti; sau modelele lor sunt inlelesuri eteme ale

lui Dumnezeu, pentru care qi dupa care au fost toate in

El, nehind altceva decdt El; 9i au fost aduse de El la

exisrcnla; caci zice Siin Apocalipsti preadumnezeiesculIoan, ca unul din ingerii cei mai vechi i-a spus lui ca toate

erau qi s-au ficut, numind prin aceasta ideile (ratiunile)'

fiindca erau, dar qi chipurile 5i asemdnirile raliunilor sau

ale modelelor , care, toate, s-au facut . Ci ic i cele

inlelegatoare sunt chipuri ale celor inteligibile, precum

cele inferioare ale celor superioare' Deci Dumnezeu se

cunoaqte prin inliiturarea tuturor in sensul depaqirii lor(Dumieziu e scos din cele ce sunt, neliind nimic din cele

creare de EI. t i Jiind deu.supru tuturor in mod negrdit. n'

trad.).Din ftrea tui. Noteazi ceea ce e potrivit pentru

aptrrarea dreptei credinle.' $i avdni chipunle. Aici rebuie inlelese prin modele

celgmai inainte hotarate de Dumnezeu, ale caror chipuri

sunt rezultatele crealiei. Iar cele mai inainte, randuite,

Aoostolul le-a numit hotardri de mai inainte, spunind in

Epistola cdtre EJeseni: Dupd hotdrArea (sfatul) mai

inainte d.e veacur, (Ef. 3, I I ). Deci Dumnezeu se cunoa$te

in toate fapturi.le, ca megterul in cele meqtequgite. Dar e

despA4it prin fiintA cu totul de toate; qi de aceea, fiind

necunoscut in cele megtegugite, se cunoaSte din aceasta'

necunoattere, precum gi din inlelegerea cunoscdtoare lldin gtiinla fapturilor. Reludnd acestea' a adaugat la ele

cele urmatoare. Deci qi ideile animalelor sunt in Dum-

nezeu, ca gi a le tuturor celor dupa f i re in general ;

c ic i cele de aic i sunt ca niqte s imulacre l i asemanar ioart ia le a le cclor de acolo; f i indca toate cele de aic i

iuni s imulacre ale cclor de acolo: pentru ca suf letu l

e q i chip q i asemanare a idei i .

$i Dumnezeu - prin cunoqtinl.i. Cum.se cunoa;te

Dumnezeu prin cele contrare 5i prin afirmari gi negalii'-o

arata prin explicarea lor. Caci dacA a spus 9i mai sus,.inprimul capitot, ci nimic nu reda fiin1a lui Dumnezeu,.nici

ingelegerea, nici atingerea, nici inchipuirea, nici ophia'

nici clte le-a spus acolo gi aici, pe care le-am 9i explicat

214

acolo, acum spune c{ qi prin cele negate acol.o se cunoalteDumnezeu, dar nu fiinla lui; gi iaraqi ci nimic nu are El

din acestea sprc inlelegerea lui; deci in calitate de cauzaa tuturor se cunoa$te din cele din El; dar ca Cel ce nu e

nimic din cele din El, ramane necunoscut din toate; darcum se cunoalte gi prin negtiinla, o spune 9i aici qi s-a

spus qi mai sus, in caPitolul II- D ar nb i n u s e inle le ge. Caci prin cele create ingelegem,

ne atingem de $tijnla lui, gtim caexisti Dumnezeu. Dar cine

este Durnnezeu sau cum sau cdt de mare' nici nu inlelegem,nici nu-l numim, nici nu cuprindem prin minte sau simlire'Asemenea acesteia cste qi spusa: Dumnezeu este in toate 9inu este in nimic din toate.

intr-o unire mai presus de minte. Noteazl ci prin

cele spuse a indicat vedcrea (contemplarea) lui Dumnezeucea mai presus de minte.

Cdci ea este dupd Scripturd. Aceasta se spune qi in

inleleptiunea lui Solonnn. unde se zice ci inlelepciuneaeite ite;trrn (lucrtitourea) tuturor (lnlel.7'21); Si in

Pilde, unde se spune de citre inlelepcitne: Eu eram Ia

DAnsul cea care tocnleem (Pild. 8,30); :;i la David: ?ocrele-ai fitt'ut tntru inleleptiune (Ps. 103'25).

$4

Dumnezeu Cuvintul, Despre Dumnezeu Cuvdntul;gi pentru ce se spune CuvAnt qi ce insemneaza aceaste

numire; aici se arati o singura cauzA pentru care se

nume$te Cuvint: pentru ci are in Sine cauzele tuturorcelor ce sunt; caci raliunile intregii firi sunt in El, ca Celce e cauza intregii crealiuni; fiindca prin El sunt toate;

cici ideile qi modelele dh El nu sunt altele in altul, ci

inlelesuri gi ragiuni eteme ce fac toate; qi lirea e raliune.

avAnd o cauza in ea^, o dati ce nu in deEcrt gi de_geaba suntfirile existenlelor. Il numeqte pe El CuvAnt (Raliune) qi

ca pe Cel ce se migca in toate in mod neimpiedicat qi

strabate prin toate pana la cele din urma. cum se spune inEoistola cdtre Elrei. Cdti viu este Cuttntul $i lucrdbr

Ei celelalte (Evr. 4, l2).Acest C uvdnt- esre. Dumnezeu Cuvintul, fiindinsuqi

gi in mod real adevarul, pe drept cuvAnt este $i cuno$tintasimpla a celor ce sunt.

Caci dacd Etiin(a unegte. Limurind cunogtinlaadeviirata, vede in ea pe insuqi Dumnezeu Cuvintul'Hristos Iisus; qi spune cA cunoltinla unelte cu adevaratpe cei ce cunosc ;i cele cunoscute. $i Eu curutst' oile M-eleji sunt cunoscut de.ele; prectrm Md cunouste pe Mine

Tatdl Si Eu cunosc pe Tattil (loan l0'14-15). Caci pre-

cum cunoltin!a, cunoscind ceea ce a voit sA cunoasctr, se

une$te cu ceea ce cunoa$te, ne mai avAnd o indoialAdespre aceasta 9i ne mai fiind sf?5iata in alte 5i alte pareri

si nistatomica gi devenitii de aceea negtirnli. fiindcii nu

i-a conuins ca cunoaste, la fel credhciogii unili prin

credinp cu Hristos cel conoscut, care estc Dumnezeu

CuvAniul, qi avind credinla in El, au credinla atotstabillgi neclintiti in cele cunoscute, anume ci au cunoscut pe

Dumnezcu qi au fost cunosculi de Dumnezeu; $l a$a au

ie5it din neqriinp, care am spus ca dczbina 5i rupe 9i migcrispre alte qi alte indoieli, ca necunosc6nd ce trebuie sicunoasci; ei se afla in siguranla, incredinlali prin credinlaca au cunoscut gi s-au unit prin aceasta cu Cel cunoscut.Dar cel ce se afla in intunericul negtiinlei, dupd Apostol'

Despre Numirile DumnezeieEi

cletinat de ratecire, e purtat de orice vdnt al nestatomicieiomene$ti, ca cei rostogolili de valurile mirii (caci qiaceasta o spune Apostolul, cf. Ef. 4, I 4) qi ii socotegte p.ecei ce cunosc srapdnili de nebunie, cum a spus 9i Fest ltiiPavel care binevestea cunoltin!a dumnezeiasca:. ESti ne'bun, Pavele (Fapt. 26,2 1). Cel cunoscAtor ti cu adevaratcreqlin, ca unul ce a cunoscut pe Hristos gi prir El acAqtigat cunoqtinla lui Dumnezeu, adici cunogtinla uni-tara a adevarului (cici cunogtinla simpli 5i necompusa eunitarA). a ieqit din lume, nemaifiind in parerea giritAcLea lumeasci; ci se cunoaSte pe sine treaz qi eliberatde necredinla mult ratacita; de aceea 5i moare in fiecarezi pentru adevdr, nu numai primejduindu-se de fiecaredatA pina la moarte pentru adevar, ci 5i murind neqtiinlei,dar vieluind cunogtinlei Si manurisindu-se cre$tin.

Cauza - impd(irii. A numit canza ^ impe4Lii

(6torp6oe<og) piirerile neintemeiate qi mult impi4ite.

LocaSul, gr. eoriq€,. Case, locuinJa.(CunoEtinlei) unilare - a' creqtinilor. A declarat

unitara (€vtoiccv) credinla noasra, ca fiind cunoqtinlasimpli gi cu adevarat neratacita a existenlei.

Capitolul VIII

$ l

Ca putere.ince sens se zice de Dumnezeu cee putere.Si domnia. Ca Domnul Puterilor, ucesta este

lmplaraul s/alei (Ps. 23,10); si: Domnul Puteriktr e cunoi. uiutorul nostru Dumnezeul lui lacob (Ps.45'l 1).

Deoseb ind -o de Pu te r i l e . Deoseb ind -o

lctgopi(ouocr;, adicA distingAnd-o gi despa4ind-o.

$2

Prin puterea neclintitd, gr. KoTd drivoprv cixl,r-

tov. A numit-o neclintita (dxl'rtov), adici necoboratidin virful ei; cici nu clintindu-se Dumnezeu din puterecrer-azl, ci fiind nemiqcat gi neincovoiat in taria lui pro-

duce existenlele; poate ii spune neclintit (drlettov) tica neinchis 11.tq xl,etogevov); 9i adauga 'i nemarginit

(onepr6protov); cici nu se inchide, ca neputincios inceva; ci se deschide pururea in puterea lui, puterea luiDumnezeu fic6ndu-le toate.

intdregte Ei sldbiciunea. Slabiciune numeqte trupu-rile acestea nrateriale gi paminteqti, pe care le numeqte 9iultimele ecouri, cum am spus de multe ori mai sus, pentruimpirtAqirea, in chip obscur qi dupA capacitatea lor' deputerea lui Dumnezeu. $i despre trupurile noastre a spus:Toare le pot in Cel ce md tntdre$e pe nrine, adit'd inHi'i.rros, (Filip. 4,13)l aceasta se poate vedea insa gi incelelalte animale, ca in llnlari qi in mugte qi in cele ca ele.intrucit gi aceste animale atit de slabe gi repede pieritoarepot fi tari prin acele lor, fiind imputemicite de Dumnezeucare le-a facut; de aceea Dumnezcu zice qi prin dum-nezeiescul prooroc Ioil despre licusta 5i gAndac qi omida:Puterea mea tea mare,cAci atotputemicia lui Dumnezeuajunge pini la aceste chipuri minunate li prea adevarate.Dar aceasta o vei afla gi in cele neinsuflelite' privind inierburi gi plante gi metale puterile odrdslitoare 9i folosi-

toare; 9i cele mai multe sunt fragile. iar altele tari qi dureca diamantul. $i altfel: numeste slAbiciune imputemicitAin acestea, pe cele mai slabe dintre animale, intrucdt auputerea de-a fi cu adevarat; sau trebuie socotitA slibiciunefirea neinsuflelita Si cu totul nemigcata, care a primit dela Dumnezeu puterea fiinliali, adica puterea de a Ii ingeneral.

$3

$i de e tngdduit Adici nu era cu putinli de a fi cevain general, de nu are ca suPort Puterea dumnezeiasci.

Puterea de a fi o are. Inlelege prin putere nu numaita,ria de-a subzista; ci indica prin ea 9i capacitatea de-a fiun anumit fel de putere. Iar raspnndire a puterii numefteieqilea proniei lui Dumnezeu 9i a bunatalii lui la celedin afari spre cele ce sunt, Pentru a aduce cele ce sunt laexistenli. $i indica prima putere a celor ce sunt; acesteasunt existenlele inteligibile gi netrupegti, ca nemunto,ue;dar inrpreuna cu cele inteligibile trebuie socotite 9i celeinlelegitoare, numite acum sufleteqti 9i ralionale; clciralionali este mintea, datorita careia sufletul prin con-cesie e numit dupi ingeri. Apoi inferioara sufletului enumita puterea simlitoare, a necuvdntatoarelor insu-fle1ite; apoi cea vitali gi vegetala, a tuturor ierburilor 9iplantelor, prin care infloreqte viala vegetala; dupa toate'e puterea flnliala (de-a fi in generul, n' trad.), adica acelor neinsuflefte, cum sunt metalele. cele pemantesti'care, ddnd subzistenld. face si 5i dureze in existenla li dAputerea insugirilor calde sau reci sau ameslecate; pe ceade-a fi de folos sau de un anumit folos' $i puteriledoritoare, de-a putea voi pururea (cele ralionale) gi de-apofti, tot Dumnezeu le daruieqte; fi El le imputemiceqtepe cele unite prin afecliune gi comunicare; 9i seminieletuturor sau elementele care se milca spre intdlnire prinpotriveala dintre ele Ei spre amestecare gi spre bldndaapropiere; astfel le duce pe cele sensibile identice sprenagtere. De la El au puterea acestei uniri 9i a amestecirii,cele ce se unesc prin afecliune, precum am spus; de la Ele qi puterea elementelor ce se miqctr spre diferenliere 9idespA4ire, ca astfel distincte si se migte spre naqterileanimalelor. planlelor gi celor ca ele; aceasu putere adistinciiei sau a despi4irii o primesc de Ia Dumnezeuspre a exista gi a se naqte spre existenla cele de chipurideosebite. A aratat deci aseminirile, distinclii.le, unirilegi afecliunile Ei a numit unirile chipuri confundate 9ineamestecate prin distintlie. Noteaza ca qi dorinlainsaqio au puterile ingeregti de la Dumnezeu.

$4

$i - sd (poatii) fi acestea. Firea celor ce sunt cereexistenla nu prin proprie alegere, ci din necesitatea qifolosul existenlei; gi aceasta o spune zicAnd cl puterea dea cere existenla in mod necesar e de la fiinla dumneze-iasci qi atotputemici.

$5

Bunele direclii, gr. €oet1roo1ivo6. Direclii bunenumegte agezarile 5i r6nduielilc drepte gi frumoase alecrealiunii, dar qi ale unitalilor gi simplitalilor ingereqti;

215

Despre Numiri.le Dumnezeiegti

sao numeqte unitali (6vri6cg) simplitaiile fiinlelor lor,netrupeqti qi nemateriale. Notezza ca spune qi de steleca sunt pentru vecr.

$i rdnduielile - neschimbate. Fiinlele ceregtineschimbate sa nu le inplegi aSa, pentru cA sunt eteme;cici ele sunt dupe cum s-a scris, dLrluri slujitoare (Evr.I,l4); ci inlelege neschimbarea ca pdzirea marginilorimpuse lor. Iar inaintare a timpului nume$te lungimeaacestuia gi miqcarea lui inainte; iar distinclie inseamnlrevenirea timpului sau orelor la aceleaqi; de aceea a numit

gi circumttilulie louvel,i(ctg; migcarea timpului sauprogresele temporale, migcArile stelelor gi planetelor carese efecnreaza in intervalele drntre doutrsprezece a$a nu-

mite case. Iar restabiliri (onoKc[Tqordoete), revenirilela un punct dupii plecarea de la el; de pildl soarele semilca strabAdnd intr-un an distanla de la aga zisul ber-bece pdnii (revine) la acelagi, iar luna o face aceasta vremede o lunA gi celelalte cinci in alt timp; caci din acestea semiisoara timpurile.

$i - puterile focului. Adici ale eterului. Vorbeqtedespre cele patru elemente gi spune ca pamantul nu supe nici o temelie; iar Scriptura zice ca s-a intemeiat peape (Ps. 23,2).

(Puterile) Jiingiale. Poate fiinliale se zic gi toate celeneinsufle$te qi nesimlitoare sau se numesc aga de la a f;.

$i - indumnezeirea, gr. 06<oorv. Se indumnezeiescdreplii 9i ingcrii dupa cuvintul: Eu um :is: dumne:eisanteJl (Ps. 81,6) .

Vreo afirmare. Numegte afirmare (06otv) aducereala existenla. Cel nepartaq de putere nu este nici in crealie.

$6

Dar spune magul Elima. Se vede de aici vechimeaacestui sfAnt biirbat. Caci cunoagte cele ce le-a spus magulElima, care s-a opus Sf. Pavel in Cipru qi de care amintescFaptele Sfinlilot Apostoli (Fapt. I3,8). Totugi Arabia aremulli asemenea lui Elima, care spun cafie noi zicind caIisus Hristos, Dumnezeu Cuvlntul, a patimit cu trupulpentru noi, dar nu cu dumnezeirea: daci nu primili ca Ela patimit cu dumnezeirea, cutn a voit, faceli pe Dum-nezeu neputincios, zicind ca n-a putut sa patimeascd cudumnezeirea, de5i a voit; catre aceltia trebuie spus ciDumnezeu n-a voit aceasta, avdnd in ce sa patimeasca,fiind contrar firii sa patimeasca dumnezeirea, care esteprin fire nepatimitoare. Observd cum explici spusa apos-tolicl: Nu lttxtte Dumnezeu sd se nege pe Sine insuSi (llT im . 2 ,13 ) .

Cdci negarea sa. Ceea ce spune Elima, magul, rizdndde dumnezeiescul Pavel, care a spus ca Dumnezeu nu sepoate nega pe Sine insugi gi (crezind) ca e cu neputinlac:r Pavel sa arate cd Dumnezeu poate ceea ce voie$te,adicA sA se nege pe Sine, marele Dionisie o rezolvd foartefilosofic. Caci zice ci Dumnezeu este adevarul; iaradevirul este ceea ce este; iar minciuna, ca nesubzistenti,nu indica ceva ce este; daca deci Dumnezeu se va negape Sine, adevdrul fiind minlit, devine ceva ce nu este; darcum se poate intimpla aceasta? Deci neputinlu de a senega, atribuita lui Dumnezeu este semnul puterii ne-graite. Caci a zice ca se poate nega e ascmcnea cu a ziceci Dumnezeu se poatc face pe El sa nu fle Dumnezeu, ci

216

sa reaca in non-existenld, lucru care unegte imposibilulcu blasfemia; cum deci se va zice Celui ce este ci nu este?Deci Dumnezeu nu poale aceasta, adicA este de necugetatca El nu estc sau nu se poate admite ca El nu este; deci anu putea fl Dumnezeu, nu e cu putinla; caci precumlumina, ca lumina, nu poate fi intuneric, a5a qi acesteasunt cu neputinlii lui Dumnezeu. pentru adevarul denedisprelu i t ; ast fe l dcci Duntnezeu nu poi t lc . pr inprivaliune, sii nu se gtie pe El sau sa nu fi experiat ceva.Ceea ce este nu qtie ce este (rcea de-a nu Sti, sau de aigrutra.El nu gtie sA nu qtie prin privaliune; caci neqtiinlae privaliune, nu ceva ce subzista, ci e in afara fiinlei; cicie o lipsa a ceea ce trebuie sd fie. Deci e lipsit Dumnezeude nestiinla r;i niciodatA nu qtie sa nu gtie. Dar daci amspune ca Dumnezcu nu cunoafte neqtiinla prin priva$une,neqtiinla ar line dc fiinla lui; negtiinla lui ar h fLinliali; qiDumnezeu ar fi intuneric; cAci ncltiinla este itrtuneric; aqavei inlelege in nrod halt gi cuvdntul: nu poate sd lnintaDumnczeu; qi: nu poate face Fiul nimic de la Sine, daci nuvede pe Tatil fdc6nd; aceasta e asemenea cu a zice: e cuneputinil sa voiasca altele Tatal gi altele Fiul. Caci una estevoinla Treimir inchinate dupa dumnezeire; nici nu ignorimci Fiul lui Dumnezeu qi Dumnezeu, Unul, din prealaudataqi preaneprihanita Treime, facindu-se om, a luat voinlaomeneasca naturali gi fara de pacat.

$i a nu fi n u e.rte. Negatia pusa contra ncgatiei esteafinnalie. Deci cel ce zice cd a nu fi nu este in Dumnezeu,deduce existcnla lui. Astfel deci zice cd nu poate sa nupoate !i, la fel, nu Stie sa nu gtie, din care se deduce ca Elin mod sigur qtie gi poate; dar bine a adaus aici: prirlprit'uliunelcacinu se zic prin depagire, ci prin privaliunecA nu poale Sr nu [lte.

$7

Este socotit iafiqi dreptate. Prin ce este Dumnezeudreptate'l Delinilia dreptalii e virlutea care imparte dupdvrednicie sau lucrarea proprie a piirlilor sufletului saumAsura (nredia) inlre preamult gi prea putin sau deprindereade-a infaptui a egrilitalii sau deprinderea alegerii folosuluicomun sau qtiinla celor ce trebuie ;i nu trebuie distribuitesau a amindurora.

Defoind.Despre cei ce giliesc nedreptate impotriva luiDumnezcu, cum zice Psalmistul (Ps. 74,5), spune ceea cese polrive$te aici, aratand aiurearla cuvintelor lor; cAciv2And unul cd ne migcam prin noi, adicA liberi, gi nu nestipAninr pomirile proprii, pentru ce, zice. am tbst fAculiliberi qi nu suntem mai degraba impiedicali pnn lipsa devoinla sa pacatuim; ei ignora ca prin aceasta vor sil fie pietremiqcate de al[i; qi avind noi trupuri parn5nteqti, de ce, zic,nu rdmdnem identici, adica neschimbaf, fiind nemuritori,chiar dacii ne folosim de celc rnateriale Si trecatoare; aceastae propriu celor ce nu cunosc lirea celor sensibile qi inteligi-bile qi bolesc de multa iralionalitate; cici trupul nostru fiindmaterial r;i schimbicios, in mod cuvenit avea nevoie de celeasemenea, adica de cele trecatoare $i matenale; iar sufletulfiind creat nematerial gi ncmuritor, in mod cuvenit arelibertate din pricira asem;iniLrii cu Dumnezeu; acesteaneinlelegindu-le, bArfesc providenla duntnczeiasci inam6ndoui privinlele, deqi vad aceasta mare 9i buni r6n-duialA; aceasta aratii ca atribuie cele ale unora altora.


Celor ce se miEcd de sine, gr. oitortv4, orE. Adica prin ispite'

celor liberi.

q8

Dar ar pulea spune cineva. Citre cei ce zic: cum nue nedrept Dumnezeu. ingaduind celor netrebnici si facirau celor drepli?

Altfel. Aici ne da o obiec$e a altuia; citci zice: arputea spune c'inevu Si. celelalte; qi rczolvA problema inchip evlavios gi cu iubire de Dumnezeu; cacr aratd pentrucarc cauzA ingaduie Dumnezeu, drept fiind, sti fie ne-dreptaliU oanienii evlaviogi dc catre cei nedrepli gi lacomi(cici vedern nrulli drepli suportind pagube. fie in bani,fie in Iucruri, de la cei nedrepli gi Iacomi); 5i raspundc inchip drept; cdci spune cA cei cuviogi sa nu se superepentru cele pamAnteqti li trecatoaret fihdca in acest ctvnu mai sunt cuvioti: intdi trebuie sa caute cele cu adevaratvrednice de iubit gi dr.rrnnezcicgti; caci iubind banii, numai sunt cuviogi. $i s-a dezlegat'intrebarea; aceasta ospune dumnezeiescul Pavel: De te nu suferili mai binesd fili nedreptiilr1i (I Cor. 6,7), cerAnd si nu ne necajimpentru cele lunregti; qi iar:qi vorbind de iubireade Dumnczeu,pentru ciire nu poate hnici ncdreptate, nici lacomie, zice: Clrrene t'a despdrli pe tni de iuhirea lui Hristos? Vreun neco: sttuv'e() strAntu'ure @om. 8,35)'/ li cele umritoare. Iar im-pd t im i t i numes te pe ce i a l i p i l i de ce le ma te r i a l e(npooftrouq) 9i preocupali de cele piminteqti; trebuie

sa alegem (ncrper.6oxtpreio0ot) ceea ce pare n-rai pulinimportant.

De firtugile ingeretti. Bine vorbegte qi de virtuteaingerilor, ca gi de a lui Dumnezeu, dupa cuvantul: aacoperit cerurile virtutea lui; qi dunnezeiasca providenlalasa sA fie nedrepta[ili cei cuvioli in privinla lucrurilornateriale. obiqnuindu-i pe ei cu dorinla celor ntai dunt-nezeiegti.

De fmpdtimirea de cele materiale. ObservA cumspune ca a nu se impAtimi de lucrurile materiale indicabirbatia; cAci cei ce se robesc patimilor lumeqti r;i trupeltise numesc in mod cuvenit afen.reiali. $i dreptatea dutn-nezeiascd nu voieqte sd ne dezmicrde li sa slabeascacineva prin acestca, ci ne obi;nuieqte cu dispreluirea lor,dupd spusa: Pe cel te-l iubeSte Donutul, il teurtd qibitiuie;te pe tot fiul pe tat'e-l printe;te (Evr. 12,6); dcci.ce'J Cei ce au bogalie, nu sunt iubili de Dumnezcul Veispune ci in primul rand nu bogilia in sine este rea, ciimpatimirea de ca :;i reaua ei folosire; apoi cunoa$teDumnezeu pe cei slabi dintre noi qi voind sa-i duci spremAntuire, le dii qi bani gi slavi, ncignorand ce sunt; cacicum i-ar ignora Cel ce gtie toate inainte de-a se face'l Daro l'ace ca sa nu avem nici o apirare, dupa Apostol: I)ed(eea etti fdrti aptirare (cut'int de rdspuns). omule(Rom. 2,1); :;i iardr;i: Avent urliereu mare, putand sdsufere cu ttoi irt sltibitiunile runstre (Evr. '1,15).

Sd nu-i (tase sd se) ntoleqeascd. gr. td pi1 06lptv.A-i moleqi inseamnd a-i amagi prin placeri. Dar seinlelege qi sinrplu a-i indulci.

De cele mai bune. De ccle dorite.Nesldbitd ststornicie. Numeqte neslibila statomicie

(apei l " rxtov oTdotv; rezistenla hotar i ta fa la dedulcelile panrinte5ti qi neincovoierea spre cele materiale

(Cauza) lucrdrti sale - in toate, gr. tfig dv toig

iilorq i6ronpcTicr€. A numit faptuire proprie (i6toi

npo/ov; migcarea proprie a fiecireia dinue existenle,potrivit ftrii; cdci nu cste cu putinlii oamenilor a face celeale ingerilor sau apei cele ale lbcului 5i invers.

De cele rele. Sa nu inlelegi aici cele t ele ca vreuneledin creaturi, cici nimic in acestea nu e rau: ci pAcatul, carese ivegte din alegerea noastra prin privarea de bhe. DarDumnezeu ne atrage din accsta. dacA alergam la El.

Neclinti(itn ei izsr,gi - de rele. Acesrea socotim ca lespune despre cele sensibile qi aflate in crealie, intrucit lepazeite pe toatc in buna lor rinduiala; cAci nici una dinele nu s-a schimbat, ci au rdmas ata cum au fost create.

Aceasta arata ca sunt neschimbate (sg€tdplqta) sauneaplecate spre cele rele sau ca le-a facut pe ele vrednicede ales. sau ci nici una dintrc ele n-a ieqit din starea ei,sau nu s-a mutat spre celc infcrioare. Caci cerul li paman-tul gi cele din ele au rimas la [el; iat luotreu str(iind 4e I i nri n ut - tt Si p ti : e ;r e ne s c' h i ntba te i n s u I i r i I e J i e ul re ia',cici elementele ramin conlrare - qi caldura gi rdccala qiumezeala qi usciiciunea qi llecare din ele rimine in prop-ria integritate qi nu se muta in contraruli caci niciodatafocul nu se face apa, nici apa foc. Iar dacA se intilncscdupi porunca Creatoruiu i , f iccare din e le r inr inepdstr0nd identitatea sa.

Mdsurile, gr. td4, crvol,o7io5. Numegte miisuriamroniile gi simetriile fiecirei firi.

Nu - de sccrpul. Adica nu in afari de scopul SfinrciScripturi.

i ntd;rind, gr. rbruepei8ouoo. Sprijini-nd.

De - rdnile. gr. t6v lelcoB4idvcov. De lovituri ceprovoaca rana li inrautalire.

Depdrteazd toatd inegalitatea. Nu zice simplu ciiscoate inegalitatea, ci pe cea din flecare, adica facc si nuriimdni in mod egal qi la fel fiecare dintrc creaturi inidentitatea cea dupa fire; de aceea a adaugat qi prinpritaliune, <leoarece inegalitatea nu se elimina prin laptulcd. creaturile nu sunt diferite qi necgale.

P:galitatea tufitor. $tiind cA sunt douA moduri in carese vorbegte de inegalitatc. le lamuregte pe amindoua gizice cir dreptatea in acestea este Dumnezeu, intrucatmasoara gi egalitatea tuturor. dar elimina gi inegalitateatuturor. Inegalitate numc$te acum pe cea care se intimpliprin privaliunea egalitalii, adica prin licomie. Cici ain.rpirli tuturor in mod egal cele dupa vrcdnicie. suslineqi salveaza toate. DupA ce a spus aceasta. adaugA 5icelalalt mod in care se vorbc:ite dc inegalitate. Caci ltiepe unii, numind egalitatc qi identitate chipurilc inteligi-bile gi netrupeqti gi primelc inceputuri ale cclor ce sunt,adica crealia nemurimare sau unitili lc, adici fiinlcle sinr-ple; iar cele sensibile, care sunt gi irnpii4ite qi in prefacereqi in curs de-a se deosebi, ca aflindu-se altfel in altcle, lenuIrre$te inegalitate ca diversitate. Spune deci ca, chiardaci ar cugeta cineva la aceastd inegalitate a celor sensi-bile de forme deosebite, in care au loc na;terile ani-malelor , a le p lantc lor g i a le celor urmatoare, to[Dumnezeu trebuie vAzut ca pizitorul fi pastratorul

se

2 1 7

Desprc Numirile Dunnezeieqtr

acesei inegaliltrti. nellsend pe cele contrare sa se ames-tece qi si ajunga impreuna prin amestecare la coruplie.Cici precurn le-a adus pc toate la existenlA, a;a le 9isusline, ca si fie cum au provenit din obdrqie.

Cdci inegalitate4. Noteazi ca afirma gi inegalitateagi deosebirca tuturor in totul gi c6 aceasta inegalitate onrenlinc dreptatea lui Dumnezeu. Deci noteazi cd existigi o inegalitate naturala.

Capitolul IX

$ l

Acestor numii dumnezeieEti. Prea inlelept spune:statui ale numirilor dumnezeieqti, mutdndu-le de la Elinila adevir; caci aceia le faceau ca un fel de statui' care nuaveau nici mdini, nici picioare qi pe care le numeauHermes; ei fAceau nigte tumulele de zid' cu porli goale.Iar inaintea lor ptrneau statui, pe care le venerau ca zei' pec6nd pe cele din afari le numeau Hermes; acelti HermesapAreau deci modegti, dar inliiuntml lor aveau podoabelezeilor. Astfel vei inlelege gi aici numirile din Scripturinumai despre Dumnezeu Cel ce este 9i e Dumnezeuladeviirat, ca fiind spuse in mod nevrednic despre Dum-nez€u, ca mic Ai ca gezind 5i cele urmatoare. Dar acestenume explicate gi infaligate ca vrednice de Dumnezeu, sedescopera avlnd inlauntru statuile gi chipurile dum-nezeieqti ale slavei lui Dumnezeu.

Dumnezpu e ldudat ca mare in Scripturi. Zice cADumnezeu e mare nu in comparalie cu altceva, precumboul e mai mare ca oaia sau lumea ca o pane a ei, ci pentruca nu se poate compara 9i pentru ca marimea dumneze-iascd e cu adevarat necuprinsi; aceasta a inleles-o in-

dicdnd ceea ce e propriu ('[d i6ioq) sau specific luiDumnezeu.

52

Dumnezeu se numelte ileci mare. Deqi tAlcuieqtenumirile atributelor lui Dumnezeu, e necesar sa le inte-meieze acestea pe marturiile din Scripturi. Deci s-a spusc|e mttre, unde s-a scris: Mare e Domnul nostru $i more

e tdria lui (Ps. 146,5) qi c1te se spun ca acestea inScripturti; iar cd este qi rnic, se arata in cartea a III-a aRegiktr, unde spune proorocul l\e: Iatd sunet de vAnt

sublire, Si acob e Domnul (lII Reg. 19, l2). Caci il aratape el cuprins de o undA, ceea ce inseamni sublirime. Iuii El este totdeiltnd h fel, o ai in acest cuvant: E& Janl

Si nu md st'himh (Ma|.3,6); dar ci e Si altfel' o vedemcAnd se arati lui lezechiel ca om din foc ai chihlimbar(Iez. 1.26-27\: iar in alt loc'. Oc'hii lui ca.fdcliile de foc,qi celelalre (Dan. 10,6); rar loanin Apoculrp.szi spune: Cachipul aramei gi al cuptorului; dar enu'nrittiasemdn.itor'c6nd spune cA a creal pe om dupti usendnurea lui (Fac'

1.26); iar neasemdn(itor, se declara in Isaia' cdnd zice:

Cu cine Md veli usendna,:ice Dttnrnrrl (Is. 40'25), ca Celce nu are nimic asemenea luil qi srdnd Si nemiqcut, cdnd

spune lui Moise despre piatr|: Aici um stut Eu inaintede< Ji tu gi cele asemenea; gi qe:dnd se arata unde spuneBaruch: Iu qe:i [n rcuc qi noi pierint in l'eac (Bar.3,3); tiiardsi: Cel ce ;atle pe Heruvimi (Ps. 98, I ); iar miSc1ndu-Je se aratA cand zice: ,fi s-a suit pe Herutinti Si a:burut

218

(Ps. I 7, I 2); f i iarlgi'. V e n i 1i sd ne po go rA m,sll ame st ecdmIimbile lor (Fac. ll .7 ) Si: A aplecut cerurile Si s-ct pogo"it(lI Reg.22,l0). $i acestea care s-au descoperitin particu-Iar, vor fi limurite cdt va fi de trcbuinla.

Aceostd mdrime este gi nesfargitd. Deoarece Dum-nezeu este marginea desivdr;ita a tuturo^r 5i este maipresus de desavargire qi suprainfinit cdci Imp(irdli4 luinu are margine (sfdr ; i t ) (Luc. 1,33), c i este mai presusde orice numdr. CAci degi se spune ci Dumnezeu esteUnul gi una, este mai presus de una; cici Dornnul' degiindici o relalie cu nunterele cele multe ce ies din El qipare oarecunr inceputul mullimii numerelor, totugi numaiprin bundvoinlA a prirnit sA lle in calitate de Unul falii decele ieqite din El, deoarece ca Unul in Sine este sin-rplu gin e i m p i r l i t . D a r a s t f e l , s - a g i s u p r a u n i f i c a t

lune-pqvcotot; mai prcsus de Unul. De aceea s-a spus:

$i inlelegerii lui nu este numdr (hotar) (Ps. 146,5).

$3

Deci aqa trebuie tnleks cii Dumnezeu e mic. CLcitoate existenlele, qi cele foarte mari, qi cele foane mici.s€ impanAlesc de Cel mic; fiindca nici una din existenlenu scapa de-a f,r mici in toate sau cele aflate in creStereinainteazA de la a fi mici la a fi mai mari; aceasta o spunePArintele sau ci in ceea ce e mai mare se vede ceea ce emic qi nu in cel mic se afl6 ceea ce e mai mare. in ceea cee prin sine mai mare.-

$i pdtunzdnd. In aceasta se aratA supraiulimeamigcarii lui Dumnezeu spre cele netrupegti. Caci apatrunde pdni la desparlirea sufletului 9i duhului pare aavea acest sens; aceasta o declarA pentru ca qi unitateanecorporalA a sufletului poate ti impa4ita. De aceeaDumnezeu cugeta fi in;elesurile Pe care le cugetimigcindu-se qi lucrdnd, inlelesuri atdt de necorporale gineimpa4ite gi ele (caci ce este la mijloc intre minte qiinleles sau cugetare'l). Dumnezeu intra in mijloc' precums-a spus: Tu ai inleles gAndurile mele de departe (Ps.138,3); dar Dumnezeu patrunde gi intrc suflet gi minte qiduh, adici unde avem simlurile stabile, prin care sufletulse intd lnegte gi cu cele sensib i le l i avem putereacugetatoare a gindurilor. Iar acest duh, inleleplii Eliniloril numesc 9i ca un fel de al doilea suflet simlitor alsufletului; deci acest suflet simlitor este cel ce patrundepdni la miduvi gi la vine gi artere gi oase gi in trupulintreg.

$4

N emic qo mt, ne ndsc&r. Noteaze in cdte feluri inlelegesensul nenaqlelii; sau ceea ce nu e incA niscut, dar se vana$te, cum a zis Sara: Incd nu mi s'u fdLuti sau caneterrninat, ca tumul din Halani; sau ca fiind de 1a cineva,ca Pavel: nu de Ia oameni; sau ca lustus, unul din ceidoisprezece; sau ca nefiind niciieri nicidecum, cum igiinchipuie Elinii Scylla qi Himera 9i cele asemenea; dar inmod propriu-gi absolut insugirea de nefacut se atribuie luiDumnezeu. In acelaqi sens, spunind ca Dumnezeu esteneficut, il fereqte de explicArile nepotrivite ale numeluilui. Ia seama si nu inlelegi acest cuvant in sensul caDumnezeu a fost fAcut (niscut), ca Ei cAnd Dumnezeu aravea pe cineva mai presus de El, ca sa se fi fecut (nascut)

Despre Numirile Dumnezeie gti

din acela creator sau bun sau duh sau foc sau ceva defelul acesta; dar sa nu-l inlelegi nici in pafie ne,ldscul,nici fiind deplin niscut, nici in facere, nici altceva; cumtrebuie inleles rtefdcut. o spune in urmatoarele. Acesteale spune contra Arignilor gi Eunomienilor, care huleau peDumnezeu spundnd ca se compune din fAcut qi nefacut.

C i ca Cel total nefdcut. Dcoarece cere si fie socotitDumnezeu ca fiind mai presus de tot ce e nenescut $i saspunem ca El este prin aceasta nenascut duptr SfdntaTreime, vino sA lanrurim ceea ce vrea sa indice. $i e clarci dumnezeiescul Dionisie, de la inceput, fiindca peatunci crau activi in Efes filosofii gi se afimra qi filosofiaionica, pe cAnd Timotei era episcop acolo. se silea si mutetoate afirma1iile gre;ite ale acelora spre adevir. Deci qtiaca e o dogma a unora din aceia, teoria ca toate celeinteligibile sunt $i nemuritoare 5i toate ccle inlelegaloaresunt nascute li nenascute; ca sunt nascute ca subzistdnddin Dumnezeu cauzatorul printr-o procesiune a ilu-minirii; dar nenascute, intrucdt au provenit nu in timp, ciin mod vegnic, adica in veci (era wt panteism fdfq, careconfundu facerea tuturor ;i ne[lerea tu nefacerea Sinetngterca, n. trad.).

Dar noi am spus mai sus ci cele sensibile au timpul,iar ccle inteligibile veacul, din care pricini se spun 5iveqnice. Deci zic acestea ca lun.rinAnd din procesiune gica neficute.

Dar iarA5i qtia pe allii care spuneau ci gi aceasta lumevazuta e Si facuta gi nefdcuta. FAcLrtA, intrucet in eae totul:sau e din unul care inainteazi spre multe, ceea ce in-seamna spre na$terile speciilor de animale gi ale plantelorgi ale altora; sau din cele multe spre unul, ceea ce in-seamna ca inainteaza spre corupere sau spre desfacereaelementelor. Iar nefacuE sau etema, declarau aceeagiIume, intrucit dupa ci niciodatA nu se ivesc ($i nu seopresc) migcirile spre nagtere (facere) qi spre restabilireacelor ce ajung la corupere. Deci spune marele Dionisieca oricind se amintegte de nefAcut, fie cum am spus noi,fie cum spun Elinii. sa nu se cugete aceasta despreDumnezeu; caci celelaltc se spun nefacute in chip cauzal(ttiti au fost tn cuu:ele ktr, n. trad.); Dumnezeu insd este(nefacut) in chip necauzat gi absolut; cici care e cauza luiDumnczeu, care pur qi simplu e mai presus de toate'l

in mod unitar Si tn aceltsi mod. Br. Povo€rME xcri

toritoer6eoq. A spus in mod unitar (1.tovo€t6eoq; pentrudesavirqita neschimbare a firii dumnezeiegti. Iar in acelaqi

mod (T oritoer8eoq) pentru neschimbarea Ei neprefacerea

lui. Iar distincr (d<popt(6pevov) pentru ca se arata prin

defrnire {opi(etv) deosebit $i despe4it de allii.

$i - acelaqi. Calitatea de acela5i gi la fel se vede numaiin cauza facatoare a tuturor, din care s-a dtuuit 5i fip-turilor sA ranana in identitatea lor 5i in imbinarea celorcontrare sau care sunt altf'el intre ele. Deci toate in acelagifel, dar gi de firc neidenticA in Dumnezeu se observi. Iar

Dumnezeu este acelagi (totit6g) sau asemenea, in cali-tate de cauzator al tuturor.

Ces una qi unicd. A fi pururea la fel 5i neschinrbat.ceea ce inseamna acelaqi. e propriu lui Dumnezeu. $i Elnu e marginit de altceva, nici nu arc limita, ci toate setemrini in El; gi Dumnezeu este acelaqi pururea, fiind camonadacu adevarat acelaqi q i hotar lu i insugi ; sau hotaruldistinct al tuturor gi ridicat peste toate in mod unitar qi

identic; adici prin faptul ci e monad{ e neamestecata cunici una din toatc gi simpla gi prin faptul ca e acelaqi(xa, d cd taut6v) este in acelagi la fel (rioqDto>g);

cAci nu c nici o deosebire jntre a-i spune monadi(!rov<i6o) qi de un fel unic lpovoetadql qi acelaqi('uqutdv) sau de acelaqi fel (tautoet6es); cAci acelaqilucru inseamni. Dar Dunrnezeu transmite gi fapturilorfaptul de-a fi acelagi; de aceea toate sunt aceleagi gi la fel,precum au fost ficute. riimindnd intr-o impreunii-sutlaregi mintuire li irnpreunA-patinilre (conrpAtimire); 5i pdnaceasta pot sa se impailatcasca de El; astfel le line in Sine(nrAntuite 5i) inipreuna adunate gi pe celelalte adiciprocesiunile deosebite ale creaturilor; in acelaqi timp,piistrindu-gi identitatca gi neschimbAndu-se spre diversi-tate sau contradic$e, 1ine la un loc Ai cele contrare in celesensibile.

$5

Deoarece - tn toate fn mod providenlial. Compozilia

crealiei trebuie socotiti (oir1'c6ov) ca avand rostul de ase depigi, pentru ca rrebuic socotiti avdnd un scop,fiindca Dumnezeu este prezent in toate in mod provi-denlial gi cele urmatoare, (treulia nu poate.fi cLtgetatdnemigtdttdu-se spre Ltn scop mai presus de e.r, n. trad.).

Cdci precum dacd - suflelul. ObservA cum e propriusufletului sa fie inleles trupegte qi cum se inlcleg trupeqtepA4ile sufletului; gi le exprima acestea frumos prin cu-vant.

Nettnpdr(irea. Sufletul e neimparlit, nu in mod sim-plu, ci in raport cu trupul; cici numette parii ale suflctuluigi puterile lui. sub chipul carora sunt inlelese uneoriperlile trupului.

Desjdgurdri. Numeqte desfaqurare (&v<intu€rv),extinderea sau lamurirea inlelesului ascuns in cuvdnt; iar

purificarea (ovcrxo0cipeo0cl) este eliberarea celuicontcmplat de cele trupcqti-

C ele trei dimensiuqi ale trupurilor. Vorbeqte de celetrei dimensiuni ale trupurilor, cum lamureqtc indati; deaici vei inlelege bine ceea ce se spunc de Apostol: Ca sriL'Ltnousteli ce e ddintintea qi ce e indllinea (Ef. 3,18) qicele urmatoare; ceea ce unii au inleles drcpf cruceamantuitoare. Noteazi ce e lungimea gi adfurcimea qilAlimea la Dumnezeu.

Dar acum - (inlelegerea lui) Dumnezeu. Cci vechiau numit unitatea, identitatea, egalitatea 5i aseminarea,cauza afecliunii tuturor gi a providenlei qi a nrdntuirii; deaccea l-au nunrit (pe Dumnezeu) gi Unul; iar prin calitateade altul qi prin neasemAnare au inleles providenla crea-toare ce se arata in cele impi4ite gi schimbatoare 9iscnsibile qi in cele existente sau inteligibile, inlelegind inchip ascmandtor q i numir i le. precum am spus 5i I r ta i susin mod diferit; allii au inleles identitalile gi deosebirilesau au inleles chipul identic qi in acelaqi timp altul, caprivaliune. Iar a\ii au vorbit de rnarginea qi nemSrginirealui; Teologiu simbtilicd lc vesteqte ca imbinate. Iar cainmullire unitara vad pe Dumnezeu ranrdnAnd in simpli-tatea proprie in producerea fomrelor complexe qi de tot

felul ale crcaliei; iar procesiune (npoo6ov) nume$temigcarea gi pomirea spre creare.

219


ce e animalul. Aqa spune Clement la inceputul celui de$6

al cincilea capito I dur Strtntare deci daca sunt asemcnea

Dumnezeu (este) asemenea ctt sine.Despre noi nu :::"*?:"."J': Xfft.f.ie ce n-ar fi adevarat li ca nu sunt

se poate spune (, senrcneo (6!rorov); ceci trupul nostru se Asemdndrii, gr. cu'roopot6Trlr(4. Este obiceiul

compune dincele asemenea (doporopep6v) qi rrea.re- marelui Dionisiela spuna ce Dumnezeu este in cele

ntened (dvoytototE6v). cum aratd qi Aristotel la cauzatc cxistenla ca atare 5i -suponul existenlei ca atare;

inceoutul scieii Despre t1(t1tet e(t unintilek,r; iar Dum- gi ca El estc viila de sine 9i ipostasul vielii de srne (al

;;;;'". 'rn

.""u ." ",t"' este deplin asemenea' fiindca 5i iutovietii); aqa este qi acum asemanarea de sine qi supor-

dumnezeiasca scnptura zrcc ci'ii fiind pururea neschini-. tul asenianarii de sine' Dar o spunc aceasta' n^u zicind cl

;;;;-;;;."t n"ur'"-"n"u' cdnd spune: care dintre :ei alta e viala $i altul faptul de-a fi produs viala inrudita' ca

,r , t ) , , r rnrru"uTie,Dt, t tnt t te? tPs.8.5.z l .g i iar is i ' . Cucine pe una carc n-arc ca. t .uqo. t , p: Dunrnczeu. d l l l l_ : l l :

nt t i te l i t tseninu. : i te D(,ntnul ( ls . {0.15t Si : Eu um parr ic ipa ccle ccpart ic ipa la v ia la: c l precul) I sc cxpl lca

inntuliit vederile qi nt-am u,semdn(t! in ntiiniie pt'()or(r pe tini in capitoiul. XI..Dumnez-cu este numit viala de

ci l , , r ios. l2, l l ) , ;d icd: Eusuntuc 'e lusi t 'umini fnsunt i , i inegiputereudesineqi_asenranareadesineqiceleca

.uo, ipunaIrineuin Crnttnt ere:iilttt'. a"".t"u, .u fi-ind (in mod) incepator.gi dumnezeiesc qi

piin imitarea dupd putere. Trebuie inleleasi aici cauzator; caci este qi acestora El insuSi cu adeviratizvor;

imitarca lui Dumnczeu de catre lrea inlelegitoarc qi iar viclii de sine qi asemanarii de sinc qi celor la felle este

,"ti*"ia i"i"afri spre El, dupi cuvanrul: Fili d--esavdrqili suport,.ca cel ce daruiegte cclor ce sunt aduse in exisrenll'i?iriti-t;i

iit.stivi, cn Tuttil trtstru cel ceresc (l-uc. sa-participe la acest dan: caci toate participii.la.acestea

6,joj, i""u"o sunt la Dumnezeu in mod propriu gi-mai potrivir tor; cele drntdi qi mai inalte creaturi ale celor

oresus de tot hotarul si cuv6ntul, dar in'lapturi'-dupa inteligibile' in mod incepitor qi superior' iar cele ur-

iurereu fie.aruia, p" .irutu firii; ier prin imitare uebuie matoare in mod inferior. Despre asemtulare. anr spus $l

i"f.,f "r." ,iC ti imparraqir"u uaruta de Dun-rnezeu cel mai mai sus ci e forma de unitate a tuturor; caci ea arata ca

oresus de tiintA, inrparritre pe care cele create au primi- tot ce este participa potrivit siegi intr-o impreuni suflare,

i-oo"f*eafj..re,casaiiepArtageqidecelelalte,pecare impartilindu-se de prima cauza; dar s-a spus ca nu e

le-am e*iu. in cele precedente lar spusa despre cele desavlrqita' nici intreagi imitarea'

asemenei lui Dumnezeu dupa chip nu anuleazi ceea ce

s-a spus despre om, ci a extins cuvAntul despre im- $7paflA$ue gi la celelalte.'

Cirip iEi asemdnare a) lui. Spune cum trebuie inleles F aptul de a nu avea, gr. td ono66ov. Prin ccea ce

dupd cltipul ;i asemdnurea nu dupa lorma' cl oupa le lipseqte.inioarceria sprc Dumnezeu ;i prin faptul de-a avea mut-

tea intinsa spre Dumnezeu' Cauzatorul existenlei 5i al $8existenlei bune; e ceea ce allii au inleles ca libertate'

deoareie Dumnezeu nu c dupA fiin1i asemenea. celor Dar ce (vom spune) Ei despre starea - dumneze.'

ralionale; :;i nici noi nu sunlcrll ascmenea cu chipunle ioscd'l Starea gi qederea au acelaqi inleles; caci au numit

noastre deieara qi de aramii' care sunt de alta substan[a, stare, nu a se'face drept din incovoierca pe scaun. ci

degi in oarecare masura asemenea; cdci se aseanana neclintirea gi neschimb^area sigurd a lui Dumnezeu, pre-

unil" .u altele, pe temeiul chipului anticipat, cele de cum a qedei e a avea imparalia mai sus numitd :;i a.se

aceeagi reapti, adici de o treapta 5i de o liinlii ' ca odihniiontinuuinmodnecuprins;inScripturas-avorbitHeruuimii qi Serafimii 9i celelalte trcpte; acest chip este de scularea din qederc' ca in cuvintul: Sttul'i, Dtrunute'

in ccle inrciigibile (ingeri)' ca un fel dc substanla nema- intintpinti-i pe ,'i (Ps. I 6, I 3 ); 9i iara5i trecind de la stare

ter ia lacarce-v iu1a: g i f iecarcdinccle inte l ig ib i leestechip. lasedlre.z ice:C( i te i ur( . tpe( i i i t t i i S i teyei sui incurele

Dar Dumnezcu nu e aqa falA de cele din El; cici Cauza- t.ie rle hituinla 1Avac. 3,8) gi: S-a suit pe Herurimi ;i a

torulnuesteasenreneacuceicauzal i ; iarceeaceamspus :burut (Ps. 17,12); darmai a les spusa: $e:ul -o i pe t rcn,

dcsprc ccle intcligibile, cuget-o 5i despre sufletele noastre cel ce judet'i ( u drePt( te (Ps. 9'4) 9i: D untne:eu a ;e:utinlelegAtoare. , pe tr6nul cel sfAm tL,l /ui (Ps. 46,8). Iar acestea nu se spun'

CEci numai celor de aceeasi treaptd Numcste de i.up"q,", ci dumnezeieqte.

aceea5i treapti (6potayG:v) pe cele de aceeagi fireintre

care te intootce (se inverseaza) asemanarea, cum e Pelru 59asemenealuiPavel dupa fire qi invcrs, Pavel e asemenea

lui Petru. Dar oare nu are 9i ihipul lor aceeagi raliune? Merge' spre toate' Se vorbeqte despre D-umnezeuca

Cacioa.enueinanrandouira l iuneaacelc iaqi f i in le 'cum merginJ 5i migcindu-se spre to,atc ' ca in leremia:6u

e logic'l Dar de om se spune qi altl-el, -ca nu.e asemenea sunl Dunme:eu aproupe tt nu dePurte (Ier' j-t'l-i): ll

chiolului propriu: penrru ca chipul s-a facut dupa asema- iaraqi: Ce1 in roate Si prin roate (Ef.4,6); qi mai ales:. De

"r[. "*lf "i qi nu omul dupi aacesreia; aqa qi in privinla mti t'oi sui la ter , Tu utnlo eSti qi cele umratoare (Ps.'Cl"."i"r"f

"i li a cetor din b,l; nu e o inveisare reciproci 138,8). Iar despre aratarile dumnezeiegti: Ap.leaca

intre ele. Dar esre o inversare (dvtrotprl<perv) care certuile tule ;i pttgoard-te.(cf' Ps. 17,ll). $i: slirtt-s-a

poale l'i spusa $i d"rp."."i." marruiesc la fel cuvintul in Donrnul tn strigdri de teselie (Ps' 46'5)'

nod invers; de pilda, .u* ,. ,puna .a animalul eceea c e Nu prin mutare sau schimbare' Explicand cu evlavie

e sromacul, se poale rpun" iiintarr, ci stomacul e ceea cele spuse despre Dunrnezeu. zice: auzind ci Dumnezeu

220


se miqci. sii nu inlelegi migcarea spre fapturile.cugetategi mai ales sensibilc; caci cele materialc se miqcd pnn

mutare (Kgrd gopdv); iar mutarea este schinrbarea

totala a locului gi mai ales cea care nu se poate opri cind

voieqte; iar migcarea este 5i cea prin schimbare (xo, o

ol,l,oi<oorv): caci schimbzrea in acest caz apare, cdnd

cel sensibij rdmAnind pe loc. se preface in patimi-ri con-

trare sau sc face intre cale contrare li nccontrare; de pilda.

truoul e c6nd sAndtos, cind bolnav; la fel qi arama. cAnd

e rotundi, cdnd colluroasi; iiu prefacerea de tot, are loc

cAnd un lucru sensibil nu ramine acelar;i, ca acea$r teme-

lie, ci devine dc pilda din lot pamantul sAnge 5i din apa

aer, sau din lot aerul apa, sau toiagul lui Moise qarpe, sau

apa singel aceasta c 5i prelaccrc 5i naqtere $i corupere'

oiin scf,irnba.ea celor de nrai inarnte; dar estc 9i o

miqcare, care face ceva in ceva neasemenea qi dintr-o

cul,oare in alta. $i iaraqi este o migcare spaliala, ca mu-

tarea dintr-un loc in altul; acea$a mi$care se face prin

mutarea lie in linie dreaptA, fie in cerc' cum se mrqca

roata, iar dupd unii gi cerul, sau prin combinalie intre linia

dreaptA qi circulara, ca mutarea prin spirala, cum e cea a

gerpilor.'Este qi o migcare inteligibila, prin care.lucreazA

mintea qi minlile dumnezeieqti (ingerii), inleleg exis-

tenlele. Este gi o migcare sufleteascA prin care.sufletul se

milca spre inlelesuri qi migcri simlurile; mai este qi o

miqcare-a plzrrtei, care milca capacitatea ei de a creye.qr

de i se hrani. Dumnezeu nu se miqcA deci prin vreuna din

acestea, ci migcarea Celui nemigcat 9i pururea la fel se

nume$le voinla lui spre crearea existenlclor qi iegireaprovidenlei lui sPre toate.

Nici in ambele feluri Vorbeqte de miqcarea ce se

muta, pe care o nunelle gi in spirala; nesupusa relalrel

iool6tcp), numeqte pe cea absolutii. dar in legatura cu

cele create.Dar - gi miEcdrile lui Dumnezpu. Vorbind de miqcari

la Dumnezeu.-lamureqte cum trebuie inleleasi in mod

dumneze iesc miqcarea la Dumnezeu' explicAnd miqcarile

sensibile din lune in nrod anagogic (cu sens inalt)'

$i pin (miqcare) dreaptd. Cum se ingelege migcarea

circulara gi cea in Linie dreaptA gi cea in spiralA la-Dumnezeu'

citegte in capitolul lV, dupa puline paghi de la inceputul

capitolului: qivei aflacum se inleleg acestea lalngen. la sullerc

gi la trupuri.Pe iele de la miiloc gipe cele extreme. Cele supenoare

au totdeauna in legatura cu ele pe cele inferioare; extr.eme

numelte Puterile di sus qi apropiate de Dumnezeu Mijlocii,

pe cele de dupi acelea. superioare luturor celor scnslblle'

bele mai inafte cuprind pe cele mijlocii, iar cele mijlocii

oe cele sensibile;-de aceea a vorbit qi Sf. Scripturi de

ireptele ingerilor in ceruri' Dumnezeu le cuprinde pe

toaie, ca cdrcul pe toate cele dinlauntrul lui qi se intorc

spre sine ca sPre cauza lor.^ Dar noteiza ce inseamni la Dumnezeu cuvintele

acelaqi qi dreptate 9i egal.

$ 1 0

Migcarea. E o miqcare asemdnatoare intreolalta 5i in

elemente; caci aceeaqi imbinare a acestora 5i neoscilarea

in ea prqduce nagter i le d in cosmos; f i indci daci

prisoseqte vreunul din elemente' se corupe ceea ce s-a

nascut.$i dupd toatd egalilatea inteligibild. E de $tiut ca pnn

aceasta se inlelege (vor1t6v) a nu cidea in simlire. nici

a aueu puteiea inlelegerii in sine insuqi' ca puterile

sufletului Ei ale simlurilor: inteligibil (voepov] in\eatnna

a avea inlelesurile simple 9i absolutc. ca ingenl: lar

puterca ralionala (loYrK6v) e cea care primeqte prin

ia$une qi vedere cunogtinlele celor ce sunt. ca mintea

omeneaica; iar puterei simlitoare inseamna a sta sub

simlire (simluri), ca pa4ile lumii care se impart in fiinliale

lpui existente) qi vegetale' adica existenlc cu totul

nemiqcate qi nesimlitoarc qi care pot fi migcate spre-orice;

caci defiresc firea ca inccput al migcarii' Iar egalitatea

voita este cea alcasii; nu ignor cA prima extindere se arata

gi in sufletul omului ca o pulere inlelcgatoare 5i ralionala'

Puterii - fdcdtoare a ioatd egalitale4 Este o egalitate

in firi de la iumnezeu' FAcatorul tuturor; 9i este o egali-

tate voiti, pe care o rcalizeazi cu voia qi prin alegere cei

ce practici dreptatea ;i egalilatea in viali; dar $i aceasta

esi l i tote s i -a luat existcnla de la Dumnezeu' Deci toata

elalitatea qi dreptatea o are Dumnezcu in Sinc insu5i in

nioa *i-piu $i naimpa4il' ca Cel ce lc are de mai inainte

in idei qi-modele in glndirea lui sau o cuprinde in ca, ca

sii vorbim mai ProPnu.

CaPitolul X

$ l

Ca AtoQiitorul qi ca Cel vechi. Dumnezeu s-a aratat

lui Daniel ca Vechi, avind capul alb ca ldna, pentru care

s-a numit gi Veclr i de :ile (Dur-7 ,9); dar qi mai tdnar decit

un bitrAn caruia ii albeqte pArul, cAnd s-a aratat lui

Avraam cu ingerii; gi inca mai tdnar; acestea gindindu-le,

le-a explicat autorul aici: e batrAn' intrucat toate exrs-

tentele sunt din Dumnezeu Ei dupa El: de aceea sunt $lmai rinere ca El: dar e tanar. ca Cel ce c pururea in

visoare, in fericire statomica; dar prin aceasta e invechit;

iaidaci ar spune ca e amAndoui, adici batrln qi totodatA

tinar, aceasia arati ci dureazi vegnic' de la inceput pinA

la sfirqit; trecdnd prin toate qi fiind de mai inairte,

dureazi veqnic pAnl la sfirgit; accst sfir;it este mai tanar

ca inceputul; gi aceasta are 9i ea o raliune; apoi adaugA 5ioirerea dumnezeiescului lerotei; $i da $i spusa acestur

invalator, descoperindu-l ca propriul invalator al sau'

$2

Si ca bdtAn $i ca tdndr- Cum uneori Domnul e

desiris ca este vechi. alteori tanar; da pilda: /i.srs Hri'rtos

ier i ; i a: i ; i in veci acelasi (Evr. l3 '8) ; azie mai nouca

ieri.Fiindcd unitatea. Deoarece aritmetica a dus la capit

mullimea ce e impa4itA in numere; unitatea pune incepu-

tul i tot numarulf doimea arata pe cei egali, iar numerele

urmatoare inainteaza la o mdrirne. adici la o mullime;

aceasta e creatia, care este din Dumnezeu; iar numirul

aplicdndu-se mullimii, pe drept cuvdnt cel mai nou e

numit 5i e aratat prin numar; caci mullimea care -e qi

numarita a fost adusa la existenla in mod negrait dupa

Dumnezeu 5i de Dumnezeu; dar unitatea este, precum am

221

Despre Numirile Dumnezeiegtr

spus, cauza incepatoare $i a acestui numar mai nou sau anumerelor gi are oarecare relalie cu cele multe, pomitedin ea. Deci Dumnezeu, care e gi Cauzatorul acestora,avAnd gi sensul de unitate, e mai tdnar (mai la inceput),dupi inlelegerea spusi, decit cele din El; dar sunt gi uniicare au nunrit trupurile numar.

$3

Absolut nefdcute. Mai sus, ln al V-lea capitol. amvorbit pe larg despre veac gi timp; acum trebuic lamuritecele afirmate; cici zice ci Scriptura nu nume$te numaiveqnic pe Dumnezeu cdnd zice: Dumnezeu ccl veqnic,care a pregetit inlllimile piimAntului; caci numeqte peDumnezeu in mod absolut nenascut (neprovenit in senslarg,n. trad.), cind il arata ca existdnd in mod necauzat;ci numegte veac Ai pe cele ce participi la nestriciciune qisunt neschimbate in fiinla. fie ca sunt ingeri, fie cerul demai sus, ca de pild6: Pusu-le-a pe ele in t'eac Si itt veaculveacului (Ps. 148,6); Si: Cele c'e rtu se vdd slt,tt ,-etttice(II Cor. 4,18). $i spune ca vor ramane neschimbate(crvol,l,oi<ota), cum au fost fiicute. $i numegte porli .vegnice fie cerurile, fie ingerii ce stau in ele, ca portari;dar qi pe cele vechi le numeSte vegnice, ca de pilda: Mianamintit anii cei vett'titi (Ps. 76,5); dar 9i timpul nostru ilnumefte veac. ca de pildi: Pdnd h sflr;itul veutului(Mat. 28,20); gi: Ca sd ne sco(td pe noi din acest veucrriu de acum (Gal. 1,4); qi iariqi numegte veacul timp, depildA: Ea il t'oi int'iu pe El in :iua teu din urmd (loan6,54); caci sunt veac, nu zi, cele de lainviere; gi iararli: /ncare Dttntne:eul veacului acestuiu a orbit ntinli le necred -

incioSikrr (II Cor. 4,4); 9i timpul il numeqte veac, ca deprldd: Zilele t'eucului (Mal. 3,4) Si: Moahilii Si Annniliinlr t'or intru itt tusa Dontnului pdnti la aL:eteleu neamin lear' (Deuter. 23,3). Numelte cele zece generalii veac.Deci nu trcbuie, zice, ca acolo unde Scriptura spune veac,sA inlelegem numaidecdt veac dumnezeiesc; cAci acesta

esre cu totul absolut (tldvrn xoi anotr6T <og), adiclintot sensul nenescut gi etern; ci se indici ;i ingerii cu acestcuvdnt, ca cei ce au calitatea sii rdmAnA in identitate.

Veac prin pdrticipare. $i acest Parinte inlelegeveacul ca Grigorie Teologul, ca indicarea permanenlei,sau a existenlei de-a pururi.

Vorbeqte - Ei de un veac temporal. Veac temporal ecel din Psalnri: S -a ostenit in leuL Si t'u trai pAna h sfdrSit(Ps. 48,9). Iar de timp vegnic se vorbeqte la Aposol, depidi: lnainte de timpuri veqnice (Tit. 1.2) Sr: Tricute(-tdinuite)din tintpuriregnice (Rom. 16,25); gi la Moise:Il voi at'ea in tea. . Noteaza ca vcacul viitor va fi incorup-tibil 9i pururea la fel.

DeEi qtim prin ei. Adici prin sfin$; dar noteazi cinumelte inteligibilc ccle ce sunt, care au legiturii cuveacul; iar pe cele sensibile le nume$te nascute $i intreinsu;irile lor este qi timpul; acestea le ai in mod deplin incapitolul V.

Nu - simplu coeterne cu Dumnezeu. In mod preainlelept asiguri pe auzitorul in dreapta credinla spundndca nu trebuic cele numite veqnice, socotite prin aceasta 9icoeteme cu Dumnezeu cel dinainte de veactri(Dumnezeue deusupra ve;niciei, find inuinte de veacuri. Ditn'e celetempuule, unele suttt;i leqrlir:e. Inlre lemporll;i veEnlcnu e contradiclie, n. trad.). Caci am spus mai inainte cii nu

222

se nume$te veqnic veacul insuqi. ci ,[ nume.c ueEni.ecele ce panicipa la veac; deci ccle hteligibile propriu-zis(ingerii. n. trad.) gi ficute ca existenle nemuritoare, tre-buie numite gi vegnice, ca cele ce rimdn fara sfirqit prinvoinga lui Dumnezeu. pentru ca sunt qi aduse la existenlAde Dumnezeu, neexistind mai inainte. Vorbind qi maipropriu, cele venerate de filosofii Elini, le muta in modsigur la dreapta credinli; deci spune ci Puterile fAratrupuri crcate de Dumnezeu sunt existenle 5i veqnice darnu coeteme cu Dumnezeu, cum aiureau Elinii, care indatice spuneau Dunrnezeu, spuneau toate (s-u tre(ut asltel deIu panteism, kr Dunrne:eu C reatorul Si Ia ingeri,n. trad.)1dar exista, zice, qi aceste trupuri pimantc$ti facute, pecare le vede supuse facerii, care au materia ca bazii gi suntaduse toate la existenli deplina dupd luni. Iar unele suntla mijloc, intre cele veqnice gi nascute, cu inveliqurigroase gi pim6ntcqti, facute $i nascute dupa aceea; trupu-rile ce se nasc qi se corup, sunt la mijloc, cici sc ?m-pirta:iesc in parte de veac gi in parte de timp. Iar la mijlocsunt qi cerul gi toate stelele; cdci sunt 5i acestea corpuri,deqi mai subliri qi mai curate, cum zice Apostolul: l-t-puri t'ere;ti Si trupuri pdmdnte;ti (I Cor. l-5,40); apoilAmurind cum sunt acestea, adaugi'. Altu e slavu soarelui

;i ulta a lunii gi alta sktt'a stelektr (I Cor. 15,41). Decicerul qi pdmintul de mai sus au fost ficute in veacuri.Caci s-au creat inainte de lumina creata, care s-a numit qiziui, cum zice Moise; tdria qi stelele s-au creat la distanletemporale, fiind corpuri in timp; ciici sunt qi tangibile 9iviule; totu9i vor fi veqnice, intrucdt vor participa gi elela veac ca qi trupurile noastre prelicute in nestricdcioase;aceasta o arata Si Apostolul, zicind cd va trece cltipullumii acesreio (I Cor. 7.3 I ), nu lumea insAgi.

De aceea qi despre aceste corpuri niijlocii s-a spus inPsalmi: Pusu-le-u pe ele ln veac gi ln veutul ventului,porutl((i u pus si uu r'or treLe (Ps. 148,6). Noteaza decicA stelele qi soarele gi luna r;i cerul sunt corpuri, darmaisubgiri, insA au devenit nemuritoare prin voia lui Dunmezeu,cum se vor face gi trupurile noastre dupi inviere. A/r/e1: dar aspus ci sunt qi se fac Ia mijloc qiingerii 5i sufletele, participindin parte la veac. pentru nesficaciunea gi nemurirea lor, in peutela timp, pentru ci se vAd in facere; de aceea le numelte peacesteatemporale qi vegnice; caci a spus mai inainte cA celece se numesc ca sunt in jurul lui Dumnezeu se aratArdnAnind in veuc; iar cele ce sc nasc, in tintpl iar celeveqnice qi cele temporale nu trebuie inlelese simplu ast-fel, ci dupi modurile impreunA cunoscute in ele, adiciicrezute cu claritate.

Capitolul XI

$ 1

Pacea - ca obdrgia impdcdrii tuturor. Noteazi ci anumit pe Dumnezeu obArqia adunArii sau concilierii; iarprin mullimea impa4itA inlelege pe cele sensibile.'

Unitute integrald. Prin unitatea intreagii au ingelesunii cauza simpla gi neirnpa4itd a existenlelor, spre carese intorc toate. ca subzistdnd in ea; iar allii amroniauniversului. imbinatA din elemente de firi diverse; deaceea a numit 5i razboi intem opozilia dintre calilalile lor,a caldurii fala de racealA gi a umezelii fali de uscliciunegi a altora la fel, care s-au unit spre completarea unui unic


cosmos.Conlocuire unitard. Sl nu socotegti ca Manicheii ci

materia dezbinata in ea instrqi a nascut aceste fenomenedemonice, cA umczeala e prin fire in razboi cu uscdciuneaqi raceala cu caldura; cici Dumnezeu uneqte 5i pe cele ce

iunt astfel intr-o al'ecliune qi intr-o compozilie a univer-

sului; razboiul launtric inlelege-l deci ca luesc.

CeIe mai lecfti. Puteri mai vechi nu numeqte simplu

ordinea Serafinrilor, ci faptul de-a uni cu ilumindrile dum-

nezeiegti pe cele ce le au, fiindcA acestea au o intdietate; cdci

ele primesc prima adtare dumnezeiascd fu nuil neintptirlit,

adictr nu in unele in parte, ci neimpa4it in toate.Sd se reverse tn nesfdrqire. Respinge acum mari

retaciri ale filosofilor elini 9i le muta spre dreaptacredinlA; caci mulii dintre aceia dezbinAndu-se, unii de-

clard ca din opozilie se nalte tot razboiul prin cearti qi

lupta, iar allii ca numai din afecliune 9i acord sunt pro-

duse toate, neajungindu-se dupi vrednicie la Dumnezeu;acesta (Dionisie) mutAnd numirile inventate de aceia la

inlelesul drept, a vazut pe Dumnezeu Ftrcator li concili-ator, inlelcgind prin razboiul launtric al tuturor ne-conglisuirea naturala a celor necorporale qi nemateriale

li inlelegatoare cu trupurile gi cu cele materiale 5i sensi-bile; Cici rrupul pofteSte imporrivt duhului Si dultulintpotrit'a trupului (Gal. 5, I 7); dar nu numai aceasta, cigi toate cele sensibile sau corpurile' cirora unii le spunnesfArqite ;i care se corup la nesfdrqit; qi ci fiind un

amestec al tuturor, caruia ii spun nesfArqire, se prefaceprin deosebire gi desparlire in pa4i ce se disting qi sedespart spre nagteri; gi aceasta distanla spatiala cre$te tot

mai mult gi nu numai cele amestecate se curalesc dedezacorduri gi instrdinare, ci maleria duce 9i la taiere qi la

descompunere pe cele ajunse la con.rpozilie, ducdndu-lepe toate la neasemtrnare 5i la desfacere; astfel se descom-pun gi se strica toate, afara de cele simple sau de elemente;qi zic razboi acestui fenomen care opre$te pe toate sii seuneasca. Marele Dionisie, fiind iubitor de adevar,numelte acest fenomen cum am spus' rizboi natural;

(natura.l il numegte sau dpgr5l"rov gi ofpgulov: tnrz eslede aceeasi nattoii): prin aceasta socoleqte 9i pe Dum-nezeu de acord cu el, adici cu un razboi sAdit in fire, princare aduce in fire pacea qi amronia gi simfonia universu-lui; prin el Dumnezeu aduna toate in sine 9i impaci celecerelti cu cele pamante$ti, cum zice Apostolul (cf. Col.1,20); prin aceasta une$te puterile aqezate in toate; ceciele striibat in chip slujitor la cele inferioare 9i prin ele leintoarce pe toate la Sine, cArmuind ;i suslinind toate'

Pe care sfAntul lustus o numette negldsuitoare.Noteaza despre Iustus ca nume;te pacea dumnezeiascaneglasuire gi nemigcare. De acest sfdnt Iustus amintescFuprele Sl'inlilor Apostoli care spun ca el se numea gi

los i f (c f . Fapt . 1,23); mai mul t , acesta a gi scr is ceva,degi s-a folosit de invalaturi nescrise. Aceasta arataiar ig i vechinrca Sf . Dionis ie l i ca a convie lu i t cu Apos-totii qi cu barbalii apostolici. Noteaza ca $i acei barbalidumnezeiegti se foloseau de cuvinte filosofice, numindp a c e a l u i D u m n e z e u n e g l i s u i r e 9 i n e m i g c a r e

ttirp0el(iov xoi oxtvqoiav).

Pdrdse$te unitatea ei. Unirate (Evcoolv) nume$te aicisimplitatea gi unicitatea sau neimpa4irea.

Rdmdndnd inteagd tnlduntnt. Adicd iese din as-

cunzimea sa !i o perase$te.I nteligibile qi expimabile la ea.NumeSte inteligibile

gi exprimabile toate participarile pe care spune ScriPturacA le dorim.

$2

Prin unirea lor neconfunilatd. Numeqte unire

(Evootv) qi adunarea celor ce intra in compozilie, chiar

de sunt neasemenea; aratA ce este rizboiul liuntric de caream vorbit inainte.

Nesldbit. Degi elementele au, zice, imbinarea qi com-pozilia intreolald neimpl4ite, totu$i insu$irile lor nupierd extremitatea lor, cum e cildura, uscdciunea 9icelelalte in unirea diversitalii lor, vizute in intreg.

Prin ameslecarea cu cele contrare. Amestecarenumelte aici nu sublierea prin umezeala, care des-fiinleaza lucrurile. ci consimlirea qi reciproca depen-denla, care pastreaza cele existente in armonie; suntinleiese qi cele sensibile, adica cele care se nasc qi celepotrivnice pe care le impaci una cu alta' ca pdmAntul.giapa, de care pAmAntul fiind invaluit, nu se topeSte; qi nicicerul prin api, precum nici eterul nu topeqte cerul; acestae rdzboiul Iauntric (natural), pe care Creatorul nu numail-a inventat, dar care gi duce toate la afecliune 9i armonieprin insegi elementele simple, potrivit spusei: Tu ai fticutvara Si pr indwtz (Ps.73,18).

$i - neamestecotd. A spus neamestecate li dupeinlelesul de mai inainte.

Daloritd acestei (unitdli) - minlile dumnezeiegtiunite. Am spus Ei mai sus cl minlile dumnezeieqti seinleleg gi pe ele insele qi pe cele superioare qi inferioare;gi rimAn in ele insele c6nd lucreaza ale lor unile cuinlelesurile lor; qi par ci inainteazi spre cele exterioare,cdnd se cugetd la cele inferioare qi la cele superioare; 9iala urca, pe cdt se poate, gi la inlelegerea Cauzatoruluituturor; aqa inlelegand minlile dumnezeiegti, se unesc inchip congtient cu cele inlelese; caci inlelegand princuno$tinla, se unesc cu cel cunoscut 5i inleles' precumcele ce ignord se dezbini, neinlelegind ceea ce ignori.Deci inlelegind o astfel de minte (de trryer,n. trad.)' seinconvoaie spre sine, nerisipindu-se in afara sa, ciunindu-se cu sine, prin cele ce s-au intors spre sine insuqi.Dar alta este unirea spirituali a sufletului decdt cea asfintelor minti; caci acestea sunt inteligibile' iar sufletuleste inlelegalor, fiind inferior tuturor ingerilor. El estenumai inlelegator, pentru cauzele ce le-am spus mai sus,unde am vorbit mai pe larg despre cele spuse aici' incapitolul prim.

P ri n (t n(e le ge re a) n e m a te riald gi n ein p drlit d. Decigi in sufletele noastre se poate spune ca se alla o inlelegereneimpi4ita $i nemateriala, cind aduna toate gandurile lorintr-o puritate inlelegatoare; cAci atunci inainteaza 5i inunirca mai presus de inlelegerea pe o cale propnc lor.

in conglasuirea qi in acordul - desdvdrSit. Numegtepace dcsavirqita pacea deplina a tuturor bunatalilor. adicAoe Dumnezeu.'

$i unind extremele. Extreme numelte Puterile desus qi de jos gi ccle mijlocii, precum au spus inainte, pecele din materia cea mai curald, ca cerurile 5i stelele gicelelalte extreme, celc de pe pamant li pamante$ti;extremele de sus fa1:i de cele de jos sunt inteligibile

223

Despre Numirile Dunrnczeieqti

(ingerii); iar extremele dejos falide cele de sus sunt celepamantelti, carc se unesc cu cele din mijloc. De acelaqi

neam (6p6'yvtc) sunt cele inrudite gi provenite dinCauzatorul tuturor.

$i de ukimek. Ultimele margini ale universului suntnumite fiin1e neinsufle;ite, adicd cele in care nu se vedenici o miqcare de cregtere gi de hranire sau altfel. De

acelaqi neam (6p6yvto) gi din aceleaqi elemente sunt

ccle t rupegt i : q i se deoscbeqte uni tatca tev6tqg) de unire

(ev6oel) ; unitatea arata ceea ce e special $i neamestecatficcirei firi; iar unirea e imbinarea cu altele sau simplainrnartAsire.'intriagd,

cu sine tntreagd. $i acum pazeqte exacti-tatea sa; caci vorbind de aceea:;i fire, ii spune inrudita gi

de acelaqi neam (op6yvto;, fiindca toli sunt ai lui Dum-nezeu ce le da naqtere tuturor, dupd cuvdntul folosit deApostol: Criti al lui neum ti suntenl (Fapt. 17,28); dzuspune qi cauza pentru care suntem toli de un neam; $i ziceca pe cele inte l ig ib i le care sunt una cu uni tat i le(€v6Tnor), prin simplitatea qi necompozilia fiinlelor giprin nenrurire, pe care cei ce au vorbit despre ele le-au

numit identice (TcrD'[6'[nrd), le face Dumnezeu inru-dite qi de acelaqi element. La fel cele sensibile formatedin diferite uniri sau imbiniri ale diferitelor elemente $icare sunt astfel amestecate prin naqtere li reciprocitali,sunt a lcatui le q i c le ca inrudi te.

$3

Dar ar putua zice cineva. Riispuns celor ce spun cinu doresc toatc pacea; qi ce este a fi altul sau altceva

16tqpot16).Insuqirea - (fiecdreia) dintre existen(e. Noteaza ca

spune ca e insu5irea proprie sA fie fiecare cum e prin fuegi aqa cunr a lbst facut. Acestea se spun impotriva Ace-

falilor, care nu $tiau cc este insuqirea proprie (i6r6tqg)

a firii; explicd in plus termenul insugire, lAmurindu-l.

$i pe aceasla (o socotim) o dorinld a pdcii. Aceasta

e rezolvarea; din ele (6ou, Ov), in loc de: din insuqirile

lor (i6ropdt<ov).

N emiScdrii. Nemigcare (orrvnoiov) numeqte fap-tul de-a nu cadea din firea gi mi:;carea proprie.

$4

$i dacd toate cele ce se migcd. Bine a spus cA toate semigcA nu printr-o unicA migcarc, ci ficcare printr-omigcare proprie qi potrivitA ei; altfel cele inteligibile 5iinlelegatoare spre inlelegere iar cele sensibile sprena$terc; sau fiecare se migci printr-o anumiti miqcare'despre care am vorbit mai deplin in capitolul IX.

Identitatea tuturor celor ce se miqcd. Identitatea epazita de viala miScatoare a fieciruia.

$5

Iar dacd - de cdderea. Fala de cei ce spun cAdiversitatea vine din caderea din pace 5i de aceea afirmica nu tuturor le e pacea iubita. Noteaza doua diversitali:una e cea prin ciderea din pace Si alta cea prin identi-

224

tatea fiec areia din existente.Cdci ceea ce (e) cu totul nestabil. Minunat des-

f i i n l e a z a o p i n i i l e E l i n i l o r g i a l e u n o r e r e t i c iasemanatori, ca a Valentianilor qi Manicheilor, carepresupun matcria ca aratand in sine cele contrare celorale lui Dumnezeu; cici au atribuit materiei nestabili-tatea gi migcarea circulard gi nesfdrgirea gi nedefinirea

li toate acestea neincetate, ceea ce se arati cu adcvaratgi cu dcsiv i rg i re mincinos; caci n imic nu este qi nu afost care sa nu fi fost creat de El cu un chip gi sa nu fiecu adcvdrat ca ceea ce a fost creat qi si nu sc bucurc deprovidenla lui Dumnezeu. -

De idolii tnturrecali. In loc de prin inchipuirii t l tunecote; cAci doresc placerea pat ima$a de celecurgatoare gi s t r icacioase qi unirea cu ele, a leglnd sdpriveasci neincctat spre elc sau sa se imparta$easce deele, fiind tulburali pentru ca acestea nu aduc pacea inminte.

$i prin aceasta rdmdn. Afirmd spusa aceasta pentrucd gi iubitorii de cearta qi nestatomici, ca gi inchinatoriila idoli sunt stapanili de iubirea de pace: caci tulburati depatimi, voiesc sa staruie in patimi, socotindu-le prinnestiinta ca bune qi parAndu-le c:i dorcsc pacea, cAndpoftesc in mod necuvenit si se bucure de cele lrec:itoaregi de patimile rele; ei sunt suparali cand nu reu$esc sa sebucure de cele ce par bune, dar de fapt sunt rele. Deci ingeneral trebuie socot{i ca, dorind pacea se tulburd cindnu reulesc in patimile lor sa ajungi la ceeea cc li se parepace prin satisfaccrea patinlilor lor. Aqa inlelege ca tolidoresc pacea, adica binele.

Dor ce va spune cineva despre (pacea)' Iui Hristos'!Arata ca Iisus llristos e pacea noastra gi a ingerilor, carea facut sa inceteze riizboiul Si u inlriturut peretele dinmijloc al desprit liturii (F�|.2,l'1) qi a stabilit pacea intrenoi gi a facut din cele doua una, cum zice dutnnezeiesculADostol catre Efeseni.

Prin ea tnvd(dm sd nu mai luptdm. Acela este cel cenu mai luptA cu sine, carc a supus raliunii nrdnia gi pofta.Iar in pace cL oamenii este cel care a dobindit o unicAparere cu toti oamcnii; iar cel ce gi-a facut mintea as-cultatoarc Ai de cele migcate prin ingeri, acela a dobinditpacea qi cu ingerii.

Ci - tmpreund cu ei cele dumnezelegri. Adici aducemaceea5i adorare qi inchinare lui Dumnezeu impreuna cu ei.

ir invlliturile teologice. Noteaza cii are gi o lucrare

despre invalaturile (unotunc6oeov) teologice; aceastao spunc Ai la inceputul primului capitol.

$6

M-ai tntrebat - prin Epistol'i. A intrebat cum inlelegepe Dumnezcu ca viali de Sine gi ca suport al viclii de sinegi ccle asemenca. Bine o spunc aceasta gi in fpistole, mai.ales in a doua. Noteazd ca Dumnczeu se numelte din celece sunt si din Sine. ca Cel ce e cauza lor.

Din cele ce sunt fufiile. Cele dintAi socotesc ca zicece sunt firile mai presus de lunie, ca participante la celedintni 5i in mod curat la darurile dumnezeiegti ale vielii

qi ale celorlaltc. Deci din celc ce sunt (dr T dv <iv' rov)adica din cele vazute intre existenle, sc spune ci Dum-nezcu este suportul qi Creatorul vielii dc sine sau al ei;cdci trebuie sA ne inlelegem ca fiind la fel dintr-unul, noi

Desprc Numirile Dumncz.eie gi

gi cele la ftI. Im cind Dumnezeu se zice viap dc sine qi parca celor vrcdnici la darurile ce li se dau, (se drdtdcelc asemetrca, se zice ca fiindacesteamai presus de toali dcosebirea intre Dumnczeu gi cele ce participd,n. d.);firea, adici mai presus 9i de ingeri Si d€ toaE.fiinta iar in al trcilea rind aceste daruri sunt parliale. Unelc seingclegAtoarc. Cele dintAi existenle (ng6tcoq ,iivrct; impana'esc numai de vivificare, altele gi de indum-4u: oi sunt firile intelegaloary Si.netrupeq{, adiciingerii. nezeire,iar altclc qi de toate impreund cu aceste,a, ca celeinsearnnA cA sunt pdmele 1cd ap2grrytr6€), p.ngu q mai inalte puted ineligibile.au venit la existcnlA primele; dar Dumnezeu e cel mai

;; ;il"T;A-G;i'iripoG-vl ; caci c unicur Factror ii f :#,ilW,f;.titr;"t ffi ffm#;,"-al celor inrcligibilc gi scnsibile. Fiindctr nu trebuie as-culta$ cei ce zic ca puterile creatoare ale lui Dumnezeu

iesc esG qi suport al bunetafi de sine' Noteaztr deci ci

sunt eb inselc dumnezei; acesta e un lucru fals; nurnai acestca nu sunt fiinp lui Dumnezcu (se face o deosebire

Dumnezcu csrc clcaror. Notcaz4 deci ce sinsur Dumnezeu ':ili lIHf::: f ;ffi :f:: o;;t::;','ry,

;:':: l:":;;::,e Fdcdmrul tuhtmr celor intehqibile gi scnsibile. eh au ca ,rpori ,r"ito, pe Dumneze,,n- trad.), Citelt.

Sucr'1, gr. crymlov. Strairt.Dumnezei irin existen4e.'{nscrunu sunt dumnerci *'o;":;:m'#Yfr:#if;:K.fft#uio"ntr.i

sau creatori, nici altceva firi Dumnezeu. Uunitari tnpor,oicg g6r,aeo4rpcg) u"i"f.,a, p.aoLilC u oderdmt qi propiu. Noteaza ca nici acest berbat

dumnezciesc r,-i vrrut o deoscbire intre prupriu qi "*tf;';'H:;:)#ffi;ffitf:.ffi?iffffifi1ad€Ira!(KDpi991iclf'q0691' am spus ci Durnnezeu e participabil, acum ci nu e

Fdcdtoare de finld prin sinz. A dztin accsea maicrar o rezorvarc iirtrco'arii cum trcbuic insclcs cf, uneori ffi#f*,*tTffilff":l';TJ#J:tui$:sc zicc ci,Dumnezcu Ei ccle impreuni-cu El est'c- viala dc

si are aceasta calitatein moa propriu qi mai presus de toatesine, iar alteori suport aI alestora sau Cel rx e la baza lor.caEl,incarirarc<recauzatorqiinceputallorsimaiprcsus fj:""T'hflffi n ifl"FfrSfr #:[,"*de incepu! se zice acestea; iar existenple participind la capitolul V, ca c Cel cc este gi estc in ceL ce sunt qi nu eaceslea, se nurpsc din ele gi existenle gi indumnezeite. nimic din toate: sc spune c{e-in toate pentru ce le susline,Sc zice cA Dumnczeu le-a fAcut vii $ fti4d, in loc dc a le le vir.ifrci gi le plsucazl pe toate; dar nu c nimic dinfi dat El subzistenli celor ce surrt. InEi inlelegem acest ceb ce sunt, intrucite Cauzatorul cretuii tutuor, fare silucru, apoi inqelesul lui gcneral; sau intii viata Ei apoi fie qi o cauzi dinte celc cauzate; aqa qi aici, Dumnczcufrinla contempiattr in gcne ral; apoiinlelcgem ccle pa4ialc e participabil, intrucat toate existonFlcse implrr,.lcsc desau chipul ficciruia ca al vigii ingereEti sau omcncgti $ fi gi subzisU prin El; cdci ccca cc nu sc. impi?tiqeqte dealrylor-lalledcgarcelcgat{qjamintireacelorccparticip{ St, nici nu este, nici nu va fi, nici n_a fosc $ic'iaraSiAdilugpnd apoi-pe toote cele,ce se impdrtdgesc, aariltzt nepanicipabil, fiindc4 nici una din existenle ir* se im-ca nu bate sc i:npirtiEesc de toate; citci unele se im- pritiq.qG de hinla lui, caci Dumlezcu este mai presuspadi{esc numai de fii4e, altele qi de vi4A, altele !i de it exisi.n1" dupfpropria fireingclegere sau de putrcainplegitoare; iaraltcle, pe lingdaceslea qi de ildumnezeirc.

I'a iare (participtl) eistcnph tn mod propriu lor, Capitolul Xil

Ceea ce pare rrai p4in cku, llmuregte asdel. Dumnezeuav6nd in Sine de mai inainl,e toate, cele spre mintuire in $ i

mod supnunit gi necorrpus qi ca obirgie izvoritoare ., c i .pentru covArgitoarea lui iubire Ei comunicdndu-le qi celor

rnn 'n41'n24 numtlmt' lnooutanunrilor nuDetlc

ce subzisri din El prin creafe, ia pc niste raze, rransmitc, ffifiif ilTHf.TiT%frnHyriHt:liJ"#ramanand in irtregime in Sine, prin panicipare fiecaruia piralilor gi celc asemenea acostom-in mod propriu, din marile lui bunlt61i. De aceea ilu-minerile transmisein formaprimAdin bunAtd;ile unite ale $2lui, se numcsc Ei existenp de sine qi autovivificiri gilndumnezeiri de sbe Si totle cate sunt de felul acesla prin De aceea domnra. Accstca le spun cci doi Grigorie:imitarea obirqiilor, a<licd ale celor ce sunt ale lui Dum- Teologul gi al Nyssei.nezeu, anume ale autoindumnezeirii qi autobuneE$i(dunLnezeirii tlc sine qi bunitifii dr. sine) qi autoviefii $3(vi4ii dc sinc); (na se poatc dcspa4i viala de sine a luiDumnezeu de vialt creaturilor; dc acecu se pocte numi

sii liiudiim ' tn mod absohti in mod absolut

$iviataacestoraiialadesine,cacitnsdgivialadesinea gtr*ffifl#"*lHlT;HTfiA*.ill"lf;i:}lui Dumnezeu susline viala creaturilor: e acccntuatiiunirea tntre ltuteiile lui i)umnezeu gi existenla crea-

^"frlrorfrl:t;. unitatcaesreoeaaegatir{iiqiidcntftegi;

turilor, inlrucit nu poate f ultitna fdra primu; Si totuli cfci aceasta este cauza consimtirii qi-a compitim;di Si inu se afrni prin aceasta panteismul; aceasta se vede mantufuii httruoE ceci ragunea uniUfti constf in a f, laf.ldin fraza urnabdre, n. trad.); in al doilea rAnd se spune qi in a fi numit in mod corcsBunzltor; fiindc5 unitoka ingi de accstea ci zubzisti, prin fiinlele ficutc subzistente pa4i este astfel Unul e Unui in pr4 $i e cauan primx ade El, fiind vieEi cdstentc fiinlial Ei diruib prin partici- consimfiriiprinparticipare.DupiaceastinliunegiDomnul

225


se roap.a pentru ucenici t'a sdfie una Si ei ' Iu fel cum Si Noi

una sintim Si cu su lie desdfirSili in unime (lout l7' I I '23);

aceasta arati sfinlenia sau irnpad$a; 5i Dumnezeu se bu-

curi (Yd\wD{ctt) sau se veselegte de fapturile. sale, dupi

cuv6rttul din Psalmi: Bucurtt-se-vu Dontnul de lucrurile

sale (Ps. 103,32), ceea ce aratA domnia lui.

$4

Cauzatorul ' neimp'iirtdqibiL Dumnezeu e neim-

Dartasibil duptr ratiunea firii.E ldudat ca iland slinsttor. A lamurit minunat

cum e Dumnezeu SfAntul sfinlilor 9i cum e laudat ca

atare; gi spune cum se deosebeqte firea curari li cauza

insugiriloi qi a celor cauzate: caci acesta estc Cel ce este

fala de ceea ce nu exisla in mod propriu; 9i pe cit

oart ic ipa la Acesta ceea ce part ic ipa ' int r -at i t se

deosebeqte Dumnezeu cel indicat ca Acesta de cele ce

au ceea ce au prin impArtAqire; cdci toate aceslea s€ zlc

si le au din Dumnezeu: iar Dumnezeu este dtn nlmlc'

i."-,* *."t" se zice SfAntul sfinlilor 5i imptuatul

impiralilor gi Domnul domnilor 9i Dumnezeul dum-

nezeilor.S/dn1i gi impdra(i. invredincindu-se acest fericit de

inspiratie dumnizeiasca' muta tainic 5i la dreaptacredinla

qi le eiplica prin iubire de Dumnezeu pe cele cizure in

unii in politeiim; gi inceputurile vtrzute in cele inferioare,

rpun" ii trebuie numite prin excelenld sfin1i 5i impirali

si domni, precum ii intre oameni se numesc astfel cei mai

inalli ca 9i cei riditali intre noi prin virtute ca inviiatori'

intrucit au in suflet vLtutea concentrata in mod unltar'

Iar transmilind prin invaptura altora virtutea de la ei,

dupi deosebirea mullimii celor predate prin invatatura'

se inmulleqte gi virtuiea ransmisi de ei, ceea ce se vede

intr-un mod mai intarit 9i mai dumnezeiesc la cetele

netrupeqti; gi prin cele mai inalte 5i mai apropiate de

Dumneieu,'citele inferioare Participa la darurile lui

Dumnezeu: qi ca printr-un pahar ce se revarsa -$l rz-

uor"qte, uasele mai apropiate se umplu cele dintai'

orimind ceea ce le vine lor: apoi deborddnd 9i ele, varsii

ia alte vase inferioare. dupi mullimea celor ce primesc qi

duoi deosebirea inrre cele mici 9i mari, cum varsa paharul

vailor prime av6nd dupA unitatea plinataiii lor prima

revarsari din pahar; aga trebuie inleles' printr-o raliure

mai ingro|ata. ca se revarsa belgugul damiciei,darurilor

dumne"zeiegti la toate prin cele dintdi cete $i Apostolul

este numit vas al alegerii (Fapt. 9'15)' Noteaza: acum

zice cA Dumnezeu este neparticipabil dupi raliunea firii'

inmullind ' dupii deosebirile. Adici le arati mai

multe; caci cu cat sunt mai deosebite cele ce se impanasesc'

cu adt $i darurile se deosebesc in mai multe feluri'

CaPitolul XIII

$ l

Deosebit prin Sine'in mod unic. Dumnezeu este qr

hotarul qi locul siu 9i nimic nu se extinde peste Dumnezeu;

ci El trece qi peste cele nesfhrqite; cici El intrece qi veacurile

care sunt nesfnrqite (cici nu au margine), prin marimea

nes{hrsita a lui. iuprinz6rrdu-le prin multa sa nesf6rSire 9itoata nehotii,rnicirea vielii celor inteligibilel caci nu e

226

hommiciti de viala acestora. ca a oamenilot. ci ingerii au

fost creali nemuritori. Iar Dumnezeu se hotarnice$te

srdnd in etemitatea sa mai presus de veacuri.

$2

(Esle) Ilnul, liindcd (este) toote. Sunt multe .lanumir, dar una la chip, monezile gi argin$i 9i banii; iar

chipul este unul, fie ca acestea sunt de aramA sau de aur

sau de argint; sunt multe in puteri, ca ierburile, dar una

la chip, cici toate sunt iarbtr; qi sunt multe.chipuri, cum

e calul, boul, omul qi cele inteligibile (ingerii), dar una-in

nearn, pentru ca sunt vietuitoare; iar creaturile sunt multe

in manif'estari, dar una in obArgie; cici Dumnczcu e cauza

tuturor.Ci precum tot numdrul. Bine dovedeqte ceea ce

voieqte; cici scopul acestui bdrbat dumnezeiesc e se

susli;a ale lui qi prin aritmetici. Deci zice ca nu e nici una

din existenle nepartasA de Unul, adici de Dumnezeu;

deoarece toi numarul participA la unitate (monada); caci

dacA dh doud incepe careva. doimea nunrara pe prima;

qi in zece la fel, se pot vedea mai multe, aceash pentru

ia din cele spuse ciueva s-a inmullit; dar !i jumatate

implicd pe Unul; insi gi al treilea gi al zecelea 9!-aqa.maideoane.incAt nu este numir care nu participi la Unul sau

la monada; gi chiar de amintegte de o pane, vei gindi la

Unul: gi se'mai spune o doime, o zecime, intrucit gi

acestea Domesc din unitate.Cauza luturor, Unut. Scopul e clar: cel numit Unul

este Durrrnezeu li nu seamana cu unul intre numere Cici

Dumnezeu este Unul, intrucdt e simplu qi fara pa4i lilipsit de deosebirea dupi chip qi striin de toate pasiviti$le

lpatimirite; qi accidentele; i se spune Unul 9i ca inc.eput

cusetat al viitoarelor elemente. Iar acelagi sau altul sau

mii m-e sau mai mic, ba qi suficient sau prisositor sau

eqal sau neeqal, ceea ce se observi in numiri 1-11'vorbi

cfreua bineciedincios, daci vorbind de inceput, le-ar [acepe ele incepuu cici astfel de patimi 9i accidente sunt din

necesitate. beci sfdr5itul mullimii impii4irilor in numere'

duce la unitarc; iarinceputul in fiecare neam este atotsim-plu; si deci in existcnle fie ci unul este multe, fie ca cele

muhe sunt una sau exista un inceput 9i un element

atotsimplu 5i un Unul care e tuturor neimpartaqibil' din

".", .u ditti.-un model qi o idee e qi in existenle Unul;

de pilda, chiar dacd lumina sensibill este multa in pa4i'

"a in tout. stelele, dar vazutA ca intreg este o unica

lumina; $i e multa in accidente, ca intr-o sinteza; dar

avAnd gi galbenul gi negrul 5i albul' in trup este una; ala

trebuie inlelese li cele urmatoare'Dar iu e undeva vreo mullime. Aici dovedeqte din

aritmetic?i ceea ce a spus. Noteaza ci qi de Dumnezeu

sDune De drepr cuvint cii e inrinte de unul, fiindcd este

ir.r,oi tuu producator al tuturor. deci 5i al numarului'

Ci cele multe. Trebuie auzit in plus despre fiecare 9icl e.ti.rtri, ca sd fie ceea ce se spune astfel, ca exista in

pArli multe, cA unul cste in intreg; cu.m e trupul' aEa 9ilelelatte (sunt) una in suport sau in fiinla; dar multe in

accidente, cum e onrul. Iar dintre accidente' unele pot fi

desparlite, ca a :;edea, a se plimba ;i cele asemenea; tar

atteie ;unt nedeipri4ite ca albastrul sau rotundul qi cele

asemenea; qi iarali unul este chipul, cum e calul sauboul'

dar multe sunt in numAr (in existenla); caci sunt mulli cai

Despre Numirile Dumnezeicqti

qi'mut1i boi; dar qi multe-prin puterile naturale; 5i iardqisunt multe chipurile, ca omul, calul, cAinele qi cclelalte,dar sunt una in neam (specie); cAci sunt, vietali, fiecaredin acestea; aqa gi cele ce sunt multe prin manifestiri

(nepr66otq) sau prin cele voite sau in fapte sunt una inobArqie.

Pe toate gi integi, pe toate, Toate se zic c6nd suntchipuri gi pa4i $i deosebiri qi impa4iri. Iar intreg. cdnd'adunate, pA4ile formeazA un intreg sau chipurile un ncamsau cele contrare Ei opuse se liniqtesc intr-o consimlirc qiimpreuni patimire, ca apa qi pamAntul 5i aerul 5i stelelearzatoare qi ccrul: de aceea toate acestea se zic cosmos(podoaba).

$ifdnn unul. Deoarece anul are legaturi cu numarul,ferd unul nu poate fi mullime; caci sunt o sinteza a unitaliinumerele ce exprima o mullime; e ceea ce an spus maisus, cL D untne:eu se inmulle{te, ca inleles din arilmetica;iar unul subzista gi cste prin sine.

$i dacd - toate (uni!e) cu toate. ExistA o presupunere

(uno'0oit6 T1q sau Kcre' tn60eorv; pe care cinevan-ar lua-o ca existAnd real in lucruri, ci e presupusA doarde raliune; aici insi nu trebuie inleles astfel, ci trebuieinleleasA ca impusa de raliune, prin faptul cA totul s-acreat in identitate gi totul e impi4it in pa4i Si in intregsunt pi4ile.

$3

Dupd (chipul ) sdu mai tnainte gdzdtt. Dacd nu s-arfi gindit inainte chipul omului, nu ar putea spune cinevaci oamenii sunt unili intre ei, evident dupa insagi raliuneafirii.

$i dacd desftinlezi pe Unul. AEa trebuie inleleasAspusa, ca s-a unit fiecare din cele mai inainte gdndite caunite prin chip cu fiecare; cAci am spus inainte ci chipu-rile gi multele elemente sunt imprimate prin obirgie de ounitate lind ridicate la un nealn, ale ctrrui chipuri sunt;fiindcA acestea, fiind unite chiar prin chip, cum e calul.boul gi cele unnatoare, sunt conduse spre un neam,numindu-se vieluitoare.

intreaga dimnezeiascd obdrqie. intreaga obirqie

dumnezeiasca (ijl,q Occplicl este Prea SfAnta Ei inchi-nata Treime; iar pentru negriita unitate a firii, Cel Unuleste ll una.

(Se refen\ - la ea gi (se atribuie) puterii ei. Prn ea

(rxP' fig) se arau existenla (co'ci) gi din ea (e€ figlcompozilia (ouvr6TsK'[dr); prin ea (6t' fig) ramin

fij€l€r) $ in ea (6v fi) se suslin sau se pdstreazi

louv6letcrt); qi spre ea leig iiv; arata ca se inlorc

(enrotpeietsr); degi Taral a spus in special 9i a rdnduitcuvintele; Qi l./dle sunt de la Ceea ce are (Treimea)

comun. Dar bine a spus ca dace desfiinlezi pe Unul, nuva nrai fl nici intregime. nici mullime de piirli, nici altcevanimic; caci acestea le-a insinuat inainte 9i mai susspunfnd: ca li jumatatea e unul gi al treilea qi al zecelea,adicd qi pa4ile participa la Unul.

IJrrul cauzator al tuturor. N-au fost aduse la exis-tenla prin orice unul, ci numai prin accl Unul, prin carese laudd gi se numegte ca Unul, Dumnezeu cel Unul; cacinumai prin acest Unul sunt existenlele. Caci cel ce sPuneacest nume de Unul, arata ca neaga mullimea; cici Unul

ca inceput in sine qitntliul falede alfii, introduce inlelesulcelor multe din el. Dar acestea nu se polrivesc lui Dum-nezeu. Acest fel de Unul fiind numai Cel ce este, este cutotul nepasiv qi neimpa4it qi cu totul suficient siegi; cAcinu se implete;te prin firea lui cu altele, ca unul dinuenumere; c6ci e strain de mullime gi de orice compoziliegi impdrlire, acest Unu propriu Ei anterior oricarui unu;fiindcii acesta nu se numAra nici ca mic, nici c3 mijlociu;ba. trebuie sa indraznim, nu e nici frumos, nici bun; cAciacestea sunt pasivitiil i. cum sunt gi relaliile qi accidentele;dar Unul insuqi este cugetat deasupra tuturor ; iarpasivitAlile, ca mic gi mijlociu qi cele cugetate impreunacu altceva, nu sunt simple. nici elementare. Deci Unul.cum s-a spus, care e simplu gi nepasiv, neavAnd celespuse, nu trebuie socotit nici ca un neam dintre existenle;iar neamurile se impart numaidecdt in chipuri; dar nu enici chip sau monadi in sens propriu; caci acestea aurelalii cu altele. Iar El este atotsimplu qi nu are nici oin-rpirlire; cdci nu are nici vreo milcare sau slare, calhigte; dar acest Unu nu trebuie cugetat nici ca existent,ci ca obArqie li samanla a existenlei; iar celui existent iiurmeaza cu necesitate mullimea gi mullimii se adauga

existenla, ceea ce nu e la Dumneze|J; c\cit'eea ce este ('td

6vS e fiinp (ouoia) de la a fi (€Tvdl); iar Dumnezeueste mai presus de ninla li mai presus de ceea ce este tiunic (evrKG) in loc de firi asemanare. Clci Dumnezeueste toate fi mai presus de toate. Deci bine a explicat fireanumerelor; gi fie ca e laudat ca Treime. fie ca monadi(unitate), dumnezeirea mai presus de toate, nu e nicitrcime, nici monadi cunoscuta de noi sau de allii prinnumere; ci Dumnezeu e gi se numeSte mai presus dc oriceminte gi de e.rre. SpunAnd deci ceea ce nu este, inlelegemce este Dumnezeu.

Definette Si pe cel ce este unul tnsuqi. Dumnczeu emai presus qi de existenli, ca fiind toate 9i fiind facitorulqi creatorul numArului.

(Sd devind) numdr. Noteaza ctr cel ce e intre numere

(cel ce se numara, evdpt0Fov), indica numarul; deci incele ce sunt, adici intre creaturi, unul arata numirul puscontra numarului.

Nu este - nici - unitste (monadd). SA nu auzi simpluch nu este ntonadd, nici treime, ci pune inainte de

cuvAntul cunosclttat {6teyvcoop6vt'1), cuvintul naeste; citci nu lrebuie desfiinlata aceasta marturisire;Cuvintu l voie; te sa o cugetam de nePatruns.

C u adevdrat - rodnicia dumne:eiascd. Spune ca dinnumirea Treimii se arati rodnicia dumnezeiasca. Cacis-a cugetat numirul ca sA se prezinte existenla inchi-natii a negriitelor ipostasuri, cum spun Vasile gi dum-nezeieqtii Grigorie. Dar a numit pe Tatal rodnic in modabuziv, ca Tatil Fiului inchinat qi ca izvor al PreaSl?ntulu i Duh, impreuna inchinat cu ei . Caci rodnic iasau alta numire din cele cunoscute oamenilor sau chiarPuterilor inteligibile (ingercati), nu reprezinta clar celeale lui Dumnezeu. ascunse tuturor: caci cum ar fi cuputinla sa se numeasca din ceva ale celor (create)

existcnte - Dunrnezeu. care nu e ceva existent din toate,ci e mai presus de toate cele ce sunt'?

Nu existrd nbi nume al ei. Acest dumnezeiesc barbatspune ci nu exista nici nume al ei, nici cuvAnt, ci e ridicatain cele neapropiate; nu in locuri neapropiate (sa nu fie!),

227


ci in raliune qi gAnduri. Cici cuvAntul despre Dumnezeu zicind: $l a t0 totded.unu Y)nt.fi t'u Domnul (l Tes 4' l7);

e neupiopiut'oiicarei rninli gi gAndiri. Iai faptul ca nu qi iaraqi: Acunt t'edent in gl.tititwri si itt oglindd, clar

exisraniii nunre al lui.;n1etege"-t binc qi in mod cuvenit; atunc'i t'ontt'edea fqd Ldtre laSri (I Cor' 13.12).

ciici toate celc ce sunt r" in?i.a prin numiri :;i lucrari Cel mai venerat dinlre nume E de notat ca cel mai

cunoscute. Dar ce nune sal lucr:ue se poate uiritui lui veneratdintrenunreeslehuniil?tca;deacecaseSi4tribuie

Dumnczcu celui ridicat peste toate existenlele $i Facatoru- ca cel dinlli lui Dulnnezeu.

luiqiCauzaroruluirururorlDeaceeanicibunatarcainsasi Din cele familiarc /ui. Familiare (oupqtil,cov)

sau fiunuselea, spune acest durnnczeiesc Dionisie. nu i se numelte pe cele de o lire ,si cunoscute qi proprii crealiei.

potri\eqte in rnod propriu lui Dumnezeu, deoarece acestease afla qi in existenle (in creaturi); 9i vei afla 5i in cele de

mai sus ci aceste pasivitali qi accidente se socotcsc in $4existenle (in creaturi), ceea ce nu cste la Dumnezeu, care e

ridicat mai presus de toate.Ci ditt doin(a de-a inlelege. Noteaza ce frumos Aceasta(arspune-o)cuadevdralgiizgeni'$iingc-

spune ca pentru a inielege gr spune in general ceva de.spre rilor le sunt necLrprinse celc ale lui Dunrnezeu; dar 5i cel

Dumnezeu, srApanili de donnla lui, teologii i-au atribuit mai dc jos dintre ingeri vcde mai mult decat toli teologii

lui Durnnczcu numele bunaialii ' deoarJce Dunrnezeu din Biserica deci qi decit Apostolii '

este in rnod principal 5i suprafrrin gi nrai presus dc fiinli. $i dacd (lipsegte) cet'u din cele de aceeaqi putere'

Iarbunatatea,cumziceaiesla,enumelecel malrespectat chiar daca s-ar afla in Scriptura 9i alte numiri dum-

dinrre loate. Iar expresiile apofatice tonap<ioetq) sau ffiff:tlfftt]il:

sa le auzim qi pe acestea prin aceleaqi

ncgalrile gi privaliunile despre El nu s-au lnu-s i1 1o_{

"'- ji ri"a qi anor sJinyi bdrbagi.Nu rrebuie rransmise

simplu de teologi; c'aci nu se inleleg asa cum sc spun, cl tutuior, fari aleg".c, ."le rainiie. ci nurnai bArbalilor

"f",ii!iii ,'#,,:;lt,';',i.^ i]'i',,',?::',:::,i,"';;':;:':,'.

capabli ei sirnri;-e ceea ce scrie qi dumnezciescur Piver

n('pd(dtos,nu le inlclege nimeni, de e parta$ de inlelep- ace-stui sfint barbat Timotei'

ciune, in nrod obi;nuit; nici cele or.,n.n"u acestora cite $untem) si noi in slare sa spunem' Acestea le spune

se spun d"sp." D.umnezcu; ci ieqind din cele indicate, se '" ?:t::i.l*1'i1',"i:;ii:;iti::i:i,ffi"ffi osia sint-

urca la inlelesuri tacutc li mai dumnezeiegti; de.aceea holiui din care nu citeaza, ca qi in alt capitoll dar de

bine le nunreqte mai depane pc acestca numiri mai dum-

nezeielti. caci ielind sutletul din toate simlirile trupeEti voieqti sa cuno;ti deosebirea intre T-eobgia simholitd

qi lumclri. le-a f :icur pc acesrea sieqi simboale: aqa se 1tfrg oolrpohxilq 0coLoXic6l Siint'dltitura teologit'd

uncqrc in mod curat cu cunoqtinla lui Dumnezeu, pi cdt (tfrg OeolOXrxig .tttotu-ncireoq), citc$te al treilea

e cu putinla Iirii on.reneEti. cum di <1e inlclcs qi Aposrolul capitol al tratatului <lespre Teok'giu mistiui'

NOTE

la

NUMIRILE DUMNEZEIE$TI

Capitolul I

120. Chiar faptul ciavern simlireaciexisti cevamaipresus de putin{a noastra de cunoa{tere ne d.i asigurareactr ac,el ccva existl. Jasprs a vorbit dc gtiinla cc o avemct existf, ceva dincolo de cunoaqterea noastrA. ,,8 decugetat cl existi ceva ce. nu se poate ?n1elege" (,Es isdcnkbar, das es gibt was nicht denkbiu is{' ; Philosophie,H.1Il, Menphysit, Bcrlin, 1932, p. 39).

121. Dumnezcu cel mai presus de fiinga cclor createcoboar.i, din bunitate, la misura cunoaqrcrii lor c6 Elexisti, dar nu se poatc face irceput de inlelegerca lor, Nule-ar mai putea da, in acest caz, simlirea clEl e mai presusde ele.

l22,rotcelc.e frce cevac mai presus de inlclcgcrtacelui ficut. Fiinga crcaloarc e mai prcsus de inlclegereacelui creat. UnitaEa facetoarc de unitate e mai prcsus deinlelcgerea unitAlii create. Cel ce face bincle e mai presusde in[elegerea celui cAruia i se face. Nimic din acestean.au in elc pule.rca creatoare a cclor ce le crceazA.

123, Toztc cele crcatc, experiate de noi, cei creali,apa4in fiinpi. Dar Durnnezeu Crcatorul e mai prcsus deele ca fiin1e. Pc ele le cunon{tem ca. existente, ca pe celece sunl. Creatorul e mai prcsus de ceea t:e cste in sensulcunoscut dc noi.

lA, C"t @ crtxjaz,d toate, intrucat pdn aceasta lemirgineqte cu puterea lui, estc nenArginit, Ccl ce facctoate din nimic nu e marginit de nirnic. Totu.Ei, intrucatle aduce pe toa.te la existenp din bunitale gi nu dinrrccesitate, c{ci aceasta l-ar margini, se poat€ spune cabunataka lui nu e nccomunicabila nici uncia din ccle cesunt prin El, Prin aeasta Ic qi atragc pe oatc sprc im-pArtigirea de El. Bunitaka, coborAE h cle, lasA sA;tvlzutl din ea, de creaturile congtiente, o anumittr luminA.Dar nu prin ele insele au urcat la vederea acestci lumini.

L25. Crcaturile congtiente vdd din fiin1a crcatoatemai presus de fiinp tutu$r celor crcate o lumina qi acestfapt le face qi pe ele str se bucure de aceasttr luminAcoboritoare la ele gi s4 urce $ ele la mai multa vederc aei. Pe dc alti parte, faptul cd Durnneznu face lumea dinbunitate iI arati ca interpersonal din veci. Cici bunitateanu poate fi decit a persoanei $ nu se poale adresa decitaltei persoane,

l?i,pe dc o partc cunoscindu-l pe Dumnczeu cape Creator, pe de alta ncingelcgindu-l niciodatA deplin,cunoa$terea lui de cetle noi e udtl cu simlirea tainei sauascunsului lui. C€l mai mult il cunosc F,c Dumnezeu caatare minflc supralumeqti sau ingeregti, neavindu-lacoperit de materi.ditatea simbolici a lumii.

l?il. oe accca, min$lc omeneqti invali gi de lamin$lc purc alc ingerilor sA inainlczc in cunoaEtcrea luiDumnezeu. lvlai ales invalA de la acclea ci f)u[mezeu ecauza $ incepunrl Ei fiin1a qi rria{a in Sinc a tururor.

128. Oar, daca toati verietrtea c€lor create nu poaEfr &cit din obi{ia unicA a Creatorului, prin toate urctunla cunoaqterea unitafii lui. Iar aceasta ne ajutri gi pe noi sine unifrcim in El. Aceasta intiregte expcrienla noastri cf,suntem legali unul cu altul, ci fiecarc suntem lega1i cutoli qi cu toatr. Tofi suntem intr-un scns ,,obiecte"fAcute. Nici unul gi nici una nu suntcm prin noi ingine, nusuntem ultima realitate,

129. oar unitarca ac€asta desf,ver$itl, superioarioricdrei uniri dintre noi, &ci neingeleasA desivarqit denoi, o vedem in acekqi timp ca Treime.

130. Crci putcrea ei crcatoar€ dovedegte ca ar€ inSine din veci o fecunditate prin fiin(4 nu prin puterc.Aceasta il arati pe Dumnezcu TatAl din veci. $i aceastaexplici toati fecunditatea sau palemitatea din crealie, caqi faprul naqterii din unele crcaturi a altor creaturi. Cauzaa toata patcmitatea qi filiaFa din lume nu poate fi decitin existenla mai pre sus de fiinta, prin Sirte,

131. Iar in aceaste se. arattr buritaca de fiin1ificaloarc, fAra sfirgit, a acelei existenle. Dar accast{unital,e trcimicd a supremei fiin1c e gi baza armonizirii inunitate neconfundaa a tuturor c€lor creatc. Ac€asta e ste,o urmare a iubirii uita$i ncconfundate a celor trei Per-soane ale Trcimii, care e qi forma supremi qi de Sineexistenta gi vegnici a iubirii.

132. Oar tot univergul multiplu gi unilar existApentnr o:rmeni. De aceca, in crealia lumii gi in susgi-nerea ei se arati, cu deosebire, iubirca lui Dunnezeufala de oameni, ca faptud con$tiente $iinsetate de tot maimulti iubire. Ctrci bunltatca nu se poate manifesta caadevirati dccit unor fiin1e congtiente. Dumnczeu facc gio lume de obiecte din bunitate. Dar nu pentru a-$i ailtaaccasta bun5tatr ci, ci prin ca persoanelor umane. Accs-tora le arati iubirea sa, dar le-o arata gi prin darul bogat

229

Note la Numirile

al lucrurilor lumii, fapt care le dl 9i lorputinla sii-qi arate

iubirea unele fali de altele.lar ca izvor al unei atAt de intinse iubiri fapde oameni

nenumirali. aratata prhtr-un univers atit de intins gi in

relalie gi cu nenumarate persoane ingereqti d-e trepte

superioare, Dumnezeu se arata $i nesupus unor legi care

i-ar mirgini puterea. El este intreg iubire nesupusA.unor

legi care l-ar mtugini qi da tuturor celor create legile

iu-birii, facandu-le deci libere sa poatd folosi aceste legi

spre menlinerea li intirirea iubirii sau unitalii dintre toate.

133. Numai ficind oameni care pot rdspunde liber

iubirii lui, Dunrnezeu se arata ca iubitor, nu flicAnd lucruri

sau obiecte. Dar fdcdnd lucruri ce pot fi folosite de

oameni pentru iubirea intre ei, i9i aratd in mod deosebit

iubirea iala de ei. Sau se arata ca face lumea de obiecte

pentru iubirea fala de ei. De aceea se numeqte de oameni

iubitor. nu de lucruri iubitor.Omul este prin aceasta dupi chipul lui Dumnezeu E'l

isi da seama ca Dumnezeu e o fiin1i iubitoare, dar e atAt

de iubitoare. ci n-are nimic de obiect in El, ci nu e intru

nimic supus unor legi, pe cind omul e pe de o parte liber'

pe de alta supus unor legi care ii arati ca nu e prin sine'

bamenii pot folosi pdna la un loc liber legile' dar nu pot

iesi cu totul din ele. Oamenii sunt faculi' dar sunt 9i supuqi

unor legi. ca o condilic a afirmarii iubirii. De aceea. omul

ooate iubi tiber si pe Dumnezeu ca Creator 5i Dumnezeu

se poate face 5i om, pentru a intari iubirea lor fali de Sine

gi intre ei prin unirea sa ca Subiect suprem iubitor cu ei'

Aceasta arata insa ci 9i umanitatea poate fi ridicata la

treaDh unei subiectivitali care depdqegte toate legile im-

ouse omului ca obiect creat. Fiul lui Dumnezeu ficindu-

ie in mod liber om supus legilor lui, ca sA le depA5easci"

implinegte numai rosnrl lor de condilii puse fipturii pen-

tru iubire.Omul vede qi in aceasta ca exista un factor care este

exclusiv Subiect superior legilor;i Creator prin aceasta

al unei lumi supuse unor legi prin care sa slujeasca iubirii '

Lumea supusi legilor ca obiect nu poate fi de la sine 9inici omul care este supus in parte legilor, dar in parte

con;tient de ele gi capabil sa le foloseascl cum vole$te'

fiind insa chemat si le foloseascA in mod liber pentru

iubire gi prin aceasta sa se ridice la unirea cu Dumnezeu'

fAra a pierde umanitatea 9i calitatea de creaturi'

Aclasta a fost posibil pentru ca omul nu e numai

supus unor legi . c i 5 i dator sa le impl ineascA const ient ; l

liber, viizind in ele voia lui Dumnczeu. De aceea, pentru

oameni Dumnezeu este nu numai Stapan 9i Impirat care

dA legi, ci gi Tati care le da natura supusa. organizata pnn

legi,-pentru a realiza prin ea iubirea intre ei qi ascultarea

iubitoare de El. Astfel' omul e nu numai obiect supus

unor legi, ci qi subiect capabil qi dator sa implineasci

leeile sau voia lui Dumnezeu cu iubire; caci acestea sunt

lcp.i ale iuuirii 5i prin implinirea lor se realizeazi in crealie

iriparalia lui Dumnezeu ca Tata. in aceastii duhla calitate

n" inuuia Hristos si vedem pe Dumnezeu in rugaciunea

Tatal ru)stru, care e qi prograrnul adevarat penru vlala

oamenilor, av6nd sa-l iubeasca ca Tata iubitor cerind lui

Dumnezeu ajutor sa-l implineascii.De aceeise spune in aceasta rugaciune cA omul e n-u

numai obiect, ci 5i subiect dator sd implineasci legile

crea$ei sau voia lui Dumnezeu. AceastA dubli calitate a

omuiui e presupusa de caraclcrtl de porunci pentru el al

230

Dumnezeieqtr

legilor crealiei. $i, intrucit se intimpld adeseori de nu le

implinegte, cere iertareo gre;ulelor (a datoriilor neim-

plinite),-obligindu-se si ierte 9i el datoriile neirnplhite

iala de Dumnezeu qi de legile date de El sau pe cele

neimplinite falii de el de cdtre semenii lui. Aceasta ajutd

9i ea ia restabiiirea iubirii sau a imparaliei lui Dumnezeu

intre oamenl.134. Conform cu cele spuse. autorul afirmd in con-

tinuare ca Dumnezeu a mers cu iubirea lui fald de oameni

pinA la a se impartAti de ale noastre, ca qi noi s6 ne

impartaSim de ale Iui. El. Cel simplu. s-a compus-cu

creaturica s-o ridice la unitatea cu El ca Persoani, Cel

veqnic s-a fAcut tentporal ca sa dea valoare vegnica fap-

telor noastre din timp; s-a facut interior firii noastre

marginite :;i tiagile ca si-i dea bogalia sa infinita qi

etemitarca. Prin aceasta a rimas 5i Dumnezeu, dar s-a

fAcut gi om care implinc5te deplin poruncile date omului'

Omul obiqnuit vine [a existenld qi traieqte atAt ca

subiect partener al lui Dumnezeu 9i al altor oameni, cit

si ca obiect al altora. Fiul lui Dumnezeu vine el insugi la

existenla gi ca om, dar ia 5i legile omului, insa in mod

liber, gile iblosegte in libertate ca sa le implineasca deplin

gi sa ajute semenilor sai sa le implineasci. Chiar in modul

veniril ta existenta accepta li unele din legile venirii la

existenla ale omului, dar nu toate, nu 5i pe cele strdmbate

care au fdcut grea implinirea voii lui Dunlnezeu de catre

el. Fiul lui Dumnezeu se nalte ca om el insugi ditt

Fecioari, ficindu-se conceput din trupul ei curat qi

ndscdndu-se curat din ea. Cum a putut face pe Adam 9ipe Eva mai presus de legile obignuite' a$a s-a putut tace

pe Sine orn in parte mai presus de legile obignuite. El se

face, gi ca om, Subiect ce vine de la Sine ca existenla, nu

ca un subiect deosebit de Sinc. E suprema inallare a

omului la treapta de Subiect dumnezeiesc, riimanand insa

qi Subiect omenesc Ai realizlnd astfel calitatea de Subiect

oartener atat al lui Dumnezeu' cAt r;i al celorlalli oameni'

Aceasta arata ci in Dumnezeu insu;i' mai precis in Fiul

lui Dumnezeu, e data putinla, dar nu necesitatea, de-a se

face qi om, dar nu numai om ca loti oamenii, ci partener

al lor ca om, ram6ndnd 9i Dumnezeu.

135. L-am cunoscut astfel ca Subiect intre noi pe

Unut din Subiectele Treimii 9i prin acesta ne-a venit in

maximtr apropiere SfAnta Treime, dar prin perdelele sim-

boalelor u-une, care gi ele sunt moduri ale iubirii lui de

oameni.136. lar tn viala viitoare aceste perdele materiale se

vor face total strlvezii. Materia se va face total luminoasi

qi incoruptibili; trupul nostru se va umple de lumina

irupului iui Hristos pe Tabor. Trupurile celor ce au

crescut duhovniceqte pe pamdnt in comunicare cu El

se vor face atat de stravezi i ' c i vor f i ca niSte imi tar i

a le inger i lor . Aceasta va produce o suprema unlre

cu Dumnezeu cel Unul care a luat t rupul nostru q l va

transf igura tot universul ' r id ic indu- l peste legi le

gravi ta l ie i q i compozi l ie i , f ; i ra a le anula '

137, Aceasta unire a celor stmlili qi a universului

prin care sunt legali cu Hristos in lumina lui va coincide

cu o..odihna" a lucrarilor minlii noastre care cunoa;rc

cele ale lumii, separindu-le de Dumnezeu qi intre ele iiideci mArginindu-le prin dcsparlire. Toli qi toate. vor fi

vazute uriite in Hristos - Dumnezeu Cel Unul in lumina

Note la -Numirile

revarsata din El. Prin aceasta vor fi vazute toate intr-unfel mai presus de cuno;tinga. caci vor fi vazute in Cel ce

e mai presus de toata fiin1a celor separate, printr-ocuno$tin!a mai presus de cunoqtinld.

138. Cici El insuqi, ca Cel ce e Cauzatorul qi Sus-

linatorul tuturor intr-un mod unit, mai presus de felulium lc vede legate in viala pdnrAnteasca, le cunoaqte in

mod mai presus de cum le cunoaqtem noi' despi4indu-legi miirginindu-le. Cunoagterea lui e mai presus de raliune,de cuvdnt, de atingere, de parere. $i de aceea El insugi emai presus de toate acestea.

139. Dar Dumnezeu fiind iubirea sau Binele prinSine, pe de o parte El este o unitate treimica, pentru ci

iubirea sau binele nu poate exista decit intre Persoane.Cu cdt e mai mare ca Bine, cu atat e mai vadit ca relalieintre Persoane, dar qi in cea mai desavirgita unitate. Daracest fapt e qi mai presus de inlelegere.

1.10. Oe aceea, neinlelese $i negreite sunt li duhurileingeregti care sunt pe de o parte rezulhte ale actelor debunatate ce iradiazi din Cel mai presus de tot cecunoa$tem noi ca existent, ca fiinla, gi pe de alta' pri-milea acestor acte de duhurile cere$ti. Pe acestea le imitegi oamenii, ca creaturi spiritual-corporale congtiente,arunci cAnd se ridica peste lucrurile ce le vld despArlite

li compuse.141. pe de al t i parte, pr in r id icarea aceasta

neanulind cele ce sunt in jurul nostru, ele ne fac siliudAm Adevarul mai presus de adevarul lor, dreptcauza, fiinla, via1i, unire a lor, vAzAndu-l ca mai presusde fiinla. de vialA, de existenla lor, de orice nume, capronie gi bunatate, ca obArgie 9i suportul tuturor. Ii dimtoate numele celor bune create de El, dar cugetam acestenume mai presus de toate numirile celor create.

Vazdndu-le cauzate, din aceasti calitate a lor, illaudam ca pe cauza lor. Folosim mereu paradoxul prin

care ii atribuim toate cele bune ce le cunoaqtem, dar inacelaqi timp i le negAm pe toate, fiind in calitate de cauzAultima, cum nu pot fi ele, mai presus de toate.

l42.rui Dumnezeu i se cuvine qi numele Stapani-torul qi imptrratul impiralilor sau Domnul domnilor.pentru ca nu e Stapan, Impant qi Domn numai Pesteunele existenle, ci peste toate; chiar peste cei ce au orelativa pozilie de impirali, de stapdni, de domni peste

lucruri qi oameni. Cdci gi ei sunt supuqi unor legi. Dum-nezeu insi nu e supus nici unei existenle, nici unei legi.El e Subiectul stApanitor peste toli li toate, fiind din veci

prin Sine qi fiind Creatorul $i Suslinitorul tuturor. Nu sepoate sa nu cugetam o astfel de fiinta, stapana peste toate

Si nesupusa nici unei puteri sau legi mai presus de toi ceeste prin faptul ci nu este in relalie nevruti cu altele qi

supusd altora.143. et e Cel Vechi de zile, Cel farlinceput Ei Cel

ce nu imbatrineqte. N-are inceput, pentru ca n-are penimeni care l-ar fl creat. Nu imbatrane$te, pentru ca nu esupus nici unei legi care l-ar corupe sau l-ar imbatrdni. Eneschimbabil, nefiind supus unor legi care schimbii toate.

144. E mintuirea, dreptatea prin excelenli. Se dau

aici toate efectele intruparii qi jenfei ca om a Fiului luiDumnezeu: El e mAntuirea noastri, intrucat scapii fireanoastra de moarte, e dreptatea, intrucdt ne ridica la im-plinirea voii lui Dumnezeu, rAscumpa(area, intrucit ne

Dumnezeiegti

scoate prin jertfa de sub robia diavolului care pro-moveazA egoismul in noi, e sfin1enia, intrucdt umple lueanoastra de curalia lui Dumnezeu. Autorul vede impor-tanla lui Iisus Hristos, nu vede numai un Dumnezeu caunitate absoluti, mai presus dc viala noasra 9i lipsit deiubirea prin care vrea sa ne mantuiasca.

145. et e in adierea sublire (sim1ittr de prooroculIlie), pentru ca trebuie o simlire deosebit de sublire, despirirualA pentru a-l sim1i.

146. gt e toate cele ce sunt, pentru ci prin El sunttoate, dar e temelia lor, mai presus de ele.

t47 . gt e qi marginea tuturor, ca marginea absolutA'firi El neputdnd fi nici una din existenle. Dar e margineanemarginita. Nu e alta margine dincolo de El.

148. E casa, locagul in care sunt toate. Nu e supusnici unei relalii, dar toate, tlind in relalie cu toate, suntprin aceasta dependente de El, in afari de aceastd depen-denla neputdnd fi ninric. Pe toate le face sA se intoarcAspre Sine in mod unitar, dar cele ce sunt tinute in legituracu El fari voia lor nu se bucurd de bunatatea lui, defericirea, de bucuria data de El.

Capitolul II

149. Ori"e nu^ire dumnezeiasca se atribuie intregiidumnezeiri. adica tuturor celor trei Persoane dum-nezeiegti.

Caci, prin dumnezeirea intreagi, autorul inlelege nufiin1a in Sine a lui Dumnezeu, ci fiinla purtata de cele treiipostasuri. Toate cele trei ipostasuri au in comun toateinsuqir i le sau numir i le dumnezeiegt i . Dionis ie nugindeqte la Dumnezeu ca la o unitate uniformA, ci ca laDumnezeu cel in Treime, degi pe de alta parte toate celedumnezeieqti le sunt comune celor trei ipostasuri.

150. Oar tocmai pentru ca autorul in le lege pr indumnezeirea intreagA dumnczeirea purtat i de t re iPersoane, e l accentueaze tot aga de mul t g i d ist inc l ialor in Dumnezeu.

151. Cete comune intregii dumnezeiri sau tuturorcelor trei ipostasuri, nu le numeqte autorul simplu: fiin1a,bunatatea, dumnezeirea, viala, inlelepciunea, ci supra-fiin1a, suprabunatatea etc. Adausul de sttpru arata celeproprii lui Dunrnezeu, deoscbite de cele fara acest adaos.in.udit"u, dar qi deoscbirea se explicA din faptul cA celeale lumii sunt create de un Creator care prin aceasta e 5ideosebit gi inrudit cu ele. Dumnezeu ca necreat li Creatorare aceste insugiri intr-un fel superior, neinleles de noi,pentru ca dcpiqegte experienla noasra. Cele create suntcauzate, deci qi insuqirile lor. Dumnezcu gi insu;irile luisunt necauzate gi pur cauzatoare. Aceasta insearnna ceDumnezeu e lipsit de orice pasivitate. El nu e gi obiectsau gi pasiv, ci exclusiv Subiect. Nu sta sub puterea niciunei legi sau puteri superioare, ci e deasupra tuturor. $itrebuie si cugetam ca exista o realitate nesupusA delocalteia superioare, deci exclusiv ca Subiect pur activ $iatotputemic, adica o realitatc care e iniltati de supremaputere, neavand in ea nici o pasivitate supusa alteia,ultimd, putdnd crea qi fiind cauzatoare a toate cele dcose-bite de Sine din nimic, nedepinzind de nimic in putereaei asupra tuturor, chiar in crearea lor.

231

Note la Numirile Dumnezeiegti

Dar chiar realitatea care e pur Subiect qi atotputemicanu poate fi un Subiect Iipsit de iubire, caci aceasta ar fi omare siiriicie a lui. In puterea lui trebuie sA fie o bogaliegi o fcricire nemarginita. Iar aceasta fcricte;i bogalie nupoate ti lipsita de comuniunea iubirii. Aceasta inseamnape de o parte ce Dumnezeu este o existenla interpersonali'pe de alta ca aceasta bogalie gi fericire qi plenitudine faralipsuri nu are nevoie de nici o schimbare, caci aceasta arpresupune o slAbiciune prin care cade mai jos sau tindespre o imbogalire, spre o innoire.

152. Revenind la adaosul de suPrc, atr ibui tinsugirilor qi numirilor dumnezeiegti, autorul numeqteintre altele unitatea dumnezeirii tripersonale mai presusde orice unitate in creaturi. Caci ea e temeiul creator qisuslinaror al oricii.fei unitali 9i identitili. Acesta e de faptnecunoscut, fiind altfel decAt toate cele cunoscute de noi,ca unele ce sunt cauzate. Dar necunoaqterea qi neputingaexprinrarii Iui sunt o antecedentA a oricArei cunoagteri.

153. I-a fel, lui Dumnezeu i se poate aplica gi aflr-marea gi negarea, pentru ci e gi deasupra lor. Putem spunece este, dar qi ca nu este. Dar ultinta o putem spune cadepaqire a atlnnirii care l-ar ardta dependent de ceva. Pede alti parte, El e mai presus qi de orice negare. Trebuiesi depa5im gi at-irmarea gi negarea cAnd vorbim de El.Depagim afirmarea care il dehnegte, de exemplu, ci efiinla, ca e bunatate, inlelepciune. dar 5i negarea lor' cdcinu poate fi lipsit de nimic bun.

L54. Despre ipostasurile lui se poate spune ce suntunul in altul aqa de mult, ci sunt supra-unite, mai uniteca orice unire intre ipostasurile create, dar gi neconfun-date. Un exemplu palid il avem intre oameni, care cu cdtsunt mai interiori unul altuia, cu atet se simt mai multbucurogi de experienla unuia prin altul sau cu atat simteunul mai mult realitatea celuilalt. Dar persoanele umanesimt mereu cd nrai au un drum de fAcut pini a se avea inintregime una pe alta, cum nu simt Persoanele dum-nezeiegti.

155. Cum putem inlelege ctr fiecare PersoanidumnczeiascA are toata f i in la dumnezeiasci , dar inmod dist inct una fa l i i de al ta '? Cum putem spune cao Persoani are toatd f i in la q i cele a le f i in le i ca Tata,iar alta ca Fiu'? Prin ce se distinge o Persoand de alta,avdnd totuqi tiecare toati fiinla sau suprafiinla divini'lPArinlii au dat mai multe exemple din planul flzic. (De

exemplu, Sldntul Vasile spune cd Petru are piirul negru,iar Ioan parul blond. dar fiecare are par ca 5i celalalt.)Nu se progresase incA suficient in inlelegerea deose-bir i lor spir i tuale int re persoane, inc luzind totuqiposesiv, de catre fiecare, toata fiinla. O oarecare apro-piere de precizarea acestui fapt s-a dat prin tertnenulperihorezA, care ar putea fi tradus prin interiorrtalereciprotu. Propriu-zis, aceasta da sensul adevitat alcomuniunii intre pcrsoanele ce-9i devin interioare fardsi so confunde, stare realizatd ca model supreln inSfdnta Treimo. Acesta il putcni interpreta mai coniplet,spundnd, de exemplu, cA Tatil. trdLrndu-se ca Tat6,include qi trairca tilialiei Fiului, dar nu ca Fiu, ci caTata. Chiar un tata omenesc triielte in simlirea lui detata li ceea ce triier;te fiul ca fiu, fiind astfcl chiar prinaceste proprietiili personale qi distincli 9i uni1i. Sunt

/.iz

unili ldri a inceta sa fie distincli. Numai Tatil are pro-prietateade-anaqte pe Fiul. Darin nagterea Fiului triieqte

5i pe Fiul ca pe cel pe care-l naltc, cum va spune autorulcevamaidcparte'. Su nt u n i t e ;i d i s t i n t t e u nu.frt 1d cle u lto.

In faptul cd Dumnezeu e Tata care traieltc in Sine !isimlirea Fiului, e implicata nu numai distinclia in iposta-suri, ci 9i deofiinlimea. Daca n-ar avea Fiul tiinla Tatalui,n-ar simli tlccare din ei pc celalalt. Daci Tatil n-ar aveaun Fiu dc fiin1a lui, n-ar avea pc cine iubi ca desavirgitunit cu El. Fiul, iubind pe Tatal, are aceea;i puterenemarginita in iubuea lui ca TaGl. Numai pentru cd suntdeosebili ca Tata li Fiu, pot trai aceea5i iubire nemir-ginita, deSi in moduri deosebite.

La oanreni, nu e intrc loli relatia de tata ti fiu, decitriirea fiecaruia de catrc fiecare in aceastii calitate. Dar eise simt unili pentru ci au aceea5i inlelegere a existenlei,aceleaqi dureri gi bucurii, dar flecare le traie$te ca ipostasaparte in unire cu allii in mod actual sau are pulinlavirtuali de a triii acelea5i stari, ca cei ce sunt de o fiin!;],dar deosebi$ ca persoane. Traicsc qi oamenii acceagifiinla in mod unitar, dar in mod deosebit ca persoanedeosebite. Deosebirea in persoane nu cxclude triireaunilalri clc fiinla si unitatea de fiinld nu exclude trairea eiin modur i personale deosebi te. Dimpotr ivA, numaiaceasta le da viala reala.

156. Oar mai este qi o distinclie intre iiinla luiDumnezcu care riirnine una in necomunicarea ei qiprocesiunile ei, din bundtate. spre fapturi, ccca ce ne facesa t ra im pe I )Lrr lnezeu,,mul t ip l icat" , dar nedespa4i t intlecare din darurile lui. Fiecare faptura primelte pe Dum-nezeu unit. atAt in ccle trei Pcrsoane ncconfundate, cit giin prezcnga tiinlei intregi a lor. E ca un punct din centrulcercului. care e prczent in toate punctcle de pe periferie'Dumnczeu se ilnpafia$e$te prin acestea. dar e 9i neim-pirtilit. Supraunitatea dumnezeiascd ...se multiplitdpotrit,it distincliei tluntne:eie;ti in darurile ne.st hinthuteintre ele (...) Eu e LdLt:o tulur(,r cebr de^ care se int'pdrtdysc neinrydrtti;ibil cele partitipote.In nici un darnu se imparta$esc creaturilc numai dc o parte din dum-nezeire, ci de durnnezeirea intreaga qi ea rimine totuqi ginici una nu se impArtale;te de intreaga tiinla dumneze-rascd.

157. t-a obieclia ce s-ar putea face ca tiecare arata insine alta intipdrire a dumnezeirii, deci nu ar prirni peccteaintrc-gi i dumnczcir i . ; rutorul r i ispunde c i aceasta vrr ieta lca intipanrilor nu depinde de dumnczeire, ci dc capacitateadeoscbitar a fieciirei fapturi de-a primi intiparirea dum-nezeirii celei unice. Faptudle lipsite de minte se itn-pana$esc nurnai de lucrarca producitoare de fiinli, nu ;ide cca dar i torrc de in le legerc.

158. Oar Durnnezeu Cuvintul s-a fdcut distinct inlegatura lui cu oamenii ia1:i de Tatal gi de Duhul Sf-int'prin faptul ci nuntai El lucrcazi asupra lor prin untani-tatca sa. Dar Cel ce lucreazli prin umanitatea sa e tolu$iuna cu

'I at,rl 5i cu Duhul qi sunt simlili r;i ace5tia in

lucrarea lui F{ristos, totu:1i Hristos e sinrlit ;i in rnoddistrnct ca Fiul care gi-a insugit ipostatic modul omenescde -a l uc ra asup ra noas t rd . Se s im te d i s t i nc t , da rnedesparlit de Taril qi de Duhul Stint. Caci Fiul rirninechi:u in aceasti lucrarc prin unranitatea sa neschinibat caDumnezeu Cel ce lucreaza pn-n ea.

' Note la Numirile Dumnezeieqti

l5g.Frptur i lepr imescceledumnezeieqr inumai pr in n imic. pr in Dumncieu a pr imi t capaci tatea de-a t ra iimparta$ire. Dar dc liinga dumnezeiasci allata la temelia Dumnczeu ale sale in ele sau de-a le cuprinde in inftni-lor nu se pot imparti$i. Aceasta inseamna cA ele se tatea sa $i de-a lc lzrce participmte la Sine.inrpirtiiqesc numai de puterile ce vin din tiinla dumneze- Dumnczeu Cuvintul a fAcut tlrea omeneascd tnediuiasca sau dc puter i le indumnezei toare. Aceir .sta arat i capabi ldccupr indereauniversulu i int reg,pentrucieaeiara5i ca, dupa autor, lunrea e crcata, nu e din tiinla mijloculcrealiei,avdndorclaqiecon$tientacuingcriiprindunrnezeiasci cum au socotit unii, crczindu-l inllLrengat spirit gi cu ordurea materialA. Dunrnezeu CuvAntul poatede panteismul plotinian. uni prin firea omeneasci toatii crealia in Sine, o poate

160. Numai Fiul gi Duhul Sf6nt ies din dumnezeirea indunrnezei intreaga.Tatalui ca niqte mladile sau flori, deci sunt de aceeagi In al doilca rind. ficAndu-se om, iqi menline calitateafiinlA cu El. de Fiu gi prin nir$terea din umanitate, putdnd face gi pe

16l . Oar faprul ca Dumnezeu Creatorul q i oameni f i ia i lu iDumnezeuqipr ineipuneinrela l ief i l ia laSusflnatoml tuturoresteunTatii,unFiugiunDuhSfAnt, toati crealia cu Tatil gi o poate umple in mod filial deimprinra :;i fapturilor un caracter patem, filial gi Ie face Duhul Sf Ant. El se poate face 5i Fiu al omului qi prinsi le serlene, dar Ei ritnrin in patemitatea:;i filialia lor gi accasta face qi pe oameni fli ai Tatiilui. Relalia de TatA gisunt prin depiigire deasupra celor din fapturi. Intrc ele nu Fiu in crealie se reflecti nLrmli in unranitare. In planulexistii nrci o inrudire, a;a cum nu exist:i intrc cele cauzate biologic ;i vegeral, innrullirea prin sanlan!a nu reflectA ingi cauza lor. Cele cauzate au thipurile cauzelor, dar nrod spiritual relalia parenri-filiala. in ingcri na$terea nucauzele insele sunt mai presus de cele cauzate. Iar daci existi deloc. Ei intra in relalia tilialii cu Tatal prin unieaDumnezeu este numai Cauzii, neavdnd nimic cauzar in cu oarnenii. ca 5i narrura.S ine sau in ceca ce face, El creeazi cele c auzate din nimic, in al treilea iind, numai omul a c6zut in moarle princaci altfel n-ar mai tl cauza purii. Faplurile sunt, in pacar, avind rimp material. ingerii despa4ili de Creatorvenirca lor la existenld, exclusiv cauzate, chiar dacA sunt n-au cazut in nrornea cu trupul, ci intr-o moarte spiritu-aduse l a ex i s t en ia ca sa sc cauzczc i n pa r t e g i pc e l e a l i . i naqa [ c l . caF iu lT r r i l u i nuscpu t canag reg id i n r r_unintreolalti, avand in aceasta un .llrp al lui Dumnezeu. Cea astl'el de inser cazut ca s;l-i scaoe de ,r.ru-t".mai mare posibilitate de-a fi qi caLrza intr-un fel voiti de in tegaiura cu acestea, acceniuiim toru$i importanlasine. de a fi deci necauzate. o au numai fApturile create ingerilor.Dacin_arfilume^lor,crealiavaz;tiiarfiopa;Acu voinla libera (ingerii qi oamenii). Aceasta pentru ce :yi oarba, ciici n-ar avea nici oarnenii sullete c;rre sunt insunt create ca sd realizeze o legituri de iubire intre ele 9i icgatur:r cu ingerii cit sunt pe prnranr gi ajung in comu-cu Dumnezeu, cile are ncvoic :;i de o voinlA libera.

162. o,trocmai prin faptur ca toare fapturle vin ra lTX"#Tilff'.x"nffi:i:;ili?::l'.j;$:i::,::];existenta prin Cauza pura. de Sinc existenti, ele preexisti nu va despi4i pe oarneni de ingeri gi tot universul vazut vaoareculn ca posibilitatc in fiinla lui Dumnezeu' prin cip:ita o stare tr:nsparenta. lurninoasa, in care ingerii givoinla lui. Adica Dumnezeu pre$tie despre ele, inainto ,."';;,, .,^; ^,.;;;'"^;;,;de-a le crea. Daca n-ar avca ac"urti p.""*isrentdin voinla "'T::J,"jjr":$.i!i113#t'*1llai

sunt o scari inrrelui Dumnezeu, El n-ar fi un Creator atotpuremic ai . ,adevarat, c i ar eurana orbeqte din El, lardL voia qi preqtiinla

oameni gi lumea noastra' in general ' 5i Dumnezeu' cum

lui despre ere. El e creatorul voit al lor, pentru ca e searatainviziuneapatriarhuluileeoh-

narc^n,t Ei nc conving despre existenla sutletelor noastre, dart-. ';;:"

. , . _. qi despre Dumnezeu, fiind intr-o comr.rnicare mai simlitil6J 'Aic isepuneinrel ief ta inaunir i i f i r i iomenest i cu noi (ca ingcr i buni : ; i ra i ) . Ei ne i rar i insa pr in- inclusiv a trupului ei - cu ipostasLrl dumnezeiesc al lui

risus Hristos. E o raini de neinlcres. ::f;:j: ' l l,t{:::::::l f.::l ,' l ' lumea noastrd si putinla

164.Darrabazataineiunir i i lu iDunrnezeucuvantul ca Fiu l lu i Dumtlezc 'u i .sui i sa se facd om' lu ind t rup

cu firea omeneasc.r sra raina ror asa <te mare c6 Dumne zeu t""ffi:'

[".il,nfill;:?'iit;,' ..," dumnezeieqti inCuvintul a putut crea fileir onrcneasci cu calitatL'a ci demcdiu posibil al lucrarii PersoiLnei lui prin ee. E nrarea distinclii se ntenlin qi unirilc dumnezeier;ti ' a{inrla ca.

rrrinunc a firii omene;ti, clre vfure tot din prrterea lui diruindr'r-se in mod supcrior' Dumnezeu se distinge in

Drrrnnezcu. Dumnezeu Cuvlntul a ntaniicstat prin rnttd unilur,se htnulle5te in nnd unrtor,.fiirti.sti ittsd tlin

crealie putinla de-a cuprinde totul in Sine ca intreg, ie-a stQrcu de Urrttl. Aceasta pentru ci Dumnezeu' fiind in

fi Ccl dcplin in cele ie au nevoie de celc c:[c-le pot mod mli presus de liittli ' produce ca o mul;inre unitarii

desavirq i , de-a f i cel ncmAsurat in cele mzrsurate, iar lunlea,pentrucdnuestenimiccaresdnu- la i l la latemel ia

tinzdnd sprecele nernesuratc. El le-a fiicnt pe roatc caCel sa pe Ccl mai presus de ceea ce este. El liind in toate. ece poate da lbrmA ruturor cclor fdra lbrmi. Primeqre pe Unul' care nu e nici parte a mullimii. nici un inger dhcele carora le-il dar fiinla. viagii in Sine, ca Cel cc e niai pir1r. El nu Participii la un Unul supcrior lui, ci toatepresus de tlinla Si viala. MinLrner e ca a putut trai El ca participa la El. Arc in Sine capacitatea de a le dii putinlaDumnezeu celc ale omului, fitcindu-qi conrune cu noi luturor si participe la el, ca o unitate care nu exist.i princele ale noastre, fari sa se micgoreze in supraplinatatea participarea la vreo unitate superioara. Orice unitatc selui. Era rrrai presus de fire in cele ale firii no;rstre, mai poate imparli, cu riscul dc-a se de'sliin1a. El nu se poateprcsus dc fiinlir in cele ale fiinlei noastre. Dar aceasta imparli. pentru ca nu sc poate nici desfiinla.aratri ca fdptura onlcneascil., gi in lcganrra cu ea lumea El este unul prin Sine, nu prin participare la Unulintreagd, desi fAcuta din nimic, qi prin ea insaqi este superior.

233

Note la Numirile Dunnezeieqti

CaPitolul III

166. Ca se inlelegem in oarecare miisura darurile

bunitAtii lui Dumneieu, trebuie sa ne inillAm prin

rusaciune spre Sfdnta Treime, obir$ ia bunatal i i ' ca

str-uctura iubirii prin Sine. Prin rugiiciune urcam spre

Dumnezeu, degi ni se pare ca El se coboara la noi Totugi,

Dumnezeu inilllndu-ne, se face mai apropiat de noi'

Dumnezeu este intr-un fel pretutindeni, dar prin rugi-

c iune noi ne deschidem lu i sau El ne ajuta sa i ne

deschidem.167. Se accentueaz6 importanla pre sbiterilor, in

care se includ gi episcopi i , care au o anumita

batranele in le leapta, pr in care au pr imi t invalatur i le

in mod iuccis iv de la Apostol i 5 i le pot q i sunt dator i

si le predea altora. Ele iunt invalate dintr-o tradilie

ce v ine de la Apostol i .

CaPitolul N

168. Mui presus de lucrlrile indumnezeitoare'

169. Existenla este identica cu binele. Cdcibunitatea

e o existenla doritoare si se daruiasci din prisosinla ei'

Binele deslvlrqit este existenla deslvdrqiti Dq19"9t

este binele desivdrqit, pentru ca nu e nici o lipsa in El' El

e binele prin inslqi fiinla sau existenla lui. Dar binele.e

totodati bun&ate.'$i bunatatea se intinde qi altora qi prin

aceasta qi cxistenla. Dar la aceasta intindere nu poate

inainta, iaci nu poate inarnta de la nedesiv&qire la

desavirqire. Dumnezeu trebuie sA-;i dea existenla sau

bunatatea sa desavirqite din veci 9i altora li ca atare nu

ooate fi decit o Persoina, bucuroasi de bunAtatea ei 9i de

intinderea ei $i catle allii. $i cei cirora le intinde aceastA

bunatate sau existenla desave$iul trebuie sa se poata bucura

gi ei de ea. Din bunatatea lui Dumnezeu rezulta deci

ireimea lui. Bunatatea suprema face o Persoana sa se

diruiascA altora total sau si-9i daruiasci insigi existenla

sa celorlalte, dar fara sA se confunde cu ele, deci au

aceeaqi fiin1i in trei Persoane. $i aga e Dumnezeu din

veci.170. De aceste douA grade vorbeEte 5i Sf' Maxim in

Anhi gua, caPitolul VII.

l7l. Oar buniitatea desavArgiti este pentru Dum-

nezeu sa creeze 9i minlile netrupeEti 5i pe cele omenelti

in trupuri. capahilc sa cunoasca bunatatea lui li sa-i arate

recun'o5tin1a.'inriparire de bunatatea lui. minlile supe-

rioare netrupeqti ie-o arata gi celor inferioare netrupeqti

si :rccstea mintilor omenefti in trupuri, iar cele inferioaregi cele in trupuri o arata in forme de recunogtinla cAtre

iele superioare. Iar existenla lor e pe mtrsura bunatdlii ce

li se di ca fipturi create, mirginite. Ele nu sunt emanaltl

ale lui Dumnczeu qi unele din altele, caci aceasta n-ar mal

fi un act al bundta$i voite. Bunatatea ce le-a aratat-o

. Dumnezeu credndu-le le-a arAlat-o qi in faptul cd le-a

creat Dcntru velnicic ti revalsa mereu asuPra lor ca nl$le

rirzc iarurile silc, ca niqte dovezi ale iubirii ncincetate'

cum revarsa gi cele mai inalte darurile lor asupra celor

mai de jos. Bunatatea lui Dumnezeu le uneste pe toate'

172. Treptele rnai de sus i;i arata bunatatea spre cele

mai de jos qi le ajuta sa urce spre ele, iar cele de la cea

234

mai mare inAllime urci spre Dumnezeu. Astfel, toate

reorezintd o scard uni tar i desavirq i toare in veci , cu

izvorul bundtal i i nesfdr5i tc in Dumnczeu. Chiar

animalele, p lantele, natura intreagA este l inuta int r -o

un i r a re q i se r vcsc omu lu i pen t ru buna la tea cc l e -a

sid i t -o Duntnezeu. l )or in la dupi o bunatate ql o

unire tot mai mare cu Dumnezeu 9i int re e le int re l ine

gi voin la de in le legere in minl i le create.

173. Dar, daca Dumnezeu dil prin bunatate existenla

si fiinta. El c mai prcsus de existenla $i de ninla. mai

prcru. dc v ia la g i dc in le lepciunea ce le da. Ast lc l . lu i nu

i se mai potrivesc aceste nume care au un lnceput !l o

cauzi, fiind fara inceput l;i cauza. Dar El le da tuturor

chinurile de fiinti, de existen!a. de bunatate' de vie1a.

fiind cl insuqi mai presus de elc. Avem aici teologia

negadvA, care e totodati mai prcsus de tot ce cunoattem

noica pozitiv; ele in realitate nu au un fundarnent pozitiv

in ele inselc.L74. Expresie contrara panteismului neoplatonic'

L75. Dumnezeu a creat 5i universul intreg intr-o

a rmon ie , ca re c $ l ea o buna ta te pen t ru v i a l a 5 iinlelegerea omului. $i le susline pe toate in aceasti

unitati armonioasA gi in stare si fie inleleasa de om,

strabatandu-le cu lumina sa, asemenea soarelui vizut'

Toate sunt bune intre ele 9i pentru om prin aceasta

armonie. in ele se arata bunatatea lui Dumnezeu Numai

in sensul acesta se poate spune 9i despre ele cii sunt bune;

cA seryesc vielii qi progresului spiritual al oamenilor qi

uniulii dintre "i; no iunt. cele create, bune uncle altora ;iomului, cum sunt persoanele dumnezeiegti. Dar armonta

lor e o condilie pentru bunatatea inrre oameni 9i ei trebuie

sa le menlina gi pc ele bunc' in accst sens de cilPacitate

de slujire a lui.176. Autorul trece acum la identificarea bhelui cu

lumina. Armonia tuturor, care foloseqte omului ca

bunatarc, este totodata o lumini. Chiar bunatatea fepturii

conl t iente fata dc aha laptur i congt icnt i e una cu

inleiegerea reciproca, dar ;i cu inplegerea c-a lun]iJtl.auniueisului atai de tblositor prin armonia lui. Astfel,

bunatatea arc in ea gi cunoqtinla adevaratar sau o curatle

de intunericul negtiinlei. Dumnezeu fiind bunAtatea su-premd, izvorAtoare de lumina, e 9i lumha suprema'

izvoritoare de lumini.

177. Lumina izvordta ca bunAtate din Dumnezeu se

arata $i in faptul cl produce nu simple existenle. ci maipresui de toaie existenle inlelegitoare ale lui qi ale lumii

ireate de El. Existenlele cele mai de sus' create de

Dumnezeu, sunt nu numai inlelegatoare, ci 5i inteligi-

bile pentru cele ingelegatoare mai de jos. Toatc tind spre

lumina suprcma, spre inlelcgerea ei, care rimdne insi in

veci neepuizatA in inlelegere. ascunsA in mister.

178. p" aceea se 1i numeqte frumusele atractiva'

179. Dar b inele e ident i t rcat nu numai cu l t rmina. c i

gi cu frumosul. E frumos, pentru ca e armonios. Iar binele

iopr.. tuu lumina supremA, niciodata deplin primitA

sau inleleasa deplin, e 5i un frumos din care izvorAsc toate

frumuselile, ca armonii dintr-un izvor mai presus de toate

armoniile. Aceasta izvoratoare armonie din El e un nou

motiv Dentru a fi iubit. Dar acest frumos e iubit qi pentru

ci e identic cu binele. Exista o frumusele a binelui care

nu e deosebita de armonie, pentru ca cel bun cauta sA fie

Note la Numirile Dumnezeie5ti

in armonie cu toli Si cu toate. Toate frumuselile din lumesunt iradieri din frumosul unic, care e cauza lor maipresus de mullirnca tuturor armoniilor. Frumuselile dincrealie sunt participante, Frumosul, cauzA suprema, eparticipat. Nu e identitate de fiinla intre El gi ele ca inpanteism. El nu e numai izvorul tiumuse$lor din creagie,ci intrelinc Si o sete dupa frumos, ca bine, sau exerciti oputere atractivd asupra lor, fiind qi prin accasta cauza aunitilii tuturor. El e pururea ttunros, din veci gi pAnA inveci. E gi cl un semn al bogAliei ncnrirginite a existenlei.Ca frumos ce intreline in toate setea dupd el gi intre ele,e gi El o cauzi a unirii tuturor cu EI gi intre elc. El intrelinegi comunicarea intre toate, dar qi pe fiecare, pentru ca dinunhea varietalilor lor armonioase sa se nasca Si sA seintrelini frumuselea.

180. Miqcarea firl sfdrEit a minlilor (duhurilor) celormai inalte spre bunatatea 9i lumina dumnezeiascir givoinla de primire !i de comunicare a bunatalii gi luminiiprimite celor mai de jos e gi in linie dreapti gi circularA.Caci pe de o parte ies din ele spre ceea ce privesc Ei dau,pe de alta se intorc spre ele cu ceea ce primesc qi cubundtatea sporita cu care se aleg din daruirea ei. $i,intrucdt ea e qi un urcuq, are qi forma unei spirale.

181. Toate tind spre Dumnezeu ca bun gi frurnos. caspre bhe qi frumos prin insugi faptul ca exista. Ciici nupot ti in afara lui. Dar fiind in El, sunt intr-un fel printr-oputere mai presus de a lor, deci intr-un mod mai presusde fiinia. Nu e nimic fiiri sa-li aibii ultima suslinere inCel mai presus de fiinta li fara sa panicipe la aceastacalitate a lui. Din cauza ca toate sunt in El, toate il iubescpe El gi se iubesc intre ele, unele in mod con$tient, altcleprin firea lor, fiiri sa-gi dea seama. Din pricina aceasta sesuslin toate, cAci in aceastii suslinere reciprocd se mani-festi puterea suslinatoare a Binelui in care sunt. Pentrubunatatea lui supremA le iubegte pe toate, le atrage petoate, le desavirie$te pe toate.

182. Autorul pledeaza pentru identitatea de inleles acuvintelor eros gi agape inrpotriva unora care dAdeaucuvinrului eros un inleles infirior. in timpul mai nou seface o deosebire intre aceqti doi termeni. Unii teologimoderni (Nygren, tro.s und Agape) socotesc ci erosule iubirea omeneasca fali de Dumnezeu. plina de elanspre infinit, iar agape e iubirea blAndi4, ocrotitoare a luiDumnezeu falii de oameni. Dar, in general, azi sefolosegte aproape numai cuvAntul agape atat pentruiubirea lui Dumnezeu faqA de oameni, cdt qi pentru aoamenilor fala de Dumnezeu.

183. Autorul considerii ci unii vtrd in dragostea deDumnezeu extazul (iegirea din sine) omului, produs inel de misterul infinit al lui Dumnezcu. Dar el susline caqi Dumnezeu traieqte o ieqire din Sine in dragostea falade oameni pentru covar$itoarea lui iubire fata dc ei. Eun extaz coborAtor al lui Dumnezeu uitind de mirimeasa prin miirimea iubirii sale de oameni gi din grija falade ei. Erosul acesta extatic Ai-l arata Dumnezeu gi inrivna lui de-a face ca ei, pentru a cAgtiga qi rdvna iubiriioamenilor. E o ieqire a lui Dumnezeu la oameni, fiirisa se faca totugi deplin aratat lor. N-ar putea fi incalzilioamenii de erosul nesfirgit fala de Dumnezcu, dacAn-ar fi patrunqi de erosul lui.

184. Durnnezeu e eros gi iubire, ca Cel ce creeaza gisusline, iar indrigit qi iubit ca Cel ce atrage cele createspre El, ariitAndu-se frumos qi bun. Prin prirna numire semiqcd in She in iubirea tiri inceput gi sfirqit, prin a douamigca cele create, intorcdndu-le spre Sine.

185. Erosul, fie dumnezciesc, he ingeresc, fie su-fletesc, fie ca migcare inconqtienta in toate, e o putereunificatoare, rnigcAnd pe cele superioare spre purtarea degriji a celor inferioare, pe cele inferioare spre inlelegereacelor nrai inalte gi pe toate spre unitate neconfundati.

186. Toate sunt linute prin eros in relalie, nici unanu poate propigi in bine fari celelalte. Dumnezeu,izvorul binelui, e nesupus relalici. fiind dincolo detoate, dar facdndu-le pe toate sA tinda spre El gi unelespre altele. Prin aceasta arata ca e intreg in toate, intrucdtaceeagi unicii putere le line in unire pe toate qi le tace sisporeasce in aceasti unire identicii, neconfunddndu-le,cdci le dii tuturor fomle diferite ce cauta a se intregi gi ase armoniza. Deosebirea intre Dunrnezeu, ca nesupusrelaliei, gi toate celelalte, ca supuse relaliei sau necesitdliide-a se aduna, il arati pe izvorul bin-elui ca necreat giCreator, iar pe toate celelalte create. In panteism toatesunt supuse relagiei.

187. Oar autorul ia de la unii intrebarea: daca toatetind spre izvorul cel unul al binelui, cum mullimea de-monilor a ciizut din dorinla binelui gi se face cauza tuturorrelelor'l Cum rAmdnind demonii in existenla - care e unbine - au inrpreuni cu bhele qi ri4ul in ei'l

$i pe baza acestei intrebdri aude qi altele: ce este ceeace face in ei raul? $i, in general, ce este rdul'] Cum, dacieste in ei existenla ca bine, poate produce rAul? Sau dacirdul e din alta cauza, care e acea alta cauzA'l $i cumdoreqte ceva din cele ce sunt r6ul, deosebit de bine?

In rdspunsul la aceste intrebari autorul dezvoltii pelarg explicarea riului.

188. Uai intai raspunde ci rrTul na e s t e d i n bi ne. CAcinici riceala nu este din foc. Firea binelui e si aducA laexistenld qi sA mdntuiasci, iar a rlului sa. strice. Dar raulare ca suport existenla, nefiind decAt in ceea ce exista. $i.dacae afa, rdul nu este cu totul rdu, ci are ceya din bine.Pe linga aceasta, toate cele pe care le fac'e rdul, Ie fitcepentru L'd i se par bune. Riul nu e de sine gi. deci, nici nuline de existenli. Dur atunti tum va fi rriul in cele cesrrnr sau dorind binele, adicd existenla'? Dacii ar fi cu totulrau, ar fi neexistent. Binele e simplu existent, pe cdnd rAule qi in cele ce sunt gi in cele ce nu sunt. Riul lupta contraexistenlei ca bine, dar n-o poate destiinla total, cici inacesl caz n-ar nai fi nici el. Nimicul nu poate lupta cuexistentul sau cu binele prin el insuqi, ci are lipsi deexistenla sau de bine, ca si lupte contra existenlei saubinelui.

RAul igi ia puterea din existenlii sau din bine ca silupte contra existengei sau a binelui, dar cu pirerea ciluptir pentru existenla sau pentru bine.

E contrar existenlei gi toruqi are nevoie de existenlica suport. Dar atunci este raul de la Dumnezeu care eizvorul existenlei gi al binelui'l $i rotuqi riul nu e penrucd il vrea Dumnczcu qi pentru cii tinde spre Dumnezeu.

De accea riul nu e totuqi din Dumnezeu qi nici pentruDumnezeu. El nu poate fi explicat cugetand izvorul luica o esenia idenricii cu esenla binelui. El nu poate fi

235

- Note la Numirile

explicat prin panteism. in acest caz' nu se mai poate faceo deosebire realA intre bine qi rau. Accst caracter ambiguu

al raului nu se poate explica dccit din faptul ca in fala lui

Dumnezeu apare prin crealie o existcnla dotata cu liber-tatea de-a folosi existenla gi contrar ei sau de-a lupta

impotriva izvorului adevarat al ei ,si, deci, al binelui, cupiiierea ca lupta pentru el. Dar, intrucit creatura nu-l

iecunoaqte pe Dumnezeu ca izvor al existenlei sau al

binelui, ci crede ca are in ea insiiqi, ca existenli izolati'puterea de a fi gi de a spori, acest fapt o face sascadi..-

Pe <ie o parte riul nu are o obArqie proprie, deosebitide obirqia existenlei, pe de alta poate socoti existenlaprimitri de la Dumnezeu ca avAnd-o prin sine in ceea ceeste 5i in cee:t ce poate deveni. Rdul n-are, deci, o exis-

tenla proprie, ci apare din existenta data de Dumnezeu'dar folosita ca exislenla nevenitil de la Dumnezeu qi firi

recunoa$terea ca ea poate creqte numai in legatura cu

Dumnezeu, ca izvor neslirlit al ci ,si in comuniune cu

toala crealia care e de la Dumnezeu qi in care Dunrnezeua pus toata existenla creata, pentru a creqte unitar in El 9idin El. Cind libertatea fdpturii congtiente igi rupe exis-tenla sa de izvorul ei dumnezeicsc 5i de tot universul, easlAbeqte qi poate slabi qi e-xistenla pa4ilor universului cu

care cste in legatura, dacd acelea nu i se opun.Fara libenatea unor fapturi creatc. deci marginite, raul

n-ar putca exista. Dar Dumnezeu n-a dat fapturilor

aceasta Iiberlate ca o samanta necesard a raului 5i in acest

sens raul nu e de Ia Dumnczeu. Dar Dumnezeu nici n-acreat toate fapturile fdra libertate ti fara constiinla' Caciin acest caz n-ar avea in ele chipul lui Dumnezeu; li n-arputea li bune, neavind voinla prin carc pot fi rele; n-arputea iubi pe Dumnezcu Cel bun qi iubitor, daci n-arputea li sd nu-l iubeascd. S-ar cadea iarigi intr-un pan-

teism lipsit dc buniiute. de iubuc, de sens

189. Oar, daca riul nu e decAt rezemat pe existenladati de Dumnezeu, el nu existit ca o fiinld propric' cumexista loate tbrmele de existenla, nici ca ipostas propriu.

El apare in hinlele sau ipostasurile existente de laDumnezeu, acestea din umri folosind contrar firii lorputerile ce li s-au dat spre inaintarea in binele adevii'rat'sau in Dumnezeu, ca izvor al existenlei lor pentru

snorirea acestcia. Rdul tu rdu nu are liinlri proprie, ciietu <e Jace el nunrui tle:hind qi tttrupe substottlu celor

ce sunt. Chi:u dc se milci 9i el, prin nrigcarea lui nudezvolti pozitiv cele ce sunt. ci lc corupe. El n-;rc nici

ninta, nici putere proprie, ci se foloseSte de putcrea

flinielor concretizate in ipostasuri, dar pentru corupercat'i-in1elor. fiira a le putea distrugc -' caci Dumnezeu nu lasatiin;ele sd fie distruse -, ci slibindu-lc, cum slabeqte 9iputerea lor, folosind-o strdtnb. Dunmczeu, dind fap-

turilor fiin1a qi puterea lor, le-a dat prin accasta li puterea

dc-a tblosi acestc puteri cum voiesc printr-trn etbrt al lor.

in putcrea data dc Dumnezeu e implicata:;i trebuinla unui

efort al lor, dar gi putinla de-a Ie tblosi fie spre crc;tereain Dumnezeu, a puterii date lor de la Dumnezeu fie spre

slibirea acestei puteri. De aici paradoxul cA in sav6rSireariului er gi o putere, dar gi o slibiciune, nrai ales ca rezultatal folosirii puterii lor, conrar firii' Prin libertate oameniisliibcsc sau fac rele sau fac mai greu de fblosit qi naturacarc li s-a dat spre cre$terea lor in inlelegerea lui Dum-

nezeu gi in comuniunea intreolalta De aici se exp[c:i gi

acest sens al rAului ca itrpulinare a binelui, IirA dis-

236

Dumnezeiegti

trugerea lui totala: folosirea fo4elor natLrn.i contrar exis-tenlei lor ca oamcni ;i cornuniunii dintre ei.

Fiecarc faptura con;ticnta sau unealtd din lume e

facutri deplin bund, in sensul ci i:;i poate inrplini rostul

ei. Coruperea ei de care rau inseamna o slahire a binelui

reprezentat de ea, nu in sensul ci e facuta mai pulin buni.

Caci nici o creaturi nu e iruni in gradul infinit ca izvorulbinelui qi nu e fiicuti ca una ce nu poate inainta sau slabi

in bine. Numai Dumnezeu cste binele ncsfArSit ;i, ca

atare, indefinit. in aceastit bogtlie nesfariita a lui eputerea prin care di tuturor chipul lor definit sau bineledeplin pentru rostul lor.

Sprc deosebire dc riul care nu e in sine 5i pentru sine

sau stricaciune totalA in sine, binele in cele in ciue e deplinface cele deptine qi nealllestccate ;i in intregime bune.

Cind riiul apare sau e produs in cie, lace binele nedeplinpentru lipsa adusd in hine.

Bunatatea desavArgitA a lui Dumnezeu se diruieqte qi

ea gradat fapturilor, pe mdsura efortului lor' aflindu-sein unele din ele in grad maxim, iar in altele in mod mairedus, pinA la ultimul grad. Dar ele se inlbind sprearmonia intregii crealii, folosindu-sc unele de altele, celemai de sus purtand grija de cele mai de jos' cele mai dejos inaintAnd spre binele celor mai de sus.

Orice existenli e piirtaqa la bine prin faptul ca existii.

$i aceasta se arati in vreuna sau alta din insuqiri. Oexistenli fard nici o insuqire nu e nimic, deci n-are nici oparta$ie la bine.

Chiar ccl ce se migci sPre rele are in aceasta milcareceva din bine, ctci socotelte ca se misca spre mai multavia1i. Chiar in pofta lui este o partc din bine, de;i poftind

ceea ce e numai in aparcnla bun, dar nu e bun de tapt,sldbe;te viala sa r;i a altora, deci mare$te lipsa binelui saua existenlei. Dacd cineva s-ar inrai total, n-ar mai exista,deci n-ar mai fi nici rau. Raul total, care nu vrea nici

existenla sa, nu exista. DacA n-ar participa deloc la pur-

tarea cxistcnlei lui Dumnezeu. nici n-ar fi.Raul nu poate desliinla ceva total, caci in acest caz nu

mai e nici el. Deci intruc6t face :;i cl ceva, arata ca elparticipA totuqi la bine. De exemplu in boalA nrr disparetoala orgrmizarea trupului, caci in acest caz n-ar subzistanici boala. Ea este un amestec de organizare :;i dezordinein trup. Raul este atnestecat cu binele' nu e niciodatAnumai riu. Un rau cazut ctt totul din bine, nu va fi nici el.

Autorul a dezvoltat mai mult ideea ncputinlei rauluide-a ll exclusiv prin sine, fdrd bine. Dar aceasta nu

insearnni cA existenla nu simte adeseori nel'ericirca riiuluinedomolita de binele existenlei. Existetrla demonilorsuferii la extrem de riul introdus de ei in cii' cum poate

suferi qi existcnla cclor ce se lasii cucerili de demoni.ldeea e ca suferinla raului nu o poare trii deciit ceea ce

existi sau cel ce existA. O existenla desfiirtlati cu totul derAu nu mai sufcrii. In aecastii se arf,td' um spunc' 9icaracterul pozitiv al negaliei pe care riiul il aduce inexistenla.

Dar aceasta nefericire a amestecarii cu rdul o triieltenunrai existenia creau. insi $i in aceasta se vcdc plata pecare trcbuie sii o dea pcntru folosirea libertalii contrar luiDumnezeu. Dar aceasta nefericire sta $i intr-o cumpanAcu amagirea in ciire riutatea, sau egoismul 5i mindriaalese liber, socotesc ca-Si intaresc existenla $i gasesc o

Note la Numirile Dumnezeieqti

,,mdngliere" in aceasta. Darqi hceastae o falsa folosirea nazuinlei spre bine.

Dar nefericirea pe care o poate aduce riul in existenli,folosindu-se chiar de puterile ei, aratd ca aceste puteri nusunt din fiinla necreatd a lui Dumnezeu. CAci in acest cazposibilitatea raului ar fi dati chiar in Dumnezeu. Acesteputeri sunt create din nirnic. $i faptura insaqi e creata dinninlic. Panteismul nu poate explica raul. Faptura creatdpoatc folosi prin libertate puterile create date ei deDumnezeu contrar rostului lor, pentru ca nu sunt deesenlA divini :;i prin libenatea cu care este cinstitapoate sa fo loseasci aceste puter i chiar contrar lu iDumnezeu - amagindu-se cu ideea ca ea insagi arein s ine izvorul existenle i int in i te sau cu ideea catotul are caracterul unei realitali care se miqcd intreexistenla gi non-existenlii, fiirii nici un sens. De rau elegatA gi putinla fapturii ralionale mirginite de a-qiintuneca raliunea, fAcind-o sd admita un non-sens inexlsten!4.

Autorul afirmind ci rAul nu se poate rezema decAt peexistenl i i . ca nu e cu totu l opus ei ca nimic, neaga put in laca el si aibi un izvor propriu. Nimicul n-are nici o puterein el. Apoi cunr s-ar fi inleles doud obdrqii capabile siproduca doui tbrle contrare, care totuqi sa se imbine'?Raul nu are o obirqie proprie. Dar nu poate ti nici dinDumnezeu. Cdci e absurd cu dintr-un principiu sri irtsltdouti lorle cu totul contrare. Deci nu se poate admite niciun dualism de esenle in explicarea riului, nici o provenirea raului din izvorul existenlei, care nu poate fi mArginitde o forla contrari. Izvorul existenlei nu poate fi impii{tit,nici nu se poate schinrba, fiind cind aqa, c6nd altfel. Raulnu poate fi cxplicat decdt daca alaturi de Dumnezeu celnecreat ;i creator existi qi o realitate creata dar libera,pudndu-se folosi de existenla sa creau, marginita Silibera. Numai relalia intre un Dumnezeu personal,necreat ;i creator li o existenla personala creau poateexplica binele qi riul. O esenld unica din care ar iegi toatea;a cunl sunt, nu poate explica deosebirea intre bine qiriu. Un Dumnezeu tripersonal este identic cu binele purqi cu izvorul binelui. Dar un astfel de Dumnezeu crednddin bunitate existenle mirginitc qi libere, care sa rds-punda iubirii lui, poate explica - prin libertatea ce lc-o diacestora pcntru dezvoltatea lor spre El sau contrar lui - qiraul. Dar acest riu nu-l poate atinge in bunitatea luinemir€tinita.

190. Dar nu numai in Dumnezeu este binele, ci qi incele mai aprop.iate fapturi congdentc qi libere de El. Caciiqi au originea in El gi primesc de la El tot mai mari darurinecreate ale iubirii lui. Dar unii din ace$ti ingeri au pututiadea din bunahtea curata, nevoind sd recwloascA peDumnezeu ca izvor al existenlei lor. Ace5tia devin rAi nuprin Iiin(a, ci prin libertate. Dar intrucit rdrmin in exis-t en la , r aman i n t r - un ames tec de b i ne ; i de r au .Depiirtindu-se de Dumnezeu, ei suferd riul gi ca opedeapsi a lui Dumnezeu. Dar aceasta arata ci poate fi gialtcerra ce apare ca rdu, dar in realitate e un bine care nupoate fi in comunicare cu raul pentru ci vrea sA readucape cei rai prin rdul pcdepsei, Ia bine. Astf'el qi cel bun ingrad suprem sau nemarginit se poate folosi de un rauaparcnt spre bine.

Demonii nu sunt rai prin fire, caci in acest caz ar fi raipentru ca Dumnezeu i-a facut aga, sau n-ar face parte din

existenla, sau s-ar distruge p6 ei lnqigi. Sau dacl ar fi riiprin fire, qi-ar nimici insagi existenla lor. Ei sunt rai prinlipsirea a ceva din burele existenlei lor. In general acesheste rarul: un bine din care lipse;te ceva, sau care aduce oneorinduiala in orinduiala celui ce-l face qi a altora dincreaturi - dar nu in Dumnezeu, izvorul nesfArgit al binelui.Dacd diavolul ar fi cu totul nepartaq la bine, nici n-arexista. Daca den.ronii ar fi rai prin fire, ar fi fost pururearai. Dar rAul e schimbiicios, e nestatomic. De aceeadenronii nu sunt de la inceput rai, cdci au primit fi.inlabund din Dumnezeu. Sau daca ar fi fost pururea rdi, n-arfi rai.

191. Nici sufletul omenesc nu e rau prin fiinli. Cacicind e rdu, e din lipsa in fiinla lui facutd buna, princaderea din sldbiciunc. $i in demoni qi in suflete, raul eo lipsd a deplinatalii bineiui.

192. naU nu vine nici din trupuri. Cici in acest cazn-ar tl si duhuri rele.

193. Raut nu e nici una cu materia. Caci qi ea faceparte din lume. in care este o ralionalitate g! o frumusele.Ei i se potrivesc toate formele frumoase. Insa i le di qiDumnezeu gi in parte omul. Daca toate ale lumii sunt dinbine gi se completeazd unele pe altele este qi ea (materia)o operA a lui Dumnezeu, principiul binelui ;i numai albinelui. Daci materia e necesari pentru intregimea lumii,ea nu e rea prin sine. Caci rAul nu e o necesitate. Cum arfi materia ca necesard lumii, necesari binelui'? Materianagte qi hraneqte. Dar aceasta nu e propriu raului, carenumai corupe. Faptul ca materia atrage spre ea, nu o facerea, cum zic unii, cdci atragerea ei nu e irezistibili.Trebuie infrinata numai o atraclie exagerati spre ea.

Dar omul a introdus qi in materie riul prin pacatullui, fari sa o faci cu totul rea. Cum se va vedea din uneletexte citate din Sf. Simion Noul Teolog, intr-o nota la oscolie a Sf. Maxim (Capitolul IV $33), materia a fostficuu4 la inceput ca luminii incoruptibila, in care aveausi se vad6 oarnenii intre ei, qi Dumnezeu. Sd.fie lumind,a zis la inceput Dumnezeu. Dar avdnd in vedere ci omulva sldbi legaura cu Dumnezeu qi se va apleca mai multspre acest mediu, Dumnezeu a pus in ea gi posibilitateade-a deveni opaca $i totodata supus:i legilor care o facnecesara hranei omului gi coruptibila. Dar prin aceastamateria nu devine cu totul rea. Ea a rdrmas folositoarevielii omului gi poate c^a$tiga o transparenla tot mai marepentru oamenii curali. In viala viitoare ea va fi. pentru ceiapropiali deplin de Dumnczeu, cu totul luminoasi. Poateacest lucru e spus ca o prevedere gi in avert ismentuldat omului de Dumnezeu: CAnd vel i mdnca dinpontt t l turut ; t in le i b inelu i g i rdulu i , cu nodrtee vel inurl. Natura va deveni pentru el qi buni gi rea, in sensulcA chiar in fblosirea ei ca mAncarc, nu devinc numai rea,ci rdmdne 5i buna; dar qi in sensul ci prin expericnladureroasA ce o va face omul prin materia devenita corup-tibili deci qi prin trupul lui supus mo4ii, va spori intr-ospiritualizare luminoasi a materiei qi in viala viitoare eava redeveni cu totul lumini,^cum ii zice poporul romdncosnrosului: lume-luninti. In capitolul despre ingeri,Dionisic spune cA chiar gi ingerii de pe treptele inferioareau o legitura cu materia, putind aparea in forma detrupuri materiale gi lblosind sunetul ei qi in vorbire. Darnu numai ei se fblosesc de materia astfel devenita, ci sidemonii.

237

Note la Numirile

Dar aga cum pentnt cei ce se vor uni prin inviere cuHristos materia va redeveni lumind, aga pentru cei pentrucare materia a devenit opaca, sau socotita ca singurarealitate, folositi numai pentru trebuinlele materiale,pentru cei ce vor fi despa4ili cu totul de Hristos in vialaviitoare ea va deveni un innrneric extrem. Ea va fi in-tunericul iadului lipsit de sens, cici ng va mai avea nicimacar rostul de a-i hrani.

194. nrU e o lipsd in bine, sau in existenla. Ceci olipsd totala nu poate lupta cu ceea ce este.

195. Raut e din lucrarea libera, nu din fiinla fap-turilor, sau din Autorul lor. E din lucrarea libera a lor,care are in ea pe de o parte puterea data de Dumnezeu,pe de alta fblosirea cum nu trebuie a ei, prin libertateafiipturilor congtiente.

1.96. inceoutul binelui e unul. Dar relele au multeinceputuri. insa au inceputurile in cele multe bune ce vinde la Dumnezeu iar sfdrqitul lor e tot binele. Caci tindtoate spre bine, dar unele spre un bine care li se pare bine.Rdul e contrar firii, contrar inceputului gi sfirgituluiadevirat al lucrurilor, conuar binelui gi scopului real altuturor. El reuqeqte si strice cAt de nrulte, dar nu reugeltesi distrugA toral nimic, ci numai sa dezordoneze qi saura[easca.

197. Cum se impaca rdul cu Providenla carc s€ingrijeEte de toate'l Daci rdul e in existenle, qi nici unadin ele nu e lipsita cu totul de bine, in toate cele ce existase afla Providenla, sustinandu-le. Ea indreaptA qi cele cese fac riu spre folosul celor ce le fac, sau al celor catrecare se indreapti riiul facut. Dumnezeu voiegte prinProvidenlA ca toli sa fie mdntuili. Dar nu le impunemantuirea cu sila celor ce nu voiesc. Insa ii menline petoli in existenla ve$nica.

198. Unii spun ca daci riul e din slibiciune, eltrebuie ienat. Dar slabiciunea aritate in rau nu e lipsitide voinla. Cel ce face riul se impacd cu slabiciunea cucare il face. Nu lupta impotriva ei.

Capitolul V

199. Autorul se va ocupa nu cu explicarea exis-tenlei mai presus de existenla a lui Dumnezeu, ci cui eg i r i l e l u i ac t i ve , c rea toa re a l e ce l o r c rea te ,sustindtoare ale lor gi inelletoare spre Sine. Autorulnumefte continurr pe Dumnezeu mai presus de fiinlti,adicd mai presus de existenlii, dat fiind ci fiinp vine dela af. Vom vedea mai incolo ce inlelege prin existenliisau prin cele ce sunt. Chiar a fi sau existenla a$a cum otraim noi este o taind. Nu gtim ce inseamne gi cum seproduce. Sin4im numai ca nu e prin ea, ci prin Cinevamai presus de a fi, sau de fiinga in sensul trait de noi.

200. Toate acl iuni le creatoare, susl inatoare f iinallatoare ale lui Dumnezeu cel mai presus de fiin[4, suntcuprinse in numele de Providenla. Ea e cauza tuturorcelor create, fiind una gi in acelaqi timp multipla inlucrarile ei producatoare qi suslinatoare ale tuturor for-melor de existenla, a$a cum qi persoana umana este unain lucririle ei, dar lucrArile sunt multe.

201. Afirmana ca existenla e primul qi cel mai maredar, de care se impartalesc creaturile, unii ar Putea in-

238

Dumnezeiegti

treba: de ce atunci ccle raiionale gi ingerii, care suntnumai minli pure, sunt mai aproape de Dumnezeu, decdtcele sensibile, sau chiar nesensibile'? Autorul raspunde cAviaga, raliunea, mintea face o creaturd mai aproape deDumnezeu, pentru ca in aceste insuqiri e un plus deexisrenla. Altfel e traita existenla de cel ce vieluiegte gimai intens, de cel ralional qi de minlile pure ale ingerilor.

202. Se vede gi de aici ca autorul nu e panteist.Existenla cu adevdrat existenta, mai presus de exis-

tenld, care e numai din dar, sau din participare, sedeosebegte de aceasta prin faptul cii nu e creatA, ci crea-toare in toate formele de existenle. E o deosebire de fiinlAintre ele, nu numai de grad. Deci autorul e strain depanteismul care confundA in {iin1i pe acestea doua. Ceeace face pe Cel mai presus de fiinla Creator, e bunatatea.Iar bunatatea implici libertatea. Dumnezeu nu e o esenlldin care emani t':ird voie existenlele. Nu e o existenllasemenea lor. Fiind suprafiinlial, sau mai presus de a fi,aceasta supraexistenlA implica in ea $i bunatatea nemiir-ginita qi total libera.

Fiind Cel ce face toate, e insaqi puterea acestei faceri;fiind Creatorul qi.suslinatorul veacurilor, e insigi puterealor; fiind Creatorul timpului, e insiqi puterea timpului.Toate il au pe El ca putere suslinatoare. $i totugi El edeosebit de toate. El e chiar existenta celor ce sunt, caciEl le-o da. $i totu5i e mai presus de existenla lor. Celec'reate sunt, intrucit au o detinilie. Dar gi mi;cindu-se, Ele puterea stabilitalii gi mi:;ciirii lor, dar e mai presus destabilitatea gi miqcarea lor. El a fost deci inainte de toate,daci Ie-a creat gi va fi pururea dacA le sus[ne.,

203. pt preexist6 tuturor qi de aceea toate sunt dinEl, care le gdndegte inainte de existenla lor qi are putereade-a le aduce la existenla. De aceea in El se constituie gise menlrn toate.

204. oin Dumnezeu este existenga ca atare. viala caatiue, raiiunea ca atare, astfel ca acestea, in generalitatealor, se fac inceputuri ale celor ce subzistri concret: incdtpe de o parte ultimele existd prin particip:uea la celegenerale, care sunt tot atatea inceputuri, dar prin acesteaparticipi qi la Dunuezeu care este inceputul celor generale.Dar cele generale nu existA concret, ci le vedem in ccle ceexista concret. Fiecare persoand participa la fiinla umaneca la un inceput, dar aceasta participa la lucrarea luiDumnezeu, facitoare a fiin1ei umane. Prin existenla desine, prin viala de sine, autorul inlelege fiinlele sauinsugirile generale. Dar acestea sunt incadrate in relalii,pe cdnd lucririle lui Dumnezeu ca inceputuri, nu suntstipanite de vreo relalie. Aici se arata iariiqi ci autorul nugdndegte pe Dumnezeu ca o esenla de care se impitutA$esctoate fard voinga lui.

205. Toate formele de existenlat au in Dumnezeuinceputurile - in lucnirilc lui Dumnezeu care sunt in El ounitate, dar pe masura ce se realizeazA chipurile lor, searatd in ele deosebite, cum se arata gi produsele lor. Suntca liniile ciue pomind din centrul cercului, se disting intreele qi se distanleazii tot mai mult, pe masurA ce sunt maidepartate de centrul lor dunrnezeiesc.

206. Sufletul este un chip al lui Dumnezeu, ca centrudin a cirui unitate de puteri pomesc puterile ca moddistinct, cAnd sufletul vrea sa realizeze un lucru sau altul.

$i aga cum sulletul e intreg in lucrare distinctA, aqa e gi

Note ta Numirile Dumnezeiegti

Dumnezeu intreg in orice lucrare a lui qi operi a acestor

lucriri.207. Existenla este a lui Dumnezeu qi nu El al

existenlei. Se accentuear,l prin aceasta caracterul lui de

Persoani. Desigur existenla sau fiin1a nu e despia4ita de

Persoanele dumnezeieqti, ca cele ce au fiinla. De aceea se

spune qi inversul. Dar in Persoane se manifesta congtiinla

dispunirii libere de tlinla sau de existenF. Libere nu in

sensul cA ar putea face prin ea orice. Face nunrai cele

bune. Dar le face cu libertate' nu se fac fard voie.

208. g o reciprocitale intre Subiect din veci 9iexistenla lui; nu estc El fara ea. nici invers.

209, Se exprima aici raportul intre Cel existent fari

inceput qi celc ce au existenla din El.

210. Dumnezeu a ficut. face 5i va face.

211. Dumnezeu e mai presus de toate li in acelagi

timp Cauzatorul tuturor. Faptul cai e mai presus de toate

nu-i line in necomunicare cu toate. De aceea in El sunt

toare. ca Cel ce e cauza tuturor, dar intrucAt nu sunt in

formele lor distincte. acestea se pot nega lui' El e fari

form6, dar e cauza tuturor formelor.

212. Raliunile lui Dumnezeu despre toate, unite in

El, se numesc modele sau predelermina,ri. Dar ele devinpredetermhiiLri distinctc numai cdnd Dumnezcu hotirdqteprin voinla sa creezc fiipturile qi si lc conduea confonn

ior. Prin aceasta autorul arata iara9i pe Dunrnezeu ca

Persoand, sau comuniune treimica de Persoane.

213. Dun-rnezeu e inceputul r;i sfirqitul tuturor. Cici

orin cuqetarea 5i voia lui se crcaza li sc conduc loate. dar

ie creaz--a si sc c-onduc ca sd inainteze spre El. ca sd devind

Ei prin eleiot mai asemenea lui in bun,Itate. Dar in aceasti

calitate Dumnezeu e qi marginea tuturor celor create'

intrucdt toate sunt facute sa inainteze spre El, ca margrne

nemarginita. Nu poate fi o margine dincolo de El' maipresus de El. Numai spre El ca existenla $i bunatale

nesfirqita pot inainta toate in mod pozitiv. El e incepuul

tuturoi ca Cel ce e cauza lor gi e sfdrqitul tuturor, ca Celce e linta lor. Dar chiar in calitate de cauza le creazA sPre

a inainta spre El. El e cauza lor finalii.

211. gt e marginea nenrarginita' dincolo de care nu

se poatc trece.215. Dumnezeu este astfel qi Cel ce iese din Sine qi

Ccl ce ramAne in Sine; este 5i statomic in Sine qi migcitor

al tuturor spre Sine. Aici e originea deoscbirii intre fiinla

lui Dumneieu qi lucririle lui necreate, invelatura preluata

de Sf. Maxim Marnrrisitorul qi Sf. Grigorie Palama'

despre un Dumnezeu prezent in lume 9i activ in ea,

sfinlitor al tuturor, nu un Dumnezeu exclusiv fiin1a inac-cesibi.li, care lasd lumea nepartaia de El, ca in Occident.

CaPitolulVI

216. Autorul nume$te uneori viala insi;i sau in sine

louto(ror1;, nu viala durnnczeiasca, ci vi ata generala de

care se impirtii$esc toate ipostasurile ei (ingeretti'

omencsti, animale, planre). Cand priveqti mullimea de

oameni dintr-un sat, sinili ca toli se hranesc dintr-o viala

comuna. Ea nu e despa4ita de ipostasurile in carc se

manifesta, dar prin cugetare i1i dai seama cA e ca un fel

de izvor din care sorb to1i. Dar deasupra ei este izvorul

suprem, care nu se mai nume$te viala de sine, sau vrala

general i . c i supra-v ia l i ( t ln+(<on) ' cAci . .nu e

iondilionan de ceva mai inalt. Deci ipostasurile care

participa la viala generali ca atiue, la viala de sine, viala

in sine, participa prin ea la supra via1A. Sunt doua trcpte

de participdri.'Aga s-a vorbit gi in capitolpl anterior de existenla

insasi sau in sine (citoe?vct), ;i de supraexistenli

(tnep td etvcrt). sau de suprafiinla (rbnepoDoio), care

nu participa la nici o alta existenla superioara. cum par-

ticipa exiitenla in sine gi cum Participa ipostasurile din

ultima. Din Dumnezeu cel supraexistent. care e dincolo

de existenli, pentru ca nu are nici o cauza a exlstenler'

provine viala in sine qi la aceasta panicipa ipostasurile.

beci viala in sine nu se poate explica prin ea insigi' Ea

are pe Dumnezeu cel supraexistent drept cauza a facerii

gi suslinerii ei. Ea nu poate fi fira Cel mai presus de fiinla.

sau de existenlA 5i de via1A, de inlelepciune etc.Autorul a pdtruns ca nimeni a l tu l re la l ia int re

Dumnezeu cel supraf i in l ia l 9 i creal ia compustr d in

suportur i ce se imptrr t lgesc din existenla q i v ia la

generalA creata l i susl inuta de El . Ul t ima nic i nu se

ionfunda cu El in sens panteist. nici nu e desparliti de El'

E o discontinuitate intre El ca Cel ce nu e cauzat, ci e

exclusiv cauza, dar gi o continuitate intre El 9i cele ce au

existenli, viald, inlelepciune, ctc. - cauzate' deci radical

deosebite prin aceasta de El, avdndul pe el cauza totala'

deci creatoare a existenlei 9i vielii lor.

217 . in experienla qi din viala creata generale se

cuprind potenlial toate treptele de existenld qi de vialii '

dar gi toate formele indiv^iduale ale celor ce apartm

aceleiaqi fiin1e comune. In fiinla umana se cupnnd

toate formele personale umane. Afa se explici 5i faptul

ci ficcare persoand are nevoie de alta 9i toate se intregesc'ingeriior, ca minli pure. li s-a dat nu o existcnla 9i

viata trecatoare, ci una ve;nica 9i nemuritoare. Caci de

exiitenla lor e legata 9i gAndirea gi dorirea de inillzue

nesfdrgitA in Dumnezeu. Caci bunatatea lui Dumnezeu

fala de ele e nesfirgiti qi vrea sd se bucure la nesfArqit de

ea qi fipturile constiente.De aceea gi demonii vor dura veqnic, ceci ca existenla

gi gAndire gi viali nu pot avea alti cauzi. Ei au fost ingeri

buni dar au devenit demoni prin voia lor. Cici Dumnezeu

a facut fApturile con$tiente pentru a se bucura de iubirea

lui qi deci qi El de iubirea lor. Dar o iubire ftrra voie liberA

nu e iubire.218. Dumnezeu a facut pentru inviere gi nenurirea

de dupa aceea gi trupurile oamenilor umplute de su-

fletele care prin raliune qi inlelegere tind la o im-

bogAlire nesfbrgita in Dumnezeu qi la manifestarea ei

prin irupuri. Filosofilor panteiSti care afirmau ci cele

iensibile fiind coruptibile' nu pot fi nemuritoare' ctrci

aceasta e contrar firii lor, autorul le rtrspunde ca atot-puterniciei lui Dunrnezeu nu-i este nimic contrar firii '

239

' CaPitolulVII

219. liri inlelege prin inlelepciunea insiqi sau in

sine, pe cea dumnezeiascd, nu Pe cea generala, produsa

de ea. $ i e posib i l4 aceasta al ternare ' pcntru ca $iinlelepciunea creati se na;te gi se menline din iradiereacelei dumnezeie;ti. De aceea qi continua spundnd ca

Dumnezeu e mai presus de toata inlelepciunea.

220. Se afirmA din nou sensul pozitiv al negaliiloratribuite lui Dumnezeu. Dumnezeu n-are inlelepciune 9iraliune, pentru ca e mai presus de inlelepciunea 5iraliunea noastri. Cele negate in legatura cu Dumnezeu

trebuie inlelese in sens contrar, deci ca pozitive, mai

bine zis ca superioare atribuliilor pozitive aplicate crea-

turilor.221. Vfingte ingereqti nu cunosc in mod impl4it 9i

succesiv inlelesurile dumnezeicqti, ci in mod unitar' pe

cdnd raliunea sufletelor omenegti, cunoscdnd prin trupurigi prin cele desparlite sensibile, cunosc inlelesurile lor inirod desparlit, dar le pot aduna ca 9i min$le ingereqti' in

inlelesuri unitare.222.oinEl cainceput.

223. Nu le dii numai forma, conform panteismului,ci fiinla insdgi.

224. Dunnezeu le gtie toate nu prin privirea la ele,ci av6ndu-le in Sine inainte de-a le crea in mod unitar.Dar dupa ce le face, le cunoalte pe toate ca pe cele lacute

de El 9i le vede in unitatea ce-o au in ele inainte de-a fi

facute. El cunoaqte deci in Sine in mod nematerial cele

materiale Ei in mod neimptrrlit cele imp54ite. Cdci le facemateriale, imparlite gi sensibile pentru ele, ca pe unele ce

sunt marginite, deci create din nirnic, deci nu ca emaninddin El . Cic i in acest cuz n 'ar avea atotputemieia. c i arrdmdne dc fapt in El insuqi. Dar facand unele fapruri

conqtiente, impa4ite 5i unite ca trupurile. prin legiturace-o menline cu ele, le da puterea sd se adune qi ele in

unitatea lui, firA si se confunde, deci si se anuleze cacreatun.

225 . oa r cum cunoaq tem no i , oamen i i , pe

Dumnezeu ce l s imp lu , d i n ce l e compuse ' l D in

o rd i nea l o r . Aceas ta l e d i o un i t a t e . Aceas ta l e

aratA ca provenind toate din uni tatea lu i . Toate ig i

au modelele viriualc in cugetarea lor de care El ca o

unitate. De aceea il cunoagtem pe Dumnezeu din toate,

dar gi ca Cel cc e altfel 9i in afari de toate. Adica pe de

o parte il cunoagtem, dar pe de alta nu-l cunoa$tem.

Caci le are toate in Sine ca nrodele, dar e mai presus de

toale. E toate in toate ti nimic din toate.

226. oar peste aceasta cunoa$tere a lui Dumnezeudin toare. ca CLI ce e cauza lor, dar nu e ca ele, existd 9io cunoaltere a lui Dumnezeu de care noi prin depaqirealor qi ridicarea noasfa in unilatea lui mai presus de mintea

prh care cunoaltem lumea creau in impartirea ei.

227.in mod special Dumnezeu le creeaza pe toate

prin Cuvintul seu, care e Raliunea unitard.in care se

iuprind raliunile tuturor. De aceea, cel ce se alipeqte prin

credinta de Cuvintul lui Dumnezeu le cunoagte pe toate

ca uni ic . in unire eu to l i . Cunoa$terea accasla. c iuc cLl l -

mineazi in cunoaqterea CuvAntului dumnezeiesc cel in-

t rupat , i i unel te pe to l i . precunl nccunoagterca lor

240

Dumnezeiegti

adevfuata, sau socotirea lor ca despa4ite de DumnezeuCuvintul, ii dezbina pe oameni. fiecare catutend altaexplicare a lucrurilor. Dar cunoa$terea lui DumnezeuCuvintul din cunoaqterea tuturor e unita cu credinla in

El, caci El e mai presus de inlelegerea deplinA a lui decatre nor.

Capitolul VIII

228. P*erea dumnezeiasca e deosebita de Puterilesupraceresti sau ingeregti. Autorul se gandeqte aici la

cerul altrilor. In toate cele cc sunt e o putere, qi la bazaputerii lor e puterea dumnezeiasci. Se depaqeqte iaraqiItAt despa4irea intre lumea creata $i Dumnezeu, cAt 5iconfundarea panteista a lor. Oriunde e ceva' e o putere qiputerea aceasta e produsd gi suslinutA de puterea dum-nezeiasci.

229. Sul:.'t date caracterizari ale puterii dumnezeiegticare il arata pe Dumnezeu deosebit de toata crealia El emai presus de tot ce putem noi experia qi gAndi ca putere.

Cacie Cauzatorul tuturor formelor de putcre 5i' tiind maipresus de ele, El are puterea creatoare de la Sine. Dactrnu exista existenta fara puterc ai putere fara existenla,dacl insigi existenta e putere qi puterea existen!i' Dum-nezeu tlind mai presus de a fi (suprafiinlial)' e maipresus qi de orice putere. supraputernic. El are putereaireatoare de la Sine. Toate puterile create - incepind dela cele ingereqti qi pAni la cea a niateriei - sunt depen-dente, deci margin i te. A lu i Dumnezeu cste inde-pendenta, deci cu adevdrat El e nemarginit. C)ricetreatura, cit de putemica ar fi, se simtc dependentii deputerea superioari a altora gi in ultimi analiza a luibitttn".eu. Si-t in aceasta o slabiciune a lor. Dumnezeunu simte putcrea lui dependcnti de nimic.

Ch ia r i n sen t imen tu l de dependen ld a l ce l o rconstiente. sau in faptul constatat al dcpendenpi celor

incongtiente, e implicata existcnla unLri izvor al puteriisupreme. indepcndente gi cauzatoare r luluror putenlor.

Toate cele inconStiente din lume nu-qi au, pe de altaparte, rosftrl decat pentru onl, iar omul trlre$te necesltateade-a crc; tc la ncsf i rq i t p( 'nt ru existet l l r suPrems- ca sd

dureze la nesthrriii in ea, aqa cum dorelte fi culn nu poatedura in sine; de-a dura in existenla care are toatA

mullumirea in ea insir;i. Toa'.e sunt de la acea cxistcnla qi

dureaza Drin ca.in puterea ce le e dati ste li existenla lor. Simpla

existenlii a materiei, fAri nimic in plus (via1d. simlire,conqt i in la) , aratA ca $i ea cstc de la Dumnczcu. Dum-nezeu , c reAnd d i f e r i t c g rade de ex i s t cn l a , a c rea td i f e r i t e g rade de pu t c re . Da r ce l e i n f e r i oa r c sun tgi e le necesare celor supcr ioare 9i cele super ioare_ ledau un rot t celor in ler ioare 5i fo losindu- le. Ie r id ic i

la o part ic ipare la formele lor de existenla q i putere

super ioar i . Fdr i mater ie n-ar exista t rupur i le ' pr in

care se expcr iazA tot n la i mul t fbrmelc v ic l i i spi r i tu-ale. Nu numai omul r id ica mater ia, spi r i tual iz ind-oprin trup, ci gi materia ajula la imbogalirea spLrituala-abrnului. dcscoperind prin trup multelc cnergii aflate inmater ie g i tb losindu- lc pentru crestcrea lu i spi r i tualA.

Otunenii, la rlndul lor, se ridicir prin experienlt-le din

trupurile lor la simlirea legaturii cu ingcrii' dcci qi

Note la Numirile

Note la Numirile DumnezeieEti

ingerii igi imprimi prin oameni in materie viala lor spiri- real, ci ca Cel ce este mai presus de existenla dependenta

tuila. Faptul ci toate sunt create pentru o unitate, arati Si gi marginita a creaturilor.el cd toate au un Creator unic gi toate sun t su slin ute de El 23 1. Strins unita cu repartizarea gradelor gi formelorqi ajutate sA se ridice la trairi tot mai bogate ale vielii Si de putere dziruite de Dumnezeu creaturilor. stA dreptateaputerii spirituale a lui Dumnezeu. lui. A facut-o aceasta spre folosul tuturor, cunl am ariitat'

in puterilc date creaturilor se afla $i mifcarea lor. $i inainte. Cici cele nrai mici sunt incadrate in cclc nraimariaceste migcari tind in mod firesc spre un bine mai mare, li toate igi sunt de folos reciproc. La obieclia unora cadin intirirea legdturii cu Dumnezeu, care e izvorul a tot Dumnezeu nu s-a ardtat drept facAnd pe unele ralionale,b inele.Chiardor in la lorsprebineeoputereimpr imald pe al te le neral ionale, pe unele pier i toare qi pe al te lein ele de Dumnezeu. Dar crealia materiald qi animali nemuritoare. se riispunde cl cele nrateriale qi aparentse foloseqte spre inaintarea ei qi a lor in bine de crea- pieritoare sunt gi ele fiicute pentru a ti spiritualizate giturile conqtiente. in special de om, care e la mijloc intre facute nemuritoare, ajutAnd gi ele la cregterea spirituala aingeri qi creaturile inconqtiente gi deci intre accstea gi primelor. Materia e thcutA r;i ea sa dcvina lumina de laDumnezcu. Astfel puterea nu e numai una cu existenla, inceput, sau mai sus de ea, prin spiritul omenesc umplutci $i cu buniratea. O skibire in urmirirea conStienta a dedumnezeire.DreptatealuiDunrnezeusearataastfelinbinelui, e o slabire in putere gi existenlA. taptul de-a suslhe pe fiecare in rolul cuvenit lui in

Se scoate in relief unitatea intre toate formele univer- dezvoltarea intregului univers.sului creat, o anumitd afecliune conftienta sau in- 232. Se raspunde unei alte obieclii la afirmareacon$tienE intre ele, conlucrarea lor fara sa se confunde. dreptAlii lui Dumnezeu: pentru ce tolereazi ca cei drepliCiici tlecare formi iqi are importanla ei. Numai raminind qi buni si fie ficuli sd sufere de cei rai'l Raspunsul arat6toate in legaturA intre ele qi cu Dumnezeu, izvorul unitar ca nu prin alipirea la cele materiale gi trecitoare sporescde puteri al tuturor, cresc gi ele in putere. In afirmarea cei drepli in putere gi in fericire. Ei gasesc o fericireegoisti a cuiva, sti slabirea lui. superioara in sporirea in puterile spirituale $i se pregatesc

RAul vine din acliunea liberA a omului impotriva pentru o astfel de fericire dupa viala pamdnteasca. Ei maiacestei unitati, condus de egoismul care socotefte ca iontribuie prin aceasta si nu creascA raul intre oanreni.lucreazi pe_ntru bine. Autorul spune ca materia c sinrpla 233, niurand Ounrnezeu. prin dreptatea lui, laprurileexistenla (de la a fi, e i vdt). Aceasta era mentalitatea in sa se mentina in rdnr.luiala comuna .e li s-u dat, necon-timpulluiqialluiMaxim.Materiasesocote$teoexistenlii funddndu-.se qi nedezbinare prin atin.narea egoistA, lu-informi, pasivl se socotea ca Dumnezeu 5i omul ii creazi prin iceasta r6nduiila la insaqi md-ntuirea qiadaugi nigte forme. Dar gtiinla a descoperit cd in materie fericirei lor vegnici. Le ajutn prin aciasta sa ramanasuntputeri(energii)uria,ge.Dacielesuntlisategilblosite intr-o egalirare a importanlei lor, chiar daci ele sunt

[,ffi;T,T,il; il,:i"':1fi:i:T,rfi"#*,iTL:: lLT"h!trfJ:i"?,'-t]$H'#J;#X'f*#[17rAul produs astfel, ntai ales de egoismele colective. in- formelor lor.seamna nu numai dezordine in natura, ci gi suferinle inviala oanrenilor. Se produce o corupere generald in ---..^, t t*natura, dar gi in trupul omenesc, care-l duce pAni la Capitolul IX

moarte. Dar aceasta nu distruge puterile materiei. cici elese combini dupi.o*p"."u u-noi forme in forme identice 234. tui Dumnezeu i se dau in Scriptura numiri

sau deosebite. Moartea trupului, ca desconrpunere a lui, opuse, dar toate sunt incadrate in bine. Nu se spune ci e

adusi de sl:ibirea spiritului cu." nu mai line natura lui 5i gi bun qi riu, ci numai cii e .9i mare 9i mic, 9i acelagi 5ia lumii in unitate,-cAnd e primiti insA de om din forla altul gi asemenea cu creaturile 9i neasemenea. CAci toata

spLituata, intre care credinla in Durnnezeu gi iubirea varietateacreaturilorilaupeElcauzii,decipentruaceasti

aproapelui, poate fi invinsa p.itr .ecompunerea elemen- varietate are o temelie in E[, sau mai bine zis in voinla

telor tiupului personal. Dar fo4a aceasta n-a avut-o ca om lui. CAci produce o crealie_bogata, variatii, dar in_ care

decit Dumnezeu Cuvdnrul, care o comunicA gi celor ce toate se intregesc reciproc. El e mare, pentru ca existi o

se unesc cu El. crealie uria$a gi componente mari in ea' dar e 9i mic,

invierea va inalla trupurile Ei in general materia la pentru ca e Creatorul componentelor mici. E asemenea

starea de luminA, li care ar fi dus-o omul daca n-ar fi cu toate, pentru ci toate sunt din lucr:rea lui, dar gi

intervenit pacatul; el insa a dus-o la opacitate gi corupere, neasemenea cu ele. fiind infinit mai presus de ele. Este

cautdnd in ea pliceri nespirituale. acelaqi in toate, dar in fiecare lucreazi ca altul.

230. Se iaspunde la intrebarea cum e Dumnezeu 235. Dumnezeu se arata mare nu numai pentru ce

abtputemic, daci nu se poate nega pe Sine. Se arara ca universul creat e mare, ci pentru ca El e simlit ca neslhrEit

aceistaarfiunacunepurinla.Eln-ueslabitinputereprin mai mare ca universul. El dii mereu alte Si alte daruri

privaliune, cAci aceasia n-ir mai fi putere; niii nu poate creaturilor 9i o va tace aceasta in veci. aritAnd mtrrimea

ignoro ""uu prin privaliune. El se poate cobori la nivelul sa ncsfhrqitA'

JaUiciunii onieneqti, ia so comuni.e cu oamcnii, dar o 236. Dumnezeu se face in acelaqi timp mic, sau iqi

face aceasta cu voia qi rdnfne de aceea, in acelagi timp, face mici puterea lui pe miisura componentelor ultramici

in atotputemicia sa. Dumnezeu se poate exprima prin ale univcrsului. Caci nu vrea sti le copleqeascA.prin

negali;ni, darnu ca unul ce ar fi lipsit in mod real de ccea mirimea lui. Dar incadrind pe cele mici in mirimea

cei si neagi, ci ca Cel ce e mai presus de toate atributele universului, se arata ca mare chiar in micimea lui. E o

exisrenlei ireate. El nu este, nu ia Ccl ce nu estc in mod micime nestdp6nita, nematgini6. Se extinde din cele in

241

Note la Numirile

cfie apare aritand cl e in toate' in micimea lui e o

alanciin" n"tfatgiti, pusa in valoare cAnd voieqte 9i dupi

cum voieqle.237. f ecetaqi qi la fel in etemitate, nescezut' ne-

schimUat. Clci are-in-Sine toate in mod neschimbat' deqi

contrare. Cici in El formeaza o unitate mai presus de

orice unitate dependenti de El. E Acelaqi ca Cel ce nu

creste. caci e dincolo de tol cc ar putea sa i se adauge' E

intr'-o identitate mai prcsus de orice identitate' penru ca

ni.i nu i se aaaugii ceva. nici nu poate pierde ceva din ea'

238. evano o iaentitate care le cuprinde pe toate' El

se aflA in toare. orical de variate. dar e qi mai presus de

formele lor, care prezinta definiri ale lor cupnnse drn vecr

il-Ei, i; initi,u,"u lui mai presus de orice formi' Fiind

in toate cele variate El apare qi ca altul'

239. foate fiind din puterea lui, El este asemenea lor

si te ar*ieste o tot rnui mare asemanare cu Sine' dar

ffiil;ru in,*. ,p.. El cu voia lor' in acelagi timpiemane infinit mai preius de asemanarea cu ele'

Cele cauzate sunt asemenea cauzei ultime' dar cauza

fartr cauzA este totdeauna profund neasemenea cu ele'

Fiind asemenea tuturor li ficAndu-le pe toate sa creasca

in aceasta asemanare. EI este 9i Cel ce le susllne ll le

spore$te in unitate.' 240. oeci toate sunt qi asemenea 9i neasemenea lui'

Fiind asemenea pot spori in imitarea lui' Dar El tllnd

nesfarlit, nu pot;junie niciodata la asemtrnarea deplini

cu El .24L. Dumnezeu este 9i Cel ce ste !i gade' El stl ca

Cel ce'si pastreaza idcnritatea in mod neclrntit 5i lucreaz6

fu f.f ,Jr"'Uin"l" tuturor. De aceea este li cauza srabilitaiii

formeior si a migcarii lor statomice spre El' Neleltnd dln

Sine, nu se micSoreazA prin darurile ce le dl'

242. Oar Dumnezeu e qi Cel ce se mi$cl Dar

miscarea nu-l face sl se schimbe sau micqoreze b'l e

iq-.i-ti-is.iruf milcator. Nu se poate spune ca. El e numai

nemiqiat. clci are o iubire fala de toate E-l daruleSte oln

Sine atita cit pot primi creaturile neslarllt oe mlcl'

a."r"uii" f"fl aJ El. teza lui Aristotel despre nemiScatul

miqcAtor devine'rnleleasA prin iubire'

243. Dumnezeu este li egal cu Sine nu numai ca Cel

ce rimane in nesfdrgirea sa, ci qi ca Cel ce.le di tuturor o

"gJitut" prin interesul lui pentru-toate qi o importanla

eldA pentru realizarea crealiei.ca intreg . . . --l- Dumnezeu nu este numai izvorul existenlel' ca uel

"".tt", ii gi al miqcarii, pentru cele ce nu pot fi facute

desavirsiti li infinite ca El, ci au sa inainteze spre

desaua.iire, cu ajutorul lui Se vede 9i aici conceplta

nepanteista a lui Dionisie. Dc altfel existenla adeviirata

;;';r; fi o existenla incremenitd' Chiar in Sine'

butin.t.u cel in Treime are mi;carea iubirii intre.cele'trei

Persoane. Dar aceasta e o migcare neschlmbata'

Dentru ca este o iubire infinita' care nu crelte;l nu

icaae. fUi5carea aceasta sta la baza miEcarilor sale. spre

.i."ri. li a miqcarilor din creaturi' Caci 9i acestea sim.t o

migiare intre ele Ei spre Dumnezeu' ca dovada a unltal[

lor si cu Dumnezeu, a voinlei de-a spori aceasta unitate'

Nurnni taut face miqcarea lor mijloc de dezbinare'

Aceasta migcare desavirlita a iubirii intre Persoanete

Sfintei Treimi il face pe Dumnezeu nemllcat Pnn ea spre

"tuo a"o."Uil de El.-Dar tot ea face posibila migcarea

242

Dumnezeieqti

Celui nemigcat in sensul amintit, nemigcat din Sine spre

"-..-"u.*iit"n1"lor deosebite de El qi spre crelterea lor'

miscare ilnpa(ita. variata 5i micqoratA pe masura crea-

ru.ilo, .-. i" pot milca astfel 5i clc in mod marginit' dar

ut T:$"TT:"nruar ci mitcarea intre Persoanele dum-

nezeieqti gi cea intre fapturi 9i intre ele 5i Dumnezeu' nu

po^t" n al.at iubirea. iar iubirea este una cu binele De

lceeu spune Sf. Ma:<im cl omul e facut si inainteze de la

e*irt.nia, sau de la a fr.la existenla bund salu .la a Ji bun

Miqiarea spre bine' sau spre unitate intre ele e propne

componenreloi existenlei. Binele e propriu exisrenlei 9i

in ei e implicata cregterea in bine, pentru ca exlstenla e

de la Dumnezeu. Di aceea a fi e cea mai mare taina'

pentrut ci e de la Dumnezeu' care e cxistenla prin dehnilie

iO rilvl. sau supraexistenla prin Sine' $i de aceeaexis-

ienta venita de li El nu mai e nimicitd, chiar cdnd e riiu

folosira. cu in demoni. Chiar inlelegerea ca milcare, re-

ciproci intre persoane slujeqte iubini' cacl alum.a rn

Dumnezeu intimitatea fari margini a Persoanelor dum-

nezeiegti gi urmarcate in fapturi aproplerea inre ele Sl

Dumnezeu.- --Ou*n"t.u le sus$ne pe toate ca altele, apAr6nd gi El

in ele ca altul qi altul, tocmai pentru a le atrage pe unele

spre altele ca demne de-a fi iubite' Ele se suslm ca

aie-enea gi neusemenea pentru ca sa aspire si fie tot mai

asenrenea inre ele 9i cu El.

, CaPitolul X

214. prn durerile dulci se face voia lui Dumnezeu

cel iubit. cilcindu-se peste egoismul care promite placeri

amdgitoare'245. Durnn"""u e cel mai batrdn sau Cel mai vechi'

fiind infinit inainte de toate. Dar e qi Cel mai tAnar' cdci

ni.ioauta nu irnbatrnneqte qi e linta spre care inainteazi

toate. Cici ceea ce e tinta noastra' e mai tinir ca nor' care

inaintam spre ea. El nu imbatraneste, Pentru ca nu^se

tij.a, .i ri*an" -.."o in Sine la fel' E cel mai batrdn'

"u'in""putut migcarii tuturor, dar qi cel mai tanar' fiind

linta neschimbata spre carc se mllca toate'

246. ca atare, Dumnezeu esrc nu numal etem' cr llveacul in care se milca cele ce vor dura veqnic' insa 9i

timpul sau baza rimpului in care se migca El se mipi

naiianau-t. pe toat;' dar ramene in Sine nemiqcat' De

aceea e qi eremitatca in Sine. dar ;i timpul in care se mi;ca

toate qi veqnicia spre care se mi;cA Fiind origtnea celor

ce sunt aduse la cxistenli li susllnute rn mtlciue lara

sfArqit e toodata deasupra timpului Ei veqniciei'

247. Oar intrucAt cele create sunt f,acute pentru a

inainta in El in veci' primcsc 9i ele numirea-de ve;nice'

desi inarnteaza spre El sau in El in tinlp Ele sunt dect

veinicc prin imparrasire de vegnicia lui, nu prin ele cum

este El. El e in slns propriu veqnic pentru ca du^reaz a prln

El in veci qi le face li Pe cele create sa durcze ln vecr' tsl

"rt. Cuutuiotut u"gttiil"i. Mai bine zis El este etern' cici

nu e numai fara sfir:;it' ci qi fara inceput' Creaturile nu

sunt orin ele rncoruptibile. cum este Dumnezeu' ct pnn

imDartasirea voita de El. Sunt incoruptibile intrucit sunt

tinute in aceasla stare prin lcg:itura cu El Ele su.nt insA. 5i

iemporale. Numai in timp inainteaza ln ve$nlcre' cacl

Note la Numirile Dumnezeieqti

cresc spre ea- Ele au o neschimbare, intrucdt rlmin in facut om, care va face Ei pe Tatil gi pe Duhul Sfint saaceaste mi$care in El, pe cand El este neschimbat nu realizeze cu preluire transfigurarea celor ce au fost triircprintr-o migcare spre o tinta mai presus de El. Din acestea cu iubire in timp. DimpotrivA, acestea vor chinui in veci

incA se vede deosebirea de tiinli intre Dumnezeu $i pe cei s-au imprimat cu incipalanare, in triirea lor in

celelalte, adici o conceplie nepanteisti. spirit, de duqmanie 9i de egoism.Creatur i le unesc in e le t impul cu ve$nic ia, in-

trucat raman qi devin veqnice prin neoprirea inain-t a r i i i n D u m n e z e u , C e l e t e r n p r i n E l i n s u g i .Dumnezeu insd este pur etern sau velnic prin Sine.Veacul este un intreg al timpului, un timp cu o linta casens; sau este o intalnire intre etemitatea lui Dumnezeuqi timp. Veacul este mai mult sau mai pulin tinpulavdnd drept linti eternitatea sau fiind mai mult sau maipulin coplesit de eternitatea lui Dumnezeu. Veacurilesunt qi intreguri temporale gAndite de Dumnezeu cuvoia, inainte de-a le da fiin1i, sau care au primit fiinllde la El, sau care s-au umplut de etemitatea lui Dum-nezeu dupii ce s-au creat de El. Astfel, DumnezeuCuvdntul s-a niscut inainte de toli vecii. Dar pot fi giintreguri temporale preStiute de Dumnezeu in curgerealor sau care au ajuns la un sfirgit care nu e o unire cuDumnezeu. Dar ajung qi la unirea cu El cAnd dialogulcu El e temporal qi vegnic sau tot mai velnic, pe misurasporirii dialogului. Dar e gi o veqnicie a monologuluinesfirqit al omului cu sine insugi, sau a falsultii dialogcu demonii qi cu dugmanii sai, socotit de el ca supremuldialog.

Lumea ingerilor este mai vegnici in sens bun decatcea a oamenilor. pentru cA este in sens mai propriu.Ingerii nu cresc cu timpul. in timp. Fapturile umanefiind suflete imbricate in trupuri trecatoare qi corupti-bile, mai ales dupi pacat, au un mai mare grad detemporalitate. Dar 9i ele sunt destinate sa ajungi qi cutrupurile, ba chiar cu universul vazul cu care suntlegate, in veqnicie. Dar la covArgirea timpului prinvegnicie, fapturile umane qi universul material vorajunge numai prin inviere. Atunci toattr materia univer-sului cu care e legate gi cea a trupului, va redevenilumini, cum avea sd devinA dacd nu intervenea pacatul.Universul nu va mai avea nici o opacitate gi intunecimein relalie cu Dumnezeu. Dumnezeu, izvorul luminii saual sensului nesfArqit qi al iubirii nemArginitei se vavedea gi simgi prin toli oamenii gi prin tot universul.Toate vor rai unitatea deplini cu Dumnezeu qi intreele. Dimpotr ive, pentru cei ce au cul t ivat dezbinareaegoist i i q i duqmania, universul va deveni cu totu lintunecat. Dar intunericul acesta va fi sporit de in-tunecimea felelor dugmdnoase. Se vor trai toate caintuneric qi in acelagi timp intr-o chinuitoare sin-gurdtate. Vor trai qi ele o incoruptibilitate in sensul cinu vor putea fi nimicite de rautatea dintre ele. CiciDumnezeu nu-qi reneaga crealia, chiar daca o lasi si sesimtA straina de El qi in suferinla duqmaniei gi dezor-dinii.

impAralia lui Dumnezeu care va dura in vecii vecilor.va fi o impara$e care va reprezenta apropierea maximA alui Dumnezeu ca fmpiirat TatA qi a Fiului ca ImpiratFrate, de oameni gi a oamenilor intre ei.

Prin Hristos, Dumnezeu a coborit gi el la traireatimpului gi amintirea ei o va pasfa trzmsfigurata in veciivecilor adica in etemitatea in care a adunat tot ce s-a trAitca drum spre vegnicie de oameni qi de Fiul lui Dumnezeu

CapitolulXl

248. Pacea nu poate fi decAt intre mai multe. $i epace intre ele cdnd cauti sA se intindA fiec;uc la nesf6rgit.E un paradox faptul de-a ramdne toate in granilele lor gitotuqi de a avea o pace, o armonie intre ele, avdnd fiecarenevoie de celelalte. E pe de o parte o despirlire intre ele.pe de alta, ceva ce le une$te sau o necesitate a hecareiade celelalte. Cel ce le une$te e Dumnezeu.

249.Paceae tiiauta. Nu e galigioase. in pace nu-Eistriga fiecare voinla de-a se intinde peste altele. Decipacea e liniEte.

250. Pacea intre toate, care ramin totuqi multe, nuse bazeaza numai pe o inrudire lAuntricA intre ele. ci pefaptul ca ele sunt produsul unor procesiuni ale luiDumnezeu, care in Sine ramine Unul. Prin unitateamanifestati in toate actele deosebite prin care creeazi gisusline toate, le sus;ine gi le aduce gi pe cele create gisuslinute de multele procesiuni ale lui Dumnezeu, inunitatea sa, fArA si le confunde. Aceasta unitate maipiesus de orice unitate din lume n-o putem inlelcge qiexprima, dar putem cunoalte varietatea participarilorcreaturilor la procesiunile sau lucrArile creatoare qisuslinatoare variate, ce pomesc din participari care leunegte, farA sa le confunde.

251. Unitatea izvorului dumnezeiesc al procesi-unilor creatoare gi sustinatoare ale tuturor, susline intreacestea o legatura, care in cele conltiente ia qi caracterulunei afecliuni. Toate se bucurd de toate, ceci toate seintregesc qi se imbogalesc din bogada nesfargitl gi bunAa lui Dumnezeu care se revarsa in toate. Cici insiiqiunitatea dumnezeiasca sfAbate prin toate, prin lucrArilepomite din ea. Cel mai mult se imbogalesc de daruriledumnezeie5ti ingerii, ca minli pure care tind prin fire siinleleagd pe Dumnezeu Cel Uirul gi sa rispundi prinaceasta iubirii lui. Intre ele 5i Dumnezeu se realizeazi ounitate neconfundata, caci ceea ce inlelegi mai mult,iubegti mai mult, sau voinla de inlelegere e animata deiubirea celui pe care voiegti sA-l inlelegi. Prin inlelegerese realizeazi o anumita unire intre cel ce inlelege gi celingeles. Dar iubirea face pe cei ce inleleg rnai mult prinsuper ior i tatea lor s i comunice gi celor infer ior iinlelegerea lor ;i prin aceasta sd-i apropie de ei.

Unii obiecteaza ci dacii fiecare vrea sd rdmAnA elinsuqi qi sA se afirme pe sine, cum mai dore5te pacea cualtele? Autorul rispunde ci prin faptulinsugi ci fiecarevrea sa ramana in identitatea sa, nu voiegte nici si seamestece cu altele, nici si se dezbine de ele, cici inamAndoua cazurile se pigubesc in identitatea lor. Prinpace toate sunt pe de o parte nemiqcate din identitatea lor,pe de alta sc migcii spre iniillarea lor in Dumnczeu qi spreimbogilLea lor in legaturd cu altele. Prin pace sunt qimiqcate qi nemigcate in identitatea lor gi se bucurii ca gicelelalte sA fie la fel.

243

Note. la Numirile Dumnezeieqti

252. Cniw dacl unele se afirma pe ele impotriva

altora, nu voiesc si cadi cu totul din identitatea lor, adicA

din unirea lor launtrici qi sa devini nestabile. Iar stabili-

tatea in ele insele nu o pot avea decAt in lggiturtr cu

celelalte, deci printr-o anumita pace cu ele. Intr-un fel

sunt qi ei doritori dc pace, deqi se ingali socotind ca se

menlin prin alipirea la celc trecatoare qi prin dezbinare.

253. Cet mai mult ne ajuta sa pistram pacea in noi'

intre noi qi cu Dumnezeu, Iisus Hristos. El ne-a impacat

ca om cu Sine qi prin Sine, ca Fiul lui Dumnezeu, cu

Tatal. El ne-a adus, ca Dumnezeu, pacea dinainte de veci

intre Sine gi Tatil.254. n pusi gi aici problema existenlei qi creqterii in

Dumnezeu prin participare, no{iune care n-a fost deplin

clarificata in scrisul vechi bisericesc. Ideea dc participare

o folosegtc 5i Sf. Atanasie. Creaturile exista 9i cresc

spiritual prin participare Ia puterile dumnezeieqti. Ele

sunt nu numai subiecte ale existenlei gi puterilor create

din nimic. ci qi ale puterilor dumnezeieqti. care le suslinpe primele. Deosebirea lor de Dumnezeu e cd Dumnezeuie ire prin fiinla, pe cdnd ele Ie primesc ca raze de la

Dumnezcu . E le nu sun t p r i n aceas t i t n i c i una cu

Dumnezeu, n ic i separate de El . Nu e nic i panteism,

nic i separat ism intre lume qi Dumnezeu. Dumne-zeu

e deosebit de creaturi prin fiinla, sau prin faptul ci El e

mai presus de fiinla sau de existenla (o!oicx, de la

etvdt) creaturilor, pe care ele o au de la El dlept cauzA'pe cAnd El o are necauzata $i cauzatoare. In aceasta

ialitate Dumnezeu ca fih1a este 9i neparricipabil.

CaPitotul XII

255. oaca existi o sfinlenie in lume' daci existi o

domnie in lume, trebuie sa existe un izvor al lor mai

presus de ele. E un izvor nesfirqit al lor, cdci conduce pe

cei sfinli li pe cei cu o autoritate spirituala in lume spre

o tot mai indta autoritate. Autoritatea adevarati insa nu

e cea ciue sc impune cu sila. Fiecare om are o autoritate

asupra naturii: ingerii au o autorilate asupra oamenilor,

dar o autoritate iubiti. Adevarata autoritate e uniti cu

sfinlcnia. care e una cu curAlia $i iubirea. Dumnezeu are

o sfinlenic ce se revarsa generos ca iubire cur:lla' neego-

isti, in ingeri qi in oameni.

256. Dumnezeu nu e numai desivdrgit sau nemir-ginit, cum sunt desavar$ite qi se pot intinde nemarginit in

El cele create (ingerii, oamenii), ci e supradesavdrqit. El

e marginea nemirginita a oricarei faPturi, a oricarei

nemarginiri in care se pot intinde fapturile. Din aceasta

supranenrdrginire vin darurile in veci nemarginite, ne-

sfirgite in toate crealurile.

CaPirolut XIII

257, lvem mereu in acesle scrieri deosebirea intre

fiinla impartaiila qi lucrarile ei ce vin in toate, invalaturA

afirmata de St?ntului Grigorie Palama.

258. fste Unul, pentru ca este toate Ei mai presus de

toate. Le cuprinde pe toate qi e mai mult decit toate. DacA

nu le-ar cuprinde Pe toate qi n-ar fi toate din El, n-ar fi

unicul Unul.

244

259. fiina Unul care le cuprinde potenlial pe toate.

din El sunt toate. De aceea nici o existenla nu e nepartala

de El. Toate sunt din Puterea qi prin puterea lui. Toate au

fost gAndite in prealabil de El qi sunt menire sd se adunein El. El este unicul Unul, dar 9i Ce[ capabil si le cuprindipe toate.

260. Toate sunt parta5e de El ca Unul' precum toate

numerele sunt pafla$e de Unul. Orice numerotare trebuie

sl inceapa de la unul gi oricdte sunt cele nunrarate'

formezrzi impreunA o unitate. Doi formeazi o unitate,zece, o grupa unitara. Iar de sunt mai mulli ' formeazA

impreuni o grupare unitaril: sunt legali toli intre ei prin

ceva. O jumdtate a ceva, e legata $i ea de unul' din care

face oarte.i6l. O* toate din univers, oricit de multe ar fi, nu

sunt numai o unitate'intre ele, ci provin ;i din Unul mai

presus de elc. Caci acel Unul e nrai inainte de orice unul,

sau de int l iu l lunresc 1i de or icc uni tate a tut t l ror .Orice unul creat se afla fard sa vrea in rclalie cu altele,

deci nu e unul absolut, independcnt de orice qi suticientsieqi. Daca toate din lume sunt dependente una de alta'

lumea intreagd trebuie si fie 9i ca dependenti de Unul

independent, absolut, nesupus relaliilor, care deci are

toate in She. Lumca cu unitalile compusc sau dependenteeste astfcl o dovadi pentru existenla sau supraexistenlaunui Unu absolut, independent, care are totul in Sine. E

un Unu desAvdrqir, un Unu prin Sine. Numai El poate

explica unitatea lumii, compusA din unitili le ei, sau in

care toate unitalile au nevoie unele de altele.Toate unitelile create sunt pasive' supuse' iar unele ;i

petima$. Unul suprem c numai activ. El e desavArqitliber, deci atotputemic. Caci o litrcrtate slibita inseamnio putere impulinata. lar libertatea adevarata lucreazAtotdeauna binele. Deci in Dumnezeu nu e nici o pasivitate

sau patimi. Se vede gi din aceasla deoscbirea de fiinlainre Durnnezeu qi lume, contrar oricarui panteism. $inumai o libertate desavarqita poate fi la <lriginea lunrii.

Cici ceea ce e lipsit de putere in el insugi' nu poate aveaoriginea in el.

Cele multe sunt una intr-ttn intreg, sau prin legaturiledintre ele. Clci nimic nu sta de sine. $i toate din universsunt intr-o unitate, iar aceasti unitate igi are originea in

Cel Unul nrai prcsus de ca. Acel Uttul cstc in toate prin

lucrdrile lui care in El sunt una.Pe toate le-a avut in gindirea sa Cel Unul. Daci n-ar

fi El ca Unul nesfArqit, n-ar fi cele multe Si leg.itura dintreele. Cel Unul este cauza tuturor .

262. Oar Dumnezeu este Unul 5i totuqi rodnic $i inSine insuqi. E Unul ca Tatil Fiului, care e 5i El Unulpentru cAin actul rodniciei sale Tatil e infinit. $i amlndoisunt una. La fcl e Unul in Sine qi una cu Tatal gi cu Fiul'

Duhul Sfint.Dumnezeu e Unul care nu exclude faptul de-a fi

intreit. E prin aceasta mai presus dc unltate $i mullime. EUnul qi totugi Trei. Sau sunt Trei qi totuqi Unul. Fiul e

chipul Tatalui despre Sine insugi, nedespirlit de Sine.Taul se cugeta pe Sine. 9i chipul cugetat al sau insuqi eFiul. Dar El iqi qi iubegte chipul sau, adici simte bucuriade El; dar penru aceasta 9i Fiul trebuie sal iubeascii' $isimlirea nedespa4ita de Sine e Duhul Sfint. Tatal e

mintea ce se cugeta qi se bucura de Sine, sau se simte pe

Note la Numirile

Sine. Dumnezeu e minte, care se cugeta 5i se voieqte

simlind bucuria de Sine sau de chipul sAu 9i de simlireasa. Astfel e Unul qi totuqi intreit. Tatil cugetdndu-se gicunosciindu-se ca chip al siu, se vedc in chipul sau 9i capudnd cuprinde umanitatea pe care voie$te sii o creezepentru a-gi extinde iubirea sa. Dc aceea Fiul' ca chip, esteCel ce asumi cu voiaTatalui umrtitatea, pentru caTatilsa se vada in chipul sau ca putdnd crea qi subiecteiubitoare creare din nimic.

Omul estc r;i el un chip al Treimii nu numai ca cel cese implinegte prin altul qi se bucura dc acela prin al treilea,ci qi ca ccl ce are qi el un chip al sau gi se bucura de el.Responsabiliratea mea tald de ntine, ma aratd ca doimc liin acela:ii timp ca unime. Bucuria mea tali de chipul meumi aratd ca treirnc ;i totuqi ca unime. Dar aceasta presu-pune o Trcime suprema. Fara aceasuresponsabilitate cadin grosolanie, in nesimlire. Aceasta grosoliinie gi ne-sinrlirc e produsa de orice panteism care anuleazivaloarea persoanci.

Poate chiar in rugaciunea in imi i in care minteapr ivcate spre in imi $ i se t rAie l te uni tA cu ea, bu-cur indu-se de ea ca de chipul iubi t g i iubi tor a l sdu'se traie$te legatura cu Durnnezeu Cel Unul qi intreit.

Unul suprem nu se poate trai ca Unul pustiu, singur.Nici omul cdnd e singur cu sine nu traie$te aceasta unitateca o singuriitate.

263. Toate creaturile sunt gdndite dinainte de veci inunitatea treimii qi se aduni in ea. Faptul ci sunt mul1i, nule impiedicl de-a fi una, cum gi Dumnczeu pe de o partee Unul, pe de alti parte o Treime neconfundata. Din Elgi spre El sunt toate; in El sc mAntuiesc gi se desavir;cscin fericirea unitalii.

Cel Unul e dinainte de tot unul creat de toata mullimeaunitara. El cuprinde in Sine pd4ile qi intregurile, pentruca e Unul mai presus de orice unitate. El cuprinde ho-tarele qi nehotamicia sa, marginilc qi nemarginirea sa.Sau hotarele qi marginile nu mai sunt deplin hotare gimargini care separa, ci disting gi unesc. El e margineanemirginita a existenlci insiigi, sau a crealiunii intregi.Aceasta existi numai pentru ca este El ceI ne mlrginit, cel

DumnezeieEti

ce c cauza luturor. Nu se poate opri existenla intr-un gol,nu poate fi prin sine; nici nu poate fi ea insigi' in nepu-tinlele ei, nemerginita. Ea traiegte ca marginiti in nemar-

-ginirea lui, relativitatea ei in absolutul lui.Fiind cauzatorul tuturor care, ca multe, se numiri. El

produce qi pe unul general al creatiei, dar qi orice unulcare reprezinti firi, specii, nezunuri. Orice unul din crealieqi toate nunrerele din crealie se inrpiirtAqesc de El ca Unulmai presus de ele, gi cauzatorul lor. Ele au fiinla sauexistenla prin impartAqire. pe cdnd Unul mai presus denumere e Unul prin Sine. El hotamiceste tot numirul 5ipe fiecare din numere. Nu se poate inainta Ia infinit prinnumdrare. Dar Unul Cauzator al tuturor numerelor esteinfinit. Cele create de El sunt numarate pentru ca pnmescexistenla gi nu sun! Unul infinit cu el insugi. ci suntmArginite. Numerele reprezinti marginirea celor creategi de aici faptul ca cele numArate nu existi prin ele.

Fiind mai presus de existenlA sau de existenla cauzatiqi deci compusii din componente marginite, Dumnezeu emai presus 5i de numar. Cdnd spunenr ca e Unul in fiinlagi intreit in Persoane, nu inlelegem pe Unul gi pe Trei cuminlelegem pe unul qi pe trei create. Aceste numere n-auin Dumnezeu scnsul marginit ca in cele create. De aceealui Dumnezeu nu i se porrivegte nici vreo numire. Cicinumirile indica deosebirea unora de altele, deci o mar-ginire a lor, chiar daca exista intre ele o legitura care leunegte, dar nu intr-o unitate infinita. Noi ii dam luiDumnezeu numirile noastre care exprimA mArginitul sauun miirginit in care iradiazi din intregirnea lui infinita.De aceea pe de o parte nu i se potrivesc numirile luate dela creaturi, dar pc de alta intrucAt proprietalile lor vin dela El, li se potrivegte gi lor un sens dumnezeiesc al acestornumiri. Li sc poate spune qi unor oameni care cresc inlegaturi cu El, dumnezeieqti sau dunrnezei sau indum-nezeili, ca subiecte prin participare ale unor lucrAri giinsuqiri cArora Dumnezeu le este Subiect prin fiin1a. DarDumnezeu insugi ca Unul qi izvor al unitalii prin Sine emai presus de toate aceste numiri. Lui i se potrivelte maibine negarea oricirui nume. Dar aceasta nu ca lipsit deceea ce neagi ele, ci ca fiind mai presus de aceasta.

A celui intre sfin1i


R

ljespre

TEOLOGIA MISTICA

Capitolul I

Cdtre Timotei

$

Treime mai presus de fiint4, Supradum-nezeule, Suslinitorul inlelepciunii dumnezeieqtia cre$tinilor, indrepteazi-ne spre varful mai pre-sus de cunoa$tere $i de exprimare gi culmi-nant al ra[iunilor unde misterele simple*,frumoase, absolute gi neschimbate ale teolo-giei sunt acoperite in chip supraluminos inintunericul tainic ascuns, supraluminandsupraaratarea lor in cel mai mare intuneric Aiumpland minlile fara vedere* in chip cu totulnearatat li nevazut de strilucirile suprafru-moase. Aceasta o doresc eu. Iar tu, iubiteTimotei, prin ocuparea intensi cu vederiletainice, parAsefte simlurile* qi lucriri leinlelegatoare ;i toate cele sensibile gi inteligi-bile qi toate cele ce nu sunt qi sunt - 9i tinde inchip ne$tiut, pe cat e cu putinta, spre unireacu Cel mai presus de toatA f i in la* q icunoltinla. Caci prin ieqirea cura6 din tine $idin toate, nesupusa relaliei cu ele, qi abso-lutd*, vei fi inallat la strAlucirea intunericu-lui* dumnezeiesc, inlaturand toate qi ieqinddin toate. Dar aceasta inseamnd cA negali i lecu privire la El nu se opun afirmaliilorrb{.

$2

Dar ia seama ca nimeni din cei neiniliati*in taine sA nu audA acestea. Iar aceqtia suntsHpani|i de cele existente qi-gi inchipuie cdnu e nimic in mod suprafiinfial mai presus de

cele ce sunt, ci socotesc ca $tiu prin cunogtin[alor pe Cel ce-a pus fntunericul acoperdmAntal lui (Ps. 17,13). Iar daci mai presus deacegtia sunt* dumnezeiegtile lumini tainice,ce ar spune cineva despre cei strAini de taine

lt6v pdl,l.ov sp6oroV), care caracte-idzeaz|cauzaagezatamai presus de toate celedin urmi ale existentelor li spun cA ea nu eintru nimic mai presus de formele vizute deei, ca fi ind fari Dumnezeu $i de multe1"1uti26s? Fa[a de aceasta trebuie si se atribuielui Durnnezeu, Celui ce e Cauza tuturor, toateafirma[iile care trebuie sA se vada la ea* qi maiprincipal toate negaliile, ca fiind mai presusde toate li sa nu socoteasca ca negatiile suntopuse* afirmaliilor, ci mai degrabA cA ea estemai presus de toate. privaliunile $i de toatanegalia gi afirmaliarbb.

$3

De aceea dumnezeiescul Bartolomeu* spunecA Fologia (inva[atura despre Dumnezeu -Scriptura) este multa gi foarte pulina $iEvanghelia este larga $i mare, $i iara$i foarteconcentratA. Mie mi se pare ca el a inleles inmod mai presus de fire faptul cd buna cauzia tuturor este mult graitoare* $i scurt graitoare

Si totodata negrAitoare, ca una ce nu are nicicuvant*, nici inleles, deoarece se afla in modsuprafiintial, mai presus de toate $i e desco-perita $i cu adevarat aretata numai celor cesrabat toate cele sfinte qi curate !i au depa$it

247

Despre Teologia MisticA

tot urcugul tuturor culmilor sfinte qi toatelumini le dumnezeieqt i E i au parasi t toateecourile* qi cuvintele cerelti ; i au patruns inintunericul unde este cu adevarat, cum zlc

Scrioturile, Cel ce e dincolo de toate' Cacidumnezeiescul Moise* nu primelte simplu

Dorunca sa se curaleasca intai el insuqi 9i siie desparta de cele neasemanatoare, ca saauda dupa loata curatirea trambilele putemicsunatoaie qi si vadd, sub multe lumini, razelecurate si bbgat revirsate ce fulgerau din ele;si dupa aceel s-a desparlit de cele multe Ei cuiei rirai de frunte dintre preoli a ajuns laculmea urcuqurilor dumnezeieqtl Dar niciDrin acestea nu se intalneqte cu Dumnezeuinsusi si nu-l vede pe El (cici e nevazut)' cilocui unde a stat*. lar aceasta socotesc cainseamnd cA cele mai dumnezeieqti 9i mai

CaPitolul II

Cum trebuie a ne uni cu Cauzatorul tuturorgi mai presus de toate Ei a-i fnchina laude

culminante dintre cele vazute $i inielese suntniqte raliuni supuse* qi subordonate (prin pre-su-puneie) Celui ce e mai presus de toate, princare se arata prezenla lui mai presus de oriceinlelegere in virfurile inteligibile' in care seafia ca in nigte locuri proprii: era o prezenlecare se afla in cele vazute !l ln cet ce vad; $latunci Moise s-a eliberat de ele 9i de ei*.urmand sa patrundi in intunericul ne;tiinleila Cel cu adevarat tainic, intrare prln careparase$te toate perceptii le cunoscule, ca saiiunea- in Cel cu totul nearatat $i nevazut,tiind-intres d inco I o de to ate. nemaiaflandu-sein nimic, iici in al sdu, nici in al altuia. Caciera unit desavdrqit cu Cel necunoscut in sensbun prin neluciarea oricarei cunoalteri* licunoscind mai presus de minte. prin faptul cAnu cunoltea nimicio'.

socotesc, sa lAudim negali i le*' contrar

afirmafiilor. Caci incepind de la cele mai

dint6i, ajungem la acelea (de la afirmalii la

negalii), coborind prin cele din mijloc la cele

din urmi. Iar apoi, facind din nou urcu$ul de

la cele din urmA la cele mai de la inceput'

negAm toate, ca sa cunoaqtem in mod desco-

pe;it acea necunoltinta care e acoperita de

ioate cele cunoscute in cele existente* $i se

vedem acel intuneric n\ai presus de fiingd'

care e acoperit de toata lumina din cele exis-

tente268.

tn acest intuneric supraluminos (mai pre-

sus de lumina) dorim noi* sa ajungem qi savedem ;i sa cunoaltem prln nevedere $lnesti inta ceea ce e mai presus de veoere $rcunoEtinla, neputand fi virzut' nici cunoscut'Caci-aceasta este a vedea $i cunoa$te cu

adevarat; gi a lauda in mod mai presus de

fiinta pe Cel mai presus de tiinla' prin in-latuiar'ea tuturor celor ce sunt*. E ala cum ceice fac o statuie naturala, inlaturdnd toateacoperamintele adause vederii curate a celuiascuns, descopera, prin depArtafea aceasta'ceea ce e ascu;s in el insugi. Dar trebuie, cum

CaPitolul III

C are sunt inv dldtur il e cataJatic e ( afirmativ e )gi care sLmt cele apolatice (negative) despre Dumnezeu

in invaldturile teolog,ice, am aratat care ce vrea sl insemne teologia Duhului; cum,

sunr numirile cele mai iroprii ale teologiei din binele nematerial 9i neimparlit' au iradiat

catafatice sau cum firii dumnezeieqti gi bune* luminile din inimi; li cum au ramas' cu toata

i se zice unica qi cum treimica; care e iradiereacoetema,neieiitedinstdruin[ainEl

parlnli*"u qi filialia de care se vorbe$te in ea; qi in Ei* 9i intre Ei; cum Iisus cel mai presus

248

Despre Teologia Mistici

de f i in16* s-a facut f i in1a26e p l in i deadevArurile naturii omenegti; 9i toate celelaltecate s-au spus de Scripturi. Iar in scriereaDespre numir i le dumne=eieSt i , cum senumeqte bun*, cum e Cel ce este, cum e viatA,inlelepciune qi putere qi cite alte exprimate qenumiii le dumnezeieqti inteligibile. Iar inTeolosia simbolica am aratat care sunt trece-rile ddla numirile celor sensibile la cele dum-nezeieqti, care chipurile dumnezeieSti, caremetaforele dumnezeiegti 9i pa{ile qi madu-larele, care locurile dumnezeie;ti gi podoabele,care maniile gi doririle gi supirArile, begiile 9itrezviile, care juramintele, care blestemele,care s6rile de somn, care vegherile li cate alteforme figurate cu sfinlenie ale chipurilor sim-bolice. $i socotesc ca tu ai vAzut cum cele dinurrna sunt mai mult graitoare decdt cele din-tii. $i de fapt au fostnecesare* {lnttdldturileteologice pentru o explicare mai concentrataa numirilor durrrnezeiegti dtn Teologia sim-bolicd*. Cici, cu cat urcam mai sus, cu atatsunt mai concentrate raliunile celor vazute in

Deci spunem ci Cel ce e cauza tulturor,fiind mai presus de toate, nu e nici lipsit defiinla, nici lipsit de via1a, caci lipsit de ratiune,nici lipsit de minte, dar nu e nici trup. Nu arenici formi, nici chip, nici calitate sau cantitatesau volum. Nu e nici intr-un loc*, nici nu sevede, nu poate fi nici atins in mod sensibil'Nici nu se simte. nici nu e sensibil' Nu are

Capitolul IV

Cauzatorul, care e mai presus de tot ce e sensibil,nu e nimic din cele sensibile

cele inteligibile*. De aceea 9i acum, patmn-z0nd in intunericul nrai presus de minte' vomafla nu o vorbire scurta, ci o nevorbire gi oneinlelegere totalA*. Iar de acolo pogorandcuvantul, ca de la cele de sus* spre cele dinurna, pe masura pogorarii s-a lArgit intr-olalime asemanitoare. Iar acum urcand, pemasura urcugului se scurteaza $i dupA toturcu$ul se va face intreg fara^grai qi se va uniintreg cu cel inexprimabili'u. Dar pentru cespun in general ca, pomind de la afirmaliiledumnezeiegti, ajungem la negalia dum-nezeieasc6 a celor din urmA? Fiindcd vrem savedem pe Cel nlai presus de orice afirmaliedin ceea ce ii gste mai inrudit, trebuie sApomim de la cele dinmi* afirmatii de baza.Dar pomind de la ceea ce e mai presus de toatdnegatia*, adici de la afirmalia de bazd*, tre-buie si nesam cele care sunt cele mai strainede El27l. Suu oar" nu e mai mult via[a libunatatea declt aerul qi piatra*? Sau nu sesupara l i nu se mdnie mai_m-ult, sau nu spune

li nu se inlelege mai multj/r?

nimic neordonat, nici tulburare; nu e suparatnici de patimi materiale. Nu e nici fdri putere,nici supus unor slAbiciuni. Nu e nici lipsit delumini gi nu e supus nici schimbarii, nicicoruperii, nici impirl ir i i , nici vreunorprivaliuni sau curgerii. Nu este ;i nu are nicialtceva din cele sensibilelT3.

nici ordine, nici mirime, nici micime, niciegalitate, nici inegalitate, nici asemanare, nicineasemanare; nici nu sU, nici nu se milca, nuare nici linigte. Nu e nici putere, nici lumin6.Nici nu vieguiegte, nici nu e viala. Nu e nici

Capitolul V

Cauzatorul care depd$e$te tot ce este inteligibil,nu e nimic din cele inteligibile

IarAqi urcdnd, spunem ca dumnezeirea nu

e nici suflet, nici minte* gi nu are niciinchipuire, nici opinie, nici raliune, niciinfeles. $i nu e nici raliune, nici inleles. Nicinu se spune, nici nu se inlelege. Nu e nici ochi,

249

Despre Teologia Misticl

fiinfi, nici veac, nici timp, nici nu existaatingere spidtuale a ei. Nu e nici gtiinF, niciadevAr, nici imparAlie, nici inlelepciune. Nu enici unul, nici unitate*, nici dumnezeire, nicibunAtate*, nici Duh, cum il cunoa$tem noi.Nici f i ime, nici parinlime, nici altceva dinale noastre sau ale altcuiva dintre exis-tenlele cunoscute. Nu e nici ceva din celece nu sunt , n ic i ceva d in cele ce sunt , n ic inu o cunosc pe ea ex is tente le* , ca ex is-tenle. Nu este nici cuvant pentru ea, nici

nume , n i c i cunog t i n t i . 'Nu e n i c i i n -tuner ic , n ic i lumind, n ic i rAtAci re, n ic iadevar. Nic i nu este o af i rmare a e i , n ic inegare. Ci f6cAnd afirmagii le gi negali i lecelor de dupA ele, nici nu o afirmAm, nici nuo negAm pe ea. Fiindca este mai presus detoatd afirmarea. ca cea care e cauza unicA atuturor; $i mai presus de toata negatia, cacea care le depAqegte pe toate, care e simpludezlegatA de toate gi dincolo de toate27a.

SCOLILE Sfdntului MAXIM MARTI.JRISITORUL

DespreTEOLOGIA MISTICA

Capitolul I

$ l

Unde (misterele) srrzple. Simple qi absolute suntcele inlelese gi contemplate fari simboale, a$a cum sunt,nu prin parabole. Iar absolute a numit pe cele nesupuseprin dezvoltarea numirilor sau simboalelor, ci toate celeexistente prin incetarea 5i inldturarea inlelesurilor a nu-mit-o in cele dinainte nelucrare a sfintei migciri, iar aici

intuneric atottenebros (oxoT etrdtotov yv6<pov) 9inevazut. dupa Psalmist: NoLtr gi inluneric in iurul lui(Ps. 96.2)l qi: A Ttus intunericul acoperdntlnt al lui( P s . 1 7 , 1 3 ) .

Minlile fdr'd vedere. CAci nu sunt pline de ochisimlitori, ci fiinla lor, ca minte vieEitoare, e ochi atot-asculit; de aceea se numesc in Scriptura cu ochi mul1i.

Pdrdse$te simlurile. Arati acelaqi lucru in modparalel; caci cele sensibile cei vechi le numesc neeri.s-lente, ca partafe la toatA Prefacerea gi nefiind purureaaceleagi; iar celor inteligibile le spune e-r'lsrerte, ca unelece sunt nemuritoare prin voia Celui ce le-a facut gi nu-gischimbi fiin1a. Acestea le-am expus de multe ori inscrierca De.spi e nuntirile duntne:eieSti.

Mai presus de toatd fiinla. De simplitate gi maipresus de toata unitatea. Cum se int.inde cineva spreDumnezeu. am expus gi in capitolul V din scriereaDespre numirile duntne:eie;ti qi vei afla gi aici dupipul ln.

Nesupusd relaliei - gi absolutll. Socoteqte nesupusrelaliei extazul. care e despi4irea de orice relalie saunestapanirea de nici o relalie, nici fa14 de vreuna dincreaturi.

Strdlucirea intunericului. $i aici a numit intunerictotala necuprindere (neinlelegere).

R 1

Nimeni din cei neinigia(i. Noteazi ca neiniliali

(opor'1totrg.t nume$te pe cci nepanagi de taine, inviluiliin cele sensibile qi care nu-;i inchipuiesc nimic maipresus de cele ce sunt. Despre cei nciniliali vorbeqteindata mai jos; 5i noteaza ca socotelte ca allii pe cei

neiniliali lapurltouq) gi ca allii pe strdinii de taine

(sprioroug) sau ncintroduqi in ele.Iar dacd mai presus de aceEtia sun r. Cele dinainte de

acestea le-a spus despre cei ce au crezut in numele luiHr istos, care nu au ajuns la cea mai desavar l i tacuno$tinla, ci masoari adevirul cu prrerea lor 9i nucunosc deosebirea celor ce sunt in mod propriu gi suntprin nume identice; cici sunt qi ele ale Celui rnai presusde cele ce sunt, care insa e qi mai presus de fiinp; deci

cei de felul acesta, ca neintroduqi in taine (o,p6r1tot),(sunt c're;tini neprogresuli in cunou{lercu lilinelor, spredeosehire de cei ce refuzd cre;tinismll, n. trad.), so-cotesc ca cele mai inalte sunt cu adevirat un intunericneluminat, aceasta umbrl care acoperi pe Dumnezeu gi-lascunde pe El de vederea tuturor; de aceast{ idee bolesccu adevarat gi mulli dintre noi, ca unii ce nu cunoaftenlIumina prisositoare care intuneci toata vederea. DacAdeci sunt, zice. unii ca aceqtia intre noi, ce si zicem despreidololatrii care sunt cu totul nepanagi de toate cele tainice

9i se inchind celor striine'l Deci existenle (<iv, q) in modpropriu sunt cele inteligibile (spirituale); dar cele sensi-bile au aceleaqi n umi1r; iar peste acegria sunt credincioqi.ice se afla in cele coruptibile.

Trebuie (sd se vadd) la ea. Totul este in mod potrivitlui Dumnezeu qi ninric in mod mai presus de fiinli;aceasta este qi alinnalie qi negalie. fiindci amAndouiaratA in mod propriu mlrirea dumnczeiascA. Dar ce suntinlaturarile negaliilor Ei menlinerile afimraliilor qi cc suntprivirile, se lamure$te qi aici qi mai ales in al treileacapitol; dar le-am expus in mod deosebit qi pe larg qi inscierea Despt e nunirile dumne:eicsti-

Sunt opuse, In Dumnezeu negaliile nu sunt opuseafinnatiilor; cAci Dumnezeu este mai presus de toatAnegalia $i ahrnralia. Citeqte aceasta 5i in scrierea Despreierorhio cereascd, pu$n dupA inceput.

$3

De aceea dumnezeie scul Bartolotnea. Noteazi qi deaici ci nu sunt inchipuiri aceste invalatrrri dumnezeiegtiale marelui Dionisie; caci pc linga faptul cA a arnintit inscrierilc dinainte dc unele afirmaiii ale unora care auconvieluit cu Apostolii, acum aduce o afimralie apropiatiia dumnezeiescului Bartolomeu aratatA prin ceea ce spune

(td <pnoiv); caci dacA n-ar Ii invalat aceasla in mod

nescris, n-ar fi zis: a spus (69q). Dar noteaza ca aduce dela el qi afimralia ca teologia e mulu li foarte pulini.

Mult grditoare, gr. [olul6To€. Cel ce Srdie{temu!rc (noLttL6Yoq,), pune accentul pe penultimele; dar

251


si t'el r'e are net'oie de mulie clvirrle tnohiloyoq,),irebuie sa punA acccnrul pe antepenultima. precurlr 9i

primul nds<'ur (tttrDt6ToKog) e antepenultim; iar fe-

n'teia cure rut;le prima datri (ng:ltof6Koq) este penul-

tima. c unr zice H omer : C i ny rtt. c tt re a nd sc ut pr nu' n -a

nds<'ut tnttinte de a Sti.Nici cuvint. Cuvlnt ce reprezinti firea proprie in cele

cxteme. A;a cugeta 1i despre inleles.Toarc [umiiile iumnizeieSti Si'ecourile. Ecouri 9i

cuvinte ceresti nume5te cele spuse in Scripturi despre Dum-

nezeu. ca rpi "" nu dupa inlelesul omenesc 5i panrlntesc, ci

spusc si nrcdate dupA inlclesul dumnezcicsc.' Dimnezeiescil Moise' Notcaza cdexplica cele despre

Ir{oisc, ci, urcdnd ir munte 9i in$nd in inruneric a vdzut'pe cit c cu puttnla omului, pe Dumnezeu. Noteaza $ordinca cclor .saviq site cu Moise inainte de-a se invrcdnici

sl intre in intunericul dumnezeicsc.Ci tocul unde a stat. Care e locul in care a stat

Dumnezeu inainte de lr{oise qi ce este culmea celor

inlelese gi a celor vizute' am explicat la sf6rqitul prinului

capitol drn scricrea De.rpre ierurhia cereasL(i.

Supuse. Ralruni supuse (uno0etrxo\ l'61oug)

numegi. pe cele ce descriu sau prin care se contempla

existenleic, care a spus ca sunt subordonate (supuse) lui

Dumnezeu; caci prin ele sau prin persistenla li pastrarea

lor, invAlanl ca El este prezent tuturor, nu prm scnlnlLlare'

ci prin pioviclcnF; iar culmi inteligibile numclte fiinlele

ccieqri !i inlelegatoare ce se afli in iurul lui Dunnrezeu,

pc cutei"-o numit 5i locuri preasfintc ale lui Dumnezeu'

iala de care este de asemenea mai presus sau liber'

neavdnd ninric propriu lor.

$i atunci - s'u eliberat de 9le Ei de ei. -Expl\careconientlata a sptrsei, pe care inlelege-o aga: Moise. dupi

cc a vizut locul unde siatea Dunmezeu. s-a desficut Ce cele

vazute, adica de toate cele sensibilc 9i de cei ce vad' adicii

de toli cei ralionali sau de liurple inteligibile (ingeri).Si

inlelegatoare, intre care sunt qi suflelele noastre; 9i atunci a

inlatln intuneric, adica in necunoallerea lui Dumnezeu'

unde parasind toatc inlelesurile cunosrciloiuc' a ajuns in

mintea neatinsa 5i necunoscutA dincolo de toate inlelesurilc

cunoscatoare alc lui Durulezeu, unindu-se cu el in acest

moci prin neltijnla qi nclucrare; nu vorbesc de nelucrarea

orivitoarc la iine a rninlii propni. nici de nclucrarea privi-

ioare la altul. prin faprrrl de-a nu mai cugeta nici la she,

nici la altul, ii de faptul ci' unit cu Ce[ cu desivirqire

necunuscut, a cunoscut dincolo de toata cuno$tinla totul

prin nccilnoa$terea Celui dc dincolo dc toatc lar cunr.se

cunoalte Duntnezcu prin necunoaqtere. o spunc ll Jlcl.9l

aln .*pur'o si in capiiolul II din scricrca De spre nuntirilc

dum,,i:eiesti. Dar ircbuie ltiul ca in Exod' unde s-a scris

ca N'loise i intrat in intunericul unde era Dumnezeu, in

evreiegte se spune alirf?/. ceca ce cei 70 (Septuagintu) Si

Achila gi Teodotion au redat prin intunerlc (Tv69ov)'

Simach a tAlcuit urt(el prin ceata (6!ri1l1lv)' Iar Evreul

spune cA uru.l'el e nuntele tariei. La ea a ajuns Moise' Caci

soun ca sunt saptc tarii ' cArora lc dau qi numele a Sapteccruri. czre nu'c ncvoie sA le spunem :rcum Am citit

dcsnre acestc $dpte c('ruri qi in disculia dintre Papiscus 9ilason, dc*crisi de Ariston Pelleos. Cc cate scrie Clcment

din Alexandria in canea a $aptea ainvdliiturilor teologirc

(H.rptnypo:ekt')unde vorbeqte Sf6ntul Luca' Totugi. in-

252

tunericul inples cu necunoqtinla lui Dumnezeu l-a t6lcuit

ca mai <lumnezeiesc qi in Episnlele lui. Iar deplin scrie

despre el in Episutlu a cincea.'Nelucraria oricdrei cunoaqteri. Noteazi ci prin nelu-

crarca oricArei cunoagteri ne unim cu Cel necunoscut'

CaPitolul II

ln acesl (tntuneric)- nai $i aici se vorbe;te despre

intunericul dumnezeicsc ;i despre necunoltinla' $inoteaze ca a ajunge sub intunericul durnnczeiesc in-

seamni a vedea ;i cunoaqte prin ncvedere 5i necunogunla

pe Cel mai presus de vedere qi cunoqtinla, chiar prin- a nu

vedea. nicii cunoaste; caci aceasta este. zice. a vedea gi

cunoalte cu adevaiat. Dar niciieri nu explici astfel

cunor;iin1a prin necunoritinlA; dar citqtc Si Epist<tla a V'tt

cattre D0r0lei.Prin (tnldturarea) tuturor celor ce sur!' AdicA prin

a nu cugeta ca fiindu-i connatural ceva din cele existente;

nume$te aceasta inlalurare (a<paipcotv). Iar^ statuia

nutu.uja " cea facuti in matcria neprelucrata' ca in piatra

intreaga asa cunl este. cind sculptcazi ctner a !rco vlelul-

toate.iu- arati 5i Eunpidc itt Andr,'medt. dc pildi:

C hi pul vreunei fecioareA;i:atti in formo ei pntprie in :idurile statornice

Lucrure a unei mAini PricePute.

A numit statuie narurall forma propric a ci din piatri

laut6pogpov cilcrlpcr rfig n|rpaqS. Dar qi cind se

sculpteaza dintr-o parte a urtui copac ce sc inalla 9iinfloreqte. facindu-sc din ea o panc a unui pat. preculn

zice Homcr in Odiseea. ca a ficut Ulysse; sau ci a

sculptat intr-un astfel de copac un semn al victoriei Dar

vorbcsc ai de piese din pietre pretioase, ca de pildA cAnd

smaraldul e cur:i1it de pamAntul gcJ acoperi' tacAndu-l o

sratuie (c iyql ,po) vdzuta. adic i s t r" l lLrc i tonre

icryI<ilopa;. Mai ales la aceasta s-a gindit clir-rd a spus

cele de fa1a, ca poetul Dionisie in cafiea adosa a Liticektr

(At0tKAv):

Din uspidi inflorind ruinic sau din umetisl,A ftit ui o statuie de y rfir. un iatittt ne gru ca sdngele '

Toate acestea aratA multa invalatura a acestui barbat'

Dar trebuie, cum socolesc, (s'd lduddm) negaliile'

Textul de fala il explicd Parintele insu;i in cele urmatoare'

Afirmaliile (06o€tg) se atribuie in nrod propriu lui Dum-

nezeu (iiindca estej; a;a sunt de pilda: Ccl ce este, via1i.

lumina fi cclelalre; iar negaliile (drP(Itp€o€tq) , cdte se

neaga ca striiine lui Dumnezcu. ca de pilda ca Dumnezeu

nu e truD sau suflet, nici ceva din cele cunoscute sau

cont -piute prin inlelegere. Sau ceea ce sunt afirmaliile

106.oerg; qi ncgaliile ldqcrtpeoctql am cunoscul in mod

diferit in scierea Despre numirile dumne:eie;ti'in cele existente. Cunoqtinlele despre ccle ce sunt

nu acopera, zice. necuno;tinla lui Dumnezeu. ci il aduc

la aratare; (c'urutStinlele lui Duntne:eu dinfdpturi mai

degrabd st;<tt la iveald necunootler?( Iui Dumne:eu,n'


trad.). Caci lumina din existenle trebuie considerata ca ocunoaStere a celor ce exista, caexistenle (deci de o se b i tede Duntne:eu, n. trad.), precum aflam gi in cele ur-matoare.

Capitolul III

Cum firii dumnezeicEti qi bune. AratA ce cuprinde

scierea i nv(i!(iturilor teologice (@ololtx6v tno-

turui)oeov). Temele qi motivele teologiei referhdu-sela toati cuno$tinla dumnezeiasca qi luminata a drepteicredinle - si se qtie cum e unicA firea dumnezeiasci, pe

care Perintii mai noi au numit-o de oliniri (ol-tootiotov);q i cum qt i ind-o intre i ta, ceea ce inseamnd in l re i t

ipostdticu ('[p1oD[6oTc[tov), au voit sa arate pro-pr ieta l i le Persoanelor 5 i ce spun ele, ca de pi ld iparinlimea qi filialia qi care este puterea sfinlitoare qiteologia Duhului dumnezeiesc; 5i cum s-a zts:� Cuvdntbun a rostit inima meu (Ps.44,1); qi cunr s-a vorbit despreDuhul inchinat. care de Ia Tatdlp ulcede qi cum este Fiulin Tatil gi Duhul in ei gi in comunicarea lor; gi cum suntFiul gi Duhul in mod coetem qi nedesparlit Si neimpa4itintre ei gi cu Tatal, intr-o unitate din care nu ies. Dar

trebuie qtiut ca persistenla lpovri) Ei starea (o'cdorg)

sunt acela$i lucru; insa migcarea e altceva decit persis-ten1a. Deci spunenl cii qi in firea dumnezeiasci, care ein pers istenla e i nemigcata, se arata ipostasur i lenrigcindu-se in lo^cuirca mutuala intre ele.

in El qi in Ei. Inlelesul celor spuse e acesta: existenlaSfintei Treimi cste coetema gi nu altfel a existat qi altfels-a constituit dupi aceasta; nici n-a fost in Ea vreodespa4ire sau prefacere; ci deodata qi impreuni este Fiuldin Tatril 9i Duhul Sfint qi nu dupi El.

Cum lisus cel mai presus de Jiirtld. Noteaze aceastaconra Nestorienilor qi Acefalilor.

Cum (se nurneqte) bun. E ceea ce se cuprinde inscrierea Des,tz e ttunit ile dunne:eieSti.

De fapt au fost necesarc. Pentru ce InYildturile

('Ytto'Eufi6oerq) $i scrierea Despre numirile dum-ne:eiegti sunt mai scurle decdt Teologia simboliui-

Simbolic,i. Spune ca intAi a fost necesare Teologiasimholitii.

(Ragiunile) celor vdzute in cele inteligibile. Anumit veder i a le celor inte l ig ib i le contemplal i i lepotr iv i te s impl i ta l i i Ior nemater ia le. Iar invalu i rea

(nep to ,6 l " l , ovTo t ) a pus -o i n l oc de reduce re

(o1)ot6l,l,ovrot).

Ci o nevorbire - totald. Nevorbire 1ol"o1icvlnume$te neputinla de a exprima prin cuvant cele mai

presus de cuvint; qi neinlelegere iavoloicv;, neinlele-sul qi ceea ce nu poate inlelege cineva mai presus deminte.

Iar de acolo, - ca de Ia cele de sus. Fiindci cele

inteligibile (t& vontd) 9i mai presus de minte ale luiDumnezeu sunt unitali qi Dumnezeu este Unul, ba maidegraba nrai presus de Unul, cu dreptate s-au concentratca neirnpa4ite gi neinmullite. Iar cele de dupd Dunmezeu,cu clt coboara mai mult spre cele sensibile, cu atAt mai mult

se insolesc cu cele care pot fi impa4ite Si despa4ite(divizibile qi separabile) qi se inmullesc impreuni cu elespre impA4irea qi despa4irea (diviz:rea) celor sensibile' La

cele din urnui, adicd de la invilAtura teologica.De la cele dialdi. Numeqte cea dintii pe cea mai

propriu sA-i ajute inlelegerea, pentru cl Dumnezeu insugi

a fost Cel ce s-a numit pe Sine Cel ce esre (o c6v).Mai presus de toatd (negalio)' Arata cum sa ne

folosim de afirmalii qi negatii cu referire la Dumnezeu 5ica afirmaliile le facem pomind de la cea dintii ;i mai

inrudita lui Dumnezeu; iar negaliile, pomind de la celedin urmd qi mai depanate de El.

Ajirmagia de bazd. Afirmalia este un cuvant careenunla fie ccva contestat, fie ceva implicat, fie impreunalegat, de pilda Dumnezeu este, Dunlnezeu este bunatate.

Cici cuvdntul enunlator (unooettxtl) arata fie gene-

ralul, fie ceva contestal, fie ceva implicat. Deci e o

declaralie enuntatoare (unoOettril xcrtdgoorq) sau debaza despre Dumnezeu. ci El este viala sau bunetarca maimult decAt aerul sau piatra; iar inlaturarile se fac prinnega[ie contrard afirmaliei; afirma1ia,' prin enunlare, cums-a spus, e o declaralie pozitivi, pentru ca Dumnezeu eviala sau aer; iar inliturarea care neaga nu-l supara pe

Dumnezeu, nu-l mdnie; in afirmalii incepem de la celemai inrudite; caci e mai proprie lui Dumnezeu viala qibunatatea decdt aerul gi piatra. Iar in inlaturari urcAm dela cele din urma, de pilda ca nu se indica Dumnezeu prh

cuvdnt 5i nu se inlelege ceva mai propriu lui DumnezeudecAt a nu se infuria qi a nu se mdnia; gi in generalincepem de la a doua din negalii, de pilda spun6nd maimult cA Dumnezeu nu se mdnie, nu se infurie, decat cenu vorbeqte gi ci nu se mdnie decdt ca nu inlelege. Urgia

(Kpdrtldl,n) este o supdrare mare qi asprA, pentru cd furia

(xcrpqndl,n) tulbura capul 1td xripcl qi-l miqca mult

lndl.l,ouoo) ; iar mAnia (pfiug) nu este furia scurti,ci stdruitoare. Deci urcdnd de la cele sensibile spre celeinteligibile, toate aceste negalii sd nu fie inlelese in modcobordt, ci trebuie la fiecare din cele spuse sa auzim ceeace a spus fericitul Dionisie; cici Dumnezeu nu e nimicdin cele auzite, cunoscute sau inlelese de noi; dar nicidin cele ce cunosc toate Puterile inteligibile (ingereqti).

Caci loate cele spuse sunt de la Dumnezeu 5i daruri alelui; dar cum este El care providenliazi in mod propriuprin ele? Dar toate le-anl explicat in mod deosebit inscierea D e sp re nuntirile dum ne:eiefti. Caci toate acesteasunt accidente Ei se afli in fiinlele de dupa Dumnezeu;iar Dumnezeu este mai presus qi de fiinla qi Cauzatorulacestora, deci mai presus de ele. Sau altfel: viala qibunatatea, acestea sunt afirmiri sau insuqiri pozitive, nufuria, nici m6nia; acestea sunt negalii sau stdri ce trebuieinlAturale (de la Dumnezeu).

Decdt aerul qi pialra. Aerul, dupi cele spuse in ca4ileRegikr,este unda sublire. Iar piatra a vdzut-o proorocul.Viala gi bunototeo sunt afimralii gi indicalii propriidespre Dumnezeu. Iar dintre nega!ii, dimpotrivA, sunt 5isfaine $i depane de Dumnezeufuria qi mdnia; iat u nule spune e mai potrivit lui Dumnezeu qi mai propriu,deoarece e mai presus de orice minte qi cuviinla.

2s3

Desprc Teologia Mistica

Capitolul N

Nu e nici tnt-un loc. in mod necesar Parintele aasigurat prin acestea pe ascultdtor ca nu cumva prin

negaliile urmatoare sA creada ci dumnezeirea nu existiin general; ci prin aceste ahrmalii aratA ca o presupuneexi.stAnd; iar prin acelea (prin negalii), ci nu e nimic dincele existente, ci e mai presus de fiinli.

CaPitolul V

Nu e nici sutlet, nici minte. CAci acestea sunt deose-bite intre ele, (cum s-a aritat mai sus); nu e niciinchipuire, opinie, raliune, inleles, care si se contemplecu nrintea. Mai trebuie auzit ca nu are riliune ca raliuneanoastra; nici inlelegere ca in creaturile inlelegitoare. $ila fel trebuie cugetate cele urmetoare; qi la acestea trebuieadAugat: a la cum le St im noi ; mai spune c l faceafirmaliile celor de dupa ea, adica de dupA lrea dum-nezeiascA, sau ale creaturilor, cdnd zice ca ele sunt viala

sau luminA prin cele vazute in cele ftrcute, din careinlelegcm pe cele ce le-a dat subzistenla acestora qi prinele nu introducem vreo afirmalie a firii lui dumnezeiegti;gi iariqi facem negalia spunand ci dumnezeirea nu enimic din acestea.

Nici unul, nici unitate. Unul gi unilatea se deosebescintre ele; primul arati pe Cel aflat deasupra tuturor, a

doua calitatea. ca alb qi albime, bun gi bunAtate. NoteazicA nici dumnezeirea nu e fiin1a lui Dumnezeu, precum

nici vreuna din cele spuse de ei, nici din cele opuse lor;

nu e nici una din ele fiinla lui Dumnezeu. Cdci acesteanu sunt fiinta lui, ci opinii despre El. De aceea 9i Sextus,filosoful bisericesc, gi Grigorie Teologul, in al treilea

Cuvdnt teologic al lui, nu indicii nici dumnezeirea, nici

nena;terea.,nici parindmea ca fiinla a lui Dumnezeu.Nici dumnezeire, nici bundtate. Note2na ce nu e nici

Duh, cum il qdm noi, nici fi.ime, nici parinlime; 9i (expresia)

cunt stint noi ('cd <i4 qpdg ei6evatl se referi la negareacelor prezente. CiEiaratA ceea rc ;tint noi.

Nici nu o cunosc pe ea existenyele. Sa nu te tulbure

acest capitol li sa socote$ti cA acest barbat hulette pe

Dunrnezeu; cici scopul lui este sa arate pe Dumnezeu

nefiind nimic din cele ce sunt. ci mai presus de cele ce sunt;

cdci daci El a produs toate creAndu-le, cum poate fi socotit

ceva din cele ce sunt? CAci a spus cd nici cele ce sunt nu

cunosc pe Dunrnezeu Cauzatorul tuturon pe de alta parte'

e pierzanie sigurd a nu cunoaqte pe Dumnezeu; de aceea a

lamurit repede, spun6nd in calitate de ce este El; adici nici

una din cxistenle nu cunoa$te pe Dumnezeu ala cum este

El: adica fiinla lui este neinleleasa 9i mai presus de fiintA

sau de existenla a5a cunt exisu ea; cAci s-a zis: Nimeni ttu

cunoo;te pe Fiul decdt Tutdl, nici pe Tutdl tru-l cunoaite

cineva, decdt Fiul Mar.1l,27); qi marcle Dionisi6 atlauga

gi zice (ca nimeni nu cunoalte pe Dumnezeu ca ceea ce

este), nici Dumnezeu insuqi nu cunoaqte existenlele ca ceea

ce exista, adica nu $tie sa se atinga de cele sensibile in mod

sensibil sau de fiin1e ca ninla; caci aceasta e impropriu lui

Dumnezeu; fiindcd noi oamenii inlelegem cele sensibile ce

sunt fie prin vedere, fte prin gustare, Fre prin atingere; iar

cele inteligibile (spiriruale) le cunoaqtem fie din invAlitura

sau instruire sau luminare; iar Dunmezeu nu cunoagte prin

nici unul din aceste moduri cele ce sunt, ci are cunostinla

cuvenita lui; aceasta o di de inleles Du'iel, icAnd: Cel ce

cunoe[te loote inointe defacerea kt, ceea ce inssurme ce nu

prin raliunea potrivid celor existente le cunoa;te Dumnezeu(carc este cunoalrerea sensibila), ci prin alt mod al cunoagterii

Iar ingerii le cunosc pe ele in mod spiritual 5i nematerial, nu

in mod sensibil, ca noi; astfel deci qi Dumnezeu fiind incom-

parabil mai presus, nu atingAndu-se prin hinla cunoa;r cele

ce sunt. A,1t'41: cele ce sunt ('[d ciwc) sau fipturile nu se pot

intinde peste fuea lor in inlelesurile lor. Deci privind la ele

insele, nu cunosc luea dumnezeiasci, aqa cum este ea Deci

a5a gi firea dumnezeiascd. privind la ea. nu cunoa5te cele ce

sunt ca fiind in Sine dupa raqiunea frhpi lo[ aceasta a aratat-o

supundnd: intrucdt sunt existenle - fiindca este mai presus de

toate cele existente qi are insaqi existenla in mod mai presus

de fiinF; cici altfel n-ar spune cineva ca nu cunoagte

Dumnezeu creaturile lui. Prit'iutr Ia aceeasi'. Pentru ca

nimeni nu cunoa$te neprihinita Treime, in ceea ce este ea

sau nu este in Ea nimic in a5a fel' ca sa o cunoasca pe Ea

cum este E4 caci noi cunoaltem ce este omenitatea, fiindcA

sunten oameni; dar existenla neprihanitei Treimi nu

cunoaltem ce cste; cici nu suntem din frinp Ei; astfel nici

Dunrnezeu nu cunoa$te cele existentein cele ce sunt, ca noi;

caci nu este ceva din cele ce sunt sau din ele insele. CAci

deqi Dumnezeu insugi este Duh 5i s-a numit astfel Sfantul

Duh. dar nu este Duh cunoscut de noi sau de ingeri. Dar de

ce spundnd mai sus, ca nu e luminA' nici adevir, cobordnd

iarlgi, zice cd nu e intuneric, nici lumina, nici ratiicire' nici

adevdr? Deci e cu putinlii sa cautim a spune cl intAi

vorbe$te despre lumina in mod absolut 9i ca nu e in ea nici

o ratacirc posibila ca in lLinlele ingerilor, ci e adevdr absolut

prin sine gi adevar necauzat. Iar de cele urmetoare, ce nu

sunt nici din cele spre ceva, cum e lumina ce se preface din

intuneric, schimb6ndu-se din lumina virtuald in lumina

acruala, din relaliile inne lumini qi intuneric; caci nu e nici

intuneric. nici lunrin:i; de aceea nici nu se preface prin

opozilie din ceea ce e virtual ratAcire in adevar actual. Cici

toate acestea sunt cele de al doilea fala de El (posterioare

lui), provenrnd in mod providentinl din El; deci nu este

nimic din cele (care sl fie) de la El.

254

NOTE

la

TEOLOGIA MISTICA

Capitolul I

264.Damnezeu e mai prelus de cunoagtere in ceeace este in Sine, pentru ca este mai presus de existenlacauzata, limitata, posibil de cuprins, ala cum cunoastemnoi. Dar ;tim ca exista, deoarece caracterul dependent allumii arata ca trebuie si fie o cauzi independenta, nelimi-tatA in conlinutul qi puterea ei. Existenla lui e prin aceastamai presus de orice indoiali, deci e supraluminoasd, darce este in Sine e acoperit de intuneric penFu putinlanoasra de cunoaqtere.

265. Deosebi$ de cei ce recunosc pe Dumnezeu caCel de care depinde lumea care nu poate fi prin ea, suntdou6 categorii de oameni: a) cei ce cred ci, cunoscAnd peDumnezeu ca Cel de care depind toate, $tiu totul despreEI; ei nu recunosc misterul care acoperi pe Dumnezeu caun intuneric: b) cei ce socotesc cA nu existe nimic afarade lumea aceasta vazuta; gdndirea nici unora nu mergepana la capat.

266.Fa1ade amiindouicategoriile de mai sus, gindi-rea adevirata admite cd despre Dumnezeu se poateafirma pe de o parte ctr are toate cele ce le are lumea, darpe de alta trebuie sA i se nege cii le are aga cum le arelumea, pentru ca in El totul este necauzat, independent,nesupus relaliei, cA El este in calitate de cauzator altfeldecat toate: conciliere intre afirmalii 9i negalii. $i maipresus gi de unele gi de altele. Oricit am mari insugirilepozitive ce i le acordam lui Dumnezeu, El e deasupraacestora. Iar negaliile nu inseamni simpla negare a acelorinsugiri, ci indica faptul ca El e mai presus qi de ele. Cdciii neginr insugirile privite in lume, ca pe unele ce suntinsuficiente in a-l exprima, el fiind infinit mai presus deele, dar avindu-le intr-un fel cu totul deosebit de cum leare lumea.

267. Oe aceea, teologia nu numai ce poate spunemulte despre Dumnezeu (atribuindu-i toate insugirilelumii bogate qi complexe) sau puline, mullumindu-se sAspund doar cA esrc, nu cum este, ci poate qi sA nu spuninimic, czai chiar a spune ca este nu aratA cA inlelege peacest este al lui. Dar existi un alt drum spre Dumnezeu:t ra i rea inta ln i r i i cu EI , depaqind toate in le lesur i leafirmaliilor gi negaliilor cu privire la El. E o intilnire cuEl in intunericul lipsei de inlelesuri qi de cuvinte, dar un

intuneric supraluminos; in aceasti intllnire se triieqteDumnezeu in modul cel mai intens Si mai convingator.Aceasta raire e pe de o pane o despA4ire de toate celeale lumii, pe de alta experienla fulger6r[ unei lumhiorbitoare, inexplicabile, ba chiar a unor puteri carezguduie fiinla omului asemenea sunetului coplegitor alunor trimbile. Aceasta experien!d e culmea cunoaqteriilui Dumnezeu, la care poate ajunge cel care se desprindede toate cunogtinlele lui Dumnezeu cAqtigate din lume caoperi a lui. Cu cit igi di cineva mai mult seama de mareliagi complexitatea lumii gi a omului qi a relaliilor lui culumea gi cu semeni i , cu atdt poate exper ia, pr indespi4irea de ele, mai intens intAlnirea cu Dumnezeu.Numai cei ce nu cunosc in profunzime lumea qi pe omsunt incapabili $i de experienla tainci lui Dumnezeu, caree infinit mai presus de toate ale lumii.

Capitolul II

268. CunoEtinlele cAgtigate din cele create mai multacopera necunostinla lui Dumnezeu, echivalentA cuconqtiinla misterului lui. Ele ne dau mai mult iluzia ciicunoaftem pe Dumnezeu, acoperind de fapt marea luitaina, care este cu totul altfel decit lumea. Ele nu nepermit sa vedem intunericul care acoperii pe Dumnezeugi care. in mod paradoxal, ne spune mai mult ceea ce esteEl, decit cunoqtinlele pozitive cigtigate din lume.

Capitolul III

269. CuvAntul cel mai presus de fiinla s-a ficut 9ifiinla sau fire omeneascA creata.

270. Ct cit vrem sd cunoa$tem pe Dumnezeu maimult din creaturi, cu atat trebuie sa folosim mai multeinlelesuri gi cuvinte in cunoagterea gi exprimarea lui.Pentu ca in crearea gi suslinerea lor s-a folosit El insugide iradierile lui ramificate. $i, cu cAt vrem sA ne ridicdmde la creaturi mai aproape de El, ca Cel Unul qi mai presusde toate, cu atdt ne folosim de mai puline inlelesuri $icuvinte, pini ce in unirea cea mai accentuati cu ElrenunlAm la vorbire gi la inlelesuri, pentru cA El este inunilatea lui mai presus de ele.

255

Note la Teologia Mistici

271. .}.lai presus de toate negalia este afirmagia cNDumnezeu este Cel ce este.

272.pomim de la afirmalia lui Dumnezeu insuqi ci€.rte, pentru a-i nega toate celelalte luate de la creaturilede jos.

Capirolul IV

273. Se indica ceea ce se poate afirma despre Dum-nezeu 5i ceea ce trebuie sA i se nege, ca existenlii spiritu-alii. Dar qi afirmagiile referitoare la Dumnezeu au uncaracter mai presus de inlelegere. Nu e in El nici otulburare, nu se poate ivi in El nici o neordnduiald, nu esupus nici unei patimi sau pasivitali. E absolut liber. Nue supus nici unei schimbari, fiind desavirqirea i'arA nici ol ipsa.

CapitolulV

274. Oaci t in capi to lu l anter ior s-a spus c lDumnezeu nu e l ips i t de minte, n ic i de ra l iune,aic i se spune ca nu e nic i minte, n ic i ra l iune.Pentru ca mintea gi raliunea lui nu pot fi ?nlelese decreatura. E minte mai presus de minte, e raliune mai

presus de raliune. DacA in capitolul anterior s-a spus canu e lipsit de viala, de lumini, de ordine, acum se spunecii nu e nici via[4, nici lumina, nici ordine, fiind viaii,lumind. ordine mai presus de via1a, lumina, ordineacreata, in calitate de cauzi a lor, lipsite de marginirea aceea ce e cauzat. Mai uimitoarc e declaralia ci Dumnezeunu e nici unul, nici adeviir, nici bunatate, nu are nicicaracter miirginit fi cauzat, a$a cum cunoa5tem noi: nicicunoltinlii cum e cunoltinla noastra. $i mai indriznel sespune ca nu e nici Duh sau Tati sau Fiu, cum cugetamnoi. Toate se neage, nu pentru c4 nu sunt la El, ci pentruca nu sunt a$a cum le cugetam noi. Negaliile referitoarela El sunt mai presus de afirmaliile cugetate de noi ingradul suprem. Nu se poate spune ca Dumnezeu nu etoate acestea, ci le negam doar forma gi gradul in care lecunoa$tem noi, rnarginirea, caracterul supus inlelegeriinoastre. Cdnd pomim in cunoa{terea lui de la afirmalii,trebuie sd negim cele ce sunt straine de El sau insuqirilelumii vizute qi marginite. Cind voim insi si ne ridictrmla cea mai mare inillime a lui Dumnezeu, trebuie sdpomim chiar de la negarea celei mai de baza afirmalii,renunlAnd a vorbi chiar de existenla lui. Dar, in general,e mai uqor a-i nega lui Dumnezeu insugirile nespirituale,decAt pe cele spirituale.

Ale celui intre sfinli


EPISTOLE

Epistola I

C dtre Gaius* terap,sutvl ( monahul )

s intunericul e facut sd dispara de lumina qimai ales de multa luminA. Cunoqtinfele qi maia les mul te le cunost inte fac sa d isparanecuno$tinta. Acestea, inlelegindu-le in modsuperior li nu ca privaliune*, declarA in modsuDraadevarat cA cei ce au lumina adevaratagi cunoqtinfa existenlelor (lucrurilor) ramdnfara necunoagterea lui Dumnezeu qi a in-tunericului lui mai presus de cunoaqterea lorli se acopera de toata lumina, care ascundetoata cunogtinla lui. $i daci cineva, vAzdnd pe

Dumnezeu, a inteles ceea ce a vAzut, nu l-avezut pe El, ci ceva din existenlele (creaturile)lui* qi cele cunoscute. Iar El, rdmAnAnd apzatmai presus de minte gi mai presus de fiinla (deexistenp), prin insugi faptul cAin general{' nuse cunosc li nu sunt (cele create), se cunoa$tein mod superior ca este mai presus de minte.

$i necunogtinla deplina este, in sens mai inalt,cunogtinF a Celui ce este mai presus de celecunoscutelT5.

Cdtre acela$i Gaius

Cel ce este dincolo de toate* este mai presusqi de obdrgia dumnezeiasca gi de obdrgiabunatali i , daca inlelegi prin dumnezeire $ibunatate* darul binefacator gi indurffIezeitor $iunitatea de neschimbat a Supradurnnezeului SiSuprabunului. prh care ne indumnezeint qi nefac'em buni. D'e faot. daca aceasta se faceinceputul indumnezeiri i qi al intbunarii

terapeutul (monahul)

celorindumnezeiti $i devenigi buni, Cel ce emai presus de inceputul a tot inceputul gi ala$a-numitei indumnezeiri qi bunatAli este din-colo de obdrqia (de inceputul) dumnezeiasca gide obArgia bunatatii deoarece, liind de neimi-tat $i nesupr.rs rela[iei*, e mai presus de imitarigi de relali i ,Si de cele imitate gi de cei ce seimparta5escr/

Epistola II

Epistola III

Cdn'e acela.li Gaitts terapeutul (monahul)Ce ingeles are tndatd gi ce fnYeles are aplicat intrupdrii

inclata inseunnd c6, contrar nadejdii*, din o da de ingeles Scriprura (cf. Mal.3,l), ci CelnearAtarea de pAna aici scoate la lumina iubirca mai presus de lii"ta e iegit din ascunzimea sa lade oameni cea prin Hristos. Socotesc ca aceasta aratare, ludnd fiin1a in mod omenesc. Dar este

257

ascunst qi dupi aretare sa].' c3 se spun maidumnezeiegte, $i in a-ratare. Sl pnn aceasta lamalui Hristos a rAmas ascunsa, nelacanou-se

Epistole

EPistola V

Cdtre Dorotei liturgul (diaconul)

inteleasa nici unei ratiuni ;i nici unei mingi' cichiar spusA ramane negraiti qi chiar inleleasa.ramane necunoscutA-".

EPistola IV

Cdtre acela{i Gaius terapeutul (monahul)

Cum zici ci lisus*, Cel dincolo de toate,s-a asezat f i intial in acelaqi plan cu tolioamenii l Caci, nu se zice aici om ca Cel ce ecauzatorul oamenilor*, ci ca Cel ce El insugieste cu adevirat om, dupa fiinga intreaga' Darnoi nu-l separarn pe Iisus* in mod omenesc'Caci nici nu este numai om, fiindca nu e nicimai presus de fi inla. numai ca om. Ci iubi-torul de oameni prin excelenld s-a fdcut omcu adevarat, Cel irai presus de fiinla fAcdndu-se din fiinla omeneaica, fiinla mai presus de

oameni* qi ca oamenii. Dar Cel pururea. mai

Dresus de i i inta este nu mai pulin supraplin de

iuprafiinli al it ate, din bogAlia ei pr^iso sitoare'Si venind la l i inta cu adevarat, s-a lacut l l lnlamai presus de ti inla* 9i lucra cele ale omuluimai Dresus de om*. $i a aratat Fecioarazamiil ind in mod mai presus de fire' iar apa

nestatAtoare suportand greutatea picioarelormater ia le $ i damantei t i q i neceddnd,- .c it inlndu-l printr-o putere nlal presus de Ilrenescufundat (cf. Mat. 14.25). Dar cine arDutea aminti de toate celelalte, atat de multe,

ir.in .ute cel ce priveqte in mod dumnezeiescva cunoaste mai presus de minte cele ce seafirmi de.spre iubirea de oameni a lui lisus.care au in 6le. prin depAqire. o putere* expri-mata prin negalie? De fapt, ca sA. vo,rblmrezumativ, nu era nici om' nu ca nell lnd om'ci ca fiind din oameni' era dincolo de oamenisi fAcut cu adevarat om mai presus de om'As t fe l , ne luc rand ce le dumneze ie l t i caDumnezeu*, n ic i ce le omene$t i ca om, c iDumnezeu i nomen i t conv ie lu ia cu no i ,i m p l i n i n d o o a r e c a r e l u c r a r e n o u a *tean dr ic 4178.

intunericul dumnezeiesc este luminaneaDropiatd in care se spune cA locuie{teDumnezeu (cf. I Tim' 6.16)' $i f i indca.estenevazuti, ca una ce intrece putinla vedenl' l ltot ea e neapropiata pentru revarsarea de lu-

mina covar{itoire mhi presus de fiinld, in el

aiunse* tot iel ce e invrednicit sa cunoasca $is"a viaa pe Dumnezeu' prin insugi faptul ca

nu-l ved;, nici nu-l cunoa$te. Caci ajungandcu adevarat in Ccl mai presus de vedere $l cle

cunoa$tere. c unoa$te c h iar.prin aceasta.ca,e.stedincolo de toate cele senslblle ;r lntellglDlle'De aceeazic cu proorocul: Minunatd s-a Jlcut

cunogtiil(aTa de cdtre mine ' inraritu-s-a {i nupot sd o ajun,g (Ps. 138,6). E ceea ce spunel i dumnezeiescul Pavel ' ca a cunoscut pebu*n"t.u, cunoscandu-l ca fi ind nlai pre-

sus de toata inlelegerea $i cunoltinla. Deaceea sunt necercelate iudecal le Lut ; tneDitrunse cdile Lui (Rom. | | .331 Si de netles'cris clarurile Lui Si puc'ea Ltri' care e mai presus

de toatd mintea lpitip. +'Z). Caci l-a aflat peCel ce e mai presus de toate $i l-a cunosculDe Cel ce e m;i presus de ingelegere, i i indcdLste dincolo de toate. [ i ind Cauzatorrrl tu-turor279.

258

Cdtre Sosipatru

Nu socoti biruin1a, sfintite Sosipatre, ainjura credinfa sau opinia care nu se aratAbunA; nici faptul cd respingi cu dreaptajude-catA cele bune ale lui Sosipatru. Caci e posi-bil* sa se ascunda 1ie qi acelora in multefalsun qi aparente Cel unul gi ascuns. Nu

Epistole

Epistola VI

Epistola VII

Cdtre ierarhul Policarp*

lirurgul (diaconul)

socoti nici cA, daca ceva nu e rogu, e nu-maidecat alb; nici daci ceva nu e cal, e nu-maidecat om. De vei face aqa, ascultand demine, vei reu)i sa vorbeqti impotriva altuia,dar pentru adevir*, incAt cele spuse de tine senu poatA fi respinse.

$ l

Eu nu gtiu, cdnd vorbesc catre Elini saucAtre alfii, daci ma pot increde in mine ca omde bine gi dacd pot cunoa;te qi spune adevArulinsuqi ca atare, a$a cum este in realitate. Ciiciacesta dovedindu-se in chip drept ca atareprin legea adevarului gi ardtindu-se clar, totce este altfel, dar imita adevarul, se vadovedi* ca e mai degraba altceva decit ceeace este cu adevArat $i neasemenea cu el. Decie de prisos ca sustinatorul adevarului sa com-bata pe ace;tia sau pe aceia. Caci fiecareafirmh ca el are moneda impAraliei, cindpoate are vreun idol al vreunei parli dlrtadevar. $i, daca il vei respinge pe celalalt,altul gi apoi indata altul se va sfadi pentru el.Iar daca va fi recunoscutd in chip dreptratiunea qi va rAmdne nerespinsa de toli .ceilal$, se va respinge tot ce nu se va arata dela sine in toate, ca adevArul real prin persis-tenla lui neclintita. Deci, cunoscdnd, pre-cum socotesc, bine aceasta, nu m-am grabitsa graiesc catre Elini sau catre allii. Ci inia junge sa-mi dea Dumnezeu sa cunoscint i i adevarul , apoi s t i indu-1, sa vorbescdesore el cum trebuieJso.

$2

Tu insd spui ca solistul Apollofane* mibdrfegte $i ma nume$te paricid, ca pe unul cenu ma folosesc in mod cuvios de ale Elinilorcontra Elinilor. Dar e mai drept sA spunem noi

catre el ci Elinii nu se folosesc in mod cinstitde cele dumnezeiegt i pentru cele dum-nezeieqti, incercind si alunge adorarea luiDumnezeu prin inlelepciunea lui Dumnezeu.$i nu vorbesc de cea a celor multi*, careraman lipiti in chip material gi patimaq demiturile cele ale poelilor gi se inchinA crea-turii in locul Creatorului, cdnd nici insuqiApollofane nu se folose$te in mod cuvios decele dumnezeieqti pentru cele dumnezeie$ti.Caci adevaralii filosofi trebuie sa se inalfeprin cunoqtinla existenplor (lucrurilor cre-ate)*, bine numita gi de dumnezeiescul Pavelinlelepciune a lui Dumnezeu (cf. I Cor. 2,7),spre Cauzatorul atat al existentelor, cit gi alcunoqtintelor. $i, ca sa nu i se para luiApo l l o l ane ca eu resp ing , cum nu se cu -vine, opinia altora qi a lui, ar trebui sdqtie*, dacd ar f i intelept, cA nu s-ar puteaschimba vreodata ord inea q i mir ;careacereasca, daci nu l-ar avea pe Cel ce esuslinatorul gi Cauzatorul ei, care o mi$cA peaceasta (cf. Dan 2,2 I X 5i e Facitorul tutl. l-rorqi DesavArqitorul lor dupa Sfinta Scripturaj6'.Cum, deci, nu trebuie sA-l venerim pe Cel pecarc-l cunoa$ten $i din aceasta gi sa nu-ladmirAm pentru puterea lui, a toate cauza-toare qi supranegriiita'l Cum sa nu-l admircdnd soarele qi luna sunt mi$cate de El* intr-oputere gi stabilitate mai presus de lue (cf. Iosua10,12-14), impreuna cu nemiqcarea neschim-batA a universului* in toate gi toate rAman camasura a zilei intregi pentru toate sau maimult decat aceasta? Cum sA nu-l admir, cind

259

Epistole

toate cele mari gi cuprinzltoare, astfel purtate,nu amestecA cele ctrprinse de ele? $i. in vrcmece in cele de jos o zi din cele succesiveaproape se intreie$te* (cf. IV Reg. 20'11)'mergana pAna la aproape douAzcci de ore(sic). pe ciintl de altfel tot ocest IimP* se uratdin iriri contrare $ intoarce prin asrfel decontraste mai presus de fire in cele ale firii dero.s. Sau cdnd soarele pe drumul lui* scurteaziiaraqi migcarea lui de peste zi' readucand inmod minunat calea lui noui intreaga la maiDutin de zece ore? E ceea ce i-a uimit pe dreptiuvant si pe Babilonieni qi i-a supus lui Ezechiatara lupta, ca unuia egal cu Dumnezeu 9i maipresus de oatneni 1cf. II Reg.20.l l). $i nu rnaivorbesc de marile fapte din Egipt sau de altesemne ale lui Dumnezeu savarqite in altepArti, ci de cele comune ;i cere$ti, sdrbatorite

irreiutindeni li de toli. Dar Apollofane zice caiccstea nu sunt adevarate, ca ele se povestescin cercurile (sacre)* persane ;i le sarbitorescdoar inca nragi i in amint i r i le in t re i tu lu iMitra*. Dar si-i fie ingaduit lui sa rimAna inacestea pentru ne$tiinta sau neexperienta luidin lipsi credintei. Deci spune-i lui: ce spuidespri eclipsa aratata in l inrpul crucii mantui-toare'l AmdndouA s-au vazut prezente: lunaaratandu-se cu soarele in Heliopole* in modminunat (paradoxal)* (cAci nu era timp deconjunclie). $i iar5qi, aceasta* rAmflne in mod

mai Dresus de fiecare de la ora a noua paneseara, in fala soarelui. Dar mai adu-i aminteaceluia qi de altceva: caci a vazut aparitia eide la rdsdritul gi mergAnd pina la apusulsoarelui, apoi di.spardnd qi iaraqi nici atuncidisoArAnd iu totul, ci aratindu-se la diametrullui. Unele lucruri mai presus de fire ca acesteas-au petrecut in acelaqi timp, fiind posibile defacut de Hristos, atoatecauzatorul care facecele mari qi minunate, ce nu au numar.

$J

Acestea, de-1i esre ingaduit, spune-mi-lemie, Apollofane li, de poli. respinge-ma pemine. c'el care am fost Si atunci de fala cu tinesi le-am vazut impreutld cu tine 9i le-am jude-iat impreuna, fi ind inallali impreuna. Dar nugtiu de unde a inceput atunci Apollofane. sa lefnleleaga $i a spus catre.mine. explicind celeiniAmplate: Acesrea. o. bunule Dionisie' strntrasplulite foptelor dumnezeieEti' AtAtea fiespuse de noi in Epistolo. lar tu, care e$ticapabil sa intregeqti cele ce l ipsesc' sa aducideplin la Dumnezeu pe barbalul care e multinfelept, dar poate neinstare sa invele cubhnd6te adevarul suprainlelept al credinteinoastrel82,

EPistola VIII

C dtre D emofil* terapeutul ( monahul )

$ 1

Istori i le Evreilor spun. o, bravule De-mnfile. si cA acel sfdnt Moise s-a invrednicit,Dcntru multa lui blAndele, de aratarea luibu-nezeu (cf. Num' 12,3,8). $i, dacdil de-scriu o dati gi ca lipsit* de vederea lui Dum-nezeu, nu il arati despirlit.de Dumnezeu,decnt cdnd era lipsit de bldndefe. Caci spun cdDomnul se supara pe el cu rndnie c0nd erafoarte indrazn-e1 gi se opunea voilor dum-nezeie$ti. Dar cdnd il prezind neopus cererilorhotaritl ale lui Dumn6zeu, il lauda pentru imi-tarea deosebiti* a bunAtafii lui Dumnezeu. Defapt era foarte bland $i pentru aceasta e nuflutslujitorul lui Dumnezeu 9i mai vrednic decat

zff i

to[i proorocii de vederea lui Dumnezeu(cf . Num. 12,6-8) .

Dar qi cAnd unii lipsili de ruqine se luptauimpotriva lui qi a lui Aaron pentru preo0e $1pentru posturi in conducerea poporului, seiidica deasupra a toata iubirea de slavd* 9i des6panire ;i preda ocrotirea poporului celuiales de Dumnezeu (cf. Num. 16,16). Iar c.1nds-au conjurat impotriva lui qi osdndindu-lpentru hotArdrile dinainte i l ameninlau,giaoroape sc revoltau, blAndul Moise striga peCel bun spre mantuire qi i:;i manifesta in-drAzneala, dar cu multa bldndele, ca sa nu fiecauzatorul nici unor rele celor condu$i. Caciqtia ci cel ce vorbe$te cu Dumnezeu cel bunirebuie sa se intipareasca de o cat nlai mare

Epistole

asemanare cu El, pe cet e cu putinF, qi sadevina con$t ient de lucrAr i le lu i b ine-facitoare.

Dar ce l -a f icut pe par inte le dum-neze iesc * Dav id i ub i t de Dumnezeu?Fap tu l ca e ra bun g i bun cu dugman i i .Aflat-am, zice Cel suprabun gi iubitor debine, barbat dupA inima Mea (cf. Ps. 88,20).De aceea l-a gi daruit cu o stapanirex bund, casA aiba grija gi de duqmanii subjugati (cf. Ieq.23, 4-5). $i lui Iov i s-a facut dreptate, fiindlipsit de rautate (cf. Iov 42,10). $i Iosifnu s-aiazbunat pe fiatii uneltitori (cf. Fac. 50,21). $iAvel l-a insolit simplu ii fara binuiali peucigatorul de frate (cf. Fac. 4,8). $i Scripfuraii lauda pe toti cei buni, care nu se gendeau demai inainte la cele rele, nu se preficeau, darnici nu se mutau de la bine din pricinarautatilor altora, ci dimpotriva, imbunnnd inchip dumnezeiesc qi facand deschigi pe ceirdi, revArsau spre ei multa lor bunAtate gi-ichemau cu b ldnde !e sp re o pu r ta reasemanatoare.

Dar sA urcam mai sus* $i sa nu vestimnumai bldndetea barbatilor sfinli, nici numaibunatatea ingerilor de oameni iubitori, care semiluesc de neamuri $i se roagA peste masurApentru binele lor (cf. Zah. l,l2) gi ceartamultimile pierzatoare $i rau facatoare (cf.Zah.3,2) qi le duc spre rele (cf. Is. 32,7),invreme ce se bucuri de mantuirea celor ce selasA rechemali la cele bune (cf. Luc. 15,4),nici toate celelalte cate le predd Scripturadespre ingerii binefdcAtori, ci primind razelebinefacAtoare ale lui Hristos Cel cu adevaratbun* gi suprabun, sa ne lAsam conduli in chipluminos de ele spre dumnezeieqtile lucraribinefacatoare ale lui. Caci, oare. nu e propriubunAtafi negriite qi mai presus de inlelegere,ca face fapturile sa fie qi ca pe toate acesteale-a adus la existenla gi ca voiegte ca toateacestea sa fie pururea* aproape de El gi pefiecare parta$a de El, dupa capacitatea ei pro-prie? $i, oare, nu le are in iubire qi pe cele cese depafieaza de El gi rAvnegte* gi tine si nuse faca nebinevoitor fap de cele iubite care sefring* pentru El qi rabda pe cei ce il birfescin zadar qi se apara? Ba, fagaduieqte sa-i vin-dece qi cAnd se 1in la distanla de El. $i, cAndse apropie de El, vine spre ei* qi-i intdmpinagi-i imbrAligeaza intreg pe ei intregi, unit cuei, gi nu-i invinuieqte pentru cele dinainte, ciiubegte cele de acum qi face pentru ei o sar-

bdtoare qi poftegte pe prieteni,'adici pe"ceibuni*, ca sa fie loca;ul tuturor celor ce sebucura (cf. Luc. 15,24).Iar Demofil, gi ori-care altul ce se opune celor bune $i I certat cudreptate, a invAlat cele bune gi se im-bundtategte. CAci, cum n-ar trebui, zice, sa sebucure cel bun de mAntuirea celor pierduti gide viafa celor omorali? (cf. Luc. 15,32). Ba,ia gi pe umerii Sai pe cel ce de abia s-a intorsde la riticire qi migca pe ingerii buni sprebucurie. $i e bun cu cei nemullumitori qirdsare soarele sau peste rdi Si huni (cf. Mat.5,a5) ti insugi sufletul sau gi-l pune pentruceice fug de El j6 i (c f . Ioan I0, l l ) .

Iar tu, care te-ai pomit impotriva preotuluisfintit, cum aratA scrisorile tale*, nu $tiu cumai respins pe cel ce zici cit e necredincios $ipacAtos gi l-ai impins fdc0nd un lucru contrar1ie. Apoi, acela rugandu-se ;i marturisind caa venit pentru vindecarea relelor, tu nu te-aitemut, ci $i pe preotul cei bun l-ai certat cuindrazneald cA a fost milostiv cu cel ce s-apocait $i aiertat pe cel lipsit de evlavie. $i lasfdrqit ai zis preotului: Iegi! gi ai intrat cuasemenea (vorbe), fara sa fie ingaduit, inaltar, $i ai sustras Sfintele Sfinli lor*, gi nescrii noua ca pe cel ce avea si intineze celesfinte l-ai departat din purtare de grija gi le-aipAstrat neintinate.

Deci, acum asculta cele ale noastre. Nu eingdduit sd invinuiegti pe preotulx care l i-turghisegte cele mai presus de tine sau pemonahii de-o treaptd cu tine, chiar dacipare sA fi aratat l ipsa de evlavie falA de celedumnezeieqti, chiar dacd s-ar dovedi ci afAcut ceva din cele oprite. Caci, chiar daci s-afacut ceva necuvenit qi fAri rAnduiala in celedumnezeiegti qi in cele rdnduite gi legiuite,aceasta nu e un motiv sA se rastoame chipurileDentru Dumnezeu. ordinea Dredaniei dum-irezeiegti. Caci nu i-a impa4it Dumnezeu inSine. Pentru ca, in acest caz, cum ramanesrabila imparalia lui? (cf. Mat. 12,25). $ijudecata este, cum z ice Scr iptura, a lu iDumnezeu, iar preo[i i sunt vestitori i* $it0lcuitorii judecAlilor dumnezeieqti dupA ie-rarhi (cf. Mal. 2,7), iar de la acegtia se da gi1ie sa inveli cele dumnezeieqti prin mijlocirealiturgilor (diaconilor)* cdnd e vremea, odat6ce prin ei te-ai invrednicit sd fii* monah. Sauoare nu spun aceasta gi sfintele simboale?CAci nu s-au inAltat deodat6 Sfintele Sfinflorpentru tof. Ci de ele se apropie mai intdi

261

Epistole

ordinea sAvdrgitorilor celor sfinte (a episcopi-lor), apoi treapta* preolilor $i pe urma aces-tora cea a liturgilor (a diaconilor). Iar celorranduifi ca terapeuli le sunt rezeNate porlilealtarului*. Iar cAnd slujesc qi stau de fa;A, nuo fac spre pdzirea lor, ci pentru ordinea licon$tiinta de ei inqiqi se apropie mai mult depreoli decat poporul. De aceea. sfanta treaptai preoti lor drimindu-i pe ei i i rdnduieqte inchip sfant pentru cele dumnezeieqt i , in-credinfAndu-le unele slujiri mai liuntrice.Caci, de fapt, cei ce stau in mod simbolic iniurul dumnezeiescului altar vad gi aud celeiumnezeieqti descoperite lor in mod clar; 9i,venind in chip bun spre cele din afara sfintelorperdele*, descoperA terapeuli lor ascultAtori $ipoporului sfintit l i treptelor ce se purif icadupa vrednicie cele sfinte, pazite bine, nepri-hanite, dacA nu ai patruns in mod forlat la ele,silind sa 1i se dea lie Sfintele Sfingilor fardvoie. Dar spui ca ai gi pazit cele sfinte, deqinici nu ai vAzut, nici nu ai auzit, nici nu ai cevadin cele cuvenite* preoti lor. precum n-aicunoscut nici adevarul Scripturilor, luptandimpotriva lor in fiecare zi sPre tulburareaasiultAtorilor. Dar, daci cineva a incredinlatcuiva o conducere a poporului farA poruncaimparatului e cu dreptate pedepsit. $i' dac4cineva a indraznit* sa judece un conducatorcare a facut dreptate sau a osandit.pe cineva,cunoscand ca le f acu te de e l ( nu z i crespingandu-le), oare il scoate din funcgie? Iartu, omule, e$ti atdt de cutezAtor ca te pomeltlimpotriva celui blind qi bun 9i impotrivadreptului sAu ierarhic. Si acestea ar trebuispuse qi cAnd facdnd cineva cele mai presusdi trehpta lui* socoteqte totu$i cd facecele cuveni te. Caci n ic i aceasta nu e inga-duit nimanui. Cdci ce lucru a facut Osea, de amAniat pe Dumnezeu (cf. II Paralip' 26'16'19)'!Sau Saul sacrihcind (cf. I Reg. 13,9)'? Saudemonii tiranici, cdnd recunoqteau pe Iisus cuadevdrat* caFiul lui Dumnezeu (ct Marc.3,l l)?Dar e de respinsx ca invalator despre Dum-nezeu cel srain de episcopat. $i fiecare varAmane in treapta lui de slujire. $i singurarhiereul va intra in Sfintele Sfintelor odatA pe an l i aceasta in toatA cura l ia ierar-hica bea dupa lege (cf. Lev. 16,2 Ieq. 30'10-2l;Evr.9,7). $i preotii vor acoperi cele sfinte,iar levitii nu vor privi la cele slinte, ca sa numoard lNum. 4,20). $i s-a aprins de mAnieDomnul impotriva indraznelii lui Osea (lI

262

Paralip. 26,19) gi Mariarn s-a umplut deleprA*-incercind sa dea legi DAtitorului dete l i 1ct . Num. 12.10) . $ i demoni i -ag.s?l !as-upra fi i lor lui Scheva* (cf. Fapt. l9'14-16)

Si nu i-am trimis pe ei, zice, Si ei au fugit-gi n.uie-amvorbit lor Si ei prooroceau ([er.23,2I):

si: neevlaviosul care-mi jertleqte un vilel e caiel ce omoara un caine (cf. Is. 66..1t

Si, simplu vorbind, dreptatea desAvirgit ia lui Dunuiezeu nu rabda pe cei fara de lege'Iar celor ce zic'. in nurnele tdu am savArgitmulte puteri (cf. Mat. 1 ,22),Ie spune: N,r vdcunosa pe voi, fdlarnicilor, plecagi de la Minetoli cei ce lucrali nelegiuirea (Mat. 7,23).Caci nu e ingiduit, cum zic Sfintele Scripturi'a se savarli nici cele drepte cu nevrednicie*.Fiecare trebuie sA ia aminte la sine sd nucusete la cele mai inalte Si mai adAnci, ci siculete numai la cele poruncite dupa vrednicialui (cf. Rom. 11,20).

l 1Y 4

Deci, cum zici* ca nu trebuie corectati(invinuiti) preotii neevlavioli sau care facceva din cele necuvenite, ci le e ingaduit sanecinsteasca pe Dumnezeu celor ce se lauddnuma i cu l eBea P r i n cd l ca rea l eg i i ?(Rom. 2,23) Cum mai sunt atunci preotiiinvafatori ai lui Dumnezeu? Cum mai vestescp o p - o r u l u i v i r t u ! i l e d u m n e z e i e g t i ,neiunoscdnd puterea lor? Sau cum vor lu-mina cei intunecali? Cum vor transmite peDuhul dumnezeiesc, necrezand ca este DuhulSfint prin deprindere gi cu adevdrat? Eu i1ivoi raspunde* la acestea. De fapt, Demofil nue duqman, nici nu voi suferi sa fie stApdnit deSatana. Dar fiecare din treptele din jurul luiDumnezeu e mai durnnezeiascA decit cea maidepartata. $i cele mai apropiate de.adevar gide' lumina- sunt mai luminoase qi mai lu-minitoare. $i sa nu inlelegi apropierea in chipspatial*, ci ca o capacitate primitoare deDumnezeu. Deci, daca treapta preotilor esteluminitoare, fAra indoiala cel ce nu lu-mineazi a cdzut din treapta qi putereapreoteasca, dar gi mai mult cel neluminat. $iil so-cotesc cutezator pe unul ca acesta desavar$elte cele preolelt i )t nu se teme' nicinuse ru$ineaza sa lucreze cele dumnezele$tl laravrednicie qi socotind cA Durnnezeu nu $tiecele de care el este conqtient, crede cA poate

Epistole

amdgi pe cel ceinqelat de el il numegte in chipmincinos Pirinte qi indrazneqte sa-i spuni luivorbe (caci nu le-a$ spune rugAciuni) qi leaplica, prin numele lui Hristos, simboalelor*dumnezeieqti. Acesta nu e preot, ci duqmanviclean, ce se amage$te pe sine gi luptA inar-mat cu sabia impotriva poporului lui Dum-nezeu (cf. Mat. 7,15).

$3

Dar nu e ingdduit lui Demofil* se vina cuaces te i nv inu i r i . Cac i , dac i Sc r i p tu raporunce$te sa se urmareasca cele drepte (iarcele drepte* le urmdreqte cineva cAnd vrea sddea fiecaruia cele potrivite vredniciei lui), secuvine tuturor si le urmireasca nu contrarvredniciei qi treptei lor. Caci gi ingerilor edrept sd le acorde cele dupa vrednicie qi sa fievazuti ca deosebili, dar nu de cAtre noi, o,Demofile. ci aceasta se cuvine sA se faca prinei nouA de catre Dumnezeu, iar lor de citreingerii mai inalti ca ei. $i simplu vorbind, intoate existentele (create) se acorda cele dupavrednicie prin cei dintAi celor de al doilea decatre pronia mai presus de toate $i atotdreapE.Caci cei ce au fost rAnduili conducatori aialtora de catre Dumnezeu au primit $i dreptulsa acorde celor de dupa ei gi supuqilor celeDotrivite vredniciei lor. Deci Demofil sA arateprin cuvant*, minia gi dorinla pentru celevrednice $i sa nu nesocoteasca fieapta lui, cicu cuvantul superior sa stapaneasca* cele in-ferioare. Cici, daca vdzdnd in piali pe slugdbatjocorind pe stapan $i pe tinar pe batran $ipe fiu pe tat6, ba li atacandu-i qi lovindu-i, amaparea lipsili de respect daca, nevenind inajutorul celor mai inalli, n-am striga, degii-am vedea pe aceia nedreptalili, cum nu nevom ruqina trecnnd cu vederea cuvantul cenedreptale$te qi nesocotegte, din manie qipofta, stapanirea data de Dumnezeu, trezindin noi necuvenita qi nedreapta neoranduiala;idispozil ie gi nearmonie'l In mod cuvenitfericitul nostru legiuitor de la Dumnezeu* nuaproba sd se a$eze in fruntea Bisericiix luiDumnezeu cel ce nu se afla cu bunA rinduialAin fruntea casei sale (cf. I Tim. 3,15). $i, defapt, cel ce qtie sa lina rdnduialA in sine ;tie sao lina gi in alfi. $i, cel ce ;tie sa lina rAnduialain casa altuia ;tie sa o fina qi in cetate. $iaceasta ;tie sa o $ni qi in popor. $i, simplu

graind, cu?n'spun Scripturile, cel necredin-cios in puline este necredincios gi in multe (cf.Luc. 16,10) .

$4

Acela, deci, hotaregte cele ale poftei, manieiqi raliunii dupa vrednicie*, iar lie diaconii dum-nezeie$ti gi acestora preofii, iar ierarhii preoti,lorgi ierarhilor apostolii* gi urmaqii apostolilor. $i,daci vreunul din aceia se abate de la ceea ce econvenit, va fi indreptat prin sfintii de aceeagitreaptd qi nu se va ridica treapta peste fieapta, cifiecare va fi in treapta lui qi in slujirea lui.

Atdtea sa-!i fie spuse de noi despre tre-buinla de-a qti gi face cele ale tale. Iar peritrubirbatul care, cum zici, e neevlavios gidecizut din omenie, nu $tiu cum sa pl6ng*starea zdrobia a iubitului meu. Caci pentruce socote$ti ca ai fost dat de noi terapeut? Defapt, oare nu socote$ti ca eqd pus de noisluiitor al lui Dumnezeu Celui bun* din tre-buinla de-a nu fi strain de slujirea noasfta subprivirea lui Dumnezeu Si de a-l ciuta pe El, gide-a sluji all i preoli, qi de-a fi dus spredesavArqire de ei, qi de-a nu fi slujitor neim-blAnzit al neomeniei iubite? Caci, oare noiinqine ne desavdrqim in sfingenie prin noi ginu avem nevoie de iubirea de oameni a luiDumnezeu? Sau nu sdvdrgim, cum zic Scrip-turile, pacatul indoit*, asemenea necredin-cioqilor (cf. Ier. 2,13), neqtiind prin ce neispitim sau chiarjustificindu-ne pe noi in$inegi socot ind ca vedem, dar in real i ta tenevazand (cf. Rom. 1,21-23)? Ficdnd ala s-auimit cerul ;i m-am inspAimdntat qi ma indo-iesc in mine insumi. $i, daca n-aq fi citit scri-sorile tale, care nu erau de trebuinfa, qtii bineca nu aq fi fost convins, daca allii ar fi voit sAma convingd despre tine, ca Demofil nu so-cote;te* cA Dumnezeu cel peste toate bun ede oameni iubitor, nici pe sine nu se socoteqteca avand nevoie de Cel ce miluiegte sau man-tuieqte qi hirotonegte gi pe preolii invrednicilisa poarte cu bunatate ne$tiintele poporului,facandu-i bineqtiutori ca gi ei sunt invaluili deslabiciune. Dar sivirgitorul incepator alsfinleniei* urca alta cale qi fiind desparfit prinaceasta de cei pacAtogi* (Evr. 7,26) arata capilda a iubirii fala de noi iubirea prea blandAa pastorului fala de oile sale (Ioan 10,14). $inumeqte viclean pe cel ce nu iarta datoria

263

Epistole

impreuna sluiitorului sdu (Mat. 18.34) qi nutransntite maiar in parte din bunatatea foartemare daruiE lui. Dar il indreptalegte sa sebucure de darurile sale* pe cel ce face aceasta,ceea ce trebuie sa respect qi eu li Demofil'Caci si celor ce n-au crezut in El* in vremeaDatimii sale le-a adus iertarea de la Tatal' dari-u ""rt"t gi pe ucenici pentru ca i-au cerut faramila si fi-e bsdndili Samaritenii ce l-au alun-sat (Luc. 9,54).

-Aceasta este bogalia in-

Erazneata a epistolei tale, in care repeli sus litare ca nu pe i ine, ci pe Dumnezeu il rAzbuni'Dar spune-mi: rAzbuni pe Cel bun prin rau-tate?

si libertatea de toate cele rcle, vor primi inveacul pururea fiitor bunatdfile atotfericite qivor fi pururea impreunA cu Dumnezeu, care ecea mii mare dinire toate bunatalile*. Iar ceidin urma vor cadea deodata din pacea dum-nezeiasca qi a lor gi aici qi dupa moarte*. 9ivor f i imp;euna cu demonii neimbldnzil i.Pentru ac'easta ne dAm toata silinla si fimcu Dumnezeu cel bun qi cu Domnul tuturorsi sa nu tim desparli l i prin cei rAi de dreptulbumnezeu, suferind de la noi inqine dupivrednicie ceea ce ne produce cea mal mareteama. Si de aceea ma rog sa fiu l ipsit deDartasia cu toate'relele. $i de voiegti. i1i voiiminii* de vederea dufflnezeiascd a unui sfantUarUut. $i si nu rdzi, caci spun adevirull84'

$5

Deci si nu facem aceasta. Catci nu avem*arhiereu care nu poute sa patimeascd im\r-e.'una cu noi in slahiciunile noustre (Evr.4'15)'ci este l ipsit de rAutate 9i milostiv. Caci nu vacerta, nici va striga (Mat. l2'19)' $i El esteblAnd (cf. Mat. 11,29) $i iertfa de impdc.areDentru pdcatele noastre (l Ioan 2.2;' Deci nubrimini pomirile tale nerAvnitoare, nici dacavei imitd de mii de ori pe Fineas (cf' Num. 25'l -13) s i pe l l ie (c f . I I I Reg' 18 '40) ' Chiar dacaauzind pe Iisus spunand acestea' nu le-auplicut ucenicilor nepirtaqi atunci de Duhulbtana si bun (cf. Luc. 9,54). CAci qi preadum-nezeieicul* nostru invatdtor in cele sfinteinvatd pe cei opuEi invalAturii lui Du.mnezeuca nu trebuie sa pedepseascAx pe cel ne$tlu-tori, precum nu pedepsim nici pe orbi, ci-icalau;im. Dar tu-qi omului care incepe sa-$ideschidi pupila ochiului luminii te opui 9i p^ecel ce cu multa sfiala se apropie de ea ilrespingi (qi acesta e un lucru vrednic deosa;dil, uitind ci e omul care, bun fiind,dupA ce a ratac i t pe munl i (c f . Mat . 18.12) ' i lca;ta Hristos gi dupa ce a fugit i l cheama qi

Acesta aflindu-I, indati il ridicd pe umen(cf. Luc. 15,5). Nu ma rog sa nu gAndim raudespre noi insine, nici sA nu impingem sulitasi sore noi (ci. Mat. 26,52). Cei ce cautA* sanedieptaleasca* pe unii sau' dimpotriva. sa lefaca bine, nu le-au fdcut acelora ceea ce auvoit ei, ci insugindu-gi implinirea bunataliisau rautali i se vor umplea ei inqiqi de virtuli ledumnezeieqti sau de patimile opuse. $l celdintAi ca urma$i ai ingerilor buni gi impreunicalatori cu ei, $i aici qi acolo* in toata pacea

264

$6

Aiuns cAndva* in Creta, m-a primit Carp(cf. Iitim. 4,13), barbat sfint ca nici un altul,invrednicit pentru curatia minlii de v.ederealui Dumnezeu. De fapt, nu voia nici sa seaDropie de Sfintele Taine daca ntr i se arita inu ie* .a s l in te lor rugaciuni predesavar l i -toare*. o vedere binevoitoare. El zicea ci,odata ce l-a intristat un necredincios (iar in-tdmplarea a fost ca acela a atras pe-cineva dinBiserica Ia ritacirea necredinlei in Dumnezeuin timpul unor zile vesele*), trebuie si seroase pentru amandoi cu bunatate. ca primindaiuiorul MAnruitorului ' Dumnezeu pe unulsa-l intoarca, iar pe celalalt sd-l invinga. cubunatatea. $i n-a incetat sa-i sfAuiasca vialain t reaga* pana as taz i q i ^ sa - i aduca l acunostinta dumnezeiasca' incdt qi cei ceavea; o iudecata indoielnicA' asemenea lor, $io indrdineala firA minte au fost silili sA secumin[easca printr-o dreapta judecata- Darinainte de a i se intdmpla aceasta' simgind insine, nu Stiu cum, multa dugmdnie qi amara-ciune, a adormit. Iar intunecdndu-se, (cA eraseara). in vreme ce era in aceastA indispozilie'pe la miezul noplii (fiindci obiqnuia.in aceavreme* s6 se trezeasca pentru cintari le dum-nezeiesti). incA dinainte de-a se trezi bine dinsomn, caci era obosit. intrerupAnd mereusornnul, nu s-a simtit in afara tulburArii*. IarstAnd la dumnezeiasca rugaciune, nu aveatoata l ini$tea, ci se simfea incA apasat, zicAndci nu e drLpt sa traiasci oamenii care sunt farAcredinta in Dumnezeu qi care se abat de la

Epistole

cAile dreote ale Domnului. Si zicAnd acestea.se ruga iui Dumnezeu sa l; puni fara milacapAt vielii amandurora ca printr-un fulger*.Dar zicAnd acestea, spune ca i se piirea ca vededeodata casa in care se afla, crapAndu-se nraiintni qi apoi despa4ita prin mijloc in doua,incepAnd de la vAr[, qi o oarecare flacarafoarte lunrinoasa in fata lui, coborind din cerodna la el (caci locul i se parea luminat ca2iua). Iar cerul i l vedea deschis qi in spatclecerului pe lisus, avand in jurul lui ingerinenumarali cu chip omenesc*. $i acestea searatau de sus Ei il umpleau de uimire. IarCarp, aplecdndu-se in jos, spunea ca vedeap i m A n t u l d e s p i c i n d u - s e c a o a d a n c aprapastie intunecoasi gi pe barbali i aceia,care i l suparasera. stand inaintea lui la suraprapastiei, tremurAnd, infricali, ca ce'i cevor cadea in prapastia de sub picioarelelor*, iar mai de jos, din adAnc*, se ridicau$erpi ce se miqcau in jurul picioarelor lor,uneori tdr.lndu-se imprejur, dar gi apisAndu-iqi atragindu-i, alteori mu$candu-i cu dinti isau cu ghimpii sau storcAndu-i qi cdutAnd printoate sa-i arunce in adAnc. Dar erau gi uniioameni in mijlocul gerpilor, repezindu-se Ia

ei gi impingdndu-i, qi lovindu-i, Si tragandu-i.Iar ei pAreau ca sunt gata sA cadA, pe de o partevrdnd, pe de alta nevrand, siliti treptat deriul* din ei, deci qi din convingere. Iar Carpzicea cd avea placere sA priveasca in jos gi sauite de cele de sus. $i era supArat $i ne-mullumit cA aceia n-au cazut inca qi ajuta spreaceasta de multe ori, dar neputand, se suparaqi se tulbura. $i sil indu-se cu greu sa vadaiaragi, cum vazuse qi inainte, virzu pe Iisusprivind cu mila la ceea ce se intampla qi ie;inddin tronul lui qi pogorAnd pina la aceia gid0ndu-le mana sa cea buna*, av6.nd pe ingeriin jurul sau, apucind pe fiecare din cei doibarbali din alta parte li zicAnd Iisus lui Carp:Ai intins mAna* sa ma lovegti. Dar sLlnt gatasA pitimesc iaraqi pentru oameni ca sa-i man-tuiesc qi imi este placut aceasta, sA nu pacAtu-iasca alli oameni*. Deci ia seama ca e binepentru tine sA vezi schimb0ndu-se vieluireacu ierpii in prApastie in vieguirea cu Dum-nezeu li cu ingerii cei buni qi de oameniiubitori*.

Aceasta este ceea ce auzind eu. cred ca eadeviratl85.

Epistola IX

Cdtre Tit* ierarhul

Care a fntrebat printr-o epistold ce e casa tnlelepciunii gi ce e paharul$i ce sltnt mAncdrile gi bauturile lui

s r

SfAntul Timotei, o, bunule Tit, nu r;tiudacA a plecat fara sa auda vreunul dintre sim-boalele teologice (scripturistice) neti lcuite denline. Dar in Teologiu sinfutl ic'd* i-am ti lcuittoate cele ale Scripturi lor despre Dumnezeu,care Dar multora ca sunt cuvinte ciudate. Ciiciin cei nedesavar; i l i cu suf le te le se in-t ipareqte* o urata a iureala c ind PAr in l i iinlelepciunii negraite descoperi prin uneleghic i tur i ascunse q i indraznele adevaruldumnezeiesc $i tainic, de neinleles celor in-tinali. De aceea cei mull i nu credem cuvin-te lo r desp re t a ine le dumneze ieq t i . Le

cunoa$tem numai prin simboalele sensibile,apropiate lor. Dar trebuie ca. privindu-le, sale vedem pe ele in ele insele, ajunse dezvelite;i curate. Caci privindu-le astfel, vom cunoaltecu venera[ie* izvorul vielii qi-l vom vedea ca peunul ce se reva-rsa din El insugi $i gtiind de Sineca unul prin putere, simplu, de sine miqcator, desine lucrdtor. neperasindu-se pe sine, ci fiindcuno$tinla tuturor cunoqtinlelor ! i purureaprivindu-se pe Sine prin Sine.

Am socotit ca e de trebuinfa atat lui cat $iaitora sd li se explice, pe cit e cu putinla, formelede tot felul ale sfintelor chipuri despre Dum-nezeu. CAci cele din afard* se arata cat de multsunt o sinrbolizare nepotrivita, improbabila qifantezista. Eaprezinta, de pildA, nagterea dum-

265

Epistole

nezeiascA mai presus de fiin1a' inchipuind unpantece al lui-Dumnezeu nascand ffupe$tet

icf. Ps. 109,3) un Dumnezeu 5i proiectind in

aer un cuvant pomit dintr-o inima de om (ct'

is. aa,1). Iar pe Duhul il descriu ca o suflareDomitA din glra (cf. Ps. 32,6)' Ea prezint4

hugt.t"u Fiulii: ca completand sAnul lui Dum-

neieu ae Dumnezeu ndscator, aducAndu-i o

lauda trupeasca sau inchipuindu-le pe acesteain mod natural sau in forma de pomi sau deplante sau de flori ce apar una din alta sau ca

idsnin de ape* sau ca ni$te straluciri lumi-

noase producAtoare de raze sau ca alte sllnte

ch ipu i i t d l cu i t oa re a le i nva ta tu r i l o rdesp re Dumnezeu ce l ma i p resus - .de

i i in ia. tu . in ce pr ivegte proni i le in te l ig i -b i le* a le lu i Dumnezeu sau darur l le sau

arAtarile sau puterea sau unirea sau.scopuls a u s t a b i l i t i t e a s a u p r o c e s i u n i l e s a u

deosebir i le 9 i uni r i le i l inchipuie pe Dum-

n"r"u o.n"n"qte sau in forma multipla a fiare-

ili u utto. animale $i plante qi pie^tre' ;i-limbraca in podoabe femeieqti sau in arrne

barbare qi-l invAluie in smimA' in piese de

aramA $i iilde$, topite ca intr-o opera d€ artA;qi-l prezinta ca pe un meiter fiurar sau il i!31ie iai sau pe care sau pe tronun sau rl arata la

bspete* cu mancaruri pregatite 9i bdnd qi im-

baiAndu-se sau adormind 9i in stare de bepe'

Dar ce s-ar putea spune despre furi i le' in-

iristdrile, juiamintele de tot felul despreparerile de rau, despre blestemele, despre

itraniit. de multe feluri qi indirecte*, despre

neimpl in i rea fagaduin le lor , despre lupta

cu g iganl i i d in Facere ' . despre :1t : : .9spu;e:a Dumnezeu a uneltit-o cu barball l

a'ceia nu ca sa nedreptaleasca pe vreunll ' crpentru salvarea lor (c f . Fac. I 1 ,1-9) ; despre

Ii itut ." s-a facut in cer pentru viclenia-gi

iaia.lr.u lui Ahab (cf. l l i Reg. 22'19-38)l

desnre Cdntarea de dragoste pentru cel trupe$tl(Cint. 4 li 5) qi despre indrizneala pentru

ioute "etetutte ifintite forme compusg* liuiitut" ale celor ascunse' chipuri impa4ite ale

celor unite qi neimpArlite. chipuri.f igurate gt

multiforme ale celor fara lorma ll l lpslte-cle

.ftip, u caror marelie ascunsa inlAuntrul lor

daia ar putea-o vedea cineva, le-ar g.asi.pe

toate pline de tainA 9i dumnezeieqti 9i pline

de multa lumind a cunoqtinlei de Dum-

nezeu. cici sa nu socotim aratdrile acestor

iompozilii ca chipuri formate mai presus de

noi 1i proiectate spre cei muiti ca o cunoltlnta

266

a Celui negrait qi irevtrzut, c6ci cele atotsfintenu sunt mineviabile de cei neinilia[i' Ele se

descoperi numai adevaratei iubiri a celor

evlavioqi, capabili qi in stare sa se ridice peste

toatA fantezii copilareasca la cele dezbrAcatede sfintele simboale qi sa reaca pnn slm-

Dliuti le potrivite nlinli i $i prin capacitatea

but.i i i contemplative spre adevarul simplu'mai presus de fire gi aflat dincolo de slmboale'

Pe linea aceea, trebuie sa se inleleaga qi

aceea ca p-redania invalatorilor despre Dum-nezeu (teologilor) este indoitA: una e ne-

sra i ta* s i ta in icA, iar a l ta aratata i l malEunot.uia: gi una simbolici* 5i manifestatain acte sfinlitoare, alta adresata iubirii de

inte lepciune s i dovedi toare: l i ca negrAi tu ls- i implet i t iu gra iu l . $ i ca pe de o par te

convinge si leaga* adevArul cu cele spuse' pe

de alta i.tion"u-ra 9i ridica in Dumnezeu prin

inirien neinvilate. $i, de fapt' nici in preas.lin-

tele acte desavArqitoare ale Tainelor' slurluinitiatori ai nostri sau ai tradiliei legiix. nu se

retin de la simboalele* potrivite lui Dumnezeu'ci vedem qi pe atotsfinii i ingeri. aducAnd.u-neor in ehic l tur i * in chip ta in ic cele dum-heze ieq t i . $ i pe I i sus i nsug i i l v . ed .em

invatandu-ne despre Dumnezeu in parabole qI

oreddndu-ne Tainele lucrAtoare a le celor

humnezeieqti prin chipul celor de pe.masa*'Caci se cuuen'ea sa se pastreze neintinate. de

cei mull i nu numai Sl' intele Slinli lor'. c.t 9tinsasi vihta omului*. care este in acelaqi t impneimparlita Si impar!ita. sA fie lu.minatApotrivit ei de cunogtingele dumnezeleitl: .$Ipartea nepatimitoare a sufletului* sa tle ncll-

lata Ia ceie simple gi atotluuntrice ale chipu-rilor dumnezeieiti, iar cea patimitoare a lui sa

fie vindecata ;i sa urce prin uniLalea denaturasDre cele xtotdumnezeieltl pnn chtpunle slm-bolice pregatite anterior. Caci acestea sunt ca

niqte ierd'ele inrudite 9i. aratA pe cei ce,

inteleeAnd fi 'ra acoperSmlnte. ln moo clar

inlatitutu despre Dumnczeu (Scriptura;*,prodic in ei in;ili un chip oarecare. capabil

sa-i conduca spre inlelegereai mlnunatelinvdfAturi (a Scripturii).

$2

$i insigi crealia lumii qi lucrarea itl t? 9aratarea intreagA a celor nevazute ale lulDumnezeu, precum zice dumnezeieqte gi

Epistole

Pavel* qi raliunea adevarate. De aceea, teolo-gii* (autorii Scripturii) le privesc pe unele inmod potrivit cetalii* qi dupA legile lor, iar pealtele cu curatie qi neintinare; qi pe unele inchip omenesc gi mijlocitor, iar pe altele inchip supralumesc gi in lucrare desAvArqitoare;gi uneori le vad din legile aratate, alteori dinrAnduieli le nevizute, dupA cunt le-au cugetatautorii Sfintelor Scripturi qi se potrivescminlilor (ingereqti) Ei sufletelor. Caci tot cu-vdntul despre toate ce stau in fafi cuprindenu o istorie simpla*, ci o putere de desavirqirea vieli i . Deci trebuie ca qi noi, in loc de-a legindi ca norodul obiqnuit, sa venim in modsfinlit* inaintea sfintelor simboale gi sa nu lenecinstim, odata ce sunt roduri gi forme aletrasAturilor dumnezeie$ti qi chipuri aritate alevederilor negraite gi nrai presrrs de firel86.CAci, de fapt, nu numai llrminile mai presusde fi inla* gi cele inteligibile qi simplu celedumnezeiegti se dratA diferenliate in simboalefigurate, cum se spune de pilda lui Dumnezeucel mai presus de liinga foc gi de cuvinteleinteligibile ale lui Dumnezeu arzatoare(cf. Deut. 4,33), ci qi ordinele de chip durn-nezeiesc ale ingerilor inteligibili 9i in acelagitimp inlelegatori se descriu in forme variategi de multe feluri qi in chipuri arzatoare. $iacelagi chip al focului trebuie inleles altfelcAnd e spus despre Dumnezeu cel mai pre-sus de inlelegere gi altfel cand se spunedespre pronii le sau cuvintele lui inteligi-bilex; qi altfel cind e spus despre ingeri. $ialtfel e in[eles cdnd exprimA cauzax, altfelcAnd exprima existenga, altfel cAnd exprimiiimpartagirea qi altfel cAnd exprima altele, pre-cum qi inlelegerea acestora* gi felul cunoagteriilor e deosebit. $i nu trebuie amestecate sfin-tele simboale, ci explicate potrivit cauzelorsau existenlelor sau puterilor sau treptelor,sau demnitalilor, ale cAror forme revelatoaresunt. $i, ca sa nu trecem in epistola dincolode cele cuvenite, sa ne indreptim spre cer-cetarea celor propuse mai inainte de voi*. $isa spunem ca toata hrana desivarqegte pecei hranil i, tamAduind nedesiivdrqirea qi im-plinind nevoia lor gi vindecAnd slabiciuneagi pAzind viala lor qi ficdnd-o sd infloreascAgi sa se reinvioreze gi daruindu-le lor o bunAsimlire vie, aducAndu-le scaparea de tristelegi de nedesAvArgire gi procurandu-le bucuriaqi desAvArqirea-6i.

$3

Cu dreptate, deci, e laudata de cAtre Scrip-turi inlelepciunea buna qi mai presus deinlelepciune, infaliqAnd-o ca pahar tainic Aiiubind sfdnta lui bautura, iar mai inainte deaceasta oferind cu glas inalt hrana tare celorce o doresc d in nevoia cea buna de ea(cf. Pild. 9,2,4). Deci infelepciunea dum-nezeiasca imbie la hrana indoitA: la cea tare $idurabila gi la cea lichidd* qi curgatoare; qiofera qi procura din pahar bunAtAlile ei provi-denl ia le. Paharul , f i ind rotund* g i largdeschis, este s imbol a l prov idenle i far iinceput qi fara sfArgit* venind peste toate qicuprinzatoare a tuturor. Pe l ingd aceea,deoarece indreptdndu-se spre toate, ramane insine insigi gi in identitatea nemiqcata; saurim.lne totodata cu desavArgire fixatd faraie;ire de sine, paharul ramQne gi el statomicgi negolit. Se mai spune calnlelepciunea Si-aziclir sieSi casd* gi in ea daruie$te qi m6ncdriletari qi bAuturile qi paharul (cf. Pild. 9,1-6), casa fie tuturor celor ce se aduna in chip dum-nezeiesc la cele dumnezeieqti vAdit ca Cel cee Cauzatorul existenfei gi al bunei existente $iproviden[a desavArqitd gi iese la toate Si estein toate* gi cuprinde toate; gi iarAqi cA este inSine prin depaqirea* tuturor qi nu e nimic innimic prin nimic; ci e ridicat (scos) din toate,fiind Acela;i in Sine la fel gi etem li stAnd* qirAmdndnd 9i fiind pururea in acelagi qi la felqi neieqind nicidecum in afara de Sine*, nicidin Scaunul sau gi neparasind stAruirea inlocagul sau nemilcat. Dar gi in aceasta se aflilucrnnd toate cele bune qi implinind purtarilede grija desavdrqite. $i indreptAndu-se spretoate, ramAne in Sine, qi stand pururea $imiqcdndu-se, nici nu sta,-nicinu se.migca, ci,cum ar zice cineva, avAnd lucrArile provi-denliale in perseverenlA gi perseverenla inprovitlenla. in mod conatural cu toate ti totodatAmai oresus de lu'els8.

$+

Dar care e hrana tare gi care cea lichida?Cdci acestea sunt laudate ca daruite gi provi-denliate de infelepciunea cea bunA.

Hrana ta re * soco tesc cd e m i j l ocu ldesAvArgiri i $i identitati i inlelegatoare $idurabile, prin care cele dumnezeieqti se im-

267

Epistole

par ta$esc - ca o cuno$t intA statorn ica,putemica, unitara* qi neirnparlitd- acelor sim-liri in geleg atoare prin c are pre adtlnmezeiesculPavel, dupa ce a primit-o de la inlelepciune, opredi ca hrana cu adevarat tare (cf. Evr. 5,14).Inr cea lichida e cea care se varsA qi se indreaptaspre toate printr-o curgere grabita qi prinmulte, variate qi impa4ite* forme calauzind*pe cei ce o primesc potrivit lor spre bundtatea 9icunogtinla de Dumnezeu cea simpla gi neclati-nata. De aceea Scripturile dumnezeielti asea-mdnA cele durrurezeie$ti gi inteligibile $i cu rouagi cu apa ;i cu laptele qi cu vinul qi cu mierea,pentru pulerea lor de viald nascatoare ca prinapa $i crescatoare ca prin lapte, de via[A in-taritoare ca prin vin ;i curalitoare $i pazitoarega prin miere. Cici acestea le daruiegteIn le lepciunea dumnezeiasca cu imbelr ;u-gare celor ce se apropie* , procurandu- l i -se $ i revarsendu- l i -se pr int r -o boga[ ie deospele fAra l ipsur i . Caci aceasta inseamnAa se ospata cu adevarat* . $ i de aceea eliudata ca facatoare de viata $i hranitoare decopii* $i innoitoare gi desavir;itoare:8e 1cf.Pi ld . 9,5,11) .

$s

in acest inleles de sfflnt ospat se spune cagi insuqi Dumnezeu cauzatoru l tu turorbunurilor se imbata* pentru ospatul supraplingi mai presus dc inlelegere sau. mai propriuvorbind, pentru obiqnui ta buni lucraredesavdrqitA gi negraitd qi mai presus de oricemisura a sa. CAci, precum la noi belia e oplinatate nemasuratA gi o iegire din minte qicugetare in sens rau, ala la Dumnezeu beliatrebuie in[eleasa nu ca altceva, decdt ca o lipsade masurd in sens bun a supraplinata$i tuturorbunatailor, prezentain El cain cauza lor. Darieqirea (extazul) din cugetare ce urneazebeliei trebuie socotita drept starea ridicata alui Dumnezeu peste in[elegere, prin care fiindiniillat cu cugetarea peste cugctare qi pesteputinta de a fi inleles* qi peste insugi faptulde-a fi gi simplu peste toate cate sunt bune,Dumnezeu este imbatat qi totodati* iegit dinEl (in extaz) qi din toate qi totodaH supraplin,

intr-o depaqire a toata lipsa de miisurA qi tot-odata a;ezat in afarA qi dincolo de toate.

Pomind de la acestea, ne vont impartaqi inacela;i mod* qi de ospelele drepli lor dinImpiua[ia lui Dumnezeu. Caci venind, zice,tnsusi Imparotul ii va a.Ie:a Si le vct sluji(Luc. 12,37). Acestea arata o impArtagireconruna gi in bunA inlelegere a Slinlilor debunatalile dumnezeiegti gi Biserica celor intAinasculi inscriqi in ceruri gi duhurile dreplilordesavdrqite gi umplute de toata bunAtali le. $ia$ezarea* lor socotim cA e odihna de multeosteneli qi viala l irrigtita qi vieluirea indunt-nezeita in lumina gi lara celor vii, plina detoata simlirea sfantA r;i impArtAgirea im-belqugata de bunatatile fericite, prin care s-auumDlut de toata bucuria. Aceasta inseamnaves'elia* ce le-o daruiegte Iisus gi poftirea lorla ospa[ gi slujirea lui r; i odihna veqnicAdiru i ta de El g i daru i rea $ i revAr.sareabunatali lor de care le va facc El parte-ou.

$6

$tiu bine ca vei cere sa-[i explicam gicuvintul despre somnul in sens bun* al luiDumnezeu.'Cdnd vorbim de el, inlelegem casomnul dumnezeiesc este ridicarea lui Dum-nezcu peste cei providentig$i ti faptul de-a nuavea nimic conlun cu ei-vr. Iar vegherea eatenlia qi grija lui de cei ce au nevoie decregterea qi rnAntuirea lor, spre a-i ridica laalte simboale dumnezeieqti. De aceea soco-tim de prisos sa repetim acelea$i lucruriaceloraqi, parind ca spunem altele, con$tienlicA voili sa inaintali in cele bune, incetam celespuse dupa ce am infaligat, cum socotesc, inepistola noastri cu prisosinta cele datoratescrisorii voastre. Va trimitem toata aceastateologie sinrbolica* a noastra. in care veli aflaimpreunA cu casa ingelepciunii qi cei taptestilpi explicafi qi hrana ei tare, inpirlita injertfe qi pAini; Si ce este amestecul vinului 5iiaragi ce e veselia lui Dumnezeu din belia luigi insegi cele spuse acum, explicate in ea maipe larg. Ea este, precum socotesc, buna tAl-cuitoare a tuturor simboalelor, in acord cusfintele tradilii gi adevaruri ale Scripturilor.

268

Epistole

EPistola X*

Cdtre Ioan Teologul, Apostolul gi Evanghelistul,care ti-a incheiat vieluirea tn insukt Patmos

Ma adresez sfdntului tAu suflet, iubite,Dentru ci imi esti mai familiar decAt mull i 'bucura-te cu aaevarat. iubite. foarte iubitCelui cu adevarat drag 9i dorit qi iubit. Ceminunat lucru este adevarul spus de HristoscA atunci cdnd cei nedrepl i i i a lunga peucenic i d in cetAl i (c [ . Mat . 13,34t ' e i i5 iorimesc cele vrednice de ei 5i cei rai sunthesparli l i de cei st' in1i qi se departeaza de ei'Cu idevarat, cele vazute sunt chipuri ale celornevezute. Caci, nici in veacurile* ce vor veninu Dumnezeu va fi cauza despar[irilor dreptede El, ci cei ce se vor despar[i pe ei inqigi inmbd deplin, aqa cum ii vedem pe cei bunia iunsi la uni rea cu Dumnezeu. Aceasta 'deoarece f i ind iubi tqr i a i adevarulu i , sedeDarteaza de impAtimirea de cele materialesi. ' in l ibertatea iotala de loate rclcle 9i indrasostea dumnezeiasca de toate cele bune'i u b t s c d r e p t a t e a 5 i s f i n l e n i a : l ^ t 'desparlindu-se de viala p.rezenta' o incep inchip ingeresc pe cea v l l toare. v le lu lno lnmiilocul oamenilor cu toata nepatimirea 9i innumele lui Dumnezeu*, in bunatate qi plini

de toate celelalte bunuri.Iar oe voi nu sunt atat de fArA minte ca si

vA socotesc patimind ceva. Ci, cred ca 5iDatimile trupului le simli l i numai ca sa lejudecali. Iar pe cei ce vi nedreptalesc 9i.so-iotesc sa va strimtoreze, fara sa-i invinuiescca nu vAd in chip drept soarele Evangheliei*;doresc sa-i vad lasdndu-se de acestea carelucreazd impotriva lor, ca sa se intoarca sprebine. iar pe voi apropiindu-va de ei. ca sa seimpArtaseasca de luhina. Iar pe noi nimiccontrar* sa nu ne l ipseascA de ltrmina atot-stralucitoare a lui Ioan; acum ne intAlnim inmemor ie g i i n i nno i re cu t eo log ia t aadevarata. iar peste pulin ne vom unl cu volinsiva (o spun aceasta. deqi e un lucru in-drazne(). C'aci sunt neindoielnic vrednic decrczare cind, aflAnd gi spunAnd cele maiinainti: cunoscute de tine de la Dumnezeu,socotesc cA vei parasi inchisoarea din Patmos,si vei reveni in Asia, si vei face lucrdtoareicolo imitarea de cdtre tine a bunAtAlilor luiDumnezeu, qi vei preda predaniile celor deduoa tine.

SCOLILE Sfdntului

Epistola I

Gaius. Presupun ca acest Gaius cstc cel clruia i-ascris dumnezeiescul Evanghelist Ioan a trcia Epistol(t,vizind gi in aceasta o marturie despre cei cu care aconvieluit dupi Apostoli acest dumnezeiesc barbat. Iarterapeuli a spus in capitolul Yl al lerarhiei bisericeSti cirse numeau monahii, unde spune gi cum s-au constituitnetiind clerici, dar totu5i mai sus de popor. Pe ace$tia searata ca-i admira Filon Iudeul, in scierea Despre iulrtcontemplati'a sau Despre rugdtori, numindu-i terapeuli,unde descrie vieluirea lor pulin inainte de sfArqitul carliiacesteia. Dar citeqte cuvintele insele ale lui Filon.

Nu ca priva(iune. Sa nu inlelegi, zice, acestea, dupiinlelesurile comune, fiindci precum intunericul e des-fiinlat de lumina, gi mai ales de multi lumina, sau precumnecunoqtinla, care este qi ea intuneric, se opreSte cind vincuno$t in le le q i mai a les mul te le cunogt in le, a;a g ic u n o g t i n l a c a r e s e a m A n a . p r e c u m a m s p u s . c unecunogtinla din neinvilaturd; dar cu c6t se lumineaztrcineva mai mult, in privinla lui Dumnezeu, qi aduni cdtmai multa cunoqdnli a existenlelor (creaturilor), adica acelor intcligibile qi inlelegatoare, cu atAt mai mult, urcindin cunoqtinla desprc Dumnezeu. va cunoaltc necuprin-derea sau necunoqtinla desprc El, care sunt lumina gicuno$tinla mai presus de toate cele cunoscute; qi caurmare cinsteqte cu tdcerea negriiirea despre Dumnezeu.Deci nu prin privaliunea cunogtinlei se vorbei;te desprenecunogtinla lui Dunrnezeu, ci prin dcpagirea gi intre-cerea a toatd cunor;tin1a, adici hindcai a cunoscut cinevape Cel necunoscut 5i necuprins de toli gi de sine insuqi.Acestea s-au spus gi in capitolul I dinTeoktgitt mistitti 51in capitolul II al scrierii Despre nunirile duntne:eieSti.

Ci ceva din existenlele (creaturile) lui. Cu cit arecineva, z icc, mai mul ta cunot; t in la a existenle lor (acreatur i lor) g i lumina existent i , adica in lc legereaadeviru lu i , cu atat va vedea mai mul t cele necunoscuteale lui Dumnezeu. Caci acestea nu se arata luminii saucuno$tinlei prin lumina sau cunoltinla, ci n.rai degrabase ascund posesorilor lor; qi sporirea gi creqterea inacestea, adicd in lumini qi cunogtinlA, arata pe Dunr-nezcu nevizut qi necunoscut; pentru ci cel ce a vAzutpe Dumnezeu gi a inleles ceea ce a vizut nu l-a vizutpe El, ci ceva din existenlele (creaturile) lui cunoscute.

Prin tnsuqifaptul cd in generaL Trebuie subinleles

MAXIM UANTURISITORUL

la

EPISTOLE

gi prin acestea cele existente gi cunoscute. Iar nu sunt s-aadus, fiindci este se referi la cele ce sunt (create); iarDumnezeu este gi mai presus de esre, pentru ca estenecreaL

* Episrola II

Cel - dincolo de toate. Aceasta a spus-o de multeori, in mod deosebit gi in scriereaDespre nuntirile dum'ne:eie;ti, prin excelenla a explicat acestea insa in capi-tolul IX al acelei scrieri, spre sfirqit spundnd cumCauzatorul tuturor este qi dumnezeire gi bunitate gi su-pon al dunrnezeirii gi mai presus de acestea. Dar trebuiecitite astfel: ne intrebim cum e Dumnezeu ob6rgia dum-nezeirii ' l De inlelegi ca dumnezeirca este darul din Dum-nezeu prin care ne indumnezeim, deci nu Dumnezeuinsugi, ai riispunsul; dar Dumnezeu insugi spun ca este gifiin1a mai presus de fiinli, care e gi mai presus de obdrqiadumnezeiascd daruita qi harazitd de El, adica de indum-nezeire; qi la fel despre celelalte. Apoi argumenteazazicdnd ca dacA darul din Dumnezeu se face inceput alindumnezeirii noastre. e vadit ci Cel ce e Cauzatoruloricdrui inceput tiind 5i inceput sau, mai degrabA, maipresus de inceput este dincolo gi de zisa dumnezeire sauobdrSia durnnezeiasca. Cici Dumnezeu nu cAqtigii prinrelagie cu noi binele, ci il are in al ara relaliei; noi insii prinrelalie, cdci suntem schimbatori, pe cAnd El este neschim-bAtor.

Dacii - prin dumnezeire Ei bundtale. Nu vorbi, zice,de dumnezeirea ti bunatatea prin fiinta, ci de darul bine-ficator gi indumnezeitor al lui Dumnezeu cel adevarat gibun. Caci acesta este incepurul gi cauza indumnezeirii giimbunatelirii gi in acest sens se spune ci Dumnezeu estemai presus de obdrqia dumnezeiascii gi obdrqia bunAtAlii;gi aga trcbuie inlcleasl. Dar noteaza gi de aici ci dum-nezeirea li bunatatea nu sunt insiigi fiinla lui Dumnezeu;cA Dumnezeu e gi dincolo de acestea s-a spus in capitolulXI al scrierii Despre numirile dumne:eie;ti.

De neimitat qi nesupus relagiei. Dunnezeu e Cel cenu are ceva prin relalie, ciici lucrurile sunt din imitarealui qi in rclalie cu El. impanafindu-sc ai imitdndu-l in ceeace fac. Iar de Dumnezeu a spus c:i este de neimitat ginesupus relaliei, fiindci cu cit inainteaza cineva lnai multin imirarea lui Dunrnezeu qi in relalia cu El, cu atitinlclege nlai mult ci Dumnezeu ramine de neatins prin

271

Epistole

imitalie gi relalie.

Epistola III

indatd fnseamnd cd, contrar nddejdii Socotesc cl

Gaius a intrebat dcspre acea proorocirc a prooroculuiMaleahi, care spune: $i induta va veti in rentplul sdu (in

Biserica sa) Dttntnul pe core voi il criutali ;i ingerullegdnfinrului. pe core wti il dot ili (Mal.3,1). Crede ca aintrcbat aceasta din laptul ca adauga: Aceasta socotesc cao da de inlcles Scriptura; qi tilcuie;te aici in mod minunatScriptura ca referindu-se la Domnul Iisus Hristos. Dar

noteazd gi cum explicd cuvdntul indarri (d(oi<pvqg); qi

noteazi gi spusa ca Hristos s-a facut fiinla in mod ome-nesc.

Dar este ascurrs. Ascuns spune de multe ori in loc deDumne:eu gi ascunzime in loc de dumnezeire, ca in

cuvintele de mai sus. Deci ascurls a spus aici'in loc deD unttte:eu, ca nevdzut.

Epistola N

Cum zici cd lisus. intrebi, zice, cum e aceastalNoteaza ca inEebarea e cum se intimplii aceastain icono-mie (in urma intruparii). deoarece gi fara aceasta se ziceom ca cel ce e Cauzator gi Facator al omului.

C'dci nu - om caCel (ce e) Cauzatorul oamenilor.Aceasta o spune qi africanul in C ronografe; caci se zice

Dumnczeu tuturor celor din El, deoarece este in to1i. Dar

in iconomie (in umra intrupirii) i se zice om Celui ce s-a

facut tiinla dupa toata fiinla, precum s-a spus: Intru curel oLu ie [ l e t oa td p l i nd ta tea dun tne :e i r i i t r upeS te(Col. 2,9); dar ia seama la toate cuvintele Epistolei; cdci

e contrara oricarei erezii, mai vechi ;i mai noi.Dar noi (nu-l separdm) pe lisus. Nu definim' zice,

pe Hristos ca uman. adica nu vorbinl dcspre om ca.strain.pentru raliunea fiinlei, despi4ind comunitatea firilor. ci

in mod vadit pentru raliunea dunnezeirii. Cici a adaugat:

Cici nu e numai om, ci qi Dumnezeu. Caci deqi a asumat

intreaga fiinla a omului, nu-l despa4im pe Fl de dum-

nezeire; fiindca adauga: caci nu e numar om; apol'

spundnd aceasta, adaugi: Nici numai mai presus de fiin1d,

intrucit e qi om.M ui presus de oameni.Mai ptesus de oameni. pentru

ca e din Fccioara Maria; dar ci oamenii. pentru tinlpulpetrecut in pAntece, sau dupa legile creagiei. $i din fiinla

oamenilor, pentru cA precum a spus Sfintul Parinte'

sl?ntul trup il lui Hristos este din sangele Fecioarei.

S-afdiutfiinld mai presus de fiinad. A numit Si dupa

intrupare dumnezeirea suprafunlialinte. Iar suprafiinla

acastcia constd in faptul ci e mai presus de fiinla"de

inielepciune qi putere.

$i - mai presus de om.E cu adevirat om, pentru ca

e propriu voinlei oameneqti sa fie din femeie; dar mai

oresus de om, fiindca a fost din Fecioara. $i noteazA ca

irupul lui Hristos e pamantesc li nu ceresc, cum au socotit

unll.Prin depd$re, o putere. Iata cum vorbe;te 5i aici de

depti;ire, in opozilie cu cele inlelese ca privaliuni; (cdrrd

se nedgu lui Dunne:eu nuirgittireu. e t' ne-gd|e ft t't.

prit,uliine; cdnd se aJirmu o putere necuplittsa a ltti

272

Duntne:eu, se vorbe;te de o negalie prin depd;ire. n.

trad.). Dar ce estc afirmalia am spus tttai sus, in capitolul

lll alTettktgieimi.rtice. insd cum in Domnul nostru Iisus

Hristos afinnaliile au un inleles de negalic prin depaqire'

o explica ccle ontenegti. Caci deEi afirmAni despre Hris-

tos, spunind ca e om qi e din Feciozui dupa fiinla noastra'

dar taptul din umra are inlelesul ascuns qi mai presus de

minte al negaliei. Caci va spune cel ce aude aceasta ci nu

e onr, fiindcA e din Fecioara, ci mai presus de om, deqi

dupA celelalte e om. $i o explicii 9i aceasta' zicind ca a

spune cii este om in mod afinnativ arata ce nu cste om in

scns ncgativ,. ci mai presus de om, prin minunile facute

de El.Nelucrdnd cele dumnezeieqti ca Dumnezeu. Zice cA

Dumnezeu nu lucra ccle dumnczeiegti ca Dumnezeu,

fiindca le lucra prin trup qi nu prin dumnezeirea goall.

Totuqi erau dumnczeiefti; nici cele omeneqti ca om; c6ci

le lucra cind voia, cu putcre dumnezeiasca dAnd timp

trupului sd lucreze alc lui: dar crau totu;i omcncgti: iarcwdn::]ijj inomenit il arutd intruput. Iar lucrarea teandrici

inseanrni dunrnezeiascA qi omeneasci (despre ltrt'rareateundricd rorbetle SldntLtl Maxin nti nrult ln parleu

intdi din Ambigua, ((re e d doua din ptrnct de t'edere

croruilogic, n. trad.). Caci aga a convieluit cu noi, adicdpentru noi, pe pamAnt, lucrind. cum 5i-a propus, cele

dumnezeieqti qi ccle omeneqti. Dar noteazd unirea mai

presus de fire !i negriita a Domnului. pentru cd nu lucra

cele dumnezcieqti ca Dun-nezeu (fiindci era om)' nici

cele omene;ti ca om (cici era 5i Dumnezeu). De aceea

dumnezeicscul Grigoric Tcologul vorbeqte minunat de

un fel de imbinare a firilor, deci gi de o impreunare a

nun.ririlor qi in mod perihoretic (prin intrepatrundere)intre clc. prin raliunca cocxistenlci. Dar cutn nLt liicea

faptele dumnezeieqti ca Dumnezeu, o arat.1 gi ulnblarea

in mod trupesc pc nrare cu picioarelc; ciici c in puterea

lui Dumnezeu sa intareasca apele, dar nu c propriu lui

Dumnezeu sA umtrle cu picioarele trupeqti. Nici nu sunt

ale dumnezeirii trupul, picioarele qi oasele. $i e iaraqi in

puterea lui Dumnezeu sa faca Fecioara sa zamisleasca;

dar nu e propriu dumnezcirii sa ia chip pentru vcdcre gi

pentru celelalte madulare onrenegti. La fel sunt valabile

qi ccle contrare pentru acestea; caci n-a ficut ca onr cele

omencAti. Fiindca era om din Fccioara. dar nu era aceasta

pr in om. Caci cc onr e d in FceioarAl $ i iar i ; i estc propr iu

omului sa umble cu picioarele; dar a umbla pe ape nu e

propriu omului; cdci care om a facut aceasta?O oarecare (lucrare) rroud' Nimeni si nu declare'

adoptlnd o vorbire nebund, pe Domnttl lisus teandrit

(0eav6pitnv); cdci n-a spus teandrit (eecv6ptrtKlv)

de la 0eov6pi, nq, ci lucrare teandrica 10eav6ptxt1v),adica o lucrare impletita a lui Dumnezeu qi a omului. De

accea spune cd Dumnezcu s-a inomenit (ov6pto06vto;,

qi nu ca Dumnezeu s-a ficut om. A numit numai lucrarea

imbinata teandrica: caci a lucrat numai ca Dumnezeu,

cind nefiind dc fa1a. a vindecat pe sluga sutaqului; qi

numai ca om, degi era gi Dunrnczeu' clnd mlnca 9i se

intrista. Dar a lucrat in mod imbhat minunile. vindecind

ochii orbilor prin ungere gi oprind curgerea celei ce-i

curgca sAnge, prin atingere.

Epistole

Epistola V

1n el a junge. Ceea ce spune aic i Par inte le,inlelege-o din pilda ochiului trupesc. Cici ceea ce faceabsen la l um in i i , p roduc ind ne luc ra rea pu te r i l o rvizatoare, aceasta o face qi privirea directa la soare inamiaza zilei.

Epistola VI

Cdci e posibil. Se poare, zice. ca cineva intre altemulte, respingdnd o minciuna vAdita, elinsu$i sa se abatiide la adeviir. care este unul; cdci unul este adevarul' dare ascuns pentru taina dogmelor 9i are nevoie dc rnultacercetare unitA cu harul dumnezeiesc; de pildri Ncstorie'respingind cele ale lui Arie 5i Apollinarie. sau allii ca el,alc altora aseminatori, au cizut in altc erezii aiurite. Darnimeni si nu se simti indemnat prin aceasta se neso-coteascii scrierile Pitinlilor impotriva eterodocAilor; nuaceasta o spune cerind si nu respinga Ei ristoame opiniilecelor necredincioqi (caci cum ar aparea el insugirespingAnd in scrierea Despre nuntirile dumne:eie;tiopuriile lui Elima?); ci cd, potrivit cuvintului de maiinainte, nu trebuie si se mullumeasca cineva de a grdiimpotriva altora, ci de-a expune in chip exact li spreinvAlaturi cuvantul adevdrului, folosindu-se dup.i impre-jurdri de combaterea razvrdtirii necrddinciogilor. Altfel :nu trebuie combitute opiniile altora, ci intarita invataturaproprie; nici nu trcbuie si se scrie impotriva unei credinlcsau opinii carc nu apare bunii. ci pentru adevdr. $i cunttrebuie facut aceasta, o lamureqte in Epistola unnatoare.

Pentru adevdr. Noteaza pentru ce trebuie si se scrienumai pentru adevar $i nu impotriva altora.

Epistola VII

$ l

Policarp. Sfdntul acesta Policarp a fost episcop alSmimei din Asia qi ucenic al Sldntului lozn Evanghelis-tul, cum spune Irineu in atreiacltrle Inploivl gtto:ei L'Ltnunrc ntintirutsl el a murit ca nlartir prin foc. Acclalidumnczeiesc Policarp are Si Episrola cdtre Filipeni.Aceasti Epist(,ld a fericitului Dionisie di gi multe minu-nate Ei uimitoare datc dcspre eclipsa de soare intAmplalAin timpul crucii lui Hristos.

Se va dovedi. Se va dot'edi indeob;te; caci a$a cerefraza (se purre idol in loc de imitulie).

A ]Y :

Sofistul Apollofane. E vorba de sofistul Apollofane,care tusese prietenul marelui Dionisie 9i il birl'ea pe elpentru ci se facuse cre;tin Ei grAia impotriva Elinilor

@dg.Anilnr. n. trad.). (Caci 5i inlelepciunea omeneasci ede la Dumnezeu.)

$i nu (vorbesc) de cea a celor muQi. Spusa trebuieinleleasa a;a: ;i nu vorbesc de pdrerea celor ce riiminlipili in chip material Si patima$ de cuvintele sau pa-

timile poelilor.Cdci - prin cunoqtinta existenlelor (lucrurilor cre'

ate). A numit cunoftinla celor ce sunt, observarcamiqciirii cerurilor qi privirea celorlalte pa4i ale crealiei'dupa nomrer cca una a inlclepciunr.i. care cere sa secunoascA existenlele (crcaturile) ca ccle ce sunt existcnle(creaturi). Caci glasul Apostolului a spus in Episnh Ictitre Crtrinteni (1.71): Derrurece intru fntelepciunea lui

Duntne:eu lunteu n-a cunos(ttt prin inlelepciune peDunute:elt: el a inleles prin aceasta armonia 1i ordineaaratata in crealie. Deci noteazd: cunoltinla existenlelor (a

lucrurilor) se nume$te lllosolic qi ea c deosebita de ceeace numelte Apostolul in Epi.rtoh I tritre Corinteniinlelepciunea lui Dumnezeu. (Caci a spus Ia inceputscopul pentru care n-a scris nici impotriva Elinilor, nicia altora.)

Apollofane - ar tebui sri glie. Din marturisirea decltre Elini a ordinii tuturor lucrurilor, conchidc ci Dum-nezeu e cauzii a lor, zicind: din accasta, adica din faptulcd soarele ;i luna rnenlin hotarclc orinduite alc zilei 9i catot ciclul cerului se invirtegtc injur, ldicii de la riisirit laapus, trebuie sA cunoascii pe Dumnezeu orinduitorultuturor. Pentru cii, daci n-ar fi purtate ctt cerul care lecuprinde, soarele qi luna qi sf-era neabatuta a stelelornemiqcate invirtindu-se de la risarit la apus, soarele 9iluna ar avea o mi5care contrara tuturor celor ce se in-virtesc de la rdsirit la apus; astt'cl se cunoa$te li se admiracu dreptate Dumnezeu ca flind Creatorul r;i orinduitoruluniversului. Accstea lc-a cxplicat impotriva lui Apollo-fane, care spune cal cerul nu s-a constituit imprcund cusoarcle. (Despre ordinca persistentd a stelelor prin voialui Dunrnezeu, care totugi e schimbata cdnd voiegte El, ase vedeir la lisrrs Nali :;i Ie:echiel-)

Cdnd soarele - de EI. In acestea se infali5eazd celeale lui lisus Navi Ei se spun de istoria lor SfintuluiPolicarp, ca sa le spunii lui Apollotane. Deci zice: Spune-ilu i ; inva[a cum Dumnezcu a aqezat soarclc q i luna la odistan[a una de alta gi dupa ce a apus dc sorre; spune caa alezat luminatorii la locul lor, dindu lc o stabiliuteoarecare prin puterea neviizuta a lui Dunrnezeu' Cauza-torr,rl lor. $i a ficut universul nemiqcat cu cei doi lu-minator i ; caci n ic i cerul . n ic i cele la l te ste le nu seinr'"1rtesc, ci stau nemiqcate cu cei doi luminitori. $i nunumai pentru pul in s-a opr i t drumul universulu i g imigcarea lui, ci ziua intreagi. cum s-a facut in cazul luiIisus Navi ziua dubla de 24 de ore, ctlm o spune claraccnsta lisus al tui Sirah in cintarea Plirinlilor. Apoiadauga: iar daci ar spune Apollofane e cu neputinld. ctit'intr 5-q oprit ochtd tu cei doi lumintitori cerul gi t'elefultestele', ci utelea se nti;r'ttu {i ocesle n-d slut, rebuie sa ise raspunda: aceasta trebuie sa te intoarci pe tine qi maimult la Dumnezeu .si la cunoqtinqa lui, care a mi$cat cerulcarc cuprindca lumindtorii, dar linea nemigcali luminato-r i i cupr in; i dc ccr . Ci ic i accasla sral io 5 i ml i marc putcrea lui Dumnezeu care, Itriqcirndu-se ceml gi celelalte stele,a t?cut soarcle ;i luna si stea nemigcate 5i sa nu fie dusede acecaqi migcarc a universului, cu care sunt 1inu1ipururea in migcare.

Stabi l i tate mai prest ts de f i re impreuni l cu(nemiscarea) - universuhri. Spunc cA odata cu polulrdrnas nemi;cat (caci ala a numit universul), s-a produsgi starea pe loc a soarelui gi a lunii. Sau, ntai bine zis'sDune. a lbst cu nrult rnai minunat lucru ca in vreme cepolul se invdrtea (l-a indicat pe acesta vorbind de toate,

273

Epistole

de cele mai inalte gi cuprin:dtoare), soarcle qi luna (cici

acestea sunt cele cuprinse) nu erau invArtite cu cerul

cuDrinzator.(O zi) din cele succcsive aproape se tntreie$e' A

adaugat uproape, deoareqe ziua aceea n-a devenit prin

inmullire intreita (de 32 de ore) de la rAsarit pAnd la locul

de unde s-a dat semnul, fiind zece de la rasarit qi

douisprezece pana ta ultimul apus. De aceeaqi forma a

cuvAntului s-a folosit qi aici, pentru cd polul insugi im-preuna cu soarele gi-a ficut inconjurul acela mai presus

de fire in intervalul a24 de ore; sau numai soarele.De attfel tot acesfiirzp. Spusa se inlclege obiqnuit

astfel: universul intoarce aceste migcari contrare'

reluAnd dupa atata distanta de timp acelcaqi pozilii.

Acestea se arata qi in cartea a IV-a a Regiktr qi mai ales

in edilia lui Simach qi in cartea II-a a Puralipomenelor'Sau - soarele pe drumul /ui. Milcarea anualA a

soa re lu i f ace c i nc i i n t oa rce r i : u r cuqu l d i nsp re

miazanoapte, adica de la echinocliul de primavara pini

la solstiliul de var;i qi coborArea spre mirzdnoapte de la

solstiliu pdna la echinocliul de toamni gi coborirea de la

miazazi sau de la acest echinocliu spre solstiliul de iamagi de la el iariqi urcuqul spre miazAzi spre echinocliu: 9iil .incilea, cel contrar intregului curs. Deci indicdndmiqcarea de direclie incinciti, a indicat migcarea cunos-

cuta qi obignuita a soarelui. Iar ceea ce spune Parinteleprin acestea, sA le inplegem astfel: sa presupunem ca

soarele a fost in ziua aceea Ia ora rdsaritului in prima parte

a Berbecului, cind nu avea minute; deci in alta parte el nu

putea reveni, pentru cii nu implinise miparea dinainteincincita. prin cele 365 de zile qi prin patru anotimpuri. Deci

se desfagura in l0 ore, de la I 2 in care era pana la locul in

care-:;i facea rasaritul lui, adica la prima ptrte a Berbecului,refic6nd in ea rniqcarea incincitd, adica implinind perioada

unui an; qi in alte l0 ore revenind prin intoarcere la locul

unde era cAnd s-a dat semnul, a implinit' ca sii vorbim prin

presupunere, in prima pfie qi jumatatea a Berbecului,

aceeagi rnigcare incinciti prin desprinderea a ceea ce a

numit in mod analitic; cici nu era cu putinla si fie el iaraqi

in Danea aceasta a Berbecului. odata ce s-a despa4it de ea,

deiat prin zilele anului, precum s-a spus.Si povestesc tn cercurile (sacre). ln loc de: in

istoriile.Le sdrbdtoresc - (tn amintirile tntreilului) Mitm.

Perqii numesc soarele Mitra. Deci intinderea zilei inchi-

nate lui o socoteau intreilA. Mai ia seama pe ldngi aceastagi la intunericul care s-a lasat de la ora a $asea pana la ora

i noua peste tot pimantul, in vremea ristignirii Domnu-

lui, de care vorbegte Parintele.in Heliopole. Poate vorbe;te de Heliopole din Egipt;

cAci exista inca in vremea aceea acolo'in mod minunat (paradoxal). Clci spun ce nu se

producea altfel eclipsa, decdt prin acoperirea soarelui de

catre luna.

$i iardqi aceasta. Noteaza aici solulia tainei descrise

de Evanghelistut Luca. CAci nimeni n-a istorisit taina

modului!i a minunii, decdt numai el. Caci dumnezeies-

cul Luca spunAnd ca de la ora a lasea s-a produs

intuneric prin crucea Domnului, soarele eclipsindu-se,

toli s-au indoit pentru ce s-a numit aceasta eclipsa, luna"fiandu-se in a l4-a zi, deci neexistind o intdlnire intre

soare gi luni. Aproape toli exegelii de mai tdrziu, traind

274

mult timp dupl aceea, au cugetat ci soarele insugi qia

oprit razele trei ore pdn6 la noui; aici s-a indicat qi unmod minunat al eclipsei. CAci, zice, de la rAsarit fiind ora14 (cAci nu era un timp al conjuncliei), a cazut o putcredeasupra soarelui 9i a impins inapoi spre rasdrit disculsolar.-De aceea a venit luna gi s-a agezat in locul lui,acoperindu-l pAnt ce a venit inapoi discul lui. Deci

trebuia, daca ar fi fbst o eclipsa obiSnuiu' din aceeaqipane sa se produca gi eclipsa gi disparilia ei, de pilda cindiuna trece prin cursul ei de sub soare, sa se arate de larasirit prima parte a discului solar, cea rlsdriteanii' care

a gi inceput sd fie acoperita; deci de acolo, dh partea deralarit, incepe str se descopere discul solar. luna trecdndspre apus qi descoperind prima p;rte a soarelui' prinpirisirea gi treccrea peste soare, descoperind prima luiparte, adica cea de la rdsalrit. Dulr in timpul patimii mdn-iuitoare nu s-a int.lmplat aqa, ci dimpotriva. Caci venind

luna de la rasarit, a acoperit soarele ;i a ascuns intregdiscul lui; apoi n-a mai trecut sprc apus, ci s-a intors iardgispre risiirit gi a dezgolit prima parte de catre apus adiscului solar: cici s-a rni;cat inapoi, pe ditunetrul contraral soarelui, spre rasarit; deci nu s-a ficut acoperirea qi

descoperirea din aceeaqi parte. A amintit 9i Flegon' croni-carul elin, in a treisprezecea c arre a C ronrtgrafiilor lui, ina treia Olimpiadi, de eclipsa aceasta, spunand ca ea s-aorodus contra obiceiului; dar n-a descris modul ei. Dar qi

Africanul nostru in a cincea parte a Cronogn$ilor SiEusebie al lui Pamfil e pomenit in aceleaqi ca scriind deaceeagi eclipsa.

Epistola VIII

$ l

Demofl. Acest Demofil era monah' cum spune $ititlul; caci nunreau pe monahi terapeuli. Certind pe pres-biterul lui qi revoltdndu-se cd a primit la pociinla pecareva dintre pacato$i, l-a fugarit pe cel ce se pocaialovindu-l, iar pc presbiler l-a alungat gi s-a agezat in locullui ca presbiter hirotonisit prin sine. Noteazi deci cdreleleacestea erau qi in vrentca aceea. Deci cu dreptate zice: O 'viteu:ule Denufil, os6ndind taria lui necuveniti 5i nuevlavia dumnezeiascA gi prin aceasta criticind pe monah.

$i dacd (tl descriu) o datd Ei ca lipsit. Adici atuncicind Scripturile zic ci El s-a revoltat impotriva lui Dum-nezeu qi s-a intors de la fala lui. Dar inainte, zice, il aratlpe el ajuns in afara blAndelei qi apoi suferind cizut de lavederea lui Dumnezeu.

Deosebitd. Noteaza cii Moise era deosebit in imitarealui Dumnezeu pentru blandelea pentru care se numeaslujitor al lui Dumnezeu.

Iubirea de slavd. Iubirea de slava inseamna a iubi qi

a dori cinstirea. Nu acesta ales de judecata lui Dumnezeu

(eeoKpi'EQ) sa conduci, ci cel judecat de Dumnezeu aptpentru aceasta.

Dar ce (l-a fdcut) pe pdrintele dumnezeiesc.Numeqte pe David pirinte dumnezeiesc. pentru Hristos'CAci zice dumnezeiescul Pavel: Chentut h Evanghelictpe care u fagaduit-o mui inainte tn Sfintele Scripturidespre Fiul stitt, ndscut din stimdnyt lui David dupa trup(Rom. I , I -3). Deci cu dreptate e numit David parinte allui Dumnezeu.

Epistole

De aceea I-a qi (tldruit) cu o stllpdnke. S-a scris in

lege ca sa ridice gi pe dugmanul cazut sub jug.

Dar (sd urcdm) mai sus. La ceea ce e mai inalt'

Norcaza iubirea de oameni a ingerilor, care se roaga

pentru neamurile lui Dumnezeu 9i pedepsesc puterile

apostasiate, adica Pe demoni.Cel cu adevdrat Dan. Despre bunAtatea Domnului

nostru Iisus Hristos, adevAratul Dumnezeu (care in reali-

tate tace sA fie, adica menline in permanenla).

$i - voieqte ca toate acestea sd fie pururea. Flundcit

a spus toute, iar in toate sunt 9i cele neinsuflelite^ 9ineralionale, adatga dupd capacitateu /or, moderind

orin opozitie ceea ce a spus.' $i' rdv'negle. Cum iubegte Hristos toate qi ne in-

deamna si nu cddem din El, de aceea ne aude 5i ne ajuta

gi Mdngiietorul.' Se frdng. A se tiAnge e a se zdrobi. Se folosegte

cuvintul qi pentru cei morli care, vizind aminati intil-

nirea cu Cei ce-i iubesc, se folosesc de aceastd fringere

trupeasca. De aceea se inlelege 9i pentru alte lucruri

asemdndtoare.Cdnd se apropie (ile El)' vine (spre at). Se presupune

in acestea cele ale parabolei din Evzulghelia despre fiul

risipitor; gi cele asemenca. Minunat spune qi lntreg pe

intregi, ruginAnd pe creticii de atunci, care spuneau ca e

mantuit de Dumnezeu numai sufletul, nu 5i trupul' Deci

zice ca intreg Domnul. care a luat sutlet qi trup, ne-a

mintuit pe noi intregi, cei din suflet qi trup. Existau atunci

nigte eretici ai lui Simon, cum arati Irineu 9i lpolit. $-i cei

a i lu i Or igen cugeta dogmat iz ind aceleagi . Uni t

lneptgtrq) cu ei sau imbinat (fteput^crKeig) cu ei'

Adicd pe cei buni. Noteaza de cine spune ca sunt

prietenii chemali; dupa pulin arata ca inlelege prin ei pe

ingerii buni. Observi 9i cuv6ntul: Cu stl .fie locasul tu-

turor celor ce se huctu'd.'Iar tu - cum aratd'scrisorile tale.Tu' zice, o, De-

mofile, ai injurat pe preot, care a spus ca trebuie miluit,

adica e vrednic de mila cel care, fiind lipsit dc evlavie'

s-apocait. Socotesc caDemofil ainjurat presbiterul; cici

se obiqnuieqte ca preolii sa fie numili presbiteri, cum s-a

aratat in Iirorhii hisericeascd' Dar gi aici. pulin mai

departe, voi arata ceea ce zun spus. Propozilia spune.in

trecere: Ocfua$ti pe preotul care a iertat; qi: Cel neevla-

vios meriti sd fie miluil sau vrednic de mila.Ai sustras Sfintele Sfingilor. Le-ai sustras, in loc de

le-ai umilit gi le-ai micqorat: sau nu aceastil' ci ai sustras

in loc de le-ai luat, cum s-a spus, sau 1i le-ai insugit de pe

altar gi le-ai purtat, degi aceasta e permis numai presbi-

teriloi qi diaionilor, caci legea zice: Preolii vor acoperi

Sfintele gicele spuse in pagina umlatoare.' N u i ingadiit (sd tnvinuieSti) pe preotut. Nu trebuie

sa fie invinuit presbiterul de diacon sau de monah chiar

de pacltuicqte, cu atit mai pulin de laici, in-.afara.de

ereiie; caci e dcasupra reptei monahilor sau a liturgilor,

adici a diaconilor. $i cu mult mai mult nu e ingiduit sii

fie acuzat ePiscoPul de crneva.Iar preoSii sunt vestitorii ' Noteaza ca 5i preolii sunt

vestito; qi tdlcuitori, adica invalatori ai judecalilor dum-

nezeieqti, dupa ierarhi; Ei de aici sc arata ci lipitr')/rl s-a

scris despre preotul alungat ;i ocArdr de monah'

P ri n' m iji o c ire a t it u r gilo r ( d i ac o nilo r)' N oteazi ca

cei ce cer ta afle de la presbiteri cele dumnezeie5ti nu

trebuie sl o faci aceasta prin ei, chiar de sunt monahi. ci

prin mijlocirea diaconilor qi aceasta cAnd va fi vremea

ootrivita.Prin ei - sdfti. Precum am spus mai sus'in lerarhia

bisericeuscd, in capitolul despre sfinlirea monahalA,

monahilor li se dtr schima monahali prin preot.Treapta. Despre treptele biserice;ti qi care e slujirea

monahilor. Caci pe ei ii numeEte terapeuli. Acestea le

spune in Ierurhiu hi.terit eusctiPo(ile altarului. Ceci terapeulilor li s-a incredinlat

paz i r e i po r l i l o r b i sc r i c i i , cum z i ce i n I e ra rh i c t

bi se ri ce u scti in capitolul despre slujirile sfinlitoare' putin

dupii incepurul capitolului.' Sfinteior perdele. $i atunci existau perdele in jurul

Sfintei Mese.Nici nu ai ceva din cele cuvenite Noteazi cA cel ce

se apropie fiire randuiala Si contrar sfintelor canoane de

cele-sfinte nu e crezut, nici ca vede' nici cA aude, nici cd

are ceva din ele, deqi se atinge cu mdinile de ele.

A indrdtznit. E pedepsit in gcneral cu dreptltte.Cdnd facdnd cineva cele mai presus de tredpta lui.

Chiar de facc cele cuvenite, daci nu lin de treapta $idemnitatea lui, trece peste ceea ce-i este ingdduit.

Demonii - cAnd recunoEteau (pe lisus) cu adevdmt'

Despre demonii care recuno$teau pe Iisus ca Dumnezeu.

Dar e de respins. E respins (eKKnpDKToq) ca manor

al invalaturii despre Dumnezeu tot cel strain de episcopat'

$i Mariam s-a umplut de leprd. Noteaza cauza pen-

lru iarc s-a umplut dc lepra Mariam, sora lui Moise'

$i - asupra fiilor lui Scheva Dcmonii au sltrit asupra

fiilor tui Sctreua pentru cd. necrezind in Hristos ;i nefiind

hirotoni l i tFapr. 19.141. i -au exorc iz l t , ceea ce nu le este

ingaduii decit numai exorcigtilor. Aceasta se spune in

Fuptele apostolilu".Nici cele dreple cu nevrednicie. Noteaza ce spune:

Cu dreptate se sdvArgeqte ceea ce e drept, cum zice Moise(c f. Deut. I 6.20); Ei nu e ingaduit a save-rqi ceea ce e drept

fara vrednicie. Vei citi despre aceasta li in cele urmatoare'

Mai pe larg le aratd acestea Origen in capitolul X al

P ldn geri ktr lui I e remi u.

$2

Deci cum zici. lJn cuvint spus ca din partea lui

Demofil cum nu trebuie invinuili preolii neevlavioqi'Eu tgi voi rdspunde. Raspuns, la obieclia desprc

lucrarile rrreotului.

$i sd nu (tn(elegi) ' tn chip spafral. Pogorfile qi

trepicle ingeregti nu trebuie inlelese spaliitl sau ca se

apropie spaqial de Dumnezeu. c i dupa capacl tatea

flecaiuia; iaci Dumnezeu nu e in spaliu; deci nici Puterile

inteligibile (ingere;ti).Prin numele lui Hristos, simboalelor. Adici

savlrgirea Tainelor. Sunt in chipul lui Hristos' pentru ca

preolii, tblosindu-se de daruri sau de simboale' au treapta

lui Hristos.

$3

Dar nu - lui Demofl: Caci nu e permis. zice. lui

Denofil, care e terapeut, sA aduci invinuiri acestor

DAcate.

275

Epistole

Iar cele drepte. Ce este a transrnite in mod drept celedrepte ;i cA ingerilor li s-a incredinlat ceea ce e drcpt.

Deci Demofil - prin cuvdnt. AdicA Demofil sii-qipedepseascA neralionalitatea, minia gi pofta iubirii lui destApanire. Dar noteaza ca in toate.existenlele se transmitprin celc dintdi celor de al doilea cele ale demnitiilii lor.

Sd stripdneascd. SA stApaneascA, zice, raliunea m6niagi polia; caci accstea sunt cele inferioarc; cAci in relinerealor se aratA stipenirea qi puterea ralionali, ca sa nu sefoloscasci simplu de ele, ci spre ceva folositor.

Legiuitor de la Dumnezeu. Numeqte pe dumnezeies-cul Pavel .

Nu aprobit - (tnfruntea) Bisericii.Dn Epistola ctitreTimotei.

$4

Holdrette - dupd vrednicie. Noteazi ordinea vred-nictr dc laudi a Bisericii, ca diaconii sA indrepte pemonahi gi pc diaconi presbiterii 9i pe presbiteri episcopii;iar pe episcopi apostolii qi urmagii acestora. Iar corecuueain urmagii apostolilor o fac cei de aceeaqi treapta.

$i ierarhilor apostolii. Noteaza ci apostolii giurmagii apostolilor sunt mai mari ca episcopii; qi cafiecare tretruie sd fie indreptat dc cel mai inalt. Iar urmagiiapostolilor socotesc ca sunt patriarhii de acum.

Ntt Etiu cum sd pldag. Noteaza arnaraciunea sau maidegraba compatimirea Parintelui.

De fapt oare nu (socoteEli cd) - (al lui Dumnezpu)Celui bun. De lapt de nu socote;ti cii eEti pus de noiterapeut al celui bun. cu siguranla ca egti striin :;i noui,gi intregii Biserici. Dar noteazA cA in parohia mareluiDionisie s-a greqit qi cii el insuqi l-a fAcut pe Demolilmonah al Bisericii.

Pllcatul tndoit. Noteazi ce numeqte picat indoit cdndpacatuind, cineva ignord ca a pacetuit. Aceasta o spuneIeremia, cum lAmuregte in cele urmitoare'. Fiindcti uipdcdtltit tle doud ori, pdrdsind.u-Md pe Mine, i:t'orulvielii (ler.2,l3) gi cele urmitoare.

Cd Demofil (nu) socotegte. Multa $i mare estemingAierea compatimitoarc pentru pacitosi.

Dar sdvdrqitorul tncepator al sfin(eniei. Aratl peDomnul cA nu porunceste cele asemenea celor fdcute deDemofil.

Prin aceastu de cei piicdtoqi. Caci pdcat n-a fdcut,nici nu s-a t(Iat vicleSug tn guru lui; o spune aceastaApostolul (l Petru 2,22). Cu aceasta consunA: Despdrgitde cei pitc'ittoSi .fiind Si mai tnalt decitt cerurile(Evr.7,26).

il tndreph\egte sil se bucure de (darurile) sate.Adicii de iubirea sa de oameni qi nu de intuneric qipedeapsa.

Cdci qi celor ce (n-au crezut) tn El. Aceasta se aflAin Evanghelia dupd Luca.

$s

Deci sd nufacem aceasla, Cdci nu avem. Sa ai multebunatali. Parinte mult compatimitor.

Cdci Si preadumnezeiescul. Noteaza ca numegte peucenicii Domnului nepiifia$i de Duhul Sfant cAnd cer siardii cu foc pe Samariteni, cum aflim in Evanghelie. Dar

276

cum spune Domnul citre ei:Nl;titi rticurui duh sunteli'!(Luc. 9,55). Poate a spus-o aceasta aritind ciirui har auales sa-i slujeasci; dar poate gi Pirintele, privind la acestdar desAv6rgit pc care l-au primit dupd inviere, a spusaceasta, pentru cd s-a scris: Crici irttti nu eru Dultul Sfdnt,petltru Lu lisus.ittcti ttu .fusese .rrtlit (loan 1,39). larinvdlAtor in cele slinte il nunregte pe Apostolul Pavel,intrucAt l-a hirotonit intru arhiercu al Bisericii din Arena,cum s-a scris in sfintele Carsfilul ii upostoliLe.

N u tre buie sd pe dep seascd. Noteazi cuvantul frumosgi folositor ca trebuie sa fie invatati qi nu pedepsili ceine$tiutori, precum conducem qi pe orbi, nu-i pcdepsim.Iar prin xctc xoppqg unii inlelcg rinrple (Kporcrqov.partea laterold u li unlii n. trad.) allii obrazul iar algii opane a capului (pupila, n. trad.). $i e pret'erabil sA sespuna Kdpprlv decdt rp6ta<pov, ciici li Homer onumeQte Kdponv (in dialetrul ionic;i atit vechi,n. trad.).In aceasta parte a capului a lovit Derrrofil pe cel cc sepocala.

Cei ce cautd. Aratd cd cei ce au ales sa nedreptiilea\cA,sd faca bine, nu au ,si facut. cum au voit. E vidit cd uneledin taptele bunc nu sunt voite, iar altele din cele cenedreptdlesc se fac din ncputinta.

Sd nedreptdgeascd. Noteazii ci unii voiesc si urmezecelor ce ncdrcptdlesc, allii celor ce fac bine, chiar daci nutrec in lapta er lc cc le-au voi t .

fi aici gi acolo. Dreplii sunt urmagii sau urmitoriiingerilor qi impreuni ciliitori cu ei nu numai in veaculviitor, ci qi in viala de acunr.

Ceu mui mare dintre toate bundtd.lile. Cea nrai maredintre toate bunatalile e a fi pururea cu Dumnezeu.

,fi arci ,gi dupd moarte. Pilcitoqii se pedepscsc qi inviala aceasta qi in cea viitoarc, tiind osindili impreuna cudem-onii de caffe patimile proprii pe care le-au ales.

Ili toi aminli. Noteazd cd e vorba de vederea Sl'dntu-lui Carp, plina de toata frica 5i mdngAierea.

$6

Ajuns c6ndva. O povestire frumoasii, cA nu trebuieblestemali pacato$ii, chiar dacii pacatuiesc impotriva luiDumnezcu. Ia seanra deci la istoria care descrie milanegrditA a Domnului nostru Iisus Hristos qi despre cei cese pociiesc. Vorbeqte insa gi de sfinlenia dumnezeiescu-lui Carp. Acest Carp e cel de care amintegte Apostolul ina doua Epistold uitre T.innrei (4,1j).

In vremea (sfintelor) ntgdciuni predesdvdrqitoare.

Predesiv i rq i toare (npoTeleio!) numeau Atenieni irugaciuni le nunl i lor dupa jer t l 'e i c i .c i numeau nuntasfirqitul (Tdloq), ca dcsivlr;ind ccle ale vielii; aceastase arata din multe piese de teatru ale poelilor. Deciaveau nunta ca tainii. $i ziceau ci rugaciunile suntanterioare desivir5irii qi inilierii (fipoteli(€oeq,t fittpopul.€ioedt) gi oarecurn curalind sprc pregatireapentru ta in i i , cum zice Crat inos in drama Pylea. Maialcs numeau taine sfirgiturile gi ceremoniile (nunlile)

1t6l.q 9i T€l.sTdq) vreunora din zeii lor mincinogi,ca desiv i rg ind gi ducdnd la desi ivAr5ire pe cei ce leprimeau. Deci marele Dionisie, numind ceea ce se nu-mea in chip necredincios la Elini taind a adevdrului, a

Epistole

numit rugaciuni anterioare desavArqirii (npotel,eioug

eu16g) cele saver$ite inainte de taina de viala facatoarepennu curalirea $i imp.uta$irea neosAndita de darul atot-

desdvirqit gi desivirqitor. Iar primit 1e(evcycilyqoe)spune in loc de m-a printit L'o oa.tpete.

In timpul unor zik vesele. Erau unele zile ale

inchinatorilor la idoli, pe care le numeau vesele ('ll"cpiog).Dar unele zile erau vesele in mod parricular, ca cele in carecineva se casitorea sau dobdndea un fiu. iar altele erauvesele in mod comun gi public, ca cele in care se proclarna

un imparat, ceea ce provoca vesclii ('l-Icrpio6,) publice. $iin ele nu era voie sd se poarte doliu, dar se siivirqeau 5ispedacole qi jenfe publice in irecare zi qi cei ce jeleauincctau gi vedeau spectacolele gi petreceau in ospete

neincetate in anumite zile din cele vesele ('ll.opiorg). La

Romani era o astfel de zi veselii ('ll,cpioq) o sarbatoarcspeciala in cinstea maicii zeilor lor, n-rai bine zis a de-monilor. cunr zice Demofil in scrierea Despre jertfele Sisdrbitu'ile la cei vchi.

Via(a tntreagd. Adici pina va dura viala prezenta.De notat ca iubitorii de Durnnezeu trcbuie sA sfituiascatoata viala pe cei rdtaciJi gi s6-i atraga la cunoa$tereaadevarului. Deci c dc notat qi aceasta; ciici unii spun dinneinvaliiture contrarul, folosindu-se de spusa Apostolu-lui, care zice: Pe omul eretit' dupd prinn ;i a douasfatuire ocole;te-1 (Tit 3,10); ei nu inleleg scnsul celorspuse, limurit nrai ales din spusele urmatoare. Caci nu-mai atunci e binevenild ocolirea, dupa intiia ;i a douasfdtuire. cind cel ce inva;i se hotarAlte sa-l ocoleasca pevreunul, $tiind ca acela se mentine contrar; dar o ascundeaceasta, judccdndu-se pe sine insugi. Caci e vadit casfinlilor invalatori li sc descoperA qi starea celor ce vin laei. Iar al1ii, dup<i irttitiu Si u tltna sfdtuire, au inleles cia$ arata invalitura Vcchiului qi Noului Testanrent.

Fiindcd obiSnuia in acea (vreme). Noteazd cA tradiliaapostolici a predat canoanele psalmodierilor de noapte.

In afara tulburdrii. Particula negativa nu trebuiecombinatd cu spusa tn uJura tulhurdrii, pentru cd nicisonrnul n-a fost mult, fiindca il intrerupea mereu, nici nuera in afara tulburarii. pentru ci se intrerupea somnul.

Se ruga lui Dumnezeu - ca print-un fulger. Ful-gerul este o migcare de sus in jos in spirali a aeruluiinfocat- Acesta arde. de aceea se zice gi ce consuma.

Nenundrali cu chip omenesc. Noteaza ca ingeriiapar gi cu chip omenesc.

De sub picioarele lor. NoteazA nestatornicia de subpicioarele Ior, ceea ce aralA u$urAtatea voinlei; cAci dacan-ar fi voit. n-ar li cazut.

Din adAnc, Noteazd cum diavolul arunci pe oameniin intunericul cel mai din afari, pe care aici il numegteadinc, adicA groapa fAra fund. fie ratacindu-i, fieimpingAndu-i pe cei ce asculti de el. Se intAmpla uneoricd ia qi oameni neinfr6nali ca impreun:i lucratori cu el inratacirea altora, ca qi pe inchinatorul la idoli pentru celinqelat de care e vorba aici. De aceea vede qi oameni intreqerpi, adicA demoni atragand pe cei biruigi de ei. de carene va elibera Domnul.

De rdul. Noteaza ci e vorba de rdu, adicit de pecat,pe care il vedem nascut in mod principal din libcrtate. Iarfdrd t,oie Sr silil i nu trebuie inlelese ca o putere ce-i sile$te,

adicd diavolul, cum li se pare Manicheilor qi Mesali-enilor, ci ca faptuirea r6ului din supunere, intrucdt ddmIoc in noi ingelatorului carc ne amagelte continuu gi careia putere din noi impotriva noasffa; caci, daca nu ne-amsupune, n-ar avea puterc irnpotriva noastra, penlru ce neeste aproape ajutorul lui Dumnezeu, care ne sprijina, cumarata cele urmAtoare.

Ddndu-le mdna (sa) cea bund. Observii negraita milia Domnului.

Ai tntins mdna. Adicdmdna lui Carp.Sd nu (pdcdtuiascd) alli (oameni). Adici si il

rasdgneasc{ Domnul vorbcqtc de Carp.Buni qi de oameni iubitori. Observi ci gi Domnul

declara pe ingeri buni gi de oameni iubitori.

Epistola IX

$ l

Iil. Acest SfAnt Tit este un ucenic al Apostolului, carel-a pus qi episcop al Cretei. cum spune Epistola dum-nezeiescului Pavel scrisi cdlre Tit-

in Teologia simbolicd. Arata ce cuprinde Teoktgiasimbolicri a marelui Dionisie.

S e tntipdre $te. la fomra (aaop6p( oie€o'r), pdt r unde(evdflqrdlao0cr rcri eprpal,eiv) ceua in mintea luidin lucrarea pictorilor care, ludnd seama la adevir,zugravesc icoancle. Iar pirinli ai inlelepciunii negrdi@numefte pe proorocl.

Cdci privindu-le asfel, vom cunoa$te cu venera{ie.Vont t'uttouste ur veneralie in loc de ti-l t,ont htsusi cuer'lalie, il vom cinsti, il vom admira, vom h uimili. Noteazireferitor la Sfinta gi inchinata Treime afimrnrea: I:wn'ult ietii reydrsar in El insu;i qi stdruind in Sine in.su;i; cAci xarata prin aceasta qi de-o fiinlimea qi monada inaintAnd inTreimea ce sU in Ea; aga spune qi Grigorie Teologul inprima scriere despre Fiul qi in a doua despre Pace. Darnoteaza qi spusa: Pururea privindu-se pe Sine; o spune giaceasta despre SfSnta Treime.

Cdci cele din afand. Adica ale inchipuirii simbolice.Iar cuvdntul cdr (oa6oqg) e in loc de muh (noLlfrg); iarinlelesul lui in ufurd se deduce din sensul cuvdntului.

Un pdntece al lui Duntnezeu, ndscdnd trupe$te.Din pAntecele lui Dumnezeu se referi la'. Dirt pAmecetnainre de luceafdr (Ps. 109, 3). Iar cuvdntul in aer sereferA la Cuvdrtt butt sc'<ts-a inima mea (Ps.44,1). Su-flarea respirati (sullata) se referi la: $i cu duhul (su-

flarea) gurii lai (Ps. 32,6). Iar sAnul, la'. Unul Nriscut,('are este in sAnul Tatd lui ( Ioan I . I 8 ). in fonna de plantisau dupa chipul plantelor se referi la pontul vielii (Apoc.2,7). Din radacina e pentru spusa: Ca o riidacina Te-airidicat, Fiul Meu (cf. Is. 53,2). Prrn spusa: Va inflori giodrasli lacob (cf. Is. 27,6) se inlelege Hristos, al ciiruirod mAntuitor a umplut pimintul qi cele asemenea.Noteazi deci cum s-a spus despre Dumnezeu pAuece gintstireu c'uydntulli qi cele asemenea.

S au cu ld q niri de ape. Izv oare d,e ape dupii spusa: IaTine este i:tnrul vielii (Ps. 35,9) sau: M-uu pdrtisit peMine. i;v<trul apei vieyii (ler. 2.13); qi altele ca acestea.Iar stralucire i se spunc pentru ca este sr'dlucireu sluvei(Evr. 1,3) gi: Doamne,intru luntinaTuvontvedeu luminri

z'�r7

Epistolc

(Ps. 35.9) si cele aproPiate.in ce priveEte (proniile) inteligibile' Ele arate pronr-

ite, ca de exemplu: Cu un t'ttltur vtt acoperi cuibul sr'tu

iDeut. 32,t 1) 5i celelalte. Sau darurile. de exemplu: Iu

rlesthizi mdna Ta (Ps. 144,16) Si'. Cel ce dti hrand la tot

truoul (Ps.135,25); caci aceasta este qi mai mult un semn

al providenlei. Sau" urdtdrile' pentru ca s-a facut vazul

in ctrip de om sfin1ilor din Vechiul Testament (l-ac' lb)

si ca buhul Sf6nt in chip de porumb' Dar providenla se

irara r;i in pedepsirea celor necredinciogi; caci s-a spus

orrn oiooto., Si ttt fi ltr t'rt p,tnlera qi ut purdr'sll (Osca

i j,zi. rar putcrile iui le reprczintd ochri 9i numele altor

rnadutut. irupegti. lar intre cele proprii (lui Dumnezzu)

este 1i ncimbl l rnzi rea. cum se spune la A' t ( 's (Amos' / ) '

Caci e propriu firii dumnezeie5ti a nu patimi 5i a nu se

tmblan;i. dupa cum 5i a pierde dcprLnderilc rcle' precum

s-a zis: Dunne:eul ttt'rlru eile rtt( pierul(tr (mtslutl(tr)

(Deut. 4,2.1). Iar celelalte inlelesuri ale celor spuse sunt

vidite celor iubitori de osteneali. $i inlelegerea mai inalti

si alegonca a lor nu e nepotrivita cu ele Dar se pot

inlelele prin ele 5i scopurile Ei stabiliralile' ca n-eschrm-

barea 5i neprefacerea hrii dumnezele$tl' care se lncrupu-

i . t . p ' . in p ietre le de la temel ie lar procesiuni lc 5 i

deorebitile'a.uta rdsp6ndirea bunitalilor existente inmod

fresc in El, ca in pilda crinului ce raspandelte buna

mireasma, din care pricini i se qi spune flourea cdntpului

si crinul t'diktr (Cant. 2,1). Iar unirile trebuie inlelese ca

intou.."r.u spre El qi legatura cu El a fipturilor'.motiv

o"nou.u." e^indicaiqi ci piatra din capul unghiului lar

podoabele femrnine. pomenitc la Isaia' descriu bogalia

I tor fe lur i ta a providenlc i dumnezeieqt i (c f ls ' 3 '18-24) '

Iar smima, arima 5i fildequl trebuie inplese ca providenla

care reface sau ii pute."a deosebitoare qi purificatoare'

Dar se descriu qi cele prin care se inarnreaza cmeva lar

ele inchipuiesc-puterea care pierdc 9i desfiinlezza cele

contrare. Iar la armatura putemicd se^ referi poate $

;;;; t; ,rsn i,nt aurit (Pi 4zl'11) si: incinge sabi.a.Ta

peste mi i l , , t lu l Tt iu, Puterni te rPs 44'4) Caci sabia e

arma asora. cum istorise$lc Filarh' La fel este un meSter

faurar tot cel ce lucreazi prin foc'' ia o spege. Sunt ospele ca in Evanghelie (cf' Luc' I 5)'

canJie tJie uiletul cel gris 5i celelalte pentru fiul risipitor'

De multefeluri Ei indirecte' Vorbclte despre nelnl-

plinirea fagaiuinlclor, intrucit cele prczise nu 5s viid

iuse ta linrl; de piida. ca sa aratam puline din cele multe'

spusa catre Iacob. F i t ' t e dr tmn t t I l t ( t I c I Lt t l t iu ( l ' ac : t ' t> |

qi cele despre rAminerea .la imParalie ' :at"l."!tl .ll:

i)arid. prezicere care numai la Jratare nu s-a llnpllnlt' oar

nicidecum in inlelesul ei adeviLrat' Cici ceea ce s-a

iaeaduit lui lacoL despre domnia lui 9i a celor din

#;r;f" lui s-a implinii in sens inalt in Hristos' ca 9i

fagaduinlele catre Avraam despre- sta^pinirea p"l"altlli l

si -despre'binecuvAntarea

neamurilor in el lar Iagidulnla

iatrc bauid se rclcrd numai la Hristos La fel 5i cele ce

par spuse desprc Solomon in Psalmul 44' Deci l-aga-

lu*1i t . u. . . , .u. avind in lc lesur i d i fer i tc ' le-a numit de

multe l-eluri, dar nu ca pe unele menite sa se abati de la

adevdr, ci ca celc ce vor descoperi ceea ce se a$tepta cu

adevarat. (Despre C i n t u r eu ( u ttldnl t tr' ca e sfanta dupe

aceqri sfinli; cici Teodor de Mopsuestia a calomniat-o

foane nebune;te;.Forme compuse. Forme compuse nume$te cele ce se

278 '

fac in mod simbolic mai presus de ele insele' mai presus

de a fi inlelese a$a cum apar qi sunt prezentate srmplu^ln

scris; caci nu ," duu drepi chipuri ci numai acoperimdnt

si chip al intclesurilor 9i vedcnlormai adinci' Daraceasta

l- rfJn. p"itou ca simhoalele nu au fost inlclese de cei

in.lpuUtti ca forme compuse tainige mti.prg;us"de ele

inseie: o spunc. ca sa nu se considere ccle d in la la tor

demne de disPreluit.Una - nigraita. E inleleasa prin ea tradilia negraid

si tainica a Scripturii. comunicata simbolic' ca una ce se

liprinla prin siinboalc: dar ea e 5i sdlarEitoare a sfinlirii

(TeleorlK(v), ca una ce preda actele sfinlitoare ale

Tainelor printr-o tradilie sfrnlitoare' Acesl conltnut ne-

grait e inrplctil cu cuvlntul. carc pnn smbolul expnmaou

E unit cu'conlinutul ncgra.it 5i rainic' Caci in simbol igr

gese$te o umbra adevarul necunoscut public, ca.in pasca

Iegii, Pasca adevarata. precum s-a spus: Pagtele nostru

Hlistos, s-a jertfir pettu u noi (t Cor' 5'7)'

Iar o altaparte a tradiliei teologice (scripturistice)este

aratata ti cunoscuta nu prin sirnboale; pe aceasta o

nu-"qt"'qi iubitoare de inlclcpciune qi dovcditoarc' Ea

este ."u.-e ne preda invalaturile nlorale naturale il cele

de fAptuit ale crealtei. Aceasta arc o putere convlngatoale

mai uadita 5i un adcvar nrai strdns legat cu cclc ce lc spun;

ptit ua"rttu este mai doveditoare Latura si.mbolici nu'-a

ou,".au de-a convinge, ci o lucrare nevazuta ;i efi-

cienta care intareqte sufletele tainice 9i contemplauve

orin ehicituri tainice sau sinrbolice qi le intemeiazii in

hrisris prin tainele invatatc nu prin cuvant'ciprin ticere

gi prin elc lumineaza rttiltca prin dcscoperirca unor llu-

minari ale lui Dumnezeu sprc inlelegerea tatnclor.re-pr i i te. Deci noteaza ca t radi l ia tcologic i i (a Scr lptunlor)

Esrc indoi ta idublar 5 i ia scanra curn 9i care este -$i una simbolicd SimbolicA 9i sivargitoare dc slmlre

" aau au." ." savirgeqte prin simboale, ca cele ale cultului

dir Lege 5i ca Tainele sfrrtelor lucrAn lainice ale noasre:

d"r alc-noistre sunt nrai inaltc 9i nrai duhovnicc5ti' lar cea

iubitoare de inlelepciune qi doveditoare prin inlelegerea

iapturilor gi a unor iconomii dumnezeie;ti qi a tilcuirii

contemplative a celbr spuse despre Dumnezeu' se spune

direct in ScriPturi.- - -Conr ingi Si leagd. Convinge 9. i leaga pundnd

adevarul ca o legatura 9i pccete pc cclc spu.se. l l l l lac€

crezut celor ce ascul ta. Iar prezentarca s lmDol lca. l l

face pe cei credincioEi fanr i l iar i lu i Dumnezeu prtn

cele 'sauarqire.

pr in depr inderea f l rptu i toare. q i pr in

chipur i , pL .u i" le-a numit 9 i in i l ier i neinvalate

luSr6dxtouq PuoraloTiqq)Sau ai tridigiei /egii. Nu numai tradilia legu'.ct 5t

sivirsirea sfinteior Taine a fost legata de simboale' $i

n, " de mi.tue, odate ce 9i ingerii ne aduc tainele dum-

nezeiegti prin ghicituri. $i insugi Domnul se arata

invaldndu-ne deipre Dumnezeu in parabole'

Iiin tradilia inviilaturilor desprc Dumnczeu: unaeste

negrdiui si tainica. carc e simbolicd !l slrnUtoare .ll lu-

cra"toare; iar alta e aratata $i cunoscuta' care e iubitoare

de intelepciunc Ai doveditoarc 9i convingirtoare.. .. -Iie la simboalele. Prima lucrcazd pnn slmbollca

naturald, a doua ne-a predat invaleturile neprihinite in

Scriptun.- -i'rin ghicituri. Prin ghicituri. cum face ingerul din

ZoiorioTcf.Zah.3), care da chipul lui Iisus Iosedec ai

Epistole

imbricimintea lui gi vorbeqte despre El; 9i Gavriil laDaniel care istoriseqte cele despre Hristos, spunind celetainice referitoare la El; qi altele ca acestea. Iar lucratoareale celor dumnezeie;ti nume;te sau pe cele ce fac pe omulce se impana$eqte de ele Dumnezeu sau pc cele lucratede Dumnezeu.

Prin chipul celor de pe masd.. Prin cele ale mesei(tpon6(rootv) numelte Tainele sdvdrqite pe SfdntaMasa prin binecuvantarea pdinii 9i a potirului. Darnoteazd ca qi Vechiul Testament gi cel Nou ne predamulte prin simboale; gi pentru ce.

Viala omului. Socotesc ca el a numit viala omuluineimpa4ita intAi pentru lucrarea corporalii a sufletului,al doilea pentru complexitatea qi multele p14i ale trupu-lui. Priveqte cdt de minunat reda ccle ale sufletului.Vorbind de ncimparlirea sufletului, o numelte parteanepatimitoarei iar aceasta este ceea cc e mai sublre insuflet 5i, cum ir zice cineva, floarea Iui, care este mintea,din care rdsare gi puterea ralionala; prh minte sufletul eqi intelegator; in minte se vad in mod cunoscator tainelesimple gi oarecum dezvelite, fara simboale. Iar parleaimpa4ita a lui este ceea ce nume$te qi partea patimitoare(pasiva $i patimaqa), iar aceasta putere a sufletului e unitacu simlurile prin duhul, care e la mijlocul sutletului qit rupului ; in duh au temel ia puter i le s iml i r i i q i a leinlelegerilor cunoscdtoare prin gdndire. Aceasta estepartea pAtimitoare a sufletului, intrucit sufletul e minatprin simlire spre impatimirea lui de cele sensibile.Aceasti parte a sufletului, putem spune cd nu e curate camintea, nici nu poate contempla cele dumnezeieqti gi celeqtiute qi inteligibile in mod nemijlocit, ci are nevoie deceva mai ingroqat, de o calauza spre cele simple gi ne-trupesti, lucru pe care il implinesc simboalele ce conducprin cele irnpa4ite, adica prin cele sensibi.le gi vdzute.

$i partea nepdtimitoare a sufletului. Parteanepatimitoare a sufletului este cea inlelegatoare, nu totalnepafla$A de patimire (de pasivitate), ci neavdnd pomirilein afiua pdtimirii, intrucdt trupul cade sub multe inriuririrele, pc care sufletul nu le suportA fArl propria voire.Partea patimito;ue a sulletului e cea care percepe cele dinafari prin simluri; ei au spus cd s-au predat in mod trupescprin simboale cele dumnezeieqti, prin care suntem ridicalila vederea celor nemateriale.

in mod clar invdldtura despre Dumnezeu (Scrip-tura). $i cei ce aud invalatura clara gi goala de acope-rAminte despre Dumnezeu igi intiparesc in ei unelechipuri spre inplegere, cdliuzind prin ele pe asculdtori.Altfbl: teologia clara e, de pilda: S-a aritat Domnul luiAvraam sau lui Moise gi: A :is Domnul (leS.'7)t ti: A.lbstcuvintul Donuutlui tdtre pntoro c (Ier. 47, I ) gi cele ase-menea. Iar clard e cind nu se aratd Domnul prin simboalefigurate. lar formd l'igurata e vederea evlavioasi pe careo printinr prin astl'el de spuse, potrivite lirii dumnezeieqti.

Un chip oarecare - spre tnlelegerea. Precum prinpomi dumnezeiescul Atanasie infaligeaza ipostasuriJeinchinatei Treimi gi ceilalli sfin1i din altele. Dar qi crealialumii a fost produsd ca un fel de simboale ale celornevazute ale lui Dumnezeu.

$2

Precum zice - Pavel. Apostolul zice aga:. Cele

nerd:ute ale lui, veEnico lui putere, in.fdpturi se vdd(Rom. 1,20). Iar Hristos (caci pe acesta il nume$teCuvAntul adevarat), zice'. Dacri v-am spus vr-tud celepii ntAnte;t i ;i nu le credeli, cum veli crede de vd voi spuneyouii cele cerz;ti' l (Ioan 3. I 2) :;i toate cele ca acestea.

De aceea teologii. In mod cuvenit gi legiuit arata cAprivegte bucuria celor ce tac cele bune gi chinul gi osindacelor ce pacatuiesc. Iar sfaturile qi indemnurile ce ferescde relele viitoare le numelte purificatoare gi neprihAnite.Iar omenegti gi mijlocii, intrebarile interesate, ca de pilda:U nde este.fratele tdu"! (Fac. 4,9); Si: Pogordnd voi vedett(Fac. i8,21); fi: Domnul cercetea:d pe cel drept;i pe celnecredincios (Ps. 10,5). Acestea sunt la mijloc intre celece ii convin lui Dumnezeu qi intre cele ce apar cu totulnecuvenite, adici asemenea tlarelor qi materiilor neinsu-f le l i te. Iar facute mai presus de lume gi in chipdesavAr5itor, numegte pe cele ficute in chip desivdrqitor,potrivit cuvintului qi singurei vornle a lui Dumnezeu.Legi vazute, ca cea care scuza o f'ecioard violatd in pustieqi cele asemenea. Iar rinduieli nevazute ca cea caresptne'. L-am iubit pe lucoh, iar pe E.wu l-um urdt Sralteleca aceasta (Rom. 9,I 3). Pirintele le-a prezentat in multefeluri, pentru ci pe unele ScripturaJe-a predat in modsimbolic, pe altele in chip neprihanit gi mai presus delume.

i n mod potrivit c etltlii. O pane a fi)osofiei este practici,o alta contemplativd- Si o parte a celei practice (faptuitoare)este ob$teasca! care se nume$te $i sociala (cetaleneasca), cacea legiuitoare, iar alta individuali, ca cea etica- Iar lamijlocul celei practice este cea economicrl iar o parte a celeicontemplative este cea naturala, care cunoa$te prin celesensibile gi schimbatoare, care este gi cosmologicii; iar ceavtdtoare (intuitiva) qi teologicd contempla cele inteligibilegi eteme. Iar la mijlocul celei contemplative este cea carecunoalte cele eteme gi sensibile, care este astronomicd qimatematica. De aceasta nu vorbe$te Scriptura, iar Evreii oav,in Deutentnom.

Nu o ktorie simpld. Cele spuse in ScripturA in modsimbolic sau istoric nu descriu o istorie simpla" ci o desiv\irea vie$. Iardesavdqire a viegiizice caeste scopul shnli.lor, careeste ca prin Scripturi sa se des4v6rpasca cei ce sunt invalafspre viala veqnici Iu aceasta o urmareste in mod necesarinlelesul inalt qi alegoric al ei.

Sd venim tn mod sfin{it. Scrie a trece (6tapoivetv),

in loc de a patrunde (61cpdll,€tv). Aceasta inseamni apatrunde gi a intra sau a ajunge inliuntrul lucrului. Agazice qi Diogenian.

Luminile mai presus de fiin(d.Lumini mai presus dehin1a, inteligibile gi dumnezeiegti nume$te pe atotnepri-hanita qi Preasfinta Treime. Iar intcligibili, ingerii supe-riori. Deosebirea acestora am ardtat-o deplin in scriereaD e.spr e numiri I e duntn e:e i eS t i

Despre proniile - lui inteligibile. Despre providenlevorbeqte ca in Evanghelir: Foc unt venit sd arunc peptlmdnt (Lrsc. 12,49). Despre cuvinte, ca la leremia: Nas u n t c ut' i nt e le M e I e u Sa m lbc u l. :i ce D o mnul (ler. 23,29).Chipul focului trebuie inleles deci altf'el ref'eritor la Dum-nezeu gi altfel referiror la cele inteligibile, la ingeri adicAqi la providenlele gi cuvintele lui Dumnezeu.

Cdnd (exprimd) cauza. Chipul focului in sens decauza se refera la cuvintele Domnului; iar in sens deexistenlii, la Dumnezeu; iar in sens de impiifla$ire, la

)1q

Epistole

lnseri. Iar in sens de cauzl e deosebit de cel in sens de

i;pnrtaqire; primul arata fiin1a care este prin ea insaqi,

avdnd adaos chipul dumnezeiesc, care este al ingerilor.

lar ceea ce exisla cste cuvdntul dumnezeicsc, ce provine

din Dumnezeu.Precum qi tnlelegerea acestom. Chipurile se referi

la subiecte (substanle), chiar daca sunt identice.Cercetarea (celor propuse) - de voi. A venit spre

cercetare qi tema din Prrt erlte despre inlelesul hrlnei'

$3

La cea lichidl!. Noteaza ci a numit hranl Ei biuturi

lichida.Paharul - rotund. inplesul paharului 9i al rotunjirnii

lui.Fdrd tnceput qi fdrd sfdrSit' DeclarA providenia lui

Dumnezeu fara inceput, nu pentru ca le-a precugetat

incepdnd sA exisle deodata cu lucrurile, dupa acei lipsili

dc mrr te cxre spun: o data cu Dumnezeu sunt toate; c i

pentru ca gi inainte de-a fi fost fAcute lucrurile de catre

bu-nereu, (existenlele), au fost ideile sau modelele lor

adica etemele lor inplesuri (de care am spus in scrierea

Despre nuntirile dumne:eie;ti ca dumnezeiescul Pavel

le-a numit predcterminari) qi ca in ideile 9i inlelesurile

acestea ale lui Dumnezeu erau prefigurate cele ce vor

f i aduse la existenla; 5 i ca providenla lu i Dumnezeua preexistat fara de inceput int regi i creal iuni . Caci a

a[ar l inut pronie i lu i Dumnezeu sau cugetar i i lu i

ant" i iou.e-sa voiascd sa produca crea! ia, ca impl in i re

a bunatalii lui inainte cugetatoare (proniatoare)' Ca

umrare, providenla (pronia) e declaratA gi fara sfarfit' ca

cea care uu fi cu ingerii nemuritori :;i cu noi' care vom fi

fiicuti ncmuritori. 5i va fi toate celc bune pentru nol'

inlelepciunea Si'a zidit siagi cosd. Arata .ce in-

sea*na ca inlelepciunea Ei-a zidit sie:ii casa 9i in ea

pregateste cele ce le-a spus gi sunt in afara ei 9i in ea'" -b,src

tn toate. Despre aceasta s-a vorbit in scrierea

Despre numirile dumne:eieSti, cum sti li se mi5cA. Dar

noteazi ca numegte propriu-zis pe Dumnezeu.in Sine prin depdgirea. $i in acestea se arata prin

deptiSire cA nu trebuie sa inlelegem ceea ce se spune ca

o privaliune 5i inexistenla.

$i stdnd. Aici mi se pare ca exphca ce este casa

(6oticr), adica ra mdnereu cumeste; cici in grecefte cds i

(€otio) este de la.r/ard (ilori).

Nicidecum tn afard de Sine. Deoarece a inleles prin

cuvdntul s t ind perseverenla in neschimbare, iar

mi;c l tndu-se cu refer i re la providenla ' t rebuie. sA

adaugim i n i nt r e g,i me, ca sa se inleleaga cum se cuvlne'

Caci nici nu sta in intregime, ca qi cdnd nu s-ar miqca prinprovidentA, n ic i nu sc miSca in int regime, ca 9i c ind s-ar

muta din-persevercnta sa. A/tlel: a spune ca Dumnezeu

li.slri, fi ie ;i ni;cri pltrurel' ardtand lucrarea lui provi-

denlialain perseverenla. Sau chiar a spunecdniLi nu std,

niti nu se mi;cd ar�ali perseverenla lui in providenla'

Toate cele de aici le-a explicat de multe ori in scrierea

D espre nuni r i le d umne=e i e ;t i '

ti4

Hrana tare. Care e hrana tare Si care cea lichida

280

Hrana tar€ e desivdrqirea durabila.Puternicd, unitard. Spune ca cunostinla unitara 9i

neimpa4ita despre Dumnezeu nu imparte in cuvintele ei

mintea in inlelesurile materiale, ci il f ace sa cugetc intr-un

nrod unitar firea dumnezeilsci mai presus de lire 9i de

neapropiat - pe cel ce are simlurile omului launtric de-

pnnse pentru aceasla.' $i impdrgite. Socotesc ca in general accasta implicA

in sine curgerea gi cele unnitoare.Cdlduzind. Ctrci nu intr-un singur fel, ci in multe 5i

variate l'eluri ltim sa conducem pe cei pe carc ii invatarn

spre desivirgirea cunoltinlei lui Dumnezeu. (Adici pen-

ru ce aseamani cele dumnezeieqti cu roua, cu apa' cu

laptele, cu vinul gi mierea).Le ddruieSte - celor ce se apropie. Spune ce arati

simboalele.A se ospdta cu adevdrat. Noteaz a ca Parintele deriva

numele grecesc de ospa! leutoliaq) de la bine (t0) li a

fi (6Ierv).F-dtdtoare de viald Si hrdnitoare de copii. A hrini

tinerii buni. Aceasta (xoopo'[po9og) e din Homer; cici

x6poq, inseamni tAnar iar prin addugarea lui t devine

xo0poq,; de aceea se spune KoupoTpogog, hrinitoare

de copu.

$5

Se spune cd - Dumnezeu ' se tmbatd. Noteaza cum

se spune ca Dumnezeu se imbata qi de la cire vine belia

nourtta; qi in ce sens vorbcgte despre extaz (ieqire) la

Dumnezeu.Fiind - peste putinla de a fi tn\eles. Dumnezeu e

mai presus de-a ingelege 9i de-a fi inleles' ca 5i deasupra

lui a fi.imbdtat Si totodatd. Noteaza cum se spune in mod

conccntrat ci de Dumnezeu se zice ca e imbdtat qi iegit

din sine (in extaz).Ne t'om tmpdrtdqi^tn acelagi mod. Aratd care sunt

cinele sau ospelcle in Inrprimlia eerur^ilor.Aqeztrei. Arari .a iqctrt"" in imparalia cerurilor

cste odihna $i viala fara lipsuri Ei cele urmatoare.Vese l i a . P r i n vese l i e sau bune cuge ta re

(ei)Qpoveiv; caci aceasta este veselia: eoqpootvn). se

inlelege cu adevarat Iisus.

$6

Somnul in sens bun. Arata cum a inleles dupd

Dumnezeu, somnul 9i Privegherea.Teologie simbotica. Noteaza ce cuprinde Teologiu

sintbolicri. in ea s-a tratat mai pe larg despre aceste

chipuri.

Epistola X

Epistola. Epistoh este demna de vechimea sf6nti qi

de uienicul pe care i l iubea I isus ' martur is indu- i

mullumirea. Se poate deduce din ea 9i din Epistoh VII

cdtre Politarp, ca atunci c6nd a scris-o marele Dionisie

avea in jurul a 90 dc ani. Ciciin Epistrtlu Litre sfQntul

Policarp spune ca aflindu-se in cetatea Heliopolis din

Epistole

E3ipt. a vizut o eclipsl a soarelui in vremea crucii luiHristos, care a avut loc in al 18-lea an al imparaliei luiTiberiu; caci in al l5-lea an gi-a inceput propova-duirea Domnul lisus, cum se aratii in Evanghelia dupiLuca. $i propoviduind trei ani qi puline luni. Domnul qiDumnezeul nostru pitimette de buni voie, deci in all 8-lea an al lui Tiberiu. Iar Tiberiu a impdrilit 23 de ani,incdt de la patima mintuitozLre pdni la moartea lui Tiberiuau trecut cinci ani. Iar sfdntul Evanghelist Ioan a fostexilat in insula Patmos, una din insulele Cyclade, inultimul an al. imparaliei lui Domilian. Iar acesta a im-paraft l5 ani qi 5 luni. Deci de la anul l8 al lui Tiberiu,cdnd a fost eclipsa. pina la moartea lui Donrilian sunt64 de ani qi 7 luni. $i presupunem cd dumnezeiesculDionisie, cdnd a viizut cele din vremea crucii Domnuluiavea 25 de ani, inc6t socotesc ci tof anii ce-i avea pAnala scrisoarea catre Policarp au putut ft 90. De exilulpreasfAntului Ioan in vremea lui Domilian pomenegte qiIrineu in cartea III gi V, a scrierii Contra ere:iilor.undea insemnat qi timpul. Dar qi Clement al Alexandriei inscrierea: Care bogut se va mintui'!

Cdci nici tn veacurile. Noteaza ci nu Dumnezeu ecauza separdLrii pacitogilor in latura de-a stdnga, cipacatogii ingiqi sunt cauzele despdrlirii, despa4indu-se cudesdvdrgire pe ei de Dumnezeu.

$i fn numele lui Dumnezeu. Numele lui Dumnezeuinseamna sau a facc ei totdeauna toate in numele luiDumnezeu, sau ci cei ce se numesc din Dumnezeu saudin Hristos, vieluind asemenea lui, se nunlesc qi ei dum-nezel.

Soarele Evangheliei. Numeqte cu dreptate soare alEvangheliei pe acest dumnezeiesc Ioan. Deci zice: Cieu invinuindu-i gi ocirlndu-i pe cei ce te-au inchis petine, soarele Evangheliei intr-un loc, mA rog sa te vadagi sa alerge la tine, ca si se mdntuiascA lumindndu-se.Ciici precum qi-a pierdut mintea cel ce socote$te sAinchidi soarele acesta intr-un loc, aqa qi ace;tia qi-aup ie rdu t m in tea soco t i nd sa marg ineasc i l l um inaEvangheliei impreuna cu dne in -insula Patmos.

Iar pe noi nimic contrar. In loc de nici find tudeparte. Dar noteaza ca marele Dionisie a qi proorocit,spunind clar ci Dumnezeu i-a descoperit ca qi sfdntuluiIoan ci in scurt timp va fi eliberat din exilul in Patmos;ceea ce s-a qi intAmplat. Caci precum am spus, in scurtt imp dupi aceea, in u l t imul an al impir i t ie i lu iDomel ian a fost a lungat d in Patmos, pornindu-seprigoana lui Domelian; apoi in jurul morlii imparatu-lui, Ioan, cel mai mare Evanghelist, vede dumnezeiascaApocalipsi.

NOTE

1a

EPISTOLE

Epistola I

275. Lumina cuno$tintei lucrurilor create ne ascundeintunericul sau misterul in care ne intdlnim cu Dum-nezeu. Lumina aceasta ne pi.ueazd de trairea experienleinecunoaqterii lui Dumnezeu. Intunericul tainei lui supra-luminoase e acoperit de lumina cunoagterii lucrurilor. Cucdt cunoagtem mai pulin lucrurile sau ne dam seanra deneexistenla lor real i . ca cele ce au o cxistcnl i nesigur i 'lipsitd de fermitate. cu atAt cunoaqtem mai mult pe Cel ceeste cu adevdrrat, susiinandu-le pe acestea. Pc Dumnezeuil cunoagtem cind ne dam searna ca e mai presus de celecunoscute.

' Epistola II

276. Se face o deosebire intre Dumnezeu in Sinegi lucranle lui lacatoare de hine qi indurnnezeitoare.Dumnezeu in Sine e mai presus de Dumnezeu ca obirqiesau ca inceput al bunatatii qi al indumnezeirii. Darurilece ni le comunica ne ajuta sa imitam pe Cel de neimitatin Sine qi si ne indumnezeim, dar El ca obirgie a acestordaruri riim6ne de neimitat gi ca Supradumnezeu, cAci nuputem deveni obdrqie a binelui gi a indumnezeirii cumeste El. Noi ne indumnezeim 5i devenim buni prin im-piniqire de darurile ce ni le comunici; El insA este prinSine Dumnezeu qi bun, deci de o bunatate gi dumnezeiredeosebiti prin fiinla de cea dobAndita de noi. Noi nefacem buni ;i ne indumnezeim prin relalie cu El, prindarurile benevole ale lui. El este Dumnezeu gi bun nu prhrelalia cu ceva sau cu cineva deosebit de El. $i trebuie safie cineva care are bunatatea li e Dumnezeu prin Sine' cainceput al bunatalii gi indumnezeirii daruite noua. Nu enici o autoritate deosebita de El sau superioari care-lindeamna la bine. El e bhele prin Sine. El e binelenerelativ. Avem aici o deosebire radicala, nepantcistiiintre Dumnezeu qi crealiune. $i trebuie sa existe un astt'elde inceput fara de inceput al bundtilii, iubirii, puterii $iunitalii tuturor. Trebuie sa lie o existenli prin sine, deciatotputemica, care e binele prin sine, nemarginit de nicio autoritate. E spontaneitatea fericitli gi absolut liberi abinelui, nemdrginita;i nemicqoratA de nici o dependenla.Puterea aceasta. nemirginita a unui bine in Sine' expliciigi orice bine in alte existenle, in relalia cu El.

Epistola III

277. Dumnezsu rlmine mister li dipa intrupare.Dar pe de altl pane se face qi cunoscut ca Dumnezeu. Deaceea poate spune despre Sine cine este gi pot spune gioamenii, dar de pe altA parte rAmAne de negrait. Precumin intdlnirea cu Dumnezeu cel neintrupat traim atatprezenla, cit qi taina lui, aqa se intdmpli gi cu Fiul lui celintrupat. Pe de o parte se face mai cunoscut, dar aceastanu epuizeaza taina lui. Cum sepoate tace ipostasul Fiului,ipostas al firii omeneqti'l Cum priveqte Dumnezeu prinochi ornenegti gi cum il vedeau prin ochii lui omene;tiApostolii qi ca om apropiat gi ca Dumnezeu mai presus deinlelegere'? Cum graia Dumnezeu prin cuvinte omeneqti,dar se simlea in cuvintul lui puterea dumnezeiascinecuprinsi'l Se aratA in aceash ca omul e creat de Dum-nezeu, cd nu e prin hinla contrar lui Dumnezeu, ci poate fificut in modul cel mai intim chip de tainl al lui. E gi omulo taina, degi o traim in imediata intimitate. Pe de alta parte,degi mirginit, umanul e facut sa inainteze sau sa creasca inDumnezeu la infinit.

Epistola IV

278. niul lui Dumnezeu fiind mai presus de fiinli

sau de existenli (fiinla de la gr. etvat) s-a ficut fiinla,deci existenla cauzata, marginita, creata, ramanand $Cauzatorul ei Cel mai presus de fiinla. Dar s-a facut totufifiinla mai presus de fiinlA, pentru ca nu gi-a luat lueaumani ca noi din legatura dintre bifbat gi ferneie, ci aluat-o din Fecioara, punind in ca in lucrare putcrea luimai presus de lucrarea omeneasc,r. D:u luea lui ome-neasca. dcqi e facutd fiin1d mai presus de fiin1a - cum zicein Sco/li SfAntul Maxim - a fost totugi gi lre omeneascA.E qi aici o imbinare de afirmagie qi negalie. Caci este omca noi, dar in acclaqi timp e om mai presus de noi, cumnu se poate constitui prin legea flrii. Avem gi aici nu onegalie simpli, ci o negalie in sensul de depigire a ceeace se petrece in crealie prin lcgile date ei. NelucrAnd celeonene$ti numai ca om, nici cele dumnezeieqti numai caDumnezeu, lucrarile lui sunt teandrice. E un temrenintrodus de Dionisie Areopagitul. Aceasta nu e o alneste-care panteista intre uman gi divin. Caci Dionisie nuvorbeqte de o fiinla teandricii, ci numai de o lucrare

283

Note la Epistole

teandrica, in carc subiectul.e unic' dar firile doui. El

uneqte lucrarile lor intr-una, fara str le confunde, dar nu

si fi;ite. Daca fiintele riirnAn distincte. ca izvoare ale unor

iucr:iri distinete, iucrarile unile de ipostas rimln ;i ele

neconfundate. Ele pot fi unite prin ipostasul lor unic. dar

nu gi fiinlele sale. Cele doui fiin1e rdmdn necompuse

lntr-una, ca doui surse de lucrari difcrite, pe care

ipostasul cel unul, compus, le unegte intr-o Iucrare unitl,

,,prin noutatea nrodurilol' sau noua, fara sa le ionfunde.

Aceasta invalaturi a dezvoltat-o Sf6ntul Maxim in Am-

Digaa, capitolul 5 d; Taina iconomiei lui Hristos,,a salvat

deodati atAt deosebirea lucrarilor' cAt 5i unirea lor, cea

dintii putAndu-se contempla in chip nedespirlit-inratiune; naturali a celor unite' cea de a doua cunoscin-du-se in chip necontopi t in modul uni tar a l celor

slvArgite" (ed. rom., p. 58). Aceasta pentru ctr ipostasulcel Unul al Cuvintului s-a facut,,compus" prin asu-

marea trupului (ed. cit.. p. 48), dar firile lui au ramas

douA, nerealizindu-se o fire compusd. Cdci in acest caz

n-ar n.rai fi fost nici Dumnezeu, nici om. Hristos nu umblape ap6 nescufundat, nici ca omul obignuit. nici ca Dum-

nezeu. Dar umbla cum numai omul putca umbla 9i nu se

scufunda cum numai Dumnezeu nu se poate scufunda'

Era autentic uman gi autentic dumnezeiesc in fapta

accasla. dar ea rezulta ca o lucrare noua li penru om $ipentru Dumnezeu. E ceva analog cu privirea omului prin

ochi. Ea nu e pur trupeasca, nici pur sufleteascii' dare $iautentic trupeasca qi autentic sutleteascA' E o lucrare nouA

fali de amAndoua.

Epistola V

279. Precum lumina prea mare a soarelui ia ochiului

omenesc puterea vederii, dar omul iqi da seama ca aceastA

nevedere e produsA de lumina orbitoare, a$a !r o prea

mare apropiire de Dunrnezeu duce la totala neinlelegere

a lui. Cu cit egti mai apropiat sufleteqte de cineva, cu atAt

i$ dai mai mult seama de taina lui. E prea mare lumina

soarelui pentru ochiul omenesc pentru a o cupnn_de rn-

treaga, deEi e fiicut pentru a privi lucrurile prin ea. Cu atdt

mai mare trebuie sA fie lumina dumnezetascA penFu om'

deqi e facut pentru a o cunoa$te.Acesta e sensul poziliv al intunericului dumnezeiesc'

Cu cit il traieqti cu mai mare intensitate. cu atAt il inlelegi

mai pulin ;i i1i este mai greu sa-l exprimi. Acesta e

intun-ericul iupraluminos' Cind unirea cu altul e foarte

mare, nu-li mai dai seama de ceea ce este el in mod

distincl. Dar fericirea ce o traielti nu aduce o pierdere a

constiinlei de tine gi de el.

EPisrola VII

280. Ceea ce stiituie pururea in consriinla oamenilor

ca adevar, deci conform cu dreapta raliune, aceea este

adevirul. Iar aceasta este conlbrm cu raliunea ce ne vrne

de la Dumnezeu gi-L retlecti Pe El.

281. Oar Oe raliunea data de Dumnezeu, cei ce nul

recunosc pe Dumnezeu se folosesc in chip strdmb de ea'

Aceia soiotesc ca numai lumea sesizata 9i raiu cu

simlurile reprezinta adevarul. Dar lucrurile se dovedesc

ca nu sunt di la ele, ci sunt create de un Creator mai presus

284

de ele, cere nu mai depinde de nimic superior lui. Pe de

o parte lumea este o ordine minunata, pe de alta se simte'

in realitatea componentelor ei, ci nu e de la ea. Deci

trebuie s;i fie de la un Creator atotinlelept 9i atotputemic-Dar lumea vazuta se arata dependenta de un spirit

suprem qi prin faptul ca e maleabili pdna la. un anumitgrad chiar de spiritul uman, care se simte el insuSi de-pendent de toate imprejurdrile, dar mai ales de o putere

suDrema.' Omul e miqcat de aspiralia lui spre o existenlivegnicd

gi fericiti qi lumea e facuta sa poata fi miqcatd 5i ea de

catrc el. in folosul acestui scop. Aceasta migcare spre o

linta finala desavArqiti nu poate sA vinA omului 9i lumii

declt cle la Creatorul ei. care unegte pe de o parte menli-

nerea lor intr-o ordine minunata' pe de alta ii face sa se

migte spre o desivAr;ire pe care nu o au inca.

282. Puterea suprema a lui Dumnezeu asupra Iumii

se vede nu numai in ordhea ei minunata 9i statomica, dar

in acela5i timp depcndenta de un factor superior 9i stlndla dispozilia omului in aspiralia lui spre o f'ericire deplinagi etema, ci qi in faptul ca uneori maleabilitatea lumii in

iaport .u Dumnezeu se arata li in minunile sAv6rqite de

Dumnezeu in lume, in acest folos al omului flicind ca

unele sa se savar$easci in mod deosebit de cele ale ordiniigenerale. in cadiul lor. Dumnezeu poate produc-e astfelde fenomene. aducdnd in anumite componente ale lumii

o putere superioara pentru un moment sau tlmp oarecare'care insa nu strica ordinea generalA a universului.

Daca omul poate pune, in anumite lucrAri folosite de

el, puteri noi din spiritul sau, cum n-ar putea pune Dum-

nezeu astt-el de puteri noi, cu mult mai mari' in anumitepa4i ale materiei, pentru scurt timp? Prin acte de sfinlirei tuturor lucrurilor qi actelor omenegti, Dumnezeu aduce

noi puteri in ordinea lumii gi a vielii onrenegti' Omulinsuli poate deveni sfAnt gi dumnezcu prin eforturile sale

ajutat de puterile lui Dumnezeu. El nu se poate impicacu gindul ci scurnpii decedali au dispirut de tot.

Congtiinla unei vieli limitate la cea din lumea aceasta ar

fi pentru om un chin, chiar daca ea ar dura la nesfArqit. El

are astfel experienla mirginirii lumii. $i el nu se poate

impaca cu posibilitilile 9i orizonturile mirginite 9i mono-toniu pe carc i le dtr lumea aceasta. De aceea, el trebuiesA traiasca o pregustare a veqniciei reale, prin gdndire gi

experienla, inci in cursul vielii piimantesti. Aceastideichidere spre vegnicie' inca de pe pamant, e tem€liacredinlei. $i plictiseala, imposibil de suponat la nesfarlit

cu viala in lumea aceasta, face pentru el moartea nu

numai un eveniment al tristelii, ci 5i al nadejdii qi al

eliberarii.Daca prin trupul inviat al lui Hrisots 5i prin Duhul

Sfdnt care din El se comunici in Taine credincioqilor'intarind spiritul lor, materia devine un mediu de intAl-

nire cu Dumnezeu qi cosmosul intreg inainteaza spre

transfigurare qi desavdrqire in viala viitoare (careia

minunile ii sunt o anticipare), prin considerarea lumii

ca unica realitate, f?rii alt rost decAt a satisface poftele

rupesti ale omului ea (nrateria) devine pe de o parte

opica, intunecata, cum devine intunecata t i fa la

oimenilor care nu cauta decat aceste placeri qi se

dugmanesc inre ei luptdnd pentru ele; pe de alta faceca ldinla sa nu vada in armonia tainica a naturii trans-parenla ei pentru Dumnezeu, ci si dezlanluie energiile

Note la Epistole

elementelor descompuse, pintru satisfacerea exclusiva a

, poftelor mereu sporite ale trupului. Aceasta a adus coru-perea in naturi gi moartea trupului omenesc-

Da r t r upu l i nv i a t a l l u i H r i s t os q i pe r spec t i vat r ans f i gu rd r i i cosmosu lu i q i oda td cu aceas ta i n -f r inarea gi iubirea intre oameni , uni t i cu ier tarea

$ i cu compa t im i rea , va f ace i n t r eag i c rea l i a l um i -noasa , t r anspa ren tA , cum i ncepe sA se f ac i l um i -noasd f a l a omu lu i bun i nca de a i c i . I n s t a reatransf igurata a v ie l i i in Hr istos, toata mater ia vadeven i l um ina . cum es te ea i n f ond , p l i n i del um ina pe rsoane lo r umane i ub i t oa re , avAnd cai zvo r a l i n t r eg i i l um in i pe H r i s t os ca un adeva ra tsoa re sp i r i t ua l un i ve r sa l . A tunc i nu va ma i f i omare deosebire int re inger i q i oameni . Nu se vama i pu tea d i s t i nge i n t r e un un i ve r s ma te r i a l i ipersoanele luminoase in unireaintre e le ; i in t re e le g iHristos.

Dar cei ce n-au dezvoltat in ei in lumea aceasta decdtpoftele trupegti qi duqmania vor emana din ei numaiintuneric qi vor fi inviluili intr-un univers intunecat.intarit de demoni ca surse personale ale intunericului.

Dionisie vorbegte gi de o prelungire a luminii solarein anumite momente ale istoriei poporului lui Israil. Erao lumini care pe de o parte se intarea din Dumnezeu, pede alta din credinla oamenilor in care sporea luminasoiritului.

Toate acestea arata cAt de mult lumea materialA elegata de Dumnezeu.

Interesante reflexiuni despre aceasta se pot vedea inarticolul patriarhului Ignatie de Antiohia, Orthodo,rieet sauvegarde de la crlation (,,Episkepsis" , Geneva,nr. 415, d in 15 mart ie 1988). Regret cd, n-am avut ladispozig ie q i confer in la Dr. George Sussman, DleGranzen der Welt im Kleinen und Grossen in der Sichtder Phisikers, tinuti la Academia din Freiburg im Br.,mai 1988, unde incepe in cadrul temei NaIur und Gott.

Din afirmarea acestora, se vede cii Dionisie respingepanteismul filosofiei eline, nefiind influenlatin acest sensde neoplatonism, cum au afirmat unii din comentatoriilu i .

EpistolaVIII

283. Daca in Epistola yII s-a tratat tema relalieilui Dumnezeu cu natura, in Episrclu VIII se trateazatema datoriei omului de-a ierta pe semenii stri qi maiales datoria preotului de-a ierta pe cei ce se pociiesc depicatele lor, precum qi tema respectului pe care trepteleinferioare din Bisericii il datoreaza treptelor superioare.

Cei mai inalli in trepte nu trebuie criticali de cei dintreptele inferioare, dar gi cei mai inalli in trepte au or ispundere in fa la Iu i Dumnezeu pentru a r id icaduhovnicegte pe cei d in t reptele infer ioare. pr ininvalatura, buniitate qi iertare. Prin aceasta, cei din trep-tele superioare arati ca sunt mai apropiali de Dumnezeu,care e bunitatea supremi.

Un preot nu poate fi judecat de un monah sau de unlaic, ci de episcop, care e superior lui qi mai aproape deDumnezeu prin rtrspunderea mai mare pentru cei infe-riori lui. Aceasta e gi un mijloc prin care se menline o

r6nduiall in Biserici. Nu se poate rlstumaln numele luiDumnezeu aceasti renduiala, nu se poate critica un preotprin motivul cd se apara prin aceasta cauza lui Dum-nezeu. Aceasta ar insemna cd Dumnezeu insugi admitesa se ristoame rAnduiala aSezata de El. Nu trebuie si seridice o treapta inferioara impotriva celor superioare.

284. ConcentrAndu-ne in mod deosebit asupra da-toriei preotului de-a ierta pe credinciogii ce se pocaiesc,iar cei inferiori preotului (de a ierta) relele sau parutelegre;eli ale lui, autorul observA cd nu se poate rAzbunaDumnezeu Ce[ Bun prin rautate. Preotul trebuie sAcompatimeasci pe cei ce au gregit qi si-i sfatuiascitoata viala prin invalatura qi pilda lui. Iar cei ce gregescsi vini la conqtiinla ca au gregit, sd se pocaiascd, pentrucA altfel iqi ?ndoiesc pacatul. Epistola cuprinde omul$me de fine analize ale starilor sufletegti ale celorce piicdtuiesc ai ale celor ce au datoria si-i ierte, dar qisi-i indrepte, analize intemeiate pe exemple din SfdntaScriptura qi mai ales pe pilde din viala lui lisus Hristos.

285.2a se incheie cu o vedenie a unui preot sfdnt(Carp din Cipru) care, suparat pe un necredincios care aatras la necredinla pe un credincios, pe care de asemeneas-a suparat, vede pe Iisus Hristos coborind din cer 5iridicAnd pe cei doi de la marginea prApastiei iadului.Hristos insugi compatimelte mai departe cu cei pacatoli,adici suferi crucea penru ei, cum suferi gi de la cei cenu-i iarttr pe aceia, ca un fel de noi lovitwi date lui insuqi.

Epistola IX

286. Aceasta Epistola e dedicatl rela$ei intre sim-plitatea infinit de bogati a lui Dumnezeu qi chipurile sausimboalele create, compuse, prin care e cunoscut. Tainelelui Dumnezeu le cunoaltem mai mult prin simboaleleapropiate lui qi mai pulin in inlelesurile lor neinvelite insimboale. Dar existl o apropiere intre simboalele vizutegi inlelesurile dumnezeieqti nevazute. Cdci qi cele vazutesunt tpate de la Dumnezeu. El insugi le-a gAndit qi pe celevazute, ca si fie legate cu inlelesurile lui nevazute giavAnd o oarecare potrivire cu ele. Apa care susline vialabiologica e potrivita ca chip sau ca simbol al apeidumnezeiegti care spore$te viala noastra spirituali.Apoi qi apa vizutd e create de Dumnezeu $i suslinutide E l g i ex i s t i da to r i t a pu te r i i l u i c rea toa re q isuslindtoare. Intre cele vazute gi materiale qi cele spiri-tuale gi dumnezeieqti exista o legdturl. Ordinea celormateriale, biologice, umane qi a lumii ingeregti, este unintreg care nu ste de sine, desparlit de Dumnezeu. Pelnngi aceea, puterile lui Dumnezeu pot fi chemate sAumple unele din actele qi lucrarile vazute qi intr-un moddeosebit, printr-o sfingire a lor. Atunci sunt facutesimboale l i turgice comunicante ale acelor puter i ,deosebite de cele creatoare qi suslinatoare ale crealieiin general.

Dar sunt destui care nu vid prin cele vllzute celenevdzute gi pe Dumnezeu insugi ca suslinitor al lor.

Cei ce vad prin cele vazute $i materiale, mai alesprin simboalele sfinlite de Dumnezeu, il vid gi ca peCel ce sta in Sine insuqi, dar se qi revarsi in Sine, priniubirea intre Persoanele treimice. Ca Cel ce are iubireain Sine sau se milca in Sine qi se priveqte pe Sine, nu

285

Note la Epistole

se miqci spre creaturi gi nu se lrnpinigegte acestora. Else priveqte pe Sine. Dartocmai aceastail arataca putandsA se milte cu voia gi spre cele create, fiiri si iasA din Sine.Dar viala in Sine a lui e atat de deosebita de cele create,care prin legile lor naturale sau prin puteri sfinlitoaredeosebite sunt simboale ale vielii lui, incdt pot pArea cAprezinti acea v iala intr- un mod fantezist. Afa prezinta inmod fantezist na$terea in cele create, nagterea din Dum-nezeu, cdnd o aseamana pe cea din urmi cu prima.

Dar nu numai viala intema a lui Dumnezeu e prezen-tata prin imaghi sau simboale, care sunt departe de a-lreda aqa cum este, ci gi cele care prezinta lucririle luiDumnezeu in crealiune, lucrdri providentiatoare lisfinlitoare. Caci acestca il prezintA pe Dumnezeu ade-seori in chipul unor animale (mielul, pardosul) sau in-tristandu-se gi imbatindu-se de bucurie pentru creaturi.

$i, in general, toate simboalele sunt chipuri impArlite aleCelui neimpiiLrlit, prezinta in forme pe Cel fird forme, darcare are in Sine in mod virtual toate cele impa4ite $i toateformele crealiei.

De aceea nu trebuie sa socotim aceste chipuri gisimboale compuse ca chipuri lbrmate in Dumnezeuinsuqi, proiectate spre noi. Dar numai cei induhovnicilipot vedea prin fomrele impArlite gi compuse, descripti-bile, pe Cel neimparlit, fird fomra, indescriptibil, negriit.Cei lipsili de credinla $i intinali de pacate nu vAd de aceeape Cel nevazut, neinrpA4it, negrait, prin cele compuse,impa4ite, graite. Cei induhovnicili, cei cu spiritul sporittrec prin simboale la simplu. Caci ei igi descopera insaqimintea lor ca simpla, negriita gi fira forma. Dar intrucdtnu are intlnitatea lui Dumnezeu, are nevoie sd urce launitatea lui simpla prin bogalia de forme gi de ingelesuriale lumii gi ale trupului facut pentru a sesiza aceastimullime a formelor lumii, ca prin ea mintea sA contemplepe Creatorul qi Suslinatorul cel Unul 5i intiiul al tuturor.

287. Oar cei inzestiali de Dumnezeu si comunicealtora cuno5tinla lui au primit de la Dumnezeu nu numaiforma de cunoaqtcrc a lui prin simboale, ci qi prin cuvinte.Prin Simboalc ca taine lucreaz a Dumnezeu asupra omu-lui sprc sfinlirea lui, ajutAndu-l sA-l expcrieze ca taindactivi, dar putin inleleasa. Prin cuvintele proorocilor 9iinva(atorilor, Dumnezeu se adreseazi mai mult iubirii deinlelepciune, de inlelegere a omului, ca indemnali prinaceasta oanrenii sd implineasci voia lui prin faptele careii apropie de El.

288. Uoaut comunicarii de care Dumnezeu aputerilor lui sfinlitoare gi intaritoare, dar qi a invalaturiilui prin cuvinte, e inchipuit gi prin paharul care pe deo parte ne ofera bAutura care ne sustine qi intiregte, pede alta rd,rnAne nesecat. El reprezinta insaqi providenlalui Dumnezeu sau pe Dumnezeu insu;i care ne oferii pe

de o parte puterile lui ca o bluturi, pe de alta rimdneneepuizat in Sine. E simbolul providenlei sau al luiDumnezeu, avAnd in cl providenla sau pe Dumnezeu.Ciici pahirul oferd biutura tuturor, dar rimine gi plinde ea. asemenea lui Dumnezeu. Prin bautura ot'eriti,Dumnezeu iese din Sine, dar rAmdne prin infinitatea eitotodata in Sine. Dumnezeu rimAne in Sine ca Cel ce ecauza necauzata a tuturor, deasupra tuturor celor cauzate.El este etem qi sta nemigcat in Sine, dtr intrucdt lucrcaziii n t oa te , c reAndu - l e , sus ! i nandu - l e . s f i n l i ndu - l e ,aragandu-le spre Sine, se qi mi:;ci. Propriu-zis nici nusti, nici nu se mi$ca, in sensul in care stau qi se migcifipturile, silite gi la una gi la alta de Creatorul necauzat allor.

289. Hrana tare e hrana celor spori$ duhovniceqte,care ii line statomici in cunoqtinla lui Dumnezeu gitrairea lui, fiind ea insiqi o cuno$tinla adanca qi unitara.Iar hrana lichida e cea trecatoare. care nu se intiPare$teadAnc qi permanent in suflet. Ea produce placere mo-mentani, ca mierea, ca laptele, dar efectul ei e mai pulinadAnc qi durabil. E bine cind puterile gi inlelesuriledumnezeiegti se dau prin amAndoui f'elurile de hrani,ca la niqte ospele imbel$ugate.

290. Ospalul acesta spir i tual imbat i pe om deentuziasm, dar i l face l i sa iasa din s ine, nemaigt i inddeci t de Dumnezeu. int r -un adevdrat extaz. Dar nunumai omul se inrbat i i de bucur ie addnci ce i -o d iexpcr ienla lu i Dumnezeu, c i g i Dumnezeu insu; i searat i ca imbdtat q i iegi t d in Sine in om, dator i tabucur ie i ce i -o dA omul bucurAndu-se de EI saufaptulu i ca numai bucur ia lu i Dumnezeu de om saudirn ic ia de Sine a lu i , p l ina de bucur ie, i l umple gioe om de bucur ie.

De un astfel de ospAl, dar veqnic qi cu mult mai bogatne va face Dumnezeu parte in viala viitoare. Aceastepanicipare Ia ospalul vcqnic va fi totodata o odihna detoate ostenelile, impartaqirea de bunatalile fArA sfar$it lifarA eforturile spre ele, eforturi care sunt proprii vieliinoastre de pe pdmAnt. Spre acest ospi! ne cheamaHristos sa ne pregatim, prin haina de nunta.

'291. Somnul lu i Dumnezcu de care vorbesteScr iptura arata $i e l s tarea r id icat i i a lu i Dumnezeuintr-o odihna peste toata odihna la care poate f iinal lat omul. E odihna in fer ic i rea propr ie a iubir i iin t re Persoanele t re imice. Dar odata ce ne-a creat ,Dumnezeu se af l i nu nuntai in odihna fer ic i r i i pro-pr i i , c i g i in vegherea acordatd, noud, ca sa ne r id iceqi pe noi la o odihnA fer ic i td, care-5i are puterea inod ihna l u i l i un t r i cd .

sf. dionisie areopagitul - despre ierarhia cerească, ierarhia bisericească, numirile...

Documents