segmentarea publicurilor Şi stabilirea discursurilor

8/17/2019 Segmentarea Publicurilor Şi Stabilirea Discursurilor

1/99

Segmentarea publicurilor şi stabilirea discursurilor în comunicarea internă


2/99

ARGUMENT

A devenit aproape un truism faptul că omenirea intră, începând cu sfârşitul actualuluisecol, într-o nouă eră - era informaţională. Zeci de mii de studii surprind această mutaţie, şi

alte zeci de mii vor urma, dezvoltând noi concepte şi teorii pe măsura prefacerilor fără precedent prin care trece societatea umană.

eocamdată, era informaţională se profilează cât mai curând ca o promisiune aviitorului decât ca o realitate matură. !a"oritatea cercetătorilor sunt de acord că până şi celemai dezvoltate societăţi se găsesc încă în tranziţie către o nouă formă de organizare, cumulândlaolaltă elemente ale vec#ii rânduieli şi ale celei emergente. ar tendinţa de înnoire esteevidentă. $nii autori vorbesc despre o evolutie care duce firesc la societatea informatională%

altii preferă să se refere la o adevărată revolutie, care scutură din temelii rosturile epociitrecute. &nsă indiferent de termenul folosit, este neîndoielnic că această tendinta îşi puneamprenta pe absolut toate domeniile omenescului.

'onsecinele implicite ale trecerii la societatea informatională au fost şi sunt discutatede numeroşi gânditori. Astfel, în ()*+, uigi adda( susţinea Asistăm cu toţii la o evoluţie amodului nostru de a produce, de a comunica, de a trăi, o evoluţie atât de rapidă încât estenumită postindustrială. /a este provocată de un comple0 de factori culturali, sociali,

economici, ştiinţifici, te#nologici, dintre care ultimii se impun cu o forţă covârşitoare. 1oatecategoriile sunt implicate, dar una se impune, şi anume aceea legată de generarea, culegerea,transmiterea, elaborarea şi răspândirea informaţiei2.

&n studiul intitulat e la sile0 la siliciu2, 3iovanni 3iovannini, preşedintele 4ederaţiei5taliene a /ditorilor de Ziare 645/37, pune problema într-un mod similar upă era agricolăşi cea industrială, intrăm acum în era 8informaţională9. &nţelegerea a ceea ce se întâmplă în prezent este îngreunată de o primă caracteristică, şi anume creşterea comple0ităţii în toate

domeniile social, politic, cultural, industrial, ştiinţific. Avem impresia că este în curs oadevărată 8mutaţie9, că organismul 8societatea umană9 generează un organism cu totul nou.:i aceasta are loc concomitent cu o creştere a bunurilor materiale esenţiale noii construcţii,dar, mai ales, cu o creştere fantastică a flu0urilor informative menite să configureze o structurănouă şi mai puternică2.;

atorită faptului că societatea informaţională se găseşte încă într-un proces destructurare specifică, încercarea de a-i surprinde dimensiunile definitorii apare ca oîntreprindere temerară şi, posibil, sortită eşecului. ificultăţi încă şi mai mari presupuse de( uigi adda, în !edia duemila2, nr. (, 1orino, ()*+, p. ( e la sile0 la siliciu - 5storia mi"loacelor de comunicare în mas?>,/ditura te#nic?, @ucureşti, ()*), p. ( -(B


3/99

acest demers sunt generate de limitele modelărilor teoretice cu care se operează în prezent. &nultima "umătate de secol, paradigma Cdoble"a - Dienner s-a transformat din posibil teoretic înreal acţional, determinând mutaţii incredibile în gândirea şi practica ştiinţifică. ar la oraactuală această abordare e pe cale să fie depăşită, noi interpretări venind să modifice sistemul

de referinţă teoretic al umanităţii. $n astfel de model ar putea fi şi cel al procesualităţiiorganice, care priveşte omul şi comunităţile umane drept procesoare de informaţie Esemnificaţie şi energie, self-formative şi reproductibile. 'onform acestei teorii, fiinţarea este

e0presie şi produs al cone0iunilor posibile între procesări informaţionale şi proceseenergetice2. !odelarea pleacă de la ipotezele că nu este posibilă completa detaşare a proceselor energetice de procesările informaţionale2, că orice procesare îşi generează prin propriile consecinţe, condiţiile dezorganizării ei, iar procesele dezorganizate sunt generatoare

de condiţii favorabile emergenţei altor procese organizate2+

. acă un astfel de model sau altulsimilar vor fi validate de ştiinţă, implicaţiile sociale vor fi imense, descura"ând, ab initio, oriceîncercare de a contura o imagine e0#austivă a societăţii informaţionale. e asemenea, înstudiul prezent ne vom rezuma la abordarea sistematică a gestiunii imaginii organizaţiilor prinactivitatea de relaţii publice.

5maginea unei organizaţii este obiect de patrimoniu, fie că este moştenită 6de e0empluimaginea firmei britanice Folls FoGce, ce a traversat nealterată mai multe decenii în secolulnostru, fiind în tot acest timp un puternic factor de promovare, pe piaţa mondială, a produselor firmei7, fie că este inclusă în totalitatea bunurilor organizaţiei 6imaginea firmei 'oca-'ola esteconsiderată ca fiind mai valoroasă decât ansamblul mi"loacelor fi0e ale giganticuluitransnaţional7, fie că este apreciată ca o dimensiune nematerială, subiectivă, dar care poate fiapreciată în bani, întrucăt are valoare de piaţă.

'a obiect de patrimoniu, imaginea se gestionează E administrează la fel ca orice alt bun patrimonial al organizaţiei, indiferent de natura acestuia.

Herioada actuală - în care imaginea a devenit un aliment cotidian al sensibilităţii, alinteligenţei şi ideologiei noastre 6conform IacJues /llul, a parole #umilieK, Haris, p.s.7-amplifică şi facilitează creşterea e0ponenţială a utilizării mi"loacelor de acţiune asuprareprezentărilor oamenilor, meritând pe deplin caracterizarea de civilizaţie a imaginii2 pe carei-o face Fene LuGg#e.

Se impune precizarea că, în accepţia noastră termenul imagine2 nu se referă,restrictiv, la reproducerea materială a unei realităţi date, ci la un atribut al vieţii psi#ice -bazat pe capacitatea psi#icului uman de a construi reprezentări mentale - determinant în relaţia+ ucian 'ulda, Hrocesualitatea social?, /ditura icorna, @ucureşti, ()) , p. (+ Hatrimoniu - totalitatea bunurilor moştenite de cineva de la p?rinţi, înaintaşi% totalitatea bunurilor care

aparţin unei colectivit?ţi% totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cuiva şi care pot fi evaluate în bani, conform!ic icţionar al imbii Fomâne, /dit. :tiinţific?, @ucureşti, ()< .


4/99

comunicaţională. Se poate afirma, deci, că imaginea poate să influenţeze puterea de decizie aunui individ sau a unei colectivităţiB , întrucât, aşa cum arăta IacJues e 3off în prefaţavolumului său >5maginarul medieval>, de-a lungul istoriei, viaţa omului şi a societăţilor, suntlegate în egală măsură de imagini, ca şi de realităţi palpabile. 5maginile despre care este vorba

nu se limitează la cele întruc#ipate în producţiile iconografice şi artistice, ci se e0tind şi lacele din universul imaginilor mentale2.

C imagine bună a organizaţiei are o influenţă covârşitoare asupra reuşitei în afaceri.Mersus, o imagine negativă afectează, uneori de o manieră incredibilă, succesul organizaţiei.Acest fapt este bine înţeles de e0perţii tuturor firmelor de succes din lume.

CAPITOLUL ICOMUNICAREA – CONSIDERAŢII GENERALE

B 'amelia @acos, >Folul imaginii asupra mentalit?ţilor colective>, în Societate = 'ultur?, NouaAlternativ?, nr. +, p. ;+


5/99

efinită în modul cel mai simplu, comunicarea constă într-un proces de transmitere ainformaţiilor, ideilor şi opiniilor de la un individ la altul şi de la un grup social la altul. &ngenere, relaţiile umane 6şi nu numai acestea7 reprezintă interacţiuni comunicaţionale. '#iar dacă nu acceptăm punctul de vedere al celor care spun că relaţiile şi interacţiunile dintre

oameni sunt denatură comunicaţională, trebuie să recunoaştem că toate relaţiile interumaneau o dimensiune simbolică interacţiunile umane ar fi imposibile fără transmiterea şireceptarea unor mesa"e. &nsăşi e0istenţa, funcţionarea şi organizarea societăţii ar fi deneconceput în absenţa proceselor de comunicare. /0istăm unii pentru alţii şi interacţionămunii cu alţii în măsura în care comunicăm între noi transmitem şi primim semnale, codificămşi decodificăm mesa"e. !esa"ele modifică informaţia celui care le primeşte şi, eventual,comportamentul său. Feacţia comportamentală a receptorului poate influenţa emiţătorul într-

un mod perceptibil sau imperceptibil.&n prezent, este mai mult decât evident că toate activităţile organizate de oameni îşi au

izvorul în comunicare. &n toate mediile se conştientizează tot mai mult faptul că o societate, oinstituţie sau o întreprindere se constituie şi se menţin datorită şi prin intermediulnumeroaselor lor procese şi reţele de comunicare, care le dau coerenţă. ucrurile stau la fel pentru toate relaţiile umane ... începem a sesiza faptul că acţiunea comunicaţională şi acţiuneaorganizaţională depind reciproc una de alta2 63illes Dillett, sub dir., a communicationmodKlisKe2, $ne introduction au0 concepts au0 modOlOs et au0 t#Kories, CttaPa, ());, /d. duFenoveau HKdagogiJue, Avant Hropos7.

'omunicarea2 a devenit un concept universal şi atotcuprinzător, pentru că totulcomunică2. 5ată cum răspunde ucien Sfez la întrebarea ce se înţelege, în general, prin acomunica2Q /u primesc o comunicare telefonică. 1ransmit sau iau o comunicare. Stabilesc,întrerup sau tulbur comunicări. Am reuşit sau n-am reuşit să comunic impresiile, ideile sausentimentele mele partenerului meu, vecinului sau publicului. 'omunic, de asemenea, cuuniversul fizic prin simţurile mele. Astfel, văd şi aud, receptez arta contemporană, care îmicomunică frisoane sau dezgust, apreciez natura, această mare pe care o văd albastră, acest lacliniştit.

&n anumite cazuri, pot comunica cu umnezeu sau cu un alt principiu eternsupranatural şi să a"ung la e0taz, la o comuniune cu absolutul, sau cel puţin îmi imaginez căaceasta ar putea să mi se întâmple. ragostea promite această comunicare fuzională, la fel caşi pulsiunile puternice ale ambiţiei sau puterii. C manifestare publică poate să mă aducă într-ostare de comunicare emotivă un meeting, discursul unui lider% vibrez atunci împreună cu mii

de alţi indivizi.


6/99

He scurt, trăiesc în mi"locul unor comunicări multiple, distingându-le pe unele de alteleîn mod implicit. 'ăci eu ştiu bine, fără a fi nevoie să mă e0plic de fiecare dată, căcomunicarea ştiinţifică a unuia dintre colegii mei la recentul colocviu nu este de acelaşi fel cuaceea pe care o primesc sau care mi se transmite prin repondeur, nici de aceeaşi intensitate cu

cea pe care cred că o am cu un prieten. C lume le separă şi totuşi eu le reunesc pe toate subtermenul generic de comunicare. 6 ucien Sfez, 1autisme2, Dictionnaire critique de lacommunication, H.$.4., Haris, ())+, p. (


7/99

ceea ce fac invariabil oamenii din sat, care îşi dau bineţe2 de fiecare dată când se întâlnesc7.Acest fapt este şi mai evident de ordinul comunicării%

+. 'ineva citeşte un ziar, ceea ce îi permite să se informeze despre ce se întâmplăîn mediul său sau în lume% aceasta îl face să se e0pună înclinaţiilor persuasive ale unor

comunicatori ori să se amuze parcurgând rubricile distractive, caricaturile etc. @. @erelson aarătat că citind ziarul în fiecare dimineaţă o persoană se supune unui ritual care îl a"ută să facăfaţă unei zile care începe, punându-se în contact cu lumea afacerilor, cu situaţia politică, cuevenimentele importante sau pur şi simplu de a se ascunde în dosul ziarului pentru a evitadialogul cu alţii 6cei care îl plictisesc de pildă7%

. $n tânăr invitat la un cocWtail îi spune unei fete drăguţe o ţigară2Q &naparenţă, el invită fata să aprindă o ţigară, dar în realitate îi comunică2 interesul pentru

persoana ei şi dorinţa de a continua această întâlnire întâmplătoare%B. Laideţi băieţi2, strigă antrenorul de football ec#ipei sale care intră pe teren

este o formulă de directive, de persuasiune, de încredere în victorie%X. 'urbă periculoasă - Y Wm, pe oră2 - anunţă un panou rutier. &n fapt, panoul

indică o restricţie care e0primă importanţa pe care autorităţile publice o arată securităţiiautomobilistului şi circulaţiei. Acesta se va comporta după gradul de încredere înculcată dee0perienţa sa în relaţia cu autorităţile publice şi de e0perienţa sa în materie de circulaţie%


8/99

pentru a evoca anumite răspunsuri învăţate cultural. /ste deci de la sine înţeles că acesterăspunsuri vor fi puternic marcate de e0perienţa culturală, conte0tul psi#ologic şi situaţiareceptorului...2 6idem, p. * 7.

1ermenul comunicare2 începe a fi utilizat din secolul ( şi provine la origine din

latinescul communis2 care înseamnă a pune în comun2, a fi în relaţie2, fiind mai apropiat,în vremea respectivă, de înţelesul a împărtăşi2, a împărţi mai multora2. in secolul al M5-lea, termenului i se asociază şi un înţeles nou a transmite2, odată cu dezvoltarea poştei, adrumurilor. in secolul 5 , sensul a transmite2 trece pe primul plan ca o consecinţă adezvoltării unor te#nici moderne de comunicaţii - trenul, telegraful, automobilul, telefonul. &nconte0tul noilor mi"loace de comunicare - radio, cinema, televiziunea - termenul adecvat ar ficel de comunicare-difuzare2 6!issiWa, I. ., Dolton, ., a folle du logis, a tKlKvision dans

les sociKtKs contemporaines2, Haris, 4aGard, ()*+, p. (B+7. $n termen combinat ar reţine atâtînţelesul originar, când se desemna comunicareaumană, naturală între doi sau mai mulţiindivizi, cât şi activităţile mediate de te#nică. Apariţia comunicării te#nice, pe lângă ceanaturală, implică deci o sc#imbare a sensului termenului ideea de împărţire2, împărtăşire26a unor mesa"e7 va fi dublată de cea de transmitere2 6comunicare instrumentală7.

Hroblemele terminologice se complică pe măsura trecerii de latehnici de comunicare-transmitere în sensul material al termenului 6tren, automobil, avion7, - când termenul

transmitere2 era adecvat, - la te#nicile propriu-zise ale comunicării audiovizuale 6radio,cinema, televiziune7, când are loc o suprapunere a celor două înţelesuri. 1e#nicileaudiovizualetransmitşi difuzeazămesa"e, dar asigură efectivcomunicarea între indivizi6îi pun în relaţie - este drept mediată - pe cei care emit şi pe cei care receptează7. acă trenuldoar transmite un obiect, transportând, să zicem, o scrisoare, radioul comunică2 în sensul căîi pune pe indivizi în contact, pe cei aflaţi la originea 6sursa7 mesa"ului şi pe cei care îl primesc.

&nţelesurile noţiunii decomunicare se diversificăşi nuanţează odată cu multiplicareaactivităţilor, formelor şi mijloacelor de comunicare, mai ales ca urmare a intervenţieite#nicilor moderne în comunicarea umană naturală, ca mediatori şi transmiţători ai mesa"elor.

acă telefonul rămâne apropiat de comunicarea umană directă, permiţând o comunicare personală, în sensul înţelegerii reciproce şi al a"ustării locutorilor într-un proces cu sens dubluşi simultan 6asigurând cel puţin parţial comunicare-împărtăşire27, mi"loacele audiovizuale propriu-zise 6radio şi v7 vor introduce noi forme de comunicare, radical diferite decomunicarea interpersonală.

/ste necesar a distinge, de la început, întrecomunicarea directă, interpersonală, care presupune contacte personale între fiinţele umane, şicomunicarea indirectă, bazată pe


9/99

utilizarea unor dispozitive te#nice pentru transmiterea informaţiilor. acă prima se bazează pete#nici primare2 6cuvânt, gest, mimică7, a doua recurge la te#nici secundare2 6scriere,tipăritură, toate sistemele grafice, semnale transmise prin unde #ertziene, cabluri etc.7.'omunicarea indirectăcuprinde patru categorii

- comunicarea imprimată6presa, revista, cartea, afişul etc.7%- comunicarea înregistrată6film, disc, bandă magnetică etc.7%- comunicarea prin fir6telefon, telegraf, comunicarea prin cablu, fibre optice etc.7%- comunicarea radiofonică6radio, tv, având ca suport undele #ertziene7.

Aşadar, e0istă mai multetipuri de comunicarelegate de om şi de colectivităţileumane

a.Comunicarea intrapersonală, în cursul căreia fiecare îşi vorbeşte lui însuşi% este

comunicarea desfăşurată în forul2 interior al fiecărui individ. b.Comunicarea interpersonală, cum este dialogul dintre două sau câteva persoane

aflate faţă în faţă2. /ste o comunicare directă şi personalizată. &n acest caz, pe lângă voce auun rol important elemente care ţin de mimica feţei, de gesturile noastre. acă surâdem cândne adresăm unui interlocutor e0primăm şi transmitem o intenţie de amabilitate şi vom trezireacţii corespunzătoare. 1onul vocii este foarte semnificativ un ton amabil transmite un altmesa" decât un ton aspru şi determină un anumit comportament din partea interlocutorului. &ncomunicarea interpersonală feed-bacW-ul funcţionează imediat, direct şi continuu.

c. Comunicarea de grup sau comunicarea în organizaţii presupun reunireaoamenilor pentru a dezbate şi a #otărî într-o anumită problemă, pentru o activitate în comun6o clasă de elevi, un seminar, reuniunea comitetului director al unei organizaţii etc.7. /ste deasemenea cazul circulaţiei informaţiilor de la o treaptă la alta în ierar#ia organizaţiilor 6comunicarea organizaţională7.

d. Comunicarea de masă, care înseamnă producere şi difuzarea mesa"elor decătre un sistem mediatic instituţionalizat către un public variat şi numeros. &n acest caz,realizarea efectivă a comunicării este mai dificilă, implicând mai multe elemente şi un procescomple0 de elaborare şi difuzare a mesa"elor, o artă şi o ştiinţă a comunicării - comunicatoriidevin persoane specializate, care trebuie să ştiece şi cumsă transmită etc.

'omunicare este una din trăsăturile de bază ale naturii umane. iteratura despecialitate oferă numeroase definiţii ale acestui proces deosebit de comple0. $na dintre celemai concise definiţii este cea forumlata de specialistul american on 4abun 'omunicareaeste transferul de semnificaţie 6înţeles72.

Hentru asigurarea vizibilităţii pro0imale şi distale a organizaţiei specialistul în relaţii publice 6gestiunea de imagine7 ia în considerare toate 6sau aproape toate7 categoriile de


10/99

comunicări2 implicate în formarea unei anumite reprezentări despre organizaţie. &ntr-oenumerare suscinta numai pentru e0emplificare acestea pot fi

[ discursurile oficiale ale conducătorilor organizaţiei%[ comentariile neoficiale ale persona"ului organizaţiei%

[ comentariile cetăţenilor%[ informarea personalului şi a cetăţenilor%[ interviuri acordate presei%[ comentarii ale mass media privind un eveniment produs de organizaţie%[ crearea, în mod deliberat, a unor evenimente de presă de către organizaţie.'onform definiţiei de mai sus, tot ce asigură transferul de semnificaţie 6înţeles7

reprezintă un proces de comunicare. Hentru întărirea e0emplificării anterioare, să admitem

situaţia epotetica în care comandantul unei divizii de tancuri spune unui grup de vizitatoriimportanţi Noi suntem o mare unitate modernă, puternică, demnă de încredere2. upădiscursul invocat vizitatorii au posibilitatea să vadă tancuri prost întreţinute, platforme deîntreţinere părăginite, birouri aflate într-o dezordine cumplită şi cu toaletele neintretinute.

'ontradicţia dintre afirmaţiile comandantului şi realitate este evidenţa. Fealitateaasigură transferul altei semnificaţii decât comunicarea să verbală .

'omunicarea este un proces dinamic, având următoarele caracteristici1. Implică surse (emitatori) şi receptori.

Sc#ema generală după care se codifică şi se decodifică un mesa" este următoarea

$nde


11/99

Q2 \ întrebarea pe care şi-o pune atât sursa 6dacă a fost înţeleasă7, cât şi receptorul6dacă a înţeles ceea ce 5-a transmis7, deci dacă Cs \ CF

CS \ obiectul sursei%' S \ conceptul sursei%

SF S \ sistemul de referinţă al sursei%AS \ simbolurile sursei%A1 \ apărat de transmisie%AF \ apărat de recepţie%A \ apărat de decodificare%' F \ conceptul receptorului%SF F \ sistemul de referinţă al receptorului%

CF \ obiectul receptorului.Se consideră că o comunicare s-a realizat atunci când obiectul sursei este congruent

cu obiectul receptorului 6Cs \ CF7. /ficacitatea comunicării depinde în egalămăsură de emiţător şi de receptor, rolurile celor doi, în procesul comunicării, fiind

intersc#imbabile.2. Presupune codificarea şi decodificarea (procesarea) semnificatiilor transmise

sau receptate./miţătorul îşi codifică mesa"ul pe care să-l transmită utilizând un anumit cod% de cele

mai multe ori acest cod este interpretat că fiind limba"ul 6verbal sau scris7, deşi comunicarease realizează şi pe alte căi, non-verbale gesturi, mimică, poziţia corpului, etc. '#iar şimirosul este un limba" cu o anumită semnificaţie.

a rândul sau, receptorul decodifica mesa"ul pentru a-i înţelege semnificaţia. eaceea, condiţia esenţială a reuşitei comnicarii este că atât emiţătorul, cât şi receptorul săutilizeze acelaşi cod.

3. Presupune competenţă.'ompetenţa semnifica abilitatea de a utiliza un set de reguli ale codificării limba"ului.

/a cuprinde, pe lângă regulile gramatice ale limba"ului, reguli specifice fiecărui tip decomunicare, inclusiv sociale, obiceiuri, moravuri, reguli de comportament, etc.

4. Presupune performanţă.Herformanţa constă în capacitatea fizică şi psi#ică de a transmite şi de a recepta un

mesa". /a depinde nu numai de competenţă, ci şi de alţi factori, precum oboseală. an0ietatea, plictiseală, capacitatea de concentrare, interesul.

5. Reclamă existenţa unor mesa e.


12/99

!esa"ele reprezintă semnale codificate care au semnificaţie pentru o altă persoanăsau un grup de persoane. Aceste semnale pot fi verbale sau non-verbale şi pot fi adresateauzului, văzului, simţului tactil sau unei combinaţii de simţuri umane.

!. Presupune existenţa unor canale de comunicare.

Acestea sunt purtătorii mesa"ului 6undele sonore care transmit fenomenele vorbirii,undele luminoase care fac posibilă vederea, etc. 7. Hentru a fi transmis un mesa" are nevoie demai multe canale de comunicare.

". #e reali$ea$a intr%un mediu de &$'omot .Zgomotul semnifica, in mod foarte larg, toti factorii care distorsioneaza mesa"ul sau

interfereaza cu acesta. Zgomotul poate fi de natura fiziologica 6perturbatii sonore in timpulunei conversatii, fascicule luminoase in timpul unui film, mirosuri straine, caldura sau frig in

e0ces, alte perturbatii venite din mediul incon"urator, oboseala, foame, #andicapuri fiziologicecare afecteaza capacitatea de transmitere sau receptare7 sau psi#ologica 6bariere culturale,sociale si individuale care filtreaza2 mesa"ul7. Acesti factori constituie bariere alecomunicarii, conform opiniei lui NiWi Stanton, sunt urmatoarele

a. Diferente de reprezentare!odul in care noi este influentat de e0perientele noastre anterioare, astfel ca persoane

de diferite varste, nationalitati, culturi, educatie, ocupatie, se0, temperamente, etc. vor aveaalte reprezentari si vor recepta situatiile in mod diferite. iferentele de reprezentare sunt,deseori, numai radacina multor altor bariere de comunicare

b. Con !"zii #rabiteeseori vedem ceea ce dorim sa vedem si auzim ceea ce dorim sa auzim, evitand sa

recunoastem realitatea in sine. Aceasta ne poate duce la ce se spune a face doi plus doi sa deacinci2.

. Stereotipi5nvatand permanent din e0perientele proprii, com intampina riscul de a trata diferite

persoane ca si cand ar fi una singura aca am cunoscut un inginer 6sau stundet, maistru,vanzator, etc. 7, i-am cunoscut pe toti2.

d. Lip$a de "noa$tere/ste dificil sa comunicam cu cineva care are o educatie diferita de a noastra, ale carei

cunostinte asupra unui subiect de discutie sunt mult mai reduse. esigur, este posibil, dar necesitaindemanarea dun partea celui care comunica%

el trebuie să fie consitent de discrepanţa între nivelurile de cunoaştere şi să se adapteze

în consecinţă.e. Lip$% de intere$


13/99

$na dintre cele mai mari bariere ce trebuie depăşite este lipsă de interes ainterlocutorului faţă de mesa"ului dumneavoastră. 1rebuie să va aşteptaţi şi la această posibilitate% oricum, suntem mai interesaţi de problemele noastre decât de ale altora. Acolounde lipsă de interes este evidentă şi de înţeles, trebuie să acţionaţi cu abilitate pentru a

direcţiona mesa"ul dumneavoastră astfel încât să corespundă intereselor şi nevoilor celui ce primeşte mesa"ul.

f. Difi "!t%&i de e'pri(areacă sunteţi emiţătorul şi aveţi probleme în a găsi cuvinte pentru a e0primă ideile

dumneavoastră, această va fi, în mod sigur, o barieră în comunicare şi, inevitabil, trebuie să vaîmbogăţiţi vocabularul.

ipsă de încredere, care de asemenea poate cauza dificultăţi de comunicare, poate fi

învinsă prin pregătirea şi planificarea atentă a mesa"elor.#. E(o&ii/motivitatea emitatorilor şi a receptorilor de mesa"e poate fi, de asemenea, o barieră.

/moţia puternică este răspunzătoare de blocarea aproape completă a comunicării.C metodă de a împiedică acest bloca" constă în evitarea comunicării atunci când

sunteţi afectat de emoţii puternice. Aceste stări va pot face incoerent sau pot sc#imba completsensul mesa"elor transmise. 1otuşi, uneori, cel care primeşte poate fi mai puţin impresionat deo persoană care vorbeşte fără emoţie sau entuziasm, considerând-o plictisitoare, astfel căemoţia poate deveni un lucru bun.

). Per$ona!itate. . . propria noastră percepţie a persoanelor din "urul nostru. . . şi, ca urmare,

comportamentul nostru influenţează pe acela al partenerului comunicării.Această ciocnire a personalităţilor2 este una dintre cele mai frecvente cauze ale

eşecului în comunicare. Nu întotdeauna suntem capabili să influenţam sau să sc#imbăm personalitatea celuilalt, dar, cel puţin, trebuie să fim pregătiţi să ne studiem propria persoană, pentru a observa dacă o sc#imbare în comportamentul nostru poate genera reacţiisatisfăcătoare.

i. *ariere!e "!t"ra!e/0istă graniţe sociale care impun o anumită structură sau tipar în care se încadrează

toţi membrii societăţii. 1iparele culturale persistă în timp, sunt învăţate inconştient şiacţionează în aşa fel că membrii unei anumite zone culturale nu sunt, în cea mai mare măsură,conştienţi de aceste tipare atunci când comunică cu ceilalţi membrii ai zonei culturale.


14/99

5ndivizii învaţă metode de a asambla apartenenţă lor la o cultură. &n clipă când nuînţelegi cultură receptorului, se ridică o barieră culturală. a fel, dacă receptorul nu o înţelege pe a dumneavoastră sau dacă dumneavoastră nu vă înţelegeţi propria cultură.

/lementele culturii sau matricele 6tiparele7 culturale pot deveni bariere% ele le includ

şi pe următoarele- timpul%- spatiu%- limba"ul%- gesturile%- socializarea%- "ocurile%

- e0primarea afecţiunii%- asocierea şi interectiunea.+. Pre$"p"ne e'i$ten&a "n"i feed,ba -/miţătorul şi receptorul îşi sc#imba rolurile între ei% prin acest proces, emiţătorul este

înştiinţat cu privire la măsură în care mesa"ul său a fost receptat şi înţeles. Acest procescircular al comunicării permite ca procesul să se deruleze în continuare. 4eed-bacW-ul poate fiverbal sau non-verbal.

. Se prod" e /ntr,"n an"(it onte't 0 adr"1Aceasta poate avea cel puţin patru dimensiuni

- fizica 6locul, mediul fizic în care are loc comunicare şi care poate influenţanatură şi calitatea mesa"ului7%

- socilala 6relaţiile dintre rolul pe care îl "oacă aceştia, norme, obişnuinţeculturale ale societăţii în care a avut loc comunicarea7%

- psi#ologica 6prezenţa sau absenţa ostilităţii, aspectul oficial sau neoficial alcomunicării, seriozitatea cu care este ea condusă7%

- temporara 6oră, ziua, anotimpul, momentul istoric când are loc comunicarea7.23. Se de$f%4oar% /n ondi&ii!e "nei e'perien&e dateAceastă este necesară pentru reuşită unei comunicări de nivel superior. /miţătorul şi

receptorul să aibe sisteme de referinţă similare 6pentru problemă pusă în discuţie7. &n situaţiaîn care sistemele de referinţă diferă, cel cu sistem de referinţă mai bogat va trebui să adaptezecomunicarea la sistemul de referinţă mai sărac al interlocutorului. Alminteri, comunicarea nu poate avea loc, intevenind barieră culturală numită şi barieră de tezaur2.

22. Are "n an"(it efe t 0rez"!tat1


15/99

Fezultatul 6efectul7 poate fi cel intenţionat sau altul. &n gestiunea de imagine,efectele induse prin comunicare se anticipează şi se evaluează cu rigurozitate.

25. E$te #"6ernat de o an"(it% eti %eoarece comunicarea produce un anumit efect, fiecare act de comunicare ia în

considerare aspectele etice ale reuşitei sau nereuşitei sale, indiferent de conştientizarea sauneconstientizarea actului respectiv.

'omunicarea rezultă din interacţiunea acestor elemente, ceea ce înseamnă că e0istăcomunicare când un sistem, o sursă influenţează stările sau acţiunile altui sistem, ţinta şireceptorulalegând dintre semnalele care se e0clud pe acelea care transmise princanal leagă sursa cu receptorul 2 6'#arles, /. Csgood, 3. I. Suci, H. L. 1annenbaum, ()B


16/99

imagine variabilă despre cealaltă, pe care o pot modifica şi investi cu sens în mod desc#is,dificil de controlat%


17/99

influenţă sau de efect , decât pe cea de transfer, precizând că mesa"ele se e0primă prinsemnale2% după a cincea definiţie comunicarea constituie mecanismul relaţiilor interumane%

şasea pune accentul pe împărtăşirea 6înţelegerea7 semnelor de către cei aflaţi în comunicare.'omunicarea este, deci, interacţiune, interpretare comună, relaţie, acţiune, efect de reducere a

incertitudinii într-o situaţie dată, ec#ivalenţa dintre codificare 6la sursă7 şi decodificare 6ladestinatar7 etc. /a presupune cel puţin trei elemente - comunicator, mesa", receptor.

. ]uKrK analizează două abordări ale comunicării (. epistemologic-reprezentaţionalăşi ;. acţional-constitutivă şi interacţională.

Fegăsim în aceste definiţii noţiuni esenţiale pentru înţelegerea comunicării, cum suntintenţionalitatea 6intenţii de a influenţa câmpul cognitiv sau comportamentul altuia7%informaţie şi reducerea incertitudinii şi entropiei în sisteme 6teoriile informaţionale şi

cibernetice ale comunicării7% transfer ordonat de semnificaţii şi construirea sensului,intercomprehensiuneşi interacţiune, utilizare şi gratificaţie, oferite de mesa"e% semnificare şiinterpretare%coorientare sau menţinere a orientării simultane a indivizilor între ei şi cuobiectele din mediu 61#. NePcomb7% comunicare-tranzacţie% comunicare-dramaturgie-teatralitate 6/. 3offman7% comunicare-negociere-contract% comunicare-instituire şi structurare%comunicarea ca funcţie ontologică, constitutivă şi constructoare de realitate ca mi"loc deacţiune 6teorii pra0eologice, teoria actelor de limba"7% comunicare-putere etc.

enis !c]uail notează tendinţa de trecere de la concepţiile tradiţionale care considerăcomunicarea ca procesinformativ, cu efecte imediate asupra a ceea ce ştimşi în al doilea rândasupra comportamentului şi asupraemoţiei 6ceea ce simţim7 la teoriile care abordeazăcomunicarea ca un procesinteractiv, care implică interacţiune, interdependenţă, feed-bacW,interpretare, negociere, coproducere a sensului. '#iar şi comunicarea de masă nu maireprezintă azi prototipul unui proces unidirecţional2, e0ercitat de sus şi din e0terior, completasimetric, ci un proces de coorientare şi sc#imb. in deceniul


18/99

comunicare, iar în final e0plicarea sensuluireceptării mesa"ului. 'oncluzia generală a acestor abordări este, în fond, aceea că o comunicare reuşită este aceea în care ceea ce2 a vroit săspună locutorul este corect decodificat2 la nivelul receptării.

Tcolile semiologice6ansamblul teoriilor semnelor F. IaWobson7 vor aduce importante

contribuţii ştiinţifice în analiza comunicării. Semiologia lui F. @art#es oferă un model destudiere a mesa"ului pentru a identifica structura acestuia. Semiologia generativă2descifrează condiţiile generării2 mesa"ului. /. MKron demonstrează necesitatea unei redefiniria comunicării în locul actualului termen de comunicare, care desemnează o circulaţiesemnificativă concepută ca un proces linear2, ar fi mai adecvat conceptul de producere asensului2, asociat cu un model non-linear al circulaţiei semnificative2, model mai relevant pentru comple0itatea procesului de comunicare.

Hragmatica actelor de vorbire2 s-a născut pornind de la nevoia de a afla ce face 6ceurmăreşte7 locutorul cu cuvintele 6punctul de vedere al locutorului7 pentru a a"unge la o pragmatică ce-şi propune să afle cum trebuie interpretată corect2 intenţia locutorului şi ceface2 interlocutorul din intercomunicare.

Hragmaticile comunicării aduc în prim planul analizei subiecţii participanţi lacomunicare, acordând conte0tului interlocuţiunii un rol decisiv în intercompre#ensiune.Hroblematica sensuluieste şi ea esenţială. !odelele pragmatice 6având ambiţia unor abordăriintegratoare ale logicii proceselor de comunicare7 arată că situaţiile de comunicare sunt foartecomple0e. e aceea, pentru a le revela sensul trebuie evocat nu numaiconte!tul enunţării, cişi competenţele culturaleale interlocutorilor, determinările lor psi#ologice, ca şi filtrele deinterpretare pe care ei le interpun între mesa"ele pe care le sc#imbă între ei2 6I.-!. @esnier,stud. 'it., FKseau02, nr. X-


19/99

semnificaţiei şi valorilor, a atribuirii de semnificaţii, care sunt la rândul lor un produs alinteracţiunilor şi al comunicării 6ordinea impusă de stopul roşu rezidă în atribuirea uneisemnificaţii interdicţia de a traversa pe roşu7.

Aceste abordări, ca şi pragmatica universală2 a lui I^rgen Labermas fondează o

viziune comunicaţională2 a comunicării, diferită de cea bazată pe teoria informaţiei şi pemodele lingvistice clasice. Actul de a comunica nu se traduce printr-un transfer de informaţiede la emiţător către destinatar, ci mai curând printr-o modelare reciprocă a unei lumi comune prin mi"locirea unei acţiuni con"ugate realizarea noastră socială prin actul limba"ului este ceacare dă viaţă lumii noastre ... &n fapt o astfel de reţea continuă de gesturi conversaţionale,comportând condiţiile lor de satisfacere, constituie nu o unealtă de comunicare, ci o adevăratătramă pe care se constituie identitatea noastră2 6Marela, 'onnaître2, p. ((B7.

!odelele +comunicaţionale 6sau anti-reprezentaţioniste27 reprezintă contribuţiirecente animate de ambiţia de a depăşi modelele clasice 6 informaţionale2 şi lingvistice27 alecomunicării.

Hotrivit acestor modele, comunicarea nu se reduce la transmiterea informaţiei2 saumesa"elor2 prin codificare şi decodificare sau prin indicaţii ale intenţiilor comunicative2.

'omunicarea trebuie înţeleasă atunci ca o compre#ensiune reciprocă2, caintercompre#ensiune2 6acces la subiectivitatea altuia, la intenţiile şi motivele sale7. $n astfel

de model pra0eologic2 al comunicării a produs recent I^rgen Labermas. Noile paradigme ale comunicări 6care valorizează teoriile interacţionismului simbolic7

nu mai trateazăobiectivitatea lumiişi subiectivitatea actorilorca date predefinite. Acesteasunt raportate la o activitate organizantă, mediată simbolic, efectuată împreună de cătremembrii unei comunităţi de limba" şi de acţiune în cadrul coordonării acţiunilor lor practice2.

in această perspectivă, comunicarea reprezintă modelarea reciprocă a unei lumi comune prin intermediul unei acţiuni con"ugate2. /ste, c#iar activitatea comună prin care membriiunei comunităţi construiesc o perspectivă comună2, un punct de vedere împărtăşit ca bază ainferenţei, intercompre#ensiunii şi acţiunii. Această perspectivă comună nu înseamnă o simplăconvergenţă a unor puncte de vedere personale, ci faptul că partenerii construiesc împreună

locul comun2 6norme, reguli7 pornind de la care se vor raporta unii la alţii, se vor raporta lalume şi îşi vor organiza acţiunile împreună.

imba"ul însuşi este atunci înzestrat cu proprietăţi şi funcţii ignorate de vec#ile paradigme el este socotit a poseda funcţiiontologice directe limba"ul şi lumea realăîncetează de a se mai raporta unul la celălalt ca două ordini diferite de realităţi, fiind legitim

să se recunoască o construcţie de natură comunicaţională 6vorbită7 a fiinţei umane, a lumii şia normelor de intercompre#ensiune2. imba"ul este o parte integrantă a activităţilor sociale% el


20/99

articulează practicile, orientările şi relaţiile interumane într-o formă de viaţă2. /ste pusăastfel în lumină funcţiaontologică constitutivăa limba"ului aceasta nu serveşte doar la a

desemna2, a reprezenta2 lucruri şi intenţii umane% a transmite reprezentări şi stăriintenţionale, devenind o parte integrantă, constitutivă a construcţiei sociale a realităţii în

interacţiunea umană.Hracticile umane sunt constituite din reţele de semne, simboluri normative, aşteptări

reciproce şi date de intercompre#ensiune.Această abordare se îndepărtează de optica epistemologică clasică nu se mai acordă

prioritate reprezentării, din punctul de vedere al unui observator dezanga"at, a proprietăţilor unei lumi e0terioare şi al unei lumi interioare predeterminate, ci activităţi EorganizanteEcon"ugate a actorilor sociali, prin care o lume comună, un spaţiu public, un câmp practic, un

sens împărtăşit al realităţii comune sunt continuu modelate şi menţinute, ca, condiţii şirezultate ale acţiunii2. 6 upă uis ]uKrK, _une modele KpistemologiJue de lacommunication ` un mod le pra0KologiJue2, în FesKau02, nr. X-


21/99

dintre cei care participă la comunicare şi interdependenţele dintre ansamblulcomportamentelor lor comunicarea este asemenea funcţionării unei orc#estre fără diri"or, încare fiecare interacţionează cu toţi şi toţi între ei, iar în acest proces de interacţiuni continue secreează realitatea socială, care este o realitate socio-comunicaţională. /ste o iluzie de a crede

că e0istă o singură realitate realitatea este de ordinul atribuirii de semnificaţie2, care este produsul interacţiunilor umane şi al comunicării.

Alte şcoli vor reducec mpul comunicăriila intenţia de a comunica2. &n sensul strictal termenului, nu ar e0ista comunicare decât în cazul în care un emiţător tinde în modconştient şi deliberat să intre în contact cu un receptor, să stabilească o relaţie 6fie şi de scurtădurată cu acesta7 şi de a acţiona asupra lui 6fie şi numai informându-l7 65dem, p. (+ 7.


22/99

CAPITOLUL IIIMPORTANŢA STUDIERII AUDIENŢEI

!a"oritatea studiilor de sociologia comunicării se interesează de publicul acestora6 destinatari2, receptori2, consumatori2, utilizatori2, interpreţi2 ai mass media7. e undderivă acest interesQ Necesitatea studierii audienţei se întemeiază pe o serie de caracteristici şiobiective ale comunicării de masă a7 Aceasta nu este un proces de sens unic receptorii

constituie o verigă activă în lanţul comunicaţional şi care trebuie deci cunoscută de cătrecomunicatori. &n acest sens, trebuie spus că însuşi termenul de receptori2 defineşte cuapro0imaţie dacă nu c#iar ine0act rolul, comportamentul şi structura audienţei. 'aracterulreciproc al procesului comunicării de masă nu este cel puţin la prima vedere atât de real caîn comunicarea interpersonală. b7 acă în comunicarea interpersonală 6cum am văzut7 feed-bac'-ul se realizează spontan şi permite reglarea nemi"locită a comportamentuluicomunicatorului 6observând reacţiile preopinentului, acesta sesizează direct efectele

mesa"elor7, în comunicarea de masă retroacţiunea receptorilor nu mai poate fi observatănemi"locit de comunicator. 'eea ce nu înseamnă că aceasta este mai puţin importantă. &n celedin urmă, audienţa se impune sub forma unui feed-bacW întârziat. Hentru a evita acest decala" care adeseori se dovedeşte mai mult decât păgubitor pentru comunicatorii neavizaţi suntnecesare metodele specifice de măsurare şi evaluare a audienţei. c7 Acţiunea oricărui media sesituează într-o piaţă2 comunicaţională, deci într-un spaţiu de cerere şi ofertă de mesa"e. efapt, întregul mediu social este un ansamblu de relaţii comunicaţionale de oferte şi cereri de

semnale, informaţii şi mesa"e. !ediile acţionează deci într-un conte0t concurenţial cu ofertemultiple, fiecare ţintind spre o audienţă cât mai cuprinzătoare, dacă nu c#iar vastă. Cfertacomunicaţională 6sursele şi iniţiatorii comunicării7 interacţionează cu cererea în măsura în car aceasta este cunoscută şi corect evaluată. 'unoaşterea audienţei devine astfel un elementc#eie în evaluarea pieţei comunicaţionale şi prin aceasta a şanselor pe care le are un media dea-şi cuceri un loc anumit în această piaţă şi de a-l păstra în concurenţa cu celelalte media.Aceasta înseamnă că fiecare media trebuie să cunoascădimensiunile6cantitative şi calitative7ale audienţei sale potenţiale şi efective. d7 acă este adevărat că media formează2 audienţa şiopinia, reversul este la fel de adevărat audienţa şi opinia fi0ează limitele a ceea ce se poatespune sau în orice caz a ceea ce este dezirabil să se comunice 6@. @erelson7. 'omunicatorii


23/99

trebuie să facă apel la mi"loace ştiinţifice specifice pentru a afla de ce are nevoie publicul2 şimai ales pentru a repera limitele până la care îşi pot desfăşura ofertele 6în formă, în conţinut7comunicaţionale. 'um specifica @. @erelson Cpinia publică fi0ează limite asupra esenţei aceea ce este în mod tipic de comunicat2. esigur, opinia 6audienţelor7 constituie doar unul

dintre reperele iniţiativelor şiofertelor comunicaţionale, ceea ce ne precizează în modinstructiv acelaşi @. @erelson /ste clar că un factor, printre alţii, care condiţionează ceea cee0primă mi"loacele de comunicare cu privire la problemele sociale şi politice este dorinţa sausperanţa ascultătorilor-cititorilor-spectatorilor de a li se spune anumite lucruri şi nu altele2.4aptul că mass media tind 6pentru a cuceri, a-şi forma şi consolida propria audienţă7 să lespună oamenilor ceea ce ei doresc să asculte2 ridică o problemă morală aceasta înseamnă căse poate profita2 de aşteptările publicului pentru a-l manipula, adică pentru a consolida o

anumită opinie şi ideologie. Atunci se poate spune că la limită determinanţi mesa"elor nurezidă în obiectivitatea şi adevărul faptelor, cin în aşteptările subiective ale audienţelor. /stedeci un raţionament prin care se e0primă un adevăr cu privire la relaţia dintre audienţe6opinie7 şi mass media, dar prin care se încearcă a arunca asupra publicului vina pentrusubiectivitatea construcţiei partizane a mesa"elor de către comunicatori.

Nu e poate omite, faptul că, în bună măsură, comunicarea de masă se bazează peaceastă complicitate2 dintre audienţe şi comunicatori aceste două verigi2 se întâlnescadesea în aceleaşi convingeri, văzând lumea prin aceiaşi oc#elari coloraţi2. Cricum, studiilede audienţă au devenit o metodă care evidenţiază modul în care opina publică poate influenţacomunicările în mod implicit printr-o coincidenţă mai mult sau mai puţin conştientă întreideologia emiţătorilor şi aceea a receptorilor2. Se poate preciza însă că această coincidenţă nuec#ivalează în genere cu manipularea se poate vorbi de manipulare doar atunci când sedeformează în mod intenţionat şi conştient conţinuturile comunicaţionale pentru a le face săcoincidă cu opinia dominantă a audienţei, în scopul confirmării2 şi menţinerii ei, a ideologieisubadiacente acesteia şi blocării sc#imbării opiniei. e7 'unoaşterea audienţei are raţiunieconomice fiecare media poartă în sine dorinţa unei audienţe ma0ime şi stabile pentru a-şiasigura câştiguri cât mai mari. Studiile de audienţă oferă astfel indicaţii asupra audienţei potenţiale a diferitelor media şi e0plorează posibilităţile e0pansiunii economice a unui media.1ot în acest conte0t trebuie menţionat că măsurarea riguroasă a audienţei, mai ales a mediilor audiovizuale 6F şi 1M7, inclusiv a distribuirii audienţei pe tranşe orare oferă date pentrudiferenţierea costurilor publicităţii comerciale, devenită o resursă financiară #otărâtoare pentru e0istenţa şi dezvoltarea mass media. f7 /ste evident că studiile de audienţă oferă nu

numai date asupra unor variabile socio-demografice, ci şi date privind aşteptările social-


24/99

psi#ologice ale receptorilor, permiţând astfel construirea unor indici de satisfacţie aconsumului mediatic.

!ăsurarea audienţei vizează obiective multiple durata e0punerii destinatarilor media%tipul de e0punere 6e0. a frunzări2 sau a citi2 o revistă ori o carte% a auzi2 sau a asculta

radioul etc.7% valoarea atenţiei cu care sunt urmărite comunicările de masă 6mai ales în cazulactivităţilor multiple7% e0igenţele intenţiile e0punerii la mass media 6în consumul de mediase poate căuta informaţie, distracţie, evaziune etc.7% locul e0punerii la media% frecvenţacontactelor cu media etc.

a limită, studierea audienţei îmbrăţişează problematica de bază a sociologieicomunicării de masă

(. atitudinile, interesele, gusturile, opiniile şi comportamentele oamenilor vizaţi

de media%;. ponderea şi tipurile de populaţie care constituie audienţa unui media, spre a şti

e0act din cine este formată populaţia căreia îi sunt adresate mesa"ele%+. nevoile social-psi#ologice pe care şi le satisfac oamenii prin lectura presei sau

prin radioascultare şi televizionare, pentru a putea adecva mesa"ele diferitelor aşteptări şi posibilităţi de gratificare%

. ce funcţii sociale şi psi#ologice satisfac mass-media%B. cum sunt influenţaţi oamenii şi ce efecte produce mediile asupra

comportamentelor acestora.

elul global este de a descoperi cum comunicarea de masă afectează publicurile,e0act cum avem nevoie să ştim, pe plan individual, modul în care cuvintele noastre afecteazăalte persoane cu care comunicăm. Cbiectivul comunicărilor este de a acţiona asupracomportamentului şi acţiunilor oamenilor. Acela al cercetărilor asupra comunicărilor este de adescoperi cum şi în ce măsură acest comportament şi aceste atitudini sunt influenţate princomunicările de masă2 6D. . Agee, H#. L. Ault, /. /merG, ()*Y, p. B;7.

5.5 Ma$a7 p"b!i "! 4i a"dien&a4olosirea indistinctă a celor trei noţiuni este pe cât de frecventă pe atât de nelegitimă.

Harţiala lor suprapunere mai e0act interferenţa lor nu "ustifică în nici un fel tendinţaec#ivalării lor, c#iar dacă la prima vedere cele trei noţiuni pot părea c#iar sinonime.

&ntr-adevărmasa şi audienţa, ca şi publiculau o serie de caracteristici comune este

vorba de indivizinumeroşi%dispersaţi spaţial şiizolaţi unii de alţii%anonimi neavândconştiinţa apartenenţeila o grupare proprie%eterogenişi diversificaţi% de reglă nu se cunosc şi


25/99

nu comunică între ei. Similitudinile dintre aceste noţiuni apar mai ales atunci când se reţindoar dimensiunilecantitative ale grupurilor respective. Analiza lor sociologică va pune înevidenţă diferenţierile calitative dintre acestea cum se va vedea mai departe.

&n al doilea rând, trebuie precizate limitările noţiunii demasăatunci când este vorba de

a defini grupările de receptori ai mesa"elor comunicării de masă. 1ermenul de masă2 înaccepţiunea receptorilor2 presei a fost utilizat încă în ()Y de sociologul american Fobert /.HarW în teza susţinută la Leidelberg cu tema (asă şi public. Noţiunea de masă este însăîncărcată de conotaţiile filozofice, ideologice şi c#iar politice, care au favorizat teoriile critice privind impactul global şi efectele sociale generale ale mass media, mai ales e0agerările lacare au a"uns teoriile critice2 6e0emplu :coala de la 4ranWfurt7. Aplicându-se publiculuireceptor al comunicării de masă semnificaţiile noţiunii de masă s-a a"uns uşor la concluzia

masificării2 societăţilor contemporane prin efectul masiv2 al mass media între altele.upă cum au sugerat mai mulţi autori, noţiunile demasă şi audienţădesemnează fenomene

social-culturale contemporane acţiunii de masă, dar care sunt totuşi diferite prin cauzalitateaşi esenţa lor.

upă cum.ustave /e 0on a introdus caracterizarea clasică amulţimii6noţiunea va fiapoi precizată şi amendată7, iar.abriel &arde a propus primele definiţii ale publicului, în anii_BY americanul 12 0lumerva oferi o sinteză riguroasă şi didactică a relaţiilor dintre noţiunilede mulţime, masă şi public, iar reprezentanţii şcolii americane a cercetării empirice acomunicării vor contribui progresiv la precizarea noţiunii deaudienţă. 5ntroducerea acesteinoţiuni în studiile de sociologia comunicării va marca trecerea de al un concept mai curândideologic6masa7 la unul susceptibil de testare empirică 6audienţa7.

12 0lumerva utiliza noţiunea demasă pentru a caracteriza fenomene şi efecte socio-culturale produse în societatea contemporană sub influenţa mai multor factori 6industrializare,mobilitate şi migraţie, concentrare urbană, dispersarea şi slăbirea comunităţilor tradiţionale,e0tinderea comunicării de masă, spargerea modelelor culturale tradiţionale7, şi care auurmătoarele patrutrăsături fundamentale, esenţiale pentru identificarea stărilor sociale demasă2

(. membrii lor au cele mai diverse origini sociale şi aparţin celor mai diferite straturisau categorii sociale, independent de poziţia socială, de statutele lor sociale şi culturale%

;. masa desemnează grupuri de indivizianonimi, în care personalitatea individuală aunora faţă de alţii se dizolvă într-o magmă2 socială în care prevalează anonimatul%

+. este o stare socială în caree!perienţa comună şi interacţiunile dintre indivizi

aproape că lipsesc. 5ndivizii sunt separaţi unii de alţii în sens fizic% nu acţionează împreună caîn cazul mulţimilor%


26/99

. masa este practic neorganizată şi deci incapabilă de acţiune comună determinată6cum este cazul mulţimilor active7.

/ste vorba, în genere, de o stare socială caracterizată prin eterogenitatea individuală şitendinţe de omogenizare social-culturală, de agregări largi lipsite de o identitate social-

culturală comună, este un fenomen care capătă proporţii în societatea contemporană ca urmarea tendinţelor deestompare a structurilor specifice şi definite ale grupurilorşi a faptului căindivizii tind să-şi piardă caracteristicile lor distinctive ca membri ai unor grupuri bineidentificate şi ai unor comunităţi specifice, în favoarea situaţiilor deanonimat . !asa2 nu maiare 6cum este cazul comunităţilor tradiţionale şi al grupurilor sociale cu identitate specifică7tradiţii şi obiceiuri, reguli de conduită, sentimente de apartenenţă şi de identificare, nicistructuri funcţionale% este un agregat de indivizi separaţi, anonimi, relativ omogen un

amestec indistinct de fragmente eterogene, în care indivizii îşi pierd trăsăturile categoriilor lor sociale de apartenenţă. /ste produsul istoriei contemporane şi formează cum spune un autor eroii timpului nostru2, S. !oscovici apreciază că principala responsabilitate a masificării2revine mass media, după cum reprezentanţii şcolii critice2 atribuie această evoluţie

industriilor culturale2. Asistăm - ... la omasificare, adică la un amestec şi la un mala0a" decategorii sociale. Hroletari sau capitalişti, oameni cultivaţi sau ignoranţi, originea este puţinimportantă aceleaşi cauze produce aceleaşi efecte. Hlecând de la diverse fragmenteeterogenese formează un comple0 umanomogen masa compusă dinoameni-masă. Aceştia sunt actoriiistoriei şi eroii timpului nostru. Faţiunile acestei stări de lucruri nu trebuie căutate, cumsusţine concepţia societăţii de clasă, în concentrarea mi"loacelor de producţie şi a sc#imbului,ci în mi"loacele de comunicare, în mass media ziare, radio etc., şi în fenomenul deinfluenţă2 6Serge !oscovici, /3 ge des foules, Haris, 4aGard, ()*(, p. (7.

/ste limpede că masificarea2 şi corolarul său parado0al atomizarea2 au fost duse la paro0ism în regimurile comuniste. Aceasta, în timp ce în societăţile democratice fenomenul

masificării2 a fost şi este contrabalansat de starea de public2 6în sensul pe care L. @lumer îldă termenului7 şi de procesele de democratizare a spaţiului public prin afirmarea opiniei publice şi a altor elemente ale democratizării.

&ncât noţiunile de public şi de audienţă devin în conte0tul evoluţiei actuale asocietăţilor democratice mai pertinente decât cel de masă2 pentru a caracteriza stărilesociale generale ca efecte ale acţiunii mass media în societăţile democratice.

.2 &arde definea publicul ca o formaţie spirituală2 cuprinzând oameni aflaţi ladistanţe mari unii de alţii, dar având în comun faptul că primesc prin presă aceleaşi informaţii

şi a"ung să împărtăşească în mod independent unii de alţii aceleaşi opinii.


27/99

Hublicul este deci după 3. 1arde rezultatul unei forme specifice de comunicare comunicarea indirectă, care leagă între ei oameni dispersaţi pe spaţii foarte întinse, dar car potfi consideraţi uniţi prin similitudinea unor păreri şi convingeri ca urmare a simultaneităţiiinformaţiilor primite. *ublicul scrie 3. 1arde este o mulţime dispersată, în care influenţa

unor spirite asupra altora a devenit o acţiune la distanţă, la distanţe din ce în ce mai mari. &nfine, opinia, rezultantă a tuturor acestor acţiuni la distanţă sau prin contact 6prin

conversaţie2, s.ns.7, este pentru mulţimi şi pentru publicuri cam ceea ce este gândirea pentrucorp. 5ar dacă printre aceste acţiuni din care ea rezultă, se caută care este cea mai generală şimai constantă, se va constata fără greutate că este acest raport social elementar,conversaţia,cu totul negli"at de sociologi2. 63abriel 1arde, _Cpinion et la foule, Haris, 4. Alcan, ());, p.M57.

&ntr-un stadiu intitulat (oştenirea lui .abriel &arde 2 6())+7 /li#u atz precizează căîn eseul _Cpinion et la conversation2 6()*)7, reprodus în lucrarea /3 pinion et la foule26()Y(7, 3. 1arde a elaborat prima paradigmă asupra trinităţii opinie-presă-public având canucleu conversaţia, anticipând cu mulţi ani sintagma celor două trepte ale flu0uluicomunicării2 6H. azarsfeld, ()) 7. 'onversaţia este o c#eie pentru a înţelege diferenţa dintreactiv şi pasiv 6în ce priveşte publicul7 presa nu e0ercită influenţă directă şi autoritară, ea maidegrabă animă conversaţiile. /ste suficient un condei pentru a pune în mişcare un milion delimbi, spunea 3. 1arde. Acesta este fără îndoială partizanul ideii unui public activ el esteinventatorul acestuia, susţinând că democraţia participativă se defineşte prin aceastăcaracteristică. !edia conversaţie-opinie-acţiune sunt elementele constitutive ale modeluluilui 1arde, model care funcţionează, după el, în mod e0clusiv linear conversaţia politică esteîntreţinută de ziare% opinia este rezultatul conversaţiei% acţiunea economică, politică şiculturală depinde de opinie2 6a se vedea revista L/F!/S2, ((-(;, ())+, Haris, '.N.F.S., p.;X


28/99

celor care îl urmează2. 'onversaţia ca e0presie a influenţei faţă în faţă2 constituie cea maieficientă formă de comunicare.

Noile abordări ale publicului au deci în 3. 1arde un mare precursor, mai ales în ce priveşte revelarea caracterului activ al publicului2, care nu mai este reprezentat ca o simplă

sumă de receptori pasivi2. Hublicul mass media devine 6în concepţia teoriei funcţionaliste autilizatorilor şi gratificaţiilor2 $ 327 un ansamblu structurat de utilizatori2% oamenii nu

sunt simpli consumatori de media ei utilizează2 şi aleg2 mediile după nevoile şi intereselelor, având deci un rol activ în procesul de comunicare% mai recent 6în interpretările socio-lingvistice7 publicurile sunt ansambluri de comunităţi interpretative2 ale mesa"elor 6conţinutului7 şi formelor comunicării de masă% publicul ca producător activ de sens2 etc.

Alternativa public pasiv2 public activ2 al mass media va marca până în prezent

dezbaterile şi cercetările privind influenţa şi mai ales receptarea2 mass media.Hentru a pune în evidenţă virtuţile anticipatoare ale paradigmei lui 3. 1arde, 6 public

activ27, care vor fi multă vreme ignorate, /. atz rezumă astfel ideile, concluziile şireprezentările persistente ilustrând concepţiile ce înclină spre abordarea publicului ca oentitate mai curând pasivă (.!ass media nu sunt independente% conştient sau nu, ele nu suntdecât agenţi ai puterii 6Lall, ()*B7% ;. !ediile sunt atotputernice% conversaţia nu este, în celmai bun caz, decât un simplu canal prin care se e0primă mesa"ele #egemonice 63itlin, ()


29/99

publicului şi elementul de separaţie între publicuri îl formeazăcontroversele de opinii.Specificitatea publicului vine din prezenţadezacorduluişi deci a dezbaterii asupra a ceea ce

trebuie făcut2 6L. @lumer7. *ublicul este, deci, caracterizat prin dispute şi divizare, c#iar prin opinii în conflict,

printr-o interacţiune care conduce indivizii laamplificarea conştiinţei de sineşi a judecăţiicritice, la divergenţe şi opoziţie şi nu la fuziunea2 şi umanitatea2 proprii mulţimii sau laamalgamul anonim al masei. Hublicul este alcătuit astfel din grupuri de interese2, din

cercuri de spectatori2 ai căror liant rezultă din probleme şi teme controversate, dininteracţiuni bazate pe interpretări, dispute de opinie, "udecăţi critice în c#estiuni controversate,fiind deci opusulmulţimii.

'omparând comunitatea2, mulţimea2, masa2 şi publicul2, L. @lumer le atribuie

următoarele note diferenţiate- comunitateaacţionează potrivi unor reguli prescrise%- mulţimea, pe baza interacţiunilor şi a fuziunii%- masa, prin convergenţa opţiunilor individuale%- publicul , potrivit dilemei cum ar putea a"unge launitatecând estedivizat .e aceea în societăţile democratice are o importanţă vitală dezbaterea publică

raţională, în care un rol principal revine e0erciţiului liber al comunicării de masă încât nici un punct de vedere să nu fie discriminat. Altfel se alunecă în propagandă, manipulare şimasificare, adică spre transformarea publiculuiîn mulţime6folosirea simbolurilor emoţionaleşi a mobilurilor incitatoare7.

/ste mereu prezentă în societatea contemporană şi tendinţa transformării publicului înmasă. etaşarea crescândă a oamenilor de viaţa locală, multiplicarea controverselor publice,e0pansiunea mi"loacelor de comunicare de masă, împreună cu alţi factori i-au făcut pe oamenisă acţioneze din ce în ce mai mult pe baza selecţiei individuale 6masa n.n.7, decât pe baza participării la dezbaterea publică2 6L. @lumer7. esigur, publicul poate acţiona atunci cândreuşeşte să dezvolte o opinie comună şi să cristalizeze o decizie colectivă 6este cazul publicurilor de genul cercurilor culturale2, literare, artistice sau politice7.

e fapt cele două stări2 sau tendinţe se întreţes în permanenţă constituind una dincaracteristicile societăţilor puternic urbanizate şi contactate la flu0urile neîncetate alecomunicării de masă. 'oe0istenţa publicurilorşi a masei, precum şi utilizarea propagandei pentru prefacerea acestora înmulţimi 6fuziunea indivizilor într-un spirit2 sau sufletcolectiv27 este un fapt social care se impune constant în cercetările de sociologia

comunicaţiilor.


30/99

Lerbert @lumer 6() X, ()B , ()XX7, şi /liot 4reisson 6()B 7 aprofundând problemarelaţiei dintremasă, publicşi receptoriimass media vor sublinia inadecvarea termenului demasă pentru cercetarea empirică a structurii şi comportamentului destinatarilor mass media.Mor aduce astfel argumente susţinând căutările reprezentanţilor cercetării empirice în direcţia

unui concept neutru şi compatibil cu e0igenţele măsurării comportamentelor şi interacţiunilor dintre receptorii mass media. 'um va preciza mai târziu cunoscutul sociolog german Alp#onsSilbermann, specializat în analiza comunicării de masă, receptorii mesa"elor mass media nuconstituie omasă decât în cazuri foarte rare 6()*(7. /l relevă astfel rolul investigaţiilor empirice asupra comportamentului receptorilor mass media şi mai ales identificării structurilor de grupale acestora în elaborarea conceptului deaudienţă, menit să asiguredepăşirea ambiguităţilor, impreciziei şi a confuziilor ideologice derivând din aplicarea

noţiunilor de masă şi de public în descrierea şi analiza comple0elor socio-culturale în care seconstituie destinatarii 6receptorii7 comunicaţiilor de masă. Astfel, în studiul celebru asupracomportamentului electoral în cursul campaniei şi alegerilor prezidenţiale din () Y dinS.$.A. 6Haul 4. azarsfeld, @ernard F. @erelson şi Lazel 3audet, () 7 apare, într-o formăimplicită, distincţia dintre receptori ca masă ai mesa"elor mass media şi receptori ca membri aiunoraudienţe structurate.

4oţiunea de audienţă. /ste evident că parţial audienţa mass media are şi ea unele dincaracteristicile masei şi ale publicului. ar după cum au dezvăluit treptat cercetările desociologia comunicării de masă,audienţa nu poate fi descrisă doar prin particularităţi

masificate2 6indivizi numeroşi, dispersaţi spaţial, necunoscuţi unii altora, anonimat,eterogenitate7.

C contribuţie fundamentală a cercetării empirice a constat în descoperirea faptului căaudienţa este structurată. 'omunicarea de masă nu suprimămediile şi grupurile deapartenenţă 6 prelungiri2 alecomunităţilor 7 şi nici dezbaterea liberă sau divizările sociale caree0primă interacţiuni cu caracter de dispute şi divergenţe de opinii 6subsumate noţiunii de public7. 'omunicarea de masă şi cea interpersonală sunt mai curând complementare%receptorii sunt, într-un fel, indivizi interconectaţi şi nu atomi2 anonimi şi depersonalizaţi.

ezvăluirea caracterului structurat şi a tipurilor de audienţăa reînnoit perspectiva asuprarelaţiilor dintre comunicarea de masă şi societate, fundamentând necesitatea depăşirii imaginii publicului receptor cu o masă amorfă prin aceea a audienţei structurate şi a unei receptăriculturale a media.

5naugurarea studiilor de audienţă îşi propune să răspundă la o întrebare simplă

cuprinsă în prima paradigmă sociologică de analiză a procesului comunicării de masă, ceaformulată de Lareld assell cine, ce spune, cui, prin ce canaleşi cu ce efecte. eci să


31/99

răspundă la întrebarea cine, ce cât citeşte, ascultă, televizionează, cum recepteazăcomunicările de masă, cum şi de ce se e0pun oamenii acestor mesa"e, cum se comportă ei înrelaţia cu mass media şi cu alte elemente de stimulare şi influenţare ale mediului în caretrăiesc. 'u alte cuvinte, prima problemă de rezolva se referă la dimensiunile, structura şi

comportamentulreceptorilor care formează audienţa diferitelor media.Audienţa constituie un ansamblu structurat de indivizi care receptează mesa"ele mass

media, diferit de celelalte grupări menţionate prin faptul că este mainumeroasă% maidispersată 6practic nelimitată spaţial mai ales pentru mi"loacele audiovizuale7% este structurată, în funcţie de factori grupali, de mediul socio-cultural şi de elemente caracteristicede personalitate.

/ste, de asemenea, importantă distincţia dintre publicul- ţintă 6audienţă vizată, ideală7

şi publicul-receptor6audienţa reală, efectivă7.


32/99

CAPITOLUL IIICOMUNICAREA INTERN8

4uncţia de informare interna capătă, în prezent, cea mai mare importanţă în toate programele de gestiune a imaginii prin activitatea de informare şi relaţii publice.

$n principiu fundamental al relaţiilor publice spune că >relaţiile publice încep de acasă(.Sensul acestei afirmaţii este acela că dacă informarea internă nu se desfăşoară corect, organizaţianu poate să deruleze programe corecte şi coerente de relaţionare cu societatea.

9.2 Obie ti6e!e infor(%rii interne

5ndiferent dacă genul de informare pe care îl practică organizaţia se numeşte informarecomandată, informare internă sau relaţii umane, conceptul este acelaşi comunicarea între preşedinteleorganizaţiei 6staff-ul prezidenţial7 şi personalul din subordine. $n obiectiv, nedeclarat, este şi acelaca atunci când vorbesc despre organizaţie membrii acesteia să reprezinte, o singură voce, ce prezintăacelaşi mesa" coerent>. Cbiectivele programului de comunicare internă vizează 6atunci când sedesfăşoară pe verticală. în sus şi în "os7 asigurarea condiţiilor pentru ca auditoriul să înţeleagă

• Folul organizaţiei în cadrul societăţii. în dinamica şi reţeaua de interese specifice în

care este anga"ată• Folul organizaţiei în apărarea intereselor personalului acesteia şi în apărarea intereselor

naţionale%• Folul individual, al fiecărui membru al organizaţiei, în apărarea acestor interese personale

şi generale, modul în care anga"aţii o pot face cel mai bine.'reşterea eficacităţii activităţii şi îndeplinirea atribuţiilor funcţionale prmtr-o înţelegere

mai profundă a obiectivelor şi funcţiilor organizaţiei prin sporirea motivaţiei este cel mai

important obiectiv al programului de informare internă.$nul din principiile fundamentale ale teoriei managementului organizaţional contemporan este acelacă un colectiv 6indiferent de natura organizaţiei7 bine informat este mai profund motivat. Hrogramele de


33/99

informare internă eficace sunt destinate pentru a da membrilor unei colectivităţi simţul >apartenenţei>.,a unei părţi din ceva>. Aceste programe sunt destinate să inducă sentimentul că fiecare membru al uneiorganizaţii este parte integrantă a acesteia, că fără activitatea lui 6>care este cea mai importantă27 organizaţianu va funcţiona bine. că el este altceva decât o rotiţă într-o maşină, care, atunci când se uzează, este

aruncată.Aceasta se îndeplineşte cel mai bine prin concentrarea interesului personalului pe fiecare

dintre cele patru tipuri fundamentale de mesa"e interne1. :"n &ii!e 4i per$pe ti6e!e or#aniza&iei.Hersonalul acesteia trebuie nu numai să

cunoască aceste lucruri, dar şi cum sunt plasaţi în tabloul general, pentru a înţelege mai bine locullor în organizaţia căreia îi aparţin.

2. Ro!"!.4iecare anga"at 6participant7 are nevoie să înţeleagă atribuţiile ce îi revin şi cum

este legată funcţia sa de acţiunile organizaţiei pentru a alimenta sentimentul mândriei datorieiîndeplinite.

3. A ti6it%&i.Hosibilitatea de autoimplicare a cuiva în activităţi recreative, educative şi dealtă natură, este necesară pentru calitatea vieţii de organizaţie şi a moralului personalului. Această posibilitate trebuie spri"inită şi încura"ată.

4. E6eni(ente!e !a zi$n membru al organizaţiei bine informat este mai eficace.Hentru o mai bună înţelegere a rolului lui în îndeplinirea unei activităţi şi pentru a-l motiva să participe la altele, el sau ea trebuie să ştie că evenimente importante probabile urmează să aibă locla nivel local, regional naţional şi internaţional.

Se#(entarea p"b!i "ri!or;Auditoriul poate fi împărţit în mai multe grupe distincte

• membru consiliului de conducere ce participă. în mod frecvent, la luarea unor deciziiimportante. în cadrul lor pot fi incluşi şi membrii marcanţi ai unei organizaţii locale ce suntconsultaţi în legătură cu decizii importante şi, mai mult sunt c#emaţi să le îndeplinească%

• personalulde pe orizontală> prin activitatea cărora instituţiaEorganizaţia îşi planifică şidesfăşoară. în mod organizat, viaţa internă.• personalul considerat >subaltern>, fiecare pe funcţiile şi specialităţile lor.

• foştii anga"aţi ai instituţiei 6organizaţiei7 aflaţi acum - din motive de vârstă, boală etc. - înafara organizaţiei. Neabandonarea lor are drept scop să-i transforme, în mediul în care vieţuiesc, înmultiplicatori de imagine pozitivă pentru organizaţie.

• membrii de familie ai anga"aţilor organizaţiei care, prin programe adecvate, pot fi

determinaţi să devină multiplicatori de imagine pozitivă ai organizaţiei.


34/99

C organizaţie care doreşte să-şi gestioneze bine imaginea, va identifica cele mai adecvatemodalităţi de informare a acestor grupe de personal. /fectul de >bumerang( al acţiunii va fie0trem de benefic. e e0emplu, o felicitare onomastică trimisă unui pensionar, îl va determina pe acesta să vorbească prietenilor, rudelor etc. în mod admirativ despre organizaţia în care a

activat şi carei%

nu l-a uitat>.

9.5 Medii!e pentruinfor(area intern%a1 Materia!e!e tip%rite.Ziarul organizaţiei este foarte răspândit în S.$.A. 6peste

(B.YYY de titluri7 şi Iaponia. Hublicaţiile organizaţiei au caracter periodic şirăspund unor obiective bine determinate şi anume• instaurarea în organizaţie a unor bune relaţii umane

• fiecărui membru i se e0plică valoarea şi importanţa activităţii sale• furnizarea unor informaţii obiective asupra, vieţii organizaţiei, a evenimentelor sociale şi

familiale%[ posibilitatea oferită fiecărui membru al organizaţiei de a se e0prima.

5nformaţiile vor fi prezentate într-o formă accesibilă tuturor categoriilor de cititori%ziarulmembrilor organizaţiei se distribuie numai acestora, familiilor lor şi foştilor membri aflaţi la pensie. 'a materiale tipărite mai pot fi folosite revistele, pamfletele, buletinele informative,foile volante etc.

b1 Mi

în occident, organizaţiile au început să folosească 1M cu circuit înc#is şi transmisii princablu. Se folosesc, de asemenea, mesa"e înregistrate pe casete video. e e0emplu, preşedinţiiorganizaţiilor înregistrează mesa"e video pentru a fi prezentate personalului nou venit înorganizaţie sau, în situaţii con"uncturale, când mesa"ul nu poate fi făcut public prin mass-media.

Co("ni area ora!%.'omunicarea orală este foarte convenabila pentru a fi folosită în programul de informare interna. iscuţia directa este mi"locul cel mai eficace de comunicare.5nformarea directă făcută de şeful organizaţiei principalilor săi colaboratori rămâne cel maiimportant mi"loc de a influenţa auditoriul 6mai ales când ea este repetată, selectiv şi la niveleleinferioare de către responsabilii de subsisteme% aceasta permite comunicarea imediatăincluzând şi cone0iunea inversă, ceea ce este vital pentru circulaţia, interpretarea şi


35/99

clasificarea informaţiei. 5nformări de lucru şi altele neprevăzute 6briefingunle orientative, dee0emplu7 sunt valoroase pentru transmiterea unor mesa"e importante la auditoriul intern.

Sarcina responsabilului de relaţii publice este aceea de a cunoaşte necesităţile deinformare ale auditoriului pentru a redacta materiale care să asigure o punte de legătură între

cele două entităţi. în această variantă de comunicare c#eia unui program eficace este însuţişeful organizaţiei care înţelege şi spri"ină programul.

d1 Afi4area. Fesursele pentru comunicarea prin intermediul afişelor sunt posterele, avizele şi panourile de afişare fi0e.

Afişele electronice cu te0te în mişcare sunt la modă. 4olosiţi-vâ imaginaţia pentru adescoperii şi alte posibilităţi. !ediile de afişare folosesc simboluri stabilite, reluate pentru aîntări mesa"ul. $n simbol odată acceptat, este dificil să-l folosească, nu uitaţi că folosirea

diferitelor sloganuri este încă la modă.e1 Infor(area per$ona!"!"i de ond" ereSe realizează, de regulă pe bazamonitorizării presei. !i"loacele cele mai uzitate sunt revista presei 6semnalareaarticolelor referitoare la organizaţie şi prezentarea acestora în 0erocopie7 şisinteza lunară de presă realizată pe baza unor criterii stabilite împreună cu beneficiarii 6preşedintele organizaţiei şi membrii staff-ului7.

!ai nou, se poate folosi cu efecte benefice analiza evoluţiei imaginii organizaţiei pe oanumită perioadă de timp. !odul în care se realizează graficele de evoluţie a imaginii a fost prezentat în capitolul referitor la evaluarea activităţii de relaţii publice.

'unoaşterea auditoriului intern vă a"ută să determinaţi cea mai bună metodă detransmitere la ţintă a mesa"ului şi care anume auditoriu trebuie să recepţioneze un mesa"concret. Acest proces se numeşte >difuzarea la ţintă a mesa"ului>.

1ransmiterea unui mesa" spre un grup de persoane insuficient conturat esteneeconomică şi ineficace. 1impul dumneavoastră, oamenii şi resursele materiale sunt prea preţioase să fie irosite transmiţând mesa"e spre segmente ale auditoriului care nu sunt niciinteresate, nici afectate de conţinutul lor.

Hentru a evita dublarea eforturilor şi irosirea resurselor inerente unei >inundări>nediscriminatorii a tuturor canalelor de mesa"e, încercaţi să diri"aţi mesa"ul dumneavoastră pe baza conţinutului mesa"ului însuşi.

iri"area mesa"ului este un proces format din trei paşi2 Identifi area a"ditori"!"i.Acesta este, desigur, determinat de masa". e e0emplu,

sc#imbări iminente în dotarea cu calculatoare a organizaţiei dumneavoastră sunt importante


36/99

pentru personalul c#emat să le utilizeze. /ste, însă. un mesa" care, probabil, nu va avea prioritate în preocupările celor care de"a sunt pensionaţi.

5 A!e#erea (i

9. E6a!"area $en$ibi!iz%rii a"ditor"!i"!"i. 'a în toate activităţile de relaţii publice,dumneavoastră trebuie să evaluaţi eficacitatea programului Aceasta va va permite să faceţiunele a"ustri n sau modificări necesare pentru îmbunătăţirea acestuia.

Nu vă puteţi aştepta ca personalul organizaţiei să fie motivat şi eficace dacă este

nemformat. Folul dumneavoastră este de a veni cu idei şi de a folosi matenalele şi mi"loaceleavute la dispoziţie pentru a menţine bine informate şi motivate aceste segmente aleauditoriului. 1otodată, nu uitaţi ca foarte importantă este imaginea personalului organizaţieidespre aceasta despre serviciile şi produsele sale.

Activitatea de relaţii publice, înseamnă discursuri diferite pentru fiecare din publicurileenumerate aici. Specificitatea discursurilor este dată de specificitatea publicurilor şi deraportul lor cu organizaţia şi cu scopurile acesteia, între care profitul ocupă natural primulloc.

9.9 Co(porta(ent 4i re!a&ie /ntre (e(brii "nei or#aniza&ii

Fegulile impuse de obiceiuri la locurile de muncă sunt, în principiu aceleaşi ca şi înviaţa particulară, numai că în acest caz ierar#ia lor este alta. Aici, pe primul plan se situează priceperea de a colabora cu oameni, de a crea o atmosferă plăcută în relaţiile colegiale.

'u cât stăpânirea acestor reguli este mai riguroasă, cu atât confortul psi#ic este maisigur şi mai bun, fapt ce se răsfrânge puternic asupra calităţii muncii. Cmul nu trebuie să semai gândească cum trebuie să se comporte în relaţiile de tip colegial. /l ştie de"a toate acestelucruri.

'u toate acestea, cunoaşterea şi respectarea consecventă a regulilor impuse de anumiteobiceiuri într-o societate nu este îndea"uns dacă la baza lor nu se află respectul profund faţă deceilalţi oameni.

9.9.2. Sa!"t"! !a !o "! de ("n % ,cea mai simplă e0presie a politeţii şi etic#etei


37/99


38/99

Hrezentarea, ca şi salutul, prezintă câteva reguli generice bărbatul este prezentatfemeii, tânărul celui mai în vârstă, noul sosit celui de faţă. &n momentul prezentăm o persoanăîi pronunţăm mai întâi numele.în relaţiile serviciu, în afară de nume, se pronunţă de obicei şifuncţia şi locul de muncă.

Hrezentarea unui nou sosit în faţa unui grup se desfăşoară după cum urmează cel nousosit salută, iar gazda pronunţă cât mai clar şi corect numele persoanei în cauză sub forma Doamnelor şi domnilor, vă rog să-mi permiteţi, directorul de producţie - 5on *opescu2$rmează strângerea de mână şi pronunţarea propriului nume de fiecare dintre participanţii laîntâlnire.

Hrezentarea a două persoane de se0 opus anga"ate ale aceleiaşi organizaţii se realizeazădupă regula bărbatul este prezentat femeii, care va întinde mâna şi se va limita la un simplu

0ună ziua6 formulărileîmi pare bine să vă cunosc saumă bucur să vă cunosc sunt cuvintegoale iar folosirea lor nu mai este la modăX.

'ând sunt prezentate persoane de acelaşi se0 şi de vârstă şi funcţie apropiate, se poatefolosi formula Doamnelor7 Domnilor, faceţi cunoştinţă6. Nu se precizează cine cui este prezentat iar formula este de o manieră informală, recomandată pentru prezentarea a doicolegi dar nerecomandată în situaţii oficiale. &n cazul unei diferenţe mari între funcţii6diferenţe ierar#ice ma"ore7 persoana care va face prezentarea va spune permiteţi, domnuledirector, să vi-l prezint pe t nărul nostru angajat 8 inginerul *ană2

e obicei, facem cunoştinţă prin intermediul unei a treia persoane. Sunt însă situaţii încare trebuie să ne autoprezentăm. 4ormularea în acest caz este 9mi permiteţi să mă prezint ,după care se întinde mâna, spunându-se numele şi funcţia ocupată în cadrul organizaţiei.

He #olurile firmei putem intra în vorbă cu o persoană necunoscută. acă la sfârşituldiscuţiei se consideră că legătura stabilită trebuie păstrată, unul dintre interlocutori va întindemâna şi îşi va prezenta numele şi funcţia.

Hrezentarea este legată de întinderea mâinii. Aici se aplică principiul invers femiaîntinde prima mâna bărbatului, persoana mai în vârstă tânărului etc. Hersoanele care se salutăsau sunt prezentate se vor privi una pe cealaltă fără a se uita în "ur. acă una dintre persoanele prezentate se află la birou, aceasta se va ridica, indiferent de se0, arătându-i acelei persoane căîi acordă întreaga atenţie. /ste îndea"uns să sc#iţezi gestul atunci când eşti împiedicat să ofaci.

Fidicarea de pe scaun este obligatorie atunci când este prezentată o persoană şiurmează o strângere de mână. Acest lucru se practică indiferent de se0.

X HietWiePicz, /dPard , "ticheta managerului, /ditura All /ducational, @ucureşti, ())), p. (


39/99

9.9.9. Con6er$a&ii!e )azardate , bârfa la birouStatul la poveşti2 umanizează orice activitate şi orice loc de muncă. $nul dintre

motivele principale pentru care a eşuat tentativa creării unui birou virtual2 este că nimeni numai avea cu cine să stea de vorbă faţă în faţă.

Să nu te mai poţi duce în biroul vecin când ai o veste interesantă sau să savurezicafeaua alături de colegii tăi şi să te remontezi atunci când lucrurile merg prost, constituie undezavanta" evident pentru cei puşi în astfel de situaţii.

He de altă parte, companiile văd în bârfă şi în vorbele de clacă unul dintre principaliifactori care irosesc timpul şi duc la scăderea productivităţii muncii. 1răncănealanesupraveg#eată a ruinat de multe ori cariere şi companii întregi au fost afectate derăspândirea de zvonuri răutăcioase.

&n alte cuvinte, bârfele la birou sunt un flu0 informnaţional nedorit dar prezent în oriceorganizaţie. /ste poate, inversul procesului de comunicare internă. /0istă însă modalităţi princare mediul comunicaţional intern poate fi ferit într-o oarecare măsură de asemenea bruia"einformaţionale.

@ârfa nu poate fi eliminată în totalitate însă ea poate fi controlată. !enţinereacalmului şi a prezenţei profesionale face posibilă contracararea şi limitarea daunelor produse.

1elefonul fără fir2 este o reţea neoficială de comunicaţie care transmite informaţii corecte în proporţie de *Y


40/99

de PeeW-end, etc. &n aceeaşi ordine de idei, e0istă şi subiecte periculoase care pot transformaatmosfera de la birou într-una de dezbateri contradictorii. Singurul rezultat este acela că seîncura"ează formarea bisericuţelor2 şi îndepărtarea celor cu păreri în minoritate.

Astfel de subiecte sunt cele de natură se0uală, religia, politica. 5eşirea dintr-un astfel de

conflict cu menţinerea în continuare a raporturilor de colegialitate se face prin înc#eiereadiscuţiei prin formulări de genul multă lume este de această părere2 sau înţeleg acest punctde vedere2.

9.9.=. Te!efon"! !a $er6i i" – $pa&i"! pri6at !a biro"Spaţiul privat la serviciu nu se rezumă doar la spaţiul propriu-zis alcătuit din masa de

birou si sertarele unde în principiu nu se umblă fără acordul persoanei car ele foloseşte.

Spaţiul privat include şi telefoanele, e-mail-urile trimiseE primite la serviciu, site-urileaccesate, documentele din memoria calculatorului. Aceasta doar în teorie deoarece uniianga"atori monitorizează activitatea on line pentru a supraveg#ea modul în care îşi folosescanga"aţii orele de program si cum sunt utilizate cone0iunile la 5nternet, având drept suportargumentativ faptul că facturile la 5nternet sunt ac#itate de anga"ator.

&n ceea ce priveşte convorbirile telefonice, sunt situaţii în care superiorii consideră căîn timpul orelor de serviciu, apelurile telefonice efectuate trebuie să aibă caracter profesional.&n concluzie, ele sunt socotite oficiale, şi nu personale. Hentru evitarea situaţiilor stân"enitoareşi a conflictelor de muncă, în cazul în care aceste aspecte nu sunt prevăzute într-un regulamentde ordine internă, se recomandă respectarea câtorva reguli de etic#etă- limitarea la ma0imum a convorbirile cu caracter personal de pe telefonul firmei%- transferarea documentelor personale din calculator pe disc#eta şi evitarea accesării site-urilor de divertisment%- evitarea folosirii contul firmei sau a adresei de serviciu pentru a trimite e-mail-uri cucaracter personal.*

9= Reda tarea (ateria!e!or " ir "it intern9.=.2. Raport"!Faportul prezintă în rezumat informaţiile despre un anumit subiect, situaţie. Faportul este

prezentat sub forma unui document a cărui redactare necesită urmarea unor norme dealcătuire. Sunt rapoarte oficiale, lungi şi comple0e de genul raport annual, raport de audit cevor fi prezentate ec#ipei manageriale a organizaţiei.

*Hlăcintă , Ana, Spaţiul privat la serviciu2, ;


41/99

upă :tefan Hrutianu), structura unui raport oficial este următoarea5. HF/ 5!5NAF55 /

(. Hagina de titlu cuprinde titlul raportului, numele organizaţiei, numele raportorilor,data elaborării acestuia.

;. Hrefaţa, motivaţia e0plică motivele subiective sau obiective care au generat raporttulşi "ustifică maniera în care a fost elaborate.

+. 'uprinsul prezintă lista secţiunilor şi capitolelor care fac posibilă lectura selectivă şireflectă sintetic întregul întregul conţinut şi logica structurării raportului.

. ista figurilor şi tabelelor B. 'uvântul de mulţumire adresat persoanelor din interiorul sau e0teriorul organizaţiei

care au merite şi contribuţii în alcătuirea raportului.

55. F/Z$!A1$ 6S5NCHS5S7 este un mini ra

segmentarea publicurilor Şi stabilirea discursurilor

Documents