sectiunea iv 8 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/carti_scanate/carti/carti_in_pdf/manualul... · iv.8...

IV.8 ŢESEREA

Producerea ţesăturilor este una dintre cele mai vechi ocupaţii omeneşti. Descoperiri

recente, efectuate în Cehia, au stabilit că această ocupaţie era cunoscută omului acum circa 30 000 de ani. Ţesăturile s-au obţinut pe diferite dispozitive, care au evoluat cu timpul, ajun-gându-se la războiul de ţesut. Acesta asigură obţinerea ţesăturii prin folosirea în exclusivitatea a forţei umane. Dezvoltarea societăţii a condus, cu timpul, la apariţia maşinii de ţesut. Aceasta asigură obţinerea ţesăturii folosind acţionarea mecanică.

O clasificare a maşinilor de ţesut este dificil de realizat, deoarece există o multitudine de criterii după care se poate realiza aceasta, fiecare fiind corect din punctul respectiv de vedere.

IV.8.1. Clasificarea maşinilor de ţesut Clasificarea utilajelor de ţesere se face după următoarele criterii: a) după nivelul tehnic:

– războaie manuale de ţesut; – maşini de ţesut mecanice; – maşini de ţesut automate;

b) după modul de inserare a firului de bătătură: – maşini de ţesut neautomate cu suveică; – maşini de ţesut automate:

– cu suveică; – fără suveică:

– cu graifere pe benzi; – cu graifere pe tije; – cu proiectil; – cu jet de aer; – cu jet de apă;

c) după modul de dispunere a urzelii: – maşini de ţesut rectilinii:

– orizontale: – verticale; – înclinate;

– maşini de ţesut circulare: – verticale; – orizontale;

Ţeserea 1347

d) după lăţimea de lucru:

– maşini de ţesut benzi; – maşini de ţesut late;

e) după tipul ţesăturilor realizate: – maşini de ţesut pentru articole de uz curent; – maşini de ţesut pluşuri şi covoare; – maşini de ţesut articole de pasmanterie; – maşini de ţesut articole tehnice şi speciale;

f) după tipul mecanismului de formare a rostului: – cu came:

– interioare: – deschise; – închise;

– exterioare: – deschise; – închise;

– cu ratieră: – cu simplă mişcare; – cu dublă mişcare;

– cu jacard: – cu simplă mişcare; – cu dublă mişcare.

În ultimele două decenii, construcţia maşinilor de ţesut a cunoscut o dezvoltare semnificativă, care s-a materializat în îmbunătăţirea performanţelor acestora, ca urmare adaptării şi perfecţionării mecanismelor de formare a rostului, inserare şi îndesare, de alimentare a urzelii şi tragere a ţesăturii, precum şi a monitorizării, respectiv controlului automat a principalilor parametri funcţionali. Cerinţele impuse tehnicilor actuale de ţesere sunt legate de productivitate, flexibilitate, reducerea zgomotului, timpilor neproductivi şi a consumurilor energetice. În acest sens, firmele constructoare (Nuovo Pignone, Nova Vamatex, Somet, Sulzer-Rutti, Panter, Panter, Picanol) echipează maşinile de ţesut cu sisteme electronice, care conduc la creşterea produc-tivităţii utilajelor şi calităţii ţesăturilor, la sporirea flexibilităţii şi versatilităţii maşinilor, simultan cu reducerea consumurilor energetice pe unitate de produs. Totodată, preocupările constructorilor vizează sporirea fiabilităţii în exploatare, pentru reducerea timpilor de staţionare şi îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale personalului de deservire, prin reducerea nivelului de zgomot şi crearea premiselor pentru o deservire uşoară şi ergonomică a maşinilor.

IV.8.2. Mişcarea pe orizontală a urzelii şi ţesăturii Formarea elementului de ţesătură este cauza consumului unei anume cantităţi de urzeală şi

totodată a creşterii tensiunii în firele de urzeală. Pentru continuarea procesului de ţesere, ele-mentul nou creat este scos din zona de formare. Ca urmare, trebuie să fie înlocuită cantitatea de urzeală consumată, iar elementul de ţesătură nou creat să fie înfăşurat pe sulul de ţesătură. Aceste două acţiuni sunt realizate de către mecanismele specializate:

– mecanismele pentru debitarea urzelii; – mecanismele pentru înfăşurarea ţesăturii.

1348 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST – ŢESĂTORIE

Mecanismele pentru debitarea urzelii se împart în două categorii: – frâne de urzeală; – regulatoare de urzeală. IV.8.2.1. Frâna de urzeală Din punct de vedere constructiv, frânele de urzeală sunt: – frâne cu lanţ sau cu frânghie; – frâne cu bandă; – frâne cu bandă şi bac; – frâne cu bac şi sabot. După mărimea jocului sulului de urzeală, frânele pot fi: – frâne elastice; – frâne semielastice; – frâne rigide. După modul de reglare a tensiunii urzelii, există frâne: – cu reglare manuală; – cu reglare automată. Frânele se utilizează, actualmente, numai la anumite maşini de ţesut, pentru producerea

unor ţesături la a căror realizare trebuie să se folosească tensiuni foarte mari, tensiuni pe care regulatoarele de urzeală nu le pot asigura.

Deoarece frânele cu reglare manuală au o serie de inconveniante, au fost construite frâna cu reglare automată, aşa cum este frâna a cărei schemă este prezentă în fig. IV.8.1.

Fig. IV.8.1. Frâna automată cu bac şi bandă: 1 – sul de urzeală; 2 – şaibă de frână; 3 – axul sulului; 4 – palpatorul de diametru; 5 – pârghie port-palpator; 6, 7, 9 – pârghii; 8 – masă de reglaj;

10 – bandă de frână; 11 – bac; 12 – pârghie în cot. Spre deosebire de frâna cu reglare manuală, la care tensiunea în fire are o variaţie foarte

largă, depinzând de o serie de factori subiectivi, precum gradul de calificare şi de conştiinţa profesională a muncitorului, frâna automată asigură o valoare practic constantă a tensiunii pe întreaga perioadă de funcţionare a maşinii, ţinând cont atât de variaţia tensiunii la fiecare ciclu de ţesere, cât şi de micşorarea diametrului sulului de urzeală.

Ţeserea 1349

IV.8.2.2. Regulatoare de urzeală Regulatoarele de urzeală por fi regulatoare pozitive de urzeală şi regulatoare negative de

urzeală. Regulatoarele pozitive de urzeală (fig. IV.8.2) asigură debitarea unei aceleaşi cantităţi

constante de urzeală la fiecare ciclu de ţesere. Se folosesc la obţinerea ţesăturilor tehnice, ţesă-turilor frotir, catifea sau pluş, care utilizează, atât în urzeală, cât şi în bătătură, fire cu neregu-laritate redusă.

Fig. IV.8.2. Regulator pozitiv de urzeală: 1 – sul de urzeală; 2 – urzeală; 3 – transmisie melcată; 4 – roată de clichet; 5 – transmisie

conică; 6 – clichet; 7 – culisă; 8, 9, 11, 12 – pârghii; 10 – vătală; 13 – palpator de diametru. Regulatoarele negative de urzeală asigură menţinerea constantă a tensiunii în urzeală,

prin debitarea unei cantităţi corespunzătoare de urzeală, generată de formarea elementului de ţesătură. Sunt mecanisme automate, cu circuit închis. Schema bloc a unui regulator negativ de urzeală este prezentată în fig. IV.8.3.

După modul de acţionare, regulatoarele pot fi cu acţionare discontinuă şi cu acţionare continuă.

Regulatoarele negative de urzeală folosite la maşinile de ţesut cu suveică sunt regula-toarele cu acţionare discontinuă şi sunt acţionate de la vătală sau de la camă (fig. IV.8.4).

Funcţionarea regulatoarelor negative de urzeală se realizează în două faze: de armare şi de execuţie. În faza de armare, sub acţiunea tensiunii din fire, sistemul mobil al traversei de spate oscilează şi modifică poziţiile elementelor care fac legătura cu grupul clicheţilor, obligându-i pe aceştia să se retragă proporţional pe roata de clichet.

În faza de execuţie, ca urmare a acţiunii sursei de mişcare, clicheţii vor acţiona roata de clichet, şi sulul de urzeală este rotit cu un unghi necesar debitării urzelii pentru restabilirea echilibrului tensional.


Fig. IV.8.3. Schema bloc a regulatorului negativ de urzeală: SU – sulul de urzeală; Ti – tensiunea instantanee a firelor; TT – traductor de tensiune; Mt – mări-mea tradusă; A, A1 – amplificator; Mc – mărimea de comparaţie; C – comparator; Ma – mărimea de acţionare; TD – traductor de diametru; EE – element de execuţie; UR – unghi de rotaţie; MD – mărimea diametrului; MAD – mărimea de acţionare datorată micşorării diametrului; VD – variaţia de diametru.

Fig. IV.8.4. Schema regulatorului negativ de urzeală acţionat de la camă: 1 – sul de urzeală; 2 – fire de urzeală; 3 – traversă de spate oscilantă; 4, 6, 9 – pârghii;

5 – masă de reglaj; 7 – arc de reglaj; 8, 10 – tije; 11 – opritor; 12 – clicheţi; 13 – roată de clichet; 14, 15 – transmisie melcată; 16 – camă montată pe arborele secundar; 17 pârghie; 18 – arc de întindere;

Ct – cursă totală; Cu – cursă utilă; Cm – cursă moartă. Regulatoarele negative de urzeală folosite la maşinile de ţesut neconvenţionale sunt

regulatoare cu acţionare continuă. Pot fi mecanice, hidraulice, electronice sau cu microprocesor. În cazul regulatoarelor negative de urzeală cu acţionare continuă, cele două faze amintite

mai înainte sunt nedistincte. Elementul de execuţie – cel care roteşte sulul de urzeală – va avea o construcţie

corespunzătoare (alta decât ansamblul clichet – roată de clichet). În cazul regulatorului negativ de urzeală Hunt, elementul de execuţie este variatorul cu conoizi (fig. IV.8.5).

b

a

Ţeserea 1351

Fig. IV.8.5. Schema regulatorului negativ de urzeală Hunt: 1 – sul de urzeală; 2 – urzeală; 3 – traversă de spate; 4, 5, 7, 12, 13 – pârghii; 6 – masă de reglaj; 8 – pârghie cu trei braţe; 9 – ax motor; 10, 14 – taleri mobili; 11, 15 – taleri ficşi; 16 – ax condus; 17, 18 – transmisie dinţată; 19 – cureaua variatorului; 20 – transmisie melcată.

Regulatorul negativ Sulzer (STB) asigură rotirea controlată a sulului de urzeală prin

cuplajul de fricţiune 14, acţionat de rola 11 şi cama 12, în funcţie de variaţia tensiunii în urzeală, sesizată de traversa de spate 1 (fig. IV.8.6).

Fig. IV.8.6. Schema regulatorului negativ de urzeală Sulzer (STB): 1 – traversă de spate; 2 – arc de reglaj; 3, 4 – pârghii; 5 – culisă; 6, 7, 8 – pârghii;

9, 10 – pârghie în cot; 11 – rolă; 12 – camă; 13 – ax motor; 14 – cuplaj de fricţiune; Z1Z2 – transmisie melcată; Z3Z4 – roţi dinţate cilindrice.


Regulatorul hidraulic de la maşina de ţesut H–175 foloseşte ca sursă de mişcare un motor

hidraulic, a cărei turaţie variabilă, proporţională cu variaţia de tensiune, va asigura acţionarea sulului de urzeală (fig. IV.8.7).

Fig. IV.8.7. Schema regulatorului negativ de urzeală hidraulic: 1 – sul de urzeală; 2 – traversă de spate; 3 – pârghie în cot; 4 – arc de reglaj; 5 – limitator

de cursă; 6 – tija pistonului; 7, 8 – cilindrii; 9 – motorul hidraulic; 10, 16 – transmisia dinţată; 11, 12, 13, 14 – conductele circuitului de ulei sub presiune; 15 – roată de mână.

Regulatorul negativ de urzeală electronic (fig. IV.8.8) sesizează variaţia de tensiune de către traversa de spate, variaţie pe care apoi o transformă într-o mărime electrică de acţionare a unui motor de curent continuu. Regulatorul negativ de urzeală comandat de microprocesor (fig. IV.8.9.) foloseşte traversa de spate ca traductor de tensiune şi/sau un sistem de traductori plasaţi pe urzeală şi în zona gurii ţesăturii. Informaţiile sunt prelucrate de un microprocesor, care va comanda motorul de acţionare a sulului de urzeală.

La acest regulator, sulul de urzeală este acţionat de un motor „pas cu pas“, a cărui turaţie şi sens de rotaţie, sunt comandate de către sistemul automat de comandă şi control (SACC). În regim normal de lucru, SACC prelucrează informaţia privind variaţia de tensiune, datorată formării elementului de ţesătură, şi comandă rotirea sulului de urzeală, pentru debi-tarea urzelii.

Ţeserea 1353

În perioada întreruperilor în funcţionare, SACC va prelucra informaţia privind variaţia

de tensiune a urzelii, ca urmare a relaxării sau contractării acesteia, astfel că la pornirea din nou a maşinii de ţesut, SACC va comanda rotirea sulului de urzeală într-un sens sau altul, în funcţie de valoarea tensiunii în urzeală, după care va permite intrarea în viteza de regim a maşinii de ţesut.

Fig. IV.8.8. Schema regulatorului negativ de urzeală electronic: 1 – sul de urzeală, 2 – fire de urzeală, 3 – traversă de spate; 4 – arc de reglaj; 5 – pârghie în cot; 6 – traductor; 7 – contactori; 8 – motor electric; 9 – transmisie melcată.

Fig.IV.8.9. Schema bloc a regulatorului negativ de urzeală cu microprocesor: 1 – sul de urzeală; 2 – fire de urzeală; 3 – traversă de spate fixă; 4 – traversă de spate mobilă; 5 – arc de reglaj; 6 – traductor; 7 – microprocesor; 8 – motor electric; 9 – transmisie melcată.


IV.8.3. Tragerea şi înfăşurarea ţesăturii Tragerea ţesăturii din zona de formare şi înfăşurarea acesteia pe sulul de marfă se

realizează cu ajutorul regulatoarelor de ţesătură, care asigură totodată şi obţinerea desimii necesare în bătătură.

După principiul de lucru, regulatoarele de ţesătură sunt: – regulatoare pozitive, care asigură tragerea ţesăturii cu lungime constantă la fiecare ciclu; – regulatoare negative, care asigură tragerea ţesăturii cu lungime variabilă la fiecare

ciclu, funcţie de grosimea firului de bătătură integrat; – regulatoare compensatoare, care combină principiile de lucru ale regulatoarelor

negativ şi pozitiv. Cel mai utilizat este regulatorul pozitiv de ţesătură. În funcţie de regimul de lucru,

regulatorul pozitiv poate realiza funcţionarea intermitentă sau continuă. La maşinile de ţesut clasice se folosesc, de obicei, regulatoare pozitive de ţesătură cu

tragere intermitentă. Aceste regulatoare transformă mişcarea de rotaţie furnizată de o camă, sau mişcarea de oscilaţie a piciorului vătalei, într-o mişcare de rotaţie intermitentă a cilindrului trăgător, printr-un sistem clichet – roată de clichet.

Pentru mărimea eficienţei tragerii, se practică îmbrăcarea cilindrului trăgător cu tablă perforată, cauciuc rifelat sau şmirghel şi utilizarea unuia sau a doi cilindrii de conducere, care măresc unghiul de înfăşurare a ţesăturii pe sulul trăgător.

În construcţia regulatoarelor se introduc sisteme de demultiplicare cu angrenaje de roţi dinţate cilindrice şi transmisii melc – roată melcată. Desimea în bătătură este în funcţie de unghiul de rotire a cilindrului trăgător la un ciclu de ţesere, a cărui mărime poate fi modificată prin roţi de schimb sau prin reglarea poziţiei unei pietre de culisă într-o culisă.

Înfăşurarea ţesăturii este asigurată printr-un cuplaj de fricţiune, ce permite reducerea continuă a turaţiei sulului de marfă, pe măsura creşterii diametrului acestuia, concomitent cu realizarea densităţii de înfăşurare constante.

În fig. IV.8.10 se prezintă schema regulatorului pozitiv de ţesătură cu tragere intermi-tentă pe maşina de ţesut IMATEX L 5.

Fig. IV.8.10. Schema regulatorului pozitiv de ţesătură cu tragere intermitentă: 1 – ax; 2 – excentric; 3 – colier; 4, 6– tije; 5, 7 – pârghii; 7',9' – culise; 8 – piatră de culisă; 9 – pârghie; 10 – clichet; 11 – ax; Zc – roată de clichet; Z1Z2 – roţi dinţate conice; Z3Z5 – melc; Z4Z6 – roţi melcate; 12 – cilindru trăgător; 13 – sul de ţesătură; 14 – cilindru de presare; 15 – bară de conducere; 16 – traversa de faţă.

Ţeserea 1355

Pe maşinile de ţesut neconvenţionale se folosesc regulatoare pozitive de ţesătură cu

tragere continuă, care favorizează atenuarea mişcării alternative a gurii ţesăturii. Aceste regulatoare asigură transmiterea mişcării de rotaţie continuă, primită de la arborele maşinii, către cilindrul trăgător, printr-un angrenaj demultiplicator, astfel încât acesta se va roti cu o turaţie constantă, corespunzătoare desimii în bătătură cerute. Înfăşurarea ţesăturii se obţine cu ajutorul unui cuplaj de fricţiune ce determină reducerea turaţiei sulului de marfă, pe măsura creşterii diametrului acestuia. Desimea în bătătură se reglează prin roţi de schimb multiple, fapt ce permite un pas mic de variaţie a desimilor în bătătură.

În fig. IV.8.11 se prezintă regulatorul pozitiv de ţesătură cu tragere continuă pe maşina de ţesut cu proiectil (STB).

Fig. IV.8.11. Schema regulatorului pozitiv de ţesătură de la maşina Sulzer (STB): 1 – melc; 2 – roată de clichet; 3 – roată melcată; 4 – sistem de blocare; 5 – clichet; 6 – roată de mână; 7 – ax; 8 – sul trăgător; 9 – transmisia cu lanţ şi roţi de lanţ; 10 – sul de ţesătură;

11 – cuplaj de fricţiune; Z1, Z2, Z3, Z4 – roţi de schimb; Z5 ... Z8 – roţi dinţate cilindrice. Cantitatea de ţesătură trasă la un ciclu de ţesere se calculează cu relaţia:

TTb

t nDP

l π==1 , (IV.8.1)

în care: lt este lungimea de ţesătură trasă la un ciclu de ţesere; Pb – desimea în bătătură; DT – diametrul cilindrului trăgător; nT – turaţia cilindrului trăgător. În funcţie de poziţia roţii de schimb (Zs) în lanţul cinematic al regulatorului, de roată

condusă sau roata conducătoare, desimea în bătătură (Pb) se calculează cu relaţiile:

1b

s

P CZ

= (IV.8.2)

,b sP cZ= (IV.8.3) în care C reprezintă constanta regulatorului.

7


Pe maşinile de ţesut prevăzute cu regulatoare de ţesătură cu roţi de schimb multiple, ce

alternează ca roţi conducătoare şi conduse, desimea în bătătură se obţine cu relaţia:

4

3

1

2

s

s

s

sb Z

ZZZCP ⋅⋅= . (IV.8.4)

În acest caz, desimea în bătătură se adoptă pe baza unor tabele, în care sunt înscrise valorile numărului de dinţi ale roţilor schimbătoare pentru întreg domeniu de reglaj posibil. În tabelul IV.8.1 se prezintă valorile roţilor de schimb Z1, Z2, Z3, Z4 pentru desimea în bătătură de la 6,0, la 75,00 fire/cm, corespunzătoare regulatorului de ţesătură de pe maşina STB.

Deoarece, după scoaterea ţesăturii de pe maşina de ţesut, are loc creşterea desimii în bătătură cu 2–5%, este necesară corecţia mărimii constantei, determinată prin înmulţirea cu procentul de scurtare a ţesăturii după relaxare (k), astfel încât desimea în bătătură să fie egală cu cea prescrisă în dispoziţia de lucru:

,)1( sb ZkCP ⋅−= (IV.8.5)

în care constanta k = 0,02–0,05. Tabelul IV.8.1

Valorile roţilor de schimb pentru desimea în bătătură la regulatorul de ţesătură de pe maşina de ţesut STB

Desimea în bătătură (fire/cm)

Nr. de dinţi a roţilor de schimb Desimea în bătătură (fire/cm)

Nr. de dinţi a roţilor de schimb Z1 Z2 Z3 Z4 Z1 Z2 Z3 Z4

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 6,0 6,2 6,4 6,6 6,8 7,0 7,2 7,4 7,6 7,8 8,0 8,2 8,4 8,6 8,8 9,0 9,2 9,4 9,6 9,8

10,0 10,2 10,4 10,6 10,8 11,0 11,2 11,4 11,6

42 46 42 46 42 42 x 38 46 34 46 42 42 34 46 42 42 42 42 42 38 x 46 x 38 x 28 34 42

26 38 38 42 52 51 34 x

42 49 x

46 49 51 26 26 46 49 51 x

26 49 38 51 46 52 46 49 51

38 49 52 51 51 49 51 x 49 52 x 49 51 49 34 38 49 51 52 x 34 52 42 52 51 51 49 52 52

34 34 34 34 26 26 x

26 38 26 34 34 34 26 49 51 38 38 38 38 46 x

49 x

42 x

42 38 46

11,8 12,0 12,2 12,4 12,6 12,8 13,0 13,2 13,4 13,6 13,8 14,0 14,2 14,4 14,6 14,8 15,0 15,2 15,4 15,6 15,8 16,0 16,2 16,4 16,6 16,8 17,0 17,2 17,4

34 42 46 38 42 34 38 42 46 34 34 34 38 46 34 46 46 34 38 38 265 46 34 26 34 46 42 38 26

46 34 x 51 x 52 x 38 38 52 49 46 49 38 x 51 34 51 51 34 x 34 x 51 x 38 46 42 x

52 38 x 49 x 49 x 34 34 51 52 51 51 26 x 42 26 49 49 26 x 26 x 49 x 26 34 34 x

42 52 52 42 49 38 46 46 51 42 46 49 52 42 46 52 49 46 52 42 38 52 51 38 52 49 49 49 42

Ţeserea 1357

Tabelul IV.8.1 (continuare)

1 2 3 4 5 1 2 3 4 5 17,6 17,8 18,0 18,2 18,4 18,6 18,8 19,0 19,2 19,4 19,6 19,8 20,0 20,4 20,8 21,2 21,6 22,0 22,4 22,8 23,2 23,6 24,0 24,5 25,0 25,5 26,0 26,5 27,0 27,5 28,0 28,5 29,0 29,5 30,0 30,5 31,0 31,5 32,0 32,5 33,0 33,5 34,0 34,5 35,0 35,5 36,0 36,5 37,0 37,5 38,0

4646 26 38 42 46 38 38 42 46 38 26 38 26 26 26 26 38 26 46 42 42 34 38 34 38 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15

49 38 51 34 38 42 46 34 38 42 46 51 46 x

49 x x

51 51 49 46 46 38 46 42 46 52 50 42 x

50 51 52 46 46 38 52 51 34 50 x

51 52 51 52 38 51 46 46 49 52

3426 49 26 26 26 34 26 26 26 49 34 34 x 51 x x 34 49 26 26 26 26 26 26 26 49 46 38 x 49 49 49 38 42 34 46 49 26 42 x 46 42 49 49 26 50 38 34 46 51

5252 42 49 49 49 49 51 51 51 51 46 52 49 52 51 52 52 52 52 51 52 52 49 49 51 34 34 34 38 38 38 38 34 38 38 38 42 34 38 46 42 38 46 46 34 49 42 38 49 52

38,539,0 39,5 40,0 40,5 41,0 41,5 42,0 42,5 43,0 43,5 44,0 44,5 45,0 45,5 46,0 46,5 47,0 47,5 48,0 48,5 49,0 49,5 50,0 50,5 51,0 51,5 52,0 52,5 53,0 53,5 54,0 55,0 55,5 57,0 57,5 58,0 58,5 59,5 60,5 62,5 63,5 65,0 66,0 67,5 69,0 70,5 72,0 73,5 75,0

1515 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15 15

4949 42 38 51 52 52 50 52 50 50 42 50 46 49 49 50 50 50 51 46 52 51 52 52 52 49 50 50 50 56 52 52 51 49 52 50 46 51 52 49 50 51 52 50 51 52 52 52 52

42 38 26 26 38 42 46 42 46 42 38 26 34 34 38 26 38 26 38 26 26 26 34 38 34 38 62 34 26 34 26 34 26 34 26 34 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26 26

46 42 34 38 42 46 51 49 52 50 46 38 42 46 49 34 49 34 50 34 38 34 46 51 46 52 38 49 38 50 42 49 38 51 42 52 42 46 42 42 46 46 46 46 49 49 49 50 51 52

Observaţie: Semnul x semnifică posibilitatea de instalare a aceleiaşi roţi de schimb, dar cu numărul de dinţi nu mai mic de 34 şi nu mai mare de 46 pentru roata de schimb Z1.


IV.8.4. Mişcarea pe verticală a urzelii IV.8.4.1. Geometria rostului Rostul este format prin deplasarea pe verticală a firelor de urzeală de către mecanismul

de formare a rostului. Rostul poate fi mixt (fig. IV. 8.12, c), superior (fig. IV.8.12, a) sau inferior (fig. IV.8.12, b),

după cum firele de urzeală se deplasează atât spre partea superioară cât şi spre partea inferioară, numai în partea superioară sau numai spre partea inferioară, în raport cu poziţia orizontală a acestora.

După forma rostului, acesta poate fi: curat, egalat, înclinat şi eliptic (fig. IV.8.13).

Fig. IV.8.12. Formele rostului: a – rost superior, b – rost inferior;

c – rost mixt.

Cel mai utilizat este rostul curat, deoarece oferă condiţii bune de deplasare prin rost pentru purtătorul de bătătură, dar tensionează firele de urzeală diferit. În ulti-mul timp se utilizează rostul eliptic, deoarece permite obţinerea unor alungiri egale a fire-lor de urzeală.

Înălţimea rostului depinde de tipul purtătorului de bătătură. În cazul utilizării suveicii, [14], [20] propune pentru calculul înălţimii rostului formula:

( )d[mm]

a xH

l b+

>−

, (IV.8.6)

Fig. IV.8.13. Formele rostului: a – rost curat; b – rost egalat;

c – rost înclinat; d – rost eliptic.

în care x = 2...3;

(15 20) [mm],SH H= + − (IV.8.7)

în care HS este înălţimea rostului la nivelul spetei, iar a, b, x, l au semnificaţia din fig. IV.8.14.

a

b

c

d

a

Ţeserea 1359

Fig. IV.8.14. Geometria rostului:

a – la folosirea suveicii: 1, 2 – cocleţi; 3 – capacul vătalei; 4 – suveică;

b – la folosirea proiectilului: 1 – spată; 2 – proiectil; 3 – plăcuţa de ghidare; 4,5 – planurile rostului; 6 – vătala.

În cazul utilizării proiectului, înălţimea rostului poate fi determinată cu relaţiile:

1 [mm],2 2H yz y x+ ≤ − − (IV.8.8)

sau

( )1 2 1 1 tg [mm],2

z y d h i p α+ ≤ + + + −⎡ ⎤⎣ ⎦ (IV.8.9)

în care notaţiile din formulă au semnificaţia din fig. IV.8.14.

IV.8.4.2. Tensiunea şi alungirea firelor la formarea rostului

În timpul formării rostului, tensiunea din firele de urzeală se măreşte de la valoarea de montare (Tm) la valoarea tensiunii de rost (Tr) şi firele se alungesc (fig. IV.8.15). Valoarea acestei alungiri se calculează cu relaţia:

– alungirea absolută:

],cm[2 21

2

llLhl⋅

=∆ (IV.8.10)

Fig. IV.8.15. Curba variaţiei teoretice a tensiunii firului de urzeală.

a b


– alungirea relativă:

[%],10021

2

⋅⋅

=εll

h (IV.8.11)

în care notaţiile au semnificaţia din fig. IV.8.16.

Fig. IV.8.16. În [28] se face discuţia mărimii deformaţiei firelor la formarea rostului funcţie de

raportul c = l1/l2, numit şi coeficient de simetrie. Alungirea minimă se obţine la valoarea c = 1, adică l1 = l2, condiţii de neîndeplinit pe maşina de ţesut. Nomograma din fig. IV.8.17 oferă posibilitatea stabilirii lungimii rostului posterior, l2, funcţie de alungirea firelor de urzeală δ = 0,01ε [17], înălţimea rostului, h şi lungimea rostului anterior, l1.

Fig. IV.8.17.

Alungirea firelor, la formarea rostului, recomandată pentru maşinile de ţesut cu suveică, după [54], este prezentată în tabelul IV.8.2.

Ţeserea 1361

Tabelul IV.8.2

Alungirea admisibilă a firelor de urzeală

Natura materiei prime

Alungirea admisibilă, ε (%)

Lungimea rostului posterior, l2 (mm)

Unghiul rostului, α

Bumbac Lână Viscoză Acetat

1,55 2,50 0,65 1,10

260 275–280 500–600

350

10°40' 13°

6°40' 8°30'

La maşina STB (Sulzer), alungirea firelor, funcţie de poziţia iţei, după [54], este dată în

tabelul IV.8.3.

Tabelul IV.8.3

Alungirea admisibilă a firelor de urzeală pe maşina STB

Nr. iţei Înălţimea rostului, h

(mm)

Lungimea rostului ∆l

(mm) ε

(%) anterior, l1 (mm)

posterior, l2 (mm)

1 2 3 4

35 32,5 30

27,5

166 158 144 132

356 368 380 392

5,37 4,82 4,31 3,84

1,02 0,92 0,82 0,73

Tensiunea firelor la formarea rostului (tabelul IV.8.4) [54] se calculează cu relaţia:

Trost = Tmontare + ∆Trost [cN/fir], (IV.8.12) în care: ∆Trost = E ⋅ ε ⋅ S, (IV.8.13) unde: E este modulul de elasticitate al firului (cN/mm2);

S – aria secţiunii firului (mm2);

,4

2dS π= (IV.8.14)

iar diametrul firului, d, se calculează cu relaţia:

],mm[1,01,0 texTcd = (IV.8.15) în care c este coeficientul de rigiditate al firului (cN/mm);

ε – alungirea relativă a firului la formarea rostului (%).

Tabelul IV.8.4

Tensiunea firului la formarea rostului

Fir c (mm)

d (mm)

S (mm2)

Tmontare (cN)

Trost (cN)

Trost (cN) Nm Ttex

34 29,41 1,25 0,213 0,356 30 17,8 47,8


Din exemplu se observă că valoarea tensiunii de rost reprezintă circa 13% din sarcina la

rupere a firului de urzeală considerat (SR = 368 cN). În fig. IV.8.18, a este prezentată diagrama ciclică a formării rostului fără avans, cu

închiderea rostului realizată în momentul în care spata ajunge în punctul mort–faţă, iar în fig. IV.8.18, b este prezentată diagrama ciclică a formării rostului cu avans, când închiderea rostului are loc înainte ca spata să ajungă în punctul mort–faţă. În figură, FDR reprezintă faza de deschidere a rostului, FRD – faza de rost staţionar şi FIR – faza de închidere a rostului. Pentru acest caz, cele trei faze au aceeaşi mărime. În tabelul IV.8.5 sunt date valori reco-mandate pentru raportul între faza de mişcare şi cea de staţionare, cât şi între faza de deschidere şi faza de închidere a rostului.

a b

Fig. IV.8.18. Diagrama ciclică a formării rostului.

Tabelul IV.8.5

Raportul între fazele formării rostului

Tipul urzelii Bumbac Lână Mătase Liberiene

FRDFIRFDR + 2 2 2,5 2,6

FIRFDR 1,00–1,20 1,00–1,20 1,00–1,10 1,00–1,10

IV.8.4.3. Legi de mişcare ale firelor de urzeală la formarea rostului Protejarea firelor de urzeală în această fază trebuie să se realizeze prin alegerea unor

legi de mişcare, care să solicite cât mai puţin firele la deschiderea şi la închiderea rostului. Staţionarea acestora în poziţie extremă trebuie să fie astfel aleasă încât deplasarea purtă-torului de bătătură să nu fie stânjenită, iar menţinerea firelor în această poziţie să fie cât mai redusă cu putinţă.

În fig. IV.8.19 sunt prezentate curbele spaţiului, vitezei şi acceleraţiei ale celor mai utilizate legi de mişcare a firelor la formarea rostului. Cea mai utilizată la construcţia maşinilor de ţesut cu suveică este legea sinusoidală (II), deoarece nu produce şocuri în fire.

Legea parabolică de ordinul al II-lea are aproximativ aceleaşi caracteristici ca şi legea sinusoidală. La maşinile moderne se foloseşte proiectarea asistată de calculator a profilului camei, motiv pentru care se utilizează legea de mişcare curba spaţiului, la care (IV) este o combinaţie între două parabole de ordin superior (de ordinul al III-lea şi al IV-lea, sau chiar polidyne).

Ţeserea 1363

Fig. IV.8.19. Legi de mişcare la formarea rostului.

IV.8.4.4. Mecanisme pentru formarea rostului Clasificarea mecanismelor pentru formarea rostului [23] este prezentată în fig. IV.8.20.

Fig. IV.8.20. Clasificarea mecanismelor pentru formarea rostului.

Ţeserea 1365

IV.8.4.4.1. Mecanism cu came Se folosesc pentru producerea ţesăturilor cu structuri simple. Numărul de iţe acţionate

de astfel de mecanism poate să fie de 8 până la 12. Cele mai utilizate mecanisme cu came întâlnite la maşinile moderne de ţesut sunt

prezentate în fig. IV.8.21 – fig. IV.8.24.

Fig. IV.8.21. Mecanismul cu came deschise conjugate exterioare: 1 – iţă; 2–6 – pârghii; 7 – culisă de reglaj; 8 – pârghie cu trei braţe; 9, 10 – role;

11, 12 – came conjugate; 13 – baie de ulei.

Fig. IV.8.22. Mecanism cu came cu mişcare independentă a iţelor: 1 – ax; 2 – transmisie cu roţi dinţate; 3 – axul camelor; 4 – came; 5–7 – pârghii.

7


Fig. IV.8.23. Mecanism cu came închise interioare: 1 – axul cu came; 2 – grupul de came închise; 3, 5, 6 – pârghii;

4 – rolă; 7, 8 – leviere; 9, 10 – roţi dinţate; 11 – iţă.

Fig. IV.8.24. Mecanism cu came exterioare închise: 1 – axul cu came; 2 – camă închisă; 3 – rolă; 4 – pârghie port-rolă;

5–8 – pârghii; 9, 10 – tije; 11 – iţă. IV.8.4.4.2. Mecanisme ratieră În cazul mecanismelor de formare a rostului tip ratieră, elementele de comandă sunt

separate de elementele de execuţie. Drept elemente de comandă se folosesc cartela şi prisma, iar ca elemente de execuţie: ace, platine, contraplatine, pârghii şi tije, arcuri, cuţite.

8

Ţeserea 1367

Mişcarea iţelor se realizează forţat, la ridicarea şi prin greutate proprie şi arcuri, la

coborâre, sau forţat, în ambele sensuri. Acţionarea iţelor poate fi realizată din părţile superioară şi inferioară, numai din partea inferioară sau numai din partea superioară, cu influenţe corespunzătoare asupra vizibilităţii în planul urzelii şi bătăturii.

Ratiera cu simplă mişcare îşi deschide un ciclu de funcţionare a cuţitelor la o rotaţie a arborelui principal. În fig. IV.8.25 se prezintă ratiera cu simplă mişcare, Crompton.

Fig. IV.8.25. Ratiera Crompton: 1 – arbore principal; 2 – manivelă; 3 – bielă; 4 – pârghie cu trei braţe; 5 – platină; 6 – cuţit superior; 7 – cuţit inferior; 8 – cartelă; 9 – prismă; 10 – pârghie; 11 – braţ; 12 – tijă de legătură; 13 – cureluşe; 14 – dispozitive de reglare; 15 – iţă.

În cadrul unui ciclu de ţesere (o rotaţie a arborelui principal), cuţitele 6 şi 7 realizează

o cursă completă. Platina 5, comandată prin rolă, este acţionată de cuţitul superior 6 şi determină mişcarea iţei, iar platina 5, comandată prin tub, este acţionată de cuţitul inferior 7, şi determină coborârea iţei. Atât ridicarea cât şi coborârea iţelor sunt pozitive. Cartela 8 efectuează o mişcare ciclică, avansând cu un şir de elemente de comandă (role şi tuburi) la fiecare ciclu de ţesere.

Ratiera cu dublă mişcare îşi încheie un ciclu de funcţionare a cuţitelor după două rotaţii ale arborelui principal.

În fig. IV.8.26 se prezintă ratiera Hattersley modernizată de pe maşina de ţesut IMATEX L 5.

Comanda mişcării iţelor este furnizată de cartela 17, care efectuează o mişcare de rotaţie, ciclică şi prezintă sub acele 14, 15 comenzile pentru două rosturi succesive. Cuţitele 25 şi 26 asigură acţionarea pozitivă a iţelor în ambele sensuri: cuţitele 25 şi 26 ridică iţele la rosturile impare, respectiv pare, iar cuţitele 28 şi 29 produc coborârea iţelor la rosturile impare, respectiv pare.


Fig. IV.8.26. Schema ratierei Officine Gallileo: 1 – iţă; 2, 3 – tije; 4, 5 – pârghie; 6, 7 – platine; 8, 9 – ace; 10, 11 – pârghii unghiulare; 12, 13, 14, 15 – ace; 16 – lineal (cuţit secundar); 17 – cartela; 18 – prisma; 19 – camă cu reniură; 20 – braţ cu rolă; 21 – pârghie; 22 – reazeme; 23, 24 – braţe port-cuţite; 25, 26, 28, 29 – cuţite; 27 – reazeme platine.

Acţionarea iţelor de la partea inferioară prezintă avantajul păstrării luminozităţii în

planul urzelii şi ţesăturii. Acele 12, 13 sunt acţionate de linealul 16, în cazul prezenţei unei perforaţii pe cartela 17 şi trec printre barele acestuia, în cazul unui plin pe cartelă (fig. IV.8.26, a). Ciclul de mişcare al acelor 12, 13 se prezintă în fig. IV.8.26, b.

Folosirea ratierelor Hattersley la maşinile de ţesut de mare viteză nu este posibilă, datorită folosirii cuţitelor de acţionare a platinelor. Pentru aceste tipuri de maşini se folosesc ratierele rotative.

O unitate de comandă a unei iţe este formată din discul de acţionare 7, montat pe axul ratierei, din excentricul 1, colierul 8, pârghia de acţionare 9 a iţei şi din pârghia 3, în legătură cu acul cititor al comenzii de pe cartela 4. La citirea comenzii de ridicare a iţei de către acul 4, pârghia 3 oscilează, anterior, în jurul axului 5, eliberând zăvorul 2, care solidarizează excentricul 1 cu discul motor 7, care se roteşte cu 180°, provocând ridicarea iţei. Dacă iţa trebuie să rămână ridicată, zăvorul 2 este extras din degajarea discului motor 7, care îşi va continua rotaţia, iar iţa rămâne în poziţie ridicată. Dacă iţa trebuie să coboare în rostul următor, zăvorul rămâne în poziţia anterioară, iar iţa va fi coborâtă.

La ultima generaţie de maşini de ţesut se foloseşte ratiera electronică rotativă (fig. IV.8.27).

Ţeserea 1369

Fig. IV.8.27. Schema ratierei rotative Stäubli.

Fig. IV.8.28. Schema bloc a ratierei electronice Stäubli.

În acest caz, dispare cartela perforată, evoluţia iţelor este stocată pe o cartelă

magnetică, 5. Conţinutul acesteia se transferă în memoria microprocesului 1, care va asigura comanda ratierei rotative 6. Pe ecranul de dialog se pot afişa fie legătura ţesăturii în lucru, fie o nouă legătură care, preluată de microprocesorul 1, va fi pusă în lucru în timp real.


IV.8.4.4.3. Mecanismul Jacard Mecanismul Jacard se utilizează la prelucrarea ţesăturilor cu desene mari (motive

florale, figuri geometrice, literare, cifre), care necesită acţionarea unui grup mic de fire de urzeală cu aceeaşi evoluţie sau acţionarea individuală a fiecărui fir de urzeală. Şi în cazul mecanismului Jacard se disting cele două grupe de elemente cu funcţiuni distincte: elemente de comandă (cartela) şi elemente de execuţie (ace, platine, rama cuţitelor, podul platinelor, sfori).

În fig. IV.8.29 se prezintă schema de principiu a mecanismului Jacard cu simplă mişcare şi rost mixt.

Fig. IV.8.29. Schema mecanismului Jacard: 1– cartele; 2 – prisma; 3 – ace; 4 – platina; 5 – podul platinelor; 6 – rama cuţitelor; 7 – sforile;

8 – placa sforilor; 9 – cocleţi; 10 – rostul; 11– greutăţi; 12 – grătarul sforilor. Cartela 1 este cu citire pozitivă, astfel încât un gol determină, prin acul 3, intrarea

platinei 4 în zona de acţiune a cuţitului de pe rama 6 şi la cursa de ridicare a acestuia este antrenat firul de urzeală în rostul superior. La prezenţa unui plin pe cartelă, acul este împins, scoate platina din zona de acţiune a cuţitului, încât firul de urzeală coboară sun acţiunea greutăţii 11 şi se situează în ramura inferioară.

O variantă perfecţionată a mecanismului Jacard o reprezintă mecanismul Verdol (fig. IV.8.30), la care se utilizează cartela continuă, de hârtie sau folie sintetică.

Ţeserea 1371

Fig. IV.8.30. Schema de principiu a mecanismului Verdol: 1 – ace orizontale; 2 – ace verticale; 3 – cartela; 4 – prisma; 5 – lineale; 6 – acele platinei; 7 – platina; 8 – podul platinelor; 9 – rama cuţitelor.

În acest caz, acele 2 citesc comanda de la cartela 3 şi o transmit, prin acele orizontale 1, la acele 6, de acţionare a platinelor 7. Citirea cartelei este pozitivă, respectiv la prezenţa unui gol firul de urzeală se ridică, iar la prezenţa unui plin, firul de urzeală coboară.

Trecerea de la comanda mecanică la comanda electronică a permis creşterea turaţiei maşinilor de ţesut dotate cu mecanism Jacard, în condiţiile asigurării fiabilităţii şi preciziei în funcţionare.

Schema de principiu a mecanismului Jacard electronic dotat cu „modul CX“ se prezintă în fig. IV.8.31.

Fig. IV.8.31. Schema de principiu a mecanismului Jacard electronic: a – role; b, c – platine; d, e – opritori; h – electromagnet; f, g – cuţite de acţionare a platinelor.


În poziţiile 1, 2, 3, rolele a fiind menţinute în poziţia coborâtă, firul de urzeală este

situat în rostul inferior. În poziţia 4, când platina c este reţinută de clichetul e şi platina b este ridicată de cuţitul f, se produce urcarea rolelor a şi situarea firului de urzeală în rostul superior. Firul se menţine în rost superior cât timp ambele platine sunt reţinute de opritorii e şi d.

IV.8.5. Inserarea firului de bătătură Inserarea firului de bătătură se realizează, cu ajutorul suveicii, pe maşinile de ţesut

clasice şi prin intermediul unor elemente de antrenare (graifer, proiectil, jet de aer, jet de apă, microsuveică), pe maşinile de ţesut neconvenţionale.

La inserarea clasică, suveica îndeplineşte funcţia de depozit al firului de bătătură şi purtător al acestuia prin rost, încât, la fiecare ciclu de ţesere, se consumă de pe canetă o lungime de fir egală cu lăţimea în spată a articolului prelucrat.

La tehnologiile de ţesere neconvenţionale, elementul transportor depune în rost, la fiecare ciclu, la ţesere, o lungime de fir de bătătură necesară formării unui element de ţesătură.

Principalele caracteristici ale sistemelor de inserare inerţiale se prezintă în tabelul IV.8.6. şi în fig. IV.8.32.

Tabelul IV.8.6

Caracteristicile purtătorilor de bătătură

Tipul purtătorului de fir de bătătură

Masa (g)

Viteza (m/s)

Energia cinetică (J)

Suveică Proiectil Jet de apă Jet de aer

450 40

0,3–1 0,25–0,5

15 30 50 60

50,625 18,00 1,25 0,9

Fig. IV.8.32. Graficul vitezei purtătorului de bătătură: a) 1 – suveică; 2 – proiectil; b) inserarea cu graifer; c) 1 – jet de aer; 2 – viteza firului de bătătură; d) 1 – jet de apă; 3 – viteza firului de bătătură.

a b c d

Ţeserea 1373

IV.8.5.1. Inserarea cu suveică Suveicile se realizează din lemn de esenţă tare (fag, carpen), sunt profilate aerodinamic

şi consolidate în extremităţi cu vârfuri metalice. Elementele specifice suveicii se prezintă în fig. IV.8.33, iar principalele caracteristici ale suveicilor utilizate pe maşinile de ţesut automate se prezintă în tabelul IV.8.7.

Fig. IV.8.33. Suveica.

Tabelul IV.8.7

Caracteristici ale suveicilor utilizate pe maşinile automate de ţesut

Cote Tip suveică

L (mm)

b (mm)

a (mm)

c (mm)

l (mm)

d (mm)

α (grade)

SA–C–1 SA–C–2 SA–C–3 SA–C–4 SA–C–5 SA–C–6 SA–C–7 SA–C–8 SA–C–9 SA–C–10 SA–C–11 SA–C–12 SA–C–13 SA–C–14 SA–C–15 SA–C–16 SA–C–17 SA–C–18 SA–C–19 SA–C–20 SA–C–21 SA–C–22

400 410 410 410 410 415 423 423 425 425 426 440 450 450 450 470 475 510 400 415 425 450

46 48 48

49,5 49,5 46 46 42 44 49

48,5 48 49 50

50,5 56 54 61 46 49 51 42

30 36 36

35,5 35,5 35 35 31

31,5 35

35,3 36 35 35 39 40 38 47 32 35 36 28

25 31 31

33,5 33,5 34 33 29

27,5 33

30,5 34 34 32 32 40 36 47 29

32,5 33 27

205 224 224 216 216 230 243 220 240 240 235 235 265 243 253 265 285 276 211 235 230 233

30 34 34 35 35 33 33 30 28 34 34 35 34 33 36 38 37 43 30

34,5 33 27

87 90

90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 90 87 90 90 90


Pentru inserarea corectă a firului de bătătură cu ajutorul suveicii, este necesară res-

pectarea următoarelor condiţii: – mişcarea suveicii trebuie sincronizată cu acţiunile celorlalte mecanisme ale maşinii

(mecanism de formare a rostului, mecanismul vătalei, mecanismul schimbător de culori, automatul pentru schimbarea canetei);

– traiectoria suveicii trebuie astfel adoptată încât să se reducă la minimum influenţele factorilor perturbatori.

Diagrama ciclică a mişcării suveicii se prezintă în fig. IV.8.34.

Fig. IV.8.34. Diagrama ciclică a mişcării suveicii: I – accelerarea suveicii în caseta de lansare; II – mişcarea suveicii prin rost pentru depunerea

firului de bătătură; III – frânarea suveicii în caseta de primire; IV – staţionarea suveicii în caseta de primire.

Înserarea firului de bătătură se realizează pe perioada oscilaţiilor vătalei în jurul poziţiei extreme din spate şi cu rostul maxim deschis, astfel încât să se reducă la minimum influenţele factorilor perturbatori.

Graficul de variaţie a vitezei suveicii în cadrul unui ciclu de ţesere se prezintă în fig. IV.8.35.

Fig. IV.8.35. Graficul de variaţie a vitezei suveicii: I – accelerare suveicii; II – trecerea prin rost; III – frânarea; IV – staţionarea.

I

Ţeserea 1375

În timpul inserării firului de bătătură, viteza suveicii se reduce, datorită frecării acesteia

cu patul vătalei, cu spata, cu firele de urzeală şi cu aerul, dar şi datorită rezistenţei create la desfăşurarea firului de pe canetă. Ca atare, viteza medie a suveicii este:

2

max minmed

V VV += (IV.8.16)

Întrucât:

,6

IImin max II II max IIV V a t V a

nα

= − = − (IV.8.17)

rezultă că :

,12

IImed max IIV V a

nα

= − (IV.8.18)

iar:

6 ,12 12

II II IImax med II II

II

nsV V a an n

α α= + = +

α (IV.8.19)

în care: aII este acceleraţia suveicii în timpul fazei de inserare, în m/s2; tII – timpul alocat fazei de inserare, în s; αII – unghiul de pe ciclogramă afectat fazei de inserare; n – turaţia arborelui principal al maşini de ţesut, în rot/min; sII – lăţimea de lucru a maşinii de ţesut, în m.

Parametrii de reglare a mecanismului de lansare (momentul lansării şi forţa de lansare) influeţează forma traiectoriei suveicii şi, implicit, frecările suveicii cu firele de urzeală din margini şi, respectiv, sincronizările cu mecanismele vătalei şi de formare a rostului. În fig. IV.8.36 se prezintă formele traiectoriei suveicii.

Fig. IV.8.36. Curbele spaţiului parcurs de centrul de masă al suveicii: a – variaţia intensităţii de lansare; b – variaţia momentului lansării.

Mecanismul de lansare a suveicii. Mecanismele de lansare utilizate pe maşinile de ţesut clasice se diferenţiază după:

– modul de acţionare a braţului de lansare: – cu lansare de sus; – cu lansare de mijloc (mixtă); – cu lansare de jos;

– după sursa de acţionare: – camă montată pe arborele secundar; – camă montată pe arborele principal;


– arcuri de întindere sau de compresie;

– după tipul lansărilor realizate: – cu lansare alternativă; – cu lansare arbitrară (pic-a-pic).

Cea mai largă utilizare o au mecanismele cu lansare de mijloc. În fig. IV.8.37 se prezintă mecanismul de lansare cu bătaie de mijloc cu lansare alter-

nativă, iar în fig. IV.8.38 se prezintă mecanismul cu bătaie de mijloc cu lansare pik-a-pik.

Fig. IV.8.37. Mecanismul de lansare cu bătaie de mijloc: 1 – arborele secundare; 2 – bucşă; 3 – cama de lansare; 4 – rola de lansare; 5 – axul rolei; 6 – axul de lansare; 7, 9 – bride; 8 – piesă de legătură; 10 – braţ de lansare; 11 – bridă; 12 – papucul braţului de lansare; 13 – suport fixat pe axul vătalei; 14 – şurub de reglare; 15 – curea; 16 – caseta cu arc de torsiune; 17 – şurub de reglare; 18 – amortizor; 19 – picăr; 20 – ghidaje; 21 – suveică.

Ţeserea 1377

Fig. 8.38. Mecanism de lansare pik-a-pik: 1 – arborele principal; 2 – cama de lansare; 3 – rola de lansare; 4 – pârghie; 5 – culisă de reglare; 6 – tijă; 7 – pârghie; 8 – sectoare de bătaie; 9 – clicheţi; 10 – legături; 11 – braţe de lansare; 12 – picăre; 13 – casete; 14, 15 – palpatori; 16 – tijele palpatorilor; 17 – legături flexibile; 18 – patul vătalei; 19 – suveică.

Corecta deplasare a suveicii prin rost este determinată de traiectoria picărului în faza

de lansare. La mecanismul cu bătaie de mijloc, traiectoria picărului este rectilinie şi se obţine prin combinarea mişcării de oscilaţie a braţului de lansare 10, cu mişcarea papucului 12, care se rostogoleşte pe suprafaţa plană 13. Poziţia picărului în faza finală a lansării este mai sus cu 1–1,5 mm faţă de poziţia iniţială. Aceasta determină orientarea vârfului din faţă al suveicii către patul vătalei. Reglajul se obţine din şuruburile 14, 17. Momentul lansării se realizează prin poziţia camei 3 pe arborele secundar 1, iar forţa de lansare, prin poziţia bridei 11 pe braţul 10.

IV.8.5.2. Inserarea neconvenţională Creşterea vitezei de inserare şi implicit a productivităţii maşinii de ţesut s-au realizat

prin adaptarea unor elemente antrenoare, de masă şi dimensiuni reduse, ce pot realiza viteze de transport al firului de bătătură prin rost de 25–60 m/s.

Specific tuturor tehnologiilor de ţesere neconvenţională este segmentarea firului de bătătură după fiecare inserare, ceea ce conduce la obţinerea ţesăturilor cu margini false, mai puţin rezistente şi consolidate, decât cele ale ţesăturilor realizate pe maşinile de ţesut clasice.

După titlul elementului transportor al firului de bătătură, procedeele de inserare necon-venţionale se clasifică în:

– inserare cu graifer; – inserare cu proiectil; – inserare cu jet de aer; – inserare cu jet de apă.


IV.8.5.2.1. Inserare cu graifer Procedeele de inserare a firului de bătătură cu graifere sunt foarte diverse, clasificarea

acestora făcându-se după următoarele criterii: – după tipul elementului antrenor al graiferului:

– graifere acţionate de tije; – graifere acţionate de benzi;

– după modul de transport al firului de bătătură: – cu graifer unic (procedeul Fayolle-Ancet); – cu două graifere (procedeele Gabler şi Dewas);

– după modul de transfer al firului de bătătură – cu transfer al capătului firului de bătătură la mijlocul rostului (procedeul Dewas); – cu transferul firului de bătătură la mijlocul rostului, în formă de buclă (procedeul

Gabler). Cea mai largă răspândire o are procedeul de inserare Dewas, implementat atât pe maşini

de ţesut cu graifere acţionate de tije, cât şi pe maşinile cu graifere acţionate de benzi. În fig. IV.8.39 se prezintă principalele sisteme de inserare cu graifere.

Fig. IV.8.39. Schema procedeelor de inserare cu graifere: a – procedeul Dewas; b – procedeul cu transfer indirect; c – procedeul Fayolle – Ancet;

d – procedeul Gabler; e – procedeul cu inserare dublă.

Ţeserea 1379

În cazul procedeelor din fig. IV.8.39, a, b, şi d, graiferele sunt staţionate în afara

rostului, în perioada îndesării firului de bătătură. În timp ce spata se retrage către poziţia extremă spate, graiferele intră simultan în rost, unul în cursă pasivă şi celălalt în cursă activă. La mijlocul rostului se face transferul firului de bătătură şi apoi graiferele îşi schimbă sensul de mişcare.

La procedeul din fig. IV.8.39, c, după îndesare, graiferul se deplasează pe toată lăţimea rostului, preia firul din marginea opusă şi, la retragere, efectuează inserarea acestuia.

În fig. IV.9.39, e se prezintă procedeul în care graiferul realizează, la un ciclu de ţesere, depunerea a două fire de bătătură, deoarece efectuează cursă activă la deplasarea în ambele sensuri, iar firul este reţinut la marginea opusă sub forma unei bucle.

Acţionarea graiferelor se face cu ajutorul unor mecanisme cu pârghii, came, bielă manivelă şi roţi dinţate, care permit diferenţierea caracteristicilor mişcărilor în conformitate cu necesităţile fazelor de lucru (fig. IV.8.40).

Banda port-graifer este acţionată cu ajutorul unui tambur cu mişcare de oscilaţie sau a unei roţi dinţate ce angrenează direct cu banda.

Graiferele sunt prevăzute cu cleme de prindere a firului de bătătură, care asigură transferul acesteia în condiţii de siguranţă la turaţii ridicate ale maşinilor de ţesut (fig. IV.8.41).

Fig. IV.8.40. Acţionarea benzii graiferelor: 1 – excentric; 2 – colier; 3 – pârghie; 4 – tijă; 5 – pârghie; 6 – graifer; 7 – banda graiferului;

8 – roata de antrenare a benzii; 9 – curea danturată; 10 – sistem de acţionare; 11 – caseta benzii.

Fig. IV.8.41. Graifere: 1, 2 – tija de acţionare a graiferelor; 3, 9 – corpul graiferelor; 4 – cleme de prindere a firului la graiferul predător; 5 – firul de bătătură; 6, 7 – lamelă de presare a clemei pe fir; 8 – şurub de

reglare; 10 – clemă de prindere a firului la graiferul de preluare.


Diagramele spaţiului din fig. IV.8.42 prezintă curbele spaţiului parcurs de graifere către

mijlocul rostului, graiferul predător preia firul de bătătură din margine şi îl transferă graiferului primitor, care-l transportă pe a doua jumătate a rostului. După inserare, capetele firului de bătătură sunt preluate de dispozitivele de formare a marginii.

Fig. IV.8.42. Graficele spaţiului graiferului: I – momentul de preluare a firului; II – transferul firului de bătătură;

III – eliberarea firului de bătătură. În directă legătură cu mişcarea graiferelor este şi tensiunea firului de bătătură, care

înregistrează valoarea maximă în momentul preluării lui de către graiferul predător. Valori ridicate ale tensiunii, dar sub nivelul celei maxime, se obţin în perioadele cu viteze mari ale graiferelor predător şi primitor. Valorile minime se înregistrează în perioada transferului şi a staţionării graiferelor în afara rostului (fig. IV.8.43).

Fig. IV.8.43. Graiferul variaţiei tensiunii firului de bătătură: I – momentul de preluare a firului; II – transferul firului de bătătură:

III – eliberarea firului de bătătură.

Ţeserea 1381

IV.8.5.2.2. Inserarea cu proiectil Pentru inserarea firului de bătătură cu ajutorul proiectilului sunt prevăzute mecanisme

instalate la casetele de lansare (din partea stângă) şi de recepţie (din partea dreaptă). Aceste mecanisme asigură realizarea fazelor de inserare (fig. IV.8.44), care constă în prelucrarea proiectilului 1 şi plasarea acestuia pe linia de lansare, transferul firului de bătătură de la alimentatorul 2 la proiectil, crearea condiţiilor pentru reducerea forţelor de frecare ale firului cu organele de conducere şi lansarea proiectilului, frânarea proiectilului la caseta receptoare şi preluarea extremităţilor firului de bătătură de către captatorii 5 şi alimentatorul 2, depunerea proiectilului pe lanţul transportor şi conducerea acestuia la caseta de lansare. Deplasarea proiectilului cu firul de bătătură prin rost se face cu o viteză de 20–30 m/s, iar revenirea acestuia, prin intermediul lanţului transportor, la caseta de lansare, cu o viteză de circa 1 m/s. Numărul proiectilelor folosite pe maşină este dependent de lăţimea în spată a articolului prelucrat (tabelul IV.8.8).

Fig. IV.8.44. Fazele de inserare a firului de bătătură cu ajutorul proiectilului: 1 – proiectil; 2 – alimentator; 3 – compensator; 4 – frâna firului de bătătură;

5 – captatorii mecanismului de formare a marginilor; 6 – foarfece.


Tabelul IV.8.8

Lăţimea în spată (cm)

Nr. de proiectile Lăţimea în spată

(cm) Nr. de proiectile

120–150 150–180 180–210 210–230

10 11 12

230–255 255–280 280–310 310–331

14 15 16 17

Lansarea proiectului se realizează cu ajutorul unui mecanism cu bară de torsiune, 1

(fig. IV.8.45), instalat pe partea stângă a maşinii. Avantajul acestui mecanism de lansare constă în faptul că energia de lansare este influenţată numai prin caracteristicile barei de torsiune (diametru, modul de elasticitate, natura materialului) şi nu depinde de turaţia maşinii de ţesut. În cadrul unui ciclu de ţesere sunt prevăzute, perioade distincte de încărcare, staţionare şi descărcare, a căror mărime şi distribuţie sunt dependente de tipul şi respectiv lăţimea de lucru a maşinii (fig. IV.8.46).

Fig. IV.8.45. Mecanismul de lansare a proiectilelor: 1 – bară de torsiune; 2 – suportul barei de torsiune; 3 – braţul de lansare; 4 – picăr; 5 – proiectil; 6 – caseta proiectilului; 7 – arborele principal; 8 – arborele transversal; 9 – pârghie; 10 – element de legătură; 11 – braţ; 12 – camă; 13 – profil de acţionare; 14 – rolă; 15 – corp cu ulei; 16 – piston.

Ţeserea 1383

Fig. IV.8.46. Fazele de încărcare-staţionare-descărcare ale barei de torsiune. În funcţie de caracteristicile maşinilor de ţesut, se adoptă şi diametrul barei de torsiune,

cu valori între 14 şi 17 mm şi unghiuri de torsionare între 26 şi 35° (fig. IV.8.47).

Fig. IV.8.47. Variaţia vitezei proiectilului funcţie de diametrul barei şi unghiul de torsionare.

IV.8.5.2.3. Inserarea cu jet Inserarea cu jet de aer. Inserarea firului de bătătură cu jet de aer se utilizează pe maşinile

de ţesut fire tip bumbac şi fire tip mătase. Transportul firului prin rost este realizat de un jet de aer sub presiune, provenit de la un compresor, care deserveşte un grup de 24–36 maşini de ţesut. Aerul este distribuit la nivelul fiecărei maşini şi dirijat către duza 1, prin conducta 4 (fig. IV.8.48). În duză este introdus, printr-un canal central, capătul firului de bătătură 5.

α

≥


Fig. IV.8.48. Inserarea firului cu jet de aer: 1 – duză; 2 – confuzor; 3 – conducta de absorbţie; 4 – jet de aer; 5 – firul de bătătură. Particularităţile constructive ale duzei permit accelerarea jetului de aer şi formarea

unor curenţi turbionari, care antrenează firul de bătătură cu o viteză de 50–60 m/s. Pentru a evita împrăştierea jetului de aer şi menţinerea forţei portante a acesteia, pe patul vătalei sunt montate, echidistant, plăcuţele profilate 2, care constituie confuzorul. În partea opusă duzei se află conducta de absorbţie 3. Plăcuţele confuzorului (fig. IV.8.49) prezintă o deschidere prin care este eliberat firul de bătătură 3, anterior îndesării de către spata 1. Reducerea frecărilor dintre fire şi plăcuţe, precum şi sporirea lăţimii de lucru a maşinii de ţesut au fost posibile prin introducerea confuzorului activ, la care jetul furnizat de duza principală 1, din marginea maşinii, este susţinut, cu jeturi succesive, de duzele ştafetă, montate pe patul vătalei, pe toată lăţimea de lucru (IV.8.50). Acţionarea duzelor ştafetă se realizează cu ajutorul unui microprocesor care introduce în funcţiune grupele 1–2–3–4 de duze, în funcţie de viteza de înaintare a firului de bătătură.

Fig. IV.8.49. Confuzor: a – confuzor pasiv:

1 – spata; 2 – plăcuţele confuzorului; 3 – firul de bătătură; b – confuzor activ:

1 – spata; 2 – duze suplimentare; 3 – fir de bătătură.

În fig. IV.8.51 se prezintă mecanismul de lansare a firului de bătătură cu ajutorul jetului de aer. Reglarea momentului lansării se face prin modificarea poziţiei camei 9 pe ax, astfel încât să se asigure sincronizările necesare cu mecanismul vătalei şi mecanismul de formare a rostului.

Inserarea cu jet de apă. Inserarea firului de bătătură cu jet de apă se utilizează la

maşinile de ţesut fire tip mătase cu hidrofilie redusă. Elementul antrenor al firului de bătătură este jetul de apă, furnizat la nivelul maşinii de ţesut dintr-un rezervor. Apa este absorbită în camera 5, în timpul cursei de coborâre a pistonului 3 şi este propulsată cu viteză şi presiune sporite prin conducta 8, către duza 9 (fig. IV.8.52). Parametrii lansării (moment şi viteză) sunt reglabili prin poziţia camei 1 pe ax şi prin caracteristicile arcului de compresie 4. Duza folosită pe maşinile de ţesut cu jet de apă se prezintă în fig. IV.8.53. Firul de bătătură, 2, este alimentat prin orificiul central al duzei, iar jetul de apă prin conducta 1.

Ţeserea 1385

Fig. IV.8.50. Acţiunea duzelor ştafetă:

1, 2, 3, 4, – duze ştafetă; 5 – duză principală.

Fig. IV.8.51. Mecanismul de inserarea a firului de bătătură cu jet de aer: 1 – reductor de presiune; 2 – rezervor intermediar; 3 – supapă de refulare; 4 – manetă de cuplare; 5 – poziţia superioară a robinetului; 6 – egalizator de presiune; 7 – duză; 8 – ventil; 9 – camă; 10 – pârghie; 11 – robinet.


Fig. IV.8.52. Mecanismul de lansare a firului de bătătură cu jet de apă: 1 – camă; 2 – pârghie; 3 – piston; 4 – arc de compresie; 5 – cameră pentru apă; 6, 7 – dispozitiv cu bilă şi arc pentru accesul apei; 8 – conductă; 9 – duză; 10 – suport; 11 – şurub de reglare; 12 – pedală pentru producerea manuală a jetului de apă.

Fig. IV.8.53. Duza pentru jet de apă: 1 – jetul de apă; 2 – firul de bătătură.

2

1

Ţeserea 1387

Apa utilizată la inserare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: – să nu conţină substanţe toxice; – să aibă un nivel de radioactivitate acceptat de normele în vigoare; – valoarea pH-ului să fie 6,5–7; – să aibă duritatea sub 5–8 grade germane; – să nu conţină impurităţi minerale; – temperatura de utilizare să fie 16...24°C; – presiune de alimentare să fie cuprinsă între 0,5 şi 1,5 bar. Pentru îmbunătăţirea parametrilor fizici şi de prezentare, apa este alimentată, iniţial,

într-un rezervor de gravitaţie, de unde, prin cădere liberă, este distribuită în sala de ţesătorie. Consumul de apă al unei maşini de ţesut cu jet de apă variază între 25 şi 35 l/oră.

IV.8.5.2.4. Alimentarea automată cu fir de bătătură La maşinile de ţesut automate, alimentarea continuă a bătăturii se realizează de către

mecanismele de schimbare automată a canetei sau suveicii. Cele mai utilizate sunt meca-nismele de schimbare automată a canetei, care pot fi cu magazie circulară, cu magazie semi-circulară sau magazie verticală, aceasta din urmă putând fi pentru două sau pentru patru culori.

Schema de principiu a unui mecanism de schimbare automată a canetei cu magazie circulară este prezentată în fig. IV.8.54.

Fig. IV.8.54. Schema mecanismului de schimbare automată a canetei, cu magazie circulară:

1 – ax; 2 – ciocănel; 3 – magazie circulară; 4 – canetă goală; 5 – suveică; 6 – vătală; 7 – tampon; 8 – contratampon.

Schimbarea canetei goale, 4, are loc la apropierea vătalei 6 de gura ţesăturii, când

tamponul 7 de pe vătală loveşte contratamponul 8, care va acţiona ciocănelul 2. Acesta va deplasa, pe o traiectorie circulară (linia punctată), caneta plină, care va înlocui caneta goală. Durata operaţiei este de circa 30 min şi are loc, pentru majoritatea mecanismelor, între 330° şi 360°.

Alimentatori de fir. Creşterea vitezei de inserare pe maşinile de ţesut neconvenţionale

a fost posibilă ca urmare a alimentării firului de bătătură cu ajutorul unor dispozitive speciale numite alimentatori. Aceştia, fiind instalaţi pe traseul de alimentare, efectuează desfăşurarea, respectiv tragerea firului de pe bobină, depunându-l pe un tambur cu suprafaţa netedă, astfel încât, la antrenarea lui de către purtător, să se creeze forţe rezistente cât mai reduse. Princi-palele tipuri de alimentatori se prezintă în fig. IV.8.55.


Fig. IV.8.55. Tipuri de alimentatori:

a – cu depunerea firului în partea posterioară a tamburului; b – cu depunerea firului în partea din faţă a tamburului;

c – cu depunerea firului în partea din faţă a tamburului şi debitarea acestuia prin centrul tamburului: 1 – tamburul alimentatorului; 2 – dispozitivul de depunere a spirelor pe tambur;

vî – viteza de înfăşurare; vi – viteză de inserare. Tamburul 1 este fix, iar depunerea spirelor pe acesta se realizează cu ajutorul dispoziti-

vului 2, care poate realiza dispunerea spirelor pe zona anterioară sau posterioară a tamburului. Desfăşurarea spirelor se face fie direct de pe suprafaţa tamburului, fie prin centrul acestuia. Schema de ansamblu a unui alimentator de fir se prezintă în fig. IV.8.56.

Fig. IV.8.56. Alimentatorul de fir: 1 – tambur; 2 – dispozitiv de înfăşurare a spirelor pe tambur;

3 – electromotorul de acţionare; 4, 5 – frâne ale firului.

Ţeserea 1389

Prin instalarea alimentatorului se obţine o atenuare substanţială a nivelului de solicitare

a firului de bătătură (fig. IV.8.57), astfel încât se reduce frecvenţa ruperilor în bătătură şi, implicit, creşte randamentul de utilizare a maşinii.

a b

Fig. IV.8.57. Variaţia tensiunii firului de bătătură la un ciclu de ţesere:

a – fără alimentator; b – cu alimentator. În funcţionarea alimentatorului se disting două situaţii: – viteza de înfăşurare a firului de bătătură pe tambur este constantă (fig. IV.8.58, b), fără

a ţine seama de lungimea disponibilă pentru inserare; – viteza de înfăşurare a firului de bătătură pe tambur este variabilă (fig. IV.8.58, c)

urmărindu-se în permanenţă păstrarea lungimii disponibile pentru ţesere între anumite limite, Lmax şi Lmin.

Fig. IV.8.58. Diagramele de funcţionare ale alimentatorului: a – variaţia vitezei de inserare la fiecare ciclu de ţesere; b – înfăşurarea continuă a firului pe tambur; c – înfăşurarea discontinuă a firului pe tambur; d – variaţia lungimii de fir pe tambur; vi – viteza de inserare; vî – viteza de înfăşurare; L – lungime de fir pe tamburul alimentatorului; tc – du-rata unui ciclu de funcţionare; ts – timp de staţionare; tf – timp de funcţionare; Lmax, Lmin – lungime maximă, respectiv minimă, de fir pe tamburul alimentatorului.


În ambele cazuri, la funcţionarea staţionară a maşinii de ţesut, consumul de fir de

bătătură pentru cicli de ţesere succesivi este constant şi depinde doar de viteza de inserare şi lăţimea de lucru a maşinii (fig. IV.8.58, a).

IV.8.6. Integrarea bătăturii în ţesătură şi formarea elementului

de ţesătură Integrarea bătăturii în ţesătură constituie una dintre fazele de bază ale unui ciclu de

ţesere. Integrarea firului de bătătură în ţesătură se realizează prin: – îndesare frontală pe întreaga lăţime a ţesăturii; – îndesare secţională pe porţiuni din lăţimea ţesăturii; – îndesare punctuală. Îndesarea frontală este utilizată la majoritatea maşinilor de ţesut unde bătătura este

introdusă periodic şi îndesarea se realizează pe întreaga lăţime a ţesăturii de către spată. Îndesarea secţională se foloseşte rar la maşinile de ţesut secţional, la care ţesătura se

formează pe porţiuni şi nu pe întreaga lăţime. Îndesarea punctuală se foloseşte la maşinile de ţesut liniare şi circulare, cu rost

multiplu. În cazul cel mai des întâlnit, al îndesării frontale, operaţia are loc în patru faze: I – din momentul contactului spetei cu firul de bătătură inserat în rost, până în momentul

apariţiei forţelor de interacţiune între firele de urzeală şi firul de bătătură; II – din momentul începerii forţelor de interacţiune între firele celor două sisteme, până

în momentul contactului spetei cu gura ţesăturii; III – mişcarea gurii ţesăturii sub acţiunea spetei, care înaintează către punctul mort faţă; IV – mişcarea de retragere a spetei şi mişcarea gurii ţesăturii în direcţia rostului. Aceste faze sunt uşor de urmărit în fig. IV.8.59.

Fig. IV.8.59. Îndesarea frontală I – spata, II – fir de bătătură, III – rost, IV – gura ţesăturii.

În procesul îndesării firului de bătătură la gura ţesăturii ia naştere o forţă, care depinde

de structura ţesăturii ce se produce şi de proprietăţile reologice ale firelor de urzeală şi de bătătură. Ca urmare a forţelor de interacţiune între firele celor două sisteme, se dezvoltă în firele de urzeală o tensiune care, la majoritatea ţesăturilor şi maşinilor de ţesut actuale, este maximă în momentul îndesării, aşa cum se observă din fig. IV.8.60.

Ţeserea 1391

Fig. IV.8.60. Curba variaţiei tensiunii în firele de urzeală (a) şi în ţesătură (b). Din fig. IV.8.60, a se observă că, în timpul primei faze, deplasarea firului de bătătură o

dată cu spata spre gura ţesăturii se realizează liber pe planul inferior al rostului, care, în această primă perioadă, este încă deschis.

Începutul celei de a doua faze se consideră momentul închiderii rostului când între firele de urzeală şi firul de bătătură se nasc forţa de frecare, care duc la apariţia vârfului de tensiune (Tb), ca urmare a deplasării spetei spre punctul mort faţă.

În faza a treia, spata se deplasează împreună cu gura ţesăturii în direcţia traversei de piept şi tensiunea ţesăturii descreşte la valoarea Tb (fig. IV.8.60, b).

Tensiunea urzelii, în faza a doua şi a treia, echilibrează forţa de îndesare şi tensiunea din ţesătură, de aceea, în timpul celei de a 3-a faze a îndesării, deplasarea ţesăturii spre traversa de piept, sub acţiunea spetei, constituie zona de îndesare. Mărimea deformării urzelii şi mărimea zonei de îndesare sunt proporţionale cu forţa de îndesare şi totodată depind proporţional de rigiditatea urzelii şi ţesăturii.

Cea de a patra fază este concretizată de deplasarea inversă, spre rost, a gurii ţesăturii, sub acţiunea forţelor elastice din firele de urzeală.

Pe de altă parte, trebuie arătat că durata procesului de îndesare influenţează nivelul ruperilor de fire, calitatea ţesăturii produse şi a structurii acesteia [54].

În tabelul IV.8.9 [54] sunt date valorile perioadei de îndesare pentru maşina STB.

Tabelul IV.8.9

Durata perioadei de îndesare

Lăţimea în spată (cm)

Turaţia (rot/min)

Durata îndesării (s)

216

330

469

545

350

330

260

190

0,00476

0,00505

0,00641

0,00877

Se observă că, o dată cu creşterea lăţimii de lucru, scade turaţia maşinii şi creşte durata

timpului de îndesare.


Mecanismul vătalei. Mecanismul vătalei asigură, în afara îndesării firului de bătătură

în gura ţesăturii, şi repartizarea uniformă a firelor în lăţimea urzelii, dirijarea purtătorului de bătătură, iar pentru maşinile de ţesut clasice, şi depozitarea suveicii în una din cele două casete.

Principala funcţie a mecanismului vătalei este de a asigura mişcarea oscilatorie a spetei. În timpul mişcării, spata trebuie să permită trecerea printre dinţii acesteia a porţiunilor groase sau a nodurilor din fire.

Este de preferat ca staţionarea spatei în punctul mort-spate să fie cât mai îndelungată, pentru a oferi condiţii bune de inserare a bătăturii.

Pentru maşinile de ţesut la care mecanismul de inserare este montat pe mecanismul vătalei, pentru acţionarea acestuia se foloseşte mecanismul patrulater articulat.

Pentru maşinile de ţesut la care mecanismul de inserare este montat pe batiul maşinii, se foloseşte acţionarea mecanismului vătalei cu came.

Tipuri de mecanisme ale vătalei. Mecanismul patrulater din fig. IV.8.61 este constituit

din batiul maşinii, axul principal 1, manivela 2, biela 3 şi vătala 4, pe care se găseşte spata 5. Pentru maşinile de mare viteză, cu lăţime mică de lucru, până la 1,2 m, este indicată folosirea bielei lungi, 3 (linia plină).

Pentru maşinile de ţesut cu lăţime mare de lucru este indicată folosirea bielei scurte (linia punctată), pentru a obţine un unghi mai mare, destinat îndesării firului de bătătură.

Geometria unui astfel de mecanism este prezentată în fig. IV.8.62.

Fig. IV.8.61. Mecanismul patrulater articulat plan:

1 – arborele principal; 2 – manivela; 3 – biela; 4 – vătala.

Fig. IV.8.62. Geometria mecanismului patrulater deformabil:

1 – axul principal; 2 – manivelă de lungime r; 3– bielă de lungime l; 4 – bolţul vătalei; 5 – vătală.

Legea de variaţie a spaţiului, vitezei şi acceleraţiei braţului vătalei, pentru mecanismul

axial, sunt date de relaţiile:

( )2

21 cos sin2rs r

l= − α ± α [mm], (IV.8.20)

sin sin 22rv rl

⎛ ⎞= ω α± α⎜ ⎟⎝ ⎠

[mm/s] (IV.8.21)

Ţeserea 1393

2 cos 2 cos2ra rl

⎛ ⎞= ω α± α⎜ ⎟⎝ ⎠

[mm/s2], (IV.8.22)

în care: r este lungimea manivelei (mm); l – lungimea bielei (mm); α – unghiul de rotaţie al arborelui principal (grade); ω – viteza unghiulară a butonului vătalei (radiani).

Se observă că cinematica mecanismului diferă funcţie de mărimea raportului .lr După

mărimea acestui raport, există trei tipuri de mecanisme şi anume: r/l < 1/3 – mecanism bielă scurtă; r/l = 1/3 – 1/6 – mecanism cu bielă normală; r/1 > 1/6 – mecanism cu bielă lungă. Cu cât este mai mare valoarea acestui raport, cu atât vor fi mai mari viteza şi acceleraţia

bolţului vătalei, simetria mişcării se reduce şi caracterul armonic al acesteia se micşorează (fig. IV.8.63).

Fig. IV.8.63. Graficul spaţiului, vitezei şi acceleraţiei pentru mecanismul vătalei axial:

- - - - - - bielă normală; –––––– bielă scurtă. Mecanismele patrulatere neaxiale, a căror scheme sunt prezentate în fig. IV.8.64,

modifică caracterul mişcării vătalei, aşa cum se observă din fig. IV.8.65.

a b

Fig. IV.8.64. Schema mecanismelor neaxiale:

a – neaxialitate negativă; b – neaxialitate pozitivă.


Fig. IV.8.65. Graficul spaţiului, vitezei şi acceleraţiei pentru mecanismul neaxial: I – neaxialitatea nulă; II – neaxialitatea pozitivă; III – neaxialitatea negativă.

Curbele sunt trasate pentru un mecanism al vătalei cu r/l = 1/5, deci cu bielă normală.

Se observă că modificarea poziţiei axului cotit, pe verticală, are ca rezultat modificarea mărimii spaţiului parcurs de bolţul vătalei, simetria mişcării se micşorează, creşte neregularitatea mişcării vătalei. Totodată, în cazul neaxialităţii se micşorează viteza vătalei în perioada de-plasării suveicii, ceea ce constituie un avantaj.

Ţeserea 1395

Neaxialitatea mecanismului măreşte neuniformitatea mişcării vătalei, proprietate

folosită pentru scopuri tehnologice. La prelucrarea firelor de lână, caracterizate de neunifor-mitate şi pilozitate ridicată, se foloseşte mecanismul cu bielă scurtă, cu neaxialitate negativă, iar pentru prelucrarea firelor tip mătase, mecanismul cu bielă lungă cu neaxialitatea pozitivă.

Pentru prelucrarea ţesăturilor speciale se folosesc mecanisme patrulatere cu dublă bătaie (pentru covoare) (fig. IV.8.66) sau cu bătaie variabilă (pentru ţesături buclate) (fig. IV.8.67).

Fig. IV.8.66. Mecanismul vătalei cu bătaie dublă:

1 – arborele principal; 2 – manivelă; 3 – bielă; 4 – levier; 5 – bielă; 6 – vătală.

Fig. IV.8.67. Mecanismul vătalei cu bătaie variabilă:

1 – arborele principal; 2 – manivelă; 3 – bielă; 4 – levier; 5 – vătală; 6, 7 – pârghii; 8 – camă;

9–12 – roţi dinţate. Efectul similar mecanismului cu bătaia repetată se obţine folosind mecanismul cu

spată vibratoare (fig. IV.8.68). Mişcarea vibratoare a spetei se obţine de la mecanismul vibrator cu came din cutia 4, pe

care se găseşte montată spata 5.

Fig. IV.8.68. Mecanismul vătalei cu spată

vibratoare: 1 – arbore principal, 2 – manivelă, 3 – bielă, 4 – cutie, 5 – spata, 6 – arcuri, 7 – lanţ, 8 – roată de lanţ, 11, 14 – came, 12, 13 – roţi dinţate.

Fig. IV.8.69. Mecanismul vătalei pe maşina

P–125: 1 – arbore; 2 – manivelă; 3 – bielă; 4 – ax;

5 – bielă; 6 – vătală; 7 – spata.


În cazul unor maşini, cum ar fi maşina pneumatică P–125 (fig. IV.8.69), mecanismul

vătalei este un mecanism hexalater deformabil, care asigură vătalei 6 o perioadă de cvasista-ţionare în poziţia extremă spate, pe perioada trecerii jetului de aer, ce inserează firul în rost.

Mecanismele prezentate anterior nu asigură perioada de staţionare a vătalei. Maşinile de ţesut neconvenţionale folosesc, pentru acţionarea vătalei, came, care asigură

acesteia perioada de staţionare necesară. În fig. IV.8.70 este prezentat mecanismul vătalei folosit la maşina de ţesut Sulzer (STB)

şi maşina ATPR. În funcţie de lăţimea de lucru, pe axul principal sunt montate un număr de perechi de

came conjugate, 4–6, profilul cărora este urmărit de rolele 3–5. Cama 4 asigură oscialţia către punctul mort faţă al spetei 1, iar maca 6, retragerea acesteia spre punctul mort spate. Graficul spaţiului, vitezei şi acceleraţiei vătalei este prezentat în fig. IV.8.71.

Fig. IV.8.70. Mecanismul vătalei antrenat

prin came: 1 – spata; 2 – vătala; 3, 5 – role;

4, 6 – came conjugate.

Fig. IV.8.71. Graficul spaţiului, vitezei şi acceleraţiei vătalei acţionate prin came.

În funcţie de lăţimea de lucru, fazele specifice mişcării vătalei în cadrul unui ciclu de

ţesere se prezintă în tabelul IV.8.10.

Tabelul IV.8.10

Durata mişcării vătalei

Mişcarea vătalei ATPR STB–180 STB 250–330

Oscilaţia spre PMF

Oscilaţia spre PMS

Îndesarea bătăturii

Perioada de staţionare

300–360

0–60

0

60–300

0–70

70–140

70

140–360

0–50

50–105

50

105–360

Îndesarea punctiformă se foloseşte la maşinile cu rost multiplu, rectilinii. În fig. IV.8.72

este prezentat principiul îndesării la maşina de ţesut Kontis.

Ţeserea 1397

Fig. IV.8.72. Mecanismul pentru transportul şi integrarea punctuală a firului de bătătură: 1 – fir de bătătură; 2 – iţe; 3 – fire de urzeală; 4 – disc de îndesare.

Firul de bătătură inserat (fig. IV.8.72) este deplasat de discul 4 spre gura ţesăturii, apoi

este îndesat la gura ţesăturii, de profilul activ al discului 4. În fig. IV.8.73 este prezentat principiul de lucru al maşinii de ţesut MT 330. Discul 2 are

trei proeminenţe: – proeminenţa I are rolul de a deplasa microsuveica, care depune firul în rost; – proeminenţa II deplasează firul de bătătură către gura ţesăturii; – proeminenţa III îndeasă firul de bătătură la gura ţesăturii.

Fig. IV.8.73. Principiul de lucru al maşinii de ţesut MT 330: 1 – ax principal; 2 – disc.

IV.8.7. Schimbători de culori

Pentru producerea ţesăturilor cu efecte de bătătură, maşina de ţesut este dotată cu mecanism schimbător de culori, care îndeplineşte următoarele funcţiuni:

– diversificarea ţesăturilor, prin folosirea firelor de bătătură ce prezintă caracteristici diferenţiate (colorate, niveluri şi sensuri de torsiune diferite, fineţe şi natură a materiei prime diferite, structuri diferite), rezultând produse cu efecte variate;

– amestecarea firelor de bătătură cu aceleaşi caracteristici, alimentate de pe formate diferite, în vederea realizării unor ţesături cu aspect uniform.

Pe maşina de ţesut clasică, producerea ţesăturilor cu efecte pe direcţia bătăturii impune utilizarea mai multor suveici, ce sunt instalate în casete, plasate pe o parte sau pe ambele părţi ale vătalei. În cazul situării casetelor multiple pe o singură parte, se pot realiza rapoarte de culoare cu număr par de fire de bătătură, iar în cazul plasării casetelor multiple pe ambele părţi ale maşinii, se realizează rapoarte cu număr par şi impar de fire de bătătură. Acţionarea casetelor multiple se produce în baza comenzii dată de o cartelă, comună cu cea a mecanismului de formare a rostului sau independentă de acesta. Deplasarea pe verticală a casetelor multiple se obţine cu ajutorul unor


mecanisme cu excentrici (de raze egale sau diferite, montate pe un ax unic sau axe diferite), cu pârghii, cu roţi dinţate sau combinate. În fig. IV.8.74 se prezintă mecanismul schimbător de culori cu excentrici, roţi dinţate şi pârghii utilizat pe maşina de ţesut IMATEX L 5.

Comanda de schimbare a casetelor este furnizată de cartela 35 comună cu cea de comandă a iţelor.

Pentru situarea casetelor la nivelul patului vătalei sunt posibile următoarele variante: – antrenarea pinionului Z2 determină poziţionarea la nivelul patului vătalei a casetei II; – acţionarea pinionului Z1, transmite poziţionarea la nivelul patului vătalei a casetei III; – acţionarea simultană a pinioanelor Z1–Z2 transmite poziţionarea la nivelul patului

vătalei a casetei IV; – necomandarea pinioanelor Z1, Z2, determină coborârea la nivelul patului vătalei a

casetei I. Cei mai utilizaţi sunt schimbătorii de culori cu acţionare pozitivă, care prezintă

avantajul unei acţionări precise şi al unei staţionări a casetelor în poziţii bine determinate.

Fig. IV.8.74. Mecanismul de schimbare a culorilor pe maşina de ţesut IMATEX L 5:

1 – casete; 2 – suportul casetelor; 3, 6 – pârghie; 4, 5 – tije; 7, 8 – excentrici; Z1, Z2 – roţi dinţate; Z3 – sectoare dinţate; 9 – sector oscilant; 10 – tija cu rolă; 11 – camă; 12 – arborele secundar; 13, 14 – pârghii oscilante; 15, 17 – tija de legătură; 16, 18 – pârghii; 19 – tijă; 20 – pârghie; 21, 22 – platine; 23, 24 – cuţite; 25, 26 – ace; 27 – pârghie; 28 – arc de întindere; 29, 30 – tije; 31, 32 – ace; 33 – lineal; 34 – prismă; 35 – cartela.

Ţeserea 1399

Raportul de lansări, Rl, reprezintă numărul lansărilor succesive după care toate suveicile

îşi ocupă poziţiile iniţiale în casete. Raportul de lansare se calculează cu relaţiile următoare:

Rl = Rc, (IV.8.23)

pentru rapoarte de culoare cu număr par;

,cl

tl R

kkR ⋅= (IV.8.24)

pentru rapoarte de culoare cu număr impar;

,cl

ptl R

kkk

R ⋅−

= (IV.8.25)

pentru rapoarte de culoare cu număr par şi impar, în care: Rl este raportul de culoare; kt – numărul total al casetelor; kl – numărul casetelor liberiene; kp – numărul casetelor cu lansări pare.

În cazul în care rapoartele l

t

kk şi

l

pl

kkk −

nu sunt numere întregi, valorile de calcul se vor

rotunji la prima valoare superioară pară. Pe maşinile de ţesut neconvenţionale, ordinea de schimbare a culorilor este arbitrară, ea

fiind asigurată printr-un mecanism schimbător de culori, instalat pe o parte a maşinii de ţesut. Numărul culorilor în lucru este dat de numărul prezentatorilor de fir.

Deoarece funcţionarea schimbătorului este separată de vătală, acesta nu acţionează direct asupra purtătorilor firului de bătătură, cu asupra prezentatorilor care predau firul de bătătură.

Comanda schimbătorilor de culori se realizează de la cartela ratierei, de la cartela proprie, cu elemente mecanice, electromagnetice sau cu microprocesor.

În fig. IV.8.75 se prezintă mecanismul de schimbare a culorilor pe maşina de ţesut cu proiectil, cu comandă de la cartela metalică 8, formată din eclise. Raportul de culoare în bătătură maxim ajunge la 72 fire, iar prin folosirea unor dispozitive speciale (repertori) se poate ajunge la rapoarte de culoare de maximum 288 fire de bătătură. Repetorul poate fi cu unul, două sau trei profile şi suspendă acţiunea unuia, două sau trei bolţuri de pe discul 1, încât cartela rămâne activă cu aceeaşi eclisă, pentru 2, 3 sau 4 cicli de ţesere succesivi.

Numărul ecliselor, N, în lanţul de cartelă se calculează cu relaţiile:

N = Rc, (IV.8.26)

când nu se utilizează repetor, şi

xgRN c 4−= (IV.8.27)

când se utilizează repetor, în care: Rc este raportul de culoare în bătătură; g4 – numărul grupelor de câte patru fire din cadrul raportului de culoare; x – numărul firelor de bătătură inserate la un ciclu de lucru al repetorului.


Fig. IV.8.75. Mecanismul de schimbare a culorilor pe maşina de ţesut cu proiectil: 1 – disc; 2 – bolţ; 3 – cruce de Malta; 4, 5 – roţi dinţate cilindrice; 6, 10 – ax; 7 – roată de lanţ; 8 – cartela (lanţ cu eclise); 9 – rolă; 11, 12 – sectoare dinţate; 13 – suportul alimentatorilor; 14 – deschizătorul clemei alimentatorilor; 15 – proiectil; 16 – mecanismul de antrenare a alimentatorilor; a, b, c, d – alimentatori.

IV.8.8. Mecanisme de control şi siguranţă Maşina de ţesut este dotată cu o serie de mecanisme şi dispozitive care efectuează

controlul automat al procesului de ţesere, comandând oprirea maşinii, în cazurile în care se produce o perturbare în funcţionarea normală a acesteia. Se elimină astfel posibilitatea producerii de ţesături cu defecte şi se reduc timpii neproductivi ai maşinii de ţesut, prin evitarea unor staţionări de durată, cauzate de ruperi masive ale firelor de urzeală, cât şi deteriorarea pieselor. Totodată, dotarea maşinilor de ţesut cu mecanisme de siguranţă şi control permite aplicarea unui regim de viteze sporit şi extinderea zonei de deservire a ţesătorului, fără a avea repercusiuni asupra calităţii ţesăturilor şi securităţii maşinilor.

Mecanismele şi echipamentele auxiliare, care asigură supravegherea continuă a funcţio-nării maşinii de ţesut, prezintă o mare diversitate şi au cunoscut o evoluţie spectaculoasă o dată cu sporirea nivelului tehnic al maşinilor şi al regimului de viteze al acestora. Aceste mecanisme şi echipamente îndeplinesc următoarele funcţii:

– asigură control permanent al firelor de urzeală şi bătătură şi comandă oprirea maşinii la ruperea sau slaba tensionare a acestora;

– asigură securitatea maşinilor, prin blocarea subansamblelor, în cazul unor dereglări în funcţionare ce pot determina avarii în lanţ sau staţionări de durată, din cauza ruperilor masive ale firelor de urzeală;

– urmărirea continuă sau periodică a valorilor unor parametri de lucru şi semnalizarea şi/sau oprirea maşinii în cazul nerespectării lor (desime în bătătură, tensiuni în urzeală şi bătătură, viteze);

Ţeserea 1401

– realizarea automată a unor operaţii, în scopul uşurării activităţii ţesătorului şi evitarea

unor manevre subiective, care ar determina defecte în ţesătură (căutarea rostului, controlul poziţiei gurii ţesăturii);

– evidenţierea, la cerere, a elementelor specifice procesului de ţesere (producţie, staţionări pe cauze, lungimea bucăţii de ţesătură, lungimea urzelii pe sul).

IV.8.8.1. Mecanismul de control al firelor de urzeală Controlul firelor de urzeală pe maşina de ţesut se realizează cu ajutorul lamelelor,

montate câte una pe fiecare fir. Mecanismele de control al firelor de urzeală produc comanda de oprire, în cazul ruperii unuia sau mai multor fire, cât şi în cazul existenţei unor fire slab tensionate. Principiul de funcţionare al controlului de urzeală se prezintă în fig. IV.8.76. Firul de urzeală, 2, trecut peste barele 3 ale suportului veghetorului şi prin deschiderea lamelei 1, tensionat datorită acţiunii sistemelor de alimentare a urzelii şi tragere – înfăşurare a ţesăturii, menţine lamela deasupra linealului 4. La ruperea firului, lamela, care prin propria greutate şi la contactul cu linealul 4, transmite un semnal mecanic sau electric de oprire a maşinii. Poziţia de oprire trebuie astfel reglată încât lichidarea ruperii firelor de urzeală să se facă fără manevre suplimentare.

În fig. IV.8.77 se prezintă schema controlului electric de urzeală pe maşina de ţesut cu proiectil.

Fig. IV.8.76. Principiul de funcţionare a controlului de urzeală:

1 – lamelă; 2 – fir de urzeală; 3 – barele veghetorului; 4 – lineal.

Fig. IV.8.77. Schema veghetorului de urzeală

pe maşina de ţesut cu proiectil: 1 – şurub de reglaj; 2 – pârghie oscilantă; 3 – axul

controlorilor; 4 – elctromagnet; 5 – pârghie unghiulară; 6 – arborele principal; 7 – camă; a = 4–6 mm.

IV.8.8.2. Mecanismul de control al firului de bătătură

Pe maşinile de ţesut cu suveică controlul firului de bătătură se realizează cu ajutorul

unor mecanisme numite controlori de bătătură (furculiţe), ce verifică prezenţa firului de bătătură pe zona centrală a rostului (furculiţa centrală) sau pe una din extremităţile ţesăturii


(furculiţa laterală). Furculiţa centrală efectuează controlul firului de bătătură la fiecare ciclu de ţesere, iar furculiţa laterală efectuează controlul numai când suveica este în caseta din partea furculiţei. Furculiţa centrală este utilizată pe maşinile de ţesut late, iar cea laterală pe maşinile înguste şi de turaţie mare.

În fig. IV.8.78 se prezintă schema şi principiul de funcţionare a furculiţei laterale pe maşina de ţesut clasică.

Fig. IV.8.78. Furculiţa laterală de pe maşina de ţesut clasică: 1 – vătală; 2 – canalul furculiţei; 3 – grătarul furculiţei; 4 – spată; 5 – caseta suveicii; 6 – corpul furculiţei; 7 – antenele furculiţei; 8 – cârligul furculiţei; 9 – ciocănel; 10 – pârghie; 11 – arc; 12 – camă; 13 – arborele secundar; 14 – axul furculiţei; 15 – arc; 16 – manetă; 17 – braţ pentru deschiderea cuplajului.

Prezenţa firului de bătătură împiedică pătrunderea antenelor 7 în grătarul 3 şi determină

rotirea furculiţei, încât cârligul 8 este scos din zona de acţiune a ciocănelului 9. În absenţa firului de bătătură sau slaba tensionare a acestuia, antenele 7 pătrund printre

barele grătarului 3 şi cârligul 8 se menţine coborât. La oscilaţia ciocănelului, axul 14 şi furculiţa 6 sunt antrenate, încât se decuplează maneta 16, în scopul opririi maşinii de ţesut.

Pe maşinile de ţesut neconvenţionale se utilizează mecanismul de control al firului de bătătură de tipul furculiţei laterale, ce efectuează controlul la fiecare ciclu de ţesere. Aceste furculiţe funcţionează pe principiu mecanic, electric sau piezoelectric. Precizia de lucru a acestora este adoptată corespunzător turaţiilor ridicate ale maşinilor de ţesut actuale. În fig. IV.8.79 se prezintă schema şi principiul de funcţionare a furculiţei laterale pe maşina de ţesut cu proiectil.

Camele conjugate, 6, imprimă prin pârghie 5 şi tija 3 o mişcare de oscilaţie camei 2. Profilul inferior al acesteia determină mişcarea de oscilaţie a camei cu trei profile, 1. După efectuarea inserării, cama 1 oscilează împreună cu lamela 11, pentru controlul firului de bătătură. Prezenţa firului produce staţionarea lamelei 11, încât profilul inferior al camei 2 trece peste profilul superior al camei 1. În absenţa firului de bătătură din rost, lamela are o mişcare mai amplă, ce determină tamponarea profilelor superioare ale celor două came şi oprirea maşinii.

Ţeserea 1403

Fig. IV.8.79. Furculiţa laterală pe maşina de ţesut cu proiectil: 1 – camă cu trei profile; 2 – camă cu două profile; 3 – tijă de acţionare; 4 – şuruburi de reglare; 5 – pârghie cu role; 6 – camă şi contracamă; 7 – şurub de reglaj; 8 – pârghie; 9 – arc de compresie; 10 – axul controlorilor; 11 – lamela furculiţei; 12 – axul furculiţei.

IV.8.9 . Reglarea maşinilor de ţesut La baza reglării maşinii de ţesut stă interdependenţa dintre contextura ţesăturii, ce

impune condiţii de prelucrare specifice, şi sincronizarea acţiunilor mecanismelor, în scopul satisfacerii cerinţelor de realizare a diferitelor categorii de ţesături.

Totodată, această sincronizare conduce la: – asigurarea condiţiilor optime pentru deplasarea purtătorului de bătătură; – reducerea solicitărilor din sistemele constituente ale ţesăturii, cu influenţe pozitive

asupra calităţii produselor şi randamentul maşinii; – reducerea solicitărilor din organele de lucru, fapt ce determină sporirea duratei de

serviciu a acestora şi implicit reducerea consumului de materiale auxiliare. Stabilirea parametrilor de reglare a mecanismelor maşinii de ţesut are în vedere

raportarea acţiunilor acestora la o poziţie de referinţă, care, în general, coincide cu poziţia extremă din spate sau poziţia extremă din faţă a spetei. Pentru a uşura reglarea, fiecare maşină de ţesut este dotată cu un disc gradat de la 0° la 360°.

Sincronizarea acţiunilor diferitelor mecanisme este realizată urmărindu-se desfăşurarea corespunzătoare a fazelor de obţinere a ţesăturii. Elementul principal care impune această sincronizare este mişcarea purtătorului de bătătură, care poate începe inserarea în condiţiile oscilaţiei vătalei către poziţia extremă din spate şi a rostului suficient deschis, pentru a se evita frecările excesive cu firele de margine. Condiţiilor optime de inserare sunt asigurate constructiv pe majoritatea maşinilor de ţesut actuale, prin staţionarea vătalei la poziţia extremă din spate şi a rostului la poziţia maxim deschis pe toată durata deplasării purtătorului de bătătură.

În timp ce vătala oscilează în jurul poziţiei extreme din faţă, se impune situarea purtătorului în afara zonei de acţionare a spetei, fapt ce permite realizarea fazei de îndesare a firului de bătătură şi unele operaţii pregătitoare pentru ciclul următor de ţesere.

Pentru desfăşurarea corespunzătoare a procesului de ţesere este necesară debitarea urzelii şi tragerea/înfăşurarea ţesăturii în concordanţă cu particularităţile articolului prelucrat.


Corelarea acţiunilor regulatoare de urzeală şi ţesătură trebuie astfel realizată încât să se asigure reducerea solicitărilor din firele de urzeală în cadrul fiecărui ciclu de ţesere, precum şi atenuarea sau suprimarea pulsaţiilor gurii ţesăturii.

Schimbarea culorilor se realizează în perioada oscilaţiei vătalei în jurul poziţiei extreme din faţă, când purtătorul de bătătură este staţionar. O sincronizare corespunzătoare impune păstrarea unor intervale de siguranţă de 5–15° din rotaţia arborelui principal, între sfârşitul fazei de mişcare a purtătorului şi începutul acţiunii schimbătorului şi, respectiv, între sfârşitul acţiunii schimbătorului şi începutul mişcării purtătorului.

Mecanismele de control al firelor de urzeală şi bătătură trebuie să comande şi să asigure oprirea maşinii de ţesut în poziţii care să nu mai necesite manevre suplimentare pentru lichidarea ruperilor, iar mecanismele de siguranţă trebuie astfel reglate încât să comande oprirea în timp util, fără a provoca ruperi masive de fire şi avarii sau deteriorări de piese şi mecanisme.

IV.8.9.1. Diagrama ciclică a maşinii de ţesut În fig. IV.8.80 se prezintă diagrama ciclică de reglare a maşinii de ţesut clasice, în fig.

IV.8.81 diagramă ciclică de ţesut cu graifăr, în fig. IV.8.82 diagramă ciclică a maşinii de ţesut cu jet de apă şi în fig. IV.8.83 diagrama ciclică a maşinii de ţesut cu proiectil.

Fig. IV.8.80. Diagrama ciclică a maşinii de ţesut cu suveică: A – mecanismul vătalei: 1–2 – oscilaţia vătalei de la Pef la Pes; 2–1 – oscilaţia vătalei de la Pes la Pef; B – mecanismul de lansare: 1–2 - lansarea suveicii; 2–3 – mişcarea liberă a suveicii prin rost; 3–4 – frânarea

suveicii în caseta receptoare; 4–1 - staţionarea suveicii în caseta receptoare; C – mecanismul de formare a rostului: 1–2 – deschiderea rostului; 2–3 – staţionarea rostului la poziţia

maxim deschis; 3–1 – închiderea rostului; D – regulatorul de ţesătură: 1–2 – faza activă de tragere a ţesăturii; 2–3 – staţionare; 3–4 – faza pasivă de

încărcare a roţii de clichet; 4–1 – staţionare; E – schimbătorul de culori: 1–2 – schimbarea casetelor; 2–1 – staţionarea casetelor; F – automatul de schimbare a canetelor: 1 – începutul coborârii ciocănelului; 2 – contactul ciocănelului

cu caneta plină; 3 – contactul canetei pline cu caneta goală din suveică; 4 – terminarea schimbări.

Ţeserea 1405

Fig. IV.8 81. Diagrama ciclică a maşinii de ţesut cu graifăr:

1 – începutul oscilaţiei vătalei spre PMF; 2 – începutul oscilaţiei vătalei spre PMS; 3 – faza predare–preluare fir de bătătură; 4 – staţionare în afara rostului; 5 – nivelarea rostului.

Fig. IV.8.82. Diagrama ciclică a maşinii de ţesut hidraulică: 1 – poziţia extremă faţă a vătalei (îndesarea firului de bătătură); 2 – fanta dispozitivului de măsurare şi poziţia superioară; 3 – inserarea firului de bătătură; 4 – preluarea firului; 5 – poziţia ridicată a buclei de prindere; 6 – bucla de prindere; 7 – poziţia coborâtă a buclei de prindere; 8 – firul de bătătură sub roata de blocare; 9 – nivelarea iţelor; 10 – tăierea firului de bătătură la margine; 11 – topirea firului de bătătură la margine; 12 – poziţia de aliniere a ochiurilor, acelor şi braţelor dispozitivului de margine.

De acţionare

De formare

Schimbătorului


Fig. IV.8.83. Diagrama ciclică a maşinii de ţesut cu proiectil STB 175 şi STB 220: 1 – compensatorul firului de bătătură; 2 – frâna firului de bătătură; 3 – controlorul firului de bătătură din stânga; 4 – ridicătorul proiectilelor; 5 – deschizătorul arcului proiectilului la caseta de lansare; 6 – mecanismul de lansare; 7 – des-chizătorul clemei alimentatorului; 8 – întorcătorul firului de bătătură; 9 – centra-torul firului de bătătură; 10 – foarfeca de tăiere a firului de bătătură; 11 – meca-nismul vătalei; 12 – controlorul firului de bătătură din dreapta; 13 – frâna proiectilului; 14 – întorcătorul proiectilului; 15 – controlorul zborului proiec-tilului; 16 – deschizătorul arcului proiectilului la caseta de recepţie; 17 – împingerea proiectilului pe planul înclinat; 18 – depunerea proiectilului pe trans-portor; 19, 20, 21, 22 – mecanismul de formare a marginilor; 23, 24 – mecanismul de alimentare a urzelii.

IV.8.9.2. Parametrii de montare a urzelii pe maşina de ţesut

Obţinerea diferitelor categorii de ţesături impune stabilirea parametrilor de montare pe

orizontală şi pe verticală (fig. IV.8.84) a urzelii, precum şi condiţiilor de alimentare a acesteia (tensiuni, lungimi).

Ţeserea 1407

Fig. IV.8.84. Schema liniei de montare a urzelii. IV.8.9.2.1. Parametrii de montare pe orizontală Distanţa de la traversa de faţă la gura ţesăturii (lg) are valori de 150 la 200 mm. Distanţa de la gura ţesăturii la tindechi (lt) este de 3–5 mm, în funcţie de tipul

tindachiului şi a ţesăturii prelucrate. Distanţa de la gura ţesăturii la spata situată în poziţia extremă din spate (ls) se

calculează cu relaţia:

( )[ ]β−

ββ+β−−= 2

1

sin1cossincos eaaHl v

s (IV.8.28)

în care: H este poziţia traversei de piept faţă de pardoseală (H = 840–880 mm); a – poziţia axului vătalei faţă de pardoseală (a = 30–35 mm); β – unghiul de oscilaţie a vătalei:

aH

eaaH v

−+−−

=β 1arccos ; (IV.8.29)

av1 – distanţa de la patul vătalei, în poziţia extremă din faţă, în raport cu traversa de piept (av1 = 30–40 mm);

e – distanţa dintre patul vătalei în poziţia extremă din spate şi planul rostului inferior (e = 0,5–1 mm).

Lungimea rostului anterior corespunzător ultimei iţe:

,2

pgxlin ++= (IV.8.30)

în care: x este distanţa între poziţiile extreme ale capacului spatei:


( )1 sin ;vx H a a s= − − + β⎡ ⎤⎣ ⎦ (IV.8.31)

g – lăţimea capacului spatei (g = 50 – 70 mm); p – distanţa de la capacul spatei la ultima iţă (p = 25–30 mm); s – înălţimea spatei şi a capacului acesteia (s = 120–170 mm).

Lungimea rostului anterior corespunzător primei iţe:

( )1 ,in inl l q n= + − (IV.8.32)

în care: q este pasul iţelor (q = 10, 12, 14, 16 mm); n – numărul iţelor pe maşină.

Lungimea rostului posterior, de la iţe la aparatul cu lamele, se adoptă în funcţie de caracteristicile firelor prelucrate, astfel ca alungirea să fir minimă lc = (1,5–3)li1.

Distanţa de la aparatul cu lamele la traversa de spate are valori cuprinse între 300 şi 350 mm.

IV.8.9.2.2. Parametrii de montare pe verticală Traversa de faţă este considerată elementul fix al liniei de montare. În raport cu aceasta

se stabilesc poziţiile pe verticală a diferitelor elemente ale liniei de montare. Nivelul gurii ţesăturii faţă de traversa de piept (ag) se calculează cu relaţia:

,tg2 β−−= svg leaa (IV.8.33)

în care: av2 este nivelul patului vătalei, în raport cu traversa de piept, la poziţia extremă din spate;

ls – distanţa, pe orizontală, de la gura ţesăturii la spată, în poziţia extremă din spate a vătalei;

β – unghiul de oscilare a vătalei. Înlocuind în relaţia (IV.8.33) expresia mărimii av2 rezultă relaţia de calcul a nivelului

gurii ţesăturii faţă de traversa de piept de forma;

( )1 cos tg .g v sa H a H a a e l= − − − − β − − ⋅ β (IV.8.34)

Unghiul de îndesare a firului de bătătură (ω) este unghiul pe care-l face spata cu ţesătura în momentul îndesării. Are valori de 72°–90°.

Unghiul de frângere a liniei de montare (α) este unghiul pe care îl fac firele de urzeală cu orizontala la rost nivelat şi are valori de la 0° la 13°.

Unghiul de înclinare a liniei de montare pe zona tindechi – gura ţesăturii τ. Dacă la poziţia extremă din faţă spata este verticală unghiul de înclinare τ se calculează

cu relaţia: .90 ω−=τ (IV.8.35) Unghiul de înclinare a firelor rostului inferior faţă de orizontală în zona iţe – aparat cu

lamele se calculează cu diferenţa a două unghiuri: ,ρ−α=σ (IV.8.36)

în care: α este unghiul de frângere a rostului inferior la nivelul iţei din faţă; ρ – înclinarea faţă de orizontală a patului vătalei în poziţia extremă din spate.

Unghiul de deschidere a rostului anterior (γ), conform notaţiilor din fig. IV.8.85, se determină cu relaţia:

Ţeserea 1409

,costg1 ll

bh

s

a

−γ

+=γ (IV.8.37)

în care: ha este înălţimea peretelui anterior al suveicii; b – distanţa de la muchia anterioară a suveicii la firele rostului superior; ls1 – distanţa de la gura ţesăturii la spată: ls1 = (H– a – ag) sin β. l – lăţimea suveicii.

Fig. IV.8.85.

Nivelul tijelor tindechilor faţă de traversa de piept se determină cu relaţia: τ⋅−= tgtgt laa , (IV.8.38)

unde: ag este nivelul gurii ţesăturii faţă de traversa de piept; lt – distanţa de la tija tindechilor la gura ţesăturii; τ – unghiul de înclinare a liniei de montare pe zona tindechi – gura ţesăturii. Nivelul rostului faţă de traversa de piept (arn) se calculează cu relaţia: ,tgρ⋅+= ingrn laa (IV.8.39)

în care: lin este distanţa de la gura ţesăturii la ultima iţă; ρ – unghiul faţă de orizontală a patului vătalei la poziţia extremă din spate.

Nivelul rostului la prima iţă se calculează cu relaţia: 1 tg ,ri g ia a l= + ⋅ ρ (IV.8.40)

unde li1 este distanţa de la gura ţesăturii la prima iţă. Nivelul aparatului cu lamele faţă de traversa de piept de calculează cu relaţia: ,tgσ−= crnc laa (IV.8.41)

în care: lc este distanţa de la ultima iţă la aparatul cu lamele; σ – unghiul de înclinare faţă de orizontală a rostului inferior creat de firele ultimei iţe.

Unghiul de înclinare a liniei de montare pe zona gura ţesăturii – aparatul cu lamele – se calculează cu relaţia:

11

tg ,c g

i c

a al l−

τ =+

(IV.8.42)

unde: ac este nivelul aparatului cu lamele; ag – nivelul gurii ţesăturii; li1 – distanţa de la gura ţesăturii la iţa din faţă; lc – distanţa de la iţa din spate la aparatul cu lamele. Nivelul traversei de spate se stabileşte în funcţie de legătura articolului prelucrat: – legătura pânză: +5 mm; – legătura diagonal: – 60 mm; – legătura atlas: –(60–70) mm.


IV.8.9.2.3. Modificări ale liniei de montare a urzelii la folosirea avansului Unghiul de înclinare a liniei de montare pe zona gura ţesăturii – iţă se calculează

cu relaţia:

2

21 2

tgtgi

i

lh

−ρ=τ (IV.8.43)

unde: ρ este unghiul de înclinare faţă de orizontală a patului vătalei în poziţia extremă din faţă; hi2 – înălţimea rostului la iţa din faţă; li2 – distanţa de la gura ţesăturii la iţa din faţă. Nivelul urzelii la rost nivelat faţă de traversa de piept se calculează cu relaţiile: – pentru iţa din faţă: 2 2 1tg ;r g ia a l= − τ (IV.8.44)

– pentru iţa din spate: 1 1 1tg .r g ia a l= − τ (IV.8.45)

Unghiul de frângere a liniei de montare în iţe se calculează cu relaţiile; – la iţa din faţă:

22

2

arc tg ;r c

c

a al−

σ = (IV.8.46)

– la iţa din spate:

11

1

arc tg .r c

c

a al−

σ = (IV.8.47)

Nivelul traversei de spate. Pentru legătura pânză, traversa de spate se montează cu 15–20 mm mai sus ca traversa de piept.

sectiunea iv 8 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/carti_scanate/carti/carti_in_pdf/manualul... · iv.8...

Documents