sectiunea v 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../sectiunea_v/cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ......

119
V.3 BAZELE STRUCTURII ŞI PROIECTĂRII TRICOTURILOR V.3.1. Definirea noţiunilor specifice structurilor tricotate Tricot – produs textil, format din ochiuri, dispuse sub formă de şiruri şi rânduri. Ochi – cea mai mică unitate a structurii tricotului, cu caracter de repetabilitate; se obţine prin buclarea firului; Şir de ochiuri – succesiunea ochiurilor pe direcţia longitudinală a tricotului; se numerotează de la stânga la dreapta, în direcţia rândurilor (de exemplu, şirurile 1, 2, 3, fig.V.3.1 şi fig. V.3.2). Rând de ochiuri – succesiunea ochiurilor pe direcţia transversală a tricotului; se numerotează în direcţia şirurilor, în ordinea formării (exemplu: rândurile I, II, III ş.a.m.d, fig.V.3.1 şi fig. V.3.2) Tricot din bătătură (simplu) – tricotul obţinut prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel organelor producătoare de ochiuri; firul (firele) evoluează pe direcţie transversală (de exemplu, tricotul reprezentat în fig. V.3.1). Denumirea sugerează evoluţia firului pe direcţia rândurilor de ochiuri, direcţie specifică dispunerii firelor de bătătură. Tricot din urzeală – tricotul obţinut prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală (fig.V.3.2). Năvădire – corespondenţa dintre succesiunea firelor de urzeala şi cea a pasetelor. Punct de legare – zona în care două porţiuni de fir vin în contact, cu realizarea unor unghiuri mari de înfăşurare, contribuind la consolidarea elementelor structurii (fig. V.3.3); rezultă din trecerea „peste” şi „sub” a porţiunilor de fir care se leagă. Ochi normal de tricot din bătătură – ochiul format din buclă de ac, flancuri şi buclă de platină (fig.V.3.4). Pentru formarea unui ochi normal, se realizează patru puncte de legare, două în partea inferioară, în zona „piciorului ochiului” şi două în partea superioară, în zona „capului” ochiului (fig.V.3.3). Ochi normal de tricot din urzeală – ochiul format din buclă de ac, flancuri şi segment de legătură (fig.V.3.5). Bucla de ac este reprezentată de partea superioară a ochiului (porţiunea de fir 23, fig.V.3.4 şi fig. V.3.5).

Upload: duongphuc

Post on 05-Feb-2018

496 views

Category:

Documents


24 download

TRANSCRIPT

Page 1: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

V.3 BAZELE STRUCTURII ŞI

PROIECTĂRII TRICOTURILOR

V.3.1. Definirea noţiunilor specifice structurilor tricotate

Tricot – produs textil, format din ochiuri, dispuse sub formă de şiruri şi rânduri. Ochi – cea mai mică unitate a structurii tricotului, cu caracter de repetabilitate; se

obţine prin buclarea firului; Şir de ochiuri – succesiunea ochiurilor pe direcţia longitudinală a tricotului; se

numerotează de la stânga la dreapta, în direcţia rândurilor (de exemplu, şirurile 1, 2, 3, fig.V.3.1 şi fig. V.3.2).

Rând de ochiuri – succesiunea ochiurilor pe direcţia transversală a tricotului; se numerotează în direcţia şirurilor, în ordinea formării (exemplu: rândurile I, II, III ş.a.m.d, fig.V.3.1 şi fig. V.3.2)

Tricot din bătătură (simplu) – tricotul obţinut prin buclarea succesivă a unuia sau mai multor fire alimentate în paralel organelor producătoare de ochiuri; firul (firele) evoluează pe direcţie transversală (de exemplu, tricotul reprezentat în fig. V.3.1). Denumirea sugerează evoluţia firului pe direcţia rândurilor de ochiuri, direcţie specifică dispunerii firelor de bătătură.

Tricot din urzeală – tricotul obţinut prin buclarea simultană a unuia sau mai multor sisteme de fire de urzeală (fig.V.3.2).

Năvădire – corespondenţa dintre succesiunea firelor de urzeala şi cea a pasetelor. Punct de legare – zona în care două porţiuni de fir vin în contact, cu realizarea unor

unghiuri mari de înfăşurare, contribuind la consolidarea elementelor structurii (fig. V.3.3); rezultă din trecerea „peste” şi „sub” a porţiunilor de fir care se leagă.

Ochi normal de tricot din bătătură – ochiul format din buclă de ac, flancuri şi buclă de platină (fig.V.3.4). Pentru formarea unui ochi normal, se realizează patru puncte de legare, două în partea inferioară, în zona „piciorului ochiului” şi două în partea superioară, în zona „capului” ochiului (fig.V.3.3).

Ochi normal de tricot din urzeală – ochiul format din buclă de ac, flancuri şi segment de legătură (fig.V.3.5).

Bucla de ac este reprezentată de partea superioară a ochiului (porţiunea de fir 2–3, fig.V.3.4 şi fig. V.3.5).

Page 2: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 91

Bucla de platină este partea inferioară a ochiului, care uneşte corpurile a două ochiuri din şiruri vecine (porţiunea de fir 4–5, fig. V.3.4), sau semibucle de platină (porţiunea 1’–1 şi porţiunea 4 – 4’, fig. V.3.4).

Segment de legătură – porţiunea de fir care uneşte două ochiuri, din rânduri diferite (porţiunea 4–5, fig. V.3.5). Fiecărui ochi îi corespunde un segment de legătură de intrare (porţiunea 1'–1, fig. V.3.5) şi un segment de legătură de ieşire (porţiunea 4–5, fig. V.3.5).

Amplitudinea segmentului de legătură – mărimea dintre punctul de legare inferior şi cel superior, exprimată în număr de paşi de ochi, a sau de ac.

Flancuri – porţiunile de fir care fac legătura între bucla de ac şi buclele de platină, respectiv segmentele de legătură (flancul stâng – porţiunea 1–2; flancul drept – porţiunea de fir 3–4, fig. V.3.4 şi fig. V.3.5). Flancurile împreună cu bucla de ac formează corpul ochiului.

Ochi cu aspect faţă este ochiul care prezintă în prim plan flancurile, acoperind buclele de ac şi de platină, respectiv segmentele de legătură (fig.V.3.6, a).

Ochi cu aspect spate este ochiul care prezintă în prim plan buclele de ac şi de platină, respectiv segmentele de legătură, acoperind flancurile (fig.V.3.6, b).

Ochi închis – ochiul de tricot din urzeală, la care segmentul de legătură de ieşire vine în contact (se întretaie) cu segmentul de legătură de intrare.

Ochi deschis – ochiul de tricot din urzeală la care segmentul de legătură de ieşire nu se întretaie cu segmentul de legătură de intrare.

Ochi cu segmente de legătură unilaterale – ochiul de tricot din urzeală la care segmentul de legătură de intrare şi cel de ieşire sunt de aceeaşi parte a axei verticale (tabelul V.3.1).

Ochi cu segmente de legătură bilaterale – ochiul de tricot din urzeală la care segmentul de legătură de intrare şi cel de ieşire sunt situate de o parte şi de alta a axei verticale (tabelul V.3.1).

Legătura (sinonim cu evoluţia firului) este definită de modul de înlănţuire a ochiurilor, respectiv poziţia spaţială a firului în structură.

Structura tricotului este dată de modul de dispunere a elementelor componente (exemplu: ochiuri normale, ochiuri reţinute, ochiuri duble etc.), în cadrul sistemului tehnic pe care îl reprezintă tricotul; este determinată de legătură şi de desen .

Desen – acea componentă a structurii care reprezintă un motiv artistic (geometric, floral, liber etc.); se poate obţine prin diferite tehnici, în cele ce urmează sunt abordate numai cele obţinute prin tricotare, caz în care se disting: desene de culoare, desene de legătură şi desene combinate.

Desenul de culoare se caracterizează prin ochiuri normale, realizate din fire cu caracteristici diferite, în principal de culori diferite.

Desenul de legătură presupune modificarea evoluţiei specifică ochiurilor normale sau introducerea firelor suplimentare; toate ochiurile sunt din fire de aceeaşi culoare (aceleaşi caracteristici).

Desenul combinat este realizat prin îmbinarea elementelor caracteristice celor două tipuri de desene.

Raport – acea zonă din tricot care are caracter de repetabilitate; dimensiunile raportului (lăţimea şi înălţimea) se pot exprima în număr de şiruri (b) şi, respectiv, în număr de rânduri de ochiuri (h) sau în milimetri, (bR), (hR).

Raportul legăturii este dat de numărul de şiruri şi rânduri de ochiuri (numărul de milimetri) după care se repetă evoluţia.

Raportul desenului este dat de numărul de şiruri şi rânduri de ochiuri (respectiv, numărul de milimetri) după care se repetă desenul.

Page 3: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

92 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Structuri fără desene – structuri cu legături de bază sau derivate la care toate ochiurile sunt normale, realizate din fire cu aceleaşi caracteristici.

Structuri cu desene se realizează cu legături de bază sau derivate, în cuprinsul cărora se identifică ochiuri din fire cu caracteristici diferite sau/şi evoluţii modificate, inclusiv fire suplimentare.

Structuri modulate sunt structurile în cuprinsul cărora se identifică subrapoarte, care se constituie în module, caracterizate printr-o unitate din punct de vedere structural.

Noţiunile care caracterizează un tricot, prezentate din punct de vedere structural, determină o subordonare a acestora, de la simplu la complex, aşa cum rezultă din schema prezentată în fig. V.3.8.

Adesea, nu se face distincţie între noţiunile tricot şi structură, iar când lipseşte desenul, între structură şi legătură.

Schema din fig. V.3.7 poate fi parcursă şi în sens invers, dacă tricotul este supus unei operaţii de deşirare, pentru a fi transformat în fire.

Prin tragerea de fir (fire), tricotul se deşiră pe direcţia de tricotare şi anume: tricotul din bătătură, în direcţia rândurilor, cel din urzeală, în direcţia şirurilor, în sensul invers celui de tricotare.

Fig. V.3.1. Tricot din bătătură (simplu). Fig. V.3.2. Tricot din urzeală.

Fig. V.3.3. Punctele de legare ale unui ochi normal

Fig. V.3.4. Ochi normal de tricot din bătătură

Page 4: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 93

a)

b)

Fig. V.3.5. Ochi normal de tricot din urzeală.

Fig. V.3.6. Ochi cu aspect faţă (a), şi ochi cu aspect spate (b).

Fir (fire) Ochiuri Legătură Structură Tricot • tip ochi • legătură (raport • materie primă legătură) • formă • desen • structură (raport desen) (parametrii de structură) structură)

Proprietăţi DESTINAŢIE

Fig. V.3.7. Ierarhizarea noţiunilor legate de structura tricoturilor.

V.3.2. Proiectarea tricoturilor

În activitatea de proiectare a produselor tricotate sunt puse în legătură trei elemente: destinaţie – tricot – maşină de tricotat. Fiecare din aceste elemente poate fi caracterizat, în principal, prin:

• destinaţie: − utilizarea propriu - zisă (articolul); − grupa şi subgrupa de utilizare; − funcţiile pe care trebuie să le îndeplinească articolul;

• tricot: − materia primă; − structura (legătură, raport de legătură şi, eventual, desen, raport de desen);

Page 5: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

94 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

− parametrii de structură; − forma obţinută prin tricotare; − proprietăţile oferite de produsul tricotat;

• maşina de tricotat: − construcţia de bază pentru realizarea ochiurilor din tricot; − caracteristicile tehnice; − parametrii tehnologici, pentru obţinerea structurii tricotate; − dispozitivele şi mecanismele speciale; − posibilităţile tehnologice; − viteza de lucru, capacitatea de producţie, randamentul.

Pentru proiectarea produselor tricotate se parcurg trei etape: I – proiectarea funcţională, prin care, în raport cu destinaţia tricotului, se aleg

materia primă, structura şi forma, după care se calculează parametrii de structură şi unele caracteristici fizico-mecanice ale acestuia; această etapă presupune şi o activitate de creaţie, pentru alegerea raportului desenului de culoare şi/sau de legătură, cu respectarea unor limite tehnologice;

II – proiectarea tehnologică, în baza căreia se stabileşte procesul tehnologic, se adoptă utilajul şi se calculează parametrii tehnologici, consumul specific, capacitatea de producţie, randamentul; în alegerea utilajului apar restricţii legate de dotarea existentă sau de posibilităţile de achiziţionare a unor utilaje;

III – proiectarea rentabilităţii, prin care se evaluează caracteristicile tehnice de utilizare, estetice, de calitate şi economice ale produsului proiectat; din compararea acestor caracteristici cu cele impuse de destinaţie se formulează concluzii legate de oportunitatea introducerii în fabricaţie a produsului proiectat.

Proiectarea funcţională (structurală) a tricoturilor se referă, în principal, la calculul

parametrilor de structură şi este necesară pentru: − conducerea judicioasă a proceselor de tricotare, finisare şi eventual coasere,

parametrii acestora stabilindu-se şi în funcţie de caracteristicile materiei prime şi ale structurii;

− estimarea consumului, a necesarului de fire, a producţiei şi chiar a preţului de cost, înainte de a se produce tricotul pe maşină, eliminând astfel pierderile de timp şi de material;

− obţinerea unor tricoturi cu proprietăţi prestabilite, în concordanţă cu destinaţia; − alegerea variantei optime din punctul de vedere al unor indicatori de eficienţă; − respectarea corespondenţei dintre desenul creat şi cel realizat.

V.3.2.1. Parametrii de structură ai tricoturilor

Parametrii de structură reprezintă mărimi variabile, specifice fiecărui tricot care, sub formă de date tehnice, sunt folosite pentru aprecierea comportării tricotului sau pentru reproducerea lui.

Valorile parametrilor de structură sunt dependente de caracteristicile materiei prime din care este realizat tricotul şi, în special, de grosimea firului, de aceea calculul parametrilor are ca primă etapă stabilirea valorilor acesteia, în ipoteza că secţiunea firului este circulară.

Page 6: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 95

Diametrul firului în stare liberă, F, [mm] este diametrul secţiunii firului, considerat ca un corp cilindric, omogen de densitate ρ [g/cm3]. Pornind de la relaţia de definiţie a fineţii firului în tex, se poate deduce relaţia de calcul a diametrului firului:

NmcTcT

F textex 116,311000

2=

⋅=

ρ⋅π⋅

⋅= , (V.3.1)

unde: ρ⋅π

=2

1c este coeficientul firului, a cărui valoare depinde de densitatea materiei

prime. Diametrul sumar al firelor alimentate în paralel, Fs (mm) este diametrul unui fir

echivalent, considerat a avea fineţea egală cu suma fineţelor firelor alimentate în paralel, Ttex s = ∑ itexT :

6,31

1 stexss

TcF

⋅= , (V.3.2)

unde:

∑∑ ⋅

=

itex

itex

si

ii

T

Tc

c1

1 . (V.3.3)

Tabelul V.3.1

Valorile densităţii şi ale coeficienţilor c1, c2

Natura materiei prime Densitatea [g/cm3] c1 c2 Fir fibră Bumbac 0,8–0,83 1,54 1,25 0,92 In filat din câlţi 1,05 1,16 Lână cardată 0,64–0,70 1,30–1,32 1,36 1,00 Lână pieptănată în amestec 0,64–0,70 1,30–1,32 1,32 1,00 Lână merinos pieptănată 0,64–0,70 1,30–1,32 1,27 1,00 Mătase 0,75–1,10 1,37 1,30 0,97 Mătase naturală crudă 0,75–1,10 1,37 1,07 Viscoza 0,60–0,80 1,46–1,54 1,03–1,30 0,97 Bemberg (cupro) 0,60–0,80 1,52–1,54 1,30 0,92 Acetat 0,60–0,75 1,25–1,33 1,48 Poliamidice normale 0,58–0,67 1,13–1,14 1,50 1,10 Relon - capron 0,58–0,67 1,14 1,50 1,10 Nylon 0,58–0,67 1,14 1,38 1,04 Poliamidice supraelastice 0,50 1,14 1,70 1,00 Poliesterice normale 0,65–0,75 1,38–1,39 1,30 0,97 Poliesterice voluminoase ≤0,50 1,38–1,39 1,70 0,96–1,00 Polietilenice 0,92–0,96 Polipropilenice 0,90–0,91 Poliacrilnitrilice normale 0,68–0,75 1,14–1,19 1,30–1,36 1,00 Poliacrilnitrilice voluminoase ≤0,45 1,14–1,19 1,70–1,80 1,00–1,25 Polivinilice 1,30–1,75

Page 7: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

96 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Diametrul firului obţinut din amestec, Fa, (mm) este diametrul firului, considerat ca un corp cilindric omogen, cu masa specifică influenţată de proporţiile amestecului, pi (%). Se calculează cu relaţia generală (V.3.1), în care coeficientul c1 se înlocuieşte cu c1a, dat de relaţia:

100

1

1

∑ ⋅

= ii

a

pc

ci

. (V.3.4)

Diametrul firului în stare întinsă, f (mm), reprezintă diametrul secţiunii firului, considerat ca un corp cilindric omogen, cu masa specifică influenţată de forţa de întindere. Relaţiile de calcul sunt similare celor de mai sus, coeficientul firului în stare liberă, c1 fiind înlocuit cu coeficientul firului în stare întinsă, c2, a cărui valoare depinde de densitatea materiei prime, corespunzătoare stării întinse a firului.

În tabelul V.3.1 sunt prezentate valorile densităţii aparente şi ale coeficienţilor c1 şi respectiv c2 pentru principalele tipuri de fire folosite în tricotaje.

Pasul ochiurilor, A [mm], este dat de distanţa dintre axele a două şiruri de ochiuri vecine, de pe aceeaşi parte a tricotului, măsurată în direcţia rândurilor de ochiuri (fig. V.3.8).

Fig. V.3.8. Parametri de structură ai tricoturilor.

Înălţimea ochiurilor, B (mm), este distanţa dintre centrele a două ochiuri vecine sau dintre tangentele la buclele de ac sau de platină a două ochiuri vecine, măsurată în direcţia şirurilor de ochiuri, (fig. V.3.8).

Desimea pe orizontală sau în direcţia rândurilor de ochiuri, Do [ş/50mm], reprezintă numărul de şiruri de ochiuri de pe o parte a tricotului cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm. Între desimea pe orizontală şi pasul ochiurilor există relaţia:

A

Do50

= . (V.3.5)

Desimile pe orizontală pe cele două părţi ale tricotului, Do’, Do”, reprezintă numărul real de şiruri de ochiuri cu aspect faţă cuprinse în 50 mm, pe o parte, respectiv pe partea cealaltă a tricotului; se calculează pentru structurile la care acele lucrează într-un anumit raport.

Desimea pe verticală sau în direcţia şirurilor de ochiuri, Dv (r/50mm), reprezintă

numărul de rânduri de ochiuri cuprinse în unitatea de lungime de 50 mm.

Page 8: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 97

Relaţia care există între desimea pe verticală şi înălţimea ochiurilor este:

B

Dv50

= . (V.3.6)

Desimea de suprafaţă, Ds (o/2500mm2), reprezintă numărul de ochiuri cuprinse în unitatea de suprafaţa de 2500 mm2 şi este dată de relaţia:

BA

DDD vos ⋅=⋅=

2500 . (V.3.7)

Lungimea firului din ochi, l (mm), reprezintă lungimea de fir corespunzătoare diferitelor elemente de structură, în dispunerea liberă a tricotului.

În cazul ochiurilor normale (fig. V.3.1), lungimea firului din ochi, lon, este dată de suma lungimilor elementelor componente: bucla de ac (l2-3), flancuri (l1-2 , l3-4 ), bucla de platină (l4-5 ) – fig. V.3.8, respectiv segment de legătură: lon = l1-2 + l2-3 + l3-4 + l4-5 (V.3.8)

În cazul structurilor la care în cuprinsul raportului de legătură se identifică mai

multe tipuri de ochiuri, fiecare de lungime li , este necesar calculul lungimii medii pe raport, ca medie ponderată, cu o relaţie de forma:

n

ln

l iii

m

∑ ⋅

= , (V.3.9)

unde ni reprezintă numărul de ochiuri de tip i din raport; n - numărul total de ochiuri din raport.

Masa unităţii de suprafaţă sau de produs, M (g/m2), (g/panou), (g/reper), (g/produs), reprezintă masa firului necesar sau consumat pentru realizarea acelei suprafeţe sau a produsului.

Deoarece tricoturile nu sunt abordate şi din punctul de vedere al formei, în cele ce urmează calculul masei se va face pentru suprafaţa de 1 m2.

Având în vedere faptul că pe unitatea de suprafaţă se cuprind un număr de NR rapoarte, fiecare de masă MR , se poate scrie formula generală pentru calculul masei M, (g/m2) tricoturilor din bătătură:

RR

texRhbTL

M⋅⋅

= , (V.3.10)

unde: LR este lungimea de fir consumată pentru realizarea unui raport (mm); bR - lăţimea raportului (mm); hR - înălţimea raportului (mm). Ttex - fineţea firului în tex. Pentru tricoturile din urzeală, masa unităţii de suprafaţă, M (g/m2), se calculează cu

o relaţie de forma: ∑ −⋅=

itexiiivo TlRDDoM 310)8,(4,0 , (V.3.11)

în care: Do şi Dv reprezintă desimile pe cele două direcţii; Ri – raportul de năvadire pentru bara i; li - lungimea medie a firului din ochi corespunzătoare evoluţiei i; Ttex i - titlul în tex al firelor de la bara i.

Page 9: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

98 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Coeficienţii parametrilor de structură

Coeficientul pasului ochiurilor, KA, indică numărul de grosimi de fir care se cuprind în pasul ochiurilor. Între coeficientul pasului ochiurilor şi grosimea firului, F, există relaţia:

FAK A = . (V.3.12)

Coeficientul pasului ochiurilor prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de legături. Valorile reduse semnifică o densitate mare pe direcţia rândurilor de ochiuri şi, invers, valorile mari caracterizează un tricot mai puţin dens în direcţia respectivă.

Coeficientul înălţimii ochiurilor, KB, este coeficientul care indică numărul de grosimi de fir cuprinse în înălţimea ochiurilor. Relaţia care se poate scrie este de forma:

FBKB = . (V.3.13)

Coeficientul înălţimii ochiurilor prezintă valori limită specifice fiecărei grupe de structuri. Valorile mici caracterizează un tricot dens pe direcţia şirurilor de ochiuri, iar valorile mari, un tricot mai puţin dens în această direcţie.

Coeficientul desimilor, C, reprezintă raportul dintre desimea pe orizontală şi desimea pe verticală:

A

B

v

oKK

AB

DDC === . (V.3.14)

Coeficientul desimilor prezintă interval de variaţie specific fiecărei legături în parte şi serveşte la calculul unuia din parametrii A sau B. Conform definiţiei de mai sus, coeficientul desimilor este în relaţie directă cu înălţimea ochiurilor şi în relaţie inversă cu pasul ochiurilor.

Coeficientul liniar de acoperire, δl , se calculează ca raport între lungimea firului din ochi şi diametrul firului:

Fl

l =δ . (V.3.15)

Valorile coeficientului liniar variază între anumite limite, specifice fiecărei legături. Valorile către limita inferioară semnifică densitate mare de suprafaţă (valori reduse pentru pasul şi înălţimea ochiurilor), iar valorile către limita superioară înseamnă densitate mică de suprafaţă.

Coeficientul superficial de acoperire, δs , este raportul dintre suprafaţa ocupată de fir, Sf , şi suprafaţa ocupată de ochi, So:

o

fs S

S=δ . (V.3.16)

Suprafaţa ocupată de fir este dată de proiecţia firului în planul tricotului, iar suprafaţa ochiului este dată de produsul dintre pasul şi înălţimea ochiului. Având în vedere că suprafaţa ocupată de fir este mai mică decât cea ocupată de ochi, valorile raportului sunt subunitare, ceea ce permite următoarea interpretare: cu cât valorile coeficientului δs sunt mai apropiate de unitate, cu atât capacitatea de acoperire a suprafeţei este mai mare.

Coeficientul volumetric de umplere, δv , este dat de raportul dintre volumul firului din ochi şi volumul ochiului, adică:

Page 10: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 99

tto

fv gBA

lFgBA

lF

VV

⋅⋅⋅⋅⋅

=⋅⋅

⋅⋅==

44

22

ππδ , (V.3.17)

unde gt reprezintă grosimea tricotului (mm). Volumul firului din ochi fiind mai mic decât volumul ochiului, raportul lor este

subunitar. Acest coeficient constituie o expresie a capacităţii de umplere, a compactităţii: cu cât valorile sunt mai apropiate de unitate, cu atât compactitatea tricotului este mai mare.

Factorul Kover, K (tex1/2 /mm), este definit ca raportul dintre radicalul fineţii firului (în tex) şi lungimea firului din ochi, l:

l

TK tex= . (V.3.18)

Factorul Kover este în relaţie inversă cu coeficientul liniar de acoperire, de unde rezultă şi o interpretare inversă a valorilor factorului Kover în corelaţie cu densitatea de suprafaţă a tricotului.

Coeficientul intrării în lăţime, Wo, este dat de raportul dintre lungimea firului din ochi şi pasul ochiurilor:

AlWo = . (V.3.19)

În sens fizic, coeficientul reprezintă lungimea de fir necesară realizării unui ochi cu pasul de 1 mm. Acest coeficient se calculează pentru tricoturile din bătătură şi are valori specifice fiecărei legături.

Coeficientul intrării în urzeală, Iu, este dat de raportul dintre lungimea firului din ochi şi înălţimea ochiurilor:

BlIu = . (V.3.20)

Coeficientul este semnificativ pentru tricoturile din urzeală şi are valori specifice fiecărei legături, fiind utilizat la calculul lungimii urzelilor. Este cunoscut şi sub denumirea de coeficientul intrării în lungime, Wv .

Parametrii de structură, precum şi coeficienţii lor, pot fi grupaţi în: simpli (depind de o singură variabilă) şi complecşi (depind de mai multe variabile), aşa cum rezultă din tabelul V.3.2.

Lungimea de consum, Lci, reprezintă lungimea de fir, în mm, consumată în cadrul evoluţiei i pentru realizarea unui anumit număr de ochiuri, No.

La tricoturile din bătătură, lungimea de consum se stabileşte pentru un anumit număr de ochiuri (realizate la o rotaţie sau un sens de deplasare), iar la tricoturile din urzeală, pentru un rack (480 rânduri de ochiuri).

Lungimea de consum are legătură directă cu lungimea firului din ochi şi poate fi considerată un parametru de structură complex. Totodată ea se constituie ca un parametru de control, determinându-se practic pe maşină cu ajutorul unor echipamente ataşate sau existente în dotarea maşinii.

Lungimea de consum serveşte aşadar şi la verificarea parametrilor tehnologici şi implicit a reglajelor maşinii, necesare pentru asigurarea lungimii de fir stabilită în proiectare. Se menţionează că valorile lungimii de consum pot varia funcţie de condiţiile de tricotare.

Page 11: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

100 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Relaţia dintre parametrii de structură şi consumul de fir este un factor de primă importanţă pentru planificarea producţiei, pentru estimarea necesarului de fire şi chiar pentru aprecierea costului producţiei înainte de producerea tricotului pe maşină.

Tabelul V.3.2

Parametrii de structură ai tricoturilor Nr. crt. Parametrul de structură Simbol U.M. Relaţia de calcul

Parametrii simpli

1 Pasul ochiurilor A mm KA⋅F sau B / C

2 Înălţimea ochiurilor B mm KB⋅F sau C ⋅ A

3 Desimea pe orizontală DO ş / 50 mm

ş / 10 mm 50 / A sau

10 / A

4 Desimea pe verticală DV r / 50 mm

r / 10 mm 50 / B sau

10 / B Parametrii complecşi

5 Desimea de suprafaţă DS o / 2500mm

2 o / 100 mm2

DO ⋅Dv

6 Lungimea firului din ochi l mm 7 Masa M g / m2 Nol(m)⋅Ttex10-6

Coeficienţi ai parametrilor simpli 8 Coeficientul pasului ochiurilor K

A - A / F

9 Coeficientul înălţimii ochiurilor KB - B / F Coeficienţi ai parametrilor complecşi

10 Coeficientul desimilor C - D

o / D

v sau

B/A sau KB/KA 11 Coeficientul liniar de acoperire δ

l - l / F

12 Coeficientul superficial de acoperire

δs - S

f / So

13 Coeficientul volumetric de umplere

δv -

tv gBA

lF⋅⋅⋅⋅⋅π

=δ4

2

14 Factorul Kover K tex1/2/mm- lTtex /

15 Coeficientul intrării în lăţime W

s

- l / A

16 Coeficientul intrării în urzeală (în lungime) Iu - l / B

Observaţii: 1. Pentru exprimarea desimilor nu se foloseşte aceeaşi unitate de lungime, existând cazuri

când desimile se apreciază pe 1 cm sau pe 10 cm; în ţara noastră, conform prevederilor STAS 5903-93, unitatea de lungime este de 50 mm.

2. În literatura de specialitate, coeficienţii δs, δv se definesc ca raport invers; în cele de mai sus s-a optat pentru această variantă deoarece intervalul de variaţie a valorilor coeficienţilor este bine delimitat (0 – 1], faţă de primul caz, când se preciza numai limita inferioară, ≥ 1.

Page 12: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 101

V.3.2.2. Metode de calcul şi determinare a parametrilor structurii

Ochiul, care este elementul de bază al structurii tricotului, are formă tridimensională, aşa cum rezultă şi din fig. V.3.9, [34].

Fig. V.3.9. Forma tridimensională a ochiului.

Forma stabilă a ochiului este o curbă spaţială, dependentă de: − materia primă (natură, fineţe, tratamente, proprietăţi elastice); − utilaj (caracteristici tehnice, procedee de tricotare); − parametrii tehnologici ai procesului de tricotare; − structură (legătură, particularităţi de dispunere a elementelor structurii); − starea tricotului; − regimul de finisare aplicat (operaţiile procesului de finisare şi parametrii acestor

operaţii). Mărimea şi dispunerea spaţială a ochiului, care determină valorile parametrilor

tricotului, sunt influenţate de un mare număr de variabile, de aceea, valorile parametrilor pot fi particularizate pentru o anumită structură, realizată dintr-o anumită materie primă şi eventual, pe un anumit utilaj.

Valorile parametrilor de structură caracterizează o anumită stare a tricotului; de la realizarea tricotului pe maşină şi până la utilizarea sa ca produs, valorile parametrilor structurii se modifică, nivelul şi sensul de variaţie depinzând de mai mulţi factori.

Astfel, în timpul formării ochiurilor, pe maşină, tricotul este în stare tensionată (în domeniul elastic), ochiurile fiind orientate pe direcţia de tragere. În această situaţie, valorile parametrilor structurii sunt dependente, în principal, de fineţea maşinii şi valorile parametrilor tehnologici.

După realizarea tricotului pe maşină, în stare liberă, tricotul se relaxează pe o durată de minimum 48 de ore. În timpul relaxării, tensiunile introduse în fir, pentru a-l transforma în ochiuri, tind să devină minime, razele de curbură să se mărească, iar ochiurile caută să ocupe o poziţie caracterizată prin energie potenţială minimă.

Acest fenomen este însoţit de modificarea geometriei ochiurilor, a dispunerii elementelor structurii, raportate la starea anterioară relaxării. În urma relaxării tricoturilor, lungimea firului din ochi se diminuează cu alungirea elastică a firului şi se redistribuie între elementele structurii (firul migrează dintr-un element în altul).

Page 13: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

102 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Gradul de manifestare a acestor efecte este specific fiecărui tricot în parte şi depinde de caracteristicile materiei prime, de structură, starea tricotului (finisat, nefinisat), precum şi de dimensiunile ochiurilor. În cadrul structurilor cu evoluţie modificată (desene de legătură), tensiunile introduse în fir pentru a-l transforma în ochiuri sunt şi mai mari şi, ca urmare, apar modificări în dispunerea elementelor structurii în stare liberă, comparativ cu dispunerea teoretică.

În timpul procesului de finisare, tricotul este supus unor operaţii care presupun nu numai solicitări mecanice pe diferite direcţii, dar şi acţiunea unor factori fizici şi chimici (temperatură, umiditate, presiune, agenţi chimici), care determină modificări ale formei ochiurilor şi deci ale parametrilor de structură.

Pentru calculul parametrilor de structură se cunoscut metode: − geometrice; − mecanice; − experimentale. Metodele geometrice urmăresc stabilirea geometriei suprafeţei, a configuraţiei

ochiurilor, fără a ţine seamă de forţele şi momentele din punctele de legare. Metodele geometrice au la bază modele care permit calculul parametrilor de structură în următoarele ipoteze:

− elementele ochiului sunt dispuse sub formă de segmente de dreaptă şi curbe în plan sau spaţiu, de lungimi dependente de parametrii simpli (de bază) ai tricotului, sau dependente de dimensiunile organelor producătoare de ochiuri;

− elementele ochiului rezultă din intersecţia de corpuri geometrice cu forme şi ecuaţii cunoscute.

Numeroşi autori [4], [13], [20], [34], au elaborat diferite modele geometrice de proiectare, dintre care se enumeră: Dalidovici, Vekassy, Chamberlain - Peirce, Grosberg.

Modelele geometrice, oricât de complexe ar fi, nu corespund pe deplin realităţii şi de aceea presupun un anumit nivel al erorilor relative.

Metodele mecanice ţin seama de solicitările firului în timpul prelucrării (întindere, încovoiere, compresiune), de forţele şi momentele care se dezvoltă în punctele de legare cu care interacţionează ochiul. Ele presupun parcurgerea următoarelor etape:

− stabilirea formei ochiului; − stabilirea forţelor şi momentelor care acţionează în punctele de legare, neglijând

forţele de frecare; − stabilirea ecuaţiilor de echilibru; − calculul curburii, torsiunii şi energiei totale; − calculul lungimii elementelor ochiului; − stabilirea variantei optime, când energia este minimă. Modelele mecanice sunt laborioase şi complexe, atât la elaborare, cât şi la aplicare,

de aceea sunt greu accesibile, având până în prezent caracter de cercetare fundamentală. Au elaborat modele mecanice: Postle - Munden, Jong - Postle, R. Budulan.

Metodele experimentale permit obţinerea de tricoturi cu caracteristici prestabilite pe baza programării experimentului. Aceste modele se referă la o anumită materie primă, la o anumită structură, la un anumit utilaj, deci pentru o anumită destinaţie.

Metoda experimentală presupune parcurgerea următoarelor etape: − stabilirea variabilelor independente (parametri tehnologici); − stabilirea intervalelor de variaţie pentru fiecare parametru independent, cu

precizarea centrului intervalului şi a pasului;

Page 14: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 103

− realizarea experimentului; − măsurarea răspunsurilor prin reproiectarea tricoturilor şi determinarea variabilelor

dependente; − prelucrarea statistică a rezultatelor şi stabilirea variantei optime. În legătură cu modele întâlnite în literatura de specialitate, se fac următoarele

observaţii: − modelele care au stat la baza stabilirii relaţiilor iau în considerare analiza

geometrică, comportarea elastică, sau analiza experimentală; − urmărind obţinerea unor relaţii care să conducă la rezultate cât mai apropiate de

realitate, unii autori au elaborat mai multe modele, aplicând corecţii; − unele relaţii permit stabilirea lungimii firului dintr-un ochi în anumite condiţii (o

anumită materie primă, anumite particularităţi structurale, o anumită stare a tricotului), iar altele au caracter de generalitate, fiind aplicabile fără restricţii.

Adesea, tricoturile se proiectează, din punct de vedere funcţional, cu ajutorul relaţiilor stabilite în baza modelelor geometrice.

Algoritmul de calcul cuprinde următoarele etape. 1. Calculul pasului ochiurilor care are la bază relaţia (V.3.12) sau relaţia (V.3.14). Când buclele de ac ale ochiurilor vecine de pe aceeaşi parte sunt tangente, pasul este

minim şi cuprinde patru grosimi de fir, deci: KA ≥ 4; În cazul în care şirurile de ochiuri vecine de pe aceeaşi parte a tricotului sunt

deplasate pe verticală, coeficientul pasului ochiurilor poate avea valori mai mici decât 4. 2. Calculul înălţimii ochiurilor se poate face cu una din relaţiile (V.3.13) sau

(V.3.14), ceea ce presupune adoptarea unor valori pentru coeficientul înălţimii ochiurilor sau pentru coeficientul desimilor.

Pentru un ochi normal, înălţimea minimă este de două grosimi de fir, aşadar KB ≥ 2. Intervalul de variaţie a valorilor coeficientului desimilor, C, este specific fiecărei

legături şi va fi precizat ulterior. În cazul modificărilor de evoluţie (de exemplu, ochi reţinut sau ochi dublu), se

calculează înălţimea corespunzătoare fiecărui tip de ochi. Pentru obţinerea unor tricoturi cu desimi mari, în cazul coeficienţilor KA , C şi KB se

recomandă să se adopte valori către limita inferioară a intervalului de variaţie. 3. Calculul desimii pe orizontală se face cu relaţia (V.3.5). 4. Calculul desimii pe verticală are la bază relaţia (V.3.6). Dacă într-un şir sunt

ochiuri de diferite înălţimi, se calculează desimea cu medie ponderată a înălţimilor. 5. Calculul lungimii firului din ochi se face pe tipuri de ochi cu relaţii recomandate

de literatura de specialitate, sau folosind modele proprii de calcul, elaborate în anumite ipoteze de dispunere.

Calculul lungimii firului dintr-un ochi reprezintă o problemă complexă, având în vedere multitudinea factorilor de influenţă şi de aceea sunt greu de stabilit relaţii de calcul general valabile.

6. Calculul masei unităţii de suprafaţă se face particularizând elementele care intervin în relaţiile (V.3.10) sau (V.3.11). În cazul tricoturilor cu desene de culoare sau combinate, este necesar şi calculul masei pe culori.

7. Coeficienţii liniar de acoperire, superficial de acoperire, volumetric de umplere, factorul Kover, coeficientul intrării în lungime şi coeficientul intrării în lăţime se calculează cu relaţiile generale, în care se înlocuieşte, dacă e cazul, lungimea l cu lungimea medie pe raport, lm . Valorile coeficienţilor nu se calculează pentru tricoturile cu modificări de evoluţie (desene de legătură) la care nu are semnificaţie lungimea medie pe raport.

Page 15: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

104 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Determinarea parametrilor de structură. În cazul unui tricot dat, o parte dintre parametrilor de structură se determină practic, prin măsurători, iar ceilalţi se calculează folosind relaţiile de legătură.

Conform prescripţiilor normelor specifice se determină: − fineţea firelor extrase din tricot prin deşirare (direct, sau ca raport dintre masă şi

lungime); − desimile pe cele două direcţii (în unele cazuri, pe cele două părţi), conform

STAS 5903-93; − lungimea de fir corespunzătoare unui anumit număr de ochiuri sau de rapoarte,

ceea ce permite stabilirea valorii medii a lungimii firului din ochi, conform SR 13262-1995 sau a lungimii de consum pe raport;

− masa unei suprafeţe de dimensiuni determinate, ceea ce conduce la valoarea masei pe 1 m2, conform STAS 6040-77;

De regulă, se determină şi grosimea tricotului, folosind metoda micrometrică, necesară calculului coeficientului volumetric de umplere

În baza acestor determinări, se calculează: − pasul şi înălţimea ochiurilor; − desimea de suprafaţă; − coeficientul desimilor; − coeficientul pasului şi coeficientul înălţimii ochiurilor; − coeficientul liniar, coeficientul superficial de acoperire şi coeficientul volumetric

de umplere (mai puţin în cazul tricoturilor cu desene de legătură şi distribuţie neuniformă). Valorile obţinute se centralizează într-un tabel, care constituie fişa tehnică a

tricotului. Uneori, în urma determinărilor, este posibil să se obţină pentru coeficientul pasului

ochiurilor, coeficientul înălţimii ochiurilor sau pentru grosimea tricotului, valori mai mici decât cele limită şi aceasta datorită modificării secţiunii firului în punctele de legare, presupusă a fi circulară. În acest caz, datorită aplatizării firului, în calcule se introduce un indice de strivire, istr, a cărui valoare este specifică fiecărui tip de fir. Astfel, experimental s-a stabilit că, pentru fire PES texturate, valoarea indicelui de strivire este cuprinsă între 0,45 şi 0,50.

V.3.3. Proprietăţile tricoturilor

V.3.3.1. Clasificarea proprietăţilor Proprietăţile materialelor textile pot fi împărţite în patru grupe, astfel [11]: 1 – proprietăţi fizice, definite de geometria produsului textil (tabelul V.3.3); 2 – proprietăţi mecanice, determinate de acţiunea diferitelor solicitări

(tabelul V.3.4); 3 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea singulară a unor factori fizici, chimici

sau biologici (tabelul V.3.5);. 4 – proprietăţi definite în raport cu acţiunea proceselor la care pot fi supuse

materialele textile (tabelul V.3.6) În legătură cu clasificarea prezentată, se fac următoarele precizări: a. Solicitările mecanice sunt însoţite de deformaţii, comportarea materialelor textile

încadrându-se în domeniul mecanicii mediului continuu deformabil; problema deformabi-lităţii se poate pune în cazul oricărui tip de solicitare.

Page 16: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 105

Deformabilitatea este proprietatea materialelor prin care se modifică distanţa dintre două puncte şi/sau unghiul dintre două direcţii.

Tabelul V.3.3 Proprietăţi fizice

Nr. crt. Proprietatea fizică Simbol U.M.

1 Lungimea Lt m 2 Lăţimea lt m 3 Grosimea gt mm 4 Densitatea aparentă ρa g/cm

3

5 Voluminozitatea V cm3/g 6 Compactitatea Ct % 7 Porozitatea P %

Tabelul V.3.4

Proprietăţi mecanice Nr. crt. Tipul solicitării Proprietatea mecanică

1 Tracţiune Rezistenţa şi alungirea la tracţiune 2 Încovoiere (flexiune, îndoire) Rigiditatea la încovoiere 3 Compresiune Rezistenţa la compresiune 4 Întindere bidirecţională Rezistenţa şi alungirea generale

5 Întindere multidirecţională Rezistenţa şi alungirea la străpungere; Rezistenţa şi săgeata la plesnire

6 Frecare Rezistenţa la frecare; efectul Pilling 7 Întindere - relaxare (solicitare ciclică) Rezistenţa la oboseală

Tabelul V.3.5

Proprietăţi în raport cu acţiunea unor factori Factor de acţiune Proprietate

Apă (vapori) Permeabilitate la apăHigroscopicitateHidrofilie

Aer Permeabilitate la aer

Căldură Conductibilitate termicăCapacitate de izolare termicăTermostabilitate

Temperaturi extreme Rezistenţă la temperaturi extreme(înalte / joase) Stabilitate la temperaturi extreme

Flacără Rezistenţă la apridereViteză de prapagare a arderii

Curent electric Rezistivitate electricăCapacitate de izolare electrică

Lumină Rezistenţă la luminăTransparenţă, opacitateLuciu

Sunet (zgomot) Capacitate de izolare fonicăIntemperii Rezistenţă la intemperiiPraf, impurităţi Capacitate de atragere a prafuluiSubstanţe chimice Rezistenţă la diferite substanţe chimiceMiros Capacitate de a absorbi mirosulMicroorganisme, insecte Rezistenţă la microorganisme

Page 17: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

106 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.6 Proprietăţi în raport cu acţiunea unor procese

Nr. crt. Tip proces Factori Proprietatea

1 Spălare Apă, temperatură, detergenţi Rezistenţa la spălare

2 Uscare Umiditate, temperatură, viteză aer Viteza de uscare

3 Călcare Temperatură, presiune, umiditate, durată Rezistenţa la călcat

4 Curăţire Substanţe chimice, temperatură. Rezistenţa la curăţire chimică

5 Putrezire Apă, sol, microorganisme Rezistenţa la putrezire

6 Filtrare Particule, presiune, temperatură Capacitatea de filtrare, separare

7 Sterilizare Temperatură, substanţe chimice Capacitatea de sterilizare

8 Procese biologice Factori biologici, fizici, chimici, mecanici

Capacitatea de a interacţiona cu organismul uman

Rigiditatea este proprietatea materialelor de a se opune deformabilităţii. Elasticitatea este proprietatea materialelor de a se deforma sub acţiunea forţelor

exterioare şi de a reveni la forma şi dimensiunile iniţiale o dată cu încetarea acţiunii lor; reliefează comportamentul elastic al materialelor.

b. În denumirea proprietăţilor enumerate intervin frecvent noţiunile „stabilitate”, „rezistenţă”, „capacitate”, al căror sens trebuie precizat pentru a înlesni înţelegerea proprietăţii definite. Astfel:

Stabilitatea este proprietatea materialelor textile de a-şi păstra în timp forma şi dimensiunile.

Rezistenţa este proprietatea materialelor textile de a nu se rupe şi de a nu avea deformaţii exagerat de mari.

Capacitatea este proprietatea materialelor textile de a produce un anumit efect sau de a suferi o anumită transformare; se exprimă prin raportul a două mărimi de aceeaşi natură.

Tabloul proprietăţilor poate fi completat şi cu alte caracteristici de aspect, solicitări, factori sau procese, precum şi cu proprietăţile corespunzătoare acestora.

Gruparea proprietăţilor suprafeţelor tricotate prezentată în tabelele V.3.3 –V.3.6 oferă avantajul evidenţierii tipurilor de solicitări, a acţiunii factorilor şi proceselor. Astfel, în cazul articolelor tricotate pentru domeniul tehnic, când condiţiile de exploatare sunt dintre cele mai diverse, este posibilă, pe de o parte, precizarea cerinţelor impuse de utilizare, iar pe de altă parte, permite stabilirea principalelor proprietăţi care trebuie investigate; clasificarea prezentată oferă o imagine de ansamblu asupra proprietăţilor materialelor textile, inclusiv a tricoturilor şi poate fi utilă în activitatea de proiectare a articolelor, apreciată a fi foarte complexă.

Determinarea proprietăţilor tricoturilor se poate face prin: − calcul, în etapa proiectării funcţionale; − efectuarea unor încercări de laborator; − efectuarea unor încercări pe modele cu ajutorul simulatoarelor de procese; − testarea şi experimentarea materialelor în condiţii reale de lucru; pe baza

observaţiilor şi a determinărilor efectuate se poate aprecia comportarea materialului pentru

Page 18: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 107

destinaţia aleasă (este cazul geotextilelor şi al articolelor medicale implantabile la om la care, datorită acţiunii complexe a factorilor de mediu şi responsabilităţi implementării, încercările sunt de lungă durată).

Proprietăţile tricoturilor sunt dependente de: − materia primă; − structura şi parametrii de structură; − regimul de finisare aplicat. Structura poate conduce la obţinerea unor tricoturi „modelate”, de la „deschise”

până la „închise”, de la stabile, până la elastice, de la forme plane până la tridimensionale şi tubulare.

Evoluţia firului (firelor) pe o anumită direcţie conferă tricotului proprietăţi elastice specifice. Astfel, realizate în condiţii de comparabilitate, un tricot din bătătură se caracterizează printr-o elasticitate mai mare în direcţia rândurilor de ochiuri, iar un tricot din urzeală, prin elasticitate mai mare în direcţia şirurilor de ochiuri.

Modificarea geometriei suprafeţei are consecinţe asupra comportării diferite a materialului supus la solicitări mecanice, la acţiunea unor factori sau procese.

V.3.3.2. Metodologia de calcul a proprietăţilor fizice şi mecanice ale tricoturilor

Pentru a corespunde într-o măsură cât mai mare cerinţelor impuse de destinaţie, tricoturile trebuie să prezinte o serie de proprietăţi, unele dintre acestea putând fi stabilite încă din faza de proiectare, fără a fi necesară realizarea lor practică. De cele mai multe ori, valorile rezultate din calcul sunt orientative şi aceasta datorită ipotezelor de dispunere şi calcul mult prea simplificatoare.

În cele ce urmează se prezintă metodologia generală de calcul pentru unele mărimi fizice şi mecanice ale căror valori se pot stabili în etapa de proiectarea funcţională a tricoturilor.

Proprietăţi fizice Lungimea tricotului, Lt, este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia şirurilor de

ochiuri şi se calculează cu relaţia:

Lt = Nr ⋅ B ⋅ 10-3 [m], (V.3.21)

unde: Nr este numărul de rânduri, B – înălţimea ochiurilor, în mm. Lungimea tricotului este dependentă de structură, parametrii de structură şi forma

tricotului. Pentru tricoturile metraj, lungimea maximă este dependentă de capacitatea maşinii de înmagazinare a tricotului, iar pentru tricoturile în panouri sau în bucată, este dependentă de articol.

Lăţimea tricotului, lt, este dimensiunea suprafeţei tricotate pe direcţia rândurilor de ochiuri; ea depinde de structură, parametrii de structură precum şi de forma tricotului.

Pentru calculul lăţimii tricotului, se poate aplica relaţia:

lt = NR ⋅ bR ⋅ 10-3 [m], (V.3.22)

unde: NR este numărul de rapoarte ce se cuprind în lăţimea respectivă; bR – lăţimea raportului, în mm.

Page 19: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

108 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Modificări dimensionale. În timpul procesului de tricotare, în fir se introduc tensiuni care, la scoaterea tricotului de pe maşină, tind să se elibereze, tricotul ocupând o poziţie caracterizată prin energie minimă. Acest fenomen este însoţit de modificări dimensionale, deoarece razele de curbură ale elementelor structurii tind să se mărească, ceea ce determină în general o creştere a lăţimii tricotului şi o reducere a lungimii. Modificările dimensionale sunt mai accentuate în primele 24 de ore de la scoaterea tricotului de pe maşină.

Stabilizarea tricotului din punct de vedere energetic şi dimensional impune aşadar o perioadă de relaxare.

Pentru evaluarea modificărilor dimensionale se pot calcula coeficienţii modificărilor în lungime, CL , în lăţime, Cl şi ai modificării suprafeţei, Cs , cu relaţiile de mai jos:

100⋅−

=i

ifL B

BBC [%]; (V.3.23)

100⋅−

=i

ifl A

AAC [%]; (V.3.24)

100⋅⋅

⋅−⋅=

ii

iiffs BA

BABAC [%], (V.3.25)

unde: Af , Bf reprezintă valorile finale, după relaxare, ale pasului şi respectiv, înălţimii ochiurilor;

Ai, Bi - valorile iniţiale ale pasului şi înălţimii ochiurilor. Coeficientul modificării suprafeţei poate avea valori nule, în condiţiile în care

valorile coeficienţilor modificărilor dimensionale pe direcţiile principale sunt diferite de zero.

Pentru reducerea modificărilor dimensionale se recomandă introducerea în structură a firelor suplimentare şi realizarea unor tricoturi cu desimi mari.

Grosimea tricotului, gt (mm), este dată de numărul maxim de grosimi de fir dispuse într-un plan perpendicular pe planul tricotului.

Pentru tricoturi realizate pe maşini cu o fontură, gt ≥ 2F, iar pentru tricoturi realizate pe maşini cu două fonturi, gt ≥ 4F.

Prezenţa modificărilor de evoluţie, a firelor suplimentare determină, în general, o creştere a grosimii tricotului.

Densitatea aparentă a tricotului, ρa (g/cm3), reprezintă masa unităţii de volum, Va, volum care include, pe lângă volumul firului, şi volumul aerului din porii capilari. Se poate calcula cu relaţia [21]:

310−⋅==ρta

a gM

VM , (V.3.26)

unde M este masa unităţii de suprafaţă, în g/m2; gt – grosimea tricotului, în mm. Voluminozitatea tricotului, V (cm3/g), reprezintă volumul specific, fiind inversul

densităţii aparente [37]:

310⋅==Mg

MVV ta . (V.3.27)

Page 20: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 109

Compactitatea tricotului, Ct , reprezintă raportul dintre densitatea aparentă, ρa şi densitatea reală, ρr:

100⋅ρρ

=r

atC [%]. (V.3.28)

Porozitatea tricotului, P (%), reprezintă procentul de aer inclus atât în fir, cât şi în spaţiile libere din tricot. Se calculează cu relaţia:

100⋅ρρ−ρ

=r

arP [%]. (V.3.29)

Porozitatea şi compactitatea se află în relaţie inversă. Proprietăţi fizico - mecanice Rezistenţa şi alungirea la rupere prin tracţiune. Caracteristicile materialului înregis-

trate în momentul ruperii oferă informaţii despre valorile limită până la care materialul poate fi solicitat, pentru a se evita apariţia fenomenelor distructive.

Dintre solicitările mecanice ale materialelor textile, cele mai des întâlnite sunt solicitările de întindere, când forţe aplicate axial determină deformarea corespunzătoare a materialului pe direcţia respectivă. Dacă forţa de tracţiune creşte continuu până la ruperea materialului, această mărime reprezintă forţa necesară ruperii. În timpul solicitării cu forţe crescătoare până în momentul ruperii, se modifică dimensiunea longitudinală şi materialul se alungeşte.

În conformitate cu STAS 6143-85, sarcina la rupere reprezintă forţa de tracţiune, în newtoni, necesară ruperii unei epruvete de dimensiuni stabilite. Alungirea relativă la rupere, δ , este creşterea dimensiunii epruvetei măsurată în momentul ruperii, raportată la dimensiunea iniţială şi se exprimă în procente. Comportarea materialului la întindere are un caracter complex şi, pentru simplificare, este apreciat momentul ruperii [9].

Prin modelarea comportării tricotului la întinderea în lungime (pe direcţia şirurilor de ochiuri), respectiv în lăţime (pe direcţia rândurilor de ochiuri), se pot stabili, prin calcul, valorile alungirii şi sarcinii la rupere, în anumite ipoteze de dispunere a elementelor structurii.

Calculul forţei de rupere prin tracţiune. Forţa de tracţiune aplicată asupra unui tricot este echilibrată de eforturile pf care apar în elementele structurii. Valorile acestor eforturi, variabile pe parcursul solicitării, depind de poziţia elementelor structurii în raport cu direcţia forţei de tracţiune şi de mărimea forţelor de frecare din punctele de legare.

Ipotezele de calcul se referă la distribuţia uniformă a efortului aplicat asupra elementelor structurii şi neglijarea forţelor de frecare dintre fire [9].

În aceste ipoteze, rezistenţa la rupere în lungime, PL, respectiv în lăţime, Pl, se calculează ca sumă a proiecţiilor eforturilor pf în direcţia considerată:

∑=

α⋅=m

iifiL pP

1cos ; (V.3.30)

∑=

α⋅=n

kkfkl pP

1cos , (V.3.31)

unde α reprezintă unghiul format de elementele structurii cu direcţia de solicitare; m, n - numărul de elemente care participă la solicitarea în lungime, respectiv în

lăţime.

Page 21: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

110 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Pentru efectuarea calculului se parcurg etapele: − stabilirea secţiunii critice de rupere, caracterizată printr-un număr minim de

elemente care preiau efortul; − calculul unghiurilor pentru fiecare tip de element din secţiunea critică. Valorile calculate sunt mai mari decât cele determinate, datorită ipotezelor

simplificatoare de calcul. Calculul alungirii la rupere prin tracţiune. Deformaţiile relative la rupere în

lungime, δL, respectiv lăţime, δl se calculează cu relaţiile:

100⋅−

=δB

BBmaxL [%]; (V.3.32)

100⋅−

=δA

AAmaxl [%]. (V.3.33)

Înălţimea maximă, Bmax şi pasul maxim, Amax , se pot stabili pe baza unor relaţii deduse în funcţie de structură şi dispunerea elementelor în stare întinsă, în următoarele ipoteze:

− lungimea firului dintr-un ochi se majorează cu alungirea la rupere a firului, δf, şi se redistribuie între elementele structurii, funcţie de direcţia solicitării;

− diametrul firului se modifică de la diametrul firului în stare liberă, F, la diametrul în stare întinsă, f ;

− secţiunea firului în punctele de legare nu se modifică (această ipoteză introduce cele mai mari erori);

− elementele structurii se deformează în timp proporţional cu unghiurile formate de direcţiile lor cu direcţia efortului care determină deformarea.

Evident, diferitele evoluţii din structură se deformează diferit şi, de aceea, se atribuie tricotului valoarea minimă a deformaţiilor.

Rigiditatea la încovoiere. Pentru a fi transformat în ochi, firul este solicitat la

încovoiere, caz în care se manifestă şi rigiditatea la încovoiere, definită matematic de relaţia: R = E · Iz, (V.3.34)

unde R este rigiditatea la încovoiere, în N· mm2;

E – modulul de elasticitate longitudinală, în N/mm2; Iz – momentul de inerţie, în mm4. În timp ce modulul de elasticitate este o caracteristică de material, momentul de

inerţie depinde de formă. Astfel, pentru structurile tricotate considerate ca având secţiune dreptunghiulară, momentul de inerţie se calculează cu relaţia:

12

3tt

zglI ⋅

= , (V.3.35)

în care lt este lăţimea tricotului, în mm; gt - grosimea tricotului, în mm. Aşadar, cu cât produsul E⋅Iz are valori mai mari, cu atât rigiditatea tricotului este mai

mare, ceea ce poate avea consecinţe asupra prelucrabilităţii tricotului, asupra capacităţii de modelare.

Page 22: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 111

Rigiditatea la încovoiere se poate calcula şi pentru fire, având în vedere faptul că prin tricotare ele sunt buclate (încovoiate).

Considerând firul un corp cilindric, momentul de inerţie se calculează cu relaţia:

64

4FI z⋅π

= . (V.3.36)

Cu relaţiile (V.3.1) şi (V.3.36), expresia rigidităţii la încovoiere a firului devine:

6

241

1064 ⋅⋅⋅π

⋅= texTcER . (V.3.37)

Relaţia de mai sus pune în evidenţă faptul că rigiditatea firului creşte o dată cu majorarea valorilor fineţii exprimată în tex, deci o dată cu creşterea grosimii firului.

Între raza de curbură a firului încovoiat, ρ, momentul încovoietor, M şi rigiditatea la încovoiere, R, există relaţia:

RM

=ρ1 . (V.3.38)

Rezultă că pentru a obţine ochiuri cu raze de curbură mici (desimi mari), trebuie aplicate momente încovoietoare mari.

V.3.3.3. Proprietăţi specifice tricoturilor

Deşirabilitatea. Deşirabilitatea, definită de capacitatea tricotului de a fi transformat în fire, depinde în primul rând de tipul tricotului; tricoturile din bătătură se deşiră mai uşor decât cele din urzeală, care teoretic sunt deşirabile, iar practic se deşiră mai greu, datorită evoluţiei simultane a unuia sau mai multor sisteme de fire.

Deşirarea voită se poate face în cazul tricoturilor din bătătură, în scopul analizei structurii, determinării unor parametrii ai structurii (lungimii firului) sau recuperării firului.

Deşirabilitatea accidentală. La ruperea firului din ochi, când forţele exterioare depăşesc forţele de frecare din punctele de legare, apare deşirarea ochiurilor. Fenomenul de deşirare a ochiurilor încetează atunci când forţele care o produc sunt echilibrate de forţele de frecare din punctele de contact ale elementelor ochiului.

Dacă tricotul este tensionat cu o forţă PdL, în flancurile alăturate ochiului rupt apare forţa Q, care tinde să le transforme în segmente orizontale, prin tragerea capetelor firului rupt din ochiurile adiacente (fig. V.3.10,a).

Tot forţa Q tinde să tragă firul din ochiul 1 în ochiul 2, transformând ochiul 1 în flotare pe direcţia rândului. Considerând ochiul 1 încastrat la mijlocul buclei de ac (fig. V.3.10,b), în urma acţiunii forţei Q, între bucla de platină a ochiului respectiv şi bucla de ac a ochiului următor apare o forţă de frecare fir-fir, Ffr: Ffr =µ ⋅ Q, (V.3.39) unde: µ este coeficientul de frecare fir – fir.

Momentul de încovoiere a firului prin buclare, Mî, este: Mî = W ⋅ σ, (V.3.40) unde: W este modulul de rezistenţă la încovoiere

σ – tensiunea normală de încovoiere. Pentru fire, considerate a avea secţiunea circulară, modulul de rezistenţă la

încovoiere este π⋅F3/32.

Page 23: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

112 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

a)

b)

Fig.V.3.10. Deşirabilitatea tricotului din bătătură.

Dar, conform desenului din fig. V.3.10,b, momentul de încovoiere se scrie şi sub forma: Mî = Q ⋅ d . (V.3.41)

Rezultă:

d

FQ⋅

σ⋅⋅π=

32

3;

d

FF ifr ⋅

σ⋅⋅π⋅µ=

32

3; (V.3.42)

α⋅µα⋅µ ⋅⋅σ⋅⋅π

⋅µ≥⋅≥ e32

e3

dF

Fp ifrf . (V.3.43)

Relaţia de mai înainte scoate în evidenţă faptul că forţa care provoacă deşirarea este cu atât mai mare cu cât diametrul firului şi coeficientul de frecare sunt mai mari, iar ochiurile sunt mai mici.

Cercetătorul F. Coquay a urmărit fenomenul deşirării accidentale, pe care l-a împărţit în două faze:

− deşirare primară, când se deşiră ochiurile pe direcţia şirurilor (verticală); − deşirare secundară, când se deşiră ochiurile adiacente din acelaşi rând. Deşirabilitatea accidentală este considerată un fenomen negativ, care afectează

calitatea tricotului şi depinde de: − tipul tricotului; − structură şi parametrii de structură; − coeficientul de frecare fir-fir; − flexibilitatea şi elasticitatea firului şi a tricotului; − tratamentele de finisare aplicate. Deşirabilitatea scade: − o dată cu creşterea desimii tricotului, cu micşorarea lungimii firului din ochi; − prin creşterea coeficientului de frecare; − prin diferite efecte de relief (ajur ananas).

Page 24: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 113

Este de evidenţiat faptul că, în cazul structurilor glat şi lincs, deşirarea în direcţia şirurilor de ochiuri are loc în ambele sensuri. Aceasta se datorează pozitiei simetrice a punctelor de legare în zona buclelor de ac (prin desfacerea punctelor de legare se eliberează bucla de ac, ceea ce determină deşirarea în sensul invers celui de tricotare) şi în zona buclelor de platină (prin eliberarea buclei de platină, este favorizată deşirarea în sensul de tricotare).

Deşirabilitatea accidentală a tricoturilor patent este mai redusă decât cea a tricotului glat, datorită poziţiei spaţiale a buclelor de platină, respectiv a unghiurilor mai mari de înfăşurare. În direcţia şirurilor de ochiuri, deşirarea are loc numai în sensul invers celui de tricotare, în zona buclelor de platină patent, punctele de legare nemaifiind simetrice.

Rularea marginilor tricotului. În stare liberă, firul buclat în ochiuri are tendinţa de

a se îndrepta, iar ochiurile caută să ocupe o suprafaţă cât mai mare, ceea ce determină răsucirea marginilor tricoturilor.

Intensitatea acestui fenomen este dependentă de: − structură, parametrii de structură − natura, elasticitatea, torsiunea firului; − starea tricotului, tratamentul de finisare aplicat. De exemplu, tricoturile realizate din fire de lână prezintă o tendinţă mai puternică de

rulare a marginilor decât unul realizat din bumbac. Pentru diminuarea acestui fenomen negativ tricoturile glat sunt supuse tratamentului de finisare umidotermică sau de termofixare.

a)

b)

Fig. V.3.11. Rularea marginilor tricotului glat.

Page 25: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

114 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Fenomenul de rulare a marginilor este întâlnit la tricoturile cu ochiuri de acelaşi aspect, realizate pe maşini cu o fontură (glat) sau în cazul tricoturilor din urzeală cu un singur sistem de fire. Rularea se manifestă astfel: marginile de sus şi de jos se rulează dinspre partea de spate spre partea de faţă a tricotului (fig. V.3.11,a), iar marginile laterale invers spre partea de spate (fig. V.3.11,b).

Răsucirea marginilor tricotului glat este mai puternică în cazul unor desimi mari. Prezenţa marginilor răsucite determină dificultăţi în procesul de confecţionare, caz

în care este socotită un neajuns. În ultimul timp, răsucirea marginilor tricotului glat a fost valorificată la realizarea

unor elemente decorative ale produselor; prin rularea marginii este împiedicată deşirarea ochiurilor din ultimul rând, deşi sunt aruncate în gol.

Tricoturile patent de rapoarte regulate nu prezintă marginile răsucite şi aceasta datorită echilibrului forţelor elastice înmagazinate în şirurile de ochiuri cu aspecte diferite, egale ca număr, pe cele două părţi.

La tricoturile de rapoarte neregulate mari (exemplu: 4:1;5:1) marginile laterale se rulează spre partea cu număr mai redus de şiruri de ochiuri.

La tricoturile lincs 1:1 nu este prezentă tendinţa de rulare a marginilor, tensiunile interne din elementele ochiurilor fiind echilibrate prin înclinarea în sensuri opuse a corpurilor ochiurilor.

V.3.4. Tricoturi din bătătură

V.3.4.1. Metode de reprezentare şi de analiză a structurii tricoturilor din bătătură

Reprezentarea grafică a structurii tricotului constă în transpunerea prin desen a poziţiei firului şi a formei elementelor componente (ochiuri normale, elemente cu evoluţie modificată, fire suplimentare), din fire cu aceeaşi culoare sau din fire de culori diferite.

Dintr-o reprezentare grafică trebuie să rezulte: − evoluţia firului (firelor); − desenul şi raportul desenului; − unele indicaţii tehnologice. Pentru reprezentarea grafică a tricoturilor din bătătură (simple) se folosesc mai

multe metode care, pe plan mondial, au diferite arii de utilizare. În ţara noastră, conform STAS 8257-79, se utilizează următoarele metode: − reprezentare structurală (analitică); − reprezentare simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri; − reprezentare prin semne convenţionale; − reprezentarea aspectului desenului.

1. Reprezentarea structurală (analitică) reproduce fidel evoluţia firului (firelor) din tricot, poziţia sa în cadrul raportului. Această metodă permite reprezentarea structurii tricotului în diferite variante de dispunere: teoretică şi reală.

În cazul dispunerii teoretice, flancurile şi segmentele de legătură se consideră segmente de dreaptă, iar buclele de ac şi de platină, semicercuri. Elementele ochiului se trasează în funcţie de legătură şi de aspectul tricotului.

În fig. V.3.12,a–c este reprezentată structural, în dispunerea teoretică un tricot interloc 1:1. Datorită suprapunerii axelor verticale, pentru a evidenţia evoluţia firelor s-a

Page 26: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 115

recurs şi la varianta de reprezentare mărită a ochiurilor de pe partea de faţă şi micşorată a celor de pe partea de spate. Pentru a uşura executarea reprezentării structurale teoretice, se poate utiliza hârtie marcată cu semicercuri desenate echidistant şi care reprezintă buclele de ac ale ochiurilor tricotului.

a)

b)

Fig. V.3.12. Modalităti de reprezentare structurală

c)

În cazul dispunerii reale (fig. V.3.13) se urmăreşte nu numai reprezentarea poziţiei

firului, ci şi cea a ochiurilor, sugerând dispunerea lor în stare liberă; firul buclat are o anumită grosime şi nu este reprezentat printr-o linie. Faţă de situaţia teoretică, în dispunerea liberă apar modificări ale poziţiei ochiurilor dificil de redat întocmai prin desen. Elementele structurii prezintă particularităţi de dispunere, dependente de: caracteristicile de structură, parametrii de structură, caracteristicile materiei prime, procesul de finisare.

Pentru a evidenţia modificările de poziţie faţă de situaţia teoretică (deplasare pe verticală a corpu-rilor ochiurilor cu dispunerea oblică a buclelor de platină, înclinare şi/sau rotire a corpurilor ochiurilor), această variantă are la bază observaţiile de dispunere rezultate din analiza structurii tricotului realizat.

Fig.V.3.13. Reprezentare structurală în

dispunerea reală.

Page 27: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

116 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Reprezentarea analitică este cea mai laborioasă, ocupă cel mai mult spaţiu, dar este cea mai completă, oferind cele mai multe informaţii despre structura tricotului.

2. Reprezentarea simbolică a secţiunii rândurilor de ochiuri constă în transpunerea

pe hârtie a poziţiei firului (firelor) faţă de ace, în rândul respectiv de ochiuri (fig. V.3.14,a). Punctele (uneori, bare, linii) reprezintă acele şi sunt plasate în funcţie de aşezarea lor în fontură. Metoda prezintă avantajul că oferă informaţii şi despre modul de realizare a tricotului (număr de fonturi, poziţia relativă a acelor, raportul în care lucrează acele).

a)

b)

Fig. V.3.14. Poziţia firelor faţă de ace şi reprezentarea simbolică.

În literatura de specialitate, metoda este întâlnită în două variante: − vederea de sus a evoluţiei firului pe ace, împreună cu buclele ochiurilor vechi

(fig. V.3.14, b); − cealaltă, ca modalitate simplificată şi mai rapidă în raport cu prima, fără ochiuri

vechi, utilizată în mod curent şi la noi în ţară (tabelul V.3.7). Neajunsul acestei reprezentări este că sugerează o încrucişare a flancurilor ochiurilor, ceea ce nu corespunde realităţii şi, de aceea, prima variantă se consideră a fi mai riguroasă.

Metoda este considerată simbolică, deoarece nu este reprezentată o secţiune tehnică a rândului de ochiuri. Prin analogie cu reprezentarea schemei grafice a evoluţiei firului de la tricoturile din urzeală şi prin analogie cu semnificaţia termenului (“Fadenlauf”) din literatura de specialitate [12], metoda constituie reprezentarea simbolică a evoluţiei firului.

Reprezentarea prin semne convenţionale constă în reprezentarea prin anumite semne a structurii tricotului, pentru fiecare element component propunându-se câte un simbol. Metoda cunoaşte mai multe variante, dintre care cea utilizată la noi în ţară are la bază semnele:

x – pentru ochiul cu aspect faţă; o – pentru ochiul cu aspect spate. Literatura de specialitate [49] recomandă şi metoda RGT (Raprezentazione Generali

Tremelloni), simbolică sau convenţională, cu semnele: ⏐ – pentru ochiul cu aspect faţă; − – pentru ochi cu aspect spate; · – pentru flotare; ° – pentru buclă. În tabelul V.3.7 sunt reprezentate, prin cele trei metode, principalele elemente de

structură ale tricoturilor din bătătură.

Page 28: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 117

Tabelul V.3.7 (1)

Page 29: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

118 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7 (2)

Page 30: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 119

Tabelul V.3.7 (3)

Page 31: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

120 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7 (4)

Page 32: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 121

Tabelul V.3.7 (5)

Page 33: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

122 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7 (6)

Page 34: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 123

Tabelul V.3.7 (7)

Page 35: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

124 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7 (8)

Page 36: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 125

Pentru structurile cu desene de culoare sau combinate, de rapoarte mari, realizate pe maşini cu două fonturi, se recomandă a se utiliza şi reprezentarea aspectului desenului pe partea de faţă, renunţându-se la a reprezenta şi partea de spate, fără desen. Pe un caroiaj de dimensiunile raportului, se dispun ochiurile din diferitele culori, conform desenului. Pentru a avea mai multe informaţii despre structura tricotului, aceasta trebuie însoţită şi de o altă reprezentare grafică. Dacă raportul are dimensiuni mari, se recomandă ca acesta să fie reprezentat în întregime prin una din metode (care se consideră mai rapidă), iar prin celelalte, numai o zonă din raport.

Metode de analiză a structurii tricoturilor din bătătură. Structura şi parametrii

de structură sunt elemente definitorii în cazul tricoturilor, analiza lor reprezentând o etapă esenţială, necesară în scopul reproducerii sau stabilirii caracteristicilor produselor din tricot. Analiza structurii tricoturilor presupune stabilirea legăturii /raportului legăturii, precum şi a desenului/raportului desenului, concretizată prin reprezentarea structurii.

Metodele de analiză se bazează pe: − vizualizarea cu ochiul liber sau prin intermediul mijloacelor optice (lupă,

microscop) a tricoturilor din bătătură, fără a fi distruse; − deşirarea succesivă a evoluţiilor, în ordinea inversă tricotării, în cazul tricoturilor

din bătătură.

V.3.4.2. Structuri tricotate pe direcţie transversală. Exemple reprezentative

În cazul tricoturilor din bătătură sunt acceptate următoarele definiţii:

Legătura de bază este formată din ochiuri normale, la care un rând de ochiuri este realizat într-o singură etapă (la o singură zonă de tricotare numită sistem).

Legătura derivată rezultă din combinarea a două legături de bază de acelaşi tip, astfel încât între, sau în dreptul ochiurilor unei legături se dispun ochiurile celeilalte legături; un rând de ochiuri se realizează în două etape (fiecare legătură la câte o zonă de tricotare, numită sector).

Desenele de culoare se pot obţine prin: − evoluţia succesivă a firelor cu caracteristici diferite (în principal, de culori

diferite); − evoluţia în paralel a firelor cu caracteristici diferite (în principal de culori diferite),

sau cu o poziţie strict determinată în structură. Grupa desenelor de legătură, cuprinde următoarele tipuri de modificări de evoluţie: − ochiuri reţinute; − ochiuri duble; − ochiuri transferate; − ochiuri încrucişate; − fire suplimentare. Cazuri particulare ale tricoturilor din bătătură cu desene combinate: − structuri cu desene intarsia; − structuri cu desene Wickel; − structuri vanisate cu desene prin flotare, aplicare sau brodare; − structuri cu desene jacard.

Page 37: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

126 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

V.3.4.2.1. Legăturile de bază ale tricoturilor din bătătură După modul de înlănţuire a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, în condiţiile respectării

definiţiei de mai sus, se disting patru situaţii posibile, reprezentate în fig. V.3.15,a-d şi anume:

− înlănţuirea în ambele direcţii a ochiurilor cu acelaşi aspect (faţă, fig. V.3.15,a), caz în care se defineşte legătura glat;

− succesiunea de şiruri de ochiuri cu aspecte diferite, ceea ce caracterizează legătura patent (fig. V.3.15,b);

− succesiunea de rânduri de ochiuri cu aspecte diferite, caz în care se defineşte legătura lincs (fig. V.3.15,c);

− înlănţuirea de ochiuri cu aspect faţă şi spate conform unui desen, ceea ce constituie legătura lincs cu desene lincs (fig. V.3.15,d).

a) b) c) d)

Fig. V.3.15. Legăturile de bază ale tricoturilor din bătătură.

Dacă se raportează un ochi la cele vecine (în mod convenţional, la ochiurile plasate în şirul următor şi în rândul următor), se constată că anumite elemente ale ochiului au o poziţie strict particulară, specifică legăturii, ceea ce constituie elementul caracteristic de apartenenţă, [21]; ochiul respectiv este denumit după legătura pe care o defineşte.

Legătura glat Denumiri: − single jersey (plain jersey), în limba engleză; − Rechts - Links (R - L), în limba germană; − jersey, în limba franceză; − maglia unita, în limba italiană; − gladi, în limba rusă Denumirea din limba română poate avea legatură cu cea din limba rusă, sau cu

noţiunea de „glatt”, care, în germană, semnifică „neted”. Elementul caracteristic de apartenenţă este considerat bucla de platină, situată în

planul tricotului. Asadar, ochiul glat are toate elementele în planul tricotului. Legătura glat se realizează pe maşini de tricotat pe ace din acelaşi suport (fontură). Deoarece, iniţial, la produsele în structură glat apărea la exterior acea parte cu

ochiuri cu aspect faţă, se mai foloseşte şi denumirea de „tricot cu o faţă”; termenul este impropriu, întrucât orice suprafaţă are două feţe.

Tricotul cu legătura glat are un aspect neted, uniform. În scopul obţinerii „desenelor”, se scot ace din lucru, într-un anumit raport, sau se realizează ochiuri de diferite mărimi. Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi glat sunt prezentate în tabelul V.3.8.

Page 38: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 127

Legături patent Denumiri: − double jersey (rib), în limba engleză; − Rechts - Rechts (R -R), în limba germană; − côte, în limba franceză; − maglie a costa, în limba italiană; − lastic, în limba rusă. Tricotul patent este format din şiruri de ochiuri cu aspect faţă şi şiruri de ochiuri cu

aspect spate, într-o succesiune oarecare, ceea ce determină raportul legăturii patent. Denumirea legăturii este însoţita şi de cifre, care indică succesiunea şirurilor de

ochiuri faţă – spate din raport (de exemplu 1:1, scris uneori şi 1x1 sau 1+1 sau 1/1); convenţional, prima cifră din raport semnifică ochiuri cu aspect faţă.

Datorită prezenţei în structură a ochiurilor cu aspect faţă şi spate, realizarea tricoturilor patent nu este posibilă decât pe maşini cu două fonturi. Poziţia acelor celor două fonturi, caracteristică obţinerii tricoturilor patent, este cea intercalată.

Corpurile ochiurilor cu aspect faţă – spate sunt plasate în planele paralele, P1, res-pectiv P2, pe când buclele de platină care le unesc sunt situate în planele S1 şi S2, care formează unghiurile ϕ1 şi respectiv ϕ2 (fig. V.3.16). Astfel, bucla de platină este dispusă într-un alt plan decât cel al tricotului, ea constituind elementul caracteristic de apartenenţă ce defineşte ochiul patent.

În stare liberă, datorită tendinţei elementelor structurii de a ocupa o poziţie ca-racterizată prin energie potenţială minimă, bucla de platină patent caută să se dispună într-un plan perpendicular pe planul tricotului (fig. V.3.17), deci unghiurile ϕ1, respectiv, ϕ2 tind spre 90°. La tricotul patent, datorită poziţiei specifice a buclelor de platină, şirurile de ochiuri cu aspect faţă acoperă parţial sau total şirurile de ochiuri cu aspect spate, în funcţie de raportul legăturii, de unde şi denumirea de „tricot cu aspect faţă pe ambele părţi”. De fapt, la o uşoară întindere a tricotu-lui în lăţime, sunt vizibile şi şirurile de ochiuri cu aspect spate. Această poziţie caracteris-tică a buclelor de platină patent conferă tricoturilor elasticitate în lăţime.

a) b)

Fig. V.3.17. Vedere de sus a firului cu evoluţie patent 1:1.

Fig. V.3.16. Dispunerea elementelor legăturii

patent.

Page 39: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

128 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Alternanţa diferită a şirurilor de ochiuri faţă - spate determină existenţa mai multor legături patent, care au ca element comun prezenţa buclelor de platină patent, dar se deosebesc prin lăţimea raportului (înălţimea raportului fiind întotdeauna de un rând de ochiuri). Din acest punct de vedere, raportul poate fi:

− regulat, dacă cifrele care îl definesc sunt identice, de exemplu 1:1 sau 2:2 sau 5:5; − neregulat, dacă cifrele sunt diferite, de exemplu 2:1 sau 1:4; − amestecat, dacă pentru exprimarea raportului se folosesc mai mult de două cifre

(întotdeauna în număr par de cifre), de unde rezultă că se „amestecă” mai multe subrapoarte, de exemplu 1:1; 2:3 sau (1:2)×3; 2:1.

Pentru realizarea legăturii patent 1:1 pot lucra toate acele din cele două fonturi, sau se „aleg” acele, aşa cum rezultă din fig. V.3.18.

a) b)

Fig. V.3.18. Legătura patent 1:1 pe ace alese şi pe ace în poziţie interloc.

Şi în cazul tricotului patent 2:2, în stare liberă, se constată apropierea între ele a şirurilor de ochiuri cu acelaşi aspect. Figura 3.19 pune în evidenţă dispunerea teoretică (fig. V.3.19,a) şi în stare liberă (fig. V.3.19,b) a elementelor legăturii patent 2:2, când se observă o rotire a buclelor de platină patent în jurul unor axe longitudinale.

a) b)

Fig. V.3.19. Dispunerea elementelor legăturii patent 2:2 în secţiune transversală.

Pentru structurile patent de raport regulat sau neregulat, numărul de ochiuri patent din raport este întotdeauna egal cu doi, iar numărul de ochiuri glat, ng, este dat de relaţia: ng = b – 2, (V.3.44) unde b este lăţimea raportului legăturii, în număr de şiruri de ochiuri.

În cadrul raportului amestecat se identifică minim două subrapoarte, regulate sau neregulate, de unde rezultă că nu se pot evidenţia elemente deosebite.

Legăturile patent de raport amestecat stau la baza obţinerii tricoturilor cu efect de tip „armonic” sau cu efect plisé [33]. Realizarea acestor efecte de dispunere are la bază scoaterea acelor din lucru, alternativ, din cele două fonturi, ceea ce determină, în stare liberă, o încovoiere a tricotului faţă de axa longitudinală, cu formarea de falduri (pliuri) egale sau inegale.

Page 40: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 129

Un efect „armonic”(în secţiune transversală, „dinţi de ferăstrău”) se obţine de exemplu cu legătura patent (1:1)x3;1:4;(1:1)x5;4:1. Succesiunea şirurilor de ochiuri arată că sunt scoase din lucru, alternativ şi echidistant, grupuri de trei ace, ceea ce va determina încovoierea tricotului pe direcţia şirurilor de pe o parte spre cealaltă şi invers. Raportul are lăţimea de b=26 şiruri de ochiuri; numărul total de şiruri de ochiuri faţă este egal cu cel al ochiurilor spate.

Legătura patent (1:1)x3;1:3;3:1, b=14 poate conduce la un efect simplu plise; pentru realizarea acestui raport se scot din lucru câte două ace din fontura spate, apoi din fontura faţă. Un efect asemănător se obţine cu legătura patent (1:1)x5; 2:2.

Un efect dublu plise se obţine dacă în cadrul raportului se scot din lucru succesiv ace din aceeaşi fontură. Un astfel de exemplu este legătura patent (1:1)x5; 1:3; (1:1)x2;3:1; (1:1)x4;3:1; 1:3, când nu lucrează ace din fonturile faţă – spate – spate – faţă, (b=38 de şiruri).

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi cu legătură patent 1:1 şi patent 2:2 sunt prezentate în tabelele V.3.9 şi V.3.10.

Legături lincs Denumiri: − purl fabric, în limba engleză; − Links - Links (L - L), în limba germană; − mailles retournées, în limba franceză; − rovesciata, în limba italiană; − dvuhiznanocinaia gladi , în limba rusă. Se deduce că denumirea din limba română provine de la cea din limba germană. Legătura lincs se caracterizează printr-o alternanţă de rânduri de ochiuri cu aspect

faţă, cu rânduri de ochiuri cu aspect spate, alternanţă ce determină raportul legăturii. Întrucât în acelaşi şir se identifică ochiuri cu aspect faţă şi ochiuri cu aspect spate,

pentru realizarea tricoturilor lincs, maşina trebuie să aibă două fonturi, cu posibilitatea de transfer fie a acelor (echipată cu ace cu limbă cu două capete şi canalele în prelungire, maşină lincs), fie a ochiurilor (maşini patent). Pentru reprezentarea structurilor lincs se consideră soluţia clasică.

Flancurile ochiurilor au poziţii diferite în puncte de legare inferioare şi superioare, ceea ce are ca efect dispunerea lor într-un alt plan decât cel al tricotului. Aşadar, elementul caracteristic de apartenenţă care defineşte ochiul lincs în constituie flancurile, plasate într-un plan ce formează un unghi oarecare cu planul tricotului.

În stare liberă, tricotul are înmagazinată o energie de deformaţie care tinde spre o valoare minimă, astfel că generează forţe care măreasc razele de curbură şi la care se opun forţele de reacţiune. Datorită poziţiei lor caracteristice, flancurile ochiurilor cu aspect faţă se înclină într-un sens, iar flancurile ochiurilor cu aspect spate, în sens contrar, astfel că buclele de platină plasate în acelaşi plan tind să se atingă. Din această cauză, în dispunerea reală, rândurile de ochiuri cu aspect faţă sunt mai puţin vizibile, fiind acoperite de rândurile de ochiuri cu aspect spate, la care buclele de ac şi de platină apar în prim plan; de aici şi denumirea de tricot cu aspect spate pe ambele părţi, aşa cum sugerează şi denumirile din limbile germană, italiană, rusă.

Între legăturile lincs şi patent se pot găsi similitudini legate de tipul raportului, prezenţa ochiurilor glat şi calculul numărului de ochiuri glat din raport.

Şi pentru legăturile lincs de raport regulat sau neregulat, numărul ochiurilor lincs din raport este 2, iar numărul de ochiuri glat se poate stabili aplicând relaţia:

ng = h – 2.

Page 41: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

130 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Legături lincs cu desene lincs. În cazul dispunerii ochiurilor normale cu aspect faţă şi spate conform unui desen, rezultă structura lincs cu desene lincs. Ele se constituie ca un caz particular al tricoturilor cu legături lincs, având în vedere următoarele argumente:

− structura care se formează conţine numai ochiuri normale, deci este o legătură de bază;

− pentru realizarea acestor structuri, maşina trebuie să îndeplinească acele condiţii precizate în cazul legăturilor lincs;

− în structură se pot identifica pe lângă ochiuri glat, patent şi ochiuri lincs. Cea mai răspândită structură lincs cu desene lincs are raportul minim b=h=2 şi este

cunoscută sub denumirea comerciala „bob de orez”, din limba franceză, „grain de riz”. Toate ochiurile prezintă atât flancurile, cât şi buclele de platină dispuse în alte plane decât cel al tricotului de unde şi denumirea dată acestora de ochiuri lincs cu bucle de platină patent.

V.3.4.2.2. Legăturile derivate ale tricoturilor din bătătură

Un rând complet de ochiuri al legăturii derivate se realizează în două etape (fiecare legătură constituentă la câte un sector de tricotare), astfel că între ochiurile legăturilor apare un decalaj pe verticală, apreciat la jumătate din înălţimea ochiurilor.

Fig. V.3.20. Legături derivate.

Legăturile care se combină fiind de acelaşi fel, respectând definiţia dată, rezultă următoarele posibilităţi de combinare:

− glat cu glat, cu formarea legăturii glat derivat (fig. V.3.20,a); în structură se identifică ochiuri normale, dar cu bucla de platină majorată, denumite ochiuri glat derivat;

− patent cu patent, ceea ce conduce la legătura patent derivat (fig. V.3.20,b); − lincs cu lincs, caz în care se defineşte legătura lincs derivat (fig. V.3.20,c). Pentru obţinerea acestor structuri, trebuie să fie îndeplinite condiţiile de realizare a

legăturilor de bază (număr de fonturi), cât şi să existe posibilitatea acţionării independente a acelor.

Legăturile patent derivat şi interloc. Tricoturile patent derivat se prezintă într-o

gamă largă, datorită raportului legăturilor patent constituente, precum şi modului de lucru al

Page 42: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 131

acelor. Astfel, în fig. V.3.21,a -c se ilustrează aceasta prin prezentarea variantelor de lucru a acelor în cazul legăturii patent derivat 2:2, cu raportul b=8, h=1.

Fig. V.3.21. Variante de legături patent derivat 2:2.

Caz particular. Dacă în cazul legăturii patent derivat acele celor două fonturi nu sunt plasate intercalat, ci unul în dreptul celuilalt, legătura derivată care se formează este denumită interloc. Rezultă că axele verticale ale şirurilor de ochiuri faţă - spate coincid. Tricotul interloc prezintă pe cele două părţi, numai ochiuri cu aspect faţă, şirurile de ochiuri fiind plasate „spate în spate”; chiar la întinderea tricotului în lăţime nu sunt vizibile şirurile de ochiuri de celălalt aspect.

Legătura interloc, ca şi legăturile patent care se combină, poate fi de raport regulat, neregulat sau amestecat În afară de acestea, mai există şi posibilitatea să nu lucreze toate acele celor două fonturi, caz în care se defineşte legătura interloc cu şiruri lipsă (interloc cu ace trase).

În fig. V.3.22 este reprezentată o structură interloc 1:1 cu şiruri lipsă, b = 6. În timp ce pe fontura spate lucrează toate acele, pe fontura faţă acele lucrează în raportul 4:2; ca urmare, în acea zona cu şiruri lipsă se vor realiza ochiuri numai pe acele uneia dintre fonturi, cu formarea ochiurilor glat derivat. Structurile interloc cu şiruri lipsă stau la baza obţinerii efectelor plise, într-un mod asemănător cu cel prezentat în cadrul legăturilor patent de raport amestecat.

Fig.V.3.22. Legătura interloc cu şiruri lipsă.

Tricoturi din bătătură cu desene de culoare Noţiunii de desen de culoare i se atribuie un sens mai larg, în această clasă de

desene fiind incluse nu numai tricoturile realizate din fire de culori diferite, ci şi din fire cu alte caracteristici cum ar fi: natură, fineţe, grad de matisare (mate – lucioase), contracţie (supraelastice – normale) etc.

În cazul evoluţiei succesive a firelor de culori diferite, rezultă desene de culoare sub formă de:

− dungi transversale, − dungi longitudinale, − combinaţii de dungi tranversale şi longitudinale.

Page 43: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

132 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.8 (1)

Page 44: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 133

Tabelul V.3.8 (2)

Page 45: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

134 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.9

Page 46: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 135

Tabelul V.3.10

Page 47: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

136 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

În cazul evoluţiei simultane a firelor de culori diferite se obţin: − tricoturi melanj, − tricoturi vanisate. Tricoturile cu dungi transversale sunt tricoturile cu legături de bază sau derivate în

structura cărora se identifica un desen sub forma unor dungi orizontale. Condiţia de obţinere a dungilor transversale în cazul legăturilor derivate este ca

ambele legături constituente să fie realizate din fire de aceeaşi culoare, unul sau mai multe rânduri complete, funcţie de desen.

Dimensiunile raportului desenului de culoare sunt: − înălţimea raportului desenului, hR (mm), determinată de numărul de tipuri de fire

utilizate, de numărul de rânduri de ochiuri realizate din fiecare tip de fir şi de înălţimea ochiurilor;

− lăţimea raportului desenului, bR (mm), determinată de lăţimea raportului legăturii şi pasul ochiurilor.

Tricoturile cu dungi longitudinale sunt tricoturile cu legături derivate, în structura cărora se identifică un desen sub formă de dungi verticale. Aşadar, dungile longitudinale se pot obţine numai în cazul legăturilor derivate: glat derivat, patent derivat (interloc), ca urmare a realizării fiecărei legături constituente din fire de culori diferite.

Ochiurile unei legături sunt formate dintr-o culoare, pe când cealaltă legătură constituentă formează ochiuri din altă culoare.

Dimensiunile raportului desenului de culoare, bR (mm), hR (mm), sunt determinate de raportul legăturii şi de pasul ochiurilor, A, respectiv, de înălţimea rândurilor de ochiuri, B.

Numărul culorilor este limitat la două, de către numărul legăturilor constituente.

Tricoturi cu dungi transversale şi longitudinale se obţin numai în cazul legăturilor derivate, prin combinarea principiilor de mai sus

Dimensiunile raportului desenului sunt : − lăţimea raportului desenului, bR (mm), determinată de numărul legăturilor con-

stituente şi pasul ochiurilor, A; − înălţimea raportului desenului, hR (mm), determinată de numărul de culori diferite

alimentate succesiv, de numărul de rânduri de ochiuri realizate din fiecare culoare şi de înălţimea ochiurilor, B.

Tricoturi melanj şi vanisate. În cazul tricoturilor melanj, firele de culori diferite

alimentate în paralel au o apariţie în prim plan pur întâmplătoare, deoarece nu se păstrează în timpul procesului de tricotare o aceeaşi poziţie unul faţă de celălalt (celelalte). Desenul de culoare nu are caracter de repetabilitate.

În structura tricoturilor vanisate (simplu) evoluează în paralel două fire, firul de fond, F, şi firul de vanisare, V, cu o poziţie relativă strict determinată, ca urmare a depunerii lor sub unghiuri diferite (firul de vanisare, sub un unghi mai mic, decât firul de fond).

Cele mai utilizate structuri vanisate sunt cu legăturile glat şi patent. În cazul structurii glat (fig. V.3.23,a), firul de vanisare, V, apare în prim plan pe partea de faţă, iar firul de fond, F, în prim plan pe partea de spate a tricotului.

Tricoturile vanisate în structură patent (fig. 3.23,b) datorită alternanţei şirurilor de ochiuri faţă - spate, vor prezenta în prim plan, pe fiecare parte a tricotului, atât firul de vanisare (la ochiurile cu aspect faţă), cât şi firul de fond (la ochiurile cu aspect spate). Raportul desenului de culoare este identic cu cel al legăturii.

Page 48: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 137

a) b) Fig. V.3.23. Structuri vanisate.

Denumirea de ochi vanisat (maille vanisé - în limba franceză, plattierte Maschen - în limba germană, platingd stitch – în limba engleză, maglie placcate – în limba italiană) sem-nifică acoperirea unui fir de către celălalt, ceea ce are consecinţe asupra caracteristicilor tricotului.

În afară de fire de culori diferite, se pot adopta şi fire de naturi diferite, ca de exemplu: poliester – bumbac, lână – bumbac, mătase – bumbac. Primele sunt fire de vanisare care conferă aspect deosebit suprafeţei, cele din urmă sunt fire de fond care contribuie la asigurarea senzaţiei de confort.

O altă grupă o constituie structurile vanisate cu desene prin schimbare, la care firele cu evoluţie în paralel îşi modifică poziţia relativă, conform unui desen. În acest caz, ambele fire pot să apară în prim plan, firul de vanisare devenind fir de fond şi firul de fond, fir de vanisare, conform unui desen.

La tricoturile vanisate cu desene prin schimbare, raportul desenului este diferit în general de cel al legăturii şi se alege în etapa de proiectare, în funcţie de posibilităţile tehnologice ale utilajului.

Tricoturi din bătătură cu desene de legătură Tricoturi cu ochiuri reţinute. Ochiul reţinut, definit în contextul structurii, este

ochiul a cărui buclă de ac nu se dispune la nivelul rândului în care s-a format, ci în rânduri ulterioare, ca urmare a faptului că acul respectiv a staţionat un anumit număr de cicli de tricotare; numărul de etape în care acul nu intră în lucru, păstrând ochiul format anterior, determină şi indicele de reţinere al ochiului, i.

Deoarece acul care reţine ochiul format într-un ciclu precedent staţionează şi nu se ridică pentru depunerea firului, rezultă că în dreptul ochiului reţinut se dispun una sau mai multe flotări, corespunzător indicelui de reţinere.

Tricoturile cu ochiuri reţinute se realizează pe maşini de tricotat care au posibilitatea asigurării traiectoriei staţionare, S pentru unele ace, concomitent cu traiectoria staţionare - închidere – buclare, S–I–B, pentru celelalte ace.

Tricoturile cu ochiuri reţinute se pot caracteriza în funcţie de: − legătură; frecvent se utilizează legăturile glat, patent, sau interloc; − indicele de reţinere: de indici mici (i = 1;2 ); de indici mari (i > 3); − caracterul distribuţiei ochiurilor reţinute în cadrul raportului uniformă (dacă se

găseşte o lege de distribuţie a acestor modificări de evoluţie, cu formarea unor rapoarte de desen de dimensiuni reduse) sau, neuniformă, conform unui desen conturat.

Page 49: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

138 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Dezvoltarea bazei de materii prime şi perfecţionările aduse maşinilor de tricotat au făcut posibilă realizarea de structuri cu ochiuri reţinute de indici foarte mari, cum ar fi i = 20.

Tricoturile cu ochiuri reţinute se prezintă într-o diversitate foarte mare şi, pentru a evidenţia aceasta, se apelează la criteriul evoluţiilor tip pentru o legătură dată şi anumite lăţimi de raport. Numărul tipurilor de evoluţii este dat de posibilităţile de combinare a ochiurilor şi flotărilor, în cazul unei anumite lăţimi de raport [3].

În cazul b = 4, rezultă tipurile de legaturi reprezentate în fig. V.3.24, din combinarea cărora se pot obţine structuri cu ochiuri reţinute de diferite înălţimi de raport.

Pentru o înălţime de raport de maximum 15 legături s-a calculat, ca sumă de combinări, numărul total de structuri cu ochiuri reţinute:

32752... 1515

1415

415

315

215 =++++= CCCCCS .

Rezultatul pune în evidenţă numărul mare de variante de tricoturi cu ochiuri reţinute care se pot obţine pentru o lăţime de raport de patru şiruri de ochiuri şi o înălţime de până la 15 evoluţii.

Numărul variantelor de structură se majorează dacă se iau în considerare şi cazurile când pe înălţimea raportului se identifică de mai multe ori aceeaşi evoluţie tip (legătura se repetă).

S’ = 1,3076743·1012. Totuşi, este de evidenţiat faptul că unele combinaţii vor

conduce la tricoturi identice din punct de vedere structural (datorită simetriei sau antisimetriei evoluţiilor pe orizontală sau verticală), precum şi faptul că unele combinaţii sunt incompatibile, datorită unor restricţii de ordin tehnologic, care nu pot fi cuantificate matematic, cum ar fi:

− pe înălţimea raportului fiecare ac trebuie să lucreze cel puţin o dată, la una din evoluţii, pentru a nu se modifica lăţimea;

− indicele de reţinere are practic valori limitate, pentru a se evita suprasolicitarea firului, apariţia defectelor (valoarea limită a indicelui de reţinere este dependentă de caracteristicile firului, de construcţia şi reglajele maşinii).

Un caz particular al structurilor patent cu ochiuri reţinute îl constituie tricoturile overnit, caracterizate prin proprietăţi asemănătoare cu cele ale ţesăturilor, în principal, prin deformaţii reduse în lăţime. Structurile overnit presupun alternanţa legăturilor patent 2:1 cu legăturile glat derivat , într-o succesiune specifică tipului de overnit.

Din numărul mare de structuri cu ochiuri reţinute, în cele ce urmează, se dau câteva exemple, iar în anexă sunt prezentate cele mai utilizate structuri cu ochiuri reţinute, cunoscute şi sub diferite denumiri comerciale.

Tricoturi cu ochiuri duble. Ochiul dublu este ansamblul constituit dintr-un ochi reţinut şi una sau mai multe bucle netransformate în ochiuri, care se dispun în paralel cu bucla de ac a ochiului reţinut.

Între ochiul reţinut şi ochiul dublu există similitudini, în locul flotării (flotărilor) formându-se bucla (buclele); astfel, numărul buclelor netransformate în ochiuri determină indicele ochiului dublu.

Fig.V.3.24. Evoluţiile tip pentru structuri patent cu ochiuri

reţinute, b 4

Page 50: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 139

Pentru obţinerea buclelor netransformate în ochiuri, acul respectiv trebuie să parcurgă traiectoria de tipul staţionare - închidere neterminată - buclare, S - In - B sau staţionare – închidere – eliminarea aruncării, S - I - Ea.

Între bucla netransformată în ochi, obţinută prin închidere neterminată şi cea rezultată din eliminarea aruncării (fig. V.3.25,a) există diferenţe de dispunere, sesizabile şi în tricot; în al doilea caz, lungimea buclei este mai mică (se apropie de pasul acului), ceea ce determină o alungire a ochiului normal ulterior ochiului dublu, chiar şi la indici mici.

Diferenţe între dispunerea teoretică şi cea reală apar şi în cazul ochiurilor duble de indici mari, chiar dacă nu sunt realizate prin eliminarea aruncării, când ochiul reţinut constituent al ochiului dublu nu se poate alungi conform indicelui, (fig. V.3.25,b);. modificările de evoluţie fiind realizate după formarea rândului respectiv, posibilităţile de migrare a firului în ochiurile duble sunt limitate.

a) b)

Fig. V.3.25. Dispunerea elementelor structurilor cu ochiuri duble.

Ochiul dublu se poate obţine şi cu ajutorul acelor cu cârlig, prin eliminarea presării; faza buclării fiind prealabilă, bucla netransformată este de mărimea unui ochi.

Tricoturile cu ochiuri duble se pot caracteriza în funcţie de: − legătura de bază sau derivată; − indicele ochiurilor duble; − numărul de şiruri pe care se dispun buclele netransformate în ochiuri (ochi dublu

de un şir, de două sau trei şiruri – fig. V.3.26); − caracterul distribuţiei ochiurilor duble pe suprafaţa tricotului, uniform sau

neuniform – conform unui desen. Criteriile de clasificare – caracterizare relevă marea diversitate a structurilor cu

ochiuri duble şi tratarea lor sistematică este posibilă numai apelând, ca şi în cazul tricotu-rilor cu ochiuri reţinute, la evoluţiile tip, pentru fiecare legătură. Metoda oferă şi avantajul valorificării posibilităţilor practic nelimitate, de a crea noi structuri cu chiuri duble.

Dintre diferitele combinaţii posibile se exemplifică câteva structuri, considerate reprezentative din punct de vedere structural.

Din grupa structurilor glat cu ochiuri duble de indici mici şi distribuţie uniformă se pot delimita tricoturile „Lacoste” şi "micromeş", caracterizate prin aceeaşi alternanţă de ochiuri duble - ochiuri normale, dar deplasate pe verticală, astfel încât unui ochi dublu să corespundă, în şirurile vecine, la ochiuri normale.

Page 51: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

140 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tricoturile „thermal”sunt în structură patent 2:2, cu ochiuri duble de două şiruri de ochiuri, atât pe partea de faţă, cât şi pe partea de spate a tricotului, plasate pe verticală la distanţe egale.

Fig.V.3.26. Structură cu ochi dublu de trei şiruri.

Din grupa structurilor interloc cu ochiuri duble se evidenţiază tricoturile pique, semifang sau fang.

În scopul obţinerii unor efecte de suprafaţă, se pot realiza combinaţii între diferitele tipuri de modificări de evoluţie, cum ar fi ochiuri duble şi ochiuri reţinute.

Tricoturi cu ochiuri transferate. Tricoturile cu ochiuri transferate prezintă în structură elemente ale ochiului transferate în şirurile vecine, conform unui desen.

Denumirea de ochiuri transferate este generică, întrucât, în realitate, nu se transferă ochiuri în întregime, ci numai elemente ale ochiului. Ca urmare a transferului şi tendinţei de creştere a razelor de curbură, în structură se creează, de regulă, spaţii libere, orificii, desenele obţinute fiind denumite şi ajur.

Teoretic, oricare element al ochiului poate fi transferat: bucla de ac, bucla de platină sau flancurile. Evoluţiile tipice ajur se caracterizează prin:

− transferul complet al buclei de ac; − transferul incomplet al buclei de ac; − transferul bilateral al buclei de platină; − transferul unilateral al buclei de platină. Pentru realizarea acestor modificări de evoluţii, este necesară îndeplinirea condiţiilor

de transfer (după realizarea rândului respectiv) sau, în unele cazuri, este necesară şi prezenţa unor organe specializate (de exemplu platine cu umeri de extindere).

Cele mai utilizate legături pentru realizarea tricoturilor cu ochiuri transferate sunt glat, patent şi uneori lincs sau lincs cu desene lincs.

Un caz particular al tricoturilor cu ochiuri transferate îl constituie structurile patent de raport variabil (cu şiruri incomplete), unde sunt prezente bucle de început şi ochiuri transferate.

Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul complet al buclei de ac. Analizând această categorie de tricoturi se disting două situaţii:

− când se transferă un singur ochi; − când se transferă un grup de ochiuri.

Page 52: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 141

În primul caz, bucla de ac a unui ochi este transferată complet într-un şir vecin, de acelaşi aspect (fig. V.3.27,a), sau de aspect diferit (fig. V.3.27,b); corpul ochiului capătă o nouă poziţie, înclinată în sensul în care se face transferul. Astfel, în şirul vecin se vor dispune atât ochiul care se transferă, cât şi ochiul pe care se transferă, buclele lor de ac evoluând în paralel. Deoarece, în urma transferului ochiului, acul respectiv s-a eliberat, în rândul următor se formează o buclă de început, care contribuie la crearea orificiului.

a) b)

Fig. V.3.27. Structuri cu bucla de ac transferată complet.

Desenele specifice sunt sub forma de romburi, în diagonală sau pe verticală. Astfel de modificări de evoluţie se pot face fie la fiecare rând, fie la două sau în anumite rânduri. Practic, se preferă cea de-a doua variantă din următoarele considerente:

− efectuarea mai multor transferuri afectează productivitatea; − există pericolul agăţării şi distrugerii structurii, o dată cu ruperea firului în zona

buclei de început, mai ales la dispunerea în diagonală a acestor modificări de evoluţii. Dacă, totuşi, desenul cere transferul la fiecare rând, atunci se pot transfera ochiurile

pe buclele de început, caz în care se evită dispunerea singulară a buclei de început. Dacă se urmăreşte obţinerea unui orificiu de dimensiuni mari, atunci se pot aplica

transferurile ochiurilor vecine în sensuri opuse. În cazul transferului unui grup de ochiuri, buclele de ac ale fiecărui ochi aparţinând

grupului se transferă pe acul vecin. Deşi sunt înclinate corpurile mai multor ochiuri dintr-un rând, numai unul (cel lateral) este perceput ca fiind transferat (evoluează alături de ochiul pe care se transferă); celelalte ochiuri au numai o poziţie înclinată. Bucla de început, formată pe acul eliberat, este plasată lateral grupului de ochiuri înclinate, în sens opus ochiului transferat.

Astfel de modificări de evoluţie se pot face la fiecare rând sau în anumite rânduri, fiind valabile observaţiile anterioare.

Desenele specifice sunt simetrice cu dispunerea în diagonală a buclelor de început, ceea ce presupune reducerea treptată a numărului de ochiuri antrenate în transfer.

Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul incomplet al buclei de ac. În acest caz, bucla de ac este extinsă şi în şirul vecin, alături de bucla de ac a ochiului pe care se transferă şi cu care evoluează în paralel. Spre deosebire de transferul complet, bucla de ac rămâne şi pe acul pe care s-a format, deci în rândul următor nu se va mai forma o buclă de început, ci un ochi normal. Rezultă că orificiul creat este de dimensiuni mai reduse decât în cazurile precedente.

Page 53: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

142 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Există şi cazuri când, pentru obţinerea desenelor ajur, se aplică ambele tipuri de modificări de evoluţii.

a) b)

Fig. V.3.28. Structuri ajur cu transfer bilateral al buclelor de platină.

Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul bilateral al buclei de platină. În cazul acestor desene de legătură (fig. V.3.28), bucla de platină este extinsă, pentru a evolua în paralel cu buclele de ac ale ochiurilor vecine. Condiţia de bază pentru realizare acestor modificări de evoluţie este ca bucla de platină respectivă să fie situată iniţial în planul tricotului, iar maşina de tricotat să fie specializată (să fie echipată cu platine cu umeri de extindere).

Legăturile utilizate la realizarea desenelor ajur prin transferul bilateral al buclei de platină sunt în principal glat şi patent de diferite rapoarte, exceptând legătura patent 1:1.

Pentru mărirea orificiului se pot acumula mai multe bucle de platină şi apoi transferate într-un rând ulterior (fig. V.3.28,b).

Tricoturi cu desene ajur obţinute prin transferul unilateral al buclei de platină sunt tricoturile la care bucla de platină este transferată numai într-un singur şir adiacent, stânga sau dreapta. Bucla de platină transferată unilateral va evolua în paralel cu bucla de ac a ochiului pe care se transferă, având aceeaşi poziţie în structură. Astfel de desene se realizează frecvent pornind de la legătura glat. Orificiul creat are dimensiuni mai reduse decât în cazul transferului complet, în schimb există avantajul realizării lor pe oricare tip de maşină cu două fonturi şi posibilitatea de transfer a buclelor de început, percepute în tricot ca transfer de bucle de platină.

Tricoturi patent de raport variabil sunt tricoturile la care raportul legăturii patent va-riază pe direcţia şirurilor de ochiuri. În acest scop se introduc şi se scot din lucru ace, con-form unui desen. Introducerea acului în lucru are ca efect formarea unei bucle de început, iar scoaterea acului din lucru este precedată de transferul ochiului în şirul vecin, (fig. V.3.29,a).

Apartenenţa acestor tricoturi la grupa ochiurilor transferate este justificată de prezenţa în structură a elementelor specifice (buclă de ac transferată complet, la scoaterea acului din lucru şi buclă de început, la introducerea acului în lucru).

Desenul este dat fie de dispunerea modificărilor de evoluţii (buclă de început, ochi transferat), fie de lungimea şirurilor incomplete. În cel din urmă caz, datorită faptului că

Page 54: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 143

cele două elemente de structură nu sunt asociate şi datorită tendinţei şirurilor de ochiuri de acelaşi aspect de a se apropia (specifică legăturilor patent), orificiul creat nu este conturat şi vizibil, desenul rezultând din dispunerea şirurilor incomplete, cu aspect faţă.

Frecvent, se produc tricoturi patent de raport variabil şi cu ochiuri reţinute pe partea de faţă; ele prezintă şi avantajul unei mase a unităţii de suprafaţă mai reduse, comparativ cu cea a tricotului patent.

O altă variantă de structură patent de raport variabil se poate realiza prin transferul incomplet al bucle pe un ac care nu a lucrat în ciclul anterior (aparţinând celuilalt suport). Elementul extins şi reţinut se constituie în buclă de început cu rol în fazele de formarea a ochiurilor şi astfel există condiţii pentru apariţia unui nou şir, incomplet. Acest mod de realizare a structurilor patent de raport variabil are la bază tehnica split şi conduce la structuri la care orificiile sunt foarte reduse (fig. V.3.29,b).

a) b)

Fig. V.3.29. Structuri patent de raport variabil.

Tricoturi cu ochiuri încrucişate. În structura tricoturilor cu ochiuri încrucişate se identifică ochiuri (de înălţime normală, reţinute sau duble) a căror axă nu este verticală, ci formează un unghi oarecare cu direcţia rândurilor de ochiuri. Piciorul ochiului încrucişat este poziţionat conform evoluţiei normale a firului, pe când capul ochiului este plasat între alte şiruri de ochiuri, în funcţie de mărimea încrucişării, executată după realizarea rândului respectiv de ochiuri.

În funcţie de modalitatea de realizare a modificărilor de evoluţii şi desenul obţinut, se disting diferite tipuri de structuri cu ochiuri încrucişate:

− prin transferul: − unui grup de ochiuri, ceea ce determină desene de tip torsadă; − unor ochiuri singulare, caz în care se obţin desene aran;

− prin deplasarea fonturii, când rezultă desene prin deplasare. Valorile unghiului de înclinare a axei ochiurilor, poziţia lor în dispunerea liberă sunt

determinate de structură, parametrii de structură şi procedeul de realizare a modificărilor de evoluţii.

Tricoturi cu desene de tip torsadă. Desenele de tip torsadă rezultă în urma schimbării reciproce a poziţiilor ochiurilor cu acelaşi aspect (fig. V.3.30,a); aceste modificări, repetate după un anumit număr de rânduri de ochiuri, determină un desen asemănător unei funii răsucite (fig. V.3.30,b), de unde şi denumirea de torsadă (Zopf – în limba germană, Cable – în limba engleză).

Page 55: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

144 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

a) b)

Fig. V.3.30. Ochiuri încrucişate de tip torsadă 3:3.

Frecvent, astfel de modificări de evoluţie se realizează cu legătura glat, patent sau lincs, lincs cu desene. Ochiurile care se încrucişează pot fi minimum două sau se pot constitui în grupuri, cu realizarea torsadelor 2x2, 3x3, 3x2 etc.

Fig. V.3.31. Etape de realizare a torsadei 3:3.

Realizarea torsadelor presupune transferul ochiurilor pe fontura opusă, deplasarea fonturii şi readucerea lor în noua poziţie, într-o succesiune specifică schemei de lucru adoptate (fig. V.3.31).

Deoarece în urma încrucişării, lungimea firului din ochi se majorează, pentru evitarea suprasolicitării firului şi a organelor producătoare de ochiuri, încă din faza de proiectare este necesară adoptare unei soluţii care să conducă la crearea unei rezerve de fir. Soluţiile se referă la:

• scoaterea din lucru a acelor vecine celor care realizează torsada; • reţinerea grupurilor de ochiuri implicate în realizarea torsadei; • depunerea de bucle pe acele celeilalte fonturi şi aruncarea lor în gol; • transferuri repetate;

Page 56: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 145

• modificarea adâncimii de buclare la tricotarea rândurilor de ochiuri ce urmează a fi încrucişate;

• combinaţii ale celor de mai sus. Dintre aceste modalităţi ce asigură un surplus de fir, cea mai des întâlnită constă în

realizarea torsadelor cu ochiuri reţinute pe înălţimea mai multor rânduri de ochiuri. Din punct de vedere structural, torsadele cu ochiuri reţinute se prezintă în două

variante (dependente de succesiunea etapelor tehnologice): − cu dispunerea flotărilor în prim plan pe partea de spate a tricotului (varianta 1,

fig. V.3.32); − la care flotările apar în prim plan pe cele două părţi ale tricotului, cu plasarea

grupurilor de ochiuri în plane diferite (varianta 2, fig. V.3.33).

Fig. V.3.32. Torsadă 3:3 cu ochiuri reţinute (varianta 1).

Fig. V.3.33. Torsadă 2:2 cu ochiuri reţinute (varianta 2).

De regulă, aceleaşi două grupuri de ochiuri îşi schimbă reciproc poziţiile; dacă încrucişarea se realizează cu alt grup vecin de ochiuri, rezultă o dispunere în diagonală a torsadei în cadrul raportului de desen.

Un alt aspect se referă la identificarea unei reguli privitoare la apariţia în prim plan a ochiurilor încrucişate în cadrul raportului desenului de legătură (dependentă de schema de lucru aleasă). În acest sens se deosebesc două situaţii:

− când la fiecare schimbare de poziţie, ochiurile din prim plan au aceeaşi orientare, ceea ce sugerează răsucituri de tip „S” sau „Z”;

− când ochiurile din prim plan au orientări diferite.

Tricoturi cu desene de tip aran. Se caracterizează prin prezenţa în structură a desenelor rombice, ca urmare a transferului ochiurilor dintr-un rând în sensuri contrare, pe ace care nu au lucrat, plasate în acelaşi suport (fig.V.3.34). În rândurile pare, axele ochiurilor cu aspect faţă sunt înclinate, ca urmare a transferului lor pe acele vecine din acelaşi suport. În structură se identifică şi schimbarea poziţiei reciproce a două ochiuri vecine, ceea ce se constituie într-o torsadă 1:1.

În dispunerea liberă a tricotului, această poziţie a ochiului încrucişat induce o înclinare în sens invers a corpurilor ochiurilor vecine cu aspect spate, iar cele normale cu aspect faţă se orientează şi ele pe direcţia de înclinare.

Desenele aran se realizează în structură patent sau lincs cu desene lincs.

Page 57: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

146 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Fig. V.3.34. Structură cu desen aran.

Tricoturi cu desene prin deplasare. Modificarea direcţiei şirurilor de ochiuri de pe o parte se realizează şi prin deplasarea uneia din fonturi spre stânga sau spre dreapta. Mărimea deplasării este de regulă de un pas de ac pentru un rând, dar poate fi şi mai mare. Efectul deplasării este mai pronunţat dacă se utilizează deplasări succesive ale fonturii într-un sens, urmate de deplasări succesive în celălalt sens.

Desenele prin deplasare se obţin numai în cazul legăturilor patent sau interloc. În cazul structurii patent 1:1 (fig. V.3.35), în dispunerea liberă, prin deplasarea unei

fonturi într-un sens şi în celalalt, ochiurile cu aspect faţă se încrucişează cu ochiurile cu aspect spate şi aceasta ca urmare a perechilor de forţe (componente ale forţei de deplasare), care rotesc ochiurile vecine din acelaşi rând în sensul opus deplasării.

Fig. V.3.35. Patent 1:1 cu desen prin deplasare

Fig. V.3.36. Legătură patent 1:1 pe ace alese şi deplasată.

Page 58: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 147

La structuri patent 1:1 pe ace alese, pentru a obţine desenele este necesară corelarea sensului de deplasare cu poziţia acelor scoase din lucru; pentru a obţine efectul scontat, deplasarea trebuie să se facă în sensul invers celui de orientare a buclei de platină patent normală (fig.V.3.36).

Utilizarea unei legături patent de raport 1:1 pe toate acele şi 1:1 pe ace alese, permite obţinerea unui tricot la care alternează pe orizontală zone cu şi fără desen prin deplasare.

În cazul structurilor patent de alt raport decât 1:1 (care presupun ace scoase din lucru în cele două fonturi), prin modificarea poziţiei relative a acelor se modifică şi raportul legăturii patent de la o evoluţie la alta. Astfel, în cazul structurii patent 2:2, în urma deplasării cu un pas de ac, în rândul următor de ochiuri se formează legătura patent 1:1 pe anumite ace (fig. V.3.37). Deşi se deplasează toate acele unei fonturi, în dispunerea liberă a tricotului, numai ochiurile cu bucle de platină patent sunt încrucişate; aspectul tricotului pe cele două părţi este identic.

Fig. V.3.37. Structură patent cu desen prin deplasare.

În structura tricoturilor cu ochiuri încrucişate se pot identifica şi alte desene de legătură, cum ar fi ochiuri reţinute sau , ochiuri duble.

Frecvent, se realizează tricoturi patent cu ochiuri duble şi desene prin deplasare. Dacă se corelează deplasarea cu etapele de obţinere a ochiului dublu, se disting trei situaţii:

− deplasarea fonturii se face înainte de depunerea buclei, caz în care numai ochiul reţinut, constituent al ochiului dublu este deplasat, bucla având o dispunere normală (fig. V.3.38,a);

− deplasarea fonturii se face după depunerea buclei, caz în care întreg ansamblu ochi dublu este deplasat (fig. V.3.38,b);

− se fac deplasări succesive, în sensuri contrare, de aceeaşi mărime în cele două etape de formare a ochiului dublu şi, ca urmare, numai bucla este înclinată (ochiul reţinut revine în poziţie normală, fig. V.3.38,c).

a) b) c)

Fig.V.3.38. Ochiuri duble şi deplasate.

Page 59: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

148 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Prin corelarea modului de lucru a acelor cu indicele ochiurilor duble şi sensul de deplasare, se pot obţine diferite efecte de suprafaţă (dispunerea în zigzag a şirurilor de ochiuri şi/sau a rândurilor de ochiuri, cu formarea unui desen în relief).

Tricoturi cu fire suplimentare. Noţiunea de fire suplimentare are, în acest context, două sensuri:

− de introducere în structură a unor elemente tipice ţesăturilor (fire de bătătură, fire de urzeală);

− de adăugare (suplimentare) a unor evoluţii, alături de cele de fond (fire de căptuşeală, fire pluş sau smocuri de fibre).

Tricoturile cu fire de bătătură se caracterizează prin prezenţa în structură a unor fire care nu formează ochiuri, orientate în direcţia rândurilor. Firele de bătătură pot fi introduse la fiecare rând sau numai în anumite rânduri, conform unui raport. Ca urmare, se reduc deformaţiile în lăţime, cresc rezistenţa în lăţime şi compactitatea tricotului.

Astfel de structuri se utilizează la bordurile ciorapilor, precum şi la unele articole de corsetărie, medicinale, caz în care firele de bătătură sunt pe bază de elastomeri.

Tricoturi cu fire de urzeală se caracterizează prin prezenţa în structură a unor fire care nu formează ochiuri, orientate pe direcţia şirurilor de ochiuri şi care au rolul de a reduce deformaţiile în lungime, de a creşte compactitatea tricotului.

Consolidarea firelor de urzeală se face prin dispunerea lor peste şi sub buclele de platină, în cazul legăturii glat, sau prin dispunerea lor între cele două legături constituente, în cazul legăturii interloc.

Tricoturile cu fire de urzeală şi cu fire de bătătură prezintă o reţea similară structurii ţesute, dată de evoluţia perpendiculară a firelor de urzeală şi a firelor de bătătură, alături de structura tricotată.

În cazul structurii glat (fig.V.3.39), firele suplimentare se dispun între buclele de platină şi flancurile ochiurilor.

Tricoturi cu fire de căptuşeală. Trico-turile cu fire suplimentare de căptuşeală prezintă în structură fire care evoluează pe direcţia rândurilor de ochiuri, cu realizarea unor bucle de ancorare de evoluţia de fond, într-un anumit raport (fig. V.3.40).

Principiile şi metodele de obţinere a acestor tricoturi sunt specifice procedeului de tricotare, particularităţilor constructive ale maşinilor de tricotat. Ideea de bază constă în aceea că firul (bucla) de căptuşeală ajunge în final pe tija acului, alături de ochiul vechi şi împreună parcurg celelalte faze; bucla de ancorare din firul de căptuşeală evoluează în paralel cu bucla de ac a ochiului vechi şi realizează puncte de legare cu buclele de platină ale ochiului nou format. Traiectoriile acelor sunt similare celor de obţinere a buclelor netransformate în ochiuri, constituente ale ochiurilor duble.

Tricoturile cu fire suplimentare de căptuşeală se pot grupa după mai multe criterii: • după structură (glat, patent, glat derivat, evoluţii tubulare); • după mărimea şi raportul de ancorare:

Fig. V.3.39. Structură glat cu fire de urzeală şi

fire de bătătură.

Page 60: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 149

− bucle de ancorare de un şir de ochiuri, în diferite rapoarte (de exemplu 1:1, 1:3 etc.);

− bucle de ancorare de două sau mai multe şiruri, în diferite rapoarte (de exemplu 2:1, 2:2);

• după numărul de fire de căptuşeală introduse în fiecare rând: − cu un fir de căptuşeală; − cu două fire de căptuşeală.

a) b)

Fig. V.3.40. Structuri cu fir de căptuşeală.

Pe baza evoluţiilor tip se pot concepe diferite structuri cu fire suplimentare de căptuşeală, luând în considerare elementele menţionate mai înainte.

În punctele de legare, firul de căptuşeală este vizibil pe faţa tricotului, dezavantaj ce se elimină în cazul tricotului glat vanisat cu fir de căptuşeală (fig. V.3.40,b), când firul suplimentar realizează puncte de legare numai cu firul de fond.

În cazul în care se doreşte scămoşarea părţii de spate a tricotului (în principal a firelor de căptuşeală) pentru îmbunătăţirea proprietăţilor funcţionale, nu se recomandă rapoarte mici de ancorare, deoarece nu se asigură lungimea de fir de căptuşeală necesară. Din aceste considerente, structura cea mai utilizată prezintă un raport de ancorare de 1:3, decalat, cu înălţimea raportului de două rânduri de ochiuri.

La utilizarea tricoturilor cu fire suplimentare de căptuşeală, la exterior poate să apară fie partea de faţă a tricotului (când, de regulă, se aplică o operaţie de scămoşare părţii de spate a tricotului), fie partea de spate a tricotului, caracterizată printr-un desen dat de raportul de ancorare a firelor de căptuşeală şi, uneori, de firele de efect.

Tricoturile cu fire de căptuşeală, în general, se caracterizează prin: − stabilitate dimensională bună pe direcţia rândurilor de ochiuri (nu se manifestă

fenomenul de rulare a marginilor tricotului, chiar şi în cazul legăturii glat); − capacitate de izolare termică, moliciune, senzaţia de confort la contactul cu pielea,

capacitate de absorbţie a apei, datorită în principal voluminozităţii; − deşirabilitatea accidentală este diminuată, comparativ cu structura de bază. Structurile cu fire de căptuşeală (constituite de fire mai groase, fire de efect, fire

elastomere) se pot întâlni la tricoturile pentru îmbrăcăminte sport şi timp liber, lenjerie copii, borduri elastice.

Tricoturi pluş şi înlocuitori de blană. Tricoturile din bătătură cu fire suplimentare de pluş se caracterizează prin evoluţia unui fir (sau a două fire), P, care determină formarea unor bucle de platină foarte mari, numite bucle pluş, pe lângă evoluţia normală a firului de fond, F.

Tricoturile pluş se realizează în general pe maşini specializate, echipate cu platine de pluşare sau tije, cu rol în formarea buclelor pluş.

Page 61: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

150 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Structurile pluş se pot caracteriza în funcţie de: • legătură (glat, glat derivat); • poziţia firului pluş în corpul ochiului: normală sau inversă; • numărul de fire pluş: − un fir pluş (pluş pe o parte); − două fire pluş (pluş pe ambele părţi);

• dispunerea buclelor pluş: − simplu (toate buclele din firul P sunt pluş); − cu desene, când din firul P se formează bucle pluş şi bucle normale;

• tipul tricotului pluş: buclat sau tăiat. În cazul structurilor pluş simplu, raportul desenului este identic cu cel al legăturii, pe

când la tricoturile pluş cu desene, forma şi dimensiunile desenelor pluş sunt dependente de posibilităţile tehnologice ale maşinilor pe care se realizează tricoturile respective.

Pentru obţinerea tricoturilor pluş tăiat se practică secţionarea buclelor pluş fie direct pe maşina de tricotat, fie în timpul procesului de finisare.

Tricoturile înlocuitori de blană se realizează în două variante, pluş simplu şi cu smocuri de fibre înglobate în structură. Pentru o bună consolidare a firelor sau fibrelor, adesea, structura de fond este din fire contractabile, iar la cele din urmă se aplică un strat adeziv (latex) pe suprafaţa fără strat fibros.

Procesul de finisare cuprinde operaţii de tăiere (a buclelor pluş), desfibrare, tundere, periere

Tricoturi din bătătură cu desene combinate. Oricare combinaţie între subclasele desenelor de culoare şi subclasele desenelor de legătură poate să conducă la obţinerea desenelor combinate.

Tricoturile cu desene combinate se produc frecvent cu legaturile glat, patent, lincs cu desene lincs şi interloc, forma şi dimensiunile desenelor fiind dependente de posibilităţile tehnologice ale maşinilor pe care se realizează.

În grupa tricoturilor cu desene combinate sunt incluse şi structuri care, prin caracteristicile lor, corespund definiţiei: prezintă desen de culoare şi modificări de evoluţii.

Fig. V.3.41. Desen intarsia cu patru câmpuri de culoare.

Fig. V.3.42.Legarea în zona buclelor de platină.

Page 62: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 151

Tricoturi cu desene intarsia. Sunt tricoturi la care, în cuprinsul unui rând, se identifică evoluţia succesivă a firelor de culori diferite, cu formarea unor câmpuri de culoare (fig. V.3.41). Zona de trecere de la un câmp de culoare la celălalt, de la un rând la celălalt presupune realizarea unor elemente de legătură, ceea ce justifică includerea desenelor intarsia în grupa desenelor combinate. Modificările de evoluţie au loc în zona buclelor de platină, unde evoluţia firului conduce la formarea unor segmente de legătură.

Fig. V.3.43. Legarea prin bucle realizate de unul din fire.

Fig. V.3.44. Legarea prin segmente.

Fig. V.3.45. Legarea prin ochiuri vanisate.

Fig. V.3.46. Legarea prin bucle şi ochiuri vanisate.

Desenele intarsia se realizează frecvent cu legătura glat, uneori patent, cu două sau

mai multe câmpuri de culoare. Pentru legarea corpurilor ochiurilor aparţinând câmpurilor vecine, există următoarele

modalităţi:

Page 63: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

152 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

a – puncte de legare între firele de culori diferite, în zona buclelor de platină (fig. V.3.42);

b – bucle de ancorare pe ace care realizează ochiuri din cealaltă culoare (bucle formate de unul din fire, fig. V.3.43, sau din ambele fire de culori diferite);

c – segmente de legătură între ochiurile din rânduri succesive realizate din aceeaşi culoare (fig. V.3.44);

d – ochiuri vanisate cu segmente de legătură intrare – ieşire din culori diferite (fig. V.3.45).

Uneori, se utilizează combinaţii între modalităţile de mai sus; în acest sens, se recomandă legarea prin bucle şi ochiuri vanisate, ceea ce asigură o mai bună conturare a desenului intarsia (fig. V.3.46).

Mărimea „trecerilor” de la un rând la celalalt (amplitudinea segmentelor de legătură) este în general de un pas de ochi.

Tricoturile cu desene intarsia prezintă avantajul obţinerii unor tricoturi cu desene (uneori de dimensiuni mari), în condiţiile reducerii consumului specific; se folosesc pentru articole de îmbrăcăminte exterioară.

Tricoturi cu desene Wickel. Sunt tricoturi la care, în cuprinsul raportului de desen, se identifică evoluţia combinată pe orizontală şi verticală a unor fire, denumite Wickel (ca şi tehnica ce stă la baza obţinerii acestor structuri). Firele Wickel au o evoluţie indepen-dentă, nu se dispun în paralel cu firele de fond, nici nu se ancorează de acestea.

Evoluţia Wickel împreună cu cea de fond completează câte un rând de ochiuri; legătura de bază formează ochiuri în şirurile în care nu formează firul Wickel.

Tricoturile cu desene Wickel se pot caracteriza după următoarele criterii:

• numărul de şiruri în care formează ochiuri

− într-un singur şir; − în două sau mai multe şiruri alăturate

sau la distanţă; • poziţia rândului − în fiecare rând, − în anumite rânduri;

• sensurile de depunere − în acelaşi sens, − în sensuri contrare.

În primul exemplu (fig. V.3.47), firul Wickel formează din două în două rânduri, un

număr diferit de ochiuri vecine, conform unui desen; depunerea firului este mereu în acelaşi sens.

În cazul evoluţiei în mai multe şiruri şi depuneri în acelaşi sens, există limite legate de mişcările conducătorului de fir Wickel şi de amplitudinea mare a segmentelor de legătură. De asemenea, la evoluţii în anumite şiruri şi/sau rânduri, dimensiunile ochiurilor de margine realizate din firul Wickel se reduc, prin migrarea firului spre flotări, respectiv spre segmentele de legătură de amplitudine mare.

Tehnica Wickel, aplicată şi dezvoltată la maşinile circulare de către firmele Camber, Jumberca, Mayer & Cie şi altele, permite obţinerea de tricoturi destinate în principal articolelor de îmbrăcăminte.

Fig. V.3.47. Structura cu evoluţie Wickel

Page 64: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 153

Tricoturi vanisate cu desene prin flotare, aplicare, brodare. Prezintă în structură un desen obţinut din dispunerea ochiurilor vanisate şi a ochiurilor realizate numai din firul de fond.

În funcţie de modul de evoluţie a firului de vanisare, se disting tricoturi vanisate cu desene prin: flotare, aplicare, brodare.

Fig. V.3.48. Tricot vanisat cu desene prin flotare.

Fig. V.3.49. Tricot vanisat cu desen prin aplicare.

Fig. V.3.50. Tricot vanisat cu desene prin brodare.

În cazul tricoturilor vanisate prin flotare, firul de vanisare, cu o evoluţie pe direcţia

rândurilor de ochiuri, flotează în dreptul ochiurilor realizate numai din firul de fond (fig. V.3.48).

Lungimea flotărilor, în general este redusă, pentru a se evita posibilitatea agăţării acestora.

La tricoturile vanisate prin aplicare (fig. V.3.49), firul de vanisare (numit şi fir de aplicare) are o evoluţie combinată, pe direcţie transversală (pentru formarea ochiurilor vanisate dintr-un rând) şi pe direcţie longitudinală (pentru realizarea legăturii dintre corpurile ochiurilor de margine, situate în rânduri succesive).

Page 65: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

154 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Dacă firul sau firele de vanisare formează un singur ochi într-un rând, structura se numeşte vanisat prin brodare (fig. 3.50).

Există şi cazuri în care se întâlnesc evoluţiile simultane (identice sau diferite) a mai multor fire de brodare pe lăţimea raportului de desen.

Prezenţa firelor de vanisare în structură determină creşterea compactităţii tricotului, reducerea deformaţiilor în lăţime, în special la cele vanisate.

Tricoturi cu desene jacard. Denumirea de jacard provine de la numele inven-tatorului francez Joseph Marie Jacquard, cel care a inventat mecanismul cu cartele perforate pentru comanda individuală a firelor de urzeală în procesul de formare a rostului de la războaiele de ţesut. Acestea, transpuse în planul procesului de tricotare, conduc la ideea că, mecanismele desenatoare (cu cartelă perforată, cu discuri sau tamburi desenatori, bandă film sau electronice), denumite şi mecanisme jacard, permit acţionarea fie a organelor principale de formare a ochiurilor, fie a organelor auxiliare, în scopul obţinerii desenelor sau pentru efectuarea unor operaţii tehnologice.

Tricoturile cu desene jacard se constituie ca un caz particular al tricoturilor cu desene combinate, caracterizate prin rapoarte de desen de dimensiuni mari şi foarte mari, care necesită prezenţa mecanismelor jacard.

Luând în considerare elementele principale care participă la realizarea tricoturilor cu desene jacard, se pot evidenţia următoarele criterii de clasificare:

1 – după legătura de bază sau derivată utilizată la obţinerea desenelor jacard; 2 – după tipul alimentării în vederea obţinerii desenului de culoare; 3 – după tipul modificărilor de evoluţie (desenului de legătură); 4 – după numărul culorilor, „z”, ce evoluează pe înălţimea raportului desenului de

legătură şi care se constituie într-o schemă de alimentare; 5 – după modul de evoluţie a firelor, cu consecinţe asupra aspectului suprafeţei (ca-

racter regulat sau neregulat, uniform sau neuniform); 6 – după modul de dispunere a desenului jacard (numai pe o parte a tricotului sau pe

ambele părţi). Urmărind evoluţia tricoturilor jacard, se constată o dezvoltare a acestora în direcţiile

enumerate mai sus, ceea ce permite o grupare în: − tricoturi jacard clasice (standard, convenţionale); − tricoturi jacard neconvenţionale. În prima grupă pot fi incluse tricoturile jacard: − pe bază de glat sau patent 1:1; − cu desen de culoare obţinut prin alimentarea succesivă a firelor de diferite culori; − cu ochiuri reţinute; − în două, trei sau patru culori; − cu desen jacard pe o singură parte. Caracteristicile de structură sunt determinate de evoluţia firului în cadrul raportului

şi, de aceea, în cele ce urmează se consideră identice noţiunile tricot cu desen jacard şi tricot jacard.

* Caracterul de regularitate al unui tricot jacard este dat de respectarea a două condiţii: − păstrarea schemei de alimentare a firelor cu caracteristici diferite, pe toată înălţimea raportului de desen; − evoluţia complementară a firelor aparţinând unei scheme de alimentare.

Page 66: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 155

Tricoturi jacard convenţionale (clasice, standard) Tricoturi glat jacard regulat. Raportul desenului de legătură este format dintr-un

ochi de o culoare şi (z–1) flotări din celelalte culori. Ochiurile tricoturilor au un caracter uniform, fiind îndeplinite condiţiile de regularitate: pe verticală firele evoluează mereu în aceeaşi ordine a culorilor, cu formarea unor rânduri complete din cele z fire (de culori diferite).

Fig. V.3.51. Structură glat jacard regulat în două culori.

Reprezentarea structurală din fig. V.3.51 corespunde dispunerii teoretice, toate ochiurile dintr-un rând fiind la acelaşi nivel. În realitate, ele realizându-se în etape diferite, sunt decalate pe verticală.

Din punct de vedere al indicelui de reţinere, tricoturile jacard regulat conţin ochiuri reţinute, al căror indice ia valori în intervalul: i = 0 ÷ 2⋅(z–1). Deşi indicele de reţinere nu este acelaşi pentru toate ochiurile din structură, faptul că el variază în limitele precizate, determină un aspect al suprafeţei relativ uniform, regulat.

La proiectarea desenelor jacard se recomandă limitarea lungimii flotărilor, pentru a evita pericolul agăţării lor în timpul utilizării tricotului.

Fig. V.3.52. Structură glat jacard cu bucle de ancorare.

Restricţiile privind plasarea ochiurilor de aceeaşi culoare într-un rând (lungimea flotărilor) sunt eliminate prin realizarea unor bucle de ancorare (fig. V.3.52).

Tricoturile glat jacard neregulat sunt tricoturi la care nu sunt îndeplinite una sau ambele condiţii de regularitate.

Tricoturi patent 1:1 jacard. Legătura patent 1:1 stă la baza obţinerii tricoturilor cu desene jacard pe una din părţi şi poate conduce, în principal, la:

Page 67: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

156 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

− structuri jacard plin sau neplin; − structuri jacard prin aplicare.

• Tricoturile jacard regulat plin se caracterizează prin aceea că fiecare fir formează rânduri complete pe partea de spate, iar pe partea de faţă, conform desenului; din cele z culori, rezultă z rânduri de ochiuri cu aspect spate şi un rând complet pe partea de faţă, ceea ce constituie şi raportul desenului de legătură (fig. V.3.53 şi V.3.54).

Forma şi dispunerea ochiurilor în stare liberă sunt influenţate de etapa în care acul lucrează. Pe partea de spate a tricotului, este sugerat desenul de pe partea de fa-ţă, prin mărimile diferite ale ochiurilor. Ca urmare a ali-mentării negative, fiecare ac va prelua lungimea de fir, corespunzătoare etapei în care este introdus în lucru, conform succesiunii lor.

La stabilirea numărului de culori trebuie să se ia în considerare câte fire participă la realizarea unui rând complet pe partea de faţă şi nu culoarea ca atare (unele fire din schemă pot avea culori identice), precum şi suc-cesiunea evoluţiilor pe partea de spate (uneori, desenul nu cere evoluţia uneia dintre culori pe partea de faţă).

a)

b)

Fig. V.3.53. Structură jacard plin în două culori.

Fig. V.3.54. Structură jacard regulat plin în trei culori.

Page 68: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 157

• Tricoturile jacard regulat neplin se deosebesc de cele jacard plin prin aceea că fiecare fir evoluează pe partea de spate într-un anumit raport, de regulă 1:1; ordinea de alimentare a firelor se păstrează, iar din cele z culori rezultă un rând complet de ochiuri cu aspect faţa, ceea ce conduce la un caracter regulat al structurii jacard.

În cazul z = 2 (fig. V.3.55) sau z = 4, pentru obţinerea unor structuri echilibrate, pe partea de spate, ochiurile din cele două culori au o dispunere inversă, aspectul fiind amestecat, „pestriţ”. Pentru tricoturile jacard neplin în trei culori, la for-marea a două rânduri de ochiuri cu aspect faţă corespund trei rânduri cu aspect spate (fig.V.3.56); în fiecare şir de pe partea de spate se identifică ochiuri din cele trei culori, într-o aceeaşi succesiune

Realizarea rândului de ochiuri de pe partea de spate în două etape (pentru raportul de evoluţie 1:1) determină forma-rea unor flotări din cealaltă culoare cu care completează rândul.

Fig. V.3.56. Structură jacard neplin în trei culori.

Tricoturi jacard prin aplicare Prezintă în structură două tipuri de evoluţii: unele care formează ochiuri atât pe

partea de faţă, cât şi pe partea de spate (numite fire de fond), iar altele, numai pe partea de faţă (fire de aplicare). Ochiurile de pe partea de faţă realizate din firele de fond şi aplicare se dispun conform unui desen. Dacă firele fond şi aplicare sunt de aceeaşi culoare, tricotul se numeşte jacard în relief, desenul fiind conturat de mărimea şi dispunerea ochiurilor.

Structurile jacard prin aplicare se prezintă într-o mare diversitate, afirmaţie justificată de:

− numărul firelor fond - aplicare din schema de alimentare; − ordinea lor de evoluţie (succesiunea firelor fond-aplicare din schemă); − modul de evoluţie pe partea de faţă (caracter regulat sau neregulat). Dintre diferitele combinaţii posibile, în cele ce urmează se exemplifică cea mai

utilizată schemă, care conţine două fire de fond şi patru fire de aplicare (fig. V.3.57). În raport cu această structură, se fac următoarele precizări: − ordinea de evoluţie a firelor este f1 – a1 – a2 – f2 – a3 – a4 ; − firele de fond formează ochiuri pe partea de spate în raportul 1:1, iar pe partea de

faţă, conform desenului;

Fig. V.3.55. Structură jacard

neplin în două culori.

Page 69: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

158 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

– două câte două fire de aplicare au evoluţii identice (a1 cu a2, a3 cu a4) şi comple-mentare cu firele de fond.

Fig. V.3.57. Structură jacard prin aplicare 2f – 4a.

Rezultă pe partea de faţă ochiuri din firul de fond de înălţime de două ori mai mică

decât pe partea de spate, iar din firele de aplicare, de două ori mai mică decât cea a ochiurilor din firele de fond pe partea de faţă.

Tricoturi jacard neconvenţionale Ca urmare a diversificării structurilor jacard, s-a conturat grupa tricoturilor jacard

neconvenţionale, caracterizate prin: − evoluţia în paralel a mai multor fire (jacard vanisat prin flotare): − utilizarea structurilor patent cu un alt raport de evoluţie pe partea de spate: − introducerea în structură a ochiurilor duble, transferate, încrucişate, a firelor pluş; − număr mai mare de culori; − desene jacard pe ambele părţi ale tricotului.

Fig. V.3.58. Structură jacard tubular.

Page 70: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 159

În fig. V.3.58 este reprezentat un tricot cu desen jacard în două culori, identic pe cele două părţi ale tricotului, dar în culori inverse; la fiecare rând, cele două fire au evoluţii complementare, ceea ce conferă un caracter regulat. Ca faţă comercială a produsului poate fi utilizată oricare parte a tricotului.

O analiză comparativă a structurilor jacard plin, neplin şi tubular, realizate în aceleaşi condiţii de comparabilitate (materie primă, maşină, desen jacard) a permis formularea următoarelor concluzii: cea mai mare masă a unităţii de suprafaţă cea mai mare grosime, dar şi cea mai bună capacitate de acoperire a suprafeţei sunt specifice tricotului jacard tubular, urmând tricotul jacard neplin.

Un alt exemplu de structură jacard neconvenţional este reprezentat în fig. V.3.59. Tricotul este un patent de raport variabil, deoarece se identifică şiruri incomplete cu aspect spate (bucle de început, ochiuri transferate). Acest tip de structură a fost creat ca o alternativă la tricoturile jacard cu legătura glat, pentru a limita sau chiar a evita formarea flotărilor.

Fig. V.3.59. Structură jacard patent de raport variabil.

Dispunerea şirurilor incomplete pe partea de spate determină formarea unui alt desen, influenţat de cel de pe partea de faţă. Dintre caracteristicile tricotului se mai evidenţiază grosimea variabilă şi masa unităţii de suprafaţă, mai redusă decât în cazul tricoturilor jacard cu legătura patent 1:1.

Dintre proprietăţile tricoturilor jacard se menţionează: rezistenţe mari şi deformaţii reduse, grosimi mari, deşirabilitate redusă, stabilitate dimensională bună.

Posibilitatea obţinerii unor rapoarte de diferite dimensiuni, de la minijacard, până la rapoarte foarte mari, conform tendinţelor modei, a determinat lărgirea utilizării tricoturilor jacard.

Page 71: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

160 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

V.3.4.3. Modele geometrice pentru calculul parametrilor de structură ai tricoturilor din bătătură

V.3.4.3.1. Particularităţi de calcul în cazul tricotului glat

Calculul lungimii firului din ochiul glat. Structura glat, considerată cea mai simplă legătură de tricot din bătătură (are raportul format dintr-un singur ochi), a fost intens cercetată şi modelată matematic în vederea optimizării proiectării.

Modelul A.S. DALIDOVICI [4],[21] Calculul lungimii firului din ochi în ipoteza dispunerii plane. Considerând flancurile

ca fiind segmente de dreaptă de lungime B, iar bucla de ac şi de platină, semicercuri de diametru d=A/2 + F (fig.V.3.60), lungimea firului din ochi va fi egală cu:

l = π(A/2 + F) + 2B = FBA ⋅π+⋅+⋅ 257,1 . (V.3.45)

În funcţie de desimi, aplicând relaţiile (V.3.5) şi respectiv (V.3.6), relaţia devine:

FDD

lvo

⋅π++=1005,78 . (V.3.46)

Fig. V.3.60. Modelul Dalidovici.

Calcul lungimii firului din ochi în ipoteza dispunerii spaţiale. Se presupun următoarele ipoteze:

− buclele de ac şi de platină se dispun sub forma unor semicercuri de diametru d’, cu proiecţiile în cele două plane, d şi respectiv F/2;

− flancurile sunt considerate segmente de dreaptă în spaţiu cu proiecţiile F, B, F/2. Expresia de calcul a lungimii firului din ochi este:

Page 72: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 161

2222

2224

' FBFFAAl +++⋅+π=

Modelul J. CHAMBERLAIN - F.T. PEIRCE [20],[21]

Modelul Chamberlain (fig.V.3.61) presupune că elementele structurii se apropie până la tangenţă. Rezultă că pasul ochiurilor este An = 4F, iar înălţimea ochiurilor, B’n, se calculează din triunghiul dreptunghic MNL, în ipoteza că MN = 4F:

B’n = ( ) ( ) FFF 3224 22 =− . (V.3.47)

Buclele de ac şi de platină se dispun sub forma unor semicercuri cu diametrul, d = 3F, iar flancurile sunt segmente de dreaptă cu proiecţiile F şi respectiv B’n.

Fig. V.3.61. Modelul Chamberlain.

Ca sumă a lungimilor elementelor componente, relaţia de calcul a lungimii firului din ochi este:

( ) 223223 FFFln ++⋅π= = 16,64 F. (V.3.48)

Se stabileşte astfel o relaţie directă între lungimea firului din ochi şi diametrul firului.

Peirce acceptă concluziile la care a ajuns Chamberlain şi elaborează un model (fig.V.3.62) la care pasul şi înălţimea ochiurilor se majorează în funcţie de diametrul firului, astfel: A = An + 2aF (V.3.49)

B = Bn + bF. (V.3.50) Creşterea lungimii firului din ochi devine:

∆l = A + 2B – (An +2Bn). (V.3.51) Deci:

l = A + 2B + 6F. (V.3.52)

Page 73: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

162 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Fig.V.3.62. Modelul Peirce.

Modelul KORLINSKI [20],[21] În ipoteza dispunerii elementelor componente sub formă a patru arce de cerc egale,

lungimea firului din ochi este: l = 4R⋅ ϕ = 4r (π/2 + α), (V.3.53) unde: R este raza cercului format de elementele structurii;

ϕ - unghiul sub care se dispun elementele componente.

a) b)

Fig. V.3.63. Modelul Korlinski.

Din desenul prezentat în fig. V.3.63 b, rezultă că: A = 4 r - 2 F (V.3.54) B = 2r ⋅ sin α (V.3.55)

cos α = 0,5A/2r =FA

A2+

.

Page 74: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 163

Lungimea firului din ochi devine:

( ) ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ α+π

⋅+=2

2FAl . (V.3.56)

Aceste formule de calcul a lungimii firului din ochiul glat prezintă dezavantajul că se referă la proiecţia unui ochi imaginar şi relaţiile stabilite nu au caracter de generalitate.

Modelul A. VÉKASSY [28]

În cazul modelului spaţial de calcul a lungimii firului din ochi, se admite că elementele structurii se dispun după forma unor curbe în spaţiu (fig. V.3.64), rezultate din intersecţiile unui cilindru circular drept, H de rază R şi axa paralelă cu Ox, cu:

− trei cilindri circulari, F, F1 şi F2, de rază r, cu axele paralele cu Oz (curba buclei de ac, respectiv, a semibuclelor de platină);

− planele S şi S1, tangente la generatoarele cilindrilor F, F1 şi F2 ( care determină flancurile ochiului).

Fig. V.3.64. Modelul Vékassy.

Conform modelului, cilindrii F şi F1, F2 sunt plasaţi la distanţe egale faţă de axa cilindrului H, iar axele cilindrilor F1 , F2 sunt la aceeaşi distanţă faţă de axa cilindrului F.

Page 75: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

164 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Lungimea firului din ochi este: l = 4 (lA1-B1 + lB1-C1). (V.3.57)

Etapele de calcul sunt: − scrierea ecuaţiilor corpurilor de intersecţie; − stabilirea coordonatelor punctelor de intersecţie; − scrierea sistemului de ecuaţii parametrice şi a derivatelor parţiale; − calculul lungimii curbelor spaţiale. Formula de calcul pentru a afla lungimea firului din ochiul glat, conform modelului

Vekassy, este:

( )( )

.ln24121ln4

2222ln

22

266242332

22222

2

2

2

222

2222

⎟⎠⎞

⎜⎝⎛

+−

⋅⋅−⋅⋅+⋅⋅⋅+⋅

+

+⋅⋅

−+−

−−⋅+

+⋅+⋅+⋅+⋅⋅⋅

⋅−=

aRaRRbbara

brb

Rar

RraRr

aarrRRrl

(V.3.58)

Pentru a calcula expresia sunt necesare valori pentru mărimile r, R, a şi b. Ţinând seama de proiecţia plană a ochiului, autorul consideră r = 1,5 F; a = B/2 =

F3 ; b = 3 a = 3 F3 ; R = 5,72 F , care l-au condus la l = 17,33 F. Dacă se compară rezultatul obţinut în baza modelului spaţial cu cel stabilit de

Chamberlain (l = 16,64F), rezultă o diferenţă de 4,16%, între lungimea curbei în spaţiu şi lungimea curbei în plan.

Calculul coeficientului desimilor în ipoteza că ochiul ocupă o suprafaţă maximă. În stare liberă, ochiurile tricotului ocupă o suprafaţă maximă, datorită creşterii razelor de curbură a elementelor structurii, în vederea eliberării tensiunilor acumulate.

Se presupune că lungimea firului din ochi, l = aA + bB + cF, este constantă şi suprafaţa unui ochi, S, este o funcţie continuă şi derivabilă. Prin anularea derivatei I rezultă valorile pasului, A şi înălţimii ochiurilor, B, pentru care funcţia prezintă un punct extrem (de maxim, derivata de ordinul II fiind negativă):

a

FclA2⋅−

= , (V.3.59)

b

FclB2⋅−

= . (V.3.60)

Suprafaţa ochiului în stare liberă va fi:

( )ba

FclS22

2

⋅⋅−

= . (V.3.61)

Coeficientul desimilor devine,

baC = . (V.3.62)

Particularizând, relaţia de mai sus, pentru diferite modele, devine: − modelul Dalidovici (varianta dispunerii plane):

2

2/π=C = 0,785 ≅ 0,8;

Page 76: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 165

− modelul Peirce: C =1/2 = 0,5;

− modelul Chamberlain: C = 0,865;

− modelul Korlinski:

α=α⋅⋅α⋅⋅

= tg21

cos4sin2

rrC .

Dar, unghiul α este dependent de raportul F/A (egal cu 1/KA), conform relaţiei:

AFFA

A

21

1arccos2

arccos+

=+

=α . (V.3.63)

Dacă: F/A = 0,1 rezultă α = 33°40’ şi C = 0,333;

F/A = 0,2 ⇒ α = 44°30’ şi C = 0,491;

F/A = 0,3 ⇒ α = 48°10’ şi C = 0,558.

Calculul coeficientului liniar în cazul modelului Dalidovici, valoarea minimă teoretică se obţine dacă se înlocuiesc în relaţia lungimii firului din ochi (V.3.45) pasul şi înălţimea ochiurilor cu valorile minime (A=4F şi B=2F), de unde rezultă:

4,13257,1=

⋅π+⋅+⋅=δ

FFBA

l .

În cazul modelului Chamberlain, datorită lungimii minime a firului din ochi, valoarea coeficientului liniar reprezintă valoarea minimă reală, δl = 16,4.

Cercetările experimentale au arătat că valorile coeficientului liniar variază practic între 17 şi 30; majoritatea tricoturilor pentru lenjerie au coeficientul liniar egal cu 20.

Variaţia masei în funcţie de desimea pe verticală. Deoarece, în practică se modifică frecvent desimea pe verticală, este util de cunoscut modul de variaţie a masei. În acest scop, în relaţia de calcul a masei se înlocuiesc cu expresiile analitice ale lungimii firului din ochi, pasului ochiurilor şi înălţimii ochiurilor.

În urma efectuării calculelor, pentru tricotul glat se obţine:

( )v

texv

tex DTCbaDTCcM ⋅⋅+

+⋅⋅⋅

=502500

2 . (V.3.64)

Se menţionează că C este coeficientul desimilor, iar a, b, c sunt coeficienţii care intervin în exprimarea geometrică a lungimii firului din ochi. Pentru un tricot glat dintr-un anumit tip de fir, un anumit coeficient al desimilor şi cu lungimea firului din ochi descrisă de expresia generală, relaţia de mai sus poate fi scrisă şi sub forma:

y = k1⋅x2 + k2⋅x. (V.3.65)

Se desprinde astfel concluzia că, masa unităţii de suprafaţă variază în funcţie de desimea pe verticală după o lege parabolică. Sens fizic are numai ramura care corespunde valorilor pozitive ale desimii pe verticală, ce depăşesc valoarea minimă.

Page 77: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

166 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Fig. V.3.65. Reprezentarea unei porţiuni din curba spaţială a ochiului.

V.3.4.3.2. Particularităţi de calcul în cazul tricoturilor patent

Calculul desimilor pe orizontală pe cele două părţi ale tricotului, D’o, respectiv, D”o,[4],[9]. Desimea pe orizontală, Do, calculată cu relaţia (V.3.5) nu se regăseşte în tricot decât în cazul legăturii patent 1:1(pasul ochiurilor fiind definit ca distanţa dintre axele a două ochiuri vecine, de pe aceeaşi parte, ale căror bucle de ac se ating).

În cazul structuri patent de alt raport, datorită faptului că nu lucrează toate acele, se identifică desimile , D’o, respectiv, D”o.

Relaţiile de legătură care conduc la calculul desimilor pe cele două părţi ale tricoturilor patent de raport regulat sau neregulat sunt:

ooo Db

bDD ⋅−

=+1

"' , (V.3.66)

ca

DD

o

o ="

', (V.3.67)

unde: b este lăţimea raportului în număr de şiruri de ochiuri; a – numărul de şiruri de ochiuri cu aspect faţă; c – numărul şirurilor de ochiuri cu aspect spate. Pentru structurile patent de raport regulat, relaţia (V.3.66) devine:

21

"' ooo

Db

bDD ⋅−

== . (V.3.68)

Page 78: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 167

Fig. V.3.66. Modelul Dalidovici.

Fig. V.3.67. Secţiune pentru calculul lungimii buclei de platină. În cazul structurilor patent de raport amestecat, se determină mai întâi desimile

parţiale pe cele două părţi, D’oi, D”oi şi lăţimile corespunzătoare, bRi, pentru fiecare sub-raport i.

Desimile tricotului, D’o şi respectiv, D”o, se calculează ca medii ponderate ale desimilor parţiale cu lăţimile subrapoartelor, relaţiile de calcul având forma:

Page 79: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

168 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

( )

( )

=

=

= n

iRi

n

iRioi

o

b

bD

D

1

1

"'

"' , (V.3.69)

unde: n este numărul de subrapoarte. Calculul lungimii firului din ochiul patent. Modelul Dalidovici are la bază

următoarele ipoteze: buclele de ac şi de platină sunt semicercuri cu diametrul (A–F) şi respectiv, (gt–F), iar flancurile sunt segmente de dreapta în plan sau spaţiu. Relaţia de calcul este: l = 1,57 A + 2B + 1,57⋅ gt – πF. (V.3.70)

Pentru gt ≅ 4F , relaţia devine: l = 1,57 A + 2B + πF. (V.3.71)

Dacă se presupune că A = 4F, rezultă: l = 3πF + 2B. (V.3.72)

În varianta dispunerii flancurilor sub forma unor segmente de dreaptă în spaţiu, cu proiecţiile F, B şi F/2 rezultă o relaţie similară cu cea pentru ochiul glat, modelul Dalidovici:

FFBAl ⋅π+++= 22 2257,1 . (V.3.73) Modelul Hagiu [9], în varianta simplificată, consideră aceeaşi relaţie pentru calculul

lungimii firului din corpul ochiului ca şi modelul Dalidovici, iar pentru bucla de platină diametrul este:

lb.p. = ( ) 102

32

22 FFF π=+

π .

Relaţia de calcul a lungimii firului din ochi, în cazul acestui model, este: l = 1,57 A + 2B + 3,39 F. (V.3.74)

Sau, dacă se consideră flancurile ca fiind segmente de dreaptă în spaţiu, luând în calcul şi proiecţia pe direcţia grosimii tricotului, relaţia de calcul este:

FFBAl 39,32257,1 22 +++= . (V.3.75) Calculul masei unităţii de suprafaţă, M (g/m2). Dacă se particularizează numărul de

ochiuri cuprinse în unitatea de suprafaţă, se ajunge la următoarea formulă de calcul: M = 0,4(D’o + D”o)⋅ Dv⋅ lm⋅ Ttex⋅10-3. (V.3.76)

Sau, dacă se aplică relaţia (V.3.10), exprimând lungimea de fir consumată pentru un raport regulat sau neregulat şi suprafaţa raportului, se scrie:

( )[ ]

( ) BAbTllb

M texpg

⋅−

⋅⋅+−=

122

. (V.3.77)

Pentru tricoturi patent de raport amestecat, relaţia (V.3.10) devine:

( )

BbTlnln

MR

texppgg

⋅+⋅= , (V.3.78)

unde bR este lăţimea raportului (egală cu suma lăţimilor subrapoartelor).

Page 80: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 169

Calculul coeficientului desimilor. Relaţie de calcul a lungimii firului din ochiul patent (V.3.71), dedusă în baza modelului Dalidovici, fiind aceeaşi cu cea de la tricotul glat, va conduce la aceeaşi valoare a coeficientului desimilor, în cazul în care ochiul ocupă o suprafaţă maximă, C = 0,785.

Determinările experimentale au evidenţiat următoarele intervale de variaţie a coeficientului desimilor şi coeficientului liniar de acoperire:

• fire tip bumbac, patent 1:1 C = 0,69 ÷ 0, 865; δl = 21 ÷ 22; patent 2:2 C = 0,62 ÷ 0, 69; δl = 22 ÷ 23; • fire elastice, C = 0,75 ÷ 0,8; δl = 23 - 24; • îmbrăcăminte exterioară, patent 1:1: C = 0,6 ÷ 0,66; δl = 21 ÷ 23.

V.3.4.3.3. Particularităţi de calcul în cazul tricoturilor lincs Pentru tricoturi lincs realizate din fire tip bumbac, KA = 4 ÷ 5, iar pentru cele din fire

tip lână, KA = 5 ÷ 6, [9], [20], [21].

Fig. V.3.68. Model pentru calculul lungimii firului din ochiul lincs.

Înălţimea ochiurilor, B”, este mai mare decât cea proiectată în plan vertical, B, între care se formează unghiul γ (fig. V.3.68). Înclinarea flancurilor ochiurilor este cu atât mai mare, cu cât diametrul firului şi desimile tricotului sunt mai mari.

Calculul lungimii firului din ochi. În ipoteza că semibuclele de platină împreună cu bucla de ac formează un cerc de diametru 2R (similar structurii glat), iar flancurile ochiurilor sunt segmente de dreaptă în spaţiu cu proiecţiile B, 2F şi F, se scrie relaţia: de calcul a lungimea firului din ochiul lincs:

Page 81: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

170 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

FFBAl ⋅π+++π

= 22 522

. (V.3.79 )

Calculul masei unităţii de suprafaţă. Pentru tricoturi lincs de raport regulat sau neregulat:

( )

BAhTlln

M texlgg

⋅⋅

+⋅=

2. (V.3.80)

Pentru coeficientul desimilor, experimental, au fost stabilite următoarele intervale de valori:

0,5 ≤ C ≤ 0,6 – pentru tricoturi din fire tip bumbac; 0,4 ≤ C ≤ 0,5 – pentru tricoturi din fire tip lână. Parametrii de structură ai tricoturilor lincs cu desene lincs se calculează în funcţie de

ponderea majoritară a tipurilor de ochiuri, conform particularităţilor legăturii respective.

V.3.4.3.4. Particularităţi de calcul în cazul tricotului glat derivat Pasul minim al ochiurilor. În baza desenului din fig. V.3.69, întocmit în condiţii de

tangenţă a şirurilor de ochiuri [9], se scrie:

2⋅Amin = 2 F + 3 F + 2 F = 7 F,

de unde rezultă: Amin = 3,5 F; KA ≥ 3,5. (V.3.81)

Fig. V.3.69. Desen de calcul pentru structura glat derivat.

Înălţimea minimă a ochiurilor. Având în vedere faptul că buclele de platină unesc ochiuri din şiruri nealăturate, înălţimea minimă a ochiurilor normale (2F), va fi majorată cu încă o grosime de fir: Bmin = 3F.

Deci, KB ≥ 3. (V.3.82)

Page 82: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 171

Calculul lungimii firului din ochiul glat derivat. Dacă la relaţia de calcul a lungimii firului din ochiul glat, stabilită în baza modelului Dalidovici se adaugă l7-8 = 0,75 A, se obţin expresia:

l = 2,32 A + 2 B + π F. (V.3.83)

Coeficientul desimilor. Ţinând seamă de relaţia (V.3.62), rezultă C = 1,160. Din condiţiile de minim, exprimate de relaţia (V.3.81) şi relaţia (V.3.82), se deduce:

C = B/A ≅ 0,86.

V.3.4.4.5. Particularităţi de calcul în cazul tricoturilor interloc Modelul A.S. DALIDOVICI propune, pe baze experimentale, următoarele relaţii

empirice de calcul [4],[20],[28]: • Pentru tricoturi din bumbac: − pasul ochiurilor

33

38 NmFFA l ⋅δ⋅

+⋅= ; (V.3.84)

δl = 18 – 40; − lungimea firului:

l = 1,8 A + 2 B + 3,6 F; (V.3.85) − grosimea tricotului:

Nm

gt2,7

= . (V.3.86)

• Pentru tricoturi din fire tip mătase: − pasul ochiurilor:

28

38 NmFFA l ⋅δ⋅

+⋅= ; (V.3.87)

δl = 16 – 37;

− lungimea firului:

l = 1,8 A + 2 B + 1,5 F; (V.3.88)

− grosimea tricotului:

Nm

gt3,4

= ; (V.3.89)

Conform relaţiei (V.3.62), coeficientul desimilor rezultă C = 0,9.

Modelul K.D. MIHAILOV [20], în baza unor cercetări a stabilit următoarele relaţii empirice:

− pasul ochiurilor:

A = 3,3 F + 0,15; (V.3.90)

Page 83: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

172 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

− lungimea firului:

l = 2,2 A + 2,8 B –2,2 F; (V.3.91)

C = 1,15 ÷1,20;

δl = 29 ÷ 31.

Pentru cazul când se cunoaşte lungimea firului din ochi, pasul şi înălţimea ochiurilor se pot calcula cu relaţiile: A = 0,05l + 2,7F + 0,08; (V.3.92)

B = 0,3l + 2,5F + 0,17. (V.3.93)

Fig.V.3.70. Model pentru calculul lungimii firului din ochiul interloc.

În fig. V.3.70 se prezintă un model pentru calculul lungimii firului din ochiul interloc, considerând următoarele ipoteze:

− flancurile, 1-2, 3-4, sunt segmente de dreaptă în spaţiu cu proiecţiile pe cele trei direcţii B, F, F/2;

− bucla de ac, 2-3, se dispune sub forma unei semielipse, E1, cu axele (A-0,5F), (3F);

− bucla de platină, 4-5, este tot o semielipsă, E2, dar cu axele (2F) şi

( ) ( )[ ]22 5,32 FFAAFgt −⋅−−+⋅− .

Page 84: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 173

Înlocuind lungimile corespunzătoare, relaţia de calcul a lungimii firului din ochiul interloc devine:

l = ( )+⋅+⋅−π

+⋅+ FFAFB 35,04

22 22

+ ( ) ( )[ ] ⎟⎠⎞

⎜⎝⎛ −⋅−−+⋅−+⋅

π 22 5,3224

FFAAFgF t . (V.3.94)

Dacă se consideră grosimea tricotului egală cu 4F, după efectuarea calculelor se obţine:

FFBAl ⋅+⋅++⋅= 8,622785,0 22 . (V.3.95)

Sau, dacă se înlocuieşte gt = 5F, relaţia devine:

FFBAl ⋅+⋅++⋅= 4,722785,0 22 . (V.3.96)

Modelul KUDRIAVIN – ŞALOV [21], pentru calculul lungimii firului din ochiul interloc, ia în considerare următoarele ipoteze:

− flancurile sunt segmente de dreaptă de lungime egală cu B; − bucla de ac este un semicerc cu diametru d = A – 0,5F; − bucla de platină este o semielipsă cu axele (A–0,5F),(gt -F). Relaţia de calcul a lungimii firului din ochi este:

l = 2,36 A + 2 B – 1,96 F + 0,79 gt. (V.3.97)

Grosimea tricotului interloc variază între 4F şi 5F şi depinde de natura materiei prime.

Astfel, pentru tricoturi din fire tip mătase, gt =4F, iar relaţia (V.3.97) devine: l = 2,36 A + 2 B + 1,18 F. (V.3.98)

Sau, dacă se înlocuieşte gt = 5F, pentru tricoturi realizate din fire tip bumbac, rezultă: l = 2,36 A + 2 B + 2,18 F (V.3.99)

Relaţia (V.3.62), aplicată în cazul modelului Kudrivin - Şalov, conduce la valoarea: C = 2,36/2 = 1,18.

Modelul HAGIU [9]. Lungimea firului din ochiul interloc se poate calcula după un model spaţial în care se admite că formele de dispunere a elementelor structurii rezultă din intersecţia unui cilindru eliptic cu un cilindru circular drept şi cu două plane. Etapele care trebuie parcurse sunt similare cu cele de la modelul spaţial Vekassy, pentru legătura glat.

V.3.4.5. Tendinţe privind dezvoltarea structurilor tricotate din bătătură [3]

În domeniul producerii tricoturilor, pe plan mondial se remarcă realizări deosebite privind concepţia maşinilor de tricotat, dotate cu echipamente de programare şi auto-matizare, ceea ce a permis, pe lângă o creştere importantă a performanţelor utilajelor şi o diversitate nebănuită a structurilor, cu depăşirea domeniilor clasice de utilizare, reali-zându-se o gamă foarte largă de articole tricotate pentru domenii greu de imaginat în trecut.

Page 85: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

174 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tendinţele de dezvoltare a materialelor textile urmăresc: − găsirea unor noi aplicaţii în care să fie utilizate cu succes; − optimizarea articolelor existente; − conceperea unor noi tipuri de structuri cu efecte de suprafaţă deosebite sau cu

proprietăţi îmbunătăţite. Structurile tricotate pe direcţie transversală au cunoscut o dezvoltare deosebită şi

s-au impus, comparativ cu celelalte materiale textile, datorită avantajelor oferite; în acest sens se exemplifică producerea ciorapilor (pentru femei, bărbaţi şi copii), care sunt în exclusivitate produse tricotate.

Din multitudinea structurilor tricotate, unele s-au extins la scară industrială, devenind cunoscute sub diferite denumiri comerciale (vezi anexa). Este de menţionat faptul că nu există unitate în denumirea structurilor, a termenilor de specialitate, a criteriilor de clasificare, a metodologiei de proiectare. Lipsa unităţii creează probleme de comunicare între specialişti. În ceea ce priveşte structura, inconvenientul este eliminat dacă se folosesc metodele de reprezentare grafică a tricoturilor.

Ca o trăsătură majoră a producţiei materiale şi în special a celei textile, se remarcă atenţia deosebită acordată calităţii produselor, problema consumurilor (altădată prioritară) ocupând un loc secundar.

Diversificarea tricoturilor este realizată prin alegerea materiei prime, a structurii şi parametrilor de structură, precum şi prin procesul de finisare. Domeniul structurilor tricotate a înregistrat progrese în toate aceste direcţii.

Din informaţiile oferite de literatura de specialitate, din analiza comparativă a producţiei de articole tricotate pe direcţie transversală, şi în baza ultimelor realizări ale firmelor constructoare de utilaj se pot contura următoarele direcţii de dezvoltare a structurilor tricotate din bătătură.

• Obţinerea unor efecte de dispunere sau desen şi, în cazul legăturilor de bază sau derivate, prin alegerea raportului de lucru al acelor, sau prin realizarea de ochiuri de diferite dimensiuni.

• Extinderea utilizării legăturilor lincs cu desene lincs, în scopul obţinerii unor efec-te de relief (specifice dispunerii libere a zonelor cu ochiuri de aspect diferit), a unor efecte similare modificărilor de evoluţie (desene tip torsadă, tip aran), sau conturarea altor desene.

• Realizarea de tricoturi cu ochiuri reţinute sau duble de indici mici şi distibuţie uniformă în scopul dirijării proprietăţilor.

• Valorificarea efectului de relief, prin realizarea de ochiuri reţinute de indici foarte mari (cum ar fi i = 20).

• Obţinerea de desene din dispunerea buclelor netransformate în ochi, în cazul ochiurilor duble de indici mari.

• Extinderea gamei structurilor cu ochiuri transferate şi cu ochiuri încrucişate, posibilă şi datorită perfecţionării mecanismelor maşinilor de tricotat (fonturi auxiliare, sisteme integrate, transferul ochiurilor, în cazul maşinilor circulare).

• Utilizarea structurilor patent de raport variabil, fie în scopul obţinerii unor desene cu şiruri incomplete, fie a desenelor ajur.

• Extinderea utilizării transferul în grup al ochiurilor şi a transferului unilateral al buclei de platină.

• Creşterea numărului de ochiuri antrenate în realizarea torsadelor, datorită eliminării restricţiilor legate de încrucişarea ochiurilor.

• Diversificarea efectelor obţinute prin deplasarea fonturii, corelată cu introducerea altor modificări de evoluţie (ochiuri reţinute, ochiuri duble).

Page 86: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 175

• Diversificarea tricoturilor cu fire suplimentare de căptuşeală, prin alegerea raportului de ancorare; de exemplu, în cazul raportului 1:1 decalat se obţine un efect similar legăturii pânză a ţesăturilor.

• Obţinerea de structuri pluş cu desene în relief, din realizarea de bucle pluş de diferite înălţimi.

• Extinderea gamei structurilor cu desene combinate, care au la bază tehnici speciale (intarsia, Wickel, vanisare prin aplicare sau brodare), prin creşterea numărului de culori, a dimensiunilor raportului şi a posibilităţilor de conturare a desenelor.

• Dirijarea proprietăţilor structurilor jacard prin modificarea evoluţiei firelor pe partea de spate.

• Realizarea de structuri jacard neconvenţionale prin introducerea altor modificări de evoluţie decât ochiuri reţinute.

• Diversificarea structurilor jacard prin utilizarea evoluţiilor în paralel din fire cu caracteristici diferite (pluş jacard, vanisat prin flotare jacard).

• Extinderea structurilor modulate cu obţinerea unor efecte de suprafaţă dintre cele mai diverse, o dată cu valorificarea posibilităţilor tehnologice ale maşinilor moderne de tricotat.

• Obţinerea de forme tridimensionale pe bază de structuri stratificate, cu legarea prin bucle, ochiuri vanisate sau fire suplimentare.

V.3.5. Tricoturi din urzeală V.3.5.1. Metode de reprezentare a structurii tricoturilor din

urzeală Conform STAS 8257-79, pentru tricoturile din urzeală se folosesc următoarele

metode: − reprezentare structurală (analitică); − schemă grafică a evoluţiei firului (firelor); − schemă numerică a evoluţiei firului (firelor). Reprezentarea structurală a tricoturilor din urzeală are la bază aceleaşi considerente

prezentate în cadrul paragrafului V.3.4.1, referitor la tricoturile din bătătură. Spre exemplificare, sunt reprezentate structural, în dispunerea teoretică şi reală, două

tricoturi: legătura trico (fig. V.3.71, a,b) şi tricot din urzeală file (fig.V.3.72, a,b).

a) b) c) d) Fig. V.3.71. Reprezentarea legăturii trico.

Page 87: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

176 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Schema grafică a evoluţiei firului (firelor) constă în reprezentarea simplificată a evoluţiei firului (firelor) în cadrul fiecărui rând din raport. Acele din fontură (fonturi) sunt reprezentate prin puncte (în cazul a două fonturi se folosesc semne distinctive) şi se ţine seamă că, în cadrul unui ciclu de tricotare, pasetele (firele) au mişcări de oscilaţie printre ace şi de deplasare laterală prin faţa şi spatele acelor.

Deoarece toate firele aparţinând unui sistem au evoluţii identice, este suficient să se reprezinte evoluţia unui singur fir din acel sistem.

În figurile V.3.71,c şi V.3.72,c se completează reprezentările cu schemele grafice de depunere.

a) b)

Fig. V.3.72. Reprezentarea unui tricot cu desen file.

c) d)

Schema numerică (cifrică) prezintă, pentru un fir dintr-un sistem, intervalele parcurse de pasetă pentru depunerea firului, pentru fiecare rând din raport. Intervalele dintre ace se numerotează în mod convenţional, de la dreapta la stânga sau invers (în funcţie de poziţia mecanismului deplasărilor laterale) şi din unitate în unitate sau din 2 în 2 (pentru maşinile cu două fonturi).

Dacă nu se ţine seamă de tipul maşinii de tricotat pe care a fost sau va fi realizat tricotul, schema numerică este formată din două cifre pentru fiecare rând, de unde rezultă atât mărimea deplasărilor laterale prin faţa acului (diferenţa dintre cifrele corespunzătoare unui rând), cât şi prin spatele acului (diferenţa între prima cifră a unui rând de ochiuri şi ultima cifră a rândului anterior).

Schema numerică însoţeşte, de regulă, schema grafică a evoluţiei firului, caz în care se dispune pe verticală, de jos în sus, în sensul de realizare a tricotului.

Page 88: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 177

Tabelul V.3.11 Principalele elemente de structură ale tricoturilor de urzeală

Tipul evoluţiei

Reprezentare structurală Reprezentare prin schemă grafică şi

numerică Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

1 2 3 4

Ochi închis, segmente unilaterale

Ochi închis, segmente bilaterale

Ochi deschis, segmente unilaterale

Ochi deschis, segmente bilaterale

Evoluţie köper

Ochi vanisat

Page 89: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

178 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.11 (continuare) 1 2 3 4

Evoluţie tip urzeală

Evoluţie tip bătăttură

Evoluţie tip bătătură depusă cu presa căzătoare

Pentru tricoturile exemplificate anterior se prezintă şi schemele numerice

(fig. V.3.71,d şi V.3.72,d). Năvădirea fiecărui sistem de fire este precizată ca succesiune de plinuri şi goluri sau,

în cadrul schemei grafice, în intervalul dintre ace, folosind simboluri distinctive corespunzătoare (exemplu l – pasetă cu fir, plin şi x – pasetă fără fir, gol).

În tabelul V.3.11 sunt reprezentate prin cele trei metode principalele elemente de structură întâlnite în cazul tricoturilor din urzeală.

V.3.5.2. Structuri tricotate pe direcţie longitudinală. Exemple reprezentative din punct de vedere structural

Legăturile de bază sunt formate din ochiuri normale de tricot din urzeală, la care amplitudinea segmentelor de legătură este 0 sau 1.

Page 90: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 179

Legăturile derivate sunt formate din ochiuri normale de tricot din urzeală, la care amplitudinea segmentelor de legătură este mai mare sau egală cu 2.

Legăturile de bază şi derivate se obţin cu un singur sistem de fire, năvădire plină; cu ochiuri închise, deschise sau combinaţii de ochiuri închise şi deschise şi se pot realiza pe maşini cu o fontură sau cu două fonturi.

În cazul tricoturilor din urzeală, desenele de culoare se obţin prin utilizarea năvădirii pline, dar într-un raport de culoare.

Din grupa desenelor de legătură fac parte: − tricoturile realizate cu două sau mai multe sisteme de fire; − tricoturile cu desene file; − tricoturile cu evoluţii în doua şiruri (Koper); − tricoturile cu ochiuri reţinute; − tricoturile cu ochiuri duble; − tricoturile cu fire suplimentare. Legăturile de bază şi derivate, realizate pe maşini cu o fontură Legătura lănţişor (fig. V.3.73) se caracterizează prin evoluţia firului în unul şi

acelaşi şir, cu formarea de ochiuri a căror amplitudine este zero. Datorită lipsei punctelor de legare între şirurile de ochiuri, legătura nu conduce la formarea unei suprafeţe (tricot).

a) b)

Fig. V.3.73. Legătura lănţişor.

Fig. V.3.74. Legătura trico.

Legătura trico (fig. V.3.74) se caracterizează prin evoluţia firului în două şiruri vecine (alăturate), de unde rezultă ochiuri cu segmente de legătură unilaterale, de amplitudine 1.

Legătura atlas (fig. V.3.75) prezintă o evoluţie a firului în mai mult de două şiruri vecine (alăturate), amplitudinea segmentelor de legătură fiind tot 1.

Legătura atlas conţine ochiuri cu segmente de legătură unilaterale, dar şi cu segmen-te de legătură bilaterale. Legătura atlas poate fi simplă sau compusă, dacă pe înălţimea ra-portului se realizează două şi respectiv mai multe rânduri cu ochiuri cu segmente de legă-tură unilaterale („de întoarcere”, când bara cu pasete îşi schimba sensul deplasărilor laterale).

Page 91: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

180 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Fig. V.3.75. Legătura atlas. Fig. V.3.76. Legătura trico derivat (a=2).

În dispunerea liberă a tricoturilor cu legăturile trico şi atlas, corpurile ochiurilor au

tendinţa de a se înclina şi roti în jurul axei lor, astfel încât planul ochiului este perpendicular pe planul tricotului şi aceasta datorită unghiurilor diferite de încovoiere a firului în punctele de legare.

Legatura trico derivat (fig. V.3.76) rezultă din evoluţia firului în două şiruri nealăturate; amplitudinea segmentelor de legătură este 2 sau mai mare decât 2.

a)

b)

Fig. V.3.77. Legături atlas derivat (a- simplu; b-compus).

Page 92: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 181

Legătura atlas derivat (fig. V.3.77,a,b) prezintă o evoluţie a firului în mai mult de două şiruri nealaturate, cu formarea unor segmente de legătură de amplitudine mai mare sau egală cu 2. Este suficient ca un singur segment de legătura din raport sa aibă amplitudinea mai mare sau egala cu 2, ca legătura să fie derivată.

Legătura atlas derivat, ca şi legătura atlas, poate fi simplă sau compusă. Legăturile de bază şi derivate, realizate pe maşini cu două fonturi. Din punct de

vedere structural, legăturile de bază şi derivate realizate pe maşini cu două fonturi păstrează caracteristicile celor realizate pe o fontură, cu precizarea că un rând complet se formează în două etape: într-o primă etapă, ochiurile cu aspect faţă şi, în a doua etapă, decalat cu jumătate din înălţimea ochiurilor, cele cu aspect spate.

Fig. V.3.78. Legătura trico, pe două fonturi.

Se menţionează faptul că, în cazul legăturii trico (fig. V.3.78) şi trico derivat pe două fonturi, firul (firele) nu evoluează în două şiruri (nu ar rezulta tricot), ci în trei şiruri, din care două aparţin unei fonturi, iar cel din mijloc, celeilalte fonturi.

Tricoturi din urzeală realizate cu două sau mai multe sisteme de fire

(fig. V.3.79). Prezintă în structură evoluţia independentă a două sau mai multe sisteme de fire, cu formarea uneia din legăturile de bază sau derivate. Se realizează pe maşini de tricotat din urzeală cu o fontură sau cu două fonturi, cu năvădiri pline sau nepline.

Deşi numerotarea barelor cu pasete nu este aceeaşi la cele două grupe mari de maşini de tricotat din urzeală – raşel şi rapide – se consideră că segmentele de legătură ale sistemului I de fire, depus de bara I apar în prim plan pe partea de spate, acoperind toate celelalte segmente ale sistemelor II, III ş.a.m.d., iar flancurile realizate prin evoluţia firelor de la sistemul I apar în prim plan pe partea de faţă a tricotului. Se menţionează că poziţia

Page 93: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

182 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

segmentelor de legătură este certă, determinată fiind de poziţia barelor cu pasete faţă de ace, în timp ce situarea flancurilor realizate de diferite sisteme de fire este influenţată şi de alţi factori, cum ar fi starea de tensiune a firelor pe maşină.

Fig. V.3.79. Tricot realizat cu două sisteme de fire cu evoluţiile TD(a=2) – T.

În aceasta grupă sunt incluse o mare varietate de tricoturi, care se pot deosebi prin: − numărul sistemelor de fire şi evoluţia fiecărui sistem; − năvădirea barelor cu pasete (plină sau intr-un anumit raport); − poziţia în structură a diferitelor evoluţii; − sensurile de evoluţie a unor sisteme în raport cu celelalte; − tipul ochiurilor, închise, deschise sau combinaţii; − amplitudinea segmentelor de legătură, în cazul legăturilor derivate; − dimensiunile raportului şi tipul legăturii atlas (simplu sau compus). Se exemplifică în acest sens că, în cazul a două sisteme de fire, năvădiri pline şi cu

evoluţiile trico-trico, se obţin 32 de variante de structură, modificându-se numai tipurile ochiurilor şi sensul de depunere pe ace.

Tricoturi din urzeală cu evoluţii în două şiruri sau mai multe şiruri –Koper

(fig. V.3.80). Rezultă prin depunerea firului pe două ace vecine, cu formarea a două ochiuri într-un rând, legate prin bucle de platină. Se realizează pe maşini de tricotat din urzeala cu o fontură, cu unul sau mai multe sisteme de fire (din care numai unul sau mai multe au evoluţie Koper), năvădiri pline sau nepline (de regulă, 1 plin, 1 gol). Evoluţia caracteristică poate fi lănţişor (dacă firul evoluează pe aceleaşi două ace alăturate), trico (dacă firul formează ochiuri în trei şiruri, două câte două alăturate) sau atlas (dacă firul formează câte două ochiuri alăturate în mai mult de trei şiruri). Dacă segmentele de legătură au amplitudinea mai mare sau egală cu 2, legătura Koper se socoteşte a fi derivată.

O astfel de evoluţie conferă tricotului elasticitate deosebită în lăţime, ceea ce a condus la realizarea depunerilor şi pe mai mult de două ace alăturate.

Page 94: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 183

Fig. V.3.80. Legătura Köper trico.

Fig. V.3.81. Tricot din urzeală cu desen file.

Tricoturi din urzeală cu desene file. Prezintă în structură orificii, ca urmare a lipsei punctelor de legare între şirurile de ochiuri pe înălţimea unuia sau mai multor rânduri de ochiuri. De regulă, ochiurile care delimitează orificiile sunt formate dintr-un singur fir, ceea ce determină o înclinare a corpurilor ochiurilor, în dispunerea liberă a tricotului şi conturarea orificiului sub formă ovală, hexagonală, rombică etc. Se realizează cu unul sau mai multe sisteme de fire, năvădiri nepline, cu evoluţii identice şi în sensuri contrare sau cu evoluţii diferite, pe maşini cu o fontură (fig. V.3.81) sau cu două fonturi (fig. V.3.82).

Page 95: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

184 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Fig. V.3.82. Tricot din urzeală cu desen file,

realizat pe două fonturi. Fig. V.3.83. Tricot din urzeală cu ochiuri

reţinute. Tricoturi din urzeală cu ochiuri reţinute. Se caracterizează prin prezenţa în struc-

tură a ochiurilor reţinute, rezultate ca urmare a năvădirii nepline, corelată cu profilul presei desenatoare (maşini rapide, fig. V.3.83), sau ca urmare a scoaterii din lucru a uneia din fonturi, pe înălţimea unuia sau mai multor rânduri de ochiuri. În primul caz, ochiurile reţinute au indici diferiţi, care nu se pot alungi pe distanţa indicelui de reţinere fapt ce determină dispunerea în relief a ochiurilor normale învecinate. Frecvent, se utilizează evoluţia atlas.

Fig. V.3.84. Tricot din urzeală cu ochiuri duble deschise.

Fig. V.3.85. Tricot din urzeală cu fire de urzeală.

Page 96: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 185

Tricoturi din urzeală cu ochiuri duble. În cazul tricoturilor din urzeală, ochiul dublu este format dintr-un ochi normal şi una sau mai multe bucle care evoluează în paralel cu bucla de ac (fig. V.3.84). Se realizează pe maşini rapide de tricotat din urzeală, prin alternarea acţiunii presei şi a eliminării ei. Indicele ochiului dublu este dat de numărul succesiv de cicluri în care este eliminata faza presării. Buclele netransformate în ochiuri pot fi închise sau deschise, dacă provin dintr-o depunere de ochi închis sau deschis.

Tricoturi din urzeala cu fire suplimentare. Firele suplimentare pot fi de urzeală sau de bătătură.

Tricoturile din urzeală cu fire de urzeală (fig. V.3.85) conţin în structură sisteme de fire care nu formează ochiuri, orientate pe direcţie longitudinală, dispuse între şiruri şi ancorate în structura prin realizarea de puncte de legare cu segmentele de legătură ale evoluţiilor de fond.

Tricoturile din urzeală cu fire de bătătură prezintă în structură fire sau segmente de fire care nu formează ochiuri, orientate în direcţia rândurilor de ochiuri.

După modul de consolidare în structură a firelor de bătătură, se disting: − tricoturi din urzeală cu fire de bătătură cu puncte multiple de legare; − tricoturi din urzeală cu fire de bătătura cu puncte singulare de legare.

Fig. V.3.86. Tricot din urzeală cu fire de

bătătură depuse pe întreaga lăţime Fig. V.3.87. Tricot din urzeală cu fire de

bătătură cu zone de întoarcere

În prima grupă sunt incluse tricoturile din urzeală cu firele de bătătură dispuse între corpurile ochiurilor şi segmentele de legătură ale evoluţiilor de fond, caz în care se deosebesc:

− tricoturi din urzeală cu fire de bătătura depuse pe întreaga lăţime (fig. V.3.86); − tricoturi din urzeală cu fire de bătătură depuse de bare cu pasete şi dispuse sub

formă de segmente de fire de bătătură, cu realizarea de zone de întoarcere (fig. V.3.87). Referitor la ultima subgrupă de tricoturi, se pot face următoarele precizări: − sistemele de fire care formează ochiuri au, de regulă, năvădiri pline; − sistemele de fire de bătătură pot avea năvădiri pline sau nepline; − amplitudinea segmentelor de bătătura poate fi constantă sau variabilă pe înălţimea

raportului de evoluţie; − numărul segmentelor de bătătură dispuse în dreptul unui ochi este determinat de

năvădirea sistemului de fire şi amplitudinea deplasărilor laterale.

Page 97: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

186 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Din grupa tricoturilor din urzeală cu fire de bătătura cu puncte singulare de legare o dezvoltare deosebită au cunoscut-o cele cu bucle de presă căzătoare (maşini raşel, fig. V.3.88, a,b).

a b

Fig. V.3.88. Tricoturi din urzeală cu bucle de presă căzătoare. După faza depunerii, firele care se află sub acţiunea presei căzătoare ajung pe tija

acului, alături de ochiul vechi, ceea ce are drept urmare transformarea lor în fire suplimentare, cu formarea de puncte de legare cu segmentele de legătură de intrare – ieşire şi dispunerea lor, în prim-plan, pe partea de spate a tricotului. Sistemele de fire care nu sunt sub acţiunea presei căzătoare evoluează cu formarea de ochiuri normale. Buclele de presă căzătoare pot fi închise sau deschise, în funcţie de mişcările pasetei respective, pentru realizarea de ochi închis sau deschis. Buclele de presă căzătoare se pot realiza în fiecare rând sau numai în anumite rânduri, segmentele de bătătură având o poziţie înclinata faţă de direcţia rândurilor de ochiuri. Evoluţia iniţială a firelor aflate sub acţiunea presei căzătoare poate fi cea specifică legăturilor de bază, derivate sau Koper.

Tricoturi din urzeală pluş. Se

caracterizează prin prezenţa în structură a unor sisteme de fire care evoluează nor-mal în corpul ochiurilor (alături de firele de fond), dar cu segmente de legătură foarte mari, ceea ce constituie pluşul.

După forma pluşului şi modul de realizare a tricotului se disting:

− tricoturi pluş buclat (fig. V.3.89): • pe maşini cu o fontură, − tip frottier (prin utilizarea năvă-

dirii nepline); − specializate, echipate cu platine

de pluşare; • pe maşini cu două fonturi, dintre

care una este echipată cu tije − tricoturi pluş tăiat, obţinute pe maşini cu două fonturi şi minimum trei bare cu

pasete, dintre care cea din mijloc (pluş) are o evoluţie pe ambele fonturi.

Fig. V.3.89. Tricot din urzeală cu bucle pluş.

Page 98: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 187

V.3.5.3. Modele geometrice pentru calculul parametrilor de structură ai tricoturilor din urzeală

Denumire model Prezentare model 1 2

1. Modelul geometric G.L. Allison (1958)

Fig. V.3.90

F(aA)BFBπFl 2422 2222 +++++= Se adaugă (2 ÷ 10)%, în funcţie de înclinarea ochiului. Modelul nu ia în consideraţie dispunerea spaţială şi aplică aceeaşi ecuaţie pentru toate sistemele de fire

2. Modelul ELASTICA P.Grosberg (1960)

Fig. V.3.91

Modelul se aplică la tricoturile din urzeală cu două sis-teme de fire. Firul se consideră o unitate elastică, for-ma ochiului fiind dată de forţele de încovoiere aplicate la baza acestuia. Lungimea ELASTICA: lE = 2,543B

Pe maşină Relaxat

lBI ++ 22 )(aAB

FB 12,754,2 ++ ++ 22 )(29,1 aAB

FB 12,754,2 ++

lBII ++ 22 )(aAB FB 69,454,2 ++

++ 22 )(29,1 aABFB 55,254,2 ++

Modelul ELASTICA îmbunătăţit (1964)

Fig. V.3.92

Grosberg propune o ecuaţie pentru ambele stări: 22sec078,12(sec08,4 BBFaAKBl +θ−++θ=

unde θ = înclinarea ochiului; K =1, pe maşină

θ+−

=sec078,12FC

BK relaxat

Page 99: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

188 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

1 2 3. Modelul A. Dalidovici

Fig. V.3.93

Modelul se aplică pentru ochiuri de tip tricot şi tricot derivat. Se consideră AB şi CDE arce de elipsă (flanc + flanc şi segment de legătură), iar bucla de ac ca semicerc de diametru d = 3F.

23

43)5,0(

4FBAal π

++π

= , pentru a = 1,2,3

4. Modelul K. Kopias

Fig. V.3.94

Modelul se aplică pentru ochiurile de tip tricot şi tricot derivat, cu a = 2 şi 3.

22 )(4 aABkl += unde k = 1,6 – 2,6, funcţie de tipul de evoluţie. Coeficientul desimilor C se consideră în intervalul 0,3–1,3

5. Modelul S. Raz (1980)

Fig. V.3.95

Modelul este cunoscut sub denumirea de „machine stateloop” şi se aplică la tricoturile din urzeală realizate cu două sisteme de fire (de natură sintetică), care ulterior xunt termofixate. Se ia în consideraţie starea tricotului (şi respectiv forma ochiului) pe maşină. Forma ochiului şi implicit consumul de fir sunt determinate de forţa de tragere aplicată şi de modul de dispunere a firelor în bucla de ac.

++−+−+−= 2222 )2()3()( FFBFaAFBl

FFFB 4,154)2( 22 ++−+

6. Modelul Sun (1986)

Sun propune o ecuaţie pentru ochiuri lănţişor (a = 0) şi tricot, tricot derivat (a ≥ 1), în cazul în care tricoturile sunt realizate cu două sisteme de fire. Ecuaţiile sunt valabile în următoarele cazuri: • pe faţa tricotului în prim plan apar firele de la bara

din spate, în timp ce, pe partea de spate, în prim-plan se dispun segmentele de legătură de la prima bară; • apariţia în prim-plan a firelor de la cele două

sisteme de fire este aleatorie pentru ambele părţi ale tricotului.

Page 100: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 189

1 2 Lungimile de fir sunt calculate cu:

− lănţişor, ochiuri deschise:

BFFBFl ++−+π

= 22 )2

5()5,2(22

7

− tricot şi tricot derivat:

++−+π

= 22 )5,2()5,2(22

7 FFBFl

22)5,2( BFaA +−+ 7. Modelul A. Dalidovici

Fig. V.3.96

Modelul se aplică în cazul tricoturilor produse pe maşini cu două fonturi:

[ ],

)(410040

222

n

gFxkAB

FDD

l n

t

vo

∑ ++±+

+π++=

unde: n este numărul de segmente de legătură din raportul de evoluţie;

kA – proiecţia segmentului de legătură pe direcţia rândului;

B/2 – proiecţia segmentului de legătură pe direcţia şirului;

gt – proiecţia segmentului de legătură pe cea de-a treia direcţie;

x + F – factor de corecţie pentru proiecţia pe direcţia rândului de ochiuri

V.3.5.4. Tendinţe privind dezvoltarea tricoturilor din urzeală

Tricotarea din urzeală oferă largi posibilităţi de diversificare a structurilor, atât din punct de vedere estetic, cât şi sub aspectul proprietăţilor caracteristice.

În dezvoltarea tricoturilor din urzeală se manifestă, pe de o parte, tendinţa de optimizare a celor existente, în ceea ce priveşte parametrii structurii, iar pe de altă parte, se urmăreşte crearea de noi structuri speciale.

În continuare, se evidenţiază câteva tendinţe de dezvoltare, abordate pe grupe de legături şi structuri.

Tricoturile din urzeală realizate cu un singur sistem de fire, cu formarea uneia din legăturile fundamentale, se utilizează ca atare, datorită proprietăţilor elastice, mai ales în domeniul tehnic. Totodată, ele pot constitui ca element de bază, care, împreună cu o matrice, determină obţinerea materialelor compozite.

Urmărind realizarea de tricoturi cu elasticitate deosebită, nu numai prin utilizarea de fire corespunzătoare, ci şi prin structură, se extinde aria de aplicabilitate a legăturilor Köper (caz în care se ajunge la o elasticitate a tricotului de 30%, datorată numai structurii), prin depunerea firului pe 3 ace vecine.

Cât priveşte combinarea de legături fundamentale, se au în vedere evoluţiile diferite şi cu năvădiri nepline (evoluţii complementare).

Introducerea în structura tricoturilor din urzeală a firelor suplimentare permite dirijarea proprietăţilor, în special a celor mecanice, nu numai pe direcţiile principale, ci şi sub anumite unghiuri de solicitare.

Page 101: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

190 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Urmărind tendinţele modei, se constată o revenire a structurilor din urzeală cu desene obţinute prin nepresare (cu ochiuri reţinute sau cu ochiuri duble), care permit realizarea unei game foarte largi de efecte de suprafaţă.

O arie largă de aplicabilitatea cunoaşte şi tehnica jacard, utilizată atât la obţinerea perdelelor, cât şi a dantelelor şi articolelor de corsetărie.

Posibilitatea oferită de tehnologia tricotării din urzeală, de realizare a tricoturilor de diferite forme, în special cele tubulare sau tridimensionale, compartimentate, va determina extinderea aplicaţiilor tehnice de utilizare a acestora.

De asemenea, este de evidenţiat faptul că, la maşini de tricotat din urzeală înzestrate cu ace speciale cu zăvor, pot fi alimentate în timpul procesului de tricotare diferite materiale (folii de polietilenă, sau PVC, văl de fibre), care sunt consolidate prin ochiuri, ceea ce determină producerea de materiale compozite.

Tehnologia tricotării din urzeală, caracterizată ca fiind deosebit de flexibilă, oferă condiţii de implementare a ideilor creative, care să conducă la obţinerea de noi structuri, cu noi efecte de suprafaţă şi proprietăţi corespunzătoare destinaţiei propuse.

Dacă se are în vedere tabloul tipurilor de structuri din urzeală existente până în prezent, se poate găsi o asemănare cu tabelul elementelor chimice al lui Mendeleev, în sensul că, este de aşteptat, ca în viitor, căsuţele goale să fie completate cu noi structuri speciale.

Dintre toate aplicaţiile tricoturilor din urzeală, de mare viitor se preconizează a fi domeniul tehnic - medical, considerat a fi cel al produselor inteligente, care presupun multă creativitate şi inventivitate.

În direcţia dezvoltării tricoturilor din urzeală se concentrează eforturile specialiştilor din mai multe sectoare de activitate, de profil sau conexe: construcţii de maşini, cercetare ştiinţifică fundamentală şi aplicativă, proiectare, industrie.

Page 102: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f
Page 103: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Tabelul V.3.8

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi GLAT Materia primă KE Do Dv l [mm] M/m2 [g] Ac [mm] kAC B [mm] kB C

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Bbc 100% Nm 40/1 F = 0,19 mm

20 56 – 61 56 – 78 3,1 – 4,2 90 – 135 0,8 – 1,1 4,3 – 6,0 0,6 – 0,9 3,3 – 4,8 0,72 – 0,92 22 57 – 60 54 – 78 3,1 – 4,5 90 – 150 0,8 – 0,9 4,2 – 4,8 0,6 – 1,0 3,3 – 5,1 0,73 – 0,91 24 58 – 65 65 – 90 2,9 – 3,3 125 – 150 0,7 – 0,9 3,6 – 4,8 0,5 – 0,7 2,8 – 3,8 0,72 – 0,95

Bbc 100% Nm 50/1 F = 0,18 mm

20 47,5 95 110 1,05 5,9 0,5 3 0,49 24 67 – 62 80 – 95 3,1 – 3,5 130 – 140 0,7 – 0,75 3,8 – 4,2 0,5 – 0,6 2,9 – 3,5 0,8 – 0,9 28 62,5 – 65 90 -100 2,7 – 2,9 130 – 140 0,76 – 0,78 4,2 – 4,4 0,5 – 0,55 2,8 – 3,1 0,62 – 0,72

Bbc 100% Nm 60/1 F = 0,17 mm

20 57 – 60 80 2,8 120 0,67 4,2 0,6 3,9 0,92

24 60 – 65 105 – 110 2,5 – 2,7 112 – 120 0,75 – 0,83 4,7 – 5,2 0,45 – 0,47 2,8 – 2,9 3,1 – 3,9 0,57 – 0,61

28 68 – 70 80 – 100 2,6 – 2,8 110 – 115 0,71 – 0,73 4,4 – 4,6 0,5 – 0,6 5,2 0,68 – 0,85 Bbc 100% Nm 100/1 F = 0,12 mm

24 60 80 2,9 120 0,83 6,9 0,6 2,7 – 3,4 0,75

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm

8 22,5 – 26,5 30 – 37 7,2 – 8,4 188 – 235 1,89 – 2,22 3,8 – 4,5 1,3 – 1,7 2,95 – 3,04 0,72 – 0,76 10 25 – 26 33,5 – 34,5 7,4 – 7,6 214 – 223 1,92 – 2,00 3,9 – 4,1 1,45 – 1,5 2,75 – 3,4 0,74 – 0,75

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm 5 14 -15 20 - 25 11,4 – 12,8 239 – 285 3,33 – 3,57 4,8 – 5,2 2,9 – 3,6 2,86 - 4,1 0,6 – 0,7

PNA Nm 24/2/2 F = 0,69 mm

8 21,5 – 28,5 27 – 38,5 6,8 – 8,8 146 – 213 1,75 – 2,33 3,8 – 5,2 1,3 – 1,9 3,4 – 3,8 0,74 – 0,8 10 24,5 – 27 29 - 32 7,4 - 8,1 164 – 184 1,85 – 2,04 4,1 – 4,5 1,5 – 1,7 3,2 – 3,9 0,84 - 0,85

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm 5 14,5 – 15,5 20 – 24 11,2 – 12,2 206 – 239 3,2 – 3,45 5,0 – 5,4 2,1 – 2,5 3,1 – 4,0 0,64 – 0,78

PNA Nm 32/2 F = 0,43 mm 8 22 – 27,5 29,5 – 38 6,8 – 8,3 136 – 178 1,82 – 2,27 4,3 – 5,3 1,3 – 1,7 3,7 – 3,7 0,72 - 0,75

PNA Nm 32/2/2 F = 0,60 mm 5 14,5 – 15,5 21,5 – 22,5 11,4 – 12,0 185 – 200 3,23 – 3,45 5,4 – 5,8 2,2 – 2,33 3,7 - 3,87 0,67 - 0,69

PNA Nm 36/2 F = 0,40 mm 12 27,5 – 33,5 31 – 36 6,4 – 7,3 139 – 171 1,49 – 1,82 3,7 – 4,6 1,4 – 1,6 3,5 – 4,0 0,89 – 0,92

Page 104: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 91

Tabelul V.3.8 (continuare)1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

PNA Nm 36/2/2 F = 0,57 mm

8 20,5 – 21 25 – 31 8,7 – 9,7 219 – 253 2,38 – 2,44 4,2 – 4,3 1,6 – 2,0 2,8 – 3,53 0,67 – 0,82 10 22 – 25 30 – 41,5 7,3 – 8,7 255 – 338 2,00 – 2,27 3,5 – 4,1 1,2 – 1,7 2,1 – 2,95 0,60 – 0,73

PNA Nm 36/2/3 F = 0,69 mm 5 13 -16 20 – 27,5 10,7 – 12, 8 239 – 315 3,13 – 3,70 4,5 – 5,3 1,8 – 2,5 2,6 – 3,6 0,58 – 0,70

PNA Nm 40/2 F = 0,38 mm 12 26 – 30 29,5 – 35 6,7 – 7,7 116 – 140 1,67 – 1,92 4,4 – 5,1 1,4 – 1,7 3,7 – 4,45 0,81 – 0,88

PNA Nm 40/2/2 F = 0,54 mm

8 19 – 24 22,35 – 34,5 7,8 – 10,3 175 – 260 2,08 – 2,63 3,87 – 4,9 1,4 – 2,2 2,7 – 4,1 0,69 - 0,84 10 23 – 24,5 29,5 – 31,5 8,0 – 8,5 230 - 250 2,04 – 2,17 3,8 – 4,1 1,6 – 1,7 2,9 – 3,14 0,76 – 0,78

Page 105: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

92 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabel V.3.9

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi cu legătura PATENT 1:1 kE Do c Dv l [mm] M/m2 [g] Ac [mm] kAc B [mm] kB C

Bbc Nm 20/1 F = 0,28 mm 12 31,5 55 300 1,58 5,67 0,91 3,24 0,575

36 60 360 1,38 4,96 0,83 2,97 0,494 Bbc Nm 40/1 F = 0,20 mm 18 46,5 65 190 1,07 5,45 0,77 3,9 0,719

52 65 210 0,96 5,45 0,77 3,9 0,802 Bbc Nm 54/1 F = 0,15 mm 15 34 – 37,5 57,5 – 82 3,5 – 4,5 1,33 – 1,47 7,82 – 8,30 0,61 – 0,87 3,5 – 5,1 0,439–0,626

Bbc Nm 70/1 F = 0,15 mm 20 55 75 5,6 130 0,91 6,14 0,66 4,5 0,725

65 75 5,4 150 0,77 5,20 0,66 4,5 0,866 PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm

8 20 – 23 29,5 – 35 7,8 – 8,9 174 – 210 2,17 – 2,50 4,40 – 5,10 1,43 – 1,69 2,91 – 3,44 0,657 – 0,687 10 23 – 25 31 – 37 7,5 395 – 463 2,00 – 2,17 4,08 - 4,43 1,35 – 1,61 2,75 – 3,28 0,657 – 0,741

PNA Nm 28/2 F = 0,45 mm

8 18,5 – 22,5 25,5 – 33 7,9 – 9,6 129 – 169 2,22 – 2,70 4,89 – 5,95 1,52 – 1,96 3,35 – 4,31 0,681 – 0,725 10 20,5 – 23 29 – 20,5 7,4 – 8,8 299 – 394 2,17 – 2,44 4,80 – 5,37 1,23 – 1,72 2,71 – 3,79 0,568 – 0,706

PNA Nm 32/2 F = 0,42 mm 8 20 – 23,5 31 – 34,5 7,58 – 8,5 131 – 154 2,13 – 2,50 5,00 – 5,88 1,45 – 1,61 3.41 – 3,79 0,645 – 0,681

PNA Nm 36/2 F = 0,40 mm

8 20 -25,5 28,5 - 43 6,8 – 8,9 253 - 575 1,96 – 2,50 4,61 – 5,88 1,16 – 1,75 2,73 – 4,12 0,593 – 0,707 10 21,5 – 23,5 30,5 – 43 7,0 – 8,3 242 - 315 2,13 – 2,33 5,31 – 5,80 1,16 – 1,64 2,89 – 4,09 0,546 – 0,704 12 26 – 28,5 32 – 38 6,7 – 7,5 280 – 325 1,72 – 1,92 4,30 – 4,80 1,32 – 1,56 3,29 – 3,89 0,750 – 0,828

PNA Nm 36/2/2 F = 0,57mm

8 16,5 -19 22,5 – 29,5 9,3 – 11,1 200 – 367 2,63 – 3,03 4,64 – 5,35 1,69 – 2,22 2,98 – 3,92 0,644 – 0,733 10 17,5 - 20 25,5 – 40 8,3 – 10,3 410 – 598 2,50 – 2,86 4,41 – 5,04 1,23 – 1,96 2,17 – 3,46 0,493 – 0,686

PNA Nm 40/2 F = 0,38 mm

10 21,5 – 26,5 30,5 – 44 6,5 – 8,2 216 – 305 1,89 – 2,33 4,96 – 6,12 1,14 – 1,64 3,00 – 4,31 0,602 – 0,704 12 25 – 27 30 – 34 7,1 – 7,8 233 – 262 1,85 – 2,00 4,87 – 5,26 1,47 – 1,67 3,87 – 4,39 0,722 – 0,833

PNA Nm 40/2/2 F = 0,54 mm

8 18 – 20 23,5 – 29 9,0 – 10,3 174 – 210 2,50 – 2,78 4,65 – 5,17 1,72 – 2,13 3,20 – 3,96 0,689 – 0,765 10 18 – 20 25,5 – 33 8,8 – 10,1 371 – 464 2,50 – 2,78 4,65 – 5,17 1,52 – 1,96 2,83 – 3,65 0,606 – 0,705

PNA Nm 44/2/2 F = 0,51 mm

8 19 – 21,5 23 – 33 8,3 – 10,1 160 – 214 2,33 – 2,63 4,54 – 5,13 1,52 – 2,17 2,97 – 4,23 0,561 – 0,826 10 19 - 21 26 – 44,5 7,7 – 9,8 348 - 525 2,38 - 270 4,64 – 5,27 1,12 – 1,92 2,18 – 3,75 0,471 – 0,730

Page 106: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 93

Tabel V.3.10.

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturile cu legătura PATENT 2:2 Do c [s/5 cm] Dv [r/5 cm] l [mm] M/m2 [g] Ac [mm] kAc B [mm] kB C

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm

8 22,5 – 26,5 30,5 – 41,5 7,03 – 8,43 383 – 511 1,89 – 2,22 3,85 – 4,33 1,20 – 1,64 2,45 – 3,34 0,638 – 0,737 10 25 – 29 33,5 – 39 6,81 – 7,66 431 – 518 1,72 – 2,00 3,51 – 4,08 1,28 – 1,49 2,61 – 3,04 0,714 – 0,746

PNA Nm 28/2 F = 0,45 mm

8 24 – 28,5 31 – 41,5 6,63 – 7,97 339 – 448 1,75 – 2,08 3,86 – 4,59 1,20 – 1,61 2,64 – 3,54 0,686 – 0,774 10 25,5 – 31 32 – 39,5 6,88 – 7,74 358 – 501 1,61 – 1,86 3,55 – 4,32 1,10 – 1,56 2,42 – 3,43 0,681 – 0,796

PNA Nm 28/2/2 F = 0,65 mm 5 14 – 16,5 20 – 25,5 10,86 – 12,78 406 – 518 3,03 – 3,57 4,72 – 5,56 1,96 – 2,50 3,05 – 3,89 0,700 – 0,733

PNA Nm 32/2 F = 0,43 mm

8 23,5 – 26,5 31 – 39,5 6,89 – 7,95 290 – 361 1,89 – 2,13 4,44 – 5,01 1,27 – 1,61 2,99 – 3,79 0,670 – 0,758 10 23 – 29,5 31,5 – 42,5 6,41 – 7,98 289 – 402 1,79 – 2,17 4,00 – 5,12 1,18 – 1,39 2,78 – 3,74 0,694 – 0,730

PNA Nm 32/2/2 F = 0,60 mm 5 15,5 – 17 20,5 – 27 10,27 – 11,79 378 – 472 2,94 – 3,23 4,89 – 5,37 1,85 – 2,44 3,08 – 4,06 0,629 – 0,756

PNA Nm 36/2 F = 0,40 mm 10 21,5 – 29 29 45 6,23 – 8,40 233 – 362 1,82 – 2,33 4,30 – 5,80 1,11 – 1,72 2,77 – 4,29 0,644 – 0,741

PNA Nm 36/2/2 F = 0,57 mm

5 11,5 – 14,5 18 – 23,5 11,94 – 14,65 405 – 543 3,45 – 4,35 4,97 – 6,27 2,13 – 2,78 3,07 – 4,01 0,617 – 0,638 8 19,5 – 22,5 25,5 – 34,5 8,24 – 9,80 433 – 569 2,22 – 2,56 3,92 – 4,52 1,45 – 1,96 2,56 – 3,46 0,652 – 0,764

10 18 – 21,5 24 – 37 8,20 – 10,37 398 – 580 2,33 – 2,78 4,10 – 4,90 1,35 – 2,08 2,38 – 3,67 0,581 – 0,750 PNA Nm 40/2 F = 0,38 mm 10 22,5 – 28,5 29,5 – 40,5 6,45 – 8,11 215 – 298 1,75 – 2,22 4,61 – 5,85 1,23 – 1,69 3,24 – 4,45 0,703 – 0,762

PNA Nm 40/2/2 F = 0,54 mm

8 18,5 – 24,5 23,5 – 40,5 7,42 – 10,26 357 – 589 2,04 – 2,70 3,80 – 5,03 1,23 – 2,13 2,29 – 3,96 0,604 – 0,787 10 20 – 25,5 25,5 – 39,5 7,37 – 9,60 392 – 594 1,96 – 2,50 3,65 – 4,65 1,27 – 1,96 2,36 – 3,65 0,658 – 0,784

PNA Nm 40/2/3 F = 0,66 mm 5 14,5 – 16,5 19,5 – 25,5 10,83 – 12,68 431 – 547 3,03 – 3,45 4,60 – 5,23 1,95 – 2,56 2,98 – 3,89 0,647 – 0,743

PNA Nm 44/2 F = 0,51 mm

8 24 – 26,5 34 – 42,5 6,99 – 7,88 468 – 572 1,89 – 2,08 3,68 – 4,06 1,18 – 1,47 2,30 – 2,87 0,623 – 0,705 10 24,5 – 28,5 31,5 – 43,5 6,72 – 8,05 452 – 606 1,75 – 2,04 3,42 – 3,98 1,15 – 1,59 2,24 – 3,10 0,655 – 0,777

PNA Nm 44/2/2 F = 0,63 mm 5 14 – 16,5 20,5 – 25,5 10,73 – 12,54 393 - 493 3,03 – 3,57 4,83 – 5,69 1,96 – 2,44 3,12 – 3,89 0,647 – 0,683

Page 107: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

94 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE Tabelul V.3.7

Principalele elemente de structură pentru tricoturile din bătătură

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale

Reprezentare structurală Secţiune

Semne convenţio-

nale

Ochi normal

Ochi vanisat

Page 108: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 95

Tabelul V.3.7 (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne convenţionale

Reprezentare structurală Secţiune

Semne convenţio-

nale

Ochi reţinut i=1 şi flotare

Page 109: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

96 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7. (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Ochi dublu i=1 Nş=1

Page 110: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 97

Tabelul V.3.7 (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Ochiuri încrucişate, torsadă

Ochiuri încrucişate, desene prin deplasare

Page 111: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

98 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7 (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Buclă de platină, transfer bilateral

Buclă de platină, transfer unilateral

Page 112: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 99

Tabelul V.3.7. (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Buclă de început şi ochi transferat

Page 113: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

100 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.7. (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Segment de urzeală

Page 114: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 101

Segment de bătătură

Tabelul V.3.7. (continuare)

Tipul evoluţiei

Aspect FAŢĂ Aspect SPATE

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Reprezentare structurală Secţiune Semne

convenţio-nale

Evoluţie tip căptuşea-lă

Page 115: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

102 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Ochi cu buclă pluş

Tabelul V.3.8

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi GLAT Materia primă KE Do Dv l [mm] M/m2 [g] Ac [mm] kAC B [mm] kB C

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 Bbc 100% Nm 40/1 F = 0,19 mm

20 56 – 61 56 – 78 3,1 – 4,2 90 – 135 0,8 – 1,1 4,3 – 6,0 0,6 – 0,9 3,3 – 4,8 0,72 – 0,92 22 57 – 60 54 – 78 3,1 – 4,5 90 – 150 0,8 – 0,9 4,2 – 4,8 0,6 – 1,0 3,3 – 5,1 0,73 – 0,91 24 58 – 65 65 – 90 2,9 – 3,3 125 – 150 0,7 – 0,9 3,6 – 4,8 0,5 – 0,7 2,8 – 3,8 0,72 – 0,95

bbc 100% Nm 50/1 F = 0,18 mm

20 47,5 95 110 1,05 5,9 0,5 3 0,49 24 67 – 62 80 – 95 3,1 – 3,5 130 – 140 0,7 – 0,75 3,8 – 4,2 0,5 – 0,6 2,9 – 3,5 0,8 – 0,9 28 62,5 – 65 90 -100 2,7 – 2,9 130 – 140 0,76 – 0,78 4,2 – 4,4 0,5 – 0,55 2,8 – 3,1 0,62 – 0,72

bbc 100% Nm 60/1 F = 0,17 mm

20 57 – 60 80 2,8 120 0,67 4,2 0,6 3,9 0,92

24 60 – 65 105 – 110 2,5 – 2,7 112 – 120 0,75 – 0,83 4,7 – 5,2 0,45 – 0,47 2,8 – 2,9 3,1 – 3,9 0,57 – 0,61

Page 116: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 103 28 68 – 70 80 – 100 2,6 – 2,8 110 – 115 0,71 – 0,73 4,4 – 4,6 0,5 – 0,6 5,2 0,68 – 0,85

bbc 100% Nm 100/1 F = 0,12 mm

24 60 80 2,9 120 0,83 6,9 0,6 2,7 – 3,4 0,75

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm

8 22,5 – 26,5 30 – 37 7,2 – 8,4 188 – 235 1,89 – 2,22 3,8 – 4,5 1,3 – 1,7 2,95 – 3,04 0,72 – 0,76 10 25 – 26 33,5 – 34,5 7,4 – 7,6 214 – 223 1,92 – 2,00 3,9 – 4,1 1,45 – 1,5 2,75 – 3,4 0,74 – 0,75

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm 5 14 -15 20 - 25 11,4 – 12,8 239 – 285 3,33 – 3,57 4,8 – 5,2 2,9 – 3,6 2,86 - 4,1 0,6 – 0,7

PNA Nm 24/2/2 F = 0,69 mm

8 21,5 – 28,5 27 – 38,5 6,8 – 8,8 146 – 213 1,75 – 2,33 3,8 – 5,2 1,3 – 1,9 3,4 – 3,8 0,74 – 0,8 10 24,5 – 27 29 - 32 7,4 - 8,1 164 – 184 1,85 – 2,04 4,1 – 4,5 1,5 – 1,7 3,2 – 3,9 0,84 - 0,85

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm 5 14,5 – 15,5 20 – 24 11,2 – 12,2 206 – 239 3,2 – 3,45 5,0 – 5,4 2,1 – 2,5 3,1 – 4,0 0,64 – 0,78

PNA Nm 32/2 F = 0,43 mm 8 22 – 27,5 29,5 – 38 6,8 – 8,3 136 – 178 1,82 – 2,27 4,3 – 5,3 1,3 – 1,7 3,7 – 3,7 0,72 - 0,75

PNA Nm 32/2/2 F = 0,60 mm 5 14,5 – 15,5 21,5 – 22,5 11,4 – 12,0 185 – 200 3,23 – 3,45 5,4 – 5,8 2,2 – 2,33 3,7 - 3,87 0,67 - 0,69

PNA Nm 36/2 F = 0,40 mm 12 27,5 – 33,5 31 – 36 6,4 – 7,3 139 – 171 1,49 – 1,82 3,7 – 4,6 1,4 – 1,6 3,5 – 4,0 0,89 – 0,92

Page 117: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

104 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabelul V.3.8 (continuare)1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11

PNA Nm 36/2/2 F = 0,57 mm

8 20,5 – 21 25 – 31 8,7 – 9,7 219 – 253 2,38 – 2,44 4,2 – 4,3 1,6 – 2,0 2,8 – 3,53 0,67 – 0,82 10 22 – 25 30 – 41,5 7,3 – 8,7 255 – 338 2,00 – 2,27 3,5 – 4,1 1,2 – 1,7 2,1 – 2,95 0,60 – 0,73

PNA Nm 36/2/3 F = 0,69 mm 5 13 -16 20 – 27,5 10,7 – 12, 8 239 – 315 3,13 – 3,70 4,5 – 5,3 1,8 – 2,5 2,6 – 3,6 0,58 – 0,70

PNA Nm 40/2 F = 0,38 mm 12 26 – 30 29,5 – 35 6,7 – 7,7 116 – 140 1,67 – 1,92 4,4 – 5,1 1,4 – 1,7 3,7 – 4,45 0,81 – 0,88

PNA Nm 40/2/2 F = 0,54 mm

8 19 – 24 22,35 – 34,5 7,8 – 10,3 175 – 260 2,08 – 2,63 3,87 – 4,9 1,4 – 2,2 2,7 – 4,1 0,69 - 0,84 10 23 – 24,5 29,5 – 31,5 8,0 – 8,5 230 - 250 2,04 – 2,17 3,8 – 4,1 1,6 – 1,7 2,9 – 3,14 0,76 – 0,78

Page 118: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

Bazele structurii şi proiectării tricoturilor 105

Tabel V.3.9

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturi cu legătura PATENT 1:1 kE Do c Dv l [mm] M/m2 [g] Ac [mm] kAc B [mm] kB C

Bbc Nm 20/1 F = 0,28 mm 12 31,5 55 300 1,58 5,67 0,91 3,24 0,575

36 60 360 1,38 4,96 0,83 2,97 0,494 Bbc Nm 40/1 F = 0,20 mm 18 46,5 65 190 1,07 5,45 0,77 3,9 0,719

52 65 210 0,96 5,45 0,77 3,9 0,802 Bbc Nm 54/1 F = 0,15 mm 15 34 – 37,5 57,5 – 82 3,5 – 4,5 1,33 – 1,47 7,82 – 8,30 0,61 – 0,87 3,5 – 5,1 0,439–0,626

Bbc Nm 70/1 F = 0,15 mm 20 55 75 5,6 130 0,91 6,14 0,66 4,5 0,725

65 75 5,4 150 0,77 5,20 0,66 4,5 0,866 PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm

8 20 – 23 29,5 – 35 7,8 – 8,9 174 – 210 2,17 – 2,50 4,40 – 5,10 1,43 – 1,69 2,91 – 3,44 0,657 – 0,687 10 23 – 25 31 – 37 7,5 395 – 463 2,00 – 2,17 4,08 - 4,43 1,35 – 1,61 2,75 – 3,28 0,657 – 0,741

PNA Nm 28/2 F = 0,45 mm

8 18,5 – 22,5 25,5 – 33 7,9 – 9,6 129 – 169 2,22 – 2,70 4,89 – 5,95 1,52 – 1,96 3,35 – 4,31 0,681 – 0,725 10 20,5 – 23 29 – 20,5 7,4 – 8,8 299 – 394 2,17 – 2,44 4,80 – 5,37 1,23 – 1,72 2,71 – 3,79 0,568 – 0,706

PNA Nm 32/2 F = 0,42 mm 8 20 – 23,5 31 – 34,5 7,58 – 8,5 131 – 154 2,13 – 2,50 5,00 – 5,88 1,45 – 1,61 3.41 – 3,79 0,645 – 0,681

PNA Nm 36/2 F = 0,40 mm

8 20 -25,5 28,5 - 43 6,8 – 8,9 253 - 575 1,96 – 2,50 4,61 – 5,88 1,16 – 1,75 2,73 – 4,12 0,593 – 0,707 10 21,5 – 23,5 30,5 – 43 7,0 – 8,3 242 - 315 2,13 – 2,33 5,31 – 5,80 1,16 – 1,64 2,89 – 4,09 0,546 – 0,704 12 26 – 28,5 32 – 38 6,7 – 7,5 280 – 325 1,72 – 1,92 4,30 – 4,80 1,32 – 1,56 3,29 – 3,89 0,750 – 0,828

PNA Nm 36/2/2 F = 0,57mm

8 16,5 -19 22,5 – 29,5 9,3 – 11,1 200 – 367 2,63 – 3,03 4,64 – 5,35 1,69 – 2,22 2,98 – 3,92 0,644 – 0,733 10 17,5 - 20 25,5 – 40 8,3 – 10,3 410 – 598 2,50 – 2,86 4,41 – 5,04 1,23 – 1,96 2,17 – 3,46 0,493 – 0,686

PNA Nm 40/2 F = 0,38 mm

10 21,5 – 26,5 30,5 – 44 6,5 – 8,2 216 – 305 1,89 – 2,33 4,96 – 6,12 1,14 – 1,64 3,00 – 4,31 0,602 – 0,704 12 25 – 27 30 – 34 7,1 – 7,8 233 – 262 1,85 – 2,00 4,87 – 5,26 1,47 – 1,67 3,87 – 4,39 0,722 – 0,833

PNA Nm 40/2/2 F = 0,54 mm

8 18 – 20 23,5 – 29 9,0 – 10,3 174 – 210 2,50 – 2,78 4,65 – 5,17 1,72 – 2,13 3,20 – 3,96 0,689 – 0,765 10 18 – 20 25,5 – 33 8,8 – 10,1 371 – 464 2,50 – 2,78 4,65 – 5,17 1,52 – 1,96 2,83 – 3,65 0,606 – 0,705

PNA Nm 44/2/2 F = 0,51 mm

8 19 – 21,5 23 – 33 8,3 – 10,1 160 – 214 2,33 – 2,63 4,54 – 5,13 1,52 – 2,17 2,97 – 4,23 0,561 – 0,826 10 19 - 21 26 – 44,5 7,7 – 9,8 348 - 525 2,38 - 270 4,64 – 5,27 1,12 – 1,92 2,18 – 3,75 0,471 – 0,730

Page 119: Sectiunea V 3 - qserver.utm.mdqserver.utm.md/.../Sectiunea_V/Cap_3.pdf · v.3 bazele structurii ... 92 manualul inginerului textilist - tricotaje structuri f

106 MANUALUL INGINERULUI TEXTILIST - TRICOTAJE

Tabel V.3.10.

Valori orientative ale parametrilor de structură pentru tricoturile cu legătura PATENT 2:2 Do c [s/5 cm] Dv [r/5 cm] l [mm] M/m2 [g] Ac [mm] kAc B [mm] kB C

PNA Nm 24/2 F = 0,49 mm

8 22,5 – 26,5 30,5 – 41,5 7,03 – 8,43 383 – 511 1,89 – 2,22 3,85 – 4,33 1,20 – 1,64 2,45 – 3,34 0,638 – 0,737 10 25 – 29 33,5 – 39 6,81 – 7,66 431 – 518 1,72 – 2,00 3,51 – 4,08 1,28 – 1,49 2,61 – 3,04 0,714 – 0,746

PNA Nm 28/2 F = 0,45 mm

8 24 – 28,5 31 – 41,5 6,63 – 7,97 339 – 448 1,75 – 2,08 3,86 – 4,59 1,20 – 1,61 2,64 – 3,54 0,686 – 0,774 10 25,5 – 31 32 – 39,5 6,88 – 7,74 358 – 501 1,61 – 1,86 3,55 – 4,32 1,10 – 1,56 2,42 – 3,43 0,681 – 0,796

PNA Nm 28/2/2 F = 0,65 mm 5 14 – 16,5 20 – 25,5 10,86 – 12,78 406 – 518 3,03 – 3,57 4,72 – 5,56 1,96 – 2,50 3,05 – 3,89 0,700 – 0,733

PNA Nm 32/2 F = 0,43 mm

8 23,5 – 26,5 31 – 39,5 6,89 – 7,95 290 – 361 1,89 – 2,13 4,44 – 5,01 1,27 – 1,61 2,99 – 3,79 0,670 – 0,758 10 23 – 29,5 31,5 – 42,5 6,41 – 7,98 289 – 402 1,79 – 2,17 4,00 – 5,12 1,18 – 1,39 2,78 – 3,74 0,694 – 0,730

PNA Nm 32/2/2 F = 0,60 mm 5 15,5 – 17 20,5 – 27 10,27 – 11,79 378 – 472 2,94 – 3,23 4,89 – 5,37 1,85 – 2,44 3,08 – 4,06 0,629 – 0,756

PNA Nm 36/2 F = 0,40 mm 10 21,5 – 29 29 45 6,23 – 8,40 233 – 362 1,82 – 2,33 4,30 – 5,80 1,11 – 1,72 2,77 – 4,29 0,644 – 0,741

PNA Nm 36/2/2 F = 0,57 mm

5 11,5 – 14,5 18 – 23,5 11,94 – 14,65 405 – 543 3,45 – 4,35 4,97 – 6,27 2,13 – 2,78 3,07 – 4,01 0,617 – 0,638 8 19,5 – 22,5 25,5 – 34,5 8,24 – 9,80 433 – 569 2,22 – 2,56 3,92 – 4,52 1,45 – 1,96 2,56 – 3,46 0,652 – 0,764

10 18 – 21,5 24 – 37 8,20 – 10,37 398 – 580 2,33 – 2,78 4,10 – 4,90 1,35 – 2,08 2,38 – 3,67 0,581 – 0,750 PNA Nm 40/2 F = 0,38 mm 10 22,5 – 28,5 29,5 – 40,5 6,45 – 8,11 215 – 298 1,75 – 2,22 4,61 – 5,85 1,23 – 1,69 3,24 – 4,45 0,703 – 0,762

PNA Nm 40/2/2 F = 0,54 mm

8 18,5 – 24,5 23,5 – 40,5 7,42 – 10,26 357 – 589 2,04 – 2,70 3,80 – 5,03 1,23 – 2,13 2,29 – 3,96 0,604 – 0,787 10 20 – 25,5 25,5 – 39,5 7,37 – 9,60 392 – 594 1,96 – 2,50 3,65 – 4,65 1,27 – 1,96 2,36 – 3,65 0,658 – 0,784

PNA Nm 40/2/3 F = 0,66 mm 5 14,5 – 16,5 19,5 – 25,5 10,83 – 12,68 431 – 547 3,03 – 3,45 4,60 – 5,23 1,95 – 2,56 2,98 – 3,89 0,647 – 0,743

PNA Nm 44/2 F = 0,51 mm

8 24 – 26,5 34 – 42,5 6,99 – 7,88 468 – 572 1,89 – 2,08 3,68 – 4,06 1,18 – 1,47 2,30 – 2,87 0,623 – 0,705 10 24,5 – 28,5 31,5 – 43,5 6,72 – 8,05 452 – 606 1,75 – 2,04 3,42 – 3,98 1,15 – 1,59 2,24 – 3,10 0,655 – 0,777

PNA Nm 44/2/2 F = 0,63 mm 5 14 – 16,5 20,5 – 25,5 10,73 – 12,54 393 - 493 3,03 – 3,57 4,83 – 5,69 1,96 – 2,44 3,12 – 3,89 0,647 – 0,683