1

Supravegherea epidemiologică - complex de mijloace şi metode care asigură culegerea, prelucrarea şi transmiterea de informaţii privind riscurile pentru sănătate în vederea elaborării unui program de prevenire şi de combatere a îmbolnăvirilor. Cuprinde acţiuni cu caracter preventiv ş\ combativ. Acţiunile cu caracter preventiv se elaborează cu scopul prevenirii BT, şi au următoarele caracteristici:

• sunt permanente • sunt planificate • sunt obligatorii • sunt legiferate.

Acţiunile cu caracter preventiv alcătuiesc planul complex profilactic şi grupează măsurile profilactice în: o măsuri profilactice cu caracter general, igienico-sanitar. o măsuri specifice, cu caracter epidemilogic. Măsuri profilactice cu caracter general, igienico-sanitar, sunt măsuri cu aplicabilitate permanentă, prin care se are în vedere respectarea normelor de igienă a mediului, comunală, a individului, a muncii, a alimentaţiei, a copilului şi adolescentului. Măsuri de igienă a mediului:

o evaluarea periodică a riscurilor de poluare biologică şi chimică a solului, a apei, a atmosferei şi stabilirea unor măsuri de protecţie a mediului, o se fac periodic măsurători pentru stabilirea nivelului de poluare a mediului, cu ajutorul unor parametri (emisia de poluant, nivelul poluării), o se fac măsurători privind nivelul de expunere. o se face cercetarea din punct de vedere epidemiologie asupra influenţei cond. de mediu asupra stării de sănătate a populaţiei (riscul de îmbolnăvire).

Măsuri de igienă comunală: o supravegherea modului de aprovizionare cu apă potabilă a localităţilor. o supravegherea nivelului de poluare. o asigurarea evacuării corecte a reziduurilor lichide şi solide (supravegherea

sistemului de colectare-neutralizare). o controlul medical al personalului care lucrează în domeniul igienei

comunale. Măsuri de igienă individuală şi colectivă:

o supravegherea nivelului igienico-sanitar al populaţiei, o controale repetate o monitorizarea nivelului de polare interioară o controlul cond. de funcţionare şi controlul medical al personalului din industriile de

deservire publică. o măsuri de educaţie pentru sănătate pe probleme de igienă individuală şi

colectivă. Măsuri de igienă a muncii:

o catagrafierea unităţilor. o efectuarea de controale medicale: la angajare, de acomodare, şi are ca obiective:

• depistarea persoanelor care pot fi surse de infecţie (boln. cu BT, purtători de germeni).

2

• depistarea unor boli cu largă răspândire în masa populaţiei (sifilis- ex serologic, TBC- MRF, ex. medicale de tip screening).

• pt. examenele la angajare există şi obiectivul depistării unor boli care împiedică desfăşurarea normală a activităţii în domeniul respectiv.

• la examenele periodice se urmăreşte existenţa unor boli cu caracter profesional (bruceloză, TBC, leptospiroze - domeniul agricol; BT în domeniul sanitar).

o controlul periodic pentru verificarea condiţilor igienico-sanitare de funţionare a unităţii respective,

o depistarea noxelor profesionale, monitorizarea lor şi eliminarea lor pe cât posibil.

o depistarea şi dispensalizarea cazurilor de boli profesionale, o organizarea de acţiuni de educaţie pentru sănătate pe probleme de medicina muncii.

Măsuri de igienă a alimentaţiei: o catagrafierea unităţilor. o toate unităţile trebuie să primească autorizaţia sanitară de funcţionare, care trebuie

vizată anual (eliberată de camera de comerţ). o organizarea de controale periodice pentru verificarea cond. de funcţionare. o asigurarea controlului medical al personalului din aceste unităţi (de ex. la angajare

se cere şi coprocultură, BTS, purtătorii de Salmonella tiphi trebuie excluşi definitiv, la alte salmoneloze după vindecare se pot angaja).

o se organizează acţiuni de educaţie pentru sănătate. Măsuri de igienă a copilului şi adolescentului:

o catagrafierea unităţilor pentru copii. o organizarea de controale periodice pentru verificarea cond. de funcţionare.

I

o examen psihologic la angajare o examene periodice în funcţie de tipul unităţii (triaj epidemiologie se

face zilnic la preşcolari şi periodic la şcolari), o evaluării periodice ale dezvoltării psihosomatice, o evaluarea capacităţii de adaptare în colectivitate. o studii privind morbiditatea pediatrică şi mortalitatea în instituţii, o organizarea unor acţiuni pentru sănătate pentru deprinderea unui stil de viaţă sanogen, igienă personală.

Măsuri specifice, cu caracter epidemilogic: o supravegherea teritoriului arondat pentru depistarea activă a noilor focare de BT. o supravegherea focarelor cunoscute şi,a fostelor focare. o depistarea şi neutralizarea focarelor de parazitism (ţânţari, muşte, păduchi,

căpuşe, ploşniţe), o depistarea purtătorilor de germeni. o controlul unităţilor cu risc epidemiologie crescut (unităţii alimentare,

uzinele de apă, instituţii pentru copii), o măsuri de decontaminare profilactică (metoda DDD - dezinfecţie,

3

dezinsecţie, deparazitare, în unităţile sanitare şi sterilizare), o măsuri de imunoprofilaxie (activă, pasivă), o vaccinări profilactice obligatorii. o planificarea necesarului de mijloace pentru acţiuni de prevenire şi

combatere a BT (substanţe pentru dezinfecţie, produse biologice pentru imunoprofilaxie).

Acţiunile cu caracter combativ:

- intervin după declanşarea unui proces epidemiologie. Obiective:

- stabilirea agenţilor care au determinat îmbolnăvirea, apariţia focarului epidemiologie (sursă, căi de transmitere şi populaţia receptivă).

- stabilirea unor măsuri de limitare sau lichidare a bolii, a focarului. Caracteristicii: - limitate în timp şi spaţiu - de strictă urgenţă (lupta în focar se realizează în strânsă colaborare a medicului de

familie cu alte unităţi şi instituţii specializate: reţeaua antiepidemică, clinicieni de BT, igienişti, şi orice întârziere a declanşării luptei în focar este urmată de extinderea zonei afectate şi de creşterea numărului cazurilor de BT în focar, deci implicit se măreşte volumul de muncă necesar pentru stingerea focarului)

- ţintite - adaptate la agentul patologic, la condiţiile din focar (trebuie să se respecte cu stricteţe

principiul infecţionist, să se ştie despre agentul etiologic, sursă, calea de trasmitere, organul receptor, despre contagiozitate şi difuzibilitate, să evite a se contamina şi a deveni ele însele victime ale evoluţiei focarului respectiv; respectarea principiului infecţionist, este uşor de realizat în bolile cu transmitere pe cale digestivă, mai dificilă în cele cu transmitere aerogenă şi cvasiimbosibilă în boli nou apărute şi necunoscute).

- obligatorii şi legiferate.(MS) Măsurile care se iau într-un focar sunt cuprinse în planul complex de combatere a BT:

1. depistarea cazurilor de boală infecţioasă. 2. clarificarea diagnosticului. 3. izolarea cazurilor şi tranportul bolnavilor cu BT de la locul depistării la locul izolării. 4. înregistrarea şi raportarea cazurilor. 5. ancheta epidemiologică în focarul BT. 6. măsuri de decontaminare în focar. 7. măsuri de imunoprofilaxie în focar. 8. măsuri faţă de contacţi, suspecţii, purtători, convalescenţi. 9. măsuri_de educaţie pentru sănătate în focarul de BT.

10. Controlul BT Se face prin trei etape sau faze:

A. faza de reducere B. faza de eliminare C .faza de eradicare.

Faza de reducere: - se reduce morbiditatea specifică (incidenţa şi prevalenta bolii) - se face prin depistarea şi neutralizarea surselor de germeni. - se iau măsuri de limitare a transmiterii. - în RO: majoritatea bolilor transmisibile. Faza de

eliminare: - înlăturarea bolii clinic manifeste. - agentul etiologic circulă. - limitarea receptivităţii colective prin măsuri de vaccinare profilactică

obligatorie. - nu apar cazuri de boală, eventual cazuri spoardice dat. antecedentelor

vaccinale şi dat. deficienţelor în acţiunile vaccinale.

Faza de eradicare: agentul patogen dispare din teritoriu însă pop. este receptivă

- pot apare cazuri de import. - nu se mai realizează imunoprofilaxie. - în RO: tifosul exantematic, holera, difteria, malaria şi poliomielita. - pe glob este variola. - se are în perspectivă eradicarea poliomielitei pe glob. -

1. Depistarea cazurilor de BT, permite pe lângă depistarea izvoarelor de infecţie (bolnavi în perioada de incubaţie sau purtători de germeni) şi depistarea bolilor cu răspândire populaţională (TBC) şi bolile cu caracter profesional (bruceloză, leptospiroză). Se face de către personalul medico-sanitar prin următoarele posibilităţii:

- cu ocazia consultaţiilor curente, în cabinete medicale. - prin autodeclarare (un indicator pozitiv pentru eficienţa educaţiei pentru

sănătate). - cu ocazia consultaţiilor medicale de la angajare sau cu ocazia controalelor

periodice. - depistări active prin acţiuni de screening, se folosesc teste cu cost mai

redus, de primă intenţie şi se face în populaţie în primul rând pentru depistarea portajului de germeni.

- Prin triaj epidemiologie (examinări medicale sumare, de obicei examen obiectiv) cu scopul depistării BT în fază incipientă. In funcţie de frecvenţa cu care se realizează şi în funcţie de grupul populaţional căreia se adresează, avem triaj:

o permanent

- în RO: tetanusul la nou născut.

o zilnic o periodic o ocazional.

Triajul permanent se face în cabinetele medicale din dispensare, ambulatorii de specialitate, unde toţi pacienţii sunt verificaţi, indiferent de problema de sănătate cu care se adresează medicului, însistându-se pe extremele de vărstă şi pe populaţia cu risc. Trebuie să existe posibilitatea de izolare pentru persoanele care prezintă semnele unei BT. In caz de epidemie ar trebui făcut încă din sala de aşteptare, pentru bolile cu transmitere aerogenă (ex. gripa). Triajul zilnic este caracteristic pentru unităţile de preşcolari sau pentru personalul din bucătării care servesc mai mult de 500 de porţii zilnic şi personalul medico-sanitar. Triajul periodic se face în unităţile şcolare pentru elevi şi personalul didactic, după fiecare vacanţă. Triajul ocazional se face la instituirea unor activităţi cu caracter temporar (deschiderea de tabere şcolare, şantiere) sau în situaţii epidemiologice deosebite (epidemii, catastrofe naturale).

Eficienţa acţiunilor de depistare se apreciază cu ajutorul unui indicator epidemiologie: indicele de depistare = media timpului scurs de la apariţia primelor simptome până la depistarea cazurilor, calculată în ore sau zile. Se calculează pt. focarele de BT cu transmitere aerogenă, indicele < 1-2 zile; la BT cu transmitere enterală, indicele > (excepţie holera - în ore). Nivelul acestui indice marcheză eficienţa supravegherii epidemiologice. 2. Diagnosticarea BT se face în trei etape:

1) dg. clinic 2) dg. de laborator 3) dg epidemiologie.

Diagnosticul clinic, se bazează pe semnele şi simtomele de boală, pentru BT este un dg. de suspiciune. Diagnosticul de laborator, cuprinde dg. microbiologic (dg. etiologic al îmbolnăvirii), dg. biochimic, parazitologic şi hematologic. Dg. microbiologic are ca principal obiectiv asigurarea dg. etiologic cert în timp cât mai scurt, cuprinde dg. de urgenţă prin identificarea agentului etiologic, det. sensibilităţii la ATB, se mai apelează şi la date suplimentare (identificarea taxonomică exactă, precizarea unor caractere de subspecie - serotip, izotip). Pentru efectuarea unui dg. de laborator exact trebuie să se respecte normele de prelevare, transport şi prelucrare.

Norme de prelevare: - recoltarea să se facă de personal medico-sanitar. - dacă o face pacientul trebuie date indicaţii complete şi corecte. - se recoltează produsul reprezentativ (prod, biologic prin care se elimină

ag. patogen în cantitate decelabilă). - se alege momentul optim de recoltare (când ag. patogen apare în cantitate

decelabilă). - la unele boli se poate decela încă înainte de debut (hep.B, rujeolă).

- trebuie făcută înaintea începerii trat. cu ATB şi ch-terapice. Dacă tratamentul a început, se întrerupe 48-72 h, dacă este posibil, astei, în biletul de trimitere se specifică substanţa, doza, perioada de administrare.

- se recoltează o cantitate suficientă de produs patologic. - trebuie respectate regulile de asepsie. - recoltarea pt. ex. microbiologic se face în recipiente sterile, fără urme de

ATB sau dezinfectante. - recipientul să fie adecvat ca formă şi mărime. - un recipient să conţină un singur produs de la un singur pacient. - recipientul trebuie etichetat şi numerotat. - biletul de trimitere trebuie să fie complet şi corect completat.

Transportul: - trebuie respectate regulile de asepsie. - trebuie făcut în condiţii de siguranţă. - trebuie făcut în condiţii de conservabilitate. - trebuie evitată supra-contaminarea produselor. - personalul care face transportul trebuie să fie protejat.

DIAGNOSTICUL EPIDEMIOLOGIC

Sunt necesare următoarele categorii de date: Date personale ale bolnavului; date de identitate (nume, prenume) - pot fi relevante

dg. pentru medic, mai ales dacă în familia bolnavului au mai existat de curând cazuri de BT. Vârsta - se ţine seama de diferenţele de incidenţa pe grupuri de vârsta ale unor BT;

unele pot apărea la copii (sdr. eruptiv cutanat febril), altele numai la adulţi. Sexul. Domiciliul - poate sugera dg. mai ales în situaţiile în care există focare

epidemiologice cunoscute deja în anumite zone ori localităţii. Profesia şi locul de muncă - sunt de mare folos în orientarea dg. la cazurile care

efectuează o activitate profesională în mediu infecţios. Locul de muncă poate să aducă variate riscuri de BT (infecţionist, ftiziolog, bacteriolog) în colectivităţii de copii sunt mai frecvente hepatitele virale de tip A, infecţiile acute respiratorii, enteroviroze.

Condiţiile de locuit, alimentaţie, sanitaţie. - aglomeraţia + lipsa condiţiilor de igienă adecvată favorizează BT ale aparatului respirator, a tegumentelor sau a mucoaselor; standardul de viaţă scăzut, de igienă, nivelul de trai necorespunzător, aglomeraţia duc la boli ca: TBC şi parazitoze cu evoluţie nefavorabilă a BT şi posibil reinfectii; dacă există animale domestice (vite, oi, capre, porcii, câini, pasări de curte), dacă locuinţa este infestată cu rozătoare, insecte hematofage, cum se face aprovizionarea cu apă potabilă; dacă există toxicomanii (alcool, tutun, droguri), unde se asigură un fond biologic deprimat ca integritate a apărării antiinfecţioase.

Ne mai interesează antecedentele personale fiziologice şi patologice (BT care dau imunitate solidă şi de lungă durată), sau, vacc. obligatorii + alte vacc; antecedente heredocolaterale ( cazuri în familie sau colectivitate, purtători cunoscuţi în anturaj);istoricul bolii (clarificarea circumstanţelor infectării - se caută în perioada

calendaristică corespunzătoare perioada maximă de incubaţie evenimente ce puteau contribui la infectare); aprecierea fondului imunitar prin verificarea registrelor de vacc, prin IDR, titrarea Atc. serici; aprecierea circulaţiei germenilor în teritoriu sau la pop. (aprecierile vin în colaborare cu DSP).

3. Izolarea bolnavilor cu BT

Există internare obligatorie sau la domiciliu, reglementată prin ordin al MS. Internarea obligatorie se face pentru boli cu difuzibilitate mare şi evoluţie clinică gravă, se face pentru bolnavi şi suspecţi, în secţii de infecţioase, parazitologie, TBC, boli dermato-venerice (sifilis). Se face separare pe etiologie în spital, pe cât posibil, iar în caz de diagnostic incert se asigură filtre de izolare. Durata izolării se calculează pe baza perioadei de contagiozitate a bolii. Bolile cu internare obligatorie sunt:

1. antrax 2. botulism 3. bruceloză 4. difterie 5. febră tifoidă 6. febre paratifoide 7. hepatite virale 8. holeră 9. leptospiroze

10. meningite 11.poliomielită 12.scarlatină 13.tetanos 14.septicemie.etc.(aprox. 50) Celelalte boli se pot izola la domiciliu, există situaţii de

excepţie, în care şi bolile de mai sus se pot izola la domiciliu. Izolarea la domiciliu se face pentru boli cu risc clinic şi epidemiologie redus, dacă există condiţii necesare. Durata izolării este identică cu cea din spital. Se pot interna pe anumite considerente clinice sau dacă nu există condiţii bune la domiciliu.

Pentru unele îmbolnăviri e necesară şi izolarea contacţilor (acele persoane din anturajul bolnavului sau purtătorului de germeni în perioada de contagiune). Contacţii se izolează la domiciliu, excepţie holera şi ciuma, pentru care se izolează în spital. Durata izolării coincide cu perioada maximă de incubaţie a bolii. Se poate recurge şi la administrarea de Ig în timp util, în doză adecvată (nu întotdeauna previn apariţia bolii, uneori cresc doar perioada de incubaţie). Persoanele care prezintă riscul prelungirii perioadei de incubaţie vor fi izolate 1-2 săptămâni în plus (ex. rujeola, la copii cu CI la administrarea vacc-lui, rujeolă mitigată, la cei care au primit Ig).

Pentru cei internaţi, transportul se face numai cu autosanitara, care trebuie dezinfectată după fiecare asemenea transport.

4. înregistrarea şi raportarea cazurilor de BT înregistrarea este operaţia prin care se ţine evidenţa acestor îmbolnăviri. Se realizează în următoarele modalităţi:

»

- registre de consultaţii medicale (date personale, simptome, dg. cod, prescripţii medicale)

- fişa de consultaţii medicale - registre speciale de evidenţă pentru BT(în dispensare, la DSP) - fişa de anchetă epidemiologică (individuale sau pentru focar).

Raportarea -declararea, informarea tuturor unităţilor cu profil epidemiologie despre existenţa acestor cazuri. Raportarea se face nominal sau numeric.

Raportarea nominală se face pe formulare tipizate = fişă de declarare a cazului de BT. Se completează câte o fişă pe caz, conţine date personale, date privind îmbolnăvirea, date din focar. Bolile cu acest tip de declarare coincid cu cele cu internare obligatorie, excepţie dizenteria amibiană. In cazurile de meningită TBC, meningococică, sifilis, TBC se declară toate formele şi toate localizările. Pentru unele boli, după depistare se face şi declarare telefonică de urgenţă (holera, malarie, tifos exantematic, difterie, poliomielită, febră tifoidă, şi rabie), focare de îmbolnăvire (min 3-5 cazuri de toxiinfecţie alimentară, focare de colectivitate (streptococii, stafilococii, hepatite virale, dizenterie, rujeolă, rubeolă, tuse convulsivă, gripă, varicelă, oreon), şi focare de infecţii nozocomiale. Raportarea numerică se raportează doar numărul de îmbolnăviri pe persoană pe an pe grupe de vârstă. Se face anual, trimestrial, lunar, săptămânal şi zilnic.

Rap. anuală: se face pentru parazitoze, helmintiază, hidatidoză, septicemii, viroze respiratorii, exceptând gripa.

Rap. trimestrială, se face pentru angina streptococică, erizipel, meningită (exceptând TBC, meningococ), rubeolă, varicelă, toxiinfecţie alimentară (exceptând botulismul).

Rap. lunară: BDA (inclusiv dizenteria bacilară), gripa, oreonul, rujeola, tuşea convulsivă.

Rap. săptămânală: se face în funcţie de sezon. In sezonul rece pentru IACRS, pneumonie, gripă (0-1 an, 1-14 ani, 15-64, peste 65); în sezonul cald, BDA.

Rap. zilnică: se face numai în situaţii epidemiologice deosebite. Raportarea internaţională: în funcţie de situaţia epidemiologică loco-regională, de la MS la OMS. MS decide ce boli trebuie raportate în fiecare ţară. In RO se raportează holera, malaria şi HIV/SIDA. Declararea şi înregistrarea se realizează în cadrul unui sistem informaţional care cuprinde dispensare, ambulatorii, spitale, DSP judeţene (prin compartimentele de supraveghere epidemiologică), centre judeţene/regionale de transfuzie sangvină, institutele de sănătate publică, MS prin Direcţia Generală de Sănătate Publică. Intre aceste instituţii se stabilesc circuite informaţionale.

1. circuit la depistarea unui caz: - caz trimis la spital> dacă rămâne internat >DSP> anunţă medicul de familie. - trebuie să existe caiete de convorbiri telefonice (date personale, unde au fost

internaţi, dg., cine a preluat mesajul.)

- dacă bolnavul a staţionat pe teritoriul judeţului unde este internat o perioadă mai lungă de timp decât perioada de incubaţie, atunci înregistrarea şi raportarea sunt făcute de jud. depistator, fără a fi necesară anunţarea jud. de domiciliu. Dacă bolnavul a staţionat o perioadă mai mică decât per de incubaţie, sau prin AE se stabileşte exact locul unde s-a infectat, atunci declararea şi înregistrarea este făcută de jud în care s-a contactat boala. Dacă nu se poate preciza locul şi momentul infectării, atunci declararea şi înregistrarea se fac de către jud. depistator, cu anunţarea jud de domiciliu. Cazurile transferate pot fi declarate şi de jud. care confirmă dg., dar trebuie anunţat şi jud. care 1-a trimis.

2. confirmarea dg. în spital>completarea primelor puncte din fişa de declarare a cazurilor >se trimite la DSP>AE. Medicul de familie completează formulare de AE şi lista de contacţi>completează restul punctelor din fişa de declarare>înregistrarea cazului în registrul de evidenţă pentru BT de la DSP. DSP anunţă la centrele de transfuzie hepatitele virale, bruceloză, malarie, HIV/SIDA, + lista contacţilor şi a bolnavilor cărora li se interzice donarea total. 3. externare>exemplar bilet de externare>DSP>completarea înregistrării cazului; >medicul de familie, înregistrare la dispensar.Datele de la DSP sunt comunicate direct MS-Direcţia de statistică, o parte din date sunt comunicate Institutelor de Sp de care aparţine jud. respectiv (B, IS, CJ, TM).

5. Ancheta epidemiologică: în focarul de BT avem o AE preliminară (orientativă) şi o AE definitivă (de aprofundare). AE preliminară, obiective:

1. stabilirea dg. de urgenţă (orientativ) 2. evaluarea posibilităţilor de extindere a focarului 3. elaborarea măsurilor de urgenţă pentru lichidarea focarului

(depistare+izolare, decontaminare, lichidare). AE definitivă, obiective:

1. conţine date privind potenţialul epidemiologie al bolii sau focarului 2. evidenţiază factorii structurali ai procesului epidemiologie (sursa de infecţie, căi de

transmitere, pop. receptivă + factorii favorizanţi) 3. permite stabilirea planului de măsuri de combatere.

AE are 4 etape: 1. culegerea de date din focar 2. prelucrarea datelor 3. interpretarea rezultatelor şi elaborarea măsurilor de control 4. verificarea eficienţei măsurilor luate în focar.

1. Culegerea de date din focar: se realizează prin efectuarea unor AE individuale (interviuri epidemiologice), în primul rând la bolnavii din focar, apoi contacţi, purtători, convalescenţi. Are trei obiective:

1. precizarea şi caracterizarea momentului infectant (data debutului+ perioada max. de incubaţie)

2. selectarea şi înregistrarea contacţilor

3. găsirea suporturilor materiale contaminate, urmate de dezinfecţia şi deratizarea lor (metoda de decontaminare este în funcţie de agentul etiologic, rezistenţă, condiţiile din focar).

Culegerea de informaţii epidemiologice privind condiţiile de locuit, alimentaţia, aprovizionarea cu apă, sanitaţie, igienă individuală şi colectivă, nivelul educaţiei pentru sănătate, condiţii igienico-sanitare la nivelul localităţii. Informaţii speciale privind condiţiile meteo-climaterice, date demografice, situaţia fondului imunitar. 2. Prelucrarea datelor: foloseşte metode de analiză statistică epidemiologică cu un tabel al îmbolnăvirilor, care cuprinde toate cazurile, în ordine cronologică. Se calculează indicii focarului. Rezultatele se exprimă grafic, topografic.