schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea
TRANSCRIPT
SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE sau CONVERSIUNEA
este un mijloc intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în formarea unui cuvânt nou prin trecerea de la o parte de vorbire la alta.
1. Substantivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:
a) adverb: -
Toamna aceasta a fost ploioasă. - substantiv
Toamna se coc fructele. - adverb
b) adjectiv:
"Zoe, fii bărbată!"
2. Adjectivul îşi poate schimba valoarea morfologică în:
a) substantiv - prin articulare cu articol hotărât, nehotărât sau demonstrativ:
Frumosuldin natură este impresionant. - substantiv
El este un binevoitor. - substantiv
Cel harnic învaţă zilnic. - substantiv
b) adverb - când determină un verb (nu un verb copulativ personal):
El scrie frumos. - adverb
Este frumos să-i ajuţi pe ceilalţi. - adverb
3. Pronumele personal îşi poate schimba valoarea morfologică în:
a) substantiv - pronumele personal de persoana I, singular, în nominativ poate deveni substantiv prin articulare cu articol hotărât:
Fiecare îşi are eul său. – substantiv
b) pronume reflexive - pronumele personal de persoanele I şi a Ii-a, singular şi plural la dativ şi acuzativ, forme neaccentuate:
Ea mă ceartă. - pronume personal
Eu mă duc. - pronume reflexiv
4. Unele pronume nehotărâte, negative sau reflexive pot deveni prin articulare substantive:
Este la mijloc un ceva.
El a ajuns un nimic, (un nimeni)
Şi-a zis în sinea lui.
5. Pronumele posesive, demonstrative, nehotărâte, interogative, relative, negative şi de întărire
îşi schimbă valoarea morfologică în adjective pronominale:
Cărţile mele sunt acolo. - adj.pron.posesiv
Poeziile acestea sunt interesante. - adj.pron. demonstrativ
Fiecare copil învaţă zilnic. - adj.pron. nehotărât
Ce, poezie reciţi? - adj.pron.interogativ
Spune-mi / ce poezie reciţi. - adj.pron.relativ
Niciun elev nu lipseşte astăzi. - adj. pron. negativ
El însuşi a scris această poezie. - adj. pron. de întărire
6. Numeralul îşi poate schimba valoarea morfologică în substantiv, prin articulare:
Am luat un zece la istorie. Treiul n-a fost trecut în catalog.
7. Verbul îşi poate schimba valoarea morfologică în:
a) substantiv Mersul pe jos este sănătos.
b) adjectiv - din participiu şi gerunziu acordat; Poezia recitată era foarte lungă. Se vedeau coşurile fumegânde.
c) adverb - din participiu; Vorbeşte răstit.
8. Adverbul poate deveni:
a) substantiv - prin articulare sau alăturarea unui adjectiv Binele făcut aduce alt bine.
b) prepoziţie cu regim de genitiv El priveşte înainte. - adverb Am sosit la şcoală înaintea colegilor mei. - prepoziţie
c) adjectiv Tata era un bărbat bine.
9. Unele interjecţii pot deveni substantive: Are un of. I-am ascultat oful.
DERIVAREA
1. Derivarea cu prefixe
Prefixele sunt sunetele sau grupul de sunete adăugate înaintea rădăcinii pentru a forma un cuvânt nou: străbun, necinstite, incapabil, împăduri, înnoda, dezaproba, reaşeza
Clasificare:
• După vechimea lor, prefixele se pot clasifica:
-prefixe vechi (moştenite sau împrumutate):
în-; des-; stră-; ne-; răz-; etc.
-prefixe neologice (noi): a-; ante-; con-; im-; in; inter-; ultra-; etc.
• Din punct de vedere al sensului, prefixele sunt:
- prefixe negative - care neagă sensul cuvântului:
ne-; in-; i-;
neimportant, incomplet, ireal
- prefixe care exprimă ideea de repetiţie: ras-; răz-; re-; răstălmăci, răzgândi, rescrie
- prefixe cu sensul "fără", "lipsit de" - cu ajutorul cărora se formează antonimele cuvintelor de bază: des-; dez-; de-; a-;
descompune, dezorientat, debloca, anormal
- prefixe cu sens de superlativ: ultra-; supra; -extra-; hiper-; arhi-; prea-; super-;
ultramodern, supradimensionat,
exţraplat, hipercorect, arhiplin, preafrumoasă, superelegant.
-prefixe cu sensul '"înainte": ante-; pre-;
antebelic, prenume
-prefixe cu sensul "după": post-;
postbelic
-prefixe cu sensul "împreună cu": con-; com-; co-;
conlucrare, compatriot, cooperare
-prefixe cu sensul "împotrivă": anti-; contra-;
antirăzboinic, contraindicat
-prefixe cu sensul "sub limită": hipo-; sub-/
hipoglicemie, subcutanat
-prefixe care sugerează corelaţia: inter-; interdisciplinar, inrerreligios, internaţional
-prefixe cu sensul "înăuntru": intra-
intramuscular, intravilan
-prefixe cu sensul "peste": trans-
transoceanic, transport
-prefixe cu sensul "pentru": pro-; pronume
Atenţie!
Pentru a denumi camera de aşteptare situată înaintea unei alte camere, a unui birou, se foloseşte cuvântul anticameră, care a fost împrumutat cu acest prefix (anti-) din limba italiană şi s-a fixat în limba română în această formă:
ex: Ei aşteptau în anticameră, ca să fie primiţi pentru un interviu.
Dubla prefixare constă în adăugarea înaintea rădăcinii sau a cuvântului de bază a două prefixe:
pădure - (a) împăduri - (a) reîmpăduri; frunză - (a) înfrunzi - înfrunzit - neînfrunzit;
Atenţie!
• A nu se confunda prefixele cu elementele de compunere, numite şi prefîxoide:
aero-; auto; bi-; bio; di-; geo-; hemo-; hipo- (referitor la cai); hidro-; macro-; micro-; mono-; mulţi-; omo-; orto-; poli; pseudo; tele-; etc.
2. Derivarea cu sufixe
Sufixele sunt sunetele sau grupurile de sunete adăugate după rădăcină pentru a forma un cuvânt nou: bunic (bun+ic); frunziş (frunz+iş)
Clasificarea sufixelor se poate face:
a) din punct de vedere semantic (al sensului), deoarece sufixele pot da sensuri noi cuvintelor derivate:
- diminutivale, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mici decât cele obişnuite: -aş (copilaş), -cioară (mescioară), -el (băieţel), -ică (rămurică), -ioară (bolnăvioară), -uleţ (ursuleţ), -uş (bebeluş), - uţă (căsuţă) etc.
- augmentative, care formează cuvinte ce denumesc obiecte sau însuşiri considerate de vorbitor mai mari decât cele obişnuite:
- an (băietan), -andru (copilandru),
- oaie (căsoaie), -oi (măturoi, băietoi) etc.
- pentru denumirea unei colectivităţi (ajută la formarea unor substantive colective): - ărie (rufărie); -ăraie (fumăraie), -et (brădet), -ime (tinerime), -iş (tufiş), -işte (porumbişte) etc.
- pentru denumirea agentului (autor al acţiunii sau meseriaş): - agiu (camionagiu), -ar (fierar), -aş (cosaş), -er (oier), -ist (fochist), -tor (judecător) etc.
- pentru denumirea însuşirii (sufixe adjectivale) - al (săptămânal), -ar (inelar), -aş (mărginaş), -at (pistruiat), -bil (locuibil) - iu (auriu), -cios (mâncăcios), -os (lemnos) etc.
- pentru denumirea instrumentului: - ar (cenuşar), -ător (tocător); - niţă (zaharniţă) etc.
- pentru denumirea unei noţiuni abstracte: - anţă (cutezanţă), -ărie (copilărie), - ătate (singurătate), -eală (greşeală), - ie (sclavie), -ime (isteţime), -inţă (folosinţă), -ism (huliganism), -ură (arsură) etc.
-pentru indicarea modalităţii (sufixe adverbiale): -eşte (lumeşte), -iş (grăpiş), -âş (tărâş) etc.
b) din punct de vedere morfologic, deoarece unele sufixe sunt specifice anumitor părţi de vorbire:
- substantivale: -ar (cronicar), -ământ (jurământ), -ătate (bunătate), -ătură (învăţătură), -eală (ameţeală), -eaţă (dulceaţă) etc.
- adjectivale: -al (anual), -aş (nevoiaş), -bil (locuibil), -cios (mâncăcios), -esc (prietenesc), -iu (cenuşiu), -ui (gălbui), -uriu (fumuriu), -os (lemnos) etc.
- verbale: -ăi (behăi), -ăni (clănţăni), -iza (ironiza), -ui (a bubui) etc.
- adverbiale: -âş (târâş), -eşte (româneşte), -iş (pieptiş) etc.
Atenţie!
Se pot forma serii derivate atunci când baza unui cuvânt derivat este un alt derivat (dubla sufixare): grădină + sufixul -ar = grădinar + sufixul -ie
= grădinăr/e bute + sufixul -oi = butoi + sufixul -aş = butoiaş
bute + sufixul -oi = butoi + sufixul aş = butoiaş
3. Derivarea parasintetică
Derivatele parasintetice sunt cuvintele formate în acelaşi timp cu sufix şi cu prefix:
împădurit = îm + pădur + it
..............prefix radical sufix
Atenţie!
• Derivarea regresivă constă în eliminarea unui sunet sau a unui grup de sunete de la sfârşitul unui cuvânt pentru a forma cuvinte noi.
alint « (a) alinta; păr « pară; prun « prună; îndemn « (a) îndemna; cuget « (a) cugeta; joc « (a) juca; cânt (subst.) « cântec; descânt (subst.) « descântec etc.
COMPUNEREA
Este mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului care constă în unirea ori alăturarea a două sau mai multe cuvinte de acelaşi fel sau diferite din punct de vedere morfologic pentru a forma o unitate lexicală
nouă.
Compunerea se poate realiza prin:
- contopire (unire sau sudare)
- alăturare
- elemente de compunere
- abreviere
1. Compunerea prin contopire se realizează între cuvinte întregi (existente şi independent în limbă), care se scriu împreună şi se comportă ca un singur cuvânt:
* botgros (bot + gros), dreptunghi (drept+unghi), scurtcircuit (scurt + circuit), Câmpulung (câmpul + lung); Delavrancea (de la + Vrancea) etc.
* dacoromân (daco + român), binevoitor (bine + voitor), atoateştiutor (a + toate + ştiutor) etc.
* oarecare (oare + care), altcineva (alt + cineva) etc.
* altfel (alt + fel), deodată (de + odată), rareori (rare + ori), oriunde (ori + unde) etc.
* despre (de + spre), înspre (în + spre) etc.
* aşadar (aşa + dar), deoarece (de + oare + ce), încât (în + cât) etc.
Atenţie!
•Substantivele compuse îşi schimbă forma în flexiune. De obicei, flexionează ultima parte componentă:
N-Ac.: bunăvoinţă G-D: bunăvoinţei
• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvinte compuse care au ca ultim element un cuvânt invariabil:
N-Ac: cineva——► G-D: cuiva
N-Ac: câteva——► G-D: câtorva
2. Compunerea prin alăturare se realizează tot între cuvinte întregi, existente şi independent în limbă, dar acestea se scriu cu cratimă sau în cuvinte separate:
inginer-şef, floare-de-colţ, dis-de-dimineaţă, gura-cască, pierde-vară, proces-verbal, Albă-ca-Zăpada, galben-auriu, tic-tac!, trosc-pleosc!,Băile Herculane, Delta Dunării, Gara de Nord, cincizeci şi doi, de pe, ca să, ci şi etc.
Atenţie!
• La părţile de vorbire cu forme flexionare se articulează numai prima parte componentă şi îşi schimbă forma numai primul termen sau ambii termeni: câine-lup - câinele-lup - câinelui-lup; Delta Dunării - Deltei Dunării; Marea Neagră - Mării Negre etc
• Fac excepţie de la acest mod de flexiune cuvintele compuse prin alăturare care au ca prim element component un adverb: nou-născut - nou-născutul - nou-născutuîui etc.
3. Compunerea cu elemente de compunere se realizează între cuvinte întregi, independente în limbă şi elemente de compunere care nu există independent în limbă:
aero-; auto-; bi-; di-; bîo-; geo-; hemo-; hidro-;
macro-; micro-; mono; mulţi-; omo-; orto-;
poli-; pseudo-; tele-; etc.
Aceste cuvinte se scriu împreună şi îşi schimbă forma în flexiune numai cuvântul independent: aeronavă - aeronava - aeronavei - aeronavele -aeronavelor
4. Compunerea prin abreviere (prescurtarea unor cuvinte întregi) se realizează prin:
• reuniunea unor fragmente de cuvânt:
Centrofarm; Centrocoop;
• alăturarea literelor iniţiale:
O.N.U., S.N.C.F.R.
• reunirea unor fragmente de cuvânt şi a unor litere iniţiale:
TAROM
Pot fi compuse următoarele părţi de vorbire:
• substantivele: bunăstare, gură-spartă, Ştefan cel Mare etc;
• adjectivele: binecunoscut, galben-arămiu etc;
• pronumele: altcineva, ceea ce, niciunul etc;
• numeralele: unsprezece; nouăzeci şi nouă, câte doi, de două ori etc;
• verbele: a binevoi, a binecuvânta etc;
• adverbele: devreme, dis-de-dimineaţă etc;
• prepoziţiile: dinspre, de Ia , de pe etc;
• conjuncţiile: deoarece, ca să, ci şi etc;
• interjecţiile: hodoronc-tronc! tic-tac! etc.