sarpele din paradis - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · mâna din ma[ina sport decapotabil`...

$: Sarpele din Paradis - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · mâna din ma[ina sport decapotabil` pe care o conducea, pân` ce acesta disp`ru dup` primul col]. Vântul \i r`v`[ise$

KATHERINE STONE

{arpele din

Paradis

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Totul a \nceput din momentul \n care Andrea a decis,f`r` s` cunoasc` persoana cu care va avea de-a face, c` TimBurnet-Wilde trebuie s` se \nve]e minte. A ajuns la con-cluzia asta atunci când sora ei Lucie s-a \ntors acas` dis-perat`, cu inima frânt`, concediat` de Tim.

Robin o condusese acas` pe Andrea \n seara aceea. Secuno[teau de trei luni [i rela]ia lor se aprofundase. O con-ducea acas` de la birou de câte ori era posibil, se \ntâlneaudes, se duceau la film sau la teatru [i luau cine romantice\n doi. Andreei \i p`rea r`u c` tat`l lui Robin avea de gânds`-l trimit` \n vacan]a aceea de var` s` lucreze la New York\mpreun` cu colegii lui.

R`mase pe trotuar privindu-l pe Robin f`cându-i cumâna din ma[ina sport decapotabil` pe care o conducea,pân` ce acesta disp`ru dup` primul col]. Vântul \i r`v`[isep`rul brunet [i-i colorase obrajii. |mpinse poarta joas` defier forjat, str`lucind de pl`cere [i mul]umire.

5

giannijollys

Str`b`tu c`rarea scurt` spre cas`, deschise u[a cu cheia[i se opri surprins` la vederea bagajelor din hol: geaman-tane, gen]i de voiaj, plase, dou` fotografii \nr`mate, pantofi[i o rachet` de tenis.

Imediat \i veni \n minte Lucie. Lucie sosise acas`! Deschise u[a salonului. Mama [i tat`l ei vitreg erau

acolo [i purtau o discu]ie serioas`. Andrea \[i d`du seamac` subiectul era Lucie.

– Oh, Andrea, se opri mama ei din discu]ie. Ai sosit maidevreme \n seara asta.

– A venit Lucie? \ntreb` Andrea.– Da, acum o or`.– V` a[tepta]i s` soseasc`?– Nu. Am deschis u[a [i am dat nas \n nas cu ea. Este

foarte sup`rat`. Nu [tiu de ce a plecat val-vârtej de laBristol.

– Nu se poate... A fost concediat` iar`[i?– Nu. {i-a dat demisia.– Credeam c`-i place noua slujb`. Spunea c` are ni[te

colegi minuna]i. De ce a plecat de acolo?– N-a apucat s` ne povesteasc`. Ne-a spus c` este

epuizat` [i s-a dus direct \n camera ei. I-am f`cut un ceai [icând i l-am dus, am g`sit-o plângând pe marginea patului.Nu [tiu ce s-a \ntâmplat. N-am putut s` scot nimic de la ea.

– Nu fi \ngrijorat`, mam`. {tii cum e ea. Face un caz dinnimic. Cine [tie?

– Exact asta-i spuneam [i eu, interveni tat`l ei vitreg.Acum, c` ai sosit acas`, Andrea, n-ai vrea s` bem ceva? {i tu,Nancy, lini[te[te-te. Nu are rost s`-]i faci inim` rea dincauza fetelor.

6

– Eu n-am sup`rat-o cu nimic pe mama! protest` Andrea.– Ai dreptate, Bill, spuse mama ei, Lucie exagereaz`

ca-ntotdeauna.Andrea [i tat`l ei \[i zâmbir` complice. Rela]ia tat` vitreg

- fiic` vitreg` era foarte bun`. Tat`l Andreei, David Hopemurise când fiica lui \mplinise un an. Mama ei, NancyHope se rec`s`torise cu Bill Benton când Andrea aveapatru ani. Andrea \ntotdeauna \i spusese tat`lui ei vitreg"tat`" sau "tati" [i \l privea ca pe un p`rinte adev`rat.

– Pun pariu c` dac` m` duc acum la ea, aflu ce s-a\ntâmplat sau ce a sup`rat-o, spuse Andrea. Sunt sigur` c`o pot ajuta.

– Te rog s` vorbe[i cu ea, draga mea, spuse mama ei.Poate c` ]ie o s` ]i se confeseze mai u[or.

Andrea se duse s` vorbeasc` cu sora ei, dar Lucie plân-sese pân` adormise. Sup`r`rile Luciei erau legate de pro-bleme de inim`. De[i avea doar dou`zeci de ani, Lucietrecuse prin multe experien]e nepl`cute cu diver[i b`ie]i.Privindu-i fa]a frumoas`, ro[ie de plâns, Andrea se sim]ib`trân`. De fiecare dat` când Lucie se angaja \ntr-o nou`rela]ie parc` ren`[tea [i devenea mai frumoas` [i, dup`fiecare deziluzie, era la fel de proasp`t`.

Andrea era pl`m`dit` din alt aluat decât mama [i soraei. Sem`na mult cu tat`l ei biologic. Era brunet` [i avea uncaracter puternic, spre deosebire de Lucie care era blond`cu ochi alba[tri [i p`rea foarte fragil`. Lucie stârnea \nb`rba]i dorin]a de a o proteja. |[i g`sea u[or o slujb`, maiales ca secretar`. B`rba]ii g`seau ochii ei alba[tri debebelu[ irezistibili. Dar la fel de u[or \[i pierdea locul demunc`.

7

– Sper c` nu e gravid`, oft` Andrea mângâindu-[i sorape fruntea ud` de transpira]ie.

Dar niciodat` Lucie nu p`]ise ceva devastator. A doua zi de diminea]`, Lucie \nc` dormea. |nainte s`

plece la birou, Andrea se duse la buc`t`rie, unde mama ei\i preg`tea micul dejun.

– Disear` vii acas`? o \ntreb` mama ei.– Cred c` da. De ce?– Eu [i tat`l t`u lu`m cina cu familia Belmont. A[ vrea

s` r`mâi tu cu Lucie. Nu vreau s-o l`s`m singur` \n starea\n care este.

– Poate c` azi o s` afli ce-i cu ea. O [tii pe Lucie – nupoate p`stra un secret prea mult` vreme. Dar dac` vrei tu,bine. Disear` o s` vin de la serviciu direct acas`.

Când Andrea se \ntoarse acas`, mama ei \i spuse c` nureu[ise s` scoat` nimic de la Lucie.

– Pare groaznic de nefericit`. Nu vrea s` scoat` o vorb`. Dup` ce p`rin]ii lor plecar`, Lucie s` l`s` greu convins`

s` i se al`ture Andreei la mas`. Ciuguli câteva firimituri depâine ca o vr`biu]` [i \mpinse farfuria aproape plin` cupodul palmei, declarându-se s`tul`. Apoi \[i b`ur` cafelele\n salon. Lucie se trânti \ntr-un col] al canapelei [i \ncepus` priveasc` \n gol. Andrea deschise radioul [i o muzic`melancolic` umplu \nc`perea.

Asta \i puse capac lui Lucie care \ncepu s` plâng`.Andrea se apropie de sora ei.

– {tii, Lucie, o s te sim]i mai bine dac -mi poveste[ti ce te apas .Lucie suspin` sfâ[ietor.– De ce ai plecat de acolo? Am crezut c`-]i place noua

ta slujb`, spuse Andrea amintindu-[i entuziasmul cu care

8

Lucie le povestise despre firma de arhiectur` din Bristolunde se angajase. Ce s-a \ntâmplat?

A[a cum b`nuia, [i de data asta motivul nefericirii luiLucie era tot un b`rbat, unul din cei doi [efi ai ei, care of`cuse s` cread` c` o iube[te. Numai c` de data asta lucrurileerau mai serioase. Lucie \i c`zuse \n plas` [i se \ndr`gostisepân` peste urechi de el. {i când era mai sigur` de dragostealui [i mai fericit`, acesta \i d`duse papucii. Problema era c`nu exista nici cea mai mic` [ans` de \mp`care.

– Ar fi trebuit s`-mi dau seama ce fel de om e, suspin`Lucie cu ochii ei fumo[i \neca]i \n lacrimi. Hugh m-a aver-tizat: "Nu-]i pierde capul dup` Tim Burnet-Wilde,domni[oar` Benton. Este un aventurier cunoscut [ideclarat." |l sunau o mul]ime de fete [i eu eram nevoit` s`-lacop`r. Când ie[eam cu el, m` min]ea c` vrea s` m` prote-jeze de ele. Ar fi trebuit s`-l ascult pe Hugh.

Lucie \i povestise multe Andreei despre Tim Burnet-Wilde [i Hugh Buxter, când \ncepuse s` lucreze pentru ei.Ea locuise \mpreun` cu dou` studente \ntr-un apartamentdin Bristol [i venea acas` la sfâr[it de s`pt`mân`, când \ipovestea Andreei cât de geniali erau cei doi [efi ai ei.

Urmaser` \mpreun` Universitatea din Oxford [i lucraser`o perioad` la diferite firme de arhitectur`. Dup` câ]iva ani sehot`râser` s`-[i fac` propria lor afacere. Hugh era muncitor[i serios. Tim avea un spirit mai comercial [i c`l`torea multprin Europa. Hugh era c`s`torit. Tim – nu. Se completau deminune [i se admirau unul pe cel`lalt. Tim aprecia seriozi-tatea lui Hugh [i puterea lui de munc`, iar Hugh admirafor]a de convingere a lui Tim. Lui Tim \i pl`cea s` conceap`proiectul general, iar lui Hugh s`-l detalieze.

9

Pe m`sur` ce Lucie povestea despre cei doi, Andrea\ncepea s`-l plac` din ce \n ce mai mult pe Hugh [i din ce\n ce mai pu]in pe Tim.

– {i, \ntr-o zi, continu` Lucie, Tim mi-a spus: "Lucie,draga mea, cred c` a sosit timpul s` m` \nsor. Sunt atâteafemei frumoase \n lume, \ncât nu [tiu dac` mai pot facefa]` tenta]iilor". Am crezut c` mor de fericire. Apoi mi-aspus c` trebuie s` plece \n Sardinia [i c` o s` lipseasc` maimult. Am crezut c` m` va lua cu el. Eram a[a dener`bd`toare s`-mi cear` mâna... Apoi... apoi...

Luci nu mai reu[i s` vorbeasc`. Andrea o lu` \n bra]e [io leg`n` pân` când Lucie \[i mai reveni.

– Apoi, continu` Lucie tr`gându-[i nasul, Tim mi-a spusc` nu are nevoie de mine \n Sardinia [i se poate lipsi deserviciile mele [i la Bristol. Am crezut c` mor! Hugh m-acondus acas` [i a \ncercat s` m` lini[teasc`. S`racul... Esteun om a[a de bun! M-a sf`tuit s` plec din ora[ cu primaocazie [i s`-l uit pe Tim.

– Chiar nu mai avea nevoie de o secretar` la Bristol?– Ba da. Cred c` a angajat o fat` nou` imediat cum am

plecat. Nu poate tr`i f`r` o secretar`. Detest` s` scrie scrisori,s` dea telefoane, s` trimit` mesaje, s` inventeze scuze...

– Nu-mi place de el nici cât negru sub unghie. Cred c`este tare nesuferit.

– Oh, dar nu e a[a! exclam` repede Lucie. Sau... Nu[tiu. Poate c` sunt eu prea \ndr`gostit` de el.

– Nu [tiu cum reu[e[ti s` te \ndr`goste[ti de asemeneapersoane!

– Nu-i adev`rat! Este prima oar` când m` \ndr`gostesccu adev`rat.

10

Seara trecu greu pentru Andrea [i Lucie. {i, de[i Luciep`rea c` nu g`se[te nici o solu]ie, Andrea sim]ea c` acestTim trebuia \nv`]at minte.

Aceea[i reac]ie o avu [i mama lor, mai târziu, cândAndrea \i povesti \ntreaga istorie:

– Biata copil`. Ar trebui s` fie \nv`]at minte Burnet `sta!O s` se g`seasc` o fat` care s` i-o pl`teasc` cu aceea[imoned`. S` sufere [i el cât sufer` Lucie, draga de ea.

– A[a zic [i eu. Ar trebui \nv`]at minte!{i Robin, dup` ce ascultase indiferent povestea, spusese:– O s`-[i g`seasc` el na[ul.– A[ vrea s-o v`d [i p-asta!{i a[a se n`scu ideea. De ce nu? Andrea era mai cu capul

pe umeri decât Lucie. Dac` Lucie reu[ise s` fie secretara luiTim Burnet-Wilde, ea de ce nu putea s` fie?

Existau câteva probleme. Dac` Tim nu avea nevoie de osecretar` \n Sardinia, c`dea totul. Dac`-i pl`ceau doarblondele cu ochi alba[tri, atunci p`rul brunet [i ochiicenu[ii ai Andreei nu vor avea nici un efect asupra lui TimBurnet-Wilde.

– Dau un b`nu] pentru gândurile tale, spuse Robinv`zând-o pe Andrea preocupat`.

– Iart`-m`, zâmbi ea inocent. M` gândeam la Lucie. – Las-o pe Lucie. |[i poart` [i singur` de grij`. Eu m`

gândeam s` plec vara asta la New York. Nu [tiu ce s` fac.– Este p`cat s` pierzi o asemenea ocazie. – {tiu. Ini]ial [i eu am crezut acela[i lucru. Dar acum...

m` simt legat de tine.Andrea \l privi cu ochii ei minuna]i, care uneori p`reau

gri, alteori verzi.

11

– Vino cu mine la New York, spuse el. O s`-]i g`se[tiu[or de lucru ca secretar`.

– {tiu. Au ni[te salarii enorme, dar [i via]a este scump`.{i vara, New York-ul devine insuportabil – superaglomerat,prea cald... Nu. Prefer s` r`mân aici.

Robin continu` s` \ncerce s-o conving`. {i poate c` ar fireu[it dac` \n mintea Andreei n-ar fi \ncol]it ideea de a-[ir`zbuna sora. Robin nu reu[i s` scoat` de la ea decâtpromisiunea c` se va mai gândi la propunerea lui.

O conduse acas` \n ma[ina lui sport [i o s`rut` \naintede desp`r]ire. Andrea intr` \n cas` ro[ie la fa]` [i str`luci-toare, ca de obicei. Era \ndr`gostit`, dar \[i iubea prea multsora. Poate c` Lucie n-ar fi stat pe gânduri [i l-ar fi \nso]itpe iubitul ei la New York, dar Andrea era altfel.

|ntr-o diminea]` se urc` \n trenul care ducea spre Bristol[i, dup` ce lu` micul dejun \ntr-o cafenea, se prezent` labiroul Burnet-Wilde&Buxter. Recep]ionera o invit` s`a[tepte câteva minute \ntr-un salon frumos decorat.

Andrea era emo]ionat`. Bine c` numele ei de familiediferea de cel al surorii sale. Tim Burnet-Wilde nu aveacum s` fac` leg`tura. Din câte [tia, Lucie nu-i povestiseprea multe despre familia ei.

Dup` câteva minute u[a din cap`tul holului se deschise[i ap`ru un b`rbat.

– Domni[oar` Hope? – Da, spuse ea ridicându-se \n picioare.– Pofti]i, v` rog.Andrea intr` \ntr-un birou spa]ios, mobilat modern, [i

se a[ez` pe un fotoliu de piele, \n fa]a unui birou, vizavi deb`rbatul care o ivitase \n`untru.

12

– Sunte]i domnul Tim Burnet-Wilde? \ntreb` ea zâm-bind fermec`tor.

– |mi pare r`u. Domnul Burnet este \n pauz` demas`. V` pot ajuta cu ceva? Sunt partenerul lui, HughBuxter.

Asta fu prima surpriz` a Andreei. Dac` Hugh ar`ta a[a,Tim cum putea s` fie? |ncercând s`-[i p`streze calmul,Andrea \i explic` motivul vizitei.

– Este adev`rat, avem nevoie de o secretar`. Dar tre-buie s` m` consult cu partenerul meu. S-ar putea s` plecevara asta. Nu [tiu. Ar fi mai bine s` discuta]i cu el. Dac` nuv` deranjeaz` s` a[tepta]i... Ah! Cred c` a sosit, spuse elridicând receptorul interfonului. Tim? Ai pu]in timp la dis-pozi]ie? Bine.

|i zâmbi Andreei, se ridic` \n picioare, [i se scuz`p`r`sind \nc`perea. Andreea a[tept` câteva minute bune.Când u[a se deschise din nou, Hugh o invit` \n biroul deal`turi. Andrea intr` [i se trezi singur` \n compania lui TimBurnet-Wilde.

Aici Andrea avu a doua surpriz`. Tim Burnet-Wilde nuar`ta la fel de bine ca Hugh. Era mai \nalt, mult mai slab,bronzat, cu o figur` rece [i ascu]it`. O studie câtevasecunde [i-i oferi un loc vizavi de el.

– Domnul Buxter m-a informat c` v` intereseaz` postulde secretar`, vorbi el t`r`g`nat.

– Am auzit c` ave]i acest post vacant.– De la cine a]i auzit?– De la dou` studente, care au \mp`r]it un apartament

la Bristol, cu Lucie Benton. Am auzit c` a demisionat [i s-a\ntors la Londra, iar postul este vacant.

13

– Adev`rat, spuse calm Tim analizându-i tr`s`turile.– Domnul Buxter mi-a spus c` trebuie s` vorbesc cu

dumneavostr`, pentru c` nu [tie dac` mai ave]i nevoie deo secretar`.

– Am nevoie de cineva, spuse el coborându-[iprivirile spre costumul Chanel [i accesoriile impeca-bile ale Andreei. Conteaz` ce face]i? \ntreb` el penea[teptate.

Andreei i se opri inima-n loc [i ro[i.– Depinde la ce v` referi]i, zâmbi ea larg.Tim Burnet-Wilde r`mase imperturbabil. – La nimic scandalos, o asigur` el. Am nevoie de o fat`-

Vineri. De cineva bun la toate. Nu m` intereseaz` viteza cucare scrie]i la ma[in` sau alte lucruri de genul `sta. Vreaus` m` pot baza pe dumneavoastr`.

– La ce v` referi]i?– Poate c` ar trebui s` angajez un b`iat pentru asta.– R`mâne la latitudinea dumneavoastr`, desigur, spuse

Andrea candid. Dar nu mi-a]i specificat la ce anume v` referi]i.– Am nevoie de cineva care s`-mi fac` ceaiuri sau

cafele, care s` lucreze eventual [i \n weekend, care s` lasetotul balt` [i s` m` \nso]easc` \n Grecia sau Spania, sauoriunde \n lume. Am nevoie de o persoan` care s` m`conduc` cu ma[ina pe diverse [antiere, prin noroaie,ploaie sau ninsoare, s` m` ajute s` fac m`sur`tori, s` ianoti]e, s` fie cu ochii-n patru. Am nevoie de cineva cares`-mi ia hainele de la cur`]`torie dac` eu sunt plecat laAtena sau Roma, s`-mi rezerve bilete de avion sau camerela hotel, s` m` \nso]easc` la \ntâlnirile de afaceri, chestiide genul `sta...

14

– Asta f`cea fosta dumneavostr` secretar`?– Fosta mea secretar` era fragil` [i delicat` ca un boboc

de trandafir. Din cauza asta a plecat. Nu f`cea fa]`. Nici nu\ndr`zneam s`-i cer s` m` \nso]easc` pe drumuri accidentate.Tu pari a fi pl`m`dit` dintr-un aluat mai dur. {tii s` [ofezi?

– Da.– Ai ma[in`?– Nu. Nu merit` s` ai ma[in` \n Londra. Aveam ma[in`,

dar mai r`u m` \ncurca. |n fiecare diminea]` \ntârziam laserviciu c`utând un loc de parcare.

– Ai lucrat la Londra?– |nc` mai lucrez acolo. Dar slujba asta nu m`

stimuleaz` [i vreau s` plec.– |nainte s` lucrezi aici, ai mai lucrat undeva?– Da. Am f`cut ce \mi cere]i dumneavoastr` acum. Eram

fata bun` la toate. Lucram \ntr-o mic` afacere de familiecare a dat faliment. F`ceam cafele, trimiteam mesaje,d`deam telefoane, scriam scrisori de mul]umire – totul [inimic.

– Ai r`mas pân` la sfâr[it?– Da. {i ce sfâr[it! oft` Andrea amintindu-[i zilele pline

de triste]e [i e[ec prin care trecuse, participând trup [isuflet al`turi de patronii ei.

Tim t`cu câteva secunde privindu-i figura \ntristat`.– Poate c` ar trebui s` dai un mic test. Nici n-ai idee

câte secretare nu [tiu s` scrie corect gramatical.– Cum dori]i, spuse Andrea indiferent.– }ine o coal` de hârtie [i un pix.Andrea scrise cu u[urin]` dup` dictare, f`r` s` \ntâmpine

dificult`]i \n fa]a termenilor complica]i de arhitectur`.

15

– Da, spuse mul]umit Tim Burnet-Wilde privind coalade hârtie, analizând caligrafia [i ortografia. Mai este cevadomni[oar`... Hope. Domni[oar`?

– Da.– Sunte]i c`s`torit`?– Nu.– Logodit`?– Nu.– Ave]i un prieten stabil?Andrea se \ntreb` ce-l interesau pe el toate astea. Se

asigura c` se afl` pe un teren neted?– Mmm, mda.– Nu este ceva serios, s` \n]eleg? V` \ntreb asta, pentru

c` am o afacere \n Sardinia. O s` fiu ocupat toat` vara [ivreau s` [tiu dac` sunte]i liber` s` m` \nso]i]i. Nu vreau s`angajez o fat` cu care s` m` obi[nuiesc [i care s`-mi spun`c` prietenul n-o las` \n Sardinia.

– Prietenul meu pleac` vara asta la New York.– Excelent! Cum vi se par condi]iile mele?– Acceptabile [i interesante.– |n ceea ce prive[te salariul, trebuie s` m` mai gândesc.

O s` v` spun cu cât sunt dispus s` v` pl`tesc cât de curând.Trebuie s` discut acest aspect [i cu partenerul meu.

– |n]eleg. Domnule Burnet-Wilde? – V` rog...– Ce presupune afacerea din Sardinia?Tim o privi plin de interes. Andreea \[i d`du seama cât

de indiferent fusese pân` \n acel moment.– Este o \ntreag` combina]ie, spuse el. Un complex, un

ora[ \ntreg. Au mai existat asemenea proiecte \n Spania, \n

16

sudul Fran]ei. {i \n Sardinia exist` a[a ceva: Porto Cervo,dac` ai auzit, construit de un magnat din Anglia. Mai esteunul, Capo Caccia. Nu pretind c` proiectul meu este ori-ginal, dar consider c` are anumite calit`]i pe care altele nule au. Ofer o priveli[te de vis, accesibil` atât turi[tilor cuposibilit`]i financiare, cât [i turi[tilor de rând.

Tim continu` s`-i descrie felul \n care avea s` arateora[ul. Deja terminaser` de construit un hotel luxosamplasat pe coasta stâncoas`, care avea s` fie inaugurat laprim`var`. Complexul urma s` fie dotat cu s`li de cinema,un centru comercial, parcuri amenajate [i drumuri cutrasee interesante umbrite de adev`rate p`duri de pini [i,\n general, mult` verdea]`, care s` creeze un microclimatr`coros pe timpul verii.

– Cine finan]eaz` proiectul? \ntreb` Andrea.– Signor Enrico Tavani. Este un italian americanizat.

P`rin]ii lui sunt italieni [i au emigrat \n State când el era copil.Acum s-a \ntors \n ]ara de ba[tin` pentru a face avere. StateleUnite [i Italia sunt dou` dintre cele mai materialiste ]`ri dinlume. |n State dolarul este foarte puternic. Peste tot \n Italia vezinumai ma[ini scumpe, diamante [i vile luxoase. Este pl`cut s`dai peste un om ca Tavani care este dispus s` finan]eze unproiect liber, \n loc s` prefere s`-[i scoat` banii \ntr-un timpscurt, construind c`su]e de vacan]` scumpe [i \nghesuite pe osuprafa]` minim`. Te plictisesc? \ntreb` el brusc.

– Deloc. Mi se pare interesant ce-mi spune]i.– S` sper c` mi-am g`sit o secretar` inteligent`?– Nu [tiu. R`mâne s` decide]i. – O s` m` gândesc, \ncheie el conducând-o spre u[`.

Când pleci de la firma la care lucrezi?

17

– S`pt`mâna viitoare.– Crezi c` po]i ob]ine ni[te referin]e?– Desigur. Câte vre]i?– Ai \ncredere \n tine, nu-i a[a?|nainte s` se despart`, Tim d`du mâna cu ea, dar tot nu-i

zâmbi. Andrea se \ndrept` spre gar` gândindu-se la inter-viu. Tim Burnet-Wilde \i f`cuse o impresie bun`. P`rea unom serios. Dar tot nu \n]elegea ce v`zuse Lucie la el. Eraatr`g`tor dintr-un anume punct de vedere, dar nu p`reaun donjuan. {i nu sem`na deloc cu genul de b`rba]i cucare umbla Lucie. Andrea nici nu mai era a[a de sigur` c`voia s`-[i r`zbune sora. Dar va accepta slujba, dac` Timvoia s-o angajeze, mai mult datorit` Sardiniei.

Se \ntoarse la Londra [i sosi acas` pu]in mai devremedecât ajungea \n mod obi[nuit, când pleca de la serviciu.

A doua zi de diminea]` primi un telefon la birou de laTim Burnet-Wilde.

– Domni[oar` Hope, iart`-m` c` mi-am permis s` tesun la birou. Sper s` nu-]i fac probleme.

– Nu face nimic. Cu ce v` pot ajuta?– Voiam s` te \ntreb dac` te mai intereseaz` postul pe

care ]i-l ofer. – Desigur.– Dac` \mi po]i da un num`r de telefon la care s` te

g`sesc \n afara orelor de program, putem discuta detaliile.E[ti liber` s`pt`mâna viitoare?

– Da. – Perfect.

18

Capitolul 2

Zburar` la Alghero la \nceputul lunii mai. Treis`pt`mâni \i luar` Andreei s`-[i conving` familia c` asta eracea mai bun` solu]ie. Nim`nui nu-i pl`cuse planul ei. Luciefu convins` c` Andrea avea s` cad` prad` farmecelor luiTim.

– Dar nu m` atrage deloc, o asigurase Andrea. Lucie nu o putea \n]elege. Nici Robin nu era prea \ncântat.– Dac` doreai o schimbare, de ce n-ai vrut s` m`

\nso]e[ti \n State? Ne-am fi sim]it minunat \mpreun`.– Domnul Burnet-Wilde mi-a povestit multe despre

Sardinia. Abia a[tept s` v`d despre ce e vorba.– De ce construie[te tocmai acolo?– Ce \ntrebare e asta? – Mi se pare c` [eful t`u face orice pentru bani. Sardinia

este o insul` cu peisaje s`lbatice. De ce vrea s-o schimbe?– Schimb`rile astea sunt inevitabile. Dac` n-o face el, o

s-o fac` altul. Din ce \n ce mai mul]i oameni simt nevoia

19

s`-[i petreac` vacan]ele \n locuri s`lbatice, lini[tite.Burnet-Wilde este arhitect. {tie ce face. Sunt sigur` c` n-os` strice echilibrul ecologic construind acolo.

Dar Robin nu se l`sase convins. Spera c`, petrecându-[ivacan]a al`turi de Andrea, explorând New York-ul \mpre-un`, aveau s` devin` mai apropia]i.

Andrea nu voia s`-l dezam`geasc`, dar era prea atras` [ipreocupat` de noua perspectiv` ca s` se gândeasc` la neferi-cirea lui Robin. Avea nevoie de haine noi pentru c`lduriledin Sardinia. Trebuia s` se apropie de cele dou` studentecare \mp`r]iser` apartamentul din Bristol cu Lucie. Dup` ceacestea \[i d`dur` seama c` Andrea nu era a[a de neajutorat`[i temperamental` ca Lucie, o adoptar` imediat.

Se mut` \mpreun` cu cele dou` studente la os`pt`mân` dup` ce se angaj` la Burnet-Wilde&Buxter. Eramult mai bine s` stea \n Bristol, chiar [i pentru dou`s`pt`mâni, câte \i mai r`m`seser` pân` la plecarea \nSardinia, decât s` fac` naveta zilnic de la Londra la Bristolcu trenul.

{i imediat cum se angaj`, Tim o \ngrop` \n corespon-den]`. Se vedea c` cele câteva zile \n care dusese lips` deo secretar` \l d`duser` complet peste cap. Apoi Tim plec`pentru câteva zile \n Sco]ia [i la Marbella, \n sudul Spaniei.Andrea crezu c` sosise timpul s` se relaxeze, dar HughBuxter se dovedi la fel de dependent de o secretar`.

|n prima zi când \ncepuse lucrul pentru Burnet-Wilde& Buxter, Tim \i spusese:

– Dac` ai nevoie de vreun sfat, nu te sfii s` ni-l ceri. Euvoi c`l`tori mai mult. Dar domnul Buxter este zilnic aici cas` te \ndrume.

20

– Primul sfat pe care ]i-l dau, intervenise Hugh, este s`nu-]i pierzi capul dup` Tim Burnet-Wilde. Este un aven-turier cunoscut [i declarat. Femeile cad ca mu[tele \n fa]afarmecului s`u.

– M` mir, spusese Andrea rece. Dar voi re]ine sfatuldumneavoastr`, de[i nu cred c` voi avea nevoie de el.

Tim [i Hugh \[i aruncaser` priviri amuzate [i compliceprin spatele ei. Probabil b`nuiau c` r`ceala aceea profe-sional` a ei avea s` se topeasc` foarte curând.

Dup` primele dou` s`pt`mâni, Andrea nu-[i schimb`prea mult p`rerea ini]ial` pe care [i-o f`cuse despre Tim.Era posibil ca Lucie s`-l fi stârnit pe Tim Burnet-Wilde, alt-fel nu se explica. Era adev`rat c` [eful ei primea multe tele-foane de la femei, dar nu p`rea impresionat. Punea muncape primul loc.

|ntr-o zi, \nainte de plecare, Andrea sunase la agen]iade la care firma Burnet-Wilde&Buxter \[i rezerva bilete deavion. Fata care-i r`spunsese la cap`tul firului p`rusefoarte \ncântat` de telefon.

– Pentru domnul Burnet-Wilde? Unde vrea s` mai plecede data asta? Marbella? O s` v` sun pu]in mai târziu ca s`v` confirm rezervarea. Spune-]i-i c` voi face tot ce-mi va sta\n putere ca s`-l mul]umesc.

|ntr-o diminea]`, una din cele dou` studente cu care\mp`r]ea apartamentul \i \ntinsese un ziar, \n care citise:"Tim Burnet-Wilde, unul dintre cei mai cunoscu]i arhitec]idin Bristol, va pleca \n Sardinia pentru un proiect de ora[de vacan]`, finan]at de un magnat italian. Signor Tavani vazbura de la New-York spre Sardinia \mpreun` cu frumoasalui fiic`, Francesca."

21

Andrea b`nuise c` signor Tavani avea \n jur de cincizecide ani. Un italian de vârst` mijlocie. |n minte \i veniseimaginea unui b`rbat corpolent, cu chelie, bine \mbr`cat [ifoarte volubil. Andrea se \ntrebase dac` avea s`-l cunoasc`[i ea pe domnul Tavani. Era aproape sigur. Dar pe fiica lui?Slabe [anse. Andrea \ncepuse s`-[i dea seama cât de impor-tant era Burnet-Wilde.

Ziua zborului sosi. Când se \mbarcar`, \nso]itoarea debord \l \ntâmin` pe Tim cu un zâmbte larg.

– Bun` diminea]a, domnule Burnet-Wilde. Ne facepl`cere c` a]i ales s` zbura]i cu noi.

Tim o privi pe fat` [i p`ru s-o recunoasc`. Spre sur-prinderea Andreei, acesta \[i dezveli un zâmbet fermec`torcare-i lumin` toat` fa]a.

– Bun`, \i spuse el fetei. Ne-am mai \ntâlnit \n drumspre Atena, nu-i a[a? Ce mai faci?

|nso]itoarea de bord \i conduse spre locurile loraruncându-i Andreei priviri semnificatie: "Ce bine de tine!Ce norocoas` e[ti s`-l ai al`turi pe Tim Burnet-Wilde. Estefermec`tor."

Zburar` peste vârfurile Alpilor acoperi]i \nc` de z`pad`.Dup` ce terminar` de mâncat, stewardesa le aduse dou`pahare cu brandy.

– N-am avut timp s` te pun \n tem`, \i spuse Tim. Te-amrugat s` rezervi locuri \ntr-un hotel lâng` Alghero. Te aver-tizez c` Tavani nu st` prea mult timp \ntr-un loc. O s` fiener`bd`tor s` ajung` la Roma sau Atena. Dar or`[elul `staeste preferatul lui, a[a c` s-ar putea s` r`mân` cu noi maimult. Tavani c`l`tore[te enorm. O s` zboare cu elicopterulpersonal spre or`[elul de vacan]`, s` vad` cum decurg

22

lucr`rile. O s`-l \nso]im [i noi \n inspec]ii. S-ar putea s` necaz`m \ntr-un sat prin apropiere. N-o s` g`sim nici unhotel, dar exist` aceste albergo care sunt foarte comode [icurate.

Tim lu` \n lini[te o gur` de brandy. }inea paharul cuelegan]` \n mâinile lui cu degete lungi [i unghii \ngrijite.P`rea un adev`rat aristocrat. Man[etele lui imaculate [ilungi erau prinse cu butoni de aur. Andrea \[i imagina cugreu mâinile lui odihnindu-se pe umerii Luciei [i ochii luiprivind \n ochii surorii ei c`utând ajutor. "Lucie, trebuie s`m` ap`r de femeile care..." Mai degrab` sora ei trebuiaap`rat`. Nu cumva imagina]ia Luciei era prea bogat`?

Era neajutorat`, dar nu proast`. Probabil c` TimBurnet-Wilde \[i folosise toate armele ca s-o duc` \n stareaaceea de disperare.

– Dac` Tavani se hot`r`[te s` r`mân` cu noi, continu`Tim, s-ar putea s`-[i ancoreze iahtul \n portul din or`[el.S-ar putea s`-mi cear` s`-l \nso]esc \n croaziere. Dar tu n-aicum s` te plictise[ti. Vei sta la albergo [i vom \nchiria oma[in` ca s` explorezi Sardinia. Nu e greu s` conduciacolo. Sardinia are doar câteva ora[e mari, a[a c` dru-murile nu vor fi aglomerate.

– Cât de avansate sunt lucr`rile? \ntreb` Andrea.– Hotelul este aproape gata. La prim`var` va fi plin de

turi[ti. Drumurile nu sunt \nc` asfaltate, dar nu vor dura multlucr`rile. Or`[elul este amplasat pe coasta oceanului [icoboar` spre mare. Câteva vile [i piscine sunt deja terminate.

Tim \i descrise \n continuare drumurile [erpuitoarecare duceau de la hotel spre vile [i diverse parcuri,acoperite cu pergole [i umbrite de pini.

23

– Va fi un oar[ de vacan]`, concluzion` el.Andrea sosi la Alghero cu mintea confuz`. |[i imaginase

ora[ul pr`fuit, \n construc]ie, plin de muncitori [i bul-dozere. Dup` descrierile lui Tim, era aproape terminat, iaracest albergo la care avea s` stea [i care era suficient debun pentru Burnet-Wilde, avea s` fie excelent pentru ea.

De la aeroportul din Alghero, un taxi \i duse de-a lun-gul ]`rmului spre hotel.

– |nc` n-a \nceput sezonul, \i explic` Tim f`cându-isemn spre marea cenu[ie. Deocamdat` este cam r`coare,dar pe zi ce trece, vei remarca o \nc`lzire a vremii.

Hotelul era amplasat \ntr-o mic` p`dure de pini, carevara ]inea r`coare turi[tilor. Recep]ia era rece [i \ntunecat`.Toul era gândit pentru a feri turi[tii de soarele arz`tormediteranean.

Camerele lor aveau balcoane cu priveli[te spre mare.Andrea st`tea la parter [i Tim \n camera de deasupra ei, laetajul unu.

– Ai o or` la dispozi]ie s` despachetezi bagajele. Nevedem pe terasa hotelului la o cafea, bine?

O or` mai târziu, \mb`iat` [i poasp`t`, \mbr`cat` \ntr-orochie sub]ire bej, Andrea se \ndrept` spre teras` [icomand` chelnerului o cafea, \ntr-o italian` fluent`. Dup`câteva minute \l v`zu pe Tim apropiindu-se de ea, \nso]itde directorul hotelului.

O izbi faptul c`, de[i Tim nu p`rea un om de rând, aveao naturale]e aparte. Ar`ta bine. Era \mb`rcat \ntr-un cos-tum crem de in, o c`ma[` crem deschis [i o cravat` ocru,care contrastau frumos cu p`rul negru piept`nat peste cap.Era fermec`tor [i natural.

24

Poate c` asta era problema lui. Nu-[i d`dea seama câtde fermec`tor era.

Tim o observ` [i se apropie de ea, cerându-[i scuzedirectorului hotelului. |nainte s` se a[eze la mas`al`turi de ea, \i f`cu semn chelnerului s`-i aduc` ocafea.

– Iart`-m` c` am \ntârziat. Am dat ni[te telefoaneimportante. Am discutat cu directorul de [antier [i am vor-bit cu Tavani, care a sosit \n Sardinia. Este pe CostaSmeralda cu ni[te prieteni. Disear` va veni aici cu eli-copterul [i va cina cu noi.

– Observ c` nici dumneavoastr` [i nici signor Tavani nupierde]i timpul.

– Mâine sear` vrea s` ajung` la Atena. Este posibil camâine diminea]` s` mergem pe [antier. Sper s` nu te plic-tise[ti. Vei sta singur` toat` ziua.

– O s` g`sesc eu ceva de f`cut. Cum se va numi or`[elulde vacan]`?

– Porto Grazia, \n memoria so]iei lui Tavani.– Oh, signor Tavani este v`duv?– Da. So]ia lui a murit acum zece ani. Dar o are pe fiica

lui, Francesca, cu care c`l`tore[te peste tot.– Francesca este cu el, acum? – Este [i ea \n Sardinia, dar nu va cina cu noi. A organi-

zat o petrecere la vil`.– Dac` vre]i s` discuta]i afaceri cu signor Tavani, eu pot

cina [i singur`.– Nici gând. E[ti secretara mea [i trebuie s` afli toate

detaliile afacerii. Lui Tavani o s`-i plac` compania ta. Vomcina \n trei, seara asta.

25

– Ce poart` o femeie când ia cina cu un magnat?– Po]i s` te \mbraci \n rochia asta. La urma-urmei este o

simpl` cin` de afaceri.Andrea urm` sfatul lui Tim [i se \mbr`c` \n rochia bej,

\[i puse la mân` o br`]ar` de aur [i pe degetul mijlociu dela mâna dreapt`, un inel cu diamant de la bunica ei.

Cobor\ treptele de marmur` c`utându-l din priviri peTim Burnet-Wilde. |l v`zu stând la barul luminat discret. Se\ndrept` spre el [i se a[ez` la o mas` joas` de sticl`, pe ocanapea moale [i elegant`.

– Oh! exclam` Tim. Vino aici. Enrico, ea este secretaramea, domni[oara Hope.

B`rbatul ar`tos de lâng` Tim se ridic`, vizibil \ncântat lavederea ei. Era \nalt, bine-f`cut [i distins, avea p`rul brunet[i tâmplele grizonante. Apuc` delicat mâna \ntins` aAndreei [i se aplec` adânc \n fa]a ei. Apoi se a[ezar` to]itrei \n jurul mesei de sticl`.

– Ce dori]i s` be]i, signorina? o \ntreb` Tavani \ntr-oamerican` perfect`.

– Un Martini, v` rog.Signor Tavani plesni din degete [i barmanul veni spre

ei aproape alergând. B`uturile sosir` repede pe o tav` deargint, \mpreun` cu ni[te aperitive care ar`tau minunat.

Andrea \l privi pe italian cu uimire. Nu se a[teptase s` aratea[a. B`rbatul de lâng` ea era un adevrat aristocrat. "N-a[ fi ofemeie normal` dac` nu m-a[ sim]i satisf`cut` s` m` aflu \ncompania unor asemenea b`rba]i", se gândi Andrea.

Directorul hotelului veni, le prezent` el \nsu[i meniul [ile f`cu câteva sugestii. Apoi se \ndreptar` spre restaurant,unde cina le fu servit` imediat. O armat` \ntreag` de chel-

26

neri roia \n jurul mesei, dar erau a[a de discre]i \ncât abiale era sim]it` prezen]a. |n restaurant nu se aflau decât câte-va perechi, la o distan]` considerabil`, care le aruncaupriviri dese. Andrea se sim]i prost din cauza aten]ieiexagerate care li se acorda. Dar signor Tavani [i TimBurnet-Wilde nu p`reau s` remarce acest lucru. Erauobi[nui]i cu acest tratament. De[i era o cin` de de afaceri,Andreei nu i se p`ru chiar a[a de simpl`.

– Ne ierta]i, signorina, spuse Tavani, dar trebuie s` tre-cem la discu]ii despre afaceri. A[ fi preferat s` n-o facem \nseara asta. Abia ne-am cunoscut. Dar m` preseaz` timpul.Mâine sear` trebuie s` ajung la Atena.

Andrea \i ascult` pe cei doi b`rba]i discutând despremateriale de construc]ie, marmur`, cherestea [i tactici princare s` p`streze ansamblul cât mai aproape de proiectulini]ial. Andrea sim]i c` Tim era st`pân pe conversa]ie, darera uimit` cu cât sânge rece discuta cu un magnat de pro-por]iile lui Tavani.

Privi peste homarul din fa]a ei [i \l observ` pe signorTavani studiind-o concentrat. De[i p`rea c` se gânde[te laafaceri, Andrea sim]i c` Tavani nu se gândea numai la asta.|i arunc` o privire candid` [i apoi \[i plec` ochii, fiindcon[tient` c` signor Tavani o vedea ca pe o femeie [i nu cape o secretar` a partenerului s`u de afaceri.

Dup` cin` \[i b`ur` cafelele \n holul hotelului [i Andrease scuz`, acuzând oboseala drumului.

– Noapte bun`, domni[oar` Hope, spuse Tim.– Noapte bun`, domnule Burnet-Wilde.– Noapte bun`, signorina. Ne vedem mâine diminea]`.– Dar, am \n]eles c` pleca]i devreme.

27

– Prea devreme pentru dumneavoastr`? Mi-ar facepl`cere s` fi]i gata la opt diminea]a, pentru c` vom avea unprogram \nc`rcat.

Andrea \l privi pe Tim cu surprindere. |n]elesese c` eanu avea ce c`uta \n c`l`toria lor spre Porto Grazia.

– Nu aveam inten]ia s-o iau pe domni[oara Hope cumine, explic` Tim.

– De ce nu? Ar fi bine s` vad` [i ea despre ce este vorba.A]i mai zburat pâna acum cu elicopterul, domni[oar`Hope?

– Nu. Niciodat`.– V-ar pl`cea?– Desigur, spuse ea zâmbind. – Atunci s` fi]i gata de \mbarcare mâine diminea]` la

opt. O s` v` comand micul dejun \n camer`, la ora [apte.V` convine? V` asigur c` ve]i fi \ncântat` s` vede]i miculnostru ora[ din elicopter.

– Sunt convins`, \l asigur` ea plecând, dup` ce maispuse \nc` o dat` noapte bun`.

Cei doi b`rba]i privir` \n urma ei admirativ, pân` ce eadisp`ru pe sc`ri.

Andrea intr` \n camera ei [i ie[i pe balcon. Afar` era\ntuneric [i marea nu se vedea, dar valurile fo[nitoare carese izbeau de ]`rm, se auzeau clar \n lini[tea nop]ii. Searaera r`coroas` [i terasa era goal`. Totu[i, un sistem intere-sant de iluminare punea \n valoare plantele [i florile de peteras`.

"|n ce m` bag?", se \ntreb` Andrea. Toate p`rerile eiini]iale p`reau preconcepute. Intrase \n povestea asta pen-tru a-i da lui Tim Burnet-Wilde o lec]ie. Dar acum, \[i d`dea

28

seama c` acest b`rbat nu era nici pe departe un donjuan.Cu ea era deosebit de politicos [i nu p`rea interesat s-oatrag` \n mrejele sale. Tim p`rea un b`rbat dedicat munciilui. Nu-i st`tea mintea la frivolit`]i.

Andrea [tia de la Lucie c` Tim era implicat \n acestproiect din Sardinia de câ]iva ani buni [i niciodat` nu-[iluase cu el, \n c`l`toriile lui de afaceri, o secretar`. De ce oluase acum pe ea, nu [tia.

{i apoi o intriga signor Tavani. B`rbatul chel, corpolent[i volubil pe care [i-l imaginase, disp`ruse. Signor Tavaniera un b`rbat distins [i fermec`tor. Asta la suprafa]`.Probabil c` \n interior era mul]umit de sine [i de averea sa,pe care inten]iona s-o m`reasc`. Probabil c` citea bineoamenii. Poate c` \n interior era dur, egoist [i intransigent.Era interesant de aflat.

|n diminea]a urm`toare, Andrea cobor\ \n hol la oraopt fix. Purta un costum bleumarin de c`l`torie [i aveape bra] o jachet` asortat`. |[i luase cu ea \ntr-o geant`\nc`p`toare o agend` pentru noti]e, pixuri [i o carte.Capul [i-l acoperise cu un batic de m`tase, pentru c`nu se [tie din ce motiv, asocia zborul cu vântul [icurentul.

Signor Tavani sosi primul.– Buon giorno! strig` el vesel [i zâmbitor. Sunte]i punc-

tual`, \mi place. {i foarte \ncânt`toare.Tim sosi dou` minute mai târziu. Din \ntâmplare, cei

doi b`rba]i erau \mbr`ca]i aproape identic. Amândoi pur-tau costume albe din stof` sub]ire [i erau descheia]i lacâ]iva nasturi de la c`ma[`. Tim avea pe bra] o jachet` asor-tat` [i signor Tavani o purta pe umeri.

29

Taxiul \i duse imediat la aeroport. Signor Tavani nuavea timp de pierdut. Se \ndreptar` direct spre elicopter [ise \mbarcar`.

– Sta]i aici, signorina, \i suger` Tavani. O s` vede]i maibine priveli[tea.

Când elicopterul se ridic`, Andrea avu o senza]ie ciu-dat` \n stomac, dar apoi se obi[nui, prea \ncântat` deemo]ia primului zbor.

C`l`toria cu elicopterul era mai interesant` decât ceacu avionul. Zburând mai jos [i mai lent, Andrea putea s`admire câmpurile verzi [i lanurile de cereale, marea de unalbastru profund [i vârfurile stâncoase ale mun]ilor.

Andrea \[i d`du seama cât de slab dezvoltat` eraSardinia, dup` num`rul mic de sate, dimensiunile lor, [idrumurile \nguste de ]ar` care f`ceau leg`tura \ntre ele.

Sim]i o atingere pe mân` [i \l privi \ntreb`tor pe signorTavani, care-i ar`t` cu degetul ceva, \n fa]`. Zgomotul pecare-l f`cea elicopterul era prea mare ca s` poat` auzi ce-ispunea. Dar Andrea b`nui c` ceea ce-i ar`tase signorTavani era Porto Grazia.

A[a cum \i povestise Tim, or`[elul se desf`[ura de-a lun-gul unei v`i care cobora spre mare. Dar nici una dindescrierile lui n-o preg`tise pentru o asemenea priveli[te.Andrea descoperi hotelul care, dup` p`rerea ei neavizat`,era aproape terminat. {i o impresion` faptul c` hotelul nuera construit din o]el [i sticl`, ci din materiale locale,f`cându-l s` par` integrat \n peisaj.

|nainte s` poat` cuprinde cu privirea toate detaliile,pilotul ateriz` cu \ndemânare pe un mic platou dintrestânci, care de sus p`rea inaccesibil.

30

|i a[tepta o ma[in` de teren. Signor Tavani o ajut` peAndrea s` coboare din elicopter [i o conduse ]inând-o pedup` umeri spre ma[in`. Tim \i urm` \ncruntat.

|n momentul \n care [oferul deschise u[a ma[inii,signor Tavani arunc` asupra lui un torent de injurii \nitalian`. Tim ridic` din sprâncene. Andrea, care \n]elesefiecare cuvânt, \[i d`du seama c` [oferul era admonestatde [eful lui, pentru c` nu sp`lase suficient de binema[ina. Dar cât de mult ar fi sp`lat-o, pe drumurile ace-lea pr`fuite i-ar fi fost imposibil s-o p`streze imaculat`.Andreei i se p`ru nedrept [i interveni f`r` s` se gândeasc`de dou` ori:

– V` rog, signor Tavani. L`sa]i-l \n pace pe bietul om.V-a explicat c` nu-i vina lui.

Tavani se \ntoarse surprins. Furia din privirile lui sepotolea v`zând cu ochii.

– Poftim? Vorbi]i italiana? {i ce accent frumos ave]i!Tim! De ce nu mi-ai spus? Domni[oara Hope este ocomoar`!

Tim o privi pe Andrea pe sub sprâncene. Nu [tia ce s`cread`. Dar nu f`cu nici un comentariu. Se mul]umi s`-izâmbeasc` u[or superior lui Tavani.

Acesta o ajut` pe Andrea s` urce \n ma[in` [i o \ntreb`:– Cum se face c` vorbi]i atât de bine italiana, signorina?– Mama mea a avut o menajer` italianc`. A stat la noi \n

cas` de când eram mic`, pân` am crescut. Mama prefera s`vorbeasc` cu ea \n italian`, ca s` nu \n]eleg eu ce spune.Dar eu, fiind mic`, am prins foarte repede limba. {i ne-amobi[nuit s` vorbim cu ea numai \n italian`. Dar nu mi-ampus niciodat` problema accentului.

31

– Ave]i un accent foarte bun.Andrea se \ntoarse spre signor Tavani zâmbitoare,

mul]umindu-i pentru compliment. Tim Burnet-Wilde oprivea \n continuare scrut`tor.

Timp de trei ore colindar` prin [antier. Pentru Andreatimpul trecu foarte greu. La un moment dat, se retrase peo banc` sub un copac umbros [i \ncepu s` citeasc` roma-nul pe care [i-l luase, prev`z`toare, \n geant`. Dup` ce ter-minar` de inspectat [antierul, se \ntoarser` la ma[ina deteren [i pornir` spre albergo, unde Tim aranjase un dejun.

Acolo, Andrea constat` c` patronul era la fel de servia-bil [i gata s` sar` la orice comand` a lui signor Tavani. De[iera un han simplu de ]ar`, masa de lemn era acoperit` cuun material fin [i impecabil. Vinul era mai sec [i mai aspru,dar era natural, iar mielul era excelent g`tit, cu diverseplante aromate [i nelipsitul busuioc. Andrea observ` c` ceidoi b`rba]i erau mul]umi]i [i se sim]eau ca acas`.

Imediat dup` cin` se \ntoarser` la elicopter, care-i dusela aeroportul din Alghero. |[i luar` la revedere cordial,sim]indu-se mai apropia]i dup` acea zi petrecut` \mpre-un`.

– Arrividerci, signorina. Mi-a f`cut mare pl`cere s` v`cunosc. Sper s` ne revedem cât mai curând. O s` m` \ntorcs` v`d cum merg lucr`rile, cu prima ocazie.

Andrea lu` mâna \ntins` de signor Tavani [i acesta seaplec` adânc \n fa]a ei. Apoi \[i lu` b`rb`te[te la revederede la Tim Burnet-Wilde [i se \ntoarse spre elicopter. SignorTavani trebuia s` se \ntoarc` pe Costa Smeralda unde \la[tepta fiica lui, preg`tit` pentru c`l`toria spre Atena.

Tim [i Andrea luar` un taxi spre hotel.

32

– Domni[oar` Hope, \ncepu Tim, ai grij` cu signorTavani. Se ascunde dup` o blan` de miel.

– Vre]i s` spune]i c` signor Tavani este un lup?– Cu siguran]` nu-i un mielu[el blând.– Presupun c` este un b`rbat experimentat [i trecut

prin via]`. Faptul c` este v`duv, bogat [i fermec`tor, \lface ]inta multor femei. M` \ntreb de ce nu s-arec`s`torit.

– Poate c` n-a sim]it nevoia s-o fac`.– Vre]i s` spune]i c` are o reputa]ie proast` \n ceea ce

prive[te femeile?– Draga mea copil`, signor Tavani este prea discret.

Nu-i place s` se expun` [i \[i iube[te fiica. C`l`tore[te multcu Francesca. {i, pe lâng` asta, via]a lui particular` nu m`intereseaz`.

– Atunci de ce m-a]i avertizat \n privin]a lui?– Am p`rerile mele. E[ti secretara mea [i sunt respon-

sabil pentru tine.Andrea abandon` subiectul. Se scufund` \n canapeaua

moale a taxiului [i oft`.– Ce zi minunat`, spuse ea. Mi se pare grozav s` petrec

a[a de bine [i s` fiu pl`tit` pentru asta.Apoi t`cur` amândoi, pierdu]i \n gândurile lor. Când ajunser` la hotel, Andrea \[i lu` cheia de la

recep]ie [i se preg`ti s` urce spre camera ei. Dar Tim oapuc` pe dup` umeri [i o opri.

– Hai s` bem ceva \nainte de cin`.– Voiam s` fac o baie, protest` Andrea.– Ai timp dup` aceea s` faci ce vrei, spuse Tim cerându-i

chelnerului o mas`.

33

– Acum, spuse Tim dup` ce chelnerul le aduseb`uturile comandate, vrei s`-mi spui de unde [tii s`vorbe[ti a[a de bine italiana? De ce nu mi-ai spus [i mie?

– V-am spus din prima zi \n care m-a]i angajat. Dar credc` a]i uitat. Vorbesc italiana [i franceza.

– Serios? Credeam c` m` min]i. A[a fac fetele când vors` câ[tige admira]ia [efilor. Ar fi fost o minciun` nevino-vat`. De aceea am luat-o ca atare. N-am crezut pâna acum.De altfel, vezi c` am [i uitat. Ei, asta-i bine. O s`-mi fii demare ajutor pe aici. {i spui c` ai \nv`]at italiana de la omenajer`?

– Da. Mama este o fiin]` delicat` [i tata a hot`rât s`angajeze o femeie care s` aib` grij` de cas`. Lisa Maria astat la noi timp de cincisprezece ani. A emigrat din Italiadup` ce i-a murit so]ul. Mama a ajutat-o s`-[i ]in` copiii la[coal` [i a[a s-a ata[at foarte tare de noi. Locuiau to]i trei\n mansarda casei noastre. Acum copiii ei s-au c`s`torit [iea locuie[te cu unul dintre ei. Este prea b`trân` ca s` maimunceasc`.

– |n]eleg, spuse Tim privind-o atent. Interesant.Hmmm. Foarte interesant.

Ce i se p`rea lui Tim a[a de interesant? – Acum pot s` m` duc s` fac o baie?– Chiar te rog, chiar te rog, spuse el politicos, ridicân-

du-se \n picioare [i privind \n urma ei cu interes.

34

Capitolul 3

La dou` zile dup` plecarea lui signor Tavani, se cazar`la hanul Albertini. Imediat dup` plecarea italianului, suna-ser` furnizorii din ]ar`, care le f`cuser` leg`tura cupartenerii lor din Italia. Timp de dou` zile, Andrea [i Timnu-[i v`zur` capul de treab`. |n a treia zi, pornir` sprehanul Albertini.

– Acum, spuse Tim când se \ntâlni cu Andrea \ndiminea]a celei de-a treia zile, vom p`r`si lumea civilizat`[i ne vom caza la Albertini. Atmosfera de aici este preas`rb`toreasc` pentru mine.

Soarele era puternic [i amândoi purtau ochelari culentile negre. Totul \n jurul lor era foarte colorat [istr`lucea: marea era albastr`, cerul era albastru, florile carecre[teau de-a lungul drumului erau roz, galbene, violet,albastre [i aveau frunze [i tulpini verzi. Peste tot \n jurul lorera o explozie de culoare.

Ajunser` la han la timp pentru a lua prânzul. Acesta eraamplasat pe un drum secundar. Construc]ia era joas`, cu

35

pere]i str`lucitor de albi [i acoperi[ din ]igl` ro[ie. Treiarcade de ieder` conduceau spre intrarea principal`.

Totul \n interior era simplu, primitiv chiar, dar foartecurat. Enrico Tavani luase leg`tura cu proprietarii [i-ianun]ase c` vor veni doi prieteni de-ai lui. Proprietariihanului, oameni simpli, se ar`tar` impresiona]i s` cazezeo signorina din alt` ]ar`. |n dou` zile f`cuser` tot posibiluls` amenajeze o camer` pentru signorina, cât maiatr`g`toare. Puseser` draperii noi din organdi la ferestre,cear[afuri din bumbac sub]ire roz, pe balansoar a[ezaser`o bucat` de catifea, iar la baie puseser` prosoape noi,foarte roz. Andrea, jenat` de efortul pe care-l f`cuser` pro-prietarii special pentru ea, nu mai [tia cum s` lemul]umeasc`.

Dormitorul lui Tim era la parter [i Andrea se \ntreb`dac` ace[tia se str`duiser` la fel pentru a-l decora, cumf`cuser` \n cazul ei.

Cobor\ pentru a lua prânzul cu Tim. Terasa, pe care seaflau câteva mese de lemn [i scaune legate cu sfoar`, erapavat` cu pietre [i acoperit` de o vi]` de vie prin care seputea vedea cerul albastru. Andrea se a[ez` la mas` lâng`Tim [i oft` adânc.

– Asta pentru ce e? \ntreb` Tim.– M` simt binecuvântat`, zâmbi Andrea. Este minunat

aici. Parc` a[ fi \n rai.– Nu te deranjeaz` c` ai fost nevoit` s` p`r`se[ti hotelul

modern pentru hanul `sta primitiv?– Hanul `sta primitiv, cum \i spune]i, e mult mai fru-

mos decât hotelul `la de o elegan]` rece. Hotelurile suntpeste tot la fel. {ti]i, \n inima mea sunt o fat` simpl`.

36

– Nu cred, spuse Tim privind-o atent. Cred c` e[ti multmai complicat` decât pari. Am \ntâlnit fete care, sub oaparen]` sofisticat`, erau foarte simple. Cu tine este invers.Sub o figur` candid` se ascunde o femeie complicat`.

– Mul]umesc. Mi-ar pl`cea s` cred c` sunt mai compli-cat` decât par. Dar, câteodat`, m` simt atras` de lucrurilesimple [i sunt gata s` m` ata[ez de locuri ca `sta.

Signora Albertini veni cu un castron de spaghettiaburinde [i o farfurie cu carne [i sos de ro[ii. |i l`s` se seserveasc` singuri.

– Ei, prive[te, spuse Tim. Voiai lucruri simple? Iat`!Vom mânca din acela[i castron. Serve[te-te te rog. Nu temai a[tept. Mi-e o foame de lup.

Andrea ciuguli pu]in, dup` care se mul]umi s` bea unpahar de vin de ]ar`.

– Cred c` e ultima oar` când beau vin \n timpul zilei. |ncombina]ie cu c`ldura, m` adoarme.

– Este normal s` dormi \n timpul zilei, pe c`ldurileastea. Dup`-amiaz` o s` m` duc prin ora[. Tu po]i s` r`mâila han ca s` despachetezi [i s` te odihne[ti.

– N-am nevoie de odihn`. Prefer s` fac ceva constructiv.Pot s` vin cu dumneavostr`?

– Sigur, dar s`-]i iei [i carnetul de noti]e cu tine. Cândam vizitat [antierul cu Tavani, am remarcat câteva lipsuri.Trebuie s` le discut cu [eful lucr`rilor. Dac` nu sunt atent,standardele pot s` scad` [i n-a[ vrea s` se \ntâmple a[aceva. E bine s` discu]i din când \n când cu muncitorii, cas` evi]i s` se \ntâmple nepl`ceri. |nainte de plecare vreaus` arunc o privire peste planuri. |n timpul `sta tu po]i s`faci o baie, sau s` despachetezi.

37

– Vre]i s` v` despachetez [i bagajul dumneavostr`?\ntreb` Andrea amintindu-[i c` Tim o angajase nu numaipe post de secretar`, ci [i ca fat` bun` la toate.

– Dr`gu] din partea ta, spuse el zâmbindu-ifermect`tor, \ncântat de propunere.

– Bine, spuse ea g`sind greu s` plece de lâng` el, dup`ce ob]inuse o asemenea victorie.

Era pentru prima dat` când Tim Burnet-Wilde orecompensa cu un zâmbet atât de sincer.

|n timp ce-i despacheta bagajele \ncerc` s`-[iaminteasc` scopul ini]ial pentru care se angajase la firmalui, pentru a-[i p`stra mintea limpede.

Dup` o jum`tate de or` pornir` cu ma[ina spre or`[el.Parcar` sub un pin umbros [i \l c`utar` pe [eful de [antier.Acesta veni la ei imediat cum \i v`zu.

– Vom face o mic` inspec]ie. Vrei s` ne \nso]e[ti? o\ntreb` Tim.

– Da.– Por]i o \nc`l]`minte confortabil`?– Da, spuse Andrea ar`tându-i pantofii f`r` toc pe care

[i-i pusese, prev`z`toare. Tim \i privi cu \ndoial`. De[i erau ni[te pantofi comozi,

nu p`reau suficient de solizi pentru drumul anevoios pecare \l aveau de str`b`tut prin [antier.

Pe [eful de [antier \l chema Roberto, era italian, dar vor-bea destul de bine engleze[te. F`cur` to]i trei un tur de[antier [i Tim analiz` fiecare zid [i funda]ie.

La un moment dat, remarc` ceva \n neregul`. Test` cuvårful pantofului rezisten]a unui zid [i acesta se f`râmi]`. |l\ntreb` pe Roberto ce compozi]ie folosise [i-i ascult` scep-

38

tic explica]iile. Se p`rea c` amestecul era prea slab.Roberto \[i ceru scuze.

– S` sper`m c` nu sunt prea multe gre[eliasem`n`toare, spuse dur Tim. Mortarul acesta este substandardele comandate. Vreau s`-l reface]i.

Roberto protest`, pretinzând c` nimeni nu va sesizadefectul.

– Nu permit ca proiectul meu s` fie prost realizat,spuse Tim. Vreau s`-l reface]i.

Roberto se \ntoarse spre doi muncitori [i le spuse ceva\ntr-o italian` rapid`, [tiind c` Tim nu avea cum s`-l\n]eleag`. Unul dintre cei doi muncitori zâmbi, iar cel`lalt\i r`spunse ceva cu o min` foarte serioas`.

– Bine, signor, spuse apoi Roberto. |l vom reface.Tim d`du scurt din cap [i pornir` mai departe. Roberto

p`rea gr`bit s` treac` u[or cu vederea peste anumitedetalii. Dar Tim nu putea fi p`c`lit. Avea o experien]` \nspate. {tia c` italienii sunt mai del`s`tori, [i examin` cuaten]ie fiecare detaliu care i se p`rea sub standarde. Lasfâr[itul inspec]iei, Tim descoperise o serie de nereguluipe care le dorea ref`cute.

– O s`-]i las o copie cu toate detaliile pe care vreau s`le refaci, \i spuse Tim lui Roberto. S` nu m` dezam`ge[ti.

– Nu, signor.Andrea copie toate noti]ele pe care [i le luase \n timpul

inspec]iei [i i le \nmân` lui Tim. – Bine, uite copia ta, spuse Tim. Nu vreau s` \ntârziem

prea mult cu lucr`rile. O s` ne coste pe amândoi. Dup` ce [eful de [antier \[i lu` la revedere de la ei [i

plec` la munc`, Tim \i spuse Andreei:

39

– E greu s` fii cu ochii-n patru. Dac` n-ai un [ef de[antier \n care s` ai \ncredere, toat` munca poate fi com-promis`.

– Ave]i \ncredere \n Roberto? – Ar trebui s` am. Este omul lui Tavani. Dar se pare c`

e cam del`s`tor. Ca to]i italienii. Sau nu se pricepe.– Din câte am \n]eles, cuno[tea toate defectele lucr`rii,

spuse Andrea.Tim o privi t`ios.– Am uitat c` \n]elegi italiana. Ce a vorbit cu munci-

torii?– Roberto le-a spus c` vre]i ca peretele acela s` fie

ref`cut. I-a certat pentru neaten]ie [i i-a sf`tuit s`-[iascund` cât mai abil gre[elile, pentru c` ave]i un ochi devultur [i, dac` mai descoperi]i [i alte defecte, vor fi nevoi]is` refac` totul, [i a[a vor pierde bani. Nu vreau s` repetcum v-a f`cut...

– |mi imaginez, spuse Tim gânditor. Trebuie s`-isupraveghez cu mare aten]ie. Dac` ar fi s` las toat` lucrareape mâna lui Roberto, ar ie[i de mântuial`. {i reputa]ia meaeste \n joc. Nu se poate s` m` fac de râs, mai ales \n fa]a luiTavani.

Tim r`mase \ngândurat câteva secunde, dup` care se\ntoarse spre Andrea [i spuse:

– }i-am zis c` m` vei ajuta foarte mult \n Sardinia. Darpân` acum nu mi-am dat seama cât de mult.

– M` bucur c` v` sunt de folos, spuse ea zâmbitoare. Privirile lor se \ntâlnir`. Ochii ei verzi str`lucir` r`spun-

zând sclipirilor c`prui ale ochilor lui Tim. R`ceala lui setopi o clip`.

40

– E[ti o fat` dr`gu]`, spuse el \ncet.– Mul]umesc, domnule Burnet-Wilde.– Spune-mi Tim. Burnet-Wilde e un nume prea lung.

Te superi dac` o s`-]i spun Andrea? Brusc, ochii lui se r`cir`, amintindu-[i parc` ceva.– Mai trebuie s` verific ceva. Du-te undeva, la umbr`. O

s` vin s` te iau \n câteva minute.– O s` m` duc pe malul m`rii.– Bine. Te g`sesc mai târziu.Andrea cobor\ pe un drum anevoios, plin de stânci

col]uroase, care ducea drept spre mare. Malul m`rii era\ngust [i apa era calm`, de culoarea smaraldului. Andrea sea[ez` pe o stånc` alb`, \[i scoase pantofii, [i-[i scufund`picioarele \n apa r`coritoare. De aici nu putea s` vad` vilele\n construc]ie. Nu se z`rea decåt hotelul, \n`l]åndu-semaiestuos, crescut parc` din stånc`. Restul peisajului eraformat din verdea]` [i pini. Avea s` fie un or`[el frumos.

Tim o g`si o jum`tate de or` mai tårziu, stånd la soare, [ianalizånd ni[te scoici cu forme ciudate, pe care le g`sise pe plaj`.

– Iart`-m` c` am \ntårziat, spuse el.– Nu face nimic. M-am sim]it bine aici. |mi pare r`u c`

n-am fost inspirat` s`-mi iau costumul de baie. – Data viitoare. Am g`sit ni[te locuri mai izolate unde

po]i s` faci baie lini[tit`. Acum, hai s` ne \ntoarcem lahotel. O s`-]i fac cinste cu o b`utur`. O meri]i.

Andrea \[i puse pantofii \n picioare [i \ncepu s` \nain-teze pe creasta ståncilor. Tim o urm` la cå]iva pa[i \n spate.La un moment dat, Andrea alunec` [i aproape c`zu \n ap`.Se str`dui cu greu s` se ]in` pe picioare. Tim o apuc` u[orde cot, ajutånd-o s`-[i recapete echilibrul.

41

– Te sim]i bine? \ntreb` el \ngrijorat.– Da, mul]umesc.– Nu trebuia s-o lu`m pe-aici. Este periculos. Hai, d`-mi

måna s` te ajut.Tim o apuc` de mån` [i nu-i mai d`du drumul pån`

cånd ajunser` la ma[in`, \n siguran]`. – Hai, c` ne-am descurcat, spuse Tim eliberåndu-i

måna captiv`.Intrar` \n ma[in` [i coborår` geamurile, pentru c` inte-

riorul se \ncinsese foarte tare. Apoi pornir` spre albergo,con[tien]i c` rela]ia lor se \mbun`t`]ise, c`p`tånd un plusde sinceritate [i \ncredere.

Andrea se \ntreb` cum avea s` afecteze noua dimen-siune a rela]iei lor, hot`rårea ei de r`zbunare. Tim nup`rea deloc b`rbatul f`r` inim` care-[i b`tuse joc de senti-mentele surorii ei.

Ajungånd la albergo, el o ajut` s` coboare din ma[in` [ispuse:

– Ai zece minute la dispozi]ie ca s` faci un du[. Tea[tept pe teras`.

Signora Albertini \i \ntåmpin` alergånd [i [tergåndu-sede fìn` pe [or].

– Signor, spuse ea respirånd agitat, v-a cùtat signorTavani.

– Mul]umesc. Andrea, \ntreab-o tu pe doamna Albertini\n italian` ce voia signor Tavani de la mine.

Dup` o scurt` discu]ie cu signora Albertini, Andrea afl`c` signor Tavani \l cùtase pe Tim pentru a-l anun]a c` adoua zi voia s` fac` o inspec]ie \n Porto Grazia [i s` discutecu el ni[te afaceri.

42

– M` \ntreb ce mai vrea acum, spuse Tim gånditor.Andrea, roag-o tu pe signora s` ne aduc` ni[te bùturi [iapoi, po]i s` pleci.

Andrea f`cu a[a cum \i spusese [i lipsi un sfert de or`. Cåndse \ntoarse pe teras`, Tim se ridic` \n picioare pentru a o \ntåmp-ina [i apoi, dup` ce ea se a[ez`, se trånti la loc pe scaunul lui.

– Vinul `sta alb [i rece e un excelent aperitiv, spuseTim. Prive[te-i culoarea.

Andrea privi cu aten]ie culoarea vinului, dar ea nu sepricepea la bùturi. D`du din cap cu indiferen]` [i oft`mul]umit`.

– Prive[te \n jur, Andrea. Nu-i a[a c` e minunat? Cåndm` gåndesc la agita]ia din Bristol...

– Prefer s` nu m` gåndesc la a[a ceva, spuse ea luånd ogur` din vinul slab, rece [i aromat.

Nu voia s` se gåndeasc` la Bristol, pentru c`-[i aminteade Lucie, de p`rin]ii ei [i de Robin. Se sim]ea prea bine, [iasta o f`cea s` se simt` vinovat`.

– O s` plec \n seara asta, spuse Tim pe nea[teptate. |mi parerù, dar vei cina singur`. Am de rezolvat o problem` urgent`.

Andrea se sim]i dezam`git`, dar nu-l l`s` pe Tim s`-[idea seama.

– Nu face nimic, spuse ea. Nu trebuie s` te scuzi. Amvenit aici ca s` lucr`m, nu?

– M` bucur c` vezi a[a lucrurile. S-ar putea s` mai existesitua]ii \n care voi fi nevoit s` te las singur`. Nu putem filega]i unul de cel`lalt.

– Normal. Nu te mai sim]i responsabil pentru mine.– M` voi sim]i, \n anumite limite. Dar aici, la Albertini,

e[ti \n siguran]`.

43

– Am auzit c` \n Sardinia ar mai exista tålhari... spuseAndrea aparent cu indiferen]`, \ncercånd s`-l provoace.

Tim izbucni \n rås. – Eu n-am \ntålnit a[a ceva [i sunt convins c` nici tu nu

vei avea parte de o asemenea \ntålnire.Dup` ce terminar` de b`ut vinul, Tim se scuz` [i plec`

s`-[i rezolve problemele. Dup` cåteva minute, Andrea \iauzi motorul ma[inii. Se \ntreb` unde trebuia s` ajung` a[ade urgent. Avea b`nuielile ei, dar refuz` s`-[i fac` pro-bleme.

R`mase singur` \n lini[tea reconfortant` a dup`-amiezii. T`cerea era din cånd \n cånd \ntrerupt` de zgo-motele vaselor de la buc`t`rie [i de vocea ascu]it` asignorei Albertini.

Lu` cina o jum`tate de or` mai tårziu, \n micul restau-rant amenajat \n interiorul hanului. Era singur`, dar sesim]ea bine. De afar` se auzeau frånturi de conversa]ie \nitalian`, \ntr-un dialect pe care Andrea nu-l \n]elgea.Signora Albertini \i spusese c` la hanul lor se \ntåmplapoposeasc`, pentru o caraf` de vin, s`teni sau diver[idrume]i.

Andrea se \ntreb` ce putea s` fac` s`-[i umple timpul.Dup` ce termin` de måncat, se duse \n camera ei [i a[ternupe o foaie de hårtie cåteva impresii c`tre p`rin]ii ei. |i eragreu s` le scrie. Nu voia s`-i mint`, dar nici nu se sim]ea \nstare s` le spun` cåt de bine se sim]ea.

Apoi se duse \n curtea interioar`, pe terasa din spatelehanului, departe de b`rba]ii care se cam \ncinseser` lab`utur` [i vorbeau cam tare pentru starea ei de spirit. Sea[ez` pe o banc` [i privi puzderia de stele.

44

Se f`cuse tårziu, dar Andrea tot n-ar fi intrat \n han,cånd \l v`zu pe Tim parcånd ma[ina [i \ndreptåndu-se spreea, f`r` s-o vad`.

– Bun` seara, spuse ea din \ntuneric speriindu-l.– Sper c` n-ai stat aici de cånd am plecat, spuse el

råzånd. – Nu, zåmbi ea. Am måncat, am scris o scrisoare pentru

p`rin]ii mei, [i am coboråt s` privesc stelele. Tocmai m`preg`team s` m` duc s` m` culc.

Andrea se ridic` \n picioare [i n-apuc` s` fac` un pas\nainte, c` se \mpiedic` de iedera crescut` la \ntåmplare.

– Hei! råse Tim surprins, prinzånd-o de bra]. E[ti camnesigur` pe picioarele tale. Vrei s` te conduc?

– Nu, mul]umesc, zåmbi ea. Cred c` sunt cam obosit`.Noapte bun`.

– Nu. E prea devreme s` te culci. Hai s` facem o mic`plimbare. O s` dormi mai bine dup` aceea.

Pornir` pe c`rare \n lini[te, spre ie[irea din curteahanului. Se plimbar` pe drumul de ]ar`, sub lumina lunii,\nspirånd parfumul florilor [i aerul r`coros [i proasp`t alnop]ii. Tim \[i puse o mån` pe dup` umerii ei [i Andrea nuprotest`. Se sim]ea ]inut` [i protejat` de un frate mai mare.Atmosfera \i apropiase. Dar nu trebuia s` uite c` \ntre ei nuexista decåt o rela]ie de patron-angajat. Dup` cinci minutese \ntoarser` la han.

Tim mai r`mase cu signora Albertini exersåndu-[iitaliana [i Andrea se duse s` se culce.

A doua zi de diminea]`, cånd cobor\ pentru miculdejun, \l g`si pe Tim pe teras`, stånd la mas` preocupat,\nconjurat de acte [i proiecte.

45

– Dup` ce-mi termin micul dejun voi pleca pe teren, o\ntåmpin` el cu un aer profesional. O s`-]i las ceva treab`de f`cut. O s`-]i aduc o ma[in` de scris aici, pe teras`. Po]ilucra lini[tit` aici, dac` vrei. Nimeni nu folose[te terasa asta,am discutat cu signora Albertini [i n-are nimic \mpotriv`.Vreau s` trimi]i scrisori de confirmare pentru comenzileastea. Vreau s`-mi procuri bro[uri detaliate de la firmele dedistribu]ie. Apoi... A! Trebuie s`-]i dictez ni[te scrisori. S` nuuit. Mai bine le scrii acum, dac` nu ]i-e prea foame.

– Nici o problem`.Dup` o jumatate de or`, Tim termin` de dictat scriso-

rile [i se ridic` de la mas`.– Enrico va veni ast`zi. Nu [tiu cånd... Diminea]` sau

dup`-amiaz`. S-ar putea s` cin`m \mpreun` aici. Mai e ceva?– Da. Dac` am vreo problem`, unde te pot g`si?Tim \i l`s` un num`r de telefon [i plec` gr`bit, luåndu-[i

la revedere.Andrea \[i termin` de måncat micul dejun [i, dup` ce

signora Albertini \i lu` farfuriile din fa]` [i [terse firimiturilede pe mas`, se apuc` de lucru.

Pe la amiaz` se opri s` bea o cafea, realizånd cåt derepede trecuse timpul. Era pl`cut s` lucreze afar`. SignoraAlbertini o \ntreb` dac` voia s` ia masa. Andrea nu [tia dac`Tim [i signor Tavani aveau s` vin` pån` la prånz, dar sehot`r\ s`-i a[tepte.

Se opri din lucru [i se duse \n camera ei ca s` semachieze [i s` se \mbrace \ntr-o rochie mai frumoas`. Cåndse \ntoarse, se apuc` din nou de lucru. Dar nu trecu mult[i auzi vocile celor doi b`rba]i pe care-i a[tepta, salutând-ode la intrare.

46

– Buon giorno! strig` jovial signor Tavani. La bella signorina!Andrea zåmbi [i-i \ntinse måna.– Buon giorno, spuse ea.– Sper c` nu ne-ai a[teptat, zise Tim.– Ar fi fost nepoliticos din parte mea s n-o fac, spuse Andrea.– Foarte bine! Excelent! se bucur` Tavani. Vom lua

prånzul \mpreun`.Signora Albertini lu` ma[ina de scris de pe mas` [i

aduse tacåmuri, farfurii [i o fa]` de mas` alb`. – Ast`zi nu vom discuta afaceri, spuse Tavani. Sune-mi,

signorina, cum ]i se pare insula?{i a[a pornir` o discu]ie degajat`, \ntr-o frumoas` dup`-

amiaz` de prim`var`. La un moment dat, Tavani spuseadresåndu-i-se lui Tim:

– Vei vedea cånd vei veni la Atena.Andrea \l privi pe Tim cu surprindere. Era prima oar`

cånd afla c` Tim avea s` plece la Atena. El \i remarc` expre-sia uimit` [i explic`:

– Enrico \mi face reclam`. M-a recomandat uneidoamne din Atena, c`reia \i voi proiecta o vil`. S-ar puteas` lipsesc dou`-trei zile.

– Vei sta pe iahtul meu, sper, zise Tavani.– Mi-ar face mare pl`cere, zåmbi Tim.– Ei, atunci e[ti invitatul meu. Francesca nu m-ar ierta

dac` ar afla c` te-am l`sat s` te cazezi \ntr-un hotel orecaredin Atena. Acum e \n Corfu, dar cånd vei veni, va fi laAtena.

– }ii vreo petrecere la bord?– Una mic`. Familia Donaldson, dac`-i [tii. Sunt ni[te

prieteni din State. {i señor [i señora Gonzales din America

47

de Sud, care sunt \mpreun` cu fiul lor, Carlos. Mai e [i unv`r de-al meu, cu so]ia lui, care trìesc \n Genova. Cred cè cea mai plicticoas` petrecere pe care am dat-o vreodat`.Dar, uneori, \n scop de afaceri, trebuie s` suport`moameni care ne sunt nesuferi]i, spuse Tavani, privind-o peAndrea [i ridicånd din umeri.

– Dar pute]i s`-i evita]i ori de cåte ori ave]i ocazia,remarc` Andrea.

– Este adev`rat. De data asta am plecat sub pretextulunei afaceri cu cineva de la Roma. A[ fi putut rezolvaproblema [i prin telefon, dar am preferat s` evadez. S`-]ispun adev`rul, signorina drag`, am preferat s` vin s` te v`dpe tine.

– M` tem c` m` flata]i, spuse Andrea \nro[indu-se.– O, nu! ~sta-i adev`rul. Jur! Apropo. Ce vei face cåt

timp Tim va fi plecat la Atena?– O s` \nchiriez o ma[in` [i voi explora insula. A[ vrea

s` ajung [i prin nord, s` vizitez Porto Cervo. – Ca s` faci o compara]ie?– Da. A[ vrea s` v`d [i Capo Caccia. M` intereseaz` felul

\n care au evoluat aceste ora[e de vacan]`.– {i vrei s` c`l`tore[ti singur`?– Desigur. Nu cunosc pe nimeni \n Sardinia.Signor Tavani scutur` din cap. – O s` te sim]i foarte singur`. {i nu vei fi deloc \n sigu-

ran]`. {tiu eu cum sunt italienii cånd v`d o fat` frumoas`.O s` \ncerce s` te aga]e. Cred c-ar fi mai bine s` mergi laAtena cu Tim. Ce spui, Tim? Am dreptate?

– Nu [tiu, Enrico, nu pot s-o invit pe domni[oara Hopepe iaht, f`r` acordul tù.

48

– Atunci, signorina, e[ti invitata mea, spuse Tavani \ntor-cåndu-se spre Andrea cu un zåmbet larg. Vei fi o pat` deculoare printre oamenii aceia plictico[i de pe iahtul meu. {iFrancesca o s` se bucure s` se \mprieteneasc` cu tine.

Tim \i arunc` Andreei un zåmbet plin de \ndoieli. La cese gåndea? Francesca nu avea s` se bucure de prezen]a ei?

– Depind de [eful meu, zåmbi ea. Din partea mea,accept cu mare pl`cere.

– Eu n-am nimic de obiectat, ridic` Tim måinile \n aer,\n semn de predare.

– V` mul]umesc, domnule Tavani.– De ce e[ti atåt de formal`? Ai v`zut c` Tim \mi spune

Enrico. Nu te sfii s`-mi spui pe nume. La urma urmei,vom dormi pe acela[i iaht, spuse signor Tavani [i izbucni\ntr-un rås contagios.

– Atunci, \]i mul]umesc, Enrico, spuse Andrea\nro[indu-se.

Tim \i privea \ncruntat pe sub språncene. Era evident c`nu-i convenea ceva. Dar ce? I se p`rea c` Andrea se purtaprea familiar?

Signora Albertini veni cu måncarea [i-i spuse lui Tim c`\l caut` la telefon [eful de [antier, Roberto. Tim \i l`s` peEnrico [i pe Andrea singuri.

Andrea \i turn` lui Tavani cafea.– Dore[ti zah`r... Enrico?– Nu, Andrea. Andrea! Ce nume frumos ai! Italienesc.

}i se potrive[te.– Nu m` mai flata, spuse Andrea zåmbind.– Nu m` pot ab]ine. {i nu te flatez. Spun adev`rul. De

mult timp n-am mai avut de-a face \n c`l`toriile mele de

49

afaceri cu o tån`r` a[a de frumoas` [i \ncånt`toare. Pentrutine am venit azi, aici.

– Serios? \ntreb` Andrea ne\ncrez`toare.– Foarte serios. Nu era neap`rat necesar s` vin. Am

\ncredere \n arhitecul meu. I-a[ fi putut spune lui Timprin telefon despre doamna din Atena, care vrea s`-langajeze pentru serviciile lui. Dar voiam s` m` conving cìmagina]ia nu-mi joac` feste. Nu pot s` cred c` ochii tìstr`lucesc a[a de misterios [i zåmbetul tù este atåt decald! Dar acum m-am convins. Vezi? Pån` la urm` amreu[it s` te conving s` vii acolo unde te pot vedea maides.

– Dar nu voi sta pe iaht decåt dou`-trei zile. – Vom vedea, chè sera, sera....Enrico \[i duse cea[ca la gur` [i atinse senzual buza

de por]elan, aruncåndu-i Andreei priviri pline de\n]elesuri.

Tim reveni, se a[ez` la mas`, [i \[i puse dou` cuburi dezah`r \n cea[c` amestecånd absent cu linguri]a.

– Ai \ncredere \n Roberto, Enrico? \ntreb` Tim la unmoment dat.

– Da. Am toate motivele. L-am folosit [i-n alte d`]i [i num-a dezam`git. Dar de ce m` \ntrebi?

– Mi se pare c` \ncearc` s` ne trag` \n piept. Nufolose[te tot materialul pe care i-l pun la dispozi]ie,gre[e[te compozi]ia...

– Gre[e[te compozi]ia? Se mai \ntåmpl`. Poate o faceneinten]ionat.

– {tiu, dar i-am spus s` aib` grij` pe viitor, [i se pare c`persist` \n gre[eal`. Prejudiciaz` tot proiectul.

50

– Poftim? spuse Enrico ridicånd tonul.Andrea privi transformarea italianului romantic \ntr-unul

ne\ndur`tor.– Nu te \nfierbånta, Enrico, spuse Tim \ncercånd s`

aplaneze conflictul. Sper c` motivul este c` sunt eu preaexigent. O s` mai discut cu Roberto. Voiam doar s` [tiudac` ai \ncredere \n el.

– |ntotdeauna am avut. Dar voi discuta personal cu el.– Dumnezeule! Nu! Las`-l \n pace, te rog! Cred c` pot

rezolva [i singur situa]ia. – Cum crezi, spuse Enrico \ngåndurat, privindu-[i cea-

sul. Trebuie s` plec. M` conduci \napoi, Tim?– Sigur, spuse acesta ridicåndu-se \n picioare.– Signorina, arrividerci! spuse Enrico \ntorcåndu-se

spre Andrea, care-i privea pe cei doi b`rba]i \ngrijorat`.Abia a[tept s` ne revedem, spuse el cu ochi sclipitori, plinide promisiuni.

Andrea \i privi \ndep`rtåndu-se, vis`toare. Ei, ei! Cevoia s` \nsemne comportamentul lui Enrico? B`rbatul acelaera \ntr-adev`r frumos, impun`tor, avea stil [i maniere, darcum se f`cea c`, fiind a[a bogat, nu-[i g`sise o femeie dinclasa lui social`, [i se uita la secretara lui Tim?

Dar ce mai conta? Era \n Sardinia, \ntr-un loc exotic, [itrebuia s` profite din plin [i s`-[i tr`iasc` clipa. Abia a[teptas` vad` cum aveau s` decurg` evenimentele la bordul iah-tului.

Chè sera, sera, ce va fi, va fi!

51

Capitolul 4

Iahtul ancorase la o distan]` considerabil` de ]`rm,str`lucind alb pe marea azurie. Chiar [i Andrea, care nucuno[tea prea multe iahturi de lux, putea s`-i apreciezeliniile elegante. Oamenii de pe chei, o priveau pe Andreacu admira]ie, [i se \ntoarser` s`-i urm`reasc` pe Tim [iEnrico, care o ajutau s` coboare \n ambarca]ia care avea s`-iduc` pe iaht.

Andrea era din ce \n ce mai emo]ionat`. Enrico \ispusese c` petrecerea de pe iaht era plictisitoare. Dar poatec` numai pentru el. Andrea abia a[tepta s-o cunoasc` peFrancesca, unica fiic` a magnatului, o marf` pre]ioas` labursa c`s`toriilor, [i pe ceilal]i oaspe]i – cu siguran]` ni[tepersonalit`]i.

Invita]ii \i a[teptau pe puntea mobilat` elegant, subsoarele generos, \mbr`ca]i \n costume lejere [i colorate,dar foarte scumpe. Enrico o prezent` pe Andrea invita]ilor.

52

|n timp ce se plimba printre ace[tia, Andrea remarcase cucoada ochiului o prezen]` feminin` blond`, care pusesemonopol pe Tim imediat ce acesta urcase pe punte.

|[i d`du seama c` ea era Francesa, \nc` dinainte s`-i fieprezentat`.

– Cred c` abia a[tepta]i s` v` schimba]i de hainele asteaformale, le spuse Francesca privindu-l mai mult pe Tim.Dar mai \ntâi a[ vrea s` ciocnim un pahar.

Andrea se plimb` mai departe printre invita]i, \mpre-un` cu Enrico, iar Francesca \l trase pe Tim pe o banchet`cu perne moi, [i-i puse \n mân` un pahar cu b`utur`. De[i\mbr`cat \n haine "formale", Tim ar`ta foarte natural [idegajat printre oamenii aceia boga]i.

Enrico o servi pe Andrea cu un Martini [i o prezent`familiei Donaldson din Genova. |n timp ce discuta gene-ralit`]i cu noile cuno[tin]e, Andrea prinse o frântur` dinconversa]ia lui Tim cu Francesca.

– E[ti din ce \n ce mai frumoas`, drag`, spuse Tim zâm-bind lene[, relaxat, ca [i cum tot iahtul ar fi fost numai allui.

– Vai, e[ti dr`gu], spuse Francesca punându-[i o mân`plin` de inele de aur pe pieptul lui.

Francesca era o fat` frumoas`. Andreei i se p`rea ciudatc`, fiind italianc`, Francesca era blond`. Probabil c` eravopsit`, dar avea tenul atât de deschis, \ncât p`rea natural`.Peste un bikini bleu, purta o rochie transparent` de voal,descheiat` pân` sus, pe picior, [i foarte decoltat`. {i aveaun zâmbet fermec`tor, dezvelind dou` [iruri de din]istr`lucitor de albi.

53

Andrea \[i \ntoarse aten]ia spre familia Gonzales, caretocmai ie[ise pe punte, special ca s` fac` cuno[tin]` cu ea.Enrico era gazda perfect`, f`cându-i pe to]i s` se simt`bine, asigurându-se c` nim`nui nu-i lipse[te nimic.

Donaldsonii aveau \n jur de [aizeci de ani [i erau foartevorb`re]i. Familia Gonzales era mai tân`r`. Amândoi aveau\n jur de patruzeci de ani, iar fiul lor, Carlos, paisprezece.Ambele familii erau extrem de bogate [i se vedea c` nu duclips` de nimic.

Enrico \i spuse Francesc`i s`-l cheme pe Tim, ca s` learate camerele unde aveau s` doarm`. Fancesca d`du dinmân` plictisit` [i spuse:

– Arat`-i tu camera, domni[oarei Hope. O s`-i ar`t eumai târziu lui Tim camera lui. Avem ceva important de dis-cutat acum. Te rog, nu ne mai deranja.

Enrico o conduse pe Andrea spre camera ei, care era defapt o cabin` minuscul`, dar deosebit de elegant`, ca obijuterie.

– Sper s` nu-]i lipseasc` nimic, spuse Enrico. Nu-i cine[tie ce, dar e foarte confortabil`. Dac` ai nevoie de ceva,apas` pe soneria asta.

– Mul]umesc. Nu cred c` va fi cazul. Enrico nu plec`. R`mase câteva clipe, privind-o serios.– Sunt foarte fericit, Andrea, c` ai acceptat s` vii pe

Grazia. Sper s` fie prima oar` din multe alte ocazii. – E[ti prea bun, spuse Andrea,cople[it` de intensitatea

privirii lui.– Sper ca [i tu s` fii bun` cu mine. Apoi zâmbi brusc.

Acum te las s` te schimbi. Te a[tept`m la mas`.

54

Andrea r`mase \n picioare [i privi \n jurul ei, princabin`. Nu era obi[nuit` cu un mobilier atât de luxos. Toulera decorat \n alb [i auriu. Mult auriu. Dulapurile aveaumânere aurite, mica baie avea robinete aurite, p`tura de pepat era brodat` cu fir auriu. Singura pat` de culoare erabuchetul de orhidee de pe m`su]a de lâng` pat. Oare to]ioaspe]ii de pe Grazia beneficiau de acela[i confort?

Grazia. Enrico trebuie s`-[i fi iubit mult so]ia, dac`botezase or`[elul de vacan]` [i iahtulcu numele ei. Dincauza asta oare nu se rec`s`torise? {i ce se a[tepta de la ea?Cum adic` s` fie bun` cu el?

|[i desf`cu micul bagaj, privind \ngrijorat` hainele pecare [i le luase cu ea. Ce s` poarte la mas`? Alese o rochiesimpl`, lejer`, de culoare bej [i-[i puse \n picioare opereche de sandale aurii.

Când se \ntoarse pe punte, toat` lumea se a[ezase lamasa \ntins` \ntr-un loc umbrit. Doar Tim se schimbase, \nrest, invita]ii erau \mbr`ca]i la fel cum \i cunoscuse.

Andrea se a[ez` lâng` Enrico, pe singurul loc r`masliber la mas`. Tim era \ncadrat de Francesca [i de familiaGonzales. Discu]ia general` se purta \n englez`, pentru c`Tim nu vorbea bine italiene[te. Familia Gonzales nu vor-bea prea bine engleze[te [i amândoi f`ceau eforturi s`\n]eleag` ce spunea Tim. Dar nim`ni nu p`rea s`-i pese destânjeneala lor. Doar Andrea \i privea cu mil`. Se \ntreb`dac` nu cumva membrii familiei Gonzales erau ni[te rudemai s`race.

Toat` lumea era surprins` de aten]ia pe care i-o ar`taEnrico secretarei lui Tim. Dar, din polite]e [i respect pen-

55

tru Tavani, to]i se pref`ceau c` nu observ`. Doar Francescale mai arunca priviri tìoase, \n rarele momente \n care nuera prea prins` \n discu]ia cu Tim.

Chelnerii p`reau s` r`spund` prompt oric`rui gest f`cutde Enrico. Ori Enrico era foarte autoritar, ori \i [tiau to]i defric`. Dup` mas`, \n timp ce-[i beau cafelele, Enrico spuse:

– Francesca, eu trebuie s` m` duc cu Tim \n ora[, s` ne\ntâlnim cu Kyria Zoupanos. Vreau s` ai tu grij` s` nu-ilipseasc` nimic Andreei. Te superi?

Francesca ridic` din sprâncenele \nchise la culoare,mirat` de cererea tat`lui ei. Niciodat` nu fusese obligat` sàib` grij` de secretare, sau oameni dintr-o categorie socialìnferiori ei.

– Dar, drag`, protest` ea, am treburi mai importante.– Nimic nu este mai important pentru mine, Francesca,

spuse Enrico pe un ton jos, dar amenin]`tor.Nimeni nu p`ru s` remarce tonul lui Enrico, dar

Francesca, dup` ce-[i privi cu aten]ie tat`l, se \nmuie.– Bine, cum vrei tu, papa.Enrico zâmbi relaxat.– Perfect. O vom lua pe Andrea alt` dat` cu noi. Ast`zi

cred c` este prea obosit` ca s` ne \nso]easc`.– Nu e nevoie ca signorina Tavani s`-[i strice planurile

din cauza mea. M` descurc singur`.– Nu, nu, protest` Enrico, [i a[a r`mase.Dup` ce Tim [i Enrico plecar`, familia Gonzales se duse

s`-[i fac` siesta. Carlos \i rug` pe p`rin]ii lui s`-l lase s`plece [i el la Atena. A[a c`, \n ultima clip`, copilul plec` depe iaht.

56

Pe punte mai r`m`seser` Franco cu Doretta Gonzales,care se bronzau, [i Francesca cu Andrea, care discutaudespre diverse persoane celebre din Anglia. Majoritateacuno[tin]elor Francesc`i nu-i erau familiare Andreei. A[a c`se plictisir` repede.

– Te rog, spuse Andrea. Nu te sim]i legat` de mine.Vezi-]i de treburile tale. Eu o s` r`mân pe punte [i o s`citesc ceva.

– Dac` nu te deranjeaz`...– Fii lini[tit`.– Voiam s` te \ntreb... De cât timp lucrezi pentru Tim?– De câteva s`pt`mâni.– {i familia ta este de acord cu aceast` c`l`torie?– Sunt destul de mare s` am grij` de mine singur`.– Dar, logodnicul t`u?– Nu sunt logodit`.– Nu pot s` cred. Trebuie s` ai un prieten serios. – Am un prieten, admise Andrea. Dar este plecat la New

York. Eu am fost de acord cu plecarea lui, a[a c` n-are ces`-mi repro[eze.

– Nu [tiu... B`rba]ii sunt altfel. Ei pot face anumitelucruri pe care noi, femeile, nu le putem face, spuseFrancesca \nviorat` brusc. Ei, dac` spui c` te descurci sin-gur`...

– Da, da.Francesca plec` prompt. Andrea deschise cartea pe care

[i-o luase cu ea, dar nu se apuc` imediat de citit. Privimarea, bucurându-se de fo[netul valurilor [i ]ip`tulpesc`ru[ilor. Nimic nu tulbura pacea \nconjur`toare.

57

Andrea b`nui c` Doretta [i Franco adormiser`, pentru c`st`teau nemi[ca]i pe [ezlonguri, cu ochii \nchi[i, un[i cuulei de plaj`.

Dup` un timp, Andrea se \ntinse confortabil pe [ezlong[i \ncepu s` citeasc`. Minutele se târau lene[. Personaluliahtului, bine preg`tit, nu-[i f`cea deloc sim]it` prezen]a.

La un moment dat, Andrea \i sim]i \n spate pe Franco [iDoretta mi[cându-se.

– Or`[elul acela, Porto Grazia, spuse Doretta \n italian`,cum o fi ie[it? Crezi c` putem s` scoatem [i noi un aparta-ment de la Enrico?

– Slabe [anse, spuse Franco lene[.– De ce nu? Se poate lipsi de un apartament dintr-un

ora[ \ntreg, cât are. Poate fi generos cu noi.– Când \i convine. Când vrea ceva \n schimb. Dodo,

Enrico n-a ajuns unde este prin generozitate.– Dar ne-a invitat \n croazier`...– La o petrecere plictisitoare. Vrea s`-[i spele

con[tiin]a. Nu vezi c` nu [tie cum s` mai fug` de pe iaht?{i-a rec`p`tat dispozi]ia, acum, c` i-a adus aici [i pe Tim [ipe secretara lui dr`gu]`.

Andrea \[i d`du seama c` Franco [i Doretta nu [tiau c`ea cuno[tea italiana. Ar fi trebuit s`-i avertizeze, ca s` nucomit` vreo indiscre]ie. |nainte s` apuce s` se gândeasc`cum s` procedeze, Doretta vorbi din nou:

– Povestea asta cu Grazia m` amuz` teribil. M` \ntreb dece [i-a numit iahtul [i ora[ul dup` so]ia care la plictisit atâta.

– Dodo, [tii c` Grazia n-a fost mereu plictisitoare. La\nceputul c`sniciei lor era o femeie foarte pl`cut`.

58

– Dar m` \ntreb de ce Enrico a ]inut la numele ei?– Draga mea, nu fi prostu]`. Nu-]i dai seama c` asta-i

\mbun`t`]e[te imaginea? Toat` lumea este impresionat` defidelitatea de care d` dovad` Enrico, spuse Franco [i izbuc-ni \n râs.

Andrea se hot`r\ s` fac` ceva \nainte ca Doretta [iFranco s` mai comit` vreo indiscre]ie. Se pref`cu c` scap`cartea din mâini [i aceasta c`zu pe punte cu o bufnitur`,f`cându-i pe cei doi aten]i la ea. Doretta \[i puse un degetla buze [i Franco cl`tin` din cap \ngrijorat. Andrea sepref`cu adormit`. Cei doi t`cur` o vreme.

Andrea se relax` [i \nchise ochii, dar mintea \i r`masetreaz`. Cât din ceea ce vorbiser` Franco [i Doretta eraadev`r, [i cât invidie r`ut`cioas`? Era clar c` voiau s` scoat`ceva de la Enrico. Se hot`r\ s` nu se lase impresionat`negativ de discu]ia lor. Avea s`-[i fac` propria p`rere.

Familia Donaldson ap`ru dup` câteva minute,comandându-le chelnerilor o cafea. Franco [i Doretta seridicar` de pe [ezlonguri [i-i \ntâmpinar` pe cei doi.

Andrea se ridic` [i ea de pe [ezlong [i comand` chel-nerului \n italian` un ceai. Doretta [i Franco \[i aruncar`priviri speriate.

– Ce-a]i f`cut domni[oar` \n dup`-amiaza asta? o\ntreb` Franco \ntr-o englez` stricat`.

– Am a]ipit pe punte. Voiam s` citesc, dar m-a mole[itsoarele. Nu sunt obi[nuit` cu atâta c`ldur`.

Spera c` a[a avea s` le mai lini[teasc` celor doicon[tiin]ele, [i pe viitor aveau s` fie mai aten]i când [i fa]`de cine vorbesc prea mult.

59

– A]i a]ipit pentru c` era]i obosit`, spuse domnulDonaldson \n]eleg`tor. V-a]i trezit devreme ast`zi. Noi, lavârsta noastr`, explic` el referindu-se la el [i so]ia lui, nune mai putem lipsi de siest`. {i voi doi, spuse el privindfamilia Gonzales, v`d c` v-a]i pr`jit bine. A]i stat toat` ziuala soare? Nu e bine. Soarele `sta...

Domnul Donaldson \ncepu s` le ]in` la to]i trei o lec]iede s`n`tate [i restul zilei se scurse destul de repede [i pl`cut.

Spre sear`, \nainte de cin`, ap`ru [i Tim \mpreun` cuEnrico [i Carlos. Atmosfera se \nvior` pe punte, \na[teptarea aperitivelor. Tim [i Enrico p`reau \n verv` [itransmiteau celor din jur o dispozi]ie vesel`.

– Tipul `sta, spuse Enrico punându-[i o mân` peum`rul lui Tim, are un succes nebun. Dac` n-a convins-ope Alexandra Zoupanos s`-[i fac` o vil` scump`, eu nu suntEnrico Tavani, zile el, privind-o pe Andrea. Ai un [ef des-curc`re], cara.

– V-am sim]it lipsa, interveni Francesca, apropiindu-sede Tim. Uite, ]i-am preg`tit o b`utur`. Spune-mi, cum ]i separe? \l monopoliz` ea.

– A avut grij` de tine Francesca? o \ntreb Enrico pe Andrea.– Mi-e team` c` am adormit [i n-a mai fost nevoie s`-mi

]in` companie.– {i acum e[ti ref`cut`. Perfect, spus Enrico b`tând din

palme. Noi nu ne mai schimb`m. Cred c` ne e foametuturor. Dup` ce bem aperitivele, ne a[ez`m la mas`.

De[i afar` nu se r`corise, b`tea vântul, a[a c` cinar` \ninteriorul iahtului. Francesca se \mbr`case \ntr-o rochiefluid`, alb`, care-i reliefa trupul frumos. Tim era \mb`tat de

60

succesul pe care-l avusese cu doamna Zoupanos [i-ispunea glume Francesc`i, f`când-o s` râd` cu gura pân` laurechi. Andrea nu auzea ce vorbeau ei doi, dar se vedeaclar c` se sim]eau excelent \mpreun`. Probabil c` acestaera Tim de care se \ndr`gostise Lucie.

Andrea se \ntreb` de ce oare acesta nu-[i \ncercasefarmecele [i pe ea. Probabil c` era atras doar de blondeleingenue. Andrea, fiind brunet`, n-avea nici o [ans` s`-l\nve]e minte pe Tim Burnet-Wilde.

|n seara aceea, lu` loc la mas` \ntre domnul Donaldson[i Carlos, f`când o conversa]ie politicoas` [i plicticoas`.Dar nimic n-o putea plictisi cu adev`rat. Se afla pe un iahtluxos, plin de tablouri impresioniste [i mobilier unicat, a[ac` nu avea de ce s` se plâng`.

Dup` cin`, Enrico \i \ntreb` pe invita]i dac` nu voiau s`mearg` pe ]`rm, la un club sau la o discotec`.

– Ce spui, Tim? \ntreb` Francesca. – Voiam s-o rog pe Andrea s` m` ajute cu ni[te scrisori,

protest` Tim.– Obiectez cu vehemen]`, spuse Enrico. La ora asta vrei

s` chinuie[ti fata? E[ti inuman, dragul meu. Te \n]eleg c`e[ti obsedat de munc`, dar ce vin` are biata copil`? Las-os` se bucure de libertate, m`car serile.

– {i eu m` opun, spuse Francesca sorbindu-l din priviripe Tim.

Andrea \l privi pe Tim intrigat`, iar acesta ridic` din umeri.– Cum vre]i, spuse el. Pot s-o las [i pe mâine diminea]`,

dac` insisa]i. Dar mâine dup`-amiaz` m` \ntâlnesc cu doam-na Zoupanos [i trebuie neap`rat s`-i prezint câteva idei.

61

Andrea era de acord cu el. {tia cât de implicat era Tim\n munca lui [i-i \n]elegea graba.

Pu]in mai târziu, \i privi pe Francesca [i pe Tim plecândde pe iaht \mpreun`. Formau un cuplu elegant. Ea erablond` [i \mbr`cat` \n alb, ar`tând ca o zei]` greac`, [i elera brunet, bronzat [i \mbr`cat \ntr-un costum negru,ar`tând ca un zeu puternic.

Enrico o chem` pe Andrea pe punte. Erau doar ei doi.Se sprijinir` de balustrad` [i privir` apa \n care se reflectaulumini]ele s`rb`tore[ti ale iahtului.

– Enrico, spuse Andrea rupând t`cerea.– Da, Andrea?– Trebuie s` m` la[i s` lucrez.– Dar stai aici numai dou`-trei zile. Trebuie s` te rela-

xezi. Este un fel de vacan]` pentru tine.– Nu pot s` m` simt \n vacan]`. Nu-mi permit. Am venit

aici ca s` muncesc. – Voi face un compromis. Mâine diminea]` te las s`

munce[ti \mpreun` cu Tim, dar dup`-amiaz`, e[ti a mea.Vom merge \ntr-o mic` expedi]ie pe ]`rm.

– Minunat!– Ce preferi? \ntreb` el. Vrei s` vezi Atena? Sau vrei s`

faci plaj` [i s` \no]i?– Ar trebui s` vizitez Atena, cât mi se ofer` ocazia.– Asta \nseamn` c` ai prefera s` \no]i [i s` faci plaj`. Nu-i

a[a? zâmbi Tavani. Vom vedea cum va fi ziua de mâine. Ziua se dovedi a fi la fel de \nsorit` [i de c`lduroas` ca

toate zilele precedente. Andrea lucr` toat` diminea]a\mpreun` cu Tim, \ntr-o cabin` liber`.

62

Pe la ora zece, Francesa intr` peste ei, \ntrebându-i dac`vor ni[te r`coritoare.

– Intr`, Francesca, intr`. E[ti o apari]ie \ncânt`toarepentru ochii mei, spuse Tim când o v`zu.

Andrea r`mase scufundat` \ntre acte [i hârtii, \n timp ceTim f`cea conversa]ie cu Francesca, iar acesta p`rea mairelaxat`. Probabil c` n-o mai considera pe Andrea o rival`.

Dup`-amiaz`, toat` lumea, cu excep]ia familieiDonaldson, se duse pe ]`rm. Barca cu motor se \ntoarse s`-iia pe Enrico [i Andrea.

Andrea, preg`tit` de plaj`, ie[i pe punte [i constat` cusurprindere c` Enrico avea s` conduc` barca. Navigar` pre]de-un ceas, de-a lungul ]`rmului, privind panorama.

Enrico opri barca lâng` o plaj` izolat`. Andrea \[i d`duseama c` este o plaj` particular`, care probabil \i apar]inealui Enrico. |ntr-un loc mai retras, exista o construc]ie delemn, format` dintr-o baie, o camer` de odihn` [i undepozit. Italianul leg` barca cu motor [i o ajut` pe Andreas` coboare, c`rând el bagajele.

– Este a ta, Enrico?– Nu. Apar]ine unor prieteni, care nu se vor sup`ra

dac` o s` profit`m de ea câteva ore. Vrei s` \no]i acum, saupeferi s` faci plaj`?

– Am \nghe]at \n barc`. A[ vrea s` m` \nc`lzezc pu]in lasoare.

|[i \ntinser` prosoapele pe plaj` [i se dezbr`car`,r`mânând \n costume de baie. Andrea scoase din geanta eide paie o lo]iune de plaj` [i \ncepu s` se ung` pe corp,pentru a se proteja de razele fierbin]i ale soarelui.

63

– Ce piele frumoas ai, remarc Enrico. Atât de alb [i de fin ...– Nu prea am ocazia s` fac plaj` la Londra. – Dar \mi place a[a. Ai o piele atât de alb` [i un p`r atât

de adorabil.– To]i invita]ii t`i sunt bronza]i [i eu m` simt prost, a[a

cum sunt, alb` ca brânza.– Nu te expune prea mult razelor de soare, o sf`tui el.

S-ar putea s` te arzi, sau, Doamne fere[te, s` faci o inso-la]ie.

Andrea se \ntinse pe spate [i se \nc`lzi destul derepede. Apoi se \ntoarse pe burt`.

– Vrei s` te ung eu cu crem` pe spate? \i propuseEnrico.

– Da, mul]umesc. Andrea \[i \ncruci[` bra]ele sub b`rbie [i \nchise ochii,

bucurându-se de masajul relaxant pe care i-l f`ceau mâinileexperte ale lui Enrico.

– Mul]umesc, spuse ea la un moment dat, dându-[iseama c` se l`sase prad` pl`cerii, iar mâinile lui \ntârziauprea mult pe spatele ei.

– Cu pl`cere, cara. Apoi se ridic` de pe prosop [i intr` \n mare. Andrea

aproape adormise, când Enrico o stropi pe spate.– Ah! strig` ea \nfiorat` de stropii reci.– Ai stat destul la soare, Andrea. Hai s` faci o baie. {tii

ce cald` e apa?Ea se \ntoarse cu fa]a [i Enrico \i \ntinse mâna, ajutând-o

s` se ridice de pe prosop. {i, f`r` s`-i dea drumul la mân`,o conduse spre valurile care se sp`rgeau de ]`rm.

64

– Doamne! se cutremur` ea \nfiorat` atingând cu vârfulpiciorului apa. Ce rece e!

– Nu e rece. }i se pare. Ai stat prea mult la soare. – Ai dreptate, spuse ea curajoas` [i se arunc` \n valuri.|notar` \mpreun`, plutir`, se stropir` cu ap`, se jucar`,

se scufundar` dup` scoici, pe scurt, se sim]ir` bine. Dup`o jum`tate de or`, gâfâind obosi]i, se \ntoarser` pe plaj` [ise trântir` pe prosoape râzând. Dup` ce se uscar` subrazele dogoritoare, Enrico se ridic` \n picioare [i spuse:

– Gata. Ajunge cu soarele pe ziua de azi. S-ar putea s`te doar` capul mai târziu.

– Vreau s fac un du[, ca s -mi scot sarea din p`r, spuse Andrea.Enrico \i ar`t` du[ul, aflat \ntr-o cabin` mic` de lemn,

lâng` c`su]`. Andrea se sp`l` repede, \nfiorat` de apadu[ului, care i se p`rea [i mai rece.

Când ie[i, Enrico o \ntâmpin` cu un prosop desf`cut [io cuprinse \n bra]e. Andrea se \ntoarse spre el cu buzelevinete tremurând de frig, [i pic`turi de ap` scurgându-i-sedin p`r, de-a lungul obrajilor.

Enrico \i cupinse obrajii \n palme [i zâmbi fermec`tor.|i s`rut` ochii umezi, obrajii, buzele, cu atâta tandre]e,\ncât Andreei \i fu imposibil s` protesteze. Apoi, la fel deblând cum o cuprinsese, Enrico o eliber`. Andrea seretrase doi pa[i \napoi [i \ncepu s`-[i [tearg` p`rul. O privicâteva momente, dup` care se b`g` [i el sub du[.

– E timpul s` bem ceva rece, spuse Enrico dup` ce seusc`, a[ezându-se lânga Andrea, pe veranda casei,deschizând o lad` frigorific`. Ce vrei? Un Martini sau unsuc de fructe?

65

– Un suc de fructe. Enrico \i \ntinse un pahar [i-i turn` un amestec de

sucuri de fructe.– Mmm, delicios, spuse ea luând o \nghi]itur`. Din ce e

f`cut?– Este o variant` personal` a punciului Planter's. Poftim

ceva de ron]`it.– Pâine pr`jit` cu caviar? Minunat! M` r`sfe]i. Sunt

\nfometat`, dar nu cred c` icrele negre \mi vor ]ine defoame. |mi vor face [i mai mult` poft` de mâncare.

– Uite, mai am pateu de ficat [i file de somon afumat.– |mi oferi un adev`rat festin.– Clipele petrecute al`turi de tine sunt pentru mine un

adev`rat festin, Andrea. – Dar vor tece repede.– Nu se [tie, spuse Enrico misterios. Poate vom petrece

mai mult timp \mpreun`. – Nu v`d cum, Enrico. Sunt angajata lui Tim. |mi place

slujba pe care mi-a oferit-o. {i tu e[ti la fel de ocupat ca [imine.

– Cara mia, sunt la vârsta la care fac ce-mi pofte[teinima. Muncesc pentru c`-mi place. Dac` mi-ar pl`ceaaltceva mai mult, n-a[ ezita s` fac acel lucru. Dac` cinevaare nevoie de mine, s` m` caute, sau s` m` a[tepte. Dac`eu vreau s`-mi fac timp pentru tine, \mi fac.

– E[ti un om norocos, Enrico. {i foarte bogat.– Am muncit mult pentru a-mi aduna averea.– Dar eu n-am averea ta [i trebuie s` muncesc, ca s`-mi

câ[tig existen]a.

66

– Nu e[ti obligat` s` faci asta.– Dar \mi place ceea ce fac.– Sunt sigur c` Tim te va \n]elege, spuse Enrico atât de

\ncrez`tor \n sine, \ncât Andrea t`cu.Dar ce se \ntâmpla oare, dac` cineva \l refuza? De ce era

\n stare Tavani?– Ai devenit serioas`, Andrea. Ce s-a \ntâmplat? }ii la

Tim?– La Tim? Normal. Este [eful meu.– Dar \]i place de el, cara?– Cred c` da. La \nceput nu-mi pl`cea, dar mi-am dat

seama c` este un om serios, muncitor.– M` refeream la altceva.– Nu m` intereseaz` din alte puncte de vedere. – Andrea, dar pe mine cum m` vezi? Ca pe un b`trân \n

c`lduri?– Dumnezeule! Nu! exclam` Andrea sincer, izbucnind

\n râs. Ce idei \]i vin! – Am patruzeci [i [ase de ani...– Dar ar`]i foarte bine la vârsta ta.– Albesc...– |]i d` un aer distins.– Crezi?– Desigur. E[ti distins, frumos [i aristocratic, poftim!– O spui a[a de frumos. S` te cred? – Nu te mint. – Andrea, Andrea, oft` Enrico s`rutându-i mâinile. E[ti

a[a de frumoas` [i degetele tale fine miros a somon afu-mat, spuse el destinzând atmosfera.

67

|n cele din urm`, se urnir` cu greu de pe plaja lor sin-guratic`, [i se \ntoarser` spre iaht. C`l`toria fu t`cut`, dardominat` de o atmosfer` camaradereasc`.

– Cum vor ajunge pe iaht invita]ii care au plecat pe]`rm? \ntreb` la un moment dat Andrea.

Enrico ridic` din umeri, ar`tându-se indiferent de soar-ta celorlal]i.

– O s` g`seasc` destule b`rci care s`-i aduc`.Andrea se \ntreb` ce f`cuse Tim cu doamna Zoupanos.

Sau Francesca. Tim [i Francesca. Era evident c` Francescaera \ndr`gostit` de Tim. Dar era imposibil de ghicit cesim]ea el pentru ea. Erau prieteni. Dar mai mult? Francescavoia s` se c`s`toreasc` cu Tim? Avea s` fie cooptat \nimperiul Tavani?

Mai târziu, dup` ce ajunser` pe iaht, Andrea [i Enricomai r`maser` pe punte, ca s` bea un pahar cu invita]ii,care-i a[teptaser` ner`bd`tori.

Tim, care st`tea lâng` Francaesca, se scuz` [i se apropiede Andrea. Purta o jachet` alb`, o c`ma[` alb` brodat` [iun lan] gros de aur cu medalion, la gât.

– Andrea, se pare c` avem un contract de onorat. Crezic` m` pot baza pe tine mâine diminea]`?

– Sunt la ordinele tale. Invita]ii \ncepur` s` vorbeasc` din ce \n ce mai tare \n

jurul lor [i nimeni nu-i auzea ce-[i spuneau. DoarFrancesca \i privea atent, f`r` s` \n]eleag` ce vorbeau, darconvins` c` nu avea de ce s`-[i fac` griji.

– Ar trebui s`-]i ascunzi mai bine sentimentele, \i [optiTim.

68

– La ce te referi?– De când te-ai \ntors, parc` plute[ti. {i te ui]i la noi ca

la ni[te mu[te. |]i sclipesc ochii, str`luce[ti toat`... Parc`tocmai ai fi f`cut dragoste.

– N-am f`cut nimic, spuse Andrea tìos.– M` bucur.– Dar tu?– Nici eu, te asigur. Am muncit.– Nu m` refeream la asta. M` refeream la aerul `sta nou

al tù, hippy. Lan]ul de aur, c`ma[a asta brodat`...Tim izbucni \n râs.– Este o glum`. Francesca mi-a dat lan]ul `sta. Nu mi se

potrive[te? – Ar`]i caraghios, \l min]i ea.De fapt, Tim ar`ta foarte exotic.– Dar, ce? To]i italienii care poart lan]uri de aur arat caraghios?– Italienii, nu. Este un obicei al poporului lor. Dar refuz

s` discut \n contradictoriu cu tine.– V`d c` ]i-a disp`rut dispozi]ia.– {i cine m-a ajutat?– Mea culpa. Andrea, eu vreau doar s` te avertizez. Ai

grij` ce faci.– Mi-amintesc c` m-ai mai avertizat o dat`.– Nu vreau s` te implici prea tare, ca nu suferi.– Te preocup` atât de mult soarta celor din jur? Chiar

]ii s` nu suf`r? \ntreb` ea gândindu-se la Lucie.– |ncerc. Mai ales aunci când m` simt responsabil. Andrea \[i puse bùtura pe mas` [i se ridic` brusc \n

picioare.

69

giannijollys

– M` duc s` m` schimb, spuse ea. Trebuie s` fac cevacu p`rul `sta.

– Da, spuse Tim. Este fermec`tor a[a, turbat, \ntunecat[i bogat, dar cred c` vrei s` ar`]i mai civilizat.

Andrea se ridic` \n picioare [i plec` spre camera ei. Voias` se gândeasc` la Enrico [i la comportamentul lui din ziuaaceea, dar avertiz`rile lui Tim i se p`reau suspecte. |[ipiept`n` p`rul amintindu-[i de caracterizarea f`cut` deTim : "fermec`tor, turbat, \ntunecat [i bogat". A[a \l vedeael? Sau doar \i pl`cea s` fac` complimente.

O b`taie u[oar` \n u[` o trezi din visare. – E[ti gata, Andrea? o \ntreb Enrico din spatele u[ii. Te a[tept m?– Nu, Enrico, nu m` a[tepta]i. Vin [i eu \n cinci minute. |ntr-adev`r, \n cinci minute, Andrea reu[i s`-[i fac` o

coafur` civilizat`. Nu [tia cu ce s` se mai \mbrace \n searaaceea. Orice [i-ar fi pus, n-ar fi reu[it s` se compare cuFrancesca [i ar fi ar`tat ca o fat` de la ]ar`. Dar pe Enriconu p`rea s`-l deranjeze. Nu avea ochi decât pentru ea.

** *

A doua zi, Tim [i Enrico se certar` de dou` ori din cauzaAndreei. Tim trebuia s` se duc` la [antierul pe care avea s`fie amplasat vila doamnei Zoupanos, \nainte de a se\ntoarce \n Sardinia. Avea nevoie de ajutorul Andreei.Enrico voia s`-i arate Andreei Atena [i Acropoe. Era un con-flict de interese, iar motivul era Andrea.

Enrico câ[tig`.

70

– Po]i s`-]i iei [i singur noti]ele, spuse Enrico. E p`catca Andrea s` piard` excursia prin Atena.

Apoi, când ajunser` pe ]`rm, Tim aranj` ca bagajeleAndreei s` fie duse la aeroport, ca s` plece \mpreun` maitârziu, \n acea dup`-amiaz`.

– Am alt` idee, Tim, spuse Enrico. Mâine plec spreRodos. Las-o pe Andrea s` vin` cu mine. |]i promit c` o voiaduce personal \n Sardinia.

Aici interveni Andrea.– Enrico, spuse ea zâmbind fermec`tor. E foarte dr`gu]

din partea ta s`-mi oferi a[a ceva...– Nu sunt dr`gu], ci egoist! o \ntrerupse Enrico. O fac

pentru mine.– Oricum, continu` ea, nu pot s`-]i accept invita]ia. Am

o responsabilitate. Trebuie s` plec cu Tim.Enrico p`rea enervat, dar nu mai for]` nota. Dup` ce el

[i Andrea vizitar` principalele obiective turistice din Atena,stând \ntr-un restaurant, Enrico reveni asupra subiectului.

– Este o prostie din partea ta s` te la[i influen]at` deTim. S` spunem c` asta ar fi singura ta ocazie s` veziRodosul. Te poate priva Tim de a[a ceva?

– Via]a e lung`. Nu se [tie niciodat`. Poate c` voi vedeaRodosul \ntr-o zi. {i nu te \n]eleg. Credem c` e[ti genul deom care nu pune pl`cerea \naintea muncii.

– Cu tine e altfel. E[ti o fat` minunat`.– Ba nu e altfel. Ce fac, vreau s` fac bine.– N-ar trebui s` faci totul. Andrea, f` un mic sacrificiu.

Vino cu mine \n Rodos. Apoi vom vizita [i Creta. Nici nuvisezi ce frumoase sunt insulele astea.

71

– {i apoi, ce? R`mân f`r` slujb`.– O s`-]i ofer eu o slujb`. Vino s` lucrezi pentru mine.– Oh, nu. Loialitatea mea nu poate fi chiar a[a u[or

cump`rat`. – Dar ai spus c` lucrezi pentru Tim de pu]in timp.– Timpul nu conteaz`. Crezi c` sunt \n stare s`-l las \n

Sardinia f`r` secretar`?Enrico t`cu o vreme. Andrea \[i b`u vinul privind cu

interes prin local. Apoi ochii \i c`zur` pe Enrico.– De ce ai devenit a[a de t`cut? \ntreb` ea atingându-i

delicat mâna.Enrico \i prinse degetele fine.– Tim ar trebui s` aib` grij` ce face, spuse el privind-o

intens.– Ce vrei s` spui cu asta? se \ncrunt` Andrea.– Ar trebui s` discearn` care-i sunt prietenii [i de partea

cui joac`. {tii, trebuie s`-[i dea seama c` are [i obliga]ii.Andrea \[i d`du seama c` Enrico se referea la proiectele

pe care el i le oferise lui Tim: Porto Grazia, vila Zoupanos,altele, poate. Deci, Enrico se a[tepta la \ntoarcerea servi-ciilor pe care i le f`cuse.

Zâmbetul ei fermec`tor disp`ru. |l privi adânc peEnrico \n ochi [i-i spuse:

– E vorba de favoruri [i obliga]ii? – M-am gândit la tine când ]i-am propus s` m` \nso]e[ti

\n Rodos. Ce crezi tu, conteaz` enorm pentru mine, chiardac` pentru Tim Burnet-Wilde nu conteaz`. |n afaceri seobi[nuie[te s` \ntorci serviciile partenerului, s`-]i pl`te[tianumite obliga]ii...

72

– Adic` te ajut, dac` m` aju]i?– Cam a[a ceva. Pot oricând s` g`sesc un arhitect care

s`-l \nlocuiasc` pe Tim Burnet-Wilde. – Asta nu m-ar face s` m` simt mai bine. S` nu mai

punem la socoteal` c` i-ai distruge cariera lui Tim. E p`cat,pentru c` are talent. {i de ce dintr-o dat` a devenit pentrutine Tim Burnet-Wilde?

Ochii lor se confruntar` \ndelung, s`getându-se. Apoi,brusc, Enrico izbucni \n râs.

– Pentru c` sunt sup`rat pe el. A[ fi vrut s` vii \n Rodoscu mine. Sunt surprins cât de mult contezi pentru mine.{tii cât de mult m-ai n`ucit? Sunt debusolat.

– Atunci ar fi mai bine s` ne desp`r]im \nainte s` tedebusolez definitiv, \ncerc` Andrea s` glumeasc`.

– Nu [tiu cum voi suporta desp`r]irea de tine. Cred c`o s` revin foarte curând \n Porto Grazia.

Mai târziu, la aeroport, se desp`r]ir` civilizat. Enrico nup`rea sup`rat pe Tim [i p`rea \mp`cat cu situa]ia.

– Cum ]i s-a p`rut, Andrea? o \ntreb` Tim \n timpulzborului spre Sardinia.

– Mi-a pl`cut. Mi s-a p`rut foarte interesant. Instructiv.Am avut multe de \nv`]at.

– Pe viitor a[ vrea s` nu mai amestec`m afacerile cupl`cerea. Sper s`-]i intri repede \n form`.

73

Capitolul 5

Dup` ce se \ntoarser` la albergo, Andrea [i Tim se cufun-dar` pân` peste cap \n munc`. De[i locuiser` la hanul Albertinio perioad` scurt` de timp, li se p`rea c` se simt ca acas` [iaveau o impresie de siguran]` printre acei oameni simpli.

|n prima diminea]`, dup` ce luar` micul dejun \mpre-un`, Tim [i Andrea se duser` la Porto Grazia, s` vad` cumevoluaser` lucr`rile. Activitatea era \n toi [i \n timpulabsen]ei lor, se f`cuse un progres important.

– A[ fi preferat s` nu tencuie[ti \nc` pere]ii, ca s` v`dcum arat`, \i spuse Tim lui Roberto.

– Totul este \n regul`, v` asigur. Am avut grij` de data asta.– Sper. La ce lucra]i acum?– Lucr`m la pere]ii interiori ai unui bloc de aparta-

mente. Vre]i s` vede]i?Se plimbar` prin blocul c`ruia \i fuseser` terminate trei

etaje, iar Tim inspect` totul cu aten]ie. Dup` câtevaminute, se \ntoarse mul]umit spre Roberto.

74

– Bravo, spuse el. |mi place. A]i f`cut o treab` bun`.~sta-i rezultatul faptului c` ai supravegheat muncitorii\ndeaproape, a[a cum te-am rugat.

– Si, signor, spuse Roberto mul]umit de aprecieri.Andrea \l privi atent, vrând s` g`seasc` vreun semn de

lips` de sinceritate. Dar nu v`zu. Roberto era fericit delaudele superiorului sù.

|n timpul dimine]ii, Tim [i Roberto se duser` s` vad` altbloc de apartamente, mai \nalt [i mai \ngust, situat pe vâr-ful unei stânci. Accesul se f`cea pe o potec` dificil`, dar,pentru cei care nu aveau rù de \n`l]ime, priveli[tea eraminunat`.

– Nu e nevoie s` vii [i tu cu noi, Andrea. Roberto, po]is` g`se[ti pe cineva care s`-i prepare o cafea signorinei?

Roberto \i d`du un ordin unuia dintre muncitori [iplec` \mpreun` cu Tim. Enrico crease condi]ii bune demunc` muncitorilor, oferindu-le o cantin` mobilàprovizionat` continuu [i din abunden]`.

Muncitorul \i aduse Andreei cafeaua la umbra unui pin,pe o banc`. Andrea r`mase acolo, privind frumuse]eapeisajului. {i-ar fi dorit s` revin` \n acel loc, dup` ce aveas` fie terminat.

La picioarele ei se desf`[ura marea azurie. |n spatele eierau câteva vile care, spre surprinderea ei, p`reau locuite. Ise p`rea ciudat ca cineva s` accepte s` trìasc` acolo, \ntimp ce buldozerele lucrau toat` ziua, f`când un zgomotinfernal.

Tim se \ntoarse plin de praf, cu c`ma[a lipit` de spatedin cauza transpira]iei. |[i luar` la revedere de la

75

Roberto, desp`r]indu-se \n termeni buni [i plecar` spre han.Tim comand` un vin, iar Andrea prefer` s` bea un suc

de portocale.– M` simt ca-n rai! spuse Tim ridicându-[i mul]umit

picioarele pe un scaun.– Au f`cut progrese importante la Porto Grazia, nu ]i se

pare? \ntreb` Andrea. E[ti mul]umit?– Mi-a[ dori s` am mai mult` \ncredere \n Roberto. – Credeam c` ai \nceput s` te \n]elegi bine cu el.– A[a l-am l`sat s` cread`. Este o tactic`. Vreau s` v`d

dac` o s` coboare garda. – Deci, s` \n]eleg c` nu e[ti satisf`cut? Ce te sup`r`,

Tim, de fapt?– Nu [tiu prea bine. N-am v`zut nimic \n neregul`. Dar

miros ceva. Vreau s` fac ni[te s`p`turi. E mai bine caRoberto s` cread` c` am \ncredere \n el. De[i, nu [tiu dacèl are vreo implica]ie. Mi se pare c` pere]ii construc]iilorpe care i-am v`zut au fost tencui]i cam \n grab` [i nu [tiude ce. M` \ntreb ce se ascunde \n spatele lor. M` tenteazìdeea s`-i spun lui Roberto s` d`râme ni[te ziduri.

– Dar asta \l va alerta.– Sunt arhitect [i sunt responsabil pentru acest proiect.

Dac` descop`r vreo gre[eal`, am toate motivele s`-i\nvinuiesc de neglijen]`.

Dup` ce-[i bù vinul, Tim se duse s` fac` un du[.Signora le aduse dejunul pe teras` [i Andrea o rug` s` lemai aduc` o mas`, ca s` poat` lucreza acolo. Signora fu deacord, dar ceva din tonul ei o \ngrijor` pe Andrea. P`reaostil` [i asta era ciudat. Poate c` nu era mul]umit` c`

76

Andrea [i Tim le ocupau terasa. Dar nu aveau chiar a[a demul]i clien]i, \ncât s` fie deranja]i de prezen]a lor.

Andrea o \ntreb` ce o deranja [i signora \i spuse c` nimic.Dar Andrea nu fu mul]umit` cu r`spunsul ei. Ceva se \ntâm-plase \n timpul absen]ei lor, dar ea se hot`r\ s` nu-i spun`lui Tim, pentru c` [i a[a avea destule probleme pe cap.|ncerc` s` se conving` c` era doar imagina]ia ei de vin`.

Dup` mas`, signora le mai aduse o mas` pe teras` [iTim \[i \ntinse plan[ele [i \ncepu s` lucreze la proiectul devil`. Andrea avea de compus ni[te scrisori. Lucrar` \nt`cere pân` se l`s` seara [i se f`cu prea \ntuneric ca s` maipoat` vedea ceea ce f`ceau.

– Cred c` ajunge cât am lucrat pe ziua de azi, spuse Timridicându-se de la mas` [i strângându-[i lucr`rile.

– A[ vrea doar s` mai semnezi scrisorile astea, ca s` lepot trimite mâine la prima or`.

Dup` ce terminar` de strâns toate documentele [iproiectele, Tim duse masa \n buc`t`rie [i afl` c` cina aveas` fie gata \ntr-un sfert de or`.

– Perfect pentru o plimbare \nainte de mas`, \i spuse elAndreei.

B`tea un vântule] r`coros [i domol, care prevesteaschimbarea vremii. Pornir` pe drumul de ]ar` pân`ajunser` la \nceputul viilor, care se desf`[urau pe kilometri\ntregi, \mpânzind dealurile, apoi se \ntoarser`. Tim oft`adânc.

– Ce ai? E[ti frustrat? \ntreb` Andrea. Mul]umit? Sau ce? – |n principiu, mul]umit. Cred c` vila grecoaicei va ie[i

bine. Proiectul s-a \nchegat de la \nceput. Ideile mi-au venit

77

de la sine. M` bucur c` am g`sit amplasamentul care-mipermite aproape orice. Planurile pe care le-am conceputde diminea]` au ie[it foarte bine.

– M` bucur, spuse Andrea.– |mi place c` nu mi se impun restric]ii. {i s-ar putea ca

dup` ce termin proiectul, s` mai am [i alte comenzi. Edrept, datorit` lui Enrico.

– Datorit` ]ie, spuse Andrea.– |]i mul]umesc pentru \ncurajare, dar sunt suficient de

lucid cât s`-mi dau seama c` f`r` Enrico, nu ajungeam s-ocunosc pe doamna Zoupanos. Ah! Mi-am adus aminte. E[tisup`rat` c` nu te-ai dus cu Enrico \n Rodos?

– Nu, r`spunse ea sincer. Mi-ar pl`cea s` v`d Rodosul [iCreta, dar nu \n condi]iile astea.

– Creta?– A[a mi-a spus Enrico.– A \ncercat s` te conving` s` mergi cu el \n Creta, dup`

ce i-am spus c` nu te las?– Da. Mi-a oferit chiar [i o slujb`, râse Andrea. – S`-l ia naiba! se enerv` Tim.– Nu vorbea serios, Tim, sunt sigur`.– Eu nu sunt chiar a[a de sigur. Ascult`-m` bine,

Andrea. Nu-mi place interesul `sta al lui Enrico fa]` de tine.Te rog din tot sufletul s` ai grij` ce faci.

– Hei! Nu sunt copil!– Fa]` de Enrico, e[ti un copil.– Arat`-mi pu]in` \ncredere. – Ai grij` s` nu crezi tot ce-]i spune Enrico.– Nu \i e[ti deloc loial.

78

– Nu-i pot fi loial \n condi]iile \n care \l intereseaz` per-soana ta. Din cauza mea te afli aici [i prin mine l-ai cunos-cut pe Enrico. Dac` ]i se \ntâmpl` ceva...

– Te absolv de orice responsabilitate. Te asigur c`-mipot purta [i singur` de grij`.

– Sper s` ai dreptate. – Hai mai bine s` ne \ntoarcem la han [i s` bem ceva.

Am lucrat azi toat` ziua [i...– |]i mai spun o dat`, Andrea. Dac` te duci cu Enrico \n

insule, s`-mi spui [i mie. M`car atât...– Dac` nu s`reai a[a cu gura pe mine, a[ fi apucat s`-]i

explic totul. N-am nici cea mai mic` inten]ie de a c`l`toricu Enrico \n insule. {i i-am spus [i lui asta.

Andrea \[i aminti cuvintele pe care i le spusese luiEnrico: "Loialitatea mea nu poate fi cump`rat` a[a deu[or...", "Nu pot s`-l las pe Tim \n Sardinia f`r` secre-tar`...". Tim nu merita atâta loialitate.

Se \ntreb` de ce era a[a de pornit \mpotriva lui Enrico.Se temea s` nu-[i piard` secretara? Cam greu de crezut.Atunci? Era Tim interesat de persoana ei? Asta era [i maigreu de crezut. Dar trebuia s` existe un motiv.

|l privi cu coada ochiului [i observ` c` pe sub c`ma[adescheiat` la gât, purta lan]ul d`ruit de Francesca. {iaproape c` izbucni \n râs. Ce idei proste[ti \i treceau princap! Tim s` fie interesat de persoana ei! Imposibil.

Singurul motiv era cel pe care i-l d`duse chiar el: sesim]ea responsabil.

79

** *

Deja stabiliser` o rutin` de care se ]ineau de o bucat`bun` de vreme. Tim pleca \n fiecare diminea]` la PortoGrazia, [i Andrea lucra sub bolta de verdea]` de pe teras`.Câteodat`, \l \nso]ea la Porto Grazia. Dup`-amiaza, Timlucra la planurile vilei grecoaicei, iar Andrea petrecea ore\ntregi la telefon. Era clar c` el avea nevoie de o secretar`.|n fiecare zi \l suna pe Hugh [i \l informa cum decurglucrurile, cerându-i sfaturi [i sugestii.

Dac` ar fi fost dup` Tim, ar fi lucrat toat` ziua. DarAndrea era cea care sugera câte o pauz`. Se duceau o or`-dou` pe o plaj` mic`, descoperit` de Tim, [i \notau saust`teau pur [i simplu la soare.

Apoi se \ntorceau la han, mâncau ceva [i mai lucrauvreo or`, dou`, dup` care se culcau. {i a[a \n fiecare zi.

|ntr-o diminea]`, Tim primi un telefon de la doamnaZoupanos, care-i ceru câteva modific`ri. Plec` spre Atena,luând cu el planurile preliminare pentru aprobare.

Andrea \l conduse la aeroport.– Ai grij` de tine, Andrea. {i relaxeaz`-te. Te sf`tuiesc s`

profi]i de timpul liber [i s` explorezi insula.– Cu siguran]` a[a voi face.Era ciudat sentimentul de singur`tate pe care-l \ncerca,

dup` plecarea lui Tim. Conduse \napoi spre Porto Grazia,remarcând c` arbu[tii \nflori]i de pe marginea drumuluidisp`ruser`. Fermierii \i t`iaser` [i arseser` cioturile r`mase,l`sând \n urm` cicatrice negre de-a lungul drumului.

80

La albergo, Andrea resim]i [i mai puternic ostilitatea sig-norei Albertini. Nu era nepoliticoas` sau nepl`cut`, dar numai era a[a de deschis` [i jovial` ca la \nceput. Andrea numai \n]elegea nimic. Pân` [i b`rba]ii de pe terasa din fa]`,clien]ii obi[nui]i ai hanului, nu-i mai d`deau bun`-seara.

Se hot`r\ s` exploreze singur` insula. A doua zi o rug`pe signora s`-i preg`teasc` un co[ cu alimente [i plec` cuma[ina pe Costa Smeralda. Era o zi din cursul s`pt`mânii[i [oselele erau pustii. Chiar [i Costa Smeralda, de[ideosebit de frumoas`, p`rea p`r`sit`.

|[i mânc` pe stânci sandvi[urile preg`tite de signoraAlbertini, privind peisajul, dup` care porni \ntr-o plimbareprin or`[el, f`când compara]ii cu Porto Grazia.

Era ora siestei [i pia]a central` era t`cut`, aproapeinert`. Andrea intr` \ntr-o cofert`rie [i comand` o limo-nad`. Dup` ce o b`u, se duse la ma[in` [i se \ntoarse laalbergo.

Dup` ce termin` de scris ni[te scrisori, signora Albertini\ntinse masa [i-i aduse mâncarea cu aceea[i polite]e rece.Dup` ce termin` de mâncat, signora \i aduse cafeaua [iAndrea se hot`r\ s` ia taurul de coarne.

– Signora, nu v` sup`ra]i, spuse ea \n italian`. Vreau s`vorbesc ceva cu dumneavoastr`. Sper c` nu v-am deranjatcu ceva.

– Nu, spuse signora, vizibil jenat`.– V-am deranjat c` am stat prea mult la dumneavoastr`?– Nu. Este un albergo. Pute]i s` sta]i cât vre]i. – V-am deranjat c` am folosit terasa doar \n interes pro-

fesional?

81

– Nu, signorina. Terasa asta n-o prea folosim. Drume]iiprefer` terasa din fa]`.

– Atunci? zâmbi Andrea fermec`tor, \ncercând s`\n]eleag`. S-a \ntâmplat ceva, nu-i a[a?

Signora Albertini ridic` din umeri, ezitând. Andrea sim]ic` avea s` ajung` undeva.

– Spune-]i-mi, cu ce v-am deranjat? \ncerc` Andrea s-oconving` s` vorbeasc`.

– Dumneavoastr` n-a]i f`cut nimic, signorina.– Atunci domnul Tim Burnet-Wilde?– Nu. Nici el, puse ea [i dintr-o dat` izbucni: E vorba de

oamenii pentru care lucra]i.– La cine v` referi]i? La signor Tavani?– Nu [tiu exact. Dar am aflat de la vecini c` se petrec

ni[te lucruri ciudate. Nu ne place cum sunt trata]i prieteniino[tri. Nu ne place felul \n care cei care construiesc ora[ul\ncearc` s`-i conving` pe s`teni s` renun]e la casele lor...

– Sta]i jos, signora, v` rog. Doar câteva minute.Explica]i-mi la ce v` referi]i.

B`trâna se a[ez` cu toat` greutatea ei pe un scaun, oftând.– So]ul meu mi-a spus s` nu vorbesc despre asta. Dar

cred c` dumneavostr` [i signor Tim nu [ti]i ce se petrece.Poate nici signor Tavani nu [tie. Dac` ar [ti, nu ar permite.

– Ce s` permit`? Fi]i sincer` cu mine, signora. V`promit c` \ncerc s` v` ajut.

Signora Albertini \ncepu s`-i povesteasc`, dar \ntr-oitalian` atât de rapid`, \ncât Andrea o urm`ri cu greu.

– Când am auzit c` \n satul nostru se va construi unor`[el, nu ne-a pl`cut. {tim c` turismul se dezvolt` peste

82

tot, dar Sardinia nu este o insul` a[a de primitoare, dornic`de popula]ie mult` [i agita]ie. Ne place via]a pe care oducem. Noi \nc` trìm din agricultur`. Nu suntem \nne-buni]i dup` turism. Nu ne st` \n fire. Dar când signorTavani a \nceput s` cumpere terenurile situate pe loculunde va fi Porto Grazia, so]ul meu a spus c` va fi bine pen-tru afacerea noastr`. Oamenii care au venit s` negociezecu s`tenii pentru casele [i terenurile lor, n-au \ntâmpinatdificult`]i. Majoritatea caselor erau d`r`p`nate [i oameniiau fost ferici]i s` ia un ban ca s` plece din sat, cùtând ovia]a mai bun`. Unii oameni au refuzat, a[a c` negociatoriiau ridicat pre]ul. Dar familia Bottari s-a opus. Voiau s`trìasc` lini[ti]i \n casa lor, pe p`mântul lor r`masmo[tenire de genera]ii, pân` la sfâr[itul vie]ii. La fel [iFilippo Bracco.

– Locuiesc \n continuare \n casele lor?– Nu. Familia Bottari, nu. Au fost izgoni]i.– Izgoni]i?– Cum altfel? La \nceput le-au dat foc depozitului de

grâne. Toat` lumea a crezut c` este vorba de un accident.Omul de leg`tur` a revenit, le-a oferit mai mul]i bani, darBottari n-a acceptat. Apoi i-au fost \mpu[ca]i câinii. Aveadoi câini foarte frumo[i, pe care-i iubea enorm. Se ]ineaudup` Bottari oriunde se ducea. Aproape a le[inat când aaflat c` i-au murit credincio[ii câini...

– Dar nimeni nu [i-a dat seama c` negociatorul eraresponsabil de toat` aceast` h`r]uire?

– Toat` lumea [i-a dat seama. Dar nimeni nu putea s`dovedeasc`. {ti]i, atunci am mirosit mafia.

83

– Oh, nu pot s` cred, protest` Andrea.– Astea sunt metodele mafiei. {i nou` nu ne plac.

Familia Bottari n-a mai suportat presiunile [i \n cele dinurm` a plecat. Locuiesc acum peste drum. Au o cas` maifrumoas`. Dar ]ineau la casa lor de pe malul m`rii.

– Dar, signora, [tia]i toate astea \nainte s` venim noiaici [i totu[i ne-a]i \ntâmpinat frumos.

– Nu e vina noastr`.– Ce v-a f`cut s` v` schimba]i p`rerea?– Acum au \nceput presiunile asupra lui Filippo Bracco.

{i el este altfel. Nu va ceda. Nici nu vrem s` ne gândim laurm`ri. Poate c` totul va \ncepe cu un accident.

– Nimeni nu poate fi atât de rù.– |n Italia sunt mul]i oameni rì.– Dar nu cred c` signor Tavani este un om rù. Este

un adev`rat domn, spuse Andrea amintindu-[i felul \ncare o privise pe plaj` [i blânde]ea cu care \i f`cusemasaj.

– Dac` este cum spune]i dumneavoastr`, signorina,\nseamn` c` aceste crime se fac \n numele lui [i el nu arecuno[tin]` de ele.

– Sunt convins`.– Atunci ar trebui s` afle, ca s` opreasc` nedrept`]ile

astea. Poate \i spune]i dumneavoastr`, signorina. Ne-a]iface un mare serviciu.

– V` promit c` o s` discut problema cu signor Tim,când se \ntoarce de la Atena. {tiu c` signor Tavani dore[teacele p`mânturi, dar nu cred c` este \n stare s` recurg` laasemenea metode.

84

– Sper s` ave]i dreptate. M` bucur c` am discutat cudumneavoastr`, signorina. Sunte]i o femeie de treab`. Spers` ias` ceva bun din asta. Noi nu avem nevoie de mafia aici.{tim cum ac]ioneaz` \n alte p`r]i ale Italiei.

Signora Albertini se ridic` de pe scaun [i strânse far-furiile, l`sând-o pe Andrea singur`, gânditoare, privindcafeaua din fa]a ei.

Andreei nu-i era greu s` [i-l imagineze pe Tavanispunând: "Vreau p`mântul acela cu orice pre].", pentru c`-lv`zuse cum se purta cu membrii echipajului de pe iaht.Dar, vorbind de pre], Tavani s-ar fi referit numai la bani. |iera greu s` [i-l imagineze h`r]uind oameni.

A doua zi, Tim o sun` [i-i spuse ora la care avea s`soseasc` avionul cu care se \ntorcea \n Sardinia. Andrea \l\ntâmpin` \n micul aeroport, care sem`na cu un hangar.Când \l v`zu pe Tim, se sim]i mai lini[tit`. Prezen]a lui eraca o binecuvântare. Tim era singura ei cuno[tin]` dinSardinia \n care putea avea \ncredere deplin`.

– Vrei s` conduc eu? \ntreb` Andrea apropiindu-se dema[in`.

– Da. Te rog. Am avut o c`l`torie agitat`.– Cum a mers?– Bine, bine. Acum pot spune c` doamna Zoupanos a

acceptat colaborarea cu mine.– I-au pl`cut ideile tale?– Da. A f`cut o compara]ie cu ofertele altor arhitec]i –

pentru c` trebuie s`-]i spun c` a consultat [i alte firme – [ia decis c` proiectul meu este cel mai bun. O s` facem ni[temodific`ri, desigur. Mâine vreau s` termin de f`cut toate

85

schi]ele. Apoi, am s` te rog ceva. Vreau s` te duci la Bristol,s`-i ar`]i lui Hugh ideile mele [i s` te \ntorci cu planurilecomplete f`cute de el.

– Nu-i cam scump?– Toate cheltuielile se vor deconta. Pentru Zoupanos e

floare la ureche. {tii cât de greu circul` informa]ia \nSardinia. Ar dura s`pt`mâni de zile s` iau leg`tura cuHugh.

– Cum dore[ti.– A[ fi plecat eu, dar nu vreau s`-i mai scap din ochi pe

Roberto [i muncitorii lui. – Apropo, Tim. Ai observat c` signora Albertini este

cam rece cu noi \n ultimul timp?– Nu, spuse el gânditor. Dar dac` ]ie ]i s-a p`rut... Poate

c` s-a plictisit de noi.– Nu e asta. Mi s-a p`rut ostil`...– Nu [tiu...– Da. Eu am sesizat asta [i am stat de vorb` cu ea.– Bravo ]ie. {i ce-ai aflat? \ntreb` Tim indiferent.– Am aflat c` s`tenilor nu le place ideea construc]iei

ora[ului Porto Grazia.– De ce? \ntreb` Tim devenind mai atent.Andrea \i povesti \n am`nunt discu]ia cu signora

Albertini.– Desigur, continu` ea, incendiul se poate s` fi fost un

accident. Câinii puteau fi \mpu[ca]i de vreun vecinnemul]umit. Dar oamenii sunt convin[i c` Tavani este impli-cat \n toat` povestea. {i-n aer plute[te tensiunea. Toat`lumea a[teapt` s` vad` ce i se va \ntâmpla lui Filippo Bracco.

86

Tim t cu [i Andrea \l l s s se gândeasc \n lini[te, apoi spuse:– P`rera mea este c` Enrico n-ar fi \n stare de a[a ceva.

Tu ce spui?– Nu [tiu. Cât de bine \l cunoa[tem, la urma urmei? Eu

m` \n]eleg bine cu el. {i asta pentru c` i-au pl`cut ideilemele [i [i-a dat seama c` are de-a face cu un arhitect bun.{i a fost generos cu mine. M-a recomandat acestei gre-coiace, care la rândul ei \mi va furniza al]i clien]i. Dar toat`lumea cunoa[te puterea [i discre]ia mafiei din Sicilia [i dinAmerica. Nu [tiu ce s` spun. Nu po]i [ti niciodat` cu cineai de-a face, mai ales când este vorba de un italian bogat. Os` m` mai gândesc la asta.

Luar` prânzul dup`-amiaz` târziu, pe teras`, sub vi]a devie cu ciorchini boga]i deasupra capetelor. Zilele erau dince \n ce mai toride, iar frunzele viei f`ceau o r`coarepl`cut`.

– Ah! oft` Tim \ntinzându-[i relaxat picioarele pe submas`. |mi place aici. M` simt ca acas`.

– Ai lipsit mult. – S` nu-mi spui c` mi-ai dus dorul. – E[ti singura persoan` pe care o cunosc \n Sardinia.– M` faci s` m` simt ca o pies` de mobilier.Dup` mas`, Tim se duse la Porto Grazia [i Andrea d`du

un telefon ca s`-[i rezerve bilet la primul avion care plecaspre Anglia. Hugh \i sun` seara târziu [i Tim discut` cu elplanurile vilei lui Zoupanos, pân` când leg`tura se \ntre-rupse.

– La naiba, f`cu Tim. Ce leg`turi proaste. Nu mai con-teaz`. O s`-]i scriu tot ce vreau de la el [i o s` \n]eleag`. Ar

87

trebui s` ajung [i la Marbella, dar n-am timp. S`-i spui luiHugh s`-l trimit` pe Oliver Trent \n locul meu. O s` sebucure s` fac` o c`l`torie \n Spania.

Dup` cin`, Tim \i dict` Andreei o serie de indica]ii.– Asta-i tot, spuse el dup` ce termin` toate problemele.

{i s` te \ntorci cât mai repede.– M` \ntorc dup` ce termin` Hugh planurile. – S` m` bazez pe tine?– Desigur.– Foarte bine, Andrea. M` bucur c` mi-am g`sit o

secretar` atât de eficient`. |mi place s` lucrez cu tine. E[ticump`tat`, de[teapt`, \n]eleg`toare...

– Sunt suficient de de[teapt` \ncât s` nu m`\ndr`gostesc de tine, spuse Andrea vesel. Pân` acum n-aimai avut nici o secretar` normal`?

– Nu. Nici una ca tine. O s`-]i dau ni[te recomand`riexcelente.

– Dar ce te-a deranjat la celelalte secretare? – Am avut probleme cu dou` dintre ele. Dar una m-a

dus \n pragul exasper`rii. Era o gâsculi]` proast`.– E[ti sigur c` n-ai \ncurajat-o \n vreun fel?– Sun sigur. Eu voiam s` muncesc [i ea \ncerca s`-mi

atrag` aten]ia.– Din partea mea, po]i s` munce[ti pân` cazi lat, spuse

Andrea plin` de resentimente.Poate c` Tim avea dreptate, \n felul lui. Dar era chiar

atât de insensibil \ncât s` nu \n]eleag` disperarea lui Lucie?Nu-l putea ierta a[a u[or. Poate nu avea s` se r`zbune pe elprea curând, dar nici nu-i acorda circumstan]e atenunate.

88

|n diminea]a urm`toare, Tim o conduse pe Andrea laaeroport. Aterizând la Gatwick, Andrea lu` trenul spreLondra. Tat`l ei vitreg o \ntâmpin` la gar` [i se duser`direct acas`.

Lucie nu-[i g`sise \nc` o slujb`. P`rin]ii ei o luaser` \nvacan]` la Jersey, la ni[te prieteni. Andrea ar fi vrut s`-ispun` mamei sale c` ar fi fost mai bine pentru Lucie s`\nceap` s` ia via]a \n piept. Dar se hot`r\ s` nu strice armo-nia familiei \n scurta ei [edere acas`. Le descrise pe largpeisajele minunate ale Sardiniei, evitând s` men]ionezeceva despre cele trei zile petrecute pe iaht, pentru a nustârni gelozia Luciei.

A doua zi de diminea]` lu` trenul spre Bristol [i muncitoat` ziua \mpreun` cu Hugh. Seara lu` cina cu Hugh [iso]ia lui, la ei acas`, unde se sim]i excelent. Apoi se duse laapartamentul pe care-l \mp`r]ea cu cele dou` fete \nBristol, anun]ându-le dinainte de venirea ei.

Bristolul era frumos vara, dar Andrea a[tepta cuner`bdare s` se \ntoarc` \n Sardinia.

– M` bucur c` Tim te-a ales pe tine, \i spuse Hugh\nainte de plecare. E[ti o adev`rat` binecuvântare pentruel.

– Slujba asta este o adev`rat` binecuvântare pentrumine, Hugh. Nu m-a[ putea plictisi niciodat` f`când ce facacum.

– Perfect. S` [tii c` Tim este un b`iat extraordinar. Dac`n-ar fi el, nu [tiu ce m-a[ face. Mary nu m` las` s` plec nicipân` la Londra, ce s` mai vorbim de Italia. S` nu ui]i s`-icomunici toate mesajele din partea mea.

89

– Cum s` uit? Mi-am notat totul.Dup` dou` zile, Andrea se \ntoarse \n Sardinia [i

r`mase dezam`git` când descoperi c` Tim nu era la alber-go. |i l`sase o scrisoare prin care-i spunea:

" Draga mea Andrea,Am fost nevoit s` plec de urgen]` pe iahtul Grazia.

Enrico m-a rugat s` te anun] c` te invit` s` vii [i tu aicicât mai curând. A[a c` fii atent`! S-ar putea s` te invitela cin` \n seara asta. Dar dac` e[ti prea obosit` [i vrei s`r`mâi la han, spune-i [oferului s` vin` s` te ia mâinediminea]`.

Sper c` totul e bine. A[tept ve[ti de la tine, Tim"

Andrea nu [tia ce s` fac`. Abia a[tepta s` se duc` pe iah-tul luxos, dar sentimentele ei pentru Enrico se schimba-ser`. Se a[teptase s` cineze \ntr-un cadru intim cu Tim,povestindu-i problemele care-i preocupau. Avea timp s`discute [i alt` dat` cu el, dar mai rare erau ocaziile s`viziteze un iaht de lux. Se gândi ce rochie s` poarte \n searaaceea, ca s` nu se mai simt` eclipsat` de Francesca.

{oferul o a[tepta pe teras` luându-[i cina. Ce s` fac`?Brusc, se apuc` s` \mpacheteze gr`bit`. {oferul o condusecu vitez` prin noapte spre Porto Grazia, acolo unde oa[tepta barca cu motor care avea s-o duc` pe iaht.

Aerul serii era rece. Puntea era pustie, dar, ca din senin,ap`ru un membru al echipajului care o ajut` s`-[i duc`

90

bagajele. |ndreptându-se spre cabina ei, sim]i de undevadin spate dou` mâini puternice cuprinzând-o \n bra]e.

Se \ntoarse cu fa]a [i Enrico \ncepu s-o s`rute la \ntâm-plare pe frunte, pe obraji, pe buze, pe b`rbie, sorbind-odin ochi cu nesa].

– Cara mia, cât de mult m` bucur s` te v`d! Tim mi-aspus c` e[ti prea obosit` ca s` mai vii \n seara asta. Dar eusim]eam c` vei veni.

– Nu sunt obosit`.– {tiu, spuse Enrico zâmbind.Avea o dantur` perfect`, era \nalt, frumos, distins. Da. |l

pl`cea cu adev`rat. Andrea se sim]i \nfiorat` de emo]ie. – M` bucur s` te rev`d, Enrico. – {tii, \mi strici tot programul pe care mi-l f`cusem pen-

tru vara asta. Eu [i Francesca trebuia s` fim de trei zile laLausanne. Apoi trebuia s` ajung la New York. Dar n-amputut s` plec f`r` s` te v`d. Nu mai pot sta decât dou` zile,apoi...

Intrar` \n salon, unde to]i invita]ii \i a[teptau. Enrico \[isprijini mâna pe umerii ei [i familia Gonzales o \ntâmpin`pe Andrea cu prietenie.

– Poimâine trebuie s` zbur`m spre State, spuse domnulDonaldson. Dar m` bucur s` v` rev`d, domni[oar` Hope.{i abia a[tept`m s` vizit`m [i noi Porto Grazia. Nu putems` plec`m f`r` s` vedem ora[ul lui Enrico.

Tim [i Francesca st`teau \mpreun` pe o canapea, cub`uturile a[ezate pe o m`su]` joas` \n fa]a lor. Tim seridic` \n picioare ca s-o \ntâmpine pe Andrea [i o \ntreb`cum fusese excursia. P`rea serios [i lini[tit. Dac` se bucura

91

s-o aib` pe Andrea \napoi, lâng` el, nu l`sa s` se vad`. {iFrancesca era mai lini[tit` ca de obicei. Amândoi p`reaurelaxa]i [i mul]umi]i \mpreun`.

Cina i se p`ru Andreei intim` [i cochet`. Dup` ce mân-car`, \[i b`ur` lichiorurile discutând lejer. Enrico o invit`pe Andrea pe punte.

– Draga mea, \ncepu el dup` ce r`maser` singuri,mâine diminea]` trebuie s` le ar`t Donaldsonilor PortoGrazia. Dar dup`-amiaza este numai a noastr`, da?

– Trebuie s`-mi \ntreb [eful, spuse Andrea zâmbind.– Vrei s` \not`m [i s` facem plaj`?– Da. Am descoperit o plaj` retras`. Putem s` mergem acolo.– A[a r`mâne, bine?– Dar [i Tim cunoa[te plaja asta. S-ar putea s` se duc`

[i el acolo \mpreun` cu Francesca. – N-am nevoie de Tim [i de Francesca, drag`. Te vreau

doar pe tine. Avertizeaz`-l pe Tim din vreme.– E[ti autoritar, Enrico.– {tiu. Este unul din defectele mele. Dar nu vreau s` fiu

[i cu tine, carissima. Am un sentiment ciudat fa]` de tine.Spun ciudat, pentru c` nu mi se \ntâmpl` s` m` simt umil\n fa]a cuiva. Niciodat` nu m` rog de oameni s`-mi oferece-mi doresc. Pur [i simplu cer [i mi se d`. Cu tine este alt-fel. M` faci mai blând, Andrea. E posibil s` m`\ndr`gostesc?

Andrea izbucni \n râs. Enrico se aplec` [i o s`rut` pe gât.– A[a r`spunzi tu unei \ntreb`ri importante? \ntreb` el.– Oh, Enrico, râd pentru c` nu-mi pari deloc umil,

rug`tor sau blând. Caracteriz`rile astea nu ]i se potrivesc.

92

– Vezi ce mi-ai f`cut, \i repro[` el punându-i o mân`dup` umeri [i apropiindu-se mai tare de ea.

R`maser` t`cu]i privind marea [i lumini]ele \ndep`rtate aleora[ului. Când ap`rur` Tim [i Francesca, se \ndep`rtar` pu]in.

Când Andrea se retrase \n cabina ei elegant`, se \ntinse\n pat [i c`zu pe gânduri. |[i aminti avertismentele lui Tim,\ntrebându-se care erau sentimentele ei adev`rate fa]` deEnrico. Era vorba de ceva mai profund decât un simpluflirt. Dar Enrico nu se \ndr`gostise de ea. Nu se puneaproblema c`s`toriei. El tr`ise \n burl`cie mul]i ani. Nici nu[tia cum s` se simt` – fericit` sau trist` – c` \ntâlnirea loravea s` fie atât de scurt`.

A doua zi de diminea]` se \ntâlnir` pe punte [i luar`micul dejun. Lipseau familia Donaldson [i Francesca,ace[tia preferând s` m`nânce \n cabin`. Apoi, to]i [ase seurcar` \n barca cu motor [i pornir` spre Porto Grazia.

Soarele dogorea intens desupra capetelor lor [i dru-murile pr`fuite, buldozerele [i muncitorii care roiau maigr`bi]i ca de obicei \n jurul lor, erau prea mult pentruFrancesca [i doamna Donaldson. Cele dou` femei se a[ezar`la umbra copacilor [i comandar` b`uturi r`coritoare. Enrico\i ar`t` domnului Donaldson [antierul dându-i diverseexplica]ii, iar Tim [i Andrea avur` ocazia s` stea de vorb`.

– Totul e \n regul`? \ntreb` Tim. Cum a fost c`l`toria?– Tuburile cu plan[e au stârnit suspiciuni oamenilor de

ordine din aeroport [i am fost nevoit` s` le ar`t con]inutul.|n rest, totul e bine.

– Perfect. O s`-l trimit` Hugh pe Oliver Trent laMarbella?

93

– Da.– Foarte bine. – Tu ce ai f`cut?– Foarte bine. Familia Donaldson s-a ar`tat interesat`

de proiectul vilei doamnei Zoupanos [i planurile de laPorto Grazia. M-au rugat s` le proiectez [i lor casa pe carevor s` [i-o construiasc` \n Westchester County. Ei deocam-dat` locuiesc \n Michigan, dar ambele lor fiice s-au m`ritat\n statul New York, [i s-au hot`rât s` se mute [i ei maiaproape de ele. Dar nu pot s` le fac nici o propunere pân`nu v`d terenul.

– O s` ai faim` interna]ional`.Tim zâmbi.– Vom vedea.– Apropo, Tim. Enrico m-a rugat s` m` duc cu el la

plaj` \n dup`-amiaza asta. Te superi dac` mergem pe micata plaj`?

– Dar nu e a mea. Eu doar am descoperit-o. Duce]i-v`. A[ fivrut s` merg [i eu acolo, dar cred c` nu i-ar conveni lui Enrico.

– Din partea mea, e[ti bine venit.– Nu te \ngrijora, Andrea. Am \n]eles mesajul. Enrico te

vrea doar pentru el. Distrac]ie pl`cut`.Doamna Donaldson veni spre ei.– Domnule Burnet-Wilde, spuse ea, a]i f`cut un or`[el

minunat. |mi plac ideile dumneavostr`. Sunte]i original.Domane! Ce cald s-a f`cut. Nu vre]i s` be]i [i dumneavostr`un suc rece?

Mai târziu se \ntâlnir` to]i [i plecar` pe iaht, unde luar`masa de prânz.

94

Capitolul 6

C`utar` plaja descoperit` de Tim [i o g`sir` repede.Andrea fusese acolo de câteva ori. Deja era obi[nuit` cudrumul anevoios printre stânci, dar Enrico insist` s-o ajute.Soarele era foarte puternic. C`utar` un loc mai umbros [ihot`râr` s` fac` baie imediat.

Andrea era \mbr`cat` \ntr-o rochie sub]ire. Pe dedesubtpurta costumul de baie. Se dezbr`c` rapid [i se duse pemal, a[teptându-l [i pe Enrico s` se dezbrace. Valurile \iloveau ritmic picioarele, dându-i fiori.

Enrico veni lâng` ea, \i \nconjura talia cu bra]ul drept [iintrar` \mpreun` \n mare. Se p`rea c` \ntreaga lume\nsorit` era a lor. |ntinderea nesfâr[it` de ap` str`luceaalbastru pân` la orizont. |n spatele plajei se ridicau vâr-furile stâncoase [i doar ]ip`tul p`s`rilor \i anun]a c` nusunt complet singuri.

Dup` ce obosir` dup` atâta \not [i joac` prin ap`, seduser` pe nisip [i se \ntinser` pe prosoape, la umbr`.

95

Enrico r`mse o vreme nemi[cat lâng` ea. Apoi Andrea \isim]i mâna blând` mângâindu-i spatele. Brusc, se \ntoarsespre ea, o privi \n ochii care \n dup`-amiaza aceea eraufoarte verzi, se aplec` asupra ei [i-i s`rut` u[or buzele.Andrea nu apuc` s` se bucure de blânde]ea acelui s`rut,pentru c` Enrico o lu` prin surprindere \mbr`]i[ând-ostrâns [i s`rutând-o cu pasiune.

Primul impuls al Andreei fu acela de a \ncerca s` scape.Dar el nici m`car nu-i sesiz` rezisten]a. Dup` câtevasecunde, Andrea se relax` \n bra]ele lui [i \ncepu s`-ir`spund`.

Nu putea spune cât timp durase acel s`rut. Dup` ceEnrico o eliber`, nu se \ndep`rt` de ea. O privi \n ochi [i-iridic` b`rbia cu dou` degete.

– E[ti prea frumos, Enrico, spuse ea privindu-i ochii negri.– Poate cineva s` fie prea frumos? \ntreb` el mângâin-

du-i p`rul.– Prea frumos \n detrimentul altora. Lumea te r`sfa]`.

E[ti obi[nuit s` cape]i totul cu u[urin]`.– Asta m` va ajuta s` te am [i pe tine?– O s` \ncerc s` nu se \ntâmple asta, zâmbi ea.– De ce o s` \ncerci? De ce m` respingi?– Pentru c` sunt o femeie cu capul pe umeri.– Te rog, Andrea, \n cazul meu s` nu mai fii cu capul pe

umeri. M`car \n dup`-amiaza asta.– Am petrecut o dup`-amiaz` minunat` cu tine, Enrico.

Dar nu pot spune c` mi-am p`strat capul pe umeri.– {tii ce-mi place la tine, Andrea? Printre multe alte

calit`]i, ai un fel al t`u de a fi. Cum s`-i spun? St`pânire de

96

sine? Un fel de balan]`. Pu]ine sunt femeile care au aceast`calitate. Am \ntâlnit o mul]ime de femei prostu]e. {i omul]ime de femei care erau interesate mai mult de baniimei decât de mine.

– Nu pot s` cred.– Sunt convins c` pe tine nu te intereseaz` banii mei. – Toat` lumea e interesat` de bani.– Dar tu nu pui banii pe primul loc. La \nceput am fost

sup`rat c` n-ai vrut s` m` \nso]e[ti \n Rodos [i Creta, darapoi ]i-am admirat loialitatea fa]` de Tim. |mi place loiali-tatea care nu trebuie cump`rat`.

– Asta e singura adev`rat`.– Am fost nevoit deseori s` cump`r loialitatea oame-

nilor. {tii, Andrea, cu tine pot s` vorbesc multe lucruri.Simt c` a[ putea discuta [i afaceri cu tine [i m-ai \n]elegef`r` s` te plictise[ti. Majoritatea femeilor vorbesc despremod`, sau bârfesc.

– S` nu-]i \nchipui c` eu sunt altfel. {i mie \mi place s`vorbesc despre mod`. Dar m` intereseaz` [i planurile tale,afacerile. Totu[i b`rba]ii sunt obseda]i. Vorbesc numaidespre afaceri. Ar trebui s` fie pu]in interesa]i [i de mod`.

– E cam greu.– De exepmlu, spuse Andrea hot`rându-se s` ia taurul de

coarne, acum a[ vrea s` discut cu tine despre Porto Grazia.Enrico se aplec` [i o s`rut` pe buze.– Mai bine nu, spuse el.– Serios, Enrico.– Bine. Te ascult. Ce vrei s` discut`m despre Porto

Grazia? Vrei s`-]i dau un apartament?

97

– Nu! Doamne! Ce idei \]i vin! Sigur c` nu. – Atunci?– Enrico, [tiai c` s`tenii nu sunt prea entuziasma]i de

ideea asta?El o privi t`ios.– Nu. Nu [tiam. Tu de unde ai aflat?– Se vorbe[te. S`tenii simt c` sunt for]a]i s`-[i

p`r`seasc` micile propriet`]i. Nu [tiu dac` au motiv s`cread` asta, dar ei a[a spun.

– Cum sunt for]a]i? Oamenii mei le-au oferit ni[tepre]uri avantajoase.

Andrea \i povesti despre \ntâmpl`rile familiei Bottari [iFilippo Bracco.

– Filippo Bracco? \ntreb` gânditor Enrico. ~sta este fer-mierul din vale?

– Da. Are cel mai fertil p`mânt din zon`. Chiar ai nevoiede p`mântul lui?

– Da. Mi-ar pl`cea s`-l am. S-ar putea s` ne extindem.– A[a de departe?– Nu imediat. Dar cine [tie ce ne rezerv` viitorul? S-ar

putea ca sta]iunea s` devin` a[a de popular`, \ncât s` fienecesar` o extindere. Te asigur c` acest Bracco vrea s`scoat` cât mai mult pe terenul lui.

– S-ar putea. Dar e[ti sigur c` nu e implicat`mafia?

– Mafia! râse Enrico. Ce prostii le trec oamenilor princap! Sigur c` nu e vorba de nici o mafie.

– E[ti sigur c` nici unul dintre oamenii t`i nu folose[temetode ilegale de convingere?

98

– Dac` ar fi a[a, a[ [ti [i n-a[ permite. Asta te \ngrijo-reaz`, carissima? \ntreb` el serios.

– N-a[ vrea s` cred c` e[ti implicat \n a[a ceva. Tu ai atâtde mult [i ei au atât de pu]in. Oamenii s`raci ]in la mica loravere, pentru c` este a lor [i reprezint` tot ce au.

– E[ti prea bun`, Andrea.– Hei! Nu vorbeam de mine.– Ba da. O s` m` interesez ce se petrece acolo, de

dragul tù. Dac` vreun om de-al meu face presiuni, o s`-lopresc pentru tine. Te bucuri?

– Nu-mi place motivul pentru care vrei s` opre[tiac]iunile oamenilor tì, dar m` bucur.

– {i tu ce o s` faci pentru mine?– Ce pot face?– Nu [tii? \ntreb` el \ncle[tându-[i maxilarul.Se privir` intens mult` vreme.– Dac` te referi la ce cred eu, r`spunsul este nu. |mi

pare rù, spuse ea ridicându-se \n picioare. M-am uscatacum [i vreau s` m` \mbrac.

– Tu nu [tii decât s` ceri? o \ntreb` Enrico privind-ocum se \mbrac`.

– {tii c` nu-i adev`rat, spuse Andrea rece.– Dar de ce nu vrei s`-mi oferi ce-mi doresc?– A[a...– Nici m`car dac` a[ fi disperat?– Nu.Enrico se ridic` \n picioare [i \[i puse mâinie pe umerii ei. – Draga mea, fii bun` cu mine.– Enrico, \mi pare rù, dar ai gre[it adresa.

99

– M` gândesc la toate lucrurile frumoase pe care ]i lepot oferi. Po]i avea tot ce-]i dore[ti.

– Dar nu vreau nimic de la tine, spuse ea ferm.Brusc Enrico o cuprinse \n bra]e [i \ncepu s` se

\nvârteasc` cu ea prin nisip.– Carissima, râse el, sunt mândru de tine.– M` tachinezi.– Draga mea, nu te \ngrijora. Nu te for]ez. O s`-]i demon-

strez c` nu se petrece nimic ciudat \n Porto Grazia. Hai s`plec`m de aici. A fost o dup`-amiaz` minunat`, nu-i a[a?

– Cu siguran]`.Andrea sim]i c` ajunsese undeva \n ziua aceea. Tim \i

privi apropiindu-se de iaht \n barca cu motor [i sim]i c`ceva se schimbase. Rela]ia lor era alta. Enrico nici nu se maistr`duia s`-[i ascund` admira]ia. {i asta o jena pu]in peAndrea. Francesca \i privea cu dezaprobare. Probabil erageloas`. Nu voia ca o secretar` s`-i \nlocuiasc` mama.

Andrea abia a[tepta s` vorbeasc` \n particular cu Tim,ca s`-i povesteasc` discu]ia cu Enrico.

– Cum v-a]i distrat? o \ntreb` Tim pe Andrea \ntâm-pinând-o.

– Minunat, spuse ea. Lui Enrico i-a pl`cut mica ta plaj`.– }i-am mai spus, Andrea. Nu-i a mea. Mai degrab` este

a lui Enrico. Andrea se a[ez` pe o canapea, \nc`lzit` de soarele blând

al apusului, \ntinzându-[i picioarele lungi [i bronzate.Domnul Donaldson li se al`tur` [i \l rug` pe Tim s`-i

prezinte ni[te schi]e de idei ale casei pe care avea s-oproiecteze. Tim ceru s` i se \ntind` o mas`, apoi se duse \n

100

cabin` [i-[i aduse câteva coli de hârtie [i ustensile dedesen. Schi]` rapid câteva idei, uimindu-i pe to]i cu abili-tatea lui de a reprezenta realitatea. Domnul Donaldson sear`t` optimist [i entuziasmat.

– Asta nu-i nimic, spuse Tim f`r` fals` modestie. Vomintra \n am`nunt dup` ce voi vizita terenul din New York.

Dup` ce Tim \[i strânse desenele, doi osp`tari venir`\nc`rca]i cu t`vi pline cu aperitive. Andrea alese caviarul [io vodka-tonic. Tavani oferea o cin` fastuoas` de desp`r]ire.De[i Andrea prefera simplitatea hanului Albertini, nu puteas` nu admit` c` era impresionat` de luxul de pe Grazia.

Familia Donaldson se retrase s` se odihneasc` pu]in\nainte de a se schimba pentru cin`. Apoi Enrico fu chemat latelefon, l`sându-i pe Tim [i Andrea \n compania Fancesc`i.Andrea ar fi dorit s` discute ceva cu Tim \ntre patru ochi, darFrancesca nu avea de gând s` plece. |ns`, la un moment dat,un osp`tar veni s-o anun]e c` tat`l ei voia s` vorbeasc` cevacu ea. Francesca strâmb` din nas, dar se supuse.

Pe punte r`m`seser` doar Tim [i Andrea. – Ei, \ncepu el, te sim]i bine?– Nu [tiu dac` m` simt mai bine decât tine.– |n ciuda aparen]elor, s` [tii c` am muncit destul de

mult.– Spre deosebire de mine, complet` Andrea zâmbind.

Recunosc. Te anun] c` sunt dispus` s` te ajut oricând ainevoie de mine.

– Deocamdat` simte-te bine. Voia avea nevoie de tinecând ne vom \ntoarce la Porto Grazia. Cum ai petrecutdup`-amiaza asta cu Enrico?

101

– Foarte bine. Dar s` l`s`m asta. Bine c` am r`mas \nsfâr[it singuri! Muream de ner`bdare s`-]i spun ceva. Amvorbit cu Enrico despre temerile [i sup`r`rile s`tenilor \nleg`tur` cu Porto Grazia.

– Crezi c-a fost \n]elept? – De ce? Dup` câte mi-am dat seama, Enrico nu [tia ce

se petrece acolo [i mi-a promis c` se va interesa [i dac`descoper` ceva, o s` intervin`.

– A[a ]i-a spus el...– Cum po]i fi atât de suspicios? De ce ar apela Enrico la

mafia, când are atâ]ia bani ca s` onoreze orice preten]iematerial` a s`tenilor?

– Draga mea, Enrico nu s-a \mbog`]it pl`tind \n stânga[i-n dreapta, dac` nu era absolut necesar. {i aici nu e vorbade sum`, ci de faptul c` s`tenii nu se las` convin[i.

– Vai, Tim! Cum po]i s` stai aici, pe iahtul lui Enrico,s`-i bei bùturile, s` te bucuri de opulen]`, s`-i accep]iofertele de serviciu, [i totu[i s`-l critici? Nu te \n]eleg.

– Atunci, las`-m` s` te fac s` \n]elegi. Iahtul `sta,bùturile, mâncarea [i toat` opulen]a sunt modul luiEnrico de a face afaceri. N-am de ce s`-i fiu recunosc`tor.|i proiectez un ora[ care-l va umple de bani [i pentru caremi-a pl`tit un onorariu bun, dar insignifiant pentru el.Crezi c` am prejudec`]i \n ceea ce-l prive[te? Gre[e[ti. Suntfoarte deta[at. {i a[a ar trebui s` fii [i tu. Singurul lucru decare m` po]i acuza este c` n-am \ncredere \n el.

– Eu nu sunt a[a de suspicioas` ca tine.Discu]ia lor fu \ntrerupt` de apari]ia lui Enrico \n per-

soan`. Se a[ez` lâng` Andrea [i \[i lu` bùtura de pe mas`.

102

– Din p`cate, spuse el, eu [i Francesca trebuie s`plec`m mâine. Nu mai putem amâna c`l`toria spreLausanne. Mâine diminea]` elicopterul \i va duce peDonaldsoni la Roma, de unde vor lua avionul spre State.Dup` ce se va \ntoarce, dup`-amiaz`, vom pleca [i noi.

Enrico \[i puse o mân` dup` umerii Andreei [i continu`:– Cara, dac` vrei s` mai stai pe iaht, e[ti invitata mea.– Nu, Enrico, mul]umesc. Eu [i Tim avem mult de

lucru. Trebuie s` ne \ntoarcem la hanul Albertini.– O s` v` duc dorul, spuse Enrico privind-o mai mult pe

Andrea. Cina fu delicioas` [i servit` perfect, ca de obicei. Cu

toate astea, \n atmosfer` plutea parc` regretul anticipânddesp`r]irea. Din unsprezece oameni, câ]i fuseser` la\nceput pe iaht, r`m`seser` [ase, [i a doua zi to]i aveau s`se \mpr`[tie \n diverse col]uri ale lumii, cu treburile lor.

Donaldsonii se \ntorceau la copiii [i nepo]ii lor, la NewYork, Enrico [i Francesca se duceau la Lausanne, a[tepta]ide cine [tie ce om de afaceri, iar Tim [i Andrea se \ntorceaula albergo pentru a re\ncepe munca obi[nuit`.

Dup` cin`, Enrico o chem` pe Andrea \n biroul lui pen-tru a-i ar`ta ceva. Dup` ce intrar`, Andrea se \ntreb` desprece putea fi vorba. Enrico deschise un mic seif [i-i \ntinse ocutie lung` de catifea. Când o desf`cu, Andrea v`zu\n`untru o br`]ar` superb` cu diamante.

– Nu pot s` accept a[a ceva, refuz` ea \napoindu-i luiEnrico darul, care avea probabil o valoare exorbitant`.

– De ce? Mi-ai oferit atâtea pl`ceri. Vreau s` ter`spl`tesc.

103

– Nu ]i le-am oferit cu un scop.– Nu-]i place?– Este superb`, dar nu pot s` accept un asemenea dar. – Te rog. |]i va aminti de mine.– N-am nevoie de cadouri ca s`-mi amintesc de tine,

Enrico. Po]i s` fii convins.– Accept`-l ca dar de ziua ta.– Dar nu e ziua mea. Mai este pân` atunci, spuse

râzând Andrea.– S` spunem c` e ziua ta.– Enrico, e[ti adorabil [i-]i mul]umesc pentru gest. Dar

e prea valoros.– Nu e chiar a[a de valoros.Andrea zâmbi ne\ncrez`toare.– Alt` dat`? \ntreb` Enrico privind-o intens.– Da. Alt` dat`, accept` Andrea.Enrico puse br`]ara \napoi \n seif. Apoi se apropie de

Andrea [i o lu` \n bra]e. – Când o s` te rev`d? O s` vii cu Tim la New York?– Nu m` gândesc a[a departe deocamdat`.– Ar trebui. }i-ar pl`cea s` vii?– Mi-ar pl`cea s` v`d New York-ul. – Atunci las`-m` s`-]i aranjez venirea.|mbr`]i[area insistent` a lui Enrico \ncepu s-o deran-

jeze. Ar fi vrut s`-l resping` [i s`-i spun` c` era timpul s` se\ntoarc` pe punte. Ar fi fost nerecunosc`toare. Se sim]ea\ntr-un fel... obligat` s`-i fac` lui Enrico pe plac. Dar \naintes` apuce s` spun` ceva, u[a se trânti de perete [i ap`ruFrancesca.

104

Enrico o eliber` pe Andrea u[or [i \[i privi nemul]umit fiica.– Oh, Papa... spuse Francesca p`rând jenat`. Scuz`-m`.

|mi pare r`u. N-am [tiut. Iart`-m`.– Ce vrei, Francesca? \ntreb` Enrico s`getând-o din

priviri.– Nu conteaz`, Papa. Vorbim alt` dat`, spuse ea, f`r` s`

plece. – Tocmai ne preg`team s` venim [i noi pe punte, spuse

Andrea f`cându-[i loc pe u[a \ngust`, trecând cu greu deFrancesca.

Aceasta venise special ca s`-i opreasc`. Fusese preapreocupat` la \nceput de Tim, ca s`-[i dea seama c`\ntre tat`l ei [i Andrea se petrecea ceva. Dar, dup`ce-[i d`duse seama, \ncepuse s`-[i exprimenemul]umirea prin aceste mici trucuri. Andrea se \ntre-ba ce o deranja pe Francesca. Ar fi trebuit s` se bucure.A doua zi toat` lumea pleca [i nu mai avea nici unmotiv de \ngrijorare.

A doua zi de diminea]`, Donaldsonii \mpreun` cu Tim[i Enrico plecar` pe ]`rm. Familia Donaldson era a[teptat`de o ma[in` care avea s`-i conduc` la elicopter. Enrico [iTim plecar` \ntr-o inspec]ie la Porto Grazia. Pe iaht nu mair`m`seser` decât echipajul, Francesca [i Andrea. Andrea seduse pe punte s` fac` plaj`, iar Francesca r`mase \n cabinaei.

Stând \n [ezlongul confortabil, Andrea privi \n jur.Curând avea s` p`r`seasc` iahtul. Se \ntreb` dac` avea s`mai aib` ocazia vreodat` s` stea pe un iaht de lux, cum eraGrazia. Nu [tia ce pl`nuise Enrico \n leg`tur` cu ea. |i spu-

105

sese c` voia s-o invite la New York. Dar probabil c` nu segândea decât la o leg`tur` trec`toare, ceea ce era contrarprincipiilor Andreei.

De[i \[i d`dea seama c` principiile ei puteau s` par`demodate, nu avea ce face. A[a era ea. Iar dac` s-ar fi pusproblema c`s`toriei, n-ar fi [tiut ce s` fac`. Via]a de nomadpe care o ducea Enrico era prea mult pentru Andrea. Iarfiica lui... Niciodat` nu avea s` se \n]eleag` cu Francesca. {iaceasta avea o vârst` foarte apropiat` de a ei. Cum puteaAndrea s` fie mama vitreg` a Francesc`i?

Gândurile Andreei fur` \ntrerupte de apari]ia fiicei luiEnrico.

– Nu [tiam c` ai r`mas pe iaht. Credeam c` ai plecat [itu \mpreun` cu tata, spuse Francesca p`rând surprins` s-ovad` pe Andrea.

– N-am plecat, dup` cum vezi, zâmbi Andrea.Francesca r`mase \n picioare, privind-o atent, dând

impresia c` ar fi vrut s` discute ceva cu ea, dar nu [tia cums` \nceap`.

– Duci o via]` frumoas` al`turi de Tim.– Da, recunoscu Andrea. E foarte interesant` munca de

secretar` la firma lui Tim. Dar nu se compar` cu asta, spuseea f`când un gest larg \mprejur.

Francesca \[i scoase ochelarii de soare [i o privi peAndrea \n ochi provocând-o.

– Probabil c` ]i-ar pl`cea s` schimbi via]a de secretar`cu asta, spuse Francesca.

– O, nu. M` mul]umesc cu hanul la care stau \mpreun`cu Tim.

106

– Cred c` m` consideri naiv`, Andrea.– La ce te referi?– Cred c` [tii prea bine. |]i \nchipui c` nu-mi dau seama

ce se petrece \ntre tine [i tat`l meu.– Oricum, nu-i treaba ta.– Ba este. Ceea ce afecteaz` via]a tat`lui meu, afecteaz`

[i via]a mea. – Ai dreptate, fu de acord Andrea \ntrebându-se unde

voia Francesca s` ajung`.– Cred c` ar trebui s` te avertizez, Andrea – pentru

binele tù.– Pentru binele meu? Nu cumva pentru al tù?– Nu. E[ti secretar` (dup` ton, ar fi putut spune la fel

de bine "e[ti o simpl` secretar`"). |ndr`znesc s` spun c` nue[ti obi[nuit` cu stilul de via]` al tat`lui meu.

– Ai dreptate, spuse vesel Andrea. Niciodat` n-am statpe un iaht superb ca `sta. A fost o experien]` interesant`.Iar tat`l tù... Niciodat` n-am \ntâlnit un b`rbat mai fer-mec`tor.

– Aici e probelma. Tata e un b`rbat fermec`tor. Atât defermec`tor, \ncât [i-a luat-o \n cap. Femeile sunt\nnebunite dup` el, iar el le schimb` ca pe ciorapi. O dat`ce a sucit capul unei fete dr`gu]e, nu-l mai intereseaz`.Pleac` spre urm`toarea prad`. Cred c` ai \n]eles gre[itaten]iile [i inten]iile lui.

– Mul]umesc pentru avertisment, spuse Andrea rece.Dar ast`zi pleca]i la Lausanne [i sfatul tù vine cam târziu.

– {tiu eu cum e papa. Cred c` deja te-a invitat la NewYork.

107

– Francesca, zâmbi Andrea, recunoa[te c ai ascultat pe la u[i...– {i dac` am ascultat, ce? Trebuie s` [tiu ce pune papa

la cale, ca s`-l protejez.Andrea t`cu. {tia c` Francesca era geloas`, dar nu

\n]elegea de ce. Poate c` se temea din cauza mo[tenirii.Francesca \i \n]elese gre[it t`cerea.– Poate c` nu m` crezi, dar s` [tii c` are pe cineva la

New York, cu care se \n]elege extraordinar de bine. Crezic` inventez? Papa e discret, dar nu atât de discret ca s` sefereasc` de mine. {i nu e vorba doar de una. Nu vreau s`\n]elegi gre[it dorin]a lui de a se sim]i bine cu cineva \nc`l`toria asta plictisitoare.

– |n]eleg, spuse Andrea deschizându-[i agenda,refuzând s` se mai contrazic` cu Francesca.

– S`-]i mai spun ceva, zise Francesca. |n caz c` n-airemarcat, papa e unul dintre cei mai egoi[ti oameni dinlume. {i tu n-o s`-l schimbi.

Andrea \[i ridic` sprâncenele, uimit` de lipsa de loiali-tate a fiicei lui Enrico. T`cerea [i privirile Andreei o ener-var` [i mai tare pe Francesca.

– Presupun c` te crezi foarte de[teapt`. Ai refuzat biju-teria pe care ]i-a oferit-o. Majoritatea femeilor nu rezist`tenta]iei. Papa le ofer` amantelor lui cadouri, acestea nu lerefuz` [i el se plictise[te repede de ele. El nu se a[teapt` s`fie refuzat. A[a c` pe tine te crede interesant`. Dar te asigurc` e ceva temporar. Am tr`it cu el destul timp, ca s`-mi dauseama cum gânde[te.

– Francesca, scuz`-m`, dar am de scris ceva.– E[ti nepoliticoas`.

108

– {i tu e[ti lipsit` de loialitate – chiar dac` toate spuse-le tale ar fi adev`rate.

– Cred c` preferi s` nu m` crezi. Ei, s` nu spui c` nute-am avertizat, \ncheie Francesca [i se a[ez` pe un[ezlong, la soare.

Andrea nu reu[i s` se concentreze asupra scrisorii pecare voia s-o conceap` pentru cei de acas`. Dac` vorbeleFrancesc`i erau adev`rate? Pe cine s` cread`? Mai bine \[icredea instinctele. Era mai \nclinat` s` cread` ceea cevedea, decât ce-i spunea Francesca – vizibil nemul]umit`de o posibil` rela]ie serioas` \ntre Andrea [i tat`l ei.

B`rba]ii se \ntoarser` \nainte de masa de prânz. |n tim-pul mesei discutar` afaceri, iar Andrea [i Francesca \i ascul-tar` cu aten]ie.

Andrea profit` de ocazie pentru a-l analiza mai atent peEnrico. Felul lui de a se purta cu Tim era prietenesc [i nudovedea vreun interes ascuns.

Dup` mas`, Andrea le turn` lui Enrico [i lui Tim câte ocea[c` de cafea.

– Mul]umesc, drag`, spuse Enrico. Sper c` nu te-amplictisit prea tare discutând numai afaceri.

– Deloc.– |mi pare r`u c` sunt nevoit s` plec. O s` ne duce]i dorul?– Cu siguran]`, Enrico, spuse Andrea, \n timp ce Tim

aprob` dând din cap.– Dar o s` vii la New York, nu-i a[a, Andrea? Tim are

nevoie de o secretar`. Adev`rat, Tim?– Enrico, spuse Andrea, nu tebuie s`-i for]ezi mâna.

|nc` nu [tiu dac` pot s` vin la New York.

109

– Te rog s` \ncerci. New York-ul o s` mi se par` pustiuf`r` tine.

To]i patru izbucnir` \n râs, pentru a destinde atmos-fera. Dup` ce-[i b`ur` cafelele, se preg`tir` de plecare.

Andrea [i Tim \i conduser` pe Enrico [i Francesca la eli-copter, luându-[i la revedere. Francesca \l s`rut` direct, pebuze, pe Tim, iar Enrico \i strânse Andreei mâna c`lduros,plin de promisiuni, [i-i [opti:

– Ne vedem la New York.Dup` ce Enrico [i Francesca plecar`, Tim [i Andrea se

\ntoarser` la han.– Cum te sim]i? Deprimat`? \ntreb` el stând la o cafea

pe teras`.– Nu [tiu. – Crezi c` te po]i apuca de lucru dup` atâta r`sf`]? Sau

vrei s` ne apuc`m de mâine diminea]`? – Nu-i nevoie. Putem s` \ncepem din momentul `sta.

Nu v`d de ce am mai pierde timpul.– }i s-a p`rut c` pân` acum am pierdut timpul?– Nu neap`rat. Dar puteam s` lucr`m mai mult. Hai, la

treab`!Tim \i aduse Andreei ma[ina de scris pe teras` [i se apu-

car` de treab` \ncercând s`-[i scoat` din cap mica vacan]`\n care uitaser` de toate.

** *

110

|n câteva zile \[i stabilir` o rutin`. Andrea scriascrisori, tria coresponden]a, transcria preciz`rile luiTim, d`dea telefoane [i alerga prin diverse ora[e dup`mostre de materiale. Tim vizita \n fiecare diminea]`Porto Grazia [i era din ce \n ce mai nemul]umit deRoberto. Descoperise o mul]ime defecte, care puteau s`pun` \n pericol chiar via]a oamenilor, l`sând la o parteconfortul.

– Dac` zidul `sta e prost f`cut, de unde [tiu eu c` nusunt toate la fel? o \ntreb` Tim pe Andrea exasperat.

– Roberto ce spune?– Spune c` astea sunt gre[eli inerente. Spune c`

oamenii pe care-i are sunt cei mai buni, c` nu poate s`-isupravegheze pe to]i. Unele pot fi gre[eli, dar de ce nuse str`duiesc s` le fac` de la \nceput bine, ca s` nu fienevoi]i s` le repare dup` aceea? Am mai lucrat cumuncitorii pe [antier. Nu e chiar a[a cum spuneRoberto. Dac` vrea, poate s`-i supravegheze pe munci-tori.

– Poate c` Roberto n-are nici o vin`. Cum s` vad` eltoate gre[elile de sub tencuial`?

– Poate. Asta \nseamn` c` trebuie s` fiu eu mai atent. Os` m` duc pe [antier cât mai des.

– Dar când n-o s` po]i s` te duci pe [antier, ce-o s` se\ntâmple?

– Nu [tiu. Cred c` o s`-l rog pe Oliver Trent s` m` ajute.Nu pot fi prezent peste tot. C`l`toria la New York va duramai mult. Apropo de New York. Ce are de gând Enrico cutine? De ce insist` s` vii la New York?

111

– Nu [tiu. Dar prefer s` r`mân aici, cu Oliver Trent.– Enrico are un fel ciudat de a ob]ine ce-[i dore[te. A

fost foarte clar când mi-a spus c` vrea s` m` \nso]e[ti \nState.

– Nu-l l`sa pe Enrico s` te conduc`.– Dar, deocamdat`, este [eful meu. Dac` nu-l

ascult, s-ar putea s` m` \nlocuiasc`. Se poate dispensade mine.

Andrea t`cu, dându-[i seama c` Enrico era \n stare dea[a ceva.

– Nu vreau s` mai insist asupra lui Enrico, spuse Tim.Am observat c` voi doi v` \n]elege]i destul de bine. |ns` nuuita cât de r`u poate fi, dac` nu-i convine ceva.

A doua zi de diminea]`, \n timp ce-[i luau masa \nlini[te, \mb`ta]i de mirosul florilor de portocal,signora Albertini veni la ei \n fug`, dându-le o vesteproast`.

– Signor Tim, signorina! gâfâi femeia speriat`. S-a\ntâmplat ceva \ngrozitor. Ne a[teptam la a[a ceva, darsperam s` nu se \ntâmple. Lui Filippo Bracco i-a fost dis-trus digul. Bietul om! Cu ce-o s`-[i mai adape vitele? Cuce-o s`-[i mai ude r`sadurile?

Andrea ascult` cu aten]ie povestirea signorei, stând \npicioare, prea nelini[tit` ca s` mai poat` sta pe scaun.Filippo Bracco \[i construise digul cu mult timp \n urm`,fiind singura [i cea mai apropiat` surs` de ap` pe care oavea. {i f`r` el, era un om mort.

– Vede]i, signorina? V` spuneam eu c` mafia [i-a b`gatcoada.

112

– A]i anun]at poli]ia? \ntreb` Tim.– Poli]ia? Doamne fere[te! Vre]i s-o p`]easc` [i mai rù?

Dac` ar anun]a poli]ia, cine [tie ce i s-ar mai \ntâmpla!Tim era \nclinat s` cread` c` signora exagera. Dar ea

cl`tin` din cap, exasperat` de ignoran]a lor.– A]i vorbit cu signor Tavani despre ce se petrece pe-aici?

o \ntreb` signora pe Andrea.– Da. {i dup` cum b`nuiam, nu [tia nimic din toate

astea. Dar mi-a promis c` va avea grij` s` verifice [i sòpreasc` orice ilegalitate.

– Atunci de ce toate h`r]uirile nu se opresc?– Poate c` signor Tavani n-a avut timp s` se ocupe de

problema asta. Dar sunt sigur` c` o va face.– S` sper`m c` \ntre timp nu se va \ntâmpla nimic

\ngrozitor, spuse signora [i se duse la buc`t`rie, \ngrijo-rat`.

Tim [i Andrea se privir` peste mas`.– |n]elegi ce \ncerc eu s`-]i explic? o aten]ion` Tim

ridicând dintr-o sprâncean`.– Sunt sigur` c` Enrico n-are nici o leg`tur` cu asta. Nu

pot s` cred a[a ceva despre el. Mi-a spus c` p`rerea lui estec` Bracco e lacom [i vrea s` scoat` cât mai mul]i bani.

– O s` m` duc \n ora[ s` v`d dac` miros ceva. Sper caidolul tù s` nu te dezam`geasc`.

|nainte ca Andrea s` protesteze [i s`-i explice lui Tim cÈnrico nu era idolul ei, acesta se duse direct la ma[ina par-cat` \n fa]a hanului [i porni spre ora[.

113

Capitolul 7

Când Tim se \ntoarse la han, Andrea nici nu-l l`s` s` respire[i s` bea o gur` din berea comandat`, c` \l [i lu` la \ntreb`ri.

– Toat` lumea cunoa[te povestea, \i explic` Tim.Roberto mi-a spus c` a aflat de incident \nc` de la prima or`a dimine]ii. Nici nu [tii cât de repede circul` informa]ia \nsate, prin telefonul f`r` fir. M-a \ntrebat dac` i-am v`zut vre-odat` digul lui Bracco. El sus]ine c` \n orice moment eragata s` se pr`bu[easc`. A[a sunt oamenii. Vorbesc [i tragconcluzii. Ce s` fac`? Se plictisesc [i ei. Afl` c` Bracco n-arenici cea mai mic` inten]ie s`-[i repare digul. De ce? Pentruc` oricum [tie c` va pleca la un moment dat de acolo. Eprea lacom. |ncearc` s` scoat` pe altcineva vinovat de negli-jen]a lui. {i pe cine? Pe omul care refuz` s`-i pl`teasc`pre]ul pe care-l dore[te el. Asta mi-a spus Roberto.

– {i s-ar putea s` nu mint`.– Desigur. Nu-l cunosc pe Bracco. Nu [tiu cum ar`ta

digul lui. Roberto sus]ine c` e posibil ca Bracco s`-l fi

114

d`râmat cu mâna lui. Poate c` de asta nici nu se duce lapoli]ie. Se [tie c` Enrico \i vrea p`mântul. Dar poate c` n-armerge chiar a[a departe. Andrea, [tii ce? Hai s` l`s`m bâr-fele locale [i s` ne vedem de treaba noastr`. Avem alteprobleme mai importante pe cap.

Andrea [tia c` Tim avea alte probleme pe cap. Era pre-ocupat de Porto Grazia [i de noul proiect al casei familieiDonaldson. Dar Andrea se gândea [i la problemeles`tenilor. Spera din tot sufletul ca Enrico s` se ocupe deacest aspect cât mai curând. Dar ea nu putea s` fac` nimicdecât s` a[tepte.

Lucrar` toat` ziua pe terasa umbrit` de vi]a de vie, pân`când signora Albertini le aduse cafeaua de la ora cinci. Abiaatunci, Tim propuse o pauz`.

– Hai s` ne ducem pe plaj` s` \not`m, propuse el.Aleser` plaja descoperit` de Tim, unde Andrea fusese

ultima oar` \mpreun` cu Enrico. Tim \not` ca de obiceipân` departe, \n larg. Andrea r`mase pe mal [i nu se ab]inus`-[i aminteasc` clipele fascinante petrecute acolo, \mpre-un` cu Enrico.

Dar \[i aminti [i avertismentele lui Tim [i ale Francesc`i[i bârfele so]ilor Gonzales. Dac` so]ii Gonzales puteau fiinvidio[i, iar Francesca geloas`, Tim nu avea de ce s-o aver-tizeze \n leg`tur` cu Enrico. Andrea [tia c` majoritateamagna]ilor ajunseser` boga]i [i datorit` folosirii oric`rormetode, pentru a ob]ine ceea ce-[i propuneau, cu oricepre].

Ciudat era c` Andreei nu i se p`ruse c` Enrico ar fi s`ritcalul \ncercând s-o conving` s`-i accepte avansurile. Fusese

115

galant, seduc`tor, dar decent. Ba, mai mult, \ndr`znea s`cread`, judecându-i comportamentul, c` Enrico se\ndr`gostise de ea. De asta se purtase cu ea atât de fer-mec`tor, tandru [i r`bd`tor.

– Visezi cu ochii deschi[i? Sau ai adormit? o \ntreb` Timapropiindu-se de ea.

Andrea \i zâmbi. Ochii ei verzi str`luceau debucurie l`untric`. F`cuse o mare descoperire: Enrico oiubea.

– Cum a fost? \l \ntreb` Andrea evitând s`-i r`spund`.– |mi place mult s` \not.Tim st`tea \n picioare, \n fa]a ei, [i apa i se scurgea din

p`r pe umerii largi, bronza]i de soarele mediteranean. Eraun b`rbat frumos.

Tim \[i [terse p`rul negru, care acum, datorit` soarelui,c`p`tase o tent` aurie, [i se a[ez` lâng` Andrea, pe prosop.

– E pl`cut, nu-i a[a? o \ntreb` el.– Da. |mi place s` stau la soare.– Cât e ceasul? – {ase [i jum`tate.– La ora asta Londra e un iad.– Ai dreptate. Atâta praf, smog [i aglomera]ie...– De când locuie[ti \n Londra?– Dintotdeauna.– {i \]i place? De ce ai preferat s` lucrezi la Bristol?– Am dorit o schimbare. Am auzit de firma ta [i m-am

gândit c-ar fi interesant s` \ncerc.– Le cuno[teai pe studentele acelea din Bristol, care

locuiau \mpreun` cu Lucie Benton, nu-i a[a?

116

Andrea scutur` din cap, sim]indu-se vinovat` c`-lmin]ea. |[i aminti motivul pentru care se angajase casecretar` a lui Tim [i-i veni s` râd`. Dac` ar fi [tiut de la\nceput cu ce om va avea de-a face, nici nu se mai angaja.

– Da, spuse Andrea \ntr-un târziu.– {i pe Lucie Benton o cuno[teai?– Da.– Bine?– Destul de bine.– Ce p`rere ai despre ea?– |mi place. E foarte dr`gu]`. Pare neajutorat`, dar are

suflet bun.– Hmmm, [tii? Uneori semeni cu ea, spuse Tim privind-o

cu aten]ie. Inima Andreei \ncepu s` goneasc` nebune[te. Se \nro[i

violent [i-[i \ntoarse capul \n alt` parte, ca s`-[i ascund`surprinderea.

– Cum adic` sem`n cu ea? pufni Andrea. – Vocile voastre sunt foarte asem`n`toare. {i felul \n

care pronun]a]i anumite cuvinte. – Dar suntem foarte diferite.– Da. Surprinz`tor de diferite.Andrea se gândi c` Tim b`nuia ceva. Faptul c` nu

sem`na fizic cu sora ei, \i d`duse Andreei \ncredere \n sine,neglijând alte aspecte. Ca de exemplu vocea. Era pentruprima oar` când i se spunea c` seam`n` la voce cu Lucie.

|ntorcându-se spre ma[in`, Andrea nu mai scoase niciun cuvânt. I se p`rea c` orice ar spune, folosindu-[i vocea,n-ar face decât s` m`reasc` suspiciunile lui Tim.

117

Urcar` pe o potec` \ngust` [i foarte stâncoas`, iar Timse oferi s-o ajute. |i lu` mâna [i se opri. Andrea se \ntoarsemirat` spre el.

– Iat`-m` singur cu o femeie minunat` [i nu fac nimic!Andrea tres`ri. Ce voia s` spun` Tim? – Pe cine citezi? \ntreb` Andrea, ro[ie \n obraji.– Un clasic \n via]`: Tim Burnet-Wilde. Uite ce zi

minunat`, ce loc s`lbatic, ce fat` frumoas` ]in de mân`!N-a[ fi om dac` n-a[ face ceva, spuse Tim [i pe nea[teptatese apropie de Andrea, s`rutând-o pe buze.

S`rutul lui o transport` pe Andrea \n alt spa]iu. Era atâtde surprins` de gestul lui Tim [i de dulcea]a gurii lui, \ncâtfu incapabil` s` reac]ioneze.

– Nu-i mai bine a[a? \ntreb` el eliberând-o din\mbr`]i[are. Putem spune c` am petrecut o dup`-amiaz`perfect`.

– E mai bine, recunosc, dar nu [tiu dac` asta a fost odup`-amiaz` perfect`.

– Andrea, Andrea... |ntotdeauna rece [i calculat`! râseTim. Hai, c` nu mai ajungem pân` la ma[in`.

Când ajunser` \n dreptul ma[inii, Tim \i deschise u[aAndreei. Dar nu-i d`du voie s` intre. O prinse \ntre u[` [itrupul lui [i o s`rut` din nou.

– Asta ca s` m` conving c` primul a fost adev`rat, glumiel, dar Andrea avu senza]ia c` era ceva mai mult decât atât.

Se urcar` \n ma[in` [i deschiser` geamurile pân` jos,l`sând aerul r`corors al serii s` intre.

– {tii la ce m-am gândit? Propun s` nu ne ducem directla albergo. E prea pl`cut afar`.

118

giannijollys

Tim o lu` pe ni[te drumuri l`turalnice [i \n cele dinurm` se r`t`cir`. Andrea \ncepu s` caute cu disperare indi-catoare, dar nu g`si nici unul. A[a c` Tim se lu` dup`instinct [i \n final, dup` o cotitur`, se trezir` fa]` \n fa]` cuPorto Grazia.

– Andrea, vezi ferma aia? Am o b`nuial`. Cred c`-i fermalui Bracco.

– Se poate. Arat` foarte bine. Se vede c` proprietarul oiube[te.

– M` \ntreb unde e digul. Vrei s` r`mâi tu \n ma[in`? M`\ntorc repede.

Tim se \ntoarse dup` zece minute, când Andrea \nce-puse s` se cam \ngrijoreze. Se f`cuse noapte [i nu era ]ipe-nie de om prin preajm`. Se aflau practic \n s`lb`ticie.

– P`rerea mea e c` cineva a d`râmat digul inten]ionat,spuse Tim urcând \n ma[in`. P`rea destul de solid. Agen]iilui Enrico, vecinii nemul]umi]i sau chiar Bracco \n per-soan` – cineva trebuie s-`l fi d`râmat, c` singur nu c`dea.E ceva putred aici. M` \ntreb de ce Roberto mi-a spus c`digul st`tea s` se pr`bu[easc`. Doar se pricepe la con-struc]ii. Dac` el nu se pricepe, atunci cine? Ce interes aveas`-mi spun` c` digul era prost construit? Ciudat. Foarteciudat.

Andrea se gândea mai mult la s`rut`rile lui Tim. Dardup` comportamentul lui, se p`rea c` el le uitase. Chaira[a indiferent \i era? Andrea \ncerc` s` trateze \ntâmplareacu aceea[i indiferen]` ca [i el.

– Trecând peste astea, s` revenim la oile noastre, spuseTim. |nainte s` plec spre New York, trebuie s` mai fac o

119

c`l`torie la Atena. Spre norocul meu, constructorii deacolo sunt la fel de dornici ca [i mine s` fac` o treab` bun`.M` pot baza pe [eful de [antier al doamnei Zoupanos. Os`-i trimit pe Hugh [i so]ia lui la Atena, s` termine el trea-ba acolo. Le va prinde bine o vacan]`. Oliver Trent o s`vin` aici s` ne \nlocuiasc`, dup` ce plec`m noi. Nu [tiudac` o s` se descurce cu Roberto, dar \i voi face un micinstructaj. Am vorbit cu Hugh la telefon [i mi-a spus cÒliver Trent va veni aici \mpreun` cu logodnica lui. Asta\nseamn` c` po]i veni cu mine la New York, dac` vrei.

– Cum a[a? – Pì, logodnica lui Oliver este secretar` [i \l va ajuta ea

aici. La albergo avem rezervate dou` camere. |ntr-una vasta Oliver cu logodnica [i \n cealalt` po]i r`mâne tu, dac`vrei. Sau te po]i \ntoarce \n Anglia. Cum preferi?

– Nu sunt prea ner`bd`toare s` m` \ntorc \n Anglia.N-am v`zut niciodat` New York-ul. Mi-ar pl`cea s`-l vizitez.

– Dar ]i-ar conveni?– De ce nu?– Am \n]eles c` prietenul tù munce[te la New York \n

vara asta. Dac` afl` c` e[ti \n State, s-ar putea s` te roage s`stai cu el. Enrico abia a[teapt` s` te vad` [i s` petreac` câtmai mult timp cu tine. N-o s`-i convin`. Cum o s` te des-curci cu amândoi?

Andrea nu-i r`spunse imediat. Nu voia s` par` frivol`,\ncurajând doi b`rba]i \n acela[i timp. Voia s`-i explice c`Robin era un prieten la care ]inea foarte mult, dar pe carenu-l iubea. Iar insisten]ele lui Enrico nu-i miroseau a bine.Nu [tia care rela]ie era mai serioas` [i la care ]inea mai mult.

120

– N-ar trebui s`-l l`s`m pe Enrico s` cread` c` ne poatejuca pe degete cum vrea el, spuse Andrea. Crede c` la unordin, toat` lumea e la picioarele lui.

– Indiferent sub ce pretext vii la New York – s` te\ntâlne[ti cu Enrico, s`-]i vezi prietenul, sau s` viziteziora[ul – Enrico va b`nui c` ai venit pentru el.

Se \ntoarser` la han [i mâncar` sub bolta de vi]` de vie.Apoi, Tim se apuc` de lucru, iar Andrea r`mase afar`,privind cerul [i sim]indu-se cuprins` de o emo]ie necunos-cut`, o ner`bdare c`reia nu-i g`sea nici o explica]ie.

** *

A doua zi, Tim \[i petrecu o mare parte din timp laPorto Grazia, f`când ultimele preciz`ri [i observa]ii, pecare Andrea le scrise la ma[in`. Tim avea atât de pu]in`\ncredere \n Roberto, \ncât \l puse chiar s` semneze ocopie a observa]iilor.

|n ziua urm`toare, Tim plec` la Atena [i Andrea rezerv`bilete de avion spre New York. Pe la prânz, stând pe teras`,ca de obicei, signora Albertini veni la ea foarte sup`rat` [i-ispuse:

– Iar i s-a \ntâmplat o nenorocire lui Filippo Bracco. – Povesti]i-mi, signora, spuse Andrea \ngrijorat`,

invitând-o s` stea lâng` ea, pe un scaun.– Filippo are doi copii foarte muncitori. Toat` var`, \n

fiecare zi, cu excep]ia duminicilor, ies \n larg cu barca [ipescuiesc homari. Asta-i o afacere prosper` \n Sardinia,

121

mai ales \n sezonul turistic. {ti]i ce s-a \ntâmplat? Le-adisp`rut barca. Au cùtat-o peste tot. Nimeni nu [tie ce s-a\ntâmplat cu ea. Se pare c` frânghia care ]inea barca a fosttìat` inte]ionat.

– Nu se poate!– Vede]i, signorina? Mai \ntâi digul, acum barca! Astea

nu sunt accidente. Azi au venit negociatorii [i i-au oferit osum` [i mai mare de bani lui Bracco. El i-a acuzat c` i-aud`râmat digul [i i-au scufundat barca, dar oamenii luisignor Tavani, bine\n]eles, n-au recunoscut nimic. FilippoBracco nu le-a acceptat oferta. A[a c` v` \ntreb – ce va maiurma?

Andrea nu [tia cum s-o lini[teasc` pe signora Albertini.|i promise c` imediat cum se va \ntâlni cu Tavani la NewYork, \l va ruga s` afle ce se petrece.

– E prea ocupat, signorina. De ce s`-[i piard` timpul cuni[te oameni simpli care au probleme m`runte? {i pânàjunge]i dumneavoastr` la New York, cine [tie ce maip`]e[te Bracco?

Andrea \[i propuse ca imediat ce va ajunge \n State s`-lroage pe Enrico s` se ocupe de aceast` problem`. Era posi-bil ca Enrico s` fi uitat discu]ia pe care o purtaser` pe plaj`.

Oliver Trent sosi din Anglia cu logodnica lui, Anne.Dup` câteva zile, Tim \i prezent` lui Oliver situa]ia de pe[antier. Andrea se \mprieteni cu Anne [i-i recomand` câte-va restaurante din Alghero, [i-i explic` unde erau plajelecele mai frumoase. |n ultima sear` a lui Tim [i Andrea laalbergo, cinar` to]i patru la lumina lumân`rilor, uitândpentru câteva ore de munc`.

122

Andrea sim]ea c` pierde ceva plecând din Sardinia.Sentimentul se accentu` când Oliver [i Anne \i conduser`la aeroport. C`l`torir` cu avionul pân` la Roma, unde\nnoptar`. Din acel moment totul deveni confuz pentruAndrea. |n dou`zeci [i patru de ore ajunser` pe aeroportulKennedy, de unde \i lu` un taxi [i-i conduse pe o distan]`considerabil` spre hotelul la care familia Donaldson lerezervase camere.

Dup` simplitatea a camerelor de la albergo, aparta-mentul luxos din New York i se p`ru Andreei rupt din alt`lume. Covoarele erau atât de groase \ncât i se scufundaupicioarele \n ele, draperiile de la ferestrele care nu sedeschideau erau din catifea grea [i bogat`, baia era deco-rat` \n verde [i auriu – totul era f`cut pentru a asigura unconfort maxim clien]ilor.

Andrea nici nu se instal` bine \n camer`, c` cineva b`tula u[`. Era un comisionar care-i adusese un co[ cu un aran-jament superb de trandafiri roz, de la Enrico. Dup` cedespachet` bagajele, o sun` Enrico, urându-i bun-venit \nAmerica. Vorbir` câteva minute [i, dup` ce Andrea \imul]umi pentru flori, Enrico o \ntreb`:

– E[ti obosit`, carissima?– Pu]in. Dup` ceasul meu ar trebui s` fie sear`, iar aici

este abia ora prânzului.– Atunci te voi l`sa \n pace ast`zi, spuse Enrico râzând.

Trebuie s` onorez o invita]ie plictisitoare la cin`. Darmâine \]i promit c` ne vedem. Arrividerci, cara mia.

Andrea \nchise telefonul [i c`zu pe gânduri. Aten]iilelui Enrico erau din ce \n ce mai evidente. Ce s` fac`? Cum

123

s` reac]ioneze? Ce voia Enrico de la ea? Dac` ar fi avut vreoleg`tur` \n America, n-ar fi riscat s` se \ntâlneasc` cu ea.Sau, cine [tie?

Se hot`r\ s`-l sune pe Robin. |i c`ut` num`rul de tele-fon \n agend`, dar nu apuc` s`-l g`seasc` [i telefonul sun`din nou. De data asta era Tim.

– Am vorbit cu Enrico, Andrea.– {i eu.– Am \n]eles c` nu v` vede]i ast`zi. Ce vrei s` faci?– Nu [tiu. Ne \ntâlnim cu familia Donaldson?– M` \ntâlnesc mâine cu ei. A[a c` \n seara asta, New

York-ul e al nostru.– Ai vreo idee, Tim?– Hai s` ne \ntâlnim jos, \n hol, [i vedem dup` aceea ce

facem, bine?Andrea se gândi s`-l sune mai \ntâi pe Robin, dar dup`

ce sun` de câteva ori [i v`zu c` nu-i r`spunde nimeni, sehot`r\ s`-l mai caute a doua zi.

Se \mbr`c` repede \ntr-un costum elegant [i cobor\ \nhol, unde se \ntâlni cu Tim.

Prima plimbare prin New York fu de neuitat.Bine\n]eles, Andrea cuno[tea marele ora[ din filme [idocumentare, dar nimic nu se compara cu realitatea.Bulevardul Fifth Avenue p`rea un mare canion \ntre zgârie-norii care-l flancau de-o parte [i de alta. Intrar` \n marilemagazine – Sak's, Bonwit, Lord [i Taylor; vizitar` CatedralaSf. Patrick [i Centrul Rockefeller, se plimbar` printrenewyorkezi [i se sim]ir` ca ni[te englezi la New York, a[acum spunea cântecul.

124

Dup` dou` ore de plimbare, Tim chem` un taxi [i se\ntoarser` la hotel. Andrea murea de oboseal`, dar \[isucea gâtul \n toate p`r]ile, ca s` nu scape cumva dinpriviri vreun zgârie-nori pe care nu-l remarcase.

Dup` ce ajunser` la hotel, se duser` la bar [i coman-dar` dou` ceaiuri. Dup` atâta plimbare, sim]eau nevoia s`se relaxeze. Tim o \ntreb` la ce or` voia s` ia cina.

– Nu trebuie s` te sim]i obligat s` iei cina cu mine, spuseAndrea. E adev`rat c` am cinat \mpreun` \n fiecare sear` laalbergo, dar asta nu te oblig` s` ai grij` [i aici de mine.

– |mi face pl`cere...– Ah! Mi-am amintit de Robin. Trebuie s`-l sun. Cred

c-o s` se bucure s` cineze cu mine. – Atunci, m` simt nevoit s` m` retrag, spuse Tim zâm-

bind politicos.– Nu te deranjeaz`?– Nu, spuse el cu r`ceal`. {tiu c` Robin este prietenul

t`u. N-am nici un drept s` m` amestec \ntre voi doi. Spers` te distrezi bine. Succes.

Când Andrea sun` din nou acas` la Robin, nu-ir`spunse nimeni. I se p`ru ciudat. |l anun]ase cu câtevazile \nainte c` avea s` soseasc` \n State. Ce se \ntâmpla? |lsun` pe Tim [i-i explic` situa]ia.

– M` ofer ca variant`, spuse Tim. Sper s` nu te plic-tise[ti cu mine.

Andrea aproape pufni \n râs. Nimeni nu se putea plic-tisi cu Tim. Dup` ce f`cu un du[ [i se odihni un sfert deor`, Andrea se \mbr`c` \ntr-o rochie sub]ire de m`tase [i \[ilu` pe umeri o jachet` asortat`.

125

Se \ntâlni cu Tim \n hol [i luar` un taxi care-i duse la unrestaurant dr`gu] de pe Fifth Avenue. |n timpul mesei dis-cutar` lejer, f`r` s` pomeneasc` nimic despre proiecte saulucr`ri. Tim \i promisese c` ziua aceea era rezervat`relax`rii.

Dup` ce ie[ir` din restaurant, se plimbar` o vreme pebulevard, f`r` s` g`seasc` un taxi liber.

– E[ti obosit`? – Dup` dou`zeci [i patru de ore... spuse Andrea f`r`

s`-[i ia ochii de la zgârie-nori.– Voiam s`-]i sugerez s` vizit`m ultimul etaj de la

Empire State Building. – Ar fi minunat! Pentru asta nu sunt niciodat` obosit`.– Atunci trebuie s` g`sim neap`rat un taxi. Fifth Avenue

este un bulevard foarte lung. Nu-l putem str`bate pe jos.Taxiul \i l`s` la baza celei mai \nalte construc]ii din

lume. – Noaptea nu trebuie s` st`m la coad`, \i explic` Tim

conducând-o spre lift.Schimbar` lifturile de dou` ori [i \n cele din urm`

ajunser` pe platforma de observa]ie, acolo de unde NewYork-ul se vedea \n toat` splendoarea lui.

Era o priveli[te fantastic`. Un ora[ al luminilor.Ferestrele zgârie-norilor erau luminate, cl`dirile impor-tante erau luminate, bulevardele erau luminate, farurilema[inilor, care de sus p`reau un [uvoi continuu chiar [i laacea or`, luminau str`zile. Tim [i Andrea se plimbar` peplatform`, la mai mult de o sut` de etaje deasupraora[ului, f`r` s` mai simt` pic de oboseal`.

126

Când se \ntoarser`, Andrea \ncepu s` picoteasc` \n taxi. – S` dormi pân` târziu mâine, \i suger` Tim. O s`-]i

comand eu micul dejun \n camer`. Trebuie s` te odihne[ti.O s` vezi – toat` lumea va vrea s`-]i arate ceva la New York.

– Enrico vine s` m` ia la unsprezece.– Odihne[te-te bine pân` atunci. Eu o s` fiu plecat la

ora aceea. M` \ntâlnesc cu familia Donaldson la nou`. Ajunser` la hotel [i Tim o conduse \n camera ei. Fusese

o zi interesant`. {i totul i se datora lui Tim. Se oprir` \n fa]acamerei ei [i Andrea se sim]i cople[it` de recuno[tin]`.Singurul fel de a-i mul]umi care-i veni \n minte fu acela dea-l s`ruta. {i, obosit`, \[i apropie buzele de gura lui.

– Mul]umesc, Tim, [opti ea s`rutându-l.Tim r`mase o clip` uimit, dar apoi \i r`spunse

strângând-o \n bra]e. Apoi o eliber`, \i lu` cheia din mân`,\i deschise u[a [i o \mpinse u[urel \n camer`.

– Cu pl`cere, Andrea, spuse el. Somn u[or.Andrea se opri \n mijlocul camerei, \[i arunc` pantofii

din picioare [i oft`. Tumultul senza]iilor o cople[ise. De ce\l s`rutase pe Tim pe buze? Ar fi trebuit s`-l s`rute doar peobraz. Ce credea acum Tim despre ea?

Dar nu-i p`rea r`u. Problema era c` se sim]ea foarteobosit`. Se plimbase prea mult, b`use prea mult, organis-mul ei fusese suprasolicitat. Trebuia s` doarm`.

127

Capitolul 8

Andrea realiz` a doua zi c` Tim avea dreptate. Toat`lumea abia a[tepta s`-i arate New York-ul. |n timp ce-[imânca \n pat micul dejun comandat de Tim, familiaDonaldson o sun` urându-i bun venit \n State [i o invit` adoua zi la prânz, la ei la mas`.

Apoi \l sun` pe Robin la serviciu, \nainte s` primeasc` [ialte invita]ii.

– Ce faci disear`? o \ntreb` el, dup` ce \i ur` bun-venit,fericit s-o aud`.

– Sunt ocupat`. {i mâine la prânz am o invita]ie. Darmâine sear` sunt liber`.

– Perfect. Sper s` ai timp [i pentru mine. Vreau s` orga-nizez o petrecere pentru tine. Am atâ]ia prieteni cu carevreau s`-]i fac cuno[tin]`!

– E minunat. Dar cu timpul liber stau cam prost.– A[a e la New York, râse Robin. Dar vedem noi cum

facem s` ne \ntâlnim mai des.

128

Andrea \nchise zâmbind. Abia a[tepta s` petreac` \ncompania tinerilor prieteni ai lui Robin. Se cam s`turase deb`rba]ii de vârsta lui Enrico.

La ora unsprezece fix, acesta o a[tepta \n holul hotelu-lui. O lu` pe Andrea de mân`, o \nvârti admirându-i p`rulnegru [i silueta \ncânt`toare f`când-o s` se \nro[easc`, os`rut` pe obraz [optindu-i la ureche cât de dor \i fusesede ea, apoi ie[ir` din hotel sub privirile \ntreb`toare aleangaja]ilor. Pân` [i aici Enrico era cunoscut pentru averealui.

Intrar` \n limuzina parcat` \n fa]a hotelului [i [oferul se\nscrise \n taficul intens.

– Unde mergem? \ntreb` Andrea.– Vreau s`-]i ar`t casa mea din Westchester County.

Proiectul nu-i apar]ine lui Tim. Din p`cate nu-l cuno[teamcând mi-am construit-o. Dar e minunat`, te asigur. Pare a fif`cut` de Tim.

– E[ti dr`gu], Enrico.– De obicei, nu sunt. Dar pe Tim \l admir sincer. Este

un b`iat serios [i talentat. Pune suflet \n ceea ce face.Sem`n` cu un italian veritabil.

Andrea se sim]i la fel de mul]umit` ca [i cum laudelei-ar fi fost adresate ei.

Ie[ir` din New York mergând cu vitez` pe autostr`zilemai libere decât cele din ora[.

– S` vezi ce frumos este toamna, spuse Enrico. Suntni[te culori minunate. Poate c` o s` le vezi \ntr-o zi.

Ajunser` la casa lui Enrico pe la ora prânzului. Casa eraenorm` [i avea stil. P`rea un mic castel. |nc`perile

129

spa]ioase, iluminatul subtil, mobilierul, totul era bine gân-dit [i \nchegat, debordând de confort [i lux.

Casa se afla \n mijlocul unui parc plin cu flori. |nspate era o piscin` imens`, albastr`, sub cerul liber. Peterasa de lâng` piscin`, personalul care nu-[i f`ceasim]it` prezen]a a[ezase o mas` pentru doi. |n spatelelor st`tea un chelner negru \n livrea, gata s`-i serveasc`la un semn.

– Mai \ntâi hai s` bem ceva, spuse Enrico. – Unde e Francesca?– |n Maine, cu ni[te prieteni. Dar cred c` va veni ime-

diat ce va afla c` Tim e la New York.Inima Andreei tres`ri. Deci era vorba de ceva serios

\ntre ei doi. Ce voia de fapt Francesca de la Tim?– Tim nu pare s` se gr`beasc`, continu` Enrico. {i

Francesca nu-i obi[nuit` s` a[tepte. Mi-ar pl`cea s` fie\mpreun`. Nici nu [tii câ]i b`rba]i o vâneaz` pe fiica meapentru avere. Tim nu e ca ei. Se merit` unul pe cel`lalt. Eadev`rat, Tim nu-i a[a de bogat ca Francesca, dar am\ncredere \n el. Nu [tiu \ns` de ce \i rezist` atât de\nver[unat. N-are nici o prieten` \n Anglia, din câte am fostinformat. Dar presimt c` nu va mai dura mult [i va ceda.Fiica mea e irezistibil`, nu-i a[a?

– Sunt convins`. Dar dac` Francesca se va m`rita, nu-ivei duce dorul?

– Am [i eu planutrile mele, care n-o includ pe ea, spuseEnrico zâmbind.

Andrea se \nro[i, ne[tiind ce s` cread`. La ce se gândeaEnrico? Intra [i ea \n planurile lui?

130

Apoi \ncepur` s` m`nânce [i s` discute generalit`]i,despre familia ei [i despre via]a ei de la Londra. U[or-u[or,ajunser` la subiectul Porto Grazia.

– {tii, Enrico, \ncepu Andrea, se \ntâmpl` tot felul delucruri ciudate acolo. Accidentele astea nu se mai oprescpentru bietul Bracco. {tiu c` e[ti ocupat, dar mi-ai promisc` vei verifica ce se petrece acolo.

– Am vorbit cu oamenii de acolo, spuse Enrico nervos.Dac` nu s-au conformat ordinelor mele, o s` aflu de ce.Nu-]i mai bate c`p[orul t`u dr`gu] cu asta, carissima.

Dup` ce terminar` de mâncat, se odihnir` pu]in laumbr` [i mai spre sear`, \notar` \n piscin`. Apoi, Enrico oconduse pe Andrea la hotel.

– |]i mul]umesc pentru ziua asta minunat`, Enrico,spuse Andrea \n fa]a hotelului.

– Te conduc pân` sus.– Nu-i nevoie.– Ei, cum nu?|n fa]a camerei ei, Enrico nu p`rea gr`bit s` plece.– Mul]umesc \nc` o dat`, Enrico, spuse Andrea sugestiv.– Nu m` invi]i \n`untru?– Sunt obosit`. Hai s` ne lu`m la revedere aici.– Aici? Pe coridorul `sta public? Nu, draga mea. D`-mi

cheia, te rog.– Mai bine nu, Enrico, spuse Andreea intrând brusc \n

panic`. Sunt foarte obosit`.– Prostii. Andreea, nu te mai juca cu mine. {tii cât de

mult te iubesc [i te doresc, spuse el luându-i cheia dinmân`, \mpotriva voin]ei ei.

131

Enrico deschise u[a [i-i f`cu loc Andreei s` intre.Andrea ezit`. Sim]ea o greutate \n picioare.

– De ce te temi? \ntreb` Enrico zâmbitor. Nu [tii c` nu-]ifac nici un r`u?

Andrea privi \n jur cu disperare, sim]indu-se prins` \ntr-ocapcan`. Apoi, ca o raz` de speran]`, \l v`zu ap`rând lacap`tul coridorului pe Tim.

– Uite-l pe Tim! strig` ea atr`gându-i \n acest fel aten]ialui Tim, \n caz c` nu-i v`zuse, luminându-se la fa]`, sim]indo imens` u[urare.

– Bun`! strig` Tim apropiindu-se gr`bit. Eram la bar [iv-am v`zut urcând. Pot s` m` al`tur [i eu petrecerii?

– Desigur, spuse repede Andrea. De fapt Enrico voiadoar s` m` conduc` pân` \n camer`. Nu ne-am gândit la opetrecere, dar dac` ai venit [i tu, hai s` bem to]i trei unpahar.

Enrico se \ntunecase la fa]`, \[i fr`mânta nervosdegetele, dar nu mai avea cum s` dea \napoi. Tim \istricase toate planurile. Comandar` b`uturi [i sand-vi[uri \n camer`, discutând despre New York. Nici unuldintre cei doi b`rba]i nu d`deau semne c` ar fi vrut s`plece.

– Fata asta nu-[i mai poate ]ine ochii deschi[i, spuseTim. Hai s-o l`s`m s` doarm`, Enrico.

Enrico nu mai avea ce face. |[i luar` la revedere [iAndrea r`sufl` u[urat` dup` ce Tim [i Enrico plecar`.Adormi \ntr-un târziu [i se trezi a doua zi diminea]` la ora[apte.

La opt o sun` Enrico.

132

giannijollys

– Sper c` nu te-am trezit, spuse el pe un tonfermec`tor, ca [i cum nimic nu s-ar fi \ntâmplat cu o sear`\nainte. La ora zece vin s` te iau.

– |mi pare r`u, Enrico, spuse Andrea f`r` pic de regret.Eu [i Tim am fost invita]i la prânz de familia Donaldson. Iardisear` m` \ntâlnesc cu un prieten din Anglia.

– Prieten? \ntreb` Enrico nelini[tit. Ce fel de prieten?Un b`iat?

– Da. |[i petrece toat` vacan]a de var` aici.– Nu [tiam. Credeam c` ai venit la New York doar pen-

tru mine. S` nu-]i mai programezi timpul. Vreau s` te v`dmâine neap`rat. Te sun eu, bine? Sper s` te g`sesc.

– O s` m` g`se[ti, Enrico, oft` Andrea obosit`.Dup` ce \nchise, comand` micul dejun \n camer`. |n

timp ce mânca, veni un comisionar cu un alt buchet deflori superb, tot de la Enrico.

Se \ntâlni cu Tim mai târziu \n holul hotelului [i petre-cur` o zi interesant` \n compania familiei Donaldson.Vizitar` terenul pe care avea s` fie amplasat` vila, discutând[i analizând posibilit`]ile. Apoi luar` prânzul \n aparta-mentul somptuos al familiei Donaldson, iar spre sear`,Andrea se scuz` [i se duse s` se \ntâlneasc` cu Robin.

Se \ntâlni cu el \ntr-un restaurant mai simplu decât celepe care le v`zuse pe Fifth Avenue, dar foarte pl`cut. Robino \ntâmpin` s`rutând-o de nenum`rate ori pe obraz.

– E[ti minunat`, Andrea! Ia s` te v`d. Doamne! Uitasemcât de frumoas` e[ti. Ia loc, te rog. Cum ]i se pare ora[ul?

– E nemaipomenit, dar sincer` s` fiu, mai mult mi-ampetrecut timpul \n afara ora[ului. }ie cum ]i se pare?

133

– M-am \ndr`gostit de el. O s`-mi par` r`u s` plec deaici. Mi-am f`cut o mul]ime de prieteni. O s`-i cuno[ti [i tu.|]i preg`tesc o petrecere la ei \n apartament.

– Super! Abia a[tept! Dar tu unde stai?– Am \nchiriat un apartament mic. Sunt aici ni[te

pre]uri la chirii! Am o camer` mic`, o buc`t`rie [i mai mic`[i o baie. Dar \mi ajunge.

Apoi \[i povestir` ce f`cuse fiecare de când nu sev`zuser`. Andrea \i povesti totul, f`r` s` se fereasc` –despre iaht, despre Sardinia [i despre albergo.

– Dac` stau s` m` gândesc, spuse ea, mai civiliza]i mi separ oamenii simpli din Sardinia, decât magna]ii.

– Ai dreptate. Ei? Ce spui? E[ti preg`tit` pentru petre-cere?

– Desigur.Dar Robin ezit`. Se \ntoarse spre Andrea [i spuse:– |nainte s` plec`m, vreau s`-]i spun ceva.Andrea \i arunc` o privire rapid`. Imediat \[i d`du

seama c` ceva \n atitudinea lui se schimbase. Robin sepurta cu ea camaradere[te, ca un frate mai mare.

– Am \ntâlnit o fat`. E fantastic`. Ai s-o cuno[ti [i tu.O s`-]i plac` de ea. Ave]i multe \n comun. O s` vin` lapetrecere, de asta ]i-am spus despre ea. Nu [tiam cums`-]i explic \ntors`tura evenimentelor. Dar nu ne-am v`zutde atâta timp. Am stat departe unul de cel`lalt. N-am vruts`-]i spun de ea prin telefon. M` \n]elegi, Andrea? M`ier]i?

– Te iert, Robin. De fapt, nu sunt sup`rat` pe tine. Te\n]eleg. M` bucur pentru tine. Vre]i s` v` logodi]i?

134

– Da. {tii cât de demodat sunt eu. Dar mai \ntâi vreauca Sue-Ellen s` vin` \n Anglia, s`-mi cunoasc` familia.

Robin p`rea cu adev`rat fericit. {i când Andrea ocunoscu pe Sue-Ellen, \[i d`du seama c` ei doi se potriveau[i formau un cuplu fericit. Ea [i Robin nu se iubiser` nicio-dat` cu adev`rat.

Petrecerea fu pl`cut` [i interesant`, dar Andrea nurezist` prea mult. Când se l`s` noaptea, chem` un taxi [i se\ntoarse la hotel. Se gândi mult la Robin [i la Sue-Ellen.{tiuse de la \nceput c` Robin nu era f`cut pentru ea. Eraprea copil`ros. Ea avea nevoie de un b`rbat matur. Cutoate astea, se sim]ea abandonat`.

A doua zi, Tim \i propuse Andreei s` viziteze \mpreun`cu el terenul familiei Donaldson. Dar când afl` c` \ipromisese lui Enrico c` se va \ntâlni cu el, nu protest`.

– Distreaz`-te, Andrea. De fapt, m` descurc [i singur.Dac` ai nevoie de ceva când te \ntorci, m` g`se[ti \n camer`.

– Mul]umesc, Tim. E[ti prea bun. Dar de ce s` amnevoie?

– Tu [tii. Tim \i spusese asta gândindu-se la noaptea \n care o

g`sise pe ea stând \n hol \mpreun` cu Enrico. Sim]ise c`ceva nu-i convenise atunci Andreei.

Dar ziua cu Enrico \ncepu destul de pl`cut.– Ce vrei s` facem? \ntreb` el. Eu [i ma[ina mea suntem

la dispozi]ia ta.– A[ vrea s` facem un tur al ora[ului. Vreau s` vizitez

Wall Street, Central Park, muzeul Guggenheim [i, de ce nu,Harlemul.

135

– La ordinele tale, spuse Enrico dându-i indica]ii [oferului.Pe la ora cinci, dup` ce vizitar` toate obiectivele pro-

puse de Andrea, mâncar` la un restaurant luxos [i Enrico \ipropuse s` bea un ceai \mpreun`.

– Nu-mi place ceaiul.– {tiu eu un loc unde se bea un ceai excelent, spuse

Enrico [i o pofti s` intre \ntr-un bloc zgârie-nori. Liftul \iopri la etajul cincizeci [i Enrco o invit` \ntr-un apartamentcare ocupa un sfert din suprafa]a etajului.

– E al t`u? \ntreb` Andrea.– Da. Nu-mi place s` stau la hotel.– Enrico, dar câte locuin]e ai? \ntreb` Andrea mirându-se

de m`rimea averii lui.|[i b`ur` ceaiul, care era \ntr-adev`r foarte bun [i aro-

mat, pe terasa apartamentului, mobilat cu scaune de inox [iplin de plante [i fori, cu o o priveli[te superb spre Central Park.

– Te invidiez, Enrico. Priveli[tea asta e de vis.– Ar putea fi [i a ta, spuse Enrico apropiindu-se zâm-

bind de Andrea. Te iubesc, cara mia. Cred c` m-am\ndr`gostit de tine din prima clip` \n care te-am \ntâlnit.Dar se pare c` timpul a fost \mpotriva noastr`. Mereu sun-tem pe fug`. |n Sardinia, eu, acum, la New York, tu.

– Ne-am sim]it bine pe plaj`, \i aminti ea.– Dar acum ne putem sim]i [i mai bine, spuse Enrico [i

o s`rut` pe buze.Andrea sim]i c` ceva era \n neregul`. Se sim]ea stânje-

nit` [i parc` ar fi vrut ca Enrico s-o lase \n pace. Nu-i putear`spunde s`rut`rilor cu aceea[i pasiune. |ncerc` s` seelibereze din strânsoarea lui.

136

Dar Enrico nu-i sesiz` ezitarea. Era prea prins de vârte-jul propriei pasiuni.

– Draga mea, de mult nu m-am mai sim]it atras deo femeie a[a cum m` simt atras acum, de tine. M` facis` m` simt tân`r, Andrea. Dar [tii, draga mea, vreau s`fim discre]i. Nu-mi place s` m` afi[ez \n public. Pu]in`lume cunoa[te apartamentul `sta. A[a c` ne vompetrece timpul aici, bucurându-ne unul de cel`lalt.Promite-mi, carissima, c` vei p`stra micul nostrusecret.

– Las`-m`, Enrico. Vreau s` vorbim serios.– Ce vrei s`-mi spui, drag`? Ai nevoie de ceva? – Enrico, iart`-m`, dar ai gre[it adresa, ]i-am mai spus-o.

Sau m` testezi?Enrico izbucni \n râs.– Nu te-am testat niciodat`. Te-am dorit [i te doresc.– Atunci te refuz, cum te-am mai refuzat [i pân` acum.

Am fost proast` crezând c` ne \n]elegem. Se pare c` m-am\n[elat. N-am de gând s` fiu amanta ta. Nici aici [i nici peiaht.

Enrico se \ntunec` la fa]`.– Atunci de ce m-ai \ncurajat? De ce m-ai f`cut s`-mi

pierd timpul?– Am fost naiv` \nchipuindu-mi c` simpla mea prezen]`

\]i face pl`cere.– Poftim? f`cu Enrico ochii mari. Ce ]i-ai \nchipuit \n

mintea ta? C` m` \nsor cu tine? Enrico o privi sincer uluit [i \[i l`s` capul pe spate,

izbucnind \ntr-un râs s`n`tos.

137

– A[a e! continu` el. Ai crezut c` sunt un b`trân pe care-lpo]i prosti u[or. Ai crezut c` tu, fiind de dou` ori maitân`r` decât mine, m` vei convinge s` te iau de nevast` [ivei pune mâna pe averea mea.

– Deloc! strig` Andrea jignit`, dându-[i seama c` vor-bele lui Enrico con]ineau pe jum`tate adev`rul. Pân` aziam crezut c` e[ti un b`rbat bun [i atent. |nc` mai cred c`e[ti frumos [i distins [i sunt convins` c` multe fete te plac.Dar eu nu sunt una dintre ele. Poate o s` ]i se par` ciudat,dar m` simt la fel de bine [i f`r` iahturile [i bijuteriile tale.

Andrea \[i lu` geanta de pe pat [i se duse direct spre u[ade la intrare. Enrico o urm`.

– Andrea, n-am vrut s` spun asta. Mai gânde[te-te.Carissima, chiar te iubesc. Nu m` refuza \nainte s` te maigânde[ti.

– O s` m` mai gândesc, pentru c` nu pot s`-mi scot dinminte ce mi-ai spus. Dar s` nu-]i \nchipui c`-mi schimbp`rerea. Dac` prezen]a mea nu-]i ajunge, nu v`d de ce s`ne mai \ntâlnim, nu-i a[a?

Enrico nu-i r`spunse [i nici n-o mai conduse pân` jos.Andrea avea o figur` rece [i-[i ]inea b`rbia ridicat`. |[ip`str` aceast` expresie pân` \n camera de hotel, unde numai rezist` [i izbucni \n plâns.

Enrico avea dreptate. La ce se a[teptase? S-o ia denevast`? Poate c` n-o min]ise când \i spusese c` o iube[te.I-ar fi oferit o via]` frumoas`. Pân` s-ar fi plictisit de ea, a[acum o avertizase Francesca.

Acum, mai mult ca niciodat`, nu mai avea nici o\ndoial` c` el ordonase accidentele care i se \ntâmplaser`

138

lui Bracco. Enrico era un om bun, atâta timp cât ob]ineaceea ce-[i dorea. Când cineva \i st`tea \n cale, foloseaorice mijloace ca s` \nl`ture obstacolele. |ntr-un fel,bine c` sc`pase de el. Dar se sim]ea din ce \n ce maip`r`sit`.

Brusc, \[i dori s` se afle la mii de kilometri distan]` deEnrico [i de Robin, la hanul acela simplu din Sardinia,unde se sim]ise cel mai bine.

** *

Pe Tim nu reu[i s`-l evite prea mult timp. |n diminea]aurm`toare vorbi cu el la telefon [i Tim \i propuse s` ia\mpreun` micul dejun \n restaurantul hotelului.

– Bun` diminea]a, Andrea, o \ntâmpin` el. M-am gânditc` numai luând micul dejun \mpreun`, pot s` mai discutcu tine. V`d c` e[ti foarte ocupat` cu via]a social`.

Andrea \i zâmbi \ncercând s`-[i ascund` durerea dinsuflet.

– Ce faci ast`zi? E[ti ocupat`? Dac` nu, a[ avea nevoiede ajutorul t`u.

– Sunt liber` ca pas`rea cerului.– Enrico e ocupat?– Presupun c` da. Oricum, sunt secretara ta [i e normal

s` te ajut când ai nevoie de mine. Chelnerul vei la masa lor, cu un telefon cu anten`.

139

– Se pare c` azi nu mai e[ti liber`, zâmbi Tim b`nuindc` la telefon era Enrico.

– Pentru dumneavoastr`, domnule Tim Burnet-Wilde,spuse chelnerul.

Era familia Donaldson, care-i invita pe amândoi la cin`,\n casa uneia dintre fiicele lor, din White Plains.

– Po]i s` vii? \ntreb` Tim acoperind receptorul cumâna.

Andrea f`cu semn din cap c` da [i Tim accept` cupl`cere invita]ia, \n numele amândurora.

Petrecerea fu un prilej de relaxare pentru Andrea. Timfu invitat s`-[i petreac` weekendul \mpreun` cu \ntreagafamilie Donaldson la Cape Cod.

– Mi-ar pl`cea, spuse el. Dar nu [tiu dac` Andrea poates` vin`. Are o mul]ime de prieteni \n New York [i s-ar puteas` fie foarte solicitat`.

– Sunt liber`, spuse Andrea. Mi-ar pl`cea s` v` \nso]esc[i eu.

– Te avertizez, spuse Betty Crawford, una dintre fiiceleso]ilor Donaldson, o s` fie agita]ie mare. Sunt o mul]imede copii [i nepo]i acolo.

– O s`-mi fac` pl`cere, te asigur. Iubesc copiii.Cele trei zile petrecute \n casa de ]ar` din

Massachusetts fur` incomparabil mai pl`cute decât celepetrecute \n hotelul luxos, dar impersonal din New York.Femeile se jucar` cu copiii, iar b`rba]ii discutar` despreplanurile vilei pe care avea s-o proiecteze Tim. Duminic`seara se \ntoarser` \n trei ma[ini [i se desp`r]ir` cordial,insistând s` p`streze leg`tura.

140

Andrea afl` c` primise dou` telefoane – unul de la Enrico,iar cel`lalt de la Robin. Nu-l sun` decât pe Robin, care o invit`la cin` \mpreun` cu Sue-Ellen [i al]i câ]iva prieteni.

– Mai e[ti liber`? o \ntreb` Tim la micul dejun lunidiminea]a.

– |n principiu, da. Mâine voi lua cina cu Robin, dar \nrest, sunt liber`.

– Ce face Enrico?– Nu [tiu.– A insisat atâta s` te aduc \n State [i acum dispare. Mi

se pare ciudat.Andrea se hot`r\ s`-i spun` adev`rul.– Eu [i Enrico ne-am certat. Nu cred c` m` va mai c`uta

de-acum \ncolo. Trebuia s`-]i ascult sfaturile de la \nceput.|l cuno[ti mai bine decât mine. Am crezut c` este un alt om.

– Cred c-ar fi mai bine s` ne \ntoarcem \n Europa,Andrea. Familia Donaldson se pare c` \mi accept` \ntotalitate ideile [i \mi d` mân` liber`. N-am de ce s` maistau aici. Treburile merg de la sine. Te rog s` rezervibilete la avionul de vineri. Ne vom \ntoarce \n Sardinia.Simt c` e ceva putred acolo. S`-l suni pe Oliver Trent cas`-l anun]i c` venim. Dar vezi, s` nu-l treze[ti \n miezulnop]ii...

Era pl`cut s` munceasc` din nou al`turi de Tim. {i abiaa[tepta s` se \ntoarc` \n Sardinia.

Petrecur` ziua \mpreun`, vizitând ora[ul – Muzeul deArt` Modern`, Carnegie Hall, Manhattan. Spre sear`, con-ducând-o pân` \n fa]a camerei ei, Tim \i atinse Andreeiu[or bra]ul [i-i spuse:

141

– |mi pare r`u, Andrea. Sincer. {tiu c`-]i pl`cea de Enrico. Urm`toarele zile trecur` la fel de repede [i de pl`cut \n

compania lui Tim. Vineri, familia Donaldson \i conduse laaeroportul Kennedy, de unde luar` avionul spre Londra.

Andrea sim]ea c` era pe drumuri de o via]`. Seobi[nuise cu ruta Londra – Bristol – Sardinia. La han \i\ntâmpinar` Oliver Trent, Anne [i signora Albertini, maijovial` ca niciodat`, care le \ntinse masa \n`untru.

– E cam frig afar`, le explic` signora.– Povesti]i-ne cum merg treburile pe aici, spuse Tim,

luând o lingur` din supa groas` [i aburind`, g`tit` designora mai bine decât de un maestru buc`tar.

– Roberto a adus mai mul]i muncitori. Se pare c`, dinnu se [tie ce motive, se gr`be[te foarte tare. Ar fi bine s` vii[i tu mâine diminea]` s` vezi ce se petrece. P`rerea mea ec` ceva nu e \n regul`, spuse Oliver.

– Dar cu Bracco ce s-a mai \ntâmplat?– A! N-o s`-]i vin` s` crezi! {tii c` to]i s`tenii se temeau

pentru el. Toat` lumea se a[tepta s` i se mai \ntâmple onenorocire. A[a c` l-au ajutat s` organizeze pândenoaptea. {i ghici ce-au p`]it? |ntr-o noapte, stând la pând`,convin[i c` n-or s` descopere nimic, au observat o mi[careciudat` prin jurul casei. Au prins doi b`rba]i masca]i \ncer-când s` dea foc casei. |]i dai seama ce s-ar fi \ntâmplat dac`n-ar fi stat la pând`? Toat` familia Bracco ar fi ars de vie.Cei doi masca]i erau \narma]i, dar, fiind lua]i prin sur-prindere, n-au mai avut ce s` fac`. Oricum, erau [aseb`rba]i care st`teau la pând` prin tufi[uri. Nu puteau s`-iomoare pe to]i.

142

– {i ce le-au f`cut?– I-au b`tut bine [i i-au l`sat s` zac` pân` a doua zi de

diminea]` \n Porto Grazia, unde i-au g`sit muncitorii.Bracco a publicat totul prin ziarele locale. S-ar putea s` iasùn scandal de propor]ii. Se pare c` Tavani e capul afacerii.

– Sunt convins c` cei doi nu-l vor turna, spuse Tim.– E posibil. O mân` o spal` pe cealalt`. {i acum to]i

sunt de partea lui Bracco, inclusiv autorit`]ile. Afacerea seva mu[amaliza, sunt sigur, dar nici Bracco nu va mai aveamotive s` se team`. Nimeni n-o s` mai \ncerce s`-i fac`vreun rù sau s`-l goneasc` de pe p`mântul lui.

A doua zi de diminea]`, to]i patru pornir` spre PortoGrazia. Tim \mpreun` cu Oliver [i Roberto f`cur` oinspec]ie, iar Anne [i Andrea se duser` pe malul m`rii.

Mai târziu, când se \ntâlnir`, Tim era \ngrozitor defurios. Andrea nici nu \ndr`znea s`-l \ntrebe ce se \ntâm-plase. Abia dup` ce r`maser` singuri, Tim deschise subiec-tul.

– Vino s` vezi, spuse el mergând a[a de repede \ncâtAndrea abia mai putea ]ine pasul cu el.

Aria destinat` panoramei era obturat` de o construc]ieridicat` peste noapte.

– Ce-i cu asta, aici? \ntreb` Andreea care cuno[tea acumbine planul original.

– Nu [tiu. Dar de asta a angajat Roberto muncitori \nplus.

– Nu se poate s` fie d`râmat`? Nu exist` a[a ceva \nproiect. Ar trebui s` le spui s-o dea jos. E dreptul tù. {i dece le-a dat Oliver voie s` fac` asta?

143

– Ordinul a venit de la Enrico. – {i tu nu po]i s` faci nimic?– Nu prea cred. O s` vorbesc cu Enrico, totu[i. Toat`

priveli[tea e obturat` de cl`direa asta urât`. Ar fi trebuit s`fie un ora[ select. Se pare c` nu mai pot salva din el mrelucru.

– {i ce-o s` faci?– Cred c` o s` renun]. Tim discut` prin telefon cu Enrico, [i, a[a cum b`nuise,

acesta d`duse acel ordin. Ba, mai mult, \i aminti c` seputea dispensa de serviciile lui.

– Vezi, Andrea? Cine o s` ias` basma curat`? Enrico. Amai avut tupeul s`-mi spun` c` nu [tie nimic despre scan-dalul Bracco [i se va interesa când va veni aici.

Andrea se sim]ea neferict` din cauza celor \ntâmplatelui Tim. |i p`rea r`u pentru el. Ar fi meritat mai mult. Darcu Enrico nu era de joac`.

Oliver [i Anne se \ntoarser` \n Anglia [i Tim \[i re\ncepuinspec]iile la Porto Grazia, lipsit de entuziasm [i speran]e.Proiectul \i murea \n bra]e.

Andrea \ncepu s` simt` c` \n Paradis intrase [arpele.Locul acela magic nu mai era ca la \nceput. {i ea sim]eac` n-avea nici un chef s` mai dea cu ochii de Enrico. Darn-avea \ncotro. Acesta era \nc` [eful [efului ei.

144

Capitolul 9

Enrico se \ntoarse \n Sardinia f`r` urm` de c`in]` sauremu[care. Ba, mai mult, trata pe toat` lumea cu superio-ritate [i \ngâmfare.

Iahtul sosi la Porto Grazia [i ancor` la câteva sute demetri de ]`rm, str`lucind alb sub soarele puternic, medi-teranean. La bordul iahului se ]inea o petrecere mare [ideloc plictisitoare, cum fusese aceea dat` \n cinstea familiaGonzales [i Donaldson.

|ntr-o zi, când Tim [i Andrea se \ntâlnir` cu Enrico pen-tru o vizit` a ora[ului, acesta veni \nso]it de Francesca [i decâ]iva membri ai grupului. Francesca era mai frumoas` caniciodat` [i o ignora total pe Andrea.

Tim se opri la un moment dat.– Enrico, vreau s` discut`m ceva.– Nu acum, spuse Enrico rece. Nu vezi c` sunt ocupat? – {i când n-o s` mai fii ocupat? \ntreb` Tim strângând

din din]i, a[a cum Andrea nu-l v`zuse niciodat` f`când.

145

– O s` te anun].Mai clar de atât nu se putea. Andrea se duse lâng` Tim.

Nu-i p`sa c` era invizibil` pentru Enrico. O durea s`-l vad`pe Tim respins atât de urât.

– Mâna de fier [i-a sos m`nu[a de catifea, spuse Tim. Separe c` n-o s` ob]in nimic.

– Ce-o s` faci?– Una din dou`: ori \i dau mân` liber` lui Enrico [i

atunci nu m` mai pot numi un arhitect cu statut, ori demi-sionez. A doua variant` pare cea mai bun`.

Nici Tim [i nici Andrea nu mai aveau chef s` r`mân`\ntre invita]ii aceia plini de aere [i snobism. A[a c` se\ntoarser` la albergo ca s` ia prânzul.

De data asta Enrico nu-i mai invit` pe iaht. Andrea \[iaminti de vorbele lui Franco Gonzales. Prima oar`, Enrico \iinvitase pe iaht pentru ca s` coloreze o petrecere plictisitoare.

Iahtul r`mase ancorat lâng` Porto Grazia câteva zilebune. Seara str`lucea plin de lumini]e pe marea\ntunecat`, iar ziua, b`rcile cu motor veneau [i plecaunecontenit, pline cu invita]i.

Tim auzi de la signora Albertini c` Tavani discutase per-sonal cu Bracco, scuzându-se pentru comportamentuloamenilor s`i. Sus]inea c` d`duse ni[te ordine care nufuseser` respectate. S`tenii nu mai [tiau ce s` cread`. Cândvoia s` fie fermec`tor, Enrico era irezistibil.

Dup` câteva zile, secretara lui \l anun]` pe Tim c`:"signor Tavani era dispus s` vorbeasc` cu el".

– Eu zic s` vii [i tu, Andrea. Am nevoie de un martor.S-ar putea s` ias` scântei.

Ajunser` la locul \ntâlnirii [i Enrico \ntârziase.

146

– Tipic, spuse Tim acru. Când italianul ap`ru, nu-[i ceru scuze. – Despre ce voiai s` discut`m? \ntreb` el gr`bit, trecând

direct la subiect.– Mai multe aspecte. |n primul rând, vreau s` [tiu de ce

ai aprobat construc]ia aceea, care obtureaz` cea mai fru-moas` priveli[te a ora[ului?

– Pentru c` a[a am vrut eu, r`spunse clar Enrico. Ainevoie de alte explica]ii?

– Da. Le merit. Nu e etic [i normal s` nu-]i consul]i mai\ntâi arhitectul?

– Afacerile sunt afaceri. Pre]urile cresc ame]itor [i pân`la urm` nu mai scoteam nici un pofit.

– Pe termen scurt. Tu vrei s` sco]i un profit imediat.Nu-]i dai seama c` asta anuleaz` tot efectul planului ini]ial?

– Nu-mi pas`. {i cui \i va p`sa? Oamenii se vor mul]umi[i cu mai pu]in. Sunt prea ner`bd`tori s` locuiasc` \nora[ul lui Enrico Tavani, ca s` le mai pese de alte aspecte.|mi cunosc bine clien]ii.

– Ar fi putut fi un ora[ deosebit.– Sunt mândru de el a[a cum este. – Nu cred c` vei mai fi la fel de mândru peste câ]iva ani.

Calitatea materialelor, graba cu care a fost f`cut, toateaspectele de care nu s-a ]inut cont \[i vor pune amprenta.Te asigur, din experien]`, c` este o lucare de mântuial`,care se va duce de râp`.

– Dac` va necesita repara]ii, le voi face.– Asta va cre[te costurile de \ntre]inere. – Voi vedea la timpul potrivit. Dar de ce-mi spui toate

astea? Ce vrei s` faci?

147

– Ori ajungem la un compromis, opre[ti construc]iacl`dirilor noi [i m` la[i s`-l pun pe Roberto la punct, ori \]ig`se[ti un alt arhitect. Pentru c` eu nu sunt un om de paie,un subordonat docil [i lingu[itor, care s` \nchid` ochiicând vrea [eful.

– Iar eu nu fac compromisuri cu subordona]ii! spuseEnrico cu o voce tun`toare. {i nu accept un comportamentimpertinent din partea lor. Se pare c` ]i-am dat prea multnas. Ar trebui s` te pun la punct.

– Nu e nevoie. Demisionez. Din momentul `sta e[ti libers`-]i ba]i joc de proiect \n ce fel vrei. {i o s` fac \n a[a fel \ncâttoat` lumea s` afle motivul pentru care am demisionat.

– |n locul tù a[ avea mai mult` grij` de reputa]ia mea.Ar fi mai \n]elept din partea ta s` te compor]i ca [i cumnimic nu s-ar fi \ntâmplat. Po]i spune c` pur [i simplu nune-am \n]eles.

– Nu m` mai ai la mân`, Enrico, spuse Tim rânjind.Apropo. Pentru binele tù ]i-o spun. Ai grij`, c` ultima con-struc]ie ridicat` \n termen record de trei zile, poate punevie]ile oamenilor \n pericol. Nu [tiu cine i-a proiectat struc-tura, dar este inadecvat`, iar liantul nu este amestecat cupietri[ de râu, ci cu nisip. Nisipul este mai ieftin, dar nu erezistent.

– Cine ]i-a dat voie s` verifici lucr`rile mele?– Tu. Ieri eram \nc` arhitectul tù, ai uitat? Te las` cam

repede memoria.– Ai face bine s` taci! Ast`-sear` voi da o petrecere \n acel

bloc de apartamente. {i invita]ii mei sunt interesa]i s`-lcumpere integral. Nu te amesteca unde nu-]i fierbe oala!Te previn!

148

– Se pare c` au \ncredere cam mare \n tine clien]ii `[taai tì, dac`-[i pun \n pericol vie]ile doar ca s` temul]umeasc`. Pentru c`, cel pu]in din punct de vederearhitectural, blocul acela e o copie ieftin`. Cât prive[tesiguran]a... Ce s` mai vorbim! Ai grij`. |n locul tù n-a[\ndr`zni s` fac o petrecere acolo. Mare lucru dac` rezist` la\nc`rc`tura mobilierului.

Enrico \i mai arunc` o ultim` privire furioas`, dup` careplec` ridicând din umeri. Era clar c` nu-l interesa calitatea,atâta timp cât scotea bani.

– Ai \n fa]a ta un b`rbat f`r` slujb`, râse Tim amar. – F`r` slujba oferit` de Enrico. Sincer` s` fiu, \mi pare

bine. M` simt u[urat`. Omul `sta parc` ne ]inea cu]itul \ncoaste.

– Ai dreptate. Ei, bine c` ne-am dat seama la timp cu cefel de om avem de-a face. Dac` se \ntâmpl` ceva culucr`rile de pe [antier, eu sunt absolvit de orice respon-sabilitate. |n plus, gânde[te-te cum va ar`ta ora[ul `sta. Num` reprezint`. Mai bine a[a. |mi pare rù pentru tine.

– Nu trebuie, Tim. Mi-am dat seama ce fel de om esteEnrico, \nc` de la New York. Fii lini[tit. Nu apucasem s` m`\ndr`gostesc de el. Hai mai bine s` ne bucur`m de vacan]`.Ce p`rere ai de o baie \n mare?

– Mi-ar pl`cea s` fac o baie, dar mai \ntâi trebuie s`\nchei ni[te treburi. S-ar putea ca Enrico s` refuze s` nemai pl`teasc` cheltuielile de c`l`torie [i cazare. Trebuie s`discut`m cu un avocat ce avem de f`cut.

Se \ntoarser` la albergo [i se a[ezar` la masa de peteras`. Signora Albertini aduse o caraf` cu vin pentru Tim[i un pahar cu suc de ro[ii pentru Andrea.

149

– Lua]i sucul de ro[ii de aici, spuse Tim. Andrea o s`bea [i ea vin. Avem de s`rb`torit ceva.

Signora \i privi zâmbind [i ridic` din sprâncene \n semnde \ntrebare.

– Am demisionat, signora. Nu mai lucrez pentru signorTavani. A[a c` nu vom mai sta pe aici mult` vreme.

– Vai! |mi pare r`u! M` ata[asem de dumneavoastr`. V`sim]eam ca [i cum a]i fi f`cut parte din familie. Poate maiveni]i pe la noi, \n vacan]`.

– Poate, spuse Andrea.– Trebuie s` v` preg`tesc o cin` special`, spuse signo-

ra [i se gr`bi spre buc`t`rie.Andrea [i Tim r`maser` pe teras` \n lini[te, savurând

vinul [i privind \n jur cu regret. Aveau s` duc` dorulacelui col] de rai. Deja se sim]eau ca acas` la albergoAlbertini.

– Ce spui, Andrea, mergem s` \not`m \n mareaMediteran` pentru ultima oar` anul `sta?

– Sigur. Când vrei tu.– S-ar putea ca data viitoare, când te vei re\ntoarce aici,

s` nu mai g`se[ti lini[tea asta. Sunt convins c` va fi plin deturi[ti.

– Probabil. |mi pare r`u. Acum \i \n]eleg pe localnici.|nainte s` se duc` pe plaj`, Tim opri ma[ina la margi-

nea or`[elului Porto Grazia, ca s` mai ia ni[te lucruri.Sentimentul de triste]e \ncepuse s`-i cuprind` pe amândoi.Se sim]ea apropierea toamnei [i erau nevoi]i s` se \ntoarc`\n Anglia.

– Nu stau mult, spuse Tim intrând \n biroul luiRoberto.

150

Dup` câteva minute ie[i \nc`rcat de tuburi cu proiecte[i scule de m`surat [i de desenat.

– Nu l-am g`sit pe Roberto. Mi-am luat tot ce-miapar]inea, ca s` rup orice leg`tur` cu Enrico. Hai s` plec`mde aici. Simt c` locul `sta \ncepe s`-mi dea fiori nepl`cu]i.

Se suir` \n ma[in` [i nu apucar` s`-[i lege centurile desiguran]` c`, din senin, se auzi un zgomot puternic, ca [icum o bomb` ar fi explodat la câ]iva metri de ei. Amândoi\nghe]ar` ascultând cum tunetul se stingea \ncet-\ncet.Andrea se gândi c` probabil avusese loc o alunecare deteren.

– Dumnezeule! exclam` Tim. Nu se poate!– Ce e? \ntreb` Andrea nelini[tit`.– Cred c` a c`zut blocul cel nou, spuse Tim pornind

ma[ina. |naintar` câteva sute de metri [i se oprir`. |n fa]a lor, la

cap`tul drumului, \n locul blocului de apartamente era ogr`mad` de moloz [i beton, \ntr-un nor de praf.

– Sper c` nu era nimeni \nùntru, spuse Tim s`rind dinma[in` [i alergând spre blocul pr`bu[it.

Când ajunser` acolo, totul era confuz. Muncitorii [icâ]iva invita]i alergau printre buc`]ile sf`râmate de beton,cùtând parc` ceva.

– Era cineva \nùntru? \ntreb` Tim.– Da. Roberto era \nùntru, spuse un muncitor.– {i Vittorio, adùg` un altul.– {i invita]ii? \ntreb` Tim.– Francesca, spuse un invitat, [i Cristina.Enrico st`tea pe o gr`mad` de moloz, cu hainele

pr`fuite, ]inându-[i capul \n palme.

151

giannijollys

– Hai s`-i c`ut`m, lu` Tim ini]iativ` sco]ându-[i haina [iaruncând-o \n bra]ele Andreei, care r`m`sese f`r` grai.

Invita]ii tremurau speria]i, unii plângeau, al]ii ]ipau.Doar Enrico st`tea nemi[cat, uitându-se \n gol cu o privirer`t`cit`. Muncitorii mobiliza]i de Tim \ncepur` s` cauteprintre d`râm`turi.

– Cheam` un excavator, Luigi! ordon` Tim. Dup` câteva momente de confuzie, Andrea se mobiliz`

[i, ajutat` de câ]iva muncitori, aduse pentru toat` lumeapahare de plasctic pline cu ceai [i coniac.

– }ine, Enrico, spuse ea blând, \ntinzându-i un paharcu coniac. O s` fie bine.

Enrico o privi o ochi injecta]i, p`rând s` n-orecunoasc`.

– Dumnezeule! Doamne ajut s tr iasc , spuse Enrico \ncet.Tim organiz` \ntreaga ac]iune de salvare. Dup` ce veni

excavatorul [i o macara, muncitorii \ncepur` s` \nl`turebuc`]ile mari de beton, c`utând pe sub d`râm`turi.

Pe Roberto \l g`sir` primul. Era r`nit, avea un piciorrupt, era foarte speriat, dar se putea deplasa. Andrea\ntinse ni[te p`turi pe jos [i-l ajut` pe Roberto s` se a[ezepe ele. Mai târziu \l g`sir` pe Vittorio. Era mort. |[i frânsesegâtul. Cristina fusese protejat` miraculos de dou` buc`]imari de beton. Nu avea nici m`car o zgârietur`, dar se afla\n stare de [oc. Pe Francesca o g`sir` mai greu. Era le[inat`[i avea ambele picioare rupte, iar fa]a ei frumoas` era plin`de sânge.

– Unde e elicopterul, Enrico? \l \ntreb` Tim.Enrico \[i mângâia absent fiica pe p`r. Lacrimi mari i se

scurgeau pe obraji.

152

– Enrico!Enrico \l privi pe Tim, se \ncrunt` u[or [i p`ru s` se

trezeasc`.– Elicopterul? \ntreb` el. La Roma.– Atunci iahtul. Ave]i o trus` de prim ajutor? Nu avea nimeni a[a ceva. Tim nu mai pierdu timpul.

Ajutat de muncitori \i duse pe Francesca [i pe Roberto labarca cu motor, care nu se afla prea departe de loculdezastrului. |i a[ezar` cu grij` \n barc`.

– Vii [i tu? \l \ntreb` Enrico pe Tim.Tim nu-i r`spunse [i s`ri \n barc`. Se \ntoarser` repede

[i o luar` pe Cristina [i pe ceilal]i invita]i, care p`r`siròra[ul f`r` s` mai priveasc` \n urm`.

Andrea r`mase \n ora[ a[teptându-l pe Tim. Vittoriofusese luat de acolo de muncitori [i dus nu se [tie unde.Andreei \i p`rea rù pentru el. Din câte \l cunoscuse, ise p`ruse un tân`r vesel [i de treab`. Nu-[i meritasesoarta. |i p`rea rù [i pentru Francesca. De[i avea bani[i putea s`-[i fac` opera]ii estetice, avea s` sufere multpân` s`-[i recapete frumuse]ea. Se bucura pentruCristina. Iar Enrico avea s` \nve]e ceva din toat` nenoro-cirea. {tia c` e vina lui. Nu-l ascultase pe Tim. Sel`comise [i acum pl`tea \nzecit. Fiica lui, singura per-soan` pe care se p`rea c` o iube[te cu adev`rat, suferisefoarte mult \n urma accidentului. {i toate astea ar fiputut fi evitate.

Andrea se mai plimb` pu]in pe plaj`, gândindu-se lacele \ntâmplate. |i l`s` ma[ina lui Tim [i se \ntoarse laalbergo pe jos. Oamenii de la han aflaser` deja desprecele \ntâmplate \n Porto Grazia. Signora Albertini era

153

curioas` s` afle povestea direct de la Andrea, dar o l`s` \npace s` se lini[teasc`. Andrea intr` \n camera ei [i se\ntinse \n pat.

Mai târziu, cineva cioc`ni la u[`. Era Tim.– Iart`-m` c` am plecat f`r` s`-]i spun, zise Andrea.– Nu-i nimic. Ai f`cut bine c` ai plecat. Te

\n]eleg. Oricum nu mai aveai ce s` faci acolo.Apropo. |]i mul]umesc pentru ajutor. Hai pe teras`s` bem ceva.

Andrea \[i lu` pe umeri o jachet` [i ie[i pe teras`. Sel`sase seara [i era r`coare. Vinul \i a[tepta pe mas`.

– Care sunt ultimele ve[ti, Tim?Nu [tiu mai multe decât tine. Iahtul a pornit cu

Francesca [i Roberto spre cel mai apropiat spital. Cristineii s-au dat ni[te calmante. Se afl` \n stare de [oc. De fapt,to]i invita]ii sunt foarte speria]i.

– |mi pare r`u pentru Vittorio.– Da, spuse Tim c`zând pe gânduri. A fost o mare lovi-

tur` pentru Enrico. Nu doresc o nenorocire ca asta nicicelui mai mare du[man al meu. Dar sper ca lec]ia primit`s`-l mai umanizeze pu]in.

– S`raca Francesca. |mi pare r`u pentru ea. {i pentrutine.

– Andrea! Nu-]i face o p`rere gre[it`. Niciodat` n-amavut nimic de \mp`r]it cu Francesca. Pentru mine eareprezenta doar fiica r`sf`]at` a [efului meu.

– Dar ea ]inea la tine.– Nu-i adev`rat. Avea nevoie de un admirator.

Niciodat` n-am vrut s` intru \n anturajul lui Enrico. Ampreferat s` nu depind de nimeni. {i a fost mai bine a[a.

154

– Ce ne r`mâne de f`cut?– Nimic. Mâine ne vom \ntoarce \n Anglia. – |mi pare r`u c` n-ai apucat s`-]i vezi ora[ul visurilor

realizat.– Asta-i via]a. Enrico o s` angajeze alt arhitect, pentru

c` de[i i-a adus multe necazuri, ora[ul are poten]ial. Dar vaar`ta ca un ora[ de vacan]`, ca oricare altul.

– Vai, Tim.– Ce e?– Nimic.– Spune-mi.– Voiam s`-]i spun... Am fost necinstit` cu tine. – Ce vrei s` spui?– Ciudat, Tim. Ar fi trebuit s`-]i spun asta de mult` vreme.– Ce anume?– Nu sunt cine crezi.– Serios? zâmbi Tim. E[ti o prin]es` deghizat`?– Sunt sora lui Lucie Benton. – {tiam, spuse Tim sec.– Poftim?– {tiam de mult. Dinainte s` venim la albergo. |]i

aminte[ti când am zburat cu elicopterul lui Enrico? – Da.– {i când ai spus c` vorbe[ti bine italiana? Mi-ai povestit

c` ai \nv`]at limba de la menajera mamei tale. Acela[i lucrumi l-a povestit [i Lucie. Asta a fost prima coinciden]` carem-a pus pe gânduri. Amândou` a]i spus c` mama voastr`este o fiin]` delicat`, fragil`. Apoi mi-am dat seama cât demult se aseam`n` vocile voastre.

Andrea t`cu ru[inat`.

155

– Apoi, continu` Tim, \ntr-o zi, când nu erai la han,signora mi-a dat coresponden]a. {i mi-au c`zut ochii pe oscrisoare pentru tine, scris` de Lucie. I-am recunoscut ime-diat scrisul. Singurul lucru care m` intrig` este de ce aif`cut asta?

– {i eu vreau s` aflu de ce ]i-ai b`tut joc de Lucie.– Eu? Dar n-am avut niciodat` nimic de \mp`r]it cu

soara ta. |mi pl`cea de ea, dar totul se oprea aici. Am invi-tat-o de câteva ori la cin`, pentru c`-mi tot spunea cât desingur` se simte. Dar, Andrea, Lucie nu era o secretar`bun`, [i eu asta cùtam. Am observat c` se \ndr`gostise demine [i am vrut s-o resping cât mai delicat posibil, dar n-avrut s` \n]eleag`. A[a c`...

– I-ai spus c` trebuie s` te \nsori, pentru c` \n jurultù sunt prea multe tenta]ii, complet` Andrea amintin-du-[i istorisirea Luciei. {i ea a \n]eles c` vrei s-o ceri deso]ie.

– Dumnezeule! Cum a putut s` cread` a[a ceva? Nui-am sugerat nimic niciodat`, \]i jur!

– Se poate. Lucie inventeaz` tot felul de pove[ti, ca sìas` basma curat`.

– Dar de ce ai ]inut s-o \nlocuie[ti?– Voiam s` vin \n Sardinia.– Nu te cred.– Ai dreptate. Voiam s` te \nv`] minte. S`-]i pl`tesc cu

aceea[i moned`. Aveam de gând s` te fac s` te \ndr`goste[tide mine [i s` te las balt` când avea s`-]i fie lumea maidrag`. Dar n-a ]inut. Nu ai p`rut deloc interesat de mine.Apoi mi-am dat seama c` a[ face o mare prostie s` m`r`zbun pe tine.

156

– Iar eu, \nainte s` te angajez, mi-am promis s` nu-i maiar`t nici unei secretare vreun strop de interes.

– Ai reu[it.– La suprafa]`. Pentru c` \n interior s-a petrecut invers.

M` sim]eam din ce \n ce mai atras de tine [i nu [tiam cums`-mi mai ascund sentimentele. Când Enrico a \nceput s`-]idea tot mai mult` aten]ie, mi-am dat seama c` te \ndr`gos-tise[i de el [i eu am \nceput s`-l dispre]uiesc [i mai tare.

– Nu m-am \ndr`gostit de Enrico. A[a am crezut. Darcând mi-am dat seam c` m` vrea doar ca pe o distrac]ie, am\nceput s`-l dispre]uiesc [i eu.

– Andrea, draga mea...– Serios.– Andrea!– Nu te mint! M` flatau aten]iile lui. E normal. |n via]a

mea nu mai fusesem pe un iaht de lux. Era o experien]`nou` pentru o fat` simpl`, cum sunt eu. Sincer, Tim,Enrico n-a \nsemnat nimic pentru mine.

Tim \[i \ntinse bra]ul peste mas [i-i lu mâna Andreei \ntr-a lui.– M` bucur c` am l`murit anumite lucruri.Se ridic` \n picioare, se apropie de ea [i o lu` \n bra]e.

Apoi u[or, \[i cobor\ buzele spre gura ei [i o s`rut`. Andrea\i r`spunse cu pasiune, dându-[i seama cât de mult seapropiase de Tim. Rela]ia lor se aprofundase [i ea nu [tiace s` cread`. Nu \ndr`znea s`-[i mai recunoasc` senti-mentele. Nu mai era sigur` de nimic. Tr`ise ni[te expe-rien]e dureroase [i ame]itoare.

Signora Albertini \i \ntrerupse \ntrebându-i dac` poates` le aduc` cina. Apoi se a[ez` la mas` lâng` ei [i discutar`despre \ntâmplarea nefericit` de la Porto Grazia.

157

A doua zi de diminea]`, Tim primi o scrisoare de laEnrico Tavani. Era un cec acoperitor pentru toate cheltu-ielile de transport [i cazare ale firmei Burnet-Wilde&Buxter. |n câteva rânduri \i scria c`-i mul]ume[tepentru tot, c` \i cere iertare pentru putarea lui [i \l roag`s`-[i reconsidere demisia.

– Frumos, nu? spuse Tim ar`tându-i Andreeiscrisoarea.

– Ce ai de gând s` faci?– O s` m` mai gândesc. O s`-i trimit totu[i o scrisoare,

prin care o s`-i transmit Francesc`i \ns`n`to[ire grabnic`[i pe Enrico s`-l anun] c` vreau s`-mi iau o mic` vacan]`.|nc` m` simt plin de resentimente. Am fost r`nit \norgoliu. Dar Porto Grazia este ca [i copilul meu. Nu potrenun]a la proiectul `sta a[a de u[or. Nu-l pot l`sa pemâna oricui. E vorba de munca mea. Dac` reu[esc s`-lconving pe Enrico s`-mi dea mân` liber`, nu demisionez.Vom vedea, draga mea. Crezi c` lupu-[i schimb` [in`ravul?

– Dup` cele \ntâmplate, a[a ar fi normal.– Tot mai crezi c` oamenii ar trebui s` fie \nv`]a]i minte

ca s` se vindece? râse Tim. Andrea, draga mea, e[ti f`cut`pentru mine, nu vezi?

Andrea se \nro[i, lipindu-se de pieptul lui.– Vrei s` fii so]ia mea?– Da! spuse ea ridicându-[i fa]a str`lucind de fericire

spre Tim.– Cum da? Nu trebuia s` m` la[i balt`?– Ar \nsemna c`-mi tai singur` craca de sub picioare.– Atunci, pentru binele t`u, trebuie s` te c`s`tore[ti cu mine.

158

– M` recunosc \nvins`. De fapt nu exist` nici un\nving`tor. Suntem doi, spuse ea trecându-[i degetele prinp`rul lui auriu.

Tim se a[ez` la birou [i \ncepu s` compun` scrisoareapentru Enrico. Andrea se a[ez` \n bra]ele lui [i \l s`rut`.

– Nu m` deranja, spuse Tim pref`cându-se sup`rat.Trebuie s`-i scriu lui Enrico.

– Enrico poate s` mai a[tepte.Desp`r]irea de signora Albertini se l`s` cu lacrimi [i sus-

pine. Dup` ce-i s`rut` de zeci de ori, nu-i l`s` s` plece pân`nu le smulse promisiunea c` vor reveni cât mai curând.

– Nici nu vreau s` m` gândesc cum o s` fie la iarn` \nAnglia, spuse Andrea a[ezându-se pe scaunul moale dinavion.

– De ce crezi c` ne vom petrece iarna \n Anglia? Am determinat dou` proiecte. Unul \n State [i cel`lalt la Atena. Aiuitat? {i e[ti obligat` s` m` \nso]e[ti, ca secretar` [i ca so]ie.Doar n-o s`-mi petrec luna de miere singur!

Izbucnir` amândoi \n râs [i se s`rutar` \n timp ceavionul decola, ducându-i spre o via]` [i mai palpitant`.

Sfâr[it

159

giannijollys

sarpele din paradis - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · mâna din ma[ina sport decapotabil`...

Documents