mireasa pentru o zi - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · capitolul 1 stând \n picioare \n...

$: Mireasa pentru o zi - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · Capitolul 1 Stând \n picioare \n camera lui Carol, Joan Darling o privea pe fiica sa cea mare cu un amestec de tandre]e,$

MARJORIE NORRELL

Mireas`

pentru o ziTraducerea [i adaptarea \n limba român` de

LULI FILIPESCU.

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Stând \n picioare \n camera lui Carol, Joan Darling o priveape fiica sa cea mare cu un amestec de tandre]e, mândrie [inelini[te.

Aceasta \[i mai aranja ceva la rochia de mireas`.— Nu mai face mutra asta, m`mico!O sclipire vesel` ilumina ochii alba[tri ai fetei. Chipul ei

oval, de obicei palid, se \nro[i u[or.— {tiu c` nu e[ti de acord cu aceast` c`s`torie, chiar dac` nu

mi-ai spus-o niciodat`! }i-ar fi pl`cut s` m` vezi r`mânând toat`via]a infirmier` la Saint-Margaret? glumi ea. Dar tata ce crede?

— Oh, e bucuros, [tii asta, scumpa mea. De altfel, el nu vreadecât s` fii fericit`, ca nici o piedic` s` nu-]i stea \n cale...

— M`mico, nu-]i face griji, te rog, rosti Carol râzând.Se ridic` [i \nconjur` cu bra]ul umerii mamei sale.— Desigur c` Damian pare diferit de ceilal]i tineri, \mi dau

seama de asta, dar, \n fond este la fel... {i pe urm`, noi neiubim!

giannijolys

Joan o asculta cu aten]ie pe Carol. |n ciuda bucuriei expri-mate de fiica ei, nu se putu \mpiedica s`-[i exprime \n\ntregime gândul.

— |n mod sigur mama lui ar fi preferat ca el s` se \nsoarecu cineva din mediul lor...

— Atunci risc` s` fie dezam`git`, nu crezi? spuse Carol, pecare se p`rea c` nimic n-o poate contrazice. {i cred c` [tie s`piard`. De fapt, a acceptat invita]ia ta, nu-i a[a?

— Bine\n]eles, la fel ca [i fiicele ei, [tii foarte bine asta,r`spunse Joan.

Avea ea dreptul s` tulbure bucuria lui Carol [i s`-iumbreasc` aceast` zi, din cauza unei stranii presim]iri? Laurma urmei, era vorba de c`s`toria fiicei sale!

— N-am v`zut trecând nici o ma[in` p`rând a apar]inefamiliei Oakroyd-Frances...

— Poate c` ]i-a sc`pat, m`mico. Doar n-ai r`mas toat`diminea]a cu nasul lipit de fereastr`... Vor sosi f`r` \ndoial` \nRolls-Royce, condus de Wright, [oferul...

Brusc, vocea tinerei p`ru [ov`itoare. Joan Darling \i oferiimediat sprijinul matern de care fata avea nevoie \n acelmoment.

— Ai dreptate, probabil c` au trecut \n timp ce \]i aranjamvoalul, spuse ea vesel`. {i pe urm` sâmb`ta \n general circula]iaeste aglomerat`. Cred c` am f`cut bine alegând hotelul Queenpentru recep]ie. Cel pu]in va fi pe gustul prietenilor no[tri. |nschimb, \mi \nchipui foarte bine ce remarc` va face doamnaOakroyd-Frances v`zând mocheta cam ponosit` din salon [i cecritici va aduce decora]iunilor demodate, de[i de epoc`...

6 MARJORIE NORRELL

— Oh, m`mico!Râsul lui Carol se amestec` vesel cu cel al mamei sale.— S` [tii c` mie \mi place a[a cum e. {i mama lui Damian

n-are decât s` nu vin`, remarc` ea pe un ton t`r`g`nat.Se gândi din nou la acel faimos weekend pe care \l petre-

cuser` la castelul stil Tudor al familiei Oakroyd-Frances. Carolfusese invitat` acolo \mpreun` cu p`rin]ii ei. Amintireaprimirii politicoase [i glaciale pe care le-o f`cuse doamnaOakroyd-Frances o f`cu s` se \nfioare.

Proprietatea era \nc`nt`toare. Totu[i, George, tat`l ei, unb`rbat jovial [i spiritual, inspector de poli]ie \n preajma pen-siei, declarase la \ntoarcere:

— Totul era prea frumos \n castelul `la! Nu m-am sim]itdeloc \n largul meu.

— Dup` p`rerea ta, crezi c` vor veni? o \ntreb` Joan, smul-gând-o din visare.

Doamna Darling \[i pusese de o sut` de ori aceea[i \ntre-bare: trebuia s` le invite pe mama [i pe cele dou` surori alemirelui acas`, dup` recep]ie?

— Nu-]i face griji, m`mico, vor fi f`r` \ndoial` invitate la oalt` petrecere!

Dup` cum \i povestise Damian, toate trei duceau o via]`foarte monden`.

— Vor \ncerca s-o [tearg` cât mai devreme posibil, sau celpu]in a[a sper, ad`ug` Carol.

— Scumpo, nu le-o lua \n nume de r`u. {i nu vedea \n astao lips` de ospitalitate din partea mea, dar cred c` nu avemprea multe afinit`]i.

MIREAS~ PENTRU O ZI 7

— Ah, \n sfâr[it, am auzit pe cineva... De fapt, ar trebui s`-ispunem lui tata s` le anun]e pe domni[oarele de onoare. Trebuies` plece imediat la biseric`, fiindc` altfel eu [i tata vom \ntârzia.

Joan d`du din cap [i ie[i din camer`, dup` ce arunc` oultim` privire spre toaleta fiicei ei.

Când ajunsese pe la mijlocul sc`rii, auzi u[a de la intrare\nchizându-se, un zgomot de pa[i \ndep`rtându-se, o portier`trântindu-se, urmat` de zgomotul f`cut de motorul uneima[ini. Presim]irea pe care \ncercase s-o alunge reveni cu [imai mult` intensitate.

— Ce s-a \ntâmplat, George? se interes` ea cu o voce neli-ni[tit`, coborând ultimele trepte. E vreo problem`?

— Nu, doar o scrisoare de la tân`rul Oakroyd-Frances, oanun]` concis George Darling. Un tân`r, nu [tiu cum \lcheam`, \n sfâr[it, cel care trebuia s`-i fie martor, tocmai mi-al`sat-o [i m-a rugat s` i-o dau imediat lui Carol. Vrei s` urc eu?Nu mai avem prea mult timp la dispozi]ie. E aproape [i unsfert, iar c`s`toria e programat` pentru dou` [i jum`tate.

— M` duc eu, se oferi imediat Joan. Ma[ina domni[oarelorde onoare tocmai a sosit. Spune-le s` coboare!

|n mod sigur o scrisoare de dragoste, \ncerc` ea s` seconving` urcând sc`rile spre camera fiicei sale.

— Uite o scrisoare de la Damian, scumpa mea, rosti ea \ntinzân-du-i plicul alb. A[teapt`, las`-m` pe mine s`-]i aranjez voalul.

Carol deschise calm plicul [i citi scrisoarea, \n timp cemama ei \i mai aranja p`rul. Brusc, Joan Darling sim]i c` fiicaei se crispeaz`. Ocoli trena lung` [i bogat` a rochiei ca s-opoat` privi \n fa]`.

8 MARJORIE NORRELL

— Care-i noutatea, scumpo? Sper c` Damian n-a p`]it ceva?— Roag`-l doar pe t`ticu... s` se duc` la biserc` ca s` anun]e

c` ast`zi nu va avea loc... nici o c`s`torie... [i nici alt` dat`.Carol rostise aceste vorbe cu o voce lipsit` de orice emo]ie.

|mp`turi scrisoarea [i o rupse \n buc`]ele pe care le r`spândipe mocheta camerei.

— Eu... Ce s-a \ntâmplat? insist` Joan, \ngrijorat` depaloarea fiicei sale.

Cum Carol r`m`sese f`r` grai, mama ei o privi fix, apoi se\ndrept` spre u[` pentru a fugi \n c`utarea so]ului ei.

Acesta tocmai urca scara.— Vreau s` v`d dac` totul este \n regul`. Sper c` Damian

nu e bolnav?— Nu [tiu, \i r`spunse ea cu o voce pierdut`.George \n]elese imediat gravitatea situta]iei [i se apropie

de so]ia lui ca s-o \ncurajeze.— Scrisoarea a f`cut asupra ei efectul unei lovituri de

m`ciuc`! Te rog s` te duci la biseric` s` anun]i c` nunta nu vamai avea loc. Dac` ai fi v`zut-o, George, pe biata noastr`feti]`... era de nerecunoscut! Distrus`... \nvins`... Nici nu-]ipo]i \nchipui!

— N-are importan]`, spuse George s`rutând-o pe frunte. Aigrij` de Carol [i roag`-le pe domni[oarele de onoare s`coboare, fiindc` a[ dori s` le spun ceva \nainte de a merge laSaint-Mary. Nu-]i face griji, draga mea, o s` m` ocup eu detoate, chiar dac` nu e o sarcin` pl`cut`.

|n cele din urm`, George Darling o urm` pe so]ia lui laprimul etaj. Dup` ce aceasta \nchise \n urma ei u[a de la


camera lui Carol, el intr` \n cea a lui Gillian. |mbr`cate \ntoaletele lor de domni[oare de onoare, fiica lui cea mic` [i ceamai bun` prieten` a ei a[teptau cu ner`bdare.

George \nchise u[a [i duse un deget la buze cerându-le s`p`streze lini[tea.

— Da, ma[ina a sosit, sfâr[i el prin a-i r`spunde lui Gillian,dar mi-e team` c` va servi altor scopuri. Veni]i amândou` cumine. Cu mult calm, ve]i anun]a invita]ii c` nunta lui Carol [iDamian nu va mai avea loc. |n acest timp, m` voi duce s`vorbesc cu preotul, \nainte s` trec pe la hotelul Queen pentrua contramanda recep]ia. V` rog s` fi]i dr`gu]e [i s` suprave-ghea]i totul, ca s` nu ias` scandal.

— Spune-ne un singur lucru, t`ticule, \l rug` Gillian. Nu e vorbade un accident sau de... o boal`? Nimeni n-a fost r`nit, nu-i a[a?

— Nu [tiu nimic, \i m`rturisi George cu sinceritate.Prietenul lui Damian, care trebuia s`-i fie [i martor, a venits`-mi \nmâneze o scrisoare pentru sora ta. Ea a citit-o, peurm` i-a comunicat mamei tale c` nu mai poate fi vorba de oc`s`torie \ntre ei.

— Carol!Gillian \i \ntoarse spatele [i se repezi \n camera surorii sale,

\nainte ca tat`l ei s-o fi putut re]ine.George [i Pat, prietena lui Gillian, o urmar`.Tân`ra \ngenunche lâng` Carol. Aceasta st`tea \ntr-un

fotoliu, cu chipul \ncremenit.— Ce s-a \ntâmplat, Carol? Poveste[te-ne! Ce a intervenit?|n loc de r`spuns, Carol \ntinse mâna [i mângâie p`rul

surorii sale mai mici.

10 MARJORIE NORRELL

|ntotdeauna ea fusese aceea care \[i consolase sora. Dar dedata asta, gândi Joan cu am`r`ciune, rolurile se inversaser`.Carol era cea care avea nevoie de \ncurajare.

Ce s` fac`? |mbr`cat` \n rochie de mireas`, tân`ra t`cea,nùcit` dup` citirea scrisorii trimise de logodnicul ei.

— Asta e? \ntreb` Gillian aplecându-se s` ridice buc`]elelede hârtie risipite pe mochet`.

Carol f`cu un semn abia perceptibil din cap.A[ezat` \n genunchi, Gililian aduna fragmentele albe de pe jos.

Carol privea fix \n fa]a ei, ca [i cum era strìn` de toate acestea.Brusc, George \[i d`du seama ce f`cea fiica lui mai mic` [i,

cu un gest autoritar, \i f`cu semn s` se ridice. Apoi o lu` debra] pe Pat [i le invit` s`-l urmeze.

— Veni]i, le spuse el pe un ton posomorât, avem de lucru...O s` vorbim mai târziu despre tot ce s-a \ntâmplat.

Ie[ir` to]i trei din camer`. Joan ezit` o clip`. Arunc` oscurt` privire fiicei sale, la fel de frumoas` [i de patetic`, apoiadun` buc`]elele de hârtie de pe jos. Nu se putu \mpiedica s`le pun` cap la cal [i s` descifreze:

„Carol,Când vei citi aceast` scrisoare, eu voi survola Atlanticul \n

drum spre Boston. O s` r`mân un timp \n Statele Unite, labunica mea. Mama are dreptate, c`s`toria noastr` ar fi fost une[ec. |mi pare rù c` mi-a trebuit atât de mult timp ca s`-midau seama de asta, [i astfel te-am pus \ntr-o asemenea situa]iepenibil`.

Regret totul,Damian.“


Joan sim]i c` se \nfurie. Se st`pâni \ns` [i b`g` cu grij` \npo[et` buc`]elele de hârtie. Mai târziu, gândi ea, \i vor servi luiGeorge \n cadrul anchetei lui. Dar la ce va duce de fapt?Rezultatul nu va schimba nimic. |n nici un caz nu-i va reda\ncrederea lui Carol.

* * *

George, care petrecuse câteva momente deloc pl`cute \ntov`r`[ia p`rintelui Christopher Judd, privea biserica Saint-Mary care r`m`sese aproape goal`. Le lùd` \n gând pe celedou` tinere pentru eficacitatea lor.

{i dintr-o dat` \i reveni \n minte bucuria lor, \n ziua cândGillian le anun]ase inten]ia ei de a deveni infirmier`, la felca [i sora sa. Carol fusese [i ea fericit`, se gândi el, \naintede venirea la spital a lui Damian Oakroyd-Frances. Acestafusese grav r`nit \ntr-un accident de ma[in` [i petrecuse maimulte s`pt`mâni \n sec]ia unde lucra Carol. Apoi, \ntr-o zi,mama lui ordonase s` fie transferat la Hill Rise, o cas` des`n`tate de lux, situat` \n afara ora[ului. Dar Damian seopusese categoric. Amenin]a chiar c` va refuza orice \ngri-jire dac` va fi desp`r]it de domni[oara Darling, infirmieralui preferat`. Pierdut \n gândurile lui, George Darlingarunc` o privire \mprejurul sù. Cùta chipuri cunoscute.Ce le va spune?

Preotul anun]ase cu mult calm plecarea precipitat` aviitorului so] \n strìn`tate. Cei de fa]` p`ruser` s` accepteexplica]ia [i plecaser` f`r` s` comenteze \n nici un fel.

12 MARJORIE NORRELL

George remarc` \n aripa stâng` a bisericii un b`rbat care, lafel ca [i el, p`rea mai mult uluit decât curios. Avea memoriafigurilor, calitate esen]ial` \n meseria lui, [i nu \ntârzie s`-[ireaminteasc` numele lui.

„Ia te uit`, Julian Frickley“ \[i spuse el gânditor, [ef declinic` la Saint-Margaret [i ac]ionar la dou`-trei a[ez`mintespitalice[ti din regiune. „Poate c` \mi va putea da un sfat bun\n privin]a lui Carol... Oricum, nimic nu ne \mpiedic` s`schimb`m câteva cuvinte amândoi...“

Julian Frickley v`zu cu pl`cere silueta impozant` a inspec-torului de poli]ie \ndreptându-se spre el. |n sfâr[it, misterulcare \nconjura aceast` c`s`torie se va risipi, gândi el. Nici el nuaprobase \n sinea lui logodna tinerei infirmiere cu b`iatul `stade bani gata pe care-l \ngrijise luni de zile. Totu[i, semul]umise s` remarce doar c` aceast` c`s`torie e cam pripit`,c` se cunosc de prea pu]in timp. Dar imaginea \ncânt`toareiinfirmiere, plin` de via]`, logodit` cu acel copil r`sf`]at, nu\ncetase s`-l contrarieze.

O femeie de vreo patruzeci de ani, \mbr`cat` \ntr-un taiorde culoarea lavandei, \l opri pe domnul Darling.

Obi[nuit \n cursul carierei sale de a citi \n privirilenelini[tite ale rudelor bolnavilor s`i, Julian oft` [i \[i relu`locul pe care tocmai \l p`r`sise. Indiferent cât va dura convor-birea celor doi, va a[tepta. De altfel, la nevoie, poate c` \l vaajuta pe tat`l lui Carol...

Gândul lui se \ndrept` din nou spre Damian Oakroyd-Frances [i logodnica lui. El o cuno[tea de mul]i ani pe Carol.Zâmbi amintindu-[i de prima lor \ntâlnire la Saint-Margaret.


Ea era pe atunci \n anul doi. Se ocupaser` \mpreun` de unb`rbat mai vârstnic, bolnav de o pneumonie postoperatorie.Ea era pentru prima oar` de gard` [i [tiuse s` fac` fa]` foartebine situa]iei. De altfel, bolnavul \n chestiune mai tr`ia [iast`zi.

Sora ei — se \ncrunt` \ncercând s`-[i reaminteasc` numeleacesteia — Gillian, \[i aminti el, p`rea s` urmeze cu succes dru-mul ales de sora ei mai mare. Dup` p`rerea domni[oareiMarlowe, dovedise din primul an toate calit`]ile esen]iale uneibune infirmiere.

Dar cu Damian Oakroyd-Frances lucrurile st`teau cu totulaltfel. Evident, recunoscu Julian, situa]ia nu se putea compara.Mama tân`rului era americanc`. Elvira Konklin Forest fusesec`s`torit` [i divor]at` de dou` ori \nainte s`-l \ntâlneasc` [i s`se m`rite cu sir Roderick Oakroyd-Frances. Poate c` totul ar fifost bine, dac` Sir Roderick n-ar fi murit subit de o criz` car-diac` \n timpul unei vân`tori. De la dispari]ia lui, doamnaOakroyd-Frances petrecea [ase luni pe an la proprietateaso]ului ei [i [ase luni la Boston, la mama sa. |ntotdeauna \[ilua cu ea cele dou` fete, n`scute fiecare din alt` c`s`torie, [ipe Damian, singurul ei fiu. Bunica lui, se zvonise, amenin]ases`-l dezmo[teneasc` din cauza acestei mezalian]e.

Damian se internase la Saint-Margaret \n urm` cu un an.Traversa ora[ul la volan [i pierduse controlul ma[inii. Din feri-cire nu r`nise pe nimeni. Se ciocnise doar de un camionsta]ionat, din care se desc`rca marfa. Tân`rul crezuse c` af`cut o criz` cardiac` [i de atunci tr`ia cu ve[nica spaim` c` vamuri. De fapt fusese victima unei angine pectorale. Examenul

14 MARJORIE NORRELL

medical relevase c` are o s`n`tate fragil`. |n cele câtevas`pt`mâni cât \l ]inuse sub observa]ie, doctorul Frickley f`cusetotul ca s`-l pun` pe picioare. Din nefericire, gândi el curegret, modul lui de via]` va distruge foarte repede rezultateleob]inute. Domni[oara Darling fusese de la \nceput interesat`de persoana lui.

„|ntre noi doi acum!“ \[i spuse el v`zând-o pe doamna\mbr`cat` \n taiorul de culoarea lavandei dându-i liber luiGeorge Darling. „Mi-ar pl`cea s` aflu ce s-a \ntâmplat [i maiales ce face Carol!“

— Sunt bucuros c` v` re\ntâlnesc, doctore, \i m`rturisiGeorge. Ce zi frumoas`!

— Nu prea, dac` judec dup` zvonurile care circulauadineaori! r`spunse Julian nu f`r` oarecare ironie \n glas. Darv` m`rturisesc, domnule Darling, c` n-am \n]eles nimic.

— Nici eu, recunoscu George care \i povesti cu exactitatetot ceea ce [tia.

— {i cum se sim]ea ea când a]i plecat? \l \ntreb` cu interesdoctorul. Vreau s` spun Carol, ad`ug` el ca [i cum acestprenume \i era familiar

— St`tea nemi[cat` pe un fotoliul din camera ei, \i r`spunseGeorge cu un aer posomorât. Nici un gest, nici o vorb`, dincauza [ocului...

— Asculta]i, am ni[te medicamente \n ma[in`. |mi \nchipuic` sunte]i foarte ocupat, dar Carol a suferit un [oc serios.Trebuie neap`rat s` se culce dup` ce o s` bea ceva cald. Soraei va reu[i s-o conving` s` ia câteva ca[ete. Dac` vre]i, pottrece mâine pe la dumneavoastr`. Dar mai ales, insist` el cu


un aer extrem de serios, dac` \n noaptea asta ve]i considera cè necesar s` chema]i un doctor, nu ezita]i s`-mi telefona]i. Voifi acas`, la Crossways, [i pot veni imediat.

— Ce amabil din partea dumneavoastr`, doctore, [optiGeorge emo]ionat. V` sunt extrem de recunosc`tor, adùgèl.

Doctorul Frickley se bucura de o reputa]ie excelent` laThrapchester.

— S` [ti]i, inspectore, c` nu ]in s` pierd o infirmier` [ef`remarcabil`, r`spunse Julian schi]ând un zâmbet. Carol estecea mai bun`! \ncheie el.

— V` mul]umesc! se gr`bi s`-[i arate gratitudinea tat`l luiCarol. Acum trebuie s` merg la restaurant s` contramandezrecep]ia.

— Duce]i-v`, iar eu m` ocup de medicamente, \i propuseJulian. {tiu unde locui]i, am fost o dat` anul trecut pe la dum-neavoastr`. Nu v` face]i griji \n privin]a lui Carol. Este o fat`sensibil`, dar se va vindeca repede.

— Sper [i eu!George se sim]ea acum mai lini[tit [i \nseninat chiar.

Doctorul acesta avusese puterea neb`nuit` de a-i transmitesentimentul c` totul se va aranja pentru iubita lui feti]`.

* * *

Julian Frickley conducea prudent spre Fairlawn, undetân`ra suferea fiindc` \[i v`zuse visurile spulberate cubrutalitate.

16 MARJORIE NORRELL

Se gândea din nou la sfaturile pe care i le d`duse, fiindc`nu dorise s-o vad` construindu-[i castele de nisip. F`r` s`-i\mp`rt`[easc` bucuria, el o felicitase cu ocazia logodnei.George [i Joan Darling p`reau satisf`cu]i. Julian \i stima peamândoi, dar mai ales pe Joan pentru munca benevol` pe careo f`cea la Saint-Margaret [i \n alte centre spitalice[ti.

„Ce femeie simpatic`!“ gândi el deschizând poarta. „|ntot-deauna fac tot posibilul s` ajut pe cineva aflat la nevoie, darmai ales acum când e vorba de domni[oara Darling. Este \ntr-adev`r o fat` de aur [i familia ei la fel.

Nimic nu e ve[nic [i fiecare zi aduce ceva nou... Iat` ceeace trebuie s-o fac s` \n]eleag`.“

Cu un pas u[or, cu un aer sigur, dar cu inima b`tându-i cuputere, sun` la u[` [i a[tept` ca cineva s`-i deschid`.

Dup` plecarea lui George [i a celor dou` fete, Joan\ncuiase [i pusese z`vorul la u[`. Doctorul Frickley sun` [i adoua oar`, apoi trase de clan]`, \ns` f`r` nici un rezultat.

Ar fi trebuit s` plece. Dar [i-o imagin` pe Joan Darlinga[ezat` al`turi de fiica ei \n suferin]`, fiindc` fusese p`r`sit`chiar \n ziua nun]ii ei.

Atunci sun` din nou, mai insistent de data asta. Joan venis`-i deschid`; st`tea \n defensiv`, ascunzându-se \nsemi\ntunericul vestibulului.

— Pot intra, doamn` Darling?Joan nu ezit` decât o singur` clip`. Personal \l cuno[tea

destul de pu]in, dar frecventau acelea[i cercuri.— Bine\n]eles. Vizita dumneavoastr` \mi face cu adev`rat

pl`cere.


— So]ul dumneavaostr` mi-a povestit totul, spuse el f`r`\nconjur. Nu avem am`nunte, dar n-are importan]`. Pentrumoment, efectele ne intereseaz`! Totu[i, ne-ar fi de mare aju-tor dac` am afla ceva mai mult.

— Nici eu nu sunt mai bine informat` decât so]ul meu,m`rturisi ea invitându-l s` intre \n salon. Carol s-a gr`bit s`rup` \n buc`]ele scrisoarea logodnicului ei. Apoi Gillian aadunat totul [i am reconstituit esen]ialul, pe care am reu[it s`-lcitesc. Nu d` nici o explica]ie, dup` câte am v`zut eu.

{i-i relat` doctorului con]inutul scrisorii.— Altfel zis, a plecat s` locuiasc` la bunica lui din Statele

Unite, remarc` Julian cu un aer enigmatic.Un zâmbet care sem`na mai mult cu o strâmb`tur` \i

deform` tr`s`turile fe]ei.— Gândi]i-v`! Locul ideal pentru el... S` sper`m \n orice caz

c` va r`mâne acolo! Dar asta nu rezolv` problemele noastreimediate, nu-i a[a, doamn` Darling? Unde se afl` fiica dum-neavoastr`?

— Tot \n camera ei, oft` ea cu un aer ab`tut. Adineaoritremura, a[a c` am b`gat radiatorul \n priz` [i i-am pus peumeri un halat, fiindc` a refuzat s` se mi[te din loc.

— A]i f`cu foarte bine, rosti doctorul cu un zâmbet \ncura-jator.

O bolnav` [optise \ntr-o zi la urechea domni[oarei Marlowc` surâsul doctorului Frickley avea ceva special. Aceast`remarc` f`cuse \nconjurul spitalului, bolnave [i infirmiererecunoscând cu pl`cere c` farmecul zâmbetului lui era la felde eficace precum un medicament. Dar Joan nu auzise de

18 MARJORIE NORRELL

zvonurile astea „de culoar“. Sim]i \ns` c` un val de \ncredereo cuprinde [i, f`r` s` [tie de ce, urc` scara cu inima maiu[oar`.

Carol nu se mi[case din loc. Tân`ra nici nu p`ru s` remarceprezen]a doctorului care, aplecat spre ea cu un aer \ngrijorat,\i lua pulsul.

Pielea ei era umed` [i rece, pulsul slab.Julian Frickley recunoscu imediat vocea limpede a lui

Gilllian Darling \n vestibul [i se sim]i u[urat.— Ah, s-a \ntors [i fiica dumneavoastr` mai mic`, zise

Julian. Spune]i-i s` urce, da?Tân`ra era deja sus, când mama ei \i strig` s` urce. Se opri

\n pragul camerei, surprins` s`-l g`seasc` pe doctor acolo.— Sora ta a suferit un [oc emo]ional, declar` el \n stilul lui

concis. Trebuie deci vegheat asupra temperaturii ei care tre-buie s` ajung` la normal [i s` se men]in` a[a. Pe urm`, trebuies` doarm` mult, acesta e cel mai bun remediu! M` duc s`-miiau trusa din ma[in`. |n acest timp, ajut-o pe mama ta s-o bageimediat \n pat.

Joan se \ntrebase adesea dac` Gillian, cu firea ei versatil`,va ajunge o bun` infirmier`, serioas` [i disciplinat` ca sora eimai mare. Dar \n seara asta p`rea s` fie o Gillian cu totul dife-rit` fa]` de cea pe care o cuno[tea mama ei.

Ca toate infirmierele de la Saint-Margaret, Gillian \ladora pe doctorul Julian Frickley. {i dac` asigura \ntot-deauna con[tiincios serviciul la sec]iile de chirurgie [imedicin` general`, \[i d`dea mai mult interes cu bolnaviilui Julian.


Gillian execut` ordinele doctorului: lu` temperatura, pul-sul [i tensiunea surorii sale, apoi not` rezultatele \ntr-uncarne]el al lui Carol.

Joan o privea \n t`cere, v`zând-o \ntr-o cu totul alt` lumin`pe fiica ei cea mic`.

Preg`ti bra]ul lui Carol pentru o injec]ie care \i va aducesomnul [i uitarea. Apoi Julian Frickley aranj` cu mâna luip`turile peste bolnav` [i i se adres` lui Gillian:

— Injec]ia asta are drept scop s` impiedice o rec`dere,Gillian. Trebuie deci s`-i supraveghezi foarte atent temperatu-ra...

Dar, brusc con[tient de prezen]a mamei, doctorul seab]inu s`-i mai dea [i alte sfaturi, pentru a nu o speria inutil.

Gillian \[i d`duse \ns` perfect seama de gravitatea st`rii \ncare se g`sea sora ei. Cu un aer serios, d`du din cap.

— Am \n]eles, doctore. O s`-mi petrec noaptea aici, spuseea ar`tând fotoliul.

— Perfect. Voi reveni mâine diminea]`, anun]` el \nchizân-du-[i trusa. {i nu ezita]i s`-mi telefona]i \n caz de urgen]`!

Reveni \n salon [i accept` cu pl`cere paharul de sherryoferit de Joan Darling.

Nici un repro[ la adresa lui Damian sau a familieiOackroyd-Frances, remarc` el. I-ar fi venit de altfel greu s`-ivad` pe membrii familiei Darling trecând la invective, meritatede altfel.

P`rin]ii poate c` se sim]eau u[ura]i de \ntors`tura pe careo luaser` evenimentele, gândi el gustând din lichidul chihlim-bariu cu un gust delicios. Degeaba \ncercase acum câteva zile

20 MARJORIE NORRELL

s` [i-l \nchipuie pe jovialul George \n tête-à-tête cu ginerelelui, Damian Oackroyd-Frances, sau pe blânda Joan \n compa-nia Elvirei Oackroyd-Frances, cu aerul ei atât de \n]elept! Iarcele dou` fete nu aveau \n mod sigur nimic \n comun cu celedou` surori rafinate [i mondene ale lui Damian.

„|n sfâr[it, toate astea nu m` privesc“, \[i reaminti \nghi]ind\nc` o gur` de sherry. Era o nebunie din partea lui s` bea alcool,dar \[i termin` paharul [i se ridic` pentru a-[i lua r`mas bun.

— O s` trec mâine pe aici, \n drum spre spital.Rupse o foaie de hârtie [i scrise \n grab` câteva cuvinte.— Fiica dumneavoastr` [tie perfect ce are de f`cut, zâmbi

el, dar s` nu uit`m c` nu [i-a terminat \nc` studiile! Hârtia asta\i va fi poate de folos.

Nemaiavând nimic de ad`ugat, strânse mâna doamneiDarling. Dup` ce schimb` o privire prietenoas` cu ea, se\ndrept` spre ma[ina lui cu un pas lini[tit.

„Gillian o s` se descurge“, gândi el. E o fat` rezonabil` [iserioas`. |i seam`n` lui Carol... „Starea de prostra]ie \n caream g`sit-o pe Carol m-a suprins“ se gândi el. „M` a[teptam laacest gen de reac]ie, dar nu atât de puternic`!“

Reflectând la cazul lui Carol, se \ndrept` \ncet spreCrossways, casa mare [i alb` pe care o \mp`r]ea cu doctorulLloyd Marmen [i pe care o conducea magistral doamna Hill,menajera. „Numai s` se fi \ntors Lloyd“ \[i dori el din tot sufle-tul. „|n mod sigur a avut asemenea bolnavi de \ngrijit \naintede a veni aici, dac` nu cumva [i la Rowan Acre.“

Se gândi la Rowan Acre, la care ]inea atât de mult, [i unzâmbet \i ap`ru pe buze. Era unul din fondatorii acestui cen-


tru pentru copii cu care fusese dotat ora[ul. Era un adev`ratsuccess. Dar Julian Frickley era mândru [i de Hill Rise undeElvira Oackroyd-Frances insistase \n zadar s`-[i transfere fiul.Clinica era situat` \n centrul reziden]ial al ora[ului: chiar el\ngrijise acolo un parlamentar din regiune, un actor de cine-ma cunoscut \n toat` lumea [i asistase la na[terea mo[teni-torului unui campion la cursele de automobile. Erau trei aso-cia]i, la fel ca la Brentwood, clinic` rezervat` oamenilor maipu]ini \nst`ri]i. Doctorul Frickley era cunoscut [i apreciatpeste tot.

Multe infirmiere de la Saint-Margaret nu [tiau nimic despreactivit`]ile paralele desf`[urate de [eful clinicii, pe care ele \l admi-rau pentru eficacitatea [i farmecul lui. Doar domni[oara Hood, ac`rei nepoat` fusese internat` la Rowan Acre, era con[tient` deimportan]a pe care doctorul o acorda acestui centru.

— Sora mea nu va putea niciodat` s` v` mul]umeasc`\ndeajuns, \i spusese Bess acum câteva zile. Angela s-a schim-bat complet. E acum la fel ca [i ceilal]i copii de vârsta ei. Cefericire s-o putem vedea astfel!

* * *

Lloyd nu se \ntorsese \nc`, fiindc` ma[ina lui nu se afla \nfa]a casei. {i el \[i petrecea foarte mult timp la Rowan Acre [iJulian \l invidia c`-[i poate practica meseria \n acea cas` pecare amândoi o iubeau atât de mult.

|n regiunea Thrapchester, Rowan Acre era un centru unic\n felul lui. Avea rolul de cas` de odihn`, spital [i centru de

22 MARJORIE NORRELL

reeducare totodat`. Doar copiii erau primi]i aici, de la nou-n`scu]i la adolescen]i. {i ace[ti copii nu erau la fel ca ceilal]i.To]i aveau o problem` de rezolvat: greut`]i \n via]a de toatezilele, \ntr-un anumit moment al existen]ei lor, probabil cuanturajul sau societatea.

|ntr-o zi, Julian vizitase un centru experimental unde copiide toate na]ionalit`]ile tr`iau \n bun` \n]elegere. Atunci \ivenise ideea s` creeze un centru asem`n`tor. Acolo copiii erau\ngriji]i din toate punctele de vedere: \nv`]au s` citeasc`, s`scrie [i câteodat` chiar [i o meserie, \n cursul tratamentului,mai scurt sau mai lung, dup` caz. Unii dintre ei puteau s`-[icâ[tige existen]a când erau din nou reda]i lumii ostile care \isperiase odinioar`.

De atunci, el nu \ncetase s` se documenteze [i s` \ntâl-neasc` o serie de copii ie[i]i din asemenea case specializate,scopul era \ntotdeauna de a-i ajuta s`-[i reg`seasc` un loc \nsocietatea din ]ara lor, \n str`in`tate, sau \n sânul proprieifamilii. Vederea acestor copii, care cunoscuser` traume fizice[i psihice de mici, \l tulburase extrem de mult. Se hot`râseatunci s` creeze un c`min de acest gen pentru cei c`rora,aparent, nu le lipsea nimic [i se bucurau de o bun`stare mate-rial` evident`, dar care aveau ni[te probleme. Dereglarea psi-hic` a acestor copii se putea traduce prin blocaje motorii sauo \ncetinire a dezvolt`rii lor fizice sau mintale. Factorii caredetermin` dezvoltarea unei personalit`]i sunt extrem denumero[i. Era important s`-i descopere pe aceia care \i\mpiedicau pe unii s` se dezvolte din cauza contactului pecare \l aveau cu ceilal]i.


Acesta era scopul fondatorilor lui Rowan Acre. {i, gândi elbucuros, succesul centrului nu putea fi negat! Oft` u[uratv`zând c` sose[te [i ma[ina prietenului s`u.

Julian \[i putuse realiza visul gra]ie unor bani cu totul [i cutotul nea[tepta]i. La moartea sa, na[ul lui, negustor de che-restea \n Canada, \i l`sase prin testament \ntreaga lui avere.Aceast` mo[tenire \i permisese s` asigure investi]ia din punctde vedere financiar. Apoi, venirea la Thrapchester a doctoru-lui Marmen \i d`duse mijloacele de a ac]iona. Psihiatru renu-mit, Lloyd Marmen participase [i el la finan]are [i \i permiseseastfel s` pl`teasc` suma total` cerut` pentru Rowan Acre f`r`s` fie nevoit s` \mprumute nici o centim`. De[i era celibatar,la fel ca [i el, Julian credea cu convingere c` ar fi cel mai buntat` din lume.

O prietenie sincer` \i legase pe cei doi b`rba]i. Nu numai c`\[i puseser` \n comun to]i banii, dar \mp`rt`[eau [i acela[i ideal.

A[a c` se hot`râser` s` cumpere Rowan Acre chiar \n ziua\n care fusese pus \n vânzare \mpreun` cu p`mânturile sale.Proprietatea cuprindea un conac vechi pe care \l renovaser` \n\ntregime pentru a-l adapta nevoilor lor, dou` gr`dini, dintrecare una din ele de legume; mai existau un lac, o p`durice [idou` terenuri de joac`.

Doamna Hill \l primi \n vestibul.— Ah, ce bucuroas` sunt s` v` v`d, doctore! O doamn` a tele-

fonat de mai multe ori, o prieten` a domnului [i doamnei Darling,cred. Când i-am spus c` nu v-a]i \ntors \nc` de la c`s`toriadomni[oarei Darling, ea a insistat [i a afirmat chiar c` nunta a fostanulat`. Dorea s` afle am`nunte [i s`-[i ofere ajutorul.

24 MARJORIE NORRELL

— A[a e, Patsy.Julian [i Lloyd \i spuneau câteodat` [i astfel menajerei. Ea

\i rugase \ntr-o zi, m`rturisindu-le c` de la moartea so]ului einimeni nu-i mai spusese Patsy, [i c` acest lucru \i lipsea.

— F`-ne, te rog, unul din ceaiurile tale delicioase! DoctorulMarmen sose[te [i el chiar acum [i mi-ar pl`cea s` mai st`m devorb` \naintea cinei.

— Ce idee s` be]i ceai la ora asta! Cina va fi servit` peste ojum`tate de or`.

— S` [tii, Patsy, c` am mare nevoie de un ceai! o asigur` elf`cându-i cu ochiul [i zâmbindu-i fermec`tor.

Abia avu timp s` se instaleze \n fotoliul lui favorit, c` Patsy\[i [i b`g` capul pe u[`.

— N-a[ vrea s` fiu indiscret`, doctore, dar doamna respec-tiv` a spus c` va mai suna disear`...

— Ei bine, Patsy, anun]-o, cu tactul care te caracterizeaz`,c` domnul Oackroyd-Frances a trebuit s` plece de urgen]` \nAmerica. Ceremonia a fost deci anulat`. Mul]ume[te-i pentruamabila ei propunere. Asigur`-te c` a \n]eles bine. F`r` mis-tere [i concluzii pripite! ad`ug` el.

— Nu v` face]i griji! O s` am eu grij` s` nu deranjeze penimeni din familia Darling!

Ezit` o clip`, \nainte de a continua:— Cum se simte domni[oara Darling? Este o tân`r`

\ncânt`toate. O [tiu de pe vremea când era doar o copili]` dulce!— S-a resim]it oarecum, bine\n]eles, dar contrariul ar fi fost

surprinz`tor, afirm` Julian sperând c` va fi iertat pentruaceast` minciun`.


— E-adev`rat, recunoscu Patsy. De[i o s` vi se par` ciudat,cred c` pot spune c` e mai bine a[a. Dup` p`rerea mea, nu erab`rbatul ideal pentru micu]a asta!

Julian Frickley zâmbi, \n timp ce pa[ii menajerei se\ndep`rtau.

Vorbele lui Patsy parc` \l \ncurajaser` [i \i justificau propri-ile reac]ii.

— De ce e[ti atât de vesel? \l \ntreb` Lloyd intrând \n salon.Se a[ez` \ntr-un fotoliu aflat \n fa]a prietenului s`u.— {tiind cât de mult \]i place fata asta, m` mir c` te v`d

zâmbind \ntr-un asemenea moment! Dup` zvonurile carecircul`...

— Ai perfect` dreptate! O s`-]i explic.— Cum a reac]ionat?Lloyd \[i preg`ti pipa. Julian a[tept` ca Patsy s` serveasc`

ceaiul [i s` \nchid` u[a \n urma ei, ca s`-[i \nceap` explica]iile.Lloyd \l ascult` cu aten]ie, apoi \n puse câteva \ntreb`ri.

D`du din cap [i \[i aprinse pipa.— De mâine ar trebui s`-[i revin`. S` sper`m c` starea asta

depresiv` nu va fi de durat`. Mai vorbim despre asta dup` ceo vezi. Dac` vrei, pot trece [i eu s-o v`d, sub un pretext oare-care. |n orice caz, \ncearc` s` afli dac` se gânde[te s` se\ntoarc` la Saint-Margaret. Este important!

— Tare m-a[ mira, rosti Julian cl`tinând din cap. A primitcadouri de nunt` din partea \ntregului spital... Mama ei m-al`sat s` \n]eleg c` se va ocupa personal de \napoierea lor,\ncepând de mâine. Pentru o tân`r` sensibil` cum e Carol, arfi penibil, nu ]i se pare?

26 MARJORIE NORRELL

— Pentru oricare fat` ar fi, \l corect` doctorul Marmen. DarCarol are un caracter deosebit. Nu vezi cum pune la inim`toate necazurile bolnavilor [i cât de mult se intereseaz` de ei...Uite unde a dus-o asta! |n orice caz, dac` domni[oara Darlingnu-[i reia locul de la spital, ceea ce mi se pare destul deprobabil, ofertele nu-i vor lipsi pentru c` este competent`!Poate c` te-ai sim]i mai lini[tit pentru soarta ei dac` RowanAcre ar interesa-o!

— Ia te uit`... nu m` gândisem la asta, \i m`rturisi prietenullui.

Dar Lloyd nu-l l`s` s` continue [i \l gratific` imediat cu unsurâs amical.

— Poate c` nu \n mod con[tient! exclam` el misterios. Darlucrând cu ea la Saint-Margaret, te-ai gândit cum i-ar sta al`turide tine la Rowan Acre. M`rturise[te c` i s-ar potrivi deminune!

— Eu... domni[oara Darling e o infirmier` excelent`, seap`r` el.

Apoi p`li \ntâlnind privirea p`trunz`toare a lui Lloyd.— Ar fi trebuit s`-mi \nchipui, glumi el, c` e imposibil s`-]i

ascund prea mult timp un secret. Carol Darling e cea mai fru-moas` fat`, cea mai \ncânt`toare pe care o cunosc, dar nu suntsau nu voi fi niciodat` ceea ce se cheam` genul ei! sfâr[i el,f`cându-i cu ochiul.


Capitolul 2

A doua zi de diminea]`, Julian Frickley se studie \n oglind`\n timp ce se b`rbierea.

|n ajun, când prietenul s`u \i descoperise sentimentelepentru tân`ra din Fairlawn, negase asta categoric, dar imediat\[i d`duse seama cât de prosteasc` fusese reac]ia lui.

|[i ridic` cu grij` b`rbia voluntar`. Vorbele lui Lloyd \irevenir` \n minte.

— Poate c` te consideri prea \n vârst` pentru ea? \l luaseacesta peste picior. De ce, tu câ]i ani ai? Treizeci [i patru,treizeci [i cinci poate?

— |n vara viitoare \mplinesc treizeci [i trei. {i Carol nu aredecât dou`zeci [i doi, a[a cred, se gr`bise Julian s`-i r`spund`.

— Nu, va \mplini dou`zeci [i trei \n august, \l \ntrerupsepsihiatrul. Sora ei, sau chiar ea mi se pare, mi-a spus asta. Decie o diferen]` de doar zece ani. Amândoi sunte]i ni[te fiin]e sen-sibile care a]i dep`[it stadiul adolescen]ei. Sentimentele ei pen-tru Damian erau \n mod sigur superficiale, n`scute dintr-un

elan de mil` [i simpatie. Nimic altceva decât fa]` de un alt bolnav,cu excep]ia faptului c` mersese prea departre [i se l`sase prins`\n joc. Ai dreptate, Carol nu va reveni la Saint-Margaret, sau celpu]in nu imediat. Dar aten]ie, ea nu-[i va abandona meseria.Aminte[te-]i c` mi-ai povestit \ntr-o zi c` era un punct de diver-gen]` \ntre ei. El nu voia, sub nici un motiv, ca so]ia lui s` lucreze!

— Unde vrei s` ajungi?— De ce nu i-ai propune tu s` se al`ture echipei noastre? E

generoas` [i, \n plus, ador` copiii. Ar trebui s`-[i reia activi-tatea cât mai repede posibil.

— Ideea ta mi se pare foarte bun`. Ar fi totu[i de preferats` se odihneasc` pu]in \nainte de a \ncepe... dac` accept`. |nultimul timp, la spital avea un aer cam lugubru!

— Lugubru?! {i de ce, m` rog, dup` p`rerea ta? E ceva ciu-dat, exact \nainte de o ceremonie atât de a[teptat`! Dup`p`rerea mea, ea a acceptat aceast` c`s`torie \n \ncercarea de a-lface fericit. Dar faptul c` urma s`-[i schimbe radical modul devia]` o nemul]umea cu siguran]`. Se va putea adapta acestuinou mediu de oameni boga]i [i lene[i? Iat` una din \ntreb`rilecare o chinuiau. Iar perspectivele de a renun]a la meseria ei o\ntristau... mai ales c` membrii familiei Darling sunt oameniminuna]i, devota]i, \ntotdeauna gata s`-i ajute pe semenii lor.

— Oh, [i-ar fi g`sit \n mod sigur ni[te preocup`ri, o dat`m`ritat`! exclamase el, \ntrerupt de râsul dispre]uitor al pri-etenului s`u.

— Da, ac]iunile de caritate, de exemplu! Unde particip`semnând un cec \n numele familiei, iat` ce ar fi f`cut. Or, eanu este genul de fat` care s` se mul]umeasc` doar cu acestgen de activitate!


— A[a e, Carol e foarte activ`. Ea trebuie s` fac` ceva...— {tii c` \ntotdeauna se g`se[te ceva de f`cut la Rowan

Acre! |n sfâr[it, gânde[te-te la propunerea mea. |n locul t`u,m-a[ gândi serios la asta, dac` nu vrei s-o pierzi... Carol estedin nou liber`! Poate c` [i-ar dori s` schimbe locul ca urmarea acestui [oc afectiv [i \[i va ob]ine f`r` probleme transferul.

Lloyd avea reptate ca \ntotdeauna, gândi Julian. Dac`reu[e[te s-o conving`, prezen]a lui Carol la Rowan Acre ar fiextrem de folositoare. {i ce bucurie, chiar dac` nu \ndr`zneas-o m`rturiseasc` cu glas tare, s` fie \n apropierea ei, s-o poat`cunoa[te mai bine! Leg`turile dintre ei ar deveni mai strânse.La Saint-Margaret erau atât de mul]i bolnavi [i atât de multeprobleme, \ncât avea rareori ocazia s` accepte ceaiul la care \linvita mereu domni[oara Darling.

|n schimb, la Rowan Acre, era st`pânul pe propriul s`utimp. Câteodat` \ntârzia acolo pân` la c`derea serii. |nso]it dedoctorul Clevedon, medicul rezident al centrului, f`cea viziteunor anumi]i copii bolnavi.

„Chiar c` e o idee bun`“ gândi el. „Bine\n]eles \ns` c` totuldepinde de Carol: i se va p`rea atr`g`toare aceast` munc`?“Dar \nainte de toate, trebuia s` se asigure de starea s`n`t`]iiei. Somnul o ajutase s`-[i revin`? Va trece pe la ea, a[a cumpromisese.

Se surprinse fluierând \n timp ce cobora scara.Lloyd \[i terminase micul dejun, semn c` Julian era \n

\ntârziere. De obicei el era cel care pleca primul de acas`.Lloyd \l privi atent cu ochii lui cenu[ii [i str`lucitori.— Gata de b`t`lie? Presupun c` \n drum spre Saint-

Margaret, te opre[ti [i la familia Darling?

30 MARJORIE NORRELL

— Da, a[a le-am promis. M` mir c` nu mi-au telefonat azi-noapte. Micu]a infirmier` s-a descurcat deci bine.

— Perfect! spuse Lloyd.Se ridic` s` plece.— S` m` ]ii la curent. Dac` \]i pot fi de folos \n vreun fel,

d`-mi de [tire. O s` profit de ocazie ca s` mai stau de vorb` cuea. Ar fi bine s` vin` la Rowan Acre, am forma o echip` formi-dabil`!

Julian d`du din cap \n semn c` a[a stau lucrurile. I-ar fipl`cut s` fie mai rezervat, dar lui Lloyd nu-i putea ascundenimic.

— M` ocup eu de toate, \i promise el. Cred c` \i vor trebuitotu[i câteva zile de odihn`.

— Cu condi]ia s` nu fie prea multe, fu de p`rere confrateles`u. {tii c`, \n timpul r`zboiului, când un pilot avea un acci-dent de avion [i sc`pa cu via]`, pleca imediat \ntr-o alt` misi-une. Astfel evita depresiile nervoase. Domni[oara Darling aretot interesul s` se apuce cât mai repede de lucru, \nainte s`-[ibage \n cap cine [tie ce aiureli.

* * *

|n timp ce \[i parca ma[ina \n fa]a casei, Julian se gândi dinnou la vorbele prietenului s`u.

Re[edin]a familiei Darling era \ncânt`toare [i perfect\ntre]inut`. Nimeni n-ar fi putut ghici aici, \n spatele zidurilor,prezen]a unei tinere r`nite [i umilite de un e[ec sentimental,\[i spuse el ridicându-[i gulerul paltonului pentru a se prote-ja de vântul rece de februarie.


Va fi mai greu la \nceput, apoi va uita repede. Carol nu eragenul de fat` care s`-[i distrug` cariera... sau via]a din cauzaunei decep]ii.

Joan Darling \i deschise u[a [i \l primi cu un surâs c`lduroscare \i destindea tr`s`turile obosite.

— Doarme \nc`. Ah, doctore, dac` a]i vedea cât de trist \i echipul, chiar [i \n timpul somnului! Am intrat \n camera ei dedou` ori \n noaptea asta. Gillian m-a asigurat \ns` c` prezen]amea n-ar ajuta cu nimic.

— Urc s-o v`d, doamn` Darling, o anun]` el zâmbind.Trebuie s` v` odihni]i. Dac` v` \mboln`vi]i [i dumneavoastr`,lucrurile s-ar complica [i mai mult. Dup` ce va ie[i din stareade [oc, va avea nevoie de dumneavoastr`, de \ncurajare [i detoat` aten]ia pe care i-o pute]i acorda. Trebuie s`-i dovedi]i c`aceast` ruptur` nu e un lucru chiar atât de \ngrozitor.

— Asculta]I, doctore, noi n-am avut niciodat` nici uncuvânt de repro[ la adresa lui Damian. Totu[i, nici eu niciGeorge nu ne sim]eam \n largul nostru \n prezen]a lui. Iarcând Carol a \nceput s` vorbeasc` despre c`s`torie...

— Carol \[i va da seama cu timpul...Sosirea lui Gillian, care p`rea extrem de obosit` [i de \ncor-

dat`, \l \ntrerupse.Tân`ra se scuz` [i se adres` mamei sale.— M`mico, s-a trezit Carol. Ar dori o cea[c` de ceai.Julian se oferi imediat s-o \nso]easc` pe Gillian la c`p`tâiul

surorii ei, \n timp ce doamna Darling preg`tea ceaiul.Ajuns \n camer`, doctorul Frickley privi cu aten]ie chipul

lui Carol. P`rea prea obosit` ca s`-[i ridice capul de pe pern`.|i lu` tensiunea, pulsul [i temperatura. Tân`ra era apatic`.

32 MARJORIE NORRELLgiannijollys

R`spunsurile ei evazive [i ab`tute erau [i mai deprimantedecât aspectul fizic. Cu o voce lipsit` de inflexiuni, cu chipulimpasibil, r`spundea prin „da“ sau prin „nu“ la toate\ntreb`rile lui. |ncerc` \n zadar s` trezeasc` \n ea câteva reac]ii,vorbind tot timpul. R`mase lâng` ea când Gillian \i aduse ocea[c` de ceai.

Carol o accept` [i b`u pe ner`suflate. Apoi \i \ntinse cea[cagoal` surorii sale [i, f`r` s` scoat` nici un cuvânt, se trânti laloc pe perne.

Julian \i l`s` câteva instruc]iuni surorii mai mici, \nainte dea cobor\ \n salon unde \l a[tepta doamna Darling. Ea \i scrut`surâzând chipul, dar ochii mamei lui Carol reflectau \ngrijo-rare.

— Trebuie s-o l`s`m acum \n pace, o sf`tui Julian ca s-olini[teasc`. Comporta]i-v` cât mai firesc cu ea. Este cel maibun mijloc de a o ajuta s` se vindece. Veghea]i s` se odih-neasc` [i s` m`nânce normal. O s` revin mâine. Nu v` face]iprobleme pentru spital. O s` vorbesc cu infirmiera [ef` \nleg`tur` cu absen]a fiicei dumneavoastr`. Dup` câte mi-a spusaceasta, demisia lui Carol a fost deja aprobat`. Dar voi aranjaca aceste zile s` fie considerate drept un concediu suplimen-tar. Cred c` nu va fi o problem`!

— Pot s-o anun] chiar eu pe infirmiera [ef`, protest` Joan.Sunte]i prea ocupat ca s` v` mai gândi]i [i la asta. Carol se vaface bine, doctore? E prima oar` când reac]ioneaz` astfel...Niciodat` n-a[ fi crezut c` e atât de \ndr`gostit` de Damian!

— Dup` p`rerea mea, nu era, fu surprins s` se aud` afir-mând cu glas tare Julian Frickley.

Doamna Darling nu reu[i s`-[i ascund` surprinderea.


— Fiica dumneavoastr` este infirmier`. Are tendin]a s`pun` la inim` problemele bolnavilor ei, rosti el cu un surâs\ncurajator. {i nu a sc`pat de cele ale lui Damian. Totu[i, mise pare f`r` rost s-o sf`tuim s` p`streze pe viitor distan]a fa]`de bolnavii afla]i \n grija ei.

— Dar s` \ncerce s` ajute o persoan` anxioas` ca Damian euna, [i...

— A consim]i s` se m`rite cu el e cu totul altceva, sunt deacord, confirm` Julian. Dup` p`rerea mea, situa]ia a evoluatprea repede pentru Carol. N-a avut timp s`-[i analizeze senti-mentele. Departe de mine \ns` ideea c` a acceptat cu u[urin]`aceast` c`s`torie! Probabil a crezut c` asta \l va ajuta peDamian s` se vindece. Dac` [i-ar fi dat seama cu adev`rat deconsecin]ele acestui act, nu s-ar fi gândit s` renun]e la mese-ria de care este atât de pasionat`. |n schimb, acum se va gândiserios la asta!

— |ndemnat de mama lui, Damian o convinsese s`-[i deademisia luna aceasta, admise Joan. La \nceput Carol a fost\mpotriva acestui lucru, sau cel pu]in a[a sus]inea ea. Dar, \ncele din urm` a cedat. Damian o asigurase c` va g`si f`r` difi-cultate o munc` „mai convenabil`“, având tot un caracterumanitar.

— Nu cunosc nici o alt` meserie atât de folositoare oame-nilor! replic` Julian pu]in \nfuriat.

Nu putea s-o sufere pe Elvira Oackroyd-Frances. Era con-vins c` tân`ra nu se sim]ise niciodat` \n largul ei \mpreun` cuviitoarea ei soacr`.

— Ce p`cat s` se piard` o infirmier` atât de bun`! morm`iel.

34 MARJORIE NORRELL

— Carol spera sincer s`-l fac` s` se r`zgândeasc` dup`c`s`torie, \i m`rturisi Joan ridicând din umeri. Credea asta [icând domni[oara Earshaw a venit s`-i dea cadoul din parteacolegelor de la spital. {i altceva... tinerii c`s`tori]i n-ar fi locuitaici... urma s` le fie pus` la dispozi]ie o parte a castelului. Dar,dup` p`rerea mea, ea nu va accepta niciodat` s` se \ntoarc` laSaint-Margaret, s` fac` fa]` atâtor figuri cunoscute... Probabilc` se simte umilit`, abandonat`.

— |n locul dumneavoastr`, doamn` Darling, nu mi-a[ faceprobleme pentru viitorul ei. |i \n]eleg perfect reticen]a de a-[irelua postul la Saint-Margaret, dar v` asigur c` mai exist` [ialt` posibilitate, chiar foarte aproape de aici!

— Ce dr`gu] din partea dumneavoastr`, doctore, r`spunsecu recuno[tin]` Joan. A]i fost atât de r`bd`tor cu Carol. Dinnefericire, nu a[a e cazul cu toat` lumea. Unii s-au gr`bit s`afirme c` nici nu se mir` de ceea ce s-a \ntâmplat...

Pronun]ase aceste cuvinte cu ciud`. Intrigat, Julian se gr`bis-o \ntrebe:

— Cine v-a spus a[a ceva?— Doamna Eldrich mi-a telefonat, \i m`rturisi Joan cu un

aer tulburat. Mi-a repro[at c` nu am fost destul de ferm` cufetele mele...

— Dac` toate fetele de vârsta lor ar fi la fel de \ncânt`toare[i pline de devotament ca ele, lumea ar fi mai bun`, o \ntre-rupse sup`rat doctorul Frickley. Nu trebuie s` v` pese dep`rerea acestei femei. Povestea asta n-o prive[te câtu[i depu]in. Mai bine ocupa]i-v` de bolnava noastr`, o sf`tui elschi]ând un zâmbet. Sunt sigur c`, de mâine, se va sim]i maibine!


* * *

Instalându-se la volanul ma[inii lui, buna dispozi]ie \idisp`ru ca prin farmec. Mai avea dou` vizite de f`cut \naintede consulta]iile de la spital. Sosind la Rowan Acre, trebui s-olase pe Carol pe locul doi...

Inima \ncepu s`-i bat` mai repede v`zând terenul de joac`,unde câ]iva copii plini de via]` b`teau mingea sub suprave-gherea unui psihoterapeut.

— V` a[teapt` un bolnav nou, doctore, \l anun]`domni[oara Woodward. Doctorul Ford vi l-a trimis. De altfel,a \nso]it-o pân` aici pe mama copilului, dar a fost nevoit s`plece imediat, chemat la o na[tere. V-a l`sat aceast` scrisoare.

Infirmiera i-o \ntinse.Deschizând-o, Julian se gândea la Adrian Ford. Adrian

\mp`rt`[ea entuziasmul lor pentru Rowan Acre. Crezuse \n eide la \nceput [i le trimisese deja dou` cazuri foarte intere-sante.

Julian zâmbi \n sinea lui. Bolnavul sau bolnava avea nevoiede ajutorul centrului.

Citi cu aten]ie noti]a confratelui s`u:„Marie-Farideh Naduad este o feti]` adorabil` [i nefericit`.

O cuprind brusc accese de furie violente [i necontrolate. Esteun copil care are totul, \ns` o vede pe mama ei doar cândaceasta dore[te, adic` de fiecare dat` când \i poate consacra oclip`...“

Sfâr[itul scrisorii \l f`cu s` se \ncrunte. O \mp`turi cu grij`[i o b`g` la loc \n plic. Secretara lui o va clasa.

36 MARJORIE NORRELL

Când, se \ntreb` el, o mam` ca aceea a lui Marie-Farideh va\n]elege c` un copil nu este un animal domestic cu carep`rin]ii se afi[eaz` de câte ori au chef, ci o fiin]` uman`?

— Cine se ocup` de Marie? o \ntreb` el pe infirmier`.Domni[oara Woodward consult` registrul de intern`ri,

apoi \l privi pe doctorul Frickely cu un zâmbet. Dup` p`rereaei, doctorul \[i \nc`rca mintea cu prea multe detalii.

— Domni[oara Scarth, spuse ea. P`rea infirmiera ideal`pentru acest caz.

Julian zâmbi la rândul lui. Sally Scarth avea o mul]ime defra]i [i surori de care era foarte legat`. A[a c` o va supravegheafoarte bine pe micu]a Marie, cel pu]in \n prima etap`.

|n acela[i moment, ca un r`spuns la gândurile lui, se auziun zgomot urmat de un strig`t p`trunz`tor, din direc]ia s`liide joac`.

Julian Frickley travers` holul de la intrare [i deschiseu[a.

Sally Scarth st`tea \n picioare, cu mâna pe obraz [i un firi-cel de sânge i se prelingea pe b`rbie. |n fa]a ei st`tea o feti]`cu p`rul negru, ciufulit, care se \ntoarse repede ca s` vad`cine intra. |n mâna ei se afla un cub de lemn.

— Ce s-a \ntâmplat, Marie? o \ntreb` calm JulianCopilul \l fix` cu un aer posomorât. Dar aceast` expresie

nu d`una cu nimic frumuse]ii ei. Avea ochii negri, umbri]i degene lungi [i \ntoarse. Degetele ei mici se crispar` pe juc`riape care o ]inea \n mân`.

Julian se apropie de ea cu un pas lini[tit. Apoi \ngenunche\n centrul \nc`perii, \n apropierea unei construc]ii din cuburipe jum`tate terminat`.


— N-a vrut s` m` lase s` pun [i cubul `sta, \i explic` feti]a.Eu voiam s` pun dou` deodat`!

— Domni[oara Scarth ar fi a[teptat cu cubul ei, dac` ar fi[tiut, rosti Julian cu un aer foarte serios. Dar acum, ea nu maipoate s` se joace. Vezi, trebuie s` mearg` la baie, ca s` se spelepe fa]` de sânge.

F`cu un semn infirmierei, care disp`ru imediat.— Acum s` vedem ce putem face, \i suger` el.Copilul d`du din cap [i \ngenunche lâng` el.Se jucar` \mpreun` câteva minute. Julian \[i studie tovar`[a

de joac`. Dup` ce terminar` construc]ia, Marie scoase un urlet[i cu o lovitur` puternic` r`spândi cuburile prin toat`\nc`perea.

Apoi se \ntoarse spre Julian.— Tu o s` aduni cuburile!Julian arunc` o privire spre ceas [i se ridic`. |[i scutur`

pantalonii de ni[te fire invizbile de praf [i cl`tin` din cap.— |mi pare r`u, Marie, dar nu am timp. M` a[teapt` [i al]i

copii, iar mama ta trebuie s` apar` dintr-un moment \n altul.S` l`s`m cuburile \n seama celorlal]i... dac` tu nu vrei s` learanjezi \n cutia lor, \nainte de venirea mamei tale.

— S` [tii, replic` imediat feti]a, c` \mi place aici. Acas` sunt\ntotdeauna singur`. Mama trebuie s` plece imediat, a[a mi-aspus. Va fi mai amuzant f`r` ea.

|nainte s` p`r`seasc` \nc`perea, Julian o privi cuaten]ie.

— }i-ar pl`cea s` locuie[ti câtva timp aici, \mpreun` cuceilal]i copii? Ar fi posibil, s` [tii, cu condi]ia s` nu mai aruncicu cuburi. A[a c`, gânde[te-te, [i o s` vorbim cu mama ta.

38 MARJORIE NORRELL

F`r` a mai a[tepta r`spunsul feti]ei, doctorul Frickleyp`r`si camera. Intr` \n biroul lui, cu un aer preocupat. Apoireciti biletul scris de doctorul Ford, dar \i venea greu s` seconcentreze. Nu reu[ea s` uite privirea feti]ei. {i parc` nuochii lui Marie \l priveau... |n ochii ei reg`sise aceea[i expresiepe care o v`zuse \n aceast` diminea]` la o alt` pacient`...

Privirea lui Carol Darling nu reflectase disperare, p`rând s`caute un ajutor pentru a putea face fa]` crizei pe care o traversa?

* * *

Stând \ntins` pe spate, cu o p`tur` c`lduroas` pe genunchi,Carol Darling privea jocul fulgilor de z`pad`. Apoi arunc` oprivire spre de[tept`tor. Era aproape trei. Mama ei va urca \ncurând cu o cea[c` de ceai [i biscui]i. Dar, de data asta,perspectiva n-o bucur`, constat` ea brusc. Pân` acum, tân`rarefuzase ideea s`-[i analizeze sentimentele [i reac]iile, aruncândun v`l asupra vie]ii ei dup` citirea scrisorii lui Damian.

Totu[i, recunoscu ea, dou` lucruri o nelini[tiser` \n per-manen]` \n cursul ultimelor s`pt`mâni. Mai \ntâi, faptul c`logodnicul ei insistase ca ea s`-[i \nainteze scrisoarea dedemisie \nainte s` se fac` strig`rile pentru c`s`torie. |n seararespectiv`, lui Carol nici nu-i venise s` cread` c` el \i cerea s`renun]e definitiv la cariera ei.

— Exist` \n mod sigur un spital la Holstend? \l \ntreb` ea.Peste tot e lips` de infirmiere. Fiindc` \ntotdeauna sunt maipu]ine decât e nevoie! Dac` nu cumva spitalul de acolo ediferit de celelalte!

Damian nu p`ruse prea interesat.


— O s-o \ntreb pe mama. Cum ea face parte din numeroasecomitete de binefacere, este sigur la curent. Dar ea nu vrea caso]ia mea s` lucreze. E contra acestui lucru, ca [i mine de alt-fel!

— Dar, \n fond, de ce? insistase ea. De ce s` nu profesez?Ce r`u vezi \n asta?

— Nici unul, recunoscu sincer Damian. Nici unul... Dac` a[fi fost, s` zicem, farmacist sau doctor veterinar, n-ar fi fost nicio problem`. Dar so]ia unui Oakroyd-Frances, \n nici un caz!

Carol se ab]inuse s`-l ia peste picior. De fapt, mama luiluase foarte \n serios intrarea ei \ntr-o lume pe care o admiramai mult decât orice. Carol era preocupat` de viitoarea savia]` [i, \ncetul cu \ncetul, \ncepuse s` se simt` stânjenit` dincauza asta.

|n rarele ocazii când se \ntâlniser`, cele dou` surori ale luiDamian nu \ncetaser` s` vorbeasc` despre cocteiluri, serate,vernisaje, parade de mod`, dineuri... Or, nimic din toate aces-tea n-o interesa pe Carol. La \nceput, tân`ra f`cuse eforturi cas` fie amabil`. Ele voiau s` organizeze o serat`, unde fiecareinvitat trebuia s`-[i demonstreze un talent, evoluând \ntr-unmic num`r. Cu timiditate, Carol m`rturisise c` [tie s` cânte.

Dar nu vorbise nim`nui despre temerile ei, \ntemeiate saunu. Mama ei remarcase \ns` privirea goal` [i fix` a fiicei sale,ap`rut` \n ultimele s`pt`mâni, care \n fond ar fi trebuit s` fiecele mai fericite din via]a ei. Asta se \ntâmpla de fiecare dat`când se gândea la viitorul ei. Cum va fi via]a ei? Cum se vordesf`[ura c`l`toriile la Boston, care erau o adev`rat` tradi]iede familie? O dat` sau de dou` ori pe an, Elvira Oakroyd-Frances \[i ducea copiii \n vizit` la bunica lor care, dup` cât se

40 MARJORIE NORRELL

pare, dispunea de o avere considerabil` [i o limb` afurisit`.Ei bine, toate acestea luaser` sfâr[it! Grijile, temerile ei

dip`ruser` \n acela[i timp cu Damian Oakroyd-Frances. Carol\[i d`du seama c` pentru prima dat` \n via]a ei, putea s`-ljudece obiectiv.

La \nceput \l considerase un bolnav obi[nuit care aveanevoie de \ngrijire [i aten]ie. |n ciuda aparentei lui bravuri,se temuse de diagnostic. Ce u[urat fusese \n ziua când aflasec` era vorba doar de o angin` pectoral`! Ea personal reu[ises`-l conving` c` e \n afar` de orice pericol. Gra]ie tratamen-tului eficace al doctorului Frickley, mai putea tr`i \nc` multtimp. |n principiu, odihna, o via]` lini[tit` [i un regim ali-mentar strict, dac` erau respectate, \l vor proteja \mpotrivaunei crize.

Iat` cum \ncepuse totul, \[i reaminti ea.|ntr-o zi, mama lui Damian sosise la spital \ntr-o limuzin`

superb`, condus` de un [ofer. Toat` lumea era convins` c`venise s`-[i ia fiul. Dar acesta nu vrusese nici \n ruptul capuluis-o asculte.

Era evident c` mama lui era obi[nuit` s` i se dea \ntot-deauna ascultare, f`r` crâcnire. Numai c`, dup` cum i seexplicase, fiul ei putea s` aib` o recidiv`. {i, fiindc` s`n`tatealui era \n joc, consim]i s`-i prelungeasc` [ederea la Saint-Margaret.

Contrar oric`rei a[tept`ri, Damian nu mai avusese o nou`criz`. Sub \ngrijirea domni[oarei Darling, era un bolnav exem-plar. La \nceput, când \i f`cea curte, tân`ra crezuse c` \[i batejoc de ea. Apoi, rând pe rând, infirmierele [i \n cele din urm`chiar [i Carol, \l luar` \n serios.


„Prea \n serios“, \[i spuse ea cu am`r`ciune. „M-am f`cutde râs \n fa]a tuturor! Sigur mi se va repro[a c` m-am pripit.“

Din fericire, constat` ea obosit`, inima ei sc`pase neatins`din aceast` aventur`. Ar fi fost cu totul altceva dac` l-ar fi iubit!

Brusc, mintea i se \nce]o[` din nou, refuzând s` analizezemotivele care o \mpinseser` s` accepte cererea \n c`s`torief`cut` de Damian.

Era sigur` \ns` c` \i fusese mil` de el. I se p`ruse atât dedependent de ea, de fiecare dat` când \i cerea s` stea lâng`patul lui! Dar asta era tot. {i era suficient pe moment, \[i spuseea. La ce ar folosi s` [tie mai multe despre profunzimea senti-mentelor ei?

De \ndat` ce va mai prinde puteri, va p`r`si ora[ul. Se vaduce s` lucreze \ntr-un loc unde numele lui Damian Oakroyd-Frances [i al ei erau complet necunoscute. Poate c`, de ce nu,se va duce chiar la Londra. De fapt, una dintre fostele ei bol-nave \i propusese s`-[i cultive vocea la cursurile ei de canto.Dar, se gândi ea amuzat`, era prea târziu s` se gândeasc` la ocarier` liric`.

Ce solu]ii \i mai r`mâneau?Atitudinea cea mai curajoas`, cea pe care i-o sugerase

mama ei, ar fi de a-[i continua munca la spital, ca [i cum nimicnu se \ntâmplase. Dar acum, \n orice caz, nu se sim]ea \n starede asta.

Tân`ra se agit` \n pat [i se sim]i din nou deprimat`.Prietenele ei de la spital vor recunoa[te cu greu \n ea pe infir-miera vesel` care fusese pân` nu de mult.

Dar ele habar nu aveau de chinurile care, zi [i noapte, otorturaser` f`r` \ncetare pe colega lor.

42 MARJORIE NORRELL

Trebuia s` se m`rite cu Damian? se \ntrebase ea mereu.Nici nu le trecea prin minte cât de nelini[tit` se sim]ise de

la faimosul weekend petrecut la castelul din Holstend.Perspectivele de-a o \ntâlni pe bunica logodnicului ei, cunos-cut` prin caracterul ei imposibil [i limba ascu]it`, o terorizasene\ncetat.

Colegele ei remarcaser` doar cât de mult se \nchisese \nsine [i se rupsese \n ultimul timp de via]a social` a spitaluluiprietenoasa Carol Darling.

{i asta pentru nimic! gândi ea.U[a se deschise. |ntoarse capul, dar nu era mama ei dup`

cum se a[tepta, ci doctorul Frickley.Carol deslu[i blânde]ea [i simpatia din ochii lui.Degetele bolnavei se \ncle[tar` pe cuvertur`.— Mama ta ]i-a preg`tit ceaiul, spuse el ca s` rup` t`cerea.

Mi-a oferit [i mie o cea[c`. Nu vrei s` st`m pu]in de vorb` pân`vine? Cum te sim]i?

— Foarte bine, doctore, v` mul]umesc.R`spunsese cu o voce slab`, dup` o lung` t`cere.Dar acest r`spuns p`ru s`-l satisfac`. F`r` s` mai spun`

nimic, el \i lu` tensiunea [i pulsul, apoi \[i aranj` instrumentele.— |ntr-adev`r, te prezin]i mult mai bine! Ar trebui s` te

scoli [i s`-]i re\ncepi activitatea.Ochii alba[tri ai lui Carol \l fixar` cu intensitate. Julian fu

impresionat de chipul ei sl`bit. Remarc` cearc`nele de subochii ei [i micile riduri de la col]urile gurii.

Dar Carol nu r`spunsese la \ntrebarea lui. El \ncerc` s-ofac` s`-[i recapete \ncrederea \n propriile ei for]e, f`r` cuvintelini[titoare.


— Doar n-o s` r`mâi la infinit culcat` \n pat. S` [tii c` \ncurând vei putea reintra \n normal. Câteva zile de concediu \]ivor face bine. Infirmiera [ef` ]i le-a acordat f`r` nici oproblem`. Pe urm`, dac` dore[ti, \]i vei putea schimba servi-ciul... \i propuse el pe nea[teptate.

Descoperi, surprins, o sclipire de team` \n privirea luiCarol.

— Nu! Nu! repet` ea ascunzându-[i fa]a \n mâini. N-a[ fi \nstare, [opti ea atât de \ncet, \ncât el trebui s` se aplece ca sàud`. De ce n-am ascultat de sfaturile p`rin]ilor mei? Ei auf`cut totul [i...

— {i continu` s` fac`, \ncheie el cu blânde]e \n locul ei.P`rin]ii tì doresc s` te ajute, ca [i mine de altfel. Dar tu refuzisistematic ajutorul nostru...

Crezu o clip` c` se va \nchide din nou \n ea, dar \[i d`duseama c` plângea \n hohote, \ntâi mai potolit, apoi din ce \nce mai tare. {i, pe nea[teptate, se ag`]` de el, cu chipul plinde lacrimi.

— Se se \ntâmpl`, Carol? De ce e[ti atât de speriat`? Po]i s`-mivorbe[ti f`r` team`. Totul va r`mâne \ntre noi.

Hohotele de plâns scuturau umerii tinerei. Julian profit`de ocazie pentru a o l`sa s` dea glas temerilor [i nelini[tilor einem`rturisite, acumulate de mult timp [i pe care ea refuzases` le recunoasc` fa]` de cineva.

Apoi Julian lu` o batist` [i \i [terse ochii. Se gândea la efec-tul binef`c`tor al unui plâns zdrav`n.

— N-ar fi trebuit s` p`strezi toate astea numai \n sufletultù, Carol. Doar e[ti infirmier`. {tii cât de mult \l cost` pe celcare \[i \n`bu[` temerile [i, \ncetul cu \ncetul, se retrage \n

44 MARJORIE NORRELL

spatele unui zid de sigur`tate: o depresie nervoas` \l pânde[tedup` col]! |mi pare rù c` te bruschez, dar trebuie s` vin-dec`m acest rù.

— Sunt fericit` c` a]i venit... \ngìm` Carol emo]ionat`. V`mul]umesc pentru tot ce a]i f`cut pentru mine [i familia mea.

— Ideea de a-]i abandona meseria nu te bucura deloc, dup`câte cred eu. }i-ar pl`cea s`-]i continui cariera? Ascult`-m` oclip`, o rug` el zâmbindu-i, fiindc` tân`ra se preg`tea s`protesteze. Nu m` gândeam la Saint-Margaret, ci la ceva com-plet diferit, care, dup` p`rerea mea, are la fel de mare impor-tan]`.

Atent`, Carol nu-l sc`pa pe doctor din ochi.— Cuno[ti f`r` \ndoial` interesul pe care \l port a[ez`mân-

tului Rowan Acre?Ochii lui Julian c`p`tar` o expresie deosebit`, chipul i se

\mblânzi, ca de fiecare dat` când vorbea despre copiii din cen-tru.

— Da, am citit câteva articole de prin ziare când s-a deschis,dar nu [tiu nimic mai mult.

Ajuns la subiectul lui favorit, ar fi continuat cu pl`cere s`vorbeasc`, dar o privire aruncat` spre ceas \l opri. Era timpuls` plece. Julian se ridic` f`r` nici un chef.

— |n acest moment, ne lipse[te personalul. Nu suntem sin-gurii \n situa]ia asta, din nefericire. O s`-]i plac` \n mod siguracolo. {i pe urm`, tu adori copiii. Ascult`, o s` te duc acolo\ntr-o dup`-amiaz` [i o s`-mi spui care e p`rerea ta. Dar nuast`zi, fiindc` trebuie s` v`d o tân`r` persoan` care ar puteadeveni una din pacientele noastre, declar` el râzând.

Tr`s`turile lui Carol se destinser`.


— Dar mâine s` fii gata la ora asta. O vizit` nu te oblig` la nimic!— Eu...Julian cezu o clip` c` \l va refuza [i va rec`dea \n mu]enia

ei. Dar zâmbetul pe care i-l cuno[tea de la spital \i lumin`chipul.

— O s` fiu gata, promise ea calm`. Dar aten]ie, nu am spusc` accept s` lucrez acolo sau \n alt` parte, nu uita]i asta!

— O s`-mi reamintesc, fii sigur`! Dar pariez c` nu vei rezistamult timp.

Apoi Julian cobor\ [i ie[i din cas`.Doamna Darling fugi dup` el.— Mi s-a p`rut c` am auzit vocea lui... Carol, [i atunci am

preferat s` nu v` \ntrerup. Cum \i merge, doctore?— Nu v` face]i griji, doamn` Darling, se va pune repede

pe picioare! Purta]i-v` cu ea ca de obicei. O s` revin mâinela aceea[i or`: a acceptat s` m` \nso]easc` la Rowan Acre.O angaj`m cu pl`cere dac` o s` vrea! E destul de lucruacolo!

— |mi \nchipui! Cunosc oameni care [i-au dat copiii spre\ngrijire la Rowan Acre. Dup` p`rerea dumneavoastr`, ar tre-bui s` \ncerc s-o influen]ez a s` accepte aceast` propunere?

— Nu, bine\n]eles, \n afar` de cazul când v` cere sfatul. Esteo hot`râre pe care trebuie s-o ia singur`. Dup` ce va vizita cen-trul nostru, va fi \n m`sur` s` fac` o alegere.

O p`r`si pe doamna Darling, satisf`cut de vizita lui.„Carol Darling este o fat` rezonabil`“, gândi el conducând

\n vitez` spre cartierul reziden]ial. Dup` criza de lacrimi deadineaori, ar trebui s` se fac` repede bine. |i promisese luiLloyd s`-i vorbeasc` despre ea, dar se r`zgândi. |n momentul

46 MARJORIE NORRELL

de fa]` era mai bine s` evite subiectele personale \n discu]iilelor. Noua bolnav` va fi de ajuns pentru conversa]ia lor dinaceast` sear`.

* * *

Când sun` la u[`, \[i aduse aminte c` de fapt nu venise s`vad` o bolnav`.

Fu primit de o tân`r` \ncânt`toare, \mbr`cat` \ntr-o uni-form` care-i venea ca turnat`. Ar fi ar`tat bine [i \ntr-un film,se gândi el amuzat.

— Doamna v` a[teapt`, doctore. Pe aici, v` rog.Julian o urm` \ntr-un imens salon mobilat [i decorat fastu-

os, un amestec de mobile vechi [i accesorii de ultima mod`.{i el era pasionat de antichit`]i [i recuno[tea de la prima

privire falsurile.O tân`r` a[ezat` pe o canapea \n apropierea focului \i

\ntinse mâna.— |mi pare r`u c` v-am deranjat, doctore, spuse ea cu o

voce voalat`. Care, \[i reaminti el, \i adusese deja o avere [i unso] bogat [i seduc`tor. Frigul `sta e insuportabil, ad`ug` ea.Nici \nc`lzirea central` nu reu[e[te s` m` dezmor]easc`.Vede]i, a trebuit s` pun s` se fac` focul [i \n [emineu.

Julian fu gata s`-i recomande o plimbare pe afar`. Eracel mai bun remediu \n acest gen de boal`. Dar se ab]inu [ise a[ez` \n locul pe care i-l indicase ea. Tân`ra \i oferi o]igar`.

— Dac` \mi permite]i, o s` le fumez pe ale mele, r`spunseel \ntinzându-i la rândul lui port]igaretul.


— {i eu pe ale mele! \i zâmbi ea.Tot ceea ce putuse citi sau auzi despre Verity Naduad era

departe de realitate. Era o femeie superb`, plin` de vitalitate.Totu[i, a locui sau a lucra \mpreun` cu ea era probabil extremde obositor.

|ncerc` s`-[i adune toate amintirile pentru a o \n]elege maibine pe micu]a Marie-Farideh Naduad, care forma obiectulvizitei sale.

Verity Naduad, Wrenshawe pe numele ei de fat`, era ocânt`rea]` celebr`.

Debutase la un post obscur de radio, ca apoi s` fac` o cari-er` ame]itoare. F`cuse de mai multe ori \nconjurul lumii. |l\ntâlnise pe Elftor Bahli Naduad \n cursul ultimului ei voiaj. Elera mo[tenitorul unui mic principat [i al unei imense averi.Elftor \[i f`cuse studiile la Londra [i de acolo \[i conducea afa-cerile. De când devenise so]ia lui, \ncetase s` mai cânte \npublic, cu excep]ia spectacolelor de binefacere. Via]a lor,dup` câte \[i amintea Julian, fusese marcat` de sui[uri [icoborâ[uri. De fapt, Verity Naduad nu mai cântase deloc \nanul care urmase dup` na[terea feti]ei. Iar acum circulauzvonuri despre un turneu interna]ional. Copilul f`cuseprobabil aluzie la aceast` plecare.

— Doctorul Ford m-a l`sat s` \n]eleg c` a]i dori s-o lua]i peMarie un timp la c`minul de copii de la Rowan Acre. Esteexact, doctore Frickley?

— A[a e. Ar fi un lucru bun. Eu...— Scuti]i-m` de detalii, v` rog! exclam` ea, ducându-[i la

frunte o mân` acoperit` de bijuterii. Nu vreau s` [tiu nimic!Trimite]i-mi-o \napoi \n ziua când ve]i descoperi cauzele acce-

48 MARJORIE NORRELL

selor ei de proast` dispozi]ie! De ce se comport` normal,apoi, f`r` nici un motiv aparent, are crize de furie când o ducpe la prieteni? Privi]i, spuse ea ar`tându-i o mân`, azi-diminea]` m-a mu[cat! Ce s`lbatic` mic`! S` le preveni]i peinfirmiere sau lua]i-v` m`suri suplimentare de siguran]`!

— Fi]i lini[tit`, doamn`, ar fi inutil.De fapt, \n mintea lui ap`ruse chipul lui Carol.— Personalul nostru e suficient de calificat pentru a face

fa]` acestui gen de reac]ii. Dup` p`rerea mea, micu]a Marie nueste bolnav`. La \ntoarcerea dumneavoastr` cred c` ve]i fipl`cut surprins`.

Julian afl` multe lucruri despre comportamentul feti]ei laea acas`, \n prezen]a sau \n absen]a p`rin]ilor, l`sat` pe mânanumeroaselor guvernante pe care Verity le folosea \n timpulc`l`toriilor ei.

|n acel moment, \[i reaminti privirea \ntunecat` a Mariei,atât de asem`n`toare cu cea a lui Carol \n acest moment.

„Ca [i mine, Carol se va sim]i atras` de acest copil imediatce \l va vedea, sunt sigur de asta“, \[i spuse el. „Ea [tie foartebine ce \nseamn` singur`tatea. O s-o ajut`m amândoi peMarie.“

Cu inima u[oar`, \[i lu` r`mas bun de la Verity Naduad. Eraner`bd`tor s` abordeze acest caz nou cu Lloyd Marmen sau cualtcineva, cu Carol Darling de exemplu.

Dac` reu[ea s-o fac` s` se hot`rasc`, ea va deveni \n curândasistenta lui. Vor lucra \mpreun`, nu o dat` sau de dou` ori pes`pt`mân`, ci \n fiecare zi!

|ncepu s` fluiere vesel, f`r` s` caute s` descopere cauzaacestei subite bune dispozi]ii.


Capitolul 3

A doua zi dup`-amiaz`, Julian fu pl`cut surprins când og`si pe Carol gata de plecare.

Mai avea \nc` \n minte sfaturile pe care Lloyd Marmen i led`duse de diminea]`.

— Nu gr`bi lucrurile! Aminte[te-]i de tot ce ]i-am povestit:teama de necunoscut, de noua via]` care o a[tepta dup`c`s`torie, de oamenii dintr-un mediu atât de diferit de al ei...toate astea nu au ap`rut de pe o zi pe alta ci progresiv. Nuspera deci c` o simpl` criz` de lacrimi o va vindeca. |n locult`u, n-a[ insista s`-[i reia imediat munca. Las` Rowan Acre s`fac` aceast` minune. Carol Darling este infirmier`. Imediat ceva \n]elege sistemul nostru, va vrea s` se ajute. ~sta esteesen]ialul!

Când v`zu silueta fragil` a lui Carol pe fundalul acestei zilefriguroase de februarie, \[i dori din toat` inima ca proiectul luiLloyd s` reu[easc`.

Ea purta un palton bleumarin, \mpodobit cu o blan` gri,asortat` cu cea de la toc` [i cu cizmele din piele. Aerul rece \id`duse pu]in` culoare \n obraji. I se p`ru la fel de seduc`toareca \nainte. Purta cercei [i o bro[` la rever, care str`luceau \nlumina soarelui, dar nu purta inel, remarc` el.

La logodn`, Damian \i oferise un inel superb cu diamant.Vederea acestei bijuterii \l enervase \ntotdeauna.

— Ce frumos e! E \ntr-adev`r locul cel mai frumos din zon`!exclam` ea.

Ma[ina se angaj` pe aleea care ducea pe vremuri la conaculRowan.

— Ai un sentiment de... libertate, da, asta este. Totul pareatât de frumos, de bine \ntre]inut, f`r` nota de severitate dinalt` parte!

— A[a este. Acest lucru m-a f`cut s` cump`r p`mântul \nacela[i timp cu conacul [i dependin]ele. Aici totul e f`cut pen-tru binele copiilor, s` [tii. {i cred c` a[ez`mântul nostrumerge de minune acum!

— Nici nu m` \ndoiesc. Doamna Hood mi-a vorbit despremetodele aplicate aici. Dup` câte [tiu, [i nepoata ei a fostingrijit` la Rowan Acre. V` aminti]i de ea? Oh, nu, ce \ntrebareprosteasc`... doar sunt atâ]ia copii acolo...

— |nchipuie-]i c` fac un efort ca s`-i uit, r`spunse el izbuc-nind \n râs.

Parc` \n fa]a intr`rii.— S` [tii, Carol, c` to]i pacien]ii no[tri au probleme per-

sonale de rezolvat. {i prin for]a \mprejur`rilor, trebuie s` lecunoa[tem. Deci, cum i-am putea uita?


Ea \l urm` la biroul de primiri, unde domni[oaraWoodward \i \ntâmpin` cu un surâs larg. Dar v`zând uniformade infirmier`, Carol sim]i c` i se strânge inima. |i pl`cuse atâtde mult s-o poarte la Saint-Margaret.

Când Freda Woodward \i propuse lui Carol pe un ton ami-cal s` se al`ture personalului de la Rowan Acre, Julian inter-veni la timp.

O lu` de bra] pe invitata lui [i o conduse spre sala de joac`unde, dup` p`rerea Fredei, se g`seau Marie-Farideh [idomni[oara Scarth, infirmiera.

„Freda crede cu pasiune \n Rowan Acre“ gândi el. „E o infir-mier` foarte bun` care ador` copiii. Aici, ea d` frâu liberinstinctului ei matern [i \[i \ndepline[te cu devotamentsarcinile. Visul ei cel mai scump ar fi s` fie \nconjurat` de infir-miere la fel de entuziaste ca [i ea.“

Centrul func]iona cu un personal redus, dar infirmierelef`ceau foarte bine fa]` situa]iei. |n fond, aceea[i problem`exista \n toate centrele spitalice[ti. Freda pretindea de lacolegele ei s` considere fiecare copil ca pe un caz aparte [i leprivea \ntotdeauna cu ne\ncredere pe noile venite.

„Nu trebuie s` se simt` speriat` \nainte de a vizita RowanAcre“, se gândi el privind-o cu coada ochiului pe Carol. „Dardac` \[i dore[te cu adev`rat s` lucreze, cu cât se va obi[nui mairepede cu uniforma, cu atât va fi mai bine.“

Deschise u[a s`lii de joac`, l`sând-o pe Carol s` intreprima.

O singur` privire \i fu de ajuns ca s` observe comporta-mentul nefiresc al micu]ilor. |ntr-un col], un grup de copii

52 MARJORIE NORRELL

p`zea juc`riile \ngr`m`dite \n centrul cercului lor. |n mijlocul\nc`perii, Sally Scarth, \ngenuncheat`, construia un turn subochiul vigilent al Mariei-Farideh.

Micu]a supraveghea atent a[ezarea ultimului cub.— Uite... Oh!Nelini[tit`, Sally \[i \ndrept` privirea \n direc]ia u[ii.Cu o lovitur` de picior, feti]a d`râm` turnul. Apoi se aplec`

[i lu` un cub cu inten]ia v`dit` de a-l arunca \n cineva.— Ce p`cat!Julian nu avu timp s` intervin`; Carol \ngenunche lâng`

Sally, spre surpriza acesteia din urm`.— Turnul eta atât de frumos! continu` Carol. Ai putea face

\nc` unul la fel de reu[it?Ceilal]i copii priveau scena cu aten]ie. Cu mâna pe fa]`, o

feti]` \[i proteja capul, vrând parc` s` pareze o lovitur`.Marie fix` chipul lini[tit al lui Carol. C` o persoan`

necunoscut`, [i adult` pe deasupra, nu fusese [ocat` sauinteresat` de gestul ei r`uvoitor, i se p`rea ceva de necrezut.

Carol o invit` s` ia cubul pe care i-l \ntindea ea. Marie \laccept`.

— O s` construiesc un castel [i mai frumos, anun]` feti]aextrem de serioas`. Ea n-a vrut s` m` lase s`-l fac, spuse ea curepro[ ar`tând-o cu degetul pe biata Sally, care se \nro[i capara focului.

— Tu nu voiai s` te joci cu cuburile, Marie, remarc` infir-miera cu blânde]e, tu voiai doar s` le arunci!

— Spune-mi, crezi c` putem face un castel mare de tot cutoate cuburile? o \ntreb` Carol pe feti]`.


Marie nu-i r`spunse. Se instal` pe jos al`turi de Carol [iridic` destul de repede [i cu mult` \nver[unare o construc]iesimilar` celei precedente. Apoi se a[ez` \n genunchi, sco]ândmici strig`te de bucurie.

— Bravo! exclam` Carol. Ce am mai putea ad`uga acum?F`r` s` scoat` nici un cuvânt, Marie se ridic` [i se \ndrept`

spre ceilal]i copii. Din reflex, ace[tia se d`dur` imediat \napoi.Atunci feti]a \[i scutur` buclele brune [i se duse s` deschid` dula-pul cu juc`rii. Erau o mul]ime [i de toate felurile. F`r` s` acordenici un pic de aten]ie anturajului ei, Marie scoase una câte unajuc`riile. |n sfâr[it, d`du peste o alt` cutie de cuburi [i, l`sândtoate celelalte juc`rii r`spândite pe jos, se \ntoarse la Carol.

To]i se uitau la ea \n t`cere. Brusc, con[tient de comporta-mentul feti]ei destinat \n exclusivitate lui Carol, Julian Frickley\i f`cu semn lui Sally s`-i duc` pe ceilal]i copii \n \nc`pereaal`turat`.

Medicul [i infirmiera observar` c` fiecare \[i lua \n t`cerecâte o juc`rie.

Carol [i Marie continuau construc]ia. Tân`ra avea grij` s`nu se ating` de nici un cub, l`sând-o pe Marie s` se descurcesingur`. Nici una dintre ele nu observase plecarea celorlal]i.

Pe nea[teptate, mâna feti]ei se opri \n aer. Marie se uit` cuaten]ie la tovar`[a ei de joac`.

— Tu nu te gr`be[ti? Oamenii mari au \ntotdeauna de f`cutceva mai interesant decât s` se joace cu mine. Chiar [i aicitoat` lumea este ocupat`.

— Ei bine, s-a \ntâmplat c` \n aceast` dup`-amiaz` suntliber`. Pot r`mâne cu tine pân` la ora gust`rii.

54 MARJORIE NORRELL

Julian Frickley ie[i cu discre]ie din \nc`pere. |n biroul s`uparcurse cu repeziciune ultimele rapoarte. Carol era capabil`s` se ocupe de copil, de care p`ruse imediat interesat`.

Citi cu aten]ie nota scris` de Eve Rose care o primise peMarie, apoi raportul f`cut de Sally Scarth care se ocupase deea de când fusese adus` la centru. Cele dou` rapoarte purtausemn`tura infirmierei [efe. Lloyd Marmen scrisese [i el câtevaobserva]ii. Julian se \ncrunt` citindu-le.

Ca mul]i al]i copii, Marie sim]ea nevoia s` fie \n centrulaten]iei. Or, \ntr-o familie numeroas`, normal`, copiii [tiu c`mama lor trebuie s` consacre timp [i altor activit`]i, binedefinite, \n cas` sau \n afara ei. |n acest caz, e importnant pen-tru copil s` [tie c` nu este respins de mama lui sau exclus dinvia]a ei.

Problema Mariei provenea din incapacitatea de a se situa\ntre feti]a model la care avea preten]ia mama ei, [i copilulobi[nuit care sim]ea nevoia s` aib` un loc al lui \n cas`.

Medita la \nsemn`rile f`cute de Lloyd \n timp ce \[i beaceaiul.

„Marie are nevoie ca cineva s` se ocupe de ea, nu numaidin când \n când, ci continuu. Feti]a este foarte ata[at` defamilia ei [i vrea s` dovedeasc` faptul c` nu e o p`pu[` pe careo ar`]i la ocazii.“

|mp`turi raportul [i \l b`g` \n map`. Ultima fraz` a pri-etenului s`u \l pusese pe gânduri.

„Feti]a are nevoie de cineva care s-o ajute [i s-o \nve]e.Marie va avea o \ncredere absolut` \n aceast` persoan`, careva trebui s` fie disponibil` la nevoie.“


Sally Scarth nu era potrivit` pentru Marie. Julian \icuno[tea bine familia. Mama lui Sally era o femeie foarteactiv`. De[i avea o mul]ime de copii, se ocupa permanent [ide activit`]i de binefacere.

Deci no]iunea de singur`tate raportat` la un copil nu-i eracunoscut` lui Sally, a c`rei cas` era \ntotdeauna plin`. |nschimb, Carol [tia ce \nseamn`. {tia, din experien]`, c` sin-gur`tatea nu era neap`rat legat` de faptul de a fi singur`. Eraun sentiment independent de anturaj. Nimic nu te \mpiedicas` duci o via]` normal`, activ`, [i totu[i s` suferi atât de \ngro-zitor de singur`tate \ncât s` te \mboln`ve[ti.

Dar Marie era prea mic` pentru a \n]elege lucrurile subacest aspect. Carol, care era atât de apropiat` de p`rin]ii [isora ei, nu e[uase \ncercând s` poarte singur` \ntreaga povar`a aventurii ei sentimentale? Nu se sim]ise \n stare s` le vor-beasc` despre sine, s` le explice ideea fix` care \i intrase \ncap, aceea de a deveni membr` a familiei Oakroyd-Frances.Desigur c` \[i d`duse seama de \ngrijorarea p`rin]ilor, darpreferase s` r`mân` \n defensiv`. Fiindc` nelini[tea p`rin]ilorei se dovedise \n cele din urm` \ntemeiat`, Carol, umilit`, se\nchisese \n mu]enia ei.

Rolul lui era acum de a-i demonstra lui Carol c` era inutils` continue tot a[a. Lloyd avea dreptate. Carol era persoanaideal` pentru a-i reda micu]iei Marie locul ei \n societate [i \nfamilie. Iar aceast` activitate va contribui [i la \ns`n`to[irea luiCarol.

* * *

56 MARJORIE NORRELL

|n mai pu]in de o or`, avea o \ntâlnire. {i \nainte de ea,trebuia s-o duc` pe Carol acas`. Se \ntoarce \n sala de joac`.

Carol ridic` ochii spre el [i \l gratific` imediat cu un surâs.Marie-Farideh \l ignor` cu des`vâr[ire.

Intrând \n \nc`pere, remarcase comportamentul micu]ei. |iar`ta lui Carol cu degetul pozele colorate dintr-o carte pus`pe jos, \ntre ele. Cuburile erau la locul lor. Al`turi de turn maiap`ruse \ns` [i o macara din lemn.

— Haide, continu`! \i porunci feti]a tr`gând-o de mânec`pe Carol. Cite[te-mi!

— Nu. |mi pare r`u, Marie! Carol \ncerc` s` \nchid` \nceti[or cartea. Enervat`, Marie

mototoli paginile.— Cite[te-mi! insist` ea cu o voce ascu]it`, aproape ]ipând.Julian pândi reac]ia lui Carol. Cu mult calm, aceasta o

oblig` pe feti]` s` dea drumul la carte, apoi o rug` s-o a[eze laloc pe etajer`. Din nefericire, repede ca un fulger, Marie seridic`, smulse cartea din mâinile lui Carol [i rupse câteva pa-gini pe care le f`cu buc`]ele, r`spândindu-le la picioarele aces-teia.

Chipul ei lu` imediat un aer patetic.— Fii dr`gu]`, Marie, adun` buc`]elele de hârtie [i pe urm`

pune-le \n co[. |n acest timp, eu \mi strâng lucrurile, rostiCarol cu o voce blând`.

|i \ntoarse spatele, f`r` s` se uite dac` Marie o ascult` sau nu.— Data viitoare o s` construim altceva, \i promise ea.

Bine\n]eles, dac` ceilal]i o s` te lase tot pe tine s` te joci cucuburile!


Marie p`rea uluit`. Dup` o clip` de ezitare, se aplec` [istrânse buc`]elele de hârtie.

— Nu e[ti sup`rat` pe mine? o \ntreb` ea pe Carol.Julian remarc` \n ochii copilului mai mult` mirare decât

team`.— Nu, nu sunt sup`rat` ci dezam`git`. Ceilal]i copii te-ar fi

putut invita s` te joci cu ei. Dar atâta timp cât arunci \n ei cucuburi sau rupi c`r]i, o s` se fereasc` de tine [i o s`-]i \ntoarc`spatele.

Marie nu r`spunse nimic [i \[i mu[c` buza de jos. Aranj`cuburile \n cutie, apoi i se adres` din nou lui Carol.

— Spune-mi, e[ti sup`rat` pe mine sau nu? \ntreb` ea peun ton timid, pe care nimeni nu i-l cuno[tea.

Carol se gândi, apoi \i zâmbi.— Da, r`spunse ea calm. Dar ai fost foarte ascult`toare.

Spune-mi, o s` mai arunci \n ei cu cuburi, dac` o s` teprimeasc` s` te joci cu ei?

— De ce nu ai ]ipat [i nu m-ai lovit a[a cum fac mama [i tata?— Fiindc` am altceva de f`cut, replic` imediat Carol cu

abilitate. Acum doctorul Frickley o s` m` \nso]easc` pân`acas`. Vrei s` revin aici \ntr-una din zile?

— Mi-ar pl`cea s` r`mâi... acum, replic` Marie pe un tonferm. Mi-ar pl`cea... fiindc` m` simt bine aici cu tine.

Carol \[i lu ̀po[eta. Marie \[i ascunse capul \n blana mantoului ei.— Nu pleca, o implor` ea. Te rog, r`mâi cu mine!— Imposibil, Marie. Trebuie s` plec.„|n sufletul ei e \n mod sigur mai emo]ionar` decât pare“

gândi Julian.

58 MARJORIE NORRELL

— }i-am promis c` o s` m` \ntorc.Se degaj` cu un gest rapid, apoi s`rut` feti]a pe frunte.— Nu plânge, \i [opti ea.Recomandarea era inutil` [i Carol [tia asta. Copilul izbucni

\n hohote de plâns.— Bine, o s` mai trec s` te v`d, Marie, spuse Carol, tulbu-

rat` la rândul ei.Marie \i surâse printre lacrimi.Carol plec` repede, ca s` nu se r`zgândeasc`.Pe culoar, Julian \i arunc` o privire \ntreb`toare.— Nu, [tiu ce o s` m` \ntreba]i, doctore Frickley. A[ fi ten-

tat` s` r`mân s-o ajut pe feti]a asta... dar Marie este foarteemotiv` [i nu sunt \n stare s` m` ocup de ea acum. Dac` ar fifost bolnav`, ar fi fost cu totul altceva.

— Te \n[eli, Carol, Marie este bolnav`, o corect` el imediat.Tr`ie[te \ntr-o stare permanent` de agita]ie, ceea ce \iprovoac` dureri de stomac, dureri de cap [i câteodat` chiarcrize de nervi.

— Da, cunosc manifest`rile, fiindc` am lucrat \ntr-osec]ie de psihoterapie infantil`. Conflictele dintre p`rin]i [icopii se termin` \n general prin triumful autorit`]ii, alafec]iunii [i al \n]elegerii. Dar copiii a c`ror via]` afectiv`este perturbat`, \[i revars` agresivitatea f`r` alegere, [iasupra fiin]elor pe care le iubesc sau le respect`, dar [iasupra celorlalte, sau chiar asupra obiectelor. Micu]a Mariepare zdruncinat` pe plan afectiv, continu` ea. |n plus, dup`câte am auzit, copilului nu-i lipse[te nimic altceva la eaacas`...


— |n afara faptului c` p`rin]ii nu se ocup` de ea, observ`calm doctorul. Dup` p`rerea mea, e un lucru care se \ntâmpl`din p`cate prea des!

— Dar eu persist \n ideea mea c`, \n momentul de fa]`,nu-mi pot asuma aceast` responsabilitate. Dac` ar fi fost r`nit`sau bolnav`, ori...

— Mai gânde[te-te, draga mea.Julian deschise portiera ma[inii [i a[tept ̀ca tân`ra s ̀se instaleze.— {i tu ai trecut printr-o situa]ie care ]i-a provocat mult`

suferin]`. Dar ]i-ai g`sit refugiul \n t`cere, remarc` el\ndep`rtându-se de Rowan Acre. Micu]a Marie \[i exterio-rizeaz` necazurile prin accese violente de furie. Dac` va tr`i \nmijlocul unor oameni gata s-o asculte, va \nv`]a un lucruesen]ial \n via]a unui copil: c` adul]ii \i pot \n]elege senti-mentele [i o pot ajuta s` [i le controleze! Ce pas uria[ spre vin-decare! Marie trebuie s` \nve]e prin for]a exemplului c` furia[i agresivitatea nu se traduc neap`rat prin acte de violen]`.

— {tiu, admise Carol. Mi-ar pl`cea s`-i pot reda \ncrederea\n cei mari, dar crede]i-m`, \n acest moment am impresia c`sunt o persoan` inutil`. |n dup`-amiaza asta am f`cut cevadeosebit. Data viitoare... voi reveni fiindc` i-am promis, dar cev` face s` crede]i c` nu va fi agresiv` [i fa]` de mine?

— Te rog, mai \ncearc` o dat` [i o s` vedem, \i propuseJulian Frickley oprind la Fairlawn.

Carol ezit`, apoi \i zâmbi.— De acord, doctore, anun]a]i-m` când ve]i avea nevoie de

mine... ca s` nu v` fac s` a[tepta]i.Julian d`du din cap [i plec`.

60 MARJORIE NORRELL

P`rea \ncântat de felul cum decurseser` lucrurile. Lui Carolnu-i trebuise mult timp ca s` vad` exact cum stau lucrurile \nprivin]a micu]ei. Cine [tie, poate c` \[i va continua studiile cas` se specializeze \n pediatrie? Da, dar atunci risca s` fienumit` \ntr-un spital aflat departe de aici [i el i-ar pierdeurma. „Dar mai bine s` las timpul s` hot`rasc`!“ \[i spuse el.„Voi avea posibilitatea s-o vizitez ca s` v`d cum se mai simte,de fiecare dat` când m` \ntorc de la Rowan Acre. Cum ea\ns`[i recunoa[te c` este \nc` sl`bit`, e preferabil s` continuus-o supraveghez.“

Dup` \ntâlnirea pe care o avu, Julian Frickley se \ntoarseacas`. Ajunse mult \naintea confratelui sù care veni epuizat.

— Am auzit c` domni[oara Darling a trecut ast`zi pe laRowan Acre? \l \ntreb` Lloyd curios. Ce p`cat c` nu ai dus-o s`viziteze totul! Micu]ul Kershaw a f`cut progrese vizibile. |]iimaginezi cât m` bucur. O s`-mi par` rù când va pleca... darasta nu m` \mpiedic` s` fiu fericit pentru el [i p`rin]ii lui. Aremult curaj. Câte eforturi a depus de când i s-a spus c` reedu-carea lui e o simpl` problem` de tenacitate.

— Da, bìatul nu e lipsit de curaj, recunoscu Julian cu unaer absent. Ce ciudat lucru... unele persoane au o voin]` defier [i altele deloc. M` g`ndesc la Lucy Strange, adùg` el.

— Ah, Lucy!Amândoi o revedeau pe feti]a care, ca urmare a unui mic

incendiu \n timpul c`ruia geam`na ei fusese grav r`nit`, \[ipierduse orice interes pentru via]`. De când sora ei fusese spi-talizat`, ea era apatic` [i absent`; la centru, refuzase s` fac` celmai mic efort pentru a se integra \n colectiv.


— Cazul ei sem`n` pu]in cu al micu]ei Marie, cea admis` \ndiminea]a asta. Ar putea fi surori, dar...

— Ar fi o idee grozav` s` le punem \mpreun` pe Lucy [iMarie, \l \ntrerupse Julian.

— Nici tu nici eu nu vom reu[i s` facem mare lucru pentruele. |n schimb, domni[oara Darling ar avea [anse. Am auzit c`vizita ei din aceast` dup`-amiaz` a fost un adev`rat succes. Numai c`uta scuze, b`trâne! exclam` el lovindu-l amical cu palmape um`r. Du-te s-o vezi mâine [i propune-i! Feti]ele nu au\ncredere \n ele \nsele, domni[oara Darling la fel. A[a c` nuexist` probleme, lucrurile trebuie s` mearg`!

* * *

La ora [apte, Julian se trezi auzind ceasul. De când era stu-dent se obi[nuise s`-[i reciteasc` noti]ele \nainte de-a se sculadin pat. {i ast`zi \[i mai petrecea o jum`tate de or` \n pat,gândindu-se la ceea ce avea de rezolvat \n ziua respectiv`.

Se va duce mai \ntâi la Saint-Margaret pentru a-[i facevizitele la sec]ia de medicin` general` pentru femei. Apoi vamânca la Crossways, sau Patsy Hill \i va servi cu mândrie unuldin delicioasele ei feluri de mâncare. Dar \nainte va trece pela doamna Eldrich care \l bombarda cu telefoanele. Aceast`femeie v`duv`, bolnav` de reumatism, r`m`sese singur` pelume. Era o client` fidel` de ani de zile la Hill Rise. Din neferi-cire, nici un tratament nu reu[ise \nc` s`-i potoleasc` durerile.{i, \n plus, mai avea [i o limb` foarte ascu]it`, povestind oricuiavea chef s-o asculte ultimele bârfe.

62 MARJORIE NORRELL

Dar, \n ciuda a tot ceea ce spunea pe socoteala ei, Julianr`mânea convins c` doamna Eldrich avea o inim` bun`. {i arputea, de exemplu, s`-[i umple singur`tatea f`când vizitecopiilor de la Rowan Acre. „Bine\n]eles c` \mi va pune ogroaz` de \ntreb`ri despre Carol Darling“ \[i spuse el, sculân-du-se din pat.

De când o cuno[tea, doamna Eldrich \i povestise \ntot-deauna ultimele nout`]i. De[i ie[ea atât de pu]in din cas`,nimic din ceea ce se \ntâmpla \n ora[ nu-i sc`pa.

Ar putea s-o ajute pe Carol, se gândi el \n timp ce seb`rbierea. La Saint-Margaret era foarte activ`.

Cazul acestor copii-problem` o va impresiona oare? Dac`ar accepta Caol s` se ocupe de Marie-Farideh [i doamnaEldrich de...

{i ast`zi avea o zi \nc`rcat`: consulta]iile de la Saint-Margaret dup`-amiaz`, de la Rowan Acre seara. Perspectivaasta \l obseda de pe acum. |n momentul plec`rii, LloydMarmen \l \ntreb`:

— Spune-mi, ai g`sit vreo cale miraculoas` pentru a o anga-ja pe domni[oara Darling? Asear` am discutat cu BarryCleevedon. Se pare c` lui Marie-Farideh i-a c`zut cu tronc pro-tejata ta, dup` câte mi-a spus el. P`cat c` nu se poate ocupa deea. Ar fi \ntr-adev`r tratamentul ideal. O \ngrijire bazat` pesimpatie [i afec]iune e destul de greu de g`sit \n zilele noas-tre.

— Din nefericire, domni[oara Darling nu pare preg`tit`pentru a-[i asuma aceast` sarcin`, r`spunse Julian pe un tonsec.

MIREAS~ PENTRU O ZI 63giannijolys

— Cu cât va a[tepta mai mult, [tii c` \i va fi mai greu.Trebuie s`-[i dea bine seama de asta, rosti Lloyd cu fermitate.Las`-m` s` trec pe la ea...

— Nu!Julian nu [tia ce \l \mpinsese s` r`spund` a[a. Totu[i, Lloyd

cuno[tea mai bine decât el problemele psihologice ale altora.Dar, indiferent care ar fi fost situa]ia, nu ]inea deloc ca Lloydsau altcineva s` se apropie de Carol.

— Se va vindeca \n curând, afirm` el cu o voce sigur`. |[irevine destul de repede, te asigur.

— A[ fi fost de aceea[i p`rere cu tine dac` ar fi acceptat ime-diat s` ni se al`ture, replic` Lloyd cu pu]in cinism. Dac`\n]eleg bine, tu te ocupi de domni[oara Darling, de Marie-Farideh [i de Rowan Acre? Cum a[ putea s`-]i fac atunci ni[tesugestii? |n ce calitate? Dac` ai crede c` ]i-a[ putea fi de folos,mi-ai vorbi, nu-i a[a? Dar tu nici m`car nu m` ascul]i, se plânseel.

— Da, ai dreptate, admise Julian \mblânzit. Numai c`...— Tu consideri acest aspect ca pe unul personal, asta e! \l

\ntrerupse Lloyd prietene[te. A[a c`, f` cum consideri tu c` ebine, b`trâne, dar s` nu vii \ntr-o bun` zi s`-mi repro[ezi c` num-am oferit s` te ajut \n cazul Darling! La ora actual` cel mai bunremediu \n starea ei este s`-[i re\nnoiasc` sferele de interes.Fiindc` \[i ador` meseria de infirmier`, s` o practice din nou, dar\ntr-un alt cadru! Dac` n-ar fi fost atât de sensibil` \ncât s`pun` la inim` problemele pacien]ilor ei, n-ar fi avut aceast`aventur` nefericit` cu Damian Oakroyd-Frances! Apropo,ad`ug` el cu un zâmbet larg, te previn amical, fiindc` altfel nu


mi-a[ permite, c` micu]a Darling nu se va lansa prea curând\ntr-o aventur` cu o persoan` simpatic` apar]inând sexului nostru!

— Nu e genul meu s` procedez astfel! protest` Julian.Dar Lloyd zâmbi [i se preg`ti de plecare.— Poate c` \nainte era diferit`. Dar acum \i vei descoperi o

nou` fa]et` a personalit`]ii, pe care nu i-o cuno[ti.— Nu-[i va pierde ea timpul cu bârfele!— S` sper`m, replic` Lloyd f`r` convingere. Totul depinde

\ns` de cât este de r`nit`. Dac`, a[a cum presupunem noi, nue vorba decât de o lezare a amorului propriu, nu e nici o pro-blem`. Nu \[i va pierde \ncrederea \n b`rba]i, \n generalvorbind. Dar dac` n-am apreciat bine...

— Avem dreptate, Lloyd, \l \ntrerupse Julian cu vehemen]`.|i era mil` de acest tân`r [i se vedea \n postura de victim` care\i va aduce vindecarea. |ntr-un sens, totul provenea de la unsentiment frumos de...

— O s` mai vedem, spuse psihiatrul prudent. Voiam doar s` teprevin. |n rela]iile voastre va juca un rol [i leg`tura dintre medic[i infirmier`. A]i mai lucrat [i pân` acum \mpreun`, nu-i a[a?

— Da. Dar o s` vorbim alt` dat` despre asta, vrei?Julian nu ]inea deloc s` continue aceast` discu]ie, purtat` pe

un teren periculos. {tia de ce. El nu se gândea la o Carol depre-siv`, ci la o tân`r` r`nit` de un b`rbat inconsecvent, pe care ea voias`-l ajute, [i mai ales s-o protejeze de o alt` \ntâmplare nefericit`.

Doctorul Frickley ie[i, apoi trânti portiera ma[inii. Dup` oclip`, comportarea lui \l f`cu s` zâmbeasc`.

„Dac` Lloyd m` prive[te pe fereastr`, o s` cread` c` mi-ampierdut min]ile!“


* * *

Ajunse cu \ntârziere la Saint-Margaret. Pentru prima dat`de la numirea lui \n acest post, mul]umi Cerului c` nu este uncentru spitalicesc universitar, unde programul e mult maistrict.

Problemele nu lipseau niciodat`. O com` diabetic` provo-cat` inten]ionat de bolnav`, o fat` de dou`zeci de ani care,deprimat`, nu mai suporta s` tr`iasc` cu insulin`. |n starea ei,credea c` nu \[i va g`si niciodat` un logodnic [i nu va puteaduce o via]` normal`. Locuia singur` \ntr-un apartament \ncentrul ora[ului. Omisese inten]ionat s`-[i fac` injec]ia \n ziuacând trebuia s` ias` cu ni[te prieteni care nu [tiau de trata-mentul zilnic pe care era obligat` s`-l fac`. Noroc c` o coleg`de serviciu de la uzin` trecuse s-o vad`. Vizita aceasta \i salvasevia]a lui Jenny.

„Jenny a ajuns \n sec]ia de medicin` general`, pe mâinilebune ale lui Gillian Darling”, remarc` Julian.

Lâng` ea, fusese pus` sub observa]ie o femeie, victim` aunei crize acute de astm. Doctorul Frickley o catalogaseprintre cazurile grave, atr`gând \n mod special aten]ia per-sonalului asupra ei.

|n sec]ia de medicin` general` pentru b`rba]i, tocmaifusese internat un epileptic. Julian oft` citindu-i dosarul,gândindu-se \nc` o dat` cât de mult \i lipse[te personalulcalificat. El trebuia s` se ocupe de toate, nemaiavând astfeltimpul s` studieze fiecare caz \n parte cu aten]ia necesar`.

66 MARJORIE NORRELL

Brusc \i revenir` \n minte cuvintele unui fost profesor de lafacultate. Era \n prima lui zi de externat.

— Aten]ie, acum sunt \n joc instinctul clinic, bunul sim] [i\ndemânarea noastr`. Fiin]a omeneasc`, bolnav` saus`n`toas`, reprezint` \ntotdeauna un caz. Un om nu esteniciodat` identic cu vecinul s`u, ceea ce deruteaz` foarte mult\n diagnosticul unei boli!

Julian oft` din nou. |ntotdeauna b`nuise acest aspect alpracticii medicale. Bunul s`u sim] [i modul lui de a se com-porta u[urau rela]iile cu bolnavii [i personalul. Dar era din ce\n ce mai evident c` era insuficient.

* * *

Sosi la Carisbrooke la doamna Eldrich. B`trâna doamn`locuia numai cu Rose Aldwick, menajera [i dama ei de com-panie, de mai mult de treizeci de ani.

Când sun`, Julian avu senza]ia c` se apropie de sfâr[itulunei zile foarte pline.

Ca \ntotdeauna, Rose \l primi cu o min` foarte rece. Dardup` ce o \ntreb` de bron[ita cronic` de care suferea de anide zile, ea binevoi s`-l gratifice cu un surâs.

— La fel, doctore, mul]umesc. Dac` mi-a[ putea petrecem`car jum`tate de noapte f`r` s` tu[esc, nici nu m-a[ plânge!

— S` vedem ce putem face, Rose, spuse cu amabilitate Julian.— Doamna Eldrich v` a[teapt` \n birou, doctore. A instalat

acolo un pat, ca s` nu fiu obligat` s` urc [i s` cobor mereusc`rile. M` menajeaz`.


— E o idee bun`, rosti Julian urmând-o pe Rose \n biroullui Edwin Eldrich care, pân` acum, fusese un loc sacru.

Având o cuvertur` pe genunchi, un [al de ca[mir peumeri, v`duva st`tea a[ezat` \n fa]a radiatorului electric lafel ca pe vremuri \n fa]a [emineului. |[i ridic` ochii la zgo-motul f`cut de u[a pe care Rose o \nchise cu discre]ie \nurma ei.

— Trebuie s` \nchidem u[ile ca s` ne ferim de curent,spuse ea cu o voce ascu]it`.

|l m`sur` apoi din ochi pe doctor din cap pân`-n picioare.— M` \ntreb de ce v-am chemat, doctore, [opti ea indicân-

du-i scaunul din fa]a ei. {tiu c` nu pute]i face nimic pentrumine. Cu excep]ia unei injec]ii calmante [i a câtorva sfaturibune...

— Dar, doamn` Eldrich, a]i putea trì \ntr-un climat maibun! V` repet mereu c` ar fi calea cea mai sigur` pentru a vàmeliora s`n`tatea!

|n timp ce vorbea \i preg`tea injec]ia cu novocain`.— De ce nu merge]i s` v` instala]i \n sud?— {ti]i doar c` m-am n`scut aici. Casa asta a fost constru-

it` când m-am m`ritat. N-o s` plec de aici decât pe ultimuldrum. Thrapchester nu mai are nici un secret pentru mine.Cunosc pe toat` lumea, sau cel pu]in pe oamenii care mìntereseaz`. N-a[ putea trì singur`, f`r` nici o cuno[tin]`, a[ac` prefer s`-mi sfâr[esc aici zilele [i s`-mi las banii celor careau nevoie de ei!

— Asta nu va fi greu, zâmbi Julian. Lumea e plin` depoten]iali mo[tenitori! E...

68 MARJORIE NORRELL

— V` rog doctore, nu insista]i, \l \ntrerupse ea ofensat`. |nsfâr[it, s` l`s`m subiectul `sta. Mai bine spune]i-mi cum se maisimte fiica lui Joan Darling. Am auzit c` a]i v`zut-o dup` \ntâm-plarea nefericit` din zilele trecute...

— Domni[oara Darling se simte foarte bine, doamn`Eldrich.

Julian ezit`. Era preferabil s`-i dea suficiente informa]iipentru a evita suspiciunile.

— A fost extrem de tulburat`, ad`ug` el, [i e ceva normal,oricine \n locul ei ar fi fost, dar asta-i tot!

— |n acest caz, rosti ea cu un aer triumf`tor, ar putea cântala concertul pe care \l organiz`m luni, dup` Pa[te?

— Nu [tiu, afirm` Julian derutat, sub ochiul amuzat al inter-locutoarei sale.

Julian \i f`cu injec]ia, apoi arunc` seringa.— Doar n-o s`-mi spune]i c` nu-i cunoa[te]i acest talent! \i

d`du b`trâna peste nas.Apoi zâmbetul ei disp`ru, \nlocuit de o privire

ne\ncrez`toare, fiindc` era vizibil c` Julian picase din nori.— Are o voce minunat`. Bietul meu so] obi[nuia s` spun`

c` e mare p`cat c` n-a \mbr`]i[at cariera liric`. Cu to]ii [tim c`Madeleine Varboro i-a propus s` urmeze cursurile de canto pecare le ]ine la Londra. Dar ea a preferat s` se ocupe de bolnavi.P`cat!

— Nu \mp`rt`[esc p`rerea dumneavoastr`. |ntâi ar trebuis-o aud cântând [i apoi s` m` pronun], spune Julian prudent.

— |n acest caz, asculta]i-o! Dac` accept`, \ncas`rile se vordubla. V` rog, spune]i-i asta. Serata este organizat` de pri-


etenii spitalului Saint-Margaret [i doamna Darling ne-a dat de\n]eles c` fiica ei nu va fi \n stare s` participe. Dar dumnea-voastr` pretinde]i c` se simte bine...

— Da, fizic e bine, se corect` Julian. Totu[i, nu [i-a reluat\nc` serviciul la spital. {i s-ar putea nici s` nu se mai \ntoarc`acolo. E de \n]eles, nu?

— Poate pentru dumneavoastr`, doctore. De ce s` nu i sespun` deschis c` acest e[ec e \n fond un adev`rat noroc [i c`,undeva, cineva o a[teapt` pe drumul fericirii! La fel cum v`a[teapt` [i pe dumneavoastr`, doctore, [opti ea pe un tonconfiden]ial.

O clip`, Julian [i-o imagin` \n rol de vr`jitoare.— Nu prea v`d leg`tura, replic` el cu r`ceal`, dar o s` m`

mai gândesc la asta.— Cea mai bun` prieten` a mea o cunoa[te foarte bune pe

Luke Ozanne! exclam` ea triumf`toare. {i Marguerite Ozannee nepoata lui Luke, \ncheie ea. Acum \n]elege]i mai bine?

— Da, r`spunse el sec.Cum s` uite ce sim]ise \n momentul când fiin]a iubit` \l

p`r`sise? O mare diferen]` \ns`: nu putea crede c` [i Carol \liubise pe Damian.

„Nu“, gândi Julian pe care b`trâna doamn` nu-l sc`pa dinochi, „Carol n-a tânjit niciodat` dup` Damian, a[a ca minedup` Marguerite Ozanne! Carol s-a l`sat prins` \n propria eicurs` de infirmier` sensibil`, \nduio[at` de unul dintre bol-navii ei. Ra]iunea a triumfat \ns`. Visul i s-a spulberat. Dar, dinfericire, rana ei este superficial`, la fel ca [i a mea, pe atunci.Totu[i, odinioar`, n-a[ fi crezut asta!“

70 MARJORIE NORRELL

— Spune]i-mi, doctore, nu consola]i \n prezent o inim`sf`râmat`? insinu` b`trâna doamn`.

Fiindc` Julian cl`tin` din cap, ea adùg`:— Sper! Cu cât \[i va relua mai repede activitatea, cu atât va

fi mai bine pentru ea. Nu trebuie s` mi-o spun` prietenuldomneavoastr`, doctorul Marmen. E o chestiune de bun sim]!

— Maladiile de genul acesta exist` totu[i, doamn` Eldrich.Se preg`tea s` deschis` u[a ca s` plece, când vocea inter-

locutoarei sale \l opri.— Convinge]i-o pe domni[oara Darling s` cânte la concert,

[i o s` v` dau ceea ce v` lipse[te mai mult la c`minul de copii.Propunereea mea e cinstit`, nu-i a[a? {i pe urm`, faptul c` vacânta \i va face mult bine! Ce p`rere ave]i?

— Propunerea dumneavoastr` \mi place, doamn` Eldrich,dar a]i putea s-o regreta]i când ve]i afla ce ne lipse[te cel maimult la Rowan Acre.

— Ce anume? \l \ntreb` ea imediat, privindu-l cu aten]ie.— Un fel de... bunic` universal` pentru copii.Julian respir` profund. Nu mai putea da \napoi acum, a[a

c` \i explic` pe scurt cum func]iona centrul.— Avem o mul]ime de cazuri, s` [ti]i. Unii p`rin]i [i-ar da via]a

pentru a-i ajuta. Al]ii nu se gândesc decât la sprijinul financiar.— E un târg, \l \ntrerupse ea spre marea surprindere a lui

Julian. Dumneavoastr` o convinge]i s` participe la concert, [i euo s` v`d cum pot \mp`ca Saint-Margaret cu Rowan Acre. Dacàceste noi medicamente \mi vor face la fel de bine ca injec]ia,a[tepta]i-v` s` m` vede]i ap`rând acolo de s`pt`mâna viitoare!Dac` sunte]i de acord, a[ mai adùga [i o sum` de bani...


— Cu ce condi]ie?— S`-i povesti]i lui Carol ce a]i \nv`]at din propria expe-

rien]`. O inim` sf`râmat` nu exist`. Este o chestiune deorgoliu [i amorul propriu suport` cu greu r`nile! O singur`persoan` ar putea s-o conving` de realitatea spuselor mele [iasta sunte]i dumneavoastr`. Reveni]i s` m` vede]i dup` ce ve]iob]ine acordul ei. Atunci voi veni [i eu s` fac cuno[tin]` cucopiii de la Rowan Acre.

Julian \i zâmbi uluit.Nu se mai gândise de ani de zile la Marguerite Ozanne.

Scurta lor \ntâlnire data din primul lui an de internat. Crezusec` o iube[te. De fapt o idealizase. Apoi amintirea ei fusese\ngropat` \ntr-una din taini]ele memoriei.

Ce ciudat! gândi el trecând de grilajul gr`dinii. De maimul]i ani lucra la Thrapchester [i o \ngrijea pe doamna Eldrichla ea acas` [i la Hill Rise. {i abia ast`zi aflase c` ea auzisevorbindu-se despre el cu mult \nainte de sosirea lui laMidlands!

Lloyd nu se \ntoarse la mas`. Julian mânc` singur, dar cumult` poft`, apoi \i telefon` lui Carol.

Tân`ra p`ru surprins` de telefonul lui. Totu[i, el nu-i l`s`timp s` protesteze. |i transmise mesajul lui Lloyd.

Acesta telefonase la Crossways \n cursul dimine]ii [i \il`sase un mesaj urgent prin doamna Hill:

„|ncearc` s` vii cu domni[oara Darling \n aceast` dup`-amiaz`, dac` po]i, Marie-Farideh nu se simte deloc bine. Cuconsim]`mântul domni[oarei Darling, am putea pune \n prac-tic` planul pe care l-am f`cut asear`“.

72 MARJORIE NORRELL

Julian \i explic` pe scurt problemele de care se lovisepersonalul de la Rowan Acre \n privin]a lui Lucy Strange.

— Cazul lui Lucy seam`n` mult cu cel al lui Marie. Ar tre-bui s` facem cumva ca s` fie interesate una de cealalt`.Compania lui Marie i-ar reda poate lui Lucy gustul de via]`pân` la re\ntâlnirea surorii sale gemene... Dac` aceast` expe-rien]` va merge, ne-am putea gândi s-o aducem [i pe aceastadin urm` la centru [i s` practic`m un fel de terapie de grup cucele trei feti]e.

Carol ezit` \nainte de a-i r`spunde.— De acord, sfâr[i ea prin a-i spune. Voi fi gata. Dar asta nu

\nseamn` c` accept s` lucrez cu dumneavoastr`, \i reaminti ea.Dup` ce-i mul]umi, Julian \nchise. Se felicit` pentru cum se

\ncheiase aceast` prim` etap`. Dup` p`rerea doamnei Eldrich,acum era rândul lui s` se ocupe de totate: de Carol [i de vin-decarea celor trei copii!

„Ah, dac` ar avea dreptate!“ [opti el \n momentul cândp`r`sea casa. Dac` tân`ra ar refuza s` urmeze drumul pe carei-l propunea, ar fi o catastrof`... pe care el voia s-o evite cuorice pre].

Doamna Eldrich avea o intui]ie ciudat`, era convins acumde asta. Dac` nu, cum ar fi putut ghici c` vindecarea [i feri-cirea acestei tinere conta mai mult decât orice pentru el?


Capitolul 4

Carol \l a[tepta \n fa]a casei. Tân`ra p`ru \ngrijorat` cândel o anun]` c` \n aceast` dup`-amiaz` avea consulta]ii la Saint-Margaret.

— Da, \mi amintesc, [opti ea.Domni[oara Woodward \i anun]` c` to]i copiii se aflau \n

sala de joac` \mpreun` cu domni[oarele Scarth [i Peterson.Apoi exclam` destul de tare ca s-o aud` Carol:

— Apropo, doctore, n-am primit decât o \nscriere pentrupostul de infirmier`! Infirmiera-[ef` se \ntreab` dac`...

Carol Darling se pref`cu \ns` c` nu auzise [i se \ndrept` cuun pas lini[tit spre sala de joac`.

Dar auzise, Julian Frickley era sigur de asta. Astfel, FredaWoodward \i adusese la cuno[tin]` pe ocolite tinerei infir-miere convalescente c` exista un post, dac` o tenta.

El nu st`tu \ns` mult timp la Rowan Acre. Asistentul lui dela Saint-Margaret era un intern foarte competent, dar a c`ruipunctualitate l`sa de dorit.

Sala de a[teptare era plin` de lume. Doctorul Frickley oft`[i invit` s` intre primul pacient. Cu cât va \ncepe mai repede,cu atât mai repede se va \ntoarce la Rowan Acre unde se aflaucele trei bolnave ale lui.

Dup` cum \[i \nchipuise, consulta]iile se sfâr[ir` destul detârziu. |n ma[in`, se \ntreb` dac` ]ine s` cunoasc` imediathot`rârea lui Carol.

La Rowan Acre domnea t`cerea. Era mai degrab` un semnbun, gândi el deschizând u[a.

Stând pe o banchet` joas`, cu câte o feti]` de fiecareparte, Carol le citea o poveste, ]inând cartea pegenunchi.

Le privi câteva clipe. Ele erau singure, dar un zgomot derâsete \nfundate se auzea din \nc`perea vecin` unde copiiif`ceau gimnastic`.

— Bun` seara, doctore.Carol se \ntoarse [i \i zâmbi.— Le promisesem o poveste \nainte de cin`. Pe urm`, Marie

se va instala \n camera lui Lucy. O s`-i arate unde s`-[i aran-jeze lucrurile, \nainte de culcare.

— Domni[oara Darling o s` r`mân` aici s` se ocupe demine, spuse Marie. {i de Lucy. Ne-a spus asta cealalt` infirmi-er`. E adev`rat?

Ochii feti]ei str`luceau.— Da.Carol \i r`spunsese cu calm, pentru a da un sentiment de

siguran]` copilului. Apoi se ridic` [i Marie nu f`cu nici oobiec]ie.


— Infirmiera-[ef` m-a \ntrebat dac` a[ putea s` lesupraveghez, \i explic` ea doctorului. Când am re\ntâlnit-ope Marie [i am f`cut cuno[tin]` cu Lucy, mi-am dat seama c`n-am de ales. Toat` lumea de aici pare s` cread` c` a[ putea fide folos acceptând aceast` sarcin`. Chiar [i doctorul Marmenspune asta.

Deci Lloyd f`cuse \n a[a fel \ncât s`-i vorbeasc` lui Carol,gândi Julian amuzat. Vor discuta la cin` despre asta.

— Pentru mine este o veste foarte bun`, \i m`rturisi elspontan. Când o s` \ncepi, vreau s` zic, oficial?

— Dup` ce trec pe acas` s`-mi iau lucrurile. |n seara asta.Se pare c` acest lucru convine la toat` lumea.

— Dac` vrei, te pot l`sa acas`. Numai c` trebuie s-ov`d pe domni[oara Dowd \nainte de plecare. |n searaasta, am consulta]ii [i aici. Deci vei putea profita dema[ina mea [i la \ntoarcere. Asta te va scuti s` chemi untaxi.

— V` mul]umesc. Voi fi gata.Doctorul Frickley ie[i din \nc`pere, l`sând-o pe Carol s` le

explice copiilor c` trebuie s` dea o fug` pân` acas` ca s`-[iaduc` lucrurile.

F`r` s`-[i fac` scrupule, Julian trase cu urechea la u[`: nuauzi nici plânsete, nici strig`te. Ridic` din umeri [i se\ndep`rt`.

* * *

76 MARJORIE NORRELL

Carol \l a[tepta.Domni[oara Dowd, infirmier` [i ea, se ocupa de cei mai

mici. Chiar dac` meseria lui \l obi[nuise cu asta, Julian se mira\nc` de succesele terapiei asupra bolnavilor.

|n ma[in`, Julian arunc` o privire spre pasagera lui. Stândcu mâinile \ncrcuci[ate \n poal`, ea privea ]int` \n fa]a ei. Sedecise atunci s`-i testeze reac]iile.

— |mi imaginez c` nu e o hot`râre u[or de luat. Aici vei firesponsabil` de dou` feti]e care merit` o aten]ie deosebit`.Primele rezultate sunt peste a[tept`ri, \n orice caz.

— Da, r`spunse ea cu un aer serios. Eu... noi... dac`nimeni... nici p`rin]ii lui Lucy, nici ai lui Marie nu vor inter-veni, vom progresa rapid. Asta e impresia mea... cu condi]ia cadoctorul Cleevedon s` fie cooperant...

— Barry?— Da. M-a invitat s` ies cu el. Acest lucru \mi va face bine,

mi-a spus el. Degeaba am \ncercat s`-l fac s` \n]eleag` c` num` intereseaz` deloc, mai ales \n acest moment, nici n-a vruts` aud`.

Se \nro[i, \ncurcat`. Julian sim]i o oarecare stare de tensi-une, ca urmare a efortului pe care \l f`cuse ca s` abordezeacest subiect personal cu el.

— Doctore Frickley, n-a]i putea vorbi, v` rog, cu doctorulCleevedon? S`-i explica]i de ce nu ]in deloc s` ie[im \n ora[,s` dau ochii cu oamenii sau s` risc s` m` \ntâlnesc cu infir-mierele de la Saint-Margaret. E prea devreme, nimeni nu [tieprin ce am trecut...

— Eu da.


— Dumneavoastr`?!Carol f`cu ochii mari, surprins`.— Da. Aproape c` uitasem ce mi s-a \ntâmplat mai de mult.

Asta dovede[te c` timpul [terge totul. |n aceast` diminea]` amvizitat-o pe doamna Eldrich. Ea... am vorbit despre tine [i eami-a reamintit c` sunt exact persoana indicat` s`-]i spun càceast` durere nu va dìnui mult. Crede-m`, Carol, e adev`rat!

Nici unul nici cel`lalt nu remarcar` cât` familiaritate se sta-bilise \ntre ei.

— De ce naiba te-ai sim]i umilit`? N-ai f`cut nimic rù. N-airupt...

|n fa]a reticen]ei manifestate de Carol de a-i \mp`rt`[iexperien]a ei, el adùg` evocând-o pe a lui.

— Nici eu n-am f`cut-o.— Ce vi s-a \ntâmplat, doctore?Apoi adùg` imediat:— Dac` vre]i s` vorbi]i despre asta, bine\n]eles.— Nimic nu m` \mpiedic`, spuse el râzând. A trecut mult

timp de atunci. {i dup` cum ]i-am spus, aproape c` uitasem.Vezi deci ce importan]` a avut \n via]a mea! Totu[i, \[i amintiel, pe vremea aceea nimic nu mi se p`rea mai serios. A[tep-tam rezultatele ultimului examen. O \ntâlnisem peMarguerite la balul spitalului. La \nceput nu [tiam c` unchiulei era marele boss, dar vestea nu m-a impresionat. Ea p`reac` ]ine sincer la mine... [i imediat am idealizat-o, am idola-trizat-o.

Pierdut \n aceste amintiri \ndep`rtate, se opri o clip`. Cesensibil fusese! Dar \[i pierduse repede iluziile.

78 MARJORIE NORRELL

— |n acel moment exista un post la sec]ia de reanimare aspitalului. Cu pu]in \nainte de interviu, am aflat c` b`rba]iic`s`tori]i nu aveau prea multe [anse. Ei preferau un burlac.Pentru mine, acest post era unica [ans`. Urm`toarea numiren-ar fi avut loc decât peste patru ani... Marguerite mi-a spusclar c` nu va a[tepta. Dar eu speram s-o fac s` se r`zgândeasc`,m`car pân` la data când trebuia s` se ]in` interviul. {i, penea[teptate, am aflat c` urma s` se m`rite cu un confrate dejainstalat, un protejat al unchiului ei!

— |mi imaginez prin ce a]i trecut. Presupun c` n-o interesacererea dumneavoastr`?

Julian \n]elese c` ea f`cea aluzie la Damian, pe care \l \ngri-jise cu atâta devotament.

— Câteodat` mai lucra benevol la spital. Dar toat` lumea ocuno[tea [i [tia c` a[tept s`-mi termin studiile ca s-o cer \n c`s`torie.

— {i pe urm`, a]i... continuat la spital, ca [i cum nimic nus-ar fi \ntâmplat?

— Da, am continuat. |ntr-un anumit sens, era un lucru bun.|n acea vreme visam s` devin generalist. Aceast` experien]`mi-a permis s` v`d \n mod diferit via]a [i s` dau un nou curscarierei mele.

— {i pentru mine lucrurile sunt diferite acum, \i m`rturisiea. Pentru acest motiv v-am vorbit despre doctorul Cleevedon.P`n` acum, am lucrat \ntotdeauna \ntr-o deplin` armonie cuanturajul meu, profesional vreau s` zic. A[a c` vreau s` con-tinuu \n acest mod. Nici nu m` gândesc s` \ntre]in ni[te rela]iiextraprofesionale cu doctorul Cleevedon sau cu oricinealtcineva, de altfel. V` rog s`-l face]i s` \n]eleag` asta!


— O s` \ncerc, \i promise el f`r` convingere, dar poate c`nu este cea mai bun` terapie... s` refuzi orice leg`tur`, segr`bi el s` adauge v`zând expresia tinerei, care se preg`tea s`riposteze. Mai ascult`-m` o clip`, Carol, o rug` el. DoamnaEldrich, o [tii, mi-a vorbit despre tine. Am aflat cu aceast`ocazie c` [tii s` cân]i, c` ai o voce minunat`. Dup` p`rerea ei,dac` participi la concert, \ncas`rile seratei se vor dubla. {iRowan Acre va primi o parte din beneficii...

Tân`ra p`str` atât de mult timp t`cerea, \ncât Julian sim]ic`-l cuprinde \ngrijorarea, dar ea sfâr[i prin a-i r`spunde:

— Ar fi penibil pentru mine s` accept... Personalul spitalu-lui, ceilal]i oameni...

— Cu cât provocarea este mai mare, cu atât mai mare este[i victoria! exclam` Julian pe cât de vesel putu. Merit` riscul,nu-i a[a?

— Vre]i s` spune]i c` mi-ar fi mai u[or s`-i \nfrunt pe to]ideodat`? Bine, o s` m` mai gândesc la asta. Numai c`...

— Perspectiva de a urca pe scen`, de a face fa]`publicului te deranjeaz`? o \ntreb` Julian, plin de\n]elegere. O s` le dovede[ti c` nu te-ai pr`bu[it \n fundulpr`pastiei! {i pe urm`, asta ]i-ar permite s` nu dai expli-ca]ii... individuale!

— Poate c` ave]i dreptate. Dar fi]i lini[tit, nu m` aflu \nfundul pr`pastiei, \l \nfrunt` ea spre marea mirare a lui Julian.

— M` bucur s` aud asta! Nici eu n-am fost niciodat`,ad`ug` el.

Izbucnir` amândoi \n râs. Tensiunea pe care o remarcase laea p`rea s` fi disp`rut complet.

80 MARJORIE NORRELL

Pentru prima dat` de la ruperea logodnei cu DamianOakroyd-Frances, Julian o reg`sea pe acea Carol care \i pl`ceaatât de mult la Saint-Margaret.

— Atunci, r`spunsul e da? O s` cân]i?— Concertul are loc \n lunea de dup` Pa[te, remarc` ea cu

o voce blând`. Da... da, o s` cânt. Dar trebuie s` repet \nainte!— Mi-ar pl`cea s` te aud!Tân`ra d`du din cap.— Da, \i promise ea, dar nu acum.F`r` s` mai insiste, el o \nso]i pe Carol pân` acas`. Accept`

o cea[c` de ceai, \n timp ce ea \[i preg`tea lucrurile.Valiza ei se afla \nc` la Saint-Margaret. Va ruga s`-i fie

trimis` direct la Rowan Acre.Se \ntoarser` \n t`cere la c`minul de copii. Julian nu voia

s` strice echilibrul emo]ional fragil al noii lui infirmiere.Se desp`r]ir` \n holul de la intrare.Carol se \ndrept` spre salonul infirmierelor, iar Julian spre

sal`, unde se ]ineau consulta]iile.Era o ocazie pentru el s` revad` copiii pe care \i \ngrijise.

Putea astfel s`-[i urm`reasc` pacien]ii.Totu[i, \[i lu` u[urat r`mas-bun de la ultimul. Reveni cu

pl`cere la conac. Buc`t`reasa \i preg`tea \ntotdeauna o cafeanemaipomenit`. Mergea cu un pas rapid pe culoar, când se cioc-ni aproape de Carol Darling, care fugea agitat` \n direc]ia opus`.

Julian o opri, prinzând-o de bra].— Ce s-a \ntâmplat? De ce e[ti atât de tulburat`?— Eu... nu s-a \ntâmplat nimic, doctore. Am fost o proast`,

asta-i tot.


— Nu uita c` mai e[ti \ntr-o oarecare m`sur`, mai ales cândte v`d \ntr-o asemenea stare, bolnava mea!

— E... o s` \n]elege]i, sunt sigur` de asta, [opti ea cu unzâmbet care i se p`ru emo]ionant lui Julian. DoctorulCleevedon m-a invitat din nou. Probabil c` a vorbit cu doc-torul Marmen, fiindc` mi-a propus s` merg \ntr-un loc undenu voi \ntâlni pe nimeni din Thrapchester. Dar, dup` cumv-am mai spus, nu m` intereseaz`.

T`cu [i \l privi, cu o lumin` plin` de speran]` \nochi.

— El nu \n]elege, oft` ea cu triste]e. Eu prefer s` m` \ncred\n dumneavoastr`, doctore. Vede]i, am acceptat s` particip laserata de Pa[te, fiindc` mi-a]i demonstrat utilitatea gestuluimeu...

— Atunci, las`-m` pe mine s` rezolv aceast` mic` problem`cu doctorul Cleevedon, vrei?

Tân`ra nu ezit` decât o clip`. D`du apoi din cap \n semnc` e de acord [i aerul ei \ncordat disp`ru imediat. Se p`rea c`avea o \ncredere absolut` \n el.

— Ce o s` face]i?— Nu [tiu \nc`. O s` m` gândesc la asta \n timp ce beau o

cafea, [i o s` te ]in la curent.— V` mul]umesc, spuse ea cu recuno[tin]`.Julian Frickley fu nevoit s`-[i st`pâneasc` dorin]a de a o lua

\n bra]e ca s-o s`rute, \nainte de-a intra \n buc`t`rie.Cafeaua era gata. Buc`t`reasca era obi[nuit` s`-[i vad`

domeniul invadat de personal. Coco]at` pe un taburet, \iasculta vorbindu-i despre copiii de la Rowan Acre.

82 MARJORIE NORRELL

|n seara asta i se p`ru c` doctorul Frickley are un aerabsent. |i propuse un pahar mic de coniac, dar Julian o refuz`.

— |l p`strez pentru budinc` sau pentru sosurile din zilelede s`rb`toare. Mi-a mai r`mas pu]in de la Cr`ciun, dac` vre]i,doctore, \i explic` ea. Ziua a fost foarte obositoare?

— A[a [i a[a, r`spunse el cu pruden]`.Buc`t`reasa era la fel de incorigibil` ca [I Marian Eldrich.

Totu[i, gândi el, putea s` aib` contacte frecvente cu CarolDarling.

— Nu m` gândeam numai la munc`, ad`ug` el. M` gân-deam la domni[oara Darling, noua infirmier`. Tocmai ie[ea deaici când am intrat, nu-i a[a?

— Domni[oara Darling, repet` buc`t`reasa cl`tinând dincap. A venit s` ia un pahar cu lapte pentru micu]a... a c`reimam` e atât de cunoscut`...?

— Doamna Naduad, vrei s` spui?Lu` o ]igaret`, o aprinse [i trase adânc \n piept.— Domni[oara Darling se ocup` \ntr-adev`r de feti]a ei

[i de un alt copil aflat \n aceea[i situa]ie. Micu]a de laWelbeck, salvat` din incendiu \mpreun` cu geam`na ei,ad`ug` el.

— Oh, micu]a Lucy Strange!Era foarte mândr` c`-i cuno[tea pe copii dup` nume.— Ce idee bun`! exclam` ea. Domni[oara Darling

corespunde foarte bine genului de infirmier` care ne lipse[tela Rowan Acre. E \ncânt`toare... [i plin` de farmec. Un singurlucru m` deranjeaz`...

Se opri [i Julian a[tept`, fiindc` o [tia foarte perspicace.


— Mi-a dat impresia c` are nevoie la rândul ei de pu]in`grij` din partea cuiva...

— Ascult`-m`, po]i s` p`strezi un secret?— Bine\n]eles! replic` ea ofensat`. N-ar fi nici primul nici

ultimul. Despre ce e vorba?— Ei bine, \ntr-adev`r trebuie ca cineva s` se ocupe efectiv

de domni[oara Darling. {i mi-ar pl`cea s` fii prima care s` aflec` eu personal m` voi ocupa de ea. Eu [i ea, m` \n]elegi...

Julian nu [tia de ce f`cuse o asemenea afirma]ie. Oare pen-tru c` \n adâncul sufletului, era de aceea[i p`rere cubuc`t`reasa? Carol era \nc` prea emotiv` ca s`-[i asume sin-gur` o asemenea sarcin`... Aventura ei nefericit` cu Damian \ifusese de ajuns! Trebuia s` aib` f`r` \ntârziere o explica]ie cumedicul rezident. Dar \n primul rând trebuia s` vorbeasc` per-sonal cu Carol.

Tân`ra se afla \n salonul infirmierelor. Cele dou` protejateale ei adormiser`. Cu greu, dup` cum \i m`rturisi ea.

Cele dou` feti]e se certaser` pentru un raft din dulap.Marie avea atâtea lucruri \ncât cele eliberate special pentru eanu-i fuseser` de ajuns.

— Nu [tiu dac` Marie a mo[tenit talentele mamei sale, \iexplic` ea râzând, dar \n orice caz [tie s` ajung` st`pân` pesitua]ie. Dar micu]a Lucy pare s` reac]ioneze bine. E foartebucuroas`, dup` câte cred eu, s` ajute o feti]` mai mic` decâtea. I-am promis c` sora ei va veni aici când va ie[i din spital,dac` o ajut` pe Marie.

— Da, va putea veni un timp aici la noi, afirm` Julian.Gemenelor le va trebui un timp s`-[i reg`seasc` stabilitatea

84 MARJORIE NORRELL

zdruncinat` de \mprejur`ri. Dup` p`rerea mea, accidentul arfi putut fi evitat dac` p`rin]ii ar fi dat dovad` de mai mult`vigilen]`.

Urm` o lung` t`cere. El nu [tia cum s-o \ntrerup`, cândCarol re\ncepu conversa]ia:

— L-a]i v`zut pe Cleevedon? {tiu c` e foarte ocupat...— Nu destul, dac` are timp s` te urm`reasc` zilnic cu

asiduit`]ile lui, draga mea! Ascult`, am g`sit un mijloc de arezolva problema, dar a[ vrea s`-]i cer mai \ntâi acordul...

Carol izbucni \ntr-un râs \ncrez`tor.— Toate hot`rârile dumneavoastr` sunt binevenite, doc-

tore, doar [ti]i asta. Sunt sigur` c` v` gândi]i la binele meu, a[ac` n-a[ putea g`si nimic de ripostat.

— Uite, mai devreme am vorbit cu buc`t`reasa. Ea a remar-cat faptul c` ]i-ar trebui o persoan` \n care s` ai \ncredere pen-tru a-i putea m`rturisi problemele tale... Am lini[tit-o imediatspunându-i c` sunt fericitul tù confident.

— Nu [tiu ce s` r`spund, m`rturisi Carol mirat`. E vorba deo minciun`, nu-i a[a?

De fapt, el nu se gândise la reac]ia ei.— Dar dintr-alt punct de vedere, e adev`rat. Eu m` ocup de

tine... \ncerc, \n orice caz. Buc`t`reasa \[i va \nchipui c` exist`ceva \ntre noi, dar nu e nici o problem` pentru moment dincauza asta. O s`-i spunem adev`rul, când te vei sim]i destul deputernic` s`-i faci fa]` singur` doctorului Cleevedon, adùgèl cu o nuan]` de regret \n voce.

Progresele lui Carol fuseser` atât de rapide, \ncât acestmoment nu va \ntârzia foarte mult, gândi el.


— Eu... Barry Cleevedon nu v` va crede, dup` tot ce s-a\ntâmplat. Sau m` va considera o descreierat` cate nu [tie cevrea, ceea ce nu este cazul. De fapt, nici nu [tiu cum de amacceptat s` m` m`rit cu Damian...

— Ce importan]` mai are asta, acum? E de domeniul trecu-tului, replic` el zâmbindu-i \ncurajator. Nu uita c` tu [i cumine ne cunoa[tem de [ase ani. Ai putea foarte bine s`-l la[is` \n]eleag` c` eu sunt alesul inimii tale [i c` Damian a fost ogre[eal`!

— A fost o gre[eal`, confirm` ea gr`bit`.— Foarte bine. |n ziua când te vei putea descurca f`r` mine,

voi disp`rea cu discre]ie. Va fi de ajuns s` m` anun]i!Ce greu \i fusese s` pronun]e ultimele vorbe!

Perspectiva vie]ii f`r` Carol era insuportabil`. Totu[i, \ntr-ozi, ea \l va \ntâlni pe b`rbatul vie]ii ei, pe care \l va iubi [i ova iubi; atunci el se va retrage. „Oricum, gândi Julian, voiface totul pentru ea, chiar dac` va trebui s` suf`r din cauzaasta“.

— Deci \i ve]i explica situa]ia mea doctorului Cleevedon,nu-i a[a?... sfâr[i ea prin a-l \ntreba. I-a]i putea spune discretc` noi... sper`m s` ne c`s`torim peste câtva timp. Va fi maicredibil.

— A[a este, remarc` Julian. Pentru a duce jocul pân` lacap`t, ]i-a[ putea chiar \mprumuta inelul de logodn` al mameimele... Te-ar deranja s`-l por]i, \n afara orelor de serviciu,bine\n]eles?

— Nu, e o idee bun`. {i voi avea grij` de el, doctoreFrickley, \]i promit.

86 MARJORIE NORRELL

— Apropo de rela]iile noastre, spune-mi de acum Julian,bine\n]eles nu [i \n fa]a bolnavilor sau a personalului! |nc` unlucru. |ncearc` s` vorbe[ti cât mai pu]in despre asta. Vomdezv`lui secretul nostru \n ziua când rolul meu va lua sfâr[it.De acord?

Sim]i din nou dorin]a de a o lua \n bra]e, de a-i m`rtu-risi... „|n sfâr[it, \[i veni el \n fire, ea nu are de ce se teme dinpartea mea, fiindc` n-o s` fac niciodat` nimic \mpotrivavoin]ei ei“.

— Ave]i... ai dreptate, Julian... ca \ntotdeauna de altfel. |miamintesc ziua când... am anun]at logodna la spital. Mi-ai spusatunci c` ar cam fi trebuit s` fiu lucid` [i s`-l ajut [i pe Damians` revin` cu picioarele pe p`mânt. Pe moment n-am dataten]ie cuvintelor tale [i am regretat amarnic apoi. Ast`zi, totceea ce faci pentru mine m` \ncurajeaz`, \mi red` \ncrederea\n mine... |]i mul]umesc, Julian.

— Bine, iat` un lucru pe care l-am pus la punct.Julian se ridic` [i se \ndrept` spre u[`.— M` duc s`-l caut pe Cleevedon. La ora asta, mai am [anse

s`-l g`sesc. Fiindc` demersul meu nu-l va bucura deloc, maibine s` termin`m cât mai repede cu toat` chestia asta. Pemâine, atunci! O s` aranjez cu infirmiera [ef` s` fii liber` \nacest weekend, ca s` te pot duce la Fairlawn. Probabil c`p`rin]ii t`i \[i pun ni[te \ntreb`ri...

— Oh, s` [tii c` sunt \ncântat`. Minciuna asta m` deran-jeaz` numai din cauza lor. P`rin]ii mei te plac, la fel ca [i soramea... Ea zice c` nu vei \ntâlni niciodat` o femeie care s` fiedemn` de tine!


— Atunci \]i va fi cu atât mai u[or s` le anun]i vestea! S` fiisigur`, Carol, c` totul va fi \n regul`!

|i ur` noapte bun` [i se \ndrept` spre cabinetul lui BarryCleevedon.

|i pl`cea Barry, dar avea impresia c` va fi mai bun cageneralist. Aceast` specialitate ar fi fost mai potrivit` per-sonalit`]ii lui. |n acela[i timp, Julian \i admira capacitateade munc`. F`cea o specializare \n pediatrie pentru a seinstala \n nordul Angliei, unde locuise mult timp. Auzind c`cineva bate la u[a lui, Barry Cleevedon ridic` nasul dincarte. Privirea lui nelini[tit` disp`ru când v`zu cine estemusafirul.

Era \n mod sigur o vizit` particular` [i amical` ce nu aveanimic de-a face cu bolnavii de la Rowan Acre.

Julian accept` o ]igaret`, apoi se instal` pe marginea inco-mod` a biroului plin de c`r]i [i hârtii al confratelui s`u.

— Cum se descurc` domni[oara Darling? Rezultatele ei \nprivin]a micu]iei Marie-Farideh sunt pozitive? Lucy pare decis`s` coopereze!

— Lucy Strange are nevoie de cineva care s`-i poarte degrij` exclusiv ei [i surorii sale. Gemenele au avut un frate maimare \n compania c`ruia se distrau grozav. Apoi, \ntr-o bun`zi, acesta s-a plictisit de ele [i s-a angajat \n marina comercial`.

— Da, ai dreptate. Dar cel mai ciudat lucru e comporta-mentul p`rin]ilor. Cred c` amândoi provin din familii dezor-ganizate. Ar fi putut avea mai mult` grij` s` le ofere copiilorsentimentul de siguran]` care le-a lipsit lor \n timpulcopil`riei.

88 MARJORIE NORRELL

— Lucy pretinde c` mama ei lucreaz` toat` ziua [i c` searajoac` la bingo. Iar tat`l ei \[i \mparte timpul \ntre serrviciu [iclubul nautic al c`rui membru este. Ce via]` pentru copiii`[tia! Dac` r`mân aici vor deveni repede independente, dup`cum corect remarca mai devreme domni[oara Darling. |nsfâr[it, feti]ele sunt pe mâini bune de când se ocup` de elenoua infirmier`. Domni[oara „Temperament“ va afla repede,datorit` ei, c` mai exist` [i alte mijloace \n afar` de furie pen-tru a atrage aten]ia asupra sa. Domni[oara Darling e perfect`pentru cazul acesta, spuse el cu entuziasm. De altfel, mi-am`rturisit c` a f`cut un stagiu \ntr-un centru de acest gen, darera pentru delincven]i.

— Noua infirmier` este \ntr-adev`r foarte experimentat`,doctore Cleevedon. Dar \n ultimul timp a fost oarecumtraumatizat` din cauza unui [oc destul de puternic. Doar acestmotiv ne \mpiedic` s` ]inem secret faptul c` ne vom c`s`tori.

— Eu... Cum?!Surprins, Barry se ridic` \n picioare.— Cred c` n-am \n]eles bine... sau n-am auzit bine, ad`ug` el.— Cred, totu[i, c` am fost destul de explicit, rosti propri-

etarul centrului pe un ton tran[ant care \l puse \n gard` peBarry. Domni[oara Darling [i cu mine avem planuri serioasede viitor. Când va fi restabilit`, vom anun]a c`s`toria.

— Eu... eu nu [tiam.Doctorul Cleevedon se a[ez` la loc.— Nu v` cred, doctore Frickley!Uitând de convenien]e, arunc` o privire b`nuitoare con-

fratelui [i patronului s`u, totodat`.


„Trebuie s` bat fierul cât e cald“ gândi Julian, „fiindc` altfelCarol va trebui s` suporte din nou asiduit`]ile lui. Trebuie s`vorbesc deschis ca s`-i alung toate b`nuielile!“

— Ar trebui totu[i s` m` crede]i, doctore Cleevedon, \lsf`tui el cu r`ceal`. Pe viitor, domni[oara Darling [i cu minev-am fi recunosc`tori dac` a]i renun]a la invita]iile care, de[idemonstreaz` o mare generozitate din partea dumneavoastr`,nu sunt deloc agreate de nici unul dintre noi. {i crede]i-m`,nu sunt cel mai bun remediu al r`ului.

F`r` s` mai adauge nici un cuvânt, ie[i din \nc`pere.Pe culoar, Julian se sim]i mai calm. |nc`lcând regulamentul

centrului, scoase o ]igar` [i o aprinse. Domni[oara Gray trecupe lâng` el, dar el nici nu-i observ` privirea surprins`.

Spre marea lui u[urare, nu se mai \ntâlni cu nimeni. Sim]eanevoia s` fie singur, ca s` se gândeasc` \naintea \ntâlnirii cuLloyd Marmen.

„Ideea acestei c`s`tori \i va deveni poate familiar`“, \[ispuse el \n ma[in`, \n timp ce se \ndrepta spre cas`. „Poate c`nu-i va displ`cea [i va sfâr[i prin a crede...“

Dar aceast` solu]ie nu-l satisf`cea fiindc` nu avea dreptscop decât s-o ajute momentan pe Carol. Esen]ialul era s`-iredea acum \ncrederea \n ea \ns`[i. Mai mult decât orice doreas-o reg`seasc` pe infirmiera vesel` [i dinamic` pe care ocunoscuse \nainte de apari]ia lui Damian Oakroyd-Frances.

|n acea sear`, dup` cin`, purt` o lung` discu]ie cu LloydMarmen. Spre marea lui mirare, acesta fu de acord cu logod-na inventat` pentru a distrage aten]ia lui Barry Cleevedon dela protejata lor.

90 MARJORIE NORRELL

— Având \n vedere circumstan]ele, ai procedat foarte bine!Regret c` nu ]i-am sugerat chiar eu asta! spuse el râzând. |nsfâr[it, la ora actual`, tu reprezin]i pentru ea singura persoan`\n care are \ncredere absolut`. Chiar mai mult decât \n p`rin]i,c`rora le-a ascuns problemele ei cu Damian Oakroyd-Frances... Pe tine te cunoa[te \n fond mai bine decât pe juneleplayboy cu care a fost cât pe-aci s` se m`rite. Tu ai lucrat cu ea[i reprezin]i pentru ea siguran]a. Te-ai transformat \n protec-torul vie]ii ei sentimentale. Nu este un rol de invidiat, dar tre-buie s` te mul]ume[ti deocamdat` cu el! Experien]a asta \]i vapermite s-o cuno[ti mai bine. |n curând, vei face parte dinanturajul ei.

Nu numai c` Lloyd nu-i criticase ini]iativa, gândi Julian, ci,\n plus, \i ar`tase avantajele pozi]iei lui, la care el nu avusese\nc` timp s` se gândeasc`.

A doua zi, Nora Forster, infirmiera [ef`, afl` \ncântat`despre „idila“ dintre unul din asocia]ii centrului [i noua infir-mier`. Carol ob]inu un weekend liber f`r` nici o problem`.Când Marie protest` la ideea c` se va desp`r]i de Carol, ocoleg` o lini[ti imediat. Aceasta propuse chiar s` le duc` pecele dou` feti]e la spital \n vizit` la Susan, geam`na lui Lucy.Bucuria acesteia din urm` fu atât de mare \ncât reu[i s` pun`cap`t miorl`ielilor micu]ei Marie.

Acest weekend marc` \nceputul unei lungi serii demomente fericite.

Nelini[ti]i [i \ngrijora]i la \nceput de \ntors`tura pe care oluaser` evenimentele, George [i Joan \ncepur` s` se simt`bucuro[i. Julian Frickley era binevenit la Fairlawn. Considerat


un membru al familiei, el fu surprins s` constate cât de binese sim]ea \n casa lor. De fapt, nu mai cunoscuse c`ldura unuic`min de la moartea p`rin]ilor lui, survenit` cu câ]iva ani \n urm`.

* * *

Trecu februarie [i sosi luna martie. Julian [i Carol \[i petre-ceau momentele libere la Fairlawn sau la Crossways. Erau feri-ci]i. Nimeni nu-i deranja când ascultau muzica clasic` pe careJulian o adora, sau discurile cu muzic` de jazz care-iapar]ineau lui Lloyd. Amândoi citeau acelea[i c`r]i [i apoi dis-cutau pe marginea lor. |ntr-o sear` se duser` chiar la cine-matograf.

F`r` s` [tie de ce, Julian clasific` acea sear` drept „ratat`“.Se apropia aprilie, zilele deveneau mai lungi [i s`rb`torile

de Pa[te se apropiau cu repeziciune.Julian spera c` tân`ra \i va permite s` asiste la una din

repeti]ii. Pân` acum Carol \l refuzase.Iar doamna Eldrich se ]inuse de promisiune. Dup` ce

vizitase Rowan Acre, \[i manifestase deschis entuziasmul pen-tru activitatea care se desf`[ura acolo. Propunere lui Julian dea deveni bunica copiilor din centru o \ncânta. Când sosi taxiulcare trebuia s-o duc` acas`, b`trâna doamn` complet` un cecpe care \l strecur` \n mâinile lui Julian Frickley \n momentulplec`rii. Suma \l l`s` cu gura c`scat`.

— {ti]i mai bine decât mine ce lipse[te la Rowan Acre.Cheltui]i deci banii dup` cum ve]i crede de cuviin]`. O s` am grij`s` primi]i o parte din \ncas`rile de la concert, mai ad`ug` ea.

92 MARJORIE NORRELL

Julian \i mul]umi [i puse bine cecul. Lloyd [i cu el aveau ni[teproiecte pe care le vor putea realiza gra]ie acestor bani nespera]i.

Dac` [i Elftor Bahli Naduad \[i ]inea promisiunea [i led`dea un cec importnant când \[i va lua fiica acas`, poate c`vor deschide chiar un nou centru?

Se \ncrunt` [i f`cu un semn de r`mas-bun doamnei Eldrichcare se \ndep`rta, apoi intr` \n micul lui birou.

|n ajun, Patsy Hill, care nu spunea niciodat` baliverne, \i vor-bise despre unele zvonuri care circulau \n ora[. |n cursulnumeroaselor lui c`l`torii, se p`rea c` Elftor \ntâlnise o alt`femeie, extrem de diferit` de so]ia lui. Respectiva nu era celebr` [inu avea o carier` care s-o \mpiedice s`-[i urmeze peste tot so]ul.

Patsy avusese ocazia s` stea de vorb` cu o tân`r` ce lucra lafamilia Naduad. „Doamna“ era gata s`-[i continue cariera, cucondi]ia s` aib` feti]a al`turi de ea.

Ce p`cat! gândi doctorul Frickley. S` tulbure din noucopilul! |n ultimele s`pt`mâni, micu]a f`cuse progrese con-stante. |n plus, sosirea la centru, \n cursul s`pt`mânii viitoare,a surorii gemene a lui Lucy, urma s` rezolve [i o parte aproblemelor care mai r`m`seser`.

|ncântat` de comportamentul celor dou` feti]e \n timpulvizitei doamnei Eldrich, Carol se dusese s` caute ni[te\nghe]at` la buc`t`rie.

Buc`t`reasa avea la congelator \nghe]at` pentru ocazii spe-ciale. Carol se sim]ea \n plin` form` [i \[i reg`sise \ntreagaveselie. |i datora totul lui Julian, gândi ea trecând prin fa]abiroului. „|n schimb, \[i repro[` ea, eu n-am f`cut nimic pen-tru el“.


|n acel moment, d`du nas \n nas cu Barry Cleevedoncare ie[ea gr`bit din micul laborator situat la cap`tulculoarului.

Carol se opri [i schi]` un surâs. De când Julian discutase cuel \n privin]a ei, rareori mai avuseser` ocazia s` vorbeasc`\ntre patru ochi.

Acum, ap`ruse aceast` ocazie. Doctorul Cleevedon \i bloc`inten]ionat trecerea. Ca s` \nainteze, ar fi trebuit s`-l \mping`.

— Bun` ziua, domni[oar`, rosti el vesel. Sunte]i \n c`utareabuc`t`resei?

— A buc`t`resei [i a \nghe]atelor f`cute de ea! Le-ampromis lui Lucy [i Marie c` le dau câte una. Sunt ner`bd`toare[i m` a[teapt` \n sala de joac`.

— O s` mai a[tepte câteva minute \n plus, f`r` s` se supere,sunt sigur de asta. Spune]i-mi, domni[oar` Darling, cum v`mai sim]i]i?

C` era sau nu fericit`, Carol nu mai avu timp s` i-o aduc`la cuno[tin]`. Auzise scandalul din sala de joac`, dar nu-id`duse prea mult` aten]ie. Domni[oarele Scarth [i Woodwarderau capabile s` fac` fa]` situa]iei, oricât de dificil` ar fi fostaceasta.

Abia \[i terminase doctorul Cleevedon \ntrebarea, c` ov`zur` pe Sally Scarth venind \n fug` spre ei. Infirmiera p`rear`v`[it`.

— Domni[oar` Darling, veni]i imediat! Doamne... doamnaNaduad a venit s`-[i ia feti]a... Lucy url` la fel cum f`cea Marie\n ziua sosirii ei aici!

94 MARJORIE NORRELL

Capitolul 5

Julian puse jos receptorul. Infirmiera \l anun]ase c` sora luiLucy va sosi la Rowan Acre pentru s`rb`torile de Pa[te; dar pelâng` vocea ei, auzi un zgomot neobi[nuit, dominat de un]ip`t ascu]it de copil.

De obicei, el nu intervenea personal fiindc` \[i consideraechipa capabil` s` fac` fa]` situa]iilor delicate. Dar acest strig`t\l tulburase [i se repezi spre holul de la intrare.

|n acela[i moment o z`ri pe Carol, cu chipul livid, ca \nzilele rele care urmaser` dup` plecarea lui Damian. O ducea\n bra]e pe Lucy care urla. Nici urm` de Marie-Farideh. Ourm`ri din priviri. Se \ndrepta spre sala de a[teptare. Cu ungest ner`bd`tor, \i porunci lui Sally Scarth s-o urmeze.Domni[oara Woodward puse o coleg` mai tân`r` s-o\nlocuiasc` la biroul de primiri [i o \nso]i pe Sally, care p`rea\ngrozit`, \n micu]a \nc`pere.

Carol se a[ezase pe unul dintre fotolii. Lucy, ghemuit` lapieptul ei, se calmase, dar lacrimile continuau s` i se rosto-goleasc` pe obraji.

Julian Frickley a[tept` s` se \nchid` u[a, apoi \ntreb` cu uncalm aparent:

— Ce s-a \ntâmplat?— Eu... domni[oara Darling era plecat` la buc`t`rie ca s`

aduc` \nghe]at` pentru copii, \ncepu Sally, stacojie la fa]` dincauza \ncurc`turii. Eu le citeam o poveste, când doamnaNaduad a intrat \n camer` ca o furie...

— Mama lui Marie este isteric`, doctore, confirm`domni[oara Woodward. Eu m` ocupam de o nou` internare,provenind de la Saint-Margaret... A[ fi putut interveni dac` a[fi fost disponibil` \n acel moment. {i a[ fi f`cut-o, indiferentde situa]ie, dac` a[ fi [tiut c` a venit s-o ia pe Marie!

— Sper c` [ti]i c` doamna Naduad are dreptul s`-[i ia fiicaatunci când dore[te! sublinie cu fermitate Julian. A semnat ceva?

— Nu. Era ca scoas` din min]i... p`rea anormal`, insist`domni[oara Woodward. M` \ntreb dac` va fi \n stare s` seocupe de feti]`, \n asemenea condi]ii!

— De ce ]i-a trebuit atât de mult timp s` aduci \nghe]atele,domni[oar` Darling?

Julian \i pusese \ntrebarea cu blânde]e. Dar Carol se sim]eavinovat` c` se oprise la vorb` cu Barry Cleevedon [i se \nro[i.

— E... eu l-am \ntâlnit pe doctorul Cleevedon \n fa]abuc`t`riei. Nu i... n-am reu[it s` schimb`m dou` vorbe pân`când a venit domni[oara Scarth s` ne anun]e vestea. Am auziturletele lui Lucy...

96 MARJORIE NORRELL

— Bine\n]eles c` nimic din toate acestea nu s-ar fi \ntâmplatdac` ai fi urmat instruc]iunile [i nu i-ai fi l`sat singuri pe copii,remarc` el cu o voce lini[tit` care o \nghe]` \ns` pe Carol. Dece nu s-a dus domni[oara Scarth la buc`t`rie? Sau oricinealtcineva?

— Nu era nici o problem`, \ng`im` Carol. Toate erau ocu-pate. Domni[oara Scarth tocmai \ncepuse lectura...

— {i \n acel moment, s-a irosit rodul atâtor s`pt`mâni de munc`!Julian era nedrept [i [tia asta. Dar ideea c` ea st`tuse la

taifas cu Barry Cleevedon i se p`rea insuportabil`.— {i de ce ]ipa Lucy? \ntreb` el, f`r` s` vizeze pe cineva

anume.Urm` o t`cere pe care o rupse Freda.— Doamna Naduad a f`cut câteva remarci nepl`cute... \i

explic` ea ar`tând-o cu degetul pe micu]a Lucy care st`tea pegenunchii lui Carol, p`rând c` se lini[tise. |n sfâr[it, p`readezl`n]uit`. Dac` o juudeci dup` ce se aude \n ora[ [i chiaraici... |n diminea]a asta, la buc`t`rie, dou` tinere vorbeaudespre... Po]i \n]elege, desigur, prin ce trece...

— Da, a[a e, o aprob` Julian.Cu cât auzea Lucy mai pu]in, cu atât era mai bine.— {i dac` i-am da \nghe]at` lui Lucy? continu` el. {i s-o

p`tr`m pe a lui Marie. O va mânca la \ntoarcerea aici.Simpla men]iune a faptului c` Marie se va \ntoarce o f`cu

s` rec]ioneze pe Lucy, remarc` Julian.— O s` mai vorbim despre toate astea, le anun]` el. Acum

ave]i grij` ca Lucy s` se culce. Iar eu o s` \ncerc s` dau dedoamna Naduad.


Ie[i, l`sând-o pe Carol s-o duc` pe Lucy \n camera ei.Infirmierei \i trebui ceva timp ca s-o fac` s` priceap` pe Lucyc` Marie va reveni cel mai probabil \n acela[i timp cu Susan,pentru s`rb`torile de Pa[te.

Pa[tele! Carol se gândi imediat la concert. Data se apropia.Se gândi la promisiunea f`cut` [i \i r`spunse ma[inal lui Lucy,care \[i reg`sise buna dispozi]ie.

— Da, o s`-i p`str`m [i ou` lui Marie, o asigur` ea. Fiecareou va purta un nume din zah`r glasat, [tii asta!

Ajutorul de buc`tar spera ca, \ntr-o bun` zi, s` urmeze uncurs de patiserie [i exersa pân` atunci aici.

— Da, da, va avea [i Susan...Carol sim]ea c` nu mai poate [i un val de panic` puse

st`pânire pe ea, la fel ca \n ziua nun]ii...Lucy adormi \n cele din urm` [i Carol ie[i din camer`. O

veioz` r`mase aprins`. Julian hot`râse astfel, \n ziua \n careaflase c` Lucy are o team` boln`vicioas` de \ntuneric.

Cu un pas vioi se \ndrept` spre biroul lui Julian Frickley [ib`tu la u[`.

— Intr`, se auzi imediat vocea lui.Se p`rea c` \i a[tepta vizita.— Stai jos, domni[oar` Darling.|n timpul serviciului obi[nuia s`-i spun` a[a, dar \n acest

moment ar fi putut s`-i spun` Carol, \[i zise ea.Tân`ra lu` loc \n fotoliul pe care i-l indicase el [i \[i \ncru-

ci[` bra]ele \n poal`.— |mi pare r`u c` te-am bruscat pu]in, Carol, \i spuse el

aprinzându-[i o ]igar`. Problema mea, \i m`rturisi el, e c`...

98 MARJORIE NORRELL

am luat un pic cam prea \n serios „acordul“ nostru.Imagineaz`-]i c` adineaori eram gelos pe Barry Cleevedon!Când m` gândesc la asta \mi dau seama ce ridicol am fost! Terog s` m` scuzi.

— Nu-]i face probleme, rosti Carol nesim]indu-se deloc \nlargul ei. Totul s-a \ntâmplat din vina mea. Ar fi trebuit s`trimit pe altcineva la buc`t`rie. Dar cine [i-ar fi \nchipuit c` vaveni doamna Naduad? Mai ales când [tia c` fiica ei face pro-grese aici, la noi.

— Dac` am fi [tiut \n ce stare era mama copilului... E f`r`speran]`. Am \ncercat s-o conving la telefon. Mi-a promis c` os` m` sune mâine. Dac` n-o va face, o s` trec s-o v`d pe Mariela sfâr[itul s`pt`mânii, la ea acas`. Dar \n primul rând trebuies` dau de doctorul Ford, morm`i el.

Brusc, chipul lui se lumin`.— |n sfâr[it, nu e o situa]ie dramatic`! Marie se va \ntoarce

\n curând printre noi. {i \n loc de una, va avea dou` prietene,pe Lucy [i pe Susan. Susan trebuie s` soseasc` mâine, lucru ceva compensa \ntr-o oarecare m`sur` absen]a lui Marie.Duminica viitoare e Pa[tele! Copiii vor primi cadouri, viziteprelungite. Dac` e frumos afar`, vom organiza un picnic. Apoi,luni seara...

Se opri [i \i zâmbi. Ca prin minune, temerile tinerei serisipir` \n fa]a zâmbetului care mai \ncurajase atâtea [i atâteapersoane.

— E concertul, spuse Carol \n locul lui. Nu uitasem de el.— {i tot nu te-am auzit cântând! o tachin` Julian. Mor de

ner`bdare.


— O s` \ncerc s` nu te dezam`gesc, \i surâse ea.— Niciodat` nu vei reu[i s` m` dezam`ge[ti, Carol, chiar

dac` ai vrea.Aceste vorbe nea[teptate o f`cur` s` se simt` \ncurcat`.

Deoarece prezen]a doctorului o f`cea s` se simt` jenat`, \[iprivi ceasul. Sub pretextul unei ultime vizite prin dormitoare,se ridic`. Atunci Julian \i propuse s-o \nso]easc` la prim`riadin Thrapchester, unde urma s` aib` loc concertul.

Carol rev`zu \n minte sala de festivit`]i. Toat` lumea se vaafla acolo, to]i cei pe care \i invitase [i la nunta ei.... Mama ei\napoiase cadourile. Perspectiva de a fi subiectul de conver-sa]ie al serii n-o \ncânta deloc... O vor privi, \[i vor vorbi \n[oapt`, \[i vor pune \ntreb`ri despre c`s`toria ei ratat`...

— Voi fi preg`tit`. O s` m` \mbrac foarte simplu. Treci s`m` iei cu un sfert de or` \nainte de reprezenta]ie, avem timpsuficient.

— Ascult`, o s` mai vorbim duminic` despre asta, ca s` sta-bilim am`nuntele. Mama ta m-a invitat la mas`.

Dup` aceste cuvinte se desp`r]ir`.

* * *

Carol nu avu timp s` se gândeasc` nici la concert, nici labârfe. Dup` cum fuseser` anun]ate, Susan sosi la Rowan Acre.Lucy era \ntr-al nou`lea cer.

Erau ni[te adev`rate gemene, \[i spunse Carol observân-du-le. Lucy era bucuroas` c` nu mai este desp`r]it` de soraei, [i mai ales s-o revad` practic vindecat`. |i vor r`mâne

100 MARJORIE NORRELL

pentru totdeauna semne pe bra]e [i pe picioare. Dargemenele trebuiau s` se considere fericite c` au sc`pat atâtde u[or.

„Ce pl`cere s` le v`d din nou \mpreun`“, gândi Julian carele privea când f`cea turul obi[nuit al spitalului.

— Chiar dac` Marie nu se \ntoarce, cred c` nu avem de ces` ne mai facem griji pentru Lucy, \i spuse el lui Carol care seapropiase.

— |n schimb, n-a[ fi atât de optimist` \n ceea ce o prive[tepe Marie. Ne-a p`r`sit \n momentul când \ncepea s` tr`iasc` \nmijlocul celorlal]i, f`r` a mai pretinde s` i se acorde o aten]iespecial`. De altfel, Lucy are nevoie de Marie ca [i de Susan,ad`ug` ea. Ieri, f`r` s` vrea, doamna Naduad a zdruncinat\ncrederea lui Lucy, vorbind urât despre ea [i familia ei.

— Poate.Dar Julian nu era sigur de asta.— Dup` p`rerea domni[oarei Woodward, doamna Naduad

provine din cartierul m`rgina[ al ora[ului unde a locuit\nainte s` devin` celebr` [i s`-l \ntâlneasc` pe acel importantpersonaj care i-a devenit apoi so], \n ]ara lui. Se pare c`dore[te s`-[i ascund` originile, care o deranjeaz`. Poate c` are[i un motiv secret care ar explica de ce detest` acel loc.Doctorul Marmen ne-ar putea fi de folos \n acest caz. |n sfâr[it,pentru moment, contez pe bunul sim] al personalului.

{i, \ncrez`tor, \i zâmbi.Carol \i zâmbi la rândul ei.— Lucy se va descurca. |n diminea]a asta am stat mult timp

de vorb`, numai noi dou`. Am discutat despre lipsa de impor-


tan]` a originii sociale \n raport cu viitorul unui om. Nu \nace[ti termeni, bine\n]eles! spuse ea râzând. Am ajuns la con-cluzia c` ceea ce face un om \n via]a lui conteaz` mai multdecât ce au f`cut p`rin]ii.

— Mi se pare cam complicat pentru o feti]` de vârsta ei. Dup`p`rerea mea, Lucy nu sufer` de un complex de inferioritate.

— Din contr`! Consider` c` au avut ghinion c` p`rin]ii eile-au l`sat mereu singure, f`r` s` le aduc` o guvernant` cares` le supravegheze permanent. De[i, vezi, ea nu cânt`re[teexact lucrurile, optând pentru libertate. Cu toate c` neglijen]ap`rin]ilor le-a adus \n situa]ia asta.

— Just, zâmbi Julian. O constatare pe care oamenii ar tre-bui s-o fac` mai des.

Apoi \[i privi ceasul.— Apropo, la ce or` trebuie s` plec`m? Mama ta dore[te s`

sosim devreme. Probabil c` a preg`tit o mul]ime de bun`t`]ipentru Pa[te!

— Voi fi liber` dup` gustarea copiilor. Infirmiera [ef` mi-apropus s` nu lucrez mâine, dar n-am fost de acord. Cu cât voifi mai ocupat`, cu atât mai pu]in m` voi gândi la seara demâine, \i m`rturisi ea cu un zâmbet.

— Ascult`, \n locul t`u nu mi-a[ face griji. Dac` vrei, uit`-tela mine \n timp ce cân]i. Dac` nu m` scapi din ochi, totul vamerge bine, Carol. Eu o s`-]i insuflu curaj, \]i promit. Ce o s`cân]i?

— La cererea doamnei Eldrich, „Binecuvânteaz` aceast`cas`“, o bucat` care \i place la nebunie [i „Aria bijuteriilor“ dinFaust. Mamei \i place s-o asculte.


— Asta-i tot?Carol d`du din cap.— Da. S` [tii c` a trecut foarte mult timp de când n-am mai

cântat \n public. Oamenii vor fi ferici]i s` m` vad` p`r`sindscena cât mai repede. {i vor fi \ncânta]i s` aplaude pe altcine-va!

Domni[oara Cobb veni s-o anun]e pe Carol s` preiasupravegherea lui Brian Welch. Brian era marele succes al luiRowan Acre. De curând renun]ase s` se deplaseze cu cârjele,pentru a merge al`turi de prietenii lui. |i trebuia mult`r`bdare ca s` participe la toate activit`]ile camarazilor s`i.|ntr-o zi, dorise s` le arate tuturor de ce este \n stare: se urcase\ntr-un arbore, din fericire nu prea sus, dar suficient ca s`cad`, s`-[i rup` mâna [i s`-[i deplaseze um`rul. Era un bolnavdificil, fiindc` accepta cu greu c` eforturile lui se soldaser` cuun e[ec.

* * *

Acea zi de Pa[te fu pentru Carol una dintre cele mai reu[itedin via]a ei. Seara, \n pat, \[i d`du seama ce anume o f`cea atâtde fericit`.

Casa familiei Darling fusese \ntotdeauna foarte pri-etenoas`. Carol \l invitase la ei de dou` ori pe Damian. Defiecare dat` se sim]ise \ncordat` [i \ngrijorat`. P`rin]ii [i logod-nicul ei aveau atât de pu]ine lucruri \n comun, \ncât se temeade aceste \ntâlniri care, \n cele din urm`, deranjau pe toat`lumea.


Cu Julian se \ntâmplase, chiar din prima zi, exact contrariul.|n gr`din`, George [i Julian discutaser` despre o groaz` de

lucruri, de la politic` la religie, f`când incursiuni \n meseriafiec`ruia. Cu el, atmosfera era amical` [i destins`. Joan [tia s`aleag` cele mai potrivite discuri.

Odihna [i lini[tea, gândea Carol, iat` ce ar fi destr`matrela]ia dintre ni[te persoane de vârsta noastr`. Dar pentruJulian [i ea, aceste momente lini[tite erau o completare indis-pensabil` a unei s`pt`mâni agitate de lucru.

Se \ntoarser` la Rowan Acre pe drumul de pe marginealacului. Prim`vara venise \ntr-adev`r. Totul se \mbr`case \nverde. |nainte de a ajunge la centru, se opriser` la un han micpentru a bea un ultim pahar. Carol \[i d`duse seama \n acelmoment cât de bine se simte \n compania lui. Era \ntotdeau-na atent [i prevenitor fa]` de ea, insuflându-i un sentimentminunat de \mplinire [i siguran]`.

St`tea acum \n pat [i se gândea. Mâine va avea loc concer-tul, dar \n sal` se va afla [i Julian Frickley, a c`rui prezen]` ova ajuta s` dep`[easc` acest moment plin de emo]ii.

Oft` fericit` apoi, cu o mân` sub obraz, cu surâsul pe buze,adormi ca un copil.

* * *

La Rowan Acre domnea o atmosfer` neobi[nuit` de vacan]`\n acea luni de Pa[te. Vizitele se prelungeau, p`rin]ii [i rudelebolnavilor veneau [i plecau dup` bunul lor plac. Printre vizita-tori, Carol sperase \n van s`-i vad` [i pe p`rin]ii lui Lucy [i Susan.


Cu tact [i discre]ie, le \ntreb` pe gemene. Lucy \i r`spunsecu un aer foarte serios:

— Sunt \n mod sigur la bâlci. Se duc \n fiecare an. Cred c`e carnaval acolo. T`ticul ne-a promis c` o s` ne duc` [i pe noimai târziu. Dar acum suntem prea mici.

Aveau vârsta s` profite de jocurile rezervate copiilor lab`lci, \[i spuse Carol, furioas` pe p`rin]ii feti]elor.

Tat`l ei \i povestise c` bâlciul de la Thrapchester era cunos-cut de zeci de ani pentru distrac]iile pe care le oferea celormari [i celor mici [i atr`gea to]i oamenii din regiune \n timpulcelor [apte zile cât dura. |n acea s`pt`mân`, tot ora[ul era \ns`rb`toare. P`cat c` gemenele erau excluse de p`rin]ii lor dela aceast` distrac]ie. Dar lor nu le spuse nimic. Feti]ele urmaus` plece \ntr-o excursie pe marginea lacului, \nso]ite de SallyScarth.

Se \ntoarser` tocmai la cin`, obosite dar vesele, [i se cul-car`.

Carol se schimb` [i \[i a[tept` „[oferul“.Când cobor\ scara conacului, Julian sim]i c` i se taie

r`suflarea. Veni \n \ntâmpinarea ei. Carol spusese c` se va\mbr`ca cu simplitate, dar v`zând-o acum, cu rochia de m`tasealbastr` care i se mula pe corp [i p`rul negru care \i c`dea \nvaluri pe umeri, se sim]i subjugat. Singurele ei podoabe erauo bro[` cu un safir, asortat` cu pandantivul de la gât.

— Crezi c` o s` mearg`? \l \ntreb` ea. Toat` lumea \mi [tierochia. E toaleta mea de s`rb`toare.

— Pentru mine e o surpriz`. E[ti \ncânt`toare! Dac` te mai\ndoie[ti, prive[te-te \n oglind`.


El pronun]ase aceste vorbe atât de serios, \ncât Carolizbucni \n râs. Accept` cu pl`cere un buchet de violete dinpartea lui [i [i-l prinse la rochie.

Sala de festivitate era plin`. Aruncând o privire rapid` prinsal`, Carol recunoscu câteva figuri familiare de la Saint-Margaret. |n rândul \ntâi, la mijloc, st`tea Marian Eldrich, \nfo-folit` \ntr-un mantou de blan`, \n ciuda c`ldurii din sal`. Iarafar` era o zi frumoas` de prim`var`.

Prima parte a spectacolului se termin`. Cea de a doua parte\ncepuse de ceva timp, când prezentatorul anun]`:„Domni[oara Darling, de la Rowan Acre!“

Un murmur str`b`tu imediat sala. O dat` ajuns` pe scen`,orbit` de reflectoare, Carol \l c`ut` pe doctorul „ei“ din priviri.{i nu-[i mai lu` ochii de la el. „Binecuvânteaz` aceast` cas`“ fuprimit` foarte c`lduros. Marian Eldrich, \mpreun` cu restulpublicului, aplaud` cu putere. Apoi, mai \ncrez`toare \n ea,tân`ra \[i privi p`rin]ii [i cânt` „Aria bijuteriilor“.

Dup` ce termin`, Carol Darling se preg`tea s` p`r`seasc`scena, când un spectator strig` „bis“. |n fa]a aplauzelordezl`n]uite ale publicului, Carol nu putu refuza. Dar de laprimele note ale ariei din „Madame Butterfly“, Carol se sim]icuprins` de panic`. |ncerc` s`-[i st`pâneasc` emo]ia. Cântasede multe ori aceast` arie care era foarte popular`. Dar ar fi tre-buit s` mai repete. |[i pierdu cump`tul, a[a c` o interpret` caun automat. Cuvintele \i reaminteau de e[ecul c`s`toriei sale,de umilin]a la care fusese supus`. Se bâlbâi un pic, relu` [ireu[i s` o duc`, de bine de r`u, pân` la cap`t. Abia terminasec` se [i repezi \n culise, cu lacrimi \n ochi.


|n timpul ultimei buc`]i, Julian \[i p`r`sise locul pentrua-[i croi drum pân` \n culise. Carol nu observase asta. Publiculentuziast o rechema pe scen`.

Julian o cuprinse atunci \n bra]ele lui viguroase. Tân`ra \[iascunse fa]a la um`rul lui.

Din fericire, tulburarea tinerei interprete trecuseaproape neobservat`. Prezentatorul anun]` num`rulurm`tor. Era un grup de cânt`re]i format din lucr`toriiuneia dintre uzinele din ora[. Intonar` \nceputul unui cân-tec vesel.

Carol sim]i bra]ul lui Julian \n jurul umerilor ei. O condusecu blânde]e afar`, \n noaptea pl`cut` de prim`var`.

Ajunser` \ntr-o gr`dini]` acoperit`, a c`rei existen]` Carolnici n-o b`nuise.

— Când am \nceput s` profesez la Thrapchester, consul-ta]iile aveau câteodat` loc la prim`rie, din cauza lipsei despa]iu de la spital. A[a se \ntâmpla \naintea construc]ieimarilor corpuri de cl`diri de la Saint-Margaret.

|n timp ce \i povestea asta, Julian \i \ntinse o batist`. Ai fiputut jura c` e foarte obi[nuit cu acest gen de scene. Carol\ncerca s` se calmeze. {i brusc \[i d`du seama c` se a[ezaser`pe o banc` rustic`. Bra]ul lui Julian se sprijinea pe sp`tarulb`ncii, \n spatele umerilor ei.

— Poftim, \i spuse el \ntinzându-i o a doua batist`. Sufl`-]inasul [i te vei sim]i mai bine!

Carol \l ascult` ca o feti]` [i \ntr-adev`r se sim]i mai bine.— Nu \n]eleg ce s-a \ntâmplat, totul a decurs atât de bine [i

apoi...


— Ai fost minunat`, o asigur` el cu atâta sinceritatea \ncâtea \i d`du crezare. S` [tii c` reac]ia ta a fost perfect normal`.}i-a trebuit mult curaj ca s` participi la acest concert. {i acelbis a fost peste puterile tale, asta-i tot!

— |mi pare r`u c` m-am f`cut astfel de râs. M` \ntreb cegânde[ti acum despre mine!

— Acela[i lucru ca mai \nainte! replic` el cu vioiciune. E[tio tân`r` \ncânt`toare, talentat`, ceea ce nu b`nuiam pân` \nseara asta, [i foarte curajoas`. S` cân]i \n fa]a tuturor acestoroameni care trebuiau s` asiste la c`s`toria ta a fost un adev`rattur de for]`.

Julian f`cuse inten]ionat aluzie la acest subiect. Trebuia s`se termine odat` cu povestea asta. Lacrimile deschiseser` dru-mul. Julian trebuia s-o ajute s`-l str`bat`.

— Nu s-a \ntâmplat din cauza sentimentelor mele pentruDamian, rosti ea \ncet, ca pentru sine. Dar toat` lumea a[teptac`s`toria noastr` cu o asemenea ner`bdare! {i ea n-a avut loc,am fost p`r`sit`... Ceilal]i n-au aflat niciodat` ce s-a \ntâmplat.S` [tii c` sunt primele lacrimi pe care le v`rs...

— O s` te sim]i mai bine! Nu c` Damian Oakroyd-Francesar valora m`car cât una din lacrimile tale, dar este pre]ul...cum s` zic... al experien]ei. Jocul dragostei nu merit` atâtatensiune. |n prezent e[ti sigur` c` el nu mai are nevoie nici deajutorul t`u, nici de simpatia ta, nici de \n]elegerea ta. Acumtrebuie s` te gânde[ti la tine, la cariera ta, la ceea ce le po]id`rui copiilor de la Rowan Acre. E mult mai bine decât s` tesupui capriciilor unui tân`r r`sf`]at [i mofturos! Acest rol nu]i se potrive[te, Carol. Te sim]i mai bine acum?


— Da, \]i mul]umesc. Discu]ia noastr` mi-a f`cut mult bine.Credeam c` voi ajunge pe canapeaua unui psihiatru, pentruni[te [edin]e...

— Nu va fi necesar! Ai reu[it s` ie[i [i singur` la liman dintoat` povestea asta. „Afacerea Damian“ mi se pare definitivclasat`. Acum nu mai trebuie decât s` \ntâlne[ti b`rbatul carete va iubi cu adev`rat, cu care te vei c`s`tori, de data asta dindragoste!

— Ce [tii tu? |ntr-o zi mi-ai spus c` ai trecut printr-o\ncercare identic`... {i totu[i n-ai \ntâlnit pe altcineva, nu-ia[a?

Julian ar fi avut chef s`-i m`rturiseasc` faptul c` el odescoperise pe femeia vie]ii lui, c` ea era aceea. Dar era un piccam devreme ca s`-i declare asta.

— Nu... A[ fi putut... dar r`mâne de v`zut. Dar de la aceaaventur` nefericit`, nu m` mai simt deloc preocupat de via]amea sentimental`. |n sfâr[it, niciodat` nu [tii ce ]i se poate\ntâmpla.

— Da, niciodat` nu [tii, [opti ea. Trebuie s` a[tep]i [i s`vezi.

O trecu un fior [i Julian observ`. Se ridic` [i-i \ntinse mânaca s-o ajute s` se ridice la rândul ei.

— Am face mai bine s` plec`m, \i propuse el vesel. S-a f`cutr`coare. Las`-m` s` te \nso]esc pân` la ma[in`. Pe urm` m`duc s`-]i aduc mantoul. Dac` \i \ntâlnesc pe p`rin]ii t`i sau pecineva care m` \ntreab` de tine, o s` spun c` trebuie s` ne\ntoarcem imediat la Rowan Acre. Sau... vrei s` dormi acas`disear`?


— Nu, r`spunse ea extrem de hot`rât`. Merg la RowanAcre. De altfel, le-am promis copiilor s` le spun noapte bun`\nainte de culcare.

— Feti]ele vor adormi pân` ajungem noi acolo.— Nu sunt sigur`. Dar dac` dorm, le voi l`sa un bile]el

pe noptier`. Lucy s-a plâns de multe ori c` mama ei „\[iuit` \ntotdeauna promisiunile... fiindc` e foarte ocu-pat`“.

|n vestiar, Julian le v`zu pe doamna Darling [i pe alte dou`membre ale comitetului. Reu[i s` scape neobservat [i se\ntoarse f`r` probleme la ma[in`.

Carol se uita dup` el. |i deschise imediat portiera [i \l\ntreb`:

— {i-au dat seama?— Nu, nimeni, o asigur` el demarând.— Nici mama? insist` ea. Tata [i-ar fi dat \n mod sigur

seama, dar a trebuit s` plece dup` prima bucat`. A venit cine-va de la birou s`-l caute. Mi-a p`rut atât de r`u pentru el... Daracum m` bucur c` n-a auzit [i sfâr[itul. Ce noroc c` numai tu]i-ai dat seama!

|n sinea lui, Julian o aprob` dar nu f`cu nici un comenta-riu.

La Rowan Acre, doar personalul de gard` mai era treaz.Julian o \mpinse cu blânde]e spre camerele copiilor.

— Du-te s` vezi dac` Susan [i Lucy dorm. Dar nu r`mânemai mult de cinci minute! |n acest timp, eu o s`-]i preg`tesc ob`utur` cald`. |]i va face bine \nainte de culcare. Dup` atâteaemo]ii...


La buc`t`rie, doctorul preg`ti dou` pahare. |n paharul luiCarol puse [i un sedativ. Nu era de fapt un somnifer, ci untranchilizant. „Se va sim]i mult mai bine mâine, \[i spuse el.Cred c` acum e \n sfâr[it vindecat` de acest Damian Oakroyd-Frances.“

Când intr` \n buc`t`rie, tân`ra p`rea calm`. Copiiidormeau, dar se treziser` auzind u[a. Apoi adormiser`mul]umi]i c` ea \[i ]inuse promisiunea.

|n timp ce \[i bea laptele, Carol \l privea cu intensitate.— Ce ciudat` este aceast` nevoie de securitate. Toat` lumea

are nevoie de ea [i o caut`, f`r` s-o accepte când se apare.Julian pricepu aluzia. Se g`seau din nou \n rolurile lor de

infirmier` [i medic. Ea pusese din nou \ntre ei distan]ele exis-tente la Saint-Margaret.

Dorind s` n-o contrarieze dup` aceast` sear` destul de greapentru ea, el \i vorbi despre diversele aspecte ale sentimentu-lui de siguran]`, apoi \n fa]a semnelor de evident` oboseal` pecare le d`dea Carol care \ncerca s`-[i ascund` c`scatul, \i lu`paharul din mân`. O conduse pân` la primul etaj [i n-o p`r`sidecât la câ]iva metri de camera ei.

A doua zi de diminea]`, era ner`bd`tor s-o revad`. Cea maimare parte a zilei urma s` [i-o petreac` la Rowan Acre, fiindc`la Saint-Margaret consulta]iile fuseser` amânate pân` dup`s`rb`tori.

O g`si \ncordat` [i \nchis` \n ea. Julian crezu c` \n]elegemotivele acestei st`ri. Dormise bine, dup` cum spusese ea,dar acum \[i reamintea seara de ieri, scena, gr`dina... {i sesim]ea vinovat` [i jenat`.


Furios pe sine \nsu[i, doctorul Frickley p`r`si mica\nc`pere. Pe undeva, f`cuse o gre[eal` \n privin]a lui Carol.Aparent, era prea \ncordat` ca s`-[i deschid` sufletul \n fa]alui, sau m`car s`-i vorbeasc`.

Stând \n biroul lui, \ncerc` s` se concentreze asupradosarelor zilei. Privea distrat lista apelurilor telefonice deasear`. Doamna Naduad \ncercase s`-l g`seasc` de mai multeori... Cineva b`tu la u[`.

— Domni[oara Woodward m-a rugat s` v` anun], doctore,c` doamna Naduad a adus-o \napoi pe Marie, \l anun]`domni[oara Cobb. Trebuie s-o primeasc`?

— Da, bine\n]eles. Aduce]i-le la mine [i pe mam` [i pe fiic`,v` rog.

Anii de practic` [i experien]` dobândit` \n anumite situa]ii\l ajutar` s` r`mân` impasibil la vederea frumoasei doamneNaduad. P`rea deprimat` [i avea o zgârietur` destul de urât`pe obrazul drept. |[i \mpinse fiica spre doctor.

— Lua]i-o, doctore Frickley! \l rug` vocea celebr`, vibrândde mânie. Am luat-o acas`, fiindc`... fiindc`, probabil c` a]iauzit zvonurile care circul`! Via]a mea e terminat`! Copilulmeu, scumpul meu copil era singura mea consolare \nnenorocirea care m-a cople[it \n acest moment. {i dr`cu[orul`sta m-a zgâriat! rosti ea teatral. Iat` care este recompensamea! Sunt desfigurat` pentru tot restul zilelor mele!

— Asculta]i, doamn`, eu nu cred, r`spunse Julian.Aceast`... zgârietur` va disp`rea. Dac` nu, avem o sec]ie exce-lent` de chirurgie estetic` la Hill Rise. Dar sunt sigur c` Marienu a vrut s` v` fac` r`u.


|ntinse mâna [i o trase pe feti]` spre el. Doctorul \[i plec`pu]in capul pentru a-i adresa un surâs. Feti]a \i zâmbi la rân-dul ei, de[i mutri[oara ei r`mase bosumflat`.

— Vrei s` revii la noi pentru un timp, Marie? o \ntreb` el.Copilul d`du cu seriozitate din cap.— Vreau s` le v`d pe Lucy [i Susan... [i, dac` este aici, pe

domni[oara Darling, \i r`spunse cu hot`râre feti]a. Nu maivreau s` le p`r`sesc. |ntr-o zi vom avea o cas` a noastr`. Ve]iputea veni acolo \mpreun` cu domni[oara Darling. Daroamenii care strig` [i fac scandal nu vor pune piciorul acolo.Nici cei care spun c` Lucy e murdar`. Nu e murdar`, doctore,nu-i a[a? \ntreb` ea privindu-l fix. Nu e vina ei dac` mama lorn-a avut timp s`-i spele lucrurile. Mi-a povestit c` mama ei seduce \n fiecare zi s` fac` tot felul de cump`r`tri. {i când se\ntoarce, are nevoie de lini[te. Nu are pe nimeni s-o ajute. Eaiese... ca s` schimbe aerul, rosti ea triumf`toare, mândr` de a-iputea vorbi despre via]a lui Lucy pe care o cuno[tea bine.

Julian d`du din cap cu un aer serios, apoi ap`s` pe buton.Rug` ca domni[oara Darling s`-i fie trimis` \n birou. Sepreg`tea s` vorbeasc` mamei feti]ei, dar aceasta i-o lu`\nainte:

— Asculta]i, doctore, eu n-am spus c` feti]a e murdar`.M-am \nfuriat, recunosc. Nu e deloc u[or s` fii m`ritat` cu unstr`in. Mai ales când este un personaj important. Eu \l cunosc...\l cunosc pe Duke Road de o via]`. Am mers la aceea[i [coal` decartier [i singurele mele cuno[tin]e erau oamenii din vecini carese mul]umeau cu pu]in [i nu aveau nici o ambi]ie. Nu vreau caMarie s` aib` asemenea prietene! A[ dori...


Nu [tia nici ea prea bine ce dorea pentru feti]a ei. Iar ob`taie \n u[` \i \ntrerupse firul gândurilor. Carol intr` \n birou.

Marie se repezi imediat \n bra]ele ei, sco]ând un strig`t debucurie. Doctorul interveni...

— Du-o pe Marie \n sala de joac`, \i spuse el. Cred c` puteminstala un al treilea pat \n camera lui Lucy.

Carol o lu` de mân` pe feti]` [i p`r`si biroul.Ascultând distrat` vorbele lui Marie, Carol se \ntreba ce

anume \i desp`r]ea pe oamenii care aveau totul pentru a tr`i\n armonie. De ce frumoasa Verity Naduad n-o suporta pemicu]a Marie? O via]` plin` de prea multe interese? Lucrurimai importante decât educa]ia propriului copil?

„Dac` \ntr-o bun` zi o s` am un copil, se gândi ea, o s`-lconsider \ntotdeauna ca pe o persoan` [i nu ca pe o juc`riesau o distrac]ie ocazional`“.

Dac` o s` aib` un copil... Tat`l copilului va conta foartemult... fiindc` prezen]a lui este esen]ial` \ntr-un c`min. Tat`l,mama [i copilul... se gândi ea. B`rbatul care \i veni atunci \nminte drept tat` al copilului ei fu doctorul Julian Frickley, pecare tocmai \l p`r`sise \n biroul lui, \n compania doamneiNaduad.


Capitolul 6

Barry Cleevedon reciti scrisoarea pe care tocmai o primise.Prima lui reac]ie fusese s-o rup`.

Apoi \l \ntâlnise pe Julian [i b`user` \mpreun` o cafea. {iatunci se r`zgândise. |ntrebându-l cum fusese la concert, aces-ta \l asigurase c` totul mersese bine. Totu[i, Barry sesizase ooarecare rezerv` la confratele lui.

F`r` s` mai adauge nimic, se retrase. |[i aminti c` o v`zusede diminea]` pe domni[oara Darling, care avea un aer trist [idistant. A[a c` acum, preferând s` fie singur, se hot`r\ s` vor-beasc` personal cu frumoasa infirmier`.

Pentru el, domni[oara Darling era femeia ideal`. N-ocunoscuse \nainte de venirea ei la Rowan Acre. Ast`zi, un lucruera sigur: o cucerise pe Marie-Farideh, dar [i pe BarryCleevedon. El avea trei fra]i [i o sor` [i fuseser` crescu]i \ntr-ofamilie de oameni cinsti]i [i iubitori. Dar feti]a, fiind unica [icea mai mic` totodat`, fusese r`sf`]at` de to]i b`rba]ii dinfamilie, ceea ce \l f`cea s` pun` femeile pe un piedestal. Pân`

acum nu \ntâlnise o persoan` care s`-i plac` \ndeajuns ca s`doreasc` s-o ia de so]ie. Apoi f`cuse cuno[tin]` cu Carol [iv`zuse \n ea femeia ideal` pe care o a[tepta, \ntrunind fru-muse]ea, farmecul, amabilitatea, demnitatea — calit`]i pe carele \ntâlnise doar la mama [i sora lui.

„Nu cred nici un cuvânt despre a[a-zisul proiect dec`s`torie \ntre Frickley [i domni[oara Darling“, \[i spuse elgânditor. „S-ar zice c` sunt buni prieteni. Doi buni prieteni,dar nimic mai mult. {i dup` câte mi s-a p`rut, ast`zi lucrurilenu merg prea bine \ntre ei.“

„Pariez c` s-au certat!“ \[i spuse el surescitat. „Poate c` luinu i-a pl`cut s-o vad` cântând pe scen` \n fa]a acelor oameni.Poate c` este gelos din cauza succesului ei! E cam egoist, con-fratele meu!“

Se mai gândi câteva clipe la aceste aspecte \ncurajatoarepentru el, apoi \[i reaminti c` trebuia s` ia borderourile deprimire din biroul domni[oarei Woodward. {i ea asistaseasear` la concert. Poate c`-i va putea spune ceva despre even-tualul incident...

Domni[oara Woodward nu avea nimic de f`cut [i fu \ncân-tat` s` stea pu]in la taifas. Avea o preferin]` secret` pentrutân`rul doctor cu p`r ondulat [i surâs fermec`tor [i r`spunsezâmbind la \ntrebarea lui:

— Da, a fost un concert foarte reu[it, doctore, v`mul]umesc de \ntrebare, {i, \n plus, am fost \ncântat` s-oascult din nou cântând pe domni[oara Darling. Am auzit c`, la\nceput, a refuzat s` participe la concert. Pe urm`, doamnaEldrich a reu[it s-o conving`. Datorit` ei a venit mai mult`lume.


— Deci domni[oara Darling se produce \n public? Nu[tiam c` are o voce atât de frumoas`. Mi-ar fi pl`cut s-o aud!

— Am uitat c` sunte]i aici de pu]in timp. V` adapta]i atât debine, \ncât am impresia c` v` [tiu dintotdeauna. Da, a[a a fost,ad`ug` ea bucuroas`, vocea domni[oarei Darling a adus mul]ibani diferitelor spectacole de binefacere ]inute de-a lungulanilor. P`cat c` a refuzat s` urmeze o carier` liric`! Una dinfostele ei paciente, profesoar` de canto la Londra, a insistatmult \n acest sens.

— Când s-a \ntâmplat asta?— A[tepta]i, spuse ea gânditoare. Cred c` acum doi-trei ani,

da, a[a e... cu mult \nainte ca tân`rul Damian Oakroyd-Francess` intre \n via]a ei.

— Cine?— Tân`rul de care s-a ocupat personal pe timpul intern`rii

lui \n spital. P`cat c` nu l-au dus direct la Hill Rise. Nu l-ar fi\ntâlnit niciodat`.

|ncepu s` se uite prin registru. Infirmiera [ef` \[i va face \ncurând rondul.

— {i ce s-a \ntâmplat? O \ntreb` Barry care ghicea oadev`rat` poveste \n spatele acestor cuvinte. Mi-a]i spus oriprea mult, ori prea pu]in.

— Credeam c` [ti]i urmarea!Remarcase felul \n care doctorul Cleevedon o privea pe

Carol Darling când se \ntâlneau.— Ei bine, domni[oara Darling s-a logodit cu acest tân`r.

Era \ngrozitor de r`sf`]at de mama lui. Trebuiau s` se c`s`tore-asc` la \nceputul anului, \n ziua de Sf. Valentin, cred. Aproapetot Thrapchester-ul era invitat. Nimeni n-a aflat ce s-a \ntâmplat


cu adev`rat. La biseric` s-a anun]at c` logodnicul a trebuit s`plece de urgen]` \n str`in`tate. Domni[oara Darling s-a\mboln`vit [i nu s-a mai \ntors niciodat` la Saint-Margaret.Când [i-a reluat munca, a venit aici.

— Deci ea \l cuno[tea pe doctorul Frickley \nainte de a veniaici? se interes` el.

Freda Woodward d`du din cap.— Da, a lucrat cu el la spital.Vocea infirmierei [efe r`sun` \n spatele lor.— Am pierdut destul timp, doctore! Da]i-mi, v` rog, bor-

derourile de internare...— Spune]i-mi, asear`... insist` el implorând-o pe Freda din

priviri. Dup` p`rerea dumneavoastr` a fost tulburat` de cevasau cineva? M` refer la concert, bine\n]eles.

— Nu, dup` câte [tiu, r`spunse ea cu spontaneitate. Totu[i,ad`ug` ea cu un aer gânditor, când a cântat cea de-a treia bucat`pe care o cunosc bine, fiindc` am mai auzit-o, nu p`rea \n apeleei. De altfel, dup` ultima not` a disp`rut [i nimeni n-a maiv`zut-o. S-ar fi zis c` acel bis a fost peste puterile ei.

— Poate, [opti el vis`tor. A fost acolo cineva care s-o ajute,s-o \ncurajeze?

— Doctorul Frickley a condus-o. Buc`t`reasa mi-a spus c` al`sat un bilet la buc`t`rie, \n care men]iona c` a luat dou`pahare cu lapte.

Atunci chipul lui Barry se lumin`, de parc` ea rostisecuvântul cheie.

— Mul]umesc, v` mul]umesc nespus c` mi-a]i povestit asta.Acum totul e clar! exclam` el z`rind-o din nou pe infirmiera[ef`.


„E prietenul ei, confidentul ei“ gândi el bucuros, gândin-du-se la Julian Frickley. „N-a fost de mirare c` a avut asear`ni[te mici probleme... Pentru o fat` atât de sensibil`, acestmariaj ratat a fost resim]it ca un [oc ireparabil. Cât` umilin]`,chiar dac` n-a fost vina ei! Mi-ar pl`cea s`-i zic vreo dou` luiDamian `la, dac` a[ avea vreodat` ocazia!“

Existau \ns` destul de pu]ine [anse ca aceast` \ntâlnire s`se produc`. |n schimb, ocazia de a-i vorbi lui Carol se prezent`chiar \n aceea[i dup`-amiaz`.

Harold Ramsen, chirurgul ortoped, \l strig` pe culoar cerân-du-i s`-l supravegheze câteva clipe pe micu]ul Brian Welch.

Barry Cleevedon accept` s` stea cu bolnavul recalcitrant,pentru care avea o simpatie involuntar`. Se preg`tea s` intre\n camer`, când o z`ri pe domni[oara Darling sosind dinsprecel`lalt cap`t al culoarului.

— Oh! Domni[oar` Darling!Tân`rul medic ro[i de emo]ie v`zând-o. Acum \i cuno[tea

pu]in via]a [i mai ales rolul confratelui s`u Frickley, care sem`rginea la a o proteja. Atinse scrisoarea din buzunarul lui. Vaputea \n sfâr[it s`-i vorbeasc` serios, s`-i propun` o porti]` deie[ire favorabil`.

— A]i putea s`-mi acorda]i câteva minute? Am ceva foarteimportant s` v` ar`t... s` v` propun.

— Mai târziu, doctore, v` rog. La ora când \[i iau ceaiulcopiii?

— Perfect!|n general infirmierele \[i beau ceaiul \n sufrageria perso-

nalului. Poate c` \l va invita \n salonul lor. Ar fi mai potrivitpentru discu]ia pe care urmau s-o aib`.


— Ne \ntâlnim \n salon, \i propuse ea, zâmbindu-i. E unlucru atât de important?

— Da. O s` v` a[tept la col], lâng` [emineu.— Ce onoare! glumi ea. Dar acum trebuie s` v` p`r`sesc.F`r` s` se serveasc` \ns` cu ceai, el se instal` \n salon. Carol

sosi printre primele. Se \ndrept` imediat spre el [i lu` loc \nfotoliul cel mai apropiat de al lui.

— Despre ce e vorba? V` pot fi de folos \n vreun fel?Barry o privi cu mult` seriozitate. Str`lucirea vesel` care \i

lumina \ntotdeauna chipul disp`ruse. Carol se sim]i cuprins`de panic`.

— Poate, r`spunse el sco]ând scisoarea. Dar citi]i \ntâiaceast` scrisoare, v` rog, [i pe urm` vom sta de vorb`.

Ea citi scrisoarea, apoi o \mp`turi cu un aer sceptic. Celeg`tur` avea ea cu aceast` scrisoare?

— Pare un lucru bun. Dac` am \n]eles eu bine, vi sepropune s` fi]i timp de [ase luni asistentul doctorului...Fenton, spuse ea, urmând ca apoi s`-i prelua]i cabinetul.

— Este exact, confirm` Barry. Acolo exist` o cas` veche\ncânt`toare, cu un parc [i o gr`din` splendid`... care facparte din proprietate, ad`ug` el ca [i cum asta ar fi putut-ointeresa.

— Ei bine, felicit`ri, doctore. {tiam c` o s` ne p`r`si]icurând, domni[oara Woodward mi-a pomenit despre asta.Dar cum de a]i primit o asemenea propunere?

— Nu este o surpriz` pentru mine, o asigur` el. BarryFenton este unchiul meu [i trebuie s`-i continuu activitatea.Cleftondale este un loc minunat, s` [ti]i. Mi-am petrecut acolo\ntreaga copil`rie. Unchiul Barry lucra \ntotdeauna foarte


mult. Dar \[i p`stra câteva ore de libertate pentru a profita devia]`. El m-a \nv`]at s` pescuiesc, s` vânez, s` c`l`resc. Un sin-gur lucru i-a lipsit \n via]`. Logodnica lui a fost ucis` \n timpulr`zboiului, \n timp ce \nso]ea un general \n Fran]a. Nu [i-arevenit niciodat` \n urma dispari]iei ei [i nu s-a c`s`torit nicio-dat`. Casa va r`mâne \n familie. Niciodat` nu mi-a venit s`cred c` \ntr-o zi va fi a mea...

— |mi pare bine pentru dumneavoastr`. |n mod sigur ve]ifi fericit acolo. Când pleca]i de aici?

— Nu i-am dat \nc` r`spunsul. Mai \ntâi, a[ dori s` cunoscp`rerea dumneavoastr` \n aceast` problem`.

— Nu \n]eleg de ce ar avea importan]` p`rerea mea, \nm`sura \n care cunoa[te]i locul [i oamenii!

— Pân` ast`zi nu cuno[team [ocul afectiv pe care l-a]i sufe-rit \nainte de a veni aici. Veni]i cu mine la Clefton! S` nec`s`torim cu discre]ie, apoi s` plec`m s` ne instal`m acolo.Veni]i cu mine, o s` v` plac`! Lindens este \nconjurat decâmpii \ntinse; marea e foarte aproape, po]i s` mergi la picni-curi de câte ori e frumos afar`. E atât de lini[tit... Iar ora[ul nue departe, dac` dori]i s` v` distra]i sau s` vede]i [i al]i oameni.Clefton se g`se[te \n Yorkshire, spre nord. Iarna e câteodat`trist` acolo, dar inimile sunt atât de calde! O s` v` plac` lanebunie aceast` zon`. Toat` lumea o s` v` iubeasc`... la fel ca[i mine...

Emo]ionat`, Carol inspir` profund. Se ascunsese prea mult\n spatele a[a zisei rela]ii cu Julian, \n raporturile ei cu doc-torul Cleevedon. |nainte s` fi putut m`car s` g`seasc` vorbelepotrivite pentru a-i r`spunde f`r` s`-l r`neasc`, el continu`, peun ton mai familiar:


— Accept`, Carol. Nu m` iube[ti. Nici nu m` cuno[ti\ndeajuns ca s` po]i \ncerca... Dar eu te iubesc. Nici eu nute cunosc prea mult, dar sunt convins c` te-a[ putea \nv`]as` m` iube[ti, dac` mi-ai da ocazia. Munca pe care o faciaici e foarte util`, dar ]i-ai putea exercita profesia [i \n alt`parte. {i al]i copii au nevoie de oameni ca tine. Eu \]idoresc fericire. Pentru mine este foarte important s` te [tiufericit`.

— Dar eu sunt fericit` aici, \i m`rturisi ea zâmbindu-i.Rowan Acre \mi place. Pe copii \i ador. Marie, Lucy [i Susanconteaz` mult \n via]a mea.

— Vor mai exista [i al]ii. Mereu vor ap`rea noi [i noi copii,fiindc` totul porne[te de la tine. E[ti generoas` [i ceilal]i simtasta [i te iubesc. Nu face [i o a doua gre[eal`, Carol! Nu credec` doctorul Frickley are nevoie de tine. El nu are nevoie denimeni. Propria lui persoan` \i e de ajuns. Via]a lui e RowanAcre [i copiii care sunt aici. Un copil pleac`, altul \i ia locul.Dar eu nu vreau ca Rowan Acre s` devin` via]a ta, a[a cum s-a\ntâmplat cu el! Meri]i mai mult decât s` te ocupi de copiiialtora când se \mboln`vesc! |]i trebuie o via]` lini[tit`, la fel cucea pe care p`rin]ii t`i au dus-o aici...

— Nu [tiu.Carol ar fi avut chef s`-[i bage degetele \n urechi ca s` nu mai

aud` nimic. Avea impresia c` \l tr`deaz` pe Julian l`sându-l peBarry Cleevedon s`-i vorbeasc` astfel. |[i ridic` ochii [i o z`ripe Freda Woodward care tricota. |n mod sigur ascultasediscu]ia lor [i p`rea s-o aprobe.

Atunci, tân`ra sim]i nevoia s` plece, s` fie singur` ca s` segândeasc`.


|l aprecia mai mult pe Barry, acum c` \l cuno[tea ceva maibine. De când Julian venea la ei acas` [i \[i petreceau timpulliber \mpreun`, ceilal]i nu-i mai inspirau atâta team`.

Dar pentru moment nu avea nici un chef s` p`r`seasc`Thrapchester, pe p`rin]ii ei, pe sora ei Gillian, Rowan Acre, peJulian care f`cea atât de mult pentru ea, numai ca s` plece\ntr-un loc necunoscut cu o persoan` pe care aproape c` n-ocuno[tea...

Se ridic` \mpingând masa care \i desp`r]ea.— Las`-m` s` m` gândesc, Barry. S` [tii c` te respect mult,

dar nu te iubesc. Nu-l iubeam nici pe Damian, de[i un timpa[a am crezut. Am vrut s`-l ajut s`-[i recapete \ncrederea \n el[i gustul de via]`. |i era atât de team` de boal`. Iat` ce m-a\mpins spre el. Dar nu l-am iubit niciodat`.

— Dar pe doctorul Frickley? o \ntreb` el, temându-se f`r`s` vrea de r`spunsul ei.

— Nu [tiu, r`spunse ea cu sinceritate, f`când un gestobosit. Cum s` [tii dac` e[ti cu adev`rat \ndr`gostit? Las`-m`s` m` gândesc serios la propunerea ta. Doar nu trebuie s` daiun r`spuns chiar ast`zi?

— Nu, nu \nainte de una sau dou` zile... Dac` nu... Ia-]iliber \n weekend ca s` po]i reflecta lini[tit`. {i cred c` r`spun-sul va fi cel dorit! afirm` el \ncercând s` glumeasc`.

— Indiferent dac` r`spunsul meu va fi pozitiv sau negativ,va trebui s` accep]i pentru tine, Barry. Specialitatea de gene-ralist e foarte potrivit` pentru tine [i unchiul t`u va fi \ncân-tat.

— E adev`rat, confirm` Barry. Dar nu cred c` dore[te \nc`un burlac la Lindens!

MIREAS~ PENTRU O ZI 123giannijollys

— Mai vedem noi!Dup` care, tân`ra \i zâmbi [i ie[i pentru a se duce \n

camera celor trei feti]e. Ele o primir` bucuroase. Marie \iar`t` cu mândrie c` acum era [i ea \n stare s`-[i aranjezehainele, s`-[i perie p`rul, lucruri pe care gemenele le [tiau,dar pe care ea le l`sase \ntotdeauna \n grija guvernantei.

— A[ putea trì foarte bine [i \ntr-o cas` ca a lor, s` [tii, \iaduse la cuno[tin]` cu mult` seriozitate Marie.

— Da, dar n-ai vrea. Casa ta e prea frumoas`. Ai atâteajuc`rii, c`r]i, jocuri... Ai totul ca s` te distrezi.

— Da, cu condi]ia s` locuiesc \mpreun` cu tine, Lucy,Susan [i... doctorul Frickley! Nimeni nu strig`, nimeni nu seceart`. Tu te ocupi tot timpul de nou. {i asta e mult maiimportant decât tot restul! S` fii cu oamenii pe care \i iube[ti[i te iubesc!

Marie mai vorbea \nc`, atunci când Carol le spuse s` sepreg`teasc` de culcare.

Cuvintele copilei \i revenir` \n minte: nu locul conta, cioamenii care te iubeau. Feti]a avea dreptate, \[i spuse ea.

|l pl`cea ea \ndeajuns pe Barry Cleevedon ca s` p`r`seasc`totul [i s` plece cu un strìn, sau aproape un strìn, \ntr-unora[ necunoscut, departe de ai ei? Dorin]a de a sc`pa de acelsentiment pe care Damian o f`cuse s`-l deteste prin com-portarea lui, era \nc` atât de puternic`? |ntrebarea r`mase f`r`r`spuns. Dar \n fond, mai avea câteva zile la dispozi]ie ca s` segândeasc` [i s` se decid`.


Capitolul 7

Lui Carol i-ar fi pl`cut s`-l vad` pe Julian, \nainte ca acestas` plece acas`. Dar o urgen]` \l rechemase la Saint-Margaret.

— A avut loc un accident de munc` la uzina Vlowett, oanun]` domni[oara Scarth. Dup` câte spuneau la telefon, separe c` e ceva grav. |n mod sigur doctorul Frickley nu se vamai \ntoarce \n seara asta. |l pute]i g`si mai târziu, acas`.

|ncepuser` deja s` circule zvonurile despre o eventual`c`s`torie \ntre doctorul Frickley [i domni[oara Darling. Totu[i,rela]iile lor amicale dar distante le uimeau pe infirmiere.

— Da, a[a cred c` o s` fac.Dar Carol [tia c` nu va face a[a.Tân`ra \[i petrecu noaptea reflectând la propunerea lui

Barry Cleevedon. Era \mp`r]it` \ntre dorin]a de a p`r`siThrapchester [i tot ce avea leg`tur` cu el, [i aceea de a r`mâneaici, pentru a vedea ce se va \ntâmpla cu Marie, Lucy, Susan,Brian [i ceilal]i copii pe care \i cunoscuse. {i Julian \i cuno[teabine [i era foarte ata[at de ei.

„O s` \ntâlne[ti [i al]i copii“, \i spusese Barry. Era adev`rat,\[i d`dea [i ea seama de asta.

Când se d`du jos din pat sim]i c` i se \nvârte[te capul. Eratras` la fa]` [i avea cearc`ne adânci sub ochi. Lipsa somnuluil`sase urme. Din fericire era liber` dup`-amiaz`. Dar n-o s` seduc` la p`rin]ii ei. Mama ei \[i va da seama de la prima vederec` fiica sa avea din nou o problem`.

|n leg`tur` cu Damian, Joan Darling fusese \ngrijorat`,bine\n]eles, dar Carol reac]ionase diferit. Convins` c` aveadreptate \n hot`rârea ei de a se m`rita cu el, \i ]inuse foartebine piept mamei sale \n acea perioad`. „De fapt, nu aveamdeloc dreptate!“ \[i spuse ea amuzat`.

Sora ei Gillian era foarte ocupart`. {i era foarte \ndr`gos-tit` de un medic intern de la spital care, la rândul lui, oiubea.

Coborâse pe jum`tate scara de la Rowan Acre, când se\ntâlni cu Lloyd Marmen care se \ndrepta cu un pas hot`râtspre biroul lui, situat la primul etaj. |l alesese pentru vedereape care i-o oferea, \i spusese el lui Julian, [i nu se \n[elase,fiindc` era superb`.

O privire \i fu de ajuns ca s`-[i dea seama c` ceva nu era \nregul` cu tân`ra infirmier`.

— Ei bine, domni[oar` Darling, v-a]i pierdut str`lucirea \naceast` diminea]`. Ce p`cat s` se \ntâmple asta \ntr-o zi atât defrumoas`! Sunte]i bolnav`?

— Nu prea am dormit azi-noapte, r`spunse ea cu simpli-tate. Am... probleme.

— Nu e ceva atât de original! spuse el râzând. Veni]i \nbiroul meu, poate v` voi putea ajuta s` le rezolva]i.


Carol ezit`. La urma urmei, Lloyd Marmen era un profe-sionist al psihicului! {i era cu siguran]` cel mai calificat pen-tru a o ajuta [i sf`tui.

— De fapt, nu e ceva important. E vorba doar de...— Micile probleme care se acumuleaz` sfâr[esc prin a le crea

pe cele de nerezolvat, nu [ti]i asta? spuse el deschizându-i u[abiroului sù.

Se instal` confortabil. Lloyd Marmen \i oferi o ]igaret`.— Poate c` sunt pu]in demodat, dar un p`h`rel din acest

Porto poate s` ne ajute s` studiem cazul acesta, \i propuse elzâmbind. Poftim! {i acum, s` trecem la treab`!

Carol accept` cu pl`cere paharul de Porto [i ]igareta.Ridicolul situa]iei \i ap`ru abia acum. Ce cùta ea aici? Cumde putuse s` cread` c` Lloyd Marmen o va ajuta s` ia ohot`râre care n-o privea decât pe ea? Cum s`-i explice dife-ren]a dintre sentimentul de prietenie care \ncepuse s-o legede Barry [i sentimentul de profund` siguran]` pe care i-linspira Julian?

O singur` dat` acest sentiment fusese u[or lezat. |n ziua \ncare Barry o oprise pe culoar s` stea de vorb`, timp \n caredoamna Naduad \[i luase acas` fiica. Atunci Julian Frickley \ivorbise pe un ton pe care nu i-l cuno[tea. Nu era furios, darfusese de ajuns ca s` se simt` tulburat`.

{i, pe nea[teptate, tân`ra g`si \ntrebarea pe care trebuia sì-o pun` doctorului Marmen pentru a-[i cunoa[te exact senti-mentele.

— Doctore Marmen, \ncepu ea cu pruden]`, cum [tii dacè[ti \ndr`gostit? Ce este dragostea? Exist` un r`spuns laaceast` \ntrebare?


— Bine\n]eles, chiar mai multe, \i r`spunse el cu un aerserios. Dup` p`rerea mea, dragostea \nseamn` a-l iubi pecel`lalt mai mult decât pe tine \nsu]i. De a-]i face mai multeprobleme pentru el decât pentru tine. De a \ncerca s`-l \n]elegi[i s`-l aju]i la greu. Pe scurt, de a-l prefera \naintea tuturor, \ntoate \mprejur`rile, \ncheie el cu un surâs... Dar s`-]i aminte[timai ales c` dragostea te face vulnerabil.

— Vulnerabil? [opti tân`ra. Cum a[a?— Cel care iube[te este sensibil la tot ceea ce \l afecteaz` pe

cel`lalt. |]i pare r`u dac` un prieten sau o cuno[tin]` areprobleme sau e bolnav. Dar suferi când este vorba de fiin]aiubit`. R`nile sunt cu atât mai adânci cu cât iube[ti mai mult.

— |n]eleg ce vre]i s` spune]i. V` mul]umesc, doctore, c` a]ir`spuns la \ntreb`rile mele.

Tân`ra \[i privi ceasul.— Trebuie s` plec, mi-e team` c` o s` \ntârzii la vizit`.— Iar mie mi-e team`, domni[oar` Darling, c` o asemenea

discu]ie scurt` nu v-a fost de prea mare folos. Am putea s-ocontinu`m când ve]i avea timp... [i dac` dori]i...

— O s` reflectez la propunerea dumneavoastr`, dup` ce m`voi gândi la ceea ce mi-a]i spus ast`zi.

— Dar nu v-am spus mare lucru.Doctorul \i zâmbi [i, de data asta, Carol \i zâmbi la rândul

ei.— {tiu. Dar e tot ceea ce voiam s` aflu pentru moment.Diminea]a trecu foarte repede. Nu avu nici o clip` liber` ca

s` se mai gândeasc` la ceea ce vorbise cu psihiatrul. Dup` ce\[i termin` serviciul, Carol se refugie \n camera ei. Dac` arreu[i s` doarm` pu]in, ce bine ar fi! O cea[c` de ceai cald i-ar


putea prinde foarte bine. Puse ceainicul \n priz`. Când \ncepus` [uiere, turn` ap` fierbinte peste plicul de ceai. De multtimp nu-[i mai b`use singur` ceaiul, gândi ea. Ultima oar` i se\ntâmplase dup` plecarea lui Damian.

Damian, oft` ea. Dac` Lloyd Marmen avea dreptate, senti-mentele ei pentru fostul logodnic nu sem`nau a dragoste.Cedase unui capriciu al tân`rului acceptând s` se m`rite cu el,dar nu cu tot elanul inimii ei.

„Dac` a[ accepta propunerea lui Barry Cleevedon...“ Eradin nou confruntat` cu aceea[i problem`.

D`du drumul ma[inal la radio. Gillian sus]inea c` un fondsonor muzical o ajut` s` se gândeasc`. |n punctul \n careajunsese Carol, trebuia s` \ncerce orice!

|n curând, muzica se \ntrerupse, fiindc` venise ora [tirilor.Tân`ra le asculta distrat` Se declan[ase o grev` \n transpor-turi, un carambol pe autostrad`, o spargere la o banc` [i, \ncele din urm`, se anun]` c` un anume doctor Frickley fusesegrav r`nit \ncercând s` salveze un copil dintr-un avion acci-dentat.

Carol s`ri \n picioare. Era vorba de Julian, era sigur` deasta! D`du radioul mai tare pentru a afla cât mai multeam`nunte.

„... Doctorul Frickley a putut fi scos din avion. Sufer` de ofractur` a claviculei [i de multiple arsuri. A fost transportat laWilengsborough unde profeseaz`...“

|nchise radioul [i \[i d`du seama c` tremur` din cap pân`-npicioare. Apoi o trecur` c`ldurile.

Deci, asta era! Iat` ce vrusese s`-i explice Lloyd Marmen.Dragostea te face vulnerabil! Cu Julian se sim]ea \ntotdeauna


\n siguran]`, protejat`. A[a se sim]ise \n timpul serilor lini[titepetrecute \mpreun` la Fairlawn, \n timpul lungilor discu]ii pe carele avuseser` despre Rowan Acre sau despre cazurile unor bolnavi.

„|mi place la Rowan Acre“ \[i m`rturisi ea „dar mi-ar pl`ceala fel de mult dac` Julian nu s-ar afla aici? Când eram la Saint-Margaret, se afla [i el acolo. Dar când voi fi \n Clefton, el nuva mai fi l`ng` mine“. Ideea de a fi desp`r]it` de acest b`rbati se p`ru de nesuportat.

„{i acum ce s` fac?“ se \ntreb` ea. Era preferabil s`-l cautepe Barry [i s`-i spun` c` nici nu putea fi vorba s`-l urmeze vre-odat`. Bine\n]eles \ns` c` trebuia s`-i ascund` adev`rul. El nutrebuia s`-i ghiceasc` secretul. De altfel, nici Julian. Totu[i,nu-[i putea \nchipui nici \n ruptul capului s` plece sau s`lucreze \ntr-un alt loc \n afar` de Rowan Acre.

Se sim]ea incapabil` s`-l p`r`seasc` pe Julian. Dar nici s`lucreze cu el nu-i mai era de ajuns. De fapt, situa]ia va deveni\n curând destul de penibil` pentru ea.

„E timpul s` ac]ionez“, decise ea. „S` r`mân \nchis` \ncamer` doar cu gândurile mele nu-mi serve[te la nimic. M`duc s`-l v`d pe Barry.“ Dac` se va gr`bi, \l va g`si \n mod sigur\n salon, cu o cea[c` de ceai \n fa]`. Va fi un pretext bun s`stea de vorb`.

F`r` s` mai a[tepte, tân`ra ie[i gr`bit` pe culoar. |n fa]abiroului lui Lloyd Marmen, zâmbi când v`zu ie[ind o feti]` cup`rul ro[cat \nso]it` de m`mica ei.

— Vezi, Helde, o s`-]i fie bine aici! Ai v`zut o infirmier` [ipe doctorul Marmen. Sunt sigur` c` ]i-a pl`cut doctorul! Iarinfirmierele par foarte amabile. Nu e[ti mul]umit` c` doctorulFord ne-a recomandat acest centru?


O nou` pacient`, \[i spuse Carol. Un copil care trebuie aju-tat... Dar nu se opri, gr`bind pasul spre salonul unde \l va g`sipe Barry.

Ajunse \n sala mic`, unde aveau loc consulta]iile de dup`-amiaz`.

Un surâs lumin` chipul doctorului Cleevedon când o v`zuintrând.

— Bun`, Carol, spuse el, credeam c` e[ti liber` \n aceast`dup`-amiaz`.

— A[a este, dar am coborât s`-]i vorbesc, \i m`rturisi ea.Dup` p`rerea mea, nu mai suferea amânare.

— Accep]i s` vii cu mine? o \ntreb` el ner`bd`tor. Te-aihot`rât?

— Da, m-am hot`rât. Dar nu voi veni cu tine, Barry. |mipare r`u, ad`ug` ea cu sinceritate. M-am g`ndit [i mi-am datseama c` a[ gre[i acceptând.

Vorbele acestea \l r`niser` cu siguran]` pe admiratorul ei...dar era mai bine a[a. Ar fi fost o cruzime din partea ei s`-l lase\n continuare \n nesiguran]`. |n câteva ore, Carol se schim-base mult, chiar dac` nu era con[tient` de asta. |nainte dediscu]ia cu Lloyd Marmen [i anun]ul de la radio, ar fi f`cuttotul ca s` evite suferin]a lui Barry. Dar acum, ac]iona ca unchirurg. Rana era curat`, f`r` posibilitatea de a recidiva.

— Deci e nu? Dar de ce? o \ntreb` el imediat. Ai luat prearepede aceast` hot`râre, supunându-te unui impuls. Ieri aisus]inut c` \]i trebuie mai mult timp ca s` ajungi la o concluziecorect`. {i pe urm`, te-ai decis \n câteva ore, o ironiz` el.

— Am avut la dispozi]ie tot timpul necesar pentru a m`decide.


— |n]eleg, ai vorbit cu doctorul Frickley, spuse el pe un tonplin de repro[. Nu te l`sa influen]at` de acest om, Carol!Pere]ii acestui centru conteaz` pentru el mai mult decât feri-cirea ta, crede-m`! Nu \ncerca s` rivalizezi cu copiii, fiindc` teasigur c` vei pierde. Lumea e plin` de copii neferici]i...

— Eu nu \ncerc s` „rivalizez“ cu ei, dup` cum sus]ii tu, \ireplic` ea cu r`bdare. |n plus, nu l-am mai v`zut pe doctorulFrickley de la discu]ia noastr` de ieri.

— Dar ai ]inut cont de el când te-ai hot`rât, nu-i a[a?— Da... \ntr-un anumit fel, recunoscu ea. Dar te rog s` nu

refuzi oferta unchiului t`u din cauza mea. O s` \ntâlne[ti siguro femeie care va accepta s` locuiasc` \mpreun` cu tine \n acea\ncânt`toare cas`...

— Dar eu nu vreau pe altcineva! exclam` el pe un tonplâng`re]. Eu te vreau pe tine. {i dac` o s` m` refuzi, o s` facla fel ca b`trânul meu unchi. O s` tr`iesc singur.

— O s` fii un excelent generalist, doctore [i nu vei r`mânemult timp singur, \ncheie ea plin` de convingere. E[ti unb`rbat frumos [i pl`cut, Barry, [i vei g`si foarte repede pecineva care te va face fericit. O s` vezi!

|i zâmbi. {i, \nainte ca el s` apuce s`-i r`spund`, Caroldisp`ruse deja.


Capitolul 8

Verity Naduad se plictisea. Când era singur`, se sim]eanefericit`. Elftor plecase de vreo lun`. Regreta acum c` nu-l\nso]ise, dar nu voia s` se despart` de Marie-Farideh. DoctorulFord \i d`duse de \n]eles destul de clar c` toate aceste c`l`toriinu-i f`ceau bine feti]ei. Dup` p`rerea lui, era de preferat s-olase la Rowan Acre pân` la completa ei \ns`n`to[ire.

Totu[i, gândi ea plimbându-se prin camer`, locul uneimame este al`turi de fiica ei. Dar dac` aceast` mam` este ofemeie izolat`, depresiv` [i, de ce s` nu recunoasc`, speriat`?Aprinzându-[i ]igaret` dup` ]igaret`, se gândise la obiceiuriledin ]ara so]ului ei, la femeile frumoase de pe acolo [i care nu-[idoreau altceva decât s`-i ia locul... Acest gând o \ngrijora celmai mult. |i scrisese, \i telefonase, \i trimisese telegrame. Defiecare dat`, r`spunsul so]ului ei fusese identic.

„|mi fac datoria. Sunt mo[tenitorul tronului.“ |ntr-o zi,catadicsise s`-i r`spund` la telefon: „Imediat ce preocup`rile

mele \mi vor permite, voi reveni al`turi de tine“. Apoiad`ugase cu un râs tandru pe care i-l cuno[tea prea bine: „Iartu ai face mai bine s` vii aici, dac` n-ai \ncredere \n mine cândsunt singur!“.

Apoi \i ceruse ve[ti despre feti]a lor [i-i propusese s` vin`pentru o s`rb`toare foarte popular` \n ]ara lui.

„M` consider` ca pe o subaltern`, dar eu nu-i datoreznimic. Eu am reu[it \n via]` f`r` ajutorul lui. Sunt cunoscut`\n lumea \ntreag`! La New York, la Paris, la Londra... am fostprimit` triumfal [i nimeni n-a \ndr`znit vreodat` s`-mi deavreun ordin.“ Caracterul ei era la fel de celebru, ca [i vocea, [iacceptat ca atare.

„|[i imagineaz` c` o s` dau fuga acolo, fiindc` mi-a zis„Vino“! O s` vedem noi cine comand` aici! Nici nu poatefi vorba ca Marie s` fie crescut` la fel cu femeile din ]aralui. Marie va frecventa cele mai bune [coli, va purta celemai frumoase haine, se va antrena cu cei mai buni profe-sori de sport... va avea tot ce \i voi putea oferi din baniipe care i-am câ[tigat \n jum`tate de via]`. Fie c` vrea, fiec` nu...“

Se opri brusc \n fa]a unui portret al fiicei sale.Amintirea zilei când fusese f`cut` aceast` fotografie \ireveni \n gând.

Marie se purtase foarte frumos atunci. |n zilele când se\ntâmpla asta, recunoscu Verity, fiica ei era adorabil`. Dardup` ce le fotografiase pe mam` [i fiic`, fotograful respectivo rugase s` fac` o fotografie [i cu o alt` feti]` care luaseparte la spectacol. S` fac` o fotografie cu mama ei era una,


dar ca mama ei s` se lase fotografiat` cu o alt` feti]` i sep`ruse insuportabil lui Marie. Copilul f`cuse o scen` lafotograf, dar asta nu fusese nimic \n raport cu ceea ceurmase seara acas`.

Aceast` „nedreptate“ o f`cuse parc` s` turbeze pe Marie.Verity se sim]ea foarte obosit` \n acea sear`. Ziua fuseseepuizant` [i, pentru prima oar`, \[i pierduse r`bdarea [i op`lmuise pe feti]`. I se \ntâmplase adeseori s` ]ipe la ea, darn-o lovise niciodat`, \im`rturisise ea doctorului Frickley.Stupefiat`, Marie \[i privise mama drept \n ochi, f`r` s`-i vin`s` cread`. Apoi o mu[case cu putere de mân`. Verity suferisenu numai din pricina mu[c`turii, dar [i suflete[te. CândVerity era mic`, mama ei o b`tuse, la fel ca [i pe fra]ii ei, [iea \[i promisese atunci c` n-o s`-i umileasc` astfel pe copiiiei.

Un ton mai ridicat [i ni[te vorbe potrivite vor avea acela[iefect, \[i spusese ea pe atunci.

Acest incident fusese primul dintr-o lung` serie care leplasase \n tabere adverse pe mam` [i fiic`. |ncepând din acelmoment, Marie trecuse [i ea la represalii, ceea ce nu era demirare. |ntr-o zi, Elftor asistase la o scen` dintre ele [i, derutatde violen]a lor, fixase o \ntâlnire cu Adrian Ford. Acesta f`cusetot posibilul s` le ajute pe cele dou` rivale, \nainte de a le\ndrepta spre centrul doctorului Frickley de la Rowan Acre.Elftor insistase ca ele s`-l consulte pe acel „doctor miraculos“,dup` cum \l numise pe un ton sarcastic. Marie \ncepuse s`aib` ni[te manifest`ri anormale: le[inuri, respira]ie sacadat`...Deci Verity acceptase sugestia lui.


„Când m-am dus s-o iau acas`“, gândi ea, „Marie se sim]eamult mai bine! Numai c` plângea mereu dup` cele dou` pri-etene ale ei! M` \ntreb...“

Apartamentul spa]ios de la cel de-al doilea etaj al casei nuera ocupat decât de Marie [i guvernanta ei. Era loc destul pen-tru \nc` doi copii. Elftor dorise s` mai existe [i al]i copii \n cas`,ai lui, bine\n]eles, dar nu era posibil. Cât loc r`m`sese astfelnefolosit! {i toate juc`riile astea cu care nu se juca nimeni...

„O s` m` duc s`-l v`d pe „doctorul miraculos“ [i s`-i pro-pun s` le iau acas` la mine [i pe cele dou` feti]e. Astfel Marienu-mi va mai putea repro[a c` o despart de prietenele ei! {idoctorul va \n]elege de data asta c` nu mai sunt snoaba de laultima vizit`! Nu [tie ce \nseamn` s` cre[ti \n mahalauaora[ului! Eu [tiu asta. {i nu vreau ca Marie s`-i frecventeze peoamenii `ia. Dar dac` n-am de ales... O s`-i trimit o telegram`guvernantei [i o s` ob]in \n mod sigur o persoan` calificat` dela Rowan Acre... |n sfâr[it, va fi o experien]` interesant` caremerit` osteneala. Doctorul Frickley este un b`rbat\ncânt`tor...

Un gând \i trecu prin minte \n timp ce \[i privea mantoul.„Este exact b`rbatul cu care ar fi trebuit s` m` m`rit“ \[i

spuse ea. „Este atât de diferit de Elftor, pentru care nu con-teaz` decât banii... Restul nu-l intereseaz` câtu[i de pu]in.Petrolul \i aduce o groaz` de bani dar [i eu câ[tig destul ca s`construiesc dou` centre ca Rowan Acre.

Obsedat` de aceast` idee, \l sun` pe [ofer. Pân` ajunse laCrossways, Verity Naduad se convinsese singur` c` JulianFrickley ar fi so]ul ideal.


El, cel pu]in, nu-i va repro[a tot timpul c` spune numaiinep]ii. Din contr`, ar \ncerca s` \n]eleag` ce nu era \n regul`[i ar ajuta-o s` se schimbe...

Verity Naduad cobor\ din automobil [i sun`. }inu degetulap`sat pe buton pân` când Patsy, speriat`, veni s`-i deschid`,cu mâinile pline de fìn`.

— A[ dori s` vorbesc cu doctorul Frickley, v` rog.— |mi pare rù, doamn`, dar lipse[te pentru moment.Patsy o recunoscu pe vizitatoare [i se \ntreba ce se mai

\ntâmplase de data asta.— Dac` dori]i s`-i l`sa]i un mesaj, adùg` ea.— Eu?! exclam` Verity pe un ton tran[ant. E \n vizit`? Am

telefonat la spital \nainte de a veni. Mi s-a spus c` e plecat.— E la Rowan Acre, doamn`. Dar v` previn c` ast`zi nu e zi

de consulta]ii!— Nu de aceea m-am deranjat, replic` sec Verity, voiam

doar s`-i fac o sugestie doctorului. S` sper`m c` va fi destul de\n]elept s` accepte!

La drept vorbind, „sugestia“ tocmai \i venise \n minte. Erasolu]ia perfect` pentru toate problemele ei. P`rerea lui Juliannu avea prea mare importan]`. Banii pe care \i avusese pentrufondarea centrului Rowan Acre fuseser` \n mod sigur chel-tui]i. Acum probabil c` se descurcau din \mprumuturi sau sub-ven]ii de la ministerul s`n`t`]ii, sau din dona]ii publice, \[ispuse ea.

— |]i mul]umesc c` m-ai informat, rosti ea vesel`, \naintede a se \ndrepta spre ma[in`. D`du ordin s-o duc` la RowanAcre [i s-o a[tepte acolo.


Julian avusese o zi istovitoare. Diminea]a, fusese chemat deurgen]` la c`p`tâiul unui bolnav vârstnic. Vizita asta \l f`cuses` \ntârzie la Saint-Margaret [i la Rowan Acre. Era ziua deprimiri, de la care nu voia s` lipseasc` \n nici un caz. Printrebolnave se g`sea o feti]` cu figura angelic`, din nefericire cusechele de poliomielit`, al c`rei caz \l mi[c` \n mod deosebit.

|n sinea lui mul]umi [tiin]ei c` g`sise remedii la atâtea boli.Dar mai r`m`seser` \nc` atât de multe! oft` el.

Dup` ce termin` cu intern`rile, se gândi la cafeaua bun` [ireconfortant` a buc`t`resei, \nainte de a se \ntoarce la ceilal]ibolnavi ai centrului.

Cu pu]in noroc, se gândi el, ar putea-o \ntâlni pe Carol. Nuo v`zuse toat` ziua [i se mira. Oare se ferea de el? Sau era preaprins` cu munca? |n general se g`sea \ntotdeauna prinapropiere la acea or` a zilei.

„O s` cer s`-mi aduc` ea dosarele de intern`ri“ se gândi elap`sând pe butonul soneriei. Sper c` nu se simte jenat` c` aplâns \n fa]a mea. Nu, mai ales acum... Lloyd ar putea s`-istudieze cazul... Dar \n fond, nu vreau asta!“

O infirmier` r`spunse la apelul lui. O rug` s`-i transmit`mesajul domni[oarei Darling.

— Am \n]eles, doctore, rosti vesel` domni[oara Moorfield.Ah! Doamna Naduad se afl` la biroul de intern`ri. Vrea s` v`vad` cât mai repede posibil. O vizit` cu caracter particular...

— Spune]i-i s` intre, oft` Julian.Era mai bine s` termine cât mai repede cu aceast` femeie,

mai \nainte de venirea lui Carol. Voia s`-i vorbeasc` f`r` s` fiederanja]i.


De data asta, Verity chiar reu[i s`-l surprind`. Intrarea ei fude-a dreptul modest`. Nici cinema, nici teatru pe ziua de azi,\[i spuse el. Cânt`rea]a accept` scaunul, ]igareta [i brichetadoctorului. Apoi \[i privi interlocutorul. Julian nu se sim]eadeloc \n largul lui.

— Probabil c` vizita mea v` surprinde, doctore, \ncepu eacând el o \ntreb` care este scopul venirii ei. Dar m` pute]iajuta, dac` dori]i.

|i arunc` o privire intens` printre rotocoalele de fum.— Sunt sigur`, doctore. Asta m-a \mpins zilele trecute s` vin

s-o iau pe Marie. Dar mi-a f`cut via]a amar`, pisându-m` tottimpul c` vrea s`-[i revad` ceea ce nume[te ea „prietenele“ ei,ad`ug` Verity cu un gest de dispre] pe care Julian nu putu s`nu-l remarce. Cu ce drept m` pot opune la asta?

— Gemenele au contribuit mult la rezultatele pe care le-amob]inut cu fiica dumneavoastr`...

Dar ea \l \ntrerupse imediat.— Asculta]i-m`! Sunt gata s` le ajut pe ele [i... pe dum-

neavoastr`, doctore.Julian era din ce \n ce mai uimit.— M` gândesc s` le iau cu mine acas` pe toate trei, pe

Marie [i pe cele dou` prietene ale ei. Cineva de aici le-ar putea\nso]i, dac` crede]i c` e necesar.

— Ideea dumneavoastr` dovede[te o mare generozitate,doamn`, rosti el uluit. Dar nu putem s` ne trimitrem infir-mierele \n case particulare. Iar a g`si o infirmier` la domiciliueste practic imposibil \n acest moment. Am \ncercat chiar azi-diminea]` pentru unul din bolnavii mei...


— Atunci le iau [i g`sesc eu pe cineva!— S` [ti]i, \i explic` doctorul calm, c` \n asemenea pro-

bleme nu se admit improviza]ii. |ngrijirile sunt deosebite [ispeciale. Cel mai \n]elept, pentru moment, ar fi s` le mai l`sa]iaici o s`pt`mân` sau dou`, \nainte de a le instala \n casa dum-neavoastr`. Ce idee bun`! V` asigur c` nu le vom ]ine aici maimult decât este necesar. Avem atât de mul]i copii pe lista dea[teptare!

— Ah, da, apropo, asta mi-a amintit s` v` vorbesc desprecea de a doua idee a mea, spuse ea repede. Noi... Vreau s`zic oamenii de peste tot au nevoie de un asemenea centru [ide personalul calificat care s`-l deserveasc`, nu-i a[a, doc-tore?

— Exact, remarc` Julian cu un zâmbet trist, dar mi-e team`c` banii sunt problema cea mai arz`toare la ora actual`.

— Iat` unde a[ putea interveni eu. {ti]i c` sunt o femeiebogat`. Material, eu nu depind deloc de Elftor Bahli AliNaduad. Sunt st`pân` pe banii mei. Beneficiile realizate depe urma a trei discuri vor fi suficiente pentru a cump`ra saua cl`di, dup` cum ve]i dori, un centru identic cu RowanAcre.

— Doamn`, dar propunerea dumneavoastr` e minunat`...Cât` generozitate!

— N-o s` mai spune]i acela[i lucru, când v` voi dezv`lui\n \ntregime planul meu, doctore, \l \ntrerupse ea vesel`.So]ul meu este plecat de câtva timp \n ]ara lui, [tia]i asta,nu-i a[a?

El d`du din cap [i Verity continu`:


— Am ni[te motive foarte serioase de a crede c` so]ul meuregret` \n prezent c` nu s-a c`s`torit cu o femeie din ]ara lui.A fost o vreme când eram geloas` din cauza asta! Acum nu maisunt. |n ]ara lui eu ce a[ fi acum? O so]ie neglijat` din cauzauneia mai tinere! Ei bine, doctore, prefer s` evit o asemeneaeventualitate. V` ofer un al doilea Rowan Acre [i mijloacele dea-l exploata, \n schimbul privilegiului de a purta numele dum-neavoastr`, de a ne \ntemeia un c`min unde s` ne petrecem\mpreun` pu]inul timp liber pe care-l ave]i...

— Eu...Julian se sim]ea atât de jenat [i de \ncurcat cum nu mai

fusese niciodat`.— Asculta]i, nu [tiu ce s` zic, r`spunse el cu precau]ie. Nu

[ti]i ce spune]i, doamn`. Sunt convins c`, atunci când v` ve]i\ntoarce acas`, v` ve]i regreta vorbele!

— V` \n[ela]i, doctore! V-am f`cut o propunere clar`.Sunte]i b`rbatul cel mai minunat pe care \l cunosc, cel mai\ncânt`tor, cel mai amabil... Dumneavoastr`… ezit` eapu]in... m` respecta]i. Niciodat` n-o s`-mi spune]i c` sunt oproast`, sunte]i prea intelligent ca s-o face]i. Ve]i face un efortca s`-mi \n]elege]i fanteziile, nu-i a[a?

— Bine\n]eles, o aprob` el neputincios. Fac un efort ca s`v` \n]eleg chiar \n acest moment, dar v` m`rturisesc c` \mivine greu. Propunerea dumneavoastr` m` impresioneaz` dar,ad`ug` el ap`sând pe un buton, ar fi preferabil s` ave]i mai\ntâi o \ntrevedere cu doctorul Marmen. Ce p`rere ave]i?

— Cu „psihi“? Nu, mul]umesc, doctore, spuse ea ridicându-se[i apropiindu-se de biroul lui. Lini[ti]i-v`, nu suf`r nici de tul-


bur`ri mintale, nici de nevroz`! N-ar fi trebuit s` m` m`rit cuElftor, `sta e necazul. Dac` am f`cut-o, a fost doar pentru a m`r`zbuna pe mama mea... chiar dac` era prea târziu pentru caea s` afle asta.

Se opri o clip`. Julian se preg`tea s`-i spun` c` este logoditcu o tân`r`, când ea relu`:

— {tiu acum cu ce gen de b`rbat ar fi trebuit s` m`c`s`toresc, anun]` ea cu o voce teatral`. Un b`rbat ca dum-neavoastr`. Dar acum sunt o femeie coapt` la minte, ad`ug`ea cu convingere, [i \mi dau seama de gre[eala pe care amcomis-o. {i de data asta, n-o voi mai repeta, crede]i-m`.C`s`tori]i-v` cu mine, doctore, imediat ce se va pronun]adivor]ul meu. Nu va dura mult [i v` asigur c` nu va fi undivor] scandalos. Dac` accepta]i ve]i avea un al doilea centru,identic cu acesta. Dac` refuza]i, anun]` ea cu o voce tragic`,l`sându-l cu gura c`scat` pe doctor, o s` m` sinucid! {i o s`fac \n a[a fel \ncât toat` lumea s` afle motivul!


Capitolul 9

Carol nu avusese o zi atât de \nc`rcat` ca a doctoruluiJulian Frickley, dar emo]ional [i a ei fusese foarte plin`, maiales dup` alerta fals` de la radio... Confuzia f`cut` \ntrenumele celor doi medici \i stricase toat` ziua.

Dup` ce \i d`duse un r`spuns definitiv lui Barry, nu-l mairev`zuse \ntre patru ochi. Când se \ntâlneau \n timpul servi-ciului, rela]iile lor r`mâneau strict profesionale. {i totu[i, tân`rase sim]ea foarte \ncordat`. Dar când domni[oara Woodward oanun]` confiden]ial c` doctorul Cleevedon pleca spre sfâr[itullunii, se sim]i atât de u[urat` \ncât i se f`cu ru[ine.

— Am crezut c` ve]i pleca \mpreun` cu el, domni[oar`Darling, se hazardase Freda care se \ntreba de ce colega ei eramereu a[a de \ncruntat`. Amândoi sunte]i tineri, pasiona]i demedicin` [i de copii!

— Sunt mai pasionat` de ceea ce se petrece aici,domni[oar` Woodward. {i n-am nici un chef s` p`r`sescThrapchester!

— Lumea este imens`, \n ciuda avioanelor, rachetelor [ia tuturor chestiilor astea, remarc` domni[oara Woodward.

Se gândea acum la anii de serviciu pe care \i petrecuse \nstrìn`tate. Fusese o experien]` bogat` care \i l`rgise aria decuno[tin]e: oameni noi, peisaje, obiceiuri, totul era diferit,fascinant...

— Cleftondale nu se aseam`n` cu o ]ar` strìn`, replicàtunci Carol. De altfel nici nu sunt o fire aventuroas`, contrara ceea ce am crezut pân` nu de mult.

Dar regret` imediat c` vorbise atât de sincer.Freda Woodward o privise cu aten]ie. Ceva \i sc`pa. Dar nu

avu timp s`-i r`spund`.Lloyd Marmen tocmai sosea cu mersul lui sigur, care \i era

obi[nuit. Se opri lâng` Carol.— Cele trei bolnave pe care le \ngriji]i ne vor putea p`r`si

la sfâr[itul s`pt`mânii, domni[oar`.Apoi se \ndep`rt` repede de biroul domni[oarei

Woodward. Carol abia reu[i s` se ]in` dup` el.— V` sim]i]i mai bine? o \ntreb` doctorul discret.Carol \[i ridic` ochii spre el. Putea avea \ncredere absolut`

\n acest om, st`tea scris pe chipul lui.— |ntr-un anumit sens, da... dar \n altul, deloc. Ceea ce mi-a]i

spus s-a dovedit exact, recunoscu ea. Ieri am priceput ce\n]elege]i prin faptul c`, dac` e[ti \ndr`gostit, e[ti vulnerabil.

{i tân`ra \[i exemplific ̀spusele povestindu-i episodul de la radio.— Atunci am [tiut c` nu m` voi m`rita cu altcineva, totul

depinzând dac` doctorul Frickley m` iube[te sau nu. Am\n]eles c` locul meu nu este lâng` doctorul Cleevedon, laCleftondale.


— E evident, r`spunse el râzând. Dac` mi-a]i fi pus aceast`\ntrebare, v-a[ fi r`spuns. Dar v-a]i g`sit singur` solu]ia la\ntreb`ri [i asta e mult mai bine. Dar acum, spune]i-mi: senti-mentele lui Julian fa]` de dumneavoastr`.... Nu v-a vorbitniciodat` despre ele? Nu-mi vine s` cred!

— Nu. Nu mi-a f`cut niciodat` nici cea mai mic` aluzie...Mi-a povestit despre e[ecul primei lui iubiri [i mi-a m`rturisitc` de atunci n-a mai iubit pe nimeni.

— Aventura aceea nu a fost pentru el decât o gre[eal`.Dragostea i se urcase la cap! {i s-a l`sat influen]at de poe]iiromantici. Pe urm` v-a \ntâlnit...

Auzindu-i vorbele, tân`ra se \nro[i ca focul. Cum s`-[iascund` tulburarea fa]` de interlocutorul ei, care se oprise [io privea?

Dar Lloyd se \nc`p`]âna \n t`cerea lui. De fapt, a[tepta caea s` vorbeasc`.

— Ce ar trebui s` fac, doctore Marmen? \ntreb` ea ca ofeti]` ascult`toare.

Lloyd cl`tin` din cap. P`rea satisf`cut de \ntrebarea luiCarol [i puse mâna pe bra]ul ei.

— Face]i \n a[a fel \ncât s` afle c` a]i g`sit cheia misterului!L-a]i v`zut ast`zi?

— Nu, m`rturisi ea \nro[indu-se din nou. De când amdescoperit adev`rul, nu mai \ndr`znesc s` dau ochii cu el.

— Atunci, nu mai pierde]i timpul! G`si]i-l! o sf`tui el.Julian v` iube[te la fel de mult cum \l iubi]i, [tiu asta. Dac`nu, nu v-a[ \ndemna s` proceda]i astfel. V` iubea chiardinainte de apari]ia lui Damian Oakroyd-Frances \n via]a dum-neavoastr`! Ah, de câte griji [i necazuri a]i fi fost scuti]i dac`


m-ar fi ascultat [i [i-ar fi declarat sentimentele \nainte deescapada sentimental` cu acel tân`r! Dar era convins c` l-a]i filuat \n râs. E absurd, nu?

— Da, n-a[ fi \ndr`znit niciodat` s` fac asta. |n schimb, a[ fifost foarte impresionat`, fiindc` pe vremea aceea \l cuno[teamfoarte pu]in.

— {i acum? Inutil s` v` spun cum s`-l aborda]i pentru a-im`rturisi dragostea. Las asta \n seama voastr`! {i mult noroc!

Carol \i mul]umi [i ascult` ecoul pa[ilor lui \ndep`rtându-sespre cap`tul culoarului.

Tân`ra avu brusc dorin]a s` danseze, s` cânte, s`-[i strigebucuria. |[i sim]ea \n sf`r[it inima u[urat`! Gata cu trecutul!Ce fericire, gândi ea.

Dar domni[oara Woodward veni s`-i tulbure acest momentde mare emo]ie cu ni[te probleme mult mai prozaice.

— Domni[oar` Darling, doctorul Frickley v` a[teapt` cufi[ele de intern`ri, spuse ea pe un ton sever. Nu era]i \ncamera dumneavoastr` [i nu [tiam unde s` v` g`sesc!

— M` duc s` le iau [i s` i le duc, o anun]` tân`ra cu o figur`radiind de bucurie.

Freda Woodward, care nu mai pricepea nimic, o priviridicând din sprâncene.

„M` \ntreb ce s-a \ntâmplat cu ea“ \[i spuse Freda cu un aergânditor. Doi copii se apropiar` de ea \mpingând un c`rucior.„Pe ei cel pu]in \i \n]eleg. Nu ca pe domni[iara Darling ast`zi“recunoscu ea.

De la dezv`luirea pe care i-o f`cuse Lloyd Marmen, tân`rase sim]ea foarte \ncurcat`. Ce se va \ntâmpla cu ea? {i când segândea c` se chinuise ore \ntregi, \ntrebându-se dac` s` plece


sau nu cu Barry Cleevedon \ntr-o zon` \ndep`rtat` unde s`-ldea uit`rii cu timpul pe doctorul Julian Frickley. Nici o clip`nu-[i \nchipuise c` el ar putea-o iubi. O alt` variant` care \ivenise \n minte fusese aceea de a a[tepta, de a continua s`-liubeasc` [i s`-l ajute \n munca pe care el o considera mai pre-sus de orice. {i \n acest timp s` spere c` el va sfâr[i prin a seinteresa de ea, sau c` ea va \ntâlni [i va iubi pe altcineva.

|nvârtise toate aceste \ntreb`ri pe toate fe]ele. {i deodat`,descoperise r`spunsul, ca prin minune.

Lu` fi[ele de internare [i se \ndrept` spre biroul doctoru-lui Frickley. Ce-o s`-i spun` oare? Voia ca el s` [tie c`-l iube[te,dar f`r` a fi nevoit` s`-i spun` asta.

Foarte hot`rât` s`-i relateze discu]ia pe care o avusese cudoctorul Marmen [i s`-i m`rturiseasc` faptul c` Barry o ceruse\n c`s`torie, asta numai ca s`-i vad` reac]ia, Carol se preg`teas` bat` \n u[` când auzi vocea isterizat` a doamnei Naduad.Cuvintele ei erau mai mult decât surprinz`toare:

— C`s`tori]i-v` cu mine, doctore, imediat dup` ce voidivor]a. Nu va dura mult [i numele dumneavoastr` nu va fipronun]at. Dac` accepta]i... ve]i avea un al doilea Rowan Acre.Dac` refuza]i, o s` m` sinucid [i toat` lumea va afla motivul!

Complet n`ucit` de ceea ce auzise, Carol r`mase ]intuit`locului. Dar vorbele doctorului Marmen \i d`dur` curajul s`bat` \n u[`. La urma urmei, avea ocazia s` sondeze terenul,spre binele ambilor. B`tu, apoi f`r` s` mai a[tepte r`spunsul,intr` \n birou. Avu grij` s` \nchid` u[a \n urma ei.

Verity se aplecase spre Julian, peste biroul lui. Acesta p`rea\ncurcat [i se preg`tea s` apese pe butonul soneriei. Avea f`r`\ndoial` nevoie de ajutor.


— Iart`-m`, dragul meu, \ncepu tân`ra f`cându-[i curaj, nu[tiam c` e[ti ocupat.

— Doamna Naduad tocmai se preg`tea s` plece, rosti elu[urat.

Dar Verity se \ntoarse [i o privi pe Carol. Ochii ei verzistr`luceau de furie, chipul \i p`lise, sco]ând \n eviden]` p`rulro[cat de care era atât de mândr`.

— Cine este aceast` persoan`? \ntreb` ea cu o voce glacial`.Dup` ]inuta ei, recunosc pe una din infirmierele de aici! Darspune]i-mi, doctore, toate v` spun „dragul meu“? ad`ug` eaimitând la perfec]ie vocea lui Carol când pronun]ase acestecuvinte.

Tân`ra constat` atunci c` nu era nici furioas` nici geloas`.Mai degrab` \i era mil` de aceast` femeie nefericit`.

— Nu, nu toate, r`spunse ea cu amabilitate. Dar doctorulFrickley [i cu mine suntem logodi]i. Ne vom c`s`tori \ncurând. La sfâr[itul verii!

— Sunt ni[te minciuni! exclam` Verity \ntr-un acces defurie.

Se \ntoarse din nou spre doctor care \ncerca s`-[i ascund`emo]ia. Pentru el, apari]ia lui Carol fusese o minune, la fel ca[i vorbele pe care le rostise.

— De ce nu mi-a]i spus asta? De ce m-a]i l`sat s` vorbescatât de mult... Dac` ceea ce spune ea este adev`rat, ar fi tre-buit s`...

— Este adev`rat, doamn`. {i dac` n-am f`cut-o, este fiindc`nu mi-a]i dat ocazia. Nu voiam s` v` \ntrerup...

— Ei bine, tot nu v` cred! Marie mi-ar fi vorbit despre asta.Domni[oara Darling i se pare o persoan` excep]ional`. Chiar


m` \ntreb de ce. Frumoasa, \ncânt`toarea, r`bd`toareadomni[oar` Darling [i extraordinarul, admirabilul doctorFrickley: „amândoi sunt fiin]ele cele mai minunate din lume“sus]ine ea mereu. Mi-ar fi spus asta \n ziua când am adus-o acas`!

— Cum ar fi putut s` v` vorbeasc` despre asta, doamn`Naduad, rosti Carol cu pruden]`, dac` nu [tie? De altfel,nimeni nu e la curent, cu excep]ia p`rin]ilor mei! Privi]i,adùg` ea desf`cându-[i gulerul bluzei.

Tân`ra \i ar`t` atunci lan]ul pe care purta inelul de logodnàl mamei lui Julian.

Verity Naduad privi solitarul de la gâtul lui Carol, apoi sed`du \napoi [i se trânti pe un fotoliu. F`r` s` mai scoat` niciun cuvânt, \l privi pe Julian. Apoi, pe nea[teptate, \[i ascunsefa]a \n mâini [i izbucni \n hohote de plâns.

Julian [i Carol se repezir` la ea. F`r` nici o \ndoial`, f`cuseo criz` de nervi. Carol sun` o infirmier` care sosi \n grab`. |icomand` o cea[c` cu ceai fierbinte.

Când Verity Naduad se lini[ti pu]in, Carol o ajut` cublânde]e s`-[i bea ceaiul.

— Asculta]i-m`, doamn`, spuse ea calm`. Dac` ne ve]iexplica ce nu este \n regul`, doctorul [i cu mine vom \ncercas` v` ajut`m.

Doamna Naduad oft̀ din adâncul pieptului, mai bù câteva\nghi]ituri de ceai, pe urm ̀puse cea[ca pe farfurioar̀ cu un zgomot sec.

Apoi \[i ridic` privirea spre infirmier`.— |mi pare rù, domni[oar`, spuse ea cu o voce voalat`

care nu mai avea acum nici un farmec, \mi pare rù c` m-amdat astfel \n spectacol. Dar sunt atât de nefericit`, nici nu vìmagina]i cât de nefericit`!


— Povesti]i-ne, \i propuse Carol.O sclipire de ne\ncredere trecu prin ochii lui Verity, ca apoi

s` dispar` imediat. |ncrez`toare, c`ut` consolare de la aceast`tân`r` pereche.

— |n ultimii ani, totul mi-a mers prost...D`dea impresia c` \[i vorbe[te ei \ns`[i, uitând de inter-

locutorii ei.— ...de când am refuzat s` m` \ntorc \n ]ara so]ului meu, la

moartea bunicului s`u. Eram atunci pe punctul de a pleca\ntr-un turneu prin mai multe ]`ri ale lumii. Pentru mine erafoarte important, chiar dac` nu era primul. E o pl`cere pentrumine s` plec \n turnee. Senza]ia de a fi tratat` ca o regin`, nuca so]ia unui mo[tenitor al unui mic principat de care n-aauzit nimeni! Resursele sale petroliere nici m`car nu auimportan]` mondial`. Am fost o dat` acolo, cu ocaziac`s`toriei noastre. Ne-am c`s`torit aici, \n Anglia, dar \n ]aralui trebuia f`cut` o ceremonie special`, altfel actul civil nu evalabil.

Se opri o clip` [i izbucni \n râs.— |n via]a mea n-am v`zut a[a ceva! E imposibil de povestit.

|n palat totul este perfect. Datorit` banilor au instala]ii ultra-moderne, dar ce folos.

Ridic` din umeri, l`sându-i s`-[i imagineze urmarea.— La \nceput a fost amuzant. Tat`l lui Elftor mi-a d`ruit o

groaz` de bijuterii [i ac]iuni la compania sa petrolier`. V`m`rturisesc c` am fost \ncântat`. Apoi, dup` na[terea luiMarie, totul s-a schimbat.

— Poate c` n-a fost din vina dumneavoastr`, afirm` Carolplin` de bun`voin]`.

150 MARJORIE NORRELLgiannijolys

— Ba da. Eu nu mai voiam [i al]i copii din cauza cariereimele. Apoi Elftor a \nceput s` c`l`toreasc` [i s` munceasc`enorm, fiindc` nu suporta s` tr`iasc` \ntr-o cas` f`r` copii,dup` cum spunea el. Am \ncercat atunci s` g`sesc o solu]ie:am consultat cei mai buni speciali[ti, dar era prea târziu pen-tru a-mi trata sterilitatea. Am [tiut c` Marie-Farideh va r`mâneunicul meu copil.

Julian \[i umpluse cu discre]ie pipa. Când Verity f`cu opauz`, [i-o aprinse. |n acel moment, ea \[i ridic` ochii spre el[i \i zâmbi u[or.

— I-am propus doctorului Frickley s` se \nsoare cu mine,recunoscu ea cu o figur` vrednic` de mil`. I-am promis c`-imai construiesc un nou centru ca acesta, fiiindc` \mi dauseama de importan]a [i necesitatea lui. Exist` atât de mul]icopii neferici]i sau bolnavi care au nevoie de el! I-am mai ofe-rit [i beneficiile ob]inute din vânzarea ultimelor mele trei dis-curi pentru a asigura buna func]ionare a centrului... dar el mi-arefuzat oferta. Dac` a[ fi [tiut c` sunte]i logodi]i, a[ fi t`cut,bine\n]eles... Dar oricum, vreau s` ajut pe cineva. Doresc s`fac ferici]i ni[te oameni. Mai ales c` Elftor nu se mai \ntoarcepoate niciodat` aici!

Din cauza tensiunii nervoase prin care trecuse \n tot cursulacestei \ntrevederi, Verity \ncepu din nou s` plâng`.

— Mi-a trebuit mult timp [i mult efort s` ies din gaura \ncare m` n`scusem [i s` reu[esc \n via]`. Credeam c` amcâ[tigat [i, dintr-o dat`, se pare c` am pierdut totul. Elftor aplecat, Marie nu m` iube[te la fel de mult ca pe dumneavoas-tr`, doctore Julian, sau pe dumneavoastr`, domni[oar`. Numi-a r`mas decât vocea mea. Chiar dac` inima \mi va r`mâne


aici, voi accepta turneul care mi se propune. Dar v` rog, doc-tore Frickley, face]i-mi pl`cerea de a fi de acord cupropunerea pe care v-am f`cut-o, aceea de a crea un alt RowanAcre.

— Nimic nu m-ar bucura mai mult, r`spunse acesta cu seri-ozitate. Dar poate c` ne ve]i putea fi de folos \n acest sens.R`mâne de v`zut cum!

— Asculta]i-m`, doamn`, interveni Carol, eu nu l-am \ntâl-nit decât o singur` dat` pe so]ul dumneavoastr`, cu ocaziaunei serb`ri organizate \n scopuri de binefacere. Marie \l\nso]ea. Pe vremea aceea, era foarte mic`... P`rea fericit c`-ipoate ajuta pe acei copii care nu aveau atât de mult noroc cafiica dumneavoastr`. Nu crede]i c` ar fi interesat de RowanAcre sau de un alt centru de acest gen? |ncerca]i s`-l sensibi-liza]i când va reveni aici. |[i va da seama cât de mult bine i-af`cut lui Marie [ederea aici. Va dori poate s` fac` mai multdecât s` ne ajute, creând de exemplu un a[ez`mântasem`n`tor \n ]ara sa. Nu va fi o problem` s` preg`tim aicipersonalul calificat care ar accepta s` plece acolo.

— {i eu a[ putea participa la asta, recunoscu Verity, cu oscânteiere de speran]` \n priviri. Ne-am putea ocupa amândoide asta! Un centru pentru copiii din ]ara lui. Acest proiect \i vapl`cea \n mod sigur. Cel mai bine ar fi s`-i timit o telegram`imediat, urmat` de o scrisoare detaliat` pe care o voi scriedisear`. Par avion o va primi foarte repede!

Se ridic` vioaie [i o lu` \n bra]e pe Carol, surprins` deaceast` manifestare nea[teptat` de tandre]e.

— Acum \n]eleg de ce v` place Marie pe amândoi! Sunte]ini[te fiin]e minunate! De altfel, aici toat` lumea este formida-


bil`, ca [i tot ceea ce face]i! Acum, Elftor [i cu mine ne vomface la rândul nostru folositori. Trebuie neap`rat s-o v`d peMarie, ca s`-i explic planul nostru. |n fond, ea [i prietenele eivor avea [i ele un rol de jucat, \ntr-un fel sau altul! Darp`stra]i-le, v` rog, ca s`-mi da]i timp pentru a lua m`surilenecesare. Am o mul]ime de lucruri de f`cut pentru a le puteaprimi cât mai repede acas`. Trebuie s-o rechem pe guver-nant`, apoi s` g`sesc o infirmier` calificat`. Am atâtea...

Mai vorbea \nc`, atunci când domni[oara Scarth o condusespre sala de joac` unde se aflau feti]ele.

R`ma[i \n sfâr[it singuri, Julian [i Carol se privir` câtevaclipe.

— Nu [tiu cum te sim]i tu, dar eu m`rturisesc c` un ceai arfi binevenit, spuse el râzând. Doamna Naduad nu e singuracare a trecut prin mari emo]ii.

— |l fac eu, se oferi Carol.Sim]ea nevoia s` fac` ceva cu mâinile ei, dup` scena la care

asistase.Reveni dup` câteva minute cu un ceainic [i ni[te ce[ti albe,

rezervate de obicei infirmierelor.— Asta \mi reaminte[te de venirea mea la Saint-Margaret,

remarc` el sculându-se de la birou [i \ntinzându-se ca s` sedezmor]easc`. Ce mult timp a trecut de atunci! |n sfâr[it,ad`ug` el, \]i mul]umesc c` mi-ai s`rit astfel \n ajutor. M-am\ntrebat de multe ori ce s-a \ntâmplat cu inelul mamei mele,dar nu \ndr`zneam s` te \ntreb. Nu te-am v`zut niciodat`purtându-l, nici m`car dup` orele de serviciu.

— E... Mi se p`rea c` nu e cinstit s` port inelul mamei taledoar ca s` m` pretez la un joc.


— Poate c` ai dreptate, admise el cu un aer gânditor.|n momentul \n care ]i l-am dat, am f`cut-o numai pentrua te proteja de insisten]ele lui Barry Cleevedon. Dar mise pare c` asta n-a folosit la nimic, rosti el cu o voce plin`de am`r`ciune. Asear` a venit s`-mi vorbeasc`. M-aanun]at c` s-ar putea s` pleca]i amândoi la sfâr[itul lunii\ntr-un ora[ pe care nu-l cunosc, de altfel. Cred c` e situ-at undeva prin nordul Angliei. Dar nu i-am dat prea mult`aten]ie.

— De ce? \l \ntreb` Carol, f`când ochii mari de uimire. Nute interesa s` cuno[ti locul, sau ceea ce urma s` fac dup` cep`r`seam Thrapchester [i Rowan Acre? Pot s`-]i spun c` senume[te Clefton, iar Cleftondale e numele ora[ului cel maiimportant din zon`.

— Indiferent care ar fi, sper c` vei fi fericit`, r`spunse el cuo voce voit indiferent`. Presupun c` o s` v` c`s`tori]i \naintede plecare?

— Asta dore[ti cu adev`rat, Julian? \ntreb` ea f`r` a \ndr`znis`-l priveasc` \n ochi.

Inima \i b`tea nebune[te. |ncerca aceea[i bucurie pe care osim]ise dup` discu]ia cu Lloyd Marmen pe culoar.

Urm` o t`cere care p`ru interminabil`, apoi, \n momentul\n care ea se preg`tea s`-i spun` adev`rul, el \ncepu s` vor-beasc`:

— Ce vrei s` spui prin „asta dore[ti cu adev`rat?“ \ntreb` elcu o voce posomorât` pe care ea nu i-o cuno[tea. Dac` ]in s`te v`d m`ritat` cu Barry Cleevedon sau cu altul? repet` el cuasprime, de data asta. Vreau s` te v`d fericit`, asta-i tot. }i-ammai spus-o, Carol, de mult timp, dac` \]i aminte[ti.


— Ascult`, Julian. Dac` vrei \ntr-adev`r s` fiu fericit`, hai s`nu ne mai juc`m! S` re\ncepem de la zero, dar de data asta cadomnul Julian Frickley [i...

Se opri. Necrezându-[i urechilor, Julian o privea stupefiat,apoi se apropie repede de ea [i o lu` \n bra]e.

— Domnul [i doamna Julian Frickley, \ncheie el \n locul ei.Asta voiai s` zici, nu-i a[a? Doamne, oare e posibil?

— Da, Julian.Tân`ra sim]i c` se destinde. Acum, totul se terminase. {i

mai ales, nu fusese obligat` s`-[i dezv`luie cu voce tare senti-mentele fa]` de el. Dar uitase c` Julian voia s` [tie totul, c`r`spunsurile trebuiau s` fie clare \nainte de pronun]areadiagnosticului.

— Când? o \ntreb` el imediat. Când ai [tiut asta, Carol? Dece nu mi-ai spus nimic? De ce l-ai l`sat pe Barry s` cread`...

— Barry n-a crezut nimic, \l \ntrerupse ea cu hot`râre. Elspera doar. |n orice caz, [tia. Imediat ce m-am hot`rât, i-amf`cut cunoscut` hot`rârea mea.

— Ar fi trebuit s`-mi spui. De ce s` vorbe[ti mai \ntâi cualtul? Eu trebuia s` aflu primul.

— Nu e vorba de asta, Julian. M-am mul]umit s`-i spun c`nu-l pot \nso]i. {i atunci el a ajuns la concluzia c` tu puipacien]ii centrului \naintea fericirii mele!

— Cât` arogan]`! exclam` Julian furios. O s`...— Nu, nu a fost vorba de arogan]`, Julian, era nefericit, dar

nu pentru mult timp, dup` p`rerea mea! Doctorul Marmenobi[nuie[te s` spun` c` oamenii neferici]i \ncearc` s`-i r`neasc`pe ceilal]i... {i mai spune c` atunci când iube[ti cu adev`rat, feri-cirea celuilalt e mai importanrt` decât a ta. Are dreptate...


— Da, are destul de des dreptate, admise Julian. Atunci, os`-mi explici cum de [tia el totul... despre sentimentele talepentru mine, cu mult \naintea mea!

— Nu, Julian, nu cu mult \naintea ta, \l asigur` ea cu unzâmbet larg, doar cu pu]in \nainte, slav` Domnului!

— {i de ce, m` rog, slav` Domnului? La urma urmei, ce rolare el \n toat` povestea asta?

— Ei bine, uite: \n momentul când aveam nevoie de un sfat cas` m` hot`r`sc, m-am gândit c` Lloyd Marmen este persoana ceamai competent`. Pe de alt` parte, \n sinea mea eram convins` c`,dac` a[ fi \ncercat fa]` de Barry altceva decât ni[te sentimente ami-cale, p`rerea lui Lloyd n-ar fi fost determinant` \n alegerea mea.Dar am mai f`cut o gre[eal` \n trecut [i preferam s-o evit pe a doua.

— {i pe urm`? o \ntreb` el dup` o \ndelungat` t`cere, con-tinuând s-o ]in` \n bra]e.

— L-am \ntrebat ce este dragostea. Am stat de vorb` untimp. Am avut multe de \nv`]at de la el.

— Da, [i pe urm`?— Dup` câteva minute, ascultând la radio, am auzit c` un

oarecare doctor Frickley fusese r`nit \n timp ce voia s` salvezeun copil dup` un accident de avion.

Pe Carol o trecu un fior, amintindu-[i de [ocul pe care-l avu-sese auzind aceast` [tire. Când [i-l imaginase pe Julian r`nit [icu arsuri, fusese chiar convins` c` nu-l va mai revedea \n via]`.

— Da, [i pe urm`? repet` el.— Atunci am [tiut, \i m`rturisi ea cu simplitate. Mi-a fost

atât de team` c` e vorba de tine... Eram atât de \ngrijorat`, atâtde tulburat`... \ncât nici nu mi-a dat prin minte c` ar putea fivorba de o similitudine de nume...


— Dumnezeu s`-l binecuvânteze pe acel doctorFrickley, oricine ar fi el, spuse Julian cu un aer solemn.Nu-l cunosc, dar gra]ie lui sunt cel mai fericit b`rbat dinlume. Trebuie neap`rat s`-i afl`m adresa [i s`-i facem ovizit` la spital.

— Reporterul a spus c` e spitalizat la Willingsborough, \npropria lui sec]ie, spuse Carol cu o modestie afectat`. Asta m-af`cut s` \n]eleg c` am comis o eroare.

— Numai \n privin]a numelui, replic` logodnicul ei,s`rutându-i p`rul. Dac` \mi amintesc bine, Willingsborough seg`se[te undeva prin sudul Angliei, [opti el. Am putea mergeacolo \n c`l`torie de nunt`... Fiindc` ne va fi greu s` lipsimacum prea mult timp de la Rowan Acre. Te deranjeaz` c` n-os` putem merge \n str`in`tate?

— Pentru mine esen]ialul e s` fim \mpreun`, r`spunse eacu o asemenea sinceritate \ncât \ndoielile lui se risipir` pe loc.

Se aplec` spre ea [i o s`rut`, a[a cum visa s-o fac` de ani dezile. Din nefericire, un eveniment sau o prezen]` \i fuseser`\ntotdeauna potrivnice.

Dar acum, nimeni [i nimic nu-i mai putea desp`r]i. Buzelero[ii ale lui Carol se \ntredeschiser` sub s`rut`rile lui. Mâinileei se \ncol`cir` \n jurul gâtului lui Julian.

— Ce-ai zice de o c`s`torie la Saint-Mary? o \ntreb` el,atingându-i p`rul cu buzele. Dac` vrei, putem alege o alt`biseric`... Pentru mine nu are nici o importan]`.

— S` [tii c` eu am fost botezat` acolo, ca [i Gillian de alt-fel. Tata [i mama s-au c`s`torit tot acolo. {i, \n fond, doar eunu m-am m`ritat niciodat` acolo, nu-i a[a?

Amândoi izbucnir` \n râs.


Julian se bucur` \n sinea lui c` Damian Oakroyd-Francesnu mai era pentru ea decât o amintire, aceea a unei gre[eli detinere]e! Acum era sigur de asta. Rana ei fusese corect tratat`,nimic nu fusese neglijat, [i cicatrizarea era perfect`!

Cineva b`tu la u[`. Julian nici nu avu timp s` se\ndep`rteze de Carol, c` domni[oara Woodward intr` [i dândcu ochii de ei r`mase cu gura c`scat`. Era clar c` doctorulFrickley tocmai o s`rutase pe domni[oara Darling, pe care omai ]inea \nc` \n bra]e.

— |mi pare r`u, \ncepu Freda, intrigat`, dar doamnaNaduad m` \nnebune[te la cap, doctore. Pune atâtea \ntreb`ridespre centru, administrarea lui, personal... pe scurt, o groaz`de lucruri care n-o privesc deloc! Dup` cum [ti]i, infimiera-[ef` lipse[te ast`zi...

— A[a este, domni[oar`, spuse Julian zâmbind, doamna\ncearc` s` se fac` util`. Ve]i fi prima care afla]i vestea. Eibine, imagina]i-v` c` vrea s` deschid` un asemenea centrufie \n Anglia, fie \n ]ara so]ului ei. {i este genul de femeieimpulsiv` care vrea totul imediat, f`r` s` se gândeasc` [i s`se organizeze pu]in. {i mai am o veste, domni[oar`Woodward! Domni[oara Darling [i cu mine v` anun]`mc`s`toria noastr`... spre sfâr[itul verii, ad`ug` el f`cându-i cuochiul lui Carol.

— Eu... felicit`rile mele, doctore! Toate ur`rile mele debine, reu[i ea s` articuleze.

Dup` ce ie[i, f`r` a p`rea c`-[i revenise din uimire, amân-doi izbucnir` \n râs.

— A[ vedea-o foarte bine \n rolul de domni... de infirmier`de onoare, glumi el. Din nefericire \ns`, ea va trebui s` r`mân`


aici. Vor veni to]i s` asiste la c`s`toria noastr`, cu excep]ia eicare va fi \ngerul p`zitor ce va avea grij` de copii \n timpulceremoniei.

— |n primul rând, doctorul Marmen, \i reaminti Carol. Nuuita c`... el m-a sf`tuit.

— Cine vorbe[te despre mine?U[a se deschisese din nou [i doctorul Marmen \[i b`gase

capul \n birou.Julian se pref`cu mai \ntâi c` bomb`ne[te nemul]umit,

apoi primi cecul pe care i-l \ntindea prietenul lui. Era penumele lui Carol Darling [i semnat de Verity Naduad.

Julian f`cu ochii mari descoperind suma.— S-a ]inut de promisiune, remarc` el.Apoi, f`r` s` mai ]in` cont de prezen]a lui Lloyd care râdea,

o trase spre el pe Carol [i o s`rut` cum n-o mai f`cuse nicio-dat`, nimeni \naintea lui.

— Scumpa mea, adorata mea, [opti el.Ce fericit` sunt, gândi tân`ra. De data asta era serios... [i

pentru totdeauna.Dar nu reu[i s`-[i mai formuleze gândul. Scoase un suspin

u[or [i se l`s` \mbr`]i[at` [i s`rutat` cu pasiune.

Sfâr[it

MIREAS~ PENTRU O ZI 159giannijollys

giannijollys

mireasa pentru o zi - cartidedragostepdf.files.wordpress.com · capitolul 1 stând \n picioare \n...

Documents