Referat La Educatia Civica Tema:”Sanatatea personala si sociala”

A realizat:Eleva grupei 36 Rotaru Maria

Profesor:Rotaru Mihai

Calarasi 2013

Igienă personală

Igienă personală, igienă individuala — complex de reguli igienice a căror respectare

asigură menţinerea şi întărirea sănătății omului. Cuprinde regulile de igienă generală

(alternarea corectă a muncii intelectuale cu cea fizică, a muncii cu odihna, alimentaţia

complexă, somnul normal ș. a.), precum şi cerințele igienice cu privire la păstrarea în

curăţenie a corpului, albiturilor, îmbrăcămintei, locuinței ș. a. Uneori neglijarea igienii

personale constituie cauza unor astfel de boli contagioase ca gripa, bolile acute ale căilor

respiratorii superioare, dizenteria, tuberculoza ș. a. Prin urmare, respectarea regulilor de I.

p. are o importanţă atît individuala, cît şi socială.

Igiena pielii. Starea igienică a pielii influențează nu numai asupra realizării funcţiei ei

fiziologice, dar şi asupra întregului organism. Dacă pielea nu este îngrijită, pe ea se

acumulează microorganisme (bacterii, ciuperci microscopice), care pot duce la dereglarea

funcţiei şi la dezvoltarea unor afecțiuni micotice şi purulente, de aceea pielea trebuie

întreținută în curăţenie, spălînd-o regulat cu apă caldă şi cu săpun, făcînd baie cel puțin o

dată pe săptămînă şi duș în fiecare zi. După baie se cer schimbate albiturile.

O deosebită atenţie trebuie să se acorde igienei mîinilor. Pe mîini se pot acumula

microorganisme, ouă de helminți, care, nimerind în tractul digestiv, pot provoca boli

infecțioase sau infestări, de aceea după vizitarea toaletei, executarea unei munci şi înainte

de masă mîinile trebuie spălate bine cu apă şi săpun. Cele mai multe bacterii (aproximativ

95%) se adună sub unghii, care trebuie tăiate scurt şi spălate bine cu săpun.

Pe pielea de pe picioare şi mai ales în plicele interdiasitale se acumulează murdărie şi

transpiraţie, din care cauză sub acțiunea microorganismelor se formează substanțe volatile

cu un miros neplăcut. Acestea erodează pielea, favorizînd apariţia unor boli micotice sau a

piodermitei.      Totodată se va ține cont de faptul că pielea din regiunile plantare are pe 1

cm2 în medie cîte 366 de glande sudoripare, pe cînd cea de pe spinare — numai 57. Din

această cauză tălpile transpiră mai abundent. Ciorapii murdari şi încălțămintea strîmtă sau

confecționată din materiale cu o permeabilitate scăzută pentru aer, intensifică transpirația

pielii; de aceea picioarele trebuie spălate înainte de somn cu apă şi săpun, iar ciorapii

schimbați zilnic. Dacă transpirația picioarelor nu poate fi înlăturată prin măsuri igienice,

atunci se aplică un tratament special, indicat de medicul dermatolog.

Îngrijirea părului prevede spălarea lui cu apă caldă cu o duritate mică (apă de ploaie) şi cu șampon.

Igiena casnică prevede menţinerea locuinței, îmbrăcămintei, încălțămintei şi a lenjeriei în

curăţenie, crearea unor condiții normale de somn şi odihnă ș. a. Pentru a preveni

acumularea murdăriei în camerele de locuit, hainele de lucru trebuie păstrate într-un loc

aparte. În casă se recomandă a purta ciupici, care sînt mai comozi şi contribuie la

menţinerea în curăţenie a podelelor. Lenjeria de pat se scutură zilnic, iar saltelele,

plapumele şi pernele se aerisesc şi se țin la soare. Albiturile se schimbă regulat (o dată pe

săptămînă). O odihnă bună se asigură mai întîi printr-un somn liniștit timp de 7—8 ore.

Este important ca ora culcării şi ora deșteptării, a gimnasticii de înviorare şi a procedurilor

de dimineață să fie mereu aceeași. Orarului riguros al regimului zilei, care depinde de

timpul plecării la lucru, vîrstă, particularitățile climei ș. a., trebuie să-i corespundă şi

regimul alimentar.

Igiena personală cuprinde, de asemenea, elemente de călire a organismului, de cultură

fizică ș. a.

Igiena femeii include unele măsuri specifice, deoarece în timpul menstruației, în legătură

cu slăbirea relativă a mecanismului de protecție al organismului şi prezența suprafeței

rănite a uterului, organele genitale devin mai sensibile la infecții. În aceste zile se va

respecta cu minuțiozitate curăţenia corpului şi a albiturilor. Dacă menstruațiile decurg

normal, fără dureri, apoi modul de viață cu care s-a obișnuit femeia nu trebuie schimbat,

însă trebuie evitate supraîncordarea, răcirea şi supraîncălzirea corpului.  În afară de acasta

femeia trebuie să aibă cîteva perechi de chiloți de schimb din stofă de bumbac sau din

tricotaj, care, de asemenea, se vor schimba regulat, iar după spălare şi uscare, se vor călca

cu ferul fierbinte.

Organele genitale externe se spală cel puțin de 2 ori pe zi cu apă fiartă caldă şi cu săpun,

spălîndu-se înainte de aceasta bine mîinile. Mai întîi se spală organele genitale externe,

apoi coapsele şi în ultimul rînd regiunea anală. În timpul menstruației femeia se va spăla

numai sub duș.

Igiena fetițelor. Fetițele trebuie să aibă o închipuire deplină despre regulile generale ale

igienei şi să știe a se îngriji singure încă pînă la adolescență. Mama, sora mai mare,

învățătoarea sau lucrătorii medicali de la școală sînt obligați să le povestească fetițelor

într-o formă înțeleasă pentru ele despre particularitățile anatomice şi fiziologice ale

organismului feminin, să le explice că menstruația este un proces fiziologic normal, care se

va repeta apoi în mod regulat. Dacă o astfel de pregătire lipsește, apariția menstruației

poate provoca o traumă psihică, urmată de diferite dereglări ale ciclului menstrual. În caz

de scurgeri mari de sînge este necesar de a se adresa medicului ginecolog. În timpul

menstruației fetițele pot să participe la orele de cultură fizică, însă nu vor lua parte la

sărituri, exercițiile fizice grele, ciclism, înot, competiții. O atenţie deosebită se va acorda şi

educației sexuale a lor; li se vor lămuri noțiunile de «cinstea fetelor», «mîndria femeiască» ș. a.

Igiena sexuală. În cadrul vieții conjugale una dintre condițiile foarte importante pentru

menținerea sănătății o constituie respectarea igienei în viața sexuală. În timpul primului

act sexual se rupe himenul, din care cauză apar dureri, se formează răni mici, însoțite

uneori de hemoragie. După primul act sexual se recomandă ca soții să se abțină în decurs

de cîteva zile de la viața sexuală pentru ca rănile să se cicatrizeze. Pentru a se preveni

hemoragiile şi infectarea organelor genitale, contactul sexual va fi evitat şi în zilele

menstruației. Igiena organelor genitale externe trebuie respectată cu o deosebită

minuțiozitate de femeile gravide. Viața sexuală se interzice categoriс în primele două-trei

luni ale sarcinii, în ultimele două luni ale ei şi în primele 6—8 săptămînii după naștere.

Igiena bărbatului. Fiecare băiat sau bărbat trebuie să-şi spele zilnic organele genitale cu

apă caldă şi săpun. Regulile de igienă personală trebuie să fie cunoscute şi respectate din

fragedă copilărie, păstrîndu-se curăţenia corpului, părului, hainelor ș. a. Adulții (părinții, învățătorii, medicii) sînt obligați să-l prevină pe băiat despre posibilitatea apariției, de

regulă, în timpul somnului, a poluțiilor (ejaculație spontană a spermei), care reprezintă o

manifestare normală a maturizării sexuale. După poluții, înainte şi după actul sexual se

recomandă a spăla numaidecît organele genitale cu apă caldă. În timpul menstruației, la

femeie, bărbatul trebuie să se abțină de la raportul sexual, întrucît acesta poate fi urmat nu

numai de diferite dereglări ale funcţiei organelor genitale feminine, dar şi de inflamarea

canalului urinar al bărbatului.

Sanatatea sociala. Sanatatea sociala se refera la capacitatea de realizare a rolului din viata, cum ar fi rolul de fiu sau fiica, parinte, sot, prieten, apropiat sau cetatean, intr-un mod eficient si confortabil, cu placere, fara a tulbura climatul de ecologie sociala, de protectie al altor persoane. Fiecare dintre aceste roluri presupune diferite responsabilitati si riscuri. Toate necesita o comunicare eficienta de genul ofera si ia, caci relationarile sanatoase niciodata nu se deruleaza intr-un singur sens. Implinirea trebuintelor umane pentru dragoste, intimitate, de apartenenta, constituie un factor important in realizarea sanatatii sociale. Persoanele care sunt private de aceste trebuinte pot dezvolta comportamente ce pot aduce amenintare la starea lor de sanatate si de buna dispozitie, intrand astfel in sfera anomiei, deviantei si patologiei sociale.

Este foarte importanta dobandirea si mentinerea unei strai de echilibru. Echilibrul este conceptul cheie al starii de sanatate, coprul cautand starea de homeostazie pentru a se mentine si revigora pe sine.

Toate dimensiunile sanatatii sunt influentate, afectate chiar, de mai multi factori, care pot fi grupati in factori ai sistemului de ingrijire a sanatatii, factori ai mediului, factori genetici si factori ai stilului de viata.

Factorii stilului de viata sunt din multe privinte factorii cei mai influenti asupra sanatatii pe ansamblu. De asemenea, ei sunt factorii care pot fi cel mai bine tinuti sub control. Stilul de viata include seturi de conduita ce afecteaza in mod diferit zona de actiune sau viata unei persoane.

Componentele stilului sde viata sunt stilul de lucru, stilul de recreere, stilul de distractie, stilul de comunicare, stilul de relationare, stilul de cunoastere, stilul de consum, stilul de alimentatie si stilul de ecologie.Desi stilul de viata este complex, totusi acesta se situeaza sub controlul personal si este dictat de capacitatea de a alege in mod amplu fapt care poate fi un beneficiu asuapra vietii si sanatatii persoanei.

Alegerile in ceea ce priveste sanatatea implica mai mult decat informatia obiectiva. De asemenea, necesita intelegerea obiectivelor de ansamblu ale individului. Obiectivele indivizilor se bazeaza in general pe trebuintele si expectatiile acestora. Definirea in mod realist a obiectivelor permite indivizilor sa realizeze eforturi specifice in sensul indeplinirii obiectivelor. Obiectivele pe termen scurt sunt mai usor de realizat decat cele pe termen lung. Atunci cand sunt de dezbatut mai multe obiective este bine sa se acorde prioritatile si confortul necesar. Desemnarea prioritatilor poate fi realizata pe baze rationale, prin autoevaluare. Acesta este un proces de continua examinare a trebuintelor si expectatiilor unei persoane, explorand tipologia de comportamente din stilul de viata ce faciliteaza sau obstructioneaza acele trebuinte si expectatii si astfel, permite planificarea adaptarilor adecvate in comportament.

Ca si multe comportamente, (conduita cum ar fi fumatul, care este cu atat mai mult vatamatoare pe termen lung decat in viitorul apropiat), dezvoltarea unor comportamente ce solicita sanatatea are beneficii nu atat pe termen scurt cat si pe termen lung.