Roma antică

Roma antică fost un oraş-stat a cărui istorie se întinde în perioada de

timp cuprinsă între 753 î.Hr. şi 476 d.Hr. Pe parcursul existenţei sale de

douăsprezece secole, civilizaţia romană a trecut de la monarhie, la republică

oligarhică şi apoi la imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest şi întreaga arie

în jurul Mării Mediterane prin cuceriri şi asimilare, însă, în final, a cedat în faţa

invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând astfel declinul Imperiului Roman

şi începutul Evului Mediu. Civilizaţia romană e deseori clasificată ca o parte din

"Antichitatea Clasică" împreună cu Grecia antică, o civilizaţie care a inspirat

mult cultura Romei antice. Roma antică a adus contribuţii importante în

organizarea politică şi administrativă, juridică, artă militară, artă, literatură,

arhitectură, limbile Europei, iar istoria sa continuă să aibă o influenţă puternică

asupra lumii moderne.

Perioada monarhiei

Regatul Roman a fost guvernul monarhal al oraşului Roma şi al teritoriilor sale

de la Fondarea Romei (în 753 î.Hr. de către Romulus şi Remus) până la

expulzarea lui Lucius Tarquinius Superbus în 510 î.Hr. şi formarea Republicii

Romane. După legendă, oraşul Roma a fost întemeiat în anul 753 î.Hr. de către

Romulus şi de către Remus, care au fost crescuţi de către o lupoaică. În legenda

romană, când grecii au dus Războiul troian împotriva oraşului Troia, prinţul

troian Eneas a navigat peste Marea Mediterană către Italia şi a fondat Lavinium.

Fiul său Iulus a mers mai departe, fondând oraşul Alba Longa. Din familia

regală a Albei Longa au venit cei doi gemeni Romulus şi Remus, care au purces

la fondarea Romei în 753 î.Hr . Legenda întemeierii Romei îi face pe troieni de

origine latină, de vreme ce Aeneas a venit din Troia, a fondat Lavinium un ţinut

de limbă latină şi un oraş cu nume latinesc Alba, cuvânt care a şi dispărut la alţii

în afară de români, care sunt mai aproape pe hartă de cetatea în cauză asediată

de greci.

1

Perioada republicii

Republica Romană a fost guvernarea republicană al oraşului Romei şi a

teritoriilor sale din 510 î.Hr. până la instaurarea Imperiului Roman, care este

plasată uneori în anul 44 î.Hr., anul numirii lui Caesar ca dictator perpetuu sau,

mai comun, 27 î.Hr., anul în care Senatul roman i-a acordat lui Octavianus titlul

de augustus|August Oraşul Roma stă pe malurile fluviului Tibru, foarte aproape

de coasta de vest a Italiei. El marca frontiera de nord în care limba latină era

vorbită şi graniţa de sud a Etruriei, teritoriu în care se vorbea limba etruscă.

Triumviratul a fost o formă de conducere politică instituită în Roma antică, la

mijlocul sec. I î.Hr., constând în alianţa dintre trei conducători politici şi militari.

Primul triumvirat a fost încheiat între Cezar, Pompei şi Crassus în anul 60

î.Hr.. Cei trei şi-au împărţit puterea: Pompei alege guvernarea Hispaniei pentru

cinci ani, Cezar a Galliei iar Crassus a Syriei. Crassus a fost ucis şi, pentru că

Caesar nu terminase lupta cu galii, Pompei devine în Roma primul consul pe

viaţa. Nici el nu a respectat legile, iar Roma era iaraşi în pericol, de aceea a fost

înlaturat, astfel desfiinţându-se primul triumvirat. Al doilea triumvirat a fost

încheiat între Octavian, Marcus Antonius şi Lepidus, în anul 43 î.Hr. Lepidus s-a

retras de la conducere, iar între Octavian şi Marcus Antonius a izbucnit un

război civil.

Triumviratele au favorizat instaurarea principatului şi apoi a imperiului.

Perioada imperiului

Imperiul Roman este termenul utilizat, în mod convenţional, pentru a descrie

statul roman în secolele după reorganizarea sa din ultimele trei decade î.Hr. sub

Gaius Iulius Caesar Octavianus. Deşi Roma deţinea un imperiu cu mult înainte

de autocraţia lui Augustus, statul pre-augustian este descris, în mod

convenţional, ca Republica Romană. Imperiul Roman controla toate statele

elenizate de la Marea Mediterană, precum şi regiunile celtice din nordul

Europei. Ultimul împărat de la Roma a fost detronat în 476, dar, pe atunci,

regiunile din estul imperiului erau administrate de un al doilea împărat, ce se

afla la Constantinopol. Imperiul Bizantin a continuat să existe, deşi îşi micşora

2

încet-încet teritoriul, până în 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de

Imperiul Otoman. Statele succesoare din vest (Regatul Franc şi de Naţiune

Germană) şi din est (ţaratele ruse) foloseau titluri preluate din practicile romane

chiar şi în perioada modernă. Imperiul Roman a constituit un model peren,

preluat, cu mici diferenţe, de toate statele europene post-romane, în activitatea

de guvernare, drept şi organizarea justiţiei, tipul de arhitectură şi în multe alte

aspecte ale vieţii.

Declinul Imperiului Roman de Apus (395 - 476)

După 395, nici un împarat nu va mai conduce singur un imperiu, care să se

întindă din Britania până în Egipt. Însă oficial nu erau două imperii, ci un

imperiu cu doi împaraţi. Imperiul din occident va intra în declin, în 410, vizigoţii

condusi de Alaric vor devasta Roma, care n-a mai fost devastata din 387 î. Hr.

(însă Roma nu mai era capitala încă din 285, capitala fiind la Mediolanum, iar

apoi in vremea lui Honorius mutata la Ravenna). Declinul imperiul de vest, se

va accentua în vremea lui Valentinian III (423-455), continuând să piardă din

teritoriu, iar în 439 vandalii conduşi de Gaiseric au cucerit Cartagina şi o parte

considerabilă din nordul Africii. Însă în anul 451, generalul Flavius Aetius a

reuşit să-i învingă pe hunii conduşi de Attila la batalia de la Chalons, dar

declinul imperiului de vest a continuat, împaraţii ajungând să fie nişte marionete

ale unor comandanţi germanici. În anul 476, un comandant german din armata

romană, pe nume Odoacru l-a înlaturat pe împaratul de la Ravenna, Romulus

Augustulus (475-476), şi a refuzat să mai pună o altă marionetă. Acesta a

preferat să-l recunoască pe împaratul din răsărit Zeno (474-491) ca singurul

împarat roman, şi să conducă Italia romană în numele lui, deşi un alt împarat din

occident, Iulius Nepos (474-480), continua să conducă Dalmatia. În anul 487,

după niste neintelegeri cu Odoacru, Zeno îl va convinge pe regele ostrogot

Theodoric (care se afla în balcani, în partea imperiului de răsărit), să plece şi să-l

înlocuiasca pe Odoacru, ca guvernator al Italiei.

3

Imperiul Roman de Răsărit (476 - 1461)

Imperiul roman din orient a reuşit să scape de pericolele barbare din secolul V,

orientându-i pe mulţi dintre barbari spre occident. Însă în secolul VI, împaratul

Iustinian (527-565) a decis sa încerce să recucerească occidentul roman. El se va

baza în special pe generalul Belisarius, iar apoi pe Narses. Romanii au reusit să

recucerească Nordul Africii de la Vandali în 534, însă razboaiele cu ostrogotii

din Italia vor fi mult mai lungi ele durând din 535 până în 554. În cele din urmă

romanii au recucerit Italia, dar efortul de razboi a ruinat economia romană. În

afară de Nordul Africii şi Italia, va mai fi recucerită şi o parte din sudul Spaniei,

şi pentru o vreme şi nişte teritorii la nord de Dunăre. În vremea lui Iustinian, a

fost dat un nou cod de legi, care va rămâne cunoscut cu numele de "Codul lui

Iustinian", şi a fost reconstruită catedrala Hagia Sophia (Sfânta Înţelepciune) în

forma ei actuală, între anii 532-537.

4