romulus gidro roma antica bt - cdn4.libris.ro antica. o istorie pentru... · 732 roma antică. o...

Cuprins 727

Cuprins

Cuvânt-înainte .............................................................................................. 7 Geografia i demografia preroman ............................................................. 9 Întemeierea Romei între legend i realitatea istoric ................................ 19 PARTEA I. ROMA ÎN EPOCA REGALIT II .................................. 26 Capitolul 1. Ora ul i ocupa ia locuitorilor lui în epoca regal ............ 34 Capitolul 2. Clasele sociale ....................................................................... 38 Capitolul 3. Religia în Roma regal ........................................................ 41 Capitolul 4. Familia roman în epoca regalit ii .................................. 48 Capitolul 5. Institu iile politice ................................................................ 56 PARTEA A II-A. REPUBLICA ROMAN ........................................... 64 Capitolul 1. Tranzi ia de la monarhie la republic ............................... 64

§ 1. Despre institu iile romane de tip republican ............................... 66 § 2. Situa ia economic ...................................................................... 73 § 3. Conflictul patriciano – plebeian .................................................. 77 § 4. Legea celor dou sprezece Table ................................................. 81

Capitolul 2. R zboaiele Romei republicane i cucerirea peninsulei italice ........................................................................................ 85

§ 1. Armata roman ............................................................................ 85 § 2. R zboaiele peninsulare ............................................................... 88

2.1. Luptele pentru hegemonia Romei asupra Latium-ului ........... 88 2.2. Invaziile galilor ....................................................................... 90 2.3. R zboaiele cu samni ii ............................................................ 92 2.4. R zboiul cu Tarentul i Pyrrhus, regele Epirului .................... 93

Capitolul 3. Expansiunea roman asupra M rii Mediterane i a rilor riverane ................................................................................... 96

§ 1. Despre Cartagina ......................................................................... 96 § 2. R zboaiele punice ....................................................................... 99

728 Roma Antică. O istorie pentru toţi

2.1. Primul r zboi punic (264-241 î.Cr.) ...................................... 100 2.2. Al doilea r zboi punic (218-201 î.Cr.) .................................. 102 2.3. Al treilea r zboi punic (150-146 î.Cr.) ................................. 106

§ 3. Cucerirea Galiei Cisalpine i luptele cu ligurii ......................... 108 § 4. R zboaiele din Hispania ............................................................ 109 § 5. Expansiunea roman în lumea elenistic .................................. 112 § 6. R zboaiele din Asia .................................................................. 114

Capitolul 4. Influen a expansionismului teritorial asupra societ ii romane ..................................................................................... 117

§ 1. Via a economic i schimb rile intervenite în structura social .............................................................................................. 117

1.1. Agricultura ............................................................................ 118 1.2. Activit ile me te ug re ti .................................................... 119 1.3. Comer ul ............................................................................... 120

§ 2. Rela iile externe ale Romei i guvernarea provinciilor ............. 124 § 3. Aspecte privind ierarhizarea social ......................................... 129 § 4. Sclavii i statutul lor. Liber ii .................................................... 137 § 5. Roma Republican . Cultura, arta i religia ............................... 146

Capitolul 5. Crizele interne ale Republicii ............................................ 155

§ 1. Episoadele gracchiene ............................................................... 156 § 2. Revoltele sclavilor ..................................................................... 164 § 3. R zboiul cu socii (bellum sociale, 91-88 î.Cr.) ......................... 167

Capitolul 6. Agonia Republicii i regimurile politice personale ......... 174

§ 1. Marius, conduc tor i reformator militar .................................. 175 § 2. Sulla, dictator i reformator ...................................................... 182 § 3. Adâncirea crizei Republicii între sfâr itul dictaturii lui Sulla i momentul domina iei lui Pompei ........................................ 186 § 4. Domina ia lui Pompei i încheierea primului triumvirat ........... 188 § 5. Roma sub atotputernicia lui Caesar ........................................... 198

5.1. Dictatura i reformele lui Caesar (49-44 î.Cr.) ..................... 204 5.2. Asasinarea lui Caesar ............................................................ 210

§ 6. Mo tenitorul lui Caesar. Confruntarea cu Marcus Antonius ..... 214 § 7. Al doilea triumvirat ................................................................... 218 § 8. B t lia de la Philippi i consecin ele acesteia ........................... 220 § 9. Ascensiunea lui Octavianus ...................................................... 222

Cuprins 729

§ 10. Marcus Antonius i Cleopatra. Sfâr itul triumviratului .......... 224 § 11. B t lia de la Actium ................................................................ 226

PARTEA A III-A. IMPERIUL ROMAN SUB FORMA PRINCIPATULUI .................................................................................. 231

DINASTIA IULIO-CLAUDIAN ............................................... 231 Capitolul 1. Preluarea puterii ................................................................ 237

§ 1. Omul Augustus ......................................................................... 242 § 2. Succesiunea dup Augustus ...................................................... 246

Capitolul 2. Administrarea imperiului ................................................. 249 Capitolul 3. Armata i reforma militar .............................................. 252 Capitolul 4. Politica extern a lui Augustus ......................................... 257 Capitolul 5. Religia în epoca lui Augustus ............................................ 261 Capitolul 6. Problema evreiasc i apari ia cre tinismului ................. 268

§ 1. Locul na terii cre tinismului ..................................................... 268 § 2. Elemente de istorie a poporului evreu i a religiei sale ............. 269 § 3.Na terea i via a lui Isus ............................................................ 275 § 4. Condamnarea, r stignirea i învierea lui Isus ........................... 278 § 5. Organizarea primelor Biserici ................................................... 281

Capitolul 7. Educa ia, cultura i arta în epoca lui Augustus .............. 288

§ 1. Educa ia i înv mântul la romani ........................................... 288 § 2. Literatura ................................................................................... 295 § 3. Arhitectura i arta ...................................................................... 307

Capitolul 8. Împ ra ii Iulio-Claudieni .................................................. 311

§ 1. Tiberius (14-37) ........................................................................ 311 § 2. Caligula (37-41) ........................................................................ 319 § 3. Claudius (41-54) ....................................................................... 325 § 4. Nero (54-68) ............................................................................. 332

4.1. Marele incendiu al Romei ..................................................... 339 4.2. Conspira iile i moartea lui Nero .......................................... 343


Capitolul 9. Împ ra ii anilor 68-69 d.Cr. .............................................. 350 § 1. Galba (8 iunie 68-15 ianuarie 69) ............................................. 351 § 2. Otho (15 ianuarie 69-16 aprilie 69) ........................................... 352 § 3. Vitellius (2 ianuarie 69-20 decembrie 69) ................................ 353

DINASTIA FLAVIENILOR .................................................................. 355 Capitolul 10. Principatul roman în epoca împ ra ilor Flavieni ......... 355

§ 1. Vespasianus (69-79) .................................................................. 355 § 2. Titus (79-81) ............................................................................. 357 § 3. Domi ian (81-96) ....................................................................... 362

DINASTIA ANTONINILOR ................................................................. 368 Capitolul 11. Secolul de aur al Imperiului Roman .............................. 368

§ 1. Nerva (96-98) ............................................................................ 369 § 2. Traian (98-117) ......................................................................... 370

2.1. Aspecte privind politica religioas în timpul lui Traian ....... 372 2.2. Cucerirea Daciei ................................................................... 374

2.2.1. Primul r zboi dacic (101-102) ....................................... 379 2.2.2. Al doilea r zboi dacic (105-106). .................................. 383 2.2.3. Provincia Dacia i romanizarea ei ................................. 385

2.3. Consecin ele cuceririi Daciei ................................................ 390 2.4. R zboaiele cu par ii .............................................................. 393

§ 3. Hadrian (117-138) ..................................................................... 398 § 4. Antoninus Pius (138-161) ......................................................... 405 § 5. Marcus Aurelius (161-180) i Lucius Verus (161-169). ........... 406 § 6. Commodus (180-192) ............................................................... 410

DINASTIA SEVERILOR ...................................................................... 414 Capitolul 12. Împ ra ii anului de criz 193 i începutul Dinastiei Severilor ................................................................................................... 414

§ 1. Pertinax (anul 193) .................................................................... 414 § 2. Didius Iulianus (anul 193) ......................................................... 415 § 3. Septimius Severus (193-211) .................................................... 416 § 4. Caracalla (211-217) ................................................................... 422 § 5. Macrinus (aprilie 217-iunie/iulie 218) ...................................... 425

Cuprins 731

§ 6. Elagabal (218-222) .................................................................... 426 § 7. Severus Alexander (222–235) ................................................... 429

Capitolul 13. Agonia Principatului. Împ ra ii domniilor scurte ........ 434

§ 1. Maximinus Trax (235-238) ....................................................... 435 § 2. Anul 238 i învestirea a cinci împ ra i ...................................... 435

2.1. Coregen a lui Gordianus I i Gordianus II ............................ 436 2.2. Pupienus i Balbinus ............................................................. 437 2.3. Gordianus III ........................................................................ 438

§ 3. Filip Arabul (244-249) .............................................................. 438 § 4. Decius (249-251) ...................................................................... 439

4.1. Politica anticre tin a lui Decius .......................................... 440 § 5. Trebonianus Gallus (251-253) .................................................. 443 § 6. Aemilius Aemilianus (253) ....................................................... 443 § 7. Valerianus (253-260) ................................................................ 444

7.1. Valerianus i politica represiv împotriva cre tinilor ........... 444 § 8 Gallienus (253-268) ................................................................... 447

8.1. Crearea imperiului Galic al lui Postumus ............................. 451 § 9. Claudius al II-lea (268-270) ...................................................... 452 § 10. Quintillus (270) ....................................................................... 453 § 11. Aurelian (270-275) .................................................................. 453

11.1. Retragerea roman din Dacia ............................................. 456 § 12. Tacitus (275-276) .................................................................... 460 § 13. Florianus (276) ........................................................................ 460 § 14. Probus (276-282) .................................................................... 461 § 15. Carus 282–283) ....................................................................... 461 § 16. Numerian (283-284) i Carinus (283-285) .............................. 462

Capitolul 14. Societatea roman în secolul II-III d.Cr. ....................... 464

§ 1. Aspecte privind economia ......................................................... 464 1.1. Agricultura ............................................................................ 465 1.2. Industria i comer ul ............................................................. 466

§ 2. Structura social ........................................................................ 467 2.1. Ordinul senatorial ................................................................. 468 2.2. Ordinul ecvestru ................................................................... 469 2.3. Ordo decurionem .................................................................. 471 2.4. Plebea ................................................................................... 472 2.5. Sclavii ................................................................................... 472


§ 3. Arta i cultura ............................................................................ 477 3.1. Arhitectura i artele plastice ................................................. 477 3.2. Evolu ia înv mântului ........................................................ 481 3.3. Literatura .............................................................................. 487

3.3.1. Scriitori latini ................................................................. 487 3.3.2. Literatura cre tin .......................................................... 490

§ 4. Religia ....................................................................................... 493 Capitolul 15. Via a cotidian la romani ................................................ 501

§ 1. Casele romane. Str zile i circula ia. Forurile........................... 501 1.1. Tipuri de case i denumirile lor ............................................ 502

1.1.1. Casele romane din mediul rustic ................................... 502 1.1.2. Casele romane din mediul urban ................................... 504

1.2. Str zile i circula ia ............................................................... 514 1.3. Forurile ................................................................................. 517

§ 2 Vestimenta ia i igiena ............................................................... 522 2.1. Îmbr c mintea i toaleta b rba ilor ....................................... 522

2.1.1. Vestimenta ia ................................................................. 522 2.1.2. Înc l mintea ................................................................. 525 2.1.3. Toaleta masculin .......................................................... 526

2.2. Îmbr c mintea, cosmetica i coafura femeilor ..................... 529 2.2.1. Vestimenta ia ................................................................. 529 2.2.2. Machiajul i coafura femeilor ........................................ 530 2.2.3. Podoabele ...................................................................... 534

2.3. Necesit ile fiziologice cotidiene. Igiena corporal .............. 536 2.3.1. Latrinele ........................................................................ 536 2.3.2. B ile. Termele ............................................................... 537

§ 3. Timpul i m surarea lui ............................................................. 541 3.1. Aparate de m surat timpul. Diviziunile zilei ........................ 541 3.2. Calendarul ............................................................................. 545

§ 4. Când, ce i cum mâncau romanii .............................................. 551 § 5. Petrecerea timpului liber i divertismentul la romani ............... 564

5.1. No iunea de timp liber (otium) ............................................. 564 5.2. S rb torile ............................................................................. 564 5.3. Jocuri i spectacole (ludi) ..................................................... 570

5.3.1. Jocurile grece ti ............................................................. 573 5.3.2. Ludi circenses ................................................................ 575 5.3.3. Ludi scaenici ................................................................. 578

Cuprins 733

5.3.4. Ludi gladiatori ............................................................... 583 § 6. Sexualitatea la romani ............................................................... 604

PARTEA A IV-A. IMPERIUL ROMAN SUB FORMA DOMINATULUI .................................................................................... 630 Capitolul I. Începuturile Dominatului i tetrarhia .............................. 633

§ 1. Diocle ian (284-305) ................................................................. 633 § 2. Tetrarhia (285-305) ................................................................... 639 § 3. Sfâr itul tetrarhiei i apari ia diarhiei ........................................ 642 § 4. Diarhia (Constantin i Licinius) ................................................ 647 § 5. Constantin, unic conduc tor ...................................................... 651

5.1. Convertirea lui Constantin la cre tinism ............................... 652 5.2. Actul de toleran religioas din anul 313 ............................ 655 5.3. Întemeierea noii capitale, Constantinopol ............................ 657 5.4. Constantin i disputele religioase ......................................... 658 5.5. Sfâr itul domniei lui Constantin ........................................... 663

Capitolul II. Ultimii împ ra i romani din apus ................................... 665

§ 1. Mo tenitorii lui Constantin ....................................................... 665 § 2. Iulian (361-363) ........................................................................ 669 § 3. Iovian (363-364) ....................................................................... 673 § 4. Familia imperial valentinian i era împ ra ilor copii............. 673

4.1. Valentinian I (364-375) i Valens (364-378) ........................ 673 4.2. Gra ian (367-383) i Valentinian II (375-392) ..................... 675

§ 5. Theodosius I (379-395) ............................................................. 677 § 6. Imperiul roman dup Theodosius I ........................................... 684

6.1. Arcadius (395-408) i Honorius (395-423) .......................... 686 6.2. Theodosius II (408-450) ....................................................... 692

§ 7. Ioannes (423-425) ..................................................................... 694 § 8. Valentinian al III-lea (425-455) ................................................ 694 § 9. Ultimii ocupan i al tronului imperial de apus ........................... 696

9.1. Petronius Maximus (455) ..................................................... 697 9.2. Avitus (455-456)................................................................... 697 9.3. Maiorianus (457-461) ........................................................... 697 9.4. Severus III (461-465) ............................................................ 698 9.5. Anthemius (467-472) ............................................................ 698 9.6. Olybrius (472) ...................................................................... 698

734Roma Antică. O istorie pentru toţi

9.7. Glycerius (473-474) .............................................................. 698 9.8. Iulius Nepos (474-475) ......................................................... 698 9.9. Romulus Augustulus (475-476) ............................................ 699

Capitolul III. Iustinian, mo tenitorul cezarilor Romei ........................ 700 § 1. Începuturile dinastiei iustiniene ................................................ 700 § 2. Iustinian i recuceririle teritoriale ............................................. 708 § 3. Politica religioas a lui Iustinian ............................................... 711 § 4. Opera legislativ iustinian ....................................................... 713

4.1. Codex .................................................................................... 715 4.2. Digesta .................................................................................. 715 4.3. Institutiones .......................................................................... 719 4.4. Novellae constitutiones ......................................................... 720

Epilog .............................................................................................. 721

Partea I. Roma în epoca regalităţii • 7

CUVÂNT-ÎNAINTE

Suntem con tien i c orice demers de a expune luminii tiparului o istorie

milenar a Romei antice ne expune unui firesc risc de a omite fapte i evenimente, de a marginaliza personaje, de a exclude unele opera ii militare i manifest ri cu caracter politic, ceea ce ar nemul umi pe unii cititori aviza i.

Ampla i complexa civiliza ie roman cu fantasticul ei itinerar istoric poate reprezenta o scuz sau cel pu in circumstan e atenuante pentru oricine care se încumet a scrie despre unul din cele mai importante state ale antichit ii. Roma a fost cu certitudine cel mai întins stat mediteraneean care i-a extins teritoriile dincolo de bazinul M rii Mediterane, considerându-se st pâna lumii civilizate i locuite. Dincolo de frontierele ei, tot ce exista era socotit ca apar inând lumii barbare.

Romanii au creat un ora , o cetate, un stat, un imperiu, o civiliza ie care, f r s o supralicit m, a dovedit unicitate, în ciuda vicisitudinilor începutului, prin durat , universalitate i permanen a cu care este prezent chiar i ast zi în procesul de edificare a diverselor structuri politico-administrative, dar mai ales juridice. Gândirea i în elepciunea anticilor no tri precursori au perpetuat un foarte bogat i util tezaur de denomina iuni, expresii, dictoane, maxime de larg utilizare care reprezint cultur i istorie, domenii vitale oric rui om care vrea s dep easc nivelul de fiin biologic primitiv .

Diversele institu ii moderne de ast zi poart amprenta modelului roman deoarece dup anul 476 – care, strict formal, a însemnat sfâr itul Romei statale – institu iile romane au supravie uit i au reprezentat modele pentru noile structuri statale ce s-au format pe ruinele Romei i au trecut în Evul Mediu. Dreptul roman r mâne nemuritor fiind indestructibil implementat în structura istoric i ra ional a dreptului modern deoarece a dat na tere unor principii i reguli juridice care au permis crearea de forme i structuri politico-juridice ce reprezint matricea multor sisteme de drept privat existente ast zi.

Nu ne-am propus s fim nici exhaustivi, nici exclusivi ti i nici m car profund academici, scopul nostru fiind acela de a oferi cititorilor într-o lucrare de întindere relativ modest o imagine general i edificatoare asupra form rii, dezvolt rii i dispari iei unui stat i a unui neam care ne marcheaz i azi.


Activitatea noastr didactic de la nivel universitar ne-a eviden iat cu triste e c un num r nefericit de mare de tineri, i nu numai, au vagi cuno tin e ori n-au deloc despre istoria antic , în general, i cea a Romei, în special. Aceast constatare a reprezentat imboldul ini ierii unei astfel de lucr ri care are ca int mai multe categorii de cititori: elevi, studen i cu prec dere de la facult ile de drept precum i oricine dore te s ob in printr-o lectur accesibil , f r a fi nevoie de antecedente academice, informa ii despre istoria statului i poporului roman..

Roma i ale sale crea ii îl înv luie i pe omul secolului al XXI-lea etalându- i vraja monumentelor artistice, arhitecturale, literare i juridice, exercitând asupra vizitatorilor s i o imens capacitate de atrac ie. A vizita Roma f r s -i cuno ti zbuciumul civilizator al epocilor trecute înseamn a proceda la un itinerar inutil prin care nu faci decât s bifezi existen a unor edificii, ruine i reprezent ri artistice, mai mult sau mai pu in integrale, dar care nu- i vor dezv lui nimic din fascinanta lor istorie i glorie.

Roma ne-a l sat mo tenire structuri materiale inegalabile, ne-a transmis spiritul cre tin, precum i indestructibila gândire juridic . Roma nu a fost în l at într-o singur zi (Roma non fuit una die condita), dar a ajuns s conduc lumea1, iar cuvântul ei era f r drept de apel2.

1 Roma, caput mundi, regit orbis frena rotundi (Roma, capul lumii ce de ine frâiele

întregului univers). 2 Roma locuta, causa finita (Îndat ce Roma a decis, orice dezbatere era încheiat ).

Geografia şi demografia preromană 9

GEOGRAFIA ŞI DEMOGRAFIA PREROMANĂ

Peninsula italic este cea mai mic dintre cele trei peninsule medite-

raneene (greac , iberic i italic ) i este situat aproximativ în centrul bazi-nului M rii Mediterane, facilitând astfel leg turile cu celelalte zone europene, dar i cu Asia Mic i cu Africa.

Din punct de vedere al geografiei fizice, peninsula italic este flancat la nord de seme ii mun i Alpi, precum i de o ramur a acestora, mun ii Apenini, ce br zdeaz teritoriul italic de la nord c tre sud. Al turi de relieful muntos i deluros peninsula italic a oferit locuitorilor s i i zone de relief plat, precum câmpia din nord, bine alimentat de Alpi cu ap , dar i cu aluviuni ce au reprezentat un bogat îngr mânt natural. De asemenea, de-a lungul coastei vestice întâlnim o îmbinare fericit de câmpii i lan uri vulca-nice care au fertilizat aceste teritorii de es, f cându-le propice activit ilor rustico-agricole. Foarte succinta prezentare a geografiei fizice a peninsulei italice impune i men ionarea existen ei unor benefice p uni exploatabile vara în zonele muntoase, iar iarna în zonele de câmpie.

În zona central a peninsulei italice se afl o regiune numit Latium, descris de marele istoric Theodor Mommsen1 ca fiind str juit la est de mun ii Sabinilor i Ecvilor, la sud de mun ii Volscilor, la vest de Marea Tirenian . Acest teritoriu udat din bel ug de fluviul Tibru prezint elementele unei zone de câmpie ce cuprinde i o serie de ridic turi muntoase i coline fie sub forma unor stânci calcaroase, fie de origine vulcanic ale c ror cratere au devenit lacuri.

Câmpiile La iale, datorit reziduurilor vulcanice provenite în urma erup iilor mun ilor Albani, s-au dovedit fertile pentru practicarea agriculturii, având îns i impedimentul transform rii lor cu u urin în mla tini, ceea ce i-a obligat pe locuitori s procedeze la dren ri i asan ri.

Numeroasele ridic turi i culmi izolate, destul de abrupte la vremea aceea, fluviul Tibru care f cea leg tura cu marea i reprezenta o adev rat frontier natural , i-au determinat probabil pe primii locuitori s aleag astfel de locuri de a ezare care permiteau o mai sigur ap rare în fa a invaziei

1 Th. Mommsen, Istoria roman , vol. I, Ed. tiin ific i Enciclopedic , Bucure ti, 1987,

p. 36.


altora. Marele clasicist francez Pierre Grimal, citându-l pe Cicero, men ioneaz c zona colinar a Latiumului, de i era o regiune nes n toas din pricina mla tinilor, oferea în vârful colinelor un aer bun de respirat, iar v ile asigurau umbra necesar pe timpul caniculelor verii1. De asemenea, este men ionat rolul important jucat de Tibru, un adev rat „pl mân marin”, care permitea facile leg turi comerciale cu comunit ile vecine. În fine, se cuvine a preciza c zona Latium s-a bucurat i de p duri abundente – cu siguran , mult mai abundente decât cele din ziua de azi – fapt ce a permis locuitorilor zonei s foloseasc materialul lemnos pentru construc ii drept combustibil, dar i pentru ridicarea unor adev rate palisade de lemn.

Din punct de vedere demografic2, peninsula Italic este locuit înc din epoca paleoliticului (600.000-10.000 î.Cr.), constatându-se arheologic primele vestigii ale vie uirii umane spre anul 300.000 î.Cr.

În epoca neolitic (6000-1800 î.Cr.) locuitorilor zonei le sunt create – ca urmare a retragerii glacia iunii – pe lâng condi iile practic rii vân torii i pescuitului i premisele unei agriculturi primitive, fapt ce a permis consti-tuirea primelor a ez ri stabile. În aceast epoc se semnaleaz i imigra ia unor popula ii din bazinul oriental al M rii Mediterane.

Epoca bronzului (1800-1200 î.Cr.) marcheaz p trunderea în peninsul a primilor imigran i vorbitori de limbi indo-europene, creând dou tipuri de civiliza ie: în nord, cea a terramarelor, constând în locuin e lacustre construite pe piloni (palafite), o bogat ceramic neagr , numeroase arme i unelte de bronz, precum i practica inciner rii mor ilor; în sud se vorbe te de civiliza ia apeninilor cu locuin e sub form de colibe, mult instrumentar de bronz i existen a unor forme diferite de vase de ceramic de tipul amforei biconice. Aceste popula ii practicau ritul înhum rii.

Prima jum tate a mileniului I face trecerea la epoca fierului, r spândindu-se tehnica metalurgiei fierului, fapt ce va permite o puternic dezvoltare economic , social i politic a popula iilor italice. Zonele Etruria i Latium, regiuni care ne intereseaz în mod special, dau i ele dovad de o

înflorire str lucitoare, fiind generalizat practicarea inciner rii mor ilor i p str rii cenu ii în vase conice care imitau forma colibelor-urne, adic a locuin elor celor vii.

1 P. Grimmal, Civiliza ia roman , vol. I, Ed. Minerva, Bucure ti, 1973, pp. 6-7. 2 Horia C. Matei, O istorie a Romei antice, Ed. Albatros, Bucure ti, 1979, pp. 24-34.


Din punct de vedere demografic, întreaga peninsul italic prezint o situa ie foarte complex , cu numeroase grupuri de popoare, din care amintim: în zona de nord, nord-vest, ligurii1 i vene ii2, în nord-est; în zona central a peninsulei: latinii3, la gurile Tibrului, etruscii, în regiunea actualei Toscana (la nord de Tibru pân spre Apenini), umbrienii4, sabinii5, ecvii6, marsii7, volscii8, hernicii9; la sud îi g sim pe samni i10, iapygi11 i rutuli12; în actuala Sicilie se g seau sicanii i siculii13.

Toate aceste popula ii au dat na tere unei foarte mari variet i de limbi, tradi ii i culturi care i-au pus amprenta în cuantumuri i moduri diferite asupra viitoarei civiliza ii romane.

Istoria peninsulei italice men ioneaz îns i sosirea pe aceste meleaguri a popula iei celtice (gallice)14. Momentul sosirii primilor cel i nu poate fi

1 Popula ie indo-european foarte r spândit la malul M rii Mediterane (din peninsula Iberic pân în Etruria), redus teritorial de cel i i etrusci la zona nord-vestic a peninsulei italice, regiune care i azi se nume te Liguria.

2 Popula ie italic de origine illiric stabilit la începutul mileniului 1 î.Cr. în zona cursului inferior al Padului. Au creat ora ul Vene ia.

3 Popula ia existent în zona Latium care a fondat numeroase localit i, dintre care cea mai important a fost Roma.

4 Vechi popor italic a ezat între ara sabinilor i Etruria. Împreun cu etruscii i samni ii vor participa la r zboaiele samnite contra Romei în sec. al III-lea î.Cr.

5 Sunt printre cei mai vechi locuitori din Latium i sunt considera i al turi de latini component etnic esen ial a Romei din epoca înfiin rii ei.

6 Popula ie a ezat la est de zona Latium i înrudit cu samni ii. A dus numeroase r zboaie cu Roma, fiind învins definitiv în sec. al IV-lea î.Cr.

7 Popula ie tribal din Italia central , aliat a Romei în r zboiul cu samni ii, r spl tit cu acordarea cet eniei romane între anii 91-89 î.Cr.

8 Veche popula ie italic situat în apropierea Romei, între Latium i Campania, a dus numeroase r zboaie cu Roma republican în sec. al V-lea – al IV-lea î.Cr.

9 Popula ie tribal italic a ezat în zona dealurilor existente la sud-est de Roma i intrat foarte de timpuriu sub influen a roman , f când alian cu ace tia (486 î.Cr.) al turi de latini în luptele cu etruscii. Ulterior (306 î.Cr.), se aliaz cu samni ii determinându-i pe romani s -i transforme din alia i în supu i.

10 Popula ie ce a ocupat regiunea Samnium aflat la nord de Latium. Scriitorii antici îi prezint pe samni i ca fiind una din neamurile cele mai puternice din peninsula Italic . Au purtat mai multe i celebre r zboaie cu Roma.

11 Popula ie de origine illiric , au traversat Marea Adriatic i s-au a ezat în sudul peninsulei italice, zona Calabria.

12 Popula ie latin , pu in numeroas , având centrat re edin a în jurul localit ii Ardea, la 30 km. sud de Roma.

13 Ambele popula ii sunt considerate ca vechi locuitoare a Siciliei, cu origini incerte, aflate în insul înaintea coloniz rii grece ti din sec. al VIII-lea – al VI-lea î.Cr.

14 Popor indo-european care prin unele ramuri ale sale a migrat din centrul Europei spre peninsula italic , invadând în sec. IV î.Cr. zona Latium.


datat cu precizie, dar arheologii înclin s cread c p trunderea lor în penin-sul s-ar fi petrecut pe la mijlocul secolului al V-lea î.Cr. în mai multe valuri succesive.

Dintre toate popula iile învecinate zonei Latium, cele care au marcat în mod deosebit evolu ia civiliza iei romane au fost etruscii i grecii.

Etruscii

Poporul etrusc, originile sale, au creat dispute începând cu istoricii antici i continu pân în zilele noastre l sând înc neelucidate, cel pu in par ial,

numeroase mistere legate de limba i civiliza ia acestui neam. Ceea ce tim cu certitudine este a ezarea etruscilor în zona central a

peninsulei italice aproximativ în regiunea Toscanei de ast zi, fiind desp r i i de latini prin intermediul fluviului Tibru.

Denumirea de etrusci provine de la romani deoarece grecii îi numeau tirsenieni sau tirenieni, aceasta din urm denomina iune fiind i cea care a determinat „botezarea” m rii ce scald coastele vestice ale peninsulei ca fiind Marea Tirenian .

Conform celor indicate de Herodot1, etruscii ar fi originari din Lydia2 unde din cauza foametei au fost nevoi i s migreze în secolul al XIII-lea î.Cr., spre Europa având în fruntea lor pe un conduc tor numit Tyrrhenos de la care au i împrumutat numele de tirenieni. Influen a i de Herodot, unii din celebrii scriitori romani (Vergiliu, Ovidiu, Hora iu) i-au numit pe etrusci ca fiind lidieni.

În opinia altui istoric antic, Dionysios din Halicarnas3, etruscii ar fi un popor foarte vechi, b tina i de origine italic , a c ror civiliza ie prezint elemente de singularitate tocmai prin faptul c au fost primii i cei mai vechi locuitori ai zonei.

1 Istoric grec n scut în ora ul Halicarnas (Asia Mic ) în jurul anului 484 î.Cr., a c l torit

mult în Orientul Apropiat, Egipt, Libia, Imperiul Persan, Italia, stabilindu-se pentru mult vreme la Atena. A devenit celebru prin scrierile sale literare i istorico-geografice, opera sa, în ciuda unor inexactit i, r mâne principala surs de informa ii din epoc despre istoria Greciei, a unei p r i din Asia Mic i chiar Egipt.

2 Stat antic din vestul Anatoliei, zon aflat ast zi în Turcia pe malul M rii Egee. În timpul domina iei romane a f cut parte din provincia roman Asia.

3 Istoric i retor roman de origine greac (sec. I î.Cr. – c.10 d.Cr.) care a emigrat la Roma în anul 30 î.Cr. unde a scris despre istoria Romei (Antichit ile romane) pân în anul 266 î.Cr. Lucrarea este bine scris i documentat , dar prezentat într-un mod favorabil romanilor. Din opera sa istoric a rezistat timpului doar o parte, circa zece c r i.


Disputa nu este tran at nici ast zi, dar cei mai mul i istorici converg spre ideea c este mai pu in important originea poporului etrusc, esen ial fiind faptul incontestabil c ace tia au reu it cl direa unei civiliza ii înflo-ritoare în peninsula Italic , influen ând decisiv popula iile înconjur toare i în special pe romani.

Se poate afirma f r a gre i c civiliza ia etrusc are puternice iriza ii orientale (limba, statutul femeii, structura divinit ilor, elemente de art ), fiind mult superioar fa de cea a celorlalte grup ri de locuitori, având i o limb total diferit , înc plin de mistere, i r mas în cea mai mare parte a ei nedescifrat .

Limba etrusc nu face parte din grupul limbilor indo-europene, dar a beneficiat de existen a unui alfabet, ceea ce a permis ca în ciuda diferen elor esen iale de limb etruscii i latinii s creeze un fond cultural comun1.

O prim i foarte important caracteristic a civiliza iei etrusce a constituit-o faptul c ea era una de tip urban, prima de acest tip din peninsul , în compara ie cu ceilal i locuitori care se încadrau într-un sistem de locuire i trai de tip rural. Edificarea ora elor etrusce trebuia s respecte regulile reli-gioase impuse de C r ile Ritualice, fiecare ora beneficiind de o zon sacr (pomerium) pe care o vom g si i la Roma i la viitoarele centre urbane înfiin-ate de aceasta. Templele i cl dirile publice erau construite pe baza unui plan

urbanistic prestabilit, existând i re ele stradale ce denot grija pentru siste-matizarea localit ilor, practic de asemenea preluat ulterior de romani.

Etruscii i-au ales conduc tor un monarh local2 care era rege, comandant militar i ef religios. Însemnele puterii erau reprezentate de fascii3, de coroana de aur, tronul de filde i sceptrul cu vultur, simboluri preluate de c tre regii romani i unele chiar de c tre magistra ii republicani. Regele etrusc era ajutat în conducerea cet ii de un grup de oligarhi (aristocra i) din rândurile c rora erau ale i magistra ii anuali (zilath) care în sec. al VI-lea i al V-lea î.Cr. l-a îndep rtat pe monarh, preluând, cu excep ia cet ii Veia, conducerea ora elor. Înl turarea regilor de la conducere a determinat un motiv în plus la neîn elegerile existente între diferitele ora e-cet i, unele din ele fiind conduse de o dictatur militar în frunte cu un lucumon, iar altele au adoptat forma constitu ional a unei republici aristocratice.

1 M. Bordet, Istoria Romei antice, Ed. Lider, Bucure ti, 1998, p. 15. 2 Conduc torii etrusci purtau numele de lauchme (în limba etrusc ), respectiv lucumon

(în limba latin ). 3 Snop de nuiele înm nuncheate în care se afla fixat o secure, semn al dreptului de a

aplica pedepse, purtat de cei ce-l precedau pe conduc tor.


Ora ele etrusce erau organizate sub forma unor state autonome, fiind cunoscut i existen a unei Ligi a celor dou sprezece cet i, f r îns ca aceast unire s fie suficient de puternic datorit unor interese primordiale locale, fapt ce va fi în favoarea Romei în r zboiul dus împotriva etruscilor.

Societatea etrusc , din punct de vedere al structurii sociale, ne eviden-iaz existen a unei clase aristocratice puternice, bogate i dominante în

opozi ie cu categoria mare de lucr tori agricoli, truditori în mine i în diverse ateliere industriale.

Din punct de vedere economic, Etruria a g sit calea îmbog irii prin exploatarea minelor, prin practicarea intens a comer ului, dar i a pirateriei. Etruscii au de inut la Marea Mediteran numeroase porturi i o puternic flot cu ajutorul c rora f ceau atât comer maritim, cât i jafuri piratere ti.

Sub aspect cultural, etruscii s-au dovedit superiori tuturor popoarelor din jur atât din punct de vedere religios, cât i al artei i arhitecturii practicate.

Pe plan religios, etruscii s-au dovedit a fi foarte evlavio i, de inând mai multe c r i sacre (libri rituales) prin care erau stabilite ritualurile pentru cet i, dar i pentru oameni, având prev zute reguli speciale privind tehnica prezicerilor, a haruspiciilor (libri haruspicinales) prin care încercau s desci-freze voin a zeilor ca urmare a cercet rii organelor interne ale diverselor viet i sacrificate, reguli de interpretare a tr snetelor i a fulgerelor (libri

fulgurales) prin care prevesteau evenimente din via a cotidian a omului, impunând totodat o anumit conduit uman pentru via a de dincolo de moarte (libri acheruntici). Este evident c redactarea c r ilor sacre este mai târzie, dar ele con in elemente de doctrin care pot fi datate într-o epoc timpurie. În momentul în care regulile ritualice au fost men ionate în înscri-suri aceast culegere sacr a fost denumit disciplina Etrusca.

Interesante sunt ideile etruscilor despre destinele finale ale omului care ajunge ori în Paradis (loc pl cut, r coros în care oamenii benchetuiau i ascultau muzic ), ori în Infern (loc trist, plin de suferin i schingiuiri, unde dominau ni te divinit i pe jum tate oameni, pe jum tate animale), fapt ce îi determina pe cei din clasa aristocratic s - i ridice cavouri bogate i frumos decorate cu fresce i basoreliefuri.

Panteonul divinit ilor etrusce era foarte diversificat i complex, fiind diferit de la o cetate la alta, dar puternic influen at de existen a divinit ilor grece ti, a a cum mai târziu vom g si o astfel de influen în Panteonul divinit ilor romane.


Conform opiniei unor istorici francezi1 care îi citeaz pe Martianus Capella2 i pe Cicero3, o ordine a zeilor toscani ar fi fost urm toarea:

Tinia (Zeus la greci; Jupiter la romani); Uni (Hera le greci; Iunona la romani); Menerva (Athena la greci; Minerva la romani); Nethuns (Poseidon la greci; Neptun la romani); Maris-Mars (Ares la greci; Marte la romani); Turan (Afrodita la greci; Venus la romani); Hercle (Herakles la greci; Hercule la romani); Turms (Hermes la greci; Mercur la romani); Fufluns (Dionysos la greci; Bacchus la romani); Sethlaus (Hephaistos la greci; Vulcan la romani). Zeul Tinia a fost divinitatea central ce î i exercita puterea prin tunete i

tr snete, dar nu interac iona direct cu oamenii, ci î i încredin a poruncile spre executare altor zeit i mari al c ror nume nici m car nu trebuia pronun at pentru a nu s vâr i un sacrilegiu.

Din punct de vedere al artei etrusce, se poate remarca gustul special al etruscilor spre decora iuni, eviden iindu-se predilec ia spre utilizarea intensiv a culorilor, fiind i foarte receptivi la influen ele din afar , la început din rile din Orient, mai apoi din lumea elenistic . Aceasta din urm î i las decisive amprente în arta sculptural , dar i în pictur i în ceramic .

Arhitectura s-a dovedit a fi o preocupare deosebit pentru etrusci, ei excelând în organizarea centrelor urbane, a construc iilor de temple i a ridic rii i amenaj rii locurilor funerare, construindu-se adev rate morminte princiare. Fortifica iile ora elor erau realizate cu piatr lefuit , iar templele i cl dirile publice au fost edificate pe funda ii solide de piatr .

Dezvoltarea economic , precum i a ezarea geografic limitrof cu marea au permis realizarea unei adev rate expansiuni etrusce atât în bazinul M rii Mediterane (reu ind s controleze Corsica), cât i în Latium, precum i

1 R. Bloch, J. Cousin, Roma i destinul ei, vol. 1, Ed. Meridiane, Bucure ti, 1985, pp. 47-48.

2 Martianus Capella a tr it i i-a scris opera în sec. al V-lea d.Cr. A fost un cunoscut enciclopedist din Cartagina care în lucrarea Nunta Filologiei cu Mercur, sub o form alegoric , i-a expus opinia despre cele „ apte arte liberale” (gramatica, dialectica, retorica, geometria,

aritmetica, astronomia i armonia). 3 Marcus Tullius Cicero (106 î.Cr.-43 î.Cr.), om politic, filosof, avocat i celebru orator a

compus peste o sut de discursuri din care ne-au parvenit, unele doar în stare fragmentar , un num r de 58. A scris lucr ri cu caracter filosofic, a între inut o vast coresponden , dar a fost i autor de versuri i poeme.


în Campania unde au cucerit ora ele Capua, Nola i Pompei. Prin intrarea etruscilor în zona de influen greceasc era inevitabil i replica acestora din urm care în anul 524 î.Cr., cu ocazia r zboiului pentru ora ul grecesc Cumae (colonie greac situat în golful Neapole), conduc torul acestei colonii, Aristodemos1, a aplicat etruscilor o sever înfrângere, fapt care se va repeta în jurul anului 505-506 î.Cr. în b t lia de la Aricia2, moment din care latinii au devenit un adev rat tampon între Etruria i Campania. În sfâr it, în anul 474 î.Cr., în b t lia naval de la Cumae, grecii i alia ii lor au distrus flota naval a etruscilor punând cap t oric ror preten ii ale acestora în sudul peninsulei. Alungarea ultimului rege etrusc de la Roma a însemnat sfâr itul domina iei etrusce i în zona Latium, chiar dac au mai existat tendin e de recucerire a acestui teritoriu.

Grecii

Leg turi foarte strânse i benefice au avut popoarele italice cu lumea elenistic care a l sat o puternic amprent cultural , politic , dar i etnic .

Începând din a doua jum tate a secolului al VIII-lea î.Cr. i continuând în secolele al VII-lea i al VI-lea î.Cr. grecii au întemeiat o serie de colonii începând cu Sicilia i continuând cu extremitatea cizmei peninsulei italice i a regiunii Campania.

Influen a grecilor a reprezentat mult mai mult decât un simplu schimb de m rfuri, ei determinând, printre altele, apari ia în peninsul a culturilor de vi -de-vie i m slini. În opinia istoricului Th. Mommsen, m slinul ar fi fost cultivat mai întâi pe coastele occidentale ale peninsulei, dar romanii au apreciat foarte mult atât m slinul, cât i vi a-de-vie, butucii acestora fiind îngriji i în chiar mijlocul forului ora ului3.

Este de necontestat faptul c evolu ia Romei antice a fost indestructibil legat de lumea i civiliza ia elen . Istoricii sus in c grecii au preluat de la fenicieni o form de alfabet scris pe care l-au modificat i adaptat specificului

1 Aristodemos Malakos a ajuns cu ajutorul armatei tiran al coloniei grece ti Cumae (Kyme) i a impus o serie de reforme sociale, nemul umind aristocra ia oligarhic local . Conform tradi iei, la curtea sa s-ar fi refugiat ultimul rege roman unde a i murit în exil. Aristodemos a fost ucis cu întreaga sa familie în anul 490 î.Cr. de c tre aristocra ii care au recucerit puterea în cetate.

2 Aricia (azi, Arricia) a fost o important cetate a latinilor situat la poalele Muntelui Albanus, fiind i centru al Ligii latine. Ora ul a fost supus în cele din urm de romani, ajungând în perioada Imperiului la rangul de municipiu. A fost ora ul unde s-a n scut Atia, mama lui Augustus.

3 Th. Mommsen, op. cit., p. 119.


limbilor indo-europene i pe care, prin intermediul coloniei de la Cumae, l-au transmis i popoarelor italice.

Grecii au dat popoarelor italice i primele lec ii de art tiin ific a

purt rii r zboiului, determinându-i pe romani s adopte forma iunea de lupt în rânduri strânse de tip falang (phalanx) prin utilizarea l ncierilor care purtau armuri. Se poate afirma f r nicio îndoial c în timp, tiin a, filosofia, literatura (îndeosebi prin poezie), artele i priceperea militar a grecilor au avut o profund influen asupra popoarelor italice, cu referire special la romani.

Un istoric i clasicist român de mare anvergur 1 remarc existen a unor tr s turi comune între greci i romani extrem de importante care au determinat evolu ia unui anumit tip de civiliza ie. Astfel, la ambele popoare g sim sistemul ora ului-stat, denumit polis la greci i civitas la romani, ceea ce a determinat crearea unor institu ii specifice pentru o astfel de organizare politico-administrativ . Mediul i localit ile rurale erau privite i tratate ca un teritoriu dominat i dependent de ora ul dominator.

Un alt element comun greco-roman l-a reprezentat concep ia spiritual idealist conform c reia omul a reprezentat m sura tuturor lucrurilor, ra iunea de a fi a universului, scopul acestuia. Din aceast concep ie rezult i atitudinea grecilor i romanilor fa de divinit i, o atitudine respectuoas , dar demn i nicidecum una servil i umilitoare, a a cum se prezentau lucrurile în Orient.

Se remarc de asemenea importan a pe care au acordat-o atât grecii, cât i romanii procesului educa iei, una mai sportiv la greci i o alta înclinat

spre civism la romani, ambele popoare, în opozi ie fa de practicile orientale, adoptând o atitudine moral cump tat atât în rela iile interumane, cât i în raporturile lor cu zeit ile.

Din punct de vedere religios, romanii au fost impresiona i i influen a i de mitologia greac 2 care reprezint azi una din cele mai mari comori

1 E. Cizek, Istoria Romei, Ed. Paideia, Bucure ti, 2010, pp. 12-15. 2 Mitologia greac reprezint o comoar cultural unic , incomparabil ce a permis

oamenilor ca prin intermediul miturilor s explice fenomene naturale i evenimente greu de în eles în epoca vremii. În contrast cu mitologiile altor culturi, mitologia greac s-a dovedit a fi una optimist , fapt ce a f cut-o extrem de atractiv i de popular . A se vedea Guus Houtzager, Mitologia greac . Enciclopedie complet , Ed. Corint, Bucure ti 2008; Kevin Osborn, Dana L. Burges, Ghid esen ial de mitologie clasic , Ed. Paralela 45, 2006; Florence Noiville, Mitologia roman , Ed. Meteor Press, Bucure ti, 2006; Robert Graves, Miturile Greciei antice, Ed. Polirom, Bucure ti, 2018.

romulus gidro roma antica bt - cdn4.libris.ro antica. o istorie pentru... · 732 roma antică. o...

Documents