1

2

Robin Cook

FRICA DE MOARTEv.2.0

În române te:Simina Teodora Coman i Daniel Coman

www.virtual-project.eu

EDITURA ZZ, 1995

1988 by Robin Cook

3

MUL UMIRI

Aceast carte nu ar fi putut fi scris f sprijinul iîncuraj rile tuturor prietenilor mei care m-au ajutat în perioadeledificile.

ti i cu to ii cine sunte i acei prieteni i v exprim din toatinima întreaga mea recuno tin .

DEDICA IE

Fratelui meu mai mare, Lee i surorii mele mai mici, Laurie.Niciodat nu m-am aflat între doi oameni mai cumsecade.

Cu mul umiri domnului dr. Iorgu PavelTraduc torii

4

PROLOG

11 octombrie, miercuri dup -amiaz . Apari ia nea teptat aproteinelor str ine a fost ca un echivalent molecular al ciumei.Era o sentin la moarte ce nu putea fi amânat , iar CedricHarring nu avea nici cea mai mic idee despre drama care avea sse petreac în organismul s u.

Spre deosebire de el, celulele individuale ale corpului s u tiaucu precizie care vor fi consecin ele dezastruoase ale acestuifenomen. Noile proteine misterioase care se îngr diser înmijlocul lor i le str punseser membranele erau cople itoare,

când ca enzimele concepute s in piept nou-veni ilor s fieinsuficiente i total ineficiente. În interiorul hipofizei lui Cedric,noile proteine ale mor ii reu iser s se prind cu putere derepresorii care inhibau genele hormonului mor ii. Din acelmoment, o dat cu expunerea genelor fatale, rezultatul erainevitabil. Hormonul mor ii a început s fie sintetizat în cantit i

precedent. P trunzând în circuitul sanguin, hormonul ainundat în scurt timp tot organismul lui Cedric. Nici o celul numai era imun . Sfâr itul a devenit doar o chestiune de timp.Cedric Harring a început astfel s se dezintegreze în elementelesale astrale.

5

1

Durerea p rea provocat de un pumnal incandescent înfipt înpiept. Ea radia în sus, ajungând la paroxism i paralizândmaxilarul i bra ul stâng. Brusc, Cedric fu cuprins de groaza pecare i-o d dea însp imânt toarea presim ire c va muri. CedricHarring nu mai experimentase niciodat pân atunci acestsentiment.

Instinctiv, î i încle i mai tare mâinile pe volan, reu ind scontroleze cât de cât vehiculul care se strecura prin trafic. Sim ea

nu mai are aer. De pe strada Berkeley se angaj pe StorrowDrive, una din arterele principale din centrul ora ului Boston iacceler , îndreptându-se spre vest i contopindu-se cu traficulinfernal. Imaginea drumului plutea înaintea ochilor s i, apoi seîndep rta, de parc totul s-ar fi aflat la cap tul unui tunel.

Cu o voin ie it din comun, Cedric lupta cu întunericul careamenin a s -l înghit . Pu in câte pu in, imaginea începu sdevin mai clar . Era înc în via . În loc s opreasc , instinctul îidict c singura lui ans era s ajung în cel mai scurt timp laun spital. Printr-o fericit coinciden , spitalul Good Health Planse afla în apropiere. Mai rezist un pic, se îndemn el.

Durerea era înso it de o transpira ie abundent , care i-acuprins la început fruntea i în scurt timp întregul corp.Broboanele de sudoare i se prelingeau în ochi, provocându-iusturimi, dar Cedric nu se încumeta s lase volanul din mâinipentru a se terge. În momentul în care ie i din autostrad i seangaj pe Fenway, o zon verde a Bostonului, durerea reveni,ap sându-i pieptul ca o ching din o el. Ma inile din faîncetiniser înaintea unui semafor. Cedric nu putea s opreasc .Nu mai avea timp. Aplecându-se înainte, claxon i trecu cu toatviteza prin intersec ie. Câteva ma ini abia reu ir s -l evite lanumai câ iva centimetri. V zu fe ele oferilor cuprin i de spaimi furie. Acum rula pe Park Drive, dep ind pe partea stâng

cartierul Back Bay i parcurile neîngrijite din zon . Durereadevenise constant , acut i cople itoare. Abia mai putea respira.

Spitalul era undeva în dreapta, pe locul în care se aflase cândva

6

blocul Sears. Înc pu in. Te rog… Undeva deasupra se z rea unuria indicator alb, pe care ap rea o s geat ro ie i cuvântulURGEN scris cu litere de aceea i culoare.

Cedric reu i s ajung direct pe platoul camerei de gard , apoifrân în ultimul moment i se izbi în bordura de beton. Se pr bu ipeste volan, atingând claxonul. Abia mai respira.

Prima persoan care ajunse la ma in fu paznicul spitalului.Acesta smulse portiera i, observând paloarea însp imânt toare alui Cedric, strig dup ajutor. Cedric abia putu s îndruge: „Odurere în piept.” Asistenta ef , Hilary Barton, î i f cu apari ia ichem o brancard . Când asistentele i paznicul spitaluluireu ir s -l scoat din ma in , sosi i un rezident de la camera degard , care îi ajut s a eze bolnavul pe targ . Numele s u eraEmil Frank i lucra ca rezident de numai patru luni. i el observpaloarea i transpira ia abundent a pacientului.

— Diaforez , spuse el cu autoritate. Probabil un atac de inim .Hilary î i d du ochii peste cap. Bineîn eles c era un atac de

inim . Se gr bi s duc pacientul în untru, neb gându-l înseam pe doctorul Frank, care- i pusese deja stetoscopul iîncerca s asculte b ile inimii lui Cedric.

De îndat ce ajunser la sala de tratament, Hilary ceru s i seaduc tubul de oxigen, instala ia de perfuzie i aparatul – pentruelectrocardiogram , ocupându-se personal de prinderea celor treielectrozi. Imediat ce Emil porni perfuzia, asistenta îi suger scear 4 mg de morfin pentru a i le administra de urgenbolnavului.

Pe m sur ce durerea se mai domoli, mintea lui Cedric devenimai clar . De i nimeni nu îi spusese, tia c suferise un atac decord. Mai tia c fusese la numai un pas de moarte. Chiar iacum, când avea în fa a ochilor masca de oxigen, instala ia deperfuzie i electrocardiograful care împr tia pe jos metri dehârtie, Cedric î i d du seama c niciodat nu se sim ise maivulnerabil.

— O s v mut m la sec ia de boli coronariene, spuse Hilary.Sta i lini tit, o s v face i bine, ad ug ea, b tându-l u or pemân .

Bolnavul încerc s zâmbeasc .— Am sunat-o i pe so ia dumneavoastr . Trebuie s soseasc

7

dintr-o clip în alta.Sala de tratament intensiv a sec iei de boli coronariene era

foarte asem toare, din punctul de vedere a lui Cedric, cucamera de gard i cel pu in la fel de însp imânt toare. Se aflauacolo o mul ime de aparate electronice sofisticate i ultramoderne.Cedric î i auzea b ile inimii amplificate sub forma unui sunetmecanic, iar când î i întoarse capul v zu pe monitorul rotund olinie fosforescent , frânt din când în când de un impuls scurt.

De i aparatele îi creau un sentiment de team , prezen atehnologiei de vârf îl lini tea. i mai lini titoare era sosirea însec ie a doctorului s u, care fusese chemat prin pager la scurtvreme dup internarea lui.

Cedric fusese pacientul doctorului Jason Howard timp de cinciani. Începuse s -l consulte pe acesta atunci când efii s i de laBoston National Bank luaser m sura de a obliga personalul deconducere s i fac un control medical anual. Atunci când înurm cu mai mul i ani doctorul Howard i-a vândut peste noaptecabinetul particular i s-a al turat medicilor de la Clinica demedicin preventiv , Cedric l-a urmat cu con tiinciozitate.Aceasta a necesitat trecerea de la sistemul de asigurare aasisten ei medicale de tip Blue Cross la sistemul cu platanticipat , atrac ia principal constituind-o însu i doctorulHoward i nu spitalul în sine, a a cum Cedric l-a f cut pe doctor

în eleag în termeni foarte clari.— Cum v sim i? întreb Jason strângând bra ul lui Cedric,

s i ia îns ochii de pe monitorul electrocardiografului.— Nu… grozav, rosti Cedric pe un ton sfâr it.Fusese nevoit s trag de mai multe ori aer în piept pentru a

putea scoate cele dou cuvinte.— Am s v rog s încerca i s v relaxa i.Cedric închise ochii. „S m relaxez! Bun glum .”— V doare r u?Cedric încuviin din cap. Obrajii îi erau sc lda i de lacrimi.— Mai administra i-i o doz de morfin , ceru Jason.La pu in vreme dup cea de-a dou doz , durerea deveni mai

suportabil . Doctorul Howard discuta cu rezidentul, dorind s seasigure c fuseser luate probele de sânge necesare i cerându-iacestuia s -i aduc un anume tip de sond . Cedric îl privea. Se

8

lini tea numai la vederea profilului pl cut, acvilin al lui Howard isim ind siguran a i autoritatea acestuia. Dar cel mai mult sim eacompasiunea doctorului Howard. Doctorul Howard era sincerpreocupat de starea lui.

— Va trebui s aplic m o mic procedur , îl auzi spunând peJason. Vrem s introducem o sond Swan-Ganz, pentru a afla cese întâmpl acolo, în interior. O s v facem o anestezie local ,

a c nu o s doar , bine?Cedric încuviin . În ceea ce-l privea, doctorul Howard avea

mân liber s fac tot ce considera c e necesar. Aprecia în moddeosebit felul de a fi al doctorului. Nu le vorbea niciodat de suspacien ilor s i. N-o f cuse nici m car în urm cu trei s pt mâni,când Cedric se prezentase pentru controlul periodic i cândHoward îl cic lise în leg tur cu regimul lui prea bogat încolesterol, cu prostul obicei de a fuma dou pachete de ig ri pe zii cu lipsa de mi care. „Ce bine ar fi fost dac ascultam de

sfaturile lui”, gândi Cedric. Dar în ciuda criticii zdrobitoare pecare doctorul Howard o f cuse stilului s u de via , doctorulfusese nevoit s recunoasc faptul c analizele îi ie iser bine.Colesterolul nu era prea mare, iar electrocardiograma nu indicasenici o problem . C tând curaj, Cedric amânase tentativele de ase l sa de fumat i de a se apuca de sport.

Apoi, la mai pu in de o s pt mân dup acel control, Cedric aavut senza ia c luase o grip . Dar acesta n-a fost decâtînceputul. Sistemul s u digestiv a început s se deregleze i ocriz de artrit l-a chinuit cumplit. Pân i vederea p rea cîncepe s -i sl beasc . Î i aminti c într-o bun zi i-a spus so ieilui c se sim ea de parc ar fi îmb trânit cu treizeci de ani. Aveatoate simptomele pe care le avusese i tat l s u în ultimele luni devia , petrecute într-un sanatoriu particular. Uneori, când seprivea pe nea teptate în oglind , avea chiar impresia c vedestafia b trânului.

În ciuda ultimei doze de morfin , Cedric sim i o nou durereascu it , de parc pieptul i-ar fi fost str puns de un pumnalîncins. Avu din nou senza ia din ma in , c se afl într-un tunel.Îl mai vedea înc pe doctorul Howard, dar acesta se afla foartedeparte, iar vocea i se auzea din ce în ce mai stins. Apoi tunelulîncepu s se umple de ap . Cedric avu o tres rire i încerc din

9

sputeri s înoate spre suprafa . Bra ele sale loveau aerul cufrenezie.

Mai târziu, Cedric î i rec cuno tin a pentru câteva clipe.În timp ce se lupta s revin la realitate, sim i o ap sareintermitent pe piept i un obiect str in în gât. Cinevaîngenunchease al turi, încruci ându- i mâinile pe toracele s u.

În momentul în care în piept se produse o violent explozie,Cedric scoase un strig t de durere, apoi întunericul coborî asupralui ca un a ternut de plumb.

***Moartea fusese du manul dintotdeauna al doctorului Jason

Howard. Ca rezident la spitalul Massachusetts General duseseaceast credin la extrem , necedând niciodat în fa a unui stopcardiac decât dup insisten ele vreunuia dintre efii s i.

Acum refuza s cread c un om de cincizeci i ase de ani, pecare el îl examinase cu numai trei s pt mâni în urm i îl g sise

tos, era pe punctul de a muri. Pentru el era un afrontpersonal.

Ridicându- i privirea c tre monitorul care indica înc oactivitate EKG normal a inimii, Jason puse mâna pe gâtul luiCedric. Pulsul nu se mai sim ea.

— Aduce i-mi un ac pentru punc ie, ceru el. i cineva s -i iatensiunea arterial .

În timp ce palpa pieptul bolnavului pentru a g si apendicelexifoid, primi un imens ac pentru punc ie cardiac .

— Pacientul nu mai prezint tensiune arterial , îi spuse PhilipBarnes, anestezistul care r spunsese la apelul codificat ce sedeclan ase în momentul producerii stopului cardiac.

Anestezistul introdusese un tub endotraheal în traheea luiCedric i acum îl ventila ap sând ritmic burduful aparatuluipentru respira ie asistat .

Pentru Jason diagnosticul era cât se poate de clar: rupturcardiac . De i electrocardiograful continua s func ioneze, nu seînregistra nici o ac iune de pompare a inimii i predominant erastarea de disociere electromecanic . Aceasta nu putea însemnadecât un singur lucru. Por iunea inimii lui Cedric care fuseselipsit de por ia ei de sânge se sp rsese ca o boab de strugurezdrobit . Pentru a confirma cutremur torul diagnostic, Jason

10

împlânt acul pentru punc ie în pieptul lui Cedric, str pungândînveli ul pericardic. Când trase pistonul, seringa se umplu desânge. Nu mai exista nici un dubiu. Inima lui Cedric se sp rsesepur i simplu.

— S -l ducem imediat la chirurgie, strig Jason, apucând cuputere bara din cap tul patului.

Philip arunc o privire plin de subîn eles lui Judith Reinhart,asistenta efa a sec iei de boli coronariene. Amândoi tiau c nuavea nici un rost. În cel mai bun caz l-ar fi putut pune pe Cedricla un aparat de circula ie extracorporal , dar dup aceea ce vormai putea face?

Philip opri ventilarea pacientului. Dar în loc s ajute i el laîmpingerea patului, se duse la Jason i-i puse u or bra ul peum r, încercând s -l opreasc .

— Trebuie s se fi produs o ruptur cardiac . tii bine. i eutiu. Pe sta l-am pierdut, Jason.

Jason f cu un gest de împotrivire, dar Philip îl inu i maistrâns. Privi chipul sidefiu al lui Cedric. tia c Philip aveadreptate. De i nu-i f cea pl cere s recunoasc , pacientul erapierdut.

— Ai dreptate, spuse el, l sându-se f tragere de inim scosdin sec ie de Philip i de Judith, pentru a permite celorlalteasistente s preg teasc corpul neînsufle it.

În drum spre registratur , Jason admise ideea c Cedric era celde-al treilea pacient care murea la numai câteva s pt mâni dupefectuarea examenului periodic. Primul fusese tot victima unuiatac de cord, iar al doilea suferise o como ie cerebral .

— Poate c ar fi cazul s -mi schimb meseria, spuse Jasonnumai pe jum tate serios. Chiar i starea pacien ilor interna i decare m ocup evolueaz greu.

— Ghinion, asta-i tot, spuse Philip b tându-l treng re te peum r. Cu to ii avem perioade rele. O s fie bine, ai s vezi.

— Da. A a e, r spunse Jason.Philip se întoarse la sec ia de chirurgie.Jason g si un scaun liber i se a ez cu toat greutatea. tia c

va trebui s se preg teasc suflete te pentru întâlnirea cu so ialui Cedric, care urma s soseasc la spital dintr-o clip în alta. Sesim ea sleit de puteri.

11

— Ar fi trebuit s m fi obi nuit deja cu ideea mor ii, rosti el cuglas tare.

— Tocmai faptul c nu ai f cut-o dovede te c e ti un doctorbun, spuse Judith, apoi plec s se ocupe de formalit ile actuluide deces.

Jason accept complimentul, dar tia prea bine c atitudineasa fa de moarte venea de dincolo de profesiunea sa. Cu numaidoi ani în urm , moartea distrusese tot ce avusese mai scump pelume. Parc auzea i acum telefonul sunând la un sfert de ordup miezul nop ii aceleia de noiembrie. A ipise în camera lui delucru, încercând s treac peste însemn rile personale pe care le

cuse în s pt mâna aceea. Se gândise c trebuia s fie so ia lui,care suna de la Spitalul de copii s -l anun e probabil c va maiîntârzia. Era medic pediatru i fusese chemat de urgen pentruun caz de insuficien respiratorie. Dar la aparat era un poli ist dela circula ie. El l-a anun at pe Jason c un semitrailer din Albanyînc rcat cu pl ci de aluminiu pentru construc ii intrase pecontrasens i lovise frontal ma ina so iei lui. Biata femeie nu amai avut nici o sc pare.

Jason î i amintea vocea poli istului, de parc totul s-ar fiîntâmplat ieri. La început a fost ocat i nu i-a venit s cread ,dup care sângele a început s -i fiarb de mânie. Apoi a fostcuprins de sentimentul propriei vinov ii. Ar fi putut s mearg iel cu Danielle, a a cum o f cuse de atâtea ori i s i petreactimpul citind ceva la biblioteca medical . Sau ar fi putut m carinsista ca so ia lui s doarm la spital în noaptea aceea.

Câteva luni mai târziu, a vândut casa bântuit de prezen aDaniellei, precum i cabinetul i biroul pe care le împ ise cuaceasta. A fost momentul în care a hot rât s se angajeze laspitalul Good Health Plan. A f cut tot ce-l sf tuise un prietenpsihiatru pe nume Patrick Quillan. Dar durerea nu se stinseseînc i nici mânia.

— Scuza i-m , domnule doctor Howard.Jason î i ridic privirea spre chipul senin al lui Kay Ramn,

secretara sec iei.— Doamna Harring se afl în sala de a teptare, spuse Kay. I-

am spus c ve i veni s sta i de vorb cu ea.— O, Dumnezeule, spuse Jason, frecându-se la ochi. Era dificil

12

pentru oricare doctor s discute cu rudele pacien ilor deceda i,dar de când murise Danielle, Jason sim ea durerea celor dinfamilia mortului ca pe propria lui suferin .

Vizavi de sec ia de boli coronariene se afla un micu salon cureviste vechi, scaune îmbr cate în vinilin i… 5 plante artificiale.Doamna Harring se uita pe fereastra ce d dea spre parcul Fenwayi spre râul Charles. Era o femeie sl bu , cu un p r l sat s

înc run easc . Când Jason intr , ea se întoarse i îl privi cu ochiiînro i i îngrozi i.

— Sunt doctorul Howard, spuse Jason, f cându-i semn s ialoc.

Ea se conform , dar se a ez doar pe marginea scaunului.— Deci e grav… începu ea, cu glasul pierdut.— M tem c este foarte grav, spuse Jason. Domnul Harring a

decedat. Am f cut tot ce ne-a stat în putin . Cel pu in nu asuferit.

Jason se ura pentru aceste minciuni pe care le rostise penegândite. tia bine c Cedric suferise. V zuse groaza de moartede pe chipul lui. Moartea era întotdeauna o lupt , nicidecumscurgerea pa nic a vie ii din trup, a a cum era înf at înfilme.

Culoarea disp ru de pe chipul doamnei Harring i, pentru oclip , Jason crezu c femeia va le ina. În cele din urm , aceastareu i s spun :

— Nu pot s cred.Jason încuviin printr-o mi care a capului.— V în eleg.

i o în elegea într-adev r.— Nu e drept, spuse ea, privindu-l sfid tor pe Jason i

înro indu-se la fa . Abia i-a i f cut examenul medical i l-a ideclarat s tos. I-a i f cut toate analizele i au ie it bune. De cen-a i g sit nimic? i fi putut preveni acest incident.

Jason recunoscu furia, obi nuitul preambul al marii suferin e.Îi era foarte mil de ea.

— Nu se poate spune c l-am declarat complet s tos, spuseel cu delicate e. Analizele de laborator au fost satisf toare, darl-am aten ionat, ca de obicei, c ar fi cazul s se lase de fumat i

in un regim mai sever. I-am amintit tot timpul c i tat l lui a

13

murit din cauza unui atac de cord. To i ace ti factori îl situau încategoria pacien ilor supu i la un înalt grad de risc, în ciudatestelor de laborator.

— Numai c tat l lui avea aptezeci i patru de ani când amurit. Cedric abia împlinise cincizeci i ase. Ce rost mai aucontroalele astea periodice, dac so ul meu a murit la numai trei

pt mâni dup efectuarea lor?— Îmi pare foarte r u, spuse Jason încet Posibilit ile noastre

de prognoz sunt limitate. Suntem con tien i de lucrul acesta. Nune r mâne decât s facem tot ce ne st în putin .

Doamna Harring scoase un oftat adânc. Umerii ei îngu tizur neputincio i. Jason î i d du seama c furia femeii se

domolise. În locul ei se instalase zdrobitoarea triste e. Cândfemeia începu s vorbeasc , vocea îi tremura.

— tiu c a i f cut tot ce v-a stat în putin . Ierta i-m !Jason se aplec spre ea i-i puse o mân pe um r. Îi sim i

trupul firav sub m tasea sub ire a rochiei.— tiu cât de greu v este.— Pot s -l v d? întreb ea printre lacrimi.— Desigur, îi r spunse Jason, ridicându-se i oferindu-i bra ul.— tia i c Cedric f cuse o programare pentru a v consulta? îl

întreb doamna Harring când ie ir pe coridor, tergându- i ochiicu un erve el pe care îl scosese din po et .

— Nu, nu tiam, recunoscu Jason.— Pentru s pt mâna viitoare. Nu a reu it s se programeze mai

devreme. Nu se sim ea deloc bine.Jason sim i nepl cuta stare de nelini te pe care i-o crea grija de

a se dezvinov i. De i era încredin at c nu comisese nici ogre eal , nu excludea posibilitatea unor anchete penale.

— Când a f cut programarea, s-a plâns cumva de dureri depiept? întreb Jason oprind-o pe doamna Harring în fa a u iisec iei de boli coronariene.

— Nu. Nu. Vorbea îns despre tot felul de simptome fleg tur între ele. În general se plângea de o stare de oboseal .

Jason r sufl u urat.— Zicea c -l dor încheieturile, continu doamna Harring. i

ochii îl nec jeau. Abia reu ea s mai conduc ma ina pe timp denoapte.

14

Dificult i la conducerea ma inii pe timp de noapte? De i unastfel de simptom nu avea nici o leg tur cu atacul de cord, înmintea lui Jason se declan un semnal de alarm .

— i pielea i se uscase foarte mult i începuse s -i cad multr…— În mod normal, p rul se regenereaz , spuse Jason mecanic.Era cât se poate de clar c acest pomelnic de simptome

nespecifice nu avea nimic în comun cu violentul atac de cordsuferit de Cedric.

Jason împinse masiva u a sec iei i-i f cu semn doamneiHarring s -l urmeze. Apoi o conduse spre înc perea în care se aflacadavrul.

Cedric fusese acoperit cu un cearceaf alb i curat. DoamnaHarring î i puse mâna sub ire i osoas pe capul so ului ei.

— Dori i s -i vede i fa a? o întreb Jason.Doamna Harring f cu semn c da, în timp ce lacrimile care îi

ap ruser din nou în ochi începur s -i iroiasc pe obraji. Jasondu la o parte cearceaful i f cu un pas înapoi.— O, Doamne! strig ea. Arat ca tat l lui înainte de a muri. Nu

mi-a fi închipuit vreodat c moartea îmb trâne te atât de mult!De obicei nici nu îmb trâne te, reflect Jason. Acum, când nu se

mai gândea la inima lui Cedric, observ i el modific rile survenitepe chipul defunctului. P rul i se r rise. Ochii p reau multadânci i în orbite, dând bietului om un aspect jalnic, mult diferitde înf area lui Cedric de acum trei s pt mâni, când acesta seprezentase la controlul periodic. Jason întinse cearceaful la loc io conduse pe doamna Harring înapoi în mica sal de a teptare. Oajut s se a eze pe un scaun i lu la rândul s u loc în fa a ei.

— tiu c nu e cel mai potrivit moment, spuse el, dar v-amruga s ne permite i s examin m cadavrul so uluidumneavoastr . Poate vom putea afla ceva folositor însolu ionarea cazurilor viitoare.

— Dac acest lucru îi va ajuta pe al ii…Doamna Harring î i mu buza. Îi venea greu s se gândeasc

acum la a a ceva, cu atât mai dificil s ia o decizie.— Cu siguran c îi va ajuta. Apreciem foarte mult

generozitatea dumneavoastr . Dac a tepta i un pic, am s trimitpe cineva pentru întocmirea formalit ilor necesare.

15

— Bine, rosti doamna Harring cu resemnare.— Îmi pare foarte r u pentru cele întâmplate, îi spuse din nou

Jason. V rog s m suna i dac ave i nevoie de ceva.Jason o g si pe Judith i-o anun c doamna Harring i-a dat

acordul în privin a autopsiei.— I-am sunat pe cei de la morg i am vorbit cu doctori a

Danforth, care mi-a spus c vor s preia ei cazul, îi spuse Judith.— În cazul acesta, ai grij , te rog, s ne trimit i nou toate

rezultatele.Jason avu un moment de ezitare.— Spune-mi, te rog, ai observat ceva ciudat la domnul Harring?

Vreau s tiu dac înf area lui i s-a p rut normal pentru unrbat de cincizeci i ase de ani.— Nu-mi dau seama, spuse Judith, apoi plec gr bit .Când r spunzi de o sec ie cu unsprezece pacien i, tot timpul se

ive te câte o criz cardiac .De i î i d dea seama c urgen a lui Cedric îi d duse programul

peste cap, Jason continua s fie tulburat de moartea nea teptata pacientului s u. Se hot rî i o sun pe doctori a Danforth, careîi r spunse cu un glas plin de rezonan . Reu i s o conving caautopsia s se efectueze cât mai discret, explicându-i c moarteasurvenise în urma unei boli cardiace ereditare în familiarespectivului i c ar fi dorit s compare patologia inimii curezultatele EKG-ului la efort. Medicul legist renun cu îng duinla acest caz.

***Înainte de a pleca din sec ie, Jason profit de ocazie pentru a

vedea un alt pacient de-al s u care nu se sim ea de loc bine.Brian Lennox, un b rbat în vârst de aizeci i unu de ani era

tot o victim a unui atac de cord. Fusese internat în urm cu treizile i, de i la început evoluase bine, starea sa se deteriorasebrusc. În diminea a aceea, când Jason efectuase viziteleobi nuite, hot râse s -l mute pe Lennox de la sec ia de bolicoronariene, dar pacientul începuse s aib durerile acute careprevesteau o insuficien cardiac congestiv . Faptul îi provocaselui Jason o profund dezam gire, întrucât Brian Lennox urma sfie inclus pe lista pacien ilor s i a c ror stare de s tate seînr ut ise în ultimul timp. În loc s -l transfere pe pacient, Jason

16

prescrisese un tratament intensiv pentru prevenirea crizeicardiace.

În momentul în care îl v zu pe domnul Lennox, Jason î i d duseama c orice efort de a-l readuce pe acesta la starea în carefusese internat era zadarnic. Bolnavul st tea în capul oaselor,respirând des i f vlag în masca de oxigen. Fa a sa c tase opaloare prevestitoare de r u, de care Jason înv ase deja ctrebuie s se team . Asistenta care îl supraveghea tocmai seîndrepta de spate dup ce îi reglase perfuzorul.

— Cum merge? întreb Jason, str duindu-se s zâmbeasc .Nu era îns nevoie s pun o astfel de întrebare. Lennox ridic

o mân moale. De vorbit, nu putea vorbi. Toat aten ia sa eraacum concentrat asupra eforturilor de a respira.

Asistenta îl trase pe Jason dintre paravanele care îl înconjuraupe bolnav. Pe ecusonul ei se putea citi „Domni oara Levay,asistent medical”.

— Se pare c nimic nu mai merge ca lumea, spuse eaîngrijorat . Presiunea pulmonar a crescut foarte mult, în ciudatuturor eforturilor noastre. I-am administrat diuretice, hidralazini nitroprusiat de sodiu. Nu tiu ce s mai fac.

Jason privi înc perea peste um rul domni oarei Levay. DomnulLennox continua s respire ca o locomotiv în miniatur . Nu maiavea nici o idee, în afara unui transplant, dar, desigur, problemaaceasta nu se putea pune. Pacientul era un fum tor înr it i fnici o îndoial c suferea de emfizem i de tulbur ri cardiace. Dardomnul Lennox ar fi trebuit s reac ioneze la medica iaadministrat . Singurul lucru pe care Jason i-l putea imagina era

zona inimii afectat de atacul de cord se extindea.— S i se fac un consult cardiologie, spuse Jason. Poate c

speciali tii vor putea determina m sura în care vasele coronarienesunt afectate. E singurul lucru la care m mai pot gândi. Poate cva deveni un candidat la autotransplant.

— Tot e ceva, spuse domni oara Levay i, f s mai a tepte,plec la biroul central pentru a suna de acolo.

Jason reveni în spa iul limitat de paravane, cople it de mila fade Brian Lennox. Ar fi dorit s poat face mai mult pentru el, dardiureticele ar fi trebuit s reduc lichidele în timp ce hidralazinai nitroprusiatul aveau rolul de a regla cantitatea de sânge care

17

intra i ie ea din inim . Toate acestea trebuiau s reduc efortulcut de inim pentru a pompa sângele i astfel s -i permit

organului vital s se vindece dup atacul de cord. Tratamentul sedovedea îns ineficient. În ciuda tuturor eforturilor depuse i atehnologiei moderne folosite, starea s ii lui Lennox continua

se agraveze vertiginos. Ochii s i împ ienjeni i se adânciser încap.

Jason î i puse mâna pe fruntea lui Brian i-i d du p rul la oparte de pe sprânceana transpirat . Spre surprinderea lui,

mase în mân cu mai multe fire. Încurcat pe moment, Jason leprivi atent, apoi trase cu grij i alte uvi e, care se smulser la felde u or, aproape f s opun nici o rezisten . Pe perna de subcapul lui Brian, Jason observ i mai multe fire de p r. Nu erafoarte mult, dar în orice caz, peste a tept rile sale. Aceastconstatare îl f cu s se întrebe dac vreunul din medicamentelepe care le recomandase pacientului aveau un astfel de efectsecundar. Î i propuse s nu uite s se intereseze chiar în searaaceea. F îndoial c în momentul de fa c derea p rului nuconstituia un motiv de îngrijorare atât de mare. Dar îi amintea deceea ce-i relatase doamna Harring. Curios!

Dup ce a l sat vorb s fie sunat de îndat ce se vor aflarezultatele consultului cardiologic al lui Brian Lennox i dup ce amai aruncat o privire masochist cadavrului învelit în cearceaf allui Cedric Harring, Jason a plecat din sec ia de boli coronariene ia luat liftul pân la etajul doi, care f cea leg tura între spitalulpropriu-zis i cl direa în care se aflau cabinetele pentruconsultarea pacien ilor ambulatorii. Centrul medical Good HealthPlan era un impresionant stabiliment central din cadrulsistemului sanitar cu plat anticipat . El era alc tuit dintr-unspital cu patru sute de paturi, cu un centru de chirurgieambulatorie, un departament separat pentru pacien iiambulatorii, o sec ie de cercetare, situat într-o arip a cl diriispecial conceput pentru acest scop i dintr-un etaj întreg caread postea birourile serviciului administrativ. Cl direa principal ,conceput ini ial ca sediu al firmei Sears, fusese proiectat cu undeosebit sim artistic. Ea a suferit modific ri i a fost completrenovat pentru a r spunde func ionalit ii spitalului i sec ieiadministrative. Cl direa, unde erau primi i pacien ii ambulatori i

18

în care se afla i sec ia de cercetare era nou , dar fuseseconstruit astfel încât s se armonizeze cu fosta structur ,respectând cu mult grij acelea i detalii. Ea se ridica pe ni tepiloni, deasupra spa iului pentru parcarea ma inilor. Cabinetullui Jason se afla la etajul trei, împreun cu toate celelalte cabinetede medicin general .

La Centrul medical GHP lucrau aisprezece interni ti.Majoritatea se specializaser , cu toate c o mic parte din ei, ca iJason, se men inuser ca generali ti. Jason consideraseîntotdeauna c -l interesa întreaga panoplie a bolilor omene ti inu numai anumite organe sau sisteme.

Birourile doctorilor erau r spândite pe tot perimetrul, iar încentru se afla un birou de registratur , înconjurat de spa ii de

teptare cu fotolii foarte comode. Cabinetele în care se efectuauconsulturile erau grupate în spa iile dintre birouri. La unul dincapete, se aflau mici saloane pentru tratament. În sec ie lucra unnumeros personal alc tuit din secretare i asistente, care ar fitrebuit s se roteasc , dar care în realitate aveau tendin a de a sepune în subordinea unuia sau altuia dintre doctori. Aceastsitua ie se dovedea a fi cât se poate de eficient , întrucât permiteaadaptarea la excentricit ile fiec rui doctor. O asistent pe numeSally Baunan i o secretar pe nume Claudia Mockelberg optaserpentru Jason. El colabora bine cu ambele femei, în special cuClaudia, care manifesta un interes aproape matern fa de Jason.

i pierduse unicul fiu în Vietnam i pretindea c Jason sem nafoarte mult cu acesta, în ciuda diferen ei de vârst .

Ambele femei îl v zur pe Jason venind i intrar dup el înbirou. Sally avea bra ul plin de fi e ale pacien ilor care a teptauafar . Era o femeie foarte riguroas în tot ce f cea, iar absen a luiJason îi tulburase rutina planificat cu atâta grij . Eraner bd toare „s înceap spectacolul”, dar Claudia o f cu s iînfrâneze elanul i o pofti afar .

— A fost atât de r u pe cât se cite te pe fa a ta? întreb ea.— Se vede chiar atât de clar? întreb la rândul s u Jason, în

timp ce se sp la pe mâini la lavoarul din col ul înc perii.— Ar i de parc te-ar fi c lcat trenul, constat ea.— Cedric Harring a murit. Î i aduci aminte de el?— Vag, admise Claudia. Dup ce ai fost chemat la urgen , i-

19

am scos fi a. E pe biroul t u.Jason î i arunc o privire spre birou i o v zu acolo. Uneori,

operativitatea de care d dea dovad Claudia era de-a dreptulenervant .

— Nu vrei s te a ezi câteva clipe? îl îndemn Claudia.Mai mult decât oricine de la GHP, Claudia cuno tea reac ia lui

Jason în fa a mor ii. Ea era una dintre singurele dou persoanedin Centru c reia Jason i se confesase în leg tur cu accidentulfatal al so iei lui.

— Cu siguran c ne afl m în urm cu planificarea, spuseJason. Sally o s strâmbe iar din nas.

— O, s-o ia dracu pe Sally!Claudia îl înconjur pe Jason apoi îl împinse u or în scaun.— Sally poate s mai a tepte.Jason zâmbi f s vrea. Aplecându-se, atinse cu degetele fi a

lui Cedric Harring.— i-aduci aminte de ceilal i doi pacien i care au murit luna

trecut la scurt timp dup examenul medical periodic?— Briggs i Connoly, spuse Claudia f ezitare.— Ce-ar fi s le sco i fi ele? Nu-mi place tendin a asta.— Numai dac îmi promi i c nu ai de gând… – î i c ut

Claudia cuvintele – … s te agi i f rost în leg tur cu acestlucru. Oamenii mor. Din nefericire, a a se întâmpl . E o latur aafacerii. În elegi? Ce-ai zice de o cafea?

— Fi ele, repet Jason.— Bine, bine, spuse Claudia ie ind.Jason deschise dosarul lui Cedric Harring i consult evolu ia

i rezultatul examenului periodic. În afara obiceiurilornes toase, nu ap rea nimic demn de luat în seam . Trecând laEKG i la EKG-ul la efort, Jason privi cu aten ie cardiograma,

utând vreun semn care s dezv luie dezastrul ce urma s seproduc . Chiar i în aceast faz în care cuno teadeznod mântul, Jason nu putu g si nimic suspect.

Claudia reveni în înc pere i deschise u a f s mai bat .Jason o auzi pe Sally v ic rindu-se „Claudia…”, dar Claudiaînchise u a i se îndrept spre biroul lui Jason, aruncându-i pemas fi ele lui Briggs i Connoly.

— B tina ii încep s i piard r bdarea, spuse ea, apoi plec .

20

Jason deschise cele dou dosare. Briggs decedase în urma unuiputernic atac de cord, asem tor probabil cu cel suferit deHarring. Autopsia dezv luise o ocluzie extins a tuturor vaselorcoronariene, în ciuda faptului c EKG-ul efectuat înainte cu patru

pt mâni de la deces ar ta la fel de normal ca al lui Harring. Deasemenea, la fel ca în cazul lui Harring, EKG-ul la efort fusesenormal. Jason cl tin din cap descurajat. Mai mult decât EKG-ulnormal, cel la efort trebuia s dezv luie asemenea neregularit ifatale. Era cu siguran un semnal c examenele medicale erau o

sur inutil . Nu numai c ele nu descopereau acesteneajunsuri grave, dar d deau pacientului un vag sentiment desiguran . Rezultatele fiind normale, pacien ii nu mai aveau nici omotiva ie pentru a- i schimba stilul de via nes tos. Briggs, cai Harring, avea peste 55 de ani, era un fum tor înr it i nu f cea

niciodat sport.Al doilea pacient, Rupert Connoly, decedase în urma unei

congestii cerebrale. i în cazul lui, accidentul vascular sepetrecuse la scurt vreme dup un examen medical periodic, carenu dezv luise nici o anomalie alarmant . Pe lâng un stil de viaîn general nes tos, Connoly fusese un mare b utor, f s fieîns alcoolic. Jason era pe punctul de a închide fi a când observceva ce îi sc pase pân atunci. În raportul efectuat în urmaautopsiei, medicul patolog înregistrase existen a unei cataracteavansate. Crezând c nu re inuse corect vârsta pacientului, Jasonreveni la pagina biografic . Connoly avea numai 58 de ani.Cataracta nu era o boal neîntâlnit la aceast vârst , dar eratotu i rar . Revenind la rezultatele examenului medical periodic,Jason c ut vreo men iune despre aceast boal . Era jenantfaptul c omisese tocmai cataracta. „Ochii, urechile, nasul igâtul”, notase el, „sunt în limitele normale”. Jason se întreb dacnu cumva devenise mai neatent o dat cu vârsta. Dar observapoi imediat c descrisese retina ca normal i f probleme. Eraimposibil ca, în urma examenului retinei, Jason s nu fidescoperit i cataracta. Nefiind oftalmolog, Jason î i cuno tealimitele în acest domeniu. Se întreb dac nu cumva unele tipuride cataract nu sunt mai obturante decât altele. Ad ug aceastîntrebare la lista de probleme pe care o avea în minte în vedereacercet rii.

21

Jason puse dosarele deoparte. Trei b rba i aparent s to idecedaser to i la o lun dup ultimul examen medical.Dumnezeule, gândi el. Nu rare sunt cazurile în care oamenii setem s mearg la spital. Dac zvonul se r spânde te, ar putea snu mai vin deloc la control.

Luând în bra e cele trei dosare, Jason ie i din birou. O v zu peSally ridicându-se de la ghi eul central i privindu-l întreb tor.Jason îi spuse încet „doar dou clipe…” în timp ce str tu salade a teptare. Trecu pe lâng câ iva pacien i, c rora li se adres cuo înclinare a capului i cu zâmbete. Intr pe culoarul care d deaspre biroul lui Roger Wanamaker. Roger era medic internistspecializat în cardiologie i Jason îi respecta mult opinia. Îl g sitocmai când ie ea dintr-un salon de consulta ii. Era un b rbatobez, cu o fa de câine de vân toare b trân, b rbie dubl ipielea foarte zbârcit .

— Îmi acorzi o consulta ie special ? întreb Jason.— Te cost ceva parale, îl tachin Roger. Despre ce e vorba?Jason îl urm în biroul dezordonat.— Din nefericire, am descoperit câteva dovezi stânjenitoare.Jason deschise fi ele celor trei fo ti pacien i deceda i la pagina

consacrat ecografiei i le a ez în fa a lui Roger.— Mi-e i ru ine s vorbesc despre acest subiect, dar trei dintre

pacien ii mei de vârst mijlocie au murit la scurt vreme dup ceexamenul lor medical a demonstrat c erau destul de s to i.Unul a murit chiar azi. Ruptur cardiac dup un infarctmiocardic puternic. Eu i-am f cut consultul periodic acum trei

pt mâni. Uite, sta e. tiind la ce s m a tept, nici m caracum nu pot g si vreo neregularitate sau vreun semn care s omarcheze. Ce p rere ai?

Urm un moment de lini te, în care Roger studieelectrocardiogramele.

— Fii binevenit în clubul nostru, spuse el în sfâr it.— Ce club?— Electrocardiogramele sunt bune, spuse Roger. Cu to ii am

trecut prin aceea i experien . În ultimele luni eu însumi am avutpatru asemenea cazuri. Fiecare dintre doctorii care au fost dispu i

aduc vorba despre subiect, a avut cel pu in un caz sau dou .— Cum de nu s-a aflat pân acum?

22

— Tu vorbe ti? întreb Roger, afi ând un zâmbet crispat. Nicidespre tine nu se poate spune c ai f cut reclam experien eitr ite, nu-i a a? E vorba despre rufe murdare. Preferam cu to ii snu atragem aten ia asupra lor. Dar tu de ii acum func ia de sef deserviciu. De ce nu ceri o întrunire?

Jason d du ursuz din cap. Sub egida administra iei GHP, carelua toate deciziile organizatorice majore, func ia de ef de serviciunu era prea râvnit . To i interni tii ocupau anual prin rota ieaceast postur i, acum dou luni, povara c zuse pe umerii luiJason.

— Cred c a a ar trebui s fac, spuse Jason strângându- ifi ele de pe biroul lui Robert. Chiar dac nu rezolv nimic, m carceilal i doctori vor putea afla c nu sunt singuri, în cazul în careau tr it aceea i experien .

— Sun bine, fu de acord Roger, ridicându- i cu efort trupulmasiv. Dar nu te a tepta ca to i s fie la fel de deschi i ca tine.

Jason reveni la biroul central, f cându-i un semn lui Sally spreg teasc urm torul pacient. Sally porni ca din pu . ApoiJason se întoarse spre Claudia.

— Claudia, f -mi te rog o favoare. Vreau s -mi faci o list cutoate examenele medicale pe care le-am efectuat în ultimul an,scoate toate fisele i verific starea s ii tuturor. Vreau s masigur c nici un pacient nu a avut probleme serioase de

tate. Se pare c i unii dintre ceilal i doctori au avut acelea iprobleme. Cred c ar trebui s d m mai mult aten ie problemei.

— O s fie o list lung ? îl preveni Claudia.Jason tia acest lucru. În dorin a de a promova a a-zisa

„medicin preventiv ”, GHP f cuse o pledoarie insistent înfavoarea acestor examene periodice i pornise în direc iaprocesului de îngrijire a unui num r cât mai mare de oameni.Jason tia c , în medie, consultase între cinci i zece pacien i pe

pt mân .În orele care urmar , Jason se consacr pacien ilor lui, care îl

dir cu un val nesfâr it de probleme i de lament ri. Sallyumplea necontenit s lile de consult în momentul în care pacientuldinainte pleca. S rind peste masa de prânz, Jason reu i srecupereze.

Pe la mijlocul dup -amiezii, în timp ce Jason se întorcea de la

23

una din s lile de tratament unde efectuase o sigmoidoscopie1

unui pacient cu colit ulceroas recurent , Claudia îi atraseaten ia i-i f cu semn s vin la biroul central. Pe chipul ei seîntip rise un zâmbet obraznic în timp ce Jason se apropia. Jason

i d du seama c punea ceva la cale.— Ave i o vizit de onoare, spuse Claudia, uguindu- i buzele,

imitând-o pe Lily Tomlin.— Cine e? întreb Jason, îndreptându- i din instinctiv privirea

spre salonul de a teptare.— E în birou, spuse Claudia.Jason privi într-acolo. U a era închis . Claudia nu obi nuia s

lase pe oricine s intre în birou. Jason se uit din nou spresecretar :

— Cum de ai permis cuiva s intre în biroul meu?— A insistat, r spunse Claudia i cine sunt eu s -l pot refuza?Era evident c indiferent cine ar fi fost, acesta o jignise. Jason o

cuno tea foarte bine. i oricine ar fi fost, cu siguran c era opersoan important din GHP. Dar pe Jason începuse s -loboseasc acest joc.

— Ai de gând s -mi spui despre cine e vorba sau trebuie smân o surpriz ?— Doctorul Alvin Hayes, spuse Claudia, clipind des i zâmbind

cu sarcasm.Agnes, secretara care lucra pentru Roger, rânji.Jason le f cu un semn cu mâna a lehamite i se îndrept spre

biroul lui. Vizita doctorului Alvin Hayes era un eveniment unic. Elera simbolul i cercet torul-vedet al GHP-ului, angajat în cadrulProgramului pentru a face reclam institu iei. Fusese o mi carecopiat de la Humana Corporation, care îl angajase pe doctorulWilliam Devries, vestitul chirurg de cardiologie plastic . GHP, încalitate de organiza ie pentru îngrijirea s ii, nu îmbr aideea cercet rii de dragul cercet rii i totu i îl angajase pe Hayescu un salariu demn de invidiat, în scopul extinderii iîmbun irii imaginii sale, în special în rândul comunit iitiin ifice din Boston. În definitiv, doctorul Alvin Hayes era un

1 Metod de vizualizare a valvulelor sigmoide, ni te cute membranoase situate laoriginea aortei i a arterei pulmonare (n.red.).

24

biolog de renume mondial în domeniul geneticii moleculare,ap rând i pe coperta revistei Time dup ce descoperise o metodde ob inere a hormonului uman de cre tere prin tehnologia derecombinare a ADN-ului. Hormonul de cre tere pe care-l ob inuseera o imita ie exact a variantei umane. În încerc rile f cuteînaintea lui se ob inuse un hormon asem tor, dar nu identic cucel descoperit de Hayes, care constituia o inova ie important .

Jason ajunse în dreptul biroului s u i deschise u a. Nu puteaîn elege de ce Hayes îl c uta tocmai pe el. Hayes îl ignorase peJason înc din ziua în care fusese angajat cu un an în urm , înciuda faptului c fuseser amândoi în aceea i grup la HarvardMedical School. Dup absolvire, fiecare a luat-o pe drumul s u,dar când Hayes a fost angajat de c tre GHP, Jason l-a c utat i i-a urat personal bun-venit. Hayes fusese distant, evidentimpresionat doar de propria celebritate i- i manifestase deschisdispre ul fa de decizia lui Jason de a r mâne în cadrulmedicinei clinice. În afara câtorva întâlniri întâmpl toare, cei doise ignorau. De fapt, Hayes nu prea b ga în seam pe nimeni de laGHP, devenind pe zi ce trece, a a cum pretindeau unii, un savantnebun. Ajunsese chiar la extrema în care propria înf are aveade suferit. Purta haine l ate i nec lcate i î i l sase p rulciufulit s -i creasc asemenea unui hippie din turbulen ii aniaizeci. În ciuda bârfelor ap rute pe seama lui i a faptului c

avea foarte pu ini prieteni, toat lumea îl respecta. Hayes munceaore în ir i scria numeroase lucr ri i articole tiin ifice.

Alvin Hayes se l ase într-unul din scaunele din fa abiroului lui Jason. Erau amândoi cam de aceea i în ime.Tr turile lui Hayes erau îns flasce i b ie ti, iar p rulnepiept nat îi c dea peste fa a ce p rea mai livid decât oricând.Totdeauna avusese el acea paloare „academic ” specificoamenilor de tiin care î i petrec tot timpul în laborator. Darochiului format al lui Jason nu-i sc par paloarea maipronun at i nici pielea flasc , care-l f ceau pe Hayes s parbolnav i peste m sur de obosit. Jason se întreb dac era ovizit pur profesional .

— Scuz -m c te deranjez, spuse Hayes, f când efortul s seridice în picioare. tiu c e ti ocupat.

— Nu m deranjezi deloc, min i Jason, ocolind biroul,

25

ezându-se pe un scaun i sco ându- i stetoscopul din jurulgâtului. Cu ce- i pot fi de folos?

Hayes p rea agitat i obosit, ca i cum n-ar fi dormit de câtevazile.

— Trebuie s vorbesc cu tine, spuse el coborând glasul iaplecându-se înainte într-un mod conspirativ.

Jason se trase înapoi. R suflarea lui Hayes avea un miros fetid,iar ochii îi erau sticlo i i pierdu i, am nunte care îi d deau un

or aspect de nebun. Halatul alb de laborator era ifonat itat. Ambele mâneci erau suflecate deasupra cotului. Br ara

ceasului era atât de larg încât Jason se întreb cum de nu-i cadede la mân .

— Ce te fr mânt ?Hayes se aplec i mai mult, sprijinindu- i încheieturile

degetelor pe registrul de pe birou.— Nu aici. Vreau s st m de vorb în seara asta. În alt parte,

nu la GHP, opti el.În înc pere se l o lini te încordat . În mod evident, purtarea

lui Hayes era anormal i Jason se întreb dac n-ar fi bine sîncerce s -l duc la prietenul lui, Patrick Quillan, gândindu-se cun psihiatru i-ar putea fi de folos într-o mai mare m sur . DacHayes vroia s -i spun ceva în afara spitalului, nu putea fi vorbadespre s tatea lui.

— E important, ad ug Hayes, lovind cu ner bdare în biroul luiJason.

— Bine, spuse repede Jason, speriat c Hayes ar putea ficuprins de un acces de furie în cazul în care ar mai ezita. Ce-aizice s lu m cina împreun ?

Dorea s se întâlneasc cu Hayes într-un loc public.— De acord. Unde?— N-are importan unde, spuse Jason, ridicând din umeri. Ce

zici de cartierul North End, unde se serve te mâncareitalieneasc ?

— Bine. Ora i locul?Jason trecu în revist lista restaurantelor pe care le cuno tea

din cartierul North End al Bostonului, o aglomerare de str du eîntortocheate, care te f ceau s crezi c ai fost teleportat în modmisterios în sudul Italiei.

26

— Ce-ai zice de Carbonara? suger el. Se afl în pia a RachelRevere, peste drum de Paul Revere House.

— Îl tiu, spuse Hayes. La ce or ?— La opt?— E bine.Hayes f cu stânga-împrejur i se îndrept cu pa i ov itori spre.

— i nu mai invita pe nimeni altcineva. Vreau s vorbim întrepatru ochi.

s mai a tepte vreun r spuns, Hayes plec , închizând u adup el.

Jason î i scutur capul cu uimire, apoi reveni la pacien ii lui.Dup câteva minute era din nou absorbit de munca lui i

uitase de bizara întâlnire cu Hayes. Dup -amiaza se scurse fsurprize nepl cute. Cel pu in, pacien ii ambulatorii ai lui Jason

reau s reac ioneze corespunz tor tratamentelor pe care li leprescrisese. Asta îi d du un imbold atât de necesar încrederiizdruncinate de afacerea Harring. Îi mai r seser de consultatdoar doi pacien i dup ce f cuse o mic interven ie chirurgical înuna din s lile de tratamente. Înainte de a disp rea în cabinetul

u pentru a dicta tratamentul, o v zu pe Shirley Montgomerysprijinit de biroul central, stând la discu ii cu secretarele. Înambian a de spital, Shirley ie ea în eviden precum Cenu reasala bal. În contrast cu celelalte femei, care erau îmbr cate în fusti bluz alb sau purtau costume cu pantalon tot de culoare alb ,

Shirley avea pe ea o rochie clasic din m tase, care nu reu ea s -iascund formele atr toare. În ciuda faptului c pu in lumeghicea adev rul la simpla ei vedere, Shirley era directorul executival întregii organiza ii GHP. Era frumoas ca un manechin, dar înacela i timp era doctor în domeniul administra iei sanitare, titluob inut la Universitatea din Columbia i î i luase i licen a laHarvard Business School.

Posedând toate aceste calit i, atât fizice cât i mintale, Shirleyar fi putut intimida lumea din jur, dar nu era de loc a a. Erasociabil i sensibil , în elegându-se bine cu toat lumea: de laoamenii de serviciu, secretare, asistente i pân la chirurgi. LuiShirley Montgomery i se datora o mare parte din unitatea ce ineaGHP s nu se destrame i care f cea ca treburile s mearg atât

27

de bine.Când îl v zu pe Jason, se scuz fa de secretarele cu care

st tea de vorb i veni spre el cu dezinvoltura i gra ia uneibalerine. Î i piept nase p rul aten i des peste cap i i-lprinsese într-o coad de cal bogat ce-i atârna pe un um r.Machiajul era aplicat cu atâta profesionalism, încât abia putea fiperceput. Ochii mari de culoare albastr sclipeau de inteligen .

— Scuza i-m , domnule doctor Howard, spuse ea pe un tonoficial.

În col urile gurii se putea z ri un zâmbet ters. De câteva luniîncoace, f tirea angaja ilor, Shirley i Jason se întâlneau i înalte împrejur ri decât cele de la locul de munc . Totul începuse launa din edin ele semestriale ale personalului medical, când s-auîntâlnit la cocteilul de dup reuniune. Jason a avut o tres riresubit când a auzit c so ul ei tocmai murise de cancer.

În timpul cinei care a urmat, Shirley i-a spus lui Jason c , înurm cu trei ani, so ul ei se trezise cu dureri îngrozitoare de cap.La câteva luni a murit din cauza unei tumori la creier care nu a

spuns nici unui tratament. În acea perioad lucrau amândoi laHumana Hospital Corporation. Dup aceea, la fel ca i Jason,Shirley a sim it nevoia s se mute i s vin la Boston. Dup toataceast poveste, Jason a fost atât de afectat, încât a hot rât ssparg i el zidul t cerii. În aceea i sear i-a v rsat i el propriasuferin legat de accidentul i de moartea so iei sale.

Influen at de aceast extraordinar similitudine afectiv , întreJason i Shirley a luat na tere o leg tur care pendula undevaîntre prietenie i dragoste. Fiecare dintre ei era con tient de faptul

cel lalt era înc prea sensibilizat pentru a face ni te pa ipripi i.

Jason era uimit. Nu îl c utase niciodat aici. Ca de obicei, nuavea decât cea mai vag no iune despre ce se petrecea în minteaei atât de complex . Din mai multe puncte de vedere, Shirley eracea mai sofisticat femeie din câte întâlnise vreodat .

— V pot fi de folos cu ceva? o întreb el, încercând s -ighiceasc inten iile.

— tiu c sunte i ocupat acum, spuse ea, dar vroiam s tiudac sunte i liber disear .

Apoi cobori glasul i întoarse spatele privirii indiscrete a

28

Claudiei.— În seara asta dau o petrecere organizat a a, în ultima clip ,

la care vor veni mai multe cuno tin e de la Harvard BusinessSchool. A vrea s vii i tu. Ce zici?

Jason regret imediat c acceptase s ia masa cu Alvin Hayes.Ce bine ar fi fost dac s-ar fi întâlnit cu el doar la un pahar.

— tiu c te anun cam târziu, ad ug Shirley, sim ind ezitarealui Jason.

— Nu asta e problema. Dar i-am promis lui Alvin Hayes c iaucina cu el.

— Cu doctorul Hayes al nostru? întreb Shirley în mod evidentsurprins .

— Cu el în persoan . tiu c sun ciudat, dar p rea totalcit. i cu toate c n-a fost prea prietenos, mi s-a f cut mil de

el. Eu i-am propus s lu m masa împreun .— La naiba! spuse Shirley. Te-ai fi sim it bine cu prietenii mei.

Asta e… Poate alt dat …— Alt dat promit s -mi programez mai atent timpul liber,

spuse Jason.Shirley se preg tea s plece, când Jason î i reaminti de discu ia

avut cu Roger Wanamaker.— Poate c ar trebui s i spun i ie c am de gând s convoc o

întrunire a personalului medical. Mai mul i pacien i au murit dincauza unor boli coronariene pe care examenele noastre medicalenu le-au depistat. În calitatea mea de ef în exerci iu alserviciului, m-am gândit c ar trebui s acord aten ie acestuisubiect. S mori la o lun dup ce analizele i-au ie it bine nuprea face cinste medicinei preventive.

— Dumnezeule, spuse Shirley. S nu începi s împr tiizvonuri ca sta!

— Ei bine, e pu in cam enervant când un pacient pe care i-aidat toat silin a s -l consul i cât mai bine i pe care l-ai declarat

tos revine la spital într-o condi ie catastrofal i moare.Evitarea unui astfel de eveniment este de fapt scopul examenelormedicale preventive. Cred c ar trebui s m rim sensibilitateatestului nostru la efort.

— Iat un obiectiv admirabil, fu de acord Shirley. Te rog doar snu faci prea multe valuri. Controalele noastre periodice joac un

29

rol major în campania de atragere a unui num r cât mai mare declien i printre companiile din zon . S r mân între noi.

— Absolut, spuse Jason. Regret c nu pot veni în seara asta.— i eu, spuse Shirley cu glas sc zut. Nu cred c doctorul

Hayes e o companie prea pl cut . Ce e cu el?— E un mister pentru mine, recunoscu Jason, dar o s i spun

i ie.— Te rog chiar, spuse Shirley. Eu constitui unul dintre motivele

pentru care GHP l-a angajat. M simt r spunz toare. Mai st m devorb , atunci.

Shirley plec , zâmbindu-le pacien ilor din preajm .Jason o urm ri pentru o clip cu privirea, apoi o surprinse pe

Claudia holbându-se. Aceasta î i aplec vinovat capul în hârtii.Jason se întreb dac secretul leg turii sale cu Shirley se aflase.Ridic nep tor din umeri i se întoarse la ultimii doi pacien i.

30

2

În ciuda iernii aspre pe care o prevestea, toamna târzie dinBoston îi p rea lui Jason un anotimp vesel. Cu p ria lui depâsl în stil Indiana Jones pe cap i îmbr cat cu pardesiulBurberry, Jason era la ad post de r coarea nop ii de octombrie.

Pale de vânt împr tiau ultimele frunze îng lbenite ale ulmilorîn jurul picioarelor lui Jason, în timp ce acesta î i croia drumulprin pasajul cu coloane de sub State House. Traversândpromenada Government Center, Jason ocoli pia a Faneuil Hali cuarti tii ei de strad i ajunse în cartierul North End, supranumiti Mica Italie a Bostonului. Locul era împânzit de lume: b rba i

stând la col ul str zilor i discutând cu gesturi largi, femeiaplecate peste pervazul ferestrei, stând la taclale cu prietenele lorde peste drum. Aerul mirosea puternic a cafea proasp t m cinati a produse de panifica ie coapte, cu arom de migdale. La fel ca

Italia îns i, cartierul era un deliciu al senza iilor.La dou intersec ii mai jos de strada Hanover, Jason f cu la

dreapta i în fa îi ap ru imediat modesta cas a lui Paul Revere,cu acoperi ul de indril . Scuarul cu pietri pe jos era delimitatde ni te lan uri grele marin re ti de culoare neagr , prinse destâlpi din metal. Chiar peste drum de casa lui Paul Revere se aflaunul din restaurantele preferate ale lui Jason, Carbonara. În piamai existau înc alte dou restaurante, dar nici unul nu se puteacompara cu Carbonara. Jason urc treptele de la intrare i fuîntâmpinat de eful de sal , care îl conduse la masa lui, a ezat lafereastra din fa , de unde putea vedea pitoreasca pia .Asemenea multor locuri din Boston, peisajul avea în el ceva ireal,ca i cum ar fi fost preg tit pentru un parc tematic.

Jason comand o sticl de vin alb din soiul Gavi i se delectacu o por ie de paste, a teptând s apar Hayes. Dup zeceminute, v zu oprind un taxi, din care coborî Hayes. Dup cema ina plec , Hayes r mase pe trotuar pentru câteva clipe,cercetând cu aten ie strada North în direc ia dinspre care venise.Privindu-l, Jason se întreb ce mai a tepta. În cele din urm ,

31

Hayes se întoarse i intr în restaurant.În timp ce eful de sal îl conducea la mas , Jason remarc cât

de deplasat p rea Hayes în decorul elegant i printre meseniimodern îmbr ca i. În locul halatului de laborator p tat, Hayespurta o hain de tweed larg , cu o cotier rupt . P rea cîntâmpin greutate la mers i Jason se întreb dac nu cumva

use ceva înainte. s bage în seam prezen a lui Jason, Hayes se arunc în

scaunul liber i începu s se uite pe fereastr , tot în direc iastr zii North. Ap ruse o pereche care se plimba bra la bra .Hayes îi urm ri pe cei doi pân ce ace tia disp rur pe stradaPrince. Ochii lui erau în continuare sticlo i, iar Jason remarcfaptul c pe tot nasul îi ap ruse o es tur de vase capilare deculoare ro ie sub form de evantai. Pielea îi era alb ca varul, nucu mult diferit de cea a lui Harring în momentul în care Jason îl

zuse la sec ia de boli coronariene. Era clar c Hayes nu sesim ea bine.

Scotocind într-unul din buzunarele umflate ale hainei, Hayesscoase un pachet bo it de ig ri Camel f filtru, î i aprinse unacu mâini tremurânde, apoi spuse cu o emo ie puternic ce i seputea citi în ochi:

— Cineva m urm re te.Jason nu tiu cum s reac ioneze.— E ti sigur?— F îndoial , spuse Hayes, tr gând adânc fumul din igar .O parte din scrumul înc fumegând c zu pe fa a de mas alb .— Un tip brunet, lustruit, bine îmbr cat, str in, ad ug el cuutate în glas.— i asta te preocup pe tine? întreb Jason încercând s fac

pe psihiatrul.Dup toate aparen ele, mai presus de toate, Hayes era extrem

de paranoic.— Dumnezeule, bineîn eles! ip Hayes.Câteva capete se întoarser i Hayes î i potoli glasul.— Tu n-ai fi nelini tit dac cineva ar vrea s te omoare?— S te omoare? repet Jason, acum sigur c Hayes

înnebunise.— Absolut! Pe mine i pe fiul meu.

32

— N-am tiut c ai un fiu, spuse Jason.De fapt, nici nu tiuse c Hayes era însurat. În spital circula

zvonul c Hayes frecventa discoteca în rarele ocazii în care vroia se distreze.Hayes strivi igara în scrumier , înjur în barb i- i aprinse

alt igar , puf ind scurt i nervos. Jason î i d du seama cHayes era la limit i c trebuie s -l trateze cu grij . Era pepunctul de a face o decompensare.

— Îmi pare r u dac i se va p rea o prostie ce- i voi spune, ziseJason, dar a vrea s te ajut. B nuiesc c acesta este i motivulpentru care ai vrut s stai de vorb cu mine. i sincer, Alvin, nuar i bine deloc.

Hayes î i puse pe frunte încheietura mâinii drepte, în timp cecotul îi r mase pe mas . igara aprins era periculos de aproapede p rul ciufulit. Jason fu ispitit s dea la o parte ori igara, ori

rul. Nu vroia ca Hayes s i dea foc i s ard ca pe rug.Temându-se îns de starea de z ceal în care se afla Hayes,Jason nu f cu nici unul din gesturi.

— Domnilor, dori i s comanda i ceva? întreb chelnerul, carese apropiase f zgomot de masa lor.

— Pentru numele lui Dumnezeu! mârâi Hayes ridicându- icapul. Nu vezi c avem ceva de vorbit?

— Scuza i-m , domnule, spuse chelnerul înclinându-se i apoiîndep rtându-se.

Dup ce trase adânc aer în piept, Hayes î i îndrept din nouaten ia spre Jason:

— Va s zic , nu ar t deloc bine?— Nu, ai o culoare boln vicioas i pari tot atât de obosit pe cât

de sup rat.— A, clinicianul clarv tor, spuse Hayes cu sarcasm.Apoi ad ug :— Iart -m , n-am vrut s fiu r ut cios. Ai dreptate. Nu m simt

deloc bine. Pot spune c m simt chiar îngrozitor.— i ce anume te deranjeaz ?— Mai toate: artrita, tulbur ri gastrointestinale, vederea mi-a

devenit neclar … Chiar i pielea mi s-a uscat. Gleznele mînnebunesc de durere i am senza ia c tot corpul mi sedescompune.

33

— Ar fi fost mai bine s ne întâlnim chiar în cabinetul meu,spuse Jason. Poate c va trebui s i fac un control riguros.

— Poate alt dat , dar nu pentru asta te-am chemat. S-arputea ca pentru mine s fie oricum prea târziu, dar a fi bucurosdac mi-a salva m car fiul.

Se opri brusc i-i ar lui Jason ceva pe fereastr .— Uite-l!

sucindu-se pe scaun, Jason abia reu ir z reasc o siluetce tocmai disp rea pe North Street. Întorcându-se din nou spreHayes, îl întreb :

— De unde i-ai dat seama c era el?— M urm re te din clipa în care am ie it de la GHP. Cred c

vrea s m omoare.Incapabil s discearn între realitate i iluzie, Jason continu-l studieze cu aten ie pe colegul s u. B rbatul avea o

comportare mai mult decât ciudat , dar vechiul cli eu „chiar iparanoicii au du mani” îl obseda acum pe Jason. Poate c Hayesera într-adev r urm rit de cineva. Sco ând din frapier sticla deGavi, Jason îi turn lui Hayes un pahar, apoi î i turn i lui unul.

— Poate c ar fi mai bine s -mi spui i mie despre ce e vorba.Hayes d du pe gât vinul ca pe un degetar de rachiu, apoi se

terse la gur cu dosul palmei.— E o poveste foarte bizar . Ce-ai zice de înc un pahar cu vin?Jason îi umplu din nou paharul, iar Hayes continu :— Nu cred c tii prea multe despre subiectul cercet rilor

mele…— Vag.— M ocup de problema cre terii i dezvolt rii, spuse Hayes. De

procesul de declan are i de stopare a genelor. Cum e cazulpubert ii; ce anume declan eaz genele corespunz toare.Rezolvarea acestei probleme ar reprezenta o realizare de odeosebit importan . Nu numai c am putea influen a procesulde cre tere i de dezvoltare, dar probabil c am fi capabili soprim declan area cancerului sau, dup atacurile de cord, sdeclan m diviziunea celular pentru regenerarea mu chiuluiinimii. În orice caz, în termeni mai simpli, declan area i oprireagenelor cre terii i dezvolt rii au constituit principala meapreocupare. Dar, a a cum se întâmpl de multe ori în munca de

34

cercetare, ansa a jucat i de data asta un rol pozitiv. În urm cupatru luni, în toiul experimentelor, am f cut o descoperirenea teptat , paradoxal i în acela i timp uimitoare. Vreau sspun c am f cut o mare descoperire tiin ific . Te rog s m crezi

e demn chiar de un premiu Nobel.Jason ar fi dorit s nu fie adev rat, dar începu s se gândeasc

dac nu cumva Hayes prezenta, pe lâng simptomul paranoiei ipe cel al iluziei grandorii.

— În ce const aceast descoperire?— A teapt o clip , îl întrerupse Hayes, apoi î i puse igara în

scrumier i- i duse mâna dreapt la piept.— Nu te sim i bine? îl întreb Jason.Chipul lui Hayes c tase o nuan cenu ie i mai închis , iar

la r cina p rului îi ap ruse o dung de transpira ie.— M simt bine, îl asigur Hayes, l sându- i mâna pe mas . N-

am f cut nici un raport asupra acestei descoperiri pentru c mi-am dat seama c ea constituia prima etap a unei descoperiri imai mari. M refer la ceva înrudit cu antibioticele sau custructura elicoidal a ADN-ului. Am fost atât de emo ionat, încâtam lucrat ore suplimentare. Dar am aflat la un moment dat cdescoperirea mea ini ial nu mai constituia nici un secret. Cfusese deja folosit . Când am b nuit acest lucru, am…

Hayes se opri la mijlocul frazei. Îl privi pe Jason cu o expresiecare la început sem na a confuzie, dar care se transform imediatîn fric .

— Alvin, ce e cu tine? îl întreb Jason.Hayes nu-i r spunse. Cu mâna dreapt î i ap sa pieptul. L-i scape un geam t, apoi se prinse cu ambele mâini de fa a de

mas , tr gând-o spre el. Paharele cu vin se r sturnar . Hayesîncerc s se ridice în picioare, dar nu mai reu i. O dat cu o tuseviolent i sufocant , Hayes scuip pe mas un val de sânge,

tând fa a de mas i stropindu-l pe Jason, care s ri înapoi isturn scaunul. Sângele nu se mai oprea. Ie ea în valuri

succesive, împro când totul în jur, în timp ce mesenii afla i înpreajm începur s ipe.

Jason, doctor fiind, î i d du seama de ce se petrece. Sângeleera de un ro u deschis i era practic pompat prin gura lui Hayes.Asta însemna c venea direct de la inim . În secundele care

35

urmar , Hayes r mase eap n în scaun, confuzia i durereaînlocuind frica din privirile lui. Jason înconjur masa i-l prinsede umeri. Din p cate, nu exista nici o posibilitate de a oprihemoragia. Hayes ori pierdea tot sângele, ori se sufoca. Jason nuputea face nimic, decât s -l in în timp ce via a i se scurgea dintrup.

Când corpul lui Hayes se înmuie, Jason îl l s cad brusc pepodea. Cu toate c organismul omului e format din aproape aselitri de sânge, cantitatea aflat pe mas i pe jos p rea cu multmai mare. Jason se întoarse spre masa vecin , de unde lumeafugise i lu un ervet ca s i tearg mâinile. Pentru prima datde la începutul catastrofei, î i d du seama de locul unde se afla.Ceilal i clien i ai restaurantului s riser cu to ii de la mesele lor,

sându-le goale i se înghesuiser în cap tul opus al înc perii.Din nefericire, multora li se f cuse r u.

eful de sal , el însu i verde la fa , se cl tina pe picioare.— Am chemat salvarea, reu i el s spun prin mâna ce i-o

inea încle tat la gur .Jason se uita la Hayes. F o sal de opera ie, f un aparat

perfec ionat de respira ie asistat , nu exista nici o ans s fiesalvat. În situa ia de fa , ambulan a era inutil . Dar cel pu inputea lua corpul de acolo. Privind din nou la corpul lipsit de via ,Jason decise c Hayes fusese victima unui cancer pulmonar. Otumoare îi erodase probabil aorta, cauzând hemoragia. În modparadoxal, igara lui Hayes r sese aprins în scrumiera careera acum plin de un sânge spumos. O dâr de fum se ridicaalene spre tavan.

În dep rtare, Jason auzi sunetul strident al sirenei de pema ina salv rii. Dar înainte de aceasta, sosi la fa a locului oma in a poli iei, cu un girofar albastru deasupra. În restaurant

dur buzna doi poli ti în uniform . Ambii se oprir brusc lavederea scenei sângeroase. Cel mai tân r dintre ei, Peter Carbo,un b iat blond de vreo nou sprezece ani, se înverzi imediat lafa . Colegul lui, Jeff Mario, îl trimise repede s -i interogheze peclien ii restaurantului. Jeff Mario era cam de o seam cu Jason,diferen a dintre ei era poate de vreo doi ani.

— Ce dracu s-a întâmplat? întreb poli istul, uimit la vedereaimensei cantit i de sânge.

36

— Sunt doctor, explic Jason. B rbatul e mort. i-a pierdut totsângele. Nu s-a putut face nimic pentru el.

Ghemuindu-se asupra lui Hayes, Jeff Mario încerc cu maregrij s -i ia pulsul. Satisf cut, se ridic apoi în picioare i- iîndrept aten ia spre Jason.

— A i fost prieteni?— Mai mult colegi, spuse Jason. Lucram amândoi la Good

Health Plan.— i el, tot doctor? întreb Jeff Mario, ar tând cu degetul în

direc ia lui Hayes.Jason d du din cap afirmativ.— Era bolnav?— Nu sunt sigur, spuse Jason. Dac ar fi s fac o supozi ie, a

spune c a avut cancer. Dar nu tiu.Jeff Mario scoase un carnet de noti e i un creion. Deschise

apoi carnetul.— Cum îl chema?— Alvin Hayes.— Avea familie?— A a cred, spuse Jason. Ca s fiu sincer, nu tiu prea multe

despre via a lui particular . A amintit ceva despre un fiu, a a cnuiesc c are familie.— Îi cunoa te i adresa de acas ?— M tem c nu.Ofi erul de poli ie Mario îl privi pentru o clip pe Jason, apoi

întinse mâna în jos spre Hayes i-i cercet cu grij buzunarele, deunde scoase un portofel cu acte, peste care î i arunc privirea.

— Tipul n-avea carnet de conducere, spuse Mario, a teptând dela Jason o confirmare.

— N-aveam de unde s tiu.Jason sim i c începe s tremure. Oroarea întâmpl rii începu îl afecteze.Sunetul sirenei devenise din ce în ce mai strident, iar acum, pe

fereastr , se putea z ri, pe lâng lumina albastr i una ro ie.Peste pu in timp, doi b rba i purtând uniforma serviciului deambulan , intrar în înc pere, unul dintre ei ducând în mân ogeant metalic care sem na cu o trus de scule. Cei doi seduser direct la Hayes.

37

— Dânsul e doctor, spuse Jeff Mario, ar tând cu creionul spreJason. Spune c s-a terminat. Sus ine c tipul a murit din cauzaunei hemoragii provocate de cancer.

— Nu sunt sigur dac e cancer, spuse Jason.Vocea lui sun mai tare decât inten ionase. Acum tremura în

mod vizibil, a a c i împreun mâinile.Cei doi asisten i îl examinar scurt pe Hayes, apoi se ridicar în

picioare. Cel care c rase geanta îi spuse celuilalt s aduc targa.— Bine, uite adresa lui, spuse Jeff Mario, care începuse din

nou s cerceteze portofelul lui Hayes.Scoase de acolo o carte de vizit .— Locuie te lâng Boston City Hospital.

i copie adresa în carne el. Poli istul mai tân r nota nume iadrese, inclusiv pe ale lui Jason.

Când fur pe punctul de a pleca, Jason întreb dac poateînso i cadavrul. Nu dorea s -l trimit pe Hayes singur la morg .Poli tii îi spuser c nu aveau nimic împotriv . Când ie ir înstrad , Jason observ c se strânsese o mul ime de lume. Ve ti caaceasta se întindeau cu mare repeziciune în cartiere ca NorthEnd, dar oamenii erau t cu i i st teau consterna i în fa a mor ii.

Jason z ri un b rbat spilcuit, care disp ru în spatele mul imii.Dup îmbr minte p rea a fi om de afaceri, mai degrab latino-american sau spaniol decât italian i, pentru o clip , Jason seîntreb cum de-l observase.

Apoi unul din asisten ii salv rii spuse:— Vrei s i înso ti prietenul?Jason d du afirmativ din cap i se urc în spatele ambulan ei.

Se a ez pe un sc unel vizavi de Hayes, la picioarele lui. Unul dinasisten i se a ez pe un scaun asem tor, mai aproape de capullui Hayes. Cu o zdruncin tur , ma ina o lu din loc. Prin geamuldin spate, Jason v zu restaurantul i lumea care se împr tia.Când o luar pe Hanover Street, trebui s se in de ceva. Sirenanu func iona, dar lumina intermitent înc mai sclipea. Jason îiputea vedea reflexele în vitrinele magazinelor.

toria nu dur decât vreo cinci minute. Asistentul încerc sînchege o conversa ie, dar Jason se pref cu preocupat. Privind latrupul acoperit al lui Hayes, Jason încerca s în eleagîntâmplarea la care fusese martor. Gândul c moartea îl urm rea

38

nu-i d dea pace. Îl f cea s se simt în mod curios r spunz tor demoartea lui Hayes, ca i cum acesta ar mai fi fost înc viu dac n-ar fi avut nenorocul de a se întâlni cu Jason. Jason tia c , lanivelul ra iunii, asemenea gânduri erau ridicole. Dar sentimentelenu se bazeaz totdeauna pe ra iune.

Dup o curb strâns spre stânga, ma ina d du în mar arier,apoi se opri. Când u a din spate fu deschis , Jason recunosculocul unde se afla. Intraser în curtea interioar a MassachusettsGeneral Hospital. Locul îi era cunoscut. Aici î i f cuse stagiul demedicin intern cu ani în urm . Jason se d du jos. Cei doiasisten i îl coborâr pe Hayes cu îndemânare, în timp ce ro ile desub targ atinser p mântul. În lini te, împinser corpulneînsufle it în camera de gard , unde o sor de la triaj îi îndrumspre un salon gol folosit pentru cazurile de reanimare.

În ciuda faptului c era doctor, Jason nu cuno tea protocolul însitua ii ca moartea lui Hayes. Era surprins c se prezentaser la ocamer de gard , din moment ce pentru Hayes nu se mai puteaface nimic. Dar gândindu-se mai bine, î i d du seama c Hayestrebuia declarat în mod oficial mort. Î i aduse aminte c i el o

cuse pe când era medic liber profesionist.Înc perea era dotat cu tot felul de echipamente preg tite de

func ionare. Într-un col se g sea o chiuvet cu ap i s pun.Jason î i sp de pe mâini sângele lui Hayes. Într-o oglind micde pe perete, Jason v zu c i pe fa era stropit cu mult sânge.Dup ce- i frec fa a, se terse cu un prosop de hârtie. Era plin desânge i pe hain , pe pieptul c ii i pe pantaloni, dar înprivin a acestora nu putea face nimic. Dup ce termin cusp latul, un medic d du buzna în înc pere cu un carnet în mân .

du f jen la o parte cearceaful care-l acoperea pe Hayes,apoi î i puse stetoscopul în jurul gâtului. Chipul lui Hayes erastraniu de palid în lumina fluorescent .

— E ti rud cu el? întreb cu indiferen medicul în timp ce îlasculta pe Hayes la piept.

Când doctorul î i scoase stetoscopul din urechi, Jason îispunse:— Nu, sunt un coleg. Lucram împreun la Good Health.— E ti doctor în medicin ? îl mai întreb medicul, pe un ton

pu in mai politicos.

39

Jason d du afirmativ din cap.— Ce i s-a întâmplat prietenului t u?Medicul cercet ochii lui Hayes cu o lantern mic .— A f cut o hemoragie în timpul cinei, spuse Jason, vrând în

mod deliberat s par grosolan, pu in ofensat de atitudineanemiloas a interlocutorului s u.

— F glum . E mort de-a binelea! constat medicul, tr gândla loc cearceaful peste capul lui Hayes.

Jason f cu eforturi s nu-i spun medicului ce p rere aveadespre nesim irea lui, dar î i d du seama c n-ar fi fost decât opierdere de vreme. În schimb, ie i în hol i urm ri agita ia de lacamera de gard , aducându- i aminte de vremurile când el însu ifusese stagiar aici. P rea c trecuse mult vreme de atunci itotu i nimic nu se schimbase.

Dup treizeci de minute, corpul lui Hayes fu dus pe targînapoi la ambulan . Jason urm ri cum era vârât din nouîn untru.

— V deranjeaz dac mai r mân la c tâiul lui? întrebJason, ne tiind ce-l determinase s întrebe i dându- i seama creac iona în stare de oc.

— Mergem la morg , spuse oferul, dar e ti invitatul meu.În timp ce ie eau din curtea spitalului, Jason fu dintr-o dat

surprins s -l vad pe acela i om de afaceri spilcuit pe care-l z risela restaurant. Apoi d du din umeri. Ar fi fost o coinciden preamare. Totu i, era destul de ciudat c tipul avea aceea i alurhispanic .

Jason nu mai fusese niciodat pân atunci la morga ora ului.În timp ce cadavrul lui Hayes era purtat pe targ prin u i batantecrestate i uzate i dus în camera frigorific , lui Jason îi p ru r u

venise cu el i de aceast dat . Atmosfera era la fel denepl cut cum i-o imaginase. Camera frigorific era mare i peambele p i erau frigidere în form p trat , cu u i ce fuseserodinioar albe. Podeaua i pere ii erau acoperi i cu o gresie veche,

tat i cr pat . Mai existau acolo i câteva t rgi cu rotile, uneleocupate de cadavre acoperite cu cearceafuri care aveau pete desânge. În înc pere mirosea a dezinfectant i a pe te, iar Jasonsim i c abia mai poate respira. Un b rbat rumen la fa , carepurta un or i m nu i de cauciuc, veni i ajut la mutatul

40

cadavrului lui Hayes pe una din t rgile vechi i murdare de sângeale morgii. Apoi plecar cu to ii pentru a întocmi actele necesare.

mânând înc pu in în camera frigorific , Jason reflect lasfâr itul brusc al distinsei vie i a lui Hayes. Apoi, urm rit deamintirea vie a propriului drum la spital dup moartea Daniellei,ie i i el dup asisten i.

***În urm cu o jum tate de veac, pe când fusese construit ,

Boston City Morgue era considerat o oper de art arhitectural .În timp ce urca treptele largi care duceau la birourile de sus,Jason remarc câteva am nunte arhitecturale cu motive egiptene.Dar cl direa avusese de suferit o dat cu trecerea timpului. Acumera întunecoas , murdar i total nepotrivit . Ororile v zute aicidep eau imagina ia lui Jason.

Pe cei doi asisten i i pe b rbatul rumen îi g si într-un biroumurdar. Terminaser cu întocmirea actelor i râdeau de vreoglum , ignorând complet ap toarea atmosfer a mor ii.

Jason le întrerupe conversa ia pentru a-i întreba dac se aflaacolo în acel moment vreun medic legist.

— Da, r spunse asistentul. Doamna doctor Danforth tocmaitermin un caz urgent în sala de autopsie.

— Exist vreun loc unde s o pot a tepta? întreb Jason.Nu se sim ea în stare s mearg în sala de autopsie.— La etaj exist o bibliotec , spuse unul dintre asisten i. E

chiar lâng cabinetul doamnei doctor.Biblioteca era întunecoas , umed i cuprindea volume mari,

legate, ce con ineau rapoarte asupra autopsiilor efectuate înc dinsecolul al XVIII-lea. În mijlocul înc perii trona o mas mare dinlemn de stejar i ase scaune masive. Dar cel mai important erafaptul c în înc pere se g sea un telefon. Dup ce se gândi pu in,Jason se hot rî s-o sune pe Shirley. tia c se afla în toiuldistrac iei, dar consider c ar vrea i ea s tie ce s-a întâmplat.

— Jason! exclam ea. Te-ai hot rât s vii?— Din p cate, nu. Am avut ceva necazuri.— Necazuri?— O s ai un oc, o avertiz Jason. Sper c ezi pe un scaun.— Nu m mai fierbe, spuse Shirley.De-acum îngrijorarea i se putea sim i i mai mult în glas.

41

— Alvin Hayes a murit.Urmar câteva clipe de t cere. Pe fundal se puteau auzi râsete

care sunau nelalocul lor.— Cum s-a întâmplat?— Nu sunt foarte sigur, spuse Jason, dorind s-o scuteasc de

groaznicele detalii. O catastrof de domeniul medicinii interne.— Un fel de atac de cord?— Cam a a ceva, r spunse evaziv Jason.— Dumnezeule! Bietul om! tii ceva despre familia lui?— Am fost întrebat, dar nu tiu chiar nimic.— Nici eu nu tiu mai nimic. E divor at. Are i copii, dar mi se

pare c îi are în îngrijire so ia lui, care locuie te undeva pe lângManhattan. Cam asta e tot ce tiu. Hayes era foarte discret înleg tur cu via a lui personal .

— Îmi pare r u c te nec jesc acum cu asta.— Nu fi ridicol. Unde e ti acum?— La morg .— Cum ai ajuns acolo?— Am înso it în ambulan cadavrul lui Hayes.— Vin s te iau de acolo.— Nu-i nevoie, spuse Jason. Am s iau un taxi dup ce vorbesc

cu medicul legist.— Cum te sim i? îl întreb Shirley. Cred c a fost o experien

îngrozitoare.— Alt dat m-am sim it mai bine decât acum.— Asta m-a convins. Vin s te iau cu ma ina.— i ce faci cu musafirii? protest Jason cu jum tate de gur .Se sim ea vinovat c -i stric petrecerea, dar nu destul de

vinovat ca s -i refuze oferta. tia c nu era preg tit s r mânsingur cu amintirea întâmpl rii din seara respectiv .

— Se descurc i singuri, spuse Shirley. Unde te afli exact?Jason o îndrum , apoi închise telefonul. Î i l capul s -i cad

în mâini i închise ochii.— Scuza i-m , spuse o voce groas , cu un u or accent irlandez.

Sunte i doctorul Jason Howard?— Chiar el, spuse Jason, ridicându-se brusc.În înc pere î i f cuse apari ia un b rbat m los. Avea o fa

lat , gene dese, un nas borc nat i din i p tra i. P rul închis

42

tea u or în ro u.— Sunt detectivul Michael Curran, de la criminalistic , se

prezent el întinzând o mân lat i plin de b turi.Jason o prinse într-a sa i o scutur , tulburat de apari ia

brusc a detectivului îmbr cat cât se poate de modest. Jason î idu seama c era studiat din cap i pân în picioare.— Ofi erul Mario mi-a raportat c era i împreun cu victima,

spuse detectivul Curran a ezându-se pe un scaun.— Investiga i împrejur rile mor ii lui Hayes?— Simpl rutin , spuse Curran. O întâmplare destul de

dramatic , dup descrierea ofi erului Mario. Nu vreau ca Mario s bat la cap dac se vor ivi întreb ri mai târziu.

— O, în eleg, spuse Jason.Sincer vorbind, prezen a detectivului Curran îl f cea s i

reaminteasc de insisten ele lui Hayes c cineva încerca s -lucid . În ciuda faptului c moartea lui p rea a fi mai degrab undezastru natural decât o crim , Jason î i d dea seama c aceastteam a lui Hayes era unul din motivele pentru care îl înso ise lamorg , dorind s afle aici cauza decesului.

— Oricum, spuse detectivul Curran, trebuie s v punîntreb rile obi nuite în astfel de situa ii. Dup opiniadumneavoastr , v a tepta i la moartea doctorului Hayes? Vreau

spun, era bolnav?— Din câte tiu, nu, r spunse Jason. Totu i, când l-am v zut

în aceast dup -amiaz i apoi în cursul serii, nu am avutimpresia c se sim ea prea bine.

Genele detectivului Curran clipir u or.— Ce vre i s spune i?— Ar ta groaznic. i când i-am spus acest lucru, a recunoscut nu se sim ea bine.— Ce simptome avea? întreb detectivul sco ând un mic

blocnotes.— Oboseal , deranj stomacal, jen articular . M-am gândit c

poate avea febr , dar nu puteam fi sigur.— Ce a i crezut despre aceste simptome?— M nelini teau, recunoscu Jason. I-am spus c ar fi mai bine

dac ar veni la cabinetul meu ca s -i fac unele investiga ii. Dar ela insistat s ne vedem în afara incintei spitalului.

43

— i care a fost motivul pentru care v-a cerut acest lucru?— Nu sunt sigur.Apoi Jason începu s -i descrie ceea ce constituia probabil

paranoia lui Hayes i-i vorbi despre declara iile acestuia înleg tur cu o inven ie.

Dup ce not totul, Curran î i ridic privirea. Devenise maiatent.

— Ce vre i s spune i prin „paranoia”?— Spunea c cineva îl urm re te i c vrea s -l omoare pe el i

pe fiul lui.— A spus cine?— Nu, r spunse Jason. Ca s fiu sincer, d dea semne de

manie. Se purta foarte ciudat. Am crezut c e pe punctul s aib odecompensare.

— Decompensare? întreb Curran.— C dere nervoas , explic Jason.— În eleg, spuse Curran, revenind la carne elul lui.Jason îl urm ri în timp ce scria. Avea un obicei ciudat de a- i

suge din când în când cap tul creionului.În acea clip , în pragul u ii ap ru o alt persoan . Femeia ocoli

masa i veni în partea dreapt a lui Jason. Jason i detectivul seridicar în picioare. Nou-venita era o femeie minion de doar unmetru cincizeci în ime. Se prezent drept doctor MargaretDanforth. În contrast cu fizicul ei, avea o voce care r suna înînc perea mic .

— Lua i loc, le ceru ea, zâmbindu-i lui Curran, pe care eraevident c -l cuno tea.

Jason î i spuse c femeia avea cu siguran peste 35 de ani.Avea tr turi mici i delicate, sprâncene înalte i arcuite, care îi

deau un aer inocent. P rul scurt era foarte cârlion at. Purta orochie sobr de culoare închis , cu un guler de dantel . Lui Jasonîi fu greu s asocieze silueta ei cu pozi ia de medic legist la morgadin Boston.

Detectivul Curran î i împinse scaunul în spate i începu s sebalanseze.

— Moartea subit a unui doctor într-un restaurant din cartierulNorth End. Se pare c a vomat o mare cantitate de sânge.

— A expectorat ar fi un termen mai exact, îl întrerupse Jason.

44

— Cum a a? întreb detectivul Curran, înghiontindu-l.Apoi linse din nou cap tul creionului i f cu o corectur .— Voma presupune c vine de la sistemul digestiv, spuse

Jason. Sângele îns venea evident de la pl mâni. Era ro u deschisi spumos.

— Spumos! îmi place cuvântul, spuse Curran, apoi se aplecdin nou peste carne el i f cu o nou corectur .

— Presupun c era sânge arterial, interveni doctori a Danforth.— A a cred, spuse Jason.— Asta ce înseamn ? întreb Curran.— Probabil o ruptur a aortei, îi r spunse doctor Danforth, care

i inea mâinile împreunate în poal , de parc ar fi participat la opetrecere unde se servea ceaiul. Aorta este principalul vas desânge care pleac de la inim , îi explic ea lui Curran. Prin eacircul spre periferie sângele oxigenat.

— Mul umesc, spuse Curran.— Pare a fi ori cancer, ori anevrism, ad ug femeia. Anevrismul

este o dilatare patologic a unui vas sanguin.— Mul umesc înc o dat , spuse Curran. E a a de comod când

lumea tie c sunt ignorant.Jason avu pentru o clip impresia c -l are în fa pe Peter Falk,

jucând rolul detectivului Columbo. Era destul de sigur cdetectivul Curran numai ignorant nu era.

— Sunte i de acord cu mine? i se adres direct doamnaDanforth lui Jason.

— A opta mai degrab pentru un cancer la pl mâni. Hayes eraun fum tor înr it.

— Asta m re te aceast probabilitate.— Exist i posibilitatea unei feste? întreb Curran uitându-se

la medicul legist pe sub genele stufoase.Doctorul Danforth râse scurt.— Dac diagnosticul este cel pe care îl cred eu, singura fest i-

ar putea apar ine doar Atotputernicului sau… industriei de tutun.— A a cred i eu, spuse Curran, închizându- i carne elul i

vârându- i creionul în buzunar.— Ave i de gând s face i autopsia acum? întreb Jason.— Pentru numele lui Dumnezeu, nu! spuse doctor Danforth.

Dac ar exista motive presante, am face-o. Dar nu exist . Ne vom

45

ocupa mâine diminea , la prima or . Am putea avea unelerezultate pe la zece i jum tate, dac dori i s suna i în jurulacelei ore.

Curran î i puse mâinile pe mas , ca i cum s-ar fi preg tit deplecare. În schimb, spuse:

— Doctorul Howard a afirmat c victima credea c cinevaîncearc s-o omoare. Am dreptate, domnule doctor?

Jason d du afirmativ din cap.— A a c … continu Curran, a i putea avea în vedere acest

aspect în momentul autopsiei?— Sigur c da, spuse doctor Danforth. Suntem întotdeauna

aten i în cazurile pe care le avem. Asta ne e meseria. Acum o s vrog s m scuza i, dar trebuie s merg acas . Ast zi am s ritpeste cin .

Jason sim i o u oar grea . Se întreba cum îi mai putea fifoame doctori ei Danforth dup o zi întreag în care a f cutdisec ii pe cadavre. În timp ce coborau amândoi la etajul întâi,Curran coment i el acest aspect. El se oferi s -l duc pe Jasonacas cu ma ina, dar Jason îi spuse c a teapt un prieten svin s -l ia. Nu termin bine vorba, c u a dinspre strad sedeschise i ap ru Shirley.

— Un prieten, deci, opti Curran, f cându-i lui Jason cu ochiulîn timp ce ie ea.

O dat în plus, apari ia femeii era ca un miracol. La petrecerei pusese o rochie de m tase ro ie, mulat pe corp, cu un cordon

lat de piele neagr . Întreaga ei fiin tr da atât de mult vitalitatei dragoste de via , încât prezen a ei în morga murdar

constituia un contrast b tor la ochi. Jason sim i nevoia s-oscoat imediat din locul acela, ca nu cumva vreo for malefic sse ating de ea. Dar ea rezist insisten ei lui. Shirley î i aruncbra ele în jurul lui i- i lipi capul de al s u, într-un acces decompasiune. Jason se topi. Propria reac ie îl surprinse. Ca unadolescent, se trezi luptându-se cu lacrimile care-l n deau. Erao situa ie jenant .

Shirley se retrase i-l privi în ochi. Jason reu i în cele din urm-i adreseze un zâmbet strâmb.— Ce zi! spuse el.— Într-adev r! fu ea de acord. Mai ai vreun motiv s r mâi aici?

46

Jason d du din cap c nu.— Hai s mergem, te duc acas , spuse ea împingându-l afar

unde BMW-ul ei îi a tepta într-un loc interzis pentru parcare.Intrar în ma in i motorul porni.— Te sim i bine? îl întreb Shirley în timp ce se îndreptau spre

Massachusetts Avenue.— M cople esc toate mor ile astea… Ca i cum nu a fi f cut

tot posibilul…— Te judeci prea aspru. Nu- i po i lua r spunderea pentru

toat lumea. În plus, Hayes nu i-a fost pacient.— tiu.Un timp nu scoaser nici un cuvânt. Apoi Shirley sparsecerea.— Cu Hayes e o adev rat tragedie. Era aproape un geniu i nu

cred c avea peste 45 de ani.— Era de vârsta mea, spuse Jason. Am fost în acela i an la

facultatea de medicin .— N-am tiut, spuse Shirley. El p rea mult mai b trân.— Mai ales în ultimul timp, spuse Jason.Trecur de Symphony Hall. Tocmai se terminase un spectacol i

lumea în inut de gal cobora pe scara principal .— Ce-a spus medicul legist? întreb Shirley.— Probabil un cancer. Dar nu vor face autopsia decât mâine

diminea .— Autopsia? Cine a dat autoriza ia?— Nu e nevoie de autoriza ie dac medicul legist consider c

moartea e suspect .— Dar ce e suspect în cazul lui Hayes? spuneai c a avut un

atac de cord.— N-am spus c a fost atac de cord. Am spus c e ceva în acest

sens. În orice caz, acesta pare a fi protocolul, de a face autopsie înorice caz de moarte nea teptat . De fapt, un detectiv m-a iinterogat.

— Pare o irosire a banilor contribuabililor, spuse Shirley în timpce o luar la stânga, pe Beacon Street.

— Unde mergem? întreb brusc Jason.— Te duc acas la mine. Musafirii n-au plecat înc . Prezenta lor

i va face bine.

47

— Nici vorb , spuse Jason. Nu m simt în stare s fiu sociabil.— E ti sigur? Nu vreau s fii neap rat sociabil. Lumea va

în elege.— Te rog, spuse Jason. Sunt prea sl bit ca s m cert. Am

nevoie de somn. i, uit -te la mine, ar t ca o epav .— Bine, dac pui a a problema…La urm toarea intersec ie Shirley o lu la stânga, apoi din nou

la stânga pe Commonwealth Avenue, îndreptându-se spre BeaconHill. Dup o perioad de t cere, tot ea sparse lini tea.

— Mi-e team c moartea lui Hayes va fi o mare lovitur pentruGHP. Contam pe faptul c el va ob ine ni te rezultateextraordinare. Repercusiunile vor fi dure pentru mine, dinmoment ce sunt r spunz toare pentru angajarea lui.

— Atunci urmeaz i propriile sfaturi, spuse Jason. Nu te po iconsidera vinovat pentru s tatea lui.

— tiu, dar încearc s spui acest lucru consiliului deconducere.

— În cazul sta m v d obligat s i spun ceva. Mai am i alteve ti proaste. Se pare c Hayes era convins c f cuse o adev ratdescoperire tiin ific . Ceva extraordinar. tii cumva despre ceputea fi vorba?

— N-am nici cea mai mic idee, spuse Shirley alarmat . i-aspus el mai multe?

— Nu, din nefericire, r spunse Jason. i n-am fost sigur dac-l cred sau nu. Se purta destul de bizar, ca s nu folosesc un

cuvânt mai dur i sus inea c cineva vroia s -l omoare.— Crezi c suferea de o c dere nervoas ?— Mi-a trecut prin minte.— S racul om! Dac a f cut cu adev rat o descoperire, GHP va

pierde de dou ori mai mult.— Dar, în cazul în care a f cut o descoperire deosebit , n-ai

putea afla despre ce e vorba?— Se vede c nu l-ai cunoscut pe doctorul Hayes, spuse

Shirley. Era un tip deosebit de discret, atât în privin a vie iiparticulare, cât i a celei profesionale. Jum tate din ce tia, ineanumai pentru el.

Ocolir Boston Garden, apoi rular în jurul Beacon Hills, ozon reziden ial format din cl diri de c mid , ale c rei str zi

48

cu sens unic f ceau din condusul ma inii un co mar.Dup ce au traversat Charles Street, Shirley o lu în sus pe

Vernon Street i intr în pia a pietruit Louisburg. Când sehot râse s renun e la via a de la periferia ora ului ca s tr iascîn centru, Jason fusese destul de norocos c g sise unapartament cu un sigur dormitor, cu vederea spre pia . Era ocas mare, al c rei proprietar avea un apartament în aceea icl dire, dar care nu prea st tea acolo. Pentru Jason, casa avea opozi ie perfect . i ceea ce era i mai important, apartamentulavea i un mare avantaj pentru un ora mare: un loc de parcare.

Jason coborî din ma in i se aplec spre geamul deschis:— Mul umesc c ai venit s m iei. Pentru mine a însemnat

mult.Jason întinse mâna i o strânse u or pe Shirley de um r.Shirley se întinse brusc, îl apuc pe Jason de cravat ,

tr gându-i capul spre ea. Îl s rut ap sat, porni motorul i plecîn tromb .

Jason r mase în curb , într-o pat de lumin ce venea de lafelinarul cu gaz i o privi cum dispare în jos, pe Pinckney Street.Îndreptându-se spre u , se scotoci dup chei. Era bucuros cShirley intrase în via a lui i, pentru prima dat , se gândi serios laposibilitatea unei leg turi adev rate.

49

3

Nu fusese o noapte lini tit . De câte ori închidea ochii, Jasonrevedea expresia stranie întip rit pe chipul lui Hayes cu pu inînainte de catastrof i retr ia îngrozitorul sentiment al neputin eicu care privise sângele nind pe gura victimei.

Scena îl urm ri i pe drumul spre serviciu. Îi trecu prin minte uitase s le spun lui Curran i lui Shirley despre dest inuirea

lui Hayes acum c descoperirea lui nu mai constituia un secret i fusese deja folosit . Jason avea de gând s -l sune pe detectiv

de la GHP, dar în momentul în care intr , i se transmise smearg direct la salonul bolnavilor de inim .

Starea s ii lui Brian Lennox se înr ut ise mult. Dup unexamen scurt, Jason î i d du seama c nu mai putea faceaproape nimic. Nici consultul cardiac pe care-l ceruse cu o ziînainte nu era optimist i totu i Harry Sarnoff programase un testcoronarian de urgen pentru diminea a respectiv . Singurasperan , dar i aceasta destul de slab , mai r mânea ointerven ie chirurgical imediat .

Sora întreb când ie ir din salonul lui Brian:— Dac sufer un atac, s -l preg tesc de opera ie? S ti i c

nici rinichii nu-i mai func ioneaz cum trebuie.Lui Jason nu-i pl cea s ia astfel de decizii, dar spuse cu

fermitate c dorea ca pacientul s fie inut la reanimare cel pu inpân veneau rezultatele de la testul coronarian.

Restul pacien ilor lui Jason aveau o stare la fel de jalnic .Cazurile de diabet, toate cele cu implica ii multiple, st teau foarteprost. În dou dintre ele, rinichii nu mai func ionau, iar al treileacaz era de-a dreptul amenin tor. Partea cea mai deprimant era

pacien ii nu veniser la spital din aceste motive. Blocarearinichilor intervenise în timp ce Jason îi trata pentru alteprobleme.

Cei doi pacien i ai lui Jason, bolnavi de leucemie, nuspundeau la tratament a a cum se a teptase el. Ambii

începuser s sufere de mari probleme ale inimii, chiar dac

50

fuseser interna i pentru boli respiratorii. Cei doi suferinzi deSIDA începuser s se simt mult mai r u. Singurii pacien i carese sim eau bine erau cele dou fete cu hepatit . Ultimul pacientera un b rbat în vârst de 35 de ani, internat pentru verificareavalvelor inimii. Acesta suferise în copil rie de un reumatismarticular acut. Slav Domnului, starea acestuia r seseneschimbat .

Ajungând în biroul s u, Jason se v zu nevoit s fie dur cuClaudia. Vestea despre moartea lui Hayes se r spândise deja înîntreg complexul GHP, iar Claudia nu mai putea de curiozitate.Jason îi spuse c nu are de gând s vorbeasc despre acestsubiect. Claudia insist , iar Jason o d du afar din birou. Maitârziu î i ceru scuze i îi povesti pe scurt despre întâmplare. Laora zece i jum tate, Jason primi prin telefon de la Henry Sarnoffve ti deprimante. Arterele coronariene ale lui Brian Lennox erauîntr-o stare mult mai proast , dar f blocaj focal. Cu altecuvinte, erau uniform cuprinse de ateroscleroz , într-un ritm atâtde rapid încât nu exista nici o ans nici într-o interven iechirurgical . Doctorul Sarnoff îi spuse lui Jason c nu mai v zuseniciodat o evolu ie atât de rapid i-i ceru permisiunea s odescrie am nun it. Jason îi r spunse c nu avea nimic împotriv .

Dup ce vorbi la telefon cu doctorul Sarnoff, Jason se încuietimp de câteva minute în biroul s u. Când se sim i preg titsuflete te, sun la sec ia de boli coronariene i o ceru pe sora careîl îngrijea pe Brian Lennox. Când sora se prezent la telefon,Jason discut cu ea rezultatele testului coronarian. Apoi îi spuse

Brian Lennox nu va fi operat. F nici o speran , suferin a luiBrian va fi scurtat . Sora fu de acord. Dup ce puse receptorul înfurc , Jason r mase cu ochii pironi i la aparat. În momente caacesta, se întreba de ce alesese medicina.

În pauza de prânz, se hot rî s verifice în persoan rezultateleautopsiei lui Hayes. La lumina zilei, morga nu mai p rea un locatât de lugubru, ci doar o cl dire veche, neîngrijit i nu preacurat , ca atâtea altele. Chiar i detaliile egiptene p reau acummai degrab comice decât impun toare. Totu i, Jason evitcamera frigorific i se duse direct la biroul strâmt al doctori eiMargaret Danforth, aflat lâng bibliotec . O g si aplecatdeasupra mesei de lucru, mâncând un hamburger Big Mac. Ea îi

51

cu un semn cu mâna, zâmbind.— Bine a i venit.— Îmi pare r u c v deranjez, spuse Jason, a ezându-se pe un

scaun.Jason se minun înc o dat cât de mic i de feminin p rea

Margaret în ciuda slujbei pe care o avea.— Nu-i nici un deranj, spuse ea. I-am f cut autopsia doctorului

Hayes în aceast diminea .Margaret se l pe spate pe scaunul care scâr âi u or, apoi

continu :— Am fost pu in surprins . Nu a fost cancer.— Dar ce a fost?— Anevrism. Anevrism aortic, care a cuprins i arborele

traheobronhic. Hayes n-a avut niciodat sifilis, nu-i a a?Jason cl tin din cap.— Nu, din câte tiu eu. M îndoiesc c ar fi avut.— Ar ta cam ciudat, spuse Margaret. V deranjeaz dacnânc în continuare? Peste câteva minute am o alt autopsie.

— Deloc, r spunse Jason, întrebându-se cum putea oare snânce.

Stomacul lui d dea deja semne de nelini te. În întreaga cl diremirosea u or a pe te.

— Ce ar ta ciudat?Margaret mestec , apoi înghi i.— Aorta avea un aspect brânzos, friabil. De fapt i traheea era

la fel. N-am mai v zut niciodat la nimeni a a ceva, în afaratipului de 114 ani, c ruia i-am f cut autopsia. Po i crede a aceva? S-a scris despre el i în The Globe. Avea 44 de ani când aînceput primul r zboi mondial. E uimitor!

— Când ve i avea raportul microscopic?Margaret se ar pu in jenat .— Peste dou s pt mâni. Nu de inem fonduri pentru a angaja

un personal specializat. Probele la microscop dureaz ceva timp…— Dac a i putea s -mi da i câteva e antioane, le-a putea oferi

spre studiu departamentului nostru.— Suntem obliga i s o facem la noi. Sunt sigur c în elege i…— Nu v cer s n-o face i, spuse Jason. Vroiam doar s spun c

i noi putem. Am salva astfel ceva timp.

52

— În fond, nu v d de ce nu.Ridicându-se în picioare, Margaret mai lu o mu tur

toas din hamburger i-i f cu semn lui Jason s o urmeze.Urcar sc rile pân la etajul la care se afla camera de autopsie.

Era o înc pere dreptunghiular , cu patru mese din o elinoxidabil aranjate perpendicular pe axa longitudinal . Mirosul deformaldehid i de alte substan e era de nesuportat. Dou meseerau ocupate, iar celelalte dou erau în curs de cur ire.Sim indu-se ca acas în acest mediu, Margaret mai mesteca încla ultima bucat din prânzul ei când îl conduse pe Jason lachiuvet . Dup ce trecu cu privirea peste o mul ime de sticle cucapac de plastic, în care se aflau e antioane, Margaret alesecâteva. Apoi, luând-o pe fiecare în parte, scoase afar con inutul,îl a ez pe o mas de tran are i t ie din fiecare o bucat cuajutorul unei lame care sem na foarte mult cu un cu it obi nuit,folosit la buc rie pentru t ierea c rnii. Apoi lu câteva sticlepentru e antioane noi, le puse etichete, turn în untruformaldehid i vârî în untru e antioanele respective. Cândtermin treaba, înveli sticlele într-o pung de hârtie maro i i le

du lui Jason. Totul fusese f cut cu mult profesionalism.Întorcându-se la GHP, Jason se îndrept spre sec ia de

patologie, unde îl g si pe doctorul Jackson Madsen aplecat pestemicroscop. Doctorul Madsen era înalt i de irat. La vârsta de 60de ani, alerga înc cu succes la probele de maraton. În clipa încare îl v zu pe Jason, î i exprim compasiunea fa de celeîntâmplate.

— Nu prea exist secrete pe aici, spuse Jason cu oarecaream ciune în glas.

— Bineîn eles c nu, r spunse Jackson. Din punct de vederesocial, centrul medical e ca un or el. Bârfa e aici ca la ea acas .

Apoi, v zând punga maro, ad ug :— Ai ceva pentru mine?— Da, într-un fel.Jason îi explic apoi ce fel de e antioane erau i, ad ugând

faptul c din moment ce analizele efectuate de laboratorulmunicipal durau dou s pt mâni, întreb dac Jackson avea cevaîmpotriv s fie analizate în laboratorul de la GHP.

— Mi-ar face chiar pl cere, spuse Jackson luând punga.

53

Apropo, ai vrea s tii rezultatul în cazul Harring chiar acuma?Jason înghi i în sec.— Bineîn eles.— Ruptur de cord. Primul caz pe care l-am întâlnit în atâ ia

ani. Ventricolul stâng a cr pat. Se pare c infarctul a afectat ceamai mare parte a inimii. La autopsie am observat c toate vaselecoronariene erau atinse. Omul a avut cea mai grav boal deinim pe care am întâlnit-o în cariera mea.

La ce-or mai fi bune testele noastre preventive, gândi Jason.Sim ind nevoia s se justifice, îi explic lui Jackson c rev zuserezultatele analizelor lui Harring i c tot nu putuse g si nici unsemn amenin tor pe o ecogram f cut la mai pu in de o lunînainte de deces.

— Poate c ai face mai bine s i revizuie ti ma in riile, spuseJackson. Î i spun, inima acestui b rbat era foarte r u bolnav .Sec iunile microscopice vor fi gata mâine, dac te intereseaz .

Plecând din sec ia de patologie, Jason se gândi la comentariilelui Jackson. Ideea unei posibile defec iuni a ecografului nu-itrecuse prin minte. Dar când ajunse în biroul s u, alung aceastidee. Existau mai multe posibilit i de depistare a unei eventualedefec iuni în func ionarea instala iei EKG. În plus, erau folositedou aparate, atât pentru ecografia la repaus, cât i pentru cea laefort. Dar, gândindu-se la acest lucru, Jason î i aduse aminte deceva. La fel ca Jason, când se angajase la GHP, lui Hayes i se

cuse un examen medical complet. To i angaja ii erau supu iunui asemenea examen.

Dup ce Claudia îi prezent mesajele telefonice, Jason o rug vad dac Hayes avea fi medical i, dac da, s i-o aduc .

Între timp o evit pe Sally i se duse la radiologie. Cu ajutorulunei secretare de la sec ia respectiv , g si fi a lui Hayes. A a cumse a teptase, fi a con inea un examen de rutin cu raze X,efectuat cu ase luni în urm . Î i arunc privirea pe rezultat.Apoi, cu filmul în mân , se duse la unul din cei patru radiologi aisec iei. Doctorul în medicin Milton Perlman tocmai ie ea dincamera de fluoroscopie când Jason îl abord , îi descrise moarteai rezultatele autopsiei lui Hayes i-i d du radiografia pulmonar

a acestuia. Milton lu radiografia, merse cu ea în biroul s u, opuse într-un diascop i aprinse lumina. Privi un minut întreg la

54

imaginea de pe folia de celuloid, apoi se întoarse spre Jason.— Nu exist aici nici un semn de anevrism, spuse el. Aorta

arat normal, nu se vede nici o calcifiere.— E posibil a a ceva? întreb Jason.— Trebuie s fie, spuse Milton verificând numele i num rul

radiografiei. Cred c totdeauna exist posibilitatea uneiîncurc turi a numelui, dar m îndoiesc totu i. Dac Hayes amurit de anevrism, atunci aceast boal a evoluat în ultima lun .

— N-am mai auzit de un asemenea caz.— Ce mai pot spune? întreb Milton desf cându- i mâinile, cu

palmele în sus.Jason se întoarse la birou, cugetând la cele întâmplate.

Anevrismul putea evolua rapid, mai ales dac victima suferea de ocombina ie între o boal a vaselor de sânge i o tensiune mare,dar când studie rezultatul examenului medical al lui Hayes,tensiunea i b ile inimii erau, a a cum b nuise, normale.Neg sind semne ale unei boli vasculare, Jason î i d du seama cnu poate face nimic în acea faz , decât s a tepte rezultatulmicroscopic. Poate c Hayes contactase vreo boal infec ioasciudat , care-i atacase vasele de sânge i inclusiv aorta. Pentruprima dat , Jason se întreb dac nu cumva se vedeau primelesemne ale unei noi i îngrozitoare boli.

Schimbându- i sacoul cu un halat alb, Jason ie i din birou,izbindu-se de Sally.

— Sunte i în întârziere, îl dojeni ea.— Crezi c -mi spui vreo noutate? întreb Jason îndreptându-se

spre salonul de consulta ii A.Datorit unei munci asidue i cu pu in noroc, Jason recuper

din timpul pierdut. Norocul consta în faptul c nu avusesepacien i noi care s necesite un examen complet i c la pacien iivechi nu se înregistraser probleme noi. Pe la ora trei î i permisechiar o pauz . Cineva renun ase la vizit .

Toat dup -amiaza, Jason fusese obsedat de cazul lui Hayes.Având pu in timp liber la dispozi ie, urc la etajul VI. Acolo se aflalaboratorul doctorului Hayes. Jason se gândi c poate asistentalui Hayes avea vreo idee dac marea descoperire despre care îivorbise doctorul avea vreun fundament real.

În momentul în care ie i din lift, se sim i de parc ar fi p it

55

într-o alt lume. Ca s -l stimuleze pe Hayes s vin la GHP,comitetul de conducere îi construise un laborator nou-nou , careocupa o mare parte din etajul al aselea.

Holul de lâng lift era mobilat cu canapele confortabile dinpiele, covoare moi i chiar i cu o bibliotec cu geamuri din sticl ,plin cu studii recente despre biologia molecular . Dincolo deaceast sal de primire era o alt camer curat , în care vizitatoriitrebuiau s se îmbrace cu halate albe i papuci de protec ie.Jason încerc u a. Era deschis , a a c intr .

i puse un halat i boto ei i încerc i u a din interior. Dupcum se a teptase, aceasta era închis . Lâng u era o sonerie.Ap pe buton i a tept . Deasupra ramei de sus clipea ledulro u al unei camere TV cu circuit închis. Apoi, cu un zbârnâit,

a se deschise i Jason p trunse în untru.Laboratorul era împ it în dou p i principale. Prima era

construit din melamin i pl ci de ceramic alb i era formatdintr-o camer central mare, cu mai multe birouri pe margine.Lumina fluorescent din tavan avea un efect ame itor. Camera eraplin cu aparatur sofisticat , necunoscut lui Jason. O u dinotel încuiat separa prima parte de cea de-a doua. Un indicatoramplasat lâng u preciza: CAMERA ANIMALELOR IINCUBATOARE BACTERIALE: INTRAREA INTERZIS !

Pe una din b ncile extensibile de laborator din prima parteedea o femeie foarte blond , pe care Jason o mai v zuse de

câteva ori la bufetul GHP. Avea tr turi ferme, un nas u oracvilin i p rul îi era piept nat la spate într-un coc foarte strâns.Jason remarc ochii ro ii ai femeii, semn c aceasta plânsese decurând.

— V rog s m scuza i, sunt doctorul Jason Howard, spuse elîntinzând mâna.

Ea îi d du mâna. Avea o piele rece.— Helene Brennquivist, spuse ea cu un u or accent scandinav.— Îmi pute i acorda câteva clipe?Helene nu r spunse. În schimb, î i închise caietul i împinse

deoparte vasele în care se g seau culturile de bacterii.— A dori s v pun câteva întreb ri, continu Jason.El remarc faptul c femeia avea o capacitate uimitoare de astra pe chip o expresie absolut neutr .

56

— Acesta este, sau mai bine zis, a fost laboratorul doctoruluiHayes? întreb Jason, f când un scurt semn cu mâna spreînc perea în care se afla.

Ea d du afirmativ din cap.— i presupun c a i lucrat cu doctorul Hayes?Urm o alt cl tinare a capului, de data aceasta mai pu in

perceptibil decât prima. Jason avu sentimentul c trezise deja înea sentimentul de autoap rare.

— B nuiesc c a i auzit deja ve tile proaste în leg tur cudoctorul Hayes, spuse Jason.

De data aceasta Helen clipi des i lui Jason i se p ru c vedestr lucirea lacrimilor.

— M-am aflat lâng doctorul Hayes în clipa mor ii, îi explicJason, privind-o pe Helen cu aten ie.

În afara ochilor înl crima i, pe chipul femeii nu se putea citinici o emo ie i Jason se întreb dac era i aceasta o manifestarea durerii.

— Cu pu in înainte de a muri, Hayes mi-a spus c f cuse odescoperire tiin ific major …

Jason l fraza neterminat , sperând într-un r spuns imediat.Acesta îns nu veni. Helene continua s se holbeze la el.

— Ei bine, a existat a a ceva? întreb Jason aplecându-seînainte.

— N-am tiut c a i terminat de vorbit, spuse Helen. Nu mi-amdat seama c a i pus o întrebare.

— A a este, admise Jason. Era numai o speran c îmi ve ispunde. Sper sincer c ti i la ce se referea doctorul Hayes.— M tem c nu. i alte persoane de la administra ie au urcat

deja pân aici i mi-au pus aceea i întrebare. Din nefericire, n-amnici cea mai mic idee despre ceea ce a vrut s spun doctorulHayes.

Jason crezu c Shirley fusese cea care venise s-o vad pe Helenla primele ore ale dimine ii.

— Sunte i singura persoan care lucra al turi de doctorulHayes în acest laborator?

— Da, spuse Helen. Am avut o secretar , dar doctorul Hayes aconcediat-o în urm cu trei luni. Era de p rere c vorbea preamult.

57

— Despre ce se temea el c va vorbi?— Despre tot i toate. Doctorul Hayes era foarte secretos. În

special când era vorba de munca lui.— A a mi s-a spus i mie.Impresia ini ial c Hayes devenise paranoic p rea s se

confirme acum. i totu i Jason insist :— Cu ce v ocupa i exact, domni oar Brennquivist?— Sunt biolog în domeniul molecular. La fel ca doctorul Hayes,

dar departe de capacitatea lui. Folosesc tehnicile de recombinarea ADN-ului pentru a determina colibacteria E s produc , diferiteproteine care-l interesau pe doctorul Hayes.

Jason d du din cap ca i cum ar fi în eles. Auzise de termenulde recombinare a ADN-ului, dar nu avea decât cea mai vagno iune despre în elesul adev rat al cuvântului. De cândterminase facultatea de medicin , se produsese o explozie întiin a ce se ocup de acest domeniu. Dar exista un singur lucru

de care î i aducea aminte i anume teama c studiile efectuate îndomeniul recombin rii ADN-ului ar putea produce bacteriicapabile s dea na tere unor boli noi i necunoscute. Cu moarteasubit a lui Hayes în minte, Jason întreb :

— A i dat cumva peste ni te soiuri noi i poten ial periculoase?— Nu, r spunse Helen f s existe.— Cum pute i fi atât de sigur ?— Din dou motive. Întâi pentru c eu am f cut toat munca

de recombinare i nu doctorul Hayes. În al doilea rând, folosim unsoi de colibacterii E care nu se pot dezvolta în afara laboratorului.

— Aha, spuse Jason, dând din cap încurajator.— Doctorul Hayes era interesat de cre tere i dezvoltare. Î i

petrecea majoritatea timpului izolând factorii de cre tere de axahipotalamic -pituitar , r spunz toare de pubertate i dedezvoltarea sexual . Factorii de cre tere sunt proteinele. Suntsigur c ti i acest lucru.

— Bineîn eles, spuse Jason.Ce femeie ciudat , gândi el. La început abia îi smulgeai vorba

din gur . Acum, dac se afl pe terenul tiin ific, a devenit extremde comunicativ .

— Doctorul Hayes mi-a dat o protein i am pornit de laproducerea ei prin metodele de recombinare a ADN-ului. De asta

58

ocup eu aici.Helen se întoarse spre vasele unde se aflau culturile de bacterii

i, ridicând unul, îi desf cu capacul. Îl întinse spre Jason. Lasuprafa pluteau cocoloa e albicioase de bacterii.

Helen puse vasul la locul lui.— Doctorul Hayes era fascinat de activarea/dezactivarea

genelor, de echilibrul dintre reprimare i exprimare i de rolul dereprimator al proteinelor, precum i de leg tura lor cu ADN-ul. Elfolosea ca prototip gena hormonului de cre tere. Dori i s vede iultima diagram pe care o f cuse cromozomului 17?

— Sigur, spuse Jason, for ându-se s zâmbeasc .În laborator r sun zgomotul unei sonerii, acoperind pentru

câteva secunde bâzâitul slab al echipamentului electronic.Ecranul din fa a lui Helen se trezi la via , ar tând patru oamenii un câine care se aflau în hol. Jason îi recunoscu imediat pe doi

dintre ei – Shirley Montgomery i detectivul Michael Curran.Ceilal i doi erau str ini.

— O, Doamne, spuse Helen în timp ce întindea mâna spreîntrerup tor.

Jason r mase pe loc în timp ce nou-veni ii invadar înc perea.Shirley avu un moment de surpriz v zându-l pe Jason, dar, cucalm, îl prezent pe detectivul Curran lui Helen. În timp ceCurran începu s -i pun acesteia întreb ri, Shirley îl lu de brape Jason i-l împinse spre cel mai apropiat birou, despre careJason b nuia c fusese al lui Hayes. Pere ii erau acoperi i defotografii în prim-plan, luate pe toat perioada evolu iei,reprezentând organele genitale umane de-a lungul evolu ieianatomice a pubert ii. Toate erau frumos încadrate în rame de

el inoxidabil.— Ce decor interesant, coment Jason cu o grimas .Shirley se pref cu c nici nu vede fotografiile. Chipul ei, de

obicei calm, avea acum o expresie de îngrijorare i de iritare.— Afacerea asta începe s ne scape din mân .— Ce vrei s spui? întreb Jason.— Se pare c poli ia a prins noaptea trecut un tip necunoscut,

cu care doctorul Hayes f cea comer cu droguri. I-auperchezi ionat apartamentul i au g sit o cantitate considerabilde heroin , cocain i bani lichizi. Acum au mandat s -i

59

perchezi ioneze laboratorul.— Dumnezeule! exclam Jason, în elegând de ce aduseser i

câinele.— i ca i cum toate acestea n-ar fi de ajuns, au aflat c tr ia

cu o femeie pe nume Carol Donner.— Numele îmi pare cunoscut, spuse Jason.— N-ar trebui s i par , coment Shirley pe un ton aspru.

Carol Donner e dansatoare de dansuri exotice la Clubul Cabaretdin Combat Zone.

— S fiu al naibii! chicoti Jason.— Jason! se r sti la el Shirley. Nu e nimic de râs!— Dar nu râd, protest el. Sunt doar uluit.— Dac tu e ti uluit, î i dai seama ce vor spune directorii din

consiliu? i când te gânde ti c eu am insistat pentru angajarealui Hayes. Numai moartea lui i ar fi fost de-ajuns! Acumproblema se transform rapid într-un co mar pentrudepartamentul rela iilor publice!

— Ce ai de gând s faci acum? întreb Jason.— N-am nici cea mai vag idee, recunoscu Shirley. Pentru

moment, intui ia îmi spune c , cu cât facem mai pu in, cu atât emai bine.

— Ce crezi despre poten iala inven ie a lui Hayes?— Cred c omul c zuse prad propriei imagina ii, spuse

Shirley. Vreau s spun c era amestecat în contrabanda cudroguri i cu o dansatoare de cabaret, pentru numele luiDumnezeu!

Exasperat , ea se întoarse în sec ia principal , unde detectivulCurran mai purta înc discu ii aprinse cu Helen. Ceilal i doi

rba i, ajuta i de câine, perchezi ionau metodic laboratorul.Jason se uit la ei câteva clipe, apoi se scuz c trebuie s itermine programul de lucru. Mai avea de consultat câ iva pacien iambulatorii i mai trebuia s fac vizita de dup -amiaz .

***Pe drumul spre cas , de i era mai convins decât oricând c

Hayes fusese mai degrab la limita unei c deri nervoase decât laun pas de o inven ie, Jason trecu pe la bibliotec i lu un volumsub ire „intitulat ADN-ul recombinant: o introducere pentruneini ia i.

60

Traficul în orele de vârf fusese, ca de obicei, o competi ie degenul „care-pe-care”, iar când trase frâna de mân în momentulîn care ajunse la locul de parcare din fa a casei sale, Jason sim iobi nuita u urare c a supravie uit nev mat. Î i duse servietaîn apartament i o puse pe masa de lucru din micul birou cuvedere spre pia . Ulmii dezgoli i de frunze se profilau acum cani te schelete pe cerul întunecat. Se trecuse deja la orarul deiarn i, cu toate c nu era decât 6.45 p.m., afar se l sasenoaptea. Dup ce se schimb în inuta de jogging, Jason alerg peMt. Vernon Street, travers Storrow Drive pe podul Arthur Fiedleri merse în fug de-a lungul râului Charles. Înainte de a se

întoarce, fugi pân în dreptul podului Boston University. Spredeosebire de anotimpul verii „acum erau pu ini alerg tori. Pedrumul de întoarcere, Jason f cu o halt la magazinul De Luca,de unde cump ni te pe te proasp t, cele necesare pentru osalat i o sticl rece de California Chardonnay.

Lui Jason îi pl cea s g teasc i, dup ce f cu un du , preg tipe tele la gr tar cu pu in usturoi i ulei de m sline. Amestecsalata, apoi scoase vinul din frigider, unde-l pusese s -l maifrapeze pu in. Î i turn un pahar. Când totul fu gata, pusemâncarea pe o tav i o duse în birou. Preg tirile fiind terminate,Jason deschise c ulia despre recombinarea ADN-ului i sepreg ti pentru noapte.

Prima parte a c ii era o trecere în revist . Jason tia despreacidul dezoxiribonucleic, cunoscut mai bine sub denumirea deADN, c era o molecul care avea forma unei sfori r sucite dedou ori. Era format din subunit i care se repetau, numitebaze, care aveau proprietatea de a se împerechea cu fiecare dintrecelelalte în moduri foarte specifice. Anumite p i ale ADN-ului senumeau gene i fiecare gen era legat de producerea uneiproteine specifice.

Jason avu un sentiment de încurajare când sorbi o înghi iturdin vinul s u. Cartea era bine scris i oferea explica ii peîn elesul oricui. Îi pl ceau pasajele picante ca cel în care sespunea c fiecare celul uman avea patru miliarde de astfel deperechi-baz . Urm torul capitol al c ii trata subiectulbacteriilor, precum i faptul c bacteriile se reproduc u or irapid. În câteva zile, bilioane de celule identice puteau lua na tere

61

dintr-o singur celul ini ial . Acest lucru era important deoarece,în ingineria genetic , bacteriile serveau ca destinatar al micilorfragmente de ADN. Acest ADN „str in” era încorporat în propriulADN al bacteriei, ca apoi, o dat cu diviziunea celulei, s producfragmentele originale. Bacteria, cu ADN-ul nou încorporat, eranumit soiul recombinant i noua molecul ADN se numea ADNrecombinant. Pân aici toate bune i frumoase.

Jason mânc pu in pe te cu salat i b u din vin. Capitolulurm tor deveni un pic mai complicat. În el se vorbea despremodul în care genele din molecula de ADN ajungeau s producrespectivele proteine proprii. Prima parte trata despre problemasegmentului de ADN în asociere cu molecula numit mesager,adic cu ARN-ul. Apoi mesagerul ARN dirija producerea proteineiîntr-un proces numit transcrip ie. Jason mai b u pu in vin.Ultima parte a capitolului deveni deosebit de interesant deoareceexplica mecanismul complicat care declan a i stopa ac iuneagenelor.

Ridicându-se de la birou, Jason travers livingul i se duse labuc rie. Deschise frigiderul i- i mai turn un pahar de vin.Revenind în camera de lucru, privi afar pe fereastr la luminileaprinse în partea opus a pie ei, la m stirea St. Margaret.Totdeauna îl amuzase ideea existen ei unei m stiri în cea mairâvnit zon reziden ial a Bostonului. S renun i la lumeamaterial , s devii c lug ri i s te mu i în Louisburg! Jasonzâmbi i privi la cartea despre ADN-ul recombinant. A ezându-sedin nou, Jason reciti pasajul care se referea la perioada deactivare a genelor. Era complicat i fascinant în acela i timp. Separe c fuseser descoperite o mul ime de proteine care serveaudrept reprimator al func iei genelor. Aceste proteine se ata auADN-ului sau determinau încol cirea în spiral a ADN-ului,pentru a acoperi genele încâlcite.

Jason închise cartea. Citise destul pentru o singur noapte. Înplus, el c utase în mod incon tient capitolul care trata desprecontrolul exercitat asupra func iei genelor. Citind ce scria în el, îireveni în minte comentariul lui Hayes privitor la „felul în caregenele erau declan ate i stopate”. Helen vorbise despre acela ilucru, doar c folosise cuvinte diferite.

Luând i vinul cu el, Jason se duse în living. Plimbându- i

62

absent mâna pe suprafa a de sticl a sfe nicului a ezat deasupraminului, î i l în voie gândurile s analizeze posibilit ile. Ce-

a vrut oare s spun Hayes când a pomenit despre o descoperiretiin ific major ? Pentru o clip , Jason renun la ideea c Hayes

suferise de mania grandorii. De fapt, era un cercet tor de nivelmondial i muncise mult. A a c nu era exclus s fi spusadev rul. Dac f cuse într-adev r o descoperire, aceasta trebuia

fie din domeniul activ rii i dezactiv rii genelor i probabil ctrata problema cre terii i a dezvolt rii. Imaginea fotografiilorreprezentând organele genitale întunec pentru o clip mintea luiJason.

Zbârnâitul telefonului îl trezi din visare pe Jason. Era sora efde la sec ia de boli coronariene.

— Brian Lennox a murit acum câteva minute. A înregistrat oultim linie în form de V care a degenerat într-o asistol .

— Vin imediat, spuse Jason.Puse receptorul în furc i se gândi la jargonul tiin ific al

surorii, recunoscând c el ascundea un instinct de autoap rare.Înc o dat în plus, umbra mor ii atârna deasupra capului s u caun nor otr vitor.

63

4

Alarma radio-de tept torului îl f cu pe Jason s sar din pat.duse volumul mai tare ca s nu adoarm la loc. Petrecuse o

mare parte din noapte consolând-o pe so ia lui Brian Lennox. Î ilu ziarul de pe treptele din fa a casei, se b rbieri i f cu un du ,în timp ce „doamna Cafea” î i îndeplinea zilnicul act miraculos.Dup ce se îmbr case, apartamentul era sc ldat în mirosularomat al cafelei proasp t preparate. Cu cana în mân , Jason seretrase în camera de lucru, sco ând din înveli ul protector i albde plastic ziarul Boston Globe.

Avea de gând s treac direct la rubrica sportiv când îi s ri înochi titlul de pe prima pagin : DOCTOR, DROGURI I ODANSATOARE. Nu era un articol m gulitor la adresa doctoruluiHayes. Se f cea o leg tur nu prea cinstit între moartea ocanta lui Hayes i drogurile ce au fost g site în apartamentul lui ichiar o compara ie între leg tura amoroas a acestuia cudansatoarea i cazul profesorului de la Tufts Medical School, carefusese condamnat pentru o crim comis împotriva uneiprostituate. Articolul era înso it de dou fotografii: coperta revisteiTime pe care ap ruse Hayes i, lâng a doua, care reprezenta ofemeie intrând în Club Cabaret, st tea scris: „Carol Donnerintrând la locul ei de munc ”. Jason încerc s vad mai binecum arat Carol Donner, dar îi fu imposibil. inea o mânridicat , ascunzându- i chipul. Pe fundal se puteau citi pe oinscrip ie urm toarele cuvinte: STUDENTE F RA SUTIEN. Sigur,gândi Jason zâmbind în barb .

Citi restul articolului i-i p ru r u pentru Shirley. Poli ia.Raportase c fusese g sit o cantitate semnificativa de heroin ide cocain în apartamentul din South End, pe care Hayes îlîmp ea cu Carol Donner.

Jason se duse la spital, unde î i g si pacien ii, în general, înstare proast . Matthew Cowen, care suferise o cateterizare înurm cu a zi, avea simptome ciudate i alarmante, de natura celorsuferite de defunctul Cedric Harring: artrit , constipa ie iusc ciune a pielii. În mod normal, nici unul din aceste simptome

64

nu l-ar fi îngrijorat prea mult pe Jason. Dar în perspectivarecentelor evenimente, îl f ceau s se simt nelalocul lui. Din nou,spectrul unei boli infec ioase necunoscute i incontrolabile pluteadeasupra lui. Avea presentimentul c starea lui Matthew se vaschimba în r u.

Dup ce ceru un consult dermatologic pentru Cowen, Jason seîndrept posomorât spre biroul s u, unde Claudia îl salut cutirea c scosese cazurile examenelor medicale pân la litera P. Îi

sunase pe pacien i i aflase c doar doi se plângeau de problemede s tate.

Jason întinse mâna dup caietul de statistic i-l deschise.Prima era Holly Jennings, al doilea Paul Klingler. Amândoi î i

cuser examenul medical în urm cu o lun .— Cheam -i înapoi, spuse Jason i roag -i s vin cât pot mai

repede, dar f s -i alarmezi.— Va fi greu s nu-i sup r. Ce s le spun?— Spune-le c vrem s repet m ni te teste. Folose te- i

imagina ia.Mai târziu, în aceea i zi, Jason hot rî s vad dac nu cumva o

putea vr ji pe tehniciana de laborator a lui Hayes, pentru a ob ineceva mai multe informa ii, dar în clipa în care o v zu pe Helen, î i

du pe loc seama c nu avea de gând s se lase vr jit .— Poli ia a g sit ceva? întreb el, tiind deja c r spunsul va fi

„nu”.Shirley îl sunase i-i spusese c poli tii plecaser , ad ugând:

„îi mul umesc lui Dumnezeu pentru aceste mici favoruri.”Helen d du din cap c nu.— tiu c e ti ocupat , spuse Jason, dar crezi c po i s -mi

acorzi i mie un minut? A vrea s i mai pun câteva întreb ri.În cele din urm Helen se opri din lucru i se întoarse spre el.— Mul umesc, spuse el zâmbind.Expresia întip rit pe chipul femeii nu se schimbase. Nu era o

expresie nepl cut , ci doar neutr .— Nu-mi place s tot amintesc de acest subiect, spuse Jason,

dar afirma iile doctorului Hayes despre importanta lui descoperirenu-mi ies din cap. E ti sigur c nu ai idee despre ce-ar putea fi?Ar fi o tragedie dac s-ar pierde o adev rat inven ie în domeniulmedical.

65

— V-am spus tot ce tiu. A putea s v ar t ultima schi acromozomului 17 pe care a f cut-o doctorul Hayes. Crede i c v-arfolosi?

— Hai s încerc m.Helen îl conduse în biroul lui Hayes, neluând în seam

fotografiile care îmbr cau pere ii, dar Jason nu putu s le ignore.Se întreba ce fel de b rbat putea munci într-un asemenea mediu.Helen scoase o foaie mare de hârtie, pe care era desenat înam nunt desf urarea succesiv a perechilor-baz ale moleculeide ADN i care cuprindea i o por iune a cromozomului 17. Eraun num r ame itor de astfel de perechi-baz : sute i sute de mii.

— Zona care-l interesa pe doctorul Hayes e aici.Helen îi ar o por iune mare, în care perechile erau colorate

cu ro u.— Acestea sunt genele legate de hormonul de cre tere. Este

foarte complicat.— Ai dreptate, spuse Jason, dându- i seama c mai avea mult

de citit pân când va în elege fenomenul în totalitatea lui.— Exist vreo ans ca aceast schem s fi dus la o

descoperire tiin ific major ?Helen se gândi o clip înainte de a r spunde, apoi cl tin din

cap:— Tehnica este cunoscut deja de o bucat de vreme.— Crezi c ar putea folosi în vindecarea cancerului? întreb

Jason, tatonând terenul. Ar fi putut doctorul Hayes s descopereceva în domeniul cancerului?

— Pe noi nu ne preocupa deloc cancerul, spuse Helen.— Dar dac era interesat de diviziunea celular i maturizare, e

posibil s fi descoperit ceva în leg tur cu aceast maladie. Înspecial în cercet rile lui despre declan area i stoparea ac iuniigenelor.

— B nuiesc c e posibil, spuse Helen f entuziasm.Jason era sigur c Helen nu vroia s -l ajute cât ar fi putut-o

face. În calitate de asistent a lui Hayes, ar fi putut ti mai multedespre cercet rile acestuia. Dar Jason nu putea for a situa ia.

— Ce-mi po i spune despre însemn rile sale de laborator?Helen se întoarse la locul ei pe banca din laborator. Deschizând

al doilea sertar al mesei, scoase un registru.

66

— Asta e tot ce am, spuse ea i i-l d du lui Jason.Registrul era umplut pe trei sferturi. Jason î i putu da seama era doar un carnet de noti e, f înregistr rile experimentelor,

iar f aceste date, noti ele nu aveau nici un sens.— Nu mai exist i alte caiete de laborator?— Au mai fost câteva, admise Helen, dar doctorul Hayes lestra tot timpul la el, în special în ultimele trei luni. Dar inea

totul în minte. Avea o memorie fantastic , mai ales a cifrelor…Pentru o secund , Jason v zu o lumin în ochii lui Helen i se

gândi c poate î i va deschide sufletul, dar nu dur mult.Helen se cufund din nou în t cere. Îi lu lui Jason caietul din

mân i-l puse la loc în sertar.— Permite-mi s i mai pun o întrebare, încerc Jason,utându- i cuvintele. Ai putea s -mi spui dac doctorul Hayes a

avut un comportament normal în ultima vreme? P rea înfrico ati extenuat când l-am v zut.

Jason insist în mod inten ionat asupra st rii lui Hayes.— Mi s-a p rul normal, spuse Helen pe un ton neutru.La naiba! gândi Jason. Acum era sigur c Helen nu fusese

sincer cu el. Din nefericire, nu putea face nimic în acest sens.Mul umindu-i i scuzându-se, Jason se retrase din biroul luiHayes. Coborî cu liftul, se feri de privirile lui Sally i urc la sec iapatologie.

Îl g si pe Jackson Madsen în laboratorul chimic, unde se ivise oproblem la una din ma inile automate. Erau prezen i i doireprezentan i ai companiei i Jackson fu fericit c se puteaîntoarce în biroul s u cu Jason, pentru a-i ar ta mostrele dinesuturile inimii lui Harring.

— Stai s vezi asta, îi spuse Jackson a ezând o lamel lamicroscop.

Se uit prin lentil , mi când cu mult îndemânare lamela cudegetul mare i cu indexul. Apoi se retrase un pas înapoi i-l lpe Jason s arunce i el o privire.

— Vezi vasul acela? întreb el.Jason d du din cap c da.— Observ lumenul distrus. Este cel mai grav caz de

ateroscleroz pe care l-am v zut vreodat . Partea aceea rozseam cu un amiloid. Este uimitor, mai ales dac spui c

67

ecografia lui a fost bun . i acum s i mai ar t ceva.Jackson puse la microscop o alt mostr .— Ia uit -te aici.Jason privi din nou prin obiectivul microscopului.— Ce ar trebui s v d?— Observ cât de m rite sunt nucleele, spuse Jackson. i

partea aceea roz… Precis e amiloid .— Ce înseamn asta?— E ca i cum inima tipului s-ar fi aflat sub asediu. Observ

celulele inflamatorii.Neobi nuit s priveasc la microscop, Jason nu le remarcase la

început, dar acum îi s reau în ochi.— Ce crezi despre ele? întreb el.— Nu tiu sigur. Ce vârst zici c avea tipul?— Cincizeci i ase de ani.Jason î i îndrept spinarea, apoi continu :— Exist vreo posibilitate, dup p rerea ta, s fi dat peste vreo

nou boal infec ioas ?Jackson se gândi o clip , apoi cl tin din cap.— Nu cred c inflama ia e destul de mare pentru a a ceva. Pare

mai mult metabolic , dar nu pot afirma mai mult. O, înc unlucru, ad ug el, punând o alt mostr la microscop. Aceasta esteo parte din nucleul ro u din creier, spuse Jackson în timp cefocaliza lentila. Spune-mi ce vezi.

Jason privi din nou la microscop. În interiorul neuronului eraun nucleu proeminent, precum i o zon granular închis laculoare. I-o descrise lui Jackson.

— E lipofuscin, spuse Jackson. În totalitate nespecific, darpoate sugera c domnul t u Harring era un tip bolnav. Mostrelear fi putut apar ine bunicului meu.

— Este pentru a doua oar când aud aceste cuvinte, spuseJason încet. Nu-mi po i furniza i alte am nunte mai clare?

— Îmi pare r u, spuse Jackson. A fi vrut s i pot fi de maimult folos. O s mai fac ni te teste pentru a fi sigur c acestedepozite din interiorul inimii sunt amiloizi. O s te anun dacaflu ceva.

— Mul umesc, spuse Jason. Ce mai e cu mostrele de la Hayes?— Nu sunt înc gata.

68

Jason reveni la etajul doi i travers sec ia pacien ilorambulatorii. În calitate de doctor, totdeauna s-a îndoit deeficacitatea unor teste, proceduri sau medicamente. Dar nuavusese motiv s se îndoiasc de competen a sa profesional . Defapt, în majoritatea situa iilor, a crezut totdeauna c se situeazdeasupra mediei. Acum nu mai era atât de sigur. Aceste îndoieli îltulburau, mai ales pentru c , de la moartea Daniellei, se dedicaseîn exclusivitate muncii sale, f când din ea elul major al vie ii.

— Unde a i fost? îl întreb Sally, z rindu-l pe Jason înmomentul în care el încerca s se strecoare neobservat în birou.

În numai câteva minute, Sally îl îngrop pe Jason într-omultitudine de probleme m runte, care, din fericire, îi absorbirîntreaga aten ie. Când în sfâr it putu s i trag sufletul eratrecut de ora 12. Consult ultimul pacient, care dorea sfaturi ivaccinuri în vederea unei c torii în India, apoi se hot rî ssfâr easc aici programul de lucru.

Claudia încerc s -l conving s ia prânzul cu ea i cu câtevaalte secretare, dar Jason refuz politicos. Se retrase în birou iîncepu s reflecteze. Pentru Jason, partea cea mai rea erasentimentul de frustrare. Sim ea c ceva mergea îngrozitor deprost, dar nu tia ce anume i ce s fac . Un sentiment desingur tate puse st pânire pe el.

— La naiba! spuse Jason, lovind biroul cu palma deschis ,suficient de tare pentru a face s zboare câteva foi.

Trebuia s evite alunecarea într-o depresiune nervoas . Trebuia fac ceva. Î i schimb halatul alb cu sacoul, lu din mers

pager-ul i coborî la ma in . Ocoli Fenway, trecând pe lângGardner Museum, iar pe dreapta l în urm Museum of FineArts. Apoi se îndrept spre sud pe Storrow Drive i coborî laArlington. Destina ia lui era cartierul general al poli iei dinBoston.

Ajungând la locul stabilit, un poli ist îl îndrum la etajul alcincilea. De îndat ce coborî din lift, îl v zu pe detectiv venind peculoar cu o can plin ochi cu cafea. Curran nu avea hain ,nasturele de sus al c ii era descheiat, iar cravata desf cut .Sub bra ul stâng i se balansa un toc de pistol din piele uzat .

ru surprins s -l vad pe Jason, pân când acesta îi reaminti cse mai întâlniser la morg i la GHP.

69

— A, da, spuse Curran cu u orul lui accent irlandez. CazulAlvin Hayes.

Îl invit pe Jason în biroul s u auster, în care se aflau o masi un fi et, ambele din metal. Pe perete era atârnat un calendar cu

meciurile echipei de baschet Celtics.— Dori i pu in cafea? îl invit Curran, punând cana pe birou.— Nu, mul umesc.— Sunte i inteligent, spuse Curran. tiu c toat lumea se

plânge de cafeaua din institu ii, dar asta e otrav curat .Detectivul trase de la perete un scaun de metal i-l pofti pe

Jason s se a eze.— Cu ce v pot fi de folos, domnule doctor?— Nu sunt sigur. Cazul doctorului Hayes m obsedeaz . V-

aminti i c v-am spus c doctorul Hayes a afirmat c f cuse odescoperire important ? Ei bine, acum cred c exist o mareans s-o fi f cut. De fapt, Hayes a fost un cercet tor de nivel

mondial i lucra într-un domeniu cu mari posibilit i.— A tepta i o clip . Nu mi-a i spus chiar dumneavoastr c

Hayes suferise o depresiune nervoas ?— Pe vremea aceea consideram c avusese un comportament

nepotrivit, spuse Jason. Credeam c e paranoic i c bate câmpii.Acum nu mai sunt sigur. i dac a f cut într-adev r o descoperirepe care n-a dezv luit-o pentru c înc mai lucra la perfec ionareaei? S presupunem c cineva aflase i, dintr-un motiv sau altul,vroia s-o treac sub t cere.

— i l-a omorât? îl întrerupse Curran cu un aer superior.Domnule doctor, uita i un fapt major: Hayes a murit din cauzenaturale. N-a existat nici o tr dare, nici o ran la cap provocat devreo arm , nici un cu it înfipt în spate. Am g sit heroin , cocaini bani în casa lui. Nu e de mirare c se purta ca un paranoic.

Problema drogurilor e cât se poate de serioas .— Informa ia aceea anonim nu a fost pu in cam ciudat ?

întreb Jason devenind dintr-o dat curios.— Se întâmpl mereu. Cineva se uc re te dintr-un motiv

oarecare, a a c ne sun ca s i ia revan a.Jason se uit mirat la detectiv. Era convins c filiera drogurilor

era lipsit de moral , dar nu tia ce-l f cea s aib aceastimpresie. Apoi î i aduse aminte c Hayes tr ise cu o dansatoare.

70

Poate c nu era chiar atât de lipsit de moral .Ca i cum i-ar fi citit gândurile, Curran spuse:— Ascult , doctore, apreciez faptul c i-ai pierdut timpul ca s

ba i drumul pân aici, dar faptele sunt fapte. Nu tiu dac tipulsta a f cut sau nu vreo descoperire, dar las -m s i spun ceva.

Dac era traficant de droguri, le i lua. Asta-i cert. Am cerutbrig zii de droguri s -i caute numele în computerele lor. N-au datde nimic, dar asta înseamn c înc nu a fost prins. E norocos ca murit din cauze naturale. În orice caz, nu pot justifica timpulpierdut de sec ia de criminalistic pentru cercetarea acestuideces.

— Eu tot mai cred c mai e ceva la mijloc.Curran cl tin din cap.— Doctorul Hayes încerca s -mi spun ceva, insist Jason.

Cred c avea nevoie de ajutor.— Sigur, spuse Curran. Probabil c vroia s te atrag în cercul

lui de trafican i. Ascult , doctore, î i dau un sfat: uit de aceastafacere.

Curran se ridic în picioare, dându-i de în eles lui Jason cdiscu ia se încheiase.

Coborând în strad , Jason lu tichetul de parcare de peterg torul de parbriz. A ezându-se apoi la volan, se gândi la

convorbirea avut cu detectivul Curran. Acesta fusese cordial,dar, în mod evident, d duse prea pu in crezare gândurilor iintui iei lui Jason. În timp ce porni motorul, Jason î i aduseaminte de un lucru pe care Hayes i-l spusese în leg tur cudescoperirea lui. Spusese c era „paradoxal ”. Asta p rea omodalitate neobi nuit de a caracteriza o descoperire tiin ificmajor , mai ales în cazul în care povestea ar fi fost n scocit .

Revenit la GHP, Jason î i vizit bolnavii, mergând din salon însalon, ascultând, pip ind, atingând, împ rt ind necazurile idând sfaturi. Acest lucru îi pl cea cel mai mult la meseria sa.Oamenii î i deschideau inima în fa a lui, atât la propriu cât i lafigurat. Se sim ea privilegiat i necesar. Îi mai reveni pu inîncrederea în sine.

Era aproape ora patru când se apropie de salonul de consulta iiC i lu fi a bolnavului. Î i reaminti cum îl cheam . Era PaulKlinger, b rbatul c ruia îi f cuse examenul medical periodic.

71

Înainte de a intra, Jason rev zu repede rezultatele analizelor.rbatul p rea a fi s tos, colesterolul se afla în limitele

normale, la fel i trigliceridele i EKG-ul. Jason intr în salon.Klinger era un tip zvelt, cu p rul blond ro cat i avea

încrederea calm caracteristic yankeului bogat.— Ce n-a ie it bine la testele pe care le-am f cut? întreb el

îngrijorat.— De fapt, au ie it bine.— Dar secretara mi-a spus c a i vrea s repeta i unele dintre

ele i c trebuie s m prezint ast zi.— Îmi pare r u. Nu trebuia s v impacienta i. Când secretara

a auzit c nu v sim i prea bine, s-a gândit c ar fi bine s maiarunc m o privire.

— Tocmai am sc pat de o grip , spuse Paul. Au adus-o copiii dela coal . Acum m simt mult mai bine. Singura problem este cnu am mai f cut mi care de peste o s pt mân .

Gripa nu-l speria pe Jason. Totu i îl examin pe Paul Klingercu aten ie i repet diferitele teste cardiace. În cele din urm , îispuse lui Klinger c -l va suna în cazul în care analiza sângelui nuva ie i tocmai bine.

Dup ce mai consult doi pacien i, Jason ajunse la HollyJennings, director executiv al uneia dintre cele mai mari firme depublicitate din Boston. Holly nu era prea bucuroas i nici nu sesfia s i ascund sentimentele. i, în ciuda faptului c în salonulde examin ri exista un afi care interzicea fumatul, ea fumase tottimpul cât a teptase.

— Ce naiba se întâmpl ? îl întreb ea pe Jason când acestaintr în salon.

Examenul medical pe care-l f cuse cu o lun în urm dovedise era s toas , chiar dac Jason o sf tuise s se lase de fumat

i s dea jos cele zece, cincisprezece kilograme pe care le puseseîn ultimii cinci ani.

— Am auzit c nu v sim i prea bine, spuse Jason prietenos.El observ c femeia p rea obosit i nu-i sc par din vedere

nici cearc nele negre de sub ochii acesteia.— Asta-i tot? se r sti femeia. Secretara mi-a spus c vre i s

repeta i ni te analize. Ce n-a ie it bine data trecut ?— Au fost bune. Vrem doar s discut m pu in. Vorbi i-mi

72

despre starea s ii dumneavoastr .— Dumnezeule! M târâ i pân aici, speriindu-m ca dracul,cându-m s pierd dou prezent ri importante doar ca s

purt m o conversa ie? Nu puteam vorbi la telefon?— Ei bine, din moment ce tot a i venit, de ce nu-mi spune i

cum v sim i?— Obosit .— Altceva?— În general, nu grozav de bine… Nu mai dorm bine. N-am

avut poft de mâncare. Nimic special… Ei bine, trebuie srecunosc c n-am spus adev rul. M-au durut ochii. A trebuit sport mult ochelarii de soare, chiar i la birou.

— Altceva? întreb Jason sim indu-se cuprins de un soi defric .

Holly d du din umeri.— Nu tiu din ce motive, dar i p rul a început s mi sereasc .Jason o examin cu cea mai mare aten ie. Pulsul i tensiunea îi

erau pu in m rite, dar asta se putea datora i stresului. Aveapielea uscat , în special la extremit i. Când îi repet ecografia,constat c ritmul inimii era pu in modificat, dovedind ooxigenare redus . Când îi suger femeii s mai fac o altecografie la efort, aceasta refuz .

— Nu pot s vin alt dat pentru acest test?— A prefera s -l fac acum, spuse Jason. De fapt, ce-a i zice s interna i pentru câteva zile?— Glumi i? Nu am timp de a a ceva. Sincer vorbind, nici nu m

simt chiar atât de r u. De ce îmi face i aceast propunere?— Vreau s facem toate analizele. A vrea s v vad atât un

cardiolog, cât i un oftalmolog.— S pt mâna viitoare. Luni sau mar i. Acum am de rezolvat

ni te treburi care nu suport amânare. tragere de inim , Jason o l pe Holly s plece, nu

înainte îns de a-i lua pu in sânge. Nu o putea for a s r mân i,pe deasupra, nici nu avea vreo dovad clar ca s-o conving c seafla în pericol. Era doar un presentiment… un presentiment r u.

***Ajuns acas , Jason î i f cu programul obi nuit. Alerg , se opri

73

pe la magazinul De Luca, de unde cump un pui pe care-l puseapoi în cuptor, f cu un du i se retrase în birou cu o bere rece caghea a. F cându-se comod, î i continu lectura despre ADN.Începu s în eleag cum reu ise Hayes s izoleze genele specifice.Asta f cea probabil i Helen Brennquivist în diminea a respectiv .O dat ce era descoperit o colonie de bacterii adecvat , aceastaera cultivat pentru a produce miliarde de alte bacterii. Apoi,folosind enzimele, bacteria ADN-ului era separat i fragmentat ,iar gena dorit era izolat i purificat . Ulterior putea firecombinat cu diferite bacterii în zone ale ADN-ului care puteaufi „activate” de c tre cercet tor. În forma respectiv , bacteriilerecombinante se comportau ca ni te uzine în miniatur înproducerea proteinei pentru care fusese codificat genarespectiv . Aceast metod o folosise Hayes când produsesehormonul lui de cre tere. El a început cu o parte de ADN uman,gena care producea hormonul de cre tere, a clonat-o cu ajutorulbacteriei, apoi a combinat-o în bacteria ADN-ului într-o zoncontrolat de o gen care r spundea de digestia lactozei.Ad ugând la aceast cultur i lactoz , specia de bacteriirecombinante a lui Hayes fusese „stimulat ” s produc hormonuluman de cre tere.

Jason î i b u berea i se duse la buc rie s i mai desfacuna. Era cople it de ceea ce aflase. Nu era de mirare c uniicercet tori de talia lui Hayes erau ciuda i. Ei erau con tien i deputerea pe care o de ineau în manipularea vie ii. Aceastîn elegere a fenomenului îl însp imânta i îl tulbura în acela itimp pe Jason. Tehnologia ADN-ului avea o putere de temut în aface bine sau r u. Direc ia era, dup p rerea lui Jason, aleatorie.

Înarmat cu aceste informa ii, Jason înclina i mai mult scread c Hayes, de i se afla sub influen a stresului general,spusese adev rul, cel pu in în privin a descoperirii tiin ifice.Jason nu era la fel de sigur de afirma ia lui Hayes c cineva vroia

-l omoare. Ar fi vrut s fi petrecut mai mult timp cu Hayes încursul ultimelor luni. Î i dorea s fi tiut mai multe despre el.

Deschizând cuptorul, Jason cercet puiul. Acesta se rumeneafrumos i p rea delicios. Puse la fiert ap pentru orez i seîntoarse în birou. Punându- i picioarele pe masa de lucru iîmpingând înapoi scaunul de sub el, Jason începu s citeasc

74

urm torul capitol care trata despre tehnicile de laborator iingineria genetic . Prima parte se referea la metodele prin careerau fragmentate moleculele ADN-ului cu ajutorul enzimelornumite endonucleaze restrictive. Jason trebui s citeasc textulde mai multe ori. Era un material foarte dificil.

Sunetul strident al detectorului de fum îl surprinse pe Jason.rind în picioare de pe biroul pe care adormise adânc, alerg în

buc rie. Apa pentru orez fiersese i se evaporase, iar fundul deteflon fumega, umplând buc ria cu fum înec cios. Jason pusevasul sub un jet de ap , unde acesta începu s stropeasc i sfâsâie. D du drumul ventilatorului i deschise una din ferestreleaflate în living, iar buc ria se goli treptat de fum. În cele dinurm detectorul de fum încet s mai sune. Jason se bucur cproprietarul nu se afla nici de aceast dat în ora .

Când cina fu gata, f orez, Jason o duse pe birou, împingândhârtiile i c ile deoparte. În timp ce începu s m nânce, privireaîi c zu pe prima pagin a ziarului Boston Globe, cu articolul„Doctor, droguri i o dansatoare”. Lu ziarul cu mâna stâng i seuit din nou la Carol Donner. Gândul c Hayes ar fi putut tr i cufemeia aceea îl buim cea. Jason se întreba dac Hayes nu c zusecumva prad imagina iei b rba ilor în vârst de a salva oprostituat care, în ciuda meseriei, are o inim de aur. Gândindu-se la Hayes ca la un coleg care a tr it într-un mediu similar cu celîn care tr ise i el, inclusiv aceea i coal de medicin , Jasonconsider c în ceea ce-l privea pe Hayes, un asemenea cli eu eratras de p r. Dar, dup cum a spus Curran, faptele erau fapte. Eracât se poate de clar c Hayes tr ise cu fata. Jason arunc ziaruldeoparte.

Dup ce citi tot ce putuse g si în leg tur cu usc ciunea pielii,Jason duse vasele murdare la buc rie i le cl ti. Imaginea luiCarol Donner, cu mâna pe care o inea ridicat ca s i ascundfa a, nu-i ie ea din minte. Se uit la ceas. Era zece i jum tate.„De ce nu?” se întreb el cu voce tare. La urma urmei, dac Hayesa tr it cu femeia aceasta, poate c ea tia ceva care s -i poat daun indiciu în leg tur cu descoperirea f cut de Hayes.

Oricum, n-avea nimic de pierdut. Se îmbr cu un pulover icu o hain de tweed i ie i din apartament.

De la Beacon Hill nu erau decât cincisprezece minute de mers

75

pe jos pân în Combat Zone. Dar în cele cincisprezece minute,Jason travers o imens distan social . Beacon Hill erasimbolul bog iei i al propriet ii confortabile, cu str zi pavate ifelinare de gaz. Combat Zone era opusul sordid. Pentru a ajungeacolo, Jason ocoli Boston Common, ajunse la Washington Street,cu irul s u nesfâr it de baruri pân la Boylston Street. Aicihoin reau oamenii str zilor, amesteca i printre grupurizgomotoase de studen i i printre muncitorii din Dorchester,îmbr ca i în haine de piele i salopete albastre. Clubul Cabaret seafla la mijloc, între un cinematograf la care rulau filme porno i olibr rie pentru adul i, în a c rei vitrin erau expuse o varietate deaccesorii sexuale. Firma STUDENTE F RA SUTIEN era vopsitîntr-o culoare fosforescent .

Jason se îndrept spre u i intr . Se trezi într-un bar, carenu era altceva decât o înc pere lung i întunecat , luminat înmijloc de un reflector care c dea pe un podium din lemn. Barul,în form de U, înconjura podiumul. În spate erau câteva separeurimici, iar muzica se auzea în surdin prin ni te difuzoare mari careflancau treptele ce duceau spre podium.

Atmosfera era îmbâcsit de fum de igar i de mirosul acelaspecial de deodorant ieftin de interior. Barul era aproape plin de

rba i ce edeau apleca i peste paharele cu b utur . Era greu svezi ceva în interiorul separeurilor, dar, în timp ce trecu pe lângele, Jason putu z ri numeroase femei îmbr cate în rochii scurte ifranjurate. G si un scaun lâng bar. O chelneri îmbr cat într-obluz alb i pantaloni negri scur i i strâm i veni imediat s iacomanda.

Când îi fur aduse berea i paharul, o dansatoare pe jum tatedezbr cat coborî treptele i începu s se plimbe cu un aer plin desine pe podium. Jason se uit în sus spre ea, iar privirile li seîntâlnir pentru o clip . P rea plictisit . Femeia avea fa amachiat din abunden , iar p rul decolorat avea consisten apaielor. Jason îi d du peste treizeci de ani, nici vorb s fi foststudent .

Privind în jurul lui, Jason observ aceea i expresie deplictiseal i pe fe ele b rba ilor în timp ce ochii lor urm reau dinreflex plimb rile în sus i-n jos ale dansatoarei de pe podium.Jason î i sorbi berea direct din sticl . În nici un caz, n-ar fi atins

76

cu buzele vreun pahar în locul acesta.Când rock-and-roll-ul lu sfâr it, dansatoarea p ru pentru o

clip dezorientat . Î i mut greutatea de pe un toc de 10 cm pecel lalt, a teptând urm torul num r.

Jason remarc tatuajul în form de inim pe care dansatoareaîl avea pe coapsa dreapt . Urm torul num r începu anun at de o

taie puternic de tobe i blonda î i reîncepu ondul rile. În timpce se leg na, î i scoase sutienul sumar. Acum nu mai avea pe eadecât o benti ce se c znea s -i acopere p ile intime i pantofii.

i totu i, b rba ii de la bar continuau s r mân nep tori.Singurele mi ri pe care le f ceau erau cele prin care î i duceaula buze b utura sau igara. Cel pu in pân când dansatoareaîncepu s se mi te de-a lungul podiumului. Apoi câ iva clien iîncepur s scoat la vedere bancnotele.

Jason privi scena pentru un timp, apoi se uit din nou prinînc pere. Nu departe se afla un separeu ocupat de un b rbatîmbr cat într-un costum de culoare neagr , care fuma trabuc istudia o agend prin ni te ochelari fumurii. Jason nu avea nicicea mai mic idee cum putea vedea ceva, dar decise c precis

cea parte din direc iune. Mai mul i tipi solizi, cu gâturi groase,purtând tricouri albe, st teau de ambele p i ale separeului, cubra ele lor c rnoase încruci ate, întorcându- i capetele întruna ladreapta i la stânga, pentru a supraveghea barul.

Când muzica se termin , stripteuza cea blond î i ridichainele i fugi pe sc ri. Se auzir doar câteva aplauze r zle e.Când muzica reîncepu, pe trepte coborî o nou dansatoare, carese roti pe podium. Îmbr cat într-un costum de iganc , ip tor iînfoiat, ea ar fi putut fi sora primei dansatoare – sora mai mare.

Jason pricepu rapid „ideea” programului. O fat , îmbr catîntr-o costuma ie de s lbatic , ap ru i dans , sco ându- i din ceîn ce mai multe haine pe m sur ce num rul se derula. Trecurpatruzeci i cinci de minute i Jason se întreba dac i CarolDonner era programat s apar în seara respectiv . O întreb peuna dintre chelneri e.

— Ar trebui s urmeze ea. Mai dori i un rând, domnule?Jason scutur din cap. Îi era de-ajuns o singur bere pentru

toat seara. Privind din nou în jur, el observ c unele dintrestripteuze coborâser în bar. Ele se opreau s stea de vorb cu

77

rbatul ce purta ochelari fumurii, ca apoi s colinde prinînc pere i s stea la taclale cu clien ii. Jason încerc s i-limagineze pe Hayes, faimosul biolog molecular, stând aici la bari, oricât se str duia, nu reu ea deloc.

Muzica se opri pentru o clip i luminile de pe podium semic orar . Pentru prima dat se auzi o voce în difuzor, careanun a urm toarea apari ie: faimoasa Carol Donner. Clien iiplictisi i, sprijini i de bar, p rur c se trezesc dintr-o dat . Seauzir câteva fluier turi.

Muzica se schimb într-un rock mai domol i pe podium ap ruo siluet . Când luminile se reaprinser , Jason r mase uimit. Spresurpriza lui, Carol Donner era o tân frumoas . Pielea ei avea ostr lucire s toas i ochii ei aruncau scântei. Era îmbr catîntr-un costum mulat pe corp, pe cap avea o banderol , iar înpicioare purta jambiere, de parc s-ar fi aflat la o lec ie de aerobic.Picioarele îi erau goale. Se mi ca pe podium cu gra ie idezinvoltur , iar Jason remarc în zâmbetul ei c îi f cea pl cere.

Pe m sur ce num rul se derula, fata î i scoase jambierele,cordonul de m tase din jurul taliei i apoi costumul. Publiculîndobitocit de b utur începu s ova ioneze în timp ce fata urcascara, dansând în bustul gol. De îndat ce disp ru, clien ii secufundar din nou în amor eal . Jason o a tept pe Carol sapar în bar, ca celelalte fete, dar dup ce se scurser dou zeci deminute, î i d du seama c s-ar putea s nu vin . Î i împinsescaunul i se îndrept spre b rbatul cu ochelari de soare. Unuldintre bodyguarzi îl observ i- i desf cu bra ele.

— Scuza i-m , spuse Jason b rbatului cu agenda. Pot svorbesc cu Carol Donner?

rbatul î i scoase trabucul din gur .— Dar tu cine dracu mai e ti?Jason ezit s i dea numele adev rat, timp în care b rbatul cu

ochelari de soare îi f cu un semn unuia dintre bodyguarzi. Jasonsim i cum o mân mare îl apuc de bra i-l împinge spre u .

— Vreau numai…Dar nu reu i s spun mai mult. Fusese apucat de hain i

purtat în vitez de-a lungul barului i prin draperia neagr , iar cupicioarele abia dac atingea p mântul. Când se trezi împins înstrad , fu cuprins de un puternic sentiment de umilin .

78

5

Dup ce alarma de tept torului îl trezi, Jason sim i nevoia sstea sub du mai multe minute, pân când se sim i capabil sînfrunte o nou zi. Cu o sear înainte, dup ce se întorsese dinnepl cuta vizit de la Club Cabaret, a fost rechemat a spital. Unuldintre pacien ii lui bolnavi de SIDA, un b rbat pe nume HarveyRachman, f cuse stop cardiac. Când Jason sosise la spital,personalul de serviciu îi f cea reanimare de cincisprezece minute.Abia dup dou ore de încerc ri zadarnice, s-au recunoscutînvin i. Comentariul surorii efe conform c ruia b rbatul sc paseastfel de suferin , nu constituia o prea mare consolare pentru unJason ocat. Pe el îl nec jea de fiecare dat când moartea câ tigacompeti ia.

Singurul aspect pozitiv înregistrat în timpul vizitei dindiminea a respectiv fusese externarea unuia dintre cazurile dehepatit . Lui Jason îi p rea r u c fata pleca. Acum nu mai aveadecât un singur pacient care se sim ea bine.

La sec ia de boli coronariene, Matthew Cowen nu se sim eadeloc mai bine. La indispozi iile de care se plânsese, se maiad ugase acum i o deteriorare a vederii. Simptomele îlnelini teau pe Jason. Harring i Lennox se plânseser i ei desc derea acuit ii vizuale cu câteva s pt mâni înainte de a murii Jason se gândi din nou la posibilitatea apari iei unei boli noi,

multisistemice. Ceru un consult oftalmologic. Dup ce- i încheievizita, Jason se duse la sec ia de patologie s vad dac

antioanele de la autopsia lui Hayes erau gata. Poate c ele îi vorputea da o explica ie de ce atât de mul i oameni, aparent s to i,sufereau stopuri cardiace.

Trebui s a tepte pân ce Jackson d du un raport asupra unuitest sec iei de oncologie. Era vorba despre o biopsie a sânului iera pozitiv .

— Asta m face s m simt întotdeauna îngrozitor, spuseJackson punând receptorul în furc .

Apoi ad ug pe un ton pu in mai vesel:

79

— Pariez c vrei s vezi rezultatele lui Hayes.ut pe birou pân g si mapa care-i trebuia. Deschizând-o,

scoase un e antion i-l ar lui Jason.— A teapt s vezi asta… E aorta lui Alvin Hayes, explic

Jackson în timp ce Jason o privea la microscop.Moartea celulelor i dezorganizarea erau evidente chiar i

pentru ochiul lui neformat.— Nu e de mirare c a clacat! continu Jackson. N-am maizut o asemenea deteriorare la nici un caz sub aptezeci de ani,

cu excep ia pacien ilor c rora le-a fost g sit o boal a aortei. ii mai ar t ceva.

Jackson înlocui e antionul cu altul.— Asta este inima lui Hayes. Uit -te la vasul coronarian. Arat

la fel cu cel al lui Cedric Harring. Toate vasele coronariene suntaproape obturate. Dac aorta lui Hayes n-ar fi cedat, el ar fi muritde un atac de inim . Tipul era o bomb ambulant cu efectîntârziat. i nu e numai asta, mai avea i o inflama ie a tiroidei,tot ca Harring. De fapt, sunt atâtea asem ri, încât m-am uitatdin nou la aorta lui Harring. i ce crezi c am descoperit? i aortalui Harring era pe punctul de a cr pa.

— Mai exact, ce vrei s spui cu asta? întreb Jason.Jackson î i desf cu bra ele a neputin .— Nu tiu. Exist mari asem ri între aceste dou cazuri.

Cum ar fi inflama ia larg r spândit , dar care nu cred c e denatur infec ioas . Pare mai mult de natur autoimunitar , ca icum sistemul lor imunitar ar fi început s atace propriile lororgane.

— Vrei s spui ca la lupus?— Da, ceva de acest gen. Oricum, Alvin Hayes era foarte bolnav.

Aproape toate organele îi erau într-o avansat stare de uzur .Începuse s se dezintegreze de-a dreptul.

***— Spunea c nu se simte prea bine, coment Jason.— Ha! exclam Jackson. Asta-i eufemismul anului.Jason plec de la sec ia de patologie, încercând s în eleag

afirma ia lui Jackson. În ciuda opiniei lui Jackson, Jason se gândidin nou c ar fi posibil s fie vorba de o boal infec ioasnecunoscut . De fapt, ce fel de boal autoimunitar ar fi putut

80

evolua atât de rapid? Jason î i r spunse singur la întrebare: niciuna.

Înainte de a începe din nou consulta iile pacien ilorambulatorii, Jason decise s treac pe la laboratorul lui Hayes.Nu pentru c s-ar fi a teptat din partea lui Helene s -i fie de folos,dar considera c ar putea-o interesa faptul c Hayes fusese atâtde bolnav în ultimele sale s pt mâni de via . Spre surprinderealui, observ c Helene plânsese.

— Ce s-a întâmplat?— Nimic, r spunse ea scuturând din cap.— Nu lucrezi?— Am terminat.Dintr-o dat , Jason î i d du seama c f Hayes lâng ea ca-i dea indica ii, Helene era pierdut . Se p rea c nu fusese

informat despre marea lucrare, fapt ce-l determin pe Jason sse îndoiasc de cuno tin a ei în privin a descoperirii lui Hayes, încazul în care ar fi existat vreuna. Discre ia de care d duse dovadHayes era o pierdere pentru societate.

— Te superi dac vreau s stau de vorb cu tine câteva minute?întreb Jason.

— Nu, r spunse Helene în felul ei laconic, apoi îi f cu semn sintre în biroul lui Hayes.

Jason o urm i fu din nou ocat de fotografiile reprezentândorganele genitale.

— Tocmai am trecut pe la sec ia de patologie, începu Jasondup ce se a ezar . Se pare c doctorul Hayes era foarte bolnav.

ti sigur c nu s-a plâns de starea s ii lui?— Ba s-a plâns, admise Helene, afirmând contrariul fa de

declara ia ini ial . Spunea tot timpul c se simte sl bit.Jason o privi mirat. Helene p rea mai vulnerabil , mai deschis

i Jason mai remarc faptul c , în contrast cu d ile anterioare,acum p rul ei atârna pe umeri în loc s fie prins la spate în coc.

— Ultima dat mi-ai spus c avea acela i comportamentneschimbat.

— A a a fost. Dar spunea c se simte îngrozitor. Neîn elegândaceast distinc ie semantic , Jason fu convins pentru o dat înplus c Helene încerca s ascund ceva. Se întreb care o fimotivul, dar sim ea c nu va afla nimic dac o va înfrunta.

81

— Domni oar Brennquivist, spuse Jason pe un ton r bd tor,vreau s te mai întreb o dat . E ti absolut sigur c nu tii la ces-ar fi putut referi Hayes când mi-a spus c a f cut o descoperiretiin ific major ?

Ea scutur din cap:— Z u c nu tiu. Adev rul e c lucrurile nu st teau bine în

laborator. În urm cu trei luni, obolanii care au fost trata i cufactorii de stimulare ai hormonului de cre tere au început smoar în chip misterios.

— De unde proveneau ace ti factori?— Doctorul Hayes îi extr gea singur din creierul de obolan.

Mai ales din hipotalamus. Apoi îi producea prin tehnicile derecombinare a ADN-ului.

— Deci experien ele au dat gre ?— Complet, spuse Helene. Dar ca orice mare cercet tor,

doctorul Hayes nu s-a sim it descurajat. Din contr , s-a dedicat imai mult muncii sale. A testat diferite proteine, dar, din nefericire,cu acelea i rezultate fatale.

— Crezi c doctorul Hayes a min it când mi-a spus c a f cut odescoperire?

— Doctorul Hayes nu min ea niciodat , spuse Heleneindignat .

— Atunci cum î i explici? întreb Jason. La început am crezut Hayes suferea de o c dere nervoas . Acum nu mai sunt atât de

sigur de acest lucru. Ce p rere ai?— Doctorul Hayes nu a avut nici o c dere nervoas , spuse

Helene, ridicându-se i dându-i lui Jason de în eles c discu ia seîncheiase.

Helene nu avea de gând s asculte calomniile la adresadefunctului ei ef.

Cu un sentiment de frustrare, Jason coborî la biroul s u, undeSally preg tise deja doi pacien i pentru examenul medical. Întrecele dou consulta ii, Jason reu i s scape de Sally destul vremepentru a putea cerceta rezultatele analizelor de laborator ale luiHolly Jennings. Singura schimbare mai semnificativ fa de celeanterioare era o valoare mai ridicat a gamma globulinei,determinându-l pe Jason s se gândeasc din nou la o boal , altadecât SIDA, prin care era afectat sistemul autoimunitar. În loc s

82

inhibe sistemul imunitar, ca în cazul virusului HIV, problemarea s ia o form destructiv .Pe la jum tatea dimine ii, Jason fu sunat de Margaret

Danforth, care-i spuse f alt introducere:— M-am gândit c ar trebui s tii c în urina doctorului Hayes

au fost g site u oare urme de cocain .Deci Curran a avut dreptate, gândi Jason în timp ce punea

receptorul în furc . Dar Jason nu putea spune dac faptul eralegat sau nu de afirma ia lui Hayes despre descoperirea f cut ,sau de frica de a fi atacat.

Jason fu obligat s renun e la specula iile sale în fa a mareluinum r de pacien i care-l a teptau pentru consulta ii. Tensiuneacrescu datorit unui telefon de la Shirley, care se pare c aflasedespre vizita lui la Helene.

— Jason, spuse ea pe un ton aspru, te rog s nu mai r scole tilucrurile. Las spiritele s se calmeze în privin a cazului Hayes.

— Cred c Helen tie mai multe decât ne spune.— De fapt de partea cui e ti tu? întreb Shirley.— Bine, bine, spuse el, întrerupând-o cu mojicie, în momentul

în care Madaleine Krammer, o veche pacient , fusese adus laurgen .

Pân acum, inima ei func ionase în condi ii normale. Dintr-odat , i se umflaser gleznele i începuse s horc ie. În ciudamedicamenta iei puternice, boala ei congestiv de inim seagravase atât de tare, încât Jason insistase ca femeia s fiespitalizat .

— Nu s pt mâna asta, protestase Madaleine. Vine în vizit fiulmeu din Carolina cu noul lui bebelu . Nu mi-am v zut niciodatnepo ica. V rog!

Madaleine era o femeie de aizeci i cinci de ani, vesel , curul de un gri argintiu. Lui Jason îi pl cuse totdeauna de ea

pentru c plângea foarte rar i pentru c îi era mereu foarterecunosc toare pentru tratamentul medical prescris.

— Îmi pare r u, Madaleine. N-a fi f cut acest lucru dac nu l- fi considerat necesar. Singura modalitate prin care î i putem

schimba tratamentul este numai sub o strict observa ie.Morm ind ceva, Madaleine accept resemnat . Jason îi spuse va veni s-o vad mai târziu i o l pe mâinile pricepute ale

83

Claudiei. Pe la ora patru dup -amiaz , Jason reu ise srecupereze întârzierea din planificare. Ie ind din birou, Jason

du peste Roger Wanamaker, a c rei siluet impresionant blocaîn întregime holul îngust.

— E rândul meu, spuse Roger. Ai pu in timp liber ca s st m devorb ?

— Bineîn eles, spuse Jason, care nu refuza niciodat un coleg.Îl conduse pe Roger înapoi în birou. Acesta, ceremonios, l s

cad pe mas o fi medical .— A a, ca s nu te sim i singur, spuse el. E fi a unui director

executiv de la Data General, în vârst de cincizeci i trei de ani,care a fost adus la camera de gard mort de-a binelea. Cu maipu in de trei s pt mâni în urm , i-am f cut un examen medicalcomplet.

Jason deschise fi a i arunc o privire asupra rezultatelorexamenelor medicale, inclusiv a EKG-ului i a analizelor delaborator. Colesterolul era m rit, dar nu foarte tare.

— Un alt atac de inim ? întreb el r sfoind fi a la rezultatulradiografiei pulmonare. i acesta era normal…

— Nu, spuse Roger. Como ie cerebral . Tipul a suferit de unatac chiar la mijlocul unei edin e de consiliu. So ia lui e sup ratfoc. M-a f cut s m simt îngrozitor. Mi-a spus c so ul ei aînceput s se simt r u de când a venit la noi.

— Ce simptome avea?— Nimic deosebit, spuse Roger. În special insomnii i agita ie,

lucruri de care se plâng tot timpul majoritatea directorilor.— Ce dracu se petrece? întreb Jason ca pentru sine.— M dep te, spuse Roger. Dar încep s am un sentiment

ciudat – ca i cum ne-am afla în fa a unei epidemii sau ceva degenul acesta.

— Am vorbit cu Madsen de la patologie. L-am întrebat ce crededespre eventualitatea unei boli infec ioase necunoscute. A spus cnu e cazul. Mai degrab e vorba de ceva metabolic, poateautoimunitar.

— Cred c ar trebui s facem ceva. Ce zici de întâlnirea pe careai propus-o?

— Înc n-am convocat-o, recunoscu Jason. Am pus-o peClaudia s scoat toate fi ele tuturor examenelor medicale pe care

84

le-am f cut în ultimul an i am rugat-o s verifice cum se simtpacien ii. Poate c ar trebui s faci i tu acela i lucru.

— E o idee bun .— Ce spune autopsia acestui caz? întreb Jason, dându-i

înapoi fi a lui Roger.— E la medicul legist.— S -mi dai i mie rezultatul.Dup plecarea lui Roger, Jason î i f cu o noti s nu uite s

convoace o întâlnire cu ceilal i interni ti la începutul s pt mâniiurm toare. Chiar dac nu vroia s tie cât de r spândit eraproblema, î i d dea seama c nu putea s stea deoparte i spriveasc în timp ce pacien ii cu rezultate bune la analizeterminau prin a ajunge la morg .

În drum spre ultimul pacient, Jason se surprinse din nougândindu-se la Carol Donner. Venindu-i brusc o idee, f cu caleîntoars la fi ierul central, unde o g si pe Claudia. O rug smearg la serviciul personal s vad dac poate face rost deadresa de acas a lui Alvin Hayes. Jason era sigur c dac cinevaputea face acest lucru, aceasta era Claudia.

Îndreptându-se din nou spre pacien ii ambulatorii, Jason seîntreb de ce nu încercase s ob in adresa lui Hayes maidevreme. Dac aceast Carol Donner tr ise cu el, era mult maisimplu s stea de vorb cu ea la ea acas decât la Club Cabaret.Poate c ea avea vreo idee despre descoperirea lui Hayes, saudac nu, m car despre s tatea lui. Când Jason termin cuultimul pacient, Claudia f cuse deja rost de adres . Era în SouthEnd.

Dup ce consult to i pacien ii ambulatorii i dictcoresponden a necesar , Jason se îndrept spre liftul principalpentru a începe vizita pacien ilor s i interna i. MadaleineKrammer fu prima.

Ar ta deja mai bine. O diurez puternic îi dezumflaseconsiderabil picioarele i mâinile, dar când o mai consult o dat ,Jason fu din nou tulburat s constate c pupilele femeii p reaufoarte dilatate i nu reac ionau la lumin . Jason însemn ceva pefi a ei, apoi î i continu vizita.

Înainte de a merge s -l vad pe Matthew Cowen, Jason îiscoase mai întâi fi a pentru a vedea ce se constatase în urma

85

examenului oftalmologic. ocat, Jason citi: „Cataract slab laambii ochi. A se repeta consultul peste ase luni.” Lui Jason nu-iveni s i cread ochilor. Cataract la treizeci i cinci de ani? Î iaduse aminte c în autopsia lui Connoly ap rea i cataracta. Î iaminti, de asemenea, de pupilele dilatate ale MadaleineiKrammer. Ce dracu mai era i asta? În timp ce se îndrepta peculoar s -l vad pe Matthew, Jason era în continuare deosebit dederutat.

— O s -mi da i iar i medicamentele acelea ciudate? întrebMatthew de îndat ce-l v zu pe Jason.

— Nu, de ce întrebi?— Pentru c a început s -mi cad p rul.Ca s demonstreze ceea ce spunea, Matthew trase de ni te

uvi e, care, într-adev r, se desprinser imediat. Le împr tie pepern .

Jason ridic o uvi i o plimb între degetul mare i index.rul p rea normal, în afara unei albe e la r cin . Apoi Jason

examin pielea capului lui Matthew. i aceasta p rea normal inu prezenta inflama ii sau locuri dureroase.

— De când se petrece treaba asta? întreb el, revenindu-i înminte, uimitor de clar, amintirea lui Brian Lennox, precum iafirma iile doamnei Harring c so ul ei începuse s i piard

rul.— Ast zi e mult mai r u, spuse Matthew. Nu vreau s par un

paranoic, dar se pare c totul mi se întâmpl numai mie.— E doar o coinciden , îi r spunse Jason, încercând s i dea

curaj în acela i timp i sie i. Îl voi ruga pe dermatolog s te maiconsulte o dat . Poate c are vreo leg tur i cu usc ciunea pielii.Care mai e situa ia în aceast privin ? Ai constatat vreoîmbun ire?

— E mai r u. N-ar fi trebuit s vin la spital.Jason fu ispitit s -i dea dreptate, mai ales pentru c to i

pacien ii s i se sim eau atât de r u. Dup ce- i termin vizita, erasleit de oboseal . Aproape c uitase c ni te prieteni bineinten iona i insistaser s mearg în seara aceea la o petrecere ca

-l prezinte unei frumoase juriste de treizeci i patru de ani, alrei nume era Penny Lambert. Mai avea la dispozi ie o or i

hot rî c nu mai avea rost s mearg acas . A a c scoase o hart

86

a ora ului Boston, pe care o avea în ma in i c ut SpringfieldStreet, pe care se afla apartamentul lui Hayes. Era dincolo deWashington Street. Considerând c era ora potrivit pentru a oprinde pe Carol Donner, Jason se hot rî s mearg chiar acolo.

or de spus, greu de f cut! Îndreptându-se spre sudul ora ului,Jason intr într-un trafic aglomerat i merse bar în bar peMassachusetts Avenue. Dând dovad de mult voin , reu i sintre pe Washington Street, de unde vir la stânga i apoi din noula stânga, pe Springfield. Localiz cl direa unde era apartamentullui Hayes i g si un loc de parcare.

Zona era un amalgam de cl diri renovate i nerenovate. A luiHayes f cea parte din a doua categorie. Pe scara de la intrare eraunumeroase inscrip ii graffiti. Jason intr în hol i observ cmulte cutii po tale fuseser desf cute i c u a de intrare dininterior nu era încuiat . De fapt, încuietoarea fusese smuls demult vreme i nu mai fusese înlocuit . Apartamentul lui Hayesera la etajul al treilea. Jason începu s urce scara prost luminat .Mirosea a mucegai i a igrasie.

Cl direa era mare, cu câte un apartament pe fiecare etaj. Laetajul al treilea, Jason c lc peste ni te ziare Boston Globe, careînc mai erau în învelitoarea lor de plastic. Nu g si nici o sonerie,

a c b tu la u . Neprimind nici un r spuns, Jason b tu înc odat i mai tare. U a se întredeschise scâr âind. Uitându-se înjos, Jason observ c încuietoarea fusese for at de curând i clipsea o parte din tocul u ii. Folosindu-se de degetul ar tor,Jason deschise u a. Aceasta scâr âi din nou, ca de durere.

— E cineva acas ? strig Jason.Nu primi nici un r spuns. Intr în apartament.— E cineva acas ?Nu se auzea nici un zgomot, doar apa curgând la toalet . Jason

închise u a în urma lui i privi prin holul întunecat spre o uîntredeschis .

Jason arunc o privire i aproape o zbughi înapoi.Apartamentul fusese r scolit. Livingul, odinioar decorat cuantichit i atr toare i cu reproduceri, era în întregime r it.Toate sertarele biroului i ale bufetului fuseser trase afar itrântite pe jos. Pernele de pe canapea fuseser t iate i con inutulunei biblioteci mari era împr tiat pe jos.

87

lcând cu grij peste aceast dezordine, Jason î i aruncprivirea într-un dormitor mic, care era în aceea i stare ca isufrageria, apoi merse pe culoar spre locul unde î i închipuia ctrebuia s fie dormitorul cel mare. i acolo era aceea i dezordine.Toate sertarele fuseser trântite pe jos, iar hainele din ifonierfuseser smulse de pe umera e i aruncate pe podea. Ridicândcâteva, Jason observ ca erau numai haine b rb te ti.

Deodat , u a de la intrare scâr âi, iar Jason sim i un fior peina spin rii. L s -i cad hainele din mân . Vru s întrebe din

nou dac era cineva acas , sperând s fie Carol Donner, dar eraprea speriat ca s poat articula vreo vorb . Înghe de spaim ,cu urechile ciulite s prind cel mai mic zgomot. Poate c a fostun curent de aer… Apoi Jason auzi o bufnitur surd , care p reaa fi zgomotul f cut de un pantof lovind o carte sau un sertar

zut. Era clar c cineva intrase în apartament i Jason aveasentimentul c oricine ar fi fost, acesta tia de existen a lui acolo.Broboanele de transpira ie care îi ap ruser pe frunte începur

-i picure de-a lungul nasului. Avertismentul pe care i-l d dusedetectivul Curran în leg tur cu pericolul pe care-l prezentalumea drogurilor îi reveni în minte. Se întreb dac exista vreocale s se strecoare afar . Î i d du îns seama c se afla lacap tul unui culoar lung.

Dintr-o dat , în pragul u ii ap ru o siluet înalt . Chiar dacera întuneric, Jason î i d du seama c omul avea arm .

Jason fu cuprins de panic . Dar tot nu f cea nici o mi care.Dup o clip , o siluet mai scund i se al tur primeia i,împreun , p trunser în înc pere. Apoi înaintar implacabil spreJason, pas cu pas. P rea c trecuse o ve nicie. Jason ar fi vrut sipe i s fug .

88

6

În clipa imediat urm toare, Jason crezu c a murit. V zuse ostr fulgerare. Abia dup aceea î i d du seama c nu fusese foc dearm , ci c un bec fusese aprins deasupra capului s u. Era încîn via . În fa a lui st teau doi poli ti în uniform . Lui Jason îiveni s -i îmbr eze, atât se sim ea de u urat.

— M bucur s v v d, b ie i, spuse Jason.— Întoarce-te! îi ordon poli istul mai corpolent, neluând în

seam comentariile lui Jason.— V pot da o explica ie… începu Jason, dar i se spuse s i

in gura, s i pun mâinile pe perete i s i desfac picioarele.Cel de-al doilea poli ist îl perchezi ion , sco ându-i portofelul.

Dup ce se convinser c Jason nu avea arm asupra lui, îitraser mâinile de pe perete i-i puser c tu e. Apoi îl duser de-alungul apartamentului, pe sc ri în jos i ajunser în strad .Câ iva trec tori se oprir s urm reasc cum Jason era împins pebancheta din spatele unei ma ini f însemne.

Poli tii nu scoaser nici o vorb cât dur drumul pân lasec ie, iar Jason consider c nu are nici un rost s le dea vreoexplica ie pân nu ajung la destina ie. Acum, c se calmase,începu s reflecteze la ce avea de f cut. B nuia c i se va permite

dea un telefon i se întreba dac s-o sune pe Shirley sau peavocatul pe care-l consultase când î i vânduse casa.

Dar când sosir la sec ie, poli tii îl duser într-o înc peremic i goal , unde îl i l sar . U a f cu un mic zgomot dup ceie ir i Jason î i d du seama c fusese încuiat pe dinafar . Numai fusese niciodat pân atunci la închisoare i nu se sim eadeloc bine.

Pe m sur ce minutele treceau, Jason î i d du seama degravitatea situa iei. Î i aduse aminte de rug mintea lui Shirley dea nu mai r scoli cazul. Numai Dumnezeu tia ce efecte va puteaavea arestarea lui asupra imaginii clinicii, în cazul c va devenipublic .

Într-un târziu, u a înc perii se deschise i intr detectivulCurran, urmat de poli istul mai scund. Jason se bucur s -l vad

89

pe Curran, dar î i d du seama imediat c pl cerea nu erareciproc . Ridurile de pe chipul lui Curran p reau mai adânci caniciodat .

— Scoate i-i c tu ele, spuse Curran f s zâmbeasc .Jason se ridic în picioare în timp ce poli istul în uniform îi

eliber mâinile. Jason se uita la Curran, încercând s -i ghiceascgândurile, dar chipul acestuia r mânea impenetrabil.

— Vreau s vorbesc cu el între patru ochi, îi spuse Curranpoli istului care înclin capul i ie i.

— Ia- i portofelul sta blestemat! spuse Curran, vârându-l înpalma lui Jason. Nu prea iei în seam sfaturile ce i se dau, nu-i

a? Ce trebuie s fac ca s te conving c afacerile cu drogurisunt o problem serioas ?

— Dar am încercat numai s stau de vorb cu Carol Donner…— Minunat! A a c i-ai vârât nasul s ne strici toate

aranjamentele.— Ca de exemplu? întreb Jason, sim ind c începe s se

enerveze.— Brigada de moravuri a pus sechestru pe apartamentul lui

Hayes deoarece am aflat c s-a cotrob it prin el. Speram sprindem pe cineva care prezint pu in mai mult interes decâtdumneata!

— Îmi pare r u.Curran scutur capul, nemul umit:— Putea fi i mai r u. Puteai fi r nit. Te rog, domnule doctor,

ce-ar fi s te întorci la meseria dumitale?— Acum sunt liber s plec? întreb Jason nevenindu-i s

cread .— Da, spuse Curran întorcându-se spre u . N-am de gând s

te mai re in. N-are rost s pierdem vremea.Jason plec de la sec ia de poli ie i lu un taxi care-l duse

înapoi pe Springfield Street, de unde î i recuper ma ina. Privi însus la cl direa care ad postea apartamentul lui Hayes i seînfior . Tr ise o experien îngrozitoare.

Cu destul adrenalin în sistemul s u nervos pentru a puteaalerga o mil în patru minute, Jason se bucura c i f cuseplanuri pentru seara respectiv . Prietenii lui, familia Alic,invitaser un grup de persoane vesele, iar vinul i mâncarea erau

90

într-adev r grozave. Fata cu care vroiau s -i fac cuno tin ,Penny Lambert, era o tân tipic pentru clasa func ionarilormijlocii, îmbr cat într-un stil cam conservator, într-un taior de

tase albastr i cu un jabou bogat, tot din m tase. Din fericireera prietenoas i vorb rea i p rea potrivit s compensezeneputin a lui Jason de a nu se mai gândi la apartamentul luiHayes i nevoia de a vorbi cu Carol Donner.

Dup ce terminar de servit cafeaua i coniacul, lui Jason îiveni o idee. Poate c dac se oferea s o conduc pe Penny acas ,ar fi putut s-o conving s treac pe la clubul lui Carol. Eraevident c fata nu mai locuia în apartamentul lui Hayes i Jason

i imagina c ar avea mai multe anse s vorbeasc cu ea dacera înso it de o alt femeie. Penny îi accept bucuroas oferta de ao conduce i, o dat ce intrar în ma in , Jason o întreb dac îiplace aventura.

— Ce vrei s spui? îl întreb ea cu pruden .— M-am gândit c poate i-ar pl cea s vezi i cealalt fa a

Bostonului.— Ca de exemplu o discotec ?— Ceva de genul sta, spuse Jason. Într-un mod pu in pervers,

Jason se gândi c experien a respectiv nu i-ar strica lui Penny.Era destul de dr gu , dar prea previzibil .

Penny se relax , zâmbi i tr nc ni pân când oprir în fa aclubului Cabaret.

— E ti sigur c e o idee bun ? îl întreb ea.— Haide, o îndemn Jason.Pe drum îi f cuse o scurt introducere, explicându-i c vroia s

o vad pe fata cu care tr ise doctorul Hayes. Penny î i aduseaminte c citise povestea în ziare, dar nu fusese prea convins ,

a c Jason fu nevoit s-o mai duc pu in cu vorba pân ce Pennyîl l s parcheze ma ina i s intre.

Spectacolul de vineri urma s fie ceva deosebit. Prinzând-o pePenny de mân , Jason î i croi drum prin înc pere, sperând s nudea peste b rbatul cu ochelari fumurii i de cei doi bodyguarzi aiacestuia. Cu ajutorul unei bancnote de cinci dolari, reu i s-oconving pe una dintre chelneri e s le dea un separeu lângperetele din margine, mai ridicat cu câteva trepte de podea. Deacolo puteau vedea podiumul în timp ce r mâneau par ial ascun i

91

de dansatoare de c tre siluetele întunecate ale b rba ilor careedeau la bar.

Intraser exact într-o pauz dintre numere. Tocmaicomandaser b utura când difuzoarele se trezir la via . Jasonse obi nuise cu întunericul i putea distinge chipul lui Penny.Ceea ce vedea cel mai bine la ea era albul ochilor. Femeia abiadac mai clipea.

Ap ru o stripteuz înf urat într-un v l diafan. Se auzircâteva fluier turi. Penny r mase t cut . Când îi d du chelneri eibanii pentru b utur , Jason o întreb dac cumva Carol Donneravea s danseze în seara respectiv . Fata îi r spunse c primul einum r era la unsprezece. Jason avu un sentiment de u urare –cel pu in nu avusese de suferit o dat cu r scolireaapartamentului.

Dup plecarea chelneri ei, Jason v zu c dansatoarea ajunsesedeja la iretul din jurul alelor, iar Penny î i inea buzele lipitestrâns.

— E dezgust tor, spuse ea cu dispre .— Nu e „Boston Symphony”, fu de acord Jason.— Are i celulit .Jason se uit cu mai mult aten ie când dansatoarea urc

treptele. A a era, dosul coapselor era plin de gropi e. Jason zâmbi.Ciudat ce sim al observa iei aveau femeile.

— B rba ii tia chiar se distreaz ? întreb Penny cu dezgust.— Bun întrebare. Nu tiu. Majoritatea dintre ei par plictisi i.Dar plictiseala le trecu tuturor când ap ru Carol Donner. Ca i

în seara trecut , mul imea se învior de îndat ce fata î i începuprogramul.

— Ce p rere ai? întreb Jason.— E o dansatoare bun , dar nu-mi vine s cred c prietenul t u

era încurcat cu ea.— Asta este i p rerea mea, spuse Jason.Dar acum nu mai era atât de sigur. Carol Donner emana o

personalitate diferit de cea la care se a teptase.***

Dup ce Carol î i termin programul i, la fel ca data trecut ,nu mai ap ru printre meseni, Jason sim i c a stat destul. Pennyabia a tepta s plece i Jason observ c nu prea avusese multe

92

de spus pe drumul spre cas . Î i d du seama c nu r sese cuo impresie prea bun despre cabaret. Când o l în fa a u ii,Jason nici m car nu mai f cu efortul s -i spun c o s-o maicaute. tia c familia Alic va fi dezam git , dar î i spuse c ei ar fitrebuit s -l cunoasc mai bine, nu s -l încurce cu un jabou.

Dup ce se întoarse acas , Jason se dezbr i lu de pe biroustudiul despre ADN. Se vârî în pat i începu s citeasc .Aducându- i aminte de oboseala prin care trecuse în aceea idup -amiaz , crezu c va adormi repede. Citi despre bacteriofagi,particulele virale care infectau bacteriile i despre modul cumerau folosi i ace tia în ingineria genetic . Apoi trecu la capitoluldespre plasmide, despre care nu auzise pân când începuse sciteasc despre ADN. Se minun când afl c acestea eraumolecule circulare i mici de ADN, care existau în bacterii i carese reproduceau cu fidelitate o dat cu bacteriile. i ele aveau unrol enorm de important de vehiculare în introducerea segmen ilorde ADN în interiorul bacteriei.

Treaz înc , Jason se uit la ceas. Era trecut de ora dou i nicivorb de somn. Ridicându-se din pat, se duse în living i priviafar la pia a Louisburg. O ma in opri. Era chiria ul care ocupaapartamentul dinspre gr din din casa în care locuia Jason. i elera doctor i, cu toate c erau în bune rela ii, Jason tia pu inedespre el în afar de faptul c se întâlnea cu o mul ime de femeifrumoase. Jason se întreba unde le g sea oare pe toate. F s sedezmint , b rbatul ie i din ma in înso it de o blond atr toarecu care disp ru printre râsete înfundate. Jason auzi închizându-se u a de la intrare. T cerea se a ternu din nou. Jason nu i-oputea scoate din minte pe Carol Donner, dorindu- i s stea devorb cu ea. În timp ce se uita la ceasul de pe poli , îi veni o idee.Se întoarse repede în dormitor, se îmbr din nou i ie i înstrad s i ia ma ina.

Având unele îndoieli despre posibilele consecin e, Jasonconduse ma ina înapoi, spre Combat Zone. În contrast cu restulora ului, aici era înc mult activitate. Trecu o dat pe lâng ClubCabaret, apoi înconjur cl direa i intr pe o strad l turalnic ,unde i parc . Opri motorul. Prezen a unor tipi suspec i care

boveau pe pragul caselor sau pe str du a l turalnic îl f cea peJason s nu se simt în largul s u. Control dac erau încuiate

93

toate portierele.La un sfert de or de la sosirea lui, un grup mare de oameni

ie ir din club i apoi se împr tiar care încotro. Dup alte zeceminute ap rur i dansatoarele. St tur pu in de vorb în fa aclubului, apoi se desp ir . Carol nu era printre ele. În momentulîn care crezu c o pierduse, Carol ie i i ea înso it de unul dinbodyguarzi. Acesta purta peste tricoul alb o jachet de piele cufermoarul neîncheiat. O luar spre dreapta, îndreptându-se spreWashington Street, c tre magazinul Filene.

Jason porni motorul ma inii, ne tiind ce trebuia s fac încontinuare. Din fericire, traficul era intens, atât cel pietonal, cât icel rutier. Pentru a nu o pierde pe Carol din ochi, Jason trasema ina pe dreapta. Un poli ist îl v zu i-i f cu semn s plece deacolo. Carol i prietenul ei o luar la stânga pe Boylston Street, seîndreptar spre o parcare în aer liber i intrar într-un Cadillacmare, de culoare neagr .

Cel pu in nu-mi va fi greu s -l urm resc, gândi Jason. Darnemaif când acest lucru pân atunci, Jason descoperi c nu erala fel de u or cum î i imaginase, mai ales dac vroia s nu fieobservat. Cadillacul trecu pe lâng Consiliul municipal, o lu sprenord pe Charles Street, apoi la stânga pe Beacon Street, trecândde Hampshire House. Dup câteva intersec ii, ma ina trase pestânga carosabilului i opri. Era o zon a ora ului numit BlackBay, unde se aflau case mari din secolul trecut, construite dinpiatr . Majoritatea dintre ele fuseser transformate înîntreprinderi rentabile sau societ i mixte. Jason trecu de Cadillacîn momentul în care Carol tocmai cobora.

Încetinind, Jason o privi prin oglinda retrovizoare cum alerga petreptele unei cl diri mari cu ferestre boltite. Jason o lu la stângape strada Exeter, apoi se îndep rt pe Marlborough. Dup ce

tept s se scurg vreo zece minute, Jason f cu un nouînconjur. Ajuns din nou pe Beacon Street, se uit dup Cadillaculnegru. Acesta disp ruse.

Jason parc ma ina în fa a unei guri de ap , la jum tateadrumului între intersec ie i cl direa în care intrase Carol. La oratrei noaptea, cartierul Black Bay era lini tit – nu trecea nici unpieton, doar câte o ma in din când în când. Luând-o pe aleeacare ducea spre casa lui Carol, Jason supraveghe fa ada cu ase

94

etaje i nu v zu nici o lumin la nici una dintre ferestre. Intr înholul exterior, se uit la numele din dreptul soneriilor. În totalerau paisprezece. Spre dezam girea lui, nu g si nici un Donner.

Ie ind din nou afar , Jason se gândi la ce trebuia s fac încontinuare. Aducându- i aminte c v zuse o alee ce trecea printrestr zile Beacon i Marlborough, înconjur ansamblul de cl diri,num rându-le, pân o localiz pe cea a lui Carol. La etajul alpatrulea se vedea o lumin aprins . Jason b nui c trebuia s fiea lui Carol din moment ce era pu in probabil ca altcineva s maifie treaz la ora aceea.

Inten ionând s se întoarc în hol i s apese pe soneriapotrivit , Jason o lu înapoi pe alee. V zu imediat o siluetsinguratic , dar î i continu drumul, sperând c b rbatul va trecepur i simplu pe lâng el. Pe m sur ce distanta dintre cei doi semic ora, Jason î i încetini pa ii, apoi se opri. Spre disperarea lui,Jason îl recunoscu pe bodyguard. Jacheta din piele a acestuia eratot desf cut i sub ea se vedea tricoul alb, întins la maximum demu chii puternici. Era acela i individ care îl aruncase în stradde la Club Cabaret cu o sear înainte.

rbatul continua s se apropie de Jason, îndoindu- i degeteleca pentru a anticipa ce avea de gând s fac . Jason b nui c aveavreo 25 de ani, iar fa a buh it a b rbatului tr da cura custeroizi. Era clar c vroia gâlceav . Iar speran a c tipul nu-l varecunoa te se dovedi nefondat când namila mârâi:

— Pervesu’ dracului ce e ti! ip el, oprindu-l pe Jason dinmers.

Jason se eschiv f când o mi care la stânga i-l prinse pevl jgan de coaps , încercând s -l surprind pe picior gre it. Dinnefericire, parc ar fi apucat de picior un pian. În schimb, Jasonfu smucit în sus. Pentru el, inegalitatea acestui meci devenievident , astfel c se hot rî s aleag calea dialogului.

— De ce nu cau i pe cineva de calibrul t u? strig el exasperat.— Pentru c nu-mi plac perver ii, spuse musculosul,

ridicându-l pe Jason de la p mânt.Zvârcolindu-se într-o parte i în alta, Jason reu i s ias din

hain i o lu la goan în jos pe alee, lovind un tomberon degunoi.

— Te-nv eu minte s -i mai dai târcoale lui Carol! url namila,

95

lovind cu piciorul tomberonul de gunoi în momentul în careîncepu s alerge dup Jason.

Dar anii de jogging ai lui Jason î i spuser cuvântul. În ciudagreut ii sale, b rbatul era destul de rapid i totu i Jason auzicum respira ia urm ritorului s u devine din ce în ce mai greoaie.Aproape ajunsese la cap tul aleii când Jason alunec pe ni tepietricele, pierzându- i echilibrul pentru o clip . În momentul încare încerca s se ridice, o mân grea îl apuc de um r i-lîntoarse cu fa a în sus.

96

7

— Nu mi ca i! Poli ia! se auzi o voce care sparse lini tea nop ii.Jason i bodyguardul înghe ar . Portierele unei ma ini de

poli ie f însemne, parcat la intrarea pe alee, se deschiserbrusc i trei poli ti în haine civile coborâr . Pentru a doua oar ,lui Jason i se ordon :

— Fa a la perete! Desf picioarele!Jason se supuse, dar bodyguardul ezit o clip . În cele din

urm acesta mârâi spre Jason:— Ai avut noroc, tic losule!Apoi se conform i el.— ine- i gura! ipa unul dintre poli ti.Jason i urm ritorul lui fur perchezi iona i repede, apoi li se

spuse s se întoarc cu fa a i s i in mâinile deasupracapului. Un poli ist scoase o lantern i le verific actele deidentitate.

— Bruno Demarco? întreb poli istul inând lanternaîndreptat spre bodyguard.

Bruno d du afirmativ din cap. Lumina se mut pe Jason.— Doctorul Jason Howard?— Da.— Ce se petrece aici? întreb poli istul.— Târâtura asta încerca s -mi deranjeze prietena, îl inform

Bruno ca ie it din min i. A urm rit-o.Poli istul se uita când la Jason, când la Bruno, apoi se duse la

ma in , deschise portiera i lu ceva de pe bancheta din spate.Când se întoarse, îi înapoie portofelul lui Bruno i-i spuse s pleceacas i s se culce.

La început, Bruno p ru c nu pricepe, dar în cele din urm î ilu portofelul.

— Te in eu minte, tic losule, îi ip el lui Jason, apoi disp ruîn direc ia str zii Beacon.

— Tu, spuse poli istul c tre Jason, tu treci în ma in .Jason era uluit. Nu-i venea s cread c -l l saser pe agresor

97

plece, nu pe el. Era pe punctul de a se plânge când poli istul îlapuc de mân i-l împinse pe bancheta din spate.

— Ai început s ne deranjezi foarte tare, spuse detectivulCurran, care edea în ma in i fuma cu indiferen . Trebuia slas namila aia s te lucreze.

Jason nu- i putea g si cuvintele.— Sper c ai idee, continu Curran, despre cât de mult ne strici

cazul sta. Întâi punem sub observa ie apartamentul lui Hayes.Te bagi i strici totul. Apoi o urm rim pe Carol Donner i te bagi iaici. Putem clasa întreaga opera iune. Cu siguran , n-o s maiafl m nimic de la ea în aceast situa ie. Unde dracu i-ai l satma ina? Presupun c ai venit cu o ma in , nu?

— Imediat dup col , spuse Jason cu umilin în glas.— Te sf tuiesc s te urci la volan i s te duci acas , spuse

Curran încet. i- i mai dau un sfat: s te întorci la medicinadumitale i s la i pe seama noastr investiga iile. Ne faci muncaimposibil .

— Îmi pare r u, începu Jason, n-am crezut c …— Acum pleac , spuse Curran concediindu-l cu un gest al

mâinii.Jason coborî din ma ina poli iei, sim indu-se ca un prost. Sigur o urm reau pe Carol. Dac tr ise cu Hayes, era probabil i ea

amestecat în comer ul cu droguri. De fapt, inând cont demeseria ei, era o treab aproape sigur . Dup ce se urc lavolanul ma inii lui, Jason se gândi la haina pe care o pierduse,apoi o d du dracului i porni spre cas .

Se f cuse deja ora trei noaptea când î i târî picioarele petreptele care duceau spre apartamentul s u i, f cându- i datoria,

du drumul la robot. Nu- i luase cu el pager-ul când plecase înurm rirea lui Carol Donner i spera s nu-l fi sunat nimeni. Eraprea obosit pentru a mai face fa unei urgen e. Nu era nici unapel de la spital, dar Shirley îi l sase un mesaj, rugându-l s osune de îndat ce ajunge acas , indiferent de or . Centralista îispunea c este urgent.

Uimit, Jason form num rul. Shirley r spunse la primul apel.— Pe unde naiba ai umblat?— E o poveste lung .— Vreau s -mi faci un serviciu. Vino imediat pân la mine.

98

— E trei i jum tate, implor Jason.— Nu i-a cere-o dac n-ar fi important.Jason îmbr o alt hain , coborî la ma in i conduse spre

Brookline, întrebându-se ce urgen putea fi din moment ce nusuporta nici o amânare. Cu siguran c era ceva în leg tur cuHayes.

Shirley locuia pe Lee Street, o strad ce înconjura BrooklineReservoir i care erpuia în sus spre o zon cu locuin e bune ivechi. Casa în care locuia Shirley era construit din piatr folositîn forma ei natural , frumos propor ionat , cu acoperi în formde mansard i cu dou frontoane identice. Când intr pe aleeapietruit , v zu c toat cl direa era luminat . Opri în dreptulintr rii i în momentul când coborî din ma in – Shirleydeschisese deja u a.

— Î i mul umesc c ai venit, spuse ea, îmbr ându-l scurt.Era îmbr cat într-un jerseu de ca mir i ni te jean i decolora i

i, pentru prima dat de când o cuno tea, p rea total z cit .Îl conduse într-un living mare i-l prezent la doi directori

executivi de la GHP, care erau i ei în mod vizibil sup ra i. Jasondu mâna întâi cu Bob Walthrow, un b rbat scund i chel i cu

Fred Ingelnook, care sem na mult cu Robert Redford.— Vrei un cocteil? întreb Shirley. Ar i de parc i-ar prinde

bine unul.— Numai un sifon, te rog, spuse Jason. Sunt mort de oboseal .

Ce se petrece?— Alte necazuri. Am fost suna i de la securitate. Azi-noapte s-a

comis o spargere în laboratorul lui Hayes i, practic, a fostdistrus.

— Vandalism?— Nu suntem siguri.— Probabil, spuse Bob Walthrow. A fost perchezi ionat.— Lipse te ceva? întreb Jason.— Nu tim înc , spuse Shirley. Dar nu asta e problema. Vrem nu afle presa. GHP nu- i mai poate permite o publicitate

nefavorabil . Suntem pe cale de a încheia contracte cu dou maricorpora ii care i-au manifestat dorin a de a se asocia cuProgramul. S-ar putea speria dac ar afla c poli ia crede claboratorul lui Hayes a fost r it pentru a se c uta acolo

99

droguri.— E posibil, spuse Jason. Medicul legist mi-a spus c Hayes

avea cocain în urin .— Dar-ar dracii! spuse Bob Walthrow. S sper m c presa nu

va afla de acest lucru.— Trebuie s reducem paguba la minimum! interveni Shirley.— i ce propunere ai în acest sens? întreb Jason, întrebându-

se de ce fusese chemat.— Consiliul de conducere vrea s p str m sub t cere acest

ultim incident.— Asta poate fi destul de greu, spuse Jason sorbind o gur de

sifon. Presa va afla probabil despre eveniment din registrelepoli iei.

— Tocmai aici e problema, spuse Shirley. Am hot rât s nuanun m poli ia. Dar vroiam s afl m i p rerea ta.

— A mea? întreb Jason surprins.— Ei bine, continu Shirley, vrem s cunoa tem opinia

personalului medical. E ti ef în exerci iu. Ne-am gândit c aiputea afla în mod discret ce p rere au ceilal i medici.

— Presupun c da, spuse Jason, întrebându-se cum ar puteaface un sondaj în rândul celorlal i interni ti f a da în vileagacest episod. Dar dac vre i s cunoa te i p rerea mea personal ,nu cred c e deloc o idee buna. De altfel, n-o s pute i încasaasigurarea dac nu informa i mai întâi poli ia.

— E o problem , spuse Fred Ingelnook.— E adev rat, fu de acord Shirley, dar e minor în raport cu

cea a rela iilor cu publicul. Pentru moment, n-o s-o raport m. Darvom studia problema asigur rii i vom cere p rerea efilor dedepartament.

— Cred c a a e bine, spuse Fred Ingelnook.— Bine, zise i Bob Walthrow.Discu ia se încheiase i Shirley îi trimise acas pe cei doi

directori executivi. Când Jason vru s -i urmeze, ea îl re inu,propunându-i s se întâlneasc în aceea i diminea la ora opt.

— Am rugat-o pe Helene s vin mai devreme. Poate reu im sîn elegem ceva din ceea ce se întâmpl .

Jason încuviin din cap, continuând s se întrebe de ce nuputuse Shirley s -i spun toate astea la telefon. Dar era prea

100

obosit ca s -i mai pese i, dup ce o s rut scurt pe obraz, coborîîn strad la ma in , sperând s mai prind dou sau trei ore desomn.

101

8

În diminea a aceea de sâmb , trecuse de ora opt când Jason,cu ochii împ ienjeni i, intr în biroul lui Shirley. Pere ii erauîmbr ca i în lambriuri de mahon, pe jos era un covor verde închisi toate arm turile erau din alam , astfel c p rea mai degrab

biroul unui bancher decât cel al unui director executiv dintr-oinstitu ie de medicin preventiv . Shirley vorbea la telefon cu unfunc ionar de la asigur ri, a a c Jason se a ez i a tept . Dupce termin convorbirea, Shirley îi spuse:

— Ai avut dreptate în leg tur cu asigurarea. Nu au de gând spl teasc nici o desp gubire dac spargerea nu a fost raportat .

— Atunci raporteaz-o.— Mai întâi s vedem cât de mari sunt pierderile i ce lipse te.Trecur în cl direa destinat pacien ilor ambulatorii i luar

liftul pân la etajul ase. Acolo îi a tepta un paznic care le descuiea interioar . Nu- i mai puser papucii de protec ie i nici

halatul alb.La fel ca apartamentul lui Hayes i laboratorul era întors pe

dos. Toate sertarele i cutiile fuseser golite pe jos, darechipamentul de înalt tehnicitate p rea neatins, astfel c pentruamândoi fu clar c fusese c utat ceva i c nu fusese o vizit înscopul distrugerii. Jason arunc o privire în biroul lui Hayes. Erala fel de murdar, con inutul biroului i al multor cutii cu dosarefiind împr tiat pe jos.

Helene Brennquivist, alb i tras la fa , ap ru în pragul u iicamerei pentru animale. Avea din nou p rul prins la spate, dar,

obi nuitul ei halat larg de laborator, Jason putu s i deaseama c era chiar atr toare.

— Po i s spui dac lipse te ceva? o întreb Shirley.— Nu-mi v d carnetul de date, spuse Helene. i câteva din

culturile de bacterii E. coli au disp rut. Dar lucrul cel mai grav s-a petrecut cu animalele.

— Ce-i cu ele? întreb Jason, observând pe fa a ei de obiceiinexpresiv c tremura de fric .

102

— Poate c ar fi mai bine s arunca i o privire. Au fost ucisetoate.

Jason trecu pe lâng Helene i intr în camera animalelor pea din o el. Fu imediat lovit de o duhoare puternic de gr din

zoologic . Aprinse lumina. Era o înc pere mai mare, deaproximativ cincisprezece metri lungime i nou metri l ime.Cu tile animalelor era aranjate în iruri i una peste alta, uneorichiar ase.

Jason începu s se uite la primul ir, aruncând o privire încu tile individuale. În urma lui, u a se închise cu un clic decisiv.Helene nu exagerase: toate animalele pe care le vedea Jason eraumoarte, contorsionate în pozi ii. Hidoase, multe dintre ele culimbile însângerate, ca i cum i le-ar fi ros în timpul agonieifinale.

Brusc, Jason se opri. Uitându-se la un grup de cu ti mai mari,zu ceva care-i întoarse stomacul pe dos: obolani dintr-o specie

pe care n-o mai v zuse niciodat . Erau uria i aproape de m rimeaunui porc i cozile în form de bici erau groase ca încheieturamâinii lui Jason. Din ii ie i în afar erau lungi de zececentimetri. Apoi v zu ni te iepuri tot atât de mari i oareci albide m rimea unor câini.

Acest aspect al ingineriei genetice îl însp imânta pe Jason. Desiîi era fric de ce mai avea s vad , curiozitatea îl împinse s maifac câ iva pa i. Încet, privi i în celelalte cu ti, v zând creaturifamiliare, contorsionate în pozi ii care-i f ceau r u. tiin a o luaserazna: iepuri cu mai multe capete i oareci cu mai multe labe iochi. Pentru Jason, manipularea genetic a bacteriilor primitiveera un lucru, iar deformarea mamiferelor cu totul altceva.

Jason se întoarse în partea central a laboratorului, undeShirley i Helene se uitau la culturile de bacterii.

— Ai v zut animalele? o întreb cu scârb Jason pe Shirley.— Din nefericire. Când era Curran aici. Nu-mi aduce aminte!— GHP a autorizat aceste experimente? întreb Jason.— Nu, r spunse Shirley. Nu l-am întrebat niciodat pe Hayes.

N-am crezut niciodat c ar trebui s-o facem.— For a celebrit ii, coment Jason cu cinism.— Animalele f ceau parte din cercet rile doctorului Hayes

asupra hormonului de cre tere, încearc s se apere Helene.

103

— Indiferent, spuse Jason, pe care nu-l interesa pentrumoment s se certe cu Helene pe motive de etic . Oricum, sunttoate moarte.

— Chiar toate? întreb Shirley. Ce ciudat! Ce crezi c s-aîntâmplat?

— Au fost otr vite, spuse Jason încruntat. Totu i, nu în eleg dece cineva interesat de droguri i-ar bate capul s omoareanimalele de laborator.

— Ai vreo explica ie pentru toate astea? întreb Shirleyfurioas , întorcându-se spre Helene.

Femeia mai tân scutur din cap c nu, plimbându- i agitatprivirea prin înc pere.

Shirley continua s se uite la Helene, care începu s se mutenelini tit de pe un picior pe altul. Jason privea scena, intrigat depurtarea brusc agresiv a lui Shirley.

— Ai face mai bine s fii cooperant , spuse Shirley, sau vei aveamult de furc . Doctorul Howard e convins c ne ascunzi ceva.Dac e adev rat i dac afl m ceva, sper c i dai seama ce potface din cariera ta.

Spaima Helenei deveni în sfâr it vizibil .— N-am f cut decât s urmez ordinele doctorului Hayes, spuse

ea cu o voce pierdut .— Ce ordine? î i coborî Shirley vocea pe un ton amenin tor.— F ceam i un fel de colaborare extern …— Ce fel de colaborare?— Doctorul Hayes lucra clandestin pentru o companie numit

Gene, Inc. Am dezvoltat o specie de E. coli recombinant ca sproducem un hormon pentru ei.

— tia i c munca de colaborare i cu alte firme era interzis înmod expres prin contractul încheiat cu noi?

— Mi-a spus, recunoscu Helene.Shirley se uit fix la Helene timp de un minut. În cele din urm

spuse:— Nu vreau s spui nim nui nimic despre acest lucru. Vreau-mi faci o list detaliat cu toate animalele i lucrurile care

lipsesc sau au fost stricate în acest laborator i s mi-o aducidirect mie. Ai în eles?

Helene d du din cap c da.

104

Jason o urm pe Shirley care ie i din laborator. Era evident cea reu ise unde el d duse gre i anume spargerea fa adei luiHelen. Dar Shirley nu-i pusese întreb rile esen iale.

— De ce n-ai for at-o s ne spun despre inven ia lui Hayes? oîntreb Jason când ajunser în fa a liftului.

Shirley lovi butonul de mai multe ori, foarte nervoas .— Nu m-am gândit la asta. De fiecare dat când cred c

afacerea Hayes se afl sub control, apare ceva nou. Am specificato clauz în contract, prin care era interzis colaborarea i cu altefirme.

— Oricum, nu mai conteaz acum, spuse Jason, urmând-o peShirley în lift. Omul a murit.

Ea oft :— Ai dreptate. Poate c exagerez. A vrea s se termine o dat

toat afacerea asta.— Tot mai am convingerea c Helene tie mai multe decât ne

spune.— O s mai stau de vorb cu ea.— i dup ce ai v zut animalele alea, nu crezi c ar trebui s

chemi poli ia?— O dat cu poli ia vine i presa, îi reaminti Shirley. Iar presa

înseamn necazuri. În afar de animale, nu pare c ar fi foststricat ceva deosebit de valoros.

Jason î i inu gura. Raportarea unei spargeri era o decizie aadministra iei. Pe el îl interesa mai mult s afle în ce constadescoperirea f cut de Hayes i tia c nici poli ia i nici presa nuvor ajuta la rezolvarea enigmei. Se întreb dac descoperirea avealeg tur cu monstruoasele animale. Gândul c ar putea fi a a îl

cu s se cutremure.Jason î i începu vizita cu Matthew Cowen. Din nefericire,

starea s ii lui se înr ut ise. Pe lâng celelalte probleme,Matthew începuse s aib un comportament bizar. Numai cucâteva minute în urm , surorile îl g siser umblând pe coridoare,morm ind pentru sine cuvinte de neîn eles. Când Jason intr însalon, Matthew fusese a ezat în pat, dar acesta se uita la Jasonca la un str in. Matthew era total dezorientat i nu mai tia nicice zi e, nici locul unde se afl i nu recuno tea pe nimeni. Dup

rerea lui Jason, asta însemna un singur lucru: omul suferise o

105

embolie i, probabil, cheagurile de sânge de la valvele inimii luibolnave ajunseser la creier. Cu alte cuvinte, suferise o congestiesau, poate, chiar mai multe congestii.

s mai piard nici o clip , Jason ceru un consultneurologic. De asemenea, îl chem i pe chirurgul care f cuseinterven ia. Cu toate c era pentru o anticoagulare rapid , Jasonhot rî s a tepte p rerea neurologului. Între timp, îi d dupacientului aspirin i persantin, pentru a reduce aderen atromocitar . Congestiile erau o evolu ie îngrijor toare i în acela itimp un semn r u.

Termin repede celelalte vizite i se preg tea s mearg acasi fac somnul de care avea atâta nevoie, când fu anun at s se

prezinte la salonul de urgen e pentru unul din pacien ii lui. Înjurîn barb , alerg pe sc ri în jos, sperând c oricare ar fi problema,va putea fi rezolvat u or. Din nefericire, lucrurile nu st teaudeloc a a.

Când ajunse cu respira ia t iat în salonul principal detratamente, g si un grup de reziden i care f ceau eforturi sreanimeze un pacient aflat în stare comatoas . O privire scurtaruncat asupra monitorului îi ar c nu exista nici un fel deactivitate cardiac .

Jason se apropie de Judith Reinhard, care-i spuse c pacientafusese g sit incon tient de c tre so ul ei când acesta a încercats-o trezeasc diminea a.

— Aparatul a înregistrat vreo activitate cardiac saurespiratorie?

— Nici un fel, spuse Judith. De fapt mie mi se pare c e rece.Jason atinse piciorul femeii i-i d du dreptate. Fa a acesteia

era întoars în direc ie opus .— Cum o cheam pe pacient ? întreb Jason, preg tindu- i în

mod intuitiv moralul pentru o lovitur .— Holly Jennings.Jason se sim i ca i cum cineva l-ar fi lovit în stomac.— Dumnezeule! murmur el.— V sim i bine? întreb Judith.Jason d du din cap c da i insist ca echipa s continue

eforturile de reanimare mai mult decât perioada rezonabil . Jasonnuise unele tulbur ri când o v zuse pe Holly joi, dar nu atât de

106

grave. Nu putea accepta faptul c , la fel ca Cedric Harring, Hollyva muri la mai pu in de o lun dup ce rezultatele examenuluimedical dovediser c era s toas i la dou zile dup ce Jasono v zuse din nou.

ocat, Jason ridic receptorul i o sun pe Margaret Danforth.— Deci nici de data asta nu exist antecedente cardiace?— Nici.— Ce se-ntâmpl acolo la voi? întreb Margaret.Jason nu r spunse. Vroia ca Margaret s renun e la caz,

pentru ca autopsia s se efectueze la GHP, dar Margaret ezit .— Ne vom ocupa de caz chiar ast zi, spuse Jason. Î i vom

trimite un raport la începutul s pt mânii viitoare.— Îmi pare r u, spuse Margaret, încercând s ia o hot râre. În

mintea mea exist o mul ime de întreb ri i cred c legea moblig pe mine s fac autopsia.

— În eleg. Dar b nuiesc c nu ai nimic împotriv dac ne-ai dai nou ni te probe, pentru a le putea cerceta i aici.

— A a cred, spuse Margaret f entuziasm. Ca s fiu sincer ,nici m car nu cunosc legisla ia. Dar m interesez. A prefera snu a tept dou s pt mâni rezultatele examenului microscopic.

Jason se duse acas i se culc . Dormi patru ore, întreruptfiind de un apel telefonic al neurologului în privin a lui Matthew.Vroia s -i administreze anticoagulante i s -i fac o tomografiecomputerizat axial . Jason îl implor s fac ce credea c e maibine.

Încerc s adoarm din nou, dar nu putu. Se sim ea în pragulunei psihoze i era speriat. Se ridic din pat. Era o zi de toamntârzie i mohorât , cu o burni m runt , ce f cea ca Bostonul sfie îngrozitor. Luptând împotriva unei depresiuni nervoase, Jasonîncepu s se plimbe încoace i încolo prin apartament, c utândceva care s -i ocupe gândurile. Dându- i seama c nu mai putea

mâne în cas , se îmbr într-o inut sport i coborî la ma in .tiind c poate va da de necazuri, trecu de Beacon Street i parc

în fa a apartamentului lui Carol.Dup zece minute, ca i cum Dumnezeu s-ar fi hot rât în

sfâr it s -i dea un r gaz, ap ru Carol. Îmbr cat în jean i i unpulover pe gât, cu p rul castaniu bogat prins într-o coad de cal,

rea a fi tân ra student c reia clubul Cabaret îi f cea reclam .

107

Sim ind c burni eaz m runt, ea î i deschise umbrela cu motiveflorale i o porni pe strad în sus, trecând la câ iva pa i de Jasoncare se f cu mic pe scaunul din ma in , temându-se f vreunmotiv întemeiat ca ea s nu-l recunoasc .

sându-i un avans bunicel, Jason coborî din ma in pentru ao urm ri pe jos. O pierdu din ochi pe Dartmouth Street, dar o z ridin nou pe Commonwealth Avenue. În timp ce continua s-ourm reasc , era foarte atent ca nu cumva s dea peste Bruno sauCurran. La intersec ia dintre str zile Dartmouth i Boylston,Jason se opri la un stand de ziare i r sfoi o revist . Carol îldep i, a tept ca lumina semaforului s devin verde i traversîn grab strada Boylston. Jason se uit cu aten ie la oameni i lama ini, în c utarea vreunui element suspect. Dar nu exista niciun indiciu c fata n-ar fi fost singur .

Acum Carol trecea pe lâng Biblioteca Public a ora ului iJason b nui c se îndrepta spre Copley Piaza Shopping Mall.Dup ce cump revista, care se dovedi a fi The New Yorker,Jason î i continu urm rirea. Când Carol î i închise umbrela iintr în Copley Piaza, Jason gr bi pasul. Î i d dea seama c opoate pierde u or într-un complex comercial i hotelier atât demare ca acesta.

Urm toarele trei sferturi de or , Jason i le petrecu pref cându-se c prive te atent aranjamentele din vitrine, c cite te ziarul sau

se uit la lumea din jur. În tot acest timp, Carol trecuse cu pasvioi pe la magazinele Louis Vuitton, Ralph Lauren i Victoria’sSecret. La un moment dat, Jason crezuse c era urm rit , darpân la urm se dovedi c cel în cauz încercase doar s oacosteze. Când acesta o abordase, se pare c îl respinsese, pentru

b rbatul disp ruse rapid.La pu in vreme dup ora trei i jum tate, Carol î i luase

pachetele cu cump turi i umbrela i se retr sese în Au BonPain. Jason intr dup ea i se a ez la coad chiar în fa a ei. Întimp ce a teptau s li se ia comanda, profit de ocazie pentru a-iprivi frumosul chip oval, tenul fin, m sliniu i ochii negri iumezi. Era o tân frumoas . Jason presupunea c avea în jurde dou zeci i patru de ani.

— Frumoas zi pentru o cafea, spuse el sperând s poat astfelintra cu ea în vorb .

108

— Eu una prefer ceaiul.Jason zâmbi tâmp. Nu se pricepea la acostat femei i la flirt.— i ceaiul e bun, continu el temându-se s nu se fi f cut de

râs.Carol comand sup , ceai i un croissant simplu, apoi î i duse

tava la una din mesele comune. La rândul s u, Jason ceru uncappuccino, apoi, ezitând o clip de parc nu g sea un loc liber,se apropie de masa ei.

— Pot s m a ez? întreb el tr gând scaunul.Mai mul i consumatori a eza i la mas î i ridicar privirile i

printre ei se num rase i Carol. Unul dintre b rba i î i mutpachetele. Jason se a ez , trimi ându-le tuturor un zâmbetneputincios.

— Ce coinciden , se adres el lui Carol. Ne întâlnim din nou.Carol îl privi pe deasupra ce tii de ceai. Nu spuse nimic, dar

nici nu era nevoie s-o fac pentru c expresia de pe chipul eitr da iritarea.

Brusc, Jason recunoscu c gestul lui putea fi luat drept ointen ie de acostare i c risca s fie trimis la plimbare.

— Scuza i-m , spuse el, nu inten ionez s v deranjez. Mnumesc doctor Jason Howard i am fost coleg cu doctorul AlvinHayes. Sunte i Carol Donner i a vrea foarte mult s stau devorb cu dumneavoastr .

— Lucrezi la GHP? îl întreb suspicioas Carol.— Sunt actualul ef al personalului medical.Era pentru prima dat când Jason folosea acest titlu care într-

un spital academic obi nuit avea o mare importan , dar care laGHP nu era decât o corvoad plictisitoare.

— De ce te-a crede? îl întreb Carol.— Dac vrei, pot s i ar t legitima ia.— Bine.Jason duse mâna spre buzunar, dar Carol îl prinse de bra .— Nu e nevoie, spuse ea. Te cred. Alvin îmi vorbea câteodat

despre tine. Zicea c e ti cel mai bun clinician de acolo.— M simt flatat, interveni Jason, surprins în acela i timp,

inând cont de pu inele contacte pe care le avusese cu Hayes.— Îmi pare r u dac am fost suspicioas , spuse Carol, dar am

avut mult b taie de cap, mai ales în ultimele câteva zile. Despre

109

ce ai vrea s discut m?— Despre doctorul Hayes. În primul rând, a vrea s i spun c

moartea sa a fost o mare pierdere pentru noi. Condolean ele mele.Carol ridic din umeri într-un gest de nep sare. Jason nu tiu

cum s interpreteze reac ia ei.— Înc nu pot crede c doctorul Hayes era amestecat în

problema drogurilor. tiai acest lucru?— tiam, dar ziarele au dat o alt interpretare. Alvin era doar

un consumator care î i administra doze minime, de obiceimarijuana i numai din când în când cocain . În mod cert, nu afolosit niciodat heroin .

— Deci nu era un traficant?— În nici un caz, crede-m , a fi tiut i eu.— Dar în apartamentul lui s-a g sit o cantitate impresionant

de droguri i o mare sum de bani.— Singura explica ie pe care mi-o pot da, este c atât drogurile

cât i banii au fost puse acolo de c tre cei de la poli ie. Alvin eramereu în criz de amândou . Dac vreodat avea vreun ban înplus, îl trimitea familiei.

— Te referi la fosta lui so ie?— Da. Copiii se aflau în custodia ei.— i de ce ar fi f cut poli ia a a ceva? întreb Jason gândindu-

se în acela i timp c cele spuse de femeia din fa a lui reflectauperfect paranoia lui Hayes.

— Cinstit s i spun, nu tiu. Dar nu îmi pot imagina o altmodalitate prin care drogurile ar fi putut ajunge acolo. Pot s teasigur c în seara aceea, la ora nou când am plecat eu, nu leavea.

Jason se aplec spre ea i-i spuse cu glas încet:— În noaptea în care a murit, doctorul Hayes mi-a spus ccuse o descoperire important . i-a pomenit i ie despre a a

ceva?— Mi-a spus ceva. Dar asta se întâmpla acum trei luni.Pentru o clip , Jason deveni optimist, dar apoi Carol îi spuse c

nu tie în ce consta descoperirea respectiv .— Nu avea încredere în tine?— În ultima vreme, nu. Ne cam r ciser m.— Dar tr ia i împreun , sau i de data asta au gre it ziarele?

110

— Tr iam împreun , recunoscu Carol, dar în ultima perioaddeveniser m doar colegi de camer . Rela ia noastr se deteriorase.Se schimbase foarte mult. Nu era vorba doar de boala lui fizic ;întreaga lui personalitate era diferit . P rea retras, aproapeparanoic. Îmi spunea tot timpul c ar trebui s te consulte i amîncercat s -l conving s-o fac .

— Chiar nu ai nici o idee în ce consta descoperirea lui? insistJason.

— Îmi pare r u, spuse Carol, întinzând mâinile într-un gest descuz . Îmi amintesc doar c spunea c descoperirea eraparadoxal . i-mi amintesc acest lucru pentru c mi s-a p rutciudat s descrii un succes în felul acesta.

— i mie mi-a spus acela i lucru.— M car era consecvent. Singurul comentariu pe care l-a maicut a fost c dac totul avea s ias bine, eu o s m bucur

foarte mult pentru c sunt frumoas . Sunt chiar vorbele lui.— Nu i-a dat nici un detaliu?— Asta-i tot ce mi-a spus.Jason mai sorbi o dat din cappuccino i privi cu aten ie chipul

lui Carol. Cum ar putea o descoperire paradoxal s ajutefrumuse ea acestei femei? Încerc s fac o leg tur între acestevorbe i presupunerea lui c descoperirea lui Hayes avea leg turcu tratarea cancerului. Nu, nu se potrivea.

Carol î i termin ceaiul i se ridic .— M bucur c te-am cunoscut, spuse ea, întinzându-i mâna.Jason se ridic i el, prinzând cu stâng cie scaunul care era s

se r stoarne. Plecarea brusc a tinerei femei îl luase prinsurprindere.

— Nu vreau s par prost crescut , dar am o întâlnire, îi explicea. Sper c vei reu i s rezolvi misterul. Alvin a muncit foartemult. Ar fi o adev rat tragedie dac a f cut o descoperireimportant i aceasta s-a pierdut.

— Sunt de aceea i p rere, spuse Jason, înnebunit c femeia vadisp rea din nou. Nu vrei s ne mai întâlnim? A mai avea atâteade discutat cu tine.

— Cred c da. Dar s tii c eu sunt foarte ocupat . Când aivrea s ne mai vedem?

— Ce-ai zice de mâine? propuse ner bd tor Jason. La o gustare

111

înainte de prânz.— Va trebui s stabilim o alt or . Eu muncesc noaptea, iar

sâmb ta e cea mai plin zi.Jason î i putea imagina acest lucru.— Te rog, insist el, ar putea fi important.— Fie. S zicem la dou dup -amiaz . Unde?— Ce-ai zice de Hampshire House?— E-n regul , r spunse Carol, strângându- i saco ele i

umbrela.Îi mai zâmbi o dat , apoi ie i din local.

***Carol î i privi ceasul i gr bi pasul. Întâlnirea nea teptat cu

Jason nu figurase în programul ei, iar acum n-ar fi vrut s -l fac a tepte pe îndrum torul ei de diplom . Muncise pân noaptea

târziu i apoi pân în jurul prânzului la stilizarea capitolului treial dizerta iei sale i era ner bd toare s aud p rerea profesoruluiei.

Lu liftul pân la nivelul str zii i în tot acest timp se gândi laconversa ia pe care o avuse cu doctorul Howard.

Fusese o surpriz pentru ea s -l întâlneasc pe b rbatul desprecare auzise de atâta vreme o mul ime de lucruri. Alvin îi spusese

Jason î i pierduse so ia i c reac ionase la aceast tragedieschimbându- i complet anturajul i dedicându-se în întregimemuncii sale. Lucrul acesta i se p ru fascinant lui Carol pentru ci teza ei aborda tocmai psihologia suferin ei. Iar doctorul Jason

Howard p rea un caz perfect din acest punct de vedere.Portarul hotelului Weston scoase din fluierul s u un sunet atât

de puternic i de strident încât lui Carol îi iuir urechile. În timpce taxiul se îndrepta greoi spre ea, Carol admise c reac ia ei fade doctorul Jason Howard mersese ceva mai departe de interesulpur profesional. Îl g sise pe acest b rbat deosebit de atr tor i-i d duse seama c vulnerabilit ile pe care i le cunoscuse

dinainte o f cuser s -l plac . Chiar i stâng cia sa în societateconstituia o calitate care te f cea s -l îndr ge ti i mai mult.

— Pia a Harvard, spuse Carol dup ce se sui în taxi.Brusc î i d du seama c abia a teapt invita ia la mas de a

doua zi.

112

mas în fa a ce tii de cafea care se r cise, Jason recunoscuuimirea sa fa de nea teptata inteligen i farmecul lui Carol. Se

teptase s dea peste o fat simpl de provincie care i-a p sitliceul din ora ul natal, ispitit de bani i droguri. În schimb, adescoperit în ea o femeie matur i pl cut , capabil s între inorice gen de conversa ie. Ce p cat c o persoan înzestrat cuaceste calit i s-a compl cut în lumea sordid pe care ofrecventa…

Bâzâitul insistent i strident al pagerului îl readuse brusc larealitate. Opri semnalul i privi la afi ajul cu cristale lichide.Cuvântul „urgent” pâlpâi de dou ori i fu urmat de un num r detelefon necunoscut lui Jason.

Dup ce ar directorului localului legitima ia sa de cadrumedical, acesta din urm îi îng dui s foloseasc telefonul dinspatele casei de marcat.

— V mul umesc pentru telefon, domnule doctor Howard. Suntdoamna Farr. So ul meu, Gerald Farr, se plânge de dureri violentede piept i are dificult i cu respira ia.

— Chema i o salvare, spuse Jason. Aduce i bolnavul la camerade gard a GHP. Domnul Farr este cumva un pacient de-al meu?

Lui Jason numele i se p rea cunoscut, dar nu-l putea localizaîn momentul acela.

— Da, r spunse doamna Farr. I-a i f cut un examen medical înurm cu dou s pt mâni. Este vicepre edintele B ncii dinBoston.

O, nu, gândi Jason când închise telefonul. Din nou acela i lucru.Hot rând s i lase ma ina în strada Beacon pân când varezolva urgen a ap rut , ie i în grab din cafenea dând pestetrec torii de pe culoarul care f cea leg tura cu hotelulcomplexului Copley Piaza i s ri într-un taxi.

Ajunse la camera de gard a GHP înaintea so ilor Farr. Îi spuselui Judith la ce trebuiau s se a tepte i sun chiar la sec ia deanestezie, încântat s afle c Philip Barnes se afla acolo.

Când îl v zu pe Gerald Farr, Jason î i d du seama imediat ctemerile sale fuseser îndrept ite. Pacientul agoniza de durere,era foarte palid, iar pe frunte avea broboane cristaline de sudoare.

Primul EKG indica faptul c o mare parte a inimii sale fuseseafectat . Cazul nu se anun a a fi deloc simplu. Morfina i oxigenul

113

au reu it s -l mai calmeze pe pacient, iar pentru profilaxiaîmpotriva b ilor neregulate ale inimii i-a fost administrat odoz de lidocain . În ciuda tuturor acestor eforturi, Farr nureac iona pozitiv. Studiind urm torul EKG, Jason avusentimentul c zona cuprins de infarct se extinsese.

În disperare, f cu tot ce-i st tea în putin . Dar f nici unrezultat. La patru f cinci minute, bolnavul d du ochii peste capi inima lui încet s mai bat .

Neacceptând, ca de obicei, s cedeze, Jason ceru s se treac lasurile de reanimare. Reu ir de mai multe ori s fac inima s

bat din nou, dar de fiecare dat aceasta revenea la starea deiner ie.

Farr nu i-a mai rec tat cuno tin a. La ase i un sfert,Jason a declarat în cele din urm decesul pacientului s u.

— Fir-ar s fie! exclam el, scârbit de sine i de via în general.Nu era obi nuit s înjure i lui Judith Reinhart nu-i sc

reac ia sa. Ea î i sprijini fruntea pe um rul lui Jason i-l lu pedup gât.

— Ai f cut tot ce i-a stat în putin , Jason, spuse ea încet. Niciun alt doctor n-ar fi putut face mai mult. Dar puterile noastresunt limitate.

— B rbatul acesta avea numai cincizeci i opt de ani, ziseJason, luptându-se cu lacrimile neputin ei.

Judith scoase din înc pere asistentele i doctorii reziden i, apoise întoarse la Jason i-i puse o mân pe um r.

— Uit -te la mine, Jason, spuse ea. tragere de inim , Jason î i întoarse fa a spre asistent .

Din col ul ochiului s u coborâse o singur lacrim . Pe un tonblând dar ferm, femeia îi spuse s nu mai pun astfel de episoadela suflet.

— În eleg c dou decese în aceea i zi sunt un lucru îngrozitor,ad ug ea, dar nu e vina ta.

Jason tia ra ional c Judith avea dreptate, dar emo ionallucrurile st teau altfel. În plus, Judith nu avea nici o idee desprestarea deplorabil a pacien ilor lui interna i, în special a luiMatthew Cowen, iar lui nu-i venea s i-o spun . Pentru primadat pân acum, se gândi serios s abandoneze medicina. Din

cate nu-i venea în minte nici un alt lucru de care s se apuce.

114

Nu era preg tit pentru nimic altceva.Dup ce o asigur pe Judith c totul era în regul , Jason plec discute cu doamna Farr, preg tindu-se suflete te pentru a

înfrunta furia acesteia. Numai c doamna Farr, în adânculsuferin ei sale, se hot râse s i însu easc întreaga vin . Easpunea c so ul ei se plânsese de starea lui proast înc de acumo s pt mân , dar ea nu-l b gase în seam pentru c fuseseîntotdeauna un pic ipohondru. Jason încerc s o consoleze, a acum încercase i Judith cu el. Avu aproape acela i succes.

Convins c medicul legist va prelua i acest caz, Jason nu omai nec ji pe doamna Farr cu sugestia de a face o cerere deautopsie. Prin lege, cei de la medicina legal nu aveau nevoie deautoriza ie special pentru efectuarea autopsiilor în cazul unordecese care ridicau semne de întrebare. Pentru a fi mai sigur, osun totu i pe Margaret Danforth. Primi un r spuns pe m sura

tept rilor sale: doctori a dorea într-adev r s preia cazul i dactot fusese sunat de Jason, îi spuse câte ceva i despre HollyJennings.

— Îmi retrag cuvintele de azi diminea , spuse Margaret. A iavut doar ghinion. Cazul Jennings este la fel de grav ca i cel allui Cedric Harring. Nu numai inima ei ar ta îngrozitor, ci i toatevasele de sânge.

— Pentru mine nu este o consolare prea mare, r spunse Jason.În ce m prive te, i-am f cut un control care indica o stare de

tate perfect . Am reluat EKG-ul mar i, dar nici din acesta nuau rezultat decât schimb ri minime.

— Nu mai spune! A teapt mai bine s vezi lamelele. În mare,vasele coronariene par 90 la sut astupate, diseminat i nu focal.Interven ia chirurgical nu ar fi rezolvat nimic. A, era s uit, m-am interesat i se pare c nu exist nici un impediment s vtrimitem i vou mici e antioane din cazul Jennings. O s îmitrebuiasc îns o cerere scris din partea ta.

— Nici o problem , r spunse Jason. E valabil i pentru Farr?— Desigur.Jason lu un taxi pân în locul în care î i l sase ma ina, apoi

plec acas . În ciuda ce ii i ploii, se hot rî s ias la un jogging.Noroiul i transpira ia abundent aveau asupra lui un efectpl cut de purificare, iar dup du sim i o oarecare lini te

115

sufleteasc dup emo iile cople itoare i sentimentele depresiveale zilei. Chiar în momentul în care se gândea la ceva de mâncare,sun Shirley i-l invit s cineze împreun . Prima reac ie a luiJason fusese s o refuze. Dar în cele din urm recunoscu c sesim ea înc prea deprimat pentru a r mâne singur i accept .Dup ce- i puse pe el ni te haine mai rezonabile, coborî la ma ini porni spre Brookline.

***Zborul num rul 409 al companiei Eastern, care lega Miami de

Boston f escal , f cu un viraj brusc pentru a se aliniadeasupra pistei de aterizare. Atinse solul la apte treizeci i apte,în momentul în care Juan Diaz î i închise revista i privi prinhublou Bostonul învelit în cea . Era a doua oar când venea înacest ora i nu-l încânta deloc.

Nu putea în elege nici în ruptul capului cum oamenii de aiciputeau alege un loc cu o clim atât de capricioas . Plouase i înurm cu câteva zile, când venise la Boston pentru prima dat .Privind pista, observ rafalele de vânt i b ile de ploaie i- iaduse aminte cu nostalgie de Miami, unde toamna târzie puseseîn fine cap t unei veri caniculare.

Luându- i bagajul de mân de sub fotoliul din fa a lui, Juan seîntreb cât va trebui oare s r mân la Boston. Î i aminti c datatrecut r sese doar dou zile i nu trebuise s fac nimic. Eracurios dac i de data aceasta va avea aceea i soart fericit . Laurma urmei primea oricum cei cinci mii de dolari.

Avionul se îndrepta acum spre unul din terminaleleaeroportului. Juan privi în jurul s u cu un sentiment de mândrie.

i-ar fi dorit s -l vad acum familia lui din Cuba. Ce ului i ar fi!Când te gânde ti c ajunsese s c toreasc cu clasa I! i astadup ce fusese condamnat la închisoare pe via de c treguvernul lui Castro, apoi fusese eliberat numai dup opt luni itrimis mai întâi la Mariel i dup aceea, spre marea lui mirare, înStatele Unite. Aceasta fusese pedeapsa pe care o primise dup cefusese condamnat pentru mai multe crime i violuri – trimitereaîn America. Îi venea mult mai u or s i fac munca cu care seîndeletnicea în Statele Unite. Juan sim ea c singura mân pecare i-ar fi dorit s o strâng era aceea a unui fermier de arahidede undeva din Georgia. Avionul se mai înclin o dat , apoi r mase

116

nemi cat. Juan se ridic în picioare i- i întinse oasele. Cu geantaîn mân , porni s i recupereze restul bagajului. Dup ce î i g sivaliza, lu un taxi pân la hotelul Royal Sonesta, unde se cazsub numele de Carlos Hernandez din Los Angeles. Avea chiar i ocarte de credit pe acest nume, cu serie valabil . tia c totul eraîn regul , din moment ce datele acestea le procurase chiar el depe o not de plat a complexului comercial Bal Harbour dinMiami.

Dup ce s-a instalat confortabil în camera de hotel i i-a pus ial doilea costum de m tase în debara, Juan s-a a ezat la masa descris i a format un num r care i se d duse în Miami. Cândpersoana de la cel lalt cap t al firului a r spuns, el i-a spus care nevoie de un pistol, de preferat calibrul 0,22. Dup ce terminaceast treab , scoase numele i adresa victimei i încerc s olocalizeze pe harta pus la dispozi ie de administra ia hotelului.Nu era prea departe.

***Seara petrecut cu Shirley a fost un mare succes. Au mâncat

friptur de pui cu anghinar i cu orez nedecorticat. Dup aceeaau b ut Grand Marnier în fa a focului ce ardea în living i au statde vorb . Astfel Jason a aflat c tat l lui Shirley fusese doctor i

pe vremea facult ii i ea dorise s -i calce pe urme.— Tata mi-a spus s m gândesc mai bine, spuse Shirley. Duprerea lui medicina suferea un proces de schimbare.— i s tii c avea dreptate.— Îmi spunea c va fi acaparat de domeniul afacerilor i c ceirora le va mai p sa de aceast profesiune vor trebui s aib

cuno tin e de management. i astfel m-am transferat, la cursul demanagement i cred c am f cut bine.

— Cu siguran , fu de acord Jason, gândindu-se la exploziafenomenelor birocratice i la dilema disfunc ionalit ilor.

Medicina suferise într-adev r modific ri. O dovad a acestormuta ii o constituia i faptul c el însu i era acum salariat al uneicorpora ii. Ca student, î i imaginase mereu c va ajunge slucreze pe cont propriu.

La sfâr itul serii, a intervenit un scurt moment de stâng cie.Jason sus inea c ar fi mai bine s plece acas , dar Shirley îlîncuraja s r mân .

117

— Crezi c ar fi o idee bun ? o întreb Jason.Ea încuviin din cap.Jason nu era înc hot rât, spunând c va trebui s se

trezeasc devreme pentru a face vizita de diminea i c nu ardori s o deranjeze. Shirley insist îns , explicându-i c de obiceise scoal la apte i jum tate, inclusiv duminica.

Se privir un timp. Lumina focului pâlpâia pe chipul tinereifemei.

— Nu- i asumi nici o obliga ie, îi spuse ea u or. tiu c nutrebuie s ne încingem prea mult, dar hai totu i s petrecemnoaptea asta împreun . Amândoi am trecut printr-o perioad detracasare.

— Bine, spuse Jason, recunoscând c nu are puterea s rezistetenta iei.

În plus, se sim ea flatat i de insisten a de care Shirley d dusedovad . Devenise tot mai deschis fa de ideea c nu numai el eracapabil s simt ceva pentru al ii ci i alt persoan sim ea cevapentru el.

Dar lui Jason nu i-a fost dat s doarm lini tit toat noaptea.La ora trei i jum tate sim i o mân pe um r i se ridic în capuloaselor, nedându- i seama pe moment unde se afl . În luminadifuz , nu putu s deslu easc decât chipul lui Shirley.

— Îmi pare r u c trebuie s te deranjez, dar m tem ctelefonul acesta e pentru tine, spuse ea u or, dându-i receptorulde pe noptier .

Jason lu telefonul i-i mul umi. El nici nu auzise când sunase.Sprijinindu-se pe un cot, puse receptorul la ureche. Era sigur cva primi ve ti rele i se dovedi c a a i era. Matthew Cowenfusese g sit mort în pat, aparent în urma unei congestii violente.

— A i anun at familia? întreb Jason.— Da, r spunse asistenta. Locuiesc în Minneapolis. Mi-au spus diminea ajung aici.— Mul umesc, spuse Jason, întinzând absent receptorul spre

Shirley.— Probleme?Jason încuviin din cap. Problemele deveniser deja o

obi nuin pentru el.— Mi-a murit un tân r pacient. Treizeci i cinci de ani sau ceva

118

de genul sta. Suferea de un reumatism cardiac. Era internatpentru teste în vederea unei interven ii chirurgicale.

— Cât de grav era afec iunea sa cardiac ? întreb Shirley.— Era grav , r spunse Jason, având în fa a ochilor chipul lui

Matthew, amintindu- i-l a a cum ar ta când fusese adus laspital. Trei dintre valvele sale erau afectate. Ar fi trebuit s i seînlocuiasc toate patru.

— Deci nu existau garan ii prea mari.— Nu, admise Jason. Înlocuirea a trei valve poate fi o

interven ie în el toare. A suferit mai mult vreme o congestiecardiac , iar aceasta i-a afectat f îndoial inima, pl mânii,rinichii i ficatul. Ai fi ap rut multe complica ii, dar avea vârsta departea lui.

— Poate c tot r ul a fost spre bine, îi suger Shirley. Poate cîn felul acesta a fost scutit de mult suferin . Din câte spui tu, separe c i-ar fi petrecut tot restul vie ii prin spitale.

— Poate, r spunse Jason f prea mult convingere.i d dea seama de inten ia lui Shirley: femeia vroia s -l

lini teasc , iar Jason îi aprecia efortul. O b tu u or pe coapsa desub halatul sub ire.

— Î i mul umesc pentru sprijin.Când Jason coborî gr bit la ma in i se p ru c e o noapte

îngrozitor de friguroas . Înc mai ploua, ba chiar mai tare decâtînainte. D du drumul la sistemul de înc lzire i începu s se frecepe picioare pentru a- i pune sângele în mi care. Cel pu in nu maiavea de a face cu traficul intens. Duminica la patru diminea aora ul era pustiu. Shirley încercase s -l conving s nu plece,explicându-i c nu mai putea face nimic acum când tân rulmurise i în lipsa familiei decedatului. Pe cât erau de adev rateaceste argumente, Jason sim ea c nu putea s nu- iîndeplineasc obliga ia fa de pacient. În plus, î i mai d deaseama c oricum nu ar mai fi putut adormi la loc, în nici un cazacum, când mai avea un mort pe con tiin .

Parcarea de la GHP era aproape goal . Jason putu s i tragma ina în apropierea intr rii în spital i nu sub corpulambulatorilor, unde obi nuia s o parcheze. Ie ind în grab dinma in , preocupat de cazul lui Matthew Cowen, nici nu observ osiluet întunecat , ghemuit lâng intrare. Dup ce ocoli botul

119

ma inii, silueta ap ru brusc în fa a lui Jason. Luat cu totul prinsurprindere, Jason scoase un ip t, dar silueta se dovedi a fi unuldintre be ivii str zii care frecventau camera de gard a spitaluluii care cer eau câ iva b nu i. Cu mâna tremurând, Jason îi

întinse un dolar, sperând c în fine nenorocitul î i va cump raceva de mâncare.

Shirley avusese dreptate. Lui Jason nu-i mai r mânea decât sfac o ultim observa ie în fi a lui Matthew Cowen. Intr s vadcadavrul. Chipul lui Matthew p rea în fine calm i, a a cum îisugerase i Shirley, p rea c tân rul sc pase de suferin elenesfâr ite. În t cere, Jason îi ceru iertare mortului.

Chemându-l pe medicul rezident de gard , Jason îl instrui scear permisiunea familiei pentru autopsie. Apoi îi explicacestuia c el s-ar putea s nu fie disponibil prea curând. În celedin urm , sim indu-se la fel de inutil ca întotdeauna dup acestgen de decese, p si spitalul i se întoarse la apartamentul s u.

mase întins o vreme, privind în gol la tavan i neputând sadoarm . În clipa aceea se întreba ce slujb i-ar putea g si înindustria farmaceutic .

120

9

Cedric Harring, Brian Lennox, Holly Jennings, Gerald Farr iacum Matthew Cowen. Jason nu mai pierduse niciodat atât demul i pacien i într-o perioad atât de scurt . Parada chipuriloracestora îi chinuise somnul toat noaptea, astfel c pe launsprezece, când s-a trezit, era epuizat de parc nu ar fi dormitnici o clip . i-a impus totu i cu mult greutate s i facobi nuita alergare de ase mile, apoi a f cut un du i i-a pus cugrij o c ma de culoare galben deschis, cu guler i man etealbe, pantaloni maro închis i un sacou ecosez de un brundeschis, din pânz de in i m tase. Se bucura c întâlnirea cuCarol avea s -i mai îndep rteze fr mânt rile suflete ti.

Hampshire House se afla pe strada Beacon, chiar în fa agr dinii publice a ora ului. În contrast cu ploaia de sâmb ,cerul, pe care alergau nori goni i de vânt, era însorit. Drapelulamerican arborat deasupra intr rii fâlfâia, biciuit de briza toamneitârzii. Jason ajunse mai devreme i ceru o mas în salonul dinfa , la parter. Focul din c min trosnea pl cut, iar un pianistcânta un potpuriu de lag re vechi.

Jason îi privi pe cei din jurul s u. To i erau îmbr ca i elegant ipurtau conversa ii animate, f s tie c o nou catastrofmedical f cea ravagii în ora ul lor chiar în momentul acela…Apoi Jason se gândi c n-ar fi bine s dea frâu atât de liberimagina iei sale. ase mor i nu însemnau neap rat o epidemie. Înplus, nici m car nu era înc sigur dac era ceva contagios. itotu i nu i-i putea scoate din cap pe cei care muriser . Carol sosila dou i cinci minute. Jason se ridic de la mas i-i f cu semncu mâna. Tân ra femeie era atr toare în bluza alb de m tasei în pantalonii negri de lân . Apari ia ei plin de prospe ime,

tinere e i inocen departe de clubul în care o v zuse prima oarîl uluia întotdeauna pe Jason. Observându-l, ea îi adres unzâmbet larg i- i croi drum spre mas . Când ajunse lâng el abiamai respira.

— Îmi cer scuze pentru întârziere, spuse ea, aranjându- i

121

sacoul de velur, sacul de pânz plin cu hârtii i po eta de um r întimp ce privea des spre u a de la intrare.

— Mai a tep i pe cineva? o întreb Jason.— Sper s nu, dar nebunul sta de patron insist atât de mult

asupra protec iei mele. Mai ales dup moartea lui Alvin. L-a puspe un tip s m supravegheze tot timpul, b nuiesc c pentru a-miasigura protec ia. Noaptea nu-mi pas , dar în timpul zilei mderanjeaz foarte tare. Domnul Mu chi i-a f cut apari ia i îndiminea a asta, dar l-am trimis la plimbare. Nu e exclus îns s

fi urm rit totu i.Jason se întreb dac ar avea rost s -i spun c f cuse deja

cuno tin cu Bruno, dar se hot rî s n-o fac . Abia dup ce aufost servi i i s-au încredin at c matahala de Bruno nu era prinpreajm , s-au mai lini tit un pic.

— Poate c-ar trebui s fiu mai recunosc toare fa de patronulmeu, spuse Carol. El a fost atât de bun cu mine. Chiar acumlocuiesc în unul din apartamentele sale din strada Beacon. Nici

car nu pl tesc chirie.Jason nu dorea s se gândeasc la toate motivele pentru care

patronul lui Carol ar dori s -i ofere acesteia un frumosapartament. Jenat, î i concentr aten ia asupra omletei dinfarfurie.

— Deci… spuse Carol fluturându- i furculi a prin aer. Ce maidoreai s afli de la mine?

Mu apoi cu poft din pâinea pr jit .— i-ai mai amintit ceva în leg tur cu descoperirea lui Alvin

Hayes?— Nu, r spunse Carol înghi ind. În plus, chiar i atunci când

îmi mai vorbea despre munca lui, nu în elegeam nimic. Uitamereu c nu to i interlocutorii lui erau speciali ti în genetic .

Carol râse, iar ochii ei scânteiar atr tor.— Cineva îmi spunea c Alvin acceptase s lucreze pentru o

alt firm de bioinginerie, continu Jason. tii ceva în sensulsta?— B nuiesc c te referi la Gene, Inc.Carol se întrerupse, iar zâmbetul îi p li.— Asta trebuia s r mân un mare secret, ad ug ea,

aplecându- i capul într-o parte. Dar acum, c tot a murit,

122

nuiesc c nu mai are nici o importan . Alvin a lucrat pentruaceast firm aproape un an.

— tii cumva cu ce se ocupa acolo?— N-a putea spune precis. Ceva legat de hormonul de cre tere.

Dar ulterior nu s-a mai în eles cu ei. Probleme financiare, sau a aceva. Nu cunosc detalii…

Jason în elese c la urma urmei nu se în elase cu nimic.Helene nu-i spusese totul. Dac Hayes se certase cu cei de laGene, Inc., ea ar fi trebuit s tie.

— Ce tii despre Helene Brennquivist?— E o tip dr gu , îi r spunse Carol l sând furculi a jos. M

rog… nu e tocmai p rerea mea cea mai sincer despre ea. Poate e într-adev r o tip cumsecade, dar, s i spun adev rul,

Helene este motivul pentru care eu i Alvin am încetat s mai fimaman i. Lucrând atât de mult împreun , a început s -l vizitezedin ce în ce mai des la apartament. Dup aceea am descoperit cerau încurca i unul cu altul. i chestia asta n-am mai suportat-o.M-a enervat cumplit faptul c fusese atât de secretoas i maiales sub nasul meu i în propria mea cas .

Jason era uluit. B nuise c Helene t inuie te unele lucruri, darnici prin cap nu-i trecuse vreodat c se culcase cu Hayes. Studiecu aten ie chipul lui Carol. Î i d du seama c simpla amintire aafacerii amoroase dintre cei doi îi provocase sentimente nepl cute.În clipa aceea se întreba dac tân ra femeie fusese la fel defurioas pe Hayes cum fusese pe Helene.

— Ce po i s -mi spui despre familia lui Hayes? întreb el,schimbând inten ionat vorba.

— Nu prea multe. Am vorbit o dat sau de dou ori cu nevast -sa la telefon, dar n-am întâlnit-o niciodat . Erau divor i de vreocinci ani sau cam a a ceva.

— Hayes avea cumva un b iat?— Doi. Doi b ie i i o fat .— tii unde locuiau?— Într-un or el din New Jersey. Leonia sau ceva de genul

sta. Îmi aduc totu i aminte numele str zii, Park Avenue. N-amputut s -l uit tocmai pentru c suna atât de preten ios.

— i-a men ionat vreodat c unul dintre b ie ii lui ar fibolnav?

123

Carol î i scutur capul. F cu apoi semn unei picoli e c maivrea cafea. Un timp continuar s m nânce în t cere, bucurându-se de gustul mânc rii i de atmosfera din local.

Când pagerul lui Jason începu s sune, tres rir amândoi. Dinfericire, era un mesaj de la spital, în care i se transmitea cfamilia lui Cowen sosise în ora i dorea s se întâlneasc cu el laspital pe la patru.

Întorcându-se de la telefon, Jason îi propuse s profite devremea frumoas de afar i s fac o plimbare în parc. Dup cetravers strada Beacon, ea îl surprinse luându-l de bra .Descoperi c i el este surprins de faptul c îi f cea pl cere. Înciuda profesiunii ei oarecum dubioase, Jason era nevoit srecunoasc pl cerea imens pe care i-o producea companiaacestei femei. Pe lâng aspectul ei atr tor, vitalitatea lui Carolera molipsitoare.

Ocolir lacul, trecur pe sub statuia ecvestr a lui Washington,apoi peste podul care lega cele dou maluri ale cursului de apdin centrul parcului. B rcu ele în form de leb fuseserretrase pe perioada sezonului rece. Dup ce g sir o banc libersub o salcie r mas acum f frunze, Jason aduse din nou vorbadespre Hayes.

— A f cut vreodat ceva neobi nuit în ultimele trei luni? Cevanea teptat… care nu-i st tea de obicei în caracter?

Carol lu de jos o pietricic i o arunc în ap .— E o întrebare dificil , spuse ea. Unul din lucrurile care îmi

pl cea la Alvin era tocmai firea sa impulsiv . F cea multe lucruri o planificare prealabil . Cum ar fi de exemplu excursiile.

— A c torit mult în ultima vreme?— O, da, r spunse Carol c utând pe jos înc o pietricic . Anul

trecut, în mai, a fost în Australia.— Te-ai dus i tu cu el?— Nu, pe mine nu m-a luat. Mi-a spus c e o c torie în

exclusivitate de afaceri i c avea nevoie de Helene s -l ajute laefectuarea mai multor experien e. Pe vremea aceea îl maicredeam, proasta de mine.

— i ai aflat în ce consta afacerea respectiv ?— Ceva în leg tur cu ni te oareci australieni. Îmi amintesc-mi explica c aceste animale ar avea ni te obiceiuri ie ite din

124

comun, dar asta e tot ce am aflat. Avea în laborator o mul ime deoareci i de obolani.

— tiu, spuse Jason imaginându- i, revoltat, animalelesacrificate.

O întrebase dac observase la Hayes vreun comportamentciudat. O c torie pe nea teptate în Australia ar putea ficonsiderat un lucru bizar, dar f s tie preocup rile tiin ificedin acel moment ale lui Hayes, Jason nu se putea pronun a cusiguran . Subiectul acesta va trebui s -l reia cu Helene.

— A mai f cut i alte c torii?— A trebuit s plec la Seattle.— Când asta?— La jum tatea lui iulie. Se pare c draga de Helene nu era în

apele ei i Alvin avea nevoie de un ofer.— De un ofer?— Asta era o alt ciud enie a lui Alvin, spuse Carol. Nu

conducea ma ina. Spunea c n-a reu it i nici nu va reu ivreodat s-o fac .

Jason î i aminti c în noaptea mor ii lui Hayes cei de la poli ienu g siser asupra lui carnetul de conducere.

— i ce s-a întâmplat la Seattle?— Mai nimic. Am stat doar dou zile i numai în ora . Am

vizitat Universitatea Washington, apoi am urcat pân la cascade.O zon pitoreasc , dar dac î i închipui cumva c la Boston plouprea mult, du-te i viziteaz regiunea de Pacific Northwest. Ai fostvreodat acolo?

— Nu, îi r spunse Jason absent, încercând s i imagineze odescoperire care s aib leg tur cu drumurile la Seattle i înAustralia. Cât a i stat?

— La care dintre excursii te referi?— A i fost de mai multe ori?— De dou ori, spuse Carol. Prima dat am stat cinci zile. Am

vizitat Universitatea Washington i împrejurimile. A doua oar , lamai multe s pt mâni dup prima, am r mas acolo doar dounop i.

— i de ambele d i a i f cut acela i lucru?Carol scutur din cap.— A doua oar am trecut doar prin Seattle i ne-am dus direct

125

la cascade.— i ce-ai putut face acolo?— M-am plimbat i m-am odihnit. Am tras la o caban . A fost

splendid.— i Alvin? El ce a f cut?— Cam acela i lucru. Numai c pe el îl interesa ecologia i

chestiile de genul sta. În elegi… omul de tiin …— Deci a fost un fel de vacan ? întreb Jason complet uluit.— B nuiesc c da, îi r spunse ea, aruncând înc o pietricic în

ap .— Ce a f cut Alvin la Universitatea Washington?— S-a întâlnit cu un vechi prieten. Nu-mi vine în minte numele

lui. Un fost coleg de la Columbia.— Era i el genetician, ca Alvin?— Cred c da. Dar n-am r mas prea mult acolo. Cât timp au

stat ei de vorb , eu am vizitat departamentul de psihologie.— Cred c a fost foarte interesant, zâmbi Jason, imaginându- i

cât de mult le-ar fi pl cut celor de la departamentul de psihologie pip ie cu mâinile lor academice rotunjimile lui Carol Donner.— Fir-ar s fie! exclam ea, uitându-se brusc la ceas. Trebuie fug. Am iar i o întâlnire.Jason se ridic i o lu de mân . Îl impresiona delicate ea cu

care Carol îi descria munca ei. „Am o întâlnire” suna în gura eifoarte profesional. Merser împreun pân la marginea parcului.

Carol refuz oferta lui de a o conduce cu ma ina, î i lu larevedere i o lu pe strada Beacon. Jason urm ri cu privireasilueta care se îndep rta. P rea atât de lipsit de griji i defericit . Ce p cat, gândi el. Timpul, care în mintea ei de copil parea nu avea limite, î i va l sa urma i asupra ei. Ce via o mai fi iasta în care î i câ tigi existen a dansând cu sânii dezgoli i înbaruri i dându- i întâlniri cu b rba i? Jason nici nu vroia s segândeasc la a a ceva. Întorcându-se în direc ie opus , Jasonporni pe jos pân la supermarketul De Luca, de unde î i cumpcele necesare pentru cin : frig rui de pui i salat verde, în totacest timp îi st ruia în minte conversa ia pe care o avusese cuCarol. Avea acum mult mai multe informa ii, dar acestea îi creaumai multe întreb ri decât concluzii. i totu i, dou lucruri eraucerte. În primul rând, era clar c Hayes f cuse într-adev r o

126

descoperire i, în al doilea rând, cheia enigmei era HeleneBrennquivist.

***În mai pu in de dou zeci i patru de ore, Juan pusese la punct

tot scenariul. i cum aceasta nu trebuia s par o loviturclasic , îi trebuise mai mult timp de gândire.

Stratagema obi nuit consta în lichidarea victimei în plinstrad i în mijlocul mul imii. Îi puneai pistolul cu un calibru micla tâmpl i – pac! – totul se termina. Acest gen de ac iunenecesita o planificare mai pu in complicat , constând doar în

sirea împrejur rilor celor mai adecvate. Toat treaba se baza pecomportamentul mul imii într-o astfel de situa ie. Dup un astfelde eveniment ocant, toat lumea se concentreaz numai asupravictimei i astfel f pta ul poate disp rea neobservat, ba chiar sepoate preface c este un trec tor curios. Trebuie s fie atent doar

scape de arm .Instruc iunile pe care le primise de data aceasta erau îns

diferite. Totul trebuia s par consecin a unui viol, specialitatealui Juan. Zâmbi în barb , nevenindu-i s cread c urma s fiepl tit pentru un lucru pe care obi nuia s -l fac din pl cere.America era o ar ciudat i minunat , în care legea acorda demulte ori mai mult considera ie criminalului decât victimei.

De data aceasta Juan î i d dea seama c va trebui s isurprind victima singur . i asta îl incita i mai mult. În felulacesta lucrurile deveneau i mai distractive, pentru c , în lipsamartorilor, va putea face ce dore te cu femeia, din moment ce laplecarea lui aceasta va fi oricum moart .

Juan hot rî s i urm reasc victima i s-o acosteze în holulblocului ei. Amenin area cu violen a corporal , f cut pe un tonblând i chibzuit, va fi suficient pentru a o convinge s -l duc cuea în apartament. i, o dat ajuns acolo, totul se reducea ladistrac ie i jocuri.

i urm ri obiectivul care f cuse câteva cump turi în Pia aHarvard. Femeia cump rase o revist de la un chio c din col ,apoi se îndreptase c tre b nia Sages. Juan î i f cu de lucru petrotuar, uitându-se în vitrina unei libr rii i mirându-se c unastfel de magazin este deschis duminica. Obiectivul lui ie i din

nie cu o pung de plastic în mân , travers strada pe

127

diagonal i intr într-o cafenea cu specific de patiserie. Juan selu dup ea. Nu-i displ cea ideea unei cafele, chiar dac aceastaera preparat în stil american. El, unul, prefera cafeauacubanez : tare, dulce i aromat . În timp ce sorbea din fierturachioar , î i examin cu aten ie victima. Era uluit de norocul care

duse peste el. Femeia era de-a dreptul frumoas . Dup el, n-avea mai mult de 25 de ani. Am dat lovitura, gândi el. Sim i cintrase deja în erec ie. i pentru asta nu trebuia s se prefac .

O jum tate de or mai târziu, obiectivul termin , pl ti i p sicafeneaua. Juan arunc pe mas o bancnot de zece dolari. Aveachef s fie generos. La urma urmei, când se va întoarce la Miami,va fi cu cinci mii de dolari mai bogat.

Spre încântarea lui, femeia o lu pe Brattle Street. Juanîncetini pasul, mul umindu-se s nu o piard din ochi. Cândfemeia d du col ul spre Concorde, începu i el s se gr beasc ,dându- i seama c victima ajunsese deja foarte aproape de cas .Când aceasta ajunse în fa a blocului Craigie Arms Apartment,Juan se afla chiar în spatele ei. O privire scurt în susul i înjosul bulevardului Concorde îi spuse c momentul era foarteprielnic. De acum, totul depindea de ce se va întâmpla în cl dire.

Juan z bovi o vreme pentru a fi sigur c u a interioar fusesedeschis . Calculând cu grij fiecare secund , intr în hol i pusepiciorul în pragul u ii interioare. În momentul acela i se adresfemeii:

— Domni oara Brennquivist?Tres rind pe moment, Helene privi chipul hispanic, brunet i

pl cut al lui Juan.— Ja, r spunse ea cu accent scandinav, crezând c era unul

din chiria ii blocului.— Muream de ner bdare s v cunosc. M numesc Carlos.Helene f cu o pauz care avea s -i fie fatal , inând înc în

mân cheile.— Locui i în acest bloc? întreb ea.— Sigur c da, îi r spunse Juan cu u urin a criminalului cu

experien . La primul etaj. Dar dumneavoastr ?— La doi, spuse Helene, trecând pragul u ii, urmat ca o

umbr de Juan. Încântat de cuno tin , ad ug ea.În clipa aceea se întreb dac era mai bine s urce pe sc ri sau

128

ia liftul. Prezen a lui Juan o nelini tea.— Speram s putem sta de vorb , spuse Juan, mergând al turi

de ea. Ce-ar fi s m invi i la tine s bem un p rel?— Nu cred c …În clipa aceea, v zând revolverul, Helene î i pierdu r suflarea.— Te rog s nu m înfurii, domni oar , i se adres Juan pe un

ton lini tit. Când devin nervos sunt în stare de lucruri pe careapoi le regret.

Juan ap pe butonul de apel al liftului. U ile se deschiser . Îicu semn lui Helene s intre i o urm . Totul decurgea perfect.

Când liftul începu cu o zgâl âitur s urce, Juan îi zâmbi culdur . Era de preferat s men in o atmosfer cât mai calm .Helene era paralizat de fric . Ne tiind cum s procedeze, nucu nimic. De i o umplea de groaz , b rbatul din fa a ei p rea un

tip rezonabil i, pe deasupra, era i foarte bine îmbr cat. Avea maidegrab aspectul unui prosper om de afaceri. Poate c era trimisde cei de la Gene, Inc. S -i perchezi ioneze apartamentul. Pentruo clip , se gândi s ipe sau s încerce s fug , dar î i aduseaminte de revolver.

ile liftului se deschiser la etajul doi. Juan îi f cu gra iossemn s mearg mai departe. Cu cheile în mâna care tremura, seîndrept spre u a ei i o deschise. Juan î i puse imediat piciorulîn prag, a a cum procedase i în holul blocului. Dup ce intraramândoi, b rbatul închise u a i o încuie folosind toate cele treiyale. Helene r sese f glas în micul antreu, incapabil sfac vreo mi care.

— Pofte te, o îndemn Juan, f cându-i politicos semn s intreîn living.

Spre surprinderea lui, pe canapea se afla o blondademenitoare. Lui Juan i se spusese c Helene locuia singur . Cemai conteaz ? gândi el.

— Cum zicea proverbul acela al vostru? murmur el. Dac nucurge, pic . Petrecerea asta se anun de dou ori mai interesantdecât m a teptam.

i flutur revolverul prin aer i-i f cu semn Helenei s se a ezevizavi de colega ei de camer . Cele dou femei schimbar privirinelini tite. Apoi Juan smulse cordonul telefonului din priza de peperete, l sând cele trei fire s atârne neputincioase. Se apropie de

129

combina stereo i d du drumul la radio. În înc pere se auziracordurile unei piese difuzate de un post specializat pe muzicclasic . Manevrând butoanele acordului digital, prinse în cele dinurm un post de muzic hard rock i d du volumul la maximum.

— Ce petrecere e aia f un pic de muzic ? strig el în timp cescoase dintr-un buzunar o sfoar sub ire.

130

10

Jason ajunse mai devreme la spital luni diminea a i vizitareapacien ilor îi umplu sufletul de durere. Nici unul dintre ei nu sesim ea bine. Dup ce ajunsese la birou, sunase la Helene defiecare dat când avea un moment de r gaz. Nu-i r spundea însnimeni. Pe la zece a dat chiar o fug pân la laboratorul de laetajul ase, pe care îns îl g si întunecat i pustiu. Când a revenitîn birou, era deja iritat. Sim ea c Helene îi ascunsese ceva încde la început, iar acum, nefiind de g sit, nu f cea decât scomplice i mai mult lucrurile.

Jason ridic receptorul, sun la personal i ob inu adresa inum rul de telefon de acas ale Helenei. O sun imediat. Dup ceauzi apelul de vreo zece ori, trânti neputincios receptorul în furc .Sun din nou la personal i ceru s vorbeasc cu efa acestuicompartiment, Jean Clarkson. Când îi auzi glasul, Jason oîntreb de Helene Brennquivist:

— A sunat cumva s anun e c e bolnav ? Am încercat toatdiminea a s dau de ea.

— M mir, spuse doamna Clarkson. La noi nu a sunat i dincâte tiu e o angajat de n dejde. Nu-mi aduc aminte s fi lipsit osingur zi într-un an i jum tate de când lucreaz la noi.

— Dar dac s-ar îmboln vi, întreb Jason, crede i c aranun a?

— Cu siguran .Jason închise telefonul. Iritarea lui se transformase în

îngrijorare. Avea o presim ire rea fa de absenta Helenei.Claudia î i vârî capul pe u a biroului.— Te caut doamna doctor Danforth pe linia doi. Vrei s i fac

leg tura?Jason încuviin din cap.— Ai nevoie de fi a vreunui pacient?— Nu, mul umesc, spuse Jason ridicând receptorul.În aparat se auzi vocea sonor a doctori ei Danforth:— Eu zic c-ar trebui s testa i mai atent pacien ii de la Good

131

Health. N-am mai v zut în via a mea cadavre într-o astfel destare. Gerald Farr a fost la fel de grav ca i ceilal i. Nu i-am g sitnici un organ care s nu arate ca al unui b trân de o sut de ani!

Jason nu-i d du nici un r spuns.— Alo? reveni Margaret.— V ascult, spuse Jason.Îi era i de data aceasta jen s -i spun colegei sale c numai

cu o lun în urm efectuase un control complet al lui Farr i-lsise perfect s tos, în ciuda vie ii sale total ira ionale.— M mir cum de nu a suferit un atac violent cu mul i ani mai

devreme, spuse Margaret. Toate vasele sanguine îi erau sclerozate.Carotidele îi erau aproape deschise.

— Ce mai ti i de pacientul lui Roger Wanamaker? o întrebJason.

— Cum îl chema?— Nu mai tiu, recunoscu el. A murit vineri în urma unui atac.— A, da. i la el s-a descoperit o degenerare aproape total . Eu

credeam c o clinic de medicin preventiv are alte obiective. Vzic eu c o s da i faliment dac mai da i astfel de diagnosticepacien ilor bolnavi, spuse Margaret râzând. Bineîn eles cglumesc. A fost tot un caz de boal multisistemic .

— La dumneavoastr acolo face i i teste de determinare atoxinelor? o întreb brusc Jason.

— Sigur c da. Mai ales acum. Facem testul de stabilire aconsumului de cocain , chestii de genul sta.

— Ce-ar fi s insista i un pic asupra acestui test în cazul luiFarr? Crede i c se poate?

— Cred c mai avem ni te probe de sânge i urin , r spunseMargaret. Ce-a i vrea s verific m?

— Cam totul. Încerc s aflu ceva, dar înc nu am nici cea maimic idee despre ce se întâmpl .

— Am s-o fac cu pl cere, spuse Margaret, dar pot s v spunsigur c Farr nu se droga. Lui pur i simplu i s-au sfâr it zilele.Ajunsese cu treizeci de ani mai b trân decât era în realitate. tiu

nu e o explica ie prea tiin ific , dar sta e adev rul.— Totu i v-a fi recunosc tor dac a i face testele.— Se rezolv , spuse Margaret i o s v trimitem i vou ni te

probe de laborator. Îmi pare r u c la noi dureaz atât de mult

132

examenul de microscop.Jason închise i reveni la munca lui, oscilând între îndoiala de

sine i jena pentru c nu putea în elege ce se întâmpl . De câteori mai g sea un moment de r gaz, forma din nou num rul de lalaboratorul Helenei. Aceasta continua s nu r spund . O sundin nou pe Jean Clarkson, care îi spuse c l-ar fi anun at dac arfi aflat ceva de Helene Brennquivist i îl rug s nu o maideranjeze, apoi îi trânti telefonul în nas. Jason î i aminti cunostalgie de zilele în care se bucura de mai mult respect dinpartea personalului spitalului.

Dup ce- i vizit i ultimul pacient al dimine ii, Jason se a ezi începu s bat nervos cu degetele în birou. Deodat îl n di

un val de certitudine, care-i spunea c absen a lui Helene nu eranumai semnificativ . Era cât se poate de grav . De fapt, nutreaconvingerea c era atât de grav încât ar trebui s anun e fîntârziere poli ia.

Schimb halatul cu haina de la costum i plec la ma in . Sehot râse s se vad în persoan cu detectivul Curran. Dupultima lor întâlnire, nu mai era convins c acesta l-ar lua în seriosla telefon.

i aminti f greutate drumul spre biroul poli istului.Uitându-se prin înc perea mobilat s cios, îl z ri pe detectivlucrând aplecat deasupra unui formular aflat pe masa metalic .Cu pumnul lui imens încle tat pe creion, p rea un pu ria ceîncearc s evadeze.

— Ce mai faci, Curran? spuse Jason în speran a c îl va g siîntr-o dispozi ie mai bun decât în noaptea trecut .

Curran î i ridic privirea din hârtia la care lucra.— O, nu! exclam el, aruncând creionul pe formularul r mas

necompletat. Doctorul meu preferat!Cu un gest exagerat de exasperare, îi f cu semn lui Jason s

intre.Jason î i trase un scaun cu sp tar metalic lâng biroul lui

Curran. Detectivul îi arunc o privire prevestitoare de rele.— S-a mai întâmplat ceva, spuse Jason. M-am gândit c ar

trebui s afli i tu.— Credeam c te-ai hot rât s te apuci iar i de medicin .Jason continu , neluând în seam remarca t ioas :

133

— Helene Brennquivist a lipsit toat ziua de la spital.— Poate s-a îmboln vit. Poate e obosit . Poate c s-a s turat s-

o tot ba i la cap cu întreb rile tale.Jason se str dui s i p streze firea.— Cei de la personal mi-au spus c e o tip foarte

con tiincioas i c nu ar lipsi nici m car o zi f s anun e. Amsunat-o i acas , dar nu mi-a r spuns nimeni.

Detectivul Curran îi arunc lui Jason o privire dispre uitoare.— Te-ai gândit i la faptul c , tân i atr toare cum e, o fi

plecat i ea s i petreac week-end-ul cu vreun prieten?— Nu cred. De la ultima noastr întâlnire am mai aflat c a fost

încurcat cu Hayes.Curran se ridic în picioare i, pentru prima dat , îi acord lui

Jason toat aten ia sa.— Am avut tot timpul sentimentul c ascunde ceva în leg tur

cu Hayes, continu Jason. Acum tiu i de ce. Cred, de asemenea,tie mult mai multe despre munca lui decât pretinde, precum

i despre motivul care a determinat perchezi ionarea casei ilaboratorului. Cred c Hayes a f cut o descoperire important i

cineva încearc s pun mâna pe însemn rile lui…— Dac aceast descoperire exist cu adev rat.— Sunt sigur c exist , spuse Jason. i asta se adaug la

suspiciunile mele în leg tur cu moartea lui Hayes. Prea s-aupotrivit toate.

— Tragi concluzii pripite.— Hayes mi-a spus c cineva încearc s -l omoare. Cred înc o

dat c a f cut o important descoperire i din cauza asta a fost iucis.

— Opre te-te! strig Curran, lovind cu pumnul în mas .Medicul legist a stabilit c Alvin Hayes a decedat de moartenatural .

— Mai precis, de anevrism. Dar a fost urm rit.— A a credea el, îl corect Curran cu glas tun tor.— i eu cred c era urm rit, îi replic Jason cu aceea i

vehemen . Asta ar putea explica i scotocirea apartamentuluiu i a…— tim deja motivul pentru care apartamentul i-a fost întors cu

josul în sus, îl întrerupse Curran. Numai c înainte de asta am

134

sit banii i drogurile!— Nu e exclus ca Hayes s fi consumat cocain , ridic la

rândul s u tonul Jason. Dar în nici un caz nu era un traficant dedroguri! i mai cred c drogurile acelea i-au fost introduse dealtcineva în cas i c …

Era pe punctul de a aminti de discu ia lui cu Carol, dar se opri.Nu era înc preg tit s -i spun lui Curran cât de mult se zb tuse

se vad cu dansatoarea.— În orice caz, relu Jason pe un ton mai calm, cred c motivul

devast rii laboratorului s u a fost dorin a cuiva de a da pesteînsemn rile respective.

— Ce naiba s-a mai întâmplat i la laborator? url Currandeschizând larg pleoapele obosite i devenind ro u ca racul.

Jason înghi i în sec.— Fir-ar s fie! se r sti din nou Curran. Vrei s spui c

laboratorul lui Hayes a fost devastat i mie nu mi s-a spus nimic?Ce crede i c face i voi acolo?

— Conducerea clinicii s-a temut de eventualele comentariinegative ale presei, spuse Jason, nevoit s apere hot rârea cucare nu fusese de acord niciodat .

— Când s-a întâmplat asta?— Vineri noaptea.— Ce a disp rut din laborator?— Mai multe registre cu însemn ri i câteva culturi de bacterii.

Nu s-au atins de nici unul din echipamentele de valoare. Practicnu se poate spune c a fost un furt.

Jason urm ri chipul ca de câine al lui Curran pentru a g si unsemn care s -i justifice îngrijorarea fa de soarta Helenei.

— S-au produs stric ciuni? A fost un act de vandalism? semul umi s mai întrebe acesta.

— Au întors laboratorul cu susul în jos i au aruncat totul pejos. Deci era un talme -balme . Singura distrugere propriu-zis afost aceea a animalelor.

— Bravo, spuse Curran. Mon trii ia trebuiau oricum distru i.Mie unuia îmi face r u numai când îi v d. i cum au fostomorâ i?

— Au fost probabil otr vi i. R mâne s stabileascdepartamentul nostru de patologie.

135

Detectivul Curran î i trecu degetele groase prin p rul ce fuseseo dat ro cat.

— tii ceva? întreb el retoric. Cu colaborarea de care m-ambucurat din partea capetelor voastre de lemn, s fiu al naibii dacnu m bucur c am transferat cazul acesta Brig zii de moravuri.

se ocupe ei de el. N-ai decât s te duci la ei, s le ii discursuripline de ifose i s r cne ti la ei. Poate c ei vor scoate un cap deacuza ie din faptul c savantul t u nebun se cioc nea cuasistenta lui i cu dansatoarea aia exotic …

— Hayes i dansatoarea nu mai erau aman i în momentulmor ii lui.

— Serios? întreb Curran cu un râs scurt i cavernos, caresfâr i într-un râgâit. De ce nu te duci la Brigada de moravuri,doctore i s m la i pe mine în pace? Am o mul ime de crimereale pe cap.

Curran î i lu creionul i reveni la formularul lui.Turbat de furie, Jason coborî la parter i d du înapoi permisul

lui de vizitator. Conducând pe Storrow Drive, cu râul Charles cese întindea lene în dreapta sa, Jason reu i în cele din urm s secalmeze. Tot mai era convins c ceva se întâmplase cu Helene, dardecise c din moment ce poli iei nu-i p sa, el unul nu avea nimicde f cut..

Trase ma ina în parcarea de la GHP i reveni în biroul s u.Claudia i Sally nu se întorseser înc din pauza de mas . Câ ivapacien i a teptau deja la u . Jason î i puse din nou halatul albpe el i sun s se intereseze de rezultatul consultului cardiac alMadaleinei Krammer. Harry Sarnoff fusese de acord cu aprecierealui Jason i lui Madaleine i se f cuse i o angiogram .

Imediat dup întoarcerea lui Sally, î i începu munca,consultându- i pacien ii programa i în ziua aceea. Tocmai îlexamina pe cel de-al treilea pacient al dup -amiezii când Claudia

i vârî capul pe u a cabinetului.— Ai un vizitator, îl anun ea.— Cine? întreb Jason, rupând o re et din carnet.— Neînfricata noastr ef . i are spume la gur . M-am gândit n-ar fi r u s te avertizez.Jason îi înmân re eta pacientului, î i arunc stetoscopul în

jurul gâtului i ie i pe hol îndreptându-se c tre biroul s u. Shirley

136

st tea în picioare, lâng fereastr . În clipa în care îl auzi pe Jasonse întoarse s -l înfrunte. Era, f nici o îndoial , furioas .

— Sper din toat inima s -mi oferi o explica ie plauzibil ,doctore Howard, spuse ea. Adineauri am primit un telefon de lapoli ie. Sunt pe drum spre noi s -mi ia o declara ie oficial despremotivul pentru care nu am anun at violarea laboratorului luiHayes. Spuneau c-au auzit asta de la tine i m-au amenin at cvoi suferi consecin ele legii.

— Îmi pare r u, spuse Jason. A fost un accident. Am fost într-adev r la poli ie, dar nu cu inten ia de a le spune desprelaborator…

— i atunci ce naiba c utai la poli ie?— Vroiam s stau de vorb cu Curran, continu Jason cu

vinov ie în glas.— De ce?— Aveam ni te informa ii pe care credeam c e bine s le tie i

el.— Despre laborator?— Nu, spuse Jason, l sând mâinile s -i cad pe lâng trup.

Helene Brennquivist nu a venit azi la serviciu. Descoperisem întretimp c ea i cu Hayes fuseser încurca i i m-am gr bit s tragni te concluzii. Chestia cu laboratorul mi-a sc pat pur i simplu.

— Cred c ar fi mai bine dac te-ai limita la profesareamedicinei, spuse Shirley, pe un ton ceva mai sc zut.

— A a mi-a spus i Curran, oft Jason.— M rog, spuse Shirley luându-l de bra , m car tiu c nu aicut-o inten ionat. Pentru o clip începusem s m întreb de

partea cui e ti. Î i spun eu, cazul sta al lui Hayes are o viaproprie. De câte ori cred c problema s-a rezolvat, mai apare ceva.

— Îmi pare r u, spuse Jason din toat inima. Eu nu am vrut screez probleme.

— Nu-i nimic. Dar nu uita niciodat , moartea lui Hayesprovoac deja necazuri acestei institu ii. Hai s nu mai complic msitua ia i a a dificil .

Îi strânse mâna lui Jason i se îndrept spre u .Jason se întoarse la pacien ii s i, hot rât s lase investiga iile

în seama poli iei. Era aproape ora patru, când Claudia îlîntrerupse din nou.

137

— E ti c utat la telefon, opti ea.— Cine e? întreb nervos Jason.De obicei, Claudia înregistra mesajele, urmând ca Jason sspund acestora la sfâr itul zilei de munc . Doar dac , desigur,

nu era vreo urgen . Dar Claudia nu vorbea în oapt când eravorba de o urgen .

— Carol Donner, spuse ea.Jason st tu ne gânduri, apoi îi spuse c va r spunde din biroulu. Claudia îl urm , întrebându-l în oapt :— E Carol Donner aceea?— Care Carol Donner?— Dansatoarea de la Combat Zone, spuse Claudia.— N-am de unde s tiu, îi r spunse Jason intrând în birou.Închise u a în nasul Claudiei i ridic receptorul:— Doctor Howard la telefon, spuse el.— Jason, sunt eu, Carol Donner. Îmi pare r u c te-am

deranjat.— Nici un deranj.Glasul ei îi trezi în minte pl cuta imagine a tinerei cu care luase

masa la Hampshire House. Auzi un pocnet în aparat.— Numai o clip , Carol.Puse jos receptorul, deschise u a i o c ut din priviri pe

Claudia. Cu o expresie iritat , îi f cu semn s închid telefonul.— Iart -m , te rog, spuse el dup ce reveni în birou.— Nu te-a fi deranjat dac nu a fi crezut c e ceva foarte

important, continu Carol. Dar am dat peste un pache el în fi etulmeu de la serviciu. Apropo, eu sunt dansatoare la Club Cabaret…

— O, exclam vag Jason.— M rog, spuse Carol. Azi a trebuit s merg pân la club i l-

am g sit acolo. Alvin îmi spusese cu mai multe s pt mâni înurm s -l p strez în fi etul meu, dar eu am uitat cu des vâr irede el.

— i ce e în el?— Registre legale, hârtii i scrisori. Chestii de genul sta.

Droguri n-am g sit, dac la asta te gândeai.— Nu, nu la asta m gândeam. Dar m bucur c m-ai sunat.

Registrele ar putea fi importante. A vrea s le v d i eu.— Bine, spuse Carol. În noaptea asta am s fiu la club. Am s

138

gândesc la o modalitate s i le dau. Patronul meu îmi dmult b taie de cap cu protec ia pe care mi-o ofer . Se întâmplceva ciudat, pe care ei nu vor s -l tiu, dar sunt legat decaraghiosul sta care m urm re te tot timpul. A prefera s nute amestec în povestea asta.

— Pot s vin chiar eu s iau pachetul?— Nu. Nu cred c-ar fi o idee prea inspirat . Î i spun eu cum

facem. Dac îmi dai num rul t u, te sun eu la noapte când ajungacas .

Jason îi d du num rul.— Înc ceva, spuse Carol. Asear mi-am dat seama c mai

exist ceva ce nu i-am spus. Cu circa o lun în urm , Alvin mi-aspus c va rupe rela ia lui intim cu Helene. Zicea c dorea ca ea

se concentreze numai asupra muncii lor.— i crezi c i-a spus i ei?— Nu am nici cea mai mic idee.— Helen nu a venit ast zi la serviciu.— Vorbe ti serios? întreb Carol. Ciudat. Din câte tiu eu era

foarte con tiincioas când era vorba de munc . Poate c ea estecauza pentru care patronul meu se comport atât de ciudat.

— De unde s tie el de Helene Brennquivist?— Are o re ea informa ional foarte cuprinz toare. tie ce se

întâmpl în tot ora ul.Punând receptorul în furc – Jason reflect la inconsistentele

derutante dintre meseria lui Carol i rafinamentul ei intelectual.„Re ea informa ional ” era un termen specific erei computerului ila care nu te puteai a tepta de la o dansatoare de cabaret.

Întorcându-se la pacien ii s i, Jason evit sistematic privireainterogativ a Claudiei. Î i d dea seama c aceasta moare decuriozitate, dar avea de gând s nu-i ofere nici o satisfac ie.

Spre sfâr itul dup -amiezii, doctorul Jerome Washington, unnegru corpolent, specialist în tulbur ri gastrointestinale, îlîntrerupse pe Jason, solicitându-i un scurt consult.

— Sigur c da, îi r spunse Jason, conducându-l în biroul s u.— Roger Wanamaker mi-a sugerat s discut cu tine despre

acest caz.Scoase de sub bra o fi voluminoas i o puse pe mas .— Înc câteva fi e de astea i m specializez în industria

139

profilelor de aluminiu.Jason deschise fi a. Pacientul era un b rbat de aizeci de ani.— I-am f cut un control domnului Lamborn acum dou zeci i

trei de zile, spuse Jerome. Tipul era un pic supraponderal, darcare dintre noi nu este? În rest am considerat c nu are problemei i-am spus-o i lui. Apoi, în urm cu o s pt mân , s-a prezentat

la mine într-o stare de ziceai c moartea îi d târcoale. Pierdusezece kilograme. L-am internat, crezând c avea o malignitate careîmi sc pase la controlul general. I-am f cut toate analizele, ca lacarte. Nimic. i acum trei zile a murit. Am f cut tot ce-am putut

conving familia s accepte o autopsie. i ce crezi c s-adescoperit?

— Absen a oric rei malignit i.— Exact, spuse Jerome. Nici o malignitate, numai c toate

organele sale erau total degenerate. I-am spus lui Roger i el m-aîndemnat s vin la tine, pentru c tu m vei în elege.

— i eu am avut astfel de probleme, spuse Jason. Ca i Roger,de altfel. S fiu sincer, m tem c ne afl m în fa a unui dezastrumedical necunoscut.

— i ce ai de gând s faci? îl întreb Jerome. Eu unul nu cred voi rezista prea mult acestei tensiuni emo ionale.— Te în eleg. Dup toate decesurile pe tare le-am înregistrat în

ultima vreme, m-am gândit i eu s m las de meseria asta. inu-mi dau seama de ce nu reu im s depist m aceste simptomeprin analizele pe care le efectu m. L-am anun at pe Roger c o sconvoc o edin pentru s pt mâna viitoare, dar acum cred c nune mai putem permite s a tept m.

Imaginea sângelui lui Hayes nind pe mas reveni dur înmintea lui Jason.

— S ne adun m chiar mâine dup -amiaz . Am s-o pun peClaudia s pun totul la punct i am s cer tuturor secretarelor

alc tuiasc o list cu toate analizele pe care le-am f cut înultimul an pentru a vedea ce s-a întâmplat cu pacien ii respectivi.

— Mi se pare corect, spuse Jerome. Cazuri ca acestea nu suntdeloc menite s i sporeasc încrederea în for ele proprii.

***Dup plecarea lui Jerome, Jason se duse la secretariatul

central pentru a preg ti întrunirea personalului medical de a

140

doua zi. Î i d dea seama c o parte din func ionari vor fi nevoi i smân i dup program, dar mul umi providen ei pentru

existen a computerelor. Se auzir câteva murmure de dezaprobarecând le explic ce trebuia f cut, inclusiv reprogramareapacien ilor din dup -amiaza respectiv , dar Claudia î i asumrolul de moderator. Jason era convins c lucrurile se vor rezolvde îndat ce timpul scurt o va permite.

La cinci i jum tate, dup ce- i examin ultimul pacient, Jasonmai încerc o dat s sune acas la Helene. Nici acum nu-i

spunse nimeni. Sub impulsul momentului se hot rî s opreascpe la ea în drum spre cas . Citi adresa pe care o primise de laserviciul personal i observ c locuie te în Cambridge, peConcorde Avenue. Apoi adresa îi deveni cât se poate de clar . Eravorba de blocul Craigie Arms.

Ce coinciden , cuget el. Înainte de a o cunoa te pe Danielle,vorbise cu o fat care locuia tot în Craigie Arms.

Jason coborî la ma in i porni spre Cambridge. Circula ia erainfernal , dar gra ie faptului c tia bine zona nu avu nici ogreutate în g sirea adresei. Î i parc ma ina i p trunse în holulatât de cunoscut al blocului. Trecând în grab peste irul debutoane ale interfonului, g si numele de Brennquivist i ap .Mai exista posibilitatea ca Helene s nu fi r spuns la telefon, dar

fie mai receptiv la sunetul interfonului. Tot nici un r spuns.Jason se uit pe lista chiria ilor, dar numele de Lucy Hagen numai figura. La urma urmei trecuser cincisprezece ani.

Atunci ap butonul administratorului blocului. Un micdifuzor montat deasupra u ei d du un semn de via i glasulmoroc nos al domnului Gratz se auzi strident în holul pardosit cugresie.

— Nu s-a comandat nimic aici.Jason se prezent imediat, admi ând c domnul Gratz s-ar

putea s nu-l mai recunoasc dup atâ ia ani. Apoi îi spuse ceste îngrijorat de soarta unei colege, locatar a blocului. DomnulGratz nu scoase nici un cuvânt, dar la broasca u ii interioare seauzi un bâzâit. Jason trebui s alerge câ iva pa i pentru a prindemomentul. Ajuns în untru, Jason fu izbit de inconfundabilulmiros, pe care nu-l putuse uita niciodat dup cincisprezece ani,cel de ceap pr jit . Pe holul de gresie se deschise o u metalic

141

i domnul Gratz î i f cu apari ia îmbr cat, ca de obicei, cu vestalui strâns pe trup i cu blugii soio i. Obrajii lui ar tau c nu semai b rbierise de vreo dou zile. Privi cu aten ie chipul lui Jason,îi ceru din nou numele, apoi îl întreb :

— Nu e ti cel care veneai într-o vreme pe la domni oara Hagen,de la 2-J?

Jason era impresionat. Tipul acesta nu ar câ tiga cu sigurannici un concurs de frumuse e, dar se pare c avea o memorie deelefant. Apucase s -l cunoasc pentru c Lucy avea problememari cu canalizarea i Larry Gratz era toat ziua în apartamentulei.

— Cu ce v pot fi de folos? îl întreb Larry.Jason îi spuse c Helene Brennquivist nu venise la serviciu i

nu r spunsese nici la telefon i c lucrul acesta îl îngrijorase.— Eu nu pot s v deschid apartamentul ei.— A, în eleg, spuse Jason. Vreau doar s m asigur c totul e

în ordine.Gratz îl privi o clip , mârâi ceva, apoi porni spre lift. Scoase din

buzunar un inel de chei ce p reau suficiente pentru a deschidejum tate din u ile cartierului Cambridge. Urcar cu liftul f sschimbe o vorb .

Apartamentul Helenei se afla în cap tul unui hol lung. Cu multînainte de a ajunge în dreptul u ii, cei doi putur s aud omuzic de rock-and-roll la volum maxim.

— Se pare c d o petrecere, spuse Gratz.Sun la u timp de un minut, dar nu primi nici un r spuns.

Gratz î i lipi urechea de u i sun din nou.— Nici soneria nu se mai aude, continu el. M mir cum nu s-a

plâns nimeni de muzica asta.Ridicând un pumn p ros, lovi cu putere în u . În cele din

urm , alese o cheie i deschise yala. Când deschiser u a,volumul muzicii crescu sim itor.

— Fir-ar s fie! spuse Gratz. Hei! strig el apoi, dar nu priminici un r spuns.

Apartamentul avea un holi or cu o deschiz tur cu arcad sprestânga, dar chiar i de acolo de unde se afla Jason recunoscumirosul inconfundabil al mor ii. Vru s spun ceva, dar Gratz îlopri.

142

— Mai bine a tep i aici, spuse Gratz încercând s acoperemuzica asurzitoare în timp ce avansa spre living.

— O, Dumnezeule! exclam el o clip mai târziu.Ochii îi erau larg deschi i, iar chipul i se contorsionase de

groaz . Jason privi printre arcad i trupul lui Larry. Înc pereaar ta ca într-un co mar.

Administratorul alerg spre buc rie, cu palmele la gur . Înciuda preg tirii sale, Jason sim i c stomacul i se întoarce pe dos.Helene i înc o femeie se aflau pe canapea, goale i cu mâinilelegate la spate. Trupurile lor fuseser mutilate cu s lb ticie. În

su a de cafea era înfipt un uria cu it de buc rie, plin desânge..

Jason se întoarse s vad ce se întâmpl în buc rie. Larryst tea aplecat deasupra chiuvetei i voma. Prima lui reac ie fu s -lajute pe b trân, dar se gândi c -i mai bine a a. În schimb, seduse la u a de la intrare i inspir recunosc tor o gur de aerproasp t. Câteva minute mai târziu se împiedic de el i Larry.

— Du-te, te rog i cheam poli ia, spuse Jason, l sând u a sse închid în urma lui.

Relativa lini te era d toare de via . Grea a îi trecu.Recunosc tor c i se ceruse s fac ceva, Larry alerg pe sc ri

în jos. Jason se sprijini de perete i încerc s se gândeasc laaltceva. Tremura tot.

La scurt vreme sosir doi poli ti. Erau tineri i se camînverzir la fa când v zur ce se întâmplase în living. Dar apoitrecur la sigilarea locului i la interogarea lui Gratz i a luiJason. Cu grij , s nu deranjeze nimic, ei scoaser în cele dinurm aparatul de radio din priz . Între timp sosiser mai mul ipoli ti, inclusiv detectivi în civil. Jason suger c detectivulCurran ar putea fi interesat de acest caz i cineva îl chem i peacesta. Un fotograf tot de la poli ie începu s imortalizeze, cadrudup cadru, înc perea devastat . Apoi sosi i medicul legist.

Jason a tepta în hol când î i f cu apari ia i Curran, abiaurnindu-se c tre apartamentul ce apar inuse Helenei.

Dând cu ochii de Jason, se opri o clip doar pentru a se r sti lael:

— Tu ce dracu cau i aici?Jason î i inu gura, iar Curran se întoarse c tre poli istul care

143

str juia în dreptul u ii:— Unde este detectivul care r spunde de acest obiectiv? rosti elspicat, fluturându-i insigna pe sub nas.Poli istul ar cu degetul în direc ia livingului. Curran intr ,sându-l pe Jason în hol.La scurt timp î i f cur apari ia i ziari tii, cu obi nuitul

arsenal de aparate de fotografiat i blocnotesuri cu spiral .Încercar s intre, dar poli istul în uniform de la u îi opri.Aceast m sur îi oblig s se mul umeasc cu intervievareaoric rei persoane din zon , inclusiv a lui Jason. El le spuse c nutie nimic, dup care fu l sat în pace.

Dup o vreme ap ru din nou Curran. Numai c de data aceastarea un pic cam verde la fa . Veni direct la Jason. Scoase o

igar dintr-un pachet mototolit i f cu un adev rat teatru dinsirea unui b de chibrit. În cele din urm , se învrednici s se

uite i la Jason.— S nu-mi spui „ i-am spus eu”, i se adres el.— N-a fost doar o crim pe baz de viol, nu-i a a? întreb calm

Jason.— Asta nu e de competen a mea s stabilesc. Cert este c a fost

un viol. Ce te face s crezi c e vorba de ceva mai grav?— Mutilarea victimelor s-a f cut dup decesul lor.— Da? i ce te face s crezi asta?— Lipsa sângelui. Dac cele dou femei ar fi fost înc în via ,

s-ar fi produs o hemoragie mult mai mare.— Sunt impresionat, spuse Curran. i, de i nu-mi face pl cere recunosc, nu credem c a fost vorba de vreun descreierat

obi nuit. Exist probe asupra c rora nu m pot pronun a, darpare opera unui profesionist în domeniul crimei. A fost folosit iun revolver de calibru mic.

— Deci e ti i tu de acord c moartea Helenei are leg tur cuHayes.

— E posibil, spuse Curran. Mi s-a spus c tu ai descoperitcadavrele.

— Cu ajutorul superintendentului blocului.— Ce te-a adus în acest loc, doctore?Jason nu-i r spunse imediat.— N-a putea spune cu certitudine, spuse el în fine. Cum î i

144

spuneam, faptul c Helene nu a venit ast zi la serviciu mi-a creatun sentiment de nelini te.

Curran î i întinse gâtul i examin holul. Trase adânc dinigar , apoi scoase fumul pe nas. În jur se adunase o mul ime de

poli ti, reporteri i locatari curio i. Dou brancarde fuseseraliniate de-a lungul peretelui, pentru scoaterea din cl dire a celordou cadavre.

— Poate c n-am s transfer acest caz celor de la moravuri,spuse el în cele din urm , apoi plec .

Jason îl abord pe poli istul care p zea u a apartamentuluiHelenei.

— A vrea s tiu dac acum pot s plec i eu.— Hei, Rosati! strig poli istul.Detectivul care r spundea de obiectiv, un b rbat pl pând cu

fa a scofâlcit i cu o c pi de p r negru i rebel, î i f cu apari iaaproape instantaneu.

— Omul vrea s plece, spuse poli aiul, ar tând spre Jason.— V-am luat numele i adresa? întreb Rosati.— Numele, adresa, num rul de telefon, asigurarea social ,

permisul de conducere, totul..— Atunci e în regul , spuse Rosati. O s inem leg tura cu

dumneavoastr .Jason încuviin din cap, apoi porni pe hol, cu picioarele

tremurând. Când ie i pe Concorde Avenue, fu surprins c deja seîntunecase. Aerul rece al serii era îmbâcsit de fumul de

apament. i, ca o ultim palm , Jason g si sub terg torul deparbriz i o amend pentru parcare interzis . O rupse înfuriat,dându- i seama c parcase într-o zon în care acest lucru nu erapermis decât riveranilor.

Drumul spre GHP dur mult mai mult decât cel parcurs lavenire. Pe Storrow Drive se circula la ora aceasta bar la bar , a a

abia la apte i jum tate, Jason reu i în fine s i parchezema ina în fa a spitalului i s intre în cl dire. Ajungând în birou,

si pe mas o imens list tip rit pe imprimanta computeruluii cuprinzând to i pacien ii GHP c rora li s-a f cut în ultimul an

controlul general, precum i observa iile privind starea actual aii acestora. „Secretarele au f cut o treab bun ”, gândi

Jason, apoi puse hârtia în geant .

145

Urc apoi la etajul unde se aflau pacien ii interna i. Una dintreasistente îi d du rezultatele arteriogramei Madaleinei Krammer.Toate vasele coronariene indicau un proces semnificativ,nefocalizat i difuz de deteriorare rapid . Când aceste rezultate aufost comparate cu un studiu similar efectuat în urm cu aseluni, degenerarea a devenit i mai clar . Harry Sarnoff,cardiologul care a consultat-o, nu era de p rere c pacienta puteafi o candidat pentru interven ia chirurgical i, dat fiind nivelulsc zut al colesterolului i al acizilor gra i, nu prea avea ce sugerapentru ameliorarea situa iei. Pentru a se încredin a pe deplin,Jason ceru s se fac un consult cardiac de c tre un chirurg, apoiintr în salon s i vad pacienta.

Ca de obicei, Madaleine se afla în cea mai bun dispozi ie i- iminimaliza simptomele. Jason o anun c ceruse s fieexaminat de un chirurg i-i promise c va trece s-o mai vad i adoua zi. Avea îns acea îngrozitoare presim ire c femeia nu o vamai duce prea mult. Examinându-i gleznele, constat c pieleaîncepuse s se jupoaie.

— V-a i sc rpinat cumva? o întreb .— Pu in, recunoscu Madaleine apucând cear aful i

acoperindu-se ca i cum s-ar fi sim it jenat .— Ave i mânc rimi la glezne?— Cred c e din cauza c ldurii de aici. E un aer foarte uscat,

ti i?Jason nu tia. În realitate, sistemul de aer condi ionat al

spitalului men inea umiditatea la un nivel constant i normal.Cu un sentiment îngrozitor de senza ie tr it deja, Jason se

întoarse la biroul central al asistentelor i ceru s se efectueze unconsult dermatologic, precum i întreaga gam de analize chimicecare includeau patruzeci de teste automate. Cu siguran c lui îisc pase ceva.

Restul vizitelor pe care le f cu pacien ilor fur la fel dedescurajatoare. P rea c to i pacien ii lui intraser într-o stare dedeclin. Când plec de la spital se hot rî s dea o fug pân laShirley. Sim ea nevoia de a sta de vorb cu cineva, iar ea îi

duse foarte clar de în eles c îi f cea pl cere s se întâlneasccu el. Credea, de asemenea, c era de datoria lui s rup t cereaîn leg tur cu moartea Helenei, înainte ca Shirley s fi aflat totul

146

din pres . tia c vestea o va r i. Îi trebuir vreo dou zeci deminute pân când reu i s parcheze ma ina pe aleea pietruit dinfa a casei ei. Fu încântat s vad c în untru luminile erauaprinse.

— Jason! Ce surpriz pl cut ! spuse Shirley dup ce îi deschisea.Era îmbr cat într-un costum ro u de gimnastic , colan i negri

iar pe cap avea o band alb .— Tocmai m preg team s merg la gimnastica aerobic .— Ar fi trebuit s te sun înainte.— Fii serios, spuse Shirley apucându-l de mân i tr gându-l

în untru. Mereu caut câte un motiv s nu m duc.Îl conduse în buc rie, unde masa era acoperit cu un munte

de rapoarte i de însemn ri. Jason se gândi o clip la imensacantitate de munc pe care o necesit conducerea i func ionareaîn bune condi iuni a unei institu ii ca GHP. Ca întotdeauna, fuimpresionat de capacitatea lui Shirley.

Dup ce femeia îi aduse ceva de b ut, el o întreb dac aflasevestea.

— Nu tiu nimic, r spunse Shirley sco ându- i banderola de pefrunte i scuturându- i p rul des. Ce veste?

— E vorba de Helene Brennquivist, spuse cu glasul pierdutJason.

— E cumva o veste care îmi va produce pl cere? întreb Shirleyluând paharul de pe mas .

— Din p cate nu cred, spuse Jason. A fost ucis împreun cucolega ei de camer .

Shirley sc paharul pe canapea, apoi, cu mi ri mecaniceîncepu s cure e mizeria pe care o f cuse.

— Ce s-a-ntâmplat? întreb ea dup o lung t cere.— Moartea a survenit în urma unui viol. Cel pu in a a pare la

prima vedere.Rememorând scena, Jason sim i c i se face r u.— Îngrozitor! spuse Shirley ducându- i mâna la piept.— A fost ceva înfior tor, fu de acord Jason.— Este cel mai îngrozitor co mar al unei femei. Când s-a

întâmplat?— Din câte se pare noaptea trecut .

147

Shirley r mase cu privirea pierdut .— Cred c-ar fi bine s -l sun imediat pe Bob Walthrow. Acest

eveniment nu va face decât s aduc i mai multe nenorociri pecapul serviciului de rela ii publice.

Shirley se s lt cu efort în picioare i se îndrept cu pa itremur tori spre telefon. Jason sim i emo ia din glasul femeii,care explica interlocutorului ei ce se întâmplase.

— Nu te invidiez pentru munca ta, spuse el dup ce Shirleyînchise telefonul.

Ochii ei str luceau, plini de lacrimi.— Nici eu pentru munca ta, continu Shirley. De câte ori te v d

dup ce pierzi un pacient, m bucur c nu am urmat medicina.De i nici lui Shirley i nici lui Jason nu le era cine tie ce

foame, încropir o cin constând din spaghete. Shirley încerc s -l conving pe Jason s r mân la ea peste noapte, dar acesta,de i g sise alinare al turi de ea i primise din partea ei sprijinulnecesar pentru a îndura mai u or gândul mor ii lui Helene î i

du seama c nu putea r mâne. Trebuia s fie acas când Carolîl va suna. Pretinzând c are de terminat o lucrare, plec i seîntoarse la apartamentul s u.

Dup o alergare târzie i dup un du , Jason se a ezconfortabil în fotoliu, având în fa situa ia pacien ilor GHP care

cuser anul trecut controlul general. Cu picioarele pe masa descris, parcurse cu aten ie întreaga list , constatând c totalul decontroale fusese repartizat egal întregului corp de doctoriinterni ti. Cum lista fusese tip rit în ordine alfabetic i nucronologic , lui Jason îi trebui ceva timp pân s i dea seama crezultatele mai slabe ap reau mult mai des în ultimele ase lunidecât în perioada de început a anului. De fapt, chiar i f a facenot ri pe material se putea constata o cre tere substan ial adeceselor survenite în mod nea teptat în ultimele câteva luni.

Folosindu-se de un creion, Jason începu s numere deceselerecente. Fu ocat de totalul acestora. Apoi form num rulcentralei GHP i ceru serviciul de evident i arhive. Când una dinsecretarele din tura de noapte îi r spunse, îi d du lista pacien ilorambulatorii i o întreb dac fi ele acestora pot fi scoase dinbibliorafturi i aduse pe biroul lui. Secretara îi r spunse c nuexist nici o problem .

148

Punând în serviet materialul realizat pe imprimantacomputerului, Jason lu tratatul de endocrinologie al lui Williamsi se întoarse la capitolul despre hormonul de cre tere. A a cum

se întâmpla i când era vorba de multe alte subiecte, cu cât citeamai mult, cu atât în elegea mai pu in. Hormonul de cre tere irela ia lui cu cre terea i cu maturizarea sexual erau douchestiuni enorm de complicate. Atât de complicate încât, încurând, adormi cu masivul tratat pe abdomen.

Soneria telefonului îl trezi violent, atât de brusc încât trânticartea pe jos. Apuc receptorul cu o smucitur rapid ,

teptându-se s fie sunat de la spital. Îi fu necesar înc osecund s i dea seama c era Carol Donner. Jason î i priviceasul – trei f unsprezece minute.

— Sper c nu te-am trezit, spuse Carol.— Nu, nu! min i Jason.Picioarele care r seser pe birou în tot timpul somnului îi

amor iser .— A teptam telefonul t u. Unde e ti?— Acas , îi r spunse Carol.— Pot s trec s iau pachetul?— Nu e la mine, spuse Carol. Ca s evit orice problem l-am dat

unei prietene care lucreaz cu mine. O cheam Melody Andrews.Locuie te pe Revere Street 69, pe Beacon Hill, continu ea, apoi îi

du telefonul lui Melody. A teapt un telefon de la tine i la oraasta cred c a ajuns deja acas . Anun -m i pe mine care este

rerea ta despre material i dac apare vreo problem , noteaz inum rul meu.

Îi dict la telefon num rul.— Î i mul umesc, spuse Jason, notând totul.Îl surprinse dezam girea care îl cuprinse la gândul c nu se va

întâlni chiar cu ea.— Ai grij de tine, mai spuse Carol, apoi închise.Jason r mase la birou, încercând înc s se trezeasc .Pe m sur ce reu i, î i d du seama c nu-i spusese lui Carol

despre moartea Helenei. La urma urmei, acesta va fi un bun motivpentru a o mai suna o dat , gândi el în timp ce forma num rulprietenei lui Carol.

Melody Andrews r spunse într-un pronun at accent al celor din

149

sudul Bostonului. Îi spuse lui Jason c pachetul era la ea i cputea veni oricând s -l ia. Mai ad ug i faptul c va mai r mânevreo jum tate de or înainte de a se duce la culcare.

Jason î i puse pe el un pulover i o geac scurt , ie i din cas ,str tu strada Pinkney, o lu pe West Cedar i urc pe stradaRevere. Casa în care locuia Melody se afla undeva pe dreapta.Sun la u i femeia ap ru în u , cu p rul pus pe bigudiuri.Jason n-ar mai fi crezut c cineva mai folosea în zilele astea astfelde accesorii. Chipul ei era obosit i tras.

Jason se prezent . Melody abia dac se osteni s dea din cap,apoi îi înmân un colet învelit în hârtie maronie i legat cu sfoar .Cânt rea vreo patru kilograme. Când Jason îi mul umi, femeia nu

cu decât s ridice din umeri i-i r spunse:— E-n regul .Întors acas , Jason se dezbr imediat de geac i de pulover.

Privind pachetul cu ner bdare, aduse un foarfece din buc rie iie sfoara. Apoi duse pachetul în camera lui de lucru i-l a ez

pe birou. În untru g si dou registre pline cu însemn ri de mân ,diagrame i date privind unele experien e. Pe coperta unuia dintreregistre erau tip rite cuvintele Proprietate a Gene, Inc. Pe cel laltscria pur i simplu Caiet de însemn ri. În pachet se mai afla i unplic plin cu coresponden .

Primele scrisori pe care le citi Jason erau de la Gene, Inc. În elei se cerea lui Hayes s i respecte angajamentele contractuale i

aduc înapoi protocolul privind Somatomedinul i cultura debacterii de E. coli recombinante pe care le scosese în mod ilegaldin laboratorul lor. Pe m sur ce continua s citeasc , pentruJason deveni limpede c Hayes era cu totul de alt p rere în ceeace privea dreptul de proprietate a procedurii i al bacteriilor i cacesta se afla pe punctul de a patenta ceva similar. Jason mai

si i un num r de scrisori de la un avocat pe nume SamuelSchwartz. Jum tate dintre ele se refereau la cererea de patentarea bacteriilor E. coli produc toare de Somatomedin, iar restulaveau ca subiect înfiin area unei corpora ii. Rezulta c AlvinHayes era de in torul a cincizeci i unu la sut din ac iuni, întimp ce restul de patruzeci i nou la sut se împ eau întrecopiii lui i Samuel Schwartz.

Cam atât se poate afla din coresponden , gândi Jason. Puse

150

scrisorile înapoi în plic. Lu apoi registrele. Cel pe coperta c ruiast tea scris „Gene, Inc.” p rea a fi protocolul despre care sevorbea în scrisori. Parcurgându-l în grab , Jason î i d du seama

lucrarea prezenta în detaliu procesul de creare a culturii debacterii recombinante necesare producerii Somatomedinului. Dinlecturile sale de pân atunci tia c somatomedinii erau factori aicre terii produ i de celulele hepatice în prezen a hormonului decre tere.

sând la o parte primul registru, Jason îl lu pe al doilea.Experimentele descrise nu erau complete, dar se refereau laproducerea unui anticorp monoclonal al unei anumite proteine.Numele proteinei nu ap rea, dar Jason g si o diagram asuccesiunii aminoacizilor ei. În cea mai mare parte, materialuldep ea cu mult capacitatea de în elegere a lui Jason, darjudecând dup pasajele întregi ce fuseser t iate i dupadnot rile marginale rezulta c experimentele nu progresauconform a tept rilor i c la momentul ultimei însemn ri Hayesnu reu ise, cu siguran , s creeze anticorpul propus.

Jason î i întinse oasele i se ridic de la birou. Era dezam git.Sperase c pachetul de la Carol îi va oferi o imagine mai clarasupra descoperirii f cute de Hayes, dar, cu excep iadocumenta iei privind controversa dintre Hayes i Gene, Inc.,Jason nu aflase decât infim de pu in în plus fa de ce tiuseînainte de a deschide coletul. Intrase în posesia protocolului deproducere a Somatomedinului, dar aceasta nu p rea nicidecum oinven ie ie it din comun. Toate celelalte însemn ri de laboratorconstituiau un e ec.

Frânt de oboseal , Jason stinse lumina i se duse la culcare.Fusese pentru el o zi lung i îngrozitoare.

151

11

Co maruri cuprinzând permut ri vulgare ale scenei de groazpetrecute în apartamentul Helenei îl trezir pe Jason înainte casoarele s lumineze cerul. Puse cafeaua i în timp ce a tepta caaceasta s fie filtrat , î i lu ziarul i citi reportajul despre dublacrim . Nimic nou. A a cum se a teptase, accentul se punea peactul violului. Punându- i registrul companiei Gene, Inc. înserviet , Jason ie i din cas i porni spre spital.

Cel pu in la ora aceasta nu era aglomera ie pe drumul spreGHP i, în plus, avu i posibilitatea s i aleag locul de parcare.Nici m car chirurgii, care de obicei soseau la o or atât denecivilizat , nu veniser înc .

Ajuns la GHP, se îndrept direct spre biroul s u. A a cumceruse, pe biroul lui z cea acum un morman de fi e medicale. Î i

du jos sacoul i începu s le parcurg . inând tot timpul contde faptul c ace tia erau pacien i care decedaser la un intervalde maximum o lun dup ce primiser un rezultat favorabil lacontrolul medical general din partea unor doctori care efectuasercele mai complexe analize pe care GHP le putea oferi, Jasonîncepu s caute ni te aspecte comune tuturor, dar nimic nu îiatrase aten ia. Compar EKG-urile i nivelul colesterolului, alacizilor gra i, al imunoglobulinelor i al globulelor din sânge. Niciunul din grupurile comune de compu i, elemente sau enzime nuvaria fa de valorile normale pentru astfel de teste. Singurulaspect comun era acela c decesul majorit ii acestor pacien isurvenise la o perioad ce nu dep ea o lun de la efectuareaanalizelor. Lucrul i mai sup tor pe care Jason îl constat era

în ultimele trei luni num rul mor ilor crescuse în modspectaculos.

Dup parcurgerea celor dou zeci i ase de fi e medicale, înmintea lui Jason ap ru brusc o corela ie. În ciuda faptului cpacien ii respectivi nu prezentaser simptome fizice, fi ele lorindicau o predominan a viciilor sociale de mare risc. Erausupraponderali, fum tori înr i, abuzau în privin a consumului

152

de medicamente, beau prea mult, nu f ceau mi care sau sportsau combinau mai multe din aceste practici nes toase. B rba ii femei destina i a avea în cele din urm serioase probleme de

tate. Aspectul ocant îl constituia faptul c starea s iilor se deteriorase într-o perioad atât de scurt . i de ce decedauoare atât de brusc? La urma urmei nu exageraser mai mult înviciile lor decât cu un an în urm . Poate c era numai o chestiunede statistic : fuseser noroco i pân atunci i brusc le veniseceasul fatal. Aceasta ipotez nu p rea îns a r mâne în picioare,întrucât num rul cazurilor de deces era totu i prea mare. Jasonnu era un statistician cu prea mult experien , a a c se hot rî

roage un matematician mai bun decât el s examineze aceastsitua ie.

În momentul în care crezu c nu-i va trezi pe pacien i, Jasonsi biroul s u i începu s i efectueze vizitele. Nu constat

nici o schimbare. Întors în birou i înainte de a-l consulta peprimul pacient programat, sun la patologie pentru a se interesade animalele moarte g site în laboratorul lui Hayes i a teptcâteva minute pân când tehniciana g si raportul respectiv.

— L-am g sit, spuse femeia. Toate au murit prin otr virea custricnin .

Jason puse receptorul în furc , apoi o sun pe MargaretDanforth de la morg . Cum Margaret era ocupat în momentulacela cu o autopsie, îi r spunse o tehnician . Jason o întrebdac testul toxicologic f cut lui Gerald Farr a scos la iveal cevainteresant.

— Analiza toxicologic e negativ , îi r spunse tehnician .— Înc o întrebare. Ar fi fost posibil ca acest test s releve

prezen a stricninei?— A tepta i o clip , spuse tehniciana.Pe fundal, Jason o putu auzi pe femeie strigând dup medicul

examinator. Apoi interlocutoarea lui reveni la telefon.— Doamna doctor Danforth spune c da, testul ar fi indicat i

stricnina dac aceasta ar fi fost prezent în probe.— Mul umesc, spuse Jason.Închise telefonul, apoi se ridic de la birou. Se duse la fereastr

i privi afar . Circula ia pe Riverway devenise foarte dens . Cerulera înc rcat de nori. Era începutul lui noiembrie, o lun nu prea

153

frumoas pentru locuitorii Bostonului. Jason se sim ea nelini tit,agitat i dezn jduit. Î i aduse aminte de pachetul de la Carol ise întreb dac nu ar fi mai bine s i-l predea lui Curran. Dar lace ar ajuta? Cei de la poli ie investigau cazul lui Hayes ca pe alunui traficant droguri.

Revenind la masa de lucru Jason lu cartea de telefoane iut num rul companiei Gene, Inc. Constat c sediul firmei se

afla pe Pioneer Street în partea de est a Cambridgeului, înapropiere de campusul universitar MIT. Brusc, se a ez i formnum rul. Centralista îi r spunse cu un puternic accent britanic:

— Dori i s v fac leg tura cu domnul doctor Leonard Dawen,pre edintele companiei?

— Ar fi foarte bine, r spunse Jason.Auzi apoi apelul postului de interior i în scurt timp îi r spunse

o secretar :— Cabinetul doctorului Dawen.— A dori s vorbesc cu domnul doctor Dawen.— Cine îl caut , v rog?— Sunt doctorul Jason Howard.— Îmi pute i spune în leg tur cu ce?— E vorba de ni te însemn ri de laborator care au ajuns în

posesia mea. Spune i-i doctorului Dawen c lucrez la GHP i cam fost prieten cu Alvin Hayes.

— A tepta i o clip , v rog, îi r spunse secretara cu un glas cerea înregistrat pe un robot telefonic.Jason deschise sertarul din mijloc al biroului s u i se juc cu

colec ia lui de creioane. Auzi un pocnet în receptor, apoi o voceputernic .

— Doctorul Leonard Dawen la telefon.Jason explic cine este, apoi f cu o descriere a registrului de

laborator.— Îmi permite i s v întreb cum a i ajuns în posesia lui,

domnule?— Nu cred c mai are vreo importan . Important este c acum

se afl la mine.Nu avea de gând s-o amestece în aceast poveste i pe Carol.— Registrul acela este proprietate a companiei noastre, spuse

doctorul Dawen.

154

Vocea sa era calm , dar ascundea un ton amenin tor iporuncitor.

— As fi bucuros s vi-l restitui în schimbul câtorva informa iidespre doctorul Hayes. Crede i c ne-am putea întâlni?

— Când?— Cât mai curând posibil, spuse Jason. A putea trece pe la

dumneavoastr imediat dup prânz.— Ve i aduce i registrul?— Cu siguran .În restul dimine ii, Jason avu mari dificult i s se concentreze

asupra irului nesfâr it de pacien i programa i pentru acea zi. Fuîncântat c Sally nu programase consulturi medicale i peperioada prânzului. În momentul în care termin ultimul consult,ie i în grab i se îndrept spre ma ina din parcare.

Ajungând în Cambridge, Jason str tu cu greu zona MIT iEast Cambridge, ale c rei zgârie-nori aveau o arhitectur atât demodern încât contrastau izbitor cu cl dirile din c mid , maivechi i mai tradi ionale din New England. Angajându-se în finepe Pioneer Street, Jason g si imediat sediul lui Gene, Inc., ocl dire uluitor de modern învelit în granit negru lustruit. Spredeosebire de cl dirile învecinate, aceasta avea numai ase etaje.Ferestrele sale erau ni te despic turi înguste care alternau cucercuri de bronz umplute cu oglinzi. Avea un aspect solid, ca uncastel dintr-un film de science fiction.

Jason coborî din ma in , cu servieta în mân i- i ridicprivirea spre uimitoarea fa ad a cl dirii. Dup ce citise atât demult despre ADN-ul recombinant i dup ce v zuse gr dinazoologic a lui Hayes, atât de violent deformat , Jason se temea

avea s intre într-o cas a groazei. Intrarea principal era deform circular , alc tuit din mai multe raze de granit ce d deauimpresia unui ochi uria ale c rui pupile erau u ile negre. Holulde la intrare era tot din granit negru: zidurile, podeaua, chiar itavanul. În mijlocul spa iului rezervat recep iei se afla o statuieiluminat generos, reprezentând molecula dublu-spiralat a ADN-ului ce se deschidea ca un fermoar.

Jason se apropie de o atr toare coreeanc aflat în spateleunui zid de sticl i în fa a unui panou de control ce aducea maidegrab cu cel din astronava Enterprise. În ureche avea o casc

155

minuscul conectat la un mic microfon al c rui cablu se r suceaîn spiral la spate. Femeia îl salut pe Jason folosindu-i numelei-l anun c este a teptat în sala de conferin e de la etajul

patru. Glasul ei preluat de micul microfon avea un ton metalic.În clipa în care fata de la recep ie termin ce avu de spus, unul

dintre panourile de granit se deschise, dând la iveal un ascensor.Mul umindu-i fetei, Jason se gândi o clip c aceasta sem cuun robot înzestrat cu via . Zâmbindu-i, intr în ascensor i c utbutoanele etajelor.

a se închise în urma lui. Nu exista nici un panou decomand cu butoane pentru fiecare etaj i totu i ascensorulîncepu s urce.

Când u ile se deschiser din nou, Jason se trezi într-un holnegru, lipsit de orice u . Presupuse c întreaga cl dire eracontrolat dintr-un singur loc, poate chiar de c tre fata de larecep ie. Un panou de granit din stânga sa se deschise princulisare. În cadrul intr rii edea un b rbat cu tr turi aspre, darîmbr cat impecabil într-un costum închis cu dungi dese, c maalb i o elegant cravat ro ie.

— Domnule doctor Howard, eu sunt Leonard Dawen, spuserbatul, f cându-i semn lui Jason s intre.Nu-i întinse mâna. Glasul s u avea acela i ton poruncitor pe

care Jason i-l aminti din convorbirea telefonic . În compara ie cuausteritatea de mormânt a restului cl dirii, sala de conferin eavea mai degrab aspectul unei biblioteci cu pere ii înveli i înlambriuri i p rea cât se poate de confortabil i agreabil , celpu in pân în momentul în care d deai cu ochii de cel de-alpatrulea perete, care era din sticl . Acesta d dea spre ceea ce

rea a fi un laborator ultramodern. În înc pere se mai afla unrbat, un oriental îmbr cat într-un combinezon cu fermoar.

Dawen îl prezent ca fiind domnul Hong, inginer al companieiGene, Inc. Dup ce se a ezar cu to ii în jurul unei mici mese deconferin e, Dawen spuse:

— Presupun c ave i asupra dumneavoastr registrul delaborator…

Jason deschise servieta i-i întinse registrul lui Dawen, care larândul lui i-l d du lui Hong. Inginerul începu s -l studieze pagincu pagin . Se instal o t cere grea.

156

Jason îi privi pe rând pe cei doi b rba i. Se a teptase la oatmosfer ceva mai cordial . La urma urmei le f cea o favoare.

Se r suci un pic i privi prin peretele de sticl . Podeauaînc perii din spatele sticlei era la nivelul etajului inferior.

Cea mai mare parte a laboratorului era ocupat de vase dinmetal inoxidabil, amintindu-i lui Jason de o vizit pe care o f cuseo dat la o fabric de bere. B nui c e vorba de incubatoarelepentru culturile de bacterii recombinante. Se mai aflau acolo omul ime de alte echipamente i o re ea complicat de conducte.Oameni în combinezoane albe i cu glugi de aceea i culoare sedeplasau de ici-colo, f când m sur tori i reglaje.

Hang închise zgomotos registrul.— Se pare c nu lipse te nimic, spuse el.— O surpriz pl cut , interveni Dawen.Apoi, întorcându-se spre Jason, continu :— Sper c v da i seama c tot ce se afl în acest registru are

un caracter confiden ial.— Nu ave i nici o grij , spuse Jason, afi ând un zâmbet for at.

Oricum n-am în eles mare lucru. Pe mine m intereseaz maimult doctorul Hayes. Cu pu in înainte de moartea sa, mi-a

rturisit c f cuse o descoperire foarte important . A fi curiostiu dac însemn rile din acest registru pot fi considerate

astfel.Dawen i Hong schimbar câteva priviri.— E vorba mai degrab de o descoperire comercial , spuse

Hong i nicidecum de o nou tehnologie.— Este exact lucrul la care m-am a teptat i eu. Hayes era atât

de z cit încât nu-mi mai puteam da seama dac mai estecomplet ra ional. Dar dac a f cut cu adev rat o mare descoperiretiin ific , a regreta foarte mult ca aceasta s se piard pentru

umanitate.Chipul aspru al lui Dawen se îmblânzi pentru prima oar de la

venirea lui Jason.Jason continu , concentrându- i aten ia asupra inginerului:— Ave i vreo idee despre ceea ce vroia s spun Hayes?— Din p cate, nu. Hayes era un tip foarte secretos.Dawen î i încruci mâinile deasupra mesei i-l privi pe Jason

în fa .

157

— Ne era team c ne ve i stoarce de bani pentru a recuperaacest material, spuse el atingând coperta registrului de laborator.Trebuie s în elege i c doctorul Hayes ne-a f cut multe necazuri.

— Care era rolul doctorului Hayes în aceast companie? întrebJason.

— L-am angajat pentru a produce o bacterie recombinant ,explic Dawen. Inten ionam s producem un factor de cre tere încantit i industriale.

Jason b nui c era vorba de somatomedin.— Am c zut de acord s -i pl tim global pentru întregul proiect

i s -i permitem accesul la toate facilit ile pe care le ofercompania noastr în vederea efectu rii propriilor sale cercet ri.Avem câteva echipamente unice în lume.

— Ave i vreo idee la ce se refereau cercet rile sale? întrebJason.

Hong interveni î i discu ie:— Majoritatea timpului i-l petrecea izolând proteine ale

factorului de cre tere. Unele dintre acestea exist în cantit i atâtde mici încât pentru izolarea lor este necesar un echipamentdeosebit de sofisticat.

— Izolarea unuia dintre ace ti factori de cre tere ar putea ficonsiderat o descoperire important ? se interes Jason.

— Nu v d cum, îi r spunse Hong. Chiar dac ace tia nu au fostniciodat izola i pân acum, cunoa tem efectele lor

Înc un drum înfundat, reflect Jason plictisit.— Nu-mi amintesc decât un singur lucru care ar putea fi mai

semnificativ, spuse Hong ciupindu- i vârful nasului. În urm cuvreo trei luni, Hayes devenise foarte fr mântat în leg tur cu ni teefecte secundare. Spunea c era ceva paradoxal.

Jason tres ri. Auzea pentru a doua oar acest lucru.— Ave i vreo idee despre ce a cauzat aceste fr mânt ri? întreb

el.Hong î i scutur capul.— Nu, spuse el, dar dup aceea nu l-am mai v zut o vreme.

Când a reap rut, ne-a spus c a fost pe Coast . Dup aceea s-acufundat într-o munc complicat de extragere a unei substan edin ceva ce adusese cu el de acolo. Nu tiu dac a reu it, dar lascurt vreme a trecut la tehnologia anticorpului monoclonal. În

158

momentul acela fr mânt rile sale par a fi luat sfâr it.Termenul de „anticorp monoclonal” îi aduser aminte lui Jason

de cel de-al doilea registru de laborator, f cându-l s se întrebedac nu ar fi fost bine s -l aduc i pe acela cu el. Poate cdomnului Hong i-ar fi fost mult mai util decât lui.

— Doctorul Hayes v-a mai l sat i alte materiale semnificativepentru cercet rile sale? întreb Jason.

— Nimic deosebit, îi r spunse Leonard Dawen. i doar amverificat cu foarte mare aten ie, pentru c a plecat de la noi curegistrul nostru de laborator i cu culturile noastre. De fapt, l-amdat i în judecat . Nu ne-am gândit niciodat pân atunci c vaîncerca s sus in c produsul pentru care l-am angajat esteproprietatea lui.

— i a i reu it s v recupera i culturile? întreb Jason.— Am reu it.— Unde le-a i g sit?— S spunem c le-am c utat în locul potrivit, îi r spunse

evaziv Dawen. Dar chiar dac am recuperat bacteriile, v suntemtotu i recunosc tori pentru c ne-a i adus înapoi protocolulîncheiat. În numele companiei a dori s v mul umesc pentruasta. Sper c v-am fost i noi de ajutor într-o mic m sur .

— Poate, spuse vag Jason.Îi trecu prin minte c , dintr-o întâmplare, îi descoperise pe cei

care scotociser apartamentul i laboratorul lui Hayes. Dar de cear fi dorit oamenii de tiin de la Gene, Inc. s ucid animalele?Se întreba în acela i timp dac uria ele animale fuseser tratatecu Somatomedinul produs la Gene, Inc.

— V mul umesc pentru timpul pe care mi l-a i acordat, îispuse lui Dawen. Sunt impresionat de ceea ce am v zut aici.

— V mul umesc. Lucrurile evolueaz pozitiv. Inten ion m sob inem soiuri recombinante de animale de ferm i asta cât decurând.

— Adic porci i vaci?— Exact. Prin metode genetice putem ob ine porci cu mai

pu in gr sime, vaci care s dea mai mult lapte i p ri cu maimulte proteine i asta pentru a nu v da decât câteva exemple.

— Fascinant, spuse Jason f prea mult entuziasm.Oare cât avea s mai dureze pân când vom putea ob ine i

159

oameni prin ingineria genetic . Avu din nou frisoane revenindu-iîn minte obolanii i oarecii supradezvolta i ai lui Hayes.

Ajuns în ma in , Jason î i privi ceasul. Îi mai r mânea înc oor pân la edin a cu personalul medical pe care o convocasepentru a discuta cazul recentelor decese, a a c se hot rî s -i faco vizit i lui Samuel Schwartz, avocatul lui Hayes.

Porni ma ina i ie i din parcarea companiei Gene, Inc. croindu-i drum spre Memorial Drive. Travers râul Charles i opri în

dreptul farmaciei Philips de pe Charles Circle. L sând semnalulde avarie s clipeasc , intr în grab în magazin i lu din carteade telefoane adresa lui Schwartz. Zece minute mai târziu se afla însala de a teptare a avocatului, frunz rind un num r mai vechi alrevistei Newsweek.

Samuel Schwartz era un obez imens cu o chelie str lucitoare. Îicu semn lui Jason s intre de parc ar fi dirijat circula ia.ezându-se la loc pe scaunul s u i aranjându- i ochelarii cu

rame metalice, începu s -l studieze pe Jason, care, la rândul s u,lu loc în fa a masivului birou de mahon.

— Deci sunte i un prieten al r posatului Alvin Hayes.— Mai degrab coleg decât prieten.— M rog, spuse Schwartz rotindu- i prin aer mâna durdulie.

Cu ce v pot fi de folos?Jason relu întreaga poveste a lui Hayes despre pretinsa

descoperire tiin ific . Îi explic apoi c încerca s afle la ce lucraîn acea perioad Hayes i c d duse peste coresponden adecedatului cu Samuel Schwartz.

— A fost clientul meu. i ce-i cu asta?— Nu e nevoie s v ap ra i.— Dar nu m ap r deloc. Sunt mai degrab înver unat. Am

muncit de m-am spetit pentru haimanaua aia i f nici un folos.— Nu v-a pl tit?— Niciodat . M-a pisat la cap c dac voi munci pentru el, m

va recompensa cu un pachet de ac iuni la noua lui companie.— Un pachet de ac iuni?Samuel Schwartz râse din toat inima.— Din nefericire, acum când Hayes e mort, ac iunile nu mai au

nici o valoare. La fel s-ar fi întâmplat poate i dac ar mai fi tr it.Ar fi trebuit s -mi fac un control la cap.

160

— ti i cumva dac noua corpora ie a lui Hayes inten iona svând un serviciu sau un produs? îl întreb Jason.

— Un produs. Hayes mi-a spus c se afl pe punctul de aob ine cel mai valoros produs cunoscut pân în prezent îndomeniul s ii. i eu l-am crezut. Mi-am imaginat c un tipcare a ap rut i pe coperta revistei Time trebuie s aib ceva în

rt cu .— Ave i vreo idee despre ce fel de produs era vorba? îl întreb

Jason, încercând c nu- i tr deze emo ia din glas.— Nici cea mai mic idee. Hayes nu mi-a spus niciodat .— Avea vreo leg tur cu anticorpii monoclonali? continu

Jason, încercând s nu cedeze prea u or.Schwartz râse din nou.— Eu unul nu a recunoa te un anticorp monoclonal chiar

dac a c lca pe el.— Malignit i?Era o simpl tentativ de-a lui Jason, dar spera c astfel va

împrosp ta memoria lui Schwartz.— Produsul lui ar fi putut fi folosit în tratamentul cancerului?

rbatul obez ridic din umeri:— Nu tiu. Poate.— Hayes i-a spus unei femei c descoperirea lui o va putea face

i mai frumoas . Afirma ia aceasta v spune ceva?— Ascult , domnule doctor Howard. Hayes nu mi-a spus nimic

despre produsul s u. Eu m ocupam doar de actele necesare noiicorpora ii.

— Dar a i f cut i o cerere de omologare a unui nou produs.— Omologarea nu are nimic în comun cu corpora ia. Asta urma se fac în numele lui Hayes.Pagerul lui Jason îi f cu pe ambii b rba i s tresar . Doctorul

se uit pe ecranul minuscul. Cuvântul „urgent” clipi de dou ori,urmat de un num r de telefon de la GHP.

— A putea s dau un telefon de la dumneavoastr ? întrebJason.

Schwartz îi împinse aparatul de-a curmezi ul biroului.— Sunte i invitatul meu, domnule doctor.Telefonul era de la etajul unde era internat Madaleine

Krammer. Femeia suferise un stop cardiac i acum i se

161

administrau procedurile necesare. Jason anun ca va veniimediat. Mul umindu-i lui, Samuel Schwartz, Jason ie i în grabdin biroul avocatului i a tept cu ner bdare ascensorul.

Ajuns în rezerva Madaleinei, îi fu dat s vad o scen de-acumatât de cunoscut . Pacienta nu mai reac iona la nici un impuls.Inima ei refuza s mai r spund inclusiv la ocurile exterioare.Jason insist s i se acorde ajutorul necesar pentru reanimare, întimp ce în mintea lui se succedau diferite medicamente itratamente posibile, dar dup o or de eforturi supraomene tichiar i el fu nevoit s cedeze i s dea, f tragere de inim ,dispozi ia de încetare a procedurilor. Dup plecarea tuturor,Jason mai r mase lâng patul Madaleinei. Îi fusese o vecheprieten , una din primele paciente pe care o tratase în cariera luide medic particular. O infirmier acoperi fa a decedatei cu uncearceaf. Nasul Madaleinei se reliefa ca un pisc muntos înminiatur , acoperit cu z pad . Cu mult grij , Jason d ducearceaful la o parte. De i nu dep ise cu mult vârsta de aizecide ani, nu-i venea s cread cât de b trân ar ta. Din momentulintern rii, chipul ei î i pierduse toate rotunjimile care îi d deauun aspect vesel, luând forma scheletic a celor care se aflau la unpas de moarte.

Sim ind nevoia s r mân un pic numai cu gândurile sale,Jason se retrase în biroul s u, evitându-le pe Claudia i pe Sally,care aveau fiecare de pus câte o sut de întreb ri urgente înleg tur cu conferin a care urma s înceap i cu reprogramareaatâtor pacien i. Jason încuie u a i se a ez la birou. Prinmoartea unei paciente atât de vechi se mai rupea un fir care îllega de via a sa de dinainte. Jason se sim ea dureros de singur,tem tor i totu i u urat c amintirea Daniellei trecea pe un plansecundar.

Telefonul începu s sune, dar el nu-l b în seam . Privimald rul de fi e ale pacien ilor deceda i de pe birou, printre carese afla i cea a lui Hayes. F s vrea, îi reveni în minte cazul luiHayes. Se sim ea cuprins de un sentiment de frustrare pentru cpachetul de la Carol, în care î i pusese atâtea speran e, nu-ioferise decât pu ine informa ii în plus. Pachetul f cuse s par unpic mai credibil ideea potrivit c reia Hayes f cuse o descoperirepe care, cel pu in el, o considerase uluitoare. Jason blestem în

162

gând caracterul secretos al lui Hayes.sându-se pe spate, î i încruci mâinile la ceaf i- i ridic

privirea spre tavan. Epuizase toate ipotezele în leg tur cu Hayes.Apoi îns î i aminti vorbele inginerului oriental, care îi spusese cHayes adusese ceva din incursiunea lui de pe Coast , probabil dela Seattle. Nu era exclus s fi fost vorba de o prob mai deosebit ,din moment ce fostul lui coleg efectuase pe aceasta un complicatproces de extrac ie. Din spusele lui Hong rezulta c Hayes izolaseprobabil un fel de factor al cre terii menit a stimula acest proces,pe cel de diferen iere, de maturizare, sau pe toate trei în aceea i

sur .Jason se îndrept de spate i lovi sec în mas . Amintindu- i

cum Carol îi povestise c Hayes f cuse o vizit unui coleg de laUniversitatea Washington, Jason fu str fulgerat de ideea cacesta ob inuse o prob a unui anumit material de la cel în cauz .

Jason se hot rî imediat s plece la Seattle, bineîn eles cucondi ia ca i Carol s accepte s -l înso easc . Ar trebui saccepte. La urma urmei, numai ea l-ar putea ajuta s -l g seascpe acel prieten al lui Hayes. În plus, câteva zile libere ar fi avutpentru Jason un efect de-a dreptul terapeutic. R mânându-ipu in timp înainte de întâlnirea cu personalul medical, decise streac un pic pe la Shirley.

Secretara lui Shirley insistase la început c efa ei este preaocupat pentru a-l primi pe Jason, dar el o convinse s -i anun e

car prezen a. O clip mai târziu, i se f cea semn s intre.Shirley vorbea la telefon. Jason se a ez f s mai a tepte oinvita ie i, treptat reu i s i dea seama care era subiectulconversa iei. Shirley trata o problem cu un ef de sindicat,reu ind s -l manipuleze pe acesta cu o u urin impresionant .În acest timp, tân ra femeie î i trecea absent degetele prin p ruldes. Era un gest femeiesc minunat, amintindu-i lui Jason c înspatele aparen elor de ordin profesional se ascundea o femeiefoarte atr toare, dificil dar pl cut .

Shirley închise telefonul i zâmbi.— Ce pl cere! spuse ea. Zilele acestea ai fost tot timpul plin de

surprize, nu-i a a, Jason? B nuiesc c ai venit s i ceri scuzepentru c nu ai r mas mai mult cu mine noaptea trecut .

Jason începu s râd . Franche ea ei era dezarmant .

163

— Poate. Dar mai e ceva. M gândeam s -mi iau câteva zilelibere. Azi-diminea am pierdut înc un pacient i cred c voiavea nevoie de pu in relaxare.

Shirley plesc i din limb în semn de comp timire.— Te a teptai s moar ?— Cred c da. Cel pu in în ultimele câteva zile. Dar în ziua în

care am internat-o nici nu m puteam gândi c se va sfâr i înspital.

Shirley scoase un oftat.— Nu tiu ce sim i tu în astfel de situa ii.— În nici un caz nu e u or, recunoscu Jason. Dar ceea ce face

totul i mai dureros este frecven a din ultima vreme a acestorevenimente.

Sun telefonul, dar Shirley o îndrum prin interfon pe secretar preia ea mesajul.— Oricum, continu Jason, m-am hot rât s -mi iau câteva zile

libere.— Cred c e o idee foarte bun , spuse Shirley. i-a urma cu

pl cere exemplul dac s-ar termina o dat nenorocitele astea denegocieri cu sindicatele. Unde te-ai gândit s pleci?

— Nu tiu înc , min i Jason.Seattle se afla la o distant atât de mare încât îi era ru ine s

rosteasc acest nume.— Ni te prieteni de-ai mei au un hotel în Insulele Virgine. A

putea s le dau un telefon, se oferi Shirley.— Nu, mul umesc. Nu m omor dup soare. Ce s-a mai

întâmplat dup tragedia Helenei Brennquivist? B nuiesc c toatlumea s-a precipitat.

— Nu-mi mai aduce aminte, spuse Shirley. S fiu sincer , euuna nu am putut face fa . De caz se ocup Bob Walthrow.

— Eu am avut o noapte de co maruri, recunoscu Jason.— Nu m mir .— Acum trebuie s merg la o întâlnire, spuse Jason ridicându-

se în picioare.— Vei fi liber s cin m împreun ? îl întreb Shirley. Poate vom

reu i s ne mai înveselim unul pe altul.— Sigur. La ce or ?— S zicem pe la opt.

164

— Atunci ne vedem la opt, spuse Jason îndreptându-se spre.

În timp ce ie ea, Shirley strig dup el:— Îmi pare foarte r u pentru pacienta ta.

edin a personalului medical se bucura de o participare maimare decât se a teptase Jason, dat fiind convocarea ei în prip .Paisprezece din cei aisprezece interni ti veniser , iar mul i dintreei î i aduseser i asistentele. Era limpede c recunoscuser cuto ii c se aflau în fa a unei probleme serioase.

Jason începu prin a da citire statisticii pe care i-o extr sesedin materialul listat pe imprimanta computerului i carecuprindea toate decesele înregistrate la un interval de o lun dupefectuarea examenelor medicale. El f cu precizarea c num rulcazurilor de deces crescuse în ultimele trei luni i anun cîncearc s verifice starea tuturor pacien ilor GHP care fusesersupu i controlului medical general în ultimele aizeci de zile.

— Pacien ii care au fost examina i au fost egal distribui i întrenoi? întreb Roger Wanamaker.

Jason încuviin .Urmar la cuvânt mai mul i doctori, care spuseser c se tem

de apari ia unei boli contagioase la nivelul întregii ri. Nici unuldintre ei nu putea în elege ce leg tur ar putea avea aceast boalcu controlul medical general i de ce decesele nu reu iser a fianticipate. efa în exerci iu a sec iei de cardiologie, doctori aJudith Rolander, încerc s i însu easc cea mai mare parte avinei, recunoscând c în majoritatea cazurilor pe care le-areexaminat, EKG-ul f cut în timpul controlului nu indicaproblemele iminente ulterioare, neputând fi vorba de lips depreviziune.

Discu iile se mutar apoi la subiectul testului la stress,considerat principala metod de a prezice un eveniment cardiaccu consecin e fatale. S-au exprimat numeroase opinii în jurulacestei probleme, toate justificate în felul lor. La recomandareacelor prezen i în sal s-a format un comitet ad-hoc îns rcinat custudierea c ilor de sporire a valorii de prognoz a testului lastress.

Lu apoi cuvântul Jerome Washington, care, ridicându-se cugreu în picioare, spuse:

165

— Dup p rerea mea nu acord m o aten ie necesar stiluluines tos de via . i se pare c acesta este factorul comuntuturor acestor pacien i.

În sal se f cur câteva glume pe seama corpolen ei lui Jeromei a pasiunii sale pentru ig rile de foi.

— De acord cu voi, continu el. ti i cu to ii, pacien ii trebuie fac ce le zicem noi i nu ce facem noi.Toat lumea izbucni în râs.— Vorbesc serios, continu el. Cunoa tem cu to ii riscul unui

regim nera ional, al fumatului, al excesului de alcool i al lipsei demi care. Ace ti factori sociali au o valoare de anticipare mult maimare decât o u oar anormalitate înregistrat pe EKG.

— Jerome are dreptate, spuse Jason. Factorul de risc datoratvie ii nera ionale a fost singurul punct negativ comun pe care l-am constatat la cei în cauz .

Prin vot, s-a decis formarea unui al doilea comitet a c ruisarcin s fie investigarea contribu iei factorilor de risc laproblema pus în discu ie i prezentarea recomand rilor ce seimpun.

Harry Sarnoff, cardiologul care f cea în luna aceea consult rile,ridic mâna i Jason îi d du cuvântul. Dup ce se ridic , Harryîncepu s vorbeasc despre o cre tere a morbidit ii i amortalit ii înregistrat în rândurile pacien ilor interna i de care

spundea. Jason îl întrerupse:— Scuz -m , Harry, spuse el. Î i în eleg preocuparea i, sincer fiu, am avut i eu cazuri aparent similare cu cele despre care

vorbe ti. Noi ne-am adunat îns acum pentru a analiza problemapacien ilor ambulatorii care au efectuat examenele medicaleperiodice în spitalul nostru. Dac cei de fa doresc, putemprograma o a doua întâlnire pentru a discuta o poten ialproblem referitoare la cei interna i. Nu e exclus s existe oleg tur între cele dou categorii de pacien i.

Harry î i ridic neputincios bra ele în aer i se a ez f preamult tragere de inim .

În continuare, Jason le recomand colegilor s i s cearautopsia tuturor pacien ilor care decedeaz în mod nea teptat,atunci când cazurile respective nu sunt preluate de medicul legist.El mai inform auditoriul c rezultatele primite de la biroul de

166

medicin legal în urma investig rii pacien ilor s i indicau faptul cei în cauz sufereau de afec iuni ale mai multor sisteme,

având inclusiv probleme grave de natur cardiovascular .Desigur, aceste concluzii nu f cur decât s subminezepreocuparea legat de faptul c bolile nu fuseser depistate laefectuarea EKG-ului, atât în condi ii de repaus, cât i de efort.Jason mai ad ug observa ia celor de la patologie, potrivit c reiaera vorba de un component autoimun.

Dup terminarea reuniunii, doctorii continuar s dezbatproblema, împ i în grupuri mai mici. Jason î i strânse lista cudatele statistice i începu s -l caute pe Wanamaker. Acesta se aflaîn mijlocul unei discu ii aprinse cu Jerome.

— Pot s v întrerup pu in? întreb Jason.Cei doi b rba i se dep rtar un pic pentru a-i permite lui Jason li se al ture.— Inten ionez s plec din ora pentru câteva zile.Roger i Jerome schimbar câteva priviri.— Nu cred c i-ai g sit o vreme prea prielnic pentru a a ceva.— Simt nevoia s-o fac, spuse Jason f s i dezvolte ideea.

Problema este c am cinci pacien i interna i. Ar fi amabil,domnilor, unul dintre dumneavoastr s -mi in locul? Recunoscdin capul locului c to i ace ti pacien i sunt într-o stare destul deprecar .

— Asta nu mai conteaz , spuse Roger. Eu unul am r mas aicinoapte i zi pentru a-i ine în via pe cei ase bolnavi ai mei. Î iin eu locul cu toat pl cerea.

Acum, când î i rezolvase toate problemele, Jason se duse înbiroul s u i o sun pe Carol Donner, considerând c la aceastor înaintat a dup -amiezii va avea mai multe anse s o

seasc acas . Telefonul sun prelung i, tocmai când Jason sepreg tea s închid , femeia îi r spunse, cu sufletul la gur . Îispuse c era în baie.

— Vreau s ne vedem în seara asta, spuse Jason.— O, îi r spunse nehot rât Carol.Tân ra femeie ezita.— S-ar putea s fie destul de dificil, spuse ea.Apoi ad ug înfuriat :— De ce nu mi-ai spus i mie despre Helene Brennquivist

167

asear ? Am citit în ziar c tu ai fost cel care a descoperit celedou cadavre.

— Iart -m , se ap Jason. S fiu cât se poate de sincer cutine, când m-ai sunat azi noapte m-ai trezit din somn i în clipaaia nu m mai gândeam decât la pachet.

— L-ai luat? întreb Carol pe un ton mai domolit.— Da, spuse Jason. Mul umesc.— i…?— Materialul nu m-a l murit pe m sura a tept rilor.— M mir, spuse Carol. Registrele acelea trebuie s fi fost

importante, din moment ce Alvin a insistat atâta s le p strez lamine. Dar nu asta e problema acum. E îngrozitor ce s-a-ntâmplatcu Helene. Patronul meu este atât de îngrijorat încât nu m mailas s ies din cas decât în compania uneia dintre gorilele de laclub. În clipa în care vorbim, îngerul meu p zitor se afl în fa acasei.

— E foarte important s fii singur când vom sta de vorb ,spuse Jason.

— Nu cred c va fi posibil. Matahala asta prime te ordine de lapatronul meu, nu de la mine. Iar eu nu vreau s am nici unnecaz.

— Bine. Sun -m atunci de îndat ce ajungi acas , spuseJason. Promite-mi! G sim noi o solu ie pân atunci.

— Tot târziu o s ajung, îl avertiz Carol.— Nu conteaz . E ceva foarte important.— Bine, încuviin Carol înainte de a închide.Jason d du dup aceea înc un telefon la United Airlines i se

interes de zborurile care legau Bostonul de Seattle. I se spuse cexista o curs zilnic la ora 16.

Luându- i stetoscopul, Jason p si biroul i plec s i facvizitele. tia c pentru a-i fi mai u or lui Roger s -l suplineasc ,era de datoria lui s -i lase acestuia toate fi ele aduse la zi. Niciunul dintre pacien i nu se prezenta prea bine, iar Jason descopericu am ciune c înc un bolnav intrase într-un stadiu avansatde cataract . Tulburat de aceast nou evolu ie, ceru un consultoftalmologic. De data aceasta era sigur c nu observase nici unsimptom la internarea pacientului. Cum fusese oare posibil caaceast afec iune a ochilor s evolueze atât de rapid?

168

Ajuns acas , î i îmbr echipamentul de jogging, apoi ie i ialerg timp de o or bun , încercând s i fac ordine în gânduri.Dup ce f cu un du , se schimb i porni spre Shirley sim i c seafl într-o dispozi ie mult mai bun .

Shirley se întrecuse pe sine în preg tirea cinei, ceea ce-l f cu peJason s înceap s cread c poate fi încadrat în categoriasuperfemeilor. Muncise o zi întreag pentru a administra ocompanie care valora mai multe milioane de dolari i purtasenegocieri cruciale cu sindicali tii. Cu toate acestea, de îndat ceajunsese acas , încropise o mas fabuloas , compus din fripturde ra cu paste f inoase i anghinare. Mai mult decât atât, îl

teptase într-o rochie de m tase neagr cu care oricine s-ar fiputut duce la orice spectacol de oper . Jason se sim ea jenatpentru c venise în jean i i într-un tricou sport pe care i-ltr sese peste o bluz pe gât.

— Ne-am îmbr cat a a cum am dorit fiecare, spuse Shirleyrâzând.

Îi întinse un Kir Royale i-i spuse s spele frunzele de cicoare irestul celor necesare pentru salat . Verific apoi cuptorul i-lanun c ra a era aproape gata. Jason era înnebunit de mirosuldin buc rie.

Mâncar în sufragerie, fa în fa , la un cap t i la cel lalt alunei mese lungi, cu ase scaune a ezate pe cele dou laturi. Defiecare dat când vroia s toarne vin în pahare, Jason era nevoit

se ridice i s parcurg o distan de mai mul i pa i, lucru careo amuza copios pe Shirley.

În timpul mesei, Jason îi relat despre reuniunea cadrelormedicale i despre hot rârea tuturor doctorilor de a intensifica ide a spori calitatea testelor în condi ii de stres. Shirley se arîncântat , reamintindu-i lui Jason c efectuarea controalelorperiodice ale persoanelor cu func ii de conducere era una dinresursele financiare importante ale spitalului GHP. Îl mai inform

pe viitor se va insista i mai mult pe controalele preventive aleacestei categorii de pacien i.

Mai târziu, la cafea, îl anun :— În dup -amiaza aceasta â fost pe la mine Michael Curran.— Serios? Sunt convins c nu i-a f cut nici o pl cere. i ce a

vrut?

169

— Date personale despre Helene Brennquivist. I-am pus ladispozi ie tot ce de ineam. A discutat pân i cu lucr toarea de lapersonal care a angajat-o.

— Ai aflat cumva dac au vreun suspect?— Nu, r spunse Shirley. Sper ca totul s se fi terminat bine.— Mi-a fi dorit s mai pot sta o dat de vorb cu Helene. Eu

tot mai cred c mi-a ascuns ceva în leg tur cu Hayes.— Înc mai crezi c f cuse o descoperire?— Absolut.Jason îi povesti despre registrele de laborator i despre vizitele

pe care le f cuse la Gene, Inc. i lui Samuel Schwartz. Îi maispuse c Schwartz îl sprijinise pe Hayes în înfiin area unei firmecare s desfac pe pia noua descoperire, oricare ar fi fostaceasta.

— i avocatul nu tia despre ce produs era vorba?— Nu. Se pare c Hayes nu avea încredere în nimeni.— Dar ar fi avut nevoie de un capital ini ial. Ar fi fost nevoit s

se încread în cineva, dac inten iona s produc i scomercializeze produsul s u.

— S-ar putea, recunoscu Jason. Dar eu nu am g sit pe nimeniruia s -i fi spus ceva, cel pu in pân acum. Din nefericire,

Helene e posibil s fi tiut cel mai mult.— i te-ai hot rât s mai cau i?— Cred c da, spuse Jason. i se pare o prostie?— N-a putea spune. Mai degrab cred c te zba i degeaba. Ar fi

o adev rat tragedie dac s-ar pierde o descoperire tiin ificimportant , dar cred sincer c e timpul s d m uit rii afacereaHayes. Sper c î i iei aceste zile libere pentru a te odihni un pic inu pentru a continua s vânezi aceast iluzie.

— Ce- i veni s spui a a ceva? o întreb Jason, surprins depropria lui transparen .

— tiu c nu e ti genul de om care se las învins prea u or,spuse Shirley, apoi se apropie de el i-i puse mâna pe um r. De cenu mergi în Caraibe? La sfâr itul s pt mânii m-a putea rupe unpic de treburile mele i a veni i eu…

Jason tr i o emo ie pe care nu o mai sim ise de la moarteaDaniellei. Ideea soarelui fierbinte i a apei r coroase i cristaline îlîncânta în mod deosebit, mai ales dac ar avea-o lâng el i pe

170

Shirley. Dar imediat avu un moment de ezitare. Nu tia înc daceste preg tit pentru o astfel de experien emo ional . i, în plus,

i propusese s mearg la Seattle.— A vrea s plec undeva pe Coasta de Vest, spuse în cele din

urm . Vreau s fac o vizit unui vechi prieten de acolo.— Sun destul de nevinovat în ce m prive te. Dar Caraibele

îmi par o idee mai inspirat .— Poate cu prima ocazie, ad ug Jason strângând-o u or de

bra . Ce-ai zice de-un coniac?Când Shirley se ridic s aduc sticla de Curvoisier, Jason îi

urm ri contururile trupului cu un interes crescând.***

La dou i jum tate noaptea, când sun Carol, Jason era înctreaz de-a binelea. Fusese atât de îngrijorat c fata s-ar putea suite, încât nu reu ise s doarm nici un minut.

— Sunt frânt de oboseal , Jason, spuse Carol în loc de salut.— Iart -m , dar trebuie neap rat s vorbesc cu tine. Pot s fiu

la tine în zece minute.— Nu cred c-ar fi o idee prea bun . Cum i-am mai spus deja

azi, nu sunt singur . Afar e cineva care supravegheaz înpermanen cl direa. De ce insi ti atât de mult s ne vedem înnoaptea asta? N-o putem rezolva mâine?

Jason se gândi s -i spun la telefon de inten ia lui de a o invitala Seattle, dar decise c va avea o ans mai mare de a o convingecând vor sta fa în fa . Nu era cel mai firesc lucru s invi i otân s te înso easc la Seattle dup numai dou întâlniri cuea.

— Paznicul sta al t u e singur?— Da, dar ce mai conteaz ? Tipul e ca un taur de solid.— În spatele cl dirii era parc o alee. A putea p trunde pe

scara de incendiu.— Pe scara de incendiu?! Ar fi o nebunie! Ce naiba e atât de

important încât trebuie s m vezi chiar în noaptea asta?— Dac i-a spune, n-ar mai trebui s te v d.— P i… tii, nu m prea dau în vânt s fiu vizitat de b rba i în

toiul nop ii.Da, sigur, î i spuse în gând Jason.— Ascult , continu el cu voce tare. Am s i spun ce este atât

171

de important. Am tot încercat s -mi închipui în ce a constatdescoperirea lui Hayes. Am f cut tot ce mi-a stat în putin , înafar de un lucru. i pentru asta am nevoie de ajutorul t u.

— M-ai l murit bu tean, doctore Jason Howard.— Este adev rat. E ti singura persoan care m poate ajuta.Carol râse.— Dac pui problema a a, cine ar putea s te refuze? Bine,

vino. Dar o faci pe propriul risc. Trebuie s te avertizez c nu amprea mult influen asupra tân rului Atlas de afar .

— Am asigurarea de v mare corporal pl tit la zi.— Locuiesc în… începu Carol.— tiu unde locuie ti, o întrerupse Jason. De fapt, am avut

deja o înfruntare cu Bruno, dac acesta este cumva numeleîncânt torului paznic al u ii tale.

— Îl cuno ti pe Bruno? întreb Carol nevenindu-i s cread .— Un tip foarte dr gu . Un minunat partener de conversa ie.— În cazul sta este de datoria mea s te aten ionez c Bruno e

cel care m-a condus acas .— Din fericire, b iatul sta î i sare imediat în ochi. Stai cu ochii

pe fereastra din spate. N-a vrea s -mi rup oasele pe scara deincendiu.

— E o nebunie ce faci tu, spuse Carol.Jason î i puse pe el o pereche de pantaloni largi i o bluz ,

ambele de culoare neagr . Pentru a nu fi z rit pe scara deincendiu trebuia s evite culorile deschise. Se înc cu adida i icoborî la ma in . Parcurse Beacon Street privind cu aten ie stradaîn c utarea unui semn al prezen ei lui Bruno. Vir la stânga, peGloucester Street, apoi din nou la stânga, pe Commonwealth.Când travers Marlborough, încetini. tia c nu avea nici o ans

g seasc un loc de parcare, a a c opri în apropierea primuluihidrant. Nu încuie portierele ma inii; la nevoie, pompierii ar puteatrece tulumbele chiar prin ma in .

Se d du jos i scrut cu privirea aleea care lega str zile Beaconi Marlborough. Luminile intermitente formau pete izolate.

Existau numeroase zone neiluminate, iar copacii aruncau umbreca pânza de p ianjen. Jason î i reaminti perfect ultima satentativ de a sc pa de urm rirea lui Bruno, întâmplare petrecutpe aceea i str du .

172

Luându- i inima în din i, Jason o lu pe aleea cu pricina, la felde încordat ca un alerg tor care a teapt semnalul de start.

O mi care brusc la stânga sa îl f cu s i piard respira ia.Era un obolan, mare cât o pisic . Sim i c i se ridic p rul de peceaf . Continu s înainteze, bucuros c nu d duse înc deBruno. Era atâta lini te, încât î i putea auzi propria respira ie.

Ajuns în dreptul cl dirii lui Carol, înainte de a se uita dupscara de incendiu, observ cunoscuta lumin din fereastra de laetajul patru. Din nefericire, scara era prev zut cu un mecanismcare necesita coborârea ei de la primul etaj. Jason privi în jur în

utarea unui obiect pe care s se urce. Nu v zu decât untomberon de gunoi, ori asta însemna s -l goleasc i s -l

stoarne invers. În ciuda inevitabilului zgomot pe care aceastopera iune l-ar fi produs, î i d du seama c nu avea alt solu ie.Îl trecu un fior de groaz când recipientul de metal se izbi deasfalt i când mai multe cutii goale de bere începur s serostogoleasc zgomotos pe strad .

Jason î i inu respira ia i privi în sus. Nu se aprinsese nici olumin . Bucuros, se urc pe tomberon i apuc partea de jos asc rii rabatabile.

— Hei! strig cineva.Jason întoarse capul i v zu cunoscuta alur m loas

alergând spre el, mi cându- i ritmic bra ele musculoase ipuf ind ca o locomotiv . În clipa aceea, Bruno ar ta ca un fundaal echipei Washington Redskins.

— La naiba, spuse Jason.Se trase cu toat puterea de scar , sperând ca aceasta s nu

cad sub greutatea lui. Din fericire, acest lucru nu se întâmpl .Se ridic , când într-un bra , când în cel lalt pân ce reu i spun piciorul pe prima treapt , apoi urc în grab spre primuletaj.

— Hei, pervers blestemat ce e ti, striga Bruno dup el. Coboarimediat!

Jason avu un moment de ezitare. Ar fi putut sc pa deurm ritorul s u c lcându-l pe degete, dac acesta ar fi luat-odup el, dar asta nu l-ar fi ajutat cu nimic s ajung la Carol. Înplus, dac s-ar isca o larm prea mare, cineva ar putea chemapoli ia. Jason se hot rî s ri te. Urc în grab urm toarele dou

173

segmente ale sc rii de incendiu i ajunse la fereastra lui Carol.Cum fata se afla acolo, ea ridic fereastra glisant chiar în clipa încare îl z ri. Înainte de a putea scoate un cuvânt, Jason îi spuse cusufletul la gur :

— Neonazistul t u e pe urmele mele. Crezi c e înarmat?Jason se trezi în mijlocul unei buc rii uria e.— Nu tiu.— Va ajunge aici dintr-o clip în alta, spuse Jason, închizând

fereastra cu zgomot i blocând-o.Opera ia aceasta avea s -l întârzie pe Bruno înc vreo zece

secunde.— Poate c-ar fi bine s stau de vorb cu el, suger Carol.— Crezi c te va asculta?— Nu sunt sigur . E un tip foarte înc ânat…— Asta e i impresia mea, spuse Jason. i mai tiu c nu prea

se omoar dup mine. Cred c a avea nevoie de ceva asem torcu un batac de base-ball.

— Dar nu po i s dai în el, Jason.— Nici nu-mi doresc a a ceva, dar nu sunt convins c Bruno va

fi dispus s discute civilizat cu noi. Îmi trebuie un obiect cu care-l amenin i s -l in la distan .— Am un v trai.— Adu-mi-l.Jason stinse lumina din buc rie. Lipindu- i nasul de geam,

putu s -l vad pe Bruno luptându-se din greu s se ridice peprimul segment al sc rii. Era puternic, dar prea corpolent. Carolse întoarse cu v traiul. Jason îl cânt ri în mân . Cu pu in noroc îlva putea convinge pe tipul de jos s asculte de el.

— tiam de la început c nu e o idee bun , spuse Carol.Jason privi în jur i observ c înc perea avea pe podea un

linoleum demodat. Apoi î i îndrept privirea c tre u a care legabuc ria de restul apartamentului. Era o u groas i solidcare se încuia cu cheie. Nu era exclus ca într-o perioadanterioar înc perea s fi avut o alt destina ie.

— Spune-mi, Carol, ai avea ceva împotriv dac i-a face unpic de mizerie aici? Sunt dispus s pl tesc cur enia.

— Ce- i mai trece prin cap?— Ai întâmpl tor o sticl mai mare cu ulei de g tit?

174

— Cred c da.— Po i s mi-o dai?Perplex , Carol deschise u a c rii i scoase de acolo un

bidon de patru litri cu ulei de m sline italienesc.— E perfect, spuse Jason.Dup ce mai arunc o privire fugar pe fereastr , scoase în

grab masa i cele dou scaune din buc rie. Carol îl privea dince în ce mai derutat .

— E în regul . S ie im de aici, îi ceru Jason.Carol p trunse în hol.Jason scoase dopul bidonului de ulei de m sline i începu s

toarne con inutul pe podea cu mi ri largi i iu i. În clipa în careînchise i încuie u a, auzi lovituri în fereastra de la buc rie,urmate de zgomotul produs de geamul spart.

Propti apoi în u masa de buc rie.— Vino, spuse el luând-o pe Carol de mân .În mâna cealalt mai inea înc v traiul. Merse cu fa a pân laa de la intrare a apartamentului, care era asigurat

corespunz tor cu dou încuietori i cu o bar de metal. În clipaaceea, din buc rie se auzi o bufnitur asurzitoare. Era prima

tur a lui Bruno.— Ai avut o idee n stru nic , spuse Carol râzând.Când ai numai 72 de kilograme în fa a unui astfel de om,

trebuie s compensezi cu altceva.Inima lui Jason înc st tea s -i sar din piept.— Oricum, nu-mi dau seama cât se va mai distra Bruno în

buc rie, a a c trebuie s ne gr bim. Am nevoie de tine. Ultimaans de a reconstitui descoperirea lui Alvin Hayes este de a m

duce la Seattle i de a încerca s aflu ce a c utat acolo. Se pare…Urm o nou bufnitur zgomotoas , urmat de un lung ir de

înjur turi, unele dintre ele fiind rostite într-o italian cât se poatede curat .

— Cred c o s turbeze de furie, spuse Jason în timp ce descuiaa de la intrare.— În eleg, deci, c vrei s vin cu tine la Seattle. Asta era tot?— Eram convins c vei în elege. Hayes a adus de acolo o prob

biologic pe care a prelucrat-o apoi în laboratorul s u de la Gene,

175

Inc. Trebuie s aflu despre ce era vorba. i indiciul cel mai pre ioseste tipul cu care s-a întâlnit la Universitatea Washington.

— Cel c ruia i-am uitat numele.— Dar l-ai v zut i l-ai putea recunoa te?— Probabil.— tiu c nu e frumos din partea mea s i cer a a ceva,

continu Jason. Dar cred în continuare c Hayes a f cut odescoperire tiin ific i, judecând dup antecedentele sale,aceast descoperire este cât se poate de important .

— i e ti convins c incursiunea la Seattle ar putea rezolvaaceast enigm ?

— E o încercare cu pu ini sor i de izbând , dar singura care mi-a mai r mas.

a de la buc rie r sun zgomotos, apoi îl auzir pe Brunocum izbe te ritmic în ea.

— Cred c am abuzat de ospitalitatea ta, spuse Jason. Brunon-o s i fac nici un necaz, nu-i a a?

— Doamne fere te! Patronul meu l-ar jupui de viu. Din cauzaasta e acum atât de turbat. Crede c sunt în pericol.

— Spune-mi, Carol, vii cu mine la Seattle? o întreb Jason întimp ce îndep rta drugul de fier care bloca u a..

— Când ai vrea s pleci? îl întreb ov itoare Carol.— Ast zi dup -amiaz . Nu st m mult. Ai putea s le la i un

mesaj c vei lipsi pu in?— Am mai f cut-o i alt dat . Am s -i spun c merg pân

acas . Dup moartea Helenei, patronul meu s-ar putea s fieurat dac m-ar ti plecat din ora .— Atunci spune-mi c e ti de acord, o implor Jason.— S-a f cut, spuse Carol adresându-i unul din acele zâmbete

care î i înc lzeau inima. De ce nu?— Avem un zbor spre Seattle chiar în dup -amiaza aceasta la

ora patru. Te voi a tepta la poarta de îmbarcare. M ocup eu debilete. Ce zici?

— E o nebunie, spuse Carol, dar sun amuzant.— Ne întâlnim acolo.Jason coborî în fug sc rile i se îndrept spre ma in ,

temându-se c Bruno i-ar fi schimbat direc ia coborând tot pescara de incendiu.

176

12

Jason se trezi devreme i-l sun pe Roger pentru a-l pune lacurent cu starea pacien ilor s i. Ast zi nu avea de gând s maitreac pe la spital. Înainte de a se întâlni cu Carol la zborul deSeattle de la ora patru, inten iona s mai fac un drum. Î ipreg ti în grab bagajul, fiind atent s nu uite îmbr minteapentru vreme rece i ploioas , apoi comand un taxi pentruaeroport. Ajunse în timp util pentru a- i putea l sa valiza laserviciul de bagaje, apoi lu cursa de ora unu cu destina ia LaGuardia. Ajuns în La Guardia, închirie o ma in i porni spreLeonia, New Jersey. Era poate o ans i mai mic decât ceaoferit de Seattle, dar Jason era decis s stea de vorb i cu fostaso ie a lui Hayes. Î i propusese s nu lase neîntoars nici cea maimic piatr .

Leonia se dovedi a fi un or el surprinz tor de adormit pentru oezare ce se întindea atât de aproape de New York. În mai pu in

de zece minute dup ce travers podul George Washington, setrezi pe o arter larg împrejmuit de o parte i de alta demagazine cu un singur etaj i cu spa ii de parcare în fa . Stradas-ar fi putut foarte bine numi Main Street, USA. Numele ei eraîns Broad Avenue. Pe ea se afla o farmacie, un magazin cuarticole de fier rie, o brut rie i chiar un bufet-expres. Totul ar taca un peisaj din filmele anilor cincizeci. Jason intr în bufet, ceruun lichior de vanilie i consult cartea de telefon. G si o LouiseHayes care locuia pe Park Avenue. În timp ce- i bea lichiorul,Jason se întreba dac ar fi mai în elept s o sune pe femeie sau smearg direct la ea. Opt pentru a doua variant .

Park Avenue era o deriva ie a Broad Avenue ce urca pe colinacare str juia mica a ezare la est. Dup Pauline Boulevard drumulo lua arcuit spre nord. Acolo, Jason g si casa Louisei Hayes. Erao cl dire modest din indril de culoare maronie întunecat , careîn mod evident necesita multe repara ii. Din gazonul din fa a caseinu mai r sese aproape nimic.

Jason sun la u . Îi deschise o femeie de vârst mijlocie, cu

177

zâmbetul pe fa i îmbr cat cu un capot care fusese cândvaro u. Avea un p r aten foarte sârmos. De coapsa ei st teaag at o feti de vreo cinci sau ase ani, cu degetul mare vârâtadânc în gur .

— Sunte i doamna Hayes? o întreb Jason.Femeia nu se putea compara nici pe departe cu celelalte dou

prietene ale lui Hayes.— Da.— Sunt doctorul Jason Howard, un coleg al so ului

dumneavoastr .Nu se gândise dinainte la ce avea s -i spun .— Da? repet doamna Hayes, împingând-o instinctiv pe micu

în spatele ei.— A dori s st m un pic de vorb , dac ave i un pic de timp.Jason î i scoase portofelul i-i întinse femeii permisul de

conducere cu fotografia lui i legitima ia sa de la GHP.— Am fost i coleg de facultate cu so ul dumneavoastr , ad ug

el pentru a convinge i mai mult.Louise examin documentele, apoi i le d du înapoi.— Nu vre i s intra i?— V mul umesc.

i interiorul casei ar fi necesitat eforturi pentru a fi pus înordine. Mobilierul era foarte uzat, iar covoarele roase. Peste toterau împr tiate juc riile copilului. Louise adun în grabobiectele de pe un col al canapelei i-i f cu semn lui Jason s se

eze.— Dori i un ceai sau o cafea?— A prefera o cafea, r spunse el.Femeia p rea agitat i Jason credea c aceast activitate o va

mai calma. Louise plec în buc rie, de unde începu s se audcurgând apa. Micu a r mase singur , privindu-l pe Jason cu ochiiei mari i c prui. Când Jason îi zâmbi, alerg i ea în buc rie.

Jason examin înc perea în care se afla. Era întunecat itrist , iar pe pere i erau lipite câteva reclame fotografice. Louisereveni, urmat pas cu pas de feti . Îi întinse lui Jason o can decafea, apoi a ez pe m su a din fa zah rul i fri ca. Jason î ipuse din amândou .

Louise se a ez în fa a lui.

178

— Îmi cer scuze dac nu am fost prea ospitalier la început,spuse ea. Nu mi se întâmpl în fiecare zi s primesc vizita unorpersoane care s se intereseze de Alvin.

— V în eleg, spuse Jason.O privi cu mai mult aten ie pe femeie. Sub aspectul ei

neglijent, Jason descoperi tr turile terse ale unei femeiatr toare. Cu siguran , Hayes avea gusturi bune.

— Îmi cer scuze pentru deranj, dar Alvin mi-a vorbit de multeori despre dumneavoastr . Am profitat de prezen a în zon i m-am gândit s v fac o vizit .

Considerase c nu-i va strica s îndruge câteva minciuni.— Chiar v-a vorbit despre mine? întreb indiferent Louise.Jason se hot rî s fie mai prudent. Nu venise aici pentru ascoli sufletul femeii.— Motivul pentru care am vrut s stau de vorb cu

dumneavoastr , continu el, este faptul c Alvin mi-a m rturisit a f cut o important descoperire tiin ific .Jason începu s -i povesteasc despre împrejur rile mor ii lui

Hayes i despre felul în care el, Jason, hot râse s declan eze ocruciad personal în încercarea de a afla dac so ul ei f cuseîntr-adev r o astfel de descoperire. Îi mai explic femeii c ar fi oadev rat tragedie ca o astfel de descoperire s se piard i s nupoat fi folosit de omenire. Louise încuviin , dar atunci când fuîntrebat dac tie ceva despre descoperirea respectiv r spunse

nu.— Nu discuta i astfel de probleme cu Alvin?— Nu. Nu vorbeam decât despre copii i despre unele probleme

financiare.— Ce v mai fac copiii? întreb Jason, amintindu- i de grija lui

Hayes pentru fiul s u.— Sunt bine amândoi, mul umesc.— Amândoi?— Da, îi r spunse Louise. Lucy e aici, ad ug ea, b tând-o u or

pe feti cu mâna pe cap, iar John e la coal .— Eu tr iam cu impresia c ave i trei copii.Jason observ cum ochii femeii se înce ar . Dup o t cere

ap toare, ea spuse:— Ei bine… mai este înc unul. Alvin junior. Tr ie te sub un

179

regim de strict supraveghere. Se afl într-o coal din Boston.— Îmi pare r u.— Nu-i nimic. V-a i fi a teptat s m fi obi nuit deja cu ideea

asta, dar nu am s reu esc niciodat . Cred c este i motivulpentru care m-am desp it de Alvin. Nu m-am putut acomoda cusitua ia asta.

— Unde anume se afl Alvin junior? întreb Jason, con tient defaptul c atinge o zon foarte delicat .

— La coala Hartford.— i cum se simte acolo?Jason auzise de coala Hartford. Era o institu ie achizi ionat

de GHP o dat cu un spital pentru cazuri mai deosebite. Jasonmai tia c respectiva coal era de vânzare. Pentru GHP nu maireprezenta decât o surs de pierderi.

— Cred c bine, r spunse Louise. M tem c nu-l pot vizitaprea des i asta îmi zdrobe te sufletul.

— V în eleg, spuse Jason, întrebându-se dac acesta era fiuldespre care îi vorbise Alvin în noaptea în care murise.

— Am putea s d m un telefon i s ne mai interes m ce maiface copilul?

— B nuiesc c da, spuse Louise f nici o reac ie fa denatura neobi nuit a acestei întreb ri.

Se ridic cu greutate în picioare, cu feti a înc ag at de ea, seduse la telefon i form num rul scolii. Ceru c minul de copii ise interes de s tatea fiului ei. Dup ce închise telefonul spuse:

— Mi-au spus c starea b iatului este cât se poate de bun .Singura problem nou ar fi o artrit , care a intervenit în timpulterapiei.

— E de mult vreme acolo?— De când Alvin a început s lucreze la GHP. Posibilitatea de a-

l înscrie pe Alvin junior la Hartford a fost unul din motivele pentrucare a acceptat postul.

— Dar cel lalt b iat? spunea i c e bine.— Mai bine nici nu se poate, spuse Louise cu o mândrie

nedisimulat . E în clasa a treia i e considerat printre cei maisclipitori elevi.

— Asta-i minunat, spuse Jason, încercând s rememorezenoaptea mor ii lui Hayes. Alvin îi spusese c cineva dore te s -l

180

omoare pe el i pe fiul s u. C pentru el fusese prea târziu, darpoate pentru b iatul lui nu. Ce naiba vroise s spun ? Jason segândise c poate unul din b ie i era bolnav fizic, dar se pare c nuera cazul.

— Mai dori i cafea? îl întreb Louise.— Nu, mul umesc. A vrea s v mai întreb un singur lucru.

Când a murit, Alvin era pe punctul de a- i înfiin a o corpora ie.Copiii dumneavoastr urmau s fie de in tori de ac iuni. tia iceva despre acest proiect al lui?

— Absolut nimic.— A a, deci, spuse Jason. V mul umesc pentru cafea. Dac v

pot ajuta cu ceva la Boston, cum ar fi s m mai interesez deAlvin junior, nu ezita i s m suna i.

Jason se ridic , iar micu a î i ascunse capul în poalele mamei.— Sper c Alvin nu a suferit prea mult, spuse femeia.— Nu, nu a suferit, o min i Jason.Înc î i mai amintea expresia de agonie de pe chipul lui Alvin.Ajun i în fa a u ii, Louise spuse pe nea teptate:— O, era s uit. La câteva zile dup moartea lui Alvin, cineva atruns în casa noastr . Din fericire eram cu to ii pleca i.— Vi s-a furat ceva?Jason se întreba dac fuseser cei de la Gene, Inc.— Nu, îi r spunse Louise. Probabil c au v zut dezordinea

obi nuit i au plecat, ad ug ea zâmbind. Se pare îns c auscotocit peste tot. Chiar i în ghiozdanul copilului.

Jason se gândi la discu ia lui cu Louise pe tot drumul dintreLeonia, New Jersey i podul George Washington. Nu se a teptase

fie atât de descurajat. La urma urmei nu aflase nimicimportant care s -i justifice aceast c torie. Dar î i d duseseama c existase un motiv mai puternic pentru dorin a lui de amerge acolo. Fusese curios la culme s o cunoasc pe so ia luiHayes. Ca unul c ruia via a îi r pise propria so ie atât de brutal,Jason nu putea s în eleag motivul pentru care cineva ca Hayesse desp ise de bun voie de femeia lui. Jason nu suferise însniciodat trauma unui fiu retardat.

***Jason reu i s prind avionul de ora dou cu destina ia

Boston. Încercase s citeasc ceva pe drum, dar nu reu ise s se

181

concentreze. Era îngrijorat c nu o va întâlni pe Carol la aeroportsau i mai r u, c aceasta î i va face apari ia în compania luiBruno.

Din nefericire, avionul de ora dou care ar fi trebuit s aterizezela Boston la dou i jum tate nici nu reu i s decoleze din LaGuardia mai devreme de aceast or . Când Jason ajunse ladestina ie, se f cuse deja trei i treizeci de minute. Plec s irecupereze bagajul din fi etul cu cifru, apoi alerg de la terminalulcompaniei Eastern la cel al companiei United.

În fa a ghi eului la care se vindeau bilete era o coad imens iJason nu- i putea imagina ce fac agen ii respectivi pentru aprelungi atât de mult fiecare tranzac ie. Era deja patru fdou zeci i nu se vedea nici urm de Carol Donner.

Veni, în fine i rândul lui Jason. Prezent cartea de creditAmerican Express i ceru dou bilete în circuit pân la Seattlepentru cursa de ora patru, precizând c rezervarea pentruîntoarcere o va face ulterior.

Cel pu in în cazul lui, agentul se dovedi operativ. În mai pu inde trei minute, Jason primi biletele i tichetele de îmbarcare i seîndrept alergând spre Poarta nr. 19. Se f cuse patru f cinci.Se f ceau ultimele apeluri pentru îmbarcare. Sosind cu sufletul lagur la Poarta nr. 19, Jason se interes dac întrebase cineva deel. Când fata de la ghi eu îi r spunse c nu, o descrise rapid peCarol i o întreb dac o v zuse cumva.

— E o femeie foarte frumoas , ad ug el.— Sunt convins , îi zâmbi func ionara. Din p cate nu am

observat-o. Dac ave i îns de gând s mai pleca i la Seattle, v-arecomanda s v gr bi i.

Jason privi din nou cadranul ceasului de pe perete. Agentul dela îmbarc ri era ocupat cu num rarea biletelor. Un alt agent f cuultimul anun al zborului spre Seattle. Nu mai r seser decâtdou minute pân la ora patru.

Aruncându- i pe um r bagajul de mân , Jason mai arunc oprivire peste mul imea de pasageri se ce îndreptau spre terminal.În clipa în care era pe punctul de a- i pierde orice speran , o

zu. Alerga în direc ia lui. Jason ar fi trebuit s exulte. Problemaera c la numai câ iva pa i în spatele ei se z rea i trupul

los al lui Bruno, Ceva mai departe, pe acela i culoar, în

182

locul în care bagajele erau recuperate din detectorul cu raze Xtrând vea un poli ist. Jason î i f cu în minte un plan: aceea va fidirec ia în care se va putea salva, dac va fi nevoie.

Saco a de pe um r o împiedica foarte mult pe Carol s alerge.Bruno nu f cea nici o tentativ de a o sprijini. Tân ra femeie venidirect la Jason. Expresia de pe chipul l at al lui Bruno setransform din ciud în confuzie i, în cele din urm , în furieoarb .

— Am ajuns la timp? întreb Carol gâfâind.Agentul se afla acum la u a care ducea spre tunelul de

îmbarcare, cu inten ia de a bloca accesul.— Ce cau i aici, b nenorocitule? url Bruno, ridicându- i

privirea spre inscrip ia care indica destina ia cursei.Apoi se întoarse acuzator spre Carol:— Parc spuneai c te duci acas , Carol.— S mergem, îl îndemn Carol pe Jason, apucându-l de bra

i împingându-l spre ie irea pe pist .Jason se împiedic din cauza întoarcerii bru te, dar nu- i

dezlipi ochii de pe chipul dolofan al lui Bruno, care luase o tenthidoas de ro u. Vinele de pe tâmpl i se îngro aser ca ni teig ri de foi.

— O clip , v rog! strig Carol agentului.Acesta încuviin i strig la rândul s u în direc ia tunelului.

Jason îl urm ri cu privirea pe Bruno pân în ultima clip . Îl v zudând buzna spre un grup de cabine telefonice.

— Da tiu c v place s veni i în ultima clip , spuse agentul,rupând câte o jum tate din fiecare talon de îmbarcare.

Jason î i îndrept în fine privirea înainte, convins c Brunohot râse s nu se dea în spectacol. Când coborâr din tunel,Carol îl mai inea înc de bra . Trebuir s mai a tepte pân cândoperatorul tunelului b tu cu putere în u a aeronavei pentru a-lconvinge pe ajutorul comandantului s deschid dup ce sigiliulfusese deja aplicat.

— A i mers un pic cam departe, le spuse acesta încruntându-se.

Cum se a ezar , Carol î i ceru scuze pentru întârziere.— Simt c turbez de furie, spuse ea, înghesuindu- i geanta de

mân sub fotoliul din fa . Apreciez grija lui Arthur pentru

183

integritatea mea corporal , dar ce se întâmpl e ridicol.— Cine e Arthur?— Patronul meu, îi r spunse Carol dezgustat . Mi-a spus c

dac plec acum, voi fi concediat . Cred c la întoarcere am s -midau demisia.

— Crezi c-ai putea s-o faci? interveni Jason, întrebându-se înce mai consta munca lui Carol în afar de dans.

Dup p rerea lui, femeile de genul lui Carol pierdeau foarteor controlul asupra propriilor vie i.— Mi-am propus oricum s m las cât de curând de aceast

meserie, spuse Carol.În clipa aceea avionul se zgâl âi, f când o manevr de

îndep rtare de poarta de îmbarcare.— tii în ce const munca mea? îl întreb Carol.— Oarecum, r spunse vag Jason.— Dar nu ai pomenit niciodat , continu femeia. Majoritatearba ilor aduc mereu vorba despre a a ceva.— M-am gândit c treaba aceasta te prive te numai pe tine,spunse Jason.La urma urmei, cine era el s o judece?— E ti un pic cam ciudat, spuse Carol. Un tip pl cut, dar

ciudat.— Credeam c sunt cât se poate de normal.— Ha! exclam vesel Carol.Cum traficul era foarte intens, fur nevoi i s a tepte peste

dou zeci de minute pân când avionul decol i se angaj pedirec ia vest.

— Nu mai credeam c o s reu im, spuse Jason, începând înfine s se mai relaxeze.

— Îmi pare r u, se scuz din nou Carol. Am încercat s mdescotorosesc de Bruno, dar el s-a ag at de mine ca scaiul. Nuvroiam s afle c nu plec acas , în Indiana. Dar ce puteam s fac?

— Nu-i nimic, spuse Jason, de i în adâncul sufletului s u îlderanja c în afar de el i Shirley mai exista cineva care îicuno tea destina ia.

i-ar fi dorit ca aceasta s r mân secret . În acela i timp nu- idea seama dac acest lucru conta atât de mult.Luându- i noti e pe o agend cu file galbene, Jason începu s o

184

interogheze pe Carol despre programul celor dou vizite pe careHayes le f cuse la Seattle. Cea mai important era prima dintreele. Cei doi tr seser la hotelul Mayfair i, printre altele, vizitaserun club numit Totem, similar cu Cabaretul din Boston. Jason orug s -i descrie acest local.

— Un loc pl cut, r spunse Carol, dar nu ie it din comun. Nuavea nimic din atmosfera de antren de la Club Cabaret. Seattlemi-a p rut un ora mai conservator.

Jason era de aceea i p rere i se întreba cum de- i irosiseHayes timpul într-un astfel de loc, când se afla în compania luiCarol.

— Hayes a stat de vorb cu cineva în acel local?— Da. Arthur îi aranjase o întâlnire cu patronul clubului.— Arthur? Hayes îl cuno tea pe patronul t u?— Erau prieteni. În felul acesta l-am cunoscut pe Alvin.Jason î i reaminti de zvonurile care circulau în leg tur cu

pasiunea lui Hayes pentru discoteci i localuri de genul acesta. Separe c fuseser adev rate. Dar ideea prieteniei dintre un biologde talie mondial i un patron de local în care se dansa la bustulgol p rea de-a dreptul caraghioas .

— tii cumva ce a discutat Alvin cu tipul acela?— Nu, r spunse Carol, dar nu au stat prea mult de vorb . Eu

nu le-am dat aten ie, pentru c urm ream dansatoarele. Eraudestul de bune.

— A i mai vizitat i Universitatea Washington, corect?— A a este. Chiar în prima zi.— i crezi c l-ai recunoa te pe cel cu care s-a întâlnit Alvin

acolo? întreb Jason pentru a fi mai sigur.— Cred c da. Era un tip înalt i ar tos.— i dup aceea?— Am plecat în mun i.— Începuse sezonul?— A a cred.— Alvin s-a întâlnit i acolo cu cineva?— Cu nimeni în special. Dar a stat de vorb cu o mul ime de

oameni.Dup servirea mesei, Jason se a ez confortabil în fotoliu. Se

gândea la ceea ce-i spusese Carol, considerând c cel mai

185

important eveniment fusese vizita la Universitatea Washington. Îitrezea curiozitatea i clubul de noapte pe care merita s -l vizitezei el.

— Ar mai fi ceva, continu Carol. În timpul celei de-a douatorii am fost nevoi i s pierdem ceva timp c utând bioxid de

carbon solid.— Dumnezeule! La ce v trebuia a a ceva?— Nu tiam i nici Alvin nu mi-a spus. Venise cu un vas

termoizolant pe care vroia s -l umple cu bioxid de carbon solid.Poate c pentru a transporta specimenul, reflect Jason. Sun

promi tor.***

Imediat dup ce au aterizat la Seattle i-au potrivit con tiincio iceasurile dup ora Coastei Pacificului. Jason i-a aruncat privireaprin hubloul aeronavei. A a cum se a tepta, la Seattle ploua. Sevedeau pic turile în b ile întunecate de pe pist . În curând,pân i hubloul era br zdat de uvoaie de ap .

Închiriar o ma in i, de îndat ce se eliberar din traficulaglomerat din zona aeroportului, Jason spuse:

— Pentru a- i stimula memoria, m-am gândit s ne caz m laacela i hotel în care ai locuit i data trecut .

— Bineîn eles, în camere separate.Carol se r suci s -l priveasc în semiîntunericul din ma in .

Jason insista cu tot dinadinsul ca aceasta s r mân doar oexcursie de lucru.

***Ma ina care rula în spatele lor era un Ford Taurus bleumarin.

În spatele volanului se afla un b rbat de vârst mijlocie, într-obluz pe gât, o geac din piele de c prioar i pantaloni cadrila i.Cu numai cinci ore înainte primise un telefon prin care i s-a spus

fie la aeroport la aterizarea cursei de la Boston a companieiUnited. Acolo urma s identifice un doctor de patruzeci i cinci deani, care sosea în compania unei frumoase tinere. Cei doi senumeau Howard i Donner, iar el trebuia s -i in subsupraveghere. Misiunea se dovedise mult mai simpl decât se

teptase. Pentru a confirma identitatea celor doi, se luase dupei pân la ghi eul firmei Avis.

Acum nu-i mai r mânea decât s nu- i ia ochii de pe ei.

186

Probabil c va fi contactat de cineva care va veni de la Miami.Pentru aceast munc va primi obi nuita sum de cincizeci dedolari pe or plus cheltuielile zilnice. Ar fi vrut s tie dac cei doierau urm ri i pentru solu ionarea unor probleme conjugale.

***Hotelul era elegant. Judecând dup inuta dezordonat a lui

Hayes, Jason nu s-ar fi a teptat la un gust atât de rafinat dinpartea acestuia. i-au luat camere separate, dar Carol a st ruit ca

a dintre acestea s r mân descuiat .— N-are nici un rost s fim atât de rezerva i, îi spusese ea.Jason nu tiu cum s interpreteze acest îndemn.Cum în avion abia se atinseser de mâncare, Jason propuse s

cineze înainte de a pleca la Totem Club. Carol se schimb i, cândintrar în restaurantul hotelului, Jason fu încântat de cât detân i de frumoas ar ta. Avur surpriza ca eful de sal s -icear chiar actele de identitate tinerei fete în momentul în careJason comandase o sticl de chardonnay californian. Episodul oînfiorase pe Carol, care pretindea c arat deja ca o femeie maturla cei dou zeci i cinci de ani ai s i.

Pe la zece seara, unu dup fusul orar al Coastei de Est, eraugata s plece la Totem Club. Lui Jason i se f cuse deja somn, darCarol se sim ea foarte bine. Pentru a evita orice greut i, l sarma ina închiriat în parcarea hotelului i comandar un taxi.Carol recunoscu c , atunci când fusese cu Hayes, avuseser maridificult i în g sirea localului.

Totem Club se afla în afara centrului comercial al ora ului, lamarginea unui cartier reziden ial foarte frumos, în care nuîntâlneai nimic din atmosfera sordid a Combat Zone din Boston.Cl direa era înconjurat de o parcare asfaltat pe care nu g seainici urm de mizerie. În fa a ei nu se vedea nici un cer etor, a acum se întâmpl în amintita zon a Bostonului. Ar ta ca unrestaurant sau un bar obi nuit, numai c intrarea era flancat dedoi stâlpi din ipsos înf ând câte un totem. Când se d du jos dinma in , Jason auzi ritmul muzicii rock de din untru. Alergarprin ploaie pân la intrare.

În interior, clubul ar ta mult mai conservator decât Cabaretul.Jason observ din prima clip c majoritatea consumatorilor erauperechi i nu b utorii de elit care se în iruiau la tejghelele

187

localurilor din Boston. Localul avea chiar i un mic ring de dans.Singura asem nare cu localul din Boston era configura ia barului,care era tot în form de U, având în centru un culoar de accespentru dansatoare.

— Aici nu obi nuiesc s danseze cu bustul gol, îi opti Carol.Fur condu i într-un separeu de la primul nivel, departe de

bar. Sub ei se mai afla un nivel. O tân picoli le aduse meniullocalului i îi întreb ce doresc s bea.

Dup ce fur servi i, Jason o întreb pe Carol dac l-a v zutcumva pe patron. Fata nu-l observase la început, dar dup unsfert de or îl apuc de bra pe Jason i se aplec peste mas spreel.

— Uite-l acolo, spuse ea, ar tându-i un tân r de vreo treizeci deani, îmbr cat în smoking, cu o cravat ro ie i cu brâu de m tase.

Avea un ten m sliniu, iar p rul s u des i negru avea reflexealb strui.

— Î i mai aminte ti cum îl cheam ?Carol scutur din cap.Jason ie i din separeu i porni spre patronul care avea un chip

prietenos i o expresie copil reasc . În clipa în care Jason ajunseîn dreptul s u, tân rul râdea i-l b tea pe spate pe unul dintre

rba ii de la bar.— Scuza i-m , spuse Jason. Sunt doctorul Jason Howard din

Boston.Patronul se întoarse spre el i-i adres un zâmbet artificial.— Eu sunt Sebastion Frahn, spuse tân rul. Fi i bine venit la

Totem.— Pot s stau o clip de vorb cu dumneavoastr ?Zâmbetul de pe chipul tân rului se stinse.— În leg tur cu ce?— Pentru a v explica a avea nevoie de un minut, dou .— Sunt îngrozitor de ocupat. Poate mai târziu.Nepreg tit pentru un refuz atât de categoric, Jason r mase o

clip urm rindu-l pe Frahn care trecea printre clien ii s i.Zâmbetul îi revenise imediat.

— Ai reu it? îl întreb Carol dup ce se întoarse în separeu ise a ezase pe scaunul lui.

— Nu. Am str tut trei mii de mile ca s aflu c tipul nu vrea

188

stea de vorb cu mine.— În astfel de situa ii oamenii trebuie s fie pruden i. Stai s

încerc i eu. s mai a tepte r spunsul lui Jason, Carol se furi afar

din separeu. Jason o urm ri cu privirea cum î i croie te drum cumi ri pline de gra ie spre patron. O v zu cum îi pune mâna pebra i schimb câteva vorbe cu el. Apoi îl observ pe tân rîncuviin ând printr-o mi care a capului i privind în direc iasepareului. B rbatul mai d du o dat din cap, apoi plec . Carol seîntorcea.

— Vine imediat.— Ce i-ai spus?— i-a adus aminte de mine, spuse cu simplitate Carol.Jason ar fi vrut s tie ce în elegea ea prin asta.— i-a amintit i de Hayes?— O, da, spuse Carol. Nici o problem .

i într-adev r, în mai pu in de zece minute, Sebastion Frahnmai f cu un tur prin local i se opri în dreptul mesei lor.

— Îmi pare r u c v-am expediat atât de repede. Nu tiam csunte i prieteni.

— Nu-i nici o problem , spuse Jason.Nu în elegea ce vroise s spun patronul, dar tonul acestuia îiruse cordial.— Cu ce v pot fi de folos?— Carol îmi spunea c vi-l mai aminti i pe doctorul Hayes.Sebastion se întoarse spre Carol.— E vorba despre b rbatul cu care a i fost aici ultima dat ?

întreb el.Carol f cu semn c da.— Desigur c -mi amintesc. Era prieten cu Arthur Koehler.— Crede i c a i putea s -mi spune i i mie despre ce a i

discutat? Pentru mine ar putea fi foarte important.— Jason a lucrat la acela i spital cu Alvin, interveni Carol.— Nu am nici o re inere s v spun despre ce am discutat.

Omul vroia s mearg la pescuit de somoni.— La pescuit! exclam Jason.— Da. Vroia s prind câteva exemplare mai mari, dar nu i-ar fi

pl cut s mearg prea departe. I-am recomandat s încerce la

189

Cascada Cedrilor.— Asta-i tot? întreb Jason dezam git.— Câteva minute am discutat i despre firma Seattle

Supersonics.— Mul umesc, spuse Jason. V sunt recunosc tor pentru

timpul pe care mi l-a i acordat.— Pentru pu in, spuse Sebastion zâmbind. Ei, acum trebuie s-o

iau din loc.Tân rul se ridic , d du mâna cu ei i-i invit s mai treac pe

acolo. Apoi disp ru.— Nu-mi vine s cred, spuse Jason. De fiecare dat când cred am dat de un cap t al firului, se dovede te c totul a fost doar

o glum . Auzi, vroia s mearg la pescuit!La cererea lui Carol mai r maser o jum tate de or s

urm reasc programul localului i, la întoarcerea la hotel, Jasonera frânt de oboseal . Dup ora Coastei de Est era ora patru.Jason se preg ti de culcare i se b în a ternuturi, cople it deun sentiment de u urare. Fusese dezam git de rezultatele viziteila Totem Club, dar mai r mânea Universitatea Washington. Maiavea pu in pân s se cufunde într-un somn adânc când auzi o

taie u oar în u a care lega cele dou camere de hotel. EraCarol. Îl anun c îi e o foame de lup i c nu poate s adoarm .Puteau s comande ceva de mâncare? Sim indu-se obligat s secomporte ca un gentleman pân la sfâr it, Jason fu de acord.Comandar o sticl de ampanie i o por ie de somon afumat.

Îmbr cat într-un capot de plu fin, Carol mânca somon cuele, a ezat pe marginea patului lui Jason. Începu s -i

povesteasc despre copil ria ei petrecut în Bloomington, Indiana.Jason nu o mai auzise vorbind atât de mult pân acum. Tr iseîntr-o ferm i, înainte de a se duce la coal , trebuia s mulg înfiecare zi vacile. Jason i-o imagina parc f când aceast munc .Avea în ea aceea prospe ime care sugera o astfel de via . Ceea cenu reu ea Jason era s fac o leg tur între via a de dinainte afetei i cea pe care o ducea acum. Ar fi vrut s tie ce anume adeterminat aceast cotitur nefast , dar se temea s o întrebe. Înplus, oboseala pusese atât de tare st pânire pe el, încât abia î imai putea ine ochii deschi i. Adormi, iar Carol, dup ce îl acopericu o p tur , se întoarse în camera ei.

190

13

Tres rind din somn, Jason î i privi ceasul care ar ta ora cincidiminea a. Asta însemna la Boston opt, ora la care de obicei plecala spital. Trase draperiile i avu imaginea unei zile foarte senine.În dep rtare, un feribot traversa Puget Sound îndreptându-se

tre Seattle i l sând în urm o imens dâr de spum .Dup ce- i f cu du ul, Jason b tu în u a care desp ea cele

dou camere. Nu primi nici un r spuns. B tu din nou. În cele dinurm cr un pic u a, l sând un crâmpei de raz de soare s

trund în camera r coroas i întunecat . Carol dormea încadânc cu perna strâns în bra e. Jason o privi o clip . Fata era deo frumuse e angelic . Închise u a cu grij , s nu o trezeasc .

Se întoarse în patul lui, sun la room service i comand unmic dejun pentru dou persoane constând din suc de portocale,cafea i croissant. Apoi telefon la GHP i ceru cu RogerWanamaker.

— Merge treaba?— Nu prea, recunoscu Roger. Marge Todd a f cut o embolie

sever în noaptea asta. A intrat în com i a murit. Stoprespirator.

— Dumnezeule! exclam Jason.— Îmi pare r u c i dau o veste atât de proast . Tu încearc s

te sim i bine în continuare.— Te mai sun eu peste o zi, dou , spuse Jason.Înc un deces. În afara unei tinere bolnave de hepatit , Jason

începuse s cread c singurul mod în care pacien ii s i maiputeau ie i din spital era cu picioarele înainte. Se întreba dac nuar fi mai bine s se întoarc imediat la Boston. i totu i Rogeravea dreptate. Acolo nu mai putea face oricum nimic. Trebuia selucideze misterul Hayes, chiar dac î i mai pierduse dinoptimism.

Dou ore mai târziu, Carol b tu la u , apoi intr cu p rul încud dup du .

— Mi-ai luat-o înainte, spuse ea cu veselie.

191

Jason comand cafea proasp .— Se pare c azi avem noroc de vreme bun , spuse el

ar tându-i soarele str lucitor de afar .— Nu fi chiar a a de sigur. Vremea pe aici se poate schimba

când nu te a tep i.În timp ce Carol î i servea micul dejun, Jason mai b u o cafea.— Sper c nu te-am b tut prea mult la cap azi-noapte, spuse

Carol.— Nu fi caraghioas . Mie îmi pare r u c am adormit.— Dar tu ce-mi po i spune despre via a ta, doctore? îl întreb

Carol, punându- i gem pe croissant. Nu prea mi-ai spus preamulte despre tine.

Fata nu aminti c , de fapt, Hayes îi spusese destule despre el.— Nici nu am prea multe de spus.Carol î i ridic sprâncenele. Când v zu zâmbetul b rbatului

izbucni în râs.— Pentru o clip am crezut c vorbe ti serios.Jason începu s -i povesteasc despre copil ria lui la Los

Angeles, despre studiile f cute la Berkeley i la Harvard MedicalSchool i despre stagiatura de la spitalul Massachusetts General.

s vrea, se trezi descriindu-i-o pe Danielle i vorbindu-idespre oribila noapte de noiembrie în care aceasta fusese ucis .Nimeni pân acum nu-l f cuse s se dest inuie mai deschis, nici

car Patrick, psihiatrul la care a fost dup moartea Daniellei.Jason se trezi descriind depresiunea care pusese st pânire pe elîn urma num rului tot mai mare de decese pe care l-a înregistratîn ultima vreme i chiar vestea mor ii lui Marge Todd pe care oprimise în cursul dimine ii de la Roger.

— Sunt flatat c -mi faci aceste dest inuiri, îi spuse cusinceritate Carol.

Nu se a teptase din partea lui la atâta deschidere i încredereîn ea.

— Ai avut parte de o mul ime de suferin e emo ionale.— Via a e câteodat i a a, spuse Jason oftând. Nu tiu ce mi-a

venit s te plictisesc cu pove tile mele.— Nu m-ai plictisit deloc. Cred c ai reu it s te adaptezi

perfect la noua situa ie. i-a fost greu s i schimbi locul demunc i mediul de via , dar pasul sta i-a fost benefic.

192

— Chiar crezi asta? o întreb Jason.Nu- i amintea dac i-a vorbit i despre a a ceva. Nu seteptase s fie atât de deschis fa de Carol, dar acum când

lucrurile se consumaser , se sim ea mai u urat.Sim indu-se atât de bine împreun , se îmbr car i ie ir din

camerele lor abia la zece i jum tate. Jason îi ceru portarului s -itrag ma ina în fa a hotelului, apoi cei doi coborâr cu ascensorulîn hol. A a cum prevestise Carol, în momentul în care ie ir dinhotel cerul se întunecase i ploua des.

Cu ajutorul unei h i oferite de firma Avis i al memoriei luiCarol reu ir s ajung la Facultatea de Medicin a Universit iiWashington. Carol îi ar corpul de cl dire în care se afla sec iade cercet ri tiin ifice unde venise ultima oar cu Hayes. Ajunserla intrare i fur imediat întâmpina i de un b rbat în uniform depaz . Nu aveau ecusoane eliberate de Universitatea Washington.

— Sunt doctor în Boston, spuse Jason, sco ându- i portvizitulpentru a-i ar ta legitima ia.

— Domnu’, pe mine nu m intereseaz de unde sunte i. Nuave i ecuson, nu intra i. Simplu ca bun ziua. Dac vre i sintra i, trebuie s trece i mai întâi pe la Administra ia Central .

Dându- i seama c nu avea nici un rost s insiste, cei doipornir spre Administra ia Central . Pe drum, Jason o întrebcum s-a descurcat Hayes cu cei de la paz .

— L-a sunat mai întâi pe prietenul lui, spuse Carol. Tipul acoborât i ne-a luat din parcare.

Func ionara de la Administra ia Central s-a dovedit amabil iserviabil , punându-i lui Carol la dispozi ie chiar cartea facult iipentru a-l identifica eventual pe prietenul lui Hayes dupfotografie. Imaginea chipului nu a fost îns suficient pentruCarol. În schimb, înarma i cu ecusonul respectiv, cei doi s-auîntors la sec ia pentru cercet ri tiin ifice.

Carol îl conduse pe Jason la etajul cinci. Coridorul era plin deaparatur de rezerv , iar pere ii dovedeau c nu se mai zugr visecam de mult vreme. Se sim ea un miros ustur tor asem torcu al formaldehidei.

— Aici se afl laboratorul, spuse Carol, oprindu-se în dreptulunei u i deschise.

În stânga u ii se puteau citi dou nume: doctor Duncan

193

Sechler i doctor Rhett Shannon. Se aflau, a a cum b nuise iJason, în sec ia de genetic molecular .

— Care dintre ei este? întreb Jason.— Nu tiu, r spunse Carol, apoi se îndrept spre un tân r

tehnician i-l întreb dac cei doi doctori se aflau acolo.— Sunt amândoi. Acum se afl în camera cu animale.Tân rul îi ar direc ia, iar când Carol porni într-acolo,

întoarse capul pentru a o putea privi i de la spate. Jason fu uimitde atitudinea ostentativ a asistentului.

a prin care se f cea accesul la camera cu animale eraprev zut cu un imens geam. În interior se aflau doi b rba i înhalate albe, care recoltau sânge de la o maimu .

— E tipul înalt i cu p r grizonat, spuse Carol, ar tând cudegetul.

Jason se apropie de geam. B rbatul, cam de aceea i vârst cuel, era pl cut la înf are i cu o constitu ie atletic . P rul s uargintiu îi d dea un aspect distins. În contrast, cel lalt b rbat eraaproape cu des vâr ire chel. Cele câteva fire de p r pe care le maiavea fuseser piept nate pe cre tet pentru a mai ascundegoliciunea.

— Oare î i va mai aduce aminte de tine?— Posibil. Nu ne-am v zut decât pu in, pentru c eu am plecat

imediat la departamentul de psihologie.teptar pân când cei doi doctori î i terminar treaba i

ie ir din laborator. B rbatul înalt i cu p r argintiu inea înmân eprubeta cu sânge.

— Scuza i-m , spuse Jason. Îmi pute i acorda un minut?rbatul examin ecusonul lui Jason.

— Sunte i de la Brigada antidrog?— O, Doamne, nu, zâmbi Jason. Sunt doctorul Jason Howard,

iar dumneaei este domni oara Carol Donner.— i cu ce v pot fi de folos?— Trec pe la tine mai târziu, Duncan, îi întrerupse tipul cu

chelie.— Bine, spuse Duncan. O s fac imediat analiza sângelui.Apoi, întorcându-se spre Jason, continu :— Scuza i-m .— Nu e nici o problem . A fi vrut s vorbesc cu

194

dumneavoastr despre o cuno tin mai veche.— Da?— E vorba de Alvin Hayes. V mai aminti i dac v-a f cut vreo

vizit aici?— Sigur c da, r spunse Duncan, întorcându-se c tre Carol.

Nu era i i dumneavoastr cu el?— Ave i o memorie foarte bun , încuviin Carol.— Vestea mor ii sale m-a ocat. Mare p cat!— Carol mi-a spus c Hayes venise s v anun e un lucru

foarte important, continu Jason. Mi-a i putea spune despre ceera vorba?

Duncan p rea jenat i privea agitat la tehnicienii din jur.— Nu cred c mi-ar face pl cere s discut acest subiect.— Îmi pare r u. Era o problem de munc sau o chestiune

strict personal ?— Ar fi mai bine s discut m în biroul meu.Jason î i st pânea cu mare greutate emo ia. Se p rea cduse în fine peste ceva semnificativ.Dup ce intrar în birou, Duncan închise u a. În înc pere se

aflau dou scaune cu sp tare metalice. Luând de pe elemormanele de reviste, Duncan îi pofti s ia loc.

— Ca s v r spund la întrebare, spuse el, Hayes a venit lamine pentru o problem personal , nu pentru una legat demunc .

— Am str tut trei mii de mile ca s discut m cudumneavoastr , spuse Jason.

Nu avea de gând s se dea b tut prea u or, dar perspectiva nurea foarte încurajatoare.— Dac m-a i fi sunat înainte, v-a fi scutit de atâta drum.Ceva din amabilitatea ini ial a lui Duncan disp ruse din glasulu.— Poate c ar trebui s v spun de ce suntem atât de

preocupa i de aceast chestiune, spuse Jason.Începu s -i explice despre misterul poten ialei descoperiri a lui

Hayes i despre zadarnicele sale încerc ri de a afla în ce constaaceasta.

— i credea i c Hayes a venit la mine pentru a-mi ceresprijinul? întreb Duncan.

195

— A a speram.Duncan izbucni într-un râs nepl cut. Apoi îl privi pe Jason cu

col ul ochiului.— Cu siguran c nu sunte i un consumator de narcotice, nu-ia?Jason nu mai tia ce s cread .— Fie. Am s v spun ce vroia Hayes. Un loc de unde s i

cumpere marijuana. Mi-a spus c îi e groaz s se urce în avioncu a a ceva, iar eu l-am pus în leg tur cu un pu ti din campusuluniversitar.

Jason era paralizat de uimire. Toat emo ia pe care o avusese laînceput îl p si.

— Îmi pare r u c v-am r pit din timpul dumneavoastrpre ios…

— Nu face nimic.Jason i Carol ie ir din corpul sec iei de cercetare tiin ific ,

nu înainte de a preda ecusoanele celui de la paz .Carol zâmbea pe ascuns.— Nu-i nimic nostim în treaba asta, s tii, îi spuse Jason când

se urcar în ma in .— Ba da, dar nu- i dai tu seama deocamdat .— Acum am putea s ne întoarcem acas , spuse el posomorât.— O, nu! M-ai târât dup tine pân aici i nu am de gând s

plec pân nu î i ar t i mun ii. Sunt foarte aproape de aici.— S m mai gândesc, îi r spunse dus pe gânduri Jason.Carol avu câ tig de cauz . Se întoarser la hotel, î i luar

lucrurile i, înainte ca Jason s i dea m car seama, se aflau peautostrad , la ie irea din ora . Insistase s conduc ea. La scurttimp, cartierele m rgina e ale ora ului f cur loc unei p duriverzi înv luite în negur , iar ridic turile deluroase setransformar în mun i. Se oprise i ploaia. În dep rtare, Jason

ri primele piscuri învelite în z pad . Peisajul era atât deîncânt tor încât uitase de dezam girea sa.

— O s vezi c mai departe e i mai frumos, spuse Carol înmomentul în care p sir autostrada i se angajar pe drumulcare ducea spre Cascada Cedrilor.

Acum î i amintea perfect drumul i îi ar ta plin de fericirepeisajul din jur. Intrând pe un drum care scurta i mai mult

196

traseul, Carol conducea acum de-a lungul Râului Cedrilor.Era o feerie a naturii, cu codri adânci, stânci abrupte, mun i ce

se conturau în zare i râuri repezi. Cum se înserase, Carol intrpe un drumeag de piatr m cinat i opri în cele din urm în fa aunei pitore ti cabane de munte, conceput ca o imens cl dire cucinci etaje. Dintr-un co înalt din piatr se ridicau lene inele defum. Deasupra treptelor ce duceau spre intrare st tea scrisHANUL SOMONILOR.

— Aici ai locuit i când ai venit cu Alvin? întreb Jason,iscodind cabana prin parbrizul ma inii.

La cap tul sc rilor se afla un portic uria din lemn de pin,cioplit rudimentar.

— Da. Aici am stat.Carol se întoarse s i ia po eta de pe bancheta din spate.Coborâr din ma in . Afar era un frig t ios, iar în atmosfer

domnea mirosul în ep tor de fum provenit din lemne de p dure.În dep rtare, Jason auzi susurul unui izvor.

— Râul se afl de partea cealalt a cabanei, spuse Carol urcândtreptele sc rii. Un pic mai sus e o cascad foarte simpatic . O s-ovezi i tu mâine.

Jason o urm , dar abia acum se întreb ce naiba c uta elacolo. C toria fusese un e ec total; locul lui era înapoi laBoston, al turi de pacien ii s i afla i într-o stare atât de critic . itotu i se afla acum în Mun ii Cascadelor, în compania unei fete pecare nu avea nici o justificare s continue s-o soarb din ochi.

Interiorul hanului era la fel de pitoresc ca i exteriorul. Holulprincipal era uria i se ridica pe în imea a dou niveluri.Întregul spa iu era dominat de un emineu de dimensiunigargantuelice. Pere ii erau îmbr ca i în creton i decora i cucapete de animale iar pe jos erau împr tiate mai multe piei deurs. În jurul focului se aflau mai mul i oameni care citeau, iar ofamilie juca o partid de scrabble. Câteva capete se întoarserdup Jason i Carol când ace tia se îndreptar spre biroul decazare.

— A i f cut vreo rezervare la noi? întreb b rbatul din spateletejghelei.

Jason crezu c respectivul are chef de glume. Cabana eraimens , situat în mijlocul unui inut pustiu, se aflau la începutul

197

lui noiembrie i, în plus, nu era nici sfâr it de s pt mân . Nu i-ar fi închipuit c cererea de locuri de cazare putea fi atât de mare.

— Nu am f cut rezervare, spuse Carol. Sunt cumva probleme?— S m uit un pic, spuse b rbatul, aplecându-se deasupra

registrului.— Câte camere ave i în acest hotel? îl întreb Jason, înc uluit.— Patruzeci i dou de camere i ase apartamente, spuse

recep ionerul, f s i ridice privirea.— Se ine cumva vreun congres al cizmarilor?

rbatul începu s râd .— În fiecare an în aceast perioad hotelul e plin. E sezonul

somonilor.Jason auzise câte ceva despre somonii din Pacific i despre

misterioasa lor întoarcere în apele curate în care î i depun icrele.Crezuse îns c acest fenomen are loc prim vara.

— Sunte i noroco i, spuse recep ionerul. Am g sit o camer ,dar va trebui s v muta i din ea mâine sear . Câte nop iinten iona i s r mâne i la noi?

Carol se uit la Jason. Acesta era cuprins de un val de furie –cum adic , o singur camer ?! Nu tia ce s r spund . Începu sse bâlbâie.

— Trei nop i, r spunse Carol.— E-n regul . i cum a i dori s pl ti i?Urm un moment de t cere.— Prin carte de credit, spuse Jason, ducându- i mâna dup

portvizitul din buzunar.Nu-i venea s cread c ceea ce i se întâmpla era adev rat.În timp ce-l urmau pe culoarul de la etajul doi pe b iatul care lera bagajele, Jason înc se mai întreba cum de acceptase s

ajung într-o astfel de situa ie. Spera ca în camer s existecar dou paturi. Cu toate c o admira sincer pe Carol, nu se

sim ea înc în stare de o aventur amoroas cu o dansatoareexotic care Dumnezeu tie ce îndeletniciri mai avea în afar deasta.

— De aici ave i un peisaj minunat, spuse b iatul care leadusese bagajele.

Jason intr , dar ochii s i se oprir mai întâi nu pe ferestre, cipe paturi. Respir u urat când observ paturi separate.

198

Dup plecarea b iatului, Jason se duse, în fine, la geam pentrua admira peisajul de-a dreptul spectaculos. Râul Cedrilor, care înacest loc se l rgea în ceea ce p rea a fi un mic lac, era împrejmuitde conifere înalte ce împr tiau în lumina slab a crepuscululuipete de purpuriu închis. Chiar sub ei se afla un gazon ce coboraîn pant pân la malul apei. În apa râului p trundeau adânc omul ime de pontoane, folosite pentru legarea a vreo dou zeci,treizeci de ambarca iuni cu rame. Pe ni te suporturi specialeaflate pe uscat puteau fi z rite mai multe canoe. La cap tul unuiponton erau legate patru b rci de cauciuc dotate cu motoareexterioare. Dup pozi ia acestor b rci, aflate cu partea posterioarspre aval i cu funiile de abordare întinse la maximum, Jasonîn elese c râul avea un curent puternic, în ciuda aspectului s uaparent lini tit.

— Ei, ce zici? întreb Carol, b tând din palme de bucurie. Nu-ia c e dr gu ?Tapetul de pe pere ii camerei avea un motiv floral. Podeaua era

din scânduri late de brad, acoperite cu pre uri. Pe paturi se aflauplapume cu imprimeuri care le f ceau s arate ca ni te cuverturi

tuite.— E minunat, spuse Jason.

i arunc o privire i în baie, sperând c va g si halate.— Se pare c tu e ti conduc torul expedi iei. Ce urmeaz

acum?— Mergem imediat la mas . Sunt moart de foame. Din câte-mi

aduc aminte, restaurantul este deschis doar pân la apte. Lumease culc devreme aici.

Restaurantul avea un perete semicircular din sticl , care d deaspre râu. În mijlocul acestui perete se afla o u dubl , prin carese putea ajunge pe o teras spa ioas . Jason b nui c , vara, masaera servit acolo. Coborând treptele terasei puteai ajunge pegazon. Pe pontoane fusese aprins lumina care se reflecta acumpe luciul apei.

Aproape jum tate din cele dou zeci de mese erau ocupate.Majoritatea consumatorilor ajunseser deja la cafea. Lui Jason ise p ruse c toate discu iile se stinser în momentul apari iei înlocal a lui Carol.

— Nu tiu de ce am impresia c to i ochii sunt îndrepta i spre

199

noi, opti Jason.— Pentru c te fr mânt gândul c vei dormi în aceea i camer

cu o tân pe care abia ai cunoscut-o, îi opti la rândul ei Carol.Cred c i-e un pic team , ai un sentiment de vinov ie i e tinesigur de ceea ce se a teapt de la tine.

Falca lui Jason se l u or în jos. Încerca s p trund în ochiicalzi i umezi ai lui Carol pentru a în elege ce ascund ace tia. Î i

dea seama c ro ise în obraji. Cum naiba putea fi atât deperceptiv o fat care dansa pe jum tate goal ? Pân acum,Jason fusese întotdeauna mândru de capacitatea lui de a evaluacaracterul oamenilor; la urma urmei, era meseria lui. În calitatealui de medic, trebuia s simt foarte bine dinamica l untric apacientului s u. i atunci de ce avea impresia c era ceva ciudatcu aceast fat ?

Privind chipul împurpurat al lui Jason, Carol începu s râd .— De ce nu vrei s te relaxezi i s încerci s te sim i bine?

Calmeaz -te, doctore. N-am de gând s te mu c.— Bine. A a am s fac.Mâncar somon, oferit de buc ria localului în diverse

sortimente. Dup mai multe deliber ri, alegerea lor se opri asupraunei por ii de somon copt în aluat pe care, pentru a r mâne înnormele gastronomiei, îl udar cu un chardonnay de Washingtonsurprinz tor de bun, dup p rerea lui Jason. La un moment dat,Jason î i d du seama c râsese zgomotos. De mult vreme nu semai sim ise atât de liber. Tot în clipa aceea î i d duser seama c

seser singuri în restaurant.Mai târziu, stând în pat, cu ochii a inti i în tavanul întunecat,

Jason se sim i din nou confuz. Momentul culc rii fusese precedatde o adev rat comedie. Umblaser prin camer înveli i înprosoape de baie, d duser cu banul pentru a vedea cine intrprimul la baie, apoi cine s se dea jos din pat pentru a stingelumina. Jason nu- i mai amintea s fi fost vreodat atât deemo ionat de ideea unei prezen e femeie ti atât de aproape de el.Se r sucise mult vreme în pat. În bezna din înc pere, abiadistingea conturul lui Carol. Fata dormea pe o parte. Pe fundalulsonor al cascadei îndep rtate se putea distinge i respira ia eiritmic i lini tit . Nu mai era nici o îndoial c adormise. Jason oinvidia pentru lipsa ei de prejudec i i pentru somnul

200

imperturbabil. Ceea ce îl intriga nu era caracterul contradictoriual personalit ii lui Carol, ci mai degrab faptul c se sim ea atâtde bine în preajma ei. i asta datorit ei.

201

14

Din punctul de vedere al vremii, avur noroc i în continuare.Diminea a, când traser draperiile, râul îi orbi cu sclipirea amilioane de pietre pre ioase.În clipa în care terminar miculdejun, Carol anun c vor pleca într-o excursie.

Luându- i cu ei hrana rece asigurat de hotel în astfel desitua ii, pornir pe râu în sus, urmând o potec meticulosmarcat pe care o împ ir cu o sumedenie de p ri i animalemici. La circa un sfert de mil de caban d dur peste c derea deap de care pomenise Carol. Aceasta consta într-o succesiune depraguri stâncoase având fiecare cam un metru i jum tateîn ime. Jason i Carol se al turar unui num r mare de turi tiaduna i pe o platform din scânduri i urm rir mu i de uluire

derea în gol a uvoiului s lbatic. Chiar sub ei, un superb pe teavând mai bine de un metru lungime i pictat în toate culorilecurcubeului, str punse suprafa a învolburat a apei i, sfidândlegea gravita iei, f cu un salt uria peste primul prag stâncos alcascadei. La câteva secunde zvâcni din nou, dep ind cu mult celde-al doilea prag.

— Dumnezeule! exclam Jason. Î i amintea c citise undeva csomonii erau în stare s str bat râurile rapide împotrivacurentului, dar n-ar fi crezut c pot dep i în sens invers pân i

derile de ap ca aceasta. Jason i Carol r maser fascina i întimp ce al i somoni continuar s sar . Energia de care d deaudovad ace ti pe ti nu putea decât s -l uluiasc pe Jason. Uriaera for a dorin ei de procreare determinat genetic.

— Nu-mi vine s cred! spuse Jason, urm rind un uriaexemplar care înota împotriva curentului.

— i pe Alvin îl fascina acest fenomen, spuse Carol.De asta î i d dea seama i Jason, mai ales dac te gândeai la

interesul lui Hayes fa de hormonii dezvolt rii i ai cre terii.— Vino, spuse Carol, luându-l de mân . Trebuie s i mai ar t

ceva.i continuar drumul pe poteca de munte, care pe o distan

202

de patru sute de metri se îndep rt de marginea apei i-i purt înmijlocul p durii. Când poteca reveni pe marginea râului, acesta se

rgise formând înc un lac mai mic, asem tor cu cel din fa aHanului Somonilor. Era lat de patru sute de metri i lung de unkilometru i jum tate, iar pe suprafa a lui se vedeau o mul ime depescari.

O caban conceput ca o machet în miniatur a HanuluiSomonilor se cuib rea printre ni te brazi uria i. În fa a ei, spremalul apei, se afla un mic ponton de care st teau legate vreo ase

rci cu vâsle. Carol îl conduse pe Jason de-a lungul poteciipavate cu piatr cubic , apoi intrar în c su a de lemn.

Cabana inea de fapt tot de complexul Hanul Somonilor i eramenit s ofere toate facilit ile necesare unei partide de pescuit.Cum intrai, pe dreapta, d deai peste un ghi eu de sticl , înspatele c ruia domina silueta unui b rbos îmbr cat într-o c made lân , ro ie i cadrilat , bretele ro ii, pantaloni decolora i ibocanci petici i. Dup p rerea lui Jason avea în jur de aptezecide ani i i-ar fi stat de minune în postura de Mo Cr ciun într-unmagazin universal. În spatele b trânului se aflau etalate în ordineo mul ime de undi e. Carol îl prezent pe Jason b rbatului mai învârst , al c rui nume era Stooky Griffiths, spunându-i c lui Alvinîi f cuse mare pl cere s se vad cu Stooky în timp ce ea pescuia.

— Hei, spuse brusc Carol. Ce-ar fi s i încerci un pic mâna laun pescuit de somoni?

— Eu nu, r spunse Jason, pe care pescuitul i vân toarea nu-linteresaser niciodat .

— Eu cred c am s încerc. Hai, vino, nu fi la !— Ia-o înainte, o îndemn Jason. Eu m descurc i singur.— Bine.Fata se întoarse spre Stooky, care îi d du o undi i ni te

momeal , apoi încerc înc o dat s -l conving pe Jason smearg cu ea, dar acesta î i scutur capul.

— Aici a i pescuit când ai venit cu Alvin? întreb el, uitându-seprin fereastr la râul din fa a micu ei cabane.

— Nu, r spunse Carol, adunându- i sculele de pescuit. Alvinera la fel ca tine. Nu venea niciodat cu mine. Dar eu am prinsunul foarte mare. Chiar de acolo, de pe ponton.

— Alvin nu a pescuit niciodat ? întreb surprins Jason.

203

— Nu, îi r spunse Carol. El st tea doar i se uita la pe ti.— Eu în elesesem c lui Sebastion Frahn îi spusese c vrea s

mearg la pescuit.— Ce pot eu s spun? De îndat ce ajungeam aici, Alvin se

mul umea s hoin reasc prin jur i s admire peisajul. tii i tucum sunt oamenii de tiin .

Jason î i scutur capul, nemai tiind ce s în eleag .— M g se ti pe ponton, îl anun cu glas cristalin Carol. Dac

te r zgânde ti cumva, vino i tu. E foarte distractiv.Jason o urm ri cum alearg pe poteca de piatr cubic ,

întrebându-se de ce oare se interesase Alvin atât de mult delocurile de pescuit când el nu aruncase niciodat cu undi a înap .

În coliba de lemn intrar doi b rba i care se tocmir cu Stooky ia undi e, momeal i o barc . Jason ie i pe terasa din fa

unde se aflau mai multe fotolii-balansoar. Stooky pusese demâncare pentru p ri pe strea ina casei, iar acestea d deautârcoale. Jason le privi o vreme, apoi porni spre malul apei pentrua i se al tura lui Carol.

Apa era limpede i cristalin , iar pe fund se puteau vedea cuclaritate pietrele i frunzele c zute din copacii din jur. Deodat unpe te uria ni sclipind din pata întunecoas de smarald verde aadâncului i trecu ca o s geat pe sub ponton spre un loc umbrosi cu ap mai pu in adânc , aflat la vreo cincisprezece metri de

primul.Urm rindu-l cu privirea, Jason observ o tulburare a luciului

apei. Curios, porni spre locul acela înaintând pe rm. Ajunsaproape, z ri un alt somon uria z când pe o rân , mi cându- isl bit coada într-o ap de numai câ iva centimetri adâncime.Jason încerc s -l împing cu un b spre un loc mai adânc, darnu reu i. Era limpede c pe tele suferea de o boal . La o jum tatede metru mai încolo, observ un alt somon ce z cea nemi cat într-o ap de numai câteva degete i mai aproape de rm, un pe temort din care se înfrupta o pas re mare.

Jason se întoarse la aleea de piatr cubic . Stooky ie ise dinmicu a lui caban i se leg na acum în unul din fotoliile-balansoar, cu o pip între din i. Rezemându-se de parapet, Jasonîl întreb de pe tele mort, curios s afle dac existau probleme de

204

poluare.— Nu, spuse Stooky, tr gând mai multe fumuri din pipa roas .

Aici nu avem poluare. Pe tii pe care i-a i v zut tocmai au depusicrele i acum le-a venit vremea s moar .

— Da, a a e, spuse Jason, amintindu- i brusc de lecturile saledespre ciclul vie ii somonilor. Ace ti pe ti f ceau un efortsupranatural pentru a se întoarce în locurile de reproducere, darimediat ce- i depuneau icrele i le fecundau, mureau. Nimeni nuaflase precis cauza. Se lansase o teorie privind problema treceriide la apa s rat la apa dulce, dar nimeni nu avea certitudinea caceasta era explica ia fenomenului. Era unul din misterelenaturii.

Jason se uit spre Carol. Fata era ocupat cu lansarea undi eide pe ponton.

Întorcându-se din nou spre Stooky, îl întreb :— Î i aminte ti întâmpl tor s fi stat vreodat de vorb cu un

oarecare doctor Alvin Hayes?— Nu.— Era cam de aceea i în ime cu mine, continu Jason. Avearul lung i era cam palid la fa .— În meseria mea v d o mul ime de oameni.— Sunt convins, spuse Jason. Dar b rbatul de care î i vorbesc

eu a fost aici cu fata aceea.Întinse mâna în direc ia lui Carol. Avea convingerea c Stooky

nu v zuse la via a lui prea multe fete care s arate ca ea.— Cea de pe ponton?— Exact. Arat nemaipomenit de bine.Rotocoale mici de fum ie ir din gura lui Stooky. Ochiitrânului se îngustar .— Nu cumva tipul de care vorbe ti venea de la Boston?Jason încuviin printr-o mi care a capului.— Mi-l amintesc, spuse Stooky. Dar numai fa de doctor nu

avea!— Lucra în cercetare.— Poate c asta explic totul. Era un tip foarte ciudat. Mi-a dat

o sut de dolari ca s -i fac rost de dou zeci i cinci de capete desomon.

— Doar de capete?!

205

— Exact. Mi-a dat i num rul lui de telefon din Boston i mi-aspus s -l sun când sunt gata.

— i dup aceea a venit din nou încoace s i ia capetele?întreb Jason, amintindu- i c Hayes i Carol f cuser doudrumuri spre aceste locuri.

— Da. Mi-a zis s le cur bine i s le ambalez în ghea .— i de ce a durat a a de mult? Cu atâta pe te în jur, puteai

strânge dou zeci i cinci de capete într-o singur dup -amiaz .— Numai c el avea nevoie de un anumit fel de somon, spuse

Stooky. Trebuiau s fie pe ti care depuseser icrele de curând, iartia nu se ating de nici o momeal .Trebuie s -i prinzi cu n vodul. Tipii pe care îi vede i acolo dau

la p str v.— i-a cerut cumva o anume specie de somon?— Nu. Singura condi ie era ca pe tii respectivi s i fi depus

icrele.— i-a spus cumva la ce-i trebuiau acele capete?— Nu mi-a spus i nici eu n-am întrebat, spuse Stooky. Din

moment ce m pl tea, m-am gândit c asta e treaba lui.— i spui c i-a cerut doar capete de peste, altceva nimic?— Doar capete de pe te.Jason plec dezn jduit i dezorientat. Ideea potrivit c reia

Hayes ar fi b tut trei mii de mile doar pentru ni te capete de pe tei marijuana i se p rea absurd .

Carol îl z ri la marginea pontonului i-i f cu semn cu mâna sse apropie de ea.

— Trebuie s încerci i tu, Jason, spuse ea. Era s prind unsomon.

— Somonul nu mu aici, fu r spunsul lui Jason. A fostprobabil un p str v.

Carol lu o figur dezumflat .Jason îi studie conturul frumos al fe ei. Dac ipoteza lui ini ial

era corect , atunci capetele de somon puteau fi legate logic deîncerc rile lui Hayes de a crea un anticorp monoclonal. Dar cumar fi dus asta la men inerea frumuse ii lui Carol, a a cum îispusese el fetei? Nu avea nici o logic .

— Cred c nu conteaz dac a fost un p str v sau un somon,spuse Carol, apoi î i concentr din nou aten ia asupra undi ei

206

sale. Eu m distrez oricum.Un uliu ce se rotea mai de mult pe deasupra capetelor lor

plonj brusc în apa mic i încerc s apuce cu ghearele saleputernice un somon muribund, dar pe tele era prea mare ipas rea se ridic din nou spre cer. R mas cu ochii pe pe te,Jason v zu cum acesta înceteaz s se mai zvârcoleasc i moare.

— Am prins unul! strig Carol în timp ce varga undi ei i searcuise la maximum.

Emo ia prinderii pe telui reu i s limpezeasc mintea luiJason. El o ajut pe Carol s aduc la mal un p str v m ricel, unpe te frumos cu ochi negri i sclipiri de o el. Lui Jason i se f cumil de el. Dup ce-i scoase cârligul din buza inferioar , oconvinse pe Carol s -l arunce în ap . Pe tele disp ru ca o

geat .Pentru masa de prânz o luar pe malul râului pân ajunser la

un promontoriu stâncos. În timpul mesei nu le fu dat s admirenumai panorama râului, dar i culmile acoperite de z pad aleMun ilor Cascadelor. Priveli tea î i lua respira ia. Abia spre searpornir spre Hanul Somonilor. În dreptul cabanei v zur un altpe te uria aflat în ghearele mor ii. Se afla culcat pe o parte i eravizibil datorit pântecului alb i str lucitor.

— Cât de trist e, spuse Carol, apucându-l de bra . De ce oaretrebuie s moar ?

Jason nu avea nici un r spuns. Îi venise în minte fostul cli eu„astea sunt legile naturii”, dar nu spuse nimic. Pentru câtevamomente r maser s urm reasc cum asupra somonului uriase n pustir o mul ime de pe ti mai mici care începur s

nânce din carnea înc vie.Dezgustat , Carol îl trase pe Jason de bra . Î i v zur mai

departe de drum. Pentru a schimba subiectul, Carol începu svorbeasc despre o alt pl cere pe care hotelul ar trebui s-o ofereclien ilor s i: navigarea pe plute din lemn. Jason îns n-o maiauzea. Imaginea de groaz a micilor pe ti de prad ce se hr neaudin somonul muribund îi declan ase germenul unei idei. Deodat ,ca i cum ar fi avut o revela ie, în elese în ce consta descoperirealui Hayes. Nu era un lucru paradoxal, era de-a dreptul îngrozitor.

Culoarea de pe chipul lui Jason disp ru. Se opri din mers.— Ce s-a-ntâmplat? îl întreb Carol.

207

Jason înghi i în sec. Ochii s i priveau f int i f sclipeasc .

— Ce s-a întâmplat, Jason?— Va trebui s ne întoarcem imediat la Boston, spuse cu

gravitate în glas, apoi porni cu un pas mai gr bit, aproapetr gând-o dup el pe Carol.

— Ce tot spui acolo? protest ea.El nu-i d du nici un r spuns.— Jason. Ce se întâmpl cu tine?Carol îl f cu în fine s se opreasc .— Iart -m , spuse el ca ie it din trans . Brusc mi-a venit o idee

despre posibila descoperire a lui Hayes. Trebuie s ne întoarcem.— i vrei s-o facem chiar în seara asta?— Chiar acum.— Stai o clip . În seara asta nu mai avem nici un avion spre

Boston. Aici suntem cu trei ore în urm . Putem s mai r mânemun pic i s plec m diminea la prima or , dac insi ti.

Jason nu d du nici un r spuns.— S r mânem cel pu in la cin , ad ug iritat Carol.Jason se l calmat de insisten ele fetei. La uima uimelor, cine

tie? S-ar putea s m fi în elat, gândi el. Carol cerea o explica ie,dar Jason îi spuse c oricum n-ar fi în eles nimic.

— Frumos din partea ta s m subestimezi.— Îmi pare r u. Am s i spun totul când voi fi convins c sunt

sigur.Dup ce- i f cu du ul i se îmbr , Jason î i d du seama c

fata avusese dreptate. Dac ar fi plecat spre Seattle, ar fi ajuns laaeroport abia la miezul nop ii, ora Bostonului. Pân în zori nu arfi avut nici o curs .

Coborând la restaurant, fur condu i la o mas situat chiar înfa a u ilor ce duceau spre verand . Jason o l pe Carol s se

eze cu fa a la u i, spunând c merita s se bucure de priveli te.Dup ce li se aduse meniul, î i ceru scuze pentru c fusese atâtde ursuz i recunoscu c fata avusese perfect dreptate când îlsf tuise s nu plece imediat.

— Sunt impresionat c recuno ti a a ceva, spuse Carol.Pentru varietate, comandar p str v în loc de somon i un

chardonnay de Napa Valley în locul vinului din podgoriile locale.

208

Afar , bezna pusese treptat st pânire i, în scurt timp, luminilede pe pontoane se aprinser .

Jason nu reu ise deloc s se concentreze asupra mânc rii.Începuse s i dea seama c , în m sura în care teoria sa seadeverea, Hayes fusese asasinat, iar Helene nu fusese doarvictima unui act întâmpl tor de violen . Dac Hayes avusesedreptate i cineva îi folosea accidentala i însp imânt toareadescoperire, rezultatul putea deveni mult mai grav decât acela alunei epidemii.

În timp ce Jason î i muncea mintea cu astfel de întreb ri, Carolse str duise s poarte cu el o conversa ie, dar dându- i seama cinterlocutorul ei era dus departe, se aplec spre el i-l prinse debra .

— Nici nu te-ai atins de mâncare, spuse ea.Jason se uit absent la mâna care îl apucase de bra , la farfuria

din fa a lui i apoi la Carol.— M preocup un gând. Iart -m .— Nu-i nimic. Dac nu i-e foame, poate c-ar trebui s mergem ne interes m de avioanele care pleac diminea la Boston.— Putem a tepta pân termini i tu de mâncat, spuse Jason.Carol î i arunc erve elul pe mas .— Am mâncat mai mult decât suficient, mul umesc. Jason se

uit dup osp tarul lor. Privirea lui str tu întreaga înc pere,apoi se fix asupra unui b rbat care tocmai intrase în sala demese i se oprise la pupitrul efului de sal . Respectivul m turaîncet cu privirea întreaga sal , mas cu mas . Purta un costumalbastru închis i o c ma alb deschis la gât. Chiar i de ladistan a la care se afla, Jason observase imensul lan de aur careîi atârna la gât. Acesta sclipea orbitor în lumina care venea dinplafonul s lii.

Jason îl privi cu aten ie pe b rbat. I se p rea cunoscut, dar nu-i d dea seama unde-l mai v zuse. Avea tr turi de hispanic, cu

rul negru i ten foarte ars de soare. Avea înf area unuiprosper om de afaceri. Brusc, Jason î i aminti de unde îlcunoa te. Îi v zuse chipul în îngrozitoarea noapte a mor ii luiHayes. B rbatul acesta fusese afar din restaurant i tot el seaflase în afara camerei de gard a spitalului din Massachusetts.

Chiar în clipa aceea, tipul d du cu ochii de Jason, care fu

209

brusc str tut de un fior pe ira spin rii. Se pare c b rbatul îlrecunoscuse pe Jason pentru c imediat porni spre el, cu mânadreapt cufundat , ca din întâmplare, în buzunarul sacoului. Seapropia de ei, acoperind foarte repede distan a. Venindu-i înminte uciderea Helenei Brennquivist, Jason intr în panic .Intui ia îi spunea ce avea s se întâmple, dar el nu mai putea sfac nici o mi care. Se uita în continuare la Carol. Ai fi vrut sstrige i s -i spun s fug , dar nu putea. Era paralizat. Privindcu col ul ochiului, îl z ri pe b rbat apropiindu-se de masa vecin .

— Jason? rosti Carol, înclinându- i capul într-o parte.rbatul ajunsese la numai câ iva pa i de ei. Jason îl v zu

sco ându- i mâna din buzunar i observ str lucirea metaluluiacoperit apoi de cealalt mân . Vederea armei, îi d du în fine luiJason imboldul de a ac iona. Într-un impuls energic, trase cuputere fa a de mas , aruncând pe jos toate farfuriile, paharele iargint ria. Carol s ri în picioare sco ând un ip t.

Jason se n pusti asupra b rbatului, punându-i fa a de maspe cap i împingându-l peste o mas învecinat pe care acesta otransform într-o puzderie de cioburi de por elan i sticl . Cei dela mas ipar i încercar s fug de acolo, dar mul i dintre ei seîmpleticir în încurc tura de scaune întoarse cu picioarele în sus.

În dezordinea creat , Jason o apuc pe Carol de mân i otrase dup el spre verand . Reu ind s dep easc starea deteam care îl paralizase la început, Jason devenise acum untorent de energie. tia cine era omul de afaceri cu înf arehispanic : criminalul despre care Hayes pretindea c se afl peurmele sale. Jason nu se mai îndoia c urm toarele victimeurmau s fie Carol i el însu i.

O târî dup el pe Carol pe primele trepte, inten ionând socoleasc hotelul i s ajung la parcare. Î i d du îns seama cnu va reu i. Aveau mai multe anse cu una din b rcile legate deponton.

— Jason! ip Carol când b rbatul schimb direc ia i începu o trag dup el spre gazon. Ce s-a-ntâmplat cu tine?Jason auzi cum în spatele lor u ile restaurantului fuseser

izbite la perete i- i d du seama c erau urm ri i.Când ajunser pe ponton, Carol încerc s se opreasc .— Hai o dat , fir-ar s fie! strig Jason scrâ nind din din i.

210

Uitându-se înapoi spre han, v zu silueta unui b rbat carestr tu în grab veranda, apoi se n pusti pe trepte în jos.

Carol încerc s i elibereze mâna, dar Jason o strânse i maitare i o împinse înainte.

— Tipul sta vrea s ne omoare, strig el.pustindu-se înainte, alergar pân în cap tul pontonului,

s bage în seam b rcile cu rame. Jason îi strig lui Carol s -l ajute s dezlege trei din b rcile de cauciuc i s le împing înmijlocul curentului. În clipa în care urm ritorul lor ajunse laponton, cele trei b rci pluteau deja pe râu în jos. Jason o ajut peCarol s se suie în cea de-a patra barc , dup care se arunc i eli împinse cu piciorul în ponton pentru ca ambarca iunea s se

desprind cât mai repede. Începur s pluteasc i ei pe râu înjos, la început lin, apoi câ tigând vitez . Jason o oblig pe Carol

se întind la podea, apoi o acoperi cu propriul lui trup.Un pocnet abia perceptibil fu imediat urmat de o bufnitur

surd , undeva în barc . Aproape simultan, din locul acela se auzicum iese aer. Jason scoase un geam t. Tipul tr gea în ei cu unpistol cu amortizor de sunet. Un alt pocnet surd fu urmat desunetul sonor al glon ului care rico ase din motorul exterior, iarglon ul urm tor se auzi plesc ind în ap .

Spre u urarea sa, Jason î i d du seama c barca fuseseconceput compartimentat. Chiar dac un glon ar fi provocatdezumflarea unui compartiment, ea nu s-ar fi scufundat. Câtevagloan e mai c zur foarte aproape, apoi Jason auzi cum un obiectde lemn se izbe te de ponton. Î i ridic cu grij capul i privi într-acolo. B rbatul scosese una din canoe din suportul ei i o lansasela ap .

Jason fu din nou înghe at de fric . Urm ritorul putea vâsli multmai rapid decât plutea liber barca lor de cauciuc. Singura lorans era s porneasc motorul, un tip vechi care se punea în

func iune prin tragerea unui nur. Jason împinse maneta înpozi ia „pornit” i trase de nur. Motorul nu d du nici cel mai micsemn de via .

Urm ritorul se urcase deja în canoe i vâslea acum în direc ialor. Jason trase din nou de nur: nimic. Carol î i s lt capul ispuse agitat :

— Se apropie de noi.

211

În urm toarele cincisprezece secunde, Jason trase cu disperarede mai multe ori nurul motorului. În tot acest timp v zusesilueta canoei care înainta încet spre ei. Verific înc o dat dacmaneta era pe pozi ia „pornit”, apoi mai încerc o dat , dar fnici un succes. Privirea i se opri asupra rezervorului de benzin ,pe care îl spera plin. Capacul negru al rezervorului i se p ru unpic cam lejer, a a c începu s îl strâng . Chiar lâng capac seafla un buton. Jason intui c acesta se folose te pentru a m ripresiunea în rezervor. Îl ap de vreo ase ori, observând c defiecare dat trebuia s fac un efort din ce în ce mai mare.Ridicându- i din nou privirea spre râu, v zu canoea care ajunseseaproape în dreptul lor.

Apucând din nou nurul starterului, Jason trase cu toatputerea. Motorul se trezi la via cu un huruit. Apoi se întinse dinnou spre manet i o comut pe pozi ia „invers”, întrucâtambarca iunea plutea în aval cu spatele înainte. Ap cu putereaccelera ia i se arunc pe fundul b rcii, intuind-o sub el peCarol. A a cum se a teptase urmar alte câteva gloan e trase,dou din ele atingând barca de cauciuc. În momentul în careJason se încumet s priveasc din nou în urm , constat cdistan a dintre ei i urm ritor se m rise considerabil. În bezna dinjur, canoea abia se mai z rea.

— Stai culcat , îi porunci el lui Carol, în timp ce încerca sevalueze avariile b rcii.

O por iune a laturii drepte a prorei era dezumflat , ca i o partedin rama pun ii. În rest, barca era intact . Întorcându-se lamotorul exterior, Jason sl bi accelera ia, puse motorul în pozi ia„înainte”, apoi orient fusul cârmei în direc ia curentului apei,dirijând ambarca iunea spre mijlocul râului. Ultimul lucru pe carei l-ar fi dorit acum ar fi fost s se izbeasc de vreo stânc .

— E-n regul , o anun pe Carol. Acum po i s te ridici.Carol se ridic prudent de pe fundul b rcii i- i trecu degetele

prin p r.— Nu-mi vine s cred! strig ea, încercând s acopere huruitul

motorului. Ce naiba facem acum?— Vom naviga în continuare în josul râului pân vom z ri ni te

lumini. În zona asta trebuie s fie o mul ime de case.În timp ce- i continuau drumul, Jason se întreba dac ar fi

212

bine s opreasc la un alt ponton. La urma urmei, urm ritorul lors-ar fi putut urca în ma in i ar fi putut conduce de-a lungulrâului. Poate voi g si o lumin pe malul cel lalt, reflect el.

Judecând dup siluetele copacilor care str juiau segmentulrgit al râului, Jason putu s i dea seama de viteza cu care

înaintau i care nu o dep ea pe cea a unui mers gr bit. Avu, deasemenea, sentimentul c râul începuse s se îngusteze treptat,mai ales c se sim ea o cre tere a vitezei. Navigau de o jum tatede or i înc nu d duser de nici o lumin . Nu aveau în fadecât p durea întunecat ce înconjura un cer f lun , darpres rat de stele.

— Nu v d nimic, ip Carol.— E-n regul , o lini ti Jason.Dup înc un sfert de or de navigare, copacii de pe mal se

apropiar brusc, semn c segmentul l rgit al râului se apropia, larândul s u, de sfâr it. V zând copacii de la aceast distan ,Jason î i d du seama c apreciase eronat viteza de înaintare;ace tia se derulau prin fa a ochilor s i mult mai rapid decât i-arfi închipuit. Aplecându-se în spate, opri accelera ia. Micul motorscoase un scâncet dureros. Imediat ce zgomotul lui se stinse detot, Jason auzi un zgomot i mai prevestitor de rele. Era bubuitulca de tunet al unei c deri învolburate de ap .

— O, Doamne, rosti ca pentru sine Jason, amintindu- i decascada situat în amonte de Hanul Somonilor.

Împinse lateral motorul exterior i întoarse barca în loc. Apoiacceler la maximum. Spre surprinderea i consternarea lui,aceast manevr încetini dar nu opri de tot plutirea în voiaputernicului curent. Imediat Jason încerc s orienteze barcaspre mal. Ambarca iunea începu s se deplaseze încet lateral.Apoi se dezl ui un adev rat infern. Râul intra într-un defileuîngust i stâncos în care era atras inevitabil i ambarca iuneacelor doi. De-a lungul marginii de sus a b rcii de cauciuc eraprins din loc în loc cu capse de siguran o frânghie groas .Jason se apuc cu putere de ambele p i, acoperind cu bra elesale întinse întreaga l ime a b rcii. Îi strig lui Carol sprocedeze la fel. Fata nu-l auzi din cauza urletului asurzitor alapei, dar dup ce-l v zu, încerc s -l imite. Din nefericire, ea nureu i s apuce frânghia din ambele p i. Se prinse de una din

213

laturi i- i în epeni un picior sub unul din scaunele de lemn alercii. În clipa aceea intrar în primul vârtej i barca fu aruncat

în aer ca un dop de plut . Un imens uvoi de ap îi biciui pesteochi, apoi inund ambarca iunea. Jason fu înecat de jetulputernic. Bezna din jur i apa care-i intrase în ochi îl aduseser înimposibilitatea de a mai vedea ceva. Sim i trupul lui Carol lipit deal lui i încerc s -l ancoreze cu picioarele. Urm o izbitur surdi barca se r suci în direc ia invers acelor de ceasornic. În ciudaocurilor violente, Jason avea tot timpul în fa a ochilor imaginea

cascadei, dându- i seama c dintr-o clip în alta se puteaupr bu i în abisul uciga .

Cuprin i de groaz , Jason i Carol se ag ar cu disperare defrânghiile din interior. Trupurile lor erau aruncate rapid de la uncap t la altul i dintr-o latur în alta a b rcii aflat în întregime ladiscre ia curentului apei. Dintr-o clip în alta puteau fi arunca ipeste bord. Apa acoperise în întregime i cabina. Era rece caghea a.

Dup un interval de timp ce li se p ruse o eternitate în iad, râulse mai potoli. Barca intrase în continuare în vârtejuri ame itoarei se balansase amenin tor, dar nu mai primise ocurile violente

care o aruncaser de câteva ori în aer. Jason arunc o privire înafar . Distingeau cu u urin stâncile de pe ambele maluri aleapei. În elegea c primejdia nu trecuse înc . Cu un puternic talazcare îi ridic pe nea teptate în v zduh, violenta lupt pe via ipe moarte reîncepu. Jason sim i c degetele încep s -l doar ;contrac iile musculare neîntrerupte i frigul î i f ceau efectul.Apuc frânghia cu toat puterea, încercând în acela i timp s oancoreze cât mai strâns cu picioarele pe Carol. Durerea din mâinidevenise atât de acut încât, la un moment dat, se temu c vaceda.

Apoi, la fel de brusc cum începuse, co marul se sfâr i. De i semai învârtea înc în jurul propriei axe, barca intr în cele dinurm într-o por iune a râului în care apa era mai domoal .Tunetul torentelor învolburate se auzea acum mai slab. Malurilerâului se deschiser din nou, oferind o imagine clar a ceruluiînstelat. În barc intrase un strat de vreo dou zeci de centimetride ap rece ca ghea a, dar Jason observ c motorul exteriorpuf ia în continuare tacticos de parc nimic nu s-ar fi întâmplat.

214

Cu mâinile tremurând, Jason îndrept barca i opri rotirea eiame itoare. Degetele sale pip ir un buton aflat în interiorulcadrului pupei. Se încumet s ri te i ap pe el; apa din barcse retrase încet.

Jason nu- i dezlipi ochii de pe siluetele copacilor de pe mal. Înfa , râul se înclina abrupt spre stânga. Dup ce d dur i acestcot, v zur în fine lumini. Jason cârmi spre rm.

Pe m sur ce se apropiau de mal, se puteau vedea cl diri bineiluminate, pontoane i mai multe b rci de cauciuc ca cea în carese aflau. De i se mai temea înc de uciga ul care ar fi pututajunge pân aici cu ma ina, Jason tia în acela i timp c singuralor ans era de a ajunge pe uscat. Trase barca la cel de-al doileaponton i opri motorul.

— Dar tii c te pricepi s distrezi o fat ? spuse Carol cu din iicl nindu-i în gur de frig.

— Îmi pare bine c nu i-ai pierdut înc sim ul umorului, spuseJason.

— S nu crezi c o s mi-l mai men in prea mult vreme. Avrea s tiu i eu ce naiba se întâmpl aici.

Jason se ridic în epenit, inându-se de ponton. O ajut peCarol s se dea jos, coborî i el, apoi leg frânghia de un tachet.Din una dintre cl diri r suna o melodie de muzica country.

— Trebuie s fie un bar, spuse Jason, luând-o pe fat de mân .Trebuie s ne usc m i s ne înc lzim un pic, pân nu facem opneumonie.

O lu înainte pe aleea de pietri , dar în loc s intre în local, seduse în parcare i începu s studieze vehiculele aflate acolo.

— Ia stai, spuse Carol plin de nervi. Ce mai ai de gând sfacem acum?

— C utam o ma in cu chei, îi r spunse Jason. Avem nevoie deo ma in .

— Nu pot s cred a a ceva! izbucni din nou Carol. Parcspuneai c trebuie s ne înc lzim. Nu tiu ce ai de gând s faci,dar eu am s intru în restaurantul sta.

s mai a tepte vreun r spuns, fata porni cu pa i hot râ ispre intrare.

Jason o ajunse din urm i o apuc de bra .— M tem c tipul care a tras dup noi se va întoarce.

215

— Atunci vom da telefon la poli ie, spuse Carol.Se eliber din strânsoarea lui Jason i intr în restaurant.Hispanicul nu se afla în local, a a c , punând în aplicare

propunerea lui Carol, sunar la poli ie i aflar c aceasta seîntâmpla s fie reprezentat chiar de c tre eriful din localitate.Patronul restaurantului refuz s cread c cei doi navigaserprin Cascada Diavolului în puterea nop ii.

— Nimeni nu s-a mai încumetat s-o fac pân acum, spuse el.Le procur dou halate ce apar inuser buc tarului ef, dou

perechi de pantaloni în carouri negre i albe, mult prea maripentru ei, precum i un sac de plastic în care s i pun haineleude. Tot el insistase s dea pe gât câte un grog fiert cu rom care,în cele din urm , puse cap t tremur turilor.

— Jason, trebuie s -mi spui ce se întâmpl , îi spuse Carol întimp ce a teptau venirea erifului.

Se a ezaser la o mas în fa a tonomatului Wurlitzer din caresunau lag re ale anilor ’50.— Nici eu nu sunt sigur, îi r spunse Jason. tiu doar c tipul

care a tras în noi se afla în afara restaurantului în care a muritAlvin. Dup p rerea mea Alvin a fost victima propriei saledescoperiri, dar dac nu ar fi murit în noaptea aceea, acela i

rbat l-ar fi ucis oricum. Deci Alvin avea dreptate când spunea cineva îi dore te moartea.— Nu mi se pare prea verosimil, spuse Carol încercând s i

îndrepte p rul care i se uscase în inele încurcate.— tiu. Majoritatea conspira iilor nu par verosimile.— i cum r mâne cu descoperirea lui Hayes?— Nu tiu nimic sigur, dar dac teoria mea este corect ,

aceasta este prea însp imânt toare pentru a putea fi contemplat .Acesta este i motivul pentru care am vrut s ne întoarcem câtmai repede la Boston.

Chiar în clipa aceea u a se deschise i în local î i f cu apari iaMarvin Arnold, eriful din localitate. Era un munte de om,îmbr cat într-o uniform maronie foarte ifonat i care etala maimulte catarame i curelu e decât v zuse Jason în toat via a sa.

i mai impresionant la el era un Magnum .357 care-i atârna laoldul stâng. O astfel de arm i-ar fi dorit i Jason la Hanul

Somonilor.

216

Marvin aflase deja de incidentul de la Hanul Somonilor i sedusese personal acolo pentru a verifica starea lucrurilor. Nu i serelatase îns despre nici un b rbat înarmat i nimeni nu auzisenici m car un foc de arm . Povestindu-i cum au stat lucrurile înrealitate, Jason î i d du seama c Marvin îl privea cu multscepticism. Singurul lucru care îl surprinse i îl impresionasetotu i pe erif a fost vestea c Jason i Carol au coborât CascadaDiavolului în plin noapte.

— Multora nu le va veni s cread , spuse el, cl tinându- iadmirativ capul masiv.

Marvin îi conduse cu ma ina lui pân la Hanul Somonilor,unde, spre surprinderea sa, Jason afl c i se imput stric ciunilede care era f cut responsabil pentru incidentul din restaurant.Nimeni nu v zuse nici o arm . i, lucru i mai surprinz tor,nimeni nu- i amintea s fi remarcat vreun tip cu ten m sliniu,îmbr cat într-un costum bleumarin. În cele din urm , direc iuneahotelului hot rî s renun e la plângere, l sând acoperireapagubelor pe seama celor de la asigur ri. Situa ia fiind acumclarificat , Marvin î i duse mâna la p rie i se preg ti s plece.

— Cum r mâne cu protec ia noastr ? îl întreb Jason.— Protec ie fa de cine? Nu vi se pare de-a dreptul jenant c

nimeni nu poate s confirme povestea voastr ? Asculta i-m cuaten ie! Eu cred c a i f cut destule necazuri în seara asta. Vsf tuiesc s urca i la camera voastr i s trage i un pui de somnca lumea.

— Dar avem nevoie de protec ie, insist Jason, inten ionând spar autoritar. Ce ne facem dac uciga ul revine?

— Ascult , amice. Eu nu pot s r mân toat noaptea ca s tein pe tine de mân . Sunt singur pe tur i trebuie s stau cu

ochii pe toat zona asta. Încuia i-v în camer i încerca i sdormi i un pic.

Adresând un ultim salut directorului hotelului, Marvin ie i cumi ri greoaie pe u a principal .

La rândul s u, directorul îi adres lui Jason un zâmbetbinevoitor, apoi disp ru în biroul s u.

— A a ceva nu poate fi adev rat, spuse Jason cu un amestec deteam i iritare. Nu pot s cred c nimeni nu l-a remarcat pe tipulcu tr turi hispanice.

217

Intr în cabina în care era instalat telefonul public i c ut încarte o agen ie de detectivi particulari. G si numerele de telefonale mai multor astfel de agen ii din Seattle, dar când încerc s lecontacteze îi r spunse de fiecare dat robotul. Î i l numele inum rul de telefon de la hotel, dar nu avea nici o speran c va ficontactat de cineva în timpul nop ii.

Ie ind din cabina telefonic , o anun pe Carol c vor plecaimediat. Fata îl urm pe sc ri.

— E ora nou i jum tate seara, protest ea dup ce intrar încamer .

— Nu-mi pas . Plec m de aici cât se poate de repede. Strânge- ilucrurile.

— i eu nu am chiar nimic de spus în treaba asta?— Nu. A fost ideea ta s r mânem aici în seara asta i s

chem m poli ia local care ne-a fost de atâta folos. Acum e rândulmeu. Plec m de aici.

Timp de un minut, Carol r mase în mijlocul înc perii uitându-se la Jason care î i f cea bagajele, apoi hot rî c poate aveadreptate i el. Zece minute mai târziu, dup ce s-au schimbat înhainele lor i-au dus bagajele jos i au achitat cazarea.

— Va trebui s v încasez i pentru noaptea aceasta, îi informrbatul din spatele recep iei.Jason nu se mai osteni s se opun . În schimb, îl rug pe

recep ioner s le aduc ma ina la u a de la intrare. Îi întinse ohârtie de cinci dolari, iar func ionarul se ar foarte amabil s -iserveasc .

Odat ajuns în ma in , Jason se a tepta s fie mai pu in agitati s se simt mai pu in vulnerabil. Nu se întâmpl îns a a. Abia

dup ce demar din parcarea hotelului i începu s coboare pedrumul de munte cufundat în bezna adânc î i d du brusc seamacât de izola i erau. Un sfert de or mai târziu, în oglindaretrovizoare îi ap rur farurile unei ma ini. La început încerc snu le bage în seam , dar apoi îi deveni cât se poate de clar cma ina din spate se apropia vertiginos, în ciuda faptului c elaccelera din ce în ce mai mult. Groaza de care fusese cuprins cucâteva ore în urm puse din nou st pânire pe el. Palmele începur

-i transpire.— Ne urm re te cineva, spuse el.

218

Carol se r suci pe fotoliul din fa i privi în urm . Dup cedur o curb , luminile din spate nu se mai v zur , dar

reap rur imediat ce se angajar din nou pe o por iune de drumdrept. Acum erau i mai aproape. Carol privea înainte.

— i-am spus eu c trebuia s r mânem.— Acum nu mai are nici un rost! îi r spunse sarcastic Jason.Ap acceleratorul pân la podea. Dep iser deja o sut de

kilometri pe or pe oseaua pres rat , cu viraje periculoase.Jason strânse i mai tare volanul în mâini, apoi î i ridic privireaspre oglinda retrovizoare. Ma ina care îi urm rea era foarteaproape. Farurile sale p reau ochii unui monstru. Încerc s segândeasc la ceva, dar nu-i mai r mânea decât s conduc mairepede decât cel din urm . În fa a lor ap ru o nou curb . Jason

suci volanul. Carol r mase cu gura deschis într-un strig tsurd. Se apropiau inevitabil de pr pastie. Jason ap frâna ima ina derap mai întâi într-o parte, apoi în cealalt . Carol seapuc de mânerul torpedoului pentru a nu fi aruncat din fotoliu.Jason sim i c centura de siguran i se întinde la maximum.

Luptându-se cu ma ina, Jason reu i s o men in pe osea.Urm ritorul redusese îns considerabil distan a. Acum se aflachiar în spatele lui, iar farurile sale umpleau ma ina lui Jason deo lumin ireal . Cuprins de panic , Jason ap accelera ia pânla podea, sco ând vehiculul din balansul lateral. Acum seîndreptau cu toat viteza spre o mic colin . Ma ina din spate nuse dezlipea de ei, urm rindu-i a a cum un câine de vân toare seine dup urma c prioarei.

Apoi, spre consternarea amândurora, ma ina lor fu n dit deo lumin ro ie intermitent . Într-o clip î i d dur seama caceast lumin provenea de pe acoperi ul ma inii din spate. Dupce Jason î i d du seama despre ce era vorba, încetini f s idezlipeasc ochii de pe oglinda retrovizoare. În aceea i m surîncetini i ma ina din spate. Ceva mai în fa , în dreptul uneiramifica ii, Jason trase pe dreapta i opri. La r cina p rului i seadunaser broboane de sudoare. Mâinile îi tremurau înc dup cestrânseser cu atâta disperare volanul. În spate, oprise i cealaltma in , iar girofarul ei împr tia lumina ro ie pe copacii de pemarginea drumului. În oglinda retrovizoare, Jason v zu portieradeschizându-se i pe Marvin Arnold ie ind. Siguran a

219

Magnumului s u nu era pus .— Ei, fir-a s fiu! spuse el, proiectând lumina lanternei sale pe

fa a încurcat a lui Jason. E chiar micul amorez.Jason îl repezi furios:— De ce dracu’ nu ai dat drumul la girofar de la început?— Am vrut s prind un ofer care are boala vitezei, îi r spunse

cu lehamite Marvin. Nu tiam c m aflu chiar pe urmelenebunului meu preferat.

Dup ce le f cu moral f prea mult tragere de inim i ledu un talon de amend pentru conducere care pune în pericol

buna desf urare a traficului, îi l s i continue drumul.Jason era prea furios pentru a mai scoate vreun cuvânt.Parcurser în t cere drumul pân la autostrad , apoi îi spuse luiCarol:

— Cred c ar fi mai bine s mergem cu ma ina pân laPortland. Dumnezeu tie ce ne mai a teapt pe aeroportul dinSeattle.

— N-am nimic împotriv , spuse Carol, prea istovit pentru a semai opune.

Oprir s doarm vreo dou ore într-un motel de lâng Portlandi la r ritul zorilor plecar la aeroport unde se îmbarcar pe o

curs de Chicago. De la Chicago luar un avion pân la Boston,unde aterizar la pu in vreme dup ora cinci i jum tate, înseara zilei de sâmb .

În taxiul care oprise în fa a apartamentului lui Carol, Jasonizbucni brusc în râs.

— Nici nu tiu cum a putea vreodat s -mi cer scuze pentrunecazurile în care te-am b gat.

Carol î i lu saco a de um r.— M rog, cel pu in n-a fost plictisitor. Ascult , Jason, nu

vreau s i par sarcastic i nici cic litoare, dar spune-mi i miece se întâmpl .

— Am s i spun de îndat ce voi fi sigur. Î i promit. Serios. Terog, îns , s -mi faci o pl cere. În noaptea asta nu ie i din cas . Ssper m c nu a aflat nimeni c ne-am întors, dar dac vor afla seva dezl ui tot iadul pe p mânt.

— Nu am de gând s ies nic ieri, doctore, suspin Carol. Mi-aajuns ce-am p timit zilele astea.

220

15

Jason nici nu mai trecu pe acas . De îndat ce Carol se f cunev zut în cl direa sa, îi spuse taximetristului s -l duc în loculîn care î i l sase ma ina i de acolo plec direct la GHP. Ajuns laspital, trecu imediat în aripa pentru pacien ii ambulatorii. Era oraapte seara i imensa sal de a teptare era pustie. Jason intr

direct în biroul s u, î i d du jos sacoul i se a ez în fa aterminalului de computer. GHP cheltuise o groaz pe sistemul decomputere i se mândrea cu acest lucru. Fiecare sta ie avea accesla banca central de date în care se aflau informa ii despre to ipacien ii. De i fi ele individuale r mâneau una din principalelesurse de informa ii despre pacien i, o mare parte a materialului seputea ob ine i din memoria computerului. Un avantaj alsofisticatei ma in rii îl constituia posibilitatea acesteia de a treceprin toat baza de informa ii a GHP, de a afi a grafic datele peecran i de a analiza aceste date în orice mod o dorea utilizatorul.

La început, Jason apel din memoria calculatorului datelereferitoare la curbele curente ale supravie uirii. Graficul trasat decomputer avea forma unor povârni uri abrupte, începând deundeva de sus, apoi devenind mai domoale pân când sepr bu eau de tot. Graficul reprezenta rata de supravie uire abeneficiarilor serviciilor GHP în func ie de vârsta acestora. A acum era de a teptat, cei afla i spre limita vârstei mai înaintateprezentau cea mai sc zut rat a supravie uirii. Cu toate acestea,de i în ultimii cinci ani vârsta medie a pacien ilor GHP crescusegradat, curbele de supravie uire r mâneau practic nemodificate.

În continuare, Jason îi comand computerului s -i listezegraficele lunare ale ultimului semestru. Temerile lui seconfirmar : rata mortalit ii crescuse la pacien ii afla i în jurulvârstei de aizeci de ani i aceasta mai ales în ultimele trei luni.

Un zgomot brusc îl f cu s sar de pe scaun, dar uitându-se pehol s afle ce se întâmplase, nu v zu decât femeia de serviciu.

suflând u urat, Jason se întoarse la monitorul computeruluidin biroul s u. Ar fi vrut s poat separa datele referitoare la

221

pacien ii c rora li se f cuse controlul periodic, dar nu tia cum s-ofac . A a c trebui s se mul umeasc cu nemiloasele rate alemortalit ii. Aceste grafice prezentau procentele cazurilor de decesîn func ie de vârsta pacien ilor. De data aceasta curba avea otraiectorie invers . Pornea de la baz , apoi, pe m sur ce vârsta

cea s creasc procentul deceselor, urca vertiginos. Dup aceea,Jason ceru computerului s -i listeze un set de astfel de graficesuprapuse pe cele anterioare, lun dup lun . Rezultatul eraocant, mai ales pentru perioada ultimelor dou luni. Curbele

deceselor începeau s creasc abrupt începând cu vârsta decincizeci de ani.

Jason mai r mase înc o jum tate de or în fa a terminalului,încercând s g seasc comanda necesar pentru separareacadrelor de conducere care i-au f cut controalele periodice înspital. Dac ar fi reu it, se a tepta s descopere o rat rapid amortalit ii la persoane de cincizeci de ani i peste care erausupuse unor factori mari de risc cum ar fi tabagismul, consumulexcesiv de alcool, regimul alimentar nera ional i sedentarismul.Nu reu i îns s ob in accesul la aceste date. Calculatorul nufusese programat pentru extragerea unor astfel de date. Jason arfi trebuit s ia fiecare nume pe rând i s ob in el însu i datelenecesare dup multe eforturi, dar nu ar fi avut oricum timppentru a a ceva. În plus, amenin toarele curbe ale rateimortalit ii erau suficiente pentru a-i între ine suspiciunea. Acumtia c nu se în elase. Dar mai exista o modalitate de a dovedi

acest lucru. F nici o tragere de inim , ie i din birou i seîntoarse la ma ina lui.

Ie ind de pe Riverway, Jason se îndrept spre Roslindale. Pesur ce se apropia, devenea i mai agitat. Nu- i putea da

seama cu ce va fi confruntat, dar b nuia c nu va fi deloc pl cut.Destina ia lui era Hartford School, institu ia pentru copiiretarda i, patronat de GHP. Dac Alvin Hayes avusese dreptateîn leg tur cu boala sa, nu era exclus s fi spus adev rul i cândse referise la copilul întârziat mintal.

Hartford School era situat în spatele vestitului parcdendrologic Arnold, un loc idilic cu coline elegante acoperite de

duri, cu paji ti i pres rat cu ochiuri de ap . Jason p trunse înparcarea pustie i opri ma ina la numai zece metri de poarta de la

222

intrare. Frumoasa cl dire în stil colonial, avea un aspect aparentnetulburat care contrazicea tragediile familiale pe care lead postea. Retardarea sever constituia un subiect dificil deabordat chiar i pentru speciali tii din domeniu. Jason î i amintiperfect c în urma unor vizite precedente examinase câ iva copii.Din punct de vedere fizic, mul i dintre ei aveau o fizionomie fcusur, ceea ce f cea i mai tulbur tor rezultatul ob inut la testulde inteligen .

Cum u a de la intrare era încuiat , Jason ap pe butonulsoneriei i a tept . Îi deschise un paznic supraponderal, într-ouniform albastr soioas .

— Pot s v ajut cu ceva? întreb el, dând cât se poate de clarde în eles c nu avea nici un chef de a a ceva.

— Sunt doctor, spuse Jason, încercând s for eze intrarea, darpaznicul se a ezase ferm în calea lui.

— Îmi pare r u, domnule doctor, dar dup ora ase vizitele suntinterzise.

— Pe mine nu m pute i considera vizitator, spuse Jason.Scoase portvizitul i-i întinse paznicului legitima ia eliberat de

GHP.Paznicul nici nu se uit la ea.— Dup ora ase vizitele sunt interzise, repet el, apoi ad ug :

nici o excep ie.— Dar eu… interveni Jason, oprindu-se la jum tatea frazei.

zând expresia de pe chipul celui din fa , î i d du seama cnu mai avea ce discuta cu el.

— Da i un telefon mâine diminea , domnule, mai spusepaznicul trântindu-i u a în nas.

Jason se întoarse în dreptul treptelor i privi înc o dat lacl direa cu cinci etaje. Era construit din c mid , iar ferestreleerau înconjurate cu rame de granit. Nu avea de gând s se deaatât de u or b tut. B nuind c paznicul se mai afla înc cu ochiipe el, Jason se întoarse la ma in i porni spre osea. La vreosut de metri, trase pe dreapta. Ie i din ma in i, cu oarecaredificultate, î i croi drumul spre coal prin parcul dendrologic.

du ocol cl dirii, f s ias niciodat din umbr . Pe toatelaturile, în afar de cea frontal , se aflau sc ri de incendiu careduceau pân pe acoperi . Din nefericire, ca i acas la Carol, nici

223

una din aceste sc ri nu porneau de la nivelul solului, iar Jasonnu g si nici un obiect de care s se foloseasc pentru a ajunge laprima treapt .

În dreapta cl dirii descoperi câteva trepte care coborau spre o încuiat . Pip ind în întuneric, sim i c u a are în mijloc un

geam. Urc sc rile i, dup o vreme, g si ceea ce c uta: o piatrde m rimea unei mingi de base-ball. inându- i respira ia, Jasonse întoarse la u i sparse geamul. În noaptea lini tit , zgomotulfusese suficient de mare pentru a trezi i mor ii din groap . Jasonalerg spre cop ceii din apropiere i se ascunse, urm rind ce seîntâmpl . Dup un sfert de ceas în care nu- i f cuse apari ianimeni, se încumet s ias i se întoarse la u . Cu mult

gare de seam , c ut pe din untru încuietoarea u ii. Nu sedeclan nici o alarm .

Pentru urm toarea jum tate de or Jason înaint cu greuprintr-un subsol care, dup toate probabilit ile, era folosit dreptdepozit. G si in cele din urm o scar i se gândi dac ar fi bine

ias cu ea afar pentru a se urca pe una din sc rile deincendiu. Renun la idee i începu s caute cu frenezie o lumin .Mâinile sale d dur în cele din urm de un comutator.

Se g sea în atelierul de între inere, o înc pere plin de ma inide t iat iarba, de lope i i alte scule de genul acesta. Lângcomutatorul de lumin se afla o u . Jason o cr u or. Dincolose afla centrala cazanelor, o înc pere mult mai mare decât primai luminat foarte slab.

Mi cându-se rapid, Jason travers cea de-a doua înc pere, apoiurc o scar metalic foarte abrupt . Deschise u a de la cap tulsc rii i- i d du imediat seama c ajunsese în holul de la intrare.Din vizitele anterioare tia c scara ce ducea spre rezervelecopiilor se afla undeva în dreapta. La stânga era un oficiu unde ofemeie de vârst mijlocie, îmbr cat într-o uniform alb preamare pentru ea, citea aplecat asupra unei mese. Aruncându- iprivirea c tre u a de la intrare, Jason putu z ri picioarelepaznicului întinse pe un scaun. Fa a nu i se vedea.

Str duindu-se s nu fac nici un zgomot, Jason se strecur pea pivni ei, apoi o închise cu tot atâta grij în urma sa. Pentru o

clip se afl în raza vizual a femeii, dar aceasta nu- i ridic ochiidin cartea ei. Continuând s se mi te foarte u or, el str tu în

224

lini te holul i p trunse în casa sc rilor. În momentul în care ie icomplet din raza vizual a femeii i a paznicului, r sufl u urat.Urcând câte dou trepte pe vârfuri, se îndrept spre etajul altreilea unde tia c se afl rezervele copiilor între patru idoisprezece ani.

De i încerca s fac cât mai pu in zgomot, pa ii s i pe treptelede marmur aveau un ecou care tulbura lini tea cavernoas acl dirii. Deasupra lui se afla un luminator care în momentul acelaar ta ca un colier de onix negru pe tavan.

Ajuns la etajul al treilea, Jason deschise cu grij u a de la casasc rilor. Î i amintea c în cap tul unui lung coridor trebuia s seafle un oficiu cu pere i de sticl , apar inând infirmierelor iobserv c , în ciuda faptului c holul era întunecat, din oficiulrespectiv ie ea lumin . Un îngrijitor era, ca i femeia de la parter,ocupat cu cititul unei c i.

Scrutând holul în diagonal , Jason z ri u a care ducea spresalon. Aceasta era prev zut cu un geam central protejat de oplas de sârm . Dup ce mai arunc o ultim privire în direc iaîngrijitorului, Jason porni pe vârfurile picioarelor i p trunse înînc perea întunecat . Fu imediat izbit de un miros de mucegai.Dup ce a tept o vreme pentru a se convinge c îngrijitorul nu-ldescoperise, începu s caute o lumin . Pentru a- i confirmasuspiciunile trebuia s aprind lumina, chiar dac aceasta ar fiatras descoperirea lui.

Înc perea posomorât se umplu brusc de lumina nemiloas atuburilor fluorescente. Salonul avea o lungime de vreocincisprezece metri. Pe o latur i pe alta se aflau dou iruri depaturi metalice i joase desp ite între ele printr-un culoarîngust. Existau i ferestre, dar acestea erau prea sus, aproape detavan. În cap tul salonului se aflau mai multe toalete faian ate,un furtun r sucit în form de colac, pentru cur enie, precum i o

care ducea spre scara de incendiu. Jason str tu culoaruldintre irurile de paturi, citind numele scrise pe pl cu ele aflate lacapul fiec rui pacient: Harrison, Lyons, Gessner… Copiii,deranja i de lumin , începur s se ridice in capul oaselor,privindu-i pe intrus cu ochi mari i goi.

Jason se opri cuprins de un îngrozitor sentiment de repulsiecare se transforma în groaz . Era mai r u decât î i imaginase.

225

Încetul cu încetul, privirea sa trecu de la unul din jalnicelechipuri la altul. În locul înf rii unor copii, ace tia ar tau cani te centenari senili în miniatur , cu ochi rotunzi ca ni te

rgele, cu pielea uscat i zbârcit i cu p r c runt i r rit,dând la iveal pete goale de scalp. Jason d du i de numele luiHayes. Ca i ceilal i, copilul ar ta îmb trânit prematur. Aveagenele r rite, iar pleoapele de jos îi atârnau neputincioase. Dinlocul în care ar fi trebuit s se afle pupilele, se vedea reflexia ca desticl mat a unor cataracte avansate. Dincolo de perceperealuminii, copilul era orb.

Unii dintre copii se d duser jos din paturi, balansându-seîntr-un echilibru precar pe ni te picioare lipsite de vlag . Apoi,spre teroarea lui Jason, începur s se îndrepte spre el. Unuldintre ei începu s pronun e slab cuvintele „v rog”, repetându-lela nesfâr it cu un glas strident i pi ig iat. În curând i seal turar i al ii, formând un cor îngrozitor i ireal.

Jason se retrase, temându-se s nu fie atins. i fiul lui Hayesse d du jos din pat i începu s se îndrepte spre el, bra ele saleosoase b tând aerul cu mi ri circulare dezordonate.

Retr gându-se din calea cetei de copii, Jason atinse u asalonului cu spatele. Urm ritorii s i începur s -l trag de haine.Îngrozit i dezgustat, Jason deschise u a salonului i se retrasepe hol. Dup ce o închise în urma sa, copiii începur s istriveasc chipurile ca de mumii de geamul din mijloc,continuând s rosteasc cu glas încet: „v rog”.

— Hei, tu! auzi în spatele s u un glas r gu it.Întorcându- i capul, Jason îl v zu pe îngrijitorul care ie ise din

oficiul s u i- i rotea prin aer cartea deschis , uluit de ceea ce îiera dat s vad .

— Ce se-ntâmpl aici? strig b rbatul.Jason str tu în fug coridorul care ducea spre casa sc rilor,

dar nu apuc s coboare decât câteva trepte, c auzi de undevade jos un alt glas:

— Tu e ti, Kevin? Ce s-a întâmplat?Aruncându- i privirea pe deasupra grilajului, Jason îl z ri pe

paznicul de la intrare care ajunsese deja la palierul etajului întâi.— Fir-ar s fie! exclam paznicul, apoi se n pusti cu bastonul

în mân pe sc ri în sus.

226

Jason schimb direc ia i reveni la etajul al treilea. Când trecuîn fug pe coridor i intr din nou în salon, îngrijitorul înc maist tea în cadrul u ii, paralizat de uimire. Unii dintre copiistr teau înc perea f nici un el, al ii se pr bu iser înapoipe paturile lor. Jason le f cu semne agitate s -l urmeze, a a încâtîn momentul în care paznicul i îngrijitorul î i f cur apari ia,ace tia fur imediat înconjura i de o ceat de b ie i.

Cei doi încercar s i croiasc drum prin mul ime, dar copiiise prinser de ei, murmurând în continuare lugubrul imonotonul cor de „v rog”.

Ajungând în dreptul u ii de evacuare aflate în cel lalt cap t alînc perii, Jason ap pe mânerul acesteia care, din motive desiguran , fusese instalat la vreo doi metri de la podea. La început

a nu se deschise. Era limpede c nu mai fusese folosit demul i ani. Jason observ c se blocase dup prima vopsire.Opintindu-se cu um rul în ea, reu i în cele din urm s odeschid . Ie ind din nou în bezna nop ii, împinse mai mul i copiiînapoi în salon, apoi închise din nou u a masiv .

s mai piard nici o clip , se c pe scara de incendiui începu s coboare cât putu de repede. Acum nu mai era nevoie evite zgomotele. Ajunsese la primul etaj când deasupra lui se

deschise o u . Din nou auzi strig tele stridente ale copiilor. Apoisim i vibra ia unor ghete grele pe scara de incendiu.

Sco ând un bulon metalic, f cu ca scara s coboare i s scoato bufnitur în bu it în momentul în care izbi asfaltul dinparcarea de dedesubt. Înainte de aceasta, Jason reu ise s urcepe ea. U orul decalaj îi permise paznicului aflat pe urmele luiJason s recupereze distan a care îi desp ea. Cu toate acestea,odat ajuns pe gazon, obi nuin a de a alerga a lui Jason î i spusecuvântul. El îl l mult în urm pe paznic i avu suficient timppentru a ajunge la ma in , pentru a porni motorul i a demara învitez . În oglinda retrovizoare abia îl mai putea z ri pe urm ritorul

u, care ajunsese la marginea drumului i-l amenin a cupumnul în lumina unui felinar. Jason î i st pânea cu greudezgustul i furia fa de cele v zute. Plec direct la sediul poli ieidin Boston i- i l nep tor ma ina într-o zon din fa a cl diriiîn care parcarea era interzis .

— Doresc s vorbesc imediat cu detectivul Curran, îi spuse

227

ofi erului de serviciu, apoi î i prezent actele de identitate.Poli istul î i privi netulburat ceasul, apoi sun la sec ia de

criminalistic . Vorbi pre de un minut, apoi acoperi receptorul cumâna.

— Nu vre i s vorbi i i cu altcineva?— Nu. Eu îl vreau pe Curran. i imediat, v rog.Poli istul mai vorbi câteva minute la telefon, apoi închise.— Detectivul Curran nu se afl la serviciu, domnule.— Sunt convins c va accepta s stea de vorb cu mine, chiar

dac a ie it din serviciu.— Nu asta e problema, îi r spunse poli istul. Detectivul Curran

este ocupat cu cercetarea unui caz de dubl omucidere în Revere.Trebuie s sune cam într-o or . Dac dori i, pute i s -l a tepta isau s -i l sa i num rul dumneavoastr de telefon. Proceda i cumdori i, domnule.

Jason reflect timp de un minut. Nu dormise mai deloc toatnoaptea, iar ideea unui du , a unor haine curate i a unei mesecumsecade îl atr gea în mod deosebit. În plus, in momentul încare se va vedea cu Curran va fi ocupat o bun bucat de vreme.

ofi erului de serviciu num rul s u de telefon de acas irug s fie sunat de Curran de îndat ce va fi posibil.

***Zborul companiei United de la Seattle avusese o întârziere

considerabil , motiv pentru care Juan Diaz era foarte prost dispusîn momentul ateriz rii la Logan. Nu mai e uase atât de penibilîntr-o misiune ce-i fusese încredin at de la ac iunea din NewYork în care î i confundase victima. Se aflase la numai câtevasecunde de momentul lichid rii doctorului i a târfei de la clubulde noapte când Jason, un amator în domeniu, îl fraierise. Juannu avea nici o scuz , a a cum îi spusese i leg turii salesuperioare. tia c era de datoria lui s i r scumpere gre eala iabia a tepta s-o fac . Cum coborî din avion, se duse s dea untelefon. La cap tul cel lalt i se r spunse dup primele douapeluri.

***În tot timpul în care str tu scurta distan dintre sediul

poli iei i Pia a Louisburg, Jason încercase s i tearg dinmemorie oribila scen a copiilor îmb trâni i prematur de la coala

228

Hartford. Nici nu mai vroia s se mai gândeasc la Hayes i ladescoperirea acestuia pân când nu se va afla în siguran înprezen a lui Curran. Ajuns în dreptul cl dirii sale, o ocoli de vreodou ori pentru a fi sigur c nimeni nu o supraveghea. În cele dinurm , convingându-se c paznicul de la coal nu re inuse dateledin actele lui de identitate i c deci nu avea nici o idee desprepersoana lui, Jason î i parc ma ina, î i urc bagajele înapartament i aprinse luminile. Spre u urarea sa, apartamentular ta neschimbat. Privind pe fereastr la scuarul din fa a cl dirii,constat c locul era la fel de lini tit ca de obicei. Tocmai dorea sintre sub du , când î i aminti c trebuia s mai vorbeasc cucineva în afar de detectiv. Form num rul de telefon al luiShirley, care îi r spunse abia dup cel de-al optulea apel. Pefundal, Jason auzi glasuri animate.

— Jason! exclam ea. Când te-ai întors din vacant ?— Azi-noapte.— S-a întâmplat ceva? întreb ea, percepând oboseala i

îngrijorarea din glasul lui.— Am dat de un mare necaz. Cred c am aflat nu numai în ce

const descoperirea lui Hayes, dar i utilizarea dezastruoas carei-a fost dat . i s tii c GHP este amestecat într-o m sur multmai mare decât i-ai putea închipui.

— Spune-mi despre ce e vorba.— Nu la telefon.— Atunci vino imediat aici. Am ni te invita i, dar scap repede

de ei.— Acum a tept un telefon de la Curran.— În eleg… înseamn c ai luat deja leg tura cu el.— E plecat s cerceteze un caz, dar m va suna în scurt timp.— Atunci n-ar fi mai bine s vin eu la tine? Ai b gat spaima în

mine cu povestea ta.— Fii bine venit în clubul însp imânta ilor, spuse Jason

sco ând un râs scurt i amar. Vino i tu aici. N-ar fi r u s fii i tude fa la discu ia cu Curran.

— Plec imediat spre tine.— O, ar mai fi ceva. Î i mai aminte ti cumva cine este directorul

medical în exerci iu de la coala Hartford?— Cred c doctorul Peterson, r spunse Shirley. Mâine pot s

229

interesez i s aflu sigur.— Peterson sta a fost i el implicat în studiile clinice ale lui

Hayes? întreb Jason, amintindu- i dintr-o dat c Petersonfusese doctorul care îi f cuse analizele lui Hayes.

— Cred c da. Are vreo importan ?— Nu sunt înc sigur, spuse Jason. Dar dac te hot ti s

vii, gr be te-te. Curran s-ar putea s sune dintr-un moment înaltul.

Jason puse receptorul în furc i fu din nou pe punctul de aintra sub dus, când î i d du seama c i Carol s-ar putea s fie înpericol. Lu din nou telefonul i form num rul ei.

— Vreau s m asigur c nu vei ie i din cas , îi spuse el înmomentul în care fata îi r spunse. Nu glumesc. S nu deschizinim nui u a i s nu ie i din cas .

— Dar ce s-a mai întâmplat?— Conspira ia Hayes e mai periculoas decât mi-am închipuit.— Pari nelini tit, Jason.În ciuda st rii sale de spirit, Jason zâmbi. Uneori Carol vorbea

ca un psihiatru.— Nu sunt nelini tit. Mi-e o fric de mor. Dar peste pu in

vreme voi fi chemat de cei de la poli ie.— O s m anun i i pe mine ce se întâmpl ? îl întreb Carol.— Î i promit.Jason închise telefonul i intr în fine în baie, unde d du

drumul la du .

230

16

La u sun cineva i Jason coborî în grab s deschid . Dedup por iunea de geam a u ii de la intrare îi zâmbea Shirley.

cu un pas înapoi pentru a o l sa s treac i-i admirîmbr mintea, ca de obicei impecabil . În noaptea aceastapusese pe ea o fust mini din piele neagr i o jachet lung dinpiele de c prioar de culoare ro ie.

— Curran a sunat? întreb ea în timp ce urcau sc rile.— Înc nu, îi r spunse Jason verificând înc o dat dac a

încuiat cum trebuie u a apartamentului.— Acum po i s -i dai drumul, spuse Shirley alunecând u or din

jacheta ei.Pe dedesubt purta o bluz fin din ca mir. Se a ez pe

marginea canapelei lui Jason, cu mâinile în poal i a tept .— Ceea ce am s i povestesc nu- i va face pl cere, începu

Jason, a ezându-se lâng ea.— Am încercat s m preg tesc suflete te. D -i drumul.— La început va trebui s i fac o scurt introducere. Dac nuti la curent cu cercet rile actuale din domeniul îmb trânirii,

ceea ce î i voi spune nu va avea nici o semnifica ie pentru tine. Înultimii câ iva ani, oameni de tiin ca Hayes i-au consacrat omul ime de timp încercând s încetineasc procesul deîmb trânire. Cea mai mare parte a muncii lor s-a desf urat pecelulele de cultur , de i unele din experien e s-au f cut pe oarecii pe cobai. Majoritatea experien elor au dus la concluzia c

îmb trânirea este un proces natural, ale c rui baze genetice suntreglate de factori neuroendocrini, imunitari i umorali.

— Deja nu mai în eleg nimic, recunoscu Shirley, ridicându- imâinile într-un gest ironic de cedare.

— În cazul sta, ce-ai zice s bem ceva? propuse Jason,ridicându-se în picioare.

— Ce-mi po i oferi?— O bere. Dar am i vin i t rie. Alege tu.— Cred c o bere ar fi grozav .

231

Jason se duse în buc rie, deschise u a frigiderului i lu deacolo dou sticle reci de bere Coor.

— Voi, doctorii sunte i cu to ii la fel, se plânse Shirley, sorbindo înghi itur . În limbajul pe care îl folosi i, totul pare atât decomplicat.

— În cazul acesta chiar este complicat, spuse Jason, a ezându-se la locul lui. Genetica molecular constituie disciplinafundamental a vie ii. Cercetarea în acest domeniu este deosebitde riscant , nu numai pentru c oamenii de tiin ar putea creaîn mod accidental o nou bacterie sau un virus ce pot ucide. Eaeste riscant chiar i atunci când se procedeaz corect, pentru cobiectul cercet rilor este via a îns i. Tragedia lui Hayes nu a fost

ecul s u; problema lui este c a reu it.— i ce anume a descoperit?— Am s i spun imediat, continu Jason, luând o înghi itur

mai mare i tergându- i apoi gura cu dosul palmei. D -mi voie spun problema i în alt fel. Cu to ii ajungem la pubertate cam înacela i timp i dac nu intervine vreo boal sau vreun accident,îmb trânim i murim cam în acela i interval de timp.

Shirley f cu semn din cap c a în eles.— Bun, spuse Jason, aplecându-se spre ea. Acest lucru se

întâmpl pentru c organismele noastre sunt programate genetic respecte un anumit program intern de func ionare. Pe m sur

ce înaint m în vârst , unele gene sunt activate în timp ce altelesunt inhibate. Acesta este fenomenul care l-a fascinat cel maimult pe Hayes. El a studiat modurile în care semnalele umoraleemise de creier controleaz cre terea i maturizarea sexual .Izolând proteinele umorale, una câte una, el a descoperit efectulacestora asupra esuturilor periferice. Hayes a sperat s afle ceanume provoac ini ierea procesului de divizare a celulelor saustoparea acestui proces.

— Atâta lucru pricep i eu, spuse Shirley. Este i unul dinmotivele pentru care l-am angajat la noi. Am sperat c va face odescoperire în domeniul combaterii cancerului.

— Acum va trebui s fac o scurt digresiune, continu Jason. Amai existat un cercet tor pe nume Denckla, care a f cut maimulte experien e pentru a descoperi modalitatea de a întârziaprocesul de îmb trânire. El a extras hipofizele mai multor cobai

232

i, dup înlocuirea hormonilor necesari, a constatat c animalelerespective aveau o durat mai mare de via .

Jason t cu i o privi încercând s vad dac femeia îl urm rea.— Trebuia s spun ceva? îl întreb ea.— Experien ele lui Denckla nu- i sugereaz nimic?— De ce nu-mi spui chiar tu?— Denckla a ajuns la concluzia c hipofiza secret nu numai

hormonii cre terii i pubert ii, dar i pe cel al îmb trânirii. El anumit acest hormon „hormonul mor ii”.

Shirley izbucni într-un râs nervos.— Sun foarte optimist.— Ei bine, p rerea mea este c în timp ce studia factorii de

cre tere, Hayes a dat i peste „hormonul mor ii” descoperit deDenckla. De aceea spunea c a f cut o descoperire paradoxal . Întimp ce c uta ni te stimulatori ai cre terii, a descoperit unhormon care cauzeaz îmb trânirea rapid i moartea.

— i ce se întâmpl dac acest hormon ar fi administrat cuiva?întreb Shirley.

— Dac administrarea s-ar face în condi ii de izolare, probabil nu s-ar întâmpla prea multe. Subiectul ar putea resim i unele

simptome ale îmb trânirii, dar hormonul ar fi probabilmetabolizat, iar efectele sale limitate. Numai c Hayes nu astudiat respectivul hormon în condi ii de izolare. El i-a dat seama

trebuie s existe un factor care favorizeaz hormonul mor ii, tota cum este declan at i secre ia hormonilor sexului i ai

cre terii. În felul acesta aten ia lui a fost imediat atras de ciclulvie ii la somoni, pe ti care la numai câteva ore de la procrearemor. Cred c a adunat mai multe capete de somon i din creierulacestor pe ti a izolat factorul declan ator al hormonului mor ii.Aceasta este dup p rerea mea activitatea pe cont propriu pe carea desf urat-o pentru Gene, Inc. Factorul de declan are odatizolat, el a pus-o pe Helene s -l produc în cantit i mari prinprocedeele ADN-ului recombinant, în laboratorul s u din cadrulGHP.

— i de ce ar fi vrut Hayes s produc a a ceva?— Cred c spera s ob in un anticorp monoclonal care s

împiedice secre ia hormonului mor ii i s stopeze astfel procesulde îmb trânire.

233

Brusc, Jason î i d du seama ce dorise s spun Hayes când sereferise la descoperirea lui ca la un mijloc de a men inefrumuse ea. Ea ar fi p strat chipurile frumoase, precum cel al luiCarol, ve nic tinere.

— Ce s-ar întâmpla dac factorii de declan are a hormonuluimor ii ar fi administra i unui subiect?

— Aceasta ar declan a gena mor ii, eliberând hormonul deîmb trânire la fel cum se întâmpl lucrurile i cu somonul i cuconsecin e aproape identice. Subiectul ar îmb trâni i ar muri întrei sau patru s pt mâni, f ca nimeni s tie de ce. i în clipaaceasta ajungem la cel mai îngrozitor moment al povestirii. Cred

cineva a pus mâna pe hormonul creat în mod artificial deHelene în laboratorul nostru i a început s -l administrezepacien ilor no tri. Indiferent cine ar fi, nu poate fi decât unnebun. Eu îns cred c a a au stat lucrurile. Hayes a descoperittic lo ia, probabil când a fost s i viziteze b iatul i atunci i s-aadministrat i lui factorul îmb trânirii. Chiar dac n-ar fi murit înnoaptea aceea, sunt convins c tot ar fi fost ucis în cele din urm ,spuse Jason cutremurându-se.

— Cum ai reu it s descoperi asta? opti Shirley.— Am mers pe firul cercet rilor lui Hayes. Când Helene a fost

asasinat , mi-am dat seama c Hayes spusese adev rul, atât înceea ce prive te descoperirea sa cât i inten ia cuiva de a-l lichida.

— Dar Helene a fost violat de un necunoscut care a p truns înapartamentul ei.

— A a este. Dar numai pentru a deruta poli ia în leg tur cumobilul crimei. Am sim it mereu c femeia aceea tia mult maimulte despre munca lui Hayes. Am fost sigur de asta în momentulîn care am aflat c era încurcat cu el.

— Dar cine ar dori s ne ucid pacien ii? întreb Shirleycuprins de disperare.

— Un sociopat. Un dement de genul celui care punea cianur înTylenol. În seara asta, la clinic , am cerut computerului s -miafi eze grafic curbele supravie uirii i ale deceselor. Rezultatul afost incredibil. Rata deceselor pacien ilor GHP trecu i de cincizecide ani i care sufereau de afec iuni cronice sau erau supu i unorfactori ridica i de risc a înregistrat o cre tere semnificativ .

Jason se opri brusc:

234

— Fir-ar s fie!— Ce s-a-ntâmplat? întreb Shirley, p rând agitat de parc

pericolul o pândea la primul col .— Am uitat ceva. Am listat graficele în func ie de lunile anului

i am uitat s cer situa iile pentru fiecare doctor în parte.— Crezi c în spatele acestei mâr vii se afl un doctor? întreb

Shirley, nevenindu-i s cread .— S-ar putea. Un doctor sau poate o asistent . Factorul

declan ator trebuie s fie o protein polipeptid , deci ar trebuiinjectat . Dac s-ar administra pe cale bucal , sucurile gastricear degrada-o.

— O, Doamne! exclam Shirley apucându- i capul între mâini.i eu care credeam c alea dinainte erau necazuri, ad ug ea,

apoi respir adânc i- i ridic privirea spre el. Crezi c nu existnici o ans s te fi în elat, Jason? Poate c e o gre eal acomputerului. Dumnezeu tie, sistemele de procesare a datelormai cad câteodat …

Jason îi puse o mân pe um r. Î i d dea seama c imperiulpentru care Shirley se luptase cu atâta înver unare se afla pepunctul de a se pr bu i.

— Nu m-am în elat, spuse el cu blânde e. În noaptea asta ammai f cut ceva. M-am dus s -l v d pe fiul lui Hayes la Hartford.

— i…?— Acolo se întâmpl lucruri de groaz . Nu e exclus ca tuturor

copiilor din salonul lui s li se fi administrat factorul dedeclan are. Se pare c acesta ac ioneaz mai lent asuprasubiec ilor care nu au intrat înc în pubertate i astfel b ie ii suntînc în via . Trebuie s existe un fel de competi ie hormonal cuhormonul cre terii. Arat îns cu to ii ca ni te b trâni de o sutde ani.

Shirley se cutremur .— Acesta e i motivul pentru care am vrut s tiu cine este

directorul medical în exerci iu.— i crezi c vinovatul este Peterson?— Ar trebui considerat suspectul principal.— Poate c ar trebui s mergem imediat la spital i s verific m

înc o dat informa iile furnizate de computer. Cu ocazia asta amputea cere i situa ia pe fiecare doctor.

235

Înainte ca Jason s poat r spunde, soneria de la intraresun strident, f cându-i pe amândoi s tresar . Jason s ri în

picioare, cu inima gata s -i explodeze în piept. Shirley v rspaharul de bere pe mas .

— Cine ar putea s fie?— Nu tiu.Jason îi spusese lui Carol s nu ias din cas , iar Curran ar fi

trebuit s dea mai întâi un telefon.— Ce ne facem? întreb disperat Shirley.— M duc jos s v d.— Crezi c e o idee bun ?— Ai vreuna mai bun ?Shirley scutur din cap.— Ai grij s nu deschizi u a.— Crezi c sunt nebun? O, am uitat s i mai spun ceva.

Cineva a încercat s m ucid .— Nu poate fi adev rat! Unde?— Într-un îndep rtat han de ar , la est de Seattle.Jason descuie u a apartamentului.— Poate c-ar fi mai bine s nu cobori, îi spuse precipitat

Shirley.— Trebuie s v d cine e.Jason se opri în capul sc rilor i privi spre u a de la intrare.

Prin unul din panourile de sticl se z rea o siluet .— Ai grij , îi spuse Shirley.Jason începu s coboare în lini te. Cu cât înainta, umbra

individului din hol devenea mai mare. Acesta se afla chiar în fa atabelului cu locatari i ap sa nervos butonul soneriei. Deodat seînvârti pe c lcâie, apoi î i turti chipul pe de geam. Pentru o clipfa a str inului i a lui Jason se aflar la numai câ iva centimetridep rtare. Nu puteai confunda chipul masiv i ochii mici iapropia i. Vizitatorul nocturn era chiar Bruno, culturistul. Jasonse întoarse pe loc i o zbughi pe sc ri în sus în timp ce în u

sunar b i zgomotoase.— Cine e?— Un gangster musculos pe care îl cunosc, îi spuse Jason,

încuind u a de dou ori i singura persoan care tia c plec laSeattle.

236

Ideea aceasta îi venise abia acum, îngrozindu-l. Alerg încamera lui de lucru i în receptorul telefonului.

— Fir-ar s fie! exclam el dup un minut. receptorul în furc , apoi încerc telefonul din dormitor.

Nici la acest aparat nu mai avea ton.— Telefoanele sunt moarte, îi spuse el cu neîncredere lui

Shirley, care în tot acest timp îl urm rise, observând panica cepusese st pânire pe el.

— i ce putem face acum?— Plec m. Nu am de gând s fiu prins în propriul meu

apartament.Scotocind în debaraua din hol, Jason g si în cele din urm

cheia de la poarta care separa cl direa de aleea îngust ce d deaîn strada West Cedar. Deschise fereastra de la dormitor, se cpe scara de incendiu i o ajut i pe Shirley. Unul dup altul,coborâr în gr dini a ai c rei mesteceni goli i de frunze ar tau cani te fantome albe în bezn . Odat ajun i pe alee, alergar sprepoart i Jason c ut cu disperare gaura cheii. Ie ir apoi înstrada îngust care era lini tit i pustie. Numai lumina slab a

mpilor cu gaz de pe Beacon Hill mai str pungea din când încând întunericul, în jur nu era nici o mi care.

— S mergem! spuse Jason, apoi o lu la fug pe West Cedarspre Charles.

— Eu mi-am l sat ma ina în pia a Louisburg, spuse gâfâindShirley, încercând s in pasul cu el.

— i a mea e tot acolo, dar e clar c nu ne mai putem întoarce.Am un prieten care îmi va împrumuta ma ina lui.

Pe strada Charles se aflau câ iva pietoni în fa a lui 7-Eleven.Jason se gândi s intre în magazin i s sune la poli ie, dar acum,dup ce ie ise din apartament, se sim ea mai în siguran . Înplus, înainte de a sta de vorb cu Curran, ar fi vrut s maiconsulte înc o dat computerul de la GHP.

Coborâr pe strada Chestnut, str juit de vechile cl dirifederale. Mai mul i cet eni ie iser s i plimbe câinii i asta îl

cea pe Jason s se simt mai sigur. Cu pu in înainte de a intrape strada Brimmer, Jason se opri la un garaj public unde îi d dupaznicului o hârtie de zece dolari i-i ceru acestuia s -i aducma ina care apar inea unui prieten. Din fericire, tipul îl

237

recunoscu pe Jason i scoase în scurt timp un BMW albastru.— Cred c ar fi mai bine s mergem la mine, spuse Shirley,

urcându-se pe locul din fa . Putem s -l sun m pe Curran deacolo i s -i spunem unde te afli.

— Mai întâi îns vreau s trecem pe la spital.Având parte de un drum aproape deloc aglomerat, ajunser la

clinic în mai pu in de zece minute.— M întorc într-un minut, spuse Jason dup ce opri ma ina

în dreptul intr rii. Vii i tu sau m a tep i aici?— Nu fi ridicol, spuse Shirley deschizând portiera din dreptul

ei. Vreau s v d cu ochii mei graficele alea.Fluturar permisele de acces pe sub nasul paznicului i luar

liftul, chit c nu urcau decât pân la etajul I. Cei de la serviciul deîntre inere l saser cl direa într-o stare impecabil : revistelefuseser stivuite în ordine pe etajere, co urile de gunoi fusesergolite, iar podelele fuseser lustruite cu cear . Jason se dusedirect în biroul s u, se a ez la masa de lucru i porni terminalulcomputerului.

— Eu am s -l sun pe Curran, spuse Shirley, ie ind sprecentrala secretarelor.

Jason îi f cu semn c o auzise. Era deja cufundat în datele depe ecranul monitorului. La început apel codurile numerice alemai multor doctori ai clinicii. Îl interesa îndeosebi Peterson. Cândob inu toate numerele d du comanda de grupare a pacien ilorGHP în func ie de doctori i apoi de trasare a curbelor deceselorpentru fiecare grup pentru ultimele dou luni, în careînregistraser cele mai multe muta ii dup listarea tuturorpacien ilor. Se a tepta ca Peterson s înregistreze fie o rat înalt ,fie una sc zut a deceselor, convins c un psihopat vaexperimenta tratamentul fie la un num r minim, fie la unul foartemare de pacien i ai s i.

Shirley se întorsese în birou i acum îl urm rea cum apeleaznoi date din memoria computerului.

— Prietenul t u Curran nu s-a întors înc , spuse ea. A sunat laserviciu i a anun at c va mai fi prins înc vreo dou ore cutreaba lui.

Jason îi f cu semn c o auzise. Acum era mai interesat decurbele trasate pe monitor. Avu nevoie de aproape zece minute

238

pentru a realiza toate graficele. Jason rupse banda continu dehârtie în mai multe buc i pe care le puse în ordine.

— Par a fi identice, spuse Shirley, aplecându-se peste um rullui.

— Aproximativ, admise Jason. Chiar i cea a lui Peterson. Nu-idovede te implicarea, dar nici pe noi nu ne ajut prea mult.

Jason r mase cu privirea fixat asupra computerului,încercând s se gândeasc la alte date care i-ar putea fifolositoare. Nu-i veni îns nici o idee.

— Pentru moment, asta-i tot ce mi-a putut trece prin cap. Deaici încolo de cazul acesta va trebui s se ocupe poli ia.

— Atunci hai s mergem, spuse Shirley. E ti extenuat.— A a este, recunoscu Jason, pentru care i ridicatul de pe

scaun constitui un efort.— Astea sunt graficele pe care le-ai tras pe imprimant mai

devreme? întreb Shirley, ar tând spre un teanc de hârtii aflatelâng terminal.

Jason încuviin .— Ce-ar fi s le lu m cu noi? A vrea s mi le explici i mie.Jason îndes colile într-un plic mare.— Am l sat num rul meu de telefon celor din biroul lui Curran,

spuse Shirley. Cred c este cel mai indicat loc în care putemtepta s ne sune. Ai apucat s m nânci ceva?— O mâncare înfior toare pe avion, dar mi se pare c-au trecut

zile întregi de atunci.— Mie mi-a mai r mas ceva pui rece.— Grozav!Ajun i la ma in , Jason o rug s conduc ea pentru a putea se mai relaxeze i s mai reflecteze la cele întâmplate.— Nici o problem , r spunse ea, luându-i cheile din mân .Jason se a ez pe fotoliul din dreapta i arunc plicul pe

bancheta din spate. Î i prinse centura de siguran , se l pespate i- i închise ochii. Începu s se gândeasc la modalit ile încare pacien ilor clinicii li s-a putut administra factorul dedeclan are. Din moment ce proteina respectiv nu putea fiadministrat pe cale bucal , Jason se întreba cum de reu isecriminalul s injecteze pacien ii programa i pentru controlulperiodic. Recoltarea sângelui se f cea în laboratoare speciale, dar

239

eprubetele vidate nu permiteau în nici un fel injectarea alteisubstan e. Cu totul altfel st teau lucrurile pentru pacien iiinterna i, c rora li se f ceau dese injec ii i perfuzii intravenoase.

Când Shirley trase ma ina în fa a casei sale, Jason nu reu ise ajung înc la nici o concluzie plauzibil . Când coborî din

ma in , Jason se cl tin i fu cât pe-aci s cad . Scurtul momentde repaus nu f cuse decât s -i amplifice oboseala. Se întoarse sia plicul de pe bancheta din spate.

— Simte-te ca la tine acas , îl îndemn Shirley, conducându-lîn living.

— Mai întâi s verific m dac n-a sunat Curran.— M uit eu imediat pe robot. Ce-ar fi s î i torni un pahar

pân preg tesc eu puiul?Prea obosit pentru a se mai putea împotrivi, Jason se duse

pân la bar, î i turn ni te Dewar peste câteva cuburi de ghea ,apoi se întoarse pe canapea. În a teptarea lui Shirley se gândi dinnou la posibilele c i de administrare ale factorului de declan are.Nu existau prea multe posibilit i. Dac nu a fost injectat, nu

mânea decât supozitorul rectal sau orice alt contact direct cu omembran mucoas . Multora dintre pacien ii care i-au f cutexamenul periodic le-a fost administrat i barium i Jason seîntreba dac nu cumva acesta era r spunsul.

În timp ce sorbea din scotch, î i f cu apari ia i Shirley, careaducea puiul rece i salata.

— Vrei s i preg tesc i ie ceva de b ut? se oferi Jason.Shirley a ez tava pe m su a joas .— De ce nu?Apoi ad ug :— Nu te ridica. Aduc eu totul.Jason o privi cum î i adaug o pic tur de vermut în paharul

cu votc i în clipa aceea îi veni în minte ideea pic turilor pentruochi. Tuturor pacien ilor care î i f ceau controlul periodic li seefectuau teste complexe de oftalmologie, incluzând administrareade pic turi care aveau rolul de a dilata pupilele. Dac cineva ar fidorit s introduc factorul declan ator al genei mor ii, mucoasaocular s-ar fi dovedit un mediu deosebit de propice, absorbindu-lperfect. Mai mult decât atât, cum factorul declan ator ar fi pututfi introdus în secret în medica ia regulat a afec iunilor

240

oftalmologice, rezulta c fatalele pic turi ar fi putut fiadministrate f premeditare de orice doctor sau tehniciannevinovat.

Jason sim ea c -i plesne te capul. G sirea unei explica iiplauzibile a cheii misterului f cu dintr-o dat posibil existen aunui masacru în mas pus la cale de un psihopat.

Shirley se întoarse de la bar, amestecând con inutul paharului.Pentru o clip , Jason se hot rî s nu o plictiseasc i pe ea cunoile sale revela ii.

— Ceva ve ti de la Curran? o întreb el în schimb.— Nimic pân acum, r spunse Shirley, aruncându-i o privire

ciudat .Pentru un moment, Jason crezu c femeia îi citise gândurile.— A avea s i pun o întrebare, spuse ea ov itoare.Factorul sta care declan eaz hormonul mor ii nu face cumva

parte i el dintr-un proces natural?— Ba da, îi r spunse Jason. Acesta este i motivul pentru care

patologia nu poate fi de prea mult folos. Toate victimele, inclusivHayes, au decedat în urma a ceea ce se nume te moarte natural .Factorul declan ator activeaz gena la pubertate i o men ine dince în ce mai activ dup acest moment.

— Adic îmb trânirea noastr începe o dat cu pubertatea? îlîntreb consternat Shirley.

— Asta este teoria actual , îi r spunse Jason. Bineîn eles cprocesul este gradat, accelerându-se în perioada mai târzie avie ii, pe m sur ce nivelul hormonului cre terii i al sexualit iidegenereaz . Factorul de declan are se pare c activeaz toategenele mor ii simultan, astfel încât la un adult insuficientînzestrat cu hormoni de cre tere care s le fac fa acestora, elprovoac o îmb trânire rapid , a a cum se întâmpl cu somonii.Dup p rerea mea, cred c e vorba de o perioad de vreo trei

pt mâni. Cel mai afectat pare a fi sistemul cardiovascular.Acesta cedeaz primul, provocând moartea. Dar poate fi i un altsistem organic.

— Dar spuneai c îmb trânirea este un proces natural, repetShirley.

— Îmb trânirea este o parte a vie ii, fu de acord Jason. Dinpunct de vedere evolu ionist, este la fel de important ca i

241

cre terea. Ai dreptate, este un proces natural, continu Jason,sco ând un râs cavernos. Hayes avea de bun seam dreptateatunci când descria descoperirea sa ca paradoxal . Dup toateeforturile sale de a încetini procesul de îmb trânire, el n-a f cutdecât s -l accelereze.

— Dac îmb trânirea i moartea au o valoare evolu ionist ,sus inu în continuare Shirley, atunci poate c au i o valoaresocial .

Jason o privi cu un sentiment crescând de îngrijorare. i-ar fidorit s nu fi fost atât de obosit. Creierul îi expedia semnale dealarm pe care el se sim ea prea epuizat pentru a le maidecodifica. Interpretându-i t cerea ca pe o încuviin are, Shirleycontinu .

— Am s -ncerc s i pun altfel problema. În general medicinase confrunt cu provocarea de a oferi îngrijiri competente lapre uri sc zute. Numai c datorit duratei de via din ce în cemai mari, spitalele sunt inundate de o popula ie vârstnic pe careo in în via la un pre enorm, aceasta secând nu numairesursele economice ale celor în cauz , dar i energia personaluluimedical. GHP, de exemplu, a început foarte bine pentru c mareamajoritate a pacien ilor aronda i erau tineri i s to i. Acum,dup dou zeci de ani, sunt cu to ii mai b trâni i necesit oîngrijire medical mult mai mare. Dac în unele situa iiîmb trânirea ar putea fi accelerat , ar putea fi mai bine atâtpentru pacien i, cât i pentru spitale. Cel mai important lucru,înt ri Shirley, este ca b trânii i infirmii s îmb trâneasc i smoar repede pentru a preveni o suferin prea mare cât iutilizarea prelungit a unei îngrijiri medicale costisitoare.

Pe m sur ce creierul inert al lui Jason începu s în eleagra ionamentul lui Shirley, acesta se sim ea i mai paralizat degroaz . De i ar fi vrut s strige în gura mare c ceea ce sus ineaea se numea crim legalizat , se trezi c r mâne în continuarenemi cat pe marginea canapelei, ca o pas re înghe at de spaimîn fa a unui arpe veninos.

— Jason, ai cumva idee cât cost men inerea în via a unorpacien i în ultimele luni petrecute de ace tia într-un spital?întreb Shirley, confundând din nou t cerea lui cu un gest deaprobare. Ai habar? Dac medicina nu ar cheltui atât de mult

242

pentru cei afla i pe moarte, ar putea face o mul ime de lucrurifolositoare pentru cei în via . Imagineaz i ce lucruri minunateam putea face pentru tineri, dac GHP nu ar geme de pacien i devârst mijlocie, sorti i a fi ve nic bolnavi datorit stilului lornecorespunz tor de via . i oare pacien ii care nu se îngrijescdeloc de starea s ii lor, cum ar fi fum torii înr i i be ivii,sau cei care se drogheaz , nu- i gr besc cu proprie tiinsfâr itul? E oare o gre eal dac le-am gr bi moartea pentru a numai fi o povar pentru restul oamenilor?

Gura lui Jason se deschise în fine într-o încercare de protest,dar nu g si cuvintele necesare pentru a o combate. Nu putu decât

dea din cap, nereu ind înc s cread ce-i fusese dat s aud .— Nu pot s cred c nu vei accepta realitatea c medicina nu

mai poate supravie ui sub povara zdrobitoare a problemelorcronice de s tate a unor oameni inap i fizic, acei pacien i carei-au b tut joc timp de treizeci sau patruzeci de ani de

organismele pe care li le-a d ruit Dumnezeu.— Acest lucru nu-l pot hot rî nici eu, nici tu, izbucni în fine

Jason.— Chiar dac procesul de îmb trânire este pur i simplu

accelerat de c tre o substan natural ?— Asta se nume te crim ! spuse ap sat Jason, cl tinându-se

pe picioare.Se ridic i Shirley, apoi se mi încet spre glasvandul care

separa înc perea de sufragerie.— Pofte te, domnule Diaz, spuse ea, deschizând larg cele doui. Eu am încercat s fac tot ce am putut.În clipa în care se întoarse i d du cu ochii de b rbatul pe care

îl v zuse ultima oar la Hanul Somonilor, lui Jason i se uscgura. Chipul brunet i frumos al lui Juan se însufle ise dener bdare. În mân avea un mic pistol de construc ie german ,cu un amortizor de sunet de m rimea unui trabuc.

Jason se retrase neîndemânatic cu spatele, pân când se ciocnide peretele opus al înc perii. Ochii s i alunecar de pe arm pechipul surprinz tor de frumos al uciga ului, apoi se oprir asupralui Shirley, care îl privea calm de parc s-ar fi aflat într-o edina consiliului administrativ.

— De data asta nu mai ai la dispozi ie o fa de mas , spuse

243

Diaz, iar rânjetul s u scoase la iveal ni te din i perfec i de vedetde cinema.

Se apropie i mai mult de Jason, punând eava pistolului s u lanumai zece centimetri de capul acestuia.

— Adio, spuse el cu un gest prietenesc.

244

17

— Domnule Diaz, spuse Shirley.— Da, r spunse Juan f s i ia ochii de la Jason.— S nu-l împu ti decât dac vei fi obligat s-o faci. E de

preferat s trat m cu el a a cum am f cut i cu doctorul Hayes.Mâine î i voi aduce documentele de la clinic .

Jason d du afar aerul din piept. Nu- i d duse seama c -n totacest timp î i inuse respira ia.

Zâmbetul de pe chipul lui Juan disp ru. N rile îi frem tar ; eradezam git i furios.

— Cred c ar fi mult mai indicat s -l ucid chiar acum,domni oar Montgomery.

— Nu-mi pas ce crezi tu. Eu sunt cea care pl te te. Acum s -lducem în pivni . i nu-mi crea greut i. tiu ce am de f cut.

Juan schimb pozi ia pistolului, astfel încât metalul rece atinsetâmpla lui Jason. Doctorul tia c b rbatul îi pândea cea maimic gre eal pentru a g si un motiv s apese pe tr gaci, deci

mase nemi cat, împietrit de groaz .— Haide odat ! strig Shirley din holul de la intrare.— Mi , spuse Juan, mutând pistolul de la tâmpla lui Jason.Jason mergea eap n, cu mâinile lipite de corp. Juan îl urma

foarte aproape, atingându-i din când în când spatele cu arma.Shirley deschise o u de sub scara care trecea pe deasupraii de la intrare. Jason v zu o mul ime de trepte care duceau la

subsol.În timp ce se apropia de ea, Jason încerc s -i caute privirea,

dar femeia îl evit . Jason p i peste pragul u ii i începu scoboare, cu Juan dup el.

— Doctorii m-au uluit totdeauna, spuse Shirley, aprinzândlumina din pivni i închizând u a în urma ei. Ei consider cmedicina este f cut doar pentru a-i ajuta pe bolnavi. Adev ruleste c dac nu faci ceva cu bolnavii cronici, nu vor exista banisuficien i i nici mân de lucru pentru a-i ajuta pe cei care pot ficu adev rat vindeca i.

245

Privind la chipul ei calm i frumos, la îmbr mintea eiperfect , lui Jason nu-i venea s cread c era aceea i femeie pecare o admirase întotdeauna.

Shirley se opri i-i f cu semn lui Jason s-o ia de-a lungul unuiculoar lung i îngust, la cap tul c ruia se afla o u grea destejar. Croindu- i drum pe lâng Juan i Jason, Shirley o descuiei aprinse lumina care inund o înc pere mare, de form p trat .

Jason fu împins în untru, unde v zu o u deschis spre stânga,o mas de lucru i o alt u masiv închis , în partea dreapt .Apoi lumina se stinse, u a fu trântit i el se trezi în întuneric.

Pre de câteva minute, r mase nemi cat, paralizat din cauzaocului i a beznei. Auzea unele zgomote îndep rtate; apa

curgând prin evi, sunetul f cut de înc lzirea central i pa ideasupra capului. Era întuneric bezn ; nu- i d dea seama nici

car dac avea ochii deschi i sau închi i.Când se sim i în sfâr it în stare s fac o mi care, se retrase

spre u a pe care intrase. Puse mâna pe clan i încerc s odeschid . Trase de u . Nu exista nici cea mai mic îndoial cfusese încuiat . Un timp î i plimb palmele de-a lungul tocului, în

utarea balamalelor. Dar renun la idee de îndat ce î i aduseaminte c u a d dea în hol.

Plecând de lâng u , Jason o lu cu pa i m run i pe margine,pip ind cu pruden pere ii. Ajunse la col i schimb direc ia cunou zeci de grade. Î i continu drumul cu pa i mici de tot, pâncând d du peste cadrul u ii deschise. Întinse cu mult grij mânaîn interior, în c utarea unui întrerup tor. D du peste unul înpartea stâng , la nivelul pieptului. Îl roti. Nu se întâmpl însnimic.

Înaintând pe marginea înc perii, începu s pip ie pere ii,încercând s i dea seama de dimensiuni. Degetele lui atinser unobiect de metal de pe perete, a c rui parte din fa era din sticl .Pip ind mai jos, la nivelul taliei, d du peste o chiuvet . Ladreapta era o toalet . Înc perea nu era mai mare de un metrujum tate pe doi.

Revenind în camera principal , Jason î i continu circuitul.du peste o a doua înc pere mic , chiar lâng baie, a c rei u

era de asemenea închis . Deschizând-o, sim ul olfactiv îi spuse cera vorba de o debara din lemn de r inoase. În untru se aflau

246

mai mul i saci plini cu haine.Întorcându-se în înc perea principal , Jason d du din nou

col ul. Dup vreo doisprezece pa i mici, se ciocni u or de un bancde lucru, care se afla la aproximativ un metru în interior.Înconjurând cap tul mesei, pip i dedesubtul ei, unde d du deni te sertare. Aprecie c masa era de aproximativ trei metri pepatru i jum tate. De partea cealalt a mesei d du din nou deperete, sim ind cu mâna ni te rafturi pe care erau ni te cutii ce

reau a con ine vopsea. Dup ce rafturile se terminau, începeaun alt col .

La mijlocul celui de-al patrulea perete, Jason d du peste o alt masiv , încuiat i asigurat . Pip i locul unde se afla

încuietoarea, dar avea nevoie de o cheie. U a nu avea balamale.Continuându- i circuitul, Jason ajunse la al patrulea col . Dupcâteva minute, se afla din nou la intrare.

ezându-se în patru labe, începu s pip ie podeaua. Era dinbeton turnat. Ridicându-se din nou în picioare, încerc s segândeasc la ce ar mai putea face. Nu-i venea nici o ideesalvatoare. Nu suferise niciodat de claustrofobie, dar de aceastdat sim i cum panica pune st pânire pe el. „AJUTOR!” strig el,dar la urechi nu-i ajunse decât ecoul propriei voci. „V ROG!” ipel din nou. Începu s loveasc cu putere în u , pân ce devenicon tient de durerea din mâini. Se opri brusc, într-o convulsienervoas i- i strânse la piept palmele zdrobite. Aplecându-sepu in, Jason atinse u a cu fruntea. În acel moment, lacrimileîncepur s -i curg pe obraji.

Nu mai plânsese din copil rie. Nici m car dup moarteaDaniellei. Durerea în bu it în to i ace ti ani nise la suprafaîn subsolul lui Shirley, unde st tea acum chircit. Î i pierdu totalcontrolul i se l s cad încet pe podea, ghemuindu-se în fa a

ii de la intrare ca un câine închis în cu , înecându-se cupropriile lacrimi.

lb ticia reac iei emo ionale îl surprinse i pe el. Dup zeceminute de plâns convulsiv, începu s i vin în fire. Se sim eapu in jenat fa de el însu i deoarece crezuse totdeauna c seputea controla mai bine. Într-un târziu, se ridic cu spatelesprijinit de u . În întuneric, î i terse lacrimile de pe obrajiiumezi.

247

În loc s cad prad unei disper ri totale, Jason începu s segândeasc la înc perea în care se afla. Încerc s -i ghiceascdimensiunile i s vizualizeze locul unde se aflau obiectele pe carele întâlnise în timpul explor rii, începu s se întrebe dac nu maiexistau oare i alte comutatoare de lumin . Ridicându-se înpicioare, se întoarse încet la a doua u încuiat , cea din dreapta.Când ajunse în dreptul ei, pip i pere ii de ambele p i, dar nu

si nici un întrerup tor.Traversând din nou înc perea, ajunse la baie. R suci

întrerup torul de mai multe ori. Apoi c ut dulia, gândindu-se sschimbe becul în cazul în care ar putea localiza lampa din tavanulînc perii principale. Descurajat, reveni în camera principal .

— Ah! strig Jason când se lovi de un stâlp, iar nasul i se strivide o suprafa de metal cu un diametru de vreo zece centimetri.

Pierzându- i pentru o clip echilibrul, sim i c nasul începuseimediat s i se umfle. În dreapta pip i marginea ascu it a unuios: î i fracturase nasul. Ochii i se umplur din nou de lacrimi, darde aceast dat era din reflex, nu din cauza emo iei. Când î irevenise destul ca s poat porni mai departe, era dezorientat.

cu cale întoars cu pa i m run i, pân ce d du din nou de unperete. Numai dup aceea putu s localizeze bancul de lucru.

Aplecându-se înainte, Jason începu s deschid sertarele,pip ind cu grij în fiecare din ele. Fiecare desp itur nucon inea decât un singur sertar deta abil. G si i alte bidoane cuce b nuia el a fi vopsea, dar nici o scul . Ridicându-se, se aplecpeste bancul de lucru i pip i peretele de deasupra lui. În parteadreapt exista un stelaj îngust pe care erau a ezate borcane micii cutii. C utând din nou în partea din mijloc, Jason vru s dea

din nou de perete, în speran a c va g si o trus de scule sau cevaasem tor cu ni te urubelni e, ciocane i d i. Nu g si însdecât un vas de sticl . Curios s afle ce este, Jason îl pip i de jurîmprejur i constat c vasul de sticl era asigurat într-o cutie demetal. În cutia de metal intrau ni te tuburi. Jason î i d du seama

e vorba despre un aparat electric de m sur .utând în partea stâng a bancului de lucru, Jason d du din

nou de perete. i aici era rafturi cu vase de plastic i dinceramic , dar nu g si nici o unealt .

Descurajat, se întreb ce ar mai fi putut face. Se gândi s

248

seasc ceva pe care s se urce, astfel încât s poat controlapere ii în apropierea tavanului, în cazul c ar fi existat vreofereastr de aerisire. Apoi gândul îi zbur din nou la aparatul de

sur . Urcându-se pe mas , Jason localiz aparatul i d dupeste ni te fire care duceau la o a doua cutie dreptunghiular .Pip ind suprafa a, d du imediat peste un inel de metal prins înbalamale. Cu o smucitur u oar , deschise cutia.

În interior se afla panoul de serviciu al cl dirii. Întinse încetmâna în untru, sperând din tot sufletul c nu va atinge vreun firneasigurat. În schimb, degetele lui d dur peste irul de jos alîntrerup toarelor de circuit.

Timp de cinci minute, Jason se gândi cum s foloseasc nouadescoperire. Dându-se jos de pe mas , deschise sertarul dededesubt, îl goli, a ezând cutiile de tabl în sertarele al turate.Apoi scoase sertarul, care din fericire nu era prins în cuie i intrîn el. Avea loc suficient.

Ie i din sertar, se c din nou pe mas i scoase, una câteuna, toate siguran ele. Apoi închise panoul de siguran , sestrecur în sertarul gol, trase u a dup el i începu s se roage.Dac lumea se dusese deja la culcare, lipsa de curent electric nuconstituia nici o problem .

Dup ce se scurser vreo cinci minute, auzi o u deschizându-se. Apoi auzi voci i, printr-o sp rtur din u a comodei, v zu odâr tremur toare de lumin . Apoi se auzi o cheie r sucindu-se înbroasca de la intrare i u a fu dat la perete. Privind prinsp rtur , Jason întrez ri dou siluete. Una dintre ele inea înmân o lantern pe care o plimba încet prin înc pere.

— S-a ascuns, spuse Juan.— Nu-i nevoie s -mi spui lucrul sta, r spunse Shirley cu

iritare în glas.— Unde e panoul de siguran ? întreb Juan.Lumina î i schimb direc ia pe deasupra mesei de lucru.— R mâi pe loc, spuse Juan.

rbatul f cu câ iva pa i spre mijlocul înc perii, interpunându-se între Jason i lanterna pe care o inea probabil Shirley. Jason

nui c Juan avea mâinile ocupate cu arma.Jason se l pe partea din spate a comodei i ridic picioarele.

De îndat ce auzi sunetul f cut de punerea la loc a siguran elor,

249

lovi u a cu toat puterea i for a pe care o avea în picioarele lui dealerg tor. Deschiderea brusc a u ilor îl lu pe Juan prinsurprindere, lovindu-l în vintre. Url de durere i se cl tin pepicioare, pr bu indu-se lâng dulapul din lemn de pin.

Jason nu pierdu nici o clip . Se târî afar i travers în alergareînc perea, ajungând la u înainte ca Shirley s o poat închide.Se lovi cu toat puterea de u , dup care d du peste Shirley i

zur amândoi la podea. Shirley scoase un ip t când capul i selovi de beton. Lanterna îi zbur din mân .

Cl tinându-se pe picioare, Jason alerg de-a lungul coridorului,în direc ia sc rii, mul umind lui Dumnezeu c acea parte acl dirii era din nou luminat . Se prinse de balustrad i se foloside ea pentru a s ri peste primele trepte. În aceea i clip auzizgomotul acela înfundat. Sim i pe loc o durere în coaps ipiciorul drept se frânse sub el. Ridicându-se, începu s sar într-un picior pe restul treptelor. Se afla foarte aproape de foaier. Nuse putea recunoa te învins chiar acum.

Târându- i piciorul drept, Jason se lupt s treac pragul u iiprincipale. Jos, auzi pe cineva care începuse s alerge în sus pescar .

vorul se deschise i Jason ie i în noaptea rece de noiembrie.tia c fusese împu cat. Sim ea cum sângele din ran i se

prelingea pe picior în pantof.Jason reu i s ajung în mijlocul drumului când Juan îl prinse

din urm i-l lovi cu patul armei, r sturnându-l pe pietri . Jasonzu în patru labe. Înainte de a se putea ridica în picioare, Juan îl

lovi i Jason c zu pe pate. Din nou, pistolul era îndreptat sprecapul lui.

Brusc, amândoi fur sc lda i de o lumin orbitoare. Men inândîn continuare pistolul îndreptat spre Jason, Juan încerca s ifereasc ochii de fasciculele puternice a dou faruri. O clip maitârziu, se auzi zgomotul f cut de portierele unei ma ini, care sedeschideau, urmat de clinchetul nefast al unor pistoale care erauarmate. Ca un animal încol it, Juan se d du înapoi câ iva pa i.

— Stai cuminte, Diaz, r sun un glas necunoscut lui Jason.rbatul care i se adresase lui Juan avea o voce groas i un

puternic accent folosit în cartierele din sudul Bostonului.— S nu faci vreo prostie. Nu vrem s avem încurc turi nici cu

250

tine i nici cu cei din Miami. Nu- i cerem decât s te ducifrumu el la ma ina ta i s pleci. E ti de acord?

Juan încuviin din cap. Cu mâna stâng înc mai încerca s -i apere privirea de lumina orbitoare a farurilor.

— Atunci, d -i drumul! porunci vocea.Dup ce mai f cu doi sau trei pa i nesiguri înapoi, Juan se

întoarse i-o lu la goan spre ma in . Porni motorul, îl ambal ,apoi demar în tromb .

Jason se r suci cu fa a la p mânt. Imediat dup plecarea luiJuan, Carol Donner ie i alergând din cercul de lumin iîngenunche în fa a lui.

— Dumnezeule, e ti r nit!Pe coapsa lui Jason ap ruse o imens pat de sânge.— A a s-ar p rea, spuse Jason nedeslu it.Prea multe i se întâmplaser într-un r stimp atât de scurt.— Dar nu m doare prea tare, ad ug el.Din întuneric se ivi o alt siluet . Era Bruno i în mâna lui se

vedea o masiv pu Winchester.— O, nu! exclam Jason, încercând s se ridice în capul

oaselor.— Nu- i face griji, îl lini ti Carol. De data asta tie c -mi e ti

prieten.În clipa aceea pe veranda de la intrarea în cl dire ap ru i

Shirley. Hainele îi erau r ite, iar p rul zbârlit, ca ai unuipunkist. R mase o clip sub privirea tuturor, apoi intr din nouîn cas , trântind u a în urma ei. Imediat se f cu auzit i

ng nitul încuietorilor.— Trebuie s -l ducem urgent la spital, spuse Carol ar tând

spre Jason.i f cu apari ia un al doilea culturist i, împreun cu Bruno, îl

ridicar cu grij pe r nit.— Nu-mi vine s cred, spuse Jason, care se trezise purtat pe

bra e dincolo de fasciculul luminos al farurilor. Vehiculul sedovedi a fi un imens Lincoln alb, cu o anten TV în form de „V”,instalat pe capota din spate. Cei doi b rba i musculo i îl a ezarpe Jason pe bancheta din spate, unde a tepta un alt b rbat cuochelari fumurii, p rul lins i dat pe spate i cu un trabucneaprins în col ul gurii. Era Arthur Koehler, patronul lui Carol.

251

Carol s ri i ea în ma in i f cu prezent rile. Culturi tii seurcar în fa i ma ina porni.

— M bucur s v v d pe amândoi, spuse Jason. Dar ce v-aadus aici, pentru numele lui Dumnezeu?

La o smucitur mai violent a ma inii, Jason se chirci dedurere.

— Vocea ta, îi r spunse Carol. Dup felul cum mi-ai vorbitcând m-ai sunat ultima oar , mi-am dat seama c ai intrat iar iîn bucluc.

— Dar cum ai aflat c sunt aici, în Brookline?— Bruno s-a inut dup tine, spuse Carol. Dup ce am vorbit

cu tine, l-am sunat pe amabilul meu patron, aici de fa , continuea, atingându-l pe Arthur cu mâna pe picior.

— Înceteaz ! i-o retez Arthur.A lui fusese vocea care îl însp imântase pe Juan.— L-am rugat pe Arthur s i ofere protec ie i mi-a r spuns c

o va face cu o singur condi ie: s mai dansez cel pu in înc douluni sau pân g se te o înlocuitoare.

— A a este, numai c pân la urm m-a convins s acceptnumai o lun , se lament Arthur.

— V sunt foarte recunosc tor, spuse Jason. Chiar ai srenun i la dans, Carol?

— E o pu toaic dat naibii, spuse Arthur.— Sunt uluit, continu Jason. N-a fi crezut c o fat ca tine

poate s renun e la ceva oricând vrea.— Ce vrei s spui? îl întreb indignat Carol.— Am s i spun eu, spuse râzând Arthur, aplecându-se în fa

i lovind-o la rândul lui prietene te pe old. El i-a închipuit cti o pr dit care iese la ag at pe strad .Rostind aceste cuvinte, Arthur izbucni în adev rate hohote de

râs care se transformar în tuse. Carol trebui s -l loveasc de maimulte ori în spate, pân î i reveni.

— Când aprind chestiile astea, m apuc i mai tare, spuseArthur, ar tând trabucul.

Apoi, în semiîntunericul din ma in , î i întoarse privirea spreJason.

— Crezi c dac ar fi fost o prostituat i-a mai fi dat voie splece la Seattle? Hai s fim serio i!

252

— Îmi cer scuze, spuse Jason. Eu credeam c …— Credeai c pentru simplul fapt c dansez într-un club de

noapte sunt o târf , interveni Carol pe un ton ceva mai pu inindignat. S fiu sincer , nu e ti prea departe de adev r. Uneledansatoare se ocup i de a a ceva, dar majoritatea, nu. Pentrumine a fost o ocazie extraordinar . Numele meu de familie nu esteDonner, ci Kikonen. Ca finlandezi, am avut întotdeauna oatitudine mai s toas fa de goliciunea trupului decât voi,americanii.

— Îmi e nepoat din partea nevestii, explic Arthur. În felulacesta am ajuns s o angajez.

— Voi doi sunte i rude? întreb uluit Jason.— De i nu ne face prea mare pl cere s-o recunoa tem, spuse

Arthur, izbucnind din nou în râs.— Înceteaz , i-o retez Carol.Dar Arthur turui în continuare:— Nu ne face nici o pl cere c cineva din familia noastr a

urmat studiile la Harvard. Pentru noi, asta e o întinare aprestigiului.

— E ti student la Harvard? întreb Jason, întorcându-se spreCarol.

— Îmi preg tesc doctoratul acolo. Meseria de dansatoare o facnumai pentru a-mi acoperi cheltuielile de studii.

— Ar fi trebuit s -mi dau seama c Alvin n-ar fi acceptatniciodat s se încurce cu o banal dansatoare de cabaret, spuseJason. Oricum, v sunt recunosc tor amândurora. Dumnezeutie ce s-ar fi întâmplat dac n-a i fi venit. De Shirley Montgomerytiu c se va ocupa poli ia, dar pe Juan n-a fi vrut s -l l sa i s

scape.— Nu- i face probleme, spuse Arthur. Carol mi-a povestit ce s-a

întâmplat la Seattle. O bun bucat de timp n-o s i mai facapari ia în fa a voastr . Nu am vrut îns s am necazuri cuoamenii mei din Miami. Putem s ac ion m împotriva lui prinintermediari sau a putea s v furnizez despre el suficienteinforma ii ca poli ia din Miami s -l în face. Or s aib suficientemateriale compromi toare despre el ca s -l bage la r coare,crede-m .

Jason se uit în ochii lui Carol.

253

— Nu tiu cum a putea s m achit fa de tine.— Am s i dau eu câteva idei, îi r spunse cu veselie Carol.Arthur izbucni într-o nou criz de râs. Când î i reveni, Bruno

coborî geamul care desp ea cele dou compartimente alema inii.

— Hei, perversule, i se adres el lui Jason, chicotind peînfundate. Unde vrei s te l m? La camera de gard de la GHP?

— Sub nici o form , r spunse Jason. Momentan mi-a camsc zut entuziasmul pentru sistemul de asigurare a s ii cuplata anticipat . Duce i-m la spitalul Mass General.

254

EPILOG

Lui Jason nu-i pl cuse niciodat s stea la pat, dar acum erade-a dreptul încântat. Era internat de trei zile în urma opera iei dela picior. Durerea i se redusese semnificativ, iar personalul deîngrijire de la spitalul General se dovedea a fi deosebit decompetent i de atent cu pacien ii. O mare parte din asistente î iamintiser chiar de el, de pe vremea când fusese rezident la acestspital.

Îns cel mai pl cut aspect al spitaliz rii sale r mânea faptul cîn fiecare zi se afla lâng el Carol, citindu-i cu voce tare,fermecându-l cu povestirile ei nostime sau pur i simplu inându-ide urât în t cere.

— Când ne vom sim i amândoi mai bine, spuse ea în cea de-adoua zi în timp ce rearanja florile trimise de Claudia i de Sally,cred c ar trebui s mai mergem o dat la Hanul Somonilor.

— De ce am face-o? întreb Jason care, dup experien a tr it ,nu- i mai putea imagina c i-ar mai dori s viziteze vreodatlocul acela.

— A vrea s încerc din nou o coborâre pe Cascada Diavolului,spuse bine dispus Carol. Dar de data aceasta pe lumina zilei.

— Glume ti!— Vorbesc serios. Cred c e nemaipomenit sub razele soarelui.O tuse u oar îi f cu s i întoarc privirile spre u a rezervei.

Corpolen a lui Curran i inuta sa dezordonat f ceau o notfoarte discordant cu atmosfera spitalului. Mâinile sale uria estrângeau cu putere o p rie de ploaie kaki, peste care trecuserparc ro ile unui camion.

— Sper c nu te deranjez, doctore Howard, spuse el cu opolite e care nu îl caracteriza.

Jason b nui c detectivul era tot atât de intimidat de atmosferade spital cum fusese i el în sec ia de poli ie.

— Nu ne deranjezi deloc, spuse el, ridicându-se în capuloaselor. Intr i ia loc.

Carol trase un scaun de lâng perete i îl a ez lâng pat.

255

Curran se a ez , nel sând p ria din mâini.— Ce- i mai face piciorul? întreb el.— Bine, îi r spunse Jason. A fost o ruptur de mu chi. N-o s

am nici o complica ie.— M bucur.— Servi i o bomboan ? îl întreb Carol, întinzându-i o cutie cu

bomboane de ciocolat pe care o trimiseser secretarele de laGHP.

Curran le examin cu grij , alese o vi in învelit în ciocolat io vârî pe toat în gur . Dup ce o înghi i, spuse:

— M-am gândit c a i vrea s ti i ce a mai ap rut nou în caz.— Sigur c am vrea, interveni Jason.Carol se a ez i ea pe marginea opus a patului.— În primul rând, Juan a fost arestat în Miami. Tipul are un

dosar imens. E unul din darurile pe care Castro le-a f cutAmericii. Acum încerc m s ob inem extr darea lui înMassachusetts pentru a-l judeca pentru omorârea luiBrennquivist i lui Lund, dar va fi foarte greu. Se pare c altepatru sau cinci state, inclusiv Florida, îl vor pe nenorocitul stapentru fapte similare.

— N-a putea zice c -l comp timesc, spuse Jason.— Tipul e un psihopat, fu de acord Curran.— Cum a r mas cu GHP? întreb Jason. Ai reu it s dovede ti factorul declan ator al genei mor ii era administrat prin

pic turi de ochi chiar în cabinetul de oftalmologie?— În problema asta lucr m intens împreun cu procurorul

general, r spunse Curran. Se pare c va ie i un adev rat scandal.— Cât crezi c se va face public din toat povestea aceasta?— Deocamdat nu ne putem da seama. Ceva va trebui s fie

dat în vileag. coala Hartford a fost închis , iar p rin ii copiilorinterna i acolo nu sunt orbi. În plus, din câte am aflat de laprocurorul general, un num r mare de familii din Boston au datîn judecat GHP, pretinzând desp gubiri de milioane de dolari.Shirley i ga ca ei sunt termina i.

— Shirley… spuse Jason cu o privire trist pe chip. i când tegânde ti c într-o vreme, dac nu ar fi ap rut în via a mea Carol,eram cât pe-aci s m încurc cu aceast doamn .

Carol îi ar în glum pumnul.

256

— Cred c i datorez ni te scuze, domnule doctor, spuseCurran. La început te-am considerat o mare belea pe capul meu.Cu timpul, s-a dovedit c a i fost cel care a nimicit cea mai oribilconspira ie a mor ii de care am auzit vreodat .

— În mare parte asta s-a datorat ansei, spuse Jason. Dac num-a fi aflat al turi de Hayes în noaptea mor ii sale, noi, doctorii,am fi crezut i acum c ne confrunt m cu un nou tip de epidemie.

— Hayes sta trebuie s fi fost un tip tare de tept, spuseCurran.

— Un adev rat geniu, interveni Carol.— tii ce m fr mânt cel mai mult pe mine? relu Curran.

Pân în ultima clip a vie ii, Hayes a fost convins c lucreaz la odescoperire care va ajuta omenirea. Poate c i-a imaginat c vadeveni un erou ca Salk2. C va lua premiul Nobel i chestii degenul sta. C va salva umanitatea. Nu sunt un om de tiin , daram impresia c domeniul de cercetare al lui Hayes este cât sepoate de riscant. tii la ce m refer?

— tiu exact la ce te referi, spuse Jason. tiin a medical – apresupus dintotdeauna salvarea vie ilor i reducerea suferin ei. Înzilele noastre îns , tiin a a c tat un poten ial impresionabil.Lucrurile pot lua orice întors tur .

— Din câte în eleg, continu Curran, Hayes a descoperit unmedicament care producea îmb trânirea i moartea în câteva

pt mâni, f s fi inten ionat a a ceva. Asta m face s cred cuneori o lua i i voi razna.

— Gre esc cumva?— Ai dreptate, fu de acord Jason. Poate c uneori prea mult

de tept ciune ne d uneaz . E ca i cum am mu ca la nesfâr itdin fructul oprit.

— A a e. i vom fi din nou alunga i din paradis, ad ugCurran. C veni vorba, Unchiul Sam n-are ni te câini de pazcare s fie tot timpul pe urmele unora ca Hayes?

— Nu prea exist multe informa ii utile în acest domeniu; spuseJason. Exist prea multe conflicte de interese, în plus, atâtmedicii cât i profanii au tendin a de a crede c toate cercet rile

2 Jonas Salk – bacteriolog american care a pus la punct vaccinul antipoliomielitic(n.tr.).

257

din domeniul medical sunt din capul locului folositoare.— Grozav, pufni Curran. Un fel de ma in care alearg f

ofer cu 160 de kilometri pe or .— E poate cea mai potrivit analogie pe care am auzit-o

vreodat , spuse Jason.— Mda, continu detectivul ridicând din umerii s i uria i. Cel

pu in putem l muri situa ia de la GHP. Rechizitoriul oficial va firedactat cât de curând. Desigur, to i suspec ii au fost elibera i pecau iune. Dar cazul a c tat un r sunet nemaipomenit. To idirectorii spitalului au început s se loveasc pe la spate,încercând s invoce tot felul de pretexte. Se pare c , ini ial, amiculnostru Hayes l-a abordat pe un oarecare Ingelbrook.

— Ingelnook. E unul din vicepre edin ii de la GHP, spuseJason. Se ocup parc cu finan ele.

— S-ar putea, continu Curran. Se pare c Hayes l-a abordatpentru a face rost de un capital ini ial cu care s fac faconcuren ei unei companii.

— tiu, spuse Jason.Detectivul îi arunc o privire aspr .— Chiar tii? i, m rog, cât de mult tii despre afacerea asta,

doctore Howard?— N-are nici o importan . Zi-i mai departe!— M rog. Hayes trebuie s -i fi spus lui Ingelnook c era pe

punctul de a descoperi un elixir al tinere ii.— Acesta ar fi fost conceput ca un antidot al factorului de

declan are al hormonului mor ii, spuse Jason.— Ia stai un pic, îl întrerupse Curran. Poate c dumneata ar

trebui s -mi vorbe ti despre asta i nu vice-versa.— Iart -m , spuse Jason, dar se pare c am în eles în fine

despre ce e vorba. Te rog, continu .— Pe Ingelnook l-a încântat mai mult hormonul mor ii decât

elixirul tinere ii, continu Curran. De mai mult vreme î ifr mânta costurile pentru a men ine competitivitatea GHP. Pânîn prezent, conspira ia include doar ase persoane, dar nu eexclus s fie mai multe. Ace tia se fac vinova i de eliminarea unuimare num r de pacien i pe care-i considerau prea costisitori dinpunct de vedere al îngrijirii medicale. Frumos, nu-i a a?

— A a c i-au ucis, spuse îngrozit Carol.

258

— Ei continuau s i spun c acest proces era cât se poate denatural, complet Curran.

— Halal scuz ! La urma urmei cu to ii vom muri o dat i odat , coment cu am ciune Jason.

Brusc, prin fa a ochilor s i se perindar din nou chipurilepacien ilor pe care îi pierduse.

— Oricum, acesta va fi sfâr itul programului GHP, spuseCurran. În afara acuza iilor pentru crimele comise exist i omul ime de reclama ii pentru practici necorespunz toare. Însitua ia aceasta, b nuiesc c v-a i gândit deja s v g si i o altslujb .

— A a se pare, spuse Jason, apoi î i ridic privirea spre Caroli ad ug : Carol î i va termina în curând studiile de psihologie

clinic . Ne-am gândit s ne deschidem împreun un cabinet i, înce m prive te, s revin la practica particular . Pentru o vreme numai vreau s aud de nici o corpora ie.

— Sun foarte frumos, spuse Curran. În cazul acesta voi putea-mi îngrijesc mintea i motora ul în acela i loc.— Ai putea fi primul nostru pacient.

SFÂR IT

259

CUPRINS

PROLOG ............................................................................................................. 4

1 ............................................................................................................................ 5

2 .......................................................................................................................... 30

3 .......................................................................................................................... 49

4 .......................................................................................................................... 63

5 .......................................................................................................................... 78

6 .......................................................................................................................... 88

7 .......................................................................................................................... 96

8 ........................................................................................................................ 101

9 ........................................................................................................................ 120

10 ...................................................................................................................... 130

11 ...................................................................................................................... 151

12 ...................................................................................................................... 176

13 ...................................................................................................................... 190

14 ...................................................................................................................... 201

15 ...................................................................................................................... 220

16 ...................................................................................................................... 230

17 ...................................................................................................................... 244

EPILOG ........................................................................................................... 254

CUPRINS ........................................................................................................ 259