romancierei americane Margaret Astrid
California, a crescut în Alaska i a urmat
cursurile Universitii Denver timp de un
an. La vârsta de optsprezece ani s-a
cstorit, a abandonat facultatea i s-a
mutat pe Insula Kodiak, în apropiere de
Alaska, unde a început s scrie i s
publice în revistele pentru copii. Între 1983
i 1992, a semnat exclusiv cu pseudonimul
Megan Lindholm, în majoritate lucrri de
fantasy contemporan. Din 1995 a adoptat
pseudonimul Robin Hobb pentru cri de
fantasy european medieval, tradiional.
pentru British Fantasy Award. Pân în 2003
crile ei se vânduser în peste un milion
de exemplare, în anul 2006, romanul Forest
Mage  a obinut Premiul Endeavour. 
 
României
Antuza Genescu. Bucureti: Nemira
© Nemira, 2014 
editor ului, este strict interzis i se
pedepsete conform Legii dreptului de
autor.
Capitolul VIII SÂNGE STRVECHI 
Capitolul IX REGRETELE MORTULUI 
Capitolul XII TALISMANE 
Capitolul XIV LAUREL 
Capitolul XV GALETON 
Capitolul XVI GHEARE 
dâra pe care aceasta o las în urm?  
Ghicitoarea lui Kelstar
ploioase i mi-a adus lumea întreag în
pragul uii. Eu aveam treizeci i cinci de
ani pe atunci. La douzeci, considerasem
c un brbat care a împlinit o asemenea
etate e deja în pragul senilitii. Acum îns
mi se prea c nu-i nici tânr, nici btrân,
ci între dou vârste. Nu mai aveam scuza
tinereii necoapte, dar nici suficient de
btrân nu eram ca s m consider un
excentric. De multe ori, nu tiam ce s cred
despre mine însumi. Câteodat mi se prea
 
dâre splate de ploaie, iar eu eram
dintotdeauna brbatul tcut care-i duce
existena tears într -o colib aflat între
pdure i mare. 
ascultând sunetele care-mi aduceau, din
când în când, pace în suflet. Lupul rsufla
regulat lâng  focul care trosnea lene în
cmin. L-am cercetat cu Harul pe care-l
 împrteam amândoi i i-am atins uor
gândurile adormite. Visa c alearg pe
pante line i înzpezite, în mijlocul unei
haite.
cuvinte, rece, desfurat cu repeziciune. M-
am retras pe nesimite, lsându-l s viseze
 în linite mai departe. 
 întoarse la cuiburi se întreceau în ciripit.
Btea un vânt uor i, de câte ori scutura
copacii, crengile slobozeau pe iarba jilav
 
plantasem. Acum, coroana lor aerisit
arunca umbre discrete printre razele
luminoase în faa ferestrei dormitorului
meu. Am închis ochii, simind parc
tremurul luminii pe pleoape. Nu voiam s
m scol, nu înc. 
avusesem pe nimeni lâng mine. Biatul
meu, Hap, o pornise haihui cu Starling cu
vreo trei sptmâni în urm i nu se
 întorsese înc. Nu-l puteam condamna.
Traiul meu retras i cenuiu începea s-i
apese umerii tineri. Povetile lui Starling
despre viaa de la Buckkeep, înflorite cu
harul ei de menestrel, îi trezeau în
 închipuire imagini prea viu colorate ca s le
ignore. Aa c mi-am clcat pe inim i am
lsat-o s-l duc în vacan la Buckkeep,
ca s vad cu ochii lui cum e Festivalul
 
glazur din semine de carris, s vad un
teatru de ppui, poate chiar s srute o
fat. Hap trecuse de vârsta la care  se
mulumea cu mese regulate i un pat cald.
Îmi tot spuneam i eu c venise vremea s-l
eliberez, s-l fac ucenicul unui tâmplar sau
al unui dulgher priceput. Avea înclinaie
spre asemenea activiti i, cu cât mai
repede se apuca un tânr s învee o
meserie, cu atât o prindea mai bine. Dar
 înc nu eram pregtit s-l las s plece.
Deocamdat, m bucuram de o lun de
pace i singurtate i-mi aduceam aminte
cum e s m ocup singur de treburi. Ochi
 întunecai i cu mine ne ineam companie
unul altuia. Ce altceva s-mi trebuiasc? 
Cu toate acestea, nici n-au ieit bine pe
u Starling i Hap, c a i început s m
apese linitea din cocioaba mea. Emoia
biatului la gândul plecrii semna prea
mult cu propriile mele sentimente dinainte
 
asemntoare. Teatrul de ppui, prjiturile
cu semine de carris i srutatul fetelor îmi
stârneau amintiri vii, pe care le crezusem
 înbuite cu mult timp în urm. Poate c
tocmai amintirile acelea îmi aduceau i
visele prea intense ca s le pot trece cu
vederea. M trezisem deja de dou ori
transpirat i tremurând tot, cu muchii
 încordai. Trecuser ani buni de când nu
mai fusesem atât de agitat, dar, de patru
ani încoace, vechea mea obsesie revenise.
În ultima vreme, venea i pleca dup un
tipar pe care nu reueam s-l desluesc.
Era ca i cum vechiul Meteug m chema
i încerca s m scoat din pacea i
singurtatea mea. Zilele care, pân atunci,
 îmi trecuser toate la fel, ca mrgelele pe
a, erau acum tulburate de chemarea lui.
Uneori, foamea de Meteug m rodea aa
cum roade cancerul carnea sntoas.
Alteori, doar câteva nopi la rând visam c
 
acas, probabil c m-a fi putut scutura de
Meteugul care trgea de mine. Dar nu
era, aa c, cu o sear înainte, am cedat
dependenei struitoare stârnite de vise.
Am coborât pe rmul înalt i abrupt, m-am
aezat pe bncua cioplit de biat pentru
mine i mi-am trimis magia s rtceasc
peste valuri. Ochi întunecai a stat un timp
lâng  mine, aruncându-mi o veche privire
mustrtoare. Am încercat s-l ignor.
 —  Nu-i mai ru decât încpânarea cu
care sâcâi tu porcii spinoi, i-am atras
atenia. 
te îneap pe tine intr adânc în carne i -o
face s putrezeasc.   Ochii lui ptrunztori
priveau dincolo de mine când mi-a
 împrtit remarcile tioase. 
 —  Ai putea s-l hituieti singur, s tii.
 
De ce nu vii i acum, în loc s rtceti
aiurea cu mintea? Când vei accepta c nu e
nimeni care s te aud?  
Pur i simplu trebuie s… încerc.  
De ce? Nu i - e suficient tovria mea?  
Ba da. Întotdeauna mi -a fost.   Mi-am
deschis mai mult mintea, lsând-o în voia
Harului care ne lega, i-am încercat s-l fac
s simt cum trage Meteugul de mine.
M cheam magia, nu eu sunt de vin. 
Alung- o. Nu vreau s vd aa ceva.   Iar
când mi-am închis pentru el partea aceea
din mine, m-a întrebat îndurerat: N- o s ne
lase niciodat în pace?  
avea s rmân pe loc, pentru c se temea
pentru mine. Cu dou ierni în urm,
czusem prad Meteugului de dou ori,
 
mai fusesem în stare s m târsc singur în
colib. Ochi întunecai trebuise s-l aduc
pe Hap de ambele di. Acum îns eram
doar noi doi.
tiam c e o prostie ce fac, c nu are
rost. tiam, de asemenea, c nu m pot
opri. Ca un om lihnit de foame care
mnânc iarb ca s-i umple golul
chinuitor din stomac, tot aa îmi întindeam
i eu Meteugul ctre vieile pe care
reueam s le ating. Le mângâiam
gândurile i-mi potoleam temporar setea
care-mi amplifica senzaia de pustiu. tiam
câte ceva despre familia ieit la pescuit
 într -o zi cu vânt. Aflam despre temerile
cpitanului a crui corabie ducea o
 încrctur mai grea decât trebuia. Pe
secundul de pe aceeai ambarcaiune îl
 îngrijora brbatul cu care voia s se mrite
fiica lui; era un tip plcut la vedere, dar
 înfiarea nu-i compensa lenea. Musul îi
 
Buckkeep la timp ca s prind Festivalul
Primverii. N-avea s mai gseasc  decât
ghirlande vetejite prin rigole. Aa era el,
un mare ghinionist.
lucruri m distrgea de la ale mele. Îmi
aducea aminte c lumea era mai mare
decât cei patru perei ai colibei mele, chiar
decât grdina mea. Dar nu  era ca atunci
când exersam cu adevrat Meteugul. Nu
se putea compara cu momentul acela de
 împlinire, când minile se unesc i simi
lumea ca un întreg, ca o entitate în care
propriul tu corp nu-i mai mare decât un
grunte de praf. 
mea, mi-au tulburat concentrarea. Gata.
Ajunge. Dac leini, o s - i petreci noaptea
în frig i umezeal. Eu nu sunt biatul, s te
târsc pe picioare. Hai odat.  
M-am ridicat, la început vzând negru cu
 
nu i apsarea din suflet. L-am urmat pe lup
 înapoi prin întuneric, printre copacii din
care curgeau stropi de ploaie, pân acas,
unde focul ardea slab în cmin, iar
lumânrile licreau pe mas. Mi-am
pregtit ceai din scoar de spiridu, negru
i amar, tiind c nu va face decât s m
 întristeze, dar i c-mi va alunga durerea de
cap. Mi-am consumat energia dat de
scoara de copac descriind pe un sul de
pergament ce este jocul cu pietre i cum se
 joac. Încercasem de mai multe ori s scriu
un tratat despre el, dar renunasem, lipsit
de speran. Putea fi învat doar jucând,
 îmi zisesem. De data asta, am completat
textul cu un set de ilustraii, ca s art cum
decurge de obicei o partid. În  zori, când
am lsat treaba la o parte, mi s-a prut cea
mai proast dintre încercrile mele din
ultimul timp. M-am culcat dimineaa
devreme, nu seara târziu. 
i cotcodceau. Cocoul a cântat o singur
dat. Am gemut. Ar trebui s m ridic din
pat, s strâng oule din cuibar i s arunc o
mân de grune ortniilor, ca s le
potolesc. Grdina tocmai înverzea. Deja
trebuia s-o cur de buruieni. i ar fi bine s
replantez stratul de fesc pe care-l
mâncaser viermii. Ateptau s fie culei i
stânjeneii violei, cât erau în floare; ultima
oar când am încercat s fac cerneal din
ei, n-am reuit, dar voiam s mai încerc o
dat. Trebuia s tai lemne i s le
stivuiesc. S fierb terciul de ovz, s cur
cminul. i s m urc în frasin, deasupra
coteului, ca s tai creanga rupt, pân nu
vine vreo furtun s-o drâme peste psret. 
Ar trebui s mergem i la râu, s vedem
dac au aprut petii tineri. Ne -ar prinde
bine nite pete   proaspt,   îi adug Ochi
 întunecai propriile gânduri la ale mele. 
 
 pete stricat.  
sunt proaspei i sltrei. Te -ai putea ajuta
de sulia biatului.  
Ne- am uda din cap pân - n picioare i -am
înghea.  
Mai bine ud i zgribulit decât flmând.  
M-am întors pe partea cealalt i m-am
culcat la loc. i ce dac o s fiu lene într -o
diminea? Cine-ar afla i cui i-ar psa?
Ginilor? Mi s-a prut c s-au scurs doar
câteva minute când lupul i-a trimis
gândurile spre mine. 
Somnul mi-a srit într -o clip. Raza oblic
de lumin care-mi btea în fereastr mi-a
artat c trecuser câteva ceasuri bune. M-
am ridicat, mi-am tras repede o hain peste
cap i mi-am înclat pantofii de var. De
fapt, erau doar nite tlpi care se prindeau
 
ochi.
 întunecai. 
Nu ateptam pe nimeni. Starling venea de
trei sau patru ori pe an i sttea câteva
zile. M punea la curent cu bârfele i-mi
aducea hârtie de calitate i vin bun, dar ea
i Hap nu aveau s se întoarc prea curând.
Rareori m vizita altcineva: Baylor, care-i
avea csua i porcii în valea vecin, dar el
n-avea cal. Un meter bun la toate venea
de dou ori pe an. Prima oar dduse peste
mine întâmpltor, pe timp de furtun, când
calul lui se lovise la picior. Vzuse luminia
din coliba mea i se abtuse de la drum. De
atunci, m-au mai vizitat i ali cltori, în
aceeai situaie. Meterul cioplise o pisic
 încolcit pe o bucat de lemn –   semn de
cas ospitalier –   i-o agase într -un
copac, la marginea drumului care ducea la
 
acolo, ca s-mi mai bat i mie cineva la
u din când în când. 
Aa c vizitatorul acesta trebuia s fie un
cltor rtcit sau un negustor ostenit de
drum. Mi-am zis cu bucurie c un musafir
m va distrage de la griji, dar n-am reuit
s m conving. 
zgomot de clre care descalec. 
E Cenuiul,  mârâi gros lupul. 
Mi-a stat inima în loc. Am deschis ua
 încet, chiar când btrânul se pregtea s
bat. M cercet din priviri, apoi îi li
buzele într -un zâmbet. 
Vru s m îmbrieze. În prima clip, n-
am schiat niciun gest, incapabil s m
mic. Nu tiam ce simt. Faptul c btrânul
meu mentor m gsise dup atâia ani m
speria. Trebuia s mai existe un motiv, nu
 
 în faa unei rude, interesul pe care Chade îl
stârnise în mine dintotdeauna. În  copilria
mea, la Buckkeep, m chema la el în tain,
 în toiul nopii, obligându-m s  urc scrile
ascunse ctre vizuina lui din turnul de
deasupra camerei mele. Acolo îi amesteca
otrvurile i m înva meteugul
asasinilor, legându-m de el pentru toat
viaa. Inima îmi btea mai repede ori de
câte ori deschidea ua secret. În  ciuda
anilor trecui i a suferinei pe care-am
 îndurat-o, Chade avea acelai efect asupra
mea. Tainele i promisiunea aventurii se
ineau scai de el. 
s-i cuprind umerii încovoiai i s-l strâng
 în brae. Din slab cum fusese, acum era i
mai sfrijit, mai osos decât atunci când l-am
cunoscut. Dar acum eu eram pustnicul
 îmbrcat în straie ponosite, din lân
cenuie, iar el purta pantaloni mulai, de un
 
blan. La guler i la manete îi flutura
dantel alb. Cicatricele de care se
ruinase altdat, i care-l obligaser s se
ascund, deveniser mici puncte palide pe
obrazul lui îmbtrânit. Prul alb îi atârna pe
umeri i i se ondula pe frunte. Avea cercei
cu smaralde, iar în mijlocul benzii argintii
pe care o purta lipit de gât strlucea
aceeai piatr preioas. 
 îmbrace pe msura funciei, dac e s
primeasc respectul pe care îl merit i el,
i ea, atunci când stau de vorb. 
 —  Îneleg, am murmurat, apoi, când mi-a
revenit glasul, am adugat: Dar intr, te
 
rog, intr. M tem c biata mea csu nu e
pe msura celor cu care sunt sigur c te-ai
obinuit, dar eti bine-venit în ea. 
 —  N-am venit s discutm despre cum
arat casa ta, biete. Am venit s te vd. 
 —  „Biete”? am întrebat în oapt,
zâmbindu-i i poftindu-l înuntru. 
 întotdeauna. E unul din avantajele vârstei,
pot s spun oricui cum îmi place i nimeni
nu îndrznete s m contrazic. A, vd c
mai ai lupul. Ochi întunecai, nu? Ai
 îmbtrânit i tu. Hai, vino-aici, biete,
bravo! Fitz, vrei s te ocupi de calul meu?
Am stat în a toat dimineaa, iar noaptea
trecut am tras la un han mizerabil. Am
cam înepenit. i adu-mi i desagii înuntru,
dac nu te superi. Mulumesc. 
Se aplec i-l scrpin pe lup pe urechi,
cu spatele la mine, convins c m voi
supune. Eu am zâmbit i m-am supus. Iapa
neagr pe care o clrea era un animal
 
I-am dat s bea cât ap a vrut, am hrnit-o
cu grune pentru gini i am dus-o în
padocul poneiului, acum gol. Desagii pe
care i-am crat în cas erau grei, iar dintr -
unul se auzea un pleoscit promitor. 
L-am gsit pe Chade aezat la masa de
scris, studiindu-mi hârtiile ca i când ar fi
fost ale lui.
pietrelor, nu? Cel pe care l-ai învat de la
Kettle, ca s te ajute s nu te gândeti la
Drumul Meteugului? E fascinant. A vrea
s-mi dai mie notiele când ai terminat cu
ele.
Pomenea cuvinte i nume pe care le
 îngropasem demult i nu voiam s le tulbur.
Kettle. Drumul Meteugului. Le-am alungat
 înapoi în trecut. 
amabil. Acum sunt Tom Badgerlock1.
 —  Poftim?
pr. 
numele. Le spun c m-am nscut cu o
dung alb pe cap i de-asta m-au botezat
prinii mei aa. 
Da, e logic i înelept. Se ls pe sptarul
scaunului de lemn, fcându-l s scârâie.
Am nite rachiu în desagi, dac ne dai cni
din care s-l bem. i nite turte cu ghimbir
fcute de btrâna Sara… M îndoiesc c te
atepi din partea mea s mai in minte cât
de mult îi plac. Cred c s-au cam turtit, dar
gustul conteaz. 
Lupul se ridicase deja în capul oaselor.
 
Art cu el spre desagi. 
 —  Deci Sara mai e buctreas la
Buckkeep? am întrebat, cutând dou cni
neciobite.
meu nu-mi venea s-i dau s bea dintr -o
can spart. 
masa de buctrie. 
btrâne dac st prea mult în picioare. Are
un scaun tapiat uria, aezat pe-o
platform, într -un col din buctrie. De-
acolo supravegheaz toat activitatea.
turte condimentate i dulciuri. Un tinerel pe
nume Duff face toat mâncarea de peste zi
acum.
dou sticle de rachiu de Sandsedge.
Uitasem de când nu mai pusesem ultima
 
turtele cu ghimbir, cam flecite, cum
spusese Chade. Lsaser frâmituri pe
ervetul în care fuseser învelite. Lupul
meu le adulmec îndelung, apoi începu s
saliveze.
arunc una. 
molfie pe covoraul din faa cminului. 
Desagii se golir repede i de celelalte
comori. Un teanc de hârtie fin, climri cu
cerneal albastr, roie i verde. O
rdcin de ghimbir, gata s dea rod, numai
bun de sdit pentru var. Câteva pachete
de condimente. O roat de cacaval, un
adevrat lux pentru mine. Iar într -un mic
scrin de lemn  –   nite obiecte atât de
familiare, încât m speriau. Lucruoare pe
care le crezusem pierdute de mult. Un inel
care aparinuse prinului Rurisk, din
Regatul Munilor. Vârful de sgeat care-i
 
fusese la un pas de moarte. O cutiu
cioplit din lemn, pe care o lucrasem cu
mâna mea cu ani în urm, ca s am unde
s-mi in otrvurile. Am deschis-o. Era
goal. Am acoperit-o la loc i-am pus-o pe
mas. M-am uitat la Chade. Nu era doar
btrânul care venise s m vad. Aducea
cu el tot trecutul meu, aa cum o femeie îi
trage dup ea trena brodat. Când l-am
invitat s intre în cas, am invitat i lumea
mea veche odat cu el. 
 —  De ce? l-am întrebat cu glas optit. De
ce m-ai cutat dup atâia ani? 
 —  Pi… îi trase un scaun i se aez cu
un oftat. Destup rachiul i turn în dou
cni. Dintr -o mie de motive, continu el. L-
am vzut pe biatul tu cu Starling. Am
tiut imediat cine e. Nu c ar semna cu
tine, aa cum nici Nettle nu seamn cu
Burrich. Dar are gesturile tale. Se d puin
 înapoi ca s judece mai bine un lucru, cu
 
dac s-l fac sau nu. Mi-a adus atât de
bine aminte de tine la vârsta lui, încât… 
 —  Ai vzut-o pe Nettle, l-am întrerupt cu
glas calm, dar nu întrebtor. 
 —  Bineîneles, mi-a rspuns, la fel de
calm. Vrei s afli câte ceva despre ea? 
N-aveam încredere. Prudena mea
foarte interesat de fat. Dar aveam
presimirea, oricât de vag i scurt, c
Nettle, fata mea, pe care nu o vzusem
niciodat, decât în viziunile mele, era
motivul vizitei lui Chade. M-am uitat la can
i m-am întrebat cât de bine e s beau
rachiu la dejun. Apoi m-am gândit iar la
Nettle, fiica bastard pe care o
abandonasem, fr voia mea, înainte de-a
se nate. Am sorbit din rachiu. Uitasem cât
de fin era cel de Sandsedge. Cldura lui mi
s-a rspândit prin corp la fel de repede ca
poftele trupeti în tineree. 
obligat s-mi recunosc interesul cu glas
tare.
 împrumutat mai multe din gesturile i
obiceiurile lui decât oricare din cei cinci
biei ai si. 
orice brbat. Nettle nu-i aa nici pe
departe. A învat s-i înspreasc
privirea la fel ca Burrich i se uit urât la el
ori de câte ori se încrunt el la ea. Adic
r areori. Nu zic c-i preferata lui, dar cred
c, tocmai pentru c-l  înfrunt, îi intr în
graii mai iute decât toi bieii la un loc,
cu tot respectul lor sincer. E nerbdtoare
 
34
ca Burrich i, tot ca el, tie ce-i bine i ce-i
ru. i e încpânat ca tine, dar poate c
asta tot de la Burrich a învat-o.
 —  Deci l-ai vzut pe Burrich? 
Burrich m crescuse, iar acum îmi
cretea fata, ca i când ar fi fost a lui. Se
 însurase cu femeia pe care, chipurile, o
prsisem. Amândoi m credeau mort. Îi
vzuser de via fr mine. Auzind veti
despre ei, m încerca un sentiment
amestecat, de durere i afeciune. I-am
alungat gustul cu rachiu de Sandsedge.
 —  Ar fi fost imposibil s-o vd pe Nettle
fr s-l vd pe Burrich. O pzete stranic,
ca un tat adevrat. Lui îi merge bine.
chiopteaz la fel ca înainte, dar merge
rareori pe jos, aa c nu-l deranjeaz prea
mult. Cai, cai i iari cai. Chade îi drese
glasul. tii c regina i cu mine ne-am
 îngrijit ca mânjii Rocovanului i-ai
Cenuiei s ajung la el? Burrich triete
de pe urma lor. Iapa pe care ai deeuat-o,
 
Ember 2, de la el o am. Acum i antreneaz
cai, nu doar îi crete. Nu va fi niciodat un
om bogat, pentru c, imediat ce face un
ban, cumpr un cal sau un alt teren de
punat. Dar, când l-am întrebat cum o
duce, mi-a rspuns: „Binior.” 
vrut s tiu, mândru c puteam vorbi fr
s-mi pierd glasul de emoie. 
Chade îmi zâmbi din nou, dar am simit o
umbr de mâhnire în zâmbetul lui. 
 —  Dup ce i-a trecut ocul, a fost foarte
politicos i primitor. Iar a doua zi,
diminea, când m-a condus la iapa mea,
 îneuat de unul din gemenii lui, cred c de
Nim, mi-a promis, cât se poate de calm, c,
dac m apropii de Nettle, îmi face de
petrecanie. Mi-a vorbit cu prere de ru,
dar cât se poate de sincer. Nu m-am îndoit
de adevrul vorbelor lui, aa c nu vreau s
le aud i de la tine. 
2 Tciune (n. tr.). 
despre mine tie ceva? 
cu care le rostisem pe cele dintâi, dar nu
m-am putut abine. Era ca dependena de
Meteug foamea aceasta de a afla , în
sfârit, lucruri dup care tânjeam de atâia
ani.
rachiu.
nebunie, necondiionat. Da, îl contrazice de
multe ori, dar în treburi mrunte, nu-l
sfideaz pe el, ca tat. Îns relaia cu
mama ei e cam furtunoas. Pe Nettle n-o
intereseaz nici albinele, nici lumânrile,
dei Molly ar vrea ca fata ei s-i calce pe
urme. Dup cât de încpânat e Nettle,
cred c Molly va trebui s se mulumeasc
dac un fiu sau doi îi vor prelua
meteugul. Privi spre fereastr. Nu i-am
 
Mi-am rsucit cana în palm. 
 —  Dar ce anume o intereseaz? 
 —  Caii. oimii. Sbiile. La cincisprezece
ani, m ateptam s-o aud mcar pomenind
de biei, dar se pare c nu-i pas de ei.
Poate c nu s-a trezit înc femeia din ea
sau poate c are prea muli frai ca s-i
fac  iluzii romantice în legtur cu bieii.
Ar vrea s fug la Buckkeep i s se
 înroleze în compania grzilor. tie c
Burrich a fost eful grjdarilor acolo
cândva. Unul din motivele pentru care m-
am dus la el a fost i faptul c regina
Kettricken i-a ofer it iari postul. Burrich l-
a refuzat. Nettle nu înelege de ce. 
 —  Eu, da.
un loc lui Nettle acolo, dac el nu vrea s
vin înapoi. Fata ar putea s fac pe pajul
pentru mine, dac nu altceva, dei sunt
sigur c reginei Kettricken i-ar plcea s-o
 
aib în preajma ei. „Las-o i pe fat s vad
cum se triete în turn i la ora, s guste
viaa de la curte“, i-am spus lui Burrich. El
 îns m-a refuzat imediat i s-a simit
aproape jignit de propunerea mea.
Fr s vreau, am respirat uurat. Chade
mai lu o înghiitur de rachiu i-i îndrept
privirea asupra mea. Atepta. tia la fel de
bine ca mine ce aveam de gând s-l întreb.
De ce? De ce l-a cutat pe Burrich, de ce s-
a oferit s-o duc pe Nettle la Buckkeep?
Am but i eu din rachiu i l-am analizat pe
btrân. Îmbtrânise, da, îns nu aa cum
 îmbtrânesc alii. Prul îi albise complet,
dar ochii lui verzi strluceau parc mai
puternic pe sub uviele de culoarea
zpezii. M-am întrebat cât efort depunea ca
s nu se cocoeze de tot, ce leacuri bea ca
s-i prelungeasc vlaga oaselor i cum
trebuia s plteasc pentru ele. Era mai în
vârst decât regele Shrewd, iar Shrewd
murise de ani buni. Era bastard regesc, la
 
ce inea de ea. El preferase s rmân, s
devin indispensabil pentru înc o
generaie din neamul Farseer. 
Mi-am ales întrebarea cu grij. Vetile
despre soia tatlui meu circulau peste tot,
tiam mai multe decât voiam, îns m
puteam folosi de rspunsul lui Chade ca s
m apropii de ceea ce voiam s aflu cu
adevrat. 
câteva luni. Dac m gândesc bine, cred c
a trecut chiar un an. St la Tradeford, tii?
Ea conduce treburile acolo, i înc destul
de bine. Ciudat, dac stai s judeci mai
adânc. Când a fost regin de-adevrat i s-a
cstorit cu tatl tu, n-a ieit în eviden
niciodat. Când a rmas vduv, s-a
mulumit s fie excentrica Lady Patience.
 
regin la Buckkeep, chiar dac nu purta
titlul acesta. Kettricken a fost îneleapt i
i-a druit un domeniu care s fie numai al
ei, pentru c n-ar fi putut rmâne la
Buckkeep altfel decât ca regin. 
 —  i prinul Dutiful3?
Chade, cltinând din cap. 
mai departe, încruntat. 
Chivalry, tatl tu. Cinstit pân în pânzele
albe, aa spun oamenii i m tem c au
dreptate.
I se schimbase puin tonul. 
 —  De ce? am întrebat încet. 
Chade îmi zâmbi ca i când ar fi vrut s se
3 îndatoritor (n. Tr.). 
lui. E un singuratic de felul lui, dar asta
pentru c-i singurul prin. A fost mereu
nevoit s nu uite cine este, s aib grij s
nu prefere pe cineva în locul altcuiva. Dar,
de-un timp încoace, s-a cam întunecat la
fa. E distras i plin de toane, atât de prins
cu propriile gânduri, încât las impresia c
habar n-are ce se petrece cu vieile celor
din jur. Nu e nepoliticos, nici nepstor, cel
puin nu intenionat. Dar… 
pare prea diferit de Hap, mai ales în ultima
vreme. La fel gândesc i eu despre el. C
trebuie s-i mai slbesc frâul. E vremea s
ias în lume i s afle lucruri noi i de la
altcineva, nu doar de la mine.
Chade încuviin. 
Kettricken i cu mine am luat aceeai
hotrâre cu privire la prinul Dutiful. 
 
czusem în la. 
 —  Serios? m maimuri Chade,
 jocul se sfârise. Da, ai ghicit, fr îndoial.
Am vrea s te întorci la Buckkeep i s-l
 învei pe prin Meteugul. i pe Nettle,
dac Burrich poate fi convins s-i dea
drumul i dac fata are vreo înclinaie
pentru asta.
amgit. Nu tiu cât de categoric a sunat
rspunsul meu. Nici n-a venit bine Chade cu
ideea, c mi s-a i trezit gustul pentru ea.
Era rspunsul, rspunsul atât de simplu,
primit dup atâia ani de ateptare.
Instruiete un nou grup de oameni s
foloseasc Meteugul. tiam c Chade
pstrase manuscrisele i tbliele despre
 
prinul Regal le ascunseser de noi cu muli
ani în urm. Dar acum puteam studia i
 înva mai multe. Pe deasupra, îi puteam
 înva i pe alii; nu aa cum procedase
Galen, ci într -un mod corect. Prinul Dutiful
ar avea un grup de oameni care s-l ajute i
s-l protejeze, iar eu n-a mai fi singur. Ar
avea cine s-mi rspund atunci când mi-a
trimite gândurile s rtceasc printre ale
altora.
om, chiar dac nu ca tat. 
Chade era la fel de viclean ca
 întotdeauna. Probabil c mi-a simit
nesigurana. Mi-a lsat refuzul s pluteasc
 în aer. Îi inea cana cu ambele mâini. I-a
aruncat o privire, amintindu-mi, dureros, de
Verity. Apoi s-a uitat din nou la mine, ochii
lui verzi întâlnindu-i pe ai mei. N-am citit
nicio urm de ezitare în ei. Nu mi-a pus
 întrebri, nu mi-a cerut nimic. N-a trebuit
 
proteja de ea.
 —  Nu-i chiar aa, îmi replic, scuturând
uor din cap. De ce s i se refuze prinului
Dutiful dreptul cu care s-a nscut în neamul
Farseer? Sau lui Nettle, complet, pe un
ton ceva mai moale.
degrab o boal de familie, Chade. E ca o
foame, iar când eti învat cum s i-o
potoleti, se transform în dependen. O
dependen care, pân la urm, poate s
devin suficient de puternic încât s te
 îndrepte pe drumuri care duc dincolo de
Regatul Munilor. Ai vzut ce s-a întâmplat
cu Verity. Meteugul l-a devorat. L-a
folosit în propriile scopuri; i-a cioplit
dragonul i s-a revrsat în el. A salvat cele
ase Ducate. Dar, chiar dac n-ar fi existat
Corbiile Roii cu care s ne batem, Verity
 
tot s-ar fi dus în muni, pân la urm. Îl
chema locul. E sfâritul predestinat al
oricrui om deprins cu Meteugul. 
 —  Îi îneleg temerile, mrturisi Chade.
Totui, consider c greeti. Cred c Galen
i-a insuflat deliberat frica asta. i-a pus
limite i te-a înfricoat. Am citit
manuscrisele despre Meteug. N-am
c nu înseamn o simpl comunicare la
distan. Cu ajutorul lui, se poate
 îmbunti sntatea i se poate prelungi
viaa. Crete puterea de convingere.
Instruirea ta… Nu tiu cât de departe a
mers, dar pun prinsoare c Galen te-a
 învat cât de puin a putut. 
Simeam în vocea btrânului cum prinde
tot mai mult curaj.
multe. În  unele manuscrise scrie c se
poate folosi ca mijloc de tmduire, nu
 
om care cunoate bine Meteugul vede
prin ochii altora, aude ceea ce aude i
simte altul. i… 
tac. M înfuriasem când recunoscuse c
citise manuscrisele. N-avea dreptul, mi-am
zis, dar am îneles c, dac regina i le-a dat
lui s le citeasc, atunci avea tot dreptul.
Cine altul, dac nu el? Nu mai exista niciun
maestru al Meteugului. Neamul
binecuvântat cu aceast abilitate
eu. Îi ucisesem, unul dup altul, pe toi cei
pricepui la Meteug din ultimul grup
format la Buckkeep. Se dovediser
necredincioi regelui lor, aa c îi
omorâsem i pe ei, i magia lor. Jumtatea
raional din mine tia c era mai bine ca
magia s nu fie reînviat. 
 —  Nu sunt maestru al Meteugului,
 
incomplete despre Meteug, ci i c
talentul meu vine i pleac. Dac ai citit
manuscrisele, atunci sunt sigur c ai aflat
singur sau ai auzit de la Kettricken c
folosirea scoarei de spiridu e cel mai ru
lucru pe care-l poate face un om deprins cu
Meteugul. Ii drmuiete sau îi omoar
talentul. Am încercat s n-o utilizez
deoarece m tulbur efectul pe care îl are
asupra mea. Dar pân i depresia indus de
ea e mai bun decât foamea de Meteug.
Câteodat, când nu mai tiam cum s-mi
alung pofta de Meteug, am but ceai din
scoar de spiridu zile la rând. Am întors
capul, ca s nu-i vd privirea îngrijorat.
Puinul talent pe care l-am avut probabil c
e atât de ciuntit, încât nici nu se mai poate
manifesta.
neîntrerupt dovedete exact contrariul,
 
tiut nimic despre asta. Eu mi-am închipuit
c foamea de Meteug e ca pofta de
butur sau de inspirat fum i c, dup o
perioad de abstinen forat, trece de la
sine.
Trec luni la rândul, chiar ani. Pe urm, fr
motiv, se trezete din nou. 
Am strâns tare din pleoape. A vorbi
despre asta, a m gândi numai la asta era
ca a zgândri un buboi. 
 —  Chade, tiu c acesta e motivul pentru
care ai btut atâta drum pân la mine. Dar
eu te-am refuzat. Acum putem vorbi i
despre alte lucruri? Conversaia asta… m
 îndurereaz. 
amabilitate forat în vocea lui când mi-a
rspuns dintr -odat. 
Kettricken c m îndoiesc c vei fi de
 
trebui s m descurc singur, cu ceea ce am
priceput din manuscrise. Bine. Eu am spus
ce-am avut de spus. Tu ce-ai vrea s afli? 
 —  Doar nu vrei s spui c vei încerca s-l
 învei Meteugul pe prinul Dutiful
bazându-te pe ce-ai citit în nite hâroage
vechi?
politicos.
Meteugul te cheam, Chade. Se aga de
minte i de inim i le atrage ca un magnet.
Prinul va dori s fie una cu el. Dac va
ceda atraciei chiar i o clip în timp ce
 înva, e pierdut. i nu va mai exista niciun
om priceput la Meteug care s-l aduc
 înapoi, s-l pun pe picioare i s-l smulg
din vârtej. 
 
neinstruit pe cineva foarte talentat la
Meteug. În  unele cazuri, unii tineri au
 început s-l practice instinctiv, dar fr s
fie contieni de pericol i fr s tie cum
s stea departe de el. Eu zic c i o brum
de cunotine tot e mai bun decât s-l
lsm pe prinul Dutiful în ignoran. 
Am dat s-i rspund, apoi m-am rzgândit.
Am tras aer adânc în piept i l-am expirat
 încet. 
fcut o promisiune acum muli ani. Am stat
lâng Will i l-am vzut murind. Nu l-am
omorât. Pentru c îmi promisesem s nu
mai fiu un asasin sau o unealt. Nu aveam
s mai fiu manipulat i folosit. Am fcut
destule sacrificii. Cred c mi-am câtigat
dreptul s m retrag. Iar dac tu i
Kettricken nu suntei de acord i nu mai
dorii s-mi dai bani, nu-i nimic, o s m
 
oar când am gsit o pung cu bani lâng
pat, dup o vizit de-a lui Starling, m-am
simit jignit. Am inut suprarea luni la
rândul, pân când m-a vizitat din nou. A râs
de mine i mi-a spus c banii nu sunt de la
ea, ca s-mi plteasc serviciile, dac la
asta m-am gândit, ci reprezint o pensie de
la cele ase Ducate. Atunci m-am obligat
s recunosc c tot ce tia Starling despre
mine tia i Chade. Tot de la el proveneau
i hârtia fin, i cernelurile de calitate pe
care mi le aducea ea. Probabil c îi ddea
raportul ori de câte ori se întorcea la
Buckkeep. Nu m deranjeaz, mi-am zis
atunci. Dar acum m întrebam dac nu
cumva Chade îmi inuse socoteala traiului
 în toi anii acetia numai pentru c atepta
s-i fiu din nou de folos. Cred c mi-a citit
 întrebarea  în priviri. 
 
vorba de aa ceva. tim amândoi foarte
bine ce-i datorm, nu doar noi, ci i toate
cele ase Ducate. În ce privete instruirea
prinului Dutiful, nu te mai gândi la ea. Ca
s fiu sincer, nici nu e problema ta. 
M-am întrebat nelinitit, înc o dat, ce i
cât tia. Apoi m-am încurajat. 
 —  Aa cum spui, nu e problema mea. Eu
nu pot decât s te avertizez s fii precaut. 
 —  Of, Fitz, dar când tii tu s fi fost eu
altfel?
lsat-o pe-a mea la o parte. Am încercat s
uit ideea, dar era ca i cum încercam s
smulg un copac din rdcini. În  parte, m
temeam c învtura neexperimentat a
lui Chade îl va pune pe tânrul prin Dutiful
 în primejdie. Îns cea mai mare dorin a
mea nu era de-a preda Meteugul unui
grup, ci de a-mi potoli mie foamea. Odat
ce-am contientizat acest lucru, nu puteam
 
dependena mea. 
ore întregi despre toi cei pe care i-am
cunoscut cândva la Buckkeep i ce s-a ales
de ei. Blade era bunic, Lacey se plângea c
o dor încheieturile i din cauza asta fusese
nevoit s renune, în sfârit, la croetat
dantele. Hands era ef peste grjdari la
Buckkeep. Se cstorise cu o femeie din
centrul ducatelor, cu pr rou ca focul i o
fire pe msur. Toi copiii lor aveau pr
rou. Îl  inea pe Hands din scurt i, dup
spusele lui Chade, lui îi convenea de
minune. În ultima vreme, îl tot btea la cap
s se mute în Farrow, locul ei de batin,
iar el prea înclinat s-i fac pe plac; de-
asta fusese Chade la Burrich i-i ceruse s
fie iar ef la grajduri. i tot aa, ba despre
una, ba despre alta, Chade a dat la o parte
stratul de uitare de pe amintirile mele i mi-
 
Buckkeep i nu m-am putut abine s-i pun
 întrebri. Când n-am mai avut despre cine
s vorbim, i-am artat locul meu. Parc
eram dou btrânele venite în vizit una la
alta. I-am artat ginile i mestecenii,
grdina i aleile pe care m plimbam.
opronul în care lucram, unde-mi preparam
vopselele i cernelurile colorate vândute de
Hap la pia. Cel puin cu ele am reuit s-l
surprind.
dar acum m întreb dac ale tale nu sunt
mai bune.
amestecam bine otrvurile, i m-a trecut
acelai fior de plcere, vzând cât de
mândru era de mine. 
intenionasem. Când mi-a vzut straturile
de ierburi, a observat, fr îndoial, c cele
 
la banca mea de pe rmul înalt al mrii,
mi-a spus încet. 
Meteug.
Kettle. Ochi întunecai s-a plictisit de
discuiile noastre i-a plecat s vâneze. L-
am simit puin gelos i mi-am zis c o s-l
linitesc mai târziu. Când am terminat cu
 jocul, am schimbat subiectul i l-am
 întrebat pe Chade cum o duce. A
recunoscut, zâmbind, c se bucur de
 întoarcerea la curte i de societate. Mi-a
vorbit despre tinereea lui, ceea ce rareori
fcuse mai demult. Dusese o via fericit
 înainte de-a mânui greit o otrav care l-a
desfigurat i l-a fcut s se ruineze într -
atât de înfiarea lui, încât s-i duc
 
 îi plcea atât de mult s danseze i s ia
masa cu doamne pline de spirit. M-am
bucurat pentru el i l-am întrebat, mai mult
 în glum. 
secret pentru coroan cu celelalte
 îndatoriri i distracii? 
e i iute, i priceput. Nu mai e mult pân
când îmi voi putea lsa toate îndatoririle pe
mâini mai tinere. 
gândul c luase pe altul în locul meu. În 
clipa urmtoare, mi-am dat seama cât de
prost sunt. Dinastia Farseer va avea
 întotdeauna nevoie de un brbat capabil s
 împart discret dreptatea regelui. Eu
afirmasem c nu mai vreau s fiu asasin
regal; asta nu însemna c slujba în sine
trebuia s dispar. Am încercat s-mi
 
turn.
 —  Da. De fapt… 
vechiului nostru obicei, ne aezaserm în
aceleai poziii ca odinioar, el, stând pe
scaun lâng foc, eu, la picioarele lui. Abia
atunci mi-am dat seama ce ciudat era i m-
am întrebat cât de natural prea. Am
cltinat gânditor din cap, în timp ce el
scotocea prin desagii de pe mas. Scoase o
sticl colorat, din piele tare. 
 —  Am adus-o cu mine ca s  i-o art, dar
ne-am luat cu vorba i era s uit de ea. Mai
ii minte cât de fascinat eram de focurile
neobinuite i de fum? 
ne pârlise de multe ori nasurile. Am refuzat
s m gândesc la noaptea în care fusesem 
martor la magia lui cu focul: fcuse ca
 
albastr i s sfârâie în seara când prinul
Regal se declarase motenitorul direct al
coroanei Farseer. Tot în seara aceea
murise regele Shrewd, iar eu fusesem
arestat pentru uciderea lui.
gândeam, n-a artat-o în niciun fel. S-a
 întors iute lâng foc, cu sticla în mân. 
 —  Ai hârtie ondulat? Eu n-am adus.
I-am dat hârtia i am privit suspicios cum
rupe o fâie lung, o împturete pe
lungime, presar o msur de praf în
 îndoitur, împturete din nou hârtia cu
grij i o rsucete în spiral. 
 —  Acum, fii atent! îmi ceru el nerbdtor. 
Am urmrit cu spaim cum pune hârtia în
foc. Dar, indiferent ce trebuia s se
 întâmple, s ias flcri, scântei sau fum,
nu s-a întâmplat. Hârtia s-a fcut maro la
culoare, s-a aprins i-a ars. Se simea un
miros uor de sulf. Atât. Am ridicat
 
Pregti cu repeziciune o alt hârtie, dar
de data asta puse mai mult praf din sticl.
O aez unde ardea focul mai puternic. M-
am lsat pe spate, m-am pregtit de
spectacol, îns am fost iari dezamgit.
Mi-am frecat buzele ca s-mi maschez
zâmbetul când i-am vzut suprarea de pe
chip.
 îndemânarea! 
ascuns cu greu veselia din glas.
A treia oar, hârtia pe care-a pregtit-o
semna mai mult cu un tub gros din care s-
a scurs praf când a rsucit-o mai tare. M-
am ridicat i m-am îndeprtat de foc când a
aruncat-o în flcri. Dar, ca i celelalte, n-a
fcut decât s ard. 
 
a stricat demonstraia. 
suprare la Chade. 
cminului, am simit cât de dezamgit era
i mi-a fost mil de el. Am încercat s-i
alung suprarea. 
de sabia-lupului. Mai ii minte? Mi-au
lcrimat ochii ore întregi. 
i-mi puse mâna pe umr. 
 —  Fitz, m întreb, fixându-m din priviri,
nu te-am amgit niciodat, nu-i aa? Am
fost cinstit cu tine. i-am spus de la bun
 
Am vzut atunci cicatricea care ne lega.
Mi-am pus mâna peste a lui. I-am simit 
 încheieturile osoase, pielea subire ca
hârtia. Am întors capul spre foc când i-am
vorbit.
Chade. Dac m-a amgit cineva, eu am fost
acela. L-am servit pe regele nostru i-am
fcut ceea ce a trebuit pentru cauza
noastr. Nu m întorc la Buckkeep. Dar nu
pentru c mi-ai fi greit tu cu ceva, ci
pentru c am devenit ceea ce am devenit.
Nu-i port niciun fel de pic, pentru nimic. 
Am ridicat capul spre el. Avea o expresie
grav, iar în ochii lui citeam ceea ce nu-mi
spunea. Îi era dor de mine. Îmi cerea s m
 întorc la Buckkeep i pentru el, nu doar din
alte motive. Atunci am descoperit o ans
mic de vindecare i pace sufleteasc.
Eram înc iubit, cel puin de Chade. M-am
emoionat i-am simit c mi se pune un
 
cât mai blânde. 
tu nu înseamn a duce o via panic i
sigur. 
âni din cmin. Dac n-a fi stat cu faa la
Chade, cred c m-ar fi orbit. Pe urm, un
pocnet de tunet i fulger la un loc m
asurzi. M asaltar tciuni zburtori i
scântei, iar focul rcni pe neateptate, ca o
fiar cuprins de furie. Am srit amândoi în
picioare i ne-am îndeprtat de cmin. În 
clipa urmtoare, un val de funingine czu
din hornul pe care nu-l curasem din
neglijen i stinse focul. Chade i cu mine
am început s alergm prin camer,
clcând pe scânteile lucioase i trimiând
cu piciorul buci de sticl aprins înapoi în
cmin, ca s nu ia foc podeaua. Ua se
deschise brusc, împins de Ochi întunecai.
Lupul ddu buzna înuntru, cu ghearele
 
opri.
Atunci mi-am dat seama c strig ca s-mi
acopr iuitul din urechi. Ochi întunecai
pufni, scârbit de mirosul din camer. Se
retrase suprat în bezna nopii, fr s
schimbe mcar un gând cu mine. 
Chade m pocni peste umr de mai multe
ori.
tare.
aprindem focul la locul lui, în cmin. Chiar
i aa, Chade i-a tras scaunul de lâng el,
iar eu nu m-am mai aezat în faa flcrilor. 
 —  Asta voiai s faci cu praful acela? l-am
 întrebat cu întârziere, dup ce ne-am
instalat i ne-am mai turnat rachiu de
Sandsedge.
intenionat? Prima oar, am obinut o
 
Praful la n-ar fi trebuit s explodeze. M
 întreb de ce-a fcut-o. Ce s-o fi întâmplat?
La naiba! A vrea s-mi amintesc ce-am
inut în sticla aia înainte… 
Se încrunt i se holb furios la foc. tiam
c noul lui ucenic avea s fie pus s afle ce
anume provocase explozia. Nu-l invidiam
pentru irul de experimente pe care eram
convins c urma s le fac. 
Chade i-a petrecut noaptea în coliba
mea. I-am dat patul meu, iar eu am dormit
 într -al lui Hap. Dar a doua zi diminea,
când s-a trezit, am tiut amândoi c vizita
lui se apropia de sfârit. Dintr -odat, n-am
mai gsit subiecte de discuie i nici nu
mai avea rost s vorbim despre orice
altceva. M-a cuprins un soi de amrciune.
De ce s-l întreb despre oameni pe care nu
aveam s-i mai vd niciodat? De ce s-mi
povesteasc despre intrigile politice care,
oricum, nu-mi afectau existena? Pre de o
 
noastre se împletiser din nou, dar acum,
c se artau zorii unei zile cenuii, m-a
urmrit fcându-mi treburile casnice,
ortniilor, pregtind dejunul pentru
noi cretea parc cu fiecare clip de tcere
stânjenitoare. Aproape c-mi doream s nu
fi venit.
c-i dau pergamentul cu jocul pietrelor,
când aveam s-l termin. I-am dat i câteva
suluri pe care notasem dozele de ceaiuri
sedative, nite rdcini ale unor ierburi din
grdina mea pe care nu le cunotea, pe
care s le planteze, i sticlue cu cerneluri
de diferite culori. N-a mai fcut decât o
 încercare foarte discret de-a m convinge
s m rzgândesc, atunci când a remarcat
c la Buckkeep cernelurile mele s-ar vinde
 
trimit pe Hap câteodat. Pe urm am
 îneuat i-am pus frâul iepei sale frumoase
i i-am adus-o. M-a îmbriat, a înclecat
i a plecat. L-am urmrit cum se
 îndeprteaz pe crare. Lâng mine, Ochi
 întunecai i-a vârât botul pe sub mâna
mea.
Îmi pare ru dup multe lucruri. Dar tiu
c, dac m - a duce cu el i a face ce vrea,
 pân la urm, mi - ar prea i mai ru.   Îns
nu-mi venea s m mic din loc, nici s-mi
iau ochii de la Chade. Nu e prea târziu, m-
am ispitit singur. Ar fi destul s-l strig o
dat, c i-ar întoarce iapa i-ar veni
imediat înapoi. Am strâns din dini. 
Ochi întunecai mi-a împins mâna cu
botul. Hai s mergem la vântoare. Fr
biat, numai cu arcul. Numai tu i cu mine.  
 —  Îmi place ideea, m-am auzit spunând. 
 
prins un iepure de primvar. Mi-a fcut
bine s-mi pun muchii la treab i s-mi
demonstrez c mai pot vâna. Am hotrât c
nu sunt btrân, nu înc, i c, la fel ca Hap,
trebuie s ies mai des din cas i s fac
lucruri noi. S înv ceva nou. Acesta
fusese dintotdeauna leacul lui Patience
 împotriva plictiselii. În seara aceea, mi-am
aruncat ochii prin coliba mea. Era mai
degrab sufocant decât intim. Ceea ce
 îmi fusese familiar i confortabil cu câteva
nopi în urm mi se prea acum rsuflat i
plicticos. tiam c nu e de vin decât
contrastul dintre povetile lui Chade despre
Buckkeep i propria mea via plictisitoare.
Îns neastâmprul, odat trezit, e un
sentiment foarte puternic.
dormisem ultima oar în alt pat decât al
meu. Duceam o via neschimbat. La
vremea recoltei, în fiecare an, plecam la
 
strânsul fânului, la culesul grânelor sau al
merelor. Îmi prindeau bine bnuii aceia în
plus. M obinuisem s merg la Howsbay
de dou ori pe an, s-mi dau cernelurile i
vopselele la schimb pentru haine, vase i
alte asemenea obiecte. În ultimii doi ani, îl
trimisesem în locul meu pe biat, clare pe
poneiul lui cel btrân i gras. Viaa mea
curgea atât de monoton, încât nici nu
bgasem de seam. 
 întinse, apoi csc, resemnat. 
zice s colindm puin lumea?  
O vreme, se retrase în locul acela din
mintea lui, care era numai al su. Apoi m
 întreb, oarecum iritat: Mergem pe jos sau
te atepi s in   pasul cu un cal toat ziua?  
E o întrebare corect. Dac mergem
amândoi pe jos?  
 
Oraul strvechi? Da.  
Cred c pe Hap o s - l lsm s se  
descurce singur o vreme. S- ar putea s -i
 prind bine. i trebuie s se îngrijeasc
cineva de gini.  
se întoarc el.  
pierdut minile cu totul? 
vreodat acolo. 
 pentru a cere ajutorul Strbunilor, în timpul
Rzboiului cu Corbiile Roii, a slujit
decenii întregi tronul dinastiei Farseer, pe
vremea când cele ase Ducate se refceau
dup rzboiul amintit. Druit cu talentul
de- a se simi acas în orice companie, i -a
devenit indispensabil reginei în anii tulburi
care au urmat Purificrii ducatului Buck.
Menestrelul a primit misiuni legate nu doar
de tratate i înelegeri între nobili, ci i
oferte de amnistiere a bandelor de jefuitori
i a familiilor de contrabanditi. Ea însi a
compus numeroase cântece despre m ulte
dintre aceste misiuni, dar putem fi siguri c
 
secret pentru tronul Farseer i mult prea
tainice pentru a deveni subiect de balad.  
Starling l-a inut pe Hap lâng ea dou
luni bune. La început, absena lui prelungit
m-a amuzat, dar amuzamentul s-a
transformat ulterior în iritare, apoi în furie.
Furios eram îns, în primul rând, pe mine.
Nu mi-am dat seama cât de mult ajunsesem
s depind de spatele puternic al biatului
pân când nu am fost nevoit s m aplec
eu însumi ca s fac treburile pe care i le
ddeam lui. Îns nu erau de vin doar
sarcinile pe care trebuia s le fac în locul
lui, în luna de absen prelungit. Vizita lui
Chade stârnise ceva în mine. Nu tiam cum
s-i spun, prea un demon care m rodea,
dezvluind fiecare colior srccios al
micii mele gospodrii. Pacea cscioarei
mele izolate mi se prea acum
automulumirea leneului. Chiar a trecut un
 
care se cltina pe teras i mi-am promis
c o s-o r epar mai târziu? Nu, a trecut un an
i jumtate. 
curat coteul ginilor cu hârleul, dar l-am
i splat cu ap cu leie înainte de-a
presra stuf proaspt pe jos. Am reparat
acoperiul spart al opronului i, la urm,
am tiat fereastra pe care mi-o promiteam
de doi ani i-am acoperit-o cu o bucat de
piele unsuroas. Am fcut o curenie de
primvar temeinic, aa cum nu fcusem
de muli ani. Am tiat creanga de frasin
rupt pe jumtate, lsând-o s cad uor
prin acoperiul proaspt curat al
coteului, pe care l-am înlocuit cu unul nou.
Tocmai îl terminam, când Ochi întunecai
m-a anunat c aude tropot de copite. Am
coborât de pe acoperi, am îmbrcat
cmaa i m-am dus în faa colibei, ca s-i
 întâmpin pe Starling i pe Hap, care veneau
 
care l-am petrecut separat ori pe
neastâmprul recent sdit în mine, dar,
dintr-odat, Starling i Hap mi s-au prut
doi strini. Nu doar din cauza vemântului
nou purtat de biat,  dei îi scotea în
eviden picioarele lungi i umerii lai.
Arta caraghios pe spinarea poneiului gras,
lucru de care sunt sigur c era contient.
Animalul nu i se potrivea deloc flcului,
aa cum nu i se mai potriveau nici patul de
copil din colib, nici traiul meu panic. Am
 îneles imediat c nu aveam dreptul s-i cer
biatului s stea acas i s vad de gini,
 în vreme ce eu pornesc într -o aventur. De
fapt, dac nu-l trimiteam eu s-i caute
norocul, uoara nemulumire pe care am
observat-o în ochii  lui ceacâri la
 întoarcerea acas avea s se transforme
 într -o dezamgire cumplit. Hap îmi fusese
un tovar de ndejde; copilul gsit pe care
 
l-am adoptat m salvase, poate, în aceeai
msur în care îl salvasem i eu pe el. Ar fi
mult mai bine pentru mine s-l trimit pe
biat în lume, cât vreme înc ne plceam
unul pe cellalt, decât s atept pân ajung
o datorie împovrtoare pentru umerii lui
tineri.
Starling era la fel de plin de energie ca
 întotdeauna, zâmbind larg când i-a aruncat
un picior peste cal i-a desclecat. Dar,
când a venit spre mine cu brafele larg
deschise, mi-am dat seama cât de puine
tiam despre viaa ei din prezent. M-am
uitat în ochii ei negri i veseli i, pentru
prima oar, am observat laba  gâtei la
coada lor. Peste ani, dobândise veminte
mai bogate, cai mai buni i giuvaiere mai
scumpe. Astzi, îi prinsese prul negru i
des cu o agraf din argint curat. Îi mergea,
evident, foarte bine. De trei-patru ori pe an
sttea câteva zile la mine, dându-mi peste
 
mâncarea dup gustul ei, îi împrtia
lucrurile pe mas, pe birou i pe jos, iar
patul nu mai era locul pe care îl cutam
când m lsau puterile. Zilele care urmau
plecrii ei îmi aminteau de un drum de ar
plin de praf ridicat în urma unei caravane
de ppuari. Aveam impresia c m sufoc
i mi se înceoeaz vzul pân când
reueam s-mi reiau rutina deprimant. 
Am îmbriat-o i eu, simind miros de
praf i de parfum în prul ei. S-a deprtat
de mine, m-a privit în ochi i m-a întrebat
imediat.
Am zâmbit amar. 
tiut amândoi c ne atepta una din
conversaiile noastre nocturne.
Miroi ca armsarul meu. 
salut pe Hap.
Primverii e la fel de frumos ca în povetile
lui Starling?
fr inflexiuni i m-a privit o singur dat. 
În ochii lui, unul cprui, unul albastru, am
citit o mare durere sufleteasc. 
 —  Hap? l-am strigat îngrijorat, dar el s-a
 îndeprtat repede de lâng mine i n-am
apucat nici s-l ating pe umr. 
S-a îndeprtat, dar poate c i-a prut ru
c m-a întâmpinat atât de rece, pentru c
mi-a spus imediat, cu glas rguit. 
 —  M duc la râu s m spl. Sunt plin de
praf de pe drum.
Însoete - l. Nu tiu ce -i cu el, dar are
nevoie de un prieten.
 încuviin Ochi întunecai. 
 
lupul îl urm pe biat. În  felul lui, inea la
Hap la fel de mult ca mine i contribuise în
aceeai msur la creterea lui. 
Când s-au îndeprtat, m-am întors spre 
Starling.
zâmbet mecher. 
motive speciale s fii bosumflat la vârsta
asta? Nu te îngrijora. Poate fi orice: o fat
de la festival care nu l-a srutat, sau una
care l-a srutat; a plecat din Buckkeep i s-
a întors acas; nu i-a czut bine cârnatul la
dejun. Cine tie? Las-l  în pace. O s-i
treac. 
printre copaci.
cincisprezece ani puin altfel, am remarcat. 
Când Starling a intrat în cas, m-am
ocupat de calul lui i de poneiul Clover,
 
starea mea de spirit, Burrich mi-ar fi
poruncit s m îngrijesc de animale înainte
de a pleca în alt parte. Ei, dar eu nu sunt
Burrich, mi-am zis. Oare lui Nettle, Chivalry
i Nim le impune aceeai disciplin pe care
mi-o impusese mie? A fi vrut s-l fi
 întrebat pe Chade cum îi cheam pe ceilali
copii ai lui. Când am terminat cu animalele,
mi-am dorit ca btrânul Chade s nu fi venit
la mine. Vizita lui îmi trezise prea multe
amintiri vechi. Le-am înbuit cu hotrâre.
Oase de cincisprezece ani, mi-ar fi spus
lupul. Ne-am atins puin minile. Hap se
stropise cu ap pe obraz i plecase în
pdure, bolborosind i mergând atât de
neatent, c n-aveau nicio ans s vad
vânatul. Am oftat pentru amândoi, apoi m-
am dus în colib. 
Starling rsturnase coninutul desagilor
haina ei îmbrca un scaun. Apa tocmai
 
Când am intrat, mi-a întins o oal de lut
maro.
ciudat.
tare ca s-l dau pe gât. D-te jos de-acolo.
Am prins-o de talie i-am ridicat-o cu
uurin, dei am simit un junghi în spate,
acolo unde aveam cicatricea, când am
lsat-o jos.
zdrngnit cu cnile, am tiat felii din
ultima mea franzel i am pus la înclzit
tocana de iepure. Istorioarele ei despre
Buckkeep erau cele pe care m obinuisem
s le aud din gura ei. Vorbea despre
menestrelii care cântaser bine sau prost,
bârfea despre lorzi i doamne de care nu
 
de mâncarea de la mesele nobililor care o
gzduiser. Istorioarele ei erau pline de
spirit, m fceau s râd sau s scutur din
cap, dup cum se cuvenea, fr s simt
durerea pe care o trezise Chade î n mine.
Poate pentru c cu el discutasem despre
oameni pe care îi cunoscuserm i-i
iubiserm amândoi, iar cuvintele se
nteau din modul lui intim în care privea
lucrurile. Nu dup Buckkeep sau dup viaa
de la ora tânjeam eu, ci dup zilele
copilriei i dup prietenii de atunci. În ce-i
privea pe ei, eram în siguran; nu m
puteam întoarce în trecut. Foarte puini
tiau c triesc, iar eu asta îmi i doream.
I-am spus-o i lui Starling. 
 —  Uneori, povetile tale m ating la suflet
i m fac s vreau s m întorc la
Buckkeep. Dar porile acelei lumi sunt
 închise pentru mine. 
Starling se încrunt. 
 —  Crezi c nu s-ar mira nimeni s vad c
triesc? 
privire sincer. 
dintre vechii ti prieteni, care te-ar
recunoate. Îns majoritatea oamenilor te
in minte ca pe un tânr fr cicatrice.
Nasul spart, dunga de pe fa, chiar i fâia
alb din pr ar fi o deghizare numai bun. În 
plus, pe atunci te îmbrcai ca un fiu de
prin, acum pori straie rneti. Mai
demult, te deplasai cu uurina unui
rzboinic. Acum, ei, bine… acum dimineaa
sau în zile friguroase, te miti anevoie, ca
un btrân. Îi însoi vorbele cu un cltinat
din cap  în semn de regret. Nu-i pas cum
ari, dar nici anii care-au trecut peste tine
n-au fost prea blânzi. Ai putea spune c ai
cinci sau chiar zece ani mai mult, nimeni n-
 
menajamente de iubita mea.
ironic.
 întâlnesc imediat privirea. Ea mi-a
interpretat greit cuvintele i tonul. 
 —  Da, i dac mai pui la socoteal i
faptul c oamenii vd ceea ce vor s vad
i nu se gândesc c eti în via… Eu zic c
ai putea s încerci. Aadar, te gândeti s
te întorci la Buckkeep? 
meu, dar nu-mi venea în minte ce altceva
s adaug. Faptul n-a prut s-o deranjeze.
 —  Pcat. Pierzi foarte mult locuind aici
singur.
despre dansurile de la Festivalul Primverii.
În  ciuda dispoziiei mele mohorâte, nu m-
 
numai aisprezece ani. Avea dreptate. Mi-ar
fi plcut s fi fost i eu de fa. 
Pregtind mâncarea pentru toi trei, m-am
trezit c-mi rsare iar în minte întrebarea
„dar dac?“. Dac a fi în stare s m
 întorc la Buckkeep, cu regina mea i cu
Starling? Dac m-a întoarce la Molly i la
copilul nostru? Dar întotdeauna, indiferent
cum rsuceam pretinsul meu rspuns, tot
la un dezastru ajungeam. Dac m-a fi
 întors la Buckkeep, unde toi m tiau
executat pentru c folosisem Harul, n-a fi
fcut decât s-i dezbin pe locuitori într -un
moment în care Kettricken încerca s-i
reunifice. O parte din ei m-ar fi susinut,
pentru c, bastard cum eram, tot sânge de
Farseer îmi curgea în vene, pe când ea
ajunsese la tron numai prin cstorie. 
O grupare i mai puternic ar fi cerut
executarea mea, de data asta cu mai mult
 
Iar dac m-a fi întors la Molly i la copil,
ca s-o cuceresc i s fie a mea din nou?
Cred c a fi reuit, dac nu m-a fi gândit
decât la mine. Ea i Burrich m credeau,
amândoi, mort. Femeia care-mi fusese soie
 în  toate, dar nu i cu numele, i brbatul
care m crescuse i-mi fusese prieten
apropiat se întoarser unul ctre cellalt.
El i-a oferit un acoperi deasupra capului i
s-a îngrijit s aib cldur i mâncare cât
mi-a purtat copilul în pântece. Cu mâinile
lui mi-a adus pe lume fiica bastard.
Împreun cu Molly, au ascuns-o pe Nettle
de oamenii lui Regal. Burrich le-a spus
tuturor c amândou sunt ale lui, nu doar
ca s le protejeze, ci i ca s le iubeasc.
A fi putut s m întorc la ei, s-i fac s nu
le vin a crede ochilor. Burrich mi le-ar fi
dat mie pe Molly i pe Nettle. Simul lui
profund al dreptii nu l-ar fi lsat s fac
altfel. Iar eu m-a fi întrebat întruna, dup
 
sincer decât… 
Starling nervoas. 
de deasupra i m-am aezat lâng ea la
mas. Mi-am alungat din minte ambele
trecuturi, i pe cel real, i pe cel închipuit.
Nu era nevoie s m gândesc la ele.
Starling îmi ocupa mintea destul. Ca de
obicei, eu ascultam, iar ea povestea. A
 început o istorisire lung despre un
menestrel parvenit de la Festivalul
Primverii, care nu numai c a îndrznit s
cânte dou din cântecele ei, schimbând
doar un vers sau dou din ele, dar a mai i
pretins c le-a scris el. Starling vorbea i
gesticula cu pâinea i era s m loveasc
cu ea. Dar propriile mele amintiri, de la alte
Festivaluri ale Primverii, nu-mi ddeau
pace. Oare chiar nu m mai mulumea
 
Biatul i lupul îmi fuseser destul
tovrie ani la rând. Ce anume m
nelinitea acum? 
tulburtor. Unde era Hap? Pregtisem ceai
pentru toi trei i împrisem mâncarea  în
trei porii. Hap mânca întotdeauna cu poft
dup orice fel de treab sau drumeie. M
deranja c nu e în stare s treac peste
indispoziia lui i s stea cu noi la mas. În
timp ce Starling plvrgea întruna, mi-am
aruncat ochii de mai multe ori la poria lui
neatins, pân când ea i-a dat seama.
 —  Nu te agita din cauza lui, îmi spuse,
cam nervoas. E biat, deci are toane de
biat. Când o s-i fie foame, o s vin la
mas. 
arzându - l la flacr.  Gândul lupului veni ca
rspuns la Harul cu care-l cutasem. Erau
la râu. Hap îi încropise o suli dintr -un
 
b, iar lupul intrase pur i simplu în ap s
prind peti de-a lungul malului ros la baz.
Când ddea peste un banc de peti, nu-i
venea greu deloc s încoleasc unul, s-i
vâre capul sub ap i s-l prind cu flcile.
Îl dureau încheieturile de la apa rece, dar
focul biatului avea s-l înclzeasc
imediat. Nu te teme.
ascult. Am terminat de mâncat, iar eu am
strâns vasele. Cât am fcut ordine, Starling
s-a aezat lâng focul de sear, cântând
din harp, pân când notele scoase la
 întâmplare s-au transformat în vechea
melodie despre fata morarului. Când toate
lucrurile erau la locul lor, m-am dus lâng
ea, cu câte o can de rachiu de Sandsedge
pentru amândoi. M-am aezat pe un scaun,
dar ea sttea pe jos. S-a lsat pe spate, cu
spatele proptit de picioarele mele. I-am
urmrit degetele ciupind coardele harpei,
urmele locurilor unde îi fuseser rupte, ca
 
Mi-a rspuns la srut, lsând harpa la o
parte i fcând astfel o treab mult mai
serioas decât mine. 
Pe urm s-a ridicat i m-a luat de mâini,
ca s m ridic i eu. În timp ce-o urmam în
dormitor, a remarcat.
Am scos un fel de mormit aprobator. A-i
spune c mi-a rnit sentimentele mai
devreme ar fi însemnat s m smiorci ca
un copil. Voiam s m mint, s-mi spun
c sunt înc tânr i atrgtor, când era
clar c nu sunt aa? Timpul îi pusese
amprenta asupra mea. Atât –  i era ceva de
ateptat. Chiar i aa, Starling tot venea la
mine. În  toi anii acetia, a venit mereu la
mine i în patul meu. Asta trebuia s
 însemne ceva. 
 îndemnat ea. 
 împins la o parte ghearele lacome, hotrât
s m scufund în prezent. Nu duceam o
via chiar atât de grea. Era simpl i
lipsit de conflicte. Nu la un astf el de trai
am visat eu întotdeauna? Unul în care s
hotrsc singur ce voi face? În plus, nici nu
eram singur. Îi aveam pe Ochi întunecai i
pe Hap. i pe Starling, când venea la mine.
I-am deschis vesta, apoi bluza, ca s-i
dezgolesc sânii, în vreme ce ea îmi
desfcea cmaa. M-a luat în brae,
frecându-se de mine cu plcerea nereinut
a unei pisici care toarce. Am lipit-o de mine
i m-am aplecat s-o srut în cretet. i
acesta era un lucru simplu, dar cu atât mai
dulce. Salteaua mea proaspt umplut era 
moale i mirosea plcut, ca iarba i
plantele care o umpleau. Ne-am aruncat pe
ea. O vreme, nu m-am mai gândit la nimic,
 încercând s îi conving pe amândoi c, în
 
Puin mai târziu, am zbovit în preajma
somnului. Câteodat cred c m odihnesc
mai bine în momentele dintre trezie i somn
decât în somnul propriu-zis. Mintea plutete
 în amurgul ambelor stri i descoper
adevruri ascunse de lumina zilei i vise,
deopotriv. Lucrurile pe care nu suntem
pregtii s le aflm tocmai acolo se
ascund, ateptând acea stare de spirit în
care mintea las garda jos. 
M-am trezit. Studiam detaliile camerei
mele în semiîntuneric, înainte de a-mi da
seama c-mi fugise somnul. Starling îi
aruncase un bra peste pieptul meu. În 
somn, împinsese ptura cu picioarele i ne
descoperise pe amândoi. Semiîntunericul îi
ascundea trupul gol, învluindu-l  în umbre.
Am stat nemicat, ascultând cum respir i
simindu-i mirosul de transpiraie
m trezisem. Nu reueam s gsesc
 
strecurat pe sub braul ei i m-am ridicat în
picioare lâng pat. Am bâjbâit dup
pantaloni i cma. 
odaia principal, dar eu n-am zbovit acolo.
Am deschis ua i am pit descul în
noaptea blând de primvar. Pre de-o
clip, am rmas nemicat, pentru ca ochii
s mi se obinuiasc cu întunericul, apoi m-
am îndeprtat de colib i de grdin i-am
coborât la ap. Sub tlpi simeam noroiul
rece i întrit de  pe crare, bine btut de
drumurile pe care le fceam zilnic, ca s
aduc ap. Coroanele copacilor mi se
 împleteau deasupra capului i nu era nici
lun, dar nasul i picioarele mele tiau pe
unde s mearg la fel de bine ca ochii. N-a
trebuit decât s-mi ur mez Harul ca s-l
gsesc pe lup. Curând, am observat
sclipirea vag portocalie a focului aprins de
Hap i-am surprins mirosul de pete prjit. 
 
 încolcit, cu nasul în coad, iar Hap,
ghemuit, cu braele în jurul gâtului su.
Ochi întunecai a deschis ochii când m-am
apropiat, dar nu s-a micat. i - am spus s
nu- i faci griji.  
lsase nite vreascuri lâng foc. Le-am
aruncat peste tciuni. Am stat i-am privit
cum focul prinde curaj. Odat cu cldura, s-
a fcut i mai mult lumin. tiam c
biatul e treaz. Nu poi crete cu un lup
fr s-i împrumui din pruden. 
 —  Nu tu eti de vin. Adic nu numai tu,
oricum.
rmân destinuite întunericului. Am
pun doar pe cea greit. 
 —  Trebuie s tiu, izbucni Hap. 
 
 întrebrii urmtoare, în adâncul sufletului,
m-am temut întotdeauna c aveam s-o aud
din gura lui într -o zi. N-ar fi trebuit s-l las
la Festivalul Primverii, mi-am reproat,
furios. Dac l-a fi inut lâng mine,
secretul meu n-ar fi fost niciodat
ameninat. 
a pus-o.
Atunci l-am privit, iar expresia mea
trebuie s-i fost rspuns suficient.
Comptimitor, a închis ochii. 
s bnuiesc c nu tii. Ar fi trebuit s i-o
spun altfel.
braele mele când voia, pentru c dorea s
fie cu mine, dulceaa serilor cu poveti i
muzic lâng foc, ochii ei negri veseli
fixându-i pe-ai mei au devenit, toate, vin,
 
dintotdeauna, nu, eram unul i mai mare,
pentru c naivitatea la un tânr e prostie la
un brbat. Mritat. Starling e mritat.
Crezuse c nimeni nu avea s-o doreasc de
soie, pentru c era stearp. Îmi spusese
c trebuia s se descurce singur în via,
cu ajutorul cântecelor ei, pentru c nu avea
s existe niciodat un brbat cruia s-i
pese de ea, nici copii care s se  îngrijeasc
de ea la btrânee. Poate c, atunci când
 îmi spusese aceste lucruri, chiar crezuse în
ele. Eu, în prostia mea, crezusem c
adevrul n-avea s se schimbe niciodat. 
Treaz, Ochi întunecai se întinse eapn i
veni s se culce lâng mine, cu botul pe
genunchiul meu. Nu îneleg. Eti bolnav?  
Nu. Doar tâmpit.  
murit din cauza asta pân acum.  
Dar nici departe n-am fost.   Am inspirat
adânc. 
Hap trebuie s mi le spun. Mai bine s
trecem odat peste asta. 
partea cealalt a lui Ochi întunecai. Lu un
vreasc de pe jos i începu s se joace cu el
 în foc. 
petreac Festivalul Primverii cu ea. 
În timp ce-mi vorbea, vreascul se aprinse.
Hap îl arunc în foc, apoi începu s-l
scarpine pe Ochi întunecai. 
 însurat cu un menestrel care s-a retras i-i
petrece anii în pace. Poate c are copii
dintr-o cstorie anterioar. O iubete,
dac vine la Buckkeep ca s-i fac o
surpriz. Festivalul Primverii era, prin
tradiie, srbtoarea îndrgostiilor, i
 îndeprtai. E un brbat înalt, întotdeauna
 îmbrcat foarte elegant. Avea o manta de
dou ori mai larg decât îi trebuia lui, cu
blan la gât. i purta brri de  argint la
ambele mâini. E i foarte puternic. La dans,
a ridicat-o pe Starling i-a rsucit-o pe
deasupra capului, iar lumea s-a dat la o
parte ca s-i vad mai bine. 
Hap m privea în timp ce-mi povestea.
Cred c se bucura de stânjeneala mea
evident. 
N-ai fi pus coarne unui zdrahon ca el.
 —  N-a fi pus coarne niciunui brbat, am
bâiguit. Nu intenionat. 
Hap oft uurat. 
suprat când i-am vzut c se srut. N-am
 
afar de tine i de Starling. Mi-am zis c te
trdeaz, dar când l-am auzit c se prezint
drept soul ei… Ls capul pe-o parte. M-a
durut cu adevrat, crezând c tii i nu-i
pas. Mi-am zis c toii anii tia una m-ai
 învat, i alta ai fcut. M-am întrebat dac
m consideri aa de prost încât s nu aflu,
dac tu i Starling nu râdei de mine pe la
spate, c sunt aa un neghiob. Atât m-am
gândit la asta, c am ajuns s m îndoiesc
de tot ce m-ai învat. Îi mut privirea spre
foc. A fost oribil, m-am simit trdat. 
M-am bucurat c lmurea lucrurile în felul
acela. Mult mai bine s se gândeasc
numai la felul în care îl afecteaz pe el,
decât s se întrebe cât m doare pe mine.
Mai bine s-i urmeze irul gândurilor i s
vad unde-l duce. Mintea mea o lua în alt
direcie, scârâind ca o cru veche
scoas din opron, care trebuie uns 
pentru primvar. M-am opus roilor care
 
N-avusese nimic de pierdut din asta,
dimpotriv, doar de câtigat. O cas
confortabil cu domnul ei cel impozant,
care sigur deinea i un titlu, cât de
neînsemnat, bogie i siguran la
btrânee. Pentru el, o soie superb i
fermectoare, un menestrel renumit, în
gloria cruia se putea sclda i el, invidiat
de ali brbai. 
de el, putea oricând s-o porneasc la drum,
ca orice menestrel, i s sar în braele
mele pentru o tvleal. Care dintre cei doi
brbai era mai înelept? Niciunul? S cred
oare c eram numai doi în viaa ei? 
 —  Ai crezut c eti singurul cu care se
culc? 
meu. Oare ce întrebri i-o fi pus lui Starling
 în drum spre cas? 
niciodat, am recunoscut. 
tiam c Starling merge i cu ali brbai. E
menestrel. E normal s aib mai muli. Aa
mi-am justificat, mie i, indirect, lui Hap, de
ce m culcam cu ea. Ea nu deschidea
subiectul niciodat, eu n-o întrebam nimic,
iar ceilali iubii ai ei erau fiine imaginare,
fr chip i trup. În niciun caz soi. Îns ea
 îi aparinea soului ei prin jurmânt, iar el îi
aparinea ei. În  ochii mei, asta era
diferena. 
cu atenie. 
 —  Starling a zis c nu e treaba mea, c nu
face ru nimnui. Mi-a zis c, dac-i spun,
eu voi fi cel lipsit de inim, pentru c ie îi
 
suferit destul în via. Când i-am rspuns
c ai dreptul s tii, mi-a replicat c ai i
mai mult dreptul s nu tii. 
Starling i limba ei cea ascuit. Nu-i
dduse nicio ocazie lui Hap s simt c
procedeaz bine. Biatul se uita acum la
mine cu o expresie de câine credincios în
ochii lui ceacâri i atepta s-l judec. I-am
spus adevrul. 
s vezi c sunt înelat. 
 —  Te-am rnit, aadar? 
 —  Eu singur m-am rnit, biete. 
Aa i fcusem. Nu fusesem niciodat
menestrel, deci nu aveam dreptul s judec
faptele unuia. Cei care triesc de pe urma
degetelor i-a cuvintelor au inimi mai
insensibile decât noi, ceilali, bnuiesc. 
 —  Mai repede gseti un jder blând decât
un menestrel credincios, zice proverbul.
 
auzise de el.
avertizat c s-ar putea s te înfurii destul
de tare ca s-i faci ru. 
 —  i tu ai crezut-o?
Hap trase iute aer în piept, ovi o clip,
apoi spuse repede.
acum n-a mai trebuit s-i spun ceva care
s te rneasc. Ceva care s te fac s te
consideri un prost.
crezut.
Privi din nou focul.
m simt mult mai bine acum. 
 —  M bucur c te simi mai bine. M
bucur c s-au limpezit lucrurile între noi.
Aa. Las asta i povestete-mi despre
 
S-a pus pe vorbit, iar eu l-am ascultat.
Vzuse oraul i festivalul cu ochi de copil,
iar ascultându-l, mi-am dat seama cât de
mult se schimbaser i oraul, i castelul
de când fusesem eu acolo. Din descrierile
lui, am aflat c oraul era acum mai mare,
furând spaiu pentru cldiri de la stâncile
abrupte de deasupra lui i întinzându-se pe
piloni. Hap mi-a descris taverne i prvlii
plutitoare. Mi-a vorbit i despre negustorii
din Bingtown i insulele de dincolo de
Bingtown, dar i despre cei din Insulele
Strine. Buckkeep îi consolidase statutul
de port comercial. Când mi-a descris
Coridorul cel Mare i camera în care îl
gzduise Starling, am îneles c i turnul
suferise foarte multe schimbri. Mi-a
povestit despre covoare i fântâni, de cergi
pe fiecare perete, de scaune tapiate i
candelabre sclipitoare. Mi-a adus aminte
 
c la mijloc era deopotriv influena lui
Chade i a lui Kettricken. Btrânul asasin
se dduse întotdeauna în vânt dup lucruri
fine, ca s nu mai spun de confort. M
hotrâsem deja s nu m mai întorc la
Buckkeep. De ce ar fi atât de descurajam
s aflu c locul pe care mi-l aminteam,
cetatea aceea dezolant din piatr, nu mai
era ce fusese înainte? 
despre localitile prin care trecuser în
drum spre Buckkeep i înapoi spre cas.
Una dintre ele mi-a fcut inima cât un
purice.
Aa i-a început povestea, iar eu n-am
recunoscut numele satului. Îmi aminteam,
vag, c muli oameni care fugiser de pe
coast în anii Corbiilor Roii se
 
dat din cap, ca i când a fi recunoscut
numele locului. Probabil c atunci când îl
vizitasem ultima oar fusese doar un spaiu
larg pe drum. Hap fcea ochi tot mai mari
pe msur ce înainta cu povestea i mi-am
dat seama c, cel puin pe moment, uitase
de minciuna lui Starling.
i ca s primim o camer. Toat lumea s-a
artat aa de amabil cu noi i ne-a vorbit
aa de frumos, încât am crezut c Istmul lui
Hardin e un loc minunat. În sala comun,
când Starling nu cânta, am auzit oameni
discutând despre un om cu Har care fusese
pus s vrjeasc vacile ca s nu mai fete,
dar nu le-am dat atenie. Mi-am zis c sunt
doar nite beivi care vorbesc prea tare,
dup prea mult bere. Primisem o odaie la
 
putut dormi. Aa c m-am aezat la
fereastr i m-am uitat la cei care treceau
pe strad. În  pia a început s se adune
lumea. Mi-am zis c vine la târg sau la
vreun bâlci de primvar. Dar pe urm am
vzut cum nite brbai târsc dup ei o
femeie plin de vânti i însângerat. Au
legat-o de-un stâlp i-am crezut c o s-o
biciuiasc. Abia atunci am observat c
oamenii din mulime aveau couri pline cu
pietre. Am trezit-o pe Starling i-am
 întrebat-o ce se întâmpl, dar ea mi-a cerut
s tac, oricum n-aveam ce face niciunul
dintre noi. Mi-a cerut s plec de la
fereastr, dar n-am ascultat-o. N-am putut.
Nu-mi venea s-mi cred ochilor. Mi-am zis
 întruna c o s vin cineva i-o s-i
opreasc pe oamenii aceia. Tom, femeia
era legat stâlp, nu putea face nimic. A
 
iar mulimea a început s arunce cu pietre
 în ea. 
 înfiorat. Ochi întunecai a scos un geamt,
iar eu am pus mâna pe el. 
Ai fi putut foarte bine s fii tu în locul
femeii.
tiu.  
trebuia s fac ceva, dar îmi era prea fric.
M-am ruinat din cauza asta, dar nu m-am
putut mica din loc. Am stat pur i simplu 
i-am privit cum o lovesc pietrele. Iar ea tot
 încerca s-i acopere capul cu braele. Mi
s-a fcut grea. Pe urm am auzit un sunet
cum nu mai auzisem pân atunci, ca i cum
 
un râu ar fi ânit prin aer. Cerul dimineii s-
a întunecat, parc acoperit de nori de
furtun, dar nu btea vântul. Erau ciori,
Tom, un potop de psri negre. N-am mai
vzut niciodat atâtea la un loc, croncnind
i cârâind, ca atunci când gsesc un uliu
sau un oim i se apuc s-l goneasc.
Numai c ele nu un oim urmreau de data 
asta. S-au ridicat în zbor de dincolo de
dealurile din spatele oraului i-au umplut
cerul, ca o ptur neagr care flutur pe
sârm, la uscat. S-au lsat brusc peste
mulime, plonjând i croncnind. Una a
aterizat în prul unei femei i-a început s-o
izbeasc cu ciocul în ochi. Oamenii fugeau
 în toate prile, ipând i lovind psrile cu
mâna. Au speriat doi cai care-au luat-o
razna, târând prin gloat crua la care
erau înhmai. Toat lumea ipa. Pân i
Starling s-a ridicat i-a venit la fereastr. În
scurt vreme, pe strzi n-au mai rmas
decât ciorile. Se cocoau pe unde apucau,
 
Femeia care fusese legat, cea cu Har,
dispruse. Rmseser numai funiile
neateptate, psrile s-au ridicat toate
deodat i i-au luat zborul. N-a rmas nici
urm de ele. Din glasul lui Hap rmase doar
o oapt. Mai târziu, în aceeai diminea,
hangiul a spus, c, dup prerea lui, femeia
s-a transf ormat în cioar i-a plecat cu
suratele ei.
povestesc c nu era adevrat, c femeia
poate a chemat ciorile ca s-o ajute s
scape, dar c nici mcar oamenii înzestrai
cu Har nu-i pot schimba forma. Alt dat,
o s-i spun c n-a fost un la pentru c n-a
coborât în pia, c ar fi fost ucis i el cu
pietre. Alt dat. Povestea lui m ardea
cum arde otrava o ran. Mai bine s curg
de la sine. Am început s-l ascult din nou.
 
importan  Cic ar vrea s fie la putere,
cum erau în zilele când d