Cele doua modele matematice de determinare a riscului de faliment utilizate in aplicatiile pentru analiza financiara realizate de MacrostandarD sunt elaborate de profesorul american Eduard I. Altman in anii 60 si de profesorii Canon si Holder. Modele sunt cunoscute sub numele de "metoda scorurilor" sau "testul Z".

1) Modelul AltmanFiind o functie definita cu 40 de ani in urma, profesorul Altman continua sa o perfectioneze, ultima publicata fiind in anul 1993 in editia a doua a cartii "Corporate Financial Distress and Bankruptcy" (copyright 1993 by John Wiley & Sons, Inc. ISBN 0-471-55253-4). Ulterior aparitiei acestui model de analiza au fost elaborate mai multe variante cu aplicatii in diferite ramuri industriale si cu un numar de rate de la 4 la 8. Functia de baza are 5 rate si utilizeaza 8 variabile din situatiile financiare ale societatilor.

Variabile utilizate:[v1] EBIT / Activ totalExcedent brut inainte de dobanzi si taxe (traducerea corecta pentru taxe fiind impozit pe profit);[v2] Cifra de afaceri / Activ total[v3] Capitalizarea bursiera / Datorii totaleValoarea de piata a capitalurilor proprii (numarul de actiuni x valoarea bursiera a actiunii);[v4] Capital de lucru net / Activ totalCapitalul de lucru net este calculat ca diferenta intre activele circulante si datoriile curente;[v5] Surse proprii de finantare din profit / Activ totalSurse proprii de finantare: profitul retinut; nerepartizat; reinvestit).

Formula: Z = 3.3 x v1 + 0.99 x v2 + 0.6 x v3 + 1.2 x v4 + 1.4 x v5

Rezultate:Z < 1,5 : faliment iminent;Z = 1,81 - 2,70 : deficit de lichiditati;Z = 2,71 - 2,99 : solvabilitate, risc redus;Z > 3 : solvabilitate ridicata, risc inexistent;

2) Modelul Canon si HolderModelul este asemanator cu cel elaborat de profesorul Altman dar pune acentul pe resursele interne ale societatii nefiind constrans de factori externi psihologici deoarece nu ia in considerare capitalizarea bursiera. Ori, se stie ca valoarea de piata a capitalurilor proprii este mai mult o valoare psihologica decat o valoare contabila. Din punctul nostru de vedere acest model reflecta mai fidel realitatea decat modelul Altman.

Variabile utilizate:[v1] (Creante + Numerar si echivalent de numerar) / Datorii curente[v2] Capitaluri permanente / Pasiv total[v3] Cheltuieli financiare / Cifra de afaceri[v4] Cheltuieli cu personalul / Valoarea adaugata[v5] EBE / Valoarea adaugata.EBE = Excedentul brut din exploatare.

Formula: Z = 16 x v1 + 22 x v2 - 87 x v3 - 10 x v4 + 24 x v5

Rezultate:Z < 3,99 : faliment iminent;Z = 4,00 - 6,49: deficit de lichiditati;Z = 6,50 - 8,99 : solvabilitate, risc redus;Z > 9,00 : solvabilitate ridicata, risc inexistent;

Trebuie sa stiti ca "Metoda scorurilor" doar prevede cu un grad de indeplinire destul de redus un eventual risc de faliment in perioada viitoare, perioada estimata de 2 ani. In consecinta calculul riscului de faliment pentru o perioada anterioara mai mare de doi ani este inutila. Simplul fapt ca la data realizarii analizei societatea functioneaza si nu este in stare de faliment poate fi concludent. Fiecare rata utilizata este ponderata cu un anumit coeficient, coeficient care s-a modificat pe parcursul anilor in functie de importanta pe care specialistii financiari au acordat-o diferitelor posturi din situatiile financiare si de ramura in care se aplica analiza. In functie de importanta pe care o acordati dvs. puteti inlocui ponderile acordate implicit de aplicatie cu ponderi proprii. O problema care se mai poate ridica in calculul scorului este tipul perioadei utilizate: luna, trimestru, semestru sau an. Daca veti calcula riscul de faliment luand in considerare luni de inceput de an (primele doua trimestre), riscul de faliment va fi mai ridicat, decat daca veti lua in calcul perioada a doua a anului sau anul intreg. Explicatia este simpla: cu active ridicate ati realizat o cifra de afaceri si un profit redus si abia la sfarsitul anului situatia se echilibreaza cand, practic, cu aceleasi active ati marit rezultatele, cifra de afaceri, etc.. Sau se poate intampla fenomenul invers daca aveti pierderi (cu active ridicate ati obtinut rezultate reduse). Aceasta problema a raportarii efectelor (rezultatelor) din prima parte a anului la eforturi (active) ridicate are repercusiuni si asupra altor indicatori in analiza financiara.

Sfat: In analizele realizate pe perioade de pana la trim. 3 nu utilizati riscul de faliment. Poate fi nesemnificativ pentru activitatea desfasurata si rezultatele obtinute. In schimb, poate fi luat in considerare daca comparatia se face cu date ale concurentei deoarece perioadele sunt comparabile. In acest caz, veti compara doar rezultatele testului fara a va raporta la plajele de risc, societatea cu coeficientul cel mai ridicat stand cel mai bine in testul comparativ dintre societati, chiar daca rezultatul o incadreaza in deficit de lichiditati.

Pentru o intelegere mai buna a celor doua modele va prezentam un exemplu practic (valorile sunt in Lei):

Bilant (simplificat) SC A SC B

ACTIVE IMOBILIZATE NETE - TOTAL 10.000 9.000

ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL 15.000 10.000

ACTIV / PASIV TOTAL 25.000 19.000

DATORII - TOTAL, din care: 15.000 20.000

Datorii pe termen scurt (curente) 13.000 15.000

CAPITALURI PROPRII 10.000 -1.000

CONTUL DE PROFIT SI PIERDERE (simplificat) SC A SC B

Cifra de afaceri neta 100.000 50.000

Cheltuieli privind dobanzile 3.000 3.000

Rezultatul brut 10.000 5.000

Rezultatul net al exercitiului 6.000 -3.000

ALTE INFORMATII SC A SC B

Surse proprii de finantare din profit 5.000 0

Profit inainte de dobanda si impozit (EBIT) 13.000 8.000

Capitalul de lucru net 2.000 -5.000

VARIABILE / SOCIETATEA VARIABILA SC A SC B

EBIT / Activ total V1 0,520 0,421

Cifra de afaceri / Activ total V2 4,000 2,632

Capitaluri proprii / Datorii totale V3 0,667 (0,050)

Capital de lucru net / Activ total V4 0,080 (0,263)

Surse proprii de finantare din profit / Activ total V5 0,200 0,000

Riscul de faliment (TESTUL "Z") 6,452 3,649

Ambele societati au obtinut peste 3 puncte prin aplicarea modelului Altman, deci riscul de faliment este inexistent. Totusi, se impune o analiza mai aprofundata a situatiei societatii B deoarece exista indicii clare ca rezultatul testului nu exprima realitatea. Este vorba de o pierdere de 3 mii UM, de un capital de lucru negativ de 5 mii UM si de capitaluri proprii negative.Iata un motiv pentru care aceasta metodologie de determinare a unui posibil faliment trebuie aplicata cu atentie, trebuind dublata de o analiza mai detailiata a activitatii societatii.Comentariu personal: Economia de Piata si Riscul de Faliment

Imediat dupa inceperea CRIZEI am auzit o stire la tv cum ca numarul falimentelor s-a dublat in anul curent fata de anul precedent, tendinta fiind in crestere. Nu se aratau motivele falimentelor ci doar categoriile de societati si industria din care faceau parte. Nici nu am la dispozitie un raport oficial sa-l studiez dar am incredere ca datele erau corecte, vreau doar sa "dibuiesc" cateva din motivele cresterii numarului de falimente.

Dar, de ce atatea falimente?In primul rand economia a devenit "de piata". Daca pana in 2000 eram in "drum spre piata" acum putem spune ca am "ajuns la piata". Mai trebuie doar sa invatam cum sa ne purtam "la piata", atat cei care suntem clienti cat si vanzatorii care ne servesc "de la taraba".In al doilea rand nu toata marfa de pe "taraba" este pe gustul tot mai nesatisfacut si mai sofisticat al clientilor. Un client nesatisfacut ocoleste "taraba" ta data viitoare daca nu l-ai satisfacut sufleteste.In al treilea rand si cel mai important cred eu, nu toti "vanzatorii din piata" stiu sa-si vanda marfa chiar daca este de calitate. La fotbal si femei se pricep multi dar la afaceri doar cativa. Chiar daca

utilizam negocierea directa de tipul "castig-castig" nu intotdeauna este si de partea noastra "castig".

Si ca sa inchei cu o concluzie, prea multe firme au fost infiintate doar de dragul de a ne considera toti patroni. Acum a sosit momentul adevarului in care se descopera ca "economia de piata" este mai degraba "jungla de piata" si daca nu esti "Tarzan" n-ai ce cauta in jungla.