Universitatea „Andrei Şaguna”Facultatea de Ştiinţe EconomiceSemestrul IIAnul 2011

BUGET ŞI TREZORERIE PUBLICĂNOTE DE CURS

Titular disciplină:Lector dr. Cadâr Fuat

BUGETUL PUBLIC 1.1. Conţinutul şi rolul bugetului public

1

Bugetul, ca si finantele, exprimand relatii de mobilizare, repartizare si utilizare a principalelor resurse banesti, se impune ca o categorie economica distincta pe o anumita treapta de dezvoltare a societatii omenesti, respectiv in etapa de construire si consolidare a statului.

Etimologic notiunea de buget provine din limba franceza veche de la cuvantul “bouge” si diminutivul sau “bougette”, care insemna punga si pungulita sau saculet, notiune preluata de englezi sub denumirea de “budget” , prin care se intelegea punga sau sacul de piele in care se aduceau documentele privitoare la venituri si la cheltuieli pentru a fi prezentate spre dezbatere Parlamentului. In Principatele Romane, prin Regulamentul Organic, s-a introdus notiunea de “bindje” sau “bugea” ca efect al generalizarii - dupa revolutia franceza (1789) - in limbajul oficial european a expresiei de buget.

Bugetul este definit, sub aspect juridic, ca fiind un act in care se inscriu veniturile si cheltuielile probabile ale statului, pe o perioada de timp, de obicei un an.

Bugetul de stat reprezinta un document previzional, deoarece cuantifica nivelul cheltuielilor ce se vor efectua in viitor, precum si marimea veniturilor ce pot fi mobilizate la dispozitia statului.

Fiind un document ce necesita autorizarea prealabila a puterii legislative, bugetul de stat are caracter obligatoriu. Incasarea veniturilor si efecturea cheltuielilor publice nu sunt posibile decat daca bugetul de stat a devenit lege, prin aprobarea lui de catre parlamentul tarii.

Sub aspect economic, bugetul de stat exprima relatiile economice in forma baneasca ce iau nastere in procesul repartitiei produsului intern brut, in legatura cu indeplinirea functiilor si sarcinilor statului. Aceste relatii se manifesta in dublu sens: pe de o parte, ca relatii prin intermediul carora se mobilizeaza resursele banesti la dispozitia statului, iar pe de alta parte ca relatii prin care se repartizeaza aceste resurse.

In perioada actuala, bugetul constituie nu o lista a veniturilor si a cheltuielilor probabile ale statului, ci un plan financiar la nivel macroeconomic.

Bugetul de stat reprezinta o forma de planificare, atat pen termen scurt ca urmare a previzionarii pe timp de un an a veniturilor si a cheltuielilor publice, cat si pe termen mediu prin elaborarea bugetelor-program, mai ales pentru cheltuielile publice de investitii.

Rolul bugetului de stat se manifesta indeosebi pe plan financiar si economic. Astfel din punct de vedere financiar, bugetul de stat asigura mobilizarea si dirijarea resurselor financiare necesare indeplinirii functiilor si sarcinilor statului, iar din punct de vedere economic, rolul bugetului s-a accentuat datorita contibutiei sale sporite la realizarea obiectivelor politicii economice si sociale a guvernului in fiecare etapa.

1.2. Principiile bugetare Bugetul se constituie ca un singur document in care sunt inscrise atat veniturile cat si

cheltuielile, limitate pe un an de zile.In procesul intocmirii/elaborarii si executiei bugetelor componente ale bugetului public

national, sunt respectate urmatoarele principii:a) universalitatea bugetului, care reclama inscrierea veniturilor si cheltuielilor in buget

in totalitatea lor.Astfel, in bugetele brute, figureaza toate veniturile (ordinare si extraordinare) analitic

prezentate pe surse de provenienta – fiscale, nefiscale si din capital, pe de o parte, iar pe de alta parte, toate cheltuielile – curente si de capital –evidentiindu-se actiunile si destinatiile pentru care sunt alocate.

b) unitatea bugetara, care presupune cuprinderea tuturor veniturilor si cheltuielilor intr-un singur document cu structura unitara. Inscrierea si prezentarea resurselor si destinatiilor in acelasi act da posibilitatea stabilirii existentei sau inexistentei balansarii, provenienta fondurilor statului si actiunile pentru care vor fi cheltuite. In afara bugetelor ordinare (ale administratiei centrale, locale si al asigurarilor sociale) se pot elabora si executa bugetele extraordinare, a caror venituri se acopera atat din impozite

2

special instituite, cat si pe seama imprumuturilor de stat sau a emisiunii monetare. Scopul instituirii unor astfel de bugete, este acela de a acoperii cheltuielile publice suplimentare privitoare la exercitiul bugetar curent sau la o perioada maim indelungata, care nu se pot suporta din veniturile ordinare.

Bugetele anexe, stabilite prin lege, sunt reprezentate de bugetele ministerelor si celorlalte organe centrale de stat ce se cuprind in anexe la bugetul de stat. Toate veniturile si cheltuielile bugetului de stat se prevad in bugetele ministeriale si celorlalte organe centrale de stat.

Bugetele autonome sunt intocmite, aprobate si executate indeobste de regiile autonome sau societatile comerciale cu capital de stat, dupa modele stabilite de ministerul Finantelor. In cadrul autonomiei financiare aceste unitati cu personalitate juridica, isi acopera cheltuielile din veniturile proprii, pot contracta imprumuturi de la banci si pot beneficia de compensatii si subventii de la bugetul de stat.

c) echilibrarea bugetului, care impune acoperirea integrala a cheltuielilor din veniturile bugetare ordinare (venituri curente din impozite directe si indirecte, venituri nefiscale si din capital).

In situatia in care veniturile bugetare ordinare nu sunt suficiente pentru acoperirea cheltuielilor curente, deficitul bugetar rezultat se inscrie ca parte ce urmeaza a fi acoperita pe seama veniturilor extraordinare.

Deficitul bugetar are ca sursa de acoperire imprumuturile de stat ori emisiunea de bani (cresterea masei banesti, fara acoperirea corespunzatoare cu bunuri si servicii – consecinte: scaderea puterii de cumparare, cresterea preturilor si tarifelor – inflatie).

Sunt tari in care legislatia financiara nu permite intocmirea de bugete dezechilibrate (ex.Germania).

d) realitatea bugetului, care se bazeaza pe posibilitatea de a inscrie in buget venituri si cheltuieli determinate stiintific, pe baze reale.

Dimensionarea cat mai reala a celor doua parti ale bugetului asigura, pe de o parte, respectarea principiului echilibrarii bugetare, iar pe de alta parte evitarea dificultatilor financiare din timpul anului pentru care se intocmeste/elaboreaza proiectul de buget.

Cuantumul venituriluor si cheltuielilor se poate determina prin diferite metode: metoda automata sau a penultimei, metoda majorarii sau a diminuarii si metoda evaluarii directe.

Metoda automata sau a penultimei are ca baza de raportare rezultatele din penultimul an celui care se proiecteaza. Acesta metoda imprima certitudini ca fenomenele economico – financiare se vor repeta la aceeasi scara si in exercitiul financiar ce se prevede.

Metoda majorarii sau diminuarii se bazeaza pe procedee statistice, stabilindu-se o rata medie anuala, rezultata din luarea in calcul a executiilor bugetare pe mai multi ani anteriori. Rata peste sau sub suta se aplica la nivelele bugetului anului in curs, cat si la tendintele si cerintele anului viitor.

Metoda evaluarii directe prin care se evalueaza cuantumul fiecarui fel de venit sau cheltuiala , tinandu-se seama atat de realizarile preliminare pe anul in curs, cat si de tendintele si cerintele anului viitor.

e) anualitatea bugetului , care presupune elaborarea si aprobarea actului bugetar anual.Anualitatea bugetului are doua semnificatii distincte, si anume: prima se refera la

perioada de timp pentru care se intocmeste si se aproba bugetul, iar cea de-a doua, la perioada de timp in care se incaseza veniturile si se efectueaza cheltuielile inscrise in autorzatia data Guvernului de catre Parlament.

In Romania exercitiul bugetar corespunde anului calendaristic. Limitarea exercitiului bugetar la perioada unui an de zile are ratiuni atat de ordin public cat si financiar. Astfel, Parlamentul, cu ocazia examinarii in vederea adoptarii bugetului, are posibilitatea si autoritatea de a aproba sau nu actiunile pe care putera executiva le are in vedere.

f) specializarea bugetara, care reprezinta principiul potrivit caruia veniturile bugetare trebuie sa fie inscrise in buget si aprobate de Parlament pe surse de provenienta, iar creditele bugetare pe categorii de cheltuieli.

Prin credit bugetar se intelege suma limita, inscrisa in buget si aprobata de puterea legislativa, pana la care se pot efectua plati in contul fiecarei cheltuieli aprobate.

3

Pentru ca puterea legislativa sa poata avea o imagine clara asupra bugetului public national este necesar ca veniturile si cheltuielile sa fie inscrise in buget dupa o schema unitara. Gruparea veniturilor si cheltuielilor intr-o anumita ordine si pe baza unor criterii precis determinate poarta denumirea de clasificatie bugetara.

Clasificatia bugetara trebuie sa fie astfel conceputa incat sa grupeze veniturile dupa provenienta, iar cheltuielilein functie de destinatia lor efectiva.

g) publicitatea bugetului , potrivit caruia, dupa ce este supus dezbaterii si aprobarii Parlamentului, bugetul trebuie adus la cunostinta opiniei publice.

Legea de adoptare a bugetului public national si contul privind incheierea exercitiului bugetar pe anul precedent celui in curs sunt publicate in Monitorul oficial.

Cifrele inscrise in proiectul de lege sunt date publicitatii in presa, precum si la radio si televiziune.

Prezentarea bugetului public national se impune ca o necesitate si in contextul participarii fiecarei tari la relatiile economice, financiare si monetare internationale, in cadrul carora statele partenere solicita informatii cu privire la situatia finantelor publice, evolutia veniturilor si a cheltuielilor bugetare, stare de echilibru sau de dezechilibru bugetar, nivelul fiscalitatii, evolutlia serviciului datoriei publice si alte asemena date, pe baza carora sa poata fi stabilit gradul de bonitate al tarii respective.

1.3. Procesul bugetar

Procesul bugetar cuprinde activitatile privind: intocmirea proiectului de buget si aprobarea acestuia; executia bugetului; incheierea si aprobarea contului de executie bugetara; controlul bugetar. Aceste activitati se desfasoara intr-un cadru constitutional si administrativ, care prezinta particularitati de la tara la tara, determinate de evolutia istorica a fiecareia dintre ele.

1.3.1. Întocmirea proiectului de bugetIn majoritatea tarilor, intocmirea/elaborarea proiectului de buget este o atributie ce revine

guvernului; exceptie fac putine tari, intre care S.U.A., unde proiectul de buget este elaborat de catre seful executivului - Presedintele republicii -, printr-un organ de specialitate care functioneaza pe langa acesta.

In cadrul guvernului, responsabilitatea pentru elaborarea proiectului de buget o are ministrul finantelor sau ministrul bugetului.

Rezultatul activitatii de elaborare a proiectului de buget il constituie documentele pe care organul suprem al puterii executive le prezinta Parlamentului spre examinare si aprobare. Aceste documente, de regula, contin:

- expunerea de motive si proiectul de lege pentru aprobarea bugetului, care cuprind nu numai prevederi privind marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare, dar si propuneri de modificare a legislatiei referitoare la veniturile si cheltuielile necesare pentru realizarea bugetului care se aproba (ex. majorarea sau diminuarea unor cote de impozit etc.), dupa caz;

- anexele la proiectul de lege in care este redata structura veniturilor si cheltuielilor bugetare;- materialele documentare necesare Parlamentului pentru analiza proiectului de buget.

Elaborarea proiectului de buget se fundamenteaza pe obiectivele programului de guvernamant al partidului care detine majoritatea parlamentara si pe analizele efectuate de Ministerul Finantelor/Ministerul bugetului, cu privire la evolutia economiei, a modul de realizare a veniturilor si cheltuielilor bugetare in perioada anterioara, la factorii care au determinat sau pot genera schimbari in marimea veniturilor si cheltuielilor bugetare.

1.3.2. Aprobarea şi executia bugetului Dezbaterea si aprobarea proiectului de buget in Parlament presupune ,prezentarea de catre seful executivului a proiectului de buget in Parlament; analiza acestuia in comisiile parlamentare; concilierea amendamentelor propuse la proiectul de lege; aprobarea proiectului de buget in Parlament; ratificarea bugetului aprobat de catre presedintele republicii si publicarea.

4

Parlamentarii, fiind alesi de catre cetatenii cu drept de vot, actioneaza pentru ca prevederile din proiectul de buget sa satisfaca cat mai mult din cerintele acelora care au votat pentru ei, dar nu toate cerintele exprimate de membrii societatii pot fi satisfacute in perioada la care se refera bugetul, datorita caracterului limitat al resurselor.

Proiectul de buget se aproba de Parlament pana cel mai tarziu la data de 31 decembrie, pe ansamblu, pe capitole, articole si pe ministere si celelalte organe centrale de stat, devenind lege.

Daca legea bugetului nu se aproba de Parlament cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul indeplineste sarcinile ce-i revin si aplica prevederile bugetului anului precedent, pana la adoptarea noului buget.

Executia bugetului inseamna realizarea veniturilor prevazute si efectuarea cheltuielilor bugetare aprobate, ceea ce presupune desfasurarea unui ansamblu de activitati de catre agentii guvernamentali, aparatul fiscal, institutii financiare etc.

Responsabilitatea pentru executia bugetului revine Guvernului, iar rezultatele in acest domeniu depind de capacitatea administratiei si de procedurile financiare folosite.

Prevederile de venituri din buget sunt considerate sarcini minime, iar cheltuielile bugetare sunt limite maxime si se pot efectua numai pe destinatiile aprobate.

Incasarea veniturilor si efectuarea de plati de la buget se realizeaza prin organe specializate ale Ministerului Finantelor/Ministerul bugetului.

Avand in vedere rigorile executiei cheltuielilor aprobate prin buget, exista reguli precise pentru fiecare din etapele pe care le parcurge o cheltuiala publica, si anume: angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata.

Angajarea reprezinta actul care genereaza obligatia unei institutii publice de a plati o suma de bani unui tert.

Lichidarea este operatia prin care se constata serviciul facut in favoarea institutiei publice si se determina suma de plata.

Ordonantarea inseamna emiterea unui ordin de plata a unei sume de bani de la buget in favoarea unui tert.

Plata este operatia de achitare propriu-zisa a sumei de bani datorata de institutia publica.Primele trei operatii sunt efectuate de conducatorii institutiilor publice, denumiti si

ordonatori de credite bugetare. A patra operatie se efectueaza de gestionarii de bani publici (casierii).

Executia veniturilor presupune parcurgerea mai multor etape. In cazul impozitelor directe, acestea sunt: asezarea, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitului si perceperea propriu-zisa a acestuia.

Asezarea impozitului reprezinta identificarea materiei impozabile de care dispune o persoana fizica sau juridica si determinarea marimii acesteia.

Lichidarea reprezinta stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor de impozit si a celorlalte elemente prevazute de lege.

Emiterea titlului de percepere a impozitului consta in inscrierea cuantumului impozitului intr-un act (dispozitie), in baza caruia se autorizeaza perceperea unui anumit venit in contul bugetului.

Perceperea impozitului, consta in incasarea efectiva a sumei datorate. In cadrul acestei etape, este inclusa si urmarirea, care intervine atunci cand contribuabilii nu-si achita datoriile fata de stat la termenele stabilite.

1.3.3. Încheierea şi aprobarea contului de execuţie bugetară. Controlul bugetar

5

Contul de executie bugetara reflecta totalitatea operatiilor de executare a veniturilor si cheltuielilor si permite stabilirea rezultatului executiei bugetului la finele anului bugetar-deficitul sau excedentul bugetar.

Intocmirea contului de executie bugetara prezinta particularitatile in functie de optiunea statului pentru durata executiei bugetului–sistem de executie sau sistem de gestiune.

In sistemul de executie, contul de executie bugetara pe un an cuprinde toate operatiunile aferente bugetului respectiv, chiar daca efectuarea operatiunilor este ulterioara datei care marcheaza incheierea anului bugetar. Prin urmare, pentru o perioada de timp, functioneaza conturi duble: unul referitor la anul bugetar precedent si altul privind anul in curs.

In sistemul de gestiune, operatiunile prevazute in bugetul unui anumit an, care au ramas neefectuate pana la sfarsitul anului bugetar, se reflecta in contul de incheiere a bugetului pe anul urmator.

Prin urmare, contul de incheiere a executiei bugetare pentru un an cuprinde operatiunile efectuate in anul bugetar respectiv, aferente atat anului considerat cat si celui anterior.

Contul de incheiere a executiei bugetare, intocmit cu respectarea clasificatiei bugetare, este prezentat de Guvern, spre dezbatere si aprobare Parlamentului.

Executia bugetului se realizeaza sub controlul unor organe imputernicite.In functie de natura acestor organe, controlul poate fi: politic (exercitat de catre Parlament);

jurisdictional (efectuat de Curtea de Conturi); administrativ (desfasurat de organe specializate ale Ministerului Finantelor/Ministerul bugetului, ale ministererelor etc.).

Parlamentul exercita controlul politic cu prilejul examinarii si aprobarii contului de executie bugetara, precum si pe parcursul executiei bugetului aprobat.

Controlul jurisdictional, consta in verificarea actelor justificative prezentate de catre contabilii Curti de conturi. Aceasta se pronunta asupra legalitatii actelor justificative si acorda descarcarea de gestiune .

Controlul adminstrativ se exercita de organe din interiorul institutiilor publice sub forma controlului intern, ierarhic, asupra folosirii creditelor bugetare, precum si de organe din afara institutiilor publice, respectiv ale Ministerului Finantelor/Ministerului bugetului.

PROCESUL BUGETAR ÎN ROMĂNIA2.1. Conţinutul şi etapele procesului bugetar

Bugetele publice. Definiţii. Caracteristici Din punct de vedere al continutului economic, bugetele publice pot fi definite ca ,relatii economice banesti ce apar in procesul repartitiei valorii nou create (venitului national) datorita constituirii si repartizarii de fonduri centralizate (la si de la dispozitia statului si a unitatilor administrativ teritoriale) pentru a satisface nevoi generale publice la nivel central si local. Din punct de vedere al instrumentelor economico-financiare de actiune, bugetele publice reprezinta balante financiare operative - unde relatiile specifice se regasesc sub forma de indicatori ai finantelor publice, separat, pentru venituri si, separat, pentru cheltuieli. In planul interactiunii dintre cele doua pozitii de abordare a bugetelor publice se poate afirma existenta unor raporturi de determinare si de influentare cu consecinte in circulatia si administrarea banului public generat de nevoi, cerinte si trebuinte ale colectivitatilor umane aflate in anumite situatii de ordin social, economic, cultural, educativ etc. Din punct de vedere al relatiilor economice specific , bugetele publice fac parte din baza economica a societatii si determina structura si configuratia balantelor financiare operative unde, sunt concretizate sub forma de venituri si ,respectiv, de cheltuieli.

Ca balante financiare pot influenta relatiile specifice producand modificari in cadrul acestora. Relatiile bugetare concretizate in indicatori de venituri si indicatori de cheltuieli in balante financiare se produc intre stat si unitatile administrativ teritoriale, pe de o parte, si „partenerii” lor pe de alta parte adica agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste etc), institutiile publice si populatia (potrivit cu o anumita structura socio-demografica).

6

Implicarea in gestiunea banului public revine institutiilor statului specializate in acest sens si celor care au calitatea de contribuabili sau pe cea de consumatori de fonduri publice stabilindu-se raspunderi si competente, in timp si spatiu, pe tot traseul mijloacelor banesti reflectat cu ajutorul bugetelor publice.

2.2. Cadrul principal de acţiune şi implicare în procesul bugetar2.2.1. Principii şi reguli bugetare

PRINCIPIILE BUGETARE UNIVERSALITATEA BUGETARA - atat veniturile cat si cheltuielile se includ in totalitate in bugetele publice, si sunt redate in sume brute. NEAFECTAREA VENITURILOR BUGETARE - este un principiu distinct care prevede ca, veniturile bugetare nu pot fi afectate direct unei cheltuieli bugetare anume, cu exceptia donatiilor si sponsorizarilor, care au stabilite destinatii distincte. PUBLICITATEA - este prezentata in legislatia specifica pentru care se foloseste sensul de transparenta a sistemului bugetar prin: dezbaterea publica a proiectelor de buget (cu prilejul aparitiei acestora); dezbaterea publica a conturilor generale anuale de executie a bugetelor; publicarea acestor normative de aprobare a bugetelor si conturilor anuale de executie a acestora in Monitorul Oficial; mijloacele de informare in masa, pentru difuzarea informatiilor asupra continutului bugetului (cu exceptia informatiilor si documentelor nepublicabile, prevazute de lege). UNITATEA BUGETARA - indicatorii bugetari de venituri si de cheltuieli sunt cuprinsi intr-un singur document pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice. Veniturile retinute si utilizate in sistem extrabugetar sub diverse forme si denumiri, se introduc in bugetul de stat, urmand principiile si regulile acestuia, cu anumite exceptii (veniturile proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale etc.). Veniturile si cheltuielile Fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic si ale Fondului special al drumurilor publice se introduc in bugetul de stat ca venituri si cheltuieli cu destinatie speciala ANUALITATEA - veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioada de un an care corespunde cu exercitiul bugetar. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar, in contul unui buget, apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. SPECIALIZAREA BUGETARA - veniturile si cheltuielile se inscriu si se aproba in buget pe surse de provenienta si respectiv pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor economica si destinatie potrivit cu subdiviziunile clasificatiei bugetare. UNITATEA MONETARA - toate operatiunile bugetare sunt exprimate in moneda nationala.

REGULILE BUGETARE Regulile bugetare sunt prezentate in Legea nr.500/2002 privind finantelor publice si, respectiv, in Legea nr. 273/2006 privind finantele publice locale, cu referire la urmatoarele: cheltuieli, limite de micsorare a veniturilor si majorare a cheltuielilor. Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata, fiind determinate de autorizarile continute in legi specifice si in legile bugetare anuale. Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele si nici angajata si efectuata din acestea, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Propunerile de elaborare a unor proiecte de acte normative a caror aplicare atrage micsorarea veniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate prin buget, obliga pe initiatori sa prevada si mijloace necesare pentru acoperirea minusului de venituri sau cresterea cheltuielilor.

Se elaboreaza fisa financiara care insoteste expunerea de motive sau nota de fundamentare, dupa caz, si care urmeaza sa fie actualizata in concordanta cu eventualele modificari intervenite in proiectul de act normativ.

7

Fisa cuprinde si efectele financiare asupra bugetului consolidat care trebuie sa aiba in vedere urmatoarele: schimbarile anticipate in veniturile si cheltuielile bugetare pentru urmatorii 5 ani; esalonarea anuala a creditelor bugetare, in cazul actiunilor multianuale; propuneri realiste in vederea majorarii cheltuielilor precum si in vederea acoperirii minusului de venituri.

2.3. Intocmirea si aprobarea proiectului de bugetIn primul rand, exista o faza pregatitoare a elaborarii proiectelor de buget care constau in

principal in evaluarea resurselor finantelor publice, a fluxurilor de cheltuieli pe destinatii, avand in vedere nivelul veniturilor si cheltuielilor publice din anii precedenti, precum si de cresterea/scaderea PIB si a datoriei publice interne si externe.

Aceasta etapa are un caracter de documentare, la care participa institutii specializate: Ministerul Finantelor Publice, ministerele, autoritatile publice, organele locale ale puterii de stat, autoritatile judecatoresti, guvernul, parlamentul, presedentia, B.N.R etc. Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitatile institutiilor publice implicate in procesul bugetar. In cap III “ Procesul bugetar”, sectiunea 1 “Proceduri privind elaborarea bugetelor”, se stipuleaza ca legile bugetare cuprind: la venituri-estimarile anului bugetar; la cheltuieli- creditele bugetare determinate de autorizarile continute in legi apecifice in structura functionala si economica a acestora;deficitul sau excedentul bugetar, dupa caz, si, respectiv, reglementarile specifice exercitiului bugetar. Anexele legilor bugetare cuprind : sinteza bugetului de stat, bugetele ordonatorilor principali de credite si anexele la acestea; sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si criteriile de repartizare a acestora; alte anexe specifice. Proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaboreaza de catre Guvern, prin Ministerul Finantelor Publice , pe baza: a) prognozelor indicatorilor macroeconomici şi sociali pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget, precum şi pentru următorii 3 ani; b) politicilor fiscale şi bugetare; c) prevederilor memorandumurilor de finanţare, ale memorandumurilor de înţelegere sau ale altor acorduri internaţionale cu organisme şi instituţii financiare internaţionale, semnate şi/sau ratificate; d) politicilor şi strategiilor sectoriale, a priorităţilor stabilite în formularea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite; e) propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite; f) programelor întocmite de către ordonatorii principali de credite în scopul finanţării unor acţiuni sau ansamblu de acţiuni, cărora le sunt asociate obiective precise şi indicatori de rezultate şi de eficienţă; programele sunt însoţite de estimarea anuală a performanţelor fiecărui program, care trebuie să precizeze: acţiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele obţinute şi estimate pentru anii următori, măsurate prin indicatori precişi, a căror alegere este justificată; g) propunerilor de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum şi de transferuri consolidabile pentru autorităţile administraţiei publice locale; h) posibilităţilor de finanţare a deficitului bugetar.

Structura bugetelor publice Veniturile şi cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificaţiei bugetare. Veniturile sunt structurate pe capitole şi subcapitole, iar cheltuielile pe părţi, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum şi alineate, după caz. Cheltuielile prevăzute în capitole şi articole au destinaţie precisă şi limitată.

8

Numărul de salariaţi, permanenţi şi temporari, şi fondul salariilor de bază se aprobă distinct, prin anexă la bugetul fiecărui ordonator principal de credite. Numărul de salariaţi aprobat fiecărei instituţii publice nu poate fi depăşit. Cheltuielile de capital se cuprind la fiecare capitol bugetar, în conformitate cu creditele de angajament şi duratele de realizare a investiţiilor. Programele se aprobă ca anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite. Fondurile externe nerambursabile se cuprind în anexe la bugetele ordonatorilor principali de credite şi se aprobă o dată cu acestea. În bugetul de stat se includ Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului şi Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului. Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. Alocarea de sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, pentru bugetele locale, se face prin majorarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau a transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale pentru investiţii finanţate parţial din împrumuturi externe, după caz. Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat şi ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanţarea unor acţiuni urgente în vederea înlăturării efectelor unor calamităţi naturale şi sprijinirii persoanelor fizice sinistrate. În cursul exerciţiului bugetar Fondul de intervenţie la dispoziţia Guvernului poate fi majorat de Guvern din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, în funcţie de necesităţile privind asigurarea sumelor pentru înlăturarea efectelor calamităţilor naturale.

Calendarul bugetar Ministerul Finantelor publice, inainteaza Guvernului pana la data de 1 mai , obiectivele politicilor fiscale si bugetare pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget si urmatorii 3 ani, impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite, urmand ca Guvernul sa le aprobe pana la data de 15 mai. Pana la data de 1 iunie a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice transmite ordonatorilor principali de credite, contexul macroeconomice baza caruia vor fi intocmite proiectele de buget ,metodologiile de elaborare a acestora , precum si limitele de cheltuieli elaborate de Guvern. Pana la data de 15 iunie Ministerul Finantelor Publice comunica ordonatorilor principali de credite eventualele limite de cheltuieli redimensionate de Guvern , in vederea definitivarii proiectelor de buget. Ordonatorii principali de credite au obligatia ca pana la data de 15 iulie a fiecarui an sa depuna la Ministerul Finantelor Publice propunerile pentru proiectul de buget si anexele la acesta, pentru anul bugetar urmator, cu incadrarea in limitele de cheltuieli , si estimarile pentru urmatorii 3 , insotite de documentatii si fundamentari detaliate. Similar, Camera Deputatilor si Senatul, cu consultarea Guvernului isi aproba bugetele proprii si le inainteaza Guvernului in vederea includerii lor in proiectul bugetului de stat. Autoritatile administratiei publice locale au aceleasi obligatii pentru propunerile de transferuri consolidate si de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. Proiectele de buget si anexele la acesta ,dupa ce sunt discutate cu ordonatorii principali de credite si punerea de acord si aprobarea Guvernului , astfel definitivate , se depun la Ministerul Finantelor Publice pana la data de 1 august a fiecarui an. Ministerul Finantelo Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite si a bugetului propriu, intocmeste proiectele legilor bugetare si proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern pina la data de 30 septembrie a fiecarui an. Dupa insusirea de catre Guvern a proiectelor legilor bugetare si de buget , acesta le supune spre adoptare Parlamentului, cel mai tarziu pana la data de 15 octombrie a fiecarui an.

9

In bugetul de stat se inscriu si Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului si Fondul de interventie la dispozitia Guvernului, care se utilizeaza pe baza de hotarari de Guvern , in vederea finantarii actiunilor sau sarcinilor noi intervenite in cursul anului in bugetul de stat si bugetele locale, cu mentinerea echilibrului bugetar, respectiv pentru inlaturarea efectelor unor calamitati naturale. Proiectul bugetului asigurarilor sociale de stat este inaintat Parlamentului odata cu proiectul bugetului de stat. Aprobarea bugetului de stat, a bugetului asigurarilor sociale de stat ,a bugetelor fondurilor speciale precum si a conturilor anuale de executie ale acestora este de competenta Parlamentului. Acestea sunt examinate, mai intai, in comisiile permanente de specialitate a Camerei Deputatilor si Senatului care prezinta Parlamentului amendamentele propuse , dupa care,sunt dezbatute si aprobate impreuna in sedintele Parlamentului. Parlamentarii pot face propuneri pentru modificarea nivelului veniturilor si al cheltuielilor bugetare, fara a se depasi nivelul deficitului bugetar aprobat. Bugetele se aproba de Parlament pe ansamblu,pe parti, capitole, subcapitole, titluri, articole precum si aliniate, dupa caz, si pe ordonatorii principali de credite, pentru anul bugetar. Daca legile bugetare nu au fost adoptate cu cel putin trei zile inainte de expirarea exercitiului bugetar, Guvernul indeplineste sarcinile prevazute in bugetul anului precedent, limitele de cheltuieli neputand depasi de regula 1/12 din prevederile bugetelor anului precedent, cu exceptia cazurilor deosebite temeinic justificate de ordonatorii principali de credite.

2.4. Executia bugetului de stat. Controlul bugetar. Executia bugetului de stat Legea bugetara anuala prevede si autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare, precum si reglementarile specifice exercitiului bugetar. Sumele aprobate la partea de cheltuieli in bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, in bugetele fondurilor speciale ,in cadrul acestora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime ce nu pot fi depasite. Angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrage raspunderea celor vinovati , in conditiile legii. Legile bugetare anuale pot fi modificate in cursul exercitiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai tarziu pana la data de 30 noiembrie. Rezultatele fiecarui exercitiu bugetar se aproba prin legea privind contul bugetar de executie a bugetului de stat si , respecti, legea privind contul general anual de executie a bugetului asigurarilor sociale de stat. Cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata , si sunt determinate de autorizarile continute in legile specific si legile bugetare anuale. Nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in bugetele anuale si nici angajata si efectuata , daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala. Nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonantata si platita , daca nu este aprobata potrivit legii si nu are prevederi bugetare. Conducerea generala a executiei bugetului public national este de competenta Guvernului, scop in care acesta examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar, dupa caz. Raspunderea , ca organ de specialitate in domeniul finantelor publice, revine Ministerului Finantelor publice pentru executia bugetului de stat , Ministerul Muncii , Solidaritatii si Familiei pentru executia bugetului asigurarilor sociale de stat , si organelor de specialitate ale administratiei publice locale pentru bugetele locale. Ministerul Finantelor Publice coordoneaza actiunile care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire la legea de aprobare a contului general anual de executie, emite norme metodologice, precizari si instructiuni prin care se stabilesc procedurile pentru incasarea veniturilor ,angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul detinerii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea.

10

De asemenea, Ministerul Finantelor Publice :- asigura monitorizarea executiei bugetare , iar in cazul in care se constata abateri ale veniturilor si cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune guvernului masuri pentru reglementarea situatiei;- blocheaza sau reduce utilizarea unor credite bugetare constatate ca fiind fara temei legal sau fara justificare in bugetele ordonatorilor de credite;- prezinta semestrial Guvernului si comisiilor pentru buget , finante si banci ale Parlamentului, impreuna cu BNR, informari asupra modului de realizare a balantei de plati externe.

Controlul bugetar Controlul bugetar imbraca cele trei forme : politic, jurisdictional si administrativ. Controlul politic se executa de de catre Parlament , iar controlul jurisdictional de catre Curtea de Conturi. Controlul administrativ se efectueaza de catre Ministerul Finantelor Publice si celelalte ministere (agentii guvernamentale) si organe centrale. Ministerul Finantelor Publice exercita , in numele statului, controlul in intreaga economie asupra administrarii si utilizarii fondurilor de la buget, a realizarii veniturilor bugetare, precum si pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale. Organele specializate de control ale Ministerul Finantelor Publice sunt directiile generale ale finantelor publice judetene si Garda financiara. Controlul administrativ asupra legalitatii, oportunitatii si eficientei utilizarii fondurilor bugetare se exercita si la nivelul fiecarui minister si al celorlalte organe centrale si locale ale administratiei de stat, prin organe specializate ale acestora. În procesul execuţiei bugetare cheltuielile bugetare parcurg următoarele faze: angajament, lichidare, ordonanţare, plată. Execuţia bugetară se bazează pe principiul separării atribuţiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuţiile persoanelor care au calitatea de contabil. Operaţiunile specifice angajării, lichidării şi ordonanţării cheltuielilor sunt în competenţa ordonatorilor de credite şi se efectuează pe baza avizelor compartimentelor de specialitate ale instituţiei publice. Plata cheltuielilor este asigurată de şeful compartimentului financiar-contabil în limita fondurilor disponibile. Instrumentele de plată trebuie să fie însoţite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepţia bunurilor şi executarea serviciilor şi altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate. Instrumentele de plată se semnează de contabil şi şeful compartimentului financiar-contabil. Efectuarea plăţilor, în limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe bază de acte justificative, întocmite în conformitate cu dispoziţiile legale, şi numai după ce acestea au fost lichidate şi ordonanţate potrivit prevederilor , după caz. Sumele reprezentând plăţi în avans, efectuate şi nejustificate prin bunuri livrate, lucrări executate şi servicii prestate până la sfârşitul anului, în condiţiile prevederilor contractuale, vor fi recuperate de către instituţia publică care a acordat avansurile şi se vor restitui bugetului din care au fost avansate. În cazul nelivrării bunurilor, neefectuării lucrărilor şi serviciilor angajate pentru care s-au plătit avansuri, recuperarea sumelor de către instituţia publică se face cu perceperea majorărilor de întârziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de când s-au acordat şi până s-au recuperat.

Execuţia de casă bugetară

11

Execuţia de casă a bugetelor ce compun sistemul bugetar se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice, care asigură: a) încasarea veniturilor bugetare; b) efectuarea plăţilor dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice, în limita creditelor bugetare şi destinaţiilor aprobate potrivit dispoziţiilor legale; c) efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă şi externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor, comisioanelor, spezelor şi altor costuri aferente; d) efectuarea altor operaţiuni financiare în contul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Prin trezoreria statului se pot efectua şi următoarele operaţiuni: a) păstrarea disponibilităţilor reprezentând fonduri externe nerambursabile sau contravaloarea în lei a acestora, primite pe bază de acorduri şi înţelegeri guvernamentale şi de la organisme internaţionale, şi utilizarea acestora potrivit bugetelor aprobate sau folosirea acestora pe bază de hotărâri ale Guvernului, potrivit destinaţiilor stabilite de donatori sau pentru cheltuieli de capital în sectoarele publice şi economice, după caz; b) efectuarea de plasamente financiare din disponibilităţile aflate în contul general al trezoreriei statului prin Banca Naţională a României; c) alte operaţiuni financiare prevăzute de lege.

Principii ale încheierii execuţiei bugetare Execuţia bugetară se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an. Orice venit neîncasat şi orice cheltuială angajată, lichidată şi ordonanţată, în cadrul prevederilor bugetare, şi neplătită până la data de 31 decembrie se vor încasa sau se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor. Creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept. Disponibilităţile din fondurile externe nerambursabile şi cele din fondurile publice destinate cofinanţării contribuţiei financiare a Comunităţii Europene, rămase la finele exerciţiului bugetar în conturile structurilor de implementare, se reportează în anul următor. În cazul bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor fondurilor speciale echilibrate prin subvenţii de la bugetul de stat, sub forma transferurilor consolidabile, excedentele rezultate din execuţia acestora se regularizează la sfârşitul exerciţiului bugetar cu bugetul de stat, în limita subvenţiilor primite. Prevederile legilor bugetare anuale şi ale celor de rectificare acţionează numai pentru anul bugetar respectiv.

PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL UNITATILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE LOCALE

3.1. BUGETELE LOCALE. PRINCIPII SI REGULI BUGETARE In conformitate cu prevederile art.5 din Legea nr.273/2006 privind finantele publice locale (publicata in M.O. nr. 618 din 18 iulie 2006, care intra in vigoare la 1 ianuarie 2007), veniturile bugetare locale se constituie din: a) venituri proprii, formate din : impozite, taxe, contributii, alte varsaminte, alte venituri si cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat; c) subventii primite de la bugetul de stat si de la alte bugete; d) donatii si sponsorizari. Fundamentarea veniturilor bugetelor locale se bazeaza pe constatarea si evaluarea materiei impozabile si a bazei de impozitare in functie de care se calculeaza impozitele si taxele aferente, evaluarea serviciilor prestate si a veniturilor obtinute din acestea, precum si pe alte elemente specifice, inclusiv pe serii de date, in scopul evaluarii corecte a veniturilor.

12

De asemenea, potrivit aceluiasi articol,fundamentarea ,dimensionarea , repartizarea si aprobarea cheltuielilor bugetelor locale pe ordonatori de credite, pe destinatii, respectiv pe actiuni, activitati, program, proiecte, obiective, se efectueaza:

- in concordanta cu atributiile ce revin autoritatilor administratiei publice locale, cu prioritatile stabilite de acestea, in vedera functionarii lor si in interesul colectivitatilor locale respective;

- in stricta corelare cu posibilitatile reale de incasare a veniturilor bugetelor locale, estimate a se realiza.

Prin aprobarea bugetelor locale se autorizeaza, pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile bugetare. Sumele aprobate, la partea de cheltuieli, prin bugetele locale, in cadrul carora se angajeaza, se ordonanteaza si se efectueaza plati, reprezinta limite maxime, care nu pot fi depasite. Angajarea cheltuielilor din bugetele locale se face numai in limita creditelor

bugetare aprobate; angajarea si utilizarea creditelor bugetare in alte scopuri decat cele aprobate atrag raspunderea celor vinovati, in conditiile legii. Trecerea de catre Guvern in administrarea si finantarea autoritatilor administratiei publice locale a unor cheltuieli publice noi se face prin lege, numai cu asigurarea resurselor necesare realizarii acestora, dupa cum urmeaza: a) in primul an, prin cuprinderea distincta in anexa la legea bugetului de stat a sumelor defalcate cu destinatie speciala, necesare finantarii cheltuielilor publice transferate sau a noilor cheltuieli publice, precum si criteriile de repartizare; b) in anii urmatori, prin cuprinderea resurselor respective in ansamblul sumelor defalcate pentru echilibrarea bugetelor locale alocate unitatilor administrative-teritoriale, cu exceptia celor nominalizate distinct prin anexa la legea bugetului de stat. Potrivit principiului universalitatii, veniturile si cheltuielile se includ in bugetele locale in totalitate, in sume brute, iar conform principiului unitatii, veniturile si cheltuielile se inscriu intr-un singur document, pentru a se asigura utilizarea eficienta si monitorizarea fondurilor publice locale. De asemenea, potrivit principiului specializarii bugetare, veniturile si cheltuielile bugetare se inscriu in buget pe surse de provenienta si, respectiv, pe categorii de cheltuieli, grupate dupa natura lor ecnomica si destinatia acestora. Toate operatiunile bugetare se exprima in moneda nationala , iar conform principiului anualitatii , veniturile si cheltuielile bugetare sunt aprobate , in conditiile legii, pe o perioada de un an, care corespunde exercitiului bugetar. Toate operatiunile de incasari si plati efectuate in cursul unui an bugetar in contul unui buget apartin exercitiului corespunzator de executie a bugetului respectiv. Potrivit regulilor bugetare :

- este interzisa efectuarea de plati direct din veniturile incasate, cu exceptia cazurilor prevazute de lege;

- cheltuielile bugetare au destinatie precisa si limitata, si sunt determinate de autorizarile continute in legi speciale si in legile bugetare anuale;

- nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nici nu poate fi angajata si efectuata din buget, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala;

- nici o cheltuiala din fonduri publice locale nu poate fi angajata, ordonantata si platita daca nu este aprobata, potrivit legii, si daca nu are prevederi bugetare si surse de finantare.

Dupa aprobarea bugetelor locale, pot fi aprobate acte normative cu implicatii asupra acestora, dar numai cu precizarea surselor de acoperire a diminuarii veniturilor sau a majorarii cheltuielilor bugetare aferente exercitiului bugetar pentru care s-au aprobat bugetele locale respective. Potrivit principiului autonomiei locale, unitatile administrative-teritoriale au dreptul la resurse financiare suficiente,pe care autoritatile administratiei locale le pot utilize in exercitarea atributiilor lor, pe baza si in limitele prevazute de lege.

13

Autoritatile administratiei publice locale au competenta stabilirii nivelurilor impozitelor si taxelor locale, in conditiile legii. De asemenea, pentru functionarea unor servicii publice locale, create in interesul persoanelor fizice si juridice, consiliile locale, consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti ,dupa caz, aproba in conditiile legii,taxe speciale. Cuantumul taxelor speciale se stabileste anual, iar veniturile obtinute din acestea se utilizeaza integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru infiintarea serviciilor publice de interes local, precum si pentru cheltuielilor curente de intretinere si functionare a acestor servicii. Taxele speciale se incaseaza numai de la persoanele fizice si juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective. Taxele speciale, astfel instituite , se incaseaza intr-un cont distinct, deschis in afara bugetului local, fiind utilizate in scopurile in care au fost infiintate,iar contul de executie al acestora se aproba de autoritatile deliberative. Potrivit principiului proportionalitatii, resursele financiare ale unitatilor administrative-teritoriale trebuie sa fie proportionele cu responsabilitatile autoritatilor administratiei publice locale stabilite prin lege. Autoritatile aministratiei publice locale, prin structurile asociative ale acestora, trebuie sa fie consultate asupra procesului de alocare a resurselor financiare de la bugetul de stat catre bugetele locale,potrivit principiului consultarii.

3.2. STRUCTURA BUGETELOR LOCALEContinutul si strucura bugetelor locale ,potrivit anexelor la legea finantelor publice

locale, se prezinta astfel :

ANEXA 1

LISTAimpozitelor, taxelor şi altor venituri ale bugetelor locale

CAP. 1

Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor

A. Venituri proprii: 1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor judeţene 2. Cote defalcate din impozitul pe venit: a) cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale. 3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital: - alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital 4. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi: a) taxa asupra mijloacelor de transport; b) taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare. 5. Venituri din proprietate: a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor judeţene; b) restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi; c) venituri din concesiuni şi închirieri;

14

d) venituri din dividende; e) alte venituri din proprietate. 6. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi: a) venituri din prestări de servicii; b) contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie socială; c) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri; d) alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi. 7. Amenzi, penalităţi şi confiscări: a) venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale; b) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii; c) alte amenzi, penalităţi şi confiscări. 8. Venituri din valorificarea unor bunuri: a) venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice; b) venituri din privatizare; c) venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat. B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat C. Donaţii şi sponsorizări D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii E. Operaţiuni financiare.

CAP. 2 Veniturile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor

municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti

A. Venituri proprii: 1. Impozit pe profit de la regiile autonome şi societăţile comerciale de sub autoritatea consiliilor locale 2. Cote defalcate din impozitul pe venit: a) cote defalcate din impozitul pe venit; b) sume alocate de consiliul judeţean din cotele defalcate din impozitul pe venit pentru echilibrarea bugetelor locale. 3. Alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital: - alte impozite pe venit, profit şi câştiguri din capital. 4. Impozite şi taxe pe proprietate: a) impozit pe clădiri; b) impozit pe terenuri; c) taxe juridice din timbru, taxe de timbru pentru activitatea notarială şi alte taxe de timbru; d) alte impozite şi taxe pe proprietate. 5. Alte impozite şi taxe generale pe bunuri şi servicii: - taxe hoteliere. 6. Taxe pe servicii specifice: a) impozit pe spectacole; b) alte taxe pe servicii specifice.

15

7. Taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi: a) taxe asupra mijloacelor de transport; b) taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare; c) alte taxe pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfăşurarea de activităţi. 8. Alte impozite şi taxe fiscale: - alte impozite şi taxe fiscale. 9. Venituri din proprietate: a) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale; b) restituiri de fonduri din finanţarea bugetară a anilor precedenţi; c) venituri din concesiuni şi închirieri; d) venituri din dividende; e) alte venituri din proprietate. 10. Venituri din dobânzi: - alte venituri din dobânzi. 11. Venituri din prestări de servicii şi alte activităţi: a) venituri din prestări de servicii; b) contribuţia părinţilor sau susţinătorilor legali pentru întreţinerea copiilor în creşe; c) contribuţia persoanelor beneficiare ale cantinelor de ajutor social; d) taxe din activităţi cadastrale şi agricultură; e) contribuţia lunară a părinţilor pentru întreţinerea copiilor în unităţile de protecţie socială; f) venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputaţii şi despăgubiri; g) alte venituri din prestări de servicii şi alte activităţi. 12. Venituri din taxe administrative, eliberări de permise: a) taxe extrajudiciare de timbru; b) alte venituri din taxe administrative, eliberări de permise. 13. Amenzi, penalităţi şi confiscări: a) venituri din amenzi şi alte sancţiuni aplicate potrivit dispoziţiilor legale; b) penalităţi pentru nedepunerea sau depunerea cu întârziere a declaraţiei de impozite şi taxe; c) încasări din valorificarea bunurilor confiscate, abandonate şi alte sume constatate odată cu confiscarea, potrivit legii; d) alte amenzi, penalităţi şi confiscări. 14. Diverse venituri: a) vărsăminte din venituri şi/sau disponibilităţile instituţiilor publice; b) alte venituri. 15. Venituri din valorificarea unor bunuri: a) venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice; b) venituri din vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului; c) venituri din privatizare;

16

d) venituri din vânzarea unor bunuri aparţinând domeniului privat. B. Sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat C. Donaţii şi sponsorizări D. Subvenţii de la bugetul de stat şi de la alte administraţii E. Operaţiuni financiare.________________________________________________________________________________

NOTĂ: Veniturile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice.

ANEXA 2LISTA cheltuielilor care se prevăd în bugetele locale

CAP. 1

Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale judeţelor

1. Autorităţi publice şi acţiuni externe: - autorităţi executive. 2. Alte servicii publice generale: a) fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale; b) fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat; c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autorităţile administraţiei publice locale; d) servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor; e) alte servicii publice generale. 3. Dobânzi 4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei: - transferuri din bugetele consiliilor judeţene pentru finanţarea centrelor de zi pentru protecţia copilului. 5. Apărare: - apărare naţională (centre militare). 6. Ordine publică şi siguranţă naţională: a) poliţie comunitară; b) protecţie civilă şi protecţia contra incendiilor. 7. Învăţământ: a) învăţământ preşcolar şi primar*); - învăţământ preşcolar*); - învăţământ primar*); b) învăţământ special; c) alte cheltuieli în domeniul învăţământului.------------ *) Se cuprind cheltuielile pentru acordarea de produse lactate şi de panificaţie, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2002 privind acordarea de produse lactate şi de panificaţie pentru elevii din clasele I - IV din învăţământul

17

de stat, precum şi pentru copiii preşcolari din grădiniţele de stat cu program normal de 4 ore, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 16/2003, cu modificările şi completările ulterioare.

8. Sănătate: a) servicii medicale în unităţile sanitare cu paturi: - spitale generale; b) alte cheltuieli în domeniul sănătăţii: - alte instituţii şi acţiuni sanitare. 9. Cultură, recreere şi religie: a) servicii culturale: - biblioteci publice judeţene; - muzee; - instituţii publice de spectacole şi concerte; - şcoli populare de artă şi meserii; - centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale; - consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice; - alte servicii culturale; b) servicii recreative şi sportive: - sport; c) servicii religioase; d) alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei. 10. Asigurări şi asistenţă socială: a) asistenţă acordată persoanelor în vârstă; b) asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi: - asistenţă socială în caz de invalidităţi; c) asistenţă socială pentru familie şi copii; d) alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale. 11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică: a) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice: - alimentare cu apă; - amenajări hidrotehnice; b) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale. 12. Protecţia mediului: a) salubritate şi gestionarea deşeurilor: - colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor. 13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă: a) acţiuni generale economice şi comerciale: - prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor; - programe de dezvoltare regională şi locală; - alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale. 14. Combustibil şi energie: a) energie termică; b) alte cheltuieli privind combustibilii şi energia. 15. Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare: a) agricultură: - protecţia plantelor şi carantină fitosanitară. 16. Transporturi: a) transport rutier:

18

- drumuri şi poduri; b) transport aerian: - aviaţia civilă; c) alte cheltuieli în domeniul transporturilor. 17. Alte acţiuni economice: a) zone libere; b) turism; c) proiecte de dezvoltare multifuncţională; d) alte acţiuni economice.

CAP. 2

Cheltuielile care se prevăd în bugetele proprii ale comunelor, oraşelor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti şi al municipiului Bucureşti

1. Autorităţi publice şi acţiuni externe: - autorităţi executive. 2. Alte servicii publice generale: a) fondul de rezervă bugetară la dispoziţia autorităţilor administraţiei publice locale; b) fondul de garantare a împrumuturilor externe, contractate/garantate de stat; c) fondul pentru garantarea împrumuturilor externe, contractate/garantate de autorităţile administraţiei publice locale; d) servicii publice comunitare de evidenţă a persoanelor; e) alte servicii publice generale. 3. Dobânzi 4. Transferuri cu caracter general între diferite niveluri ale administraţiei: - transferuri din bugetele locale pentru instituţiile de asistenţă socială pentru persoanele cu handicap. 5. Apărare: - apărare naţională (centre militare). 6. Ordine publică şi siguranţă naţională: a) poliţie comunitară; b) protecţie civilă şi protecţia contra incendiilor. 7. Învăţământ: a) învăţământ preşcolar şi primar: - învăţământ preşcolar; - învăţământ primar; b) învăţământ secundar: - învăţământ secundar inferior; - învăţământ secundar superior; - învăţământ profesional; c) învăţământ postliceal; d) învăţământ special*); e) servicii auxiliare pentru educaţie: - internate şi cantine pentru elevi; - alte servicii auxiliare; f) alte cheltuieli în domeniul învăţământului.------------ *) Pentru bugetele sectoarelor municipiului Bucureşti.

19

8. Sănătate: a) servicii medicale în unităţile sanitare cu paturi: - spitale generale; b) alte cheltuieli în domeniul sănătăţii: - alte instituţii şi acţiuni sanitare. 9. Cultură, recreere şi religie: a) servicii culturale: - biblioteci publice comunale, orăşeneşti, municipale; - muzee; - instituţii publice de spectacole şi concerte; - şcoli populare de artă şi meserii**); - case de cultură; - cămine culturale; - centre pentru conservarea şi promovarea culturii tradiţionale; - consolidarea şi restaurarea monumentelor istorice; - alte servicii culturale; b) servicii recreative şi sportive: - sport; - tineret; - întreţinere grădini publice, parcuri, zone verzi, baze sportive şi de agrement; c) servicii religioase; d) alte servicii în domeniul culturii, recreerii şi religiei.------------ **) Pentru bugetul municipiului Bucureşti.

10. Asigurări şi asistenţă socială: a) asistenţă socială în caz de boli şi invalidităţi: - asistenţă socială în caz de invalidităţi; b) asistenţă socială pentru familie şi copii*); c) ajutoare pentru locuinţe; d) creşe; e) prevenirea excluderii sociale: - ajutor social; - cantine de ajutor social; f) alte cheltuieli în domeniul asigurărilor şi asistenţei sociale.------------ *) Pentru bugetele sectoarelor municipiului Bucureşti.

11. Locuinţe, servicii şi dezvoltare publică: a) locuinţe: - dezvoltarea sistemului de locuinţe; - alte cheltuieli în domeniul locuinţelor; b) alimentare cu apă şi amenajări hidrotehnice: - alimentare cu apă; - amenajări hidrotehnice; c) iluminat public şi electrificări rurale; d) alimentare cu gaze naturale în localităţi; e) alte servicii în domeniile locuinţelor, serviciilor şi dezvoltării comunale. 12. Protecţia mediului: a) salubritate şi gestionarea deşeurilor:

20

- salubritate; - colectarea, tratarea şi distrugerea deşeurilor; b) canalizare şi tratarea apelor reziduale. 13. Acţiuni generale economice, comerciale şi de muncă: a) acţiuni generale economice şi comerciale: - prevenirea şi combaterea inundaţiilor şi gheţurilor; - stimularea întreprinderilor mici şi mijlocii; - programe de dezvoltare regională şi locală; - alte cheltuieli pentru acţiuni generale economice şi comerciale. 14. Combustibil şi energie: a) energie termică; b) alţi combustibili; c) alte cheltuieli privind combustibilii şi energia. 15. Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare: a) agricultură: - protecţia plantelor şi carantină fitosanitară*); - alte cheltuieli în domeniul agriculturii. 16. Transporturi: a) transport rutier: - drumuri şi poduri; - transport în comun; - străzi; b) alte cheltuieli în domeniul transporturilor. 17. Alte acţiuni economice: a) Fondul Român de Dezvoltare Socială; b) zone libere; c) turism; d) proiecte de dezvoltare multifuncţională; e) alte acţiuni economice.------------ *) Pentru bugetul municipiului Bucureşti. NOTĂ: Cheltuielile bugetelor locale pot fi actualizate ca urmare a perfecţionării legislaţiei fiscale, precum şi prin legile bugetare anuale, în concordanţă cu programele de creştere a autonomiei financiare a unităţilor administrativ-teritoriale şi de descentralizare a serviciilor publice.

PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL UNITATILOR ADMINISTRATIV-TERITORIALE LOCALE (II)

Bugetul local este documentul de baza, cu putere de lege la nivelul comunitatii locale prin care se stabileste, pe de o parte, natura si marimea veniturilor ce se mobilizeaza la dispozitia autoritatii publice locale, iar pe de alta parte, felul si volumul alocatiilor bugetare ce se vor dirija pentru finantarea diverselor activitati din sfera locala.

Bugetele locale sunt alcatuite din bugetele de venituri si cheltuieli ale unitatilor administrative-teritoriale, respectiv bugetele comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelor municipiului Bucuresti si judetelor.

Normele privind administrarea, utilizarea si controlul resurselor financiare ale unitatilor administrative teritoriale si ale institutiilor si serviciilor publice de interes local sunt reglementate in Romania de Legea finantelor publice locale nr. 273/2006.

21

Elaborarea, aprobarea si executia bugetara se bazeaza pe principiile autonomiei locale, echilibrului, realitatii, anualitatii si pulicitatii.Aceste principii confera comunitatilor locale competente si raspunderi in ceea ce priveste finantele publice locale, si constau în:

- elaborarea si aprobarea bugetelor locale la termenele stabilite;- stabilirea, incasarea si urmarirea impozitelor si taxelor locale;- urmarirea executiei bugetelor locale si rectificarea acestora, pe parcursul anului bugetar,

in conditii de echilibru bugetar;- stabilirea si urmarirea modului de prestare a serviciilor publice locale, urmarindu-se

eficientizarea acestora in beneficiul cetatenilor;- administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor

administrativ-teritoriale;- angajarea de imprumuturi pe termen scurt, mediu si lung si urmarirea achitarii la

scadenta a obligatiilor de plata rezultate din acestea;- administrarea resurselor financiare pe parcursul executiei bugetare, in conditii de

eficienta;- stabilirea optiunilor si a prioritatilor in aprobarea si in efectuarea cheltuielilor publice

locale;- elaborarea, aprobarea, modificarea si urmarirea realizarii programelor de dezvoltare in

perspectiva a unitatilor administrativ-teritoriale ca baza a gestionarii bugetelor locale anuale;- organizarea si urmarirea efectuarii controlului financiar de gestiune asupra gestiunilor

proprii, gestiunilor institutiilor si serviciilor publice din subordinea consiilor locale, consiilor judetene si a Consiliului General al Municipiului Bucuresti.

Fundamentarea, dimensionarea si repartizarea cheltuielilor publice locale, pe destinatii si ordonatori de credite se efectuieaza in concordanta cu atributiile care revin autoritatilor administratiei publice locale si cu prioritatile stabilite de acestea, in vederea functionarii lor si in interesul comunitatii respective.

Bugetele locale sunt incluse in structura bugetului public national, dar se elaboreaza, se adopta si se executa de catre fiecare entitate administrativ- teritoriala, avand venituri si cheltuieli proprii.

Cunoasterea modului de formare si utilizare a resurselor financiare publice locale are la baza studierea si intelegerea unor termeni specifici ai sistemului financiar.

Astfel, autoritatile administratiei publice locale, consiliile judetene si ConsiliulGeneral al Municipiului Bucuresti care functioneaza pe principiul autonomiei fiind recunoscute de lege ca autoritati deliberative iar primarii, presedintii consiliilor judetene si primarul general al municipiului Bucuresti, ca autoritati executive.

Legea finantelor publice locale din Romania defineste termenii si expresiile de lucru cel mai adesea intilnite in activitatea organelor financiare locale .

Repartizarea competentelor si controlul procedurilor bugetare se impune fara indoiala, daca se doreste stabilizarea cheltuielilor locale a caror evolutie este practic determinata de incasarile realizate din impozitele si taxele locale si din sumele defalcate si/sau cotele aditionale la impozitele directe aprobate de puterea legislativa.

Descentralizarea si transferul de competenta pe baza autonomiei locale a facut necesara aparitia unei legislatii specifice functionarii unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv pe linia finantelor publice locale.

4.1. INTOCMIREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALE

Bugetele locale ale comunelor, oraselor, sectoarelor municipiului Bucuresti, judetelor si respectiv al municipiului Bucuresti se intocmesc in conditii de autonomie.

Intre bugetele consiliilor locale si bugetele consiliilor judetene nu exista relatii de subordonare;.bugetele consiliilor locale reflecta relatii de deplina autonomie financiara.

Sarcina intocmirii proiectului bugetului local revine primarului fiecarei unitati administrativ-teritoriale, respectiv primarului general al capitalei si presedintelui consilillui judetean pentru bugetul propriu al judetului.

22

Proiectele bugetelor unitatilor administrativ-teritoriale se echilibreaza pe baza proiectelor de buget ale administratiei proprii si ale institutiilor publice subordonate.

Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale prezinta propunerile pentru proiectele bugetelor locale la directiile generale ale finantelor publice judetene pina la data de 15 mai a fiecarui an, urmand ca acestea sa depuna proiectele bugetelor locale pe ansamblul judetului si al municipiului Bucuresti, cel mai tarziu pana la data de 1 iunie a fiecarui an, la Ministerul Finantelor Publice.

In cazul in care consiliile locale si judetene solicita majorari de cote sau sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat sau transferuri din bugetul de stat trebuie sa comunice Ministerului Finantelor Publice propunerile de modificare fata de anul in curs, potrivit metodologiei stabilite, cu precizarea cauzelor si cu fundamentarile care determina aceste modificari, pana la data de 1 mai a fiecarui an.

Pana la data de 1 iulie, Ministerul Finantelor Publice, cu acordul primului-ministru, comunica cotele sau sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, pentru echilibrarea bugetelor unitatilor administrativ- teritoriale care nu isi pot acoperi cheltuielile din venituri proprii in vederea definitivarii acestor bugete.

Proiectul de buget al fiecarei unitati administrativ-teritoriale, dupa ce este definitivat, este publicat spre a fi adus la cunostinta colectivitatii locale.

In termen de 15 zile de la data publicarii proiectului de buget se pot depune contestatii cu privire la veniturile si cheltuielile prevazute.

In fiecare buget local si judetean se poate inscrie, la partea de cheltuieli, un fond de rezerva bugetara la dispozitia consiliului local (judetean) in cota de pana la 5% din totalul cheltuielilor.

Acesta se poate utiliza pentru suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin bugetele locale, in vederea finantarii actiunilor sau sarcinilor noi intervenite in cursul anului.

Fondul de rezerva bugetara poate fi majorat, in cursul anului , cu pana la 50% din cuantumul initial al acestuia aprobat prin buget, din disponibilitatile de credite bugetare care nu mai sunt necesare pina la sfirsitul anului.Nu pot fi folosite cu aceasta destinatie consiliilor disponibilitatile de credite bugetare provenite de la cheltuieli de personal si de capital.

In cazul in care, in bugetele proprii ale unor unitati administrativ-teritoriale, veniturile proprii depasesc cheltuielile aprobate, inclusiv rezerva bugetara stabilita conform normelor legale, diferentele se constituie ca excedente planificate ale fiecarui buget local.

Proiectele de buget astfel definitivate se depun la Ministerul Finantelor Buget pina la data de 1 august a fiecarui an, insotite de documentatiile si fundamentari detaliate atat pentru venituri, cat si pentru cheltuieli.

Propunerile de cote sau de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si de transferuri se vor cuprinde in proiectele de buget pe ansamblul judetului, respectiv al municipiului Bucuresti care se prezinta Ministerului Finantelor Publice insotite de situatia administrativ-teritoriale componente la care se propun astfel de cote sau sume defalcate si transferuri, precum si de note de fundamentare a necesitatii, oportunitatii, eficientei si eficacitatii acestora.

4.2. APROBAREA PROIECTELOR BUGETELOR LOCALEProiectele bugetelor unitatilor administrativ- teritoriale se prezinta spre aprobare

consiliilor locale sau judetene, dupa caz, in termen de maximum 30 de zile de la aprobarea legii bugetare anuale. In legea bugetara sunt prevazute modul de repartizare a cotelor sau sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale.

Transferurile din bugetul de stat pentru bugetele locale se fac in vederea finantarii unor investitii cu caracter social si edilitar- gospodaresc, precum si pentru unele actiuni de protectie sociala.

Totodata, in lege pot fi stabilite cote aditionale la unele impozite directe ale bugetului de stat si/sau ale bugetelor locale, care se constituie venituri ale bugetelor unitatilor administrativ-

23

teritoriale, in care scop vor fi prevazute nivelul maxim al cotelor aditionale si categoriile de impozite directe asupra caror se vor aplica, precum si repartizarea acestora pe consilii locale si consilii judetene.

Pentru aprobarea bugetelor locale sunt necesare parcurgerea urmatoarelor etape :- publicarea proiectelor de bugete anuale astfel ca locuitorii unitatilor administrativ

teritoriale sa aiba posibilitatea de a cunoaste prevederile veniturilor si cheltuielilor publice locale, avand si dreptul de a depune contestatii, in termen de 5 zile de la data publicarii acestor bugete;

- supunerea proiectelor de bugete spre deliberarea consiliilor competente in prima sedinta a acestor consilii, dupa expirarea termenului de 15 zile de la data publicarii, insotite de raportul primarului sau al presedintelui consiliului judetean, precum si de contestatiile depuse impotriva datelor cuprinse in respectivele proiecte de buget;

- deliberarea asupra prevederilor de venituri si cheltuieli, cu obligatia de pronuntare asupra contestatiilor depuse, urmata de votarea bugetului.

Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale, se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie.

Daca bugetul nu poate fi aprobat dupa doua lecturi consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 5 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anual precedent, pana la adoptarea noului buget. Sedintele in care se discuta problemele de buget sunt publice.

Fiecare buget se aproba pe ansamblu, pe ordonatori de credite, pe capitole si articole. Repartizarea pe unitati administrativ- teritoriale a sumelor defalcate din impozite si a transferurilor din bugetul de stat, potrivit legii bugetare, se realizeaza de catre Consiliul judetean impreuna cu Directia judeteana a finantelor publice, dupa consultarea primarilor si a reprezentantilor consiliilor locale.

Consiliile locale si judetene aproba imprumuturile ce vor fi contractate potrivit legii bugetare anuale si stabilesc impozitele si taxele locale, precum si taxele speciale ce se vor percepe pe timp limitat, potrivit normelor legale.

Contractarea de imprumuturi poate fi hotarata de consiliile locale si judetene numai cu majoritatea a doua treimi din numarul membrilor ce le compun.

Imprumuturile vor fi prevazute in buget dupa votarea lor, impreuna cu mijloacele de acoperire a dobanzilor si de rambursare.

Hotararile consiliilor privind contractarea imprumutarilor pe termen lung se supun si aprobarii locuitorilor din unitatile administrativ teritoriale respective.

Bugetele subdiviziunilor administrativ- teritoriale ale municipiului Bucuresti se aproba de catre consiliile locale ale acestora, cu acordul Consiliului General al municipiului Bucuresti.

Dupa aprobarea bugetelor locale, veniturile si chetuielile inscrise in acestea se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor prevazute in bugetele locale se aproba, astfel:

- de catre Ministerul Finantelor Publice pentru cotele sau sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurilor de la acest buget prezentate de organele teritoriale ale Ministerului Finantelor, pe baza propunerilor consiliilor judetene si ale Consiliului General al Municipiului Bucuresti si ale consiliilor locale;

- de catre consiliile judetene sau locale, dupa caz, pentru bugetele proprii si bugetele institutiilor publice subordonate.

Organele teritoriale ale Ministerului Finantelor Publice intocmesc, pe baza bugetelor locale aprobate de autoritatilor locale, bugetele pe ansamblul fiecarui judet si pentru municipiul Bucuresti, cu repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor, grupate in cadrul fiecarui judet si pentru municipiul Bucuresti, pe comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti si buget propriu, pe structurile clasifiicatiei bugetare. Aceste bugete pe ansamblul fiecarui judet si al municipiului Bucuresti sunt apoi transmise Ministerului Finantelor Publice.

24

4.3. EXECUTIA BUGETELOR LOCALE SI

INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETELOR LOCALE

Executia bugetelor locale revine autoritatilor administratiei publice locale. Raspunderea pentru executia bugetelor locale revine ordonatorului de credite care, potrivit legii, urmareste modul de incasare a veniturilor si efectuarea cheltuielilor in concordanta cu clasificatia bugetara.

Primarul exercita functia de ordonator principal de credite pentru comune, orase si municipii, iar la nivelul judetean aceasta functie revine presedintelui consiliului judetean.

Transferurile catre bugetele locale, in cadrul limitelor prevazute in bugetul de stat, se efectueaza prin Ministerul Finantelor Publice, la cererea si in functie de necesitatile executiei bugetare.

Efectuarea cheltuielilor din bugetele locale se face numai pe baza de acte justificative, care sa confirme primirea bunurilor materiale, prestarea serviciilor, achitarea salariilor si a altor drepturi banesti, plata obligatiilor catre buget etc., operatiuni supuse vizei de control financiar preventiv.

Consiliile locale sau, dupa caz, consiliile judetene, aproba virarile de credite si modul de utilizare a rezervei bugetare.

In cazul in care in executia bugetelor locale apare deficit temporar, acesta poate fi acoperit, pana la incasarea veniturilor bugetare aprobate, pe seama fondului de rulment.

Pentru acoperirea eventualelor goluri temporare de casa, aparute in cursul anului intre cheltuielile si veniturile bugetare proprii ale comunelor, oraselor, municipiilor si sectoarelor municipiului Bucuresti, se pot acorda imprumuturi temporare din fondurile de tezaur constituite potrivit normelor in vigoare.

Dreptul de a aproba astfel de imprumuturi il au consiliile judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, cu avizul prealabil al directiilor generale ale finantelor publice judetene.

Din aceleasi fonduri si in aceleasi conditii se pot acorda imprumuturi si in cazul in care asemenea goluri temporare de casa apar la bugetele proprii ale judetelor si al municipiului Bucuresti.

Imprumuturile acordate bugetelor locale trebuie rambursate pana la data de 31 decembrie al fiecarui exercitiu bugetar.

In cazuri exceptionale, in care imprumuturile nu au fost rambursate pana la finele anului datorita lipsei de disponibilitati bugetare, acestea se prevad la rambursare in bugetele anilor urmatori, pe termen de pana la 18 luni. Limita maxima a dobanzii ce se va percepe se stabileste de Ministerul Finantelor Publice si se incaseaza la fondul de tezaur judetean, respectiv al municipiului Bucuresti.

Pentru realizarea unor actiuni social- culturale si acoperirea unor cheltuieli economice de interes local, consiliile locale sau judetene, dupa caz, pot aproba si utiliza in intregime sumele incasate din venituri ale bugetelor locale respective peste cele aprobate, cu respectarea urmatoarele conditii:

- depasirea incasarilor sa fie realizata pe totalitatea veniturilor proprii stabilite prin bugetul local respectiv si sa se mentina pana la finele anului;

- plusurile de venituri sa provina din activitatea anului respectiv si sa nu fie rezultatul unor modificari ale legislatiei sau anumitor subevaluari constatate de oragnele de control;

- bugetele respective sa nu fie echilibrate cu transferuri din bugetul de stat sau sa aiba imprumuturi nerambursate.

Modificarile efectuate si aprobate in bugetele locale, in conditiile de mai sus, se supun ratificarii consiliului judetean, dupa caz, la prima sesiune a acestuia.

Trimestrial, presedintii consiliilor judetene si primarii celorlate unitati administrativ- teritoriale intocmesc dari de seama contabile asupra executiei bugetare, care se trimit Ministerului Finantelor Publice, la termenele si in conditiile stabilite de acesta.

Executia de casa a bugetelor locale se efectueaza prin unitatile teritoriale ale trezoreriei statului, asigurandu-se:

25

- incasarea veniturilor bugetare, pe baza unei evidente stricte a sumelor incasate pe fiecare platitor;

- finantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare aprobate si a destinatiei stabilite;- incadrarea in echilibrul bugetar aprobat.Pentru bugetele locale, ordonatorii principali de credite sunt presedintii consiliilor

judetene si primarii celorlalte unitati administrativ-teritoriale. Conducatorii institutiilor publice finantate din bugetele locale sunt, dupa caz, ordonatorii de credite secundari sau tertiari. Ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale pot delega atributia de aprobare a intrebuintarii si repartizarii creditelor bugetare vicepresedintilor consiliilor judetene si respectiv viceprimarilor comunelor, oraselor si municipiilor.

INCHEIEREA EXERCITIULUI BUGETELOR LOCALE

La sfarsitul anului bugetar, dupa incasarea veniturilor si efectuarea cheltuielilor, are loc intocmirea documentelor care privesc incheierea exercitiului financiar pe baza carora se elaboreaza contul de executie a bugetului local.

Sarcina intocmirii contului de executie a bugetului local revine primarului pentru bugetele comunelor, oraselor si municipiilor si, respectiv, presedintelui consiliului judetean pentru begetele judetene.

Presedintii consiliilor judetene si primarii celorlalte unitati administrativ- teritoriale intocmesc si prezinta conturile anuale de executie a bugetelor proprii spre aprobare consiliilor judetene si, respectiv, consiliilor locale pana la 31 mai a anului urmator, in urmatoarea structura:

a) la venituri:- prevederi bugetare aprobate initial;- prevederi bugetare definitive;- incasari realizate.

b) la cheltuieli:- credite aprobate initial;- credite definitive;- plati efectuate.

Daca la sfarsitul anului, in urma efectuarii regularizarilor cu bugetul de stat in limita transferurilor din acest buget, rezulta excedent la incheierea exercitiului bugetar, acesta se utilizeaza in urmatoarea ordine pentru:

1) rambursarea eventualelor imprumuturi restante, plata dobanzilor aferente acestora si a comisioanelor;

2) constituirea fondului de rulment. Fondul de rulment se pastreaza intr-un cont distinct, deschis fiecarei unitati administrativ- teritoriale, la unitatile teritoriale ale trezoreriei statului si poate fi utilizat, temporar, pentru acoperirea unor eventuale deficite temporare provenite din decalaje in veniturile si cheltuielile anului curent.

La finele anului, fondul de rulment trebuie sa se regaseasca reintregit in contul distinct, deschis la unitatile de trezorerie.

Pana la data de 31 mai a fiecarui an, Ministerul Finantelor Publice prezinta Guvernului sinteza anuala a veniturilor si cheltuielilor publice locale, cu concluzii si propuneri in ceea ce priveste rolul acestora in indeplinirea sarcinilor ce revin organelor administratiei publice locale si a modului in care a fost respectata disciplina financiara.

4.4. CONTROLUL BUGETARResursele financiare limitate fac astazi necesar mai mult ca oricand exercitarea unui

control permanent asupra modului de formare dar si de intrebuintare a veniturilor bugetului public local.

Exercitarea controlului bugetar asupra modului de formare, de administrare si de intrebuintare a resurselor financiare puse la dispozitia autoritatilor publice locale se realizeaza cel putin in doua faze:

26

- controlul executat prin compartimentele proprii de specialitate care au competente prin lege cu privire la stabilirea, constatarea, urmarirea si incasarea impozitelor si taxelor locale precum si a altor venituri cuvenite bugetelor locale;

- controlul executat de catre Curtea de Conturi pe linia modului de formare, administrare si intrebuintare a resurselor financiare si care este singurul organ in masura sa acorde descarcare de gestiune in conditiile legii.

Cat priveste controlul ce se realizeaza in conditiile primei faze, prin compartimentele proprii se urmareste pe de o parte, incasarea veniturilor cel putin la nivelul celor inscrise si aprobate in bugetul unitatii administrativ- teritoriale, iar pe de alta parte , angajarea cheltuielilor sa se faca in raport de resursele financiare alocate, de nevoile colectivitatii locale.

Prin compartimente functionale proprii se urmareste pe langa stabilirea si incasarea la termen a impozitelor si taxelor locale si administrarea eficienta a bunurilor din proprietatea publica sau privata a unitatilor administrativ- teritoriale.

Curtea de Conturi, la randul sau, prin verificarea modului de formare si intrebuintare a resurselor financiare publice locale, urmareste in principal:

- determinarea corecta a impozitelor si taxelor datorate bugetelor locale in conformitate cu prevederile legale care reglementeaza fiecare impozit si taxa in parte, stabilirea eventualelor venituri necalculate si neevidentiate ca obligatii de plata;

- urmarirea si incasarea efectiva a veniturilor constatate si cuvenite legal bugetelor locale;- identificarea veniturilor locale neurmarite si neancasate integral si la termenele legale, a

cauzelor, raspunderilor si masurilor ce se impun pentru incasarea acestora;- concordanta creditelor initiale si a celor definitive cu cele din bugetele aprobate;- incadrarea platilor efectuate in limitele creditelor definitive aprobate, pe total si pe

structura clasificatiei bugetare a cheltuielilor;- natura si legalitatea obligatiilor de plata cu termene pana la finele anului;- efectuarea, din bugetele locale, numai a cheltuielilor din categoriile prevazute de legea

bugetara anuala;-angajarea si efectuarea cheltuielilor din bugetele locale, numai in limita creditelor anuale

aprobate;- inscrierea in bugetele locale si efectuarea din aceste bugete numai de cheltuieli pentru

care exista baza legala;- efectuarea cheltuielilor bugetare numai pe baza de acte justificative, intocmite in

conformitate cu dispozitiile legale.Activitatea autoritatilor publice locale poate fi supusa unor verificari exceptionale din

partea Curtii de Conturi atunci cand acestea nu isi ramburseaza toate obligatiile de plata pe termen scurt pana la sfarsitul anului fiscal in care au fost angajate imprumuturile sau daca la un moment dat, pe durata anului fiscal, datoriile pe termen scurt depasesc veniturile estimate, care au fost avute in vedere pentru garantarea fondurilor imprumutate.

Elaborarea proiectelor de bugete publice

PROCESUL BUGETAR este o succesiune de etape prin care trec bugetele publice ca balante financiare, cu implicari institutionale prin folosirea de metode , tehnica si procedee specifice in proiectarea si realizarea indicatorilor de venituri si cheltuieli pe baza unui cadru juridic bine definit.

5.1. ETAPELE PROCESULUI BUGETAREtapele procesului bugetar sunt : elaborarea proiectelor de bugete publice, aprobarea

(adoptarea) bugetelor publice şi executia şi raportarea bugetelor publice. Sistemul relatiilor bugetare potrivit cu structura componentelor sale este reflectat printr-o

diversitate de balante financiare pe care le prevede legislatia specifica1 ,si anume:1 Legea nr.500/2002 privind finantele publice; Legea nr.273/2006 privind finanţele publice locale

27

bugetul de stat; bugetul asigurarilor sociale de stat; bugetele locale ale comunelor, oraselor, municipiilor, sectoarelormunicipiului Bucuresti, judetelor si municipiului Bucuresti; bugetele institutiilor publice, finantate integral sau partial dinbugetele locale; bugetele imprumuturilor interne si externe contractate sau garantatede autoritatile administratiei publice locale; bugetele fondurilor speciale; bugetul trezoreriei statului; bugetele institutiilor publice autonome; bugetele institutiilor publice finantate integral sau partial dinbugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale; bugetele institutiilor publice finantate integral din venituri proprii; bugetul fondurilor provenite din credite externe contractate saugarantate de stat si ale caror rambursari, dobanzi si alte costuri se asigura din fonduri publice; bugetul fondurilor externe nerambursabile;

La aceste categorii de bugete publice se pot adauga si bugetele intocmite in legatura cu fondurile de asigurari sociale de sanatate (responsabilitatile si competentele privind proiectarea si realizarea indicatorilor finantelor publice vizeaza institutii publice, ale statului-Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate si componentele sale institutionale din teritoriu; institutiile sanitare).

Balantele financiare din domeniu (cu referire la institutiile mentionate si relatiile de asigurari de sanatate) sunt supuse aceluiasi regim procedural, ca etape, in cuantificarea previzionala si in realizarea indicatorilor financiari, prezente la bugetele statului, la bugetele locale si la celelalte categorii de bugete la care se refera legislatia finantelor publice.

Raspunderea elaborarii proiectelor de bugete publice revine Guvernului si institutiilor desemnate de acesta pentru bugetele din zona sa de referinta precum si Consiliilor locale privind bugetele unitatilor administrativ teritoriale. ELABORAREA PROIECTELOR DE BUGETE PUBLICE presupune implicarea, pe baza unui cadru juridic existent, a tuturor participantilor la relatiile specifice (bugetare)diferit, functie de pozitia pe care o au in cadrul acestora, folosind metode si tehnici de lucru bine definite ca actiune, pe categorii de indicatori (venituri si respectiv cheltuieli). Această etapă implică un volum important de lucrari cu caracter de proiectie (planificare) asupra indicatorilor de venituri si a celor de cheltuieli, lucrari care se regasesc in fluxuri informationale cu caracter ascendent, de la nivelul „partenerilor”, statului in relatiile bugetare, la cel al administratiei publice (centrale si locale) .

Poate fi structurata si vizualizata grafic prin imaginea unei piramide avand trei momente distincte in actiune in care pot fi sesizate mai multe niveluri de implicari (raspunderi si competente). Momentele definitorii in elaborarea proiectelor de bugete publice sunt:

- fundamentarea proiectelor de bugete publice (in plan metodologicsi procedural cu privire la indicatorii finantelor publice);- intocmirea lucrarilor pregatitoare privind proiecte de bugetepublice (ca o succesiune de interventii institutionale, premergatoare elaborarii propriu-zise a proiectelor de bugete publice);- elaborarea propriu-zisa a proiectelor de bugete publice.

5.2. Fundamentarea proiectelor de bugete publice

Guvernul desemneaza Ministerul Finantelor Publice cu raspunderea elaborarii unor norme unitare privind sectorul bugetar, respectiv, cu referire la fundamentarea indicatorilor de venituri si a celor de cheltuieli.

28

Proiectele de legi bugetare anuale cat si bugetele propriu-zise, cuprinzand, structural venituri si cheltuieli, au la baza următoarele:

- prognoze ale indicatorilor macroeconomici si sociali pentru anulbugetar de referinta plus pentru inca trei ani urmatori acestuia;- politici fiscale si bugetare;- prevederile memorandumurilor de finantare, alememorandumurilor de intelegere sau ale altor acorduri internationale cu organisme si institutii financiare internationale;- politici si strategii sectoriale, ale prioritatilor stabilite in formareapropunerilor de buget, prezentate ordonatorilor principali de credite bugetare;- propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali decredite bugetare;- programele intocmite de ordonatorii principali de credite bugetarein scopul finantarii unor actiuni sau a ansamblului de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise, indicatori de rezultate si de eficienta (programele sunt insotite de estimarea anuala a performantelor lor, care trebuie sa precizeze actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinute si estimate pentru anii urmatori masurate prin indicatori precisi a caror selectare este justificata);- propuneri de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, precum si

transferuri consolidabile pentru autoritatile administratiei publice locale;- posibilitati de finantare a deficitului bugetar.

Bugetele publice cuprind veniturile si cheltuielile, astfel:- veniturile sunt grupate pe capitole si subcapitole, iar cheltuielile peparti, capitole, subcapitole, titluri, articole si alineate;- cheltuielile prevazute in capitole si articole au destinatie precisa silimitata;- numarul de salariati (permanenti si temporari) si fondul salariilorde baza se aproba distinct prin anexa la bugetul de venituri de cheltuieli a fiecarui ordonator principal de credite bugetare;- cheltuielile de capital se cuprind pe fiecare capitol bugetar inconformitate cu creditele de angajament si duratele de realizare a investitiilor;- programele se aproba ca anexe la bugetele ordonatorilor principalide credite bugetare. Tot sub forma de anexe, la aceeasi ordonatori, se cuprind si fondurile externe nerambursabile.

Toti cei aflati in relatii bugetare cu statul (prin institutiile specializate in administrarea bugetelor publice) vor proceda la calcule de indicatori financiari (cu efecte in determinarea veniturilor si cheltuielilor bugetare) avand in vedere cele mentionate (in masura in care sunt vizati expres).

Elaborarea de documente proprii ori centralizate (bugete de venituri si cheltuieli, comunicari de indicatori etc.) presupune respectarea unor coordonate de actiune tehnica, si anume:

a). Identificarea si individualizarea de indicatori reprezentativi (cu exprimarefizica, conventionala si valorica) actiunii sau activitatii generatoare de venituri sau de cheltuieli bugetare;b). Situatia indicatorilor din anul de baza;c). Norme si normative de utilizat in determinarea indicatorilor bugetari;d). Cadrul juridic cu efecte in determinarea indicatorilor bugetari. A. IDENTIFICAREA SI SELECTAREA ACELOR INDICATORI CE DEVIN REPREZENTATIVI, pentru materia impozabila si pentru consumul de fonduri bugetare, este un reper important in cuantificarea veniturilor si cheltuielilor de inscris in proiectele de bugete publice.

Are loc o asezare a indicatorilor de referinta la nivel macroeconomic si microeconomic.

29

Reprezentativitatea in calculele de fundamentare vizeaza: domeniul de activitate sau ramura de activitate; sursa ori materia generatoare de venituri bugetare; forma de organizare (a activitatii ori actiunii ce presupune consum de fonduri bugetare); locul concret, ca provenienta ori destinatie de fonduri publice. Pentru fundamentarea veniturilor bugetare trebuiesc selectate acele repere (marimi, unitati) care permit o mai buna incadrare a materiei impozabile in principiile impunerii (echitate, randament fiscal, etc.), pornind de la elemente reale, evidente ca suprafata (la terenuri), valoare (cladiri), capacitate cilindrica (autovehicule cu tractiune mecanica), incasari (totale sau nete), profit impozabil, drepturi salariale, valoarea adaugata, acte sau fapte, bunuri ori obiecte, etc. Pentru fundamentarea cheltuielilor bugetare, fixarea indicatorilor reprezentativi pentru calculele de fundamentare vizeaza destinatia la nivel de domeniu, sector, ramura, forma de organizare, institutie, loc de consum, etc. La nivel macroeconomic si social, domeniul reflectat prin capitolul de cheltuieli (sanatate,asistenta sociala,cultura,aparare etc.) conduce pentru indicatori la o exprimare globala de genul “numar beneficiari” ai activitatii sau actiunii de educatie, de sanatate, de asistenta sociala, etc. ori numar de persoane fizice (rezultat dintr-o anumita structura socio-demografica).

Acest indicator capata forme concrete explicite la nivel de subcapitol de cheltuieli, cand se detaliaza capitolele bugetare pe forme organizationale.

De aici, si exprimari de indicatori precum: numar de prescolari, numar de elevi, numar de studenti, etc. La acest nivel se fac calcule proprii.

La nivel microeconomic si social, pentru cheltuieli au reprezentativitate alti indicatori pentru fundamentare, rezultati din destinatia cheltuielii data de articolul ori alineatul bugetar (potrivit cu clasificatia economica a cheltuielilor).

Se au in vedere , pentru calcule si fundamentari, indicatori precum: numar salariati (potrivit cu o anumita structura pe activitati si actiuni), numar de posturi (functii), numar beneficiari burse (pentru elevi si studenti), numar persoane beneficiare de hrana (in spitale, scoli, etc.), numar paturi de spitalizare, metri patrati suprafata de intretinut, numar gigacalorii (incalzire numar kwh), (curent electric), etc.

Indicatorii utilizati in fundamentarea veniturilor si cheltuielilor bugetare pot fi grupati, in raport de gradul lor de folosire in calcule, ca fiind: operativi (care se folosesc in calcule de fundamentare, concretizandu-se in inscrierea cifrelor rezultate in bugete de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite) si orientativi (ca actiune ori determinare ; sunt utilizati in compararea calculelor rezultate intre doua niveluri ierarhice diferite in plan institutional.

Astfel, la ordonatorii superiori de credite bugetare (secundari si principali) la nivel de subcapitole si capitole de cheltuieli se folosesc in determinarile proprii indicatori stabiliti ca reprezentativi la aceste nivele (considerati astfel ca fiind operativi).

In preluarea propunerilor de indicatori de la institutiile subordonate unde se lucreaza efectiv cu alti indicatori in calcule (functie de articolele si aliniatele bugetare), pentru comparabilitate, se apreciaza nivelul total al cheltuielilor (cu referire la activitatile proprii ale ordonatorilor tertiari de credite bugetare), de catre institutia ierarhic superioara, prin raportare la indicatorii reprezentativi de la nivel de subcapitol sau capitol (element de referinta in acest caz este alocatia bugetara solicitata pe beneficiar de cheltuiala).

In constructia unui buget de venituri si cheltuieli, institutiile subordonate, trebuie sa foloseasca drept cifre de control privind cheltuielile ce se cer acoperite prin credite bugetare, pe acelea transmise de institutia ierarhic superioara care sa ia in considerare indicatorul reprezentativ din domeniu (ramura, sector, forma organizationala, tec.). B. SITUATIA INDICATORILOR DIN ANUL DE BAZA este al doilea reper in proiectarea veniturilor si cheltuielilor bugetare.

Anul precedent celui pentru care se fac calcule previzionale este considerat de baza in ideea continuitatii de activitati si actiuni in forme organizationale recunoscute.

In practica bugetara, actiunile cu caracter de planificare folosesc pentru comparatie si raportare, dimensiuni ale executiei din anul de baza, adica niveluri de realizare cu caracter integral ori partial a indicatorilor financiari.

30

De aici, prezenta in documentele finale de fundamentare (bugetele de venituri si cheltuieli, de exemplu) a doua marimi cu privire la indicatorii financiari: executia certa (de regula 30.06, an baza) si executia preliminata la data de 31.12, an baza.

Prin raportare si alaturare, la cele doua categorii de date sunt prezentate cifrele propuse (ca rezultat al fundamentarii).

C. NORMELE SI NORMATIVELE FINANCIARE au sensul unor dimensiuni prin care pot fi estimati indicatori bugetari de folosit in fundamentarea acestora.

La venituri, normele se regasesc in unitatile tehnice de evaluare prin raportarea lor la baza de calcul (de impunere sau de impozitare). La cheltuieli, normele apar mai des folosite regasindu-se valente suplimentare prin expresii de „normative” sau de „metoda normativa” (potrivit cu unele interpretari din literatura de specialitate).

Normele pot fi considerate limite, niveluri ori marimi, functie de care sau de la care se porneste in calcule si fundamentari de indicatori financiari.

De aici, si semnificatii precum: unitare si variabile (intr-un anume interval); obligatorii (la acelasi gen ori fel de indicatori cu extensie la domeniu, ramura, activitate sau actiune, cu suprapunere pe sensul de unitare) si indicative (cu regasire in terminologia de variabile). Unii dintre indicatori pot fi calculati pe baza unor limite unitare (cu reflectare in unitati valorice, conventionale ori fizice).

Avantajul unor astfel de norme consta in simplificarea calculelor si a fundamentarii indicatorilor.

La aceasta se adauga, in sensul pozitiv, si o diminuare a subiectivismului in solicitarea de mijloace banesti, in cazul institutiilor din acelasi domeniu de activitate unde indicatorii reprezentativi necesita o abordare unitara (de exemplu, cu privire la alocatia zilnica de hrana sau salariul de baza pe functie ori post).

Mare parte din cheltuieli se gasesc in situatia de a fi fundamentate prin alegerea de norme dintr-un anumit interval de marimi care exprima diferentele pe locuri de realizare ale consumurilor (intretinere, curatenie, incalzire etc)., de aici si necesitatea folosirii unor norme variabile (indicative intr-un interval dat). D. CADRUL JURIDIC prezent in calcule si fundamentari de indicatori bugetari poate fi structurat, astfel: acte normative care produc efecte cu caracter direct asupra marimii acestora (legile specifice pe categorii de venituri bugetare, autorizarile legale ce stau la baza determinarii cheltuielilor) si acte normative care au o influenta indirecta in conmensurarea lor.

5.3. INSTITUTII IMPLICATE IN PROCESUL BUGETAR PARLAMENTUL - adopta legile bugetare anuale si legile de rectificare elaborate de Guvern potrivit cu strategia macroeconomica asumata de acesta. Daca legile bugetare anuale, depuse in termen legal, nu sunt adoptate pana cel tarziu la data de 15 decembrie a anului anterior celui bugetar de referinta, Guvernul poate solicita Parlamentului aplicarea procedurii de urgenta.

In timpul dezbaterilor nu pot fi aprobate amendamente la legile bugetare anuale care determina majorarea deficitului bugetar. Tot Parlamentul aproba si legile contului general anual de executie. GUVERNUL - asigura realizarea politicii fiscal-bugetare ce ia in considerare perspectivele economice si prioritatile politice cuprinse in Programul de guvernare acceptat de Parlament. Executivul trebuie sa:

elaboreze raportul privind situatia macroeconomica pentru anul bugetarrespectiv si proiectia acestuia pe urmatorii 3 ani; elaboreze proiecte bugetare anuale si sa transmita acestora spre adoptareParlamentului, in termenul limita prevazut de lege; exercite conducere generala a activitatii executive in domeniul finantelor

31

publice, scop in care examineaza periodic executia bugetara si stabileste masuri pentru mentinerea sau imbunatatirea echilibrului bugetar; supuna spre adoptare Parlamentului a proiectelor legilor de rectificare a

contului general anual de executie; utilizeze fondul de rezerva bugetara si a fondul de interventie la dispozitia

sa pe baza de hotarari; MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE - actioneaza in numele Guvernului ca o componenta institutionalizata si specializata avand drept atributii urmatoarele:

coordonarea actiunilor care sunt in responsabilitatea Guvernului cu privire lasistemul bugetar (pregatirea proiectelor, legilor bugetare anuale, ale legilor derectificare, precum si ale legilor privind aprobarea contului general anual de executie); dispunerea masurilor necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare; emiterea de norme metodologice, instructiuni si precizari prin care se stabilesc practicile

si procedurile pentru incasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonantarea si plata cheltuielilor, controlul cheltuirii acestora, incheierea exercitiului bugetar anual, contabilizarea si raportarea;

solicitarea de rapoarte si informatii oricaror institutii care gestioneaza fonduri publice; aprobarea clasificatiilor bugetare, precum si modificarile acestora; analizarea propunerilor de buget in etape de elaborare; furnizarea catre Parlament, la solicitarea acestuia, de documente care stau labaza fundamentarii proiectelor de legi bugetare anuale; monitorizarea executiei bugetare, iar in cazul constatarii de abateri in realizarea

veniturilor si cu privire la cheltuieli fata de nivelurile autorizate sa propuna Guvernului, masuri pentru reglementarea situatiei;

avizarea, in faza de proiect a acordurilor, memorandumurilor, protocoalelorsau intelegerilor incheiate cu partenerii externi precum si a proiectelor de actenormative care contin implicatii financiare; stabilirea continutului, formei de prezentare si structurii programelor elaborate de

ordonatorii principali de credite bugetare; blocarea sau reducerea utilizarii unor credite bugetare constatate ca fiind faratemei legal sau fara justificare in bugetele ordonatorilor de credite bugetare; dispunerea de masuri necesare pentru administrarea si urmarirea modului de utilizare a fondurilor publice destinate cofinantarii in bani, rezultate dincontributia financiara externa acordata Guvernului Romaniei; colaborarea cu Banca Nationala Romaniei la elaborarea balantei de platiexterne, a balantei creantelor si angajamentelor externe, a reglementarilor indomeniul monetar si valutar; prezenta semestriala, impreuna cu Banca Nationala, Guvernul si comisiilor pentru buget, finante si banci ale Parlamentului, de informari asupra moduluide realizare a balantei de plati externe si a balantei creantelor si angajamentelor externe si propunerea de solutii de acoperirea deficitului sau de utilizare a excedentului din contul curent al balantei de plati externe; participarea in numele statului la tratative externe privind acordurile de promovare si protejare a investitiilor si cheltuielilor de evitare a dubleiimpuneri, de combatere a evaziunii fiscale si impreuna cu Banca Nationala, in problemele financiare, valutare si de plati.

ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE - sunt conducatorii institutiilor si unitarilor care folosesc mijloace banesti din bugetele publice, cu titlul de credite bugetare, in vederea acoperirii cheltuielilor aprobate prin bugetele lor de venituri si cheltuieli (in conditiile existentei unor autorizatii legale in acest sens).

Sunt ministrii, conducatorii celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale, conducatorii altor autoritati publice si conducatorii institutiilor publice autonome.

Ei pot delega aceasta calitate inlocuitorilor de drept, secretarilor generali sau altor persoane imputernicite in acest scop.

32

Prin actul de delegare se precizeaza limitele si conditiile delegarii.Au obligatia de a angaja si de a utiliza creditele bugetare numai in limita prevederilor si

destinatiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea institutiilor respective si cu respectarea dispozitiilor legale.

Ordonatorii de credite bugetare raspund, potrivit legii, de: angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor in limita creditelor bugetare repartizate

si aprobate; angajarea si utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; integritatea bunurilor incredintate institutiei pe care o conduc; organizarea si tinerea la zi a contabilitatii si prezentarea la termen a situatiilor financiare

asupra patrimoniului aflat in administrare si executie bugetara; organizarea sistemului de monitorizare a programului de achizitii publice si a

programului de lucrari de investitii publice; organizarea evidentei programelor, inclusiv a indicatorilor aferenti acestora;

organizarea si tinerea la zi a evidentei patrimoniului. Ordonatorii principali de credite bugetare repartizeaza creditele bugetare dupa retinerea a 10% din prevederile acestuia, pentru asigurarea unei executii bugetare prudente, cu exceptia cheltuielilor de personal si a celor care decurg din obligatii internationale, care sunt repartizate integral.

Repartizarea sumelor retinute in proportie de 10% se face in semestrul al II-lea, dupa examinarea de catre Guvern a executiei bugetare pe primul semestru.

Repartizeaza creditele bugetare deschise (aprobate) pentru bugetul propriu si pentru institutiile ierarhic inferioare, ai caror conducatori sunt ordonatorii secundari sau tertiari de credite bugetare, in raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. Ordonatorii secundari de credite bugetare repartizeaza creditele bugetare aprobate (primate) pentru bugetul propriu si pentru bugetele institutiile publice subordonate, ai caror conducatori sunt ordinatori tertiari de credite in raport cu prevederile din bugetele aprobate in conditiile stabilite prin dispozitiile legale.

Angajarea, lichidarea si ordonantarea cheltuielilor din fonduri publice se aproba de ordonatorul de credite bugetare, iar plata acestora se efectueaza de catre contabil.

Angajarea si ordonantarea cheltuielilor se efectueaza numai cu viza prealabila de control financiar preventiv.

Întocmirea lucrărilor pregătitoare privind proiectele de bugete publice

6.1. Elaborarea indicatorilor macroeconomici şi sociali Elaborarea indicatorilor macroeconomici si sociali apare ca prim moment in actiune, potrivit cu care Ministerul Finantelor Publice, cu concursul organelor abilitate, stabileste dimensiuni ale acestora atat pentru anul bugetar de referinta cat si pentru urmatorii 3 ani pana la data de 31 martie - an de baza, dimensiuni ce sunt actualizate pe parcursul desfasurarii procesului bugetar. Apoi Ministerul Finantelor Publice procedeaza la conturarea obiectivelor de politica fiscala si bugetara (pentru anul bugetar si urmatorii 3 ani) pe care le transmite Guvernului pana la data de 1 mai – an de baza impreuna cu limitele de cheltuieli stabilite pe ordonatorii principali de credite bugetare urmand ca acesta sa le aprobe pana la data de 15 mai, acelasi an.

Ministerul Finantelor Publice se adreseaza dupa acest moment ordonatorilor principali de credite pana la data de 11 iunie printr-o scrisoare-cadru in care se mentioneaza contextul macroeconomic pe baza caruia vor fi intocmite proiecte de bugete de venituri si cheltuieli, metodologia folosita in elaborare, precum si limitele de cheltuieli aprobate de Guvern.

Propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor principali de credite bugetare vor fi determinate prin implicarea ordonatorilor subordonati la nivelul carora se procedeaza la calcule si fundamentari de indicatori in corespondenta cu subdiviziunile clasificatiei bugetare.

33

Lucrarile pregatitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice, care presupune un flux informational ascendent, sunt precedate de orientarile stabilite de Guvern cu concursul Ministerului Finantelor Publice si apoi a ordonatorilor principali de credite pornind de la politica fiscala si bugetara, orientari care se concretizeaza in limite minime (venituri) si maxime (cheltuieli) privind indicatorii bugetari de presupus pentru toti cei implicati in relatiile bugetare. Implicarea in elaborarea proiectelor de bugete publice potrivit cu anumite atributii, raspunderi si competente se refera la stat ( institutii specializate in gestiunea bugetara) si „partenerii” lui din relatiile specifice: agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste, etc.), institutiile publice din domeniile de activitate corespunzatoare ramurilor economico-sociale existente si populatia aflata intr-o anumita structura socio-demografica (se afla intr-o dubla ipostaza: de contribuabili si de consumatori de fonduri publice -ordonatorii de credite bugetare). Fluxurile informationale generate de intocmirea lucrarilor pregatitoare privind elaborarea proiectelor de bugete publice precum si implicatiile celor mentionati mai sus pot fi asezate pe mai multe niveluri de actiune distincte care vizualizate iau forma unei piramide. Nivelurile ori esaloanele de referinta au urmatoarea configuratie:

I. Institutiile publice conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare, agentii economici cu dubla calitate (contribuabili si, eventual, beneficiari de fonduri publice), unitatile si institutiile de subordonare locala, populatia aflata intr-o anumita situatie socio-demografica (salariati, pensionari, someri, prescolari, elevi, studenti, etc.) se afla la baza sistemului informational.

II. Institutiile publice conduse de ordonatorii secundari de credite bugetare (fata de care sunt subordonate cele din nivelul I), institutiile finantelor publice din teritoriu, unitatile administrativ - teritoriale de baza(comune, orase, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti) se afla la urmatorul nivel de implicare.

III. Ministerele si institutiile centrale conduse de ordonatori principali de credite bugetare si unitatile administrativ-teritoriale, de la judete si municipiul Bucuresti se afla la urmatorul nivel de implicare ;

IV. Ministerul Finantelor Publice se afla la ultimul nivel. LA NIVELUL I se intocmesc bugetele proprii de venituri si cheltuieli de catre institutiile conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare.

Agentii economici transmit catre institutiile finantelor publice din teritoriu informatii , pe baza carora pot fi apreciate obligatiile bugetare din anul de plan ori drepturile banesti de inscris in bugetele publice. Institutiile si unitatile din subordinea primariilor isi fundamenteaza veniturile si cheltuielile prin balante financiare proprii.

Populatia ofera informatii institutiilor finantelor publice din teritoriu in legatura cu materia impozabila detinuta, precum si cu drepturile banesti cuvenite din bugetele publice.Informatiile cu efecte in lucrarile pregatitoare asupra proiectelor de bugete publice circula si pe orizontala catre institutiile specializate in gestiunea bugetelor publice de la acest nivel (institutii de asigurari sociale de stat, institutii ori compartimente organizatorice din subordinea primariilor, etc.). LA NIVELUL II, pentru intocmirea lucrarilor pregatitoare in elaborarea proiectelor de bugete publice se compara calculele proprii ale institutiilor ierarhic superioare cu datele transmise asupra indicatorilor bugetari prin bugetele proprii de venituri si cheltuieli de catre ordonatorii tertiari de credite bugetare.

In calculele proprii, ordonatorii secundari de credite bugetare folosesc indicatorii reprezentativi la nivelul ramurii in care se gasesc pentru a determina venituri si cheltuieli de inscris in proiectele de bugete publice.

Se efectuează verificarea încadrării institutiilor subordonate in limitele de cheltuieli (maxime) si de venituri (minime) transmise in momentul premergator declansarii intocmirii lucrarilor pregatitoare. Consemnarile informationale la nivelul II mentionat se fac prin intermediul proiectelor de bugete de venituri si cheltuieli, care cuprind pe langa indicatorii financiari privind institutiile

34

subordonate si pe cei care se refera la activitatea proprie a ordonatorilor secundari de credite bugetare. Unitatile administrativ-teritoriale isi proiecteaza si aproba intr-o prima forma prin consiliile locale bugetele localitatilor.

Folosirea expresiei de aprobare provizorie este determinata de diferenta dintre veniturile proprii (mai mici) si cheltuielile (mai mari) inscrise in bugetele locale pentru care veniturile de echilibrare se vor obtine in urma adoptarii legii bugetului de stat. LA NIVELUL III al realizarii lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice la ordonatorii principali de credite bugetare se compara calculele proprii cu informatiile transmise de ordonatorii subordonati.

Rezultatele compararii, cu respectarea incadrarii in limitele de venituri si cheltuieli transmise, se consemneaza impreuna cu indicatorii financiari asupra activitatii proprii a ministerelor si institutiilor centrale in bugetlee centralizatoare de venituri si cheltuieli, care se refera la domeniul sau ramura social-economica pe care le reprezinta, in concordanta cu subdiviziunile cadrului general al clasificatiei bugetare (capitole si subcapitole). In profil teritorial se procedeaza , pe filiera bugetelor locale, la aprobarea provizorie a acestora prin centralizarea indicatorilor financiari proprii cu cei transmisi de localitatile componente. LA NIVELUL IV - lucrarile pregatitoare privind proiectele de bugete publice intra in faza finala a recunoasterii lor sau intocmirii propriu-zise. Ministerul Finantelor Publice procedeaza la urmatoarele:

intocmirea lucrarilor pregatitoare finale privind proiectul bugetului de statcomparand calculele proprii asupra indicatorilor financiari de cuprins in acest proiect de buget referitoare la ramuri sau domenii de activitate cu datele transmise de ministere si institutii centrale prin bugetele lor centralizatoare de venituri si cheltuieli.

In calculele proprii se mai iau in considerare datele transmise si centralizate de directiile generale ale finantelor publice din teritoriu precum si solicitarile de sume banesti suplimentare rezultate din bugetele judetelor si municipiului Bucuresti cu privire la veniturile de echilibrare ale acestora.

avizarea metodologica a lucrarilor pregatitoare privind proiectul bugetuluiasigurarilor sociale de stat transmise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale;

avizarea metodologica a bugetelor locale si preluarea din acestea a veniturilor de echilibrare solicitate in vederea intocmirii lucrarilor pregatitoare privind proiectul bugetului de stat;

intocmirea lucrarilor pregatitoare asupra contului general de incheiere aexercitiului bugetar pe perioada expirata pe baza datelor transmise de Trezoreria Finantelor Publice, reprezentand raportarea executiei de casa.

6.2. Elaborarea propriu-zisa a proiectelor de bugete publice

Guvernul are raspunderea juridica a elaborarii proiectelor de bugete ale statului insa actiunea efectiva de realizare a acestora revine in sarcina Ministerului Finantelor Publice . Guvernul decide asupra documentelor din domeniu pentru anul financiar urmator.

In acest sens, capata contur final proiectele de legi bugetare ale statului (privind bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale de stat), la care se adauga contul general de incheiere a exercitiului bugetar privind anul financiar expirat. Inainte de a fi transmise Parlamentului, documentele bugetare sunt structurate in doua forme juridice distincte: proiecte de legi (care stabilesc cadrul principal de abordare a problematicii, avand o constructie proprie a actelor normative date publicitatii) si proiecte de bugete (care cuprind structura veniturilor si cheltuielilor pe capitole si subcapitole ale clasificatiei, precum si pe ministere si institutii centrale). Documentele bugetare in cele doua variante sunt transmise comisiilor de specialitate ale Parlamentului pana la data de 15 octombrie a fiecarui an impreuna cu un raport asupra situatiei economiei (macro) pe anul bugetar si urmatorii 3 ani (un rezumat al politicilor macroeconomice,

35

care sustin propunerile bugetare precum si strategia Guvernului in domeniul investitiilor publice).

6.3. Aprobarea (adoptarea) bugetelor publice

Revine ca raspundere institutiilor puterii legislative, respectiv, Parlamentului (prin cele doua camere), la nivel central şi Consiliilor locale, in profil teritorial. Aceasta etapa a procesului bugetar se deruleaza in doua faze distincte: aprobarea bugetelor statului si aprobarea bugetelor locale. Aprobarea prin Parlament se poate realizează, prin: analiza si avizarea documentelor bugetare de catre comisiile de specialitate ale acestuia, prezentarea lor in plenul Parlamentului şi dezbaterea acelorasi documente de catre Parlament si, concomitent, aprobarea pe fiecare articol si alineat de lege prin corelare cu subdiviziunile clasificatiei (parti, capitole, subcapitole, titluri, articole, alineate, ordonatori principali de credite bugetare) şi adoptarea pe ansamblu a bugetelor, ca legi. Comisiile permanente ale Parlamentului au un rol consultativ in privinta documentelor bugetare pe care le primesc de la Guvern. Documentele bugetare prezentate dezbaterii din Parlament sunt precedate de doua interventii:

I. din partea Guvernului prin intermediul ministrului finantelor publice si alta, din partea comisiilor de specialitate ale Parlamentului.

Se prezinta informatii asupra documentelor in dezbatere cu privire la politica fiscal-bugetara a Guvernului, nivelul realizarii indicatorilor financiari din anul de baza, propunerile cu privire la acestia in anul bugetar urmator, masuri si responsabilitati institutionale cu privire la aceiasi indicatori, situatia finala a exercitiului bugetar pe anul expirat (prin contul general de incheiere a acestuia) etc. II. din partea reprezentantului comisiilor de specialitate ale Parlamentului prin care

se exprima pozitia(avizare sau respingere)fata de documentele bugetare pe rol. Dezbaterile parlamentare - au loc cu privire la documentele bugetare in cele doua variante de lucru, aprobarea fiind pronuntata mai intai, pe fiecare articol de lege in parte si apoi pe ansamblul legii prin care se aproba bugetul de stat si respectiv bugetul asigurarilor sociale de stat. Definitivarea aprobarii bugetelor locale seefectuează în doua etape succesive (a doua, urmeaza dupa adoptarea bugetului de stat). Mai intai, se dezbat bugetele centralizate ale judetelor si municipiului Bucuresti in conditiile aprobarii transferurilor consolidate si a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru nivelul teritorial respectiv.

Rezultatul dezbaterilor din Consiliile judetene si din Consiliul general al municipiului Bucuresti se consemneaza juridic prin hotarari ale acestora care includ si repartizarile de sume pentru echlibrarea bugetara la localitatile componente. Definitivarea aprobarii bugetare, in profil teritorial, este continuata pe urmatoarea treapta administrativ-teritoriala (municipii, orase, sectoare ale municipiului Bucuresti, comune) prin dezbaterea celorlalte bugete locale si adoptarea de hotarari specifice ale consiliilor locale respective. Dupa aprobarea de Parlament si consiliile locale , documentele bugetare se transmit ca raspundere executorie institutiilor din administratia publica centrala si locala.

Fundamentarea indicatorilor bugetari

7.1. Fundamentarea veniturilor bugetare 7.1.1. Metodologie, proceduri şi elemente tehnice definitorii în asezarea şi calculul veniturilor bugetare

36

In determinarea previzionala a veniturilor bugetare se au in vedere elemente de calcul prezente in metodologia de fundamentare a indicatorilor financiari care sustine elaborarea proiectelor de bugete si care se cer a fi riguroase si bazate pe certitudini care tin de dimensiunile si caracteristicile „materiei” de asezare a obiectului de venit bugetar. La acestea se adauga indicatorul reprezentativ de utilizat care exprima cel mai bine sursa de formare a fiecarui venit in parte potrivit cu ipostazele in care se gaseste obiectul de impunere. Practic fundamentarea indicatorilor de venituri bugetare are la baza raportarile statistice ale contribuabililor catre institutiile de specialitate si catre cele ale finantelor publice din teritoriu, in care apar repere de calcul cu privire la obiectul impunerii si baza de calcul. Din punct de vedere juridic, asezarea si calculul obligatiilor catre bugetele publice este reglementată de acte normative si procedurale, ce pot fi grupate in doua categorii: - acte normative institutoare ori de baza (principale), care se refera la legi fiscale specifice cu privire la fiecare venit (ex., Titlul III “Impozitul pe venit” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , privind impozitul pe venit aferent veniturilor din salarii) sau la anumite categorii de venituri (ex., Titlul IX “Impozite şi taxe locale” din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal). - acte normative completatoare (complementare, in plan metodologic ori sustinatoare), care se refera la normele metodologice ori instructiunile de aplicare a celor dintai, elaborate, de regula, de Ministerul Finantelor Publice. La acestea, se adauga solutiile procedurale emise de acelasi minister, pe parcursul executiei bugetare, pentru care nu sunt prevederi exprese ori lamuritoare in cele doua categorii de acte normative enuntate. Mai intai, principial, in prima categorie de acte normative si, apoi, metodologic ori procedural, in a doua, sunt reflectate anumite notiuni ori elemente care definesc, in ansamblu, ceea ce inseamna asezarea si perceperea veniturilor bugetare, atat prin calcule previzionale, cat si in executie. Reprezentative, in acest sens, cu privire la veniturile bugetare sunt: subiectul, obiectul, baza de calcul, unitatea tehnica de calcul (ori de evaluare), inlesnirile la plata, termenul de plata, drepturile si obligatiile platitorilor . Subiectul venitului bugetar este o persoana fizica sau juridica detinatoare a unor bunuri sau obiecte, implicata in anumite acte sau fapte ori care obtine venituri si, potrivit legii, are obligatia sa plateasca anumite sume de bani catre bugetele publice cu titlul de impozit, taxa, contributie, varsamant, prelevare. In plan fiscal si juridic, persoana – subiect de venit bugetar trebuie sa indeplineasca unele conditii minimale pentru aceasta calitate (incadrare). Astfel, persoanei fizice i se cere sa aiba capacitatea exercitarii depline a drepturilor civile iar, persoanei juridice, sa organizeze si sa conduca evidenta proprie avand, totodata, si personalitate juridica. In legislatia fiscala ca si in practica de specialitate notiunea de subiect apare mai mult cu caracter implicit decat explicit. Termenul, ca atare, nu este folosit in lege si nici in normele de aplicare, lasandu-se, uneori, a fi subinteles. Platitorul, are sensul de subiect cu obligatie de plata, in cele mai multe situatii. De regula, potrivit exprimarilor teoretico-metodologice, platitorul este una si aceeasi persoana cu subiectul. Uneori se face distinctie intre cele doua notiuni.

Cazul tipic, mai cunoscut in acest sens, este la impozitul pe venit aferent veniturilor din salarii, unde salariatul este subiect de venit bugetar, iar angajatorul (persoana fizica sau juridica), apare cu calitatea de platitor. In practica fiscala, o asemenea situatie se justifica prin reducerea volumului de munca pentru cei din aparatul fiscal si, de aici, respectarea principiului impunerii subiectului de venit, care este randamentul fiscal. Un alt avantaj, generat de diferentierea intre subiect si platitor, este incasarea mai rapida a obligatiilor banesti la buget, concomitent cu existenta de resurse necesare acoperirii cheltuielilor aprobate in acesta.

37

Un alt exemplu, care reflecta pe fondul unor ratiuni de tehnica fiscala (incasare sigura la buget pe fondul unor relatii dintre subiect si organul fiscal cand primul poate solicita deplasarea platii ca obligatie catre o alta persoana, din motive personale justificate ori, al doilea este nevoit sa actioneze pentru a contracara atitudinea de „rau platnic” a primului), nevoia de a face distinctie intre subiect si platitor, este in cazul impozitului pe cladiri, unde proprietarul de cladire apare cu prima calitate (de subiect) iar, chiriasul ori o alta persoana desemnata de organul fiscal (cum ar fi un membru de familie care locuieste cu proprietarul) apare in a doua ipostaza (de platitor). Contribuabilul, in practica fiscala din Romania pana in anul 1993, cu calitatea de contribuabil aparea numai persoana fizica aflata in situatia de debitor al statului cu sume de bani ce exprimau un venit bugetar datorat. Dupa acest an, in actele normative cu caracter de cuvant similar sau de alternanta in exprimare fata de subiect - platitor, s-a generalizat sensul de contribuabil si la persoanele juridice debitoare de venituri bugetare. Suportatorul este folosit in teoria de specialitate pornind de la notiunile mentionate(subiect,platitor,contribuabil). In mod firesc, suportatorul obligatiilor de plata fata de bugetele publice ar trebui sa fie subiectul-platitor. In realitate, uneori, din ratiuni de politica fiscala si sociala, suportatorul este o alta persoana decat subiectul platitor. Cazul tipic, aici, este cel al taxelor de consumatie (taxa pe valoare adaugata, accizele, impozitul pe circulatia unor produse, etc.) unde suportatorul este consumatorul final si nu producatorul ori comerciantul care apar, potrivit legii cu calitatea de platitori sau contribuabili. Inechitatea impozitelor indirecte, prin comparatie cu cele directe, este reclamata si pe fondul acestei diferentieri intre platitor si suportator. Obiectul venitului bugetar este elementul tehnic de la care sau functie de care se procedeaza la calculul, asezarea si plata impozitelor, taxelor, contributiilor, varsamintelor si prelevarilor catre bugetele publice. Impreuna cu subiectul, acesta declanseaza impunerea, ca actiune fiscala sau, altfel spus, reprezinta impreuna momentul zero („0”) in asezarea, calculul si perceperea de venituri bugetare.

Practic, experienţa specialistului in finante publice aplicate trebuie sa conduca la acel element concret, sigur, stabil, cu extensie pronuntata la o mare categorie de persoane, functie de care sa poata fi preluata o suma de bani importanta ca marime la bugetul public in conditiile respectarii principiilor impunerii. În practica fiscala, mai intai, cu caracter real si apoi, personal, există mai multe ipostaze (elemente concrete) de exprimare a obiectului de asezare si percepere a unei diversitati pronuntate de venituri destinate constituirii fondurilor publice. Reprezentative sunt: venitul, valoarea, pretul, bunuri si obiecte, acte si fapte, persoana. Venitul poate fi regasit in practica fiscala sub mai multe forme de exprimare: brut, net, profit (net sau brut), beneficiu, incasari totale, drepturi salariale, etc. De unde, si categorii de impozite, varsaminte, taxe, contributii precum: impozit pe venit, impozit pe salarii, impozit pe profit (impozit pe venit), varsaminte din profit (beneficiu), etc. Valoarea poate constitui, raportat la politica economica si fiscala, obiect de asezare pentru venituri bugetare. In acest sens, sunt edificatoare din practica fiscala romaneasca prelevarea pentru societate a unei parti din valoarea productiei nete (inainte de 1988) si taxa pe valoarea adaugata (dupa 1993). Preţul (fix ori negociat) apare posibil ca ipostaza de determinare a unor venituri bugetare asa cum a fost cazul impozitului pe circulatia marfurilor (pana in anul 1993), cand reprezenta o marime fixa in pretul de livrare si se determina in cele mai multe cazuri ca o diferenta intre acesta si pretul de productie. Obiectele, bunurile, elementele materiale concrete apar in diferite situatii ca generatoare de venituri bugetare , chiar de la primele manifestari ale finantelor publice.

38

De aici, şi denumiri precum: impozit pe terenuri, impozit pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, impozit funciar etc. Actele şi faptele sunt o alta exprimare a obiectului de asezare pentru veniturile bugetare, indeosebi, in raporturile cu institutiile statului care presteaza diferite servicii cu privire la: eliberarea de permise sau autorizatii; acordarea sau renuntarea la cetatenie;actiuni de divort; litigii in instantele de judecata; succesiuni, etc. De aici, şi o diversitate de situatii care genereaza ceea ce se numesc taxele de timbru. Persoana, cu deosebire cea fizica, poate reprezenta in anumite situatii, motivate de politica sociala, fiscala ori demografica, obiect de asezare pentru venituri bugetare. Aici s-ar incadra ca expresie fiscala mai veche, capitatia ori mai recent contributia persoanelor fara copii. Elementul de tehnica fiscala, prezent mai sus ca fiind obiectul venitului bugetar reprezinta notiunea cu cea mai dinamica prezenta in practica fiscala fiind, in fond, generatoare de mijloace banesti de ordin public. Baza de calcul poate fi considerata ca element derivat din obiectul venitului intrucat, la impozitele directe si la unele indirecte, se suprapune integral sau partial cu acesta. Ea poate fi definita ca element de tehnica fiscala concret efectiv, asupra caruia se aplica unitatea tehnica de evaluare pentru a se obtine marimile obligatiilor banesti datorate catre bugetele publice. In teoria de specialitate si metodologie se folosesc, cu acelasi , şi alte notiuni ca baza de impunere (venitul), baza de impozitare (taxa pe valoarea adaugata). La acestea se poate adauga si notiunea de materie impozabila (sau de impunere) care vizeaza, in fapt obiectul de asezare a venitului bugetar. Baza de calcul se suprapune (integral sau partial) cu obiectul, in ipostaza acestuia de venit. Diferentele, in aceasta situatie, care ar explica sensul de partial, pot fi rezultante ale politicii fiscale de ordin economic (pentru a stimula anumite activitati ori actiuni sau pentru a limita anumite consumuri ori cheltuieli, cum este cazul la impozitul pe profit) ori de ordin social (anumite drepturi banesti ori venituri sunt scoase de sub incidenta impunerii prin raportarea lor la subzistenta sau la anumite situatii defavorizante in care se afla subiectul, cum este cazul la impozitul pe salarii si ,chiar, impozitul pe venit). Diferenţele între baza de calcul şi obiectul veniturilor bugetare apar in cazul unor obligatii banesti precum: impozitul pe cladiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxe de timbru, etc.) Unitatea tehnică de evaluare reprezinta elementul tehnic fixat in actele normative prin care se determina efectiv obligatiile de plata odata cu calculele ce se fac asupra bazei de impunere. Ea poate fi o concretizare fizica insotita de o exprimare valorica (lei pe metru patrat suprafata teren), o marime conventionala (cilindri, la taxa asupra mijloacelor de transport cu tractiune mecanica), o suma absoluta (pe obiect sau pe unitatea de masura a acestuia) ori, in cele mai multe cazuri o marime relativa (cu exprimare prin procente). Cotele in materie de cuantificari ale obligatiilor bugetare sunt prezente sub trei forme: fixe (privesc aceeasi unitate de calcul pentru baza de impunere in intregul ei sau potrivit cu anumite structuri care obliga la diferentieri ca rezultat al politicii fiscale), proportionale, progresive (in materie de venituri bugetare vizeaza indeosebi veniturile obtinute pe diferite cai -impozitul pe salarii, impozitul pe venit, taxa asupra succesiunilor etc). Ea poate fi simpla sau pe transe (impozitul pe venit, impozitul pe salarii), pe verticala si pe orizontala (taxa asupra succesiunilor) potrivit cu cerinte de echitate fiscala sau de ordin social care sunt in atentia institutiilor statului intr-o anumita perioada de timp. Inlesnirile la plată reprezinta un element tehnic in asezarea si perceperea de venituri bugetare cu determinare de politica financiara, sociala ori fiscala ce apare prezent in anumite situatii pornind de la subiect (sau platitor) ori obiect etc exprima atitudinea statului intr-o anumita perioada de gestiune bugetara fata de unele categorii de contribuabili sau fata de

39

obiectul venitului ori functie de ambele elemente tehnice in acelasi timp potrivit cu unele caracteristici ale acestora. Acestea se concretizeaza in reduceri si scutiri ale obligatiilor calculate potrivit reglementarilor legale. Ele sunt conditionate functie de cele doua elemente tehnice mentionate ori de situatiile in care se gasesc acestea la un moment dat sau intr-un anumit loc. Termenul de plată este elementul tehnic care pozitioneaza in timp, concretizarea ca plata a obligatiei banesti rezultata din corelarea celorlalte elemente tehnice mentionate cu referire la veniturile bugetare existente in bugetele publice si potrivit cu actele normative ce le reglementeaza, termenul de plata se poate gasi in una din urmatoarele situatii: ca o zi fixa de plata sau sub forma unui interval de timp. Prima situatie, ziua fixa de plata a sumelor datorate, care este si cea a scadentei la plata se regaseste la majoritatea veniturilor bugetare. Intervalul de timp vizeaza o perioada in care se poate face plata si in care ultima zi din cadrul acesteia este si cea a scadentei la plata. Produce efecte asupra incasarii veniturilor in bugetele publice. Este o rezultanta a conditiilor si situatiilor concrete in care se gasesc in timp si spatiu subiectele si obiectele acestora.

Bugetele publice reclama, pe de alta parte, incasarea de mijloace banesti potrivit cu o anumita marime si ritmicitate determinate de nevoia de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor aprobate.

Contribuabilii, pe de alta parte, potrivit cu realizarea obiectului de venit, precum si cu starea lor financiara au anumite posibilitati de plata. La aceasta se adauga frecventa si marimea incasarilor la acestia. Ca urmare, platile catre bugetele publice trebuie sa fie astfel concepute, ca termene (prin corelarea tuturor categoriilor de venituri bugetare), incat sa raspunda atat nevoilor de fonduri bugetare, cat si conditiilor concrete de realizare a mijloacelor banesti in gestiunea contribuabililor. De aici, nevoia unei abordari globale si structurale a veniturilor din bugetele publice prin corelatie cu posibilitatile reale de plata din partea contribuabililor. Spre exemplu, la obligatiile catre bugetele locale din mediul rural este necesar sa se ia in calcul periodicitatea si sezonalitatea realizarii de venituri ca urmare a valorificarii produselor specifice. Urmarea, in onorarea platilor, este stabilirea unor termene si dimensiuni de plata potrivit cu sezonalitatea valorificarii productiei agricole (centrele de greutate a platilor situandu-se in a doua parte a anului bugetar). Drepturile şi obligaţiile plătitorilor reprezinta un element tehnic prezent in asezarea si perceperea veniturilor bugetare, care confirma comportamentul contribuabililor in legatura cu incidenta pe care acestia o au cu bugetele publice potrivit cu materia de impunere pe care o detin si reglementarile in vigoare cu privire la aceasta.

De aici, drepturile de a solicita ori de a contesta conformitatea calculelor potrivit cu realitatea si actele normative, de a beneficia de inlesnirile prevazute sau obligatiile cu referire la organizarea si conducerea evidentei asupra materiei impozabile si a bazei de calcul ori la plata la termen a creantelor bugetare.

7.1.2. Cuantificarea previzională a veniturilor bugetare Pe de o parte, sunt contribuabilii – persoane juridice pentru care este stabilita initiativa de plata, pe de alta parte sunt organele fiscale cu raspunderi de asezare si calcul a venitului bugetar privind ceilalti contribuabili. Lor, li se adauga celelalte institutii specializate in gestiunea bugetara care procedeaza, cu caracter complementar, in intocmirea de lucrari pregatitoare in vederea elaborarii proiectelor de bugete publice.

40

Contribuabilii – persoane juridice au obligatia sa comunice informatii asupra obiectului de venituri bugetare aflate in diverse ipostaze (venit, pret, bunuri, acte etc) si prezent in consemnarile de date proprii pentru a fi luate in calculul creantelor bugetare de determinate pe baza legii. Unele dintre comunicari asupra obiectului de venit bugetar se produc in baza prevederilor legale, pe parcursul executiei bugetare la anumite termene si declanseaza actul de asezare si percepere a obligatiilor banesti catre bugetele publice. Alte comunicari de informatii ce contureaza materia de impunere (numar de salariati, salariul mediu lunar, structura parcului auto, cladiri si terenuri aflate in proprietate ori folosinta, cifra de afaceri, structura si nivelul veniturilor si a cheltuielilor la o anumita data, volumul si structura produselor fabricate etc) sunt prezente in raportarile statistice periodice realizate de institutiile de statistica ori de institutii ce au responsabilitati in gestiunea bugetelor publice. Din cele doua categorii de comunicari se pot culege informatii asupra structurii si dimensiunii materiei impozabile care sa conduca la calcule si fundamentari de indicatori ai finantelor publice de proiectat in bugete . Cu raspunderi, apar institutiile specializate in gestiunea bugetara care intocmesc, in faza lucrarilor pregatitoare privind proiectele de bugete publice , liste de venituri bugetare pe componente ale sistemului specific (bugetar) ce sunt transmise din treapta in treapta potrivit cu ierarhia institutionala in care se incadreaza. Institutii ale Ministerului Finantelor Publice din teritoriu comunica acestuia, in momentele prevazute de procedura bugetara, liste de indicatori pe baza carora se fac propuneri de fundamentare pentru respectivul proiect de buget public. De asemenea, institutiile din sfera relatiilor de asigurari sociale si protectie sociala, pe baza informatiilor transmise de persoanele juridice, prin raportarile statistice, precum si a celor culese si consemnate in evidentele proprii, procedeaza la calcule si fundamentari de contributii (pe baza structurilor de personal, a salariului mediu din anul de baza, a informatiilor asupra structurii socio–demografice a populatiei din teritoriu etc) in acord cu subdiviziunile cadrului general a clasificatiei veniturilor din bugetul de referinta (al asigurarilor sociale de stat) pe care le transmite pana la nivelul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale pentru a fi cuprinse in lucrarile pregatitoare ale proiectului de buget mentionat. La bugetele locale, raspunderea fundamentarii veniturilor proprii revine compartimentelor specializate din primarii care, pe seama evidentei organizate si a informatiilor comunicate(asupra cladirilor, terenurilor, parcului auto etc.) de persoanele juridice si fizice din localitate, procedeaza la calcule si fundamentari ce stau la baza propunerilor de proiecte pentru bugetele locale . Organele fiscale din teritoriu care au obligatia asezarii, calcularii si perceperii de impozite si taxe in raporturile cu contribuabilii (indeosebi persoane fizice), preiau informatiile necesare de la acestia cu prilejul diferitelor evenimente (procurari de cladiri, terenuri, mijloace de transport, acordare de autorizatii pentru exercitarea meseriilor ori a profesiilor libere etc), a raportarilor statistice ori fiscale periodice (fise fiscale) pe care le folosesc in calcule si fundamentari de indicatori asupra celorlalte venituri bugetare (decat cele unde initiativa la plata revine contribuabililor) ce urmeaza a se regasi in lucrarile pregatitoare ale proiectelor de bugete publice (privind, indeosebi, bugetul de stat si bugetele locale) . Institutiile publice, in nume propriu si in numele salariatilor (pentru impozitul pe salarii, contributia la asigurari de sanatate etc) efectueaza calcule previzionale asupra indicatorilor de venituri bugetare cu prilejul fundamentarii proiectelor de bugete de venituri si cheltuieli. Cu acest prilej, sunt selectate alte informatii care pot constitui elemente de fundamentare pentru unele venituri bugetare, potrivit cu ramuri sau domenii de activitate ce au corespondent in subdiviziunile clasificatiei bugetare (la capitole si subcapitole de venituri) . Fundamentarea obligatiilor bugetare, automat a veniturilor care se regasesc in bugetele publice, poate fi si in preocuparile agentilor economici, legat de intocmirea planurilor de afaceri, ori de proiectarea structurii propriilor trezorerii sau de stabilirea unor indicatori economici si financiari necesari in documentele de comunicare cu bancile comerciale ori cu institutiile finantelor publice.

41

Fundamentarea indicatorilor bugetari (II) 8.1. Fundamentarea cheltuielilor bugetare

Cheltuielile din bugetele publice revin, ca responsabilitate de fundamentare si executie, institutiilor specializate in gestiunea balantelor financiare ale statului ori ale unitatilor administrativ – teritoriale, pe de o parte si consumatorii de fonduri publice (ordonatori de credite bugetare), pe de alta parte .

Institutiile publice si unele unitati economice (regii, societati comerciale cu capital de stat) apar cu calitatea de consumatori de fonduri publice, respectiv de ordonatori de credite bugetare , potrivit cu inscrierea de cheltuieli in bugetele publice, pe de o parte, si consemnarea de indicatori asemanatori (la cheltuieli) in bugetele de venituri si cheltuieli (de la toti ordonatorii de credite bugetare), pe de alta parte. La institutiile publice specializate (in asigurari sociale, protectie sociala, asistenta sociala etc.) precum si la primarii, apar in evidente, cu calitatea de consumatori finali ai fondurilor publice, categorii de persoane fizice potrivit cu o anumita structura socio–demografica a populatiei (someri, asistati, persoane cu venituri mici, copii fara sprijin familial, persoane cu handicap etc).

Fundamentarea de cheltuieli bugetare conduce la responsabilitati ce pot fi structurate ca nivele de implicare in actiune potrivit cu cele mentionate ,si anume:- institutii publice specializate in gestiunea bugetelor publice (potrivit cu o anumita structura si ierarhie); - institutii publice din diverse domenii de activitate (potrivit cu structura ierarhica a ordonatorilor de credite bugetare din aceste domenii);- unitati administrativ teritoriale ( cu localizari institutionale la consilii judetene si primarii);- populatia (ca sursa de informare si nevoie de implicare) aflata intr-o anumita structura socio-demografica, potrivit cu cerinte social-materiale ale acesteia ce sunt considerate de ordin public si care obliga la o anumita comunicare cu institutiile publice mentionate; - agentii economici, prevazuti de legea bugetara, cu drepturi banesti de solicitat din fondurile publice si pentru care sunt necesare calcule si fundamentari riguroase ale cheltuielilor (pe subdiviziuni ale clasificatiei economice si ale celei functionale) de aprobat.

8.2. Metodologie şi proceduri privind fundamentarea indicatorilor de cheltuieli, în bugetele publice Implicarea in procesul bugetar a celor mentionati , cu responsabilitati de informatii, calcule si fundamentari are dimensiuni determinate de pozitia partilor din relatiile specifice potrivit cu apartenenta si incadrarea, in: institutii specializate si direct angajate in administrarea bugetelor publice (pe plan central si in profil teritorial) si institutii si unitati consumatoare de fonduri publice (potrivit cu o structura ierarhica a ordonatorilor de credite bugetare). La baza calcularii indicatorilor de cheltuieli bugetare pentru toti cei implicati in actiune, se afla fundamentarea proiectelor de bugete publice ,la interventia Ministerului Finantelor Publice, potrivit cu normele metodologice elaborate pentru intreg sectorul bugetar, se adauga alte prezente procedurale dupa cum urmeaza: - instructiuni si precizari din partea principalilor responsabili cu gestiunea bugetelor publice in care se insista pe particularitatile cheltuielilor inscrise in respectivele balante financiare, in sensul abordarii comune a unor indicatori reprezentativi; - instructiuni si precizari la nivelul ordonatorilor principali de credite bugetare(ministri si conducatori ai celorlalte institutii centrale) din care rezulta specificul ramurilor si domeniilor de activitate pe care le reprezinta (la nivel de capitole si subcapitole); - precizari ale ordonatorilor secundari de credite bugetare (cu unele detalii tehnice, inclusiv de calcul pe fiecare categorie de cheltuieli) pentru acele destinatii ale fondurilor publice de cuprins in proiectele de bugete la nivel de articole si alineate de cheltuieli (potrivit cu incadrarea in clasificatia economica a acestora).

42

La baza piramidei sistemului informational si lucrativ, care are ca obiectiv proiectarea cheltuielilor in bugetele publice, se gasesc mai intai institutiile publice ai caror conducatori sunt ordonatori tertiari de credite bugetare. Acestora li se solicita intocmirea bugetelor proprii de venituri si cheltuieli prin includerea tuturor destinatiilor (sau locurilor de consum), mai intai la nivel de alineate apoi, la nivel de articole si chiar titluri de cheltuieli.

Relatia de calcul principala, in cuantificarea previzionala a unei cheltuieli ( 1Ch ),

presupune inmultirea numarului de indicatori specifici prevazuti in anul de plan ( 1Is ) cu

cheltuiala medie pe indicator din anul de baza ( 0Chm ):

011 ChmIsCh

Relatia se poate folosi, atat la nivel macroeconomic si social (capitole si subcapitole de cheltuieli), cat si la nivel micro (articole si alineate de cheltuieli), numai ca indicatorii specifici rezulta din destinatia generala sau concreta a cheltuielii potrivit cu subdiviziunea clasificatiei bugetare la care se incadreaza. Indicatorii reprezentativi pe domeniu sau la nivel de subcapitol care au caracter operativ in calculele proprii ale institutiilor ierarhic-superioare (ordonatorii secundari si principali de credite bugetare respectiv, inspectoratele scolare judetene si Ministerul Educatiei, de exemplu) vor fi orientativi la institutiile de baza (conduse de ordonatori tertiari de credite bugetare, scoli preuniversitare, de exemplu) unde, specificitatea cheltuielii se exprima la nivel de alineat sau articol bugetar potrivit cu locul de consum economic al fondurilor bugetare (salarii tarifare, indemnizatii de conducere, plati cu ora etc.). Ca urmare, are loc o diversificare pronuntata a ceea ce inseamna indicatori specifici sau reprezentativi pe cheltuiala. Aceasta nu inseamna, insa, ca se pierde semnificatia indicatorilor reprezentativi la nivel de ramura, ei regasindu-se ca influenta si chiar determinare in indicatorii specifici pe locuri de consum economic. Ex.: in invatamant, pentru salariile tarifare (alineat de cheltuieli), indicatorul specific in ce priveste personalul didactic este numarul posturilor didactice din statul de functiuni care este influentat in principal de numarul formatiilor de studii (clase compuse dintr-un anume numar de elevi), numarul de ore didactice, structura functiilor didactice, numarul de ore intr-un post didactic etc. Procedura fundamentarii cheltuielilor de inscris in bugetele publice urmeaza cursul celor prezentate la lucrarile pregatitoare privind proiectele de buget .

8.3. Fluxuri informaţionale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare Responsabilitatile si competentele in fundamentarea cheltuielilor bugetare sunt structurate in cadrul ordonatorilor de credite bugetare si declanseaza fluxuri informationale ascendente separat pe componente bugetare .

Fig. nr.1 Niveluri de pozitionare ale implicarilor institutionale in fundamentare cheltuielilor bugetare

43

Ministerul Finantelor Publice

Ordonatori principali de credite bugetare

Ordonatori secundari de credite bugetare

Ordonatori terţiari de credite bugetare (pe componente bugetare)

IV

III

II

I

Fig. nr. 2. Fluxuri informationale generate de fundamentarea cheltuielilor publice si cuprinderea lor in proiectele bugetare

V Elaborarea proiectelor de bugete publice ale statului

IV Intocmirea si avizarea de lucrari pregatitoare

III BVC centralizat

II BVCcentralizat

I BVCproprii

Fluxurile informationale pe fiecare componenta bugetara in parte, se deruleaza potrivit

calendarului stabilit prin cele doua acte normative mentionate . Procedura bugetara cu privire la elaborarea proiectelor de bugete publice implica, in principal, cu responsabilitati si competente, consumatorii de fonduri publice (ordonatorii de

44

GUVERN

Ministerul Finanţelor Publice

Ordonatori principali de credite bugetară

Ordonator principal de credite bugetare

Judeţe şi Municipiul Bucureşti – Consilii locale

Bugete centralizate ale judeţelor şi Municipiului Bucureşti

Direcţii Generale ale Finanţelor Publice de la judeţe şi municipiului Bucureşti

Pentru avizare metodologică – şi venituri de echilibrare de inclus în proiectul bugetului de stat

Ordonatorii secundari de credite bugetare din cele două bugete

Primării (consilii locale)

Bugete ale localităţilor

Ordonatorii terţiari de credite bugetare din bugetul de stat

Ordonatorii terţiari de credite bugetare din bugetul asig soc de stat.

Ordonatorii terţiari de credite bugetare - agenţi economici -

Ordonatorii terţiari de credite bugetare din bugetele locale

Populaţia aflată într-o anumită structură socio-demografică

credite bugetare) care, potrivit ierarhiei lor, in cazul activitatilor proprii, produc calcule asupra cheltuielilor aferente acestora in stransa legatura cu subdiviziunile clasificatiei economice: titluri, articole si alineate . In ce priveste activitatea centralizatoare , la ordonatorii ierarhic superiori de credite bugetare, fundamentarea se bazeaza pe comparatia cheltuielilor rezultate din calculele proprii (potrivit cu indicatorii reprezentativi la acest nivel) cu cele prezentate prin propunerile de bugete ale institutiilor subordonate. Cu acest prilej, se verifica mai ales incadrarea in orientarile-limita transmise de sus in jos cu privire la disponibilitatea statului in a angaja, pentru perioada data, finantarea bugetului. Fluxurile informationale in fundamentarea cheltuielilor, pe componente ale sistemului bugetar cu urmatoarea configuratie: - bugetul de stat; - bugetul asigurarilor sociale de stat; - bugetele locale. Institutiile implicate in procedurile de fundamentare a cheltuielilor sunt pe de o parte, cele specializate in gestiunea bugetelor respective pe de alta parte, sunt institutiile publice din diverse domenii de activitate, reprezentate de structura ierarhica a ordonatorilor de credite bugetare. Documentele intocmite in fundamentarea cheltuielilor capata forma initiala a unor note de calcul, si apoi se regasesc, potrivit cu activitatile de incadrare si insumare, mai intai pe subdiviziunile clasificatiei economice (titluri, articole, alineate) si apoi, pe ale clasificatiei functionale (capitole si subcapitole), precum si pe titulari (ministere ori alte institutii centrale). Documentele finale, pentru fundamentare, sunt bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare, in cazul institutiilor consumatoare de fonduri publice si proiectele de bugete publice, pentru institutiile responsabile cu gestiunea lor ulterioara.

8.4. Particularităţi în fundamentarea cheltuielilor bugetare (pe categorii de bugete publice, ramuri, domenii social – economice şi instituţii implicate) In materie de fundamentare a cheltuielilor bugetare apar unele abordari particulare in determinarea acestora cele mai multe aflate in zona specificitatii de activitati ori actiuni prestate, cu regasire in destinatia fondurilor publice prin prisma fiecarui buget public in parte, potrivit cu structura destinatiilor (diverse ori specializate), mai intai la nivel de capitole si subcapitole (ministere, institutii centrale, forme ori entitati organizatorice cu caracter intermediar) si apoi pe fiecare institutie (privind activitatile proprii si la nivel de ordonatori tertiari de credite bugetare), cu exprimare prin articole si alineate bugetare. Limbajul comun de consemnare si comunicare a informatiilor economico-financiare in activitatile bugetare, inclusiv la nivelul institutiilor publice, este cel dat de clasificatia indicatorilor finantelor publice(are in componenta segmente structurale ori grupari de indicatori, ce definesc clasificatii separate de venituri si cheltuieli pe bugete publice, pe institutii si in profil departamental ori de ramura). Acest instrument de grupare, ordonare, clasificare a informatiilor din sectorul public este de referinta pentru prima faza a procesului bugetar respectiv, pentru ceea ce inseamna fundamentarea cheltuielilor la toate nivelurile de implicare ale institutiilor publice. Potrivit cu cele mentionate mai sus este de inteles, chiar din faza de fundamentare, existenta unor metode, procedee, operatiuni si calcule comune , in cuantificarea previzionala a cheltuielilor in raport de subdiviziunile clasificatiei functionale si mai ales a celei economice. Diferentierile in calcule si fundamentari sunt generate de specificul domeniului in care se incadreaza institutia; particularitatile formei sau entitatii de organizare din domeniu (la nivel de subcapitol); destinatiile concrete sugerate de cheltuielile unei institutii cu semnificatia de locuri de consum economic sau cheltuieli efective (exprimate prin articole si alineate). La bugetele publice, deosebirile intre cheltuieli sunt date de destinatiile acestora pe capitole si subcapitole. In cazul bugetului de stat si a bugetelor locale, destinatiile sunt:

45

- pe de o parte, diverse, potrivit cu diferite activitati si actiuni de interes general care inseamna in fond cheltuieli publice de sustinut iar, in planul fundamentarii indicatorilor financiari respectivi, - pe de alta parte, sunt prezente si multe elemente comune, din punct de vedere procedural (de calcul ori de fundamentare). Astfel, cu referire la obiectul de actiune din acelasi domeniu sau sector de activitate fundamentarea cheltuielilor se realizeaza asemanator, ca procedeu de lucru si chiar ca relatii de calcul. Specificitatea este prezenta prin categorii de cheltuieli ce apar intr-un buget si nu se gasesc in altul. Aici, s-ar incadra, ca abordare si determinare separata (in fundamentare): - cheltuielile de aparare (din bugetul de stat) - cheltuielile de gospodarire comunala (din bugetele locale) - cheltuielile cu pensiile (din bugetul asigurarilor sociale de stat) - cheltuielile cu medicamentele si materialele sanitare (atat din bugetul de stat cat si din bugetul asigurarilor sociale de sanatate) etc. In practica financiar-bugetara, metodologia de lucru in fundamentarea cheltuielilor are in vedere situatiile de mai sus ele putand fi abordate, ca diferentieri de calcule si de fundamentari prin ceea ce inseamna interventii cu caracter procedural de la nivel de ramura sau domeniu (minister sau institutie centrala, deci la ordonatorii principali de credite bugetare) ori de la nivel intermediar (situati la ordonatorii secundari de credite bugetare). Particularitatile in fundamentarea cheltuielilor sunt reflectate de indicatorii specifici (reprezentativi) pe categorii de cheltuieli structurate mai intai, dupa clasificatia functionala (capitole si subcapitole) si apoi, dupa clasificatia economica (titluri, articole, alineate). Definitorii, in sensul specificitatii ori particularizarilor, in fundamentarea cheltuielilor bugetare, dupa domeniul de referinta, dat de capitole si subcapitole, sunt insasi exprimarile comune presupuse de clasificatia economica (cadrul comun al clasificatiei cheltuielilor bugetare), pe fondul carora pot sa apara diferentieri de abordare, de calcule si de fundamentare ale indicatorilor financiari chiar intre institutiile de acelasi fel. Comune ca exprimare si nu intotdeauna in calcule si fundamentari asupra cheltuielilor bugetare, la ordonatorii de credite apar titlurile din clasificatie economica privind: cheltuielile de personal, cheltuieli materiale si servicii, cheltuieli de capital. Diferentele asupra fundamentarii cheltuielilor de mai sus nu sunt evidente decat numai intuind structurile de personal implicate ce pot conduce la calcule diferite pornind de la structura activitatilor raportat la domeniu in: personal prezent in activitatea de baza (invatamant, sanatate, cultura, justitie, aparare etc) si personal auxiliar (tehnic, de specialitate, administrativ, economic). Pentru fiecare din categoriile de personal mentionate fundamentarea cheltuielilor aferente necesita abordari de detaliu la articole si alineate. In ce priveste articolele de cheltuieli cu sensul de comun, in procedurile de fundamentare privind toate institutiile publice apar numai o parte dintre ele la titlurile mentionate mai inainte si anume: salarii, contributii privind asigurarile sociale de stat, contributii pentru constituirea fondului de asigurari sociale de sanatate; intretinere si gospodarire; materiale si prestari de servicii cu caracter functional; obiecte de inventar; reparatii curente, reparatii capitale; investitii ale institutiilor publice. La alineate, aspectul comun in fundamentarea cheltuielilor este mai restrans (vizand numai o parte din articole): salarii de baza; spor de vechime; fond de premii; incalzit; iluminat si forta mitrica; apa, canal, salubritate; materiale pentru curatenie; posta, telefon, telex, radio, televizor, telefax. Specificitatea, in fundamentarea cheltuielilor, pana la institutii de acelasi fel este data de unele titluri (subventii, transferuri, dobanzi, imprumuturi acordate; rambursari de credite; plati de dobanzi si comisioane de credite), de o parte din articole (drepturi cu caracter social, hrana, medicamente si materiale sanitare, carti si publicatii, manuale, transferuri consolidate) si de mai multe alineate (sporuri pentru conditii de munca, plati pentru ore suplimentare; rechizite scolare;

46

transport elevi, studenti, someri, asistati, bolnavi, invalizi si insotitorii lor; drepturi pentru donatorii de sange; hrana pentru oameni; hrana pentru animale; protocol; subventii pentru produse si activitati; burse etc). Diferentierile mai pronuntate in calcule si fundamentari de cheltuieli apar la nivel de articole si mai ales, de alineate bugetare. Uneori, o exprimare aparent comuna, cu caracter de generalitate (transport elevi, studenti, someri, asistati, bolnavi, invalizi si insotitorii lor) la mai multe domenii obliga la exprimari partiale ale subdiviziunii dar si la fundamentari diferite pe categorii de institutii si activitati vizate. Deosebirile mai evidente in fundamentarea cheltuielilor, chiar si singulare, la anumite institutii, sunt prezente prin exprimarile explicite de la unele subdiviziuni ale clasificatiei ca: rechizite scolare, drepturi pentru donatorii de sange, hrana pentru animale, medicamente, lenjerie si accesorii de pat, manuale, burse, transferuri aferente Fondului de dezvoltare sociala, dobanzi aferente imprumuturilor din fondul de tezaur, etc. In fundamentarea cheltuielilor bugetare, ca element de calcul definitoriu, indicatorul specific (fizic, valoric, cu exprimare conventionala) legat de destinatia cheltuielii de unde si proceduri particulare in cuantificarile previzionale de inscris in proiectele de bugete (publice, de venituri si cheltuieli). Cheltuiala bugetara reprezentativa ca pondere la toate institutiile , deci si in bugetele publice cu exprimare in clasificatia economica la articolul salarii, impune determinari, calcule si fundamentari separate pe cele doua componente ale structurii de personal: personal al activitatii de baza (didactic, sanitar, etc.) si personal auxiliar. Diferentierile in fundamentare, cu privire la salarii, in institutiile publice, apar cu deosebire la prima categorie de personal, unde se reflecta si paricularitatile domeniului sau sectorului de activitate in care se afla acestea (institutiile). Spre exemplu, in invatamant, salariile tarifare (Ch st ) la personalul didactic se obtin prin

inmultirea numarului de posturi didactice (Npd 1 ) din anul de referinta bugetara cu cheltuielile

medii lunare cu salariile pe un post didactic din anul de baza (Chsm 0 /pd) si cu numarul lunilor

de acordare a salariilor (Nl 1 ):

Ch st = Npd 1 * Chsm 0 /pd* Nl 1

Acest aliniat de cheltuieli (salarii tarifare) implica diferentieri in calculele de fundamentare chiar si intre institutiile de invatamant (raportat la formele de organizare ale acestuia).

Numarul de posturi didactice este o rezultanta a altor calcule, influentate de volumul si structura activitatilor didactice (numarul de ore cu defalcare pe activitati de predare-curs, seminarii, lucrari de laborator, proiecte, practica) ce rezulta din planurile de invatamant; numarul de indicatori reprezentativi si de aici numarul si structura formatiilor de studiu (ani, semiani, grupe, subgrupe, clase etc.); structura functiilor didactice (diferita in institutiile de invatamant superior fata de cele de invatamant preuniversitar), numar de ore pe functie didactica, etc.

Cheltuiala medie cu salariile pe post didactic se poate obtine din raportarea cheltuielilor totale cu salariile tarifare lunare din anul de baza la numarul posturilor didactice din acelasi an.

Numarul lunilor de acordare a salariilor tarifare este cel corespunzator activitatilor didactice (de regula 8,5 ca medie lunara, in invatamantul preuniversitar).

Impreuna cu salariile tarifare se mai gasesc in cadrul articolului cheltuieli cu salariile si alte aliniate ca: salarii de merit, gradatii de merit, indemnizatii de conducere, spor de vechime, sporuri pentru conditii de munca, plati pentru ore suplimentare, pensii, etc. Fiecare din aliniatele de cheltuieli la salarii comporta calcule si fundamentari diferite potrivit cu structurile de personal existente si plasamentul lor pe locuri de activitate ori functii (posturi), precum si diferentiei pe capitole si subcapitole de cheltuieli bugetare.

47

O contributie importanta, in plan metodologic pentru fundamentarea cheltuielilor la institutiile publice, ca principali consumatori de fonduri bugetare, o au ordonatorii principali de credite bugetare care intocmesc instructiuni complementare, in plan procedural, asupra modalitatilor de calcul de utilizat, mai ales, privind specificitatea domeniului reprezentat (indeosebi, cu privire la reprezentari pe categorii de cheltuieli de la capital, pe subcapitole, pe titluri, pe articole si pe alineate).

Ministerul Finantelor Publice, pe langa interventia initiala in fundamentarea proiectelor de bugete publice (potrivit cu elaborarea de norme metodologice in acest sens) se regaseste implicat si pe parcursul intocmirii lucrarilor pregatitoare cand analizeaza propunerile de cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare, cu ocazia prezentarii proiectelor de bugete de venituri si cheltuieli ale acestora, in vederea cuprinderii integrale sau partial in proiectele de bugete publice (si pentru care este necesar avizul Ministerului Finantelor Publice).

Fundamentarea cheltuielilor cuprinse in bugetele publice este conceputa , coordonata si avizata metodologic de Ministerul Finantelor Publice , de o maniera care sa conduca la o amortizare procedurala (sustinuta, de altfel si de folosirea clasificatiei prin cele doua forme de exprimare: functionala si respectiv economica) pentru toti cei implicati cu responsabilitati si competente in relatiile bugetare atat in cuantificarea previzionala, cat si in efectuarea de cheltuieli.

Execuţia bugetelor publice9.1. Principii şi reguli privind execuţia bugetară

Execuţia bugetară este: etapa finala a procesului bugetar ; exprima ansamblul de masuri, metode, tehnici si procedee pe care cei implicati in relatiile

specifice le folosesc in legatura cu realizarea indicatorilor finantelor publice prevazuti si aprobati prin balantele financiare operative ale statului si unitatilor administrativ-teritoriale;

faza realizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare, prin implicarea efectiva cu obligatii si drepturi banesti a celor prevazuti de legislatia specifica potrivit relatiilor bugetare existente.

Execuţia bugetară reprezinta forma globala de abordare tehnica, pornind de la caracteristicile comune ale relatiilor economice specifice prin care sunt implicati in actiune toti factorii responsabili si anume, statul cu institutiile specializate si partenerii lui prezentati simplificator cu calitatile de contribuabili si de ordonatori de credite bugetare.

Bugetele publice se abordeaza din doua puncte de vedere: - ca relatii economice de o anumita factura (executia bugetelor publice exprima

concretizarea relatiilor economice generatoare de mijloace banesti pe fondul repartitiei venitului national, cu doua sensuri, de mobilizare si repartizare centralizata, la si de la dispozitia statului, in scopul sustinerii intereselor de ordin public recunoscute ca atare) ;

- ca balante financiare operative. Executia bugetara poate fi abordata, prin:

sistemul bugetar, respectiv ansamblul de relatii cu aceasta semnificatie; componentele sistemului prin prezentarea fiecarui buget public in parte, cucele doua interpretari; structura indicatorilor financiari, redusa la expresiile generice de venituri,respectiv de cheltuieli; raspunderi si competente, cu localizarea la institutiile specializate si respectiv la

contribuabili si consumatorii de fonduri bugetare. Prezentarea executiei bugetare poate declansa, fie o avalansa de informatii si interpretari, mai putin lamuritoare pentru cei neinitiati in problematica finantelor publice, fie o punere in tema ori o clarificare teoretico-metodologica, pentru o categorie mai restransa cu interes profesional in aceeasi zona de referinta.

48

Un segment important in executia veniturilor si cheltuielilor bugetare, in gestiunea lor propriu-zisa, il reprezinta executia de casa la nivelul Trezoreriei Publice. La venituri - realizarea se concretizeza in varsarea-plata, incasarea, controlul si urmarirea lor de pe pozitia contribuabililor si a institutiilor financiar-bancare. Cea mai mare parte a obligatiilor bugetare se realizeaza la initiativa platitorilor, care actioneaza in nume propriu si in numele unor subiecte de venituri bugetare (salariati, pentru impozitul pe salarii).

Organele fiscale preiau prin impunere-debitare alte venituri (cazul impozitelor si taxelor locale).

Compartimentele de venituri bugetare (de impozite directe sau indirecte) urmaresc si controleaza realizarea obligatiilor banesti catre bugetele publice.

Incasarea veniturilor bugetare se realizeaza separat pe categorii de contribuabili (agenti economici, institutii publice si persoane fizice), pe bugete publice si pe categorii de venituri corespunzatoare subdiviziunilor clasificatiei (capitole si subcapitole) pe baza unor metode, tehnici, procedee de lucru stabilite la nivelul unitatilor operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.

Cheltuielile se deruleaza separat de venituri, presupunand notiuni, elemente, metode si procedee specifice.

Reprezentativ pentru executia cheltuielilor sunt expresii care pornesc de la notiunea de credite bugetare (aprobare, virare, ordonatori, etc.), metode si tehnici de finantare bugetara (deschidere si repartizare de credite bugetare, alimentare cu mijloace banesti sau alocare de fonduri, etc.), etape in perfectarea unei cheltuieli (angajare, lichidare, ordonantare, plata).

Circuitul mijloacelor banesti pe seama relatiilor bugetare poate fi vizualizat ca un parcurs cu mai multe momente definitorii, care declanseaza in executia bugetelor publice, ca balante financiare operative, modalitati tehnice distincte in realizarea acesteia, cu consemnari informationale separate la cei implicati in actiune. In acest sens, relevante sunt: asezarea si calculul veniturilor bugetare, varsarea si plata acestora, incasarea lor propriu-zisa, depersonalizarea ca efect al manifestarii principiului bugetar al neafectarii veniturilor; credite bugetare aprobate; plati de casa; cheltuieli efective. Suita de momente tehnice mai sus mentionate este incadrata de fundamentarea indicatorilor financiari (care precede elaborarea proiectelor de bugete publice) si rezultatul executiei lor bugetare (prin contul general de incheiere a exercitiului bugetar). Asezarea si calculul veniturilor bugetare revine, ca responsabilitate lucrativa contribuabililor persoane juridice si organelor fiscale, pentru contribuabilii persoane fizice, in cazul altora.

Atat la unii, cat si la ceilalti sunt organizate evidente tehnic-operative tinănd de consemnari ale calculelor asupra obligatiilor, functie de realizarile materiei impozabile. Varsarea veniturilor bugetare reprezinta manifestarea initiativei la plata a contribuabililor ce este reflectata prin evidente tehnic-operative ori contabile si consemnata prin ordine de plata (cu caracter general, pentru cele mai multe obligatii bugetare si cu caracter specific pentru contributia de asigurari sociale), foi de varsamant (pentru unele plati in numerar ale persoanelor juridice) ori chitante (care exprima incasarea de catre stat a obligatiilor bugetare de la persoanele fizice). Incasarea propriu-zisa a veniturilor bugetare se face potrivit cu documentele specifice mentionate mai sus ca urmare a viramentelor din conturile bancilor comerciale (unde isi au deschise conturi agentii economici) in conturile sintetice si analitice de venituri pe bugete publice deschise la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.

La aceasta institutie financiar-bancara se materializeaza segmentul distinct din realizarea veniturilor bugetare si anume executia de casa a acestora prin inregistrari tehnico-operative si contabile potrivit cu evidentele specifice. Depersonalizarea veniturilor bugetare este singurul moment din circuitul banului public prin balantele financiar-operative, in care nu se produc consemnari informationale prin evidente insa, marcheaza trecerea la executia partii de cheltuieli bugetare din acestea.

49

Aprobarea creditelor bugetare reprezinta momentul declansator al finantarii cheltuielilor din bugetele publice potrivit cu limitele ce nu pot fi depasite.

La nivelul consumatorilor de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare), se consemneaza prin conturi in afara bilantului prevederile bugetare mai intai la institutiile centrale (conduse de ordonatori principali de credite bugetare) prin deschiderea de credite bugetare , si, apoi, la institutiile subordonate (ordonatorii secundari de credite bugetare si ordonatorii tertiari de credite bugetare), prin repartizare de credite bugetare. In plan local, din bugetele unitatilor administrativ-teritoriale, finantarea se face prin alimentarea cu mijloace banesti a conturilor de diponibil ale ordonatorilor de credite bugetare numai in masura existentei de mijloace banesti in acestea ca urmare a incasarii de venituri proprii ori a veniturilor de echilibrare provenite din transferurile consolidate din bugetul de stat. Platile de casa este un alt moment al executiei cheltuielilor bugetare. Se scot mijloace banesti din conturile de la trezorerie pentru angajarea de plati aprobate in bugetele de venituri si cheltuieli ale ordonatorilor de credite bugetare ce au drept corespondent subdiviziuni de cheltuieli in bugetele publice finantatoare. In evidenta institutiilor publice sunt consemnate platile de casa (inclusiv platile nete de casa), atat tehnic-operativ, cat si contabile (prin documente ca „fisa pentru operatii bugetare” sau „fisa pentru operatii diverse”, precum si prin folosirea unor conturi specifice). Platile de casa au corespondent si in evidenta de la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.Executia propriu-zisa a partii de cheltuieli din bugete publice ca balante financiare are drept concretizare ca modalitate tehnica de exprimare cheltuielile efective care inseamna plata furnizorilor de energie electrica si energie termica, plata salariilor nete, plata burselor, etc.(sunt consemnate prin conturile specifice de cheltuieli)

Finalitatea executiei financiare la institutiile publice este exprimata cu ajutorul conturilor de executie bugetara, la bugetele publice prin contul general de incheiere a exercitiului bugetar.

9.2. Urmărirea şi controlul veniturilor bugetareRealizarea veniturilor bugetare impune si o supraveghere in realizarea indicatorilor

specifici in toate momentele tehnice, incepand cu asezarea si calculul acestora si culminand cu incasarea efectiva a obligatiilor banesti generate de aplicarea legislatiei in domeniu.

Aici sunt prezente, in urmarirea si controlul veniturilor bugetare, variate forme de interventie specializata din partea institutiilor fiscale si financiar – bancare.

In practica realizarii veniturilor bugetare, responsabilitatile si competentele in materie de urmarire si control sunt structurate pe mai multe categorii de institutii si anume: institutiile cu raspundere directa in gestiunea bugetelor publice; institutiile Ministerului Finantelor Publice, in plan central si local, inclusiv cele aflate in relatii de colaborare cu acesta (cu operatiuni de mandat); alte institutii cu sbordonare guvernamentala ori parlamentara.

Controlul in domeniu apare ca un instrument cu sustinere institutionala, pe care formele puterii publice il folosesc in supravegherea si determinarea, prin metode si tehnici specifice, a resurselor financiare de ordin public, in sprijinul acoperirii nevoilor publice aprobate in dimensiunea cheltuielilor din bugetele publice.

Urmărirea şi controlul veniturilor bugetare vizeaza ansamblul activitatilor care au ca scop verificarea sinceritatii declaratiilor de impunere, a corectitudinii si exactitatii calculelor, a varsarii si platii obligatiilor bugetare in acord cu prevederile legale.

Supravegherea realizarii veniturilor bugetare se refera la obligatiile contribuabililor asupra:

incunostiintarii institutiilor financiar – bugetare privind obiectul devenituri, rezultate pe baza actelor normative si a evidentelor de la acestia; consemnarii in evidente a informatiilor generate de obiect, calcularii pebaza acestora a veniturilor bugetare si plata la termenele legale; indeplinirii altor responsabilitati prevazute de actele normative cuprivire la asezarea si perceperea obligatiilor catre bugetele publice.

50

Obiectivele controlului bugetar sunt: incasarea tuturor obligatiilor publice (impozite, taxe, contributii,varsaminte)datorate de contribuabili, in cuantumul si la termenele stabilite, functie de baza de calcul si unitatea tehnica de evaluare; depistarea situatiilor generatoare de obligatii banesti catre bugete de lacare contribuabilii s-au retras; semnalarea unor carente metodologice ori legislative care favorizeazaevaziunea fiscala sau incasarea cu dificultate a unor obligatii bugetare.

Urmărirea şi controlul veniturilor bugetare presupune existenta unor metode, tehnici si proceduri in care se verifica elementele informationale din evidente cu privire la asezarea si perceperea lor.

„Controlul fiscal, in sine, are variate forme de exprimare, functie de criterii ce stau la baza delimitarii acestora.”. Forme ale controlului sunt următoarele:

documentar (cu privire la informatiile din „dosarul” contribuabilului); efectiv (la sediul si domiciliul contribuabilului); incrucisat asupra situatiei fiscale personale; inopinant (cu prezentarea organului fiscal la contribuabil si verificarea materiei

impozabile).In functie de sfera de cuprindere a actiunii de control, acesta poate fi :

partial (limitat la anumite obligatii fiscale); general (asupra tuturor obligatiilor fiscale).

In functie de scopul urmarit prin actiunea de control, acesta poate fi: de informare (din partea organelor fiscale catre contribuabil cu privire la anumite

prevederi legale); de rutina (cand se urmareste mentinerea legaturilor cu contribuabilii, avand ca scop

compararea declaratiilor de impunere cu evidentele acestora); de fond ori propriu–zis (unde scopul este de prevenire si combatere a evaziunii fiscale).

Exercitarea controlului, in materie de venituri bugetare, presupune parcurgerea unor etape, precum:

pregatirea actiunii (pe baza dosarelor fiscale si a altor informatii asupra contribuabilului si a materiei impozabile a acestuia);

desfasurarea propriu-zisa a controlului (cu derularea unor operatiuni concrete de verificat ca solicitarea: de informatii asupra obligatilor bugetare; desfasurarea altor activitati decat cele instiintate; asocierea cu alti parteneri; schimbarile produse de structura organizatorica etc.);

incheierea actelor de control in urma verificarii efectuate; valorificarea constatarilor (cu accent pe urmarirea incasarii creantelor bugetare stabilite

prin actele de control).Aceasta metodologie se aplica diferentiat in functie de specificitatea asezarii si perceperii

fiecarui venit bugetar in parte.Conformarea fiscala voluntara (initiativa la plata din partea contribuabilului) si

autoimpunerea caracterizeaza sistemul fiscal modern. Potrivit cu acestea, intre administratia fiscal-bugetara si contribuabil (aflat intr-o anume

stare de pasivitate in Romania) se impune a fi o relatie in care cel din urma trebuie sa fie mai activ si totodata, in raport de actiunile de control , intr-o stare de egalitate cu inspectia fiscala.

9.3. Aşezarea, calculul, vărsarea şi plata veniturilor bugetare

Realizarea veniturilor bugetare este conceputa global, pornind de la o limita minima, sigur de indeplinit, limita rezultata din evaluarea, mai intai si cat mai aproape de realitate a materiei impozabile posibile in anul de plan.

51

In plan tehnic, executia partii de venituri a bugetelor publice inseamna fixarea unor proceduri de lucru tinand seama de structura si dimensiunea obligatiilor de preluat atat cu implicarea contribuabililor, cat si a institutiilor responsabile, in plan bugetar in acest sens.

Fluxurile informationale, insemnand asezare si calcul mai intai, scot in evidenta doua situatii generate de acelasi aspect tehnic, si anume initiativa de plata.

De aici, implicarea contribuabililor persoane juridice, pentru cea mai mare parte (ca dimensiune) a veniturilor bugetare si a organelor fiscale care au aceeasi initiativa insa, cu privire la celelalte venituri bugetare.

Legislatia finantelor publice subliniaza ca norme (reguli) generale importante, in realizarea veniturilor bugetare, urmatoarele:

- lista impozitelor, taxelor, contributiilor, precum si determinarea(prin calcule), fiind aprobata prin legea bugetara in fiecare an;- nici un impozit, taxa sau alte obligatii de natura acestora nu pot fi inscrise in buget si incasate, daca nu au fost stabilite prin lege;- este interzisa perceperea, sub orice titlu si sub orice denumire (decontributii directe sau indirecte), in afara celor stabilite prin lege;- toate drepturile dobandite de stat referitoare la incasareaveniturilor, drepturi ce revin direct sau indirect bugetului in perioada anului respectiv apartin exercitiului bugetar corespunzator acestuia;- orice venit neincasat pana la 31 decembrie a anului curent, se incaseaza in

contul bugetului pe anul urmator;- incasarea de venituri care nu au fost specificate in lista aprobataprin legea bugetara se considera intamplatoare, neprevazute sau instituite dupa votarea bugetului public.

În plan tehnic (fiscal) sunt importante, modalitatile (procedeele) de varsare si plata - unde initiativa revine contribuabililor si organelor fiscale, in raport de structura veniturilor bugetare datorate.

De aici, urmatoarele modalităţi/procedee de calcul, impunere şi plată: calculul si plata directa; calculul, retinerea si varsarea la buget a impozitului datorat de catre o terta persoana; impunerea si debitarea de catre organele fiscale; anularea de timbre fiscale si emiterea de recipise CEC. Calculul şi plată la initiativa subiectului de venit bugetar, care este si platitor, presupune evaluarea materiei impozabile (obiect de venit si respectiv baza de calcul), calculul obligatiei de plata si varsarea, respectiv, plata catre organul fiscal, in conturile bugetare deschise la unitatile operative ale Trezoreriei Finantelor Publice.

În această categorie se incadrează, ca venituri bugetare: taxa pe valoarea adaugata (intocmirea lunara a decontului de plata a TVA, unde apar calculele specifice cu privire la obligatiile de plata ori dreptul de rambursare din partea organului fiscal); accizele (lunar, prin calculul obligatiei banesti de catre platitori); impozitul pe profit (calculul şi declararea implica platitorii); obligatiile banesti de la frontiera (cu ocazia importului, pe baza documentelor vamale si cu plata directa catre institutia specializata).

Metoda mentionata mai sus, este prezenta in calculul multor si celor mai reprezentative venituri bugetare.

Raspunderea de a calcula si varsa venitul bugetar revine, in acest caz, subiectului platitor. Poate de aceea planeaza suspiciunea favorizarii evaziunii fiscale.

Metoda stopajului la sursa este folosita in practica executiei veniturilor bugetare, fiind caracteristica impozitului pe salarii - unde calculul, retinerea si varsarea la buget trece de la subiect la o terta persoana, platitorul (de regula angajatorul, persoana juridica sau fizica). Impunerea şi debitarea de către organele fiscale se bazeaza pe faptul cǎ, acestea dispun, mai sigur si economicos, de datele necesare asupra obiectului de venit bugetar (pentru care au organizatǎ evidentǎ statisticǎ, tehnic – operativǎ si contabilǎ). Impunerea (calculul obligatiilor de platǎ) in cadrul exigibilitatii, se regaseste aici prin deschiderea rolului si debitorii acestuia pana in momentul incasarii cand se stinge obligatia de platǎ (impozitul pe venit, impozitul pe venitul agricol, impozite si taxe locale).

52

Anularea de timbre fiscale mobile vizeaza o diversitate de situatii de calcul si platǎ a unor taxe, ca urmare a serviciilor prestate (de institutii ale statului sau care actioneaza in numele statului) ce au ca obiect de venit bugetar acte si/sau fapte prevazute de lege.

Folosirea de timbre fiscale, cu echivalenta sau reprezentare valoricǎ a unor servicii prestate, prin fixarea lor pe documentele eliberate sau cererile de solutionare au sensul anulǎrii obligatiei de platǎ (ca urmare a serviciilor prestate).

Realizarea veniturilor bugetare are mai multe momente tehnice succesive, pentru care se folosesc termenii: asezare, lichidare, emiterea titlului de percepere, perceperea (incasarea efectivǎ).

Aşezarea veniturilor (cu deosebire la impozite) are sensul de identificare a materiei impozabile, în functie de care se calculeaza si se percepe obligatia bugetarǎ potrivit cu o anumitǎ marime determinatǎ.

Lichidarea presupune stabilirea marimii venitului bugetar aferent materiei impozabile, folosind elemente tehnice de calcul (marimi relative, cote procentuale) prevazute de lege.

La organul fiscal, aceasta inseamna deschiderea pozitiei in registrul de roluri pentru fiecare subiect (persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ), inscriindu-se suma datoratǎ in debitul acestuia.

Emiterea titlului de precepere constǎ in inscrierea marimii venitului bugetar intr-un act, pe baza caruia organul fiscal poate proceda la perceperea lui intr-un cont bugetar deschis la Trezorerie.

Titlul de percepere, cu sensul de incasare, indicǎ implicarea subiectului platitor prin prezentarea sa la termen pentru a onora plata venitului datorat.

Acelasi titlu, cu semnificatia de ordin de incasare, este prezent intr-o altǎ fazǎ si , anume, executarea silitǎ.

Perceperea sau încasarea veniturilor se referǎ la concretizarea (materializarea) prin platǎ a obligatiei bugetare.

Aici, se incadreaza, pe langa aspectul normal al respectarii termenului si cel al nerespectǎrii lui, precum si sustragerea de la platǎ cu o parte din obiectul impozabil sau prin calculul eronat.

Fluxurile informaţionale generate de asezarea si calculul veniturilor bugetare pot avea in comun un anumit mod de abordare (elementele tehnice reprezentative cu privire la asezare si percepere), cu reflectare intr-o procedurǎ fireascǎ si corectǎ in care sǎ se regǎseascǎ, in acord cu cadrul juridic, atat contribuabilii (persoane juridice, mai ales), cat si organele de control (inspectia fiscalǎ).

În acest sens, ca o modalitate practicǎ eficientǎ lucrativ de utilizat in asezarea, calculul si perceperea veniturilor bugetare, în procedura menţionată, sunt prezente trei niveluri de actiune: juridic, fiscal (procedurǎ), informational (sursǎ).

In plan juridic sunt necesare actele normative pe baza cǎrora se poate proceda la asezarea si calculul veniturilor bugetare.

De referintǎ sunt: actele normative institutoare (A1) sau principale ori de bazǎ (legi de instituire a venitului

bugetar); actele normative completatoare (A2) ori sustinǎtoare ale celor dintai (norme ori

instructiuni de aplicare).Din aceste acte normative sunt identificate sub aspectul procedural, de tehnică fiscală,

elementele care concurǎ la asezarea si perceperea veniturilor bugetare, respectiv: subiectul, plǎtitorul, obiectul, baza de calcul, unitatea tehnicǎ de evaluare, inlesniri la platǎ,termenul de platǎ, drepturi si obligatii ale plǎtitorilor .

Pe parcursul fluxului informaţional, asezat in ceea ce priveste elementele tehnice potrivit cu ordinea prezentǎrii lor de mai sus, se apeleazǎ in paralel la actele normative mentionate si la sursele de informatii din evidentele contribuabilului (statistice, tehnic – operative si contabile).

In evidente se gǎsesc, potrivit si cu actele normative fiscale, date si informatii care ilustreazǎ, mai intai, calitatea de platitor pentru contribuabil (subiect) prin corelarea cu obiectul venitului bugetar, ceea ce declanseaza relatia de impunere .

53

Dupa acest moment se produce una din partile cele mai importante din actul de impunere - identificarea materiei impozabile , si , mai precis, a bazei de calcul ( de impunere sau impozitare).

In plan fiscal, in acest moment, pe baza celor trei forme ale evidentei, se contureaza dimensiunea exacta de la care se porneste in determinarea obligatiilor de plata catre bugetele publice.

In continuare, fluxul informational se aseaza pe celelalte elemente tehnice in plan fiscal. Unitatea tehnica de evaluare aplicata asupra bazei de impunere, potrivit calculelor

efectuate de contribuabil conduce la o prima marime a venitului bugetar (VB0) ce poate fi datorata daca nu sunt inlesniri la plata, potrivit legii care sa conduca la o alta dimensiune a platii sub forma venitului bugetar datorat efectiv (VB1).

Determinarea obligatiilor bugetare de catre contribuabili are loc, de regula, pentru cele mai multe situatii de calcul, in cadrul compartimentului financiar contabil al acestuia.

Exceptia o poate constitui cazul impozitului pe salarii unde calculele se produc la compartimentul resurse umane (salarizare).

Plata veniturilor bugetare este consemnata, in intentia efectuarii varsamintelor in acest sens, in ordine de plata (general sau specific) care sunt transmise, in toate cazurile, de compartimentul financiar contabil, bancii comerciale unde isi are deschis cont, in acest sens contribuabilul.

Pe baza documentului mentionat, la banca comerciala se face virarea sumei in contul venitului bugetar deschis la unitatea operativa a Trezorerie Finantelor Publice din teritoriu (localitatea unde este sediul sau domiciliul contribuabilului).

Platile de venituri bugetare se aseamana cu platile banesti intervenite in raporturile patrimoniale dintre subiectele de drept civil.

Plata creanţelor bugetare are insemnatate primordiala pentru formare fondurilor publice in bugete.

Conform interesului realizarii veniturilor bugetare, actele normative referitoare la acestea stabilesc conditiile si procedeele de plata.

Achitarea creantelor fiscale este, insa supusa exclusiv dispozitiilor legislatiei fiscale, fara a i se aplica vreuna din dispozitiile Codului civil, referitoare la plata.

Intre cele mai importante conditii de plata a veniturilor bugetare consemnam urmatoarele:

- plata de catre subiecte; - incasare sau primire lor de catre agentii fiscali, caseriile si unitatile financiar-

bancare stabilite; - termene si conditii specifice de plata si de constatare a platii, prevazute la reglementarile fiecarui venit bugetar.

In practic juridica si fiscal-bugetara stingerea obligatiei fiscale este rezultatul manifestarii de vointa a subiectului , si dovedita de plata sumei de bani datorata.

Plata anticipata este relevanta in cazul veniturilor bugetare al caror cuantum anual se datoreaza in rate trimestriale ori semestriale.

Aici poate sa actioneze o recompensa legala sub forma reducerii procentuale a obligatiilor de plata anuale.

Cu particularizare, la fiecare venit bugetar in parte, fluxul informational prezentat poate capata aspecte diferite, nu esentiale, in sensul accentului care se pune, in asezare si calcul, pe un element tehnic sau altul ori prin volumul informatiilor prezente intr-un compartiment functional de la contribuabil.

Ex.: la impozitul pe salarii, fluxul informational presupune dimensionarea individuala (pe salariat) a drepturilor salariale prin corelarea informatiilor consemnate pe fiecare persoana (compartimentul resurse umane ori salarizare) privind studiile, vechimea in munca (profesie) locul de munca, modalitate de apreciere a volumului si calitatii muncii prestate, cu acela primite din compartimentele lucrative (privind munca prestata efectiv).

54

In acest caz, documentul de referinta in care sunt consemnate date asupra impozitului individual de plata este statul de plata a salariilor, care are si semnificatia fiscala de titlu, de creante bugetare cu caracter implicit.

La celelalte venituri bugetare, ”centrul de greutate” al fluxurilor informationale se deplaseaza in alte compartimente organizatorice de la contribuabili (financiar - contabilitate pentru cele mai multe venituri bugetare; aprovizionare desfacere, pentru taxa pe valoarea adaugata etc.).

9.4. Încasarea veniturilor bugetare

Încasarea veniturilor pentru toate bugetele publice (execuţia de casă a acestor bugete) este facuta de Trezoreria Finantelor Publice(institutie financiar bancara). Veniturile bugetare se incaseaza in conturile Trezoreriei Finantelor Publice prin:

- virarea dispusa de persoanele juridice (agenti economici si institutii publice);- plata in numerar, direct, la caseriile unitatilor operative ale trezoreriei ,

precum si incasarea prin agenti fiscali. Incasarea, evidenta si urmarirea veniturilor se realizeaza pe componentele sistemului bugetar (cu referire la fiecare buget public in parte). Evidenta este organizata pe surse de venituri, pe subdiviziunile clasificatiei bugetare (capitole si subcapitole) si pe categorii de platitori (persoane juridice si persoane fizice).

Persoanele juridice folosesc in plata veniturilor bugetare urmatoarele modalitati:- depunerea la caseria trezoreriei a sumelor in numerar;- dispozitii de plata (generale si specifice) prin care bancile

comerciale sau trezoreria (in cazul institutiilor publice) vireaza sumele datorate in conturile bugetare. Veniturile institutiilor publice rezultata din activitatea proprie, ca urmare a contravalorii serviciilor prestate sau lucrarilor executate, pot avea ca destinatii bugetul public, acoperirea cheltuielilor bugetare (din bugetele proprii de venituri si cheltuieli) si folosirea lor ca mijloace extrabugetare.

In raport de destinatiile legale pe care le au veniturile institutiilor publice, operatiile de varsare si incasare se efectueaza, astfel:

- in numerar, prin casieria institutiei (cu depunere ulterioara in conturilecorespunzatoare deschise la trezorerie pe una din destinatiile mentionate);- prin virare directa in cont pe baza documentelor de plata prevazute delege.

Contribuabilii persoane fizice varsa impozitele si taxele datorate pe baza comunicarii organelor fiscale cu privire la debite stabilite pentru anul fiscal respectiv prin casieria trezoreriei care este organizata in acest scop.

Acestia prezinta compartimentului de control a veniturilor instiintarile de plata primite de la organele fiscale insotite, eventual, si de alte documente prevazute de procedura de incasare (chitante de plata din perioadele precedente, declaratii de depunere ale organelor fiscale, procese verbale de contraventii etc.).

Ei pot solicita : amanarea sau esalonarea la plata a unor obligatii bugetare printr-o solicitare scrisa

adresata organelor fiscale care au obligatia, intr-un anumit termen sa se pronunte. In cazul rezolvarii favorabile, aprobarea de esalonare si amanarea la plata se comunica trezoreriei de catre compartimentele de urmarire fiscala. Pentru sumele respective nu se percep majorari de intarzieri la plata privind perioada aprobata;

o compensare, in cazul unor sume varsate intr-un cuantum mai mare decat cel cuvenit, ca acesta sa fie trecute in conul altor obligatii bugetare datorate;

o restituire, pentru care se cer precizate in scris: suma solicitata a fi restituita , scopul si documentele din care rezulta ca suma a fost varsata necuvenit bugetului. Cererea justificativa se adreseaza trezoreriei care o verifica (prin serviciul controlul veniturilor)

55

potrivit prevederilor legale în domeniu, si la care rezultatul analizei se consemneaza intr-un referat unde propunerea de restituire se fundamenteaza.In scopul aprobarii , de catre directorul Trezoreriei , se procedeaza astfel:

pentru persoanele juridice se intocmeste o nota contabila, prin care se debiteaza contul de venituri bugetare - in care s-a inregistrat initial primirea sumei si se crediteaza contul corespondent al trezoreriei, virand suma in contul contribuabilului la banca comerciala unde este deschis sau la trezorerie (pentru institutiile publice);

pentru persoanele fizice, sumele aprobate in operatiunea de restituire se efectueaza prin caseria trezoreriei direct persoanelor vizate.Incasarea veniturilor bugetare este conceputa prin prisma structurii clasificatiei

veniturilor, pe bugete publice, pe categorii de platitori si reflectand realizarea indicatorilor respectivi la nivelul Trezorerie Finantelor Publice.

Executia prevederilor bugetare (II)Procedura fiscală

In literatura juridica se foloseste uneori cu intelesul termenului mai sus mentionat si notiunea de procedura bugetara.

Raportat la continutul bugetelor publice, exprimarile mai potrivite in problematica bugetara ar fi cele in care intr-o formulare generala (de procedura bugetara) sa se regasesca referiri separate pentru venituri (procedura veniturilor bugetare) si pentru cheltuieli (procedura cheltuielilor bugetare).

Notiunea de procedura fiscala este potrivita cu acele structuri de venituri bugetare unde dominanta este data de impozite, taxe, contributii si varsaminte.

In Romania, asemenea structuri de venituri se regasesc la toate bugetele publice din sistem.

10.1. Constatarea materiei impozabile

Materia de impunere sau impozabila este strans legata de doua elemente tehnice folosite in asezarea si perceperea veniturilor bugetare: obiectul venitului si baza de calcul (de impunere ori impozitare).

In perceperea veniturilor bugetare, constatarea obiectului de venit si a bazei de calcul este de insemnatate primordiala pentru realizarea acestora si de aici, in sustinerea nivelului maximal pentru cheltuielile aprobate prin bugetele publice. Orice omisiuni sau inexactitati intervenite in constatarea materiei impozabile are drept consecinta evaziunea fiscala (scoaterea nelegala, integral sau partiala, a obiectului impunerii de sub incidenta actelor normative fiscale).

Constatarea materiei de impunere este reglementata prin dispozitii ale celor doua categorii de acte normative mentionate , in care se prevad organele fiscale competente , termenele de constatare, procedeele si operatiunile necesare in acest sens.

Competenta constatarii obiectului impunerii revine in mod direct agentilor si inspectorilor fiscali din cadrul institutiilor de specialitate ale Ministerului Finantelor Publice .

Acestora li se adauga, potrivit cu raspunderile si competentele stabilite prin lege, in faza realizarii veniturilor bugetare, functionarii de specialitate de la compartimentele de venituri si casierie din cadrul unitatilor operative ale Trezoreriei Finantelor Publice (cu ocazia verificarii documentelor de plata ale obligatiilor bugetare).

In timp, efectuarea operatiunilor de constatare comporta abordari diferite functie de periodicitate, de calcul a fiecarui venit bugetar (anual, multianual).

La impozitele pe veniturile meseriasilor, liber-profesionistilor si din alte activitati independente, termenul de efectuare a constatarii materiei impozabile pentru calcule, este anual (la inceputul anului bugetar).

Eventualele modificari intervenite, pe parcursul executiei bugetare, in ceea ce priveste dimensiunea si structura obiectului de impunere , subiectele de venituri bugetare au obligatia sa

56

informeze, in acest sens, organele fiscale care, la randul lor trebuie sa procedeze la constatarea si la reevaluarea materiei impozabile.

Procedeele, actele si operatiunile de constatare a obiectelor de impunere sunt diferentiate pe cele doua categorii principale de impozite:

directe: diferente apar si aici: o in cazul celor care se stabilesc de organele fiscale; o la cele ce se percep prin calcul, retinere si varsare de catre contributable; o cele ce se percep prin calcul si plata (in cazul venitului sau profitului impozabil).

indirecte. Constatarea obiectului de venit bugetar pentru care impozitele se stabilesc de catre

organele fiscale comporta procedura declaratiilor de impunere ale contribuabililor completata cu verificarile operative efectuate de organele fiscale (impozitul pe veniturile meseriasilor, liber-profesionistilor si din alte activitati independente, impozitul pe cladiri, taxele asupra mijloacelor de transport etc.).

In aceasta situatie, subiectele de venit bugetar au obligatia sa intocmeasca si sa depuna la organele fiscale, la termene prevazute de lege, declaratii de impunere din care sa rezulte date care sa conduca la identificarea elementelor tehnice de calcul pentru obligatia bugetara.

Constatarea obiectului de venit pentru impozitele ce se percep prin calcul , retinere si varsare de catre unitatile platitoare (impozitul pe salarii) se imbina cu controlul exercitat pentru verificarea conformitatii acestei impuneri.

Pentru situatia mentionata este reglementat procedeul darilor de seama semestriale, intocmite de angajatori si depuse la organul fiscal, in care se prezinta calculul, retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului pe salarii.

Verificarile operative ale organului fiscal intreprinse la angajatori au rolul de a constata, in primul rand , respectare normelor privind drepturile salariale (de inclus sau exceptate de la obiectul impozabil).

Constatarea veniturilor impozabile pentru calculul si plata impozitului pe profit (venit) se imbina cu controlul exercitat pentru verificarea conformitatii perceperii acestui impozit, procedeul folosit fiind cel al declaratiilor de impunere.

In aceste declaraţii sunt cuprinse date privind profitul impozabil determinat potrivit legii (inclusiv actele normative completatoare), cheltuielile deductibile si cele nedeductibile din rezultatele financiare.

Constatarea obiectelor de venit bugetar in cazul impozitelor indirecte se efectueaza exclusiv in contextul verificarii intreprinse de organele fiscale asupra conformitatii calculului acestora.

La taxa pe valoarea adaugata sunt verificate jurnalele de vanzari cele de cumparari plus facturile care au stat la baza inscrierii in acestea, daca este cazul.

10.2. Titlurile de creanţă fiscală şi modalităţile de contestare

Determinarea titlului de creanţă fiscală este finalul actiunii de constatare a obiectului de venituri bugetare.

Acestea sunt inscrisuri care atesta: pe de o parte, obligatia baneasca a contribuabilului stabilita potrivit legii; pe de alta parte, drepturile banesti cuvenite bugetelor publice.

Diferentele in derularea constatarii obiectului de venit bugetar sunt prezente si la intocmirea titlurilor de creanta fiscala.

Titlurile creanţă fiscală, ca acte de constatare si individualizare a sumelor de bani datorate cu denumirea de impozite, taxe, contributii etc, pot fi structurate, din punctul de vedere al modului sau procedurii de intocmire, in doua categorii:

titluri de creante intocmite exclusiv in acest scop; acte care implicit sunt titluri de creante fiscale. Intr-o alta grupare, titlurile de creante fiscale apar ca, principale si completatoare.

57

Titlurile de creante fiscale intocmite exclusiv in acest scop sunt inscrisuri ale organelor fiscale sau ale altor persoane ori institutii desemnate de lege, intocmite prin manifestarea lor de vointa, in scopul de a constata si individualiza un venit bugetar.

Expresia concreta cel mai des intalnita in practica fiscala a unor astfel de titluri de creante este procesul verbal de impunere/decizia de impunere prevazute de legislatia fiscala pentru unele venituri bugetare .

In structura documentului sunt date de identificare a contribuabilului si a materiei impozabile a acestuia (adresa, obiectul de venit bugetar, procedeul folosit pentru determinarea bazei de calcul, marimea venitului bugetar datorat, conditii de plata etc.), cu acest cuprins, procesul verbal de impunere/decizia de impunere este un inscris oficial care produce efectul juridic de individualizare a unei creante fiscale si in acest scop se comunica subiectului (platitorului) pentru executare si eventual contestare.

Prototipul titlului de creanta fiscala pentru impozitele directe datorate de persoanele fizice, in raport de veniturile lor impozabile, atunci cand se inscriu in evidentele organului fiscal, devenite traditional roluri fiscale, este dat de aceste evidente.

In Romania, titlurile de creante fiscale intocmite exclusiv in acest scop sunt evidentele la impozitele directe (impozitul pe profit sau pe venit) si impozitele indirecte (impozitul pe spectacole, taxa pe valoarea adaugata etc.).

Actele care in mod implicit sunt titluri de creante fiscale se refera la inscrisurile intocmite intr-un scop propriu sau specific care cuprind, pe langa date pretinse de scopul lor, si informatii de individualizare a unor creante fiscale. Reprezentative, in acest sens, sunt statele de plata a salariilor, a drepturilor banesti de autor, a colaborarilor cu unele entitati organizatorice.

Scopul explicit al acestor acte este definit in denumirea lor. Ele sunt emise de compartimentele functionale ale persoanelor juridice (resurse umane si

financiar - contabilitate) cu scopul de a individualiza drepturi banesti (salarii) cu caracter brut si net, precum si obligatii catre terti.

Intre aceste din urma obligatii se inscrie si impozitul pe salarii care confera statului de plata semnificatia de titlu de creanta fiscala cu caracter implicit. Semnaturile de pe statul de plata (inclusiv cele individuale, in dreptul sumelor de bani primite) le confera acestora valoare probanta pentru perceperea impozitelor respective, ramanand de verificat plata sau varsarea impozitelor respective la bugetul public (ordine de plata insotite de borderouri centralizatoare ale statelor de plata a salariilor).

Prelucrarea electronica a informatiilor financiar – contabile a condus in sistemul de lucru cu salariatii la eliberarea unor informatii scrise de calculator (imprimanta) transmise individual angajatilor cu caracter periodic.

Lunar, in aceste inscrisuri se precizeaza si impozitul pe salarii platit (sau in curs de plata) catre bugetul de stat.

In atare situatie, documentul eliberat de angajator este probatoriu pentru plata impozitului pe salarii si poate constitui element de contestare intr-o prima instanta (catre cel ce a calculat obligatia bugetara, angajatorul).

Titlurile principale de individualizare a unor creante fiscale sunt cele de natura proceselor verbale de impunere/decizii de impunere si a actelor de evidenta a impozitelor directe.

Titlurile de creante fiscale completatoare sunt cele intocmite pentru diferente de impozite stabilite cu prilejul verificarii conformitatii impunerii.

Ele sunt la fel de executorii ca si titlul de creanta fiscala principal.Pentru taxele de timbru aplicate (si calculate) de institutii ale statului, plata este directa

catre acestea si automat se realizeaza si creantele fiscale, fara intocmirea unor acte de evaluare (numai in temeiul tarifului legal de taxare cand singurul inscris intocmit este chitanta emisa ca dovada a platii sumei de bani datorata si care document are si rolul constatarii obligatiei banesti).

Titlurile de creante fiscale pot fi contestate sau atacate pentru orice motiv de neconformitate sau netemeinicie legala.

Reglementarile juridice si practica solutionarii contestaţiilor privind titlurile de creante fiscale au condus la doua proceduri de actiune, a jurisdictiei administrativ – fiscale si contenciosului fiscal.

58

Procedura jurisdictiei administrativ – fiscale de solutionare a contestaţiilor generate de titlurile de creante fiscale consta in exercitarea jurisdictiei in domeniul veniturilor bugetare de catre organele fiscale (inclusiv Ministerul Finantelor Publice).

Aceasta procedura este prezenta si in practica fiscala din Romania, in concordanta cu dispozitiile din legea contenciosului administrativ.

Potrivit reglementarilor fiscale existente, inclusiv instructiunile Ministerului Finantelor Publice, conditiile procedurale de rezolvare a cererilor si contestatiilor peroanelor fizice/persoanelor juridice privind impozitele si taxele scot in evidenta, existenta a doua de jurisdictie.

Procedura administrativ – fiscală cu doua grade de jurisdictie este reglementata la impozitul pe profit (impozitul pe venit), taxa pe valoarea adaugata, taxele de timbru etc, unde cele doua nivele institutionale de pronuntare (solutionare) sunt: directiile generale ale finantelor publice judetene (inclusiv a municipiului Bucuresti) si Ministerul Finantelor Publice/ANAF – direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor.

Pentru fiecare nivel de interventie este stabilita in zile, perioada de pronuntare asupra solutionarii cererilor ori contestatiilor.

Procedura administrativ – fiscală cu trei grade de jurisdictie este reglementata pentru impozitele si taxele locale, indeosebi.

In toate etapele jurisdictiei administrativ – fiscale, depunerea contestatiei nu suspenda obligatia subiectelor (platitorilor) de venituri bugetare de a plati in conturile bugetare sumele individualizate prin titlurile de creante fiscale atacate.

Procedura contenciosului fiscal este reglementata si se aplica diferit in unele state cu economie de piata.

In aceasta procedura, mai des intalnite ca variante de solutionare a contestatiilor sunt procedura:

traditionala a judecarii apelurilor fiscale de catre instantele speciale cu drept de recurs la instantele de drept comun;

moderna a solutionarii apelurilor fiscale de catre organele administrative cu drept de recurs la instantele superioare sau de drept comun.

10.3. Modalităţi speciale de stingere a obligaţiilor fiscale

Creantele fiscale se sting si in moduri speciale prevazute de legislatia fiscala. Normele de procedura fiscala stabilesc drept modalitati speciale de stingere a creantelor

bugetare urmatoarele: compensarea, scaderea pentru cauze de insolvabilitate si disparitie, anularea, prescriptia.

Compensarea este reglementata pentru ipotezele aparitiei unor obligatii pecuniare reciproce intre stat (prin bugetele publice) si o parte din subiectele veniturilor bugetare.

Obligatiile banesti reciproce pot fi prezente la aceleasi subiecte (platitori) de venituri bugetare prin sume de bani platite in plus, peste cele legal datorate, concomitent cu impozite si taxe de platit la termene viitoare.

Sumele platite in plus pot fi restituite, la cererea subiectelor, insa este si posibilitatea compensarii lor cu datorii restante ori viitoare.

In cazul datoriilor restante, compensarea sumelor platite in plus are sensul recuperarii unor creante fiscale restante, iar in ce priveste datoriile viitoare s-ar grabi realizarea altor creante.

Legislatia fiscala reglementeaza compensarea in conditii diferite pentru persoanele juridice fata de persoanele fizice.

In relatiile cu agentii economici, compensarea este reglementata alternativ cu restituirea sumelor platite in plus.

In relatiile cu persoanele fizice, compensarea este admisa ca mijloc special de lichidare a unor creante fiscale restante.

Ea poate fi aplicata sub doua forme: la cerere (reglementata pentru recuperarea veniturilor bugetare neplatite integral si la

termenele legale din sumele incasate de la aceleasi persoane fara baza legala);

59

din oficiu (se aplica in continuare daca dupa cea obisnuita apar sume platite in plus si se constata ca aceeasi persoana sau membrii familiei cu care gospodareste impreuna (sot, sotie, copii, parinti) au restante inscrise in evidentele fiscale pe anul in curs sau pe anii precedenti. Scăderea pentru cauze de insolvabilitate şi dispariţie apare ca modalitate speciala de

stingere a obligatiilor fiscale la persoanele fizice/juridice, pe motive de insolvabilitate si disparitie.

Trebuiesc dovedite cele doua stari prin investigatii. Daca se constata ca debitorul nu are venituri sau bunuri urmaribile si deci, sumele nu pot

fi recuperate prin executare silita, se procedeaza la constatarea in scris a starii de insolvabilitate si la scaderea provizorie a creantelor fiscale din evidenta curenta a organelor fiscale.

Daca starea de insolvabilitate persista pana la implinirea termenului de prescriere, se trece la radierea sau scaderea definitiva, cu efectul juridic de stingere a obligatiilor fiscale.

In acelasi mod se procedeaza si in cazul disparitiei persoanei debitoare.Stingerea obligaţiei fiscale prin anulare poate avea caracter general, cu referire la

categorii de contribuabili ori categorii de venituri bugetare si sa imbrace forma amnistiei fiscale sau caracter individual, cu referire la anumite creante.

Amnistia fiscală apare ca un mod exceptional de stingere a obligatiilor bugetare, ea aplicandu-se in imprejurari exceptionale la categorii de contribuabili cu datorii restante catre bugetul statului in conditiile absentei perspectivelor in a fi recuperate si a oportunitatii prin prisma politicii fiscale a statului fata de acestia.

Ea este reglementata de puterea legislativa prin lege.Anularile individuale se pot aproba de Ministerul Finantelor Publice/unităţile

administrativ – teritoriale, la solicitarea scrisa motivata a contribuabililor cu restante catre bugetele publice.

Stingerea obligaţiilor fiscale prin prescriere apare in completarea ori sustinerea celorlalte modalitati speciale prezentate anterior in domeniul fiscal, la fel ca in alte domenii supuse reglementarii juridice, este posibila persistenta unor stari de fapt in care datorita imposibilitatii realizarii sau neexercitarii unor drepturi sau din alte motive asemanatoare, sa devina necesara consacrarea juridica a acestor stari de fapt prin prescriptia respectivelor drepturi.

În materie de venituri publice, ipoteza persistentei in timp a starii de insolvabilitate, de disparitie a persoanelor fizice, impun potrivit cu o anumita perioada, manifestarea prescriptiei asupra sumelor restante datorate de contribuabili aflati in situatiile mentionate.

Termenul de prescriptie se stabileste prin legi specifice (cum sunt Codul fiscal si Codul de procedura fiscala), pe categorii de venituri bugetare si pe categorii de contribuabili.

10.4. Executarea silită a creanţelor bugetare

Este ultimul mijloc de recuperare a sumelor de bani datorate bugetelor publice. Nevoia de fonduri publice inscrise in bugete cu limite minimale obliga, la realizarea

veniturilor in acestea pentru a sustine cheltuielile aprobate ca necesare.In sfera raporturilor de drept civil, executarea silita intervine numai atunci cand debitorul

nu executa de buna voie obligatia ce-i revine, ca mijloc de aparare a drepturilor civile incalcate si constituie faza ultima a procesului civil.

In raporturile juridice fiscale, executarea silita se porneste numai in subsidiar, in cazul neachitarii de buna voie a creantelor bugetare datorate si reprezinta mijlocul de recuperare a acestora.

In conceptia traditionala a raporturilor juridice de venituri bugetare, executarea silita este ultima etapa a procedurii fiscale care cuprinde atat perceperea cat si „urmarirea si lichidarea drepturilor fiscale”.

Interventia organelor administrativ–fiscale si de control financiar, fara incuviintarile altor organe de stat (juridice), prin procedee autoritare, corespunde interesului public al realizarii veniturilor bugetare si al recuperarii creantelor fiscale restante.

60

Ea se poate constitui si ca mijloc coercitiv de aparare si satisfacere a intereselor fiscale publice.

Pornirea executarii silite este conditionata de urmatoarele:- existenta titlului de creanta fiscala;- încunostiintarea subiectului de drept obligat la plata despre creanta fiscala sidespre scadenta ei;- expirarea termenului legal de plata, fara ca suma de bani datorata ca venitbugetar sa fi fost achitata.

Titlurile de creante fiscale sunt reglementate cu caracter executor, avand valoare juridica fara o alta investire speciala in acest scop.

Procedeele (formele) executarii silite a creantelor fiscale se concretizeaza in: poprire; urmarire a bunurilor mobile; urmarire a bunurilor imobile.

Executarea silită a creanţelor fiscale de la persoanele fizice prin poprire este reglementata si aplicata in domeniul fiscal pe posibilitatea de a recupera o creanta baneasca restanta din sumele de bani pe care debitorul urmarit le are de primit de la terte persoane.

Ea consta in interceptarea si preluarea, in conditii legal determinate, a unora dintre sumele de bani pe care debitorii bugetelor publice le au de primit de la terte persoane pana la acoperirea cuantumului banesc al creantei fiscale restante.

Poprirea este un procedeu: preferential de executare silita atunci cand debitorul are venituri sau drepturi banesti

urmaribile din care creanta fiscala poate fi recuperata in timp de un an. obligatoriu de executare a creantelor fiscale restante in cazul in care debitorul are

calitatea de salariat, pensionar ori face parte din categorii profesionale asimilate acestora, cu conditiile ca suma de bani datorata bugetelor publice sa nu depaseasca o anumita limita valorica, datele necesare infiintarii popririi sa fie cunoscute si veniturile debitorului sa nu fie grevate de alte urmariri.Sub incidenta popririi se incadreaza drepturile banesti ale debitorilor obtinute din: salarii,

premii, plati pentru ore suplimentare, pensii, exercitarea unei profesii, meserii, inchirieri de locuinte etc.

Dintre acestea pot fi urmarite numai sume cu echivalentul a 1/5 din cuantumul banesc net, iar pensiile pot fi poprite numai pentru partea cu care depasesc cel mai mare ajutor social in raport cu localitatea de domiciliu a debitorului.

Apar cu caracter de exceptie de la poprire o serie de sume care privesc: ajutoarele de asigurari sociale, desfacerea contractelor de munca, bursele de studii, diurnele.

Procedura executarii silite prin poprire cuprinde doua etape: 1. infiintarea popririi;2. indeplinirea popriri .

Prima etapa reprezinta, de fapt, pornirea executarii silite de catre organul fiscal urmaritor printr-o adresa scrisa ce se trimite tertei persoane care datoreaza debitorului urmarit sume de bani popribile si de unde se pot recupera creantele fiscale restante.

La adresa respectiva se anexeaza o copie de pe titlul de creanta executorie.Concomitent cu adresa catre tertul poprit, este instiintat de actiune si debitorul statului

(contribuabilul vizat). Tertul poprit are obligatia sa indeplineasca actiunea statului de recuperare a sumei pe care

o datoreaza debitorul prin retinerea sumelor de bani necesare din drepturile banesti ale acestuia, sume pe care le vireaza in contul de venit bugetar indicat prin adresa de infiintare a popririi.

Dimensiunea sumelor de plata de retinut, conditiile de virare, existenta altor retineri sunt reglementate in timp si spatiu printr-o metodologie aprobata in acest sens.

Impotriva executarii silite prin poprire a creantelor bugetare se pot depune contestatii atat din partea debitorului statului, cat si din partea tertului poprit, numai impotriva actelor de infiintare si indeplinire a popririi.

61

Executarea silită a creanţelor bugetare prin urmărirea bunurilor mobile este prezenta in practica fiscala cand persoanele fizice debitoare nu au salarii sau alte drepturi banesti popribile insa, poseda bunuri mobile urmaribile din a caror valorificare se pot recupera creante fiscale restante.

Inainte de declansarea procedurii fiscale mentionate apare necesar a fi cunoscute anumite dispozitii legale (norme juridice in vigoare) cu privire la structura bunurilor si exceptiile care apar.

Expresia juridica este o formulare de genul „orice bunuri mobile ale debitorului” cu urmatoarele exceptii (bunuri strict necesare uzului personal si casnic, alimentele necesare pe doua luni, combustibil pentru incalzire si prepararea hranei, bunurile care servesc la exercitarea meseriei sau profesiei etc.).

Procedura urmaririi silite a bunurilor mobile pentru recuperarea creantelor fiscale restante cuprinde, la randul ei, mai multe etape:

somatia de plata, care se face în scris cu precizarea unui timp pana la urmatoarea etapa. Dupa aceasta, urmeaza identificarea bunurilor mobile urmaribile

aplicarea sechestrului se efectuează prin întocmirea unui proces - verbal, cu interdictie de indepartare ori sustragere a bunurilor mentionate;

valorificarea bunurilor mobile sechestrate, de regula prin licitatie publica locala. Conditiile valorificarii sunt riguros stabilite pe categorii de bunuri si institutii ori persoane interesate;

recuperarea creantei fiscale. Din sumele obtinute in urma valorificarii bunurilor se scad cheltuielile de executare silita si apoi se acopera creantele fiscale restante iar suma rămasă în plus din valorificare se restituie debitorului.

Fiecare din aceste etape este reglementata in timp pentru a da posibilitatea debitorului, prin plata datoriilor restante, sa intrerupa procedura executarii silite.

Competenta pornirii si desfasurarii urmaririi silite a bunurilor mobile este in sarcina organului fiscal din localitatea de domiciliu a debitorului.

Executarea silită a creanţelor bugetare prin urmărirea bunurilor mobile este necesara pentru recuperarea unor sume de bani mai mari de la debitorul urmarit.

Procedura presupune o selectie a bunurilor imobile (cladiri, terenuri) si cu luarea in considerare a unor exceptii (casa de locuit folosita efectiv de debitor si familia sa, potrivit cu anumite norme).

Etapele parcurse in aceasta procedura sunt asemanatoare cu cele de la urmarirea mobiliara (instiintarea de plata scrisa, aplicarea sechestrului, valorificarea bunurilor mobile sechestrate si recuperarea creantelor fiscale restante).

Apare ca specifica, aici, prima etapa unde adresarea catre contribuabilul datornic se face in scris.

Practica fiscala, in conditiile economiei de piata, ia in calcul extinderea proprietatii private si de aici prezenta unor categorii de contribuabili importanti prin dimensiunea obligatiilor banesti catre bugetele publice.

In acest sens, apar agentii economici (societati comerciale, regii autonome, organizatii cooperatiste, etc.) precum si persoane particulare detinatore de bunuri ori/si venituri importante.

Ipoteza neplatii integrale si la termen a obligatiilor bugetare apare prezenta si in aceste cazuri de relatii cu bugetele publice motiv pentru care se iau in considerare si conturile bancare.

Justificarea executarii silite a creantelor fiscale restante de la debitorii care au conturi bancare se deduce si din natura juridica a veniturilor bugetare.

Ea este reglementata sub aspect procedural pornind de la posibilitatea recuperarii creantelor restante ca si a altor creante patrimoniale, din disponibilitatile banesti ce se consemneaza in conturile deschise la banci.

In acest caz actioneaza decontarea bancara executorie a creantelor fiscale restante de la titularii de conturi bancare.

In timp, decontarea bancara executorie, in mod rational trebuie pornita de indata ce s-a constatat neplata integrala si la termenele legale a unor sume datorate bugetelor publice.

62

Din punct de vedere procedural, organul de executare silita competent dispune varsarea la buget a impozitelor datorate intocmind si depunand la banca debitorului urmarit o dispozitie de incasare in temeiul careia sumele de bani reprezentand obligatii banesti de natura celor mentionate se trec sau se vireaza in contul de venit bugetar indicat.

O asemenea decontare este obligatorie pentru unitatea bancara potrivit legislatiei existente (legea contribuabilului financiar, acte normative fiscale) intrucat se bazeaza pe titluri executorii (pentru care nu se cere acceptul platitorului).

Executia cheltuielilor bugetare

11.1. Elemente şi noţiuni specifice execuţiei cheltuielilor bugetare

Executia partii de cheltuieli a bugetelor publice se deruleaza pe baza unor principii, reguli, metode, tehnici, procedee si operatiuni care au sustinere in legislatia finantelor publice si alte acte normative adoptate de legislativ ori emise de Guvern si, respectiv, Ministerul Finantelor Publice.

Legea finantelor publice are in continut si structura, cu privire la executia cheltuielilor bugetare, urmatoarele repere importante: principiile care le guverneaza, repartizarea pe trimestre, tehnicile de finantare, transferurile, fondurile externe nerambursabile, plata salariilor, regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite bugetare.

In toate situatiile de mai sus sunt prezente cu caracter specific si definitoriu elemente tehnice si notiuni ca cele de credite bugetare si ordonatori de credite bugetare.

Cu semnificatia de principii ale executiei cheltuielilor bugetare apar in legea mentionata, urmatoarele:

prin legile bugetare anuale se prevad si se aproba creditele bugetare pentrucheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, precum si structura functionala si economica a acestora; creditele bugetare aprobate sunt autorizate pe durata exercitiului bugetar; alocarile pentru cheltuielile de personal, aprobate pe ordonatori principali decredite si, in cadrul acestora, pe capitole, nu pot fi majorate si nu pot fi virate si utilizate la alte articole de cheltuieli; creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fivizate si utilizate pentru finantarea altui ordonator principal de credite. De asemenea, creditele bugetare aprobate la un capitol nu pot fi utilizate pentru finantarea altui capitol; virarile de credite bugetare intre celelalte subdiviziuni ale clasificatieibugetare, sunt in competenta fiecarui ordonator principal de credite, si se pot efectua in limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmeaza a se suplimenta, cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor; pe baza justificarilor corespunzatoare, virarile de credite de la un capitol laaltul al clasificatiei bugetare, precum si intre programe se pot efectua, in limitele de 10% din prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite, si , respectiv, de 50% din prevederile programului care urmeaza a se suplimenta, cu cel putin o luna inainte de angajarea cheltuielilor, cu acordul Ministerului Finantelor Publice; virarile de credite bugetare se pot efectua incepand cu trimestrul al III-lea alanului bugetar (daca nu contravin perioadei mentionate, legilor bugetare sau legilor de rectificare); sunt interzise virarile de credite bugetare de la capitole care au fost majoratedin fondurile de rezerva bugetara si de interventie la nivelul Guvernului; propunerile de virari de credite bugetare sunt insotite de justificari, detalieri si necesitati

privind executia, pana la finele anului bugetar, a capitolului si subdiviziunii clasificatiei bugetare la care se limiteaza prevederile bugetare;

ordonatorii principali de credite transmit lunar Ministerului FinantelorPublice, in termen de 5 zile de la inchiderea lunii situatia virarilor de credite bugetare aprobate (potrivit cu instructiunile aprobate de acelasi minister);

63

în situatii de trecere de unitati, actiuni sau sarcini, pe parcursul exercitiului bugetar, de la un ordonator principal de credite bugetare la altul sau in cadrul aceluiasi ordonator principal de credite, Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa introduca modificarile corespunzatoare in bugetele acestora si in structura bugetului de stat, fara afectarea echilibrului bugetar si a Fondului de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului;

creditele bugetare aferente fondurilor externe nerambursabile au caracterprevizional si se deruleaza conform acordurilor incheiate cu partenerii externi; fondurile externe nerambursabile se acumuleaza intr-un cont distinct si suntcheltuite numai in limita disponibilitatilor existente in acest cont si in scopul in care au fost acordate.

Indicatorii bugetari aprobati, venituri si cheltuieli, se repartizeaza pe trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor de termenele si posibilitatile de asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar si de perioada in care este necesara efectuarea cheltuielilor.

Raspunderea si competenta repartizarii veniturilor si cheltuielilor bugetare revine in trei etape:

1. Ministerului Finantelor Publice. Ministerul Finantelor Publice procedeaza la repartizarea pe capitole si subcapitole la venituri si pe capitole la cheltuieli (si pe titluri in cadrul acestora, pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele fondurilor speciale la propunerea ordonatorilor principali); pentru sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din aceste catre bugetele locale, la propunerea ordonatorilor principali de credite de credite ai bugetelor locale, transmise directiilor generale ale finantelor publice de la judete si Municipiul Bucuresti;

2. Ordonatorilor principali de credite bugetare, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare, repartizeaza credite bugetare pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor de credite distinct subordonati;

3. Ordonatorilor secundari de credite bugetare, care repartizeaza credite bugetare pentru bugetele lor proprii si pentru bugetele ordonatorilor tertiari subordonati.In procesul executiei bugetare, cheltuielile parcurg mai multe momente, etape distincte: ANGAJAREA, care este elementul concret, dinamic, faptic care genereaza obligatia de

a plati o suma de bani unui tert cu sustinere juridica (lege, contract, decizie, hotarare, etc.). Este consecinta deciziei luate in mod deliberat de un organ al administratiei de stat. Competenta in angajarea cheltuielilor revine, de regula, conducatorilor de institutii publice in calitate de ordonatori de credite bugetare. In executia cheltuielilor, angajarea este considerata etapa cea mai importanta intrucat ea presupune incadrarea lor in limitele creditelor bugetare aprobate.

LICHIDAREA, care urmeaza angajarii cheltuielii si este operatia prin care se constata serviciul realizat in favoarea institutiei si se determina suma de plata. In acest moment sunt necesare acte justificative in legatura cu ceea ce reprezinta cheltuielile (in cazul deplasarii unei persoane inseamna justificarea prin documente a transportului, cazarii, etc.) pentru institutie. Interventiile de specialitate, prin consemnari informationale pe baza de raspunderi si competente se produc, de regula, in compartimentul financiar –contabil.

ORDONANTAREA, care consta in emiterea ordinului de plata (a dispozitiei data in acest sens) privind sume de bani in favoarea unui tert. Sediul operatiunii este acelasi compartimentul financiar – contabil al ordonatorului de credite bugetare.

PLATA, care consta in emiterea ordinului de plata (a dispozitiei data in acest sens) privind sume de bani in favoarea unui tert. Sediul operatiunii este acelasi compartimentul financiar – contabil al ordonatorului de credite bugetare.

Executia bugetara se bazeaza pe principiul separarii atributiilor celor care au calitatea de ordonatori de credite bugetare de cei care au calitatea de contabili.

Operatiunile specifice angajarii, lichidarii si ordonantarii cheltuielilor sunt in competenta ordonatorului de credite bugetare si se efectueaza pe baza avizelor date de compartimentele de specialitate ale institutiilor.

64

Plata cheltuielilor este asigurata de seful compartimentului financiar contabil in limita fondurilor disponibile (creditelor bugetare aprobate).

Instrumentele de plata trebuie sa fie insotite de documente justificative care sa certifice exactitatea sumelor de plata, receptia bunurilor, executarea serviciilor conform angajamentelor legale.

Efectuarea platilor, in limita creditelor bugetare aprobate, se face numai pe baza de acte justificative, intocmite in conformitate cu dispozitiile legale si numai dupa ce acestea au fost lichidate si ordonantate.

Guvernul poate stabili prin hotarare, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, actiunile si categoriile de cheltuieli pentru care se pot efectua plati in avans de pana 30% din fondurile publice, criteriile, procedurile si limitele care se vor folosi in acest scop.

Sumele reprezentand plati in avans efectuate potrivit cu cele mentionate si nejustificate prin bunuri livrate, lucrari executate si servicii prestate pana la sfarsitul anului, in conditiilor prevederilor contractuale, vor fi recuperate de catre institutia care a acordat avansurile si se vor restitui bugetului din care au fost avansate.

În cazul nelivrarii bunurilor, neefectuarii lucrarilor si serviciilor angajate pentru care s-au platit avansuri, recuperarea sumelor, de catre institutia publica se face cu perceperea majorarilor de intarziere existente pentru veniturile bugetare, calculate pentru perioada de cand s-au acordat si pana s-au recuperat.

CREDITUL BUGETAR, care se regaseste cu caracter de specificitate in executia cheltuielilor publice poate fi definita prin raportarea la bugete de pe pozitia statului si de pe pozitia consumatorilor de fonduri din acestea, avand calitatea de ordonatori de credite bugetare.

Sunt sume de bani cu titlu definitiv din bugetele publice destinate pentru a acacoperi cheltuieli aprobate in acestea.

De pe pozitia de consumatori de fonduri publice (ordonatori creditele bugetare) sunt drepturi banesti cuvenite din bugete pentru acoperirea cheltuielilor aprobate in bugetele lor de venituri si cheltuieli.

Nu de putine ori si gresit, creditele bugetare in imaginea publica sunt asociate sau chiar suprapuse cu notiunea credite bancare.

In realitate intre ele sunt foarte multe diferente de continut (ca relatii economice de o anumita factura) si de forma.

Creditele bugetare apar ca rezultat al manifestarii relatiilor bugetare in latura de repartizare a fondurilor publice mobilizate prin bugete.

La creditele bugetare nu sunt prezente: garantarea materiala ori baneasca, dobanda si rambursarea.

Ele sunt declansate de cheltuielile publice recunoscute ca atare si aprobate prin bugetele publice si bugetele consumatorilor de fonduri publice (ordonatorii de credite bugetare).

Creditele bugetare reprezinta limite valorice pana la care pot fi acoperite cheltuielile de ordin public, limite ce nu pot fi depasite, nici global si nici structural (potrivit cu dimensiunile date de subdiviziunile clasificatiei bugetare). CREDITELE BANCARE sunt relatii economice exterioare celor bugetare, din activitatile agentilor economici si ale populatiei in legatura de repartizare cu existenta unor disponibilitati banesti temporar libere, pe de alta parte, si cu necesitatile suplimentare de fonduri ce apar in acelasi timp, pe de o alta parte ,bancile intermediind intre ceea ce inseamna bani disponibili si bani necesari.

In cazul creditelor sau imprumuturilor bancare se solicita garantii materiale sau banesti si se plateste un pret al utilizarii lor care este dobanda.

Totodata, la anumite termene se impune rambursarea. De regula, suma initiala angajata ca imprumut (creditul solicitat) este mai mic decat suma

finala rezultata prin rambursare.ORDONATORII DE CREDITE BUGETARE sunt persoane fizice aflate pe pozitia de

conducatori in institutii publice finantate din bugete. Ei sunt de trei categorii:

principali ;

65

secundari; tertiari.

In structura sistemului bugetar, respectiv a institutiilor finantate din componentele acestuia se regasesc , in mod concret, toate cele trei categorii de ordonatori de credite bugetare (cu deosebire, la bugetele statului).

In cazul bugetelor locale, mai des apar ordonatorii principali si tertiari de credite bugetare.

ORDONATORII PRINCIPALI DE CREDITE BUGETARE la bugetele statului sunt, de regula, ministri si conducatorii celorlalte institutii centrale finantate din acestea.

La nivelul unitatilor administrativ-teritoriale, in cazul bugetelor acestora, ordonatorii principali de credite bugetare sunt: presedintii Consiliilor Judetene si al Consiliului General al Municipiului Bucuresti (primarul general) si primarii de localitati (municipii, orase, comune) si respectiv sectoare.

Ordonatorii principali de credite bugetare tin legatura direct cu bugetul public finantator si au initiativa in finantarea cheltuielilor de care raspund potrivit cu tehnici si metode de lucru specifice.

ORDONATORII SECUNDARI DE CREDITE BUGETARE sunt conducatorii institutiilor intermediare, in cazul bugetelor publice ale statului aflate intre cele centrale si cele din teritoriu (de exemplu,inspectorii generali de la inspectoratele scolare judetene, directorii generali de la directia de sanatate publica de la nivel judetean, directorii generali de la directiile generale de specialitate ale Ministerului Muncii etc.).

Ei primesc credite bugetare prin repartizarea de la ordonatorii principali de credite bugetare atat pentru nevoi proprii cat si pentru activitati sau actiuni aflate in sfera lar de competenta si administrare.

La randul lor, transmit credite bugetare prin repartizare, aflate in zona activitatilor centralizate mentionate, catre institutiile subordonate conduse de ordonatorii tertiari de credite bugetare.

La nivelul judetelor in special, unele directii descentralizate prin conducatorii lor pot avea calitatea de ordonatori secundari de credite bugetare pentru finantarile din bugete locale respective.

ORDONATORII TERTIARI DE CREDITE BUGETARE sunt conducatorii institutiilor de baza din diferite domenii de activitate care primesc credita bugetare prin repartizarea de la ordonatorii ierarhic superiori, credite folosite pentru cheltuielile aprobate prin bugetele proprii si nu pot transmite aceste credite altor institutii si subunitati.

Intre ordonatorii de credite bugetare este o ierarhie stricta in plan administrativ, pe domeniul de activitate (in cadrul capitolului de cheltuieli) si cu reflectare in finantarea bugetara .

11.2. Finanţarea bugetară a cheltuielilor publice

Folosirea fondurilor din bugetele publice prin punerea lor la dispozitia ordonatorilor principali de credite bugetare si apoi la ceilalti ordonatori subordonati este un act de raspundere care se face cu respectarea si indeplinirea anumitor cerinţe:

cheltuielile pot fi inscrise sau/si efectuate din bugetele publice numai daca sunt prevazute in mod expres in acte normative ori autorizari specifice date in baza Legii finantelor publice. Cuprinderea in buget a unei sume nu da, in mod automat, dreptul de utilizare daca nu exista autorizare expresa in acest sens;

exercitarea unui control financiar preventiv, exigent si de detaliu in legatura cu necesitatea, oportunitatea si legalitatea cheltuielilor precum si aplicarea unui regim sever de economii in toate sectoarele de activitate;

fondurile nu se acorda automat ci, numai pe masura justificarii sumelor acordate anterior si in raport cu nivelul de realizare a indicatorilor bugetari;

acoperirea unor nevoi cu caracter permanent prin mijloace puse la dispozitie din bugete, in intentia asigurarii functionalitatii pentru care au fost infiintate institutiile.

66

FINANTAREA CHELTUIELILOR BUGETARE reprezinta alocarea de mijloace banesti, pe baza bugetelor publice ca balante financiare aprobate, la dispozitia consumatorilor de fonduri autorizati (ordonatori de credite bugetare) pentru destinatii precis stabilite, ca expresie a nevoilor publice recunoscute ca atare.

Finanţarea bugetara se deruleaza diferit la bugetele statului fata de bugetele locale. De aici, metode, proceduri si operatiuni care genereaza fluxuri informationale diferite in

sensul implicarii de responsabilitati, competente, documente, etc..In plan procedural, finantarea cheltuielilor bugetare are drept sustinere metodologica

normele Ministerului Finantelor Publice privind organizarea si functionarea trezoreriei.În aceste norme este prezentata finantarea cheltuielilor pe categorii de bugete, pe baza de

proceduri si operatiuni cu insotirea de documente specifice. De asemenea, sunt prezentate dispozitiile generale si cele speciale privind efectuarea

platilor prin trezorerie.Finantarea de la bugetele statului (bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,

bugetele fondurilor speciale si bugetul asigurarilor de sanatate) se poate contura distinct prin tehnica deschiderii si repartizarii de credite bugetar.

In acest sens, in actiune sunt implicati urmatorii factori institutionali: ordonatorii de credite bugetare, cei ce au responsabilitatea gestiunii bugetelor publice si Trezoreria Finantelor Publice.

In ceea ce-i priveste pe ordonatorii de credite bugetare sunt importante raporturile lor ierarhice , din cadrul ramurii sau domeniului de activitate in care se gasesc.

Institutiile responsabile cu gestiunea bugetelor publice (Ministerul Finantelor Publice, pentru bugetul de stat, Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei pentru bugete asigurarilor sociale de stat, unele ministere sau institutii centrale pentru fondurile speciale, Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate pentru bugetul asigurarilor de sanatate) au rolul de „finantatori” pentru ordonatorii de credite prevazuti cu cheltuieli in acestea.

Trezoreria Finantelor Publice are ca raspundere principala in materie bugetara, executia de casa a veniturilor si cheltuielilor din bugetele publice. In acest sens, la nivelul unitatilor operative (municipii, orase si unele comune), pentru executia de casa a cheltuielilor sunt derulate procedee si operatiuni privind platile din bugetele publice in compartimentele (servicii sau birouri de control) si evidenta cheltuielilor, si uneori casierie-tezaur ori/si contabilitate decontari.

Deschiderea si repartizarea de credite bugetare, la randul ei, ca tehnica bugetara poate fi abordata in doua momente distincte si totodata succesive, ale finanţării:

1. deschiderea de credite bugetare;2. repartizarea de credite bugetare.

DESCHIDEREA DE CREDITE BUGETARE este autorizarea pe care o da institutia ce gestioneaza bugetul public catre unitatea operativa a Trezoreriei Finantelor Publice din Bucuresti prin care se dispune ca o anumita suma de bani cu titlu de credit bugetar sa treaca din contul bugetar in contul ordonatorului principal de credite bugetare (la solicitarea acestuia).

La unitatea operativa a trezoreriei din Bucuresti sunt deschise conturi atat pe fiecare buget public al statului cat si pentru ordonatorii de credite bugetare cu sediul in localitate.

Initiativa in actiune o are ordonatorul principal de credite bugetare care intocmeste (trimestrial) o cerere de deschidere de credite bugetare in 3 exemplare pe care o adreseaza „finantatorului”.

In cerere se precizeaza suma solicitata (in acord cu prevederile aprobate din bugetul ordonatorului principal) si subdiviziunea de cheltuieli (capitol) la care se incadreaza.

Cererea de deschidere de credite bugetare are mentionat pe verso, pe de o parte, cheltuielile cu caracter centralizat, iar pe de alta parte, pe cele pentru nevoile proprii ambele structurate pe cheltuieli curente (de personal, materiale, subventii si transferuri) si cheltuieli de capital.

Odata cu cererile mentionate, ordonatorii de credite bugetare prezinta o „nota justificativa” si dispozitiile bugetare pentru repartizarea creditelor catre ordonatorii subordonati (cu structurare pe: cheltuieli proprii; cheltuielile ordonatorilor secundari din subordine; cheltuielile ordonatorilor de credite tertiari direct subordonati).

67

In „nota justificativa” sunt referiri asupra: cheltuielilor bugetare aprobate (cumulate de la inceputul anului) a celor care privesc

trimestrul de referinta; creditele bugetare deschise (cumulat de la inceputul anului); plati de casa la finele lunii precedente celei in care se solicita deschiderea de credite; cheltuieli preliminate pentru luna in curs; cheltuieli preliminate pentru perioada pentru care se solicita deschiderea de credite

bugetare solicitate a fi deschise.Cererile pentru deschiderea creditelor bugetare se verifica urmarindu-se:

incadrarea sumelor solicitate in cuantumul creditelor aprobate si neconsumate pe perioada pentru care se solicita creditele respective;

completarea corecta a elementelor din formular, semnatura persoanelor autorizate, stampila si imborderarea;

codificarea conturilor corespunzatoare clasificatiei bugetare a cheltuielilor si planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;

verificarea notelor justificative pentru categoriile de cheltuieli mentionate in cerere in scopul stabilirii nivelului disponibilitatilor;

incadrarea valorii totale a dispozitiilor bugetare in totalul creditului bugetar cat si pe subdiviziunile acestuia.In baza documentelor si a controlului asupra acestora se procedeaza mai intai la

deschiderea de credite bugetare si apoi la comunicarea catre ordonatorul principal asupra autorizarii pronuntate.

REPARTIZAREA CREDITELOR BUGETARE se face pe baza dispozitiilor bugetare mentionate in urma deschiderii de credite.

In actiunea initiata de ordonatorul principal de credite intervin unitatile operative ale trezoreriei si ceilalti ordonatori subordonati potrivit cu legaturile ierarhice dintre acestia.

Finantarea din bugetele locale are drept expresie de tehnica bugetara alimentarea cu mijloace banesti sau alocarea de fonduri.

Particularitatea aici, deriva din faptul ca, acoperirea cheltuielilor se face in limita disponibilitatii existente in cont.

Altfel spus, pentru unitatile administrativ-teritoriale sunt deschise la trezorerie conturi de disponibil in care se consemneaza incasarile din venituri proprii si cele provenite pe seama veniturilor de echilibrare (sume defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat si transferuri din acelasi buget in completare).

In cazul celorlalte bugete publice (ale statului), conturile deschise la trezorerie sunt separate pe venituri si pe cheltuieli , existand aici un anume “automatism” in circuitul banului public, in sensul ca acoperirea cheltuielilor nu este conditionata imediat de incasarea veniturilor in acelasi buget.

Initiativa in finantarea din bugetele locale o au ordonatorii principali de credite bugetare (presedintii consiliilor judetene si respectiv primarii, la localitati).

Acestia stabilesc lunar, cheltuielile ce urmeaza a se efectua din bugetul propriu, avandu-se in vedere propunerile de cheltuieli aprobate prin bugetul local, necesarul de cheltuieli, veniturile proprii si transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare, din care se acopera platile respective.

Ordonatorul principal de credite determina cuantumul creditelor bugetare, in limita carora urmeaza a se deschide pentru luna respectiva pe baza unei „note privind determinarea necesarului de credite bugetare” luand in calcul o serie de elemente ca: soldul la inceputul anului; veniturile proprii in bugetul local prevazute a se incasa de la inceputul anului; veniturile incasate de la inceputul anului; cheltuieli efectuate de la inceputul anului; cheltuieli ce urmeaza a se efectua in luna de referinta; credite bugetare deschise de la inceputul anului; disponibilitati din credite bugetare; credite bugetare solicitate a fi deschise.

68

Documentul cu necesarul de credite se intocmeste in doua exemplare la nivelul fiecarui capitol de cheltuieli aprobat in bugetul local si se prezinta compartimentului specializat in gestiunea respectivului buget unde se verifica în legătură cu:

- incadrarea creditelor bugetare deschise pe ansamblul bugetului local in prevederile bugetelor aprobate anual cu repartizarea pe trimestre cu acoperire din venituri proprii (sold la inceputul lunii, venituri ce urmeaza a se incasa in luna respectiva) si subventiile ce urmeaza a fi alocate de la bugetul de stat in completarea veniturilor proprii pentru luna respectiva;

- creditele bugetare deschise pe capitole se incadreaza in prevederile corespunzatoare aprobate prin bugetul local;

- completarea documentului cu toate elementele si semnarea acestuia de catre ordonatorul principal de credite si seful compartimentului financiar – contabil (sau inlocuitorul de drept).

Potrivit cu verificarile asupra determinarii necesarului de credite bugetare ordonatorul principal intocmeste catre unitatea operativa a trezoreriei din localitate, o „comunicare de deschidere de credite” in care se precizeaza urmatoarele: luna pentru care se solicita deschiderea de credite bugetare, institutia de administratie publica pe seama careia se face deschiderea de credite, suma solicitata, capitolul de cheltuieli, contul in care urmeaza sa apara suma, structura cheltuielilor (curente, de personal si materiale, de capital).

Din creditele bugetare deschise (aprobate ca limite in alimentarea cu mijloace banesti a conturilor de disponibil), ordonatorul principal de credite bugetare repartizeaza credite bugetare pe seama institutiilor subordonate, finantate din bugetul local. Repartizarea creditelor bugetare se efectueaza prin „dispozitia bugetara” care se intocmeste pe capitol de cheltuieli cu defalcarea pe categorii de cheltuieli si se prezinta o data cu „comunicarea de deschidere a creditelor”.

11.3. Utilizarea creditelor bugetareCreditele bugetare aprobate au semnificatia de limite de finantare in care trebuie sa se

incadreze ordonatorii de credite bugetare pentru efectuarea de cheltuieli aprobate.Dupa deschiderea si repartizarea creditelor bugetare, ordonatorii de credite au dreptul sa

dispuna de mijloace banesti in limitele acestora pentru cheltuielile inscrise in bugetele lor.Efectuarea de cheltuieli bugetare la institutii impune respectarea unor reguli ce deriva din

prevederile legislatiei finantelor publice si anume:- utilizarea fondurilor in conformitate cu destinatia stabilita prin bugetul de

venituri si cheltuieli (si in concordanta cu subdiviziunile clasificatiei bugetare) in limita creditelor bugetare aprobate pe an si pe trimestru;

- utilizarea creditelor bugetare are loc numai pentru cheltuieli legal aprobate,cunoscut fiind ca fiecare cheltuiala trebuie sa aiba la baza o dispozitie legala prin care se autorizeaza suportarea ei din bugetul public;- aprobarea si efectuarea cheltuielilor numai cu avizul conducatoruluicompartimentului financiar-contabil (sau a inlocuitorului de drept).Pentru efectuarea unei cheltuieli se parcurg anumite momente (etape) tehnice, si anume:

angajarea, lichidarea, ordonantarea, plata .Utilizarea propriu-zisa a creditelor bugetare se realizeaza prin :

plati in numerar, care constau in salarii, burse, avansuri in contul cheltuielilor de deplasare, alte drepturi cuvenite personalului.

in conturi bancare (fara numerar), care apar in toate cazurile cu terte persoane juridice (procurare de materiale, achitare furnizori, plati catre bugetele publice, etc.).Eliberarea de sume (cu sau fara numerar) din conturile bancare (trezorerie) ale

institutiilor publice reprezinta din punctul de vedere al executiei de casa a bugetelor, plati de casa (operatii de stingere a unor obligatii banesti prin achitarea lor) sau utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru o anumita perioada de timp.

Pe parcursul executiei financiar-bugetare pot apare situatii cand ordonatorii de credite bugetare recupereaza sume din platile efectuate anterior (regularizari prin aplicarea de noi preturi sau tarife; facturare la preturi mai mari decat cele contractuale si convenite, etc.).

69

Daca sumele provin din finantarea anului curent, se depun de institutii in cont la trezorerie diminuand, in mod corespunzator platile de casa deci reintregind creditele bugetare, operatiune care mai poarta denumirea de reconstituire a creditelor bugetare.

In acest context, in planul consemnarilor informationale se foloseste in sensul tehnicilor de finantare expresia plati nete de casa (diferenta dintre platile de casa si sumele aparute in cont din operatiunile mentionate) care au si sensul de marime exacta a finantarii ordonatorilor de credite bugetare.

Pentru sumele primite, ordonatorii principali de credite bugetare se „deconteaza” fata de institutiile financiare (care raspund de gestiunea bugetelor publice) prin conturile de executie bugetara.

Acestea se gasesc si la ordonatorii ierarhic superiori pentru cei subordonati.Pe baza conturilor de executie bugetara, institutii financiare de specialitate preiau in

evidenta lor cheltuielile efectuate de ordonatorii de credite bugetare.Aici, asistam la ceea ce inseamna preluarea si centralizarea de date cu privire la executia

cheltuielilor bugetare de la institutii care se vor regasi in „constructia” executiei cheltuielilor pe componente bugetare la cei ce au raspunderi si competente in gestiunea bugetelor publice.

Pe parcursul executiei financiare pot avea loc retrageri de credite bugetare aprobate in cazul renuntarii la unele actiuni sau din alte motive, operatiune care are loc prin folosirea dispozitiei bugetare de retragere (la initiativa ordonatorilor ierarhic superiori).

Realizarea de noi actiuni ori activitati neprevazute in etapa elaborarii proiectelor de bugete, conduce in practica bugetara la:

alte modalitati tehnice de lucru in care sunt utilizate disponibilitatile de credite bugetare rezultate din bugete (inclusiv de venituri si cheltuieli la institutii)

alocarea de mijloace banesti suplimentare din fondul de rezerva bugetara ori fondul de interventii (de la dispozitia guvernului).

In prima situatie, institutiile isi analizeaza economiile realizate in bugetele de venituri si cheltuieli, stabilind suma ce urmeaza a fi alocata pentru acoperirea nevoilor suplimentare.

In cazul cand in bugetele proprii nu apar economii se apeleaza la ordonatorii principali care dispun de posibilitati mai mari in acest sens.

Acoperirea nevoilor suplimentare de finantat deci, majorarea creditelor bugetare la anumite subdiviziuni din bugetul de venituri si cheltuieli se mai realizeaza in cursul executiei bugetare, prin efectuarea de virari de credite bugetare.

Acestea pot fi definite ca operatiuni de tehnica bugetara determinate de diminuarea creditelor bugetare de la o subdiviziune a clasificatiei, unde sunt disponibilitati banesti si majorarea corespunzatoare a creditelor bugetare la o alta subdiviziune a clasificatiei, la care mijloacele banesti sunt insuficiente.

Virarea de credite bugetare este conditionata in primul rand de existenta unor economii (sau sume banesti disponibile) la alte subdiviziuni de cheltuieli bugetare si aceasta pentru a nu afecta realizarea actiunilor la subdiviziunea de unde se preiau mijloacele banesti.

Conditionarile in materie de virari de credite bugetare continua si pe alte coordonate ale operatiunii tehnice si anume: aprobarea sa fie acordata incepand cu trimestrul III al fiecarui an inainte de angajarea cheltuielilor; disponibilitatile utilizate sa nu provina de la creditele bugetare prevazute pentru cheltuielile de personal, reparatii capitale sau din fondul de rezerva bugetara si sa nu conduca la majorarea creditelor bugetare aprobate pentru institutiile administratiei publice; sa nu aiba ca efect majorarea sumelor prevazute pentru completarea resurselor proprii ale unor institutii de stat .

Aprobarea virarii de credite bugetare revine in competenta Ministerului Finantelor Publice si ordonatorilor de credite bugetare potrivit cu anume limite in raport de subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Ministerul Finantelor Publice, in ce priveste finantarea din bugetul de stat, poate aproba virari de credite bugetare de la un capitol de cheltuieli la altul, cand au loc treceri de unitati, activitati si actiuni de la un titular la altul (cu aprobarea modificarilor corespunzatoare in indicatorii financiari ai titularilor vizati in bugetul statului).

70

Ordonatorii principali de credite bugetare pot aproba virari de credite bugetare intre subcapitolele aceluiasi capitol de cheltuieli (pe care-l gestioneaza) precum si intre articolele aceluiasi subcapitol de cheltuieli.

Toti ordonatorii de credite bugetare, pentru activitatile proprii ale institutiilor pe care le conduc, pot aproba virari de credite bugetare de la un alineat la altul in cadrul aceluiasi articol de cheltuieli.

Virarile de credite bugetare sunt interzise in anumite situatii ca: hrana, salarii, burse, investitii si reparatii capitale in primul semestru al anului bugetar si in perioada 15- 31 decembrie.

Interventiile tehnice asupra utilizarii creditelor bugetare mai au si alte corespondente de actiune ca: retragerea de credite bugetare in anumite conditii, blocarea si deblocarea creditelor bugetare.

ORGANIZAREA SI CONDUCEREA TREZORERIEI FINANTELOR PUBLICE

12.1. Aparatul financiar-fiscal din RomaniaAparatul financiar-fiscal este definit ca un ansamblu de instituţii, organe şi

organisme investite cu sarcina de a asigura înfăptuirea în practică a politicii financiare şi fiscale a statului.

La soluţionarea problemelor financiare şi fiscale participă o multitudine de instituţii şi organe care fac parte din sistemul autorităţii legislative sau din cel al autorităţii executive, investite prin lege cu atribuţii în acest domeniu.

Organismele chemate să soluţioneze problemele cu caracter financiar şi fiscal pot fi strict specializate în această sferă de activitate sau nespecializate, care în virtutea sarcinilor pe care le au trebuie să soluţioneze şi probleme cu caracter financiar-fiscal.

Organele strict specializate în domeniul finanţelor pentru puterea legislativă sunt Curtea de Conturi şi Comisiile de specialitate buget, finanţe, bănci din cadrul celor doua camere ale Parlamentului.

Curtea de Conturi funcţionează pe lângă Parlamentul României în conformitate cu prevederile Legii nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi.

Acest organ suprem al statului are următoarele atribuţii:- controlul asupra formării şi utilizării resurselor bugetului administraţiei

centrale de stat,bugetului asigurărilor sociale de stat,bugetelor fondurilor speciale şi bugetelor locale;

- controlul asupra modului de constituire, gestionare şi utilizare a fondului de tezaur al statului;

- verificarea situaţiei şi a modului de administrare a patrimoniului public şi privat al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale de către instituţiile publice, regii autonome, societăţi comerciale cu capital majoritar de stat. Comisiile financiar - bancare şi buget-finanţe din cadrul Parlamentului sunt comisii permanente specializate, atât în activitatea buget-finanţe, cât şi în activitatea monetară, bancară, valutară care funcţionează în cadrul fiecărei camere a Parlamentului - Camera Deputaţilor şi Senatul.

În conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Parlamentului şi a fiecărei camere, comisiile au următoarele atribuţii:

- examinarea proiectului de buget şi a legii bugetare anuale şi avizarea ori respingerea acestor documente;- examinarea contului anual general de încheiere a exerciţiului bugetar;

- examinarea tuturor legilor privitoare la obligaţiile băneşti cu caracter fiscal sau nefiscal, ale persoanelor fizice şi juridice, faţă de stat;

- elaborarea de rapoarte asupra rezultatelor examinării actelor normative şi prezentarea acestora în plenul fiecărei camere sau a celor două camere reunite.

71

Organele strict specializate pentru puterea executivă sunt: Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale.

Banca Naţională a României îşi desfăşoară activitatea conform prevederilor Legii 101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale şi are următoarele atribuţii:

- stabileşte cadrul general şi condiţiile tehnice privind împrumuturile făcute de către sectorul public;

- fundamentează şi stabileşte politica şi regimul valutar şi monetar al ţării;- acordă bugetului de stat împrumuturi cu dobândă pentru o perioadă de

180 de zile destinate a asigura acoperirea golurilor de casă,ivite ca urmare a neconcordanţei în timp dintre încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor;

- asigură administrarea rezervelor internaţionale ale statului şi efectuează tranzacţii cu acestea;

- emite norme obligatorii pentru toate băncile,precum şi pentru toţi agenţii economici care efectuează operaţiuni cu monedă naţională sau valută;

- acţionează în domeniul emisiunii monetare;- deschide şi administrează contul general al trezoreriei statului efectuând

toate operaţiunile de încasări şi plăţi ale statului ,prin intermediul acestui cont;- efectuează toate operaţiunile legate de titluri de stat,adică asigură

emisiunea lor,încasarea contravalorii acestora de la achizitori,precum şi rambursarea lor la scadenţă şi a dobânzilor aferente. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este organul de specialitate investit cu sarcina aplicării în practică a politicii guvernului în domeniul muncii şi protecţiei sociale, funcţionează în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului privind organizarea şi funcţionarea, cu următoarele atribuţiuni:

- asigură organizarea unitară a asigurărilor sociale de stat din ţara noastră, precum şi a asigurărilor sociale pentru agricultori;

- elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat care se depun spre avizare de către Guvern, iar apoi se înaintează la cele doua camere ale Parlamentului în vederea dezbaterii şi aprobării lui;

- asigură informarea Guvernului în legătură cu mersul execuţiei bugetului asigurărilor sociale de stat pe parcursul exerciţiului bugetar;

- elaborează proiecte de acte normative care reglementează protecţia şi asistenţa socială.

Ministerul Finanţelor Publice este organul de specialitate al executivului care asigură aplicarea în practică a strategiei şi programului Guvernului în domeniul finanţelor publice şi are următoarele atribuţii:

- asigură elaborarea proiectului bugetului administraţiei centrale de stat pe care îl supune Guvernului spre avizare, iar apoi îl trimite parlamentului pentru adoptare;

- efectuează totalitatea operaţiunilor de trezorerie cu privire la împrumuturile guvernamentale şi cu privire la rambursarea la scadenţă a acestora şi a dobânzilor aferente;

- fundamentează şi înfăptuieşte în practică politica fiscală a guvernului;- exercită controlul şi supravegherea financiară a unităţilor economice atât

cu capital privat cât şi cu capital de stat;- elaborează cadrul metodologic şi instituţional general privind organizarea

şi conducerea contabilităţii financiare şi veghează şa respectarea legalităţii în domeniul financiar;

- coordonează,negociază şi încheie acorduri internaţionale în domeniul relaţiilor financiare cu alte ţări sau cu organisme cu caracter internaţional. Trezoreria finanţelor publice ca şi componentă a aparatului financiar - fiscal este organizată într-un sistem unitar, în scopul cuprinderii tuturor operaţiunilor financiare ale sectorului public funcţionând în cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

72

Dat fiind faptul că execuţia bugetului public naţional se realizează prin trezorerie, activitatea aparatului financiar teritorial căpătă noi valenţe fiind axată în principal asupra următoarelor aspecte:

- stabilirii impozitelor si taxelor datorate bugetului de stat si bugetelor locale de către toţi contribuabili,persoane fizice si juridice;

- urmăririi încasării la termen a impozitelor si taxelor,pentru care sunt deschise la trezorerie conturi de venituri,acestea îndeplinind funcţia de casier al sectorului public,prin care se asigură încasarea veniturilor,efectuarea plaţilor si păstrarea disponibilităţilor;

- asigurarea execuţiei bugetului de stat,bugetului asigurărilor de stat şi a bugetelor locale prin unităţile de trezorerie,reflectate în încasarea veniturilor din impozite şi taxe de la agenţii economici şi efectuarea plăţilor dispuse de ordonatorii de credite,în limita creditelor bugetare aprobate;

- asigurarea contabilităţii încasării veniturilor bugetare pe subdiviziuni,plătitori si bugete,precum si evidenta alimentării cu fonduri a ordonatorilor finanţaţi din bugete locale,în condiţiile exercitării unui control eficient,fiscal si financiar;

- raportării către Ministerul Finanţelor Publice a situaţiei încasărilor veniturilor bugetului de stat şi execuţiei bugetelor locale pe baza dărilor de seama contabile trimestriale şi anuale transmise de primării.

Prin înfiinţarea trezorerie au fost soluţionate importante probleme financiare, cum sunt:

- gestionarea creditelor externe primite de la instituţiile financiare internaţionale în scopul sprijinirii programului de reformă al Guvernului; - mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar,precum si plata dobânzilor la datoria publică internă si externă;

- finanţarea obligaţiilor statului asumate prin acorduri Guvernamentale cu decontarea în conturile de cliring, barter si cooperare internaţională, urmărindu-se echilibrarea importurilor cu exporturile pe aceste relaţii.

Prin intermediul acestei componente al aparatului financiar-fiscal ,deficitul bugetar poate fi finanţat prin emisiuni de obligaţiuni garantate de stat cu dobândă, vândute populaţiei, urmărindu-se în viitor extinderea acestei activităţi, pe măsura câştigării încrederii populaţiei în cumpărarea acestor obligaţiuni.

12.2. Reglementări privind trezoreria finanţelor publice în România Modificările survenite în organizarea şi conducerea procesului bugetar,

începând cu anul 1990, a necesitat înfiinţarea Trezoreriei finanţelor publice ca o institutie imperativ necesară în perioada de tranziţie.

Încă de la începutul perioadei de tranziţie, în cadrul procesului de restructurare a economiei un rol important a revenit finanţelor publice, aceasta constituind pârghia prin care se mobilizează resursele băneşti pentru acoperirea cheltuielilor statului.

Ca instituţie ,,Trezoreria statului,, s-a înfiinţat prin H.G nr.78/1992 privind ,, Organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice’’ şi funcţionează conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.66/1966, republicată în Monitorul Oficial nr.32/1998.

Această măsură s-a întreprins experimental în câteva judeţe din ţară, fiind generalizată în anul 1994, sarcinile ei privind urmărirea execuţiei de casă a bugetului, sarcini preluate de la băncile comerciale.

Statul prin cadrul nou instituţionat şi-a creat posibilitatea de a stabili politica de venituri şi cheltuieli, organizându-şi activitatea financiară, atât la nivel central, cât şi în teritoriu. Conform Dicţionarului enciclopedic, trezoreria este ,,ansamblul de operaţiuni financiare şi băneşti, bugetare şi extrabugetare, pe care le face statul pentru procurarea mijloacelor băneşti care sunt necesare şi pentru cheltuirea acestor mijloace’’.

73

În economia de tranziţie se impun măsuri care să conducă, atât la întărirea răspunderii utilizării banului public, precum şi la asigurarea finanţării obiectivelor şi acţiunilor aprobate prin Legea finanţelor publice nr.500/ 2002, lege prin care sunt definite activităţile generale ale finanţelor publice prin includerea în activitatea sa elaborarea şi execuţia bugetului public naţional cu cele trei componente principale ale sale: bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor de stat şi a fondurilor extrabugetare.

La execuţia prevederilor Legii finanţelor publice nr. 500/2002 se are în vedere necesitatea şi rolul trezoreriei finanţelor publice.

Trezoreria finanţelor publice este o instituţie financiară publică cu obiective, sarcini şi operaţiuni specifice încasărilor şi plăţilor în lei şi în valută.

Prin intermediul ei se asigură exercitarea în bune condiţii a atribuţiilor de casă ale Ministerului Finanţelor Publice şi a unităţilor sale teritoriale. Trezoreria finanţelor publice asigură utilizarea resurselor statului, cu eficienţa sporită de către instituţiile din sectorul public sub controlul permanent al organelor financiare, cu respectarea destinaţiei fondurilor aprobate prin lege de către Parlamentul României, precum şi întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în gestionarea banului public. Tot cu ajutorul trezoreriei s-a realizat organizarea exercitării controlului, prin organele proprii ale Ministerului Finanţelor Publice, asupra virării obligaţiilor fiscale, cuvenite bugetului, de către agenţii economici , persoane fizice sau juridice. Trezoreria este concepută ca o bancă a finanţelor publice. Ea reprezintă un sistem operaţional prin care Ministerul Finanţelor Publice efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi privind bugetul public naţional şi al fondurilor extrabugetare, cu asigurarea echilibrului financiar. Prin trezoreria finanţelor publice se exercită controlul fiscal asupra încasărilor la termen a veniturilor bugetare, controlul asupra finanţării cheltuielilor instituţiilor publice şi se realizează refinanţarea deficitului bugetar, lansarea împrumuturilor de stat şi plasarea disponibilităţilor excedentare ale sectorului public.

Trezoreria finanţelor publice este organizată şi funcţionează ca un sistem unitar la nivel central în cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi la nivel teritorial-administrativ în cadrul direcţiilor generale judeţene ale finanţelor publice,administraţiilor şi circumscripţiilor financiare.

Ministerul Finanţelor Publice este organismul statal care asigură coordonarea unitară a execuţiei finanţelor publice prin mecanismul trezoreriei,al cărui cont curent general este deschis la Banca Naţională a României,are buget propriu şi funcţionează ca persoană juridică publică în relaţiile cu celelalte persoane juridice şi fizice.

Funcţionarea trezoreriei în cadrul organelor fiscale ,administrativ teritoriale ale judeţelor,municipiilor şi oraşelor a creat un cadru unitar şi coerent pentru derularea bugetului statului ,bugetelor locale,bugetului asigurărilor sociale,bugetelor fondurilor speciale şi tuturor instituţiilor publice bugetare şi extrabugetare.

Importanţa trezoreriei este marcată de faptul că asigură la nivel central gestionarea datoriei publice interne şi externe,lansarea şi rambursarea împrumuturilor contractate şi plata dobânzilor. Prin ea se realizează perfecţionarea sistemului informaţional şi decizional folosindu-se sisteme de prelucrare automată a datelor,obţinându-se informaţii certe si operative în legătură cu execuţia bugetară şi asigurându-se eficienţa sporită în luarea deciziilor. Principalele operaţiuni care se derulează prin trezoreriilor finanţelor publice sunt:

- execuţia bugetului de stat,bugetului asigurărilor sociale de stat şi bugetelor locale;

- finanţarea cheltuielilor prin creditele bugetare deschise în limita prevederilor bugetare, gestionarea mijloacelor extrabugetare şi a fondurilor speciale pe instituţii şi pe categorii de resurse;

74

- constituirea de depozite la vedere şi la termen ale persoanelor fizice şi juridice

- efectuarea de plasamente pe termen a disponibilităţilor băneşti mobilizate în conturile trezoreriei;

- gestionarea datoriei publice interne şi externe.

12.3. Rolul şi funcţiile trezoreriei finanţelor publice

Trezoreria finanţelor publice are un rol foarte important în cadrul sistemului finanţelor publice şi este determinat in primul rând de atribuţiile principale care se refera la:

- asigurarea execuţiei bugetului de stat public naţional privind încasarea veniturilor şi efectuarea plaţilor dispuse de ordonatorii de credite în limita creditelor bugetare;

- casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor si efectuarea plaţilor,precum şi asigurarea păstrării disponibilităţilor băneşti;

- asigurarea evidenţei contabile privind execuţia de casă pentru toate operaţiunile de încasări şi plăţi;

- asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor şi a celui financiar preventiv asupra efectuării plăţilor.

Trezoreria finanţelor publice generează o adevărată reţea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintre încasări şi plăţi în permanenţă trebuind să existe disponibilităţi care să facă faţă scadenţelor.

Pornind de la aceste considerente rolul trezoreriei finanţelor publice este pus în evidenţă de rapiditatea şi operativitatea circuitelor realizate prin ,,fluxuri de intrare şi fluxuri de ieşire’’ precum şi de posibilitatea de cunoaştere, previzionare,urmărire şi menţinere a echilibrului acestora în execuţie pentru a avea în permanenţă disponibilităţi băneşti.

Prin intermediul ei se asigură exercitarea în bune condiţii a atribuţiilor Ministerului Finanţelor Publice şi unităţilor sale teritoriale,ca urmare a reorganizării şi îmbunătăţirii structurii aparatului financiar-fiscal,urmărindu-se întărirea rolului şi a importanţei unităţii fiscale teritoriale în cadrul căreia funcţionează.

Importanţa Trezoreriei este marcată şi de faptul că prin ea se realizează –la nivel central,de către Ministerul Finanţelor Publice – gestionarea datoriei publice interne şi externe,lansarea şi rambursarea împrumuturilor contractate şi plata dobânzilor.

Se dă posibilitatea ca prin trezorerie să se efectueze un control riguros asupra documentelor prin care se realizează încasarea veniturile,control în legătură cu:

- temeiul legal prin care s-a stabilit obligaţia virării de impozite şi taxe către buget;- respectarea termenelor de virare a veniturilor;- încadrarea în reglementările în vigoare privind virarea impozitelor pe bugete şi

înregistrarea veniturilor pe capitolele şi subcapitolele prevăzute în clasificaţia bugetară.Funcţiile esenţiale a trezoreriei finanţelor publice sunt:

- funcţia de casier public;- funcţia de bancă a statului.

Aceste funcţii sunt considerate funcţii tradiţionale,de bază ale trezoreriei finanţelor publice.

În exercitarea acestor doua funcţii se manifestă în mod distinct următoarele activităţi:

- centralizarea fondurilor publice;- gestionarea fondurilor publice.

Alte funcţii pe care la mai are trezoreria finanţelor publice,pe lângă aceste două funcţii de bază,şi care nu pot fi ignorate sunt:

- funcţia de control preventiv;- funcţia de decontare a operaţiilor în contul instituţiilor publice;

75

- funcţia de atragere a disponibilităţilor băneşti din economie;- funcţia de efectuarea plasamentelor financiare pe termen;- funcţia de gestionare a datoriei publice.

În misiunea trezoreriei de casier public sunt implicate două aspecte:1.execuţia de casă a operaţiunilor de încasări şi plăţi efectuate de stat2. supravegherea asupra existenţei disponibilităţilor băneşti suficiente

pentru a face faţă angajamentelor statului,în cazul exigibilităţilor.Aceste doua aspecte sunt tratate în mod deosebit pe parcursul lucrării.Rolul trezoreriei de bancher al statului îmbracă două forme şi anume:

- acţionează ca o bancă de emisiune şi în acest fel intervine în domeniul circulaţiei monetare;

- acţionează ca o bancă de depozit,ca o bancă de afaceri care furnizează capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltare.

12.4. Execuţia de casă a încasărilor şi plăţilorExecuţia de casă a bugetelor,ce compun sistemul bugetar conform Legii

finanţelor publice nr.500/2002, se realizează prin trezoreria statului pe baza normelor metodologice emise de Ministerul Finanţelor Publice şi asigură:

- încasarea veniturilor bugetare;- plăţile dispuse de persoanele autorizate ale instituţiilor publice în limita

creditelor bugetare şi destinaţiilor acestora aprobate;- efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind datoria publică internă

şi externă rezultată din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat,inclusiv a celor privind rambursarea ratelor la scadenţă şi plata dobânzilor.

Trezoreria finanţelor publice efectuează ca şi casier al statului un mare număr de încasări şi plăţi .Acestea sunt mai întâi operaţiuni prevăzute în legea bugetară, adică veniturile şi cheltuielile bugetare propriu-zise,precum şi operaţiuni ale conturilor speciale de trezorerie.

Această instituţie este şi casierul corespondenţilor săi care depun cu titlu obligatoriu sau facultativ fondurile şi sunt autorizaţi să procedeze la operaţii de venituri şi cheltuieli prin intermediul contabililor trezoreriei. Aşadar trezoreria finanţelor publice este astfel casierul administraţiilor autonome care întocmesc bugete anexă sau au personalitate juridică distinctă de cea a statului,cum sunt instituţiile publice.

În calitate de casier al statului trezoreria finanţelor publice are ca sarcină punerea în circulaţie a titlurilor de împrumut public şi gestionarea datoriei statului.

În acest scop poate beneficia de concursul băncilor care folosesc ghişeele lor pentru plasarea împrumuturilor. Pentru împrumuturile pe termen scurt ,trezoreria finanţelor publice joacă un rol important în emisiunea bonurilor de tezaur.

Aceste bonuri de tezaur au misiunea de a-i permite să facă faţă în asigurarea suficientă a lichidităţilor pentru angajamentele organismelor, cărora trebuie să le asigure plăţile,precum şi la vegherea disponibilităţilor băneşti.

Sarcina fundamentală a trezoreriei este de a veghea dacă în fiecare moment există fonduri băneşti în cantitate suficientă pentru a face faţă cheltuielilor statului şi corespondenţilor săi. Procurarea de bani în casieria publică este prima din operaţiunile trezoreriei. Aceasta este legată de mişcarea fondurilor în timp,determinată de termenele la care devin exigibile încasările şi plăţile.

Problema trezoreriei de a asigura disponibilităţile necesare a plăţilor este specifică atât trezoreriei finanţelor private cât şi a finanţelor publice.

76

Prin funcţia de bancă a statului,trezoreria se prezintă sub forma unei bănci de depozit,ca o bancă de afaceri care furnizează capitaluri unor întreprinderi pentru a le asigura dezvoltarea. Ea acţionează şi ca o bancă de emisiune prin care intervine în domeniul circulaţiei monetare.

În România,conform Legii finanţelor publice nr. 500/2002, se interzice acoperirea cheltuielilor bugetului de stat prin recurgerea la emisiune monetară sau prin finanţarea directă de către bănci. Refinanţarea datoriei publice interne, finanţarea deficitului bugetar şi echilibrul balanţei de plăţi externe se efectuează prin contractarea şi garantarea împrumutu-rilor de către Ministerul Finanţelor Publice,pe piaţa financiară internă şi externă,în limitele aprobate anual de către Parlament.

Acoperirea golurilor temporare de casă şi a deficitului înregistrat pe parcursul execuţiei bugetului de stat se efectuează prin:

- folosirea resurselor disponibile aflate în conturile trezoreriei statului. Legea prevede că asemenea resurse se pot folosi pentru finanţarea temporară de până la 20% din deficitul înregistrat pe parcurs;

- emisiunea,în primele zece luni ale fiecărui an,de bonuri de tezaur sau alte instrumente specifice, purtătoare de dobândă şi cu scadenţă până la sfârşitul anului financiar. Valoarea totală a acestor înscrisuri aflate în circulaţie nu poate depăşi 8% din volumul total al cheltuielilor statului;

- împrumuturile fără dobândă acordate de Banca Naţională pe seama resurselor de creditare ale acesteia. Termenul de rambursare este de maxim 6 luni şi nu poate depăşi sfârşitul anului financiar. Rambursarea se efectuează pe seama veniturilor bugetare sau a unui împrumut de stat în condiţiile legii; - suplimentarea unor credite bugetare aprobate prin Legea bugetului de stat în vederea finanţării unor acţiuni şi sarcini noi apărute pe parcursul anului,respectiv pentru înlăturarea efectelor unor calamităţi naturale,se efectuează pe seama fondului de rezervă bugetară şi a fondului de intervenţie la dispoziţia Guvernului care sunt utilizate pe baza hotărârilor acestuia.

STUDIU DE CAZ

Structura organizatorică TrezorerieConform OUG 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor Trezoreriei

Statului: „trezoreria statului - un sistem unitar şi integrat prin care statul asigură

efectuarea operaţiunilor de încasări şi plăţi privind fonduri publice, inclusiv cele privind datoria publică, şi a altor operaţiuni ale statului, în condiţii de siguranţă şi în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;”.

Trezoreria Statului este organizată în cadrul structurilor Ministerului Finanţelor Publice şi nu are personalitate juridică.

77

Exemplificarea organizarii teritoriale a trezoreriei in judetul Constanţa Directia generala a finantelor publice (DGFP) – Constanţa reprezinta unitatea teritoriala a Ministerului Finantelor Publice la nivelul judetului Constanţa. Organele teritoriale subordonate: 3 Administratii ale Finantelor Publice Municipale (Constanţa, Medgidia, Mangalia) , 8 Administratii ale Finantelor Publice Orasenesti (Ovidiu, Eforie, Negru – Voda, Hărşova, Navodari, Cernavoda,Techirghiol, Murfatlar) şi 2 Administratii ale Finantelor Publice Comunale (Baneasa, Cogealac) Arondarea contribuabililor pe unitatile fiscale teritoriale s-a realizat dupa criteriul sediului, in cazul persoanelor juridice, si, respectiv al domiciliului in cazul persoanelor fizice.

Legătura cu sistemul bancar şi cu agenţii economici

78

Trezoreria Generală a Statului

Trezorerii judeţene + Trezoreria Municipiului Bucureşti

Trezorerii municipale, orăşeneşti, comunale + Trezoreriile sectoarelor Municipiului Bucureşti

Noi lucrăm cu contribuabilul è suntem trezoreriile operative

Trezoreria Generală a Statului

Trezoreriile Judeţene+Trezoreria Municipiului Bucureşti

Trezoreriile locale

Bănci comerciale -centrale

BNR - Centrala

Agenţii economici

Instituţiile publice

Instrumentul care se foloseşte pentru orice plată sau încasare prin virament realizată prin Trezoreria Statului este OPT.

Pentru a ştii cum trebuie completat se consultă OMFP 246/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind utilizarea şi completarea ordinului de plată pentru Trezoreria Statului (OPT).

Conform OUG 146/2002 privind formarea şi utilizarea resurselor Trezoreriei Statului şi a Normelor Metodologice de aplicare a acesteia, pot deschide conturi la Trezoreria Statului:

instituţiile publice cu personalitate juridică, ai căror conducători îndeplinesc calitatea de ordonatori de credite

agenţii economici: regii autonome, societăţi sau companii naţionale şi societăţi comerciale persoane juridice, inclusiv filialele sau sucursalele acestora

ATENŢIE! Aceste conturi se deschid numai la Trezoreria Locală în raza căreia persoana îşi are sediul social.Exemplu: ASE deschide cont la Trezoreria Sector 1

S.C. Z S.R.L. cu sediul în sector 5 deschide cont la Trezoreria Sector 5

Fluxurile de încasări şi plăţi între Trezoreria Statului şi Sistemul Bancar

a) Sistem Bancar è Trezoreria StatuluiSe fac plăţi din sistemul bancar către Trezoreria Statului, reprezentând:- plăţi realizate de contribuabili reprezentând venituri bugetare

- plăţi realizate de contribuabili reprezentând venituri proprii ale instituţiilor publice

b) Trezoreria Statului è Sistem Bancar Se fac plăţi din Trezoreria Statului către Sistemul Bancar reprezentând:

- plăţi realizate de instituţii publice către furnizori care nu au voie să-şi deschidă cont la Trezoreria Statului (asociaţii familiale, persoane fizice autorizate, asociaţii, fundaţii etc)- plăţi realizate de instituţii publice reprezentând restituiri de impozite, taxe, contribuţii - plăţi realizate de instituţii publice pentru plata salariilor în conturile bancare - plăţi realizate de agenţi economici reprezentând transferarea soldului contului lor în conturile bancare

Sistemul Electronic de Plăţi

Începând cu luna mai 2005 pentru fluxurile dintre Trezoreria Statului şi Sistemul Bancar se foloseşte Sistemul Electronic de Plăţi (SEP)

Ce este sistemul de plãţi electronice interbancare?Este un proiect comun al Bãncii Naţionale a României şi TransFonD S.A., menit sã contribuie la dezvoltarea sistemului naţional de plãţi şi la reducerea unora din decalajele care despart România, în domeniul plãţilor interbancare, de ţãrile din Uniunea Europeanã.

ParticipanţiParticipanţii la sistemul electronic de plãţi din România sunt: toate bãncile

comerciale, Ministerul Finanţelor Publice, Bursa de Valori Bucureşti, Societatea Naţionalã de Compensare, Decontare şi Depozitare Valori Mobiliare, Visa, Mastecard, şi Societãţile de Servicii de Investiţii Financiare.

Componente

79

1.ReGIS – Romanian electronic Gross Interbank Settlement System - sistemul de decontare al plãţilor de mare valoare.

2.SENT – Sistemul Electronic cu decontare pe bazã Netã administrat de Transfond - sistemul electronic de compensare a plãţilor de micã valoare.

3.Sistemul de decontare şi înregistrare a titlurilor de stat.

ImplementareReGIS – 8 aprilie 2005 – modulul plãţilor de mare valoare sau urgente, inclusiv

cele cãtre Trezoreria Statului.

• Prin intermediul acestui sistem, se asigurã decontarea finalã, irevocabilã şi în timp real, bucatã cu bucatã, a plãţilor transmise de cãtre bãncile comerciale.

SENT – mai/iunie 2005 – modulul plãţilor de micã valoare, inclusiv cele cãtre Trezoreria Statului.

• Prin intermediul acestui sistem, se asigurã decontarea finalã, irevocabilã şi în timp real, în pachete, a plãţilor transmise de cãtre bãncile comerciale.

FINANŢAREA CHELTUIELILOR DIN BUGETUL PUBLIC NAŢIONAL PRIN TREZORERIA FINANŢELOR PUBLICE

13.1. Procedura de deschidere a creditelor bugetare din bugetul statului Conform prevederilor Legii nr.500/2002 privind finanţele publice creditele bugetare sunt

sume aprobate prin bugetele publice,în limitele cărora conducătorii unităţilor bugetare,numiţi ordonatori de credite ,le pot plăti în cursul unui exerciţiu financiar,pentru destinaţiile exprese prevăzute în partea de cheltuieli a clasificaţiei bugetare din bugetul aprobat.

Toate creditele bugetare au ca sursă veniturile publice. Ele nu pot fi depăşite,în afara lor nu se pot angaja cheltuieli pentru alte exerciţii

financiare, sunt nerambursabile şi nepurtătoare de dobânzi. Cheltuielile efectuate din aceste credite au la bază principiul respectării destinaţiei pentru care s-au aprobat de Parlament.

Unităţile bugetare,indiferent de calitatea acestora(autoritate publică,instituţie publică centrală sau locală) sau de profilul lor (învăţământ,sănătate,cultură,ordine publică etc.) îşi desfăşoară activitatea sub coordonarea unui conducător care are şi răspunderea întregii activităţi. Conducătorii acestor instituţii poartă denumirea de ordonatori de credite. Aceşti ordonatori de credite se împart trei categorii astfel: ordonatori principali de credite, ordonatori secundari de credite şi ordonatori terţiari de credite

Ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat sunt miniştrii şi conducătorii organelor centrale care sigură repartizarea creditelor bugetare pe întreaga ierarhie a unităţilor subordonate. Pentru bugetele locale ordonatori principali de credite sunt primarii şi preşedinţii consiliilor judeţene.

Ordonatori secundari de credite sunt conducătorii de instituţii subordonate ministerelor sau organelor centrale care la rândul lor au în subordine instituţii finanţate de la buget.

Ordonatori terţiari de credite sunt conducătorii instituţiilor care folosesc creditele bugetare repartizate pentru unităţile pe care le conduc.

Creditele bugetare sunt aprobate ca limită maximă de cheltuit pentru fiecare exerciţiu bugetar şi pe fiecare acţiune cum ar fi: social-culturale( învăţământ,cultură şi artă, asistenţă socială,sănătate,apărare naţională,ordine publică,autoritate publică, acţiuni economice,alte acţiuni).

În cadrul fiecărui capitol, prin Legea anuala a bugetului de stat sunt prevăzute şi aprobate următoarele categorii de cheltuieli:

- cheltuieli curente:- cheltuieli de personal

80

- cheltuieli materiale şi servicii- subvenţii şi transferuri- prime- dobânzi- rezerve

- cheltuieli de capital- operaţiuni financiare:

- împrumuturi acordate- rambursări de credite,plăţi de dobânzi şi comisioane la credite.

În vederea deschiderilor de credite bugetare,ordonatorii principali de credite procedează potrivit normelor metodologice elaborate în acest scop, după cum urmează:

- întocmesc o cerere de deschidere a creditelor bugetare pentru fiecare capitol de cheltuieli aprobat în lege,cu defalcarea pe categorii de cheltuieli:

- cheltuieli curente:- cheltuieli de personal- cheltuieli materiale şi servicii- subvenţii şi transferuri

- cheltuieli de capital. Creditele se solicită pentru necesarul de cheltuieli pe un trimestru în limita prevederilor trimestriale,cererea se prezintă până în ziua de 20 din ultima lună a trimestrului,împreună cu nota de fundamentare, direcţiei de finanţare din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, după care se transmit Direcţiei Generale de Trezorerie şi Contabilitate Publică.

- aprobarea creditelor se face de către Direcţia Generală de Trezorerie şi Contabilitate Publică după analiza şi verificarea documentelor puse la dispoziţie, după care procedează astfel:

- exemplarul 1 se transmite Trezoreriei judeţene prin care se comunică deschiderea creditelor bugetare solicitate de ordonatorul principal; - exemplarul 2 rămâne la Direcţia Generală de Trezorerie şi Contabilitate Publică;

- exemplarul 3 se restituie ordonatorului principal de credite prin care se confirmă deschiderea creditelor bugetare pe trimestrul respectiv.

Odată cu cererea de deschidere de credite,ordonatorii principali de credite prezintă Ministerului Finanţelor Publice o Notă justificativă şi Dispoziţiile bugetare pentru repartizarea creditelor bugetare pentru următoarele tipuri de cheltuieli:

- cheltuieli proprii;- cheltuielile ordonatorilor de credite secundari din subordine;- cheltuielile instituţiilor publice direct subordonate ai căror conducători

îndeplinesc atribuţiile ordonatorului terţiar de credite. Ordonatorii principali de credite întocmesc dispoziţia bugetară pentru repartizarea

creditelor aferente atât cheltuielilor proprii cât şi pentru repartizarea creditelor necesare efectuării cheltuielilor de instituţiile publice din subordine.

Principalele elemente care trebuie să le conţină o cerere pentru deschiderea de credite bugetare sunt:

- încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor aprobate şi neconsumate pe prima perioadă pentru care se solicită creditele respective;

- codificarea conturilor corespunzătoare clasificaţiei bugetare şi planului de conturi pentru activitatea trezoreriei;

- corectitudinea notelor justificative pentru categoriile de cheltuieli menţionate în cererile pentru deschiderea creditelor bugetare,în scopul stabilirii nivelului disponibilităţilor,a cheltuielilor preliminate pe baza determinării mărimii creditelor ce pot fi deschise;

- încadrarea valorii totale a Dispoziţiilor bugetare pentru repartizarea creditelor atât în totalul creditului bugetar cât şi pe subdiviziunile acestuia.

După primirea şi verificarea documentaţiei Direcţia Generală de Trezorerie şi Contabilitate Publică înregistrează în contabilitatea proprie,în conturile corespunzătoare din afara bilanţului creditele repartizate de către ordonatorii principali de credite,pe seama instituţiilor din subordine aflate în judeţe şi municipii.

81

După înregistrarea în contabilitatea proprie,expediază direcţiei de trezorerie şi contabilitate publică judeţeană exemplarul numărul 2 din Dispoziţiile bugetare ,prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare pe seama instituţiilor publice din subordinea ministerelor. Documentele se transmit cu un borderou în dublul exemplar din care exemplarul 2 se returnează Trezoreriei Centrale pentru confirmarea primirii documentelor.

La primirea Dispoziţiilor bugetare,Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeană verifică existenţa acestor documente cu cele înscrise în borderou. În cazul în care se constată nereguli se va sesiza Trezoreria Centrală pentru clarificarea situaţiei.

Direcţia de Trezorerie şi Contabilitate Publică judeţeană la primirea dispoziţiilor bugetare procedează astfel:

- grupează dispoziţiile bugetare pe localităţi în care îşi au sediul instituţiile respective:municipiu sau oraş;

- întocmesc un borderou în dublul exemplar pentru dispoziţiile bugetare aferente fiecărei localităţi din judeţ;

- expediază trezoreriilor operative ,municipale şi orăşeneşti, dispoziţiile bugetare împreună cu borderoul,pentru deschiderea creditelor bugetare instituţiilor publice arondate.

Când se repartizează de către ministere creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite,trezoreriile au obligaţia ca în termen de doua zile să prezinte dispoziţiile bugetare pentru repartizarea creditelor instituţiilor publice din subordine.

Creditele din bugetul de stat pentru transferuri către bugetele locale se deschid de către Ministerul Finanţelor Publice pe seama Direcţiei de Trezorerie judeţene,iar aceasta la rândul ei repartizează creditele bugetare trezoreriilor teritoriale din judeţul respectiv. Prin solicitarea creditelor din bugetul de stat pentru transferuri ,Direcţia de Trezorerie judeţeană întocmeşte şi prezintă Ministerului Finanţelor Publice o ,,Cerere de deschidere de credite’’ însoţită de o,, Notă justificativă’’ privind solicitarea transferului din bugetul de stat.

Creditele deschise se înregistrează în contabilitatea trezoreriei,la toate nivelurile, pe baza cererilor de deschidere a creditelor bugetare şi a dispoziţiilor bugetare,în conturi în afara bilanţului 01 ,,Credite deschise şi repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanţaţi de la bugetul de stat,,.

Creditele aprobate la un capitol nu pot fi utilizate la alt capitol şi nici cheltuielile bugetare aprobate unui ordonator principal de credite să fie utilizate pentru finanţarea cheltuielilor altui ordonator de credite.

Acordarea fondurilor de la bugetul de stat se face în limitele creditelor bugetare şi potrivit destinaţilor aprobate,în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior ,cu respectarea dispoziţiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective.

Orice cheltuială din creditele bugetare alocate din bugetul de stat se poate deconta dacă a fost aprobată de ordonatorul de credite şi vizată de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau a altei persoane însărcinată cu exercitarea controlului financiar preventiv.

În cazul în care în cursul execuţiei apar situaţii când creditele deschise trebuie retrase în parte sau în totalitate,această operaţiune se efectuează din iniţiativa ordonatorului principal de credite,a celui secundar sau terţiar după caz. În această situaţie ordonatorul principal de credite întocmeşte Dispoziţia bugetară de retragere a creditelor deschise,pe care o prezintă Trezorerie Centrale. După primirea Dispoziţiei bugetare de retragere a creditelor bugetare, trezoreria operativă la care instituţia publică are deschis contul,verifică existenţa disponibilului de credite şi înregistrează reducerea creditelor deschise cu suma înscrisă în document.

În vederea stabilirii sumei care urmează a fi retrasă din creditele deschise,ordonatorul principal de credite va comunica din timp unităţilor din subordine suma,care se va bloca din creditele deschise până la transmiterea Dispoziţiei bugetare de retragere.

13.2. Procedura de deschidere a creditelor bugetare din bugetul local Potrivit prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, fiecare

comună,oraş,municipiu,judeţ întocmesc bugetul propriu în condiţii de autonomie financiară.

82

Administraţia bugetelor locale se asigură de către primării. Funcţia de ordonator principal de credite este îndeplinită de către primar sau după caz de preşedintele consiliului judeţean.

Cheltuielile din bugetele locale se decontează prin trezorerie numai după deschiderea creditelor bugetare din bugetul local respectiv iar sursele de acoperire cheltuielilor sunt veniturile proprii şi transferurile din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului local respectiv.

Pentru a putea derula în bune condiţii efectuarea plăţilor,la deschiderea creditelor bugetare din bugetul local,ordonatorii principali de credite trebuie să stabilească lunar cheltuielile ce urmează a se efectua din bugetul propriu. Pentru aceasta trebuie să ţină cont de cheltuielile aprobate prin bugetul local,necesarul de cheltuieli,veniturile proprii şi transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare,din care se acoperă cheltuielile respective.

Ordonatorul principal de credite determină volumul creditelor bugetare în limita cărora urmează să se efectueze plăţi prin trezorerie,atât pentru activitatea proprie cât şi pentru instituţiile publice din subordine.

Pentru a stabili necesarul de credite bugetare care urmează a se deschide pentru luna respectivă,fiecare ordonator de credite întocmeşte o ,,Comunicare de deschidere a creditelor’’.

Acest document se întocmeşte în doua exemplare la nivelul fiecărui capitol de cheltuieli aprobat în bugetul local şi se prezintă compartimentului de control şi evidenţa cheltuielilor din cadrul trezoreriei,până în ziua de 20 a fiecărei luni,pentru creditele bugetare aferente lunii viitoare.

Acest compartiment verifică şi analizează următoarele aspecte:- încadrarea creditelor bugetare deschise în prevederile bugetelor locale aprobate

anual,cu repartizarea pe trimestre. Se verifică şi dacă aceste credite au acoperire prin veniturile proprii şi prin subvenţii ce urmează a fi alocate de la bugetul de stat pentru completarea veniturilor proprii pentru luna respectivă;

- creditele bugetare deschise se încadrează în prevederile aprobate prin bugetul local.

După analiză şi verificare,aceste credite bugetare se înregistrează de trezoreriile operative în contul în afara bilanţului 02 ,,Credite deschise şi repartizate pe seama ordonatorilor finanţaţi din bugetele locale,,

Modul de deschidere a creditelor bugetare din bugetul local este prezentat în anexa la lege.

Din creditele bugetare deschise,ordonatorul principal de credite repartizează creditele bugetare instituţiilor publice subordonate, ai căror conducători îndeplinesc atribuţiile ordonatorilor secundari sau terţiari de credite după caz.

Deschiderile de credite pentru instituţiile publice subordonate se înregistrează în contabilitatea trezoreriei operative pe baza Dispoziţiilor bugetare primite de la primării.

13.3. Procedura de deschidere a creditelor bugetare din bugetul asigurărilor sociale de stat

Potrivit prevederilor Legii finanţelor publice nr.500/2002 , Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale administrează bugetul asigurărilor sociale de stat,care se aprobă prin lege de Parlament odată cu bugetul de stat. Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale este ordonatorul principal de credite,iar conducătorii instituţiilor subordonate îndeplinesc funcţia de ordonatori secundari şi terţiari de credite.

Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale stabileşte lunar pe baza bugetului asigurărilor sociale de stat aprobat de Parlament,necesarul de cheltuieli pe luna respectivă pentru care întocmeşte Cererea de deschidere de credite bugetare pe fiecare subcapitol şi pe care o prezintă trezoreriei operative.

Creditele bugetare se prevăd în bugete cu destinaţii precise,sunt repartizate pe ordonatori de credite şi nu pot fi depăşite. Deschiderea efectivă a creditelor bugetare este autorizarea dată trezoreriei statului,pe baza dispoziţiilor bugetare de deschidere a creditelor emise de ordonatorii de credite.

83

Trezoreria Centrală pe baza documentelor primite verifică următoarele aspecte:- încadrarea creditelor bugetare deschise pe capitole în totalul creditelor aprobate

prin bugetul asigurărilor sociale de stat;- creditele bugetare repartizate instituţiilor publice din subordine sunt efectuate în

limita creditelor deschise .După verificarea documentelor se înregistrează deschiderea de credite în contabilitatea

trezoreriei in contul în afara bilanţului 03 ,,Credite deschise din bugetul asigurărilor sociale de stat.

În timpul exerciţiului bugetar ordonatorii de credite întocmesc ,, Dări de seamă contabile trimestriale,, asupra execuţiei bugetare însoţită de Rapoarte . Plăţile efectuate de instituţiile din subordine se derulează prin trezoreriile operative unde î-şi au deschise contul.

Anularea creditelor bugetare rămase necheltuite până la sfârşitul anului constă în aceea că sumele primite în contul creditelor bugetare deschise,rămase neutilizate după încheierea anului bugetar ,devin venituri ale bugetului următor.

13.4. Plati pentru finanţarea cheltuielile bugetare prin trezoreria finantelor publice

Ordonatorii de credite bugetare pot dispune plati din creditele bugetare deschise ori repartizate astfel:

- in conturile lor, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri si cheltuieli (curente);

- in conturile institutiilor din subordine pentru cheltuieli de capital.Platile din creditele bugetare aprobate se efectueaza din initiativa ordonatorilor de credite

care poarta raspunderea utilizarii mijloacelor bugetare.Platile pot fi dispuse:

in numerar prin casieriile institutiilor prin decontarea din cont in favoarea tertilor care au livrat marfuri, alimente, materiale,

combustibil, energie termica, au prestat servicii sau executat lucrari. Instrumentele de plata sunt:

cecul pentru eliberarea numerarului; ordinul de plata prin care ordonatorul de credite bugetare dispune efectuarea de plati din

conturile sale in favoarea agentilor economici sau a bugetelor publice; factura cu dispozitie de incasare intocmita (potrivit conventiei) de furnizori pentru o

institutie publica in cazul livrarilor de marfuri, combustibili, etc.Institutiile publice pot beneficia de garantia trezoreriei, in favoarea unitatilor furnizoare care dispun de fondurile necesare pentru achitarea cheltuielilor.

Platile se dispun pe destinatiile si in limita creditelor bugetare deschise si repartizate, prevazute in bugetele de venituri si cheltuieli pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Documentele de plati prin trezorerie se intocmesc si se inregistreaza in conturile deschise ale institutiilor publice pe capitole de cheltuieli cu desfasurarea pe categorii de cheltuieli aprobate.

La aceste documente, ordonatorul de credite are obligatia de a prezenta si inscrisuri cu privire la necesitatea si oportunitatea cheltuielilor propuse.

Compartimentele specializate ale trezoreriei exercita controlul financiar preventiv asupra efectuarii platilor de catre ordonatorii de credite potrivit cu documentele mentionate, urmarindu-se:

- incadrarea platilor in limita creditelor bugetare deschise si repartizate pecapitole; categorii de lucrari (prin stabilirea disponibilului de credite la fiecare document de plata potrivit cu contul credite deschise din bugetul din care se scad platile inregistrate in contul cheltuieli din buget, rezultatul fiind comparat cu documentele de plati prezentate);- respectarea utilizarii creditelor bugetare prin plati in corespondenta cu

84

subdiviziunile clasificatiei bugetare (se examineaza natura si continutul subdiviziunilor clasificatiei de la care se suporta platile respective);- respectarea dispozitiilor legale prin care se autorizeaza efectuarea cheltuielilor,luandu-se

in considerare: actele normative in care este specificata sursa din care se face finantarea institutiei ; reglementarile in vigoare prin care institutiile efectueaza unele cheltuieli in legatura cu desfasurarea de actiuni specifice, procurarea de obiecte de inventar, de arta, executarea de investitii, lucrari curente si capitale, stabilirea de norme si normative pentru anumite cheltuieli, etc.Normele metodologice de organizare si functionare a Trezoreriei Finantelor Publice au

prevederi distincte pentru ceea ce se cheama plati dispuse prin unitatile operative ale acesteia. In acest sens pot fi enumerate urmatoarele referiri tehnice:

- dispozitii generale privind efectuarea platilor prin trezorerie din creditebugetare deschise si repartizate (prezentate, in mare masura, anterior);- efectuarea de plati din creditele deschise din bugetul de stat pentru salarii;deplasari, detasari si transferuri la institutiile publice; cheltuieli materiale; garantia bugetara acordata institutiilor publice; subventii si transferari din bugetul de stat (pentru institutii publice pentru bugetele locale, privind bursele pentru elevi si studenti; pentru pensii si ajutoare I.O.V.R., militari si alte persoane, etc.); cheltuieli de capital; utilizarea de catre institutii a veniturilor pentru acoperirea cheltuielilor; reconstituirea creditelor bugetare si reintregirea platilor de casa la institutiile publice;- efectuarea platilor prin trezorerie din creditele deschise din bugetul local; - efectuarea platilor prin trezorerie din creditele deschise din bugetulasigurarilor sociale de stat;- casele de plati si inchiderea acestora ;- plati din conturile de disponibilitati: din fonduri cu destinatie speciala, dinmijloace extrabugetare, privind sumele de mandat si sumele in depozit, privind fondul de tezaur, etc.

Salariile in sistemul bugetar se platesc o data pe luna in intervalul 5- 15 a fiecarei luni, pentru luna precedenta.

Esalonarea platilor pe zile pentru ordonatorii de credite bugetare se face prin ordinul ministrului finantelor publice.

La unitatile operative ale trezoreriei, in vederea ridicarii sumelor necesare platii salariilor la sfarsitul lunii, institutiile publice prezinta compartimentului control si evidenta cheltuielilor (la termenul de plati stabilite) anumite documente (cecul pentru ridicarea din cont a sumelor nete de plata pentru salarii, indemnizatii de asigurari sociale, daca este cazul; ordine de plata pentru virarea din cont a impozitului pe salarii retinut, a contributiilor datorate catre bugetul asigurarilor sociale de stat si asigurarile sociale de sanatate; ordinul de plata insotit de borderoul centralizator cu salariatii pentru care se vireaza salariile nete la bancile comerciale, in sistemul platii prin carduri; situatia recapitulativa a salariilor pe luna, etc.).

In vederea avizarii din cont a sumelor pentru plata salariilor, se verifica si analizeaza urmatoarele:

respectarea numarului de salariati aprobat prin statul de functiuni, respectarea dispozitiilor legale privind salariile si indemnizatiile de asigurari sociale

precum si a celorlalte drepturi (indemnizatiile de conducere, plata orelor din posturile vacante, plata orelor de garda, sporuri, etc.);

stabilirea sumelor de plata si incadrarea acestora in disponibilul de credite bugetare la subdiviziunea cheltuieli de personal;

stabilirea contributiilor pentru asigurari sociale, fondul de somaj, asigurarile de sanatate precum si intocmirea corecta a ordinelor de plata.

Dupa analiza, verificare si introducerea in documente a modificarilor rezultate, compartimentul control si evidenta cheltuielilor procedeaza astfel:

mai intai vizeaza cecul pentru suma care urmeaza a fi ridicata de la casa platitoare din cadrul trezoreriei,

dupa care il remite casieriei pentru eliberarea sumei,

85

apoi, retine ordinele de plata pentru inregistrarea si intocmirea formelor de decontare in banci.

La celelalte categorii de cheltuieli, platile prin trezorerie impun mai intai prezentarea de documente justificative potrivit cu specificul destinatiei sumelor de bani catre terti si apoi se aplica procedura de analiza si verificare a acestora.

OPERAŢIUNI PROPRII TREZORERIEI ŞI DECONTAREA OPERAŢIUNILOR EFECTUATE PRIN TREZORERII

14.1. SISTEMUL DE EVIDENŢĂ, URMĂRIRE ŞI ÎNCASARE AVENITURILOR BUGETARE ŞI EXTRABUGETARE PRIN

TREZORERIA FINANTELOR PUBLICE 14.1.1. Veniturile bugetului de stat şi veniturile bugetelor locale Veniturile publice reprezintă totalitatea sumelor de bani care se mobilizează la dispoziţia statului, în cursul unui exerciţiu bugetar, necesare pentru înfăptuirea obiectivelor de politică internă şi externă stabilite prin programul de guvernare a formaţiunii aflate la putere. În conformitate cu prevederile Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, în veniturile publice se includ: veniturile administraţiei centrale, veniturile administraţiilor locale de stat,veniturile asigurărilor sociale de stat,veniturile fondurilor speciale,veniturile instituţiilor finanţate integral din venituri proprii,veniturile trezoreriei statului.

Veniturile bugetului de stat sunt constituite din impozite şi taxe,încasate de la populaţie şi de la agenţi economici, precum şi din vărsămintele instituţiilor publice şi alte venituri aprobate anual prin legea bugetară .Conform prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, constituie venituri la bugetului de stat următoarele impozite: impozitul pe profit, impozitul pe venit, impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi, impozitul pe reprezentanţe, taxa pe valoarea adăugată, accizele armonizate etc.

Veniturile sunt stabilite de Guvern, aprobate de Parlament, şi încasate de organele fiscale teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice/AGENŢIEI NAŢIONALE DE ADMINISTRARE FISCALĂ.

Prin Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, se autorizează Ministerul Finanţelor Publice şi AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ să elaboreze norme metodologice, instrucţiuni şi ordine în aplicarea legii şi a convenţiilor de evitare a dublei impuneri.

Resursele bugetului de stat sunt formate din :1.Venituri curente

a) Venituri fiscale - impozite directe:

- impozitul pe profit,impozitul pe veniturile din salarii,impozitul pe dividende,impozitul pe veniturile din dobânzi,impozitul pe venituri din cedarea folosinţei bunurilor,impozitul pe veniturile obţinute din jocuri de noroc etc.

- impozite indirecte- taxa pe valoarea adăugată,accize,taxe vamale,taxe pentru

jocuri de noroc,taxe de timbru pentru activitatea notarială ,alte venituri indirecte. b)Venituri nefiscale

- taxe metrologie,taxe consulare,venituri din prestări servicii,alte venituri de la instituţiile publice,venituri din dobânzi,venituri din dobânzi.

2.Venituri din capital- venituri din privatizare,venituri din valorificarea unor bunuri ale

instituţiilor publice,încasări din valorificarea activelor bancare.

86

Având în vedere această clasificare,veniturile bugetului de stat sunt sume provenite din plăţile agenţilor economici care au obligaţia vărsării a unor taxe şi impozite ce ţin de activitatea desfăşurată de ei.

Aceste categorii de venituri sunt clasificate în categoria veniturilor cu caracter obligatoriu şi sunt stabilite prin lege sunt: impozitul pe veniturile din salarii,impozitul pe profit,impozitul pe dividende,impozitul pe venitul microîntreprinderilor,taxele vamale,accizele,taxele pentru jocuri de noroc,taxe judiciare de timbru ,contribuţiile la asigurările sociale de stat , contribuţiile la fondul de pensii etc.

O altă categorie de venituri sunt cele din împrumuturi care sunt contractate de către stat pe termen scurt şi care mai sunt numite venituri de trezorerie.

Aceste venituri sunt obţinute prin emisiunea de bonuri de tezaur,venituri constituite cu scopul de a acoperii golurile temporare de casă.

În situaţiile în care se înregistrează deficit bugetar statul apelează la împrumuturi prin emisiune de obligaţiuni obţinându-se venituri din datoria publică pe termen mediu şi lung.

Veniturile din capital sunt venituri obţinute de către stat fie din valorificarea unor bunuri care-i aparţin fie din valorificarea stocurilor de la rezerva de stat.

Veniturile sunt prevăzute în buget pe capitole şi subcapitole, corespunzător subdiviziunilor clasificaţiei bugetare,aprobate prin ordin al Ministerului Finanţelor Publice.

Clasificaţia bugetară este un mod de recunoaştere a venitului din totalul veniturilor încasate,astfel spus este o codificare a fiecărui categorie de venit încasat.

Veniturile bugetare sunt aprobate prin lege pe o perioadă de un,an care corespunde cu exerciţiul bugetar.

Ele se înscriu în buget şi se aprobă pe surse de provenienţă potrivit clasificaţiei bugetare . Veniturile cuvenite bugetului de stat dar care nu au fost încasate până la sfârşitul anului

se vor încasa în anul următor la aceleaşi subdiviziuni (capitol, subcapitol,titlu,articol) bugetare la care au fost datorate.

Veniturile bugetelor locale sunt resurse financiare constituite din impozitele şi taxele locale clasificate conform prevederilor Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, stabilite de către primării.

Resursele bugetelor locale sunt formate din:1.Venituri curente a) Venituri fiscale

- impozite directe: - impozitul pe clădiri ale persoanelor fizice şi persoanelor

juridice, taxe asupra mijloacelor de transport ale persoanelor fizice şi juridice,impozitul pe terenuri de la persoane juridice,impozitul pe terenul agricol etc.

- impozite indirecte:- impozite pe spectacole,taxe judiciare de timbru,taxe

extrajudiciare de timbru,taxe şi tarife pentru eliberarea de licenţe şi autorizaţii de funcţionare.b)Venituri nefiscale

- veniturile privind circulaţia pe drumurile publice,venituri din prestări de serviciu,venituri din amenzi,venituri din concesiuni şi închirieri etc.

2. Venituri din capital - venituri din valorificarea unor bunuri ale instituţiilor publice,venituri din

vânzarea locuinţelor construite din fondurile statului,venituri din privatizare etc.Veniturile proprii ale administraţiei locale se prevăd,aprobă şi execută în bugete distincte

ale Consiliilor judeţene şi ale Primăriilor locale. Dacă veniturile bugetului de stat se încasează prin trezorerie,veniturile bugetului local se

încasează prin compartimentele proprii de fiscalitate ale primăriilor după care sunt depuse în trezorerie în conturile specifice clasificaţiei bugetare.

14.1.2. Organizarea şi derularea încasării veniturilor bugetare

87

Veniturile bugetare sunt încasate în contul trezorerie fie prin virament din iniţiativa agenţilor economici din conturile lor deschise la băncile comerciale,fie prin numerar direct la casieria trezoreriei .

Modalitatea de încasarea prin trezorerie este reglementată prin Normele Metodologice nr.5318/1992 privind organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice.

Veniturile încasate prin trezorerie sunt urmărite şi evidenţiate distinct pe bugetele din care fac parte, conform normelor metodologice de organizare şi funcţionare,şi anume:

- veniturile bugetului de stat;- veniturile bugetului local;- veniturile bugetelor asigurărilor sociale de stat.În cadrul fiecărui buget se asigură evidenţa realizării veniturilor atât pe surse de venituri

precum şi pe plătitori(agenţi economici,instituţii publice sau contribuabili).Prin sistemul de deschidere şi codificare a conturilor de venituri conform planului de

conturi pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor Publice,în cadrul fiecărei trezorerii operative se asigură urmărirea încasării veniturilor bugetare pe bugete, capitole şi subcapitole de venituri şi pe plătitori.

Încasarea veniturilor bugetare de la agenţi economici,instituţii publice şi contribuabili în conturile deschise la trezoreria finanţelor publice se realizează fie prin depunere la casieria trezoreriei a sumelor în numerar fie prin dispoziţii de plată întocmite de către aceştia şi depuse spre decontare la băncile comerciale unde au deschise conturi.

Achitarea datoriilor bugetare prin virament se realizează pe baza ordinelor de plată întocmite de către agenţii economici pentru fiecare categorie de venit bugetar şi care presupune parcurgerea următoarelor etape:

- dispoziţia de plată este completată cu toate elementele cerute de formular după care se depune de către plătitor la unitatea bancară la care are deschis contul. Banca prin tehnica de decontare între bănci ,transmite dispoziţia de plată trezoreriei. Odată cu intrarea dispoziţiei de plată în trezorerie se confirmă că agentul economic şi-a achitat obligaţia faţă de bugetul respectiv.

Veniturile proprii ale instituţiilor publice finanţate din bugetul statului sau din bugetele locale sunt venituri realizate din activităţi de prestări servicii sau execută lucrări agenţilor economici sau populaţiei de la care încasează contravaloarea acestora.

Destinaţia acestor venituri este reglementată prin Legea finanţelor publice nr.500/2002 sau prin alte dispoziţii legale în vigoare, şi anume:

- se varsă ca venituri la buget;- se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor bugetare;- se utilizează ca mijloace extrabugetare sau fonduri speciale.

Potrivit dispoziţiilor legale,un principiu de bază este acela ca o instituţie publică finanţată integral de la buget ,varsă veniturile proprii, în contul bugetului din care este finanţată,reducându-se astfel efortul bugetului.

În unele cazuri,tot prin dispoziţii legale sunt prevăzute ca veniturile proprii să fie folosite pentru acoperirea cheltuielilor instituţiilor respective prin formarea mijloacelor extrabugetare care rămân la dispoziţia acestora peste alocaţiile bugetare repartizate . Controlul prin trezorerie se desfăşoară conform Normelor Metodologice nr.5318/1992 privind organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice puse la dispoziţie de către Ministerul Finanţelor Publice.

Fiecare trezorerie are obligaţia de a exercita controlul asupra încasării la termen a veniturilor datorate bugetului de stat, bugetelor locale şi bugetului asigurărilor sociale de stat. Controlul se exercită de către compartimentul de control şi evidenţa veniturilor pe baza documentelor de plată prezentate la ghişeele trezoreriei operative sau intrate prin virament pe baza documentelor justificative care sunt : chitanţă cu talon de încasare a impozitelor,taxelor şi contribuţilor bugetare şi ordinele de plată .

Cu ocazia controlului se verifică şi se analizează următoarele aspecte:- temeiul legal prin care s-a stabilit obligaţia vărsării impozitelor şi taxelor către

buget;

88

- respectarea reglementărilor în vigoare privind vărsarea impozitelor şi taxelor pe bugete şi încadrarea veniturilor pe capitole şi subcapitole prevăzute de clasificaţia bugetară;

- respectarea termenelor de vărsare a impozitelor,taxelor şi a altor venituri.Se consideră ziua efectuării plăţii:a) ziua depunerii sumei - pentru încasările în numerar prin casierie trezoreriei;b) ziua virării sumei din contul plătitorului – pentru încasările prin virament cu ordin de

plată.În cazul nerespectării termenelor de plată se aplică majorări şi penalităţi de întârziere

prevăzute de reglementările legale în vigoare.Urmărirea şi controlul încasărilor impozitelor şi taxelor se realizează destul de uşor

ţinând cont de punerea la dispoziţie a echipamentelor informatice cu ajutorul cărora sunt evidenţiate atât debitele cât şi plăţile contribuabililor.

Un element de mare utilitate în conducerea evidenţei încasărilor este codul fiscal atribuit sau codul numeric al fiecărui plătitor.

Conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, contribuabilii pot solicita ca în cazul în care la unele impozite şi taxe au vărsat mai mult decât se cuvenea legal,sumele vărsate în plus să fie trecute în contul altor impozite şi taxe datorate şi neachitate de aceştia.

Această operaţiune poartă denumirea de compensare între impozite şi taxe.Compensările de sume se realizează în urma cererii de compensare întocmită de

contribuabilul în cauză. Cererile de compensare se prezintă de către contribuabil Administraţiei Finanţelor

Publice la care sunt arondaţi, care prin compartimentul de evidenţă fiscală verifică şi analizează următoarele:

- existenţa plusului de încasări la unele debite din impozite şi taxe ale plătitorului rezultat din evidenţa analitică,la care nu mai apar termene de plată;

- existenţa unor debite din impozite şi taxe ale aceluiaşi plătitor,la care urmează să se efectueze încasări de sume.

Rezultatul verificării se înscrie sub forma de referat bazat pe cererea contribuabilului, se semnează de seful compartimentului control şi evidenţa veniturilor şi de funcţionarul care a făcut verificarea,după care se aprobă de directorul trezoreriei în cazul municipiilor sau de seful administraţiei financiare în cazul oraşelor.

Odată cu propunerea de compensare se întocmeşte şi anexează nota contabilă pe baza căreia se fac înregistrările în contabilitatea trezoreriei.

În situaţiile în care agenţii economici,instituţiile publice şi contribuabilii au vărsat la buget unele venituri care ulterior se constată că au fost vărsate necuvenit sau în sume mai mari decât prevăd reglementările în vigoare, au dreptul conform Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 să solicite restituirea lor.

Restituirea se face în toate cazurile la cererea justificată a plătitorilor. Cererea trebuie să cuprindă în mod expres următoarele date:

- suma solicitată a fi restituită;- scopul şi documentele din care rezultă încasarea sumei în conturile

bugetului de stat,bugetului local şi bugetului asigurărilor sociale;- temeiul legal privind cererea de restituire sau dovada din care rezultă că

suma a fost vărsată ca necuvenită bugetului.Cererea justificată se adresează trezoreriei ,se verifică şi se analizează de către

compartimentul de control şi evidenţa veniturilor cu privire următoarele aspecte:- temeiul legal în baza căreia s-a efectuat vărsarea sumelor la buget;- dacă suma solicitată a fost efectiv încasată în conturile de venituri

bugetare incluşi în partizi nominali(felul documentelor,numărul şi data înregistrării în cont);- cererea de restituire să fie prezentată în cadrul termenelor de prescripţie

prevăzute de lege; - stabilirea elementelor din care rezultă că sumele au fost vărsate ca

necuvenite bugetului de stat sau sunt mai mari decât limita stabilită prin dispoziţiile legale.

89

Rezultatul verificării şi analizei se consemnează într-un referat în care propunerea de restituire se fundamentează pe elemente legale cum ar fi : semnătura şefului compartimentului control şi evidenta veniturilor şi salariatul care a efectuat verificarea şi analiza, şi aprobarea obţinută de la directorul trezoreriei sau şefului administraţiei financiare.

Operaţiunea de restituire impozitelor sau taxelor se derulează diferit astfel:- în cazul agenţilor economici şi instituţiilor publice pe baza referatului

aprobat se întocmeşte o notă contabilă prin care se debitează contul de venituri sintetic şi analitic al bugetului statului,bugetului local sau bugetul asigurărilor sociale de stat ,după caz,în care s-a înregistrat încasarea sumei şi se creditează contul corespondent al trezoreriei,virând suma în contul agentului economic.

- în cazul persoanelor fizice restituirea sumei se face prin casieria trezoreriei direct persoanei în cauză.

Atât încasarea veniturilor bugetare cât şi restituirea sau compensarea lor se fac în baza principiilor generale stabilite prin Normele Metodologice nr. 5318 /1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice şi a prevederilor actelor normative prin care sunt constituite.

14.2. Organizarea şi funcţionarea compartimentului de control şi evidenţa veniturilor Dat fiind faptul că veniturile bugetare sunt încasate în conturile trezoreriei,

astfel:- prin virarea sumei dispusă de agenţi economici din conturile lor, deschise la

băncile comerciale, cu ,,ordin de plată,, ;- plata în numerar direct la casieria trezoreriei pe baza foilor de vărsământ.

Compartimentul control şi evidenţa veniturilor este organizat în cadrul trezoreriei conform Normelor Metodologice nr.5318/1992 privind Organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice emise de Ministerul Finanţelor Publice, cu următoarele atribuţii :

- să exercite controlul,conform normelor mai sus menţionate, asupra documentelor privind încasarea veniturilor bugetului de stat,bugetului local, bugetului asigurărilor sociale de stat;

- să urmărească ca încasarea veniturilor să se facă cu încadrarea în conturile sintetice şi analitice corespunzător subdiviziunilor clasificaţiei bugetare şi să asigure evidenţa analitică pe plătitor;

- să calculeze şi să aplice majorările şi penalităţile de întârziere prevăzute de reglementările în vigoare pentru ne vărsarea la termen a veniturilor bugetare pe baza datelor din evidenţele trezoreriei;

- să verifice documentele privind restituirea veniturilor bugetare primite de la compartimentele de urmărire fiscală din cadrul administraţiei financiare;

- să analizeze şi să certifice cererile de compensare între impozite şi taxe prezentate de contribuabili iar după aprobare să întocmească nota de înregistrare a operaţiunilor respective în evidenţa analitică;

- să stabilească la sfârşitul anului sinteza încasărilor pe surse de venituri şi pe plătitori precum şi rămăşiţele de încasat,care se transmit organelor de urmărire fiscală.

Prin trezoreria finanţelor publice se efectuează operaţiuni de încasări în numerar,care privesc sectorul public cum ar fi :

- încasarea în numerar a veniturilor bugetare ori extrabugetare, precum şi a fondurilor speciale,de la agenţi economici,instituţii publice şi contribuabili după caz; - depunerile în conturile trezoreriei de către instituţiile publice a sumelor ridicate din cont şi rămase neutilizate precum şi surplusul soldului de casă.

Toate operaţiunile de încasări în numerar sunt consemnate în documente justificative, aprobate de organele de drept, şi anume: chitanţa cu talon de incasare a impozitelor,taxelor şi contribuţiilor,chitanţă de vărsământ internă şi registru de casă.

Deoarece acest compartiment este un compartiment prin care se manipulează valori monetare, el trebuie să funcţioneze prin reguli de strictă siguranţă.

90

Astfel casieria de încasări funcţionează într-o încăpere prevăzută cu dulapuri metalice, încuietori speciale şi sistem de alarmă uşor declanşabilă .

În timpul programului de lucru uşile de intrare ale casieriei sunt ţinute încuiate şi nu este permisă intrarea persoanelor străine,decât a şefului de serviciu şi a directorului unităţii care sunt şi deţinători de chei.

Studiu de caz privind operaţiunile derulate prin casieria de încasări.Se primeşte de la compartimentul control şi evidenţa veniturilor,pe cale internă, chitanţă

cu talon de încasare, al agentului economic pentru încasarea sumei de … lei, reprezentând TVA restantă.Casierul de încasări, conform Normelor Metodologice nr. 5318/1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice , procedează astfel :

- verifică suma înscrisă în cifre să corespundă cu cea înscrisă în litere;-verifică numerarul primit de la agentul economic,să corespundă cu suma

înscrisă;- aplică ştampila trezoreriei pe locul menţionat de formular şi semnează

pentru încasarea sumei;- restituie agentului economic chitanţa,iar talonul de încasare rămâne la

casieria de incasări . La sfârşitul zilei de lucru cu publicul casierul întocmeşte registrul de casă în trei

exemplare, pe baza foilor de vărsământ cu chitanţă încasate şi pentru predarea numerarului încasat casieriei tezaur, foaia de vărsământ internă.

Primul exemplar din registrul de casă îl predă compartimentului contabilitate pentru îndosariere,al doilea exemplar şi cu talonul de incasare a impozitelor,taxelor şi contribuţiilor se arhivează la casierie iar exemplarul numărul trei rămâne la cotorul registrului de casă.

Acest compartiment este organizat şi amenajat conform prevederilor Normelor metodologice nr.5318/1992 şi a normelor B.N.R 31/1993 privind operaţiunile de casă care prevăd următoarele:

- acest compartiment trebuie să funcţioneze în încăperi special amenajate,separate de locul de muncă a celorlalte servicii;

- în timpul programului de lucru uşile de intrare ale încăperii sunt ţinute încuiate şi sunt prevăzute cu mijloace tehnice de pază şi alarmă sonoră care să poată fi declanşată cu uşurinţă ;

- intrarea persoanelor străine este interzisă cu excepţia şefului de serviciu sau a directorului care sunt şi deţinători de chei.

Prin acest compartiment se asigură:- ridicările de numerar de către instituţiile publice pentru plata drepturilor de

natură salarială;- restituirile de sume provenite din diferenţele apărute în urma globalizării şi

impozitării veniturilor obţinute de contribuabili;- restituirile de sume bazate pe referatele întocmite de compartimentul control şi

evidenţa veniturilor;- ridicările de sume bazate pe notele de fundamentare primite de la

compartimentului de urmărire,administrare,vânzare şi gestionarea certificatelor de trezorerie către populaţie.

Eliberările de numerar din casieria - tezaur se efectuează pe baza următoarelor documente justificative :

- cec cu limită de sumă –pentru instituţiile publice;- dispoziţie de plată către contribuabili - pentru contribuabilii care au de primit

sume prin decizia de impunere a veniturilor globale obţinute;- nota de fundamentare primită de la compartimentul de

urmărire,administrare,vânzare şi gestionare a certificatelor de trezorerie-pentru deţinătorii de astfel de titluri de stat.

În cazul unei instituţii publice documentul justificativ utilizat este cec cu limită de sumă.La primirea cecului de la instituţia publică casierul procedează astfel:

91

- verifică existenţa vizei de control de la compartimentul control şi evidenţa cheltuielilor şi a semnăturilor autorizate din cadrul compartimentului;

- verifică cecul din punct de vedere al conţinutului,să prezinte toate elementele cerute de formular;

- verifică suma înscrisă în cifre să corespundă cu cea în litere;- verifică data calendaristică înscrisă în cec să corespundă cu cea de ridicarea

numerarului ;- verifică existenţa semnăturilor autorizate din cadrul instituţiei publice.

După efectuarea acestei verificări casierul trezoreriei eliberează numerarul solicitat prin întocmirea monetarului pe verso-ul cecului, aplică ştampila ,,Achitat,, şi semnează.

La sfârşitul programului cu publicul casierul întocmeşte registrul de casă privind plăţile,în trei exemplare şi foaia de vărsământ internă pentru depunerea banilor în tezaur.

Alimentarea casieriei de plăţi se efectuează prin ridicarea de numerar din tezaurul trezoreriei pe baza foii interne de vărsământ.

La sfârşitul zilei de lucru casierul de plăţi fiind şi casierul responsabil cu tezaurul trezoreriei primeşte suma încasată de casierul de încasări pe baza foii interne pe care o cuprinde în registrul de casă şi o depune în tezaur.

După depunerea banilor în tezaurul trezoreriei se întocmesc registrele de manipularea numerarului casieriei şi tezaurului.

Registrul tezaur trebuie să conţină monetarul banilor existenţi în tezaur pe cupiuri şi monede.

Tezaurul este o încăpere special amenajată prevăzută cu sistem de alarmă şi cu trei rânduri de încuietori.

Deţinătorii de chei sunt:casierul – trezorier, şeful serviciului trezorerie şi directorul Administraţiei Financiare.

Închiderea şi deschiderea tezaurului este urmărită prin conducerea unui registru care cuprinde numele şi semnăturile persoanelor autorizate de intrare în tezaur.

Fiecare deţinător de chei are şi un sigiliu numerotat diferit, care se aplică la închiderea tezaurului la sfârşitul zilei de lucru.

La închiderea zilei de lucru se comunică trezoreriei judeţene soldul existent în tezaur,în scopul urmăririi nedepăşirii plafonului de casă stabilit de B.N.R. sau a insuficienţei monetare pentru plăţile zilelor următoare.

Prin intermediul acestui compartiment se asigură deschiderile de credite bugetare pentru toate instituţiile publice arondate trezoreriei.

Deschiderile de credite bugetare se fac baza dispoziţiilor bugetare întocmite şi transmise trezoreriei de primării pentru fiecare instituţie publică.

Creditele bugetare se deschid pe capitole pentru următoarele categorii de cheltuieli:- cheltuieli de personal;- cheltuieli materiale şi servicii;- subvenţii şi transferuri;- cheltuieli de capital.

Deschiderile de credite de la bugetul local se fac în contul din afara bilanţului 02 ,,Credite deschise şi repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanţaţi de la bugetul local’’.

Atribuţiile compartimentului control şi evidenţa cheltuielilor, stabilite prin Normele Metodologice nr.5318/1992 emise de Ministerul Finanţelor Publice,sunt :

- exercitarea controlului asupra documentelor de plăţi prezentate de către ordonatorii de credite,asigurând în mod deosebit respectarea încadrărilor plăţilor în limita creditelor bugetare aprobate şi deschise pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare potrivit structurii aprobate prin Legea anuală a bugetului de stat şi a disponibilităţilor aflate în cont după caz;

- verifică repartizarea creditelor deschise din bugetele locale cu încadrarea acestora în totalul creditelor bugetare deschise precum şi în totalul disponibilităţilor pentru fiecare unitate administrativ-teritorială;

- încadrarea plăţilor în limita creditelor bugetare alocate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare;

92

- efectuarea plăţilor în limita disponibilităţilor băneşti aflate în cont. Plăţile din creditele bugetare deschise se efectuează în toate cazurile din iniţiativa ordonatorilor de credite care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Plăţile pot fi dispuse:- în numerar prin ridicarea sumelor din cont prin casieria trezoreriei finanţelor

publice,- pentru plăţile de natură salarială ; - prin decontare din cont în favoarea agenţilor economici - pentru

mărfurile,alimentele,materialele livrate,pentru serviciile prestate sau lucrări le executate.Documentele utilizate în vederea efectuării plăţilor sunt:

- Cecul pentru eliberarea numerarului din cont;- Ordinul de plată tip trezorerie prin care ordonatorul de credite dispune

efectuarea de plăţi din conturile instituţiei pe care o reprezintă în favoarea agenţilor economici,bugetului de stat,bugetului local sau bugetului asigurărilor sociale.

Documentele de plată ale instituţiilor publice vor fi întocmite corect cu toate elementele cerute de formular şi vor purta semnătura ordonatorului de credite şi a şefului compartimentului financiar contabil,sau înlocuitorii de drept ai acestora.

Plăţile se dispun pe destinaţii şi în limita creditelor bugetare deschise şi repartizate prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare – capitole,subcapitole,articole,alineate.

Documentele de plată înaintate trezoreriei,spre decontare,de ordonatorii de credite trebuie să fie însoţite de documente care să justifice efectuarea plăţilor (ex. factura fiscală,bon de achiziţie,centralizator de salarii,copii ale ordinelor de deplasare etc.).

Controlul prin intermediul compartimentului control şi evidenţa cheltuielilor vizează următoarele aspecte:

1. încadrarea plăţilor în limita creditelor bugetare deschise şi repartizate pe capitole sau categorii de cheltuieli. În acest mod se stabileşte disponibilul de credite la fiecare cont după scăderea plăţilor înregistrate. În situaţia în care documentul de plată nu are acoperire în disponibilul de credite bugetare deschise şi repartizate, documentele respective sunt restituite instituţiei publice cu menţiunea ,, lipsă de disponibil din credite bugetare la capitolul……..,, pentru care semnează seful serviciului trezorerie si contabilul din cadrul acestui compartiment;

2. respectarea utilizării creditelor bugetare potrivit destinaţiei stabilite pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare.

Se examinează natura şi conţinutul plăţilor dispuse comparativ cu profilul instituţiei. Pentru respectarea dispoziţiilor legale prin care se autorizează efectuarea cheltuielilor

într-un anumit domeniu se au în vedere:- actele normative de înfiinţare a instituţiilor publice în care trebuie să se specifice

sursa de finanţare : bugetul statului,bugetul local,bugetul asigurărilor sociale;- reglementările în vigoare prin care instituţiile publice efectuează unele cheltuieli

în legătură cu desfăşurarea unor acţiuni specifice,procurarea de obiecte de inventar,executarea unor investiţii,a lucrărilor de reparaţii curente şi de capital, stabilirea unor norme şi acte normative pentru anumite cheltuieli de personal.

Ordonatorii de credite finanţaţi din bugetele locale dispun efectuarea plăţilor din creditele deschise şi repartizate pentru următoarele categorii de cheltuieli şi anexează următoarele documente justificative:

- pentru plata salariilor – centralizatoarelor de salarii,nota justificativă care însoţeşte cecul;

- pentru plata deplasărilor – copie după ordinul de deplasare- plata cheltuielilor materiale – factură fiscală ,bon de achiziţie,chitanţă fiscală;- subvenţii şi transferuri;- plata burselor şcolare – stat centralizator de plata burselor;- plata alocaţiilor - stat centralizator sau notă justificativă; - plata cheltuielilor de capital – cerere de admitere la finanţare şi cerere de

acceptare la plată.

93

În vederea avizării din cont a sumelor pentru plata drepturilor de natură salarială, compartimentul de control şi evidenţa cheltuielilor verifică şi analizează aspecte :

- respectarea numărului de salariaţi aprobat prin statut; - respectarea dispoziţiilor legale privind salariile şi indemnizaţiile, asigurările sociale de

stat şi celelalte drepturi ca:- indemnizaţiile de concediu,plata orelor suplimentare,orelor de gardă,alte sporuri;- stabilirea sumelor de plată şi încadrarea acestora în disponibilul de credite bugetare la

subdiviziunea - cheltuieli de personal;- stabilirea contribuţiei pentru asigurările sociale de stat ,pentru constituirea fondului

pentru ajutorul de şomaj, pe baza centralizatoarelor de salarii anexate,precum şi întocmirea corectă a ordinelor de plată.

După analiza şi verificarea documentelor,compartimentul de control şi evidenţa cheltuielilor procedează astfel:

- vizează cecul (pe verso la locul rezervat special pentru viză) pentru suma care urmează a se ridica din cont;

Odată cu verificarea cecurilor se întocmeşte un borderou în care sunt trecute toate cecurile instituţiilor publice care sau prezentat în ziua respectivă pentru ridicarea numerarului .

Cecurile vizate şi borderoul se transmit casieriei de plăţi pentru eliberarea numerarului.- reţine ordinele de plată pentru virarea impozitelor pe salarii, contribuţiei

asigurărilor sociale de stat şi de sănătate,contribuţiei pentru constituirea ajutorului de şomaj,sumele reţinute în favoarea creditorilor, pe care le transmite compartimentului de contabilitate şi decontări pentru înregistrarea şi întocmirea formelor de decontare între bănci.

14.3. Organizarea şi funcţionarea compartimentului de contabilitate publică Acest compartiment funcţionează conform Normelor Metodologice nr. 5318/1992 privind organizarea şi funcţionarea trezoreriei finanţelor publice emise de Ministerul Finanţelor Publice şi a Legii contabilităţii nr.82/1991.

Prin compartimentul contabilitate – decontări se asigură contabilitatea sintetică şi analitică (folosind conturi sintetice şi analitice de venituri, cheltuieli, disponibilităţi,desfăşurate pe subdiviziunile clasificaţiei bugetare şi pe plătitori) urmărindu-se înregistrarea zilnică a operaţiunilor în totalitatea lor,pe baza documentelor justificative.

La baza contabilităţii trezoreriei stă planul de conturi specific desfăşurării activităţii de trezorerie pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor Publice.

Operaţiunile de încasări şi plăţi se efectuează prin trezorerie şi se înregistrează în mod cronologic şi sistematic în conturile sintetice şi analitice potrivit funcţiei contabile pe care o au .

Planul de conturi cuprinde conturi sintetice de gradul I,gradul II şi gradul III,clasificate pe clase conform clasificaţiei bugetare cu ajutorul cărora se asigură înregistrarea operaţiunilor privind:

- contul curent al trezoreriei – intrări şi ieşiri- intrările şi ieşirile de numerar prin casieria trezoreriei;- încasarea veniturilor bugetare; - efectuarea cheltuielilor bugetare;- constituirea şi utilizarea fondurilor cu destinaţie specială; - gestionarea împrumuturilor de stat şi a datoriei publice;- disponibilităţile şi dispoziţiile instituţiilor publice- decontări între unităţile trezoreriei şi bănci;- încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor care privesc activitatea

proprie a trezoreriei;- creditele deschise pe seama ordonatorilor principali de credite şi cele

repartizate instituţiilor subordonate ale acestora;- încheierea execuţiei financiare la finele anului prin stabilirea

excedentelor sau deficitelor bugetare.Conturile din planul de conturi sunt prevăzute să asigure înregistrarea operaţiunilor

efectuate de trezoreriile teritoriale.

94

Alegerea conturilor se efectuează în funcţie de natura operaţiunilor care urmează a se înregistra în contabilitate.

Acest plan de conturi se poate modifica,adapta şi îmbunătăţii numai de către Direcţia Generală a Trezoreriei din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.

Conturile cu funcţia contabilă de activ sunt conturile de cheltuieli pentru fiecare categorie de buget ,respectiv contul 23 buget de stat,24 buget local,25 bugetul asigurărilor sociale de stat iar conturile cu funcţie contabilă de pasiv sunt conturile de venituri ale bugetelor respectiv 21 buget de stat,21 buget local,22 bugetul asigurărilor sociale de stat.

Conturile analitice se deschid pentru următoarele conturile sintetice de venituri şi cheltuieli iar conturile de disponibilităţi şi depozite ale instituţiei publice se formează pe ministere,organe locale,instituţii şi instituţii subordonate acestora.

Deschiderea conturilor analitice pentru instituţiilor publice, prin care îşi derulează operaţiunile de plăţi prin trezorerii , se deschid potrivit precizărilor următoare:

a) conturile analitice privind finanţarea cheltuielilor din bugetul de stat ,bugetele locale şi bugetele asigurărilor sociale de stat se deschid pe seama instituţiilor respective pe baza:,,Cererilor de deschidere de credite bugetare,,.

În vederea utilizării creditelor bugetare,instituţiile publice prezintă trezoreriei la deschiderea conturilor:fişa specimenelor de semnături ale persoanelor autorizate, să aprobe şi să angajeze cheltuieli bugetare.

Potrivit legii, în instituţiile publice prima semnătură aparţine ordonatorului de credite ,iar a doua semnătură contabilului şef.

În lipsa acestora,documentele vor putea fi semnate de înlocuitorii acestora de drept.b) conturile analitice de disponibilităţi din cadrul contului 50.,,Disponibil al instituţiilor

publice,, se deschid numai la cererea instituţiilor publice.Decontările interbancare a operaţiunilor de încasări şi plăţi sunt efectuate prin contul

61,,Cont corespondent al trezoreriei’’ ,deschis la Banca Naţională a României ,prin Direcţia Judeţeană de Trezoreria şi Contabilitate Publică , primindu-se zilnic de la Trezoreria Judeţeană extrasul contului corespondent al trezoreriei,împreună cu documentele justificative.

Evidenţa zilnică a mişcării contului 61 ,,cont corespondent al trezoreriei se conduce în cadrul acestui compartiment separat de cel din evidenţa Direcţiei judeţene de Trezorerie efectuându-se confruntări periodice şi urmărindu-se ca la sfârşitul lunii să fie identice.

Tot aici este asigurat controlul asupra celorlalte compartimente şi întocmirea zilnică şi lunar a balanţei de verificare, a extraselor de cont,a balanţelor analitice şi a execuţiilor de casă ale bugetului de stat,bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat ,mijloacelor speciale şi fondurilor extrabugetare.

Prin acest compartiment se emit titularilor de cont extrase de cont,însoţite de documente justificative anexate,se oferă informaţii compartimentelor cu atribuţiuni de constatare ,impunere şi urmărire cu privire la stadiul executării procesului bugetar, se pregăteşte şi se realizează închiderea exerciţiului bugetar şi se întocmeşte bilanţul contabil anual şi conturile de execuţie ale bugetelor.

Documentele justificative de încasări şi plăţi prin trezorerie se înregistrează în ordine cronologică şi sistematică,în conturile de activ şi de pasiv , şi în conturile analitice deschise conform Normelor Metodologice nr.5318/1992.

În cadrul fiecărei trezorerii sunt luate măsuri necesare ca toate documentele să fie înregistrate zilnic,interzicându-se amânarea pentru evidenţierea în ziua următoare.

Sistemul de contabilitate al trezoreriei se asigură pe baza următoarelor formulare:- Jurnal de înregistrare;- Extras de cont;- Balanţe de verificare.

Jurnalul de înregistrare - reprezintă documentul contabil de bază al contabilităţii trezoreriei pentru înregistrarea operaţiunilor în mod cronologic şi sistematic .

Jurnalul de înregistrare se deschide şi se închide zilnic pentru fiecare cont sintetic de bilanţ ,separat pentru operaţiunile de creditare şi separat pentru cele de debitare .

Jurnalul deschis pentru debitul sau creditul unui cont se completează, astfel:

95

- în titlu se completează codul şi denumirea contului,ziua pentru care se înregistrează operaţiunea respectivă ;

- în coloanele 1-3 se completează numărul,data şi tipul documentului care stă la baza înregistrării contabile (numărul ordinului de plată,al talonului de încasare,numărul notei contabile etc.);

Documentele care au stat la baza înregistrării rămân anexate la jurnalul de înregistrare şi se arhivează.

- în coloana 4-5 se completează codul trezoreriei;- în coloanele 6-7 se înscriu conturile prin care se debitează sau se creditează contul

sintetic pentru care s-a deschis jurnalul;- în coloanele 8-9 se completează suma care se debitează sau se creditează în contul

pentru care s-a deschis jurnalul; La finele fiecărei zile,în jurnalul de înregistrare se totalizează sumele în coloanele în care

s-au înregistrat operaţiuni,l se verifică şi se semnează de şeful trezoreriei. Balanţa de verificare – este definită ca fiind documentul contabil care se întocmeşte la

anumite perioade în scopul asigurării înregistrării corecte a operaţiunilor în contabilitatea trezoreriei.

În cazul nostru balanţa de verificare se întocmeşte zilnic.Balanţa de verificare este de două feluri:

- balanţa de verificare analitică;- balanţa de verificare sintetică.

Balanţa de verificare analitică - se întocmeşte de către compartimentul de contabilitate prin programul informatic de prelucrare a datelor pus la dispoziţie de Ministerul Finanţelor Publice.

Balanţa analitică a conturilor analitice privind cheltuielile de la bugetul statului,bugetul asigurărilor sociale de stat,bugetul local se întocmeşte zilnic.

Rulajele debitoare,rulajele creditoare şi soldul trebuie să corespundă cu cele ale contului sintetic din balanţa de verificare sintetică.

Pentru conturile de venituri balanţa analitică se întocmeşte pe plătitori, periodic şi lunar. Rulajele debitoare,rulajele creditoare şi soldul trebuie să corespundă cu cele ale contului sintetic de venituri din balanţa de verificare sintetică.

Balanţa de verificare sintetică - se întocmeşte de către serviciul de contabilitate prin prelucrarea automată a datelor provenite din documentele justificative de la celelalte compartimente din cadrul trezoreriei.

După verificarea exactităţii datelor se procedează la confruntarea conturilor sintetice cu balanţa de verificare analitică întocmită pentru fiecare cont sintetic,care de asemenea trebuie să cuprindă :rulaje debitoare, rulaje creditoare, sold.

Structura codificată a unui cont analitic de venituri cuprinde următoarele date:- simbolul contului sintetic de venituri ( 20, 21, 22)- capitolul şi subcapitolul clasificaţiei bugetare- codul fiscal al plătitorului la sursele de venituri ce se urmăresc pe plătitori sau în

cazul bugetelor locale ,codul fiscal al unităţilor administrativ – teritoriale.Exemplul general al unui cont de venituri care denumeşte impozitul pe venitul din salarii

este:- 20.03.01.02+cod fiscal plătitor

Structura codificată a unui cont analitic de cheltuieli cuprinde:- simbolul contului sintetic de cheltuieli (23, 24, 25)- capitolul şi titlul de cheltuială potrivit clasificaţiei bugetare- codul fiscal al instituţiei publice

Exemplu general al unui cont de cheltuieli al unei instituţii publice de învăţământ este:- 24.65.02.10+ cod fiscal instituţie - cheltuieli de personal.

Conturile în afara bilanţului,cu ajutorul cărora se asigură evidenţa creditelor deschise şi repartizate pe seama ordonatorilor de credite finanţaţi din bugetul de stat, din bugetul local şi din

96

bugetele asigurărilor sociale de stat,sunt codificate în trezorerie după cum urmează: 01 Bugetul de stat, 02 Bugetul local, 03 Bugetul asigurărilor sociale de stat.

Codificarea în trezorerie a deschiderilor de credite bugetare se realizează similar cu a conturilor de cheltuieli în care se înregistrează plăţile.

Exemplul general al unei deschideri de credite bugetare din bugetul statului pentru o instituţie publică din învăţământ este:

- 040201 02.65.02.10-total 10.000 leiCompartimentul contabilitate publică - decontări este unul din compartimentele cheie în

organizarea şi funcţionarea unei unităţi de trezorerie deoarece prin intermediul acestuia sunt realizate toate situaţiile centralizatoare solicitate de organele superioare, cu privire la execuţia de casă a bugetului statului, execuţia de casă a bugetului local,natura şi stadiul încasărilor veniturilor statului şi efectuării cheltuielilor bugetare ,situaţia certificatelor de trezorerie derulate,soldul de casă a trezoreriei , precum şi efectuarea tuturor operaţiunilor de închidere a lunii sau a exerciţiului bugetar.

1. Bibliografie minimală obligatorie

1. CADĂR, Fuat – Note de curs, suport informatic2. MOŞTEANU, Tatiana (coord.), şi alţii – Buget şi trezorerie publică, Editura Universitară, Bucureşti, 2007

2. Bibliografie recomandată 1. MOŞTEANU, Tatiana (coord.), şi alţii – Finanţe – buget. Sinteze teoretice şi aplicaţii practice, Editura Economică, Bucureşti, 2001 2. *** Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, publicată în M.O. nr. 597 din 13 august 2002, cu modificările şi completările ulterioare 3. *** Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, publicată în M.O. nr.618 din 18 iulie 2006, cu modificările şi completările ulterioare

97