ADMINISTRARE SI LICHIDARE

Anul III

2. Prin Încheierea din 26.04.2006, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, s-a dispus comunicarea unei adrese către DGFP Ialomiţa, prin care s-a comunicat faptul că judecătorul-sindic a admis cererea formulată de DGFP Ialomiţa pentru valorificarea cantităţii de alcool rămase în imobilul vândut de SC "I." SRL Ţăndărei către SC "E." SRL Constanţa, paza urmând a fi asigurată de DGFP Ialomiţa prin numitul B.C. care nu mai este angajat al societăţii debitoare încă din anul 2004.

Împotriva incheierii din 26.04.2006, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, a declarat recurs DGFP Ialomiţa, solicitând admiterea acestuia, modificarea încheierii atacate, în sensul dispunerii ca lichidatorul să facă toate demersurile necesare pentru a asigura paza alcoolului, DGFP Ialomiţa neavând nici o obligaţie pentru a da curs acestei măsuri.

Întrebare:

Analizaţi temeinicia cererii de recurs formulată de DGFP Ialomiţa. Argumentaţi.

Conform Legii insolventei 85/2006, art.113, par.6, in timpul acţiunii de sigilare, lichidatorul va lua măsurile necesare pentru conservarea bunurilor. Conform art.6 din legea sus numita,

Toate procedurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia recursului prevăzut la art. 8, sunt de competenţa tribunalului sau, dacăeste cazul, a tribunalului comercial, în a cărui circumscripţie îşi are sediul debitorul. Dacă în cadrul tribunalului sau al tribunalului comercial a fost creată o secţie specialăde insolvenţă, acesteia îi aparţine competenţa pentru derularea procedurilor prevăzute de prezenta lege. Tribunalul sau, după caz, tribunalul comercial, în a cărui circumscripţie teritorială îşi are sediul debitorul la data sesizării instanţei cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei, rămâne competent să soluţioneze cauza indiferent de schimbările ulterioare de sediu ale debitorului. In consecinta DGFP Ialomiţa este indreptatita sa faca recurs impotriva incheierii din 26.04.2006, pronunţată de Tribunalul Ialomiţa, obligatia sigilarii si pazirii alcoolului revenind lichidatorului.

1

5. Prin Sentinţa nr. 151 din 4 octombrie 2004, Tribunalul Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin judecătorul-sindic, a admis cererea creditoarei DGFP Suceava, dispunând deschiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului debitoarei SC "X." SRL.

Judecătorul-sindic, prin încheierea de şedinţă din 28 februarie 2006, a dispus intrarea în faliment a debitoarei, desemnând lichidator judiciar pe SC "M." SRL Iaşi.

Ulterior, prin Sentinţa nr. 695 din 11 decembrie 2007, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare formulată de creditoarea DGFP Suceava, dispunând, totodată, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii falimentului debitoarei.

Judecătorul-sindic a constatat că cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâtei P.M., formulată de creditoarea DGFP Suceava în temeiul art. 138 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 85/2006, este nefondată, întrucât nu rezultă îndeplinirea cerinţelor legale ale textului menţionat.

Astfel, judecătorul-sindic a reţinut că din raportul de inspecţie fiscală, întocmit la data de 15 aprilie 2005 de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, reiese că fostul administrator P.M. a pus la dispoziţia inspecţiei evidenţa contabilă pentru perioada ianuarie 2003 - februarie 2005, că societatea debitoare a respectat prevederile Legii nr. 82/1991, republicată, privind inventarierea patrimoniului şi că evidenţa contabilă a societăţii a fost condusă cu respectarea prevederilor Legii nr. 82/1991, republicată. De asemenea, din înscrisul depus la dosar reiese că pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, neputându-se reţine că aceasta a încercat sustragerea unor documente sau ascunderea lor.

Totodată, judecătorul-sindic a constatat că în cauză s-a întocmit raportul de lichidare care cuprinde date privind: situaţia debitorului la data deschiderii procedurii, etapele desfăşurate în cursul procedurii, cheltuielile de administrare a procedurii, aşa încât, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii insolvenţei şi radierea debitoarei din registrul comerţului.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea DGFP Suceava.În motivare, recurenta a arătat că în mod eronat judecătorul-sindic a respins cererea,

ignorând faptul că pârâta nu a depus la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenţei actele şi informaţiile prevăzute de art. 28 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, aşa cum rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar.

Mai mult decât atât, a arătat recurenta, fostul administrator al debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activităţi care ducea persoana juridică la încetarea de plăţi, aspect evidenţiat prin raportul de inspecţie fiscală din 15.04.2005, din care rezultă că debitoarea a înregistrat pierderi la finele anilor 2003 şi 2004.

2

Recurenta a concluzionat că pârâta a desfăşurat activităţi comerciale în lipsa unei strategii manageriale viabile, fapt ce a atras starea de insolvenţă a debitoarei, iar prin modul defectuos în care pârâta a înţeles să conducă activitatea, nu poate fi de natură a fi exonerată de răspundere, întrucât şi neglijenţa este un factor care antrenează răspunderea.

Întrebare:

Analizaţi temeinicia cererii de recurs formulată de DGFP Suceava. Argumentaţi.

Art. 28 Legea 85/2006 (1) Cererea debitorului trebuie să fie însoţită de următoarele acte: a) bilanţul certificat de către administrator şi cenzor/auditor, balanţa de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii;b) o listă completă a tuturor bunurilor debitorului, incluzând toate conturile şi băncile prin care debitorul îşi rulează fondurile; pentru bunurile grevate se vor menţiona datele din registrele de  publicitate; c) o listă a numelor şi a adreselor creditorilor, oricum ar fi creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide ori nelichide, scadente sau nescadente, necontestate ori contestate, arătându-se suma, cauza şi drepturile de preferinţă;d) o listă cuprinzând plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de debitor în cele 120 de zile anterioare înregistrării cererii introductive; e) o listă a activităţilor curente pe care intenţionează să le desfăşoare în perioada de observaţie;f) contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii; g) o listă a membrilor grupului de interes economic sau, după caz, a asociaţilor cu răspundere nelimitată, pentru societăţile în nume colectiv şi cele în comandită;h) o declaraţie prin care debitorul îşi arată intenţia de intrare în procedura simplificată sau de reorganizare, conform unui plan, prin restructurarea activităţii ori prin lichidarea, în tot sau în  parte, a averii, în vederea stingerii datoriilor sale; dacă această declaraţie nu va fi depusă până la expirarea termenului stabilit la alin. (2), se prezumă că debitorul este de acord cu iniţierea  procedurii simplificate; i) o descriere sumară a modalităţilor pe care le are în vedere pentru reorganizarea activităţii;j) o declaraţie pe propria răspundere, autentificată la notar ori certificată de un avocat, sau un certificat de la registrul societăţilor agricole ori, după caz, oficiul registrului comerţului în a cărui rază teritorială se află domiciliul profesional/sediul social, din care să rezulte dacă a mai fost supus procedurii prevăzute de prezenta lege într-un interval de 5 ani anterior formulării cererii introductive; k) o declaraţie pe propria răspundere autentificată de notar sau certificată de avocat, din care să rezulte că nu a fost condamnat definitiv pentru fals ori pentru infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr. 21/1996 şi că administratorii, directorii şi/sau asociaţii nu au fost condamnaţi definitiv pentru bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996, în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii; l) un certificat de admitere la tranzacţionare pe o piaţă reglementată a valorilor mobiliare sau a altor instrumente financiare emise.

3

(2) Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a)-f) şi h), va putea înregistra acea informaţie la tribunal în termen de 5 zile; dacă nu o va face, el va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de reorganizare. Art. 138 Legea 85/2006

(1) In cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta  persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati;d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea;e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati; g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.

(2) Aplicarea dispozitiilor alin.(1) nu inlatura aplicarea legii penale pentru faptele care constituie infractiuni.

(3) Comitetul creditorilor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin.(1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica, ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta de alin.(1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin.(1) ameninta sa se prescrie.   (4) In caz de pluralitate, raspunderea persoanelor prevazute la alin. (1) este solidara, cu conditia ca aparitia starii de insolventa sa fie contemporana sau anterioara perioadei de timp in care si-au exercitat mandatul sau in care au detinut pozitia care ar fi putut cauza insolventa.

Persoanele in cauza se pot apara de solidaritate daca, in organele colegiale de conducere ale  persoanei juridice, s-au opus la actele sau faptele care au cauzat insolventa sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolventa si au facut sa se consemneze, ulterior luarii deciziei, opozitia lor la aceste decizii.

In concluzie, antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea urmatoarelor conditii: prejudiciul creditorilor, fapta care trebuie sa se încadreze în cazurile expres prevazute de legea insolventei, raportul de cauzalitate dintre fapta si încetarea platilor si culpa persoanei a carui raspundere este antrenata.

Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune conditia ca faptele membrilor organelor de conducere sa fi contribuit la ajungerea societatii în încetare de plati, prejudiciind astfel societatea si indirect creditorii sai.

4

În speta, criticile recurentei sunt neîntemeiate, sustinerile acesteia fiind nedovedite. Dimpotriva, asa cum corect a retinut si judecatorul sindic din actele aflate la dosar, inclusiv din raportul de inspectie fiscala întocmit de catre reprezentantii ANAF la data de 15 aprilie 2005, rezulta ca  pârâta a pus la dispozitia inspectiei evidenta contabila, fiind astfel respectate dispozitiile Legii nr.82/1991.

Totodata nu se poate retine ca pârâta a încercat sustragerea unor documente sau ascunderea lor, din înscrisul aflat la fila 21 dosar fond rezultând ca pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate.

Ca urmare, faptele invocate de catre recurenta vizând lipsa unei strategii manageriale viabile, omisiunea de a achita debitele restante, neglijenta în conducerea societatii nu sunt de natura a atrage raspunderea patrimoniala a fostului administrator, în conditiile neîndeplinirii cumulativ a cerintelor raspunderii civile delictuale sus mentionate

5