sinteza s2 evaluare psihologica

35
BAZELE TEORETICE ALE EVALUARII PSIHOLOGICE PSIHOLOGIE Anul de studii II, semestrul II Tematica cursurilor: 1. Notiuni introductive de evaluare in psihologie 2. Deontologie in evaluarea psihologica 3. Metode de evaluare in psihologie 4. Testul psihologic - instrument de baza in evaluarea psihologica 5. CalităŃile testelor 6. Strategii de construire a testelor 7. Etalonarea testelor 8. Caracteristici psihometrice: Validitatea 9. Caracteristici psihometrice: Fidelitatea 10. Modalitati de investigare a personalitatii 11. Chestionarele / Inventarele de personalitate 12. Metode calitative de evaluare psihologica: observatia 13. Metode calitative de evaluare psihologica: interviul 14. Alte metode de evaluare: anamneza, convorbirea, analiza produselor activitatii Lect.univ.drd. Gabriela Dima

Upload: mutulica1brasov

Post on 29-Jun-2015

434 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Page 1: sinteza s2 evaluare psihologica

BAZELE TEORETICE ALE EVALUARII PSIHOLOGICE

PSIHOLOGIE Anul de studii II, semestrul II

Tematica cursurilor:

1. Notiuni introductive de evaluare in psihologie 2. Deontologie in evaluarea psihologica 3. Metode de evaluare in psihologie 4. Testul psihologic - instrument de baza in evaluarea psihologica 5. CalităŃile testelor 6. Strategii de construire a testelor 7. Etalonarea testelor 8. Caracteristici psihometrice: Validitatea 9. Caracteristici psihometrice: Fidelitatea 10. Modalitati de investigare a personalitatii 11. Chestionarele / Inventarele de personalitate 12. Metode calitative de evaluare psihologica: observatia 13. Metode calitative de evaluare psihologica: interviul 14. Alte metode de evaluare: anamneza, convorbirea, analiza produselor

activitatii

Lect.univ.drd. Gabriela Dima

Page 2: sinteza s2 evaluare psihologica

2

1. NOTIUNI INTRODUCTIVE DE EVALUARE IN PSIHOLOGIE

Măsurare si evaluare in psihologie

Sub presiunea unor cerinŃe de ordin practic, nevoia de măsurare s-a extins, după cum se vede, de la măsurarea fizică la cea psihologică. Conceptul de măsurare este luat în psihologie în conŃinutul său cel mai larg, şi anume în sensul de operaŃie prin care se

atribuie numere datelor discrete sau continue ce urmează a fi evaluate. Un exemplu familiar în această privinŃă ar fi evaluarea şi notarea şcolară, care reprezintă în final un mod de codare numerică (de la 1 la 10) a rezultatelor la învăŃătură. Numai că notele finale presupun un act de apreciere care comportă oricum un grad de subiectivitate. În schimb investigaŃiile psihologice tind şi reuşesc în numeroase situaŃii să obŃină date obiective, independente de persoana care face cercetarea. Datele obŃinute prin diferite forme de investigaŃie psihologică se prezintă adesea în formă numerică sau sunt aduse, graŃie unei operaŃii de codare, la o formă numerică, astfel încât se pretează la o prelucrare matematică, în particular, statistică.

Termenul de “evaluare” are o accepŃiune mai largă decât cel de “măsurare”: măsurarea conduce la o descriere cantitativă, atribuind un număr fiecărui obiect in funcŃie de o singură caracteristică, in timp ce rezultatul evaluării constă dintr-o descriere cantitativă si/sau calitativă a obiectului referitoare la una sau mai multe caracteristici. Repere istorice Evaluarea psihologică a apărut la inceputul secolului XX odată cu testele de inteligenŃă si s-a dezvoltat pe măsură ce au fost elaborate testele de personalitate, educaŃionale si vocaŃionale din nevoia de a se pune la punct proceduri statistice care să permită crearea, analizarea şi imbunătăŃirea testelor. Teoria şi tehnologia instrumentelor propuse in acest scop au fost denumite “psihometrice”, iar evaluarea bazată pe ele “evaluare psihometrica”. Prin anii 1960 a apărut un curent nou – evaluarea comportamentală care îşi propune măsurarea directă a comportamentului uman. Concepte-cheie

In domeniul psihologiei aplicate ne intâlnim foarte frecvent cu conceptele care circumscriu domeniul evaluării psihologice, şi anume cel de “psihodiagnoza” / “diagnoza psihica” / “diagnoza psihologica”, cel de “testare” şi “evaluare”. FolosiŃi adesea interşanjabil aceşti termeni ar putea confuza studenŃii. In cartea sa Psihodiagnostic, Clinciu (2005) prezintă delimitări conceptuale şi forme de utilizare a acestor concepte, cu scopul de a le clarifica. In terminologia românească, ca şi in unele Ńări francofone, nu s-a impus termenul de “testare” şi nici cel de “evaluare” pentru circumscrierea domeniului, termenul consacrat fiind cel de “psihodiagnostic”.

(Psihodiagnoza este un termen foarte puŃin utilizat de şcoala anglo-saxonă, probabil din cauza nedoritei apropieri a acestui termen de acela de diagnostic, concept creat şi consacrat de practica medicală. In acest spaŃiu cultural este folosit extensiv termenul de “testare” (testing) pentru a circumscrie teritoriul cunoaşterii exacte şi obiective a persoanei, de tip psihometric; în ultimele decenii termenul de “evaluare” (assessment) a câştigat tot mai mult teren (Clinciu 2005:7-8). După Cohen, Swerdlik şi Smith (1992) termenii “testare” şi “evaluare” sunt deseori utilizaŃi ca echivalenŃi şi interşanjabili, considerând ca distinctia dintre ei să fie totuşi păstrată. Autorii definesc evaluarea psihologică drept: “un

porces de strângere şi de integrare a datelor psihologice corelate scopului de a face o

evaluare psihologică utilizând instrumente ca testele, interviul, studiul de caz, observaŃia

Page 3: sinteza s2 evaluare psihologica

3

comportamentală şi aparate special destinate impreună cu procedee de măsurare

adecvate” (in Clinciu 2005). După Minulescu (2005:9) “evaluarea psihologică este un set de proceduri utilizate

de o persoană pentru dezvoltarea unor imagini, pentru a lua decizii şi a verifica ipotezele

despre modelele de caracteristici ale unei alte persoane, modele care ii determina acesteia

din urmă comportamentul in interacŃiune cu mediul.” DefiniŃia psihodiagnozei dată in DicŃionarul de Psihologie (coord. Şchiopu, 2002)

este: “diagnoza psihică se referă la omul viu şi concret şi constă dintr-o cunoaştere

complexă a acestuia prin tehnici psihologice aplicate conform unor strategii ce permit

colectări de informaŃii organizate privind o persoană dată”. După Minulescu (2005:10) psihodiahnoza este: “activitatea specifică care foloseşte

intermedierea prin diferite tipuri de instrumente pentru a obŃine informaŃii valide despre

structura, dinamica psihică şi personalitatea unei persoane”. Albu (2000:21-22) se opreşte la două definiŃii care surprind cele două inŃelesuri

/etape ale evaluării in psihologie, şi anume cea de culegere a informaŃiilor şi cea de formulare a aprecierilor:

o “Actiune de investigare a uneia sau a mai multor insuşiri psihice ale unei persoane… colectarea informaŃiilor despre persoane cu ajutorul unor instrumente (AnucuŃa, 1999);

o “Act sintetic de evaluare a “formulei psihice” a unei persoane ca rezultat al examinării psihologice” (Horghidan, 1997).

Evaluarea psihologică (assessment) a devenit termenul integrator conceput ca o rezolvare de probleme, intrucât fiecare variabilă este rezultatul unor factori diferiŃi; de aici necesitatea folosirii unor metode variate (printre care şi testele), in funcşie de obiectivele, scopurile sau circumstanŃele in care are loc evaluarea. Testarea psihologică a devenit specifică unor scopuri mai înguste şi mai bine circumscrise, care nu îşi propun să răspundă la intrebarea cum procesează persoana o anumită informaŃie, fiind centrată pe produs / rezultat, nu pe proces.

Evaluarea psihologică presupune existenŃa următoarelor elemente:

o Evaluat – asupra căruia se emit aprecieri sau se fac măsurători; o Criterii de evaluare – unul sau mai multe, in funcŃie de care se face evaluarea

(caracteristicile care se apreciază sau se măsoară la cel evaluat); o Evaluatori – unul sau mai mulŃi care participă la realizarea şi descrierea evaluării.

Rezultatul evaluării psihologice după un singur criteriu poate fi (Albu, 2000:21): - un rang sau un loc, care indică poziŃia celui evaluat in cadrul unei mulŃimi

evaluate; - un calificativ (ex. “foarte bun”, “nivel mediu”) care reprezintă o exprimare in

cuvinte a rezultatului unei măsurări pe scala ordinală (scala care permite stabilirea unor relaŃii de ordine intre date – ex. A> B>C);

- un număr (ex. scorul la un test ori gradaŃia unei scale de evaluare); - o “eticheta” – denumire a unei clase din care face parte, in care este repartizat (ex.

tipul de temperament); - o înşiruire de adjective care caracterizează evaluatul (ex. sociabil, conştiincios etc.).

Rezultatul evaluării psihologice după mai multe criterii poate fi (Albu, 2000:21):

- un profil – o reprezentare grafică a rezultatelor evaluărilor in care fiecărui criteriu îi corespunde un punct care indică rezultatul / cota in privinŃa criteriului respectiv, iar punctele consecutive sunt unite prin segmante de dreaptă;

Page 4: sinteza s2 evaluare psihologica

4

- o ierarhie a criteriilor (ex. dacă criteriul reprezintă interesele profesionale ale persoanei atunci rezultatul poate fi un clasament al intereselor persoanei pentru diverse domenii);

- la fel ca şi in cazul evaluării după un singur criteriu, un rang, un calificativ, un număr sau o “etichet” dar care sintetizează rezultatele evaluărilor făcute la fiecare criteriu in parte (ex. combină liniar scorurile unor teste).

FuncŃiile psihodiagnozei Psihodiagnoza ca activitate sistematică de evaluare psihologică are urmatoarele funcŃii Minulescu 2005: 27-29):

o CondiŃia propriu-zisă a psihodiagnozei este capacitatea de a surprinde corect trăsături şi capacităŃi psihice individuale şi de a evidenŃia variabilitatea psiho-comportamentală intra-grupală versus grup de referinŃă (eşantion);

o EvidenŃierea cauzelor care au condus spre o anume realitate prezentă – în special în cazul disfuncŃiilor sau tulburărilor psihice;

o FuncŃia prognostică, privind anticiparea evoluŃiei probabile a comportamentului persoanei in anumite condiŃii şi situaŃii contextuale, in funcŃie de repere;

o FuncŃia de evidenŃiere a cazurilor de abatere in sens pozitiv sau negativ de la norma (etalon) de dezvoltare psiho-comportamentală; se pune problema distincŃiei dintre normalitate şi anormalitate;

o EvidenŃierea sau validarea (demonstrarea funcŃionalităŃii) programelor de învăŃare şi formare;

o Formarea unor capacităŃi de cunoaştere şi autocunoaştere; o Utilizarea psihodiagnozei in deciziile din consiliere şi orientare vocaŃională; o Sprijinul deciziilor de conduită in demersul din psihoterapie, asistenŃă, consultanŃă

psihologică; o Verificarea unor ipoteze ştiinŃifice - testul fiind folosit ca instrument de cercetare.

Domeniile psihodiagnosticului

o Domeniul educational – este prima arie in care s-a produs dezvoltarea şi utilizarea testelor mentale. Psihodiagnoza se foloseşte în:

- Evaluarea abilităŃilor neuro-psihologice care pot influenŃa rezultatele şcolare: senzaŃii, percepŃii, atenŃie, limbaj, memorie, gândire etc.

- Depistarea copiilor cu subdotare şi supradotare intelectuală - Diagnosticul problemelor de invăŃare şi comportamentale - Evaluarea cunoştintelor şi deprinderilor elevilor (teste educaŃionale

docimologice sau de cunoştinŃe); - SelecŃie educaŃională prin teste standardizate la colegii sau universităŃi - Evaluarea competenŃei profesorilor

o Domeniul sanătăŃii in general şi cel al sănătăŃii mentale in special; psihodiagnoza clinică urmăreşte identificarea tulburărilor psiho-patologice pentru instituirea procedurilor terapeutice; evidenŃiază rolul factorilor psihologici in apariŃia diverselor boli (ex. tulburări cardiace, ulcer etc.); expertizează capacitatea de muncă sau deficienŃele pentru acordarea certificatelor de persoană cu handicap şi a drepturilor aferente;

o Domeniul muncii si organizational – diagnoza are in vedere caracteristicile personale care au legatură cu performanŃa in muncă. Psihodiagnosticul se foloseşte in selecŃia de personal, plasarea personalului pe posturi, evaluarea profesională periodică, re-orientarea profesională, identificarea nevoilor de formare şi cuprinderea angajaŃilor in diverse programe de calificare, avizarea periodică pentru

Page 5: sinteza s2 evaluare psihologica

5

activităŃile cu risc crescut (ex. lucrul la înălŃime, port - armă etc.), ameliorarea climatului de muncă, aspecte de ergonomie a muncii (adaptarea omului la maşina şi a maşinii la om);

o Domeniul afacerilor / marketingului – sunt urmărite interesele, atitudinile, diverse trăsături de personalitate şi variabile afective care au influenŃă asupra comportamentului consumatorului, asupra preferinŃei sale pentru anumite produse sau servicii.

o Domeniul judiciar – psihodiagnoza urmăreşte să răspundă dacă o persoană este capabilă să răspundă la proces, dacă i se pot incredinŃa minori spre creştere şi educare, dacă prezintă pericol pentru societate etc.

Concluziile formulate la sfârşitul psihodiagnozei constituie psihodiagnosticul. In funcŃie de obiectivele urmărire distingem (Neveanu 2000:13):

o Psihodiagnosticul diferenŃial - care identifică sintetic specificul persoanei investigate urmărind compararea acesteia cu datele medii de distribuŃie a trăsăturilor psihice conform etalonului instrumentului diagnostic utilizat;

o Psihodiagnosticul etiologic - care urmăreşte identificarea cauzelor, mecanismelor ce au condus la o anumită structurare de personalitate, normală sau patologică.

Rezultatele evaluărilor efectuate in cadrul psihodiagnozei impreună cu recomandările formulate pe baza acestora fac obiectul raportului psihologic. TendinŃe contemporane în psihodiagnoză In prezent, testarea psihologică şi-a modificat semnificativ abordarea evaluării psihologice intr-o nouă direcŃie. Metodele moderne tind să devină dinamice si formative. Evaluarea formativă se centrează pe relaŃia dintre invăŃare şi potenŃial, invăŃare şi performanŃă ca factor fundamental pentru dezvoltarea şi funcŃionarea proceselor cognitive. Evaluarea formativă are ca scop decelarea acelor factori cognitivi sau de natură non-intelectuală care determină calitatea adaptativă la o situaŃie problematică. In interpretarea rezultatelor la care ajunge subiectul se urmăreşte evidenŃierea potenŃialului de invăŃare şi a modalităŃilor specifice de procesare a informaŃiilor . Deosebirile principale intre conceptul traditional si cel modern de psihodiagnoza sunt:

o in psihodiagnoza tradiŃională diagnoza capacităŃilor subiectului se finalizează printr-un rezultat exprimat ca şi coeficient intelectual, nivel de performanŃă etc., care are un rol constatativ şi pune accent pe produsul cognitiv; evaluarea formativă se centrează mai ales pe proces şi nu pe produs, iar rezultatul obŃinut este privit ca un “potenŃial de invăŃare”.

o dinamismul are un dublu sens: dinamizarea relaŃiei examinator – examinat (subiectul nu asistă pasiv la performanŃele sale) şi dinamizarea testului evaluată prin măsurarea câştigului cognitiv, prin distanŃa dintre pre-testare şi post-testare.

Page 6: sinteza s2 evaluare psihologica

6

2. DEONTOLOGIE IN EVALUAREA PSIHOLOGICA Examenul psihologic şi utilizarea testelor psihologice, dar şi orice acŃiune pe plan psihologic are numeroase implicaŃii sociale şi etice. DiscuŃiile în legătură cu responsabilităŃile sociale ale muncii psihologului au fost concretizate într-un cod deontologic al AsociaŃiei InternaŃionale a Psihologilor la care şi România a aderat (Clinciu 2005).

Codul deontologic este un sumum de principii şi standarde etice de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică care instituie regulile de conduită ale psihologului. Codul deontologic elaborat de Colegiul Psihologilor din România cuprinde 3 principii şi 11 standarde profesionale, dintre care 7 standarde generale şi 4 specifice :

Principiile deontologice ale profesiei de psiholog sunt:

I. Respectarea drepturilor şi demnităŃii oricărei persoane – “Psihologii vor avea permanent în atenŃie faptul că orice persoană are dreptul să-i fie apreciată valoarea înnăscută de fiinŃă umană şi că această valoare nu este sporită sau diminuată de cultură, naŃionalitate, etnie, culoare sau rasă, religie, sex sau orientare sexuală, statut marital, abilităŃi fizice sau intelectuale, vârstă, statut socio-economic sau orice altă caracteristică personală, condiŃie sau statut”. II. Responsabilitate profesională şi socială – “Psihologii manifestă o maximă responsabilitate pentru starea de bine a oricărui individ, familiei, grupului ori comunităŃii faŃă de care îşi exercită rolul de psihologi. Această preocupare include atât pe cei direct cât şi pe cei indirect implicaŃi în activităŃile lor, prioritate având cei direct implicaŃi.” III. Integritate profesională – “Psihologii vor căuta să manifeste cel mai înalt grad de integritate morală şi profesională în toate relaŃiile lor. Este de datoria psihologului să prezinte onest pregătirea şi calificările sale oriunde se află în relaŃii profesionale şi de asemenea să nu permită sau să tolereze practicile incorecte şi discriminatorii.”

Standardele generale se referă la : IV. Standarde de competenŃă V. Standarde cu privire la relaŃiile umane VI. Standarde de confidenŃialitate VII. Standarde de conduită colegială VIII. Standarde de înregistrare, prelucrare şi păstrare a datelor IX. Standarde de onorarii şi taxe X. Standarde pentru declaraŃii publice şi reclamă

Standardele specifice se referă la domenii diferite, precum:

XI. EducaŃie şi formare XII. Terapie şi consiliere XIII. Evaluare şi diagnoză XIV. Cercetare ştiinŃifică şi valorificarea rezultatelor

Standardele domeniului evaluarii si psihodiagnozei se refera la:

- Prezentarea caracteristicilor psihologice ale indivizilor; - CondiŃii de utilizare a instrumentelor ; - ConsimŃământul pentru evaluare/diagnoză; - Datele de evaluare/diagnoză obŃinute;

Page 7: sinteza s2 evaluare psihologica

7

- ConstrucŃia de instrumente de măsurare; - Interpretarea rezultatelor; - Calificarea în testare; - Actualitatea evaluării, metodelor folosite; - Responsabilitatea administrării instrumentelor; - Prezentarea rezultatelor pentru cei evaluaŃi; - Materialele de evaluare/diagnoză (manualul instrumentului, instrumentul propriu-

zis, protocoale, întrebările sau stimulii utilizaŃi, alte fişe sau formulare).

Diletantismul şi amatorismul în domeniul utilizării testelor şi al proiectării examinărilor psihologice sunt periculoase. În orice examen psihologic nu trebuie uitat că se lucrează cu subiecŃi care se aşteaptă la nişte rezultate obiective. Utilizarea abuzivă de teste şi testare psihologică condusă de nespecialişti este extrem de dăunătoare. Lipsa de cunoştinŃe despre testele psihologice, vulgarizarea lor, interpretările eronate şi iluzia că oricine posedă un test îl poate şi administra şi interpreta, a dus la multe neînŃelegeri cu privire la natura testelor şi utilitatea lor. Totodată, aceste false concepŃii despre teste şi examenul psihologic au generat numeroase critici şi revolte antitest.

3. METODE DE EVALUARE IN PSIHOLOGIE

Albu (2000:36) defineşte “metoda” ca “un ansamblu de actiuni - practice si/sau

intelectuale – care se desfasoara conform unui plan, pentru atingerea unui anumit scop,

urmărindu-se evitarea greşelilor”. Unele metode se folosesc de instrumente care sunt un mijloc de captare a informaŃiilor, care se interpune intre cercetător / examinator si realitatea studiată / subiect, cum ar fi testele, chestionarele, grilele, scalele de evaluare etc. Metodele folosite in psihodiagnoză au devenit foarte complexe: de la observaŃia de diferite tipuri, metoda biografică, a anchetelor, a convorbirilor, metoda chestionarelor, dar mai ales a testelor standardizate şi testelor proiective de investigare a personalităŃii. Albu (2000) realizează o clasificare a metodelor de evaluare psihologică având în vedere cele două etape ale evaluării: culegerea datelor despre subiectul evaluat şi prelucrarea datelor culese pentru elaborarea descrierii persoanei. I. Metodele folosite in etapa de culegere a datelor sunt clasificate in funcŃie de rolul persoanei evaluate in obŃinerea de informaŃii: A. Metode care obŃin informaŃii direct de la persoana evaluată sub una din următoarele

forme: o InformaŃiile sunt comunicate direct – verbal sau nonverbal - de către cel

evaluat şi sunt inregistrate de evaluator: - ObservaŃia; - Convorbirea - Interviul - Administrarea de chestionare / teste de către evaluator

(operatori) o InformaŃiile sunt inregistrate chiar de cel evaluat folosind instrumente ca:

- Teste auto-administrate - Chestionare auto-administrate - Scale, liste de bifare auto-administrate

Page 8: sinteza s2 evaluare psihologica

8

o InformaŃiile sunt reprezentate de valorile unor parametric fiziologici care sunt inregistraŃi la cel evaluat folosind aparate (ex. poligraf, măsurarea vitezei de reacŃie etc.)

B. Metode in care informaŃiile nu sunt furnizate in mod direct de către cel evaluat: - Analiza produselor activităŃii; - Intervievarea unor persoane care il cunosc pe cel evaluat (părinte,

prieten, coleg etc.); - Administrarea de chestionare unor persoane care il cunosc pe cel

evaluat; - Completarea de liste (ex. de bifare, de comportamente ponderate) de

către persoane care il cunosc pe cel evaluat (ex. şef direct, coleg etc.) II. Metodele pentru prelucrarea datelor culese despre cei evaluaŃi in scopul formulării descrierilor pot fi clasificate după mai multe criterii. A. In funcŃie de numărul persoanelor evaluate concomitent avem:

- Metode care evaluează o mulŃime de persoane (ex. metoda comparării pe perechi, metoda distribuirii forŃate folosite in selecŃie / evaluare de personal);

- Metode care evaluează o singură persoană (ex. scale de evaluare, chestionare, teste)

B. In funcŃie de instrumentele utilizate avem: - Metode care utilizează instrumente de evaluare care ghidează

evaluatorul in realizarea descrierilor (ex. scale, chestionare etc.); - Metode care nu folosesc nici un fel de instrument pentru formularea

descrierilor (ex. metoda nominalizărilor folosită in organizaŃii) C. In funcŃie de componenŃa grupului de evaluatori:

o Metode care servesc la evaluarea concomitentă a unui grup de evaluare: - Metode in care fiecare evaluat este şi evaluator pentru toŃi

ceilalŃi (ex. in evaluarea intre “egali” folosită in evaluarea personalului);

- Metode in care toate persoanele din grup sunt evaluate de o persoană sau mai multe din afara grupului (ex. metode de ierarhizare a persoanelor);

o Metode care servesc la evaluarea unei singure persoane: - Evaluarea unei persoane de către alta (evaluator, coleg, şef etc.)

pe baza unui instrument de evaluare; - Autoevaluarea persoanei pe baza unor instrumente specifice.

Alegerea metodelor de evaluare este dependentă de (Horghidan 1997): - Criteriul folosit la evaluare – de exemplu inteligenŃa se măsoară folosind teste şi

scale de evaluare, in timp ce complexele se evidenŃiază prin observaŃie şi convorbire;

- Scopul evaluării – de exemplu evaluarea potenŃialului cognitiv se face cu precădere prin teste in cazul selecŃiei de personal şi preponderent prin scale de evaluare, atunci când scopul este instituirea unui program educaŃional-recuperator;

- Vârsta persoanei evaluate – unele metode nu sunt potrivite pentru evaluarea copiilor, in timp ce altele nu pot fi aplicate pentru evaluarea persoanelor vârstnice.

Adecvarea metodelor şi instrumentelor de evaluare psihologică la scopul evaluării şi caracteristicile particulare ale persoanei / persoanelor (când este vorba de un grup) reprezintă una din premisele esenŃiale ale unei evaluari reuşite.

Page 9: sinteza s2 evaluare psihologica

9

4. TESTUL PSIHOLOGIC – INSTRUMENT DE BAZA IN EVALUAREA PSIHOLOGICA

Testul este un instrument al metodei experimentale, folosit ca instrument principal în investigaŃiile cu caracter aplicativ ale psihologiei. Aurel Clinciu (2005:11) apreciaza că centrul de greutate al psihodiagnozei trebuie să rămână testarea psihologică, intrucât „testul psihologic rămâne instrumentul cel mai tehnic şi cel mai rafinat, cu o evoluŃie neegalată de niciuna dintre celelalte metode, generând o adevarată ştiinŃă legată de construcŃia şi aplicarea sa”. Testele, psihologice sau de cunoştinŃe, sunt utilizate peste tot în lume în scop de diagnoză, consiliere, selecŃie şi repartiŃie (clasificare) profesională sau şcolară etc. Scurt istoric

Începuturile testării psihologice se pierd în antichitate. Cu patru mii de ani în urmă, în Imperiul Chinez se utilizau teste de cunoştinŃe pentru selecŃia funcŃionarilor publici. În Evul Mediu, universităŃile din Europa foloseau o serie de teste pentru promovarea studenŃilor în ani superiori de studii. Însă testele psihologice construite pe baze ştiinŃifice datează doar de aproximativ o sută de ani. ApariŃia lor este legată de constituirea psihologiei ştiinŃifice, în a doua jumătate a secolului trecut, şi odată cu acest pas, constituirea metodelor psihometrice de evaluare. ContribuŃii importante în domeniul psihometriei au adus Ernst Weber, Gustav Fechner şi Hermann Helmholz în Germania, prin preocupările lor pentru măsurarea precisă a fenomenelor psihice, pentru punerea la punct a tehnicilor de analiză a reacŃiilor şi pentru utilizarea metodelor matematice în interpretarea rezultatelor.

Primul laborator de psihologie experimentală a fost înfiinŃat în anul 1879 la Leipzig de Wilhelm Wundt (1832 – 1920). Pe de altă parte Francis Galton publica în revista “Brain” articolul “Psychometric Experiments” în care afirma necesitatea utilizării metodelor cantitative în ştiinŃele umane şi introducea termenul “psihometrie” definit ca: “arta de a impune operaŃiilor spiritului măsura şi numărul” (Meuris, 1985).

În 1890, psihologul american James Mc Keen Cattell (1860 – 1944), publica în revista engleză “Mind” articolul “Mental tests and measurements” în care este pentru prima oară menŃionat termenul “test” asociat cu cel de “măsură”, în sensul de “serie de probe psihologice utilizate pentru a studia diferenŃele individuale”. DefiniŃie

Testul psihologic reprezintă – după P. Pichot – “o situaŃie experimentală

standardizată, servind drept stimul unui comportament. Acest comportament este evaluat

printr-o comparaŃie statistică cu acela al unor indivizi plasaŃi în aceeaşi situaŃie, ceea ce

permite clasificarea subiectului examinat fie cantitativ, fie tipologic” (Neveanu 2000:27). Prin conŃinutul său, testul acoperă practic numai un fragment din situaŃiile reale; el constituie întotdeauna numai un decupaj din activitatea generală a subiectului. În termeni mai precişi :”un test psihologic este, în esenŃă, o măsură obiectivă şi standardizată a unui

eşantion de comportament”. Această caracterizare enunŃă totodată o constatare, dar şi o cerinŃă.

Orice test psihologic concretizează cunoştinŃele dobândite în cercetarea psihologică referitoare la domeniul respectiv (inteligenŃă, creativitate, aptitudini tehnice etc.). Cum aceste cunoştinŃe se îmbogăŃesc necontenit, înseamnă că şi probele psihologice urmează să fie mereu amendate, încorporând achiziŃiile cercetării ştiinŃifice. Utilizarea unui test, pe lângă tehnicitatea aplicării, presupune cunoaşterea datelor psihologice care fundamentează

Page 10: sinteza s2 evaluare psihologica

10

proba şi permite interpretarea corectă a rezultatelor. Cum este şi firesc, aplicarea testelor impune o competenŃă precisă, care îmbină o anumită tehnicitate cu fineŃea observaŃiei.

O precizare este esenŃială: testul, ca mijloc de evaluare a prestaŃiei sau conduitei umane, se elaborează pe bază statistică. Rezultatul obŃinut de o persoană la o probă standardizată, capătă semnificaŃie prin raportarea sa la rezultatele obŃinute de un grup mai larg – grupul de referinŃă – prin examinarea căruia în condiŃii identice se stabileşte un tabel

de norme sau o tipologie. Aşadar, un test psihologic este inseparabil de tabelul de norme sau cadrul de clasificare oferit de o tipologie. Situarea persoanei examinate în acest cadru

de clasificare – expresie a grupului de referinŃă – constituie scopul final al testării.

Clasificarea testelor psihologice Testele pot fi clasificate după criterii diverse cum ar fi: obiectivele urmărite in evaluarea psihologică, strategia inclusă in structura testului / bateriei de testare, tipul de material administrat, caracteristicile specifice ale materialului prezentat; forma de administrate a testelor, caracteristicile tipurilor de răspuns; caracteristici referitoare la subiect.

o In funcŃie de obiectivul urmărit testele pot fi clasificate in: - teste de achiziŃie de cunoştinŃe; - teste de inteligenŃă; - teste de aptitudini specifice; - teste de memorie; - teste de atenŃie; - teste de măsurare a abilităŃilor senzori-motorii; - teste de atitudini; - teste de interese; - teste de personalitate; - teste de temperament; - teste de dezvoltare; etc.

o In funcŃie de condiŃiile de administrare: - teste individuale - teste de grup, colective

o In funcŃie de tipul de activitate implicat: - teste creion – hârtie; - teste de performanŃă bazate pe coordonarea psihomotorie, pe bază de

aparate specifice; - teste verbale; - teste non-verbale, proiective; - teste computerizate (ca o tendiŃă modernă in evaluarea psihologică).

o In funcŃie de importanŃa standardizării timpului de lucru: - teste cu limită de timp; - teste fără limită de timp;

o In funcŃie de tipul de răspuns sau de criteriu: - teste cu răspunsuri la alegere; - teste cu răspunsuri create de subiect, libere

o In funcŃie de tipul de informaŃie rezultat: - teste sintetice, care oferă un rezultat global (ex. Q.I.) - teste analitice, care permit conturarea profilului psihologic al subiectului

conform unor dimensiuni diferite.

Page 11: sinteza s2 evaluare psihologica

11

In urma aplicării testelor psihologice se redactează un protocol. MenŃionăm că trebuie Ńinut cont de faptul că variabilele comportamentale pot fi influenŃate de diferiŃi factori individuali, cum ar fi:

- capacitatea examinatului de a avea încredere in examinator; - bunăvoinŃa sau capacitatea examinatului de a coopera cu examinatorul

pentru a înŃelege instrucŃiunile scrise; - motivaŃia subiectului etc. - prezenŃa anxietăŃii în rezolvarea testelor, emoŃiile subiectului - condiŃia fizică (senzaŃia de foame, sete, disconfort etc.); - capacitatea subiectului de a se antrena cu atenŃie pentru ceva;

Este bine ca examinatul să ştie în principiu conŃinutul testului şi este dreptul lui să fie informat asupra rezultatelor obŃinute.

5. CALITATILE TESTELOR

CalităŃile testelor Deşi foarte mulŃi specialişti au incercat să precizeze elementele fundamentale ce trebuie să caracterizeze un test, sunt luate drept reper cele 18 calităŃi ale unui test definite de Claparede, ce vor fi prezentate in continuare (Neveanu 30-37):

- Să fie interesante - Să fie obiective in aplicare - Să aibă un instructaj clar, neechivoc - Să excludă hazardul - Să fie obiective in apreciere şi interpretare - Să fie gradabile - Să fie etalonate - Să prezinte o bună dispersie a rezultatelor - Să fie rapide - Să fie univoce - Rezultatele unei probe să fie reprezentabile - Să fie inedite - Să nu facă apel la cunoştinŃele şcolare - Să fie constante - Să se aplice la toate vârstele - Să permită construcŃia de forme alternative sau paralele - Să nu solicite pe cât posibil un instrumentar complex şi costisitor - Să nu măsoare decât o singură variabilă

Standardizarea testului este calitatea statistică ce exprimă uniformitatea lucrului cu testul, uniformitate ce decurge dintr-un ansamblu de norme bine precizate şi care trebuie respectate. Din chiar definiŃia sa, testul ni se propune ca un instrument standardizat sub trei aspecte: conŃinut, aplicare şi interpretare.

Standardizarea depinde de o serie de factori, cum ar fi:

Page 12: sinteza s2 evaluare psihologica

12

- uniformitatea stimulilor prezentaŃi pentru a provoca reacŃiile subiectului (sarcină identică pentru toŃi);

- uniformitatea instructajului dat subiecŃilor în legătură cu sarcina care trebuie executată;

- respectarea timpilor de lucru prezenŃi pentru rezolvarea sarcinii şi notarea precisă a timpului de lucru al fiecărui subiect dacă timpul nu se măsoară (acest lucru are o valoare simptomatică);

- uniformitatea modului de cotare a reacŃiilor (răspunsurilor) astfel încât subiec-tivitatea examinatorului să intervină cât mai puŃin;

- uniformitatea interpretării rezultatelor în funcŃie de procedee statistico-matematice precise.

În concluzie, standardizarea este o cerinŃă statistică prin care se urmăreşte uniformizarea de ansamblu a examenului psihologic pe baza de test. Nivelul standardizării exprimă gradul de obiectivitate al testului şi, prin urmare, există o cerinŃă permanentă în psihodiagnoză şi psihometrie pentru creşterea sa.

6. STRATEGII DE CONSTRUIRE A TESTELOR

În construirea unui chestionar de evaluare a personalităŃii există două probleme esenŃiale cu care se confruntă orice psiholog:

1. definirea constructului, deci a trăsăturii care trebuie măsurată; 2. construirea unui set de itemi prin care subiectul este „întrebat” în legătură cu acele

comportamente care sunt relevante pentru trăsătura respectivă sau în legătură cu situaŃiile relevante pentru acea trăsatura.

În mod fundamental, în funcŃie de modalitatea de construire şi selectare a itemilor, metodele generale de construire a unui chestionar .sunt trei:

1. metoda intuitivă sau abordarea rationala; 2. metoda criteriului extern sau metoda empirică; 3. metoda criteriului intern sau metoda factorială. Pot exista şi diferite combinări între elementele specifice celor trei tipuri de strategii, deci metode mixte. Metoda intuitivă

Metoda intuitivă se bazează pe abordarea raŃională a construirii unui chestionar care pune autorul în postura creatorului care decide ce itemi trebuie incluşi şi ce conŃinuturi sunt relevante pentru a traduce trăsătura într-un comportament. Decizia aceasta depinde de experienŃa de viaŃă persoanei, cunoaşterea psihologiei umane în general si a tipului de probleme psihice antrenate de trăsătura-Ńinta. Un posibil demers intuitiv poate cuprinde, în genere, următorii paşi: 1. selecŃia intuitivă a conŃinutului itemilor şi a lotului iniŃial de itemi; 2. administrarea întregului lot de itemi unui grup de subiecŃi 3. calcularea scorurilor totale la această scală preliminară 4. calculul corelatiilor dintre scorurile la itemi şi scorurile totale pentru toŃi itemii din

lotul preliminar;

Page 13: sinteza s2 evaluare psihologica

13

5. aceşti coeficienŃi de corelaŃie servesc drept criteriu pentru selecŃia finală a itemilor care prezintă cele mai înalte corelaŃii între scorurile proprii şi scorurile totale. Datele empirice pot fi utilizate pentru a creşte validitatea discriminativă a testului prin eliminarea itemilor care fie au paternuri de răspuns ambigui, fie au corelaŃii semnificative cu scale care măsoară altă trăsătură.

Avantajele metodei intuitive: - validitatea de conŃinut ridicată; - coerenŃa intrinsecă, în măsura în care un asemenea instrument este urmarea unei

consistenŃe în abordare şi/sau reflectă un cadru teoretic univoc. Dezvantajele metodei intuitive: - omogenitatea şi conŃinutul itemilor depind de abilitatea autorului de a-şi imagina şi

anticipa răspunsurile la problemele itemilor a persoanelor caracterizate prin trăsătura respectivă.

- Este crescuta posibilitatea de a distorsiona voit răspunsurile pentru a sinula ori disimula fiind usor de anticipat raspunsul asteptat, dezirabil.

Metoda empirică Selectia itemilor este ghidată doar de relaŃia determinată empiric între itemul testului şi o măsură-criteriu specifica. Metoda se mai numeste strategia criteriului extern. Etapele principale ale metodei sunt: 1. asamblarea unui eşantion iniŃial de itemi – de obicei pe baze raŃionale sau reunind

itemii din diferite chestionare; 2. administrarea lor unui grup de subiecŃi care difera intre ei doar la nivelul trăsăturii

evaluate; 3. determinarea, pentru fiecare lot, a frecvenŃei răspunsurilor de tip ‚acord/dezacord’; 4. determinarea semnificaŃiei statistice a diferenŃelor obŃinute; 5. itemii care diferenŃiază semnificativ cele două loturi sunt selectati pentru scala

preliminară; 6. această scală se aplică din nou loturilor iniŃiale; 7. dacă răspunsurile analizate sunt satisfăcătoare, scala va fi validată pe noi laturi, cu

scopul de a identifica şi elimina itemii cu o slabă capacitate de discriminare; 8. această scală prescurtată şi rafinată va fi din nou validată.

Avantajele metodei empirice: - depăşeşte abilitatea intuitivă a unui singur om; - reprezintă o consecinŃă a comportamentului unui mare numar de persoane faŃă de

conŃinutul itemilor şi poate detecta itemi discriminativi care nu pot fi evidenŃi de la sine.

- scalele derivate empiric pot fi mai subtile şi mai dificil de trucat decât cele raŃionale.

Dezvantajele metodei intuitive: - scădere a validităŃii aparente sau de conŃinut face ca scalele sa fie ceva mai greu

acceptat de subiecŃi

Metoda analizei factoriale Această metodă pune accent pe tehnici statistice care permit ca, o dată cu identificarea unui factor care apare ca dimensiune responsabilă de variaŃia semnificativă a comportamentului, să construim şi o scală pentru a defini psihologic şi a evalua respectivul factor. Paşii în strategia analizei factoriale pornesc de la:

Page 14: sinteza s2 evaluare psihologica

14

1. construirea pe baze a priori a unui lot relativ mic de itemi (celelalte metode aveau fiecare în vedere selectarea finală dintr-un număr iniŃial mare de posibili itemi), itemi ce par să fie strâns legaŃi de factorul vizat;

2. acesti itemi sunt administraŃi unui număr mare de subiecti care, in paralel, sunt adesea testaŃi şi cu alte instrumente identificate deja ca semnificative în raport cu factorul sau dimensiunea vizată;

3. se procedează la intercorelarea itemilor, matricea rezultată se analizeaza factorial si se obtine o clusterizare care este responsabilă de un anumit cuantum al variatiei comportamentului subiectilor testati;

4. se determină corelaŃia fiecărui item cu factorul sau factorii rezultati (încărcătura factorială a itemului);

5. vor fi selectaŃi pentru scala finală acei itemi care au cea mai înaltă încărcătură factorială.

Avantajele metodei analizei factoriale: - puritatea factorilor si omogenitatea lor;

Dezvantajele metodei analizei factoriale: - pot interveni distorsiuni datorate metodei de analiza factoriala, dar exista metode de

pevenire a acestora. Marea majoritate a chestionarelor contemporane sunt construite prin această metodă, în prezent existând tendinŃa de a fi puse sub semnul întrebării orice chestionare care nu au fost supuse analizei factoriale.

7. ETALONAREA TESTELOR

Interpretarea rezultatelor unui test bazată pe un întreg aparat matematic, presupune

măsurarea rezultatelor individuale prin raportarea lor la o populaŃie, la rezultatele unei populaŃii cât mai reprezentative din punct de vedere numeric şi a compoziŃiei sale sub aspectul unor factori relevanŃi. Această cerinŃă ne duce la problema etalonării testelor. PerformanŃele obŃinute la teste în absenŃa unor indici interpretativi nu sunt operante, pierzându-şi valoarea. SemnificaŃia reală a rezultatelor o putem cunoaşte în condiŃiile în care efectuăm un studiu comparativ de raportare a performanŃei obŃinute la test de către un individ, la rezultatele unei populaŃii de referinŃă, care poate constitui un tabel de norme, un etalon.

Etalonul reprezintă performanŃele standard, prelucrate statistic, obŃinute de un eşantion reprezentativ de indivizi. Din punct de vedere statistic, populaŃie înseamnă orice mulŃime de obiecte, fiinŃe, grupuri de fiinŃe, fenomene, manifestări, observaŃii delimitate cu precizie pe baza unor criterii clare.

PopulaŃia de referinŃă sau de bază defineşte o mulŃime din care s-a extras un eşantion.

Eşantionul este partea unei populaŃii a cărei reprezentativitate în raport cu populaŃia din care a fost extras permite extinderea cu o precizie determinată a concluziilor obŃinute din studiul eşantionului pe ansamblul intregii populaŃii din care el a fost extras.

Lotul reprezintă o grupare de subiecŃi constituită pe alte criterii decât în baza unor tehnici de eşantionare. Astfel, putem exemplifica: o clasă de elevi, grupă de studenŃi, angajaŃii unui departament. Criteriile de constituire ale unui lot sunt: vecinătatea spaŃială, vârsta identică, statutul educaŃional şi profesional, etc.

Page 15: sinteza s2 evaluare psihologica

15

Avantajele realizării unei cercetări pe eşantion şi nu pe toată populaŃia se circumscriu volumului de date culese şi prelucrate ce poate fi redus de zeci, sute, mii de ori. Aceasta asigură executarea operativă şi reduce costurile de realizare. În plus, datorită acestor implicaŃii de ordin operaŃional o cercetare completă nu este posibilă.

Eşantionarea ridică pentru statistică 2 probleme esenŃiale:

o stabilirea unor tehnici de eşantionare cât mai corecte; o stabilirea acelor proceduri de analiză statistică care să permită extinderea

rezultatelor obŃinute pe eşantion asupra întregii populaŃii. Prima cerinŃă se referă la tehnicile de alegere a eşantionului din cadrul populaŃiei de

bază astfel încât el să reprezinte populaŃia respectivă cu o precizie determinată. Aceasta înseamnă că include în structura sa părŃi direct proporŃionale cu grupele ce constituie respectiva populaŃie de bază. Structura eşantionului trebuie să reproducă diversitatea calitativă a populaŃiei ca vârstă, sex, profesie, etnie, religie, etc.

Eşantionului i se calculează mai întâi numărul (N), semnificativ pentru eşantion: câŃi membri trebuie să aibă eşantionul. Pentru determinarea lor exactă există 2 tehnici: eşantionarea aleatoare (extragerea din urnă la întâmplare) şi eşantionarea cu pas statistic, ce presupune sortarea ,,în paşi” – în sensul că se extrag de exemplu din 3 în 3, din 5 în 5, din 6 în 6.

Cea de a 2-a cerinŃă vizează stabilirea acelor proceduri de analiză statistică ce permit extinderea rezultatelor de la un eşantion la o populaŃie.

Generalizarea rezultatelor are totdeauna o cotă de eroare mai mare sau mai mică în funcŃie de reprezentativitatea eşantionului (corecta lui construire) cât şi în funcŃie de mărimea lui. Cu cât eşantionul este mai mic eroarea creşte pentru că există riscul ca fenomene accidentale sau cu frecvenŃă mai mică, dar reale, prezente în populaŃia de bază să nu fie ,,developate” într-un eşantion foarte mic.

8. CARACTERISTICI PSIHOMETRICE ALE TESTELOR: VALIDITATEA

Când alegem o procedură de măsurare a unei calităŃi psihice sau a mai multora, instrumentul de măsură utilizat trebuie să posede o serie de calităŃi care să-i confere o mai mare precizie în măsurare, încredere şi obiectivitate în rezultatele măsurării. CalităŃile psihometrice ne răspund la intrebarea „când este de bun un test?” şi sunt date de următoarele caracteristici ale testului:

1. Validitate 2. Fidelitate 3. Sensibilitate

Page 16: sinteza s2 evaluare psihologica

16

CONCEPTUL DE VALIDITATE Validitate este unul din conceptele cheie pentru practica psihologică, fiind calitatea care afectează cel mai mult valoarea instrumentelor de măsură psihologice.

Lafon (1973) definea validitatea unui test ca fiind calitatea acestuia “de a măsura exact ceea ce trebuie să măsoare”, iar Lindeman (1978) afirma că “validitatea unui test este dată de măsura în care acesta îşi îndeplineşte funcŃia”.

Dacă până nu de mult în definirea conceptului de validitate accentul era pus pe evaluarea scorurilor de test ca măsură a unei caracteristici, trăsături, ulterior scorurile la un test sunt receptate ca un predictor a ceva. Acum accentul nu mai cade pe integritatea testului, ci pe încrederea pe care o putem avea în deducŃiile pe baza scorurilor, luând în considerare întregul proces prin care s-au obŃinut aceste scoruri (Guion, 1986). Validitatea nu se mai referă atât la instrumentul în sine, ci la interpretarea datelor furnizate de el.

Pentru accepŃiunea actuală a conceptului de validitate sunt relevante definiŃiile: o Validitatea este gradul în care o anumită inferenŃă făcută plecând de la un test are

înŃeles, este potrivită şi utilă (Standards for Educational and Psychological Tests, 1985).

o Validitatea se referă la cât de bine realizează un studiu, o procedură sau un instrument de măsură ceea ce se presupune că face (Graziano, Raulin, 1993).

o Validitatea unui test se referă la cât de potrivite sunt interpretările descriptive, explicative sau predictive care se dau scorurilor sale (Silva, 1993).

o Nunnally şi Bernstein (1994) definesc validitatea în termeni de utilizabilitate - "cât de util ştiinŃific" - este un instrument de măsură, dacă întradevăr acesta măsoară ceea ce şi-a propus să măsoare.

Toate definiiŃiile enumerate relevă noua semnificaŃie a validităŃii ca o calitate a utilizării date rezultatelor testului, nu ca o calitate a testului. Pentru o interpretare corectă a scorurilor unui test este necesar să fie îndeplinite două condiŃii (Albu, 1995):

(1) Să se ştie exact ce reprezintă scorurile testului: scorurile unui test pot fi măsurători ale unei variabile construite de psihologi (construct psihologic) sau pot fi nişte valori care trebuie să se găsească într-un anumit tip de relaŃie (de obicei, relaŃie liniară) cu rezultatele unei alte măsurători.

(2) Măsurările făcute de test să fie corecte: evaluările făcute de test sunt corecte dacă ierarhia subiecŃilor realizată pe baza scorurilor testului este foarte asemănătoare clasamentului acestora pe baza variabilei măsurate de test (ale cărei valori sunt însă necunoscute) sau pe baza rezultatelor măsurătorii cu care se compară testul.

APA Standards (1974) precizează că nici un test nu este valid pentru toate scopurile

sau în toate situaŃiile sau pentru toate eşantioanele de indivizi, motiv pentru care sunt necesare demersuri de validare.

Validarea este procesul de investigare a validităŃii, de obŃinere şi evaluare a evidenŃei validităŃii.

Tipuri de validări

În practica psihologică se utilizează patru categorii esenŃiale de definire a validităŃii denumite cele "patru feŃe ale validităŃii" şi care în prezent au devenit patru strategii ale validării inferenŃelor făcute pe baza scorurilor de test (APA Standards, 1985):

1. Validitatea de conŃinut 2. Validitatea conceptuală 3. Validitatea predictivă 4. Validitatea concurentă.

Page 17: sinteza s2 evaluare psihologica

17

Standardele APA precizează că "tipurile" de validitate nu se referă la "categorii disjuncte"; nu se poate afirma că un tip de validitate este mai potrivit decât altul pentru o anumită utilizare a testelor sau pentru o categorie specifică de inferenŃe bazate pe scoruri.

Validitatea testului relativă la constructul măsurat

Validitatea relativă la construct se aplică în cazul testelor care măsoară constructe psihologice, cum sunt chestionarele de personalitate. Constructul psihologic este "o etichetă pentru o grupare de comportamente care covariază" (Silva, 1993). El este considerat ca "o noŃiune teoretică derivată din cercetare şi din alte

experienŃe, care a fost construită cu scopul să explice pattern-uri de comportament

observabile" (Standardele APA, 1985). Termenul de “construct” apare adesea ca sinonim pentru "concept": între cei doi termeni există însă o deosebire, evidenŃiată de Cronbach (1966): "constructul" este "o categorie creată intenŃionat pentru a organiza experienŃa în enunŃuri generale care se prezintă sub formă de legi". Un construct este, deci, o noŃiune elaborată şi utilizată într-un cadru ştiinŃific (teoretic, metodologic sau aplicativ). Fiecare construct psihologic este fundamentat pe o teorie, care permite descrierea şi predicŃia comportamentelor legate de el, în situaŃii specifice. Validitatea relativă la construct a testului (construct validity) este denumită şi "validitate conceptuală" (concept validity) sau adesea "validitate ipotetico-deductivă" (Albu, 1998, Bacher, 1981). Validarea testului relativă la constructul măsurat urmăreşte înŃelegerea dimensiunilor evaluate de test şi se ocupă ca scorurile testului să realizeze o măsurare corectă a atributului psihic pentru care a fost construit. Numai înŃelegând constructul măsurat de test se pot formula ipoteze asupra predicŃiilor pe care le face testul şi asupra relevanŃei şi a reprezentativităŃii conŃinutului său. Deci, validarea constructului trebuie să preceadă validarea conŃinutului testului şi validarea relativă la criteriu. Pentru a verifica gradul în care un test măsoară bine un anumit construct, este necesar să se realizeze o descriere a constructului în termeni comportamentali concreŃi. OperaŃia numită explicarea constructului constă din trei paşi (Murphy & Davidshofer, 1991):

- Se identifică acele comportamente care au legătură cu constructul măsurat de test. - Se identifică alte constructe şi pentru fiecare se decide dacă are sau nu legătură cu

constructul măsurat de test. - Se alcătuieşte câte o listă de comportamente prin care se manifestă aceste

constructe. Pentru fiecare din ele, pe baza relaŃiilor dintre constructe, se decide dacă are sau nu legătură cu constructul măsurat de test.

OperaŃia de validare a testului relativă la constructul măsurat se descompune în trei componente:

- validarea materialului testului (substantive validity), care necesită specificarea constructului măsurat de test şi se confundă uneori cu validarea conŃinutului testului;

- validarea structurii constructului aflat la baza testului (structural validity), care identifică elementele componente ale constructului şi investighează legăturile dintre ele;

- validarea externă (external validity), care urmăreşte să determine relaŃiile constructului cu alte măsurători (constructe sau variabile observate).

Validarea externă se referă la calitatea testului de a avea relaŃii corecte cu alte măsurători psihologice şi este denumită "validitate convergentă şi discriminantă" (Murphy & Davidshofer, 1991; Trochim, 2001). Validitatea convergentă se referă la măsura în care conceptele care ar trebui relaŃionate teoretic sunt interrelaŃionate şi în realitate.

Page 18: sinteza s2 evaluare psihologica

18

Validitatea discriminativă se referă la măsura în care conceptele care nu ar trebui să fie relaŃionate teoretic, nu sunt interrelaŃionate în realitate (D.T. Campbell şi D.W. Fiske). Pentru a pretinde că instrumentul pe care îl utilizăm are validitate de construct, trebuie demonstrate ambele tipuri de validitate. Astfel, prin validarea testului relativă la constructul măsurat se validează atât testul cât şi ipotezele aflate la baza sa. Validitatea testului relativă la conŃinutul său Validitatea relativă la conŃinut se analizează la testele care se utilizează pentru a estima “cum acŃionează o persoană în universul de situaŃii pe care testul intenŃionează să îl

reprezinte” (Standards for Educational and Psychological Tests, 1974). În literatura psihologică există păreri contradictorii despre ceea ce se urmăreşe prin validarea testului relativă la conŃinut. Opinia lui Anastasi (1976), concordantă şi cu standardele APA, arată că acest tip de validare implică "examinarea sistematică a

conŃinutului testului pentru a determina dacă el acoperă un eşantion reprezentativ din

domeniul de comportamente pe care testul în cauză trebuie să îl măsoare". Itemii testului reprezintă un eşantion extras dintr-o populaŃie largă de itemi posibili care definesc ceea ce testul trebuie să măsoare. Dacă eşantionul este reprezentativ pentru populaŃie, atunci se admite că testul are validitate relativă la conŃinut (Gregory, 1992). Silva (1993) arată că trebuie luat în considerare nu numai conŃinutul itemilor testului ci şi procesul utilizat de subiect pentru a ajunge la formularea răpunsului. Adoptând punctul de vedere formulat de Anastasi (1976) paşii de urmat în analiza validităŃii relative la conŃinutului unui test sunt:

- Definirea şi descrierea detaliată a domeniului de conŃinut al testului; proiectarea unui eşantion reprezentativ de itemi aferenŃi testului;

- Analiza itemilor testului – sunt eliminaŃi itemi care nu se referă la comportamente cuprinse în domeniul de conŃinut;

- Evaluarea itemilor de test rămaşi de către un grup de experŃi în ceea ce priveşte relevanŃa şi referirea la domeniul de conŃinut al testului;

- Experimentarea testului proiectat şi analiza de itemi. Procedura nu este simplă, fiecare pas presupune parcurgerea unor demersuri statistice adecvate care combină adesea validitatea de conŃinut cu validitatea de construcŃie (Landy, 1989). Validarea relativă la conŃinut nu reprezintă o validare în sensul definiŃiei date de APA Standards (1985), fiind o simplă analiză a testului în privinŃa clarităŃii, a reprezentativităŃii şi a relevanŃei conŃinutului său. Validitatea relativă la conŃinut se impune în cazul testelor utilizate la măsurarea unui atribut ce nu poate fi exprimat printr-un construct (Murphy, Davidshofer, 1991), în cazul testelor de cunoştinŃe, când nu există un criteriu extern potrivit pentru a analiza validitatea relativă la criteriu; în cazul testelor care verifică deprinderi sau cunoştinŃe însuşite în cadrul unui program de instruire etc. Validitatea testului relativă la criteriu Validarea relativă la criteriu se referă la gradul în care deducŃiile făcute pornind de la scorurile testului - numit în acest caz predictor - concordă cu cele bazate pe scorurile unei alte măsurări - numită criteriu. Dacă testele sunt utilizate pentru a se lua decizii, validarea relativă la criteriu urmăreşte dacă deciziile bazate pe scorurile testului coincid cu cele care se referă la valorile variabilei criteriu, despre care se presupune că permite luarea unor decizii corecte. În teoria testelor psihologice, criteriul este “o variabilă pe care încercăm să o

prevedem în general cu ajutorul testelor” (Grand dictionnaire de la psychologie, 1994).

Page 19: sinteza s2 evaluare psihologica

19

Criteriul este “o măsură a nivelului de performanŃă exprimată în termeni cantitativi, bazată pe o descriere completă a muncii prestate”. Problema criteriului poate fi foarte simplă dacă munca generează ceva cuantificabil. Variabila criteriu poate fi unidimensională sau multidimensională, cu valori cantitative sau/şi calitative. În selecŃia profesională o variabilă criteriu poate fi constituită din calificativul obŃinut pentru o performanŃă anterioară, rezultatele unei probe de lucru (cu valori cantitative), dar şi unele date demografice (apreciate dihotomic, de exemplu sexul, starea civilă etc.). Pentru ca aprecierea să fie corectă, criteriul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii (Albu, 1998):

- Să fie relevant pentru activitatea sau caracteristica la care se referă; ordinea subiecŃilor determinată pe baza valorilor criteriului trebuie să corespundă ordinii reale a acestora în privinŃa succesului obŃinut în activitatea respectivă sau a mărimii caracteristicii măsurate. Variabila criteriu trebuie să ia valori într-o mulŃime total ordonată ori să realizeze o măsurare pe scală ordinală, de interval sau de raport. De obicei se preferă criteriile cu valori cantitative.

- Să fie fidel – să concorde cu diverse evaluări ale performanŃelor la care el se referă, făcute la momente diferite şi/sau cu alte instrumente similare de măsură. Pentru verificarea acestei condiŃii se iau în considerare coeficienŃii de corelaŃie.

- Să fie practic – să nu coste mult, să fie acceptabil pentru cei care doresc să îl utilizeze la luarea deciziilor. Criteriul trebuie să includă principalele aspecte care sunt avute în vedere la aprecierea performanŃei sau a mărimii caracteristicii măsurate.

- Să fie exprimat în aceleaşi unităŃi sau în unităŃi comparabile pentru toate persoanele.

- Pentru criteriile multidimensionale, valoarea criteriului pentru fiecare persoană trebuie să reflecte importanŃa diverselor componente şi nivelul individului la fiecare dintre ele.

Aprecierea validităŃii relative la criteriu se face în mod obişnuit prin intermediul a două abordări strategice: validarea predictivă şi validarea concurentă. Validarea predictivă Validarea predictivă se aplică când scorurile testului sunt folosite pentru a prezice valorile pe care o anumită variabilă le va avea în viitor. Validitatea predictivă are ca obiectiv determinarea gradului de eficienŃă a unui test în prognoza comportamentului unei persoane într-o anumită situaŃie dată. Ea se realizează prin compararea scorurilor testului cu rezultatele obŃinute la un criteriu, în general, de eficienŃă profesională/şcolară, după un interval de timp mai lung sau mai scurt. Pentru validarea predictivă se folosesc loturi neselecŃionate: toate persoanele cărora li s-a administrat testul urmează acelaşi tratament şi vor fi prezente la evaluarea variabilei criteriu. În acest fel, în lotul de subiecŃi care serveşte la compararea testului cu criteriul vor exista atât scoruri mari cât şi scoruri mici la test.

Validarea concurentă În practică determinarea validităŃii predictive se dovedeşte a fi o activitate greu de realizat. Sunt foarte reduse cazurile în care să fie posibilă, de pildă, examinarea psihologică a unor candidaŃi în scop de angajare, angajarea lor şi apoi, după un anumit timp, să se evalueze reuşita lor profesională şi să se determine capacitatea predictivă a testului utilizat.

Page 20: sinteza s2 evaluare psihologica

20

Coeficientul de validitate si interpretarea lui Coeficientul de validitate este un coeficient de corelaŃie care demonstrează existenŃa unei relaŃii între scorurile unui test şi scorurile care definesc rezultatele unei măsurători considerate drept variabilă criteriu. Este un indice statistic care relevă gradul de asociere dintre două variabile. CorelaŃia dintre variabila predictor şi variabila criteriu se referă la ceea ce obişnuit este numit "coeficient de validitate". CoeficienŃii de corelaŃie utilizaŃi pot fi corelaŃia liniară sau metoda Pearson, alŃi coeficienŃi aleşi în funcŃie de natura variabilelor studiate cum ar fi tipul acestora, mărimea eşantionului, forma distribuŃiei. CorelaŃia rangurilor prin metoda Spearman se poate folosi în contextul utilizării unei evaluări prin ierarhizare. Se apreciază că un test are validitate bună atunci când coeficientul de validitate este

mare. Hull (Guilford, 1965) a impus condiŃia ca un test să fie utilizat în practică doar dacă are un coeficient de validitate mai mare de .45. Murphy şi Davidshofer (1991) apreciază că un test bun rareori poate da, cu un criteriu important, un coeficient de corelaŃie mai mare de .5. Există rare cazuri când coeficientul de validitate depăşeşte .30 sau .40 (Nunnally & Bernstein, 1994). ExplicaŃia autorilor este că oamenii au o structură prea complexă ca să se poată estima cu o precizie suficient de mare eficienŃa lor profesională prin intermediul unor teste, oricât de bine ar fi acestea proiectate. În aceeaşi măsură, la fel de distorsionate sunt şi măsurătorile la criteriul prin care măsurăm performanŃele într-un domeniu sau altul de aplicaŃie.

9. CARACTERISTICI PSIHOMETRICE ALE TESTELOR: FIDELITATEA ŞI SENSIBILITATEA

Conceptul de fidelitate în teoria testelor se referă la consistenŃa, stabilitatea în timp a

performanŃelor scorurilor la teste. Fidelitatea este "gradul în care scorurile testului sunt consistente sau repetabile,

adică măsura în care ele nu sunt afectate de erorile de măsură" (APA Standards, 1985). Tehnicile prin care se studiază consistenŃa măsurătorilor făcute prin teste, indiferent că

este vorba despre teste de aptitudini, inventare de personalitate sau teste de cunoştinŃe, sunt cunoscute sub denumirea de tehnici de estimare a fidelităŃii. Măsurătorile pe care le efectuăm când este vorba de factorul uman, nu sunt niciodată perfect stabile sau consistente. Comportamentul uman fluctuează de la un moment la altul şi de la o situaŃie la alta. Teoriile fidelităŃii testelor au fost proiectate cu scopul de a estima efectele instabilităŃii preciziei măsurărilor psihologice. Un test este considerat fidel atunci când este precis, lipsit de erori de măsură şi orice persoană obŃine scoruri egale la test şi la o formă paralelă a acestuia, condiŃiile de administrare fiind astfel stabilite încât erorile de măsură la cele două teste, pentru orice persoană, să fie independente (Albu, 1998). Scorurile de test variază în funcŃie de rezultatele a doi factori: variabilitatea scorurilor adevărate şi variabilitatea erorilor de măsurare. Dacă procedura de testare şi testul însuşi însumează un număr mare de erori, influenŃând performanŃele subiecŃilor, scorurile la test vor fi inconsistente; la o repetare a sesiunii de testare, scorurile vor fi diferite, adică, nu vor fi stabile. Dacă erorile de măsurare au un efect redus asupra scorurilor la test, testul va reflecta preponderent aspecte consistente ale performanŃei subiecŃilor etichetate ca "scor real" sau "scor adevărat".

Page 21: sinteza s2 evaluare psihologica

21

În practică, coeficienŃii de fidelitate pot servi unuia sau ambelor obiective: (1) la estimarea preciziei măsurării realizate de o procedură particulară cum ar fi

aceea a unui instrument de măsură ori test psihologic; (2) la estimarea consistenŃei performanŃei unei proceduri de măsurare.

După Wesman (1952) este posibil să avem performanŃe nefidele din partea unei persoane la un test considerat ca fiind fidel, dar obŃinerea de performanŃe fidele la un instrument nefidel este un lucru imposibil. Pitariu & Albu (1996) fac precizarea că nu vorbim despre fidelitatea unui instrument de măsură, ci despre fidelitatea acelui test aplicat la o anumită populaŃie şi în anumite condiŃii. Fidelitatea testelor psihologice are repercusiuni nemijlocite asupra deciziilor pe care psihologul le ia cu privire la oameni.

Metode de evaluare a fidelităŃii Estimarea fidelităŃii urmăreşte să determine cât de mult din variabilitatea scorurilor observate la un test este atribuită erorilor de măsurare şi cât de mult este ea atribuită variabilităŃii scorurilor adevărate. CoeficienŃii de fidelitate care se calculează pentru un test variază în funcŃie de ceea ce măsoară testul şi condiŃiile în care a fost administrat. Literatura de specialitate recomandă utilizarea următoarelor metode de calcul a fidelităŃii:

� Metoda test-retest - utilizată în calculul coeficienŃilor de stabilitate pentru scorurile obŃinute în două instanŃe de testare cu aceeaşi probă; arată cât de stabile sunt scorurile în timp.

� Metoda înjumătăŃirii (split-half) - produce un coeficient de echivalenŃă, fiind o variantă a metodei testelor paralele.

� Metoda analizei consistenŃei interne - coeficientul de fidelitate se calculează pe baza analizei consistenŃei interne a unui test administrat o singură dată. Din această categorie fac parte coeficienŃii α al lui Cronbach, λ3 al lui Guttman şi coeficienŃii Kuder-Richardson (KR-20 şi KR-21)

CoeficienŃi de fidelitate inter-evaluatori În cazul testelor pentru care cotarea nu este obiectivă, evaluatorul devine o componentă a procesului de măsurare realizat cu ajutorul testului. Chiar dacă evaluatorii îndeplinesc condiŃiile de cunoştinŃe şi experienŃă pentru a putea avea calitatea de “evaluator”, apar cu siguranŃă diferenŃe în ceea ce priveşte aprecierea pe care o fac. Pentru a verifica măsura în care scorurile testului sunt dependente de cel care a făcut cotarea, se calculează coeficientul de corelaŃie liniară între scorurile atribuite aceloraşi subiecŃi de evaluatori diferiŃi. Astfel rezultă coeficientul de fidelitate inter-evaluatori. La momentul alegerii metodei de estimare a fidelităŃii unui test trebuie să Ńineam cont de ceea ce măsoară testul, de scopul pentru care va fi folosit şi de condiŃiile concrete în care se poate face testarea, dacă există sau nu posibilitatea administrării repetate a testului, dacă există forme paralele ale testului etc. (Albu, 1998).

Interpretarea coeficienŃilor de fidelitate Dintr-o mulŃime de teste având toate celelalte caracteristici egale, este de preferat testul care are cea mai mare fidelitate. Dar, pe de o parte, testul cel mai fidel poate fi şi cel mai scump sau mai dificil de administrat. Pe de altă parte, caracteristicile testelor sunt rareori egale.

Page 22: sinteza s2 evaluare psihologica

22

Este imposibil să se specifice un nivel minim care să fie impus coeficienŃilor de fidelitate ai tuturor testelor. Murphy şi Davidshofer (1987) formulează următoarele recomandări:

- se vor cere niveluri înalte de fidelitate acelor teste care sunt folosite pentru a se lua decizii importante asupra persoanelor şi celor care împart indivizii în mai multe categorii pe baza unor diferenŃe relativ mici între ei;

- se vor accepta niveluri scăzute de fidelitate atunci când testele se utilizează pentru a lua decizii preliminare, nu finale şi în cazul testelor care împart persoanele într-un număr mic de categorii, pe baza unor diferenŃe individuale mari.

T.L. Kelley (Guilford, 1965) sugerează că, în general, pentru a discrimina bine între indivizi, un test trebuie să aibă un coeficient de fidelitate de cel puŃin .94 (fiind pătratul unui coeficient de corelaŃie, coeficientul de fidelitate este cuprins întotdeauna între 0 şi 1). AlŃi autori admit valoarea minimă de .90. Există, însă, mai multe teste foarte utile cu coeficienŃi de fidelitate mai mici de .80. În practică ne aşteptăm la coeficienŃi de fidelitate cuprinşi între .70 şi .98 (Guilford, 1965).

SENSIBILITATEA

Este calitatea statistică a testului care defineşte fineŃea discriminativă a acestuia, adică numărul de clase pe care îl permite în cadrul unui grup. Altfel spus, sensibilitatea Ńine de capacitatea testului de a diferenŃia cât mai mult pe o plajă cât mai largă indivizii testaŃi între ei. Un test este cu atât mai sensibil cu cât împarte în mai multe categorii indivizii, aceasta desigur în concordanŃă şi cu diferenŃele reale care există între ei. Manualul testului

PredicŃia psihologică bazată pe teste a cunoscut o dezvoltare ştiinŃifică riguroasă. Calitatea unui test de a fi valid şi fidel reprezintă criterii esenŃiale pe care trebuie să le urmărim atunci când alegem să folosim o probă psihologică într-un anumit scop, în vederea fundamentării unei decizii. Un aspect important legat de utilizarea testelor şi procedurilor de testare psihologică se referă la calitatea intrinsecă a acestora. În această idee, un test nu este lansat pe piaŃă fără ca anterior acesta să nu fi fost verificat. Se pretinde ca orice test să fie deci însoŃit de un manual de utilizare. Manualul testului este cel care ne dă toate detaliile şi condiŃiile de utilizare şi eficienŃă a testului. Acest manual trebuie să conŃină:

• Baza conceptuală a testului • Datele psihometrice aferente construcŃiei testului • Norme şi standardele de interpretare • Valoarea şi limitele testului în cauză • Studii de caz, anexe cu studii de validare, studii critice etc.

Page 23: sinteza s2 evaluare psihologica

23

10. MODALITĂłI DE INVESTIGARE A PERSONALITĂłII

Metodologia de investigare a personalităŃii prezintă multe diferenŃe faŃă de alte

niveluri ale psihismului în general, specificitate raportată la existenŃa a peste 50 de definiŃii ale personalităŃii şi a identificării a mii de termeni care o definesc (G. W. ALLPORT şi H. S. ODBERT găsesc peste 18.000 de termeni în limba engleză). De aceea, se impune o sistematizare, iar caracteristicile exhaustive ale acestei abordări sunt greu de respectat.

Probele prin care se realizează investigarea personalităŃii (în ansamblu, atât la normali, cât şi în cadrul bolii) sunt extrem de polimorfe, alcătuite după criterii care pun accentul pe individualitate; din aceasta decurge dificultatea cuantificării rezultatelor obŃinute, pentru a nu mai sublinia nota de subiectivitate prezentă aproape în orice încercare de investigare. o Se apreciază că există metode subiective, în care subiectul, pentru a fi cunoscut, este

pus să vorbească despre sine. În prezent, psihologii consimt că personalitatea (măcar anumite faŃete) se poate investiga şi cunoaşte cu ajutorul anamnezei, chestionarelor şi a scalelor de apreciere.

o Există modalităŃi de investigare grupate sub genericul metode obiective – cu ajutorul cărora se urmăreşte cunoaşterea directă a comportamentului subiectului, a diferitelor lui reacŃii perceptibile.

Cercetătorii în domeniu, în special psihologii şi medicii, fac observaŃie directă şi pot ajuta echipa de cercetare pentru reproducerea unor situaŃii de viaŃă, cu suficiente limite deja cunoscute.

Pentru mai multă obiectivitate în cunoaşterea personalităŃii umane, a conduitelor şi activităŃii, psihologii şi medicii au apelat frecvent, în ultimele decenii, la o serie de înregistrări şi măsurători psihofiziologice. În abordarea structurii complexe a sistemului de personalitate, aceste date sunt recoltate, în special (realizând o notă de mai mare individualitate), în condiŃii care provoacă un conflict ori o situaŃie emoŃională reprezentativă, caracteristică psihică generic umană sau personală. o Metodele proiective - se bazează pe ideea că o persoană îşi va "proiecta" propriile

trăsături de personalitate prin stimularea cu un stimul ambiguu. Ele sunt constituite din totalitatea tehnicilor prin care subiectului i se solicită răspunsuri faŃă de stimuli nestructuraŃi, pe care acesta va tinde să-i interpreteze prin prisma propriilor trăsături de personalitate.

În general, răspunsurile subiectului sunt în funcŃie de sensul sugerat de stimul, de stările prin care el trece. De asemenea, ele sunt influenŃate de particularităŃile personalităŃii subiectului, de nivel de cultură şi educaŃie, nivel de aspiraŃie, motivaŃie, imagine de sine etc. Pentru o înŃelegere cât mai profundă şi pentru raŃiuni de ordin metodologic trebuie să menŃionăm că aspectele obiective şi subiective din structura psihicului uman se înterpătrund, astfel că această încercare de clasificare, mai sus prezentată conŃine elemente eclectice, deşi este mult utilizată. Există multiple clasificări ale tehnicilor proiective, printre care: o tehnicile asociative mai cunoscute şi mai des utilizate sunt: experimentul asociativ-

verbal şi tehnica RORSCHACH; o tehnici constructive – TAT sau testul apercepŃiei tematice, imaginat de Murray şi

Morgan; o tehnici de completare: prin imagini – ROSENZWEIG; o prin fraze MICHIGAN, Rotter etc.; o tehnici de ordonare: SZONDI (diagnostic pulsional);

Page 24: sinteza s2 evaluare psihologica

24

o tehnici expresive: testul arborelui (KOCH); desenul figurii umane.

Intre criticile probelor proiective sunt mentionate aspecte legate de faptul că multe din aceste probe nu măsoară trăsături specifice şi dificultăŃile de validare psihometrică. În general, evaluarea personalităŃii prin tehnici proiective este respinsă în practicile de selecŃie a personalului (Pitariu, 2003), acestea fiind insă instrumente foarte valoroase in domeniul clinicii, sănătăŃii, educaŃional.

11. CHESTIONARUL SI INVENTARELE DE PERSONALITATE Chestionarele / Inventarele de personalitate

Chestionarele/Inventarele intră în categoria metodelor de auto-evaluare (self-report), prin care subiectul dă informaŃii despre starea sa de sănătate fizică şi psihică şi despre comportamentele sale în anumite situaŃii. Ele măsoară interesele, motivaŃia, dimensiuni ale personalităŃii, valori, atitudini.

ConstrucŃia chestionarelor / inventarelor este similară cu cea a testelor psihologice, cu diferenŃa că răspunsurile se bazează pe opinii, aprecieri sau atitudini, nu pe informaŃii verificabile din exterior. În funcŃie de construcŃia şi teoria care stă la baza lor diferenŃiem tipuri diferite de chestionare / inventare: instrumente cu răspunsuri dihotomice (adevărat / fals), cu alegere multiplă sau forŃată, cu răspunsuri scalate pe o scală cu trei sau mai multe trepte (ex. de acord, nesigur, în dezacord) sau cu răspunsuri construite (ca în chestionarele de completare a unor propoziŃii). De obicei, inventarele se pot cota pe mai multe dimensiuni măsurate. Cotarea răspunsurilor poate fi una ipsativă, mai mult decât una normativă. Cea normativă se referă la interpretarea pe baza unor norme de interpretare cum ar fi scorurile standard, aşa cum apar ele sub diferite forme (clase normalizate, cote T etc.). O interpretare ipsativă presupune compararea scorurilor unei persoane pe o anumită scală (ex. de anxietate), cu scorurile unei alte scale (ex. de agresivitate). Spre exemplu, nu este suficient să încercăm să prezicem fluctuaŃia personalului ştiind că un angajat se caracterizează printr-o puternică trebuinŃă de siguranŃă, ci probabil este mai important să ştim forŃa acestei trebuinŃe relative la alte trebuinŃe ale acestuia, cum ar fi trebuinŃa de prestigiu sau de realizare deplină a propriilor potenŃialităŃi (self-actualization). Au fost cazuri când scorurile ipsative s-au dovedit a fi valide, în timp ce cele normative, nu (Guion, 1998). Cotările ipsative sunt mai rare, aceasta deoarece există o serie de probleme tehnice de utilizare a lor. Cele mai multe analize statistice pretind o independenŃă operaŃională a variabilelor, ori scalele ipsative nu sunt independente. În mod obişnuit, scalele normative şi cele ipsative nu pot fi combinate într-o analiză de regresie. Pentru a putea compara scorurile a două sau mai multe scale, este necesară folosirea aceluiaşi tip de scală de măsură.

Cele mai frecvent întâlnite teste, chestionare / inventare de personalitate sunt: � Inventarul de Personalitate Multifazic Minnesota (Minnesota Multiphasic

Personality Inventory - MMPI) - este cu precădere un test de evaluare clinică care măsoară nouă sindroame psihiatrice. Este un inventar cu răspunsuri scalate (oferă 3 opŃiuni - "adevărat", "fals", "nu ştiu"); include un număr foarte mare de itemi. Din considerente de intruzivitate a unor întrebări inventarul a fost revizuit şi a apărut

Page 25: sinteza s2 evaluare psihologica

25

forma MMPI-2 (1990), din care au fost eliminaŃi anumiŃi itemi. Pentru selecŃia de personal MMPI poate fi folosit doar ca metodă de screening; în acest sens este utilizat în SUA pentru evaluarea ofiŃerilor de poliŃie în scopul identificării personalităŃilor cu probleme.

� 16PF (Cattell) – chestionar multidimensional care măsoară 16 trăsături de personalitate derivate din analiza factorială. Itemii au opŃiuni de răspuns multiple, fiecare reflectând un construct diferit. Varianta a cincea a testului – 16PF5 relevă coeficienŃi de fidelitate buni, la fel şi etaloane pentru populaŃia americană şi britanică (Conn & Rieke, 1994; Schmidt, 1994). În scop de selecŃie 16PF este utilizat pe scară mai largă comparativ cu Eysenck, pe considerentul unei informaŃii mai ample pe care o aduce despre personalitatea individului.

� CPI (California Personality Inventory) – chestionarul de evaluare obiectivă a personalităŃii, cu o largă penetrare interculturală, tradus şi adaptat în cca. 30 de limbi, în România începând cu 1970. CPI a mai fost numit « varianta MMPI pentru omul sănătos », conŃine un număr relativ mai mic de itemi, mai puŃin intruzivi, fiind mult mai adaptat pentru aplicaŃii organizaŃionale, de orientare, selecŃie, promovare, diagnoză. Cele 20 de scale permit evaluarea eficienŃei sociale şi intelectuale a persoanei ;

există scale special destinate domeniului ocupaŃional, cum ar fi "PotenŃial Managerial", "Orientare spre Muncă", "Creativitate". Cercetările au demonstrat stabilitatea în timp a scalelor CPI, fiind unul din testele creditate pentru aplicaŃii în sfera psihologiei muncii şi organizaŃionale. � Chestionarele de tip "Big Five" – măsoară cei cinci superfactori "Nevrotism",

"Extraversie", "Deschidere", "Agreabilitate", "Conştiinciozitate". Există în uz curent mai multe variante - Costa & McCrae NEO PI – R, NEO FFI – R şi ACLC (Adjective Checklist a lui Gough). NEO PI R prezintă o versiune forma S pentru autoevaluare şi alta, forma R pentru eteroevaluare, utilizabilă pentru a obŃine validări ale autoevaluărilor. Instrumentul este semnificativ mai mult pentru utilizare clinică şi terapeutică. Costa (1996) face referire la existenŃa mai multor studii care au utilizat NEO pentru predicŃia performanŃei în muncă. Un studiu condus de Schmidt & Ryan (1993) arată că structura factorilor este alterată când chestionarul este utilizat în selecŃie, datorită factorului « anagajatul ideal » care se manifestă alături de cei 5 obişnuiŃi (an extra « ideal employee » factor joins the usual « big five ») *.

� ACLC (Adjective Checklist) - întâlnit în selecŃia personalului (Sântion & Papari, 1999), oferă o listă de 300 de adjective din care persoana evaluată va bifa pe cele care consideră că îl caracterizează. La fel ca în cazul oricărui test şi în spatele acestui tip de inventare se află o teorie, iar itemii se vor alege în funcŃie de teoria respectivă. McCrae (1990) găseşte că lista standard a lui Gough prezintă serioase efecte care îi limitează capacitatea de evaluare pentru că subiecŃii pot alege fie mulŃi, fie puŃini itemi.

� Chestionare de interese profesionale – care evaluează preferinŃele persoanelor pentru diferite activităŃi şi situaŃii de muncă. În Ńara noastră sunt utilizate chestionarul elaborat de Holland, adaptări ale InterOptions sau Career Coach şi altele.

PercepŃia psihologilor cu privire la inventarele psihologice este oarecum împărŃită.

Inventarele de personalitate, pe de altă parte, au suportat numeroase critici, motivele fiind extrem de diversificate. Dacă ne gândim numai la utilizarea chestionarelor de personalitate în angajarea personalului, ne confruntăm cu o serie de critici cum ar fi, de pildă, încălcarea

Page 26: sinteza s2 evaluare psihologica

26

intimităŃii (itemi care pun problema apartenenŃei religioase, atitudinii sexuale, aprecierilor cu privire la etnie, date asupra unor invalidităŃi etc. Pe de altă parte, inventarele de interese, mai reduse numeric, au fost mai puŃin criticate, aceste critici fiind centrate mai mult pe discriminarea de gen. Probleme în evaluarea prin chestionare Chestionarele / inventarele de personalitate sunt măsurări prin auto-relatare (self-report), ceea ce face ca una din întrebările cele mai frecvente care apar să vizeze încrederea în ceea ce subiecŃii relatează despre ei, sau acurateŃea cu care chestionarele pot relata ceva despre structura personalităŃii unui individ. Distorsiunile sau falsificările răspunsurilor (faking) sunt de mai multe categorii: răspunsuri specifice dezirabilităŃii sociale, obişnuinŃe mai generale de prezentare a imaginii propriei persoane (subapreciere / supraapreciere) care pot cauza distorsiuni neintenŃionate, ori lipsa capacităŃii de autoapreciere. Multe din chestionarele existente posedă scale pentru detectarea falsificării răspunsurilor: MMPI are o "Scală de minciună", EPQ-ul de asemenea, are scala "Lie", CPI-ul posedă o combinaŃie de scale care detectează tendinŃa de a falsifica răspunsurile: "Good Impression", "Well-being" şi "Communality". Psihologul examinator este interesat în cunoaşterea nivelului de falsificare / distorsionare a răspunsurilor la un chestionar, indiferent dacă direcŃia lor este în sens pozitiv sau negativ. El va putea face astfel ajustările de rigoare şi să-şi optimizeze decizia.

12. OBSERVATIA

DefiniŃie DicŃionarul de Psihologie defineşte observaŃia ca “reacŃia cea mai obişnuită si

spontană implicată in procesul activ de adaptare, vigilenŃa la condiŃiile situationale ale

realităŃii” (Schiopu, 1997:486). ObservaŃia exprimă starea activă, deschisă a receptării şi colectării de informaŃii din ambiaŃă. Este acŃiunea de a privi cu atenŃie fiinŃele, lucrurile, evenimentele, fenomenele pentru a le studia, supraveghea şi a trage concluzii asupra acestora (Petit Larousse, 1998 in Dafinoiu, 2002).

ObservaŃia poate fi educată. In acest sens ea devine o formă superioară – adesea standardizată – de percepere şi abordare a unui fenomen, a condiŃiilor şi reperelor in care se manifestă in vederea stabilirii efectelor posibile, sigure, aşteptate şi a consecinŃelor. Aceasta formă de observaŃie devine o metodă. Ca metodă ştiinŃifică, observaŃia constă in “inregistrarea sistematică, prin simturi, a caracteristicilor si transformărilor obiectului

studiat” (Doron & Parot 1999 in Dafinoiu, 2002). Metoda observaŃiei este singura care se utilizează in orice cercetare, evaluare, fie ca metodă unică, independentă, fie insoŃită de alte metode, precum chestionare, teste etc. A observa nu inseamnă doar a vedea, ci mai degraba a intelege, a analiza si organiza realitatea, observaŃia având ca scop inŃelegerea.

O primă clasificare a observaŃiei este in: a. Observatie directă – care se desfăşoară cu ajutorul simŃurilor, fără a presupune

utilizarea altor instrumente; de aceea ea este noninstrumentală. b. ObservaŃia indirectă – evidenŃiază mai clar caracterul activ şi reflexiv al

observaŃiei, intrucât implică o serie de inferenŃe şi ipoteze (Bunge, 1984). In acest caz un eveniment sau o proprietate fizică sunt considerate drept simptome

Page 27: sinteza s2 evaluare psihologica

27

sau semne naturale ale existenŃei altui obiect, inaccesibil percepŃiei directe; spre exemplu, inroşirea feŃei unei persoane poate indica emoŃii.

Se face deosebire intre observaŃia ca metodă de cercetare care vizează obŃinerea unor date “obiective”, precise, reproductibile şi verificabile şi observaŃia clinică ce-şi propune descrierea unui subiect in singularitatea lui. Metodele observaŃiei

Procedurile pentru observarea comportamentelor pot fi grupate in trei categorii: (1) observaŃia necontrolată sau naturală, (2) observaŃia controlată sau structurată, (3) autoobservaŃia (Dafinoiu, 2002:81). 1. ObservaŃia necontrolată – este “naturală” doar in măsura in care observatorul si

procesul observaŃiei nu determină devierea comportamentului subiecŃilor de la ceea ce este obişnuit, normal pentru ei in mediul in care sunt studiaŃi. Psihologii şi alŃi specialişti in domeniul comportamentului utilizează o serie de tehnici pentru a realiza o observaŃie cu adevarat naturală, nederanjantă pentru cei observaŃi:

o tehnica observatorului vizibil, dar ignorat; o tehnica observatorului ascuns – când observatorul nu se poate amesteca

firesc printre persoanele observate; o utilizarea unor dispozitive de supraveghere şi inregistrare (casetofoane,

camere video etc.); o crearea unor medii ‘facsimil’, in miniatură care simulează condiŃiile

naturale. ObservaŃia participantă / participativă – este o variantă a observaŃiei naturale in care

observatorul isi asuma un rol firesc in cadrul situatiei sociale pe care o investigheaza observand din interior comportamentul membrilor grupului.

Fiecare din aceste tehnici are avantaje şi dezavantaje, dar ca limite general acceptate ale metodei observaŃiei naturale sunt menŃionate incapacitatea de a controla toate variabilele implicate in fenomenul studiat, dificultăŃile de cuantificare a informaŃiilor, aspectele etice ce Ńin de consimŃământul persoanelor observate.

Rezultatele sunt superioare atunci când asigurăm o bună planificare a observaŃiei care să includă dezvoltarea unor tehnici de inregistare a datelor, grile de observare, planificarea eşantionării (alegerii populaŃiei / elementelor studiate), antrenarea observatorilor.

2. ObservaŃia controlată, sistematică – a apărut ca urmare a dificultăŃilor pe care le

presupune colectarea datelor in situaŃii naturale, fiind necesar studiul comportamentelor in condiŃii mult mai bine controlate. O importanŃă deosebită o au situaŃiile de laborator in care subiecŃii sunt confruntaŃi cu un număr de sarcini sau experienŃe in condiŃii mai mult sau mai puŃin apropiate de cele din viaŃa reală. R. Mucchielli (1974) aprecia cu privire la acest tip de observaŃie că intreaga psihologie experimentală inseamnă observarea comportamentelor provocate in condiŃii bine controlate.

Indiferent de obiectivele evaluării şi nivelul de analiză al comportamentului, când folosim observaŃia trebuie avute in vedere următoarele etape:

a. Selectarea şi definirea comportamentului-Ńintă in termeni concreŃi, observabili. b. Utilizarea unor proceduri sistematice, standardizate pentru observarea

comportamentului şi inregistrarea observaŃiilor intr-o manieră adecvată. In continuare furnizăm un exemplu de grilă de observaŃie, cea mai cunoscută grilă

ce aparŃine lui R.F. Bales (1951) elaborată pentru studiul proceselor de interacŃiune din cadrul discuŃiilor de grup.

Page 28: sinteza s2 evaluare psihologica

28

A. ValenŃa socio-afectivă

(reacŃii pozitive)

1. Manifestă solidaritate, incurajează, ajută, ii valorizează pe ceilalŃi.

2. Destinde atmosfera, glumeşte, râde, se declară mulŃumit.

3. Işi exprimă acordul, acceptă tacit, inŃelege.

B. Tipul de intervenŃie

(răspunsuri)

4. Face sugestii, indică o direcŃie respectând libertatea celorlalŃi.

5. Formulează opinii, analizează, îşi exprimă dorinŃele.

6. Orientează, informează, repetă, confirmă.

C. Tipul de intervenŃie

7. Solicită o orientare, informaŃie, repetare, confirmare.

8. Solicită o opinie, evaluare, analiză, exprimarea unui sentiment.

9. Cere sugestii, direcŃii, mijloace de acŃiune posibile.

D. ValenŃa socio-afectivă

(reactii negative)

10. Dezaprobă, refuz pasiv, nu oferă ajutor.

11. Manifesta tensiune, frustrare, se retrage de la discuŃie.

12. Antagonism: opoziŃie, îi denigrează pe ceilalŃi, se afirmă pe el insuşi in defavoarea celorlalŃi.

Tab. 1 Grila de observatie Bales (Dafinoiu, 2002:73) ObservaŃia controlată in evaluarea clinică a personalităŃii: o Observatia in timpul rezolvarii unor probleme: Guillaumin (1965) recunoaşte valoarea

deosebită a actului observativ in relaŃia examinator-examinat in timpul administrării testelor psihologice. Pot fi surprinse atitudini din momentul inceperii examenului, răspunsuri la consemne, activităŃi şi miscari necontrolate, strategii de lucru, reacŃia la dificultăŃi, eşec etc. Se impune totuşi prudenŃă in interpretarea indicilor comportamentali inregistraŃi prin observaŃie; aceasta poate sugera ipoteze clinice care să conducă la o anumită strategie de evaluare a unor aspecte ale personalităŃii prin probe specifice.

o Observatia comportamentului in timpul convorbirii psihologice – completează informaŃiile verbale obŃinute de la subiect cu informaŃii furnizate spontan, informaŃii neverbale care evidenŃiază atitudini, motivaŃii, emoŃii etc.

o Interactiuni structurate – utilizează grile de observaŃie şi proceduri de inregistrare specifice; ex. pentru evaluarea relaŃiei intre doi soŃi ei participă la şedinŃe de 10 minute in care incearcă să resolve un conflict, iar atitudinile lor sunt înregistrate pe o grilă de observaŃie.

o Observarea comportamentului in timpul jocurilor de rol – subiecŃii ştiu că situaŃia este simulată – jocul de rol, dar li se cere să se comporte ca şi cum s-ar afla in situaŃii reale de viaŃă; ex. evaluarea deprinderilor sociale ale delincvenŃilor tineri

o Observarea comportamentului in timpul situatiilor de laborator similare situatiilor

reale o Masuratori fiziologice – procedurile de evaluare fiziologică îşi propun să evalueze

statusul fiziologic al subiectului in anumite situaŃii, ex. stress, detectarea minciunii etc. 3. AutoobservaŃia / introspecŃia – este o metodă care a stârnit multe divergenŃe datorate

in special caracterului ei subiectiv, lacunar, insă este prezentă in evaluarea psihologică

Page 29: sinteza s2 evaluare psihologica

29

prin intermediul convorbirii, chestionarelor. Printre mijloacele de inregistrare a autoobservaŃiei se numără jurnalele, autorapoartele, monitorizarea răspunsurilor comportamentale.

Procese psihologice / psihosociale implicate in activitatea observativă

a. Distorsiunile observaŃiei provocate de observator: - efectele centrării, asimilării, contrastului, ancorării şi haloului - selectivitatea atenŃiei şi memoriei - efectele categorizării spontane şi teoretice - “ecuaŃia personală” a observatorului

b. ObservaŃia – ca situaŃie socială interactivă - atitudinile şi aşteptările observatorului - reacŃia subiecŃilor la faptul de a fi observaŃi

ConsideraŃii psihometrice Deşi tehnicile de observaŃie sistematică s-au dezvoltat relativ rapid cu rezultate pozitive, criticile cele mai frecvente vizează incapacitatea lor de a se conforma standardelor psihometrice ale validităŃii şi fidelităŃii. ConştienŃi de limitele metodei, pentru o evaluare psihologică cât mai corectă se impune un demers multimodal.

13. INTERVIUL DefiniŃie: Interviul este o formă de dialog in care relaŃia interpersonală are un scop important şi special de a surprinde cunoaşterea unei persoane (DicŃionar de Psihologie, Schiopu 1997:379). Interviul psihologic presupune in general următoarele elemente: intâlnirea a două persoane, intr-un context specific (spaŃio-temporal şi psiho-socio-cultural); interviul are un obiectiv, iar intre cei doi “actori” - psiholog – intervievat (client, pacient sau subiect) are loc un schimb de informaŃii structurat şi tactic, cât şi un schimb de relaŃii emotive şi afective. Interviul poate avea diferite obiective:

o psihodiagnostic o selecŃie şi recrutare o consiliere, psihoterapie etc.

Tipuri de interviu Un criteriu frecvent utilizat in clasificarea interviurilor il reprezintă gradul de directivitate al situaŃiei de interviu, in funcŃie de care distingem:

o Interviul non-directiv, sau liber - se caracterizează prin maximum de ambiguitate si flexibilitate; intervievatorul intră in situaŃia de interviu cu câteva teme generale pe care intervievatul le dezvoltă; acest tip de interviu este numit şi “narativ”. Avantajul il reprezintă marea sensibilitate la diferenŃele individuale şi schimbările situaŃionale, individualizarea intrebărilor şi sondarea in profunzime; dezavantajul este dificultatea de a obŃine informaŃii sistematice.

o Interviul semi-directiv, cu ghid de interviu – utilizează o schemă prestabilită sub forma unui ghid care conŃine principalele teme care vor fi abordate sau o listă de

Page 30: sinteza s2 evaluare psihologica

30

intrebări; ghidul oferă subiectele ce vor fi abordate, dar lasă intervievatorului posibilitatea de a explora liber fiecare din aceste domenii. Ordinea şi modul de formulare a intrebărilor nu sunt stricte; se adresează la momentul oportun, doar dacă subiectul nu a atins in mod spontan tema respectivă. Acest tip de interviu oferă informaŃii mai structurate şi lasă la decizia intervievatorului explorarea sau nu a unor teme mai in profunzime.

o Interviul directiv – este foarte aproape de chestionarul cu intrebări deschise, intrucât cuprinde un ansamblu de intrebări deschise puse intr-o ordine prestabilită tuturor persoanelor intervievate. Este mai economic din punct de vedere al timpului, oferă date standardizate şi minimizează efectul intervievatorului asupra datelor obŃinute si facilitează analiza acestora. Limita este dată in principal de lipsa flexibilităŃii.

In funcŃie de scopul interviului distingem interviul ca metodă de cercetare ştiinŃifică şi interviul cu scop diagnostic şi terapeutic. Interviul clinic reprezintă insăşi paradigma muncii psihologului clinician. Definitie: Interviul clinic vizeaza dobandirea de informatii si intelegerea functionarii

psihologice a unui subiect prin focalizarea asupra trairilor acestuia si punand accent pe

relatia stabilita in cadrul situatiei de interviu (Dafinoiu, 2002:167). Permite accesul la subiectivitatea subiectului şi inŃelegerea lui in specificitatea sa, prin raportare la cadrele de referinŃă internă ale subiectului: istoria personală, istoria familială, maniera de relaŃionare cu ceilalŃi, personalitatea sa. Modul de realizare a unui interviu clinic depinde de mai mulŃi factori:

o Obiectivele interviului: diagnostic, consiliere/terapie, cercetare. o Modele teoretice şi formare profesională a clinicianului; ex. interviu clinic

psihiatric, interviu clinic non-directiv, modelul psihanalitic al interviului clinic, interviu clinic in terapii cognitive-comportamentale, interviu centrat pe obiective şi soluŃii in consiliere şi psihoterapie.

o ParticularităŃile subiectului: vârstă, personalitate, interacŃiune in cursul interviului. o Solicitarea interviului – cine formulează cererea: persoana, familia, instituŃie,

cercetător. o Momentul şi condiŃiile in care se desfăşoară (primul, al x-lea interviu, mediu

spitalicesc sau extern, context de criză sau nu etc. NoŃiunea de “interviu clinic” este legată de lucrările lui C.Rogers – care a

fundamentat o serie de noŃiuni care reprezintă cadrul desfăşurării practice a interviului clinic. AbilităŃile de intervievare / comunicare – asigură respectarea unui set de reguli tehnice si de atitudine in realizarea interviului clinic. Ele pot fi formate şi dezvoltate pentru a garanta eficienŃa tehnicii.

Regulile tehnice definesc comportamentul clinicianului in timpul interviului pe axa directiv – non-directiv.

Interviul directiv se foloseşte pentru completarea informaŃiilor obŃinute cu alte metode; este un instrument folosit adesea in scop diagnostic de către psihiatri.

Interviul semi-directiv este folosit adesea in scop diagnostic şi de consiliere / terapie.

Page 31: sinteza s2 evaluare psihologica

31

Interviul non-directiv, centrat pe persoană (conform abordării non-directive rogersiene), oferă subiectului libertatea maximă de a se exprima pe sine şi oferă clinicianului informaŃii prin care să îşi verifice ipotezele diagnostice.

In continuare furnizăm ca exemplu un ghid de interviu clinic - centrat pe simptom

(Wiens, 1990; Kaplan & Sadock, 1994) cu scop diagnostic: o Date de identificare: nume, prenume, sex, vârstă, adresă, loc de muncă, profesie,

status marital, consultaŃii clinice anterioare sau internari in spital. o Motivul prezentarii / internarii: problema care a determinat prezentarea la clinician

– de la pacient sau aparŃinători (se folosesc cuvintele folosite de ei pentru a evita interpretarea clinicianului)

o Istoria bolii actuale – imaginea cronologică a evenimentelor: - factori precipitanŃi care au condus la evenimentul actual; - imprejurările in care au debutat simptomele; durata şi intensitatea lor; - simptomele cele mai grave; - modul in care a afectat boala viaŃa socială, profesională, familială a

pacientului; - beneficii secundare ale bolii; - atitudinea pacientului faŃă de boala sa; nivelul anxietăŃii etc.

o Boli anterioare – probleme psihiatrice şi somatice anterioare inregistrate intr-o manieră cronologică: simptome, diagnostice, tratamente urmate, spitale in care a fost, durata fiecărui episod, efecte ale tratamentelor urmate şi gradul de conformare la tratament. Importante sunt informaŃiile despre eventuale traumatisme cranio-cerebrale, consum de alcool, droguri.

o Anamneza (istoria personală) – centrată pe etapele majore ale dezvoltării:

perioada pre- şi perinatală, copilăria, adolescenŃa, perioada adultă: - experienŃe şi evenimente deosebite referioare la dezvoltarea infantilă; - experienŃe semnificative cu potenŃial traumatic de-a lungul vieŃii; - antecedente heredo-colaterale de ordin somatic şi psihopatologic; - informaŃii despre părinŃi şi alŃi membrii ai familiei; relaŃii interpersonale - evoluŃie şcolară şi profesională; - experienŃe sociale, maritale, militare, legale importante etc.

Se notează aspectele emoŃional-afective dominante (conflicte, factori de stres, suferinŃe etc.) şi problemele specifice fiecărei vârste. o Examinarea statusului mental

- descriere generală: impresie generală, comportament şi activităŃi psiho-motorii, atitudine faŃă de examinator;

- dispoziŃie, stări afective şi gradul de adecvare a acestora la situaŃie; - vorbire, limbaj, coerenŃă, claritate; - tulburări perceptive; - gândire - procese, forme, conŃinuturi; - ritmul şi nivelul conştiinŃei, orientare spaŃio-temporală, memorie,

concentrare, nivel informaŃional şi de inteligenŃă; - capacitatea de autocontrol.

Ghidul stă la baza redactării raportului de evaluare.

Page 32: sinteza s2 evaluare psihologica

32

Interviul psihologic nu-şi poate atinge obiectivele decât dacă se desfăşoara intr-un climat relaŃional comprehensiv, de colaborare, intr-un aşa-numit “raport psihologic”. Atitudinea clinică (R. Mucchielli, 1994; Benony & Chahraoui, 1999 in Dafinoiu 2002):

o Non-directivitatea (concepŃia rogersiană): “este o atitudine prin care terapeutul îşi refuză tendinŃa de a imprima clientului o direcŃie oarecare, intr-un plan anume, îşi interzice să gândească ceea ce clientul trebuie să gândească, să simtă sau să acŃioneze intr-o manieră determinantă” (M. Pages, 1965).

o Individualizarea relatiei – personalizarea relaŃiei ca opusă atitudinii de etichetare. o Libera exprimare a sentimentelor clientului – centrare mai mică pe problema

clientului; focalizare pe relaŃia clientului cu problema sa, semnificaŃiile pe care i le atribuie.

o Angajare personala autentica fără implicare afectivă – “autenticitate şi empatie” (Rogers) “implicare personală controlată”.

o Neutralitate binevoitoare – bunăvoinŃa, incurajarea auto-exprimării subiectului fără a-l judeca; nu răceala sau distanŃa (specifice modelului psihanalitic).

o Acceptarea clientului in realitatea si demnitatea sa – acceptarea nu inseamnă aprobarea atitudinilor, reacŃiilor sale, ci acceptarea lui ca persoană, a realităŃii sale, a “adevărului subiectiv” . Acceptarea unei persoane ca fiinŃă demnă de respect este condiŃia ca persoana insăşi să se accepte pe sine.

o Autodeterminarea clientului – recunoaşterea dreptului de a lua liber propriile decizii. Clinicianul il stimulează in activarea resurselor personalităŃii sale.

o Secretul profesional – confidenŃialitate; asigurarea confidenŃialitatii (ex. limitele confidenŃialităŃii; asigurarea copiilor faŃă de părinŃi).

Analiza informaŃiilor se face in funcŃie de:

o conŃinutul manifest - ceea ce spune subiectul. o conŃinutul latent – semnificaŃii implicite, asociate discursului care ne dau informaŃii

despre infrastructura inconştientă a acestuia, modul in care se raportează la discursul lui: cum şi când spune (manifestări non-verbale: tăcerea, mimica, gestica, schimbarea temelor; congruenŃa / incongruenŃa intre mesajul verbal – nonverbal).

CalităŃi psihometrice Principiile aplicate pentru a estima fidelitatea şi validitatea testelor pot fi, de asemenea, folosite pentru a evalua interviurile (ex. fidelitatea de inter-evaluare, stabilitatea test-retest, validitatea de criteriu). Fidelitatea şi validitatea concluziilor diagnosticului realizate pe baza datelor interviului vor creşte când criteriile de diagnosticare sunt clare şi specifice (ex. DSM IV – Manualul de diagnostic al tulburărilor mentale – AsociaŃia Americană de Psihiatrie).

Page 33: sinteza s2 evaluare psihologica

33

14. ALTE METODE DE EVALUARE

ANAMNEZA Etimologic “anamneza” inseamnă intoarcere in trecut, istoria personală a subiectului. Horghidan (1997) o mai numeşte interviu biografic şi o defineşte ca “o metodă prin care se urmăreşte cunoaşterea evenimentelor mai importante din viaŃa subiectului, care alături de antecedentele heredo-colaterale ar fi putut avea influenŃă asupra evoluŃiei sale psihice” (Albu 2000:318). In funcŃie de scopul evaluării psihologice anamneza poate avea un caracter:

o Extins, aplicabil pentru orice situaŃie diagnostică – cuprinde informaŃiile cu privire la subiect obŃinute cu scopul de a reconstitui biografia acestuia; prin ea se urmăreşte identificarea şi inŃelegerea originii şi dezvoltării particularităŃilor subiectului.

o Restrâns, cu caracter strict medical sau psihopatologic: presupune o investigare a subiectului şi eventual a anturajului său (părinŃi, aparŃinători etc.) in vederea culegerii de informaŃii cu privire la antecedentele personale şi familiale pentru a reconstitui etiologia unei simptomatologii sau tulburări psihice. In acest sens reprezintă o cunoaştere a istoriei personale strict corelată cu boala.

o Tot in sens restrâns putem vorbi de culegerea de date de anamneză in cazul selecŃiei profesionale, unde focalizarea se face pe date legate de traseul şcolar, educaŃional şi profesional al persoanei, culegându-se date strict corelate cu scopul evaluării; aspectele vieŃii personale, de familie pot rămâne private subiectului, dezvăluite doar in masura in care au legătura cu aspectele profesionale.

Anamneza poate fi:

o Directă – prin culegerea de informaŃii direct de la subiectul evaluat; o Indirectă – prin culegerea de informaŃii din anturajul subiectului (familie,

aparŃinători, colegi etc.). Anamneza este tratată frecvent impreună cu interviul, deoarece interviul este principala sursă de informaŃii. Anamneza exhaustivă trebuie să evidenŃieze:

1. Date privind istoricul personal al subiectului care cuprind: - antecedente prenatale şi de naştere, experienŃe semnificative cu potenŃial

traumatic de-a lungul vieŃii - istoric de dezvoltare centrat pe etapele majore ale dezvoltării - antecedente medicale, heredo-colaterale de ordin somatic şi psihopatologic - experienŃe semnificative cu potenŃial traumatic de-a lungul vieŃii - antecedente de abuz (emoŃional, fizic sau sexual) - experienŃe sociale, maritale, militare, legale importante etc.

2. Date privind familia: - informaŃii despre părinŃi şi alŃi membrii ai familiei; relaŃii interpersonale,

climat familial, resurse, abilităŃi de rezolvare a conflictelor, factori de stres - comportamente antisociale la membrilor familiei (violenŃa, detenŃia, forme de

abuz etc.) - eventuale cazuri de adopŃie sau plasament

3. Date despre mediul şcolar si profesional

Page 34: sinteza s2 evaluare psihologica

34

- funcŃionalitate (capacitate intelectuală, rezultate şcolare, comportament la şcoală etc.)

- identificarea unor dificultăŃi de învăŃare, a vorbirii şi limbajului - aspecte legate de angajare, mobilitate profesionala, performanŃe profesionale,

formare continuă etc. 4. Evaluare fizică şi psihică – care implică şi colaborarea cu medical de familie sau alŃi

furnizori de îngrijiri medicale.

Anamneza nu trebuie să se reducă la o consemnare strict cronologică a momentelor psihologic semnificative, nefiind o simplă istorie psihologică a vieŃii individului, ci o explicaŃie subiectivă a evoluŃiei şi modului de formare a propriei personalităŃi. Deşi este absolut necesară, anamneza in nici un caz nu trebuie să fie decisivă, intrucât conŃine doar date şi opinii personale cu grad mare de subiectivitate, implicând puternice mecanisme de rezistenŃă, de apărare a Eului. Anamneza trebuie intotdeauna completată, analizată şi interpretată in baza unor rezultate obiective (Neveanu 2000: 17-18).

CONVORBIREA

Ca metodă de evaluare in psihologie convorbirea constă dintr-un schimb de cuvinte intre psiholog şi subiect urmărind un scop fixat, cum ar fi aspecte legate de anamneză, observarea comportamentului verbal şi non-verbal al subiectului pentru a identifica existenŃa sau nu a unor probleme de natură psihică sau relaŃională etc. Convorbirea ii cere subiectului să se autoanalizeze, să găsească motivele unor manifestări ale sale şi să formuleze aprecieri asupra propriei conduite. Comunicarea este esenŃial verbală, completată de manifestări non-verbale (mimică, gestică etc.) care fac obiectul observaŃiei.

De obicei, convorbirea este solicitată de subiect pentru a obŃine o indrumare pe plan psihologic in vederea luării unor decizii pentru a se putea adapta la mediul şcolar, profesional sau social.

Orice convorbire are un scop. Acesta determină aspectele care vor fi urmărite in discuŃii, etapele de desfăşurare a convorbirii, argumentele şi formele de investigare folosite de psiholog. Convorbirea se aseamăna mult cu interviul nestructurat. Spre deosebire de interviu, unde in majoritatea timpului psihologul adresează intrebările şi subiectul răspunde, in cadrul convorbirii schimbul de informaŃii se face in ambele sensuri, fiecare dintre partenerii de discuŃie intrebând şi dând răspunsuri. Convorbirea este calea cea mai directă de a afla amănunte cu privire la motivele, aspiraŃiile, interesele şi trăirile afective ale unei persoane. Calitatea informaŃiilor obŃinute prin convorbire este dependentă de sinceritatea subiectului, de cunoştinŃele şi experienŃa sa, de capacitatea lui de a evalua diferite situaŃii. Din acest motiv este necesar ca informaŃiile să fie verificate şi completate cu date obŃinute prin alte metode.

In timpul convorbirii se pot face unele insemnări sumare, cerând acordul subiectului. Dar notarea detaliată a răspunsurilor şi a diferitelor reacŃii ale subiectului se realizează imediat după ce s-a incheiat convorbirea.

Interpretarea rezultatelor obŃinute din convorbire impune efectuarea succesivă a trei operaŃii (AncuŃa 1999):

- clasificarea lor după domeniul la care se referă (motivaŃie, atitudini, preferinŃe etc.)

- confruntarea lor cu informaŃii obŃinute prin alte metode (teste, chestionare, analiza produselor activităŃii etc.)

- descoperirea unor aspecte semnificative ale personalităŃii subiectului.

Page 35: sinteza s2 evaluare psihologica

35

ANALIZA PSIHOLOGICĂ A PRODUSELOR ACTIVITĂłII Analiza psihologică a produselor activităŃii are două componente principale:

o Analiza produsului finit – constă in analiza rezultatului activităŃii unei persoane: desene, compuneri, construcŃii tehnice, moduri de rezolvare a unor probleme, lucrări ştiinŃifice etc., întrucât acestea reprezintă exteriorizări ale insuşirilor sale psihice si permit să se tragă concluzii privind nivelul de dezvoltare a capacităŃilor sale psihice. Pentru a se constata ce este specific unei persoane este necesar să se compare rezultatele activităŃii ei cu cele ale altora aparŃinând aceleiaşi populaŃii. Din acest motiv in prealabil trebuie să se identifice ce are in comun populaŃia, ce este “obişnuit”, “normal” pentru ea.

o Analiza etapelor sau a procesului de realizare a produsului – constă in urmărirea modului in care o persoană se pregăteşte şi acŃionează pentru a realiza un produs, insoŃită de interpretarea psihologică a celor observate. Astfel persoana poate fi cunoscută mai bine in ceea ce priveşte aptitudinile, temperamentul, caracterul, interesele, stilul de lucru, capacitatea de organizare, stabilitatea emoŃională etc. (Albu 2000:320-321).

Bibliografie selectiva 1. Albu, M. (1998). Construirea şi utilizarea testelor psihologice. Cluj-Napoca: Editura

Clusium. 2. Albu, M. (2000). Metode şi instrumente de evaluare in psihologie. Cluj-Napoca:

Editura Argonaut. 3. Clinciu, A. (2005). Psihodiagnostic. Braşov: Editura UniversităŃii Transilvania. 4. Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea. Metode calitative de abordare. ObservaŃia şi

interviul. Iaşi: Polirom. 5. Hăvârneanu, C. (2000). Cunoaşterea psihologică a persoanei. Iaşi: Polirom. 6. HudiŃean, A. (2001). Metode de cunoaştere psihologică: cunoaşterea psihologică a

elevilor. Sibiu: Editura “Alma Mater”. 7. Minulescu, M. (2005). Psihodiagnoza modernă. Chestionarele de personalitate (Ed.II

ed.). Bucureşti: Editura FundaŃiei România de Mâine. 8. Minulescu, M. (2005). Teorie şi practică in psihodiagnoză (Ed.II ed.). Bucureşti:

Editura FundaŃiei România de Mâine. 9. Mitrofan, N. M., L. . (2005). Testarea psihologică. InteligenŃa şi aptitudinile. Iaşi:

Editura Polirom. 10. Pitariu, H. D. (1994). Managementul resurselor umane: măsurarea performanŃelor

profesionale. Bucureşti: Editura All. 11. Popescu-Neveanu, P. (2000). Psihodiagnostic - cadru teoretic şi profesional. Bucureşti:

Editura Pro Humanitate. 12. Schiopu, U. (1976). Introducere in psihodiagnostic. Bucureşti: Tipografia UniversităŃii

Bucureşti.