ANUL AL JX-lea. No. i l . DUMINECA 4 SEPTEMBRE 1888

„ L U P T A P E N T R U L U M I N A " „ L U M I N A P R I N L U P T A '

R E V I S T A L I T E R A R A A P A R E O B A T A P E S E P T A M A N A

Director, rV\\. JVT. S t o e i i e s s e u

ABONAMENTUL Pe un an, 20 let . . . Pe 6 luni, 10 let . . . . Pe 3 bint, 5 lei . . . .

REDACŢIA ST ADMINISTRAŢIA

4, S t r ada Regalit 4.— Bucurescî.

ANUNCIURILE Linia pe pagina 16 a 20 b.

Linia pe pagina 13-15 50 b.

C E R Ş E T O R U L Nu ştiu nici cine este, nicî care-ï al sèu nume, Destul că face parte şi el din astă lume, In care toţi, ca unul, în felul lor cerşesc ; Nu ştiu de unde vine, nu ştiu nicî unde şade, Destul că tot-d'a-una în colţul unei strade Il red de dimineaţa şi seara 'l regăsesc.

Acolo parcă soarta I-a 'nţepenit în cue, Căci drept, în nemişcare şi mut ca o statue, Pe cel maî fără milă drumeţ ar captiva. Când trec pe lângă dansul, cu ochiî ficsează, Şi-atâta stăpânire asupră-mt infiltrează, Că nu e zi, în care să nu-i fi dat ceva.

Urât, cu părul mare, cu faţa gălbejită, Şi slab, ca o momâie, sub haina-i rhcârpită, Nu este nici femeie, nu pare nicî bărbat ; Val crede o spaimâie din bazinele, cu care Se sperie copilul ce-astâmpăr nu mai are,-Atât e de fantastic făcut, şi îmbrăcat.

Mi s'a sncuibat in creier cu chip şi CU statură. Căi vrd în cugetare, cum l-aşi vedea natură Şi-atât thè persecută fantoma lui, în cât 'Mi-e frică să'nchid ochiî, spre-a nu a'î redeschide Şi al vedea 'nainte-mî, venind cu mâini rigide, Spre semn de mulţumire, a mi lua de gât.

Azi noapte, de'ngrozirc, n'am adormit o clipă : Simţeam că toată viaţa în pîeptu-mi se constipa. Că la un j>as CM zgomot ar izbucni afar ; Am stat,—ca o şopărlă în umbră tupdtdă.— Sub ptlapoma, cu grijă în juru-mî adunată, Şi inima 'ncepuse să'mî bată scurt şi rar.

Mi se părea, aievea, că cerşetorul vine, Că intră 'n asternutu-mî să doarmă lângă mine, Şi că'mi pătrunde 'n suflet, prin ochi, ca magnetism... Dar glasul luî de-o dată vibra adânc :— N'aî teamă !» 11 întrebam atuncia să'mî spue, cum îl chiama ? Şi el, stiugându-şî forma, respunse : Egoism !

Tli . M. S toenescu .

IMPRES1UNIJESTERSE " Dorind să părăsesc Bërladul, pentru câte-va zile,—acest oraş în care li

se urăşte atât de mult,—m'am hotărît cu oare care bătaie de inimă si în-tru cât-va neliniştită în fata necunoscutului în care aveam să ine cufund, în lunga călătorie ce aveam să fac împrejurul lumeî. Puţin îmi pasă dacă aceasta nu interesează pe cetitor, aşa în cât a'l face să palpite ; dar din iirea mea sunt casnică, şi, fără îndoială, mi-ar fi plăcut mal bine călătoria împrejurul odăel mele.

Ajungênd la Galaţi, më îngriji! de locuinţă bună şi de cele Irebuincicase, aşa că a trebuit să më mulţumesc, în timp de patru zile, de buna mea stare relativă.

Oraşul Galaţi are acea melancolie a vechilor măriri căzute... s i , fără voie, îţi z i c i : Sic transit gloria mundi! Bietul oraş e în neputinţă d'a face ceva ; căci, plecându-se sub dreptul celui mal puternic, trebuia să se umilească şi să se supue celor mal aspre decrete.

Më simţii fericită, când părăsii odaia otelului, şi më suiiü pe la orele un-spre-zece în wagon... Via Bërlad. Compartimentul clasei l-iu , în care më urcasem, se umplu, ca prin vrajă, numai cu tipuri eterogene... şi a-ceasta pentru cuvêntul că direcţia drumurilor de fer, printr'o favoare es-cepţională, suprimase wagoanele clasei a doua, spre a oferi candidaţilor a-cestel clase, mulţumirea si desfătările necunoscute ale clasei l-ia.

1) Ou acest articol începe în revista noastră eolabiraţiunea d-neî Iosetina Stürza fiica neuitatului patriot l'ostaki Negri. D-na Stürza trece în Moldova, şi în mare parte din Muntenia, între doamnele cele mai iubitoare de litere şi a t e . Ca scriitoare, d-nia sa , a pub.i;at în imi multe ziare o parte din producţiunile sale literare,—eue fiind ên-ê ascunse sub pseudonime, aii trecut aproape neobservate, — de şi momentan ati atras atenţiunea multor cetitori prin verva spirituală cu care-aft fost scrise. D-na Sturzi ne promite chiar a ne trimite mai multe din lucrările literare inedite ale mult regretatului »ëù părinte,

Toţi se aşezară dupe poftă, şi dupe ce se priviră cât-va unii pe alţii, trenul flueră, şi fie care căzu pe gânduri. Puţin câte puţin o piroteală dulce se agăţă de pleopele tutulor... simptom precursoriu al somnului... Trenul se rostogoleşte în noaptea întunecoasă... totul merge bine.

De-o dată, se auzi o lovitură grozavă... un minut de-oprire... temere generală!—Ce se întâmplase?—Uşa wagonului se desch ise , conductorul a-păru şi din buzele lui rosti următoarea sent inţă: «Domnilor pasageri, a deraiat o roată de la locomotivă. Am onoare să vë înştiinţez că ne vom odihn': aci patru ceasuri... Numai de ne-ar ajuta D-zeü să îndreptăm roata. Puţintică rëbdare, vë rog, şi aduce-ţi-ve aminte de zicătoarea arapului care spune că «pe cămila răbdăreî se trece deşertul nenoi onrilor vieţeî.»

Zicând acestea, conductorul eşi cu măreţie şi între cei din wagon se încrucişară diferite impresiunî şi expresiunî, dupe felul creştere! fie-căruîa; unii se pronunţară prin vorbe neaoşe de tot, alţii prin esclamar! de tot felul ; cel mal timizi prin suspine înăbuşite Spaimă generală în wagon .. tăcere mortală... Scena pare însufleţită de-o simfonie eoliană, stridentă.

In acel moment, un fum uşor se răspândeşte în wagon, ca un nor ce-ar preceda o apariţiune clasică. Cu toate astea, un miros de arsură se amestecă cu acel fum poetic... trebuia să ştim ce es te . . wagonul se-aprinsese ! Negreşit, temerea creştea, de-astă dată maî serioasă. Nu mal eraü de cât treî alternative, de ales, pentru bieţii călători. Cei molatici şi delicaţi ar fi preferat să ardă în wagon de cât să iasă dintr'ênsul. Temperamentele vii eraü de părere să se coboare în câmpia plină de zăpadă, pe asprimea u-nuî criveţ năpraznic. Cel graşi şi rumeni,—dintre care, vai! făceam şi eü parte, eraü, fără voie, predestinaţi să sature lăcomia unui convoiü de lupi flamanzi.

Simţeam din minut în minut lugrubul memento mori, şi ün cutremur puternic ne furnică pe toţi, la ideia unei morţî aşa de neaşteptată. Dar conductorul se arătă din noü şi ne zise : «Domnilor pasageri, acelaşî wagon în care ne aflăm, a luat foc şi-acum o săptămână...»

Această nevinovăţie primitivă,—această nepăsare olandeză, ne făcu să ni se înăsprească pielea, şi tremurând aşteptarăm să termine ce-avea de spus... Cu puţine vorbe, el ne asigură că focul s'a putut stinge şi că nu mai era pericol în acea parte. Atunci, noi, părăsiţi şi de D-zeü şi de oameni, ne cufundarăm în melancolia gândurilor noastre. -

Avusesem grijă să'mi iaü un cozonac din Galaţî ; dar gerul îl uscase aşa de tare că l'aï fi socotit maî mult drept o descoperire archeologica. Il lă-saiü neatins. Dar trebuia să eşim la un căpătâ iu . . . Conductorul intră pentru a treia oară :

«Domnule Colonel, (era şi un colonel printre noi) un soldat s'a hotărît a trece câmpia, să meargă la satul cel mai apropiat să aducă ţeranii cu săniile ca să ne scape de-aicî. Te rog dă-î sabia, să aibă cu ce se lupta în potriva lupilor.»

Colonelul primi, şi'şî dete sabia viteazului soldat, ştiind bine că, în nici o împrejurare a vieţeî, această armă de onoare n'ar putea să vatăme întru nimic orgoliul scumpei patrii, fie chiar în mâna celui mai de jos membru al vitezei noastre oştiri. In adevër, singur, cutezător, prin uraganul

înspăimânt tor, soldatul înainta cu greutate, peste nămeţii de zăpadă... şi ajunse la scop, prăpădit,—-dar triumfător. Ajutoarele sosiră .. roata fu a-dusă la loc. . Feţele noastre se reînseninară... intrevorbirea reîncepu... nu maî aveam nicî o grijă.

Ajunserăm la gara Tecuci ; ne cobnrârăm cu capetele zbârlite de viscol ca nişte eroi încoronau cu aureole , dupe-o noapte furtunoasa, romantica, făcend concurenţă spiritualului autcr al comediei cu acest nume. simţind fie-care emoţiuni deosebite. Intrând în bufet,—cu o lăcomie demnă de naufragiaţii Mediuet,—cei maî mulţi începură să sugă din minunatele ţigări, găsite din întâmplare la restaurant, încă^indu-se la soba dogoritoare din năuntru. Să fi auzit cum povestea fie-care fantasticile întâmplări din acea noapte neuitată,—şi cum se silea să mintă unul mal mult ca altul, ca să poată uimi mai mult pe auditori. O ! Era un adevërat succes, de care vanitatea era pe deplin satisfăcută.

Seara, ajunseiü la Bërlad, oraşul în care ţi se urăşte aşa de mult,—dar în care më revëzuï c'o mulţumire ce n'o pot descrie. Scumpa mea locuinţă mi se păru un raiü !... Intrând în ea, suspin ai ă de fericire şi'ml zi-sei li : am călătorit prea multi căci, am vëzut că nu e nimic maî înţelept de cât să nu laşi binele pentru mal bine !

BMad. Josefina S t ü r z a .

ARTA DE-A T E FACE IUBIT DE NEVASTA de

THE0-GRI1T—

« Dragă bunico. «Peste cinci zile voiü fi însurat. Peste cinci zile voiu zice : Nevastă !

aceleia pe care o iubesc, şi bucuria mea ar ti la culme, dacă al putea să vil lângă noi. ca să te îmbrăţişăm pe tine. cea d'ântèiu dupe mama, îndată ce vom fi uniţi pentru tot-d'a-una.

ştiu că drumul e lung şi ostenitor, dar clacă n'ai veni, cugetă, la mâhnirea noastră a tuturor, vèzênd că locul teu remane gol,—căci aşa ne-ain h olărit : chiar de n'aî fi între noi, îţi vom păstra locul de onoare neocupat.

Te sărut pentru toţi. dulce şi mult. Raymond:

«Vai ! scumpul meu copil, nü voiü putea să lìti între vol ìli ziua căsătoriei tale. Picioarele mele îmbătrânite nu sunt aşa de îndatoritoare şi nu vor să mal târască cel şapte-zeci şi cinci de ani al mei. Voiü remane deci pe scaunul meü.

Vreau ênsë etc stând pe densul, muma ta să'mî ţie locul pe acela ce

'ml-aţî păstrat lângă voi. Un loc gol e ca un mort, şi, slava domnului, dacă picioarele îmi sunt slabe, capul 'rnî-e ancă întreg, stomacul mi-e bun şi inima mi-e destul de vie, spre a ve iubi.

Deci nu fiţi mâhniţi, dragul meü Raymond. Fiţi fericiţi.

Să trecem ênse la lucruri mal serioase : Im! ceri sfaturile meleî, nainte d'a pleca în lunga călătorie a căsniciei,

care durează toată viaţa. Să'ţî spui drept,—am cugetat la ele, mal înainte chiar de-a mi le cere. Iată pentru ce, îţi trimit acest mie caet, pe care '1 alătur lângă scrisoarea mea.

bunică-ta «O.Demay»

N'ara. intenţiunea, dragul meü Raymond, s a i l fac o morală aspră în a-ceastă mică culegere de sfaturi scrise pentru tine. A zis bine cine-a zis, bărbaţii nu ne merită, si, dacă am cere de la el tot ce cer dènsi! de la no!,—nie! unul n'ar fi demn să'l alegem de bărbat.

Voiü cere dec! puţin —acesta e cel ma! bun mijloc pentru o femeie, ca sä ob tie mult.

In viaţa unu! bărbat nu pot exista obiceiuri aşa de regulate ca în viaţa unei femei ; ocupaţiile lui de afară, munca Iu! de toate zilele , relaţiunile lui silite, '1 atrag adesea în afara din viaţa de familie; dar, dac i rolul seü în căsnicie e mal mic de cât acela al femeeï, nu este maî puţin trebuincios de cât al el.

Dacă vrei, vom admite în căsătorie tre! lucruri diferite pentru un bărbat : Amorul ; Căsnicia ; Lumea. Femeia, or!-care t r fi ea. pune amorul în prima linie. Sunt unele,—cată s'o recunosc,—care consideră datoriile gospodăriei ca

cele din urmă trebuinţe ale căsătoriei. Eü nu am această părere ; dar cred că un bărbat,-— care doreşte să gă-

siască în femeia sa o bună gospodară şi o minunată mumă de familie, trebue să-I dea mal ântâiu în amor, realizarea speranţelor eî.

Fie-care fată are în imaginaţie visuri care se deşteaptă pe fie-care zi, poezii care o încântă. Trebuie dar să nu i se schimbe visurile într'o realitate grosolană şi să nu i se schimbe prea repede poezia în proză.

Nu e aşa de uşor cum, îţi poţî închipui. Pentru asta, trebue sl-tî iubeşti femeia ca un om cinstit si să vezi în

ea, nu numai satisfacerea uneî plăceri, ce se stinge cu atât ma! repede cu cât a fost maî vid resimţită, dar realizarea uneî fericiri tainice care se găseşte în mijlocul unor bucurii intime, farmecele uneî dezmerdări împărtăşite.

Acest fel de amor, este îndoitul respect pentru tine ensu-ţî şi pentru a-ceia pe care o iubeşti ; dar acest respect nu trebue să te sperie : el nu'ţî

opreşte nici sărutarea răpită pe ascuns, n : ci graba de-a deslega fundiţile unei rocbî de bal , nici lungul prolog ce poate proceda dupe căsătorie, complecta intimitate a ambelor inimi.

Un punct foarte delicat pentru bărbat, este fără îndoială cucerirea fe-meeî sale, cucerire nu a amorului, ci a persoanei sale.

Ceasul în c; re o fată devine femee este, pentru densa, o amintire nepe-ritoare Fă-I dar pentru viitor această vedenie a trecutului plină de farmec şi de blândeţe. Nu'ţî impune drepturile cu legea în mână. Cere fără a pretinde. Respectă ultimile neliniştiri şi nu ridica nici un văl, dacă ţi se pare că nu ţi s'a dat ancă toată voia.

Aî timp toată viaţa să'ţî iubeşti nevasta. AI timp şi a doua z i , şi vel uita uşor mica decepţie a aşteptare!. Ea , din potrivă . dulcea şi scumpa creatură, căreia îl deschizi un orizont cu totul nou, îşi va aduce aminte tot-d'a-una si frăgezimea el va creste cu o recunoştinţă eternă.

Crede-me, scumpul meü copil, mal bine să păcătueştl prin esces de delicateţe, de cât să te laşi a fi stăpânit de nerăbdare, ma! ales că de aci depinde fericirea viete! tale întregi.

* * *

Pe lângă acestea, se fac călătorii dupe nuntă. Mulţi le iau în nume de reu. Eü le socotesc bune.

Mulţi tineri însurat!, n'aü nici timpul, nici mijloacele de a călători ; dar tu care al şi una şi alta, tu poţi să plec!. Această călătorie nu se poate nici întârzia, nici reînoi ; e o epocă de fericire pe care n'o ve! găsi-o nici o dată mal deplină.

Puţin importă ţara în care vë veţi duce : pretutindeni e lumină sub cer senin ; veţi respira un aer parfumat ; veţi împărtăşi aceleaşi simţiminte, aceleaşi sensatiunî. Intusiasmul va isvorî sub pasil vostri si în această singurătate între duo!, în mijlocul une! Iura! nepăsătoare, bărbatul îşi formează nevasta dupe felul lui, pe e a , ja cărei voinţă se concentrează în singura idee : a fi iubită !

* Această idee ar trebui să fie, fără îndoială, şi a bărbatului, dar ce să

facă spre a ajunge la rezultat ? Arta de-a te face iubit de nevastă este o artă pe care trebua s"o cultiv!

însuţî şi a cărei demon strati une nu ar servi de cât un singur caz particular... dar apoî ?...

Fiind că, nu e vorba numaî de o femeie, ci de toate femeile,— şi ele nu seamănă una cu alta: nevasta Iul Sganarelle 1! place să fie bătută, pe câtă vreme o alta s'ar simţi foarte umilită numaî la idei a unei asemeni întâmplări. Sunt unele care îşi iubesc bărbaţi! numaî când aceştia ştiu să le fie stăpân!. Altele, îl vor robi a! cerinţelor lor ; altele înşelat! de afec-taţiile lor.

Unele doresc să găsească în bărbat un tovarăş în viaţă, egalul şi superiorul lor tot d'o dată, blănd şi puternic, iertător pentru ele , dar sever pentru alţii, In acest caz. puţină mojicie pentru alţi!, le este dupe plac.

Mal toate aü ambiţiunea de a vëdea pe .bărbat superior, admirat, cel puţin ascultat şi considerat printre semenii sëï. Cele maî multe caută să farmece şi să atragă atenţiunea printr'o limbă aurită, printr'un limbagiü pitoresc, spiritual.

Dar, mijlocul de a sfătui p e bărbaţi să aibe spiri t! Eü care sunt be-trână, pot, scumpul meü copil, să ' ţ i . divulg un secret femeesc :

0 femee ar suferi să fie bătută de bărbat între patru ochï, numaî s'o respecte şi să'î poarte hatârul în public. Ea 1'ar primi pentru densa, plicticos, chiar prost, numai în faţa lumeî să se arate om de duh, strălucitor. t Intr'un cuvent, opinia femeii despre bărbatul sëu se va stabili maî mult asupra aparenţei de cât asupra realităţei şi asupra opiniuneî altuia d e c â t asupra opiniunei ei proprii. Ş'apoi, eü nu cred tot ce spun oamenii de duh.

Dupe mine, cel mai sigur mijloc de a fi iubit este a iubi. Caută tot-d'a-una să convingi cu sinceritate ; caută cele mai bune simţimente : căci, —ori-ce ar zice bărbaţii,—ceia ce aü mai bun între denşiî este... femeia !

Greutatea nu este de a te face iubit, este de a face să ţi să păstreze amorul ce ai inspirat. îndată dupe cucerire, bărbatul îşi permite totul. El cere nevestei studiul constant a orî ce poate să'l încânte. Cât despre densul, este convins că 'şi-a îndeplinit rolul, probând... că poate.

Ce greşeală !... Ori cât doreşte femeia să idealizeze amorul, e une-ori foarte doritoare

d'a uita visul pentru realitate. E de datoria bărbatului de a şti să atingă coarda simţitoare şi de a hotărî ceasul când, pe acest instrument delicat, •—trebue să se dea tutulor fanteziilor unei imaginaţii de artist, în loc de a se mărgini la simplele ţradiţiunî conjugale.

Atât mai rëû pentru ruşinoşi şi pentru domnii pleşuviţi, care ' ş i ascund părerile sub sticlele ochelarilor lor. Spun aceia ce cuget , căci am trecut de versta în care trebuia să më prefac.

* * *

In gospădărie, este cu totul alt-ceva. Femeia are rolul principal. Cu toate astea, bărbatul poate contribui mult la bucuriile din năuntru , adu-cându-î tot-d'a-una aceste doue calităţi esenţiale:

încrederea în ai sei si stima de sine ênsusï. Lasă-ţi nevasta stăpână a caseî tale, — ea se va pricepe mai bine ca

tine, şi dacă ştii a te face iubit, fiî sigur că toate faptele eî nu vor tinde de cât la singurul scop : de a'ţî fi iubită. Dar în acelaşi timp , hu tè de-sinteresa de tot ce face ea. Dacă schimbă un vas cu fiorì, o mobilă, un obiect oare care în casă, cercetează cauza aceleî schimbări, şi, dacă se găteşte cu câte-o fundă, cu câte-o dantelă, când e să viî acasă, — arată-î c'o sărutare că i-ai înţeles intentiunea si că eşti gata a'i mulţumi.

In căsnicie, noi suntem tot d'o dată miniştri de interne , de finanţe şi de instrucţiune.

Voi, bărbaţi răutăcioşi ce sunteţi, nu ne puteţi înţelege ! Acum,—în camera mea singuratică, stând pe fotoliul meü, închid ade

sea ochii şi'mî amintesc căsnicia de-odinioară,—când bunicu-teü v^enea cu

veselie, cu blândeţe, cu frăgezime,—calităţi pe care timpul, fără îndoială, le-a transformat,—dar fără a rupe nodurile ce ne legaseră.

Aceasta, 'ml aduce aminte tabloul delicios al unei vieţi intime şi plăcute, într'un locaş plin de înbelşugare.

îmi reamintesc dulcele noastre seri de iarnă , când şedeam împreună înaintea focului. Acestea sunt bucurii simple, de care mulţi nu se pot sătura, dar de care mulţi bărbaţi, fug.

Nimic nu te opreşte de-a rupe monotonia viete! zilnice, poftind câţl-va prieteni aleşi ; ducêndu-te din când în când unde eşti poftit.

— Draga mea, îmi zicea une-orî bunicu-tëû, când abia te născuseşi, — astă seară më simţ vesel. Aide să facem nebunii,—cine o să ne ştie !

îşi punea atuncî pălăria pe ureche, îşi friza mustaţa, şi plecam,—doi a-morezaţi cărunţi, punênd în lucrare câte-o surprindere pentru copii noştri.

îmi plăceau tare mult surprinderile şi iată de ce te sfătuesc să le faci şi tu femeei tale, ori de câte ori vei putea. Femeile se înebunesc dupe surprinderi.

Remai cât mai des acasă, şi dacă îţi faci câte-o plăcere pe-afară , fă-o cu nevastă-ta. La întoarcere, veţi găsi amêndol culcuşul vostru, mai bun, mai dulce. Dar, ca să vë pară mai plăcut, nu crede că acest rezultat fericit poate fi obţinut numai prin singura voinţă a femeei.

Bărbatul trebue să coopereze şi să facă abstracţie de oarecare din gusturile sale. Trebue să sacrifice oare-care obiceiuri preferate. Cată să nu déconsidère afecţiunea ce-i dă femeia lui si să nu-o socotească ca un drept câştigat.

'Ml-aduc aminte că, în tinereţe, când părul meu alb de astăzi, era bălan şi mătăsos , când în loc de colţuri pe frunte, purtam flori,când danturile ademinătoare më atrăgeau la vr'un bal, făceam amorului multe sacrificii, chiar acela d'à më culca de vreme, în loc d'a merge în lume.

A doua-zi, më sculam fără păreri de re t i , . . din potrivă ! Se întâmplă ênsë, dragul meü copil, d o u e împrejurări îndoioase pentru

douî amorezaţi a căror ocupaţiune constă în a se bucura de luna lor de miere.

Dacă'ţi duci nevasta prea des în lume, trebue să te fereşti de vre un neajuns. Atuncî, fericirea 'ţi-e compromisă.

Dacă, din potrivă, o ţii prea închisă, plăcerea d'a sta tot împreună va trece repede, ènsë se va posomori. Adio dragoste !

In locul tëu, 'mi-aşi duce femeia în lume, ancă de la început ; nu în toate zilele, dar câte-o dată. O fată dupe ce devine femeia, e tot-d'a-una fericită, când i se fac complimente. Când are această libertate, atât de dorită înaintea căsătoriei, se întoarce acasă veselă şi desmerdările, sărutările bărbatului sëù i se par mai dulci, mai sublime.

Câte-o dată chiar, se întâmplă că în mijlocul unui bal, al unei serate, femeia tenără să simtă acel delicios tremur al unei plăceri dorite.

Ea ar voi să treacă vremea cât mai repede, ca să plece mai curênd.

Se uită mereu la ciasomic cu nerăbdare. îşi face din nainte imaginea fericire! d'a sta cu bărbatul-sou, într'o odaie bine încălzită, bine încuiată.

Complimentele îl se par nesărate, balul fără atracţie, serata fără spirit, şi cum primele impresimi! sunt acelea care durează ma! mult, femeia tènera devine nepăsătoare pentru lume, şi îl place mal bine să r&mâie soţie iubitoare si mumă iubită.

Cât despre tine* lasă femeeî tale toată libertatea în lume. Amorul este ensuş! încrederea, şi am cetit unde-va că gelozia este un amor bolnav.

Cu toate astea, 'ml plăcea mult ca bunicu-tëu să se ocupe de mine şi să nu'mî dea o încredere oarbă.

Când eram înconjurată de dănţuitori care'ml făceau graţii, îndulcindu-ş! cuvintele si zîmbetele, îmî zicea :

—Ce face de nu vine! E prea sigur de mine ; de minune . . , d a r . . Astăzi ancă, nu ştiu să 'ţi probez destul de bine ce încercam. M'aşi fi

supărat pe bunică-teu dacă ar fi fost gelos, şi 'mi părea rëu că nu este. . . măcar căt de puţin.

Si cu toate astea îl iubeam. î

JDX1ST T R E C U T Maî ţii tu min te -od in ioară , Ce flori f rumoase^ţ i -a î cules , In finul ve rde , lung şi des , Colo'n l ivede lângă m o a r ă !

Şi levănţ ică , v ine ţe le , Sulfină mul tă şi c icoare , Tu l e - a d u n a i floare cu floare, C u n u n ă vrănd să-ţî faeî din ele.

* Pa r ' că te vëd: stai lâng'o claie, Şi vrând să- ţ î împle teş t i cununa , Scoteaî flori, una câte una , Din pă lă r ia ta de pa ie .

*

Atât era i de ' ncâ tă toa re , C a m ameţ i t pr ivid la t ine, Tu, fără să ta uiţi la mine , Cântai ca o pr iv ighetoare .

E rau vopsiţ i cu ro şu noriî De soare le de lâ apus , Iar tu, c ân t ând mereu , te-aî dus , Ca să te scalzî la iazul mori i .

*

Ascuns , eu t e - am vëzut întreagă, Ş i -acum më mir neconteni t , Cum s'a făcut de n ' am muri t , Sorb indu- te cu ochiî, d ragă?

* 0 ! F rumuse ţ i ne maî vëzute ! Ţii min te ! m' -a î băgat de s e a m ă Şi de ruş ine şi de t e amă , Te-a l da t la fund în apă, iu te .

* Vai ! da r sun t ani de-â tunc l ,—şi 'n vale Iar s 'a mărit" fânu 'n livezi; Dar tu iubito nu te vezi, Şi sufletul 'mi -e plin de ja le .

* De câte ori ajung la locul , Und' te scălda! în iazul mor i i , Numai ş i roaie le plânsori î , Mai pot să 'mî po to lească focul.

* Maî vin 'oda tă j o s la moa ră , In fin şi 'n mir iş t i de ovëz! Ah ! Ce n ' a ş da să te m a i vëz, Chiar pen t ru a din u r m ă oară .

I on . A . Brătescu. .

DE DEPARTE Cat am stat de t i ne -ap roape , To t -d ' a -una ni 'am ferit. Ochii tèi să nu desg roape Ta ina , 'n care te -am Iubit.

Dar, depa r t e - acum de t ine, N'aşî pu t ea să më feresc, Şi de-a ï vrea , chiar de la mine , Aï afla cât de iubesc !

A i m a (.'iupagîa.

MIRON COSTIN SCHIŢA

asupra timpului, vieţii şi operilor sale

V I A Ţ A L U M I I

Poemul saü poezia cu titlul aces ta este p receda t de o in t rodue ţ iune l i terară , pe care d. Urechie a in t i tu la t 'o , cu multă bună -vo in ţ ă , arta poetică.

Aceas tă «artă» este un fel de lămuri re despre scr ie rea în versur i , ca re de sigur e ra foarte puţ in obic inui tă pe a tunci în Moldova. Miron Cost in. pen t ru că «în toa te ţe -«rile se află acest, felia de sc r i soare , ca re el ineşte ritmos se chiama,» se ho tă răş t e să p robeze că «poate şi in limba noastră a fi acest felia de scrisoare ce se ch iama s t i huri.» Dec la ra ţ iunea aceas t a face pe d. Urechie să'l n u m i a s c ă «primul versificator în «scris.» (1). Deşi scr i sese Var l aam Mitropoli tul îna in tea luï, însë versur i le sa le erau foarte s labe. Dosofteiü de sigur că a început să scrie versur i în u r m a lui Miron şi dupe ce aces ta căpă tase oare care însemnăta te în l i t e ra tură , căci vedem că ' l - invi tă ca la sfîrşitul Psaltir'wi sale să anecseze şi el câ te -va versur i .

Arta poetică a luï Costin e int i tula tă : «înţelesul stihurilor : cum trebuie sase citiască.» (2). Aci defineşte ce este st ihul , că -laste legat de silavc cu Minier.» Spune că pot fi versur i de diferite s i labe ; că versur i le t rebuie să a ibă r imă ; că t r ebuesc citite dupe accentu l lor n a t u r a l ; că hia tul , ad ică în tâ lni rea de «slove unoglasnice», t rebuie ev i tai ' ; că nu t rebu iesc citite versur i le opr ind tonul la sfîrşitul fie-căruia, ci citind maî mul te la r ând p â n ă sensul să poa t ă fi p r ins , «că a ceti şi a nu înţelege iaste a tu r -«bura vênt.ul saü a fïarbe apa.»

Viaţa lumii este o luc ra re poetică, pe care am putea-o n u m i à thèse. Ia ca motto

(1) Miron Costin Opere Complete. Ed Academiei 1888. Tom. II. pag. 488. (2) Oporele iui Miron Costin. Ediţ. Academiei sub dirigerea d-lul V. A. Ureriiia Tom II pag. 499—500.

vorbele eclesiastuluî : deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni şi le d e s -voltă în luc ra rea sa de vre-o 100 de versur i plus un epilog

Caracterul ei este pes imismul ; este c red in ţa că lumea e guverna tă prin voia întâmplăr i i şi a cea întâmplare es te o pu te re s u p r e m ă şi ne îndura tă , -—credin ţă ca re s 'ar pu tea e e s p r i m a de minune p r in t r ' un frumos vers al poetu lu i Grigore Alecsandrescu :

Că l u m e a moş ten i r e ' n tâmplă r i lo r s 'a dat (3).

Acelaşi pes imism pe care ' l -vedem atât de a d â n c săpa t în concepţ iun i le lut E m i -nescu, t r ansp i ră în viaţa lumii.

Nu cred că aşi ecsagera dacă u r m ă t o a r e l e versur i ale lui Costin :

In foc de vel sch imonos i , pămente cu apa ; 0 p r i c ină m a r e ne a ş t e a p t ă : Sapa! . . . (4).

d a c ă le-aş i a lă tu ra cu aces tea ale mare lu i poet, p o d o a b a u l t imelor decen i i ale R o mânie i :

Poţ i zidi o l ume 'n t reagă, poţi s'o sfărâmi : ori ce-aî spune , Peste toa te o lopată de ţe r înă se depune (5).

Se înţelege că e depa r t e de la Cost in până la Eminescu , da r acelaşi punct de p le care , aceeaş i ideie pr imi t ivă : sapa, lopata.

Mal depa r t e zice Cost in :

Nu-I n i m i c a să s tea 'n-vecî , toa te t rec în lume . Toate s ' -nes tă tă toa re , toate s ' -neş te spume (6).

Eminescu a zis :

Toa te s'-praf...

Norocul , cel orb , de snădă jdueş t e pe Cost in , căci

El sue, el coboa ră , el v ia ţa rupe , Cu so ţ ia sa, v remea , toa te le surupe . Norocul la un loc nu s t ă ; în t r 'un ceas sch imbă pasul . Anii nu pot a d u c e ce aduce ceasu l (7).

Toţ.î sunt supuşi pïeiriï, de la cel m a r e până la cel mic . In adevër , se în t r eabă el.

Unde s'-aî lumii Impera t i ? unde este Xerxes ?

Pe toţi ' I-aü st ins cu v reame ca pe neş te spume (8).

Căci

Aşa j o s o r e ş t e împără ţ i i l e l umea şi le prăvăleş te . Ner i voi înţelepţi i cu filozofia,

ner i Theo logh iea V a u scuti t de primejdii . Ce v 'aü a d u s la moa r t e a m a r ă pen t ru unii (9).

(3) Grig. Alecs ndrescu. Anul 1840. (4) Bd. eit. pg. 502. (5) Eminescu. Satira I. (.6) Idem. Idem. Ò02. (7) Loi . ci*, pg. 504. (8) Idem. Idem. Idem. (9) Loc. eit. pg. 505.

Tot a şa şi Eminescu îa pe să rac , pe bogat , pe cugetător , pe dascăl «rupt în coa te» , pe toţi carî se t rudesc în aceas tă v ia ţă saü sunt plini de s t ră luci re şi dec la ră că t o tul este zada rn i c , căci

Mâna c a r e - a dor i t scept ru l un iversu lu i şi gândur i Ce-aü copr ins tot un iversu l , încap b ine 'n -pa t ru s cândur i (10).

Pen t ru Eminescu

. . . lumea. . . . e o clipă suspenda tă , Ina in te - i şi în u rmă- i în tuner ic se a r a t ă (11).

şi noi

Muşti de-o zi pe-o lume mică... etc. (12).

pent ru Costin :

Pă iangeni suni anii si zilele noas t re !

şi

v ia ţa este neş t iu tă .

Da. Viaţa este neşt iută , ne în ţe leasă pent ru amândoi . S ingura deosebi re este' faptul cred in ţe i că ecsis tă o fiinţă sup remă , un Dumnezeu. Eminescu zice că înaintea şi în u r m a lumii «întuner ic sa a r a t ă ; » iar Miron C o s t i n :

Tu, pă r in t e -a l tuturor , d o a m n e s i 'mpë ra t e ! Singur n u m a i covirşe.şti vremi nemesura te ! (18).

hitimeriml ace la este semnul carac te r i s t ic al pes imismulu i modern . De aceea aces t pes imism es te fără nici un punct de scăpare , ca să zic ast-fel.

De aceea viaţa neştiută a lui Cost in saü visiti searbrd al luì Eminescu, cari cupr ind aceeaş i ideie fundamenta lă nu aü aceeaş i conc luz iune , căci pe când Eminescu zice : «mai bine nimic,» Cost in a d m i t e că

Una faptă ce ' ţ i - remâne bună , te lă ţeş te , In Ceriu cu fericire în veci te măreş te (14).

In c e r ! ia tă doc to r i a , oa r e cum, pen t ru credincioş i i pesimişt i ai veacur i lo r t recute , care pent ru Eminescu nu poate să ecs is te , căci religia e «o frază» (15) şi pe fruntea unu i cadavru «nu-I scr is Dumnezeu.» (-16).

Iată de ce pes imismul nos t ru , pes imismul lui Eminescu . face v ia ţa omului fără s p e -

(10) Eminescu Satira I. (11) Idem. Idem. (12 Idem. Idem. (13) L- e. pg. 502. (14) Viaţa lumii. Epilog Loj. cit. pg. 506. (15) Religia! o frază de dinşiî inventată., etc.

(Emiiiescu Impërat şi proletar . (16) De e sens într'asta, e'otors si ateü,

Pe palida-ţi frunte nu-I scris : Dumnezeu. (Eminescu. Mortua est).

r a n ţ ă şi îi Ia pu te rea de -a lucra . Ceï vechi se în t r i s tau de nes ta to rn ic ia şi n imicnic ia lucruri lor omeneşt i , ênsë aveaü spe ran ţă că fapta b u n ă va trăi în veci şi f â c m d fapte de aces t ea şi-aîi as igura t loruşî v ia ţa de veci şi ţ a ra aü adus 'o p â n ă n e - a ü dat 'o noă .

Aces tea s 'ar pu tea zice despre fondul, despre idei le din «viaţa lumii». Nu găsim la Cost in fraza sonoră şi b ine închie ia tă a lui Eminescu,—fiind că cu a-

cesta îl a l ă tu ra răm : ba adesea e ne lămur i t şi ne în ţe les . Sunt ênsë şi versur i car i s 'a r pu tea da ca model , cari s cape rà ca o lumină vie ce te impres ionează .

Versuri le sun t corecte , dupe regulele l u i ; ênsë ideia de-emis t ih , (pe c a r e de al tmin t r e l ea nicî n 'o pune el în espl icări le sale) nu o are b ine definită, căci mul te versuri nu aü emis t ihur i egale,- ca :

Zice David p roo rocu l I v i a ţ a es te floare opt) I — (ş'se)

Şi barirn nici a c ea s t ă c a d e n ţ ă nu e păs t ra tă , căci a v e m :

Ce-î în lume să n ' a ibă I n u m e muri tor iü — _ _ işapte) I — — — — — — ( i j a s e )

In genere se se rvă la emist ih cu t roheul : — —-, ênsë de mul te oii calcă şi r e gula a c e a s t a :

Singur n u m a i covârşeş t i | v remi n e m ă s u r a t e .

Nu pu tem tăgădui totuşi că avem şi versur i pe cari le-am putea numi scu lp tura le :

Păiangenî sunt anii şi zilele noas t r e !

Un alt ca rac te r al versifieaţiunil lui Costin este că r imele cu s i laba u l t imă in to n a t ă : bătea cu ţinea, nu se găsesc la el.

Toa te r imele lui s u n t — A c e a s t ă ne în t rebuinfare —• ca re , zice d. Urechiă, se află şi la Dosoftelü—e cu atât mal c iuda tă cu cât în poezia p o p o r a n ă este un e lement fundamental al versificaţiei :

P'un picior de plani, Pe-o gură de raìùr

etc.

Sunt poezii întregi, dar! aü toate versur i le cu s i laba u l t imă in tona tă , âvênd când r ime , când a s o n a n t e .

Versuri le lui Costin aü fost în v r e m e a lor foarte gus ta te de publ ic , căci Căn temir spune în Bescriptio Molăamae că devenise un fel de cântec p o p o r a r de bocet :

A lumii cânt cu j a l e etc, (17),

Astâ-zî , pen t ru iloî, se înţelege că aü pierdut mult diri ce aveaü oda tă , ' c ăc i ă s t â - z î n imen i nu mal ci teşte pe Miron Costin ca poet. Ce să z ic i? gustul s 'a mai subţiat, ideile s'aü sch imba t şi aces te rud imen te poet ice ale lui Costin, chiar dacă oamen i i ar avea pu t in ţă să le cunoască , tot nu s 'ar citi,

(17) Argument adus de ă, Ureehiâ în stud ;ul citat. pg. ifl*} a tom. II.

Ca unul d int re primii poeţ i , dacă nu putem zice primul, el are mer i t e m a r i , căci este şi un grăunte de adevër în aces te versur i a le luî Grigore A l e c s a n d r e s c u :

Sunt mult maî vrednici de slavă, acel ca re aü făcut In ştiinţî saü meşteşugur i fericitul început, De cât ceï ce dupe denşiî şi de denşiî î nd rep ta ţ i Aü ajuns deseve r ş i r ea pr in ecsemplur î ajutaţ i (18).

CJheorghe Adamescu.

I). O. Ionescu Gion, a scos de sub t ipar o n o u ă car te , in t i tu la tă Manual de Poetică Română. Pecum se vede,acest m a n u a l e aprobat, de onor . Minister al cultelor şi i n s t ruc ţ iune! publice, pen t ru c lasele de liceu şi al te inst i tute de cultură. Luc ra rea d-luî Gion, ca or ce operă o m e n e a s c ă , a re fără îndoia lă şi păr ţ i bune şi re le , vom da s e a m a desp re dense le inlr 'o recensi t ine anumi t ă .

Să sperăm că nu vom avea să zicem despre d-ul Gion, ceia ce Rivarol a zis despre un oare care cri t ic: « E foarte uşor să nu fi făcut n imic bun , şi să critici în reü pe toa tă l u m e a \ »

CIOCOII YECHI SI NUOI SAU

CE NASCE DIN PISICA ŞOARECI MANANCA ROMANŢ ORIGINAL

de N I C O L A E M. PHÏL1MON

CAPITOLUL XV

S c e n e de v i a ţ a s o c i a l a

• — » E î ! el ! n e b u n u l e , te al trecut.« — zise Re i zadeaoa , a t ins de vorbele cele a s p re a le Zla toni tu lu î .

— « N u , Măria ta , nu m'am trecut şi nu pot să tac, căci sunt român , şi vëz de a-cum u n d e o să ne ducă jocul musca lu lu i aces tu ia . Bo iă r imea terii , a tât de iubi tă de norod pent ru faptele ei cele f rumoase , fii ace lor s tâ lpi ai ferii, car i aü jertfit avuţ ia şi şi-au dat chiar v ia ţa pen t ru ţ a ră , o să ajungă să venză m e r e pe pod ca p r e c u peţ i i , iar cei maî slabi d in t re denşiî, o să-şî p i a rză c ins tea şi sufletul, v ë n z ê n d u - s e la cei ce I e vor da bani de chel tuială la n e a v e r e ! Da, boiăr i lor , jocu l aces ta o s ă v e piarză.. .»

Muşcări le Zlatoni tuluî a r fi m e r s mul t ma i d e p a r t e , dacă în m o m e n t u l când voia se r e î nc e a pă , n ' a r fi in t ra t Pă tu r i că , invi tând pe mosafirl la masă .

Be i zadeaoa se î nd rep t ă căt re c a m e r a de m â n c a r e , u r m a t de toţî ceî- l-al ţ î m o s a -firî, se puse la m a s ă şi toţi î ncepură a gusta din buca te le cele de l ica te ale grecului

(18) Gr. Alecsandrescu. Ep'stolă către mar. le logofét I. Vâcăreacu.

şi a bea din v inur i le ce le maî a lese ale teri i . Dar când a junseră pe la fr iptură şi p o a m e , î ncepu ră lăutar i i a cân ta cele mal f rumoase şi mai pa te t ice cânt ice de m a s ă (1).

Toţ i oaspeţ i i ascul tau pe lău ta r i cu mal mul tă saü mal pu ţ ină băgare de s e a m ă ; n u m a i Karagea şi H a t m a n u l Cărăbuş p ă r e a u ma l agi ta ţ i de cât toţi ceî- l-al ţ î . Aceas ta se v e d e a din mişcăr i le capului , d in a l t e r a r ea fetei şi ma l cu s eamă din dese le oftări ce eş iau din peptur i le lor. .jVinul cel t ămâ ios de Cernă teş t l , t u r n a t neconten i t în gâtlejul boiăr i lor , începu să-ş i facă efectul seü. Oaspeţ i i noş t r i ! , car i până aci m â n c a u şi b e a u l iniş t i t ! ca cei ş e a p t e filosofi a! Eladeî, p r i n s e r ă la l imbă şi d e v e -n i ră m a ! sgomotosï de cât Nemţi i ce! be ţ i . Respec tu l ce a v e a u a s u p r a Beizadeli î se ma! s lăbise ; un i ! cântau , al ţ i ! î ndemnau pe Baronul Kal icewski să înceapă iarăş i m i nuna tu l j o c , care cu puţ in m a î j n a i n t e le u ş u r a s e p . n g i l e ; numa i Be i zadeaoa ş e d e a l inişt i t si din când în cand, a r u n c a câte o vorbă de spir i t în soco tea la bie ţ i lor o a s peţ i , car! cu toa tă a m e ţ e a l a vinului , e raü siliţi să sufere, t e m â n u - d s e de a nu t rage a sup ră - l e urgia d o m n e a s c ă .

In fine c ina se t e r m i n ă ş i mosafiril p ă r ă s i r ă casa . Pos te ln icu l A n d r o n a k e dupe ce de te câ te -va ins t ruc ţ iun i Iul Pă tu r ică , se duse şi el la Kera Duduca. -

CAPITOLUL XVI

Fă-te om de lumea nouă, Să furi cloşca dupe one!

Să pă răs im pa r t ea de sus a case lo r Pos te ln iculu i , căcî nu mal a re nici un in te res pen t ru lectori i noşt r i , şi să ne cobor îm în p a r t e a de jo s saü ma! b ine în becïurï , ca să v e d e m ce face Dinu Pă tu r i că .

Acest ambi ţ ios c iocoiu , nevo ind a se lăsa nicî de cum ma! jo s de cât s t ăpânu l seü, pregăt ise şi el o c ină , la care invi tase pe câ ţ l -va d in cel ma l de ap roape amici a! sei.

Camera în care d e d e a el ospeţu l , e r a împodobi tă cu doue pa tur i tu rceş t i înfundate , pes te ca re eraü puse sal te le de lână acoper i te cu chi l imur i vergate de Idirnea (Andrianopole) , cusute pe margini cu ciucur i de b u m b a c a l b ; pe lângă pă re ţ i e r au puse p e r n e î m b r ă c a t e cu cit tocat (2 ) ; pr in ânghiur i le aces to r pa tu r i e rau aşeza te pe rn i ţ e mic ! umplu te cu puf, pe ale că ro ra feţe albe de bat is tă , se vedeau m a ! mul te a r abescu r i cusute cu fir şi mă ta se , iar pe u n a d in t r ' ênse le e r a ü c u s u t ! d u o ! a m o r a ş ! , ţ inend în main! o ghi r lan tă de flori, în al că re ia mijloc e ra o in imă pă t runsă de d o u e săgeţi şi inscr ip ţ ia aceas t a : « !

Zidul de lângă pa t e ra acoper i t cu un covor de Brusa pe care s tau spânzura te în cuie, o puşcă a r n ă u ţ e a s c ă ghintui tă , legată la m a ş i n ă cu o annglică cusută cu fir, şi doue părechî p is toale băga te în tocur i de piele o rna te tot cu fir. Mal în j o s , tot pe acel păre te , e raü a t â rna t e doue săbiî turceş t i cu mâner i le de sidef, ia r în mijlocul lor, e r a aşeza t un cauc ol tenesc de hîrşie neagră de miel , al cărui fund e ra cusut cu fir de cel bun pes te pos tav roşu şi lăsa să a tâ rne în j o s o fundă de fir lucra tă cu m a r e gust.

l i ) Pe a'unel muzica româna se compunea din arii dc joc şi arii de dileetare numite cântice de masă (8) Cel nai cump cit de pe atunci. ' . •. • -

Gele doue ferestre desp re ul i ţă e raü împodobi te cu mal mul te glastre de flori, pr intre care se deos ibeaü mal ales maghi ran i i , trandafiri i şi câ ţ l -va endruşa iml ce Implead a tmosfera cameri ï de un mi ros nu aşa p lăcut cât e ra de pă t runză tor .

Pe lângă păreţ i e raü puse în rând câ te-va s c a u n e de Rraşov văpsi te şi un s ipet m a r e legat în b a n d e de fer alb peste piele de căp r ioa ră a lbas t ră .

La o înă l ţ ime oa re ca re a unu ia din păreţ i , e ra un dulap mic săpat în zid, în care se afla d e p u s ă mica b ib l io thecă a ciocoiului , compusă din câ t e -va cărţ i greceşti şi româneş t i , pr intre care figurau Proorocia lui Agatanghel, Filosoful Sintipa, Alexandria, Tilu-Buh-oglindă şi al te cape t e -d ' ope re a la l i t e ra tu re ! na ţ iona le de pe a tunci , căr ţ i g lumeţe care pr in a n e c d o t e de spiri t şi pove ţe filosofice, făceau pe t rece rea favori tă a poporu lu i .

Masa de m â n c a r e e ra aşeza tă în t re doue pa tur i şi în lpre jura tă cu scaunele pe ca re e raü să şază onorabi l i i oaspe ţ î a! Iu! Pă tur ică .

Pe m a s ă e r aü r â n d u i t e o mu l ţ ime de farfurii cu mezel icurî de tot felul : m a r i n a t ă pe stacoji , farfurioare mai mici cu icre proaspe te de m o r u n , l icurinî jupui ţ i , s a rde le muia te în u n t - d e - l e m n de Mitilene a m e s t e c a t cu p iper şi z e a m ă de lămâi de Mesina, măsl ine dulci de Thesa l ia , grămădi te în formă p i r amida l ă , icre tar i de chefal , smochine de Santor in i , ha lva de Andr ianopole ; n imic din del icate ţ i le gas t ronomice ale Orientului nu l ipsia pe m a s a c iocoiului , mal împodobi tă ch ia r de cât a s tăpânulu i seü. Toate aces te mezel icur î e raü aşeza te dupe o regulă mil i tară , având la fie care d i s t an ţă de doue pa lme , câ te o carafă cu vin galben de Drăgăşanî , cu pelin ro şu din viile mănăs t i r e ! Bis t r i ţa şi cu vinur i o r i en ta le de diferite colori şi gustur i , fără a lipsi papomiţele (ii) cu anason de Chio şi cu mas t i ca de Gorinth. In fine Pă tu r i că luase dispozi ţ iunî ca oaspeţ i i sel să nu cerce cea mal mică l ipsă întru îndep l in i r ea gustului lor rafinat.

Daca c ine-va ar fi vëzut luxul ce d o m n i a la m a s a Poste ln icului şi la a vătafului seü de cur te , fără îndo ia lă s 'ar fi convins că ospăţu l slugel î n t r ecea în toa te pe al s tăpânului , şi dacă s ' a r fi gândi t ma l ser ios la miser i i le ace lor t impi de t r is tă m e mor ia , ar fi zis împreună cu noi, că fanariotul n ' avea de ce să se p lângă pent ru pa gubele ce' l făcea vătaful seü de cur te , căci banii ce se chel tuiau în aces te ospeţe nu e raü aï sëï, ci aï să rac i lo r şi aï văduve lor căzuţî v ic t imă nesa ţ iu lu l său de averi .

Intre oaspeţ i i de căpe ten ia invi ta t i de Pă tu r ica , figurau : Tudor Ciolăneseu, vătaful de cur te al Banului Grigorie B..., Neagul Cioftea de la Banul Cons tant in Băl...., Zamfir Ploscă de la Isac R... Vlad Boroboa ţă de la F.. . şi alţ i maî mulţ i , a leşi d in t re corifeii c iocoismului şi ai ho ţomăn i i l o r bucu reş t ene d u p e a tunci . (Va u r m a ) .

A V I S Cine primeşte doue numere consecutive din «Revista Litefarâ», se con

sideră ca abonat, şi prin urmare este rugat a înainta costul abonare! la administraţiune.

Persoanele care nu doresc â Se abona, sunt fugate a înapoia numerile imedieat la primirea lor căcî in cazul contraM li se va pretinde plata lor4

Administraţia.

(3) Butilil îmbrac-te eu papură.