Septembrie 2013 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 9

16 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI Septembrie 2014 Septembrie 2014 CUVÂNTUL ADEVĂRULUI 9

Iată ce scrie și Iuda: „Mustrați pe cei ce se despart de voi; căutați să mân-tuiți pe unii, smulgându-i din foc; de alții iarăși fie-vă milă cu frică, urând până și cămașa mânjită de carne” (Iuda 1:22-23). Și pentru a înțelege diferența dintre a avea sau a nu avea milă, citim din cartea profetului Iona, unde Dumnezeu intră în dialog cu pro-fetul, care era pe o poziție neconciliantă, tocmai datorită faptului că Dumnezeu avea milă și el nu avea. Totuși, Dumne-zeu a găsit un punct sensibil care să-l facă pe Iona să înțeleagă. „S-a rugat Domnului, și a zis: «Ah! Doamne, nu este aceasta tocmai ce ziceam eu când eram încă în țara mea? Tocmai lucrul acesta voiam să-l înlătur fugind la Tars. Căci știam că ești un Dumnezeu milos și plin de îndurare, îndelung răbdător și bogat în bunătate, și că Te căiești de rău!... Atunci și Domnul a zis: «Ție îți este milă de curcubetele acesta, care nu te-a costat nici o trudă și pe care nu tu l-ai făcut să crească, ci într-o noapte s-a născut și într-o noapte a pierit. Și mie să nu-Mi fie milă de Ninive, cetatea cea mare, în care se află mai mult de o sută douăzeci de mii de oameni, care nu știu să deose-bească dreapta de stânga lor, afară de o mulțime de vite!»” (Iona 4:2-11). Deci Dumnezeu se justifică în acțiunile Lui, în mila pe care o are față de oameni.

Pe lângă mila mântuitoare, alte caracteristici ale celor milostivi mai sunt mila de cei bolnavi și compasiunea față de cei întristați, dar nu le lipsește nici mila față de cei săraci. Domnul în-treba prin profet: „Ți s-a arătat, omule, ce este bine, și ce alta cere Domnul de la tine, decât să faci dreptate, să iubești mila, și să umbli smerit cu Dumnezeul tău?" (Mica 6:8). Oamenii cu darul milei nu o fac din silă, ci „cu bucurie” (Ro-mani 12:8), după cum și Dumnezeu nu ne mântuiește dintr-o milă repulsivă, pentru că noi insistăm, ci dintr-o milă izvorâtă din dragoste.

În Iacov 2:13-16, observăm mila în diferitele compartimente ale vieții: „...căci judecata este fără milă pentru cel ce n-a avut milă; dar mila biruieș-te judecata. Frații mei, ce-i folosește cuiva să spună că are credință, dacă n-are fapte? Poate oare credința asta să-l mântuiască? Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele, și unul dintre voi le zice: «Duce-ți-vă în pace, încălziți-vă și săturați-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupu-lui, la ce i-ar folosi?»” Înțeleptul aten-

ționează și el: „Cine disprețuiește pe aproapele său face un păcat, dar ferice de cine are milă de cei nenorociți. [...] Cine asuprește pe sărac, batjocorește pe Ziditorul său, dar cine are milă de cel lipsit, cinstește pe Ziditorul său” (Prov. 4:21, 31). Evreii au fost educați în spiritul milei, dar nu toți au înțeles cum lucrează mila, așa cum rezultă din una din pildele Domnului Isus Hristos: „Din întâmplare, se cobora pe același drum un preot; și, când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Un levit trecea și el prin locul acela; și când l-a văzut, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el și când l-a vă-zut, i s-a făcut milă de el” (Luca 10:31-33). Teoretic, a înțeles și învățătorul Legii ce cerea Legea și ce înseamnă milă, când a răspuns: „Cel ce și-a făcut milă cu el” (v. 37a), dar îi lipsea aplicația milei, de aceea Domnul i-a zis: „Du-te de fă și tu la fel” (v. 37b). Mila este un dar foarte important. Cârmuitorul stă undeva în față și direcționează, dar cel cu milă are grijă de cei rătăciți și rămași în urmă. Sunt unii care excelează în milă. Iov de exemplu, s-a îndurat de nenorociți, de orfani, de văduve, fapte care l-au reco-mandat înaintea lui Dumnezeu, alături de alte fapte ale neprihănirii lui.

B. EXEMPLE1. Domnul Hristos - marele

evanghelist și vindecătorNu există în Scripturi un alt exem-

plu mai bun, decât cel al Domnului Isus Hristos. La El, mila iese în evidență la fiecare pas. În relatarea înmulțirii pâi-nilor, este scris: „Când a ieșit din cora-bie, Isus a văzut mult norod; și I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca niște oi care n-aveau păstor; și a început să-i învețe multe lucruri” (Marcu 6:34). Mai întâi le-a oferit milă pentru suflet, apoi s-a preocupat de hrana lor. De aceea, evangheliștii cu darul milosteniei caută păcătoși receptivi și, în același timp, cer ajutoare să le distribuie în zonă. Dar ce e mai important la mila Domnului Isus e faptul că ea nu s-a epuizat cu ocazia înălțării Lui la cer. Domnul are toate darurile, dar darul milei în El este foarte evident. Are și darul cârmuirii și de la dreapta Tatălui cârmuiește toate ceru-rile, dar tot de acolo se exprimă atât de puternic prin darul milei. Când fariseii au condamnat pe ucenici pentru că au luat spice în ziua Sabatului și le mân-cau, fiind flămânzi, El le-a luat apăra-rea și a zis: „Dacă ați fi știut ce înseam-

nă: «Milă voiesc, iar nu jertfe» n-ați fi osândit pe niște nevinovați” (Matei 12:7). El și astăzi pledează în favoarea noastră: „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucruri-le a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat. Să ne apropiem, deci, cu deplină încre-dere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, ca să fim aju-tați la vreme de nevoie” (Evrei 4.15-16).

2. Stăpânul robului nemilos-tiv - iertarea unei datorii uriașe, din milă

Domnul Isus Hristos a spus o pildă despre un stăpân drept și milostiv și un rob care nu a înțeles să aibă milă, nici măcar după ce a avut parte de milă: „Stă-pânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul și i-a iertat dato-ria. Robul acela, când a ieșit afară, a întâlnit pe unul din tovarășii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el și-l strângea de gât, zicând: «Plătește-mi ce-mi ești dator». Tovarășul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga și zicea: «Mai îngăduie-mă și-ți voi plăti». Dar el n-a vrut, ci s-a dus și l-a aruncat în temniță, până va plăti datoria" (Matei 18:27-29). Stăpânul l-a iertat pe robul nemilostiv din milă, de aceea îi și impută vinovăția neiertării și îi reîncarcă tot debitul vinovăției de care fusese odată iertat: „Oare nu se cădea să ai și tu milă de tovarășul tău, cum am avut eu milă de tine?” (vers. 33). Exemplul este de actualitate: Dumne-zeu ne-a iertat de toate păcatele – slă-vit să fie Domnul pentru mila Sa! – iar noi, în multe situații, nu putem ierta pe cei ce ne greșesc!

De oameni milostivi este nevoie în orice biserică, dar în mod special în câm-pul de misiune. Ei sunt cei mai buni evangheliști, dar sunt buni și în consi-liere și la lecțiile de cateheză. Nu există alt raționament în mântuire, decât mila lui Dumnezeu și a celor ce „simt” cu păcătoșii, care atunci când conștienti-zează starea de pierzare în care se află, sunt marcați de dorința de a primi milă. Singurul lucru pe care-l mai poate face păcătosul este să implore mila, ca David, care a zis în disperare: „Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare, șterge fărăde-legile mele!" (Ps. 51:1). De acest har pot beneficia toți cei ce vor să se pocăias-că: „Fiindcă Dumnezeu a închis pe toți oamenii în neascultare, ca să aibă îndurare de toți” (Romani 11:32).

DA

RU

RIL

E D

UH

UL

UI

SF

ÂN

TD

AR

UR

ILE

DU

HU

LU

I S

FÂ

NT

JU

BIL

EU

AN

IVE

RS

AR

– 1

00

AN

IJ

UB

ILE

U A

NIV

ER

SA

R –

10

0 A

NI

În perioada 5 – 10 august a.c. s-a desfășu-rat în orașul Springfield, statul Missouri din Statele Unite ale Americii, Centena-

rul Organizației Penticostale Assemblies of God, SUA. La acestă sărbătoare jubiliară deosebită au luat parte circa 10.000 de partici-panți, reprezentând peste 120 de țări de pe toate continentele lumii și peste 67.000.000 credincioși, membri ai acestei organizații penti-costale în prezent. La invitația conducerii orga-nizației Assemblies of God din Statele Unite ale Americii, din partea conducerii Cultului Creștin Penticostal din România a fost delegat să participe la acest eveniment pastorul Ioan Gurău, vicepreședintele Cultului.

Pe durata desfășurării aniversării a 100 de ani de la începuturile mișcării penticostale Assemblies of God în Statele Unite ale Americii, fratele Gurău a fost însoțit de Rick Cunningham (foto dreapta), misionar din Statele Unite ale Americii în România de circa 16 ani, pastor recunoscut în cadrul Bisericii Vestea Bună din București și secretarul cu relații internaționale al Agenției Penticostale de Misiune Externă.

În timpul sesiunilor ce s-au ținut pe parcursul celor 5 zile, s-au evocat începuturile modeste ale mișcării Assemblies of God în aprilie 1914, în localitatea Hot Springs, statul Arkansas, Statele Unite ale Americii și expan-siunea de care s-a bucurat în cei 100 de ani care au trecut, atât în SUA, cât și pe toate continentele lumii. Aceasta s-a datorat în special spiritului misionar care a fost de la început o trăsătură distinctă, definitorie a acestei noi mișcări spirituale (viziunea de a planta în fiecare grup etnic sau național o biserică națională și autonomă), focului ru-găciunii ca modalitate de dobândire a pute-rii și prospețimii în răspândirea Evanghe-liei în lume și însoțirii supranaturale a pre-zenței și ungerii Duhului Sfânt.

Centenarul organizației penticostale „Assemblies of God”, SUACentenarul organizației penticostale „Assemblies of God”, SUA

Întreaga manifestare s-a desfășurat sub semnul bucuriei și mulțumirii pentru ceea ce a lucrat Dumnezeu în acești 100 de ani de multe și bogate binecuvântări și s-a încheiat sub semnul angajamentului deplin și solemn de a continua și de a extinde lucrarea Împărăției lui Dumnezeu pentru a fi mai rodnică în viitor.

Pastor IOAN GURĂU

Foto jos: Dr. George O. Wood, supraveghetor general adresându-seinvitaților și participanților la jubileul de 100 de ani de la înființarea AG SUA.