Colegiul Tehnic "Henri Coandă" TulceaM 8-Legislaţia şi protecţia mediuluiMiliu Robert

SURSE DE POLUARE A APEI

-2013-

1. POLUAREA APELOR

Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane, a marilor şi oceanelor cu substante daunatoare mediului inconjurator.

Apa este un factor indispensabil vieţii. De aceea, în jurul surselor de apă s-a dezvoltat o diversitate de biocenoze şi chiar civilzaţia umană a fost atrasă de aceste zone. De asemenea este

elementul care intretine viata pe Pământ. Toate organismele o contin; unele traiesc în ea; unele o consuma. Plantele şi animalele au nevoie de apa pura, şi nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale toxice care dauneaza microorganismelor. Daca este extrem de grava, poluarea apei poate ucide un numar mare de pesti, pasari şi alte animale, iar în unele cazuri poate ucide toti membrii speciei din zona afectata. Poluarea face ca paraurile, lacurile şi toate acumularile de apa sa aiba un aspect şi un miros neplacut. Nu este recomandat sa se consume pestele şi crustaceele care traiesc în apa infestata. Oamenii care beau apa poluat se pot imbolnavi grav, iar expunerea indelungata poate produce cancer iar la femei pot aparea sarcini cu probleme.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, necesarul minim de apă pentru un om este de 5 l /zi, din care 1,5-2 l consumă ca atare, iar restul se reţine din alimente, sau apare din metabolism. Necesarul fiziologic este de 2,5-3 l / zi , diferenţa până la 3-5 l /zi apărând din activităţi fizice şi datorită temperaturii ambiante.Totuşi, omul utilizează în medie, pe glob 100 l apă/zi pentru operaţii de spălare, pregătirea hranei şi alte activităţi în gospodărie. Acest consum zilnic are valori diferite de la o regiune la alta, sau de la un continent la altul. De exemplu este de 3 l /zi în Africa şi de 1000 l/zi la New York. Consumul de apă a crescut în timp şi 500 km3 în 1974 şi aproximativ 1400 km 3 în anul 2000.

Principalii poluanţi

Principalii poluanţi sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariaza calitatea apei. Poluanţii pot fi clasificati în opt categorii, fiecare avand diferite actiuni:a). Poduse petrolierePetrolul şi chimicalele obtinute pe baza de petrol sunt folositi drept combustibili, lubrifianti, în industria plasticului şi în multe alte scopuri. Aceste produse petroliere ajung în apa în mare parte accidental, prin esuarea navelor sau prin sparturile conductelor. În mare parte acesti produsi sunt otravitori pentru animale,

2

sau se depun pe blana animalelor şi penele pasarilor facandu-le permeabile si astfel animalele mor de frig, sau impiedicandu-le sa se deplaseze.

b.) Pesticide şi ierbicide        Chimicalele, folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea daunatorilor, sunt preluate de precipitatii şi astfel apa infestata se scurge în apa paraurilor şi a raurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile şi se descompun repede în

substante inofensive sau mai putin nocive, dar cele mai des intalnite sunt cele nedegradabile care persista pentru o lunga perioada de timp. O mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu pesticide. Mai mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, şi Agentia de Protectie a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de apa suntr infestate. Azotatii, poluanţi derivati din insecticide, pot produce o forma foarte

grava de anemie la copii, boală de cele mai multe ori mortala.c). Metalele

Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung în apa din mai multe surse, inclusiv industria automobilelor, mine şi chiar sol. Asemenea pesticidelor metalele devin din ce în ce mai concentrate pe masura ce sunt consumate prin intermediul hranei de catre animale, care la randul lor sunt consumate de catre alte animale, şi asa mai departe, pâna cand ajung la nivele inalte ale lantului trofic devenind extrem de toxice. În cantitati mari sunt otravitoare, şi pot da nastere unor boli grave. Cadmiu, povine din ingrasaminte, recoltele tratate cu astfel de ingrasaminte şi consumate în cantitati mari de catre oameni pot produce diaree şi în timp pot afecta rinichii şi ficatul. Plumbul poate ajunge şi el în apa fie prin intermediul unor scurgeri din conducte fie pentru ca intra în componenta unor sisteme de apa mai vechi. La copii, plumbul poate produce boli mentale.

d). DeseurileDeseurile cele mai periculoase sunt deseurile chimice care pot fi toxice (otravitoare), reactive (capabile sa produca gaze toxice sau explozive) sau infamabile.Daca nu sunt tratate şi depozitate cu grija aceste deseuri pot polua sursele de apa cele mai aproape de locul depozitarii. în 1969 raul Cuyahoga din Cleveland, Ohio a fost atat de poluat incat a luat foc şi a ars timp de cateva ore. Chimicale folosite în industria echipamentelor electrice, pot ajunge în mediu prin deversari şi pot atinge niveluri toxice foarte ridicate prin intermediul lantului trofic.

e). Cantitatile excesive de materie organica Ingrasamintele şi alti nutrienti folositi pentru cultivarea plantelor în ferme şi gradini pot ajunge foarte usor în apa. Odata ajunse în apa, aceste produse incurajeaza cresterea platelor şi algelor. Cand aceste plate mor se depun pe fundul apei şi microorganismele le descompun. în timpul procesului de descompunere aceste microorganisme consuma o mare parte din oxigenul dizolvat în apa, şi astfel nivelul oxigenului din apa scade în asa masura incat vietatile dependente de oxigen din apa, cum ar fi pestii, mor.

3

f). SedimenteleSedimentele sunt particulele de sol deplasate de catre curentii de apa, pot

deveni un pericol daca sunt prezente în cantitati mari. Eroziunea solului, produsa fie de apa, vant sau precipitatii, inundatiile şi caderile de teren pot fi foarte daunatoare pentru ca introduc în apa foarte multe nutrimente, aparand astfel poluare prin canitati mari de materie organica.

g.)   Organismele infectioase  Un studiu efectuat în 1994 de Centrul de Prevenire şi Control al Bolilor a descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se imbolnavesc annual din cauza organismelor din apa potabila, şi dintre acestia mai bine de 900 mor. Multe din organismele care se gasesc în numar mic în majoritatea surselor de apa, sunt considerate poluanţi atunci cand ajung în apa potabila. Paraziti precum Giardia lamblia şi Cryptosporidium parvum ajung deseori în sursele de apa potabila. Ei pot provoca boli grave copiilor, batranilor şi oamenilor care sufera deja de alte boli.

h). Poluarea termala Apa este deseori luata din rauri, lacuri, oceane sau mari pentru a fi folosita drept racitor în fabrici şi centrale şi apoi este adusa inapoi la sursa mai calda decat atunci cand a fost luata. Insa chiar şi cele mai mici schimbari de temperatura în apa vor indeparta speciile care vietuiau acolo şi vor atrage specii noi. Poluarea termala poate grabi procesul biologic la plante şi animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa. rezultatul poate fi acela moarte speciilor care nu sunt adaptate vietii în ape calde, sau în cazul raurilor poate duce la disparitia vegetatiei din zona poluata.

Cauzele poluarii

Poluanţii rezulta în cea mai mare parte în urma activitatilor intreprinse de oameni. Poluanţii din surse industriale pot ajunge în natura prin tevile de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata poate rezulta şi din mine unde apa a intalnit în calea sa roci bogate în minerale sau substantele chimice care au fost folosite pentru a extrage aceste roci. Orasele şi alte zone populate pot contribui şi ele la poluarea apei, apa în care sunt dizolvate chimicale ajunge în tevile de canalizare, şi intr-un tarziu în alte surse de apa. uneori industriile varsa mari cantitati de poluanţi în canalizarile oraselor, credcand astfel varietatea poluanţilor în aria respectiva.

Oceanle şi marile, vaste cum sunt, nu sunt protejate de poluare. Poluanţii ajung în apa fie de pe maluri, din ape care se varsa în oceanul sau marea respectiva, din nave sau de pe pltaforme petroliere esuate pe tarm. Resturile aruncate peste bord pot omora animale marine sau pasari sufocandu-le sau blocandu-le calea sistemului digestiv, daca acestea le inghit

4

Pierderile de petrol de obicei au loc doar prin intermediul accidentelor, ca în cazul epavelor Amoco Cadiz, de pe coasta franceza în 1978, şi Exxon Valdez în Alaska în 1992. Al dilea mare accident inregistrat a avut loc în Golful Mexic în 1979 cand nava Ixtoc 1 a deversat în mare 530 milioane de litri de petrol. Insa cea mai mare varsare de petrol a avut loc în timpul razboiului din Golf, în 1991, cand fortele Iraq-iene au distrus 8 rezervoare şi terminaluri de pe tarm în Kuwait, deversand în mare 910 milioane delitri de petrol. Poluarea apei poate fi cauzata şi de alte tipuri de poluare. De exemplu, dioxidul de sulf, de la cosurile unei centrale electrice, este la inceput considerat ca poluare a atmosferei. Curentii de aer poluati se amesteca cu vaporii de apa, fomeaza acid sulfuric diluat şi ajunge pe Pământ sub forma ploii acide. Ploaia acida poate cadea în zone unde exista lacuri şi rauri, devenind astfel o forma de poluare a apei afectand sau chiar eliminand speciile care traiesc în locurile respective. La fel, şi gunoiul poate creea poluare a apei daca apa de ploaie se strecoara printre deseuri absorbind toxinele, şi apoi infiltrandu-se în Pământ şi afectand apele subterane.

2. RESURSELE DE APĂ ALE ROMÂNIEI

Resursele de apă ale României sunt constituite din apele de suprafaţă – râuri interioare, lacuri naturale sau artificiale, fluviul Dunărea (apele Mării Negre nu sunt luate în considerare datorită dificultăţilor tehnice şi economice de desalinizare )- şi din apele subterane.

În ciuda aparenţelor din unele zone, România este o ţară bogată în resursele de apă, ocupând locul 21 în Europa (cf. Statisticii Naţiunilor Unite) în condiţiile în care dispune de numai 1700 m 3 de apă timp de un an pentru un locuitor.

Aceste resurse nu pot fi utilizate fară importante investiţii pentru lucrări de amenajare hidrografică şi instalaţii de epurare, deoarece:

- fluviul Dunărea, cea mai importantă resursă de apă, se foloseşte în mică măsură, datorită poziţiei sale excentrice, la limita sudică a teritoriului;

- râurile interioare sunt dispuse neuniform pe teritoriu, prezentând, în acelaşi timp, variaţii importante de debite în timp şi în spaţiu;

- poluarea semnificativă a unor râuri importante face prohibitivă utilizarea lor.

Calitatea apei este stabilită cu ajutorul unor indicativi specifici de poluare: concentraţia de amoniu, azotaţi, azotiţi, substanţe organice, germeni patogeni, etc.

Din punct de vedere al calităţii lor, resursele de apă pot fi clasificate în 4 categorii: de calitatea 1 (ape care pot fi folosite pentru consumul populaţiei) reprezentând 48-50% din total, de calitatea 2 (ape utilizate în industriile pretenţioase) costituind 24% din total, de calitatea 3 (utilizate în irigaţii şi utilizări mai puţin pretenţioase) în proporţie de 10% şi de calitatea 4 (ape degradate) care reprezintă 17-18% din totalul reţelei naţionale.

5

Fluviul Dunărea, datorită debitului foarte mare, care antreneauă o diluţie foarte mare a apelor recepţionate, are o calitate globală ce se înscrie în limitele categoriei 1 şi 2.

Apele subterane au calitatea depreciată considerabil, în ultimii ani, atât sub aspectul extinderii zonelor, cât şi sub aspectul intensificării poluării. Se constată astfel imposibilitatea utilizării directe a acestora ca apă potabilă, fiind necesare instalaţii de tratare costisitoare.

Cauzele principale ale înrăutăţirii globale a calităţii resurselor de apă se pot sintetiza astfel:

- realizarea unor obiective industriale şi zootehnice gigant;- promovarea unor tehnologii de producţie puternic poluante, abandonate în

ţările dezvoltate economic(de exemplu: producerea celulozei prin procedeul sulfitic, de la combinatele de celuloză şi hârtie Dej şi Zărneşti;fabricarea sodei prin procedeul Solvay, de la Ocna Mureşului şi Govora);

- creşterea rapidă a ponderii poluării difuze, produsă în special prin chimizarea agriculturii cu îngrăşîminte şi pesticide din ce în ce mai numeroase şi în cantităţi tot mai mari, ca şi faptul că acest gen de poluare nu poate fi uşor de depistat şi prevenit;

- necorelarea creşterii capacităţilor de producţie şi a dezvoltării urbane cu modernizarea lucrărilor de canalizare şi realizarea staţiilor de epurare;

- exploatarea necorespunzătoare a instalaţiilor de epurare existente ;- lipsa unui sistem organizat de colectare, depozitare şi gestionare a

deşeurilor şi a nămolurilor de epurarea apelor industriale uzate.În raport cu resursele de apă relativ limitate, cerinţele cu apă au cunoscut o

creştere continuă, de la 1,4 miliarde m3 în anul 1950 – la circa 20,40 miliarde m3

în anul 1989, din care 11% apă potabilă pentru populaţie şi domeniul public, 44% pentru industrie şi 45% pentru irigaţii, zootehnie şi piscicultură.

Creşterea de peste 15% a cerinţelor de apă reflectă, în parte, dezvoltarea economico-socială, dar mai ales menţinerea unor situaţii de utilizare neraţională şi de risipă a apei. Acestea sunt generate atât de perpetuarea unor tehnologii de fabricaţie mari consumatoare de apă în industrie, în raport cu cele utilizate în alte ţări, respectiv folosirea unor norme exagerate de apă la irigarea culturilor, de pierderi de apă în reţelele de distribuţie şi de risipă de apă, cât şi de insuficienţa dotării cu sisteme de măsurare a cantităţilor de apă prelevate şi evacuate, ca şi de lipsa unui sistem de pârghii economice.

Evoluţia marcată în domeniul apei reflectă o disproporţie între eforturile de amenajare a resurselor de apă şi grija insuficientă în folosirea lor.

Creşterea consumului de apă a fost însoţită de creşterea cantităţilor de apă uzată evacuată, fără a fi corelată cu execuţia instalaţiilor de epurare la capacităţile necesare. Astfel, în anul 1990, din totalul apelor reziduale evacuate, de circa 10 mld. m3, numai 22% s-au epurat corespunzător, circa 50% s-au epurat ineficient, iar circa 28% s-au evacuat în receptorii naturali fără epurare.

Tendinţele actuale duc la solicitarea exagerată a resurselor de apă, perturbând echilibrul acestor resurse, ceea ce ar avea, totodată, efecte nefavorabile asupra însăşi dezvoltării economico-sociale a ţării.

6

Elaborarea şi implementarea eficientă a unei politici naţionale pentru utilizarea raţională a resurselor de apă impune următoarele priorităţi:

- reducerea ritmului de creştere a consumului de apă în toate ramurile economiei naţionale;

- raţionalizarea şi economisirea în utilizare în scopul reducerii la minim a necesarului de apă, a cerinţei de apă proaspătă din sursă şi consumul nerecuperabil de apă;

- recircularea şi reutilizarea apei;- protecţia apei împotriva poluării;- sistematizarea reţelelor de distribuţie a apelor;- legislaţie şi administraţie;- participarea publicului.

3. COMBATEREA POLUARII APEI

Sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea apelor, dar toate acestea necesita timp, bani şi putin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea dintre acestia nu sunt dispusi sa le irosesca “doar pentru a salva planeta”.

Depozitarea deseurilor în locuri special amenajate; Reciclarea tuturor materiilor reciclabile; Incetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor şi a ingrasamintelor; Incetarea folosirii substantelor chimice în apropierea surselor de apa; Pentru spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri special amenajate; Resturile menajere, apa rezultata în urma spalarii hainelor şi a obiectelor

de uz casnic sa fie aruncate direct la canalizare; Folosirea pe cat posibila a materialelor biodegradabile şi ale celor

reciclabile; Verificarea starii automobilului pentru a evita scurgerile nedorite de

benzina şi ulei; Daca doriti mai multe informatii sau doriti sa va implicati direct în

salvarea surselor de apa prezentati-va la cea mai apropiata institutie ecologica !

7

BIBLIOGRAFIE:

-ANGELESCU ANCA:”Protecţia mediului ambiant”

-RĂUŢĂ CORNELIU şi CÂRSTEA STELIAN:”Poluarea şi protecţia mediului înconjurător”

-LESTER BROWN:”Probleme globale ale omenirii”

-Poluarea şi protecţia mediului ;Dr. MATEI BORNEA ;Ing. CORNELIA PAPADOPOL , Editura Ştiinţifică şi eniclopedică , Bucureşti 1975

-Poluarea apei ;VIRGIL SPULBER; Editura Ştinţifică ;Bucureşti 1984

-NEGUT S. – “Un singur Pământ”, Editura Albatros , Bucurest, 1978;

-BROWN L. – “Probleme globale ale omenirii”, Editura Tehnica, Bucuresti,1992 .

8