Apa si sanatatea. Suprafata pamintului este acoperita in proportie de 78% de apa, inclusiv 4% de catre ghetari. Nu toata apa de pe suprafata Terrei este potabila, rezervele de apa potabila sunt localizate in ghetari -24 mln km 3, lacuri -230 mln. km 3 si atmosfera - 14 mln.km 3 . Din punct de vedere calitativ din ansamblul hidrosferei 97% este apa sarata, restul il formeaza ghetarii - 2,49%, si apa lacurilor si fluviilor, apele din subteran si din atmosfera. Apa este indispensabila existentei umane. Daca se incearca o comparatie intre continutul chimic al apei din mari si oceane (89% cloruri, 10% sulfati, 0,2% carbonati, etc…) si cel al lichidului fiziologic uman, se ajunge la constatarea ca proportiile elementelor naturale sunt aproape aceleasi. Coletivitatile umane sau constituit si dezvoltat de-a lungul riurulor si marilor lacuri. Apa potabila pe Terra se distribuie inegal, astfel in SUA consumul zilnic este de circa 1000 l de apa pe cap locuitor, iar in tarile din lumea a treia trei persoane din cinci nu au acces la apa potabila, iar trei din partu nu beneficieaza de conditii sanitar-igienice. Maladiile cauzate de consumul de apa decimeaza anual circa 15 milioane de copii sub 5 ani, iar jumatate din paturile de spital de pe planeta in 1980 erau ocupate de bolnavii suferind de boli provocate de apa. Apa dulce disponibila sufera an de an procese de pierdere a calitatilor naturale prin intense procese de poluare. Pentru consumul potabil, menajer, industrial, agricol producerea energiei se scot anual din circuit circa 2 200 miliarde tone de apa, din care circa 50% se intorc in circuit ca ape uzate, nocive, pentru a caror neutralizare sunt necesre aceiasi cantitate de ape curate. Ce se va intimpla cu rezervele existente in perspectiva extinderii proceselor de poluare? Cantitatea minima de apa necesara organismului uman este de 5 l in 24 ore, din care circa 2 l o reprezinta apa consumata ca atare. Cantitatea de apa cosumata creste in conditiile unui mediu cald sau al unei activitati fizice mai intense. Apa nu este utilizata doar ca neceasr strict fiziologic ci si pentru alte scopuri necesare activitatii zilnice. Astfel pentru curatenia corprala omul foloseste zilnic circa 40 l de apa, la care se adauga apa necesara pregatirii alimentelor, a intretienri hainelor, locuintei, etc…. Conform datelor Organizatiei Mondiale a Sanatatii pentru acoperirea nevoilor directe ale populatiei sunt necesare minimum 100 l de apa pe zi pentru fiecare locuitor. Dar aici nu este inclusa apa utilizata pentru nevoile industriale, fie ca materie prima fie la intretinerea diverselor aparate, fie ca transportator al unor produse, fie ca apa de racire. Astfel pentru producerea unei tone de fonta sunt necesare circa 15 000 l de apa, al unei tone de hirtie 250 000 l, a unei tone de carne de circa 10 000 l, al unei tone de zahar de 100 000 l de apa, pentru producerea unui litru de bere se pierd 30 de litri de apa. Apa este utilizata si pentru nevoi agrozootehnice, pentru ingrijirea animalelor si adaposturilor acestora. Sa nu uitam si de folosirea bazinelor de apa pentru odihna, sport precum si pentru formatea microclimatului.

Statisticile OMS arata cresterea incontinua a necesitatilor de apa, fapt ce duce la resimtirea acuta a lipsei de apa de catre zone intregi ale pamintului. Apele utilizate de om indiferent pentru care scopuri se incarca cu diferite elemente chimice si fizice sau biologice care modifica compozitia naturala a apei in asa masura incit aceasta nu poate fi folosita decit in scopuri industriale. Fenomenul respectiv este numit poluare, si favorizeaza nemijlocit lipsa de apa potabila a omenirii. Surse de poluare a apei. Poluarea apei este un fenomen prin care se produc modificari calitative negative ale proprietatilor naturale. Poluarea apei poate fi naturla a si artificiala. Poluarea artificiala este cauzata de introducerea prin activitati

umane a unor substante poluante direct, ca urmare a deversarii apelor din reteaua de canlizare, industriilor, etc.. Poluarea naturala consta in patrunderea in apa a unor substante straine naturale, precum sarurile solubile, particule solide, vegetatie subacvatica, etc…

Poluarea se produce ca urmare a activitatti umane, desi paralel se utilizeaza inca si notiunea de autopoluare. Factorii care conduc la poluarea apei sunt variabiti si numerosi, totusi ei pot fi grupati in factori demografici, urbanistici, industriali, etc…

Poluarea desi considerata ca fenomen general poate fi diferentiata in mai multe tipuri: biologica, chimica, menajera, etc… Influenta apei asupra sanatatii populatiei. Apa influenteaza sanatatea populatiei in mod direct prin calitatile sale biologice, chimice si fizice, sau indirect. Astfel cantitatea insuficienta de apa duce la mentinerea unei stari insalubre, a deficientelor de igiena corporala, a locuintei si a localitatilor, cea ce duce la raspindirea unor afectiuni digestive (dizinteria si hepatita endemica) a unor boli de piele, etc… Bolile umane produse ca urmare directa a calitatii apei, pot fi

clasificate in: boli cauzate de infectii raspindite prin consum de apa infectata (diarea, febra tifoida, hepatita A, salmoneloza, etc…) boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice precum bilharioza. boli cauzate de infectii raspindite prin insecte cu stagii acvatice (malarie, onchocercariasis.) Boli cauzate de infectii transmise prin animale acvatice nevertebrate. O alta influetnta directa a apei aupra sanatatatii populatiei se produce prin calitatile sale, respectiv prin compozitia sa. O serie intreaga de boli netransmisibile sunt considerate astazi ca fiind determinate sau favorizate de compozitia chimica a apei, citind in acest sens: gusa endemica,  caria dentara  si fluoroza endemica,  afectiunile cardiovasculare,  methemoglubulinemia,  inoxicatiile cu plumb,  intoxicatiile cu cadmiu. Alte intoxicatii mai frecvent intilnite ca produse prin apa sunt: intoxicatia cu crom, intoxicatia cu arsen, intoxicatia cu cianuri. Actiunea unor poluanti organici este mai putin bine cunoscuta, majoritatea acestora producind modificari organoleptice evidente ceea ce duce la limitarea utilizarii apei, mai ales ca apa de baut. Intre acesti poluanti cunoscuti si sub denumirea generala de micropoluanti  3 sunt considerati ca principali si anume: pesticidele dintre care cele organoclorurate ocupa primul loc datorita degradarii lor biologice incete si remanentei prelungite in apa. Datorita redusei lor solubilitati hidrice ca si tendintei de absorbtie pe suspensii se gasesc in concentratii de obicei scazute. Ele au efecte ecologice pronuntate dar se pot manifesta si asupra organismului uman, concentrindu-se in tesutul adipos, de unde periodic se pot mobiliza - mai ales in perioade de slabire brusca. Actiunea lor este complexa si se manifesta asupra ficatului, asupra sistemului nervos, asupra unor glande endocrine (sexuale), asupra unor enzime etc. Se presupune ca de asemenea ar avea actiune cancerigena sau cocancerigena ca si asupra descendentilor (teratogena mutagena) insuficient confirmate.

Apa ( H2O )

Peste 2/3 din supafaţa terestră este ocupată de mări şi oceane, care formează Oceanul Planetar. Terra este supranumită şi “planeta albastra” datorită acestui fapt.Din suprafaţa totală a pamântului, evaluată la 510,10 mil. km2, apa Oceanului Planetar ocupa 361,07 mil.km2, adica 70,8%. Se estimează că planeta dispune de 1,37 mild. km3 de apa, dar circa 97,2% este constituită din apa mărilor şi oceanelor. Omul dispune numai de apele de la suprafaţa solului – adică de aproximativ 30.000 km3, ceea ce înseamna circa 0,002% din total. Consumul de apa ce revine pe om/zi variază între 3 litri, în zonele aride ale Africii şi de 1,045 litri la New York.Valoarea productivităţii mărilor şi oceanelor se apreciază ca fiind între 0,1 – 0,5 gr/m3/zi.Oceanul Planetar constituie baza vieţii pe Terra şi generează negentropie în ecosferă. Apa este cea mai raspândită substanţă compusă şi reprezintă trei sferturi din suprafaţa globului terestru. Ca şi aerul, ea constituie factorul principal al menţinerii vieţii pe pământ.

Apa este o resursă naturală esenţială cu rol multiplu în viaţa economică.În natură apa urmează un circuit. Se poate vorbi despre apă de ploaie, apa râurilor şi izvoarelor,

apa de mare, etc.Apa pură se obţine din apa naturală prin distilare repetată în condiţii în care să nu poată dizolva

gaze din aer sau substanţe solide din recipientele în care este conservată.

a) Structura moleculei de apă.

1H: 1s1; 8O: 1s22s22p4

. .H : O : ; . .

H

. . H O : ; H

H2O

Se formează două legături covalente polare O-H. Molecula de apă este covalentă polară; este un dipol.

b) Propietăţile fizice ale apei.

Stare de agregare Culoare Miros Gust Pt Pf

Densitatea la 40C

Conductibilitatea

electrică

Lichid

Incolor(în straturi

groase este albastru)

Inodor Insipid 00C 1000C 1g/cm3 izolator

Cele două temperaturi extreme ale apei, de solidificare respectiv de fierbere la presiune normală, constituie 00C şi 1000C în scara Celsius.Apa prezintă o serie de propietăţi de celelalte hidruri ale nemetalelor vecine în sistemul periodic. Aceste propietăţi se numesc “anomaliile apei”.Apa este lichidă într-un interval mare de temperatură (00C şi 1000C). Această anomalie este atribuită asocierii moleculelor de apă prin legături de hidrogen.Legăturile de hidrogen se realizează între moleculele care conţin hidrogen legat covalent de un element puternic electro negativ care are volum mic şi electroni neparticipanţi.Legătura de hidrogen este electrostatică, mai mult slabă decât legătura covalentă şi nu implică punerea în comun de electroni.Densitatea apei variază în funcţie de temperatură:

t0C 0 4 10 15 20 (g/cm3) 0,9998 1,0000 0,9997 0,9991 0,9982

Cauza anomaliilor densităţii este gradul diferit de asociere moleculară. Moleculele care s-au asociat la un anumit moment se pot desprinde pentru a se asocia din nou:nH2O == (H2O)n

H H H

-----: O – H -----: O – H -----: O – H . . . . . .

La îngheţare se formează o a doua legătură de hidrogen la atomul de oxigen, motiv pentru care gheaţa are o structură afânată care determină creşterea volumului şi scăderea densităţii.

Prin îngheţare apa îşi măreşte volumul cu 9%. Aşa se explica de ce se sparg conductele, cazanele, sticlele când îngheaţă apa în ele şi de ce se crapă pietrele de ger. Majoritatea lichidelor îşi măresc volumul de solidificare. Se ştie că la +40C apa are max= 1 g/cm3 ceea ce se datorează faptului că apa este formată din (H2O)2; aceasta presupune existenţa a doua legături de hidrogen.Apa în stare de vapori este formată din molecule libere (n= 1).

c) Propietăţile chimice ale apei

Experimental s-a demonstrat că apa este o combinaţie chimică foarte stabilă. Ea poate fi descompusă la peste 10000C sau cu ajutorul curentului electric: 2H2O = 2H2+ O2

Apa este foarte reactivă din punct de vedere chimic. Ea reacţionează în anumite condiţii cu metalele, nemetalele, oxizii bazici, oxizii acizi, cu unele săruri.

d) Acţiunea apei asupra metalelor

Metalele: potasiu, calciu, sodiu reacţionează violent cu apa, la rece, cu formare de hidroxid şi degajare de hidrogen.Na + H2O = NaOH + 1/2H2

Magneziul reacţionează cu apa la cald sau în stare de vapori:Mg + 2H2O = Mg(OH)2 + H2

Aluminiul este atacat de apă numai dacă este curăţat de stratul protector de oxid:2Al + 6H2O = 2Al(OH)3 + 3H2

Fierul înroşit reacţionează cu apa în stare de vapori şi formează oxid feroferic (oxid al Fe II şi Fe III):3Fe + 4H2O = Fe3O4 + 4H2

Plumbul, cuprul, mercurul, aurul, argintul nu sunt atacate de apă sau de vaporii acestuia.Unele metale se corodează în prezenţa apei. Atacul este mai puternic în prezenţa oxigenului şi a dioxidului de carbon.

e) Acţiunea apei asupra nemetalelor

Clorul în reacţie cu apa formează apa de clor:Cl2 + H2O = HCl + HclOHclO = HCl + [O]Trecând un curent de vapori de apă peste cocs(carbon) la temperatura de cel puţin 1000 0C se formează un amestec de monoxid de carbon şi hidrogen, denumit gaz de apă. Reacţia are importanţă industrială:C + H2O = CO + H2

f) Acţiunea apei asupra oxizilor

Apa reacţionează cu oxizii metalici solubili cu formare de hidroxizi.Una dintre reacţiile cu importanţă practică o constituie stingerea varului, reacţie puternic exotermă.CaO + H2O = Ca(OH)2 + QHidroxidul de calciu obţinut este relativ puţin solubil în apă şi de aceea la stingerea varului se obţine aşa-zisul lapte de var, care reprezintă o suspensie finăde Ca(OH)2 într-o soluţie saturată de hidroxid de calciu.La dizolvarea dioxidului de sulf în apă are loc şi o reacţie chimică din care rezultă o soluţie acidă, acid sulfuros.SO2 + H2O = H2SO3

Reacţia cu carbidul sau carbura de calciu la CaC2 duce la formarea acetilenei, substanţă organică utilizată la sudarea şi tăierea metalelor în suflătorul oxiacetilenic:CaC2 + 2H2O = HC +CH + Ca(OH)2 + Q

g) Importanţa apei pentru viaţă

Apa are un rol esenţial în întreţinerea vieţii. Fără apă nu ar putea exista viaţa. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate; menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la reglarea temperaturii.Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante şi are o deosebită importanţă în procesul de fotosinteză.Apa Potabilă se deosebeşte de apa distilată. În conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabilă trebuie:

- Să fie limpede, incoloră, fără miros sau gust deosebit;- Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului;- Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni;- Să conţină aer şi CO2 în soluţie;- Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite;- Să nu conţină azotiţi sau sulfuri, săruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu excepţia micilor cantităţi de Fe, Al, Mn.;- Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe organice în prutefacţii şi nici metan.

h) Întrebuinţările apei

Apa se întrebuinţează la:- Prepararea soluţiilor, fiind cel mai cunoscut solvent;- Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin electroliză;- Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici;- Producerea energiei electrice;- Spălat, albit, colorat.

Domeniile de utilizare a apeiApa are un rol esenţial în întreţinerea vieţii. Fără apă nu ar putea exista viaţa. În organism apa intră în compoziţia organelor, ţesuturilor şi lichidelor biologice. Ea dizolvă şi transportă substanţele asimilate şi dezasimilate; menţine constantă concentraţia sărurilor în organism şi, evaporându-se pe suprafaţa corpului, ia parte la reglarea temperaturii.Apa contribuie la fenomenele osmotice din plante şi are o deosebită importanţă în procesul de fotosinteză.Apa Potabilă se deosebeşte de apa distilată. În conformitate cu STAS 1342-1950, apa potabilă trebuie:

- Să fie limpede, incoloră, fără miros sau gust deosebit;- Să aibă temperatura cuprinsă între 70 şi 150C şi să nu varieze mult în timpul anului;- Să nu conţină materii străine în suspensie sau germeni patogeni;- Să conţină aer şi CO2 în soluţie;- Substanţele dizolvate raportate la un litru trebuie să se încadreze între anumite limite;- Să nu conţină azotiţi sau sulfuri, săruri metalice precipitabile cu H2S sau cu (NH4)2S, cu excepţia micilor cantităţi de Fe, Al, Mn.;- Să nu conţină NH3 sau fosfaţi care pot proveni prin contaminarea apei cu substanţe organice în prutefacţii şi nici metan.

Întrebuinţările apeiApa se întrebuinţează la:

- Prepararea soluţiilor, fiind cel mai cunoscut solvent;- Obţinerea oxigenului şi hidrogenului prin electroliză;- Prepararea celor mai importanţi acizi anorganici;- Producerea energiei electrice;

Spălat, albit, colorat.

Surse de poluarePoloarea apelor afectează calitatea vieţii la scara planetară. Apa reprezintă sursa de viaţa pentru

organismele din toate mediile. Fară apă nu poate exista viaţă. Calitatea ei a început din ce în ce mai mult să se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic şi bacteriologic. Dacă toată apa de pe pamânt ar fi turnată în 16 pahare cu apă, 15 şi jumatate dintre ele ar conţine apa sarata a oceanelor şi mărilor. Din jumatatea de pahar rămasă, mare parte este înglobată fie în gheţurile

polare, fie este prea poluată pentru a fi folosită drept apă potabilă şi astfel, ceea ce a mai rămâne pentru consumul omenirii reprezintă conţinutul unei linguriţe. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei şi numai 8% în domeniul casnic.

Cauzele poluării apei: Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar şi deversari deliberate a unor poluanţi; Scurgeri de la rezervoare de depozitare şi conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere; Pesticidele şi ierbicidele administrate în lucrarile agricole care se deplasează prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigaţii până la pânza freatică; Ingrasamintele chimice şi scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deşeurile şi reziduurile menajere; Sarea presarată în timpul iernii pe şosele, care este purtată prin sol de apa de ploaie şi zapadă topită; Depunerile de poluanţi din atmosferă, ploile acide.

Poluanţii apei sunt produsele de orice natură care conţin substanţe în stare solidă, lichidă sau gazoasă, în condiţii şi în concentraţii ce pot schimba caracteristicile apei, facând-o dăunătoare sănătaţii.

Tipuri de poluanţi Poluanţi de natură fizică:

depunerile radioactive; ape folosite în uzine atomice; deşeuri radioactive; ape termale; lichide calde provenite de la racirea instalaţiilor industriale sau a centelor termoelectrice şi atomo – electrice.

Poluanţi de natură chimică: Mercurul provenit din:

deşeuri industriale; inhalarea vaporilor ca urmare a unor scăpari accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluoreşcente; ingerarea accidentală de compuşi anorganici; deversările unor uzine producătoare de fungicide organomercurice.

Azotaţii proveniţi din: îngraşăminte chimice; detergenţi; pesticide organofosforice.

Cadminiul provenit din: ape în care sau deversat reziduri de cadminiu; aerosoli.

Plumbul provenit din: evacuările uzinelor industriale; gazele de eşapament ale autovehiculelor; manipularea greşită a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzină.

Zincul provenit din: apă sau bauturi cu continut de zinc; ingerarea acidentală a unor săruri sau oxizi ai acestuia (vopsele); dizolvarea de catre soluţii acide a zincului din vase, din deşeuri sau scăpari industriale

Hidrocarburile provenite din: gazele de eşapament ale autovehiculelor; scurgerile de ţiţei; arderea incompletă a combustibililor fosili (cărbuni, petrol şi gaze naturale); arderea incompletă a biomasei (lemnul, tutunul); fumul de ţigară.

Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din: apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare; pulverizările aeriene; spălarea stor substanţe de către apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate; detergenţi.

Poluanţi de natură biologică: microorganismele patogene; substanţele organice fermentescibile.

Efectele vaste pe baza unor observaţi

Consecinţele poluării: Asupra mediului:

posibilitatea contaminării sau poluării chimice a animalelor acvatice; contaminarea bacteriologică sau poluarea chimică radioactiva a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor; Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determină micsorarea capacităţii de debarasare faţă de diverşi poluanţi prezenţi la un moment dat.

Asupra sănătăţi: Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul că oamenii nu beau suficientă apă sau apa

baută nu are cele mai bune calităţi.Asupra calităţii apelor:

În viaţa colectivităţilor umane, apele sunt utilizate zilnic atât ca aliment cât şi în asigurarea igienei personale. În medie, în 24 de ore, un om adult consumă în scopuri alimentare 2-10L de apă.

Mirosul apei provine de la substanţele volatile pe care le conţine ca rezultat al încarcării cu substanţe organice în descompunere, al poluării cu substanţe chimice sau ape reziduale. Cu cât apa conţine mai multe substanţe organice, chimice sau ape reziduale cu atât mirosul este mai uşor de perceput.

Culoarea apei poate da indicaţii asupra modificării calităţii astfel:- apele de culoare arămie sau brună provin de la distilările de cărbune amestecate cu ape industriale care conţin fier;- apele de culoare brun închis sunt apele de la fabricile de celuloză;- apele bogate în fier sunt cele provenite de la tăbăcarii şi au culoarea verde închis sau neagră;- ionii de fier dau apelor o culoare galbenă;- ionii de cupru conferă apei o culoare albastră;- apele care conţin argila coloidala au o culoare galben-brună.

¤ paşii în vederea tratamentului eficace al scurgerilor industiale sunt: Ameliorarea proceselor tehnologice care să se reducă la minimum. ¤Reexaminarea pierderilor de materiale şi a risipei de apă. Evitarea utilizării substanţelor care nu trebuie puse în libertate. ¤Instalaţia de epurare a destinaţiei şi pentru tratarea apelor reziduale de scurgere de nichel şi cromaj. ¤Tratarea apelor de canalizare domestice din:cartiere,abatoare îngrăşătorii.Starea de ionizare a cianurii variază în conformitate cu PH-ul şi temperatura apei.Modificarea PH-ul e deosebit de mare în cazul unei soluţii diluate.Instrumentul de măsurare trebuie să conţină un dispozitiv protector pentru a ţine PH-ul constant.Sensibilitatea faţă de cianură e rapidă,dar timpul de reacţie e lung în absenţa ei.¤Instalaţia pentru priza de apă

E alcătuită din un flator deplasabil pe verticală,o sită pentru reţinerea impurităţilor,o pompă submersabilă fixată la capul unui poilon.O parte din ţeava de susţinere e construită din 2 ţevi telescopice din oţel inoxidabil ,proiectate astfel încât să poaă fi alungite şi scurtate fără dificultate.Sita specială trebuie să nu se înfunde deoarece scade volumul de apă pompat saua fixării pe rotorul pompei a unei răşini vinilice sau a cauciucului.

¤Pentru tratarea aerobiotică se introduce oxigenul necesar respiraţiei microflorei aerobă.În prezent există tehnici noi de prevenire a mirosurilor grele emanate de fluvii datorită microflorei care vara devine anaerobă.Gunoaiele-trebuie incinerate nu depuse pe malul mării.Uzinele de incinerare în Tokio cuprind:-cuptoare standardizate;-adaptarea sistemului cu buncăr şi macara;-controlul emisiilor şi afluentilor;-bazinele de ţiţei plasate subteran.ConcluzieResursele mediului scad.Creşterea punerii în libertate a agenţilor e o ameninţare sporită pentru natură.Chestionar-În prezent se face o anchetă prin metoda Delphi pentru a schimba mentalitatea naţiunii privind mediul.Multe grupări militează pentru un mediu mai curat şi mai sănătos.Dacă începem prin a recicla deşeurile menajere şi a refuza alimentele supraîmpachetate,am putea reduce deşeurile.Cercetătorii trebuie să găsească moduri de a evita compuşii dăunători care nu se descompun în elemente inofensive.

Contribuţia elevilor la protejarea mediuluiElevi pot contribui la protejarea mediului astfel:

-adunând hartiile aruncate la voia întâmplări din parcuri-plantând diferite flori prin parcuri

Efectele poluări în zona şscoli noastreDin cauza apei poluate elevi se pot îmbonlavi de diferite boli cum sunt:

I. Boli infecţioase: boli microbiene: febră tifoida, dizenteria, holeria; boli virotive: poliomieliţa, hepatita epidemică; boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfecţioase: determinate de contaminarea apei cu substanţe chimice cu potenţial toxic:• Intoxicaţia cu plumb (saturnism), se manifestă prin:

- oboseală nejustificată;- afectează globulele roşii, vasele sanguine;- afectează sistemul nervis central, provocând ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu dereglări motorii.

• Intoxicaţia cu mercur: - dureri de cap, ameţeli, insomnie, oboseală;- tulburări vizuale;- afecţiuni ale sistemului nervos;- afecţiuni ale rinichilor;- malformaţii congenitale ale fătului în cazul femeilor însarcinate.

• Intoxicaţia cu zinc:- dureri epigastrice, diaree, tremurături, pareze;- afecţiuni ale sistemului nervos central, muşchilor şi sistemului cardiovascular.

• Intoxicaţia cu cadminiu:- cefalee;- scăderea tensiuni arteriale;- afecţiuni hepato-renale.

• Intoxicaţia cu azotaţi şi fosfaţi:- învineţirea buzelor, nărilor, feţei;- agitaţia până la convulsii;- cefalee, greaţa.

• Intoxicaţia cu pesticide:

- alterarea funcţiilor ficatului până la formarea hepatitei cronice;- encefalopaţii;- malformaţii congenitale.

Apa este un factor indispensabil organismului uman. Înca din cele mai vechi timpuri asezările umane au fost de-a lungul rîurilor sau pe malul mărilor.Necesarul zilnic de apă al omului este aproximativ de 1.5-2 litri consumată ca atare ,dar pentru curaţenia corporală omul foloseşte zilnic aproximativ 40litri de apă.Organizaţia Mondială a Sănătatii consideră că optim pentru acoperirea acestor nevoi ,o cantitate de 100 litri in 24 ore.Gustul apei este dat de conţinutul în substanţe chimice şi în primul rînd de sărurile minerale şi de gazele dizolvate (oxigenul si bioxidul de carbon).Excesul sau carenţa unora dintre aceste componente poate imprima apei un gust neplăcut(fad ,salciu,amar,dulceag). Mirosul apei este legat de asemenea de prezenţa in exces a unor elemente naturale sau provenite prin purificarea apei,ca şi din unele transformări la care sunt supuse in apa anumite substanţe chimice mai ales poluante. Atît gustul cît şi mirosul apei, deşi au ca principala caracteristică un mare grad de subiectivitate ,totuşi au din punct de vedere sanitar,o valoare deosebită.În primul rînd influienţa lor asupra utilizării apei este hotărîtoare ,poate duce la excluderea folosirii apei respective.Gustul şi mirosul apei pot servi şi ca indicatori de poluare a apei. Apa potabilă nu trebuie să aiba miros caracteristic şi trebuie să aiba un gust plăcut.În caz contrar apa poate prezenta subtante poluante care sunt dăunatoare sănătatii.Prezenţa substanţelor poluante în apă pot fi evidenţiate prin culoarea apei.Chiar şi temperatura apei poate fi un indicator indirect de poluare ,mai ales pentru apele subterane ,unde se ştie că temperatura este constantă.Variţia acestei temperaturi însă ,paralel cu variatia temperaturii aerului ,indica existenta unei comunicari cu exteriorul si deci posibilitatea de patrundere in sursa de apa a poluantilor din afara. Astazi exista o preocupare continua la nivel national si mondial de inbunatatire continua a calitatii apei potabile.In unele tari din vestul Europei se urmaresc 45 de indicatori referitor la calitatea apei ,iar normele Comisiei Economice Europene (C.E.C.)aprobate in 1980,recomanda urmarirea continua a 62 de caracteristici ale apei potabile. Planul mondial deIn toate tarile dezvoltate controlul poluarii apelor constituie o preocupare permanenta,deoarece calitatea apei contribuie la sanatatea natiunilor. In tara noastra ca in toate tarile lumii ,exista legi speciale in lupta impotriva poluarii apelor .La Stokholm in anul 1972 a fost prima conferinta mondiala pentru protectia mediului inconjurator iar ONU a lansat “Programul Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator”,prin care s-au initiat o serie de actiuni pentru ameliorarea situatiei existente si promovarea calitatii apei inclusiv a celei din mari si oceane.Contradictia dintre tarile bogate si cele sarace se reflecta in acest element vital alvietii si dezvoltarii care este apa ,aducand decalajul si asa enorm intre bogati si saraci.Dupa statistici recente in tarile sarace 3 din 5 persoane au acces la apa potabila ,75%dintre locuitori nedispunand de instalatii sanitare cu minim de igiena. Astfel s-a constatat ca datorita consumului de apa nepotabila ,in tarile sarace mor anual circa 15 milioane de copii in varsta de pana la 5 ani.De aceea O.N.U. conchide ca principala preocupare a societatii in prezent si in viitor va trebui sa fie reprezentata de evitarea sau limitarea poluarii apei ca prima actiune de mentinere a actualelor surse naturale ale omenirii.

supraveghere a calitatii apelor face parte Duritatea apei Duritatea apei este data de prezenta tuturor cationilor din apa in afara de cationii metalelor alcaline. Deoarece ionii de calciu si magneziu se gasesc in apa in cantitate mult mai mare fata de ceilalti cationi, determinarea duritatii va consta din determinarea concentratiei acestor ioni. Apele dure sunt neplacute la gust; la fierberea apei sarurile in exces se depun pe vase, cazane, conducte si/sau impiedica o buna fierbere a legumelor; cu sapunul dau saruri insolubile fiind neeconomice. Apele moi sunt incriminate de producerea unor afectiuni cardio-vasculare. Duritatea apei este de doua feluri: duritate temporara sau carbonata, data de bicarbonatii de calciu si magneziu prezenti in apa si duritatea permanenta sau necarbonata data de celelalte saruri de calciu si magneziu (azotati, sulfati, cloruri, fosfati etc).

Suma celor doua duritati formeaza duritatea totala . Duritatea excesiva a apei are implicatii de ordin economic.din “SistemulMetode de laborator utilizate in dezinfectia apei

Poluarea microbiana a apei are drept consecinte transmiterea hidrica a unei mare numar de boli infectioase , de cele mai multe ori cu caracter epidemic.In vederea inlaturarii acestui pericol, s-au elaborat diferite metode de reducere a germenilor ca, sedimentarea simpla sau dupa prealabila coagulare, filtrare prin nisip, pamant cu infuzorii, antracit, microstrecurare etc., toate insa cu eficienta limitata . Dezinfectia apei se poate realiza atat prin mijloace fizice ca utilizarea radiatiilor ultraviolete, a ultrasunetelor, a radiatiilor ionizate, fierberea distilarea, filtrarea apei etc. ,cat si prin mijloace chimice, ca folosirea clorului si a compusilor sai (substante clorigene ), ozonului, argintului, bromului, iodului, permanganatului si alte asemenea substante. Mijloacele chimice de dezinfectare a apei trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditi pentru a fi corespunzatoare:-sa fie eficiente, adica sa aduca apa la conditiile de potabilitate;-sa nu modifice calitatile apei si in primul rind cele organoleptice;-sa nu lase in apa substante cu actiune nociva asupra consumatorilor;-sa fie usor de manipulat, sa nu prezinte pericol pentru cei care le manipuleaza;-sa fie cat mai economice. Cea mai utilizata metoda este folosirea clorului cunoscuta sub numele de clorurare(clorinare sau clorizare). Mecanismul de actiune se bazeaza pe proprietatea oxidanta a clorului , care in contact cu apa formeaza acidul hipocloros care in functie de ph se descompune in oxigen atomic sau ion hipoclorit : Cl2+H2O HOCl+HCl HOCl O+HCl sau HOCl ClO‾ + H Mecanismul biologic consta in blocarea unor enzime bacteriene cu precadere cele sulfhidrice, si distrugerea germenilor. In general bacteriile care au echipament enzimatic mai dezvoltat sunt mai sensibile decat virusurile. Eficienta dezinfectiei nu depinde numai de numarul si felul germenilor din apa ci si de alte conditii dintre care unele tin de clor iar altele de calitatea apei. Apa este un compus cu rol primordial in natura, industrie, agricultura, constructii etc. In natura apa are o importanta biologica deosebita reprezentind baza structurala si functionala a fiintelor vii.

Atat de obisnuita, de cotidiana si de familiara, apa este totusi un lichid uluitor: are o serie de anomalii. Pentru apa parca n-ar exista legi; este "ceva altfel" in lumea substantelor. In natura si in experiente ea nu se comporta la fel ca alte substante. Dar, datorita capriciilor ei, viata a putut sa se dezvolte si sa existe in apa. Prima anomalie: daca tinem seama de structura ei chimica si de categoria de substante din care face parte, apa ar trebui sa se topeasca si sa fiarba la temperaturi mai scazute, care nu exista pe Pamant. N-ar exista deci pe Pamant nici apa lichida, nici solida, ci doar sub forma de vapori.

A doua anomalie: caldura specifica ridicata. La apa, aceasta este de zece ori mai mare decat la fier. Apa se incalzeste de cinci ori mai incet decat nisipul, dar si procesul de racire este lent. Datorita capacitatii exceptionale a apei de a absorbi caldura, vietatile marine nu sunt niciodata amenintate nici de o puternica supraincalzire, nici de o racire excesiva.A treia si a patra anomalie sunt strans legate de prima: apa are caldura latenta de vaporizare si caldura latenta de topire foarte mari. Pentru a evapora apa dintr-un ceainic va fi nevoie de 5,5 ori mai multa caldura dacat pentru a o fierbe. Daca nu ar exista aceasta proprietate, multe lacuri si rauri ar seca repede pana la fund si viata din ele ar pieri.A cincea anomalie: inghetand, apa se dilata cu 9% fata de volumul initial. De aceea gheata este mai usoara decat apa si se ridica la suprafata; rar un bazin de apa ingheata pana la fund. Gheata care-l acopera este un bun izolator termic, caci conductibilitatea termica a ghetii, ca si a apei este foarte mica. Sub un asemenea "cojoc" chiar si iarna in Antarctica animalele marine nu sufera preaA sasea anomalie este cea mai ciudata: Cand sunt incalzite, toate substantele se dilata, iar la racire se contracta. Este un adevar recunoscut. Si apa se contracta datorita frigului. Dar... in acest "dar" se afla totul. Se contracta mereu cand scade temperatura, dar la +4˚C se atinge limita. De acum inainte apa incepe sa se dilate din

nou, cu toate ca temperatura scade. De aceea apa are densitatea cea mai mare la +4˚C. Ca urmare, iarna, racindu-se pana la +4˚C, ea coboara la fund si aici se pastreaza in decursul intregului sezon rece (in bazinele cu apa dulce, caci sarurile marine complica tabloul circulatiei apei). Aceasta anomalie salveaza viata tuturor vietuitoarelor care ierneaza in rauri, lacuri si helestee. mult de frigA saptea anomalie: dintre toate lichidele, in afara de mercur, apa are cea mai mare tensiune superficiala. De aceea picatura de apa tinde sa se faca ghem. Picatura de apa este strnsa ca intr-un ambalaj in pelicula sa superficiala. Asadar, suprafata apei este intotdeauna acoperita cu o pelicula foarte subtire alcatuita din molecule. Pentru a o rupe este necesara aplicarea de forta si inca una destul de mare. Peaceasta pelicula alearga insectele de apa, se agata larvele de tantari si se tarasc melcii cu cochiliile lor masive. Fizicienii au calculat ce haltera ar trebui atarnata de o coloana de apa de 3cm pentru a o rupe. Ar trebui o haltera uriasa - de peste o suta de tone! Aceasta numai in cazul cand apa ar fi perfect pura. In natura nu exista, insa, o astfel de apa. Substantele straine rup verigile din lantul solid al moleculelor de apa, iar fortele de coeziune dintre ele se micsoreaza mult. Tot fortele de coeziune ridica apa in sus in tuburile capilare si fisuri fine. Pe acest principiu se bazeaza hranirea plantelor si circulatia sangelui prin capilarele noastre.

A opta anomalie si ultima se refera la faptul ca apa este cel mai bun solvent din lume. Ea dizolva foarte multe substante, ramanand inerta, fara sa se modifice sub actiunea substantelor pe care le dizolva. Datorita acestei proprietati apa a putut deveni purtatoarea vietii. Toate solutiile din organismele vii sunt preparate pe baza de apa. Ele se modifica prea putin in solutie, iar insusi solventul - apa - poate fi utilizat in repetate randuri.

"Apei - a spus marele Leonardo - i-a fost data puterea magica de a deveni seva vietii pe Pamant".In natura, apa se gaseste sub toate starile de agregare:solida(gheata, zapada,grindina),lichida(apa de ploaie,ape subterane,oceane,mari,fluvii,rauri, etc.),gazoasa(vapori de apa din atmosfera).Se mai gaseste in organisme animale si vegetale,cum si in cristalohidrati sub forma de apa de cristale.Apale naturale contin dizolvate cantitati variate de diferite substante.Apele care contin dizolvate cantitati mici de saruri se numesc "ape moi",spre deosebire de "apele dure" care au un procent ridicat de saruri,mai ales de calciu si magneziu.Dintre toate apele naturale, apa de ploaie este cea mai curata.Ea dizolva in drumul ei prin atmosfera mai ales bioxid de carbon,iar in regiunile industriale,bioxid de sulf si hidrogen sulfurat.O parte din apa cazuta pe pamant cu un continut ridicat de bioxid de carbon,strabatand straturile de pamant,dizolva carbonatii de calciu si magneziu,transformandu-i in bicarbonati solubili. Daca intalnesc straturi impermeabile aceste ape se aduna,formand apele subterane.Apele subterane iesind la suprafata pamantului,dizolvand saruri,formeaza izvoare minerale.Cand temperatura acestora este ridicata,uneori pana la 100 grade C,ele se numesc izvoare termale.Apa este de mai multe feluri: Apa potabila:o apa pentru a fi buna de baut trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:sa fie limpede,fara culoare,fara miros,sa contina aer dizol- vat si cantitati mici de saruri,pana la o concentratie de 0,5% mai ales NaCl si NaHCO3,circa 600 mg/l;sa aiba o temperatura intre 8 si 12 grade C,si sa nu conti- na bacterii patogene.Apa potabila se obtine la sate,din izvoare si fantani,iar la oras din apa raurilor,care trebuie purificata.Purificarea se face in trei feluri:mecanic,chimic si fizic. Apa industriala:se foloseste la alimentarea cazanelor cu abur,la racirea masinilor,precum si in diverse procese de fabricatie.Ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii de puritate cerute de specificul industriei in care este folo- sita. Apa dura:contine un procent ridicat de saruri de calciu si de magneziu. Apa dura nu este buna de baut, avand un gust neplacut,nu face spuma cu sapunul si nu fierbe bine legumele.Ea depune prin fierbere,pe peretii vaselor o crusta aderenta,care micsoreaza transmisia caldurii,determinand astfel o crestere a consumului de combustibil. Apa pura:se stie ca in natura nu exista apa pura deoarececontine substan- te dizolvate,microorganisme,etc.Apa pura se obtine prin distilare.In acest scop, se foloseste un aparat de distilare in care,apa distilata se transforma in va- pori prin fierbere,iar vaporii rezultati se condenseaza prin racire.Apa disti- lata nu este buna de baut deoarece nu contine saruri minerale si de aceea nu are nici gust si este indigesta.Apa distilata se intrebuinteaza in laboratoare de chimie la prepararea solutiilor apoase si in farmacie. Apa distilata : se obtine in aparate speciale , fiind utilizata in industria farmaceutica

Apa bidistilata:este complet lipsita de impuritati.Se obtine prin disti- larea apei distilate in vase de sticla in care se adauga KOH,acest reactiv dis- truge microorganismele si urmele de substante organice aflate in apa.Este intre- buintata la analize chimice speciale,in cercetari stiintifice si in industria medicamentelor. Apa de barita:denumire folosita pentru osolutie saturata de hidroxid de bariu.Se intrebuinteaza ca reactiv in laborator la identificarea dioxidului de carbon si hidroxid de bariu. Apa de brom:denumire folosita pentru o solutie obtinuta din dizolvarea bromului in apa.Se intrebuinteaza ca oxidant in laborator. Apa de clor:denumire obtinuta prin dizolvarea clorului in apa.Apa de clor contine si clor elementar,dizolvat chimic.Din aceasta cauza apa de clor proas- pat preparata are culoarea galbena.In timp sau,mai repede,sub actiunea luminii solare,acidul hipocloros se descompune,cu punere in libertate de oxigen.Echili- brul este astfeel deplasat spre dreapta si intreaga cantitate de clor poate intra in reactie(din aceasta cauza apa de clor trebuie pastrata la intuneric).Apa de clor este un oxidant puternic.Ataca toate metalele la rece. Apa de cristalizare:este apa care intra in compozitia cristalohidratilor. Poate fi legata in mod diferit si poate indeplini functii diverse. Apa de hidrogen sulfurat:denumire folosita pentru o substanta apoasa sa- turata de hidrogen sulfurat. Apa de plumb:denumire folosita pentru solutia de acetat de plumb.Este intrebuintata in medicina. Apa regala:denumire pentru amestecul de acid clorhidric concentrat si acid azotic concentrat,in raport de 3:1.Ataca aurul si platina,rezistente fata de alti acizi. Apa amoniacala : este o fractiune lichida rezultata la distilarea uscata a carbunilor de pamant.Apa pirolignoasa : este o fractiune lichida rezultata la distilarea uscata a lemnuluiApa tare : denumire stiintifica a solutiei de HNO3 ,de concentratie 69 % . In practica , denumirea este atribuita si solutiei de HCl , folosita de exemplu la obtinerea „apei de lipit” prin dizolvarea Zn.Apa grea : - sinonim cu oxidul de deuteriu , D2O , apa in compozitia careia intra izotopul greu al 2H , deuteriul.Masa moleculara este 20,01 g , punctul de topire este 3,82 grade C , punctul de fierbere 101,42 grade C, iar densitatea la 20 grade C este 1,105 g/cm3. Se gaseste in proportii foarte mici in apa obisnuita . Astfel , in 200 l apa obisnuita , se poate obtine abia 1 ml apa grea.Din punct de vedere chimic , apa grea reactioneaza mai incet decat apa usoara si reactiile ce se petrec in apa usoara sunt mai rapide decat in apa grea. De fapt , deuteriul reactioneaza mai incet decat H2 usor.Solubilitatea este mai mica in apa grea decat in apa usoara.Indicele de refractie este mai mic , dar vascozitatea mai mare.Efectele fiziologice ale apei grele sunt si ele deosebite de cele ale apei usoare.Apa grea este putin favorabila vietii : nu favorizeaza germinarea si nici cresterea plantelor, micsoreaza functionarea normala a protoplasmei.Se obtine prin electroliza inaintata a apei tratate cu NaOH.O concentratie mai mare de apa grea in apa de baut produce omului sete intensa , deshidratarea organismului si in final moartea.Viermii, pestii si alte vietuitoarea acvatice mor in apa grea pura , dar suporta o concentratie mai mica de 32 %.Principalele utilizari ale apei grele : agent termic si moderator de neutroni in reactoarele atomice ; sursa principala de obtinere a deuteriului prin electroliza; folosit pentru obtinerea bombelor ; se foloseste la obtinerea temperaturilor inalte(mii de grade) a plasmei , determinarea unor procese biochimice.Apa supergrea : - sinonim cu oxid de titriu , T2O , apa in compozitia careia intra izotopul supergreu al hidrogenului 3H , titriu.Poluarea:Poluarea apei nu inseamna afectarea "apei pure",care,in cadru natural nu exista de fapt,ci introducerea sau prezenta in apa a orcarei substante suscesibile sa-i altereze calitatea-atat in ceea ce priveste folosintele ali- mentare,menajere sau economice,cat si in privinta florei si faunei.Modificarile sunt de ordin fizic,chimic,biologic sau chiar bacteriologic.DEzvoltarea civili- zatiei moderne a antrenat o poluare crescanda a apei-fenomen care poate atinge chiar si panza freatica-datorita celor mai diverse substante,provenind din eflu- ienti industriali si urbani,din substante folosite pentru chimizarea agriculturii din zootehnie,etc. Consecintele tuturor acestor deversari sunt multiple:gustul,mirosul, aspectul apelor de distributie sunt degradate,la fel ca si calitatile lor sani- tare.Consumarea apei impurificate antreneaza tulburari digestive,hepatice sau de alta natura,poate avea efecte cancerigene,etc. In cele mai multe tari industrializate,80-90% din problemele poluarii apei au aparut in anii 50.Intro prima etapa ca a aparut ca predominanta impuri- ficarea datorata apelor uzate evacuate de centrele populate,mai ales prin noci- vitatea substantelor organice.In prezent,in tarile dezvoltate ea este provocata in primul rand de apele uzate industriale cu o nocivitate complexa,cu un conti- nut de substante anorganice sau organice greu degradabile pe cale biologica.De asemenea,impurificarea cu uleiuri

minerale si reziduri petroliere a luat o mare amploare,datorita atat evacuarii de ape uzate cu aceste nocivitati specifice,cat si pierderilor accidentale ce se produc cu ocazia transportului si depozitarii hidrocarburilor.Poluarea cu hidrocarburi este predominanta indeosebi in apa ma- rina,dar este din ce in ce mai frecventa in cazul apelor dulci,continentale.Pro- fesorul ZImmerman de la universitatea Saarbrucken a calculat,de exemplu,ca un singur litru de titei poate face inutilizabil un milion de litri de apa,adica consumul unei familii de patru persoane in decurs de 20 de ani. Apele continentale sunt supuse unui proces de degradare care il depases- te cu mult pe cel caracteristic marilor.Aproape nu mai exista tara in care rau- rile si lacurile sa nu fie poluate.Acesta este un fenomen deosebit de grav,pentru ca,prin complexicitatea utilizarii lor,resursele de apa ale uscatului sunt,real- mente,vitale pentru societatea omeneasca. Secole de-a randul apa de baut era obtinuta direct din rauri.In antichitate imparatul Iulian spunea despre Sena ca "este foarte curata si,de aceea, eu si soldatii mei bem apa cu placere".Inca la sfarsitul secolului al XVIII-lea parizienii mai obtineau apa potabila din Sena,fara a fi supusa vreunui tratament special,iar cursul inferior al aceluiasi rau era renumit pentru abundenta de peste.In prezent insa, apele acestui rau sunt foarte poluate,ca alte rauri si fluvii. Un accident a avut loc si anul acesta la societatea "Aurul" unde,din cauza frigului si al inghetului un baraj s-a rupt si o mare cantitate de substanta poluanta s-a deversat in Tisa si apoi in Dunare. Combaterea poluarii:apele reziduale din procesele tehnologice sa fie deversate dupa ce au fost neutralizate.In cazul unei scapari accidentale sa se ia masuri urgente de neutralizare.In cazul unei pierderi de produse petroliere (uleiuri,pacura,motorina,etc.)se iau urmatoarele masuri:absorbtia petrolului ce pluteste pe intinsul marilor cu ajutorul unor pompe de mare randament sau cu diferite substante hidrofile,montate pe docuri flotante;imprastierea din avion a unor amestecuri pe baza de aluminiu,ce provoaca-si mentin-arderea petrolului, chiar in apa;rezervoare de mari dimensiuni confectionate din cauciuc,in care se inmagazineaza titeiul patruns in mare,etc.

Bibliografie:

Chimie Experienţe şi principii – Paul R. O’Connor, Joseph E. Davis, Jr., Edward L. Haenisch, W. Keith MacNab, A.L. McClellan; Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983Chimie Generală – C.D. Neniţescu; Ed. Didactică şi Pedagogică, BucureştiEnciclopedia de Chimie Vol. I – Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983 Gheorghe I. Manea – Resursele mărilor şi oceanelor (Editura Politică)Silviu Neguţ – Geografie manual clasa a X-a (Editura Humanitas)Cristian Tache, Luminiţa Ursea – Chimie manual clasa a IX-a (Editura Humanitas)

Poluarea

Poluarea poate fi de 2 tipuri:-poluare naturala-poluare artificiala Noi ne vom ocupa in continuare numai de poluarea artificiala. ●Poluarea artificiala Poluarea artificiala a aparut odata cu dezvoltarea primelor asezarii urbane, sub influenta factorului antropic.Initial produsele poluante erau putine, de natura organica si usor degradabile de catre microorganismele mediului(bacterii si ciuperci) Pe masura dezvoltarii industriei, a cresterii demografice si a modernizarii tehnicii, poluarea s-a extins, poluantii s-au inmultit si au aparut deseuri greu biodegradabile, ca de exemplu detergentii, pesticidele de sinteza, deseurile radioactive.Cand cantitatea de poluanti depaseste capacitatea de neutralizare a mediului, ecosistemele sufera un proces de alterare si distrugere a lor, rezultand zone lipsite total de viata. Poluarea in functie de natura poluantului poate fi: a)fizica-produsa de zgomot(poluare sonora) poate fi:

-produsa de substante radioactive(poluare radioactiva)-produsa de apa calda, praf, particule de carbune.b)chimica- produsa de compusi gazosi din industrie:-ionii unor metale grele-pesticidele folosite in agricultura -detergentiic)biologica-rezultata din infestarea mediului cu agenti patogeni si germeni proveniti din fermentatii, eutrofizarea apelor.Poluarea dupa mediul in care actioneaza poluantii, poate fi:-Poluarea aerului -Poluarea solului -Poluarea apei Poluarea aerului Aerul curat este un amestec de gaze a caror proportie se mentine constanta in straturile inferioare ale atmosferei, constanta care reprezinta una din conditiile de baza ale mentinerii vietii si dezvoltarii vietuitoarelor pe Terra.In compozitia aerului apar:azitul 78,09%, oxigen 20,94%, argon 0,93%, CO2, 0,03% neon, kripton, xenon, heliu, hidrogen, ozon si alti vapori de apa. Prin poluare apare o impurificare a aerului datorita particulelor solide gazelor, vaporilor de apa, particulelor radioactive si microorganismelor de tipul bacteriilor, virusurilor.In aerul poluat din zonele industriale se gasesc impuritati sub forma particulelor solide(aerosoli), picaturi(aerosoli lichizi), gaze si vapori. In functie de starea lor de agregare, poluantii din aer pot fi: poluanti gazosi si solizi. Poluantii gazosi Acestia reprezinta 90% din masa totala a poluantilor emisi in atmosfera, fiind sub forma de gaze,aerosoli lichizi(vapori).-Dioxidul de carbon(CO2)-este un gaz periculos care prin dublarea concentratiei sale din aer, devine un element perturbator climatic.Concentratia sa a inregistrat o crestere inca de la sfarsitul secolului trecut, datorita consumului de combustibili fosili folositi in industrie in scopul producerii de energie, cat si a despaduririlor masive. Concentratia maxima normala de CO2 admisa in atmosfera este de 0,3mg/mc de aer, iar cresterea concentratiei peste 2-3% il face toxic pentru om, cu efecte mortale la cresteri de 10-20%.Prin arderea padurilor si a oxidarii humusului forestier din zonele despadurite, se elibereaza anual in atmosfera 8x109t CO2. Oxidul de carbon(CO)-este cel mai raspandit poluant atmosferic cu o concentratie medie de 0,1-0,2ppm.Sursele naturale de CO sunt eruptii vulcanice, fermentatiile anaerobe din mlastini, descarcarile electrice, incendiile forestiere, iar ca surse artificiale amintim arderile de combustibil ca: benzina, carbune, lemn, deseuri.Concentratia sa, se mentine constanta datorita bacteriilor din sol care absorb CO si il transforma in CO2 sau metan(CH4). - Hidrocarburile-sunt eliminate prin arderea incompleta a carburantillor, concentratia lor in atmosfera devenind peericuloasa pentru om, cu efecte cancerigene, exemplu:clorantrenul si benzopirenul. Ca sursa naturala de hidrocarburi amintim vegetatia Terrei care produce 109t/an hidrocarburi terpenice. - Aldehidele-exemplu:acroleina, foarte toxica si iritanta pt. om, substanta eliminata in natura de rafinariile de petrol, motoarele autovehiculelor, de crematoarele de gunoaie menajere. -Bioxidul de sulf (SO2)-provine din eruptiile vulcanice, din arderile combustibililor si din actiunile industriei metalurgice. Acest gaz are efecte toxice asupra plantelor producand leziuni foliare si nevroze opicale mai ales la conifere sau specii lemnoase ca:plopul ,castanul, teiul, mesteacanul, cedrul, catalpa etc. . Hidrogenul sulfurat H2S- apare datorita fermentatiilor anaerobe produse de sulfobacterii sau prin emisiile industriale, mai ales industriile chimica, farmaceutica, colorantilor, cauciucului, care elimina anual 3x106t/an.Cei doi compusi, hidrogenul si sulful afecteaza sistemul nervos, aparatul respirator si sangele, atat la om cat si la animale. Compusii azotului (NO, NO2)-dintre care NO2 este cel mai periculos poluant ce provine de la motoarele cu ardere interna si automobile. Derivatii halogenilor (Cl, Br, F, I, HCl, HF)-sunt poluanti toxici care actioneaza asupra organismelor si provin din industria chimica, de producere a aluminei.Foarte sensibile la flor(F) sunt coniferele si pomii fructiferi care la o concentratie de 60-100ppb mor.

Ploile acide: Poluarea atmosferica cea mai grava, se manifesta sub forma ploilor acide.Inca din anul 1950 s-a semnalat in Norvegia, scaderea productiei de peşte din cele peste 200 de lacuri existente, o saracire a solului in substante nutritive si uscarea masiva a padurilor.Enigma a fost dezlegata abia in anul 1960, cand s-a dovedit ca apa de ploaie contine acizi, cu efecte nocive asupra vietuitoarelor. Ploile acide sunt determinate de prezenta in atmosfera a oxizilor de sulf si azot (SO2 si NO2 ), care in prezenta vaporilor de apa si sub influenta radiatilor ultraviolete, se transforma in acizi corespunzatori extrem de toxici ca: acidul sulfuric si acidul azotic. Cercetarile facute au evidentiat faptul ca reactiile de transformare a oxizilor in acizi, au loc in troposfera, la 10-12 km inaltime de la nivelul solului. Ciclul ce reactii debuteaza cu absorbtia unui foton de catre o molecula de ozon(O3) provenit din statosfera, s-a format in troposfera, prin actiunea poluantilor carbonati sau azotati, cu formarea unei molecule de oxigen, foarte reactiv.Acesta, asociat cu molecula de apa formeaza "radicalul hidroxid"(OH)care transforma NO2 in HNO3 si amorseaza reactiile de transformare a SO2 in H2SO4.Fiecare radical OH poate oxida mii de molecule de oxizi ale poluantilor atmosferici producand acizii corespunzatori. Primele observatii alarmante referitoare la cresterea aciditatii precipitatiilor in Europa si vestul Americiide Nord, dateaza din 1969, dar abia dupa 1980, in numeroase padurii europene si americane, s-au inregistrat pierderi masive, aparand fenomenul "moartea padurilor" indeosebi la conifere(anexa). Investigarea cauzelor acestui fenomen a evidentiat faptul ca ploile acide apar ca un factor de stres, care asociate cu factorii biotici si abiotici, duc la moartea arborilor. Desi, s-a evidentiat o diminuare a cresterii arborilor si moartea lor, aceste fenomene nu s-au asociat direct cu ploile acide.Astazi, se stie ca aceste ploi: -"spala"solul de substante nutritive, vitale arborilor(Ca, Mg, K). -excesul de ioni de N, provenind din depozitele de HNO3, afecteaza micorizele(ciupercile ce traiesc in simbioza cu radacinile coniferelor) ajutand la extragerea apei si a elementelor minerale din sol si a luptei impotriva bolilor. -ploile acide extrag nutrientii(Mg, Ca, K) din frunzele coniferelor in mai mare masura decat reusesc radacinile. -ozonul format distruge stratul superficial de ceara protectoare de pe ace, iar conform altei ipoteze, ozonul provoaca denutritia, afectand clorofila si impiedicand procesul de fotosinteza. Efectele ploilor acide se fac simtite, atat asupra solului, padurilor cat si asupra apelor de suprafata si a vietuitoarelor acvatice. Din cele 85 mii de lacuri din Suedia, circa 18 mii sunt acidifiate dintre care 4000 grav, 2/4 din lacurile canadiene examinate(circa 4600) sunt considerate "moarte"si alte 12000 au apa puternic acida.Aceeasi situatie a lacurilor a fost semnalata si in Scotia, Norvegia, Anglia, Danemarca, Germania, Elvetia, iar Tarile Scandinave sunt afectate in intregime de pericolul aciditatii crescute. Masuri de combatere a ploilor acide Inca din anul 1955 Canada si S.U.A.,au construit copsuri de fum inalte de 300m la instalatiile industriale pt. a preveni poluarea cu sulf si azot.Dar strategia "cosurilor inalte" nu a dat rezultate scontate, fenomenul poluarii fiind mentinut, astfel ca dupa 1977 in S.U.A. apar legi de interzicere a acestor constructii industriale neeficiente. In S.U.A. si Canada inca din anii 1970-1971 exista legi care regleaza pastrarea curata a calitatii aerului si circa 1000 statii de monitoring prin care se tin sub control si se supravegheaza calitatea aerului. Astazi in lume se foloseste tot mai mult carbune cu continut scazut de sulf, iar in turnatorii se practica tehnologia clasica de captare si valorificare a fluxului de SO2 si convertirea lui in acid sulfuric.In cazul emisiilor de azot se regleaza carburatia, cautand sa se respecte cele trei trepte de calitate a aerului:calitatea dorita-acceptabila si tolerabila. Una din masurile eficiente de combatere a ploilor acide consta in utilizarea de catre controalele electrice, care impiedica emisia de SO2, evitand formarea ploilor acide. La noi in tara nu exista instalatiide transformare a SO2 in H2SO4, nici scrubere, ci se folosesc filtre cu sac care nu realizeaza o retinere integrala a impuritatilor. In tara noastra, inca din 1966, s-au identificat circa 74 de surse de poluare, dispersate in 40 centre industriale.Dintre acestea doar 50 folosesc electrofiltre, rar filtrele de sticla siliconizata, care sunt vechi, necesitand reparatii si modernizari.Se stie ca un electrofiltru reduce concentratia reziduala de praf pana la 20-30mg/m3.

Inteprinderile care folosesc electrofiltre, beneficiaza de "materii prime" prin recuperarea lor, de exemplu fabricile de ciment Brasov, Turda, care pot recupera 24-26 tone ciment/zi. O alta masura de evitare a poluarii si formarii ploilor acide consta in amplasarea marilor inteprinderi industriale pe terenuri cu conditii favorabile de autopurificare, sau la zeci de kilometri de orase, cum e cazul centrelor urbane,Onesti, Doicesti, Medgidia, construite dupa 1975. In perspectiva se vor folosi si la noi in tara instalatii de captare si epurare a gazelor din cocserii si cuptoarele electrice. Pe viitor Romania va cauta sa reduca emisia substantelor poluante in zonele "calde", pt. a reusi incadrarea in normele nationale si internationale de calitate a aerului si alinierea la progamele mondiale de protectie a mediului inconjurator. Poluarea solului Poluarea solului este cauzata de pulberile si gazele nocive din aer, de apele reziduale, de deseurile de natura industriala sau menajera, dar mai ales de pesticidele si de ingrasamintele chimice folosite in agricultura. Poluarea cu ingrasaminte chimice si pesticide Notiunea de sol este indisolubil legata de productivitate, care depinde de ciclul de conversie, adica de viteza repunerii in circulatie a materiei si a energiei din habitatul complex pe care-l formeaza biocenozele solului care, la randul lor sunt influentate, printre altele de chimizarea in exces si unilaterala, ca si de pesticidele ajunse in sol. Pentru a preintampina scaderea productivitatii solului ca urmare a chimizarii, se recomanda asocierea ingrasamintelor minerale cu cele organice, sau alterarea administrarii lor, astfel ca ingrasamintele organice sa fie administrate cel outin odata la 3-4 ani. Folosite timp indelungat, igrasamintele chimice pot opri reciclarea substantelor organice din solurile cultivate, amenintand grav fertilitatea lor.Cresterea cantitatilor de ingrasaminte chimice reduce tot mai mult componentele organice si humusul din sol.Aceasta are drept efect deteriorarea structurii pedologice, contribuind astfel la declinul complexului absorbant argilo-humic din sol. Pesticidele cu mare toxicitate pot si ele sa degradeze biocenozele din sol, dar in aceasta privinta parerile sunt impartite.Se stie ca pesticidele ajunse in sol pot dauna faunei ce contribuie la incorporarea materiei organice in sol.Dintre acestea, cel dintai sufera ramele, care au rol primordial in asigurarea fertilitatii solului. Omul, utilizeaza pesticidele pentru a distruge un numar restrans de organisme ce echivaleaza cu 0,5% din totalul speciilor ce populeaza biosfera, dar ele actioneaza in mod cu totul diferit, asupra tuturor organismelor.Administrarea lor este indreptata asupra populatiilor si nu a indivizilor izolati. In prezent DDT-ul este considerat "cetateanul principal al globului" deoarece a fost gasit peste tot de la cercul polar pana la ecuator. Se apreciaza ca in corpul uman cantitatea de DDT ajunge la aproximativ 6ppm.Din cauza toxicitatii si remanentei sale mari, DDT-ul a fost interzis de a mai fi folosit in numeroase tari, dar a fost inlocuit cu alte substante organoclorurate la fel de toxice. Efecte directe ale tratamentelor cu pesticide provoaca pieirea unui mare numar de indivizi ai populatiilor animale si vegetale din zonele tratate.Pulverizarea inecticidelor din avioane, deasupra padurilor poate provoca intoxicatii puternice in special a faunei forestiere.Astfel, folosirea abuziva a pulverizarii produselor fitosanitare in S.U.A., impotriva furnicii Selonopsis acevissima a avut drept rezultat, afectarea in proportie de 80% a avifaunei de pe o suprafata de 110.000 kmp. Tinand seama de foloasele pesticidelor in combatera diferitilor daunatori sau factori patogeni ai plantelor, animalelor si omului, dar in acelasi timp de efectele negative adesea grave-ca factor poluant local si global, cu profunde consecinte asupra ecosistemelor, asupra economiei si sanatatii umane, problema atitudinii omului fata de pesticide este complexa. Producerea si utilizarea lor, deocamdata nu poate fi oprita, dar sunt necesare masuri severe de interzicere a utilizarii acestor substante cu mare toxicitate si remanenta crescuta.Folosirea pesticidelor selective in cadrul combaterii integrate, reprezinta o masura eficienta de reducere a poluarii solului. Alte produse care polueaza solul sunt:reziduurile solide de la exploatarile miniere (sterilul de mina si din cariere), zgurile metalurgice si de la termocentrale, deseurile rezultate de la crescatoriile de animale, reziduurile provenite din industria alimentara, deseurile casnice etc.Printr-o depozitare nerationala, aceste produse ocupa mari suprafete de teren agricol sau de alt interes economic.

Evolutia cantitatii de reziduuri, mereu in crestere, cu tendinte de dublare in urmatorii 10-15 ani, pune probleme in prezent si in perspectiva, privind organizarea de depozite menajere in apropierea zonelor de locuit cu toate neplacerile care decurg.Aceasta situatie implica gasirea de solutii economice si totodata nepoluante.Ca suport al vietii terestre, solul trebuie aparat de degradarile produse de poluarile de tot felul, rezultate in urma activitatilor umane. Poluarea apei Apa este considerata de noi astazi ca fiind "inima biosferei" deoarece apa se gaseste totdeauna acolo unde exista viata si formeaza substanta cea mai raspandita de pe Terra. Poluantii deversati contribuie in mare masura la reducerea cantitatii de oxigen dizolvat.Rata oxigenului dizolvat in apa descreste chiar si in conditii normale, proportional cu cresterea temperaturii. Oxigenul constituie in mediul acvatic un factor limitat pentru majoritatea organismelor atat in apele dulci, cat si in apele marine.Din aceasta cauza rezulta ca animalele acvatice au nevoie in procesul respirator de o circulatie branhiala extrem de intensa, care sa le asigure contactul acestora cu un mare volum de apa pentru a extrage o cantitate suficienta de oxigen.Acest lucru face posibila cresterea riscului absorbtiei unor cantitati crescute de poluanti cu efecte de multe ori mortale pentru organisme. Poluarea apei este redusa de trei categori de poluanti de natura:fizica, chimica si biologica. Poluarea fizica a apelor Principalii agenti fizici cu rol in poluarea apelor sunt reprezentati in mare parte de substante radioactive si apele termale rezultate din procesele de racire tehnologica a diverselor agregate industriale. Poluarea radioactiva Una din consecintele nedorite ale extinderii folosirii energiei nucleare este poluarea radioactiva a apei.Exista trei surse de contaminare radioactiva a apelor.Prima este reprezentata de depunerile radioactive care ajung in apa odata cu ploaia, dar capacitatea lor poluanta este redusa.A doua sursa este reprezentata de apele folosite in uzinele atomice, in special pentru refrigerarea reactoarelor, care pot deveni radioactive si transportoare de substante periculoase, dupa ce au fost deversate in apele curgatoare.A treia sursa o constituie deseurile atomice.Acestea sunt introduse in recipiente sigilate si incluse in blocuri de beton inainte de abisurile oceanelor.S-a stabilit ca si la aceste adancimi exista curenti puternici care pot transporta la mari distante substantele radioactive si accidentale sa fie aduse din nou la suprafata. Numeroase cercetari la nivel national, ca si organizarea unor reuniuni internationale pe tema poluarii radioactive,evidentiaza ingrijorarea oamenilor de stiinta si preocuparea unor organizatii specializate pentru limitarea poluarii radioactive care ameninta viitorul omenirii.Incheierea in anul 1963 a Acordului de la Moscova privind interzicerea exploziilor in cosmo in apa si in aer a avut drept urmare o scadere a concentratiei radioactive in ecosfera si deci si in hidrosfera. Poluarea termica Apare in urma deversarii in apa a lichidelor calde ce au servit la racirea instalatiilor industriale sau a centralelor termoelectrice si atomoelectrice.Se apreciaza ca in momentul de fata peste 20% din debitul apelor curgatoare din lume este afectat de poluarea termica. Efectele ecologice se manifesta prin modificarea unor factori abiotici si afecteaza toate nivelele trofice.Incalzirea apei exercita o influenta negativa asupra gradului de oxigenare a apelor, pe de-o parte din cauza caracterelor solubilitatii acestui gaz(la temperaturi ridicate solubilitatea lui O2 scade), iar pe de alta parte temperatura ridicata determina accelerarea fenomenelor de degradare a substantelor organice din bazinul respectiv.Acest efect are drept efect dezvoltarea unui mare numar de microorganisme aerobe si reducerea oxigenului din apa. Poluarea chimica a apelor Principalii poluanti chimici ai apelor sunt:plumbul, mercurul, azotul, fosforul, hidrocarburile, detergentii si pesticidele. Plumbul(Pb) Poluarea apei cu plumb are loc mai ales din evacuarile inteprinderilor industriale unde poluarea se produce prin diverse procese tehnologice, dintre care unele au loc in mediul lichid(flotatii, galvanizari,raciri etc.)precum si prin apele reziduale lichide care spala terenurile inteprinderilor. Mercurul(Hg) Poluarea hidrosferei cu mercur merita o atentie deosebita datorita cresterii continue a folosirii acestui metal, precum si datorita toxicitatii lui.Productia mondiala de mercur depaseste cifra de 10000 t/an.Apa de mare contine concentratii de ordinul a 30 mg/l la suprafata, cu tendinta de crestere spre adancime.In total,

in apa de mare Hg se estimeaza la 108 t.Ca urmare a biodegradarii reduse a derivatiilor sai, Hg tinde sa se concentreze in diferite categorii de organisme.Algele il pot acumula in celulele lor de peste 100 de ori mai mult decat exista in apa.Pestii pelagici, ca tonul, capturati la mari distante de surse de poluare pot acumula Hg pana la 120 ppb. Azotatii Problema poluarii apelor folositi ca ingrasaminte chimice in agricultura a devenit foarte importanta in zilele noastre. Din studiile efectuate de B.Commoner (1970),rezulta ca in ultimii 25 de ani cantitatea de azotati deversati in mediu de diferite surse a crescut in mod considerabil.Astfel, cei rezultati din deversarile urbane au crescut cu 70%, cei proveniti din eliminarile motoarelor cu ardere interna, au crescut cu 300%, iar cei aparuti in urma folosirii ingrasamintelor chimice azotate au atins valoarea de 1400% in aceeasi perioada de timp. Nivelul azotatilor din apa este foarte variat, de la valori mici, putin deasupra limitei admise in apa potabila (45 mg/l), pana la sute de mg/l. Fosfatii Contaminarea apei cu fosfati este destul de ingrijoratoare in tarile industrializate.Fosforul este adesea un factor limitat in mediul limnic sau oceanic, ca urmare a ratei sale reduse de dezvoltare. Apele uzate la iesirea din statiunile de epurare contin in medie 9 mg fosfor/litru.Acesta provine de la mineralizarea substantelor organice la care se adauga fosforul continut in detergenti biodegradabili. Hidrocarburile In hidrosfera, hidrocarburile ajung mai ales din scurgerile de titei sau ale produselor de prelucrare a lui, la care trebuie adaugate cantitatile de titei provenite din accidente ale vaselor petroliere.Se precizeaza ca din aceasta ultima sursa, patrunde anual in oceane circa 200000 tone titei.Mari cantitati de petrol provin si din operatiile normale legate de extractia titeiului(prin sonde terestre si marine), de incarcarea, transportul si descarcarea lui etc.O alta cantitate de produse petroliere patrunde in apa, din scurgerile industriale si rafinarii.Pe toate aceste cai ajung in apele oceanice, annual o cantitate de 5-10 milioane tone petrol. Dintre zonele marine, cea mai grav impurificata cu petrol este Marea Mediterana, prin care trec toate vasele petroliere care vin din Orientul Apropiat,Atlanticul rasaritean, Canalul Manecii si Marea Nordului. Suprafata afectata pe aceasta cale este foarte mare, deoarece numai o tona de titei brut pate acoperi cu o pelicula aproape moleculara 12 kmp de apa. Poluarea biologica a apelor Poluarea biologica a apelor este produsa de diversi agenti biologici(microorganisme si substante organice fermentescibile).Acesti poluanti ajung in apa odata cu deversarile industriale sau menajere care contin detritus organic, detergenti, reziduuri de la fabricile de produse alimentare. Extinderea poluarii microbiologice a apelor continentale si litorale a determinat cresterea frecventei unor afectiuni(colibaciloza, hepatita virala, holera, dezinterie etc.) In functie de gradul de poluare, apele se grupeaza in trei categorii:polisaprobe(foarte puternic poluate ), mezosaprobe(impurificate puternic pana la moderat) si oligosaprobe(considerate practic curate). Eutrofizarea-reprezinta poluarea organica, mai ales a apelor continentale, datorita itroducerii unor cantitati excesive de nutrienti, ca urmare a activitatilor umane. In conditii naturale procesul de imbogatire a apelor in substante organice se face foarte lent(la scara geologica) si corespunde cu evolutia normala a ecosistemului, determinand succesiunea sa ecologica, cu trecerea de la tipul oligotrof la cel eutrof. Omul acceleraza acest proces prin evacuarea in ape a unor mari cantitati de substante organice fermentescibile bogate mai ales in fosfor si azot

●BIBLIOGRAFIE: Dr.Gheorghe MOHAN; Dr.A. ARDELEAN- "Ecologie si protectia mediului" Ed. "SCAIUL"-1993-Bucuresti Poluarea apei

Orice alterare fizică,chimică sau bacteriologică a apei peste o limită admisibilă stabilită,inclusiv depşirea nivelului natural de radioactivitate produsă direct sau indirect,cu activităţi umane care o fac improprie pentru o folosire normalăÎn scopurile pentru care e folosibilă înainte de a deveni alterarea. Definiţia apei Apa pură H2O este combinaţia chimică dintre H şi O care la presiunea de 760 coloană Hg şi temperaturi cuprinse între 0 si 1000 C se prezintă ca un lichid incolor,inodor şi insipid;în stratgros apa e uşor colorată în albastru. Apă pură nu există în natură,dar proprietăţile ei trebuie să fie cunoscute deoarece în raport cu această apă se stabileşte calitatea apelor naturale. Apa naturală conţine impurităţi dispersate sub formă de particule de natură minerală şi organică,dizolvate sau în suspensie formând un sistem dispersat cu concentraţie mică. Substanţele dizolvate au un grad de dispersie moleculară sau ionică formând soluţi.Se găsesc dizolvate: 1)gaze(oxigen,azot,CO2); 2)substanţe minerale(cloruri,sulfaţi,bicarbonaţi de Na,K,Mg); 3)substanţe organice. Electroliţi-substanţe care se dizolvă.Se desfac în ioni-particule ce poartă o sarcină electică pozitivă+

(cationi) şi particule cu sarcină electrică negativă-(ionioni). Caracteristicile fiziceMirosul apei naturale e mult sau mai puţin intens. -Apele subterane sunt inodore cu exceptia celor ce conţin H2S dacă apa vine în contact cu piritele în stratul acnifer.Apa are origine minerală şi se elimi- nă uşor prin ventilare. Când H2S e de origine organică acesta se separă greu din apă şi prezenţa lui se datorează contac- tului cu ape murdare,resturi organice sau dejecţii. -Apele de suprafaţă mai ales cele stătătoare au miros datorită materiilor organice în curs de des- compunere sau a substanţelor chimice din ape uzate,industriale(fenol).Fenolii din apa pentru alimentare dacă nu vin în contact cu clorul intro- dus pentru desinfectare se formează diclofenol (foarte urât mirositor).Alături de fenoli sunt şi crezoli care în proporţie de 1/ 2.000.000 dau apei miros urât.În apa lacurilor uleiurile secretate de anumite alge şi protozoare în procesul de metabo- lism pot da apei mirosuri puternice la concentraţii mici(par aromatice),iar când concentraţia creşte mirosul devine neplăcut(ex:uleiul de asterionella- algă diatomee cu miros de peşte).Măsurarea mirosului se face de persoane specializate cu simţ olfactiv foarte dezvoltat,gradul de intensitate exprimându-se de o scară aproximativă. Gustul-apa pură chimic e fadă.(Ex:apa de ploaie).Apele natu- rale au gust plăcut când concentraţia e de 500mg/ dm3. Apa are gust specific. Dulceag-conţine mult Ca şi SO4; Sărat- ’’ ’’ NaCl,Na2,SO4 ; Amar- ’’ ’’ MgSO4 ,NaCl2 ; Acidulat-’’ ’’ CO2 ; Acru- ’’ ’’ bicarbonat FeCl2;Limite de percepere-Pentru NaCl 200mg/dm3 Pentru FeCl2 0,35mg/dm3

Aprecierea gustului se face de un degustător experimentat; pentru o mai uşoară apreciere se recomandă o încălzire la 25-

-35oC. Tulbureala apei -când e lipsită de transparenţă şi conţine particule fine în suspensie,deoarece razele luminoase sunt împiedicate să se propage liber.Tulbureală se exprimă prin inversul ei, limpezirea,limpiditatea sau transparenţa. -Dacă apele subterane care sunt limpezi, conţin FeMn,săruri solubile în contact cu aerul se transformă în săruri insolubile şi rămân în suspensie tulburând-o. -Apele de suprafată sunt tulburi că antre- nează şi menţin în suspensie particule fine coloidale sau mari-granimetrice. E neplăcută la aspect,şi suspectă de microorganisme şi bacterii.Tulbureala depin- de de cantitetea de materii în suspensie,mări- mea şi natura lor.Lăsate în repaus substanţele solide depuse pe fundul vasului sunt cântări- te şi raportate la volumul de apă din care pro- vin formând depozitul de decantare exprima- te în miligrame pe decimetru cub.Particulele fine în suspensie coloidală nu se depun oricât ar sta apa în repaus,că se găsesc în echilibrul electric de acelaşi semn negativ,se resping reciproc,nu se pot aglomera iar dimensiunile reduse şi greutatea specifică apropiată de a apei nu le permite să se depună.Separarea se face prin hârtia de filtru determinându-se cantitatea lor prin uscarea şi cântărirea hâr- tiei înaite şi după.Măsurarea tulburelii se face prin comparaţie cu emulsii etalon în sili- ce.Emulsia conţine 1 miligram pulbere silice fin,divizate sau caolin un decimetru cub de apă distilată.Fineţea acestei pulberi e bună când corespunde riguros experienţelor de laborator standardizate. În laborator prin metode optice se compară o coloană de apă ,,de cercetat’’ cu coloana de emulsie etalon şi se cuantifică.Metode moderne-celule fotoelectrice în locul observaţiei uzua- le.Culoarea apei- Apa curată e incoloră. Dizolvanţii minerali colorează în: -cărămiziu-roşu-compuşii Fe -negru cafeniu -Mg -verde gălbui-clorofilă -galben -xantofila-din frunze veştede -roşcată - acizii humici Coloraţia se determină prin comparaţie cu soluţia etalon în scara platino-cobalt.Soluţia care conţine la un decimetru cub apă distilată,500 mg platină şi 241 mg Ca,sub formă de hexacloroplatinat de K şi clorură de cobalt hidratată reprezintă etaloul cu 500 grade de culoare.Celelalte trepte ale scării culorii se deduc din aceasta prin diluare, fiecare grad de culoare corespunzând unui mg pe decimatru cub de platină.Se foloseşte aparatul numit COLORIMETRU. Temperatura apei variază de subteran,termale şi anotimp,max 1000C vara.Ea se măsoară automat la postul

dispecer central. Conductivitatea electrică a apei-e proprietatea de a permite trecerea curentului electric între 2 electrozi. Poate fi uşor măsurată în mod continuu, deoa- rece ea depinde de cantitatea de elecrolet aflată în apă controlând constanţa calităţilor chimice ale apei.

Fierul -se găseşte în apele subterane,sub formă de compuşi (bicarbonat feros) care în atmosferă pierd o parte din CO2 şi în contact cu O2 din aer combinaţia chimică feroasă devine ferică. Aluminiul- se găseşte în apele naturale sub formă de Al2O3 (alumină),care în cantităţi mai mari dă apei un gust de pământ.

-Apa în gospodărie- Activ printr-un ansamblu de mijloace tehnice şi măsuri legislative,economice şi administative conduc la cunoaşterea, utilizarea şi valorificarea raţională,menţinerea sau îmbunătăţirea resurselor de apă pentru satisfacerea nevoilor sociale şi economicela protecţia epurării şi poluării acestei resurse precum şi la prevenirea şi combaterea acţiunilor distructive ale apelor. -Cercetarea calităţii apei-1)S-a folosit ca indice al poluării organice consumul biochimic de oxigen.Proba compara consumul biochimicde O2 la intrare şi ieşire.2)Sondarea influenţelor curgerii apei pe o perioadă mai îndelungată de timp prin examinarea fazelor vieţii dintr-un fluviu. Metoda indică numericformele de viaţă ce nu pot rezista contaminării(A). (B)Cele care se pot adapta contaminării 2A+B=IB(Indice bio-tic) Cu cât e mai ridicată valoarea indicelui biotic(IB) cu atât e mai curată apa respectivă.-Instalaţii automate- Pentru măsurarea calităţii-1)temperatura;2)PH;3)turbiditatea;4)oxigen dizolvat; 5)conductivitatea; 6)volumele agenţilor poluanţi organici. Fiecare senzor se spală pentru prevenirea impurificării salede proba de apă pentru minimalizarea unei erori posibile şi stabilizarea valorii indicate.Pentru spălare s-a recurs la unde ultrasonice,jet de pulverizare cu apă potabilă şi plonjoane după circumstanţe. Controlul şi tratamentul combinat al afluenţilor industriali : ¤pas în vederea tratamentului eficace al scurgerilor industialee AMELIORAREA PROCESELOR TEHNOLOGICE care să se reducă la minimum. ¤Reexaminarea pierderilor de materiale şi a risipei de apă. Evitarea utilizării substanţelor care nu trebuie puse în libertate. ¤Instalaţia de epurare a destinaţiei şi pentru tratarea apelor reziduale de scurgere de nichel şi cromaj. ¤Tratarea apelor de canalizare domestice din:cartiere,abatoare îngrăşătorii. Starea de ionizare a cianurii variază în conformitate cu PH-ul şi temperatura apei. Modificarea PH-ul e deosebit de mare în cazul unei soluţii diluate. Instrumentul de măsurare trebuie să conţină un dispozitiv protector pentru a ţine PH-ul constant. Sensibilitatea faţă de cianură e rapidă,dar timpul de reacţie e lung în absenţa ei. ¤Instalaţia pentru priza de apă E alcătuită din un flator deplasabil pe verticală,o sită pentru reţinerea impurităţilor,o pompă submersabilă fixată la capul unui poilon.O parte din ţeava de susţinere e construită din 2 ţevi telescopice din oţel inoxidabil ,proiectate astfel încât să poaă fi alungite şi scurtate fără dificultate.Sita specială trebuie să nu se înfunde deoarece scade volumul de apă pompat saua fixării pe rotorul pompei a unei răşini vinilice sau a cauciucului.

¤Pentru tratarea aerobiotică se introduce oxigenul necesar respiraţiei microflorei aerobă.În prezent există tehnici noi de prevenire a mirosurilor grele emanate de fluvii datorită microflorei care vara devine anaerobă. Gunoaiele-trebuie incinerate nu depuse pe malul mării.Uzinele de incinerare în Tokio cuprind:-cuptoare standardizate;-adaptarea sistemului cu buncăr şi macara;-controlul emisiilor şi afluentilor;-bazinele de ţiţei plasate subteran.Concluzie Resursele mediului scad. Creşterea punerii în libertate a agenţilor e o ameninţare sporită pentru natură. Chestionar-În prezent se face o anchetă prin metoda DelphiPentru a schimba mentalitatea naţiunii privind mediul. Multe grupări militează pentru un mediu mai curat şi mai sănătos.Dacă începem prin a recicla deşeurile menajere şi a refuza alimentele supraîmpachetate,am putea reduce deşeurile. Cercetătorii trebuie să găsească moduri de a evita compuşii dăunători care nu se descompun în elemente inofensive. Apa face parte din patrimoniul comun al naţiunii,fiind un bun cu valoare economică şi socială.

Consideratii generale

Apa este constituita din surse subterane si din parauri, rauri sau lacuri, ca surse de suprafata.

Exista o diferenta intre calitatea surselor naturale de apa amintite mai sus si calitatea apei solicitata de consumatori. Aceasta diferenta este eliminata prin aplicarea unor tehnologii de tratare a apei.

Din cauza amplificarii fenomenului de poluare, solutiile devin si mai complicate. Sunt situatii in care apa se aduce de la distante mai mari de 100 km, sau se pompeaza de la adancimi de peste 300 km. Pe de alta parte procedeele de tratare presupun consumuri energetice ridicate si lucrari de investitie costisitoare care ridica costul apei intr-un mod alarmant, ajungand in unele cazuri la nivelul materiilor prime de baza.

In urma diferitelor actiuni omenesti se modifica atat cantitatea cat si calitatea substantelor care patrund in ape ceea ce duce la un dezechilibru al mediului ambiant. Marea majoritate a interventiilor in acest echilibru sunt in sensul sporirii substantelor admise in ape producand poluarea acestora.

Poluarea afecteaza toate formele apei in natura.Exista cai de patrundere a unor substante poluante in apa atmosferica, in apa scursa la suprafata solului, in apa marilor si oceanelor si in apa subterana.

Nivelul poluarii apelor a crescut mult in ultimele decenii, in special in acele regiuni de pe glob in care populatia si industria s-au dezvoltat puternic si rapid, fara luarea unor masuri pentru protectia calitatii apelor. Primejdia impurificarilor apelor a devenit evidenta tocmai in acele regiuni intrucat dezvoltarea economica a produs si cresterea intensa a cerintelor de apa curata.

Sursele de poluare a apei sunt diferite. Cele care produc murdarirea in urma evacuarii unor substante in ape prin intermediul unor instalatii destinate urmatoarelor scopuri : orase canalizate, crescatorii de animale sau evacuari de industrii etc sunt surse organizate, iar cele care produc murdaria prin patrunderea necontrolata a unor substante in ape, locuri necanalizate sunt surse neorganizate.

Dupa actiunea lor in timp, sursele de poluare se pot grupa in :- permanente;- nepermanente;- accidentale.

Dupa modul de generare a poluarii, sursele de poluare pot fi :- naturale;- atrificiale , datorate activitatii omului care, la randul lor, pot fi subdivizate in :

- ape uzate; - depozite de deseuri.

Referitor la apele subterane, sursele de poluare provin din :

- impurificari cu ape saline, gaze sau hidrocarburi produse ca urmare a unor lucrari miniere sau foraje;- impurificari produse de inflatiile de la suprafata solului a tuturor categoriilor de ape care produc si impurificarea dispersata a surselor de suprafata;- impurificari produse de sectiunea de captare, din cauza nerespectarii zonei de protectie sanitara sau a conditiilor de executie.

Sursele de poluare permanente naturale a apelor sunt surse cu caracter permanent.Ele provoaca adesea modificari influentand negativ folosirea lor.

Principalele conditii in care se produce poluarea naturala a apelor sunt :

trecerea apelor din zona cu roci solubile constituie principala cauza de patrundere a unor saruri in cantitati mari in apele de suprafata sau in straturile acvifere.Rocile radioactive pot duce la contaminarea unor ape de suprafata sau subterane.

Trecerea apelor de suprafata prin zone cu fenomene de eroziune a solului provoaca impurificari prin particulele solide antrenate daca solurile sunt compuse din particule fine cum sunt cele din marne si argile care se mentin mult timp in suspensie.

Vegetatia intensa acvatica fixa sau flotanta conduce la fenomene di impurificare variabile in timp in functie de perioada de vegetatie;

Vegetatia de pe maluri produce o impurificare atat prin caderea frunzelor cat si prin caderea plantelor intregi.Elementele organice sunt supuse unui proces de putrezire si descompunere care conduc la o impurificare a apelor, in special in perioade de ape mici sau sub pod de gheata.

Sursele de poluare accidentala naturale sunt in general rare.Ele se datoreaza unor fenomene cu caracter geologic.

Sursele de poluare permanent artificiale

Principala sursa de poluare permanenta o constituie restitutiile de ape dupa utilizarea lor de catre folosinte.

Dupa provenienta lor, exista urmatoarele categorii de ape uzate :

- ape uzate menajere;- ape uzate publice;- ape uzate industriale;- ape uzate de la unitati agrozootehnice si piscicole;- ape uzate rezultate din satisfacerea nevoilor tehnologice proprii de apa ale sistemului de canalizare de la spalatul si stropitul strazilor si incintelor;- ape meteorice infectate.

O sursa importanta de impurificare a apelor o constituie depozitele de deseuri sau de diferite reziduri solide, asezate pe sol, sub cerul liber.impurificarea provenite de la aceste depozite poate fi produsa prin antrenarea directa a rezidurilor in apele curgatoare de catre apele de ploaie, in cadere sau de catre apele care se scurg in sol.

Mai pot fi amintite si surse de poluare accidentala, dar ele sunt in marea lor majoritate legate de problema de risc industrial.

Reducerea poluarii poate fi realizata pe mai multe cai :

- introducerea pe scara larga a unor tehnologii nepoluate in procesele industriale;

- reducerea cantitatii de ape uzate, evacuate in rauri prin introducerea practicii recircularii apei;

- recuperarea materialelor utile din apele uzate, avand astfel evantajul asigurarii unei adevarate surse de materie prima;

- extinderea procedeelor de colectare si evacuare pe cale uscata a rezidurilor, mai ales la crescatoriile de animale;

- imbunatatirea randamentului de epurare prin perfectionarea tehnolohiilor, instalatiilor si exploatarii acesteia.

Analiza economica

Din toate problemele cu care se confrunta America Latina, poluarea apei este una din cele mai critice.Poluarea apei distruge direct mediul, lacurile, raurile, cauzand consecinte negative pentru activitatile pescaresti si turism.De asemeni, poluarea apei dauneaza si pentru sanatatea oamenilor.

Poluarea apei in alte tari

Tarile studiate sunt : Brazilia, Chile, Ecuador, Guatemala, Mexic si Peru.

Poluarea apei este o problema importanta in toate tarile cu toate ca exista diferente intre ele.Un indicator important reflecta severitatea problemei care este mortalitatea asociata cu diaree acuta si

boli intestinale molipsitoare, amandoua provenind de la calitatea apei si conditiile sanitare. Tabelul urmator arata raportul mortalitatii asociata cu cele doua boli.

Brazilia Chile Ecuador Guatemala Mexic PeruPe capitala 2,207 3,068 1,298 943 2,289 1,345Populatia (milioane)

159.2 13.8 10.98 9.74 91.21 22.45

In Guatemala si Ecuador, moartea provenita de la poluarea apei este principala cauza a mortalitatii.

Mortalitatea provenita de la bolile intestinale infectioase

Brazilia Chile Ecuador Guatemala Mexic Peru12.6 1.3 32.7 98.1 27.3 45.6

Legea apelor NR.107/1996(publicata in M.O. nr. 244 din 8 octombrie 1996)

Apele reprezinta o sursa naturala regenerabila, vulnerabila si limitata a carei protectie se impune.Gestionarea cantitativa si calitativa a apelor, exploatarea lucrarilor de gospodarie a apelor, precum si aplicarea strategiei nationale in domeniu se realizeaza de catre Regia Autonoma a Apelor Romane si filialele sale bazinale.

Prezenta lege face referire la :

- regimul de folosire a apelor si a albiilor acestora;- gospodarirea apelor;- protectia albiilor, malurilor, lucrarilor aferente;- regimul lucrarilor care se construiesc pe ape;- controlul activitatii de gospodarire a apelor;- sanctiuni.

Activitatile desfasurate pe teritoriul unui anumit stat pot sa produca efecte poluante asupra unor zone apropiate sau indepartate (ex: accidentul de la Cernobal – Ucraina – 26 aprilie 1986, conflictul din Kosovo – 1999 ), dobandita caracterului “transfrontalier” al poluarii.

Din analiza si prelucrarea datelor privind calitatea factorilor de mediu pentru obiectivele administrate de MinisterulAparariiNationale, relevante sunt urmatoarele :

sursele de poluare a apei ca urmare a activitatilor din unitatile militare se grupeaza astfel : ape reziduale de combustibili (46 de surse), hidrocarburi, ape de santina si combustibili de la navele Marinei Militare (22 de surse), resturi menajere si dejectii provenite de la gospodariile agro – zootehnice ( 70 de surse).

ponderea activitatilor cu emisii de poluanti cu SO2, Nox, CO este urmatoarea :56,6% - centrale termice pe baza de combustibil lichid sau solid, 2% - crematorii, 18% - emisii ale rularii autovehiculelor si blindatelor, 10% - activitati tehnico-productive, 4% - activitati de industrie si invatamant etc.

BIBLIOGRAFIE

1. Protectia si ingineria mediului, ROJANSCHI V.2. An economic analysis in Latin America – Water Pollution, JORGE A. QUIROZ3. Strategia de protectie a mediului in armata romana, MINISTERUL APARARII NATIONALE (2000)

4. Notiuni de ecologie si protectia mediului, MAN (1997)5. Monitorul Oficial nr.226 din 19.08.1994

Importanţa "Apei"Apa este cel mai important şi tipic compus chimic identificat la suprafaţa pământului. Apa constituie cel mai important produs alimentar şi nu poate fi substitui nici prin unul altul.Volumul total de apă de pe întreg glob pământesc constituie aproximativ 1,400 miliarde km3, din care numai aproximativ 36 milioane km3 sunt alcătuite din apă proaspătă. Din apa proaspătă, numai aproximativ 0,02 la sută o constituie apa din râuri şi lacuri, şi numai aproximativ 0,6 la sută - apele subterane. Volumul rămas poate apărea ca o parte componentă a altor forme (spre exemplu, gheaţă polară, etc.). Aceste mase de apă sunt subiectele procesului hidrologic, sistemului de circulaţie a apei terestre care, de fapt, este un proces continuu, incluzând schimbări în aspectul fizic în funcţie de amplasarea geografică, care pot fi simţite de noi în formă de precipitaţii (ploaie, zăpadă, etc.), drenaj şi evaporare.Umiditatea adusă în aer din atmosferă, de asemenea, se întoarce pe pământ în formă de precipitaţii. Ulterior o parte din ea se evaporă (prin transpirare, interceptări, evaporări), pe când cealaltă parte se scurge ca drenaj. Drenajul are loc atât la suprafaţa pământului (râuri, lacuri, etc.) cât şi în interiorul scoarţei terestre (ape subterane), şi anume în straturile subterane ale rocilor.Eventual apa subterană poate ieşi la suprafaţa pământului prin izvoare, reîncadrându-se în circuitul general al apei. În lumina acestor fapte devine clar că apa, în varietatea stărilor ei fizice, serveşte drept mijloc de transport pentru o diversitate mare de substanţe.Apa subterană recreată este compusă din acea pondere de precipitaţii şi apă de la suprafaţa solului, care se acumulează în rezultatul scurgerii (drenajului) subterane şi plus adaosurile de substanţe, care prin acviferele subterane, se scurg în apele freatice.Transferarea naturală a substanţelor prin apăÎn funcţie de tipul rocii din care este compus acviferul şi durata circulării unei cantităţi concrete de apă prin acvifer se schimbă şi concentraţia “substanţelor componente” sau a particulelor care intră în componenţa apei. De aceea, este imposibil de făcut afirmaţii generale aplicabile pentru toate tipurile de apă. Informaţia relevantă poate fi obţinută numai de la autorităţile de resort, în

dependenţă de domeniul de aplicare/utilizare (autorităţile resurselor de apă, organizaţiile de protecţie a mediului înconjurător, serviciile comunale).Substanţele nedizolvabile şi componenţii tulburi sau turbizi, de asemenea, pot apărea în compoziţia apei, conţinând particule mici în stare de suspensie care pot fi transportaţi prin sau cu apa. Cantităţi mai mari de turbizi pot fi găsite în apa de la suprafaţă în rezultatul ploilor torenţiale când substanţele sunt spălate din bazinul de acumulare a apei într-un râu. Aceasta poate să producă mai multe consecinţe negative, cum ar fi pierirea peştilor dintr-un iaz, care nu este rezultatul unui comportament criminal.

MicroorganismeToate apele conţin un număr mare de microorganisme şi virusuri. În caz de necesitate identificarea prezenţei microorganismelor trebuie să fie efectuată de laboratoare profesioniste cu specialişti calificaţi şi versaţi în domeniul dat. În afară de alge şi bacterii, patogenii transportaţi de apă prezintă o preocupare deosebită. Aceşti patogeni pot include, spre exemplu, bacili care cauzează astfel de maladii, cum ar fi holera, tifosul, dizenteria bacteriană, hepatita, dizenteria amebică, tuberculoza şi legioneloza. Când vorbim despre apă potabilă este foarte important să ţinem cont de bacteriile ce pot fi prezente în masele fecale (denumită - coliform bacteria). Aceste substanţe pot penetra apa din mai multe surse, inclusiv scurgerea treptată a maselor fecale în acviferele subterane sau eliminarea lor directă în apele de la suprafaţa solului, care sunt legate de suprafeţele la care se produce apa potabilă. Substanţele introduse de omUtilizarea diverselor tipuri şi mase de apă, fie în calitate de sursă potabilă, fie în scopuri industriale sau ca spaţii (bazine) de scăldat poate duce la poluarea apei de către om. Caracterul acestor infiltrări depinde de forma concretă de utilizare .Tipuri de poluanţi, căile posibile de distribuire şi consecinţele pentru starea ecologicăDe regulă, poluarea apei (inclusiv a maselor de apa de la suprafaţă şi celor subterane) este rezultatul activităţii fiinţelor umane (a omului), cu excepţia cazurilor când poluarea mediului înconjurător este consecinţa dezastrelor naturale sau furtunilor de mare. Poluarea are loc mult sau mai puţin intenţionat, sau poate fi rezultatul unor accidente. În majoritatea sistemelor ecologice unele nivele de poluare sunt admisibile în conformitate cu normele stipulate în regulile de certificare, legile şi regulamentele privind mediul înconjurător. Însă dacă sursa recunoscută de poluare a apei totuşi produce un impact vădit asupra stării mediului înconjurător sau se dovedeşte a fi excesivă, atunci ea poate fi considerată drept o încălcare a legilor şi regulamentelor aplicabile, şi astfel de cazuri devin obligatorii pentru investigare. În multe cazuri poluarea lacurilor, iazurilor şi fluviilor se observă deodată, spre exemplu, după schimbări în culoare sau după nebulozitate, miros sau cazuri de pierire abundentă a peştilor, etc., pe când poluarea apelor subterane nu poate fi depistată tot atât de uşor (poluare în rezultatul păstrării materialelor la aer liber sau neprotejat; utilizării incorectă a fluizilor, cum ar fi combustibilul sau alte substanţe solubile; prezenţa terenurilor sau regiunilor insuficient de asfaltate; scurgerii substanţelor dăunătoare din instalaţiile de producţie şi transmitere; infiltrării cu ape reziduale în rezultatul lipsei unui sistem necesar de drenaj şi asanare, etc.). Utilizarea apei şi eliminarea/prelucrarea apei reziduale (cea ce se numeşte gestionarea resurselor de apă) trebuie să fie efectuată cu ajutorul celor mai moderne tehnologii, astfel încât şi după scurgerea apelor reziduale sau uzate să se asigure posibilitatea extragerii şi utilizării în mai multe scopuri a “apei afectate” de către oamenii, care trăiesc mai la vale de bazinul de apă, dar numai cu condiţia aplicării tehnologiilor respective de prelucrare a acestei ape. Principiului general prevede că din punct de vedere tehnic şi economic, indiferent de situaţie, mai bine ar fi ca apa reziduală sau uzată să fie supusă unei prelucrări primare la punctul ei de origine sau să se evite scurgerea ei în straturile subterane, astfel asigurând posibilitatea utilizării ulterioare a apei de către alţi utilizatori.

Plus la branşamentul apei reziduale menajere, rămase neprelucrate sau prelucrate insuficient, mai apar cazuri de contaminare ilicită a apei după utilizarea ei în scopuri comerciale, fără aplicarea tehnologiilor de prelucrare a apei, sau, dat fiind lipsa instalaţiilor respective de prelucrare din cauza inexactităţilor în infrastructura respectivă sau a deciziilor individuale neargumentate bazate pe nişte eventuale avantaje, care ar putea fi obţinute în rezultatul eşecului intenţionat de operare a acestor instalaţii de purificare, precum şi în urma prelucrării insuficiente sau neinstalării unor astfel de echipamente. Astfel de cazuri de încălcare a normelor legislative cer luarea unor măsuri de rigoare din partea organelor de drept. Urmează o tabelă, ce ilustrează diverse situaţii tipice în legătură cu poluarea apei, ce au fost depistate în ţările industrial dezvoltate. Este imposibil de prezentat un catalog universal aplicabil în orice situaţii cu exemple concrete, descriind toate cazurile posibile sau enumerând toate problemele cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltarea, dat fiind lipsa informaţiei relevante despre caracterul exact al situaţiilor respective şi circumstanţelor locale. De aceea, în cazul în care se poate atesta, bănui (presupune) sau identifica prezenţa încălcărilor prevederilor legislaţiei, ce reglementează utilizarea resurselor de apă devine foarte important să se asigure securitatea dovezilor colectate, iar măsurile aplicate la persecutarea infractorului depinde, într-o mare măsură, de competenţa profesională şi experienţa anchetatorului respectiv din organele de drept. În acest context catalogul cazurilor care sunt prezentate la acest capitol sunt utilizate doar ca exemple tipice şi numai în calitate de referinţă.Exploataţiile industriale elimină sau varsă reziduurile direct în masele de apă sau indirect prin sistemele de canalizare centrale sau municipale de stat. În unele ţări acest proces este reglementat şi statul controlează scurgerile prin faptul că apa reziduală trece prin sistemul local de prelucrare a apei. Deja a fost demonstrat că scurgerile ilicite în acest sistem de canalizare prezintă o sursă primordială de poluare a apei.

Pericolul pentru sănătatea omului şi mediul ambiantSubstanţele capabile de a pune în pericol sănătatea omului, de regulă, trec în formă solidă, lichidă sau gazoasă. De regulă, există două căi prin care substanţele chimice pot dauna şi hazarda corpul sau integritatea fizică a omului. Aceste substanţe sau vin în contact cu corpul omului (numit CONTAMINARE), sau penetrează corpul omului (numit INCORPORARE). Substanţele chimice pot infiltra corpul omului prin inhalare, înghiţire sau în rezultatul contactului cu pielea omului. Infiltrarea prin inhalare are loc în cazul când apa se află în stare gazoasă, în formă de vapori şi aerosol. Consecinţele se constată în funcţie de solubilitatea şi reactivitatea substanţelor date, dar în primul rând afectează ochii, regiunea nazală, laringală sau bronhiile, şi în ultima instanţă - alveolele plămânilor. Ingestia în rezultatul înghiţirii are loc în cazul cu colbul şi fluizii (de regulă, se produce neintenţionat în orele de lucru din cauza mediului murdar la locul de muncă). În funcţie de reactivitatea substanţelor vizate, consecinţele pot apărea în cavitatea gurii (spre exemplu, la ingestia unor compuşi sau soluţiilor caustice foarte puternice cum ar fi acizii sau acizii bazici), în esofag şi stomac sau absorbţia ulterioară a lor în tracul gastrointestinal. Substanţele în orice stare agregată pot fi incorporate prin piele, i.e. substanţele gazoase, lichide sau solide în rezultatul contactului cu pielea. Un exemplu bun este hidratarea pielei cu ajutorul cremelor, loţiunilor cosmetice sau a unguentelor medicinale, ce pătrund în piele într-o perioadă foarte scurtă de timp. În cazul altor substanţe efectul poate fi simţit doar după expirarea unui termen foarte îndelungat. Spre exemplu, în cazul substanţelor cancerigene perioada latentă adesea variază de la 20 la 30 ani, ceea ce înseamnă că după expirarea unui atare termen de îndelungat de la momentul de contact până la apariţia simptoamelor respective cancerul cauzat de incorporarea substanţelor respective nu poate fi atribuit unei expuneri concrete la substanţe concrete.

Acţiunile substanţelor chimice asupra corpului umanInteracţiunea dintre substanţe şi corpul omului condiţionează, în primul rând şi în cele mai dese cazuri, reacţii toxice sau contaminări. Termenul toxicitate este utilizat pentru a descrie propensitatea substanţelor de a afecta sănătatea omului şi, de regulă, determină substanţele chimice şi factorii lor fizici (spre exemplu, căldura, radiaţia).Toxicitatea, de regulă, este legată şi condiţionată de doză. Toxicitatea se determină (de regulă, exprimată în mg) cu referinţă la greutatea corpului (spre exemplu, mg pe un kg de greutate a

corpului) sau suprafaţa totală a corpului. Se face o distincţie dintre acţiuni toxice cronice şi acute. Substanţele toxice se clasifică după o scară variind de la extrem de toxice la slab toxice. Reacţiile toxice pot cauza moartea imediată sau treptată. În funcţie de doză şi viteză de acţiune a toxinelor, efectele substanţelor toxice, de asemenea, pot avea şi o acţiune inversă: spre exemplu, consecinţele intoxicării cu solvenţi organici (eter, triclormetan) sau contaminării cu bioxid de carbon (e.g. prin inhalarea fumului) pot fi diferite cu condiţia că sursa intoxicării sau toxinelor este eliminată la timp şi victima are acces la aer curat sau la un tratament adecvat. Totuşi, unele reacţii toxice pot cauză un detriment acut şi ireversibil sănătăţii omului.Atunci când are loc descărcarea directă a poluanţilor în masele de apă, efectul potenţial al acestora asupra corpului deja este redus sau atenuat, dat fiind diluarea acestor substanţe înainte de penetrarea corpului omului.Poate apărea necesitatea de a lua probe pe parcursul unei investigări (anchete). Ele pot fi luate fără a risca contact direct cu mediul contaminat. Totuşi sunt necesare anumite măsuri de precauţie în cazul unor substanţe cu o presiune de vaporizare foarte înaltă, deoarece poate exista pericolul eliminării vaporilor în mediul respectiv, fiind inhalate de persoanele respective.A treia categorie de efecte (acţiuni) include hazardurile condiţionate de proprietăţile fizice şi chimice ale acestor substanţe. Astfel, spre exemplu, gazele neotrăvitoare pot cauza sufocarea în urma blocării sau lipsei de alimentare cu oxigen. Unele gaze/vapori formează atmosfere (medii) potenţial inflamabile sau explozive ceea ce poate pune în pericol viaţa oamenilor care sunt direct expuşi sau se află în vecinătatea unei surse de combustie. În concluzie trebuie de menţionat cazurile de mare pericol sănătăţii oamenilor când vorbim despre materiale infecţioase, cum ar fi cazul cu bacteriile sau viruşii prezenţi în apa reziduală eliminată în atmosferă ce cauzează maladii seroase.

Măsuri de protecţieOmul are capacităţi limitate de a repara detrimentul cauzat de infectare. De aceea, trebuie de evitat orice contact cu substanţele periculoase (o măsură de prevenire este mult mai benefică decât mii de măsuri de tratare).Substanţele pot fi transportate în următoarele forme: *particule (spre exemplu, colbul sau particulele adezive prafului);*molecule de gaz (în formă de vapori sau gaze);*picături (spre exemplu, lichide difuzabile, aerosol, care pot fi dizolvate formând picături – ploaia – sau în formă de precipitaţii formate de masele de apa utilizate la stingerea focului de către serviciul de pompieri…)Şi apoi contaminând sau infiltrând corpul.În acest caz anchetatorul trebuie, în primul rând, să mizeze pe reacţia organelor de simţ, spre exemplu, mirosind, pipăind (la determinarea temperaturii, umidităţii), observând careva schimbări în culoare, mişcări (flux), apariţia unui strat de protecţie umed, a componenţilor tulburi şi precipitărilor precum şi a mişcărilor de aer. În unele cazuri este necesar ca în primul rând să fie întreprinse măsuri de evitare sau preîntâmpinare (evitarea inhalării substanţelor contaminante şi protejarea pielii de orice contact; spălarea sau duşul în apropierea imediată de locul periculos; schimbarea hainelor, etc.), adresându-vă imediat la un specialist sau expert versat în chimie!Când se cercetează substanţele eliminate de vapori sau gaze, specialiştii în domeniul protecţiei mediului ambiant întotdeauna trebuie să ocupe o poziţie precaută, fiind avertizaţi să nu se afle în direcţia curentului de aer ce vine de la sursa substanţelor otrăvitoare.De aceea este important SĂ ŢINEM CONT de următoarele:

mişcări de aer (prezenţa curentului de aer, vârtejurilor, originea, direcţia fluxului de aer) semne de condensare (ceaţă, formaţiuni de picături, fum, apariţia unui sediment) formarea norilor în straturile imediate ale atmosferei (cauzată de particule sau praf)

Înainte de iniţierea unor măsuri de protecţie fizică personală contra oricăror potenţiale daune sănătăţii, dat fiind substanţele conţinute în apă, aer şi sol, investigatorul (anchetatorul) trebuie să ţină cont de două lucruri: în primul rând – ce fel de substanţe se conţin, în ce formă/stare şi în ce concentrare; în al doilea rând – cum aceste substanţe pot contacta/penetra şi afecta corpul.În condiţii obişnuite nu fiecare posedă astfel de cunoştinţe specifice pentru a fi aplicate în situaţii concrete de lucru, precum şi anchetatorii, de regulă, nu au toate materialele necesare pentru a

asigura o protecţie totală contra riscului, creând un mediu liber de orice risc pentru efectuarea cercetărilor operaţionale.În lumina celor expuse, este foarte important ca anchetatorii să posede cunoştinţe de bază concrete şi să respecte câteva principii fundamentale:

Cunoştinţe despre COMPORTAMENTUL SUBSTANŢELOR, la general; CUNOŞTINŢE DETALIATE referitor la SITUAŢIE, vorbind la general; precum şi privitor la condiţiile locale;

Informaţie despre TOPOGRAFIA LOCALĂ, etc., spre exemplu, locurile de evacuare sau evadare; Cunoştinţe despre POSIBILITĂŢILE DE RĂSPÂNDIRE a substanţelor la locul de desfăşurare a investigărilor de anchetă; în formă de gaz, praf sau lichid; Măsuri de precauţie şi CURĂŢENIE la locul de lucru; conformarea cerinţelor igienice; interzicerea fumatului, alimentării, utilizării băuturilor sau aplicării machiajului în spaţiile contaminate cu substanţe hazardate; Evitarea TRASPORTĂRII substanţelor, spre exemplu, atingerea pielei neprotejate sau membranelor cu mâinile protejate, dar contaminate; transferarea substanţelor otrăvitoare prin intermediul încălţămintei…

Măsuri de protecţie la locul de muncă: purtarea îmbrăcămintei de protecţie, cum ar fi mânuşi de cauciuc, cizme de cauciuc; măsuri de protecţie contra prafului sau murdăriei, spre exemplu, folosirea îmbrăcămintei de protecţie, măştii contra prafului, ochelari speciali de protecţie sau rondelă de protecţie, etc.; după caz, separarea spaţiilor unde personalul îşi schimbă îmbrăcămintea de cele unde se poartă numai îmbrăcăminte de protecţie; după posibilitate, cunoaşterea măsurilor de prim ajutor, etc.Selectarea echipamentului de protecţie necesar, de asemenea, necesită cunoştinţe speciale în domeniul chimiei şi de aceea poate fi făcută numai în baza consultaţiilor cu personalul profesionist, special instruit pentru astfel de investigaţii.Din aceste motive întotdeauna se recomandă ca luarea probelor să fie efectuată numai de specialiştii-experţi bine instruiţi.

Poluarea apelor afecteaza calitatea vietii la scara planetara. Apa reprezinta sursa de viata pentru organismele din toate mediile. Fara apa nu poate exista viata. Calitatea ei a inceput din ce in ce mai mult sa se degradeze ca urmare a modificarilor de ordin fizic, chimic si bacteriologic. Daca toata apa de pe pamant ar fi turnata in 16 pahare cu apa, 15 si jumatate dintre ele ar contine apa sarata a oceanelor si marilor. Din jumatatea de pahar ramasa, mare parte este inglobata fie in gheturile polare, fie este prea poloata pentru a fi folosita drept apa potabila si astfel, ceea ce a mai ramane pentru consumul omenirii reprezinta continutul unei lingurite. Din consumul mondial de apa, 69% este repartizat agricultirii, 23% industriei si numai 8% in domeniul casnic.

1. Cauzele poluarii apei: Scurgeri accidentale de reziduuri de la diverse fabrici, dar si deversari deliberate a unor poluanti; Scurgeri de la rezervoare de depozitare si conducte de transport subterane, mai ales produse petroliere; Pesticidele si ierbicidele administrate in lucrarile agricole care se deplaseaza prin sol fiind transportate de apa de ploaie sau de la irigatii pana la panza freatica; Ingrasamintele chimice si scurgerile provenite de la combinatele zootehnice; Deseurile si reziduurile menajere; Sarea presarata in timpul iernii pe sosele, care este purtata prin sol de apa de ploaie si zapada topita; Depunerile de poluanti din atmosfera, ploile acide.

Poluantii apei sunt produsele de orice natura care contin substante in stare solida, lichida sau gazoasa, in conditii si in concentratii ce pot schimba caracteristicile apei, facand-o daunatoare sanatatii.

2. Clasificarea poluantilor: 2.1. Poluanti de natura fizica:

depunerile radioactive; ape folosite in uzine atomice; deseuri radioactive; ape termale; lichide calde provenite de la racirea instalatiilor industriale sau a centelor termoelectrice si atomo – electrice.

2.2. Poluanti de natura chimica:Mercurul provenit din:

deseuri industriale; inhalarea vaporilor ca urmare a unor scapari accidentale determinate de deteriorarea unor termometre sau tuburi fluorescente; ingerarea accidentala de compusi anorganici; deversarile unor uzine producatoare de fungicide organomercurice.

Azotatii proveniti din: ingrasaminte chimice; detergenti; pesticide organofosforice.

Cadminiul provenit din: ape in care sau deversat reziduuri de cadminiu; aerosoli.

Plumbul provenit din: evacuarile uzinelor industriale; gazele de esapament ale autovehiculelor; manipularea gresita a tetraetilplumbului folosit ca activ antidetonant la benzina.

Zincul provenit din: apa sau bauturi cu continut de zinc; ingerarea accidentala a unor saruri sau oxizi ai acestuia (vopsele); dizolvarea de catre solutii acide a zincului din vase, din deseuri sau scapari industriale

Hidrocarburile provenite din: gazele de esapament ale autovehiculelor; scurgerile de titei; arderea incompleta a combustibililor fosili (carbuni, petrol si gaze naturale); arderea incompleta a biomasei (lemnul, tutunul); fumul de tigara.

Pesticidele, insecticidele, fungicidele provenite din: apele reziduale de la fabricile de produse antiparazitare; pulverizarile aeriene; spalarea acestor substante de catre apa de ploaie de pe terenurile agricole tratate; detergenti.

2.1. Poluanti de natura biologica: microorganismele patogene; substantele organice fermentescibile.

3. Consecintele poluarii: 3.1. Asupra mediului:

posibilitatea contaminarii sau poluarii chimice a animalelor acvatice; contaminarea bacteriologica sau poluarea chimica si radioactiva a legumelor, fructelor sau a zarzavaturilor; Distrugerea florei microbiene proprii apei ceea ce determina micsorarea capacitatii de debarasare fata de diversi poluanti prezenti la un moment dat.

3.2. Asupra sanatati:

Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai bune calitati.

I. Boli infectioase: boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria; boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica; boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential toxic:• Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin:

- oboseala nejustificata;- afecteaza globulele rosii, vasele sanguine;- afecteaza sistemul nervis central, provocand ecefalopatia saturnina si cel perifieric cu dereglari motorii.

• Intoxicatia cu mercur: - dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala;- tulburari vizuale;- afectiuni ale sistemului nervos;- afectiuni ale rinichilor;- malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

• Intoxicatia cu zinc:- dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze;- afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

• Intoxicatia cu cadminiu:- cefalee;- scaderea tensiuni arteriale;- afectiuni hepato-renale.

• Intoxicatia cu azotati si fosfati:- invinetirea buzelor, narilor, fetei;- agitatia pana la convulsii;- cefalee, greata.

• Intoxicatia cu pesticide:- alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice;- encefalopatii;- malformatii congenitale.

3.3. Asupra calitatii apelor:In viata colectivitatilor umane, apele sunt utilizate zilnic atat ca aliment cat si in asigurarea igienei

personale. In medie, in 24 de ore, un om adult consuma in scopuri alimentare 2-10L de apa.Mirosul apei provine de la substantele volatile pe care le contine ca rezultat al incarcarii cu

substante organice in descompunere, al poluarii cu substante chimice sau ape reziduale. Cu cat apa contine mai multe substante organice, chimice sau ape reziduale cu atat mirosul este mai usor de perceput.

Culoarea apei poate da indicatii asupra modificarii calitatii astfel:- apele de culoare aramie sau bruna provin de la distilarile de carbune amestecate cu ape industriale care contin fier;- apele de culoare brun inchis sunt apele de la fabricile de celuloza;- apele bogate in fier sunt cele provenite de la tabacarii si au culoarea verde inchis sau neagra;- ionii de fier dau apelor o culoare galbena;- ionii de cupru confera apei o culoare albastra;- apele care contin argila coloidala au o culoare galben-bruna.

4. Protectia apelor: I. Autopurificarea apelor:

Se realizeaza prin procese fizice si fizico-chomice precum si prin procese biologice si biochimice. Acestea constau in:

- sedimentarea materilor mai grele, sedimentare, care este influentata de temperatura, viteza de scurgere a apei etc.;- prin actiunea radiatilor solare (ultraviolete) cu efecte antibacteriene;- prin reactii chimice de oxidare, reducere, neutralizare care au loc intre substantele chimice din apa si cele din apa poluata;- prin reactii chimice chiar numai intre substantele chimice din apa poluata.

Procesele biologice si biochimice constau in primul rand in concurenta dintre flora propriei ape si flora poluanta patrunsa in apa. Astfel, germenii propii apei elibereaza in apa o serie de metaboliti cu actiune antibiotica fata de germenii poluanti, ducand in cele din urma la disparitia suportului nutritiv de hrana al germenilor patogeni patrunsi prin poluare.II. Protectia apelor si a ecosistemelor acvatice:

Protectia apelor de suprafata si subterane si a ecosistemelor acvatice are ca obiect, mentinerea si ameliorarea calitatii si productivitatii naturale ale acestora in scopul evitarii unor efecte negative asupra mediului, sanatatii umane si bunurilor materiale:- Interzicerea evacuarii la intamplare a reziduurilor de orice fel care ar putea polua apa si, in primul rand, a apelor reziduale, comunale si industriale. Acestea trebuie colectate si indepartate prin sisteme de canalizare sau instalatii locale de coloectare;- Construirea de statii de epurare pentru retinerea si degradarea substantelor organice poluante continute in apele reziduale ale localitatilor si unitatilor zootehnice inainte de eliminarea lor in apa;- Distrugerea prin dezimfectie a germenilor patogeni continuti in ape reziduale ale unor institutii (spitale), abatoarele, unitatile industriei carnii;- Inzestrarea cu sisteme de retinere si colectare a substantelor radioactive din ape reziduale;- Construirea de statii sau sisteme de epurare specifice pentru apele reziduale ale unitatii industriale in vederea retinerii si neutralizarii substantelor chimice potential toxice;- Controlul depozitarii deseurilor solide, astfel incat acestea sa nu fie antrenate sau purtate in sursele de apa de suprafata sau subterane.

POLUAREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

CE E POLUAREA MEDIULUI ?O definiţie atotcuprinzătoare nu putem afirma că există încă, deşi în decursul timpului, s-au mai dat multe, cea mai completă dintre toate fiind considerată cea formulată de CONFERINŢA MONDIALĂ a O.N.U. asupra mediului şi anume: mod. componenţilor naturali sau prezenţa unor componente străine, ca urmare a acţiunii omului şi care în lumina cunoştinţelor noastre actuale provoacă prin natura lor , prin concentraţia în care se găsesc şi prin timpul cât acţionează, efecte nocive asupra sănătăţii , creează disconfort sau impietează asupra diferitelor utilizări ale mediului la care acesta putea servi în forma sa anterioară (STOCKHOLM-1972).Din cuprinsul definiţiei se poate constata, deci, că cea mai mare responsabilitate pentru poluarea mediului o poartă omul , poluarea fiind consecinţa activităţii fiziologice dar mai ales social-economice a acestuia. Nu se poate neglija totuşi faptul că în mediul înconjurător are loc şi o auto-poluare, datorită prezenţei unor elemente naturale, care îl degradează ca, de exemplu ridicarea în atmosferă a prafului de sol sau distrugerea în masă a unor plante acvatice, care urmează unei perioade propice de dezvoltare, aşa-numita ”înflorire” a apelor. Exemple de acest gen mai pot fi date, dar ele sunt relativ puţine faţă de frecvenţa celor care rezultă în urma activităţii omului. Referindu-ne la poluare, în general şi la efectele nocive ale acesteia asupra sănătăţii şi confortului omului, în special, este util să ne oprim aici la două noţiuni multă vreme considerate sinonime şi care nici astăzi nu sunt acceptate de toţi cercetătorii ca fiind total diferite. Este vorba despre poluarea şi impurificarea mediului.Prin impurificarea mediului se înţelege prezenţa în mediului înconjurător a unor elemente sau componente care nu se găsesc în mod obişnuit în alcătuirea acestuia. Din definiţia dată mai devreme reiese însă că poluarea cuprinde atât prezenţa unor elemente străine, cât şi modificarea componentelor naturale

ale mediului. Un exemplu în acest sens îl constituie creşterea concentraţiei de dioxid de carbon din aer ca urmare a activităţilor industriale ale omului. Este vorba de poluare, deşi dioxidul de carbon face parte din compoziţia normală a aerului. Pe de altă parte, simpla prezenţă a unor elemente străine faţă de componenţa normală a mediului înconjurător nu este de natură să provoace efecte nocive sau nedorite decât în cazul când prin natura lor, concentraţia în care se găsesc şi timpul cât acţionează produc asemenea consecinţe. Din cele arătate reiese deosebirea care se poate face între poluare şi impuritate deşi aşa cum am mai arătat, în vorbirea comună cele două noţiuni se confundă frecvent.

Există mai multe feluri de poluare:-Poluare fizică: este generată de diverse radiaţii, îndeosebi de cele nucleare accidentale, cea termică, zgomote şi infrasunete.-Poluare biologică: creată de contaminări microbiologice, ca urmare a introducerii abuzive sau accidentale a unor specii sau varietăţi de specii-Poluare chimică: foarte diversă, poate fi provocată de produse naturale, minerale sau organice, precum şi de substanţe de sinteză, inexistente, iniţial în natură. Se produce cu: - derivaţi ai carbonului şi hidrocarburi lichide - derivaţi ai sulfului şi azotului - derivaţi ai metalelor grele(Pb, Cr) - derivaţi ai fluorului - materii plastice -pesticide -materii organice fermentescibilePesticidele, care constituie, astăzi cea mai eficace armă de protecţie a culturilor nu trebuie deloc considerate ca acea metodă absolută de confruntare cu dăunătorii. Ele trebuie considerate întotdeauna ca o armă , cu care se poate interveni suplimentar sau auxiliar.În contrast cu factorii poluanţi din mediu care merită o tratare specială pentru a fi eliminaţi , există însă şi substanţe, numite biodegradabile, care nu poluează natura. Un produs este numit biodegradabil atunci când se transformă, se descompun şi se elimină în mod natural. Resturile de mâncare, hârtie şi materialele de origine vegetală sau animală, cum sunt bumbacul sau lâna, sunt biodegradabile. În schimb , numeroase materiale plastice nu sunt. Rezistente la uzură, la rupere şi la acţiuni chimice, ele formează depozite după utilizare. Pentru aceste materiale , chimiştii au inventat metode de reciclare. Unele materiale plastice sunt rupte în bucăţi şi folosite apoi la fabricarea aglomeratelor, a materialelor de construcţie sau pentru asfaltarea drumurilor. Alte materiale plastice, care nu degajează gaze nocive, sunt arse şi folosite la încălzitul urban. Cu toate acestea, în viitor se încearcă punerea la punct a unor materiale biodegradabile, care să se descompună tot atât de natural ca şi lemnul. Dacă omenirea ar rămâne în stadiul actual de dezvoltare, ea ar nevoită să-şi semneze actul de deces peste aproximativ 200 de ani. Aşa că este foarte important să ştim mai multe despre poluare şi despre felul în care aceasta acţionează asupra sănătăţii noastre. Trebuie să ştim să ne apărăm pământul, căci el este pe zi ce trece mai poluat.POLUAREA SOLULUI: Solul reprezintă acel strat viu de la suprafaţa litosferei care permite naşterea ecosistemelor vegetale şi face legătura între litosferă şi biosferă. Solul este un sistem strategic al biosferei care, în limite foarte largi, contribuie la dezintoxicarea acesteia , prin sistemele de biodegradare foarte multiple pe care le pune la dispoziţia ei. Capacitatea solului de a prelungi noxele societăţii umane este limitată, iar abuzurile creează dezechilibre şi funcţionalitatea este greu de reparat.Poluarea solului constă în acele acţiuni antropice care, de regulă conduc la dereglarea funcţionalităţii normale a acestuia ca suport şi mediu de viaţă în cadrul diferitelor ecosisteme. Dereglările solului se manifestă diferit:-dereglări fizice: fenomene de compactare, generatoare, generate de lucrări ale solului, stricarea structurii solului .-dereglări chimice: sunt generate îndeosebi de poluarea solului cu metale grele, diferite pesticide şi îngrăşăminte, modificarea ph-ului solului.-dereglări biologice: generată de poluarea solului cu germeni de boli transmisibile plantelor şi animalelor.-dereglări radioactive: solurile captează foarte uşor poluarea radioactivă pe care le transmit cu uşurinţă plantelor şi animalelor pentru o perioadă lungă de timp.

POLUAREA APEI. O dată cu prezenţa circuitului apei în natură, s-a arătat şi cantitatea de apă de care dispune planeta. Nu toată apa este disponibilă utilităţii umane şi necesităţii ecosistemului natural sau antropic. Am putea spune că, deşi apa este o resursă regeneratoare, ea este insuficientă planetei şi devine din ce în ce mai restrictivă.Nu toată apa disponibilă poate fi din cauza numeroaselor restricţii, din care poluarea este una dintre ele. Există mai multe feluri de poluare a apelor, în funcţie de substanţele dizolvate sau aflate în stare de dispunere. Să nu uităm că apa este cel mai bun solvent şi dispersat existent în natură. Din acest punct de vedere, distingem:-polare organică: atunci când apele au fost perturbate cu deversări de substanţe organice aparţinând dominant a câte 3 categorii şi anume: glucide, proteine, lipide.Foarte poluantă este, din acest punct de vedere, industria de celuloză, dar şi marile oraşe, zootehnia şi industria aluminiului. Atât în staţiile de epurare, cât şi în emisfera naturală substanţele organice sunt descompuse biologic până la minerale, rezultând substanţe simple , din care ele îşi păstrează ef. toxic. Acestea sunt: -fenoli, amine, amoniac, etc.-poluarea anorganică apare ca rezultat al degradării substanţe, care provine din poluarea organică, dar şi ca urmare a deversării unor industrii specifice ca fabricile de prelucrare anorganică(acid azotic, acid sulfuric, acid carbonic, săruri ale acestora)-poluarea biologică se datorează prezenţei microorganismelor patogene, care găsesc condiţii favorabile în apele calde sau în apele poluate cu materiale organice.POLUAREA ATMOSFEREI . Atmosfera , denumită adesea oceanul aerian, este un amestec de gaze, denumit aer. Prin sursele de poluare se înţeleg acele locuri de provenienţă a agenţilor nocivi.

Se deosebesc:-surse de poluare artificiale: care sunt cele mai numeroase : întreprinderi industriale, mijloacele şi căile de transport şi sistemele de încălzire. Aceste surse de poluare reprezintă cele mai importante surse de poluare.-surse de poluare naturale: sunt reprezentate de sol, de către emanaţiile vulcanice, plante şi unele fenomene ale naturii. Aceste surse de poluare sunt în general mai puţin importante fie, din cauza rarităţii fenomenelor, fie datorită emanaţiilor în cantităţi reduse. Trebuie, deci să învăţăm să ne protejăm mediul , atât pentru sănătatea noastră, cât şi pentru sănătatea a ceea ne înconjoară, pentru că AVEM UN SINGUR PĂMÂNT!