recidiva lucrare

7/31/2019 Recidiva Lucrare

1/86

Cuprins

CAPITOLUL 1. CONSIDERAII GENERALE PRIVIND PLURALITATEA DE INFRACIUNI ........................3

1.1. PRELIMINARE.....................................................................................................................................................................3 1.2. NOIUNEA DE PLURALITATE DE INFRACIUNI ..............................................................................................................41.3. FORMELE PLURALITATE DE INFRACIUNI ........................................................................................................................6

1.3.1.Concursul de infraciuni ...........................................................................................................................................6 1.3.2.Recidiva .....................................................................................................................................................................7 1.3.3.Pluraliatea intermediara ..........................................................................................................................................7

1.4. PLURALITATEA DE INFRACTORI ........................................................................................................................................8 1.4.1.Aspecte generale privind pluralitatea de infractori............................................................................................... 81.4.2.Pluralitatea naturala ............................................................................................................................................... 91.4.3.

Pluralitatea constituita

..........................................................................................................................................11

CAPITOLUL 2. CONCURSUL DE INFRACIUNI ................................................................................................................22

2.1. REFERIRI DE ORDIN ISTORIC ...........................................................................................................................................22 2.1.1.Apariia si evoluia instituiei concursului de infraciuni.................................................................................... 222.1.2 Concursul de infraciuni in legislaia penala romana moderna ..........................................................................24

2.2. DEFINIIA,CONDIIILE DE EXISTENTA SI NATURA JURIDICA A CONCURSULUI DE INFRACIUNI .................................262.2.1.Definiia concursului de infraciuni...................................................................................................................... 262.2.2.Condiiile generale de existenta a concursului de infraciuni. ............................................................................272.2.3 Natura juridica a concursului de infraciuni........................................................................................................ 352.2.4.Delimitarea concursului de infraciuni fata de celelalteforme ale pluralitii de infraciuni ......................... 35

2.3. FORMELE CONCURSULUI DE INFRACIUNI......................................................................................................................372.3.1.Concursul real........................................................................................................................................................ 392.3.2.Concursul ideal .......................................................................................................................................................46

CAPITOLUL 3. TRATAMENTUL PENAL AL CONCURSULUI DE INFRACIUNI.......................................................50

3.1. SISTEME DE SANCIONARE A CONCURSULUI DE INFRACIUNI.......................................................................................503.1.1 Sistemul cumulului aritmetic ................................................................................................................................... 50

3.1.2.Sistemul absorbtiunii ............................................................................................................................................. 513.1.3.Sistemul cumulului juridic ..................................................................................................................................... 533.1.4.Sisteme derivate.......................................................................................................................................................54

3.2. APLICAREA PEDEPSEI PRINCIPALE IN CAZ DE CONCURS DE INFRACIUNI.....................................................................553.2.1.Aplicarea pedepsei principale in cazul judecrii mpreun a infraciunilor concurente............................ 563.2.2.Aplicarea pedepsei principale in caz de judecare separata a infraciunilor concurente............................ 583.2.3.Aplicarea pedepsei principale in cazul infraciunilor concurente savarsite de minori................................60

3.3APLICAREA PEDEPSELOR COMPLEMENTARE SI A MASURILOR DE SIGURANA ...............................................................61

3.3.1.Aplicarea pedepselor complementare. ................................................................................................................. 613.3.2.Aplicarea masurilor de sigurana ..........................................................................................................................62

CAPITOLUL 4. CONCURSUL DE INFRACIUNI IN LUMINA NOULUI COD PENAL ................................................64

4.1. CONCURSUL REAL DE INFRACIUNI ................................................................................................................................654.2. CONCURSUL FORMAL (IDEAL)DE INFRACIUNI..............................................................................................................664.3. PEDEAPSA PRINCIPALA IN CAZ DE CONCURS DE INFRACIUNI.......................................................................................674.4. CONTOPIREA PEDEPSELOR PENTRU INFRACIUNILE CONCURENTE ..............................................................................69

CAPITOLUL 5. STUDII SI PRACTICA JUDICIARA ............................................................................................................71

5.1. SPEA 1.CONCURS DE INFRACIUNI.ACCIDENT DE CIRCULAIE .................................................................................715.2. SPEA 2.CONCURS DE INFRACIUNI.FURT.TENTATIVA.VIOLARE DE DOMICILIU......................................................72


2/86

5.1. SPEA 3. CONCURS DE INFRACIUNI.TENTATIVA DE OMOR.INCAIERARE......................................................................................725.2. SPEA 4.CONCURS DE INFRACIUNI.TRAFIC DE INFLUENTA.NELCIUNE ..................................................................................745.3. SPEA 5.CONCURS IDEAL DE INFRACIUNI....................................................................................................................................755.4. SPEA 6. TLHRIE SI VIOLARE DE DOMICILIU.CONCURS DE INFRACIUNI ...................................................................................765.5. Spea 7.Contopirea pedepselor. Svrirea unei infraciuni ulterior rmnere definitive AUNEI HOTRRI DE CONDAMNARE PENTRU O FAPT COMPONENT A UNUI CONCURS DE INFRACIUNI, DAR

ANTERIOR PRONUNRII UNOR HOTRRI DEFINITIVE CU PRIVIRE LA CELELALTE FAPTE COMPONENTE ..........77

5.6. SPEA 8.SVRIREA INFRACIUNII DE NELCIUNE NCONCURS CU INFRACIUNEA DE FALS NNSCRISURI SUB SEMNTUR PRIVAT ....................................................................................................................................785.7. SPEA 9.FURT CALIFICAT.NCADRARE JURIDIC.BUN CU VALOARE ECONOMIC AFLAT N SFERA DEDISPOZIIE A PRII VTMATE. SVRIREA FAPTEI IMEDIAT DUP RMNEREA DEFINITIV A UNEI

HOTRRI

ANTERIOARE DE CONDAMNARE ..................................................................................................................................................825.8. SPEA 10.PEDEAPSA COMPLEMENTAR N CAZ DE CONCURS DE INFRACIUNI..............................................................................83


3/86

Capitolul 1. Consideraii generale privind pluralitatea de infraciuni

1.1.PreliminariiIn structura actului infracional pot exista una sau mai multe aciuni, savarsite de un

fptuitor, impunnd-se cunoaterea din punct de vedere teoretic si practic daca s-a realizat

coninutul unei singure infraciuni, sau coninutul mai multor infraciuni. relaia

existenta cnd in executarea unei singure aciuni se regsete coninutul unei singure

infraciuni, cat si sub aspectul pluralitii de infraciuni, cnd in executarea unei aciunide ctre o persoana se gsesc coninuturile mai multor infraciuni. Din aceasta perspectiva,

cercetarea criteriilor ce disting unitatea si pluralitatea de infraciuni va determina temeinicia

unor masuri de politica penala care sa determine tratamentul juridic sanctionator,

difereniat, pentru cele doua instituii urmrindu-se evaluarea concreta a efectelor acestora

in viaa sociala. Pluralitatea de infraciuni fiind reglementata in mod distinct de celelalte

instituii juridice, nu se confunda cu o circumstan agravanta, deoarece in aprecierea

pericolului social legea stabilete posibilitatea de individualizare a pedepsei si pentru

situaia pluralitii de infraciuni. In acest mod se respecta principialitatea si consecventain modul de sancionare a pericolului social concret, att in cazul savars irii mai multor

infraciuni, nainte de a se pronuna o soluie definitive de condamnare, cat si in cazul

savarsirii din nou a infraciunii dup ace intervenise o hotrre de condamnare rmasa

definitiva. In ambele modaliti de realizare a pluralitii de infraciuni se retine intensitatea

gradului de pericol social pe care l prezint infraciunile savarsite, precum si autorul

acestora, caracterizat prin perseverenta infracional. Rspunderea penala pentru

infraciunile ce compun pluralitatea implica verificarea condiiilor concrete, pentru fiecare

infraciune in parte, precum si semnificaia juridica a fiecrei infraciuni. Conceptul de

pluralitate de infractiuni reprezint situaia juridica a persoanei care a savarsit, simultan

sau succesiv doua sau mai multe infraciuni, nainte de a fi sancionat in mod definitive

pentru vreuna din ele, sau dup condamnarea definitive pentru o infraciune, la pedeapsa de

o anumita durata, a savarsit din nou o infraciune pentru care legea prevede o pedeapsa, al

crui cuantum este strict limitat de lege. Pluralitatea de infraciuni constituie o situa Die de

fapt, in sensul ca infraciunile care compun pluralitatea au ca trasaturi distincte faptul ca


4/86

sunt savarsite de aceeai persoana (legtur in personam) sau prezint o legtur reala (inrem) privind locul, timpul sau cauza unica1.

Este de asemenea important sa tim, cu precizie, daca activitatea ilicita complexa

desfurata de o persoana constituie o unitate infracionala sau o pluralitate de infraciuni.

Sunt numeroase motivele care pun in lumina importanta acestei distincii.

In primul rand, considerarea unei activiti material complexe ca o singura infraciune

sau ca mai multe se rsfrnge nemijlocit asupra ncadrrii juridice a acesteia si, pe cale de

consecina, asupra tratamentului aplicabil fptuitorului. In prima ipoteza se va aplica o singura

pedeapsa pentru fiecare infraciune component a pluralitii.

In al doilea rand, aplicarea unora dintre instituiile dreptului penal, cum ar fi amnistitia,

graierea, suspendarea condiionat a executrii pedepsei si altele, este influenat de

existenta unei pluraliti de infraciuni (de pilda, unele acte de clementa inlatura de la

beneficial lor pe cei ce au mai fost condamnai).

In sfrit, exista o diferena nu numai cantitativa, dar si calitativa intre gradul de

pericol social pe care il prezint autorul unei singure infraciuni si gradul de pericol social al

celui care a savarsit doua sau mai multe infraciuni. Daca, in cazul in care o persoana

savarseste o singura infraciune, se are in vedere gravitatea acesteia, in situaia pluralitii de

infraciuni, se are in vedere si surplusul de pericol generat de ansamblul infracional, ca

element care subliniaz perseverenta fptuitorului pe drumul infractionalitatii2.

Includerea de legiuitorul nostru, a unitii si pluralitii de infraciuni intre instituiile

privitoare la infraciune, si nu intre cele privitoare la pedeapsa, este fireasca si tiinifica,

deoarece, nainte de toate, ele privesc raportul dintre faptele savarsite de aceeai persoana,

delimitarea lor fiind legata de constatarea existente infraciunilor, si deci a temeiurilor

rspunderii penale pentru una sau mai multe infraciuni si numai dup aceea pluralitatea de

infraciuni devine o problema care privete aplicarea pedepsei, a unei pedepse

corespunztoare ansamblului de infraciuni savarsite de o persoana3.

1.2.Noiunea de pluralitate de infraciuniPluralitatea de infraciuni reprezint situaia in care aceeai persoana a savarsit mai

multe infraciuni. Altfel zis, innd seama de prevederile art. 32 C. pen. in vigoare si ale art.

38, art. 41 si art. 44 noul C. pen., prin pluralitate de infraciuni nelegem situaia in care o

1

V. Dongoroz, S. Kahane, L Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stanoiu, Explicaii teoretice ale coduluipenal roman, 1970, p.253; C. Bulai,Manual de drept penal. Partea generala, Ed. AII, Bucureti, 1997, p.220.2

V. Ramureanu, in T. Vasiliu si colab., op. cit.3

V. Dongoroz si colab.,op. cit., p.254.


5/86

persoana a savarsit doua sau mai multe infraciuni nainte de a fi condamnata definitivepentru vreuna dintre ele sau a savarsit o noua infraciune dup ce a fost condamnata

definitive pentru alte infraciuni comise anterior.

Pluralitatea de infraciuni presupune, aadar, prin concept, sa existe o legtur

personala intre cele doua sau mai multe infraciuni, adic sa fie savarsite de aceeai persoana.

Cadrul legal al materiei pluralitii de infraciuni este cuprins in Codul penal in

vigoare in art. 32-40 si in noul Cod penal in art. 38-45, care reglementeaz formele acesteia si

sistemul de sancionare corespunztor a fiecrei forme in parte, in funcie de structura si

caracteristicile acesteia.

Pluralitatea de infraciuni a fost impartita in doctrina in pluralitate reala (concursul de

infraciuni, recidiva, pluralitatea intermediara) si pluralitate aparenta (unitatea legala de

infraciuni, concursul de legi penale).

Sistemul de sancionare a pluralitii de infraciuni prin cumul aritmetic provine de la

Ulpian. Cnd un acuzat este condamnat pentru mai multe crime si pentru fiecare se impune o

anumita pedeapsa, el trebuie sancionat cu attea pedepse cate infraciuni diferite exista.

Mult mai trziu, Codul penal austriac, in 1787, formuleaz pentru prima data sistemul

absorbiei ca regula generala de sancionare a concursului.4

4L. V. Lefterache, Drept penal - Partea generala, p.408


6/86

1.3.Formele pluralitii de infraciuniConform art. 32 C. pen. in vigoare, pluralitatea de infraciuni prezint doar doua forme

de baza: concursul de infraciuni si recidiva. Dar din prevederile art. 40 C. pen. in vigoare

s-a conceput existenta si a unei a treia forme, cunoscuta in literature penala sub denumirea de

pluralitate intermediara.

Noul Cod penal nu mai cuprinde o dispoziie asemntoare art. 32 C.pen. in vigoare,

dar reglementeaz concursul, recidiva si pluralitatea intermediara ca forme ale pluralitii de

infraciuni.

Ceea ce difereniaz concursul de infraciuni de recidiva este inexistenta sau existentaunei hotrri judectoreti definitive de condamnare. In toate cazurile in care aceeai persoana

a comis mai multe infraciuni fara sa fi fost condamnata definitive pentru vreuna dintre ele,

suntem in prezenta unui concurs de infraciuni. Atunci cnd, dup condamnarea definitiva

pentru una sau mai multe infraciuni concurente si in anume condiii, infractorul savarseste

din nou una sau mai multe infraciuni, pluralitatea mbrac forma recidivei. Pluralitatea

intermediara exista in ipoteza in care, o persoana, dup ace a fost condamnata definitive pentru

una sau mai multe infraciuni, savarseste din nou o infraciune, nainte de nceperea executrii

pedepsei, in timpul executrii acesteia sau in stare de evadare si nu sunt ntrunite condiiileprevzute de lege pentru existenta strii de recidiva. Pluralitatea intermediara ar fi, aadar, o

pluralitate de infraciuni care nu constituie nici concurs de infraciuni, nici recidiva,

prezentnd insa unele trasaturi caracteristice acestora si ocupa o poziie intermediara intre

1.3.1.Concursul de infraciuni

Concursul de infraciuni este o forma a pluralitii de infraciuni si o stare de agravarea pedepsei, fiind reglementat in condiii identice pentru persoana fizica si persoana juridica.

Concursul exista atunci cnd doua sau mai multe infraciuni au fost savarsite de aceeai

persoana, persoana fizica sau persoana juridical, nainte de a fi condamnata definitiv pentru

vreuna dintre ele (concurs real de infraciuni). Exista concurs chiar daca una din infraciuni a

fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infraciuni.

De asemenea concursul de infraciuni exista si atunci cnd o aciune sau o inaciune,

savarsita de aceeai persoana, datorita mprejurrilor in care a avut loc si urmrilor care le-a

produs, ntrunete elementele mai multor infraciuni (concurs ideal de infraciuni).


7/86


8/86

timpul executrii sau in stare de evadare, si nu sunt ntrunite condiiile prevzute de legepentru starea de recidiva, pedeapsa se aplica potrivit regulilor pentru concursul de infraciuni.

1.4.Pluralitatea de infractori

1.4.1.Aspecte generale privind pluralitatea de infractoriNoiunea de pluralitate implica totdeauna o corelaie intre anumite entiti multiple si

o anumita entitate singular, aceasta din urma constituind elemental de jonciune, de asociere aentitilor multiple si deci factorul comun al pluralitii respective6.

In cazul pluralitii de fptuitori entitatea singulara consta in fapta prevzut de legea

penala savarsita, iar in caulpluralitii de infractori, factorul comun este infraciunea comisa.

Prin pluralitate de infractori se intelege7 situaia in care un numr de doua sau mai

multe persoane au savarsit prin eforturi conjugate aceeai infraciune.

Astfel cum o singura persoana poate fi autor al mai multor infraciuni, tot astfel o

infraciune poate fi savarsita de mai multe persoane, existnd o pluralitate de infractori.

Daca orice infraciune trebuie sa aiba un subiect active, nimic nu se opune ca acestsubiect active sa fie compus din mai multe persoane8.

Pluralitatea de infractori reprezint situaia inversa in raport cu pluralitatea de

infraciuni. Astfel, pluralitatea de infraciuni are in vedere cum am mai precizat situaia in

care o singura persoana savarseste mai multe infraciuni, pe cnd, in cazul pluralitii de

infractori, mai multe persoane savarsesc o singura infraciune.

Daca in plan obiectiv fapta este cea care leag contribuiile fptuitorilor pentru a

constitui o pluralitate, sub aspectul laturii subiective este necesar sa existe o coeziune

subiectiva privind activitile mai multor persoane, aadar, sa existe o voina comuna de a

realize mpreun o anumita fapta, chiar daca nu exista identitate de finalitate in efectuarea

aceluiai act.

Ca effect al acestor condiii s-a subliniat in literature de specialitate ca pluralitatea de

infractori se caracterizeaz prin pluralitate de persoane, unitate de infraciune, cooperare

materiala si coeziune subiectiva9.

6

Dongoroz I, ed. a 2-a, p.161.7

C. Bulai, Manual de drept penal, p. 424.8

Tanoviceanu, Dongoroz n, p. 469.9

Dongoroz V, p.380.


9/86

Numai in lumina acestor cerine am putea deosebi pluralitatea de infractori de un lot de infractori care au savarsit fiecare o infraciune distincta, chiar daca intre infraciunile

savarsite in cadrul unui asemenea grup ar exista o anumita conexitate cronologica, topografica

ori chiar etiologica10.

Pluralitatea de infractori prevzut in situaia participatiei este o pluralitate

ocazionala, ntmpltoare, care nu tine aadar de natura infraciunii, nu este in abstract

indispensabila realizrii acesteia, ci se ncheag intamplator,in funcie de diversele condiii

concrete. Ca urmare, participatia trebuie deosebita de situaiile cunoscute in doctrina penala

sub denumirile de pluralitate naturala si pluralitate constituita.

1.4.2.Pluralitatea naturalaCnd realizarea unei infraciuni nu este posibila dect cu concursul a doua sau mai

multe persoane, va exista pluralitate naturala, deoarece cooperarea persoanelor este impusa nu

de voina lor, ci de insasi natura infraciunii.

Pluralitatea naturala exista aadar in toate acele cazuri in care - datorita naturii faptei

si a specificului aciunii incriminate - infraciunea nu poate fi savarsita dect prin contribuia

a doua sau mai multor persoane, motiv pentru care pluralitatea naturala se mai numete si

pluralitate necesara. Exemplele tipice de infraciuni cu pluralitate de subieci activi sunt:

bigamia, incestul, jocul de noroc, ncierarea etc.

Infraciunile care se savarsesc in pluralitate naturala au primit denumirea de

infraciuni collective sau infraciuni bilaterale.

Astfel de infraciuni sunt cele de bigamie (art. 303 C. pen.) si incest (art. 203 C. pen.) .

Infraciune bilaterala era si cea de adulter dar a fost dezcriminata11.

Alte infraciuni presupun cooperarea mai multor persoane, cum sunt cele de subminare

a puterii de stat (art. 162 C.pen.) sau ncierare (art.322 C. pen.).

In cadrul pluralitii naturale, fiecare participant la savarsirea faptei este considerat

executor al infraciunii, deci autor material, si rspunde pentru rezultatul produs12.

Nu este de esena pluralitii naturale, atat in cazul infraciunilor bilaterale , cat si al

celor ce presupun cooperarea mai multor persoane la savarsirea faptei, ca toi fptuitorii sa fie

10

C. Bulai, Manual de drept penal, p. 424.11

Legea nr. 276/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal, precum si pentrumodificarea si

completarea altor legi.12

Dongoroz V, p.382.


10/86

infractori, adic sa rspund penal, fiind suficient ca unul dintre fptuitori sa acioneze cuvinovie13.

O problema interesanta dezbtut in doctrina penala si in jurisprudenta a fost aceea a

complicitii la infraciunile bilaterale. ntruct legea penala a descompus unele infraciuni

bilateral, incriminnd-le ca infraciuni distincte , de sine stttoare, de pilda darea si luarea

de mita, s-a impus distincia intre infraciunile bilaterale nedisociate (bigamia, incestul etc.)

si infraciunile bilaterale disociate (darea si luarea de mita etc.). In cazul infraciunilor

bilaterale nedisociate, ajutorul acordat de o persoana pentru savarsirea infraciunii de ambii

autori reprezint o complicitate unica.

In cazul infraciunilor bilaterale disociate in doctrina si jurisprudenta, au fost

exprimate diverse puncte de vedere cu privire la intrebarea daca activitatea complicelui care

constituie un act de nlesnire a ambelor activiti infracionale constituie o complicitate

separata pentru fiecare dintre cele doua infraciuni sau o complicitate unica, alturat numai

uneia din infraciuni.

Intr-un prim punct de vedere, s-a sustinut14 - pornind-se de la premisa ca, in toate

situaiile, ajutorul dat pentru una dintre infraciuni reprezint implicit si necesar un ajutor si

pentru cealalt - ca nu se poate gsi nici un criteriu de distincie in cadrul laturii obiective a

complicitii, si prin urmare, va trebui luat in considerare criteriul subiectiv.

Intr-o alta opinie15, s-a apreciat ca activitatea intermediarului in cazul infraciunilor de

luare de mita si dare de mita constituie complicitate numai la una dintre aceste doua

infraciuni.

Potrivit unei alte opinii16, oricare dintre actele de ajutorare, in mod direct, a unuia

dintre autori, ar putea constitui, indirect, si un ajutor pentru celalalt, astfel ca, pe aceasta cale,

nu s-ar putea evita reinerea automata a unei duble compliciti, nu s-ar putea opera ca reguli

apriorice si a se retine o complicitate unica, indiferent de situaia reala, fiind necesara analiza

concreta a coninutului actului de nlesnire, a condiiilor in care a fost solicitat sau oferit, a

persoanei fata de care inculpatul s-a oferit a presta ajutorul si a mprejurrilor in care actul de

nlesnire s-a produs.

Legiuitorul nu face nici o referire in privina numrului minim de persoane care

trebuie sa coopereze la savarsirea faptei. In doctrina s-au purtat discuii cu privire la aceasta

chestiune.

13C. Mitrache,Drept penal roman. Partea generala,Ed. Universul juridic, Bucureti, 2007, p. 302.

14D. Pavel, Probleme ale participatiei penale, in R.R.D. nr. 4/1978, p.31-36.

15

V. Ramureanu, Poziia juridica a intermediarului la infraciunile de luare de mita si dare de mita, inJ.N. nr.

3/1969, p. 562-564.16

Antoniu l, p. 105.


11/86

Intr-o opinie

17

s-a considerat ca, daca in cazul unor forme agravante ale furtului orilipsirii de libertate in mod ilegal, care sunt mai puin grave dect subminarea puterii de stat,

legiuitorul a apreciat ca suficient un numr de doua persoane, cu att mai mult cerina legii

trebuie considerata ndeplinit daca fapta este savarsita de doua persoane in cazul subminrii

puterii de stat, care este o infraciune cu un ridicat grad de pericol social.

Intr-o alta opinie18 s-a susinut ca numrul acestora trebuie sa fie de cel puin trei

persoane, deoarece textul legal nu precizeaz ca ar putea fi vorba si de doua persoane.

1.4.3.Pluralitatea constituita

1.4.3.1.NoiunePrin pluralitate constituit de infractori se nelege situaia care existm acele cazuri n

care legea incrimineaz simplul fapt de a alctui o grupare de persoane n vederea svririi

unor infraciuni. Svrirea faptei penale se realizeaz prin nsui acordul intervenit ntre

persoanele ce alctuiesc gruparea, chiar nainte ca acestea s fi comis vreuna din infraciunile

pe care i le-au propus sle svreasc.Legiuitorul nu a definit aceast form de pluralitate, doctrina fiind cea care a creat-o, de

unde i dificultile teoretice ce persist n analiza acestei forme de pluralitate.

Noiunea, cu toate semnificaiile sale, credem c trebuie s aparin materiei dreptului

penal parte general, urmnd s fie aplicat n partea speciala dreptului penal fara ine cont

de modificrile legislative care apar succesiv datorit dezvoltrii realitilor social-juridice,

care trebuiesc s fie reinute i contracarate de normele juridice n msura n care se

ncadreaz n sfera ilicitului penal. Cu alte cuvinte, instituiile i noiunile pe care le folosete

legiuitorul n partea general a codului penal trebuie s fie suportul juridic al incriminrilor iinterpretrilor prii speciale ale codului penal, ct i a legilor speciale. nsn situaia pe care

0 analizm se observ o apariie atipic a pluralitii intermediare, respectiv se remarc de ctre doctrin o serie de incriminri, n special cea de la art. 323 C.pen., i prin urmare se

propune o structurare a pluralitii de infractori n natural, constituit i ocazional. Astfel, n

msura, n care se pleac de la formele de incriminare pentru a defini noiunea analizat

riscm s nu reuim n a gsi criterii clare pentru a trata acest subiect, fcnd abstracie de

modificrile din partea special. Pe acest considerent, o parte a doctrinei, a considerat c

17Gh. Mateut, Drept penal special, sinteza de teorie si practica judiciara, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureti, 1999,

p. 39.18

Dongoroz III, p. 95.


12/86

problematica pluralitii constituite este soluionatde partea special, nefiind necesarinstituie cu caracter general n acest scop.


13/86

1.4.3.2. Premise legislative

Codul Penal al Principatelor Unite Romne din 30 octombrie 1864.

n art 79 se stabilea cComplotulu ce ar avea de scopul verunia din crimele menionate la art.

766 i 787, dac a fostu urmatu de unu actu severitu sau nceputu spre a pregti esecutarea

aceloru crime, se va pedepsi cu deteniunea; iar dac complotulu n'a fostu urmatu de nici unu

actu severitu sau nceputu spre a prepara esecutarea verunia din acele crime, pedepsa va fi

aceea a nchisorei. Complotulu este atunci cndu, prin sftuire se va fi luatu ntrega hotrre

i se va fi fcutu punerea lacale ntre dou sau mai multe persone spre a ajunge la severirea

vre uneia din acele doua crime prevedute la ari. 76 i 78".

De asemenea este incriminat complotul ndreptat spre svrirea infraciunii de la art.

81 C.pen. O alt form a pluralitii este prevzut de art. 86 al acestui cod sub forma cetelor

armate sau asocierile de fctori de releprevzut de art. 213 i art. 214.

Legea din 1924, privitoare la unele infraciuni contra linitii publice prevede n primul

articol noiunea de asociere n vederea comiterii de infraciuni, modificat ulterior n 1933,

astfel simpla nelegere stabilit n vederea comiterii faptelor mpotriva persoanelor i a

patrimoniului consum infraciunea de asociere. Nu se constat nici un rafinament juridic al

pluralitii.

Codul penal din 1936 extinde aplicabilitatea complotului la o categorie mai larg de

infraciuni scop, prelund prevederea din Legea din anul 1933 prin care simplul fapt al

nelegerii duce la consumarea infraciunii.

Infraciunea de asociere pentru comiterea de crime i delicte, este tratat n primul

capitol al titlului VI, alocndu-i-se nu mai puin de 5 articole. Este pasibil de pedeapsa impus

de legiuitor cel care a iniiat asociaia, cel care a ajutat la constituire, persoana care ulterior se

afiliaz, instigatorul la oricare form de participare indiferent de comiterea efectiv a

infraciunii de asociere a instigatului. Cu alte cuvinte se reine participarea sub forma

autoratului prin iniiere, sprijinirea iniierii, aderarea precum i instigarea la oricare dintre

aciunile de mai sus. Susinem c aceast form de instigare este una special deoarece se

pedepsete cu sanciunea de la art. 315 indiferent de comportamentul instigatului, astfel c

aceast situaie atipic ne duce la concluzia c nu avem dect o asimilare a instigrii sub

forma autoratului, nefiind astfel aplicabile regulile pluralitii ocazionale de infractori.

Infraciunile scop trebuie s fie ndreptate mpotriva relaiilor sociale care sunt enumerate

limitativ n art. 315, fiind suficient ca asociaia respectiv s aib n plan comiterea uneia

singure.


14/86

i aceasta ca urmare a modificrilor legislative ce au intervenit n anul 1939. n art.

320 se reunesc sub aceeai accepiune noiunile de band i ceat organizat n sensul

incriminrii formelor de pluralitate constituit. Spre deosebire de infraciunea de asociere n

cazul bandelor i cetelor armate momentul organizrii acestora este anterior intrrii pe spaiul

romn astfel c iniierea, sprijinirea iniierii acestora este indiferent din punct de vedere al

dreptului penal romn, nefiind aplicabil n baza principiului teritorialitii din art.6 al acestui

cod penal. Astfel c incriminarea de la art. 320 impune existena unei asociaii strine care

ptrunde pe teritoriul de aplicare al legii penale romne, iar ptrunderea trebuie efectuat

pentru a comite o serie de crime prevzute de legea penal. Din punct de vedere al laturii

obiective fptuitorului nu i se impune dect trecerea frontierei fiind indiferent modalitatea i

momentul n care fptuitorul a devenit membru al bandei.

Prin Decretul nr. 212/1960 se modific prevederile de la art. 227 C.pen., astfel se

simplific i concentreaz dispoziiile incriminatorii privitoare la complot renunnd-se la

forma agravat a complotului.

n Codul penal din 1968, astfel cum este el n vigoare, aceast pluralitate se regsete

n infraciunile de la art. 167, 323, 357 precum i n prevederi din legi speciale (art. 51 din

Legea nr. 51/1991, art. 10 din Legea nr. 39/2003).

Infraciunea de complot se regsete n acest din urm act normativ la art. 167 alin. 1 i

3. Fa de prevederile similare din Codul penal anterior, aa cum a fost modificat, nu exist

modificri dect n domeniul sancionator.

Fapta de asociere incriminat de art. 323 C.pen reia ntr-o oarecare msur dispoziiile

Codului penal anterior ns se observ c n ceea ce privete condiiile de existen a laturii

obiective, se renun la limitarea programului asocierii doar pentru o serie de fapte prevzute

de legea penal. Astfel infraciunea scop din cadrul asocierii din Codul penal n vigoare poate

viza oricare fapte incriminate cu excepia celor care intr n scopul infraciunii de complot.

Infraciunea prevzut de art. 357 alineat ultim, dup o serie de considerente

doctrinare, s-ar nscrie n sfera pluralitii constituite ns nu putem fi de acord cu aceast

soluie ntr-un mod cu totul necondiionat. Alineatul citat sancioneaz o aciune ilicit sub

forma nelegerii prealabile dintre potenialii autori ai infraciunii de genocid. ns se poate

foarte uor observa faptul c prevederea de la art. 357 nu conine printre condiiile de

existen una important respectiv ncropirea unei asociaii ilicite cu un program infracional

prestabilit. n baza acestei precizri consider c simpl nelegere n vederea comiterii de

infraciuni nu impune formarea unei grupri cu caracter de durabilitate i nici nu trebuie s duc n aceea direcie, legiuitorul, n acest caz a lsat una dintre condiiile de existen ale

pluralitii, s fie dedus de ctre doctrin.


15/86

Pentru a include fapta de la art. 357 n cadrul pluralitii constituite putem proceda la o

analogie n favoarea inculpatului, n sensul de a considera necesar condiia de formare a

asociaiei de la art. 323 operant i n cazul infraciunii de fa. Astfel c interpretnd

finalitatea urmrit de legiuitor i aprecierile doctrinare vom ajunge la a considera necesar, a

se svri, un element n plus al laturii obiectiv a faptei, soluie ce este n interesul

fptuitorului, devenind astfel pe deplin operant.

Regsim aceast form de pluralitate i n art. 19 al Legii nr. 51/1991 teza iniial.

Forma de asociere din cadrul acestei legi speciale vizeaz sigurana naional a statului i

trebuie s se structureze ntr-o organizare informativ specializat. Astfel, aceasta trebuie s

se suprapun unei grupri umane capabile de a putea penetra sistemele de protecie ale

statului fa de circulaia informaiilor cu un caracter specific. Cu alte cuvinte aceast asociere

de infractori trebuie s aib un element de specializare fa de fapta incriminat de la art. 323

C.pen. ce ine att de competenele participanilor ct i de scopul urmrit. Sancionarea faptei

de la art. 19 nu poate avea loc dect n msura n care aciunea ilicit ce duce consumarea

acesteia nu se ncadreaz la o alt fapt penal mai grav. Prevedere sancionatorie

considerm c nu exclude de plano concursul de infraciuni atta timp ct fapta subsecvent

comis nu este una mai grav, astfel doar n msura n care fapta subsecvent este mai grav

nu se gsete aplicabil n spe instituia concursului de infraciuni. Fa de cele nvederate,

se constat faptul c sanciunea pentru aceast fapt, nu se aplic independent de svrirea

vreunei infraciuni scop i atunci se poate emite ipoteza c una dintre condiiile de existen a

pluralitii constituite rezid tocmai n aceast independen astfel c vom constata c devin

inaplicabile elementele pluralitii constituite n cazul acestei fapte.

O alt form de asociere n vederea comiterii de infraciuni a reprezentat-o prevederea

cuprins de art. 23 alin 2 din Legea nr. 21/1999, abrogat de art. 23 alin. 2 din Legea nr.

656/2002, care ns dup o existen scurt, a fost abrogat de prevederile Legii nr. 39/2003.

Tot o form de asociere o regsim n art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000 care definete

noiunea de infraciune n legtur direct cu infraciunile de corupie sau cu infraciunile

asimilate acestora.

Fapta de asociere incriminat de art. 7 al Legii nr. 39/2003, aduce pentru prima dat n

legislaia noastr noiunea de grup infracional organizat care este de asemenea definit

normativ n cadrul art. 2 alin. 1 al acestui act normativ.

Noul Cod penal reia formele pluralitii constituite opernd o serie de modificri.

Infraciunea de complot (art. 286 C.pen.) renun la enumerarea propus infraciunilor scopale asocierii, fcnd posibil ca acest scop s se extind asupra oricror infraciuni contra

securitii naionale.


16/86

n cazul asocierii pentru comiterea de infraciuni (art. 355 C.pen.) noul text legal

impune expres ca gruparea n sine s nu aib caracterul unui grup infracional organizat. n

cazul grupului infracional organizat se prevede cu titlu general c infraciunea scop trebuie s

aib o gravitate specific, maximul special al pedepsei la nchisoare de peste 5 ani,

renunnd-se la enumerarea infraciunilor grave din art. 2 al Legii nr. 39/2003.

1.4.3.3.Condiiile de existen alepluralitii constituiteSe poate considera c aceast form de pluralitate este reglementat n legislaia n

vigoare sub dou variante: a) asocierea n vederea comiterii de infraciuni i b) grupul

infracional organizat.

n doctrina romn au existat i opinii diferite n sensul c cele dou forme ale

pluralitii constitutive(sau constituite) sunt reprezentate de complot i distinct de asocierea n

vederea comiterii de infraciuni, n principiu putem fi de acord cu aceast clasificare care era

n consonan cu prevederile legislative din momentul n care teoria a fost propus, ns, n

context considerm c trebuie amendat conform modificrilor legislative din actuala

reglementare.

Asocierea n vedere comiterii de infraciuni impune mai multe condiii dup cum

urmeaz:

Prima condiie este reprezentat de preexistena unei grupri sau cel puin ncercarea

constituirii acesteia. Aceast grupare de persoane trebuie s conin cel puin doi membrii iar

numrul maxim nu este limitat. Totui pentru a se putea reine un pericol social n sarcina

acestei grupri trebuie s fie constituit din atia membrii ct impune nsi scopul urmrit,

adic n funcie de natura infraciunilor ct i circumstanelor n care acestea vor fi comise, n

mod concret raportat la circumstanele unei cauze i pentru a realiza potenial rezoluia

infracional pe care s o contientizeze toi participanii.

A doua condiie este aceea a legturii subiective dintre participani, concretizat n

forma unei nelegeri ilicite. i aceasta deoarece materialitatea unei omisiuni cu relevan

penal trebuie s fie n consonan cu procesul psihic al agentului descifrat din modul de

comportare, n concret existena unei voine colective. Rezoluia infracional unic trebuie s

fie cunoscut i asimilat de toi membrii gruprii respective, i fiecare dintre acetia s fie

ghidai n principiu de acelai mobil, doar astfel s-ar putea ajunge la crearea pericolului social

ridicat al faptei care s necesite un tratament distinct de celelalte forme de pluralitate de fptuitori, pericol social supus represiunii chiar nainte de a se trece la svrirea infraciunilor

scop. Se poate conchide c gruparea trebuie s fie una omogen, membrii trebuie s aib


17/86

aceeai mentalitate, aceleai nzuine comune adic scopul s fie unitar conceput. Tot n

cadrul legturii subiective ce se nate n cadrul gruprii trebuie s existe o stabilire a rolurilor

participanilor n activitatea ilicit, acesta fr a impune neaprat o diviziune a muncii, pentru

a putea conduce la o trstur specific, respectiv aceea c, gruparea este mai important

dect individul i succesul rezid tocmai din alctuirea acestei grupri.

A treia condiie este, aceea ca respectiva grupare potenial s pun efectiv n pericol

valorile sociale ale infraciunii scop. Acest criteriu apreciez c este deosebit de important

deoarece n caz contrar am fi n ipoteza n care am sanciona o tentativ absurd conceput n

ceea ce privete asocierea deoarece infraciunea scop nu poate s fie reinut nici mcar sub

forma unei simple fapte tentante. Aceast condiie, cred c este mai simplu de imaginat i

reinut n consecin, n cazul n care infraciunea scop este una mai greu de realizat din punct

de vedere obiectiv, cum ar fi, cu titlu de exemplu, cele de la art. 155-163 C.pen. Aceast

problem, nu a fost reinut nici de legiuitor i nici de doctrin, ns, trebuie s fie pe deplin

operant i recunoscut n consecin.

Programul ilicit trebuie s vizeze svrirea unor infraciuni determinate sau

determinabile. n cazul infraciunii de complot acestea sunt prevzute limitativ, respectiv cele

de la art. 155-163, 165 i 1661C.pen., iar n cazul infraciunii de asociere (art. 323 C.pen) nu

sunt limitate cu titlu general exceptnd-se cele care intr n scopul complotului i cele care

intr n scopul faptei de la art. 7 din Legea nr. 39/2003. Condiia ca faptele scop s fie

determinabile se poate aplica exclusiv n cazul ce se ncadreaz n coninutul constitutiv al art.

323 C.pen.

Programul vizat de grup poate avea n vedere svrirea unei singure infraciuni,

denumit de doctrin program limitat sau un numr nedefinit de infraciuni avnd o ntindere n

timp ce poate fi pierdut de sub control i poateproduce modificri n componena i ierarhia

grupului. Ca atare se ridic legitim ntrebarea dac mai subzist elementele de organizare ale

grupului. n msura n care rspunsul este negativ atunci se mai poate menine regimul juridic

specific grupului constitutiv i tratamentul sancionator propriu, care pentru o efectiv

descurajare trebuie s fie unul mai sever. n considerarea acestei clasificri se admitea c

prima modalitate era operant doar n cazul infraciunii de complot, totui datorit

modificrilor legislative se pare c nu putem fi de acord cu aceast opinie.

Perioada n care fiineaz organizaia trebuie s aib caracterul de a fi una relativ

durabil. Un interval mai lung sau mai scurt de timp n care, n funcie de scopul urmrit, s

existe o coeziune ntre membri i o aciune colectiv. n toat aceast perioad, nu se impune o organizare foarte bine pus la punct, dar spiritul directiv trebuie s ghideze n tot acest timp

elementele componente ale sale, s aib un aa zis statut impus de la nceput grupului cu


18/86

stimulente i constrngeri auto impuse sau la care s se adere. Numrul membrilor va fi unul

determinabil putnd nregistra fluctuaii sensibile. Aceast condiie deriv i din necesitatea

diferenierii de grupurile ocazionale de infractori, care nu sunt structurate i nici ierarhizate.

Trebuie ndeplinit i o condiie negativ(a patra), asocierea s nu se structureze sub

forma unui grup infracional organizat. Aceast condiie este prevzut expres n noul cod

penal, i am preluat-o ca atare. Apreciez c aceast chestiune reieea fr dubiu i din

prevederile n vigoare din acest moment, nefiind nevoie ca legiuitorul so prevad expres.

O ultim condiie este aceea ca asocierea s poat avea un regim de sancionare

independent de reinerea vreunei alte fapte n sarcina participanilor, cu care asocierea s

poat eventual intra n concurs. Svrirea faptei n condiiile din legea amintit este

sancionat doar n msura n care fapta concret comis nu este una mai grav, adic, altfel

spus, n cazul acesteia legiuitorul nu face dect s incrimineze actele preparatorii ale

infraciunii scop, iar dac fapta scop, care are un grad de periculozitate ridicat, este svrit,

atunci actele preparatorii se absorb n forma consumat a infraciunii scop.

A doua forma pluralitii constituite,grupul infracional organizateste definit de art.

1din Legea nr. 39/200345 i reprezentat de infraciunea de la art. 7, care se constituie n ceeace doctrina numete criminalitate organizat, concept sdit puternic i n opinia public.

Noiunea de criminalitate organizat a frmntat doctrina n ultimii ani impunnd-se cu

precdere definirea i sancionarea acestei manifestri infracionale complexe, pentru a avea

un instrument legislativ adecvat, pentru prevenirea i combaterea unor asemenea fapte

antisociale att de prezente n lumea contemporan, de care se leag un apendice negativ fiind

favorizat de rapiditatea circuitului de valori materiale i informaii.

Legea nr. 39/2003, privind prevenirea si combaterea criminalitii organizate, este o

consecin a ratificrii de ctre Romnia a Conveniei Naiunilor Unite, mpotriva

criminalitii transnaionale organizate, statul romn obligndu-se astfel s consacre n cadrul

legislativ intern, prevederile actului juridic internaional ratificat.

Legiuitorul a preluat, din convenie, definiia grupului infracional organizat i

contextul de folosire al acesteia. Din elementele acesteia se deduc condiiile reinerii acestei

pluraliti viznd discret criminalitatea internaional. n cadrul gruprii sunt nglobate trei sau

mai multe persoane. Fa de organizarea acestora legiuitorul face o precizare deosebit de

important, impunnd existena unui grup structurat. Prevederea impune existena n

cadrul gruprii a unor structuri organizatorice foarte clar stabilite. Astfel opereaz, n mod

imperativ, diviziunea atribuiilor membrilor, se constituie organisme de control cu regulamente i statute proprii, sub forma unor mpriri piramidale, cu o coeziune ntre

membrii bazat pe subordonare ierarhic cu o verticalitate impus. Dac n cazul faptelor de


19/86

la art. 167 i art. 323 C.pen. aceast formul era, dup cum am precizat, una opional, n

cazul grupului infracional organizat ea devine obligatorie i i contureaz cadrul su

inconfundabil.

Durata n care acest grup activeaz este una mai ndelungat. Aceast necesitate de

existen n timp care nu ine n mod necesar de natura faptelor propuse spre a fi svrite, i

care trebuie s aib o continuitate duc la a demonstra caracterul deosebit de periculos al

acestei forme de asociere cu o perspectiv de aciune tot mai rafinat, calificat cu experien

care tinde s afecteze i s paralizeze segmentele economice eseniale.

Infraciunea scop a asocierii trebuie s fie una din formele ilicitului penal prevzute de

legiuitor n art. 2 lit. b al acestui act normativ. Este important de reinut faptul c aceast

enumerare nu este una limitativ, aplicndu-se n cazul oricrei infraciuni al crei minim

special al pedepsei nchisorii este de cel puin 5 ani, provocnd limitarea aplicrii dispoziiilor

prevzute de art. 323. Concentrarea grupului vizeaz activitii care aduc profituri mari: trafic

de arme, splarea banilor, proxenetism, corupie, falsificarea de monede, trafic de persoane

Urmtoarea condiie de existen a grupului infracional organizat o reprezint scopul

comun al membrilor, respectiv acela de obinere a unor avantaje materiale consistente, far

scrupule i indiferent de mijloace care sunt dintre cele mai periculoase.

O alt caracteristic a crimei organizate, care nu este vizat expres de definiia legal,

se constituie n folosirea violenei sau a constrngerii de orice fel, pentru atingerea scopului,

asigurarea disciplinei interne. De asemenea, o alt preocupare specific este ascunderea

surselor de venit i reciclarea banilor provenii din operaiuni criminale prin investiii i

afaceri oneroase n aparencu acoperire legal.

1.4.3.4.O problem legislativ fa de prevederile din noul Cod penalInfraciunea de constituire a unui grup infracional organizat (art. 354 C.pen.) se

aplic doar n msura n care maximul special al sancionrii infraciunii scop depete 5 ani.

n cazul asocierii n vederea comiterii de infraciuni (art. 355 C.pen.), legiuitorul prevede

expres o condiie negativ respectiv aceea c asocierea nu poate avea un caracter de grup

infracional organizat. i atunci se ridic urmtoarea problem de spe, ce se ntmpl dac

se constituie un grup infracional organizat care vizeaz infraciuni ale cror maxim special

s nu depeasc 5 ani. Suntem pui n situaia de a nu putea aplica prevederile faptei de art.

355, deoarece nu este ndeplinit condiia negativ de organizare definit de art. 356 C.pen,

adic avem un grup organizat, i nu putem aplica prevederile de la art. 354, deoarece nu este


20/86

ndeplinit condiia de gravitate a faptei scop. Va fi interesant s vedem cum se va rezolva

aceast problem, este foarte probabil ca acest vid legislativ s aib o aplicabilitate foarte

restrns datorit pragului destul de redus de 5 ani, respectiv faptul c cele mai multe crime i

delicte depesc cu maximul special aceast limit. A fost dealtfel i preocuparea legiuitorului

romn de a modifica limitele dintre pedeapsa minim i cea maxim la anumite categorii de

infraciuni.

1.4.3.5. Tratamentul pluralitii constitutive

Aceast form de pluralitate se constituie dup cum s-a prezentat i n seciunile

anterioare ca fapte incriminate de sine stttoare. Astfel, este de reinut, c toi care alctuiesc

gruparea sunt considerai autori i se vor sanciona cu pedeapsa prevzut de legiuitor pentru

respectiva form a ilicitului penal.

Pluralitii constituite i se poate altura o pluralitatea ocazional. Aceasta este posibil

sub forma instigrii la aderare sau sprijinirea asocierii, precum i sub forma complicitii prin

promisiunea de tinuire sau favorizare. Instigarea la constituire i complicitatea prin

sprijinirea asocierii nu sunt posibile deoarece instigarea la constituire nseamn iniiere, deci o

activitate de executare, iar sprijinirea, sub orice forma asocierii este prevzut de lege tot ca o

activitate de executare a infraciunii.

De la regula incriminrii de sine stttoare a pluralitii exist excepia circumstanial

a acesteia, respectiv aplicarea unor variante de individualizare la anumite infraciuni tip, cnd

acestea sunt comise organizat, n mod organizat, n grup constituit, n band, n

grup, toate aceste nefiind dect circumstane agravante prevzute n partea special a codului

sau a legii de incriminare.

O alt problem interesant se ridic dac n cadrul unei asociaii de fptuitori se

urmrete a se svri att fapte prevzute pentru complot (art. 167 C.pen) ct i alte fapte

prevzute de legea penal(art. 323 C.pen.). Aadar, se pune n discuie care form de

pluralitate este aplicabil, cea de la complot, n considerarea caracterului foarte grav al faptei

comise, respectiv de infraciune contra statului, sau cea de asociere pentru svrirea de

infraciuni, sau cele dou n concurs.

Raportul dintre asociere (art. 323) i complot este unul de la general spre particular,

respectiv asocierea este regula, iar derogarea este complotul. Mai mult interpretnd art. 167,

n scopul - ca element constitutiv - svririi vreuneia dintre infraciunile, nu se excludeexistena i a unui alt scop, dect cel special, care s nu fie de ncadrare i s fie doar de

circumstaniere. Se apreciaz aplicabile, n final, pe baza celor dou motive, prevederile de la


21/86

complot cu meniunea c celelalte fapte se constituie doar ca un element de individualizare a

pedepsei fa de pericolul social concret al fptuitorului.

Au existat cazuri n legislaie n care conductorii au fost sancionai mai grav, ns

aceast chestiune se poate foarte uor aplica i far o prevedere expres, cnd se

individualizeaz judiciar sanciunea penal.


22/86

Capitolul 2. Concursul de infraciuni

2.1.Referiri de ordin istoric

2.1.1.Apariia si evoluia instituiei concursului de infraciuniPluralitatea de infraciuni ca institutie juridica a aparut trziu, si mai mult dect att,

dup toate aparentele, cele doua principale forme ale sale nu s-au nscut concomitent.

Recidiva, chiar daca, in mod evident, nu a cunoscut inca de la nceput o reglementare similaracelei pe care o cunoate astzi, este intalnita in cele mai vechi legislaii, de regula ca o

circumstana agravanta speciala. Asa de pilda, in India, Codul lui Mnu stabilea ca

falsificatorilor de moneda care au fost deja pedepsii de doua ori li se va aplica pedeapsa cu

moartea19. In schimb, nu au ajuns pana la noi nici un fel de informaii cu privire la existenta

unei reglementari a concursului de infraciuni in aceasta epoca.

Abia in dreptul atenian pare sa se fi manifestat o anumita preocupare pentru

reglementarea concursului de infraciuni, dar si in acest caz izvoarele sunt insuficiente si nu

permit determinarea exacta a sistemului sanctionator aplicabil. Se tie insa ca legile atenieneinterziceau cumulul pedepselor pecuniare cu pedepsele corporale20.

In dreptul roman concursul de infraciuni cunotea o reglementare diferita, dup cum

era vorba de delicte private sau de delicte publice. In materia delictelor private au existat doua

opinii in sancionarea concursului. Paul susinea regula non-cumulului, astfel incat, o data

exercitata aciunea mai puin severa, nu se mai putea exercita o aciune mai severa pentru ceea

ce ea coninea in plus fata de cealalt. Ulpian, susinea soluia cumulului material21.

Chiar si atunci cnd se recurgea la metoda cumulului aritmetic, judectorul va avea

posibilitatea de a atenua severitatea acestuia si de a aplica pedeapsa pe care o considerapotrivita. Aceasta situaie marcheaz in opinia unor autori apariia in dreptul roman a

cumulului juridic, respectiv aplicarea pedepsei considerata cea mai grea sporita cu un plus

pentru celelalte fapte22.

In vechiul drept germanic era aplicabil cumulul aritmetic pentru pedepsele bneti si

sistemul absorbtiunii in cazul pedepselor corporale23.

19J.J. Thonissen, Etudes sur lhistoire du droit criminel des peuples anciens, Bruxelles-Paris, 1869, voi. I,p.

41.20

J. Tissot, Le droit penal etudie dans ses principes, Ed. Cotillon, Paris, 1860, p. 95.21

Cnd un acuzat este condamnat pentru mai multe crime si pentru fiecare se impune o anumitapedeapsa el

trebuie sancionat cu attea pedepse cate infraciuni diferite exista22

V. Dongoroz, op cit., p. 345.23

Ibidem.


23/86

In Evul Mediu, ponind de la regula stabilita de Ulpian in materia delictelor private, cea

mai mare parte a legislaiilor si jurisprudentei din Europa Occidentala au promovat sistemul

cumulului aritmetic pentru sancionarea concursului de infraciuni. Astfel, in dreptul feudal

francez era nlturata pluralitatea de pedepse si era aplicata o singura sanciune -

corespunztoare faptei mai grave - daca infraciunile, chiar de natura diferita, erau comise in

acelai timp sau pentru atingerea aceluiai scop.

ncepnd cu secolul al XVI-lea si mai ales in urmtoarele doua secole in legislaiile

europene ncep sa apar tot mai adesea reglementari care se distaneaz de dreptul cutumiar ce

impusese cumulul aritmetic, prin consacrarea sistemului absorbtiunii. Astfel, Codul Penal al

lui Carol Quintul (1532) prevedea in art. 163 ca atunci cnd in cazul unei infraciuni de furt

exista mai multe dintre circumstanele agravante tratate in articolele precedente pedeapsa se

va pronuna lund in considerare circumstana ce atrage agravarea mai mare. Chiar daca

acest text nu se refera de fapt la concursul de infraciuni, el a avut un rol important in

orientarea jurisprudentei in direcia non-cumulului 24 consacrandu-se astfel, pe calea

jurisprudentiala, aplicarea sistemului absorbtiunii in ipoteza concursului de infraciuni.

In 1787, Codul penal austriac formuleaz pentru prima oara o regula generala de

sancionare a concursului de infraciuni potrivit sistemului absorbtiunii. Astfel, conform art.

15, daca infractorul este vinovat de mai multe delicte diferite, pedeapsa trebuie sa fie

aplicata numai in privina infraciunii sancionate cel mai sever25 .

In ceea ce privete dreptul romanesc, in literatura de specialitate s-a afirmat ca

naterea instituiei concursului de infraciuni poate fi localizata in Evul Mediu, o data cu

apariia pedepselor privative de libertate26.

Legiuirile care au urmat in tara Romaneasca si Moldova se ocupa doar de recidiva,

fara a mai conine norme ce ar putea viza concursul de infraciuni. Avem in vedere in

principal Legiuirea Caragea27 si Condica Criminalistica cu procedura ei din Moldova (art.

239).

In aceeai perioada aprea in Transilvania culegerea de decizii cu caracter normativ

ale dietei in care poate fi intalnita o dispoziie care are in vedere si ipoteza concursului de

infraciuni. Este vorba despre pedeapsa mai severa a furtului uni obiect mai scump de trei

florini sau a celui de-al treilea furt al unui obiect in valoare de un florin.

Ceea ce caracterizeaz deci reglementarea concursului in legiuirile feudale din Tarile

Romane este pe de o parte lipsa unei distincii clare intre aceasta si recidiva, iar pe de alta

24

R. Garraud, op. cit., voi HI, p. 190.25

Ibidem.26

V. Dongoroz si colab.,op. cit., p. 278.27

Legiuirea Caragea, ediie critica, Ed. Academiei, Bucureti, 1955, p. 142.


24/86

parte consacrarea lui - la fel ca si a recidivei - nu ca o cauza generala de agravare a pedepsei

ci ca o simpla agravare speciala, incidena mai ales in cazulinfraciunii de furt.

De asemenea se observa ca legiuitorii au avut in vedere doar concursul real omogen,fara a se

preocupa de situaia concursului ideal sau a celui real eterogen.

2.1.2Concursul de infraciuni in legislaia penala romana modernaCodul penal din 1864, urmnd linia conturata de legiuirile din primajumtate a

secolului al XIX-lea evocate anterior, a prevzut sancionare concursului de infraciuni in

baza sistemului absorbtiunii. Potrivit art. 40 - care reproducea de fapt dispoziia din art. 55 al

Codului penal prusian - cnd inculpatul va fi dat in judecata pentru mai multe crime sau

delicte, se va aplica osnda cea mai grea daca acele grime sau delicte vor fi de deosebite

naturi si supuse la deosebite pedepse; iar de vor fi de acceasi natura si supuse la aceleai

pedepse judecata va hotara maximul pedespsei. Aceasta reglementare coninea o serie de

lacune care au generat numeroase dificulti in aplicare.

In partea speciala a Codului erau insa reglementate cteva situaii in care sistemul

absorbtiunii ca regula generala in materia sancionrii, fcea loc cumulului aritmetic. Astfel,

potrivit art. 178, arestaii, preveniii sau acuzaii pentru crime si delicte, daca vor fi

condamnai si pentru rebeliune cu violenta vor executa pedeapsa pentru celelalte crime sau

delicte. La rndul sau art. 195 C. pen. Prevedea instituirea aceluiai tratament pentru arestaii

preventiv care evadeaz prin ntrebuinare de violente, pedeapsa pentru evadare adaugandu-se

la pedeapsa aplicata pentru infraciunea care a atras arestarea.

In Bucovina, Codul penal austriac consacra de asemenea sistemul absorbtiunii in

cazul concursului de infraciuni.

In Transilvania, dup o lunga aplicare a dreptului penal austriac, a intrat in vigoare

Legea V din 1878 despre crime si delicte (Codul penal maghiar28) ce coninea o reglementare

detaliata a materiei concursului de infraciuni in capitolul VIII (art. 95-102) intitulat

Cumulul de infraciuni.

Se remarca astfel un alt element de noutate adus de Legea V in cazul concursului de

infraciuni - introducerea cumulului juridic cu spor facultativ si fix (absolut determinat) ca

mecanism de sancionare al concursului real. Se observa insa si influenta sistemului

absorbtiunii asupra acestei reglementari dat fiind ca instana nu trebuia sa stabileasc mai intai

cate o pedeapsa pentru fiecare infraciune si apoi sa plice pedeapsa cea mai grea eventual

28

A se vedea Codul penal din Transilvania, Oradea, 1920.


25/86

majorata - asa cum se procedeaz de regula in cazul cumulului juridic - ci ea aplica pedeapsa

cea mai grea la al crei maxim putea aduga sporul.

Pentru pedepsele pecuniare legea prevedea sistemul cumulului aritmetic. Daca

pedeapsa amenzii aplicata pentru concurs este nlocuita cu o pedeapsa privativa de libertate,

durata acesteia nu putea depasi dublul duratei prevzute de art. 5329 (art. 102).

Codul penal de la 1936 a fost primul cod care s-a aplicat in ntregul teritoriu al

Romniei si a rmas in vigoare - cu numeroase modificri - pana la 1 ianuarie 1969.

Dispoziiile referitoare la concursul de infraciuni erau cuprinse in seciunea I (Concursul de

infraciuni) din capitolul III (Savarsirea mai multor infraciuni de ctre aceeai persoana) al

titlului VI (Infraciunea).

Codul penal de la 1936 se caracteriza printr-o mare diversitate a soluiilor adoptate in

privina tratamentului sanctionator al concursului. S-a recurs astfel la sistemul cumulului

juridic in materia concursului real de crime si delicte, la cumulul aritmetic in materia

concursului de contravenii, in situaia pedepselor pecuniare si, in anumite cazuri, in privina

pedepselor complementare si a masurilor de sigurana, si, in fine, la sistemul absorbtiunii in

cazul concursului ideal si a masurilor de sigurana privative de libertate.

Cu toate acestea au rmas si ipoteze nereglementate, aa cum era spre exemplu modul

de aplicare a pedepsei in cazul concursului real atunci cnd pentru unele dintre infraciuni s-

au stabilit pedepse privative de libertate iar pentru altele pedeapsa amenzii. La nceput

practica a oscilat intre sistemul absorbtiunii si sistemul cumulului aritmetic, dar, in cele din

urma, pe calea unei decizii de indrumare30 s-a impus cea de-a doua soluie, susinut dealtfel si

de doctrina mai veche31. De asemenea Codul nu a reglementat - aa cum a facut-o Codul penal

din Transilvania - ipoteza concursului intre crime sau delicte32si contravenii.

29 Potrivit art.53, in sentina prin care se aplica pedeapsa amenzii trebuia sa se prevad si pedeapsa

nchisorii in

care aceasta urma sa se transforme in caz de imposibilitate a ncasrii ei. Durata pedepsei privative de libertate

nu puteai fi insa mai mare de 6 luni daca pedeapsa pecuniara transformata fusese aplicata ca pedeapsaprincipala

si respectiv de 3 luni in ipoteza in care era vorba de o pedeapsa complimentar.30

Plenul T.S., d.i. nr. 9/1960, C.D. 1960, p. 52.31

V. Dongoroz, Drept penal, cit. supra, p. 346.32

Tr. Pop, op. cit., p. 258.


26/86

2.2.Definiia, condiiile de existenta si natura juridica a concursului de infraciuni

2.2.1.Definiia concursului de infraciuniSpre deosebire de legislaia anterioara actualul Cod penal a dat o reglementare

superioara concursului de infraciuni sub aspectul definirii sale, prin aceea ca a concentrat

definiiile celor doua forme in textul aceluiai articol. Astfel, potrivit art. 33 C. pen. Concurs

de infraciuni exista:

a) Cnd doua sau mai multe infraciuni au fost savarsite de aceeai persoana naintede a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele. Exista concurs chiar daca una

din infraciuni a fost comisa pentru savarsirea sau ascunderea altei infraciuni;

b) Cnd o aciune sau o inaciune savarsita de aceeai persoana, datoritamprejurrilor in care a avut loc si urmrilor pe care le -a produs, ntrunete

elementele mai multor infraciuni.

Textul citat consacra la lit a) concursul real iar la lit. b) concursul ideal (formal) de

infraciuni.

Asa cum s-a remarcat in literatura de specialitate33

, in art. 33 lit. a fraza I C. pen. seexprima chiar definiia generala a concursului de infraciuni, valabila deci pentru ambele

forme ale acestuia.

Menirea de definire a concursului de infraciuni la care a recurs legiuitorul roman -

consacrarea unui text de lege distinct definiiei - a fost utilizata si de legiuitorul francez in

redactarea noului Cod penal. Potrivit art. 132-2, exista concurs de infraciuni atunci cnd o

infraciune comisa de o persoana nainte ca aceasta sa fi fost definitiv condamnata pentru o

alta infraciune. Tot astfel art. 18 C. pen mexican prevede ca exista concur ideal cnd

printr-o singura aciune se comit mai multe infraciuni. Exista concurs real cnd printr

-o

pluralitate de aciuni se comit mai multe infraciuni. Acest procedeu este insa relativ rar

folosit mai ales in legislaiile europene unde, de obicei, definiia concursului este inclusa in

textul care consacra tratamentul sanctionator.

In ceea ce privete definiiile elaborate in plan doctrinar, se poate remarca faptul ca de-

a lungul timpului s-a cristalizat din acest punct de vedere o concepie relativ unitara asupra

concursului de infraciuni, incluzandu-se in definiia sa aceleai elemente eseniale care-1

33

V. Ramureanu, op. cit., p. 222.


27/86

caracterizeaza si permit delimitarea lui fata de alte forme ale pluralitatii sau unitatii de

infraciuni. Astfel, in pofida diferitelor modalitatii de definire a concursului in diversele

legislaii penale, in majoritatea lucrrilor de specialitate el este desemnat ca reprezentnd

situaia in care o persoana a comis doua sau mai multe infraciuni nainte sa fi fost

condamnata pentru vreuna din ele.

Ali autori prefera o definiie mai ampla, menita sa scoat in evidenta att trasaturile

eseniale cat si formele concursului de infraciuni. Astfel, concursul apare ca fiind situaia in

care o persoana savarseste doua sau mai multe infraciuni prin aciuni (inaciuni) separate sau

prin aceeai aciune (inaciune) nainte de a fi condamnata definitiv pentru vreuna din ele 34.

2.2.2.Condiiile generale de existenta a concursului de infraciuni.Condiiile generale de existenta ale concursului de infraciuni au fost puse in evidenta

in doctrina pornind-se de la definiia legala, aa cum este ea formulata in art. 33 lit. a fraza I

C. pen

In pofida faptului ca aceste cerine decurg chiar din definiia legala a concursului de

infraciuni, in literatura de specialitate nu exista un punct de vedere general acceptat in ceea

ce privete formularea lor. Astfel, unii autori considera ca respectivele condiii trebuie

clasificate in doua categorii: condiii referitoare la fptuitor si condiii referitoare la fapte.

In prima categorie s-ar include cerina ca toate infraciunile sa fie comise de aceeai persoana

iar in cea de-a doua condiia savarsirii de doua sau mai multe infraciuni si respectiv

necesitatea comiterii lor nainte de a fi intervenit o hotrre definitiva de condamnare pentru

vreuna din ele35.

Ali autori apreciaz ca pentru a fi in prezenta concursului de infraciuni se cer a fi

indeplinite urmtoarele condiii : comiterea a doua sau mai multe infraciuni; infraciunile sa

fie savarsite de aceeai persoana; infraciunile sa fie comise nainte de a fi intervenit o

hotrre definitiva de condamnare pentru vreuna din ele; cel puin doua dintre infraciuni sa

poat fi supusejudecaii36.

O data insa cu introducerea in Codul penal a dispoziiilor art. 181 consider ca nu se

mai poate identifica noiunea de infraciune cu aceea de ilicit penal sau de fapta penala, caci

aceasta din urma au dobndit o sfera mai larga de aplicare cuprinznd pe langa infraciuni si

34

M. Zolyneak, op. cit., voi n, p. 578.35

V. Ramureanu, op. cit., p. 222-224.36

V. Dongoroz, op. cit., p. 336; C. Bulai, op. cit., p. 490-491; C. Mitrache, op. cit, p. 126; N. Giurgiu, op.

cit., p.

302.


28/86

fapte prevzute de legea penala, savarsite cu vinovie dar care nu prezint gradul de pericol

social al infraciunii.

Uneori, in doctrina, cerina ca cel puin doua dintre infraciuni sa poat fi supuse

judecaii nu este enuntata, dar ea transpare in contextul analizei celorlalte condiii. Nici

legiuitorul nu i-a dat o consacrare expresa in definiia din art. 33 C. pen

Existenta concursului de infraciuni este deci subordonata ndeplinirii urmtoarelor

condiii:

Comiterea a doua sau mai multe infraciuni;

- Savarsirea infraciunilor de ctre aceeai persoana;Comiterea infraciunilor nainte de a fi intervenit o hotrre de condamnare rmasa

definitiva pentru vreuna din ele;

- Infraciunile sau cel puin doua dintre ele sa atrag o condamnare.

2.2.2.1Comiterea a doua sau mai multe infraciuniFiind vorba despre una din formele pluralitii infracionale, existenta concursului de

infraciuni este in mod necesar legata de ndeplinirea acestei condiii.

Prin urmare, se poate vorbi de existenta concursului de infraciuni daca si numai daca

doua dintre faptele savarsite ntrunesc cele trei trasaturi menionate. In ipoteza in care, s -au

savarsit doua fapte prevzute de legea penala dar in cazul uneia se face aplicarea dispoziiilor

art. 181 C. pen, nu se mai poate retine existenta concursului de infraciuni. Tot astfel, nu vom

avea concurs de infraciuni nici in cazul in care doar una dintre fapte a fost comisa cu

vinovie, celelalte fiind savarsite in condiiile existente vreuneia dintre mprejurrile

prevzute de art. 44-51 C. pen., care fac fapta sa nu fie infraciune.

In fine, nu exista concurs de infraciuni nici atunci cnd una dintre faptele savarsite

este prevzute de legea penala, celelalte reprezentnd alte forme ale ilicitului juridic. De aceea

concursul de infraciuni nu se confunda cu concursul de contravenii, aceasta din urma fiind

reglementat si sancionat in conformitate cu dispoziiile speciale cuprinse in Legea nr.

32/1968.

Se poate deci concluziona ca inexistenta oricreia dintre trasaturile generale ale

infraciunii in cazul faptelor comise mpiedica naterea concursului de infraciuni.


29/86

Avnd in vedere dispoziiile art. 144 C. pen.37 se remarca faptul ca este ndeplinita

condiia comiterii a cel puin doua infraciuni att in cazul in care toate faptele s-au savarsit in

forma consumata cat si in cazul cnd unele sau chiar toate au rmas in faza tentativei, cu

condiia ca aceasta sa fie incriminata.

Nu prezint importanta din punctul de vedere al concursului de infraciuni gravitatea

faptelor savarsite, ceea ce intereseaz doar in constatarea existentei pericolului social specific

infraciunii, pentru a nu fi incidente dispoziiile art. 181 C. pen. De asemenea, infraciunile pot

fi savarsite att prin aciune cat si prin inaciune, iar sub aspectul laturii subiective este

suficient sa se constate ca ele au fost savarsite cu vinovie , indiferent de forma acesteia.

Infraciunile pot fi comise att concomitent - fie printr-o singura aciune sau inaciune

(concurs ideal), fie prin mai multe aciuni sau inaciuni distincte (lovirea si insultarea

concomitenta a unei persoane) - cat si succesiv (concurs real).

In doctrina s-a artat ca intervalul de timp dintre savarsirea a doua infraciuni

concurente nu are relevanta, sub rezerva ca el sa nu fie mai mare dect termenul de prescripie

prevzut de lege pentru prima infraciune.

In fine, pentru existenta concursului de infraciuni este irelevant locul savarsirii

acestora astfel ca ele pot fi comise toate in tara , unele in tara si altele in strintate sau chiar

toate in strainatate38.

2.2.2.2.Savarsirea infraciunilor de ctre aceeai persoanaAsa cum s-a remarcat in literatura de specialitate singura legtur intre faptele aflate in

concurs, intalnita in cazul tuturor formelor acestuia, este cea in personam, determinata de

mprejurarea ca toate infraciunile au acelasi subiect activ. Este ceea ce rezulta din chiar

denumirea data infraciunilor ce intra in structura aceste forme a pluralitii: ele sunt

concurente, adic au un punct comun - fptuitorul.

Aceasta condiie marcheaz si limita dintre concursul de infraciuni si participatia

penala. Daca in primul caz avem o pluralitate de raporturi juridice penale toate avnd ca

subiect aceeai persoana, in cazul participatiei suntem in prezenta unui singur raport juridic

penal caracterizat insa printr-o pluralitate de fptuitori. Aceasta distincie nu mpiedica insa

coexsistenta concursului de infraciuni cu participatia penala, aa cum se ntmpla atunci cnd

37

Conform atr. 144 C. pen., prin savarsirea unei infraciuni sau comiterea unei infraciuni se nelegesavarsirea oricreia dintre faptele pe care legea le pedepsete ca infraciune consumata sau ca tentativa precum siparticiparea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice.38

M. Zolyneak, op. cit., p. 583.


30/86

mai multe persoane intre care s-a stabilit o legtur subiectiva savarsesc mpreun mai multe

infraciuni39.

Atunci cnd faptele s-au savarsit in participatie nu este necesar ca infractorul sa fl

acionat in aceeai calitate, putnd fi autor in cazul unei fapte, complice in cazul altora etc.

Existenta concursului presupune insa ca toate formele de participare sa se integreze in

coninutul unor entiti juridice distincte, nefiind posibila reinerea in concurs a diferitelor

forme de participare la comiterea aceleiai infraciuni. Astfel daca o persoana instiga la

savarsirea unei infraciuni iar apoi efectueaz acte de executare alturi de cel instigat, dat fiind

ca forma mai grava de participatie a coautoratului absoarbe forma mai uoara a instigrii, se

va retine o singura infraciune si nu un concurs40. Tot astfel in practica s-a decis ca faptele a

doua persoane de a avea ambele raporturi sexuale cu victima , fiecare fiind sprijinita in

realizarea acestora de ctre cealalt prin imobilizarea victimei, nu constituie un concurs de

infraciuni - viol savarsit de doua sau mai multe persoane mpreun si complicitate la viol

savarsit de doua sau mai multe persoane - ci o singura infraciune de viol.

De asemenea nu are importanta din punct de vedere al existentei concursului daca

autorul faptelor era major sau minor in momentul savarsirii lor, ceea ce intereseaz fiind doar

ca acestea sa fi fost savarsite cu discemamant.

2.2.23. Comiterea infraciunilor nainte de a fi intervenit o hotrre definitiva de

condamnare pentru vreuna din ele

Aceasta condiie reprezint in acelai timp elementul de distincie intre concurs si

celelalte forme ale pluralitii de infraciuni - recidiva si pluralitatea intermediara. Astfel,

daca se constata ca toate infraciunile au fost comise nainte de pronunarea unei hotrri

definitive pentru vreuna din ele vor fi incidente regulile specifice concursului de infraciuni,

in caz contrar pluralitatea constituind dup caz, recidiva sau pluralitate intermediara.

Prin hotrre definitiva se nelege o hotrre judectoreasca - sentina sau decizie - ce

nu mai poate fi atacata pe caile ordinare de atac - apelul si recursul. Condiiile si momentul la

care o hotrre ramane definitiva sunt precizate de art. 416-417 C. pr. Pen. Potrivit art. 416 C.

proc. pen., o hotrre de condamnare pronunata de prima instana ramane definitiva :

a) La data expirrii termenului de apel atunci cnd nu s-a declarat apel in termen saucnd apelul declarat a fost retras inlauntrul termenului.

b) La retragerea apelului daca aceasta s-a fcut dup expirarea termenului de apel39

D.K. Al Bcheraoui, op. cit., p. 124.40

C. Ap. Constanta, s. pen., dec. Nr. 238/1995 in Dreptul nr. 3/1996, p. 110.40

V. Ramureanu, op. cit., p. 225.


31/86

c) La data expirrii termenului de recurs in cazul hotararii nesupuse apelului sau dacaapelul a fost respins si nu s-a declarat recurs in termen ori recursul declarat a fost

retras inlauntrul termenului.

d) La data retragerii recursului declarat mpotriva hotrrilor menionate in alineatulprecedent sau la data pronunrii hotrrii prin care s-a respins recursul declarat

mpotriva acestei hotrri.

Conform art. 417 C. proc. pen, o hotrre de condamnare pronunata in recurs devine

definitiva atunci cnd recursul a fost admis si procesul a luat sfrit in fata instanei de recurs

fara rejudecarea ori cnd cauza a fost rejudecata de ctre instana de recurs dup admiterea

recursului.

In situaia in care noua infraciune este comisa ulterior rmnerii definitive a hotrrii

de condamnare in oricare din ipotezele evocate anterior, in principiu, va fi exclusa existenta

concursului de infraciuni.

Potrivit unor autori, in cazul in care condamnarea definitiva ce a mpiedicat realizarea

concursului este ulterior desfiinat ca urmare a exercitrii unei cai extraordinare de atac,

infraciunile devin concurente, cu toate consecinele legale1.

In opinia altor autori recidiva nu se poate transforma in concurs de infraciuni in

aceasta ipoteza deoarece ce-a de-a doua infraciune s-a savarsit nainte ca prima condamnare -

ce constituie primul termen al recidivei - sa fi fost desfiinat ca urmare a exercitrii unei cai

extraordinare de atac2.

In fine, ori de cate ori hotrrea de condamnare pentru prima infraciune a fost casat

total sau partial - cu referire insa la pedeapsa principala - infraciunea savarsita ulterior

hotrrii casate va fi concurenta cu cea care a atras aceasta condamnare . a proceda in alt mod

ar nsemna sa dam relevanta unei hotrri lipsite de efecte penale datorita viciilor sale de fond

sau de forma. Ca urmare a desfiinrii, de hotrrea iniiala nu mai pot fi legate nici un fel de

consecine care, prin efectul legii, decurg doar dintr-o hotrre definitiva. In caz contrar, ne-

am afla in situaia inacceptabila de a avea doua hotrri definitive pentru aceeai fapta, una ce

produce efecte in privina recidivei si alta care ar avea consecine in legtur cu alte instituii

ale dreptului penal - liberare condiionat, graiere, prescripie, reabilitare s.a.

In afara de momentul in care hotrrea de condamnare ramane definitiva, pentru

delimitarea corecta a concursului de infraciuni fata de celelalte forme ale pluralitii de

infraciuni se impune determinarea momentului savarsirii infraciunii. In cazul infraciunilor

instantanee nu se ridica probleme deosebite din acest punct de vedere, ele considerandu-se


32/86

ndeplinite la data comiterii aciunii sau inaciunii incriminate, ori, dup caz, la data

producerii rezultatului. In schimb, infraciunile continui, continuate si de obicei pot crea

probleme din acest punct de vedere, dat fiind faptul ca in privina lor se constata doua

momente succesive: momentul consumrii, in care sunt ntrunite toate elementele specifice

infraciunii si respectiv momentul epuizrii, cnd ia sfrit aciunea sau inaciunea

incriminata. Astfel, daca savarsirea unei asemenea infraciuni incepe anterior rmnerii

definitive a hotrrii de condamnare pentru o alta infraciune dar continua si dup aceasta

data, vom fi in prezenta concursului de infraciuni sau a recidivei, respectiv a pluralitii

intermediare. Asa cum s-a artat in doctrina, in aceasta ipoteza dei activitatea infracionala a

nceput anterior condamnrii, nu va exista un concurs de infraciuni deoarece infraciunea s-a

epuizat ulterior acestei date41. Prin urmare pentru delimitarea concursului de infraciuni de

recidiva si pluralitatea intermediara se are in vedere, in cazul aa numitelor infraciuni cu

durata de consumare momentul la acre aceasta se epuizeaz. Soluia se ntemeiaz pe faptul

ca infraciunile in cauza isi desavarsesc configuraia si se considera savarsite in ntregul lor

numai in momentul ncetrii aciunii ori inaciunii infracionale, indiferent cat ar dura aceasta.

2.2.2.4.Cel puin doua infraciuni sa atrag condamnarea fptuitoruluiAvem de-a face cu o condiie necesara doar pentru aplicarea termenului sanctionator al

concursului42 deoarece, aa cum am artat anterior, acesta din urma presupune o pluralitate de

raporturi penale juridice avnd aceeai persoana in postura de fptuitor, iar raportul juridic

penal se nate in momentul savarsirii infraciunii. Din acest moment raportul exista si el

dureaz pana in momentul in care intervine vreuna din faptele juridice extinctive, indiferent

daca si cnd este el adus in fata organelor judiciare. Deducem de aici de ce concursul de

infraciuni exista in mod obiectiv inca din momentul savarsirii celei de-a doua infraciuni,fiind lipsit de relevanta din acest punct de vedere faptul ca ulterior intervine o cauza care

inlatura rspunderea penala sau o cauza de nepedepsire.

Judecata, ca faza a procesului penal nu este altceva dect o etapa de verificare a

existentei raportului de drept penal material precum si a cauzelor si condiiilor care-1 modifica

sau il sting. Este deci evident ca pot aprea situaii in care abia in faza de judecata se

descoper - cu privire la una sau chair la toate infraciunile concurente - existenta unor

mprejurri care fac imposibila condamnarea si deci aplicarea tratamentului juridic

41

M. Zolyneak, op. cit., p. 592-593.

42M. Zolyneak, op. cit., p. 583.


33/86

sanctionator al concursului de infraciuni. De asemenea, ar fi posibil ca aceste mprejurri sa

nu existe initial dar ele sa apar dup trimiterea in judecata. Pentru aplicarea prevederilor

legale referitoare la sancionarea concursului de infraciuni nu este suficient ca infraciunile sa

fie deduse judecaii ci trebuie ca judecata sa se finalizeze cu o soluie de condamnare.

Prin urmare, ori de cate ori ulterior savarsirii uneia din infraciunile concurente

intervine o cauza care inlatura rspunderea penala sau o cauza de nepedepsire, ramanand

astfel o singura infraciune pedepsibila, nu mai este loc pentru aplicare dispoziiilor art. 34 C.

pen.. De aceea se pune problema identificrii si prezentrii pe scurt a mprejurrilor care

inlatura posibilitatea adoptrii unei soluii de condamnare in cazul savarsirii unei infraciuni.

Acestea pot fi grupate in mai multe categorii:

a) Cauzele care inlatura rspunderea penala prevzute in partea generala a Codului penal: amnistitia intervenita nainte de condamnare dar anterior contopirii (art.

119), prescripia rspunderii penale (art. 121), lipsa plngerii prealabile (art. 131),

impacarea prtilor (art. 132).

b) Lipsa autorizarii sau sesizrii organului competentIn acest context trebuie avute in vedere:

Autorizarea procurorului general in cazul infraciunilor urmrite sijudecate in temeiul principiului realitii legii penale romane (art. 5 C. pen.)

ncuviinarea Camerei din acre fptuitorul face parte, in situaia infraciunilor comise de deputati si senatori (art. 69 alin. 1 din Constituie)

Avizul Ministrului Justiiei, in cazul infraciunilor comise de magistrai,alii dect judectorii de la Curtea Suprema de Justiie (art. 75 din L.

92/1992)

Autorizarea Preedintelui Romniei in cazul infraciunilor savarsite dejudectorii de la Curtea Suprema de Justiie (art. 59 din L. 56/1993)

Manifestarea dorinei guvernului strain in cazul infraciunilor ndreptatempotriva reprezentantului uni stat strain (art. 117 C. pen.)

Sesizarea organului competent S.N.C.F.R., in situaia unora dintreinfraciunile contra siguranei circulaiei pe caile ferate (art. 278 C. pen.)

Sesizarea comandantului, in cazul infraciunilor savarsite contra ordinii sidisciplinei militare (art. 337,335 C. pen)

c) Cauzele de nepedepsireAcestea au fost clasificate in cauze de nepedepsire generale - prevzute in partea

generala a codului penal - si cauze speciale, prevzute in partea speciala a codului


34/86

penal sau in legi speciale:


35/86

Desesizarea si mpiedicarea procedurii rezultatului (art. 22 C. pen.) mpiedicarea consumrii faptei de ctre unul dintre participani (art. 30 C.

pen.)

Denunarea faptei de ctre participant (art. 172, 262 C. pen.) nlesnirea arestrii celorlali participani (art. 262 C. pen) Anularea unei dintre casatorii in caz de bigamie (art. 303 C. pen) Iertarea, decesul soului nevinovat sau anularea cstoriei in caz de adulter

(art. 304 C. pen.)

Tinuirea, favorizarea sau nedenuntarea savarsita de so sau de o rudaapropiata (art. 221, 262, 264 C. pen)

Cstoria infractorului cu victima (art. 197, 198 C.pen) Denunarea infraciunii de ctre mituitor (art. 255 C. pen) Retragerea mrturiei mincinoase nainte de a se produce arestarea

inculpatului ori de a se fi pronunat o hotrre (art. 260 alin. 2 C. pen)

Recuperarea si reintroducerea de ctre fptuitor in patrimoniul culturalnational sau in fondul arhivistic a bunului nstrinat sau ascuns, nainte de

rmnerea definitiva a hotrrii (art. 28043 alin. 3 C. pen).

Pentru a se deschide calea aplicrii tratamentului sanctionator al concursului de

infraciuni este necesara o condiie suplimentara de cele de care depinde in mod obiectiv

existenta concursului - cel puin doua dintre infraciuni sa atrag condamnare. Este insa

indiferent daca aceste condamnari sunt pronunate de aceeai instana ori de instane diferite,

dup cum este indiferent daca ele sunt pronunate la aceeai data sau la date diferite 1.

Trebuie precizat ca aceasta condiie nu este ntotdeauna suficienta pentru aplicarea

dispoziiilor referitoare la concursul de infraciuni, ci este plus necesar ca pedepsele stabilite

pentru infraciunile concurente sa fie susceptibile de executare. Astfel, o condamnare carecade sub incidena unui act de amnistitie postcondamnatorie sau de gartiere necondiionata nu

va fi avuta in vedere la determinarea pedepsei rezultante. In schimb, o pedeapsa graiat

condiionat ramane susceptibila de executare in caz de revocare a graierii, astfel incat ea va fi

avuta in vedere cu prilejul unei contopiri efectuate doar in scopul determin rii pedepsei de

executat intr-o asemenea eventualitate.

43V. Dongoroz, op. cit., p. 337.


36/86

2.2.3 Natura juridica a concursului de infraciuni

In legtur cu natura juridica a concursului de infraciuni, opiniile exprimate in aceasta

priviinta cunosc o mare diversitate, de la considerarea concursului ca o cauza de atenuare si

pana la calificarea concursului ca o mprejurare care atrage agravarea rspunderii penale.

In realitate,

recidiva lucrare

Documents